You are on page 1of 3

BASARABIA SI NOUA AGRESIUNE RUSEASCA

Republica Moldova, aparuta ca stat independent si subiect al


dreptului international odata cu prabusirea URSS in 1991, s-a
confruntat cu fenomenul separatismului teritorial, inspirat si
alimentat de fortele imperiale de la Moscova care au urmarit
mentinerea dominatiei asupra acestui teritoriu. Aceasta actiune
subversiva a fost aplicata neintrerupt pe parcursul ultimului deceniu.
Anul 1992 a fost marcat de interventia armata brutala a Federatiei
Ruse impotriva tanarului stat independent. Anume, Federatia Rusa a
organizat, sprijinit, incitat, finantat si incurajat activitatile armate
subversive si teroriste indreptate spre schimbarea prin violenta a
regimului constitutional din Republica Moldova. Agresiunea armata
rusa a fost intreprinsa si cu ajutorul formatiunilor paramilitare de
cazaci sosite din Federatia Rusa.

Aceste actiuni incalca principiile consacrate de Carta ONU,


Declaratia Adunarii Generale ONU din 1970 si Actul Final al
Conferintei de la Helsinki. Prin agresiunea militara fatisa impotriva
Republicii Moldova, Rusia a ocupat o importanta suprafata din
teritoriul national, a lichidat organele legale ale statului si a instalat
un regim anticonstitutional. Victime ale acestui razboi de agresiune
sunt mii de cetateni nevinovati ai tarii, inclusiv batrani, femei, copii,
care au fost asasinati sau supusi torturii si tratamentelor inumane.
Drepturile si libertatile fundamentale ale omului au fost suprimate.
Trei cetateni nevinovati ai Republicii Moldova, Alexandru Lescu,
Tudor Petrov-Popa si Andrei Ivantoc, sunt incarcerati ilegal de peste
zece ani in inchisoarea de la Tiraspol. Zeci de mii de cetateni au fost
nevoiti sa se refugieze in interiorul si in exteriorul tarii pentru a se
salva de teroare. In Teritoriile Ocupate are loc un genocid etno-
cultural. Discriminarea si rusificarea populatiei a capatat forme
barbare. Limba romana si alfabetul latin sunt interzise in invatamant
si in viata publica, literatura in grafie latina este sechestrata si arsa.
Aceste atrocitati si crime impotriva umanitatii au trezit indignarea
comunitatii internationale care a cerut Federatiei Ruse sa-si retraga
neconditionat armata prin hotararile Summiturilor OSCE de la
Budapesta (1994), de la Lisabona (1996), de la Istanbul (1999), prin
Rezolutia speciala a Adunarii Generale a ONU din 2000, precum si
prin decizia Summitului OSCE de la Porto din 2002.

Originea acestui conflict trebuie cautata in politica expansionista a


imperiului rus, care a ocupat teritoriul Transnistriei in 1792 si pe cel
al Basarabiei in 1812. Aparitia RSS Moldovenesti in urma actului de
ocupatie din 28 iunie 1940 a fost o consecinta directa a Protocolului
aditional secret al pactului sovieto-german Ribbentrop-Molotov din
23 august 1939.

La 21 iulie 1992, Rusia a impus Moldovei un act prin care si-a


arogat rolul de garant, mediator si pacificator al conflictului armat
provocat de ea insasi. Tot atunci, statutul de mediator si garant a
fost atribuit si Ucrainei. Pe parcursul a peste zece ani, s-a vazut ca
cele doua tari nu numai ca nu-si pot onora mandatul pretins, ci si
submineaza fatis unitatea teritoriala si independenta statului nostru.
Insistenta diplomatiei rusesti de ''a sincroniza'' procesul de retragere
a prezentei sale militare cu cel de acordare a unui statut special
Teritoriilor Ocupate a fost expresia unei presiuni politico-militare
directe prin care se impunea din exterior organizarea interna a
statului nostru. Capii regimului separatist sunt cetateni ai Federatiei
Ruse, multi dintre ei avand ranguri in serviciile de securitate si in
armata Rusiei. Peste o suta de mii de persoane din aceste teritorii
detin cetatenia Federatiei Ruse.

Recenta initiativa de asa-zisa federalizare a Republicii Moldova


reprezinta o replica a diplomatiei rusesti la extinderea NATO si a UE,
initiativa care urmareste consolidarea frontierei geopolitice a Rusiei
la granita cu Romania prin atribuirea rolului de enclava tarii noastre.
Acest plan este cunoscut si cu numele de ''Kaliningrad-2''. Dupa 11
septembrie 2001, cand prioritatea SUA si a intregii lumi libere a
devenit lupta cu terorismul si preluarea controlului juridic asupra
zonelor cunoscute pentru exportul ilegal de arme, Rusia a gasit
momentul oportun pentru a-si permanentiza prezenta militara si a
substitui problema retragerii armatei si a armamentului cu cea a
federalizarii. Regimul Voronin, cunoscut prin obedienta sa fata de
Moscova, reprezinta cea mai comoda unealta pentru realizarea
acestui scop. Presedintele Vladimir Voronin, prin recenta sa initiativa
de federalizare a Republicii Moldova, a comis un atentat direct
impotriva ordinii constitutionale. Slujind interese straine, Voronin a
incalcat articolul 1, alineat 1 al Constitutiei (''Republica Moldova este
un stat suveran si independent, unitar si indivizibil''), articolul 77,
alineat 2 (''Presedintele Republicii Moldova reprezinta statul si este
garantul suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si
integritatii teritoriale a tarii'') si articolul 79, alineatul 2, care
cuprinde juramantul depus la instalarea in functie: ''Jur sa-mi
daruiesc toata puterea si priceperea propasirii Republicii Moldova, sa
respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si
libertatile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenta,
unitatea si integritatea teritoriala a Moldovei''.

Partidul Popular Crestin Democrat apreciaza ca la baza


reglementarii pasnice si echitabile a conflictului moldo-rus trebuie sa
stea urmatoarele principii :
1. Mecanismul de reglementare a diferendului moldo-rus din
Transnistria trebuie sa se intemeieze pe Declaratia de Independenta
a Republicii Moldova si pe prevederile constitutionale privind
caracterul independent si suveran, unitar si indivizibil al statului si sa
nu admita sacrificarea intereselor nationale ale tarii.
2. Retragerea neconditionata, completa si ordonata a efectivului
militar si arsenalului Federatiei Ruse din Republica Moldova ca
preconditie si factor esential pentru restabilirea unitatii teritoriale a
tarii.
3. Dezarmarea si dizolvarea formatiunilor armate nelegitime ale
regimului instalat de Federatia Rusa in Teritoriile Ocupate.
4. Ca stat-agresor si tara ocupanta, Rusia nu poate fi in continuare
mediator si garant al depasirii unui conflict pe care ea insasi l-a creat
si il intretine.
5. Este necesar ca Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana
sa participe direct la negocieri si sa-si asume responsabilitati in
problema reglementarii diferendului moldo-rus din Transnistria.
Angajarea directa a acestor factori de importanta majora in politica
internationala trebuie sa acopere lipsa de eficienta a OSCE.
6. Eliberarea imediata si neconditionata a detinutilor politici
Alexandru Lescu, Tudor Petrov-Popa si Andrei Ivantoc.
7. Crearea conditiilor pentru revenirea la casele lor a tuturor
refugiatilor, victime ale agresiunii militare rusesti.
8. Orice discutie despre un eventual referendum in Teritoriile
Ocupate reprezinta o sfidare a normelor de drept international in
materie si a legislatiei nationale care prevad in mod expres existenta
unei libertati depline a cetatenilor care urmeaza a fi consultati. In
conditiile starii de ocupatie armata propunerea lui Vladimir Voronin
este o diversiune si ignora in mod ipocrit lipsa oricaror conditii de
exercitare libera a drepturilor si libertatilor cetatenesti si de
exprimare nestingherita a opiniilor.
9. Initierea unei anchete internationale privind uzurparea puterii de
stat prin rebeliune armata, privind crimele de razboi, asasinarea in
masa a populatiei pasnice, suprimarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului de catre regimul terorist de la Tiraspol.
10. Orice abordare superficiala, pripita, inechitabila sau de
conjunctura a diferendului moldo-rus din Transnistria poate genera
noi factori de instabilitate si comporta riscuri serioase pentru pacea
in regiune.

Iurie Rosca,
Presedinte al Partidului Popular Crestin Democrat