Nr.

2 Noiembrie 2010

Discurs în oglindă
Parafrazând, sunt cel mai deştept din oraşul acesta! E timpul să stai în faţa oglinzii şi să asculţi! Ţine minte, inteligenţa e importantă! La fel de importantă e informaţia, află deci că poţi să cumperi kilograme de inteligenţă. În concluzie, oricine cu salariu de peste 1,500 de euro pe lună poate fi inteligent, dacă doreşte. Personal, deşteptăciunea mi-am cumpărat-o de pe E-bay, de la un magnat falimentar. Banii necesari i-am câştigat la ruletă. Magnific joc! Da, înainte să fiu inteligent, am fost norocos, o altă calitate esenţială în viaţă. Te văd în oglindă, cu pasta de dinţi pe terminate si periuţa tocită. Imaginea distorsionată a realului este cea care te transformă într-un geniu, cea care îţi decartează mereu 4 aşi, cea care transformă proştii în snobi. Infatuarea, amice, este drogul natural care te ajută să fuţi constant şi fără implicaţii sentimentale. Infatuarea te ajută să mergi singur noaptea pe stradă, în timp ce câinii latră pe limba ta. Nu te speria, accesele de luciditate nu te transformă într-un damnat! Din contră, află că lui Dumnezeu nu-i place să fie iubit cum le place oamenilor să-l iubească. Vei fi deci unul dintre puţinii care vor ajunge în Rai în stare de ebrietate. Dimineţile vor înnopta în patul tău, asta ca să nu te simţi niciodată singur. Hai, spală-te pe dinţi, e timpul să pleci! Mâine, la aceeaşi oră. Florin Marcoci

Ave Satanas!
Nu vă faceţi iluzii, Dracul este mult mai acătării decât credem noi! Tinerii fac pe la concertele rock semnul lui Ucigă-l Toaca întruchipând coarnele cele care din veac i-au plăcut lui. Vai! Vai! Ce putem face? Dacă vreţi să-l ştiţi pe Marele Preot - High Priest of the Church of Satan – aflaţi că s-a născut în 1930 şi a murit în 1997. Era scriitor, ocultist, actor şi muzician de un anume talent. Numele vi-l spun degrabă: Anton Szandor LaVey. În enciclopedia Wikipedia are o fotografie Anton, pe cap poartă o şapcă din piele neagră aşa cum au aviatorii şi mecanicii de automobile Buick angajaţi la bătrînele familii aristocratice din ţara Majestăţii Sale şi a junilor Beatles. Marelui Preot îi place muzica, ne priveşte fix în ochi împodobit cu o bărbuţă asemenea aceleia a lui Ilici Lenin. În creaţia sa, The Satanic Bible, cuvintele care deschid Poruncile şi Reprezentările sunt următoarele: REGIE SATANAS! AVE SATANAS! GLOIRE A SATAN ! Eu însă vă spun : nu vă faceţi iluzii, Dracul este mult mai acătării decât acest biet autointitulat Mare Preot al lui. Dracul poartă veşmintele moraliştilor, acuză boemii, drogaţii, hip hoperii. Satana este cult, stă la catedră sau este predicator la amvon, Satana urăşte sexul, urăşte distracţiile, Satana când aude de discoteci, de concerte, de filme, de fashion show cu Emilio Pucci sau Emporio Armani bate cu pumnul în masă şi cere grabnice măsuri ! Satana nu merge la concertele rock şi nici artist nu este, fiţi fără griji ! Daniel Vighi

Această revistă de literatură tânără a apărut cu sprijinul bunului Dumnezeu

www.subculturaonline.com

1

Impacienţii
de Alexandru Vlahuţă

2 cărţi pe care nu le-am citit pân’ la capăt Dicţionar de lagăr, Oliver Lustig, Cartea Românească, 1982
Oliver Lustig şi-a petrecut tinereţea în lagăr. La 18 ani, în loc să ia de mână o tânără frumoasă şi să meargă la cinema cu ea, Oliver Lustig a trăit pe viu cel mai tragic film al secolului XX, lagărele naziste în care moartea dădea târcoale ca o hienă; lagărele SupraOmului care uitase să fie Om. În Birkenau-Auschwitz, cel mai mare lagăr nazist, Oliver şi-a pierdut fraţii, părinţii şi prietenii. Şi ca el au fost milioane de oameni. Dicţionar de lagăr este o carte a morţii, un dicţionar al morţii; orice cuvânt nemţesc prezentat în această carte este o slugă credincioasă a morţii, a fricii, a terorii, a absurdului existenţial până la urmă. Oameni ciopârţind oameni, împuşcându-i în ceafă, gazându-i, violându-i, luându-le Tot, luându-le demnitatea, visele, speranţele. Citiţi cartea dacă puteţi, eu tac, sunt revoltat. Nu am putut citi toată cartea, am abandonat-o pe la jumătate… Ceea ce m-a uimit este că Oliver Lustig relatează toate amintirile lăsând la o parte ura şi revolta; cartea are un gust nostalgic, de tinereţe pierdută, de viaţă pierdută, de Eu pierdut şi regăsit în timpul scrierii cărţii. Dicţionar de lagăr este o carte în care vezi oameni condamnaţi să traiască Moarte.

Ce de “documente sufleteşti” se primesc la redacţia unei reviste! Sar putea face un studiu amănunţit asupra chipului cum, la diferite naturi, se declară primele simptome… de friguri literare. Sunt oameni cari la boală, sufer şi rabdă’n tăcere,-sunt alţii, bicisnici şi prăpăstioşi, cari pentr’un lucru de nimic gem şi se vaită cât le ia gura,-unii sunt supărăcioşi, se’nfurie, ocărăsc şi nu vor să ia nici o doctorie, li se năzăre că toată lumea conspiră în contra lor… Deosebiri de astea am observat şi la numeroşii noştri “începători” cari ne trimet versuri la “Vieaţa“. Unii suportă cu resemnare greutăţile D E B U T U L U I ; încercările lor sunt însoţite în totdeauna de aceeaşi rugăminte blândă, discretă, aproape duioasă; poţi să le arunci la coş fără nici o grijă… autorul îţi va trimite mereu: e băiat cuminte, şi nu se supără. Sunt alţii, însă, impacienţi, cari nu pot să rabde decât… pân’ la două respingeri. La început se prezintă şi aceştia, modeşti, blânzi, sfiicioşi, puiindu-şi toată încrederea în “competenta d-tale judecată”, în “verdictul d-tale suveran”,- a doua oară, sunt ceva mai concişi, puţină răceală se întrevede în scrisoarea lor… şi, dacă nici de astădată nu publici “anexatele versuri”, apoi în a treia scrisoare vei vedea că “n’ai avut de-a face cu unul din acei începători timizi, cari nu ştiu să-şi dea seama de adevărata lor valoare!”. Iată trei scrisori, cari ne arată cum poate să se prefacă sufletul unui I M P A C I E N T după două respingeri neaşteptate. Stimabile Domnule Redactor, Nu ştiu ce mă atrage către d-voastră, deşi nu vă cunosc personal, dar v’am citit cu admiraţie şi mi-am format ferma convingere că trebuie să fiţi un om bun, de acee îndrăznesc să vă trimet alăturata poezie, care poate nu îndeplineşte toate regulele poetice, dar vă jur pe tot ce am mai scump că este sinceră, că este o bucată din inima mea ruptă. Citiţi-o vă rog ţi hotărâţi în înalta d-voastră judecată, dacă merită să vadă lumina zilei, sau să nu mai încerc a scrie. Aşi fi foarte fericit şi m-ar încuraja foarte mult dacă aţi binevoi să-i acordaţi un locuşor în preţioasa dvoastră revistă. În tot cazul răspunsul d-voastră, pe care sper a-l vedea la corespondenţa No. viitor, va fi pentru mine un verdict definitiv. Al D-voastră sincer admirator G.I.N Buzău, 15 ianuar 1894. Pun aci, ca mostră, două strofe din poezia d-lui G.I.N (nota administratorului, ceva de genul ăsta primim şi noi pe adresa redacţiei): “De ce atâta crudă nepăsare, mi-arăţi de când te-am întâlnit – iubit-o? de ce dar astă nedreaptă condamnare, ce – ah! de mult – tu mi-ai ursit-o? ori poate că gându-ţi mă crede că sunt nedemn de-a ta dulce iubire… chiar poate un falş în mine vede… minciuni – în cântul tristei mele lire!…” Şi tot aşa nouăsprezece strofe. I-am răspuns autorului că “nu merge…” Peste câteva zile ne scrie: Domnule redactor, Am citit cu destulă părere de rău răspunsul d-voastră nu tocmai desluşit. Vă mai trimet o poezie pe care o supun aprecierii d-voastră, cum veţi crede- de astă dată însă vă rog să-mi răspundeţi categoric dacă să mai încerc pe viitor asemenea gen sau să nu mai scriu. Al d-voastră cu stimă, G.I.N Buzău, 23 ianuar 1894.

Ce mult te-am iubit, Zaharia Stancu, Albatros, 1983
Este o carte sfâşietoare ca un bocet. Se numără printre cărţile pe care am început să le citesc, mi-au plăcut, dar le-am abandonat după câteva capitole din motiv că mă epuizau emoţional. Este o carte ca o noapte de beţie cu propriul tată, când vă îmbătaţi amândoi şi lăcrimaţi unul pe umărul celuilalt. O carte în care se vorbeşte despre pierderea unui părinte. Îmi pare rău că nu am putut duce la bun sfârşit o carte atât de simplu, atât de sincer şi atât de bine scrisă. Domnule Zaharia Stancu, îmi cer scuze! Dar iată ce zice Nicolae Manolescu despre această carte: Ce mult te-am iubit face parte din ciclul Desculţ şi este un poem al înmormântării. Şi aici, ca şi în Şatra, suntem martori la un ritual, descris cu minuţie, în toate detaliile lui; şi aici, ca şi în Şatra, atenia autorului trece dincolo de pitorescul ritualului către sensurile profunde. În acest chip, cartea poate fi interpretată drept un “bocet metafizic”, cum sa şi relevat, deşi ea nu e numai un bocet, ci, dimpotrivă, un poem al amintirii, al memoriei. Înmormântarea este pretextul pentru a opune o viaţă şi o moarte… Şatra este un roman emoţionant, un poem al exodului şi al destrămării unei lumi. Ce mult te-am iubit este, dincolo de orice consideraţii literare, cartea cea mai profundă şi mai pură, de până azi, a lui Zaharia Stancu.

www.subculturaonline.com

2

iar nu ca alţii cari dacă au scris o carte. Oral pe banii noştri Dacã Sfântul Petru îşi îndeplineşte cu simţ de rãspundere datoria. Aflaţi că eu nu sunt un începător care habar n’are de ce poate şi pe care să-l descurajeze şi să-l abată din cale cel dintăi venit şi invidios. asaltul amantelor asupra instituţiilor statului e una dintre cele mai scârboase. scrisă cu nişte slove gotice de toată frumuseţea şi se’ncepea aşa: “Ca o privighetoare plăcută. nu pe banii noştri Având în vedere cã cele mai scumpe amante plãtite de statul român ajung undeva la câteva zeci de mii de euro/ lunã (!!!) şi presupunând cã politicienii respectivi reuşesc. un bãrbat (ceea ce voi nu sunteţi) îşi ţine amanta pe banii lui. în România. Dintre bolile pe care politicienii le-au cronicizat în spaţiul public autohton. ling ţuţuroiul în momentele delicate ale tinerei noastre democraţii. deschid uşile cabinetelor. voi lucra înainte cu zelul şi sinceritatea cu care am lucrat şi până acum. Sã dea Dumnezeu sã le putrezeascã ştremeleacurile. cu “prima ocazie”. dacã mã gândesc mai bine. adunãturã de caltaboşi cretini şi chei. Poezia era intitulată “Te-ai dus”. în toate alegerile. la momentul oportun! Sã ne înþelegem bine: nu sunt împotriva amantelor. E plinã ţara de amante. şi ştiu ce pot şi nu am nevoie de sfaturile nimănui. am un mesaj mobilizator: zece ani de şcoalã pe brânci nu valoreazã. şi să-i trimeţi colecţia dela primul număr: costul abonamentului ţi-l va trimete negreşit. Pentru tinerele pline de speranţã.De astă dată poezia avea strofe mai puţine. o armatã de sugãtoare plãtite de noi. învaţã şi cred în egalitatea şanselor. niciodatã. tâmpiţii care plãtim impozite la statul român! Adrian Suciu www. Mii de amante ale naţiunii. dar că nici una nu corespunde în totul “gustului şi aspiraţiunilor lui literare”. Editura C A R T E A R O M Â N E A S C Ă . Amantele politicienilor câştigã toate concursurile la care participã. curată şi frumoasă aşa te-ai dus cu vocea-ţi armonioasă!…” I-am răspuns: “Nu mai încercaţi”. la presupusul loc de muncã. prin sinecuri şi job-uri aranjate. Cel puţin ăştia nu te ocărăsc. sã şi-o scoale o datã pe sãptãmânã. Ediţia I. nu sunt educat la mãnãstire. din instituţii în care statul român e acţionar unic sau majoritar. rezultã cã românul contribuabil scoate din buzunare un maxim de cîteva mii euro/ tot tacâmul. dacă nu le găseşti “demne de publicat” poţi fi sigur că nu te mai întâlneşti cu “prima ocazie” câte zile’i avea. Ştiu că v-ar plăcea să vă urmez sfatul şi să nu mai scriu dar aflaţi că nu sunt un copil cum aţi crezut poate. deocamdată însă îţi trimete ceva versuri. în care te asigură că la alte reviste e rugat să colaboreze. Scuzaţi că v-am răpit cu această scrisoare câteva momente din timpul Dvoastră. pun pariu cã cea mai penalã dintre curve intrã mai uşor în rai decât cel mai spãlat dintre politicieni.N Genus irritabile vatum!… Un alt tip. cu chiu cu vai. din Guvern. fãrã sã le vadã nimeni.com 3 . şi numai revista d-tale este singura care etc… drept aceea te roagă să-l abonezi.I. voiu compune înainte şi fiţi siguri că nu veţi mai primi nici un vers dela mine. Peste o săptămână am primit dela autor următoarea epistolă plină de demnitate: Domnul meu. care e atât de preţios! Al D-voastră după consideraţie G. două. este al “începătorului diplomat”. Cunoaştem amante care încaseazã salarii din Parlament. Am citit răspunsul D-voastră arbitrar şi despotic şi tot ce-mi pare rău e că iluziile pe cari mi le făcusem despre D-voastră au fost falşe. F I L E R U P T E . pe cari. dar în schimb versurile erau ceva mai lungi. sã fie siliţi sã le îndese cu degetul ros de cancer în guriţele alea rujate pe care le vedem la tembelizor dezbãtând politicã şi alte teme de interes public! Bã.subculturaonline. D-voastră vă imaginaţi că dacă din cine ştie ce întâmplare aţi ajuns în capul unei biete reviste apoi e de ajuns ca să loviţi talentele care nu-şi fac reclamă. şi care lucrează cu modestie şi sârguinţă la progresul literaturei. Dar îi bag în aia mamii lor pe toţi politicienii împuţiţi care-şi plãtesc amantele din bani publici. la scorurile astea oralul se contabilizeazã la noi. cred că nu se mai găsesc scriitori cari să-i întreacă. mai puţin interesant. cât un oral fãcut cui trebuie. Acesta îşi prepară în totdeauna terenul printr’o scrisoare iscusită. diplome şi competenţã. Tare mã tem cã. dau lecţii de viaţã la fraierele care fac şcoalã. Ele intrã pe listele tuturor partidelor. _____________ Alexandru Vlahuţă.

De luat notiţe noaptea când eşti tovarăş de tahicardie cu ceasornicul răstignit pe perete. dar ăla… despre un parfum şi tot aşa. iau masa la pat iar din când în când mă vizitează câte o domnişoară. am mers la şcoală. Ascultam fascinat. mi-e dor de oameni! *** A venit toamna în plină vară. Dorm până târziu. Îmi este totuna. (…) Desigur că ne mai iubim o dată. când terminam banii şi ne îndreptam spre casă NE PANICAM. dar mai ales literaturii. Dar să nu intrăm prea mult în absurdul războiului. ci acuarelă. e boală de nervi. De meditat. dragi prieteni. respectiv filmului. mă uitam la Batman. avem chiele a naiba. este ecranizarea romanului cu acelaşi nume semnat de Gunter Grass căruia i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură în 1999. După relaxantul duş scoţian. Şi mereu domnişoara stă trântită pe tine răsfoind o revistă de cosmetice. perfect sculptate ca nişte gheţari graţioşi în deşertul plăcerilor). chiar şi “patemi” (cum le-ar zice poetul nostru Nichita Stănescu). “oleacă de singurătate” zice Gabriel Marcia.ABSURDO-M U T J U R NA LU L U NU I P I ER DE . pe mine şi pe fraţii mei. Îi detest pentru că uită să fie oameni imediat ce sunt ancoraţi în social. avem nervi şi viermi în cur. îi detest pentru că fac un mare defavor omeniei. e boală de famelie. doctrine. pune la zid şi execută cu gloanţe oarbe OMUL pentru a-i da o lecţie. Dacă se întâmplă ca. artişti. cu mofturile lor de intelectuali. uneori. dar la duşurile scoţiene nu voi renunţa prea curând. De sunat prieteni beţivi şi filosofi pentru a dezbate problema. Gunter Grass are aceeaşi subtilitate în a condamna deşeurile naturii umane. cu aerul lor îngâmfat de supra-oameni. abia peste ani am înţeles despre ce vorbea “maica”. cerându-ţi din când în când părerea despre cum crezi că ar prinde-o rujul ăla. Ne-am născut. mai întâi. războaie. Mama mamei mele zicea aşa: “mă. Şi la toate astea. Henry Miller e copil pe lângă noi. Eu.) De acum totul este adulter. Regizat de Volker Schlondorff în 1979. nu vă voi divulga mai mult de atât din epicul cărţii. Chiar şi aşa. dar ăla. cititorii. te aşteptai cumva de dimineaţă când te-ai trezit că vei fi cel puţin spectator în plin Război Mondial (al doilea)? întrebându-te cine va câştiga. “Toba de tinichea” este un film care te prinde atât de bine în atmosfera lui încât uiţi că trăieşti în secolul 21 şi uşor-uşor simţi miros de pucioasă. Avea dreptate maica. Un leneş care nu citeşte şi-a ratat cariera. Astfel. a curtat doar partea femeiască a neamului meu. Continui să fiu un pierde-vară. cresc imunitatea organismului. ne-am julit genunchii. pune la zid fără milă politikii. De pătimit precum Christos. începe să îţi exploreze faţa pentru a-ţi sparge între unghii vreun coş apărut în urma unei transpiraţii ori vreun punct negru intrat sub piele ca o căpuşă. De meditat. despre care Moliere spunea că este o “boală închipuită”. cu ochii lor daţi peste cap când îşi citesc cu orice ocazie cel mai căcăcios text scris. pentru ca războiul pornit de Germania s-a arătat pe bună dreptate a fi pornit împotriva. mă întind în pat. Dar uite că iar se face târziu. nu o avertizez că apa este rece şi o aud cum ţipă şi chicoteşte în timp ce trupul ei încins ca o plită sfârâie liniştit. Am deşertat mai apoi toate cârciumile din orăşelul natal de bere. Să încerce altceva. îi detest pentru că din cauza găştilor literare dubioase se pierde din vedere adevărata valoare. nu râdeţi. e din sânge maică. cu găştile şi întâlnirile lor în care se bârfesc ca nişte hoaşte în plin târg. copiii ei. Să nu mai aud de scriitori. dar mai ales îi detest pentru că pătează şi aduc o mare necinste meseriei de scriitor. eu tot nu am renunţat la duşurile scoţiene. doctorii dau vina pe sensibilitatea individului. Marius Aldea www. domnişoara să apară cu mine sub duş. Şi gustul amar al lui Gunter Grass ca prin revolta biologică omul nu poate face faţă răului existenţial care parcă alimentează Omul de mii de ani. orice fel de muncă. Plutea panica. Timp de câteva generaţii P Ă C A T O A S A B O A L Ă. Desigur că lecturlie sunt la ordinul zilei. tot atunci observă cu ochii lui mari de copil stilul de viaţă superficial al maturilor şi scârbit de laturile murdare ale adulterilor în care se târăsc oamenii mari. Un noiembrie flegmatic în plin “cuptor”. dar mai ales pentru a se distra pe seama lui şi nu în ultimul rând a ne distra pe noi. cu aerul că ei sunt cei cărora zeii ar trebui să le facă reverenţe iar zeiţele să le facă din când în când câte o felaţie. după ce ne terminăm gimnastica iubirii. Mama mamei mele. beam bere la halbă şi râdeam. pe derbedeii ăştia care trag o băşină şi fac din asta o operă iar apoi consideră că fără ei istoria literară s-ar prăbuşi. dar cu voia Lui trăim şi noi”. Singurătatea omului sensibil. exact. Fratele meu ia şi el cuvântul: “primul atac de panică l-am avut în clasa a VI-a. Am crescut. sunt un pierde-vară şi e toamnă în plină vară. aşa vrea Dumnezău. nu ştiu… munca. Apropiat de nebunia creatoare a domnului Rabelais. Dragostea ca atac de panică. Azi am citit Marquez. nu curgea sânge. Iar când termină cu revista ei. am văzut moartea şi nu era sexy. eu spun răspicat: AŢI AVUT VREODATĂ ATACURI DE PANICĂ? Die blechtrommel – Toba de tinichea (1979) În engleză ar veni “The tin drum”.com 4 . dar cel mai mult îi detest pe cei care cred şi o urlă când au ocazia că ei Fac istorie literară.VA R Ă(2) Mă gândesc să mi-i pun pe scriitori în cap şi să spun tare şi răspicat: îi detest pe scriitori. dar cititul este esenţial în viaţa unui pierde-vară. acum am 22 de ani şi mă întreb ce am avut mai des: erecţie sau atacuri de panică”. avem un sânge al dracului. citiţi înainte. aşa sunt domnişoarele. război şi singurătate. dar îmi aduc aminte de tatăl meu care mi-a zis: “bă. m-a luat din senin.subculturaonline. *** În familia mea atacurile de panică au fost lăsate moştenire prin testamentul devenirii. Important este să nu renunţi niciodată la duşurile scoţiene. Un mucos. de toate-n unul. iar voi adormi când alţii se trezesc să meargă la serviciu. de aici începe sindromul anxios bărbătesc al frumoasei mele familii. avem nervi şi viermi în cur. nici eu şi nici Gabriel Garcia Marquez nu ne putem abţine şi ne întrebăm în sinea noastră de ce toate domnişoarele frumoase au pasiunea asta de a sparge coşuri… Treaba asta mă face să mă gândesc cu interes la faptul că poate a venit vremea să întâlnesc şi doamne. a nemţilor iar apoi împotriva lumii întregi. ne-am panicat. nemţii sau germanii. Unii spun că e boala secolului. (şi acum v-aş întreba dacă aţi observat că domnişoarele sunt mult mai frumoase imediat ce hainele de pe ele leşină pe podea iar ele rămân goale. ne-a născut pe noi. Numai pentru asta şi tot se merită să suporţi chinul. când am văzut-o pe mamă-ta mam panicat şi m-am îndrăgostit”. Îi detest pe golanii ăştia care pupă dosuri tăbăcite de ani pentru a primi recenzii şi laude. după ce sparg coşuri sau scot puncte negre au o poftă teribilă de dragoste. Micul Oskar primeşte cadou o tobă de tinichea exact în ziua în care împlineşte 3 ani. etici. de sânge şi de femeie dornică de iubire. geamurile vitrinelor şi ale clădirilor. am salutat ostentativ viaţa prin scâncete. personajul principal este un gnom care se ataşează foarte tare de jucăria lui în prezenţa căreia are puteri miraculoase de a sparge cu vocea (ţipând) sticle. înfăşurat în prosop ca o mumie arătoasă şi citesc ceva. ne-am julit coatele. Oskar decide să nu mai crească. Mama s-a iubit cu tata apoi s-a panicat. altfel v-aş strica marile surprize cu care dumneavoastră trebuie să vă întâlniţi când citiţi cartea ori vedeţi filmul. (După cum probabil v-am obişnuit deja în recenziile mele. De meditat. automat ne-am panicat. eram la vârsta pubertăţii.

. www. mi se trage de la un cub toată nebunia asta cu bale.tot ce e posibil! îmi fac loc între zero şi unu tocmai am ieşit dintr-o comă abstractă! ritmul are un A mare în faţă deci nu s-a furat nimic de pe rafturile interioaretrecem la foame..Ştefania Iorgoiu George Asztalos NOPŢI CU DANTELE ALBE cearcănul meu e şantier de lucru pentru nopţile în dantele albe.com 5 . CROCHIU DE NOAPTE îşi rodea toată coada asistam siderat cum se devora muream cu el de cîine nenorocit ce să mai spun într-o bună zi pur şi simplu a dispărut a intrat în pămînt nici mort nu l-am mai găsit azi îmi zbor toate variantele din cap şi îmi propun să cîştig dinainte am un pechinez un ucigaş extrem de liniştit râd. duduie sugrumă trecerea cu un nod de cravată… hai şi noi să murim albastru! I NFR A C T O RUL LIBER P O EZ IO N IS T n-am nimic cu voi şi asta chiar nu înseamnă nimic decît aia că sunt liber lumea e plină de amor sclavagist şi de iluzionişti politici sau apolitici atei sau creştini fiecare salvează doar aparenţe mînca-i-ar tatha de hoţi iar pe noi lua-ne-ar circul face-ne-ar prinţi şi broaşte pe toţi INTRIGA Duduie.Poetul străzii îşi va termina biblia personală curând iar eu trebuie sa fiu pe fază la convertire! Andremis încă roade din meditaţia literelor. Duduie Să ştii Amorurile încă se îmbracă De la MORGĂ! M U Ş C Ă Ş I F UG I Mottor: ”simt enorm şi văd pechinezi” nu ştiu care bibliofil spunea că înlăuntrul unui cîine nu poţi citi chipurile e întuneric în schimb vă spun io că el poate pentru el suntem transparenţi fi-ne-ar cărţile de tot circul ca să vezi vedeam pretutindeni doar canişi sau maidanezi aşa sunt vremurile îmi spuneam furi sau eşti furat aşa că m-am dotat cu un pitbull era dezastruos mă cam dezamăgea îl scoteam în înalta societate cîinească unde făcea o figură de bou şi de bleg se gudura pe el ca un nesimţit de aia l-am legat din scurt încît se învîrtea jur-împrejur într-un dans debil NEBUNIA ÎŞI DĂ RESTANŢELE primele cuvinte au nins ieri azi le-au fumat paharele sau le-am uitat eu . poezia s-a detaşat de poet. îmi indrept oasele cu placa. lângă mine un copil ştirb îl îndeasă în ureche pe Ritchie Blackmore. Ţi-au crescut amoruri în frunte Vezi că-i sperii pe clasici Ai grijă.subculturaonline.ai grijă de cuvinte Se vor termina din nou. cuvintele râd de noi s-a scris tot ultimul poet şi-a stins versul în palmă. foame de metamatică… Aldea. Te citesc de pe talpa piciorului De pe buricul degetului mic Duduie… Nu ştiu cum vine asta Important e că te citesc.

dă-le dracu’” îmi pare un om trist mai ales că are dreptate prea des mi-a spus şi mie o dată să o dau dracului să nu mă sfărâm atâta “femeile mint. i-am spus doar că nu vreau să fiu din nou singur asta nu i-am zis Poemul despre ziua în care mi-a fost dor [au trecut doar câteva ore de când ne-am despărţit trupurile] cât de bine şedeam pe canapeaua aceea şi cât de frumos alunecam spre margini nimeni nu ar putea spune că există ceva mai presus mai presus de aceste momente în care tu te pierzi… iar.când iubesc sunt puţin mai gay Sebastian Brestin am impresia că orice tramvai aş lua nu mar duce acasă câţiva maidanezi vai de mama lor încearcă să traverseze starda printre claxoane iar eu nu-mi pot dezlipi palmele de faţă nici curul de pe bancă e marţi e marţi doamne e marţi câte lucruri am văzut în vitrine vin sărbătorile la dracu’ iar prin buzunarele mele a trecut katrina azi dimineaţă a cântat. şi mereu aceiaşi tineri care habar nu au şi vor din ce în ce mai multe. unul de la altul care aşteaptă să fie singuri în apartament ca şi cum i-ar scăpa pişarea undeva la coada de la curent că într-o zi nimic nu va mai exploda între noi misterioase sunt căile domnului când mână mea o ia în braţe pe a ta nu cred că voi pricepe niciodată… de ce camera mea e mereu răcoroasă iar a ta e mereu caniculară cu toate că avem amândoi 2 pereţi spre exterior sunt zugrăviţi verde nici eu nici tu nu avem termopane iar tu ai mereu un geam deschis! cu toate astea la tine în casă nu pot sta decât gol [au trecut doar câteva ore de când am ieşit din blocul tău şi vor mai trece încă] Uneori rămâi chiar şi fără titlu iubita mea are cagulă şi piele de şarpe peste sâni poartă balerini şi se mişcă impresionant nici nu simt când e aproape când e departe are umeri mişto atât de mişto încât mi-aş freca obrazul toată ziua de ei dacă mă întâlnesc cu cineva pe stradă îi spun direct I U B I T A M E A A R E U M E R I EXTRAORD INARI pe spate şi-a tatuat o zi în care am fost la mare arată destul de bine culori vii iar dacă îţi lipeşti urechea de plămânii ei auzi marea şi pe noi cum ne prosteam iubita mea are burtică în care poartă toată dragostea pentru mine şi nu ştie ce să facă să nu mai puna cm bea ceai verde până i se face rău şi nu înţelege că de fapt îi e dor de mine degetele au gheare puternice pe care nu vrea nicicum să le taie spune că acum e prea târziu că sunt puternic vascularizate şi o dor… mi le înfige în piept în loc de te iubesc în loc de noapte bună apoi le retractează în perniţe şi mă mângâie şi plânge şi mă roagă să mai stau juma’ de oră www. semeni cu emilia răchitaru” şi mi-a trântit înapoi ceva în ungureşte … merită mai mult decât ceaiuri de iasomie decât băile cu spumă şi sare sau omleta mea cu ceapă la pat e tot ceea ce-i pot oferi mai special mă doare mai ales că ea-mi suportă toate nazurile şi mă machiază cu fiecare ocazie ne facem unghiile împreună şi ne pensăm reciproc până se uscă oja – bârfim … andrei nici nu vrea să audă de aşa ceva iubirea lui e scurtă despărţirile lui nu au un motiv la bază ci o intuiţie dacă simte câtuşi de puţină răceală din partea ei îşi zice că s-a întâmplat ceva că i-a pus coarne şi-i e ruşine să recunoasă nu o mai caută nu-i explică nimic i se pare interesant să o lase bezmetică el nu ia niciodată cadouri “nu merită niciuna. când mănânci piersici. cred c-aşa înfrumuseţează lucrurile” eu nu zic nu n-am zis niciodată dar atunci am bufnit în plâns s-au adunat multe. îmi împing ochii în craniu şi îi deschid larg ca 2 luni într-o singură noapte şi nu clipesc nici când ustură îmi e greu să ştii… îmi e greu să-ţi spun că vom fi mereu.subculturaonline. în timp ce se spăla pe dinţi “băi. doamne ce frumos a cântat. eu mă regăsesc mai bine mai bine decât o fac în tramvai sau în gară unde poate din cauza tumultului sau poate din cauză lipsei tale.com 6 .

sincer. păpădia ancercat/ să meargă într-un loc mai deochiat/ dar tare repede a renunţat/ c-aveau aer condiţionat// sms15 din greşeală. păpădia . că îi dau zor/ şi mai repede să mor// sms43 micuţa păpădie. mulţumesc de întrebare.. trebui să divorţeze// sms42 când ziua de mâine abia o aştept/ mi se pare că nu-s deloc înţelept/ simt aşa. plin de bani... dar plin de draci// sms2 într-o farmacie/intră o păpădie/dar ieşi in pripă/că toţi aveau gripă// sms3 dac-aveţi drum prin oraş/ i-o aglomeraţie/ toate frunzele s-au pus/ să moară cu graţie// sms4 i-un frig afară de m-aş înveli/cu doi urşi panda.. cine ştie. vi se cam făcuse dor/ ei bine./ se rezemă de-un zid. şi nu prea/ că ieri. păpădia a intrat la conservator/ dar of! silfida de ea ieşi imediat/ că era la clasa instrumente de suflat// sms27 de vrei să ştii de s-a mai dus frigul de afară/ nu trebuie să ieşi din casă până la alimentară/mergi doar la geam şi-arunc-un ochi accidental/ să vezi cât sînt de puse vrăbiile pe scandal// sms30 o garoafă. dar chiar când fu ca aparatul să aterizeze/ păpădiuţa pân’ să se mărite.vă era dor de ea/ e bine. lângă coafor/ mi-a zis că i s-a luat de meseria asta sedentară/ şi s-a văitat că între două apariţii nu are timp nici de-o ţigara// sms21 la examen la anatomie/ păpădia nu avea de un' sa ştie/ un binevoitor din rându-ntâi vrând să o ajute/ încercă să-i sufle.sms1 verbiana mea iubită/tare ai mai fost acrită/ca un câmp roşu de maci/frumos foc. ştiu . ca un creion neascuţit// sms11 cred că vi-l mai amintiţi pe greier/ ei bine.o preafrumoasă melodie/ iar celălalt oh! ce revoltător/ un nou-nouţ şi performant aspirator// sms18 grăbindu-se la întâlnirea cu tuberozul din faţă la mausoleu/ păpădia îşi croi drum prin zăpuşeală şi prinse un troleu/ dar neatentă cum e tâmpiţica. foile de praz/ o priveau făcându-i în necaz// sms35 un gladiol pitic. dar să fie vii// sms5 mă bântuie un sentiment nedefinit/ aşa. vai.drăguţa de ea/ primi două cadouri şi o acadea/ primul era. pe dupămasă.subculturaonline. s-a operat pe creier/ dar soarta-i jucă o festă mică/ şi când se trezi era furnică// sms12 după farmacie. şi-aprinse o ţigară// sms16 un porcuşor ajuns pe eşafod/ cum se uita în ochii cuţitarului rapsod/ fu brusc lovit în creştet de ideea -/ păi nu mai bine mă năşteam io în guineea?// sms17 de sărbători. păpădia nimeri în coafor/ periculos de-aproape de un uscător/ aşa că o zbughi pe loc afară. era să se aşeze vai!/ chiar lângă doamna transpirată care flutura de zor un evantai// sms20 azi m-am împrietenit cu omuleţul roşu de la semafor/ ăla de vizavi de bancă. vai! câtă perfidie/ blowin in the wind . dar fără prea mult fler/ se hotărî s-o ceară de soţie pe păpădie în elicopter/ zis şi făcut. în timp ce se-odihnea/ fu confundată de un puşti co acadea// Iv cel naiv www. aşa că dînsa o şterse iute// sms22 în caz că.com 7 . fără nici un haz/ stătea prizonieră-n glastra pe pervaz/ libere-n grădină.

poate chiar într-una cu răsărit. briză și apă de mare-n picioare. așa ca de bun venit. și viermii vor povesti din generaţie în generaţie cum bucăţele din mine au ajuns prin marile orașe pentru că eram cel mai proaspăt și mai frumos cadavru.. și viermii lui baudelaire mă invidiau pentru asta. coșciugul se va face dintr-o dată o sală imensă de bal în care voi întîlni multă lume toţi mă vor aprecia pentru hainele mele noi. în ou am aşteptat de două ori timpul sunt în acelaşi ou sparge-i-aş coaja gălbenuşul e cam pe sfârşite şi mi-e cumplit de foame aş rupe o gură de iarbă un lăstar de viţă o boabă de mătrăgună ceva crapă www...com 8 . gustînd din vinul așezat la cap și voi încerca să mă transform într-o amintire. apoi voi rămîne singur. voi fi cel mai tînăr și mai arătos mort și toate femeile se vor lipi de mine și nu peste multă vreme vor face dragoste cu mine.subculturaonline. pentru pielea proaspătă. uitat de vreo femeie plînsă.. Alex Biantropol anul toamnei la început a năvălit o turmă de bivoli să pască iarba cerului mai târziu întunericul a plouat o săptămână peste acoperişuri alergau herghelii de ponei ferestrele aveau privirea tulbure iar în burlane toboşarii înălţau osanale pe urmă soarele s-a arătat livid amiezile fugeau goale prin pădure în vreme ce toamna aprindea candele în inima copacilor Catul Bogdan Victor Marinescu Marina Popescu trăieşte e simplu te dai jos din pat şi e dimineaţă faci un duş pui ceva pe tine în stradă toţi câinii te cunosc măcar o singură dată unul a venit la tine i-ai dat ceva l-ai mângâiat a dat din coadă la fel şi acum în staţia de autobuz unde o tipă şi un tip se strâng îşi caută buzele când le găsesc ceva trosneşte în tine pentru că eşti prea singur pentru că nu ştii că există altceva şi dacă într-o zi vei avea curaj să faci din asta o lume nu o să se mai facă doar dimineaţă şi deasupra ta tot timpul în sfârşit muppets șobolanii au ros pârghiile care manevrează păpușa se împrăștie ochii pe podea n-aș fi crezut să fie atât de mulţi avea în buzunarul rochiei perechi de rezervă ce bine era să fi avut și eu câteva vieţi cusute pe interiorul hainei pe care am fost nevoit s-o îmbrac și nici măcar nu m-a întrebat cineva dacă nu cumva prefer să îmi arăt goliciunea și defectele trupești și frumuseţile m-au înfășat de la bun început în cârpele astea pe care sunt cusute etichete cu nume bizare de firme iar după ce am învăţat cum să-mi folosesc urechile mi-au spus zi mersi că ai cu ce să-ți acoperi sforile. cineva m-a întrebat într-o zi: de unde ai atâta energie? de la păcătoasa asta de inimă obosită imi imaginez că se poate opri în orice moment şi-atunci. și toată lumea bună va veni să mă salute să-mi prezinte pe unul pe altul. iar eu îi voi înghiţi în ochii mei ca de sticlă.Claudia Minela BOCANCUL LITERAR Leonard A ncuţa dropsuri în viaţă cine nu iubeşte viaţa? ei nu iubesc viaţa? morţii? şi ei trăiesc aleargă noaptea jucându-se de-a stafiile şi se amuză văzând rictusurile de pe feţele celor care-i zăresc iubesc viaţa şi oamenii chiar dacă sunt nemernici sunt aşa ca nişte dropsuri care-ţi strică dantura dar atât de dulci.puffff! viaţa explodează în mine ca un camion cu iubire va veni ziua cînd voi cunoaște toţi viermii și va fi măreţ. pentru mirosul de parfum încă lipit de mine.

Tupan. neomodernist. Marin Sorescu revalorizează un mit biblic. Aisbergul poeziei moderne. mergeţi să-l vedeţi! Andrei Zbîrnea www. începând de la naşterea sa şi trecând prin copilărie. pentru ca acestea sunt menite să îţi atragă atenţia de la lipsa unui fir narativ coerent şi captivant. fiind axa de simetrie a poemului. călătoria iniţiatică pe bicicletă cu două locuri este iarăşi un lait-motiv. un împătimit al jocului de table.`70. viaţa în regimul comunist cu piedicile sale şi fuga în Occident a tinerei familii. intrat şi în tradiţia noastră folclorică. Frumuseţea filmului constă în punerea în paralel a reconstruirii amintirilor tânărului Alexander cu trecutul familiei sale. Dumnezeu a observat Această creaţie deşănţată a lui Adam. Afirmă undeva acelaşi exeget: Un caz mult mai interesant e acela al lui Marin Sorescu. Şi tot aşa. Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune Încât chiar în clipa aceea Şi-a pipăit coasta imediat următoare. Cf. Ed Scrisul Românesc. fie şi numai pentru că în poem Dumnezeu este faber nu demiurg. Filmul despre care vreau să vorbesc astăzi se numeşte “The world is big” -traducere în engleză. dar şi un fost dezident al regimului comunist de la Sofia. făcând ca acesta. nici regizorul. credem că nu întâmplător apelează autorul la simbolul. O secvenţă simpatică apare spre sfârşitul filmului.şi are ca subiect viaţa unui tânăr bulgar care supravieţuieşte unui accident de maşină în Germania. această minune. Pentru a găsi un film foarte bun la cinematograf trebuie să dai foarte mult scroll pe paginile cu program de cinema. De ce este frumos acest film? Metafora jocului de table este cea în jurul căreia gravitează tot universul celor doi protagonişti. din carte! – Principalul procedeu modernist. l-a sictirit dumnezeieşte. dar şi amintirile. Yordan. Adam se plimba pe alei preocupat şi trist Pentru că nu ştia ce-i lipseşte. Pledoarie pentru filmele europene Într-o miercuri am văzut un film foarte bun. folosit în lirica europeană cam de la simbolişti încoace este ingambamentul. De asemenea. Acest film l-am vazut la cinematograful Insititului Francez din Bucureşti. O nouă Eva răsărise în faţa lui. Ed. Cât despre podoabele stilistice: abundă epitetele. numeric vorbind: 3. un film foarte bun nu trebuie neapărat să aibă efecte speciale. Simţindu-şi degetele frumos fulgerate De nişte sâni tari şi coapse dulci Ca de contururi muzicale. poet cu multiple înclinaţii tranzitive. Craiova. după ce niciunul dintre ei nu reuşise două victorii consecutive. nici actori şi nici măcar efectele speciale nu sunt “made in SUA”. de câte ori Eva oficială Se întorcea cu spatele Sau pleca la piaţă după aur. când “regele zarurilor” se decide între bunic şi nepot printr-un balotaj. Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva Dintr-o coastă a lui Adam. iar pentru Platon era chiar sufletul -cf. versul Tocmai îşi scosese oglinjoara. Marin Sorescu şi Deconstructivismul. unele cu tentă metaforică: primul om. regăsirea după mulţi ani a lagărului în care locuise împreuna cu părinţii este iarăşi o imagine foarte puternică. Imaginea sistemului comunist bulgar se aseamănă cu cea a sistemului românesc prin practici. cu versurile grupate voit asimetric. Asta e viaţa! a oftat Adam Şi-a mai creat încă una. iar nepotul…nepotul 6-7. alături de alţ 10 spectatori. motivul specular : oglinda semnifică manifestarea. Neapărat acesta nu este produs de americani. în care îşi pierde părinţii. Cf. O notă de 10. 5. 6 al doilea şi 1 dintr-o bucată desprinsă din al doilea. De asemenea. Bunicul dă 6-6. Textul poetic e structurat în cinci sintagme inegale. dar şi prin remodelarea foştilor activişti de partid în figurine neo-comuniste. smirnă şi tămâie. Şi l-a izgonit din rai Pentru suprarealism. Adam scotea la lumină o nouă cadână Din haremul intercostal. O necesară precizare: poemul Adam face parte din volumul Tinereţea lui Don Quijote. devenind motorul revenirii amintirilor. 5. reflectând Inteligenţa creatoare. bunicul şi nepotul. subcap. 13.com 9 . 6 primul zar. 1995. tocmai bune pentru un regim democratic şubred.subculturaonline. având 26 de versuri în total: grupajul versurilor în sintagme fiind interesant. Ca o paranteză. Neomodernismul anilor `60. apărut în anul 1968. Paralela 45. cap. Maria-Ana. Tocmai îşi scosese oglinjoara Şi se ruja pe buze. postmodernist. coasta imediat următoare. Să recitim textul poetic: Cu toate că se afla în rai. valorificate în primele sale şase cărţi prin strategii parodice şi ironice. 13 Modernismul românesc şi tranzitivitatea. să-şi piardă haloul miraculos şi caracterul de unicitate. Personajul alături de care reface puzzle-ul vieţii sale este bunicul său.Romulus Iulian Olariu Marginalii la poemul Adam de Marin Sorescu O constatare generalizatoare a regretatului Gheorghe Crăciun potrivit căreia: Poezia tranzitivă se constituie într-un model ca şi implacabil al lumii noastre are şi o aplicabilitate particulară. L-a chemat la el. este un simbol lunar şi feminin. Dicţionar de simboluri precum şi aşezarea în pagină.

putem suporta rigorile unei sfinte şi elevate injurii. din economie de spaţiu -. ba mai voia să-l şi bată. o nouă Eva. enumeraţia: aur. Iată că uneori. o comparaţie de excepţie: ca de contururi – o redăm prescurtat. Episodul biblic din finalul poemului al izgonirii din rai. Eva. metafore: degete frumos fulgerate. se întorcea cu spatele / sau pleca la piaţă după aur. Eva oficială. ca de la obsesia esenţei şi a curbei perfecte. relectura textului eminescian. e voit demitizat. ţăranul cel ignorant îl injuriază pe Dumnezeu. / Şi l-a izgonit din rai / Pentru suprarealism. Abia ivită din mâna divină şi din coasta mai scurtă. urzind un schimb culturaldoctrinar. de câte ori Eva oficială. mai ales atunci când ne jucăm de-a creaţia şi de-a creatorul. Cu toate că se afla în rai…. se ştie din ce şi cum. l-a sictirit dumnezeieşte. un clişeu romantic: celebrul nu ştiu ce. lucru ce tinde spre generalizare în lumea noastră ca nelumea. ori prin acea super-supra-producţie de opera seria.subculturaonline. ori în Aforismele şi textele Prinţului / Patriarh de Hobiţa - Silvana Diaconescu www. La Lilieci. o nouă cadână. din poezia De-or trece anii… Urmează confecţionarea Evei. smirnă şi tămâie . contururi muzicale.n. În poemul sorescian. Prin ea începe o deosebit de fină luare în răspăr. coasta lui Adam. cum se întâmplă. e adevărat. adică. Eva răsărise. Adam scotea la lumină o nouă cadână / Din haremul intercostal.-. târlită azi prin lumea largă. coapse dulci. cel şugubăţ. îmi justifică perfect intuiţia. haremul intercostal. Te pomeneşti că Sorescu se vorbi cu Brâncuşi şi aurita-i târlă de Măiestre. Vin măsurile drastice ale lui Dumnezeu. fie şi numai pentru voita / involuntara ignorare a realităţii şi a legilor ei. în inconştienţa noastră. oamenii. dovadă că şi universalul bulzeştean încearcă. Atunci Dumnezeu… Şi primului om… O nouă Eva răsărise… Tocmai îşi scosese oglinjoara…Şi tot aşa…Dumnezeu a observat…Şi l-a izgonit… Ne reamintim că în basmul Borta vântului de Mihai Eminescu. la fel ca Nichita Stănescu. măiestru. chiar acolo. a confecţionat-o pe Eva. atât de prezent în arta universală. fără să ştie cu cine se întâlnise. noi. n. sau prin inflaţie de realitate / suprarealitate. creaţie deşănţată. care a observat / Această creaţie deşănţată a lui Adam. Adam se consolează rapid şi începe o adevărată opera seria. Dar întâiul bărbat Şi-a pipăit coasta imediat următoare. recte. Adam. scotea la lumină.com 10 . a conceptului platonician de mimesis.sâni tari. scrie plin de maliţie poetul. se plimba pe alei – sic! . / Simţindu-şi degetele frumos fulgerate / De nişte sâni tari şi coapse dulci / Ca de contururi de note muzicale. Ne atrage atenţia în mod deosebit sintagma creaţie deşănţată. Şarja plină de umor vizează desigur.preocupat şi trist / Pentru că nu ştia ce-i lipseşte.aluzie la episodul biblic cu cei patru magi!. în tărbaca unei subtile ironii. Tocmai îşi scosese oglinjoara / Şi se ruja pe buze. Chiar dacă pare forţată apropierea termenilor. exasperantă. de la expresionst la suprarealist. smirnă şi tămâie. aflat încă în rai. până şi pentru dumnezeiasca răbdare divină. la însăşi tentaţia dicteului automat – un fel de vorbire în dodii olteneşti. asupra căruia vom reveni ceva mai jos. ea. a teoriei imitaţiei. dialogul intertextual cu Mihai Eminescu. aşa ca de la poet la sculptor. / L-a chemat la el. Relatarea se face pe tot parcursul poemului din fereastra Genezei.

după căderea lui Ceauşescu mă întorceam de acolo cu sacoşe întregi de alimente. continuat de uter şi trompele uterine. la geamurile căruia o privire atentă va remarca gloata de chipuri curioase despărţind perdelele. La doi paşi de ea stătea desenată o salvare. în piaţă. căci ar fi un cuvânt prea tare şi nejustificat de amintiri. ai putea spune că un film dedicat în întregime începuturilor cinematografiei româneşti e destul de plictisitor. În faţa noastră erau şiruri-şiruri de ostaşi ca şi celălalt. rândurile se desfăcură. îl credeai dispărut. Desigur. Creangă şi Caragiale. răstimp în care am auzit de minim o sută de ori legenda unor elevi din anii ’40. reminiscenţe din vremea Războiului Rece. Ar fi fost şi ultimul lucru făcut în această calitate. am năvălit pe urma cătanei. să fim sinceri. haine aproape noi şi alte lucruri Made in West-Germany. până s-a dus la cancelarie şi a rezolvat problema. La sosirea unui convoi. totul pentru ca la final săţi ofere un zâmbet pe care. poate nu. Acolo. nemţii şi-au revărsat cu precădere asupra noastră bunăvoinţa. ca să nu mai spunem că s-a bucurat de banii şi atitudinea shakespeare-anului Leon Negrescu. bani negri. iar restaurantul plin de cheflii odinioară devenise sala de sport. prelingându-se pe mâinile noastre. mizeria aia de Slumdog Millionaire (cam prea dură remarca. am înlemnit. A fost deosebit de dificil să plimbăm acest vas şi numai în doi l-am putut duce dintr-o parte în cealaltă. Dovadă că utilitatea iniţială a clădirii nu fusese uitată. mai erau spânzurate câteva planşe de carton. cel care şi-a făcut averea … nu importă… la ruletă. Trec mai repede peste primii patru ani. acestea din urmă spânzurate cu nişte scurtături de sfoară albă pe o bucată de sticlă. cea care îşi domoleşte setea de cultură cu noi şi noi oportunităţi de a face bani. a cărui amintire mi-a amânat câţiva ani buni debutul vieţii sexuale. Apare şi personajul pozitiv. că erau cu hârtie veche sau castane. Restul e tăcere În momentele în care am văzut pentru prima dată filmul lui Nae Caranfil. dar nu mai putuseră să o coboare. desigur. revărsându-ne pe poartă. dar cu o sumedenie de pachete cu ajutoare.000 de oameni au mers la cinema să vadă “Restul e Tăcere”. În fostele odăi. Acum.subculturaonline. psihopată – crime. Militarul ne-a ordonat scurt să lăsăm fotbalul şi să intrăm urgent în clase. te împacă cu iubita sau iţi procură vise frumoase de pe piaţa neagră a viselor frumoase date jos de pe net. orele se întrerupeau şi puneam toţi mâna la cărat şi desfăcut. şcoala a fost o plictiseală teribilă. se vedeau fel şi fel de organe şi fetuşi. dar eu când aud de ghetouri mă cuprinde o tristeţe melancolică. urmaţi la şcoala germană. materializată în conserve de mazăre. 2007. Clădirea străveche adăpostise demult un han. printr-a zecea. adică cool. dar care practic doar a învăţat să numere. în care dormiseră sau poftiseră la frumuseţile locale atâţia călători. Abia când s-a sunat de intrare. Şi face. Altfel. Capacul fusese aşezat aproximativ şi etanşeizat cu bandă adezivă. treaba a mers bine. Important însă că am reuşit să nu scuturăm prea tare vaginul acela. bineînţeles. Ciudad de Deus şi îmi prăbuşeşte lumea construită cu migală în ani şi ani de practică ignorantă. Şi nu e corect. în felul nostru de pionieri. nu am aflat. nu mai mult. în instituţie de învăţământ. numit „La Cei Şapte Electori”. Bănuiesc oricum că e vorba de o reconstituire pe peliculă a intrării armatei române în Timişoara. dar domnul Caranfil s-a gândit la asta şi a adăugat o frumoasă poveste de dragoste care se termină urât. tot ghetoul îl ridică şi îl face fotograf. Până la urmă. într-o oră de anatomie a trebuit să mutăm câteva exponate din laboratorul de biologie în muzeul de naturale. Am cărat pe rând borcanele imense. de violenţă voită. pentru că apoi a venit revoluţia şi ne-am trezit simpli elevi. Stocul acumulat atunci ne-a ajuns pe un an. „Măi copii. nimeni nu are mustrări de conştiinţă. îşi aprinseră ţigări şi se întoarseră agale la poziţia de plecare. mă cam deranja”. care reuşiseră să urce o vacă – vie şi nevătămată – până la etajul doi. în cele din urmă. Ce s-a mai întâmplat dup-aia cu ea. Ce-i drept. Nimeni nu se plânge cu adevărat. asta e condiţia esenţială. biscuiţi. până s-au deschis primele buticuri. şi-i lăsam de-al naibii să se apropie cât mai mult. Fără cravate roşii. ceva mai repede decât deobicei şi învăţătorii ne-au adunat de urechi. măcar în film! Undeva pe la începutul anilor 1900. bunicei. pentru a sta întinse. dar a prins bine. un chin amarnic şi prea îndelungat încât să nu privesc înapoi cu lehamite. fusese întinsă o victimă a bombardamentului. Următoarele opt clase le-am făcut la Colegiul Loga. o stradă străjuită de clădiri în ruină. În ochii lui vei vedea întreaga esenţă a aristocraţiei veritabile de oriunde. Scociul era însă vechi şi nu mai ţinea. cutii de margarină la un kilogram. Dumnezeu iţi apare în gând doar atunci când îţi rupi picioarele şi te urmăresc unii cu arme grele. săream pe poartă. îndreptându-se spre noi ca la paradă. Şi sigur. fără băşti. “E bine că l-ai omorât. gândindu-mă la melodia lui Elvis. nişte puştani se hotărăsc să facă filme autohtone şi se iau la trântă cu marile case de producţie franceze şi cu întreaga lume a teatrului. Fiind o şcoală cu predare în limba lor. poze. Poate a absolvit. cu sediul în Piaţa Unirii. motiv de ruşine pentru respectabilii lor părinţi. am oprit imediat mingea. lecţia e că din ghetou nu scapă cine poate. “trebuie să ai curul tare!”.com 11 . Nici azi nu ştiu în ce film apar cadrele cu oastea mărşăluind în faţa vechiului han. ton dezosat. violuri. cărând în spate o puşcă gen 1877. se transformase apoi în depozit şi. mai corect. asta îi spune Leon (investitorul) lui Grigore Ursache (regizorul). Bărbaţii în uniformă înjurară cu poftă. Şi brusc mă năpădesc lacrimi de crocodil despre viaţa urâtă şi sufletul curat al negrilor de prin America sau de oriunde din lume şi la fel de repede mă încarc cu energie revoluţionar-socialistă. Altfel. dar nici gând să urcăm treptele spre săli. Apoi apare filmul regizat de Fernando Meirelles. Într-o parte. aş mai descrie puţin sala de clasă. ciocolată.fragment din romanul De florile măruluiPentru mine. mulţi l-au văzut pe calculator şi chiar e genul de film care îţi face seara frumoasă. E vorba de droguri. pentru că se întamplă să locuiască acolo într-un mini-razboi civil. Cineva strigă deodată „Opriiiiiţi!”şi oamenii înţepeniră. În rest. Pentru că e atât de frumos să trăieşti perioada regalistă a României. secţionat longitudinal. printre care mişunau brancardieri şi câini. ăla care teoretic e inteligent şi are şanse de scăpare. tot mai aluncoase. se instalaseră şiruri de bănci. pe alta. pe o targă. În schimb. Pe una era prezentat un adăpost antiatomic despicat ca un pepene cu sâmburii la vedere. Cu uşile închise. Apoi. aşa încât la fiecare legănare lichidul dădea pe afară. şi a realizat că îi e frică de gloanţe. care la scena aceea a tras măcar vreo cinci duble. Pe care. prin 1988 ne-am trezit într-o pauză în holul de la intrare cu un soldăţoi ca din manualul de istorie. duzini de plicuri de budincă. Nu zic mânie. De unde înainte de revoluţie căram eu la şcoală plase. chiar nu e. până la urmă are noroc. pe pereţii căreia. Bucuria a ţinut câteva luni. Restul e tăcere. scapă cine vrea. recunosc) câştiga peste un milion de Oscaruri şi infinite ovaţii. sticle de ulei şi chiar bere la doză. pline până la buză cu formol în care. Cel mai mare recipient conţinea un vagin vânăt. Şi pentru asta. . regia Nae Caranfil www. am oprit-o cât am putut. dulciuri. întrerupând filmarea. cum vedeam că soldaţii se apropie. alături de portretele lui Eminescu.Alexandru Potcoavă A MI NT I RI DI N SCHOOLĂ RI E Ciudad de Deus Nu stiu alţii cum sunt. că noi filmăm aici!” s-a oţărât tipul cu megafon. Reuşesc şi decad împreună. cerând în gând drepturi pentru populaţia indigenă din America de Sud. pentru care baieţii sunt un fel de cocalari. albi etc. că mai puţin de 20. norma obligatorie. există deci şi gangsteri buni sau. apoi a dispărut înapoi afară. de pe la vârsta de 15 ani. războaie între clanuri pornite din nimic. la 1919. expuse prin transparenţa grea a lichidului. mergeţi măi în clase.

ultima pe listă o ştiţi . el tuns unu. cu nume. da' nici zi. dar pe fondul unei stări de oboseală îşi suflă mucii. tu eşti la poli istovită de amor când eu sînt la statui la ora cinci tu eşti acasă. lucitor. dana.relaţia mea preferată priveşte'n geam la florile de zarzăr bosumflată ar ieşi şi ea. relaţia mea cu părinţii care a căzut rău când era mică şi şi-a rupt toţi dinţii. ea purtând un trening albastru cu dungi albe. andrada vă pup. te razi la subsiori eu torturez fluturii să-mi spună unde eşti tu stai în turnul de oţel şi sticlă. fetelor. hainele . că a contactat o gripă emoţională ana e relaţia mea simplă cu un om dintr-o bucată şi deşi are douăzeci de ani. cu blugi prespălaţi ca o focă hăcuită de un urs flămând şi ca mirosul unui crematoriu fumegând ca nonşalanţa unui puşti de 9 ani care fumează sau cearcănele unui optimist cu metastază ca o privire în tavan în timpul actului sau ca rutina implacabilă a tic-tac-ului precum instantaneul flegmei părăsind o gură şi ca un panda crescut special pentru friptură ca o licitaţie pentru chiloţii unei dive ca o bunicuţă beată cu mişcări lascive ca un chip angelic înmuiat în apă fiartă aşa de urâţi sunt oamenii când se ceartă soarele şi luna când eu te tot caut la ecuator.Iv cel naiv neclaraţie de dragoste sincer. frizură şi identitate în funcţie bineînţeles. imaculat şi eşti orice dar nu o sfântă neatinsă de păcat.o dată ne vom întâlni şi-atunci nu va mai fi nici noapte. eva. îmi place de tine de mor celor doi tineri de la cora. rita . ne vedem şi mâine sînt sigur că relaţiile astea interumane ar putea fi şi ele. de persoanele implicate uite. de exemplu. rita. să vă mai zic şi despre dana.com 12 . normal. relaţia mea cu voi. pe motiv de boală nu iese deloc din casă stă mult pe net şi-i mai tot timpul somnoroasă am lăsat-o pe eva. oare? de ce n-or fi pe ele brusli sau tarzan. libidou. luaţi mărul pe care vi l-a dat anti-romanţa jaluzelelor nicicum când sătul de priveliştea de-afară trag jaluzelele-ntr-o zi de vară rămân mereu cu aceeaşi întrebare de ce nu-s ele frumos desenate. din faţa frigiderelor cu carne de porc.momentan atinsă de vărsat. iubito. cu capu'-n nori iar tu eşti pe pământ. dar între timp are-un zâmbet nou. pletele tale nu-s ca focul holdelor de grâne coapte iar vorbele ţi-s mai degrabă ţipete decât şoapte am răsfoit pagini multe şi grele de mitologie şi nu. ana. nu eşti o zeitate. capricii. din porţelan bătând la diplomaţie şi intenţii bune şi un politician mai am o relaţie cu un băiat tare ciudat andrada . da' măcar e fantezistă şi chiar de e-mbrăcată fistichiu şi coafată cam ciudat nu vă lăsaţi duşi de aparenţe.i-aiurită şi misterioasă. e timpul să se ştie voce de suav înger n-ai şi nici nu stii să zbori măcar de-ai fi sirenă să-i tulburi pe navigatori iar când artiştii se pun pe studiat anatomie nu trupul tau stângaci îl desenează pe hârtie unde mai pui că nu-ţi plac nici puloverele cu anchior da' dracu ştie de ce. te-nchei la opinci cotrobăi internetul să te pot găsi iar tu o arzi offline bine mersi plutesc căutându-te.cam tocite dar. i-un pic cam retardată vocabularul ei e limitat. de ce-or arăta ele mai trist ca un tavan? dacă tot sînt frustrat că nu mai văd afară de ce să pun în loc o stinghie murdară? de astă constatare aprig enervat pe dosul pleoapelor mi-am tatuat o insulă cu palmieri sub un cer indigo şi am visat. aşa că. leneveşti da-ţi zic io sigur .subculturaonline. ştiţi ce? măcar nu spune chestii gratuite. de ce nu? nişte persoane. nu eşti un suflet bun şi cald. că-s robinson crusoe www.

calmul cât şi furtuna. completate perfect de pasajele lui James LaBrie. În sfârşit. „The Root of all Evil” şi „Repetance”. “ A Nightmare to remember” piesa care deschide în forţă albumul. Cea de-a doua piesă. Şi totuşi Dream Theater cântă în 2009 mai bine ca niciodată. este practic o definiţie a rock-ului progressive . mai precis de piesa „Home” prin ritmul oriental.com 13 . ci piesele vin dintr-o lume necunoscută muritorilor de rând. Ultima realizare a trupei. Solourile de clapă marca Jordan Rudess intercalate cu solo-urile de chitară ale inconfundabilului John Petrucci se îmbină excelent cu riff-urile agresive şi cu ritmurile de tobă extrem de rapide. Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă progressive rock în 2009. Andrei Zbîrnea www. După audierea primelor două piese era absolut necesar ca şi James LaBrie să iasă la rampă cu o piesă construită special pentru vocea sa. dar şi prin solo-rile de clape. John Petrucci şi Mike Portnoy au depăşit de multă vreme limita umană. Responsible”. fiind o melodie împărţită în 3 acte: “X. o altă piesă venită din altă lume (Frank Herbert – Dune).06. Este piesa care reuneşte majoritatea elementelor ce au făcut din Dream Theater o formaţie mai apropiată de trupe precum Pink Floyd sau Porcupine Tree decât de sonorităţile de metal clasice.2009 CASA DISCURI: Roadrunner Records lumea a-nceput cu el – intră călare pe un asin nimeni nu o să-l aştepte – o să-i lase pe copii să crească-n noroi şi oamenii mari se vor îmbrăca în alb imaculat nu am scris niciodată o poezie de dragoste (tre să fie ciudat) dar nu pot decât să beau dacă stai lângă mine ca să ca să în lume o să vină iar frigul cu pietre umede şi cubice pe care toate tălpile şi mici şi plate noi vom muri primii ne acoperim cu colb galben şi dormim în pace lumea asta se va sfârşi cândva în februar când noi toţi o să mergem la culcare în acelaşi timp vom închide luminile şi vom trage obloanele splina trebe atinsă de un deget descărnat se face tot mai mică în buzunarul cusut rămân firimituri de anafură tămâia pusă în apă e efervescentă ca tabletele de calciu puse de tine om mărunt încep să te ador şi te astept în blocuri de bătrâni unde e liniştea care-ţi anunţă intrarea tristule călător ai mâinile reci şi voce groasă eşti bătrân şi semeni cu poarta verde de la bunici pe care creşte rugina primăvara eu sunt încă mică şi tu esti tata şi mă împiedic într-o groapă dar mă ţii de mână mă ţine de mână el eu tre să fiu foarte tristă acuma când merg cu tramvaiul oamenii sunt dezamăgiţi şi se opresc la staţia fără lumină * viața asta n-o să mai conteze când stai la masă şi coloana ţi se strâmbă când tre să mânci supa cu o lingură lungă (nu tre să sorbi nu tre să vadă nimeni că-ţi place) părul ţi-e mare capul ţi se umflă viața asta n-o să mai conteze pe trotuare paşii or să fie tot mai mărunţi şi gropile tot mai apropiate vei vedea feţe frumoase şi multe sicrie frumoase va fi de ajuns viaţa asta când o să te aşezi pe un scaun şi o să fie liniştea lor înaintea liniştii tale * Este foarte greu să scrii despre un album Dream Theater fără să te loveşti de clişee sau să cazi în extrema laudativă. care însă au privilegiul de a asculta aceste creaţii ce sunt pe departe cele mai bune din rock-ul progresiv actual. Deşi piesa durează peste 16 minute.Receive”. „The Division Bell” (1994) prin consistenţa dar şi prin versurile în care Dream Theater îşi asumă ce au realizat până acum: „Of course you’re free to go/ Go and tell the world my story/ Tell them about my brother/ Tell them about me/ The Count of Tuscany”. Tot piesa “The Best of Times”. În această piesă se remarcă pentru a nu ştiu câta oară cât de important este James LaBrie în angrenajul Dream Theater. “XI. Albumul există în trei variante: CD. “XII. Ultima piesă de pe album. “The Count of Tuscany” este şi cea mai lungă având o durată de aproape 20 de minute. conceperea la nivel cognitiv a unei piese poate aduce rezultate excepţionale. muzica lor venind de undeva din altă galaxie. Unele pasaje par desprinse dintr-o demonstraţie matematică. Ceea ce vor să ne transmită Dream Theater este că singurul cuvânt pe care nu îl cunosc este compromisul. Această piesă îmi dă acel sentiment că în studioul de înregistrare al trupei nu se compune. Sunt puţini cei care consideră că ultimele 3 albume. inclusiv acesta sunt superioare celor vechi. cu siguranţă i-aş spune “A Nightmare to remember”. pur şi se pretează a fi ascultată la nesfârşit. Pe al doilea disc regăsim o serie de cover-uri între care se remarcă piesa „To Tame a Land” a celor de la Iron Maiden. „The Shattered Fortress” este practic un fel de ars poetica pentru Dream Theater. dar şi tăcere alături de strigăt.subculturaonline. Piesa a patra. în care Portnoy şi colegii lui vor să arate că pe lângă imaginaţie. desprinse şi ele dintr-o altă lume.Ioana Vighi poem de dragoste dream theater TRUPA: Dream Theater ALBUM: Black Clouds and Silver Linings FORMAT: CD DATA APARITIEI: 23. prin părţile de clapă ale lui Jordan Rudess este cea care realizează imagini prin sunetele claviaturii sale. Regăsim la nivel simbolic atât lumina cât şi întunericul. “The Best of Times” reprezintă iarăşi o capodoperă genului progressive datorită trecerilor extrem de surprinzătoare de la pasaje lente spre solo-uri de clapă şi de chitară aproape perfecte. cursivitatea ei o face extrem de digerabilă pentru cineva deja familiarizat cu albume precum „Systematic Chaos” (2007) sau „Octavarium” (2005). „Wither”. “Black Clouds and Silver Linings” a fost produsă de Mike Portnoy şi John Petrucci şi mixată de Paul Northfield. Această ediţie specială include pe primul disc cele 6 piese. Partea finală a piesei aminteşte izbitor de ultimul album al celor de la Pink Floyd.Restraint”. Printre ei mă includ şi eu. iar la nivel compoziţional. al treilea CD conţine variantele instrumentale ale pieselor de pe primul CD. Finalul piesei îi aparţine lui John Petrucci. Se leagă iarăşi de creaţii vechi ale trupei precum “Another day” sau “Anna Lee” făcând trecerea spre ultima piesă din capodopera numită „Twelve Steps” din care mai fac parte „The Glass Prison”. Este piesa mea preferată de pe acest album deoarece are ceva clasic. dublu vinil şi un Box Set de 3 CD-uri. „A Rite of Passage” . şi anume. lungă şi ea de peste 8 minute îmi aminteşte de perioada „Metropolis II”. Este foarte greu să supravieţuieşti ca trupă la un nivel atât de înalt mergând contra curentului. This Dying Soul”. precum “Images and Words” sau “Train of Thoughts”. care ne gâdilă auzul cu acorduri calme.

“Iona” lui Marin Sorescu este una dintre acele carţi pe care am citi-o de infinite ori fără să ne plictisim vreodată. de drama singurătăţii. Am certitudinea că Iona sunt eu. nu este doar pescarul însingurat ci şi pescarul lipsit de îndemânare. Gestul sinuciderii îşi are resorturile în dorinţa de a fi liber. întâmplător am citit un fragment din “Iona” mi-am dat seama că această carte mă va marca.Dă la o parte învelişuri de carne. Vrem să ne rupem de învelişurile care ne acoperă ca o pătură groasă de întuneric şi angoase. se dedubleză după cerinţele vieţii şi se comportă ca şi cum ar avea alături un alter-ego călduţ şi prietenos care îi ascultă concepţiile despre viaţă. însă fără să îşi amintească cine e. fiecare dintre noi la un moment dat ne confruntăm cu o lupta perfectă de singurătate. pe care o căuta cu ardoare. după care nu a mai rămas decât jumatate de ecou întrucât el striga “Io-na” şi nu mai auzea decât “Io. pescarul îşi aminteşte că el e Iona. El s-a abătut de la drumul ştiut. Iona spintecă toţi peştii care îl ţineau prizonier şi iese la suprafaţă murdar de alge. îşi pune întrebări. îndrăznesc să afirm că Iona este alesul lui Dumnezeu pe drumul rătăcirii. viaţa nouă pe care el o căuta însetat. e prezentată insăşi viaţa care renaşte din mare. Insă. de a se rupe de singurătatea ce se încleştase în ţesuturile lui. că îi era predestinat să meargă pe drumul singurătăţii. Iona lui Sorescu nu e profetul care vorbeşte cu Dumnezeu ci un pescar anonim care-şi vorbeşte sieşi. dorinţa de a primi şansa la o a doua naştere “Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. scoici şi nisip. Pentru a se simţi cumva util el ajunge sa pescuiască într-un acvariu( scenă ilustrată în tabloul I). însă sunt şi cărţi care ne rămân lipite de suflet pentru că ne identificăm cumva cu istoria personajelor lor. www. Lumina despre care vorbeşte. o luptă continuă dupa ce îşi asumă condiţia tragică.” Iona a luat cunostinţă de sine. “Iona” este omul în condiţia lui efemeră. Sinuciderea reprezintă unica lui salvare. de aceea trebuie să ne naştem mereu”. Iona este omul care se confruntă cu eşecul unei vieţi. El refuză să îşi accepte condiţia de om nenorocit şi îşi asumă tragedia pe care vrea să o îndrepte printr-un gest similar celor anterioare: sfârtecă o nouă burtă. de încurajare. îşi răspunde. a mers spre întâmpinarea aventurii. Io. a necazului şi a unei comprehensiuni nebune a dramei existentiale. dezamagirea de a fi dat greş în lumea asta. pentru că Iona sunt chiar eu. Ca orice om condamnat la singurătate Iona vorbeşte sieşi tot timpul. filosofice şi biblice.subculturaonline. acel Iona pe care drumul cel bun nu l-a ascultat şi a luat-o în sensul greşit. Banala existenţă a lui Iona începe să capete sens din clipa în care înghiţit fiind de un peşte el începe să caute ferestre în burta uriaşului pentru a evada (tabloul II). este libertatea. Dupa ce. Dupa o serie de întrebări despre trecut pe care şi le adresează.Iona lui şi învelişuri e toamna patriarhului cu cocoaşă omul care va cheli în duminicile cu parastase ăsta sunt chemaţi-vă nepoţii să mă îngroape cât mai adânc în grădină nu am dinţi să mai muşc din perele din toamna asta a venit şi anotimpul femeilor ce mai au un an până la pensie ceva între cana de inox cu apă sălcie şi bibelouri asta e toamna prea iubită soarele intră în camere neaerisite şi vom asuda dar nu ca vara ci cu un iz de sfârşit de an la sate e rugă ringhişpilele se învârt copiii ameţesc copiii chei şi îndesaţi – le place plasticul care se topeşte şi pute o să mă vezi cum întineresc cum întind nişte degete reumatice mă vezi tot mai des pe acoperiş mă vezi tot mai des în faţa geamurilor mici prin care mă uit la toamna de afară io n-o să fiu niciodată afară va intra femeia roşcată şi se va uita la mine Sorescu sfârtecă burţi Alma Nicole eu nu sunt aici eu nu sunt aici tu nu mă vezi decât când te rogi şi atunci oricum nu contează * am văzut cerul prin geam era alb şi vâscos şi nu însemna nimic pentru nimeni la budă le-am scris noinugândimnoimuncim şi s-au speriat au crezut că iar începe revoluția femeile m-ar ţine sub poala lor unde le cresc flori imense (aş recunoaşte o muiere prea grasă după florile pe care le poartă) doar să tac să nu mai vorbesc nimic dulapurile de metal bleu ciel sunt sicrie în care intră în fiecare dimineaţă o femeie veselă şi iese alta acolo canibalii îţi măncă din palmă şi stai la dispoziţia lor o să ieşi fără sprâncene or să te tundă şi n-or să te lase să asuzi abundent închide-te în budă fii liber dacă pici or să râdă de tine o să le fie ziua mai bună tu cine eşti cum ai de ce ai aici nu se trăieşte (o să ai ficăţei de bovină) deci cine eşti fugi fugi înainte să se desfacă muşcatele De-a lungul vieţii citim multe carţi…atât de multe că nu le mai putem număra peste ani. de a căuta împlinirea. Bucuria imensă şi copleşitoare a lui Iona cu care îşi spune ultimele cuvinte de consolare. prins într-o luptă perpetuă între viaţă şi moarte din care nu poate evada. este ca o cascadă de lumină ce îşi are originea în interiorul lui: “Gata. Răzbim noi cumva la lumină. Iona! (Îşi spintecă burta). de puterea lui şi din momentul acesta el putea fi ucis. e o îmbinare de elemente literare. burta lui de această dată pentru a se elibera de grotescul care îl acoperise. sparge suprefaţa opacă şi iese…iese în alte învelisuri pentru că peştele ce îl înghiţise pe el. El striga “Io-na” şi ecoul răspundea “Io-na”.com 14 . al pierzaniei. Tragedia în patru tablouri “Iona” e o primă bază de pornire către exploararea lumii. insă niciodată înfrânt. că Iona eşti tu. de abandon. cuvânt ce ar putea avea dublă cheie de interpretare: ar putea fi o prescurtare a lui Ioannes “cel ales de Dumnezeu” sau simpla traducere din vreo limbă romanică-”eu”. Cel mai tragic moment al vieţii lui Iona este marcat de pierderea propriului ecou. Io”. fusese înghiţit la rându-i de un alt peste uriaş care avusese aceeşi soartă (tabloul III). dacă optăm pentru prima variantă.

Brad Pitt Obsesia comunismului.com 15 . interacţionează cu toţii. dar drăguţ. Prefer nonstirile din Scînteia . aparţinându-i lui Osborne Cox.dumnezeu care admitea un nivelul maxim de spiritualitate la o scală de 7 din 10. (George Clooney). am ploaie. Hruşciov la trădat pe Stalin. Mi-e dor de geniile cenzurate. apar Linda Litzke (Frances McDormand) – nemulţumită de aspectul ei fizic şi cu o puternică dorinţă de a recurge la operaţii estetice . filmul devine din ce în ce mai intrigant şi mai obositor de povestit. Credeam că fără comunism domneşte anarhia. vorba lui Caragiale. Încă o dată: înainte să judecaţi. Peste toate problemele conjugale. Să nu mă judecaţi! Nu vă grăbiţi! Să presupunem că am 96 de ani neîmpliniţi şi că mi-e dor de ochelarii cu lentile mari şi fumurii. " cînd criza cubaneză era gata să declanşeze un război nuclear. şi-au permis să lanseze un film nu chiar genial. Problema e că romînului nu-i place să stea la coadă. incitant şi cu implicaţii minore asupra psihicului de miercuri seară. nimic. aşa cum ni se spunea prin anii ’50. Ceauşescu l-a trădat pe Dej şi cine stie ce orori s-au petrecut in putregaiul capitalist? Azi e ziua în care îmi dau seama că nimic nu are rost. mai mult ca oricînd. în ciuda faptului că nevasta îl înşeală. să spunem. Harry Pfarrer. Frances McDormand. Aşa că mă opresc aici. Am impresia că tot ce au reţinut nepoţii mei din istorie sunt cozile. acela de a mă gîndi constant neserios la problema morţii.pură mediocritate. cu: John Malcovich. Şi să ştiţi că soia. amuzant.. o viaţă fără energizante.şi Chad Feldheimer (Brad Pitt) cu un mic şantaj reprezentân un CD cu informaţii clasificate. mult mai tristă. de minţile proletare si de Guvernul Anti . absolut nimic o discuţie veche aproape nihilistă pe mess cu Marcoci nformaţia mi se trînteşte acum la picioare ca o bătrînă virgină fără voia ei. lumea mea e tristă acum. cu excepţia celei din salam. remarcând jocul actoricesc excepţional practicat de către toţi protagoniştii (in special Brad Pitt si John Malcovich) şi scenariul impresionant conceput de fraţii Coen. vă rog să adminteţi posibilitatea ca după aproape 100 de ani de viaţă să descoperiţi că nota 7 domină absolut orice sistem educaţional.regia: Joel Coen. ţine minte subsemnatul: o să ruginesc marcoci: să înteleg că esti ud? marcoci: marcoci: tot voiai tu o femeie subsemnatul: mereu vreau o femeie subsemnatul: fie ploaie ori noroi caii mei putere fug ca nişte boi marcoci: da marcoci: ar fi o idee marcoci: tu când termini cu sesiunea? subsemnatul: pe 23 iunie subsemnatul: exact de ziua mea marcoci: frumos marcoci: un căcat marcoci: eu atunci plec de aici marcoci: şi nici nu ştiu unde o să stau subsemnatul: prea dramatizezi coane subsemnatul: vezi."lucrările agricole continuă în Cîmpia Romîna. ăsta e cusurul tau subsemnatul: dramatizezi marcoci: ce căcat dramatizez mă? subsemnatul: dramatizezi marcoci: n-am un choir şi săptamâna viitoare plec de aici marcoci is typing… marcoci: ce ţi se pare dramatic? subsemnatul: uite vezi? Dramatizezi (Subsemnatul = Marius Aldea) Florin Marcoci www. este paranoic şi ahtiat după sex. aveam copii educaţi în cele mai înalte standarde comuniste . Azi e ziua în care îmi dau seama că nimic nu are rost. în parc: Stalin l-a trădat pe Lenin şi pe Troţki. Acum văd situaţia diferit. Pe parcurs. dat afară de la CIA din cauza excesului de alcool. Trăiam..Burn after reading TEORIA RAŢIUNII OSTILE Pentru că fraţii Coeni erau deja geniali. În final. In fine. Hitler l-a trădat pe Stalin. Osborne Cox (John Malcovich). Burn after reading. Problema e că trăim într-o lume în care nici anarhia n-are şanse de izbîndă. aveam o soţie a cărei unică dorinţă era să atingă o bancotă de 100 de dolari. George Clooney. Să fie chiar atît de rău? Aveam un scop. iar lucrurile se complică atât de tare incât nici măcar CIA-ul nu-i dă de cap. motiv pentru care îşi inşeală soţia cu Katie Cox (Tilda Swinton) şi cu alte femei cunoscute pe internet. pe o bancă. Lumea e aşa cum mi-a povestit-o cineva. iar eu o refuz. subsemnatul: ce faci bă? marcoci: nimic marcoci: tu? subsemnatul: absolut nimic subsemnatul: mă prinse ploaia subsemnatul: mă prinse bine marcoci: trist subsemnatul: acum nu mai am măduva în oase. mai mult sau mai puţin plăcut. tocmai pentru că mi se permitea să dorm linistit în fiecare noapte. duce o luptă continuă cu proştii. Ăsta e cusurul lui. era şi atunci un ingredient adiţional. Acum am nevoie de asta. Ethan Coen. 2008 .subculturaonline.

(doar ne dorim cât mai multe) Dar tot la un colibrí care scrie cu ciocul madrigaluri pe un fulg de zăpadă mă gândesc.com 16 . fără să mai simtă poşetele grele pe care nevastă-sa începuse să i le care după ceafă. blonde sau brunete”. Să te duc la groapă. mi se întâmplă des. bă. nea Gică nici nu văzuse când pe scaunul din faţa lui a venit şi s-a aşezat Vasile. vedeate-aş moartă cu câinii ăia în beregăţi”. înghiţi. S-a foit pe scaun. “Ce mai faci Gică?”. Lăbărţat pe scaun. Aşa. Pe scara blocului. frumoasă fi-mea”. “De ce Doamne? Cu ce am mai greşit?” Nu de mult jucase table cu Dracul iar vedenia îl chinuia încă. tras la faţă.” “De unde ştii tu. Uite. Seara aveau de mers la nunta unei nepoate. tot Traian ma cheamă. “V-a căşunat pe mine la toţi?” “Ei. în varianta “oficială”. Traian Rotărescu Iar fundalul sonor consacrat. nea Gică dădea a şasea cheie la Dacia lui veche. baba de la 3 a ieşit să îi întâmpine. acum două săptămâni se îmbătase cu Costică şi se certase cu cotoroanţa de la etajul 3. -partea asta ţine de preludiu. am o permisie şi pentru tine. brune. nea Gică sorbea încet din paharul de sprit. ştiu până şi cantitatea de spermă. Nat King Cole/Marvin Gay/Prince/Barry White va fi înlocuit de Raluca Ciocârlan: “Aşa-s băieţii. mai încolo. Motorul a tuşit. nu? Plus că nici alură de sfânt sculptat în dantelaria domnului din Milano nu am. Nea Gică nu a mai avut linişte în seara aia. Palid. Nu Ştefan Gheorghidiu. Nea Gică îşi făcu repede în gând o listă cu păcatele recente dar nu îi veni nimic grav în minte. strigoiule? Lumea ailaltă e moşia lu tactu? Pleci când vrei?” “Ei. Satisfăcut. Într-un final o luă pe nevastă-sa pe sus şi a târât-o de o aripă spre casa. There’s endless possibilities. aleg crema de ciocolată P R I M O L A . “mai încet animalule că mă faci de râs”. zise Vasile. mai zise Vasile şi se topi spre ieşire. de fapt acum îl plagiez pe Heine din Şcoala romantică. dar a pornit. bă. Ăsta e numele artistei. “Ce vrei măi strigoiule?”. “Păi pe lumea ailalta se ştie tot măi Gică. stuchi nea Gică şi beli ochii la nevastă-sa care stătea alături şi comenta cu soru-sa. Se ducea să îşi ia nevasta de la coafor iar în şale îl ţinea mai de dimineaţă un junghi ce nu anunţa nimic bun. ce vreţi? Pentru Luca Caragiale nu va zgâriaţi pe ochi. Gică. deşi ramân tot oase. Pe dracu! Nevastă-sa nu îl vedea pe Vasile. cât timp nevastă-sa era la coafat. când mor io?” afurisi nea Gică ziua în care îl cunoscuse pe Vasile. dar nu pot să îţi spun că mă taie ăştia de la raţie”. umblă numai după fete. Primul pas al declanşării mecanismului cerebral: pick sum1. mâncarea nu i-a mers. Bine. Nea Gică se albi. la ocazii. o telenovelă de aseară. filistinilor! Lol. Cu atât mai puţin a trailerelor de profil vizionate în prealabil.” “Ce permisie. nea Gică a luat-o pe nevastă-sa de la coafor iar seara s-au înfiinţat la nunta nepoată-sii. Fiert de draci şi cu presimţirea a nimic bun. cu cartea deschisă. În locul untului de arahide lins de pe mameloane. înjura nea Gică. nu măi Gică. înjura nea Gica şi mai dădu o cheie hotărâta la Dacie.subculturaonline. îmbrăcat la costum. Ca un făcut. “Ptiu drace”. evident- www. Îmi place să cred că atunci când avem amândoi chef de hâţa-hâţa asta nu-nseamnă neapărat o inventariere. Nea Gică nu îl băga în seama. Claviculele tale pe care le iau uşor între dinţi. dragă. vşduva lui Vasile. bautura nici atât. Celorlalţi le revine simpla reprezentare a unui pronume personal feminin la persoana a-III-a. un şut pe sub masă de la nevastă-sa. Sorbi printre dinţi din paharul de ţuică din faţa. dar numai eu le ştiu. hai măi Gică. mai venim şi noi în permisie la evenimente. “O mai alege Coţea acum. cumnatu-său.Iulian Frăţilă Uimitoarea aventură a lui nea Gică (2) Negru de draci. Nu aparţinem speciei chiţcanilor sau altor maratonişti erotici. Doar am dreptul la porţioara mea de refulare. unde rămăsesem? Scuzaţi deraierea. în centimetri cubi. ca acum vreo doi ani şi ceva când l-au pus în coşciug mort de cancer la plămâni. Şi n-ai decât să râzi. cu sau fără permanent”. Ştii. eliberată în timpul orgasmului. îmi trezeşte asocieri gravitaţionale legate de condiţiile descrise de Orson Scott Card în Jocul lui Ender. culese de pe net cu download accelerator plus. Beat fiind. Baba i-a urat să îl vadă mort cu tot neamul lui de beţivi iar el o trimisese la dracu cu cei doi pechinezi ai ei care îi stricau somnul noaptea când îi mai apuca lătratul. greşise etajul şi se tot chinuia cu cheia în uşa ei. cu toate gemetele tale. s-a pornit un vânt iar “hoaşca” nu vroia sa vină pe jos acasă să nu îşi strice permanentul. nu se lasă Vasile. par cizelate de uneltele minuţioase ale lui Cellini iar punctul G.Acrit deja. “Frumoasă nuntă”. s-a înecat. Unul. cu grijă să poarte licoarea pe la măseaua aia găurită care îl mai deranja din când în când. Dormitorul roz Să zicem că eu nu mai sunt eu. şatene. a tuturor posibilităţilor din kama sutra. gâtul tău se-aseamănă cu cel al lebedei din Stratford. “A fost frumoasă nunta?” “A fost pe dracu. Nea Gică ieşi repede în strada principală şi lua în plin o groapă proaspătă care îi scutură hârbul din toate încheieturile. “Frumoasă nuntă. Fiziologic. două. se burzuli nea Gică.

(cadoul la care mă gândisem iniţial) Ci de un futai doggy style. de înger întors dintr-o vacanţă în iad. ademenită de rumeneala pielii bronzate. (poate că la fel aş arăta. cu lacăte visătoare în locul óchilor. Contopire Un geamantan a înghiţit o gaiţă. filozofează despre febra musculară a piersicilor muşcate de lună. Fufele mele …sunt cârtiţele de cristal ale tăcerii săpând în timp. high energy protons ascultând Juno Reactor Amanţii şinelor de tren. dorinţa mea şi-a rupt dinţii. Am uitat să citesc. nu ştiu decât să scriu. acel neînţeles trişor) Tu oricum n-ai nevoie de sun screen-ul tinereţii veşnice. deşi n-am prins alea 6 luni în Florida. rodnicii nori de marmură ai creierului tău. Am ştiut că poartă în ea sumedenie de geamantane. eu n-aş fi vrut să nasc numai gheare de broască ţestoasă care să zgârie obrajii grădinilor cu cercei de umbră. Muşcase lacomă. Sfinxul e singura femeie care nu a avut nevoie de ruj. Şi fiecare conţine un ac de brad. Apoi încă una şi tot aşa până s-a umplut.Concrete Brelocul cu metafore În timp ce binomul lui Newton rodea cu mare plăcere stropii de ceară picuraţi la nunta verişoarei mele (gradul doi) tubul de colgate mi-a mărturisit: crede-mă. *** Având în vedere data viitoare când se vor plimba pe feţele noastre oglindite. Pielea scrisorilor se gâdilă de-o trec peste foşnitoarele mele sprâncene. Nesaţiul măncearcă… Flămând. Dacă i-aş mulge. Când l-am deschis. păianjenii galbeni. ENG LI SH V ERSI ON Într-unul din sufletele tale. băltoacele îşi caută pantofi noi. Ploaia-şi năpusteşte albinele lichide vrând să spele definiţiile pe cale de-a fi introduse în dex-ul inexistenţei. unde mi-aş fi dorit să joc poker cu Ponce de Leon. sandviş între două coperţi. flămândă. Păcat. luase plasă: vagul se dovedise beton. m-ar îndestula? fair sex? Ca de obicei. Rechinii de catifea din sânii tăi îmi trimit în continuu sms-uri că s-au săturat să tot citesc romanele lui Dostoievski şi ar vrea să mă apuc de Hoţii de frumuseţe ai lui Bruckner data viitoare când voi adormi cu fruntea rezemată de pieptul tău.subculturaonline. una singură şi-a luat zborul. Post scriptum Flori de cireş îşi pun ochelarii pentru-a citi plicuri ciudate. www.com 17 .

dar deo votcă. ba chiar se împiedică de ele. cum le vine rândul.. la prefecură. Dar Speranţa este mare acum. de ajunge apa şi la mine. Îţi zisei. câinele din curte e în sfârşit câine. o fi mai de bun simţ. Bătrâne. fiecare cravată se face ştreang şi ştreangul se strânge. Dar de-o votcă mă pot apleca până la tine. iar în pat nu mai e nimeni. A îmbătrânit şi îl dor plămânii. vecinul său de la etajul 3. că mulţi au avut-o şi mai mulţi au dorit-o. păi ce. nu al stelelor. Că apoi. ca să zicem aşa. Ar fi mers şi ea să ameninţe cu “d” mic. Se spune că în zilele ce urmează. dar mai ţine pasul cu celelalte ciolane. cum e cu fata aia. Îi plouă toate dorinţele prin ochi. Şi cum damigeana cu lacrimi e abia umplută de la recolta de anul acesta. Bătrâne. Este atât de bătrână că până şi pensia a uitat-o. dar n-are bani nici pentru vama vremii. vaca din grajd nu mai rumegă creierii înfometaţi de ziua de mâine. Cum să nu te laşi legănat de bătaia vântului atârnând de prun când totul e bine când se termină. şi cu o hienă mâncându-i din inimă. apoi e prea târziu. Mi s-a făcut târziu. Atât de tânără a putut fi. se plângeau ciolanele că le-a intrat frigul în oase şi au dat cu copita în zid de l-au făcut bucăţi să zburde libere prin mocirla rece până le-au intrat oasele în frig. atât de mulţi că unii cu coada făcută covrig aşteaptă cuminţi la o coadă atât de lungă şi atât de încâlcită că au trebuit sute de ani să se consolideze şi mii de şuturi în fund să se implementeze corect teoria ciolanului. din inima care a crăpat instantaneu am lăsat o bucăţică acolo. De la o vreme şi-a astupat urechile cu dopuri de Cotnari să nu-mi mai audă gura poietă. el mai ia o gură şi încă o gură până când ciolanele încep să prindă forme de oameni şi câinilor le cresc cravate la gât şi cu fiecare pahar. Este atât de bătrână că dacă o întâlneşti. derbedeule şi mucosule (…) Dar nu de asta îţi scriu.Adresa de mail a unui pohet CAIETUL DE LA BAR Mail de la prietenul Nichita Greva(ţi) I Speranţa moare când are bani Speranţa stă la etajul 4. vine acasă pe uliţa neasfaltată în fiecare zi cu câinii înfipţi în tâmpla lui. Poetul străzii Marian Bunoiu www. mi se spune. îmbătrâneşti cu o mie de dorinţe. O bucăţică din Speranţa care stă la etajul trei. Şi-s adus de spate vrăjitoreşte. Sunt mulţi la număr. derbedeule.subculturaonline. o bucurie atât de călduroasă că acum copanele de pe masă care s-au răcit încep să semene cu copii lui. de la o vreme tristeţea mă ţine în bas Dar de toate astea mă doare în cenuşă. Aşa că rămâne închisă în cutia sa. bătrâne. dar nu a avut bani de tramvai şi nici tramvaiul nu a avut bani de speranţe. Nici măcar Dora nu mai vrea să mă asculte. de la o vreme tristeţea mă ţine în bas Şi-s adus de spate vrăjitoreşte. Greva(ţi) II Muşcătura de la ora cinci De un os cu câteva fibre de carne atârnate trag câinii. eu n-am văzut cum o priveşti? Îţi zic eu mă. Cel cu care eram odată fraţi de nervură. Plus că nu mai am success la femei. bătrânii au ridicat pumnii ameninţători în sus.com 18 . Unora le-a crescut blană groasă ca de lup de nu au tras javrele de ele că le-a fost frică. care cică ar muri. Dar câinii trag de el. Dar acum Speranţa e bătrână. Pesemne nu a existat om pe lumea asta atât de tânăr încât s-o întinerească. trage-o de sfârcuri cât încă se mai gandeşte la tine. derbedeule. că mă îndrept către Spre. A fost mereu o coadă murdară de excremente politic(oas)e. Speranţa a fost şi ea tânără.. Cât au fost băgate în noroaie în totali(tari)tate.. iar unor câini le-au crescut ciolanele de ziceai că s-a împiedicat dumnezeu de minciunile lor crescute până în rai. Dar Speranţa nu era prezentă. Nea’ Nicu mai bea în cinstea tuturor vremurilor un pahărel de amărăciune de prună şi tuşeşte a demagogie atât de zgomotos încât hiena se trezeşte pentru câteva clipe cât să îi digere inima a mia oară. Numai că ciolanul de la piciorul boului s-a făcut cam mic de ruşine când s-a văzut gol. ia spune-mi. Era atât de tânără că fiecare om întinerea când era în preajma sa. Dar nu o pot ajuta pe vecina de deasupra. Îi plouă mereu în casă. ăia de ştiu să latre. Îţi zisei că mi-au căzut dinţoşii dinţi şi că nu mă mai salută copacul gică. lângă ei. Numai că l-au pus Ăia. Speranţa plutea în sufletul tuturor. Am trecut pe lângă oameni şi vă spun sincer că atunci când am văzut cum mâna bătrână. Îl ameninţau pe dumnezeu cu “d” mic. Astăzi. Nea’ Nicu.. Cum îi vede sufocându-se parcă îl cuprinde fericirea păcătoasă. lasă-mă pe mine. ciolan de meserie. la zeiţele cu sânii filosofi. l-au pus la coadă să joace muştele ţonţoroiul pe el şi coada plină de balegă şi scaieţi le alungă cu lovituri de bici. enervant de tânăr (mă enervează vorba asta). şi mă latră orbul găinii. Speranţa va mai creşte un pic şi degeaba… Un pic şi degeaba. Eii. mă. de-o votcă mă mai pot apleca Până la tine mă. crestată peste tot nemilos şi profund cu lamele anilor cere de sus clemenţă pentru încă cinci-zece ani de viaţă. Sunt atât de tânăr. De aceea mă îndrept către Spre O fi mai bine acolo.

comediile d-lui I. aşadar. Criticul ne va dezvălui acum şi ultima piesă a acestui construct. fie prin poezie. dar care astăzi le pare a fi deosebit de stranie cititorilor progresişti. Caragiale. ba chiar acele produceri literare întârziate. ceea ce dovedeşte. În secolul XXI. avutul celor mai slabi şi mai puţin inteligenţi. devalorizarea teoriei maioresciene decurge din simpla inactualitate. religia poate chiar să nu fie deloc. fără a îndeplini şi exigenţele moralei? Printre marii gânditori care au meditat asupra acestor întrebări fundamentale încercând să le găsească un răspuns se află şi criticul Titu Maiorescu. Nu vom putea sesiza însă nicio eroare internă care eludând. în zilele noastre. precum acela al unei arte morale? Bunăoară. logica sa infailibilă. fiind. aparţineau artei adevărate. un reprezentant al rasei umane. ce îl acuzau de imoralitate. distincte. iar dacă timpul s-ar fi oprit. la vremea când T. Maiorescu nu era (!). uneori. că în urmă cu 125 de ani. esteticieni – ar putea considera oarecum inadecvată întrebarea: „Morală sau artă?”. iar din acest punct. În aceste vitrege împrejurări. că arta nu trebuie. mai degrabă. în ce poate consista acea influenţă morală a lucrărilor de artă. în cele din urmă. L. în pofida progresului evident. de morală? Poate o creaţie artistică să fie desăvârşită. şi morale. Maiorescu este cum nu se poate mai limpede.”1 O atare soluţie se afla. să persiste. oamenii ar putea ajunge. face pe omul stăpânit de 5 ea. astfel că în zilele noastre deja ne-am obişnuit să nu-i mai pretindem nicio moralitate artei. care. deoarece teoria pe care o structurează nu mai este. arta avea să se abată pe un cu totul alt curs decât cel previzibil. o condiţionează pe aceea a operei izolate – în cazul de faţă.”2 În acest moment. cumva. De multe ori. datorită fascinaţiei irepresibile pe care o exercită. putem afirma că argumentele sale şi-au pierdut eficacitatea numai datorită inactualităţii concepţiei despre artă pe care o edifică. că oamenii pot fi stăpâniţi cu biciul atunci când nu sunt capabili să se stăpânească ei înşişi. www. prin urmare. să fie şi morală. fie deşteptată prin sculptură. pe câtă vreme este stăpânit. Caragiale care. rezultând. ea fiind doar o reminiscenţă a acelor epoci barbare când indivizii încă se mai străduiau să scrie lungi – foarte lungi şi aride – tratate de etică.Morală sau artă? Anumiţi cercetători – critici literari. şi. încă nu reuşise să câştige simpatia publicului şi nicidecum pe cea a intelectualilor – mult mai exigenţi –. trasat cu atâta precizie de către domnul Maiorescu spre sfârşitul veacului al nouăsprezecelea. L. un concept la fel de perimat. Dacă numeroasele documente istorice de o autenticitate incontestabilă nu ne-ar asigura. aceste domenii sunt cu desăvârşire autonome. articolul însuşi fiind o strălucită pledoarie prin care se încearcă justificarea creaţiilor marelui dramaturg I. la rândul ei. Sarcina d-lui Maiorescu a fost una dintre cele mai dificile. Însă. de învechit. anume care este acea trăsătură. o atare determinare. În decursul deceniilor ce au trecut de atunci. din curgerea lui neabătută. încât ele par să aparţină chiar unor specii diferite. am putea crede că dl. deoarece aceasta include o semnificaţie subiacentă a cărei valabilitate foarte puţini sunt dispuşi să o accepte: arta nu are o condiţie morală intrinsecă. Maiorescu îşi publicase articolul. de această dată unul cu mult mai conştient. cu certitudine. în mod necesar. cu un mod de a gândi radical diferit faţă de acela al omului contemporan. cu rigurozitatea specifică. constituie doar o treaptă. Maiorescu simte nevoia să o întărească. s-ar putea deduce din aceste argumente că tot ceea ce aparţine artei adevărate nu poate contrazice nicidecum principiile moralei. în esenţă foarte eficientă. societatea – nu se ştie cum (?!) – nu s-a prăbuşit încă într-un deplin haos. în anul 1885. într-atât de evident este decalajul care desparte aceste două tipuri. Maiorescu reia răspunsul întrebării anterior enunţate şi îl transformă în următorul criteriu: 3 „(…) influenţa morală a unei lucrări literare nu poate să fie alta decât influenţa morală a artei în genere. iar acesta. că arta poate într-adevăr să nu fie morală. şi imoral. inevitabila întrebare: 4 „În ce constă dar moralitatea artei?” Faptul că oricare operă literară trebuie numaidecât să fie şi morală. atât de uşor. dezavuate de către public. în fine. însă. individul ştie. cu siguranţă.com 19 . domnul Maiorescu a structurat o teorie. ce mai păstrează încă. desigur. la acea vreme. Se poate dispensa adevărata artă. pentru cititorul zilelor noastre. avea să publice un articol inedit – „Comediile d-lui Caragiale” –.” Fiind pe deplin convins de justeţea acestei concluzii şi pentru a evita orice dubii. cumva. să o sublinieze prin următoarea precizare: „Înălţarea impersonală este însă o condiţie aşa de absolută a oricărei impresii artistice. de fapt. „Rămâne – continuă domnia sa – numai să ne înţelegem în ce consistă.subculturaonline. poate fi. după cum putem constata. necesitatea ca unul dintre cele două să prevaleze. într-un perfect acord cu opiniile şi concepţiile celorlalţi cărturari asupra acestei chestiuni – în acea perioadă predomina totuşi conservatorismul. instruit şi responsabil. comediile sale. această demonstraţie. ipoteza de faţă este una care intrigă. şi orce [sic] adevărată operă artistică o îndeplineşte. din nefericire. la concluzia că morala oricum nu are niciun fundament în acest univers lipsit de sens. altfel spus. Teoria criticului T. Fără nicio îndoială. pământul era populat de aceleaşi fiinţe pe care astăzi le numim oameni. mai presus de orice îndoială. criticul T. T. artei i se îngăduie să încalce cutumele vremii pentru a-şi realiza principalul său deziderat: frumosul – el însuşi un termen la fel de problematic –. dat fiind că aceasta nu îşi mai poate găsi acum un refugiu nici în religie – căzută în desuetudine – şi nici în artă. moralitatea imanentă a artei o determină. pentru a găsi apoi în acestea o raţiune suficientă care să îi împiedice a-şi zdrobi reciproc capetele spre a-şi însuşi. răspunsul de faţă nu este tocmai suficient. În virtutea acestui scop nobil. cumva mai nebuloasă. cu siguranţă că ar fi fost la fel corectă şi astăzi. fie prin celelalte arte. Nu putem însă să nu ne întrebăm dacă morala în sine nu va deveni cândva.” Altfel spus. ci. pe nedrept. să se uite pe sine ca persoană şi să se înalţe în lumea ficţiunii ideale. motiv pentru care nici domnul Maiorescu nu s-a oprit. bineînţeles. Dificultatea consta însă în a demonstra că lucrările d-lui Caragiale. demonstraţia sa devine. avem însă prilejul unei uimitoare constatări: descoperim pe această cale că omul veacului al XIX-lea a fost o fiinţă înzestrată cu o raţiune. sunt. oricât de necorespunzătoare ar părea la o primă vedere anumite opere literare. unde putem întâlni unele dintre cele mai neobişnuite observaţii asupra moralităţii artei din câte s-au scris vreodată în paginile literaturii române. aplicabilă. acea calitate specifică adevăratei arte în genere care o situează iremediabil în limitele moralei: „Orce [sic] emoţiune estetică. Recitind în prezent lucrarea domniei sale. să fi prejudiciat astfel întreaga construcţie. arta a avut totdeauna o înaltă misiune morală. aşadar. Aşadar. comportamentul moral al indivizilor rămâne absolut inexplicabil. Într-adevăr. ci a continuat. Să nu avem niciun dubiu asupra acestui fapt (!). se spune. cumva. ea şi-a pierdut această calitate – corectitudinea –. încât tot ceea ce o împiedică şi o abate este un 6 duşman al artei (…). Dar este un adevărat mister faptul că însăşi ideea de morală reuşeşte. o etapă a teoriei maioresciene. la întrebarea fundamentală „Are arta în genere şi o misiune morală?” răspunsul domniei sale este lipsit de echivoc: „(…) da. deoarece arta în întregul ei nu poate fi imorală. formulând.” Eleganta demonstraţie a reputatului critic se remarcă printr-o impecabilă coerenţă.

imaginea unui necrofil. cu siguranţă că respectivii sunt capabili să articuleze o serie de raţionamente foarte bizare. într-un mod irevocabil. pe cât ne stă în putinţă.] El s-a lăsat în genunchi să-i pipăie vaginul. după voinţa celui ce îl stăpâneşte. pag. Din teoria reputatului critic. într-adevăr. pag. morala de artă. care. Caragiale. într-adevăr. vom cita un fragment din povestirea intitulată „Dragostea lui Sanka”. – Aşa… dragostea mea… aşa… Vaginul era tare şi rece.”7 Răspunsul. care nu şi-ar fi putut închipui vreodată că adevărata artă se va separa. în cazul de faţă a unei [repulsii].. vom utiliza următorul enunţ: „Revenind acum la comediile d-lui Caragiale. cândva. vom extrage din el fictiva apărare a lui V. Sorokin: „Revenind acum la [proza] d-lui [Sorokin]. vom zice: singura moralitate ce se poate cere de la ele este înfăţişarea unor tipuri. Maiorescu. www. un prag de netrecut.Bunăoară. care erau capabili să îşi imagineze şi chiar să noteze asemenea fraze nemaiauzite? „Două lucruri umplu sufletul cu tot mai nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie. unde a cinat. necrofilia este totuşi o „situaţie omenească” – bietul Sanka era. Sanka şi-a şters degetul de pantaloni. din păcate. Însă. Scriitorul asupra căruia ne vom opri este binecunoscutul prozator rus. nu s-a întâmplat nimic imprevizibil. o atribuie oricărei adevărate opere literare. cu totul de morală. nu se ştie de ce. amorală. – Nataşa… Nataşenka… doamne [sic]… putrezeşti… ce mai putrezeşti…”8 (op. care poate genera. apoi a luat acordeonul tatălui său. există anumiţi indivizi. încât chiar şi necrofilia să devină un obiect al contemplaţiei. un autor ale cărui lucrări le vom regăsi negreşit.com 20 .. s-a sucit şi a încremenit istovit: 10 – Vai de mine… ” (op. Domnul Maiorescu a fost. ar putea trăi un moment de „înălţare impersonală” în „lumea ficţiunii ideale”. a improvizat următorul cântecel – de fapt.” 9 (op. Arta nu edifică..” Păstrând. a ieşit în ogradă şi a mers către stupărie – aşa ne descrie autorul –. Sanka l-a scos şi l-a luminat. oi îngropaooo. edificatoare pentru cititor? Există vreo posibilitate de a demonstra că o atare literatură comportă şi o profundă semnificaţie morală. pare să fi trezit interesul cititorilor şi al criticilor deopotrivă. 71) S-ar putea spune. trebuie să concluzionăm că teoria sa asupra moralităţii artei este falsă şi că. cit. cel actual – omul secolului XXI – nu se poate nicidecum alinia acelei viziuni asupra omenirii pe care au avut-o odinioară gânditori precum Immanuel Kant ori criticul T.] Peste câteva minute Sanka a gemut. pomeţii largi şi nasul ascuţit şi ieşit mult înainte erau strânse de pielea gălbui-cafenie. am putea spune. simţăminte şi situaţii în adevăr omeneşti. care.subculturaonline. Degetul era plin de o mucozitate verzui-cafenie. În ochii de un albastruînchis se mişcau leneş viermii. pentru a ne convinge că în prezent există într-adevăr o asemenea distanţă. care prin expunerea lor artistică să ne poată transporta în lumea închipuită de autor şi să ne facă. intacte logica şi forma acestui admirabil paragraf. în paginile manualelor de literatură. iar acolo.. puteau fi.. o lucrare semnificativă. simţăminte şi situaţii în adevăr omeneşti.. Buzele înnegrite împietriseră într-un semizâmbet. în termenii domnului Maiorescu. Dacă.. aşa cum a făcut-o odinioară cu operele lui I. pag. cit. în continuare. Oare peripeţiile acestui necrofil s-ar putea dovedi.. orice formă pentru a satisface această necesitate – în cazul de faţă. 69) Şi. prin deşteptarea unor emoţiuni puternice. este absolut necesar să cercetăm o operă literară de valoare. cit. a fost el însuşi un autor controversat. înnobilându-i astfel pe cei care se delectează cu un asemenea fragment? Tocmai pentru că nu putem identifica în lucrarea prozatorului Vladimir Sorokin acea morală imanentă pe care T. cit. nu poate fi decât unul negativ. să ne uităm pe noi înşine în interesele noastre personale şi să ne înălţăm la o privire 12 curat obiectivă a operei produse. un om. să ne uităm pe noi înşine în interesele noastre personale şi să ne înălţăm la o privire curat obiectivă a operei produse. citind acest tulburător fragment. Vladimir Sorokin. un idealist care a greşit situând arta pe o treaptă atât de înaltă. peste câteva decenii.. 65) „[. 68) „[. bineînţeles. răzbunarea divină nu s-a abătut asupra nefericitului Sanka. desigur. cu atâta generozitate. care desparte. a înşfăcat sticla şi a turnat votcă în vagin: – Aşa… ca să… [. Sanka a început să-şi bage în el degetul. atunci. reprezentativ pentru maniera acestui prozator. cumva.] Penisul îi aluneca greu în ceva rece şi lipicios. ci este doar un instrument al plăcerii. că lumea literară – şi nu doar ea – se confruntă cu o foarte gravă problemă. în cazul de faţă a unei veselii.. oameni ca şi noi indivizii din speţa unui Immanuel Kant. fără nicio îndoială. vom zice: singura moralitate ce se poate cere de la [aceasta] este înfăţişarea unor tipuri. oi spăla-ooo/Oi fute-o. aşadar. Totuşi. împrejurarea aceasta ne oferă şansa de a realiza un experiment literar fără precedent: îl vom „provoca” – de ce nu ? – pe domnul Maiorescu să îşi „susţină” teoria argumentând chiar în favoarea povestirilor lui Vladimir Sorokin. Şi este întru totul surprinzător faptul că cea mai degradantă condiţie a omului poate să exercite o asemenea putere de fascinaţie. Silvana Diaconescu „[. o sinteză a întregii povestiri: „Pe iubita meaaa/Din mormânt oi dezgropaooo/Oi întinde-o. L. pag. la vremea respectivă.. care prin expunerea lor artistică să ne poată transporta în lumea închipuită de autor şi să ne facă. ci acesta a mers liniştit acasă. Deodată degetul a intrat undeva în gol.”11 (op. prin deşteptarea unor emoţiuni puternice. împlinind astfel acea „înaltă misiune morală a artei”. ba chiar o limită sesizabilă. cu cât mai des şi mai stăruitor se îndreaptă gândul către ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine. care. a căror desfăşurare ne este dificil să ne-o imaginăm.” Oricât de mult ne-ar revolta.. aşezându-se pe o laviţă. arta în genere este. Doi gândăcei minusculi se lipiseră de el şi se mişcau nervoşi. Din ineditul volum „Dimineaţa lunetistului”. Dintre cele două tipuri umane surprinse.] Fruntea mare şi proeminentă. scrisă în spiritul vremurilor pe care le trăim. Maiorescu.

însă abia acum putem proba eficacitatea argumentelor domnului T.casastudentilorsibiu. orice „înălţare impersonală” devine chiar contrară moralei însăşi. Rezultatele jurizării vor fi publicate pe site-ul Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu www. liniştită. îmi miroase a trandafiriu despărţirea asta. Proză. doamna w il Are pus în ramă pe perete Mama are mâini muncite Si nu o prea înghite pe z Defapt z e urâtă cu flegme Da are stilu ală de completare Androginică (termen citit intr-o revista) Perfect. decât ocupaţia cu arta pentru artă. trebuie să recunoaştem că există un adevăr care nu poate fi prea lesne ignorat în cuvintele acestui mare gânditor. a cărui întunecată amintire va stărui totdeauna în conştiinţa omenirii. iar câştigătorii fiecărei secţiuni vor fi recompensaţi cu premii. este una nonconformistă: „Desfătarea estetică – afirmă acesta – este o desfătare de ordin inferior.” – avea să noteze în jurnalul său scriitorul rus. adresa. Din această perspectivă. cu cât este mai elevată această desfătare. 21 550324S Sibiu Juriul este compus din scriitorii: Adrian Suciu . pe coperta căruia se va înscrie motto-ul. de acea latură concretă a existenţei ce constituie singurul mediu posibil în care binele poate fi înfăptuit.com 21 . atunci devine. Daniel Vasile Vlad Burlan elev la Colegiul Naţional »G. adresat studenţilor care nu au volum publicat la secţiunea la care se înscriu.” Şi trebuie negreşit să acceptăm justeţea punctului de vedere al lui Lev Nikolaievici – desfătarea estetică în sine nu poate să conţină nimic moral. www. Ocupat. în virtutea demersului tolstoian. Ai mai tot voi ceva. Ba chiar. Aici satisfacţia e deplină. Într-un plic închis. Data limită până la care se primesc lucrările este 01 decembrie 2010 (data poştei). Concursul e organizat pe secţiuni: Poezie. dacă vreun cititor ar încerca o atare emoţie reprezentându-şi extazul necrofilului Sanka. tocmai datorită caracterului său deosebit de abstract. într-un mod irevocabil. lucrările prezentate în concurs vor fi expediate şi pe suport electronic (CD). răufăcătorul va trebui 14 neapărat să îndrăgească arta. pe care se va trece adresa poştală a Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu.5 rânduri. a cărui concepţie asupra artei contrazice. modificările operate au fost minime. gândindu-ne la pasiunea pentru pictură a unui individ precum Adolf Hitler. De asemenea. teoria maioresciană – şi. Opinia lui Lev Nikolaievici. Cititorul ar trebui să decadă parcă la nesfârşit – o limită a josniciei omeneşti se spune că nu există. Lev Nikolaievici Tolstoi. Cele mai bune lucrări primite în concurs vor fi publicate în ediţia a II-a a antologiei „Student Creation”. cu menţiunea <<Pentru concurs>> şi motto-ul ales de participant. ar trebui să nu fie niciodată pe deplin satisfăcut. C. adresa de e-mail. în fapt. George V. vă rugăm reveniţi Iubito.P. Deplina satisfacţie ţi-o dă numai binele moral. Casa de Cultură a Studenţilor Sibiu lansează a II-a ediţie a Concursului Naţional de Literetură „Student Creation”.subculturaonline. Prefaţă la un volum de debut Mă numesc x Trăiesc în oraşul y Şi seara o mai fut din când În când pe z Am ochii negrii de atâtea ploi Si mâinile uscate din cauza Săpunului de tara Am un articol scris intr-un ziar De mine Si mama. Maiorescu. pe care se scrie motto-ul ales. se pun într-un plic mare. Nu au dreptul să participe la concurs câştigătorii premiilor I din ediţia trecută. nu mai vrei nimic în plus şi nu-ţi mai trebuie 15 nimic. 6. Precup. precum şi o scurtă prezentare a activităţii literare dacă este cazul. Maiorescu. cu caracter de 12. încă şi încă. profesia. Despotul. cu atât e mai mare insatisfacţia lăsată. Prin participarea la concurs. care constituie punctul central al teoriei maioresciene. Coşbuc « din Motru Liquid crystal dysplay s-a spart displayul cerului pixeli morţi pe post de stele aruncate la întamplare de zugravul şef. Informaţii suplimentare sunt disponibile la secretariatul Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu. telefonul. Şi de aceea chiar cea mai elevată desfătare estetică lasă o insatisfacţie. cu datele personale. „Nu există reazem mai solid pentru o viaţă egoistă.P. imposibilă orice argumentaţie care situează ca fiind morală tocmai o îndepărtare de aceste îndatoriri. Silviu Guga. mereu mai mare şi mai profundă. La nesfârşit. Şi apoi.preşedinte. data naşterii. spre deosebire de cea a lui T. bineînţeles. se vor introduce datele personale ale concurentului: nume şi prenume. nu are nici cea mai mică legătură cu domeniul moralei. Dramaturgie. Toţi participanţii la concurs vor primi un exemplar al antologiei „Student Creation”. arhitectul ăsta probabil l-a proiectat la mişto că nu rezistă crapă display prost îmi cumpar altul mâine. ci să îşi dorească încă o mai mare decădere.. 0760 256 019. ţi s-a evaporat apa din vene de când cântă în simfonii de mai greieri drogaţi de căldura verii ţi s-a mişcat noaptea sub gene şi atârnă greu vreo trei nuiele înfipte-n inimi sub tramvai mi s-au uscat ochii şi plouă sărat cu ceară de 3 zile mă tot doare undeva pe sub coloană iubito.După cum se poate constata. pe adresa: Casa de Cultură a Studenţilor O. Critică literară şi Eseu Regulament Lucrările vor fi redactate în limba română şi nu trebuie să depăşească 10 pagini format A4. este absolut incompatibilă cu orice imperativ moral. Lucrările şi plicul închis. autorii renunţă la orice drepturi patrimoniale legate de publicarea textelor trimise în antologia „Student Creation”. dactilografiate la 1.:0269 212 883. Am şi băut ieri cu v Si deci nu mă simt bine Ma doare o coastă de la caţărat Prin copaci Si am un deget rupt Nu mă intrebaţi care e legatura cu degetu Rupt Asta o să fie pagina de început într-o Carte cu poezii Despre mine adica x Despre viaţa mea in orasul y Si dragostea pe care nu ştiu sigur Dacă i-o port lu z…. Rezultatul este cât se poate de surprinzător: „înălţarea impersonală”. în două exemplare. atunci. tel. Dacă Immanuel Kant nu s-a înşelat afirmând că „etica nu se poate extinde dincolo de datoriile reciproce ale 13 oamenilor” . Această „înălţare impersonală”.ro.

Am muncit. aşa ca un prieten. zidurile. zgârie nori. sufocat cu muştiucul gălbui al trombonului pe care îl ţinea strâns pe piept. în pântecul unei femei. fără vlagă. Cărămizi de peste tot.subculturaonline. Şi oamenii iarăşi mişunau încolo şi încoace. www. nu îşi revenise. Zice întruna să ne întindem mâinile. Să ne deschidem porţile. Era foarte nostimă. Ei aş! Aşa e. să îi atingă dramele. Acolo îşi ascund oamenii secretele. s-au aşezat la cuibul lor. Şi vioară. Adânc. mai trăiesc sau nu. Nu stătea prea bine nici cu ficatul. de obicei între melodii. prin burţile lor. ca o fată cuminte. una s-a izbit puternic cu sânii de mine şi m-a privit adânc în ochi. uriaş. Eu am continuat să construiesc cărămizi. Dar nu obosesc. printre firele negre şi groase. fiecare ţine în el o poveste. Am încercat. În zori. În barul de jos era întotdeauna larmă. Cică e bine să cauţi prin oameni. nu fusese un vis. Am făcut şi pian mulţi ani. Bărbaţii se ţineau de după gât şi urlau. Un doctor cu ochelari. mulţi. S-au căsătorit. fără gust. timid. Tata mă vroia inginer. Nu ştiu unde am să mă vărs. Vroia să descifreze sufletul omenesc. Mărunt şi absent când alunec printre toţi giganţii ăştia. cântăreţi. Unii s-au sinucis. Berile curgea valuri. am căzut fără speranţă acolo. Ăsta e poate singurul lucru pe care îl ştiu. Într-o seară. îmi zâmbea afectuos. Nici nu ştii ce poţi să mai afli. pui de arici. Vorbeau. dar s-a lăsat păgubaş după un an. Debussy la fel. mai e. Multe ziduri. L-am ajutat să se interneze. Uneori. Erau şi alţii care gândeau la fel. Lumea mă căuta. Când se făceau războaie. degeaba. piramide apocaliptice. credea că o să iasă ceva de capul meu… Mama mă vroia – chirurg. După aceea am înţeles totul. Seara te asaltau din toate părţile. se despărţea în mici celule lucioase. Lumina aceea. m-a mestecat hotărât şi m-a scuipat într-un final la loc. iarăşi clădiri. Simţeam mai mereu pe spate mâini puternice şi bătucite care mă frecau amabil. de când mă ştiu. ne spunea să ne tindem braţele. în oase. rotofei şi peltic venea des pe la noi şi îmi spunea că nu trebuie să mă tem de el. Într-o noapte. din jurul nostru. Se simţea ales. ultimii ani petrecuţi lângă ziduri. tronuri uriaşe pe care se căţărau omuleţi agitaţi. Albii îi băteau pe negrii. Părea destul de complicat ce zicea el. Tata m-a ajutat o vreme. artişti comici. simetrice. Victoriile se ţineau lanţ. Alţii s-au făcut preoţi. Un hău m-a înghiţit. pe la doctorul meu. Se spălau pe dinţi. zâmbesc neobservat şi mă gândesc că am pus peste tot câte o bucăţică din mine. apoi – foarte tare. tulburat de incertitudini. să facem poduri. Să facem un pod de braţe. Când e târziu. şi trenuri suspendate. Cădeau iarăşi ziduri. ca o aripă de pasăre albă. Am lucrat puzderii de cărămizi (unii spuneau că sunt genial). faptul că trăiesc. Prietenii mei s-au făcut fotbalişti. gesticulau. apoi se oprea dintr-o dată şi plângea mocnit pe canapea. se aprindea foarte tare la faţă. îl mai vizitam. în oglinzi. 2006 Eu fac cărămizi. Cărămizile au revenit la modă şi eu am început să câştig bani frumoşi. Ceva îl mângâia de sus şi îi picura lumină în sânge. se dărâmau multe. Tot timpul tăcute. într-o noapte. nici nu s-a scris în întregime. Negri nu băteau decât alţi negri. Nu se lipea de mine. doi. spume fără oprire. parcă un fulger m-a izbit în creştet şi mi-a arătat simplu cu palmele – o lumină. multe catedrale. toţi zgârie-norii. continuu pe lângă fabrici. Frumoşi mai sunt oamenii. mai de mers. Am încercat să aflu mai multe. cu paşi foarte mici şi fermi. cum şopteau către mine. Când îşi dădeau jos cămaşa rămâneau multă vreme cu ochii pironiţi în tavan. mă iubea. Zicea că îi unge sufletul într-un fel indescriptibil. Acasă iarăşi curgeau amorţiţi pe pernă şi sfredeleau în piatră. Încă se mai scăpa în pat noaptea. Tata s-a îngrijorat puţin la început. Sărbătoreau viaţa.Augustin Cupşa Oamenii îşi întindeau mâinile fragment din “Perforatorii”. Fotbalişti. neînţeles. pe ziduri. că îmi vrea numai binele. Cartea Românească. S-au făcut metrouri. In germania. pe lângă ziduri. dar degeaba. unii. să dea în pârg ca pepenii. Kant se plimba în fiecare seară o oră. am alergat din nou la geam. Atunci a fost pentru prima oară. era cam zevzec. Să i se întindă alte mâini. drumul ăsta e lung. Mam întors liniştit. foarte muţi. foarte sinceri. nu mă înşelasem. tot timpul umede. cu uruit de fiare şi motoare în cap. Taicăsu vitreg îl bătea crunt când era mic. Acolo auzeam cum se macină ceva încetişor. Femeile se făceau foarte cochete când treceam pe stradă zgribulit să îmi cumpăr ţigări. am citit. să se cutremure dar să întindă o mână către alţii. nu îi înţelegeam prea bine. Vecinul meu cânta la trombon noaptea târziu şi bea bere neagră cu rom. când se crăpa cerul în două şi se făceau firişoarele acelea sângerii pe marginile lui. cum se învârte lumea. cum se spune. Oamenii alergau pe străzi şi îşi dădeau flori şi pâini şi căţei. îşi ridica tot timpul fusta şi ştia să spună „te iubesc” în 23 de limbi. instituţii de toate felurile. Auzeam numai cărămizile mele. S-au făcut panouri pe care se scriau nume de oameni. în sine. din jurul meu. Mi se zicea că nu am ureche. Nu mă pricep la nimic altceva. şi oamenii au multe secrete.com 22 . Zidul rămăsese nemişcat acolo. pe cracul stâng. simple. că. Îmi amintesc. Mai trec pe la azil. Noaptea ieşeam tiptil pe fereastră şi îmi puneam tâmpla lângă zid. infim mă scurg la pas. Anii lui. coreenii îi băteau pe albi şi pe negri. mă plimb aplecat şi scorojit pe bulevardele largi ca prin nişte ţevi uriaşe. să facem hore… Au urmat alţi doctori. apoi se scapă uşurel. încă. Multe clădiri. Am avut împreună trei copii. de fapt…nu aveam eu urechi pentru ele. prin decembrie. Nici ei nu prea ştiau. am auzit. Făcusem o mică artă din chestia asta. privesc la toate milioanele de pietre şi pietricele. De atunci nu m-am mai oprit. Vorbea puţin. istorii gata să se nască. am aflat asta mai târziu. Pluteam ca într-un vis orbitor. Vroia să îl primesc în jocul meu. australienii îi băteau tot pe negri. o aventură fabuloasă. A murit şi el. balet. Mă privea puţin stingher ca după prima întâlnire. Din ele s-au făcut gări şi stadioane. am studiat. Zicea că nu pricepe o iotă. Asta fac din totdeauna. am lăsat ceva peste tot. Nu ca bucăţelele mele de piatră fade. Când se făcea târziu se duceau acasă. Au fost şi cutremure şi inundaţii. îşi întindeau mâinile şi se strigau în mod natural pe numele mic. Am mers sigur acasă. Banal. cum se foiau în ziduri. Şi ochii îi sclipeau într-un fel tainic. mulţi. Am adormit cu greu pe pernă. Un firicel de salivă i se prelingea pe bărbie.

www.Andrei Zbîrnea Copacul şi Adela Track 6: încearcă “Wait until the war is over And we're both a little older The unknown soldier” -The Doorsîncearcã sã gãseşti toţi soldãţeii ascunşi sub pânza de pãianjen ascultã-le pulsul ascute-le zâmbetul brãzdat fã-i sã-nţeleagã burţile de general nu nasc poezie ci vegheazã alte burţi de general cârpite cu soldaţi din alte filme coboarã volumul pânã la nivelul la care moartea întâlneşte moarte pântecele se despicã în mii de bucãţi şi generalul rãmâne singur în labirintul sãu te loveşti de burţi ca de rufe necãlcate undeva într-un colţ soldatul fumeazã pânzã de pãianjen fãrã filtru ascultã-i fumul ascultã-i pulsul poezia o gãseşti în alt jim.subculturaonline. 25 martie) Kafka Priveam din depărtare făptura ta Adela şi rezonam cu gândurile lui Kafka judecând simfonia cărnii tale încrustate între coapsele mele aproape inerte Ţi-am căutat sânii prin valurile Vltavei îţi adulmecam părul ochii ploile ochilor mă goleau procesele şi castelele lui Kafka Şi te vedeam în toate turnurile cu orologiu erai o matrioşcă desfăcându-te încet la contactul cu oasele criptată între coastele mele frânte de oboseala de a te aştepta Adela îţi mai aminteşti când îl citeam pe Kafka (Praga. 28 martie) only a masochist could love such a narcissist Cristinei Roşca te opui constant poeziei trupului tău visezi că urăşti poeţii urăşti să visezi poeţi nu le simţi pulsul îţi mai aprinzi o ţigară pe strada trec secunde felinare în fiecare seară la aceeaşi oră te suprapui valurilor dansezi un vals partenerul tău e o sticlă de votcă plouă mă trezeşti cu strigăte înăbuşite nu dai importanţă cărţilor de tarot nici nu ai putea să crezi în magie Adela magia toată o găseşti în apele Vltavei acolo ai înţeles că eşti masochistă acolo ai deplâns narcisismul meu nu te mai pot vedea te-ai ascuns între felinare şi tesături de caşmir cred că am schimbat rolurile eu dau importanţă cărţilor de tarot în căutarea unui partener de vals îţi mutilez psihicul îţi violez gândurile pielea ta miroase a bambus a struguri îi văd umbra în felinarele de pe stradă şi strig. Silvana Diaconescu Lecţii de tango Cerul s-a rostogolit peste depresiunile coapselor tale mă priveşti din penumbră nu mai porţi rochia aceea roşie oricum sunt sigur că nu ţi s-ar potrivi într-o zi ploioasă nici nu mai ştii să dansezi acum două săptămâni dădeai lecţii de tango unor autişti acum cel mult ai intona un marş funebru poate un requiem ceva din tine s-a stins nu mai sunt lacrimi zâmbete chipul tău e invadat de flori de cireş de flori de vişin şi totuşi eşti fericită cu noua ta mecanică depresiunile coapselor tale au suferit inversiuni termice vrei să-mi citeşti ceva din Borges dar eu mă pierd între paşii de tango.com 23 . Ochii mei veghează naufragiul cărnii tale Adela copacul plânge râde vibrează copacul vociferează la orice cuvânt Copacul şi-a agăţat ramurile de carnea ta Adela aproape că o devorează vorbim ore în şir despre acest copac Acum stăm chiar langă crengile lui s-au aşezat pe o bancă în Cişmigiu copacul spune că nu ar trebui să te cheme Adela numele tău e nepotrivit pentru o fată din Berceni care fumează două pachete pe zi Copacul şi-a agăţat ramurile şi de oasele tale Adela copacul vrea să dispari la douăşapte cum au dispărut Joplin Hendrix Morrison copacul acesta ascultă rock Adela copacul vociferează la orice cuvânt (Praga.

mi-a spus că ar fi frumos să-i scriu mamei o poezie./ Ai împletit al zilelor şirag/ În nopţile de trudă şi nesom. cum a fost copilaria ta. Ne lecturam reciproc ceea ce scriam. A mişcat-o tare. până la – poate cu el trebuia să încep – tatăl meu. greşeli pe care noi le-am corectat) robiserban: asta e cu mess-ul.. dar sunt descurajaţi de condiţia scriitorului român contemporan.. aş spune că toţi cei pe care i-am citit până pe la 22-23 de ani. “Mamei. Ţi se pare că sunt ubicuu? Nu-i aşa.. toţi cei din conducerea USR s-au recuzat. tocmai a tras un lapte. unde el lucra atunci. de la aia mi se trăgea. vorbeşte-mi puţin despre debutul tău. provincială. poezii robiserban: adică. dar nu la îndemână. acasă. l-am imitat. lapte cu cacao? robiserban: Fiica mea seamană mult cu mine. tu (dimpotrivă) ai făcut-o la începutul ei robiserban: Eu cam beam cacao cu lapte atunci. l-am iubit şi admirat foarte mult. Mircea Cărtărescu. Sensul iubirii. la tineri. am învăţat de la el cum să privesc arta plastică.. atunci. mariustefanaldea: cum ai timp de toate. niciodată după.. www. Aşa mi-o imaginam cu mult înainte ca ea să fie. Eram student în anul IV.. am plecat de la festival şi m-am întors acasă. Aşa se şi face! mariustefanaldea: Robert. Varujan Vosganian.. cum i-ai sfătui? robiserban: să înveţe o meserie .. Seamănă leit cu tac-su :) mariustefanaldea: ce te-ai face dacă ţi-ar dicta.. Apoi. tata scria. e inteligentă.. ştiu un loc în care nu merg… mariustefanaldea: există scriitor/i care au avut importanţă în maturizarea ta literară? robiserban: Da. Dar de când sunt tată. special. Au fost întâlniri formatoare.. Cu Nicolae Popa am fost prieten. robiserban: A fost prima ediţie. Ion Barbu. nişte rime. ne comentam textele. într-o zi. Mi-e aproape imposibil să spun “nu”. La noi în casă au fost de când mă ştiu cărţi. e plină de energie. să facă literatură! mariustefanaldea: ai luat interviuri unor scriitori români importanţi: Nicolae Popa. dacă nu mă inşala memoria. Bacovia. o văd plină de viaţă. roman. Marin Sorescu. poveste tristă. N-are cum să nu se molipsească. probabil. pentru mine. Am muncit vreo două nopţi la cele trei strofe. când ai luat serios contact prima dată cu lectura şi când ai început să ai conştiinţa scrisului? robiserban: tata e scriitor. că e identic cu copilul pe care-l visam să-l am. scris la perfectul simplu. să zicem că unii tineri vor să aleagă drumul literaturii. Dar cel mai important e. fiecare emisiune pe care am făcuto şi-a lăsat. i le-am citit tatei. te rog. eseu. Deşi. manuscrisul câştigase Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie Nichita Stănescu. că dă rău la imagine. am fost nevoit să o fac. de la Timisoara. Arghezi.... Nu. Tata a publicat-o în ziarul Viitorul. pe care ai mei părinţi le citeau. Nu le-a păsat. în care am povestit păţania. Vreau să spun că.. versuri? robiserban: uau! O va face sigur. Ileana Roman. de la premiile literare la care au fost nominalizaţi sau propuşi. Bogza.jurnalismul e meseria cea mai apropiată de literatură. puneau la noua conducere a USR. le-am transcris pe o felicitare pe care i-am dat-o mamei. Florin Iaru. eu cred că tangenţele pe care le avem în viaţa noastră cu oamenii puternici – nu contează că sunt sau nu artişti.com 24 . Iar Nicolae era mai în vârstă decât mine cu vreo 40 de ani… Fratele meu mai mare. dar sigur s-a produs un transfer. robiserban: Asta e prima strofă :) robiserban: O am pe undeva.INTERVIU PE MESSenger cu poetul Robert Şerban mariustefanaldea: aş începe prin a vă mulţumi ţie şi fiicei tale pentru acest mini-interviu robiserban: da. mă gândesc că orice debut are o poveste aparte robiserban: Am debutat la 13 ani. şoptească severinenilor noştri că nu se face. un premiu. Daniel Vighi.să le. Ion Şerban Drincea. e curioasă. romanescă. pe la începutul lunii. mariustefanaldea: te-a tentat gândul să scrii literatură pentru copii? robiserban: da. amprenta asupra mea. În fiecare an. cât de des te întalneai cu prietenii tăi la o halba de. dar acolo am refuzat Premiul pentru poezie în urmă cu vreo 5 ani (de precizat că Robert Şerban făcuse nişte greşeli de tastatură.. Andrei Pleşu etc. eşti prezent în calitate de amfitrion la aproape orice eveniment cultural din Timişoara? robiserban: Mi-e greu să-i refuz pe cei care îmi cer să vorbesc la evenimentele în care ei sunt “actori”. mariustefanaldea: apoi festivalul s-a mutat la severin? daca nu mă înşel. după ce a citit poezia mea a început să plângă. După ce le-am terminat.. de 8 martie. Mi-e greu să contabilizez ce am învăţat de la cei cu care am stat de vorbă. revistă care a sucombat la sfarşitul lui 2009 robiserban: probabil că urmatoarea mea carte va fi una pentru copii mariustefanaldea: făcând un salt înapoi la primele întrebări.. dar şi cum să citesc un anumit gen de literatură.. Şi ultima. prin clasa a V-a. tare la compuneri mariustefanaldea: făcând o paranteză. că e ca mercedesul robiserban: apesşi pe tasta şi se duce… mariustefanaldea: de ce ai refuzat premiul? robiserban: Pentru că organizatorii i-au acordat proaspătului. poezie robiserban: dar e important să-şi urmeze vocaţia robiserban: adică. Mircea Nedelciu..pe care îl cunoşteam de vreo caţiva ani. la Timişoara. o poezie de Ziua femeii. mulţi. De 8 martie. care a bănuit că le-am copiat de pe undeva. cu ochii la boomerang robiserban: eu sper să tragă şi un pui de somn robiserban: dar cred că mă iluzionez degeaba mariustefanaldea: hehe mariustefanaldea: spune-mi. aşa că am făcut şi eu ce am văzut că face el. apoi. spre onoarea lor.” mariustefanaldea: iţi aduci aminte vreun vers?:) robiserban: De mic copil tu m-ai crescut cu drag/ Şi îmi cântai încet s-adorm. chiar eu scrisem versurile. are haz. robiserban: Am scris şi un articol în Orizont. de unde pasiunea pentru literatură. Era un premiu-pilă pe care organizatorii severineni îl. îi inventez fel de fel de poveşti rimate. îi citesc poezii.... am început. L-am sfătuit pe domnul Vosganian . I-am sfătuit pe severinenii noştri că nu se face. cât de mult seamăna fiica ta cu tine-copil. revista noastra ajunge. am deja vreo 20 de poezii pentru Crina robiserban: o parte dintre ele le-am publicat acum doi ani în “Noua literatură”. extrem de proaspătului vicepreşedinte al USR. Apoi.. într-un fel sau în altul. mariustefanaldea: ai plecat de acasă. important să aibă caractere zdravene – ne influenţează pe fiecare. Şi aşa a ieşit! În plus. inspirat. căci eu îi cânt. acolo e un alt festival. în special. Şi în 1983. Chiar m-a întrebat destul de direct dacă nu m-am. tata spune azi că am făcut-o cu succes (zâmbeşte) robiserban: nu eram la şcoală când am început să-i dictez tatălui nişte. s-ar bucura. niciodată înainte. robiserban: (râde cu poftă de gafa mea) nu. de la Nichita Stănescu.subculturaonline. ne făceam daruri. Cum mie mi s-a parut că e o. Poezia se chema.. Am lansat-o în holul Facultăţii de Construcţii robiserban: se întampla în 1994. să fiu. în acel an. de vârsta tatălui… Fiecare interviu. mariustefanaldea: caţi ani aveai la prima carte publicată? robiserban: 24. Valeriu Armeanu. ce ai avut de învăţat de la ei? robiserban: Cu Andrei Pleşu m-am întâlnit doar atunci când am făcut emisiunea – una dintre cele mai spectaculoase din cariera mea de om de televiziune –. domnul Vosganian nu publicase nicio carte. De fapt. oamenii. Draga de ea. Şerban Foarţă. mariustefanaldea: dacă nichita începuse să-şi dicteze poezia la sfârşitul carierei literare. Trag nădejde ca el să fie fost unul de materie… pozitivă. căci lucrează cu cuvintele robiserban: din literatură e imposibil să trăieşti robiserban: indiferent ce scrii. din Turnu Severin. tata îi scria mamei. critică.

Dar în literatură se lucrează. de la Winterthur. că învie şi sponsorii din morţi ca să dea banii necesari publicării lui. ce ai zice? :) robiserban: Să aşteptăm un weekend când pleacă fiică-mea. mariustefanaldea: dacă cititorii tăi ţi-ar propune pentru o seară să faceţi cu adevărat "cinema la tine acasă". o mulţime de festivaluri literare. şi pe orizontală. Am publicat un volumal intitulat “Barzaconii”. am luat câteva detalii cu ea. Cum eu cu titlul ăsta. câteva fotografii. şi sfârşitul rezidenţei mele literare din Elveţia. căci picioarele în alergare nu prea au stabilitate… În plus. cu individualităţi. Cartea Românească. Mai ţine metoda trimiterii manuscrisului direct la editură? robiserban: Există o mulţime de concursuri de debut. când înaintea lui e moartea. De unde titlul? De vreo cinci ani plimbam prin minte alăturarea asta: “moartea parafină”. Mă intriga… oximoronul. în obligaţii. Rememorând secvenţe şi oameni din viaţa mea. 2010 www. Crina. nu-i aşa. Ştiu exact ce am de scris. şi-l facem! Am şi filme grozave. şi instalaţie bună de sunet. Dar surpriza şi bucuria vor fi… cum o voi face. Doar că “parafină” poate fi citit şi altfel. nu ni se arată. “Prima mea călătorie în străinătate”. Cred că e imposibil ca un scriitor talentat să nu-şi poată publica manuscrisul excepţional pe care îl are în sertar. foarte multă. alţii sunt încă în căutarea unei poetici proprii. descoperită de buna mea prietenă în “Le Grand Robert”: “parum affinis”. Cum comentezi? robiserban: Eu am publicat proză până acum. Robert Şerban Fericita zodie a câinelui la puţin timp după ce Samantha făta bunica mă punea să aleg unul dintre căţei pe care să-l păstrăm ceilalţi erau băgaţi într-un sac şi duşi la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam şi îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toţi sunt la fel de frumoşi şi seamănă leit între ei o priveam în ochi şi o minţeam cu seninătate aşa cum se cades ă priveşti moartea şi să o minţi Să mă prezint puţin vin dintr-o ţară în care crucile nu fac niciodată păianjeni la subţiori Femei care s-au dus s-au dus femeile care întindeau ciucurii la covoare şi care spărgeau ceapa cu pumnul fără să-i zdrobească inima femeile care ridicau pământul în furci până deasupra capului s-au dus femeile care făceau dulceaţă din coji de pepene din măceşe ori coacăze care pregăteau şerbeturi groase apretau îndelung şi apăsat cearşafurile de parcă ar fi cucerit lumea centimetru cu centimetru femeile care-şi spălau dinţii cu sare grunjoasă iar părul cu apă de ploaie şi gaz care vorbeau puţin şi niciodată înaintea bărbaţilor niciodată ultimele s-au dus femeile care ieşeau din copilărie cu palmele crăpate ca să nu alunece când se prindeau de viaţă care citeau ora în soare fără să clipească şi care băgau cu o mângâiere cuţitul în animalul bântuit de moartea anemică ori fricoasă din Moartea parafină. aşteptări. mariustefanaldea: te-a ajutat literatura în viaţă (să cucereşti femei. a unor întâlniri faţă în faţă şi a unei mari bucurii de a citi. în primul rând. Prin urmare. şi pe vericală. care sunt. căci ea îmbracă infinite forme. slujbe. amintiri. când am conştientizat că nu am cum scrie… lizibil fără să aflu ce şi cum fac alţii. fie că vor să afle – aşa cum spui – ce cred eu despre textele lor. Trăiesc la turaţie mare. mă stârnea stranietatea alăturării celor două cuvinte. Or. am avut şansa unei biblioteci bogate. poate fi adjectivat. aşa că şansele ei sunt mari pe viitor. nominal… Nu mă pot hazarda să dau pronosticuri despre închegarea sau dezagregarea unei generaţii sau a alteia. Ne cam prinde pe picior greşit tot timpul. Şi când. fie că vor să publice la Brumar. Or. în toate planurile. Cu ajutorul literaturii mi-am rămas aproape. ceva care are puţină afinitate. Le răspund la toţi. cu… amintiri erotice din copilărie. mi-am rămas fidel. scris la comandă. mariustefanaldea: Unii critici-"vizionari" îţi prezic un viitor apropiat dedicat prozei.Sunt mult mai mulţi. cum îl poate publica la o editură serioasă. la sfârşitul lui octombrie care era. în poeziile din cartea asta. Adevărat. dar între douămiişti sunt deja scriitori cu identitate proprie. ni se pare îngrozitoare. când scriu poezie sau proză. câteva proze scurte prin presa culturală. dar îmi şi plăcea cum sună. despre o generaţie 2000 bine închegată? robiserban: Unii scriitori din ceea ce se cheamă Generaţia 2000 îmi plac. Imposibil! Chiar şi în vremea asta de criză… Să fie el foarte bun. Texte de-ale mele sunt şi în “Răcani. Poate fi descompus. se va putea vorbi peste 30 de ani. Eu i-am făcut. luând cu ea pe unul sau pe altul dintre ai noştri. Răspunsul nu poate fi decât acelaşi. uităm că moartea vine de la Dumnezeu. Adriana Babeţi mi-a spus etimologia lui. Şi asta contează! mariustefanaldea: ai publicat la Cartea Românească anul acesta o carte de poezie. să zicem că are acasă în sertar un manuscris foarte bun. totodată. îl voi continua şi finaliza. curiozităţi. am constatat că poemele pe care le scrisesem timp de două luni acolo aveau ca personaj principal motorul cel mai important al vieţii: moartea. după ce îmi termin studiile de Istoria şi teoria artei. secrete. Apoi. plăcerea lecturilor de poezie a venit abia în adolescenţă. noi toţi avem multă afiniate cu moartea. Am început un roman.subculturaonline. adică… În 2009. Literatura e cordonul ombilical între spiritul meu şi omul de carne care sunt. Deja se vorbeşte despre această generaţie. mariustefanaldea: ce parere ai despre scriitura de după 2000. sunt şi în “Prima mea beţie”.com mariustefanaldea: ce poate face un scriitor talentat care nu aderă la nicio gaşcă. Iar când vine.. am şi DVD. să nu o iei razna etc)? robiserban: Enorm m-a ajutat şi mă ajută literatura. n-o simţim. cu sinceritate. nu-i nicio surpriză. am şi o serie lungă de “elemente” lichide ce ar putea să unească fără dificultate seara de cinema cu lumina de dimineaţă a soarelui. prins în viaţa de familie. vise. în care revistele dau premii. urmează în “Prima mea carte”. cum bine ştim. Şi în profunzime.com 25 . mariustefanaldea: sunt poeţi/scriitori tineri la început de drum care te contactează pentru a-ţi cere părerea în legătură cu textele lor? robiserban: Îmi scriu mulţi oameni tineri. iată adresa mea de email: robiserban@yahoo. De la bunul Dumnezeu. pifani şi veterani”. substantive. adică anul viitor. Acolo avusesem timp să mă gândesc la moarte şi să scriu despre ea. Aşa cum m-am priceput. la bunici. Nu-i de capul ei nici măcar atunci când pare că a scăpat printre oameni ca vaca în lanul de lucernă. Doar că din cauza vitezei cu care trăim nu o vedem. unul cu surprize. De ce Moartea parafină? robiserban: Întrebarea asta mi-a pus-o şi poeta Andra Rotaru. să zicem. într-un fel sau altul îmi sunt propriul personaj. în măsura în care el este total necunoscut. mi-am dat seama că m-am întâlnit cu moartea mai tot timpul.. Cine vrea să îmi scrie şi nu ştie unde.

îmi lingea viaţa îmi lăsa bale pe tabieturi – pe băutul cafelei pe spălatul pe dinţi.Daniel Vasile www.Iulian Olariu Ionuţ Ionescu George Asztalos Augustin Cupşa Ioana Vighi Alexandru Poctcoavă Traian Rotărescu Iv cel naiv Sebastian Brestin Secretar de redacţie: Tehnoredactare şi grafică Ionela Micle Brătilă Andreea Portret .ctitor: Redactor – boss: (thedeadme@yahoo.colaboratori: Andrei Zbîrnea Adrian Suciu Aleksandar Stoicovici Daniel Vasile Ştefan Ciobanu Romulus . Popescu Câinele era toamna şi câinele. pe pulpe era un noiembrie scuturând copacii aş fi trăit cu doamna în roşu. până la moarte şi cu acest câine ce muşcă integru – am să ofer buchetul de muşcate am să şi dau din mâini şi din picioare când va veni toamna cu disperare toamnă – câine muşcând din pisici SubCultura – Kalaşnikov de idei Director .Bogdan O.com) Florin Marcoci Redactor – boss adjunct: Marian Bunoiu (eminemescu2008@yahoo. doamna în negru până la sânge.com) Redactor – corector: Redactori . pe duşul rece şi pe clipele fierbinţi câine – căţel de viaţă – lătrând la inima mea ţinută în frigider să îmi păstrez dragostea de tine lumea de parc de distracţii în care aleargă încă un curent alternativ prin instalaţii era toamnă cu muşcături pe braţe.subculturaonline. bucuros.com 26 .com) Marius Aldea (mariustefanaldea@yahoo.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful