Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care cauzează instabilitate, dezordine şi duc la disconfortul sau chiar afectarea

sănătăţii organismelor vii din acel mediu. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. Principala cauza a poluării, cum este şi de imaginat este omul. Printre felurile în care omul poluează planeta de menţionat sunt extinderea construcţiilor, consumul de materiale (schimbarea uleiului la maşină, vopsirea unei case şi chiar masa de prânz sunt exemple de consumuri care cauzează poluarea mediului) şi reziduurile menajere. Principalele forme de poluare sunt:

Poluarea aerului – se referă la introducerea substanţelor chimice şi particulelor in atmosferă. Substanţele uzuale variază de la monoxid de carbon până la oxizi de nitrogen şi sunt produse în urma proceselor industriale şi a consumului de carburant de către automobile. Poluarea apei – se referă la deversarea în apele curgătoare sau bălţi de substanţe contaminante, cel mai adesea rezultate în urma unor procese industriale. Poluarea solului – principalele substanţe care poluează solul sunt hidrocarburile, metalele grele, erbicide, pesticide. Contaminarea radioactivă – rezultată în urma testelor nucleare, accidentelor nucleare sau pur şi simplu rezultată în urma exploatării centralelor nucleare. Este cea mai “modernă” forma de poluare, apăruta in secolul XX. Poluarea fonică – apare îndeosebi în zonele urbane aglomerate sau in aproprierea aeroporturilor, şoselelor şi zonelor industriale. Poluarea cu lumina – apare tot în zonele urbane aglomerate. Poluarea vizuală – este o forma mai puţin nocivă, dar care are un impact vizual semnificativ. In aceasta categorie intră bannerele outdoor, panourile publicitare, cablurile aeriene etc. Poluarea termală – este schimbarea temperaturii apelor ca urmare a influentei umane precum folosirea apelor pentru răcirea instalaţiilor industriale.

• •

Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon şi compuşi organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii şi de dioxid de sulf de la impurităţile din combustibili. kripton.99% din compoziţia aerului. Restul de circa 0.09%. Compoziţia normală a aerului cuprinde : azot 78. La acestea se adaugă proporţii variabile de vapori de apă (in medie 0. zăpadă sau ceaţă dar după ce au parcurs distanţe mari.POLUAREA AERULUI Învelişul gazos reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esenţiali ai existentei vieţii pe pământ. metan. Bioxidul de carbon din aer intervine în asimilaţia clorofiliană. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri şi păduri unde poate duce la moartea peştilor sau plantelor şi poate să afecteze întregi ecosisteme. argon 0. oxigen 20. fenomenul de oxidare reprezenta principala sursă de energie în procesele vitale. În timp ce poluanţii se adună în atmosferă. În cele din urmă. afectează flora şi fauna sau alterează mediu de viaţă al omului.92%. xenon.03%. Atena si Londra. hidrogen.2 – 3%). ozon. În timp ce smogul reacţionează cu oxigenul. . ele dizolvă încet statui istorice din piatră şi faţade din Roma. consumul de electricitate. acizii organici şi sulfurici se condensează sub formă de picături. cum ar fi Europa şi estul Statelor Unite şi Canadei. Ploile acide pot să afecteze şi sănătatea umană şi obiecte create de oameni. oxizii de sulf şi de azot sunt transformaţi în acizi care se combină cu ploaia. înteţind ceaţa. heliu. radon.01% este alcătuit din alte gaze ca neon. Înţelegem prin poluarea aerului prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia normală a aerului care în funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă tulburări ale sănătăţii omului. Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de smog. Majoritatea poluanţilor sunt eventual "spălaţi" de către ploaie.95%. uneori chiar continente. iar azotul atmosferic reprezintă una din verigile circuitului azotului in natură. oxigenul este indispensabil respiraţiei vegetale şi animale. încălzirea locuinţelor si de procesul de producţie al bunurilor si serviciilor pe care le cumpăram. lacurile şi pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viaţă. bioxid de carbon 0. sunt cele mai afectate de ploi acide. creează disconfort populaţiei dintr-un teritoriu. Poluarea aerului este cauzata de arderea combustibililor fosili necesara transporturilor. Dintre componenţii aerului.

