http://efilmeseriale.com/news/clase_406/1-0-6 http://filmuldetop.

com/load/telenovele/clase_406/19-1-2 Pluralism si multiculturalism Multiculturalism si diversitate Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup. În felul acesta, orizontul ideologic al cultivarii diversitatii vine sa promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigma a raportului minoritate/majoritate, ca limita imaginata a repetatelor constructii identitare. C. W. Watson circumscrie multiculturalismul implicatiilor politice si filosofice presupuse de coexistenta modalitatilor variate de situare a omului în lume si de modul în care diferite entitati culturale lupta pentru recunoastere, atît în cadrul statului national cît si în sistemul global. [1] Multiculturalismul pare sa raspunda necesitatilor unei lumi în schimbare în care exprimarea diverselor identitati capata forma JSRI • No.9 Winter 2004 p.136 unor raspunsuri în fata provocarilor aduse atît de catre statului national, cît si de sfera transnationala si globala. [2] Astfel, procesul globalizarii ne pune în fata unei continue resituari a raporturilor majoritate/minoritate, în spatii culturale concrete si la nivel global, si ne îndeamna la o continua întelegere, acceptare si afirmare a diversitatii. Discutînd multiculturalismul ca ideologie a diversitatii, Bhikhu Parekh vorbeste de trei forme ale diversitatii culturale [3] : 1) Diversitatea subculturala ce are în vedere faptul ca membrii societatii participa la o cultura comuna, dar în acelasi timp împartasesc o serie de credinte si practici particulare. În acest caz, identitatile culturale nu intra în conflict cu cultura dominanta. Jocul tolerantei garantat de statul de drept este cel care asigura suficienta libertate grupurilor subculturale în conservarea identitatii proprii în forma unei constiinte secundare complementare identitatii dominante. 2) Diversitatea comunitara ce presupune existenta unor comunitati relativ organizate si constiente de sine ce promoveaza o serie de credinte si practici diferite. Diferentele marcheaza mai degraba o apartenenta decît o revendicare de participare la împartirea puterii. 3) Diversitatea perspectivala care presupune ca o parte din membrii unei societatii critica valorile si principiile culturii dominante si încearca sa o reconstruiasca potrivit altor valori. Aceste valori trebuie sa tina cont de prezenta în viata publica a minoritatilor si de necesitatea lor de a se afirma ca entitati distincte în sfera puterii politice. În acelasi timp, se are în vedere crearea unui cadru în care culturile minoritare participa la o reconstructie continua a principiilor modelatoare ale sferei valorilor. Multiculturalismul apare ca „un discurs tipic pentru o modernitate tîrzie care îsi asuma experienta sociala a diversitatii si diferentei”. [4] Gîndirea postmoderna a pus în evidenta relatiile de putere care se afla în spatele revendicarilor privind identitatea culturala. În numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, în aparenta, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publica a drepturilor de

grup. Este vorba însa de o noua percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care da identitatea de grup, ci apartenenta la grup creeaza cadrul general de regasire a identitatii personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identitatii si a culturii. Procesul este însotit de o recunoastere a pluralismului valorilor, a diferentelor si acceptarea punctuala si temporara a unor discriminari pozitive menite sa corecteze inegalitatile si sa asigure promovarea unor politici speciale pentru identitatile alternative. [5] Multiculturalism si autonomie Obtinerea autonomiei este un principiu invocat de minoritati drept element constitutiv al conservarii identitatii de grup. Autonomia culturala presupune un efort de conservare a traditiilor unei comunitati. Pe baza acestora se încearca sa se creeze un ritm al vietii comunitare care sa functioneze dupa regulile traditiei, potrivit sistemului de valori rezultat din JSRI • No.9 Winter 2004 p.137 dezvoltarea istorica a comunitatii si din experienta întîlnirii traditiei cu celelalte traditii si cu efortul general de modernizare a societatii. Autonomia culturala este acceptata si încurajata de multiculturalism doar ca un factor de conservare a identitatii, ca o modalitate de crestere a puterii unei comunitati care se afla într-un raport de discriminare si de dezavantaj accentuat de imposibilitatea de a accede la putere. Este vorba îndeosebi de puterea politica în masura sa promoveze politici culturale în care bunurile comunitare sa se regaseasca drept bunuri culturale ale minoritatii într-un spatiu cultural comun al unei societati în care principiul recunoasterii demnitatii celuilalt functioneaza ca o regula a simtului comun. Autonomia culturala nu trebuie confundata cu autonomia administrativa pe criterii etnice. Ea presupune mai degraba consolidarea unor minoritati sub forma unor „comunitati imaginate” [6] care se regasesc sub o identitate comuna, construita pe baza unor elemente ale unei traditii comune si pe baza politicilor culturale pe care le promoveaza guvernarea moderna. Principiul autoguvernarii pe care îl revendica promotorii autonomiei culturale are în vedere, de fapt, afirmarea principiului subsidiaritatii. Comunitatea poate sa decida în problemele proprii pîna la limita la care regulile statului de drept si interesul general nu sînt încalcate. Daca în ce priveste regulile statului de drept putem sa recurgem la un cadru legislativ care reglementeaza raporturile între autonomia comunitara si responsabilitatea în fata întregii societati, în privinta raporturilor între interesul general si interesul de grup intervine un cadru mai larg de ambiguitati. Acesta poate fi clarificat doar prin invocarea drepturilor omului, care însa nu mai au în vedere grupurile sau „comunitatile imaginate”, ci indivizii ca fiinte umane concret identificabile. S-a constatat ca grupurile care cer o crestere a libertatii decizionale si de control social, în numele autonomiei structurata pe motivatii identitare, ajung adesea sa îngradeasca libertatile membrilor propriului grup, sa le ceara sa aiba optiuni uniforme, modalitati de actiune conforme cu cele ale grupului, sa-si modeleze propria lor libertate de credinta si

datorita stereotipiilor sale. Intelectualii si politicieni de dreapta exercita o presiune crescînda asupra claselor de mijloc. dupa Rorty. introducerea acestor cursuri a creat un climat de încredere si s-a ajuns chiar la eliminarea starilor conflictuale în raport cu grupurile vizate de aceste studii. Un pas important l-a constituit introducerea în colegiile si universitatile americane a unor cursuri menite sa promoveze studiile afro-americane. Principala acuza este legata de faptul ca multiculturalismul opteaza pentru introducerea în canonul academic occidental a unor teme. femeile etc. iar pe de alta parte sa aduca în planul echilibrului si egalitatii publice unele clase discriminate precum persoanele de culoare. studiile hispanice. Pe de alta parte. îi considera a fi cetateni de rangul al doilea. Disparitia discrepantelor economice poate sa duca la disparitia discriminarilor. multiculturalismul încearca. Desi întelege ca multiculturalismul e preocupat mai degraba de problema identitatii decît de problemele cu care indivizii se confrunta. pe de o parte.138 Richard Rorty arata ca multiculturalismul începe ca o încercare de a convinge barbatul alb occidental asupra faptului ca trebuie sa manifeste toleranta si sa accepte clasele marginale sau pe cei pe care. dar si asupra rasistilor. pe de o parte. Obligativitatea de a urma aceste cursuri a condus la o reactie negativa si la o continua încercare a studentilor de a discredita aceste cursuri. De aceea trebuie gasite mecanismele care sa faca posibila afirmarea autonomiei comunitare în strînsa corelatie cu dreptul recunoscut al autonomiei individului. sexistilor etc. Acestia din urma trebuiau adusi la nivelul unei constiinte a identitatii de grup care sa le permita depasirea imaginii negative pe care o proiecta asupra lor grupul cultural dominant. sa aduca o schimbare de mentalitate în rîndul populatiei dominante. domenii si cursuri care sînt considerate ca fiind marginale si nereprezentative din punct de vedere al canonului educatiei occidentale. oamenii saraci. imigrantii recenti. În unele cazuri se ajunge la o încalcare a libertatilor si a dreptului la diferenta a membrilor grupului. s-a cazut în extrema de a impune aceste cursuri ca obligatorii pentru studentii de nivel licenta cu scopul de a-i sensibiliza fata de diferentele culturale.de constiinta potrivit exigentelor grupului. sa vizeze mai degraba domeniul resurselor si al dobîndirii bunastarii decît sa îi educe pe tineri în ideea ca fac parte din identitati culturale separate. Rorty crede ca . însa. pentru a-i convinge ca mediile academice se afla sub teroarea politiei corectitudinii politice. Rorty considera ca discursul multicultural trebuie mutat dinspre cultivarea diferentelor culturale înspre discutiile privind inegalitatile în împartirea sferelor de putere. noua perspectiva curriculara a atras critici virulente îndeosebi dinspre gruparile de dreapta ale scenei politice si religioase americane. desi acesta lupta tocmai pentru afirmarea diferentei si pentru largirea libertatilor. Multiculturalism si canon cultural Una din criticile majore la adresa multiculturalismului vizeaza domeniul educatiei. Astfel. Starea de discriminare în care sînt tinute clasele marginale este în viziunea filosofului american cauzata de factori economici. homofobilor. studiile de gen etc. În loc sa duca la o constientizare a raporturilor de putere pe care le instituie sistemul inegalitatilor sociale. JSRI • No.9 Winter 2004 p. Rorty considera ca. Multiculturalismul ar trebui.

Universitatea dezvolta o larga autonomie a liniilor de studiu în limbile minoritatilor. la toate nivelurile. spaniola. Dincolo de retorica necesitatii recunoasterii reciproce. Nu cred ca gresim în vreun fel afirmînd ca specificul multiculturalitatii transilvane are drept materializare Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. italiana.9 Winter 2004 p. precum si specializari în ebraica. O data cu crearea statului national unitar român se fac progresiv pasi spre un echilibru (nu lipsit de alunecari si de devieri ideologice) între afirmarea identitatii majoritatii si necesitatea dezvoltarii entitatilor etnoculturale cu o îndelungata istorie si cu o contributie inestimabila la creatia si afirmarea diversitatii culturale în acest spatiu geografic. multiculturalitatea ca fapt de existenta presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majoritatii. cum întîlnim în cîteva cazuri în spatiul occidental.139 structureaza identitatea comunitatii. cresterea autonomiei grupurilor minoritare atrage dupa sine o mai mare libertate în jocul politic. Într-un asemenea spatiu. Liderii grupurilor minoritare care reclama dreptul la diferenta au constiinta ca dezvoltarea unor identitati bine conturate este o sursa de putere. Spatiul românesc în general si cel transilvan în mod special stau sub semnul multiculturalitatii. alaturi de o gama larga de programe în limbi moderne (engleza. este practicata o discriminare pozitiva menita sa asigure o cît mai performanta si competitiva dezvoltare a învatamîntului în limbile minoritatilor. ea este “Universitatea cu cea mai dezvoltata organizare multiculturala. Astfel.5/student. o mai buna negociere a atragerii de resurse si un grad mai mare de satisfacere a intereselor. etc. cum este cazul românesc si îndeosebi cel transilvan. maghiara. franceza. Dincolo de ideologia multiculturalismului. a valorilor în jurul carora se JSRI • No. asigurînd studii complete în româna. canonul cultural a cunoscut rasturnari de ierarhii conditionate istoric. cît si în spatii culturale cu o îndelunga traditie istorica si cu o structura ce presupune convietuirea între o cultura majoritara si mai multe minoritati istorice. artizanul reconstructiei multiculturale a acestei universitati. iar pentru linia germana . Organizata în Departamente comune. pentru scolarizarea unui student la linia de studii maghiara se aloca o finantare de 1. germana. Prin prisma acestei accederi la putere si la resurse trebuie privita multiculturalitatea ca o realitate si ca o valoare incontestabila atît în spatii culturale formate în tari cu un mare aport de imigranti. Minoritatile se bucura de o reprezentare privilegiata în toate structurile de conducere si cele decizionale ale universitatii. Aceasta actiune afirmativa are inclusiv o importanta dimensiune financiara. Dincolo de factorii economici. Asa cum afirma Andrei Marga. nu putem face abstractie de faptul ca marcarea diferentelor culturale nu este o simpla optiune idealista a grupurilor minoritare. Mai mult decît atît.insistenta pe aspectele culturale poate sa duca la dezvoltarea unor resentimente fata de cultura dominanta si la perceperea acesteia ca un factor opresiv violent [7] . de afirmare în sfera publica si de promovare a intereselor de grup si a celor individuale.)” [8] . Ea aduce în mod firesc elementul diversitatii si necesitatea recunoasterii diferentei ca un pas esential al convietuirii. care sînt fundamentali în explicarea relatiilor sociale pentru un gînditor de stînga cum este Rorty.

Afirmarea publica a minoritatilor. care nu sînt putini în cultura româna. însa. În fapt. într-un spatiu cultural în care convietuirea dintre majoritatea religioasa si minoritatile religioase si confesionale.1. Astfel. ajuta majoritatea sa perceapa într-un mod mai adecvat alteritatea si sa se defineasca pe sine ca limita si deschidere a identitatii celorlalti. Universitatea Babes-Bloyai acorda o importanta deosebita valorizarii unei bogatii extraordinare a spatiului cultural transilvan: diversitatea confesionala si religioasa. Greco-Catolica. ajuta minoritatile sa ajunga la o mai buna autocunoastere si o mai activa prezenta în sfera publica. Dincolo de pozitiile criticilor multiculturalismului. 000. ea este “universitatea cu cele mai extinse programe de studii teologice (avînd patru facultati de teologie: Teologie Ortodoxa. pentru educatia unui student la linia de studiu în limba maghiara se aloca 1. Multiculturalismul porneste de la starea de fapt a multiculturalitatii [11] si încearca o reconstructie a spatiului cultural comun în care identitatile minoritare sînt privite ca parteneri egali în procesul afirmarii importantei contributiei comune la o constructie axiologica ce sta sub semnul pluralismului. angajarea lor în jocul politic presupune însa o adîncire a autonomiei identitare în raport . [9] Desi este o universitate laica moderna. precum si un renumit Institut de Studii Iudaice) care asigura posibilitati unice de investigare a bazelor civilizatiei iudeo-crestine. daca pentru educatia unui student la linia de studiu în limba româna se aloca 1. reprezentînd sapte biserici istorice ale Transilvaniei. Pasiunile puse în joc în îmbratisarea unuia sau altuia dintre acesti termeni se atenueaza. de îndata ce sesizam ca promotorii lor ajung la o finalitate comuna: cea a sublinierii necesitatii cultivarii diversitatii culturale si a convietuirii armonioase cu alteritatea. iar pentru educatia uni student la linia de studii în limba germana se aloca 1. dintre cultura dominanta si minoritatile culturale poate sa capete amprenta intolerantei. arata ca multiculturalismul nu este nici o categorie datata si fixata într-o preistorie a mediului academic american.9 Winter 2004 p. nici un fenomen conjunctural care a ajuns la un declin ireversibil. 000. 500. Romano-Catolica.140 pe care le da mediul academic cerintelor concrete ale sferei publice românesti. 000 (cifrele de fata au doar valoare de exemplu explicativ). cît si pe cele concretizate în politici speciale pentru minoritati. În acelasi timp deschide spre o situare în sfera puterii atît pe principiile proportionalitatii si subsidiaritatii. Aceste linii de studiu nu au în vedere doar aspectul de predare într-o anumita limba ci si introducerea în planul de pregatire a studentilor a unor cursuri referitoare la cultura si traditia minoritatilor nationale respective. cei doi termeni se presupun reciproc în asa mare masura încît fac referinta la o realitate comuna.” [10] În felul acesta. 800. Multiculturalism si/sau interculturalism Disputa pentru impunerea în cadrul cultural românesc a unuia sau altuia dintre cei doi termeni pentru a desemna pledoaria pentru afirmarea diversitatii nu pare o simpla „cearta de cuvinte”. Reformata.8/student. raspunsurile JSRI • No. se promoveaza un model educational care. Cu alte cuvinte. iar pe de alta parte. pe de o parte. 000.

5. la închiderea în sine si la exclusivism. Pentru a evita caderea în separatism. la autonomizare. O noua perspectiva stiintifica si politica despre cultura si identitate.cu celelalte entitati minoritare si în special în raport cu cea a grupului majoritar. Multiculturalism. Note: [1] C. Multiculturalismul. Însa cîmpul interdependentelor presupune entitati bine conturate care sa nu se topeasca într-o tesatura abstracta. cu un profil propriu accentuat si capabile sa intre în dialog cu alte identitati. 23. Watson. Multiculturalismul. asa cum a semnalat Rorty. Procesul convietuirii dovedeste ca interculturalitatea presupune afirmarea diversitatii si straduinta pentru a crea un spatiu al dialogului si al respectului pentru diversitate.141 spatiu multicultural comun. Watson. [2] C. Buckingham. Open University Press. Open University Press. Accentuarea interdependentelor poate sa duca la omogenizare si la nasterea de conflicte în numele diversitatii. a interrelationarii. p. nr. O noua perspectiva stiintifica si politica despre cultura si identitate. autonomizarea unui grup cultural poate merge pîna acolo unde se mentine constiinta apartenentei la un spatiu multicultural comun. multiculturalismul este criticat ca fiind o ideologie ce duce la separatism. p. la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare si incompatibila cu participarea la constructia unui JSRI • No. [3] Bhikhu Parekh. ambigua. Interculturalismul porneste de la necesitatea interculturalitatii. 1997. W. în Altera. State and Religious Minorities. al actiunii interculturale.9 Winter 2004 p. Multiculturalism. Philadelphia. p. Buckingham. De aceea. 2000. ca fetele aceleiasi monezi care asigura jocul schimbului în cadrul pluralismului cultural. Church. 107. [5] Margit Feischmidt. în Altera. [4] Margit Feischmidt. 110. De pe aceasta pozitie. 27. nr. p. în Tariq Modood (ed. În felul acesta autonomizarea identitara nu are alt scop decît cel de a crea un spatiu al interdependentelor. Atunci cînd discutam multiculturalitatea ca fapt de existenta avem în vedere îndeosebi necesitatea afirmarii unor identitati clare. Philadelphia. Dincolo de aceasta se poate ajunge. W. p. interculturalitatea si multiculturalitatea trebuie concepute ca realitati interdependente. De aceea multiculuralismul presupune afirmarea unor identitati clar conturate. Religion and Public Life. Semnalarea acestui pericol este binevenita [12] .). Policy Studies Institute. Comunitatile trebuie sa-si creeze „propriile lor matrici de reproducere culturala” [13] . 12/1999. . 2000. 12/1999.

2634. nr. Ed. Manifest pentru o universitate performanta si competitiva. si preocupari intense pentru înscrierea cu succes în era globalizarii. 3-6. Demonizing the Academy. În 1919 a fost fondata Universitatea Româneasca din Cluj. pp. în Altera. nr. Cele doua universitati au fost reunite în 1959 sub numele de Universitatea Babes-Bolyai. 9/Winter 2004 . [10] Andrei Marga. Reflectii asupra originii si raspîndirii nationalismului. Altera. Wilson Company. 12/1999. lumini si umbre. Altera. W. a electronicii si a societatii bazate pe cunoastere”.[6] Folosim aceasta sintagma cu sensul oferit de Benedict Anderson. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala. Integral. 2000. 13/200. [7] Richard Rorty. în Robert Emmet Long (ed. Pe cai diferite spre multiculturalitate. [11] Adrian Marino. pp.9 Winter 2004 p. Cluj-Napoca. În 1872 a fost înfiintata Universitatea maghiara din Cluj. Bucuresti. au JSRI • No. Multiculturalitatea. apoi cu universitatea germana înfiintata de Maria Tereza si cu Liceul Piarist fondat de Iosif al II-lea. 1997. pp. The H. adoptat de Senatul Universitatii Babes-Bolyai în reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004 consacrata aniversarii a 85 de ani de la întemeierea Universitatii Românesti din Cluj. Splendoarea si mizeriile unui concept: multiculturalismul. 13/200. p.). Relatiile interetnice în România post-comunista. 2000. [9] O critica în acesti termeni a multiculturalismului gasim la Monica Spiridon. Multiculturalitatea.143 JSRI • No. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta traditie a început cu Colegiul Iezuit din 1581 si a continuat cu Colegiul Calvinist fondat de Gabriel Bethlen în 1692. JSRI • No.142 functionat la Cluj doua universitati: “Victor Babes” si Janos Bolyai”. ce se poate ilustra cu date statistice relevante. adoptat de Senatul Universitatii Babes-Bolyai în reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004 consacrata aniversarii a 85 de ani de la întemeierea Universitatii Românesti din Cluj. 166-172. nr.9 Winter 2004 p.). Istoria de dupa 1989 a universitatii marcheaza dezvoltarea si democratizarea sa fara precedent. 166-172. Multiculturalism. lumini si umbre. New York. [8] Andrei Marga. pp. în Lucian Nastasa si Levente Salat (ed. [13] George Schopflin. Comunitati imaginate. [12] Adrian Marino. 130. În Manifest se arata ca Universitatea Babes-Bolyai este “universitatea cu cea mai veche traditie academica din România. Manifest pentru o universitate performanta si competitiva.

de asemenea. Aceste armate sunt finantate. Cultura este un mod specific de a crea. iar progresul în chimie sau biologie o amenintare pentru aer sau pentru apa). (Într-adevar. precum si teama ca acceptarea complicitatii cu protagonistii unor asemenea experiente nu va ramâne nesanctionata. Dupa prabusirea sistemului mondial bipolar. si-ar fi închipuit ca avioanele ar putea fi folosite pentru a demola zgârie-norii. Saracia creaza doar cadrul favorabil recrutarii celor care formeaza armatele luptatoare sub diferite steaguri identitare. fundamentalismul religios sau terorismul. este acela ca nimeni nu ar putea fi de acord sa traiasca într-o era în care îmbarcarea într-un avion sa reprezinte un pericol.STABILITATEA sI SFIDĂRILE MULTICULTURALISMULUI CIVIC ÎN EUROPA Traim într-o lume traversata de conflicte interetnice si de crize identitare. Fara a nega susbstratul lor economic si social. este dificil sa credem ca cei care au inventat avioanele cu reactie si care au construit zgârie-norii. Lucrul este atât de evident încât el nu mai trebuie demonstrat. ca globalizarea a mai permis si accesul reprezentantilor unor anumite comunitati culturale la tehnologii pe care numai reprezentantii altor culturi le-au putut produce. omenirea traieste în cadrul procesului globalizarii efectele contradictiei dintre integrarea politica pe baza solidaritatii de interese si dezintegrarea statala pe criterii identitare. este totusi imposibil sa nu observam ca motorul care pune în miscare factorii de destabilizare amintiti este mai putin foamea cât alienarea indusa de sentimentul implicarii fortate în experiente moral-culturale esuate. pentru cea europeanä. Identificam aici sursa unui mare pericol pentru stabilitatea lumii si desigur. Când o anumita cultura îsi însuseste tehnologii pe care nu le-a creat si nici nu le-ar fi putut crea — potrivit logicii sale interne — atunci exista riscul ca respectivele tehnologii sa fie utilizate în scopuri diferite fata de cele pentru care au fost create. nu numai de strategii cinice ai politicilor de manipulare ci si de lideri carismatici care îsi asuma proiecte mesianice. Globalizarea modelului societatii deschise si libere a facilitat contactul intim al unor culturi diferite. dintre omogenizarea economica si pulverizarea culturala. Tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 se încadreaza în aceeasi fenomenologie. Aceasta este legata de o întelegere particulara a lumii si a ordinii universale. construirea unui zgârie-nori un exercitiu riscant. însa. Incrucisarea lor a generat uneori fenomene periculoase precum crima organizatä. Motivul pentru care tehnologia de vârf per se nu ar putea coexista cu terorismul care utilizeaza aceasta tehnologie. Trebuie observat. din belsug. Ele pun astazi în discutie întregul sistem de securitate si stabilitate al lumii. .

scapând astfel de neregulile si esecurile vechii ere. Cu toate acestea.a unor institutii compatibile folosind elementele traditionale specifice culturii fiecareia dintre ele. fara riscul siluirii diversitatii culturale pe calea asimilarii unei culturi de catre alta? De asemenea o alta provocare este legata de nevoia construirii . De aici rezulta ca identitatea nu este. multe grupuri culturale care. Stiinta nu poate fi alaturata dictaturii. Culturile sunt vii si este necesar sa ramâna vii.în sânul diferitelor comunitati organizate (statal) . fara compromisuri.iile diverselor culturi pe directia convergentei si sa punem astfel convietuirea interculturala în locul conflictelor interculturale. A le asimila este cu totul altceva. Pentru Europa se pune si o chestiune suplimentara: Cum sa fie conciliate o identitate europeana înca destul de indefinita cu identitatile nationale care au fost motor al dezvoltarii dar care nu au reusit sa rezolve cu bine tema garantarii pacii si eliminarii razboiului ca modalitate de solutionarea divergentelor? Solutionarea problemei identitate europeana versus identitate national-statala constituie piatra de temelie pentru dezvoltarea noii arhitecturi institutionale europene. daca nu chiar nesatisfacatoare. Raspunsul principal rezida într-un set de valori culturale care sunt caracteristice diferitelor comunitati umane. A acumula modele de viata si tehnologii circumscrise lor. O asemenea asimilare — mai ales daca este superioara si constructiva schimba inevitabil ceva din paternul identitar. Nu poti avea cercetare libera daca nu ai o societate libera. aparent. De ce se întâmpla asa? Scuza clasica ca neprogresarea si saracia au fost cauzate de fortele imperiale si de intentiile coloniale este insuficienta. De-a lungul evo1utiei istorice orice cultura pierde unele trasaturi si câstiga altele. stiinta si tehnologia cer cautarea adevarului neîntrerupt. Cel mai adesea aceste schimbäri se produc pe linia convergentei mai multor culturi. de fapt. Nu poti avea o economie bazata pe stiinta acolo unde stiinta exista laolalta cu minciuna.Traversam în prezent o era moderna în care se ofera mult. Cu cât viziunea asupra Europei viitoare promoveaza o integrare mai profunda a actualelor statenatiune europene. ar fi putut accede la promisiunile acestei ere noi. cu atât mat mare este teama celor din urma în fata “pericolului” de a-si pierde identitatea. Problema este — aici gasim una dintre marile sfidari ale lumii de astazi — cum sa facem ca sa acceleram si sa controlam evolu# 20520w2219u 5. Nu poti avea investitii daca nu ai transparenta. si dupa cum preciza odata Ministrul de Externe israelian Shimon Peres: “Nu poti avea potentialul pentru o tehnologie înalta daca nu adopti libertatea reala si decenta reala. nu au facut-o. În ce consta. Nu poti minti stiintific. Nu poti avea o economie moderna daca nu ai portile si spatiul aerian deschise pentru comert si pentru schimbul onest”. nu poate fi si nu trebuie sa fie imuabila. . aceasta identitate si de ce ar fi o nenorocire atât de mare disparitia ei? Cum s-ar putea pierde identitatea nationala si cum ar putea fi ea înlocuita de o identitate europeana? lata doar câteva întrebari care framânta astazi constiintele europenilor. Un astfel de proces trebuie acceptat si nu are nimic negativ în sine. este un lucru. Pastrarea identitatii nu trebuie sa însemne mortificarea culturala.

PROCESUL EUROPEAN CA UN DRUM CU DOUĂ SENSURI CULTURALE Procesul european — proces constând în proiectarea si edificarea unei Europe unite apte de a depasi stadiul “Europei-Piata” spre a deveni o “Europa — Putere” . Fluviile plecate dintr-un loc unic s-au despartit. în schimb. Adica exact ace1easi realitati care au facut din Europa Occidentala. Cele doua Europe (orientala si occidentala) isi au izvoare culturale comune în literatura elina. prin insecuritate — existentiala si cultural-identitara. Consumismul.sunt doar câteva dintre ele.iar pe de alta parte avem în vedere miscarea universului de o complexa si adesea conflictuala diversitate al Europei Centrale si Orientale catre Occident — realitate care ar putea fi numita “expansiunea dezordinii orientale”. statele Occidentului.trebuie privit ca rezultat al unei deplasari cu sens dublu. La nivelul structurilor comunitare (institutiile Uniunii Europene) li se adauga birocratismul. Europa Centrala si Orientala este caracterizata. independenta statului natiune si caracterul absolut al suveranitatii sale ramân trasaturi esentiale ale identitatii atât la nivelul elitei politice cât si la acela al mentalului popular. lipsa de transpanenta si de sisteme de raspundere fata de cetatean. spre a iriga teritorii spirituale si istorii diferite. au imprimat popoarelor si statelor din . precum si un anume deficit de legitimitate. Pentru Rasaritul european. Pe de o parte este vorba despre miscarea Vestului european catre Estul continentului — realitate numita “extinderea UE” . concurenta libera si loiala. evident. respect al diversitatii. Insecuritatea si disparitatile economico-sociale. suprematia legii si primordialitatea drepturilor omului. mai ales. religia iudaica si dreptul roman. o adevarata “Uniune a Fricii” transformata apoi într-un proiect politic realizat prin mijloace economice – “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului” . la care credem ca trebuie adaugata si ceea ce am numi “democratia economica”. (Aceste valori sunt frecvent sintetizate ca find democratia pluralista/participativa. au parasit într-o foarte mare masura cultura independentei spre a trai în cultura interdependentei. Dincolo de toate acestea. Europa Occidentala a parvenit la o identitate caracterizata prin pluralism politic. a unei clase de mijloc puternice. dar si lipsa unei societati civile dezvoltate si. individuala si colectiva. respectiv caracterul sacru al proprietatii private si formarea libera a preturilor pe piata. la finele celui de al doilea razboi mondial. înca.spre a deveni o “Uniune de Valori” întrupata în Uniunea Europeana de astazi. nationala si internationala — si prin saracie. Ele includ. Occidentul european a acumulat si vulnerabilitati avându-si radacinile în modele comportamentale negative.) În paralel cu aceste trasaturi considerate a fi pozitive. egalitatea sanselor si laicitatea statului. chiar daca mai sunt afectate de unele puseuri nationaliste. ajungând sa se verse în doua mari însemnând doua modele de viata distincte. statul de drept si drepturile omului. participare sociala. însa. egoismul si lipsa de flexibilitate a pietei muncii — consecutiva unui exces de protectie sociala .

în lipsa aportului est-european.jumatatea estica a continentului mentalitati si atitudini circumscriind modele de viata cartacterizate printr-o combinatie ciudata de individualism si colectivism. Asa se face ca pentru cetatenii tarilor respective încrederea în Biserica si Armata trece înaintea încrederii în institutiile specifice democratiei dintr-un stat laic. Aceasta. El nu a ajuns în faza spiritului de întreprindere si a excelentei competitionale. în primul rând. imaginatie mai dezvoltata. ci trebuie sa se rationeze în context ontologic si pragmatic. Aceasta întrucât Uniunea concepe integrarea europeana exclusiv ca pe un transfer al modelului . ci se manifesta prin energia consumata în acumularea primitiva de capital. Individualismul îsi are originile in experienta rezistentei pasive împotriva totalitarismului si explica o redusa participare sociala. lacunele spiritului rational si pozitiv face din Europa Centrala si Orientala locul unei religiozitati necunonoscute astazi în Occident (uneori chiar ordinea de stat este marcata de clericalism). precum este si individualismul. în special cea grea — chiar daca travaliul lor nu este si foarte disciplinat. În al doilea rând. precum si pentru ineficienta economica consecutiva unor cereri de protectie sociala fara legatura cu productivitatea muncii.ca si al recurgerii la confruntare violenta ca forma de rezolvare a unor conflicte etnice (cultural-identitare) si religioase.are un caracter pseudo sau cvasi globalizator — evident mentinându-ne la scara continentului european. al practicarii unui nationalism de secol XIX — retoric în forma si retrograd în continut . catre stat. însa. fiind vorba despre optiuni referitoare la modul de a exista si de adecvarea la provocarile si oportunitatile oferite de mediul înconjurator. si celelalte trasaturi evocate anterior . Colectivismul este tot atât de departe de comunitarismul occidental si de solidaritatea sociala. a atrage migratie din spatii culturale mai departate de standardele europene). De aici nu ar trebui. precum un nivel ridicat de adaptabilitate (flexibilitate). o rata oarecum mai accentuata a natalitatii (importanta mai cu seama în conditiile în care scaderea de populatie în Occident va genera un tot mai acut deficit de forta de munca educata susceptibil. un mai mare devotament pentru familie. întrucât în materie de identitate este periculos a se judeca în termenii morali de “bine” si de “rau”. Iredentismul. Asa cum stau lucrurile în prezent.despre care am putea vorbi si ca despre un “imperialism pozitiv occidental” . un spirit de sacrificiu cu mult mai accentuat — consecinta a obisnuintei cu lipsa de confort si a religiozitatii sporite -. razboaiele religioase si gândirea solutiilor la problemele politico-economice în termeni etnici — ca. În fine. El este responsabil pentru mentinerea centralismului în admnistratie si modesta evolutie a principiului subsidiaritatii. printr-o slabiciune cronica a spiritului rational si pozitiv. de “superior” si “inferior”. sa se ajunga la concluzia superioritatii absolute a Europei occidentale. ori în cei. pentru ca est europenii aduc în patrimoniul identitar comun atuuri certe deduse dintr-o istorie relativ mai vitrega. fiecare încercând sa se “salveze” pe sine prin practicarea unui joc de suma nula. ca si prin tendinta de a transfera întreaga raspundere si întreaga grije pentru rezolvarea problemelor comunitatii. tot subiectivi. se poate afirma ca “extinderea UE”-. Colectivismul este o expresie inertiala a experientei sociale comuniste si se manifesta prin lipsa spiritului de initiativa si teama asumarii de riscuri.sunt parte a identitatii acestei bucati de Europa (inclusiv cât priveste statele din Grupul de la Visegrad) ele fiind cu atât mai accentuate cu cât ne deplasam mai la Est. o mai mare rezistenta la efort si o disponibilitate sporita pentnu munca. de altfel.

Capacitatea de vointa ar implica renuntarea la confortul actual si la sentimentul de superioritate care caracterizeaza Europa Occidentala spre a face din integrarea europeana un proces preponderent politic menit sa conduca spre o entitate continentala dotata cu o structura de institutii politice unitara. o chestiune de putere si de cultura.spre o sinteza a modelului Occidental cu traditiile. experientele. Într-adevar ea tinde — chiar daca lucrul nu este totdeauna constient iar intentia. în situtia de a constata nu doar ca nu-si poate consacra identitatea ca atare în jumatatea estica a continentului ci si ca taria defensivei sale împotriva invaziei cu care o ameninta actuala “dezordine orientala` este depasita de forta de atracte a standardelor sale de viata. într-o lume aflata în plin proces de globalizare. ceea ce pune accentul pe aspectul cantitativ al problemei. miscarea integratoare care se deplaseaza de la Est la Vest — “expansionismul dezordinii orientale” dispunând de o proteicitate similara migratiunilor barbare care au darâmat cu peste un mileniu în urma Imperiul Roman de Apus — are un cert caracter globalizator. pe de o parte. Capacitatea de efort se refera la mobilizarea resurselor economico-financiare apte a consolida unitatea politica prin echilibrarea dezvoltarii subregionale în interiorul ei si prin lichidarea disparitatilor economico-sociale dintre natiunile europene care ar intra în componenta Europei unite. cere mai mult ca oricând o astfel de extindere. Procesul european este. energia spre . Împinsi de disperarea pe care insecuritatea si saracia prelungite si fara de perspective le-o alimenteaza. pe de alta parte. valorile si abilitatile caracterizând viata europeana care a existat si continua sa existe în afara Uniunii Europene. deci. europenii de est vor gasi. de cele mai multe ori. UE va fi. un aquis identitar. în masura sa conjuge securitatea prin integrare cu securitatea prin dezvoltare. asadar. Cine are puterea sa transfere altora propria paradigma cultural-identitara isi mareste puterea necesara spre consolidarea securitatii proprii. Nefiind. cu siguranta. Problema este ca în prezent UE nu are capacitatea nici de vointa si nici de efort spre a-si impune modelul în afara frontierelor sale desi securitatea sa. Din perspectiva estica procesul vizeaza realizarea unei sinteze identitare ceea ce deplaseaza accentul pe latura calitativa. Din perspectiva vestica procesul european este limitat la o extindere. Cu alte cuvinte este vorba despre construirea unei identitati comune a “Marii Europe” bazate pe un set unic de valori si pe institutii compatibile integrate unui sistem de gestiune unitar conceput la nivel continental. Întrebarea care se pune este care dintre aceste doua tentative va izbândi ? Integrarea europeana (constructia unei Europe unite) nu este un exercitiu de fantezie ci o încercare vitala menita a oferi o securitate si stabilitate durabile pentru ambele jumatati ale Europei. în fapt. inevitabil. Privit din acest unghi de vedere aquis-ul comunitar este. si sedusi de civilizatia apuseana. Dimpotriva. nu este declarata . rezultatul final urmând a consacra schimbarea în toate componentele noii Uniuni.sau — aquis-ul comunitar — catre tarile Europei Centrale si Orientale. Principala cale spre stabilizarea securtatii este fobosirea puterii pentru exportul propriului model de viata.

mod de viata. Ordinea enumerarii nu este întâmplatoare. ca si cele pe care ele se exercita în raporturile cu cetatenii. Ea exprima ordinea importantei componentelor ecuatiei într-o conceptie democratica moderna. în Corsica.a darâma zidurile de aparare cu care acest Apus a înlocuit demolatul Zid at Benlinului. dupa care urmeaza protectia stabilitatii. (Conceptia descrisa este opusa celei pentru care statul — reprezentat mai ales prin teritoriu. Aceasta trebuie sa se reflecte în constructia sistemului subsidiaritatii nationale menit a integra interesele în concurs si a stabili pricipiile care îndruma alegerea între ele. în Sicilia. trebuie sa fie astfel concepute încât sa respecte ierarhia respectiva. UE nu poate fi unica responsabila pentru derularea procesului european. iar apoi apararea si administrarea teritoriului. drepturile (ce sunt recunoscute omului si comunitatii pe teritoriul si în legatura cu teritoriul pe care traiesc). în ondine. identitatii si prosperitatii comunitatilor. interese. Pentru moment se pare ca Europa Centrala si Orientala este mai dispusa la aceasta. În fapt nu va fi vorba despre o Uniune mai mare ci despre o alta Uniune. în Ţara Bascilor.) . colectivitatile umane locale si persoana umana considerata individual. Pentru ca intâlnirea Vestului cu Estul si sinteza lor în cadrul procesului de integrare europeana sa nu conduca la convulsii. comunitatea (ca grupare reala. în unele parti ale lumii si chiar în Europa (în Balcani — în special în Kosovo si Macedonia --. precum si în Orientul Apropiat si Asia Centrala). În cadrul unei asemenea conceptii omul (fiinta umana) si fericirea sa sunt principala ratiune de a fi a statelor. va fi nevoie ca viziunea asupra Europei unite de mâine sa fie dezvoltata în comun de catre toti europenii. un sistem de ecuatii cu mai multe necunoscute) în care intra urmatoarele componente principale: omul (ca valoare suprema si masura a tuturor lucrurilor). la anarhie si instabilitate. În discutie nu este extinderea UE ci unificarea Europei. Din acest punct de vedere UE este cu mult mai îndreptatita sa se gândeasca la “pericolul” ca identitatea sa sa se modifice în urma actiunii de extindere. Impactul cultural al unificarii Europei trebuie acceptat si asumat de toti participantii la proces. bunurile materiale si popor ca abstractiune — constituie principala valoare de aparat. Drepturile acordate. Iar acest proces nu poate si nu trebuie sa fie unul de transfer identitar ci unul de sinteza identitara. concreta de oameni ce se simt legati între ei printr-o identitate comuna circumscrisa de traditii. dupa care vin. O ECUAŢIE POLITICĂ DE REZOLVAT Statele moderne au de rezolvat o ecuatie complexa (de fapt. eventual cultura similara). sau pentru ca ele sa nu genereze fenomene nocive de felul celor rezultate din încrucisarea culturii (identitatii) de clan cu cultura (identitatea) statului-natiune. recunoscute si protejate de state. deopotriva din Apus si din Rasarit. teritoriul (asupra caruia se exercita prerogativele aferente suveranitatii).

Suveranitatea statelor se construieste . adica prin includerea în calcul a componentei suprastatale. numai daca si în masura în care obiectivele actiunii propuse nu pot fi atinse suficient de statele-membre si de aceea.conform principiului subsidiaritatii. Numai un concept suficient de relativizat poate pilota problema suveranitatii. ca mecanism care fondeaza Uniunea Europeana. 3b): “În domenii care nu tin de competenta sa exclusiva. propunerea lui Jean Tuscoz. art. în legatura cu drepturile ce-i sunt necunoscute si pe care le poate exercita efectiv. Comunitatea va actiona în concordonanta cu principiul subsidiaritatii. ca si extinderea considerabila a normelor care descriu obligatiile ori angajamentele nationale fata de comunitatea internationala. da (pierde/cedeaza) teritorii (adica statul care nu este gata sa recunoasca anumite drepturi persoanei umane spre a-i determina satisfactia. c) statul care nu da drepturi. datorita amplorii sau efectelor actiunii propuse. Aparent paradoxal. ecuatia schitata mai sus ar putea fi rezolvata mai usor prin complicarea ei.ori supra guvernamentala: “acel set de competente ale statelor-membre definite în raport cu dreptul comunitar”. clasica evaluare a suveranitatii. Aceasta ridica problema suveranitatii ca si aceea a integrarii sistemului subsidiaritatii nationale într-un sistem al subsidiaritatii globale. ci de satisfactia populatiei/comunitatii care locuieste acel teritoriu. Dar ea este relativa la competentele . Un fruct al acestei perspective este imediata conexiune care se poate face cu principiul subsidiaritatii. “suveranitatea statelor” are un sens. legatura dintre elementele componente ale ecuatiei politice date spre rezolvare statelor poate fi exprimata prin urmatoarele principii: a) viata omului/fericirea omului este valoarea primordiala care depaseste în importanta capacitatea de a controla/administra un teritoriu. pentru a gândi suveranitatea unui stat în raport cu o organizatie inter. Am invoca. în acest context. Este evident ca ramâne doar un pas de facut. într-o federatie europeana. b) caracterul unitar al organizarii si controlului unui teritoriu este garantat nu de declaratii politice (fie ele chiar ridicate la rang de lege). trebuie sa se pregateasca la a pierde teritorii).În lumina celor de mai sus.si în sensul în care este relativizata . ea ar putea fi mai bine îndeplinita de catre Comunitate”2. ca principiul subsidiaritatii nu este decât un complement al principiului suveranitatii si nu împotriva lui. ca manifestare neîngradita a deciziei în treburile interne si externe. Desigur. Sa invocam continutul acestui principiu. care descrie suveranitatea drept “ansamblul de competente ale statelor reglementate de dreptul interntional“1. arata asemenea scheletului unui dinozaur. asa cum apare el în Tratatul de la Maastricht (Titlul II. Având în vedere extraordinara interdependenta practica a nivelului national cu cel international. Vedem de aici.

transfer de suveranitate” catre structuri supranationale. Din conceptia teritoriala asupra natiunii s-a desprins conceptul de .natiune civica”. nu sunt cu totul corecte. sau chiar aceea de . În acest sens putem spune ca formula de . privind natiunea ca pe o comunitate umana ce locuieste un teritoriu. fie al uneia culturale.federatiei. În primul caz este vorba despre o experienta comuna acumulata de populatia traitoare pe un anumit teritoriu supus unei anume suveranitati statale. Deci. Suveranitatea statelor se va actualiza în timp. material al teritoriului. Asa sa format natiunea franceza si pe aceasta baza generalul De Gaulle a putut identifica republica cu natiunea si a vorbit despre ea ca despre o entitate . Având în vedere universalitatea principiului subsidiaritatii.. . de la cel inferior al suveranitatii locale pâna la etajul însusi al suveranitatii Federatei Europene. “Constructia” suveranitatii statelor membre ale federaitei va fi esentialmente problema practica a aplicarii principiului subsidiaritatii. membrii natiunii distingându-se doar prin raportul juridic care îi leaga de statul pe teritoriul caruia traiesc. nimic dramatic. de raportare la lumea exterioara si de creatie.unica si indivizibila”. a gândi suveranitatea statetor membre ale unei eventuale viitoare federatii europene. prelungire pâna astazi a unei viziuni hegeliene si fichtiene. suveranitatea statelor-membre va fi un etaj între alte etaje. pe aceste doua linii de evolutie diferite. De fapt.. ce traieste între frontierele teritoriale ale unui stat. tot firesc. în functie de competentele pe care.GEOPOLITICĂ sI CULTURĂ Aparitia natiunilor moderne este fie rezultatul unei evolutii geopolitice. Conceptul teritorial are caracter obiectiv întrucât el aseaza în plan central elementul palpabil.. a rezultat conceptul teritorial si conceptul organic al natiunii.. suveranitatea nici nu se limiteaza si nici nu se transmite ci exercitiul ei se reorganizeaza tinând seama de datele obiective ale lumii înconjuratoare. au de ce sa le delege la nivelul Uniunii3. Ea îsi pierde însa caracterul mitic-metafizic. Dintr-o atare perspectiva Europa unita a viitorului va fi Europa cetatenilor liberi si a comunitatilor culturale tolerante. pentru a mari eficienta demersului politic spre satisfactia detinatorului primordial de putere si a celui care este sursa originara a puterii: cetateanul. legatura cu un teritoriu statal nu are nici o relevanta.suveranitate limitata” cu care ar ramâne statele nationale în urma procesului de integrare europeana. comun unor persoane pentru care. la rândul ei relativa la ansamblul de competente pe care i le rezerva dreptul international. În cel de al doilea caz referirea se face la construirea unui anumit fel de viata. Iar continutul suveranitatii se construieste conform schemei pe care o impune o conceptie inteligenta a aplicarii principiului subsidiaritatii. ca grup. De aici. pentru a capata o dimensiune practica si contextuala. NAŢIUNEA MODERNĂ .

astfel. dar si cea româna. interese. deci de statalitate — pe masura ce si-a stabilizat caacteristicile culturale si a devenit constienta de sine. Provocarea cu care Europa de astazi este confruntata se leaga de întrebarea asupra modului în care poate fi facuta sinteza între natiunea civica si cea culturala. Statele-natiune nascute pe ruinele vechilor imperii au asigurat o anume democratizare a vietii interne si internationale dar nu au reusit sa rezolve garantarea pacii si excluderea razboiului ca mijloc de solutionare a disputelor internationale. Acest produs s-a dezvoltat în timp si potrivit unei logici intrinseci care îi explica elementele de identificare. Unificarea principatelor române ca o consecinta a constiintei nationale formate în afara unui stat unitar si iridenta româna transilvana. Natiunea culturala traieste pe teritoriul mai multor state iar pe teritoriul unui anumit stat traiesc parti ale mai multor natiuni culturale care împreuna alcatuiesc o natiune civica. sisteme judiciare si de administratie unitare) dar s-a prabusit sub lovitura conflictelor cultural-identitare pe care nu a stiut sa le rezolve. Asa s-a nascut natiunea germana. politica externa si de aparare comuna. prin urmare.Conceptul organic are caracter subiectiv întrucât el pleaca nu doar de la om si de la realitatea abstracta a spiritualitatii. a început sa doreasca protectie statala si. O astfel de comunitate — aparuta în afara ideii de stat si lipsita. tendinte culturale. din ratiuni istorice. ca obiectiv politic. Conceptul organic a evoluat catre acela de . limba. sa-si caute un stat. Natiunea franceza s-a desavârsit prin transformarea statului feudal centralizat si unitar al francezilor într-un stat national francez. iar nu un dat precum pamântul. în contextul unei dezvoltari tehnologice care conduce implacabil spre globatizare. libera circulatie a persoanelor. ca si cea germana. poate fi asigurata prin solutia economica a punerii si gestionarii în comun a resurselor economice cu caracter strategic. bucovineana si basarabeana reflecta exact modelul descris. s-au desavârsit prin adunarea tuturor comunitatilor de români împartasind aceeasi cultura într-un stat unic (national) care. ci de la cultura care este un produs al gândirii si simtirii umane. Natiunea româna.. Natiunea este. Imperialismul European rezolvase pâna în secolul al XIX-lea în mod satisfacator problema dezvoltarii prin integrare (pe parti întinse ale teritoriului Europei — comparabile cu cele ale UE de astazi — existau piete interne unice. în conditiile în care statele natiune nu sunt pure din punct de vedere ethic. moneda unica. în cazul României este un stat unitar.natiune culturala”. statele-natiune se dovedesc prea mari spre a rezolva problemele mici ale comunitatilor pe care le guverneaza si prea mici spre a rezolva problemele mari ale lumii. iar în cel al Germaniei este stat federal. Maretia viziunii parintilor fondatori ai UE a constat în întelegerea faptului ca pacea. Astazi. relatii incluzând traditie.comune. o comunitate caracterizata prin anumite relatii spirituale între indivizii care îi sunt membri. eventual religie. Aceasta modalitate de a-i aduce împreuna pe .

conceptul de stat national si-a pierdut întelesul de etnic iar conceptul de stat unitar si-a pierdut întelesul de centralizat. si ceea ce se mai întâmpla în continuare. Intâlnirea a fost uneori si continua a fi exploziva. democratiei paritare (bazata pe . în mare masura. motorul. Ceea ce s-a intâmplat. prin „dictatura majoritatii”. Dupa prabusirea bipolarismului si triumful libertatii în Europa s-au întâlnit cultura Occidentului si a Orientului. Criticile respective nu au condus nici la distrugerea ideii nationale si nici a statului natiune. neândoielnic. cea mai importanta a fost „natiunea” concept si realitate care si astazi se afla în centrul proceselor caracterizând evoluta lumii. si totodata practica politica. Cum se pot include toate aceste contrarii într-o combinatie stabila? MODERNISM CONTRA NATIONALISM Nationalismul a fost. Crizele si conflictele identitare care par a fi deficiente intrinseci ale nationalismului. daca nu chiar eterna. În prezent aceasta conceptie asupra democratiei a fost depasita în cea mai mare parte a Europei în favoarea democratiei pluraliste (bazata pe respectul si valorificarea diversitatii). a alimentat conflictul dintre cei multi si cei putini. sa fie supusa unor severe critici. factorul dinamizator al progresului în secolele trecute. Creatia sa perena.desi în momentul nasterii sale a reprezentat un progres — nu a reusit sa rezolve pe deplin nici problema dezvoltarii. cultura comunitara si cea etnocrata. nici. mai ales. Statul national . În principal. pe asigurarea egalitatii reale a sanselor prin acceptarea discriminarilor pozitive).fostii inamici a generat apoi un set de valori comune care au creat fundatia pentru un edifiu politico-economic si cultural al Europei occidentale. printre altele. Democratia majoritara a asigurat primatul numarului si astfel. Liniile pe care modernismul a actionat împotriva nationalismului clasic (primitiv) pot fi prezentate sintetic astfel: 1) Trecerea de la democratia majoritara la democratia participativa. au facut ca aceasta conceptie. în lumina oportunitatilor. amenintarilor si provocarilor care se vad deja la orizontul lumii globalizate. precum si cultura statului natiune si cea a statului tribal (cultura de clan). democratiei liberale (bazata. cultura integrationista si cea independentista. nici problema pacii. problema armoniei si solidaritatii inter-etnice. este modernizarea vechilor concepte care au stat la originea statului national unitar.

În acest context regionalizarea interna nu reprezinta doar o forma de organizare a subsidiaritatii. ci si o solutie pentru cresterea solidaritatii intra. formularea. aplicarea si controlul deciziei politice. mentalitatile vechi înradacinate în conceptul democratiei majoritare sunt înca vii si ele conduc. diversitatea creata prin convietuirea majoritatii cu diferite minoritati. printre altele.mecanisme care sa asigure reprezentarea egala a persoanei umane indiferent de deosebirile de sex sau de alte deosebiri similare. reprezinta un factor de bogatie. de asemenea. Statele (unitare) au abandonat centralismul si l-au înlocuit printr-un mecanism agregat din subsidiaritate. Desi aceste progrese sunt resimtite pretutindeni în Europa. 2) Abandonarea centralismului (descentralizarea). 3) Protectia comunitatilor minoritare. solidaritate si legitimitate democratica. pe urmatoarele principii: . la transformarea actului electoral în element central al mecanismului democratic (respectiv exacerbarea electoralismului si promovarea democratiei electorale). s-a constatat ca. în special — ca pe niste corpuri straine care infecteaza organismul sanatos al natiunii. cel mult. Toate acestea au fost motive care au dus la dezvoltarea unei conceptii tot mai cuprinzatoare asupra “protectiei comunitatilor minoritare” (conceptie care nu include doar minoritatile nationale ci si toate tipurile imaginabile de minoritati).si inter-comunitare. Descentralizarea s-a produs atât prin transferul unor competente de la autoritatile centrale catre cele locale (autonomia locala) dar si de la autortatile de stat catre societatea civila (dcmocratia participativa generatoare de legitimitate democratica). dinamism si eficienta ale statului în ansamblul sau. temporar si cu costuri uriase — prin masuri de forta. în masura în care nelinistile minoritare sunt calmate. la minimizarea si minimalizarea rolului societatii civile si la tratarea minoritatilor în general — a celor nationale. ca astfel de miscari nu pot fi contracarate — decât. S-a remarcat. Statele (nationale si unitare) au sesizat ca una din cele mai mari amenintari la adresa coerentei si linistii lor launtrice sunt miscari1e centrifuge si “anarhismul” grupurilor minoritare. la actul de decizie politica) si a democratiei participative (bazata pe participarea directa a cetatenilor la initierea. În fine. Amintita conceptie este bazata. din pacate. în principal. inclusiv prin transferul unora din competentele statului catre societatea civila).

a) principiul respectului diversitatii. printre altele. religie. într-o mare masura diferit de principiul tolerantei care presupunea aroganta raportului ierarhic între tolerant si tolerat (minoritatile nu sunt tolerate întrucât ele au un drept originar egal în valoare cu cel al majoritatii). e) principiul integrarii multiculturale (multiculturalismul) care depaseste simpla coexistenta si. fie ea majoritara sau minortara. cetatenii — apartinând fie majoritatii fie minoritatilor — îsi pot stabili o identitate comuna pe baza de elemente apte a face obiectul unor compromisuri rationale. c) principiul discriminarii pozitive care presupune acordarea. traditii etc. d) principiul conservarii identitatii culturale care priveste crearea conditiilor pentru pastrarea elementelor de identificare ale comunitatii în cauza (limba.). urmareste ca membrii fiecarei entitati. (Societatea multiculturala nu numai ca respecta diversitatea dar. Acestei autodeterminari externe care opereaza prin excludere si secesiune i s-a opus autodeterminarea interna care implica includerea minoritatilor într-un tot neconflictual unde. în favoarea minoritatilor. sa-si însuseasca. aceste elemente apartin domeniului economic si social. în acelasi timp. dreptul de initiativa în diverse domenii sau drepturi speciale de control asupra functionarii institutiilor statului sau drepturi de vot pe plan local pentru necetateni etc. b) principiul convietuirii parteneriale (al parteneriatului) care presupune asocierea minoritatilor la actul de conducere general (de guvernamânt.). (De regula. pastreaza si sintetizeaza valorile culturale ale tuturor grupurilor cu identitate proprie care coexista pe teritoriul unui stat dat. care îngaduie minoritatilor nationale sa-si organizeze liber viata fara a prejudicia unitatea statala în interiorul careia traiesc si cu care au raporturi de cetatenie activa functionând potrivit regulilor democratiei participative. în special) fara a se tine seama de ponderea lor în totalitatea populatiei. a unor privilegii. sa înteleaga.) Autodeterminarea interna presupune conferirea unui set de drepturi de definit în fiecare caz concret. atunci când acestea sunt necesare spre a compensa inegalitatea numerica dintre ele si majoritate (asemenea privilegii privesc. sa respecte si sa se exprime conform valorilor specifice culturii celorlalte comunitati culturale colocuitoare. Practica a aratat ca simpla legiferare a unai norme nu este suficienta spre a disciplina realitatea potrivit normei respective. alteori ca rezultat al unor manipulari politice — sa ceara separarea de statul în care traiesc. Potrivit acestui tip dc autodeterminare drepturile recunoscute de stat comunitatilor umane minoritare sunt . în egala masura. odata temerile identitare calmate. faptul ca în dreptul international autodeterminarea a fost recunoscuta numai popoarelor nu a împiedicat minoritatile nationale — uneori din motive temeinice. ghetoizarea) lor. refuzând. Astfel. atât asimilarea minoritatilor cât si izolarea (insularizarea.) 4) Autodeterminarea interna.

solutiile politice cu caracter etnic adoptate pentru stingerea conflictelor culturale si totodata. întrucât tot practica a dovedit ca statele care nu dau drepturi dau (pierd) teritorii. se dezmembreaza. atunci popoarele care se bucura astazi de drepturi la autodeterminare sunt concepute ca fiind formate din cetateni liberi si egali între ei6. dar “tot ele par sa indice ca a presa descentralizarea pâna la punctul unde statele existente. autorul citat). Societatile de astazi traiesc sub tensiunea celor 2 determinatii care sunt. pe de alta parte. Într-un asemenea stat etnocratia este înlocuita de meritocratie. Observatii importante asupra societatii multiculturale a Europei Federale pot fi obtinute însa din studiul logicii raporturilor etno -politice. garantarea drepturilor individuale si multiculturalism. SOCIETATEA MULTICULTURALĂ A EUROPEI UNITE4 Cele prezentate mat sus aveau în vedere evolutia multiculturalismului civic în cadrul statelor nationale existente. ca efect al modernizarii ideii nationale. atât în cadrul fiecarui stat în parte cât si în cadrul UE“. pe de o parte norma dreptului international si. Este totusi putin probabil sa obtinem concluzii asupra efectelor federalizarii Europei pornind de la experiente circumscrise cum este Canada (folosita drept studiu de caz de catre Peter Leslie. dispar din ratonamentul politic. sa militeze în favoarea statului civic multicultural precum si a modelului de convietuire specific acestuia. ar putea fi grav.la nivel de principiu drepturile si libertatile individuale iar acestea includ principiile egalitatii si non discriminarii.nelegate de teritoriu. Statul national în sensul de stat organizat pe baze etnice cedeaza tot mat mult locul statului civic bazat pe îmbinarea între laicitate. iar deosebirile identitare pot fi observate numai la sarbatori dupa Dumnezeul la care se roaga fiecare om. Cum stau lucrurile daca analizam perspectivele societatii multiculturale în cadrul unei viitoare Europe unite? Au fost aduse argumente în sensul ca federalizarea Europei “sugereaza dezirabilitatea descentralizarii autoritatii politice la nivelul acceptabil. În masura în care dreptul international postbelic garanteaza . Pronuntându-se împotriva oricarei autonomii teritoriale pe baze etnice. Prin conferire de drepturi se pastreaza. conceptele de majoritate si minoritate. astfel. însesi. în defavoarea minoritatilor culturale”5. o data cu amorsarea unui astfel de proces. discriminarile economico-sociale pe criteriu etnic. realitatea practica a statului national. Europa ar trebui sa combata si conceptul statului etnic. în special cele multinationale. 5) De la statul national la statul civic. . integritatea teritoriala.

pe de alta parte se stabileste o jurisdictie a unor autoritati publice obligate sa preserveze principiile unui stat civic7.în care cetatenia este chemata sa statueze egalitatea abstracta a locuitorilor . Alegerea administratorilor actului de justitie la nivel federal nu mai este expresia unei vointe nationale. Ea reflecta nu numai faptul ca statele actuale s-au format (în marea majoritate istoric). Federalizarea Europei aduce (sau poate aduce) cu sine o schimbare fundamentala. în principiu. ci si faptul practic ca limba si cultura majoritatii asigura acesteia un ascendent în raport cu celelalte identitati etno-culturale. si în cazul “modelelor bune”.Norma dreptului international lucreaza . cumva. La nivelul federal nu are cum sa existe. Statele în care principiul non discriminarii este aplicat consecvent alaturi de alte instrumente de protectie a minoritatilor nationale au reusit sa “acorde” norma de drept cu realitatea practica a ascendentei culturii majoritare. Echilibrul dintre aceste doua tipuri de determinatii este pastrat la un nivel decent în (practic) toate statele-membre ale Uniunii Europene actuate. pe de o parte se determina o anumita majoritate nationala si anumite minoritati. tensiunea dintre egalitatea de principiu a cetatenilor statului national . Daca suveranitatea statelor nationale nu va mai “administra” drepturile si libertatile individuale (incluzând statutul cetateniei europene si principiul egalitatii între cetateni. nu vor mai fi separate în minoritati si majoritati de catre frontiere. Desigur. atunci frontierele statelor federate nu vor mai exista pentru a face distinctii etno-culturale. cu atât mat mult în cazul “modelelor negative”. În Europa de astazi. comunitatile multiculturale ale Europei Federale aflate între granitele statelor federate îsi vor administra viata conform competentelor specifice (conform principiului subsidiaritatii). cu un concept abstract de societate în care solidaritatea comunitara ar avea la baza. acestea intrând sub competenta federala).si etosul majoritatii se pastreaza8. diferita. comunitatile etnoculturale au fost “taiate” de catre frontiere pentru a fi distribuite în rolul de majoritati si minoritati (nationale). Realitatea este. drept urmare. . patriotismul constitutional în sensul lui Habermas. Aceasta diferenta este astazi echilibrata de o alta componenta a dreptului international. Dezechilibrul dintre ele a generat în restul Europei reale probleme inter-etnice (în tari precum România. Frontiera statelor nationale actuale “decupeaza” un teritoriu prin care. ca manifestare a etosului national. Daca însa o majoritate locala (la nivel de stat federat ori de unitate administrativa) va încerca sa îsi creeze un avantaj în dauna altor comunitati (minoritare între frontierele statului federat sau unitati administrative). Slovacia. atunci actul de justitie va fi asigurat la nivel federal. prin care s-au codificat drepturile minoritatilor nationale si protectia identitatilor culturale minoritare. Bulgaria) pâna la tragedia fostei Iugoslavii. Dar. evident. partis pris-ul cu care se judeca la nivelul statelor nationale.

Complementar. .). despre multiculturalismul global. Dar ele vor fi motivate mai ales prin dimensiunea lor socio-economica si nu prin asimetria de putere dintre grupuri etno-culturale care se considera în competitie. un instrument al stabilitatii. de “majoritate nationala” . prin integrare. protestantism. Europa va fi indispensabil sa observe ca problema ei nu este aceea de a-si transfera modelul — odata gasit — în jumatatea estica a continentului sau în alte parti ale lumii ci de a asista state sau societati partenere de acolo în realizarea de institutii compatibile bazate pe un set împartasit de valori si executate cu . Primele sunt culturile surori. însusi conceptul nejuridic dar cu substanta practica.religios dar si cel laic — apar ca find absolut necesare atât spre a se evita globalizarea urii cât si spre a se crea bazele unei societati — nationale si/sau globale — care sa asocieze dreptul la solidaritate cu dreptul la diversitate. catolicism. nu va mai fi la fel operant în cadrul statelor federate. ortodoxism etc.. Dialogul multicultural devine. însusi conceptul juridic de “minoritate nationala” îsi va pierde încet.caramizile traditiilor nationale”. SECURITATEA/ STABILITATEA PRIN MULTICULTURALISM (În loc de concluzii) S-a vorbit mult despre stabilitatea/securitatea prin dezvoltare. În cazul culturilor de filiatie ori lipsite de legaturi genetice. prin cooperare. Multiculturalismul în privinta culturilor surori se poate realiza prin . acceptare si respect reciproc.. adica prin aducerea reprezentantilor acelor culturi la identificarea unor interese comune în sfere extra-culturale pentru ca prin cointeresarea la efort constructiv comun sa se ajunga la cunoastere. Ecumenismul . desigur. În acest sens.strategia proiectelor comune”. constructia stabilitatii trebuie sa înceapa de la dialogul intercultural menit sa asigure cunoasterea reciproca. din punctul de vedere al unei analize obiective se poate afirma ca avem de a face cu culturi compatibile si culturi incompatibile.În acest sens. Pe de o parte este vorba despre multiculturalismul realizat la nivel national (mai exact la nivelul statului-natiune evoluat pâna la faza de stat civic) iar pe de alta parte. de familie si culturile neînrudite. relevanta9. asadar. Într-un atare context se impune si distinctia între culturile înrudite (e. Cele din urma sunt culturile de filiatie sau cele complet straine una alteia. Este timpul sa recunoastem valabilitatea unui nou concept: securitatea/stabilitatea prin multiculturalism. Într-un asemenea cadru de cunoastere si acomodare se poate trece la edificarea de institutii compatibile. instrumente necesare pentru asigurarea egalitatii de fapt a diferitelor categorii de persoane.g. Desi din punct de vedere politic nu pare a fi foarte corect. Masurile non-discriminatorii si afirmative vor ramâne.

Nu ne putem imagina o societate globala nestructurata. exista pericolul evitarii asimilarii culturale prin (auto)izolare. ele însele. statul civic trebuie sa accepte diversitatea cuturala si astfel sa devina multicultural. prin multiculturalism întelegându-se coexistenta comunitatilor culturale (diferitele grupuri culturale duc o viata normala) si nu doar o coabitare culturala (diferitele grupuri culturale care traiesc împreuna în acelasi stat. acestea se refera la folosirea protectiei comunitatilor culturale ca mijloc pentru realizarea obiectivelor geo-politice. În primul rând. De aceea. În al doilea rând. În consecinta. au actionat prin prisma obiectivelor de politica internationala sau a înclinatiei de a exporta problemele lor interne prin vehicule nationaliste. adesea inspirate sau încurajate de asa-numitele „natiuni mama” (statul natiune care îsi asuma rolul de integrator cultural si de protector cultural al tuturor minoritatilor nationale de peste hotare care au aceeasi origine etnica cu majoritatea etnica/grupul cultural). dar sunt separate. trebuie mentionat ca asa numitul stat multinational este de asemenea un stat etnic. minoritati) sa înteleaga si sa accepte conceptul de „natiune cosmopolita”. care la rândul lor. traiesc separat). Adica. adica partile sa fie implicate într-un joc cu suma nula. trebuie sa observam în maniera cea mai realista faptul ca politicile multiculturale nu trebuie sa ignore mândria si ambitiile comunitatilor etnice majoritare. în etapa actuala. i. o alta garantie consta în combinarea dintre stat/national si protectia internationala a modelului cultural. Ambele pot fi depasite prin crearea legaturii/uniunii între multiculturalism si civism.e. Acest lucru va comporta un efort intens si lung de educatie publica dublata de dezvoltarea solidaritatii civice. ca actor principal la nivelul jurisdictiei sale teritoriale. Cu toate ca stabilitatea sa poate fi subminata de mândria identitara care ar putea duce la aparitia frustrarilor. În acest sens. de multe ori. Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa pregatim majoritatile nationale (care la nivel global vor fi. un „animus convivendi”). fiecare încercând sa ceara mai mult si sperând sa ofere cât mai putin. Ce garantii ar putea exista pentru functionarea normala a unui stat multicultural civic? În primul rând. În al doilea rând. În consecinta. adica fiecare sa puna în comun punctele lor forte specifice pentru a putea realiza împreuna un proiect comun (am putea vorbi despre un „animus cooperandi” sau mai bine. Acestea nu dispar doar pentru ca societatea se globalizeaza. Din contra. statul civic realizeaza solidaritatea indivizilor (personalitatilor) depasind frontierele culturii (grupurile culturale). un „animus cohabitandi” sau chiar si mai bine. pentru pastrarea . dar un stat care recunoaste existenta câtorva grupuri etnice. iar nu de un spirit de comert si de târguiala. Statul civic este opusul statului etnic. fiecare stat ar trebui sa fie responsabil. sistemul societatii globale va avea în continuare subsisteme la nivelul carora vom putea gasi o majoritate etnica si minoritati etnice. a ambitiilor si a cererilor specifice.Acestea fiind spuse trebuie sa notam de asemenera care sunt principalele pericole ale politicilor multiculturale. acesta nu este un alt tip de stat fata de cel creat pe baze etnice si acesta promoveaza aceeasi calitate a relatiilor interculturale. Relatiile lor trebuie sa fie ghidate de spiritul cooperarii si coexistentei.

fiecare. Acest lucru înseamna frontiere spiritualizate care nu mai separa grupurile culturale în majoritati si minoritati. Dar aceasta diversitate nu trebuie sa submineze sansele unei vieti civice în cadrul unei civilizatii coerente. Daca acesta esueaza. înca o data. si catre îndrumarea lor pe liniile respectului si întelegerii reciproce. Aceasta ar însemna dezvoltarea la nivel international. In acest fel. De aceea am sugera crearea unei retele de universitati multiculturale. în cadrul unei civilizatii si a câtorva mii de culturi. daca procesul/progresul natural nu este însotit de un efort consistent de educatie. Aceasta este. Nu ne putem astepta ca o schimbare spontana în modelul existent si o recunoastere generala a unui model civic multicultural al societatii sa aiba loc fara amenintari serioase la adresa stabilitatii internationale. consolidata de solidaritatea membrilor sai. cu atât va avea loc o diviziune a muncii între entitatile statale si entitatile federale/regionale/globale. Un set comprehensiv de reguli privind drepturile culturale ale emigrantilor ar trebui realizat la nivel international. Diversitatea culturala înseamna bogatie. Desigur. Universitatea Marii Negre. ar trebui recunoscut dreptul la actiune al comunitatii internationale ca actor subsidiar. iar cea din urma se va ocupa de aspectele culturale ale problemei. Universitatea Danubiana. În finalul acestei treceri în revista a problemei foarte sensibile privind stabilitatea Europei din perspectiva provocarilor multiculturalismului civic. Universitatea pentru Europa de Sud-Est. Prima se va ocupa (cel putin în principiu) de aspectele civice ale problemei. În acelasi timp am sugera organizarea unei conferinte Multiculturale Internationale care ar putea evolua eventual într-un sistem de Forumuri Interculturale îndreptate catre dezvoltarea dialogului si întelegerii între culturi si religii. Universitatea Mediteraneana. Putem indica numai nevoia de a o studia mai în profunzime. o problema speciala pentru care nu avem aici spatiul necesar de a intra în detalii. trebuie pus accentul.multiculturalismului civic. pe rolul educatiei si a dialogului intercultural. care ar putea sa se concentreze. în acelasi timp. La aceste remarci putem adauga si problema drepturilor emigrantilor. cât si catre acelea ale coexistentei si convergentei în diversitate. pe o anumita sub-regiune (unele dintre acestea ar putea fi: Universitatea pentru Europa Centrala. putem elimina pe cât de mult posibil interventia directa a unui anumit stat („natiunea mama”) care ar putea avea interese partinitoare în protejarea unui anumit grup cultural/etnic. cu cât integrarea europeana si societatea globala vor evolua. Acest lucru ar fi si mai important pentru o viitoare Europa unita (posibil federala) care va deveni o atractie pentru fluxurile migratoare ce îsi au originea culturi diferite fata de cea europeana. Ar trebui pastrata întocmai. permitând tuturor si fiecarui individ sa atinga satisfactia deplina de a avea posibilitatea sa traiasca.). Multiculturalismul civic ar putea acorda Europei stabilitatea dorita. însa. Universitatea Marii Baltice etc. . a unui sistem subsidiar eficient pentru protectia drepturilor minoritatilor/culturii în spiritul unui multiculturalism civic adevarat.

Cluj. 8 Germania.care presupune dezvoltarea sistemului actual de protectie (“Race Directive” adoptata în iunie 2000 de catre Comisia Europeana. nu juridica. “Federalism-federalizare-separatism “. 37. Leslie. 9 Se poate imagina si o perspectiva opusa. Contributii la dezbaterile privind viitorul Europei. Joachim Jens Hesse si Vincent Wright. De abia instrumentele oferite de codificarea sensului larg al nondiscriminarii ofera autentica egalitate între cetateni. etc. în Europa 2000. relativa cum este.1 Jean Touscoy. AS/Pol (1996) 24. 14 al CEDO) si discriminarea în sensul larg . Droit international. 154-155 6 Exista o distinctie “fina” între discriminarea care se produce în raport cu drepturile si libertatile fundamentale (prohibita.Caius Dobrescu.în raport cu egalitatatea în munca . (Adrian Severin. 4 Idem 12 5 Peter M. Presses Universitaires de France. SelfDetermination ans Secession.fiind obligata dar si apta sa construiasca un model de convietuire multiculturala/multiidentitara. pg. Parliamentary Assembly. Memorandum drawn up in consultation with the Rapporteur Adrian Severin . ratificat recent de catre tarile -membre ale Consiliului Europei). pg. 1999 3 Nu trebuie uitat însa. despre “Statul civic”: Provincia. sau Protocolul 12. unde Bundestag-ul a adoptat o rezolutie de interpretare a Constitutiei federale care sublinia ca tara este “patria tuturor locuitorilor ei“ indiferent de originea etnica. pastreaza în orice caz suveranitatea asupra granite1or sale. la servicii. InterGraf. În ceea ce prieste re1atia dintre autodeterminare si drepturile omului. Political Affairs Comittee. Polirom. 1999. Renate Weber. ca spre deosebire de frontierele unitati1or locale. însa nu numai etnice .în primul rând etnice. frontierele statelor nu pot fi modificate printr-o decizie la nivel federativ. 7 Vezi dezbaterea Gabriel Andreescu . dar e esenta culturala. acorda totusi cetatenia pe baza criteriului national. de art. O Europa federala ar fi o Europa a minoritatilor . sub coordonarea lui Valentin Constantin. nr. nici o clipa. Paris. 5/2000. spre exemplu . vezi Gabriel Andreescu . Ed. “The Cultural Dimension”. . . Iata de ce suveranitatea statelor membre ale federatiei. 1993 2 Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii europene”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful