Delir în doi şi-n câţi vrei – Eugen Ionesco

PERSONAJE: Ea El Soldatul Vecinii 0 cameră oarecare: scaune, un pat, toaletă cu oglindă, o fereastră în fund, o uşă la stînga, alta la dreapta. EA stă la oglindă (măsuţa de cosmetică se află aproape de uşa din stînga, pe partea din faţă a scenei. EL se plimbă prin cameră, nu prea nervos, totuşi puţin enervat, cu mîinile încrucişate la spate şi privind spre tavan, ca şi cînd ar privi zborul unor muşte. De afară se aud zgomote, voci, împuşcături. Joc fără cuvinte - bărbatul se plimbă în jurul camerei, femeia se priveşte-n oglindă vreo şaizeci de secunde. Ambii sînt îmbrăcaţi în halate de casă şi papuci. Halatul bărbatului e destul de murdar; al femeii dovedeşte unele veleităţi de cochetărie. El nu e bărbierit; ei nu mai sînt tineri. EA: Ce viaţă-mi promiteai şi ce viaţă-mi oferi! Am părăsit un soţ ca să urmez un amant. Romantism! Soţul valora de zece ori mai mult, seducătorule! El nu mă contrazicea aşa, prosteşte. EL: Dar nu te contrazic dinadins. Atunci cînd spui lucruri neadevărate, nu pot fi de acord. Eu am mania adevărului. EA: Care adevăr? Dacă eu îţi spun că nu e nici o deosebire! Ăsta-i adevărul. Nici o deosebire. Melc sau broască-ţestoasă e acelaşi lucru. EL: Nicidecum. Nu e nicidecum acelaşi animal. EA: Animal eşti tu, idiotule! EL: Idioată eşti tu. EA: Mă insulţi tu pe mine, imbecilule, scîrbosule şi seducătorule. EL: Dar cel puţin ascultă-mă puţin, ascultă ce-ţi spun. EA: Ce vrei să ascult? De şaptesprezece ani te tot ascult. De şaptesprezece ani, de cînd m-ai smuls de lîngă soţul meu, din căminul meu. EL: Dar asta n-are nimic de-a face cu problema-n discuţie. EA: Ce problemă? EL: Cea de care discutam. EA: Gata, s-a terminat. Nu mai există nici o problemă. Melcul e una şi aceeaşi fiară cu ţestoasa. EL: Nu. Nu, nu-i aceeaşi fiară. EA: Ba da, e aceeaşi. EL: Toată lumea o să-ţi spună cum spun eu. EA: Care lume? Ce, ţestoasa n-are carapace? Hai, răspunde. EL: Şi ce dacă are? EA: Păi n-are şi melcul? EL: Are. Şi ce? EA: Nu se-nchid şi melcul şi ţestoasa în carapace? EL: Ba da. Şi ce? EA: Ţestoasa - ori melcul - nu e un animal lent, bălos şi cu corpul scurt? Nu e un soi de reptiluţă? EL: Ba da. Şi ce? 1

M-am săturat EA: Nu vrei să-mi explici fiindcă ştii că n-ai dreptate. şi ţestoasa. nu se tîrăşte? EL: Nu e chiar aşa.. EL: Mi-am dat seama încă din prima zi. Trebuia să-mi fi dat seama de asta înainte de a te fi cunoscut. EA: Incăpăţînatule... Nu-mi poţi oferi nici un motiv. ajunge. Deci e unul şi acelaşi animal. de unde şi expresia „a-ţi căra casa ca melcul". pur şi simplu pentru că n-ai nici unul. Casa pe care şi-a construit-o singură. Dar în cadrul aceleiaşi specii. Asta înseamnă cel mult că unul este o varietate a celeilalte.. Dar era deja prea tîrziu. EL: Dar nu se prepară-n acelaşi fel.. asta e.. un om răuvoitor. nu se poate nega. Se aude o explozie puternică. EA: Ţestoasa. numai prostii.) Poftim: ţestoasa are coarne? EA: Nu m-am uitat niciodată să văd dacă are. EA: Nu ne vom înţelege niciodată.. EA: Hai. EA: Păi atunci de ce le negi? EL: Deosebirea e că. Iar ţestoasa n-are nimic de-a face cu limaxul... Cu o zi înainte.. Cu ce se hrăneşte ţestoasa? Cu salată. ca să-ţi spun cine eşti. dacă zici că vezi tu vreo deosebire. EL: Vorbeşti prostii. există şi apropieri. Iar ţestoasa este un melc care nu-şi scoate coarnele. adică ţestoasa. taci din gură! Bine-ai face dacă ai tăcea. Nu mai pot să te ascult cum baţi cîmpii.. Asta fiindcă fac parte din aceeaşi specie. EL: Melcul are. EA: Ar fi trebuit să-ţi dai seama de asta mult mai devreme. adică melcul. ea. Dacă ai fi un om de bună-credinţă. Sau. EL: Ba nu e. (Pauză. Limaxul e un melc fără casă. Iar broasca-ţestoasă. Sînt aceeaşi specie. n-are rost s-o iau de la capăt. Poftim: limaxul face parte din. şi melcul sînt comestibile.. de ce n-am eu dreptate. EL: Păi fiindcă. Pe de altă parte. melcul. ai accepta că ai greşit Dar tu eşti. EA: Deci vezi bine că melcul e una cu broasca. EL: Păi cum să ne înţelegem? Nu ne vom înţelege niciodată. gata. Spune-mi ce mănînci... spune-mi tu ce diferenţe sînt. EA: Iar pe de altă parte. explică-mi tu. Ca şi melcul. umblă cu casa-n spinare. ţi-am dovedit Nu se zice: lent ca o broas. melcosule! Spune-mi şi mie de ce. EL: Specia căpoasă. EA: Ei. EA: Of. EL: Limaxul e rudă cu melcul. mai degrabă. iar eu sînt prea obosit Ţi-am explicat deja. EL: Nici eu nu mai pot să te ascult Nu mai vreau să aud nimic.că-ţestoasă şi încet ca melcul? Iar melcul. e că.EA: Păi vezi. fiindcă tot nu eşti de acord.. EL: Păi fiindcă. nu se mănîncă între ele. Sigur... Are numai cînd le arată. EA: Cum nu e chiar aşa? Vrei să spui că melcul nu se tîrăşte? EL: Ba da. de cînd te ştiu. Deosebirile. Chiar din prima zi am 2 . EA: Cum ai zis? EL: Ziceam că nu sînt din aceeaşi specie cu tine. EA: Nu întotdeauna. zoologule. EL: D-aia. Adică degeaba-ţi spun eu.

Incă şaptesprezece ani o să se macine grîul la moară. ai spus. Nu e o oră la care să-ţi fie cald. EL: Nu. E deci un melc. Norocoşii. Pe melc dacă-l sperii. De altfel. care m-ar fi apărat acuma. 3 . (Pauză. EA: A melcului sau a ţestoasei. EA: Niciodată nu ne este frig sau cald în acelaşi timp. EL: Păi asta-ţi şi reproşez: ţi-e cald cînd mie mi-e frig şi ţi-e cald cînd mi-e frig mie. Ca şi ţestoasa. Şaptesprezece ani! EL: Şi o să mai treacă şaptesprezece. Explozie. se ascunde în cochilie. EL: Fie cum vrei tu. Adică o ţestoasă. EL: La urma urmei. din fericire. EA: Trebuia să mă laşi lîngă bărbatul meu. Am să deschid geamul. EL: Mie mi-e frig. EA: Asta fiindcă tu nu eşti un bărbat ca toţi bărbaţii. Seducătorule! Şaptesprezece ani! Habar n-ai ce-i viaţa la şaptesprezece ani. Depinde de anotimp. Niciodată nu ne este cald sau frig în acelaşi timp. Eşti în stare de orice. Nu eşti în stare de nimic. Cei fără noroc sînt lipsiţi de noroc.înţeles că nu ne vom înţelege niciodată. EA: Ba da. Ea: Mi-e foarte cald. EL: O viaţă fără viitor nu-i altceva decît o viaţă lipsită de viitor. EA: Există oameni cu noroc. EL: Nu. Te contrazici. sigur. Anul trecut. n-aş fi divorţat. Mai întîi că limaxul are şi el căsuţa lui ascunsă. EA: Ziceai c-ar trebui să ne resemnăm cu asfixierea EL: Cînd am spus eu să ne asfixiem? Niciodată n-am spus asta. EL: Vezi că nu ne înţelegem? Nu ne înţelegem niciodată. EL: Şi ce te-a apucat de-ai venit după mine? EA: Tu m-ai luat cu tine. nu eşti ca toţi oamenii. Nu e nici o deosebire. Oricît de mulţi mi-aş fi dorit Aş fi putut să am copii împrejurul meu. EA: Vrei să-ngheţ? Dacă-ar fi după tine. Dar aş fi putut avea.) Şi eu mi-am părăsit nevasta. nu sînt un om ca toţi oamenii.. EL: Aha. EA: Moluscă eşti tu. Mi-am părăsit copiii. EL: Eu? Eu nu sînt un bărbat ca toţi bărbaţii? EA: Nu. Nici măcar viaţă. eram deja divorţaL Mă mîngîi cu gîndul că mii de bărbaţi au trecut prin asta.. de fiecare zi şi de fiecare noapte. O datorie care era o plăcere de fiecare clipă. poftim: melcul e o moluscă. Sînt şaptesprezece ani de cînd ne certăm din cauza ţestoasei şi a melcului. Niciodată nu ne este cald sau frig în acelaşi timp. o moluscă gasteropodă. Din nefericire. nu mă laşi să deschid geamul. Ar fi trebuit să mio spui şi să mă laşi să-mi împlinesc datoria. EA: Cînd ţi-e frig. Dacă nu m-aş fi însurat. Nu-i bine să divorţezi. să fiu iubită de ai mei. EA: Asta fiindcă nu vrei să admiţi evidenţele. mie mi-e egal. eu nu mai vreau să aud nimic de asta. Nici nu mai ştii ce spui. Moluscă e un animal moale. EL: Eu nu mă contrazic. N-aveam nici un copil. EA: Păi. e-adevărat. cu tine nu se ştie niciodată. Nu se ştie niciodată. ca şi ţestoasa încă o dovadă că-i vorba de unul şi acelaşi animal. Ca şi melcul. m-ai omorî! EL: Nu vreau să te omor. Vreau aer.

EL: Ii văd. Asta fiindcă m-ai sedus. Ia ascultă! Zgomotele de adineauri se intensifică. totuşi. plus un neutru. Nu ţi-ar fi ruşine! EA: Nu te insult. s-au dus. că nu ştiu ce-ţi fac. ai? Ia răspunde-mi. Deschide fereastra şi priveşte afară.) De altminteri. Mi se pare că s-a-ncălzit afară. Explozie. EA: Te crezi tu mai deştept decît alţii. De altfel. nu sînt un idiot. se opreşte brusc. EL: Şi eu te demasc. care se pregătea să reacţioneze violent la insultele ei. O explozie.) O explozie. Se pîndesc. Nu ieşim 4 . Na.. vezi: am sufletul bun. Şi închide geamul. EL: Din fericire. Te demasc. ai grijă ce zici. Trei morţi. EA: Am lăsat de la mine. El.) Aşa-ţi trebuie! EL: Taci. nici nu-ţi va fi frig. (Explozie.) De ce au plecat. Aveam idei geniale. EA: Don Juanule! (îi dă o palmă. Dar nu-i adevărat. li se văd capetele la colţ. o să tragă şi-n tine. EA: Nu mai deschide. EA: Cine e? EL: Cîte unul de fiecare parte. EL: Cretino! EA: Cretinule! Seducătorule! EL: Nu mă insulta Nu mă mai face seducător. te fac să-ţi sară fardurile. EL: Adineauri ziceai să-l las închis. vocile şi împuşcăturile care se auzeau vag de departe răsună acum sub fereastră. mincinoaso. că. Dar nu eşti decît un cretin.) O să ne sufocăm aici. EL: Inchid.. EA: Ce-or mai face acum? Dar deschide geamul şi uită-te. Seducătorule! Seducătorule! EL: Vezi ce zici.EA: Din nefericire. Nu sînt ca toţi idioţii pe care i-ai cunoscuL Explozie. Aş fi putut să le scriu dacă mi s-ar fi ceruL Aş fi fost un poet. Aşa am crezut şi eu într-o zi. Nu sînt un ins banal.. (închide fereastra. de ambele părţi. EA: I-auzi.) EA: Nenorocitule. EL: Asta aşa-i. Ai spus şi tu o dată un adevăr. EA: Nu mai sta-n geam. EL: Lasă-mă să mă uit. (îi dă o palmă puternică. M-am prefăcut că te cred. (El deschide fereastra. Intr-o zi cînd am fost nebună.. mi-e frig. EA: Atunci înseamnă c-au plecat. EA: Ei! ce e? EL: Nu-i mare lucru. (El închide geamul. altfel ar fi fost goale. ea la fel. EL: Eu nu sînt ca fitecine! Eram invitat acasă la prinţese care aveau decolteul pînă la buric şi nişte corsaje pe deasupra. un trecător.

dueîndu-se spre comutator. nu putem sta pe întuneric. Iar cînd nu-i război .) Au! m-am lovit al dracului. cine ştie ce-ar mai fi fost? Poate că aş fi călătorit. EA: M-ai lovit la frunte. Ea reuşeşte să aprindă lumina. (îşi ia pălăria şi se duce spre uşă. aş fi avut . e grevă la căile ferate. dă-te la mine acuma! Unde-o fi chestia de aprins lumina? Greu te mai descurci în casa asta. Aş fi locuit într-un castel plin de flori. ce stai? Aprinde lumina. Niciodată nu ştii unde sînt comutatoarele.ce? Şi cine aş fi fost? EL: Eu mă duc. Sau poate altceva. Nu se mişcă nimic. EL: O să mă plîng proprietarului. EA şi EL: Ah! Ai văzut? EA: Eşti rănit? EL: Eşti rănită? EA: Ţi-am spus să tragi şi obloanele. Poate că altfel şi altcumva nu există. se loveşte de El.încă la plimbare. Mîine. O să ne decidem mai tîrziu. cînd se aude un zgomot puternic.) Dacă nu te-aş fi văzut. bravo. EL: Ei. EL: Ai făcut-o înadins. EL: M-ai călcat pe picior. Un glonţ tras din stradă sparge un geam. e război. EL: Tot n-ai terminat să te fardezi şi să te-aranjezi în oglindă? Eşti destul de frumoasă. în cameră e întuneric acum. Poate că tot ne-am fi întîlnit. 5 . dar în altă zi. EL: Nu-i momentul de cochetărie acum. Sau mai bine m-aş fi apucat de cinema. E vina proprietarului. nu ne cunoşteam şi poate aşa aş fi putut deveni pictor. Cum e cu putinţă aşa ceva? Unde-i proprietarul? Fireşte că-i în stradă. Nu se poate ieşi acuma. EA: Şi uite cum se duce încă o ocazie de a ne hotărî. şi totuşi îşi schimbă locul tot timpul. (Se aşază fiecare pe cîte un scaun. EA: Anume ai făcut-o. cu ghirlande.) Ei. Cînd nu e gripă. Ah.tot război e! Ce simplu e! Şi ce e la capătul timpului? Ştim prea bine ce-i la capătul timpului. EL: Păi dacă m-ai pus să închid obloanele! (în beznă. EA: Poate-ai fi murit într-un azil. Sau mai bine zis. Pauză. Mă aranjez azi pentru poimîine. nu eşti mai frumoasă decît eşti. EL: Puteai să fii mai atentă. se distrează. se loveşte de o mobilă. Ea se ridică şi merge prin întuneric să caute comutatorul. EA: Cînd sînt necoafată. (El trage obloanele. aş fi avut alte motive să fiu nemulţumit EA: Mi-aş fi văzut copiii creseînd. nu-ţi place. sau aş fi fost mai tînăr acuma. Toate lucrurile le faci în contratimp. EA: Eu sînt înaintea timpului. O să fie tot aşa. oamenii ăştia! EA: Trage obloanele. EA: Puteai să fii mai atent. EA: împiedicatule. Cine poate şti? EL: Nu m-aş mai fi întrebat acuma ce motive de a mai trăi am. EL: Asta e. Aş fi avut. Cînd nu plouă cu găleata. EA: Şi-o să continue.

EL: Nu eu am zis că am idei. nu poate omul niciodată să fie liniştit. Ce idee şi pe tine să alegi casa asta de la întretăierea a două cartiere! EL: Tu ai vrut casa asta. EA: Coboară.) Vezi că urci închide bine uşa EL: E-nchisă. cel puţin. EA: Haide odată cu dulapul. Aluzii perfide. Impinge dulapul.. şi-aşa. EA: Chiar dacă te-ai fi decis. Eu îţi spun că se urcă! EA: Coboară. n-am să mai fac nimic. din două una. Totuşi. o să fim mai liniştiţi.şi mai spui că ai idei. EA: Bineînţeles! Fiindcă. EA: Oricum. EA: Mincinosule! EL: Ori n-ai ţinere de minte.) Aşa. tot n-am fi putut niciodată să trecem. EL: Dar ce-ţi fac eu de te-mpiedic să fii liniştită? EA: Mă agasezi.. EL: Cum s-o fi ales cînd eu n-aveam nici cea mai mică idee? E „ori aşa". Ştiu eu foarte bine ce-i în capul tău. EA: Dacă-ţi spun eu că se coboară! EL: întotdeauna vrei să ai dreptate. Măcar atîta.. urcă. cu tine. se buşeşte pe scări.) Ai auzit? EA: Că n-oi fi surdă. Asta-i din cauză că ţi-e frică. EA: Inventezi. Se bate la uşa din faţă.) EL: Stai liniştită. Nici măcar n-o să mă mai mişc. nu la noi bate. EL: N-am să mai zic nimic. EA: Insinuări. Pune dulapul la uşă. EL: Sînt pe palier. Nici măcar nu ştii să interpretezi zgomotele. Sîntem prinşi între două focuri. EA: Coboară. urcă. Nu mă mai agasa. EA: Ce-i în capul meu? EL: Iţi trece prin minte tot ce-ţi trece prin cap. din cauza perspectivei frumoase. Ce e? EL: E o grenadă. EA: Vezi? Recunoşti că tu ai ales casa.. EL: De fapt. Şi-atunci ai să spui că te agasez. EL: Nu.) EA: Ii duce. Bătăile continuă. (Apucă amîndoi dulapul care se află în dreapta şi-l împing în dreptul uşii care se află la stînga. (Ascultă amîndoi. EL: Liniştiţi! Tu numeşti asta linişte? Habar n-ai ce vorbeşti. Data viitoare or să bată la noi. Se-nchide prost.Se opreşte în fa fa uşii. Nu ţi-a trecut prin cap . Acuma atacă cu grenade. EL: Nu. EA: E şi-aşa. închide-o bine. EL: Urcă un etaj mai sus. Niciodată n-ai avut idei. EA: Pe-al nostru? (Bate cineva la uşă. Ziceai că peisajul o să-mi mai schimbe mie ideile. ori o faci înadins. (Zgomote puternice afară. însă oricum ai să mă agasezi. Nimic nu poate fi prevăzut. Tu ai vrut apartamentul ăsta. 6 . „ori aşa". EL: Nu se poate şti dinainte. că urcă sau coboară e-acelaşi lucru aproape. Se strigă. Dulapul. EA: Să ne baricadăm.

I-au luat pe cei de pe etajul nostru. EL: Ba nu.EL: Şi. Văd că nu ţipă. Eu nu te-mpiedic să ieşi. Arată spre obloanele trase. Uită-te tu ce viaţă mi-ai oferit. Nu-şi vor imagina că nişte oameni ca noi . Dar poate că le-au făcut altceva. în orice caz. EL: Şi te poţi ascunde. Acolo se poate pune ceva pentru încălzit. EL: Acuma mi-e mie frig. de ce sînt perfide insinuările astea? EA: Toate insinuările sînt perfide. EA: Ba da. Afară plouă. Am tot dreptul să-mi fie rece la spinare. EL: Nu. trebuie să ştii ce sînt ele. Uită-te la mine. Şi ai să răceşti. Mi-e rece la spate. spre dulapul proptit în uşă. ce le-or fi făcut? EL: Probabil le-au tăiat beregata. EA: O să cădem în pivniţă. dar. EL: Bun. EL: Vor cotrobăi peste tot.. Uită-te-mprejur şi spune-mi dacă asta-i viaţă. precum animalele. Strigăte afară. profită de ocazie ca să-ncepi o viaţă nouă.ar putea să trăiască-n hrube atît de adînci.. pereţii se cutremură. Eşti însăşi încarnarea nenorocului. EA: Ba da. EA: Eu spun că ai fi putut doar să prevezi cîte ceva. EA: Atunci ce sînt. EA: In pivniţă ar fi mai bine. dacă nu sînt insinuări? EL: Ca să ştii ce va să zică insinuările.. ah. sînt insinuări. nu poţi pretinde că eu sînt de vină pentru nebunia din lume. EA: Ziceai că numai mie mi-e frig. EA: Ce idee caraghioasă. EL: Sau direct în stradă. EA: Poate că i-au înjunghiat. EL: Ocazia nu-i propice. gata. mă rog. Dă-mi definiţia insinuării. e-ngheţ. zgomote. Nu-i momentul. De ce să-i fi înjunghiat? EL: Nu pot să mă duc să-i întreb. EA: Fireşte că ai toate drepturile. am plecat Unde-i pălăria? 7 . nu caraghioasă. Eu n-am nici un drept! Nici măcar dreptul de a-mi fi cald. EA: N-ai decît să te duci acolo. adică o viaţă nouă. EA: N-o să le treacă prin minte să vină să ne caute. Du-te şi vezi dacă aşa ceva există. EL: De ce? EA: E prea adîncă pivniţa. EA: Vezi c-au coborît. Du-te la aer. ai fi putut face în aşa fel încît toate acestea să nu se întîmple cînd sîntem noi aici. EL: Auzi? EA: Vezi? EL: Vezi? EA: Auzi? EL: Folosesc mine subterane.sau chiar nu ca noi . EL: Spui tîmpenii. EL: Mai întîi că nu sînt insinuări..

Grăbeşte-te cu salteaua. pentru moment sîntem.Cînd să-şi ia pălăria. EA: în orice caz. EA: Nu era un plăpumar de duzină. vezi. EA: Acuma nu mai putem împiedica să se facă curent. Mare zgomot afară. EL: Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Hai să punem salteaua. nici nu şi-au dat seama de explozie. Şi din iubire pentru mine. EL: Melcul n-are carapace. EA: O grenadă! O să facă explozie. Intră fum. (Se ascunde într-un colţ. chestia asta n-ar fi fost mare scofală. asta fac. pe care m-ai făcut tu să-l părăsesc. îţi vine întotdeauna prea tîrziu. EA: Filosofule. de afară. nu explodează. Imbecilule.) O să mori. EA: E tot aia. Ascunde-te. în mijlocul camerei. EA: Atunci ce e? EL: Nu ştiu. EA: Repede. în afara oricărui pericol. Uşa din dreapta se prăbuşeşte. se aude zgomotul puternic al exploziei. EL: Vezi. El se apropie de grenadă. smulge-i fitilul. EL: Vai de mine! O grenadă. fiindcă în casă nu-i destul aer. Nu saltelele lipseau din casa aia EL: Păi dacă era plăpumar. EL: Ba da. Iarăşi zgomot afară. EL: Diseară n-o să mai avem pe ce dormi. EA: Asta-i numai din cauza ta. un proiectil trece prin obloane. adică făcea meseria asta de amorul artei. 8 . ajută-mă. Trîntorule. EL: Doar n-o pot lăsa chiar aşa. imbecilule şi seducătorule. EA: Ia te uită. prin fereastră si cade în mijlocul camerei. Chiar cînd se întîmplă să-ţi vină cîte o idee. EL: In alte circumstanţe. Tu ce faci din iubire pentru mine? EL: Din iubire pentru tine mă plictisesc.) EA: Vezi c-a explodat? Poate că-n casă n-ar fi explodat. avea mai multe saltele. EA: Trebuia să te fi gîndit mai de mult. Poftim. Erau saltelele altora. o carapace de melc-ţestoasă. EA: Păi nu prea-i mare lucru. o dată mai mult. EL: N-are fitil. (Ia grenada şi o aruncă pe fereastră. se vede că era isteaţă după împrejurările de acum. In orice caz. Trebuie pusă o saltea în geam. Iau salteaua de pe pat şi o pun în dreptul ferestrei. Că numai în contact cu aerul face explozie. Fostul meu bărbat. isteaţă chestie! EA: Ei uite. Imprudentule. Nu-i admisibil să nu fie două saltele într-o casă. asta nu te oboseşte deloc. Haide. nu-i de ajuns să închizi obloanele. Trebuie că era tare haioasă casa voastră cu saltele peste tot. O cochilie. Dacă ai omorît pe cineva? Asasinule! EL: In halul în care sînt ei. Amîndoi privesc proiectilul. Era plăpumar amator.

) Nu se poate trece pe la ei. Ea s-a recăsătorit. De afară se aud zgomote.) Unde te duci? EL (din culise): Nu se poate ieşi.EL: Asta-i prea de tot. (Revine în cameră. Aşteaptă-mă şi pe mine. o împuşcătură. Ea iese. EA (revine): Ce tot bombăni de unul singur? Dai vina pe alţii? EL: Gîndeam şi eu cu voce tare. care-i mai liniştită. Să-mi pun pălăria. îmi laşi această posibilitate. rochia mea! Cea mai frumoasă rochie a mea. Cîndva m-a cerut de nevastă un croitor de lux. Şi vinovate. EA: Care logică? EL: Logica obiectivă a evenimentelor. Un strigăt. EA: Din fericire. Acum trei ani. E un morman de cărămizi. trebuie să ai întotdeauna alta care să se deschidă. Bineînţeles că zidul s-a prăbuşit pe palierul vecinilor. EA: Ce lume pe dos! (Se aşazâ amîndoi pe jos. fireşte. EL: Sau care să cadă singură. împrejurul scaunului. împreună cu soţia mea. EA: Şi-acum o să zici că n-a fost vina ta. 9 . ce-ai vrea să fac? EL: Nu ţi-am spus să faci ceva. care se sparge şi ea. împăcaţi. Ori anul trecut. Trebuie că au plecat în concediu şi au uitat explozibil în casă. EA: Oricum. (El iese prin dreapta. Du-te să vezi dacă mai e ceva de mîncare. El priveşte prin spărtură. Punem scaunul drept masă. (în tavan se face o gaură pe unde cade o statuetă ce se sparge direct pe sticla de bere. EL: Asta face parte din însăşi logica evenimentelor. Dăm dulapul la o parte şi-o să putem trece. A sărit capacul. EA: Tu ai să mă-mbolnăveşti. trebuie să aşteptăm să se termine tămbălăul pe strada noastră. Sufăr de inimă. EA: Am găsit nişte cîrnaţi în dulapul vecinilor. EL: Poate că vom putea ieşi. Unde ne aşezăm să mîncăm? EL: Unde vrei tu. sau fie şi sîmbăta trecută. Iar eu sînt prizonierul unei iubiri nefericite. Asta face parte din logica obiectivă a evenimentelor. S-ar zice că-mi iau pedeapsa meritată. Şi bere. EL (singur): Dac-aş fi plecat mai demult. EA: Mi-e sete şi mi-e foame. Acum aş fi fost departe. Cu un altul. EL: Era de aşteptat. EL: Nu eu sînt răspunzător de asta EA: Tu niciodată nu eşti răspunzător de nimic. EA: Şi ce-o să facem fără uşă? Pune-o la loc. Cînd închizi o uşă. Sînt deja bolnavă. Singura.) Ah. EL: Nu e nimeni la vecini. Uşa vecinilor dă-n strada din spate.) Au urcat De data asta au urcat EL: Ziceai că au coborît EA: Dar n-am spus jă n-au să urce. EA: Numai la plecare te gîndeşti.

.. EL: Foarte bine. nu ca noi. Minus unele excepţii. unul lingă celălalt. Aşa că nu mai explodează. Cei doi sînt sub pat. Asta vrei să spui. adunări. Şi totuşi. Eu iubesc frumuseţea.) Vezi că nu-i posibil să aibă omul linişte cu tine. Mai bine vezi ce faci cu proiectilul. uită-te bine. Nu departe de casă era un lac. Erau şi copii care învăţau acasă. EA: Cum o să mă mai pieptăn de-acuma? Iar o să-mi spui că sînt prea cochetă. copii nici blonzi. EA: Cînd eram mică. EA: Tocmai de-aia. înmulţiri. EA (îl întrerupe): N-am chef să-mi dovedeşti nimic. EA: Nu era. Nu aveam toţi aceeaşi înălţime. au spart oglinda. lasă-mă în pace! EL: Lasă-mă şi tu în pace pe mine. o să dărîmăm camera. obiectiv vorbind. M-aş fi putut face sculptor. Zgomote de deasupra.EL (adunînd resturile statuetei): Era o mică reproducere a lui Venus din Milo. EA: Vezi că mă insulţi. Toţi copiii de vîrsta mea erau mici. eram o copilă. EL: E Statuia Frumuseţii. EA: Tu vezi Venusuri peste tot Asta-i Statuia Libertăţii. copii bruneţi. EL: Da. EA: Frumoasă mai e frumuseţea ta EL: O frumuseţe este întotdeauna frumoasă. EL: îţi spun eu că era Venus din Milo. ca şi celălalt. ar trebui să putem. schijele sînt făcute să explodeze. EA: Trebuie să măturăm imediat. că nu-i grenadă. nu-i posibil să fie omul liniştit... (Un alt proiectil. EA: Şi ce-are-a face? Asta nu dovedeşte nimic. (Priveşte resturile statuetei. cu faţa la public. Să-mi curăţ rochia. EA: L-a pierdut în cădere. nici bruneţi. (îl împinge cu vîrful piciorului. învăţam să citim. Scăderi. să socotim. EA: Cum aş fi eu. copii blonzi. El şi Ea se ascund sub pat. EA: Habar n-ai ce vorbeşti. Unde găsesc eu acuma o curăţătorie? Toată lumea-i pe picior de război. Printre multe rafale de mitralieră se aud acum şi urale. Un lac cu peşti: peştii stau în apă.. Noi nu putem creşte în apă nici măcar cînd sîntem copii. o să explodeze. rare. dar asta în ciuda voinţei noastre. EL: Mai bine mănîncă-ţi cîrnatul. EA: Şi eu vreau linişte. EL: O schijă e ceva care-a explodat deja. să scriem. nu? EL: Am să-ţi dovedesc că. EL: Ba nu. Din tavan cad bucăţi de tencuială. împărţiri. EL: Era rupt de mai înainte. o să ne omoare pe amîndoi.) Mi-au spart oglinda. Băieţei şi fetiţe. Zgomotele de afară se intensifică. e Statuia Libertăţii. nu.) Nu e Venus din Milo. Nu putem fi liniştiţi.. Asta li se pare odihnitor.) EA: Fii atent. EL: E o schijă de obuz. De ce nu? 10 . EL: Ba da. EL: Vezi bine că-i lipseşte un braţ. Vreau linişte. întotdeauna există copii mai mici şi copii mai mari. EA: M-am săturat de mania asta a ta cu obiectivitatea. Fiindcă mergeam la şcoală. nu? EL: Nu ştiu ce-am vrut să spun. Dar cu tine! (Un alt proiectil trece prin perete şi aterizează pe podea. care sparge oglinda.

dar o puneam. EA: Sau poate aşa îşi dovedesc că totul e fals. EA: Totu-i pungăşie! EL (ascultînd zgomotele şi privind căderea proiectilelor şi a tencuielii din tavan. EA: Noaptea dormeam. EA: Atunci. Dar ca să obţin un răspuns... EA: Fiecare pe rînd. care ţi-e frică mereu de ce-o să sentîmple? Suferi de nelinişte. EL: Se omoară unii pe alţii. eu puneam întrebarea Nu ştiam ce întrebare este. e aceeaşi. Asta-i o altă întrebare. Molozul cade pe pat. Şi priveam. eventual steaguri): Un curcubeu. EL: Ce copaci? EA: Copaci care creşteau. El îşi reia firul amintirilor. Aveau şi frunze. în loc să ai o meserie. m-aş fi făcut tehnician. sau întrebarea depinde de răspuns. meseriaşii sînt scutiţi. Chiar mai multe. de altminteri. în locul lor se pot vedea scări. fragmente de pipă. din ce în ce mai complicate . trei curcubeie. întotdeauna bombăni degeaba. Şi-mi puneam întrebarea. capete de păpuşi etc): în loc să mori de unul singur. EA: Tu vorbeşti de alţii! Vai de mine. Toamna frunzele cad. schele. EL: Tu bombăni întotdeauna degeaba. Un curcubeu. există oameni care se lasă ucişi de alţii. două curcubeie. Proiectilele trebuie să fie de formă caraghioasă sau ciudată: bucăţi de ceşti. în acelaşi timp. Se pune întrebarea dacă răspunsul depinde de întrebare. două curcubeie. ar fi imposibil. Le număram. Aş fi făurit tot felul de obiecte. EL: (în tot acest timp. Cei ce cunosc întrebarea sînt deştepţi. Creşteau mai repede ca noi. Obiecte foarte complicate.. trebuia în orice caz să pun o întrebare. EL: Sau poate că aşa-i mai uşor. EA: Era acolo o pădure cu copaci. cum îi stă bine unui bărbat adevărat Toată lumea are nevoie de meseriaşi. Nişte proiectile pe care nu le vedem fac nişte găuri mari în perete. EL: Aoleu! EA: De ce te vaiţi. tu vorbeşti. trei curcubeie. Te vaiţi mereu. Obiecte complicate. ca să nu spun că eşti un poltron. Cum să obţii un răspuns fără să pui o întrebare? Aşa că.EL: Dacă aş fi învăţat tehnică. De fapt. 11 . în ciuda a tot. ce ai? EL: Dar putea să ne atingă. La finalul piesei. tavanul se va fi prăbuşit cu totul. Şi mai vesel. Sau chestia asta le face plăcere. Era răul cel mai mic din cîte se puteau face. Trebuia să răspund la întrebare.asta ar simplifica existenţa. din tavan continuă să cadă tencuială şi bucăţi de zidărie. N-au răbdare să moară singuri. despre ce întrebare era vorba? Nu se mai ştie. în caz de război. EA: Aşa-i comunitatea umană. siluete. EA: Aşa eşti tu. că nu te-a atins! EL: Nici pe tine. Ba nu. EL: Eram pe pragul uşii.. Ca şi restul pereţilor.

EA: Da. de vreme ce nu se poate ieşi? EL: Nu m-am agitat să ieşim decît în cazurile în care ar fi posibil să ieşim. EL: Dar îţi spun că nu mă gîndesc la posibilitatea de-a ieşi. EA: Care dă în ce stradă? EL: Care dă în strada unde-i războiul. EA: Atunci e o fundătură. De data asta vor urca la noi. (Nu mai cad proiectile. EA: Dar dacă ne-am fi băgat. EA: Ba mai multă. oricum ne-ar fi ucis. care se tot lărgesc.) Poate că am putea ieşi pe acolo! (Arată o spărtură în perete. Nu-ţi mai pune pălăria. EA: N-am nevoie să-mi dai tu lecţii de logică. EA: Ba mult mai multă. EA: N-am făcut nimic. EA: Atunci nu mai trebuie să te gîndeşti la posibilitatea de-a ieşi. EA: Spre care scară? EL: Dă în scara care dă în curte. Or să mă ucidă. EA: Dă în scara care dă în care curte? EL: Dă în scara care dă în curtea care dă în stradă. EL: Mai puţină. EA: Or să ne-arunce-n puşcărie. EA: Ce fac? EL: Urcă. Voci pe stradă şi pe scară.) Unde dă gaura aia? EL: Spre scară. ţi-am spus. EL: De data asta nu ! EA: Fiindcă vrei să ai mereu dreptate. Am maî multă logică decît tine. De ce te mai agiţi tu să ieşim. EL: N-am făcut nimic. EA: Iar vin. 12 . tocmai de asta. EL: Păi tocmai de-aia. EA: N-o să mă poţi face să tac.Zgomot mare pe scări. EA: Cel mai adesea te sperii degeaba. Toată viaţa numai asta ţi-am dovedit. EL: Aşa că mai bine rămînem aici. EL: Taci. (Ies amîndoi de sub pat şi se ridică. Privesc la proiectilele răspîndite pe podea si la găurile din perete. sigur. acuma-i recreaţie. Nu mă gîndesc la ?sta decît în cazul cînd această posibilitate ar fi posibilă. EL: Ai mai puţină. EL: Vezi că nu m-am speriat eu degeaba. urcă. EL: Păi tocmai de-asta. Sînt mulţi. EL: Taci. ai înţeles? Taci şi ascultă.) EL: S-au oprit. EA: Noi nu ne-am băgat în istoriile lor. N-are rost să-ţi mai pui pălăria EA: Toate ieşirile pe care le găseşti tu sînt proaste.

EA: Şi ce fac cei care n-au cîştigat?. ce-i drept Nu multă. EL: Răul e mai bun decît mai-răul. EA: Urcă cîntînd. primejdia a trecut. Bătălia. EA: Şi ce se întîmplă? EL: E jale. EL: Ori sînt morţi. E mai bine. EA: Cîntă de victorie. Pe fereastră se văd steaguri. Nu se ştie niciodată. EA: Nu e bine. EA: Mie mi-a fost mai puţin frică decît ţi-a fost ţie. E rău. Deocamdată. am scăpat de bombardament. EA (cu dispreţ): Filosofic! Filosofie! N-o să te vindeci niciodată. Asta sigur le va face plăcere. EA: Doar n-or să ne tragă şi pe noi în defilarea lor? Cînd or să ne lase şi pe noi liniştiţi? Nici cînd e pace nu-i lasă pe oameni în pace. EA: De ce plîng? EL: Din cauza remuşcărilor. dar puţină. EA: Ba ţie n-o să-ţi mai fie frică.EL: Am fi fost deja morţi. Tu tremurai. iar începe! Şi tocmai acum a căzut şi salteaua Să ne-ascundem sub pat EL: Ba nu. Ştiam eu c-aşa va fi. EL: Urcă. EL: Oricum. EL: In orice caz. nici ceilalţi n-au pierdut. EA: In tot cazul. EA: Cine a cîştigat? EL: Cei care n-au pierdut EA: Şi cine a pierdut? EL: Cei care n-au cîştigat EA: Isteaţă chestie. ieşi acuma! 13 . petarde. EL: Ai şi tu logică. EL: Nu aşa de tare ca tine. Ţie nu-ţi servesc la nimica experienţele de viaţă.poftim. S-a terminat bombardamentul. EA: Au cîştigat ce? EL: Habar n-am. orice s-ar zice. EL: Au cîştigat. EA: Şi dacă nici unii. S-au înşelat şi acum recunosc că s-au înşelat EA: Ce-au greşit? EL: Au greşit că n-au cîştigat EA: Iar cîştigătorii ce fac? EL: 'Ei au avut dreptate. EL: N-are de ce să-ţi mai fie frică. EA: Tot e o consolare. EL: Gata cu lupta. Ziceai că vrei să ieşi . Ele te fac şi mai filosof. acuma sîntem mai liniştiţi. nici n-au cîştigat? EL: Atunci e pace albă. Lumini.) Fir-ar să fie. ori plîng acuma. Nu vezi că-i sărbătoare în cinstea victoriei? Se defilează pe stradă. Prin găurile din pereţi se văd siluete ureînd scările şi cîntînd. Toată lumea e roşie de furie. (Salteaua se prăbuşeşte. EA: Urcă.

Asta nu poate să dureze. EL: Om fi. Şi cu noi ce-o să se-ntîmple? Ce-o să sentîmple cu noi? Zgomote uşoare în stradă. Dar tu. dacă om fi. Aşa cum îi ştiu. EA: E treaba ta să te descurci.e groaznic.) Dacă ai vrea dar tu nu eşti în stare . dar nu în orice condiţii. era mai bine înainte. Sîntem deja în stradă. Ce-or face acuma"? Ce-or să mai scornească? EA: Scorneşte tu în locul lor. Cel puţin. EL: Oricum. EA: Inainte de ce? EL: Inainte să înceapă asta. 14 . poţi să te aştepţi la orice. mănîncă. cînd se bat. Dacă mi-a venit proasta inspiraţie să-mi iau un amant. EA: Sînt veseli. De ce nu te interesează? Dă-le şi tu motive. în orice caz. să scornească ei ceva. (Arată camera. sînt teribili. dansează. Aveam timp. sînt cu toţii la bairam. Şi pot să găsească absolut orice: tot felul de invenţii. or să se ţină de capul meu şi-or să mă plictisească. aici e viaţa ta. Nu poţi. EL: Nu există motive pentru nimic. dacă şi le depăşesc. EL: Bine măcar că ne lasă-n pace. pot să facă orice. eu nu te ţin. nu te interesează. Bărbatul meu era un geniu. EL: Nu pot găsi un meşter acuma. atunci totul se canalizează înspre un sens. Dacă tot zici că nu ne pot face nimic. dacă zici că asta caută.EL: Voiam. desigur. cum îi cunosc eu. nu sînt de găsit niciodată. EA: Ţi-am reproşat-o întotdeauna. Pînă adineauri erau imobilizaţi cu toţii de război. Dacă ies. sau. Au făcut pace. pot să sară chiar pe tine. trag acuma ponoasele. cel puţin idiotul nu are proiecte. EA: Vreau ce vrei şi tu. îşi descoperă în timp motivele. dar cînd n-au nimic în cap. iar cînd se termină totul trebuie să reînceapă. cînd nu era nimic. atunci poţi trăi aici. o biată femeie. înainte de a nu începe asta EA: Inainte de-a nu începe ce? EL: Inainte. EL: Asta-mi reproşai mie. Imaginează-ţi.ai face ceva cu viaţa ta. EA (privind ruinele şi pereţii găuriţi): Deja m-ai aruncat în stradă. în stradă.. Nu-şi depăşesc motivele. EA: Aşa e. Tu nu vrei să-ţi frămînţi creierul. se veselesc. EA: Asta nu-i împiedică pe oameni să se agite. Că nu sînt buni de nimic altceva EL: Vezi că nu mai cîntă? Ce-or pune la cale? EA: Ce ne pot face nouă? în afară de pericol. dacă vrei să ieşi. beau. A izbucnit pacea. atunci încep să caute. dar nu sîntem chiar de tot. e acelaşi lucru. Dar n-ai imaginaţie.. dar nu oricine. EL: Tu vrei să mă azvîrli în stradă. Mai bine mă plictisesc la mine acasă. să-ţi sară unul în spinare. la început nu ştiu de ce-o fac. Inainte de a fi fost ceva EA: Ce facem ca să reparăm casa? EL: Asta mă-ntreb şi eu. atîta vreme cît au ceva în cap . înăuntru. Mai bine aştept să se ducă fiecare pe la casa lui. EL: Şi eu ce vreau? EA: Vrei să m-arunci în stradă. Acuma sînt imobilizaţi de pace. EL: Ce tot mai scornesc? Văd că au trecut. Mai bine un idiot.

în orice caz. Zgomotele încetează de tot. EL: Aşa e. SOLDATUL: Jeannette e-aici? EL: Care Jeannette? EA: Nu e nici o Jeannette aici! Nu există nici o Jeannette aici. dă-mi o mînă de ajutor. SOLDATUL: Şi nu ştiţi totuşi cine ar fi putut s-o vadă? 15 . De ce-ar face-o? EL: Ca să treacă viaţa.EA: Asta fiindcă sînt mereu pretutindeni. fără îndoială. EA: E curent Vine gripa. EL: De ce? Acum nu mai e nici o primejdie. EL: O să ieşi după aceea EA şi EL (împreună): O să ieşim pe urmă. Oricum. plăpumarul. EA (lui): Pune salteaua-n geam. sînt microbi. nu e nici o Jeannette. Ce surpriză! Aţi fost aici tot timpul? VECINA: Cred c-a fost interesant VECINUL: Noi am fost în concediu. Nu putem să stăm aşa. EL: Nu e uşor să nu fii nicăieri. Printr-o gaură din zid apare chipul Soldatului. EA: Şi nouă ne trece viaţa EL: A lor trece mai puţin stupid. EA: Să vă reparaţi uşa. Sau. Prin uşa din dreapta. EL (Soldatului): Nu-i treaba mea. Trebuie să fim pregătiţi pentru toate. cea căzută. ne-am distrat de minune. îşi fac apariţia cei doi Vecini. te-amuzi foarte bine oriunde. SOLDATUL: Dar mă intrigă. Dar or să reînceapă. Hai. Ştiu că ţi-ar plăcea să fie acuma aici soţul meu. VECINA: Nici nu-i greu. VECINUL: Am sosit. întotdeauna îi invidiezi pe ceilalţi. Ai să ieşi după aceea. EA: Hai că se face linişte. EA: Gata. să reparăm casa. EL (Soldatului): Nu e nici o Jeannette aici. nu te băga unde nu-ţi fierbe oala. cred că ei se plictisesc în alt fel. EA: N-or să stea niciodată locului cum trebuie. Zgomotele încetează încetul cu încetul. EA: Niciodată nu eşti mulţumit de al tău. SOLDATUL: Unde-o fi? Trebuia să m-aştepte. Aşaz-o bine. Atîta vreme cît e vreun conflict. EA (lui): Trebuie să reparăm stricăciunile. să le preîntîmpinăm. n-am ştiut ce-i pe-aici. Auzi! Se face linişte. mai degrabă. Dar trebuie. Există mai multe feluri de a te plictisi. EL: Evenimentele trec repede cînd nu se mai petrece nimic.

EA: Hai. EL: Şi eu aş dori să fiu orb cînd mă uit la tine. ajută-mă. EL: N-ai dreptate. Cînd te văd.Ea pune patul în dreptul găurii din perete prin care se uita Soldatul. dacă nu eşti orb şi nici idiot pe de-a-ntregul. astupă uşile. Of. aş vrea să fiu oarbă. EA: Ce mai e asta? (Se fereşte repede. căci picioarele unui corp îi ating creştetul. se văd trecînd siluete şi fanfare. în ce belea m-ai băgat! EL: N-are-a face!. dar am avut dreptate. EA: Păi atunci. se uită la celelalte. după care se-apucă brusc de treabă. EA: Vrei să spui că nu mă contrazici? Uite dovada EL: Iar începe. Mai bine ne-ascundem. în vreme ce afară. leneşule.. Ţi-am spus eu c-o să-nceapă iarăşi.. De sus încep să coboare. care eşti aşa de vorbăreţ. printre zidurile în ruină ale camerei. EL: Nu. trupuri de păpuşi fără cap şi capete de păpuşi fără trup. Aoleu! Astea coboară ca stalactitele. Acum începe judecata cu seninătate. EA: Şi ce-o să ne facem! Vai de mine. EA: Oarbă am fost cînd te-am văzut Nu m-am uitat cu atenţie la tine. De ce? Aşa că vezi bine. Ai amuţit? Ce se-ntîmplă? EL: Păi vezi şi singură. după care închide uşa care dădea spre vecini.) Dar ştii că sînt drăguţe păpuşelele astea? Spune-mi ce-i cu ele aici! Hai. Vezi bine că-i pace. vorbeşte! Tu. explică-mi ce-i aici. EA: Auzi? Vezi? începe iar. EL: Ţestoaso! EA: Melcule! Işi dau reciproc cîte-o palmă.) Aoleu! (Atinge un cap. M-ai contrazis. încet. seducătorule! Pun salteaua în geam. Au instalat la etaj ghilotina. încă e conflict. 16 . că nu eşti oarbă: corpuri fără capete şi capete fără corpuri. De deasupra se aude zgomotul unui ferăstrău.

Related Interests