F etc. amoniacul etc. De asemenea modificările patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Poluarea iritantă constituie cea mai răspândită dintre tipurile de poluare. şi oxizii de fier. în situaţia poluanţilor cumulativi (Pb. precum şi o sumă de gaze şi vapori ca bioxidul de sulf. Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluanţii atmosferici. curenţi de aer. Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.E F E C T E L E POLUĂRII AERULUI Aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa chimică. ozonul şi substanţele oxidante. apariţia unor simptome sau modificării fizio-patologice. creşterea morbidităţii. Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice. în care poluanţii să reprezinte unul dintre agenţii etiologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute şi cronice. la care se adaugă compuşii de cobalt. anemii etc. umiditate. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase pulmonare. . cit şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură. presiune). dar şi de celelalte surse de poluări. bioxidul de azot. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. In această grupă intră pulberile netoxice. fenomene alergice. clorul. Printre cei mai răspândiţi sunt bioxidul de siliciu. Aceste modificări se pot traduce în ordinea gravităţii prin: creşterea mortalităţii. efecte carcinogene. radiaţii. până când încărcarea atinge pragul toxic. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanţilor în organism. apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau încărcarea organismului cu agentul sau agenţii poluanţi. azbestul. bariu etc. Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi poluanţi. mutagene şi teratogene) sau pot fi caracterizate prin apariţia unor îmbolnăviri cu etiologie multiplă.).). rezultând in primul rând din procesele de ardere a combustibilului. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină îmbolnăviri specifice care sunt excepţionale in condiţii de poluare a aerului. Poluanţii iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare şi îndeosebi asupra aparatului respirator.

Cei mai frecvenţi poluanţi întâlniţi în încăperile noastre: aerosoli (praf. garaje. Există dificultăţi in estimarea rolului poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. chimicale (componente organice volatile /COV-uri/. mirosuri (în bucătărie) etc. fabricile de insecticide etc. spori de ciuperci. Îndeosebi este cazul poluanţilor naturali (polen.) Poluanţii alergenici din atmosferă sunt cunoscuţi de multă vreme. fum de ţigară. polen). monoxid de carbon. spray-urile anti-insecte. solvenţi iritanţi). fungi. industria farmaceutică. arsenul.). păr de animale (în living şi în dormitoare). cobaltul. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului indeosebi in mediul urban. responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. pasajele subterane pentru autovehicule etc. Putem clasifica substanţele carcinogene prezente în aer in : substanţe organice (hidrocarburile policiclice aromatice ca benzopiren. o creştere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de . nichelul şi seleniul. benzofluoranten ) substanţe anorganice (azbestul. emisii de ozon de la aparatura electronică).) Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală. cu atit mai mult cu cit in zonele poluate au fost identificate in aer substanţe cert carcinogene. gaze (radon. Pe lingă acestea se adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale – in special industriale – care pot emite în atmosferă o sumă de alergeni compleţi sau incompleţi. Pe primul loc din acest punct de vedere. se găseşte industria chimică (industria maselor plastice. care formează cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) şi împiedică astfel oxigenarea sângelui şi transportul de oxigen către ţesuturi. Poluanţi cancerigeni. insecte) precum şi a prafului din casă. benzontracen. a impus luarea in considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi cauzali posibili. apărând practic numai in spaţii închise in prezenţa unor surse importante de CO (in încăperi în care sistemele de încălzit funcţionează defectuos. acarieni). Dintre poluanţii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon. beriliul.Poluanţii toxici asfixianţi sunt cei care împiedică asigurarea cu oxigen a ţesuturilor organismului. microorganisme (bacterii. cromul. Intoxicaţia acută este relativ rară.

poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte • necontrolată (neorganizată) – provenită din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală. se înţelege alterarea caracteristicilor fizice. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX. nămolurilor.000 ani.a. POLUAREA APELOR Prin poluarea apei. apelor meteorice. Dioxidul de carbon si alte gaze.se datorează surselor de ape uzate de orice fel.se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiunii apei cu atmosfera. de exemplu. Substanţele poluante pot fi clasificate. când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta. evacuate într-un receptor. în următoarele categorii:  substanţele organice. schimbând probabil tiparul climatic. • secundară – care apare.carbon. ca urmare a dereglării unor procese industriale. reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiaţiile Soarelui. după natura lor şi după prejudiciile aduse. când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau. provin din prelucrarea . Poluarea accidentală apare. produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. afectând producţia agricolă. modificând distribuţia animalelor şi plantelor şi crescând nivelul mării. navigaţiei etc Se poate vorbi şi despre poluare : • controlată (organizată) . imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. reprezintă pentru apă poluantul principal. pe patul acesteia. reziduurilor.8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendinţă pare a fi o schimbare minoră. colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor.4° C până la 5. cunoscute sub denumirea de gaze de seră. de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă. taninul. hidraţii de carbon. Poluarea apelor poate fi • naturală . Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare. concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate. biotoxinele marine ş. lignina. chimice şi biologice ale apei. Substanţele organice – poluanţi artificiali. de exemplu. Se mai poate vorbi şi despre poluare: • primară – care apare. creşterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125. Cele mai importante substanţe organice de origine naturală sunt ţiţeiul. de exemplu. când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. cât şi după moarte. ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare. de origine naturală sau artificială. • artificială . Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute. cu litosfera. Din cauza efectului de seră se aşteaptă ca temperatura globală să crească cu 1.

produsele petrolifere. alimentări cu apă etc. Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice. abatoare. împiedică absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi deci autoepurarea. respectiv alcalinitatea apei. conduc la distrugerea florei şi faunei acvatice. uleiuri.  coloranţii. împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de fotosinteză . a vaselor şi instalaţiilor necesare navigaţiei. spuma datorată detergenţilor. aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică dezvoltarea florei şi faunei acvatice. provocând îmbolnăviri. producând numeroase prejudicii diferitelor folosinţe ale apelor. organice sau anorganice. Dintre acestea se menţionează. hârtie.  substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată. evacuate cu apele uzate. Substanţele în suspensie plutitoare. câteodată chiar în concentraţii foarte mici. tăbăcării etc. produc prejudicii emisarului. agrement etc. în primul rând. Astfel.  substanţele toxice. radionuclizii. mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de transport şi de transfer a căldurii. solvenţi organici ş. Cu . fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire.a). toxicitatea acidului sulfuric pentru faună depinde de valoarea pH-ului. distrug fauna piscicolă. inhibând în acelaşi timp şi procesele de autoepurare. hidrocarburi halogenate. pot distruge în scurt timp flora şi fauna receptorului. în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate industriale. fie că se dezvoltă necorespunzător. ajunse în apa receptorilor. De exemplu. Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi industrială. metalele grele ( Pb. clorurile. viaţa organismelor acvatice devenind dificilă. proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile. folosit în numeroase procese industriale. irigaţiilor etc . Microorganismele provenite de la tăbăcării. sulfaţii etc. este foarte solubil în apă şi măreşte rapid pH-ul. Aceste materii organice sau anorganice.  energia calorică. uleiul. ele dau apei un gust şi miros neplăcut. Datorită creşterii temperaturii apelor scade concentraţia de oxigen dizolvat. consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de origine organică.diferitelor substanţe în cadrul rafinăriilor (benzină. motorină.  substanţele radioactive. împiedică folosirea apei în agrement.a. sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică. caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte. Hidroxidul de sodiu. datorită acţiunii radiaţiilor asupra organismelor vii. iar unele dintre ele pot provoca creşterea durităţii. radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice. determină formarea unor gaze urât mirositoare. colmatează filtrele.  materialele în suspensie. sursele interne fiind cele mai periculoase. Astfel. Zn . peştii murind la un pH = 4.  substanţele anorganice. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite. se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot împiedica navigaţia. cât şi de modul cum acestea acţionează.). din exteriorul sau din interiorul organismului. industriei chimice organice şi industriei petrochimice (hidrocarburi. irigaţii.  microorganismele de orice fel. cum ar fi ţiţeiul. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor. industria de .5. fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. se depun pe diferite instalaţii. detergenţi ş. Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în organismul uman. Cr ). Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de concentraţiile radionuclizilor. apele receptorilor care conţin peste 25 mg/l NaOH. irigaţii. la degradarea construcţiilor hidrotehnice.

