Luan TOPCIU

PARADIGMELE DORULUI ÎN POEZIA ROMÂNĂ ŞI ALBANEZĂ

Bucureşti 2004 Editura Cartea Universitară

1

Luan Topciu

PARADIGMELE DORULUI ÎN POEZIA ROMÂNĂ ŞI ALBANEZĂ

2

EDITURA CARTEA UNIVERSITARA

PREFA|Ă
Cartea lui Luan Topciu este un exelent studiu de literatură comparată, demonstrând o deosebită capacitate de a emite judecăţi de valoare ştiinţifică în domeniul interferenţelor culturale, în lirica română şi albaneză. Încă de la început, într-un interesant capitol intitulat Balcanii ca spaţiu cultural, autorul dovedeşte o cunoaştere temeinică a filozofiei româneşti, ilustartă prin aplicarea noţiunii de spaţiu-matrice la orizontul spaţial şi spiritual al zonei balcanice, iar faimoasa ondulaţie a „spaţiului mioritic” blagian este generată de mişcarea care „suie” o nădejde şi „coboară„ o deznădejdie. În susţinerea orientării cărţii sale, îi propune şi pe Mircea Eliade şi Karl Krumbacher, argumentând raţional despre această unitate culturală care îşi poate avea originile în Imperiul Bizantin, iar liantul-în religia ortodoxă. Despre această convieţuire şi convergenţă spirituală au putut scrie şi istoricii români, înscrişi de Luan Topciu într-o listă revelatorie, de la Haşdeu, Xenopol şi Părvan până la Iorga. Această afinitate spirituală este, după părerea autorului cărţii, mai pregnantă în domneiul denumit de el, al „concordanţelor lingvistice” (în lexic, fonetică etc.) Fondul comun ilustarat în secolul trecut de B. P. Haşdeu, sau recent de Grigore Brâncuş şi lingvistul albanez Eqrem Çabej, sublinează raportul şi legătura strânsă, în spaţiul balcanic, între limbile română şi albaneză. Convingătoare, lucide, uneori chiar patetice, sunt paginile referitorare la paralesismul în sfera sentimentului şi în expresia lui lirică în literatura celor două popoare, a celor două cuvinte, cu aceeaşi semnificaţie dor – mall. Aceste pagini alcătuiesc un studiu atent, de intuiţie şi critică, relativ la semnificaţia noţiunilor şi entităţilor exprimate în cele două cuvinte, demonstrând şi o incursiune quasiexaustivă a autorului într-o vastă, esenţială bibliografie. Se urmăreşte, cu atenţie şi participare, cu fine nuanţări critice, istoria semantică a cuvântului dor, obiectivizarea lui lirică. Se găsesc argumente convingătoare în opera unor filozofi ca Blaga sau Noica. Aceeaşi deosebită atenţie critică este acordată, în paralel, şi a cuvântului geamăn albanez mall, considerat drept temă şi cheie decodificatoare în lirica albaneză. După subtila argumentare a autorului, se poate accepta plenar afirmaţia sa cardinală că „Dorul s-a născut şi s-a plăsmuit în condiţiile transhumanţei, al înfrăţiri cu natura…” Sentimentul dorului generat de străbaterea spaţiului şi de curgerea timpului se oglindeşte profund în relaţia lui spaţio-temporală în lirica celor două popoare. (Interesant este studiul aprofundat dor-mall, în tematica erotică, în care aceste cuvinte-sentiment emblematice sunt considerate dincolo de nostalgie, generatoare

3

Asdren. prin evoluţia lirică a poeziei lui Blaga. În paginile sale. al alienării. Alecsandri.) Capitolul dedicat dorului-mall-ului în poezia cultă albaneză este. Nimeni ca el nu a aspirat mai intens către incinta mirifică a curţilor dorului (ţărâmuri de lumini şi de taine în descifrări cosmogonice) Într-adevăr. Al treilea medelion ( seria celor trei este foarte interesantă pentru stabilirea şi caracterizarea raporturilor culturale europene) e dedicat lui Kuteli (1907-1967). sub semnul romanticului european Eminescu. Sunt analizate. istoria a evoluţiei semantice şi tematice a cuvântului emblematic pentru spiritualitatea celor două popoare. semnificând o treaptă înaltă de elevaţia intelectuală. Cei trei scriitori sunt prezentaţi în trei excelente medalioane literare în care sunt evocate aspecte inedite din Bucureşti. doctorand la Viena cu o teză despre Eminescu. pătrunzând în zone tainice.Un citat din carte deplin revelatoriu: „…Opera eminesciană aduce în literatura universală cel mai bogat şi cel mai nuanţat univers al dorului” În schimb. Eliade Rădulescu. Este considerat cel mai important poet al Albaniei moderne. traducător din Eminescu. Partea centrală a cărţii este dedicată prezenţei dorului în literatura cultă. după-concluzia lui Luan Topciu. dorul este echivalent cu o „migrare” spirituală cu o 4 . poetul este acela care bate la marile porţi de bronz şi de mister ale lumii. Poezia lui meditativă (cu unele influenţe din Eminescu şi Arghezi) se adresează omului universal. student la Bucureşti. se dovedesc a fi mai complexe în lirica populară românescă.de energie existenţiale şi care. În poezia lui Poradeci. cu capacitate participării atente şi a studiului raţional. V. caracteristici cosmice. în care dorul cucereşte atributul nemărginirii . (Luan Topciu îşi însumează impresiile directe în fervoarea lecturii care surprinde. miracole în arta poeţilor studiaţi. Un capitol special al acestui centru tematic este consacrat „propulsei” culminante a dorului în creaţia eminesciană. română şi albaneză. De un deosebit interes sunt paginile dedicate existenţei dorului în opera a trei scriitori albanezi din Bucureşti. învecinat cu Baudelaire şi în interferenţă de artă cu poetul cosmogonic. D. Cei trei scriitori au fost şi ei dominaţi de magia entităţii dorului. Gh. al impactului metafizic cu un existenţialism quasioniric. filozof al culturii. Poredeci şi Kuteli. Anton Pann. Asachi. fiind cel mai de seamă prozator al literaturii albaneze contemporane. de meditaţie profundă asupra eului creator şi a raporturilor cu universul. Exemplificările care demonstrează o parcurgere de texte determinate de un talent de traducător şi critic remarcabil conturează evoluţia spectrului semantic al cuvântului dor în realizările de artă a verbului la Costache Conachi. Senzualitatea generată de voinţa de a trăi plenar capătă. ei au intrat în convergenţe spirituale cu literatura acestui popor. Serembe. Anton Zako Çajupi. clară. Primul „scriitor albanez bucureştean” este Asdren (1872-1947). care s-a manifestat în poezie. Naim Frashëri (poetul „naţional” al Albanie). Trăind şi scriind în România. dar mai ales în proza de artă. Iancu şi Ienăchiţă Văcărescu. la Lucian Blaga. Frecvenţa lui este deosebită în perioada romantismului. Bolintineanu. fiind o altă documentată. cu subtilitate remarcabilă. revelatoriu în aria comparatismului. de aici şi de acolo. autorul va sublinia complexitatea lirismului individual faţă de lirismul colectiv al folclorului. la poeţi care s-au îndreptat către izvoarele senine ale complexului filon al folclorului. opere ale unor scriitori reprezentativi ai literaturii albaneze ca Gerolamo de Rada. pentru orice cititor atent al cărţii lui Luan Topciu. considerat capitala Balcanilor şi sediul unei importante colonii albaneze. dorul se defineşte în trinomul drum-dor-călător generând permanent speranţă şi iubire. Eminescu. în vagul subconştientului. Al doilea „bucureştean” este Lasgush Poradeci (1899-1987) student la Belle-Arte şi Teologie în Bucureşti. Agostin Ribek.

spre o iluzie pierdută. absenţei. este închinat importantului scriitor român de origină albaneză. autorul îşi argumentează lucid finalitatea cercetării sale bazată pe „relevarea semnificaţiei vaste şi complexe a cuvântului şi sentimentului. unde spaţiul fizic nu coincide cu spaţiul sufletesc. riscă să fie incompletă. Luan Topciu îl consideră pe Kuteli demn de intra în aceaşi „matrice stilistică„ Un alt medalion evocator intitulat ”Victor Eftimiu puncte de legătură„ . Dorul ca stare de spirit. ce cuprinde acea nostalgie călătoare care ne poartă gândurile şi sentimentele cu acel dor de ducă în spaţiu şi timp: de la o vărstă la alta.valoare absolut acordată cuvântului simbol. afirmând prezenţa sentimentului şi cuvâtului la o largă serie de scriitori reprezentativi din literatura actuală a celor două popoare. de la un loc la altul. de multe ori inconfundabil. este universal.temă sau într-un cuvânt . ajungând la o concluzie. însă. iar cuvântul în limbi diferite şi la popoare diferite posedă nuanţe diferenţiate. spre fiinţe sau locuri dragi. „ocupant locului întâi în literatura albaneză de azi” În poezia sa. de nostalgica solitudine care cuprinde sensuri opuse . comparând cele două literaturi la toate secţiunile pe care le-am propus-poezia orală. doc. univ. dr. Sentimentul nostalgiei. cu largi explicaţii ale dorului pe plan lingvistic şi social” Şi putem afirma că a reuşit pe deplin.cheie în poezie. mai ales când este vorba de un sentiment atât de complex. Prin el în poezia albaneză pătrunde poezia misterului.scrisă cu deosebită simpatie intelectuală. ALEXANDRU BALACI Membru titular al Academie Române I. Această diferenţiere imprimă un accent special. datorită conotaţiilor semantice specifice pe care le posedă în ambele limbi. reprezentant al unei poezii ”mai moderne şi mai complexe’’. Pagini speciale despre Metafizica dorului în poezia lui Nichita Stănescu. desigur. Prof. poezie clasică şi poezie contemporană. Contextul socio-cultural. în literaturile care se bucură de prezenţa cuvântului. Introducere Cuvântul “dor”. despre Eminescu. s-a preschimbat deseori într-un cuvânt . lumea 5 . Profunda stare onirică acordă calităţi ermetizante cuvintelor. spre o dorinţă puternică. Ca un pandant al valorii artei verbului în aria albaneză acum. o tristeţe fără obiect. dorul este inclus într-o poezie parabolică pe care Luan Topciu o consideră şi cu „accentuată tentă politică„ În cuvântul său de încheiere. Definirea “ dorului”. suscitând satisfacţia cititorului de a le putea descifra impresionist sensurile arcane. Capitolul V tratează despre dorul în literatura postbelică română şi albaneză.în albaneză “mall”-. este evocat dorul ca singurătate nostalgică la Ismail Kadare. convingătoare este exegeza critică a paginilor cărţii care analizează paralelismul Eminescu –Poradeci.“dureros de dulce” -. singurătăţii. în timp ce sentimentul dorului îl întâlnim ca pe un motiv fertil în opera multor poeţi din diferite ţări ale lumii. ultimul romantic european şi postromanticul Poradeci. discutabilă. care plasează dorul împreună cu „motivul oniric al plutirii” (observaţile critice ale lui Luan Topciu sunt dintre cele mai subtile interpretări ale operei aceluia care va fi totdeauna simbolul poeziei întrebărilor cardinale ale existenţei).

În limbajul poetic. respectiv “mall”. părăsire. purificat în durere. de fapt. Semnificaţia lui indică din capul locului o adâncime sufletească pe care avem voie să o desemnăm ca fiind o mică poetizare. aşteptare. ce denumeşte o serie întreagă de stări. absenţă a cuiva sau a ceva. valoarea cuvântului poetic “dor”/ ”mall”. Limbajul poetic nu este diferit de cel “practic”. făcând abstracţie de context ca o “sintagmă autonomă”. dotat cu puteri generatoare." Dată fiind semantica vastă. Universit[\ii Al. 65. ca orice cuvânt în general. ci şi din aceea a motivelor. unitară funcţional. Cuza”. Bucure=ti. în acelaşi timp sursă a unei “vătămări plăcute” şi a înşelăciuni.. a pus în evidenţă polisemia referenţială. de pierdere a cuiva sau a ceva etc. Raportarea curentă la realitatea extralingvistică. în care se logodeşte sublimul. asigurată de trecerea reciprocă de la unităţile mari la unităţile mici. 1983. ale curentelor sau ale genurilor în care se încadrează opera lor literară.. depinde şi de istoria înmagazinată în el. gol sufletesc. Asociaţiile semantice amintesc natura atomului chimic.” Minunata putere a cuvântului. suferinţă. de “forma-sens” care ia naştere prin actul scriptural. cu teluricul frământat de nobile patimi. Cuvântul “dor”/”mall”. cuvântul poetic se remarcă prin “gradul de valoare” de natură asociativă care apare doar în opera literară. Unit însă cu un alt atom de hidrogen va da gazul hidrogen. revenind numai după mari interstiţii. Atomul de hidrogen nu este o realitate chimică şi nu există izolat în natură. p.142. şi în mod deosebit. Cartea de faţă pleacă de la ideea că specificul şi structura distinctivă a unei literaturi nu se desprind numai din cercetarea autorilor în mod sistematic.Osiac.interioară nu coincide cu cea exterioară. cuvântul “dor”/”mall” se va supune unei abordări. Editura Universit[\ii “ Ed.I. 3 2 1 În prezenta carte. potenţiale. Toma=evski. ca o formă de sensibilitate. cuvântul este forma semnificantă minimală a limbajului. care-l vedea “suveran atotputernic.36. În cazul nostru. la nivelul frastic şi transfrastic.capabil să oprească panica. absenţă. G. Se înţelege de ce cuvântul “dor”/“mall” nu se prezintă cu o frecvenţă oarecare în textul poetic.Univers. suferinţă. cu retrăirile sale în ipostaza de singurătate. 3 Terminologie Poetica. caracterizată prin coeziune internă a constituenţilor ultimi şi prin capacitatea de a pune în acţiune. “Teoria literaturii poetica”. ci ca un motiv fecund. cuvântul este reificat şi posedă o dublă relaţionare. lumea reală nu concide cu cea ideală. comentată de Gorgias. ca formă de desemnare a sentimentului. Ia=i 1994. se explică prin participarea la producerea stratificată a sensului. în alte combinaţii va da apă. 6 . ca ceva în esenţă liric: singurătate. de nostalgie. În centrul atenţei noastre în această carte este cuvântul “dor”. un “nod de semnificaţii”. B. în locul unui sens precis vom depista o mulţime de asociaţii semantice posibile. clorură de amoniu etc. fericire. nu este doar un semn ci o “materie asociativă”. Tomaşevski va spune: “Dacă vom izola artificial cuvântul şi ne vom concentra atenţia asupra lui. p. 2 B. Ed. sub raport ontogenetic şi filogenetic. cronologic sau după alte principii. corectată de precizarea că. să oprească mila şi să producă bucurii”. “Sentimentul dorului ]n poezia rom[n[. pag. Retorica. valorificat atât în planul expresiei. "“dorul” are un caracter difuz şi pare a se plămădi dintr-o stranie colaborare a aerului cu pământul. fapt ce conferă sentimentului o complexitate şi o dimensiune incomensurabilă. Pentru reprezentanţii poeticii moniste. Spet deosebeşte relaţionarea “denotativă” de cea “artistică”. “dorul” / “malli” desemnează din punct de vedere psihologic una dintre stările sufleteşti în care omul se confruntă cu propria-i existenţă. Ca atare. bucurie. să alunge durerea. de valoarea operei ca întreg. meditaţie. cât şi în cel al conţinutului. ci grefat pe acesta. cuvântul exprimă relaţii între concepte. dar şi dragoste. Dar dacă un motiv apare izolat. de dragoste. el nu mai reprezintă un dat specific al literaturii în care 1 Elena B[lan . 1973. ca o viziune asupra vieţii. ca unităţi ale textului poetic. Bucure=ti. care trimite la restul limbajului după modelul sistemului vaselor comunicante. spaniol[ =i portughez[”.

încercăm să privim fenomenul ca făcând parte dintr-o serie de paralele de ordin istoric.destin. adică semnificatul. într-o gamă nesfârşită de ipostaze: de la durerea “plăcută” la suferinţa arzătoare. psihologic. Elementul pe care îl supunem aici investigaţiei.a constituţiei literare . Motivele limitate. respectiv aria balcanică. În prefaţa lucrării sale monumentale. printr-o limitare geografică. Armand Colin.întâmplător se integrează.pe care o cere în mod special spre a se exprima. Vendome 1989. deci. “Terra .fiinţă iubită. metafizic etc. etc. dezvoltat în zone geografice limitate. Primele sunt acelea ale căror condiţii naturale le permit să se extindă şi să trăiască pe întreaga planetă. respectiv “mall”-ului.F. dimpotrivă. prezentat. sociocultural. cu o anumită explicaţie de ordin istoric. p. de la nostalgia-obsesie la nostalgia-visare. şi îşi găsesc ecouri în acea delimitare destul de curentă a disciplinei în chestiune ca ”o perspectivă cuprinzătoare şi clară a raporturilor dintre diversele literaturi naţionale. socio-cultural. la dor . Paris. la începutul secolului nostru. considera literatura comparată: ” studiul relaţiilor ce unesc două sau mai multe literaturi” . român şi albanez. este reprezentativă în literaturile respective. pe plan universal. 55 Pierre Brunel et Yves Chevrel.2 7 . se raportează la folclor şi aproape exclusiv la scriitorii mari ai literaturi române şi albaneze. P. care cuprind într-însele şi aria noastră balcanică.dragoste şi nostalgia . face parte din motivele stenoterme. Considerându-l un motiv stenoterm în literaturile respective. Pichois et Andre Rousseau. lingvistic. privite din unghiul răspândirii lor. geografic. Această distincţie îşi află o certă extrapolare şi pe plan literar. pribeag. p. în lirica românească şi albaneză. Celelalte. care nu pot defini efectiv acea fizionomie literară naţională sau regională. se poate constata că scriitori din cele mai diverse colţuri ale lumii au privit viaţa şi au tratat-o în operele lor dintr-o perspectivă asemănătoare. care 5 4 4 U. Brunel şi Chevrel declară: ”Impulsia originară a demersului comparatist este deschiderea faţă de altul. de o cuprindere multiseculară. nu vieţuiesc decât în anumite regiuni. Motivul. motivul dorului. Este vorba de o unitate. al morţii. Intră atunci în categoria fie a excepţiilor. În această carte tindem să aducem asemănări legate de motivul “dorului” / “mall”-ului în cele două literaturi. pot fi numite euriterme. fie a accidentelor. de la nostalgia vagă la nostalgia .8. folcloric. Precis de litterature comparée. atrage după sine un întreg dispozitiv stilistic. Studiind starea de dor ca fenomen literar. Simion Mehedinţi arată că. de la dor statornic. La litterature comparée.V. nu există separat de natura semnificantului . în care intră şi substratul structural. Exemplificările motivului pe care le-am selectat în prezenta lucrare. al anotimpurilor.Introducere în geografie ca ştiinţă” (1931). Este o dovadă în plus următorul fapt: corespondentul cuvântului “dor” / “mall” nu există în toate limbile. aparţinând unor epoci şi zone de cultură diferite”.). al familiei. cuvânt cu un statut previlegiat. dincolo de care nu pot să reziste biologic. psihologic etc. cu o răspândire foartă largă. le putem numi stenoterme. nici în cele învecinate şi nici în acelea de care istoria limbii române este strâns legată (limbile romanice. aşa cum se va vedea chiar din seria ilustrărilor noastre. la dor mutabil. a putut să se imprime în accentele cele mai intime ale existenţei ambelor popoare. există atât în lumea animală cât şi în cea vegetală organisme euriterme şi stenoterme. Paul Van Tieghem. filozofic. care se găsesc în anumite regiuni. Acest motiv. părerea nostră este că motivul dorului. Dacă solitudinea nostalgică şi singurătatea pot fi considerate motive euriterme universale. cel care nu scrie ca noi. de altfel. iberică etc. Tocmai acest considerent ne face să ne gândim că prezenţa motivului “dorului “/ “mall”-ului în literatura română şi albaneză. aceştia fiind singurii purtători ai trăsăturilor noastre inconfundabile. Motivul iubirii. 1967. slave etc. al patriei. dintre opere şi scriitori. Paris.

monoton şi fără sfărşit”.este el însuşi în diferenţa şi originalitatea sa. pentru întâia oară când e încadrat într-o viziune filozofică despre cultură. şi în consecinţă.estul european de normele vieţii civilizate din Europa de nord-vest. răspunsul poate să fie şi negativ. până la un punct comun unui grup întreg de popoare. Întâlnirea de culturi şi întâlnirile de persoane merg împreună”. nu e o simplă oglindire a 66ibidem. Alternanţa “deal-vale” ce străbate o doină. cu “cupolă” şi să dea acestei filozofii o aplicare la realităţile naţionale”. al unui destin alcătuit din anume duh şi din anume sânge. Blaga vorbeşte despre un orizont spaţial şi despre accente sufleteşti pe care orizontul le dobândeşte din partea unui destin uman. o aplicare la realitatea şi fenomenul cultural românesc. Lucian Blaga Putem vorbi oare de un spaţiu cultural comun în Balcani? Această scurtă întrebare ar părea să ridice o problemă simplă la care s-ar putea răspunde simplu prin da sau nu. după părerea sa. Aşa cum observă G. înălţările şi cufundările de nivel. exprimă spaţiul ondulat în alternanţa de reliefuri ce le implică. Orizontul spaţial inconştient nu e o simplă corespondenţă a peisajului ambiant. Spaţiul mioritic. în cazul de faţă orizontul “spaţiului mioritic” e corespondenţa unui spirit care îşi are “suişul şi coborâşul. Călinescu. care dea lungul istoriei sale a devenit sinonimă cu dezbinarea şi confruntarea violentă. Orizontul spaţial al inconştientului poate dobândi cu adevărat rolul de factor determinant pentru structura stilistică a unei culturi sau a unei spiritualităţi. În lucrarea lui L. exprimă articulaţiile unui suflet ce “suie” o nădejde şi “coboară” o deznădejde. în permanentă alternanţă de naturi ale stărilor sufleteşti. a) BALCANII CA SPA|IU CULTURAL 8 . În realitate “spaţiul mioritic”. cu caracter pasional. e ceva mai mult: e corespondenţa unui spirit. ar putea exista un spaţiu cultural comun. din anume suferinţi. Starea de dezordine şi simţământul de neorânduială asociate acestei regiuni a lumi . Este pentru întâia oară când stilul românesc e privit prin prisma filozofică şi în cadrul unei filozofii a culturii. Blaga vorbeşte despre orizontul spaţial al inconştientului. care. Blaga este “cel dintîi care a încercat să ridice un sistem filozofic integral. Însă.toate diferenţează sud . Blaga. pe care el îl numeşte spaţiu-matrice. fie individuale. exprimă orizontul incoştient al unui suflet în permanentă alternanţă de accente. tot atât de bine. Cum şi-ar putea oare cineva imagina că într-o regiune. fie colective. ale sentimentelor ce le încearcă. bunăoară popoarelor balcanice. echivalează un presupus “spaţiu cultural balcanic”. Răspunsul ar putea fi afirmativ pentru cei obişnuiţi a-şi reprezenta Balcanii prin stereotipuri convenţionale. ar putea să fie un pervaz. din anume drumuri. cu ziduri. în ritm repetat. găsim o aplicare a teoriilor pe care autorul le-a formulat în studiile antecedente. El se poate defini prin aceea că elementele culturale sunt comune şi fac parte dintr-un sistem comun de gândire şi valori. 6 Spaţiul-matrice. orizontul unui spaţiu ondulat. ce urmează să fie ipotetic închipuit. este o realitate psiho-spirituală mai adâncă şi mai eficace decât ar putea să fie vreodată un simplu sentiment.

peisajului ambiant.matrice. des infiltrations bulgares dans les plaines de Valachie et des infiltrations roumaines jusque dans les vallées des Balkans et au centre de la vielle Serbie. oriunde s-ar fi găsit. p. “La Péninsule Balkanique présente une composition ethnique d’ une variété sans pareille en Europe et même dans le reste du monde. dezvoltarea acesteia în salturi 7 Lucian Blaga. Fireşte . NCMXLIII. 10 9 8 7 9 Victor Papacostea. une immigration grecque à travers la Thrace. . ]n vol. Sub forma dominaţiei macedonene. şi mai ales de problema în ce măsură aceşti vecini au fost contaminaţi de duhul spaţiului nostru. acesteia îi corespunde o alternanţă de stări sufleteşti: melancolia aici mai grea.n. la Macédoine et l’Epire jusque dans l’Albanie méridionale et le long de toutes les côtes. sancţionat de un anume sentiment al destinului. aroumaines et slaves qui s’ étendent jusqu’ au coeur de la Gréce. Blaga se va exprima: "Căci orizontul spaţial inconştient a dat românului. atunci când românul nu avea nici un fel de patrie.scrie savantul român în studiul său. ce ne sunt là que quelques-uns des aspects de cette mosaïque de races que l’on rencontre aujurd’hui dans la Péninsule. ritmul unei respiraţii unitare. de la apa Dunării până în Maramureş. albanais et turcs. “Triologia culturii”. până la un punct comun unui grup întreg de popoare bunăoară popoarelor balcanice (s. martie 1944. des villages slaves. 1944. în postura de teorician literar defineşte opera literară ca pe un “cosmoid”. Bucure=ti. cu mici intervale de separaţie. 10 Mircea Muthu." Deşi autorul face abstracţie de concordanţele posibile ale acestui spaţiu cu celelalte popoare balcanice. aceste realităţi au impus lumii balcanice. ar putea să fie un pervaz. ibidem. ce urmează să fie ipotetic închipuit. grecs. 9 . De altfel. unde peisajul satisfăcea apetitul unui orizont inconştient. aici mai uşoară. Blaga. 8 Lucian Blaga. dar şi pentru meditaţia balcanică asupra culturii. îi ţinea loc de patrie.pe noi ne interesează fenomenul românesc.. aici pesimismul unui destin implacabil.”Despre dor”. În încercările sale de a găsi o geografie a orizontului spaţial al inconştientului. p. romane. Des couches albanaises. “Alchimia mileniului”. Blaga subliniază caracterul de sinteză al culturii române şi pe de altă parte.“ Blaga. pentru a fi reluat în cunoscuta “Triologie a culturii”(1935). Dans certaines régions – comme par exemple en Albanie et en Macédoine – on truve. el simte nevoia să se extindă în meleagurile balcanice. de aci mai departe până-n Moravia. scopul lui este conturarea unei filozofii naţionale. Editura “Cartea Româneasc[”. sfântul plai. adică pretutindeni în limitele unui vast teritoriu. Pornind de la poziţia geo-politică. “La peninsule balkanique et le probléme des études comparées”. 11 ibidem.). în încercarile sale teoretice de a prezenta orizontul spaţial al inconştientului.20. “Poetul şi filosoful îşi clădeşte opera pe conceptul unghiular de gândire mitică teoretizat în volumul “Daimonion” (1926). aroumains. p. aducând în acelaşi timp precizări decisive pentru studiul metaforei.56. Balcanica. aproape totdeauna. Bucure=ti. Lucian Blaga ]n “orizontul” cultural sud . plaiul. sau invers. în tot timpul lungului preludiu al formaţiunilor etnice actuale. bizantine sau turceşti.est european. Această nostalgie neînduplecată a purtat în vârsta de mijloc pe ciobanul valah pe toate coamele Carpaţilor. aici optimismul unei posibile scăpări de sub fatalitatea lui. Deocamdată trebuie să facem abstracţie de toţi vecinii. 14. Bucuresht. În veacurile crepusculare. les uns à côté des autres. lasă o uşă deschisă pentru un asemenea spaţiu la popoarele balcanice. 1989. şi tot aşa pe toate plaiurile iugoslave şi până în Panonia. Popoarele balcanice.” “Lucian Blaga şi Mircea Eliade constituie doi termeni de referinţă nu numai pentru meditaţia românească asupra culturii” . "Spaţiu . nostalgia plaiului. au trăit aproape întotdeauna laolaltă.

căutase “fenomenul originar”. O abordare posibilă. sau mai târziu.. discursul de recep\ie la Academia Român[. explicându-se. în credinţă. nocturnă. 14 ibidem 1 0 . un fel de centru al lumii. Dacă influenţa culturii franceze se consideră modelatoare. acea trăire care participă la totul. o încercare de a recupera valorile comune şi credinţele aşa cum sunt ele exemplificate în comportamentele şi formele expresiei simbolice la origini. împreună cu folclorul său. solară. a fost cercetarea pe teren a lui M. Altfel spus. la propriul duh etnic. numai că sursa creativităţii româneşti are o altă explicaţie. cu prilejul discursului de recepţie la Academie. etern. Creştinismul cosmic e deci “dominat de nostalgia după o natură sanctificată încă înainte de prezenţa divinităţii”. Cele două tipuri de sensibilitate se întâlnesc însă pe fondul rezistent al unei sensibilităţi populare (ţărăneşti). de pionierat. latura mediteraneană. Or. Antropologii şi cercetătorii folclorului au examinat de multă vreme obiceiurile sau cadrele normative comune mai ales la populaţiile de ţărani din diverse regiuni ale Balcanilor. în artă. deschiderea sa către literatura expresionistă a timpului. Această importanţă a folclorului. Această absolutizare a funcţiei satului atemporal este dublată de interesul poetului şi filozofului pentru mituri. Numai aşa se explică orizonturile vaste ale creaţiei populare în poezie. Cred că Blaga nu se înşală.recuperatoare. siguranţa fără greş a creaţiei. |ăranii din Europa orientală au înţeles mult timp creştinismul ca “o liturghie cosmică” convingere hrănită de “sentimentul solidarităţii cu ritmurile cosmice”. Eliade observa că “Singur ţăranul Europei Orientale a păstrat dimensiunea cosmică a creştinismului”. izvorul dintotdeauna al activităţii româneşti. cel care. Un exemplu important. în sinteze cum sunt creaţia lui Eminescu. în parte. Durham la începutul secolului al XX-lea. ca expresie a forţelor “elementare” şi “anonime” pe care Blaga le regăsea. cum optic fiecare om se plasează pe sine de asemeni în centrul lumii.n). “a nostalgiei după natura sanctificată” sunt prezente mai mult sau mai puţin pe mai toate meleagurile balcanice. se întâlneşte cu cea nordică. a mitului. a lui Blaga însuşi. în sfârşit a “satului idee”.(s. în conştinţa colectivă a fiilor săi. Satul rămâne. Locul său geometric. elogia acum “satul-idee”: “ Fiecare sat se simte. ar fi satul arhaic. c’est-a-dire un christianisme où l’élément dogmatique se devine à peine” În acelaşi Jurnal. concluzie la care Mircea Eliade subscrie extinzând în acelaşi timp cercetarea întregului sud-est european. cea germană. într-un mers de viaţă totalitar. implicaţiile de infinită rezonanţă şi însăşi spontaneitatea neistovită” “Blaga va reveni la această accepţie de “sat-model”. de altfel. în cadrul căreia au fost inventariate obiceiuri 11 14 13 12 11 1212Lucian Blaga. Născut la sat. “Elogiul satului românesc”. cât caracterul unui apel la propria fire. de “sat idee” consevator şi impermeabil la civilizaţia modernă. considerat ca un “centrum mundi”. Satul se integrează într-un destin cosmic. în sprijinul ideii de “spaţiu spiritual comun balcanic”. pe urmele lui Goethe. ibidem. dincolo de al cărui orizont nu mai există nimic”. În iunie 1937. studiind expresionismul sui generis din arta bizantină sau indiană. neschimbat de istorie. în ansamblul activităţii sale. mai plauzibilă: “ La culture folklorique est nourrie de ce que j’ai appel le christianisme cosmique. ar fi cea antropologică. 13 Mircea Muthu. E. de altfel. Blaga îl va considera întotdeauna ca pe un loc privilegiat: “Satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Blaga a înlesnit recunoaşterea perimetrului larg al interesului pentru creaţia populară pe care el l-a demonstrat. Cultura franceză se oferă ca “model” spre deosebire de cultura germană ce a avut necontenit gustul “individului” şi al “particularului”. spune Blaga. este de tip catalitic.. belşugul de subînţelesuri şi de nuanţe. momentele de ecloziune din literatura română sunt prezidate de întâlnirile intermitente cu valorile culturii germane. în sensul că ea a avut “mai puţin caracterul unui model de imitat. a ritmurilor cosmice. făcând elogiul satului românesc.

15Paschalis M.3 18 Ibidem. “Balcanii: de la descoperire la inven\ie”. Epir. p. din punct de vedere geografic. formează o parte desfăcută. unde unii dintre dânşii au rămas până în zilele noastre. precum şi un mare număr de proverbe comune. prin contrast. au rămas la nişte munţi trăgându-se de locuiesc. de Europa. legend[.]n rev. deznaţionalizată şi impiedicată prin vicisitudini numeroase de a forma un stat deosebit. deci spiritualitatea românescă este unitară pe întregul spaţiu balcano-carpato-dunărean. Legaţi inextricabil. şi limba lor românească ca acestora.. cum s-au zis. p. a fost primul care i-a pomenit: “ Sunt dara aceşti cuţovlahi (cum le spun vecinii lor./ şi locurile unde locuiesc le zic Vlahia. Macedonia. din punct de vedere cultural.” Secolul 20”. Şi aceasta nu s-a putut întâmpla decât în momentul invaziunii slavilor. politice şi ideologice. imagina\ie”. Kitromilides. în poezia şi baladele populare. ei formează încă majoritatea populaţiei şi pe cele două povârnişuri ale Pindului. ci mai de grabă pornindu-se de la pretenţiile şI contra-pretenţiile naţionaliste legate de caracterul etnic “autentic” al formelor de expresie populară simbolică. “Mentalitatea Balcanic[” istorie. 1997. Grebena şi muntele Gramos..4-5. din Albania. Această bază comună a fost pusă la îndoială nu atât pe baza veridicităţii dovezilor empirice sau a unor principii metodologice. şi încă cu dânşii am vorbit) nu mai osebiţi nici un chip. p. a “ romanităţii din Orient” . Pe baza acestor mărturii etnografice se poate construi o argumentaţie plauzibilă în sprijinul unui sistem de valori comun în Balcani. p. 1919.. Macedonia. numele de vlahi.. “Istoria românilor din Peninsula Balcanic[(Albania.odinioară şi din Balcani care poartă în istorie. Această migraţiune din teritoriul slav în teritoriul grec este dovedită prin numele chiar de “vlahi” dat de bizantini românilor “ Filologic se consideră că dialectul aromân prezintă aceeaşi structură a limbii latine ca şi limba română ceea ce este o dovadă că ambele au avut aceeaşi evoluţie istorică şi tendinţe cu aceea a românilor de pretutindeni. aromâni sau armâni. Acest spaţiu spiritual este conturat geografic cu mult timp în urmă. în sate numai locuind /. numai mai stricată şi mai amestecată cu această proastă grecească şi turcească. căci aceşti români păstrează teritoriul rămas supt autoritatea împăratului.. Tesalia). 18 17 16 15 1 1 . Iorga îi defineşte astfel: “ Români din Pind . ajungând să reprezinte summumul trăsăturilor negative şi reperul care a servit construcţiei. dar constituiţi. “Secolul 20”. Merită să amintim numai faptul că în dialectul aromân se găseşte cuvântul “dor” cu tot spectrul semantic (lucru abordat într-un alt capitol) şi o bogată literatură legată de acest cuvânt şi motiv. izolată în mai mare parte. Balcanii au devenit cu timpul obiectul a numeroase frustrări culturale. abundă datele etnografice privitoare la motive balcanice comune în arta populară decorativă. ca şi germanii.Bucure=ti.comune ce nu ţineau seama de diferenţele religioase dintre culturile tribale creştine şi musulmane din Albania. Mai departe tot el explica originea acestora: “. Epir.ei s-au coborât din nord spre Adriatica. în vecinătatea imediată a Durazzului. ca şi fraţii lor de la Dunăre şi Carpaţi. a imaginii pozitive şi automăgulitoare a “europeanului” şi “ occidentalului”. şi care numesc dar numai unii dintre dânşii. precum şi în Epir. Despre existenţa românilor balcanici vorbesc cronicarii bizantini şi cronicarii români. Aproape în toată Peninsula Balcanică -întocmai ca o punte de legătură există elementul românesc prin prezenţa aromânilor. nici în une obicee. Bucure=ti 1997. unde între Ianina. de la muntele Gramos până la Agrafa. În “Istoria românilor din Peninsula Balcanică” (Albania. N. 17 Nicolae Iorga.)” Bucure=ti. Miron Costin. care se întind în lung de lângă Ianina a Pindului până spre arbanaşi lângă Elbasan unde zic. pentru că foarte puţini. 7-9.au dat bizantinii. în Letopiseţul său. nici în tărie şi faptura trupului decât românii acestia. Pe de altă parte. pe care li .77 16 Maria Todorova. Tesalia etc. 7-9.92. Bosnia şi Muntenegru. slavii şi maghiarii. ca “altceva”.]n rev. iar tării acesteia îI zic Vlahia cea mare”.

triburi odrysice. Comunicare \inut[ la Academia Român[. la sud-aceiaşi traci şi macedonii” Dacă Alexiada. de la Propondidă până la Haemus.119. dansuri etc. cercetând elementele comune. 22 21 20 19 b) CONCORDAN|E FOLCLORICE “Folclorul este dorul de a te întoarce acasă. 557. se ridică din nou pe malul dimpotrivă şi se sfârşeşte în pădurile hercynice. Bucure=ti 1920. dar te mai întorci şi acasă” Nichita Stănescu În domeniul folclorului comparat se pot observa o serie de apropieri la popoarele balcanice în legende. proverbe.P.D. deşi e tăiat de Marea Adriatică. le putem cuprinde întro mare unitate culturală. Bucure=ti. 1 2 . Nicolae Iorga şi B. ar putea să trezească îndoieli asupra rigorii ştiinţifice. practicnd un necontenit schimb reciproc de valori materiale şi spirituale. “ Convieţuind în strânsa interdependenţă.O parte din regiunea sus-menţionată pare a se afla pictată într-una din cele mai importante opere bizantine. 21Karl Krumbacher. similară cu cea a scriitoarei bizantine: “Pe toată coasta Pontului stâng. Editura Academiei Române. fiind recunoscută şi clasificată prin stilul literar al lecturii ca o operă de genul Iliadei lui Homer. Xenopol. Datele multiple puse la dispoziţie de ei şi de toţi cercetătorii care. istoric şi arceolog. împreună cu insulele înşirate în est şi vest şi cu o mare parte din Asia Mică. pe lngă diferenţele specifice. al cărei fundament istoric îl constituie fostul Imperiu Bizantin. “Fontes Historiae Daco-Romaneoe. de la Haemus la Dunăre. Byzantinische Zeitschrift. caracterele comune ale unei “mari familii umane”. de la Bizanţ până la gurile Dunării. pag. Prishtinë. au adus o contribuţie în desluşirea unor raporturi de vecinătate strânsă. vezi E. Începe de la Pontul Euxin şi îndepărtându-se puţin de cataracte. 20 Parvan Vasile. mai mult sau mai puţin. 16. “Civiliza\ia romneasc[ =i civiliza\ia balcanic[”. De ambele părţi ale sale locuiesc neamuri multe şi foarte bogate. ni se pare mai mult decât coincidenţă faptul că Vasile Pârvan. Fugi ce fugi. “Gânduri despre lume =i via\a la greco-romanii din Pontul Stâng”. popoarele balcanice au căpătat. Şi anume. Geţii cei nemuritori” Karl Krumbacher scria că "Toate popoarele Peninsulei Balcanice. Ed. Cronica acestei opere cuprinde la un moment dat ceea ce autoarea numeşte “Descrirea Munţilor Balcani”: “ Acest Haemus este un munte care se întinde pe o lungă suprafaţă aşezat paralel cu Rodope. de cele mai multe ori în cadrul aceluiaşi sistem economic.” vol III. face următoarea descriere. poveşti. cred că. p. “Studime gjuhësore”. Savantul german Karl Dieterich. Eminescu. administrativ şi politic. Bucure=ti 1975. va întreprinde un studiu comparativ despre poezia populară a popoarelor balcanice. anume “ Alexiada” a Anei Comnena. Rilindja. 1975. 22 Cornelia Papacostea – Danielopolu. p. În acest studiu autorul observă că începutul cântecelor printr-o figură de stil luată din natură este asemănătoare la mai toate popoarele balcanice cum ar fi căzu roua şi înmuie pământul (alb. iar cimentul religia ortodoxă." Despre această convieţuire milenară se vor pronunţa în operele lor şi multe alte personalităţi ale culturii române printre care A. la nord-dacii. Çabej. 8. muzică şi instrumente populare. stilul etc. Haşdeu. Toate aceste componente reprezintă domenii interesante de cercetare. cântece populare. 1983. la începutul secolului nostru. ra një vesë e zbuti 19 Comnena Ana. ghicitori. iar în interiorul continentului până către Dunărea panonică şi macedonicul Axios locuiau Thracii. figurile. sensibile la toate manifestările istorice”. se întinde până în Illyricum. duc toate la o concluzie de ordin spiritual.17-18.

comparaţiile folosite în descrierea femeii. acestea fiind acompaniate de instrumente doar din punct de vedere ritmic.P. Comune putem considera un număr mare de motive din poveştile populare. Zeitschrift des Vereins für Voskunde XII(1902). Die Volkspoesie der Albaner 6. sprâncenele găitan (alb. Sunt menţionate printre altele obiceiul de a desena pe corpul omului (tatuaj). 25 Maximilian Lambertz. Divi). modul cum se cântă cântecele. comune grecilor şi românilor sau acestora din urmă şi albanezilor (popoare care pot fi socotite. trupin si selvi / qiparis). Hyrje në historinë e gjuhës shqipe.pag 171 27 Comi=el. Dieterich a arătat că aceste metafore sunt în majoritate de origine orientală şi au pătruns în Balcani prin intermediul Bizanţului. Junimea. În cadrul abordării subiectului pe care l-am propus. Asemănătoare sunt şi metaforele. Cercetătoarea româncă. iar la români la Mănăstirea Argeşului. de altfel. “Kuçedra” (Balaur). ritmul şi melodia lor etc. p. obiceiul de a acoperi mireasa cu o eşarfă roşie. ochii ca filigeanul (alb.) . vetullat gajtan). 403-15 24 George Muntean. este răspândită şi legenda zidirii unei femei vii la temelia unui pod sau a unei cetăţi cu scopul ca noua construcţie să dureze.”Sigur este că unele subiecte de basme. Faptul că unele dintre aceste concordanţe nu le întâlnim la alte popoare balcanice. E. Berat. cât şi în afara acestora. 26 Eqrem Çabej. probabil. (cu def). Ia=i 1982. obicei şi la români. dansuri. “Divul” (alb. obiectul cu care se face comparaţia fiind acelaşi: trupul ca chiparosul (alb. dhëmbët si inxhi). În afara folclorului albanez. “Arapi”. ]n Revista de folclor”. 272-91. cântece pentru mireasă executate în grup. dinţii ca mărgăritarul (alb. Concordanţele balcanice sunt numeroase şi merită cercetări şi studii comparative în continuare. (Introducere ]n istoria limbii albaneze)Tirana. în articolul său. motivul se întălneşte la sârbi şi la bosniaci. vase pentru pregătirea produselor lactate. 1960. În afara creaţiei orale. syrin si filxhan). ori de cele din ciclul familial sau nuvelistic etc. goja si kuti). Merită să fie pomenit aici excepţionalul studiu al lui Mircea Eliade din De Gilgamesh a Gengis Khan 23 Dic Volksdichtung der Balkanländer in ihren gemeninsamen Elementen. ritualuri. a înflorit părul (alb. publicată în 1922. în retrospectivă genetică. nr. a înflorit mărul. anterior. Goricë etc). atestat de către Dimitrie Cantemir în secolul XVIII. (astăzi acest obicei fiind dispărut). autohtone în zonă) aparţin unui fond comun străvechi.59. balade. elemente din sfera pastorală etc.dhenë). Weigand. Porto Palermo) sau la un pod (în Dibra. Albania. belin si unazë) etc.. 1971. iar conţinutul spiritual precum filozofia vieţii comune. lulëzoi dardha) etc.P. În Grecia legenda se referă la podul Marto. E bukura e dheut).145-55. cu mult.: “O cercetare de folclor ]n R.169-170 27 26 25 24 23 1 3 .1-2. unde referirea se face tot la cetatea din Shkodra. terminologia comună ca cea din folclorul român "krushk"-cuscru. ne interesează îndeosebi relaţiile albanezo-române. să le considere de sursă tracă. p. hyndën si qiri). Unele dintre aceste figuri sunt: “Frumoasa pământului” (alb. întruchiparea comună a Zânei şi a Balaurului sau a altor fiinţe mitologice. “Interpret[ri =i repere”. Paralelele şi concordanţele dintre folclorul albanezilor şi al românilor sunt dovezi ale unei convieţuiri strămoşeşti. printre care unele de origine orientală.. mijlocul ca un inel (alb.Albania" menţionează aceste paralele: "Ritualul nunţii cuprinde cântece vechi. cercetătorii au observat asemănări şi în domeniul etnografiei şi culturii materiale (costume. aflate între albanezi şi români. Această legendă este localizată la o cetate (în Shkodra. Emilia Comişel. Aceste paralele relevă totodată faptul că mediul vieţii şi modul de trai au fost extrem de apropiate. momentului ruperii imperiului roman şi celui al despărţirii celor două grupe ale romanităţii orientale (e vorba de basmele şi baladele fantastice. publicat în 1960. cu o factură melodică arhaică şi cu o mare varietate de ritm." În Balcani. nasul ca lumânarea (alb. colinde etc. gura ca o cutie (alb. sub titlul "O cercetare de folclor în R. mai ales G. lulëzoi molla.)” Maximilian Lambertz a relevat aceste motive în opera sa “Poveşti albaneze”. a făcut ca unii cercetători.

tipar esenţial al unei naţiuni. ea transmite aceeaşi simbolică şi alegorie. creatorul răscumpărând atât jertfa soţiei. şi reprezintă probabil un fenomen de substrat. Aşadar putem aduce ca exemplu faptul că însuşi Cântecul Mioriţei se întâlneşte în ţinuturile albaneze sub varianta Pasărea cu creştet negru. am menţiona totuşi încă un alt fapt. se dovedesc a fi foarte vechi. aceeaşi atitudine stoică faţă de moarte. (Istoria literaturii albaneze). În spaţiul românesc a luat forma de legendă. Tirana 1959 t. L. Caracostea. cunoaşte. G. predomină variante care se referă la construcţii de poduri. cum numeşte Mircea Eliade schemele generale. 29 Vezi“Albanezul”. varianta referitoare la biserici. accidental putând fi întâlnite şi în alte locuri. dar existenţa a două legende despre cetatatea aceluiaşi oraş Scutari. pare a fi mai convingătoare. consecinţă a realitătăţilor materiale şi istorice asemănătoare. Megas. “ Problema trebuie analizată în complexitatea ei. dar şi a faptului că aceste legende erau cântate în diferite limbi. umilinţă şi eroism a căpătat aici o structură definitorie. drept pentru care există o serie de similitudini. alături de care apare. el circulă în spaţiul sud-est-european. Blaga. dintre moarte. preocuparea sa rămânând totuşi dezvăluirea spaţiului naţional "botezat" printr-un nume tipic luat din folclorul românesc. Cochiara. D. completă şi semnificativă în domeniul limbii. dintre care unele nu au văzut încă lumina tiparului . la diverse reuniuni populare. În "matricea stilistică" a unui grup de popoare. Ov. paralele şi concordanţe în viaţa spirituală şi culturală a popoarelor român şi albanez. jertfă care va continua să existe în eternitate împreună cu creaţia sa. mai 2000. Adrian Fochi şi alţii. în realizările centrale o înfăţişare unică. 1 4 . (în limba albaneză Shkodra. respectiv traco-ilire. pe care însuşi Blaga le sugerează. Djamo consideră că existenţa acestui motiv în mai multe ţări balcanice este o veche moştenire traco-dacică. Deşi varianta albaneză se prezintă la un nivel simbolic şi estetic mai slab. colindă şi mai ales de baladă etc. dintre orgoliu. se întâlnesc variante care se referă la zidirea unei cetăţi.8. Balada Meşterul Manole este un exemplu tipic care . Arnaudov. o circulaţie eminamente planetară. Motivul şi filozofia cântecelor par a avea aceeaşi provenienţă: strămoşii comuni traco-iliri. de altfel revelator.ar putea invoca modul original în care un motiv universal a fost asimilat de literatura română şi albaneză. Această variantă se întâlneşte în satul Lin (judeţul Pogradec) şi se pare că este singura în spaţiul albanez. putem găsi elemente mai substanţiale şi mai consistente decât simplele coincidenţe ale lor. Istoria evoluţiei acestor 28 Vezi “Historia e letërsisë shqipe”. Asemenea legendei Meşterul Manole din literatura orală română. caucazian şi central european. o veche moştenire traco-dacică. Cumpănirea dintre epic şi liric. Papadima. Fără a analiza legenda. Universiteti Shtetëror I Tiranës. În nordul Albaniei. în susţinerea paralelelor folclorice albanezo-române. despre relaţiile culturale albanezo-române. în sud-estul ţării. Instituti I historisë dhe gjuhësisë. unde locul zidirii este o biserică. dintre temporalitate şi etern. natură şi creaţie. Relaţiile româno-albaneze.57. în sârbo-croată Skadar). Spaţiul mioritic. 29 28 c) CONCORDAN|E LINGVISTICE Afinitatea spirituală dintre români şi albanezi. există în folclorul albanez numeroase variante. după cum au demonstrat G.despre această legendă. Ca motiv literar literatură. Aici “scenariul mitico-ritual”. aşa cum vedem în versiunea română. Credem că această variantă poate să aibă legătură cu varianta română. în scopul prezentării unor coordonate ale orizontului spaţial al inconştientului redate de L. aducem o variantă care se întâlneşte în Albania.” Neavând ca scop evidenţierea întregului fond comun al folclorului albanez şi român. cântec menţionat şi de Dora d’Istria (Elena Ghica). Complexul de credinţe despre jertfa zidirii cunoaşte. M. p. cu aceeaşi temă a zidirii poate constitui o dovadă a circulaţiei motivelor. mai rar.I p.

t. a fost asemănătoare. Dăm doar câteva exemple pentru a concretiza ideea de mai sus.alb. având în vedere că în acest fond intră fie cuvintele comune autohtone. p. Cred că aceste raporturi pot fi apreciate la justa lor valoare doar atunci când sunt considerate în cadrul mai amplu al relaţiilor culturale dintre cele două popoare. frazeologie etc. Pe de altă parte. ceafă . precum greaca. grumaz . albaneza şi româna moştenesc un număr foarte mare de cuvinte. la rândul lor ne furnizează date de mare interes cu referire la modul gândirii şi a traiului care sunt apropiate la cele două popoare. cel puţin perioadei românei comune când aceasta încă nu era împărţită în cele patru dialecte. al vocabularului. p. Întrucât ne aflăm în sfera relaţiilor lingvistice româno-albaneze. care în nici . gropë. mai exact.lexic. X.P.alb. groapă . baltă .531. Ed. Fenomenul rotacismului a acţionat în cele două limbi. 1 5 . Studii de lingvistic[ =I filologie. acest studiu neavând scopul abordării pe larg a problemei raporturilor de limbă între română şi albaneză: buză alb. În sensul acesta.4. Începem cu lexicul pentru că la acest nivel au fost evidenţiate iniţial concordanţele lingvistice româno-albaneze care au fost folosite şi se folosesc până în ziua de astăzi ca argumente în susţinerea uneia sau a alteia dintre tezele care încearcă explicarea istorică a acestor concordanţe. prin structuri şi trăsături gramaticale. Minerva. observăm tendinţe paralele în exprimarea figurată sau metaforizarea unor sintagme şi a unor unităţi lexicale care s-au preschimbat în frazeologie. ele au împrumutat paralel cuvinte din alte limbi cu care au intrat în contact. Fondul lexical comun limbilor română şi albaneză se prezintă bogat. fie cele împrumutate din alte limbi. 31 30 30 B. Caracteristice mai ales sunt întâlnirile dintre români şi albanezi nu prin vocabular. scrum . Eqrem Çabej. Cine sunt albanezii.alb. abur . ci prin particularităţile fonetice.u.alb.P. al formării cuvintelor. Este vorba de un număr relativ mare de elemente şi trăsături comune în română şi albaneză. încât . gurmaz.103. găsim de cuviinţă să prezentăm succint câteva apropieri din cele mai relevante între cele două limbi. avull etc. De asemenea. a fost denumită la fel. B.Ha=deu. slava şi turca. 1988. guşă .II. Studiind aceste raporturi.o ipostază nu se pot împrumuta de la străini. Ultimele. dacă nu identică.470 =.adesea ai impresia că este vorba de unul şi acelaşi spirit al limbii manifestat sub două forme. raporturile dintre aceste două limbi pot înlocui într-o anumită măsură perioada lor preliterară. pe atât de greu de a fi explicat în mod satisfăcător: o parte a lucrurilor a fost exprimată la fel. al morfologiei. nu se pot altoi în cursul timpului. multisecular. “Unele probleme ale istoriei limbii albaneze”. II. al sintaxei şi frazeologiei. gushë. istorici şi savanţi români şi străini.Haşdeu insistă asupra trăsăturilor fonetice şi gramaticale comune românei şi albanezei. XXIII. qafë. ]n AAR.alb shkrum. p. ne mărturiseşte un fapt pe cât de surprinzător. În sistemul vocalic s-a observat prezenţa vocalei ă in româneşte şi ë în albaneză ca având aceaşi valoare fonologică. al zicalelor şi al locuţiunilor. buzë.P. structura gramaticală.1959. 1901. avea să afirme: “Dintre toate limbile balcanice care au trăsături în comun cu albaneza primul loc îl ocupă fără îndoială. considerate ca aparţinând perioadelor vechi. istorie ce a parcurs un drum lung.alb. prezent la toate nivelele limbii . distinsul lingvist albanez. Bucure=ti. sau. fonetică. Acest fond comun lingvistic a fost observat şi studiat de o serie de lingvişti. În fonetică au fost evidenţiate câteva elemente şi fenomene comune. în timp ce materializarea prin limbă a raporturilor dintre obiecte sau ale acestora cu realitatea şi omul.fără a lăsa neobservate deosebirile . Albaneza şi româna au legături strânse în domeniul foneticii. Majoritatea cuvintelor comune fac parte din fondul de bază al lexicului limbii şi deseori denumesc obiecte ce aparţin mediilor şi realităţilor de odinioară. formarea cuvintelor. morfologice şi sintactice. baltë. 31 Eqrem Çabej. ]n SCL. Din latina balcanică. limba română. reeditat ]n B. ci datează de la însăşi obârşia limbii” .alb. problema ocupând un loc meritoriu în literatura de specialitate încă din secolul trecut. s.Ha=deu. De o primă importanţă pentru istoria ambelor limbi şi pentru problema pe care o discutăm sunt acele cuvinte comune care se găsesc numai în aceste două limbi.limbi.

fapte necunoscute în literatura de profil. elemente din arhitectura caselor. furcă alb.rom. Distinsul lingvist român. practici şi superstiţii comune. respectiv o practică de lucru şi o superstiţie: a semna în răboj alb. toponimie. rom. De exemplu. De altfel. Merită să subliniem faptul că majoritatea cercetătorilor caută rădăcinile acestei afinităţi lingvistice între albanezi şi români în epocile antice. bucătărie etc. au pus în atenţie problema delicată şi controversată a originii limbilor română şi albaneză precum şi locul de formare a popoarelor respective. s-au pus întrebările: cine a împrumutat aceste elemente şi de la cine. în viaţa materială. din expresii şi unităţi frazeologice comune reies mentalităţi. i këndoi qyqja dikujt etc. Cercetarea materialului frazeologic dezvăluie date nu numai în plan lingvistic. a-i cânta cuiva cucul în faţă alb. a reînnoit de multă vreme problema prin studiile sale. ceea ce ni se pare semnificativ este că puţinele studii efectuate au evidenţiat fenomene şi aspecte comune în modul de a fi. pe de altă parte. Conform părerii unui mare grup de lingvişti şi istorici. sau albanezii au emigrat de pe teritoriile trace pe meleagurile unde trăiesc astăzi vorbind un dialect trac. këmishë etc. cămaşă alb. cuprinzând deseori alte sfere ca mitologie.djal-i). în viaţa religioasă şi culturală. aducându-ne noi fapte de limbă referitoare la română şi albaneză. furca . iar alţii atribuie evoluţia fonetică paralelă reflexelor substratului trac. folclor. ci. vë në robush. în cercurile cercetătorilor şi lingviştilor străini s-a pus problema explicării din perspectivă istorică a acestui fenomen. -oaie ursoaie. Reflecţii fonetice paralele vedem şi în cazul unor grupuri consonantice din cuvintele latineşti. respectiv -ë-: lat. în română şi albaneză s-a păstrat vocala accentuată -u. De asemenea. în ce perioadă istorică s-a aflat acest fenomen etc. în psihologie etc. în expresiile de mai jos. în filozofia populară. Aceste studii se extind la toate nivelele limbii. însă puţin studiat până acum. -eşte bărbăteşte alb. suntem de părere că fondul comun este foarte bogat. îmbrăcăminte. raporturi ce privesc aspecte esenţiale ale limbii.alb. Acest scop este urmărit de puţini cercetători în ziua de astăzi. În domeniul frazeologiei. dezvăluim două aspecte comune. În sfera formării cuvintelor s-au remarcat unele sufixe comune (rom. lăsănd deoparte sensul frazeologic. onomastică etc.în -ă-. s-a simţit mai mult.: lat. sprijinindu-se îndeosebi pe considerente lingvistice. obiceiuri şi rituri asemănătoare. sintaxa determinantelor etc. însă. flexiunea nominală asemănătoare. camisia rom. în ambele limbi s-a produs schimbarea vocalei neacctentuate latine -a. Această discuţie a dat naştere unor teze şi ipoteze. Încă din secolul trecut. îndeosebi în cea rurală. O serie de lingvişti sunt de părere că elementele lexicale latineşti din romănă şi albaneză au avut o evoluţie fonetică paralelă. obiecte comune din recuzita casnică. -isht burrërisht).în albaneză. În gramatică au fost evidenţiate până astăzi o serie de elemente şi de trăsături comune precum câteva structuri şi fenomene paralele. Menţionăm aici principalele teorii care se susţin şi continuă să se discute şi în ziua de astăzi. Firesc. Se aşteaptă studii vaste şi aprofundate care să intenţioneze relevarea întregului fond lingvistic comun limbilor română şi albaneză şi despărţirea acestuia de fondul comun balcanic. Problema relaţiilor lingvistice între română şi albaneză rămâne şi astăzi o problemă deschisă pentru lingvistica balcanică. leoaie alb. aceste relaţii se explică prin împrumutul elementelor albaneze în limba română atunci când contactele între albaneză şi română erau foarte intense şi nu erau întrerupte de năvălirile slavilor pe tărâmurile balcanice. furkë. De exemplu. Acest grup de lingvişti consideră albaneza drept continuatoarea 1 6 . Dintre cele mai esenţiale sunt considerate articolul enclitic postpozitiv în română şi albaneză (băiat-ul . dar şi un paralelism între modurile de formare a cuvintelor dintre care compunerea şi aglutinarea au fost şi sunt productive în ambele limbi. românii de la albanezi sau invers. Aceste tipuri de apropieri au determinat câţiva lingvişti să creadă că multe latinisme au pătruns în română prin intermediul albanezei. shqiponjë. Încercările în găsirea răspunsurilor acestor întrebări. Grigore Brâncuş. -onjë ulkonjë. respectiv în cea traco-iliră. împreună cu descoperirea raporturilor lingvistice dintre română şi albaneză. de altfel.din lat.

au fost în vecinătate unul cu altul. Domi.n). Katacici. pe care noi o considerăm drept continuatoarea ilirei. încât eu nu pot să văd în ei decât vecinii străvechi ai grecilor şi cetăţenii Romei antice. din acest motiv suntem înclinaţi să credem că fenomenele discutate aici (este vorba de relaţiile lingvistice româno-albaneze n.care stă la baza acestor două limbi. 171 34 33 32 1 7 . cuprinde şi regiunea dardană (Kosova de astăzi). 33 Eqrem Çabej. argumentând teza iliră. Conform acestei teorii elementele comune româno-albaneze aparţin unei limbi vechi a Balcanilor . susţine ideea că albanezii sunt stabiliţi pe tărâmurile de astăzi încă din vremea romanilor şi grecilor. iar albanezii sunt urmaşii direcţi ai populaţiei ilire care locuia pe teritorile unde trăiesc astăzi albanezii. De aceaşi părere au fost şi alţi savanţi din secolul trecut precum Martin Leake." Thunmann. De altfel. în primul rând.Viena 1871. cercetători şi istorici este aceea a originii trace a limbii şi poporului albanez.. Acest eminent savant albanez explică relaţiile multilaterale românoalbaneze din punct de vedere istoric în modul următor :"Din caracterul acestei afinităţi. ştiinţifică." În secolul al XX . Demiraj. precum Cimochowski. în istoria lor. Hyrje në historinë e gjuhës shqipe.lea teza provenienţei ilirice a limbii şi poporului albanez a găsit mulţi susţinători. am accepta că acele tipare aparţin unei perioade când. Holger Pedersen aprobă opinia lui Meyer. Miklosich etc. pe alocuri poate au trăit în simbioză" . două elemente şi anume elementul roman şi cel autohton. apărută la Leipzig în 1774. (Introducere ]n istoria limbii albaneze). aparţin perioadei românei comune. se poate afirma cu destulă siguranţă că poporul albanez şi poporul român. publicate în faimosul studiu Albanesische Studien. dacă nu toate. o constituie limba iliră. din punct de vedere al sursei. să le atribuim elementului vechi autohton şi suntem de părere că acest element poate să fie apropiat. conform părerii lor. Mansaku etc. Dar.n." O altă teză care şi-a găsit susţinerea unui grup mare de lingvişti. J. în majoritate lingvişti. Xilander. Tirana.unei tradiţii vechi şi neîntrerupte de limbă în Albania. care a pus problema pe o bază solidă. apărut la Viena în 1853. din punct de vedere geografic. Ultimul. declară: "Întrucât noi acum credem că la formarea naţiunii şi limbii române au participat. Referitor la perioada istorică în care a avut loc această simbioză. dar nu uită să afirme că la formarea poporului albanez a participat şi elementul trac. lingvistice. acestea nu erau despărţite unul de altul. au reluat problema în studiile lor. "Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europaischen Völker". pag. 171 34 ibidem. Aceste două lucruri îmi indică ilirii vechi. ajunge la concluiza că ilirii şi tracii au fost două popoare diferite. acest mare savant german avea să afirme că "În istoria lor (a albanezilor -n. limba lor a dat asemenea dovezi despre destinele acestui popor. Miklosich..limbii trace . cu albaneza de astăzi. precum Gustav Meyer care considera albaneza "o nouă fază a ilirei străvechi". “Die romanischen Elemente im Albanesischen”. puţine în acea vreme. deseori triburile se amestecau şi se confundau. alţii.) eu n-am găsit urmele unei emigrări ulterioare a acestora. cel puţin. Hubschmid. Johann Thunmann. 1971. bazându-se şi pe datele etnografice din Balcanii vechi. cercetând problema din perspectivă istorică. geografice. cunoscută sub numele de teoria substratului. fără îndoială. pag. Deci. În opera sa. deşi câţiva dintre aceştia acceptă participarea elementului trac în formarea limbii albaneze. meritul pentru noi contribuţii în susţinerea şi argumentarea tezei ilire îi revine prof. aşa cum îi arată şi autorii antichităţii. a tras concluzii ce ating şi problemele de limbă.Hahn. Thunmann vede în albanezi descendenţii ilirilor. Mihăescu. Această tradiţie. tradiţie ce a existat încă din vremuri îndepărtate. publicat la Viena în 1861.. Pe acest teritoriu Hahn. în urma cercetării relaţiilor lingvistice româno-albaneze. Olberg. în partea cea mai mare. Paul Kretschmer. aflate aproape unul de altul. în urma cercetării în spirit obiectiv a datelor istorice. 32 Fr.G. însă. Eqrem Çabej. el precizează: "Întrucât majoritatea tiparelor care apropie albaneza de română se găsesc în cele patru dialecte din română. într-un studiu despre elementele slave din română.

De aceeaşi părere este şi Herman Hirt. prezintă 12 argumente din diferite domenii ale relaţiilor româno-albaneze în favoarea tezei originii trace a albanezilor. drept moştenitoare a limbii tracice şi nu a celei ilirice. V. Georgiev. La o concluzie asemănătoare a ajuns şi F. cât şi cu traca. Aceste legături l-au determinat să afirme că mesapa şi albaneza sunt dialecte tracice vorbite pe un teritoriu ilir. în timp ce preponderenţa împrumuturilor din alte limbi n-a fost în egală măsură. 1928 =i Studia albanica I. Karl Patsch în studiul său “Urme tracice pe litoralul Adriaticii”. 1964. Pornind de la date etnografice. Trebuie adăugat. Karl Paul a fost primul care a descoperit relaţiile albanezei cu traca. Jokl. menţionaţi ca atare şi de câteva autori antici.Archiv IV. Gr. Teoria lui Jokl a fost reluată de alţi cercetători ca Vasmer. în articolul său intitulat “Oare sunt albanezii descendenţii ilirilor sau tracilor”. inovaţii interne specifice. Puşcariu. această teorie exclude originea iliră a limbii şi a poporului albanez. Jokl admite teza continuităţii istorice a poporului albanez în ţara de baştină şi originea sa iliră.Sofia .Brâncuş etc.Atribuind fondul comun aceleiaşi surse. Nicolae Iorga susţinea idea că albanezii sunt urmaşii ilirilor care au asimilat limba tracă. A. atât şi de traca . şi anume în Dardania străveche sau în Kosova de astăzi. ceea ce putem spune cu mare convingere este faptul că între română şi albaneză există realmente o afinitate mare care îşi găseşte explicaţia numai din optică istorică. Pe de altă parte.Candrea. în cea mai mare parte a lor. undeva aproape de Niş. Popovici. printre care B. drept dovadă fiindu-ne multiplele elemente comune. Barici era de părere că albaneza este un dialect trac ilirizat şi că albanezii sunt traci care au emigrat. Această teorie nu-l împiedică să creadă că albaneza stă aproape atât de ilira. Există şi o a treia teză. Evoluţia lor în direcţii diferite a dat naştere şi multor deosebiri.1927. Caonii în sud-estul Albaniei şi Dorşii în Bosnia. Russu. 36 35 1 8 . apoi a fost răspândită şi în rândul lingviştilor în studiile cărora au apărut noi concepte cum ar fi "substratul traco-ilir" sau "traco-daco-ilir" etc. a tras concluzia că în Balcanii de vest.Haşdeu. aşa-numită "teza sinteză" conform căreia albaneza are legături strânse atât cu ilira. el considera că pe teritoriul Albaniei s-a aflat o fuziune a substratului trac cu cel ilir. De aceea. din câteva considerente lingvistice.P. Barici. N. mai precis. Această teorie a găsit susţinători în rândul lingviştilor şi istoricilor. Leipzig. Philippide. Lăsând deoparte toate tezele şi ipotezele existente până azi. Balkan . fiind ştiută ca limbă kentum. considerând albaneza -limbă satem -. p. la Balkan. s-au dezvoltat separat. A. însă. Această teorie s-a născut în rândul istoricilor. El afirmă că acele puţine elemente pe care le cunoaştem din lexicul ilirei sau limbii trace îşi găsesc explicaţia. ţinând cont de datele autorilor antici. născându-se în acelaşi leagăn etno-geografic şi trăind în vecinătate multiseculară. în relaţiile strămoşeşti despre care suntem înclinaţi să credem că ar corespunde acelora traco-ilirice. Susţinătorii acestei teze au folosit ca argument de bază unele concordanţe dintre tracă şi albaneză. faptul că limbile română şi albaneză. Weigand afirma ideea că albaneza s-a format în acelaşi loc unde s-a format şi limba română.Pârvan. Cel mai înflăcărat reprezentant al acestei direcţii este Gustav Weigand care. Ca traci el considera Iştrii în Istria. înaintea ilirilor a fost o populaţie tracă. Tagliavin etc. Jokl ajunge la concluzia că albaneza stă mai aproape de iliră decât de tracă. Ribezzo. numai în albaneză. Norbert Jokl a fost primul care a aplicat teoria sintezei şi în lingvistică. Acceptând participarea elementului trac la formarea limbii albaneze. o mută ceva mai în nord-estul teritoriului de astăzi al Albaniei.Iorga. respectiv trace. stabilindu-se în teritorile vestice ale Peninsulei Balcanice spre sfârşitul Imperiului Roman şi înaintea năvălirilor slave în Albania. Nopcsa. 227-221 36 N. a ajuns la ideea că pe teritoriul ilirilor au existat şi triburi trace. Weigand. 35 G.Archiv III. Acest mare lingvist. şi alte elemente din sistemul gramatical comun ilirei şi limbii trace îşi găsesc analogie în fenomenele respective din sistemul limbii albaneze. De asemenea. deci în cadrul triunghiului Niş .Skopje. Peste această limbă şi peste populaţie tracă s-a suprapus limba şi populaţia iliră. însă.

Cercetările noastre de până acum ne conving din ce în ce mai mult că avem de a face cu un fenomen comun în sfera sentimentelor ca urmare a contextului socio-istoric similar în care a luat naştere acest fenomen. 100 38 N. familia şi mediul vieţii respective. desigur. strunga (alb. La litterature comparée. de gol sufletesc şi de regret pentru ceva pierdut sau pentru un vis neîmplinit. ca şi pe mările dând fiorul nemărginitului. desigur. român şi albanez. sûre d’éveiller des échos dans la conscience de chaqun". Dacă ne referim la cele două popoare. singuratică. VI ed. al cărui nume se întâlneşte de la un capăt al Balcanului la celălalt capăt. Totuşi. kolibe). p. prezentându-se ceva mai conservatoare decât limba română. stan). într-un climat mai dulce. iarna la şes. Din timpuri străvechi. Starea psihică de însingurare. ca două grupuri etnice aflate în prezent la o anumită distanţă. Ciobanul pleacă în lume. locuitorii acestor ţinuturi se ocupau cu păstoritul. vom remarca unele asemănări în modul de viaţă. 1939. Marele savant român Nicolae Iorga avea să descrie acest moment în felul următor: "Păstorul albanez şi cel român îşi organizau viaţa şi activitatea în mod natural. dar şi unele deosebiri. Geneza acestui simţământ poate avea. departe de cei dragi. va ajuta la clarificarea multor probleme încă nerezolvate. clădind stâna (alb. dar care poate în trecut au avut contacte strânse. unde închideau oile. dacă nu şi în plan psihologic. cel puţin pe plan lingvistic. pare să fie specifică fiinţei umane. shtrungë) şi coliba (alb. Paul Van Tieghen observă că "a l’intérieur de chaque grand group ethnique et social se constitue un ansamble de sentiments qui varient peu durant de siècles et que la littérature peut interpréter. Collection Armand Colin. mai prielnic. pag. datorită coerenţei semantice pe care o prezintă. d) PARALELISM ÎN SFERA SENTIMENTULUI Pornind de la existenţa acestor similitudini în sfera de înţelesuri a cuvintelor “dor” / “mall”.. o explicaţie istorică. de aceeaşi chinuitoare nelinişte în faţa misterului". 39 38 37 37 Paul Van Tieghem.26-28 1 9 . Paris. Roma 1930. precum şi năzuinţa către ceva.Iorga: L’arte populare in Romania. Această viaţă pribeagă a păstorilor nu este tipică numai locuitorilor vechii Dacii şi vechii Ilirii. vara la munte în căutarea ierbii şi a umbrei. Transhumanţa acestor triburi vechi ale Balcanilor poate a intensificat relaţiile dintre ele aceştia pe mai multe planuri. ne-am pus întrebarea dacă este vorba de influenţe reciproce sau este pur şi simplu un paralelism în sfera de simţiri şi atitudinea lirică a celor două popoare. Pentru această viaţă E. suflete au tresărit de aceeaşi cutremurare a singurătăţii. Acest aspect al specificului ambelor limbi trebuie să constituie un alt ţel al studiilor pentru că şi raportul element comunelement specific. îşi părăseşte. pe câmpiile pierdute în zare. ni se pare mai mult decât necesară şi chiar posibilă într-o bună măsură. În fondul comun lingvistic româno-albanez am inclus şi cuvântul “Dor” / “mall”. indiferent în ce zonă a lumii trăieşte. Preocupările noastre se vor îndrepta spre descoperirea acelui ceva care ne pune în faţa unui fenomen ce a apărut şi s-a dezvoltat paralel în lumea psiho-sentimentală şi apoi în literatura orală şi cultă a popoarelor noastre. pentru un timp destul de îndelungat. viaţa devenindu-i izolată." .credem că albaneza a păstrat mai bine elementul “strămoşesc“. o conturare a sferei noţiunii. Bălan Osiac menţionează: "În munţii sălbatici.

În dicţionarul român-german cuvântul “dor” este tradus: “1. Bucure=ti. într-o sintagmă cum ar fi “dor de cap”. 3. Pe de altă parte. expresii şi parimii (“în dorul lelii”. 1967 43 T. Dolore. cat. 1906 . Bucure=ti. 3. În aromână. deseori fără obiect precis 3. Heinweh. “duelo”. Acestor concepţii. alţii “Sehnsucht”. 49. substantivul “dor” este legat de verbul “a dori”. "mă doare capul"). e)DORUL / MALLI . desire.spaniol[ =i portughez[”.APROPIERI SEMANTICE Să încercăm să delimităm evoluţia formală a celor două cuvinte . voglia. Dic\ionar al dialectului arom[n (general =I etimologic) ed. cât şi a avea sau a manifesta compătimire. compasiune pentru cineva. 1980. sp. Bucure=ti. hankering. pasiune.“dor” / “mall” . “Stilistica func\ional[ a limbii rom[ne”. voluptate. ni se pare necesar să precizăm cum se manifestă el lingvistic şi liric. dorinţă arzătoare. de aspiraţie şi dorinţă. 2. “duolo”. În sistemul limbii române. Papahagi. care înseamnă în latină atât faptul de a suporta o durere fizică sau morală (popular se spunea de exemplu: “caput meum dolet”. de tristeţe şi regret. derivatele romanice. 44 Ion Coteanu.” O primă problemă.65 40 Micul dic\ionar enciclopedic. a fost ridicată de întrebarea cu privire la originea şi istoria cuvântului “dor”: se consideră în mod unanim că acest substantiv provine din latina populară dolus. Vere – angen”. mai degarbă în poezie. “dor de ţară”) într-o mulţime de combinaţii şi derivări lingvistice curente. p. 4.Osiac. “dol”. 5.Conştiinţa acestei solitudini poate determina apariţia şi întreţinerea unui sentiment de melancolie.german. “Sentimentul dorului ]n poezia rom[n[. Dorul a intrat în felurite sintagme. brama. un postverbal al lui “dolere”. a fi stăpânit de dorinţa de a avea. însemnând a râvni. 2. Desiderio nostalgico. “dor de ducă”. a II. a fi sensibil faţă de suferinţa cuiva etc .dolus are prima atestare literară. 4. Bucure=ti. lărgindu-şi sfera şi aria de nelămurit. eagerness. strong desire. “cu dor”. dorinţă împletită cu aşteptări.1983. voglia. sentiment pe care unii l-au numit “dor”. sard. suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva care se află departe”. Struggimento.” Dol”. alţii “mall”. 4. nostalgia. “logud”. pag 160. 5. fr. wish. Dicţionarul explicativ al limbii române le mai adaugă încă un sens: 5. “în dorul scrobului lingi coada tigăii”. participă cu semnificaţii diferite la aria semantică a durerii: it. gasc. “dolu”. după Papahagi. dar şi de dorinţă numind o "tensiune sufletească intensă care are ca scop 39 Elena B[lan . 3. 2. “deuil”. a năzui. nostalgia.italian este tradus prin “1.atât de multiplu nuanţate şi atât de greu de cuprins în limitele precise ale unei definiţii.n.pag. alţii “saudade”. Sehnsucht. 1986 41 Dic\ionar complet rom[n .italian. ediţia din 1986. cuvântul numeşte “1. pe care e aproape o iluzie să mai încerci a o delimita şi preciza integral. de speranţă şi nostalgie. 42 Dic\ionar român . avem următoarele conotaţii: “1. in textele poetului creştin Commodianus . Este atestat şi sensul mai vechi de durere. de a dobândi sau de a face ceva . a tinde la ceva. III e. “de dorul fragilor” mănâncă şi frunzele”. Soferenza causata dall’amore. . 2. Pentru a putea compara sentimentul de “dor” / “mall” în exprimarea lui poetică la cele două popoare. dragoste.1963.” În dicţionarul român . După Micul dicţionar enciclopedic.aspiraţii nedefinite. “do”. longing. În dicţionarul român . XXIX. prov. 2. yearning”. o stare sufletească cu un fond sufletesc complex în care sunt prezente o tristeţe şi o durere discretă. durere.englez este tradus prin: “1. Trebuie reţinut şi faptul că. dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag. nostalgie.1907. alţii “soledad” etc. conservat dialectal. “a pierde dorul”. Bucure=ti. de ordin lingvistic. craving. 3. 6. 44 43 42 41 40 2 0 . Languore. tom. la rândul lor. 4.sec.

Dorul apare frecvent în toponimie şi antroponimie – “Vârful cu Dor”..ceea ce dezvăluie existenţa unei relaţii semnificative între ordinea practică a vieţii şi ordinea ideală din perspectiva căreia realitatea este adeseori interpretată şi capătă semnificaţie. germanicul “don” etc. “deuil” şi chiar la “spleen-ul” englezesc. înstrăinaţi multă vreme de locuri care vorbeau amintirilor.Densuşianu. XV. Doru Popovici. “Dolus” (din dolere ş a durea).de adjectivul dornic sau doritor.. ori la francezele “nostalgie”. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Albaneze Contemporane (1980). Anatol Vieru şi alţi compozitori. cu înduioşarea aducerilor aminte şi a aşteptării zilelor dându-le bucuria ca altădată. duolo” şi “nostalgia”." Cum observa Ovidiu Bîrlea. retrăire a unui moment aparţinând trecutului. Deopotrivă. Leksiku i plotë i Gjon Buzukut. cuvântul “mall” îl vedem atestat încă în primul document scris. “a realiza o dorinţă” etc. P. B. D. O. in “Dicţionarul Explicativ al Limbii Albaneze Contemporane” 45 Ovid Densu=ianu. să ne redea acel lirism de nelinişte. avem de-a face cu o sintagmă foarte veche în 50 albaneză. că aceasta este o expresie populară. spre deosebire de română. K.. dorinţă puternică pentru a se întoarce din nou într-un loc pe care nu-l uităm niciodată. grecescul “dinos”. "misericorda mortues est". “Via\a p[storeasc[ ]n poezia noastr[ popular[”. de aceia care le erau scumpi. suferinţă" să se gândească la ce lăsaseră în urmă. Prezenţa cuvântului “çmall” in limba albaneză ne spune că spectrul emoţional şi al simţirii în această limbă este complex. Bucure=ti.. “Dor Mărunt”..I. la Buzuku (1555) cu cel mai larg spectru semantic "e muor malli" (l-a cuprins dorul) în lat.pars prima. IXXXV. irlandezii având şi un cuvânt “dor”.Sh. . În muzica simfonică (ex. De altfel." Susţinute pe larg în " Viaţa păstorească.. ori în helenicul “doron” (“dar”). 28 46 ibid. George Ştefănescu. la spaniolele “soledades” şi deseori la portughezul “saudad” şi la italianele “desiderio. ca înţeles. Mihail Jora. “Sonata a IIIa în caracter popular românesc” şi Rapsodiile lui Enescu. 49 K. cum s-a văzut. venea să se identifice cu "dorul". 2.. susţine în acelaşi loc ideea că (încă din româna comună) "latinul “dolus” ajunsese să exprime ceva propriu sufletului românesc.1980. dorinţa de a întâlni un om iubit care se află departe. Bucure=ti 1983. 3.Sh.” În limba albaneză. şi în nici un caz printr-un singur cuvânt. la rându-i.DC. 1968.. În albaneza scrisă.. cu înţeles aproximativ comparabil cu al celui românesc) care ar deriva. din “dor”. 4. desio”. “Dorina”. pag 73 47 Ovidiu B]rlea. nu putea fi decât "durere. 51 2 1 .Sh. “Doru”. 1922. pag 191 48 Meshari i Gjon Buzukut. II. Constantin Brăiloiu. cu sugestive aderenţe la unele dintre cuvintele româneşti şi mai cu seamă străine (irlandezul “dan”.. această expresie apare şi la "Cuneus" lui Bogdani : "Ma une tue pasunë mal’n e shtampëse. o năzuinţă . Liviu Rusu.. tristeţe pe care o simţim pentru cineva sau ceva care se află departe de noi. II. Ashta. M. durere adâncă sufletească. Marcel Mihailovici. ori “rispetti." (iar eu ducând dorul de casă. există şi cuvântul “çmall” care în româneşte poate fi redat numai printr-o sintagmă: “a împlini dorul”. pag.obţinerea lucrului dorit sau o aspiraţie.D. de pildă. de melancolie care străbate poezia noastră populară. după unii (Haşdeu) în “dol” sau în “desiderium” (Adrien Roig). raportabil. autorul amintit scrie: "Înţelesul pe care l-a primit dolus în limba noastră nu ni-l putem explica în legătură cu viaţa păstorească: pentru ciobanii duşi departe cu turmele. observând că “dor” apare şi în aromână şi în meglenoromână. de derivate cum ar fi dorit sau nedorit. Tiranë. Bogdani: Cuneus. Cornel |ăranu. Luka. 49 48 47 46 45 Aşadar. L. 51 Fjalori i gjuhës së sotme shqipe. “Dorin” etc.Ashta remarcă pe bună dreptate.). Cu originea în lat. 5." în 1925. Tiranë. ocuparea cu ceva care ţi-a plăcut mult. Piesa pentru pian “Dor” de Ciprian Porumbescu. la germanicul “Sehnusucht” şi “Wehmut”. Folclorul rom[nesc II. 1555. 1965 50 Në “Të primitë përpara letteratit“. În sufletul lor "durerea" avea ceva nostalgic. cuvântul “mall” este atestat cu următoarele sensuri: “1. Cuclin.

n. n. E. “përmallim” (stare de dor). a linişti pe cineva. nostalgia”. fuoco. Meyer. Heimve. având caracterul unui idiom.grec.n.mallëtë 1. În dicţionarul “Bashkimi “(Unirea). meleti. 55 E. affetto. “I mallëngjyeshëm” (care te face să te înduioşezi). “mallëngjyes” (înduioşător). Cuvântul poate avea unul dintre aceste sensuri. Aici întâlnim: “mall. ansia. “malum” durere. “i mallëngjyer” (înduioşat). brama. îl traduce prin: 55 53 52 54 “desiderio. Sensucht.a-i satisface dorul cuiva.italian. a împlini dorinţa de a avea pe cineva aproape care a fost de multă vreme departe. “Mallohem” (a-i fi dor cuiva). amore.. cuvântul “mall” este tradus în italiană prin următoarele sensuri: “desiderio.) “mallënohem” ( a-i fi dor . Bari 1963. boală. cu care pare să nu aibă concordanţe ce pot fi dovedite. dornic de ceva sau de cineva).deutschen Lexicon. o ponos. Strasburg.” Pe baza cuvântului “mall”. dolore. în dicţionarul său albanez .. 53 G. përbaam preje Shoqinijet të Bashkimit (Ribotim i “Rilindjes“. ”mallëngjehem“ (a se înduioşa).pentru cuvântul “çmall” sunt redate următoarele sensuri: “1.25. cuvintele corespunzătoare redate sunt: “o pathos. kam mall . nostalgia.Deutschen Lexicon”. Prishtinë. “I malluar” (cuprins de dor. V. mel”... Etymologisches Wörterbuch der Albanischen schprache von. 3. 54 Fjaluer i Rii i Shqypes. Beitrage zu einen albanisisch . Wien. passione. pe de altă parte.pag. 2 2 . sensurile virtuale ale acestui cuvânt în albaneză şi română sunt: DOR dorinţă dorinţă arzătoare nostalgie dragoste durere voluptate MALL dorinţă arzătoare nostalgie voluptate durere dragoste dorinţă Pentru ambele limbi putem constata faptul că nu toate aceste sensuri pot fi actualizate în acelaşi timp.mich ergriff das "mi-e dor de.n. sau unele dintre ele. suferinţă.n.Giordano. 66. pag. Am menţionat ceva mai sus următorul fapt cuvântul “mall” în albaneză este atestat în primul document scris al acestei limbi ca făcând parte dintr-o expresie bine consolidată. şi se poate explica din lat. Un argument aduce studiul etimologic al lui Gustav Meyer despre cuvântul “mall” în albaneză. Dacă ne referim şi la cântecele lirice strămoşeşti. passione.. deoarece relevă pe de o parte puterea creativă a lui “mall” şi.") 56 52 ibidem. a aduce bucurie cuiva. Primul care a atestat cuvântul “mall” în albaneză este G.” În dicţionarul albanez .ich mich. care păstrează legături semantice cu cuvântul de bază: “mallëngjim” (înduioşare). voglia. mai probabilă pare provenienţa din lat. în albaneză s-a format o familie întreagă de cuvinte. întocmit de societatea cu acelaşi nume a arbăreşilor din Italia de Sud. vechimea cuvântului care de-a lungul evoluţiei limbii albaneze a produs cuvinte noi.) “mallëngjim “(înduioşare . Faptul este semnificativ. “mallëngjej “(a înduioşa pe cineva). convingerea noastră că avem de-a face cu un cuvânt străvechi devine mai îndreptăţită. n. 4. în funcţie de context. Hahn. Această idee ţi se întăreşte cunoscând cuvintele “mallëngjej” (a înduioşa. Ismajli. i nostalgia”. angere (malo sau male angi etc. 56 G. ansia. Giordano: Fjalor i Arbëreshëvet t’Italisë. malli pl.) “mallëngjehem” ( a se înduioşa. mai ales le cele arbăreşe. voglia.n. brama.). 1977). dolore. "|i se pare că acest cuvânt este o formă provenită dintr-o rădăcină greacă: “melo. më merr malli . 1891. affetto. primul cercetător care a pus în discuţie asemănarea între “Dor” şi “mall”.Hahn în opera “Beitrage zu einem Albanesicsh ." etc.n. După opinia lui R. a potoli. fuoco. 2.

Dacă amintim o asemenea provenienţă rămâne, totuşi, inexplicabilă în domeniul lingvisticii larga sferă semantică a lui “mall”. Latinescul “malum”, precum bine se ştie, a pătruns în toate limbile neolatine, cu mici oscilaţii ale axului semantic. Aşadar, rămâne de lămurit sensul sentimentului complex, sens pe care l-a căpătat în celelalte limbi unde a pătruns cuvântul. Lămurirea acestei probleme, desigur, comportă multe dificultăţi. Tema latină “malum” o putem urmări în evoluţia sa semantică în celelalte limbi neolatine, unde cuvântul a căpătat sensuri apropiate cu cele ale cuvântului “Mall” din albaneză. Este interesant de observat că istoria termenului “soledad” în spaniolă, care denumeşte solitudine, stare de dor, se poate înlocui prin “males” însemnând în această limbă: “rău, durere, nostalgie”, acest cuvânt având la bază rădăcina “mal”. În spaniolă, cuvântul “males” împreună cu alţi termeni sinonimi precum: “pena, ausencia, dolor, pesar, pesadumbre, tormento”, deseori au tendinţa de a substitui cuvântul“Soledad”, atât de frecvent în poezia spaniolă Empréstame tus ojos Tendres dos pares; y con uno no puedo llorar mis males. rom. Împrumută-mi ochii tăi Voi avea două perechi; cu una singură nu pot să-mi plâng durerile.

În franceză, de altfel, în afara sensului "rău", cuvântul “Mal” a dobândit alte sensuri mai largi; în sintagma "mal du siècle" “mal” are cu sensul de disperare. În alte structuri apar alte sensuri, precum "durere", "suferinţă", "boală" etc.: "prends ce medicament, il calmera tes maux de la tête; tes douleurs: j’ai mal aux dents; je souffre: Attention, tu vas lui faire mal, le faire souffrir; Les médecins ont trouvé la cause de son mal, de sa maladie etc." De asemnea, în dicţionarul român-francez sintagma "dor de ţară" este tradusă prin "mal du pays", iar în italiană cuvântul “melancolie” este redat prin “malinconia”, în componenţa cărora se află rădăcina “Mal”. Ni se par interesante următoarele versuri ale poetei italiane, Matilde Contino, în care cuvăntul italian “MAL” apare cu un sens foarte apropriat celui albanez: “Mal di Grecia” este o poezie tipică de nostalgie şi de dor:
57

 in questa sera di nostalgia che ti parlo della mia Grecia. Adesso che l’anima piange come il bouzoúki nel quartiere della Plaka.  in questa sera che ricordo le dolci colline e l’aria fresca, profumata di pino quando stormiscono gli alberi e piu forte si leva l’odore del mare Pireo.
Exemplele din spaniolă, franceză şi italiană ni se par relevante pentru explicarea sensului de “dor” al cuvântului albanez “mall”. Constatăm că în franceză 57 Dictionnaire HACHETTE, 1988, Paris.

2 3

cuvântul “mal” cuprinde şi sensul de durere pe care cuvântul “Dor” din română îl are din sensul istoric sau din sensul de bază (lat. dolere - durere). Mutaţiile semantice sunt un fenomen binecunoscut în istoria limbilor. Aşa s-a întâmplat în engleză cu cuvântul “spleen” (splină), cuvânt ajuns, printr-o evoluţie care nu are nimic excepţional de la înţelesul de "splină" la acela de "melancolie, disperare" - concept cu o largă răspândire în literatură. De asemenea, o etimologie posibilă a cuvântului “Saudade” din portugheză poate fi legat de cuvântul “saudâ” din arabă care în această limbă înseamnă: “boală de ficat, de inimă dar şi disperare, melancolie”. Pare că şi în albaneză, şi în română, cuvintele “Mall”, respectiv “Dor” păstrează ceva din sensul lor istoric, căpătând până în prezent sensuri asemănătoare. Este interesant de observat faptul că, pe plan istoric, ambele cuvinte desemnau un sens negativ: durere fizică sau rău fizic, evoluând apoi la sensurile metaforice de astăzi: sentiment, stare complexă, unde sunt prezente: răul şi binele, satisfacţia şi durerea, beneficul şi maleficul, creaţia şi distrugerea, libertatea şi izolarea, puterea şi slăbiciunea, paradisul şi infernul. Oare în perioada preromană a fost aceleaşi cuvânt în ambele popoare, şi apoi fiecare cuvânt împrumutat din latină a evoluat semantic preluând sensurile cuvântului vechi , lucru ce comportă multe dificultăţi în a fi dovedit ştiinţific. Pentru traducerea cuvântului “dor” în alte limbi s-au folosit, de obicei, cuvinte parţial echivalente. În franceză este tradus prin “amour”, “nostalgie” sau “desir”. Traducătorii I.E.Voinescu şi I. Cratinescu, în traduceriile lor, primul din Alecsandri, al doilea din proza populară, au crezut de cuviinţă să nu-l traducă deloc, ci să-l redea direct prin cuvântul românesc “dor”. Incărcătura semantică de o foarte mare complexitate face, aşa cum s-a observat mai sus, ca termenul să fie intraductibil în alte limbi. Corespondente imperfecte în alte limbi ar putea fi considerate: sp. “soledad”, port. “saudade”, fr. “mal, desir, nostalgie, passion”, engl. “melancholy, spleen”, germ. “Sehnsucht”, it. “desideria nostalgica, desio, nostalgia, struggimento, voglia, brama, sofferenza” etc. L. Blaga observa că "traducerea lui “dor” prin Sehnsucht nu înseamnă traducere, ci circumscrierea unei neputinţe." După opinia noastră şi a cercetătorilor albanezi R. Ismajli, A. Plasari, Lucia Djamo-Diaconiţă, dintre cuvintele aparţinând limbilor indoeuropene, numai “mall” din albaneză traduce în mod adecvat dorul românesc, cuprinzându-i întreaga sferă semantică, date fiind concordanţele dintre toate sensurile posibile ale “dorului” şi “mall”-ului. Prin "mall" a fost redat "dor" în traducerile în albaneză din literatura română de către traducători albanezi precum M. Kuteli (în traducerea lui Eminescu). L.Poradeci ( în traducerile din poeţi români), V.Bala, R. Ismajli, Dionis Bubani, A. Plasari etc. O asemenea dificultate întâmpinăm şi la traducerea lui “MALL” în alte limbi. De exemplu, în traducerea italiană a poeziei lirice arbăreşe populare şi culte, "mall" este redat când prin "amore", când prin "desio", când prin "amore dolce" sau "nostalgia". De exemplu, în următoarele versuri se încearcă a se face alegerea semantică cea mai adecvată: Alb. Ish mallë e limonti It. Era amore e dozio Rom. Era dor şi gol sufletesc. Alb. I tha: Zot u kam mall, Një trimi çë ni rri ndë gji It. Dissegli:Padre io ho desiderio D’un giovane che mi sta nel seno. Rom. Şi i-a zis: Doamne, mi s-a făcut dor 58 Lucian Blaga, Despre Dor, ]n vol. Triologia culturii, Bucure=ti, 1944.
58

2 4

De voinicul care îmi stă în sân.

59

Alb. Por, lule kur të zë malli për mua It. Ma, o fioretto, quando dimi desio ti prenda Rom. Dar, floare, când o să-ţi fie dor de mine
60

Este evident că “mall” în traducerea italiană pierde mult din sens şi din forţa emoţională. Traducerea în italiană a aceleiaşi poezii a lui A. Ribek în două variante, prima aparţinând autorului, a doua lui Dotti Fratini Fortunato (Giovani Loria), relevă faptul că traducerea cuvântului “mall” este diferită: Që mallet këndoi mbi dhe e me gojë virvili. (Că dorurile cântau în lume cu voce de priveghetoare.) Prima variantă: Che gli amori cantava sulla terra con gorgo d’usignudo. A doua variantă: E che gli amori dolci cantava da gareggiare con l’usignudo. Rămânând încă în sfera semantică a cuvântului, putem spune că românului şi albanezului le este suficientă sintagma "mi-e dor" , respectiv "kam mall", portughezului şi spaniolului se pare că nu, căci ei mai au şi alte verbe care se pot întrebuinţa relativ la Saudade şi Soledad, ca spre exemplu: haver ( a avea), ter (a avea), sentir (a simţi), fazer (a face), cauzar (a cauza) şi respectiv verbele în spaniolă haber, sentir, tener. Merită să fie subliniat faptul că în română şi albaneză sentimentul dorului, cu conotaţiile proprii, se exprimă gramatical printr- o structură stabilă de natură aproape frazeologică, după modelul "mi-e sete, "mi-e somn", "mi-e foame" etc., respectiv în albaneză "kam etje", "kam gjumë", "kam uri" etc. Ideea necesităţii vitale a acestui element (dorul) o demonstrează însăşi structura formală - mi-e dor -, comună cu cele care exprimă setea, foamea, somnul şi alte stări fiziologice. Pe baza acestei structuri (mi-e sete / somn / foame etc.) putem face diferenţa dintre “Dor” şi “Alean”, ultimul având următoarele sensuri:” 1. suferinţă, durere sufletească din cauza unei dorinţe neîmplinite. 2. sentiment de înduioşare, de melancolie şi dor.” Astfel, în româneşte nu putem introduce cuvântul “Alean” în structura mai sus menţionată: mi-e alean, ci într-o altă structură: m-a cuprins aleanul.
61

II. DORUL / MALLI - OBIECT LIRIC
Problemele pe care le ridică acest cuvânt-temă depăşesc, însă, câmpul limbajului şi ne obligă să le urmărim în zona creaţiei poetice. Studiile dedicate creaţiei populare româneşti au atras atenţia în permanenţă că în sistemul ei, motivul dorului a ocupat un loc central. Acest specific a fost observat, în afară de cercetătorii români, şi de profesorul Eqrem Çabej care avea să afirme: "Cântecele populare din ţinuturile balcanice trebuie abordate nu numai în mod sintetic în ceea ce priveşte relaţiile balcanice sau raportul de la un popor la altul, ci fiecare în parte, ca o formă de 59 Antologia albanese tradotta in italiano da G. de Rada, Napoli, 1896, pag.166. 60 Rapsodie d’un poema albanese racolte nelle colodel napoletano tradotte da G. de Rada,
Firenze,1866. 61 A. Ribek, poet arb[re=.

2 5

caracterul concret.221 65 Nicolae Iorga. bucuria. Bucure=ti 1925. ca stare al cărei obiect e oarecum refăcut sau numai discret atins. Dorul e cântat pentru el însuşi.pag. Studime gjuhësore. ci ca o ipostaziere a stării sufleteşti. 63 Alecu Russo. familia. Pentru că aceste particularităţi sunt fixate în caracterul poporului. 67 Lucian Blaga. se remarcă scopul de a prezenta starea de dor drept componentă a structurii psihice naţionale.op. ibidem. strâns legată de prezent şi trecut. care nu poate fi înţeles ca o personificare." Nicolae Iorga sublinia faptul că Dorul îl însoţeşte pe român în împrejurările deosebite ale vieţii. Prishtinë 1975. vastul spaţiu epic şi spiritul elegiac al cântecului sârbesc. tema a fost reluată de L. Scrieri alese. Blaga înainta spre concluzia că “dorul” se transformă adesea dintr-o stare subiectivă în obiect liric. pentru Alecu Russo “dorul” era echivalent cu al doilea suflet ce a dat Dumnezeu românului. 66 Lucian Blaga. ci mai de grabă. “dorul” a trezit un interes constant. casa. realist şi sobru al cântecului aromân n-ar mira balcanistul care cunoaşte istoria acestor popoare." De la această observaţie. când ca o vrajă ce se mută. Blaga dintr-o perspectivă filozofică. Astfel. E cântec de fată şi cântec de flăcău. 64 Lucian Blaga. de dorinţa de a nu se despărţi de ceea ce a fost frumos şi drag. de aspiraţia pentru a crea o viziune despre viitor. care devastează şi subjugă.1957. ca stare aproape fără obiect.122. suferinţa. un răscolitor al lui. Caracterul şi istoria unui popor se reflectă în poezia populară. dorul nu e cântat prin intermediul obiectului spre care este orientat . istoricilor şi folcloriştilor. un turburător al liniştii interne” 62 Eqrem Çabej. Asemenea cuvinte nu înseamnă numai ceva.exprimare a spiritului respectivului popor. legat de o experienţă umană fundamentală.64. iubirea: "Dorul se cântă în singurătate. Mai târziu. În rândul filozofilor. retorica şi o anumită mândrie a cântecului grecesc. regretul. iubirea. deşi ca motiv al poeziei orale. Rilindja. ce însoţesc omul în cursul întregii vieţi. op. Blaga atrăgea atenţia asupra faptului că "adesea. încât de ea ţin până şi vocala şi consoanele înşile ale cuvântului “dor”. capacitatea motivului de a dezvolta un complex de mesaje lirice.211 67 66 65 64 63 62 2 6 . "Dorul e socotit când ca o stare sufletească învârtoşată. caracterul concis şi sfârşirea bruscă a cântecului popular albanez. când ca o boală cosmică. După opinia sa. peisajul. lingviştilor. ca o putere impersonală. cit." Nu numai frecvenţa motivului dorului în poezia românească a făcut ca “dor” să se bucure de acest statut. singurătatea." Tache Papahagi conclude că “în viaţa românului dorul joacă un rol proeminent şI că el e un fel de neastâmpăr al sufletului. ca un alter ego. Nicolae Iorga definea “dorul” ca pe un cântec al singurătăţii. duritatea frecventă a cântului bulgar.219. cit. el începe să atragă atenţia încă din perioada generaţiei romantice.iubita. ci ele fac parte prin chiar sonoritatea lor din ceea ce ele înseamnă. esteticienilor. "starea de dor e aşa de particulară şi aşa de mult împletită de nuanţe. Istoria literaturii rom[ne=ti. p. Bucure=ti. Blaga desprinde cu o mare capacitate de nuanţare natura specială a dorului. V. de aducere aminte şi uitare. ca o emanaţie materială sufletească a individului. 166. pag. ca un element invincibil al firii. În cea mai mare parte a studiilor cercetătorilor români. psihologilor. se rezumă doar la patru pagini şi cercetează “dorul” aproape numai ca motiv liric.p. În acest sens. p.pag. remuşcarea. în primul rând. Aplicarea psihologiei popoarelor în studiile cântecului popular poate fi în orice caz utilă.ESPLA." Blaga face unele observaţii foarte pertinente în studiul său cu privire la “dor”. dorul nemărginit din cântecul românesc. o stare fără scăpare a fiinţei umane. al meditaţiei şi melancoliei. “mall”-i / “Dorul” este prezent în viaţa umană împreună cu o serie de sentimente ca tristeţea. Dorul reprezintă o modalitate de exprimare a unui fel de sensibilitate.

aspiraţie transorizontică. cuprinde aici aproape exhaustiv ceea ce s-a scris mai important în privinţa dorului-inclusiv datele însumate în ordinea comparatistă a fenomenului . în care răzbat accente de nelămurită tristeţe şi nelinişte.” Trecând peste subtilităţile de detaliu ale frazei citate. deşi limbajul obişnuit l-a aplicat şi în domeniul culinar etc." Tot Blaga l-a apropiat de “îngrijirea” lui Heidegger.213 70 Ovidiu B]rlea. iar celălalt ca “ o tensiune sufletească. o evidenţiere a laturilor pure. 1995. D.206. identitate spiritual[.“ Literatura populară îl arată a fi sentimentul cel mai tiranic şi. destin”. Mărgineanu consideră că “ doine au toate popoarele. am constatat că este puţin studiată bogata sa sferă semantică şi întinderea motivului în creaţia poetică de către cercetătorii albanezi. din vorbirea curentă. ce au dus la configurarea lui ca un motiv liric caracteristic al literaturii. idee. aşteptări nedefinite sau erotice şi alte aspecte existenţiale. spre a deveni din subiect liric şi.. ba chiar şi “suficientă sieşi pentru sine” Referitor la cuvântul “Mall” din albaneză. de a vedea sau revedea pe cineva sau ceva drag. după un ţinut sau chiar un obiect cu valenţe obiective sporite. cu plăcerea. dar persistentă nostalgie. fie după una apusă. două registre distincte ale dorului. se poate afirma că existenţa pentru român e “dor”. diafane. Evoluţia semantică a cuvintelor “dor” şi “mall”. Din modurile în care se defineşte succint prin efectele sale. Unul se prezintă ca o “dorinţă puternică” îndreptată către o anumită ţintă. îţi face uneori de îndurat insuportabilul.cit. şi de speranţă. el spune despre cuvânt că “pendularea lui e prea adesea destrămătoare: te poartă când spre trecut. Folclor rom[nesc. iubire. O definire a dorului îi aparţine lui Ovidiu Bîrlea.N. El depăşeşte stadiul pur senzorial. profunzimea sentimentului. fenomen atât de frecvent prin care se produce o selecţie a cuvintelor cu valori intrinseci. de durere discretă. socotindu-l mai complex şi specificul românesc. pag. te încarcă şi de regret.. dorinţa puternică de a reveni la o anume stare. în acelaşi timp. Amintim observaţiile lui Sabri Hamiti asupra caracterului complex al sentimentului în poezia lui L. “Sup[rarea româneasc[. în întregime.. 70 69 68 2 7 . existenţă care.p. dorul semnifică mai curând o tensiune sufletească complexă intens colorată afectiv. când spre viitor.P.s-a contopit în el durerea de unde şi vine cuvântul. însingurare. crescută din nu pricepi bine cum” .deseori fără un obiect bine conturat. fie după o realitate închipuită. El provoacă o trăire intensă pe plan psihic. prin extensiune. în stare de a străbate depărtările şi obstacolele cele mai mari. op." George Muntean. cele din sud-estul european mai ales.I. într-un eseu intitulat Doina şi dorul-expresii ale spiritualităţii româneşti. deseori fără un obiect bine conturat.II. psihologie. o vagă. p.Poradeci. adesea simultan. dar “dorul” reprezintă specificul celei româneşti” Constantin Noica face o descifrare conceptualizată a noţiunii: “dor” “ reprezintă o contopire. 69 Lucian Blaga. Studiile consacrate poeziei lui 68 Noica Constatin. şi apoi o reliefare. se scurge spre ceva. precum şi rezonanţele psihice de durere. Bucure=ti. dorul se vădeşte ca dorinţă aprinsă după o fiinţă dragă şi. sugerând suavitatea simţirii.avansând şi o serie de idei proprii. dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie şi e bine să înduri”. muzicii.. vârstă sau ocupaţie. în general mai semnificativ pentru fiinţa umană.20. punând sufletul într-o tensiune activă ca o aspiraţie... cel mai ubicuu. putem deosebi. remarcând că “mall”i constituie o figură-cheie şi un cuvânt-temă în poezia acestui autor. plasticii şi esteticii româneşti care îşi este uneori suficient sieşi pentru sine. Punctând şi o tainică “zonă de dor” specifică românilor.. ]n “Românii. fior. aspiraţii (adesea incerte). Concluzia finală a lui Blaga este: "|inând cont de omniprezenţa dorului în poezia populară.”. epic. “Implicând. pe care structura lor fonică le stârneşte în conştiinţa noastră pot ilustra fenomenul de poetizare a unor cuvinte. din când în când. definindu-se ca o râvnire puternic spiritualizată la stadiul elevat al ideii platoniciene. gingăşia lui. realizabilă numai prin atare comuniune spirituală cu ceea ce are preţ deosebit şi atracţie indestructibilă.

se impletesc una cu alta mai mult decât oriunde. Atenţia noastră nu se va concentra asupra influenţelor de la o cultură la alta. nuntă. op. observăm ea este legată de contactele acestor popoare cu natura încă din vremurile înnegurate ale istoriei. De aceea ne referim la poezia populară ca cel mai autentic document al structurii spirituale al unei naţiuni. războinice. în locuri întărite. în scopul restabilirii stării create. produsul şi funcţia vieţii acestor popoare. a făcut ca în sufletul individului să se nască şi să se aprofundeze sentimentul dorului. Aceste izolări temporare au putut imprima. Plasari. asemănările. Poezia populară străbună a celor două popoare. date fiind funcţiile sociale şi culturale ale acestei poezii. De altfel. Căutând la ambele popoare geneza “Dorului”. de la un spaţiu la altul. care abordează problema având la bază mai multe date din domeniul literaturii orale şi al celei culte. Este interesant de observat că toţi autorii pornesc de la comparaţia cuvântului albanez cu cel românesc. cu o absenţă ce cauzează nelinişte. Din definiţiile date până acum dorului rezultă că avem de a face cu o stare sufletească. în studiul său comparativ "Eminescu ." Limitele dintre cele două specii de literatură deseori dispar şi din când în când este greu să le distingi una de alta. putem închipui şi reconstrui o parte a vieţii şi a modului de trai şi de concepere a existenţei umane. perturbare a echilibrului psihic şi ontologic. cât şi românii s-au văzut uneori siliţi să se izoleze într-un fel de exil în propria lor ţară. Existenţa ciobanilor în mijlocul naturii (păstoritul este una dintre îndeletnicirile cele mai vechi ale umanităţii). sufletului românesc 71 Eqrem Çabej. de la un autor la altul. când e vorba de spaţiul balcanic. varietatea formelor lui în cele două literaturi. ne pune în contact cu ceea ce emană acest popor. spre găsirea acelui ceva pierdut. Plasarea pe plan comparativ a termenilor de către cercetătorul albanez R. ce constituie şi în ziua de astăzi un izvor nesecat pentru literatura cultă. deopotrivă. nuanţele şi ipostazele acestui sentiment. Considerând că poezia poate fi un martor al acestor retrăiri. mai de grabă. Literatura populară şi cea cultă. la el nu funcţionează curentele. cel mai vast studiu de până acum în limba albaneză. greu accesibile cotropitorilor. Tindem să credem că trebuie început cu poezia populară pentru a ajunge la reflectarea acestui sentiment în literatura cultă română şi albaneză. Toate eforturile eroului liric în poezia orală tind spre regăsirea echilibrului perturbat. ne interesează.Poradeci au subliniat pentru prima dată relevanţa cuvântului şi a motivului. este cercetat şi cuvântul “mall”. de altfel. evenimentele locale şi istorice care să nu fie fixate în cântec şi înnobilate de cântec. Ismajli va desemna prima încercare spre un studiu comparativ în poezia lirică. departe de familie. desigur. spre a se feri din calea popoarelor migratoare. Poetul popular nu are ambiţii sau vanităţi literare. naştere. În poezia populară sentimentul se află în forma sa naturală. de locul de baştină. Cântecul popular îşi are în aceste meleaguri o funcţie eminamente socială. Cum am menţionat în altă parte. Atât albanezii. şcolile sau modele literare. Pornind de la câteva observaţii despre paralelismul Eminescu-Asdren şi Eminescu-Poradeci referitoare la vocabularul poetic al poeţilor albanezi. în toată complexitatea lor. fiind astfel prima care face un paralelism între “Mall” şi “Dor”. când cele două popoare migrau cu turmele de oi de la un capăt al Balcanilor la celălalt. concretizând ideea cu versuri. "Nu există moment mai important în viaţa individului.cit. sărbătoare. ea fiind legată în mod intim de viaţa lui. strămoşească şi pură. constituind. Lucia Djamo-Diaconiţă. 122. 71 2 8 . Poezia populară ne pune în contact spiritual direct cu naţiunea care a creat-o.Asdren" aduce câteva observaţii asupra vastului câmp semantic al cuvântului “Mall”. să se retragă pentru o perioadă de timp în munţi şi păduri. îşi păstrează sentimentul dorului. Dorul s-a născut şi s-a plăsmuit în condiţiile transhumanţei. un cercetător român de origine albaneză. Ea este. moarte. metodele. O asemenea comparaţie face şi A. mai ales lirică.

plaiul. dvojnica) ş ” fluier dublu al ciobanilor”.I. răsunet. cu avesticul “daena” (“lege în versuri.“ adică un plan înalt. de nostalgie. jale. Blaga. A. Tecuci. M. Rösler. Fraenkel şi de alţii. deşi filologi de seamă şi-au spus cuvântul”. I. E vorba nu atât de un reflex al peisajului însuşi în cântec. (al cărei ritm. doină. A. termenul care denumeşte o categorie lirică ce însumează creaţii populare punctând. doină. Că mi-ai fost tare bun tată. D. ritmic şi indefinit alcătuit din deal şi vale) românul îşi cântă înfrăţirea cu natura. 2 9 . cunoscut în întregul spaţiu românesc. dojiti ş “suge”) până la rutenescul “Dojna”. Cel mai mare grup al poeziei populare albaneze unde întâlnim frecvent cuvântul şi motivul Dorului îl constituie cântecele lirice de dragoste. dispărutele dolina şi diuina) slovace (daina. ton (“ton. se desprinde spaţiul nostru de graţie . doine. Tocmai la această formă a liricii populare se întâlneşte frecvent cuvântul şi motivul dorului. urât. Kodrescu. Tu nu mă lăsaşi să mor.şi celui albanez unele note de melancolie. 263. I. pe coamă verde de munte. după Blaga. Candrea apropie cuvântul “doina” de verbele “a legăna” şi “a alăpta” Încă de la mijlocul secolului trecut. cu sanscritul “dijati “(“zboară”) şi vedicul “dhaini” (“a cugeta”). deschis. sârbocroate (dvojnice. 72 Tudor Pamfile. Lingviştii ca Aug. Caracostea scria: “Cât priveşte originea cuvântului nostru doină. o mare varietate de stări (de la dor. la formele germanice “don. Textul popular albanez tradiţional cu tematică erotică este în cea mai mare parte text de cântec propriu zis. latineşti (dolere. Philippide. Doina este creaţia cea mai tipică. cu persoanele din şi “danah “(“voce de femeie”). Delavrancea. ori cu unele cuvinte greceşti (dienstai. cele păstoreşti. revoltă şi speranţă. cântec”). în formele lui literare şi locale. Cuvântul “doină”. dacă ne referim la L. a se învârti”). el nu este recitat niciodată. de regret pentru un trecut liniştit. dana). în mod sporadic ca dor-nostalgie. cu indoeuropeanul “dei” (“a duce încolo şi încoace. Originea dacică a cuvântului a fost susţinută de Bogdan Petriceicu Haşdeu. mai rar şi în cântecele epice. din toată cultura populară românească. este oglindirea unui orizont specific românesc. Doină. cu irlandezul “dan” (“cântec poemă”). bucurie. cât mai mult de o linie sufletească alcătuită din “accente şi linii”. în tonuri grave. Russu. domnitorul socotindu-l nume al unui zeu al dacilor. Ovidiu Papadima. “dină” (“lege” şi cântec tradiţional”) cu armeanul den (religie). Din fondul melodic al doinei. glas de jele. a fost semnalat ca atare încă din 1716 de Dimitrie Cantemir în celebra “Descriptio Moldaviae”. Tu îndulceşti zilele mele Doină. în tendinţa de a-i lămuri destinul şi a-i lumina originea. Sandru. În cântecele româneşti păstoreşti şi haiduceşti. scurs molcom în vale”. E. toate etimologiile propuse până astăzi rămân în domeniul presupunerilor. dar apare şi în cântecele exilului şi în alte grupări. I. Când m-a urât lumea toată Codrule cu frunza lungă Că mi-ai ţinut cândva umbră Mi-ai fost ca o mamă dragă Când m-a urât lumea-ntreagă Codru cu frunza domnească Gerul nu te vestejească Că eşti casa românească 72 . cântec” etc. pag. glas de dor. pentru expresia acestui sentiment. 1926. dinos etc. “C[ntecele b[tr[ne=ti. a fost comparat. numite altfel “doină”.). format dintr-un un orizont înalt. mustr[ri =i blesteme”. cu letonul “deju” (“a dansa”). cu zendicele “daini”. cu lituanianul şi letonul “daina “(“doină cântec popular”). Scriban. Codrule cu frunza lată. tristeţe.

deci. Desigur. structurate oarecum în mod schematic. de o legătură posibilă a muzicii cu un anumit peisaj. acest motiv al liricii populare albaneze.însoţirea cu melodia fiind una dintre caracteristcile de bază ale textului liric popular versificat. Această denumire contrastivă presupune şi existenţa "cântecelor dure" sau "aprige". Conţinutul cântecelor de acest gen şi însăşi denumirea lor marchează viaţa şi psihologia muntenilor albanezi. fără a-şi pierde. aceasta este cel puţin o judecare convenţională. rima dactilică este folosită în sud. cu un suflu aproape păgân. 74 3 0 . într-un studiu despre metrica cântecelor populare albaneze şi româneşti. împreună cu obiceiurile şi riturile au influenţat puternic caracterul acestor cântece. tonalităţi şi sunete asemănătoare.n. cel mult ale familiilor şi grupurilor. la noi. singulară. În sfârşit. elementele naturii acţionează ca însufleţite. îndeosebi.n. de altfel. din care fac parte şi cele româneşti şi albaneze. pag. structură şi mijloace muzicale similare. care ne trimit spre un orizont spaţial asemănător (respectiv balcanic). ele tipologizează şi socializează stările ipostaziate. Din acest punct de vedere. îi sunt asociate diferite alte contexte: de dragoste şi înstrâinare de cătănie. După conceptul blagian. se poate vorbi de aceeaşi tonalitate a cântecelor. Acea teorie a filozofilor anteriori lui Blaga. fie şi parţial. convingătoare.4. nu este vorba de un peisaj întreg şi complet al pământului. această teorie şi aceste concepte devin dificile pentru a fi operaţionale.cântecele blânde ale muntenilor noştri dezvăluie o iubire pământească şi firească. poezia orală daco-română se întâlneşte cu poezia orală lirică toscă (cea a Albaniei sudice . vizibilă în ansamblul tematici generale a textului liric albanez tradiţional. a fost un motiv fecund. dar cel mai frecvent textul cu conţinut erotic este însoţit de motive în care se dezvoltă diferitele valenţe ale “mall”-ului. Viti III." În aceeaşi ordine de idei. Acest fenomen. În nordul Albaniei. o găsim şi în filozofia lui Blaga. Natura este aleasă ca 73 Vehbi Bala. în afara apropierilor enumerate adaugă: "În sfârşit menţionăm că versurile cele mai răspândite albaneze şi româneşti sunt de 8 şi 6 silabe de tip silabotonic şi trohaic. Nr..Bala. Conform coordonatelor sugerate de configuraţia spaţiului mioritic ce poate atinge şi peisaje locuite de albanezi. ci de o sinteză articulată de linii şi accentuări. Rreth “ këngëve të buta“ të popullit tonë. 118.).. acest cercetător afirmă: ". Nëntori. la orizontul spaţial al inconştientului. pregnanţa de act şi experienţă individuală şi. Dominanţei erotice.. cântece ale insului şi cuplului. Cercetătorul Ramadan Sokoli referindu-se la acest ultim grup de cântece. 8/1955. 74 Ramadan Sokoli. similar. Spengler etc. de dragoste şi jale. ar fi de amintit condiţia generală a singurătăţii ce caracterizează pe cel cuprins de dor." Aşa cum am menţionat ceva mai sus. caută să-şi descarce povara durerii sau doreşte ca şi elementele ei să se bucure cu el. în acelaşi timp. excluzând în toate cazurile natura cu aspectul ei concret. îi cere sfaturi. de ce nu. concept pe care l-am aminitit şi mai înainte.căci muzica este artă care se dezvoltă în timp şi nu are nici o legătura cu spaţiul -. 1966. Worringer) care interpretează un sentiment pe un anumit spaţiu în funcţie de un anumit peisaj. afirmă: "Această denumire te face să te gândeşti la oamenii trăind în severitatea munţilor. sociale. a celor numiţi "morfologii culturii" (Frobenius. . Pe lângă cele punctate deja. în cântecele populare din tărâmurile balcanice. considerând această întreprindere extrem de dificilă. nr. chiar şi în momentele cele mai grele ale istoriei sale. iar omul comunică intim cu natura. peisaj strâns legat de un anumit destin uman. Îndiferent de condiţiile sociale şi istorice. deoarece. desigur. Fiind. vine ca urmare a unei singurătăţi sufleteşti sau fizice." 73 Aceste linii şi accentuări. Buletin Shkencor. O caracteristică mai accentuată a rimei daco-române este cea dactilică. “Paralele në letërsinë gojore shqiptare dhe rumune”. pot sugera în inconştientul nostru un anumit orizont. mai rar. apelor. căci viaţa şi natura regiunii. cântecele de dragoste poartă numele cântece blânde. coastelor. istoricii artelor Alois Riegl. V. nici scopul acestui studiu nu este aplicarea acestei teorii în spaţiile albaneze.

de nostalgii care leagănă gândurile.element ce inspiră încredere. Ci i . chemaţi de dorul străbun. -Kur më doli gjumi i shkretë Dhanë e dhi më kishin tret E tue i njellë: Oj cararë Ho ju preftë ujku mbarë Qi s’ më latë m’u kënaq me djalë Rom. . Editura pentru literatur[. n-am atins-o. În toiul arşiţei de vară Mă sui sus în vârful muntelui Sub un fag umbros Am găsit mândra dormind N. “prieten“. natura dispusă să-ţi asculte oricând secretele. În mintea ţăranului. confident. El face confesiuni. de presimţiri care când întunecă sufletul. va menţiona: “Toată lirica păstorească culminează spre o poezie de nelinişti şi suferinţe stăpânite. Peisajul păstoral constituie pentru poetul popular viziunea raiului de pe pământ: Në mjedis të zhegut të verës Njitem nalt në majë të bjeshkës Nën një shkozë nën një mullenxë Gjeta një çobaneshë tue fjetë As e çova as e trazova Veç një za të hollë ia lëshova Se çi doli gjumi i shkretë!. înviorări .v ..ar lupul! Nu m . stând departe de prieteni şi duşmani. cântă şi plânge. cântă şi se bucură.îşi limpezeşte sufletul.spre ceea ce poezia graiului nostru a numit “dorul”. 75 Ovid Densusianu.aceasta fiind o cură a sufletului rănit . dar care . dorul pribeag.le: “ Mânca . Într-un număr mare de cântece populare albaneze şi româneşti este descrisă viaţa pastorală. 75 3 1 . dorul chinuitor. dorul . via\a p[storeasc[ ]n poezia noastr[ popular[. fie în cel albanez.294. de melancolie învăluitoare. Când s-a deşteptat din somn Oile şi caprele i se împrăştiaseră. Më ka marrë malli rëndë. alb. a ajuns să se contureze aşa de viu încât apare uneori ca o fiinţă supranaturală. 1966.de aceea eroul liric se adresează naturii. aveau momente când. a izvorului. îl obligă pe eroul liric să se “spovedească“ .încet Şi iată că ea se trezi. în opera sa “Viaţa păstorească în poezia noastră populară”.Flori alese di cântecele poporului. cântecele în care păstorul îşi petrece zilele în linişte. fie în folclorul român. p. "Trandafirul" şi "Privighetoarea" cu cele albaneze "Turtullesha". când îi vestesc mângâieri. a lacului.aţi lăsat să mă iubesc cu flăcăul! Ovid Densusianu.. proces care mai mult pare a fi o purificare şi o eliberare cosmică. se simte fericit şi nestingherit în faţa naturii – a codrului.pe urma care cutreieră depărtările. "Na mbiu trëndafili mbë derë" şi "Gem mbi gem këndon bilbili". a păsărilor.am trezit-o. durerea. a vântului. care nu te trădează. Sunt cunoscute. Bucure=ti.” Deşi din cauza acestui fel de viaţă păstorii suportau o serie de dificultăţi.am şoptit încet . Pe de altă parte. Şi adunându .i înfloreşte aşteptări. În scopul relevării acestor similitudini ar fi suficientă compararea cântecelor lirice româneşti precum "Turturica". a cerului. nevoia de a descărca povara. numai ei erau în măsură să valorizeze "magia" care îi înconjura. care trăieşte undeva şi de acolo stăpâneşte cu puterea lui sufletele.

Ai plecat în munţi şi m-ai lăsat aici. tu n-ai grijă. ciobanule de la oi. Tu te culci pe pat cu flori. Dorul fetei trebuie să se întoarcă de altfel în mediul în care s-a născut. Tu ieşi în grădină.. Shkon tuj qesh me lot për faqe. Muntele capătă în mentalitatea populară conotaţiile unui lăcaş al dragostei. doru-mi vine. nici nevoi. Îmi vine dorul de tine. măi ciobane. să mulg oile la strungă. măi. Unde-i badea cu stâna. 76 ibidem.o çoban i dhënet-o. -Moj e mir’ qi del në bahçe. măi bade. cu negura. De cu seara până-n zori. eu le mân. De te-a-untreba că ce fac. Prishtinë.Vai. dor. 271. pag. Măi. în cântecul popular albanez. Cu capul pe muşinoi. Lacrimi pe faţă! Şi nu poţi uita amarul. 127. Du-te. që të mjel dhëntë në shtrungë. 3 2 . are semnificaţia libertăţii. Cu ochii steliţi la oi. ciobănaş al oilor.i mulge. Muntele. tu le. 76 Tare mi-e dor. măi ciobane. iar în contextul erotic semnificaţia libertăţii dragostei. Më ka marr’ malli për ty. . për të fjeturë nën tendë. în poezia românească se vorbeşte cu invidie despre "privilegiul" de a fi păstor.te. în timp ce în poezia populară albaneză se accentuază dorinţa de a fi în munţi ca loc al libertăţii. 77 “Këngë dashurie”. dor. Du. si t’ del gazi. măi. 77 rom. mândruţo Lacrimile-ţi curg pe faţă. t’ mjelç ti e t’ ngas unë. Cu ochii ţintiţi pe stele. ca să dorm sub cort. rom. Lot për faqe. Deşi discursul nu aparţine unui păstor. -Qyqja djal’ më ka marrë malli. p.. 1979. Spune-i că de-a lui dor zac! De te-a-ntreba cum trăiesc. ale unui loc privilegiat unde trăieşte dorul. Dole n’ bjeshkë e më le n’vrri. Cu capul pe floricele. cu negurile. Unde-i badea cu-oile. Depărtarea de munte cauzează suferinţă şi lacrimi. al contactului direct cu natura şi ca loc unde tinerii din diferite familii puteau să se întâlnească unul cu altul.

panta ascendentă dă sentimentului dimensiunile unui suprasentiment. în timp ce dorul străinului este lin şi nu se grăbeşte. Bucure=ti. Bucure=ti. 269.dorul de sat. de apăsarea amintirilor din satul natal. incât forţa sentimentului dorului la cioban întrece orice alt dor . Dorul ce vine cu greu.) sau în poezia de mai jos: alb. U. p. a unei presimţiri ce aruncă deseori o umbră de jale în inima ciobanului. S’të kam pa moti m’ka marrë malli.A. Poezii populare din L[pu= ]n Folclor din Transilvania. (Vaci mugesc colo pe munte. 79 Exprimarea sintetică a dorului în această doină este redată atât de elocvent.Spune-i că mult îl doresc! 78 Lirica pastorală culminează cu poezia neliniştită a suferinţelor stăpânite. -Ç’ka po m’hin me thik t’shamisë -M’ka marrë malli i çobanisë. în alte situaţii se face una cu existenţa însăşi. p. (-Ce mi atinge sufletu-mi Mă ia dor de ciobănie. B]rseanu. a unei melancolii care bntuie gândurile. 79 I. I.463. Nici un dor nu vine greu Ca dorul din satul tău Nici un dor nu vine lin Ca dorul de la străini.87. Nici un dor nu vine iute Ca de la cioban din munte. p. adică apăsător este determinat. altă dată o lumină de speranţă şi consolare. 3 3 . Se ç’më ka marrë malli o çoban i maleve Kur çonje dhentë në lumë o çoban i maleve Kur i bije të shkretës culë o çoban i maleve Kur varje dhentë në shtrungë o çoban i maleve Kur mbushje enët me shkumbë o çoban i maleve Më ka marrë malli shumë o çoban i maleve Të hamë të dy me një lugë 81 80 78 Dumitru Pop. fără îndoială. EARSR. 81 ibidem. Grahu i lopve prej kti mali. Jarnik .) alb. Acesta este sentimentul numit de român “Dor” şi de albanezi “Mall”. 1968. 1962. Doine =i strig[turi din Ardeal. pag. dorul de la străini . Dorul cuprinde brusc pe cioban acolo unde s-a şi născut. 80 Këngë dashurie. Mândra-mi cheamă doruri multe.274.

acestea constituind unul dintre cele mai însemnate capitole ale liricii albaneze. remuşcării. este un fenomen binecunoscut la albanezi. de altfel. Este vorba de dorul “mândrei” despărţită de iubitul ei cioban. Imaginea întregii sale copilării rămăsese acolo. 82 Merită aici să aducem un exemplu din lirica pastorală românească. în afară de sentimentul durerii. determinate de emigrarea bărbaţilor în afara ţărilor balcanice. Rom. de înstrăinare de pământul natal. social. Fenomenul emigraţiei a fost cauzat de diferite motive de ordin istoric. Geografia lui natală a rămas decupată într-o amintire aşezată definitiv într-un loc anume în momentul plecării. mijloacele stilistice şi imaginea poetică de asemenea. Neliniştea eroului liric faţă de faptul că totul se schimbă brusc. Nr. 68. p. lasă amprente puternice în conştiinţa sa. Dorul. Maj 1998.o çoban i maleve.336-337. Mi-e tare dor Ciobânaşul munţilor Când duceai oile la izvor Ciobânaşul munţilor Când cântai din fluieraş Ciobânaşul munţilor Când duceai oile pe strungă Ciobânaşul munţilor Când umpleai vasele cu spumă Ciobânaşul munţilor Mi-e tare dor Ciobânaşul munţilor Să măncăm cu aceaşi lingură.idee” însemnează o căutare 82 Ramadan Sokoli. pentru a recupera distanţa fizică. vorbeşte despre naşterea cântecelor de dor ale exilului. Această poziţie psiho-socială şi acest statut emoţional va da naştere cântecelor singurătăţii.6. singurătatea se confundă până la identificare cu solitudinea existenţială. De cine mi-i mie dor E departe. încă din vremurile îndepărtate şi până astăzi. Îndepărtarea de patrie. Cu oile la izvor. cu dezamăgirea şi revolta. între drumul pământesc şi cel ideal. 83 În poezia populară albaneză motivul dorului este des întâlnit în cântecele exilului . 3 4 . ]n rev. înstrăinării. Këngë popullore për dashurinë. şi îndeosebi prin dezvoltarea diverselor valenţe ale dorului.”Mehr Licht”. şi economic. De cine mi-i mie sete E cu oile-n făgete. Dieterich. Cu oile-n dealul lat. lirică foarte asemănătoare cu cea albaneză. cu neliniştea şi disperarea.p. atunci când el nu se află în ţara lui natală. “Drumul . prin dramatismul şi forţa poetică a exprimării sentimentelor singurătăţii. formând o dihotomie între drumul fizic şi cel sufletesc. în opera menţionată mai sus. VIII. solitudinii. îşi creează un drum al său. de casă. Ciobânaşul munţilor. În condiţiile exilului. De cine mi-i mie drag E departe. Situaţia poetică este asemănătoare. Tirana. Exilul a imprimat albanezilor şi românilor sentimentul dorului. depărtat. similare cu pribegia la români. depărcior.12 83 Ion Creang[.

(Cântec de pribegie) “Dor”/”mall”: un singur cuvânt.. alternativ. În cântecul popular albanez de mai jos se exprimă durerea. de meleag unde trăieşti. clădit deseori cu elemente de materie cosmică. p. Având legătură cu verbul “a ieşi ”. Un drum sufletesc. 79. care cel mai adesea străbate un teren format tot din dealuri ce alternează cu valea: “Drum la deal şi drum la vale Îmi fac veacul tot pe cale. “a izbi” (ceea ce este afară). ele însele derivat din “salire”./ Inima nu l-a durut?!/ Tată. “Din cuvântul latin exilium. în esenţă pură aspiraţie metafizică. “Am ieşit din pământul natal”./ Neştiute. Este ascunsă în acest raport o înţelegere tragică a raportului dintre aspiraţia umană şi limite. N-am în lume sărbătoare”. drumul vieţii omului. nevisate!?/ Cine oare-a mai rămas/ Fără lacrimi. când este izgonit din ţara lui. Dor departe. şi anume această trecere din interior spre exterior care caracterizează expulzarea sau fuga. care măsoară. Îndepărtarea de locurile natale va determina la albanezi şi români păstrarea apartenenţei etnice. a înstrăinării şi singurătăţii. el a însemnat “a sări contra”. o chemare a trecutului în prezent. Această împrejurare a generat o adevărată poezie a amintirilor şi dorului. singura cale de restabilire a relaţiilor pierdute rămânnd drumul. dintre ordinea subiectivă a vieţii şi ordinea obiectivă. care dau sentimentului o desfăşurare de caier ce se pierde în infinit: “Cine n-are dor destul Mute-şi casa lângă drum: Drumul sună. Eroul liric nu se împacă cu starea lui. mamă. surori/ Au rămas şi i-am lăsat/ Cu dorul memângâiat./ Pe ţărâmuri depărtate. în concepţia populară balcanică. golul sufletesc. fără glas. Vântul bate. “dorul”. mişcarea de a sări dinlăuntru în afară stârnind 84 ibidem. plutesc într-o soartă care trece când prin înălţări..). este capabil să exprime în acelaşi timp senzaţia de casă. nu prea clar. o încercare de salvare sufletească. ca printr-un ciclu natural. dintre dorinţă şi posibilităţile practice de realizare. exilare. ca şi cum sub impulsul unui singur salt se putea produce ruperea brutală pe care o implică exilul. Drumul este de fapt partea unui “peisaj sufletesc” permanent. Numai un suflet ce-şi simte destinul urcând şi coborând. e asociat cu drumul. aparent numai pentru imaginea însăşi. Dorul e asociat metaforic cu drumul şi cu depărtarea. Undele sufleteşti înregistrează firesc mişcarea astrelor. “A ieşi” a însemnat la început “a sări afară”.permanentă. fraţi./ Munţi./ Prin străini n-am rătăcit. când prin coborâri. Într-un cântec popular albanez avem: Udhëtari që mban mallë/ shkon e vjen e vjen e shkon (Drumeţul de dor purtat/ Vine -pleacă ne-ncetat. 84 3 5 ./ Zile bune n-a văzut. spune pentru prima oară Cidul în limba castiliană. Dorul apare aici ca o stare complet gratuită. păduri am străbătut. Dor se adună. Mai apoi. de inimă. singurătatea pribeagului: Câţi din noi n-am pribegit. poate înregistra atât de clar mişcarea analogă a aştrilor. Stelele. sugerată numai de perspectiva nestatornică a drumului şi a vântului.. confundându-se cu evoluţia şi involuţia lor lentă: “Câte stele-s de cu seară Toate suie şi coboară”.

precum se spunea. mos vafsh i gjallë Se mua s’më nxorre mallë. prin acest drum cosmic.34. 87 ibidem. Editura Minerva. një fjalë Se jam gati për të dalë. Moartea cea grea vine. se duceau în tinereţe şi se întorceau la bătrâneţe sau nu se întorceau deloc. Redarea autentică a acestor sentimente a produs poezii monumentale. accentuează şi generează în mod tragic întristarea. o. în cele din urmă. nu spuneţi mamei mele-n sat/ Cele ce văzut-aţi abătuţi prin vale. Există exiluri de spaţiu. condiţiile umane dramatice de război.îşi cântă dorul. golul sufletesc şi disperarea: Bunei mame-aş vrea să-i scriu. alb.Trecători ce faceţi calea întunecată. măcinaţi de amintirea despărţirii de cei dragi. plângi. Părăsiţi deseori./ Plângi. plângi. Plângi. plângi. dar există şi exiluri în timp. -Ku vete. prin intermediul păsărilor. Eroul liric -mamă./ Spuneţi-i mai bine că-s nemângâiat/ Şi mi-e dor de dânsa în singurătate. drept urmare a distanţei fizice./ Dacă iscodi-va gândul vostru bun./ Dacă se va întreba:/ Plângi. de mediul familial. Ei au fost răspândiţi pe toată întinderea imperiului. De aici. soţie. În poezia populară.46.dorul revine drept consecinţă a înstrăinării. de altfel. răniţi în pragul morţii. plângi. perle adevărate ale folclorului albanez: Pasărea măiastră cântă-nsigurată/ Pe mormântul celui de curând plecat:/ . p. o. o. Editura Orient. românii ca şi albanezii au fost luaţi cu forţa pentru un timp nelimitat în armatele Imperiilor Austro-Ungar şi Otoman. de acolo./ Adevăru-adesea doare ca o rană. se cântă dorul nemărginit al recruţilor care îşi petrec ultimele clipe ale vieţii departe de ţara lor. Fol moj mike. îndepărtarea însăşi este trăită ca o mutilare . o. singuritatea./ Ars de dor. folclor albanez. Că-s departe şi-am să viu. În cântecele de ostăşie./ Mama mea duioasă. adesea mai mult. Bucuresti 1998. din cauza dorului de casă decât din cauza armelor. Plânge-n aşteptare şi mereu suspină. figuraţia surprinzătoare. exilul nu este decât un salt din propria-ţi lume “contra” lumii altcuiva. cu cei apropiaţi. Neputând să asigure legături cu realitatea cea nouă. cu mamele lor. Bucure=ti 1974./ Fiul unde-o-ntârzia? Plângi. În afară de asta. p. prin dramatism./ Plumburi trei ascund în piept. stelelor. înstrăinarea este sinonimul îndepărtării de orizontul ştiut. care se hrănesc fără încetare cu speranţa unei întoarceri./ Moartea că m-a fost luat. ostilă şi indiferentă. eu o aştept. o. norilor. o. Kur dolla nga dera jashtë 85 Fernando Ainsa. aşa-numite în folclorul albanez "këngët e nizamëve". mamă. plângi. A “sări contra” sau “contrasalt”. Fiindcă. iubită./ Plângi. plângi. cu iubitele lor./ Plângi. mama mea sărmană. mamă. Există exiluri interioare. Că-i prilej de lacrimi şi de-adâncă jale/ Povestirea care nu-ndrăznesc s-o spun.p. mamă. Această dezrădăcinare violentă a determinat naşterea unui sentiment endemic al înstrăinării şi a sprijinit naşterea unei bogate literaturi populare a tristeţii şi dorului..Occident. mamă./ Dacă ea vă-ntreabă de m-am însurat/ Prin meleaguri alte şi îndepărtate./ Spuneţi că m-am însurat/ Plângi. o. când întoarcerea este sau devine imposibilă. traducerea de Ficion Miciaco.totdeauna o rezistenţă. condensarea limbajului şi profunzimea emoţională. În afara sentimentelor stârnite de dor. mamă./ Plângi. în general uitate şi mult mai triste. de peisajul cunoscut. (Pasarea măiastră) Ele se remarcă prin plasticitatea discursului. plângi! (Pe o pajişte sub nuc) 87 86 85 Dorul este simţit nu numai de cel care pleacă de acasă. mamă. plângi. de semnele familiale. eroul liric trăieşte prin amintiri.. ei caută să restabilescă legăturile cu ţara de baştină. mamă. mamă./ Rogu-vă. prin trecut. în interesul străiniilor. cu soţiile etc. rural.57 3 6 ./ Chiar dacă porneşte zvâcnet în lumină. dar şi de cei care rămân acasă cu durerea plecării celui drag. 86 Cetatatea rozafat. o. lupta şi sacrificile pentru un ţel aberant. Din contactul cu o altă lume. Această îndepărtare este percepută ca urmare a contactului cu o lume necunoscută.

Rom. Stau în loc să mă omor! 89 Sentimentul dorului este cauzat nu numai de distanţa în spaţiu. izolarea. De răsare ferbincitor. Ku na shpie i pabesë. Tiranë. Bucure=ti. 187 89 Doine =i balade. Starea de dor amplifică neliniştea. Unde duci la nesfărşit? Unde duci la nesfârşit? Cu jelea m-ai logodit. lemn înegrit. De răsare nourat. lipsa de comunicare. Mi-am zis:”Cea din urmă oară” Corabie. absenţa. dimineaţa. prin mijloacele stilistice folosite. p. trecătoare prin natura lor. săraca ţara mea. Kur dolla nga porta jashtë U besova që u ndamë. Iar când fui pe poartă-afară. se 88 Thimi Mitko. Redăm mai jos un cântec românesc foarte apropiat de cântecele populare albaneze. periferice.M’u muarë ment e rashë Kur dolla në mes të avllisë M’u këput gjysm’ e fuqisë. Cîndu-i colea. Tot aşa tânjesc şi eu Fără de sătuţul meu. Eu mi te-am lăsat de rea Şi n-o trece nici o lună Şi mi te-oi căta de bună! Trandafirul rău tânjeşte. 1967. -Un’ mergi să nu ai spor. În ocol când m-am trezit. zi-i de dor Că sunt gata de plecare. Toată ziua-s supărat. De la maica-mi vine dor. 51 3 7 . o dhogë e zezë. pag. Cînd răsare soarele Şi mi se duc stelele. Dacă-l smulgi de unde creşte. Trecerea timpului lasă urme şi semne care se adâncesc şi marchează conştiinţa omului.. Mbëleta shqiptare. Un sentiment uriaş ca dorul creşte din cauza trecerii timpului. Pampor. Lacrimile-mi taie faţa. Că rău inima mă duare Când pe uşă am ieşit Ca trăsnit m-am prăvălit. prin transmiterea atmosferei în care trăieşte omul dezrădăcinat: D-oi. MHFSH. Na ndave nga kishim shpresë 88 . Puterile mi-au sleit. Timpul poate să şteargă urme de sentimente nesemnificative. Editura Tineretului.. dar nu poate şterge sentimente ontologice precum dorul. dar şi de parcurgerea timpului. Zi-iubito.

îl cuprinde dorul: Aşa-mi vine-un dor şi jele Unde-am fost şi unde-oi mere.) Totuşi. Să-ţi aminteşti cu dor când lemne-ţi aduceam.Këngë popullore nga rrethi i Pogradecit. 1987. De-aici pân la neic-al meu Nu-i nici drum. persoane. p. trecerea ireversibilă a timpului. încât se poate spune că “dor“-ul / “mall”i există într-un cronotop specific. pentru anii tinereţii. 278 3 8 . rămân greu de definit dimensiunile dorului. cauzând o stare de nostalgie profundă. Să-ţi fie dor să dormi în cojocel. Të kesh mall për dru pe meje. Că n-oi mai fi fecior tot tinerel. sau de întâmplări. În creaţia orală. pag..) Pe fiecare om care îşi aduce aminte de anii copilăriei. Mustr[ri =I blesteme. cu coordonate de cronotop. Temerea faţă de înaintarea în vârstă. 91 (Să-ţi aminteşti cu dor când apă îţi dădeam. Săptămâna n-a trecut Câte mărgele aveai în şirag. ani ce marchează conştiinţa omului. imprimă tristeţe. care nu se pot da uitării. Distanţa poate fi numită ca "îndepărtare sufletească" ce cauzează în acelaşi timp şi întristare. malli do më marrë Malli do më marrë pa vajtur një javë Pa vatur një javë. për gushën e bardhë Sa sinura keshe. mai ales trecerea anilor tinereţii. Atâtea lacrimi au picat. prezentul cu trecutul. Cântece b[trâne=ti.302 91 Tomor Starova. spaţiul ondulat al inconştientului românesc se vădeşte mai ales în cântecele de dor. Relaţia esenţială dintre timp şi spaţiu devine obiect de reflectare artistică. 1926. Se çupë më s’bëhem kurrë Të kesh mall të flesh me gunë Se djalë më s’ bëhesh kurrë. Amintirile par să se identifice cu însăşi viaţa. Că n-am să mai fiu fată niciodată. În lirica populară albaneză această stare generează dor. 90 . Tiranë. este de fapt o chemare spre receptor ca să-şi trăiască pe de plin viaţa şi tinereţea. pika lot të ranë (Mândra badei! Săptămâna n-o să treacă Şi dorul mă va cuprinde de gâtul tău alb. Doine. Tecuci. ai tinereţii. poezia reflectând şi concepţia îndepărtării în timp. se intensifică. dar şi un mesaj trist despre ireversibilitatea timpului şi tinereţii: Të kesh mall për ujë pe meje. nu-i nici părău 90 Tudor Pamfile. şi dorinţa de a evita această distanţă sau barieră. Kaleshe e xhixhosë. Din acest motiv. Dorul pentru un timp trecut. Dorul se concretizează ca un element natural al unui peisaj.întăreşte. această simţire sufletească devine mai bogată la ambele popoare.

13. apropiindu-se mai mult de litanie. aceasta fiind o altă ipostază a lui.. pe de altă parte îl respinge. Dorul este mai mult decât dragoste fizică şi nu se confundă cu ea. Moj më vjen të fluturoj. Moj më vjen të fluturoj. nu-i nici cărare. demonizează existenţa. absenţa lui melancolizează nu mai puţin viaţa până la pierderea oricărui sens al vieţii. fără configuraţie. el devine o pură aspiraţie metafizică. Këngë popullore. este înlocuit cu alte simboluri. Că nu bate pic de vânt Şi-vezi frunza tremurând. Numai dorul meu cel mare. de invocaţie şi de epitalam.). peste cântecul vârstelor şi al timpului. dorul adie şi peste scrierile în proză. Dacă sentimentul. dând vieţii farmec şi conţinut. ruinează viaţa. să zboare de fericire şi să plăngă. eroul liric se află într-o confuzie totală de ordin ontologic. Për ty më vjen të lotoj.. sau apa curgătoare: Doamne. O kur më merr malli edhe të kujtonj. Şi când bate şi când stă Frunza lui se clatină. vrea să râmănă în lumea reală şi în aceleaşi timp să intre în cea onirică. alb. ele însele componente ale acestui “spaţiu”.plopul.Numai singur dorul meu De-i nici deal. Du-te dor cu Târnava Nu-mi mai rupe inima. Prin exluderea unor elemente familiare din peisaj. copac de şes. Privit sub un alt aspect. Moj më vjen të qaj me lot. cum sună izvorul Unde-şi cântă badea dorul Săraca inima lui E ca frunza plopului. îndeosebi peste evocări şi amintiri. Spre deosebire de doină. / -Nuk shkon malli për ni natë. Me sy s’të shikonj. În cântecul popular albanez care urmează. străin. / -Dorul nu trece-ntr-o noapte. Dorul a totputernic este în stare să distrugă configuraţiile fizice ale peisajului. prezenţa dorului este o necesitate ca un "malum necesarum". iar absenţa lui este considerată un semn al vieţii imperfecte. însă. Este interesant de observat că aproape toate cântecele de dor exclud integral satira. o tulbură. în general tonul glumeţ.Cum de n-ai venit azi-noapte. Në ëndërr më shtire. care e totdeauna relativ scurtă şi în versuri. pe de o parte îl invită. ironia. Din cauza dorului el reacţionează în mod bizar prin semne de bucurie şi de întristare. 92 92 Ramadan Sokoli. (-Qysh s’u ngjite i natë me fjetë. o face imposibilă prin intensitatea retrăirii. Pentru că absenţa dorului provoacă aceleaşi consecinţe pe care le cauzează prezenţa lui: nelinişte şi perturbarea echilibrului vieţii. Eroul liric trăieşte sentimentul în mod contradictoriu şi se manifestă ca atare. Când lipseşte plaiul ca echivalent al stării difuze de dor şi jale nemotivată. Sau Du-te dor cu Mureşul Nu-mi mai rupe sufletul. p. (. 3 9 . atunci când este prezent. locul cucerit numai de dor capătă un cronotop nelumesc.

mă lasă. 310 95 Folclor din Transilvania. pag. nu-mi duce veste. aşteptând consecinţele provocate de acesta. Dorul apare ca având un statut dominant faţă de alte sentimente. Si s’po m’len malli me t’shtrëngua. Cu ochii nu te văd. Dorule. dorul apare drept conţinutul ontologic şi moral al vieţii şi.. De nu merge şi nu vine. de o paralizare a vieţii în totalitate. Dacă-l mân. câine turbat. ca un sentiment sublim ce se înalţă asupra altor sentimente. 4 0 .. pag. Şi mă porţi din loc în loc Ca pe un om fără noroc 95 . căpătând deseori şi ipostaza unui demon nemilos care distruge echilibrul interior. de 93 Doine =i balade. 94 Këngë dashurie. Spune cu ce ţi-am greşit. de aceea. ci rămâne supus. ca rezultat exterior fiinţei umane. Nu ştiu doru ce gândeşte Că de mine se fereşte. Calificativele "câine turbat".) De altfel. Parcă sunt în vis.1967. 94 (Lasă-mă. 42. omul nu poate avea nici o influenţă asupra lui. se amăreşte. pag 61. Şi-mi arzi inima cu foc. câine urât. EPL. Spune-mi tu ce ţi-am stricat De mă porţi seara prin sat Nebăut şi nemâncat. “dorul” reuşeşte să stăpânească mentalul şi sufletul. îmi vine cu lacrimi să plâng de dorul tău. să zbor. Dorule. cauzatorul unori lucruri magice.III. Să te strâng la piept dorul nu mă lasă.(O când mă cuprinde dorul şi îmi amintesc amorul.) În versurile poeziei populare româneşti. cu lacrimi să plâng pân-n zori. Bag seama eu n-am pe nimeni. Bucure=ti. În "cântecele blânde" albaneze. Dacă-l chem. Îmi vine să zbor. Din această ipostază independentă. "câine urât" se referă la aspectul demonic al dorului. bade. devenind astfel stăpnitorul fiinţei umane. acţionează asupra eroului liric. prin urmare. De mă porţi tot nedormit. drept consecinţă a "încăpăţânării" dorului. 93 Este vorba de un deranjament al actului comunicării. Consecinţele Dorului pot preschimba eroul liric într-o victimă stăpânită de el. pradă dorului. Ç’ka po kesh djalo me mua.

/-Parcă eu mi te-am jurat. “Lumina”. un principiu viu. "nebăut". Cântecul popular albanez: . Antologie de poezie popular[. trebuie luată în considerare asemănarea lui cu boala şi consecinţele acesteia.. devin şi mai clare consecinţele Dorului. Pe unde umblă dorul Nu poţi ara cu plugul Că s-agaţă plugu-n dor trag boii de se mor Dorul se arată nu numai ca o fiinţă străină./ Să nu văd rază de soare. p. Adjectivele negative "nemâncat". În plan simbolic. Prin această comparaţie devin clare durerea.De ce zaci închisă-n casă?/ ./ Şi de dorul meu să plângi.135.. Cercetătorul Silviu Angelescu în studiul său. ]n rev. ibidem. Blaga va denumi această ipostază prin sintagma "boală cosmică". în orice caz. precum şi întreaga paradigmă de figuri şi imagini legate de “dor”. Corespunzător celor două simboluri. Pentru a fi înţelese mai bine ipostazele demonice. dar chiar. evident în faptul că. ci o fiinţă sau. ct şi în cea nocturnă. fiindcă obstrucţionază planul gândit de acela. de-o boală nemiloasă. “dorul” nu mai este acum o stare. luna. implicat în dominanta solară. "nenorocos" desemnează stările negative ale "victimei". focul şi apa. I ka rënë malli i jaranit: 96 Cetatea rozafat. luminoasă. “dorul” apare ca o “putere impersonală” ca “un alter ego” aşa cum privise Blaga fenomenul. că ea nu poate fi tratată cu mijloace lumeşti.EPL. şi apa implicată în dominanta selenară şi în ipostaza acvatică pe care o figurează lacrima. totuşi." Efecte asemănătoare găsim şi în lirica populară albaneză: Po kjan çika n’derë të stanit. pag.un tip de sensibilitate =i o viziune asupra vie\ii”. îi aşază obstacole în drum şi îl subminează./ Că piciorul rău mă doare./ Ca un om necugetat. “dorul” se prezintă ca unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale folclorului românesc. 98 Silviu Angelescu. presupunând o disociere între principiile adverse .” Dorul . aşa cum apare şi în alte exemple. cel diurn. însemnând. tipul de paralelism este însă unul antonimic. 1990..fapt. ca una potrivnică celui care-l poartă.focul. Câtă boală e sub soare Nu e ca dorul arzătoare. Cu alte cuvinte. dorul este situat în relaţie cu un alt astru. se referă la aspectul demonic al experienţei care deranjează ordinea vieţii.diurn sau selenar . cele două astre sunt asociate unor elemente de natură opusă.Vai.pag75 98 4 1 . atât în existenţa diurnă. soarele.nocturn pare a fi aceea de-a prezenta viaţa ca total afectată de boală.. 47 97 Lucian Blaga.1966. întunecată. Că dorul unde se lasă Face lacrimilor casă 97 96 . Exemplul următor folosit de Blaga a fost reluat de mulţi cercetori ai fenomenului. natura dorului devine paradoxală./ Genunchiorul să ţi-l frângi. în fiecare secvenţă. Câtă boală e sub lună Nu-i ca dorul de nebună. şi cel nocturn. Bucure=ti. Cu această fizionomie. Înţeles ca boală. învrăjbite. Că dorul unde se pune Face inima cărbune. O primă intenţie pe care o sugerează această deplasare succesivă a dorului în regimul solar . comentează aceste versuri în modul următor: "dorul este cea mai cumplită boală. suferinţa etc. cu alte cuvinte.

care nu rareori ia trăsăturile "răului universal". si bora nd’ata male e kurmin m’e losen.) E bukur.. 312. se ka ki llok ngë mund smovirem fare. Ştie numai să distrugă. Musica arbëreshe in basilicata. ti zgjidhem margarit. (Un ardei iute am mâncat şi inima mi-a despicat 99 Këngë dashurie. cum zăpada tremură. më vire. kurmin m’e losen. si me loset bora. 4 2 . Bate vântul. (Frumoaso. Pe unde merge doru Se usucă tot câmpu înnegreşte sufletu Pe unde merge jalea Se arde toată valea Se usucă inima (Bate vântul. ca zăpada munţii străluceşti îngrozitor de frumos şi corpul îmi tremură. ţie care din acest loc m-ai făcut să nu mă mai mişc deloc. 1994. o încercare de a da dimensuni noi sentimentului. pag. rom. să-ţi aleg mărgăritarul. 100 Mangiai un peperone e mi brucio il cuore Io chiamai il mio amore ma non rispose. pag..186. Adriatica Editrice Salentina Lecce. 100 Nicola Scaldaferri. Krejt ia than majën e barit. Când dorului i se atribuie sensul de boală este proiectat în text prin hiperbole. cosmic.) alb. keq e bukur më llambarisen. Dorul badei mă usucă. ti çë më bare. ce poate invada cu uşurinţă orice fiinţă umană şi îşi poate extinde puterea şi asupra naturii. corpul îmi tremură. dor mă răneşti. iată un exemplu din folclorul arbăreş: Hëngra nj’peper e zëmrën m’e dogj i thirra mallit e s’m’u pirgjegj it.. vâjâieşte Dorul badei mă topeşte. iarba culcă. rom. si një kambanjel te zemëra. ca un clopoţel în inimă. mall. Dorul de drăguţ o cuprinde: Şi dorul iarba o usucă.Krejt ia qiti dushkun e malit. rom. Bate vântul prin ogoară Dorul badei mă omoară) Astfel de urmări sunt cauzate de “dor” şi în lirica populară albaneză. 99 (Plânge mândruţa-n pragul stânii.

103 101 Thimi Mitko. zguduie. obosită de căutările zadarnice care nu-i pot restitui victimei echilibrul pierdut. însuşi destinul uman al lui homo balcanicus. mistuie.Iar doru-mi chemat răspuns nu mi-a dat. Să laşi lingura pe blid. c[ntece. poate datorită etimologiilor respective care au la bază sensurile de durere (dor) şi rău (mal). pag. de viaţă. Însăşi dragostea apare ca o boală grea. ipostazele “Dorului” / “mall”-ului sunt dintre cele mai diverse şi surprinzătoare. când cel cucerit de dor nu găseşte un răspuns. de multe ori. îneacă. pag. voluptate. Structura semantică şi emoţională a Dorului / “mall”-ului este alcătuită din elemente esenţialmente opuse. rupe. fie motiv de bucurie.atunci dorul îşi ia aceste forme devine cauzatorul suferinţelor: arde ca focul. atracţie sexuală. rom.pag 234. când altul.( Dorul de tine. nu în ultimul rând. ce se exclud reciproc . dorul de tine E ca o mare ce mă îneacă) Din folclorul românesc: Să te-ajungă dor cumplit. aşa că ambele cuvinte le găsim alăturate: Asta-i dragostie curată Die un fecior cu die o fată. când vine sub forma unei tristeţi existenţiale şi fără un motiv clar. unde cuvântul “mall” are deseori sensul de dragoste. dar şi în cea albaneză. încât. una dintre valorile semantice centrale ale Dorului este Dragostea. Asta-i dragostie cu dor Die o fată cu die-un fecior. 43. când e călcat jurământul între cei îndrăgostiţi. Statutul paradoxal al cuvintelor . 198. când realitatea nu corespunde cu aspiraţiile lui. în lirica românească Dorul devine sinonimul unei boli. ca un semn legat de destinul uman . cuvântul “dor” îl poate înlocui pe acesta.şi respectiv al sentimentului determină unirea elementelor extreme în acelaşi trup. Existenţa umană afectată de “dor” / “mall” apare ca fiind imperfectă. îngheaţă. 4 3 . În variante diferite ale aceluiaşi cântec din lirica românească vedem folosit când unul. spre deosebire de alte sentimente. 102 Doine =i balade. strig[turi. În lirica populară. 103 Doine. pag. când eroul liric se află sub semnul absenţei. năpăstuieşte.) Malli yt. veştejeşte. omoară etc. moj malli yt. De asemnea. opăreşte. evoluând în sensul acelui sentiment ce poate fi fie cauzatorul suferinţelor. M’u bë det. În multe contexte. chiar adverse. ba chiar al unei boli "grave". 101 102 Dorul devine insuportabil când pasiunea se izolează şi nu este împărtăşită. cuvântul desemnează dorinţă pentru dragoste trupească. topeşte. de existenţa însăşi. şi. op.nucleul semantic este format din elemente opuse. aflându-se în umbra absenţei. De aceea. njëmen më mbyt. Să ieşi afară plângând Şi părul din cap smulgând. otrăveşte. O asemenea viaţă reiese ca fiind anxioasă. cit. Din poezia populară albaneză este suficient să aducem ca exemplu cântece din lirica populară a arbăreşilor din Italia. în textul poetic al liricii româneşti.

. cu un spectru larg semantic.Ne oprim asupra poezei populare arbăreşe. cel puţin după marile emigrări în Italia de sud ale albanezilor. 105 ibidem.. Chiar şi cuvântul dashuri. (Sognai stanotte a mezzanotte stavo dormendo con te o bello quando mi svegliai perche era giorno ho visto che non era vero andai ala timpa del Gianvito stavo propio per precipitarmi 104 Nicola Scaldaferri. în poezia populară arbăreşă. în poezia arbăreşă îşi are mai mult sensul de dorinţă. un nou val de dominatori veniţi dinspre Orient cucereşte Balcanii şi acest pas deschide o nouă pagină în istoria şi viaţa socială din această zonă. 4 4 . trăieşte pe deplin viaţa medievală bizantină. ca şi alte ţări din Balcani. în timp ce nu întâlnim niciodată cuvântul de origine orientală "sevda" (dragoste). cuvântul oriental “sevda” a penetrat destul de târziu în limba albaneză. 105 . De aceea găsim de cuviinţă ca alături de versurile arbăreşe să dăm şi traducerea în italiană. “mall”-ul se foloseşte frecvent. preponderent fiind sensul de “dragoste”. rom. În acea vreme Albania.. acestea fiind înlocuite lent cu formele orientale de viaţă. (Desigur. au păstrat caracterul autohton. 178. pag 143. Mëma dhe jat’ëm kan zëmren t’dia si guri se nik e din ato çë vien m’e thën amuri. care apare sporadic în poezia orală din diverse ţinuturi albaneze. 104 Mia madre e tua madre hanno il cuore entrambe coma la pietra perche loro non sanno cosa voglia dire l’amore. it. referitor la cadrul istoric al Albaniei când a avut loc influenţa orientală: "Este secolul XV. readucem ca paranteză un citat al lui Eqrem Çabej. pentru că trăsătura “mall” este conservată mai bine decât în celelalte zone etnice albaneze. “mall” înseamnă ” dragoste”: Endrra sonde njesënat ish e flënja me tij pullit kur u zgjova nd’atë dit vura re e s’ish virtet vajta te timbza Xhavit isha sa po t’mirrnja vot prajna m’pruar ai malli it it.. În versurile următoare. Mama mea şi a ta au inima ca piatra căci ele nu ştiu ce înseamnă dragostea. respectiv după secolele 16 -17. lucru care ne ajută la susţinerea concluziilor noastre. Înainte de a concretiza această idee. drept dovadă fiind inexistenţa lui în spiritualitatea arbăreşă). implicit şi lirica populară. fiind mai puţin afectate de influenţa orientală. acela de dragoste fiind preluat aşa cum am menţionat de cuvântul “mall” şI mai rar de cuvântul latin amuri. dat fiind faptul că limba şi cultura arbăreşă. Cu dominaţia otomană încep să dispară formele bizantine de viaţă." Aşadar. pag. Tot în acest secol. care în limba literară de astăzi are sensul de dragoste.

Bucure=ti. este redată şi o tipologie a Dorului ca dor: de părinţi. sens dovedit şi de traducerea în italiană. fetelor. având în vedere două particularităţi ale cuvântului. surorilor.) Unul dintre motivele prezenţei frecvente a Dorului în poezia arbăreşă îl constituie specificul acestui grup etnic: migrarea lor de pe malurile Adriaticii răsăritene spre malurile Italiei de sud. ca dor al fetei. de surori. de sat. 106 ibidem. Jelui-m-aş munţilor De dorul părinţilor. Dragostea în sensul erotic al cuvântului. întâlnim dorul voinicului.poi mi riporto indietro l’amore per te. bătrânelor etc. E ndaja u ju dua ju rruanj me kta si me nj’fjalëz dashuri. bădiţei. pag. 106 (Per questo io vi voglio vi guardo questi ochi con parole di desiderio. paralel cu dorul de ţară. Amintirile despre locurile natale aveau să imprime un dor infinit ce avea să devină semnul tipologic al întregii creaţii artistice din acest spaţiu. aparţinând tot liricii arbăreşe. ca urmare a metaforizării şi metonimizării. însă. 107 J. De altfel. fie al celei orale. cum am afirmat şi ceva mai sus. p. fie al celei culte. Jarnic =i A. 1964.125 107 4 5 . luate din folclorul românesc. B]rseanu. Jelui-m-aş codrului. (Visam aseară la miezul nopţii câ dormeam cu tine. fraţilor. etalându-se astfel şi valorile diferite pe care le poate atinge dorul etc. flăcăule când m-am trezit că ziuă era am văzut că nu era adevărat. Jelui-m-aş florilor De dorul surorilor. Jelui-m-aş brazilor De doruţul fraţilor. despărţirea de ţara de baştină unde îşi lăseseră rădăcinile sufletului. Doine =i strig[turi din Ardeal. este unul din sensurile principale ale Dorului şi “mall”-ului. it. (Şi de-aia vă iubesc cu aceşti ochi vă privesc cu cuvinte de dragoste.) rom.U. fiindcă el se este prezent în toate relaţiile umane posibile. apar în textul poetic sensuri dintre cele mai surprinzătoare. şi anume caracterul abstract şi cel polisemantic. “dorul” aparţine tuturor şi posedă dimensuni nedefinite. cuvântul "dashuri" (dragoste) îşi are sensul de dorinţă. Jelui-m-aş şI n-am cui. de fraţi. de păstorit etc.) rom.) În următoarele versuri. m-am dus la templul lui Gianvito ca să-mi revin Apoi m-a copleşit dorul de tine. Vine-mi dorul de la părinţi. În următoarele versuri. 185. de natură. sau: Suflă vântul de pe munţi.

.. Prin tiparele atribuite. când vorbeşte despre acest fenomen pe plan comparativ. Flori alese din c[ntecele poporului.. 225.. thuajmë mall sa mir më do. ce îmbolnăveşte sau vindecă. fizionomii proeminente. personificându-l câteodată. dotat cu puteri miraculoase de acţiune... 108 Acest lucru reiese şi din următorul cântec popular albanez: Na ka marrë malli i çupave... Într-o mare parte a cântecelor.... moj lula ç’bënet ndë gusht.. spaniolă şi portugheză. Dorul mândrei mă topeşte.. .... ce supune şi domină. Vine-mi dorul de la fraţi. 1983. tu floare de august.. Cercetătoarea afirmă: "Acest procedeu de identificare a sentimentului de dor şi iubire (pentru fiinţa îndrăgostită) cu însăşi fiinţa este tipic portughez şi românesc. Densusianu. pag.. pag......... 129. Na ka marrë malli i plakave. Şi dorul bătrânelor... subiectul poetic are grija de a fi atent să nu supere “dorul” deoarece el este imprevizibil în acţiunile sale şi răzbunarea poate fi dură.. Vine dorul de la surori. Ducem dorul norelor. rom. într-un studiu aprofundat asupra sentimentului Dorului în poezia română... ce zguduie sau linişteşte etc. Iată un exemplu din poezia albaneză: Moj lula ç’bënet ndë gusht.) Cunoscând atributele Dorului ca fenomen atotputernic şi independent. “dorul” / “mall”-ul se exteriorizeză din fiinţa umană şi dialoghează cu eroul liric... Cercetătoarea Elena Bălan-Osiac.. că acest procedeu este frecvent şi la albanezi. thuajmë mall sa mir më do. 110 Nicola Scaldaferri. 109 F. ce subjugă sau salvează. poeţii populari din cele două ţări.. Suflă vântul de pe flori. vjen moti çë bënen rusht. Vjen moti çë bënem rusht.. thuajmë mall sa mir më do. Exemplele din literatura orală albaneză dovedesc.pag 165. în semn de veneraţie au încercat să atribuie acestuia contururi diferite... ( Tu floare de august spune-mi cât mă iubeşte dorul... Mero Rrapaj: Këngë popullore nga Camëria.. (Ne a cuprins de fiice dor.Suflă vântul de pe brazi.. thuajmë mall sa mir më do. Suflă vântul iarba creşte.. 109 110 Pa martuar u s’kam si rri. Tiranë.. 4 6 . ce frământă sau bucură. Na ka marrë malli i nuseve.. deopotrivă. 108 Ov. îl consideră ca un fenomen tipic românesc sau portughez..

Poetul popular vrea să-l vadă mai bine. vrăjmaş şi imprevizibil. Sinteza. pag. intim şi prietenos. Imaginile sugerate ne introduc într-un peisaj magic: un cadru de iarnă. Eroul invită. pag. spune-mi. Aflându-se singur în noapte. Versurile ne povestesc despre singurătatea nostalgică de care este copleşit eroul liric. bunul şi devastatorul “dor”. dorule. pluralitatea mesajelor şi imaginilor face ca versurile următoare să nu aibă pereche în poezia orală.se face simţită nevoia luminii de iarnă. vitalul “dor”. 4 7 . ci pentru “dor”. condensarea limbajului. Poetul popular îşi doreşte să vadă mai bine dorul deoarece el este ascuns în întunericul nopţii. ispititoare. să-l cunoască şi să se lămurească asupra lui.se coc strugurii. sau este un instinct de autoapărare.. însoţitorul intim şi înfricoşător în acelaşi timp al eroului liric. înconjurat şi însoţit de “dorul” neclar şi amorf. Vine vremea strugurilor. 76. afecţiunea. Sedus de trăsăturile poetice ale elementelor naturii. Moj ti hënëza e janarit Dil e bëji dritë mallit.. de-a fi ispitit cu prezenţa lui. grija dorului. 112 Antologia albanese. spune-mi.. Eroului liric îi este frică şi în acelaşi timp este timid. 113 Doine =i balade. de nelinişte şi lipsit de putere.. pentru alintatul “dor”. să-l onoreze pentru ca acesta să-i arate mai bine drumul. a cărei plasticitate şi viziune poetică ar invidia-o orice poet din toate vremurile. numai o forţă supraomenească poate să dea o soluţie. De aceea se adresează lunii din ianuarie ca să-l lumineze cu lumina ei şi să-i lumineze şi drumul. pag 38. fără noroc şi fericit.. spune-mi dorule. şi copleşit de magie. dorul meu înveşmântat în straie noi. ca acest întuneric să nu fie periculos şi misterios . în care singurul moment vital şi vibrant este “dorul”. Este oare o simplă dorinţă de a-l admira. i veshur ndër të reja (O. imploră luna să facă lumină nu pentru toţi sau pentru el însuşi. . Imaginea poetică depăşeşte cadrul unei descrieri romantice. a lunii din ianuarie. 113 112 Într-un alt context.. poetul ne oferă o descriere sugestivă.) În lirica populară românească vedem “dorul” identificându-se cu însăşi fiinţa îndrăgostită. neprevăzută. 111 (O. Aflat în această stare de confuzie psihică. bădiţă dragă. mai clar. el simte nevoia să-l vadă mai bine. este şi zguduit. Neînsurat eu nu pot să stau. roagă.) Acelaşi procedeu îl observăm şi în versul următor: O malli im. rece. cât mă iubeşti. “dorul” este considerat ca un domn sobru: 111 ibidem. deci poate lumina neprevăzutul “dor”. Într-un întuneric ce-ţi inspiră groază. dorule cât mă iubeşti. cât mă iubeşti) Dăm mai jos şi un exemplu din poezia arbăreşă. Mândra dorul şi-l întreabă -De unde vii. Toată această preocupare pentru frica. 26. tu luna din ianuar Luminează dorul meu. este nevoie ca siluetele să se vadă.

Se naşte un dor fără de leac împreună cu speranţa împlinirii acestuia numai în lumea onirică. moartea este concepută ca o călătorie din lumea noastră în lumea cealaltă. Dacă erosul întreţine instinctul de conservare al fiinţei umane. îndeosebi în cea românească. 47. ca regenerator al vieţii. În poezia orală albaneză se taie un stejar ori brad şi se pune la capul mortului şi pe mormânt. surorilor. În mentalitatea balcanică.toate acestea constituind ipostazele retrăirii sentimentului. viaţa se desparte de moarte datorită prezenţei Dorului sau absenţei acestuia. ca aducere aminte sau năzuinţă spre o dragoste în viitor . Experienţa erotică şi a dragostei ideale sunt ca planuri ale psihicului uman. absenţa Dorului este egală cu moartea. existenţa umană găsindu-se astfel situată între doi poli fundamentali. 4 8 . cealaltă este "lumea fără dor". acest sentiment apare sub forma de nostalgie. Trebuie să i-l adorm. ca cel mai activ şi creativ sentiment. este aceea a dorului care se naşte din cauza pierderii celor apropiaţi. “dorul” este legat de o experienţă amară . consolare. Seara. legată de lirica funerară. deseori. ca un potenţial de energii afective ce tinde depăşirea esenţei erotice. reprezentanţi de eros şi thanatos. Freud mecanismul psihic al dorinţelor. pag. cu misterul discret şi profunzimea incomensurabilă. Pe bună dreptate. jale. Cel mai semnificativ este bocetul propriu-zis. Pricinuit de dragoste. Raportul armonios sau antagonic dintre aceste două instincte fundamentale este de natură să ducă la formarea unei imagini asupra vieţii. prin pulsiunile şi dinamica lor. precum am menţionat în altă parte. se cere zilei să întârzie. când îi vine somn.Dorul lui e mare domn. cu umbra şi lumina lui. nu este decât o trecere din universul imaginar spre visul literar. 114 Zona în care întălnim mai des “dorul”. În mod conştient sau inconştient.cucereşte lirica populară a ambelor popoare. a unui sentiment erotic (libido). înfrânarea lor şi apoi transferul în câmpul fanteziei şi visului. moartea constituie instinctul de distrugere. Zorilor. dovada dragostei . Conform părerii lui S. ca oglindă a experienţei erotice.precum moartea. melancolie. ca semnal puternic al dorinţei pentru a-şi trăi viaţa. ca generator de energii şi al pulsiunilor vieţii. cercetătorul folclorist Silviu Angelescu observă că în lirica funerară. căci “dincolo” îl aşteaptă altele. acţiunile umane sunt stimulate de anumite pulsiuni şi dorinţe. În cântecele populare balcanice şi înmormântarea e iarăşi o sursă deosebită de lirism. Voi să nu pripiţi Să ne năvăliţi Până şi-o găsiţi Dalbul de pribeag Un car cărător De boi trăgători Că e călător Dintr-o lume-ntr-alta 114 ibidem. Dacă lumea noastră e o "lume cu dor". În afara ipostazei obişnuite a dragostei . este aceea a dragostei. Într-un cântec românesc. pentru ca mortul să mai poată “sta” cu cei vii şi să aibă timp pentru a-şi pregăti ultima “călătorie” de aici. Dorul ca dorinţă erotică. În cântecele zorilor. atracţie. Peste zi să-l giugiulesc. O altă ipostază. motiv întâlnit şi în folclorul românesc în exepţionalele cântece ale bradului. iar prezenţa lui este atribut al vieţii. absenţă sau stârnire.ca generator al vieţii. dezvăluit ca sentiment complex şi atotstăpănitor. simbolizându-se astfel prezenţa pomului vieţii. Dimineaţa să-l trezesc. în ipostazele înstrăinării şi absenţei. ale cărui rădăcini coboară până în antichitatea timpurie.

Din ţara cu milă În cea fără milă. rom: (Acum ai plecat şi nu mai eşti Şi când mă ia dorul de tine. Lot për faqe.. Ma ku i shtie sitë e të’ sho mëma ime o. ca semn al suferinţei şi zacerii.. 208 119 Doina. Îmi vine dorul de tine. Bucure=ti. bade.) 116 Printre cele mai evocate urmări ale dorului este plânsul legat de metafora bolii. Dorule nătâng. M’u bë det njëmen më mbyt. Rrapaj.ca sentiment al celor vii faţă de apropiaţii lor morţi... “dorul” apare mai puţin nuanţat .. Shkon tuj qa me lot në faqe.1936.. 116 Nicola Scaldaferri. Br[iloiu. 117 Ramadan Sokoli. M.. mândruţo Lacrimile-ţi curg pe faţă. În lirica funerară albaneză. më ka marrë malli. Retrăirea intensă a dorului ca suferinţă. “Ale mortului“ din Gorj. 115 În cântecele funerare albaneze nu întâlnim diferenţierea dintre "lumea cu dor" şi "lumea fără dor". Vino acum fără să te biruie patima. moj malli yt.. mamă. De exemplu: Ma më ike e së je ti më E kur të m’marr malli im mëma ime o. qi del në bahçe. caracterul contradictoriu şi paradoxal al sentimentului este asociată cu elemente contradictorii apa şi focul: Moj e mir.. c[ntece.... al tău dor mă îneacă Ca o mare ce nu seacă. mamă. Ce mă faci să plâng. mamă. Ce mă faci să zac. Më ka marrë malli për ty.) O... în timp ce în lirica funerară românească marele călător este pregătit pentru călătoria în lumea de dincolo. Unde să-mi arunc privirea să te văd. sau: Malli yt. 4 9 . pag 236.o. pag 4. Lacrimi pe faţă! Şi nu poţi uita amarul -Şi.. 119 115 C. 118 117 sau: (Tu ieşi în grădină. Ma ti ni sule e eja mos t’e t’vunxhoj pasjuna mëma ime.pag 120 118F.) Din lirica românească am găsit următorul exemplu: Dorule pribeag. S’t’del derti -Qyqja. dorul îmi vine.. djalo. pag.. pag 230.

bine. rău. Spectrul emoţional. 1886. Plânge iarba pe vâlcea.Folosirea unor elemente precum focul şi apa în cântecele de dor şi solitudine din folclorul ambelor popoare generează efecte artistice întărind caracterul complex şi contradictoriu al dorului precum şi consecinţele opuse pe care le pricinuieşte fiinţei umane. el nu atinsese totuşi cu rădăcinile sale stratul fundamental al resurselor lirice.. Am încercat totodată să scoatem la iveală. Natura în următoarele versuri dintr-un cântec românesc este umanizată şi trece prin aceeaşi experienţă a fiinţei umane. la couleur du genre lyrique 120 I. izolare. Trandafiri =i viorele. Pe unde trec cu jalea mea. migrare. DORUL ÎN LITERATURA CULTĂ ROMÂNĂ -ŞI ALBANEZĂ În această carte am pornit de la ideea că fizionomia distinctivă a unei literaturi nu se desprinde numai din cercetarea autorilor. oricât de importante contribuţii ar fi adus la dezvoltarea ulterioară a genului. psihologice. Pop Reteganul. dintre eu şi lumea din afară.. literare. în acel moment lipsind configuraţia clară a individualităţii. creând un sistem întreg de imagini şi abordări poetice. Trăirea fatalităţii apăsătoare care pluteşte deasupra vieţilor omeneşti se va converti adesea în fatalitate lăuntrică. “Dorul” / “mall”-ul . deşi marchează un sentiment dominant în lirica populară albaneză şi românească. dragoste. îşi găseşte o profundă oglindire în creaţia celor două popoare. o viziune specifică asupra vieţii.. Lirica populară românească şi cea albaneză se organizează în jurul acestor noţiuni: dor. dar şi din aceea a motivelor. de temperament. fapt dovedit de exemplele aduse. boală. unul dintre cele mai vaste şi complexe totodată. care va face să răsune. înfăţişarea sentimentului în contextul unui lirism colectiv şi am adus nişte argumente istorice. sociologice. Însuşi cuvântul “mall” / “dor” generează mai multe izotopuri concomitent. lirismul individual va însemna nu numai un progres în diversificarea genului. Gherla. Am încercat să-l privim sentimentul dorului într-un context stenoterm. pag.cuvânt şi sentiment exprimă o formă în sine de sensibilitate. Apare o anumită dificultate atunci când trebuie să detaşezi unul din ele. absenţă. Dorul ce afecteză şi mistuie fiinţa umană poate devasta şi natura. ci şi în amplificarea. acoperă numai un aspect al vieţii afective al celor două popoare. să evidenţiezi primul sens care le domină pe celelalte. 80 5 0 . înstrăinare. născut şi dezvoltat în zona fertilă a Balcanilor (respectiv în literatura română şi albaneză). Plânge frunza pe pârâu. intensificarea şi înălţarea la un grad superior de rafinament a tuturor coordonatelor lirice. totuşi. destin. În afara concordanţelor lexicografice între “dor” şi “mall”. III. 120 Sentimentul “dorului” / “mall”-ului. Batteux spusese: “La posie lyrique veut exciter en nous par le simple contact de l’enthousiasme les passions qu’ elle prouve. Considerăm. glasul invincibilei melancolii din lirismul individual. suferinţă etc. Dar lirismul colectiv. Pe unde trec cu dorul meu. Această idee este valabilă pentru lirism în general. genurilor etc. dezechilibru. că frecvenţa şi spectrul semantic sunt mai bogate în lirica populară românească. Faţă de vechiul lirism colectiv. nelinişte etc. cu cele mai diverse inflexiuni. cea dintre subiect şi obiect. în lirica ambelor popoare sentimentul e întâlnit în ipostaze asemănătoare: singurătate.

Şi el închină zeului iubirii multe versuri şi pe unele. Iar de la subiectivitate în general se va ajunge la accentuarea simţirii personale ca bază şi conţinut al lirismului. Das Formegesetz der epischen. vol I. pe care-l deosebeşte de “duroare”. numire cu care şi debutează poema: N-am să scap.. Pe lângă aceasta apar şi aspecte complet noi: de pildă reflecţia. În acelaşi climat al tristeţii adânci. 123 Al. 123 122 121 122 E. Istoria literaturi române.est donc l’ivresse du sentiment.. motivul dorului..” Despre acelaşi entuziasm ne vorbeşte Herder. Conachi (1777-1849). O cercetare critic[ asupra poeziei române de la 1867. În acest caz. Piru. Titu Maiorescu se va exprima astfel: “Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simţământ sau o pasiune” Un teoricien din vremurile noastre ca E. care va insemna o contribuţie mai adânc interioară decât transmiterea unui sugestii din partea grupului. Acesta este şi motivul pentru care dorul ipostaziat va apărea în mod mai frecvent în perioda romantismului. Toate semele noi sunt alimentate de folclor. şi vor continua să vorbească romanticii. De exemplu Costache. traducător din Volter şi din mica poezie a secolului al XVIII-lea francez. În lirica reprezentativă românească de la începutul secolului trecut. Bucure=ti. 1994. dar nu de mai mult. transformate şi modificate după spiritul vremii şi principiilor literare ale fiecăruia. “ca dorinţă puternică” dorul este vehiculul dintre un subiect prezent şi un obiect absent. ştiind relaţiile acestuia cu folclorul. Hirt spune că poezia lirică este pur şi simplu “un cuvânt pentru un sentiment” Poezia lirică este prin excelenţă poezia eului. Volumul afectiv. care cuprinzând peste 150 de versuri largi de câte 16 picioare metrice.. În celebrele creaţii lirice O zi şi o noapte de primăvară la Văcăreşti sau Primăvara amorului. apoi Goethe. “Minerva”. p. cum e cazul cu Dorul deplin. putem invoca vasta extindere a aprinsei şi exaltatei Scrisoarea către Zulina . doar de două ori apare numirea dorului. acum motivul individualizat al iubirii. p. de la Conachi. 1915. ]n Critice. dramaischen und lyrischen Dichtung. Referitor strict la manifestarea sentimentului dorului în poezia populară română şi albaneză putem să afirmăm fără nici-un dubiu că în folclor acest cuvânt cuprinde cea mai mare lexematică. ca şi iluministul englez Alexander Pope (An Essay on Man). subliniind prin aceasta rolul primordial al subiectivităţii. vizând pe Zulina Donici. ne prezintă doar o singură dată numirea dorului:”. se desfăşoară pe o gamă imensă până în zilele noastre. Deseori s-a ajuns pe nedrept la identificarea eului cu sentimentul. ca Laura lui Petrarca: Zulnia cea mai frumoasă decât zorile la faţă/ Între flori-naltă ca crinul. Cantemir vorbeşte în “Istoria ieroglifică” de “dor dulce”. Eul este stratul cel mai ascuns al fiinţei noastre. care impresiona prin statură.29. în piept port doru Piste ape. Editura”Grai =i suflet-cultura na\ional[. motivul capătă cu anticipaţie o notă şi mai intensă încă din veacul al XVIII-lea la Ienăchiţă Văcărescu. Hirt.34. vorbindu-se despre “sentimentul eului”. 1923. Ca dovadă a rarei frecvenţe în folosirea motivului. strat foarte puţin accesibil cercetării şi foarte enigmatic. unde vede vânătorul 121 Titu Maiorescu. nu se mai comunică doar în sensul inferior ca însemnătate a unei dorinţe cu adresă precisă. Leipzig und Berlin. cu ochii muri de negreaţă. din circulaţia orală sau manuscrisă.pătrunsă de-a iubirii şi de-a dorului tău pară” Aproape aceleaşi constatări ne sunt prilejuite de Iancu Văcărescu. cele mai substanţiale şi mai tulburătoare sensuri. de peste o sută de versuri. le împrumută.. 5 1 . ed. Sentimentul naturii va oferi cea mai strălucitoare paletă lirismului descriptiv şi asociativ. propune amorul din prieteşug. piste munţi Din tot contextul următor reiese limpede că” dorul” din pieptul poetului este fiinţa iubită. Ne gândim la următoarele două versuri din Amărâtă turturea . bazate pe spiritul acestuia. pe lângă faptul că apare foarte rar.

şi cu funcţiunea modestă de vehicul între un subiect prezent şi o bine precizată ţintă a sa.trecând.în sensul acelei ipostazii de care vorbeşte Blaga . Aşa cum menţionează Edgar Papu “ Aceasta nu înseamnă că accepţia mai modestă a motivului.D. Este prima înstrunare a acestei simţiri radicale. acel modelator al conştiinţei poetice româneşti. Urmează momentul liricilor născuţi imediat în secolul al XIX-lea. întroducându-se în inima acesteia. îi aparţine fondul substanţial al acestei poeme deloc străină. spiritului folcloric. Răspunzănd cerinţelor lăuntrice ale vieţii politice şi culturale de la noi din vremea aceea… acest romantism al generaţiei de la 1848 se nuanţează cu specificul naţional al ţării noastre. numai într-un climat al durerii sufleteşti. Mai întâi nu se raportează la nici o adresă precisă. şi chiar ilustrează.112-113 124 5 2 . ar fi dispărut. În mediul auroral. motivul dorului ipostazat . dorul de moarte. cu monologul unei fete despre primii fiori ai dragostei. ponderea funcţională.vizibil mai ataşată . Asachi (1788-1869). Aceştia practică o cu totul altă atitudine .o reuşită. fie şi parţială. intitulat La patrie: Un viu dor mă-naripează şi mă-ndeamnă din giunie Ca să cerc pe alăută românească armonie. peste un veac. însă.ci. a sarcinei emotive. cu încredere într . ne oferă Gh. Un exemplu concludent. reînnoirea romantică. luat ca model de poeţii de mai tărziu. de la identitatea de stare la aceea de fiinţă de “demon” sau de principiu viu. Romanticii francezi =i scriitori genera\iei de 1848. ce ne preocupă. pe de altă parte. şi torturând-o dinlăuntrul ei: 124 Romantismul românesc =i romântismul european. dintre care unii aduc cu ei. În Sburătorul. noţiunea de “dor”. romantismul reprezintă însăşi înflorirea literaturii noastre moderne. vom începe cu Eliade Rădulescu (1802-1872). şi plâng. adică. ceea ce obturează descărcarea. p. Editura Academiei Române. de astă dată doar discretă şi aluzivă. Romantismului. Aici “dorul” relevă două calităţi pe care nu le-am putut întâlni în cazurile precedente. acel prozator remarcabil şi cel mai mare ziarist român înainte de Eminescu. în acel “prolog” al său. definit ca simplă dorinţă către ceva anumit.fiindcă s-a spulberat orice speranţă a revederii ei . De astă dată nu mai apare dorul de fiinţa iubită . neatinsă. plâng.Papacosta. cuvântul “dor” se foloseşte puţin).faţă de folclor. fie inspirată de speranţă se foloseşte numai rar. cedând-o dorului ipostazat”. totuşi. Din această perspectivă pe noi ne interesează prezenţa dorului ipostazat. Ea îşi pierde. supune unei analize psihologice de tip clasic acel dispoziţional vag romantic al pasiunilor. cu alte cuvinte. fie al depresiei. pentru mulţi cea mai bună poezie a lui Eliade. un tablou câmpesc al înserării. 1978. cu un ton şi mai coborât. la Eminescu în Peste vârfuri . va căpăta o nuanţare şi o intensitate colosală “îndulcind cu dor de moarte”. o asemenea accepţie mai simplă şi mai elementară a motivului nu pluteşte.Acolo o duce dorul. dar care. cu totul străină persoanei suferinde. până la registrul disperării. de altă fiinţă. De pildă. în diferite expresii cu totul originale. Ea se mai iveşte şi într-o zonă a speranţei bucuroase. care poate fi surprinsă în următorul vers: Un dor nespus m-apucă. În al doilea rând dorul acţionează acum ca un fel de altcineva. vezi: C. maicuţă. În poezia cultă veche românească. “În timp ce romantismul francez constituie o verigă din lungul lanţ de reînnoiri survenite în istoria culturală a Franţei. în această privinţă. Bucure=ti. (poezia sa fiind mai mult o imitaţie sau chiar o simplă traducere. dându-i notă aparte” Întru-un atare context noul impact al romantismului cu poezia populară a făcut să se transmită şi pe plan cult. pentru noi.

nu sunt numai cântece de jale. desprindem următorul pasaj: Conrad simţea în sânu-i un dor necunoscut Pe podul singuratec şedea el abătut Zbura pe valul mării. Tot de la Eliade să luăm următoarele două versuri din sonetul II al ciclului Visul: Trei fraţi ce avusesem părinţii mei pierdură Şi rămăsesem singur cu-al lor fierbinte dor. ultimul relevă un caracter impenetrabil. Surprindem şi în noua sintagmă trăsătura comună a fenomenului negator (nespus. ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da. în orice caz. cântecele de lume în genere. apărut în 1867. Dimitrie Bolintineanu (1819 . părea că meditează p-al lumii aspru dor. c-o palidă coloare Se învelau. Noutatea acestei inflexiuni de simţire în poezia cultă ar putea fi înţeleasă printr-o confruntare cu alte adaptări ale ideii de “dor”. Poet sentimental fără substrat metafizic şi gravitate în elegii. La Bolintineanu dorul nespus al lui Eliade devine dor necunoscut.Îmi cere. între alţii). face poemul transhumanţei.din cea echilibrată. fără a fi aservit la nimic sau. şi luna. din 1866. fără culoarea lui Victor Hugo din “Les Orientales”. Este o necunoaştere integrală deoarece un atare “dor” îI depăşeşte fiinţa dându-se a fi al întregii lumi. poate cel mai pronunţat din tot romantismul românesc.în speţă dorul ipostazat. care îşi are propria existenţă. Dimpotrivă..1890) autorul doinelor compuse după cele populare pe care însă le-a publicat mai trziu. dovedindu-se ca atare până şi în versificaţie. ci devine metafizic universal. Vasile Alecsandri (1818 . necunoscut. 126 ibidem. nu-s. de exemplu. în culegerea Poezii populare ale românilor. în stilul micii poezii a secolului al XVIII -lea (al lui Millevoye..58. de dor. ci şi poezii pe motive populare consemnând credinţe şi fiinţe fantastice. scene din viaţa haiducească şi legende fantastice şi istorice. Omul nu-şi sesizează nici propria simţire deoarece ea însăşi este o particulară a tainei universale. este dorul nemărginit al lui Alecsandri. Oricine ar putea să distingă decalajul calitativ al încărcăturii ontice dintre un dor fierbinte şi un dor nespus. înainte de Eminescu. La 1850. deci. 59. fiindcă se va valorifica la Eminescu. un pitoresc lexical şi un senzualism plat în idile. Anton Pann avea 125 ibidem. În cazul de faţă ni se par semnificative ca noutate următoarele versuri din Înşiră-te mărgărite Ea se duse aiurind Cu ochii la cer privind Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit. cunoscut pentru exotismul său liric. p. Cel dintâi indică doar potenţarea intens pasională a unei simţiri intrate în circuitul comun al vehiculării dintre un subiect prezent şi un obiect absent. 126 125 5 3 . pe cerul incolor. este poetul român cel mai preţuit.1872). nemărginit) care arată în toate cazurile “ipostazei” o ieşire din ordinea obişnuită a lucrurilor . Bolintineanu e totuşi adesea interesant în poezia pastorală. de un exotism de fantezie. Poemul se defăşoară într-un dens climat folcloric. la nimic precis. prin caracterul său nedesluşit provocat de faptul că nu stii ce vrea acela care chinuieşte . Chinul sporeşte. motivul nu mai este particular. Cel mai bogat în urmări. Din poemul “Conrad”. privită de astă dată din unghiul dorului. în poezia “San Marina”.

o treaptă superioară a motivului faţă de accepţia dorul nemărginit la Alecsandri. noi copii ai lumii mici. Această putere cosmică ar fi. la Eminescu am vedea o importantă modificare adusă concepţiei fundamentale a lui Schopenhauer. dorul nemărginit nu mai apare aici în generalitatea sa. acestei noţiuni. soare şi stihii… De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Şi în roiuri luminoase.” Al Depărăţeanu va veni în 1861 cu volumul de versuri erotice “Doruri şi amoruri”. în afara universalităţii operei sale o contribuţie substanţială referitor la înfăţişarea dorului. E stăpânul fără margini peste marginile lumii… De-atunci răsare lumea. ci al unei puteri cosmice indefinibile. poetul care dă acestui motiv o propulsie culminantă. însă al intesităţii lăuntrice împreună cu care acele colonii de lumi pierdute năzuiesc incoştient către viaţă.să scoată volumul intitulat “Spitalul amorului sau Cântătorul dorului. lună. Prin invocarea dorului românesc.noţiune ce presupune un propriu arbitru activ. aşadar. nu numai prin abordarea tematicii dorului. Nu numai prin frecvenţa folosirii termenului. desprins de existenţa vreunui factor individual. SI MODELUL EMINESCIAN Dorul nemărginit apare şi la Eminescu.DORUL. ni se comunică el şi nouă. pierzându-şi caracterul general. Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.. care-l fac să nu fie desuet. Dorul hipostozat se detaşează la Alecsandri în zona unei generalităţi absolute. nu mai apare. dar şi 5 4 . Însă tocmai raţiunile ce ne fac să identificăm aici un pas înapoi. (Scrisoarea I) În cazul de faţă. a adus. fără îndoială.. singurătăţii. Dorul nemărginit intră. faţă de Alexandri. de asemenea lipsit de limite. Pe această cale ni se dă aparenţa că motivul ar fi regresat. dându-i anumite valenţe eterne. Dorul eminescian. dorul). Viaţa nu mai apare ca efect al voinţei . legată şi corelată într-o reţea de sentimente şi noţiuni. nemărginit este în ambele direcţii. cu alte cuvinte. Într -adevăr. elegiacul fiind doar una din tentele lirismului său. care atrage coloniile de lumi către un atare obiectiv. numai fiindcă se vede legat de acele colonii de lumi pierdute. după părerea lui Eminescu. tristeţii. nostalgiei poezia lui Eminescu devine obiect de cercetare. în cadrul unei anumite individualizări pe care o defineşte şi prin care se defineşte şi pe sine. prin aceasta. indiferent cu care dintre contemporanii săi ar fi comparat. însuşi dorul nemărginit. ci un grad. fie chiar şi sub forma impulsului elementar -. Opera eminesciană aduce în literatura universală cel mai bogat şi cel mai nuanţat univers al dorului. dimpotrivă. marca unei incontestabile superiorităţi asupra tuturor poeţilor care au evocat dorul în literatura română. Eminescu. În primul rând atributul nemărginit nu mai indică acum un traseu al rătăcirii fără de limite. Sensul este însă cu totul altul decât la Alecsandri. izvorând din infinit. servind numai ca termen de comparaţie pentru un anumit caz individual care tinde să devină tipic ( ea se duce cum se duce. Mutaţia aceluiaşi sens într-un registru al infinitei interiorizări ne indică. 1. El revitalizează discursul literar romantic. de aceea şi o putere evocatoare extraordinară. tocmai ele relevă. atât de multiplu nuanţată. Iar în lumea asta mare.

.) care uită în generalitatea lor iluzorie că lumea trebuie simţită. care l-a silit să creeze pentru un asemenea cuprins ideal şi forma exprimării lui şi să îndeplinescă astfel amândouă cerinţele unei noi epoci literare. Dorul rămâne doar năzuinţă către ceva. al singurătăţii stimulează gândirea filozofică. p. 109. parcă-aş fi trăit o mie” putem trage concluzia că rari poeţi universali au contribuit cu mijloace specifice lor atât cât Eminescu la ceea ce s-ar putea numi raţionalizarea haosului. Eminescu =I poeziile lui.” Ipostazierea particulară a dorului la Eminescu este dorinţa. Poezia lui Mihai Eminescu. Singura prezenţă vie aici este dorul. mai liber. aşa cum pluteşte în apele primordiale ce scaldă ţărmurile insulei lui Euthanasius. remediat de elementul compesatoriu al dorului. prin încărcătura emoţională. înţelegem totdeodată una din părţile esenţiale ale operei sale literare: bogăţia de idei. la un gol al dezolării (suflet-mi nemângâit). iar nu cercetată. p.218 128 . în accepţia sa proprie. Dorinţa astfel formulată nu este una a instinctului gol.prin complexitatea abordării. În 1874. dimpotrivă. Editura Porto-Franco. cu aspiraţie. (1889). care constituie prima etapă în creaţia universală E. Aci el apare mai curând ca remediu al plinătăţii accentuat savuroase (îndulcind cu dor. “dorul” capătă o funcţiune plenitudinară. Poezii. dorul nu mai este în primul rând trăirea dureroasă a unei absenţe. unde într-un vers mărturisea că: “Dintr-o culeg atâta. dorul înseamnă. într-o stare aproape moartă a sufletului. dimpotrivă. sau. remediu poate parţial şi provizoriu. Istoria Literaturii române. cu nădejde. şi vom vedea în chiar pătrunderea acestei bogăţii intelectuale până în miezul cugetător poetului puterea mişcătoare. Poezia sa trece printr-o febricitantă zonă intermediară a gândirii (“căci o gândire este un act. Todoran citează în acest sens cosmogoniile indiene în care Dorinţa pluteşte în Oceanul primordial. Aşadar.Cuza”. se recunoaşte şi în ultimele versuri din “Ce te legeni”: Şi mă lasă pustiit/ Veştejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi singurel/ De mă-ngîn numai cu el. sentimentul dorului.Titu Maiorescu. discutnd asupra noţiuni de “dor” la Eminescu. se va exprima astfel: “ Înţelegând astfel personalitatea lui Eminescu. Acelaşi deşert lăuntric. Gala\i 1994.). ci este plină de transfigurărări filozofice şi estetice ce-şi subordonează ideea de ordine şi creaţie. 5 5 .” Titu Maiorescu. “cu cât nervii se cutremură mai bine. care nu mai năzuieşte la nimic. însă nu mai puţin semnificativ pentru o reintegrare a omului în axul fiinţei sale. cu atâta cugetarea e mai clară” -zisese Eminescu în “Archaeus”) Simţurile aveau un rol activ în cugetarea poetului. Dorul vine să reumple sufletul cu viaţă. cu sens. 130 129 128 127 1274 George Munteanu. ireductibil românească. M. Mă opun ideii kantiene că prin simţuri nu poţi cugeta nimic. ci ideea emoţională face pe poet). remediul la un gol. se identifică în cunoscutele versuri: Sufletu-mi nemângiet/ Îndulcind cu dor de moarte. provocând creaţia tuturor lucrurilor. Editura Universit[\ii”Al. Prin simţire. recunoaşte două accepţii. În versurile Luceafărului: De dorul lui şi inima/ Şi sufletu-i se împle. Ieronim şi Cezara. Eminescu va însuma.I. 108. diferite aspecte ale complexităţii dorului.. într-o perturbare gravă a echilibrului ontologic. Bucure=ti 1979.. Eminescu scria: “Dispreţuiesc profesorii de filozofie(. prin legăturile cele mai profunde cu folclorul românesc. legată tot de invocatul sunet al cornului din “Peste vârfuri”. Noţiunea de plenitudine nu se poate confunda cu accea a împlinirii. Eminescu. mai propriu spus. Tot astfel. ele stimulează gândirea filozofică”. în versiunea din 1880 a Scrisorii IV. precizate şi ele tocmai prin asocierea cu dulcele sau cu derivaţiile sale. un cutremur al nervilor”. vorbind despre importanţa ideei emoţionale. valorificată de trăirea eminesciană. mai ales liric. care înalţă toată simţirea lui (căci nu ideea rece. “ Prima accepţie. 1307 ibidem. într-o depresiune radicală. Însă. Ia=i 1994 1296Edgar Papu. Cercetătorul Edgar Papu. o năzuinţă plină. a onticului generalizat. însă. poetul a reuşit să-i dea sentimentului dorului şi o dimensiune filozofică profundă. p.

. Dovedite de minciună Cer să sting a lor viaţă Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc Deşi. Aceste momente de fericire au fost exprimate deseori în versuri de factură populară.. conţine mai mult “dor” (suferinţă). Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de faţă. o profundă melancolie împletită cu suferinţă. este motorul care-l pune în mişcare în mod firesc.Avea-vei în ochi-mi acel preţ Ce azi ţi-l dă sfială pierdutei mele vieţi? Voi fi supus duiosei.Se observă la Eminescu tendinţa de a uita trecutul (trecutul mort sau trecutul viu. În rest. o simplă femeie “frumoasă între oameni”. vechile momente de fericire. duce la purificarea prin suferinţă. Totdeauna se obsearvă această tendinţă de a da uitării vechile doruri (vechile iubiri). revitalizat prin amintiri) suferind. Durerea. (În poezia “Foaia veştedă” (după N./ Din orişice durere îţi face o podoabă”. rămănând. Trăirea maximală. atunci când nu este împlinită. de a se hrăni din amarul lor. suferinţă.Lenau). ezitantă. dorul deci. Prin această trăire se produce o ascuţire a sensibilităţii. dorul. Totul este legat de această suferinţă dulce care generează poezie la Eminescu. într-o viaţă înecată în plenitudinea fericirii. Iar atunci când femeia încetează de a fi o zeiţă. face că şi dorul să capete dimensiunile unui sentiment maximal. neputincioasă atotputernică. dorul sublimat: E încă tot!. Voi păstra întreg amarul Şi norocul ăstor foi. retrăite cu durere ele fiind apuse. căci prin durere sufletească .dorul capătă puritatea şi elementaritatea focului. cu trăsături hiperbolice.ca şi cum poetul s-ar simţi stingher într-o viaţă de la care n-ai mai avea nimic de cerut. intensă. cu predilecţia lui de a păstra. momentană. este stimulentul imensului potenţial poetic al poetului. Această poezie luată după Lenau se potrivea cu firea lui Eminescu. iar momentele de fericire şi poeziile care le reprezintă sunt numai scânteieri în marea dorului. lăsnd acestora nealterat şi sensul lor specific în cazul iubirii. stăpână pe sufletul său patimaş. Din această luptă prima tendinţă se prezintă fugace. stinse sau purtănd pecetea trădării şi tendinţa de a le păstra în suflet şi în minte. suferinţa fiind mediul fecund al operei sale. de a le face vers.mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. a farmecului roabă.sentiment care poate fi izvor al compasiunii . nostalgie. “Când dorul meu e atâta de-adânc şi atât de sfânt” / Cum nu mai e nimica 5 6 . suferinţa sunt predominante în opera sa. În durerea vechii pierderi Recitindu-mă napoi Nostalgia. melancolie. -” De ce m-ai lăsat fără suferinţă. cu arderea (fizică şi spirituală) şi imaginea poetică este asociată cu focul: “ Şi azi când a mea minte. care. de a cultiva durerea. Poezia dorului şi a suferinţei înnobilează sufletele. generator de poezie. sincer şi necăutat. la înălţarea sufletului prin dor. C-o oaste de imagini să te iubesc ş-atunci? (Nu mă înţelegi) Dorul deseori echivalează cu consumarea. nemaisimţitei munci. poetul continuă s-o îmbrace în imagini poetice adăugând regretul. Cuvântul “dor” include seme ale cuvintelor durere.

unde ideea de dor se vede apoziţional explicată prin locuţiunea dulce jele. de nu pot să văd încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă. Întunecând privirea-mi. Când dorul meu e-atâta de-adânc şi atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ. Se ridică în picioare. în nici un caz. a se topi de dor etc. a fi frămăntat de dor. “Când ochiul tău cel mândru străluce în afară. Şi-mprejur. De mă-ngân numai cu el! (Ce te legeni…) După Edgar Papu. Zarea lumii-ntunecând. măcinat. a muri de dor. Scuturând aripile. Şi se duc pe rând pe rând. Când e-namorare de tot ce e al tău. Azi când a mea iubire e atâta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntuneric şi marmura de daltă. De-un zâmbet.”. Referirea la foc se face şi în alte ocazii când este vorba despre un sentiment în gradul cel mai înalt al tensiunii lui sau cu valoare de calificativ superlativ. de bine şi de rău. Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi… Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!” (Nu mă înţelegi) Suferinţa. (Mănuşa) Trec în stoluri rândunele. Vestejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel. Fiarele se-nfiorează. focul dorului. dor aprins. a se stinge de dor. dorul este pentru Eminescu “mediul fecund”: Mă chinuie dorul.în cer şi pe pământ. Pentru a atinge efecte maximale dorul capătă valenţe asemănătoare cu focul şi cu efectele lui. ca remediu la pustiirea 5 7 . Peste tigru. Acum această noţiune nu mai intervine. Se aşează. Şi se duc ca clipele. de un cutremur. dorul este un suprasentiment. ca şi în poezia populară românească. Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Astfel. arzând de dorul de-a se sfâşia-ntre ele. Dar aceasta îI apucă în cumplitele gheareLeul muge. aici în ipostaza de dragoste cu tot ce e legat de persona iubitei. Şi mă lasă pustiit. fript / ars de dor. a doua accepţie poate fi recunoscută într-un vers din “Călin”.

Poezii. este pentru popor un amestec de aspiraţie şi durere” Prezenţa şi frecvenţa dorului în textul poetic eminescian este legată de cea mai naţională latură a universalităţii sale . “Altfel spus. în studiul său M. 133 132 131 a) “VIS DE TAINIC DOR” Dorul este asociat în mod frecvent în poezia lui Eminescu cu taina. un dor ascuns. Editura Universit[\ii “Al. nu e nimic în erotica eminesciană care să depăşească poetica populară şi romanţa.Când cu-a mână al tău braţ rotund îl pipăi. Plâng în noapte dureros. al asemănării vieţii cu moartea. Eminescu însuşi nu spune că “inima creşte de dor”. dintre trecut şi viitor. iubirea însăşi este trăită ca un sentiment bipolar prin sinteticul “dor”.. în poemul Se bate miezul nopţii sau Mureşanu al încremenirii cumpenei gândirii ţine . G.35 5 8 . de.folclorul. Cuza”. Într-un cuib de turturele 131 Nirdosam hi samam brahama” (Bhagavad-Gita.. o anxietate nelămurită. de amintirele de trecut: “De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă. ci perspectivă. Şi se sting ca două stele.p 110 133 Mihai Eminescu. Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri. e vederea cu “ochi egal” a “vieţii şi a morţii. deci de un sentiment nuanţat.căci e unul şi acelaşi . Inima oricărui om “cere” şi e atrasă de “un nu ştiu ce” al femeii şi toţi sunt o dată sub stăpânirea “dorului” care.jele” care se contopesc într-o singură trăire. de îndepărtare. precum se vede filologiceşte. 19) 132 ibidem.. ci ca o intuiţie lucidă a caducităţii în mijlocul plenitudinii. dintre viaţă şi moarte la Eminescu creează un sentiment bipolar dulce jele. uşurele se cunun căzându jos. . V. dulcele se contopeşte cu jalea. dureros de dulce etc. “tainic dor” etc. apare tocmai în plenitudinea voluptăţii. adică înţelegerea obştească. când inima creşte de un anumit fel al dorului.. Încât să n-o mai poţi uita Viaţa ta întreagă”. Când pui capul tău pe pieptu-mi şi bătăile îI numeri. nu ca un remediu împotriva pustiului. Acest dor tainic poate fi ceva foarte intim (o iubire. de astă dată.o dulce jele. Călinescu.de ecvanimitatea . de aceea şi misterioasă pentru alţii. Care-n nuntă. dimpotrivă.lăuntrică. într-o uriaşă dilatare a simţirii. I. a plăcerii şi a durerii. “Iar doi îngeri cântă-n plângeri. o stare sufletească indefinită. copleşită de sentimente de iubire neexprimate.. Sentimentul “egalităţii” dintre plăcere şi durere. a pierderii şi a câştigului. Dorul intervine. Eminescu. ci de un dor. Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele. Şi când inima ne creşte de un dor. Două stări contradictorii “dulce . p. poet naţional (1964) menţionează: “Fundamental. fiindcă. de absenţa iubitei. Sentimentul vanităţii şi vacuităţii Glossei. Sentimentul dorului în poezia lui Eminescu este legat de dragoste. Am spus un “dor” care lansează o trenă nu retrospectivă. Întălnim sintagmele “dor tainic”.

“muzica tristă”. de la comuniunea mistică la neputinţa voinţei de a acţiona. pornind de la dedublarea preconizată de C. dorul. peste “marea liniştită ce îneacă a lui dor”. Din momentul în care relaţia dintre conştinţa poetului şi starea lumii ca iluzie se destramă. moartea. Eminescu ajunge la un limbaj afectiv dominant de “dulce jale”. “vom visa un vis ferice”. “marea-i de mâhnire”. Pentru Eminescu. Ea înregistrează formarea cea mai tranşantă în “Mortua est” 1871). Îl desmiardă. iubirea./ Să mă lăsaţi să mor/ La marginea mării”. Sunt sigur. l-încălzeşte Cu un vis de tainic dor. Pentru conştiinţa poetului însetat de cunoaştere. El (Eminescu n. Casa Editorial[ Odeon.) caută o “dulce liniştire”. “dulcea patimei durere”. “neguri de argint”. realitatea apare oribilă şi necesitatea voalării elementelor referenţiale. iubirea. lumea este la început un imens spectacol misterios. situată cu precădere “în visul ferice”. adică în factorul psihic masculin şi cel feminin. “ tristul zgomot”. Permanen\e ale poeziei române=ti. Schimbarea acestora de viziune asupra lumii apare chiar în unele poezii din 1868. se “cvadruplează”.Ca şI fluturii de-uşor. Starea aceasta capătă în acelaşi timp o rezonanţă care indică prin cele mai diverse tipuri de enunţ zonele cele mai profunde ale conştiinţei sau pur şi simplu noţiunea de adâncime. (Misterele nopţii) Solitudinea. conceput de poetul român. codrul “pustiit/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi singurel”. se simte cuprins de “dor de moarte”. În poezia sa capătă o frecvenţă semnificativă enunţuri ca “vis de tainic dor”. În poezia lui Eminescu sufletul îi “arde de dor nemărginit”. “gene de nor”. p. incitarea la viaţa dictată de erosul sublimat. “ca visul pe-un copil” Eminescu visează şi în limbajul lui Bachelard. ca şi la Baudelaire. De la “doina întristată”. însetata lor viaţă prin ceaţă”. Între eul receptor al poetului şi “bolta lumii” nu se interpun nici-un fel de obstacole ale privirii ca “munţi de neguri”. ”duioase dureri”. Schimbarea modului de percepţie a lumii determină şi modificarea reacţiilor afective faţă de aceasta. ar fi vrut să iubească “cu dor”. cum se va vedea în una din operele sale postume. Bucure=ti. Multe din derivatele cuvântului sunt. Când poetul vede visul ce se destramă. cum este “Amorul unei marmore”. Ea “părea o cifră”. “În veci aceleaşi doruri mascate cu altă haină/ Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om”. spectacul civilizaţilor ce se schimbă. spleenul. 135 134 134 Romul Munteanu.n. Viaţa. ori “dorul demonic”. totul este convertit într-un semnificant al condiţiei umane proiectată pe fondul unui final tragic. unele accente asemănătoare. de asemenea prezente în scrisul marelui poet. deci suntem patru. În marele haos. 1999. “cântec trist”. Gustav Jung. Visul romantic merge în genere de la expansiune către reculegerea în sine. Intesitatea acestui mod angasant de trăire a realităţii determină configurarea unor asociaţii paradoxale de sentimente ca “bucurie tristă”. “vise de amar”. “durerea lor nemerginită”. ostile visului luminos. “râuşorul/ Care dorul/ Şi-l confie câmpului”. evenimentul de ordin politic sau social etc.21 135 ibidem. Întâlnim la el “dorul ţării cei străbune”. p. “dulce şi fermecătoare jale”. istoria. 21 5 9 . starea dominantă prin care sunt percepute dimensiunile realului este visul în starea de veghe. se împlineşte cu ajutorul poeziei. spune Bachelard despre visătorul îndrăgostit. vorbind. a psihizmului uman în animus-anima. Eminescu este un poet al privirii. când afirmă: Mai am un singur dor:/ În liniştea serii. peste blestemul de a-i părea că “ani mândri de dor ar fi deşerţi”. Eminescu începe să dea creaţiei sale un suport existenţial tragic. Saltă Eros nebuneşte. pot căpăta şi la Eminescu.

o stare de simţire în care devine solubilă puntea dintre mister şi raţiune” Cu mijloacele pe care ni le oferă tezele blagiene. o matrice generală a creaţiei sale atât de variate şi totuşi riguros armonizată. Mai înti este dorul de ducă.DORUL CA DESTIN (DOR SI ETERNITATE) Indiferent de atitudinile criticilor. Aplicându-se la “spaţiul mioritic” pentru a-i găsi coordonatele stilistice. Astfel ideea potenţării misterului din teoria cunoaşterii. marea. de forme şi linii.un alt spaţiu. În Spaţiul mioritic. Poetul creează două lumi paralele: una concretă. “Soarele în răsărit-de sînge-şi spală-n mare lăncile. În această încercare este ajutat de cărarea (drumul ideal) unde îşi pierde orientarea şi de calea întoarcerii. de aceea. cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară. Transfigurarea de care vorbeşte domnul Blaga e colorarea temperamentală a inteligenţei. estetician şi eseist solicitat de cele mai diverse întrebări. în domeniul liric poetul lansează fertile întrebări chiar dacă nu răspunde definitiv la vreuna din ele. poezia blagiană nu poate fi abordată în afara reperelor stabilite pe care le transcrie filozofia blagiană. Blaga este un teoretician al cunoaşterii. menite să explice şi să ilustreze un program unitar. este unică în istoria scrisului românesc. dar şi în creaţia artistică sunt consecinţa unor principii statornice. Blaga ne introduce într. cealaltă fiind drumul dorului (al sufletului). stimulat de elementele naturii şi se rătăceşte. în necunoscut. cum s-a afirmat. volumul Poemele luminii.o atmosferă plină de culori şi de trăsături plastice. redată prin semne clare plastice identificabile (soarele.2. Ecstazia intelectuală rămâne o atitudine creatoare. ca şi la Eminescu. de o năzuinţă formativă stihială. prezente în sistemul său filozofic. 41 136 6 0 . specifice solului românesc: dorul şi pitorescul. ca o artă poetică. ca o faţetă a intelectualului . un ecou de durată a trăirii.scrie Pompiliu Constantinescu -e. o inundare a sensibilităţii pe terenul arid al sistemului naţional. Sufletul poetului este mânat de dor pe un alt ţărâm. LUCIAN BLAGA .acest termen reprezintă o stare cu totul aparte a subiectului cunoscător. ca şi o parte din lirica populară. Blaga vorbeşte de un orizont spaţial “ondulat”. “Disocierea intelectului în acest mod . în pierdere. sistemul filozofic al lui Blaga este o prelungire a poeziei sale. de o perspectivă “sofianică” şi introduce în discuţie şi fenomene noi. În cunoaşterea blagiană apare termenul “ecstazie”. o disociere a raţiunii de sentiment. Eu 136 ibidem. p. simte o chemare spre infinit şi mister. în realitate. Dar cum poetul clujean a creat un sistem de gândire de mare coerenţă era firesc ca şi literatura scrisă de el să poarte pecetea aceleeaşi concepţii generale despre existenţă. trăsături de stil “mioritice”. de peregrinare în nesfrşit. de un accent axiologic pozitiv. într .” Filozofia culturii lui Blaga. Eroul liric este într-o stare de căutare. de ieşire. Aceste “ locuri comune”. aşa cum am amintit într-un alt loc. Dorul în poezia lui L. atât de interesantă în consecinţele ei lirice. Într-un fel. Nimeni nu poate spune că opera sa lirică este un derivat al gândirii sale filozofice. “ Nimeni nu poate trece cu vederea faptul că L. o aflăm realizată în poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. sete de nou. care nu mai e de natură pur intelectuală. Blaga face încercarea de a găsi culturii româneşti tipare definitorii în ordinea teoriilor sale despre stil. ori cât de sumar. filosof al culturii. noaptea). va fi interesant să investigăm. Blaga are. ce deschide. neclar.

Tâlcul florilor nu-i rodul tâlcul morţii nu e glodul. plaiul. de căutare. locul de baştină.ca să afirme în sfârşit că “tâlcul drumului e dorul”. de dragoste: “La obârşie. Drumul. cu căutarea sau cu rătăcirea. ireversibilă. “vetrei scrumul”. La obârşie. de scop. să stăpnească locul de baştină. S-a pierdut pe-cărare-n nesfîrşit şi nu-şi găseşte drumul înapoi”. “morţii . decât sub chip de nor. La Blaga dorul redevine o stare complexă şi indescifrabilă până la capăt: vrajă. dorul le întălnim şi în poezia “Lucruri suntem” : Lucruri suntem printre lucruri. ca şi în poezia orală. în speţă cea românească. tâlcul toamnelor nu-i bruma./ Lucruri suntem.“nu-i” . L. după cum apele se întorc la izvor “decât sub chip de nor”. apele au curgerea firească a lor. dar al drumului e dorul. într-un trecut sau viitor. mister./ gânduri ca pietrele uneori stele/ şi totdeauna dor/ Pe drumul său fiecare/ ne-am duce în veci undeva/ Ne -am duce -mpreună. nor şi dor. dorul absoarbe drumurile. la izvor nici un drum nu se întoarce decât în chip de dor. eroul liric vrea să fie “dor”. mai convingătoare şi mai adevărată. Această corelare este mai substanţială şi mai adâncă. mereu. Tâlcul flacării nu-i fumul. “frunzei . ce poartă în ele. 6 1 . Dorul îl ţine pe om într-o stare de reverie şi-l face să aspire mereu către ceva. În lumea fizică acest sens este unic.rodul”. lumină./ Aproape suflete suntem. O. codrul şi apele.stau pe ţărm şi sufletul . ce voi fi când m-oi întoarce la obârşie. Dorul îmbrăcat în semul de motiv. drum şi ape. de năzuinţă. damnare. ca să ne mărturisească “acest adevăr”. să ne demostreze înlănţuirea între drum-dor-călător. speranţă. aduce în faţa receptorului o serie de adevăruri de ordin ştiinţific: “florilor . Drumul care ne trimite undeva.umbra”. cu călătoria.înţelesul adevărat al drumului este dorul. Poetul. la izvor nici o apă nu se-ntoarce. Norul absoarbe apele. Blaga insistă în poezia sa. amândoi. bucurie şi tristeţe. La obârşie. vrea să fie nor. printr-o negaţie insistentă . în logica lucrurilor lumeşti. Tâlcul frunzei nu e umbra. în necunoscut sau spre lucrurile scumpe de odinioară .fumul”. Blaga caută zilele copiilăriei. Pe plan ideal există o altă logică: numai cu dorul drumul se poate întoarce la început şi se poate întinde la nesfrşit. noi doi/ prin soartă asemenea tuturor.mi dus de-acasă. (La mare) Aspiraţia metafizică a lui L. de aceea dorul se identifică cu drumul. după cum sufletele noastre se înapoiază la locul natal sublimate în dor. “flăcării . toamnelor -bruma”.pentru noi. de finalitate are nevoie să fie bazat pe un drum ideal. după raţionamentul artistic şi filozofic a lui Blaga. tâlcul vetrei nu e scrumul. să asimileze apele şi drumurile./ Dar drumul norilor e prea mare/ în lumea noastră . de aspiraţie. la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?” (Cântecul obârşiei) Această imagine şi aceste simboluri: drumul norilor.glodul”. la izvor.

Secretul magic al transformării timpului (clipelor) în veşnicie rezidă din starea de dor. Ca şi în poezia populară. Spaţiul fizic nu coincide cu spaţiul spiritual. Nu distanţa ci o lipsă de ordin fizic cauzează sentimentul. nopţile şi dorul 6 2 . de exemplu. Dorul generează speranţă şi dragoste. să te ascult şi clipele să-mi pară nişte muguri plini. de veşnicie prin iubire. îşi invită prietenii să-l urmărească. apropierea în depărtare. tovarăşi!) Puterea magică a dorului se observă şi în textul blagian.tâlcul zărilor e norul. pentru a amorţi durerea. Dorul cuprinde sensul unui apetit. dorul este o “ipostazare”. Viaţa devine fără sens pentru că dorul este pulsul adânc al trăirii. din care înfloresc aievea-veşnicii (Dorul) Dorul pare a face parte în categoriile ontologice. dar şi alte dimensiuni ale timpului şi spaţiului. şi-otravă când vreţi să-mi urmaţi!-Veniţi după mine. ca o dorinţă arzătoare se naşte şi când iubita este în preajma ta. Blaga. Dorul înseamnă “ceva” existenţial. poetul bea mireasma fiinţei iubite şi-i cuprinde lacom obrajii cu palmele amndouă. Eroul liric solicită ca. ducăuşul. Absenţa lui perturbează echilibrul psihic în poezia lui L. călătorul. de rostul şi de bucuriile vieţii. din care să beţi pelin când vi-e dor de viaţă. Dispariţia sa este o despărţire de timp. în acest context./ Şi totuşi tu-mi şopteşti:”Mi-aşa de dor de tine!”/ Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic. este înţeles ca o dorinţă mistuitoare capabilă să creeze o vagă incertitudine a spaţiului şi timpului. Setos. el este socotit foarte concret de către poet împreună cu: trupul. “O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie de primăvară trupul. tovarăşi!” (Veniţi după mine. cum stăm. Femeie. cuprins de o stare de bucurie şi de tristeţe. tovarăşi”. unei năzuinţe pentru două lucruri opuse “viaţă” şi “otravă”. cu remarci din expresionismul german: “craniu superb”. “dor de viaţă” “şi otravă” este ceea ce poetul lasă ca moştenire din bucuria-întristarea lui. posesiv. Plină de conotaţie simbolice şi până la un punct şocante. el este în stare să transforme clipele în eternitate. ce mare porţi în inimă şi cine eşti? Mai cântă-mi înc-odată dorul tău. cântecul iubitei să fie o aspiraţie de total. gest patimaş. dorul arde. tovarăşi! Ca mâne-o să mor dar vă las moştenire superbul meu craniu. fruntea. concrete şi tulburătoare. nopţile. transfigurat într-un “dor” pasional. Patima erotică se întrepătrunde cu dorinţa voluptuoasă. Dorul. Dorul ca o patimă. fruntea. autorul. “Veniţi lângă mine. luminează. iubirea de o clipă tinde să se eternizeze prin tainice rodiri: Ne arde-apropierea. ochi în ochi. parc-aş fi/ pribeag pe-un alt pământ. (Tâlcuri) În poezia “Veniţi după mine. dorinţa se învecinează cu dorul unei inimi învolburate ca marea. cu trăsături citibile.

“Vânt veşnic răsună prin cetini de zadă. pesimist. Dorul mai are.este o punte de legătură ce leagă fiinţa noastră de mister. mai bine spus. “Eu zac în umbra unor maci. Sporim nesfârşirea c-un cântec. Câteodată. Închidem în noi un sfârşit sub armură. Purces-am în lume pe punţi de baladă.” (Cântăreţi bolnavi) Dorurile leagă pe îndrăgostiţi şi le dau alte doruri (dorinţe. precum este la Eminescu. altădată apare la plural. de natură. un dor ascuns. dorul naşte sufletul pe buzele unei femei. în textul blagian. fără dorinţi. Este o slavă a lutului din noi care arde. Această boală a spiritului nu se poate vindeca uşor. o poftă de a trăi. În fiinţa umană şi în natură există o energie. aşa cum apare în poezia orală românească şi albaneză. şi 6 3 . c-o taină.şi-ţi va răpi petalele şi zorile lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii” (O toamnă va veni) Dorul în poezia lui L. numai trup şi numai lut. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Răni ducem-izvoaredeschise subt haină. dorul este singurul care acoperă nu numai omul dar şi natura. Dorul este definit şi ca o stare sufletească a celui care tinde. Este o boală cu care mergem întruna. Dragostea realizează minunea de a se naşte în cântecul femeii. spre mit şi spre orizont. Purtăm fără lacrimi o boală în strune şi mergem de-a pururi spre soare apune.boală la Blaga . o melancolizare a universului. Ea cântă şi eu ascult. fără mustrări.” (În lan) Dorul. aspiraţii). a farmecului carnal. Dorul prin ipostazele erotice capătă dimesiunile unui sentiment de minune cosmică. o tânjire a inimii. chiar dacă atinge totul în om şi în natură. Blaga obţine şi un sens de senzualism teluric. Mai degrabă o boală de dulce tristeţe. fără căinţi şi fără-ndemnuri. pe lângă celelalte semnificaţii. aspiră la ceva. râvneşte. de univers. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul. deseori este o boală. Dorul . Este o boală inexprimabilă cauzată de absenţă. e o suferinţă mocnită şi prelungă a sufletului. Universul lui Blaga nu este un univers deprimant. deci.

o lume de extaz şi de vrajă cu o lume râvnită.pulberi aurii păduri ce ar putea să fie. “ce-au fost”. aşa precum este la Blaga şi o metaforă folclorică.azi cu ape legate şi-nvinse. e o lume posibilă alcătuită prin doruri. Subt stele de ieri. Trecutul lasă urme în subcoştientul poetului. Lumea e construită în mod ideal. imploră. “pentru el lumea e plină de semne şi de revelaţii. iniţierea visurilor. Eminescu clamează. ca orizont deschis. posibilă dar veşnic schimbătoare ca Fata Morgana. subt trecutele. de-această întâmplare simplă. Destinul poetului este o permanentă zbatere. Caut. în poezia Cântecul călătorului în toamnă. Umbletul înapoi în timp dă nostalgia ireversibilităţii. caut lumina stinsă pe care-o tot laud.XXX. şi niciodată nu vor fi. Caut aurore. lume care “niciodată nu va fi”. Via\a Româneasc[ an. dorul. o curte a dorului în poezia portugheză 137 Al. nu ştiu ce caut. ajunul apus. o pulsaţie ritmicizată cu mişcarea universului. aprinse fântâni . nu ştiu ce caut. în procesul amintire-uitare.” (Risipei se dedă florarul) Blaga îi dă acestei stări un duh nou. Dorul se află între trecut din viitor. “stele de ieri”. Sarcina poetului este să descifreze semnele şi să culeagă revelaţiile” Deseori. nu ştiu ce caut. Dorul apare. Caut un cer trecut. parcă printr-o punte de vis. Dacă M. aspiră neîmplinitul care te duce la aprinderea speranţei pierdute. Este o zare a dorului. Caut. de dorinţe şi de neîmpliniri lăuntrice. Dorul leagă. tâşnitoare. de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.187-188) 137 6 4 . Philipide. Caut. la Blaga dorul este accentuat pe latura tezestică. “subt trecutele”. pp. Visând. acuză. Dorul este o suferinţă care nu se consumă şi nu se remediază de la sine. De fapt.1938. Viaţa este o ţesătură de doruri. de voinţe. în textul poetic al lui Blaga. întrezărim prin doruri latente. nu ştiu ce caut. târziu. Bucure=ti. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată! Caut. dorinţelor de viitor. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.12. eroul liric este într-o căutare vagă între “cer trecut”. de aspiraţie şi chiar de visare. ce-au fost. “Ne-om aminti cândva. acest dor aparent de nimic. este o durere ce nu doare.pe aceea de dorinţă. Dorul este iniţierea lumii. o nostalgie a unei zone de dincolo de noi. nr. ca zare. între amintirile de demult şi dorurile din viitor. Lirismul blagian este asemănător celui eminescian.” (Lumina de ieri) Aspiraţia către “dincolo” rămâne singura aşteptare.

Apare dorul verde. a trăi vecini cu cerul: “Prin vegherile noastre . este un punct de salvare din moarte. curtea fiind tinda Edenului. să surprindă structura intimă a sufletului românesc). ca să ajungă la Dorul . subt amiaza fierului. semnul frumuseţii care anihilează artificiul. Dorul apare ca oază a sufletului. durata noastră cosmică.Na corte da Saudade (1922) de Antonio Sardinha. dominând fiinţe. dorul tinereţii. “Mi-au secat pleoapele şi-n inimă apele. Oaspeţi suntem în tinda noii lumini/ la curţile dorului.” (Cântecul călătorului în toamnă) În viziunea artistică şi filozofică a unui poet ca L. la curţile căreia se ajunge numai printr-un proces de sublimare pnă la esenţa sentimentului. În poezia românească sentimentul de dor ca un sentiment al inefabilului. Blaga îşi imaginează un fel de împărăţie a dorului. Doar când urc poienele mi se-ncarcă genele. în ceea ce priveşte structura arhaică a textului. Plâng pe zarea dorului cu picuri cerului.site de in - 6 5 . Dorul aparţine zonelor fundamentale ale existenţei viaţă. lucruri şi locuri neaşteptat de diverse. Dorul îşi are o împărăţie a lui. şi-n mers în adevăruri limpezi crezi mai ai nevoie de vreun vers? Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascultmai e nevoie de-un izvor? Când în bătaie vântul mlădie umbli pe colnic.Cetate sau Dorul -| ară. dorul ia înfăţişări dintre cele mai surprinzătoare. de picurii cerului. Blaga (preocupat. cât şi în cea filozofică. spaţiu propice unei vieţi spre necuprinsul firii. între realitate şi visare. Dorul în cazul de faţă e cel de moarte. pe-ntinderea pământului mai ai nevoie de vreun spic? (Strofe de-a lungul anilor) Imaginea poetică este asemănătoare şi în poezia La curţile dorului. de la vechi colinde româneşti care se referă la “curţile împărăteşti”. el îl sublimează în Dorul . Această “împărăţie a dorului” este situată de poet într-un cronotop incert. Când prin oraş calci lin străzi sămânţa ulmilor. A trăi în dor înseamnă a trăi în “noile lumini”. Cunoscând Dorul de tip folcloric. al luminii revelatoare. Cu cerul vecini. Pornind. Plâng pe zarea dorului cu lacrima norului. atât în creaţia sa lirică.Dor.

Margine-mi este argila.” (Odă către Runa) Dorul este chemarea adâncă a sufletului şi a materiei. Patima cere răspuns.o absenţă. nu vei afla. dimensiunile lumii în necuprinsul lor.” (La curţile dorului) Dorul este fără de limite. în frumuseţa sa. Cu dorul tău începe noima ta. Înclinaţia firească a poetului .o pulbere albă pe tâmple s . creştă cu fluxul amar. Aşteptăm o singură oră să ne . În chipul iubitei. şi-aşteptăm. lege de-asemenea ea.filosof se îndreaptă dincolo de graniţele cunoscute. prin mister. prin umbră. dincolo de ceea ce este concret şi vizibil se descoperă prin dor. din raiul sorin.vremea se cerne. patima o altă patimă. cumpăna. creşte cu fluxul amar). mineralul în toate geme adânc şi ascuns. Dorul este temperatuara magmei sufletului nostru şi impuls al materiei aprinse a trupului: “Noaptea-i târzie. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide. şi . de august.mpărtăşim din verde imperiu. Orele -horele tac. Unde sfârşeşti. de data asta dorul caută un alt dor. nu stea. Cugetul. Murmură dor de pereche. Dimensiunile dincolo de realitate. steaua grea judecată îmi fac. Sarea şi osul din mine caută sare şi var.” (Noaptea la mare) 6 6 . Acest “dor de pereche” este căutarea sentimentului compensatoriu. magmă terestră. Ah. Aurorele încă se mai aprind.aşează. nici chiar frumuseţea ta ce pare faţă de lume-o dulce limitare. Oaspeţi suntem în tinda noii lumini la curţile dorului. (foamea în mare răspunde. este voluptate şi nevoie de împlinire. cu părul tău începe umbra ta. Dacă dorul se naşte adesea dintr. dincolo din ceea ce ne oferă natura în reprezentarea ei. poetul vede “altceva” (“cu dorul tău începe noima ta”). lungi zile pierduţi şi străini. este neliniştea dorită a spiritului de a descoperi taina. “Nimic din ale tale nu te mărgineşte. Sunt doar metalul în febră. Cu cerul vecini. Foamea în mare răspunde.

după cum ne sugerează Blaga. acela al “dorinţei puternice”. cu acelaşi lemn şi piatră. într-o formulă poetică de o mare profunzime. Aceasta este şi raţiunea pentru care intenţionăm a ne fixa interesul in mod deosebit asupra romantismului.pom”. o metaforă aproape ilimitată. Poezia lui L.dor) În poezia lui L. Metafora simbolică . 6 7 . Pe . se simte obligat să compare noţiunea cu propria ei esenţă. Blaga trece fiorul mare al doinelor populare în combustia liricii moderne.un drum ne duce dorul -dor pe-un drum ce dincolo de orice călător mai are-o prelungire. însemnând autentic. pribeag. o metaforă simbolică cu o imensă sferă de cuprindere. Pe plan filozofic. Poetul ne lasă impresia că toţi termenii de comparaţie cu privire la dor s-au epuizat şi deci. de la durerea plăcută la suferinţa arzătoare.Am putea spune despre Blaga (în calitatea sa dublă) că ceea ce filozoful “simţea” cu raţiunea. ibidem. Acela care n-are amintire şi nici speranţă. Blaga solitudinea nostalgică.după cum arată Tudor Vianu . operă de iradiere a sensibilităţii moderne. adevărat. când contactul cu folclorul se va dovedi mai puternic. ca Brâncuşi.om”. starea poetică prin excelenţă”: “Cel mai adânc din doruri e dorul-dor.” (Dorul . În poezia cultă albaneză. Astfel. infinită. Ca o primă atestare putem considera versurile lui Jul Variboba (1762) “Këngë djepi” (Cântec de leagăn) “Malli i zemrës. dorul se prezintă într-o gamă nesfrşită de ipostaze. poetul “gândea cu inima. Nesfârşit e dorul-dor. Dorul . 138 IV. a căror creaţie poetică este dominată de subiecte din sfera religioasă. poeţii utilizau ideea mult mai rară. mai frecvent şi totodată mai substanţial. permutând înţelesurile vechi şi răspunzând unor înţelesuri ale liricii acestui secol. p.este “lucrarea cea mai productivă a imaginaţiei” şi “produce. se realizează. dorul .178.lea. MALLI/DORUL ÎN POEZIA CULTĂ ALBANEZĂ În literatura cultă albaneză accepţia dorului ipostazat nu va apărea . Dorul ar fi comparabil cu un destin implacabil ce poartă fiinţa umană pe un drum cu o misterioasă “prelungire. sentimentul dorului îşi face apariţia pentru prima dată în poezia arbăreşă la unii autori din secolul al XVIII .dor îl întlnim în sintagme populare “omul.decât abia în romantism. mai puţin complex. Jezus” 138 Elena B[lan Osiac. Bate-n valea tuturor. această poezie pare să aibă solemnitatea versetelor biblice şi concentraţia aforistică a inscripţiilor pe piatră. de esenţă pură. prin nedeterminarea ei sugestivă. Sentimentul acesta care urmăreşte omul dincolo de viaţă este fără de început şi fără de sfrşit. la nostalgia visare. la nostalgia – obsesie.dor. Până la acest moment. de la nostalgia de dorul mutabil. şi numai în primul sens. Privită cu atenţie. pomul .odată cu o bogată frecvenţă a sa . Din punct de vedere morfologic. procedând.

Iisus. rom. p.Dorului inimii. rom. cu mine 143 142 Agostin Ribek. 35 6 8 . që zemrën mbulon. pag. primul meu dor) 141 140 139 Asemenea ipostaze întâlnim şi la un alt poet arbăreş. 142 A. poate cel mai mare reprezentant al poeziei romantice albaneze. Quel di vive in desio. (Tu eşti dorul ccare inima-cuprinde) alb. rom. 143 ibidem. lin. acest sentiment este mult mai complex.49. p. (Mândro.) At dit më ri me mall. Mua më zu malli i katundit (M-a cuprins dorul de sat. spre o durere mistuitoare: alb. în care sunt cuprinse poezii de dragoste şi de dor. Kur mallin kam këtu rom. estetician.45 140 ibidem. A. Când doru-i aici. pag. dormi dus. îmbogăţind deseori semantica acestuia. Ribeku: Vjersha malli. 71. Dormi. 144 ibidem. la pieptu-mi. dorul apare în următoarele ipostaze: nostalgie faţă de ţara natală. 141 ibidem. alb. pag 28. unde cuvântul “mall” din albaneză pierde ceva esenţial din autenticitatea sensului. Dulce prunc. p. la Gerolamo De Rada. dorul capătă o frecvenţă maximă în poezia cultă arbăreşă. regiunea Kozenzza. Ribek (1867-1926): alb. acestea fiind sensuri bine consolidate în limba albaneză de astăzi. Datorită influenţei puternice a poeziei populare rurale. Această constatare este întărită şi în urma comparării textului original în albaneză cu traducerea în italiană. it. dorinţă arzătoare. La reprezentanţii mai de seamă ai poeziei arbăreşe observăm că dorul apare în diferite ipostaze. însă. Kangjeli VII. alb. Kangjeli XII.) Vash i pari imi mall. Milossat. de mai multe ori. respectiv în cea romantică. a publicat o culegere de poezii “Vjersha malli” (Poezii de dor). alb. filozof şi primul folclorist albanez (1814-1903). it. înclinând. dragoste. it. Më grisën mall i çelt te zemra. dorinţă puternică. Sei l’amore del nostro cuore. Ti je mall. medic şi poet. poet. unde poezia populară începe a fi intens cultivată. rom. Sofia.43. Kangjel XIX. rom. De exemplu.( Sofia 1902). 1917. Tu mio primo amore.) 144 139 Jeronim de Rada. Aici. din Spezzano Albaneze. Nani. (Dorul nu mă părăseşte. dormi puţin. (Doru-mi frânge inima.

Mallin në jetë asgjë nuk ma ftoh. alb. pag 49 148 ibidem. atribuţii. Serembe: Të zez plot me mendim e mall të thellë. Se sa mall për mua ndjen. rom. pag. (Durere plină de gânduri şi doruri adânci. 40 151 ibidem.. 6 9 .(Văd satul dorul nostru. de altfel. Pse nuk të djeg mall i harruar. pe care.) alb. (Cu dor te-au binecuvântat compatrioţii.) 149 148 alb. pag 42. rom.) La Zef Serembe (1844-1901) . Tiranë 1971. Bucure=ti 1952. pag 16. Shoh katundin mallin tonë. E zjarri i mallit çë ti vash më dhe. mi l-a dat. 35 147 Z. pag. şi poet epic de mare suflu .. rom. 149 ibidem. pag. binecunoscute în poezia populară: alb. Serembe: Poezi shqipe. 150 ibidem. (Cât de mult ţi-e dor de mine. pag. dorul preia atribuţiile focului ce arde. de o uimitoare forţă emotivă. 60. tu fato.un liric sensibil.În următoarele versuri.) 147 alb. (De ce nu te arde dorul uitat.) Spre surprinderea noastră. Eminescu: Poezii. 34. rom.) La Serembe întâlnim şi ipostaza focului şi a căldurii: alb. pag 44 153 M. pag 104. rom. (Şi focul dorului. Kënga e mallit të parë. 146 ibidem.(Doru-mi în viaţă nimeni nu mi-l stinge. rom. într-o poezie a lui Serembe am găsit un epitet eminescian despre care credem că este o figură paralelă.întâlnim mai întâi ipostazele cele mai generale ale dorului: nostalgie şi iubire pentru locul natal. (Cântecul primului dor. 152 ibidem. E të bekuan atdhetarët ti me mall. Ed.) Eminescu: Când dorul meu e-atât de-adânc. rom. 153 152 151 150 În poezia lui Zef Serembe ”Rrahje zemre” (Bătăile inimi) vedem sintagma “mall i shkretë”(dor pustiu): 145 ibidem.) 146 145 alb. pentru to\i.

Poetul introduce misiunea-sacrificiu a poetului. Este autorul a douzeci şi două de opere publicate. dor pustiu. mi-o simt. Astfel. glas ce purta unele adevăruri şi unele visuri pe care nici o minte îndrăzneaţă nu-şi închipuise scă le va zămisli vreodată. se remarcă. Influenţa sa asupra literaturii albaneze din secolul al XX lea a fost imensă. 7 0 . Ultimul este un poem pastoral (450 de versuri). cât prin mesajele sociopolitice pe care le transmite. Naim Frashëri era tipul poetului intim.Tot cântă păsări. un glas cu forţa unui tânăr şi maturitatea unui bătrân. idee. poezia-simbol a creaţiei naimiane rămâne “Cuvintele făcliei” Lumina mea să v-o-mprumut. odihnă n-am decât în somn. fără îndoială. Naim Frashëri (1846-1900). două în greacă. Experienţa vieţii la Constantinopol. aducându-ţi aminte de opera “Munci şi Zile” lui Hesiod sau de opera “Anotimpurile” a marelui poet lituanian al secolului al XVIII-lea. Poemele “Historia e Skëndërbeut” (Istoria lui Skanderbeg) şi “Bagëti e bujqësi” (Păstoritul şi agricultura). în satul strâmt. Bucureşti 1886. Stau între voi de la-nceput. a jucat. de altfel. În faţă-mi străluceşte marea vastă. în cea mai mare parte. patru în turcă. târziu. Valoarea lui Naim Frashëri ca poet al Renaşterii albaneze. Cele mai cunoscute volume ale sale sunt “Lulet e verës” (Florile de vară). şi ca “poet naţional” este remarcabilă nu atât prin nivelul artistic al operei sale. Pentru un poet balcanic viaţa la sat şi păstoritul ocupă un loc special în viaţa şi în subcoştientul colectiv. Nimic din mine să nu las. Lumină să vă dau şi zare. ce-mi răscoleşte gânduri. prin esenţa realistă şi pământească. de nostalgie. elogiază ţara natală. stingher. ziuă să vă pară Am să mă mistui ceas cu ceas. Ca noaptea. poem care îţi aminteşte de Virgiliu. Limbajul său s-a ridicat în nivelul limbii literare albaneze. din contra. dar. Pornind de la o stare de dor. Să vă cunoaşteţi fiecare. cântă-nnebunite. Comunicarea poetică nu purta germenii unor viziuni revoluţionare. plin de imagini din ţara muntoasă -Albania-. Acest poem este în fond un poem de dor. totodată. în spiritul romantismului european. faţă de natură şi de sat. Această conştinţă păstrează imagini arhetipale. despre care am vorbit mai înainte. ci şi o putere sugestivă pentru fiecare sensibilitate. de dragoste faţă de ţară. Exprimând nemulţumirea faţă de viaţa urbană din Constantinopol. un rol esenţial în conceperea operei poetice lui Naim Frashëri. ca şi aceştia. grăbit bătând. Dar zilele mi-s toate otrăvite. Bucureşti 1890. Naim Frashëri este considerat la ora actuală în Albania ca poetul naţional al Albaniei. mă plictisesc. Insolitul imaginii sale poetice va fi pentru moment nu numai un unicat. Şi ard cu flacără şi pară. În ipostaze asemănătoare găsim dorul şi la un alt romantic albanez. Nu vreau să moţăi Sub obroc Şi nici nu mă feresc de foc. un peisaj mai mult ideal. întlnită la Blaga şi la Mircea Eliade. care. poemul “Bagëti e Bujqësi” este un imn închinat naturii şi tradiţiilor albaneze. El nare structura poemelor pastourelle (poezii lirice pastorale medievale). Kristianos Donelaitis (1714-1780). şi cincisprezece în albaneză. una în persană. neliniştea îmi fâlfâie sub coastă. Este poetul care iniţiază un secol de reformă spiritualartistică în viaţa neamului. Naim Frashëri elogiază păstoritului şi cântă bucuria vieţii la sat. şi inima.

ndo dhi qoftë a ndo dele. însă. 155 ibidem. Bir’ e vetëm e merr në gji me gas e me përkëdhele. Prishtina 1978. Poetul aflat departe de ţară este cuprins de dor. Pa e ëma me mall shumë. rom.) Më s’më mban as gjemp as fletë. (Ochii şi i-a-nchis uşor. Rilindja. . este un centru al lumii. 78. construit de departe. (Bagëti e bujqësi) ( Şi găseşte. Vai de el ce o face să suspine! Să n-o faci să se-ntristeze. Mama. Dhe të të nëmnj’ e të të mallkojë. Jam larg jush i dëshpëruar dhe se duroj dot mallë. alb. Aici. rom. 7 1 . 156 alb. pag. fie oaie. Şi suspină-apoi cu dor Şi se-ntunecă de jele. un mediu paradisiac plin de farmec. fie capră. Să n-o faci să te blesteme!) (Cuvintele înţeleptului) Posa gjen mëmën e dashur edhe m vrapi hyn në gji. Mbyll sythit e hyn në mejtim. Alb. 155 154 (Nu mă răbda ghimpe. Se kam ardhur me shumë mall. 106. pag 175. pag. alb.) Pa kokëzën e fut në gjit. Dusă-n gândurile sale. 156 ibidem. Frashëri: Vepra 1. Mejtohet dhe psherëtit Me mall shumë e mallëngjim. în acest poem. (Fjalët e të urtit) (Binele mamei niciodată nu se poate răsplăti. C-am venit cu-atâta dor. frunză. complexitatea stării cauzate de dor este mult mai simplificată. 154 N.construit din sentimente.şi mama. Si în genunchi începe să sugă. Si mjer’ ay q’ e bën të pshonjë. Mos e bëj kurrë të mallëngjehet. rom. sub presiunea nostalgiei şi dorului. Satul albanez. (Departe de voi sunt disperat şi nu mai pot de-atâta dor.) E mir’ e mëmës kurrë s’ çpërblehet. iute apucă ţâţa. Rri në gjunjë dhe zë sisën e qumshtin e pi.

Shih.) (Morţii) O symëshqerë. Vezi să nu mă părăseşti! Ah! Când zâmbeşti Cât de mult te iubesc! ……! Când zâmbeşti Cât de mult de iubesc! alb. Do t’i gjej të gjallë.o .Cu dor copilul îşi mângâie. Ah. Oare cum să-nvingem dorul?. 157 7 2 . mos më lesh! Popo! Kur qesh. Cât de mult îi iubeam. Ochii mi s . Shpreh nek i madhi Zot. Să-i găsesc vii. 106. Sa shumë i donim. Mejtohet dhe psherëtit Me mall shumë e mallëngjim. sa të dua! (Bukurija) Ochii blănzi de căprioară.atâtea lacrimi şi dorul creşte. Me një shpresë rronim. Sărmana .mi inimă a îngheţat Vreau s . pag. Këtu më s’i shoh dot. Cu o speranţă trăiam. Malli m’u shtua.i văd Mă rog lui Dumnezeu.au împăienjenit De . Syri m’u vesh Po del në shesh. Si ta mundim mallë? (Când erau vii.ncălzec. Dua ta ngroh.) (Păstoritul şi agricultura) Kur ishin të gjallë. rom. (Të vdekuritë) (Mi-e tare dor de ei Aici nu am să . Se gândeşte şi suspină 157 ibidem. Se po m’u ftoh Zemër’ e mjerë.) U kam shumë mallë.

. Este de observat că în poezia lui Naim Frashëri mai degrabă se foloseşte cuvântul înduioşare (mallëngjim) decât cuvântul “dor” (mall). Raportat la poezia cultă precedentă. poetul Ndre Mjeda (1866-1937). şi în poezia cultă. poeţii albanezi nu aveau de ce să-l împrumute din poezia română. Ribeku. Influenţa.. Biet păstorel. zonă de unde veneau cei trei scriitori. cum îl bat grindinile. liric şi epic de substanţă romantică şi simbolistă. de asemenea.) SENTIMENTUL DORULUI LA ASDREN. Termenul. Poradeci şi Kuteli capătă. (Poetul) Sau Luigj Gurakuqi (1879 . Printre tufe şi scaieţi. sau Fan Noli. dar şi la Naim Frashëri. păşteţi. ploile. fără îndoială. el existând în limba lor maternă. Această coerenţă nu poate fi interpretată ca pură coincidenţă. trebuie înţeleasă nu în sensul împrumuturilor pe un teren gol. în poezia populară.Cu dor mult şi-nduioşare. De Rada. negrele. “Fyelli i Bariut” (Fluierul păstorului) este o poezie tipică de dor. Toţi trei au fost buni cunoscători ai limbii şi literaturii române. suntem de părere că nu poate fi negată influenţa literaturii române în opera poetică a celor trei autori. asprul crivăţ îngheţat. o mai mare profunzime. nevoile! O. dorul deţine un motiv substanţial: ca şi privighetoarea când noaptea. ca să-şi ducă-n câmp cioporul. La reprezentanţii cei mai renumiţi ai acestei literaturi precum Jul Variboba. îndeosebi în cea din Albania de sud. acest fenomen fiind prezent şi în literatura orală. în grădină. vitelor păşteţi. şi dorul şi avântul. Ei s-au format ca intelectuali şi scriitori în spaţiul cultural românesc. De aceea. biografia şi activitatea lor literară fiind relevantă în acest sens. PORADECI.ai îmbibat pământul/ cu jale şi minciuni.1925) în poezia sa “Qëndrim” (Atitudine) O viaţă a vechii lumi! . autor al unor de poeme de mare forţă în peisajul literaturii albaneze. dorinţă. autorul volumului “Zani zemrës”(Glasul inimii). KUTELI 7 3 . Putem să pomenim şi câţiva autori mai aproape de vremurile moderne care folosesc cu o frecvenţă oarecare cuvântul “mall” ca: Filip Shiroka (1859 -1935). să nu uitaţi păstorul care-şi lasă-acasă dorul şi soţia şi odorul. 1./ ce repede se sting. influenţată de poezia pastorală populară albaneză.. aşa cum am menţionat în primul capitol al acestui studiu. În literatura cultă albaneză “mall”-ul/ “Dorul” va apărea cu o semnificaţie deosebită şi cu un spectru bogat semantic în literatura arbăreşă. de exemplu./ cum ea în crângul tainic cântându-şi dorul plânge. ci în sensul unui "câmp de inducţie". traducător al clasicilor literaturii universale. însă. opere dramatice şi satirice din literatura albaneză. La Filip Shiroka. vai. Cuvântul “mall” îl întălnim şi la Anton Zako Çajupi (1866-1930). dorinţă arzătoare./ ca nişte bieţi cărbuni. Opera sa mai cunoscută e culegerea de versuri lirice “Baba Tomorri”. Serembe. această influenţă simţindu-se şi în poezia lui Kuteli./ poetul plânge-n cântec cu lacrime de sânge. Filip Shiroka cuvântul “MALL” cuprinde sensurile cunoscute în limba albaneză: nostalgie. autorul primelor elegii.. voluptate etc./ îşi tânguie iubirea cu dor necontenit. precum am arătat succint ceva mai sus. sentimentul dorului la Asdren.

) în două perioade. unde dorul se bucură de un "statut" privilegiat. Studime gjuhësore. A doua perioadă este aceea în care ideea naţională îi lasă locul ideii umane. el există ca motiv. Kuteli sunt autori importanţi ai literaturii albaneze. L. Un semnal al modernităţii la Asdren este faptul că. Şederea pentru un timp îndelungat în România. vom observa începuturile acestei a doua perioade ce poate fi numită perioada modernă a poeziei albaneze. suntem de părere că dorul la aceşti trei scriitori trebuie privit ca sentimentul cauzat de exil pe de o parte. îmbrăcând ca un văl întregul univers poetic. dar mai degrabă. Ei şi-au petrecut o bună parte a vieţii în România." 158 158 Eqrem Çabej. în maniera temperată şi monumentală a clasicismului. în special monografia Asdren a prof. Poradeci.ea se grupează firesc (poezia vremii . desigur. Dacă citim operele lui Asdren. putem spune fără cel mai mic complex că această literatură atinge nivele de performanţă în literatura balcanică şi europeană. magice şi gingaşe. În esenţă. O apreciere (1929) a facăt la vremea respectivă prof. Dacă literatura romantică din secolul trecut. ţară în care au scris în albaneză şi au creat cele mai importante opere poetice. deseori în spirit religios. literatura ulterioară. ce coincide cu perioada independenţei. la Naim arzătoare şi directă. Ca făcând parte din aceeaşi perioadă literară . ocupând un loc de onoare în ierarhia acestei literaturi. Valorile adevărate ale operelor lor se află într-un proces deplin de rejudecare şi resistematizare din punct de vedere axiologic în contextul literaturii naţionale. dar Dorul. patriotice. avea să pună în atenţie fiinţa umană. începe să îmbogăţească tezaurul limbii prin cuvinte preţioase. atât în cadrul creaţiei lor. De la bun început. În acelaşi timp. care continuă cu poezile lui L. o idee principală este patima eliberării patriei. Iar religiozitatea lor înclină spre misticism. Eqrem Çabej. la De Rada. Aşadar. . îndeosebi în literatura orală. 7 4 . şi întregul univers emoţional şi spiritual al acesteia: disperarea. este vorba de De Rada şi Naim Frashëri. dragostea. ideea este aceeaşi. misticism catolic la De Rada şi la Naim misticism oriental.ca "produs" al contactului cu literatura română. prima cuprinde pe acei poeţi in opera şi viaţa cărora.“SCRIITORI ALBANEZI DIN BUCURETI” Alegerea acestor trei scriitori albanezi nu este întâmplătoare. Desigur că această idee este abordată sub forme diferite. căreia îi aparţin. filozofice. în special cu cea poetică. Şi în cazul în care cuvântul “dor” lipseşte din textul poetic.aşa numită "Literatură a Renaşterii Naţionale". către meditaţii mai profunde. 1975. Prishtinë. aceşti trei poeţi au marcat o fază nouă în literatura modernă albaneză.perioada interbelică -. cât şi în cel al literaturii naţionale albaneze. aşteptând traducerea în alte limbi.n. menţionăm faptul că aceşti poeţi Asdren. fiind nemulţumit de vocabularul poetic existent. insuficient pentru a exprima sentimentele şi imaginile cu toată complexitatea lor. ca poeziile "pesimiste" sau cele în "spirit religios" (excludem aici studiile întreprinse în Kosovo..avea în întregime caracter accentuat patriotic. moduri de exprimare noi. va ocupa un loc aparte în creaţia acestor poeţi. sociale să se grupeze în jurul sentimentului dorului. poetul îşi deschide noi orizonturi. Dacă din Asdren s-a studiat numai o parte a creaţiei sale. Rilindja. cu o coerentă orientare poetică. constatare ce rămâne şi în ziua de astăzi valabilă: ". care la rândul său marchează o primă fază a literaturii moderne coincizând cu perioada Renaşterii Naţionale a Albaniei . pe de alta . Poradeci. De aceea. tristeţea. pag 87. Rexhep Qosja). altfel numit tatăl poeziei albaneze.n. cu numeroase coincidenţe biografice. îndepărtarea de locurile natale dragi a făcut ca ideile poetice. Poradeci a fost lăsat într-o ruşinoasă tăcere şi considerat aproape mort de Tirana oficială. cu individualitate proprie. printre altele.. semnalând o fază nouă. Kuteli a fost întemniţat şi n-a fost scutit de munca grea din lagărele de concentrare "construite" de comunişti. M. acesta devenind sentimentul central spre care converg mai toate sentimentele. în afara cunoaşterii rămânând creaţiile ce prezentau "devieri ideologice".

Starea de exil a acestor poeţi. angoasa care creează necunoscutul. care dintre albanezi nu l-a simţit prin ţări străine! Trebuie să te afli departe de Albania.. greutatea amintirilor . despărţirea de ţară. a dat naştere versurilore despre patrie. de ostăşie şi de război au dat naştere unor stări sufleteşti legate de dor la cei care pleacă şi la cei care aşteaptă. îţi îveselesc inima şi-te fac chiar să uiţi Albania. Asdren. apoi mai des.. aflate printre popare străine. sub presiunea altor limbi şi culturi. dar Asdren poate fi apreciat ca un îndrumător către literatura modernă. Dituria. amintirea neamului nostru. Fie văzută din partea 159 Rexhep Qosja.nu era lipsită de prezenţa acestui sentiment al fiinţei umane. Poradeci. dorul îl găsim într-o sublimă abordare la cei mai renumiţi poeţi romantici şi până la autorii moderni: De Rada. nu ştii ce-ţi trebuie. când vine din Albania. Ah. limba maternă le va lipsi. apoi oriunde te . Naim Frashëri (Istambul). ne aduce parcă o bucăţică din patria noastră.devin impulsuri pentru sufletul sensibil al poetului.literatura albaneză. departe de care un albanez nu poate tri cu sufletul împcat. Rilindja. ca să poţi înţelege ce putere şi ce dulce frumuseţe are acest cuvânt: Albania! Chiar şi cea mai ştearsă scrisoare. Tiranë. . Asdren. amintirea pământului unde ne-am născut şi am crescut. Aşadar.Din perspectiva de astăzi. Toate acestea se vor recupera prin versurile stimulate de dor. Prof. plăcerea călătoriei precum şi mii de lucruri surprinzătoare. Kuteli moşteniseră o tradiţie preţioasă care a fost dusă mai departe. asupra scurgerii timpului etc. a prietenilor. chiar un cuvinţel.. asupra cimitirelor străbunilor lor. Pe urmă. Vepra të zgjedhura. solitudinea nostalgică. amintirea acelor muni. dar mai ales amintirea i dorina i setea limbii noastre îi strâng si -ţi sfărâmă inima cu adevărat. liber şi singur. spre deosebire de observaţia profesorului Çabej. cum am menţionat în primul capitol al acestei lucrări. Elveţia). această literatură fiind scrisă într-o bună parte în afara ţării din motive istorice binecunoscute. ci şi în privinţa istorico-literară. ca a tare.” Scriind în alte spaţii. pe bună dreptate. terenul literar în care s-au aflat cei trei autori .”mall”. Çajup (Egipt. precum dorul. O mare bogăţie poate fi considerată literatura romantică a Renaşterii Naţionale. să fii departe.43 160 159 7 5 . îşi are clare etapele principale prin care au trecut şi literaturile popoarelor europene în cursul secolelor XIX şi XX. Din contră. p.22 160 Faik Konica. Asdren nu poate fi considerat un poet modern în sensul actual al cuvântului." În literatura albaneză. O umbră de tristeţe se aşterne pe faţa ta.. despre apariţia sentimentului dorului se poate vorbi încă din faze timpurii. L. emigrarea politică şi economică.n. a fost sprijinită de un fundament puternic . şi nici de cuvântul respectiv . Nu ştii ce-ţi lipseşte. Fără îndoială. De altfel. schimbarea obiceiurilor.în afara dilemelor care vin drept consecinţă a meditaţiilor asupra vieţii şi morţii. la început mai rar. Prishtinë. dorul de Albania. iar bucuria se stinge încet. departe de ţară.ai afla şi mai tot timpul amintirea părinţilor. fără creaţia poetică a lui Asdren. Fenomenele de transhumanţă pastorală. literatura albaneză ar fi fost oarecum mai săracă în lipsa unei dimensiuni importante nu numai din punct de vedere artistic. manifestările “mall”-ului / dorului le vom întâlni în mod clar şi cu o bogată lexematică în literatura orală albaneză. dorul de patria scumpă. 1994.n. vor simţi nevoia exprimării în limba maternă. durerea despărţirii de locurile de baştină.literatura albaneză . scriitorii albanezi vor simţi totdeauna nevoia de a crea un spaţiu naţional. care în mare parte a fost creată peste hotarele Albaniei şi care. cum poate fi considerat. unde am plâns când eram prunci i ne-am jucat când eram copii. dor sfânt şi iubire sfântă. Izolarea. ochii-tăi se satură de tot ce vezi. Rexhep Qosja îşi va exprima părerea astfel: "Fără poezile sale (ale lui Asdren . ne aduce o bucurie de negrăit. şi să te gândeşti nu atât de des la ea. Poradeci. Faik Konitza. pag. Faik Konitza într-o proză scurtă întitulată Dorul de ţară scrie” Când omul pleacă.dorul de ţară. locurile noi.) literaturii albaneze i-ar fi lipsit o componentă importantă a dezvoltării sale continue. 1987. Fan Noli (SUA) etc. datorită poeziei lui Asdren. Zef Serembe (Italia).

El consideră că "toţi aceşti termeni sunt cunoscuţi în poezia albaneză înainte de Lasgush şi înainte de Asdren. patria este învăluită de o ceaţă nostalgică. L. Djamo . Ce afecţiune şi predilecţie aveau înşişi poeţii albanezi pentru cuvântul “dor” al limbii române o va mărturisi faptul că Poradeci avea să afirme în lucrarea sa de doctorat despre Eminescu. publicată la Bucureţti în 1975.163 164 163 162 161 7 6 . unii acceptând această influenţă. pag. magji. pentru care avea o anumită predilecţie.51 162 V. Caietele Eminescu III. pag.. V. Kuteli. în legătură cu cuvântul “dor”. în stihurile lor. 98 . Ismajli nu este de acord în principiu cu modul în care se pune problema de către cercetătorii mai sus menţionaţi. atât de preferate de Asdren.I. dar sub influenţa literaturii române şi a cuvântului românesc “dor”. L. farmec. sunt o reluare a unor cuvinte ce aparţin de obicei vocabularului eminescian: dor. fie evocată ca patria stăbunicilor glorioşi. fie privită cu tristeţe pentru destinul ei istoric." Este adevărat că poeţii albanezi nu aveau de ce să fi împrumutat cuvântul şi nici sentimentul.Bala. pyll etc. DjamoDiaconiţă.P. când pe acelea le cunoşteau bine prin arta limbii lor. Din aceeaşi sursă sunt şi cuvintele folosite atât de des în original. Bucure=ti 1975. 3-57..rumune.. Găsim termenii precum “mall”. 1980. Acest fundament preia forma unui motiv stabil ce capătă trăsături diferite în ţesutul textului poetic la autori diferiţi. însă. în studiul Influenca e Mihai Emineskut mbi poetin Asdren (Influenţa lui Mihai Eminescu asupra poetului albanez Asdren). deopotrivă de o lexematică bogată şi complexă. bazându-ne şi pe afirmaţia făcută de cercetătoarea de origine albaneză. Poradeci lansează ideea unei influenţe eminesciene în vocabularul poetic al acestuia: ". într-un studiu al său. acest cercetător îşi continuă ideea: "Nu înţeleg de ce le-ar fi trebuit lui Lasgush şi lui Asdren să-l citească pe Eminescu în scopul îmbogăţirii lexicului poetic al albanezei cu asemenea cuvinte şi sensuri. putem spune că la toţi autorii întâlnim sentimentul dorului ca motiv. Prishtinë. necunoscute pentru cuvântul “mall”. În acest sens. Kuteli şi mai adaugă câteva cuvinte când vorbeşte despre poezia lui Asdren: "Cuvintele dhemkë. în traduceri şi în opera lui Lasgush precum magjişfarmec.opusă a Mării Adriatice. de data aceasta din postura de cercetător al literaturii: "Asupra acestor nuanţări "eminesciene" ne va atrage atenţia în mod deosebit termenul "dor". alţii nu. Rilindja. codru (korije)". Privitor la influenţa posibilă din literatura română. Lidhjet letrare shqiptaro-rumune (Relaţiile literare albano-române) admite sugestiile lui M. când vorbeşte despre poezia lui L. îşi concentrează atenţia indeosebi asupra cuvântului “mall” (Dor): "Sub influenţa lui Eminescu.Sh.109. Bala: lidhjet letrare shqiptaro . farmec. B. M. cuvinte ce au intrat în poezia lui Asdren sub influenţa cuvintelor dor. “Shumësia e tekstit”.ştiind că şi Lasgush a prelucrat o parte a vocabularului său sub influenţa tiranică a titanului român. "Dorul" este sentimentul fundamental specific al poeziei lirice româneşti numită 161 Mitrush Kuteli. publicat în 1965.D. în postura de critic literar. cu atât mai mult.aducem ca exemplu expresia "dhembshurisht e ëmbël" care este traducerea expresiei "dureros de dulce". pag. poate fi pusă altfel: poeţii albanezi cunoşteau cuvântul albanez “mall”." Analizând sensurile virtuale ale cuvintelor “mall” şi “dor”. Albaneza literară e posibil să fi cunoscut aceşti termeni şi de la Naim sau de la alţi poeţi ai Renaşterii. părerile cercetătorilor albanezi se împart în două. DjamoDiaconiţă." R. 164 Rexhep Ismajli.. Şi dacă nu întâlnim cuvântul ca atare. au îmbogăţit cuvântul albanez cu noi seme. durere. . ci sensurile pe care acesta le avea în româneşte. codru. magji. fie desenată în scene gradioase şi idilice.. sbehtëşpalid". pyll.Diaconi\a: Influen\a lui Mihai Eminescu asupra poetului albanez Asdren.. De altfel. cuvântul există în poezia orală. de asemenea.Shkodër 1965. 163 L. pag. căci acest sentiment este universal în timp ce cuvântul este prezent la ceilalţi poeţi precedenţi. putem face precizarea că scriitorii albanezi n-au împrumutat cuvântul ca atare. Tiranë 1944. dhemkë. Această problemă. Asdren a îmbogăţit vocabularul poetic al limbii literare albaneze cu unele cuvinte şi sensuri noi. Shënime letrare.

. deşi sărăcia şi nesiguranţa din aceşti ani erau suficiente pentru o masivă emigrare.p. În decembrie 1885 lucrează ca ucenic în cafeneaua unui mic proprietar albanez numit Eftimie Kosta. unde numărul emigranţilor albanezi era destul de mare. în primul rând.n. 129.Shtëpia Botuese“ 8 nëntori“. Bulgaria. unde se adunase un număr foarte mare de albanezi. de a se scalda în râul din Drenova. întrucât aici se formase o colonie albaneză foarte activă. 165 ibidem.. Acolo nota. de a se sui pe Muntele Moravei.. Ultimele pagini ale acestor cărţi sunt pline de note scrise de el.n." Acest dor de ţară şi dorinţa de a se întoarce în patrie îl copleşise tot timpul în tinereţe. Aici urmează şcoala elementară în limba greacă. 167 Petraq Kolevica. “La steaua “ lui Eminescu." 167 166 165 a)ASDREN (1872-1947) Asdren. in timp ce România devine ţară preferată pentru emigranţii din Albania sud-estică în aceea vreme. Asdren. 140. Se pare că poetul nostru era conştient de contribuţia personală în îmbogăţirea semantică a cuvântului “MALL” al albanezei. 166 Lasgush Poradeci. de a se plimba pe câmpiile şi prin codrii din Korça. cei doi fraţi mai mari erau emigraţi în România. albanezii din sud.. începuseră să emigreze din locurile natale. Anuarul “Albanezul 401“. Scepticismul despre intraductibilatea "dorului" românesc în alte limbi arătat de cercetătorul L. Bucureştul era capitala Balcanilor. Poradeci va scrie: "Chiar Eminescu procedează astfel în multe din poeziile sale de dragoste. ce cuvinte şi expresii din poezia sa erau folosite în poezile cărţii respective. Poradeci cu cuvântul “mall” din albaneză în textul său poetic. În poezia populară românească. Poradeci va fi contestat de poetul L. Cercetătorul Rexhep Qosja. (fragment din teza de doctorat) . îşi pierde şi tatăl. care. Între timp. când începuse studiile la liceul din Korça. 71 168 7 7 . o formă tipică de exprimare (dorul n. Tiranë 1992.) şi expresia MALLI I PARE în poeziile tinerilor. Asdren soseşte la Bucureşti în toamna anului 1885. Referindu-se la acelaşI subiect.(n. În Bucureşti el găsea oportunităţi pentru îndeplinirea vocaţiei sale de scriitor. În cartea Lasgushi më ka thënë (Lasgush mi-a spus) a lui Petraq Kolevica. Poradeci. apoi timp de trei ani lucrează ca vânzător într-o cofetărie. SUA. Şi acest efort nu era zadarnic. În anul 1879. 168 Rexhep Qosja. după moartea căruia n-a mai vrut să-şi continue studiile la Korça. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. acest fapt fiind un motiv în plus pentru a emigra. de a se duce la mormintele părinţilor. s-a născut la 11 aprilie 1872. pseudonimul literar a lui Aleks Stavre Drenova.) fiind conexiunea a doi termeni antinomici care reprezintă analitic dublul sens exprimat sintetic în «dor»". aflăm: "Lasgush citea cu deosebită atenţie orice poezie nouă albaneză şi mai ales o carte de poezie care ajungea la el.. Pe de altă parte. scrie: "În această vreme Asdren ardea de dorinţa de a vedea încă odată locurile natale. cu atât mai mult prin faptul că el trebuia să se stabilească la Bucureşti. precum şi termenul românesc "dor" sunt aproape intraductibile în alte limbi. pag. La vârsta de 13 ani. Aici trebuie făcută o menţiune legată de ceea ce va face L. "melancolia" şi "nostalgia" romantismului german "Ehrfurcht". Lasgushi më ka thënë. în monografia sa despre Asdren.. pag. Încă de mic primeşte primul şoc al vieţii o dată cu moartea mamei.pag 128. |ările unde se vor stabili aceşti emigranţi erau Egipt."doina" şi exprimă în acelaşi timp un complex de sentimente unindu-se într-o sinteză unică. la Korça are loc un puternic cutremur. “dor” apare des ca fiind identic cu "dragoste" şi "iubită" . cu precădere cei din Korça şi locuitorii satelor din împrejurimi. deoarece nu rareori îşi găsea cuvântul “mall” . în satul Drenova din judeţul Korça.

Între timp patriotul albanez va depăşi cincizeci şi cinci de ani şi va schimba mai mult de zece ori adresa locuinţei.79. Ibrahim Temo. În 1906 a fost ales preşedintele filialei Asociaţiei "Drita" (Lumina) din Bucureşti. aşa cum spune stihitorul. care uită orice. Peste cinci luni vine din nou la Bucureşti. Aici vor studia şi vor fi cazaţi într-un internat aflat în clădirea asociaţiei "Drita". publicată la Bucureşti de asociaţia "Drita" (Lumina). poetul Vasile Alecsandri etc. se stinge din 169 Ibidem. În vara anului 1881. Asdren. Asdren absolvă studiile universitare la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. mă făceau să mă duc ca să le văd. Viitorul poet cunoştea în afara albanezei. unde m-am maturizat şi văzusem prima scânteie de dragoste. românei şi francezei. fondată iniţial la Viena. La revista "Albanezul". În ianuarie 1899. Rămas singur şi fără nici un ajutor financiar. acele amintiri ale unei vieţi perfecte.graţie toleranţei din partea statului român. care mă bucurau mereu. va publica pentru prima dată acele opere literare care vor determina în mod decisiv dezvoltarea ulterioară a literaturii albaneze la sfârşitul secolului XIX. apoi se duce la Shkodra unde îl întâlneşte pe marele poet Gjergj Fishta. la dezvoltarea culturii albaneze. prinţul Wilhelm de Wid. întemeind în 1892 o şcoală serală. Nikolla Naço va fi cel care va ajuta dezvoltarea intelectuală a tinerilor albanezi din Bucureşti. unde tinerii urmăreau discursurile unor autorităţi ştiinţifice române ale vremii precum Haşdeu. Thoma Avrami. Combatere etc. unde am crescut mare. Historia e Skëndërbeut (1898). acele amintiri scumpe. Asdren era profesor de limba albaneză la Constanţa. care a început să publice cărţi în anul 1886. la Brăila apare primul număr al săptămânalului "Drita" (Lumina). După o scurtă vizită la Shkodra. cel mai mare poet al Renaşterii Naţionale. A doua vizită în ţară o va efectua în 1914 în scopul felicitării noului şef de stat din Albania. ale unei vieţi limpezi ca cerul Albaniei de iunie. să le simt. o dorinţă interioară a sufletului mă împingea să văd încă o dată aceste locuri. La 15 mai 1887. care în martie 1902 se va schimba în Asociaţia "Shpresa" (Speranţa). condusă de Nikolla Naço. ca traducător. Revista se publica în trei limbi. În 1927 este pus tot în funcţia de secretar al consulatului albanez de către Ministerul de Externe din Albania. omul care scrisese imnul naţional. În 1937. timpul se scurgea. să le retreiesc încă o dată. Asdren a salutat ocuparea Albaniei de către Italia în ajunul Paştelui din 1939 şi a scris Credere. aveau posibilităţi să se organizeze în asociaţii şi uniuni în scopul dezvoltării unei activităţi substanţiale patriotice. la vârsta de 27 de ani. În 1899." În 1905. poetul se întoarce la Korça pentru a vizita locurile natale. şi greaca. Jani Vreto venise de la Constantinopol la Bucureşti pentru a întemeia filiala "Asociaţiei tipăritului în limba albaneză" şi a fondat prima tipografie in limba albaneză. face o vizită la Tirana. Despre această vizită. ideea fiind a lui Naço. mă stimulau. Kristo Anastas Dako (1878-1941) a fondat "Cercul studenţilor albanezi". care contribuise atât de mult la susţinerea cauzei naţionale. o serie de tineri care câţiva ani mai târziu aveau să devină mari patrioţi şi intelectuali ai coloniei albaneze precum Mihal Grameno. Poetul va fi unul din cei mai activi intelectuali ai mişcării naţionale albaneze. să văd ţara părinţilor mei pe care o lăsesem cu atâta înduioşare. Cu toate acestea. În Bucureşti. Lulet e verësë (1890). acel timp care schimbă orice. care va fi urmat de revista cu patru pagini "Shqiptari" (Albanezul). în albaneză. Din martie 1922 lucrează ca secretar al consulatului albanez din Bucureşti. Naim Frashëri. Kristo Luarasi. împreună cu prietenul său. S-a întors la Bucureşti în iulie 1939. 169 7 8 . mi se părea că nu puteam face acest pas greoi. română şi franceză. din care m-am făcut. Mi se părea că ceva mă împiedica să nu plec. să plec din această ţară unde mă aflu. Obedire. p. şi anume Bagëti e bujqësi (1886). cu ocazia aniversării a 25 de ani de la proclamarea independenţei în Albania. dar anarhia pricinuită de al doilea război mondial şi deziluziile în faţa unei Albanii neunite şi neprospere vor apărea în curând. până in 1924. Asdren va lucra alături de Nikolla Naço. Însă amintirile din copilărie. cu atâtea lacrimi. Dervish Hima etc. Asdren se întoarce la Bucureşti în iulie 1914 . care transformă orice. Mă frământam cu gândurile. el va scrie în revista "Albania": " Anii treceau continuu. să văd pământul Albaniei.

În primul rând este vorba de o ţară balcanică care din punct de vedere istoric a trecut prin evenimente asemănătore cu cele din Albania. se dezvoltă în direcţii noi. în 1971. poetul a simţit nevoia mai mult să povestească decât să manifeste lirismul său. Acest volum a fost publicat postum de Rexhep Qosja. Bucureşti 1930. şi cu micul volum Vargjet e lira (Versurile liberen. este poezia omului zguduit de războaiele mondiale şi de cele balcanice. motivele fiind cele tipice laturii Renaşterii Naţionale precum dorul de ţara îndepărtată. apel către poporul său pentru a fi unit în lupta contra cotropitorilor turci. intitulat Endrra e lot (Vise şi lacrimi). În afara aspectului artistic care îl interesa cu 170 Robert Elsie. Un alt pas calitativ la nivel stilistic şi la cel al tehnicilor poetice va fi marcat de al treilea volum “Psallmë murgu “(Psalmul călugărului). devine subtilă. Histori e letërsisë shqiptare. influenţa autorilor renascentişti pierea. creaţia sa va fi în mod firesc influenţată de literatura română. componentă a unei culturi cosmopolite. Prima fază a creaţiei sale o reprezintă volumul de poezii "Reze dielli" (Raze de soare). acest volum marchează apogeul creaţiei poetice lui Asdren. cercetătorul canadian Robert Elsie afirmă: "Împreună cu cele două volume ale lui L. Asdren începuse să scrie poezii şi să publice articole în presa românească la începutul secolului al XX-lea. Conform părerii criticilor literaturii albaneze. La vârsta bătrâneţii. Poetul se adresează cititorilor nu din poziţia apartenenţei etnice. publicate în România în 1933 şi 1937. Acest volum care a fost dedicat eroului naţional albanez." A patra perioadă a creaţiei lui Asdren este încununată de volumul Kambanat e Krujës (Clopotele din Kruja) pe care poetul nu l-a văzut publicat. ci şi în procesul istoric al poeziei albaneze. Dukagjini.Pejë. marchează maturitatea artistică a poetului.n. Poezia este una psihologic-meditativă. a cărei influenţă este simţită în perioadele maturităţii creative a lui Asdren. Asdren nu putea să rămână indiferent faţă de literatura şi cultura română în general. Cartea a fost dedicat prietenei Albaniei. 1997. a omului zdruncinat de traumele secolului XX. Poradeci. Tiranë . după moartea lui Naim Frashëri şi la un an de la moartea lui Jeronim De Rada. Aproape toţi cercetătorii operei sale vorbesc de o scădere a nivelului artistic al poeziei din lipsa inspiraţiei şi spontaneităţii. elaborată în cursul a trei ani. punându-l pe Asdren în fruntea poeţilor albanezi. a fost bine primit în rândul cititorilor albanezi şi apreciat de criticii vremii. extinzându-se în spaţii necunoscute mai înainte. savantei Edith Durham (1863-1944). primul articol datănd din anul 1901. Frămntârile poetului sunt universalizate. Al doilea volum a lui Asdren. pag 266 170 7 9 . reînviindu-se tonul patetic. În acest volum. de cea tradiţională şi de cea contemporană.viaţă la 11 decembrie 1947 în sărăcie. Pe terenul mai mult stâncos al literaturii albaneze îşi punea rădăcini spiritul modernismului. Mai ales poezia postromantică. În acest volum. La poet era deja trezit interesul pentru cunoaşterea tradiţiilor literare străine. poetul scrie după modelele tradiţionale. lăsând locul influenţelor europene. poezia sa îşi pierde caracterul pur propagandistico-patriotic. Referitor la volumul Psalmul călugărului.) al lui Migjeni. atenţia poetului îndreptndu . aşa încât poezia devine narativă. Prin acest volum. Găsim aici şi unele poezii filozofice scrise in spirit naimian. Trăind cea mai mare parte a vieţii în România. nefiind luat în seamă de statul comunist albanez. el se adresează umanităţii. Tematica din acest volum se întoarce în trecutul istoric ca în primele volume. Acest volum marchează faza formării individualităţii creative a lui Asdren. editat la Bucureşti în 1912.se spre cultul frumosului. Această literatură. probabil din cauza vârstei avansate. a jucat un rol fundamental în formarea sa artistică. A fost menţionat de multe ori faptul că începuturile creaţiei lui Asdren au fost sub influenţa lui Naim Frashëri şi a culturii Renaşterii în general. Psalmul călugărului marchează un moment de cotitură în literatura albaneză. a constituit un factor esenţial nu numai în producerea unui pas calitativ în creaţia acestui poet. publicat la optsprezece ani de la apariţia volumului Vise şi lacrimi. Skanderbeg. poezia albaneză face un pas înainte spre emanciparea sa.

într-o literatură mai bogată poate fi deja materializată. cât şi în elementele simbolismului şi expresionismului. Ca în orice domeniu al activităţii umane. În 1921 soseşte la Bucureşti cu speranţa că va continua studiile cu ajutorul fratelui său. de altfel. Alexandru Macedonski. poet al ţărănimii române. Asdren se alătură lui George Coşbuc. Aici autorul va cunoaşte pe Asdren cu care va fi prieten toată viaţa. influenţă simţită îndeosebi în al treilea volum . Tudor Arghezi.“ Poezia lui Asdren deschide drumuri spre noi orizonturi. interferenţa cu cel mai renumit simbolist român. se vede clar influenţa poeziei Hora unirii. S-a născut la Pogradec la 27 decembrie 1899. În afara 171 Rexhep Qosja. care. 276 8 0 .desebire. Venetiku este conceput asemănător poeziei Veneţia a lui Eminescu. a fost internat intr-un sanatoriu care era sub îngrijirea doamnei Sofia Schlieman. politice şi morale din ţara natală. în limba română. 171 b. De asemenea. Kuteli. până în 1920. pag. de altfel. când tratează această problemă în monografia sa despre Asdren. este inspirată de poezia lui Eminescu cu acelaşi titlu. În ultimii ani de liceu. dar şi la Poradeci sau Kuteli numai originalitate. L. a cărui poezie a lăsat urme în creaţia sa a fost. cunoscut sub pseudonimul literar M. cu mare greutate ar materializa o experienţă creativă. Poradeci voia să studieze la Academia Artelor Frumoase. Faimosul poem al lui Coşbuc Noi vrem pământ îşi găseşte rezonanţe în poezia Zëri i kryengritësve (Vocea răsculaţilor) a lui Asdren. Poezia Excelsior este relevantă în acest sens. Şederea poetului la Bucureşti va juca un rol determinant în viitorul său şi al artei sale. Asdren. această poezie ajută la o percepere justă a poeziei acestora. foarte clare în lirica argheziană.. În 1922. şi în câmpul literaturii sunt aproape imposibile apariţiile creatorilor cu desăvârşire originali. Să căutăm la Asdren. se va exprima astfel: "Rolul influenţelor este important pentru toţi creatorii şi toate literaturile cărora le aparţin. Amprenta lui Arghezi se observă atât în suflul mistic şi în angajarea morală. Să încerci să contrazici influenţele unei literaturi asupra unei alte literaturi înseamnă să nu fii sincer cu tine însuţi. problemă ce o vom relua în paginile acestei lucrări. este o naivitate. În poeziile de debut ale lui Asdren apar clar elementele unui romantism naţional determinat de influenţa poeziilor lirice ale poetului şi dramaturgului Vasile Alecsandri.) LASGUSH PORADECI (1899-1987) L. Poradeci este pseudonimul lui Llazar Gusho. Un alt poet român. în limba franceză. De exemplu. unde se înscrie cu dificultăţi. Cu trei ani în urmă. din cauza unei boli grave. Poezia sa pregăteşte apariţia în orizontul literar albanez a doi poeţi eminamente moderni. un adevăr faptul că nu poate fi găsit vreun scriitor în creaţia căruia să nu fie exprimate fie influenţele autorilor precedenţi. Asdren va observa în literatura romantică şi în cea postromantică o tematică ce coincide cu problemele naţionale. pe Dhimitër Pasko. Îşi continuă studiile la Lycée des Frères Maristes din Atena. În ipostaza poetului implicat profund în procesele sociale. Epigonii lui Asdren. Problema influenţelor poeziei româneşti în creaţia lui Asdren depăşeşte scopul acestui studiu. fără îndoială.. Este influenţat de Eminescu în poemele patriotice. Bucureştiul va fi oraşul unde Poradeci îşi va satisface exigenţele intelectuale. poetul român îşi publica liricele în volumul Psalmul de taină. Din 1909 până în 1916 a urmat gimnaziul la Manastir. s-a pus problema influenţelor în lexic. Poradeci şi M. însă trebuie acceptate aceste influenţe fără nici un complex. Este un adevăr cunoscut că fără influenţe reciproce literaturile diferitelor naţiuni ar avea un proces de dezvoltare şi îmbogăţire foarte încet. în poezia Kënga e bashkimit (Cântecul unirii) din volumul Vise şi lacrimi. fie influenţele contemporanilor. Poradeci este ales secretar general al coloniei albaneze. Kuteli şi pe alţi scriitori şi artişti ai vremii. sociale. şi mai des influenţele din ambele direcţii. Este.Psalmul călugărului. titlul sugerând o altă asemănare. Profesorul Qosja. Totodată. S-a observat. funcţie pe care o exercitase Asdren..

opera sa este puţin voluminoasă. întocmită de Academia de Stiinţe. sentimentele cele mai 8 1 . încă din 1929 avea să afirme despre L. Cu alte cuvinte. Pentru a-şi asigura existenţa şi continuarea studiilor. Moare în cruntă sărăcie la Tirana la 12 noiembrie 1987. urmează şi cursurile de la Facultatea de Litere şi Teologie. M. Blok. poetul va depăşi multe greutăţi. regimul comunist acceptase moartea sa artistică. Bertold Brecht. profunzimea mesajului liric. dat fiind sistemul solid de idei. Aprecerea lui L. dar şi poezii prelucrate din primul volum. cultura albaneză. cât şi universală. prin cuvinte şi forme verbale foarte simple şi deseori populare. Kuteli. În Istoria Literaturii Albaneze. motivul este că cei mai mulţi nu înţeleg poezia sa. despre prieteni. vindea tablourile pictate de el şi facea şi alte servicii obişnuite. în revista "Shqiptari" (Albanezul) din Bucureşti etc. Această operă este una irepetabilă. Este cel mai profund poet în limba albaneză. Poradeci: "Ceea ce îl deosebeşte de cei precedenţi este profunzimea. Heine. Poradeci în cadrul literelor albaneze a fost una nesatisfăcătoare. În perioada de după al doilea război mondial până în 1947 rămâne fără serviciu. Poradeci se întoarce în ţară. poet fin al limbii albaneze. Eqrem Çabej. Lermontov. publicate în România Vallja e yjeve (Dansul stelelor) în 1933 şi Ylli i zemrës (Steaua inimii) în 1937. unde va lucra ca profesor de desen într-un liceu din Tirana. despre ţara natală. filozof şi folclorist. Aici îşi petrece anii de război. peisagist şi dramatic. apoi. poetul este prezentat într-un grup de autori din anii ’30 fără atenţia şi analiza cuvenită. dar poetul s-a simţit jignit şi neapreciat în timpul regimului totalitarist-stalinist al lui Enver Hoxha.a susţinut teza de doctorat cu tema "Der verkannte Eminescu und seine vol kstumlich-heimatlich Ideologie" (Eminescu şi legăturile salei cu poezia populară română). instituţia predecesoare a Academiei de Stiinţe şi. Goethe. Ajutat de colonia albaneză din Bucureşti şi de Asdren (deşi între ei era o diferenţă de vârstă de douăzeci de ani). Revalorificarea şi plasarea operei sale în locul cuvenit în patrimoniul literaturii naţionale prin criterii artistice şi verticalitate principială rămâne obligaţia scriitorilor noilor istorii ale literaturii albaneze. Poradeci a luat contact prin scrisori cu Colonia Albaneză din Bucureşti de care era legat prin activitatea şi devotamentul comun pentru ţara de origine. ca traducător la Editura "Naim Frashëri" din Tirana. corelativ şi coerent în toate componenele sale. forţa de concentrare. conţinutul filozofic. L. unde a lucrat până a ieşit la pensie în anul 1974. stilul. Eminescu etc. pictural şi muzical. ce-i determină un caracter autonom. fascinantului prozator din Pogradec. în Austria unde s-a înscris la Facultatea de Filologie RomanoGermanică. dădea meditaţii de limbă franceză. un timp îndelungat a vândut ziare. În zeci de scrisori el cerea informaţii despre orice. Odată sosit în Austria. Mickiewicz. dar foarte valoroasă. Primul volum conţine poeme scrise între anii 1921 şi 1924. Raţional şi sensibil. cel mai mare poet al Albaniei din secolul XX. dacă acest lucru n-a fost observat până acum. formă. În vara anului 1924 guvernul lui Fan Noli îi acordă lui Poradeci o bursă de studiu la Graz. Al doilea volum a fost publicat cu ajutorul prietenului său. În România va publica poezii în presa de limbă albaneză: în "Shqipëria e re" (Albania nouă) care apărea la Constanţa. care. Poradeci a dăruit literaturii albaneze o operă unică atât naţională. Poradeci este considerat de mulţi specialişti. oniric şi real. Acest ajutor şi sprijin nu-i va lipsi şi după plecarea din Bucureşti spre Austria.cursurilor de la Academia Artelor Frumoase. În 1934 L. lăsat în umbră şi indiferenţă de către autorităţile comuniste. reuşeşte să se concentreze atât de mult încât poate scoate la lumină cele mai profunde gânduri. După acest an lucrează puţină vreme la Institutul de Stiinţe. În mai 1933 şi . Al doilea volum ce conţine poezii noi. A tradus poezii din Puşkin. Poradeci n-a scris mult. Primul volum a fost tipărit la tipografia "Albania" din Constanţa cu ajutorul lui Asdren şi al unui grup de studenţi albanezi ce studiau la Bucureşti. muzicalitatea etc. Alfred de Musset. fiind unele dintre însuşirile operei sale. domeniul activităţii sale va rămâne traducerea. pe bună dreptate. Este autorul a două volume de poeme. În această perioadă a vieţii sale. Paradoxul că poetul a scris puţin dar ce a trăit mult dispare având în vedere acest sistem complet poetic. constituie punctul culminant al creaţiei sale şi al întregii poezii albaneze din acest secol.

scriitorul Ismail Kadare avea să spună: "Iubea foarte mult lacul din Pogradec. “Naim Frashëri“ Tiranë 1990.222. S-a născut la Pogradec. ideile cele mai înălţătoare. în spiritul patriotic al asociaţilor albaneze. pag. 1938. La Bucureşti publică volumele de povestiri. desigur. Prima carte de acest fel este Netë shqiptare (Nopţi albaneze). scrie critică literară. V. va încerca să traducă în albaneză pe Eminescu şi va scrie câteva eseuri despre opera lui. 1936). Mbi poezinë e Lasgush Poradecit. În acest ziar Kuteli a publicat traduceri din lirica lui Eminescu şi alte scrieri literare. această activitate mergând în paralel activitatea de economist. structura şi limbajul poeziei se împletesc uimitor cu literatura orală a Albaniei de sud. Constanţa. 8 2 . Dacă va fi citit cu atenţie. volum ce cuprinde opt povestiri despre viaţa rustică din împrejurimile oraşului Pogradec. Kuteli a urmat o şcoală în limba română. Cunoscând profund limba română. M. ziar în limba albaneză publicat la Constanţa (1910-1936). amintire ce l-a urmărit în cursul întregii vieţi. Kuteli era marcat de magia încă puternică a poetului naţional român." Tematica. la 13 septembrie 1907. asemeni lui Poradeci.L. pag. un semn puternic şi de neşters venind dinspre copilăria petrecută pe malul avestui lac. În întregul text poetic al lui Poradeci este prezent lacul Ohridei. Câteva observaţiuni critice asupra cărţii "Albanica" a D-lui Anton Balota. În anul 1937. Ftesë në studio. generaţiile viitoare vor dovedi acest lucru. Precum ceilalţi poeţi compatrioţi care trăiau în România în aceaşi perioadă . 1939 şi Boabe de grâu (Nr. Un timp a colaborat ca jurnalist la ziarul "Shqipëria e re" (Albania nouă). şi apoi preşedintele. ardoare şi doliu iluminat din interior. Kuteli câştigă primul premiu la concursul organizat de renumita revistă "Curentul" cu lucrarea "Păreri asupra crizei agricole". Poradeci". În perioada războiului va publica pe cont propriu majoritatea creaţiilor în proză. cu aceea din zona Pogradec. Asociaţiei Studenţilor Albanezi din România care publica ziarul "Ushëtima" (Ecoul).. sub îngrijirea sa va fi publicat excepţionalul volum de poezii al lui L. Rareori o cantitate de apă a fost cântată cu atâta profunzime. acest scriitor va scrie în româneşte nu numai articole. 176-178) articolul "Un poet albanez . 173 172 c)MITRUSH KUTELI (1907-1967) M.. 87 173 Ismail Kadare.labirintice. cu umanismul şi filozofia lui Naim Frashëri cu eternitatea cosmogonică a titanului Eminescu. critică literară: Proverbe albaneze (Constanţa. pag. ]n Studime gjuhësore. Despre relaţiile sale cu lacul. mai mult decât atât. acel lac căruia i-a dedicat cele mai frumoase perle. cu varianta în româneşte Dimitrie Pascu. În 1931. Între timp scrie poezii. aceasta constituind una dintre cele mai reuşite studii stilistice despre poezia lui Poradeci şi despre cea albaneză în general. Precum Poradeci. traduce.Asdren şi Poradeci -. 1934. Kuteli este pseudonimul literar al lui Dhimitër Pasko. Încă din anul 1931. mai precis. Eminescu şi. În afară de acestea va publica şi cărţi literare precum traduceri. Poradeci Ylli i zemrës (Steaua inimii) cu o postfaţă scrisă de Kuteli. pe malurile lacului Ohrida. Kuteli este unul dintre iniţiatorii. Shtëpia Botuese. Këngë e britma nga qyteti i djegur (Cântece şi strigături din 172 Eqrem Çabej. Bucureşti." Poetul coordona sensibilitatea cuvintelor lui Charles Baudelaire cu filozofia estetică a formei şi cu eleganţa lui Stefan George. După terminarea studiilor la colegiu se stabileşte la Bucureşti unde urmează studiile superioare la Facultatea de Stiinţe Economice pe care a absolvit-o în 1934 având ca lucrare de licenţă "Sistemele bancare din Balcani". publicaţii care îl vor plasa printre cei mai buni prozatori albanezi din toate vremurile: Ago Jakupi e të tjera rrëfime (Ago Jacupi şi alte povestiri) Tirana 1943. În anul 1942 se întoarce în Albania. ci şi scurte povestiri şi va culege folclor românesc.. colegiul comercial din Salonic. gen în care Kuteli a cunoscut adevărate reuşite. 3. domeniu în care a publicat câteva cărţi. dacă nu astăzi. va fi descoperită profunzimea fără pereche. În cursul acestor ani publică nouă lucrări în domeniul economiei.

figurile şi mentalitatea tradiţională. Tirana 1944. Acesta era cadrul istoric în care L. traducând şi alţi autori pe care îi venera precum pe Nicolae Gogol. la fel ca sute de alţi intelectuali.. aceşti tineri vor prefera pentru studii Bucureştiul. deoarece afirmarea ei era dificilă. Konstantin Pautovski. În aceşti ani publică. Ca în toate ţările foste comuniste. spaniolă etc.oraşul ars). proza albaneză cunoaşte o fază nouă calitativă. perioadă de sprijin reciproc şi de înţelegere privitor la problemele fundamentale de artă. d) PRIETENIA DINTRE SCRIITORI Mulţi tineri albanezi îşi continuau şi studiile în cursul exilului economic. încât limba albaneză dobândeşte o plasticitate şi o îmbogăţire rar întâlnită la alţi autori ai prozei albaneze. Sulm e lotë (Năvală şi lacrimi). Poradeci. Aleksei Tolstoi. Tirana 1944. în vârstă de douăzeci de ani. de asemenea literatură pentru copii. M. aspectele din viaţa cutumiară şi etica ţărănimii. Shënime letrare (Însemnări literare). folclorul Albaniei de sud. |ărână din acest pământ. După ieşirea din închisoare va lucra la Tirana ca traducător la editura Naim Frashëri. această poezie. Tirana 1973. ştiut fiind faptul că numărul albanezilor din România era relativ mare. accentul naţional. De aceea. în timp ce proza albaneză de până atunci avea caracter didactico-moralizator. Spre sfârşitul celui de al doilea război mondial. Poezia lui Kuteli are la bază un spirit folcloric. Austria. Temele rustice. iar unele dintre poeme au puternice accente de durere. a înfiinţat revista lunară Revista letrare (Revista literară). Pădurea castanelor. poezie şi proză. Povestirile unui vânător ale lui Ivan Turgheniev. ştiind deja româneşte. S-a stins din viaţă la 4 mai 1967 fără respectul şi omagiul care i se cuvin unuia dintre cei mai mari prozatori albanezi din secolul al XX-lea. (Suflete moarte). basmele lui Krîlov. poeziile lui Mihai Eminescu precum şi din literatura franceză. timp în care a încercat să se sinucidă. dar mai ales ajutorul oferit de cei apropiaţi aflaţi în România. În 1947. afinitatea spirituală cu acesta. ale cărui poezii se publicaseră şi în textele şcolare întocmite pentru şcolile albaneze. Unii dintre aceştia îşi efectuaseră studiile elementare sau liceale în limba română. În 1943 publică un volum de poezii ale lui Fan Noli intitulat “mall” e brengë (Dor şi suferinţă) şi alte studii despre sistemul financiar în Albania. Lexicul şi sintaxa operei sale cunosc o asemenea cizelare. imaginile picturale au făcut ca proza sa să fie citită de un număr mare de cititori. Deşi 8 3 . Între timp devine figură centrală a literaturii albaneze. M. Tirana 1958. În 1944. proză din Mihail Sadoveanu. revoltă şi dramatism. Dar nici numele tânărului poet L. Kuteli a fost forţat să traducă din literatura rusă pe Gorki. a ajuns la Bucureşti. cursivitatea discursului. În primii doi ani de condamnare a făcut muncă silnică în balta din Maliq. Între ţări ca Italia. ca şi L. îndeosebi după proclamarea independenţei. Përmbledhje me këngë popullore (Culegere de cântece populare) Tirana 1944. Poradeci. Poradeci nu era necunoscut pentru Asdren. Motivele povestirilor sale păstrează vii legăturile cu sursa din care s-a alimentat. Kuteli va întemeia o nouă şcoală a povestirii şi prozei scurte în Albania. va fi condamnat la cincisprezece ani de închisoare. coloritul dens. căci Poradeci publicase deja câteva poeme încă de foarte tânăr. neatingând nivele artistice performante. scriitorul. jdanovismul a penetrat şi dominat literatura albaneză prin intervenţiile violente ale Partidului Comunist. Ca poet Kuteli a publicat volumele Năvală şi lacrimi. El va cunoaşte opera poetică a lui Asdren. dată fiind situarea sa pe un teren poetic bine consolidat. împreună cu un grup de prozatori. Kuteli este mare funcţionar al Băncii de Stat din Albania. însă. Poezia sa reflectă o vastă cultură şi se remarcă prin bogăţia lexicală. acesta fiind domeniul cel mai puţin periculos pentru scriitori Europei de Est. Tirana 1944. în cadrul terorii comuniste. Prin opera sa. Franţa etc. Perioada şederii în România va fi pentru aceşti doi poeţi perioada creării unei prietenii pe viaţă. Fadeiev. organizată de Partidul Comunist Albanez aflat atunci sub influenţa iugoslavă. Tirana 1944. Pe de altă parte erau cunoscute ospitalitatea poporului român.

studiile în Grecia şi mai târziu în România până în ultimele zile petrecute împreună în Albania. pag. câteva luni după iniţiativa lui Dhimitër Pasko. setea pentru a cunoaşte cât mai mult şi cultura vastă. Întrucât albanezii din Bucureşti nu dispuneau de posibilităţi financiare pentru publicarea acestui volum. Kuteli a fost editorul celei mai bune opere a lui Poradeci Ylli i zemrës (Steaua inimii). Dhimitër Pasko nu mai putea să-l ajute pe prietenul său.între ei era o diferenţă de vârstă de douăzeci şi şapte de ani. 143. . L. Ca întotdeauna. ibid... Albania avea atunci alte probleme. şi de data aceasta Asdren va fi fără noroc pentru că în luna septembrie a anului 1943. Respectul unuia faţă de celălalt va fi la nivel profesional şi intelectual. Ei vor coresponda când Dhimitër Pasko va pleca în Albania după răsturnarea regelui Zog. scrie alte poezii noi. trebuie să existe 174 Rexhep Qosja. Poradeci la rândul lui îl va aprecia ca prozator. Trebuia construită ţara distrusă de război. în fruntea criticilor punea pe M. prietenia lor se caracteriza prin respect reciproc. unde au lucrat amândoi ca traducători la Editura "Naim Frashëri". discutau despre problemele poeziei. pag. Asdren îl va ajuta pe tânărul student la Bucureşti aşa cum îi ajuta pe toţi studenţii albanezi. 176 ibidem. pe care o va însoţi cu un studiu strălucit despre arta lui. Coincidenţele destinelor aveau să consolideze această prietenie. Asdren îşi adună toate poeziile scrise după apariţia Psalmului călugărului. Primului căruia i s-a adresat a fost Dhimitër Pasko (Kuteli) care îşi începuse serviciul la redacţia revistei "Lumea nouă". pag. Amintim că M. limbile străine pe care le stăpâneau. apoi autorul reproduce cuvintele lui Poradeci: "În concluzie. L. Kuteli". Deşi aveau opinii diferite despre regele Zog. autorul scrie: ". deşi şansele erau prea mici. În cartea Lasgushi mi-a spus.." Relaţiile dintre Poradeci şi Kuteli aveau mai multe puncte de contact începând cu oraşul lor natal. 175 ibidem. Dhimitër Pasko încearcă să rezolve problema pensiei lui Asdren. care va trăi în România o perioadă îndelungată. 142. venit din Pogradec pentru studii. Asdren îl va cunoaşte pe celălalt tănâr talentat. Profesorul Rexhep Qosja.“ Fenomenul coerenţei tematice. Profesorul Rexhep Qosja aminteşte două momente când Kuteli voia să-l ajute pe Asdren: "Dorind să răspundă cu bine binelui unui vechi prieten de care ştia că se afla în condiţii dificile financiare.între cei doi scriitori va exista tot timpul o reală prietenie. iar prietenia cu Asdren va fi menţinută prin scrisori.. În această situaţie. Kuteli va fi unul dintre organizatorii aniversării şi operei activităţii lui Asdren în 1932. spiritul general şi lexicul asemănător în opera lor pot fi atribuite şi contactelor lor. Kuteli. Asdren rămâne ajutat de albanezii din Bucureşti care ştiau să sprijine în momente grele. în monografia sa despre Asdren. De obicei. 144 176 175 174 8 4 . în primul rând îi unea iubirea creaţiei." Al doilea caz: "În anul 1945. Acesta nu-i scrisese pentru un asemenea serviciu. Poradeci va pleca în Austria pentru studii în 1924. Kuteli îl anunţă pe Asdren că face tot posibilul pentru publicarea poemelor. printre care şi Soarele nou şi Apel tinerilor şi le pregăteşte pentru publicare sub titlul Clopotele din Kruja. cât de cât schimbată. În 1946. ajutor financiar şi îşi vor dedica poezii unul altuia. dar Dhimitër Pasko ştia că Asdren îi va accepta această pensie pe viaţă. pe M. ideatice şi artistice.când Lasgush îşi exprima părerea despre critica literară. dar şI în calitatea de critic literar şi traducător. treburile s-au încurcat din nou. misterele literaturii. serile. referitor la această prietenie se va exprima astfel: "Asdren şi Lasgush au legat o prietenie strânsă deoarece aveau multe interese în comun. dar lucrul care îi va face să se aproprie mai mult unul de altul va fi lumea artei. el încearcă să-l publice la Tirana. despre procesul creativ etc. verticalitatea morală faţă de orice provocare cauzată de comunismul stalinist al lui Enver Hoxha. Italia fascistă capitulează şi în locul ei în Albania vin noi ocupanţi: naziştii. sau despre ultimele apariţii poetice ale liricilor români şi europeni. despre poeţi renumiţi.Asdren a avut funcţia de secretar general al Consulatului Regatului Albanez în România .

Kuteli. manifestând nerăbdare. Într-unul din studiile sale. aspiraţie. Kuteli se va exprima despre poezia lui Poradeci în felul următor: "Lasgush apare şi rămâne un vârf care va domina prin umbra sa literatura şi gândirea albaneză. trebuie să aibă cultură vastă şi multilaterală. de o stare de nostalgie fără scăpare pentru locurile natale. în timp ce Kuteli atinge înalte cote în proza albaneză. mai ales sensul de dorinţă. nostalgie.“ M. când ne creează o stare de dor simţită după citirea poezilor. punând cuvântul ca titlu al poeziei. dar şi întregii literaturi albaneze. În prima poezie. Ambii autori vor suporta indiferenţa şi umilirea din partea capitalei oficiale postbelice.. ceea ce completează prima condiţie. Asdren va da o paradigmă a dorului.. 242. La noi critic adevărat a fost marele Pasko (Dhimitër Pasko . printre altele. Cercetătoarea Lucia Djamo-Diaconiţă. când poetul ne introduce direct în atmosfera dorului. continuă cu studiile în limba română în Grecia şi apoi România. la nivelul conştient şi inconştient : când starea cauzată de dor este topită în ţesutul textului fără să ia forma lingvistică a dorului. Toţi trei aveau să aducă un nou suflu şi o nouă respiraţie acestei literaturi.Qetësi para fërtyme (Liniştea dinaintea furtunii) pe poetul Poradeci într-o ipostază din vremea prieteniei lor. Asdren a pregătit naşterea poeziei moderne. Malli i peshkatores (Dor de corabie).. 178 Mitrush Kuteli. Kuteli avea să-l descrie în proza sa . 179 L. cu neaprecirea operelor în vremea comunismului..n. ca şi în română. trei titluri de poezii au în componenţa lor cuvântul “mall”: Malli i atdheut (Dorul de patrie). Poetul are nevoie de acel lucru care în albaneză este redat printr-un singur cuvânt çmallje (împlinire a dorului): 177 Petraq Kolevica. deşi autorul nu mai foloseşte cuvântul ca atare decât în titlu. clasificările tendenţioase şi incomplete ale criticii mediocre şi staliniste. are şi sensul de dragoste. prin zelul arătat în denigrarea scriitorilor talentaţi. “Ylli i zemrës “ prej Lasgush Poradecit. timp în care amândoi s-au stins din viaţă. poemul este dominat de tonul dorului de patrie. renaşterea lor în perioada postcomunistă." Într-un alt context. 107 179 8 5 . Malli i Lenkës (Dor de Lenka).). Într-o încercare de a găsi o punte de evadare sau de comunicare. Contactele de prietenie între cei trei scriitori erau benefice creaţiei lor. Suferinţele şi persecuţiile din ultima perioadă a vieţii lor vor însemna un alt punct unde se întâlnesc destinele lor. pag.Diaconi\[: op. la nivelul orizontal şi vertical . Dar ce trebuie să aibă un critic ca să fie bun? În primul rând trebuie să aibă gusturi adevărate artistice. invidia şi gelozia altor scriitori .pag. şi ca o ultimă coincidenţă. studiind în mod amănţit acest sentiment în poezia lui Asdren va menţiona :"În poezia lui Asdren dorul nu are numai sensul de dorinţă arzătoare pentru a vedea pe cineva sau ceva. ale Istoriei Literaturii Albaneze care îi considera scriitori suspecţi din punct de vedere ideologic. poetul se adresează păsărilor care ar fi putut vedea peisajele patriei.. pag. Trebuie să se orienteze. să distingă de la început ce este bun şi ce este de prost gust. În acest volum.n. de suferinţă cauzată de dragoste.. Djamo . ]n vepra letrare 5.“ Încă de la începuturile sale poetice încununate cu primul volum Reze dielli (Raze de soare) observăm că Asdren simte o afinitate faţă de acest cuvânt şi va fi cucerit de sentimentul dorului. Poradeci era de părere că cel mai bun traducător în limba albaneză este tot M. În al doilea rând. 178 177 1) Puterea dorului în poezia lui Asdren Pentru prima dată în poezia albaneză. acestea fiind descrise într-o manieră naimiană. Sentimentul este simţit la nivelul textului şi metatextului..critica. dar. 111. apoi cu întoarcerea în Albania. cit. Poradeci va deveni exemplul cel mai elocvent în acest sens. destine ce încep cu naşterea în acelaşi oraş. el avea aceste două calităţi." comisarii partidului" care se remarcau.

zemrën të ma çmallni. Şi când cel dor o cuprinde.) Numai din această poezie reies tre ipostaze ale dorului. Durerea pricinuită de dorul erotic devine apăsătoare: Përandaj edhe njëher O mall i zemrës të lutem. Ditën. Fiind personificată. dorul cuprinde şi sensul de boală. ndë dhet të futem. (Cu voce dulce să-mi spuneţi. noaptea şi râsul cerului.) În poezia Malli i Lenkës (Dor de Lenka) cuvântul “mall”. qi çel trëndafilët. având sensul omului copleşit şi dominat de dor.i (e) mallëshëm. (Povestiţi-mi ecoul pădurii. natën dhe të qeshurën e qiellit. Povestiţi-mi apusul lunii.şi poate ascunde.. (Când îl vede inima-i tremură.. Dorinţa să-mi îndepliniţi. Şi aici.) Embël të ligjëroni. voluptate. (Când el mijlocelu. Ziua. shpirtin të ma ngjallni. răsăritul soarelui. cântecele de dor ale frumoasei şi iubitului. lindjen e diellit. voluptate. dorinţă arzătoare) În acest volum.) Kur ay mezin e shtrëngon. dorinţă. Dëshirën të ma mbushni. gjëmimn’ e malit.. Edhe zë më jipni të këndoj si bilbilët. dorinţă) 8 6 . Se malli që dot s’e mfsheh.. Că nu .i strânge. Şi glas să-mi daţi să cânt ca privighetoarea. ( Işi răsuceşte mustaţa şi-o priveşte. în afara sensului de nostalgie. I dridhet zemra kur e sheh. Më thoni perëndimin’ e hënës.dorul (dragoste) Dredh mustaqet edh’ e vështron Me mall zemre dhe dashuri. sufletul să-mi reînviaţi. " Lenka e mallëshme më pret. dorul inimii să-mi împliniţi. dobândeşte şi sensul de dragoste. Cu dorul inimii şi cu dorinţă. (I vështir’ është durimi) (pasiune. ca şi în prima poezie. T’më çelni si prandvera. Këngët të malleshma të vashës e’ të djalit. răcnetul muntelui. A të t’i puth buzët m’i bjerë A në mos."(Lenca cu dor mă aşteaptă.) (voluptate. Kur ay mall e përqafon. Să mă înveseliţi ca primăvara ce înfloreşte trăndafirii. autorul încearcă să creeze un nou adjectiv . boala dialoghează cu autorul.Më thoni ushtimimin’ e pyllit.

.

(De aceea încă o dată O, dor al inimii te rog, Să-ţi sărut buzele, apropie-le Dacă nu, mai bine mor. (Aşteptare apăsătoare)

O asemenea ipostază întâlnim în poezia Së bukurës (Frumoasei) din primul volum, unde, în afara sensului de dragoste şi pasiune, cuvântul capătă sensul dorinţei carnale şi sexuale, a voluptăţii sau dorinţei erotice. Buzët e tua ngjyrë trëndafili Qasu pranë të t’i puth një her, Edhe gojëzën me zë bilbili Nem’ edh’atë, mallin të ma nxjerrë. (Buzele tale ca trandafirul Vino aproape să le sărut cu dor, Şi guriţa cu vocea blândă Dă-mi-o dorul să-mi astâmpăr.. Buzele sunt semnul senzualităţii, în timp ce "guriţa cu vocea blândă" - cel al dragostei ideale şi comunicării calde. Dorul include ambele sensuri. La Asdren observăm, deci, o lărgire a semanticii cuvântului. Spre deosebire de poeţii anteriori putem vorbi de o stare lirică aparte, provocată de folosirea cuvântului “mall” - “dor”. Asdren şi Poradeci, de altfel, adaugă termenului respectiv sensuri necunoscute până atunci, specificând când o zonă vagă a subconştientului, când o stare fără ieşire, când un impact metafizic, când o viziune ce se proiectează în mod ambiguu în lumea poetică, când dorul e ca un văl acoperind orice trăsătură fizică a universului. Aşadar, cuvântul “mall” - “dor” la Asdren se prezintă cu o structură semantică mai bogată, structură extinsă esenţialmente mai departe de L. Poradeci, dacă o comparăm cu literatură cultă de până atunci. În cazul în care extindem comparaţia sferei semantice la poezia orală şi cea cultă anterioară constatăm că acest cuvânt include la aceşti autori sensuri ce există şi în literatura română, unde motivul şi frecvenţa cuvântului “dor” sunt revelatoare. În opera poetică a lui Asdren şi Poradeci, cuvântul respectiv merită atenţie nu numai prin simplul fapt al folosirii frecvente, ci, mai degrabă, din punct de vedere al capacităţii motivului în redarea unui complex de semnificaţii şi, încă mai important, ca o formă de exprimare a sensibilităţii şi a modalităţii perceperii vieţii. Faptul că Asdren a scris numai în albaneză, simţindu-se ca parte organică a unităţii etnice căreia îi aparţinea şi ca creator de prim rang al limbii albaneze, este dovada unei nostalgii fundamentale faţă de ţinutul natal cu peisajul şi oamenii lui. Forţa lui este obsesivă, copleşitoare, exprimând dorul reintegrării în matca părăsită. Poemele sunt marcate de semnele naţionale, mai ales de cele geografice care, deseori, stau în fruntea poemelor ca titlu: Adriatiku, Apollonia, Vlora, Durrësi, Gjuha shqipe (Limba albaneză), Hymni kombëtar (Imnul naţional), Butrinti, Shkodra, Pellazgë, Vojsava dhe Gjergji (Voisava şi Gherghi), Këmbana e Krujës (Clopotul din Kruja), Kujtime nga Shqipëria (Amintiri din Albania), Shqiponja me dy krerë (Vulturul cu două capete), Drinit, Krujës, Varri i Skëndërbeut (Mormântul lui Skanderbeg), Betimi mbi flamur (Jurământul steagului) etc. Të pashë, det Adriatik, të pashë, Si zanë je prej qiellit i pikuar, Plot me margaritarë je trazuar. Dhe gjiri yt plot hire si një vashë. Me gjunj se perëndeshë ty të rashë,

8 7

Prej gazit madh që ndjeva, pa duruar Me lot për faqe shkova dhe të lashë. .......................................................... Lum ti pranë derës na je ndodhur, Me të pareshtur mall na puth atdhenë, Që kur u linde, shmallesh i palodhur. (Te-am văzut, Mare Adriatică, te-am văzut, Ca zâna eşti din cer venită, De margăritare eşti plină , Sânul tău plin de farmec ca al unei fete. În genunchi stau ca în faţa unei zeiţe, De marea bucurie fără stăpânire ce simţit-am, Cu lacrimi în ochi am plecat şi te-am lăsat. ........................................................................ Ferice de noi că în pragul porţii noastre te afli, Cu nesfârşitul dor tu patria săruţi, De când te-ai născut, cu nemărginitul dor.) Poezia dezrădăcinaţilor este prin excelenţă anamnezică şi socială, patriotică şi politică. Nu rareori este elegiacă sau vaticinară, oscilând între deznădejde şi speranţă. Universul părăsit se reconstruieşte în universul artei. Limitele semantice ale dorului se întind dincolo de singurătate şi nostalgie, în starea de nelinişte, stare constantă în conştiinţa umană, cu absenţa dimensiunii metafizice de natură ontologică. Dar, absenţa - ca formă de manifestare a dorului devine greu de descifrat pentru că dorul pierde legătura respectivă şi se preschimbă în obiect liric. Altfel spus, absenţa este reală, motivele devin mai vagi, coordonatele dorului devin invizibile, obiectul poetic pierde caracterul concret. În condiţiile exilului, singurătatea în sens obiectiv se confundă până la identificare cu solitudinea nostalgică ce creşte şi apasă deseori sufletul omului, ducând la nelinişte şi disperare, la dezamăgire, pentru a deveni în cele din urmă o singurătate existenţială, o chestiune de filozofie a vieţii. Conştiinţa dezrădăcinării determină pe plan social o relaţie de antonimie între sat şi oraş, satul fiind văzut ca un mediu al purităţii morale, al tradiţiilor nobile, al solidarităţii umane. Oraşul, în schimb, este privit ca un mediu al degradării morale şi al prăbuşirii umane. O kasolle që më rrite ndë vogëli Dhe ndë djellë që më qite me ëmbëlsi Pse ti je aq’e gëzuar plot dëshirë Edh’unë aq’ i helmuar pa mëshirë Vallë cili t’jetë shkaku me të vërtet, Apo mua m’u kthye gjaku se t’lashë vet. Pse asgjëkundi nuk’e ndjenj atë shije Kur nëpër qytete të mbëdhenj sytë që shtie. (Kësolles) O, colibă ce m-ai crescut

8 8

încă de mic Şi soarele m-ai dezvăluit cu atâta iubire Cum de eşti aşa de veselă plină de dor Iar eu aşa de trist plin de amar Din ce cauză oare este aşa Poate că sângele mi s-a amărât că singură te-am lăsat. Sau că nicăieri n-am găsit farmecul tău. Nici când oraşe mari am privit. (Căsuţa) Kur me këngë, kur me lodër Derdhte tinguj përmallimi. Era frynte ledhatare Lisi i gjërë mbante hije Mu si valë vrapimtare Malli i zemrës larg e shpie. (Când cu cântec, când cu toba Îşi revărsa sunetele. Adia un vânt mângâietor Iar stejarul umbrea Precum valul călător Dorul inimii departe - l ducea.) Dorul poetului transformă elementele peisajului într-o imagine onirică, ca un generator de energie. Dorul poate determina transformări de stări, de figuri, de mişcare. Sensibilitatea înscrisă în peisaj creează o sinteză subiectivă, un mod de a-l interpreta, schimbând adesea un decor într-o imagine lirică. Vântul care bate mângâietor anticipează sugestiv "bântuirea" dorului, vântul suflă şi răscoleşte natura, dorul răscoleşte sufletul omului. Dorul îl ţine pe poet într-o stare de reverie şi îl face să aspire mereu spre ceva. Cuvântul (dor), ca element pur formal ne introduce treptat în starea de dor şi apoi, mai mult decât atât, într-o structură psihologică personală, care nu poate fi decât structura psihologică a poetului. Conţinutul complex semnalat de cuvântul “mall” / “dor”, folosirea frecventă a oximoronului care relevă modul gândirii poetice justifică pe deplin frecvenţa folosirii cuvântului. Drept dovadă, la aceşti poeţi pare proiectarea dorului în textul poetic, în descrierea complexă a unei stări sufleteşti, în demersul de a depăşi limitele semantice ale cuvântului, dincolo de cele cunoscute. Poezia lui Asdren, de altfel o poezie cu note romantice, scrisă în întregime în afara ţării natale, mărturiseşte o încercare în scopul păstrării identităţii poeziei naţionale. Eforturile sale pentru a construi universul naţional prin motive naţionale, prin limba albaneză, prin pesonaje istorice sau contemporane din ţara lui, prin evocarea locurilor sau evenimentelor istorice de o semnificaţie majoră pentru identitatea naţională - el însuşi aflându-se departe de ţară - au făcut ca opera sa să fie elaborată pe temelia unui dor imens. La Asdren dorul apare în toate ipostazele specifice unui om dezrădăcinat. Imaginile rustice, ciobanul, coliba din munte, ciobăniţa, fluierul, pădurea, munţii noştri, fata şi flăcăul îndrăgostiţi sunt elementele unei lumi reconstruite.

8 9

9 0 . codrule. shkalla gjith’mermer. Po-po-po. (Paradokse) (Port în mine-un foc şi-un dor. În acest context. Kur me këngë. în textul poetic al lui Asdren este echivalent cu suferinţa din dragoste. Kam një mall që nuk më le. când ca un sentiment egal cu însăşi existenţa. dorul. Me shtylla të arta.Zëri i fyellit plot me mall. Ti si djalë mall më ke. în timp ce absenţa lui este înţeleasă când ca neputinţă de a trăi viaţa. . Falmi buzët. “mall”-ul este însăşi dragostea. or djalë. (Mă atrag aurii palate. când mai uşor.. Por dhe kasollja bukur stolisur. Când de tine. Më tepër e ndjej qysh malli i saj më merr.. Kam një mall për trim beqar. Cu scări de marmură înalte. po Eja pranë. şi chiar fiinţa iubită.. Doru-n inimă-mi palpită. më pushto. mi-aduc aminte Mă cuprinde-un dor fierbinte. dorul este înţeles când ca o dorinţă mistuitoare. Toba revarsă sunete de dor. De-un flăcău cutezător. S’kam as gjumë që të fle. când ca semn al singurătăţii şi claustrării.)) sau: (Imagini din cătun) Zili kam për pallate të shndritur. Kur ty pyll të shkoj ndër mend Më kap një mall të të shoh. Me një fyell lart në kodër. Inima arsă a unui voinic. în codru cu un fluier . (Glas de fluier plin de dor. . Zemra e djegur e një trimi.) Deseori. kur me lodër Derdhte tinguj përmallimi. Sus. Când aspru.. më dëfre. când ca aspiraţie pentru un viitor cu mai multă dragoste şi afecţiune. Kam një mall e kam një zjarr. Dar de căsuţa-mi frumos împodobită.

vor face ca în multe poezii poetul să-şi cânte tristeţea. (Vântul de munte bate adie Peste câmpiile înverzite. întristarea. De natură doru mă macină Stejari. el se instalează târziu în sufletul poetului fără a fi în stare să acţioneze: Të derdhet vreri. m’ep gjallim. Suferinţele vor fi pentru Asdren unul dintre imboldurile principale în creaţia sa. vai. meditaţiile în legătură cu viaţa şi moartea. Aflat în această stare dezolantă nici dorul nu-şi mai face efectul. Mall nate (Dorul de noapte).mi apasă. zemra të nxihet Si dridhen fletët. Po veç malli i asaj fytyre Ma zgjat jetën. Më ha malli për natyrë Lisa.Tu. flăcău cuprins de dor. plepa në largim. În poezia Malli im (Dorul meu). Asdren ne pune în faţă două semnificaţii. derdhin lotë. făcându-l să mediteze la marile probleme ontologice. Somnul mi . Să mă strângi în braţe! În volumul Vise şi lacrimi poetul distinge în sentimentul dorului mai multe momente. şi îI dă forţa de a trăi. dezolarea sufletească şi să se cufunde în meditaţii metafizice.. sugerând cititorului diferite conotaţii ale cuvântului.Mall i vonuar (Dorul întârziat). tratând probleme subtile de filozofie şi metafizică. văzute într-o paradigmă completă: Malli im (Dorul meu). Adapă-mă cu fraga buzelor. Tonul discursului se schimbă aici. paradoxurile. relevând dilemele ce îl însoţesc pas cu pas. izolarea. două ipostaze provocate de dor . Sufletul poetului este sensibil faţă de natură.. flăcăule.dorul de natură şi dorul de iubită. Mua malli porsi valë Ma mbush zemrën plot me zjarr. el descoperă o altă latură a existenţei umane. Dacă în poeziile patriotice se adresează contemporanilor cu ton patetic.îmi dă vigoare.l alungă. măi. altfel spus.. de revigorarea ei. El tinde către redarea multor aspecte ale acestui sentiment complex. lovirea de mecanismele lumii moderne. solitudinea.) Singurătatea. Dorul meu ca valul de foc Inima-mi aprinde. plopi în depărtare. dar dorul de dragoste îl regenerează. Era e malit fryn ngadalë Permbi fusha plot me bar. lipsa de comunicare consecinţe ale exilului . Dhe shpirtit helm sikur i shtrihet Sikur është natë e s’gdhihet dot. Malli i nënës (Dorul de mamă). îl bucură mişcarea vântului. Vino. 9 1 . deziluzionarea.. să dialogheze cu el însuşi. contradicţiile. În aceste poeme. aici tonul devine intim într-un monolog cât se poate de mohorât. Dorul sufletu . Dar dorul de acel chip Îmi dă viaţă.

sentimentul universal care alimentează fiinţa umană. motivul bucuriilor discrete. de asemenea. fie prin absenţa lui să influenţeze echilibrul poetului. Dorul este dragostea nemărginită. el este. Astfel.) (Priveşte cum se învârte lumea) 9 2 . altă dată se străduie să-l alunge. De aceea. sentimentul potenţial ce se naşte din provocările dragostei: Pa shih dhe dashuria nër mij’ kraharorë Pa pra rreh dhe endet qysh gaz e lot shpërthen.ntârzie. generatorul bucuriei şi al existenţei. În sufletu-mi otrava pătrunde E noapte şI zorile . (Shih si endet bota) (Priveşte iubirea în mii şi mii de piepturi Cum bate şi cutreieră bucurii şi lacrimi aducând. Câteodată îl cheamă pentru că îi lipseşte. Pe frunte sărută-mă cald Şi dorul meu sărman Din sufletu-mi alungă . Nër aqë syth q’i pjekin aq dashnorë Kur malli i zemrës çohet prej fundit që s’e gjen. aflat în fiecare inimă de îndrăgostit. fie prin prezenţa lui. mai ales când el se află în mijlocul naturii. -O.nvălmăşesc gândurile toate Sau dorul meu e -ntârziat Sau inima prea rău îmi bate) (Dorul întârziat) Dorul. apropie-te Când în pat stau întins Ca fata bunăoară. devine câteodată insuportabil pentru că durerea simţită creşte şi domină sufletul poetului. Sunt singur şi tare .ntristat Se . lună. cauzat de durerile dulci ale dragostei. acest însoţitor etern al sufletului său. Prezenţa lui face parte din fiinţa îndrăgostită. care îndurerează şi îmbolnăveşte. dar şi al dezamăgirilor şi tristeţii. Pe buzele a mii de-ndrăgostiţi Când dorul inimii se-nalţă din adânc. (Mall i vonuar) (Se varsă amarul în sufletul înnegrit Lăcrimând tremură frunzele.Jam vet’ e ndjehem i trishtuar Mejtimet s’redhin një nga një Munt malli i em ësht’ i vonuar Munt zemra s’reh si gjithënjë. el vrea să alunge dorul. Dorul este în stare.l!. El este indefinibil. (Dor de noapte) În alte situaţii.

Kronj. përenj edhe mburime Gjer kur çmallet trëndafili. firesc în aceste texte apare şi cuvântul çmall.) (Fluierul) sau: Flagë malli. unde dorul este ca o fiinţă paralelă cu eroul liric. desemnând o stare de detensionare după stările încărcate emoţional din cauza retrăirii intense a dorului. ca o descărcare psihologică sau ca o realizare a aspiraţilor. puterea lui interioară. Nër kujtime gjejmë shenjash Që të pikin lot trishtimi. Se vehten e kam bërë ujem.) (Viaţa îşi are sens) O altă ipostază interesantă apare în poezia Bohem (Boem). 9 3 . textul poetic fiind marcat de “dor” ca produs al acestuia. (Jeta s’është e kotë) (Flacăra dorului.ţi storc lacrimi de tristeţe Ce-ţi aduc întristare (Pârâiaşe şi izvoare Duc dorul dorul trăndafirul Şi în grai tainic povestesc Fiteşcare visul lui. Qesin fshehtas ligjërime Flet pas ëndrrës vet secili. conştiinţa însăşi (homo duplex): Jam e kam qënë bohem.. Qysh drit’e yllit mi reze hëne Me faqet e liqenit duk’ u çmallur. Bariu me ty në bjeshkët del e çmallet. (Fyelli) (Cum lumina stelei pe razele de lună Îşi implineşte dorul pe-a lacului oglindă. a dorinţei etc. noian de sentimente Şi dulci clipe de tandreţe Ce . grumbuj ndjenjash Rrahje çastesh mallëngjimi. ..Întrucât cuvântul “dor” în poezia lui Asdren apare în multe ipostaze. . ca o posibilă scăpare de durerea pricinuită de “dor”.. Sepse jam bërë vet ujem. Po pa pra kam qënë një bohem.. Jam e kam qënë bohem. Se ma ka dashur malli i em. Păstorul prin munţi cu tine-şi implineşte dorul.

ce-i însoţeşte pe amândoi toată viaţa. Me dëshirë nga dera po kqyron gjethin e thatë me mfshenim. Për ty mundohem.l priveşte Căci locul doru . În fiecare zi . prin care. când cu sensul de nostalgie.) Polivalenţa semantică a cuvântului la Asdren se relevă şi prin faptul că “dorul” apare de câteva ori în aceeaşi poezie. flij pa nji kujdes. Flij i qetuar. pe de o parte redă raportul afectiv dintre ei. când ca dragoste şi când ca dorinţă arzătoare. dăruind textului o valoare general simbolică. cu sensuri diferite. (Frori) În căsuţa cea modestă cântă fata cu dor nesfârşit Din prag priveşte cu drag Frunzişul rar şi veştejit. sensul unei iubiri eterne între mamă şi fiu şi invers. obţine şi sensul de nostalgie. për tyn’ e mjara vdes. flij. Engjëll’ i nënës. sensul unui nucleu "ce îşi face colivia în inima poetului". completează sentimentul şi adaugă alte nuanţe stilistice. Cuvântul “dor”.mbrăţişat . Atë përditë e përment se ay mallin i kujton. de aceea preferă cuvântul “dor”. Iubirea mamei se preschimbă într-un înger păzitor pentru poet şi pentru oricine. pe de altă parte. copë dhe thërime Për tyn’ o shpirt. E përunjët me zemrën vij të nxehtë 9 4 .I aminteşte Când flăcăul zâmbitor A . Kur djali buzëqeshur nd’atë vent me mall shpirti e përqafon. Zot i fuqive. Ati yn’i vërtetë Ty o Hyjlindëse Virgjërë Mari. Flij. Dar de ce am fost boem Ştiu eu şi dorul meu! Sunt şi am fost boem C-aşa a vrut dorul meu. C-aşa a vrut dorul meu.(Sunt şi am fost boem. Vasha qi e mallëshme po këndon nd’atë kasolle pa shënim. na ka ndënë mprim. Po ndeh krahun. ëngjëlli mpronjës po rri pranë Ay kurrë s’na le ndë fillërim. mall i zemrës sime. desigur. se pare că poetul nu este mulţumit de cuvântul dashuri (iubire) când vrea să exprime iubirea mamei pentru fiu.o cu dor. Poetul cântă acest sentiment universal cu ardoare. invocând mai ales figura Maicii Domnului. (Februarie) În poezia Malli i nënës (Dorul de mamă).

mi inima ! În poeniţa .Të kërkonj shpëtim. Dorul apare ca un sentiment latent de dragoste.aprinde dorul într . suflete. se koha shkon. (Dashuro) (Tare .i ajutor. Ndë lëndinë gjelbërore Këngë malli dëshëronj.nverzită 9 5 . më thonë Tyn’ o ëngjëll të adhuroj Tyn’ o ëngjëll të adhuronj. Mua zemra gjith më reh Brenda gjaku më valon. dor al inimii mele. (Dormi.) (Îndrăgosteşte-te) Fryj moj erë e prandverës Fry me mall me ëmbëlsi. prezent în fiecare şi în inima poetului. dormi. fiule. lumëri. Aşadar. că timpul zboară. Dormi.ţi uşor De tine am eu grijă.al nostru Tată bun. alături tu ai Un înger pazător necontenit El braţul întinde asupra . eu pot şi să mor. Fă să renască sufletul meu Şi mângâie . (Fli me nge) (Suflă vânt de primăvară Suflă cu dor. deci o dragoste potenţială pe care o aşteptăm să vină sau o stare iniţială în întâmpinarea unui sentiment mai adânc.) În textul poetic. Çelma zemrën përkëdhele Ngjallma shpirtin përsëri. Dormi liniştit. ndihmë. Ma ndes mallin më vë’re Dashuro. dorul desemnează o fază sufletescă precedentă a unei iubiri. ah.mi bate inima Sângele în mine fierbe Mi . Şi pentru tine. Şi tu Fecioară Maria. Tërë ndjenjat.o doară Iubeşte. născătoare de Dumnezeu! Umilă vin să te rog din suflet Dă .ţi Şi singuri nu ne lasă nicicând. care aşteaptă doar o scânteie ca să fie aprinsă. O Doamne Atotputernic şi . nu pregeta. fericire pruncului meu. somnul fie .

Sado forcë. N-am cum durerea s-o sting decât prin cântec. Duron shumë është si hekur. dorul nu se stinge. este persoana şi sentimentul ei în acelaşi timp. dobândind alte însuşiri. desemnând şi atitudinea afectivă faţă de el. Cu privire la acest fenomen. o. Când inima de doru îmi e rănită şi linişte nu am. semnificaţia cuvântului atinge noi conotaţii. Această postură amplifică starea de dor. o descărcare magică. S’më largojnë nga foleja T’atij zogu që e ndjej pranë. de altfel. forţa de seducţie a dragostei şi dragostea însăşi.Cântec de dor îmi doresc. precum am mai menţionat şi altă dată în poezia lui Asdren. Sau de când ceva mă întristează eu cânt! O durere când mă face să sufăr nu văd lumină de bucurie. Dorul alimentează actul orfic. În aceste ipostaze. autorul se va explica în poemul Këndoj (Cânt). îmi spune Pe tine. dorul zace în sufletul poetului. Căci nu ştiu unde eşti şi în ce stare Iar pace sufletul meu n . este acela al înstrăinării. Ambianţa înconjurătoare devine când şi când ostilă. Ashtu qenka zemra ime Kur ka mallin për të pjekur. Sa herë ty s’të kam në mendje Sa herë malli s’më përtrihet. Dorul devine mai puţin nimicitor prin diminuarea efectului asupra fiinţei. ci este etern. fuqi kanë Dhe gjëmimi dhe rrufeja. Një lot i nxehtë sysh më lihet. 9 6 . cauzat de dor. toată fiinţa. te iubesc.are. În imaginile lui Asdren. În alte cazuri. aşteptând semnale din exterior pentru a fi reactivat şi reînviat. acesta devenind singura modalitate de descărcare a tensiunii sufleteşti.) Un alt sentiment prezent în opera poetică lui Asdren. Kur di në ç’shtet je edhe në ç’gjendje Sa paqe shpirtit nuk’ më shtrihet! (Eu veşnic te port în minte Şi dorul de tine e proaspăt mereu! O lacrimă caldă pe obraji mei se prelinge. el se revitalizează mereu. îngeraş. (Dormi liniştit) Fiind o stare permanentă a omului. Ah. Durerea profundă poate fi atenuată doar prin creaţie. cum ar fi puteri supranaturale până la magice. “mall”i / Dorul apare în locul îndrăgostitului sau al îndrăgostitei. Sentimentul este general şi concret în acelaşi timp. relaţiile fireşti de integrare în acest mediu devin imposibile în timp ce se fac eforturi pentru stabilirea unor raporturi cu obiectul dorit care momentan se află departe.

De bucurie râde şi se înfierbântă Cu visuri de dor ea se îmbată. De rele şi de chinuri nici nu .S’njeh të liga. ëndra dashurije Lëndina lule shtruar ëndëro.i poţi vedea Când faţa . e ca fierul. s’njeh mundime! (Ndënë dritare) (Cât de puternice ar fi Şi tunetul şi fulgerul Nu mă pot înderpărta de colivia Acelei păsări pe care .i pasă) (Sub fereastră) Dat fiind faptul că Dorul se află într-un regim de absenţă. Rabdă mult. aceasta fiind reveria care poate salva dorul. Si veten shoqe s’pa (Bukuria) (Mai frumosă că ea nu e alta! Ochii ei nu .) 9 7 . Starea de dor în poezia lui Asdren îl plasează pe acesta într-o căutare şi încercare de recuperare a obiectului năzuit. Nu rareori. obiectul dorit este construit prin mijloacele imaginaţiei şi fanteziei. visuri de îndrăgostiţi Livada înflorită visează. M’e bukur as më s’ka! Ndë syt’ ajo si njihet Kur faqet sheh dhe hijet. Mai frumosă că ea nu e alta.dar corpul. Coroane de trandafiri pline de farmec O lume ce nu se vede Şi drumuri spre locuri pe care inima le doreşte. Astfel-i inima mea Când dorul vrea să-l întâlnească.) (Frumosul) Gjith’ ëndra malli.o simt aproape.şi ascunde. dorinţa de a restabili contacte cu acest obiect îl introduce pe poet în lumea onirică. Kurorë trëndafilash plot magjije Në botë të padukur udhët Nër vise zemra ku të të do. Lipsa căilor concrete spre obiectul dorit îl pune pe eroul liric în căutarea drumurilor ideale. (Gjumë të lehtë) (Visuri de dor. Visul poate înlocui absenţa. Prej gazit qesh e nxehet E me ëndrra malli dehet.

sau mai precis. E kur me mall më përqafon (Şi când cu dor mă îmbrăţişai). Nu voi sicriu bogat. Un exemplu care poate fi încadrat în zona dorului. solitudine şi dor vor îmbogăţi în mod evident poezia albaneză cu noi dimensiuni umane. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape. libertatea voinţei şi păcat.Bala. Poemele de tristeţe. Me fyell mallin po këndoj (Cu fluierul doru-mi cânt). 180 9 8 . ne-am oprit la câteva exemple dintre cele mai elocvente. pag. acesta din urmă . naţionale găsesc acelaşi spaţiu şi importanţă de reflectare ca şi îndoielile. de dragoste şi dor. Este interesant să adăugăm aici ceea ce a constatat şi cercetătoarea Lucia Djamo-Diaconiţă privitor la folosirea termenului “mall” la Asdren: "Acest termen apare fie în poezia naturii. să fie palpabilă. Për mezi me mall kur më shtrëngoje (De mijloc cu dor când mă strângeai).(Somn uşor) Dacă cercetătorii operei lui Asdren au observat o duplicitate a operei şi personalităţii lui poetice . Nu-mi trebuie flamuri. vedeniilor vagi. 180 ibidem. sentimentelor labirintice şi celor fragile. în studiul său despre raporturile literare româno-albaneze. contradicţiile. poetul s-a aflat într-un proces de autoreflectare. cuvântul “mall” ca atare îl întâlnim şi în sintagmele cele mai obişnuite din literatura albaneză: Me mall shpirti më përqafon (Cu dorul sufletului mă îmbrăţişează). În încercarea noastră pentru a aduce cititorului exemple şi probe în susţinerea ideii că sentimentul şi cuvântul “mall” la acest poet ocupă un loc însemnat. sentimentul şi cuvântul “mall” / “dor” vor fi supuse unor refaceri şi prelucrări. Edhe bilbilët me mall këndonin (Şi privighetorile cântau cu dor) etc. Pe’ ntinsele ape Să am un cer senin. În acest proces. când vorbeşte despre concordanţele şi influenţele posibile ale literaturii române asupra creaţiei lui Asdren aduce exemple din poezia patriotică şi mai puţin din cea lirică. disperarea. cele două voci parcurgând întreaga operă reprezintă cele două laturi ale sufletului. paradoxurile sufleteşti. Poezia la Asdren înseamnă de fapt viaţa lui. Preocupările lui majore cum ar fi cele politice. de retorica şi propaganda publicistică a poeziei anterioare. fie în poezia patriotică. Sa mall ndjej e sa dëshirë (Ce dor simt şi câtă dorinţă)." Un alt cercetător. motivele distanţându-se.sentimentul dorului îl găsim cu precădere în poezia meditativă. 109. înţeleasă pentru cititorul său. la Asdren. fie în aceea a dragostei. suflet şi eternitate. dorul cu tot spectrul semantic şi caracterul contradictoriu. pasiunilor latente erotice. misterului şi magiei pe o bază lingvistică ce lărgeşte simţitor hotarele limbajului poetic existent până atunci în literatura albaneză. de altfel. este poezia lui Eminescu "Mai am un singur dor" şi poezia lui Asdren "Dorinţa mea". În acest grup de poezii.partea patriotică şi patetică şi partea meditativo-pesimistă . Poezia tinde să facă simţită lumea intimă a sa. în încercarea de a găsi răspunsul la unele întrebări legate de viaţă. În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării. V.cuceritorul atotputernic al sufletului său condamnat la exil şi al operei sale poetice. o sensibilitate de tip nou care va pătrunde în poezia albaneză împreună cu noile forme de exprimare. Autorul izbuteşte să dea formă visului. me mall hidhte sytë ta vështronte (cu dor îşi arunca privirea s-o vadă). Plot mall e dashuri (Plin de dor şi dragoste). dobândind o gamă largă de sensibilitate. care este o adaptare a sus-menţionatei poezii a romanticului român: Mai am un singur dor. Asdren este un poet sincer cu el însuşi. relevant pentru problema pe care o discutăm. aşadar.

poetul ne introduce într-un mediu specific albanez: Pylli. Kryet unjur gjer në bres. Kur të vdes.Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. ku bën hije. Se s’kam punë me të marrët. Şi nime’n urma mea Nu-mi plângă la creştet. Era e malit ku s’pushon. Ci eu voi fi pământ În singurătate .. Më largoni nga të qarët. O să-mi zâmbească iar. kur të mbaronj Të ma bëni varrin mua Që të çlodhem. Păstrând aceaşi stare afectivă. shokë. ku po bije. si kërkonj. Udhëtari ku qëndron Ku bariu rri i gëzuar 9 9 . Atje.. Afër pyllit plot me lis. De-asupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. Që nuk dinë ç’është qetim. Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. atje dua. lotë janë: Pikat vese në mëngjes. Ku me rradhë zogjtë rinë. Që nër varret s’ka pushim. Ku qetimi mbretëron. Pătrunză talanga Al serii rece vânt. Va geme de patemi Al mării aspru cânt. Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Kur vjollca qan me nj’anë. prozhmi. M’or troieni cu drag Aduceri aminte.mi. Luceferi ce răsar Din umbră de cetini Fiindu-mi prietini. Dhe mburimi murmuris. Vaj për mua. Lule e bukur. Majë kodrës në lëndinë. Cum n’oi mai fi pribeag De-atunci înainte. Pe când cu zgomot cad Izvoarele’ într’una. Pranë ujit të kulluar.

şi înclină capul.zână inspirate Sufletu . pag 25.n zori Şi când violetele .Me mall zemre po këndon.. luna etc. ideea liniştii în natură şi participarea elementelor naturii marea. Şi plâng discret. În poieniţa.mi încântate. 181 Vehbi Bala. Lăngă apa limpede Unde călătorul se opreşte Şi unde cu dor doineşte Fericit păstorul Acolo .. alinându-i durerile. Acolo.mi doresc mormântul Liniştit. Lăsându-i capul jos.o pot găsi Bocete de . apa lină. Të më qajnë me këndim Që u ka folur nymfa zanë. Putem observa cuvintele lui Asdren care coincid cu cele ale lui Eminescu precum: korije-codru etc. 1 0 0 . izvorul. pe deluşorul Unde se . Şi cânturi blânde. Nu vreau vaiet şi de Pluton.. acolo aş vrea Când nu voi fi Să-mi săpaţi mormântul. Lacrimi pentru mine sunt Boabele de rouă . Şi pacea dorită s . În codrul de stejari. Lidhjet letrare.. Însuşi titlul Dëshira ime (Dorinţa mea) este semnificativ în acest sens.în realizarea acestei linişti cosmogonice ce dăruieşte pace sufletului poetului. Këto dua varrit pranë. dragilor. 181 În codrul umbros. Este uşor de observat încă din titlul poeziei lui Eminescu Mai am un singur dor nuanţa de dorinţă a cuvântului “dor”. S’kam dëshirë për vajtime Por lar Pllutonit të jem.. . Ndaj Olympi nër kthjellime. Ce liniştea nu preţuiesc. N . Të zbavitni shpirtin tim. cât mai departe să fiu De mândrul Olimp să fie aproape Sufletul meu.adună păsărele Îi murmură izvorul.nmormântare Pe aproape nu primesc. Unde liniştea domneşte. De nimfa . unde floari se mlădiază Şi vântul se conteneşte.am de a face cu nebunii. Shpirtin tim dua ta kem.

dar în nici un caz ca voluptate. din cele mai surprinzătoare. Poezia nu totdeauna este egală cu cuvintele. ea este exprimată prin transfigurări filozofice şi estetice. ca un principiu universal al existenţei. fie ca dorinţă. Dorul reprezintă una din figurile-cheie ale poeziei acestui autor. Malli në poezinë shqiptare. Cercetătorul A.Asdren putea să-şi intituleze poezia Dëshira ime prin Malli im (Dorul meu) fără a modifica nimic din semnificaţia ei. nu poate fi confundată cu instinctul. ci este egală cu sugerările/sugestiile pe care ele le fac. . Se presupune că în toate cosmogoniile vechi. deseori neclare. migrare spirituală. În afara celor trei ipostaze generale ale DORULUI. acest cuvânt. observăm câteodată noi ipostaze. Dorinţa. plin de-aşteptare. cu atmosfera lirică pe care o sugerează. Însă. mai bine zis. În general. dorinţa naşte dragostea.pag. pe care în poezia lui Poradeci le întâlnim des. deopotrivă. 2)Dorul n paradigma poetic lasgushian (Malli / Dorul . Dhemb malli-i-djegur-durim-plot. la Asdren. exemplul cel mai complicat şi totodată cel mai interesant în reflectarea sentimentului dorului în întreaga lexematică a cuvântului rămâne poetul L. ]n Donkishoti zbret në Shqipëri. dar şi moartea (la Eminescu citim: M-a prins un dor de moarte). Poradeci. rumune etj. Poate voluptatea va fi exprimată prin sintagma. viziune asupra vieii) Fără îndoială. Acest “dor” nu este numai al trecutului. Dorinţa. 182 182 Aurel Plasari. ci şi al dorinţelor şi aspiraţiilor. 1 0 1 . dorinţa constituie prima etapă a creării universului. Plasari va remarca în studiul său: "Desigur. într-o anumită ipostaziere în poezia lui Eminescu este “dor”. Este acest concept fundamental al marelui poet român care nu-şi poate imagina realitatea umană fără dorinţe. punându-se în ipostaza dorinţei. Tiranë 1989. nefiind o nostalgie. Un merit în analizarea fenomenului îi revine lui Sabri Hamiti. ci şi prin perifrazare. care observă: "Dorul. când ca aspiraţie. Formele de structurare a dorinţei la aceşti doi poeţi sunt variate şi corespund în cea mai mare parte a cazurilor. Poradeci. acest cuvânt îl pune pe cititor în faţa unei zone ermetice. dificil de a fi explicate nu numai prin sinonimie. cel mai sinuos exemplu în poezia albaneză referitor la folosirea DORULUI este L. pentru că poetul cântă iubirea. aspiraţia. Doare dorul ars. aspirând mereu la crearea unei figuri discrete. Cercetătorii albanezi au dat atenţie valorii aparte a cuvântului şi sentimentului. În toată poezia lui Poradeci. aşezat în contexte diferite primeşte valori conotative variate.Astfel ajungem la cântecul iubirii ca un sentiment al îndepărtării. el se întinde în ambele direcţii posedând o puternică forţă evocativă.144 -145. fie ca dorinţă arzătoare. atât de frecventă în poezia sa de dragoste. ajungem la depărtare şi reveria dorului.cuvânt. dacă la Eminescu cuvântul “dor”. se îndreptă spre viitor. îi va impune lui Asdren o încercare poetică similară cu cea eminesciană. rom." În toată paradigma sa. Dorul este însăşi dorinţa. Mall i zjarrtë (Dor Înflăcărat): alb. Dorinţa.

(Të ritë-e viteve të mi) Tinereţea anilor mei mi-a purtat norocul de la un ţărm la altul. mai ales în aceea de dragoste. nostalgia. Din această cauză. Îndepărtarea de atmosfera cântecului său poetic. este exprimată de poet ca o migrare sufletească. Evadarea are două direcţii: în spaţiu şi în timp. tinde către esenţa lui autentică naţională şi nu este întâmplător faptul că scrie într-o albaneză senină căreia îi dăruieşte valori şi subtilităţi lingvistice pe care această limbă le poseda numai potenţial. nu vine (Nga pik’ e largësirës të shoh me shpirt të vrarë (De departe te privesc cu sufletul rănit). pune la îndoială identitatea etnică. Dorul în această poezie. Rilindja. în poezia lui întâlnim şi Dorul . Të ritë-e viteve të mi M’a fruri fati zall më zall. ca temă a migrării sufleteşti. pag. ca o durere nesfârşită. Toate semnele lingvistice care desemnează timpul şi spaţiul sunt trecute prin filtrul dorului. Aceasta este evadarea poetului care-i dă posibilitatea de a-i comunica receptorului esenţa lui. poetul va lua în considerare toate valorile naţionale create până atunci şi va încerca să creeze un univers al dorului. poetul îi cântă iubitei de departe.figură.. mai ales. 62.“ Pornind de la toate posibilităţile latente pe care i le oferă cuvântul albanez “mall”.Poradeci preferă. ontologia lui.Dar. Şi în contextul acestei teme. 1978. fapt pentru care a căpătat renumele de poet al dorului. De aceea. Përmbyten me mall në mërgim.) (Adio) Este un dor. I ngrysur mjerimesh pa anë Vdes Yll’i të riturit t’im. care. departe de patrie. a simţit gravitatea versului: Partir. proiectată în text. pornind de la miza sa specifică de a construi o viziune personală. dar şi a durerii. s-a constatat încă demult că Poradeci. mourir un peu. Dorul care izvorăşte din spaţiu a luat forma exilului îndelungat din perioada tinereţii. Pe bună dreptate. ce are ca rezultat asimilarea şi înstrăinarea.. răbdării. mai mult decât orice. este o încercare de autoidentificare de la distanţă. trecutul îndepărtat.. trăieşte într-un cronotop specific. “mall”i primeşte valoarea conotativă a nostalgiei.temă. alături de “dor” . orice poezie de genul acesta (de dragoste). Ea lipseşte. mai mult decât oricare alt poet albanez. În acest context.. Prishtina. Mâhnit de amaruri fără sfârşit Se stinge Steaua tinereţii mele. dorinţei apropierii de o altă fiinţă. (Lamtumirë) (Dar cântecele ce s-au dus şi nu mai sunt. În susţinerea acestei idei ne ajută cercetarea psiho183 Sabri Hamiti: Vdekja e nositit (parathënie). (Tinereţea anilor mei) Pra këngët që vanë-e më s’janë. 183 1 0 2 . aceea a unei realităţi imaginare. L. se adresează etnogenezei lui. În exil se împodobesc cu un văl de dor.

acesta rămâne un statut transreal. cu o lipsă de natură ontologică. Evocat în mod obsesiv. dar şi diferenţierea pe două nivele de mentalitate şi. De exemplu. care la început este cel binecunoscut. cu un văl . tu. este un drum ideal.este transformat dintr-o stare subiectivă într-un obiect liric. Concepută sub forma unui dialog între mamă şi fiu.cum însuşi poetul avea să se exprime: stolisen me mall në mërgim (în exil se împodobesc cu un văl de dor). poezia tinde către o structură bine definită. cu o absenţă a dimensiunii metafizice. Fie şi ca urmare a subconştientului. desigur. mama şi fiul. De altfel.. ilustrează nu numai cele două trepte de vârstă. visule / Şi imaginea mi se pare un basm / Dar cântecele nu se mai aud / Orizont infinit / Lume visată / Dar cântecele care nu se mai aud / Se împodobesc cu dor în exil / Unde sunt visele. Dificultatea intervine atunci când vrem să descoperim şi să identificăm cauza acestei stări de spirit proiectate in text. eul poetic le retrăieşte vag. sensul cuvântului “dor”. Cele două ipostaze ale umanului. 1 0 3 . De exemplu. cu o insuficienţă a vieţii.. în poezia "Malli i vjershëtorit" (Dorul stihuitorului). -Fluturova zall më zall Posi zog me yll në ballë. putem admite că avem de a face cu o nelinişte sufletească. un efect stilistic marcant. imaginile nu sunt clare. Cântâreţ cu glas desfătător: Oh! steaua era dorul! Era doru tău viu. ca o insuficienţă a vieţii ce aduce ca urmare neliniştea şi pierderea echilibrului interior. / Cu ochii tăi somnoroşi / Te-ai pierdut cu totul în ceaţă / Umbra somnului fără sfârşit / Vino. obiectele poetice sunt percepute şi tratate de pe această poziţie psihoanalitică. acoperirea obiectelor cu vălul de ceaţă e preferat de poet sub aspectul stilistic. Contururile obiectului absent devin mai puţin clare. Învăluită cu dor. ca aparţinând lumii onirice: Te simt ca prin ceaţă. unde sunt / În vis. viaţa este proiectată în text ca o călătorie a cunoaşterii. Această stare onirică aduce. către o formă de organizare şi o unitate ideatică.manifestare şi consecinţă a absenţei . ipostazele următoare prezintă trecutul într-o lumină vagă. inclusiv de cei ai poeziei lui Poradeci. a) Dorul – absenţa. Căutarea acestor valori urmăreşte un drum care. semnificativ şi explicabil din punct de vedere al interpretării textului poetic. se ermetizează în final. călătorie ce poate fi realizată numai prin drumul nesfârşit al dorului. Simţim în text şi retrăim dorul ca o consecinţă. ele se acoperă cu o ceaţă vizuală. Starea de dor ca o stare lirică sugerează o căutare a valorilor care lipsesc. în majoritatea cazurilor.analitică şi textuală a acestor poezii. cum am arătat mai sus printr-o serie de exemple. ca urmare. drumul În toate definiţiile cuvântului “mall” / “dor” date de cercetătorii albanezi şi români. două roluri: cel care a plecat şi cea care aşteaptă. El este între vis şi realitate. drum opus celui fizic. în acest context. chiar dacă semantica generală este foarte clară. Din aceste performanţe lingvistice reiese statutul eului poetic. dorul este conceput ca absenţă. fără să înţelegem bine cauza. Këngëtor me zë që çmall: Popo! ylli ç’ishte mall! Ç’ishte malli yt i gjallë! (Am zburat din ţărm în ţărm Pasăre cu stea în frunte. Absenţa îşi pierde caracterul concret în situaţia în care Dorul . Este evocat în poezia lasgushiană un drum al dorului.în viaţă / Timp îndepărtat al dorului nostru etc. O altă imagine poetică legată de starea de dor este aceea a drumului ca simbol al pornirii şi căutării.

(Freamătă şi nu mai poate îndura Jalea dureroasă Acest dor străbate deşertul Suflă în pustie........sufletul este într-o intensitate activă.......... (Malli) (Dor! O.. .. fluid....... aşa cum este dragostea. unde mişcarea este între cea a mersului şi cea a zborului vântului.. În acest context putem ilustra ideea cu poezia Që larg (De departe): Dridhet ndaj më s’po duron Brengun e pahirë Këtë mall që fryn e shkon Nëpër shkretëtirë......... Existenţa imperfectă supusă regimului absenţei este caracterizată de căutări şi aşteptări zadarnice. . în ipostazele de mai sus................... Mall që len nga perëndon: Len e vjen e zjen e bren. Dorul ce răsare din asfinţit: Se naşte. Viteza mişcării ideale este diferită de mişcarea fizică.......... Lumea sentimentelor şi ideilor este mai extinsă decât lumea reală. Vjen e shkon e prapë vjen.......... Drumul parcurs de spirit are o ordine inversă (Dorul ce răsare din asfinţit).... .................... care macină inima preschimbând-o într-un pustiu..... se zbuciumă şi vine Şi dor cu dor nu se-ntâlneşte).. Toate aceste încercări nu reuşesc să restituie echilibrul pierdut al eroului liric....fizic .. (Dorul) În versurile de mai sus......... drept pentru care drumul concret nu-l încape pe cel al dorului şi ideilor........ de tentative pentru a ieşi din starea de angoasă.. mistuie . Vine.. ......... Această nepotrivire între ordinea obiectivă a lumii şi ordinea subiectivă.... ce tot vii şi te tot duci!. drumul ideal al aspiraţiilor capătă trăsături cosmice şi intră în ordinul cosmic....... dorule....... Consecinţele absenţei iau dimensiuni cosmice şi în poezia "Vallja e yjeve" 1 0 4 ..... într-un cronotop specific... Absenţa este cauza adevărată a dorului... o necesitate a existenţei umane care este legată de o experienţă fundamentală.mişcări ciclice neîntrerupte şi universale............ Intensitatea retrăirii sentimentului arde.. este o constantă eternă. Mall o mall që vjen e shkon!.. de data aceasta printr-o orizontalitate nemărginită....Opoziţia dintre drumul pământesc ............) Primul vers din strofa a doua "Shkretëtir’ e shpirtit" (Deşert al sufletului) demonstrează caracterul drumului spiritual şi ideal.. Dorul..şi drumul ideal al dorului survine din antiteza între ideal şi real........... unde direcţia dorului este fără coordonate.... între cea care se doreşte şi cea care poate fi realizată devine cauza căutărilor şi eforturilor pentru restabilirea echilibrului pierdut... se duce şi tot vine.......... nedeterminat. starea insuficientă este urmare a acestei mişcări cosmice .. Malli mallin më s’e gjen.... Aşa se configurează dorul lasgushian.. pricina drumului căutărilor....

dorinţă. Căci de dorul (încă) neaflat. Capacitatea de a distruge eroul liric sau de a afecta viaţa.aprinse ca tăciunii. Pentru convingerea filozofică hindusă. Din haos s-au zămislit. Echilibrul este de data aceasta de ordin universal.. . E mall’ i zemrës së plasur Më psherëtin sa vjen më rrallë. Aşa cum este acceptat de către critici. (Cu cât dorinţa este mai indefinită Cu atât mai mult îl mistue. Yjtë e ndezur si fëngjill.. deseori.) Cercetătorul A. acesta este un fapt firesc.(Dansul stelelor). Dorul este identificat cu boala. Tremură tot universul. (Stele . cuvântul “mall” “dor” marchează o energie primordială care a dat naştere existenţei umane. Eminescu în Scrisoarea I şi Poradeci în Dansul stelelor.. dovedesc în mod convingător că puterea care constituie primum movens în cosmogonia eminesciană şi lasgushiană. Ea nu este localizată.mişcarea punctului primordial .. Blaga definea acestă ipostază prin sintagma sugestivă "boală cosmică". Dridhet gjithë hapësira. Sa më pak e shëmbëllen Aq më shumë . echilibrul psihic. Prej mosgjëje zunë fill. filozofiei vedelor. voluptate. 184 b) Dor – suferinţă.e djeg dëshira. Pline de viaţă şi de dor fierbinte). L. Ce se-nvârtesc perechi-perechi. în albaneză mall i paanë (dor nemărginit) ca principiu primar spiritual" . stare de veghe În textul poetic lasgushian.este forma manifestării bolii sufleteşti. de altfel. . aceste poezii sunt scrise în spiritul filozofiei indiene. poate pentru că durerea se răspândeşte peste limitele fizice ale fiinţei. Plot me jetë-e-me-mall të valë. a unei dorinţe reţinute de a copia existenţa. Plasari scrie: "Interpretările pe care comentatorii serioşi ai Rigvedelor le dau momentului genezei (spre deosebire de alte interpretări subiective).. sens întâlnit şi în poezia orală.este kama. întrucât creaţia nu poate fi înţeleasă decât ca o explozie a unei întinderi spirituale cu puteri cosmice. Dhe’ahere ndjej se më je qasur E dhembshurisht më puth në ballë. boală. arată această ipostază a dorului. Este cazul în care cercetătorii au semnalat paralela Poradeci -Eminescu în ceea ce priveşte folosirea cuvântului “dor”. dragoste. (Eja motër) 184 Aurel Plasari. pe care amândoi poeţii o cunoşteau bine. ci evazivă şi "eterică". ontologia. Pa nga malli që s’e gjen. Që vërtiten palë-palë.. pag 151 1 0 5 .

de vegherea dorului. atunci când este prezent. (Më zu një mall dhe sot) (M-a cuprins şi azi un dor. ca un lăstar. Iubita-i departe. o face imposibilă din cauza retrăirii intense a lui. o Doamne! Iar eu mă mistui.) (Vino. Doamne. Si vate-e lashë dot Aq zemër-letë! M’a sill ti vashën Zot. iubito) Më zu një mall dhe sot. Një dhembje-e fshehtë. nu mai puţin absenţa lui melancolizează 1 0 6 . semnalând. aşa cum am observat în poezia orală albaneză şi română şi în creaţia lui Asdren. O durere tainică. Që digjem vetë. Aşa cum am menţionat în altă ordine de idei. În întreaga poezie lasgushiană.) (M-a cuprins un dor) Starea de dor este asociată cu o stare deosebită de veghe caracterizată de urmărirea spontană a dorului. Dorul are o structură contradictorie şi câteodată paradoxală. Cum am putut să-o las Cu inima-mi uşuratică! Adu-mi. o nouă concepţie asupra timpului. iubita înapoi. aşadar. ard. Săgeată de fulger:) (Kamadeva) Evident că subiectul liric îşi păstrează această stare. până la boală. în alte contexte aparee ca sursă a vieţii şi existenţei. Si fill rrufeje: (Kamadeva) (Cu dorul de veghe Păşesc în urma ta. Că mă mistui. Dacă sentimentul. Ri vasha largë-o Zot. deoarece existenţa lui este legată de prezenţa dorului. Apari. afectează viaţa. Me mallim përgjimtar Bëj hap pas teje.(Şi de-atunci te simt aproape Şi mă săruţi cu patimă pe frunte. ard. Dorul atinge ipostazele unei mari dureri. o intrare în timpul cosmic şi ieşirea din timpul terestru. Şi dorul inimii sfâşiate Îmi geme din ce în ce mai rar. Që digjem vetë. o învingere a spiritului. O. Ti shfaqesh fill llastar.

(Syt’ e varfëruar) ( Dorul inimii mele. Singurătatea. detaşării de viaţă. năzuind cunoaşterea temeinică a realului. Altfel spus. Një fshehtësi plot llaftariPlot ëmbëlsi vrerore. care se reprezintă plin de contradicţii logice. cu acel dor al tău.un cântec necântat şi un plânset neplâns. când inima e lovită de dor. suferinţa. Ah. Versurile de mai sus arată cum două stări contradictorii se contopesc într-o unică trăire.“dor” -. în suflet ascuns. Semnificaţia cuvântului “MALL” . conturând imposibilul: një këngë e pa kënduar me një vaj të pavajtuar . Ah. (Ah me-atë mall që më ke ti) (Ah. cu acel dor al tău) Dorul lasgushian este mereu multidimensional. dorinţa. nostalgia apar plăsmuite într-un singur cuvânt . deseori. inabordabile. perturbă procesul comunicării. Prin "definiţiile poetice". Moj zemërzën m’a more: Gëzon e qan në fshehtësi. Ah. şi prin convieţuirea ipostazelor opuse .“DOR” se îndreaptă de la sine înspre ceva liric în esenţă. me-atë mall që më ke ti Moj zemërzën ma more. precum starea de dor. situaţie ce poate să o accepte doar dorul Këngë a vaj bashkuar (Cântec şi plânset împreună). de altfel. Paradoxul. dulcele se contopeşte cu jalea. În valorile filozofice ale operei lasgushiene va ocupa un loc aparte preocuparea continuă în căutarea misterelor neinfinite ale lumii. me-atë mall që më ke ti. cu acel dor al tău. plânset neplâns: Ca flacăra focului. singurătăţii. (Ah. însă. ca un cuvânt policromatic şi atotcuprinzător sau ca un cuvânt ce uneşte termeni opuşi. merge şi mai departe.viaţa. O taină plină de groazăDureros de dulce. el se alătură tainei şi apare învelit în mister. cu acel dor al tău.) (Ochi săraci) Ah. Tu inima mi-ai răpit-o. dorul pătrunde în zonele imposibilului. poetul demonstrează caracterul complicat al dorului. absenţa. Acest necunoscut 1 0 7 .într-o uriaşă dilatare a simţirii. Esenţa obiectelor. este redusă la acest concept fundamental. me atë mall që më ke ti. Absenţa dorului devine sinonimul izolării. Ah. Inima mi-ai răpit-o: Se bucură şi plânge în taină. cântec şi plânset împreună: Cântec necântat.convieţuire paradoxală -. Aşadar. Mall’i zemrës sime: këngë-e-vaj-bashkuar: Këngë-e-pakënduar: vaj-i-pavajtuar: Posi shpuz’e zjarrit nënë gji mbuluar. părăsirea. ce nu pot fi verificate.

simţit ca lipsă a echilibrului vieţii. stă focul. paradoxale: gëzon e qan në fshehtësi (se bucură şi plânge în taină). de obicei. ajutat fiind de efectele celorlalte cuvinte învelite de mister. asupra fenomenelor inexplicabile ale lumii. de ţara de naştere. cultivată în întreaga poezie modernă. o distanţare de obiectul dorit. Pe L. Dorul.dorinţă intensivă şi insistentă -. în timp ce drama nesfârşitelor întrebări preschimbă acest lirism într-un lirism al cunoaşterii.aceasta fiind plecarea din orizontul cunoscut .foc şi apă -. dar şi modul contradictoriu al trăirii şi al efectelor care se exclud în mod reciproc. Poradeci. cuprinzând aici şi cuvântul “dor”. 1 0 8 . apărute sub diferite forme de la Baudelaire încoace. cu propriile atribuţii semantice. Plânsul apare în ipostaza lacrimii (apa). În opera sa poetică ideea misterului şi tainei exprimă o formă a atitudinii lirice şi metafizice. Aspiraţia către mister menţine sufletul poetului într-o tensiune dramatică. misterul şi taina. Când . zonă pe care poetic şi în mod metafizic Lasgush Poradeci o numeşte fshehtësi (taină. nopţi pline de vise! Cum vă îmbrăţişează sărmana Această mare a unei lacrimi! (Adio) c) Mall-ul / Dorul – înstrăinarea (În ţara mea mă simt străin) În poezia lasgushiană. Poetul meditează asupra experienţei transcendentale. ci relaţia solitudine .însă.iraţional sau araţional este o realitate ale cărei limite se află în zona în care inteligenţa poate opera doar în mod intuitiv. Urmarea cea mai frecventă a dorului este plânsul. nu l-a preocupat numai raportul solitudine . este de aşteptat ca şi efectele pe care le produce să fie opuse. la fel ca pe ceilalţi poeţi romantici. căpătând un caracter profund metafizic. voi zile ale dorului plin de foc! O. putem analiza şi alte situaţii ce asociază boala. ca semn al suferinţei. ci poate fi cauzat de o despărţire. Întrucât structura lui este compusă din elemente opuse. alături de care. De fapt. voi. de patria. Aaceastă taină este zguduitoare şi poate fi descompusă la rândul ei în elemente opuse: plot ëmbëlsi vrerore (dureros de dulce / plin de dulceaţă dureroasă). exprimă relaţiile cu universul. cu sugestiile impuse de nivelul semnificaţiei textului. amplificând dorul.suflet. mister). la Poradeci preia forma naturii poetice ca scop estetic. Cititorii operei poetice lui Poradeci observă imediat frecvenţa şi conotaţiile cuvântului “fshehtësi”. lucrurile se schimbă. Ideea metafizică a tainei este aceea care şi-a găsit cea mai vibrantă rezonanţă în textul poetic. de familia. asupra orizontului enigmelor inpenetrabile.plecare ce dă naştere fenomenului de a te simţi străin cu tine însuţi. poate fi nu numai ipostaziere a dorinţei .societate. Această stare de dor este asociată cu un alt motiv liric . Reluând în discuţie metafora bolii. Asocierea principiilor opuse devine nu numai o modalitate pentru a arăta natura dorului . Ju ditët e mallit prej flake! Ju netët me ëndrra plot! Sesi m’ju pushton varfanjake Ky det i një sumbulle lot!(Lamtumirë) (O.înstrăinarea . a unei aspiraţii obsesive. de peisajele familiale şi mai ales de iubită . adică solitudine -lume interioară.o dislocare de mediul vital. o asociere de elemente materiale opuse: focul şi apa. La toate nivelele textului şi metatextului poezia tinde spre întruchiparea tainei şi misterului. singurătatea este impusă omului. Sentimentul înstrăinării este retrăit intens de poet.

Şi de atâta dor tot sufăr...... separarea... iubito... o. premisele 1 0 9 ...fapt ce îi cauzează dor şi suferinţă .... Cu adevărat să ştii ce mult te-am iubit. Në vendin tim.. ca migrare spirituală... deci.. înstrăinarea poate fi cauzată nu numai de distanţa fizică ce implică naşterea dorului.... Ta dish sesa’asht’ i valë ky mall që po më tret. simţită ca o stare dramatică....... trăită ca o mutilare: Që sot... şi nu mai zâmbi... buzën. iubita... Ea tinde să ia locul mediului vital care momentan se află departe. (În ţara mea... M’ sill ti vashën..o înstrăinare în ţara sa... një vend i huaj më ka thërritur pas: Venite. Që kaq po vuaj. adu-mi... este diminuată de “dor”..) Se poate vorbi.... Doamne. În poezia lasgushiană.. dar şi a încrederii că există o cale de salvare în lumea dorului.Smulgerea din mediul social .cea mai mare suferinţă este înstrăinarea . ceea ce pricinueşte dor şi durere este înstrăinarea într-o altă ipostază nemaiîntâlnită: înstrăinarea în ţara sa. el nu realizează întâlnirea cu iubita lui . Am să te strâng le piept cu-o nouă vrajă. Aflat în ţara lui.. motër...... Dorul devine un mijloc de legătură supremă. însă... amândoi aflându-se aproape unul de altul. o ţară străină mă cheamă înapoi: Întristează-te.. Do të pushtoj nër krahë me një magji të re..... restabilirea unităţii perturbate. (Rămâi cu bine) Aşa cum se întâmplă într-un număr mare de poezii... .. De altfel.. În poezia Më zu një mall (M-a cuprins un dor)... şi de sentimentul dorului generat nu de cunoscute.... poetul îşi cântă aspiraţia de comunicare ca modalitate de restabilire a unui contact întrerupt. Să ştii ce dor fierbinte mă macină. o Zot. e mos e bëj me gaz. care asigură apropierea.... Prin intermediul stării de dor se încercă o restabilire a comunicării cu trecutul îndepărtat prin mesagerul “dor”........geografic nelinişteşte până şi spiritele cele mai puternice.. (Rri me shëndet) (De azi............ înstrăinarea izvorăşte în mare parte din raporturile erotice. Acest ţesut liric se preschimbă într-o metaforă prelungită a nostalgiei şi dorinţei. al relaţiilor neîmplinite de dragoste.. Tentativa de apropiere aparţine iubiţilor...... iar poezia devine remediu de vindecare............ apare ca efect al iubirii. Sesa m’u pate dhembshur ta dish me të vërtet. Te rog.. ci şi de nerealizarea întâlnirii cu iubita.. Doamne.... Înstrăinarea se naşte din cauza dorului.. Înstrăinarea. Jam vetë-i huaj.. .... La Poradeci. cel puţin la nivel ideal.... În poeziile în care dorul apare ca o consecinţă a înstrăinării este acuzată tocmai îndepărtarea.. Eu însumi sunt străin....... Dorul însoţit de înstrăinare are un efect de suprimare a distanţei fizice.

De la sursă a vieţii (Vallja e yjeve . o mall. Për të-dytë-herë. Pentru a doua oară. Absenţa este aici fiziologică. Më pe me shpirt të llaftaruar. Deseori. plot me mall. Este o bucurie-durere indispensabilă.) (Cât se întinde valul) În cazul când nu avem de a face cu nici o distanţă fizică. Po me t’u ndarë vet e vet Më s’kishim turp që s’kishte fjalë.Dansul stelelor) devine aspiraţia pentru recrearea lumii. Ca marea venind cu valuri. Përplasem si tallaz. Ti s’vjen. motër. este însăşi viaţa. voluptatea se învârt pe orbita dorului. ci şi inexistenţă. În versurile următoare ale acestei poezii dorul creşte. tu nu vii. În această poezie. unirea nu este de ordin ideal. iar cuvântul “dor” în versurile de mai sus are mai mult sensul de voluptate. plin de mistere şi de dorinţe arzătoare şi tulburătoare. 1 1 0 . DORUL este voluptatea neexprimată direct. (Te am văzut. Tërë trazirë. Această idee o ilustrăm prin versuri luate din poemul Kamadeva. Gajasem e bërtas Në shkretëtirë. Nici un alt cuvânt în afară “dor” nu poate să cuprindă complexitatea acestor sentimente. (Dar când noi ne despărţeam Ruşine nu ne mai era de lipsa vorbelor.. ti s’vjen. Absenţa dorului face viaţa fără sens. cu dor fierbinte.) (Când se potolesc valurile) Dragostea.. Dorul capătă sensul eternului: în drumul lui. Dorul se preschimbă treptat într-un văl care mistifică sentimentul şi îl tentează pe cititor să găsească singur misterul ascuns în el. iubito. o dorule. el depăşeşte graniţele fiinţei. M-ai văzut cu suflet îngrozit. Dhe zemra ime zjen Si në skëterrë. dorinţă carnală. unde lipsa dorului aduce nu numai gol sufletesc. dorinţa. Dorul este strâns legat de existenţa umană şi cu însăşi conţinutul vieţii.. (Tu nu vii. imperfecţiunea este natură fizică.. Na rritej malli posi det. ci de ordin fizic. fără ideal. se amplifică pentru că cei doi iubiţi sunt supuşi sentimentului dorului din momentul imediat următor separării. Posi një det që vjen me valë. subliniindu-se faptul că viaţa fizică fără dimensiunea dorului devine imposibilă şi fără sens. Şi dorul creştea ca marea.Të pashë. este un sentiment de reticenţă ce include marea dragoste cuceritoare. căci dorul îi dăruieşte fiinţei umane o viaţă spirituală. greu de definit în mod precis. Fiind o dimensiune spirituală.

Este interesant să observăm cele trei ipostaze în binecunoscuta poezie Kroi i fshatit tonë (Izvorul din satul nostru): Derdhet aq i egër. që nuk vdes përjetë. ci este prezent. Dorul se naşte. aflat într-un cronotop similar celui al infernului . renaşte. Înecat în lacrimi de doliu. liniştitor şi tulburător. freamătă. Obobo! si malli. derdhet aq i qetë. stare a paradisului şi a infernului. capacitatea de a impune un nou ordin al lumii sau de a relua începutul pentru a crea altele noi corelate cu lumea înconjurătoare şi cu cea ideală. este iniţiatorul. este un sentiment etern. paradoxal şi logic în acelaşi timp. Suferinţa este dramatică deoarece eroul liric. moarte. chemare Într-un număr mare de poeme. lipsit de comunicarea pe plan ideal. cuvântul însemnând începutul unui nou stadiu. Poezia Oh. sau curge împăcată. Po si mall’ i trimit. cauza şi consecinţa. o încercare de a cuceri un orizont nou şi necunoscut. necunoscut şi neauzit şi o stare ce impune soluţionarea unei probleme de ordin sufletesc şi ieşirea din stadiul anterior. pe de altă parte deşertul fără ieşire . aprinzător şi potolitor. që buçet përpjetë. simplu şi complicat. vai. Funcţia primordială. niciodată. singur. Ca dorul care arde în inima de fată. (Sălbatică ea curge. vanë fletët (Oh. Din renaştere apare şi mai luminat. întinzându-se dincolo de fiinţa umană.) d)Dorul – iniţiere.) Lumea "fără dor" este deşert şi infern. që djeg më të fshehtë.) Este evident că dorul. Më zu lotë zije. au pierit frunzele) confirmă cele spuse mai sus: 1 1 1 . Ca dorul ce nu are. (Dorul nostru ce s-a stins Dor spulberat. sunt însuşirile dorului în această ipostază cu totul surprinzătoare. Ca un talaz turbat. Sot më gjet të zëmëruar. în textul lasgushian. Ca dorul ce voinicul îl strigă-n zarea toată. Mă zbat lovindu-mă. Astăzi mă găseşte disperat. mijloc de apărare a fiinţei dar şi de atacare a acesteia. distruge şi construieşte. Plâng şi urlu Ca-n pustiu. regenerează viaţa. În această ipostază apare ca o unitate independentă şi autonomă.se simte izolat.pe de o parte întunericul ce nu-l lasă să vadă.Iar inima mea se perpeleşte Ca în infern. nu moare. Dorul are valoarea unei stări iniţiale. Poetul transmite această idee în poezia Syr’i fshehur (Ochiul ascuns): Malli jonë q’u pat shuar Mall-i bërë fije. El stimulează. Po si mall’i vashës. sentiment născut odată cu crearea lumii şi însoţitor al acesteia pentru a-i asigura vieţii "existenţa ideală". Naşterea Dorului şi starea nouă stimulată de el desemnează o renaştere.

siç do të jetë ... care integrează această totalitate.Përtej nga-jetave sinuar! Dhe larg përtej-helmori gas! Po jo: malli q’u pat shuar Lind e rilind m’i ndritur pas. cum va fi . când ca singurul mijloc de salvare dintr-o stare sufletească apăsătoare. pa të sosur. când ca o apelaţie dorită. Cum a fost. prezintă o caracteristică. Siç ish.) (Rămâi cu bine) Întrucât dragostea este legată de prezenţa dorului. dorul simţit de ambii îndrăgostiţi are în acelaşi timp un efect de descărcare. din punct de vedere semantic. deseori dorul este evocat printr-un O apelativ. Dragostea profundă. E sa jemi dehur në gas e lumturi. Fără de saţ. De asemenea. nemărginită este adăpostită de “dor”. (Dincolo de viaţă dispărând! S-a dus departe . fără sfârşit. Mai dureroasă va fi despărţirea noastră amară. de stările poetice ca în faţa unui impact metafizic. Se na’shte vaj një këngë. un cântec. când ca parte din seria unor obiecte legate unul de altul. căci poate fi suportată mai uşor durerea pricinuită de dragoste. acest fapt fiind întărit şi de comparaţia cu celelalte ipostaze cunoscute până acum: dorul aparţine şi iubitei şi iubitului. un cântec şi un vis. când eroul liric vrea să se facă simţit sentimentul lui. Sa dhemb mërgim’ i largë që do na lerë pas Më pranë njërijatrit të dehemi me gas. ca motivul unei anumite stări. Pentru că acest dor al nostru nu mai are pereche. Sepse ky malli jonë më s’pati shëmbëllim. ce nu s-a mai văzut nicăieri. deoarece dispare obsesia absenţei. de stările unui gol sufletesc. dar rămâne obsesia neliniştii şi bolii. Cu cât ne bucurăm de dragoste şi fericire..durerea dulce! Dar nu: dorul ce s-a stins Se naşte şi renaşte mai luminat apoi). Më hidhur të na dhembi largimi jon’i zi. dacă ne referim la sensul de bază al cuvântului. În lirica erotică apare o nouă ipostază care. Când ca un strigăt organic.. aceasta fiind manifestată prin retrăirea dorului.o dragoste fără sfârşit. pa nojmë kurrëkund. ca fiind o categorie universală. înstrăinării. (Rri me shëndet) (Cât doare exilul ce ne va însingura.një dashuri pa fund. Doamne. complexă. dhe kënga një ëndërrim.. Una dintre nuanţele obţinute de acest cuvânt prin alăturarea O-ului apelativ este aceea a aflării într-o aprinsă stare sufletească. Pa çmallje. Alături unul de celălalt de fericire să ne îmbătăm. Cuvântul “dor” în forma apelativă devine mai afectiv şi capătă în acelaşi timp caracter general. adresându-se cauzatorului acestei stări. Întâlnirea în acelaşi loc a celor două doruri este un lucru contradictoriu. Că era. O mall! O dashuri! O yll! O djellë! 1 1 2 . când ca semn de accentuare a unei situaţii retrăite intens..

mall i përvëluar( dor fierbinte). îşi avansează ideea. J. susţinută de autor. ce fizionomie are. Critica tematică. Gallimard.P. Se poate face o clasificare după câteva criterii sugerate de cel mai mare cercetător al criticii tematice din secolul al XX-lea. cunoaştem toată paradigma dorului într-o corelaţie semantică şi figurativă ce este dovada unei idei generale asupra vieţii. pământul.P. J. Bachelard şi JP.P Weber. 15. Paris. mall që rritet e ndritet (dor ce creşte şi străluceşte). poate subconştientă. într-o operă sau într-un ansamblu de opere de artă (poetice. mall i nxirë (dor înnegrit). care va numi “mall”-ul. Hamiti. mall i djegur (dor ars). mall që djeg (dor ce arde). construite de dor.) c) Dorul ca materie (foc şi apă) De ce natură este dorul în viziunea poetică a lui Poradeci. Un alt savant francez. Gaston Bachelard. Weber putem grupa sintagmele din poezia lui Poradeci care sunt legate de foc: mall prej flake (dor de foc). susceptibile de a se manifesta în general inconştient. Paris. mall që djeg (dor ce arde). Prin aceste imagini. focul. mall që ndez zjarr (dor ce aprinde focul). mall që ndrit (dor strălucitor). stea! O. soare! Ce mă arde în suflet. despre caracterul complex şi contradictoriu al sentimentului. mall që u pat shuar (dor care s-a stins). mall prej flake (dor de foc). mall i bërë fije (dor răsfirat). mall i përvëluar (dor înfierbântat). 186 J . pe care el o va numi analiză tematică. conform căruia operele literare pot fi grupate după patru elemente: aerul. 185 Gaston Bachelard. simbolic şi extrem de variat. este de părere că fiecare artist are o temă personală pe care o exprimă în mod inconştient printr-un arsenal literar. mall që rritet e ndritet ( dor ce creşte şi străluceşte). ce contururi? Cu ce materie se aseamănă? În scopul relevării conotaţiilor dorului în textul poetic ne-am străduit să redăm un sistem de imagini. cuprinde mai multe considerente de ordin metodologic. 185 Pe baza acestei sugestii putem face o grupare a sintagmelor ce desemnează focul sau efectele lui . ţinând cont de factorii care influenţează în procesul creativ. afirmând că în afara cercetărilor în estetica facturii tradiţionale.temă temă a emigrării spirituale. criticul francez precizează: “ Noi înţelegem prin temă un eveniment sau o situaţie infantilă (în sensul cel mai larg al cuvântului). 1960. fie direct. mall që më ndez zjarr (dor care mă aprinde ca focul). Weber.). fie prin simbolic. de a materializa dorul. apa.“ Să amintim aici pe criticul albanez S.Weber. picturale etc. cunoaştem şi conceptul poetului despre fiinţa umană. Baza ecestui domeniu nou rămâne conceptul temă.această procedură având ca scop descrierea tematică a Dorului ca sentiment liric polarizat în jurul unui element fundamental. se poate vorbi despre o estetică a profunzimii. pag 13 186 1 1 3 . mall që s’shuhet (dor care nu se stinge). fiind limpede că prin simbol înţelegem orice substituit analogic al simbolizatului. Jose Corti. un exponent al criticii tematice. 1973. în centrul cărora stă dorul. literare. mall i rëndë (dor greu). de a-i da atribuţii fizice şi trăsături concrete: mall i madh (dor mare). Dacă urmărim toate sintagmele care au în centrul lor cuvântul “dor” se observă o tendinţă. Genese de l’oeuvre poetique. pag. dragoste! O. Ajutându-ne de ideile savanţilor francezi G. În Geneza operei poetice (1960). mall i gjallë (dor viu) etc. În străfundul inimii. mall i lehtë (dor uşor). L’eau et les reves.Sesi më djeg në gji. dorule! O. Në zemër fellë. (O.

în mod paradoxal el rămâne fără formă sau multiform în acelaşi timp. presupune şi înălţare şi purificare sufletească. devastator al dorului. mall i parë. imprevizibil ca focul. sistem care cuprinde mai toate ipostazele şi sensurile existente în textul poetic. Ea este. mistuitor. Pe baza unei clasificări făcută de J. fărâmiţat). Se pot evidenţia relaţii esenţiale între Dor şi poezie: dorul este o stare de spirit ce alimentează poezia sau esteticul. Dacă poezia aparţine planului estetic. Ipostaza a doua ca dor . mall i paqetuar. având simultan un conţinut profund “kuptim i thellë i mallit tonë“ (conţinut adânc al dorului nostru). Poezia temperează efectele dorului. şi. mall që s“vdes përjetë.ilustrează un aspect al vieţii afective a poetului. Omul L. este controlat şi stăpânit de poet prin poezie. proces ce diminuează tensiunea cauzată de dor. sugestiv ca focul. legate de dor. posomorât. fierbinte. dorul în poezia lui L. e cald. dorul aparţine celui ontologic. clasificare sugerată de trecerea unor elemente de psihoanaliză la psihocritică. vedem că acesta apare ca având când origine pământească -poetul prezentându-l ca pe un obiect concret-. fluid şi impalpabil sentiment. greu. când fierbinte şi când stins. 1 1 4 . Caracterul agresiv. Aşa cum am observat în poeziile analizate. când zbuciumând cu vuiet. Poradeci este salvat de poetul L. që len nga perëndon (ce răsare unde apune). de altfel structură transmisă şi la receptor. în cazul lui Poradeci. mall i parë që hesht e vdes në qetësi etc. Deşi inconşienţa rămâne o relaţie între temă şi operă. Acest lucru constituie un argument de bază în susţinerea ideii că dorul şi sentimentul ca atare depăşesc de câteva ori conceptul respectiv tradiţional fie şi al poeziei orale şi culte anterioare. unde dorul apare ca primă dragoste: mall në mërgim. când muribund. sau pentru a dovedi neputinţa cuvântului. Poradeci. a determinat un dor imens. dorul este fierbinte ca focul. mall i mitur. uşor. revelarea dorului prin elementele focului este asociată de elemente opuse precum apa. când tipare zeieşti. indispensabil ca focul. “mall”i . o creştere şi luminare. arzător.Weber. Poradeci este greu de găsit acelaşi sens în câteva poezii. Aşadar.P. 2.dorul a avut un rol modelator al spiritului creativ al poetului. intangibil ca focul. e frumos. creaţie. nuanţările semantice şi alte semnificaţii în plus ale cuvântului dor vor fi clarificate într-un context îngust deoarece acest sentiment este legat de un grup de sentimente şi idei în fiecare poem aparte în care textul generează noi valori semantice. Tiparele fizice prin care poetul îşi înveşmântează dorul îl fac cu atât mai mult complicat şi indefinibil. Urmărind toate ipostazele şi atributele dorului. Această amintire. Spaţiul cucerit de dor este infinit. nu este totdeaunea inconşientă.dragoste cuprinzând şi dragostea ca sentiment din copilărie. aspectul cel mai complex. la Lasgush: 1. Cu toate tentativele de a-i atribui sentimentului tipare fizice (mare. câteodată şi în aceeaşi poezie. când ca stăpânitor. În sintagme dorul se prezintă în mod hiperbolic: posi det (precum marea). Atunci când dorul ia forma unui obiect sfânt. Pornind de la acest sistem de imagini care ne pune în faţă structura trăirii acestui sentiment la poet. de altfel. putem vorbi despre două ipostaze ale fantilităţii.Juxtapunerea focului şi dorului se realizează pentru a trasa trăirea sentimentului în limitele maxime. precum eruditul francez Michel Foucault avea să afirme: “unde există opera nu există nebunia“. Dorul . încercări poate subconştiente pentru a-i da dorului trăsături concrete. din mediile familiale a poetului. ca migrare sufletească şi.Poradeci rezultă ca fiind cel mai complex. sau amintire tematică. Îndepărtarea încă de mic de locurile natale. Poezia devine mijlocul conversiunii onticului în estetic. neîmplinit în cursul întregii vieţi. lucru pe care l-am constatat şi la Asdren. locul unde se petrece această descărcare magică. si shkretëtirë (ca deşertul). Cu toate încercările noastre pentru prezentarea sentimentului dorului într-un sistem întreg. La L. putem considera ca temă “urmele unei amintiri din copilărie“. pentru a-l stăpâni. se pare. mall i ri. când fără noimă.sentiment evocat insistent în creaţia lui Poradeci . când etern.

dorul face parte din esenţa psihologică şi spirituală a poporului român. română etc. abordează acest sentiment în poezia română. din temelia existenţei şi tipologiei sale. Pentru cercetarea acestei probleme găsim de cuviinţă să menţionăm câteva caracteristici ale poeziei româneşti.. Conform părerii multor poeţi şi cercetători români. Bucure=ti. el mai este şi dureros“ Cercetătorul albanez V.dulce). Poradeci. Ce-ţi doresc eu ţie. De altfel. 187 Edgar Papu. Poradeci. în teza de doctorat despre Eminescu. ci din faptul de a abate şi de a preschimba într-o stare suportabilă o criză acută.dorul... Editura Minerva 1971. şi prof. O asemenea privire face şi A. a excesului neîncăpător. prin conştiinţa de caducitate a acelui hybris. face parte din soarta lui ca o predestinare. Eminescu.d) Malli / Dorul şi poezia română Criticii operei poetice a lui L. acceptă că sentimentul dorului este unul dominant în cântecul popular românesc şi cu o frecvenţă mai mare decât în poezia orală albaneză. Două stări contradictorii. Într-un amplu studiu Edgar Papu observa că starea de solitudine nostalgică este definită cu ajutorul adjectivelor. în ipostaza de cercetător. un număr mare de cercetători români şi străini afirmă acelaşi lucru. Tocmai prin această suprimare a unei vehemenţe destructive în simţire dorul este dulce. când inima creşte de un anumit fel al dorului“ . “Nimeni ca Eminescu n-a ilustrat cu atâta precizie a simţirii şi a expresiei cele două însuşiri totodată opuse şi contopite ale dorului. se contopesc într-o unică trăire. bunul rămas de la acea clipă. spaniolă şi portugheză. au vorbit despre o influenţă dinspre poezia românească. delectarea clipei şi ruperea potenţială. idee redată prin sintagma emblematică: ţara mea de dor. împlinire către care încă aspiră şi tânjeşte..Dorul anulează pustiul lăuntric prin plinul aspiraţiei şi temperează hybris-ul arhiplenitudinii. Poradeci. Funcţiunea sa dătătoare de echilibru nu rezultă dintr-o împlinire. ţara mea de dor. patria poartă un veşmânt specific şi propriu . face o comparaţie între poezia lui Eminescu şi cea lui Poradeci. Plasari în studiul “Dorul în poezia albaneză. dulcele se contopeşte cu jalea. într-un studiu aprofundat despre relaţiile literare albanezo-române. pag. Ce loc ocupă sentimentul dorului la nivelul metatextului în universul poetic eminescian. E.Poezia lui Eminescu. fie dimpotrivă.. ce semnificaţii comportă dorul în acest sistem poetic şi dacă el constituie un element substanţial în semantica generală. studiu la care ne-am referit de câteva ori în acest eseu. Când deodată tu răsărişi în cale-mi Suferinţă tu.Çabej în studiul său despre folclorul balcanic. dulce Românie |ara mea de glorii. cu un conţinut sintetic şi analitic în acelaşi timp se prezintă cuvântul dor la Eminescu.. dar mai ales autorii care ar fi putut jucat un rol important în formarea poetului albanez. chiar dacă acestea fac parte din sfere semantice totalmente diferite (dureros ." Preocuparea noastră se va concentra de data aceasta asupra sentimentului dorului în poezia lui L. bogat în sensuri şi nuanţe. dureros de dulce.Bala. într-o uriaşă dilatare a simţirii. Cu un caracter complex.109 187 1 1 5 . Pentru Eminescu. Altfel spus.. fie a golului radical.. Dar prin faptul că nu atinge totuşi o împlinire propriu-zisă. Mai înainte subliniem faptul că însuşi L. plin de contradicţii şi uniri de seme opuse. în majoritate. în ce ipostaze apare dorul în ţesutul poetic. observând mai întâi posibilele influenţe de la M. Studiul cercetătoarei Elena Bălan-Osiac. aşa cum l-am întâlnit şi la Poradeci. Câteva studii au abordat problema pe plan comparativ.

dar pare a fi orientat mai mult spre trecut . Lidhjet letrare shqiptaro . Romanticul român. O rămâi rămâi la mine.. Un suflet numai plânge. Te iubesc atât de mult ! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le ascult. va “cutreiera“ între melancolia trecutului şi viziunea viitorului. ce geme de durere. similară cu cea eminesciană.. Ca un cuvânt-cheie la nivelul orizontal şi vertical al textului.. acest autor afirmă: “Observăm ideea mişcării eterne şi a dragostei ce veşnic menţine aprinse stelele care se urmăresc reciproc şi strălucesc în spaţiile nemărginite. dorul căpătă sensul direct şi metaforic al durerii poetului.n). Şi inima aceea. lumturi-mjerim (fericire-disperare). Şi sufletul acela. referitor la oglindirea acestui sentiment. ca şi la Poradeci întâlnim poezii în care dorul este legat de vârsta copilăriei. E sufletul-mi. dhimbje-gas (durere-bucurie). (O rămâi) În poezia eminesciană dorul apare ca motiv al singurătăţii şi al aflării departe de patrie. în limbi şi timpuri diferite. formând o paradigmă completă. Dorul eminescian apare într-un şir de ipostaze. de imaginile idilice ale unei iubiri pure care îţi rămâne în amintire. 188 1 1 6 . în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri. este copleşit de un dor nemărginit. La Eminescu.rumune. Din nimic s-au născut Pline de viaţă şi dor fierbinte.29. De asemenea. respectiv la Eminescu haos. Poetul român. se sprijină pe extinsa gamă semantică posedată de cuvintele “dor” / “mall” în aceste două limbi. În această postură el percepe lucrurile altfel.“ Dorul la Poradeci este structurat prin unirea elementelor opuse vuajtjeëmbëlsi (suferinţă-dulceaţă). E inima mea tristă. vede şi aude lucruri pe care nativii nu le vor percepe niciodată. prin lumină şi umbră care îţi creează o percepere integrală a textului poetic. foarte mulţi poeţi ai lumii au folosit această insomnie pentru a o converti în opere de artă.dragostea pierdută din trecut dobândeşte nuanţe semantice datorită polivalenţei cuvântului “dor”: mai am un singur dor. ipostază întâlnită şi la Poradeci. ce arde de dor nemărginit. şi se va preschimba într-un semn metafizic. ce cântă amorţit.Luând ca exemplu poemul “Dansul stelelor“ al lui Poradeci. asemeni multor poeţi europeni. apoi într-un univers liric. însă poezia romanticului român şi a postromanticului albanez. De dorul lui şi inima / Şi 188 Vehbi Bala. la câmpii-i răzători. observăm ideea naşterii stelei din haos noţiune care la Poradeci este exprimat prin mosgjëje “neant”(n. Victor Hugo considera exilul un soi de lungă insomnie. Poradeci scrie: Stelele aprinse ca tăciunii Se învârtesc perechi-perechi. pag. ce n-are mângâire. helm-gas (amar-bucurie). (Dansul stelelor) Elementul comun este dorul care menţine stelele aprinse într-o mişcare eternă şi le dă puterea strălucirii. aflat la studii în străinătate. Poezia de nostalgie este prin excelenţă o poezie cu mare întindere la popoare.

... revoltă...... Cercetătorul V... de exemplu. rima şi exclamaţia O..... 189 1 1 7 ....... Împrejurările de formare intelectuală şi artistică a lor..... motër.... Aceste paralele..... se poate lesne observa un paralelism cu ipostazele... introducâdu-i pe ambii poeţi în stări neliniştite şi disperate... lirica orală a poporului albanez şi lirica orală a poporului român au multe paralele şi concordanţe. Căci scris a fost ca viaţa ta / De doru-i să nu-ncapă.. cum am menţionat şi în altă ordine de idei.... deşi în perioade istorice diferite şi spaţii literar-artistice diferite..... încercând să explice aceste două fenomene paralele ne dă un argument substanţial în studiul menţionat mai sus: “ Pentru crearea poeziilor intime şi ale naturii...... A dorului tărie / Cuvinte dă duioaselor mistere. Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapte adâncă / Lumina stinsului amor / Ne urmăreşte încă.... Dusă de pustie gânduri / Şi de un dor fără de nume.......Bala............ La cei doi poeţi poezia este extrem de complexă.. sintagmele şi formulele poetice din poezia lui Poradeci... dragostei...... În afara motivului. de solitudine nostalgică.. înainte de toate. afinităţile între culturile balcanice au impus. studiile în ţările germanice....... Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc... Vasile Alecsandri..... O....... de ce cu visul atât de frumos nu m-ai fericit... este un motiv reluat de câteva ori în lirica eminesciană. Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate... 28. .....Bala........... converg către acelaşi sentiment şi sunt legate de exil..... de-o dulce jale.. Şi-ncepu încet să sune / Fermecat şi dureros / Inima... O.. cunoaşterea filozofiei hindusă........ în studiul său asupra paralelismului dintre opera lui Eminescu şi cea a luiPoradeci.... ne va releva o ipostază comună legată de sentimentul dorului: “Motivul despărţirii poetului de iubită sau a voinicului de frumoasa sa.. . deoarece ea trece prin filtrul filozofic......... desigur. Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit. aceste două poezii au în comun versul de 7 silabe dublat. Sufletu-mi nemângâiet / îndulcind cu dor de moarte. până la solitudine existenţială. Şi când inima ne creşte de un dor. iubito.... Mihai Eminescu şi George Coşbuc s-au bazat pe lirica poporului lor... e mos e bëj me gas..... lucru ce a sugerat o manieră similară de abordare a acestei teme.. de natura şi peisajul natal.. Vom considera ca o ultimă coincidenţă soarta lor similară.... Acelaşi lucru îl observăm şi la Poradeci în poezia Rri me shëndet (Rămâi cu bine): Që sot një vend i huaj më ka thirrur pas: Venite. 189 Vehbi Bala...... Dorul şi durerea plecării le întâlnim........... O oră să fi fost amici / Să ne iubim cu dor / S-ascult de glasul gurii mici / o oră şi să mor..sufletu-i se umple. în poezia Departe sunt de tine. ibidem. pse kaq ëndr’e bukur më s’lumtërovi dot! De astăzi o ţară străină m-a chemat să mă întorc înapoi: Întristează-te........ buzën... un suflu şi un mod de gândire poetică asemănătoare. V. Ea cu dorul tău demoniac va vorbi călugăreşte.. nu te bucura.“ Analizând sentimentul dorului şi structurile lingvistice în care dorul apare în textul poetic eminescian..creşte de dorul / Al străinului frumos... Ambii poeţi au fost ataşaţi de ţara lor.unde citim: Departe sunt de tine şi singur lângă foc. O ! glasul amintirii rămâie pururi mut. O de luceafărul din cer / M-a prins un dor de moarte. naturii etc. fiind împletită cu meditaţii asupra fiinţei umane.... ...... Însă.... a celei clasice germane.pag..

Aceasta trebuie considerată încă de la început motivul asemănării liricii intime lui L. 191 Elena B[lan. Ah ! mi-e dor să plâng de jale. deoarece nu mai este capabil să aline durerea. produce plânsul ca urmare a durerii şi disperării. Singura care îl poate salva este iubita. cit. la fel ca în întreaga poezie românească.şi ca naştere a unui sentiment puternic de identitate etnică. op. şi jelea mea adâncă. Kuteli sunt Vasile Alecsandri şi George Coşbuc. Şi-adeseori la tine. ca 190 ibidem. Dar.. mult duioasă şi tainică lumină ! În veci printre steluţe te caută al meu dor. a căutării insistente. Vasile Alecsandri. Alecsandri cheamă dorul ca să-i vină în ajutor. îl vede într-un rând. scrie câteva poeme de rămas bun: Adio Moldova. idilic: “Numai dorul mai colindă. mi-e dor de tine.30. stări ce generează de la sine nostalgie şi durere. Poradeci cu cea a lui Eminescu. inutil.Osiac. Trecut-au ani de lacrimi. Îngeraş cu dulci lumine.B.“ Din cadrul general al poeziei româneşti putem aduce câteva exemple din autori români a căror influenţă este simţită în vocabularul poetic al lui Poradeci. O blândă. unde a stat un timp îndelungat. Şi doru-mi nu s-alină. V. În multe situaţii eroul liric este în căutare permanentă. Ah ! mi-e dor. Cu aripele dorului Voios revin la tine. alt evocator asiduu al dorului. Dar când este vorba de pierderea definitivă a iubitei însuşi dorul devine neputincios. dar şi la Poradeci.130 191 190 1 1 8 . Tot privind în a ta cale.Osiac: “ Pentru Vasile Alecsandri sintagma «mi-e dor de tine» pare a spune mai mult decât orice altă dovadă de dragoste şi exprimă toată suferinţa unui om care aşteaptă cu dor clipa când va revedea iubita. acesta fiind considerat singurul remediu care îl poate salva. plin de jale şi tristeţe. Absenţa iubitei. Aceşti poeţi sugeraţi de M. când noaptea e senină. Dorul arde ca un soare A juniei dulce floare ! Dorul stinge. Alecsandri şi Coşbuc. Dubla ipostazare a emigrării: ca evadare . În sus-menţionata poezie. În alte poezii. Patria etc. vestejeşte Inima ce iubeşte.. este reflectată în poezie prin sentimentul dorului de patrie: Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine.“ Coşbuc. altădată ajungând o sfâşietoare stare. Ca trista veşnicie e fără de trecut ! Dorul la Alecsandri. a drumului./ Dorul tânăr şi pribeag”. Lasgush a fost în mod direct influenţat de aceşti fermecători cântăreţi români ai dragostei şi naturii. pricinuieşte poetului suferinţă fără de leac. cu ocazia plecării în Franţa. şi mulţi vor trece încă. a absenţei ca gol sufletesc când iubita sau iubitul e departe. pag. pag. aşa cum observa E. absenţă într-un timp neprecizat.

aceea a lui Ion din Scrisoarea de la Muselim Selo, în care acesta strigă, înăbuşit şi elementar: “Aşa mi-e dor de-acasă”. Într-o poezie patriotică a lui George Coşbuc, iubirea pentru familie a unui soldat rănit în război este împletită cu dorul pentru patrie: Mă doare în piept, dar nu să ţip, Şi aşa mi-e dor de acasă Şi aş vrea să plec... Revenind din nou la paralelismul Eminescu-Poradeci constatăm că singurătatea şi atracţia către natură, elementele comune ale peisajului, locul unde se naşte acest dor comun - codrul, pădurea, lacul, stelele - formează deseori cadrul în care ambii poeţi abordează probleme fundamentale ale ontologiei. Dar, comparaţia ipostazelor “dorului” la cei doi poeţi relevă în acelaşi timp specificul şi originalitatea fiecăruia. Aşadar, putem spune că L. Poradeci tinde redarea în plan universal o unei definiţii propră, atotcuprinzătoare, a sentimentului dorului. Desigur, o diferenţiere se poate face în cadrul curentului literar căruia îi aparţineau. Dacă Eminescu este considerat ca ultimul romantic european, Poradeci este, fără îndoială, un postromantic, de aceea poezia sa este mai modernă şi mai complexă şi, prin urmare, mai dificil de interpretat. Cercetătorul Rexhep Qosja va aprecia astfel creaţia sa poetică: “...simte ca un romantic, gândeşte în mod clasicist, este singuratic şi ermetic sufleteşte ca un simbolist, atent şi meticulos în privinţa formei versului ca un parnasian. Este eclectic şi original în orice aspect.“ Iar criticul canadian Robert Elsie, renumit cercetător al literaturii albaneze, avea să-l definească: “copil eclectic al vremii, Poradeci a fost şi rămâne unul dintre paradoxurile literaturii europene sud-estice.“ În acest sens putem constata faptul că şi sentimentul dorului, precum şi conotaţiile cuvântului sunt mai bogate, mai complicate, mai ermetice la Poradeci. Ar fi inacceptabil să le considerăm ca două universuri total paralele. Poziţia lor paralelă şi independentă aparţine câmpului valorilor, aportului colosal adus culturii fiecărui popor şi culturii europene. Concordanţele în opera lor sunt concordanţe de contact. O dihotomie ce provoacă şi readuce dorul este raportul uitare - amintire. Datorită acestui mecanism revine în actualitate trecutul, acea parte scumpă a vieţii, sunt reînviate cu o altă intensitate urme şi semne rămase în subconştientul omului. În imaginile poetice ale poeţilor albanezi şi români, la început a fost fericirea, a urmat apoi amintirea dureroasă a ei, iar pentru a reveni la ea este nevoie de uitare. Desigur, uitarea în sine nu rezolvă lucrurile, ci doar le amână, le diminuează doar intensitatea, rămânând de fapt o beţie a spiritului, pentru că amintirea este permanentă şi inevitabilă. Reminiscenţele care vin în forma valurilor asociative, când din copilăria îndepărtată, când din anumite vremuri, când din vremuri încă netrăite, copleşesc spiritul uman, întristându-l sau consolându-l, dăruind-i o bucurie discretă şi intimă sau cufundându-l în melancolie, creând, aşadar, o confuzie a timpurilor convenţionale, unde trecutul face parte din prezent, iar prezentul din viitor. După un mecanism subtil ce ţine mai mult de subconştientul-inconştient, memoria ca funcţie afectivă, în sensul descoperit de Bergson în secolul nostru, face necunoscutul ce rămâne în urma uitării cunoscut, dar nu ca refulare, nici ca reconstituire fidelă a ceea “ce a fost“, ci în mod creator în aşa fel încât acesta dobândeşte o nouă conturare, o altă apreciere şi întindere. Această memorie afectivă este provocată şi regenerată de dor, sau dorul rămâne consecinţa memoriei afective. Memoria afectivă are nevoie de a fi salvată, lucru pe care îl poate face doar dorul. De aceea, dorul nu poate fi un simplu sentiment orizontal, ci şi un mecanism psihologic complicat şi fertil. Trecutul, aparţinând sferei afective, rămâne un depozit preţios al amintirilor. Acest depozit de 192 Rexhep Qosja, Dialogje me shkrimtarë, Rilindja,Prishtinë, 1979, pag 144. 193 Robert Elsie, op. cit. pag. 318.
193 192

1 1 9

amintiri emotive, însă, aşteaptă semne ca să se trezească, să se reactivizeze, să se elibereze. Din acest motiv, poeţii îşi cheamă şi caută iubitele, apropiaţii, obiectele ce le lipsesc etc. Dar, numai uitarea parţială este creativă şi dorul se naşte chiar în zona unde uitarea este parţială şi drept consecinţă a lui sunt create opere poetice. Dacă trecutul ar fi uitat în totalitate ar însemna să nu mai ai viitor. Aşa cum am precizat şi altă dată, această “formulare“ a timpului este cea a dorului ca sentiment complex cuprinzând dorinţa nostalgică cu bucuria viitorului. Cu toate încercările de a da o definiţie sentimentului dorului în poezia românească, această definiţie va rămâne incompletă, precum aveau să constate înşişi cercetătorii români. Sentimentul solitudinii, nostalgia-dor a determinat spiritul uman încă din vremuri străvechi şi în orice epocă personalităţi creatoare s-au străduit să-l definească într-o formă sau în alta. E.B.Osiac îşi exprimă părerea în studiul său: “Problema definirii dorului nici astăzi nu este pe deplin elucidată, în ciuda nenumăratelor încercări şi a contribuţiei unor savanţi de renume şi a unor talentaţi poeţi. Polisemia termenului indică o varietate de stări practic intraductibile. Aceasta pentru că el nu exprimă o realitate sufletească statică, conturată definitiv, odată pentru totdeauna şi nu se manifestă uniform la toţi indivizii, ci, dimpotrivă, ea este o stare sufletească în continuă devenire, diversificare şi nuanţare, în funcţie de momentul istoric, de structura psihică a fiecărei individualităţi în parte şi de capacitatea acestora de a o transfigura artistic.“
194

3) Dorul în textul kutelian
M. Kuteli, precum am menţionat când am vorbit despre viaţa şi opera sa, este al treilea scriitor care a trăit o parte a vieţii şi a scris în România. Un aspect al personalităţii sale poliedrice a fost şi poezia, aceasta, însă, neatingând nivelul şi performanţa poeziei lui Poradeci şi Asdren, în timp ce întreaga creaţie în proză l-a aşezat în fruntea prozatorilor albanezi. Această parte a creaţiei intră în perfectă corelaţie ideatică, figurativă şi stilistică cu întreaga creaţie literară a sa prin acelaşi suflu şi spaţiu spiritual. Din această corelaţie face parte şi proiectarea şi abordarea sentimenului dorului, în afară de alte componente legate de structura spirituală, de aceleaşi surse culturale, de originea din acelaşi leagăn geografic -balcanic, de contactele şi comunicarea reciprocă. Un tipar specific în ceea ce priveşte sentimentul dorului în opera lui Kuteli este întinderera lui în întreaga operă: proză şi poezie. Dar putem spune că acest sentiment nu îşi are aceeaşi însemnătate ca la cei doi poeţi care au scris doar poezie şi sunt consideraţi poeţi lirici. Poezia în genere presupune îndeosebi prezenţa dorului, mai ales aceea lirică, deoarece aceasta este strâns legată de sfera sentimentelor. Fiind mai condensată datorită structurii sale, poezia păstrează în esenţă ceva din dor în procesul uitare-amintire. Pentru reînvierea amintirilor şi evocarea stărilor de odinioară sau pentru conturarea viitorului este necesară prezenţa dorului. Ipostaza în care “dorul” acoperă şi poezia şi proza lui Kuteli este aceea a emigrării sau exilului. Trăind în România (1928-1942), Kuteli a avut aceleaşi probleme ca şi alţi scriitori exilaţi, în sensul că a păstrat o cale de comunicare cu propria cultură, simţindu-se ca şi ceilalţi scriitori dependent de ea, cu sau fără voia lui. Kuteli a încercat să scrie şi în româneşte, fără să ajungă se devină un bicultural, rămânând sub influenţa şi în slujba culturii albaneze. Limba este lăcaşul fiinţei - a spus Heidegger. Să ieşi din limba ta şi să intri într-o altă limbă înseamnă să te simţi profund un emigrat. Deşi această parte a literaturii albaneze care a constituit obiectul eseului nostru este scrisă în exil, ea a atins cele mai înalte cote în literatura naţională din toate timpurile. 194 Elena B[lan - Osiac, op. cit. pag 120-121.

1 2 0

Retrăind îndepărtarea fizică şi sufletească de ţara natală, scriitorul simte singurătatea, nostalgia trecutului, nesiguranţa, va retrăi deosebirile dintre ţara exilului şi ţara sa - aceste noi împrejurări fiind prielnice în descoperirea realităţii scriitorului. Exilul pentru M. Kuteli se preschimbă într-o oglindă unde poetul, dar mai ales prozatorul, se va cunoaşte mai clar. Prin intermediul unui lanţ de amintiri va vedea şi-şi va simţi puternic ţara de origine. În poezile lirice ale lui Kuteli, asemeni lui Asdren şi Poradeci, semnalăm notele de singurătate, de nostalgie, de tristeţe şi jale care câteodată devin inexplicabile. Singurătatea existenţială şi nostalgia îl pun pe poet într-o criză metafizică, într-o profundă suferinţă şi meditaţie asupra vieţii, morţii, dragostei. Do të pëshpëritë era ndaj mbrëmje si nj’herë, prej valësh do ngrihet si sot, me iskra prej bryme do mbuloj’mermerë dhe bota do jetë si ish qëmot. Si nesër do shtrihet lëndina për mbi varr, Valë-dheu do zenë t’palosen ngadalë, do endë parëvera e lule e bar, dhe zile do rrëshqasin që prej male. Do qeshë dielli në qoshen e një reje, do thajë lotët mbi lulet e qershisë, larg, mbytur do ndjehet gjëmim’i një rrufeje, përmbi mal do hapet brez’i Perëndisë. Do shtrojë dhe dimri qilim të argjendtë, mbi plloçën e tretur, mbi kryqn’e anuar, Do rritet harrimi me dherin e rëndë dhe unë do fle, ty duke t’ëndërruar... (Si nesër...) (Va şopti ca altădată vântul în amurg, din valuri ca şi azi se va stârni. Scântei de brumă înveli-vor lespedea mea şi lumea cea de totdeauna va fi. Iar mâine pajiştea va cuceri mormântul. Straturi de pământ se vor depune încet, va ţese primăvara flori şi iarbă, clinchet de clopoţel va coborî din munte. Va zâmbi soarele în colţul unui nor, vor usca lacrimile pe flori de cireş, înnăbuşit se va auzi un tunet de fulger, Ş-apoi, peste munte, va ieşi curcubeul. Va aşterne şi iarna covoru-i de argint, pe piatra rasă, pe crucea-nclinată, Va creşte uitarea pe greul pământ iar eu voi dormi, pe tine visând... (Ca mâine...) Viaţa îşi urmează cursul ca ieri, ca mâine. Peisajul cu luna, cu soarele, cu tunetele, cu florile de cireş şi zăpadă pulsează la fel. Uitarea este identificată în text cu ţărâna, greutatea mare a pământului se află în paralel cu uitarea. Uitarea face

1 2 1

. În poezie stăpâneşte o tăcere funebră... oh. o disperare adânc umană. În postura de exilat. prin ciclul etern... aflaţi în postura de exilaţi.... Cartea I ... e.. Numai ultimul vers.. Natura. ca formă extremă a ideii îndepărtării de ţară. moartea intră şi ea în normal.. regretul legat de viaţă. iar dragostea depăşeşte graniţele vieţii şi morţii.. (Po të vdes në dhe të huaj) (Dacă mor în ţară străină -soartă de emigrant195. versurile 15 -19. Kuteli: Po të vdes në dhe të huaj -shortë mërgimtaritë ma bëni varrin tim ku do bje së pari. Cezarul să se-mpace Şi voie el să-mi dea în ţara mea să mor.parte din universul morţii.. În istoria literaturii universale.. Ovidiu. ea este de fapt somnul împodobit de visul cu iubita. zemra (inima). 33 1 2 2 .. Fără lamentaţii. aceasta fiind concepută ca sfârşitul suferinţelor cauzate de exil. Dorul pentru viaţă atinge toate nivelele textului. Viaţa exilatului poate fi schimbată uşor cu moartea. Eroul liric îşi caută o moarte dulce prin oniric.. ne spune Kuteli în poezia lui. 196 ibidem. îşi urmează drumul . activează sentimentul dorului care poate recupera dorinţa de a trăi şi nostalgia de dragoste prin intermediul visului.. Pedepsit cu renegarea şi alungat la extremitatea orientală a Imperiului Roman. pentru că avem privilegiul de a cuceri un spaţiu al fericirii.a. pag 33. îi întruchipează o serie de elemente care îl ţin legat de ţara lui şi care reprezintă esenţa fiinţei.. baltă nga mëmëdheu që mund të shuajë mallet (ţărână din patria-mi care poate potoli dorurile).. dar mort sunt între oameni. într-o criză existenţială. .. ESPLA. El se simte în afara “universului“ lui şi ţara străină i se pare ostilă.. pe coasta Mării Negre. ne face să credem că nu suntem morţi. poetul abordează moartea în mod firesc. faptul de a te simţi mort printre vii în împrejurările exilului sau dorinţa de a muri în ţara natală le vom observa încă de la Ovidiu... s’do më duket fort i rëndë. în vechea cetate Tomis. să-ntrebe cum o duc Să-i spui că sunt în viaţă. ky dhe i huaj. relevând ipostaza umană. Se jo baltë e vendit tonë mallet do m’i shuaj. poetul este copleşit de frica morţii într-o ţară străină.... în timp ce viaţa umană se întrerupe. pline de magie şi eleganţă care pregătesc despărţirea tragică de natură. Dreptul de a muri în ţara natală ca motiv literar este evocat în cursul secolelor de mulţi poeţi. considerând-o ca o anomalie dramatică. Scrisori din exil.... În viziunea poetică kuteliană. sau: În plin să-i meargă toate.: grusht nga toka (pumn de ţărână).... pag.. Întrebarea po të vdes në dhe të huaj îl răneşte sufleteşte. Prin semnele lingvistice din text observăm trecerea în natură a celor patru anotimpuri descrise prin fraze extrem de plastice. de fapt regretul dragoste. 1957. 196 195 Să urmărim proiectarea poetică a celor două sentimente la M.. Dragostea. nëna (mama) etc.. Ovidiu se va exprima astfel în Scrisorile din exil: Să-şi mai aducă-aminte.

“malle” (doruri). Probabil.. pentru că pluralul lui “mall” nu se foloseşte în mod uzual în limba albaneză. Acest pământ al ţării mele dorurile îmi va stinge. doar undeva în poezia orală arbăreşă. este rememorată cu jale. më di a nuk më di se vuaj në orët e thella të natës. voinicule.. dorinţele arzătoare ale vieţii ce rămân neîmplinite din cauza morţii pot fi potolite numai de un pumn de ţărână din ţara natală. Më di a nuk më di se qaj. forma dispărând între timp. nga vendi i lemjes i huaj. sau ca stilizare a acestora.. prin imagini asemănătoare poeziei orale din sudul Albaniei. Poetul scrie pentru a micşora cât de cât durerea cauzată de nerăbdarea întâlnirii cu iubita.) (De mor în ţară străină) Dorurile exilatului pot fi potolite numai de pământul ţării lui.. Dorul arzător pentru iubită generează înstrăinare. deoarece dragostea arde. Poalele fustanelei. Malli i saj që përvëlon e të shtrydh.. ta kujtosh me kupë e vaj. Intensitatea sentimentului îl face să se simtă străin faţă de el însuşi. Tunde. Menţionăm acest fapt pentru că forma pluralului lui “mall” nu o găsim nici la Asdren şi nici la Poradeci. Următoarele versuri. Totuşi tindem să bănuim o posibilă influenţă a poezie româneşti. kindin e fustanesë. sens întâlnit la Asdren şi Poradeci. 1 2 3 .) (Balada pădurii de castani) Din grupul sentimentelor care însoţesc dorul. precum am remarcat în cazul autorilor studiaţi în paginile acestei lucrări.. Cuprinde-m-ar dorul de ea Să mi-o amintesc cu jale. vântură. Dorul la Kuteli este şi dragoste. mistuie. fato cu feţişoara albă.... Este de remarcat faptul că la acest autor apare forma pluralului . o tunde. të bën limon. (Balada e pyllit të gështënjave) (-Măi. Acest sentiment frământă fiinţa umană. Më zëntë mall i saj. nu o să-mi pară atât de grea oh. nici măcar în limbajul poetic. redau o întruchipare a dorului erotic: -moj e bardha si dëborë. faţă de ţara lui orice împrejurare care n-are legătură cu dragostea obsesivă devine ostilă. aşadar şi ţărâna străină nu o să-i pară grea. face parte şi înstrăinarea. Pentru cea cu fruntea de sidef. Dorul ei care te arde Şi îţi frânge inima. Vântură. Poate fi explicat acest lucru prin influenţa poeziei române unde pluralul doruri este deosebit de frecvent sau este o regăsire personală poetică a lui Kuteli. cândva se folosea şi pluralul malle (doruri) în limba albaneză sau cel puţin în creaţia populară... mëngën e çepkenesëpër ballësedefenë.să-mi faceţi mormântul unde am să cad.. ţărâna străină. trim.

de mâine nu am să-l mai văd. deoarece peisajul desemnează o stare de spirit.(Më di.) (Ştii sau nu ştii că plâng. Şi acest plai pe care. (Ah. cât voi trăi. primăvara l-a împodobit. descrierea peisajului. si nesër nuk do t’i kaptoj. de mâine n-am să-i mai străbat. Şi mâna aceasta aşa de fragilă ce mă înnebuneşte de fericire. în ţara mea mă simt străin. mai degrabă. câmpiile în primăvară. gingăşia mâinilor fetei pe care mâine nu o să le mai vadă. ku pranvera ka dershur grushte me stoli. Poetul exprimă o deosebită afecţiune pentru munţii înzăpeziţi.) (Ştii sau nu ştii. nu o să le mai cânte. poetul devine extrem de emotiv faţă de natură. durerea se amplifică cu dorul copilăriei. si nesër nuk do t’i këndoj: Dhe këtë dorë kaq të kriftë. este provocată în mod progresiv creşterea dorului: Ah. Kuteli apare în mai multe ipostaze. este strâns legată de dispoziţia poetică. cer. nu o să le mai uite. ştii sau nu ştii că sufăr în orele târzii ale nopţii. që mbajnë qiellin atje la si nesër nuk do t’i gëzoj. dhe këto fusha. Părăsind ţara de baştină. n-am s-o uit niciodată. Kuteli transformă acest peisaj geografic şi etnic sau un fenomen pur fizic într-o valoare sufletească. sa do të rroj. a nuk më di. si nesër nuk do t’i kundroj. descrierea ei ca un tablou real se preschimbă într-o imagine lirică.. cât voi trăi. aceşti munţi înzăpeziţi. Devenind sensibil faţă de despărţirea de natura ţării natale din cauza emigrării.) Dorul în poezia lui M. përjetë nuk do ta harroj. de mâine nu am să-l mai cânt: cum de mâine n-am să-i calc.. în poezia lirică de exil. 1 2 4 .. ce ţin pe umeri ceru--nalt de mâine n-am să-i mai privesc.. sa do të rroj. nu o să le mai mângâie. darnic. Contemplaţia. këto male me dëborë. që më çmend e lumturon. Prin acest şir de privaţiuni realizate lingvistic printr-o serie de negaţii.

196 N. să nu greşească.. îndrăzneli.am propus ca în această lucrare să ne ocupăm în excluzivitate numai de cei mai mari reprezentanţi ai poeziei literaturilor respective. fără îndoială. Cu jumătăţi de suflet lăsate-n amândouă. V. Dialog cu Victor Eftimiu =i monolog tot despre el. de artă şi etică. fiind socotit “sonetistul nr. Conform părerii specialiştilor. de altfel. În 1897 se stabileşte la Bucureşti cu întreaga familie. În istoria literaturii române. abia la opt ani am început să învăţ româneşte. Kuteli nu întâlnim o paradigmă întreagă a sentimentului şi cuvântului “dor”. bătrâni în ţară nouă. M-am apropiat de această limbă cu smerenie. urmărind sentimentul dorului pe plan comparativ. 6. Eftimiu este voluminoasă: a scris aproximativ 200 000 de versuri. mai respectuos decât celălat”. să-i pătrundă tainele. anul VII. V. 12. Astfel este definit şi de către istoricii literaturii albaneze. poezia sa neputând să se ridice la nivelul poeziei reprezentative române.1 al literaturii române”) 198 197 . Copilul adoptat însă e dator să fie mai supus. relevată. mai atent. spaţiul spiritual al inconştientului fiind acelaşi la cei trei poeţi. în apropiere de oraşul Korça. noiembrie 1972. Eftimiu îşi ocupă un loc meritoriu în istoria literaturii române în primul rând ca dramaturg. îşi poate lua libertatea unui copil al casei.” Victor Eftimiu În ianuarie 1889 se naşte la Boboştiţa (Albania). Însă.11. la Asdren şi Poradeci. Ipostaza dihotomică . 4)Victor Eftimiu. el se încadrează în acelaşi grup cu ei. cu ocazia s[rb[toriri a 75 de ani. ]n Astra. V. care va fi destinul comun al vieţii şi operei lor.. 198 1 2 5 . îşi găseşte puncte comune cu starea de spirit a celor trei poeţi albanezi. Poradeci şi Kuteli vor impune un “dor” nemărginit. Eftimiu a purtat în el dragostea şi dorul pentru ţara lui natală. Ataşat de limba şi ţara adoptivă. Mă simţeam un oaspete care trebuie să se poarte cuviincios. Opera poetică a lui Kuteli intră în perfectă corelaţie de idei ce ţin de filozofie. Postura socială şi culturală asemănătoare şi. 197 Discursul scriitorului ]n fa\a Academiei Române. după 60 de ani de activitate literară. Creaţia poetică a lui V. Cel născut în sânul unui popor îşi poate permite familiarităţi. ca un punct de legătură între literatura română şi cea albaneză. Eftimiu. Deşi ne . din care 1180 de sonete. cu teamă. V. Eftimiu este considerat scriitor român de origină albaneză. cazul V. întrucât întreaga sa operă a fost scrisă în româneşte. Carandino. p. Eftimiu intră în atenţia noastră în calitatea de poet albanez de limba română. nr. (Am considera această stare de spirit ca “primordială” în creaţia lor!).copii din lumea veche/bătrâni în ţara nouă/cu jumătate de suflet-n amândouă -.. desigur. cu opera celor doi mari poeţi. Se stinge din viaţă la 83 de ani. Puncte de legtur “Copii din lumea veche. unde s-a format ca scriitor şi om de cultură.. înţelesul versurilor de mai sus fiind revelatoare în acest sens.Putem spune în concluzie că la M. Deşi nu a scris în albaneză. aflarea pe aceeaşi “matrice stilistică” a lui Asdren. Eftimiu va declara cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani: “Venit de copil din Munţii Pindului. mai degrabă.

înstelate deasupra apei argentii. În exil zilele “au fost pustii”. din care a plecat la vârsta de 8 ani. aşa cum au semnalat şi cercetătorii . Eftimiu este la început un romantic vag.Urmărind segmentul nostru . visele şi dorurile copilăriei “au fost închise”. “Cu zări senine. şi chiar negative. se integrează atmosferei romantismului întârziat.mai ales Carol Scrob ş. “ Volumul de azi m-a ajutat să judec. de dor. 1970. explicând prin versuri citate modele imitate: Alexandri. inclusiv din parnasianismul. dar.. Iorga afirmă că în Poemele singurătăţi a întâlnit o poezie lipsită de “sinceritate”. prin reverie.. În lirică. cu întreg pitorescul ei. Bucure=ti. C[linescu. p. Acest volum a trezit reacţii contradictorii. singurătăţii. N. Curente =i scriitori. 1900-1916. care îI reproşa “sărăcia şi banalitatea motivelor de inspiraţie” şi “lipsa completă de personalitate”. se află sub semnul dorului. nostalgiei erotice. influenţat de simbolism şi care se exprimă în tipare parnasiene.ne localizăm la primul său volum Poemele singurătăţii. V. declamatorii fără vigoare.. devin motive poetice. 201 200 199 1 2 6 . ]n Neamul românesc literar anul V. p. favorizând meditaţia. dure.. reveriei.O.era ca şi acum”. reţine interesul mai ales prin creaţia de atmosferă. ci. 200 Dumitru Micu. în stil simbolist clasicizant. pentru că viaţa a luat un alt curs în alte meleaguri. 1941. Dorul erotic. dar şi poezii de atmosferă şi reverie. Iorga. când tănărul poet a cochetat cu toate curentele epocii. “Eclectismul” poetului a împidicat cercetătorii să facă clasificări mai precise ale poeziei sale.” Aceleaşi rezerve le . nr-ele 25-26. domenii în care de altminteri a şi perseverat. Trebuie menţionat de la bun început că acest volum şi poezia sa în general n-au fost bine recepţionate. feerice fără nuanţă. p.”. unde se construiesc cele mai senine şi nevinovate visuri. Demult.a avut faţă de Poemele singurătăţi şi Ovid Densusianu. lipsite de personalitate. “simboliste”.a. Călinescu. nerealizate.” Este tocmai acest volum care. fără să excludem elemente. Poemele singurătăţii. este o stare care devine un pretext de confesiune. Eminescu. oprindu-se în treacăt asupra poetului: “ V. Nu se poate vorbi de un simbolism propriu-zis în lirica lui V. mai degrabă. Singurătatea lui Eftimiu nu e tragică.sentimentul dorului . Poetul. patronate de el la Vieaţa nouă. Eftimiu a scris un mare număr de poezii. Editura Minerva. în primele lui scrieri. în capitolul Literatura eclectică. albanezii s-au strămutat de-a lungul veacurilor încă din timpul domniei lui Mihai Viteazul .. Eftimiu. De altfel... o poezie fără sinceritate e nerespirabilă pentru un om sănătos.. tristeţea.aromânii. Călinescu. melancoliei. mai ales.lumea aceasta păstrătoare a elementelor traco-ilire. probabil sincere. Cu timpul se va integra tot mai mult în parnasianism. care ne oferă materialul pe care l-am urmărit până acum.. suspendate.638. splendorile naturii.50 201 N. G. scriitorul s-a realizat îndeosebi în poezie şi în teatru. imnurile creştine. apărut în 1912. sub semnul solitudinii. Lumea din care a plecat spre România . 386-387. Dumitru Micu defineşte astfel tiparele liricii sale de început de secol: “ Producându-se în toate genurile. Iosif =i Victor Eftimiu). Semnele îl trimit pe poet în paradisul copilăriei.. Doi poe\i (St. “Lumea copilăriei” din Boboştiţa natală. era ca şi cum. acordă un spaţiu amplu dramaturgului. 7 iulie 1912. destinul “pribeag”. expresioniste. melancolia. (Bucure=ti).”. o seară 199 G. Însă. l-a urmărit pe V. Istoria literaturii române de la origini pân[ ]n prezent. Reîntoarcerea la acest moment al vieţii prin amintiri este marcată prin semne ca “seara . Pentru că o literatură. Ovid Densuşianu lua această atitudine în numele “poeziei noi”. volumul de debut nu include numai astfel de poezii. Întâiul volum. ca o fabricaţie în serie” În aprecierea poeziei sale a predominat mult timp linia trasată de G. Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[. când am plecat de-acasă. În a sa Istorie a literaturii române. l-a însoţit ca un balsam întăritor. }nceput de secol. Eftimiu.

singurătăţii. volumul Poemele singurătăţii. de sentimente subtile faţă de copilărie şi de ţara lui natală. Trecut-au ani de-atuncea şi zile mi-au fost pustii.. Melancolia dulce a cântecului lor Pe suflet ne va pune durerilor surdină.. singurătatea etc. avem părerea că reveria. “toate ideile şi toate atitudinile posibile” cum constatase E. Pe fruntea mea şi-a nins podoaba trudita vieţii primăvară.. Atmosferă onirică şi de dor. Într-o scenă onirică. care îi reproşa totodată lui V. Poemele singurătăţii. dincolo de observaţiile făcute de cercetătorii români. Aici “dorul” poate fi clasificat ca o dorinţă arzătoare. nu are “o personalitate diferenţiată”. ca singurul reuşit printre volumele de început ale lui V. Cuvântul “dor” cunoaşte aici valenţele semantice proprii limbii române. de sentimente subtile faţă de copilărie şi de ţara sa natală sunt trăsăturile de bază ale acestui volum: O primăvară! Vino privighetorilor Să le-ascultăm concertul în nai şi piculină.ca o consecinţă a singurătăţii.Cu zări senine. plasat în această reţea de sentimente între melancolie şi dragoste... poate fi considerat volumul unde sentimentul dorului. cu tentă erotică. Dincolo de observaţile făcute de cercetători. ca “nerespirabil”. Culcat pe mâna-ţi albă voi isbucni în plâns. “sărac şi banal în motivele de inspiraţie” etc. apăsat de durere şi nostalgie deseori se asociază cu plânsul.. acumulată în timp. Atâta dor de tine în pieptul meu s’a strâns.. V. îl fac singurul reuşit printre primele sale volume de debut. Eftimiu a experimentat de la primele volume de versuri până la bătrâneţe toate “formele imaginare”. “în noaptea fermecată” eroul liric va “izbucni în plâns”. Primul volum al său. nostalgia erotică.. înstelate deasupra apei argintii. a fost remarcat.) Dorul. caracterizându-l ca “lipsit de sinceritate”. în poezie. Şi ’n inima atâtea doruri şi-atâtea visuri am închis. Eftimiu. Că ’n noaptea fermecată când îmi vei fi aproape. Că mi-am uitat întâiul vis. (Cântecul pribeagului) Sentimentul dorului este asociat cu tristeţea şi melancolia . solitudinii nostalgice ocupă un loc central. atmosfera onirică şi de dor. încă de la apariţia volumului.. 1 2 7 . De fapt.(Atâta dor de tine.. Lovinescu. asemeni poeziei populare române şi albaneze. Eftimiu că.

Slavco Almajan. nelămurit). Ioan Şerb. Grigore Vieru. de părinţi. Dumitru M. Llazar Siliqi. George Lesnea. Besnik Mustafaj. Vasile Speranţă. Emil Manu. Agim Vinca. Enver Gjergjeku. sau alte genuri muzicale. Desigur. Andriţoiu. George Uscătescu. “dor” metafizic. dovadă fiind frecvenţa lui neobişnuită în textul poetic. în mod deosebit aceea postbelică. Vasile Nicolescu. G. cu diverse nuanţări. Eqrem Basha. Fundoianu. Constantin Ştefuriuc. Corneliu Şerban. folosirea termenului simţindu-se până şi în textele muzicii uşoare. Marin Sorescu. Nina Cassian. Mircea Streinul. Mark Gurakuqi. sentimentul dorului şi folosirea cuvântului respectiv “dor”/”mall” a fost şi este în continuare prezentă în literatura contemporană română şi albaneză. Bardhyl Londo. Mihai Negulescu (vezi poeziile Dor şi |ară de dor). Dragoşi. Ndoc Papleka. T. Florica Ştefan. Ana Simion. dar nenumită. În toate manifestările sale. “dor” erotic. Mihai Crama. Michael. de codru şi în general de natură. Iliana Mihăilă şi mulţi alţii de diferite vârste. Mimoza Ahmeti.V. mai ales după publicarea operei lui L. Ion Niculescu (care-şi cântă “ doina mea de dor nătâng/ dorul meu de-o doină vie”). Ilian Vesper. George Alexe. Ion Dodu Bălan. Agim Isaku. Mihai Avramescu. Al. Philippide. Vicol. Visar Zhiti. Adela Popescu. Al. E. Antoneta Bodisco. Xhevair Spahiu. Valeriu Ciobanu. Nicolae Labiş (poezia “Dor” etc). formaţii şi provenienţă. Jorgo Bllaci. Ali Podrimja. (ultimul şi-a intitulat un volum de versuri Dor fără saţiu). de anume locuri şi fiinţe. în literatura cultă. Preç Zogai. Ilirian Zhupa. Călinescu. Este de observat că dorul este implicat în scrieri de facturi foarte diverse (dor de ţară. Poradeci. Aron Cotruş. Mihu Dragomir (vezi volumul postum. Ion Brad. îndeosebi cei veniţi din mediu rural sau legaţi de acesta.Titus. poet care a marcat întreaga poezie postbelică albaneză. Ion. şi în poezia orală sau cultă anterioară. Mira Simian. au abordat pe larg acest sentiment. Esad Mekuli. Dhimitër Pojanaku. Stelian Gruia. “Dor”) A. Klea Faniko şi mulţi alţii. Aurel Rău. Petre Ghelmez. Carmen Maria Mecu. Vasko Popa. Cuvântul a căpătat o frecvenţă destul de mare în poezia celor două literaturi. Ioan Alexandru (care ajunge în Imnele Moldovei. Ion Flora. Utan. organizarea ei metrico- 1 2 8 . Ramadan Musliu. “la fântâna dorului îşi cântă dorul sfânt de ţară). Dhimitër Shuteriqi. Miron Cordun. Lucian Valea. C. întâlnite. Luan Qafëzezi. Zaharia Stancu. Elisabeta Novac. Ion Lotreanu. O serie de autori s-au aplecat cu predilecţie asupra acestui sentiment. precum Seifulla Malëshova. Radu Cărneci (care are un volum numit Un spaţiu de dor). Fatos Arapi. Besim Bokshi. cuvântul “mall” câştigă o mai mare încredere estetică. fiind confundat uneori cu simpla dorinţă. Ilarie Hinoveanu. Vehbi Skënderi. Teofil Lianu. Sabri Hamiti. Azem Shkreli. În poezia contemporană albaneză. Leonid Dimov. de altfel. Resul Shabani. Kim Mehmeti. alteori starea fiind evidentă. Rudolf Marku. Zydi Morava. în general. În modificările structurale ale poeziei. Al. este exclusă satira şi ironia. Vladimir Streinu. Dritëro Agolli. de iubită. Aleks Çaçi. Din Mehmeti. Baconsky. Petre Rezuşi. Ştefan Neniţescu. Ştefan Bănulescu. “dor” de răzbunare. Ion Gheorghe. Dan şi Emil Botta. Ismail Kadare (vezi poezia Mall (Dor). rock. Nichita Stănescu. Ion Miloş. Elida Skënderi. ducând la un sentiment al efemerităţii şi nenorocului. DORUL ÎN LITERATURA POSTBELICĂ ROMÂNĂ ŞI ALBANEZĂ În perioada următoare. B. “dor” de libertate. pop. Yvonne Rossgnon. Busuioceanu. dorul are o carieră sinuoasă. de meleagurile natale. Radu Flora (autor al unor culegeri şi al unei ample exegeze asupra folclorului literar din Banatul sârbesc). Valeria Victoria Ciobanu. Fahredin Gunga. al incertitudinii a destinului.

Stănescu capătă o viziune comică.Buucure=ti 1990. o atitudine ironică sau humorească şi multiple expresii ce frizează burlescul. în planul ideii. când ca un poet al erei cosmice (Nicolae Manolescu). Nu numai sentimentul de dragoste pentru fiinţa. Când spunem “de dor”. În poezie putem vorbi despre necuvinte. şi “de singurătate” şi “de durere”.87. comentat ca “un poet al transparenţei” (Eugen Simion). Pentru un poet care a dat volumelor lui titluri precum Sensul iubirii. provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic” . şi “de spaţiu”şi “de timp” şi “de metafizică şi de modernitatea lirismului său . de înalt intelectuală. anecdoticul. Stănescu sentimentul dorului nu apare în forma 203 204 202 Nichita St[nescu “Fiziologia poeziei”. ci sentimentul de dragoste. pentru toate elementele lui. Apelând la accepţia Huizinga şi. cuvântul are funcţia unei roţi. simplu vehicul care transportă deasupra semantica sa proprie ci. Putem spune că în poezia lui N. dar şi ironic. se vor întâlni în lirica lui. mai precis.ritmică. În textul poetic al lui N. însă mereu fascinant prin al său “aer ermetizant”. p. când ca un “caz dramatic” (Gheorghe Grigurcu). opera lui Stănescu trebuie cercetată şi elucidată şi din punct de vedere tematic. În poezia lui N. în actul de a forţa resursele limbii să-şi depăşească disponibilităţile obişnuite pentru a comunica ceea ce limba pare incapabilă să comunice. cit. În schimb. absurdul. parodicul. în general. În primul rând trebuie descoperit codul poetic al lui N. trebuiesc descoperite mecanismele funcţionării acestei poezii. în schimb. în general. Stănescu postulează o poetică a rupturii (expresie folosită de el la Struga. încă insuficient înţeles. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului (…). Starea adevărată de “dor” este învelită de alte sentimente aparente. N. cu toate resorturile şi simţurile sale. “de o mare elevaţie” (Al. Desigur poetul este marcat de “dor”. Aceasta este “mecanica” sentimentelor. ele reprezintă ideile vagi”. nu numai că presupune o acerbă “luptă între visceral şi real”. O viziune a sentimentelor. pentru femeia iubită. op. sintactic vorbind. propune numai viziuni ale sentimentelor. Ele sunt antinoţionale iar. considerat un poet “al timpului nostru şi al simţirii noastre“ (Silvian Iosifescu). pe parcursul lor. Sentimentele nu au coerenţă şi nici structură. jocul sentimentelor reprezintă o realitate palpabilă. N. p.trebuie judecat după alte reguli şi principii etc. Editura Eminescu. 1979. Într-un text poetic. la aceea a verbelor “a juca” şi nu “a se juca”. 260 204 Nichita St[nescu. Cunoaşterea este un act de posesiune care provoacă sentimentele. abordat în această lucrare. laureat al Premiului “Herder”. ele sunt continui. atât de bogat prin structura sa diacronică şi sincronică. De fapt. gratuitul etc. p. Stănescu trebuie discutată interferenţa ludic-comic. Piru). În poezie. Nichita St[nescu. Dreptul la timp. toată poezia sa. grotescul jovial. 203 F[nu= B[ile=teanu ‘Abside” Poeta ludens. 202 1) Metafizica Dorului în poezia lui Nichita Stănescu Apreciat încă de la debut (1960). cuvântul “dor”. dar nu este absentă. Stănescu nu putem vorbi de un sentiment al dorului aşa cum am vorbit până acum. oricât de abstractă. deoarece acest sentiment nu se manifestă ca în poezia românească precedentă. 1 2 9 . Stănescu. dar poezia sa în general este un joc. depăşeşte disponibilităţile obişnuite. la aceea de “joc” şi nu de “joacă”. Bucure=ti. confruntarea dintre poet şi limbă constă. “Poezia foloseşte cuvintele din disperare. pentru tot universul.38. mai ales organizarea lingvistică aduc modificări şi în cămpul semantic al cuvântului “dor”. putem să spunem şi “de dragoste”. dar este el însuşi o realitate pur intelectuală. Eminescu. în 1982). în viziunea lui Jakob Korg. Acest concept al sentimentelor nu numai că implică în primul rând “ideea de sentiment”.

Sentimentul dorului în această poezie face parte din sensurile ascunse ale poemelor sale. Stănescu se găseşte şi în apele visului sau “un vis în vis” (expresia este luată mot à mot din Edgar Poe). înotam”. Eminescu. dar şi cu ermetismul barbian este evidentă.28 206 Nichita St[nescu. sistemul de referinţă pe care-l depăşeşte şi-l neagă.36. altă semnificaţie. op. sentimentelor ascunse./ în mijlocul unei mări a candorii. transformăndu-se într-o lume convenţională unde semnele. în general. iar nu ca la un chin sălbatec. a inefabilului cât e posibil. în viitor el se va contracta. constâ în dezvăluirea sensurilor. Stănescu a venit în poezia anilor şaizeci cu propriul univers liric. Stănescu. În oniric se plasează dorul împreună cu motivul oniric al plutirii. Dinamica lui s-a împlinit. putem observa că dorul se manifestă în primul rând ca absenţă de ordin metafizic ori ca dor pur sau dor ermetic. semnificaţiilor./…înotam într-un plutitor/ şi transparent ocean. propunând o nouă viziune a vieţii şi a lumii. “Înrudirea cu romantismul eminescian. N. limbajul însuşi. creaţia fiind asociată stărilor de somnie. vezi: Motivul ascensiunii la Nichita St[nescu. N. Ed. el însuşi. iniţial “dor” trebuie să fi fost o acţiune. o acţiune care şi-a depăşit cu mult sistemul de referinţă. cit.cunoscută până acum. o nouă descifrare a semnificaţiilor cosmosului. ci numai soldaţi morţi prin războaie Mi-a duc aminte că. El poate fi oricând. În legătură cu valorile sintetice ale cuvântului “dor” în limba română. unele vocale. Stănescu se extinde până în timpurile netrăite de el din trecut sau din viitor. pe când eram copil. ca “un vis în vis”. necesitatea unei transfigurări de al doilea grad.p. prin folosirea repetată a acestui cuvânt. alt sens. ci prin sentimentele de dragoste. al planării. concepţiile vieţii ies din accepţia lor. căci trupurile noastre pieritoare nu au ţinere de minte. înotam. în imagini onirice: “Şi înotam. Poetul cade în starea iniţială de candoare a copilăriei.” În poezia sa “De dor”: 206 205 Nimic nu este mai frumos pe puţina noastră viaţă Decât femeia cea gravidă de mine sau decât femeia cea îndrăgostită de tatăl meu care se gândeşte la naşterea mea ca la o bucurie. de dor de taică-meu plecat în războaie 205 Simon B[rbulescu. include. o intuiţie sublimă. desigur.p. printr-o nostalgie metafizică în râsul-plânsul şi jocul permanent al poetului. Arta lui poetică. Mama mea m-a născut de dragoste de tatăl meu. Cine-ar putea dezlega în cuvântul “dor” zecile de cuvinte strămoşeşti care l-au procreat? Spunem “dor” şi atât. 1 3 0 . îşi va pierde unele silabe. unele consoane. au nevoie de un asemenea tălmaci care să transforme limbajul încifrat al poeziei în limbaj inteligibil. În acestă reţea de sentimente pe care putem să le investigăm la N. Un cuvânt sublim. Această hyponoia. El reprezintă pentru noi sublimul arhaic. din lipsă de fotografii de epocă şi ca să-l poată ţine minte. Dorul în poezia lui N. Stănescu va sublinia “Nu credeam să învăţ a muri vreodată” este un cuvânt sublim. Dorul lui N. el se va prescurta atât de mult încât va ajunge la fel de scurt şi la îndemâna rostirii fireşti cum este bunoară cuvântul “dor”. Concepţia poetică fiind diferită. Poemele. amintirile din copilărie. pe de altă parte. sentimentele capătă altă conotaţie. în această etapă.Bucure=ti 1987. ca şi la Barbu. Astăzi cuvântul “dor” relevă numai o stare de fapt. al zborului. Multe din poeziile sale sunt făcute cu somnoroasă. În viitorul îndepărtat al limbii. Profiluri literaturi contemporane. prin intrarea lui în conştiinţa limbii române.

“pe câmpungheţat”. într-un joc zburdalnic. amestecându-se cu alţii./ bubuiau pe rând. e acoperită de moarte. de imagini grefate în aventura poetică.. daţi ceva. în această poezie. la nivelul paradigmatic al poeziei.: “Pe câmpu-ngheţat cai mureau../ încât “tu” nu îl mai recunoaşte pe “tu”. de viziuni turburătoare. imaginile sunt pictate cu o mare plasticitate cu trăsături şi elemente de vis. de piatră.” Timpul. în prezent. pe care-au mai împietrit-o şi alţii. subiectivizată de nostalgia întoarcerii. Chiar dacă prin sintagma “de dor de taică-meu”. Stănescu întoarce fraza într-un rictus ironic. N.)/ mereu alţi şi alţi şi alţii. timpul amintirilor petrece mai repede decât timpul real. Poemul este un ecou al unor traume ale timpului copilăriei. Această întoarcere a eroului liric la “el însuşi” care pare periclitată de înstrăinare. cu ochii deschişi. Un dulce sentiment de “dor” însufleteşte acest univers.. totuşi. Prin presiunea sentimentului dorului..mea imediat de după lacrimi şi de după ploaie mă-nvaţă curcubeul cum se-ndoaie şi v-aş spune ce mi-a zis ea. Stănescu. este în primul rând cel al amintirii: “Memoria nu repetă. Pe poet nu-l interesează niciodată o etapă anume. plasat întrun tablou metafizic../ ca pe-o nesfărşită tobă de piatră. o figură cheie în opera lui N. dar maica-mea m-a mai învăţat că oricui să-i cer ceva dacă-l învăţ curcubeul cum se-ndoaie de după lacrimi şi de după ploaie.maica. în viitor şi de aducere aminte şi de dor până la “trupurile noastre pieritoare nu au ţinere de minte”. câte unul. sintagma implică mult mai mult. câte unul. Hei. sculptural./ Vântul îi răsturnă pe rând. copilărie bântuită de urgia războiului.. cuprinzând atât trecutul cât şi viitorul. ci adaugă. este pictat de poet la unul din cele mai frumoase tablouri ale liricii moderne ale lumii. poetul nu aduce ceva nou în câmpul semantic al cuvântului “dor”. static. ci trecerea de la un moment la altul. la locuri cunoscute: “Şi totuşi. Această viziune recurentă. “cu ochii deschişi”./ Şi totuşi asta rămâne cel mai important (./ piatra dintâi. Calul. (Lupta inimii cu sângele) În această stare dihotomică (homos duplex) “de la eu la eu distanţa/ e acoperită.. Poetul descoperă noi teritorii ale dorului prin amintiri din copilărie. 1 3 1 . Cade înapoi simţământul plecării de sine însuşi Eu sunt cel care păzeşte poarta ca nu cumva eu însumi să fug. rămâne totuşi cel mai important.. nostalgia întoarcerii ia forme de melancolie adâncă. “de piatră”.-/şi trec unul pe lângă altul. e acoperită de moarte”. revine mereu.-/ vechiul copac pe care l-au mai văzut şi alţii. Nu pot să-naintez niciunde. asta rămâne cel mai important.…Memoria poartă şi numele de Timp” spune poetul în “Respirări”./femeia dintâi. Imaginea din copilărie este filtrată prin dor. poetul este marcat de sentimentul de dor al întoarcerii la un timp trecut. Înt-un amestec al timpului şi al întâmplărilor în poezie din trecut. ca o obsesie. câte unul/ în picioare. de exemplu. De la eu la eu distanţa e acoperită. pe care-au mai iubit-o şi alţii. familiar. Acest război. dorul doare cu atât mai mult cu cât depărtarea cască abisuri de netrecut. În “Poem”. dă cineva ceva? Poetul este marcat de vremea copilăriei.

“zecile de cuvinte strămoşeşti care l-au procreat”. Iubirea. generează tristeţe şi durere sufletească. aş orbi. gândindu-l. râsul-plânsului. Ca dorinţă arzătoare. din nou vom tăcea numai din spaima aceea că ar putea un liliac să zboare peste litera A. Se va lăsa din nou peste noi o înserare cocoşată ca o cămilă. gândindu-l. Dorul este cauzatorul vieţii suferinde. Pun vorba mea de dragoste cum îmblânzitoarea de lei capul în gura leului. (Intimidare) În poezia “Intimidare” dorul apare în ipostaza unei aspiraţii care îl pune pe om într-o încercare continuă de a descoperi noi orizonturi. (dureros de dulce). este dorul “de ceva sau de cineva”. care vine “din nou”. o căutare pentru noi dimensiuni. n-aş mai vedea niciodată triunghiul cocorilor şi nemaiputând să văd niciodată triunghiul cocorilor gândindu-l. Despre tendinţa anticonceptuală a poeziei. sentimentul dorului se extinde şi devine orbitor. insistenţa pentru a obţine ceea ce este imposibil. Stănescu este un poet eminamente modern şi cuvântul “dor” îl găsim în contexte provocatoare într-un univers poetic cu o logică interioară. aş orbi! (Emblemă) Puterea dorului cunoaşte valenţele semantice ale folclorului românesc. creşte ispita. care aduc şi alte sensuri şi conotaţii necunoscute în limba română până atunci. însă. dor de nedescris) (căci mai bine-ar fi să mor / decât să îmi fie dor). ea s-a fost dus. Dintr-o dorinţă nerealizabilă. Stănescu prin opera sa a dovedit caracterul linear şi discret al cuvântului: “Vorba mea de dragoste” aduce un pic de lumină “cum îmblânzitoare de lei” şi după “o înserare cocoşată ca o cămilă”. aş orbi!”. (atâta lapte de cucută “aş fi băut de doruri”). senzaţie generată în text prin repetarea cuvintelor: gândindu-l. Din nou ni se va face dor de ceva sau de cineva. şi foloseşte cuvântul după toate regulile sintactice şi topica tradiţională a limbii române. dorul poate să-l orbească pe eroul liric./ aş orbi. dorul devine tot mai puternic şi mai acut.Atâta viaţă amărâtă stătea în ea mai râsă-plânsă atâta lapte de cucută aş fi băut de doruri. ea s-a fost dus doar de la mine şi doar o vorbă nu i-am spus în veşnicie. gândindu-l. (Atât de mândru ea mergea) dar mint. N. Stănescu 1 3 2 . ca urmare. Forţa de atracţie devine mai mare şi. aş orbi. (Tragică durere. Poetul păstrează tot ce e înmagazinat în cuvântul “dor”. gândindu-l. N. dorul neîmplinit. aş orbi de dor aş orbi. o încercare de cunoaştere permanentă. Dar poetul N.

o mare candoare a jocului. ci de o stare de neînţelegere cu mediul înconjurător şi lumea în general: “să nu înţelegi înţelesul”. Este vorba de “o. îndrăznelile şi teribilismele. Poetul în jocul său nu pare afectat de singurătatea fizică şi condiţionată. care explică toate momentele neclare în poezia sa: aspectele contradictorii. spiritual şi intelectual. într-un joc de acceptare şi respingere.Da. Însă. poate da sentimentul obiectului şi al materiei (nefiind niciodată prin sine nici obiect şi nici materie)”. 208 207 În N. “Poe\i contemporani” Ed.1986. poet. este un fenomen subiectiv. metafizică. Stănescu este un neegalat poet de tip combinativ şi inventativ. Eu sunt un animal de câmp. copil. p. dar în acelaşi timp mi-e foame de tine şi în acelaşi timp mi-e dor de tine. prin curajul experimentului. p.230 208 Solomon Marcus.. de tipul celeia considerate în ştiinţa clasică. cu absenţa şi tristeţea. în ştiinţele experimentale. pe baza căruia un concept este net distins de celelalte concepte. Respir[ri. -Nu.spune: “Deci. 1982. într-o paradigmă afirmativă şi negativă.” (Scurtă vorbire) Singurătatea este o stare metafizică şi existenţială cu care scriitorii se confruntă în procesul creaţiei. fenomenul numit poezie.76. Editura Sport Turism. exuberanţa jocului etc. cele mai multe concepte care intervin în viaţa practică. existenţială. neputând fi receptat în funcţie de un sistem de referinţă. Bucure=ti. Concepte ca frumos. nu se supun logicii binare. “Arta =i =tiin\a”. legată de mulţi parametrii de ordin ontologic şi real. un fenomen deşi de conştiinţă totuşi nenoţional. “dor”. Stănescu rămâne cel mai important poet din generaţia sa prin noutatea limbajului poetic. nu este posibil decât într-o logică binară. St[nescu. Bucure=ti. Lasă-mă să-mi fie dor de tine! -Da. “. Singurătatea totdeauna este asociată cu dorul şi nostalgia. “Eminescu”. p.Mi-e scârbă de tine. prin aventura sa lirică aproape singulară. repede sunt numai câteva exemple de acest fel. N. p. “să fii orb pe lumina zilei” “şi surd în toiul cântecului. 1979. acesta e mesajul său poetic esenţial. albastru. “foame”. 210 ibidem.190. singurătate a singurătăţii!” Ce singurătate să nu înţelegi înţelesul atunci când există înţeles 207 Nichita. de observaţie. “O nestăvilită dispoziţie ludică. în artă şi filozofie. Cartea Româneasc[. neputându-se deci generaliza. dincolo de cea fizică. această ordine de idei putem să adăugăm şi conceptul “dor”. a lui da şi nu. iar domeniul predilect al investigaţiei sale rămâne mecanica senzaţiilor şi aceea a cuvântului. Bucure=ti. La acest poet căştigă o importanţă extraordinară jocul.” Singurătatea după viziunea lui N. Un statut riguros al conceptului. printr-un dialog unde se confruntă lucruri opuse şi contadictorii: “animal de câmp” -“scârbă”. şi nici foame nu poate să-mi fie de el. poate să-ţi fie dor niciodată de un animal de câmp.100 210 209 1 3 3 . Poetul aduce la cunoştinţa cititorului o singurătate profundă. Poezia “Scurtă vorbire” este construit prin gesturi nervoase. 209 M. Ni\escu. Stănescu este lipsa de comunicare şi izolarea. fizic şi mental. Te las să-ţi fie dor de tine. el poate da sentimentul ideilor şi al zonelor abstracte (neizbutind să fie el însuşi niciodată idee sau spaţiu concret).

poetul pune în mişcare. ironic şi absurd.cheie în această poezie este cuvântul ouă.observă poetul. constituie doina lui N. Oul este. mamă.” În această lume poetică creată de N. împinsă până la ultimele graniţe. Copaci cuvinte.9. de la Brâncuşi sau de 211 Nicolae Manolescu. dorinţa arzătoare vizualizat prin forma geometrică a piramidei. nu mai sugerează lumea: ea a devenit lume. Mă mumific de dor de piramidă.cuvinte. Piramida e urletul de dezesperare al sferei. Nichita St[nescu. formule şi sensuri cunoscute ale limbii române. prin dor. Aici găsim poate aspectul cel mai revoluţionar al poeziei lui N. plin de ironie şi fior. Versuri cu o tonalitate amară. Stănescu avem şi sintagma surprinzătore “dor de piramidă” “Piramida. singurătate a singurătăţii! (Hieroglifa) N. piramida semnifică aspiraţia continuă. păsări . Poetul intitulează poezi ca “Doină”. Oul şi metafora obsedantă a sferei ca simbol al perfecţiuni. deci. a împins spre abstract locurile unde cei vii dorm” . Dar să nu-nţelegi când nu există înţeles şi să fii orb la miezul nopţii şi surd când liniştea-i desăvârşită. al rigorii şi limpezimii . cronic[ literar[. în acest joc absurd. ce singurătate în toiul cântecului. Nicolae Manolescu spune: ” Poezia. Stănescu în unele cazuri nu mai ţine cont de structuri tradiţionale. piatră etc. Stănescu. În acest context este plasat şi dorul. Stănescu şi el constă într-un dublu raport: de substanţializare a limbajului şi de poetizarea realului. nu mai exprimă. Dorul nu mai însemnează sentimentul atotputernic. dar un sentiment bizar.cuvinte: cuvintele se scurg în lucruri şi lucrurile în cuvinte.o. 211 1 3 4 . reinventând limba. ]n România Literar[ 29/17 iulie 1975. a făcut din lume instrumentul ei muzical şi din lucruri. de sintagme. nu mai arată.şi surd.Şi ce singurătate să fii orb pe lumina zilei. (La piramidă) Unul dintre cuvintele . Cine ar putea să mai sărute decât cel cu coaste rupte cui ar mai putea să-i fie dor decât celui mort printr-un omor (Doină) Aşa este poezia sa în totalitate. memorabilă ca şi mormânt. precum se ştie. p. coardele sau clapele ei inefabile. Prin imagini geometrice încărcate la nivel simbolic. dar nu ca şi clădire. împreună cu cal. dar nu păstrează structura lirică a ei. aştri .

cu o dorinţă aprigă (de a ne mai mira). chiar dacă poezia sa nu poate fi considerată ca poezie tristă. Mirarea apare ca o reacţie directă a vieţii şi a cunoaşterii şi dorul de a ne mira înseamnă dorinţa şi deschiderea omenească pentru curiozitate noutăţi etc. de un contrast maxim. vulturoaica ouă şi din oul vulturoaicei de pe sub penele calde ale vulturoaicei se va naşte vulture! (Obelisc) Tot sub semnul oului poetul clădeşte şi poezia “Poveste” (“Semn 23”). Ca o pasăre neagră pe un ou alb aşa stau şi îmi este dor de tine ca o pasăre albă pe un ou negru aşa stau şi îmi este dor de tine ca nimeni pe nimic aşa stau şi îmi este dor de tine ca nimeni pe nimic aşa stau şi îmi este dor de tine ca al nimănuia pe nimeni aşa stau şI îmi este dor de tine. tragică. procedeul poetic. Ascendenţa dorului.209.negru. “Mereu mai subliniat lirica lui N. alb negru ce dor îmi este de tine pasăre spartă şi ou zburător Doamne. un simbol al naşterii. care derivă în: 1. 3. Într-o dihotimiile (ori în jocul dihotomic) pasăra . ibidem. în visele sale. Secretul asocierii oului şi sferei în aceasta constă: naştere (viaţă) şi ideal. ce dor poate să îmi fie de tine! Poezia lui N. în armonia contrariilor. 212 1 3 5 . se plasează la mijloc dorul ca element de legătură ce emană energie. prin jocul său. aprigă de a ne mai mira de a ne mira zicând şi noi: Uite. cu o dorinţă tristă. Alb negru. cu o dorinţă tragică. Stănescu nu poate fi considerată ca lipsită de sentimente legate de nostalgie şi de dor. Sistemul lui poetic. îi sugerează receptorului o imagine plastică care generează ideei. 212 F[nu= B[ile=teanu.negru/ nimeni . a unui dor static care creşte este arătată în exlamaţii precum: “Doamne ce dor poate să îmi fie de tine!”. oul se asociază cu naşterea şi viaţa. expresia dogmatică a principiului vieţii. lumea lui nu sunt create prin tristeţe şi disperare. ca o încercare de apropiere de absolut. Stănescu ştie să ascundă tristeţea în lirica sa.ou/ alb . 2. în acest text devine şi “oul zburător”. “Un dor nespus de a ne mira” . Imaginile suprarealiste à la Dali “pasăre spartă şi ou zburător” şi jocul grafic alb .nimic/ nimeni . Dintr-o alchimie cosmică. Oul. N. şi sus pe piscul muntelui am mai făcut un ou am mai înghesuit încă o dată steaua galbenă în albuşul razelor translucide numai şi numai şi numai şi numai să ne spunem nouă înşine cu mirare cu un dor nespus de a ne mira cu o dorinţă tristă.p. un semn cosmic cu trimitere religioasă.la Ion Barbu sau din alte civilizaţii.poetul în versul următor simte nevoia să explică toată paleta semantică a cuvântului sintetizat în dor.nimeni.

Intenţia poetului rezidă în sentimentele pure cu un aer ermetizant dar şi ironic. Sub semnul singurătăţii şi dorului poetul încercă să stabilească legăturile pierdute şi tot încearcă să găsească un drum şi pentru iubita sa (“şi un porumbel călător”) şi semne pline de simboluri: “ramură de măslin” “să aducă dunga de lumina a diminieţii” Mă pregătesc de somn ca de o plecare fără grabă. îmi trimit gândurile pe deasupra trenurilor. Luciri sticloase. uşor. iubito. 214 ibidem. în această absenţă fiinţelor celor mai iubite. P. Stănescu./ O. care exclud sentimentele directe. Mai întâi către tine. Lirismul cunoa=terii. Eroul liric se simte singur înainte de somn şi se pregăteşte “ca de o plecare fără grabă”. să-mi aducă-ramură de măslindunga de lumină a dimineţii şi să mi-o lovească.. ancora.” Critica literară românească a observat la poezia lui N. p. când este vorba de descrierea dimensiunilor dorului se trece la hiperbolă. de gheaţă întreţin sugestia participării la un împătimit efort de cunoaştere. poetul aduce în text semne care provoacă viteză. 214 213 1 3 6 . dorul este asociat cu elemente care sugerează adâncime ca: rădăcinile. Aceste versuri aduc un argument în plus asupra unei idee abordată mai sus că în poezia lui N.visurile.. iar gândul meu scris îşi înfinge-n pământ 213 Gabriel Dimisianu “Opinii literare”. prin fereastră deschisă aud/ sirenele locomotivelor cum şi-aruncă/ săgeţile paralele. Ed.60. Şi chipul tău prelung. maică. sondele. dorurile. În poezia “Pentru liniştea somnului”. dintr-o boltă în alta. ancora. Cel mai adesea avem de a face cu un cronotop al sinelui.Stănescu va da curs tendinţei de intelectualizare a trăirilor poetice. Stănescu trăsături comune cu cei mari poeţi români: Mihai Eminescu şi Ion Barbu ca “echilibrul între sinteze” . şi-un porumbel călător voi lua. În poezia “Continuitate” poetul vrea să afirme superioritatea gândului său scris asupra unori lucruri care sunt greu de supuse prin plasarea lor fizică şi ideală: rădăcinile. prin fereastra deschisă aud sirenele locomotivelor cum şi-aruncă săgeţile paralele . Buc. Autorul face un joc al cronotopilor. Categoriile spaţiului şi timpului interferează. ritmurile se accelerează. poetul demonstrează un “dor” profund de mama sa. dirijate prin ţesături de canale care purifică emoţia de zgura sentimentală până ce o aduce în stadiul de cristale geometrice. Cartea Româneasc[. sondele. de iubita sa.197. fuzionează îşi dilată dimensiunile. Şi în cazul N. Stănescu sentimentele sunt supuse gândului său poetic. de tâmplă (Pentru liniştea somnului) Aşa cum am constatat în paginile acestei lucrări. Dorinţa şi gândurile sunt rapide şi fac un drum al lor: “pe deasupra trenurilor. hrănit de frământările spiritului întrebător. patimile. O. şi la rând. dintr-un cer în alt cer. cu pletele sălbăticite printre cărţi. 1970.

visurile. dintre noi doi. în gândirea “la nivelul lunii” şi vrea să coboară la nişte lucruri lumeşti. cu pânzele sufletului umflate de dor. pentru imaginea pictorică. întins pe podele. Stănescu deosebeşte pentru “imaginaţia formelor concrete” pentru profunzimea de lumină. dorul prin efectele lui magice face că distanţa să se elimine. niciodată nu mi-a fost dor de vreo idee. E un dans. în profunzimea lor. pentru sunetul plin. Stănescu. În poezia “Melancolie ativică” poetul se simte obosit în aventura sa poetică. şi pieptul mi-l strâng şi mă dor. sânge-inimă. cândva. sondele. în aventura sa lirică. (Trist cântec de dragoste) O. singur. În imaginea lui N. în jocul său. sentimentul face parte în esenţa lucrurilor. într-o comunicare magică cu obiectele care au fost în preajma lui.rădăcinile. al sentimentelor. 1 3 7 . patimile. ci numai de un măr sau de un mers de fată sau de după-amiază. el se separă din viaţa lui. ca să asculte limbajul scândurilor. N. Într-o mişcare onirică. şi lucrurile vin tot mai aproape. te caut pretutindeni. Ne întâlnim cu “homo ludens” cum spunea în celebra sa carte de filozofie a culturii Johan Huizinga. pentru efectul de înseninare. un cronotop al lui. într-adevăr. sângele se separă de inima lui (când o părăseşte). (Cântec de scos apa din urechi) În opera lui N. zeiţe-ale aerului. iarbă-pământ. în farmecul copilăriei şi singurătăţii. Relaţiile cele mai fireşti şi organice în natură între obiecte se leagă prin intermediul dorului. poetul pluteşte (în aer sau în apă) în căutarea lucrurilor care lipsesc în acest “dans al sentimentelor”. În poezia “Vârsta de aur a dragostei” dorul capătă sensul unei energii cu efecte magice în viziuni plastice: “Şi eu. Stănescu creează o dihotomie a eului. poetul pare convins de faptul că are de a face cu un cuvânt sacru strămoşesc. niciodată. În jocul său poetic. niciodată. Numai iarba ştie gustul pământului. ancora. dar apropierea de lucrurile scumpe cauzează durere. Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr. Şi eu. N. Stănescu are un aspect substanţial. dorurile. când o părăseşte. în casa lui. de inima mea. (Vârsta de aur a dragostei) Dorul în viziunea lui N. (Continuitate) Ca rareori în lirica universală modernă. cu pânzele sufletului/umflate de dor”. Numai sângelui meu îI e dor. Stănescu cuvântul dor nu apare foarte frecvent. iubito. dar în cea mai mare parte sunt păstrate sensurile cunoscute ale limbii române. În raporturile dihotomice esenţiale şi vitale: om-viaţa lui.

(Melancolie ativică) N. Aleanul este soţul dorului sau soţia dorului. dorul a fost asociat mai de grabă cu focul şi efectele lui. un sens nou: dorurile-zăpezi. 544. trupul – piatră şi pământ. greutate. Dacă în toate ipostazele. dorurile mele.. are natură hieratică. şi să ies prin cămin şi-ntins pe podele să stau ore-n şir cu urechea lipită de scânduri. un dor de nu mai pot să m-azvârl pe horn. o altă fizică. Câteodată însuşi cuvântul se împietreşte în timp ce timpul împietreşte. În jocul lui N.eliberat de gravitatea gândirii. într-o singurătate care purifică sufletul şi îl nobilează. Poetul provoacă în universul său poetic o altă structură materială a lumii. Dorurile ocupă un loc aparte şi etern. Stănescu eternitatea este asigurată prin dor. Stănescu. În această poezie cuvântul zăpadă generează mai mult culoare. Stănescu este legată de vârsta adolescenţei. Dorul însoţeşte eul liric într-un paradis intim. alte calităţi. el este ca plânsul adolescentei de la 14 ani. “Dorul -spune N. de piatră trupul meu.este o tristeţe fără obiect. Câteodată un adolescent sărută o adolescentă scuipă-ţi ochii cu care-i vezi şi răsare-ţi inima şi umple-ţi-o cu viaţa altora cum soarele umple întunericul cu lumină (Apa vorbirii) 215 Nichita St[nescu “Fiziologia poeziei”. în textul poetic al lui N. ci dintr-o informaţie genetică astrală a durerii de a fi om. când “însuşi cuvântul se împietreşte/ în timp ce timpul împietreşte” încearcă să se hrănească “de visul cu stele al altcuiva. limpiditate şi o frumuseţe eternă. Stănescu se cufundă voluptos în formele lumii. (asociat mai de grabă cu zăpada eternă din vârful munţilor) decât cu răceală. începe să se mişte din loc. El propune o altă geologie. Pentru că dorul este profund static şi. şi de visul altcuiva care generează energie şi poate să umple viaţa. într-un adevărat infern sufocant de concreteţe. Aleanul este un dor cu mişcare în el. fie din literatura română. care este fundamental tragic. Şi totuşi mi se face dor. Stănescu întâlnim opusul: zăpada. iar trupul şi existenţa fiinţei se supun unui surăs ironic. poetul exclude orice manifestare de egoism. Eul poetic este deschis să se bucure cu bucuria altora. Eu am urcat acum. diverse ipostaze ale materiei. Am ajuns uneori să gândesc chiar la nivelul lunii. Asta înseamnă că este un dor care se mişcă. le dă consistenţă. trecând brusc unele în altele. cuprins de un dor “de nu mai poate”. 215 1 3 8 . el aduce la suprafaţă trăsăturile materiale ale obiectelor. p. Zăpezi eterne. Poţi spune “mă cuprinde un alean”. fie din literatura albaneză.. perechea dorului. o altă concreteţe a lumii. timpul surâde printre stele surâde S de vorba “sunt Poetul în situaţie de impas. şi de pământ. de la om la piatră. în ciuda faptului că el arde. El nu plânge dintr-o pricină anume.” Starea de dor în viziunea lui N.

prin reverie. ca să fiu singur că mor liniştit şi nelogodit şi plin de dor în sufletul meu plin de dor. cuvântul respectiv aflăndu-se într-o reţea mai largă de sentimente şi într-un context mai larg. prin lirismul său. (Astfel) N. Alţi scriitori disidenţi. unul dintre cei mai mari poeţi europeni ai secolului al XX-lea. doamne. total incontrolabilă. al himericelor proiecte. doamne. Limbajul omenesc numai asociază prin cuvinte. poetul incredibilelor visuri. obsedat de armonia contrariilor. Stănescu. op. unde timpul constituie o a patra dimensiune a spaţiului. prin alfel de cunoaştere. prin aventura sa poetică. care deţine o dimensiune epistemologică. şi aşa grav afectat de tabăra 216 B[ile=teanu F[nu=. cele mai surprinzătoare sensuri. libertatea discursului. poeţi şi prozatori. scriitori susţinuţi de însăşi putere sau lăsaţi în umbră -îndeosebi cei din diasporă -. tristeţea. aduce în câmpul semantic al cuvântului “dor”. Nu putem considera acest cuvânt ca pe un cuvânt . “El reeditează cumva. nu poate fi judecat izolat. Sentimentul dorului în opera lui N. cu care poetul este implicat prin amintiri. însă etern singur şi singular. ajută în descifrarea unei laturi a poeziei lui N. când în peisajul literar albanez şi în cel internaţional numele de Ismail Kadare devenise deja celebru. prin imaginile surprinzătoare. afecţiunilor.. mori şi tu o dată. cât pe cel al nestatornicului Heliade. ca zonă dominată de subiectivitate. diversitatea de preocupări. revoluţionând epoca literară a acesti secol. a marcat profund literatura română. poezia ca “fenomenologie a sufletului”. care exprimă inexprimabilul . N. rămâne în parte în imposibilitatea de a se exprima în totalitate. însă continuu un acelaşi om generos şi disponibil. scriitorul adulat în pieţe publice. Stănescu. aşa şi celelalte mari sentimente ca dragostea.De ce te-ai logodit cu mine.cheie.p. nu atât cazul neînţelesului Macedonski. prin viziunea sa poetică.” N. ca un nod semantic. într-un nivel sintagmatic şi paradigmatic. libertatatea limbajului. completau şi îndreptau cadrul literaterii albaneze. prin exprimarea unui altfel de lirism care atinge cele mai discrete sensuri. Dorul. literatura albaneză postbelică a făcut paşi importanţi în anii şaptezeci şi optezeci. ataşamentelor faţă de obiectele dragi. prin demersul său de a ieşi din orice limitare. cit. până la seme noi. 216 2. în sistemul său autonom. prin ermetismul său provenit dintr-o concentrare maximă. dându-mi dor de femeia mea iubită? Hai. El poate fi considerat creatorul unui cronotop specific. Stănescu face parte dintre aceşti mari artişti ai secolului care au creat un spaţiu mai mare de mişcare în poezia contemporană.) Dorul ca singurtate nostalgic la Ismail Kadare În pofida limitărilor impuse de metoda realismului socialist şi de directivele partidului comunist albanez. pus pe reinventarea limbii. exilaţi în Occident sau întemniţaţi în lagărele comuniste din ţară. spirit dificil. Stănescu. Stănescu. Cuvântul “dor”. prin spiritul inventiv. aceea a sentimentelor. în spaţiul literelor româneşti. dar putem să afirmăm fără nici o ezitare că spectrul semantic al acestui cuvânt este cel mai variat. jalea. cele mai profunde trăiri. ca materie asociativă. prin colajele sale magice.232 1 3 9 . mai degrabă poezia modernă care tinde să atingă absolutul printr-un altfel de limbaj. care au creat mesajul pur poetic. nu putem să spunem că frecvenţa acestui cuvânt este foarte mare.

Bilal Xhaferi etc. susţinută de o atmosferă gri. Qiejt e ngrysur pa lejlekë Dhe shirat pa ylberë në mes.. Încadrându-se în curentele contemporane europene. Ca pika shiu ranë mbi qelq.. totodată. datorită stării profunde a dorului. Që dot s’po zgjohemi ne vallë?. Ca pika shiu ranë mbi qelq Dhe unë për ty seç ndjeva mall. opera acestora confirma. candidat pentru Premiul Nobel. Ismail Kadare se bucură de o popularitate internaţională. Dhe thënia e vjetër e Heraklitit Seç m’u kujtua sot për dreq: “Të zgjuarit janë bashkë në botë. 1 4 0 .au fost traduşi în alte limbi şi publicaţi de prestigoase edituri europene şi nu numai. În grupul acestor poezii. apreciând-o la adevărata ei valoare.a fost dor iar viaţa în acelaşi oraş am petrecut. Opera poetică lui Kadare este legată în special de prima perioadă a creaţiei sale. Edhe m’ u duk pak e çuditshme Si erdh kjo vjeshtë. mersul continuu către modernitate. Në ç’ëndërr kemi rënë kaq keq. Şi mi . provocată de timpul ploios şi cerul înnorat. deoarece ea nu s-a ridicat la nivelul prozei. Kasem Trebeshina. una dintre ele ocupă un loc aparte. laureat al multor premii internaţionale. Însâşi poezia se întitulează “Mall” (Dor) şi este scrisă în vers de şapte silabe. Jetojmë të dy në një qytet. mai ales în poeziile scrise după modelele poeziei orale albaneze şi în cele inspirate de poezia clasică. Cunoscut în lume mai mult ca prozator. Mai toţi scriitorii acestei direcţii . de altfel un vers popular extrem de răspândit în poezia orală albaneză. Kurse të fjeturit janë veç”. Rexhep Qosja. a produs noi valori incontestabile în literatura albaneză. Tradus în peste 50 de limbi străine. poezia sa a rămas puţin cunoscută şi apreciată în străinătate. ocupând locul întâi în literatura albaneză de astăzi. Për ty befas ndjeva mall.. Astfel. dar ne vedem atât de rar. Năzuinţa lor spre a întoarce literatura albaneză în direcţie logică şi coerentă.Martin Camaj. această parte a operei lui Kadare a intrat în mod repetat în atenţia criticilor literari albanezi. Arshi Pipa. debutul său ca scriitor fiind în poezie. sa rrallë.“scriitorilor” care cântau regimul. în istoria literaturii albaneze postbelice poezia sa ocupă un loc important. Cercetând sentimentul dorului şi cuvântul “mall”/”dor” am constatat că ele sunt prezente în poezia sa. ky mëngjes.a părut chiar cam ciudat această toamnă cum a avut loc fără sitari cerul înnorat şi ploile fără curcubeu la mijloc. Dhe rrallë shihemi. Însă. (Mall) (Nişte picături pe geam au căzut şi de tine mi .

la bălteaga aceasta. s-a tot vorbit despre semnificaţia alegorică a acestei poezii. Într-un alt climat de dor ne introduce poezia “Pellgu është tharë” (Balta s-a uscat): Një ditë në fushë shëtisnim. intrudusă în poezie.Zicala veche a lui Heraclide Mi . maxima lui Heraclide. Starea de somn. visul. aproape fără speranţă. un regim închis. dar mai ales nevoia de a se întâlni cu persoana iubită. sufocant.a revenit neaşteptat: cei. dor simţim. aberant. singura modalitate de supravieţuire ca scriitor şi artist rămânea “jocul” ambiguu în creaţie. care pune stăpănire pe fiinţa umană. accentuază sentimentul dorului şi aduc. Por pellgu është tharë..ploaia. amândoi ne uiteam 1 4 1 . într-un climat tipic de singurătate şi tristeţe: toamna. caută. în consecinţă. toamna cu cerul înnorat. având în vedere faptul că poezia a fost scrisă în cei mai duri ani ai regimului lui Enver Hoxha. o cale de comunicare şi de scăpare. de solitudine. singurătatea. Pe de altă parte. (Pellgu i tharë) (Într-o zi pe câmp ne plimbeam Şi uite.“Deştepţii stau împreună / iar cei adormiţi sunt separaţi” poartă o semnificaţie politică. de nostalgie. ploaia. constatăm că aceleaşi semne care marchează starea de dor a eroului liric . in care masele oarbe (“cei adormiţi) erau pierdute în somnul adânc al supunerii şi neînţelegerii.. nefiind de acord cu starea de somn. În această stare. Reîntorcând-se la poezia “dor”. trezit de căderea picăturilor de ploaie pe geam. şi Kadare cu opera sa. Ritmurile gândirii se încetinesc ca într-un vis. Veseli. din care nu se mai trezesc oamenii “În care vis oare am căzut/de nu ne putem trezi” şi.siç duket. cu accentuată tentă politică. apare ca un sentiment firesc. ca urmare a climatul creat în text. Poetul este în căutarea iubitei sale. starea de veghe. cu semne inexplicabile. nu puteau să se exprime liberi. ploile fără curcubeu la mijloc. Bredh tutje me mallin në gji. făcând aluzie la regimul comunist al anilor ‘60 din Albania. iar cei adormiţi sunt separaţi. dorul vine ca o consolare şi un privilegiu. când intelectualii. ceea ce a făcut. cerul înorat. lipsa curcubeului. În care vis oare am căzut şi nu putem să ne trezim? A plouat din nou pe geam şi amândoi dor. Avem părerea că “Dor” poate fi interpretat şi ca o poezie parabolică. Dorul se raportează la o adresă precisă. aproape fără salvare. mai degrabă. un vis inevitabil.) Avem de a face cu o poezie tipică de dor. îndeosebi artiştii. dar generează o stare generală onirică. iar intelectalii (treziţii). treziţi stau împreună. Që vetëm mos shoh në vetmi. Dhe ja tek ky pellg mu në fund Të qeshur të dy ne u pamë Në ujët që era lëkund Tani erdha prap’ tek udha. În climatul “gri” socio-politico şi cultural din acei ani. fără să fie scris aşa ceva. de fapt. în aceaşi măsură pot marca starea de singurătate şi de izolare a intelectualului albanez în regimul comunist.

se transformă şi în oglindă a conştinţei sale. Ceaţa va rămâne suspendată asupra prăpastiilor. pe care şi-o imaginează văzută din avion în imagini cuprinzătoare: Më ka marrë malli dhe së shpejti vi atje. umblu mai departe. El rămâne numai cu dorul în starea de solitudine. Duke fluturuar mbi mjegullat... la drumul. după Ismail Kadare şi Dritëro Agolli. atdhe. Eu şi Dorul.) Aici dragostea pierdută este redată printr-o imagine simbolică. Sa i largët. această oglindă a naturii. Cât de departe eşti. Aflându-se la studii în străinătate.În apa pe care vântu-l tremura. atât de aproape sufletului meu. acum toamna îşi ia drumul ei. Balta de pe câmp. Trishtimet do të çmallen. Departe de ţară. Zburând deasupra ceţilor. Această pierdere trezeşte dor. alean. Dorul apare mai des acolo unde este prezent motivul dragostei şi morţii. aşa pare.) (Încă puţin. Este autorul unei poezii de dragoste şi de motive filozofice. patrie. deşi n-ar vrea să se identifice cu singurătatea. Ca să nu mă văd în singurătate. Ata që shpikën shpejtësinë reaktive Larg atdheut sigurisht do të kenë qenë ndonjëherë... Mjegulla do të rrijë pezull mbi humnera. Născut în litoralul Albaniei. me ty do të takohemi... Dhe pak . sa çel e lidhet vjeshta. cu părăsirea.) ( Când începe toamna) 1 4 2 . ca deasupra dorinţelor. se poate observa frecvenţa relativ de mare a cuvântul “mall” (dor) şi semantica vastă a acestuia. Cei care au inventat viteza reactivă. A reînnoit tehnicile poetice în poezia albaneză în anii ’60 . În piept port dorul. dhe Unë e Malli..) 3) Dorul ipostaziat la Fatos Arapi Este considerat al treilea poet oficial în Albania postbelică. unde îşi dezvăluie dorul într-o altă ipostază. si mbi dëshira. Dar bălteaga s-a uscat. desigur. singurătate. poezia sa a fost marcată de dorul pentru locurile natale maritime. Dorul va alina tristeţile. cu tine ne vom întâlni. nelinişte. aq dhe i dashur je. (Dorul m-a cuprins şi în curând voi fi acolo. Aeroportul va tremura de răsunetul avionului. (Sa çel e lidhet vjeshta. Acum din nou venit . vreodată au fost. Aşadar. de străzile oraşului natal.am. poetul simte dorul de ţară. Aerodromi do të dridhet nga uturima.’70.. dor de peisajul Albaniei. Ismail Kadare este autorul poemei Malli i Shqipërisë (1960) (Dorul Albaniei).

Dorul apare cu puteri magice. aşa cum am observat şi în folclorul românesc şi albanez. Dorul încarnat este copleşit de emoţii şi sentimente. Într-o altă poezie. (Takimi) (Braţele mele de dor şi vânt s-au agăţat de gâtul ei În mijlocul străzii m . de pildă. trăieşte. Krahët e mi prej malli e ere u lidhën në qafën e saj. unde timpul este parcurs altfel şi mersul pare mai mult ca un zbor. pornită dintr-un vers popular “Moj e vogëla sa loti.am atârnat cu toată greutatea morţii pe care o port) (Întălnirea) 1 4 3 . poetul redă Dorului o nouă nuanţă semantică. (Mi-a orbit vederea această lacrimă de cristal Eşti tu dorule. reîntorcându-se apoi la înfăţişarea lui eterică. asemănătoare folclorului albanez: Më verboi syrin ky lot kristal A je ti mall. De altfel. apo ç’je vallë? Eci dhejtorit e shkel në maj. dorul este suveran ca “un alter ego”. altfel spus. se întristează. se afectează. dorul nu mai este acum o stare. ori ce să fie oare? Merg în decembrie şi păşesc în mai. se îndurerează şi simte durere împreună cu cei îndrgăgostiţi. (Ea era o noapte suspendată pe un punct al pământului Şi dorul îndurerat de patimi suferea.. prezintă aspectul cel mai substanţial şi tulburător.). când începuse despărţirea. Într-o altă ipostaziere.un sens mai complex decât acela al “ dorinţei puternice” pe care l-am văzut la Ismail Kadare. În poezia “Kur ndarja ishte nisur” (La început de despărţire) întâlnim un astfel de exemplu din dorul ipostazat: Ajo ishte një natë në një pikë dheu mpiksur. Akoma ishim bashkë. Prin această fizionomie.. el apare în înfăţişări bizare. deseori asemănătoare cu obiecte diferite.) Poetul păstrează spiritul popular al poeziei.” (Măi ca lacrima de mică. este participant omniprezent în relaţiile de dragoste. acela a unei fiinţe vii. Toate acestea se întâmplă în prezenţa dorului. kur ndarja ishte nisur. Poetul. ci o fiinţă. scrie cuvântul “mall” (dor) cu literă mare. Dorul în textul poetic al lui Arapi capătă trăsături inedite. Kudo ta prekish mallin e lëndon e i dhemb. alături de pronumele Unë (eu). Eram împreună. făcător de minuni. Încercarea de a-l materializa face ca el să capete anumite trăsături.cel mai profund şi mai original .La Fatos Arapi întâlnim dorul ipostaziat . se bucură. Eroul liric este aşezat întrun cronotop specific... În poezia mai sus. miraculoase. conştient de această ipostază a dorului.) În concepţia poetică lui Arapi. Në mesin e rrugëve u vara i tëri gjithë pesha e vdekjes që kam. Iar în pieptul tău era inima mea. Dar alteori. dhe kishte zemrën time në kraharorin tënd. dorul la Fatos Arapi.

sentimentul dorului. ce scapă printre degete şi nu poate fi prinsă. exprimat poetic în nesfârşite modalităţi. de tendinţa generală a poetului sau scriitorului. sentimentul este abordat. poate din cea ce a insumat din istoricul. când ca adjectiv. când la plural. Lexematica cuvintelor (“dor”.ului de la un popor la altul. de specia literară. N.În această poezie. devine extrem de dificil de a fi definit şi analizat în mod complet şi exact. Prin urmare. poeţii au încercat toate strunele din imensa gamă a dorului. putem vorbi despre o “definiţie” poetică românească şi albaneză a acestui termen. ca adjectiv: erë e malltë e dafinës. iar pe de altă parte. Asdren. a singurătăţii nostalgice şi a migrării. “Soledad”. gândit. de metoda artistică sau limba în care a scris. structura psihică a colectivtăţii sau individului. de tendinţele poeziei actuale ale tinerilor poeţi sau ale poeţilor de tradiţie. o noţiune glisantă. din etimologia lui. Eftimiu. “Toska” etc.dor). indiferent de curentele literare. etno-geografic şi spiritual. desemnează pe de o parte o stare emoţională universală precum corespondentul său în alte limbi: “Saudade”. ca substantiv: “mall” (dor) dhimbja . ca motiv fertil literar. etc. desemnează o stare psihologică naţională. de perioada istorică. din farmecul acestui cuvânt în poezia orală sau din atenţia care i-au acordat cei mai mari personalităţi ai poeziei albaneze. ale căror similitudini îşi au cunoscute argumentele de ordin istoric. de la un individ la altul. Cercetând şi studiind sentimentul dorului ca un segment important în poezia orală şi în creaţia câtorva poeţi importanţi români şi albanezi: Eminescu. Stănescu. s-au dat “definiţii” poetice de către mai mari poeţi ai culturilor respective. M. tentant şi neexplorat. etc. Kuteli. L. s-a scris enorm în cultura românească şi albaneză. şi plasându-l într-un amplu context balcanic. Elucidarea sentimentului dorului. Asdren. Pare că încă există profunditatea acestui termen inefabil. Ismail Kadare. Întrucât obiectul lucrării noastre este limitat la un număr restrâns de poeţi renumiţi albanezi şi români. (mirosul de dor de dafini). Cuvântul “mall” se bucură de un statut privilegiat în poezia albaneză. 1 4 4 . în plural “malle” (doruri) ”nëpër malle të trishtme” (printre doruri triste). merită să fie observate ipostazierea lingvistică a cuvântului “mall” “dor” apărând când ca substantiv. L. Blaga. pornind de la faptul că ei au avut relaţii de contact cu limba şi literatura română.“mall” ( durere . cu trăsături inconfundabile. ca o entitate minimală a semnificaţiei. în literatura albaneză se face prin comparaţie cu prezenţa acestuia în literatura română. Reflectările dorului / “mall” . dependent de constituţia spirituală. şi indiferent de toate manifestările moderne şi postmoderne. “mall”) este îmbogăţit cu seme noi. “Sensucht”. Prezentându-se atât de diferit şi surprinzător. Poradeci şi M. am acordat mai multă atenţie scriitoriilor albanezi. Poradeci. L. Kuteli. opera lor prezintă în modul cel mai clar interferenţele dintre aceste două literaturi. Despre noţiunea de “dor” (respectiv mall). Fatos Arapi. exahustiv. V. ÎNCHEIERE Cuvântul “mall” din limba albaneză şi “Dor” din limba română. sunt diferite.

Ministrisë së Arsimit. Autorii analizaţi în studiul nostru.. Partea a doua. Asdren. B. (Lexicu complet la Gjon Buzuku)II. përbam preje Shoqinijet të Bashkimit (Ribotim i “Rilindjes“. Priştina. de acolo.I. Din Liga de la Prizren pnă astăzi) Botim i Ministrisë së Arsimit. Paris 1985 5. analizată din perspectiva acestei tematici. proces care rămâne deschis. revitalizează în literatura ţărilor respective un sentiment strămoşesc. Asdren. 1965 20. Romanticii francezi şi scriitori generaţiei de 1848. Novisad. prezintă. 1990.R. Poezia lor. p. 1952 2. 1977). martie 1944 1 4 5 .Sh.B.1. Bucureşti. 6. (Istoria literaturii albaneze) Sh. Ed. Fjalori i gjuhës së sotme shqipe. comparând cele două literaturi la toate secţiunile pe care le-am propus: poezie orală. Botuese ‘’8 nëntori’’.Sh. Editura Academiei Române. Lumina. Angelescu. Psallme murgu. Ashta. (Psalme de călugăr).un tip de sensibilitate şi o viziune asupra vieţii. Bucurest NCMXLIII. 9. Opera lor. Bucureşti 1930. 16.Papacosta. de Rada. Letërsia e vjetër shqipe dhe arbëreshe (Literatura albaneză veche şi cea a arbăreşilor) Botim i 3. Le Romantisme III (1869 – 1896) Hachette. Victor Papacostea. Dorul .Sh. (Scriitorii albanezi. 17.Balcania. 1980. 1896. totodată. Bibliografia relaţiilor literaturii romne cu literaturile străine în periodice (1859 – 1918). Bucuresti 1998. moştenit.D. 18. Romantismul românesc şi romantismul european.german. Prej Lidhjes së Prizrenit deri më sot. 1980. Napoli. 13. vol III. 12. coordonată 4. Tiranë. Dictionnaire HACHETTE. Dicţionar romn . Ainsa Fernando. Paris. 7. Acad. “Leksiku i plotë i Gjon Buzukut”. cu însemnate note naţionale şi regionale (balcanice).1963. Historia e letërsisë shqipe. Bucureşti 1975. au devenit transmiţătorii unui tip nou de sensibilitate. (Dicţionarul limbii albaneze de astăzi)Tiranë. Fjaluer i Rii i Shqypes. Pjesa e dytë. 1978. La peninsule balkanique et le probléme des études comparées. 1977) 11. ‘’Naim Frashëri’’. De aici. Dicţionar complet român . Shkrimtarët shqiptarë. de altfel.italian. 21. Micul dicţionar enciclopedic. Bucureşti. 1967 10.1986 8. Prishtinë. Silviu. Fontes Historiae Daco-Romaneoe. BIBLIOGRAFIE 1. Stilistica funcţională a limbii române. psihologic şi social. Ana Comnena.1980. Editura ‘’8 nëntori’’ Tiranë 1980 . 19. 1988. cu largi explicaţii ale dorului pe plan lingvistic. Editura Academiei Române. Vepra të zgjedhura.Occident. Vjersha (Versuri). Autorii luaţi în discuţie abordează în mod amplu sentimentul solitudinii nostalgice. poezia celor mai subtile sentimente umane. Editura Orient. Sh. K. Antologia albanese tradotta in italiano da G. Bucureşti.14. unei viziuni asupra vieţii. Tiranë 15. poezie clasică şi poezie contemporană. o imagine a peisajului liric românesc şi albanez. Tipografie generală. Tiranë 1941.D. 14.Accentul cercetării noastre s-a pus pe relevarea semnificaţiei vaste şi complexe a cuvântului şi sentimentului. (Dicţionar nouă al albanezei) (Reeditată la “Rilindja. într-o pluraritate de ipostaze şi expresii. păstrat şi îmbogăţit cu cele mai surprinzătoare nuanţe semantice. vezi: C. ed.R. Bucureşti. Bucureşti. cu reflectări polivalente ale cuvântului “mall” şi “dor” în textul poetic. Bucureşti. Vol. de Ioan Lupu şi Cornelia Ştefănescu.. (Opere alese).S.

Vehbi. Bucureşti.” (Introducere în istoria limbii albaneze). Studime gjuhësore. 64. Bucureşti. N. Jose Corti. EPL.V. 1971. Shkoder. Bîrlea. Blaga. Ed. 1978. Bucureşti. noiembrie 44. Das Formegesetz der epischen. Nr.F. Djamo.: O cercetare de folclor în R. (Studii lingvistice). Motivul ascensiunii la Nichita Stănescu. Prishtinë. 1972 43. Pierre et Chevrel Yves. Miciacio. 36. în Revista de folclor.1966. Roma 1930.Bachelard. 1969. Ismajli. 28. Beitrage zu einen albanisisch . 1923. Viti III. 62. 1555. E. Despre Dor. V.1959. 67. Carandino. Aerul şi visele. Băileşteanu.1973 23.Blaga. Focioni. EARSR. X. Hirt. Folclor din Transilvania. Tiranë-Pejë. Poeta ludens.. Vehbi. 34. nr-ele 25-26. (Pluralitatea textului)Rilindja.4. Cartea Românească. G. Barthes. 1966. Paris.U. 47. 1970. Rilindja. Editura Tineretului. 1968.11. 61.3. 1997. Antologie de poezie populară. 49. “Paralele në letërsinë gojore shqiptare dhe rumune”. Bucuresti. în Astra.deutschen Lexicon. 54. Doi poeţi (St. 38. 31. Gaston L’eau et les reves. 53. XV. Doine şi strigături din Ardeal.Bachelard. Fjalor i Arbëreshëvet t’Italisë. Eqrem. 46.. Bucureşti. dramaischen und lyrischen Dichtung. Bucureşti 1983.. Dukagjini. J. Seuil . Profiluri literaturi contemporane. Çabej. Histori e letërsisë shqipe. Ovidiu. Bucureşti. 1922. nr. 39. 1964.EPL. Călinescu. 37. 1966. Poezii.Rilindja.) Bucureşti. Ed.. Giordano. 1944. 1964. Albania. Gaston. Doine şi strigături din Ardeal. 1978. N. Bucureşti 1975. Çabej. 45.. Roland. 1967. Sabri Vdekja e nositit (Moartea pelicanului)(parathënie)(prefaţă). Dimisianu. 65. Bucureşti. Prishtina.Bachelard. M.1-2. Editura pentru literatură.P. 1975.Tirana. Hamiti. Bucureşti. Elogiul satului românesc. Precis historique.Lucian Spaţiul Mioritic. Buletin Shkencor. 1980. 58. “Hyrje në historinë e gjuhës shqipe. Bucureşti. viaţa păstorească în poezia noastră populară. Caietele Eminescu III. 1925 Iorga Nicolae Istoria românilor din Peninsula Balcanică(Albania.1967. Les roumains. Rilindja. .O. 52. C. E. “Cetatea Rozafat.. Naim: Vepra 1. 1960. N. Bucureşti 1974 55. 66. Balkan . Densusianu. 63. Gaston. Lucian. Epir.22. Fundaţia Regală pentru Literatură şI Artă. 40. (Dicţionar al arbăreşilor din Italia) Bari 1963. Eqrem. 7 iulie 1912. P. Cuza”. Bucureşti. Densuşianu. “Precis de litterature comparée”. P. Editura “Univers”. Shumësia e tekstit. Genette. 59. Rexhep. III. 1928 şi Studia albanica I. E. în vol. 29. Gerard. Buzuku. Lidhjet kulturore shqiptare – rumune. F. Paris. Bucharest 1992. 1999. 27. 50. Bala.Archiv IV. Bucureşti 1952. Fănuş ‘Abside” ‘Eminescu”. Frashëri.4. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Blaga. Comişel. Mihai. Paris. 56. Nicolae.1936. Jarnic. Simon. 1978. 24. 30. Elsie. 1 4 6 . Editura pentru Literatură Universală. Jokl. Editura Universităţii “Al. 48. Eliade. 25. discursul de recepţie la Academia Română 32. anul VII. Brăiloiu. Nichita Stănescu. în Neamul românesc literar anul V. Gabriel “Opinii literare”. 51. Prishtinë. Vendome 1989. Flori alese di cântecele poporului. “Ale mortului“ din Gorj. Bucureşti. Macedonia. Prishtina 1978. 42. Gjon. Bucureşti. Tesalia etc. “Figuri”. 60. Unele probleme ale istoriei limbii albaneze. Viaţa păstorească în poezia noastră populară.. Lirismul cunoaşterii. Poetique de l’espace. Nr. Viti III. Iaşi 1994. L. Iosif şi Victor Eftimiu). Norbert. Eminescu. Dialog cu Victor Eftimiu şi monolog tot despre el. Robert. 1919. Mircea . Istoria literaturii româneşti.: L’arte populare in Romania. 1941. Editions “Roza Vnturilor”. Iorga. Plaisire du texte. (Paralele în literatura orală(Buletin Shkencor. Bucureşti. I. Lucian. L. Editura “Univers”. Editura “Minerva”. Brunel. şi Bîrseanu A. 26. Blaga. Folclorul românesc II. U. Eqrem. în SCL. Leipzig und Berlin. Triologia culturii. Buc. pentru toţi. 1964. Bucureşti. Bărbulescu. Hahn. Luka. Lucian. Bala. 57.. Iorga. 35. Meshari i. nr. II. Eminescu. Ovid.. Ovid. Doine şi balade. Iorga.Diaconiţa: Influenţa lui Mihai Eminescu asupra poetului albanez Asdren. G. Folclor albanez”. 33. 1973. 41. Çabej. 1979.: Poezii.

1944. Reteganul. Mitrush: Shënime letrare. 1979.Cuza”. 75. Bucureşti. Poezii. 97. Romul. 1987. Mehr Licht. 1979. 87.a. Kastrovillari Sofie1917. 1994. Romul. “Mentalitatea Balcanică ”Istorie. psihologie. Bucureşti. (Steaua inimii). T. 80. Cartea Românească. Munteanu. Bucureşti.Rrapaj. 1938.Dumitru Început de secol. 110. Vepra të zgjedhura.XXX. I.Qosja.. Aurel. (1889). Gherla. 93. vol I. Titu. Bucureşti 1920. 91. Mitrush. 10 mai. 72. Tirana. 92. Poradeci. identitate spirituală. M. 102. Kuteli.6. Victor Eftimiu. Lasgushi më ka thënë. 101. Gânduri despre lume şi viaţa la greco-romanii din Pontul Stâng. Poulet.. doine. O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867. Univers. I. Micu. 89.(Opere alese).1915.Ovidiu. din Bashkim i Kombit .Jeronim de Milossat. Kangjel XIX. Casa Editorială. Viaţa Românească an. 100.cultura naţională. 7-9 1997. “Minerva”. 78. Supărarea românească. Papu. 96.Rada. Scrieri alese. Titu. Rexhep.I. Poezii populare din Lăpuş în Folclor din Transilvania. 1967. în Donkishoti zbret në Shqipëri. Tiranë 1994. Mohanu. Constatin. Meyer G. Istoria Literaturii române. Këngë popullore për dashurinë. Mbëleta shqiptare.1999 86. Gaëtan “Scriitorul şi umbra lui” Buc. Paschalis M. Parvan. Bucureşti. 1871. Tudor. “Ftesë në studio”. 1988.Philipide. Metemorfozele critice europeane. Paris. Constantin.Pop. Rilindja. Fr. 108. Scrisori din exil. Etymologisches Wörterbuch der Albanischen schprache von. cronică literară. Alecu. La litterature comparée.Prishtinë. (fragment din teza de doctorat) . Bucureşti 1996.187-188 109. 1 4 7 . Bucureşti 1937. Bucureşti. Istoria literaturi române. Secolul 20. Papahagi. Dicţionar al dialectului aromân” 94. Mitrush. 107.. Ismail. Constanţa 1947.. Bucureşti. 1983. Ararat. Kolevica. mustrări şi blesteme. Eminescu. Tipografia “Albania”.. Miklosich.Piru. 1995. Poradeci Lasgush. 1995. Kuteli. Edgar. 1970. (Bucureşti). vezi capit. Pichois. 1992.ed. Bucureşti. Tiranë 1967. 104. 98. Maiorescu. 1886. Vasile. “La steaua “ lui Eminescu. F. Faik. Armand Colin. Osiac. D. 1900-1916. Galaţi 1994. Napoli 1869.. Tiranë 1944.. 85. Elena Bălan . “Trandafiri şi viorele”. “La comscience critique”. Munteanu. Al..Poezia lui Eminescu. 1971. U. Univers. destin. Cartea I .ESPLA. Editura Porto-Franco.I. Dituria. Dialogje me shkrimtarë. Mitko. Comunicare ţinută la Academia Română. 103. Prishtine. Paris...Plasari. 71. versurile 15-19. A. Anuarul “Albanezul 401“. (Căntecele populare din Cameria)Tiranë. Corti. 111. 77. George. Bucureşti. legendă.Picon. 112. Munteanu. Lasgush “Ylli i zemrës”. Noica. Niţescu. M.P. 1968. Iaşi 1994.1957. imaginaţie. Tecuci. Vargje (Versuri). Thimi. Nicolae.Pop. 1962. (Dialog cu scriitorii)Rilindja. Monografie. 1983. Dumitru. Tirane. 1891. spaniolă şi portugheză. 88. Ramadan Sokoli. Editura Minerva 1971. Konica. Kadare. 99. Sentimentul dorului în poezia română. 106. Permanenţe ale poeziei româneşti. Shtëpia Botuese.Ribeku. 74. Românii. 1999. 1926. Muntean. Eminescu şi poeziile lui. 1957. Strasburg. în România Literară 29/17 iulie 1975. 90. Al. Editura”Grai şi suflet . Nichita Stănescu. Pamfile. “Ylli i zemrës” (Steaua inimii) prej Lasgush Poradecit. (Versuri de dor). Rexhep. “Naim Frashëri“ Tiranë 1990.12. Mero: Këngë popullore nga Camëria. Kitromilides. Editura Minerva. pp. ESPLA. 69. Asdren. 83. nr.: Vjersha malli. Mitrush. Die romanischen Elemente im Albanesischen. Tiranë 76. (Don Quijote coboară în Albania) Tiranë 1989 105. et Rousseau Andre. Maj 1998.. “Vështrime fluturimthi mbi letërsinë rumune”.. Junimea. Tipografie generală. 82. 84.. 70.. Petraq.Qosja. George Interpretări şi repere. Kuteli.(Lasgush mi-a spus…)Shtëpia Botuese“ 8 nëntori“. Curente şi scriitori. Cântecele bâtrâneşti. Nr.. “Poeţi contemporani” Ed. Iaşi 1982.. în vepra letrare 5 Tirana 73. George. 81. Maiorescu.Russo. în Critice.68. Manolescu. 95. Bucureşti. Bucuresti. Editura Universităţii”Al. Kuteli. MHFSH.. 79.

(Asupra căntecelor blănde ale poporului nostru. Maria. (Poezii albaneze). Bucureşti.Terminologie Poetică Retorică.Botuese “Naim Frasheri”. 1982. Cuza”. 126.G. 1973.1866.1990.Tieghem.Rapsodie d’un poema albanese racolte nelle colodel napoletano tradotte da de Firenze. Musica arbëreshe in basilicata. Nichita Stănescu. Balcanii: de la descoperire la invenţie. 1987. “Ordinea cuvintelor”. Paris.Serembe Z. 8/1955. Ramadan.Sokoli. 1960. “Eminescu”. Paris. Bucureşti. Adriatica Editrice Salentina Lecce. Nicola. 1939.Këngë popullore nga rrethi i Pogradecit. Editura Universităţii “Al. 1 4 8 .113. Editura Eminescu. 124. 123. Boris. 125. 114. Tiranë. 116.Stănescu. Nichita. 119. J .Weber. Collection Armand Colin. Editura Sport Turism. Bucureşti. Gallimard. VI ed. 118.Rada.: Poezi shqipe.Solomon.Sh. Nichita “Fiziologia poeziei”. Secolul 20.Tomaşevski. Iaşi 1994. nr. Genese de l’oeuvre poetique. 1986. Marcus “Arta şi ştiinţa”. Bucureşti. Nëntori. 115.Todorova. 7-9. Paul Van. Bucureşti. Rreth “ këngëve të buta“ të popullit tonë. 1994. 1985 122. Tomor. 120.I.Stănescu. Univers.P. Respirări. Teoria literaturii poetica.Tiranë 1971. 121. Editura Cartea Românească.Starova. 117.Scaldaferri.. La litterature comparée.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful