Prefaţă Tema 1. Întroducere în ortodonţie. Terminologia în ortodonţie. Echipamentul tehnic al cabinetului de ortodonţie. Regulile de septică şi antiseptică.

Tema 2. Noţiuni de creştere şi dezvoltare facială Dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Factorii ce influenţează dezvoltarea aparatului dento-maxilar

Tema 3. Dezvoltarea ocluziei dentare. Caracteristica ocluziei dentare fiziologice în dentiţiile temporară, mixtă şi permanentă.

Tema 4. Ocluzia patologică. Definiţie. Varietăţile.Consideraţii generale a anomaliilor de ocluzie în sens sagital, transversal şi vertical.

Tema 5. Examenul clinic ortodonic. Examenul general, facial, endo-oral. Examenul fotostatic.

Tema 6. Analiza modelului de studiu în ortodonţie. Aprecierea dezvoltării arcadelor dento-alveolare.Metode de apreciere a deplasării meziale a dinţilor.

1

Elaborare metodica №_1 Tema: Întroducere în ortodonţie. Terminologia în ortodonţie. Echipamentul tehnic al cabinetului de ortodonţie. Regulile de septică şi antiseptică. Scopul: Studierea terminologiei în ortodonţie Cunoştinţa cu organizarea şi echipamentul tehnic din secţia de ortodonţie Studierea regulilor de aseptică şi antiseptică. Timpul şi locul realizării lecţiei practice: - 6 ore, cabinetul ortodontic. Actualitatea temei Ortodonţia – este o ramură a stomatologiei, ce abordează etiopatogenia, clinica, diagnosticul şi diverse metode de tratament al anomaliilor dento-maxilare. Ortodonţia este o artă ştiinţifică ce vizează obţinerea optimului individual estetic şi funcţional al dezvoltării dento-maxilo-faciale, cu ajutorul unui ansamblu de mijloace biologice şi mecanice ( Chateau, 1975) Sarcinile ortodonţiei - ameliorarea alinierii dentare şi a esteticii; - ameliorarea funcţiei masticatorii şi echilibrului articular; - ameliorarea esteticii faciale; - ameliorarea funcţiei respiratorii şi a stării generale de sănătate. Terminologia Pentru a aborda studiul ortodonţiei, ramură cu totul particulară în cadrul stomatologiei, este necesar în primul rănd, însuşirea terminologiei utilizate. Criteriul de baza al terminologiei franceze, propusă de IZARD sunt rapoartele topografice reprezentat de elementele constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de referinţă: - sagital; - transversal; - vertical. Terminologia cuprinde trei categorii de termeni: - radicali;

2

- prefixe; - calificative. Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat. Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei maxilo-faciale sunt: - cheilie pentru buze; - melie pentru obraji; - gnaţie pentru maxilare; - genie pentru menton. Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt: - cluzie, pentru articulare; - poziţie pentru dinţi. Prefixul precizează sensul deplasării. Prefixele în terminologia maxilo-facială a) În plan sagital: - pro - (pentru deplasările spre anterior); - retro – (pentru deplasările spre posterior); b) În plan transversal: - endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală); - exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală); - latero – (deplasare de lateralitate a liniei medio-sagitale); c) Pentru deformaţiile în plan vertcal - infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă); - supra – (pentru dezvoltare verticală exagerată). Prefixele în terminologia dentară: - vestibulo – (pentru deplasare spre vestibul); - linguo - (deplasare spre limbă); - mezio – (deplasare spre linia interincisivă); - disto - (pentru îndepărtare de la linia interincisivă); - infra – (dintele nu a atins planul de ocluzie); - supra -(dintele a depăşit planul de ocluzie). Calificativul precizează sediul exact al anomaliei calificative. În terminologia maxilofacială sunt două categorii de: 1.Care precizează partea anatomică lezată: - facială totală, facială superioară, facială inferioară; - jugală; - labială superioară, labială inferioară, labio-mentonieră;

3

. . În sens transversal: . 2. Care indică partea deplasată: . . 2. .superior sau inferior.laterognatie – (se utilizează la mandibulă pentru precizarea unei asimetrii de formă sau de inserţie). Anomalii topografice: 1. Calificativele de asemenea se împart în două categorii. .dreapta sau stănga. .mentonieră. 4.dolicognaţie – (lungimea antero-posterioară crescută). Care precizează varietatea de deplasare dentară: .incisiv. .pro/ sau retromaxilie.micrognaşie. 1. În sens vertical: . canin. .brahlgnaţie – (lungimea antero-posterioară diminuată).gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate). radicular sau apical).versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu).exognaţie.pro /sau retromandibulie.endognaţie. 2. maxilară inferioară..simetrică sau asimetrică în terminologia dentară.În sens antero-posterior: . Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei: .alveolară. . . 3.macrognaţie. .supragnaţie. .infragnaţie.torsiune – (în cazul rotării coronare).(deplasarea dintelui în jurul axului vertical). . În anomalii de volum: . Anomalii alveolare: 4 .rotaţie . .total sau parţial (coronar. premolar molar. . . . .unimaxilară sau bimaxilară.maxilară superioară.unilaterală sau bilaterală.pro/ sau retrognatie.

. 1.disto-versie. În plan vertical: . 3.anodenţie.macrodenţie. .retroalveolie – (linguo-versie). În sens mezial şi sens distal: . În sens transversal (pentru sectoarele laterale): . . Rotaţia: .mezio-versie. . iar planul orizontal este materializat prin planul ocluzal.hipodenţie.infraalveolie – (arcada alveolară anterioară la distanţă în raport cu planul de ocluzie). În sens antero-posterior (pentru sectorul anterior): . . În sens vertical (sectorul anterior): . Anomaliile dentare de număr: . Anomaliile dentare de poziţie: Curbura arcadei serveşte drept referinţă. 2.vestibulo-versie. . .suprapoziţie.microdenţie.endoalveolie. . . 2. Relaţiile interarcade 5 .oligodenţie.supraalveolie – (arcada alveolară anterioară mult coborîtă în raport cu planul de ocluzie). 3. .axială – (în jurul axului longitudinal al dintelui). Radicalul versieindică o înclinare anormală a axei mari a dintelui.marginală – (axul de rotaţie este mezial sau distal) Anomaliile dentare de volum: .În sens vestibulo-lingual: .infrapoziţie.exoalveolie. 4.1.proalveolie – (vestibulo-versie a unui grup de dinţi împreună cu osul alveolar de suport).linguo-versie.

2. . În sens vertical: . . . ocluzie deschisă): frontală.infraocluzie – absenţa sau insuficienţa acoperirii incisive (beanţă.distocluzie. . .supraocluzie (în sectorul anterior) – supracoperirea exagerată a incisivilor inferiori. • În sens antero-posterior: 6 . .distocluzie. 3.normocluzie. În sens transversal: .angrenaj invers – dinţii frontali stabilesc raporturi inverse.psalidodenţie – incisivii superiori îi depăşesc în sens sagital pe cei inferiori şi se stabilesc puncte de contact între marginile incizale ale inferiorilor şi feţele palatinale ale superiorilor. . la nivelul caninilor: .meziocluzie.vestibulocluzie exagerată – inclinarea exagerată a premolarilor sau a molarilor superiori. la nivelul incisivilor: .Radicalul ocluzie permite descrierea raporturilor de ocluzie în cele trei sensuri ale spaţiului: 1. . laterală.inocluzie negativă – în sens antero-posterior.meziocluzie.inocluzie sagitală – existenţa unui spaţiu mai mare de 2 mm între faţa palatinală a incisivilor superiori şi faţa vestibulară a celor inferiori. Relaţiile dinamice: Aceste anomalii apar pe parcursul închiderii mandibulei şi corespund unui decalaj marcat între poziţia de contacte maxime a dinţilor şi poziţia de relaţie centrică.ocluzie inversă – dinţii frontali stabilesc în totalitate raporturi inverse. sau există un spaţiu de 1-2 mm. .linguocluzie – acoperirea dinţilor superiori de către cei inferiori. În sens antero-posterior: la nivelul molarilor 1 permanenţi: .normocluzie. . incisivii inferiori îi depăşesc pe cei superiori şi există un spaţiu între feţele linguale ale frontalilor inferiori şi feţele vestibulare ale celor superiori.

laterodeviaţie mandibulară (devierea spre dreapta sau spre stânga a liniei mediane (interincisive) a mandibulei faţă de planul mediosagital). . . .amprentarea. în condiţiile respectării principiilor ergonomice şi normelor de protecţie a muncii. . compartimentul pentru ghips. care. amplasată în vederea asigurării pe cât posibil a lucrului. compartimentul pentru prelucrarea maselor plastice. de obicei. În interiorul laboratorului. orice derivaţie de la traseul principal necesită robinet separat.examenul pacientului.realizarea tehnică a pieselor ortodontice Este de dorit ca laboratorul să fie amplasat în vecinătatea cabinetului stomatologic.stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament. . Instalaţiile electrice. vapori trebuie izolate corespunzător. rebazări. de asemenea. de apă. pentru o mai bună colaborare dintre medic şi tehnician dentar. .model. ECHIPAMENTUL TEHNIC AL CABINETULUI DE ORTODONŢIE. reparaţii. Diviziunea muncii în laboratorul de tehnică dentară presupune mai multe încăperi: laboratorul de bază.. determinarea relaţiilor intermaxilare.anamneză. compartimentul pentru prelucrare/lustruire. . readaptări. compartimentul pentru prelucrarea aliajelor la cald. Etapele clinice: . LABORATORUL DENTAR Pentru obţinerea construcţiilor ortodontice sunt necesare etape clinice (în cabinetul stomatologic) şi etape tehnice (în laboratorul de tehnică dentară).propulsie mandibulară. gaz.Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină (800-1000 Lux). alternează. . • În sens lateral: . 7 . Iluminarea la locul de muncă trebue să fie de 40008000 Lux. compartimentarea trebuie să asigure fiecărei unităţi de lucru un spaţiu minim de 8m². .confecţionarea directă în cabinetul ortodontic a construcţiilor provizorii.verificări de adaptare .retropulsie mandibulară.colajul elementelor componente din tehnica adezivă fixă Etapele tehnice: .intervenţii asupra ţesuturilor restante (dacă este cazul).

metodele de prevenire a infecţiilor prin distrugerea microorganismelor sau inhibarea creşterii lor în plăgi. uşor de curăţit şi dezinfectat.Noţiunea de steril semnifică absenţa totală a microbilor vii. Metodele de sterilizare sunt: 8 . Dezinfecţia . amplasarea meselor trebuie să asigure libertatea lucrului în jurul lor: între aparatele de pe mese vor fi spaţii corespunzătoare pentru a lucra liber. Metode de sterilizare a instrumentarului şi materialelor Sterilizarea este o metodă de îndepărtare completă.Compartimentele pentru ghips. Antisepsia . plăcile de pe mese vor fi rezistente la şocuri. pentru prelucrare/lustruire necesită aceleaşi condiţii: mesele vor avea înălţimea de 1m. În general. Definirea noţiunilor Asepsia –un ansamblu de metode care permit protejarea organismului împotriva contaminării cu germeni microbieni din exterior în timpul unor manopere medicochirurgicale. de distrugere a tuturor microorganismelor (patogene şi nepatogene. de pe un substrat. în forme vegetative şi aporulae) . în laboratoarele didactice vor fi afişate instrucţiile de bază pentru folosirea utilajelor.metoda de îndepărtare sau distrugere a tuturor microorganismelor (bacterii. Sterilizarea . pentru prelucrarea aliajelor la cald. virusuri. iar dezinfecţie . Măsurile de prevenire se asociază într-un ansamblu de metode şi tehnici cunoscute sub denumirile asepsie şi antisepsie.pentru eliminarea surselor de contaminare microbiană de pe suprafeţele inanimate.îndepărtarea sau distrugerea germenilor patogeni. de pe un substrat. fiind preferate (suprafeţele de oţel Ni-Cr). termenul antisepsie se utilizeză pentru acţiunea antimicrobiană de pe suprafeţele organismului. micelii) inclusiv a formelor lor de existenţă / spori/. Prevenirea contaminării cu germeni a organismului în cursul examinării sau tratamentelor efectuate constituie un element de bază în asistenţa medicală actuală. pe suprafaţa tegumentelor şi mucoaselor. încăperile vor fi dotate cu lăzi pentru deşeuri. aparatele care generează vibraţii să fie montate pe console în perete. Regulile de septică şi antiseptică. care includ noţiunile dezinfecţie şi sterilizare. adaptate lucrului în picoare. dar nu şi a sporilor. precum şi pe obiectele ce pot avea un contact direct sau indirect cu organismul.

Dezinfecţia. Metodele de sterilizare a instrumentarului şi materialelor. 2. 10 m² B. consideraţii generale. 6.12 m² C. . În secţia de ortodonţie pentru un fotoliu se rezervează nu mai puţin de: A. 7.sterilizare prin aer cald ( poupinel).S. 5 m² 9 . Anomalile dentare de poziţie. Definiţie. 5. . Terminologia anomaliilor alveolare. 4. chimică. 2. necesar pentru asistenţa ortodontică. Definiţie. . 8. prin agenţi fizici: a) sterilizare prin căldură *uscată: .ionizante. . 1. Tipurile anomaliilor topografice. sarcinile ortodonţiei. 14 m² D 7 m² E. . Prefixul anomaliei. 11. Ortodonţie. Terminologia relaţiilor interarcade. Radicalul anomaliei. C.flambare. 3.încinerare *umedă . sterilizarea.încălzire la roşu.prin vapori de apă sub presiune ( autoclav). 10.în mediu lichid ( fierbierea). antisepsia.1. Echipamentul tehnic al laboratorului dentar. Definiţie. 9. Controlul nivelului de cunoştinţe 1. * sterilizarea prin filtrare: * sterilizarea prin radiaţii: . Calificatul anomaliei. Asepsia.veionizante. Teste de evaluare 1.

Dereglările procesului de erupţie sunt: A. 7. macrodonţie C.2. C.S. 180ºC 60 min. Numiţi anomaliile: A. Regimul de sterilizare a instrumentelor în cabinetul de ortodonţie este: A. dereglarea erupţiei dentare E schimbarea dinţilor vecini pe arcada dentară cu locul său. baia D. deplasarea mezială a unui dinte C. rotaţia dintelui în jurul axului longitudinal B. Hipodonţia este o anomalie ce se caracterizeză prin: A. depozitul 4. C.S.S. E. C. Transpoziţia este o anomalie ce se caracterizează prin: A. sala de gipsare F. 180ºC 30 min. C. adenţie D. vestibuloversia C.M. C. prezenţa dinţilor supranumerari 10 . sala de modelare B. sala de sudare E.M. deplasarea mezială a grupului lateral de dinţi D. D.5 ore C. Sălile de bază ale laboratorului de tehnică dentară sunt: A. incluzia dentară D. ectopie dentară E entopie dentară 6.M. dinţii natali E hipodonţiea 5. macrodonţia B. C. 120ºC 2 ore B. 3. transpoziţie B. garderoba C. 200ºC 30 min. 100ºC 2.

reducerea numerică a dinţilor de pe arcada dentară D.la traspoziţie 9.Numiţi anomaliile dentare de număr: A la.B 10. C 3.B 9. la hiperdenţie C.la angrenaj invers E. la oligodenţie E. D 2.la infrapoziţie E.C 6. B.la inocluzie negativă D. A.la inocluzie sagitală B.B.M. A. hipodenţie B. E 7.la vestibuloversie 10. Anomalii dentare de volum sunt: A. anomalia de formă a dintelui C.la hipodenţie D.M.la oligodonţie Răspunsuri: 1. C 8.Numiţi terminologia relaţiilor interarcade la nivelul incisivilor A.C 11 .D 5. C.D.la microdenţie C. la suprapoziţie D.B. prezenţa atât în dentiţia temporară. anomalia grupului incisiv în sens vertical 8.M.C.C. A. A.la macrodenţie B.C. cât şi în cea permanentă E.la psalidodonţie C.E 4.

1998 5. Scopul este de a studia : a) Dezvoltarea embriologică a feţei b) Creşterea şi dezvoltarea cranio-facială.Fratu – Ortodonţie. Ediţia Timişoara. prezintă trei vezicule: prozencefal mezencefal rombencefal. importante în dezvoltarea encefalului. Dragoş Stanciu. c) Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Partea cefalică apare în săptămâna a 4-a a dezvoltarii intrauterine. Ediţia . la început. Proeminenţa determinată de creşterea encefalului este denumită tubercul fronto. Bucureşti. Curs de prelegeri. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Dragoş. Ovidiu Grivu. 2. tubul neural va depăşi cranial notocordul. Dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Celulele crestelor neurale migrează şi se diferenţiază. cabinetul ortodontic. dând naştere elementelor faciale.Iaşi. determinănd proeminenţa cardiacă. 3. Actualitatea temei Dezvoltarea embrionară a masivului facial are loc în timpul neurulaţiei din foiţa ectodermică. caudal de cap. Datorită acestei evoluţii. Aurel.Bibliografie 1. Numarul de ore şi locul realizării lecţiei practice: 6 ore. Valentina Dorobăţ.2003. Ortodonţie. 2002. Elaborare metodică nr.Factorii ce influenţează dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Ediţia Bucureşti. 2 Tema: Noţiuni de creştere şi dezvoltare facială .nazal şi reprezintă totalitatea elementelor mezodermale. Tubul neural se dezvoltă în partea cranială şi.1991 4. Valentina Dorobăţi. ectodermale şi mezenchimale. mecanismele de creştere osoasă. Stanciu. În această perioadă se formează inima. 12 . Ortodonţie.

Din partea dorsală a sacului vitelin se formează tubul intestinal.doi muguri mandibulari. cartilaj. ce formează latura transversală superioară a pentagonului stomodeum.doi muguri nazali externi. 13 .un mugur frontal.u. unele formate pe seama primului arc branhial. Mezodermul ce inconjoară orificiul bucal primitiv se dezvoltă foarte repede. . muşchi.Fig. La nivel cefalic celulele crestei neurale se distribuie în: • celule dispersate la nivelul suprafeţei epiteliale (celulele pigmentare) agregate în diverse structuri cohensive . ale cărui laturi sunt formate de mugurii faciali.1. . iar altele pe seama celorlalte regiuni limitrofe. Dezvoltarea cefalică la sfârşitul primei luni i. ce formează laturile oblice infero-laterale. . . Mugurii faciali sunt: .1. • celule diferenţiate în mezenchimul de la nivelul masivului facial (os.doi muguri maxilari superiori. orificiul comun nazo-bucal are la început un contur aproximativ pentagonal.doi muguri nazali interni. dând naştere mugurilor faciali. ţesut conjunctiv. celule dentare). asemănătoare cu ale ganglionior nervoşi. iar creşterea sa accentuată va determina apariţia unor proeminenţe situate în jurul stomodeumului. Între cele două proeminenţe fronto-nazală şi cardiacă există o depresiune profundă. Mugurii faciali După dispariţia membranei buco-faringiene. partea cea mai craniană fiind reprezentată de faringele primitiv. stomodeumul sau gura primitivă închisă de membrana orofaringiană. ce formează laturile oblice supero-laterale.

părţile laterale ale buzei superioare. In zone diferite ale maxilarului.palatul primar. palatul secundar şi primar. Din mugurii nazali externi provin partea superioară şi internă a orbitei şi părţile laterale ale nasului. mugurii maxilari fuzionează cu mugurii nazali externi şi interni şi realizează un masiv celular mezenchimatos continuu . Formarea palatului secundar Lamele palatine provenite din părţile laterale ale mugurilor maxilari intersectează vertical feţele laterale ale limbii. De altfel. în cursul dezvoltării sale. Etapele de dezvoltare a sistemului dentar sunt: 1) creşterea şi diferenţierea celulară.insoţită de creşterea radiculară. * diferenţierea tisulară ( conjunctivo-epitelială). pot persista resturi epiteliale cunoscute sub denumirea perlele Lebouch. În timpul celei de a 6-a săptămâni. se conturează canalul nazopalatin. 4. cavitatea bucală şi cavităţile nazale sunt complet separate. ci se suprapun parţial. în procesul mezodermizării. În acest moment. septul nazal. cu două orificii superioare şi unul inferior.) mineralizarea ţesuturilor dentare – calcificarea. În vecinătatea liniei mediane. Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar Organul dentar. apoi se ridică deasupra feţei dorsale a acesteia şi fuzionează pentru a forma palatul secundar.) erupţia dentara. 14 . dar bine determinate. au loc etape diferite de evoluţie al organelor dentare. * organogeneza (diferenţiere morfologică). regiunea centrală a buzei superioare. Unirea palatului primar cu cel secundar se face prin procesul de mezodermizare. 2. trece printr-o serie de etape descrise de Malaseez si Galippe. osul incisiv. din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculară a etmoidului. Aceste etape nu sunt strict delimitate în timp.Formarea palatului primar Mugurele frontal iniţial determinat prin proeminenţa prozencefalului este sediul dezvoltării mugurilor nazali interni şi externi. care dispare la sfârşitul săptămânii a 7-a prin apoptoză. * proliferarea epitelială. Mugurii nazali participă la formarea palatului primar. în formă de Y. 3.) uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului. etape sistematizate de Schour şi Massler iar mai recent de Held. Mugurii maxilari superiori formează restul maxilarului superior. În locul de unire a lamelor palatine şi a acestora cu septumul nazal. În concluzie. formarea organelor dentare începe în perioada generală de organogeneză (primele trei luni de viaţa intrauterină) şi durează o perioadă îndelungată. Aceste contacte fuzionale ectodermice constituie peretele epitelial Hochstetter.

deglutiţia şi fonaţia). Funcţiile aparatului dentomaxilar pot produce anomalii secudare. 15 . După Rix. se disting doua perioade. rămânând fix în raport cu maxilarul. adică maturizarea deglutiţiei nu s-a produs . pâna la formarea globului epitelial. ocluzale şi psiho-sociale.. perforarea mucoasei. dezvoltarea maxilarelor sunt inluenţate de starea funcţiilor oro-faciale (respiraţia. erupţia continuă şi uzura progresivă. după erupţia molarilor II temporari.maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare. 30% dintre copii prezintă deglutiţie atipică. Această ipoteză este confirmată de Depouto. asociate cu tulburările funcţionale neuro-musculare. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dento-maxilar. II. Prima perioadă cuprinde două faze: 1) deplasarea în profunzime a maxilarului (a conjunctivului) si a elementelor epiteliale. prezenţa incisivilor şi alungirea buzelor. iar marginile cupei cresc în profunzime până la constituirea coroanei şi începutul formării rădăcinii. de adaptare. Deglutiţia atipică Trecerea de la modul de deglutiţie infantilă la deglutiţia adultă se realizează pe la vârsta de 18 luni. dar nu al întregii formaţiuni epiteliale. masticaţia. IV. care ameliorează sau agravează anomalia primară. prin coborârea limbii.putem vedea reapariţia în perioade scurte a deglutiţiei infantile în timpul tulburărilor psihice şi regresiunilor intelectuale tranzitorii”. Deşi anomaliile dento. cât şi factorii de mediu au implicaţii importante în acest proces. erupţia intraosoasă. care este mugurele dentar.Erupţia Dentară În evoluţia dinţilor. 2) procesul de înfundare continuă. Factorii locoregionali Creşterea cranio-facială. privită sub aspectul raporturilor sale cu maxilarele. putem afirma că atât ereditatea. dezordinea psihomotorie este rezultatul unei tulburări psihologice. realizarea ocluziei completa şi începutul uzurii. polul său superior. între 6 şi 9 ani. Cercetarea cauzei unei anomalii are o importanţă deosebită în diagnosticarea ei. legat la pedicul. Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani. deoarece cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului clinic. III.limba continuă să se interpună între arcade. Totuşi. După Schour şi Massler în ciclul erupţiei şi uzirii dinţilor se includ patru stadii: I. contracţia musculaturii periorale este menţinută. care susţine că .

determinând constricţia nazo-faringiană prin vasodilatare orală şi reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii. datorită necesităţilor crescute sau dificultăţilor de trecere a aerului în totalitate prin cavităţile nazale. . întârziere în dezvoltarea psihică. . în stare de repaus sau la eforturi mici.amigdale voluminoase . ca urmare a fenomenelor alergice. În anumite condiţii. . Tulburările în dezvoltarea aparatului dento-maxilar şi a feţei: 16 . corpi străini inclavaţi în fosele nazale • Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide) • Obstrucţiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate. se face apel la respiraţia orală.traumatism nazal însoţit de o deviaţie a septului nazal şi de o obturaţie parţială a cavităţii nazale. plamâni: • Iritaţiile cronice infecţioase supraglotice. Cauzele posibile ale respiraţiei orale: . retrognaţie mandibulară) • Infecţiile nazo-faringiene care devin cronice . lipsa de rezistenţă la efort. respiraţia normală este cea nazală. ce produc hiperexcitabilitatea centrului cardio-respirator prin stimuli recepţionaţi de pneumogastric.cavitate nazală îngustă. Aceasta însă nu o poate înlocui în totalitate pe cea nazală.deformare nazală congenitală. Respiraţia orală Respiraţia este o funcţie biologică comună aparatului respirator şi dentomaxilare. direcţia de creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor. eventual întreţinută de o sinusită cronică. Etiologia respiraţiei orale Obstrucţia nazală determinată de: deviaţiile de sept. glosoptoză. care sunt repartizaţi în grupe antagoniste.focar permanent de extindere spre laringe.Dacă ritmul de creştere a oaselor depind de activitatea sistemului endocrin.vegetaţii adenoide importante. • Manifestarile clinice Oxigenarea redusă a ţesuturilor nervoase determină apatie. În mod obişnuit. polipii nazali în urma rinitelor. .cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat.

în timpul somnului sau al activităţilor. Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forţele musculare antagoniste. cu o anumită frecvenţă. FACTORII LOCALI Factorii locali implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare sunt influentati de integritatea şi funcţionalitatea normală a aparatului dento-maxilar. care ca rezultat se îngustează. 3) Obiceiuri de interpoziţie a limbii sau a unor obiecte pe care le muşcă. buzelor. în corelaţie cu alţi factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare. • lipsa de eficienţă a buzei superioare cu deplasarea incisivilor în prodenţie. Traumatismele maxilo-faciale 17 . ritmicitate şi intensitate şi care în perioada dezvoltării aparatului dento-maxilar. . practicate în mod consecvent pe o durată îndelungată a existenţei. 2) Obiceiuri de sugere a degetelor. Obiceiurile vicioase şi apariţia anomaliilor dento-maxilare Obiceiurile vicioase sunt deprinderi. .• aerul inspirat prin cavitatea orală are o acţiune directă asupra bolţii palatine care provoaca compresiune de maxilar • reducerea presiunii din sinusul maxilar.infecţii . • compresiunea laterală a muschilor buccinatorilor. gesturi însuşite spontan de subiect. • prezenţa vegetaţiilor limfoepiteliale care determină o deplasare înainte a mandibulei. capului şi mandibulei. determinând anomalii dento-maxilare caracteristice. în timp de veghe.traumatisme. • modificări în comportamentul hioidian cu retropoziţia mandibulei şi a limbii. Factorii nocivi pot acţiona încă în perioada de dezvoltare intrauterină fiind provocate de: . Aceste obiceiuri dereglează echilibrul activităţii chingilor musculare antagoniste. diverselor obiecte. • lipsa de presiune a limbii pe pereţii laterali a arcadei alveolare. • lipsa stimulilor naturali de creştere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe (Frankel). Obiceiurile vicioase se împart în trei categorii: 1) Obiceiuri de postură vicioasa ale corpului.poziţii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalică. • dezechilibrul aparut în timpul inspirului nazal şi expirului nazal (Wustrow). determinând o dezvoltare neproporţională a elementelor scheletice pe care se inseră.

favorizează producerea de incluzii. Aspectele clinice: * Modificarea erupţiei dinţilor permanenţi: . cu interesarea zonelor de creştere şi tulburări in dezvoltarea zonelor afectate (anchiloza temporo-mandibulară cu profil de pasăre). . Munch) sau 1 an (Bredy. 18 .numarul şi felul dinţilor interesaţi. Se poate produce o modificare a secvenţelor de erupţie. inocluzie sagitală cu tulburări funcţionale.erupţie întârziată prin constituirea unui capac fibros. La copii. . consecinţa proceselor de osteită periapicală cu pierderea dinţilor temporari.ocluzia dentară. *Oprirea în dezvoltare a osului alveolar.particularităţile echilibrului de forţe oro-faciale.La naştere – aplicarea forcepsului pe zona cefalică si auriculo-mandibulară determină uneori contuzii. laterodeviaţii mandibulare. cu tulburări ulterioare. iar tabloul clinic depinde de mai mulţi factori: . * Apariţia dezechilibrelor ocluzale ca urmare a interferenţelor şi a modificării dinamicii relaţiilor bimaxilare. iar dinţii apar cu un grad diferit de imaturitate radiculară.prezenţa fracturilor şi luxaţiilor dinţilor frontali. . care se fac observate după 5 ani.ritmul pierderilor. Preşcolar – producerea traumatismelor cranio-faciale prin cădere. precum şi a maxilarelor.intervalul de timp din momentul pierderii precoce a dinţilor până la. de ordin morfologic şi funcţional. ocluzie adâncă falsă. care blochează egresiunea dintelui permanent. procese de osteoscleroză în zonă. orice leziune în zonele de creştere este urmată de tulburări în dezvoltare. prognaţie mandibulară falsă.poziţia şi rapoartele dinţilor succesionali. însoţită de extruzia antagoniştilor. Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe. luxaţii ale mandibulei. * Reducerea spaţiului restant prin deplasarea în sens sagital a dinţilor limitrofi. Pierderea precoce a dinţilor Se consideră extracţie prematură a dinţilor temporari atunci când intervalul până la erupţia celor definitivi depăşeşte 2 ani (Adler. . asociate cu leziuni alveolo-maxilare. malpoziţii sau chiar deformaţii ale dinţilor vecini. Se produc: ocluzii încrucişate. .eruptia dintilor permanenti. contuzii în zona facială şi cicatrice în regiunea centrelor osteogenetice de creştere. Şcolar -. .erupţie accelerată. Taatz).

Respiraţia orală. descrise în migrarea celulelor crestei neurale.particularităţile individuale. Varietăţile din punct de vedere topografic. Formarea mugurilor faciali şi a palatului primar. 2. C. etiologia. 3. C. Obiceiurile vicioase în apariţia anomaliilor dento-maxilare. prima lună de viaţă intrauterină 2. Deglutiţia atipică – factor etiologic în apariţia anomaliilor dento-maxilare. primele 2 săptămîni de viaţă intrauterină B. 10.maxilar 11. de la naştere pănă la 12 ani E de la 3 luni de viaţă intrauterină pănă la maturitate 3. erupţia incorectă a unui dinte 19 . Formarea palatului secundar. C. Dereglare de ordin pur ortodontic este : A. 6. Traumatismele maxilo-faciale. 4. de la 1 lună de viaţă intrauterină pănă la maturitate C.. 5. prima săptămână de viaţă extrauterină E. Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar.S.S. 8.S. cauzele posibile. Controlul nivelului de cunoştinţe. prima lună de viaţă extrauterină D.dereglarea respiraţiei B. Organogeneza are loc în: A. Vârstă la care apare extremitatea cefalică a masivului facial. de la 2 săptămâni pănă la 9 luni de viaţă intrauterină D. obiceiul de sugere a degetului D. ca factori nocivi ce influenteza aparatul dento. 7. Pierderea precoce a dinţilor – manifestare clinică. dereglarea deglutiţiei C. 9. Teste de evaluare 1. Morfogeneza durează: A. 1. de la 2 pănă la 6 luni de viaţă intrauterină B. Modalităţile de distribuire a celulelor crestei neurale. primele 3 luni de viată intrauterină C.

vegetaţii adenoide E. C. fren lingual scurt 5.M. arcadă dentară în formă de semicerc 20 . creşterea şi diferencierea celulară B. înclinaţie orală a grupului incisiv inferior B. Anomalia de inserţie a frenului lingual poate provoca: A. Numiţi etapele de dezvoltare a sistemului dentar: A. transpoziţie dentară E. C.M. în repaus buzele formează o fantă deschisă B. Semnele clinice în respiraţia orală: A.M. erupţie incorectă a incisivilor inferiori D. erupţia dentară D.M. deglutiţie infantilă E. amigdale voluminoase 9. retropoziţia maxilarului superior E. prognaţia maxilarului inferior 6. cavitate nazală îngustă B. C.Cauzele respiraţiei orale: A. nici o etapă. dereglări de erupţie a dinţilor permanenţi D. 8.M. maxilarul inferior ocupă o retropoziţie D. C.M. buze uscate şi fisurate C. Deglutiţia infantilă poate dezvolta: A. înclinaţie vestibulară a grupului incisiv inferior D.E prezenţa unei cavităţi într-un dinte 4. Numiţi anomaliile de formă ale arcadelor dentare: A. protruzia grupului incisiv B. diastema inferioară C. deformare nazală congenitală C.C. mineralizarea ţesuturilor dentare (calcificarea) C. uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului E. C. tortopoziţie dentară 7. inocluzie verticală C.

1.D.D 10. varietăţile. 3. 1981. Ortodonţie. Tipurile de profil facial A. Curs de ortodonţie..Stanciu.Stanciu.tratament. arcada dentară în formă de parabolă 10.Valentina Dorobăţi . Cluj-Napoca.ortopedie dento-facială.C. opistognaţie Răspunsuri: 1.D 8. 1991. Scopul: a studia dezvolatrea embrionară a masivului facial. Dorobăţ. A. A..2002.Mihaela Câmpeanu. E 3.C Bibliografie. formarea stomodeumului şi a mugurilor faciali. Iaşi. profil drept B.A.E 9. arcada dentară în . D. 3 Tema: Dezvoltarea ocluziei dentare.Curs de prelegeri. A.C. Bucureşti. D 4. Bucureşti. profil convex C.Fratu – Ortodonţie. A.M. B. biprognaţie E. C.C 5.B.clinică.B.B 6. A. 2. 21 . diagnostic.B 7. 5.B. profil concav D.B. A. Valentina. 2002.V ” C.D. arcada dentară în „omega” D. B 2. 4. Ocluzia fiziologică. Ortodonţie şi. Particularităţile ocluziei dentare în cursul dezvoltării. Elaborare metodica nr. arcada dentară în .B. trapez „ E.

iar bordurile alveolare realizează ocluzia. . de obicei. se închide la 5-6 luni. dând naştere la planul postlacteal. Ocluzia dinţilor temporari apare odată cu realizarea contactului dintre incisivii inferiori si cei superiori. se vor întâlni în regiunea viitorului molar 1 temporar. când apar primii molari temporari şi se produce prima înălţare a ocluziei. Dezvoltarea şi funcţionarea normală a aparatului dento-maxilar si a ocluziei dentare sunt schematizate genetic. Relaţiile mandibulo-maxilare în viaţa intrauterină Într-un stadiu timpuriu al dezvoltării intrauterine există posibilitatea unei protruzii mandibulare. În perioada de sugar. premolarilor şi molarilor. cu puţin timp înainte de erupţia incisivilor temporari. Daca ele vin în contact. un element de o importanţă clinică deosebită (fig. creşterea mandibulei fiind întârziată faţă de cea a maxilarului. prin suptul natural. iar cuspizii mezio-linguali ai molarilor maxilari stabilesc ocluzia în fosa centrală a molarilor mandibulari. 22 . Ocluzia dentară trece prin 6 faze evolutive. . cuspidul mandibular irticulează chiar înaintea cuspidului maxilar corespondent. Dinţii temporari posteriori sunt în ocluzie. Ocluzia în dentiţia temporară Dentiţia temporară are un triplu rol: .1). Molarul II temporar este. La naştere.să asigure funcţia masticatorie la copil. Rapoartele ocluzale şi articularea dentară se modifică în cursul ontogenezei paralel cu migrările dentare.6 ani. în timp ce incisivii au o poziţie verticală. musculatura mandibulară este solicitată prin mişcările de propulsie şi se realizează prima meziafizare a mandibulei.să contribuie la dimensiunea verticală a etajului inferior. Ocluzia se stabilizează la 1. deglutiţia. În viitoarea regiune intizală există un spaţiu care poate sugera adaptarea la mamelonul mamei în timpul suptului.dezvoltarea maxilarelor şi a muschilor faciali. ca o retrognaţie mandibulară sau ca un prognatism maxilar. Actualitatea temei. La naştere. de la vârsta primei copilării până la adolescenţă. Astfel.să păstreze spaţiul dinţilor permanenţi şi să ghideze erupţia lor. respiraţia. înainte de naştere apare distinct o retruzie mandibulară. în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar. De obicei. funcţia aparatului dento-maxilar constă în completarea actelor esenţiale ale vieţii: suptul. reglate de sistemul neuroendocrin şi dirijate de pantele cuspidiene ale incisivilor.

Poziţiile planului postlacteal: a) plan postlacteal vertical. Planul postlacteal în treaptă distalizată.Fig. În plan transversal. daca apare o dezvoltare în exces a mandibulei (prognaţie mandibulară anatomică sau funcţională prin conducere cuspidiană) sau pierderea precoce a molarului II temporar şi migrarea molarului unu permanent. duce la formarea ocluziei distalizate în dentiţia permanentă. b) plan postlacteal în treaptă mezializată. considerat anormal.1. În ocluzia la nivelul caninilor. În aceeaşi situaţie de plan postlacteal vertical se ajunge la o ocluzie neutră. Planul postlacteal în treaptă mezializată poate determina o ocluzie mezializată în dentiţia permanentă. cuspizii 23 . condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în dentiţia permanentă. c) plan postlacteal în treaptă distalizată. cuspidul caninului superior trebuie să vină foarte exact în interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior. dacă mandibula are o creştere suplimentară timp de 4-6 ani. şi dacă molarul unu inferior ocupă spaţiul suplimentar disponibil după deplasarea molarului II temporar cu premolarul 2 definitiv. Acest raport este preluat de molarii unu permanenţi cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie neutra. comparativ cu a maxilarului superior. În mod normal acest plan poate să fie în linie dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.

Prezenţa diastemelor dinţilor temporari asigură un prognostic bun pentru erupţia dinţilor definitivi şi realizarea unei ocluzii normale. că acestea nu se vor modifica. Modificarea tiparelor ocluzale evocă răspunsuri neuro-musculare care.Supraacoperirea verticală descreşte progresiv în timpul dentiţiei primare. dar dacă totuşi există această tendinţă. şi cu tendinţă de mezializare. cuspidul acestuia ajungând până la mucoasa interdentară. 2) arcada fără spaţii interdentare. Această remodelare a interferenţelor cuspidiene permite mandibulei. supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală. care transformă ocluzia prin angrenaj în ocluzie intercalată la canin. În decurs 3-6 ani. Caninul superior pătrunde în spaţiul retrocanin inferior. Acestea au fost numite. respectiv a ocluziei dentare cu rapoarte cap la cap la nivelul incisivilor temporari. dacă coincide rapoartele molare 1/1 şi distală faţă de caninul mandibular.. care consumă alimente de consistenţă tare(legume.dezvoltarea sagitală a procesului alveolar din zona frontală. schimbă morfologia scheletală şi. spaţii ale primatelor" (Seipl) şi provin de la poziţia primitivă a germenilor dentari. Acest raport favorizează: . câmpul retromolar se formează prin apoziţie periostală pe faţa posterioară a tuberozităţii. prin tracţiuni stimulative la nivelul suturii incisivo-canine. modificânduse. Se realizează cea de-a doua mezializare a mandibulei. două se observă mai des în vecinătatea caninilor: mezială faţă de caninul arcadei superioare.vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale dinţilor frontali superiori depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor inferiori. la mandibulă lipseşte spaţiul retromolar. copilul poate să execute fără efort sau obstacole ocluzale mişcări de lateralitate şi antero-posterioare ale mandibulei. La persoanele cu o masticaţie viguroasă. iar absenţa acestora duce la apariţia disarmoniilor dento-maxilare (cu înghesuire dentară). În plan vertical. 24 .În aceste cazuri.După realizarea arcadelor dentare. marginea anterioară a ramului ascendent al mandibulei este dispusă înapoia feţei distale a molarului II temporar.fructe). se creează spaţiul retromolar necesar erupţiei fără dificultate a molarului 1 permanent. în final. când procesul alveolar se dezvoltă sagital şi transversal. reflectând maturaţia scheletală. se remarcă spaţieri interdentare. va fi de reducere. În spaţiul precanin superior pătrunde aproape întreaga coroană a caninului inferior. suprafeţele ocluzale ale dinţilor temporari suferă o atriţie mai accentuată. Arnold şi Baril consideră. să ocupe o poziţie mai anterioară. iar mugurele molarului 1 se afla permanent în acest ram. pot produce malocluzii severe. care creşte mai mult decât maxilarul în această perioadă.La maxilar. iar planul postlacteal este în treaptă mezializată. Între 4 şi 6 ani. Dintre spaţieri. Sunt două tipuri de arcade dentare după Baume: l ) arcada cu spaţii interdentare. printr-un proces de resorbţie a porţiunii anterioare şi prin apoziţie osoasă la nivelul marginii posterioare a ramului mandibulei.

.relaţii molare şi cuspidiene.forma de semicerc a arcului dentar. ce urmează să cuprindă dinţii permanenţi în erupţie. laterodeviaţie mandibulară. Modificari de ocluzie: .poziţie verticală a dinţilor anteriori. ocluzii încrucişate. . la un interval de 6-12 luni. .neutre. Semnele dentiţiei primare (Moyers.absenţa atriţiei dentare ce poate determina două tulburări de ocluzie în sens sagital: 1) mandibula poate aluneca mezial pe pantele caninilor superiori determinând o prognaţie mandibulară funcţională sau o retrognaţie superioară cu ocluzie inversă frontală. 2) mandibula poate aluneca pe pantele distale ale caninilor superiori.blocarea mişcărilor mandibulei. . Etapa a-II-a începe cu erupţia şi angrenarea molarilor 1 permanenţi. .ocluzie deschisă produsă prin interpoziţii. 25 . . rapoartele interdentare se modifică paralel cu procesele de involuţie ale dinţilor temporari şi de dezvoltare ale proceselor alveolare.arcada inferioară în formă de trapez prin turtirea arcului frontal mandibular.arcada superioară în formă de V cu vestibulopoziţia zonei incisivo-canine. Între 5 şi 7 ani erup molarii 1 permanenţi inferiori. urmează erupţia celor superiori şi stabilirea rapoartelor de ocluzie normală (cheia de ocluzie Angle). Mills): .ocluzie adâncă acoperită (în capac de cutie). de natură genetică. . Graber. O dentiţie temporară normală permite practicianului să fie optimist în privinţa dezvoltării unei dentiţii mixte normale.spaţiaţi.dinţii frontali .spaţii între dinţii temporari. După 5-6 ani. . ticul de propulsie. de sugere a buzei inferioare.overjet şi overbite mici. semn de compresiune de maxilar sau protruzie de maxilar datorată obiceiurilor vicioase sau disfuncţiilor. asociate cu absenţa atriţiei sau cu abraziune patologică. Pot să apară modificări şi în formă arcadelor: . Comportamentele musculare anormale. pot cauza pseudoprognaţie mandibulară.. . Ocluzia în dentiţia mixtă În perioada dentiţiei mixte. Proffit.plan postlacteal vertical. arcada dentară trece de la forma de semicerc la cea de semielipsă. cu înhibarea creşterii sagitale. determinând o retrognaţie mandibulară sau proalveolodenţie superioară cu ocluzie distalizată. apoi.

Cuspidul mezio-vestibular al molarului 1 permanent superior se angrenează în foseta medio-vestibulară a molarului 1 permanent inferior. Molarii 1 permanenţi inferiori migrează corporal în direcţie mezială, verticală şi vestibulară până la realizarea contactului cu dinţii antagonişti. Mezializarea molarilor este posibilă prin deplasarea mezială a molarilor temporari în spaţiul retrocanin sau ca urmare a pierderii molarilor II temporari şi ocupării surplusului de spaţiu. Înclinarea vestibulară a molarului 1 inferior este posibilă doar în condiţiile dezvoltării sagitale şi transversale a procesului alveolar (fig.2.).

Fig. 2. Erupţia molarilor 1 permanenţi la vârsta de 6 ani şi erupţia incisivilor centrali inferiori (după Proffit) Molarii 1 permanenţi superiori erup la 6 luni după cei inferiori, angrenajul iniţial este "cuspid-cuspid" şi se remarcă o dezvoltare importantă în sens sagital a masivului facial şi a procesului alveolar superior, printr-o activitate intensă la nivelul suturilor. Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în asociere cu erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua înălţare fiziologică a ocluziei. Pentru menţinerea unei ocluzii fiziologice normale trebuie realizate următoarele cerinţe: *raport neutral la nivelul molarilor; * sistemul helicoidal al feţelor ocluzale molare; * orientarea axelor molarilor 1 permanenţi în direcţia presiunilor maxime în timpul masticaţiei. Etapa a III-a cuprinde erupţia incisivilor (între 5 şi 8 ani), care, împreună cu molarii 1 permanenţi, stabilesc limitele meziale şi distale ale spaţiutui disponibil pentru erupţia caninului şi a premolarilor.Incisivii centrali inferiori erup după molarii 1 permanenţi într-o poziţie linguală faţă de predecesorii lor temporari, iar dacă există spaţiul necesar, presiunile exercitate de musculatura limbii împing înainte coroanele

26

dentare pe o arcadă alveolară corespunzătoare. In sens vertical vor veni în contact cap la cap cu marginile incizale ale incisivilor centrali temporari superiori. Incisivii centrali superiori erup după cei inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţie palatinală faţă de omologii lor temporari şi migrează vertical, vestibular şi distal până la întâlnirea antagoniştilor, în raport cu forţa musculară labială, linguală şi spaţiul necesar (fig.3.).

Fig.3. Erupţia incisivilor laterali la vârsta de 8 ani (după Proffit). Incisivii laterali superiori erup după incisivii centrali într-o poziţie palatinală, iar alinierea lor este posibilă numai prin folosirea spaţiului precanin. Incisivii laterali inferiori, mai mari decât predecesorii lor, erup lingual, iar alinierea lor pe arcadă este posibilă prin distalizarea caninului temporar în spaţiul postcanin sub acţiunea presiunilor linguale. Se recomandă extracţiile dentare cu dirijarea erupţiei caninilor permanenţi.Dacă rizaliza incisivilor centrali temporari este întârziată, incisivii centrali permanenţi erup palatinal şi realizează angrenajul invers, care se poate transforma în ocluzie inversă frontală.În cazurile de disfuncţii sau obiceiuri vicioase poate apare o proalveolodenţie superioară cu o inocluzie sagitală pozitivă şi ocluzie adâncă în acoperiş. Etapa a IV-a caracterizează erupţia grupului canini - premolari (între 9 şi 11 ani). Caracteristic pentru această etapă este prezenţa unui surplus de spaţiu, premolarii şi caninul având o suma mezio-distală, mai mică, decât a dinţilor temporari, al căror loc îl ocupă pe arcadă. Dezvoltarea favorabilă a ocluziei în această regiune depinde de 4 factori: - secvenţa favorabilă de erupţie; - spaţiul disponibil pentru dimensiunea dinţilor permanenţi; - realizarea unor relaţii molare normale; - relaţia vestibulo-orala favorabilă a proceselor alveolare.

27

Păstrarea integrităţii arcadelor dentare temporare până la vârsta pierderii fiziologice a dinţilor are un rol decisiv în schimbarea armonioasă a dinţilor, deoarece ele au funcţia de zonă de sprijin, care este importantă şi pentru dezvoltarea verticală a ocluziei. La mandibulă, erupţia dentară trebuie să înceapă cu caninul şi să continue cu premolarul 1, premolarul 2 şi molarul 2 permanent. Se pot alinia incisivii laterali prin deplasarea lor vestibulară, coroana incisivului inferior deplasându-se vertical, meziai şi vestibular. Dacă premolarul 1 erupe înaintea caninului, se constată o deplasare şi o înclinare mezială a premolarului 1, care blochează deplasarea normală a caninului, în cadrul unei incongruenţe dento-alveolare (Firu, Moyers, Proffit). Erupţia premolarului 2 înaintea caninului, datorită pierderii precoce a molarului II temporar, determină o deplasare mezială a molarului 1 permanent şi a celor doi premolari, cu reducerea semnificativă a spaţiului pentru canin, care va erupe оntr-o poziţie ectopică (fig.4.4). La maxilar, premolarul 1 erupe înaintea caninului în locul molarului 1 temporar, printro migrare verticală, mezială şi vestibulară, şi efectuează o mişcare de rotaţie şi se angrenează cu muchia distală a premolarului 1 inferior şi faţeta mezială a premolarului 2 deja erupţi.

Fig.4. Stadiul de erupţie dentară la vârsta de 9 ani; la vârsta de 11 ani (după Proffit). Caninul superior migrează în interiorul arcadei alveolare în direcţie mezială, verticală şi palatinală. În erupţie produce mezializarea incisivilor şi închiderea sau reducerea

28

molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială asociată cu una transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei lor ocluzale. printr-o migrare verticală mezială şi vestibulară dirijată de pantele cuspidiene distale ale premolarului 2 inferior şi pantele meziale ale molarilor 1 permanenţi. condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante. Chateau. care se angrenează în foseta marginală a omologului său superior. determina cea de-a 3-a înălţare de ocluzie.In erupţia lor verticală. axul acestor dinţi se redresează şi suprafaţa lor ocluzală devine orizontală. rolul de ghidare în mişcările excentrice ale mandibulei. pe cei mezio-palatinali. alături de canin. În migrarea lor mezială. Caninul şi premolarul 1 superior au un rol important în ghidarea anterioară şi laterală a mandibulei. care vor pivota în mişcările de masticaţie în fosetele marginale distale ale dinţilor omologi inferiori. Premolarul 2 superior erupe după canin. Realizează o mică rotaţie mezio-palatinală pentru o angrenare a cuspidului mezio-palatinal cu foseta marginală distală a premolarului 2 inferior (Firu. prin realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti.Premolarii sunt primii care oferă cuspizi de sprijin. alături de canin. deja erupţi (Graber.diastemei. pentru a se angrena cu muchia distală a caninului inferior şi cu faţeta mezială a premolarului 1 inferior.. la ghidarea laterală a mişcărilor mandibulare. Chateau). molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi. paralelă cu planul convenţional de ocluzie (fig. alături de grupul incisiv. Moyers). îndeplineşte rolul de sprijin în menţinerea înălţimii ocluziei dentare.5. iar prin cuspidul său lingual. Migrează în spaţiul precanin şi se înclină vestibular.). Graber. Cuspidul vestibular al premolarului 1 superior începe să participle. 29 . În mod normal. premolarul 1 inferior îndeplineşte. Ocluzia în dentaţia permanentă Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între 12 şi 16 ani la băieţi. Prin cuspidul vestibular.

30 . Erupţia molarilor 2 permanenţi la vârsta de 12 ani (după Proffit).5.Fig.

este posibilă numai în condiţiile alungirii proceselor alveolare. cu redresarea suprafeţei ocluzale. Aria amplă de mişcări ale mandibulei în plan orizontal se limitează în sens sagital şi lateral după erupţia funcţională a molarilor 2 permanenţi la 0. Numai dezvoltarea bazei mandibulare rezolvă această incongruenţă în mod spontan (fig. favorizând înălţarea ocluziei. Punctele de contact se transformă în suprafeţe de contact şi supraocluzia frontală se reduce.6.) Fig. Etapa a V/-a se încheie odată cu erupţia celor 4 molari 3 permanenţi (între 16 şi 25 ani). la nivelul suturii palato-maxilare. Erupţia molarilor 3 permanenţi la vârsta de 15 ani -grupţia (după Proffit). în absenţa dezvoltării proceselor alveolare în plan sagital.6. În evoluţie. care se manifestă prin apariţia incongruentelor dento-alveolare în zona frontală. Erupţia molarului 3 superior poate determina o vestibularizare a incisivilor laterali superiori şi o tendinţă de mezializare a dinţilor. uzură interproximală.Această înclinare în pian transversal. asupra modelării normale a condililor mandibulari.2-0.0. cu reducerea supraocluziei frontale.2 . în mod normal tot cu 0. Migrarea incompletă sau anormală a acestor dinţi determină stabilirea unor malocluzii ce se repercutează asupra mişcărilor excentrice ale mandibulei. Erupţia molarului 3 inferior stimulează alungirea şi lărgirea arcadei inferioare. alungind şi coborând ramura ei orizontală împreună cu arcada alveolară. provocând deplasări.5 mm (vertical centric). deplasare determinată de creşterea în jos şi înainte a proceselor alveolare şi a bazelor osoase maxilare. prin resorbţia marginii anterioare a ramurii ascendente a mandibulei şi apoziţia pe marginea posterioară şi pe faţa externă a regiunii angulare. . mandibula se deplasează înainte şi în jos. ocluzia prezintă modificări ce se manifestă prin deplasarea sau înclinarea mezială a dinţilor situaţi anterior dintelui în erupţie. încheindu-se procesele de creştere. însoţită de dezocluzia molarilor şi alunecarea verticală a marginilor incizale ale incisivilor inferiori pe pantele palatinale ale incisivilor superiori. înclinări sau rotaţii secundare ale dinţilor vecini.5 mm (freedom of centric). În acest fel.La sfârşitul perioadei eruptive a molarilor 3 se definitivează dimensiunile elementelor aparatului dento-maxilar în cele 3 planuri.Înclinarea mezială a molarului inferior în faza preeruptivă determină mezializarea tuturor dinţilor situaţi anterior.

Caracteristica clinico-morfologică a ocluziei dentare fiziologice în dentiţia mixtă. Alinierea armonioasă a dinţilor pe arcadele alveolare.morfologică a ocluziei dentare fiziologice în dentiţia temporară. Este o mişcare de pivot în jurul axului radicular: A. Deplasarea rădăcinii dintelui în plan vestibulo-oral: A. 2. mişcarea de torgue B. În cazul anodonţiei secundare parţiale în dentiţia mixtă sunt folosite: A. de dimensiunea „tunelului circumscris de musculatură şi de dimensiunea bazelor maxilarelor pe care se implantează procesele alveolare" (Philipe. Perioadele de înălţare fiziologică a ocluziei dentare.S. gresiune E. ingresie D. Moss. Chateau).varietăţile ei. rotaţie C. varietăţile lui. pe de o parte. Controlul nivelului de cunoştinţe. 4. Caracteristica clinico-morfologică a ocluziei dentare fiziologice în dentiţia permanentă. 6. Definiţie.Arcadele alveolo-dentare sunt înscrise între masele musculare labio-geniofaringiene. Planul postlacteal.Modificările de formă ale arcadelor dentare. proteze mobile parţiale . 5. C. pe de altă parte. intruzie 3. mişcare de versiune B. gresiune C. rotaţie E.Dinamica relaţiilor intermaxilare în viaţa intrauterină. proteze mobile totale B. 3. 10.Carateristica clinico. 8.Dezvoltarea relaţiilor intermaxilare şi dento-maxilare de la naştere şi până la erupţia primilor dinţi temporari. care pot fi depistate în perioada dentiţiei mixte. deplasare corporală D.S.Ocluzia fiziologică. Planurile de referinţă în ortodonţie. C. deplasare corporală 2. şi musculatura linguală. Teste de evaluare 1. 9. dinţi cu pivot C. 7. Noţiune. realizarea rapoartelor neutrale interdentare şi înclinările dentare sunt determinate. 1.M. C.

încrucişată 9. în treaptă mezială (2mm) .M. stimulării erupţiei dinţilor permanenţi C. mezializată C. studiul antropometric E. deschisă D. Planul postlacteal în treaptă dreaptă la vârsta de 6 ani este prognosticul formării unei ocluzii: A. ortopantomografia maxilarelor B. creşterea fiziologică în sens sagital B. C. pierderii precoce a dinţilor temporari B. mezializarea dinţilor laterali E. menţinătoare de spaţiu E. în treaptă distală B.M. factor de risc 8. studiul biometric C. normalizarea curbei ocluzale Spee E. adăncă E. Protezele mobile parţiale sunt indicate în cazul: A. în treaptă uşor mezială E. Diastema şi tremele de pănă la 2 mm la copiii de 4 .S.M. aparate ortodontice fixe 4. în prima fază a erupţiei molarilor de 6 ani D.S. distalizată B. Planul postlacteal poate fi patologie: A. în treaptă dreaptă C. C. în treaptă distală C. C. distalizarea dinţilor anteriori D. în treaptă dreaptă B.5 ani prezintă: A.D. cefalometria axială D. C. anodonţii parţiale 5. C. anomalie în dezvoltare a dinţilor C. C. totdeauna evoluеază spre normal odată cu creşterea 7. radiografia de contact 6.S Relaţia molară neutră se stabilizează atunci cănd planul postlacteal este în: A. Metodele de diagnostic indicate în anodonţiile parţiale primare: A. restabilirii ocluziei patologice D.

C.S. în treaptă distală C. în treaptă cu mult mezială E. 8 ani D. Relaţia molară distalizată se stabilizează atunci cănd planul postlacteal este: A. în treaptă cu mult mezială E. în treaptă cu mult mezială E. C.S. erupţia molarului I permanent 14. C. perioadă deja formată B. Numiţi metodele de diagnostic conform cărora putem determina vărsta copilului: A. în treaptă mezială (2mm) D. Formarea rădăcinilor dinţilor 16 şi 26 se încheie la vârsta de: A.S. mixtă.D. Numiţi prima perioada de înălţare fiziologică a ocluziei: A. 7 ani C. perioada a doua D. prima perioadă permanentă.în treaptă dreaptă B. Е. Fiecare dinte contactează cu 2 antagonişti în exclusivitate este incisiv inferior central şi ultimul molar superior în dentiţia: A. erupţia molarilor permanenţi D. 1 an B. temporară. 9-10 ani E.S. în treaptă cu mult distală 10. toate treptele 12. Relaţia molară mezială se stabilizează atunci cănd planul postlacteal este în: A în treaptă dreaptă B.M. în treaptă mezială (2mm) D. erupţia molarului II permanent E. teleradiografia de profil . erupţia incisivilor temporari B. C. erupţia dinţilor permanenţi C. C. în treaptă cu mult distală 11. C. în treaptă distală C. toate treptele 13.S. 5 ani 15. mixtă. perioadă finală C.

metoda biometrică de studiu al modelelor de diagnostic 16. C. examinarea clinică E. C. pănă la 6 ani dacă dinţii dunt corect aliniaţi B. D 2. A.S.E 6. A 8.S. pentru că pregătesc dezvoltarea arcadelor pentru dinţii permanenţi. prognostic bun pentru alinierea dinţilor permanenţi B. necesită radiografierea zonei pentru decelarea dinţilor supranumerari sau a altor fenomene patologice C. 12. A. C. sunt fiziologice. C 10. pănă la 5 ani dacă există abraziune C.B 7.B.C. potenţial mare de creştere D. Spaţiile frontale inferioare în dentiţia temporară la vărsta de 6 ani: A. se aşteaptă erupţia molarilor de 6 ani cu stabilirea cheii lui Angle D.B 11. radiografia măinii C. necesitatea aplicării unui aparat ortodontic.D 4. Arcadele dentare temporare perfect aliniate şi fără spaţii la vărsta de 6 ani presupun: A. se urmăreşte dacă apar abraziunea şi diastemizarea la 4-5 ani Răspunsuri: 1. nu prezintă nici un pericol pentru că sunt dinţi temporari E.B.pot sugera o tendinţă spre dezvoltarea unei prognaţii mandibulare D. se intervine imediat ce se depistează clinic E. dezvoltarea normală a arcadelor datorită contactelor aproximale C. A 9. impun tratament ortodontic de frănare a potenţialului de creştere B. A. C 13. ortopantomografia maxilarelor D. 18. Pănă la ce vărstă şi în funcţie de care factori se poate aprecia evoluţia spre normal a planului postlacteal vertical: A.E 5. C D . A 3. pentru a preveni incongruenţa 17.M. iminenţa apariţiei incongruenţei frontale la dinţii permanenţi E.

Ortodonţie. 2002. pro. Ortodonţie. Stanciu. Definiţie.în plan transversal. Ediţia Bucureşti. D.C 16. Scopul Studierea varietăţilor de ocluzie patologică în sens sagital în sens transversal în sens vertical Actualitatea temei. Această repartizare a anomaliilor reprezintă o sistematizare destul de relativă.1991 Ovidiu Grivu. . Bucureşti. Aurel. deoarece în realitate clinica anomaliilor relevă existenţa unor anomalii complexe.2003. Valentina Dorobăţ. .1998 Valentina Dorobăţi.14. D 15. . Ediţia . * Planul transversal este planul perpendicular pe planul sagital şi trece prin vărful cuspizilor vestibulari al molarilor şi premolarilor. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Ocluzia patologică. A. Varietăţile. E Bibliografie . Dragoş.Modificările sunt îngustate sau lărgite de maxilar.B. E 18. vertical şi transversal.Consideraţii generale a anomaliilor de ocluzie în sens sagital.E 17. retro). Ediţia Timişoara. cu sau fără devierea centrului estetic.Fratu – Ortodonţie.Iaşi. Acest capitol vom prezenta anomaliile de ocluzie conform planurilor de referinţă: . Elaborare metodica №_4___ Tema.în plan sagital. În ortodonţie există 3 planuri de referinţă: * Planul medio-sagital coincide cu sutura mediană şi modificările sunt anteroposterioare (mezializări – distalizări.în plan vertical. Dragoş Stanciu. Ţinem să subliniem că atunci când vorbim de anomalii într-un anumit plan ne referim la faptul că manifestările cele mai importante ale malocluziilor respective sunt cele care se evidenţiază în planul respectiv.

întro măsură mult mai mică.şi postnatală. anomaliile dentare de formă. ale sistemelor dentar. Factorul genetic este unanim recunoscut. unele anomalii de poziţie şi structură. .extruzie–intruzie. Influenţa asupra dezvoltării este evidenţiată prin controlul asupra ratelor de creştere a maxilarelor. Anomaliile de ocluzie Anomaliile de Clasa I Angle Consideraţii generale. la aceeaşi grupă de vârstă. Factorul filogenetic. Prevalenţa anomaliei de clasa I este ridicată. (dinţii se deplasează cu procesele alveolare.* Planul vertical. cum sunt: macro. Astfel. pentru că este tangent la punctul cel mai posterior al tuberozităţii.şi microdonţia. De asemenea. La rândul său. păstrăndu-şi coroana anatomică) : . dinţii supranumerar şi anodonţiile. ocluziilor adânci etc. Studiind un lot de copii cu vârsta între 5 şi 15 ani. cu caracter primar sau dobândit. de fapt. este cauza înghesuirilor dentare. echivalent cu planul frontal în anatomie. Garliner constata că populaţia este afectată în 65% din cazuri.2 Etiopatogenie Etipatogenia anomaliilor de clasa I cuprinde o gamă largă de factori care acţionează de-a lungul perioadei de morfogeneză pre. alveolar şi. Modificările sunt: . ale bazelor osoase maxilare. comunică o proporţie de 44. Factorii generali de dezvoltare (tulburări endocrine. ceea ce determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveolare şi ocluzale. Prevalenţă Anomaliile de Clasa I Angle sunt caracterizate de tulburări de creştere şi dezvoltare. stă la originea unor anomalii de tipul disarmoniilor dento-alveolare. este numit şi planul tuberal în ortodonţie. Trăsătura comună este relaţia intermaxilară normală antero-posterioară. manifestat prin tendinţa de reducţie diferenţiată a maxilarelor (mai rapidă) şi a dinţilor (mai lentă).3%. atavisme ce dereglează relaţia morfofuncţională a arcadelor şi a ocluziei. Determinismul factorului genetic în dezvoltarea dinţilor este responsabil de o serie de anomalii. s-au semnalat reproduceri ale unor modele asemănătoare formulelor dentare ale primatelor. perpendicular pe cele 2 planuri anterioare. Ereditatea încrucişată. în timp ce Foster şi Day. proalveoliilor bimaxilare. Told a găsit o frecvenţă de 63% la vârsta de 11-12 ani. (deplasare cu pierderea raportului dintre coroana clinică şi cea anatomică). adesea perturbate în sindroamele genetice. prin care un copil celuilalt moşteneşte caracterele maxilarelor unui genitor şi structuri dentare ale genitor.egresiune–ingresiune. 1. metabolice) pot deregla ritmul şi rata de creştere a componentelor aparatului dento-maxilar.

ocluzal. prin dezechilibrul angajat la nivelul structurilor fun-cţionale musculare. cel mai adesea generată de pierderea timpurie a dinţilor temporari de pe arcadă. provoacă tulburări grave. ocluzii deschise. directe sau indirecte. 1) Incongruenţa dento-alveolară adevărată este expresia dezacordului dintre mărimea maxilarelor şi mărimea dinţilor (macrodenţie). comportamentele musculare linguale anormale produc proalveolia bimaxilară. Traumatismele dento-alveolare (fracturile.ritmul de exfoliere a dinţilor temporari şi erupţia dinţilor permanenţi pot fi modificate. erupţi anterior centralilor. Caria dentară şi complicaţiile ei – edentaţia – se constituie în cea mai frecventă şi mai de temut cauză a dezechilibrelor ocluzo-articulare. într-o măsură mai mică. înghesuirea sau apariţia spaţierii dentoalveolare. incisivii centrali inferiori fiind în linguopoziţie. ale creşterii dimensionale şi direcţionale a maxilarelor. Fig. molarii primii permanenţi. Astfel. ultimele fiind interesate. Disfuncţiile şi obiceiurile vicioase. Inserţia pe creastă a unui fren cu bază largă de implantare. rata şi viteza de creştere a maxilarelor. locale şi la distanţă) determină dezechilibre ce se pot constitui în anomalii. Disarmonia dento-alveolară (fig. Se caracterizează prin prezenţa unui grad de înghesuire la etapa de erupţie a grupului incisivo-molar (6 şi 7 ani). sunt bine aliniaţi sau în curs de erupţie. respiraţia orală. dar şi ale bazei maxilarelor. înglobând anomalii ale sistemelor dentar. suptul. Între 6 şi 7 ani. ca de altfel. incisivii centrali superiori erup într-o poziţie labială cu discretă lipsă de spaţiu. Zona de sprijin este sănătoasă. Interacţiunea factorilor etiologici ai celor două forme duce la apariţia incongruenţei dento-alveolare – forma combinată. luxaţiile prin influenţe directe şi indirecte. la întârzieri în desfăşurarea fenomenelor de autoreglare dentoalveolară şi ocluzală. dento-alveolar. cu o uşoară reducere a spaţiului.1 Disarmonie dento-alveolară cu înghesuire dentară. Înghesuirea uşoară. interpoziţia. cu suficient spaţiu pe arcadă. Forme clinice Gama anomaliilor cuprinsă în Clasa I Angle este largă. Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unor tulburări de creştere la nivelul procesului alveolar sau maxilar. prezenţa unui sept osos sunt agenţii etiologici ai diastemei. însă. iar imaginea . Ambele dezechilibre (maxilar şi dentar) pot conduce la apariţia înghesuirilor dentare. prin carie şi complicaţiile ei.

Înghesuirea severă. în acest caz. Imaginea radiologică dezvăluie lateralul impactat între centrali şi caninul deciduat. intermaxilară şi ocluzală. spaţiul existent este mult mai mic decât dimensiunea lateralului. . faţă de planul medio-sagital. Înghesuirea moderată. Anomaliile de Clasa II-a Angle înglobează tulburările de creştere. caracterizate prin reducerea. lateralii pot fi expulzaţi de pe arcadă. Molarul prim permanent poate să impacteze cu molarul al doilea decidual. În zona de sprijin se remarcă relaţii dimensionale nefavorabile între dinţii de lapte şi cei permanenţi. În formele severe. lateralii pot sa nu fie erupţi. Definiţie. sau este absent. centralii ocupând mult din spaţiul acestora. uneori conservându-se o mică tremă. atât cei superiori. dezvoltare şi funcţionalitate a maxilarelor. Anomaliile de Clasa II Angle Definiţie. mărirea sau deviaţia parametrilor de referinţă (diametre. În formele moderate există spaţiu. un contact între incisivul lateral permanent şi molarul prim decidual. alteori. Şcoala franceză descrie două forme cu subdiviziuni clinice: endognaţia şi laterognaţia mandibulară. La vârsta de erupţie a incisivilor laterali semnalăm următoarele caracteristici: incongruente uşoare. Incongruenţa prezintă aceeaşi amploare şi la erupţia centralilor superiori. dar cu un grad de incongruenţă mai mare. incisivi laterali de erupţie. compensată de procesul dento-alveolar şi reflectată de relaţiile antero-posterioară. Terminologie. La aceeaşi vârstă se constată erupţia centralilor inferiori. alveolelor. linii ale trenului şi interincisive).radiologică relevă relaţii dimensionale bune între dinţii temporari şi cei permanenţi. În unele cazuri se poate constata o mobilitate mare a caninului decidual cu resorbţia radiculară mare produsă de către lateralul în erupţie. dinţilor şi de dinamică mandibulară. Caracteristic acestor anomalii este perturbarea predominantă în sens transversal.dar. incisivii laterali temporari pot să prezinte un grad mărit şi timpuriu de mobilitate. pot prezenta grade mari de înghesuire – malpoziţionaţi sau aliniaţi – . Zonele laterale sunt integre şi favorabile ca relaţie dintre temporar-dinte permanent. dar acesta este insuficient faţă de mărimea lateralului. cu incisivul lateral aliniat pe locul caninului. Terminologia variază în funcţie de criteriul de bază utilizat de fiecare şcoală şi de teritoriul afectat. observându-se o reducere mică a spaţiului necesar pentru alinierea pe arcadă. În alte situaţii. rămânând însă şi treme mici. Incisivii. putem constata absenţa caninului decidual de pe arcadă. cât şi cei inferiori.

baza maxilarului şi. Şcoala germană descrie doua sindroame mari cu subdiviziunile lor: sindromul de compresiune maxilară şi ocluzia încrucişată. Ereditatea. Hotz conchide că. 5% din copii sunt afectaţi de sindromul de compresiune. fireşte. Astfel. În cazul laterodeviaţiei se disting două forme clinice: laterodeviaţia şi laterognaţia. fiecare. . alveolelor şi dinţilor faţă de planul mediosagital. Malocluzia de Clasa II1 (endognaţia sau sindromul de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară) Definiţie Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor. uneori. Foster şi Day găsesc că anomalia între 11 şi 12 ani interesează populaţiile studiate în proporţie de 18 şi 27%. pe care le vom adopta şi noi în cadrul mal-ocluziei de Clasa II: malocluzia de Clasa II1. Compresiunea de maxilar. Din observaţiile întreprinse. În sfârşit. în timp ce Told. trebuie să constituie o problemă de prevenţie pentru toţi medicii stomatologi. Etiopatogenie Etiopatogenia acestei anomalii şi consecinţele ei asupra dezvoltării generale a organismului justifică pe deplin opinia lui Moyers. Garliner (dupa Foster) semnala că în perioada 5 -15 ani anomalia este prezentă în proporţie de 3%. iar din aceştia 1% pre-zintă o formă gravă. reflectată în ocluzie prin decalajul sagital (inocluzia sagitală. care consideră că „orice medic stomatolog trebuie să înţeleagă şi să aibă o perspectivă clară asupra acestei anomalii”. deşi arcadele sunt subţiate. În cadrul sindromului de compresiune de maxilar se descriu două forme: sindromul de compresiune cu protruzie şi spaţiere dentară şi sindromul de compresiune cu înghesuire. În endognaţie. cu sau fără laterodeviaţie mandibulară. rar deschisă. Este o formă extrem de rară. în care parodonţiul rămâne neafectat. Şcoala anglo-saxonă distinge două forme clinice. Epidemiologie Frecvenţa anomaliei variază în funcţie de vârstă şi de grupul populaţional investigat. ocluzia distală) şi o posibilă ocluzie adâncă. malocluzia de Clasa II2. paralele şi în diedru. în endoalveolie. Exognaţia se caracterizează prin hiperdezvoltarea transversală a maxilarului. pe de altă parte. în dentiţia temporară. trebuie reţinută exognaţia de origine iatrogenă prin expansiunea de maxilar prost controlată.Endognaţia şi endoalveolia pot fi. apare protruzia procesului dento-alveolar. Compensator. doar sectorul alveolar este afectat. piramida nazală sunt îngustate.

Acţiunea unor factori locali poate fi resimţită încă din viaţa intrauterină. Pe baza observaţiilor clinice. Respiraţia orală. Este firesc. de pildă. care pun în evidenţă prezenţa sindromului de compresiune maxilară. determinate de fibroame uterine. Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate în etiologia compresiunii de maxilar. Muşchii propulsori sunt hipotoni comparativ cu retropulsorii. mentalis şi la hipotonia muşchiului orbicular oris al buzei superioare. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul intra. maxilarul se îngustează. care conduce la hipertonia muşchilor maseter. tulburarea metabolismului calciului are drept consecinţă producerea unui os cu o textură slabă. În tratatul său de ortodonţie. a devenit exemplu clasic în producerea anomaliei. Geormăneanu citează asimetriile feţei nou-născutului. În spijinul acestor cercetări vin studiile populaţionale. . direcţia şi durata de acţiune. dispărând graniţa de neutralizare a forţelor (procesul dento-alveolar).Este meritul cercetărilor întreprinse de Kork Haus. cicatricele chirurgicale. Factorii generali de dezvoltare. alături de absenţa suturii de creştere a maxilarului se constituie in factori etiologici ai compresiunii de maxilar. Factorul constituţional. în special cele pe monozigoţi. Factorii patologici locali. funcţie de receptivitatea terenului. Factorii locali de dezvoltare.şi interarcadic în privinţa lungimii. În rahitism. Schwarz asupra copiilor nounăscuţi de a fi demonstrat prezenţa maxilarelor înguste încă de la naştere. Osul este atât de fragil. tipar frecvent întâlnit la tipul constituţional nordic (de exemplu. limba pătrunzând în spaţiul de edentaţie. Este evident că grupa forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă antagonismului grupului intern (reprezentat de limbă). ca el să fie mai vulnera-bil la acţiunea unor practici. Studiile pe gemeni. Obiceiurile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea sindromului de compresiune maxilară. după intervenţiile în anomaiile congenitale. Importanţa acestuia este demonstrată de caracteristica maxilarului îngust care aparţine tipului dolicocefal. Carenţele în metabolism pot sta la baza unui dezechilibru capabil să determine sindromul de compresiune maxilară. datele obţinute de Tulley din cercetările efectuate asupra populaţiei din Marea Britanie. anterior acţiunii factorilor de mediu sau a factorilor funcţionali”. încât se deformează sub acţiunea forţelor musculare funcţionale (Hotz). de pildă. buccinator. De asemenea. Rahitismul. Hotz susţine ideea rolului eredităţii „câtă vreme compresiunea de maxilar apare la vârste foarte fragede. danezii – după Graber). cum sunt obiceiurile vicioase. prin urmare. ca.şi extraorale. Starea de edentaţie duce la schimbarea echilibrului dintre forţele intra. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un dezechilibru între unităţile funcţionale musculare. au pus în evidenţă compresiunea de maxilar la ambii membri ai cuplului cu aceeşi amploare a pierderii transversale şi a compensaţiei sagitale. prin dezechilibrarea forţelor intra. rezultate pe bolta palatină.şi extraorale. lăţimii şi înălţimii arcadei. privind intensitatea. Orlick-Grzybowska arată că o serie de compresiuni exercitate de către poziţiile membrelor fătului asupra masivului facial pot duce la compresiuni de maxilar sau laterognaţie. Postnatal.

Tulburările sagitale foarte grave conduc la modificări ale funcţiilor.mucoasă palatală (când buza inferioară pătrunde interincisiv). dispoziţia premolarmolar. pentru toate cazurile incluse în Clasa II 1. Explorări. o posibilă normopoziţie a incisivilor inferiori fără a fi însă exclusă apariţia prodenţiei sau a retrodenţiei incisivilor inferiori. Evident. Manifestări clinice. Dezechilibrul dintre grupele musculare intra. dezechilibre dentare: prodenţie superioară compensatorie. alveolară sau de dinţi duc la dezechilibre ocluzale caracteristice: relaţii molare distalizate. limbă . dento-alveolare determină ca articularea să se facă mult în spatele centroidului incisivului superior. * Sugerea limbii.şi extraorale se manifestă în modificări scheletale: apare compresiunea de maxilar. Astfel. meziopoziţie cu rotaţie a molarilor şi a premolarilor. şi modificări în ocluzia dentară. Ca urmare. poate determina compresiuni ale maxilarelor. inocluzii sagitale grave. Uneori. mandibula răspunde adaptiv print-o retrognaţie). dând o severitate deosebită anomaliei şi limitând posibilităţile de tratament. dezechilibre intermaxilare (la un maxilar îngust.M. . distalizarea mandibulei cu restructurări în A. cu deosebire. În ocluzie adâncă incompletă. dezechilibrele scheletale maxilare. în cazul respiraţiei bucale.buză inferioară. cu pierderea stopurilor ocluzale şi a funcţiei de ghidaj anterior. Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri scheletale: îngustarea maxilarului. Interpoziţia limbii în actul de deglutiţie interarcade produce sindromul de compresiune maxilară paralelă (maladia Cauhâpe-Fieux). conducând la deglutiţia de tip protruziv. Decalajele la nivel de bază maxilară. actul deglutiţiei se realizează diferit: limbă .Limba coboară.T. care schimbă şi comportamentul lingual în statică şi în funcţie. Ele sunt evidente.buză inferioară . Sugerea degetului determină compresiune alveolară cu protruzie. În respiraţia orală se modifică starea de funcţionalitate a buzelor. la asemenea dezechilibre scheletale se constituie noi comportamente musculare şi noi relaţii între părţile moi şi schelet. apar supraocluzii incisive complete sau incomplete şi posibile laterodeviaţii mandibulare. deglutiţia se realizează între limbă şi buză inferioară. Deglutiţa atipică. ocluzie adâncă incompletă. obicei vicios rar întâlnit. plasându-se în arcada mandibulară. Manifestările clinice nu sunt tipice. prin plasarea limbii deasupra incisivilor inferiori.

Malocluzia de Clasa II2 (endognaţie sau sindrom de compresiune maxilară cu înghesuire dentară) Definiţie Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare şi molare. retrognatic. ridicată către pragul narinar. în special cei cu deficienţe ale funcţiei respiratorii. Morfologia faciala este diversă. la repetate pusee de faringo-amigdalită. lăsând să se vadă şi o parte din mucoasa orală. Tegumenetele sunt palide. Aspectul facial.relaţie molară distalizată. Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie. Buza superioară este subţire.a. răsfrântă în şanţul labio-mentonier. în actul vorbirii şi al râsului se expune mucoasa gingivală. fisurată. Nivelul oxigenului în sânge este normal. spaţiaţi. Are comun cu Clasa II1 doar relaţia molară anteroposterioară . Houston şi Tulley susţin că se găseşte în proporţie de 10% în populaţii. prin retrodenţie cu supraacoperirea grupului incisiv. cu profil convex. terapeutic şi ca prevalenţă. sunt predispuşi la îmbolnăviri bronhopulmonare. prin contracţia sa dând impresia de bărbie dublă. Se observă un facies adenoidian caracteristic leptoprosop. tracţionată la comisuri. prin relaţia molară distalizată. sprijinindu-se pe buza inferioară. 2 Malocluzie de Clasa II1 (endognaţie sau sindrom de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară) Starea generală. asociate de diferite grade de înghesuire dentară. de care pare a fi suspendată. morfofuncţional. Epidemiologie Această anomalie este mai puţin răspândită decât subdiviziunea I. cu preţul unor reacţii reflexe compensatorii cardiovasculare (Kourilsky-apud Chateau). Copiii cu sindrom de compresiune maxilară.Fig. incisivii superiori au smalţul uscat. Această formă diferă de Clasa II1 sub raport etiopatogenic. care şi-a pierdut transluciditatea. toate acestea falsifică vizual grosimea buzei inferioare. palidă. Incisivii sunt proeminenţi. buza inferioară este groasă. ş. Evident. expresia valabilităţii răspunsurilor tiparelor de creştere şi a reacţiilor compensatorii de răspuns la acţiunea agenţilor patogeni. sub . pomeţii şterşi. anemie. fanta labială întredeschisă.

în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări paradontale. în sensul că baza apicală este mai mare decât baza coronară. care este de Clasa II şi în cazuri rare.3 Malocluzie de Clasa sindrom de compresiune maxilară cu înghesuire dentară) II2 (endognaţie sau Caracteristici ale arcadelor dento-alveolare şi ale ocluziei constată o modificare a relaţiei bazei apicale a arcadei dento-alveolare şi a celei coronare. Forme clinice. dificultăţile de tratament şi riscul de recidivă vor fi mai mari. Manifestări clinice. Retropoziţia incisivilor şi supraacoperirea vor fi cu atât mai mari. Hotz consideră că este mai mare. marcat printr-o rată de creştere mai mare a suturii incisive. atât superior. Aspectul facial. caninii sunt într-o vestibulopoziţie. cu cât decalajul bazelor scheletale maxilare va fi mai mare. incisivii centrali superiori pot fi verticali. Etiopatogenie. proporţionalitatea feţei păstrată. de multe ori existând o palatopoziţie marcată. dar.raportul frecvenţei în cursul dezvoltării copilului. formă gravă. Determinismul anomaliei este genetic. putem descrie două forme clinice: formă uşoară. Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la forme grave. Dacă supraocluzia se asociază şi cu decalaj între muchia incizală a incisivului inferior şi centroidul rădăcinii incisivului superior. cu tulburări morfofuncţionale şi estetice uşoare. cu atât devine mai mare gradul de supraacoperire. cât şi inferior. Din punctul de vedere al gravităţii. în foarte multe cazuri. buzele sunt subţiri şi retuzate. dar cu un aspect tipic. mai ales în dentiţia temporară. Cu cât retrodenţia grupului incisiv superior este mai mare decât prodenţia incisivilor inferiori. şanţul labio-mentonier este accentuat. Fig. Pe faţa palatinală a superiorilor şi pe cea vestibulară a incisivilor inferiori se pot constata diferite grade de abraziune . Arcada poate avea formă de trapez. Explorări. Incisivii laterali sunt în vestibuloversie cu rotaţie mezială peste coroana centralilor. . de Clasa I. Retrodenţia cu supraacoperire trebuie interpretată ca un răspuns compensator al sistemului dentar faţă de raportul bazelor osoase maxilare. este micţorată. Incisivii inferiori pot fi într-o retro.sau proînclinare. mentonul este proeminent.

În cazurile de malocluzie severe, se constată leziuni parodontale, consecinţa dezechilibrelor morfofuncţionale, scheletale (ocludarea incisivilor superiori în parodonţiul grupului inferiori-lor şi a celor inferiori în bolta palatină). Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv; pot fi prezente şi angrenajele inverse premolare unilaterale sau bilaterale şi distalizarea în zona laterală. Relaţia de postură a mandibulei (care ne permite să diferenţiem o ocluzie adâncă de o pseudoocluzie adâncă), ca şi drumul de închidere sunt normale. În ceea ce priveşte mişcările de lateralitate, ele sunt imposibil de efectuat (în formele grave). Sunt însă subiecţi cu un tip masticator predominant „tocător” şi cu o activitate puternică a muşchilor ridicători ai mandibulei. În cazurile în care tulburarea de creştere se complică prin pierderea unor dinţi din zona laterală, mandibula este forţată să se deplaseze şi mai distal, datorită creşterii supraocluziei. Drept consecinţă, apare sindromul algodisfuncţional temporo-mandibular cu dureri musculare şi la nivelul ATM. Dezvoltarea arcadelor dento-alveolare pune în evidenţă reducerea diametrelor premolare sau molare, baza apicală mai lungă decât baza coronară, accentuarea curbei Spee. Malocluzia de Clasa III (după Angle) Malocluzia de clasa III este o anomalie de ocluzie în sens sagital şi se caracterizează prin raporturi molare mezializate şi ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală inversă. Anomaliile scheletate pot afecta mandibula printr-o dezvoltare exagerată a mandibulei în trei sensuri ale spaţiului, prin formarea unei deficienţe de dezvoltare a maxilarului superior sau printr-o combinaţie a celor două forme de modificări.

Fig.4 Malocluzia de Clasa III (după Angle) cu decalaj frontal invers Prognaţia mandibulară adevărată se caracterizeză prin dezvoltarea exagerată a corpului mandibulei în plan sagital şi acoperirea incisivă sau totală a ocluziei dentare.

Richetts şi Sghulhot definesc două tipuri de creştere: tipul I – creşterea mandibulară se produce în sensul unei rotaţii anterioare , care formează o supraocluzie incisivă; tipul II -- creşterea celor două maxilare este bine coordonată, însă un exces de creştere în plan vertical măreşte lungimea mandibulei şi provoacă o beanţă anterioară. Aceste cazuri sunt predispuse la recidive. Prognaţia mandibulară funcţională se caracterizează prin poziţie anterioară a mandibulei în perioada de trecere de la inocluzia fiziologică la ocluzia centrală (habituală), fără să fie însoţită de o tulburare morfologică a mandibulei. Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca apariţia prognaţiei mandibulare funcţionale sunt conducerea articulară, care apare în urma unor afecţiuni ale ATM, şi prezenţa cuspizilor neabraziaţi al caninilor temporari. Diagnosticul diferenţial se efectuează : - cu retrognaţia maxilară; - cu prodenţia inferioară sau cu retrodenţia superioară cu ocluzie inversă frontală. - Aspectul clinic şi datele examenelor complementare sunt asemănătoare cu cele din prognaţia mandibulară funcţională prin relaţia molară mezializată, cu prognaţia mandibulară adevărată, prin efectuarea testului de retropulsie a mandibulei. Proba clinică: se efectuieză o mişcare de retropulsie a mandibulei prin exercitarea unei presiuni moderate asupra mentonului. Proba este negativă in cazul angrenajului invers, în ocluzia inversă frontală datorată malpoziţiilor dentare, în retognaţia maxilară şi în prognaţia mandibulară prin macrognaţie.Proba clinică este pozitivă în ocluzia inversă frontală de conducere condiliană, cu posibilitatea obţinerii unor rapoarte de ocluzie neutră. Retrognaţia maxilară este o malocluzie caracterizată prin tulburări de creştere în sens sagital a maxilarului, se asociază în proporţii diferite cu un exces de creştere mandibulară. Factorii etiologici mai frecvenţi sunt despicăturile labio-maxilopalatine, tulburările funcţionale: respiraţia orală, hipertonia buzei superioare, obiceiul vicios de muşcare a buzei superioare. Diagnosticul diferenţial se face cu: - prognaţia mandibulară prin macrognaţie; - prognaţia mandibulară funcţională; - prodenţia inferioară cu ocluzie inversă frontală; - retrodenţia superioară, prin modificarea axului de înclinare a dinţilor unghiul IF < 105; - retroalveolia superioară, la care unghiul Pr-A/F se reduce sub 110 grade. Examenul cefalometric pune în evidenţă o reducere dimensională sagitală a bazei alveolare NspNsa în raport cu baza mandibulei mai mică decăt 2 3 din acesta, unghiul SNA mai mic de 80, unghiul SNB cu valoare normală , unghiul ANB mai mic de 2 grade sau cu valori negative, unghiul NAPg mai mic de 180 cu deschidere anterioară. Tratamentul şi stabilirea prognosticului într-o anomalie clasa III sunt condiţionate de următorii factori:

- gradul de discrepanţă scheletală; - varietatea supraacoperirii frontale ce reflectă relaţia verticală a bazelor scheletale. Tiparul scheletal normal sau clasa III forma dento-alveolară corectarea se poate realiza prin modificarea axelor de înclinare ale dinţilor frontali- cei superiori se vor vestibulariza, cei inferiori se vor lingualiza, cu realizarea unor rapoarte normale şi a unei supraacoperiri frontale acceptabile. Tiparul scheletal de formă medie - înclinaţia incisivilor tinde să compenseze decalajul scheletal. Înclinaţia frontaliilor superiori va depăşi limitele acceptabile unghiul facial mai mare de 130 grade . În condiţia terapeutică se recomandă aplicarea extracţiei dentare la arcada inferioară şi înclinarea linguală consecutivă a dinţilor frontali inferiori. Dacă incisivii sunt deplasaţi departe de poziţia echilibrărei, au tendinţa de a se reîntoarce la poziţia iniţială. Mandibula creşte relativ înaintea maxilarului, tiparul scheletal devine caracteristic pentru clasa III. Discrepanţele scheletale severe caracterizează tiparul sever al malocluziei, asociat cu un aspect facial de neacceptat. Anomalia recidivează şi singura posibilitate de obţine rezultate stabile este tratamentul chirurgical.

Anomaliile de ocluzie în sens transversal
Laterodeviaţia mandibulară este provocată de: dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare (compresiunea de maxilar); meziopoziţii ale arcadelor în zonele laterale asimetrice; malpoziţii dentare izolate; mişcări de lateropoziţie pentru evitarea zonelor algice; pante de conducţie; ticuri. Laterognaţia poate fi produsă de cauze ce determină supradezvoltarea sau subdezvoltarea mandibulei. Supradezvoltarea poate fi cauzată de tumori ale ramului ascendent al mandibulei (Kole). Chateau citează hipertrofia monoepifizară, caracterizată prin creşterea excesivă a unei hemiarcade la mandibulă la un adolescent, mai frecvent întâlnită la sexul feminin. Aspectul clinic este cel al unei prognaţii unilaterale. Subdezvoltarea unei jumătăţi a mandibulei este produsă de factori ce inhibă creşterea, cum sunt: anchiloze produse prin traumatisme în perioada copilăriei, iradieri, osteomielită, plăgi cicatrizate vicios, rezecţii tumorale, fracturi mandibulare consolidate vicios. În categoria subdezvoltării mandibulei se includ şi laterognaţiile din cadrul unor sindroame (maladia Romberg), şi tulburările în dezvoltarea primului arc brahial (maladia Franceschetti) . Manifestări clinice. Explorări Laterodeviaţia mandibulară se caracterizează prin asimetrie facială generată de deviaţia mentonului cu mandibula aflată în ocluzie. Intraoral se pune în evidenţă deviaţia liniei trenurilor şi a liniei interincisive (fig. 5).

b – aspect intraoral.a Fig 5.aspect facial. Laterodeviaţie: a . .

Fig 6. Laterognaţie:a . b . .aspect facial.cavitate orală deschisă (după Heckmann).

asimetria se accentuează. În cadrul tratamentului interceptiv se pot utiliza cu succes: remodelarea artificială (şlefuirea). Mai mult ca în oricare altă anomalie. dezechilibre musculare. Când se urmăreşte corecţia bazală în infraalveolia molară şi este posibilă reducţia lateralităţii. distalizarea zonei laterale. Controlul corespondenţei frenurilor şi a liniei interincisive arată că: în laterodeviaţie vor recula atât condilul. în poziţia cavitate orală larg deschisă. în laterodeviaţie. Diagnostic Diagnosticul se bazează pe controlul poziţiei de repaus a mandibulei. în laterognatie rămâne nemodificat. iar mijloacele prin care se intervine. corecţia malpoziţiilor dentare izolate. plăci). metodă mult utilizată şi recomandată de Hanna Taatz în perioada dentiţiei temporare şi a dentiţiei mixte.G. Examenul intraoral pune în evidenţă distocluzia încrucişată de partea afectată. cu rezultate satisfăcătoare. . în raport cu cei superiori. Teleradiografia dezvăluie deficitul de creştere. aspectul de cădere unilaterală a buzei superioare. Se poate utiliza. bipupiiare).Laterognaţia se particularizează prin asimetrie facială dată de deplasarea mentonului de partea deficitului de creştere. cât şi incisivii inferiori. retruzia labio-mentonieră. E. în laterognaţie avansează atât condilul mai scurt. Tratament Tratamentul profilactic în laterodeviaţie include combaterea tuturor factorilor care determină compresiuni de maxilar. în laterognaţie terapia maxilo-ortopedică este limitată. oferă rezultate departe de cele dorite. în contactul ocluzal. utilizându-se terapia fixă sau cea mobilă. Controlul drumului de închidere mandibulară arată devierea acestuia. meziapoziţii. forţe funcţionale sau mecanice.act realizat cu ajutorul unei plăci palatine cu suprafaţă masti-catorie sau cu ajutorul unei gutiere unilaterale cimentate. cât şi incisivii inferiori. în care laterodeviaţia se corectează. se recurge la mijloace chirurgical-ortodontice. poate să pună în evidenţă diferenţieri în activitatea muşchilor propulsori (după Chateau.M.În tratamentul tardiv. De asemenea. Asimetria se agravează în poziţia în care cavitatea orală este larg deschisă. se poate recurge la aparatura mobilă sau la cea fixă în asociere cu tracţiuni elastice intermaxilare. de regulă chirurgical-ortodontice. În perioada tratamentului ortodontic se urmăresc: expansiunea de maxilar. Chateau recomandă înălţarea modificatoare a articulării -. care au rolul de a ghida mandibula în relaţie corectă cu maxilarul. placa de expansiune cu aripă de ghidare. sunt forme clinice cu un prognostic grav). în timp ce în laterognaţie relaţia maxilo-mandibulară nu se modifică. absenţa paralelismului liniilor orizontale faciale (bicornisurale. interceptorii ocluzali (gutiere. în raport cu cei superiori.

Fig. -. desemnând gravitatea anomaliei: în primul caz. Opţiunea. în scopul vădit al rezolvării anomaliei de bază şi a celor asociate. a incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a). Relaţii incisive în sindromul de ocluzie adâncă . amintim: sindromul de supra-acoperire incisivă. iar în al doilea caz. cu caracter primar sau dobândit.Şcoala germană recomandă în terapia maxilo-ortopedică a laterognaţiei activatorul. Definiţie. Intervenţiile sunt elective. ocluzie acoperită de la uşor la moderat. Pentru forma clinică rezultată din pierderea dinţilor „zonei de sprijin" termenul „ocluzie prăbuşită" este cel consacrat. întrucât aparatul oferă posibilitatea controlului permanent şi simultan al tuturor elementelor implicate. Terminologie. ocluzia adâncă sau ocluzia traumatică (Horosilkina). ocluzie acoperită de grad foarte mare. 7. pe ramura montantă sau pe ramul orizontal. evident. a II-a) iar.inocluzia verticală. caracterizată printr-un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I. Şcoala engleză utilizează termenii ver bite şi deep bite. în alte cazuri. Sindromul de ocluzie adâncă. este pe deplin justificată. termenii folosiţi caracterizând relaţiile incisive sau consecinţa relaţiei ocluzale asupra parodonţiului.sindromul de ocluzie adâncă. în timp ce şcoala franceză o denumeşte supraalveolodonţie incisivă şi infraalveolie molară. Astfel. Şcoala germană recurge la denumirea de ocluzie adâncă acoperită şi „ în acoperiş". Anomaliile de ocluzie în sens vertical includ: -. Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare. în funcţie de locul tulburării de creştere. Este firesc ca în fiecare caz tratamentul chirurgical să fie completat şi continuat prin terapie ortodontică. a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare. Anomalia are şi alte denumiri.Tratamentul chirurgical este indicat de severitatea tulburărilor morfologice şi de vârsta pacientului.

S-a demonstrat. Interpoziţia musculară în zona premolar-molară poate determina infraalveolodonţia (Chateau).Epidemiologie Anomalia reţine atenţia nu atât sub raportul proporţiei care afectează populaţia. Caria dentară şi consecinţele ei. în care apare şi ocluzia adâncă.27). .supraocluzia incisivă. III. Etiopatogenie Factorul genetic. II.şi microdonţiilor. favorizând dezvoltarea ocluziei adânci. specifice unor sindroame de tipul Claselor I. că factorul genetic stă la originea ocluziei adânci.ocluzia adâncă acoperită (Clasele I. prin studiile lui Korkhaus. III). contribuie cel mai frecvent la apariţia tulburărilor tridimensionale ale arcadelor dento-alveolare şi ale ocluziei dentare. Relaţia ocluzală incisivă labilă determină pierderea contactului interincisiv. şcoala franceză descrie două forme clinice: . unde anomalia de tip vertical impune obligativitatea anumitor secvenţe şi metode de tratament. evidenţiază prezenţa ocluziei adânci în „capac de cutie” încă de la naştere. În cadrul sindromului de ocluzie adâncă. sugerea.Tulburările generale de dezvoltare antrenează dezechilibre la nivelul bazelor osoase maxilare.infraocluzia molară. O entitate etiologică produsă prin pierderea „zonei de sprijin" o constituie ocluzia prăbuşită.În ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate: . . cât. în special edentaţia în zona laterală în perioada dentiţiei temporare. II2. deglutiţie infantilă. în care este afectată şi dezvoltarea verticală. ambele putând da ocluzie adâncă prin supraalveolodonţie incisivă sau prin infraalveolodonţie laterală. Schwarz. sub aspectul prezenţei ei în combinaţie cu alte tipuri de dismorfoze (Chateau). Acelaşi factor stă la originea macro. Forme clinice În cadrul sindromului ocluziei adânci se descriu două forme clinice: . 11. care poate apărea în timpul desfăşurării proceselor de creştere şi dezvoltare (în perioada dentiţiei temporare) sau după terminarea lor în dentiţia permanentă stabilizată. prin cercetările pe nou-născuţi. mai ales. Obiceiurile vicioase (respiraţie orală. ducând la apariţia ocluziei adânci (fig. De asemenea.ocluzia adâncă „ în acoperiş" (Clasa II1). Pentru aprecierea gravităţii se pot folosi două sisteme: cel al relaţiilor ce se stabilesc între întregul coronar al incisivului superior şi cel inferior sau cel în care gradul de acoperire este exprimat în milimetri (Horoşilkina). interpoziţia buzei sau a diferitor obiecte) determină tulburări direcţionale de creştere.

distingem incongruenţe dento-alveolare. . elementul caracteristic este insuficienta dezvoltare a regiunii molare. se constata blocarea mişcărilor de propulsie şl lateralitate mandibulară şi apariţia timpurie a suferinţei parodontale.. în general.Gradul II -. În ocluzia adânca de Clasele II1 şi II2 . . evident. fără afectarea bazei scheletale maxilare. etajul inferior al feţei poate fi normal sau mărit. exprimată în milimetri. spaţiul de inocluzie în regiunea molară în relaţia de postură. II. o supraacoperire incisivă în relaţia de postură a mandibulei.incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3. Clinic. acoperirea este de până la 5 mm. elementul patognomonic rămâne. cu variaţii de 4-9 mm. se constată că incisivii superiori ocluzionează în parodonţiul celor inferiori. În funcţie de vârsta pacientului şi reactivitatea ţesuturilor parodontale. incisivii inferiori ocluzionează în mucoasa palatină a incisivilor superiori sau în mucoasa apofizei alveolare (fig. în milimetri. 8).Gradul III -. pungă. de diferite gravităţi: protruzia incisivilor superiori.incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin se intre 2/3 --3/3.Gradui I -. Dacă nu există siguranţa aprecierii clinice a spaţiului de inocluzie în relaţia de postură. legată de dismorfoza la nivelul bazelor osoase maxilare (Clasele I. valorile sunt între 5-9 mm. eversarea buzei inferioare în şanţul labio-mentonier şi supraacoperirea incisivă. În forma severa de Clasa ll2 (vezi Clasa ll2). de asemenea. şanţul labio-mentonier -. În forma cu protruzie dento-alveolara. retruzia incisivilor inferiori şi superiori. buza inferioară poate fi îngroşată. valoarea este de peste 9 mm. In formele severe de supraalveolodonţie a grupului frontal. fapt ce permite aprecierea că supraalveolodonţia incisivă este o supraocluzie incisivă în repaus. lartru. Manifestări clinice Manifestarea clinică este. în milimetri. îmbolnăvirea parodonţiului este pusă în evidenţă prin săngerare. se pun în evidenţă reducerea etajului inferior al feţei. în cadrul căreia se disting şi elemente specifice ocluziei adânci. III).accentuat. Se constată. În cazurile aparţinând Clasei I Angle. în cazurile cu retrodenţie puternică a grupului incisiv. În supraocluzia incisivă. relaţiile scheletale şi faciale sunt specifice acestor forme (vezi Clasele II1 şi II2 ). În infraalveolodonţia molară. este indicată examinarea pe teleradiografia executată în această relaţie. spaţiul de inocluzie în zona molară nu este crescut. .incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3.

măsuri de profilaxie . 8 Ocluzie adâncă asociată cu inocluzie sagitală (a şi b). Diagnostic Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic şi a examenelor complementare. Apar leziunile odontale şi parodontale. perioadei dentiţiei mixte sau cea permanentă. supraîncărcarea anumitor grupe de dinţi. gravitatea anomaliei variază in funcţie de dezechilibrele osoase. Tratament Tratamentele profilactice şi cele precoce au drept scop înlăturarea cauzelor care determină apariţia anomaliei şi a primelor simptome specifice ale bolii. modificarea axului de transmitere a forţelor în cadrul funcţiilor de bază ale aparatului dento-maxilar. În cazurile din Clasa a III-a. Este vădit faptul că se impune efectuarea unui diagnostic diferenţial între ocluzia adâncă adevărată şi pseudoocluzia adâncă. putându-se constata prezenţa abraziunii dentare pe feţele vestibulare ale incisivilor superiori şi pe feţele orale ale dinţilor inferiori . care duc la apariţia îmbolnăvirilor parodonţiului. Ocluzia adâncă prăbuşită este consecinţa pierderii precoce a dinţilor din zona de sprijin în timpul dentiţiei temporare.a b Fig. Se vor institui măsuri de profilaxie alimentară (care să asigure atriţia dentară). Elementele clinice sunt specifice sindromului de edentaţie în zonele laterale.

Tratamentul infraocluziei molare este mai uşor de realizat. Din păcate. Tratamentul ocluziei adânci se poate face prin ingresiunea incisivă. care este greu de realizat şi mai ales de stabilizat. în scopul realizării ameliorării spontane a retrognaţiei mandibulare. care să refacă integritatea tridimensională a arcadei dentare. de exemplu. prodenţiei şi endognaţiei. care să asigure o ocluzie morfofuncţională echilibrată. De obicei. care prezintă deficienţe . se poate interveni prin mijloace funcţionale de tipul activatoarelor elastice sau rigide (vezi aparatele funcţionale) sau se poate apela la aparatele biomecanice (plăci de expansiune). tratamentul ocluziei adânci se face în contextul dismorfozei (Clasele I. se va urmări dirijarea proceselor de creştere şi dezvoltare ce favorizează egresiunea molară.În cadrul tratamentului trebuie să se aibă în vedere supraocluzia incisivă. se recurge tot mai mult la aparatura fixă. ca moment al „atacului terapeutic”. deşi. În acelaşi scop. III) în care este integrată. prin combinarea ambelor modalităţi. în unele cazuri. În prima perioadă a dentiţiei mixte. marcată prin muchia incizală a incisivului inferior cu centroidul rădăcinii incisivului superior. ceea ce va conduce la o relaţie ocluzală morfofuncţionala corectă. deoarece relaţia verticală condiţionează mişcările direcţionale ale maxilarelor. redându-se astfel funcţionalitatea ocluziei dentare.funcţională (combaterea obiceiurilor vicioase şi a disfuncţiilor). controlând. Prima implică încetarea acţiunii cauzei care a determinat infraalveolodonţia molară.Decalajele de baze osoase se vor echilibra de timpuriu prin mijloace de terapie funcţională (miogimnastică. se pot utiliza cu succes şi aparatele fixe. şi nu cea de basculare ce se produce în cazul utilizării aparaturii mobile (vezi tratamentul Claselor II1 şi II2).Se vor institui profilaxia şi tratamentul precoce al cariei dentare în dentiţiile temporară. În perioada dentiţiei definitive. dispozitive ortodontice simple de decondiţionare şi stimulare) (vezi capitolul referitor la aparatura ortodontică funcţională). II. care permite efectuarea mişcărilor corporale şi de torque ale dinţilor. în majoritatea cazurilor obţinându-se rezultate bune. prevăzute cu accesorii care să controleze creşterea în toate aceste sectoare. prin egresiunea molară şi. depinzând de două condiţii. Evident. subordonându-se principiilor specifice de tratament. infraocluzia molară.Hotărât. problema stabilităţii rezultatului este dificilă. propulsia mandibulei. mixtă şi permanentă. ocluzia adâncă are prioritate. Chateau recomandă utilizarea în tratament a gutierei pentru înălţarea ocluzală. retrudarea grupului incisiv. ca. autorul indica monoblocul cu gutieră unilaterală. În perioada dentiţiei mixte. În a doua perioadă a dentiţiei mixte. tratamentul este impus de prezenţa sau de perspectiva apariţiei leziunilor parodontale.Din multiple raţiuni. rata de creştere în regiunea incisivă. precum şi printr-o relaţie ocluzală molară de Clasa I. Între 4 şi 7 ani. în acelaşi timp. Se vor aplica menţinătoa-re de spaţiu. Scopul tratamentului în dentiţia mixtă şi dentiţia permanentă este de a realiza o curbă sagitală şi transversală a arcadei dentare. agentul cauzal este limba. terapia se bazează pe egresiunea grupului CPM2.

considerând anomaliile dentomaxilare ca tulburări de dezvoltare neproporţionale la nivelul celor 3 segmente ale aparatului dento-maxilar (maxilare. Tratamentul în ocluzia prăbuşită trebuie să fie predominant profilactic şi precoce. Se pot utiliza. este rară şi în acest caz necesită tratament chirurgical). de exemplu. Chateau indică purtarea aparatelor câte 12 ore pe zi şi obligativitatea utilizării lor în cursul meselor. Egresiunea molară poate fi obţinută utilizând diferite mijloace: . din fericire. factori generali. anomalia se prezintă sub forma unei entităţi de sine stătător dar cu etiologie şi evoluţie foarte variate şi. activatoarele elastice sau rigide.egresiunea spontană a regiunii molare se produce totdeauna când a fost înlăturată cauza (limba interpusă în deglutiţie sau în cazul macroglosiei). factori funcţionali. împarte factorii cauzali în factori ereditari. Înălţimea platoului poate fi reajustată prin adaus de acrilat autopolimerizabil cu grosimea de 2 mm. . ca atare. Inocluzia verticală frontală Şcoala franceză. factori locali. conturate şi extinse în mod variat. . care dezvoltă şi o forţă verticală. Se foloseşte aparatura fixă în asociere cu dispozitivele de tracţiune extraorală sau cu elastice tip Clasa II sau III. cu rezultate bune. Tratamentul în dentiţia permanentă la adolescent şi adultul tânăr se efectuează prin mijloace protetice specifice. Absenţa acestui spaţiu va determina reintruzia molară produsă prin acţiunea muşchilor ridicători ai mandibulei. De cele mai multe ori. II sau III asociate cu ocluzie adâncă.egresiunea se obţine utilizând aparatură mobilă. factori congenitali. placa palatină platou retroincizia în asociere cu tracţiunea pericraniană. Se va utiliza întreaga gamă de menţinâtoare de spaţiu în perioada dentiţiei temporare şi a dentrţiei mixte. reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste. reprezentată de Izard şi Chateau. cum sunt deglutiţiile atipice (rezolvabile prin reeducare şi antrenament muscular pentru efectuarea corectă a funcţiei) sau deficienţele morfologice (macroglosia care. în regiunea molară.funcţionale. alveole. Sindromul de inocluzie verticală Definiţie Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan vertical. Contenţia Durata şi dispozitivele utilizate sunt cele din cadrul Claselor I. aceasta are ca efect secundar rotaţia mandibulei de lip posterior. La sfârşitul tratamentului este necesar să existe un spaţiu de minimum 2 mm în relaţia de postură a mandibulei. dinţi).Nu trebuie să eludăm faptul că oricare ar fi mijlocul terapeutic prin care se obţine egresiunea molară. determinând producerea sau agravarea ocluziei distalizate. beneficiază de posibilităţi de tratament extrem de diversificate. aparatele bimaxilare.

cazurile de rotaţie posterioară a mandibulei. Acţiunea factorului genetic este evidentă în unele boli genetice. Factorii genetici Factorii genetici incriminaţi în instalarea anomaliei au fost cercetaţi de Schwarz şi Korkhaus prin studii efectuate pe gemeni.Posibilităţile de compensare nu sunt întotdeauna eficiente. apar şi tulburări în dezvoltarea bazei craniului. aceste elemente. deglutiţie infantilă. pe lângă deficienţele de dezvoltare psihică şi somatică. prezintă inframicrognaţia maxilarului superior şi scurtarea ramului orizontal al mandibulei. după cum urmează: factorii genetici. condiţie pentru care erupţia dinţilor frontali nu mai poate compensa spaţiul format între cele două maxilare. iar acţiunea limbii agravează şi mai mult decalajul. Datorită obliterării precoce a sistemului sutural coronarian şi lambdoidian. ca rezultat al unei dezvoltări limitate în înălţimea ramului ascendent mandibular. caracterizată prin supradozaj genetic la care. factorii funcţionali. Aceasta determină instalarea unui deficit de dezvoltare a maxilarului superior. considerându-se că transmiterea genetică poate interesa mărimea maxilarelor. macroglosie. Relaţiile ocluzale normale sunt tulburate în momentul în care se produce o inversare a tiparului rotaţiei mandibulare în direcţie posterioară faţă de creşterea în acelaşi sens a condilului. interesând în mod special sectorul anterior care este scurtat şi care atrage după sine apariţia ocluziei deschise. musculatura mimicii şi a limbii. Astfel. o anumită disproporţie între mărimea limbii şi spaţiul ei funcţional şi existenţa unui anumit tip de rotaţie a maxilarelor.Pentru înţelegerea felului în care se instalează tulburările caracteristice ocluziei deschise. având ca rezultat final instalarea unei ocluzii deschise. anomalia este agravată şi de tulburările asociate reprezentate de microdonţie. factorii iatrogeni. respectiv orbicularul buzelor. însoţite de disfuncţii respiratorii. afectând muşchii orofaciali. cum sunt sindromul Down şi unele cranio-sinostoze. Deficienţele în dezvoltarea verticală a feţei se mai pot datora şi unei neconcordanţe între tiparul erupţiei dentare. Unele condrodistrofii. de cele mai multe ori. . este necesară analiza amănunţită a fiecărei categorii de factori. caracterizate prin transmiterea autozomală dominantă cu caracter zamiliai. se pot compensa reciproc şi pot duce la instalarea unor condiţii normale. iar insuficienţa mecanismelor adaptative poate permite instalarea unor dizarmonii în plan vertical evidente în tipul de ocluzie şi de faţă hiperdivergentă (tipar hiperdivergent). disfuncţii fonetice şi hipotonie musculară generalizată. gradul şi direcţia creşterii condiliene cât şi gradului şi sensului rotaţiei maxilarelor. tulburările locale. De asemenea. pot fi accentuate de poziţiile posterioară şi inferioară ale molarului de 6 ani superior. factorii dismetabolici. Se descriu astfel aceleaşi forme de anomalii la membrii unei familii. reprezentate de un deficit de creştere localizat la nivelul planumului. Sindromul Down este o anomalie autosomală de număr.

Etiopatogenie. a orbitei şi a porţiunii superioare a maxilarului superior. pierderea precoce a dinţilor laterali D. 3. dereglările de fonaţie 2. etiopatogenie. cuspizii neabraziaţi ai caninilor temporari B. dezvoltarea insuficientă a regiunii occipitale. În analiza cefalometrică în cazul malocluziei de Clasa II1 se depistează:. manifestări clinice. creşterea facială de tip anterior B. La tulburarea ocluzală contribuie şi lipsa de dezvoltare a maxilarului superior. de la baza craniului şi a celor două maxilare. terminologie. Malocluzia de clasa II1 Angle. Definiţie. forme clinice. 2 . forme clinice 6. 3. Consideraţii generale. Laterognaţie. 11. forme clinice. 7. Laterodeviaţie. reducând creşterea planu-mului. Etiopatogenie. Sutura lambdoidă determină. pot fi: A. Definiţie. micşorarea înălţimii posterioare a feţei . Definişie . Malocluzia de clasa II2Angle. protezele confecţionate incorect E. 4. Etiopatogenie. consideraţii generale. Anomaliile de clasa II Angle. C. prin închidere precoce.M. 10. astfel încât clivusul este redus şi unghiul foramenial micşorat. Sindromul de ocluzie adăncă. Manifestări clinice. manifestări clinice. C. Anomaliile de ocluzie în sens transversal. Teste de evaluare 1. În aceste condiţii. Definiţie. 8. ocluzia deschisă frontală se datorează rotaţiei posterioare a mandibulei şi scurtării ramului ascendent. 5.se produc tulburări de creştere la nivelul sincondrozelor. manifestări clinice. Etiopatogenie. forma falsă. Sutura coronară afectează astfel sincondroza intrasfenoidală şt sfenoetmoidală. inserţie înaltă a frenului buzei inferioare C. A. Anomaliile de clasa I Angle.Etiopatogenia maloocluziei de clasa I Angle. Cauzele alemalocluziei de Clasa III. 9. Controlul nivelului de cunoştinţe 1. consideraţii generale. Anomaliile de ocluzie în sens vertical. Sindromul de inocluzie verticală. Etiopatogenie. Definiţie. manifestări clinice. Malocluzia de clasa III Angle.M.

teleradiografia de profil C. Semnele clinice caracteristice pentru malocluzia de Clasa II1 Angle: A.M. Selectaţi factorii etiologic care pot interveni în apariţia malocluziei de Clasa ІІІ Angle: A. dereglările de deglutiţie C. relaţia molară distalizată D. relaţia inversă frontală E. profilul feţei convex C. C. teleradiografia în faţă . treapta buzelor inversată D. dezvoltarea în exces a maxilarului inferior C.M. Semnele clinice caracteristice pentru malocluzia de Clasa ІІІ Angle: A. unghi SNA micşorat 3. baza apicală mai mică decât cea coronară 5. inserţia joasă a frenului buzei superioare D. relaţia molară neutră 7. protruzia grupului frontal C.C. hipoplazia maxilarului superior D. ortopantomografia maxilarelor B. unghi SNB micşorat E. profilul concav.M. Semnele clinice caracteristice pentru ectopia de canini superiori: A. micşorarea spaţiului pentru dinţii 13 şi 23 pe arcada dentară B. relaţia molară mezializată B. ereditatea B. C. nivelarea plicei nazo-labiale E. rahitismul E. C.M. C. Selectaţi metodele de diagnostic aplicate pentru anomaliile de ocluzie în sens sagital: A. compresiune de maxilar B. unghi goniac micşorat D. tulburările în dezvoltarea primului arc bronhial (maladia Franceschetti) 6.M. mărirea etajului inferior E. localizarea dinţilor 13 şi 23 în afara arcadei dentare 4.C.

sindromul de supraapreciere incisivă B. prognaţia maxilarului inferior E. C. C. în special edentaţia în zonele laterale D. factorul genetic B. C. studiul biometric al modelelor de ghips D. macrognaţia maxilarului inferior 10. termenii . sindromul progenic D. Gherlach) 8. supraalveolodonţie incisivă şi infraalveolia molară 9. teleradiografia axială E.sunt: A.D. laterognaţia mandibulară E. teleradiografia în profil C.over bite. spirometria E. macroglosia E. obiceiurile vicioase (respiraţia orală. Sindromul de ocluzie adâncă are şi alte denumiri. deglutiţie infantilă.M. sugerea buzei inferioare şi a limbii) C.film muşcat” 12.în acoperiş. Semnele clinice caracteristice pentru inocluzia verticală: A.deep bite. C. şi . Selectaţi factorii etiologici care pot interveni în apariţia sindromului de ocluzie adâncă A. deglutiţia infantilă.M. examenul biometric al modelelor de ghips (metodele Pont.. sugerea limbii) C. ortopantomografia maxilarelor B.M.. dezvoltarea în exces a maxilarului inferior D...M. radiografia cu . Cauzele ce pot interveni în apariţia ocluziei adânci . relaţia molară neutră B. caria dentară şi consecinţele ei.. fanta labială intredeschisă . caria dentară şi consecinţele ei 11. obiceiurile vicioase (respiraţie orală. Selectaţile: A. factorul genetic B.. C.M. C.. Alegeţi metodele de diagnostic pentru studiul sindromului de ocluzie adâncă: A. Korkhauz.

M. Selectaţi factorii etiologici care pot interveni în apariţia anomaliilor de ocluzie în sens transversal: A. Principiile de tratament în cazul pierderii precoce a dinţilor temporari: A menţinerea spaţiului pe arcada dentară B protez mobil parţial cu dinţi artificiali C punţi protetice demontabile D punţi protetice fixe E.M. malocluzia de Clasa a ІІІ Angle B.M. Selectaţi metodele de diagnostic aplicate în cazul sindromului de inocluzie verticală: A.M. C. malpoziţii dentare izolate C. C. 15. sindromul de ocluzie adâncă E. studiul antropometric B. forma adevărată: A.C. dezvoltarea în exces a maxilarului inferior B. teleradiograma în faţă E. Semnele clinice caracteristice sindromului de inocluzie deschisă. persistenţa inocluziei verticale. teleradiograma în profil. C.M. alungirea dento-alveolară în regiunea laterală D. dezvoltarea în exces unilaterală a mandibulei . studiul biometric al modelelor de ghips C. tratament ortodontic după erupţia dinţilor permanenţi 16. scurtarea dento-alveolară în regiunea frontală C. profilul feţei drept E. profilul feţei rectiliniu D. laterognaţia D. dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare B. C. Selectaţi varietăţile de anomalii de ocluzie în sens transversal: A. C. laterodeviaţia mandibulară C. cuplarea forţată a buzelor 14. acoperirea incisivă 1/3 cu persistenţa contactului incisivo-tuberial 13. sindromul de inocluzie verticală 17. ortopantomografia maxilarelor D. etajul inferior micşorat E.

C. radiografia cu . ocluzie mezială E. deviaţia liniei frenurilor şi a liniei interincisive E. ortopantomografia maxilarelor B.C. Sindromul de compresie de maxilar prezintă A. inocluzie verticală B. *studiul antropometric 20. Poziţia capului lăsat pe spate în timpul somnului poate provoca: A. ocluzie distalizată frecvent 21. ocluzie distală C. deglutiţia infantilă E. Semnele caracteristice pentru laterognaţia mandibulară: A. subdezvoltarea unei jumătăţi a mandibulei 19. Metodele de diagnosticare aplicate pentru studiul anomaliilor de ocluzie în sens transversal: A. retruzia plicei labio-mentonieră C. ocluzie adâncă D. spaţieri dentare E. lipsa semnelor faciale B. compresiunea de maxilar B. în formă cu protruzie..M.S. în formă de protruzie. C. teleradiografia facială (în faţă) C.M. relaţia molară neutră D.M. teleradiografia axială D.D. C. C. Exerciţii de antrenament pentru muşchii propulsori ai maxilarului inferior sunt indicate în: A. în formă cu protruzie. aliniere dentară C. asimetria facială cu devierea mentonului B. respiraţia orală 18.M.film muşcat” E. înghesuiri dentare D. retropoziţia maxilarului superior . ocluzie încrucişată 22.

apariţia mobilităţii patologice a dinţilor D.S. perioada de stabilizare a rezultatelor tratamentului ortodontic activ B. Aparate de contenţie sunt: A. dezechilibrul dintre formă şi funcţie apărut după finalizarea tratamentului ortodontic E. arcul în diapazon 27. arcul în forma de ciuperca E. aparatele folosite la stabilizarea rezultatelor obţinute 25 C.C. ocluzia adâncă asociată cu hipoplazie mandibulară E. aparatele de înlăturare a deprinderilor vicioase E. C. arcul Coffin C. dereglarea funcţională . aparatele ce previn formarea anomaliilor dento-maxilare C. C. aparatele ce previn formarea anomaliilor dento-maxilare D. cele menţinătoare de spaţiu B. arcul Coffin C.M. C. C. aparatele folosite în tratamentul malocluziilor C. gutiere ocluzale E. aparatele folosite în urma pierderii precoce a dinţilor temporari 24. aparatele folosite la stabilizarea rezultatelor obţinute D. arcul vestibular de retracţie B. croşetele 26.S. retropoziţia maxilarului inferior D. aparatele folosite în tratamentul anomaliilor de ocluzie B. şurubul ortodontic B. Recidivă se numeşte: A.. arcul vestibular de retractie D. şurubul ortodontic D.M. laterodeviaţia mandibulară 23.S. Aparatele ortodontice profilactice sunt: A. Element de expansiune maxilară: A. aparatele folosite în tratamentul anomaliilor dinţilor izolaţi E. complicaţia în perioada tratamentulu ortodontic activ C. Element ce se foloseşte la înclinarea orală a grupului incisiv: A.

alungite D. îngustate asimetric 1 32. recidivă B.M. subnazale înaintea planului nazo-frontal C. extracţia dirijată 33.S. C. În tratamentul profilactic al sindromului de compresie se recomandă: A. C. contenţie C.folosirea linguriţei pentru a asigura o alimentaţie completă B. scurtate E. C.28. Ocluzia distalizată este însoţită de: A. stabilirea incorectă a diagnosticului B.M.M. dereglări funcţionale 29. lărgite anterior C. arcadele pot fi: A. prezenţa sau absenţa inocluziei sagitale 31 C. reeducarea rspiraţiei nazale după adenoidectomie C. Profilaxia compresiei de maxilar include: . C. apariţia mobilităţii patologice dentare C. Complicaţiile apărute în urma aplicării forţelor excesive: A. devierea liniei interincisive inferioare E. decondiţionarea sugerii degetului prin coaserea mânecii de la pijama D. În sindromul de compresie. la sugarul alimentat artificial -.M. C. profil convex B. afecţiuni ale periodonţiului 30. îngustate simetric B. păstrarea integrităţii zonei de sprijin şi refacerea ei căt mai corectă E.M. treaptă labială accentuată D. Apariţia mobilităţii patologice dentare se numeşte: A. complicaţie D. greşeli E. stabilirea incorectă a planului de tratament E. resorbţile radiculare D.

M. proeminent 38 C. compresia de maxilar. etajul inferior este micşorat B. La pacientul cu ocluzie adăncă: A. obiceiul vicios de sugere a degetului ( vestibulo-poziţia incisivilor laterali) E. siderarea creşterii verticale în regiunea laterală a arcadelor D.M. edentaţia latro-laterală inferioară . Complicaţii ale ocluziei adânci sunt: A. factorii ereditari (studii făcute pe gemeni şi familii) B. C. diversificarea alimentaţiei cât mai precoce în primul an de viaţă D. limbii.A. C. mentonul este. creonului 37. hiperestezia dentinară C. se realizează la nivelul ambelor maxilare B. C. unghiul mandibular este mărit C. eliberarea pasajului aerian nazo-faringian E. C. cariile aproximale la grupul frontal B. şanţul labio-mentonier este şters E. se realizează la nivelul arcadei superioare C. Disjuncţia intermaxilară: A. este obligatorie o perioadă de contenţie de cel puţin 45 de zile 35.M. paradontitele cronice marginale D. factorii endocrini – (ocluzia adăncă acoperită din acromegalia juvenilă) C. compresia de maxilă 36. formă cu protruzie şi spaţiere dentară accentuată B. decondiţionarea tuturor obiceiurilor vicioase C. constă în desfacerea suturii medio-palatine şi incisivo-canine D. la pacienţii de 8-12 ani. cu aparate mobile E. arcada inferioară dezvoltată normal D. prevenirea meziopoziţiei generalizate 34. interpunerea între arcadele în zonele laterale a degetului. se utilizează forţe medii şi mari. În etiopatogenia ocluziei adânci acoperite sunt incriminaţi: A. terapia rapidă E. îngustarea foarte mare a arcadei superioare şi a bolţii palatine C. este prezentă procheilia superioară D. asigurarea unei alimentaţii raţionale a mamei în timpul sarcinii B. uneori.M. Disjuncţia intermaxilară este indicată în: A.M.

Semnele pseudoprognaţiei mandibulare (retrognaţia superioară): A.M. se însoţeşte de modificări de volum ale celorlalţi dinţi E.S. antrenamentul musculaturii obrazului E. prevenirea apariţiei şi desfiinţarea contactelor premature ocluzale B. C. în regiunea frontală. se întâlneşte doar la dinţii permanenţi 44. În anodonţia unilaterală de incisiv lateral: . distanţe mari între germenii dinţilor succesionali inferiori E.M. Semnele orale ale prognaţiei mandibulare cu macrognaţie: A.E.M.M. saltul articular D. inocluzie verticală 43. este simetrică B. putem întâlni: A. C. dinţii inferiori erup mai greu D. inocluzie sagitală B. modificările patologice ale articulaţiei temporomandibulare 39. Anodonţia de incisiv: A. dispensarizarea copiilor care provin din familii cu prognaţii mandibulare C. supraacoperire 1/3 C. este însoţită de nanismul dintelui omolog C. de cele mai multe ori. C. profil concav B. Tratamentul profilactic al anomaliilor din grupa prognaţiilor mandibulare include: A. etaj inferior mărit 42. relaţii inverse E. subnazale posterior planului nazo-frontal C. se transmite întodeauna ereditar D. În plan vertical. C. gnation anterior planului orbito-frontal D. baza apicală la nivelul arcadei superioare micşorată în sens transversal 41 C. C.M. devierea centrului estetic D. diasteme mari în dentiţia temporară la arcada inferioară B. treaptă labială inversată prin retrocheilie superioară E. disociere a ritmului de erupţie între dinţii superiori şi cei inferiori C. decondiţionarea tipului de propulsie 40.

o anumită conformaţie . compresiunea de maxilar B. efectuarea saltului articular E. inocluzie sagitală B. interpunerea între arcade în zonele laterale a limbii.M. molarilor de minte 46. Factorii etiopatogenici în ocluzia adâncă acoperită sunt: A. premolarilor C. deplasarea mandibulei distal D. C. grupului lateral E. retrognaţia mandibulară 48. În plan sagital. ocluzie inversă E. degetului. C. migrarea mezială se realizează la orce vârstă. inocluzie verticală C. supraacoperire frontală 47. frânarea creşterii mandibulare B. Ocluzia distalizată se întâlneşte în: A. breşele dentare în regiunile laterale ale arcadelor C. factorii ereditari B. obrazului D. în zona frontală putem întâlni: A.S. molarului de 6 ani B.M. pseudoprognaţia mandibulară C. În plan transversal. C. ocluzia adâncă acoperită E.M. C. devierea centrului estetic D.M.A. este indicată extracţia cât mai devreme a dinţilor temporari C. stimularea dezvoltării ambelor maxilare C. Tratamentul curativ în prognaţia mandibulară urmăreşte: A. asigurarea unei supraocluzii incisive 1/3 49. C. se recomandă extracţii dirijate în scop ortodontic 45. dinţii temporari persistă timp îndelungat pe arcadă B. cu maximă uşurinţă D. incisivului D. ocluzia se analizează la nivelul: A. retrognaţia maxilară D. nu este obligatorie extracţia incisivului lateral de partea opusă E.

C.A. înlăturarea deglutiţiei infantile 52.B. C 29.A.B.A.M.B.D 3.C 10.C 39. A.B.A.A.A. A. C.B. micrognaţia mandibulară 51 C.B.A.B.C 35.C.B 36.D 41.E 40.C.A. În ocluzia adâncă acoperită.C 38.E 31. mauializării dinţilor laterali superiori E.B 9.D 33.A. profilaxia rahitismului C. retrodentiţiei incisivilor superiori B. prognaţia bimaxilară D.C.A.D 2. retrodentiţiei bimaxilare C.B. deplasării posterioare a mandibulei D.B. Unghiul SNA-SNB poate fi mărit în: A.C.A. B. decondiţionarea obiceiurilor vicioase de interpunere între arcade E. alimentaţia raţională (calitativ şi cantitativ) B.C 28.D 34.E.C 6.B.D 4.A.A.M.B 11. retrognaţia maxilară E.E .A. A.C. Tratamentul profilactic al ocluziei deschise include: A.D 42.D 15. B. retrognaţia mandibulară B.E 30. factorii locali de mediu 50.E 8.C 12.C. purtarea plăcuţei vestibulare D.B 37.S.B. C.B.A.C 13.A.A.D 5.B.C.A. ocluzia este distalizată datorită: A. prognaţia maxilară C. A 32 B. distalizării dinţilor laterali inferiori Răspunsuri: 1.D 14.D 7.

B. Studierea şi completarea fişei ortodontice 2.maxilară începe cu anamneză şi examenul general. 2002.A 45.A.D. 1.D 46.B.E 52.D. Ediţia Timişoara.E 44.B 22. Dragoş. Examenul clinic ortodontic al unui subiect cu anomalie dento .C.Evaluarea subiectului .Fratu – Ortodonţie.A. Studierea metodelor fotostatice.D.1991 Ovidiu Grivu. endo-oral.C 51.A.B.E 24. Valentina Dorobăţ.D 47.D. Ediţia Bucureşti. Ortodonţie.A.C Bibliografie.Însuşirea etapelor de examinare al pacientului la disciplina Ortodonţie 3. Viorica Milicescu. Dragoş Stanciu.1998 Valentina Dorobăţi. Examenul general. Ediţia .B.E 21. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială.B 27.A.E 20. Editura Cerma.E 48.A 26. Actualitatea temei. Ortodonţie. Scopul lecţiei practice: 1. Examenul clinic în Ortodonţie şi Ortopedia dento-facială . Bucureşti2003.A.C 18.B.Iaşi.A.C. Aurel.E 25.E 19.C 17. Stanciu.D 49. Elaborare metodica №__5__ Tema: Examenul clinic ortodontic.. pentru a cunoaşterea motivele prezentării şi reactivităţii copilului în perioada de tratament. 1996.D 43. facial.A. Bucureşti. Examenul fotostatic.B 50.D 23.C.C.16.B.

ovală sau pentagonală. la dezvoltarea psihica a acestuia conform vârstei (H. maxilarelor. afecţiuni ale dinţilor.tipul constituţional endomorf: subiecţii sunt graşi. leziuni traumatice ale părţilor moi.B. tulburări fizionomice. Heibrun). Familia. alungită (dolicoprosopie). de masticaţie şi de fonaţie.tipul constituţional ectomorf se caracterizează prin talie înaltă.Evaluarea personalităţii subiectului oferă date asupra disponibilităţilor sale de colaborare cu medicul. musculatura puternică. Conturul facial este oval sau pentagonal. de mărime medie. a greutăţii şi efectuarea examenului general. pentagonală cu baza în jos la sexul masculin şi ovală la sexul feminin. iar structura osoasă biochimică este carbocalcică sau fluorocalcică. musculatură hipotonă. Acestea permit stabilirea tipurilor constituţionale. a limitelor de variabilitate normală a dimensiunilor elementelor aparatului dento-maxilar. fără însă a urma cu regularitate şedinţele de control periodic.Anamneza *Motivaţia prezentării: 1. mucoasei orale.pacient solicită o oarecare legătură de simpatie pentru angajarea unei confianţe mutuale a terapeuticii. scunzi. Sheldon descrie următoarele tipuri constituţionale: . urmând cu regularitate şedinţele de tratament. cu faţa colţuroasă. . Cuplul medic -. Arcadele alveolare şi dentare sunt proporţional dezvoltate (mezostafiline). cu umerii laţi. musculatură hipotona. educatorii.tipul constituţional mezomorf (atletic): subecţii au înălţime medie. funcţional şi etiologic. Evaluarea dezvoltării somatice presupune măsurarea taliei. membre lungi. arcadele alveolare sunt late (curistafilie) şi mari. 2. capul alungit antero-posterior. a ritmului lor de dezvoltare şi a capacităţii de adaptare a arcadelor alveolo-dentare la desfăşurarea funcţiilor şi stimularea structurilor parodontaie. Cooperarea este direct legată de factorii psihologici de personalitate ai subiectului. 2. arcadele alveolare sunt alungite şi înguste. Examenul clinic de specialitate urmăreşte stabilirea unui diagnostic morfologic. scundă. Colaborează bine cu ortodontul. în principal. 3. Sunt buni colaboratori în perioada de tratament.G. Evaluarea nivelului mental vizează aprecierea inteligenţei subiectului în vederea cunoaşterii atitudinilor sale comportamentale. parodonţiului. . dinţilor. psihiatrii sau psihologii pot să-şi aducă contribuţia la cunoaşterea individuală a subiectului şi. faţa înaltă (hiperleptoprosopie). gât scurt. cu membrele scurte. cu dinţii mari. . Acceptă tratamentele ortodontice. Gough şi A. faţă lată (feuriprosopie).

mixtă.deglutiţia: palatală. boli genetice autosomale sau gonosomiale.masticaţia: 1) ritmul: normal.interpoziţie de deget. diabet. leneş. diferite obiecte (în mod normal. se va preciza tipul respirării în timpul somnului (normală. cezariană). 2. redusă. (În caz de tulburări respiratorii. . mixtă). sprijinirea obrazului în pumn. diabet). distrofii. . hepatite). nu se interpune nimic între dinţii în repaus). index). sublinguaiă. naşterea: la termen. boli generale ale mamei în perioada de graviditate: afecţiuni infectocontagioase. nicrodenţia). avitaminoze. *Antecedente personale stomatologice: . . buzei inferioare. cu caracter dominant sau recesiv: irognaţie mandibulară. diferitelor obiecte. .atitudini posturale: 1) în timpul diferitor activităţii: sprijinirea bărbiei cu mâna.boli de nutriţie: (dispepsii.naturală (la sân) până la 3-4 luni. 2.*Antecedentele heredo-colaterale: 1 . cardiace. boli transmisibile ereditar. renale).boli infecto-contagioase: ( eruptive.suptul degetelor (police. . alergii). grăbit.boli metabolice (rahitism. vârfului limbii. 4. dacă a fost eutocică sau distocică (aplicarea forcepsului. 2) eficienţă: bună. prematură. alimentaţia: . ocluzie adâncă acoperită.boli metabolice: (rahitism. . limbă. normală. *Antecedentele personale generale: 1. 2) în timpul somnului. infantilă. buză. antecedentele de adenoectomie sau amigdalectomie. virotice. normală. capul în hiperflexie sau hiperextensie. . 3. digestive.artificială (cu biberonul sau cu linguriţa). bolile din perioada copilăriei: . 3. carenţe vitaminice). orală. toxicoze. anomalii dentare de volum (macrodenţia. de asemenea. avitaminoze. . obiceiurile vicioase: . .boli generale: (respiratorii. ticul de propulsie al mandibulei.) 4.

1. ocluzia dentară.Examenul clinic facial Examenul clinic specializat cuprinde: I. 4. aprecierea erupţiei dinţilor temporari şi permanenţi (normală. 81 – 85. pierderea precoce a dinţilor temporari. x-75. prezenţa unor tratamente odontale şi ortodontice şi rezultatele obţinute.5).Examenul cranio-facial Formele craniului şi ale scheletului facial sunt exprimate cantitativ cu ajutorul indexului de lungime/lăţime. rapidă sau întârziată).5).9. Indexul de lungime/lăţime al craniului se bazează pe estimarea antropometrică a lărgimii maxime şi a lungimii maxime ale craniului: lărgimea maximă l= x 100 lungimea maximă Clasificarea tipurilor de craniu: * dolicocefal (craniu lung). * hiperbrachycefal (85. prezenţa cariilor dentare simple şi complicate. structurile cranio-faciale. starea de sănătate a dinţilor temporari şi permanenţi. 2. 3. III. părţile moi. * brahycefal (craniu scurt. Indexul morfologic facial: înălţimea facială l= laţimea bizigomatică x 100 . II.9). 3.1. 3. * mezocefal (76.0-80.

Forma frontalului şi a nasului influenţează linia de profil. În mod normal această linie este dreaptă - . tip nordic: cu faţa alungită şi îngustă. lărgirea fantei labiale. euriprosop: faţă scurtă (x . La examinarea nasului ne interesează stadiul de maturaţie (nas infantil. Examenul mentonului: configuraţia mentonului depinde de structura osoasă subiacentă. inocluzie labială). se apreciază în funcţie de planul median. înălţimea lor. Integritatea părţilor moi: aspect. Simetria facială. starea tonusului. D. G. comisurile labiale.9) mezoprosop: faţă medie (84. Frontalul poate fi definit ca „îngust” sau „larg”. de grosimea părţilor moi şi de tonicitatea musculară. Modificări dimensionale apar la nivelul etajului inferior: mărirea etajului în prognaţiile mandibulare anatomice. naso-spinalis şi gnation. tip negroid: cu buzele groase şi protrusive. E. Profilul feţei se apreciază în funcţie de linia de profil ce trece prin nasion (N). hiperleptoprosop: faţă lungă (88 . raportul buzelor cu dinţii în repaus şi în timpul surâsului. nasospinalis. Examenul buzelor: grosimea buzelor. nas adult). F. Egalitatea etajelor. ce traversează nasion. Configuraţia frontalului este genetic şi etnic determinată şi variază în funcţie de vârstă şi sex.egale. şi poziţia lor în stare de repaus (în contact labial. ocluziile deschise anatomice şi reducerea lui în ocluziile adânci acoperite.78. hipereuriprosop.87. prezentare topografică. coloraţie. „plat” sau „bombat”. poziţie relativă în raport cu planul sagital median al simfizei. dimensiunea şi simetria narinelor. lărgimea bazei.9) leptoprosop.0 . şi de perpendicularele pe acesta.9 79-83. Putem întâlni asimetrii faciale.9 93-x) Integritatea părţilor osoase este evidenţiată prin palpare.82. B. şi sunt paralele între ele. Clasificarea tipurilor faciale tip caucazian sau mediterane: cu înfăţişarea largă şi tendinţă la brahygnaţie. cu devierea mandibulei spre stânga sau spre dreapta. înălţimea nasului. C.A. iar etajele . naso-spinalis anterior (Nsa) şi pogonion (Pg). care trec prin nasion. În mod normal. etajul mijlociu şi cel inferior sunt egale. şanţul labio-mentonier. Un exces de înălţime a mentonului antrenează modificări ale poziţiei labiale inferioare şi ale ocluziei labiale. gnathion. Lărgimea mentonului şi dezvoltarea verticală a acestuia prezintă un interes deosebit în ortopedia dentofacială. tip asiatic: cu pomeţii largi şi plaţi.

culoarea şi calitatea dinţilor.lărgimea liniei articulare. submaxilari. cu precizarea localizării lor . în cazul tulburărilor articulare. părţile moi (limba). determinată de trismus. consistenţa (moale. limitată (sub 3 cm. dură sau renitentă). iar când gnationul are poziţie anterioară profilul este concav. . . (nepalpabili). durere. dimensiunea ( mari. Examenul radiologic al articulaţiei temporo-mandibulare precizează: .profil drept. ocluzia. Examenul ganglionilor cervico-faciali: prin metoda palpatorie se evidenţiază ganglionii mentonieri. O durere bilaterală la presiune este semnul unei tulburări articulare iniţiale. La subiecţii cu tulburări de articulaţie dentară. 3. Examenul endo-oral Examenului clinic se supun: parodonţiului.modificările de formă şi structură ale condilului şi cavităţii glenoide. forma. Se analizează: * deschiderea cavităţii orale: normală (3-5cm). tulburări funcţionale.cariile dentare. distrofiile şi displaziile prezente. Examenul articulaţiei temporo-mandibulare: scopul examenului este punerea în evidenţă a triadei simptomatice (Rakosi): cracmente sau crepitaţii. care în mod normal se realizează în formă de arc de cerc în plan mediosagital.2. sensibilitatea la presiune. mişcările anormale sunt expresia asincronismului contracţiei musculare cu coincidenţa curbelor de deschidere şi închidere şi apariţia mişcărilor în zigzag ale mandibulei. mobilitatea condililor (simetrică. analizându-se numărul. durere la palparea muşchiului pterigoidian extern. . constricţie. latero-cervicali. mici. cu deviaţii tipice în formă de „C” sau „S”. asimetrică). mobilitatea sau aderenţa ia structurile vecine. Când linia prezintă convexitate (gnathionul. prin palparea articulaţiilor temporomandibulare în timpul mişcărilor de deschidere a cavităţii orale se evidenţiază: durere la presiune. anchiloză) şi exagerată. medii.poziţia condililor în raport cu cavitatea glenoidă. adică mai mare de 5 cm (în laxitatea capsulară).mărimea. .prezenţa sau absenţa anormală a dinţilor. este retropulsat). * excursia mentonului la deschiderea şi închiderea cavităţii orale. profilul este convex. Analiza dinţilor în cadrul arcadelor dentare . arcadele dentare. arcadele alveolare.

Arcadele pot fi simetrice sau asimetrice.anomaliile dentare izolate sau de grup în cele 3 planuti ale spaţiului: a.abraziunea dinţilor.1). forma arcadelor alveolo-dentare se poate modifica: . . rotaţii dentare. . . .secvenţele şi direcţia de erupţie. La subiecţii cu anomalii dento-maxilare.arcada în „trapez". vârsta dentară. când există o turtire a arcului frontal.arcada în „omega" — compresiune la nivelul premolarilor. - sagital: mezio . *Simetria arcadelor în raport cu planul mediosagital.topografice.în dentiţia temporară -.compresiune localizată la nivelul caninilor. c. b.sau suprapoziţie.arcada în „U" -. transpoziţia dentară. heterotopia.arcadă în „M".formă de semicerc. . -. . uzura dentară sub două forme clinice: a. . vertical: infra .arcada în „V" -.compresiune la nivelul molarilor. transversal: vestibulopoziţie sau oropoziţie. .anomaliile de sediu: ectopia dentară. Prezenţa torusului palatin pe linia mediană cu două firide paramediane în compresiunile de maxilar.atriţia dinţilor. .sau distopoziţii. incluzia dentară. gotică). cu adâncime medie sau mare (ogivală. *Adâncimea şi forma bolţii palatine: forma bolţii poate fi arcuită.în dentiţia mixtă sau definitivă predomină forma de parabolă la arcada superioară şi de semielipsă la arcada inferioară.când există o ectopie bilaterală de canini şi o înghesuire dentară frontală (fig. b. Analiza arcadelor alveolare *Forma arcadelor alveolare: .

nasion (N). Se trasează câte o perpendiculară pe linia mediană. o punctele pogonion şi gnation deviază de partea anomaliei. .Examen fotostatic: normă frontală. Linia medianг trebuie să fie verticală. unind punctele nasion (N). naso-spinalis anterior (Nsa) şi gnathion (Gn). III.Fig. ea deviază spre stânga sau spre dreapta. Se analizează: . În cadrul anomaliilor dento-maxilare se pot întâlni: o linia mediană nu este verticală. etajul nazal (mijlociu) ( Oph-Nsa).2): I. care în mod normal sunt egale (fig. etajul frontal (Tr-Oph). aceste perpendiculare sunt paralele între ele. Prin trichion (Tr). ophrion (Oph). şi se prelungeşte până la trichion (Tr) şi gnation (Gn). Interpretarea fotografiei Interpretarea fotografiei în norma frontală se trasează pe fotografie linia mediană. o punctul nazo-spinalis deviază spre zona hipotrofiată sau spre zona opusă hipertrofiei.2 . Forme anormale de arcadă alveolară.raporturile dintre diferite părţi moi (închiderea labială). II.aspectul elementelor anatomice. . etajul oral (inferior) (Nsa-Gn). rezultând trei etaje. . naso-spinalis anterior (Nsa) şi pogonion (Pg).verticalitatea liniei mediane. Fig.dimensiunea facială verticală şi egalitatea etajelor faciale.1. . În cazul simetriei etajelor.

): 1. Cele mai frecvente modificări le întâlnim în etajul inferior: . Schwarz. Se trasează 3 planuri de referinţă: I. pogonionul cutanat se găseşte la mijlocul câmpului de profil.3 . Spaţiul dintre cele două verticale constituie câmpul facial de profil (KFP). În funcţie de poziţia punctului naso-spinalis anterior în raport cu planul nazofrontal al lui Dreyfus există trei tipuri de profil (fig. din nasion perpendicular pe planul de la Frankfurt. 4.3) Fig. . Acest spaţiu este împărţit de două drepte verticale. Dreyfus. punctul subnazal se situează pe verticala ce trece prin nasion. Putem să constatăm şi inegalitatea etajelor.17mm la adult.profil drept.În cazul asimetriei faciale. planul orizontal de la Frankfurt. faţă de linia mediană.mărirea etajului în prognaţiile mandibulare anatomice. iar gnathionul cutanat se găseşte înaintea planului orbitar al lui Simon (Rakosi). Într-un profil ideal. Examen fotostatic. II. III. linia ce uneşte naso-spinalis anterior şi pogonion face un unghi de mărime variabilă.reducerea etajului în ocluziile adânci. Interpretarea fotografiei de profil Se foloseşte metoda cefalometrică de interpretare după Simon. iar distanţa între cele două verticale este de 13-14 mm la copil şi de 15 -. din orbitale perpendicular pe planul orizontal de la Frankfurt. în special a etajelor mijlociu şi inferior. în 3 porţiuni (zone). ocluziile deschise anatomice (rahitism). de la conductul auditiv extern (auriculare) (Au) la punctul cel mai inferior al orbitei (Or). paralele între ele. (fig. planul naso-frontal al lui Dreyfus. . planul orbito-frontalal al lui Simon.

Din combinarea lor rezultă 9 tipuri de profil. alveolomaxilara şi alveolo-mandibulară. Fig. Pe fotografia de profil. Acest unghi creşte în retrognaţiile mandibulare (profil convex) şi scade sub această valoare în prognaţiile mandibulare (profil concav). Fig. 5. 4. Pentru a aprecia proeminenţa mentonului faţă de buza superioară. Tipurile de profil facial. Schwarz (1953) introduce tangenta gurii şi anume dreapta ce uneşte pogonionul cu naso-spinalis anterior. 3. (fig. Tipurile de profil facial.2. analizând poziţia punctului pogonion cutanat în raport cu punctul naso-spinalis anterior. formând cu planul nazo-frontal un unghi de 10°. în funcţie de poziţia (anterioară sau posterioară) a pogonionului cutanat. din punctul auriculare se trimit .profil retras (concav).profil înainte (convex). în cadrul tipurilor de profil. De asemena. Există posibilitatea de apreciere a dimensiunii verticale a zonelor nazală.5). distingem două subdiviziuni.

7.pogonion apreciază deschiderea profilului între nasion şi pogonion şi variază între 47° şi 62° (Peck).).Examinarea convexităţii profilului (Metoda Subtelny). Examinarea convexităţii profilului Convexitatea profilului fără nas a fost propusă de Subtelny şi este reprezentată de unghiul format între prelungirea dreptei ce uneşte punctele glabella (G) şi subnazale cu dreapta subnazale . 4. . Se delimitează 4 unghiuri cu următoarele valori: unghiul nazal între 20° şi 27°. 6.auriculare -. unghiul mandibular -. proeminenţa lobului nazal (Prn). tuberculul labial superior (LS) şi pogonion (Pg). 7) Fig.raze ce trec prin nasion (N). (fig.pogonion (Pg) şi are o valoare medie de 13.75. unghiul maxilar -.1° ± 5. Metoda radială de interpretare a fotografiei de profil. 3. 2. 3. Fig. 1. unghiul nasion -.6.între 12° şi 17°. (fig.între 14°-20°. Acest unghi se reduce în perioada de creştere.

Valoarea medie este de 2 mm ± 2 mm şi creşte odată cu vârsta. 9. Rich). Valoarea medie este de 2. În mod normal această linie trebuie să fie la o distanţă de 5 mm faţă de punctul subnazal. (R.8°+ 6.Convexitatea totală de profil. Protruzie labială: a – superioară.M. pentru că profilul devine mai retrus în timpul creşterii.) Fig.3 Protruzia labоală superioară este distanţa în milimetri dintre (punctul labial superior şi punctul cel mai anterior al buzei superioare planul estetic Pg . unind punctele Pg şi UL (punctul extrem al buzei superioare).Pn. Distanţa creşte odată cu vârsta.punctul cel mai anterior al buzei inferioare) şi planul estetic.7 mm ± 2 la vârsta de 9 ani. Liniile de profil Holdaway şi Steiner. un unghi „H” cu linia N-B şi are o valoare minimă de 0D-2C.Pn şi are o valoare medie de 43. . 9. 8. a b Protruzia labială inferioară este distanţa dintre Li (punctul labial inferior -. Holdaway utilizează o linie de armonie. (fig.8) Fig. De asemenea. b – inferioară. luându-se în consideraţie şi nu este reprezentată de unghiul format între prelungirea dreptei G (gоabe Pn (pronasal) şi dreapta Pg . (fig.

Raportul în sens transversal. etapele examenului extraoral. varietăţile. .modificările profilului după un tratament ortodontic. 7.Examenul general. raportul în sens sagital. Examenul endoral. Când între ele se formează un unghi. 1. incisiv. Controlul nivelului de cunoştinţe. antecedentele heterocolaterale. Examinarea vestibului cavităţii bucale şi a cavităţţorale propriu zise. Linia profilului influenţează fizionomia. . Un practician complet în ortodonţie trebuie să posede sau să cultive un oarecare simţ estetic. incisivilor. 2. profilul este drept.Examenul musculaturii aparatului dento – maxilar. Ea nu corespunde întotdeauna cu proiecţia pieselor osoase subiacente. 9. studiul de model. Valorile pot fi pozitive sau negative. Motivele prezentării. molar canin. Pentru determinarea aspectului profilului. Tipul facial. se trasează două linii: o linie ce uneşte punctul glabella cu marginea liberă a buzei superioare şi cealaltă linie uneşte marginea liberă a buzei superioare cu pogonion cutanat.estetica profilului cutanat. profilul este modificat: dacă unghiul este cu deschidere posterioară (înapoi). metodelede analiză fotografică.clasificarea profilului labial. 6.Examenul fotostatic.Examenul clinic. 5. Surâsul cel mai plăcut nu descoperă decât gingia liberă a incisivilor superiori. În timpul surâsului. analiza dezvoltării arcadelor dentare alveolare. Pentru un studiu mai amănunţit se recomandă să fie analizate: . .estetica surâsului.modificările profilului în timpul creşterii. 4. 8. profilul este concave.Examinarea ocluziei dentare în statică şi dinamică. . Dacă cele două linii realizează o dreaptă verticală. profilul este convex.Linia estetica „S" este trasată de Steiner şi uneşte pur pogonion cutanat cu porţiunea mijlocie a aripioarei nazale. antecedentele personale. Anomaliile ţesuturilor moi al cavităţii bucale. varietăţile de profil 3. iar dacă unghiul este cu deschidere anterioară (înainte). . care să ţină de criteriile estetice contemporane. în funcţie de forma anomalii.Studiul ocluziei statice. la nivelul caninului. poziţia cea mai armonioasă pare să fie simetria dintre curba marginilor incisivilor superiori şi curba părţii superioare a buzei inferioare.Examenul de model. În mod normal buza superioară şi cea inferioară sunt tangente la această linie.

accelerarea chirurgical-ortodontică a erupţiei dinţilor permanenţi E. Antecedentele hetero-colaterale cuprind: A. Numiţi metodele de diagnostic conform cărora putem determina vârsta copilului: A.bolile din perioada copilăriei D. lărgirea arcadelor C.Raportul în sens vertical în zonele laterale.alimentaţia sugarului B. În pierderea precoce a zonei de sprijin se recomandă: A. afecţiunile ORL la copii C.teleradiografia de profil B. aplicarea tratamentelor ortodontice active B.M. metoda biometrică de studiu al modelelor de diagnostic 5. C.M. perderea prematură a dinţilor E traumatismele la naştere (obstetricale) 2.S. înghesuirii dentare . radiografia mâinii C. dinţilor supranumerari C. susceptibilitatea părinţilor pacientului la adm (anomalii dento-maxilare) D. aplicarea de aparatelor ortodontice pasive 4. examinarea clinică E. la canin şi zona frontală. incluziei dentare B.М.bolile genetice autosomale sau gonosomale E bolile generale ale mamei în perioada graviditţii 3. Teste de evaluare 1 C. alungirea arcadelor cu distalizarea dinţilor posteriori D.Antecedentele personale generale: A. ortopantomografia maxilarelor D.Metodele de radiologie sunt utilizate pentru diagnosticul : A. starea sănătăţii a mamei în timpul sarcinii B.C.10.C.naşterea B.M.C.

studiul biometric C. Profilul facial în malocluzia de clasa II1. Cauza recesiei gingivale poate fi: A.C. înclinaţia orală a grupului incisiv inferior B. teleradiograma în profil 9. studiul biometric al modelelor de ghips C.S. diastema inferioară C. concav C. radiografia de contact 7. teleradiograma în faţă E.D. Selectaţi metodele de diagnostic aplicate în cazul sindromului de inocluzie verticală: A. Anomalia de inserţie a frenului lingual poate provoca: A.C. ortopantomografia maxilarelor B.M. înclinaţia vestibulară a grupului incisiv inferior D.M. puţin concav E. convex B. obiceiurile vicioase E. prognaţia maxilarului inferior 8. forma gnatică este: A.C.M. Metodele de diagnostic indicate în anodonţiile parţiale primare: A. studiul antropometric E. cefalometria axială D. anomaliei de formă a dintelui 6. rectiliniu D. C. igiena incorectă a cavităţii bucale 10. studiul antropometric B. respiraţia bucală B.C. puţin convex .anodonţiei E. retropoziţia maxilarului superior E. deglutiţia infantilă C. inserţia înaltă a buzei inferioare D. ortopantomografia maxilarelor D.S.

Examenul clinic în ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Grivu.A. 1998 Elaborare metodica № 6___ Tema: Analiza modelului de studiu în ortodonţie.A. Stanciu. Dorobăţi.B. Iaşi . 2.C. deoarece se pot aprecia corect. pe lângă examenul clinic şi cel radiologc al arcadelor alveo-dentare.A. Etapele realizării modelului de studiu: . Ortodonţie. 6.Aprecierea dezvoltării arcadelor dento-alveolare.C. Cursul de prelegeri .6 ore. Diversitate anomaliilor dento-maxilare necesită în cadrul diagnosticului.B 8. Diagnosticul ţi tratamentul în Ortodonţie. Bucureşti. şi analiza modelului de studiu.Răspunsuri: 1. 1996 4. Metode de apreciere a deplasării meziale a dinţilor Scopul: 1 Studierea etapelor de realizare a modelului de studiu 2 Însuşirea metodelor biometrice de studiu 3 Analiza statusului dento.A.tehnica amprentării.alveolar Timpul şi locul realizării lecţiei practice. A.A Bibliografie 1. Timişoara.2001 5.D.selectarea şi pregătirea portamprentei.B. Fratu. E 4.D 3. dezvoltarea arcadelor alveo-dentare şi ocluzia dentară.E.D. .C.B.C 5. Ortodonţie.C 10.M.Viorica Milicescu.D 9.B 2.A. cabinetul ortodontic Actualitatea temei.E 7. E.O. Bucureşti 1998 3. A. din punct de vedere dimensional. Valentina. .A. Confecţionarea modelelor este o etapă deosebit de importantă în diagnosticul anomaliilor dento-maxilare.B.

Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza: . .conservarea modelelor. pot fi: .statusului dentar. în cele trei sensuri ale spaţiului. Modelele sunt orientate pentru analiză în cele trei planuri ale spaţiului (fig. Analiza anomaliilor dentare izolate şi de grup cuprinde: Anomaliile de număr. în absenţa pacientului. de incisivi centrali inferiori şi premolari 2 inferiori şi superiori. în vederea stabilirii unui diagnostic şi a unui plan de tratament ortodonţic. . Examenul modelelor permite analiza. . normală. Fig.planul ocluzal. . şi ne ajută să efectuăm măsurători pe arcadele dentare. Anodonţiile pot fi parţiale şi totale. . .arcadelor alveolo-dentare. .dinţi supranumerari: ( meziodens). erupţia poate fi apreciată ca..anodonţii de incisivi laterali superiori. precoce. .turnarea amprentei.planul bituberozitar. .1 Analiza statusului dentar Analiza statusului dentar se referă la aprecierea individuala a dinţilor temporari şi permanenţi prezenţi pe arcadă la data examinării. În funcţie de vârsta civilă a subiectului. Se vor face aprecieri privind stabilirea vârstei dentare în legătură cu cronologia de erupţie.finisarea modelelor.): . întârziată.raportului static al ocluziei. .examinarea amprentei. Numărul dinţilor prezenţi pe arcadă şi eventualele anomalii ce pot fi descoperite după efectuarea examenului radiografic. .planul rafeului median. a relaţiilor arcadelor în intercuspidare maximă. primare şi secundare.fasonarea soclului modelului.1.înregistrarea ocluziei dentare.

unghiul pe care-l fac axele incisivilor centrali superiori sau inferiori cu perpendiculara dusă din planul ocluzal la faţa distală a acestor dinţi este de 15° pentru cei superiori şi de 5° pentru inferiori. prezenţa cuspizilor dentari.. Anomaliile de formă a dinţilor. . Axele caninilor.linguo sau vestibulo. Anomaliile în structura morfologică a dinţilor se referă la hipoplaziile dentare şi la formele variate de carii dentare.infra sau suprapoziţia.versia sau rotaţia.heterotopia. Se analizează forma dinţilor.ectopia dentară.macrodenţie. acceptându-se diferite limite de variabilitate. dinţi „baroc” (dinţi multicuspidaţi) sau dezvoltarea exagerată a cingulumului.incluzia dentară. Sub valoarea de 27 mm avem microdenţie.transpoziţia. Când valoarea SI (cei 4 incisivi superiori) este cuprinsă între 27 şi 34 mm. dinţi . .en pelle” (forma adâncită a feţei palatinale a incisivilor centrali superiori). . Analiza arcadelor alveolo-dentare . Se completează cu examenul clinic intra-oral al subiectului.Anomaliile de volum: Macro . premolarilor şi molarilor formează cu perpendiculara dusă din planul ocluzal la faţa palatinală sau linguală a acestora un unghi de 5°. forma incisivilor superiori. . gradul uzurii dentare (atriţie.transpoziţia. considerăm că există o situaţie normală. peste 34 mm.poziţia.poziţia mezială sau distală. . Înălţimea incisivilor superiori şi inferiori se stabileşte prin măsurarea feţelor vestibulare. prezenţa dinţilor conici (incisiv lateral superior). de la marginea incizală până la coletul dinţilor. . . dimensiunea şi simetria acestora. Pot fi dinţi: înalţii (leptodenţie) şi dinţi scunzi (brachidenţie). Anomaliile de sediu În această categorie sunt cuprinse: . Poziţiile conform clasificării lui Lischer: putem să definim: . abraziune). Anomaliile de poziţie a dinţilor În mod normal.şi microdenţia se apreciază prin măsurarea diametrelor mezio-distale ale dinţilor. -.

. Arcada dinţilor permanenţi este semieliptică inferior şi parabolică superior. simetroscop. În mod anormal. De asemenea se examinează alinierea dinţilor pe arcadă.U” compresiune în regiunea molarilor. ortometru. 2.În dentiţia temporară. în .M” în diferite forme de anomalii cu înghesuire dentară (anomalii cls. Pentru analiză se utilizează o serie de instrumente: (fig.).V” (compresiune la nivelul caninilor). stabilirea punctelor de contact interdentare şi forma arcuită a arcadei alveolo-dentare. arcadele alveolo-dentare pot fi în . forma arcadelor este în general semicirculară şi se modifică în momentul apariţiei pe arcadă a dinţilor permanenţi. II. . în corelaţie cu malpoziţiile dentare. "de trapez". II2 Angle. forma arcadelor se poate modifica în funcţie de tulburările de creştere şi dezvoltare... În cadrul anomaliilor dento-rnaxilare..liră” (compresiunea la nivelul premolarilor}. III. în . ocluzii adânci acoperite). sau în . compasul comparator. compas tridimensional. I. IV.

3.arcuită”. bolta este plană. ea are 10 mm. Pentru fiecare arcadă punctele de referinţă ale fiecărei hemiarcade. (boltă medie). iar la nivelul molarilor 1 permanenţi la cuspidul centro-vestibular.). Indicele de înălţime palatină = înălţimea palatină x 100 lungimea posterioară a arcadei . În mod normal. Adâncimea bolţii palatine se măsoară cu ajutorul compasului Korkhaus. aprecierea se face la nivelul punctelor de contact interpremolare în porţiunea vestibulară. Dacă depăşeşte 10 mm. cu rol important în dezvoltarea sagitale şi transversală a maxilarului. sau cu ajutorul palatomelrului Martin. La arcada superioară aprecierea simetriei se face la nivelul premolarilor 1 în mijlocul şanţului intercuspidian. cu ajutorul simetroscopului Schwarz se apreciază simetria prin măsurătorile la cele două hemiarcade. În bolta adâncă consecutivă endoalveolodenţiilor superioare putem întâlni firide laterale şi o creastă mediosagitală (torusul palatin). iar la molarii 1 permanenţi -. Fig. care uneşte cele două arcade alveolo-dentare. 3. La mandibulă. dreapta fiind lărgimea posterioară a arcadei la nivelul M1 permanent (Korkhaus). prin activitatea suturilor.Simetria arcadelor alveolo-dentare Pentru aprecierea simetriei arcadelor se trasează planul mediosagital:  la arcada superioară . Aprecierea simetriei arcadelor alveolo-dentare cu ajutorul simetroscopuiui. Variaţii de 1-2 mm sunt considerate normale (fig. sub 8 mm. până la întâlnirea tijei verticale cu bolta palatină. de la nivelul punctelor endomolare situate la intersecţia crestei alveolare de pe faţa palatinală cu o dreaptă ce trece de la baza cuspidului mezio-palatinal al molarului 1 permanent.. Adâncimea bolţii palatine şi înălţimea palatului Bolta palatină este o structură osoasă . bolta este ogivală sau foarte adâncă (bolta gotică cu sau fără prezenţa torusului palatin).se trasează pe bolta palatină de-a lungul rafeului median.în foseta cenоrală. Din punctele de referinţă se trasează perpendiculare pe planul median şi.  la arcada inferioară. linia mediană este marcată de prelungirea trenului sublingual. de la a doua pereche de rugi palatine la limita dintre palatul dur şi palatal moale. Înălţimea palatului este definită ca lungimea perpendicularei pe rafeul median ce pleacă de la suprafaţa palatinală a planului ocluzal.

IP = S1x100 sau S1 +S1 80 4 IM = S1 x 100 sau IP+IP 64 4 Indicele Korkhauz Lungimea arcadelor se măsoară la nivelul premolarilor şi la nivelul molarilor pe linia mediană. şi se reduce când palatul este mai plat. Indicii dento-alveolari (indicii Iui Pont) Aprecierea dimensiunii arcadelor alveolare în lungime şi lăţime se realizează în funcţie de suma diametrelor mezio-distale ale celor 4 incisivi superiori. = S1 x 0. * La maxilar . prin nedezvoltarea transversală a maxilarului. D.lăţimea molară -.lungimea premolară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin punctele de contact interpremolare (lăţimea premolară).Valoarea medie a acestui indice este de 42%.lungimea molară (LM) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan ce trece prin faţa mezială a celui mai distal molar 1 permanent (poziţie normală pe arcada alveolară).punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară. D.lăţimea la nivelul premolarilor 1 -.83 (constantă) * La mandibulă: . (Prostion -.de la vârful cuspidului mediovestibular al molarului 1 permanent.de la porţiunea vestibulară a punctelor de contact interpremolare S. deasupra coletului incisivilor centrali pe linia mediană). * la mandibulă: . .de la mijlocul şanţului intercuspidian S. pentru aprecierea dimensiunilor arcadelor alveolare şi dentare sunt 3 categorii de indici: A. . LPM sup. Lăţimea arcadelor se măsoară: * la maxilar: .lăţimea premolară -. Valorile obţinute sunt apreciate în funcţie de valorile calculate în Sistemul Internaţional şi considerate ca valori normale pentru necesarul de spaţiu. Valoarea creşte când palatul este mai adânc. = IP 2 LM sup. În ortodonţie. lăţimea la nivelul molarilor -de la foseta centrală a molarilor 1 permanenţi S.lungimea premolară (LP) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan care reprezintă lăţimea premolară (la nivelul premolar 1). .lungimea molară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin . D. Pentru analiză această valoare trebuie să fie cuprinsă între 27 şi -34 mm.

IM cu valoare negativă -. care poate avea valoare pozitivă sau negativă. (poziţia punctului infradental este retras faţă de punctul prostion din cauza raporturilor de ocluzie).arcadă lărgită.4. -.2 mm.arcadă scurtată. Pentru lăţime: IP cu valoare pozitivă-.5 33 incisivilor IP/mm 35 35. IM cu valoare negativă -. IM cu valoare pozitivă -. Pont a determinat valorile IP. Lpm inf. -.2 50 50. Lm inf. .arcadă alungită (proalveolie). IP cu valoare negativă -.arcadă lărgită (exoalveolie).6 47.arcadă alungită.5 45. IM cu valoare pozitivă -. În funcţie de Sistemul Internaţional.faţa mezială a celui mai distal molar 1 permanent (fig. Pentru lungime: IP cu valoare pozitivă-. = LPM sup.5 29 29. = LM sup.arcadă îngustată.4.5 40 40.3 46 46. IM (valori calculate) după de care se analizează valorile măsurate..1 Valoarea indicilor la arcada superioară (indicii Pont). din valoarea calculată se scade valoarea măsurată şi se obţine o diferenţă.4 mm ( din cauza raporturilor de ocluzie normală la nivelul molarilor permanenţi). Tab. Punctele de reper pentru analiză.arcadă îngustată (endoalveolie).5 41 IM/mm 44 44.5 Pentru aprecierea dimensiunilor.8 51.5 36 37 37.5 30 30.5 32 32.4 49.) Fig.arcadă scurtată (retroalveolie).5 38 39 39.5 31 31. IP cu valoare negativă -.8 47. Suma 28 28. Valorile obţinute sunt apreciate în funcţie de valorile calculate şi considerate ca valori normale.

suma mezio–distală a 4 incisivi superiori de la 35 mm şi mai mult C. Metodele de determinare a deplasării meziale a dinţilor În diagnosticul diferenţiat în cazurile asimetriei fiziologice a arcadelor dentare şi deplasările meziale a dinţilor sunt folosite triunghiurile formate la maxilarul superior. .deplasarea mezială a dinţilor laterali se determină după linia trasată pe cele mai anterioare plici palatine care coincid cu cuspizii caninilor. Criteriul de determinare a macrodonţiei: A. C. Latura principală este sutura mediană.S. Indicele Nanse.micro .palatinizare a premolarilor şi molarilor 1 permanenţi. Indicele lui Bolton. din mijlocul papilei interincisive. Indicele lui Korkhauz. Analiza arcadelor alveolo-dentare. Schmuth consideră că este prezentă deplasarea mezială a dinţilor laterali. 3.absenţia a incisivilor superiori. • determinarea perimetrului arcadei dentare (Rees). Analiza statusului dentar pe model. . 9. 7. Metodele de deplasare mezială a dinţilor. suma mezio-distală a 4 incisivi superiori de la 28 până la 32 mm B. cea de-a doua latură este perpendiculara coborâtă din punctele lui Pont.În cazul în care linia coincide cu premolarii.şi macrodenţie. Controlul nivelului de cunoştinţe 1. Denumiţi instrumentele utilizate în analiza modelului de studiu. punctele de reper penru studiul de model.distalizare. 5. corelaţia dintre incisivii superiori şi cei inferiori E. după Fuss şi după Horoşilkina. După Schmuth.Acest indice nu are valoare în caz de: . Etapele realizării modelului de studiu. 8. Indicii lui Pont. suma mezio-distală a 4 incisivi superiori sub 28 mm . C. • analiza sectoarelor laterale după Nance şi Lundstrom. B. suma mezio–distală a 4 incisivi inferiori până la 35 mm D. Indicii dento-dentari Aprecierea dimensiunilor arcadelor dentare prin: • analiza Bolton. 4. interpretarea diferenţelor. . cea de-a treia latură este trasată din punctul interincisiv. Teste de evaluare 1. 6.mezializare . 2. studiul dimensiunilor sagitale.vestibularizare . interpretarea diferenţelor.

M. C. ortometrul B. Pont 4.C. este în limite normale între 28 şi 35 mm E. C. suma celor 4 incisivi superiori permanenti C. suma celor 4 incisivi superiori în dentiţia temporară B.Pentru analiza biometrică se utilizeză următoarele instrumente: A. îşi pierd valoarea după 2 ani de la amprentare 7.S. sunt documente medico-judiciare E..C. la arcada inferioară suma celor 4 incisivi 5.2.M.M. metoda Linder . după metoda Pont. Korkhaus E. metoda Gherlach C. Tweed. Modelele de studiu: A.Merifeld (analiza spaţiului total) D. se determină: A în dentiţia mixtă B în dentiţia permanentă C după erupţia incisivilor inferiori D după erupţia incisivilor centrali superiori E după erupţia a unui singur incisiv central superior 6. Metodele biometrice folosite la depistarea compresiunii de maxilar: A.M. C. nu sunt întotdeuna necesare sănd tratamentul se rezumă la mecanoterapie şi reducere numerică C. compasul comparator . Van der Linder C. Suma incisivă în a aprecierea dezvoltării transversale a arcadelor: A. Snaghina B.M. au valoare pentru efectuarea aparatelor ortodontice B. Studiul diametrelor transversale ale arcadelor dentare se efectuează după metoda: A. sunt importante în diagnosticarea anomaliilor dento-maxilare D. simetroscopul C. metoda Pont E. Suma mezio-distală a 4 incisivi. indicele Bolton D.Harth B. metoda Korkhaus 3. C. nu poate fi făcută cînd nu sunt toţi incisivii pe arcadă D.

A. Indicele lui Pont.E 6.Numiţi metodele de determinare a deplasării meziale a dinţilor: A. metoda lui Pont E.C.M. mijlocul şanţului intercuspidian D.A.A. lăţimea arcadelor dentare la nivel premolar C.C 9. vărful cuspidului medio-vestibular al molarului 1 permanent C. lăţimea arcadelor dentare la nivel molar Răspunsuri: 1.C.A. metoda lui Schmuth D.E 4. lungimea antero-posterioară a maxilarelor B.S.B 2. proporţionalitatea segmentelor alveolare D. metoda lui Horoşilkina C.B. foseta centrală a molarului 2 permanent 10.D 8. metoda lui Fuss B. foseta centarlă a molarilor 1 permanenţi E. A . punctele de reper pentru studiul de model la mandibulă: A.A. C. dinamometru 8.B.D 3.M.D.B 10.D. C. punctul de contact interpremolar B. compas tridimensional E.B. acoperirea incisivă E. A.C. metoda lui Korkhaus 9.B 5.D 7.C. Indicele Korkhaus determină: A.

5. Proffit W. Acad.Cerma. Paznicu Letiţia. Diagnosticul şi tratamentul în ortodonţie.Thomas M. Chişinău. Curs de stomatologie infantilă. C.277-280 7. Bucureşti.P. Diagnostic orthodontigue. Mosby Comp.. 1991....Timişoara. Bucureşti. Langlade M. St....Ortodontics – Current Principles and Technigues.. Ed. Stomatologie infantilă. 1996...Bibliogragie 1. Firu A. Întroducere la studiul anomaliilor dento-maxilare. Fieldis H.V. Ediţia Iaşi. 1982 15. C. . Louis... Timişoara.. vol. 2003 14. W. 1996. 11. Culegere de probleme de stomatologie infantilă. 2006. 1985. 13. Ed. Dorobăţ V. Firu P. 1986 16.. 3. Maxim A.. Iaşi 2001 6. Stanciu D. Godoroja P. St. 1983 4.” 1996. Maloive. 12. Ed. Med. Bucureşti. Editura . Fratu A. Paris. Ediţia Bucureşti. 1982. Mirton. Paris. . Ed.Voinea C. 10. Mosby Comp. Băila A. 3eme ed. 95p. number 3. Graber T... Fratu A. 1991. 2004 . Grivu O.V Mosby comp. Therapeutigue orthodontigue. 2003 18.Burlacu V. 461p. Funcţia musculară şi aparatul dentomaxilar. 1998.Ortodontics – Current Principles and Technigues.. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Ed. St. Contemporary Orthodontics. Ortodonţie.. 308p.. 1981. World Journals of Orthodontics. Boboc Ch. 17. Grivu O.V. Louis. Aparatul dento-maxilar. Ortodonţie. C. Ed.. Bucureşti. 2002 5. Ed. Bucureşti.. Formare şi dezvoltare.. 9. Langlade M. Fratu A.. Examenul clinic în ortodonţie şi ortopedia dento –facială. Louis. 2. Malone. Graber T. Dorobăţ V. Ortodonţie. Bucureşti. Milicescu V. p. 8. Manolescu Janeta. Vanarsdal T.

de caracterele ereditare. O importanţă deosebită se acordă examenului clinic şi modului de realizare a examenelor complementare. ca urmare a numărului sporit de anomalii dento-maxilare. care dăunează formării unui aparat dento-maxilar sănătos. factorii etiopatogenici generali şi loco. sunt redate informal – în sprijinul studenţilor care înaintează în ortodonţie. ca şi a dinţilor sunt posibile tulburări. la etapa actuală. facultatea Stomatologie. de la naşterea copilului până la terminarea fazei de dezvoltare adultă. În ultimile decenii. dar mai ales asupra psihologiei subiectului privind integrarea lui în societate. În procesul de dezvoltare atât a maxilarelor. Anomaliile dento-maxilare au consecinţe directe asupra funcţiei şi morfologiei cranio-faciale şi indirecte asupra dezvoltării generale a organismului. Ambele etape depind de dezvoltarea corectă a maxilarelor. În această lucrare au fost incluse date recente.PREFAŢĂ Ortodonţia. 2. Formarea anomaliilor dento-maxilare este condiţionată de dezvoltarea individului în perioada embrionară. Materialul prezentat este rodul unei ample informaţii bibliografice îmbinată cu experienţa practică obţinută în acest domeniu de activitate. Noţiunile. care sunt la un început de cale spre cunoaşterea ortodonţiei. În dezvoltarea aparatului dento-maxilar au o importanţă primordială două aspecte. privind creşterea şi dezvoltarea normală a aparatului dento-maxilar. dinamica dezvoltării ocluziei dentare. Compendiul include temele didactice conform planului de studiu universitar pentru studenţii anului IV.regionali ce modifică nefavorabil dezvoltarea normală a elementelor faciale. Dezvoltarea dinţilor cuprinde două etape: 1. precum şi de tulburările de creştere în perioada postembrionară. şi informativ – pentru medici rezidenţi în vederea aprofundării cunoştinţelor. rolul considerabil are o deosebită importanţă în domeniul Stomatologiei. formarea şi dezvoltarea maxilarelor şi formarea dinţilor.dezvoltarea intramaxilară pănă la erupţie şi erupţia dinţilor. . Deaceea să cunoască ortodonţia viitorii stomatologi este foarte important. ordonate în 6 teme. care aduc o viziune nouă asupra realizării unui diagnostic şi tratament individualizat.alinierea lor până la formarea ocluziei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful