Lucrare practică la fizică

Determinarea coeficientului de tensiune

superficial fără utilizarea balanței
Materiale necesare:

un tub de sticlă deschis la ambele capete cu diametrul interior de

aproximativ 3mm și cu lungimea de 30-40 cm (poate fi și mai scurt), un tub
de cauciuc îmbrăcat pe tubul de sticlă, riglă gradată in mm, un vas cu apă,
stativ( se poate și fără el), clește pentru tubul de cauciuc (se poate și fără el).

Modul de lucru:

1.Introducem tubul de sticlă in vasul cu apă (sau alt lichid) cu capatul liber
(tubul de cauciuc e la capătul de sus).

2. Strîngem bine cu cleștele (sau cu mina) tubul de cauciuc și scoatem tubul

de sticlă din apă, în poziția verticală.

3.Măsurăm înălțimea H a coloanei de apă din tub în poziția verticală. Pentru

ca eroarea relativă să fie mai mică, înălțimea H trebuie să fie mai mare.

4. Slăbim lent cleștele pînă cînd lichidul din tub începe să curgă lent sub
formă de picaturi.

5.Numărăm numărul N de picături scurse din tub.

6.Măsurăm înălțimea h1 a coloanei de lichid care a rămas în tub.

7.Măsurăm diametrul interior d0 al tubului de sticlă.

Considerații teoretice:

Volumul lichidului care s-a scurs din tub se calculează cunoscînd înăl țimea
h=H-h1 și aria secțiunii transversal a tubului:

V=hS (1)

Masa m0 a unei picături se calculează cunoscînd masa m=ρV =ρ h S și

numărul N de picături: (2)
m 2
ρ h S ρh π d 0
0=¿ = ¿
N 4N

Picătura se descpinde atunci cînd forța de greutate m 0 g ¿ e egală cu forța de

¿
tensiune superficială:
F=π d 0 σ ¿(3)
¿

Din formulele (2) și (3) rezultă:

 ρghd 0
σ= (4)
4N
Remarcă:

Înaite de a se desprinde de tub, în regiunea de lîngă tub picătura are

diametrul d≈0,9 d 0. În dependență de nivelul clasei care efectuează această
lucrare, profesorul poate să menționeze acest fapt, pentru ca elevii să-l
invoice în concluzii. Dacă se va lua în considerare de la început, atunci
formula (4) ia forma:
ρghd 0
σ= (5)
3.6 N
Spre deosebire de lucrarea clasică(cu ajutorul balanței), această lucrare dă
profesorului posibilitatea să individualizeze sarcinile respective.

În calitate de sarcină suplimentară se poate propune determinarea

coeficientului σ în funcție de înălțimea h1 a coloanei de lichid rămasă în
tub(circa 10mm). Pentru că în acest caz asupra picăturii acționează două
forțe de tensiune superficial (una în interiorul tubului și alta la capătul de
jos al ei) din condiția echilibrului rezultă:
ρgH d 0
σ= (6)
8
Al treilea experiment(de fapt, o nouă metodă- cea a comparării) poate fi ca o
lucrarea independent sau ca sarcină cu nivel mai înalt de complexitate.

Dacă este cunoscut coeficientul σ pentru apă, efectuăm aceleasi măsurători

pentru alt lichid, al cărui coefficient -σ 2, trebuie să se determine astfel:
ρ2 g h2 d 0
σ 2= (7)
3,6 N 2

Din formulele (5) și (7) obținem:

ρ2 h2 N
σ 2=σ (8)
ρh N 2

La cercul de fizică se propune determinarea dependenței coeficientului σ de

−3 N
temperatură. Pentru apă acest coeficient scade de la 75∗10 ( la 0 ℃ ¿pînă
m
−3 N
la 59∗10 (la 100 ℃ )
m

Această lucrare este efectuată în baza formulei(8).

Se poate propune de asemenea calcularea erorii relative de metodă cauzată

de neglijarea dependenței de temperatură a densității lichidului.