Sursele naturale de poluare a apelor sunt. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă. Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt :  trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare. în funcţie de perioadele de vegetaţie. atât prin căderea frunzelor. în urma unor erupţii sau altor activităţi vulcanice. Surse de poluare artificială I. cum sunt cele din marne şi argilă. ele datorându-se în special unor fenomene cu caracter geologic. surse cu caracter permanent. Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare. în legătură cu aceste surse. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor. cât şi prin căderea plantelor întregi. Ape uzate Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive. în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere. care pot duce la contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane. care fac apele respective improprii folosirii. Cu toate că. producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat. de sulfaţi) constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri. în special dacă solurile sunt compuse din particule fine. conduce la fenomene de impurificare variabile în timp. care se menţin mult timp în suspensie.  trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate.ape uzate orăşeneşti . în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în lacuri. fixă sau flotantă. există următoarele categorii de ape uzate: . în cantităţi mari. După provenienţa lor. în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheaţă. termenul de poluare este oarecum impropriu. a deschiderii unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii etc.ape menajere şi industriale . a deschiderii unor carsturi.  vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare.  vegetaţia acvatică. el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe străine. care conduce la o impurificare a apelor.prelucrare a unor produse vegetale. influenţând negativ folosirea lor. sunt puternic vătămătoare. în cea mai mare parte a lor.

Puţin câte puţin. care înainte de a ajunge pe sol. lubrifianţi etc. sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor. EFECTELE POLUĂRII APELOR Un efect al poluării apelor.ape uzate provenite de la zone de agrement. campinguri. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide. lacul se colmatează. care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti. rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc.ape uzate industriale. care favorizează proliferarea fitoplanctonului şi a plantelor acvatice. steril de la preparaţiile miniere. Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi microfitele în mod diferit. mai ales erbicide. aşezate pe sol. spală din atmosferă poluanţii existenţi în aceasta. II.apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. în halde neraţional amplasate şi organizate. De asemenea. care conţin ca poluant principal substanţele radioactive rezultate de la prelucrarea. numită ăi 'moartea lacurilor'.. unele erbicide blochează creşterea fitoflagelatelor. sărurile de cupru şi cromaţii sunt toxice pentru alge. pierderi de combustibil. rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial .poluanţii principali fiind substanţele organice în cantitate mare şi materialele în suspensie. conţin impurităţi deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide şi solide. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare. . mai ales fosfaţi şi nitraţi. de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice. De exemplu. în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni. ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive. terenuri de sport. Detergenţii sintetici.ape uzate radioactive. transportul şi utilizarea acestora. dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor ăi a reziduurilor toxice. precum şi cele de la staţiile de epurare a apelor uzate. . este eutrofizarea lacurilor. .ape uzate meteorice. Astfel. diverse zguri metalurgice. . sub cerul liber. Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale.ape uzate de la ferme de animale şi păsări . pe de altă parte. se îngustează şi dispare. deosebit de grav. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide. . pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr. după natura agentului contaminat.

Probleme grave ridică. poluarea apelor cu metale grele. se aglomerează împreună cu microorganismele şi formează sedimente care înăbuşă fundul mării. metale grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor. POLUAREA SOLULUI Solul este un amestec de materie din plante. Acolo unde poluarea atinge un anumit grad. un şir de activităţi economice. totodată. care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. Irigaţia necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhibă creşterea plantelor şi pot duce la lipsa recoltei. zborul deasupra apei. deoarece perna de aer reţinută de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic şi permite. Se ştie ca în mod normal apa nu poate sa pătrundă prin penajul lor. Metodele iraţionale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui. mai ales cu mercur. Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici. poate dura mii de ani. ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci. de cele mai multe ori. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezultă din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarmă pentru a se pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei. prin împrăştierea hidrocarburilor sunt pasările care au obiceiul să se aşeze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca peşti. au cauzat poluarea lui şi au accelerat eroziunea. răscolite şi iar răscolite de mare. Flora marină este ameninţată deoarece pelicula uleioasă formează un ecran şi împiedică oxidarea apei. penajul pierde aceste însuşiri şi pasărea moare de frig. deoarece ea tinde sa reducă resursele alimentare obţinute din mari tocmai într-un moment în care se are in vedere utilizarea mai largă a acestora. Opinia publică trebuie sa se convingă de gravitatea situaţiei actuale. dar aceasta nu înseamnă că flora de pe fundul mării este în afara pericolului. Şi faptul că ea poate să fie fatală culturilor de stridii se înţelege de la sine. sau materiale radioactive. Tot astfel. se constată o sărăcire generala a florei. patogeni (organisme care provoacă boli). Poluat de hidrocarburi. minerale şi animale care se formează într-un proces foarte lung. de asemenea. Poluarea perturbă. Sursele principale ale poluării solurilor sunt :  aplicarea pe scara larga a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură  folosirea sistemelor extinse de irigaţii  depozitarea deşeurilor solide  depunerile atmosferice de substanţe toxice produse ca urmare a activităţilor umane . fără a se putea smulge din mediul lichid. de exemplu în porturi. . Dacă nu se vor lua masuri pentru a preveni pericolul. Poluarea poate prejudicia şi turismul: rari sunt aceia care nu au întâlnit încă o plaja murdară. deoarece uleiurile. care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţă vegetală. în acelaşi timp. este uşor de înţeles ca sănătatea noastră poate fi grav afectată: se ştie ca anumite uleiuri deversate în mare conţin produse cancerigene. Solul este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor şi esenţial pentru toată producţia agricolă. Degradarea vieţii acvatice este plină de consecinţe. poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparaţie cu poluarea de mâine. Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate. săruri. Se înţelege de la sine că flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă.

. prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă. fosfor . transportul agenţilor poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul.  indirect.Solul poate fi poluat :  direct prin deversări de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale. apa ploilor contaminate cu agenţi poluanţi “spălaţi” din atmosfera contaminată. în special a celor cu potasiu . infiltrarea prin sol a apelor contaminate. azot . sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole . Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legată de utilizarea îngrăşămintelor .

cauzată de : a. o suprafaţa pe care se aplică trebuie să coincidă cu cea pe care densitatea dăunătorului poate duce la înregistrarea celor mai mari pierderi. b. iar formarea peliculei la suprafaţa apei determină efectele : • Scăderea cantităţii de lumina ce pătrunde în apă ducând la scăderea intensităţii fotosintezei plantelor. o cantitatea de pesticid aplicata pe hectar o remanenta substanţelor toxice. deoarece pesticidele nu au proprietăţi selective . Hidrocarburile olefinice au o toxicitate intermediară între cele anterioare . emanaţii de gaze naturale Toxicitatea petrolului şi a produselor petroliere se împarte în două categorii : 1) imediată .Efectul poluant derivă din două elemente : o conţin multe impurităţi toxice o sunt folosite în cantităţi excesive Efectul poluant cel mai intens îl determină utilizarea în exces a azotaţilor. prăfuiri . 2) pe termen lung . • Scade oxigenul din apă • Unele produse volatile ale peliculei de petrol se evaporă şi ajung în atmosferă .activităţi umane . • Fracţiunile mai grele se sedimentează treptat • Datorita acţiunii vântului . • Plumbul (Pb) – este un metal foarte toxic si e folosit de multe industrii . Poluarea cu metale grele • Mercurul (Hg) – fiind lichid . în fabricarea vopselelor . în produsele obţinute din culturile respective. o modul de aplicare . a hârtiei . Hidrocarburile saturate ce pot produce la concentraţii mari moartea organismelor . gazări . o frecvenţa aplicării tratamentului chimic . Petrolul ajuns în apă suferă transformări . e singurul metal ce se găseşte în toate cele trei medii de viaţă .procese naturale . cu rol în nutriţia şi reproducerea multor organisme acvatice . în sol. a formelor tinere .prin stropiri . Sursele de mercur sunt naturale . Acţiunea negativă a pesticidelor asupra organismelor se exercita prin: o toxicitatea substanţei active din produsul utilizat o doza de substanţă activă existentă în produsul comercial .ieşiri de petrol . în apă . pesticide şi fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii. invadând plajele . cu granule . prelucrarea petrolului . producând dezechilibre ecologice. Odată cu distrugerea dăunătoarelor sunt distruse şi alte vieţuitoare . Hidrocarburile aromatice sunt cele mai toxice c. . a unor pesticide şi fungicide . zonele litorale . Tratarea solului cu îngrăşăminte chimice. . a unor produse farmaceutice . Hidrocarburile care apar în diferite medii de viaţă pot avea două provenienţe : .ardere de combustibili . mercurul fiind folosit in industria chimică .se refera la : Fracţiile solului în apă în concentraţii foarte mici interferează cu numeroşi mesageri chimici . folosirea lemnului . zonele scăldate de maree – zone bogate în floră şi faună . pelicula de petrol este dusa spre ţărm . fungi şi alte microorganisme. Pesticidele sunt substanţe chimice utilizate pentru combaterea speciilor considerate dăunătoare economiei şi/sau sănătăţii omului .

de aici fiind absorbit de plante. Poluarea fonică se referă la niveluri iritante sau chiar vătămătoare ale zgomotului. Pătrunde în organisme prin hrana şi prin suprafaţa corpului acumulându-se selectiv în diferite ţesuturi. crescând temperatura şi scăzând salinitatea . ce înălţimea coşurilor de evacuare a gazelor contaminate creşte. În ceea ce priveşte poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din atmosferă. Nivelul contaminării solului depinde şi de regimul ploilor. ci toate funcţiile acestuia. • Cadmiul (Cd) – este un metal cu o puternica acţiune toxică asupra organismelor. Multe organisme concentrează zinc în cantităţi mult mai mari decât cele necesare funcţionării lor normale . • Zincul (Zn) .este un element indispensabil tuturor organismelor . Acestea spală în general atmosfera de agenţii poluanţi şi îi depun pe sol. dar poate deveni si toxic în unele împrejurări şi condiţii . ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre emisari. ca regulă generală.Plumbul ajunge în atmosferă odată cu gazele de eşapament ale motoarelor cu explozie . de unde e preluat de animalele ce se hrănesc cu plante . contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scădea ca nivel de contaminare dar regiunea contaminata se va extinde în suprafaţă. se observă anumite particularităţi. Sunetele intense ne pot . Afectează nu doar auzul uman. solurile cele mai contaminate se vor afla in preajma surselor de poluare. Pe măsură. acumulându-se în rădăcini. Trebuie totuşi amintit că ploile favorizează şi contaminarea în adâncime a solului. în frunze. însă. Este introdus în atmosferă din diferite procese industriale şi din alte activităţi umane atât sub formă stabilă cât şi sub forma radioactivă . dar în acelaşi timp spală şi solul. expunerea la un sunet mai puternic de 85 decibeli pentru mult timp poate cauza surzenie pe timp îndelungat. Zincul este necesar datorită faptului că intră în alcătuirea unui număr mare de enzime . Într-adevăr. iar din atmosferă ajunge în sol şi apă. Spre exemplu. POLUARE FONICĂ Zgomotul poate fi o formă de poluare care caracterizează zonele urbane şi industriale.

sănătatea mintală. grupările excesive de lumini. Totuşi. acestea putând cauza ulcer. În acelaşi timp. Acestea fac oamenii mai agresivi şi stresaţi. luminile orbitoare. şcoli) îi vor face pe oameni să prefere spaţii alternative de locuit. Factorii care cauzează poluarea fonică sunt destul de cunoscuţi. Descentralizarea autorităţilor şi serviciilor (precum farmacii. • • • • • POLUARE VIZUALĂ . muzica dată la maxim. cât şi în filme). parcările hypermarketurilor care rămân iluminate pe toată durata nopţii când zona este închisă oricum. Printre sursele de poluare luminoasă se numără: becurile de pe stradă atunci când bat în geamurile blocurilor şi spre cer în loc să lumineze străzile şi trotuarele. noi trebuie să o controlăm. mai ales comparată cu alte feluri de poluare care afectează mediul înconjurător în mod direct. clădirile de birouri ale căror becuri stau aprinse noaptea deşi nu lucrează nimeni în el. Aşa NU Aşa DA Poluare a luminoasă înseamnă: Aşa NU Imense costuri energetice inutile Probleme legate de securitate Distrugerea ecosistemelor bazate pe succesiunea noapte-zi Probleme de sănătate la nivelul populaţiei Reducerea activităţii observatoarelor astronomice. inutilă sau total inestetică a luminii artificiale. bănci. astfel. cum ar fi efectul de seră in oraşe. Este o problemă uşor trecută cu vederea ca fiind ceva lipsit de importanţă. maşinării. lumina care trece de limita proprietăţii. de asemenea. departe de oraşe şi poluare fonică. reclamele luminoase care ne deranjează somnul sau ne deranjează când suntem la volan. De asemenea. POLUARE LUMINOASĂ Poluarea luminoasă reprezintă lumina artificială îndreptată acolo unde nu este nevoie de ea şi unde nu este dorită. iar astfel. tensiunea şi secreţia sucurilor gastrice cresc.influenţa. toate cauzate de o utilizare ineficientă. împiedică concentrarea şi. strălucirea cerului de noapte. explozii şi trageri (in realitate. precum şi a astronomilor amatori Tipuri de poluare luminoasă Poluarea luminoasă se referă la mai multe tipuri de probleme. nu putem lua decizii corecte. aceasta este felul de poluare care afectează oamenii mai mult ca oricare dintre specii. traficul intens. Dintre diferitele categorii de poluare luminoasă fac parte: supra-iluminarea. Aceasta este o bună modalitate de a aborda şi alte probleme.

rezultatul poate fi acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vieţii în ape calde. • clădiri de mari dimensiuni (siluetă şi umbră). • reclame luminoase. oceane sau mari pentru a fi folosită drept răcitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusă înapoi la sursa mai caldă decât atunci când a fost luată. Neglijenţa administrativă este responsabilă de apariţia următoarelor fenomene de poluare vizuală: • iluminat public necorespunzător. prin: • panouri publicitare. fără consimţământul proprietarului. . • vandalism. pe un suport ce este proprietate publică sau privată) POLUAREA TERMALĂ Apa este deseori luata din râuri. aflate în dizarmonie cu peisajul şi promovând mesaje cu caracter excesiv. • panouri gigantice cu informaţii şi semne de circulaţie. sau în cazul râurilor poate duce la dispariţia vegetaţiei din zona poluata. • ruine fără importanţă istorică sau turistică. Însă chiar şi cele mai mici schimbări de temperatură în apă vor îndepărta speciile care vieţuiau acolo şi vor atrage specii noi. • publicitate exagerata. depresiv sau subversiv. • cablurile transportului public. printre altele. Poluarea termală poate grăbi procesul biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa. lacuri. Vandalismul se manifestă vizual preponderent prin: • graffiti (un ansamblu de cuvinte şi desene înscrise. • cabine telefonice. Tipurile de poluare vizuală Sursele de poluare vizuală sunt: • neglijenta administrativa.Poluarea vizuală înseamnă prezenţa în câmpul vizual a unor implanturi create de om. staţii ale transportului public şi coşuri de gunoi stradale aflate în dezacord cu ambientul. Publicitatea exagerată se manifestă.

poluareluminoasa. Claudia Manuela Negut.S. Geta Risnoveanu .org/wiki/Poluare www. Corneliu Papadopol.ro/ .Brown L.O.. Cristina Alpopi. 2001 Probleme globale ale omenirii. editura Politică.Irina Teodorescu . Bucureşti. Steliana Creţu.. Bucureşti Internet: http://ro. 1975 . Editura Stiintifica si Enciclopedica .Ursu P. Bucureşti 1997.poluarea.Dr Matei Barnea. Editura Tehnică.org www.wikipedia.! Natura în pericol! – Stelian Ţurlea.BIBLIOGRAFIE Poluarea si protectia mediului Ecologie si protectia mediului . 1992 Protejarea aerului atmosferic . 1978 S. Editura Tehnică. Mediul înconjurător – poluare şi protecţie – Sanda Vişan. Editura Constelatii . ing. Bucuresti . Starea lumii . editura Economică. Bucuresti .