1

2

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA ECONOMICĂ
Conf. univ. dr. NEDELEA PĂRĂLUłĂ
SEMESTRUL I

Obiective Disciplina Introducere în ştiinŃa economică îşi propune să ofere studenŃilor cunoştinŃele teoretice cele mai generale (conceptele, principiile şi legile) care guvernează fenomenele economice la nivel de firmă, naŃional sau mondoeconomic. Însuşirea acestor cunoştinŃe generale constituie o condiŃie esenŃială, pentru viitorii absolvenŃi, a înŃelegerii şi perfecŃionării cadrului legislativ şi a instituŃiilor corespunzătoare. Viitorul specialist în drept trebuie să posede cunoştinŃe economice solide pentru practicarea profesiei de jurist.
1. ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ

Nevoile umane sunt concretizate în cerinŃe materiale şi spirituale, bunuri şi servicii, mediu ecologic ale vieŃii şi activităŃii oamenilor. Ele constituie impulsul şi motivaŃia oricărei activităŃi umane. În funcŃie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi naturale, sociale şi raŃionale; nevoi primare şi superioare; nevoi individuale, de grup şi generale ale societăŃii etc. Însă, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici: a) caracterul dinamic, în sensul că, de la o perioadă la alta, au loc modificări în structura şi nivelul calitativ al cerinŃelor de consum; b) sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul că satisfacerea unei nevoi sau a alteia durează numai un anumit timp, după care se manifestă din nou; c) caracterul complementar, în sensul că satisfacerea unei nevoi generează o alta; d) sunt concurente, în sensul că unele se extind, iar altele se restrâng, având loc şi substituirea unora cu altele. Satisfacerea nevoilor se realizează prin consumul de bunuri materiale şi servicii. Pentru producerea acestor bunuri şi servicii este necesară utilizarea resurselor economice, umane şi materiale. Problema fundamentală a tuturor economiilor o reprezintă raritatea resurselor,
3

care sunt limitate şi insuficiente pentru a produce toate bunurile materiale şi serviciile pe care oamenii ar dori să le consume. De aceea, apare necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor. Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă cea mai bună alternativă sacrificată, atunci când se face o alegere între mai multe variante posibile. De asemenea, în studierea alternativelor de a produce se foloseşte curba (frontiera) posibilităŃilor de producŃie. Aceasta reflectă toate combinaŃiile posibile de producere a două bunuri prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor disponibile la un moment dat. Mişcarea de la un punct la altul pe această frontieră arată o modificare în cantităŃile de bunuri produse care necesită o realocare a resurselor. Activitatea economică este o componentă fundamentală a acŃiunii umane, în cadrul căreia, prin alocarea şi folosirea resurselor economice, au loc procesele de producŃie, de circulaŃie, de distribuŃie şi consum de bunuri şi servicii, în vederea satisfacerii trebuinŃelor. Structura activităŃii economice cuprinde următoarele componente fundamentale: a) producŃia, în cadrul căreia, prin combinarea factorilor, oamenii produc bunuri materiale şi servicii; b) circulaŃia, ce asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator; c) distribuŃia, ce asigură repartiŃia bunurilor şi serviciilor pe destinaŃiile lor (satisfacerea nevoilor de consum sau de producŃie); d) consumul, folosirea bunurilor şi serviciilor pentru satisfacerea nevoilor. Structura activităŃii economice poate fi analizată şi din alte unghiuri de vedere: structura tehnologică, de ramură, pe sectoare, teritorială. Importantă este şi structura verticală a activităŃii econoice, în cadrul căreia putem evidenŃia: a) microeconomia – activitatea economică la nivelul unităŃii economice; b) mezoeconomia – activitatea la nivel de ramură economică şi zonă economică; c) macroeconomia – activitatea economică la nivelul economiei naŃionale; d) mondoeconomia – ansamblul economiilor naŃionale în interdependenŃa lor. łinând cont de cele prezentate mai sus, se poate spune că economia politică cercetează modul cum decid oamenii să utilizeze resursele productive rare sau limitate, în vederea creării de mărfuri sau servicii variate, spre a le repartiza pentru scopuri de consum între diferiŃi membri ai societăŃii. Există însă şi alte definiŃii date economiei
4

repartiŃiei şi consumului de bunuri materiale şi servicii. oferind un mod economic ştiinŃific de gândire şi acŃiune. Această perioadă a fost dominată de trei şcoli: Şcoala de la Viena (von 5 . Turgot ş. Procedeele ce caracterizează metoda în ştiinŃele economice sunt următoarele: abstractizarea. Ca o sinteză a acestora. O dată cu Epoca modernă apar noi curente de gândire economică: mercantilismul (Antoine de Montchrètien) şi fiziocratismul (Fr. o lungă perioadă de timp. părintele microeconomiei. a fenomenelor şi proceselor economice care au loc în domeniul producŃiei. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Economia politică. un discipol al lui David Ricardo. Malthus. în special în Grecia antică (Xenofon. care au rolul de a contribui la rezolvarea cu eficienŃă tot mai mare a problemelor practicii. cel mai influent critic al economiei capitaliste. Quesney. Idei şi chiar teorii economice au apărut încă din Antichitate. inducŃia. Afirmarea economiei ca ştiinŃă autonomă presupune. a legilor şi categoriilor economice. apoi. adică un ansamblu de principii. îmbinarea metodei istorice cu cea logică. a cărui carte AvuŃia naŃiunilor (1776) pune bazele economiei politice ca ştiinŃă. deducŃia. şi o metodă. putere de anticipare şi raŃionalitate.). Ńinând seama de confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate. pe diferitele trepte ale evoluŃiei societăŃii. ştiinŃă economică fundamentală. statică şi dinamică). Un moment deosebit în evoluŃia ştiinŃei economice îl reprezintă Şcoala clasică engleză. de procedee şi tehnici de cercetare. putem spune că obiectul economiei politice ca ştiinŃă îl constituie studierea vieŃii economice reale.politice. Platon. pozitivă şi normativă. analiza (cantitativă şi calitativă. inclusiv în Evul Mediu. în frunte cu Adam Smith. Tot atunci au loc încercări de a aşeza ştiinŃa economică pe fundamente noi.a. Aristotel). AlŃi reprezentanŃi sunt: David Ricardo. a avut loc o evoluŃie lentă a gândirii economice. pe lângă obiectul său propriu de studiu. oferă baza teoretică şi metodologică generală ştiinŃelor economice în ansamblul lor. a relaŃiilor cauzale. John Stuart Mill. Procesul de formare a economiei ca ştiinŃă a avut loc într-o perioadă îndelungată a evoluŃiei societăŃii omeneşti. schimbului. din rândul economiştilor se afirmă Karl Marx. sinteza şi experimentul economic.

ştiinŃa economică şi-a îmbunătăŃit substanŃial conŃinutul. c) Adam Smith. N. Ion Răducanu. Teste de autoevaluare: 1. Care dintre următorii economişti sunt consideraŃi reprezentanŃi ai şcolii clasice engleze: a) Fr. Economia politică este o ştiinŃă economică: a) fundamentală. b) de ramură. a dobânzii şi a banilor. Victor Slăvescu. P. 6 . echilibrului macroeconomic şi optimului economic. Alfred Marshall. a lucrării lui J.I. d) John Maynard Keynes. David Ricardo. Mladenatz.S. Hasdeu. Adam Smith. studii. de către Nicolae Bălcescu. Quesnay. John Stuart Mill. fluctuaŃiilor. b) Adam Smith. ocupării şi şomajului.D. Şcoala de la Lausanne (Walras. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru. în secolul al XIX-lea. B. BariŃiu. Ghica. În perioada postbelică au fost cercetate numeroase probleme ale economiei româneşti. în 1936. David Ricardo. Angelescu. are loc trecerea de la nivelul microeconomic la nivelul macroeconomic de analiză.P. G. I. d) de graniŃă. Xenopol. 2. În numeroase lucrări se abordează problematica macrodeciziei economice. manuale. în diverse lucrări. a creşterii economice. în prima jumătate a secolului al XX-lea. A. În perioada postbelică. tratate. Paul Samuelson. a pieŃei. David Ricardo. Răspuns: a. inclusiv în anii de tranziŃie la economia de piaŃă. G. inflaŃiei. Adam Smith. În domeniul gândirii economice au existat şi preocupări ale economiştilor români. Mihail Manoilescu.M. de economişti precum Virgil Madgearu. Keynes. Aurelian şi. rolului statului în economie etc.Wieser). Pareto) şi şcoala de la Cambridge (Alfred Marshall). O dată cu apariŃia. Începutul realizat de către Dimitrie Cantemir prin lucrarea sa Descriptio Moldaviae a fost continuat. c) funcŃională.

Independent de etapa de evoluŃie şi de conŃinutul lor economic. iniŃial. banii 7 . ea are unele caracteristici generale. În consecinŃă. 2. producŃia socială a luat forma economiei naturale. independenŃa agenŃilor economici. fiecare societate umană trebuie să-şi organizeze activitatea economică astfel încât să răspundă la câteva întrebări fundamentale şi interdependente: Ce. în diferite Ńări şi perioade. în care bunurile create servesc consumului propriu al producătorului. aceasta nu implică dispariŃia proprietăŃii publice. monedă de aur şi argint. c) ProducŃia de mărfuri generalizată şi mijlocirea schimbului de către bani. iar înstrăinarea bunurilor să aibă la bază criterii economice. utilizarea pe scară largă a tehnicii şi tehnologiei moderne. Întrucât producŃia de mărfuri este generală. Cu toate că. cât. bani de hârtie. creşterea producŃiei prin folosirea aceloraşi resurse. CARACTERIZARE GENERALĂ A ECONOMIEI DE PIAłĂ Satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor se realizează prin intermediul bunurilor şi serviciilor. în care bunurile se produc preponderent pentru piaŃă. Dacă. ce a permis perfecŃionarea forŃelor de producŃie. b) Autonomia. Economia de schimb creează bunuri prioritar pentru vânzare. schimbul este realizat prin intermediul banilor. cum şi pentru cine produce? Ce bunuri şi în ce cantităŃi trebuie produse? Cum vor fi folosite diferitele feluri de resurse pentru realizarea acestor produse? Pentru cine sunt produse bunurile respective? Acestor întrebări societatea le-a răspuns în diferite moduri. iar diviziunea socială a muncii foarte largă. ce presupun ca agenŃii economici să dispună de libertate de acŃiune. Chiar dacă cea mai largă autonomie se realizează în condiŃiile proprietăŃii private. întemeiată pe un avantaj absolut sau relativ.Răspuns: b. economia de schimb a cunoscut şi cunoaşte trăsături specifice. De-a lungul timpului. treptat aceasta şi-a restrâns sfera de cuprindere în favoarea economiei de schimb. dintre care cele mai semnificative sunt: a) Specializarea. bani electronici. de dreptul de decizie. banii au îmbrăcat mai multe forme: marfăbani.

după livrarea lor. pe baza acceptării. a unor principii de ierarhizare a priorităŃilor şi intereselor. a pârghiilor economico-financiare etc. Analiza comparativă a economiilor reale de piaŃă permite identificarea a trei modele principale de economie „reuşită”: economia 8 . f) existenŃa unei structuri tehnico-economice moderne care asigură o eficienŃă economică înaltă. În realitate. şi pentru banii universali. Pornind de la modul concret în care sunt folosite şi adoptate deciziile. în economia centralizată de comandă. care deservesc piaŃa internaŃională. b) mijloc de schimb. d) mijloc de rezervă de valoare. g) statul democratic se manifestă. Banii îndeplinesc această funcŃie în ipoteza în care mărfurile se achită la un anumit termen. când ele se vând pe credit. iar pe de altă parte. turismul. impuse agenŃilor economici de aparatul de stat. care deservesc piaŃa internă. pe de o parte. b) piaŃa îndeplineşte un rol important în reglarea activităŃii economice. FuncŃiile banilor au valabilitate şi pentru banii naŃionali. În această funcŃie banii măsoară cheltuielile efectuate şi rezultatele obŃinute în activitate economică trecută şi prezentă. alocarea şi utilizarea resurselor.îndeplinesc următoarele funcŃii: a) mijloc de măsurare a activităŃii economice. Economia de piaŃă modernă are următoarele elemente specifice: a) pluralismul formelor de proprietate. la nivel social. stabilirea raportului dintre resurse şi nevoi sunt consecinŃe ale unor decizii centralizate. ele reprezentând tipuri ideale. ca agent economic. mijlocind schimburile externe de mărfuri. Nici unul dintre aceste sisteme nu există în stare pură. transferul de tehnologii. în cadrul cărora predomină proprietatea privată. e) pentru majoritatea bunurilor şi serviciilor. preŃurile se formează liber. în economia contemporană întâlnim două sisteme de organizare şi funcŃionare a economiei de schimb: sistemul economiei de piaŃă şi sistemul economiei de comandă. precum şi cele avute în vedere în perioada ce urmează. c) mijloc de plată. d) concurenŃa stimulează agenŃii economici în promovarea progresului. orice economie este o economie mixtă în care se întâlnesc. elemente din ambele sisteme. acŃionează în direcŃia corectării imperfecŃiunilor pieŃei prin folosirea cadrului legislativ. Spre deosebire de economia de piaŃă. în diferite proporŃii. investiŃiile efectuate în străinătate etc. Banii îndeplinesc această funcŃie când mărfurile se achită în momentul livrării lor. c) motivaŃia activităŃii agenŃilor economici o constituie maximizarea profitului.

pe baza funcŃiei lor principale în economie. care au sens opus. gospodăriile familiilor sau menajele.A) şi economia de piaŃă „ghidată administrativ” (Japonia). În economie au loc şi tranzacŃii unilaterale. care sunt mişcări sau transferuri univoce de bunuri. Totalitatea fluxurilor economice formează circuitul economic. străinătatea. b) fluxurile monetare. AgenŃii economici se grupează pe sectoare. rezultatele microeconomice monetare pot fi: globale (cifra de afaceri). łinând seama de această funcŃie. administraŃiile publice şi private. în rândurile agenŃilor economici includem: întreprinderile. instituŃiile de credit şi asigurări. între agenŃii participanŃi la tranzacŃii. fără a se primi în schimb contraprestaŃii. În raport cu gradul lor de cuprindere. Ńările nordice). care participă la viaŃa economică a societăŃii. în acest sens. disponibilităŃi băneşti etc. AgenŃii economici sunt indivizi sau grupe de indivizi. RelaŃiile dintre participanŃii la activităŃile economice sunt interdependente. anumite roluri şi având anumite comportamente economice. 9 . economia de piaŃă „direcŃionată de consum” (S. Fluxurile economice reprezintă mişcări permanente de bunuri materiale şi servicii.U. îndeplinind. Activitatea economică în societate se desfăşoară de către oameni.socială de piaŃă (Germania. finale (valoarea adăugată) şi nete (profitul brut şi net). Rezultatele obŃinute la nivelul unităŃilor economice se materializează în bunuri materiale şi servicii. organizaŃi în cadrul unor unităŃi economice profitabile şi specializate pe domenii distincte. de resurse economice. fiind cuantificate în unităŃi fizice.. care pornesc de la producător şi ajung la consumator. Fiecare tranzacŃie bilaterală sau de piaŃă este formată din două fluxuri economice: a) fluxurile reale (de bunuri). Eforturile făcute de agenŃii economici se concretizează în cheltuieli de producŃie curente şi în noi dotări tehnice pe baza investiŃiilor. natural-convenŃionale şi valorice.

Raspuns: c. Deosebit de importante sunt autonomia de decizie a agenŃilor economici. în cadrul căruia se confruntă cererea cu oferta de mărfuri. la rândul 10 . b) cu cel mai mic cost de oportunitate în raport cu ceilalŃi producători. 2. se formează preŃurile. Un producator detine un avantaj comparativ (relativ) într-o activitate. c) Germania şi Ńările nordice. În general. CEREREA ŞI OFERTA PiaŃa exprimă relaŃiile economice dintre oameni. Regulatorul principal al pieŃei este concurenŃa.Teste de autoevaluare: 1. d) Japonia. piaŃa factorilor de producŃie (care. daca realizează bunul: a) cu cel mai mic cost de producŃie în raport cu ceilalŃi producători. libertatea lor economică. dintre agenŃii economici. asigurării locurilor de muncă şi înfăptuirii unor programe guvernamentale de protecŃie socială. Răspuns: b. au loc negocieri şi acte de vânzare – cumpărare. c) cu cel mai mic consum de resurse în raport cu ceilalŃi producători. PIAłA. d) cu cel mai mare preŃ de vânzare în raport cu ceilalŃi producători. în condiŃii de concurenŃă. este caracteristic pentru: a) SUA. caracterizată prin atenŃia deosebită acordată protecŃiei mediului. fiecare urmărindu-şi propriul interes. ocrotirii sănătaŃii. se consideră că există următoarele tipuri de piaŃă: a) din punctul de vedere al obiectului tranzacŃiei economice: piaŃa bunurilor de consum final. b) Italia. satisfacerea cât mai bună a nevoilor de producŃie sau de consum personal. relaŃii care se desfăşoară într-un anumit spaŃiu. 3. dezvoltării adecvate a educaŃiei. Modelul economiei sociale de piaŃă. pentru că numai astfel se poate acŃiona prompt şi eficient la cerinŃele pieŃei.

Cererea se află în raport invers proporŃional faŃă de preŃ: când preŃul creşte. în evoluŃia altor pieŃe sau în ansamblul relaŃiilor de piaŃă. de tip oligopol. monopson. piaŃa monetară. din piaŃa cu concurenŃă monopolistică. Sensibilitatea acesteia faŃă de variaŃia preŃului sau a venitului reprezintă elasticitatea cererii. Cererea şi oferta sunt componentele fundamentale ale pieŃei.). direct sau indirect. b) din punctul de vedere al extinderii teritoriale: piaŃa locală. Cererea de mărfuri nu este o mărime fixă. adică prin vânzare-cumpărare. cererea scade. la un moment dat. piaŃa naŃională şi piaŃa mondială. oligopson etc.ei. la rândul ei. b) totală (din partea tuturor cumpărătorilor la un bun economic). Aceste diferite tipuri de piaŃă formează un tot unitar. un sistem de piaŃă. Ca volum. deoarece atunci când preŃul creşte. cererea este o funcŃie descrescătoare faŃă de preŃ. Principalii factori de care depinde cererea sunt nevoile oamenilor. în principiu. c) agregată sau globală (din partea tuturor cumpărătorilor la toate bunurile existente). invers. schimbările care au loc în cadrul unei pieŃe reflectându-se. Cererea de mărfuri reprezintă nevoile de bunuri şi servicii care se satisfac prin intermediul pieŃei. Cererea poate fi: a) individuală (din partea unui singur cumpărător la un bun economic). structură şi nivel al cerinŃelor de consum. monopol. cererea are caracter dinamic. când preŃul scade. Astfel. PreŃul constituie un factor care exercită o mare influenŃă asupra cererii de bunuri şi servicii. în sensul că ele se influenŃează reciproc. include piaŃa resurselor naturale. deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micşorează. iar raportul dintre ele constituie o formă de exprimare a relaŃiei dintre producŃie şi consum. în condiŃiile economiei de schimb. iar raportul dintre două semne diferite dă semnul negativ. piaŃa regională. c) din punctul de vedere al desfăşurării concurenŃei: piaŃa cu concurenŃă perfectă sau pură şi piaŃa cu concurenŃă imperfectă (formată. la preŃurile existente. piaŃa financiară (inclusiv bursa). este negativ. piaŃa muncii şi piaŃa capitalului). cererea scade. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preŃ (calculat ca raport între variaŃia cantităŃii cerute şi variaŃia preŃului). În funcŃie de 11 . ea exprimă cantitatea de bunuri şi servicii cerute. Cererea are drept suport puterea de cumpărare a oamenilor. venitul şi preŃul. considerând date veniturile şi preferinŃele cumpărătorilor. cererea creşte.

creşte şi cererea. efectul de ostentaŃie şi snobism din partea unor consumatori. d) cerere perfect elastică (cererea creşte continuu la un nivel dat al preŃului). efectul de anticipare din partea consumatorilor. dar şi cazul bunurilor importante fără înlocuitori. există şi situaŃii de cerere atipică. e) posibilitatea de stocare a bunurilor şi costul stocării etc. b) totală (întreaga cantitate dintr-un bun pe care producătorii o oferă spre vânzare). efectul de venit nul în cazul bunurilor de lux foarte scumpe. la un moment dat. dacă preŃul scade. când preŃul bunului B se modifică. în general. exprimate în bani). în dinamica ei. e) cerere cu elasticitate unitară (variaŃia cererii este egală cu variaŃia preŃului). d) preŃul de vânzare al mărfii. c) agregată sau globală (toate bunurile şi serviciile. c) cerere elastică (variaŃia cererii este mai mare decât variaŃia preŃului). b) cerere perfect inelastică (total insensibilă la variaŃia preŃului).elasticitatea cererii în raport de preŃ. b) disponibilitatea factorilor de producŃie sau raritatea şi randamentul economic al acestora. Oferta de mărfuri. Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării. adică oferta creşte când preŃurile cresc şi se micşorează când preŃurile scad. se disting: a) cerere inelastică (variaŃia cererii este mai mică decât variaŃia preŃului). În cazul bunurilor substituibile (de exemplu untul şi margarina). Ea poate fi: a) individuală (oferta dintr-un bun din partea unui producător). c) costul de producŃie (de fapt. efectul de informare imperfectă. adică excepŃii de la legea generală a cererii: dacă preŃul creşte. depinde de mai mulŃi factori: a) evoluŃia cererii de bunuri şi servicii. scade şi cererea. la produse perisabile – legume – fructe. din Ńara respectivă. Oferta este o funcŃie crescătoare de preŃ. ea se află în raport direct proporŃional faŃă de preŃ. sau situaŃia în care unii producători agricoli sunt nevoiŃi să-şi vândă produsele chiar şi la preŃuri în scădere. costul marginal). Comportamentul atipic al cererii se produce în mai multe cazuri: efectul Giffen. pe piaŃă. 12 . În practică. nu atrage după sine o diminuare a cererii. are loc şi fenomenul elasticităŃii încrucişate a cererii. destinate pieŃei. când mărimea preŃului. care măsoară sensibilitatea cererii la bunul A. denumite paradoxul ofertei (de exemplu. pentru a-şi plăti impozitele sau pentru a rambursa creditele). În practică există şi excepŃii de la legea generală a ofertei.

Ea se măsoară prin coeficientul de elasticitate a ofertei. Teste de autoevaluare: 1. la preŃul pieŃei. c) cu elasticitate unitară. 2. Echilibrul pieŃei reflectă situaŃia în care cantităŃile oferite şi cele cerute sunt egale. iar oferta creşte de la 100 bucaŃi la 130 bucaŃi.m. Răspuns: a. b) inelastică. oferta nu se modifică). vorbim despre echilibru general. cantitatea oferită creşte continuu). d) perfect inelastică. Răspuns: b. iar când sunt luate în calcul toate pieŃele. Ńinând seama de interdependenŃa lor. Bunurile de strictă necesitate pentru consumatori au. b) inelastică . d) oferta inelastică (modificarea ofertei este mai mică decât modificarea preŃului). e) oferta perfect inelastică (la orice variaŃie a preŃului. calculat prin raportarea modificării cantităŃilor oferite la modificarea preŃului de vânzare. 13 . de regulă. c) ofertă perfect elastică (la un nivel dat al preŃului. se disting: a) oferta elastică (variaŃia ofertei este mai mare decât variaŃia preŃului). În funcŃie de modul în care oferta reacŃionează la modificările de preŃuri.Elasticitatea ofertei în raport de preŃ reprezintă reacŃia ofertei la modificările preŃului. Se poate deci spune că piaŃa este în echilibru la preŃul care permite egalitatea cantităŃii cerute de consumatori cu cea oferită de producători. c) unitară. Atunci când se ia în calcul o singură piaŃă a unui produs. oferta este: a) elastică .m. b) ofertă cu elasticitate unitară (variaŃia ofertei este egală cu variaŃia preŃului). În situaŃia în care preŃul unui bun creşte de la 1000 u. la 1200 u. d) perfect elastică. o cerere în funcŃie de preŃ: a) elastică. vorbim despre un echilibru parŃial.

deşi inegală pe Ńări şi zone geografice. • Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor reproductibile. instalaŃii. • Natura. specific umană. Munca este un factor activ şi determinant al producŃiei. inovaŃia şi resursele informaŃionale. În ultimele decenii. sporirea ponderii populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar şi în cel cuaternar. consumul de energie fizică şi intelectuală. utilizate în producerea de noi bunuri materiale şi servicii destinate vânzării – cumpărării pe piaŃă. materii prime. animale de muncă şi de reproducŃie. Aceştia reprezintă resursele economice atrase în circuitul economic. mijloace de transport. FACTORII DE PRODUCłIE ŞI COMBINAREA LOR Întreprinzătorii. resursele de apă şi resursele minerale. natura (pământul) şi capitalul. Capitalul tehnic este format din maşini. ce antrenează ceilalŃi factori în vederea obŃinerii de bunuri şi servicii. îndreptată spre un anumit scop. în timp ce în sectorul primar se înregistrează o scădere. „Explozia demografică” a secolului XX a diminuat suprafeŃele agricole şi silvice pe locuitor. experienŃa şi cunoştinŃele care îl definesc pe om. devenind astfel una din cele mai drastice limitări cu care se confruntă agenŃii economici în activitatea lor. în cadrul căreia sunt puse în mişcare aptitudinile. tehnică. În general.4. cuprinde pământul. Un loc important îi revine pământului. în scopul obŃinerii unui profit. care este decisiv nu numai pentru agricultură şi silvicultură. Pentru viaŃa economică actuală prezintă interes şi dimensiunea şi calitatea suprafeŃei ce revine în medie pe locuitor. • Munca reprezintă o acŃiune conştientă. căreia îi oferă suport de existenŃă şi loc de desfăşurare. utilaje. sporirea calităŃii resurselor de muncă în corelaŃie cu nivelul de dezvoltare economică. semifa14 . pentru a produce bunuri destinate consumului. cu progresul în ştiinŃă. Acestor factori clasici li se pot adăuga şi: întreprinderea (antreprenoriatul). materiale. construcŃii. ci şi pentru întreaga activitate umană. echipamente. în cultură în general. clădiri. aflate în mişcare ca fluxuri. îşi procură factori de producŃie. se conturează o serie de caracteristici generale în evoluŃia factorului muncă: tendinŃa generală de sporire a populaŃiei active. rezultate ale unei activităŃi anterioare. se consideră că la producerea bunurilor participă trei factori: munca. ca factor de producŃie. progresul tehnic.

superioare celor aflate în funcŃiune. care favorizează fabricarea unor maşini şi utilaje cu noi performanŃe. c) conjunctura pieŃelor factorilor de producŃie. care prezintă două forme: a) uzura fizică – deprecierea treptată a maşinilor. Combinarea va presupune nu doar unirea lor. Întreprinzătorii. b) caracteristicile factorilor de producŃie şi concordanŃa lor cu specificul activităŃii. fără a fi afectată calitatea lui). Combinarea este posibilă datorită următoarelor proprietăŃi ale factorilor de producŃie: a) divizibilitatea (posibilitatea factorului de a se împărŃi în subunităŃi omogene. o anumită cantitate dintr-un factor se asociază doar cu o cantitate determinată de ceilalŃi factori). b) capitalul circulant – acea parte a capitalului care se consumă integral într-un singur ciclu de producŃie şi trebuie înlocuit după fiecare ciclu de producŃie. combină factorii de producŃie şi aleg varianta de combinare cea mai eficientă. c) complementaritatea (la o producŃie dată. Procesul consumării capitalului fix se manifestă prin fenomenul uzurii. Recuperarea pierderilor provenite din uzura capitalului fix se face prin amortizare.bricate. b) uzura morală – determinată de progresul tehnic. se consumă treptat şi se înlocuieşte la intervale mai mari de timp. Capitalul tehnic folosit în activitatea economică este constituit din: a) capitalul fix – acea parte a capitalului care participă la mai multe cicluri de producŃie. întreprinzătorul porneşte de la premisele: a) caracterul limitat al factorilor supuşi combinării. menŃinând acelaşi nivel al producŃiei). Combinarea factorilor de producŃie reprezintă un mod specific de unire a factorilor de producŃie privit atât sub aspect cantitativ. pentru a produce şi pentru a-şi atinge scopul – de a obŃine un profit cât mai mare posibil –. echipamentelor. atât din punct de vedere tehnic. Cota de amortizare depinde de cheltuielile cu procurarea capitalului şi durata de funcŃionare a acestuia. cât şi economic. sau reducerea preŃului la care poate fi cumpărat un echipament echivalent. d) substituibilitatea (posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor printr-o cantitate determinată din alt factor. Analiza combinării şi substituirii factorilor în acest caz conduce la 15 . cât şi structural – calitativ. În combinarea factorilor de producŃie. instalaŃiilor ca urmare a folosirii lor în activitatea economică sau a acŃiunii factorilor naturali. ci şi substituirea lor. b) adaptabilitatea (capacitatea de asociere a unei unităŃi dintr-un factor cu mai multe unităŃi din alt factor).

Se evidenŃiază: a) productivitatea fizică – măsoară randamentele în natură ale utilizării factorilor. care surprinde efectele combinării tuturor factorilor de producŃie. care exprimă producŃia obŃinută prin utilizarea fiecărui factor consumat. dacă factorii se triplează. care reflectă. creşterii calificării forŃei de muncă. a capacităŃilor de producŃie etc. productivitatea este abordată pe două tipuri consacrate: a) productivitatea globală. producŃia va fi mai puŃin decât dublă). În literatura de specialitate. producŃia va fi mai mult decât dublă). natură şi capital. EficienŃa combinării factorilor de producŃie orientată spre obŃinerea maximului de efecte utile cu minimum de eforturi se exprimă prin productivitatea sau randamentul factorilor de producŃie. în bani. care pot fi: a) constante (dacă factorii de producŃie se dublează. măsurând eficienŃa de ansamblu a acestora.). ci şi a randamentelor de scară. producŃia se va tripla etc. folosirea mai intensă a timpului de muncă. b) crescătoare (dacă factorii se dublează. Se pot delimita următoarele concepte: a) costul contabil. b) productivitatea valorică – măsoară eficienŃa în termeni financiari – monetari. şi productivitatea marginală. Aceste două tipuri de productivităŃi pot fi calculate. fiind exprimată în unităŃi fizice. O altă tipologie are în vedere noŃiunile: a) productivitatea brută (producŃia este privită ca sumă a valorilor adăugate brute de diferitele activităŃi). Creşterea productivităŃii poate fi rezultatul progresului ştiinŃific şi tehnic.luarea în considerare nu doar a randamentelor factoriale. c) descrescătoare (dacă factorii se dublează. pentru toŃi cei trei factori de producŃie: muncă. prin care se urmăreşte perfecŃionarea organizării şi conducerii activităŃii economice. ceilalŃi factori rămânând constanŃi. b) productivitatea parŃială a fiecărui factor. calculată ca raport între mărimea producŃiei şi cantitatea utilizată din factorul respectiv. care reprezintă sporul de producŃie care se obŃine prin utilizarea unei unităŃi suplimentare dintr-un factor. totalitatea cheltuielilor efectuate şi suportate de către agenŃii economici pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii. rezultate din 16 . c) productivitatea aparentă (provenienŃa valorii adăugate nu este întotdeauna cunoscută corect). Acestea pot fi măsurate prin: productivitatea medie. cheltuielile efectiv suportate de întreprindere. b) productivitatea netă (se elimină din producŃia finală brută valoarea achiziŃiilor exterioare şi amortizarea). Costul de producŃie reprezintă. dar şi al revoluŃiei manageriale. producŃia se va dubla. în formă bănească.

şi b) pe ansamblu. c) costul marginal este egal cu costul mediu total atunci când costul mediu total este minim. divizat în cost fix şi cost variabil. pe termen lung. se disting: costul mediu fix (costul fix pe unitatea de produs). pe lângă costul contabil. salariile personalului administrativ etc. b) costul mediu total este crescător atunci când costul marginal creşte mai accentuat. Poate fi privit: a) structural. Costul mediu (unitar) exprimă costurile globale pe unitatea de produs. În practică. fiindu-i inferior. Costul marginal (suplimentar) exprimă sporul de cost total necesar pentru obŃinerea unei unităŃi suplimentare de producŃie. dintr-un bun. e) costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune şanse sacrificate în procesul de alegere a variantei optime. chirii. costul 17 . iar costul total reprezintă suma costurilor – fix şi variabil. costul mediu variabil (costul variabil pe unitatea de produs) şi costul mediu total (costul global total pe unitatea de produs). Costul variabil exprimă acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcŃie de volumul producŃiei. care reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare obŃinerii unui volum de producŃie dat. ca sumă a tuturor cheltuielilor suportate de întreprindere. Costul global. adică drept cost total global. Costul fix reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care pe termen scurt sunt relativ constante. Costul marginal stă la baza deciziilor privind oferta de bunuri şi servicii. C. neinclus în costul efectiv plătit. c) costul explicit indică cheltuielile efectuate de întreprindere şi înregistrate în costurile efectiv plătite (este însuşi costul contabil). este stimulată mărirea ofertei când fiecare unitate suplimentară de producŃie necesită un spor de cost cât mai mic şi când sporul de producŃie măreşte mai mult venitul decât costul. se determină următoarele tipuri de costuri: A. fiindu-i superior.evidenŃa contabilă. pe termen scurt. B. Corespunzător structurii pe termen scurt şi nivelului de abordare globală. şi consumul de resurse care nu presupune plăŃi efective evidenŃiate sub formă de cheltuieli. Costul mediu total este dependent de costul marginal: a) costul mediu total este descrescător atunci când costul marginal se micşorează mai accentuat. independent de volumul producŃiei obŃinute: amortizarea capitalului fix. De asemenea. d) costul implicit reflectă acel consum de resurse al întreprinderii. b) costul economic cuprinde.

c) creşterea randamentului utilizării factorilor de producŃie. b) nivelul productivităŃii. c) preŃul factorilor de producŃie utilizaŃi. evoluŃia sa depinzând de următorii factori: a) consumul de factori de producŃie pe unitatea de produs. d) asigurarea reducerii costurilor în toate fazele muncii. În determinarea nivelului producŃiei care maximizează profitul este utilă şi cunoaşterea unui caz particular – pragul de rentabilitate. economic şi ecologic. e) realizarea obiectivelor stabilite. iar profitul este nul. În cazul în care însă nu este necesară mărirea ofertei de bunuri economice. la un cost de producŃie total dat. şi invers. În scopul maximizării profitului.mediu total şi costul marginal sunt egale şi constante atunci când. Costul mediu nu este o mărime constantă. b) cumpărarea factorilor de producŃie la preŃurile cele mai mici (fără a neglija calitatea). încasările totale ale întreprinderii sunt egale cu costul total. producătorul trebuie să minimizeze costurile pe unitatea de produs. conform căruia producătorul urmăreşte ca. deoarece în acest caz se obŃine o diferenŃă maximă între totalul încasărilor şi totalul cheltuielilor. În vederea optimizării volumului producŃiei şi maximizării profitului. În acest „punct mort”. Costul marginal se reduce când productivitatea marginală creşte. costul mediu şi costul marginal se află în raport invers proporŃional faŃă de productivitate. la un nivel dat al preŃurilor factorilor de producŃie. La un preŃ dat al factorilor de producŃie. Acesta indică volumul de producŃie sau cifra de afaceri de la care producătorul începe să obŃină profit. Astfel. costul total sporeşte în aceeaşi proporŃie cu producŃia. starea de optim al producătorului presupune ca un volum de producŃie dat să se obŃină cu costuri minime. acŃionând în principal asupra acestor trei factori. de condiŃiile de producŃie existente şi de 18 . să maximizeze producŃia obŃinută. Principalele căi de reducere a costului sunt următoarele: a) alegerea procesului de producŃie cel mai eficient din punct de vedere tehnic. Profitul obŃinut este maxim atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal. Optimul producătorului constituie un criteriu de comportament. Ńinând cont de resursele disponibile. costul de producŃie mediu se micşorează atunci când productivitatea medie creşte. trebuie să se Ńină cont de relaŃia dintre costul marginal şi venitul marginal.

d) consum concomitent de energie fizică şi intelectuală. ConcurenŃa are şi efecte secundare nedorite prin încercarea unor întreprinzători de a reduce costurile pe seama scăderii salariilor. monopson. 2. d) sporeşte uzura fizică determinată de acŃiunea factorilor naturali. Rolul concurenŃei: a) stimulează inovaŃia. Nivelul 19 . b) activitate conştientă. f) identificarea produselor care generează consumuri energetice mari şi a produselor care aduc pierderi. Care din caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii ca factor de producŃie: a) factor activ şi determinant al producŃiei. eliminându-i pe cei slabi. b) dinamica productivităŃii muncii o devansează pe cea a salariului mediu. corespunzător intereselor proprii. Teste de autoevaluare: 1. c) creşte rata marginală de substituire a muncii cu capitalul. prin promovarea unor produse de calitate îndoielnică sau chiar nocive etc. oligopolistă. PreŃul – expresie bănească a valorii mărfii sau suma de bani care se plăteşte pentru a dobândi o unitate dintr-un bun economic. Răspuns: c. Răspuns: b. Forme ale concurenŃei: perfectă. 5. CONCURENłA ŞI FORMAREA PREłURILOR ConcurenŃa – confruntare deschisă între agenŃii economici pentru realizarea unei poziŃii cât mai avantajoase pe piaŃă. b) realizează o selecŃie a producătorilor. a unor cheltuieli necesare protejării naturii. imperfectă – forme: monopolistică.restricŃiile economice. Costul mediu scade atunci când: a) salariul creşte iar producŃia scade. cererea şi oferta. monopol. c) factor derivat. d) asigură libertatea de alegere a bunurilor şi serviciilor la un nivel superior al trebuinŃelor. c) tinde să aşeze în echilibru ramurile de producŃie.

dependent de natura bunului. Teste de autoevaluare: 1. Sunt condiŃii când preŃul de piaŃă efectiv este apropiat de preŃul de echilibru. IntervenŃia statului în domeniul preŃurilor: a) fixarea de preŃuri maxime. realocare sau redistribuire a resurselor societăŃii. Modificarea preŃului nu este un rezultat numai al mişcării independente a relaŃiei dintre cerere şi ofertă (la nivel de ramură). PreŃul de echilibru presupune mişcarea deopotrivă a preŃului şi a cantităŃii de mărfuri cerute şi oferite. în vederea suprimării anomaliilor. PreŃul de echilibru este o categorie teoretică. În realitate. d) prezentareaambalarea etc. b) garantarea preŃurilor la unele produse agricole sau a veniturilor agricultorilor. apare doar întâmplător. ci şi al schimbărilor intervenite în costurile de producŃie. ofertei si preŃului. b) deciziile proprii ale fiecarui agent al cererii si ofertei exercită un efect semnificativ asupra cererii. b) raportul cerere-ofertă. în perioade critice. d) se derulează un volum redus de tranzacŃii de vânzare şi cumpărare. rezultatelor. Răspuns: c. veniturilor. FuncŃiile preŃului: a) informare. c) calitatea. c) pe piaŃă exista numeroşi agenŃi ai cererii şi ofertei. a dezechilibrelor existente în acest plan. c) principal instrument prin care se recuperează cheltuielile şi se obŃine un profit.preŃului este influenŃat de o serie de factori cum sunt: a) costul de producŃie. de durata în care el se creează şi se trimite pe piaŃă. 20 . Atomicitatea pieŃei se caracterizeaza prin faptul că: a) pe piaŃă există un număr egal de vânzători şi cumpărători. care vizează mărfuri ce se adresează trebuinŃelor fundamentale ale populaŃiei. gravitând în jurul acestuia. fiecare având o forŃă economică redusă. b) de evaluare şi măsurare a cheltuielilor. pe diverse sfere de activitate. realizată în decursul unui interval de timp mai mare sau mai mic. PreŃul îl determină pe producător să restrângă sau să abandoneze anumite activităŃi.

Oferta de muncă şi disponibilităŃile de forŃă de muncă – relaŃie de la parte la întreg. Rata de activitate la nivelul populaŃiei unei Ńări = = PopulaŃie activă ocupată ⋅100 PopulaŃie totală PopulaŃie ocupată Gradul de ocupare = ⋅100 PopulaŃie disponibil ă activă 21 . c) fluxul investiŃional. f) conjunctura economică şi socială pe plan intern şi internaŃional. prin relaŃii de angajare salarială. d) indicator al nivelului de trai. care se satisface prin intermediul pieŃei muncii. PreŃul are rolul de: a) stimulare a economisirii. b) populaŃie inactivă. c) diminuare a risipei. ParticularităŃi şi funcŃii ale pieŃei muncii. Se exprimă prin locurile de muncă. PIEłE ŞI VENITURI PiaŃa muncii – spaŃiu economic în cadrul căruia se confruntă cererea de muncă cu oferta de muncă. Răspuns: b. b) costul marginal al muncii.2. Nevoia de muncă exprimă volumul total de muncă necesar pe ansamblul unei Ńări. Cererea de muncă este necesarul de muncă din partea agenŃilor economici la un moment dat. 6. b) informare. e) faza ciclului economic. Cererea de muncă şi nevoia de muncă – relaŃie de la parte la întreg. d) substituirea factorului muncă. DisponibilităŃile de muncă reprezintă populaŃia aptă de muncă prezentă într-o Ńară pe perioadă dată de timp. Delimitări privind structura populaŃiei: a) populaŃie totală. au loc negocieri privind angajarea salarială. c) populaŃie disponibilă activă. Oferta de muncă corespunde populaŃiei disponibile active. Factori care influenŃează cererea de muncă: a) nivelul salariului.

M. c) nivelul preŃurilor bunurilor şi serviciilor de consum. reglementări juridice. durata săptămânii de lucru. J. dar şi al reglementărilor din partea statului şi organismelor internaŃionale. Samuelson etc. Starea de dezechilibru: a) când oferta este mai mică decât cererea de muncă. formată din cei angajaŃi sau în căutarea unui loc de muncă. Keynes. Karl Marx. David Ricardo. b) preŃ pentru care oamenii îşi închiriază forŃa de muncă. Salariu cost – cheltuială pentru agentul economic. c) preŃ al forŃei de muncă – marfă. Oferta de muncă totală – ofertele individuale totale ale segmentelor pieŃei muncii. Oferta de muncă individuală – numărul de ore de muncă (sau timpul de muncă) pe care un salariat doreşte să le efectueze. structura pe sexe. Factori care influenŃează mărimea salariului: a) raportul dintre cererea şi oferta de forŃă de muncă.). h) gradul de organizare a sindicatelor. d) cheltuieli pentru odihnă şi viaŃa spirituală. PiaŃa muncii în România: a) proces de formare şi consolidare a instituŃiilor ce o reglementează. venit pentru salariaŃi.Factori care influenŃează mărimea populaŃiei disponibile active: demografic – raportul natalitate – mortalitate. Starea de echilibru este ocuparea deplină a forŃei de muncă. Salariul de echilibru – când cererea este egală cu oferta de muncă. Dinamica salariului şi influenŃa sa asupra ofertei de muncă. Salariul. b) cheltuielile necesare refacerii şi dezvoltării forŃei de muncă. b) stare de dezechilibru. g) raportul dintre productivitatea muncii şi salariul nominal. Ferdinand Lassalle. e) sporirea cheltuielilor de transport. 22 . factori care o influenŃează. f) mărirea chiriei. Caracterul dual al pieŃei muncii: funcŃionează pe baza principiilor pieŃei. accepŃiuni diferite privind definirea: a) sumă de bani cu care este remunerat factorul muncă participant la obŃinerea rezultatelor unei activităŃi economice. b) când oferta de muncă depăşeşte cererea de muncă. Abordări conceptuale privind salariul – venit (Adam Smith. telecomunicaŃii.

Numerarul.e. Moneda cuprinde ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate direct pentru efectuarea tranzacŃiilor pe piaŃă.n. devenind ulterior neconvertibilă în aur. a 2-a etapă: secolul al XVIII-lea – secolul al XIX-lea: moneda de hârtie capătă o tot mai mare răspândire. până în secolul al XVII-lea: s-au emis şi au dominat monedele metalice. PiaŃa monetară. Forme ale salariului: salariu nominal şi real. Nici un flux 23 . P  SR = salariu real   SN = salariu nominal P = nivelul preŃurilor (în procente)  În dinamică: ISR = SR 1 ⋅ 100 SR 0 ISN ⋅100 IP  SR 1 = salariu real în perioada curentă   SR = salariu real în perioada anterioară  0  ISN = indicele salariului nominal   IP = indicele preŃurilor  ISR = Alte forme ale salariului: direct. când se introduc mijloace electronice de plată. relaŃia dintre salariul nominal.Efectul de substituŃie – reducerea timpului liber şi creşterea corespunzătoare a timpului destinat muncii. monedele şi bancnotele. Forme de salarizare: în regie. remiză. S-a amplificat rolul monedei scripturale. minim garantat. social. Efectul de venit – situaŃia în care salariatul obŃine un venit suficient de mare. dar un număr tot mai mare de operaŃii se efectuează prin „bani electronici”. indirect. Dobânda Scurt istoric cu privire la apariŃia monedei: prima etapă – secolul al VI-lea î. preŃ şi salariul real: SR = SN . a treia etapă – în prezent. precum şi cecurile şi alte înscrisuri continuă să circule. astfel încât au loc micşorarea timpului destinat muncii şi sporirea corespunzătoare a timpului liber. colectiv. acord. care-i asigură lucrătorului venituri mai mari.

biletele de hârtie (moneda fiduciară) şi cecurile de lucru la purtător. Al doilea agregat monetar (M2) cuprinde pe primul M1 şi. c) de amploarea creditului de consum. PiaŃa monetară este ansamblul tranzacŃiilor cu monedă. sau. Primul agregat monetar (M1) cuprinde monedele divizionare. în plus: economiile contractuale şi diferite alte lichidităŃi pe termen. moneda scripturală. prin agenŃi bancari şi financiari care le emit şi le gestionează. Masa monetară (M) este direct proporŃională cu cantitatea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacŃionării la un anumit preŃ (PT) şi invers proporŃională cu viteza de rotaŃie a banilor. părŃi autonome prin funcŃiile lor specifice. Al treilea agregat monetar (M3) include pe M2 şi. un an). cum sunt titlurile de pe pieŃele monetare emise de creditorii nonbancari şi de agenŃii economici nonfinanciari. negociabile. Agregatul monetar desemnează părŃile constitutive ale masei monetare şi semimonetare. ale instrumentelor de schimb şi de plată în totalitatea lor. Masa monetară constă din totalitatea instrumentelor de circulaŃie şi de plată de care dispune economia unei Ńări. în plus: diferite averi în devize. Cererea de monedă depinde: a) de volumul operaŃiunilor.economic nu se poate desfăşura fără participarea directă sau indirectă a monedei. depunerile pe termen la trezorerie. Componente ale masei monetare: a) disponibilităŃile monetare propriu-zise (biletele Băncii Centrale.). d) de plăŃile efectuate în contul creditelor ajunse la scadenŃă. al tranzacŃiilor de bunuri şi servicii intermediate efectiv de către monedă. aparŃinând rezidenŃilor nonfinanciari. b) disponibilităŃile semimonetare (economiile pe librete bancare. cecurile la purtător etc. conturile de economii pentru locuinŃe deschise la bănci. în medie. e) 24 . efecte de comerŃ negociabile etc. bonurile de casă ale unor organisme naŃionale de credit.). bonuri de casă ale băncilor. nominative sau la purtător. într-un orizont de timp (un trimestru. depunerile pe termen scurt în conturi bancare. în perioada corespunzătoare. la un moment dat. monedele divizionare. în plus: conturile pe librete de economii. confruntarea cererii şi ofertei. b) de viteza de rotaŃie a banilor. plasamente pe termen nelimitat. Al patrulea agregat monetar (M4) cuprinde pe M3 şi.

Tipuri de bănci: de emisiune. Politici monetare şi instrumente de intervenŃie: a) taxa rescontului. Mărimea dobânzii se exprimă prin. FuncŃiile pasive ale băncilor se concretizează în primirea depunerilor pe care le fac clienŃii: depuneri spre fructificare şi depuneri pentru executarea de plăŃi din ordinul clienŃilor. care este raportul procentual între masa dobânzii (D) şi capitalul împrumutat (C)  ′ D   d = ⋅100  . specializate.de cererea de monedă în scopuri speculative – funcŃie de nivelul dobânzii. c) multiplicatorul creditului. D =    (d’ = rata dobânzii). C   Calculul dobânzii compuse se face după următoarea formulă: Dn = C(1 +d’)n – C C = credit d’ = rata dobânzii n = durata în ani Echilibrul pieŃei monetare se realizează atunci când cererea de monedă este egală cu oferta de monedă. b) păstrarea elasticităŃii mijloacelor de plată. a) masa dobânzii (D). Dobânda – suma de bani plătibilă pentru dreptul de folosinŃă temporară a mijloacelor băneşti împrumutate. de depozit. al banilor (M)  M = 1  (r = rezerva obligatorie). FuncŃii active ale băncilor şi ale celorlalte instituŃii de credit sunt: a) acordarea de împrumuturi solicitanŃilor care îndeplinesc condiŃiile de bonitate. care reprezintă mărimea absolută a dobânzii anuale plătite la suma totală d′ ⋅ C  împrumutată (C). b) mărimea  100  relativă se exprimă prin rata dobânzii anuale (d’).   r  25 . Oferta de monedă – cantitatea de monedă pusă la dispoziŃia agenŃilor economici şi a altor utilizatori de monedă de către sistemul bancar. b) variaŃiile cotelor obligatorii de rezervă.

Mărimea profitului: a) masa profitului – suma absolută ca diferenŃă între venitul total (V) şi costul de producŃie (C) (Pr = V – C). pentru firmele care produc şi vând în regim de concurenŃă liberă. b) mărimea relativă (în procente) ca rată: profit profit ⋅ 100 ⋅ 100 Rata rentabilităŃii = cost capital profit ⋅ 100 Rata comercială = cifră de afaceri Rata financiară = Dinamica profitului: pe termen scurt. posibilităŃile firmei de a asigura echilibrul şi maximizarea profitului depind de capacitatea sa de a realiza producŃia cu costuri inferioare preŃului pieŃei.Profitul şi renta. Se realizează pe baza unor preŃuri de vânzare mai ridicate. Profit – partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate cheltuielile aferente venitului respectiv. legitim sau justificat. Această egalitate marchează echilibrul firmei (întreprinzătorului). construcŃii. salariul ca recompensă pentru activitatea sa. în condiŃiile reducerii acestuia sub presiunea ofertei. Este obŃinut de acei întreprinzători care au o poziŃie de monopol în producerea şi/sau vânzarea produselor. Renta – venitul stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar (pământ. prima pentru risc şi incertitudine. care reprezintă remunerarea serviciilor întreprinzătorului. recompensa pentru priceperea sa şi răspunderea pe care şi-o asumă. d) profitul pur sau supraprofitul este acel profit generat de împrejurări deosebite care nu au legătură cu activitatea întreprinzătorului. Formele profitului: a) profitul brut este partea ce rămâne din venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de producŃie. arenda şi chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparŃin. b) profitul net este partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului. clădiri. impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit. situaŃia optimă este aceea care le permite să egalizeze costul marginal (Cma) cu preŃul de vânzare (Cma = P). c) profitul normal. Pe termen lung. resurse de apă) sau mobiliar (hârtii de 26 .

mărirea producŃiei. iar în final. constituie premisa obŃinerii rentei. Titlurile de valoare – înscrisuri emise în baza unor legi. PreŃul pământului – suma de bani plătită pentru transferarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeŃe de teren prin actul de vânzare-cumpărare. asociat cu factorul fix. Forme ale rentei: funciară. marginalistă. folosinŃe alternative ale pământului. într-o primă etapă. Mărimea rentei este egală cu diferenŃa dintre venitul obŃinut în urma utilizării unui factor de producŃie cu performanŃe superioare şi ofertă inelastică şi cel realizat în situaŃii când se folosesc factori cu randamente medii. ConcepŃii doctrinare cu privire la rentă: şcoala clasică. în construcŃii. normale şi mai uşor de procurat. b) piaŃa secundară – include totalitatea tranzacŃiilor efectuate cu titlurile de valoare emise şi plasate anterior. capital bănesc). minieră. pentru ca. Randamentele rezultate din adiŃionările succesive ale factorului variabil. mărimea şi evoluŃia rentei. de monopol.valoare. conjuncturală. ameliorarea poziŃiei terenurilor. Ea se scindează în: a) piaŃa primară – cuprinde totalitatea tranzacŃiilor al căror obiect îl reprezintă titlurile de valoare nou emise. care dau posesorilor lor dreptul de a încasa. nivelul rentei dobânzii. anual. un venit variabil sau fix. producătorului. în faza următoare. a cărei ofertă totală este insuficientă în raport cu cererea. apoi. Mecanismul formării rentei presupune existenŃa unei situaŃii de monopol stabil sau temporar care să confere deŃinătorului şi/sau utilizatorului unei resurse economice o poziŃie privilegiată în raport cu ceilalŃi agenŃi şi care le permite urcarea preŃului de vânzare peste nivelul considerat normal. producŃia suplimentară aferentă cantităŃii adiŃionale din factorul variabil îşi încetineşte creşterea. sporul producŃiei să fie tot mai slab. cantităŃile adiŃionale din acest ultim factor determină. consumatorului. producŃia chiar să scadă. PiaŃa capitalului – totalitatea tranzacŃiilor al cărei obiect îl constituie titlurile de valoare. Factori care influenŃează preŃul pământului: cerere-ofertă. 27 . legea randamentelor neproporŃionale constă în aceea că atunci când se combină unul sau mai mulŃi factori constanŃi cu un alt factor. de marcă. renta economică este plata pentru folosirea unei resurse economice nesustituibile. variabil. constituind un venit pentru posesorul acesteia. de abilitate. economişti contemporani.

estimat a se încasa anual.Componente ale titlurilor de valoare: acŃiuni. bonuri de tezaur. P în care: R0 = randamentul obligaŃiunii sau rata dobânzii obligaŃiunii. Valoarea viitoare a unei sume prezente. d' = rata dobânzii obligaŃiunii. Cursul obligaŃiunii = venit (dobândă) d ′ (rata dobânzii) Cursul acŃiunii = Dividend d′ Câştigul obŃinut din vânzarea titlurilor la bursă (R 0 ) = V + P1 − P0 P0 în care: V = dividendul ori dobânda încasată. Randamentul acŃiunilor şi obligaŃiunilor (rata dividendului pentru acŃiuni şi rata dobânzii pentru obligaŃiuni) se compară cu rata dobânzii bancare. W = dividendul total. Bursele şi operaŃiunile pe această piaŃă: a) la vedere. 28 . P = preŃul cu care se cumpără acŃiunea. P0 = preŃul de cumpărare al titlului. C = cuponul sau dobânda totală. titluri de rentă. W Pentru acŃiuni: Ra = ⋅100 în care: P Ra = randamentul acŃiunii sau rata anuală a dividendului. n = durata de viaŃă în ani a obligaŃiunii. se calculează: pentru obligaŃiuni rambursabile la scadenŃă: Vn = Vo + n(Vo • d)' în care: Vn = valoarea viitoare a fluxurilor de venituri. P = preŃul cu care se cumpără obligaŃiunea. obligaŃiuni. b) la termen. P1 = preŃul de vânzare pe piaŃa secundară. Vo = valoarea prezentă (nominală) a obligaŃiunii. Randamentul titlurilor de valoare pentru obligaŃiuni: R 0 = C ⋅100.

se calculează. ori schimb manual. de regulă. în care o valută se schimbă cu alta. al evitării unor pierderi care pot să apară când valuta necesară plăŃii mărfurilor se procură abia la scadenŃă. trei etc. marii importatori efectuează. Ultimii doi indicatori sunt cei mai concludenŃi în privinŃa gradului de îndatorare faŃă de străinătate. Casele de schimb efectuează numai operaŃiuni la vedere denumite operaŃiuni la ghişeu. adică urmăresc un profit rezultat din diferenŃa dintre cursul zilei şi cel iniŃial. De regulă. într-o zi anume (înainte de această dată). creditor şi debitor. pentru cunoaşterea situaŃiei sale reale. e) factorii psihologici. în raporturile internaŃionale. concomitent. Categorii de operaŃiuni care servesc publicul bancar. Acest interval poate fi o lună. Băncile efectuează: a) operaŃiuni de arbitraj valutar. În scopul prevenirii riscurilor. c) evoluŃia inflaŃiei. ci la cursul iniŃial stabilit prin contract. aceste operaŃiuni sunt speculative. Atunci când o Ńară este. calculate de la data încheierii contractului. schimbul valutei scripturale (de cont): a) operaŃiuni la vedere – în care transferul efectiv de valută are loc întrun interval de 48 ore lucrătoare. în principal. b) puterea de cumpărare a valutelor care se schimbă între ele. este raportul cantitativ. între două bănci centrale cu scopul acordării de împrumuturi (de către una din ele unei terŃe bănci). socotite de la încheierea contractului. PreŃul. diferenŃa dintre 29 . Specificitatea operaŃiunilor la termen constă în aceea că transferul valutei (la scadenŃa fixată) se face nu la cursul zilei. Datoria externă subsumează datoria externă privată şi publică. c) operaŃiuni tip Hedging (Hedging înseamnă a se pune la adăpost de riscuri). având ca obiect. cursul valutar. ori troc). b) operaŃiuni Swap (Swap înseamnă schimb reciproc. Acestea sunt operaŃiuni de creditare reciprocă intervenite. Ea se poate calcula ca sumă absolută (totalul datoriei externe). b) operaŃiuni la termen – în care valuta se transferă efectiv într-un interval de timp ce depăşeşte 48 ore lucrătoare. Ele pot interveni şi între marile bănci comerciale.PiaŃa valutară – reprezintă acte de vânzare-cumpărare al căror obiect îl constituie valutele. ca sumă ce revine pe locuitor (suma absolută a datoriei / număr de locuitori) şi ca procent din PIB. două. d) rata dobânzii. Factorii care influenŃează cursul valutar: a) cererea şi oferta de valută. o dublă tranzacŃie: cumpărarea la vedere a cantităŃii de valută de care au nevoie şi vânzarea ei la termen.

Serviciul datoriei externe reprezintă tranşele anuale scadente ale împrumutului şi dobânda anuală. d) motivaŃia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcŃiune. AcŃionarii sunt: a) proprietari ai unei părŃi din capitalul societăŃii care a emis acŃiunile. Răspuns: a. c) situaŃia de echivalenŃă a sumei împrumuturilor primite cu suma celor acordate. d) brokeri specialişti. se numeşte perioada de graŃie. b) situaŃia de creditor net (suma împrumuturilor primite este inferioară sumei celor acordate). 7. Rambursarea datoriei începe la un anumit număr de ani după contractarea împrumutului. b) venitul factorului muncă. În urma calculului se pot ivi trei situaŃii posibile: a) situaŃia de debitor net (suma împrumuturilor primite este superioară sumei celor acordate). CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ Rezultatele activităŃilor economice la nivel macroeconomic se măsoară prin următorii indicatori: 30 . Răspuns: d. cuprins între momentul primirii creditului şi începerea restituirii lui.împrumuturile acordate şi cele primite. Profitul reprezintă: a) excedentul costurilor totale faŃă de încasări. Teste de autoevaluare: 1. c) venitul posesorului factorului natural. Acest interval. 2. b) creditori ai societăŃii care a emis acŃiunile. c) agenŃi de schimb care acŃioneaza în numele clienŃilor.

monetară. structurale şi calitative atât în economie. cât şi în cercetarea ştiinŃifică şi tehnologiile de fabricaŃie etc. cât şi în exterior. – produsul naŃional net (PNN) exprimă mărimea valorii adăugate nete. Raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică este ca de la parte la întreg. cheltuielile de cercetare-dezvoltare. 31 . incluzând şi consumul intermediar (CI). Creşterea economică reprezintă procesul de sporire a dimensiunii rezultatelor economice. PNN este denumit venit naŃional (VN).– produsul global brut (PGB) exprimă (în formă monetară) producŃia de bunuri şi servicii a agenŃilor economici dintr-o Ńară. material. într-un an. de determinate de condiŃiile combinării raŃionale a factorilor de producŃie. care acŃionează atât în interiorul Ńării. – produsul intern brut (PIB) exprimă valoarea adăugată brută a bunurilor şi serviciilor finale care au fost produse în interiorul unei Ńări de către agenŃii economici autohtoni şi străini. care se concretizează în creşterea PNB şi VN pe ansamblu şi pe locuitor. într-o perioadă de timp. cât şi în exterior. Se poate calcula scăzând din produsul intern brut consumul de capital fix (amortizarea-Am). politica financiară. Factorii de creştere economică sunt: a) Factorii cu acŃiune directă: factorul uman. PIB=PGB-CI – produsul intern net (PIN) reflectă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor economice finale care au fost produse în interiorul unei Ńări de către agenŃii economici autohtoni şi străini. progresul tehnic sau tehnologic etc. bugetară etc. PIN=PIB-Am – produsul naŃional brut (PNB) exprimă valoarea de piaŃă a producŃiei finale brute obŃinute de către agenŃii economici naŃionali atât în interiorul Ńării. b) Factorii cu acŃiune indirectă: rata investiŃiilor. PNN=PNB-Am Evaluat la preŃurile factorilor de producŃie. de regulă. într-un interval de timp. exprimată în preŃurile pieŃei. Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative. a bunurilor şi serviciilor finale obŃinute de agenŃii autohtoni.

mărimii eficienŃei utilizării lor. ale echilibrului ecologic. pe piaŃa monetară. Există şi dezechilibre în economie ce se concretizează în disfuncŃionalităŃi. c) excesul de cerere pe piaŃa bunurilor economice. Ńinând seama de caracterul complex şi dinamic al nevoilor şi resurselor. de fiecare dată. Conceptul de dezvoltare durabilă presupune o asemenea dezvoltare a economiei care să fie compatibilă cu mediul natural şi care să asigure satisfacerea trebuinŃelor de viaŃă ale oamenilor. în condiŃiile în care să nu fie afectate posibilităŃile de viaŃă ale generaŃiilor viitoare. în inflaŃie etc. în mari decalaje între cerere şi ofertă pe diferitele pieŃe. monetare etc. sau ecodezvoltarea reprezintă creşterea economică în strânsă corelaŃie cu legile mediului ambiant.Tipul extensiv de creştere economică se caracterizează prin contribuŃia preponderentă a laturilor cantitative ale factorilor direcŃi la formarea sporului produsului naŃional brut (PNB). agregate în cadrul pieŃei bunurilor şi serviciilor. pe piaŃa muncii. într-un proces de funcŃionare dinamic. la un nivel superior. în dereglări în funcŃionarea economiei. şomaj. Echilibrul macroeconomic exprimă starea de concordanŃă relativă dintre cerere şi ofertă. în crize economice. uman. Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim de interacŃiune a patru sisteme: economic. Tipul intensiv de creştere economică se defineşte prin faptul că cea mai mare parte a sporului de rezultate macroeconomice se datorează laturilor calitative ale factorilor de creştere. Echilibrul economic dinamic reflectă tendinŃa obiectivă de adaptare în dinamică a ofertei la exigenŃele cererii. Principalele forme de dezechilibru sunt: a) excesul de ofertă pe piaŃa bunurilor şi pe piaŃa muncii. 32 . Problemele creşterii şi dezvoltării economice sunt legate de starea de echilibru şi dezechilibru economic. ambiental şi tehnologic. muncii. Dezvoltarea ecologică. de realizare a concordanŃei. b) excesul de cerere pe piaŃa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaŃa muncii.

exprimată în preŃurile factorilor de producŃie. Răspuns: a. 8. creată în decurs de 1 an de către agenŃii economici ai unei Ńări în interiorul Ńării şi în străinătate. 33 .Teste de autoevaluare: 1. PIB nominal exprimă valoarea adaugată brută a bunurilor şi serviciilor finale: a) în preŃuri curente. În funcŃie de nivelul diferit al acestui indicator se măsoară decalajele privind puterea economică. structura de ramură a economiei etc. b) dezvoltării economice. c) inflaŃiei. Răspuns: c. d) la paritatea puterii de cumpărare. b) creşterea eficienŃei. VENITUL. ECONOMIILE ŞI INVESTIłIILE Venitul naŃional este valoarea adăugată netă. c) în preŃuri comparabile. dotarea tehnică a întreprinderilor. 2. Nivelul de dezvoltare economică al unei Ńări se măsoară prin: venitul naŃional pe locuitor sau prin PNB/locuitor. b) în preŃuri constante. Deflatorul PIB este un instrument de masura a: a) creşterii economice. Factori de creştere ai venitului: a) sporirea numărului de persoane angajate. d) şomajului. CONSUMUL. care depinde de gradul de calificare.

având drept consecinŃă formarea netă de capital. b) gradul de utilizare a 34 . ÎnclinaŃia medie spre consum (c) scoate în evidenŃă dependenŃa C consumului de venit: c = V ÎnclinaŃia medie spre economii (e) reprezintă raportul dintre E economie şi venitul total: e = e+c=1 e=1–c V ÎnclinaŃia marginală spre consum (c’) este relaŃia dintre sporul consumului şi sporul venitului. Între sporirea investiŃiilor şi aceea a veniturilor există o anumită relaŃie. 1 ∆V sau k>1 K= K= ∆I e' Principalii factori care acŃionează asupra multiplicatorului investiŃiilor: a) dimensiunea comerŃului exterior şi gradul de acoperire a consumului intern. ∆C c' = ∆V ÎnclinaŃia marginală spre economii este raportul dintre sporul de economii şi sporul de venit. care se poate măsura cu ajutorul multiplicatorului investiŃiilor (K). InvestiŃia brută reprezintă investiŃia netă plus amortizarea şi generează formarea brută a capitalului. prin import de bunuri. Ea exprimă sporul de economii pe unitatea suplimentară de venit. Aceasta exprimă sporul de venit obŃinut pe unitatea suplimentară de investiŃii. Economiile (E) reprezintă partea rămasă din venit după acoperirea nevoilor de consum. ∆E c’+e’=1 e' = ∆V InvestiŃiile nete reprezintă partea din venit cheltuită pentru creşterea capitalului fix şi a stocurilor de capital circulant. Ea exprimă sporul consumului pe unitatea suplimentară de venit.Consumul şi economiile Consumul (C) este acea parte a venitului (V) care se utilizează pentru procurarea bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor de consum ale oamenilor.

c) prevederea sau lipsa de prevedere a investiŃiilor efectuate în producerea bunurilor – capital. Răspuns: c. ∆I a= ∆C Consumul în creştere stimulează investiŃiile. 2. În cazul în care înclinaŃia marginală spre economii este 0. InvestiŃiile realizate din fondul de amortizare se numesc: a) investiŃii brute.2. multiplicatorul investiŃiilor este: a) 5. Acceleratorul investiŃiilor scoate în evidenŃă influenŃa consumului şi a pieŃei de desfacere asupra investiŃiilor şi mersului economiei. creşterea veniturilor şi a consumului. Teste de autoevaluare: 1. Răspuns: a.capacităŃilor de producŃie în sectorul care creează bunuri de consum. d) 20. b) 2. iar sporirea investiŃiilor. d) investiŃii de portofoliu. c) investiŃii de înlocuire. ÎnclinaŃia spre investiŃii creşte sau scade în funcŃie de conjunctura economică. 35 . b) investiŃii nete. creşterea economică. c) 10.

II. c) factori de reglementare – intervenŃia statului în economie. FLUCTUAłIILE ACTIVITĂłII ECONOMICE Acestea se pot clasifica astfel: – FluctuaŃiile sezoniere sunt determinate de factori naturali şi sociali. în timp. b) factori de structură – se referă la structura activităŃii economice din cadrul sistemului în care este studiată ciclicitatea. 3) inerenŃa – procesul economic se supune întotdeauna trăsăturii de ciclicitate. secetă etc. limitele specifice. de stagnare sau chiar declin economic. Factorii ciclicităŃii economice se împart în: I) Factori cauzali: a) factori de infrastructură – cei care condiŃionează procesul economic sub aspectul aprovizionării cu resurse economice. – FluctuaŃiile economice întâmplătoare sau accidentale sunt determinate de factori sau evenimente neaşteptate (inundaŃii. – FluctuaŃiile ciclice sunt legate de însuşi mecanismul de funcŃionare a economiei şi se reproduc cu o anumită regularitate. c) perturbaŃii electorale. alternanŃa în cadrul fenomenului ciclicitate se produce pe baza unui proces cumulativ în care anumite funcŃionalităŃi îşi ating. prin pârghii şi mecanisme economice. b) perturbaŃii sociale. Factori perturbatori: a) perturbaŃii naturale (calamităŃi naturale). Principalele determinări calitative ale ciclicităŃii: 1) alternanŃa – fenomenele de creştere economică sau descreştere alternează.9. 4) cumulativitatea. 2) faza de 36 . în cadrul căreia alternează perioade de creştere cu perioade de încetinire a creşterii. d) perturbaŃii intraciclice – când se suprapun anumite ciclicităŃi economice. în funcŃie de sezon. Fazele ciclului economic: 1) faza de expansiune: faza de creştere a variabilelor economice care cuantifică procesul economic. d) factori de anticipare – se referă la orientarea comportamentului agenŃilor economici. în timp.). 5) autoreglarea – ciclicitatea se caracterizează prin autoreglare. 2) periodicitatea – procesul economic este dependent de evoluŃia unor factori ai ciclicităŃii economice. Ciclicitatea constituie o formă specială de evoluŃie a activităŃii economice.

recesiune: faza de scădere a variabilelor economice care cuantifică procesul economic. cicluri Juglar. denumite şi cicluri lungi. Politica de relansare are drept scop susŃinerea activităŃii economice. deci. măreşte marja de profit. Mecanismul ciclului economic – ansamblul proceselor care au loc în cadrul activităŃii economice şi care conferă aceştia un caracter ondulatoriu specific ciclicităŃii economice. a consumului etc. adică a cererii agregate. consumul etc. 1 an). Faza de expansiune îşi alimentează principiile de menŃinere prin: creşterea cererii agregate. cicluri Kondratieff. Faza de expansiune conŃine şi principii de autonegare: creşterea preŃurilor conduce la reducerea puterii de cumpărare. deoarece principala cauză a producerii acestor cicluri o reprezintă necesitatea refacerii stocurilor de orice fel. ceea ce încurajează creşterea producŃiei. prin care se urmăreşte corectarea evoluŃiilor ciclice excesive ale activităŃii economice şi atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea. constituindu-se într-o alternanŃă a ciclurilor economice cu o durată mai mică. Punctele ciclului economic: a) punctul de relansare este punctul în care factorii ce concură la încurajarea creşterii economice preiau dominanŃa asupra factorilor ce frânează creşterea economică. creşterea ratei dobânzilor bancare conduce la creşterea economisirii. care au o durată de circa 10 ani şi se mai numesc şi cicluri decenale sau de afaceri. la reducerea consumului. creşterea preŃurilor. care au o durată de circa 40 de luni şi se mai numesc şi cicluri ale stocurilor. b) cicluri economice care depăşesc durata unui an calendaristic: cicluri Kitchin. au o durată de circa 50 de ani. stimulând investiŃiile. Tipuri de cicluri economice: a) cicluri economice pe termen scurt (oscilaŃii ce se desfăşoară pe o perioadă de max. a investiŃiilor. 37 . fiind determinate de evoluŃiile marilor procese industriale. Politicile anticriză reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse de către stat. b) punctul de contracŃie este punctul în care factorii ce concură la frânarea / scăderea variabilelor economice preiau dominanŃa asupra factorilor ce încurajează creşterea economică.

pe termen scurt. modificările de structură a ramurilor şi sectoarelor economice. Teste de autoevaluare: 1. 10. conjunctura economică şi politică internaŃională nefavorabilă. b) este un ciclu decenal. sectoare economice. progresul tehnic. Principalele forme ale şomajului sunt: şomajul ciclic – generat de evoluŃia ciclului economic. Răspuns: b. este generator de şomaj. atunci se creează un câmp de presiune în direcŃia creşterii salariilor şi apar condiŃii pentru inflaŃie. Ideea de bază este ca statul să înceteze politica de îndatorare şi de finanŃare a deficitului. 2. d) este un ciclu subanual. Răspuns: c. c) se particularizează prin fluctuaŃii sezoniere.Politica anticriză de rigoare este aplicată mai ales când tensiunile din sistemul economic (inflaŃie) ascund pericolul unui derapaj economic. Dacă are loc un excedent de cerere de muncă. criza economică. d) este un ciclu de afaceri. care nu mai este capabil să asigure o ocupare deplină a forŃei de muncă. ŞOMAJUL ŞI INFLAłIA Şomajul reprezintă un dezechilibru pe piaŃa muncii în cadrul căruia există un excedent de ofertă de muncă faŃă de cererea de muncă. Cauzele şomajului sunt: ritmul de creştere economică bazat pe productivitatea ridicată a muncii. Ciclul Kondratieff: a) este un ciclu anual al activităŃii economice. şomajul conjunctural reprezintă efectul restrângerii activităŃii economice în unele ramuri. c) este un ciclu de lungă durată. aproximativ 50 de ani. 38 . Ciclul Juglar: a) are o durată de 5 ani. b) este un ciclu decenal. imigrarea – emigrarea forŃei de muncă.

meserii. stimularea agenŃilor economici în extinderea activităŃii economice. acordarea de facilităŃi întreprinderilor care angajează şomeri de lungă durată şi tineri. societatea suportă costurile şomajului pe seama contribuŃiei la fondul de şomaj. având un caracter ciclic. indemnizaŃia de şomaj este mai mică decât salariul. deteriorarea calităŃii forŃei de muncă în cazul unui şomaj de lungă durată. din restructurări impuse de progresul tehnic. Nivelul şomajului se poate măsura prin: a) Numărul de şomeri (indicator absolut). şomajul voluntar este reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite. şomajul sezonier este legat de restrângerea activităŃii economice în anumite anotimpuri ale anului.şomajul structural derivă din reconversia unor activităŃi economice. ConsecinŃele şomajului sunt următoarele: a) pe plan naŃional: şomajul influenŃează diminuarea mărimi PIB. existenŃa unui şomaj de lungă durată poate genera acte de violenŃă. b) la nivel de individ-familie – şomajul se repercutează negativ asupra venitului. datorită condiŃiilor naturale. şomajul total presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităŃii. şomajul deghizat cuprinde acele persoane declarate şi înregistrate ca şomeri dar care prestează anumite activităŃi fără contractul de muncă. încurajarea investiŃiilor. infracŃiuni etc. dezvoltarea serviciilor publice în limite raŃionale. 39 . sex etc. şomajul tehnologic reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii. specialităŃi. care se transferă de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale. Dintre politicile de combatere a şomajului se remarcă: organizarea de cursuri de (re)calificare pentru cei care vin pe piaŃa muncii fără o calificare corespunzătoare. dacă au existat. şomajul parŃial constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului. erodarea economiilor. încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică. b) Rata şomajului (indicator relativ) RS = Număr de şomeri ×100 populaŃia activă Indicatorii de ordin structural se referă la componenŃa structurală a şomerilor după nivelul de calificare.

40 . InflaŃia. d) inflaŃia galopantă. în care. independent de cererea agregată (inflaŃie prin costuri) ş.Venitul asigurat şomerului se numeşte indemnizaŃie de şomaj sau ajutor de şomaj. şi anume excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri. 3%. Principalele cauze ale inflaŃiei sunt: 1) emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii. când ritmul anual de creştere a preŃurilor se apropie de 10%. prin care să se evite mărirea costurilor medii. căreia îi corespunde o creştere a preŃurilor până la 6%. e) hiperinflaŃia. b) măsuri de stimulare a creşterii ofertei: creşterea capacităŃii de adaptare a aparatului de producŃie la cerinŃele pieŃei. excedentul de cerere agregată peste oferta agregată (inflaŃie prin cerere). politica dobânzilor la creditele acordate. Măsurarea inflaŃiei. Măsuri antiinflaŃioniste: a) măsuri de reducere a excesului de cerere agregată: politică monetară riguroasă. când creşterea preŃurilor depăşeşte 10% anual. DeflaŃia este opusul inflaŃiei. Acest concept exprimă acea stare de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul real de monedă. având loc scăderea preŃurilor. InflaŃia poate fi exprimată printr-o mărime absolută. ducând la creşterea generalizată a preŃurilor şi la scăderea puterii de cumpărare a banilor. politica bugetară a statului.a. fiind stimulată înclinaŃia spre consum şi descurajată înclinaŃia spre economisire. InflaŃia. creşterea costurilor de producŃie. b) inflaŃia moderată. se acordă pe o perioadă determinată de timp şi reprezintă un procent din salariul primit în ultima perioadă de muncă. stimularea extinderii potenŃialului de producŃie. oferta de bunuri şi servicii este mai mare decât cererea. o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obŃinute prin muncă. Formele inflaŃiei sunt: a) inflaŃia târâtoare presupune creşterea preŃurilor până la max. exercită o mare influenŃă asupra capacităŃii întreprinderilor de a realiza investiŃii şi de a obŃine profit. c) inflaŃia rapidă. numai în anumite limite. pe termen lung.

– rata dobânzii este influenŃată de rata inflaŃiei. – inflaŃia avantajează debitorii.InflaŃia se măsoară şi în expresie relativă. – este stimulată înclinaŃia spre consum şi este descurajată înclinaŃia spre economisire. viaŃa socialeconomică în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflaŃiei. c) indicele puterii de cumpărare a banilor (IPCB) IM IPCB = IP IM = indice masă monetară IP = indice preŃuri ConsecinŃele inflaŃiei: – scăderea puterii de cumpărare a populaŃiei. – redistribuirea veniturilor şi avuŃiei. apelându-se la indici: a) indicele general al preŃurilor (IGP) PIB1 unde: IGP = × 100 PIB0 PIB1 = PIB în perioada curentă PIB0 = PIB în perioada anterioară b) indicele preŃurilor de consum (IPC): ∑ q1P1 IPC = ∑ q1P0 q1 – bunurile necesare subzistenŃei populaŃiei P1 şi P0 – nivelul preŃurilor în perioada curentă şi în cea de bază. 41 . ConsecinŃele inflaŃiei pe care le suportă populaŃia. ca raport între excedentul de monedă şi oferta reală de bunuri în economie.

11.Teste de autoevaluare: 1. Rata şomajului se determină ca raport între: a) populaŃia totală şi populaŃia ocupată. Pe parcursul intensificării industrializării. Răspuns: b. bazat pe cunoaşterea realităŃilor şi stadiului de dezvoltare din zona noastră. prezente în Ńările dezvoltate. din punct de vedere al înzestrării. cunoştea o anumită rămânere în urmă faŃă de Ńările dezvoltate. b) avantajează pe debitori. Industria avea un aport esenŃial la crearea PIB. este important de studiat experienŃa şi modelele de economie de piaŃă. PROBLEME ACTUALE ALE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI Economia românească în 1989 se baza pe proprietatea colectivă şi conducerea prin planificare. Agricultura a cunoscut şi ea o creştere. Sfera serviciilor a fost subapreciată. în vederea preluării acelor elemente care se pot aplica cu eficienŃă ridicată. creşterea economică era în principal extensivă. d) numărul de şomeri şi populaŃia ocupată. Totodată. Crearea mecanismului de funcŃionare a unei reale economii de piaŃă necesită crearea cadrului instituŃional şi juridic adecvat. stabilizarea macroeconomică 42 . În cazul creditelor contractate anterior. d) avantajează atât creditorii cat şi debitorii. inflaŃia: a) avantajează pe creditori. c) numărul de şomeri şi populaŃia activă. Răspuns: c. b) numărul de şomeri şi populaŃia totală. 2. privatizarea. măsuri care să permită liberalizarea vieŃii economice. deşi. c) nu avantajează nici creditorii şi nici debitorii. au apărut o serie de dezechilibre. TranziŃia la economia de piaŃă presupune elaborarea unui model propriu.

revoluŃia industrială maşinistă care a generat producŃia de mărfuri mai ieftine. În realitate. Teste de autoevaluare: 1. formarea economiilor naŃionale bazate pe pieŃe integrate. formarea şi dezvoltarea sistemului modern de transporturi – maritime. de masă. d) puternic dezvoltată.– toate acestea pot constitui premise care să contribuie la dezvoltarea economică. d) îndeplinirea unor condiŃii impuse de organismele internaŃionale. b) mediu dezvoltată. desăvârşirea constituirii unei diviziuni mondiale a muncii. perioada de după 1989 a fost o perioadă de criză de lungă durată. terestre şi aeriene. Privatizarea are drept obiectiv: a) îmbogăŃirea rapidă a unui numar redus de oameni de afaceri. pe măsura maturizării premiselor date: marile descoperiri geografice din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. 2. 43 . Răspuns: c. PROBLEME ALE ECONOMIEI MONDIALE Economia mondială s-a constituit în urma unui proces evolutiv îndelungat. Răspuns: b. 12. Începând cu 2000 se conturează o creştere care dă speranŃa recuperării pierderilor de PIB. După mai bine de 17 ani de tranziŃie putem afirma că România este o Ńară: a) dezvoltată. b) eficientizarea activităŃii întreprinderilor privatizate. c) în curs de dezvoltare. c) eliminarea completă a intervenŃiei statului în economie. După atingerea nivelului valoric al PIB din 1989 se poate sconta o creştere reală durabilă cu condiŃia unei inflaŃii de o cifră. care au făcut evidente unicitatea lumii terestre şi intercondiŃionarea dintre bunăstarea individuală şi colaborarea popoarelor.

regionale şi transcontinentale. monetare etc. interdependenŃele se concretizează în diviziunea mondială a muncii şi circuitul economic mondial. care funcŃionează în cadrul teritoriului dat al unei naŃiuni. ÎnŃelegerea fizionomiei economiei mondiale presupune cunoaşterea aprofundată a structurilor sale de bază. pe verticală – între tot mai mulŃi participanŃi la lanŃul celor care produc valoare adăugată. InterdependenŃele economice mondiale constituie o altă structură esenŃială a economiei mondiale. împreună cu normele juridico-legislative şi cu instituŃiile care reglementează şi monitorizează funcŃionarea structurilor componente şi a sistemului economic mondial în ansamblul său. tehnologice. subramuri ale activităŃii umane. financiare. structurile economiilor naŃionale. a 44 . al unui stat. Analiza caracteristicilor economiilor naŃionale se realizează prin utilizarea mai multor criterii: nivelul dezvoltării economice. uniuni economice zonale. care caracterizează lumea de azi. durabilă a economiei mondiale. Aplicând aceste criterii la realităŃile lumii de azi. dintre o economie dezvoltată şi alta subdezvoltată. de agenŃi ai vieŃii economice – economii naŃionale. Economiile naŃionale reprezintă un sistem (agregat) de ramuri. cele din domeniul calităŃii vieŃii etc. în relaŃiile economice contemporane. accentuarea diversităŃii lor tipologice şi adâncirea legăturilor lor reciproce reprezintă o trăsătură esenŃială. situaŃia financiară. legate reciproc prin diviziunea socială a muncii şi prin piaŃa naŃională. Pe baza acestor criterii pot fi definite şi decalajele economice. potenŃialul economic. putem înŃelege care sunt deosebirile dintre o mare putere economică şi o Ńară de dimensiuni mici ori mijlocii. pe baza diviziunii mondiale a muncii. În viaŃa economică reală. tehnologice.. de sfere şi sectoare ale reproducŃiei. interdependent. dintre o Ńară debitoare şi alta creditoare. rezidente în diferite Ńări ale lumii.Economia mondială reprezintă un sistem complex. de agenŃi economici din domeniile producŃiei bunurilor materiale şi serviciilor. între care se dezvoltă ample relaŃii economice. semnificând o vastă reŃea de legături economice internaŃionale: pe orizontală – între agenŃii economici privaŃi şi publici. naŃionali şi transnaŃionali. companii private şi publice. Creşterea numărului statelor naŃionale (care a ajuns în prezent la aproape 200). participarea la relaŃiile economice internaŃionale. comerciale. în constituirea pieŃii mondiale şi dezvoltarea comerŃului mondial.

Integrarea reprezintă un proces contemporan complex de evoluŃie a economiei mondiale. chiar decisiv în anumite împrejurări. ale veacului al XIX-lea. organizaŃionale şi teritoriale care obstrucŃionează manifestarea deplină a principiului raŃionalităŃii şi eficienŃei activităŃii economice. economia mondială este tot mai pregnant o economie deschisă. în vederea realizării unei uniuni economice şi politice. Cauzele principale ale integrării sunt: 1) apariŃia şi adâncirea contradicŃiei dintre posibilităŃile de sporire a producŃiei şi capacitatea 45 . Etapa sa actuală de dezvoltare este o perioadă de tranziŃie spre un nou stadiu. capitalurilor şi persoanelor. bazat pe o treaptă calitativ superioară a interdependenŃelor dintre economiile naŃionale. financiar-monetare. progresele ştiinŃei şi tehnologiei şi procesul de reînnoire permanentă. Obiectivele integrării constă în mişcarea liberă a mărfurilor. Fiind un proces complex de remodelare a fizionomiei economiei mondiale. economia mondială a înregistrat o evoluŃie continuă. a cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice mondiale. economice. concretizat în crearea unor entităŃi economice comune. include normele juridico-legislative şi sistemul instituŃional bilateral care reglementează raporturile fiecărui stat cu alt stat suveran.fluxului mondial al capitalurilor şi investiŃiilor externe. Afirmată ca entitate de sine stătătoare încă din deceniile şase-opt. Ńelul final al integrării – uniunea economică şi politică – poate fi atins treptat prin parcurgerea graduală a mai multor etape. în rezultate benefice pentru om şi societate. În această etapă. al XXI-lea. caracterizată prin două trăsături esenŃiale: capacitatea sa extraordinară de a genera permanent şi a încorpora. unificarea politicilor vamale. regionale şi mondiale care normează şi monitorizează dezvoltarea relaŃiilor economice mondiale. fără de care funcŃionarea economiei mondiale nu este posibilă. ceea ce explică preocupările de perfecŃionare a funcŃionării sale. precum şi dreptul internaŃional şi instituŃiile subregionale. de înlăturare a barierelor structurale. ale cărui structuri se vor cristaliza pe deplin în noul secol. Impactul Ordinii Economice Mondiale asupra relaŃiilor economice mondiale este considerabil. cunoscut şi sub denumirea de Ordine Economică Mondială. Cadrul normativ şi instituŃional. calitativ superior. a celui valutar mondial şi a migraŃiei internaŃionale a forŃei de muncă. ascendentă.

care a caracterizat evoluŃia economiei româneşti în ultimele trei decenii. România este despărŃită de Ńările dezvoltate prin considerabile decalaje absolute şi relative. Exemplul clasic de concepere şi realizare în practică a integrării economice îl constituie. a dinamicii lor din ultimele decenii este realizată prin indicatori ai nivelului dezvoltării economice. ai gradului „deschiderii spre exterior” a economiei naŃionale. 3) interesele agenŃilor economici dintr-o regiune dată de a se apăra cu forŃe comune de ameninŃările concurenŃilor internaŃionali mai puternici. Măsurarea dimensiunilor acestora şi. socială. Astfel că. în raport cu cei 6 semnatari ai Tratatului de la Roma. în martie 1957. Uniunea Europeană. mai ales. Consemnarea s-a făcut prin Tratatul de la Roma. Catalizatorul noului curs al dezvoltării îl constituie pregătirea economiei pentru a participa pe deplin la procesul de integrare europeană. Iar. Analiza structurilor actuale ale economiei mondiale reprezintă premisa înŃelegerii locului ocupat de România în relaŃiile economice mondiale şi a fundamentării căilor de ameliorare a eficienŃei relaŃiilor economice externe ale Ńării noastre. evidenŃiind totodată procesul de cădere liberă spre subgrupa Ńărilor celor mai sărace ale lumii. Uniunea Europeană are acum 27 de membri. în prezent. monetară. Analiza datelor statistice fundamentează concluzia locului îngust ocupat de România în economia mondială. din 2004. 2) necesitatea valorificării optime a potenŃialului de care dispune capitalul prin asigurarea unui spaŃiu adecvat de plasament. ai structurii de ramură a economiei naŃionale. În prezent. industrială. Comunitatea s-a preocupat de extinderea sa prin primirea a noi membri. Parcurgerea unor forme regionale de cooperare a creat premisele pentru formarea ComunităŃii Economice Europene. cunoscută sub denumirea de PiaŃa Comună. le determină să facă eforturi de optimizare la nivel superior „a dimensiunilor de scară”.restrânsă de absorbŃie a pieŃelor naŃionale. ai calităŃii dezvoltării umane. Pe acest drum s-au obŃinut unele rezultate pozitive ca urmare a derulării în decursul anilor ’90 a acordului de asociere a 46 . agricolă. Stoparea decăderii şi marasmului vieŃii economice necesită imprimarea unui curs şi a unor tente noi procesului dezvoltării. 4) constituirea companiilor transnaŃionale. care prevedea o serie de obiective privind politica vamală.

a calităŃii vieŃii cetăŃenilor. c) mişcarea economiei mondiale sub impactul decisiv al progresului tehnico-ştiinŃific. Răspuns: b. d) formarea unei economii mondiale omogene.României la Uniunea Europeană şi a desfăşurării procedurilor de aderare la această organizaŃie. promovate de conducatorii lor luminaŃi. Economia mondială s-a constituit pe măsura maturizării premiselor necesare: a) apariŃia unor mari superputeri economice capabile sa unifice economiiile statelor naŃionale. relaŃiile economice externe trebuie să fie eficiente. d) dorinŃa Ńărilor mici de a fi protejate de cele puternice şi interesul puterilor economice de a-si subordona Ńările mai slabe economic. nediferenŃiate şi fără decalaje economice majore. formarea pieŃelor naŃionale. revoluŃia maşinistă. desăvârşirea constituirii diviziunii mondiale a muncii. 2. 47 . sistemul modern de transporturi. rentabile. b) evoluŃia economiei mondiale spre atingerea obiectivului fundamental . b) marile descoperiri geografice. Răspuns: a. Dezvoltarea unipolară a economiei mondiale semnifică: a) modelarea procesului dezvoltării mondiale a ordinii economice mondiale de către o superputere potrivit propriilor ei interese. c) apariŃia unei puternice nazuinŃe de colaborare internaŃionala între statele lumii.ridicarea nivelului de viaŃă a tuturor cetăŃenilor lumii. În orice formă s-ar derula. să contribuie la sporirea avuŃiei naŃionale. Teste de autoevaluare: 1.

Bucureşti. Constantin Mecu (coordonatori). vol. Alec Chrystal. Marea deziluzie. Economia pozitivă. Lipsey. Richard G. 2003 48 . Bucureşti. Societatea perfectă.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 2007 2. J. Bucureşti. 2007 3. 1998 5. Joseph Stiglitz. Economie Politică – AplicaŃii practice. K. Bucureşti. Editura Economică. Editura Economică.K. 1 şi 2. Globalizarea. Bucureşti. Constantin Enache. Economie politică. Editura FundaŃiei România de Mâine. Galbraith. 1999 4. Editura FundaŃiei România de Mâine. Constantin Mecu şi alŃii. Editura Eurosong & Book.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful