3.

1 Anul 1840, evocat de Grigore Alexandrescu în cunoscuta să poezie, a debutat cu un eveniment de o deosebită importanţă pentru evoluţia ulterioară a limbii şi literaturii române: la „30 ghenarie”, Mihail Kogălniceanu semna la Iaşi cunoscuta „Introductie” la revista „Dacia literara”. Editorul deschide articolul-program, prin a elogia meritele predecesorilor:”La anul 1817,dl.Racocea,c.c. translator românesc în Lemberg, publică prospectul unei foi periodice ce era să iasă pentru întâiaşi data în limba românească. Planul său nu se aduce în împlinire. La anul 1821,dl. Z.Carcalechi, în Buda cerca pentru a două oară o asemenea întreprindere, dar şi aceasta fu în zadar. În sfârşit, la 1827, dl. I.Eliad vru şi ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea ce Racocea şi Carcalechi nu putură face. Ocârmuirea de atunci a Ţării Româneşti nu-i dădu voia trebuincioasă. Aşa, puţinii bărbaţi care pe atuncea binevoia a se mai îndeletnici încă cu literatura naţională pierdură nădejdea de a vedea vreodată gazete româneşti. Numai doi oameni nu pierdură curajul, ci aşteptară toate de la vreme şi de la împrejurări. Acestii fură dl aga Asachi şi dl I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstrau în inima lor focul luminător al ştiinţelor. Aşteptarea lor nu fu înşelată. Împrejurări cunoscute de toţi le veniră întru ajutor. Aşa, la 1 iunie 1829 în Iaşi, Albina Românească văzu lumina zilei pentru întâiaşi data. Puţin după ea se arătă şi Curierul Românesc în Bucureşti[a€¦].DupaAlb ină şi dupaCurier, multe alte gazete româneşti s-au publicat în deosebitele trei mari provincii ale vechii Dacii. Aşa, în puţină vreme, am văzut în Valahia: Muzeul naţional, Gazeta teatrului, Curiozul, România, Pământeanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis; în Moldova: Alăuta românească, Foaia sătească, Oziris; în Ardeal: Foaia Duminicii, Gazeta de Transilvania si Foaia inimii. Unele dintrînsele, adică acele care au avut un început mai statornic, trăiesc şi astăzi; celelalte au pierit sau din nepăsarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astăzi sunt: Curierul românesc, sub redacţia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Barit siAlb ina românească, care, în anul acesta mai ales, au dobândit îmbunătăţiri simţitoare.” Kogălniceanu sugera, însă, şi cele două laţuri negative ale publicaţiilor amintite:faptul că acordă prea puţină atenţie problemelor de literatură, prin urmare, că nu antrenează spiritele în sfera culturii şi a dezbaterii de idei, pe de altă parte că suferă de o „colora locală prea pronunţată, cu alte vorbe, că sunt mai mult provinciale decât româneşti.” Dacia îşi propunea să meargă mai departe pe drumul deschis, dar asumându-şi, în mod ferm, dubla sarcină de a se îndeletnici „numai” cu literatură naţională şi de a publica „productiile romanesti”, fie din orice

printre sursele de inspiraţie. prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica românească:”Istoria noastră are destule fapte eroice. spre aspectele particulare şi specifice ale realităţii româneşti. şi creaţia populară. După cum va explică tot în coloanele „Daciei”. în aceste rânduri. punctul acesta nu trebuie interpretat drept o condamnare a politicii de asimilare a culturii europene. Partea a III-a se va îndeletnicii cu critica cărţilor nou ieşite în deosebitele provincii ale vechii Dacii. nu a principiului însuşi. Trebuie notat că. în sfârşit. vom critica cartea. numită „Telegraful Daciei”. 4. de cele ce au ieşit de sub tipar. partea a II-a va avea articole originale din celelalte jurnaluri româneşti.” 3. relaţii de adunările învăţaţilor români. autorul anunţa structura revistei(cele patru părţi):”In partea dintâi vor fi compuneri originale a conlucrărilor foaiei.” 2. fără să avem pentru această trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris.îndrumare binevenită într-un climat de sentimentalism romantic excesiv. refugiul în trecutul istoric. Kogălniceanu era împotriva abuzurilor. a temelor literare în ultimul punct al articolului. ştiri despre literatorii noştrii şi.”8 Cu toată aparenţa exclusivistă. cultivând „adevarul” şi „naturalul”.parte a Daciei cu condiţia să fie „bune”. . nu preluarea cărţilor şi a ideilor folositoare. îndreptând atenţia spre mediul local. În încheierea articolului-program. nu e utilizat cuvântul „folclor”.întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiu estetic:” Critica noastră va fi nepărtinitoare. Dar ce folos! că sunt numai traducţii din alte limbi şi încă şi acele de-ar fi bune. ne va da înştiinţări de cărţile ce au să iasă în puţin.Promovarea unei literaturii originale. dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului(aspiraţie spre originalitate. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Această mânie este mai ales covârşitoare în literatură. combătea superficialitatea şi maimutarirea Apusului. Partea a IV-a. Kogălniceanu avea în vedere. tot ce poate fi vrednic de însemnat pentru publicul român.într-un număr ulterior. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: 1. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Traductiile însă nu fac o literatură.afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: ”talul nostru este realizarea dorinţei că românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi. pentru că omoară în noi duhul naţional.” Prin precizarea surselor de inspiraţie.Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre:„Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o mânie primejdioasă. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice. iar nu persoana. „Dacia literara” deschidea perspectiva unei literaturi întemeiate pe observaţie.”9 Deşi.

Dintre colaboratorii revistei menţionăm pe Vasile Alecsandri. Alexandru Lăpuşneanu. Stamati. Într-adevăr. a faptului trăit ( Costache Negruzzi. făcând din specificul naţional resortul viu al noii culturi. spiritul Daciei Literare a ajuns până la noi. a€Calatorie Africaa€™. Îmbogăţit în sensurile lui nobile. De asemenea. îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari. dar mai ales în a€Istoria unui galbana€™. Al Donici. Ecoul său extraordinar dovedeşte că. admirabil prin adecvarea la nevoile imediate şi de durată ale culturii româneşti. Acest program. a€Borseca€™. la limita caricaturii. M Kogălniceanu se bucură de suficientă popularitate pentru că ideile amintite să creeze în jurul lui o adevărată mişcare literară. dar nu-şi găsise încă o expresie clară. pentru al cărui nume în lume a€floarea generaţiei de la 1848a€™ a luptat. Grigore Alexandrescu Memorial de călătorie. C. el nu făcea altceva decât să dea glas unei stări de spirit destul de generale.Negru pe Alb). Alţii merg pe linia memorialisticii. stârnesc râsul.reluat laPro pă sirea şi apoi la România literară. Acesta surprinde multe dintre deficienţele unei societăţi în plină transformare în a€Balta Albaa€™. Gr. plină de luciditate întâlnită de V.aici publică Vasile Alecsandri o altă nuvelă romantică. critică. nuvelă care din punct de vedere al speciei rămâne neegalată.în luna august a aceluiaşi an în care a apărut. dovadă. Alecu Russo. scriitorul cel mai complex al epocii. ori pe cea a însemnărilor de călătorie. străbate ca un fir roşu prin intraga ideologie literară a vremii. Alexandrescu. arhaici sau regionali). de data aceasta cu un subiect plasat în contemporaneitate. În preaja lui creşte şi înfloreşte cultura acestei epoci. ironică. acidă. Cunoscut ca istoric. precum Vasile Alecsandri a€™Plimbare la munţi a€. prin implicarea lui în revoluţiile de la1848 din Ţările Române. apărat şi mereu împrospătat de gândirea şi fapta artistică a celor mai străluciţi reprezentanţi ai intelectualităţii româneşti. faptul că în 1840 în chiar primul număr al Daciei Literare. Printre cei care vor continua filonul istoric impus de spiritul Daciei Literare. revista devine un manifest literar al romantismului românesc. Alecsandri.aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului. Alecu Russo a€Cantarea Romanieia€™. departe de a concretiza o iniţiativă izolată. spre cinstea şi lauda poporului român. dar desfăşurată într-un alt spaţiu geografic a€“ Buchetieră de la Florenţa. se Nicolae Bălcescu. a€Romanii subt Mihai-voevod Viteazula€™. Costache Negruzzi.2 Dispariţia Daciei Literare După numai trei numere. prin a€inalta hotatarea€™a unui domn arbitrar. gen de proză în care situaţiile şi personajele.Există însă şi altă zonă a prozei. metodică şi pregnantă. om politic. Costache Negruzzi publica prima nuvelă istorică din literatura noastră. Dacia Literară este . 3. Kogălniceanu şi prietenii săi au marele merit de a fi pus în program o idee care plutea în aer.

sau dacă se înapoiază. Diparand fără să mai apară. s-au perpetuat în programele nenumăratelor publicaţii care apăr după 1840. Cauzele sunt foarte adânci şi ele ţin de atitudinea ferm democratică. Valachia şi Moldova era citat proverbul a€™a€™Pestele de la cap se împute a€™a€™. Astfel se remarcă :Propăşirea (1844). ba chiar şi peste hotare. Junimea romană (Paris 1851) etc acestea adunând în jurul lor scriitori din toate provinciile româneşti. spiritul Daciei Literare n-a dispărut odată cu periodicul care i-a dat viaţă şi vigoare. 3. 10a€˜Istoria românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie. Posteritatea i-a încredinţat privilefgiul unui destin activ. Magazin istoric pentru Dacia (1854). În articolul M. iar în a€˜Descriere istorică a tabloului ce înfăţişează pe Alexandru Cel Bun. l-ar fi supărat pe Mihail Sturdza. însă. pe care editorul revistei a luat-o în adordare şi rezolvarea tuturo problemelor fundamentale ale politicii şi culturii româneşti. hotărâţi. A. Mihail Kogălniceanu adusese prea multe laude domnitorului moldovean.3 Spiritul Daciei Literare reluat în revistele următoare Cu o autoritate prelungită mult dincolo de epocă în care a apărut şi pe care cu autoritate ideologică a oglindit-o. deşi Kogălniceanu a sperat mereu într-o revenire asupra hotărârii domneşti. să realizeze o literatură după normele estetice şi tiparele meteorologice preconizate de revista ieşeană din 1840.Zimbru l (1850).domnul Moldovei. Ideea romantică a inspiraţiei din trecutul istoric va răzbate. foarte curând într-un alt articol program care va deschide revista Arhiva românească.pe măsura importanţei evenimentului pe care l-a marcat. editată de acelaşi îndrumător literar a€“ Mihali Kogălniceanu. să ne fie paladiul naţionalităţilor noastre. printr-un efort unitar şi convergent. până către 1860. puternic antifeudala. dezaprobând-o în toate manifestările ei. Demidoff în Banat. după mărturiile lui Vasile Alecsandri. atât în Moldova cât şi în Muntenia sau Transilvania. Într-însa vom prevede viitorul. ceea ce. Pretexul a fost găsit foarte repede. aluzie la domnitorul Mihail Sturdza.suprimată. în publicistica românească. Dacia Literară a continuat să trăiască în conştiinţa urmaşilor. printr-însă vom fi români. prin apariţia ei. când au primit coroană şi hlamidă de la ambasadorii împăratului Ioan Paleologul. Întrebaţi dar istoria şi veţi şti ce . Ideile care au susţinut platformă teoretică a revistei. Căci istoria este măsură sau metrul prin care se poate şti dacă un popor propăşeşte. 1850). România viitoare(Paris. atitudine pe care a€nepravolnica ocarmuirea€™ a considerat-o a€nepotrivita cu împrejurările din afară şi dinlauntrua€™.

De unde venim şi unde mergem.a€™ Spiritul Daciei Literare se regăseşte integral în revista a€Propasireaa€™ editată în anul 1844. având ca principal animator pe Mihail Kogălniceanu. trecutul şi viitorul. de un grup de scriitori moldoveni. .suntem. iată toată fiinţa noastră. de unde venim şi unde mergem. iată mijlocul de a ne cunoaşte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful