Universitatea “Al.I.

Cuza” Ia¸si
Facultatea de matematic˘a
Ovidiu Carja
UNELE METODE DE
ANALIZA FUNCTIONALA NELINIARA
ii
Sumar
1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 1
1.1 Partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Aplicat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2 Multifunct ¸ii 17
2.1 Definit ¸ii, exemple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Multifunct ¸ii superior semicontinue ¸si
multifunct ¸ii inferior semicontinue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.3 Incluziuni diferent ¸iale pe mult ¸imi ˆınchise . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.4 Select ¸ii, parametriz˘ari, aproxim˘ari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 57
3.1 Teorema Robinson - Ursescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Teorema lui Baire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.3 Aplicat ¸ii la controlabilitatea sistemelor liniare . . . . . . . . . . . . 70
3.4 Teorema de inversare local˘a ¸si
Teorema Lyusternik - Graves . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.5 Aplicat ¸ii la controlabilitatea sistemelor neliniare . . . . . . . . . . . 85
4 Teoreme de punct fix 87
4.1 Teorema de punct fix a lui Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.2 Teorema de punct fix a lui Brouwer . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.3 Teorema de punct fix a lui Schauder . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.4 Teoreme de punct fix pentru multifunct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . 109
4.5 Ecuat ¸ii semiliniare ˆın spat ¸ii Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5 Probleme de optimizare 117
5.1 Principiul Brezis - Browder . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
iii
iv Cuprins
5.2 Aplicat ¸ii ale Principiului Brezis-Browder
la incluziuni diferent ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.3 Principiul variat ¸ional al lui Ekeland . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.4 Probleme de extrem. Metode directe
ˆın calculul variat ¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.5 Inegalit˘at ¸i variat ¸ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.6 Teorema de minimax . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
5.7 Controlabilitate ¸si timp optimal
pentru sisteme semiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6 Probleme ¸si solut ¸ii 159
Capitolul 1
Partit ¸ia Unit˘at ¸ii
Partit ¸ia unit˘at ¸ii reprezint˘a un instrument util ˆın obt ¸inerea unor rezultate globale
pornind de la rezultate locale. In capitolele urm˘atoare vom utiliza aceast˘a tehnic˘a
ˆın cadrul spat ¸iilor metrice ¸si ˆın cadrul spat ¸iilor compacte. Ambele tipuri de spat ¸ii
sunt paracompacte, cadru tipic ˆın care se dezvolt˘a partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın mod uzual.
Prezentarea teoriei partit ¸iei unit˘at ¸ii ˆın cadrul spat ¸iilor paracompacte necesit˘a un
volum foarte mare de rezultate preliminare, unele cu demonstrat ¸ii complicate. Vom
aborda ˆın continuare teorema de existent ¸˘a a partit ¸iei unit˘at ¸ii separat pe cele dou˘a
cazuri.
ˆ
In felul acesta se simplific˘a prezentarea deoarece ˆın fiecare caz putem utiliza
rezultate specifice cadrului topologic respectiv. In plus, ˆın cazul spat ¸iilor metrice
obt ¸inem o proprietate suplimentar˘a pentru funct ¸iile care formeaz˘a partit ¸ia unit˘at ¸ii
¸si anume aceea de a fi local lipschitziene.
1.1 Partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii metrice
Vom ˆıncepe cu prezentarea teoriei partit ¸iei unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii metrice. In acest scop,
vom expune cˆateva rezultate preliminare legate de topologia spat ¸iilor metrice. Peste
tot ˆın cele ce urmeaz˘a, S(x, r) noteaz˘a sfera deschis˘a centrat˘a ˆın x ¸si de raz˘a r > 0
ˆıntr-un spat ¸iu metric iar B(x, r) noteaz˘a sfera ˆınchis˘a corespunz˘atoare.
Teorema 1.1 Dac˘a X este spat ¸iu metric iar A ¸si B sunt submult ¸imi ˆınchise ¸si
disjuncte ale lui X, atunci exist˘a o submult ¸ime deschis˘a G cu proprietatea A ⊂ G
¸si B ∩ G = ∅.
1
2 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Deoarece A ∩ B = ∅ iar B este ˆınchis˘a, pentru fiecare x ∈ A
exist˘a δ
x
> 0 astfel ˆıncˆat S(x, δ
x
) ∩ B = ∅. Mult ¸imea
G =
¸
x∈A
S

x,
δ
x
3

satisface condit ¸ia din teorem˘a. Intr-adev˘ar, rezult˘a imediat c˘a A ⊂ G ¸si G este
deschis˘a. S˘a ar˘at˘am c˘a B ∩ G = ∅. Pentru aceasta, presupunem, prin reducere la
absurd, c˘a y ∈ B ∩ G. Obt ¸inem y ∈ B ¸si deci y / ∈ A. Deoarece A este ˆınchis˘a,
exist˘a η
y
> 0 astfel ˆıncˆat S(y, η
y
) ∩ A = ∅. In plus, y ∈ G implic˘a
S(y,
η
y
3
) ∩ G = ∅.
Exist˘a a¸sadar z ∈ G cu proprietatea ρ(z, y) < η
y
/3, unde ρ este metrica pe X. In
plus, exist˘a x ∈ A astfel ˆıncˆat z ∈ S(x, δ
x
/3), deci ρ(z, x) < δ
x
/3. Obt ¸inem
ρ(x, y) <
η
y
3
+
δ
x
3
< max¦δ
x
, η
y
¦,
ceea ce arat˘a c˘a, ori y ∈ S(x, δ
x
)∩B, ori x ∈ S(y, η
y
)∩A. Acest fapt este imposibil.
S˘a prezent˘am o alt˘a demonstrat ¸ie. Fie f : X → R definit˘a prin
f(x) =
d(x, A)
d(x, A) +d(x, B)
unde d(x, A) = inf¦ρ(x, a); a ∈ A¦. Funct ¸ia f este continu˘a, f(x) = 0 pentru orice
x ∈ A ¸si f(x) = 1 pentru orice x ∈ B. Mult ¸imea G = ¦x ∈ X; f(x) < 1/2¦ satisface
condit ¸iile cerute.
Corolarul 1.1 Dac˘a X este spat ¸iu metric, U este o submult ¸ime deschis˘a a lui X
¸si x ∈ U, atunci exist˘a o vecin˘atate deschis˘a V a lui x cu proprietatea V ⊂ U.
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 1.1 cu A = ¦x¦ ¸si B = X`U. Altfel, exist˘a
r > 0 astfel ˆıncˆat
S(x, r/2) ⊂ B(x, r/2 ⊂ B(x, r) ⊂ U.
Un spat ¸iu topologic care are proprietatea cuprins˘a ˆın Teorema 1.1 se nume¸ste nor-
mal iar dac˘a are proprietatea cuprins˘a ˆın Corolarul 1.1 se nume¸ste regulat.
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 3
Observat ¸ia 1.1 Se verific˘a u¸sor c˘a un spat ¸iu topologic este normal dac˘a ¸si numai
dac˘a pentru orice dou˘a submult ¸imi A ¸si B, nevide ˆınchise ¸si disjuncte, exist˘a dou˘a
submult ¸imi deschise ¸si disjuncte G ¸si E astfel ˆıncˆat A ⊂ G ¸si B ⊂ E. Un enunt ¸
similar are loc ¸si pentru spat ¸ii regulate.
Spat ¸iile normale au fost definite ˆın 1923 de Heinrich Tietze, dar rolul lor a fost
recunoscut ca urmare a lucr˘arii [93] a lui Pavel Urysohn din 1925 asupra extensiilor
funct ¸iilor continue.
O familie ¦A
i
; i ∈ I¦, de submult ¸imi ale unui spat ¸iu X care are proprietatea
c˘a X = ∪
i∈I
A
i
se nume¸ste acoperire a lui X. O subacoperire a acoperirii / este
o subfamilie /

a lui / care este de asemenea o acoperire a lui X. Dac˘a / ¸si B
sunt acoperiri ale lui X, spunem c˘a / rafineaz˘a B sau c˘a / este o rafinare a lui
B dac˘a pentru fiecare A ∈ / exist˘a B ∈ B astfel ˆıncˆat A ⊂ B. O familie / de
submult ¸imi ale unui spat ¸iu topologic X este local finit˘a dac˘a pentru fiecare x ∈ X
exist˘a o vecin˘atate a lui x care are intersect ¸ie nevid˘a cu cel mult un num˘ar finit de
mult ¸imi din /. Un spat ¸iu topologic separat Hausdorff este paracompact dac˘a fiecare
acoperire deschis˘a (acoperire format˘a din mult ¸imi deschise) a sa are o rafinare local
finit˘a. Atragem atent ¸ia c˘a atunci cˆand vorbim de rafinare a unei acoperiri subˆınt ¸e-
legem c˘a acea rafinare este acoperire.
Vom demonstra ˆın continuare c˘a orice spat ¸iu metric este paracompact. Se va
folosi Teorema lui Zermelo care afirm˘a c˘a orice mult ¸ime poate fi bine ordonat˘a.
Amintim c˘a Teorema lui Zermelo este echivalent˘a cu Axioma alegerii ¸si cu Lema
lui Zorn (vezi Capitolul 5). Pentru cititorul mai put ¸in familiarizat cu Teorema lui
Zermelo, sau cu echivalentele sale (sau nu le accept˘a), prezent˘am o demonstrat ¸ie
ˆıntr-un caz particular (X este separabil), f˘ar˘a a utiliza Teorema lui Zermelo.
Teorema 1.2 Orice spat ¸iu metric este paracompact, adic˘a orice acoperire deschis˘a
a sa are o rafinare deschis˘a local finit˘a.
Demonstrat ¸ie. Cazul cˆand spat ¸iul X este separabil.
Etapa I. Ar˘at˘am c˘a dac˘a spat ¸iul metric X este separabil atunci exist˘a o baz˘a
num˘arabil˘a pentru X. Fie ¦x
n
¦
n∈N
o mult ¸ime num˘arabil˘a dens˘a ˆın X ¸si fie S
n,m
=
S(x
n
, 1/m) pentru n, m = 1, 2, . Familia de mult ¸imi ¦S
n,m
¦
n,m∈N
este o baz˘a
num˘arabil˘a pentru topologia lui X. Intr-adev˘ar, dac˘a V este deschis˘a ¸si x ∈ V
atunci exist˘a m astfel ˆıncˆat S(x, 1/m) ⊂ V ¸si exist˘a x
n
∈ S(x, 1/2m). Avem
S(x
n
, 1/2m) ⊂ S(x, 1/m) ¸si deci x ∈ S
n,2m
⊂ V . A¸sadar exist˘a o baz˘a num˘arabil˘a
pentru topologia lui X.
Etapa a II-a. Ar˘at˘am c˘a orice acoperire deschis˘a a lui X are o subacoperire
num˘arabil˘a (deci o rafinare deschis˘a num˘arabil˘a). Fie / o acoperire deschis˘a a lui
4 O. Cˆarj˘a
X ¸si B o baz˘a num˘arabil˘a (exist˘a conform etapei precedente). Pentru fiecare A ∈ /
¸si x ∈ A exist˘a B
x,A
∈ B astfel ˆıncˆat x ∈ B
x,A
⊂ A. Familia
B

= ¦B
x,A
; A ∈ /, x ∈ A¦
este num˘arabil˘a deoarece B

⊂ B, deci se poate scrie ˆın forma
B

= ¦B
x
1
,A
1
, B
x
2
,A
2
, ¦.
Familia ¦A
i
¦
i∈N
astfel obt ¸inut˘a este o subacoperire num˘arabil˘a a lui /. Am demon-
strat deci c˘a orice acoperire deschis˘a are o subacoperire num˘arabil˘a.
Etapa a III-a. Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a lui X. Pentru fiecare
x ∈ X select˘am i(x) ∈ I astfel ˆıncˆat x ∈ U
i(x)
. Aplicˆand Corolarul 1.1, exist˘a
mult ¸imile deschise W
x
¸si V
x
astfel ˆıncˆat
x ∈ V
x
⊂ V
x
⊂ W
x
⊂ W
x
⊂ U
i(x)
.
Familia 1 = ¦V
x
; x ∈ X¦ este o acoperire deschis˘a a lui X, c˘areia ˆıi aplic˘am
rezultatul demonstrat ˆın Etapa a II-a. Exist˘a deci o subacoperire num˘arabil˘a
¦V
x
1
, V
x
2
, . . .¦ a lui 1. Fie T
1
= W
x
1
¸si
T
n
= W
x
n
∩ (X ` V
x
1
) ∩ ∩ (X ` V
x
n−1
)
pentru n ≥ 2. Familia
T = ¦T
n
; n ∈ N¦
este o rafinare local finit˘a a lui |. Pentru a dovedi acest fapt, ar˘at˘am mai ˆıntˆai
c˘a T este o acoperire a lui X. Fie x ∈ X. Dac˘a x / ∈ T
1
= W
x
1
, fie n cel mai mic
pentru care x ∈ W
x
n
. Este clar c˘a ¦W
x
1
, W
x
2
, . . .¦ este o acoperire a lui X ¸si deci
existent ¸a lui n este asigurat˘a. Este u¸sor de v˘azut c˘a, din modul de alegere a lui n,
rezult˘a x ∈ T
n
. Am demonstrat deci c˘a T este o acoperire a lui X. De asemenea
T
n
⊂ W
x
n
⊂ U
i(x
n
)
pentru orice n ∈ N ¸si deci T rafineaz˘a |.
In sfˆar¸sit s˘a ar˘at˘am c˘a T este local finit˘a. Intr-adev˘ar, pentru orice x ∈ X,
exist˘a n ∈ N astfel ˆıncˆat x ∈ V
x
n
. Ar˘at˘am c˘a numai un num˘ar finit de mult ¸imi din
T au intersect ¸ie nevid˘a cu V
x
n
. Aceasta rezult˘a din faptul c˘a
T
n+j
∩ V
x
n
= ∅,
pentru orice j ≥ 1. Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a ˆın cazul ˆın care X este separabil.
S˘a demonstr˘am acum Teorema 1.2 ˆın cazul general, adic˘a atunci cˆand X nu
este numaidecˆat separabil. Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a lui X. Din
Teorema lui Zermelo, presupunem c˘a (I, _) este bine ordonat˘a. Definim inductiv,
pentru fiecare n ∈ N, mult ¸imile V
n,i
cu i ∈ I astfel: V
n,i
este reuniunea tuturor
mult ¸imilor de forma S(x, 2
−n
) cu propriet˘at ¸ile
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 5
(a) i este primul element astfel ˆıncˆat x ∈ U
i
;
(b) x / ∈ V
m,j
dac˘a m < n ¸si j ∈ I;
(c) S(x, 3/2
n
) ⊂ U
i
.
Ar˘at˘am c˘a 1 = ¦V
n,i
; n ∈ N, i ∈ I¦ este o rafinare deschis˘a local finit˘a a lui |.
Este clar c˘a V
n,i
sunt deschise ¸si V
n,i
⊂ U
i
pentru orice n ∈ N ¸si i ∈ I, deci 1 este o
rafinare deschis˘a a lui |. De asemenea, 1 este o acoperire a lui X pentru c˘a, dac˘a
x ∈ X, exist˘a n ∈ N, suficient de mare, astfel ˆıncˆat S(x, 3/2
n
) ⊂ U
i
. Dac˘a x / ∈ V
m,j
cu m < n ¸si j ∈ I atunci x ∈ V
n,i
.
In sfˆar¸sit, ar˘at˘am c˘a 1 este local finit˘a. Pentru aceasta, fie x ∈ X, n ∈ N ¸si
i
0
∈ I astfel ˆıncˆat x ∈ V
n,i
0
¸si fie m suficient de mare astfel ˆıncˆat
S(x, 2
−m
) ⊂ V
n,i
0
.
Vom ar˘ata urm˘atoarele:
(d) dac˘a p ≥ n +m atunci S(x, 2
−n−m
) ∩ V
p,i
= ∅;
(e) dac˘a p < n +m atunci S(x, 2
−n−m
) ∩ V
p,i
= ∅ pentru cel mult un i ∈ I.
De aici rezult˘a c˘a mult ¸imea S(x, 2
−n−m
) intersecteaz˘a un num˘ar finit de elemente
din 1 ¸si deci 1 este local finit˘a.
S˘a demonstr˘am (d). Fie S(y, 2
−p
) o sfer˘a ce apare ˆın component ¸a lui V
p,i
. Vom
demonstra c˘a
S(x,
1
2
n+m
) ∩ S(y,
1
2
p
) = ∅.
Deoarece p > n, din (b) rezult˘a y / ∈ V
n,i
pentru orice i ∈ I. Cum S(x, 2
−m
) ⊂ V
n,i
0
rezult˘a ρ(x, y) > 2
−m
, unde ρ este metrica pe X. In sfˆar¸sit,
S(x,
1
2
n+m
) ∩ S(y,
1
2
p
) = ∅,
deoarece, dac˘a intersect ¸ia de mai sus ar fi nevid˘a, ar rezulta
ρ(x, y) <
1
2
n+m
+
1
2
p

1
2
m+1
+
1
2
m+1

1
2
m
,
ceea ce este imposibil. Am demonstrat a¸sadar c˘a, dac˘a p ≥ n+m, S(x, 2
−n−m
) are
intersect ¸ie vid˘a cu orice sfer˘a ce apare ˆın component ¸a lui V
p,i
cu i ∈ I ¸si deci (d).
S˘a demonstr˘am acum punctul (e). Presupunem c˘a exist˘a i
1
, i
2
∈ I cu i
1
< i
2
astfel ˆıncˆat
S(x,
1
2
n+m
) ∩ V
p,i
1
= ∅, S(x,
1
2
n+m
) ∩ V
p,i
2
= ∅.
6 O. Cˆarj˘a
Exist˘a a¸sadar
u ∈ S(x,
1
2
n+m
) ∩ V
p,i
1
v ∈ S(x,
1
2
n+m
) ∩ V
p,i
2
.
Deoarece u ∈ V
p,i
1
, exist˘a y astfel ˆıncˆat u ∈ S(y, 2
−p
) ¸si (a), (b), (c) sunt verificate
cu i
1
ˆın loc de i ¸si cu p ˆın loc de n. Din (c) rezult˘a
S(y, 3/2
p
) ⊂ U
i
1
. (1.1)
Deoarece v ∈ V
p,i
2
, exist˘a z astfel ˆıncˆat v ∈ S(z, 2
−p
) ¸si (a), (b), (c) sunt verificate cu
i
2
ˆın loc de i ¸si cu p ˆın loc de n. Cum i
1
< i
2
, din (a) rezult˘a c˘a z / ∈ U
i
1
. Combinˆand
cu (1.1) deducem c˘a ρ(y, z) > 3/2
p
¸si deci ρ(u, v) ≥ 2
−p
. Pe de alt˘a parte avem
ρ(u, v) <
2
2
n+m
=
1
2
n+m−1

1
2
p
.
Contradict ¸ia la care am ajuns poate fi eliminat˘a doar dac˘a (e) este adev˘arat˘a.
Not ¸iunea de spat ¸iu paracompact a fost definit˘a ˆın 1944 de Jean Dieudonn´e
[32], unde s-a demonstrat c˘a un spat ¸iu paracompact este normal. Faptul c˘a un
spat ¸iu metric este paracompact a fost demonstrat ˆın 1948 de Arthur H. Stone [88].
Demonstrat ¸ia prezentat˘a aici pentru cazul general este destul de simpl˘a fat ¸˘a de
altele existente ˆın literatur˘a ¸si a fost publicat˘a de Marry Ellen Rudin [81] ˆın 1969.
Am demonstrat c˘a ˆıntr-un spat ¸iu metric orice acoperire deschis˘a | = ¦U
i
; i ∈ I¦
are o rafinare local finit˘a J = ¦W
j
; j ∈ J¦. Vom ar˘ata ˆın continuare c˘a putem
considera J = I.
Teorema 1.3 Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a unui spat ¸iu topologic
X cu proprietatea c˘a exist˘a o rafinare deschis˘a local finit˘a a sa. Atunci exist˘a o
rafinare deschis˘a local finit˘a a lui |, 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦, astfel ˆıncˆat V
i
⊂ U
i
pentru
orice i ∈ I.
Demonstrat ¸ie. Fie J = ¦W
j
; j ∈ J¦ o rafinare deschis˘a local finit˘a a lui |.
Pentru fiecare j ∈ J fie f(j) ∈ I astfel ˆıncˆat W
j
⊂ U
f(j)
. Pentru fiecare i ∈ I
definim
V
i
= ∪¦W
j
; f(j) = i¦.
Mult ¸imea V
i
poate fi vid˘a. Familia 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ astfel construit˘a satisface
condit ¸iile cerute, fapt u¸sor de verificat.
Urm˘atoarea teorem˘a arat˘a c˘a ˆın spat ¸ii metrice orice acoperire deschis˘a | =
¦U
i
; i ∈ I¦ se poate mic¸sora (“shrink” ˆın englez˘a) ˆın sensul c˘a exist˘a o acoperire
deschis˘a 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ astfel ˆıncˆat V
i
⊂ U
i
pentru orice i ∈ I.
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 7
Dac˘a (X, ρ) este un spat ¸iu metric ¸si A este o submult ¸ime nevid˘a a lui X, not˘am
d(x, A) = inf¦ρ(x, a); a ∈ A¦.
Teorema 1.4 Fie X un spat ¸iu metric ¸si | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a
sa. Atunci exist˘a o acoperire deschis˘a 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ a lui X astfel ˆıncˆat V
i
⊂ U
i
pentru orice ∀i ∈ I.
Demonstrat ¸ie. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea putem presupune c˘a spat ¸iul este
m˘arginit. Dac˘a exist˘a i
0
∈ I astfel ˆıncˆat U
i
0
= X, consider˘am V
i
0
= X ¸si V
i
= ∅
pentru i = i
0
. Presupunemˆın continuare c˘a U
i
= X pentru orice i ∈ I. Consider˘am
E
i
= X ` U
i
¸si definim pentru x ∈ X
p(x) = sup¦d(x, E
i
); i ∈ I¦.
Observ˘ am c˘a E
i
sunt mult ¸imi nevide ¸si ˆınchise ¸si ˆın plus exist˘a i
0
∈ I astfel ˆıncˆat
x / ∈ E
i
0
. Rezult˘a c˘a p(x) > 0 pentru orice x ∈ X. Consider˘am acum mult ¸imile
F
i
= ¦x ∈ X; d(x, E
i
) ≥
1
2
p(x)¦, i ∈ I.
Deoarece
F
i
=
¸
j∈I
¦x ∈ X; d(x, E
i
) ≥
1
2
d(x, E
j
)¦,
¸si t ¸inˆand cont c˘a funct ¸ia x → d(x, A) este continu˘a, obt ¸inem c˘a mult ¸imile F
i
sunt
ˆınchise. Vom ar˘ata c˘a
T = ¦F
i
; i ∈ I¦
este o acoperire a lui X ¸si c˘a F
i
⊂ U
i
pentru orice i ∈ I. Pentru aceasta, fie x ∈ X.
Din definit ¸ia lui p(x) deducem c˘a exist˘a i
0
∈ I astfel ˆıncˆat
d(x, E
i
0
) ≥
1
2
p(x),
¸si deci x ∈ F
i
0
. In sfˆar¸sit, dac˘a x ∈ F
i
atunci x / ∈ E
i
(altfel, d(x, E
i
) = 0 ¸si, din
definit ¸ia lui F
i
, p(x) ≤ 0), deci x ∈ U
i
. Am obt ¸inut o acoperire ˆınchis˘a T = ¦F
i
; i ∈
I¦ a lui X cu F
i
⊂ U
i
pentru orice ∀i ∈ I. Pentru a ˆıncheia demonstrat ¸ia, folosim
proprietatea de normalitate a spat ¸iilor metrice, Teorema 1.1, aplicat˘a mult ¸imilor
ˆınchise F
i
¸si E
i
. Pentru fiecare i ∈ I exist˘a V
i
deschis˘a astfel ˆıncˆat F
i
⊂ V
i
¸si
V
i
∩ E
i
= ∅.
8 O. Cˆarj˘a
Este clar c˘a 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ este acoperire deschis˘a a lui X ¸si c˘a V
i
⊂ U
i
pentru
orice i ∈ I. Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
S˘a observ˘am c˘a dac˘a | este local finit˘a atunci ¸si 1 dat˘a de Teorema 1.4 este
local finit˘a.
Rezultatele de mai sus le rezum˘am ˆın
Teorema 1.5 Fie X un spat ¸iu metric ¸si | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a
sa. Atunci exist˘a o rafinare deschis˘a local finit˘a 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ cu proprietatea
V
i
⊂ U
i
pentru orice i ∈ I.
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 1.3 acoperirii |, t ¸inˆand seama de Teorema
1.2. Se aplic˘a apoi Teorema 1.4 rafin˘arii obt ¸inute ˆın Teorema 1.3.
Suntem acum ˆın m˘asur˘a s˘a prezent˘am teorema de existent ¸˘a a partit ¸iei unit˘at ¸ii
ˆın spat ¸ii metrice. Preciz˘am c˘a pentru o funct ¸ie f : X → R not˘am
supp(f) = ¦x; f(x) = 0¦.
Teorema 1.6 Fie X un spat ¸iu metric ¸si / = ¦A
i
; i ∈ I¦ o acoperire local finit˘a
a sa. Atunci exist˘a o familie ¦p
i
; i ∈ I¦ de funct ¸ii p
i
: X → [0, 1] cu urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
(a) p
i
sunt local lipschitziene pentru orice i ∈ I;
(b) supp(p
i
) ⊂ A
i
pentru orice i ∈ I;
(c)
¸
i∈I
p
i
(x) = 1 pentru orice x ∈ X.
Suma din (c) are sens deoarece pentru fiecare x numai un num˘ar finit de p
i
(x) sunt
nenuli avˆand ˆın vedere (b) ¸si faptul c˘a / este local finit˘a.
Definit ¸ia 1.1 Familia de funct ¸ii ¦p
i
; i ∈ I¦ dat˘a de Teorema 1.6 se nume¸ste
partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a acoperirii /.
In situat ¸ia ˆın care avem nevoie ca p
i
s˘a fie doar continue, vom spune pe scurt
partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a acoperirii /. Teorema 1.6 afirm˘a deci c˘a ˆıntr-
un spat ¸iu metric, pentru fiecare acoperire local finit˘a, exist˘a o partit ¸ie local lip-
schitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei.
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 9
Demonstrat ¸ia Teoremei 1.6 Din Teorema 1.4 rezult˘a c˘a exist˘a o acoperire
deschis˘a local finit˘a, B = ¦B
i
; i ∈ I¦, astfel ˆıncˆat B
i
⊂ A
i
pentru orice i ∈ I.
Pentru fiecare i ∈ I definim funct ¸ia f
i
: X → R prin
f
i
(x) = d(x, X ` B
i
).
Aceste funct ¸ii sunt lipschitziene cu constanta Lipschitz egal˘a cu 1 ¸si ˆın plus
supp(f
i
) ⊂ B
i
⊂ A
i
.
Definim
p
i
(x) =
f
i
(x)
¸
j∈I
f
j
(x)
pentru x ∈ X. Dup˘a cum am mai precizat, suma de mai sus este finit˘a. In plus,
pentru fiecare x ∈ X m˘acar un f
i
(x) este nenul deoarece B este acoperire iar dac˘a
x ∈ B
i
, f
i
(x) > 0. Este clar c˘a p
i
sunt continue, p
i
(x) ∈ [0, 1] pentru orice x ∈ X ¸si
¸
i∈I
p
i
(x) = 1.
S˘a ar˘at˘am c˘a p
i
sunt local lipschitziene. Pentru aceasta, s˘a fix˘am x
0
∈ X ¸si s˘a
consider˘am V o vecin˘atate a lui x
0
care intersecteaz˘a un num˘ar finit de elemente
din B, s˘a zicem ¦B
i
1
, B
i
2
, , B
i
n
¦. Este clar c˘a dac˘a x ∈ V avem p
i
(x) = 0 pentru
i = i
k
, k = 1, , n. R˘amˆane s˘a ne ocup˘am de p
i
k
cu k ∈ ¦1, , n¦. Deoarece
n
¸
j=1
f
i
j
(x
0
) =
¸
i∈I
f
i
(x
0
) > 0,
exist˘a o vecin˘atate W a lui x
0
, W ⊂ V, ¸si exist˘a m > 0, M > 0 astfel ˆıncˆat
m ≤
n
¸
j=1
f
i
j
(x) ≤ M
pentru x ∈ W. Vom ar˘ata c˘a p
i
k
este lipschitzian˘a pe W. Pentru x, y ∈ W avem
[p
i
k
(x) −p
i
k
(y)[ =

f
i
k
(x)
¸
n
j=1
f
i
j
(x)

f
i
k
(y)
¸
n
j=1
f
i
j
(y)


1
m
2
[ f
i
k
(x)
n
¸
j=1
f
i
j
(y) −f
i
k
(y)
n
¸
j=1
f
i
j
(x) [ ≤
1
m
2
n
¸
j=1
[ f
i
k
(x)f
i
j
(y) −f
i
k
(y)f
i
j
(x) [ ≤
10 O. Cˆarj˘a
1
m
2
n
¸
j=1
[ f
i
k
(y)f
i
j
(y) −f
i
k
(y)f
i
j
(x) [ +
1
m
2
n
¸
j=1
[ f
i
k
(x)f
i
j
(y) −f
i
k
(y)f
i
j
(y) [≤
M
m
2
n
¸
j=1
[ f
i
j
(y) −f
i
j
(x) [ +
nM
m
2
[ f
i
k
(x) −f
i
k
(y) [≤
2nM
m
2
ρ(x, y),
unde ρ este metrica pe X. Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
1.2 Partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii compacte
Vom prezenta ˆın continuare partit ¸ia unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii compacte. Pentru aceasta
avem nevoie de cˆateva rezultate preliminare. Incepem cu un rezultat stabilit de
Pavel Uryson [93] ˆın 1925, cunoscut ˆın literatur˘a sub numele de Lema lui Urysohn.
Teorema 1.7 Dac˘a X este spat ¸iu normal iar A ¸si B sunt submult ¸imi ˆınchise ¸si
disjuncte ale lui X, exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : X → [0, 1] astfel ˆıncˆat f(A) = ¦0¦
¸si f(B) = ¦1¦.
Demonstrat ¸ie. Fie U
1
= X ` B. Deoarece X este normal, exist˘a U
1/2
deschis˘a
astfel ˆıncˆat
A ⊂ U1
2
⊂ U1
2
⊂ U
1
.
Determin˘am apoi U
1/4
¸si U
3/4
astfel ˆıncˆat
A = U
0
⊂ U1
4
⊂ U1
4
⊂ U1
2
⊂ U1
2
⊂ U3
4
⊂ U3
4
⊂ U
1
.
Continu˘am procedeul inductiv ¸si pentru fiecare k ∈ N, 1 ≤ k ≤ 2
n
, determin˘am
U
k/2
n astfel ˆıncˆat, dac˘a i < j, avem
U
i
⊂ U
i
⊂ U
j
.
Definim apoi funct ¸ia f prin f(x) = 1 dac˘a x ∈ B ¸si f(x) = inf¦i; x ∈ U
i
¦. Este clar
c˘a f(x) = 0 pentru x ∈ A. Pentru a ar˘ata c˘a f este continu˘a, observ˘am c˘a, dac˘a
a ∈ (0, 1] ¸si b ∈ [0, 1), avem
f
−1
([0, a)) =
¸
i<a
U
i
¸si
f
−1
((b, 1]) =
¸
i>b
(X ` U
i
),
deci mult ¸imile f
−1
([0, a)) ¸si f
−1
((b, 1]) sunt deschise.
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 11
Ipoteza c˘a mult ¸imile A ¸si B sunt ˆınchise este esent ¸ial˘a. De exemplu, A = (0, 1)
¸si B = (1, 2) sunt disjuncte ˆın spat ¸iul normal R dar nu exist˘a o funct ¸ie continu˘a
f : R → [0, 1] astfel ˆıncˆat f(A) = ¦0¦ ¸si f(B) = ¦1¦.
Dac˘a mult ¸imile A ¸si B au proprietatea cuprins˘a ˆın Teorema 1.7, spunem c˘a ele
pot fi separate printr-o funct ¸ie continu˘a. Lema lui Uryson afirm˘a c˘a dac˘a ˆıntr-
un spat ¸iu topologic normal orice pereche de mult ¸imi ˆınchise ¸si disjuncte pot fi
separate prin mult ¸imi deschise atunci orice astfel de perechi pot fi separate prin
funct ¸ii continue. Reciproca este imediat˘a pentru c˘a, dac˘a f : X → [0, 1] este
funct ¸ia dat˘a, atunci mult ¸imile f
−1
([0, 1/2)) ¸si f
−1
((1/2, 1]) sunt deschise disjuncte
¸si cont ¸in respectiv mult ¸imile A ¸si B.
Urm˘atorul corolar va fi utilizat ˆın demonstrat ¸ia existent ¸ei partit ¸iei unit˘at ¸ii.
Corolarul 1.2 Fie A ˆınchis˘a ¸si V deschis˘a, submult ¸imi ale spat ¸iului normal X cu
A ⊂ V . Atunci exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : X → [0, 1] astfel ˆıncˆat f(x) = 1 pentru
orice x ∈ A ¸si supp(f) ⊂ V .
Demonstrat ¸ie. Consider˘am B = X ` V ¸si, din faptul c˘a X este normal, deter-
min˘am D, deschis˘a, astfel ˆıncˆat
A ⊂ D ⊂ D ⊂ V.
Aplic˘am acum Teorema 1.7 pentru A ¸si Fr(D) ˆın spat ¸iul D ¸si determin˘am g : D →
[0, 1] continu˘a astfel ˆıncˆat g(x) = 1 dac˘a x ∈ A ¸si g(x) = 0 dac˘a x ∈ Fr(D).
Extindem g punˆand g(x) = 0 pentru x ∈ X` D ¸si astfel obt ¸inem funct ¸ia c˘autat˘a.
Demonstr˘am acum c˘a un spat ¸iu compact este normal.
Teorema 1.8 Dac˘a A ¸si B sunt mult ¸imi ˆınchise ¸si disjuncte ale unui spat ¸iu com-
pact X, exist˘a o submult ¸ime deschis˘a G cu proprietatea c˘a A ⊂ G ¸si B ∩ G = ∅.
Demonstrat ¸ie. Folosind proprietatea de separat ¸ie Hausdorff ¸si faptul c˘a B este
compact˘a, se deduce imediat c˘a pentru fiecare x ∈ A exist˘a o vecin˘atate deschis˘a
a sa U
x
, ¸si o mult ¸ime deschis˘a W
x
astfel ˆıncˆat B ⊂ W
x
¸si U
x
∩ W
x
= ∅. Familia
¦U
x
; x ∈ A¦ este o acoperire deschis˘a pentru A ¸si deci exist˘a o subacoperire finit˘a
¦U
x
1
, , U
x
n
¦. Evident mult ¸imea
G = U
x
1
∪ U
x
2
∪ ∪ U
x
n
verific˘a proprietatea cerut˘a.
Suntemˆın m˘asur˘a acum s˘a demonstr˘am teorema de existent ¸˘a a partit ¸iei unit˘at ¸ii
ˆın spat ¸ii compacte.
12 O. Cˆarj˘a
Teorema 1.9 Fie X un spat ¸iu compact ¸si fie 1 = ¦V
i
; i = 1, 2, , n¦ o acoperire
deschis˘a a sa. Atunci exist˘a funct ¸iile continue p
i
: X → [0, 1] cu urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
(a) supp(f
i
) ⊂ V
i
, i = 1, 2, , n;
(b)
¸
n
i=1
f
i
(x) = 1, x ∈ X.
Demonstrat ¸ie. Pentru fiecare x ∈ X exist˘a V
i(x)
∈ 1 astfel ˆıncˆat x ∈ V
i(x)
¸si,
conform Teoremei 1.8, exist˘a U
x
vecin˘atate deschis˘a a lui x astfel ˆıncˆat U
x
⊂ V
i(x)
(se ia A = ¦x¦ ¸si B = X ` V
i(x)
). Spat ¸iul compact X se poate acoperi cu
| = ¦U
x
j
; j = 1, , m¦.
Pentru fiecare i ∈ ¦1, , n¦, consider˘am W
i
ca fiind reuniunea tuturor mult ¸imilor
din | care au proprietatea U
x
j
⊂ V
i
. Este clar c˘a ¦W
i
; i = 1, 2, , n¦ acoper˘a X
¸si W
i
⊂ V
i
. Aplic˘am Corolarul 1.2 ¸si determin˘am funct ¸iile continue f
i
: X → [0, 1]
cu proprietatea c˘a f
i
(x) = 1 dac˘a x ∈ W
i
¸si supp(f
i
) ⊂ V
i
. Construim
p
1
= f
1
, p
2
= f
2
(1 −f
1
), , p
n
= f
n
(1 −f
1
)(1 −f
2
) (1 −f
n−1
).
Este clar c˘a supp(p
i
) ⊂ U
i
¸si
p
1
+p
2
+ +p
n
= 1 −(1 −f
1
) (1 −f
n
).
Deoarece familia ¦W
i
; i = 1, 2, , n¦ este acoperire pentru X, deducem
n
¸
i=1
p
i
(x) = 1
pentru orice x ∈ X.
Definit ¸ia 1.2 Dat˘a acoperirea deschis˘a 1 = ¦V
i
; i = 1, 2, , n¦ a spat ¸iului com-
pact X, familia de funct ¸ii continue ¦p
i
; i = 1, 2, , n¦, p
i
: X → [0, 1], care verific˘a
(a) ¸si (b) din Teorema 1.9 se nume¸ste partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a acoperirii 1.
Teorema 1.9 afirm˘a c˘a ˆıntr-un spat ¸iu compact, pentru fiecare acoperire deschis˘a
finit˘a exist˘a o partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei.
Am prezentat ˆın detaliu existent ¸a partit ¸iei unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii metrice ¸si ˆın spat ¸ii
compacte. Se poate demonstra existent ¸a partit ¸iei unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii paracompacte.
Pentru aceasta se arat˘a mai ˆıntˆai c˘a un spat ¸iu paracompact este normal iar apoi
se arat˘ a c˘a ˆıntr-un spat ¸iu normal fiec˘arei acoperiri local finite i se poate asocia o
partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. De altfel, existent ¸a partit ¸iei unit˘at ¸ii este echiva-
lent˘a cu proprietatea spat ¸iului de a fi paracompact. Aceste rezultate sunt datorate
lui Ernest Michael (1953). Cititorul interesat poate consulta [34] pentru detalii.
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 13
1.3 Aplicat ¸ii
S˘a prezent˘am cˆateva aplicat ¸ii ale partit ¸iei unit˘at ¸ii; multe altele vor fi date ˆın capi-
tolele urm˘atoare.
Teorema 1.10 (Dugundji) Fie X un spat ¸iu metric, Y un spat ¸iu normat, A ⊂ X o
mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si f : A → Y o funct ¸ie continu˘a. Atunci f are o extensie continu˘a,
F : X → Y astfel ˆıncˆat F(x) ∈ conv(f(A)) pentru orice x ∈ X.
Demonstrat ¸ie. Deoarece mult ¸imea A este ˆınchis˘a, pentru fiecare x ∈ X`A exist˘a
ε(x) > 0 astfel ˆıncˆat S(x, ε(x)) ∩ A = ∅. Familia
¦A
x
= S(x,
ε(x)
4
); x ∈ X ` A¦
este o acoperire deschis˘a a mult ¸imii X ` A. Fie ¦U
i
; i ∈ I¦ o rafinare local finit˘a
a sa ¸si ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Pentru
fiecare i ∈ I exist˘a x(i) ∈ X ` A astfel ˆıncˆat U
i
⊂ A
x(i)
. Definim F prin
F(x) =

f(x) dac˘a x ∈ A
¸
i∈I
p
i
(x)f(x
i
) dac˘a x ∈ X ` A,
unde x
i
∈ A este astfel ˆıncˆat
d(x
i
, U
i
) < 2 d(A, U
i
). (1.2)
Preciz˘am c˘a d(A, B) noteaz˘a inf¦ρ(a, b); a ∈ A, b ∈ B¦, unde ρ este metrica pe
X. Existent ¸a lui x
i
care satisface (1.2) este asigurat˘a de faptul c˘a d(A, U
i
) > 0. S˘a
ar˘at˘am c˘a F este continu˘a pe X. Este clar c˘a ea este continu˘a pe intA ¸si pe X`A.
Fie x
0
∈ Fr(A). Dac˘a x ∈ X ` A ¸si p
i
(x) > 0 atunci avem x ∈ U
i
⊂ A
x(i)
. Dar un
calcul simplu arat˘a c˘a
ρ(x
i
, x
0
) ≤ 4ρ(x
0
, x).
Intradev˘ar, folosind (1.2), deducem c˘a exist˘a y ∈ U
i
astfel ˆıncˆat
ρ(x
i
, y) < 2 d(A, U
i
).
Este u¸sor de v˘azut c˘a ρ(x, y) < ρ(x, x
0
). Obt ¸inem astfel
ρ(x
i
, x
0
) ≤ ρ(x
i
, y) +ρ(y, x
0
) ≤ 2ρ(x
0
, x) + ρ(x
0
, y) ≤ 4ρ(x
0
, x).
Folosind continuitatea lui f ˆın x
0
¸si definit ¸ia lui F rezult˘a imediat continuitatea lui
F ˆın x
0
. Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
14 O. Cˆarj˘a
S˘a observ˘am c˘a rezultatul are loc, cu aceea¸si demonstrat ¸ie, ¸si ˆın cazul cˆand Y
este spat ¸iu local convex. A fost obt ¸inut de James Dugundji [33] ˆın 1951, extinzˆandu-
se astfel rezultatul lui Heinrich Tietze din 1915 referitor la cazul Y = R.
Problema extensiei la tot spat ¸iul a funct ¸iilor reale continue definite pe mult ¸imi
ˆınchise a fost tratat˘a pentru prima dat˘a ˆın spat ¸iul R
2
de Henri Lebesgue (1907).
A urmat Heinrich Tietze ˆın 1915 pe spat ¸ii metrice ¸si apoi Pavel Uryson pe spat ¸ii
normale ˆın 1925. S˘a enunt ¸˘am acest rezultat ¸si s˘a facem cˆateva comentarii asupra
lui.
Teorema 1.11 Fie X un spat ¸iu normal ¸si fie A o submult ¸ime ˆınchis˘a a lui X.
(a) Orice funct ¸ie continu˘a f : A → [a, b] poate fi extins˘a la o funct ¸ie continu˘a
F : X → [a, b]
(b) Orice funct ¸ie continu˘a f : A → R poate fi extins˘a la o funct ¸ie continu˘a
F : X → R
Ideea demonstrat ¸iei punctului (a) este de a se construi un ¸sir de funct ¸ii continue
(s
n
) definite pe X, astfel ˆıncˆat (s
n
) converge uniform ¸si astfel ˆıncˆat restrict ¸ia lui s
n
la
A aproximeaz˘a f. Funct ¸ia limit˘a va fi funct ¸ia c˘autat˘a. Construct ¸ia lui s
n
se bazeaz˘a
pe Lema lui Uryson. Punctul (b) rezult˘a din (a). Intr-adev˘ar, observ˘am ˆıntˆai c˘a
putem ˆınlocui R cu (−1, 1) deoarece (−1, 1) este homeomorf cu R. Aplic˘am (a) ¸si
extindem f la g : X → [−1, 1]. Consider˘am apoi D = g
−1
(−1)) ∪ g
−1
(1), care este
o mult ¸ime ˆınchis˘a deoarece g este o funct ¸ie continu˘a. Dar g(A) = f(A) ⊂ (−1, 1)
¸si deci A ∩ D = ∅. Aplic˘am acum Lema lui Uryson ¸si g˘asim o funct ¸ie continu˘a
h : X → [−1, 1] astfel ˆıncˆat h(D) = ¦0¦ ¸si h(A) = ¦1¦. Extensia c˘autat˘a este
F = h g.
Ipoteza c˘a A este ˆınchis˘a este esent ¸ial˘a ˆın Teorema 1.11. De exemplu, f :
(0, 1] → R dat˘a de f(x) = sin 1/x nu are o extensie continu˘a la [0, 1].
Teorema 1.11 se poate generaliza u¸sor la funct ¸ii cu valori ˆın R
n
.
Este interesant de notat c˘aˆın lucrarea lui Dugundji [33], ca o consecint ¸˘a a Teore-
mei 1.10, se arat˘a pentru prima dat˘a c˘a, ˆın spat ¸ii normate infinit dimensionale, sfera
unitate ˆınchis˘a nu are proprietatea de punct fix (vezi Capitolul 4). Mai precis, ˆın
spat ¸ii normate infinit dimensionale exist˘a funct ¸ii continue f : B(0, 1) → B(0, 1) f˘ar˘a
puncte fixe. Vom prezenta ˆın continuare demonstrat ¸ia dat˘a de Heinrich Steinlein
[87] ˆın 1979 pentru aceast˘a afirmat ¸ie.
In primul rˆand s˘a observ˘am c˘a are loc o u¸soar˘a extindere a Teoremei 1.10 ¸si
anume:
Cap. 1 Partit ¸ia Unit˘at ¸ii 15
Propozit ¸ia 1.1 In condit ¸iile Teoremei 1.10, fie D o submult ¸ime dens˘a a lui A.
Atunci f are o extensie continu˘a F : X → Y astfel ˆıncˆat F(x) ∈ f(A)∪conv(f(D))
pentru orice x ∈ X.
Demonstrat ¸ia este aceea¸si cu cea a Teoremei 1.10 cu singura modificare c˘a x
i
ˆın
(1.2) este luat din D.
Teorema 1.12 Fie Y un spat ¸iu normat de dimensiune algebric˘a infinit˘a ¸si U =
¦x ∈ Y ; |x| = 1¦. Exist˘a o funct ¸ie continu˘a h : B(0, 1) → U cu proprietatea c˘a
h(x) = x pentru orice x ∈ U.
Demonstrat ¸ie. Fie L un subspat ¸iu propriu a lui Y care este dens. In spat ¸ii
infinit dimensionale astfel de subspat ¸ii exist˘a, de exemplu, nuclee de funct ¸ionale
liniare necontinue. S˘a not˘am B = B(0, 1). Se aplic˘a Propozit ¸ia 1.1 pentru
X = B, A = U, D = U ∩ L
¸si f aplicat ¸ia identic˘a pe U. Exist˘a deci F : B → Y astfel ˆıncˆat F(x) = x pentru
x ∈ U ¸si
F(B) ⊂ U ∪ conv(U ∩ L) = U ∪ (B ∩ L),
¸si deci F(B) este o submult ¸ime proprie a lui B. Lu˘am x
0
∈ B(0, 1/3) ` F(B) ¸si
definim
G(x) =
(1/2)(x −x
0
) +|x −x
0
|x
0
|(1/2)(x −x
0
) +|x −x
0
|x
0
|
dac˘a 0 < |x −x
0
| < 1/2 ¸si
G(x) =
x
|x|
dac˘a |x −x
0
| ≥ 1/2. Funct ¸ia c˘autat˘a este h = GF.
Observat ¸ia 1.2 Iat˘a un exemplu de funct ¸ional˘a liniar˘a necontinu˘a pe spat ¸iul in-
finit dimensional Y . Se consider˘a H = ¦b
n
; n ∈ N¦ o mult ¸ime liniar independent˘a
din U = ¦y; |y| = 1¦ ¸si B o baz˘a algebric˘a pentru Y ce include mult ¸imea H.
Definim f(b
n
) = n ¸si f(b) = 0 pentru b ∈ B ` H. Apoi extindem f prin liniaritate
la tot spat ¸iul Y . Este clar c˘a f(U) nu este m˘arginit˘a, deci f nu este continu˘a.
Corolarul 1.3 In spat ¸ii normate infinit dimensionale exist˘a funct ¸ii continue f :
B(0, 1) → B(0, 1) f˘ar˘a puncte fixe.
16 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Funct ¸ia definit˘a prin f(x) = h(−x), unde h este funct ¸ia din
Teorema 1.11, satisface condit ¸ia cerut˘a.
Incheiem acest paragraf cu un rezultat de aproximare a unei funct ¸ii continue
prin funct ¸ii lipschitziene. Apart ¸ine lui Andrzej Lasota ¸si James A. Yorke (1973).
Teorema 1.13 Fie D o submult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a din spat ¸iul metric X ¸si
f : D → Y o funct ¸ie continu˘a, unde Y este un spat ¸iu normat. Atunci f se poate
aproxima uniform prin funct ¸ii local lipschitziene. Mai precis, pentru fiecare ε > 0
exist˘a o funct ¸ie local lipschitzian˘a f
ε
: D → Y astfel ˆıncˆat
sup
x∈D
|f
ε
(x) −f(x)| ≤ ε.
Mai mult,
f
ε
(D) ⊂ conv(f(D)).
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0. Familia ¦f
−1
(S(f(x), ε/2)); x ∈ D¦ este o acoperire
deschis˘a pentru D. Fie ¦R
i
; i ∈ I¦ o rafinare deschis˘a local finit˘a a sa ¸si ¦p
i
; i ∈ I¦
o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Pentru fiecare i ∈ I lu˘am
x
i
∈ R
i
¸si definim
f
ε
(x) =
¸
i∈I
p
i
(x)f(x
i
).
Este clar c˘a f
ε
este local lipschitzian˘a ¸si
f
ε
(D) ⊂ conv(f(D)).
S˘a ar˘at˘ am c˘a
|f
ε
(x) −f(x)| < ε.
Pentru aceasta, s˘a observ˘am c˘a dac˘a p
i
(x) > 0 atunci x ∈ R
i
¸si exist˘a x(i) ∈ D
astfel ˆıncˆat f(x) ∈ S(f(x(i)), ε/2) ¸si f(x
i
) ∈ S(f(x(i)), ε/2).
Capitolul 2
Multifunct ¸ii
2.1 Definit ¸ii, exemple.
In acest capitol prezent˘am cˆateva elemente din teoria aplicat ¸iilor multivoce, adic˘a a
aplicat ¸iilor F : X → 2
Y
, X ¸si Y fiind dou˘a mult ¸imi. Prin urmare, fiec˘arui element
x ∈ X i se asociaz˘a o submult ¸ime a lui Y (care poate fi ¸si ∅), notat˘a F(x). Dup˘a
cum se va vedea mai jos, mai potrivit˘a este definirea multifunct ¸iei ca o relat ¸ie, adic˘a
o submult ¸ime a produsului cartezian X Y deoarece ˆın multe cazuri structura lui
2
Y
este mai s˘arac˘a decˆat cea a lui Y . Acest punct de vedere este ˆımbr˘at ¸i¸sat ˆın
special de economi¸sti, not ¸iunea utilizat˘a fiind cea de corespondent ¸˘a. Noi vom folosi
termenul de multifunct ¸ie ¸si notat ¸ia F : X ;Y .
Submult ¸imea F(x) a lui Y se nume¸ste valoarea lui F ˆın x. Submult ¸imea
Dom(F) = ¦x ∈ X; F(x) = ∅¦
se nume¸ste domeniul lui F. O multifunct ¸ie se nume¸ste proprie dac˘a are domeniul
nevid ¸si strict˘a dac˘a domeniul este ˆıntreg spat ¸iul. Mult ¸imea
Im(F) =
¸
x∈X
F(x)
o numim imaginea lui F. Dac˘a D ⊂ X, definim
F(D) =
¸
x∈D
F(x).
17
18 O. Cˆarj˘a
Deci, Im(F) = F(X). De fapt, o multifunct ¸ie F este caracterizat˘a prin graficul s˘au,
submult ¸imea lui X Y definit˘a prin
Graf(F) = ¦(x, y); y ∈ F(x)¦.
Intr-adev˘ar, dac˘a T este o submult ¸ime nevid˘a a spat ¸iului X Y , ea este graficul
multifunct ¸iei F : X ;Y definit˘a prin
F(x) = ¦y ∈ Y ; (x, y) ∈ T¦.
S˘a observ˘am c˘a ˆın definit ¸ia graficului am considerat multifunct ¸ia ca fiind o relat ¸ie
¸si nu o funct ¸ie de la X la 2
Y
pentru c˘a am definit Graf(F) ca fiind o submult ¸ime a
lui X Y ¸si nu a lui X 2
Y
. Inversa F
−1
a lui F este multifunct ¸ia F
−1
: Y ;X
definit˘a prin
F
−1
(y) = ¦x ∈ X; y ∈ F(x)¦
sau, echivalent,
Graf(F
−1
) = ¦(y, x); (x, y) ∈ Graf(F)¦.
Not˘am c˘a mult ¸imea Dom(F) este proiect ¸ia mult ¸imii Graf(F) pe X iar Im(F) =
Dom(F
−1
) este proiect ¸ia mult ¸imii Graf(F) pe Y . Vom spune c˘a o multifunct ¸ie este
ˆınchis˘a (convex˘a) dac˘a Graf(F) este mult ¸ime ˆınchis˘a (convex˘a) ˆın spat ¸iul X Y .
O multifunct ¸ie al c˘arei grafic este con (convex) (ˆınchis) se nume¸ste proces (convex)
(ˆınchis). Dac˘a M ⊂ Y not˘am
F
−1
(M) = ¦x; F(x) ∩ M = ∅¦,
F
+1
(M) = ¦x; F(x) ⊂ M¦.
Este u¸sor de verificat c˘a
F
−1
(Y ` M) = X ` F
+1
(M),
F
+1
(Y ` M) = X ` F
−1
(M).
S˘a observ˘am c˘a atunci cˆand F este funct ¸ie, adic˘a F(x) = ¦f(x)¦ unde f : X → Y
este o funct ¸ie, ambele mult ¸imi F
−1
(M) ¸si F
+1
(M) definite mai sus se reduc la
f
−1
(M) = ¦x ∈ X; f(x) ∈ M¦.
Anticipˆand put ¸in, cele dou˘a moduri de a defini contraimaginea unei mult ¸imi conduc
la dou˘a concepte de continuitate global˘a pentru multifunct ¸ii care extind conceptul
de continuitate de la funct ¸ii. Astfel, dac˘a F
−1
(M) este deschis˘a ˆın Dom(F) pentru
orice M deschis˘a ˆın Y , spunem c˘a F este semicontinu˘a inferior, iar dac˘a F
+1
(M)
este deschis˘a ˆın Dom(F) pentru orice mult ¸ime M deschis˘a ˆın Y , spunem c˘a F este
semicontinu˘a superior. Ambele not ¸iuni se reduc la continuitate cˆand F este funct ¸ie.
S˘a prezent˘am ˆın continuare cˆateva exemple semnificative de multifunct ¸ii.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 19
Exemplul 2.1 Consider˘am f : X → Y o funct ¸ie ¸si definim multifunct ¸ia F : Y ;
X prin
F(y) = f
−1
(y) = ¦x; f(x) = y¦.
Dac˘a f nu este surjectiv˘a atunci Dom(F) nu este tot spat ¸iul Y . Dac˘a f nu este
injectiv˘a atunci F nu este o funct ¸ie. Studiul acestei multifunct ¸ii este legat de
rezolvarea ecuat ¸iei f(x) = y. De exemplu, studiul stabilit˘at ¸ii ˆın raport cu y a
solut ¸iilor ecuat ¸iei conduce la studiul continut˘at ¸ii multifunct ¸iei F.
Exemplul 2.2 (multifunct ¸ii parametrizate) Consider˘am funct ¸ia f : XZ → Y ¸si
definim multifunct ¸ia F : X ;Y prin
F(x) = ¦f(x, u); u ∈ Z¦. (2.1)
Astfel de multifunct ¸ii apar ˆın teoria controlului. Mai general, considerˆand multi-
funct ¸ia U : X ; Z, funct ¸iei f ¸si multifunct ¸iei U li se asociaz˘a multifunct ¸ia G :
X ;Y
G(x) = ¦f(x, u); u ∈ U(x)¦. (2.2)
Legate de aceste multifunct ¸ii sunt incluziunile diferent ¸iale. Astfel, considerˆandu-
se un sistem dinamic
x

(t) = f(x(t), u(t)), x(0) = x
0
(2.3)
controlat prin parametrul u (numit control), solut ¸iile ecuat ¸iilor diferent ¸iale (2.3)
sunt solut ¸iile incluziunii diferent ¸iale
x

(t) ∈ F(x(t)) x(0) = x
0
,
unde F este dat˘a de (2.1) ¸si ˆın care controalele nu apar ˆın mod explicit.
Incluziunea diferent ¸ial˘a asociat˘a multifunct ¸iei G dat˘a de (2.2), adic˘a
x

(t) ∈ G(x(t)) x(0) = x
0
,
descrie un sistem dinamicˆın care apare o lege de feed–back a controalelor admisibile,
u(t) ∈ U(x(t)).
Exemplul 2.3 Fie f : X Y → R, G : X ; Y ¸si pentru fiecare x ∈ X fie
problemele de maximizare
sup
y∈G(x)
f(x, y). (2.4)
20 O. Cˆarj˘a
Funct ¸ia h : X → R definit˘a prin
h(x) = sup
y∈G(x)
f(x, y)
se nume¸ste funct ¸ia valoare asociat˘a problemelor (2.4). In teoria optimiz˘arii, o pro-
blem˘a de mare interes este studiul multifunct ¸iei F : X ; Y ale c˘arei valori sunt
solut ¸iile problemelor (2.4), adic˘a
F(x) = ¦y ∈ G(x); h(x) = f(x, y)¦.
Exemplul 2.4 Consider˘am funct ¸ia f : X → R ∪ ¦+∞¦ ¸si definim F : X ; R
prin
F(x) =

f(x) +R
+
dac˘a f(x) < +∞
∅ dac˘a f(x) = +∞.
Este clar c˘a
Dom(F) = ¦x; f(x) < +∞¦ = dom (f)
iar
Graf(F) = ¦(x, y) ∈ X R; f(x) ≤ y¦.
Mult ¸imea din membrul drept al egalit˘at ¸ii de mai sus se nume¸ste epigraful funct ¸iei
f) ¸si se noteaz˘a epi(f).
Se vede c˘a fiec˘arei funct ¸ii care ia valori ˆın R∪ ¦+∞¦ i se asociaz˘a o multifunct ¸ie
ca mai sus ¸si reciproc, fiec˘arei multifunct ¸ii cu valori ˆın R i se poate asocia o funct ¸ie
a c˘arui epigraf s˘a fie graficul multifunct ¸iei date. Pentru aceasta se define¸ste
f(x) = inf F(x), x ∈ X.
In mod similar, funct ¸iei g : X → R ∪ ¦−∞¦ i se poate asocia multifunct ¸ia
G : X ;R prin
G(x) =

g(x) −R
+
dac˘a g(x) > −∞
∅ dac˘a g(x) = −∞,
Avem
Graf(G) = ¦(x, y) ∈ X R; g(x) ≥ y¦.
Mult ¸imea din membrul drept al egalit˘at ¸ii de mai sus se nume¸ste hipograful funct ¸iei
g) ¸si se noteaz˘a hipo(g).
Cap. 2 Multifunct ¸ii 21
Exemplul 2.5 Fie f : X → R∪ ¦+∞¦ o funct ¸ie convex˘a ¸si proprie. Multifunct ¸ia
F : X ;X

definit˘a prin
F(x) = ¦x

∈ X

; f(x) −f(y) ≤ 'x −y, x

`, ∀y ∈ X¦
se nume¸ste subdiferent ¸iala funct ¸iei f ¸si se noteaz˘a (de obicei) cu ∂f. Preciz˘am c˘a
', ` noteaz˘a dualitatea natural˘a ˆıntre X ¸si X

, adic˘a 'x, x

` = x

(x).
Exemplul 2.6 Fie X spat ¸iu Banach ¸si F : X ;X

definit˘a prin
F(x) = ¦x

∈ X

; 'x, x

` = |x|
2
= |x

|
2
¦.
Aceast˘a multifunct ¸ie se nume¸ste aplicat ¸ia de dualitate a spat ¸iului X. Dac˘a X este
spat ¸iu Hilbert atunci F devine izomorfismul canonic dat de Teorema lui Riesz.
Deoarece ˆıntr-un spat ¸iu normat X, pentru fiecare x ∈ X exist˘a x

∈ X

cu 'x, x

` =
|x|
2
¸si |x

| = |x| (vezi [37, p.111]), rezult˘a c˘a Dom(F) = X.
2.2 Multifunct ¸ii superior semicontinue ¸si
multifunct ¸ii inferior semicontinue
Toate spat ¸iile topologice considerate ˆın continuare sunt presupuse a fi separate
Hausdorff.
Definit ¸ia 2.1 Fie X ¸si Y spat ¸ii topologice ¸si F : X ;Y o multifunct ¸ie. Spunem c˘a
F este superior semicontinu˘a ˆın x
0
∈ Dom(F) dac˘a, pentru orice mult ¸ime deschis˘a
V cu proprietatea F(x
0
) ⊂ V , exist˘a o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat F(U) ⊂
V . Multifunct ¸ia F este superior semicontinu˘a (global) dac˘a ea este superior semi-
continu˘a ˆın orice punct din Dom(F).
Definit ¸ia 2.2 Fie X ¸si Y spat ¸ii toplogice ¸si F : X ;Y o multifunct ¸ie. Spunem c˘a
F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
∈ Dom(F) dac˘a, pentru orice mult ¸ime deschis˘a
V cu proprietatea c˘a F(x
0
) ∩ V = ∅, exist˘a o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat
pentru orice x ∈ U ∩ Dom(F) avem F(x) ∩ V = ∅. Multifunct ¸ia F este inferior
semicontinu˘a (global) dac˘a ea este inferior semicontinu˘a ˆın orice punct din Dom(F).
S˘a consider˘am multifunct ¸iile F
1
: R ;R ¸si F
2
: R → R definite prin
F
1
(x) =

¦0¦ dac˘a x = 0
[−1, 1] dac˘a x = 0
22 O. Cˆarj˘a
F
2
(x) =

[−1, 1] dac˘a x = 0
¦0¦ dac˘a x = 0.
Multifunct ¸ia F
1
este inferior semicontinu˘a ˆın orice punct din R dar nu este superior
semicontinu˘a ˆın x = 0. S˘a justific˘am partea final˘a a afirmat ¸iei de mai sus. Con-
sider˘am V = (−1/2, 1/2), observ˘am c˘a F
1
(0) ⊂ V dar pentru orice U vecin˘atate a
lui 0 ¸si x ∈ U, x = 0, avem F
1
(x) = [−1, 1] ⊂ V . Multifunct ¸ia F
2
este superior se-
micontinu˘a ˆın orice punct din R dar nu este inferior semicontinu˘a ˆın x = 0. Pentru
a demonstra partea final˘a a acestei afirmat ¸ii, consider˘am V = (0, 1/2) ¸si observ˘am
c˘a F
2
(0) ∩ V = ∅, dar pentru orice U vecin˘atate a lui 0 ¸si x ∈ U, x = 0, avem
F
2
(x) = ¦0¦ ¸si deci F
2
(x) ∩ V = ∅.
S˘a facem cˆateva comentarii asupra terminologiei. De¸si ambele concepte intro-
duse ˆın Definit ¸iile 2.1 ¸si 2.2 se reduc la continuitate ˆın cazul funct ¸iilor, unele leg˘aturi
cu semicontinuitatea inferioar˘a ¸si superioar˘a de la funct ¸ii se pot face. In primul rˆand,
dac˘a privim multifunct ¸ia F ca o funct ¸ie de la X la 2
Y
, ˆıntrebarea fireasc˘a este dac˘a
not ¸iunile de continuitate introduse mai sus corespund continuit˘at ¸ii clasice pentru
anumite topologii pe spat ¸iul 2
Y
. R˘aspunsul este afirmativ. Semicontinuitatea supe-
rioar˘a corespunde continuit˘at ¸ii clasice cˆand pe 2
Y
se consider˘a topologia superioar˘a
adic˘a topologia generat˘a de baza
U = ¦[, G]; G ∈ τ¦ ∪ ¦∅¦,
unde [, G] noteaz˘a ¦U ∈ 2
Y
; U ⊂ G¦, iar τ este topologia pe Y . Aceast˘a topologie
este similar˘a cu topologia inferioar˘a pe R dac˘a se ˆınlocuie¸ste ⊂ cu >. Dar topologia
inferioar˘a pe R conduce la not ¸iunea de funct ¸ie inferior semicontinu˘a pentru f :
X → R. Considerat ¸ii similare se pot face ¸si pentru semicontinuitatea inferioar˘a a
multifunct ¸iilor.
Not ¸iunile de semicontinuitate inferioar˘a ¸si superioar˘a pentru multifunct ¸ii au fost
introduse ¸si studiate, ˆın maniera prezentat˘a aici, de Kazimierz Kuratowski [53] ˆın
1932. Ment ¸ion˘amˆıns˘a c˘a originea lor este ceva mai veche. In acest context amintim
teza de doctorat a lui Florin Vasilescu publicat˘a la Gauthier-Villars ˆın 1925 (pentru
multifunct ¸ii din plan) ¸si o lucrare tot din 1925 a lui Robert Lee Moore [68] (aici se
folosesc not ¸iunile de limit˘a inferioar˘a ¸si superioar˘a pentru ¸siruri de mult ¸imi).
Propozit ¸ia urm˘atoare pune ˆın evident ¸˘a un alt element de leg˘atur˘a ˆıntre semi-
continuitatea multifunct ¸iilor ¸si semicontinuitatea funct ¸iilor.
Propozit ¸ia 2.1 Fie X spat ¸iu topologic, funct ¸ia f : X → R ¸si multifunct ¸ia F :
X ;R,
F(x) = f(x) +R
+
.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 23
(i) Funct ¸ia f este inferior semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a multifunct ¸ia F este
superior semicontinu˘a;
(ii) Funct ¸ia f este superior semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a multifunct ¸ia F
este inferior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Presupunem c˘a f este inferior semicontinu˘a. Fie x
0
∈ X
¸si V o mult ¸ime deschis˘a ˆın R astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Exist˘a deci α < f(x
0
) cu
(α, ∞) ⊂ V . Deoarece f este inferior semicontinu˘a, exist˘a U, vecin˘atate a lui x
0
,
astfel ˆıncˆat f(x) > α pentru orice x ∈ U ¸si deci F(x) ⊂ V pentru orice x ∈ U.
Reciproc, presupunem c˘a F este superior semicontinu˘a ¸si ar˘at˘am c˘a f este inferior
semicontinu˘a. Pentru aceasta, fie α < f(x
0
). Avem F(x
0
) ⊂ (α, ∞) ¸si deci exist˘a
U, vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(x) ⊂ (α, ∞) pentru x ∈ U. Aceasta arat˘a c˘a
f(x) > α pentru x ∈ U ¸si deci f este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
.
(ii) Presupunem c˘a f este superior semicontinu˘a. Fie x
0
∈ X ¸si V , deschis˘a
ˆın R, astfel ˆıncˆat F(x
0
) ∩ V = ∅. Exist˘a deci α ∈ F(x
0
) ∩ V prin urmare α ∈ V
¸si α ≥ f(x
0
). Deoarece V este deschis˘a, putem presupune c˘a α > f(x
0
). Cum f
este superior semicontinu˘a, exist˘a U, vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U
avem f(x) < α. Prin urmare α ∈ F(x) ∩ V pentru x ∈ U, ceea ce arat˘a c˘a F este
inferior semicontinu˘a ˆın x
0
. L˘as˘am pe seama cititorului ˆıncheierea demonstrat ¸iei.
De asemenea trimitem la Problemele 6.4 ¸si 6.5.
S˘a prezent˘am acum un rezultat de caracterizare a semicontinuit˘at ¸ilor globale.
Teorema 2.1 Fie X ¸si Y spat ¸ii topologice. Multifunct ¸ia F : X ;Y este superior
semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice mult ¸ime D, deschis˘a ˆın Y , mult ¸imea
F
+1
(D) = ¦x ∈ Dom(F); F(x) ⊂ D¦
este deschis˘a ˆın Dom(F).
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a F este superior semicontinu˘a ˆın orice punct din
Dom(F). Fie D deschis˘a ˆın Y . Pentru fiecare x ∈ Dom(F) cu F(x) ⊂ D, exist˘a o
mult ¸ime deschis˘a U
x
astfel ˆıncˆat x ∈ U
x
¸si F(U
x
) ⊂ D. Este clar c˘a U
x
∩ Dom(F)
este deschis˘a ˆın Dom(F) ¸si
¸
(U
x
∩ Dom(F)) = ¦x ∈ Dom(F); F(x) ⊂ D¦,
reuniunea din membrul stˆang fiind luat˘a dup˘a acei x din mult ¸imea scris˘aˆın membrul
drept. Deoarece mult ¸imea din membrul stˆang este deschis˘a rezult˘a c˘a mult ¸imea din
24 O. Cˆarj˘a
membrul drept este deschis˘a. Reciproc, fie x
0
∈ Dom(F) ¸si fie V deschis˘a astfel
ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Atunci mult ¸imea
U = ¦x ∈ Dom(F); F(x) ⊂ V ¦
este deschis˘a, cont ¸ine x
0
¸si F(U) ⊂ V . Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
Teorema 2.2 Fie X ¸si Y spat ¸ii topologice. Multifunct ¸ia F : X ; Y este inferior
semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice mult ¸ime D, deschis˘a ˆın Y , mult ¸imea
F
−1
(D) = ¦x; F(x) ∩ D = ∅¦
este deschis˘a ˆın Dom(F).
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a F este inferior semicontinu˘a ˆın orice punct din
Dom(F). Fie D o mult ¸ime deschis˘a ¸si fie x
0
∈ ¦x; F(x) ∩ D = ∅¦. Este clar c˘a
x
0
∈ Dom(F) ¸si deci exist˘a U, vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(x) ∩D = ∅ pentru
x ∈ U ∩ Dom(F). Aceasta arat˘a c˘a
U ∩ Dom(F) ⊂ ¦x; F(x) ∩ D = ∅¦.
Reciproca se demonstreaz˘a analog ¸si o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
S˘a mai observ˘am c˘a F este superior semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a F
−1
(Ω)
este ˆınchis˘a ˆın Dom(F) pentru orice mult ¸ime Ωˆınchis˘a ˆın Y ¸si c˘a este inferior semi-
continu˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a F
+1
(Ω) este ˆınchis˘a ˆın Dom(F) pentru orice mult ¸ime
Ω ˆınchis˘a ˆın Y .
S˘a prezent˘am acum ¸si cˆateva caracteriz˘ari ale semicontinuit˘at ¸ilor ˆın punct.
Teorema 2.3 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice, F : X ; Y o multifunct ¸ie ¸si x
0

Dom(F). Urm˘atoarele condit ¸ii sunt echivalente:
(i) Multifunct ¸ia F este superior semicontinu˘a ˆın x
0
;
(ii) Pentru orice mult ¸ime ˆınchis˘a Ω verificˆand F(x
0
)∩Ω = ∅ exist˘a U, vecin˘atate
a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(U) ∩ Ω = ∅;
(iii) Pentru orice mult ¸ime ˆınchis˘a Ω ¸si pentru orice ¸sir (x
n
) cu x
n
→ x
0
¸si
F(x
n
) ∩ Ω = ∅ avem F(x
0
) ∩ Ω = ∅;
(iv) Pentru orice mult ¸ime deschis˘a V astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V ¸si orice ¸sir (x
n
),
x
n
→ x
0
, exist˘a n
V
astfel ˆıncˆat, dac˘a n ≥ n
V
, avem F(x
n
) ⊂ V .
Cap. 2 Multifunct ¸ii 25
Demonstrat ¸ie. (i) ⇒ (ii) Fie Ω o mult ¸ime ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat F(x
0
) ∩ Ω = ∅.
Mult ¸imea V = Y ` Ω este deschis˘a ¸si F(x
0
) ⊂ V . Din (i), exist˘a o vecin˘atate U a
lui x
0
astfel ˆıncˆat F(U) ⊂ V , ceea ce implic˘a F(U) ∩ Ω = ∅.
(ii) ⇒ (iii) Fie Ω o mult ¸ime ˆınchis˘a ˆın Y ¸si fie (x
n
) un ¸sir cu x
n
→ x
0
¸si
F(x
n
) ∩ Ω = ∅. Presupunem c˘a F(x
0
) ∩ Ω = ∅. Conform (ii) exist˘a U, vecin˘atate
a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(U) ∩ Ω = ∅. Pentru n suficient de mare avem x
n
∈ U, ceea
ce conduce la o contradict ¸ie.
(iii) ⇒ (iv) Fie V deschis˘a astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V ¸si fie (x
n
) un ¸sir convergent la
x
0
. Mult ¸imea Ω = Y ` V este ˆınchis˘a ¸si F(x
0
) ∩Ω = ∅. Presupunem, prin reducere
la absurd, c˘a pentru orice n exist˘a m > n cu proprietatea F(x
m
) ∩Ω = ∅. Se obt ¸ine
astfel un ¸sir pentru care are loc (iii) ¸si deci F(x
0
) ∩ Ω = ∅, contradict ¸ie.
(iv) ⇒ (i) Fie V deschis˘a astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Prin reducere la absurd,
presupunem c˘a pentru orice vecin˘atate U a lui x
0
exist˘a x
U
∈ U astfel ˆıncˆat F(x
U
) ⊂
V . Se obt ¸ine un ¸sir convergent la x
0
care contrazice (iv).
Teorema 2.4 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice, F : X ; Y o multifunct ¸ie ¸si x
0

Dom(F). Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(i) Multifunct ¸ia F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
;
(ii) Pentru orice y ∈ F(x
0
) ¸si orice V , vecin˘atate deschis˘a a lui y, exist˘a U,
vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat pentru orice x ∈ U ∩Dom(F) avem F(x) ∩V = ∅;
(iii) Pentru orice y ∈ F(x
0
) ¸si orice ¸sir (x
n
) ⊂ Dom(F) cu x
n
→ x
0
, exist˘a
¸sirul (y
n
) cu y
n
∈ F(x
n
) pentru orice n, astfel ˆıncˆat y
n
→ y.
Demonstrat ¸ie. (i) ⇒ (ii) Fie y ∈ F(x
0
) ¸si V o vecin˘atate deschis˘a a lui y.
Avem F(x
0
) ∩ V = ∅ ¸si deci exist˘a U, vecin˘atate a lui (x
0
), astfel ˆıncˆat pentru
x ∈ U ∩ Dom(F) avem F(x) ∩ V = ∅.
(ii) ⇒ (iii) Fie y ∈ F(x
0
) ¸si fie ¸sirul (x
n
) ⊂ Dom(F) cu x
n
→ x
0
. Consider˘am
V = S(y, 1/n), aplic˘am (ii) ¸si deducem c˘a pentru fiecare n exist˘a U
n
, vecin˘atate
pentru x
0
, astfel ˆıncˆat, dac˘a x ∈ U
n
, avem F(x) ∩ S(y, 1/n) = ∅. Prin urmare,
exist˘a ¸sirul (k
n
), strict cresc˘ator, astfel ˆıncˆat pentru orice i ≥ k
n
exist˘a y
i
∈ F(x
i
) ∩
S(y, 1/n). Construim ¸sirul
y
k
1
, y
k
1
+1
, , y
k
2
, y
k
2
+1
, , y
k
3
,
Acest ¸sir satisface condit ¸iile cerute de (iii).
(iii) ⇒ (i) Fie V deschis˘a astfel ˆıncˆat F(x
0
) ∩ V = ∅. Prin reducere la absurd,
presupunem c˘a pentru orice U, vecin˘atate a lui x
0
, exist˘a x
U
∈ U ∩ Dom(F) astfel
ˆıncˆat F(x
U
) ∩ V = ∅. Construim astfel un ¸sir (x
n
), x
n
→ x
0
, ceea ce contrazice
(iii).
26 O. Cˆarj˘a
O multifunct ¸ie care este ˆın acela¸si timp superior semicontinu˘a ¸si inferior semi-
continu˘ a se nume¸ste continu˘a. S˘a vedem care este leg˘atura dintre continuitatea
definit˘a mai sus ¸si cea ˆın metrica Pompeiu–Hausdorff. Amintim c˘a dac˘a Y este
spat ¸iu metric ¸si I(Y ) este familia mult ¸imilor ˆınchise ¸si nevide din Y atunci
δ(A, B) = max¦sup
x∈A
d(x, B), sup
x∈B
d(x, A)¦ (2.5)
este o metric˘a extins˘a pe I(Y ). Pentru a simplifica scrierea s˘a mai not˘am
e(A, B) = sup
x∈A
d(x, B), (2.6)
astfel c˘a
δ(A, B) = max¦e(A, B), e(B, A)¦.
Distant ¸a e(A, B) prezentat˘a mai sus a fost introdus˘a ¸si utilizat˘aˆın analiza complex˘a
de Dimitrie Pompeiu ˆın teza sa de doctorat publicat˘a ˆın 1905. Pentru e(A, B)
Pompeiu a utilizat termenul de “´ecart” al mult ¸imii A relativ la mult ¸imea B. Tot
Pompeiu a introdus metrica
γ(A, B) = e(A, B) + e(B, A)
pe spat ¸iul mult ¸imilor nevide ¸si compacte din plan. Felix Hausdorff, ˆın cartea
Gr¨ undzuge der Mengenlehre [44] din 1914, a extins definit ¸ia la spat ¸ii metrice ¸si a
introdus metrica δ(, ) echivalent˘a evident cu metrica γ(, ) introdus˘a de Pompeiu.
Teorema 2.5 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice ¸si fie F : X ;Y o multifunct ¸ie cu valori
ˆınchise ¸si nevide.
(i) Dac˘a F este superior semicontinu˘a ˆın x
0
atunci funct ¸ia
x → e(F(x), F(x
0
))
este continu˘a ˆın x
0
. Reciproca este adev˘arat˘a dac˘a F(x
0
) este compact˘a.
(ii) Dac˘a funct ¸ia
x → e(F(x
0
), F(x))
este continu˘a ˆın x
0
atunci F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
. Reciproca este
adev˘arat˘a dac˘a F(x
0
) este compact˘a.
(iii) Dac˘a F are valori compacte atunci continuitatea ei ˆın x
0
este echivalent˘a
cu continuitatea funct ¸iei x → δ(F(x), F(x
0
)) ˆın x
0
.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 27
Demonstrat ¸ie. Fie x
n
→ x
0
, ε > 0 ¸si
V =
¸
y∈F(x
0
)
S(y, ε).
Deoarece F este superior semicontinu˘a ˆın x
0
, exist˘a n
ε
astfel ˆıncˆat pentru n ≥ n
ε
avem F(x
n
) ⊂ V . Rezult˘a imediat c˘a e(F(x
n
), F(x
0
)) ≤ ε pentru n ≥ n
ε
. Pentru
reciproc˘a, fie W deschis˘a cu F(x
0
) ⊂ W. Cum F(x
0
) este compact˘a, exist˘a ε > 0
astfel ˆıncˆat V ⊂ W. Pentru a demonstra acest fapt consider˘am funct ¸ia continu˘a
f(y) = d(y, X ` V ) care-¸si atinge minimul pe mult ¸imea compact˘a F(x
0
). Fie acest
minim ε

> 0. Valoarea ε = ε

/2 satisface condit ¸ia cerut˘a. Pe de alt˘a parte, exist˘a
o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U avem e(F(x), F(x
0
)) < ε/2, ceea
ce implic˘a u¸sor c˘a F(x) ⊂ V . (ii) Fie V deschis˘a cu V ∩ F(x
0
) = ∅. Presupunem,
prin reducere la absurd, c˘a exist˘a un ¸sir (x
n
) cu x
n
→ x
0
¸si F(x
n
) ∩ V = ∅ pentru
orice n. Fie y
0
∈ V ∩ F(x
0
) ¸si S(y
0
, r) ⊂ V . Atunci
S(y
0
, r) ∩ F(x
n
) = ∅, ∀n ∈ N,
ceea ce spune c˘a ¸sirul (d(y
0
, F(x
n
))) nu converge la zero. De aici rezult˘a c˘a nici
¸sirul (e(F(x
0
), F(x
n
))) nu converge la zero, ceea ce este o contradict ¸ie.
Pentru reciproc˘a, pesupunem c˘a F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
¸si c˘a F(x
0
)
este compact˘a. Acoperim F(x
0
) cu un num˘ar finit de sfere S(y
i
, ε), i = 1, , n, cu
y
i
∈ F(x
0
). Exist˘a U
i
, vecin˘atate pentru x
0
, astfel ˆıncˆat F(x) ∩ S(y
i
, ε) = ∅ pentru
x ∈ U
i
. Fie
U = ∩
n
i=1
U
i
¸si y ∈ F(x
0
). Atunci exist˘a i astfel ˆıncˆat y ∈ S(y
i
, ε). Avem
d(y, F(x)) ≤ ρ(y, y
i
) +d(y
i
, F(x)) < 2ε,
deci e(F(x
0
), F(x)) ≤ 2ε pentru x ∈ U. Punctul (iii) este consecint ¸˘a a primelor
dou˘a.
Urm˘atorul exemplu arat˘a c˘a ipoteza F(x
0
) compact˘a este esent ¸ial˘a. Fie
X = ¦0, 1, 1/2, , 1/n, ¦,
Y = R ¸si F : X ; Y definit˘a prin F(1/n) = ¦0, 1, , n¦ ¸si F(0) = N.
Multifunct ¸ia F este inferior semicontinu˘a ˆın 0 pentru c˘a, dac˘a V este deschis˘a
¸si intersecteaz˘a F(0) = N, atunci V intersecteaz˘a F(1/n) pentru orice n suficient
de mare. Pe de alt˘a parte, se vede u¸sor c˘a e(F(0), F(1/n)) → ∞ pentru n → ∞.
O proprietate remarcabil˘a a funct ¸iilor continue este aceea c˘a au graficul ˆınchis.
Aceast˘a proprietate se reg˘ase¸ste la multifunct ¸iile superior semicontinue.
28 O. Cˆarj˘a
Teorema 2.6 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice ¸si F : X ; Y o multifunct ¸ie superior
semicontinu˘a ¸si cu valori ˆınchise. Presupunem c˘a Dom(F) este mult ¸ime ˆınchis˘a.
Atunci Graf(F) este mult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X Y .
Demonstrat ¸ie. Fie ((x
n
, y
n
)) un ¸sir din Graf(F) convergent la (x
0
, y
0
). Pre-
supunem c˘a (x
0
, y
0
) / ∈ Graf(F), deci y
0
∈ Y ` F(x
0
). Deoarece F(x
0
) este mult ¸ime
ˆınchis˘a, din faptul c˘a Y este regulat, exist˘a mult ¸imile deschise ¸si disjuncte D
1
¸si D
2
cu y
0
∈ D
1
¸si F(x
0
) ⊂ D
2
. Din Teorema 2.3 (iv), pentru n suficient de mare avem
F(x
n
) ⊂ D
2
. Deci y
n
∈ D
2
pentru n suficient de mare, ceea ce contrazice faptul c˘a
y
n
→ y
0
.
Proprietatea de mai sus nu mai este adev˘arat˘a ˆın cazul multifunct ¸iilor inferior
semicontinue. Este u¸sor de v˘azut c˘a multifunct ¸ia F : R ;R definit˘a prin
F(x) =

[−1, 1] pentru x = 0
¦0¦ pentru x = 0,
nu are grafic ˆınchis. Intr-adev˘ar, ¸sirul (1/n, 1) ∈ Graf(F) dar (0, 1) / ∈ Graf(F).
Dup˘a cum am precizat deja, multifunct ¸ia F este inferior semicontinu˘a.
In cazul funct ¸iilor f : X → Y , dac˘a Y este compact ¸si funct ¸ia are grafic ˆınchis
atunci ea este continu˘a. In cazul multifunct ¸iilor, dup˘a cum vom vedea mai jos,
faptul c˘a graficul este ˆınchis implic˘a semicontinuitatea superioar˘a. Mai ˆıntˆai s˘a
prezent˘am un rezultat de comportare pentru intersect ¸ia a dou˘a multifunct ¸ii.
Amintim c˘a un spat ¸iu topologic este normal dac˘a, pentru orice dou˘a submult ¸imi
ˆınchise ¸si disjuncte A ¸si B, exist˘a dou˘a mult ¸imi disjuncte ¸si deschise D
1
¸si D
2
cu
A ⊂ D
1
¸si B ⊂ D
2
. In Teorema 1.1 am demonstrat c˘a spat ¸iile metrice sunt normale.
Teorema 2.7 Fie X ¸si Y spat ¸ii topologice ¸si F
1
, F
2
: X ; Y astfel ˆıncˆat F
1
(x) ∩
F
2
(x) = ∅, pentru orice x ∈ X. Fie F : X ;Y definit˘a prin F(x) = F
1
(x) ∩F
2
(x).
(i) Presupunem c˘a Y este spat ¸iu normal. Dac˘a F
1
¸si F
2
sunt superior semicontinue
cu valori ˆınchise atunci F este superior semicontinu˘a.
(ii) Dac˘a F
1
este superior semicontinu˘a, are valori compacte iar Graf(F
2
) este
mult ¸ime ˆınchis˘a atunci F este superior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Fie D deschis˘a ˆın Y ¸si fie
A = ¦x ∈ X; F
1
(x) ∩ F
2
(x) ⊂ D¦.
Este clar c˘a pentru x ∈ A avem F
1
(x) ∩ (F
2
(x) ` D) = ∅. Mult ¸imile F
1
(x) ¸si
F
2
(x) `D sunt ˆınchise ¸si ca atare exist˘a V
1
¸si V
2
deschise ¸si disjuncte, cu F
1
(x) ⊂ V
1
Cap. 2 Multifunct ¸ii 29
¸si F
2
(x) ` D ⊂ V
2
. Exist˘a U
1
¸si U
2
, vecin˘at˘at ¸i ale lui x, astfel ˆıncˆat F
1
(U
1
) ⊂ V
1
¸si
F
2
(U
2
) ⊂ V
2
∪ D. Obt ¸inem
F(U
1
∩ U
2
) ⊂ V
1
∩ (V
2
∪ D) ⊂ D.
(ii) Fie x
0
∈ X ¸si V mult ¸ime deschis˘a astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Dac˘a F
1
(x
0
) ⊂ V ,
din faptul c˘a F
1
este superior semicontinu˘a ˆın x
0
, rezult˘a c˘a exist˘a U, vecin˘atate
a lui x
0
, astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U avem F
1
(x) ⊂ V . Prin urmare, F(x) ⊂ V ,
ceea ce antreneaz˘a semicontinuitatea superioar˘a a lui F ˆın x
0
. Dac˘a F
1
(x
0
) ⊂ V ,
consider˘am mult ¸imea compact˘a
K = F
1
(x
0
) ∩ (Y ` V ).
Pentru fiecare y ∈ K, y / ∈ F
2
(x
0
) ¸si deci (x
0
, y) / ∈ Graf(F
2
). Avˆand ˆın vedere c˘a
Graf(F
2
) este mult ¸ime ˆınchis˘a, exist˘a U(y), vecin˘atate deschis˘a a lui x
0
, ¸si W(y),
vecin˘atate deschis˘a a lui y, astfel ˆıncˆat
Graf(F
2
) ∩ (U(y) W(y)) = ∅.
Rezult˘a c˘a pentru orice x ∈ U(y) avem
F
2
(x) ∩ W(y) = ∅. (2.7)
Familia ¦W(y); y ∈ K¦ este o acoperire deschis˘a a mult ¸imii compacte K ¸si deci
exist˘a o subacoperire finit˘a ¦W(y
i
); i = 1, 2, ..., n¦. Fie
W =
n
¸
i=1
W(y
i
).
Avem K ⊂ W, deci F
1
(x
0
) ⊂ W ∪ V . Deoarece W ∪ V este deschis˘a iar F
1
este
superior semicontinu˘a ˆın x
0
, exist˘a U, vecin˘atate deschis˘a a lui x
0
, astfel ˆıncˆat
F
1
(U) ⊂ W ∪ V. (2.8)
Punˆand
U
1
= U ∩
n
¸
i=1
U(y
i
),
din (2.7) ¸si (2.8) obt ¸inem F
1
(U
1
) ⊂ W∪V ¸si F
2
(U
1
)∩W = ∅ deci (F
1
∩F
2
)(U
1
) ⊂ V ,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Corolarul 2.1 Fie F : X ;Y o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si cu grafic ˆınchis.
Dac˘a Y este spat ¸iu compact atunci F este superior semicontinu˘a.
30 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 2.7 (ii) cu F
2
(x) = Y pentru orice x ∈ X.
Pentru a obt ¸ine propriet˘at ¸i de semicontinuitate inferioar˘a pentru F
1
∩F
2
, ipote-
zele sunt destul de severe ¸si nu le vom prezenta aici. Problema 6.12 d˘a un exemplu
cˆand intersect ¸ia nu este inferior semicontinu˘a iar F
1
¸si F
2
au propriet˘at ¸i destul de
bune. Problema 6.8 arat˘a c˘a ipoteza de compactitate a lui Y ˆın Corolarul 2.1 este
esent ¸ial˘a. Exist˘a multifunct ¸ii cu grafic ˆınchis ¸si cu valori compacte care nu sunt
superior semicontinue.
O alt˘a proprietate a funct ¸iilor continue care se reg˘ase¸ste la multifunct ¸iile superior
semicontinue este aceea c˘a imaginea unei mult ¸imi compacte este compact˘a. Rezul-
tatul nu este valabil pentru multifunct ¸ii inferior semicontinue. Exist˘a multifunct ¸ii
inferior semicontinue cu valori compacte definite pe mult ¸imi compacte, care au
mult ¸imea valorilor nem˘arginit˘a. Vezi Problema 6.8.
Teorema 2.8 Fie X un spat ¸iu compact ¸si F : X ; Y o multifunct ¸ie superior
semicontinu˘a cu valori nevide ¸si compacte. Atunci mult ¸imea F(X) este compact˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie ¦D
i
; i ∈ I¦ o acoperire deschis˘a a lui F(X). Deoarece F(x)
este compact˘a, pentru fiecare x ∈ X exist˘a n(x) ∈ Nˆıncˆat
F(x) ⊂
¸
1≤k≤n(x)
D
i
k
.
S˘a not˘am membrul drept al incluziunii precedente cu D(x). Deoarece F este superior
semicontinu˘a, exist˘a U(x), vecin˘atate deschis˘a a lui x, astfel ˆıncˆat
F(U(x)) ⊂ D(x).
Familia ¦U(x); x ∈ X¦ este acoperire a lui X ¸si, cum X este compact, exist˘a p ∈ N
astfel ˆıncˆat
F(X) ⊂
¸
1≤j≤p
F(U(x
j
)) ⊂
¸
1≤j≤p
D(x
j
) =
¸
1≤j≤p
¸
1≤k≤n(x
j
)
D
i
k
.
In continuare avem ˆın vedere Exemplul 2.2. Ne intereseaz˘a modul ˆın care
propriet˘at ¸i de continuitate ale funct ¸iei f ¸si ale multifunct ¸iei U se transfer˘a la
multifunct ¸iile F ¸si G definite de (2.1), respectiv (2.2).
Fie deci U : X ;Z, f : X Z → Y ¸si G : X ;Y,
G(x) = ¦f(x, u); u ∈ U(x)¦.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 31
Propozit ¸ia 2.2 Presupunem c˘a X, Y ¸si Z sunt spat ¸ii metrice.
(i) Dac˘a multifunct ¸ia U este superior semicontinu˘a cu valori nevide ¸si compacte
iar f este continu˘a atunci multifunct ¸ia G este superior semicontinu˘a.
(ii) Dac˘a U are valori nevide ¸si este inferior semicontinu˘a iar f este continu˘a
atunci G este inferior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Fie x
0
∈ X ¸si V o mult ¸ime deschis˘a cu proprietatea G(x
0
) ⊂
V . Mult ¸imea V este vecin˘atate pentru orice f(x
0
, u) cu u ∈ U(x
0
). Deoarece f
este continu˘a, exist˘a η
u
¸si δ
u
astfel ˆıncˆat, dac˘a (y, v) ∈ S(x
0
, η
u
) S(u, δ
u
), avem
f(y, v) ∈ V . Deoarece U(x
0
) este compact˘a, exist˘a ¦S(u
i
, δ
u
i
); i = 1, 2, ..., n¦
o acoperire a mult ¸imii U(x
0
). Avˆand ˆın vedere c˘a multifunct ¸ia U este superior
semicontinu˘a, exist˘a η
0
> 0 astfel ˆıncˆat pentru orice x ∈ S(x
0
, η
0
) avem
U(x) ⊂
n
¸
i=1
S(u
i
, δ
u
i
).
Luˆand
η = min¦η
0
, η
u
i
, i = 1, , n¦,
avem G(x) ⊂ V pentru orice x ∈ S(x
0
, η), ceea ce arat˘a c˘a multifunct ¸ia G este
superior semicontinu˘a.
(ii) Vom folosi caracterizarea cu ¸siruri a semicontinuit˘at ¸ii inferioare dat˘a de
Teorema 2.4. Fie ¸sirul (x
n
) convergent la x ¸si y ∈ G(x). Exist˘a u ∈ U(x) astfel
ˆıncˆat y = f(x, u). Deoarece multifunct ¸ia U este inferior semicontinu˘a, exist˘a ¸sirul
(u
n
) convergent la u astfel ˆıncˆat y
n
= f(x
n
, u
n
) ∈ F(x
n
) ¸si y
n
→ y. Demonstrat ¸ia
este ˆıncheiat˘a.
Continu˘am cu Exemplul 2.3. Fie deci X ¸si Y spat ¸ii metrice, G : X ; Y o
multifunct ¸ie cu valori nevide, funct ¸ia f : X Y → R, funct ¸ia h : X → R definit˘a
prin
h(x) = sup
y∈G(x)
f(x, y)
¸si multifunct ¸ia F : X ;Y definit˘a prin
F(x) = ¦y ∈ G(x); h(x) = f(x, y)¦.
Propozit ¸ia 2.3
(i) Presupunem c˘a funct ¸ia f este inferior semicontinu˘a pe XY ¸si multifunct ¸ia
G este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
. Atunci funct ¸ia h este inferior semicontinu˘a ˆın
x
0
.
32 O. Cˆarj˘a
(ii) Presupunem c˘a f este superior semicontinu˘a pe X Y , G este superior
semicontinu˘a ˆın x
0
¸si G(x
0
) este compact˘a. Atunci h este superior semicontinu˘a ˆın
x
0
.
(iii) Dac˘a f este continu˘a pe XY , G este continu˘a pe X ¸si are valori compacte
atunci h este continu˘a iar F este superior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Fie ε > 0. Exist˘a y
0
∈ G(x
0
) astfel ˆıncˆat
h(x
0
) −ε/2 < f(x
0
, y
0
).
Deoarece f este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
, exist˘a U
1
¸si V , vecin˘at˘at ¸i pentru x
0
¸si
respectiv y
0
, astfel ˆıncˆat pentru orice x ∈ U
1
¸si y ∈ V avem
f(x, y) ≥ f(x
0
, y
0
) −ε/2.
Folosim acum faptul c˘a multifunct ¸ia G este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
¸si deducem
c˘a exist˘a U
2
, vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat G(x) ∩ V = ∅ pentru x ∈ U
2
. Fie
U = U
1
∩ U
2
. Pentru orice x ∈ U exist˘a y ∈ G(x) astfel ˆıncˆat
f(x, y) ≥ f(x
0
, y
0
) −ε/2 ≥ h(x
0
) −ε,
deci h(x) ≥ h(x
0
) −ε, ceea ce arat˘a c˘a h este inferior semicontinu˘a.
(ii) Avem de ar˘atat c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a U, vecin˘atate a lui x
0
, astfel
ˆıncˆat h(x) ≤ h(x
0
) + ε pentru orice x ∈ U. Cum f este superior semicontinu˘a,
pentru orice y ∈ V exist˘a V (y), vecin˘atate deschis˘a a lui y, ¸si U(y), vecin˘atate a
lui x
0
, astfel ˆıncˆat
f(x, z) ≤ f(x
0
, y) +ε
pentru orice x ∈ U(y) ¸si z ∈ V (y). Deoarece mult ¸imea G(x
0
) este compact˘a, exist˘a
n vecin˘at˘at ¸i V (y
i
), i = 1, ..., n, care o acoper˘a. Fie
V =
n
¸
i=1
V (y
i
).
Avem V deschis˘a, G(x
0
) ⊂ V ¸si G superior semicontinu˘a ˆın x
0
. Prin urmare, exist˘a
U
0
, vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat G(x) ⊂ V pentru x ∈ U
0
. Consider˘am acum
U = U
0

n
¸
i=1
U(y
i
).
Cˆand x ∈ U ¸si y ∈ G(x) avem y ∈ V , deci exist˘a i astfel ˆıncˆat y ∈ V (y
i
). Acest
fapt implic˘a
f(x, y) ≤ f(x
0
, y
i
) +ε ≤ h(x
0
) +ε.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 33
Obt ¸inem astfel h(x) ≤ h(x
0
) + ε pentru orice x ∈ U, ceea ce trebuia demonstrat.
(iii) Prima parte rezult˘a combinˆand (i) cu (ii). S˘a ar˘at˘am c˘a multifunct ¸ia F
este superior semicontinu˘a. Pentru aceasta, s˘a observ˘am c˘a F se scrie ˆın forma
F(x) = F(x) ∩ K(x),
unde multifunct ¸ia K : X ;Y este definit˘a prin
K(x) = ¦y ∈ Y ; h(x) = f(x, y)¦.
Deoarece funct ¸iile f ¸si h sunt continue rezult˘a c˘a Graf(K) este mult ¸ime ˆınchis˘a.
Este clar c˘a F are valori nevide ¸si deci putem aplica Teorema 2.6 (ii) pentru a
deduce c˘a multifunct ¸ia F este superior semicontinu˘a.
Corolarul 2.2 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice.
(i) Dac˘a G : X ;Y este o multifunct ¸ie inferior semicontinu˘a cu valori nevide,
atunci funct ¸ia
(x, y) → d(y, G(x))
este superior semicontinu˘a.
(ii) Dac˘a f : X Y → R este superior semicontinu˘a ¸si Y este spat ¸iu compact,
atunci funct ¸ia
x → sup
y∈Y
f(x, y)
este superior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Se aplic˘a Propozit ¸ia 2.3 (i) unde ˆın loc de X se ia X Y ,
ˆın loc de f se ia funct ¸ia (x, y, z) → −ρ(y, z) iar ˆın loc de G se ia multifunct ¸ia
(x, y) ;G(x).
(ii) Se aplic˘a Propozit ¸ia 2.3 (ii) cu G(x) = Y pentru orice x ∈ X.
In continuare studiem modul cum se transmit propriet˘at ¸ile de continuitate ale
multifunct ¸iei F : X ; Y la multifunct ¸iile F : X ; Y ¸si convF : X ; Y definite
prin F(x) = F(x) ¸si respectiv convF(x) = conv(F(x)). Preciz˘am c˘a A ˆınseamn˘a
ˆınchiderea mult ¸imii A iar conv(A) noteaz˘a ˆınf˘a¸sur˘atoarea convex˘a a mult ¸imii A.
Propozit ¸ia 2.4 Fie F : X ;Y o multifunct ¸ie cu valori nevide.
(i) Multifunct ¸ia F este inferior semicontinu˘a dac˘a ¸si numai dac˘a multifunct ¸ia
F este inferior semicontinu˘a.
(ii) Dac˘a Y este spat ¸iu normal ¸si F este superior semicontinu˘a atunci F este
superior semicontinu˘a.
34 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. (i) Afirmat ¸ia rezult˘a u¸sor avˆandˆın vedere c˘a, dac˘a D este deschis˘a
ˆın Y ¸si A este o submult ¸ime a lui Y , atunci A∩D = ∅ dac˘a ¸si numai dac˘a A∩D = ∅.
(ii) Fie x
0
∈ X, V deschis˘a ˆın Y astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Deoarece Y este spat ¸iu
normal, exist˘a o mult ¸ime deschis˘a D
1
astfel ˆıncˆat
F(x
0
) ⊂ F(x
0
) ⊂ D
1
⊂ D
1
⊂ D
(vezi [30, p.86]). Folosim acum faptul c˘a F este superior semicontinu˘a pentru a
deduce c˘a exist˘a o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat F(U) ⊂ D
1
. Este clar c˘a
F(U) ⊂ D
1
⊂ D,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Multifunct ¸ia F : R ; R, definit˘a prin F(x) = (x − 1, x + 1), nu este superior
semicontinu˘a dar F este superior semicontinu˘a. Deci reciproca de la (ii) nu este
adev˘arat˘a (vezi Problema 6.16). De asemenea condit ¸ia ca Y s˘a fie normal este
esent ¸ial˘a. Problema 6.15 ofer˘a un exemplu de multifunct ¸ie superior semicontinu˘a
F pentru care F nu este superior semicontinu˘a.
Propozit ¸ia 2.5 Fie X spat ¸iu topologic, Y spat ¸iu normat ¸si F : X ; Y o multi-
funct ¸ie cu valori nevide.
(i) Dac˘a F este inferior semicontinu˘a atunci convF este inferior semicontinu˘a.
(ii) Dac˘a F este superior semicontinu˘a ¸si are valori compacte atunci convF este
superior semicontinu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Folosim Teorema 2.4 (ii). Fie deci y ∈ (convF)(x
0
) ¸si V =
S(y, ε). Exist˘a λ
1
, , λ
n
ˆın [0, 1] cu
¸
λ
i
= 1 ¸si g
1
, , g
n
ˆın F(x
0
) astfel ˆıncˆat
y =
¸
λ
i
y
i
. Fie V
i
= S(y
i
, ε). Deoarece F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
, exist˘a
U
i
, vecin˘at˘at ¸i ale lui x
0
, astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U
i
avem F(x)∩V
i
= ∅. Fie U = ∩U
i
.
Ar˘at˘am c˘a dac˘a x ∈ U atunci convF(x) ∩V = ∅. Pentru aceasta fie z
i
∈ F(x) ∩V
i
.
Este clar c˘a z =
¸
λ
i
z
i
satisface condit ¸iile z ∈ convF(x) ¸si |z − y| < ε, deci
z ∈ (convF)(x) ∩ V . (ii) Vom folosi Teorema 2.5 (i) ¸si faptul c˘a e(A, B) < ε
implic˘a
e(convA, convB) ≤ ε.
Vezi Problema 6.9.
Studiem acum modul cum se transmit propriet˘at ¸ile de semicontinuitate la com-
punerea multifunct ¸iilor. Preciz˘am c˘a dac˘a F : X ; Y ¸si G : Y ; Z sunt dou˘a
multifunct ¸ii, definim multifunct ¸ia G◦ F : X ;Z prin
(G◦ F)(x) =
¸
y∈F(x)
G(y).
Cap. 2 Multifunct ¸ii 35
Propozit ¸ia 2.6 Fie X, Y, Z spat ¸ii topologice, F : X ;Y ¸si G : Y ;Z multifun-
ct ¸ii stricte.
(i) Dac˘a F ¸si G sunt inferior semicontinue atunci G◦ F este inferior semicon-
tinu˘a.
(ii) Dac˘a F ¸si G sunt superior semicontinue atunci G ◦ F este superior semi-
continu˘a.
Demonstrat ¸ie. (i) Fie x
0
∈ X, y
0
∈ F(x
0
) ¸si V deschis˘a ˆın Z astfel ˆıncˆat
G(y
0
) ∩ V = ∅. Deoarece multifunct ¸ia G este inferior semicontinu˘a ˆın y
0
exist˘a
W, vecin˘atate deschis˘a a lui y
0
, astfel ˆıncˆat G(y) ∩ V = ∅ pentru oricare y ∈ W.
Avˆand ˆın vedere c˘a F(x
0
) ∩ W = ∅ ¸si F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
exist˘a U,
vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(x) ∩ W = ∅ pentru x ∈ U. Vom ar˘ata c˘a
(G◦ F)(x) ∩ V = ∅
pentru x ∈ U. Intr-adev˘ar, pentru x ∈ U exist˘a y ∈ F(x) ∩ W, deci exist˘a
z ∈ G(y) ∩ V . Este clar c˘a z ∈ (G◦ F)(x), ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia punctului
(i). Demonstrat ¸ia punctului (ii) o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
In cazul cˆand X ¸si Y sunt spat ¸ii normate, se pot defini ¸si alte concepte de
continuitate pe care le vom discuta ˆın continuare.
Definit ¸ia 2.3 Fie X, Y spat ¸ii normate ¸si F : D ⊂ X ;Y o multifunct ¸ie cu valori
nevide. Spunem c˘a F este ε−δ superior semicontinu˘a ˆın x
0
∈ D dac˘a pentru orice
ε > 0 exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
F(D ∩ S(x
0
, δ)) ⊂ F(x
0
) + S(0, ε).
A¸sadar, ˆın Definit ¸ia 2.3 se iau mult ¸imi deschise V care includ F(x
0
) numai de
forma F(x
0
) + S(0, ε). Este clar c˘a aceast˘a not ¸iune este mai general˘a decˆat cea
introdus˘a ˆın Definit ¸ia 2.1. Problema 6.10 d˘a un exemplu de multifunct ¸ie care este
superior semicontinu˘a dar nu este ε − δ superior semicontinu˘a. Dac˘a F(x
0
) este
compact˘a, cele dou˘a not ¸iuni sunt echivalente. Intr-adev˘ar, ˆın acest caz pentru orice
mult ¸ime deschis˘a V cu F(x
0
) ⊂ V exist˘a ε > 0 astfel ˆıncˆat F(x
0
) +S(0, ε) ⊂ V .
Definit ¸ia 2.4 Fie X ¸si Y spat ¸ii normate ¸si F : D ⊂ X ; Y o multifunct ¸ie cu
valori nevide. Spunem c˘a F este ε −δ inferior semicontinu˘a ˆın x
0
∈ D dac˘a pentru
orice ε > 0 exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
F(x
0
) ⊂ F(x) +S(0, ε)
pentru x ∈ D ∩ S(x
0
, δ).
36 O. Cˆarj˘a
De data aceasta not ¸iunea “ε−δ inferior semicontinu˘a” este mai restrictiv˘a decˆat
“inferior semicontinu˘a”. Intr-adev˘ar, presupunem c˘a F este ε −δ inferior semicon-
tinu˘aˆın x
0
, lu˘am y
0
∈ F(x
0
), V o vecin˘atate a lui y
0
, ε > 0 astfel ˆıncˆat S(y
0
), ε) ⊂ V
¸si δ > 0 din Definit ¸ia 2.4. Dac˘a x ∈ S(x
0
, δ) ∩ D, exist˘a y
1
∈ S(0, ε) ¸si y
2
∈ F(x)
astfel ˆıncˆat y
0
= y
1
+ y
2
. Deci y
2
∈ F(x) ∩ S(y
0
, ε), ceea ce arat˘a c˘a F(x) ∩ V = ∅
pentru x ∈ S(x
0
, δ).
Cele dou˘a not ¸iuni devin echivalente cˆand F(x
0
) este compact˘a. Pentru a demon-
stra aceasta, presupunem c˘a F este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
, fix˘am ε > 0, aco-
perim F(x
0
) cu familia
¦S(y
i
, ε/2); i = 1, , n¦ , y
i
∈ F(x
0
),
consider˘am δ
i
astfel ˆıncˆat
F(x) ∩ S(y
i
, ε/2) = ∅
pentru x ∈ S(x
0
, δ
i
) ¸si lu˘am
δ = min¦δ
i
; i = 1, , n¦
ceea ce tebuia demonstrat.
Multifunct ¸ia F : [0, 1] ; R
2
definit˘a prin F(x) = ¦(t, xt); t > 0¦ este inferior
semicontinu˘a dar nu este ε −δ inferior semicontinu˘a dup˘a cum arat˘a Problema 6.7.
S˘a prezent˘am acum not ¸iunea de multifunct ¸ie superior hemicontinu˘a. Fie Y
spat ¸iu normat, A o submult ¸ime nevid˘a a lui Y ¸si
σ(A, y

) = sup¦'y

, y`; y ∈ A¦, y

∈ Y

.
Funct ¸ia y

→ σ(A, y

) pentru y

∈ Y

se nume¸ste funct ¸ia suport a mult ¸imii A.
Fie F : X ; Y o multifunct ¸ie tare–slab superior semicontinu˘a, adic˘a F este
superior semicontinu˘a cˆand consider˘am pe X topologia tare ¸si pe Y topologia slab˘a.
Fie y

∈ Y

, x
0
∈ X ¸si ε > 0. Este clar c˘a
V = ¦y ∈ Y ; 'y

, y` < σ(F(x
0
), y

) +ε¦
este o mult ¸ime slab deschis˘a ce cont ¸ine F(x
0
). Exist˘a deci o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat F(U) ⊂ V . Aceasta implic˘a faptul c˘a pentru x ∈ U avem
σ(F(x), y

) ≤ σ(F(x
0
), y

) + ε,
ceea ce spune c˘a funct ¸ia x → σ(F(x), y

) este superior semicontinu˘a ˆın x
0
. Acest
fapt conduce la
Cap. 2 Multifunct ¸ii 37
Definit ¸ia 2.5 Fie X ¸si Y spat ¸ii normate ¸si F : X ; Y o multifunct ¸ie cu valori
nevide. Spunem c˘a F este superior hemicontinu˘a ˆın x
0
dac˘a pentru fiecare y

∈ Y

funct ¸ia
x → σ(F(x), y

)
este superior semicontinu˘a ˆın x
0
.
Am demonstrat mai sus c˘a dac˘a F este tare–slab superior semicontinu˘a atunci
este superior hemicontinu˘a. Reciproca are loc ˆın condit ¸ii suplimentare asupra lui F
¸si anume atunci cˆand F are valori convexe ¸si slab compacte.
2.3 Incluziuni diferent ¸iale pe mult ¸imi ˆınchise
Incepem aceast˘a sect ¸iune cu o teorem˘a de convergent ¸˘a, util˘a ˆın stabilirea existent ¸ei
solut ¸iilor unor incluziuni diferent ¸iale prin metode aproximative.
Teorema 2.9 Fie F : X ; Y o multifunct ¸ie superior hemicontinu˘a cu valori
convexe ¸si ˆınchise, X ¸si Y fiind spat ¸ii Banach. Fie I un interval ˆın R ¸si fie ¸sirurile
de funct ¸ii m˘asurabile x
n
: I → X ¸si y
n
: I → Y satisf˘acˆand condit ¸iile:
(i) Pentru aproape tot ¸i t ∈ I ¸si pentru orice V , vecin˘atate a originii ˆın X Y ,
exist˘a n
0
= n
0
(t, V ) astfel ˆıncˆat pentru n ≥ n
0
avem
(x
n
(t), y
n
(t)) ∈ Graf(F) +V.
(ii) S¸irul (x
n
) converge aproape peste tot (pe scurt, a.p.t.) la o funct ¸ie x : I → X.
(iii) S¸irul (y
n
) ∈ L
1
(I, Y ) ¸si converge slab la y ∈ L
1
(I, Y ).
In aceste condit ¸ii, pentru aproape tot ¸i t ∈ I avem (x(t), y(t)) ∈ Graf(F).
Demonstrat ¸ie. Deoarece (y
n
) converge slab ˆın L
1
(I, Y ) la y, exist˘a un ¸sir de
combinat ¸ii convexe de forma
v
n
=
¸
i≥n
a
i
n
y
i
∈ conv¦y
i
; i ≥ n¦
astfel ˆıncˆat v
n
converge tare la y. Exist˘a deci un sub¸sir (notat tot cu v
n
) astfel
ˆıncˆat v
n
(t) → y(t) a.p.t. t ∈ I. Fie acum t ∈ I astfel ˆıncˆat x
n
(t) → x(t), v
n
(t) →
y(t) ¸si are loc (i). Vom ar˘ata c˘a y(t) ∈ F(x(t)). Pentru aceasta, fix˘am y

∈ Y

astfel ˆıncˆat σ(F(x(t)), y

) < ∞ ¸si fie λ > σ(F(x(t)), y

). Deoarece F este superior
38 O. Cˆarj˘a
hemicontinu˘a, exist˘a U, vecin˘atate a lui 0 ˆın X, astfel ˆıncˆat σ(F(u), y

) < λ pentru
u ∈ x(t) +U. Fie k
0
astfel ˆıncˆat pentru n ≥ k
0
avem
x
n
(t) ∈ x(t) +
1
2
U.
Din (i), dac˘a fix˘am γ > 0, exis˘a n
0
≥ k
0
¸si (u
n
, w
n
) ∈ Graf(F) astfel ˆıncˆat u
n

x
n
(t) +
1
2
U ¸si
|y
n
(t) −w
n
| ≤ γ
pentru n ≥ n
0
. Obt ¸inem u
n
∈ x(t) + U ¸si
'y
n
(t), y

` ≤ 'w
n
, y

` +γ|y

| ≤ σ(F(u
n
), y

) +γ|y

| ≤ λ +γ|y

|.
Multiplicˆand inegalitatea cu a
i
n
(vezi definit ¸ia lui v
n
) ¸si sumˆand obt ¸inem
'v
n
(t), y

` ≤ λ + γ|y

|
¸si apoi
'y(t), y

` ≤ λ +γ|y

|.
Facem λ → σ(F(x(t)), y

) ¸si γ → 0 ¸si deducem
'y(t), y

` ≤ σ(F(x(t)), y

).
Deoarece F(x(t)) este convex˘a ¸si ˆınchis˘a obt ¸inem y(t) ∈ F(x(t)), ceea ce trebuia
demonstrat.
Amintim c˘a pentru o mult ¸ime A convex˘a ¸si ˆınchis˘a ˆıntr-un spat ¸iu local convex
separat Y avem
A = ¦y ∈ Y ; 'y, y

` ≤ σ(A, y

), ∀y

∈ Y

¦,
fapt u¸sor de dovedit folosind o teorem˘a de separare a mult ¸imilor convexe prin hiper-
plane [79, p.111].
S˘a aplic˘am Teorema 2.7 la obt ¸inerea unor rezultate de existent ¸˘a pentru incluzi-
uni diferent ¸iale pe mult ¸imi ˆınchise. S˘a consider˘am incluziunea diferent ¸ial˘a
x

(t) ∈ F(x(t)), t ≥ 0, (2.9)
unde F : D ; R
n
este o multifunct ¸ie cu valori nevide, D fiind o submult ¸ime a lui
R
p
. Prin solut ¸ie a incluziunii diferent ¸iale (2.9) ˆınt ¸elegem o funct ¸ie x : [0, T] → D
absolut continu˘a ¸si care satisface (2.9) aproape peste tot.
Teoria incluziunilor diferent ¸iale ˆı¸si are originea ˆın 1936 prin lucr˘arile lui Andr´e
Marchaud [63] ¸si Stanislaw K. Zaremba [100]. Not ¸iunea de solut ¸ie utilizat˘a de ei
Cap. 2 Multifunct ¸ii 39
difer˘a de cea dat˘a mai sus. In 1961, Tadeusz Wa˙ zewski [98] a demonstrat c˘a cele
dou˘a not ¸iuni de solut ¸ie sunt echivalente.
Problema care dorim s˘a o discut˘am ˆın continuare este cea a existent ¸ei solut ¸iilor
lui (2.9) ˆın cazul cˆand D este mult ¸ime ˆınchis˘a.
Spunem c˘a D este domeniu de viabilitate pentru incluziunea diferent ¸ial˘a (2.9)
dac˘a pentru orice x
0
∈ D exist˘a o solut ¸ie a lui (2.9) cu x(0) = x
0
. Chiar dac˘a F este
funct ¸ie, problema nu se ˆıncadreaz˘a ˆın teoria clasic˘a de tip Peano. Este clar c˘a va fi
important˘a comportarea lui F ˆın punctele din Fr(D). Primul rezultat semnificativ
ˆın aceast˘a direct ¸ie apart ¸ine lui Mitio Nagumo [71] ˆın 1942, rezultat ce d˘a o condit ¸ie
necesar˘a ¸si suficient˘a de existent ¸˘a pe mult ¸imi ˆınchise ˆın cazul cˆand F este funct ¸ie
continu˘ a. Condit ¸ia la care facem referire, numit˘a condit ¸ie de tangent ¸˘a, folose¸ste
not ¸iunea de con tangent ˆın sensul lui Bouligand, not ¸iune pe care o vom defini ˆın
continuare. Pentru detalii ¸si rezultate legate de conul tangent al lui Bouligand,
precum ¸si alte conuri tangente, trimitem la [101].
Fie X un spat ¸iu normat ¸si D ⊂ X o mult ¸ime nevid˘a. Conul tangent ˆın sensul
lui Bouligand la D ˆın punctul x ∈ D este mult ¸imea
T
D
(x) = ¦v; liminf
h↓0
1
h
d(x +hv, D) = 0¦.
Se verific˘a u¸sor c˘a T
D
(x) este con ˆınchis iar dac˘a x ∈ int(D) atunci T
D
(x) = X.
Rezultatul lui Nagumo afirm˘a c˘a dac˘a F este o funct ¸ie continu˘a ¸si D este ˆınchis˘a,
atunci o condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca D s˘a fie domeniu de viabilitate
pentru (2.9) este ca s˘a fie ˆındeplinit˘a condit ¸ia de tangent ¸˘a
F(x) ∈ T
D
(x), ∀x ∈ D.
Pentru cazul cˆand F este multifunct ¸ie, avem urm˘atorul rezultat stabilit de Jerrold
W. Bebernes ¸si Jerry D. Schuur [13] ˆın 1970.
Teorema 2.10 Fie D ⊂ R
p
o mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si F : D ; R
p
o multifunct ¸ie
superior semicontinu˘a cu valori nevide compacte ¸si convexe. Atunci D este do-
meniu de viabilitate pentru incluziunea diferent ¸ial˘a (2.9) dac˘a ¸si numai dac˘a este
ˆındeplinit˘a condit ¸ia de tangent ¸˘a
F(x) ∩ T
D
(x) = ∅, ∀x ∈ D. (2.10)
Demonstrat ¸ie. S˘a ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a (2.10) este necesar˘a ca D s˘a fie domeniu de
viabilitate pentru (2.9). Pentru aceasta, s˘a observ˘am c˘a, deoarece F este superior
semicontinu˘a, exist˘a un ¸sir (t
n
) cu t
n
→ 0, t
n
> 0, astfel ˆıncˆat pentru t ≤ t
n
avem
F(x(t)) ⊂ F(x
0
) +S(0, 1/2n),
40 O. Cˆarj˘a
unde x() este o solut ¸ie pentru (2.9) cu x(0) = x
0
, x
0
fiind fixat ˆın D. Avem a¸sadar
x
0
+ t
n

1
t
n

t
n
0
x

(s)ds

∈ D.
Din cauza convexit˘at ¸ii lui F(x
0
) avem
w
n
=
1
t
n

t
n
0
x

(s)ds ∈ F(x
0
) +B(0, 1/2n).
Prin urmare w
n
este de forma v
n
+ p
n
cu v
n
∈ F(x
0
) ¸si p
n
→ 0. Deoarece F(x
0
)
este compact˘a, v
n
→ v ∈ F(x
0
) (eventual pe un sub¸sir) ¸si deci
x
0
+ t
n
(v + v
n
−v +p
n
) ∈ D.
Acest fapt implic˘a v ∈ T
D
(x
0
) ¸si deci v ∈ F(x
0
) ∩ T
D
(x
0
). S˘a presupunem acum
c˘a are loc condit ¸ia de tangent ¸˘a (2.10), s˘a fix˘am un x
0
∈ D ¸si s˘a ar˘at˘am c˘a exist˘a
o solut ¸ie pentru (2.9) cu x(0) = x
0
. Fie r > 0 ¸si K = D ∩ B(x
0
, r). Este clar c˘a
mult ¸imea K este compact˘a ¸si deci F(K) este m˘arginit˘a (chiar compact˘a dup˘a cum
rezult˘a din Problema 2.8). Exist˘a L > 0 astfel ˆıncˆat |y| ≤ L pentru y ∈ F(x) cu
x ∈ K. Vom ar˘ata c˘a exist˘a o solut ¸ie pentru (2.9) pe [0, T] unde T = r/(L + 1).
Ideea este de a construi un ¸sir de solut ¸ii aproximative ¸si apoi, folosind Teorema 2.9
s˘a obt ¸inem solut ¸ia cerut˘a. Prezent˘amˆın continuare modul de construct ¸ie a unui ¸sir
de solut ¸ii aproximative. Fie n = 1, 2, . Din condit ¸ia de tangent ¸˘a, pentru fiecare
y ∈ D exist˘a h
y
< 1/n ¸si v
y
∈ F(y) astfel ˆıncˆat
d(y + h
y
v
y
, D) < h
y
/2n.
Consider˘am mult ¸imile
V (y) = ¦x ∈ R
p
; d(x +h
y
v
y
, D) < h
y
/2n¦ ,
care sunt vecin˘at˘at ¸i deschise ale lui y. Exist˘a deci S(y, η
y
) ⊂ V (y) cu η
y
< 1/n.
Mult ¸imea compact˘a K poate fi acoperit˘a de q astfel de sfere, S(y(j), η
y(j)
). Pentru
simplitate, s˘a punem η
j
= η
y(j)
, h
j
= h
y(j)
, v
j
= v
y(j)
¸si h = min¦h
j
; j = 1, , q¦.
Fie acum x ∈ K. Exist˘a j astfel ˆıncˆat x ∈ S(y
j
, η
j
) ⊂ V (y
j
) ¸si deci exist˘a x
j
∈ D
astfel ˆıncˆat
|v
j

x
j
−x
h
j
| ≤
1
h
j
d(x + h
j
v
j
, D) +
1
2n

1
n
.
S˘a not˘am u
j
= (x
j
− x)/h
j
. Am demonstrat a¸sadar c˘a pentru orice x ∈ K exist˘a
h

∈ [h, 1/n] ¸si u ∈ X astfel ˆıncˆat urm˘atoarele propriet˘at ¸i sunt satisf˘acute:
(i) x +h

u ∈ D; u ∈ F(K) +B(0, 1);
Cap. 2 Multifunct ¸ii 41
(ii) Exist˘a y ∈ D, v ∈ F(y) cu |x −y| ≤ 1/n ¸si |u −v| ≤ 1/n.
Vom nota ˆın continuare B = B(0, 1) ¸si C = F(K) + B. Aplic˘am aceast˘a schem˘a
pentru x
0
ˆın loc de x ¸si deducem c˘a exist˘a h
0
∈ [h, 1/n] ¸si u
0
∈ C astfel ˆıncˆat
x
1
= x
0
+h
0
u
0
∈ D ¸si
(x
0
, u
0
) ∈ Graf(F) +
1
n
B B.
Mai mult, x
1
−x
0
∈ h
0
C, deci |x
1
−x
0
| ≤ h
0
(L+1), ceea ce implic˘a |x
1
−x
0
| ≤ r
dac˘a h
0
≤ T, deci x
1
∈ K. Repet˘am procedeul ¸si deducem c˘a exist˘a h
1
∈ [h
0
, 1/n]
¸si u
1
∈ C astfel ˆıncˆat x
2
= x
1
+h
1
u
1
∈ D,
(x
1
, u
1
) ∈ Graf(F) +
1
n
B B,
¸si x
2
−x
0
∈ (h
0
+h
1
)C. Prin urmare, |x
2
−x
0
| ≤ (h
0
+h
1
)(L+1) ¸si |x
2
−x
0
| ≤ r
dac˘a h
0
+ h
1
≤ T. Am obt ¸inut a¸sadar c˘a x
2
∈ K. Se continu˘a procedeul ¸si se
observ˘a c˘a, deoarece h
j
∈ [h, 1/n], exist˘a un ˆıntreg m astfel ˆıncˆat
h
0
+h
1
+ +h
m
≤ T < h
0
+h
1
+ + h
m+1
.
Punem
t
0
= 0, t
1
= h
0
, , t
m
= h
0
+ +h
m
, t
m+1
= T
¸si definim solut ¸ia aproximativ˘a x
n
: [0, T] → R
p
prin
x
n
(t) = x
i−1
+ (t −t
i−1
)u
i−1
pentru t ∈ [t
i−1
, t
i
], i = 1, , m + 1. S˘a observ˘am c˘a pentru t ∈ (t
i−1
, t
i
) avem
[t −t
i−1
[ < 1/n. De asemenea, deoarece
(x
i−1
, u
i−1
) ∈ Graf(F) +
1
n
B B,
pentru t ∈ (t
i−1
, t
i
) exist˘a (y, v) ∈ Graf(F) astfel ˆıncˆat
|x

n
(t) −v| = |u
i−1
−v| ≤
1
n
¸si
|x
n
(t) −y| = |x
n
(t) −x
i−1
| +|x
i−1
−y| ≤
1
n
|u
i−1
| +
1
n

1
n
(L + 2).
42 O. Cˆarj˘a
Aici am folosit faptul c˘a u
i−1
∈ C ¸si deci |u
i−1
| ≤ L + 1. Am demonstrat a¸sadar
c˘a pentru aproape tot ¸i t ∈ [0, T] avem
(x
n
(t), x

n
(t)) ∈ Graf(F) +ε(n)B B
cu ε(n) → 0 pentru n → ∞, deci condit ¸ia (i) din Teorema 2.9 cu y
n
= x

n
este
ˆındeplinit˘a. Avem, de asemenea, |x

n
(t)| ≤ L + 1 a.p.t. ¸si x
n
(t) ∈ conv(K) pentru
orice t ∈ [0, T]. Din Teorema Arzel`a-Ascoli deducem c˘a, eventual pe un sub¸sir, x
n
()
converge uniform pe [0, T] la o funct ¸ie continu˘a x(). Din Teorema lui Alaoglu [79,
p.145] deducem c˘a, eventual pe un sub¸sir, x

n
() converge slab–stelat ˆın L

(0, T; R
n
)
¸si deci slab ˆın L
1
(0, T; R
n
) la o funct ¸ie y. In sfˆar¸sit, deoarece
x
n
(t) −x
n
(s) =

t
s
x

n
(τ)dτ,
avem
x(t) −x(s) =

t
s
y(τ)dτ,
deci y(t) = x

(t) a.p.t.
Prin urmare, toate ipotezele din Teorema 2.9 sunt ˆındeplinite ¸si deci x

(t) ∈
F(x(t)) a.p.t. In plus, este evident c˘a x(0) = x
0
. In sfˆarsit, deoarece [t−t
i−1
[ ≤ 1/n,
|u
i−1
| ≤ L + 1, x
i−1
∈ D ¸si mult ¸imea D este ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a x(t) ∈ D pentru
orice t ∈ [0, T]. Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
S˘a remarc˘am c˘a ipoteza ca F s˘a aib˘a valori convexe este esent ¸ial˘a. Fie F : R ;
R definit˘a prin F(x) = ¦−1¦ pentru x > 0, F(0) = ¦−1, 1¦ ¸si F(x) = ¦1¦ pentru
x < 0. Multifunct ¸ia F este superior semicontinu˘a, are valori compacte, condit ¸ia de
tangent ¸˘a este verificat˘a dar incluziunea diferent ¸ial˘a x

(t) ∈ F(x(t)), x(0) = 0, nu
are solut ¸ie. Intr-adev˘ar, x

(t) = −1 dac˘a x(t) > 0, deci x(t) = −t dac˘a x(t) > 0,
ceea ce este absurd.
2.4 Select ¸ii, parametriz˘ari, aproxim˘ari
Fiind dat˘a o multifunct ¸ie F : X ; Y , o select ¸ie a sa este o funct ¸ie care asociaz˘a
fiec˘arui x ∈ X un element din F(x). Existent ¸a unei select ¸ii este asigurat˘a de
Axioma alegerii. In probleme concrete intereseaz˘a existent ¸a unor select ¸ii cu anumite
propriet˘at ¸i. Problema 6.20 ofer˘a un exemplu (Problema mariajului) ˆın care se pune
problema existent ¸ei select ¸iilor injective. Dˆandu-se X ¸si Y dou˘a mult ¸imi nevide ¸si
F : X ;Y o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si finite, atunci condit ¸ia
card(A) ≤ card(F(A)), (2.11)
Cap. 2 Multifunct ¸ii 43
pentru orice mult ¸ime finit˘a A ⊂ X, este suficient˘a pentru existent ¸a select ¸iilor in-
jective. Ca model, consider˘am urm˘atoarea problem˘a a mariajului, numit˘a astfel
de Hermann Weyl. Fie X mult ¸imea b˘arbat ¸ilor (nec˘as˘atorit ¸i), Y mult ¸imea femeilor
(nec˘as˘atorite) ¸si F(x) mult ¸imea prietenelor b˘arbatului x. Condit ¸ia (2.11) spune c˘a,
pentru fiecare grup de b˘arbat ¸i, num˘arul lor nu dep˘a¸se¸ste num˘arul femeilor prietene
cu ei. De exemplu, nu este posibil ca doi b˘arbat ¸i s˘a aib˘a cˆate o singur˘a prieten˘a
¸si aceea comun˘a. In aceast˘a situat ¸ie, fiecare b˘arbat se poate c˘as˘atori cu una din
prietenele sale. Vezi Problema 6.20 pentru rezolvare.
In continuare vom cerceta existent ¸a select ¸iilor cu anumite propriet˘at ¸i de conti-
nuitate. Un alt aspect este acela de a se studia propriet˘at ¸ile unor select ¸ii obt ¸inute
dup˘a reguli prescrise. De exemplu, dac˘a Y este spat ¸iu Hilbert ¸si F : X ; Y are
valori nevide convexe ¸si ˆınchise, atunci se consider˘a select ¸ia minimal˘a f : X → Y
definit˘a prin f(x) = m(F(x)), unde m(F(x)) noteaz˘a elementul de norm˘a minim˘a
din mult ¸imea convex˘a ¸si ˆınchis˘a F(x).
Teorema 2.11 Dac˘a X este spat ¸iu metric, Y este spat ¸iu Hilbert ¸si F : X ;Y este
o multifunct ¸ie continu˘a cu valori nevide convexe ¸si ˆınchise, atunci select ¸ia minimal˘a
f : X → Y definit˘a prin f(x) = m(F(x)) este continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
∈ X ¸si ε > 0 fixat ¸i. Vom demonstra mai ˆıntˆai c˘a, pentru
orice ε > 0, exist˘a o vecin˘atate U a lui x
0
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U avem
|f(x)|
2
≤ |f(x
0
)|
2
+ε. (2.12)
Pentru aceasta, vom folosi proprietatea multifunct ¸iei F de a fi inferior semicontinu˘a.
Schimbˆand eventual ε, vom demonstra de fapt c˘a pentru ε > 0 exist˘a o vecin˘atate
U a lui x
0
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ U avem
|f(x)| ≤ |f(x
0
)| +ε.
Pentru a demonstra acest lucru ˆıncepem prin a observa c˘a, pentru ε > 0, exist˘a
y
0
∈ F(x
0
) astfel ˆıncˆat
|y
0
| < |f(x
0
)| +ε.
Aplic˘am acum Teorema 2.4 (ii) cu V = S(0, |f(x
0
)| + ε) ¸si deducem c˘a exist˘a U,
vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat pentru orice x ∈ U avem
F(x) ⊂ S(0, |f(x
0
)| +ε).
De aici rezult˘a
m(F(x)) ∈ S(0, |f(x
0
)| + ε)
44 O. Cˆarj˘a
pentru x ∈ U, ceea ce trebuia demonstrat.
Continu˘am demonstrat ¸ia observˆand c˘a, dac˘a f(x
0
) = 0, atunci (2.12) implic˘a
faptul c˘a f este continu˘a ˆın x
0
. Dac˘a |f(x
0
)| > 0, folosind proprietatea multifun-
ct ¸iei F de a fi superior semicontinu˘a, deducem c˘a exist˘a W, vecin˘atate a lui x
0
,
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ W exist˘a y
x
∈ F(x
0
) cu
|f(x) −y
x
| ≤ ε/|f(x
0
)|. (2.13)
Intr-adev˘ar, folosind Definit ¸ia 2.1 cu
V = F(x
0
) +S(0, ε/|f(x
0
)|)
deducem existent ¸a unei vecin˘at˘at ¸i W a lui x
0
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ W avem
F(x) ⊂ F(x
0
) +S(0, ε/|f(x
0
)|),
deci
f(x) ∈ F(x
0
) +S(0, ε/|f(x
0
)|),
¸si ca atare are loc (2.13). Din (2.13) ¸si inegalitatea lui Cauchy deducem
'f(x
0
), f(x)` = 'f(x
0
), y
x
` +'f(x
0
), f(x) −y
x
` ≥
'f(x
0
), y
x
` −ε.
Pe de alt˘a parte, o caracterizare variat ¸ional˘a a elementului de cea mai bun˘a aprox-
imare pentru o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a ˆın spat ¸ii Hilbert d˘a
'f(x
0
), y −f(x
0
)` ≥ 0
pentru orice y ∈ F(x
0
), ceea ce implic˘a
'f(x
0
), f(x) −f(x
0
)` ≥ −ε. (2.14)
In sfˆar¸sit, deoarece
|f(x)|
2
= |f(x
0
)|
2
+|f(x
0
) −f(x)|
2
+ 2'f(x
0
), f(x) −f(x
0
)`,
din (2.12) ¸si (2.14) avem
|f(x
0
) −f(x)|
2
−2ε ≤ |f(x
0
) −f(x)|
2
+ 2'f(x
0
), f(x) −f(x
0
)` ≤ ε,
deci
|f(x) −f(x
0
)|
2
≤ 3ε.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 45
Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
Vom aplica Teorema 2.11 pentru stabilirea unui rezultat privind problema para-
metriz˘arii unei multifunct ¸ii. Spunem c˘a multifunct ¸ia F : X ;Y este parametrizat˘a
dac˘a se poate pune ˆın evident ¸˘a o mult ¸ime U ¸si o funct ¸ie f : XU → Y astfel ˆıncˆat
F(x) = f(x, U).
S˘a observ˘am c˘a, dac˘a F are o parametrizare continu˘a, fixˆand u
0
∈ U, obt ¸inem c˘a
funct ¸ia x → f(x, u
0
) este o select ¸ie continu˘a a lui F. A¸sadar, problema parametri-
z˘arii este mai dificil˘a decˆat cea a existent ¸ei select ¸iilor continue.
Corolarul 2.3 Fie X un spat ¸iu metric ¸si F : X ;R
n
o multifunct ¸ie continu˘a cu
valori nevide convexe ¸si compacte. Atunci exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : XB → R
n
astfel ˆıncˆat pentru orice x ∈ X avem F(x) = f(x, B), unde B este sfera unitate
ˆınchis˘a de centru 0 ¸si raz˘a 1 din X.
Demonstrat ¸ie. Not˘am
p(x) = max¦1, inf
y∈F(x)
|y|¦
¸si definim funct ¸ia f : X B → R
n
prin
f(x, u) = π(F(x), p(x)u)
unde π(F(x), p(x)u) noteaz˘a proiect ¸ia elementului p(x)u pe mult ¸imea convex˘a ¸si
compact˘a F(x). Este u¸sor de v˘azut c˘a F(x) = f(x, B) pentru x ∈ X. Mai r˘amˆane
de ar˘atat c˘a funct ¸ia f definit˘a mai sus este continu˘a. Pentru aceasta se utilizeaz˘a
Teorema 2.11 pentru a deduce c˘a funct ¸ia p este continu˘a ¸si apoi Teorema 2.5.
Revenind la select ¸ii, s˘a observ˘am c˘a existent ¸a select ¸iilor continue este tipic˘a
multifunct ¸iilor inferior semicontinue. Exist˘a multifunct ¸ii superior semicontinue cu
valori convexe ¸si compacte care nu au select ¸ie continu˘a. De exemplu, multifunct ¸ia
F : R ; R definit˘a prin F(x) = ¦−1¦ pentru x < 0, F(x) = [−1, 1] pentru x = 0
¸si F(x) = ¦1¦ pentru x > 0 nu are select ¸ie continu˘a.
Vom vedea ˆın continuare c˘a dac˘a multifunct ¸ia F : X ;Y are o select ¸ie continu˘a
ˆıntr-o vecin˘atate a unui punct x
0
, atunci ea este inferior semicontinu˘a ˆın x
0
.
Definit ¸ia 2.6 Spunem c˘a multifunct ¸ia strict˘a F : X ;Y este local select ¸ionabil˘a
ˆın x
0
∈ X dac˘a pentru y
0
∈ F(x
0
) exist˘a o vecin˘atate deschis˘a U a lui x
0
¸si o funct ¸ie
continu˘ a f : U → Y astfel ˆıncˆat f(x
0
) = y
0
¸si f(x) ∈ F(x) pentru orice x ∈ U.
46 O. Cˆarj˘a
Propozit ¸ia 2.7 Dac˘a multifunct ¸ia F este local select ¸ionabil˘a ˆın x
0
atunci ea este
inferior semicontinu˘a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. Fie y
0
∈ F(x
0
) ¸si V o vecin˘atate deschis˘a a lui y
0
. Trebuie
s˘a ar˘at˘ am c˘a exist˘a o vecin˘atate W a lui x
0
astfel ˆıncˆat pentru x ∈ W avem
F(x) ∩ V = ∅. Fie f : U → Y o select ¸ie local˘a, continu˘a, cu F(x
0
) = y
0
¸si fie
W ⊂ U o vecin˘atate deschis˘a a lui x
0
astfel ˆıncˆat f(x) ∈ V pentru x ∈ W. Avem
f(x) ∈ F(x) ∩ V pentru orice x ∈ W ¸si demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
De asemenea, folosind partit ¸ia unit˘at ¸ii, ˆın anumite condit ¸ii existent ¸a local˘a a
select ¸iilor continue asigur˘a existent ¸˘a unei select ¸ii continue.
Propozit ¸ia 2.8 Fie X un spat ¸iu metric, Y un spat ¸iu liniar topologic ¸si F : X ;Y
o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si convexe. Presupunem c˘a F este local select ¸ionabil˘a
ˆın orice punct x
0
∈ X. Atunci F are o select ¸ie continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Fiec˘arui x ∈ X ˆıi asociem un element y ∈ F(x) ¸si o selec-
t ¸ie continu˘a (local) f : U
x
→ Y , U
x
fiind o vecin˘atate deschis˘a a lui x. Familia
¦U
x
; x ∈ X¦ este o acoperire deschis˘a a lui X. Fie ¦V
i
; i ∈ I¦ o rafinare deschis˘a
local finit˘a a sa. Pentru fiecare i ∈ I exist˘a x(i) ∈ X astfel ˆıncˆat V
i
⊂ U
x(i)
.
Consider˘am ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a familiei ¦V
i
; i ∈ I¦ ¸si
definim
f(u) =
¸
i∈I
p
i
(u)f
x(i)
(u).
Dac˘a i este astfel ˆıncˆat p
i
(u) > 0 atunci u ∈ V
i
⊂ U
x(i)
¸si deci f
x(i)
(u) ∈ F(u). Cum
F(u) este convex˘a deducem c˘a f(u) ∈ F(u) pentru orice u ∈ X.
Demonstr˘am acum rezultatul central din teoria select ¸iilor continue obt ¸inut de
Ernest Michael [65] [66] ˆın 1956.
Teorema 2.12 (Michael) Fie X un spat ¸iu metric, Y un spat ¸iu Banach ¸si F : X ;
Y o multifunct ¸ie inferior semicontinu˘a cu valori nevide convexe ¸si ˆınchise. Atunci
F are o select ¸ie continu˘a.
Pentru demonstrat ¸ie avem nevoie de
Lema 2.1 Fie X un spat ¸iu metric, Y un spat ¸iu normat ¸si F : X ;Y o multifunc-
t ¸ie inferior semicontinu˘a cu valori nevide ¸si convexe. Atunci, pentru r > 0 exist˘a o
funct ¸ie continu˘a f : X → Y astfel ˆıncˆat d(f(x), F(x)) < r, pentru orice x ∈ X.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 47
Demonstrat ¸ie. Pentru fiecare y ∈ Y fie
U
y
= ¦x ∈ X; d(y, F(x)) < r¦.
Mult ¸imile U
y
sunt deschise deoarece
U
y
= ¦x ∈ X; F(x) ∩ S(y, r) = ∅¦
iar F este inferior semicontinu˘a. Familia | = ¦U
y
; y ∈ Y ¦ este o acoperire deschis˘a
a lui X. Fie 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ o rafinare deschis˘a local finit˘a a sa ¸si ¦p
i
; i ∈ I¦ o
partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Deci pentru fiecare i ∈ I exist˘a y(i) astfel ˆıncˆat
V
i
⊂ U
y(i)
. Definim
f(x) =
¸
i∈I
p
i
(x)y(i).
Este clar c˘a f este continu˘a. In plus, dac˘a p
i
(x) > 0 atunci x ∈ V
i
⊂ U
y(i)
¸si deci d(y(i), F(x)) < r. De aici, folosind convexitatea lui F(x), deducem c˘a
d(f(x), F(x)) < r.
Demonstrat ¸ia Teoremei 2.12. Vom construi un ¸sir de funct ¸ii continue f
i
: X →
Y astfel ˆıncˆat pentru x ∈ X s˘a avem
(a) |f
k
(x) −f
k−1
(x)| < 2
−k+2
, k ≥ 2;
(b) d(f
k
(x), F(x)) < 2
−k
, k ≥ 1.
In acest caz, (a) implic˘a faptul c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
) este uniform Cauchy ¸si deci
este convergent la o funct ¸ie continu˘a f : X → Y , iar din (b) rezult˘a imediat c˘a
f(x) ∈ F(x) pentru orice x ∈ X. Existent ¸a lui f
1
satisf˘acˆand (b) rezult˘a din Lema
2.1. Presupunem c˘a am construit f
1
, f
2
, , f
n
¸si construim f
n+1
care s˘a satisfac˘a
(a) ¸si (b). Pentru aceasta, definim multifunct ¸ia F
n+1
: X ;Y prin
F
n+1
(x) = ¦y ∈ F(x); |y −f
n
(x)| < 2
−n
¦.
Din ipoteza inductiv˘a, F
n+1
(x) = ∅ pentru x ∈ X. Ar˘at˘am c˘a F
n+1
este inferior
semicontinu˘a. Pentru aceasta, fie V deschis˘a ˆın Y ¸si fie
U = ¦x ∈ X; F
n+1
(x) ∩ V = ∅¦.
Ar˘at˘am c˘a U este deschis˘a. Fie x
0
∈ U ¸si y
0
∈ F
n+1
(x
0
)∩V . Lu˘am λ cu proprietatea
|y
0
−f
n
(x
0
)| < λ < 2
−n
48 O. Cˆarj˘a
¸si consider˘am mult ¸imea
Q = ¦y ∈ Y ; |y −f
n
(x
0
)| < λ¦,
care este evident nevid˘a. Fie
U
1
= ¦x ∈ X; F(x) ∩ V ∩ Q = ∅¦
U
2
= ¦x ∈ X; |f
n
(x) −f
n
(x
0
)| < 2
−n
−λ¦.
Mult ¸imea U
1
este deschis˘a pentru c˘a F este inferior semicontinu˘a. Mult ¸imea U
2
este
deschis˘a pentru c˘a f
n
este continu˘a. Este u¸sor de verificat faptul c˘a x
0
∈ U
1
∩U
2

U, deci multifunct ¸ia F
n+1
este inferior semicontinu˘a.
Aplic˘am Lema 2.1 multifunct ¸iei F
n+1
¸si determin˘am f
n+1
: X → Y cu propri-
etatea
d(f
n+1
(x), F
n+1
(x)) < 2
−n−1
, ∀x ∈ X.
Obt ¸inem
|f
n+1
(x) −f
n
(x)| < 2
−n−1
+ 2
−n
= 2
−n+1
,
care implic˘a (a) ¸si
d(f
n+1
(x), F(x)) ≤ d(f
n+1
(x), F
n+1
(x)) < 2
−n−1
,
care implic˘a (b). Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
Corolarul 2.4 Fie multifunct ¸ia F ca ˆın Teorema 2.12. Fie A ⊂ X o mult ¸ime
ˆınchis˘a ¸si fie ϕ : A → Y o funct ¸ie continu˘a cu ϕ(x) ∈ F(x) pentru orice x ∈ A.
Atunci ϕ poate fi extins˘a la o select ¸ie continu˘a a lui F pe ˆıntreg spat ¸iul. In particular,
dac˘a se fixeaz˘a x
0
¸si y
0
astfel ˆıncˆat y
0
∈ F(x
0
), atunci exist˘a o select ¸ie continu˘a f
a lui F cu f(x
0
) = y
0
.
Demonstrat ¸ie. Se consider˘a multifunct ¸ia
G(x) =

F(x) dac˘a x / ∈ A
¦ϕ(x)¦ dac˘a x ∈ A
¸si se aplic˘a Teorema 2.12. Vezi Problema 6.23 din care rezult˘a c˘a G este inferior
semicontinu˘a.
S˘a remarc˘am faptul c˘a Teorema 2.12 a lui Michael are loc ¸si dac˘a X este spat ¸iu
compact. In demonstrat ¸ie se folose¸ste faptul c˘a orice acoperire local finit˘a are o
partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. De asemenea, Y poate fi spat ¸iu local convex
metrizabil.
Cap. 2 Multifunct ¸ii 49
S˘a prezent˘am o aplicat ¸ie simpl˘a a Teoremei 2.12. Este un exercit ¸iu simplu faptul
c˘a dac˘a X ¸si Y sunt spat ¸ii Hilbert, un operator surjectiv T ∈ L(X, Y ) are invers
la dreapta un operator S ∈ L(Y, X). S˘a schit ¸˘am demonstrt ¸ia acestui fapt. Not˘am
cu X
1
= kerT ¸si cu X
2
= X

1
. Definim operatorul S astfel: pentru y ∈ Y , lu˘am
x ∈ X cu proprietatea c˘a Tx = y ¸si |x| ≤ γ|y|, unde γ este o constant˘a dat˘a
de Teorema aplicat ¸iilor deschise (vezi Capitolul 3). Elementul x ∈ X se scrie ˆın
mod unic ca x = x
1
+ x
2
cu x
1
∈ X
1
¸si x
2
∈ X
2
. Definim S(y) = x
2
. Se verific˘a
u¸sor c˘a operatorul S este bine definit liniar ¸si m˘arginit. Pentru ultima proprietate
observ˘am c˘a
|S(y)| = |x
2
| ≤ |x| ≤ γ|y|.
O problem˘a natural˘a este aceea dac˘a proprietatea de mai sus se ment ¸ine ˆın
cazul cˆand X ¸si Y sunt spat ¸ii Banach. R˘aspunsul este negativ. In demonstrat ¸ia
de mai sus s-a folosit ˆın mod esent ¸ial faptul c˘a un subspat ¸iu liniar ˆınchis are un
complement. Preciz˘am c˘a un subspat ¸iu liniar ˆınchis X
1
al lui X are complement
dac˘a exist˘a un subspat ¸iu liniar ˆınchis X
2
astfel ˆıncˆat
X = X
1
⊕X
2
.
Problema 6.21 arat˘a c˘a aceast˘a proprietate este necesar˘a pentru ca un operator
liniar continuu ¸si surjectiv s˘a aib˘a invers la dreapta un operator liniar ¸si continuu.
Ori, Joram Lindenstrauss ¸si Lior Tzafriri [61] au demonstrat ˆın 1971 c˘a un spat ¸iu
Banach care are proprietatea c˘a orice subspat ¸iuˆınchis are un complement (subspat ¸iu
ˆınchis), este izomorf cu un spat ¸iu Hilbert. Exemple de subspat ¸ii ˆınchise care nu au
complement au fost date mult mai ˆınainte, ˆıncepˆand cu Ralph S. Phillips [73] care
a ar˘atat ˆın 1940 c˘a c
0
nu are complement ˆın l

. Totu¸si, Teorema 2.12 arat˘a c˘a
Un operator liniar continuu ¸si surjectiv ˆın spat ¸ii Banach are invers la dreapta o
funct ¸ie continu˘a.
Se pierde eventual liniaritatea. Intr-adev˘ar, fie T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv
¸si fie multifunct ¸ia F : Y ; X, F(y) = T
−1
y. Problema 6.28 arat˘a c˘a multifunct ¸ia
F este inferior semicontinu˘a. Este un exercit ¸iu simplu faptul c˘a celelalte ipoteze din
Teorema 2.12 sunt verificate. Select ¸ia ce rezult˘a este funct ¸ia c˘autat˘a. Problema 6.32
pune ˆın evident ¸˘a existent ¸a unui invers la dreapta cu propriet˘at ¸i suplimentare. Vezi
de asemenea Problema 6.22 pentru o aplicat ¸ie ˆın teoria incluziunilor diferent ¸iale.
Dup˘a cum am v˘azut, exist˘a multifunct ¸ii superior semicontinue cu valori com-
pacte ¸si convexe care nu au select ¸ii continue. Pentru multifunct ¸ii superior semi-
continue se pot obt ¸ine rezultate de existent ¸˘a a select ¸iilor aproximative. Rezultate
semnificative ˆın aceast˘a direct ¸ie au fost obt ¸inute de Arigo Cellina ˆın anii 1970. Vezi,
de exemplu, [29].
50 O. Cˆarj˘a
Teorema 2.13 Fie X spat ¸iu metric, Y spat ¸iu Banach ¸si F : X ;Y o multifunct ¸ie
superior semicontinu˘a cu valori nevide ¸si convexe. Atunci, pentru orice ε > 0, exist˘a
f
ε
: X → Y local lipschitzian˘a cu proprietat ¸ile
(i) f
ε
(X) ⊂ convF(X)
(ii) Graf(f
ε
) ⊂ Graf(F) + S(0, ε).
Demonstrat ¸ie. Este suficient s˘a presupunem c˘a multifunct ¸ia F este ε−δ superior
semicontinu˘a. Prin urmare, pentru fiecare x ∈ X exist˘a δ(x) > 0 astfel ˆıncˆat
F(S(x, δ(x))) ⊂ F(x) +S(0, ε/2).
Putem lua δ(x) cu proprietatea δ(x) < ε/2. Familia
o = ¦S(x, δ(x)/4); x ∈ X¦
este o acoperire deschis˘a a spat ¸iului X. Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o rafinare local finit˘a
a sa ¸si ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonate ei. Pentru
fiecare i ∈ I lu˘am z
i
∈ F(U
i
), apoi definim
f
ε
(x) =
¸
i∈I
p
i
(x)z
i
.
S˘a ar˘at˘ am c˘a f
ε
ˆındepline¸ste condit ¸iile cerute. Este clar c˘a f
ε
este bine definit˘a,
local lipschitzian˘a ¸si ia valori ˆın convF(X). Deoarece | este o rafinare a lui o,
pentru fiecare i ∈ I exist˘a x
i
∈ X astfel ˆıncˆat
U
i
⊂ S(x
i
, δ(x
i
)/4).
Fie x ∈ X ¸si fie I(x) acei indici i pentru care p
i
(x) > 0. Deducem c˘a x ∈ U
i
¸si deci
x ∈ S(x
i
, δ(x
i
)/4) pentru i ∈ I(x). Fie δ(x
j
) = max¦δ(x
i
); i ∈ I(x)¦. Not˘am cu ρ
metrica pe X ¸si observ˘am c˘a
ρ(x
i
, x
j
) ≤ ρ(x
i
, x) +ρ(x
j
, x) ≤
δ(x
i
)
4
+
δ(x
j
)
4

δ(x
j
)
2
pentru i ∈ I(x). Prin urmare,
U
i
⊂ S(x
j
, δ(x
j
))
¸si deci
z
i
∈ F(S(x
j
, δ(x
j
)) ⊂ F(x
j
) +S(0, ε/2).
Cap. 2 Multifunct ¸ii 51
Avˆand ˆın vedere c˘a mult ¸imea F(x
j
) +S(0, ε/2) este convex˘a, rezult˘a c˘a
f
ε
(x) ∈ F(x
j
) +S(0, ε/2).
In consecint ¸˘a, exist˘a y
j
∈ F(x
j
) astfel ˆıncˆat |f
ε
(x) −y
j
| < ε/2. Obt ¸inem astfel
ρ((x, f
ε
(x)), (x
j
, y
j
)) ≤ ρ(x, x
j
) + ρ(f
ε
(x), y
j
) ≤ ε,
unde ρ noteaz˘a metrica pe spt ¸iul produs X Y . Ca atare,
(x, f
ε
(x)) ∈ Graf(F) +S(0, ε),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Acest rezultat ˆımpreun˘a cu Teorema de punct fix a lui Schauder ne conduce la
o demonstrat ¸ie a Teoremei de punct fix a lui Kakutani ˆın cadrul spat ¸iilor Banach.
Vezi Capitolul 4.
Teorema 2.14 Fie K o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach X
¸si F : K ; K o multifunct ¸ie superior semicontinu˘a cu valori nevide convexe ¸si
compacte. Atunci exist˘a x
0
∈ K astfel ˆıncˆat x
0
∈ F(x
0
).
Demonstrat ¸ie. Fie (f
n
) un ¸sir de funct ¸ii continue, f
n
: K → X, astfel ˆıncˆat
Graf(f
n
) ⊂ Graf(F) +S(0, ε
n
)
¸si f
n
(K) ⊂ F(K) ⊂ K, dat de Teorema 2.13, unde ε
n
→ 0. Aplicˆand Teorema
de punct fix a lui Schauder deducem c˘a exist˘a x
n
∈ K astfel ˆıncˆat f
n
(x
n
) = x
n
,
pentru orice n = 1, 2, . S¸irul (x
n
) are un sub¸sir (pe care-l vom nota tot cu (x
n
))
convergent la x
0
∈ K. Vom ar˘ata c˘a acesta este punctul fix c˘autat. Intr-adev˘ar,
exist˘a (p
n
, q
n
) ∈ Graf(F) astfel ˆıncˆat
(x
n
, f
n
(x
n
)) ∈ (p
n
, q
n
) +S(0, ε
n
),
deci
|x
n
−p
n
| +|x
n
−q
n
| ≤ ε
n
.
Deducem c˘a p
n
→ x
0
, q
n
→ x
0
¸si deci x
0
∈ F(x
0
).
Am v˘azut ˆın Capitolul 1 c˘a o funct ¸ie continu˘a se poate aproxima uniform
prin funct ¸ii local lipschitziene. Stabilim acum un rezultat de aceea¸si natur˘a pen-
tru multifunct ¸ii. Ideea aproxim˘arii multifunct ¸iilor superior semicontinue ˆın sensul
prezentat mai jos apart ¸ine, ˆın cazul finit dimensional, lui Stanislaw Zaremba [100].
52 O. Cˆarj˘a
Teorema 2.15 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, D ⊂ X ¸si F : D ;Y o multifunct ¸ie cu
valori nevide convexe ¸si ˆınchise. Atunci exist˘a F
n
: D ;Y , n ≥ 1, cu urm˘atoarele
propriet˘at ¸i
(a) F(x) ⊂ F
n+1
(x) ⊂ F
n
(x) ⊂ convF(D ∩ S(x, 3ε
n
)) pentru orice x ∈ D, unde
ε
n
= 3
−n
;
(b) Dac˘a F este local m˘arginit˘a atunci F
n
este local lipschitzian˘a pentru n sufi-
cient de mare;
(c) Dac˘a F este superior semicontinu˘a atunci, pentru fiecare x ∈ D,
δ(F
n
(x), F(x)) → 0
pentru n → ∞.
Preciz˘am c˘a δ(A, B) este distant ¸a Hausdorff–Pompeiu definit˘a ˆın (2.5).
Demonstrat ¸ie. Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o rafinare local finit˘a a acoperirii deschise a
lui D,
o = ¦S(x, ε
n
) ∩ D; x ∈ D¦,
¸si fie ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Pentru
fiecare i ∈ I, fie x
i
∈ D astfel ˆıncˆat U
i
⊂ S(x
i
, ε
n
). Punem
F
n
(x) =
¸
i∈I
p
i
(x)C
i
,
unde
C
i
= convF(S(x
i
, 2ε
n
) ∩ D).
S˘a demonstr˘am (a). Dac˘a p
i
(x) > 0 atunci x ∈ U
i
⊂ S(x
i
, ε
n
) ¸si deci
S(x
i
, 2ε
n
) ⊂ S(x, 3ε
n
).
De aici rezult˘a u¸sor c˘a
F
n
(x) ⊂ convF(S(x, 3ε
n
) ∩ D).
In plus avem
F(x) ⊂ F
n
(x)
pentru orice n ≥ 1. Pentru a dovedi acest fapt, lu˘am i astfel ˆıncˆat p
i
(x) > 0,
deducem x ∈ S(x
i
, 2ε
n
) ¸si F(x) ⊂ C
i
. Cum F(x) este convex˘a, rezult˘a F(x) ⊂
F
n
(x). In sfˆar¸sit, s˘a dovedim c˘a
F
n+1
(x) ⊂ F
n
(x).
Cap. 2 Multifunct ¸ii 53
Fie ¦V
j
; i ∈ J¦, ¦q
i
; j ∈ J¦, ¦y
j
; j ∈ J¦ ¸si ¦B
j
; j ∈ J¦ obt ¸inut ¸i ˆın acela¸si mod ca
¦U
i
; i ∈ I¦, ¦p
i
; i ∈ I¦, ¦x
i
; i ∈ I¦ ¸si respectiv ¦C
i
; i ∈ I¦ ˆın cazul ˆın care ε
n
se
ˆınlocuie¸ste cu ε
n+1
. Fie, de asemenea,
F
n+1
(x) =
¸
j∈J
q
j
(x)B
j
.
Avem deci
B
j
= convF(S(y
j
, 2ε
n+1
) ∩ D).
Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a dac˘a i ¸si j sunt astfel ˆıncˆat p
i
(x) > 0 ¸si q
j
(x) > 0, atunci
B
j
⊂ C
i
. Intr-adev˘ar, x ∈ U
i
, x ∈ V
j
, deci x ∈ S(x
i
, ε
n
) ¸si x ∈ S(y
j
, ε
n+1
).
Obt ¸inem astfel
|x
i
−y
j
| < ε
n

n+1
,
deci S(y
j
, 2ε
n+1
) ⊂ S(x
i
, 2ε
n
), ceea ce conduce la B
j
⊂ C
i
. Prin urmare B
j
⊂ F
n
(x)
pentru orice j pentru care q
j
(x) > 0 ¸si deci F
n+1
(x) ⊂ F
n
(x).
S˘a demonstr˘am acum (b). Fie x
0
∈ D, fie δ > 0 ¸si M > 0 astfel ˆıncˆat |y| ≤ M
pentru z ∈ B(x
0
, δ) ∩ D ¸si y ∈ F(z). Fie, ˆın plus, µ < δ/2 astfel ˆıncˆat p
i
sunt
lipschitziene pe B(x
0
, µ). Deoarece | este local finit˘a, exist˘a indicii i
1
, , i
p
astfel
ˆıncˆat
U
i
∩ S(x
0
, µ) = ∅
pentru i ∈ ¦i
1
, , i
p
¦ iar dac˘a i / ∈ ¦i
1
, , i
p
¦ avem p
i
(x) = 0 pentru x ∈ S(x
0
, µ).
S˘a ar˘at˘am c˘a dac˘a n este astfel ˆıncˆat ε
n
< δ/2, i ∈ ¦i
1
, , i
p
¦ ¸si y ∈ C
i
, avem
|y| ≤ M. Pentru aceasta este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a dac˘a z ∈ S(x
i
, 2ε
n
) ∩ D ¸si
y ∈ F(z) atunci |y| ≤ M. Este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a z ∈ B(x
0
, δ). In acest scop,
fie u
i
∈ U
i
∩ S(x
0
, µ). Avem |u
i
−x
0
| < δ/2 ¸si deoarece U
i
⊂ S(x
0
, ε
n
), deducem
|x
i
−x
0
| < ε
n
+δ/2.
In sfˆar¸sit,
|z −x
0
| ≤ |z −x
i
| +|x
i
−x
0
| ≤ 2ε
n
+ ε
n
+δ/2 < δ.
Obt ¸inem astfel c˘a, dac˘a x, y ∈ B(x
0
, µ),

¸
i∈I
p
i
(x)c
i

¸
i∈I
p
i
(y)c
i

≤ ML|x −y|
pentru orice c
i
∈ C
i
, unde L este o constant˘a Lipschitz pentru p
i
k
, k ∈ ¦1, , p¦,
pe B(x
0
, µ). Acest fapt spune c˘a
F
n
(x) ⊂ F
n
(y) + ML|x −y|B(0, 1)
54 O. Cˆarj˘a
pentru x, y ∈ B(x
0
, µ), ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia punctului (b).
S˘a demonstr˘am (c). Datorit˘a faptului c˘a F(x) ⊂ F
n
(x), r˘amˆane s˘a ar˘at˘am c˘a
pentru fiecare x ∈ D, avem
sup
h∈F
n
(x)
d(h, F(x)) → 0
pentru n → ∞. Deoarece F este superior semicontinu˘a, pentru ε > 0 exist˘a δ > 0
astfel ˆıncˆat
F(S(x, δ)) ⊂ F(x) + S(0, ε),
deci, pentru n suficient de mare ˆıncˆat 3ε
n
< δ, avem
F
n
(x) ⊂ convF(S(x, 3ε
n
) ∩ D) ⊂ F(x) +S(0, ε).
Obt ¸inem astfel
sup
h∈F
n
(x)
d(h, F(x)) ≤ ε,
¸si demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
Observat ¸ia 2.1 In demonstrat ¸ia punctului (c) am dedus c˘a pentru fiecare x ∈ D
¸si ε > 0 exist˘a n(ε, x) ∈ N astfel ˆıncˆat, pentru n ≥ n(ε, x),
F
n
(x) ⊂ F(x) +S(0, ε).
Acest fapt ˆımpreun˘a cu (a) implic˘a
F(x) =
¸
n∈N
F
n
(x).
De asemenea, este clar c˘a fiecare F
n
are o select ¸ie continu˘a.
Prezent˘am acum un rezultat de prelungire de tipul Teoremei lui Tietze de la
funct ¸ii.
Teorema 2.16 Fie X ¸si Y spat ¸ii normate, A ⊂ X o mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si nevid˘a
¸si F : A ; Y o multifunct ¸ie ε − δ superior semicontinu˘a cu valori nevide ˆınchise
m˘arginite ¸si convexe. Atunci exist˘a o extensie G : X ;Y , ε −δ superior semicon-
tinu˘a cu valori nevide ˆınchise m˘arginite ¸si convexe ¸si care, ˆın plus, satisface
G(X) ⊂ conv(F(A)).
Cap. 2 Multifunct ¸ii 55
Demonstrat ¸ie. Deoarece mult ¸imea A este ˆınchis˘a, pentru fiecare x ∈ X`A exist˘a
ε(x) > 0 astfel ˆıncˆat S(x, ε(x)) ∩ A = ∅. Familia
o = ¦S(x, ε(x)/8); x ∈ X ` A¦
este o acoperire deschis˘a a mult ¸imii X`A. Fie | = ¦U
i
; i ∈ I¦ o rafinare local finit˘a
¸si ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Construim
F
1
(x) =

F(x) pentru x ∈ A
¸
i∈I
p
i
(x)F(x
i
) pentru x ∈ X ` A,
unde x
i
∈ A este astfel ˆıncˆat
d(x
i
, U
i
) < 2 inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦. (2.15)
S˘a remarc˘am faptul c˘a pentru fiecare i ∈ I exist˘a x
i
∈ A cu proprietatea (2.15).
Pentru aceasta, observ˘am mai ˆıntˆai c˘a
inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦ > 0.
Intr-adev˘ar, deoarece | este o rafinare a lui o, pentru fiecare i ∈ I exist˘a z
i
∈ X`A
astfel ˆıncˆat
U
i
⊂ S(z
i
, ε(z
i
)/8) ⊂ S(z
i
, ε(z
i
)) ⊂ X ` A.
Dac˘a x ∈ U
i
¸si y ∈ A, din prima incluziune de mai sus rezult˘a
|x −z
i
| < ε(z
i
)/8,
iar din ultima incluziune rezult˘a
|y −z
i
| ≥ ε(z
i
).
Obt ¸inem astfel |x −y| > (7/8)ε(z
i
) pentru orice x ∈ U
i
¸si y ∈ A. A¸sadar
inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦ ≥
7
8
ε(z
i
) > 0.
In particular,
diam(U
i
) ≤ inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦. (2.16)
Deoarece
2 inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦ > inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦,
exist˘a x

∈ U
i
astfel ˆıncˆat
d(x

, A) < 2 inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦
56 O. Cˆarj˘a
¸si deci exist˘a x
i
∈ A astfel ˆıncˆat
|x

−x
i
| < 2 inf¦d(x, A); x ∈ U
i
¦.
De aici rezult˘a (2.15).
S˘a ar˘at˘am c˘a multifunct ¸ia F
1
construit˘a mai sus este ε−δ superior semicontinu˘a.
Fie x
0
∈ X ` A ¸si V o vecin˘atate deschis˘a a lui x
0
astfel ˆıncˆat V ∩ A = ∅. Exist˘a
un num˘ar finit de elemente din |, U
i
k
, k = 1, , q, astfel ˆıncˆat
U
i
k
∩ V = ∅.
Deoarece suppp
i
⊂ U
i
, rezult˘a c˘a pentru x ∈ V ¸si i / ∈ ¦i
1
, i
2
, , i
q
¦ avem p
i
(x) = 0.
Deci pentru x ∈ V ,
F
1
(x) =
q
¸
k=1
p
i
k
(x)F(x
i
k
).
Este clar c˘a F
1
este superior semicontinu˘aˆın x
0
. Consider˘am acum cazul x
0
∈ Fr(A).
Fie ε > 0 ¸si δ
1
> 0 astfel ˆıncˆat
F(x) ⊂ F(x
0
) +S(0, ε),
pentru orice x ∈ A cu |x − x
0
| < δ
1
. Vom ar˘ata c˘a exist˘a δ
2
> 0, δ
2
< δ
1
, astfel
ˆıncˆat, dac˘a x / ∈ A ¸si |x −x
0
| < δ
2
, avem
F
1
(x) ⊂ F(x
0
) +S(0, ε).
Pentru aceasta, observ˘am c˘a dac˘a p
i
(x) > 0 atunci x ∈ U
i
¸si, combinˆand (2.15) ¸si
(2.16), obt ¸inem
|x −x
0
| < 3d(x, A).
Deoarece x
0
∈ A, d(x, A) ≤ |x −x
0
| ¸si deci
|x
i
−x
0
| ≤ 4|x −x
0
|.
Prin urmare, considerˆand δ
2
= δ
1
/4 deducem c˘a pentru x ∈ X` A cu |x−x
0
| < δ
2
¸si pentru acei indici i pentru care p
i
(x) > 0,
F(x
i
) ⊂ F(x
0
) +S(0, ε).
De aici, ¸si din convexitatea lui F(x
0
), obt ¸inem
F
1
(x) ⊂ F(x
0
) +S(0, ε) = F
1
(x
0
) + S(0, ε).
Am demonstrat a¸sadar c˘a multifunct ¸ia F
1
este ε − δ superior semicontinu˘a pe X.
Ea are valori convexe ¸si m˘arginite dar poate s˘a nu aib˘a valori ˆınchise (pentru c˘a
suma a dou˘a mult ¸imi ˆınchise poate s˘a nu fie ˆınchis˘a). Pentru a ˆıncheia demonstrat ¸ia
lu˘am G = F
1
¸si aplic˘am Propozit ¸ia 2.4.
Capitolul 3
Principiul aplicat ¸iilor deschise
3.1 Teorema Robinson - Ursescu
Unul dintre cele mai profunde rezultate din teoria operatorilor liniari continui ˆın
spat ¸ii Banach este Principiul aplicat ¸iilor deschise publicat de Juliusz Schauder [85]
ˆın 1930 ¸si de Banachˆın faimoasa sa carte Th´eorie des op´erations lin´eaires ap˘arut˘aˆın
1931 ¸si tradus˘a ˆın francez˘a [9] ˆın 1932. Ca ¸si Principiul m˘arginirii uniforme obt ¸inut
de Theophil H. Hildebrandt [46] ˆın 1923, Principiul aplicat ¸iilor deschise s-a dovedit
deosebit de util ˆıntr-o varietate larg˘a de probleme. S˘a enunt ¸˘am acest rezultat.
Teorema 3.1 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.
Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii (echivalente ˆıntre ele) au loc.
(a) T este aplicat ¸ie deschis˘a;
(b) Exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat, pentru fiecare y ∈ Y , exist˘a x ∈ X cu Tx = y ¸si
|x| ≤ γ|y|;
(c) Exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat B(Tx, t) ⊂ T(B(x, δt)) pentru orice x ∈ X ¸si t > 0.
(d) Exist˘a α > 0 astfel ˆıncˆat, pentru orice (x, y) ∈ X Y ,
d(x, T
−1
(y)) ≤ α|y −Tx|.
De¸si afirmat ¸iile de la (c) ¸si (d) sunt interpret˘ari imediate ale lui (b), le-am
enunt ¸at aici pentru c˘a ele sunt esent ¸iale ˆın ˆınt ¸elegerea a ceea ce urmeaz˘a ˆın acest
capitol. S˘a preciz˘am c˘a marginea inferioar˘a a valorilor pentru constantele γ, δ ¸si
α este |(A

)
−1
|, fapt u¸sor de ar˘atat. Proprietatea enunt ¸at˘a la (c) afirm˘a c˘a sfera
57
58 O. Cˆarj˘a
centrat˘ a ˆın Tx ¸si raz˘a t este acoperit˘a de imaginea prin T a unei sfere de raz˘a δt.
In literatura matematic˘a, aceasta se nume¸ste proprietatea de acoperire liniar˘a ˆın
(x, Tx) (dac˘a se verific˘a macar pentru t mic). Dac˘a inegalitatea de la (d) se verific˘a
pentru y = y
0
¸si x ˆıntr-o vecin˘atate a lui x
0
cu (x
0
, y
0
) ∈ Graf T, se spune c˘a
T are proprietatea de regularitate metric˘a ˆın (x
0
, y
0
). Aceast˘a terminologie a fost
introdus˘a Jean-Paul Penot ˆın anii 1980.
Un principiu de baz˘a ˆın analiza neliniar˘a (neted˘a) este acela c˘a o funct ¸ie “satis-
face” local propriet˘at ¸ile derivatei sale. Acest principiu, legat de Teorema aplicat ¸iilor
deschise de mai sus, se reg˘ase¸ste ˆın dou˘a teoreme clasice ale analizei matematice:
teorema spat ¸iului tangent demonstrat˘a de Lazar A. Lyusternik [62] ˆın 1934 ¸si teo-
rema surject ¸iei demonstrat˘a de Lawrence M. Graves [40] ˆın 1950, fiecare fiind legat˘a
de cˆate una dintre cele dou˘a interpret˘ari ale Teoremei 3.1.
Astfel, teorema lui Lyusternik afirm˘a c˘a varietatea liniar˘a tangent˘a la mult ¸imea
f
−1
(y
0
) ˆın punctul x
0
∈ f
−1
(y
0
) este kerf

(x
0
) unde f : X → Y este de clas˘a C
1
¸si
satisface condit ¸ia de regularitate (sau condit ¸ia Lyusternik)
Imf

(x
0
) = Y.
De fapt, demonstrat ¸ia lui Lysternik conduce la faptul c˘a exist˘a K > 0 astfel ˆıncˆat
d(x, f
−1
(y
0
)) ≤ K|y
0
−f(x)|
pentru orice x ∈ x
0
+ker f

(x
0
) suficient de aproape de x
0
¸si, cu o u¸soar˘a modificare
a demonstrat ¸iei, pentru orice x ∈ X suficient de aproape de x
0
.
Teorema lui Graves afirm˘a, ˆıntr-o form˘a particular˘a, c˘a dac˘a f : X → Y este de
clas˘a C
1
ˆın x
0
¸si satisface condit ¸ia de regularitate a lui Lyusternik Imf

(x
0
) = Y
atunci exist˘a m > 0 astfel ˆıncˆat, pentru t > 0 suficient de mic, imaginea prin f a
unei sfere centrat˘a ˆın x
0
de raz˘a t cont ¸ine sfera de raz˘a mt centrat˘a ˆın f(x
0
). De
fapt proprietatea are loc pentru x ˆıntr-o vecin˘atate a unui punct x
0
, deci are loc
proprietatea de acoperire liniar˘a. Abia la ˆınceputul anilor 1970, Alexander D. Ioffe
¸si Vladimir M. Tikhomirov au demonstrat c˘a ˆın condit ¸iile teoremei lui Graves are
loc proprietatea de regularitate metric˘a. Vom reveni asupra acestor rezultate ˆın
Sect ¸iunea 4 a acestui capitol.
In continuare ne vom ocupa de o extindere a teoremei aplicat ¸iilor deschise la
multifunct ¸ii cu grafic convex ¸si ˆınchis, stabilit˘a ˆın 1975 de Corneliu Ursescu [92] ¸si,
independent, ˆın 1976 de Stephen M. Robinson [80]. Acest rezultat a avut un impact
major ¸si a determinat o direct ¸ie de cercetare deosebit de prolific˘a.
Teorema 3.2 (Robinson -Ursescu) Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si F : X ; Y o
multifunct ¸ie convex˘a ¸si ˆınchis˘a. Fie y
0
∈ int(ImF) ¸si x
0
∈ F
−1
(y
0
). Atunci
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 59
(i) Exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat
B(y
0
, γ) ⊂ F(B(x
0
, 1));
(ii) Exist˘a α > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a y ∈ B(y
0
, α), exist˘a x ∈ F
−1
(y) cu
|x −x
0
| ≤
1
α
|y −y
0
|;
(iii) Exist˘a β > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a y ∈ B(y
0
, β), u ∈ Dom(F) ¸si v ∈ F(u),
exist˘a x ∈ F
−1
(y) cu
|x −u| ≤
1
β
(1 +|u −x
0
|)|y −v|;
(iv) Exist˘a β > 0 (acela¸si de la (iii)) astfel ˆıncˆat, dac˘a y ∈ B(y
0
, β) ¸si u ∈
Dom(F),
d(u, F
−1
(y)) ≤
1
β
(1 +|u −x
0
|)d(y, F(u)).
Se vede u¸sor c˘a (iii) este o proprietate de acoperire liniar˘a iar (iv) de regularitate
metric˘a. Dup˘a cum se va vedea mai jos, se demonstreaz˘a ˆıntˆai punctul (i), acesta
fiind pasul cel mai dificil, apoi se demonstreaz˘a (iii). Este clar c˘a (ii) este un caz
particular al lui (iii) dac˘a se ia u = x
0
¸si v = y
0
. Avem deci:
Exist˘a dou˘a constante pozitive α ¸si β astfel ˆıncˆat pentru fiecare y cu |y−y
0
| ≤
α exist˘a x ∈ F
−1
(y) satisf˘acˆand
|x −x
0
| ≤ β|y −y
0
|.
Inainte de a demonstra aceast˘a teorem˘a s˘a facem cˆateva comentarii. In primul
rˆand s˘a observ˘am c˘a o consecint ¸˘a imediat˘a este
Corolarul 3.1 In condit ¸iile Teoremei 3.2, pentru orice V ∈ 1(x
0
) avem F(V ) ∈
1(y
0
).
Demonstrat ¸ie. Pentru V ∈ 1(x
0
) exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat S(x
0
, δ) ⊂ V .
Considerˆand α dat de (ii) ¸si γ > 0 astfel ˆıncˆat γ < α ¸si βγ < αδ, rezult˘a imediat
c˘a S(y
0
, γ) ⊂ F(V ).
S˘a remarc˘am faptul c˘a ˆın cazul unui operator liniar continuu ¸si surjectiv T,
concluzia Corolarului 3.1 este echivalent˘a cu (c) ¸si deci cu (a). Prin urmare, Teo-
rema 3.1 este un caz particular al Teoremei 3.2. Acest rezultat se poate generaliza
ˆın forma urm˘atoare.
60 O. Cˆarj˘a
Corolarul 3.2 Fie X, Y , Z spat ¸ii Banach, T ∈ L(Z, Y ) ¸si S ∈ L(X, Y ). Urm˘a-
toarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(i) T(Z) ⊂ S(X);
(ii) Exist˘a k > 0 astfel ˆıncˆat T(B(0, 1)) ⊂ S(B(0, k)).
Demonstrat ¸ie. Implicat ¸ia (ii) =⇒ (i) este imediat˘a. Pentru a demonstra recip-
roca, lu˘ am multifunct ¸ia F = T
−1
S ¸si aplic˘am Teorema 3.2.
Observat ¸ia 3.1 Propriet˘at ¸ile enunt ¸ate la (i) ¸si (ii) au caracteriz˘ari duale deosebit
de utile ˆın aplicat ¸ii. Astfel, dac˘a X este reflexiv, (i) ⇔ (ii) ⇔ (iii) unde
(iii) |T

y

| ≤ k|S

y

| ∀y

∈ Y

.
In general, (iii) este echivalent cu
(iv) ¦T(z); |z| ≤ 1¦ ⊂ ¦Sx; |x| ≤ k|¦.
Dac˘a T este operatorul identic (deci Z = Y ), atunci (i) ⇔ (ii) ⇔ (iii) f˘ar˘a condit ¸ii
suplimentare. Acest fapt exprim˘a c˘a un operator S ∈ L(X, Y ), unde X ¸si Y sunt
spat ¸ii Banach, este surjectiv dac˘a ¸si numai dac˘a adjunctul s˘au are invers m˘arginit
pe imaginea sa. Demonstrat ¸ia acestor fapte o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
S˘a observ˘am c˘a afirmat ¸ia (b) din Teorema 3.1 implic˘a faptul c˘a multifunct ¸ia
F = T
−1
este lipschitzian˘a de constant˘a Lipschitz γ, adic˘a,
F(x
1
) ⊂ F(x
2
) +γ|x
1
−x
2
|B(0, 1) ∀x
1
, x
2
∈ X.
Rezultatul este adev˘arat ¸si pentru procese convexe.
Corolarul 3.3 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si F : X ;Y un proces convex ˆınchis ¸si
surjectiv, adic˘a F(X) = Y . Atunci multifunct ¸ia F
−1
este lipschitzian˘a.
Demonstrat ¸ie. Lu˘amˆın Teorema 3.2 x
0
= y
0
= 0. Prin urmare, exist˘a α, β > 0
astfel ˆıncˆat, pentru orice y ∈ Y cu |y| ≤ α, exist˘a x ∈ F
−1
(y) astfel ˆıncˆat
|x| ≤ β|y|. Deoarece Graf(F) este con, exist˘a L > 0 astfel ˆıncˆat, pentru orice
y ∈ Y , exist˘a x ∈ F
−1
(y) cu |x| ≤ L|y|. Fix˘am acum y
1
, y
2
∈ Y ¸si lu˘am
x
1
∈ F
−1
(y
1
) ¸si t ∈ F
−1
(y
2
− y
1
) satisf˘acˆand |t| ≤ L|y
1
− y
2
|. Avˆand ˆın vedere
c˘a Graf(F) este con convex, deducem x
2
= x
1
+ t ∈ F
−1
(y
2
), ceea ce ˆıncheie
demonstrat ¸ia.
Pentru demonstrat ¸ia Teoremei 3.2 avem nevoie de cˆateva chestiuni preliminare.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 61
Definit ¸ia 3.1 Fie X un spat ¸iu liniar topologic. O submult ¸ime nevid˘a a lui X se
nume¸ste ideal convex˘a dac˘a pentru orice ¸sir m˘arginit (x
n
) ⊂ A ¸si orice ¸sir (λ
n
) cu
λ
n
≥ 0 ¸si
¸

i=1
λ
i
= 1, seria
¸

i=1
λ
i
x
i
ori este convergent˘a la un element din A ori
este divergent˘a.
Dac˘a X este spat ¸iu Banach, avˆandˆın vedere c˘a ¸sirul (x
n
) este m˘arginit, rezult˘a
c˘a seria
¸

i=1
λ
i
x
i
este chiar absolut convergent˘a. Deci ˆın acest caz mult ¸imea A
este ideal convex˘a dac˘a suma seriei este un element din A.
Urm˘atoarea lem˘a pune ˆın evident ¸˘a o proprietate remarcabil˘a a mult ¸imilor ideal
convexe, rezultat obt ¸inut de Evgenij A. Lifshits (Lif˘sic) ˆın 1970 [60].
Lema 3.1 Fie A o mult ¸ime ideal convex˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach X. Atunci
intA = int(A).
Demonstrat ¸ie. Ar˘at˘am c˘a dac˘a y ∈ int(A) atunci y ∈ intA. Este suficient s˘a
lu˘am y = 0, altfel lucr˘am cu A − y ˆın loc de A. Presupunem deci c˘a 0 ∈ int(A).
Exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
B(0, δ) ⊂ A ∩ B(0, δ) ⊂ A ∩ B(0, δ) ⊂ A ∩ B(0, δ) +B(0, δ/2).
Am folosit aici urm˘atorul rezultat [79, p.14], [101]:
Pentru orice submult ¸ime A a unui spat ¸iu liniar topologic,
A =
¸
V ∈V
(A +V ),
unde 1 este un sistem fundamental de vecin˘at˘at ¸i ale originii.
In consecint ¸˘a, pentru fiecare t > 0 avem
B(0, tδ) ⊂ t(A ∩ B(0, δ)) +B(0, tδ/2).
Fie x ∈ B(0, δ/2). Pentru t = 1/2, exist˘a x
1
∈ A ∩ B(0, δ) ¸si y
1
∈ B(0, δ/4) astfel
ˆıncˆat
x =
1
2
x
1
+y
1
.
Continuˆand procedeul cu t = 1/2
2
, 1/2
3
, , 1/2
n
, obt ¸inem ¸sirurile (x
n
) ⊂ A ∩
B(0, δ), (y
n
) ⊂ B(0, δ/2
n+1
) cu proprietatea
y
n
=
1
2
n+1
x
n+1
+y
n+1
.
62 O. Cˆarj˘a
Avem
|x −
n
¸
i=1
1
2
i
x
i
| = |y
n
| ≤
δ
2
n+1
,
deci
x =

¸
i=1
1
2
i
x
i
.
Deoarece A este ideal convex˘a, x ∈ A. Am ar˘atat astfel c˘a B(0, δ/2) ⊂ A, ceea ce
dovede¸ste c˘a 0 ∈ intA ¸si astfel lema este demonstrat˘a.
Lema 3.2 O mult ¸ime convex˘a ˆınchis˘a ¸si absorbant˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach este
vecin˘atate a originii.
Demonstrat ¸ie. Fie A o mult ¸ime convex˘a ˆınchis˘a ¸si absorbant˘a ˆın spat ¸iul Banach
X. Mult ¸imea B = A∩(−A) este convex˘a ˆınchis˘a simetric˘a ¸si absorbant˘a. Deoarece
B este absorbant˘a ¸si convex˘a avem
X =
¸
n≥1
nB.
Folosind Teorema lui Baire [37, p.102] (vezi ¸si Propozit ¸ia 3.3 (ii)), deducem c˘a
exist˘a n
0
astfel ˆıncˆat int(n
0
B) = ∅, deci intB = ∅. Vom ar˘ata c˘a mult ¸imea B
este vecin˘atate a originii, deci ¸si A este vecin˘atate a originii. Pentru aceasta, fie
x ∈ intB. Obt ¸inem −x ∈ intB ¸si, deoarece intB este mult ¸ime convex˘a,
0 =
1
2
x +
1
2
(−x) ∈ intB,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Demostrat ¸ia Teoremei 3.2 F˘ar˘a a restrˆange generalitatea putem presupune c˘a
(x
0
, y
0
) = (0, 0), altfel consider˘am multifunct ¸ia a c˘arui grafic este Graf(F)−(x
0
, y
0
).
Fie deci 0 ∈ int(Im(F)) ¸si 0 ∈ F
−1
(0). Consider˘am mult ¸imea A = F(B(0, 1)) ¸si
ar˘at˘am c˘a este ideal convex˘a ¸si 0 ∈ intA. Pentru aceasta, consider˘am ¸sirurile
(y
n
) ⊂ A (m˘arginit) ¸si (λ
n
) cu λ
n
≥ 0 ¸si
¸

n=1
λ
n
= 1. Exist˘a (x
n
) ⊂ B(0, 1)
astfel ˆıncˆat y
n
∈ F(x
n
). In plus, seriile
¸

n=1
λ
n
x
n
¸si
¸

n=1
λ
n
y
n
sunt convergente.
Deoarece Graf(F) este mult ¸ime convex˘a, avem
m
¸
n=1
λ
n
y
n
+

¸

¸
n=m+1
λ
n
¸

y
m+1
∈ F

¸
m
¸
n=1
λ
n
x
n
+

¸

¸
n=m+1
λ
n
¸

x
m+1
¸

Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 63
pentru orice m ≥ 1. Trecˆand la limit˘a cu m → ∞ ¸si folosind faptul c˘a Graf(F) este
mult ¸ime ˆınchis˘a, deducem

¸
n=1
λ
n
y
n
∈ F


¸
n=1
λ
n
x
n

.
Este u¸sor de v˘azut c˘a

¸
n=1
λ
n
x
n
∈ B(0, 1),
deci

¸
n=1
λ
n
y
n
∈ A,
ceea ce arat˘a c˘a A este ideal convex˘a.
Demonstr˘am acum c˘a A este absorbant˘a. Consider˘am y ∈ Y ¸si observ˘am c˘a
exist˘a λ > 0 astfel ˆıncˆat λy ∈ Im(F), deoarece 0 ∈ int(Im(F)). Exist˘a deci x ∈ X
astfel ˆıncˆat λy ∈ F(x). Mai departe, exist˘a µ ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat µx ∈ B(0, 1) ¸si,
deoarece Graf(F) este convex˘a,
µλy = µ(λy) + (1 −µ)0 ∈ F(µx + (1 −µ)0) = F(µx) ⊂ F(B(0, 1)).
A¸sadar, mult ¸imea A este convex˘a ˆınchis˘a ¸si absorbant˘a, deci este vecin˘atate a
originii conform Lemei 3.2. Am demonstrat astfel c˘a
0 ∈ intF(B(0, 1)).
Aplic˘am Lema 3.1 ¸si deducem c˘a 0 ∈ intF(B(0, 1)). Exist˘a deci γ > 0 astfel ˆıncˆat
B(0, γ) ⊂ F(B(0, 1)) ¸si deci are loc (i).
S˘a demonstr˘am (iii). Not˘am β = γ/2 unde γ este dat de (i) ¸si ar˘at˘am c˘a acesta
este β cerut de (iii). Fie deci y ∈ B(y
0
, β), u ∈ Dom(F) ¸si v ∈ F(u). Fie de
asemenea
λ =
|y −v|
β +|y −v|
.
Avem
|y +
β
|y −v|
(y −v) −y
0
| ≤ γ.
Din (i), exist˘a t ∈ Dom(F) cu proprietatea
y +
β
|y −v|
(y −v) ∈ F(t)
64 O. Cˆarj˘a
¸si |t −x
0
| ≤ 1. Deoarece λβ/|y −v| = 1 −λ, obt ¸inem λy +(1 −λ)(y −v) ∈ λF(t)
care, ˆımpreun˘a cu (1−λ)v ∈ (1−λ)F(u) ¸si cu faptul c˘a multifunct ¸ia F este convex˘a,
implic˘a y ∈ F(λt +(1 −λ)u). S˘a ar˘at˘am c˘a x = λt +(1 −λ)u satisface inegalitatea
cerut˘a. Avem
|x −u| = λ|t −u| ≤
|y −v|
β
(|t −x
0
| +|u −x
0
|) ≤
|y −v|
β
(1 +|u −x
0
|),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia punctului (iii).
In sfˆar¸sit s˘a demonstr˘am (iv). Pentru aceasta se modific˘a put ¸in demonstrat ¸ia
punctului (iii). Dac˘a d(u, F
−1
(y)) = 0, demonstrat ¸ia este terminat˘a. Dac˘a nu,
pentru ε > 0 consider˘am v ∈ F(u) astfel ˆıncˆat
|v −y| ≤ d(y, F(u))(1 + ε).
Mai departe se face rat ¸ionamentul de la (iii) ¸si se obt ¸ine ˆın final
|x −u| ≤
|y −v|
β
(1 +|u −x
0
|) ≤
d(y, F(u))(1 + ε)
γ
(1 +|u −x
0
|).
Deoarece x ∈ F
−1
(y) iar ε este arbitrar, demonstrat ¸ia se ˆıncheie.
In particular obt ¸inem
Corolarul 3.4 Fie multifunct ¸ia F ca ˆın Teorema 3.2. Atunci
(i) Exist˘a constantele pozitive r, ρ ¸si ω astfel ˆıncˆat, dac˘a |u−x
0
| < ρ, |y−y
0
| <
r ¸si v ∈ F(u), exist˘a x ∈ Dom(F) cu propriet˘at ¸ile y ∈ F(x) ¸si |x −u| ≤ ω|y −v|;
(ii) Multifunct ¸ia F
−1
este inferior semicontinu˘a pe int(Im(F)).
O consecint ¸˘a remarcabil˘a a Teoremei 3.1 este Teorema graficului ˆınchis.
Corolarul 3.5 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T : X → Y un operator liniar ¸si cu
grafic ˆınchis. Atunci T este continuu.
Avem mai general
Corolarul 3.6 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si F : X ; Y un proces convex ˆınchis
cu Dom(F) = X. Atunci F este multifunct ¸ie lipschitzian˘a.
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Corolarul 3.3 procesului convex ˆınchis ¸si surjectiv F
−1
.
Este clar c˘a dac˘a F este operator liniar, condit ¸ia Lipschitz se reduce la condit ¸ia
de m˘arginire ¸si deci Corolarul 3.5 rezult˘a din Corolarul 3.6.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 65
3.2 Teorema lui Baire
Demonstrat ¸ia Teoremei 3.2 se bazeaz˘a pe un rezultat fundamental din Analiza
matematic˘a ¸si anume Teorema lui Baire. Folosim acest prilej pentru a face cˆateva
comentarii referitoare la acest rezultat. El este frecvent utilizat ˆın forma urm˘atoare
(vezi, de exemplu, [37, p.102], [101, p.11]).
Propozit ¸ia 3.1 Fie X un spat ¸iu metric complet ¸si (X
n
) un ¸sir de mult ¸imi ˆınchise
din X. Dac˘a X = ∪
n∈N
X
n
, exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat int X
n
0
= ∅.
Propozit ¸ia 3.1 se poate deduce prin complementarietate din
Propozit ¸ia 3.2 Fie X un spat ¸iu metric complet ¸si (X
n
) un ¸sir de mult ¸imi deschise
¸si dense din X. Atunci ∩
n∈N
X
n
este dens˘a ˆın X.
Este interesant de observat c˘a Propozit ¸ia 3.2 nu rezult˘a prin complementarietate
din Propozit ¸ia 3.1. Totu¸si, se pot stabili unele echivalent ¸e ˆıntre diferite variante ale
propozit ¸iilor enunt ¸ate mai sus.
Propozit ¸ia 3.3 Fie X un spat ¸iu metric complet ¸si (X
n
) un ¸sir de mult ¸imi ˆınchise
din X.
(i) Dac˘a mult ¸imea ∪
n∈N
X
n
are interior nevid atunci mult ¸imea ∪
n∈N
intX
n
este
nevid˘a.
(ii) Dac˘a X = ∪
n∈N
X
n
atunci exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat int X
n
0
= ∅.
(iii) Dac˘a X = ∪
n∈N
X
n
atunci ∪
n∈N
intX
n
este dens˘a ˆın X.
Propozit ¸ia 3.4 Fie X un spat ¸iu metric complet ¸si (X
n
) un ¸sir de mult ¸imi deschise
¸si dense din X. Atunci
(a) ∩
n∈N
X
n
este nevid˘a;
(b) ∩
n∈N
X
n
este dens˘a ˆın X.
Este u¸sor de v˘azut c˘a, printr-un argument simplu folosind legile lui De Morgan
avem: (i) ⇔ (b) ¸si (ii) ⇔ (a). De asemenea, s˘a observ˘am c˘a (iii) rezult˘a din (i)
aplicat mult ¸imilor ˆınchise ¸si cu interior vid, X
n
` intX
n
. Se obt ¸ine astfel egalitatea
int ∪ (X
n
` intX
n
) = ∅
66 O. Cˆarj˘a
care, ˆımpreun˘a cu incluziunea
∩(X ` (X
n
` intX
n
)) ⊂ ∪intX
n
,
ˆıncheie demonstrat ¸ia punctului (iii).
Propozit ¸ia 3.4 a fost demonstrat˘a de Louis Ren´e Baire [5] ˆın 1899 ˆın cazul
spat ¸iului R. Un rat ¸ionament de acela¸si tip se g˘ase¸ste ¸si la William F. Osgood ˆın
1897. Felix Hausdorff public˘a demonstrat ¸ia Teoremei lui Baire ˆın cazul general ˆın
1914. Este interesant de precizat c˘a enunt ¸urile prezentate mai sus sunt adev˘arate
¸si ˆın spat ¸ii compacte.
Vom prezenta acum dou˘a rezultate mai generale decˆat Propozit ¸iile 3.3 ¸si 3.4 ¸si
care sunt echivalente prin complementarietate. In spat ¸ii metrice complete ele au
fost stabilite de Corneliu Ursescu (comunicare personal˘a).
Teorema 3.3 Fie X un spat ¸iu metric complet sau un spat ¸iu compact. Fie (X
n
)
un ¸sir de mult ¸imi ˆınchise din X. Atunci
¸
n≥1
int X
n
= int
¸
n≥1
X
n
.
Teorema 3.4 Fie X un spat ¸iu metric complet sau un spat ¸iu compact. Fie (X
n
)
un ¸sir de mult ¸imi deschise din X. Atunci
int
¸
n≥1
X
n
= int
¸
n≥1
X
n
.
Demonstrat ¸ia Teoremei 3.4. Incluziunea
int
¸
n≥1
X
n
⊂ int
¸
n≥1
X
n
este evident˘a. Pentru a demonstra incluziunea invers˘a este suficient s˘a demonstr˘am
incluziunea
int
¸
n≥1
X
n

¸
n≥1
X
n
,
iar pentru aceasta este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a pentru orice mult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a
U din ∩
n≥1
X
n
, mult ¸imea U ∩ (∩
n≥1
X
n
) este nevid˘a. Fie deci U o mult ¸ime nevid˘a
¸si deschis˘a din ∩
n≥1
X
n
. S˘a observ˘am c˘a pentru fiecare n ∈ N avem U ⊂ X
n
, deci
U ∩X
n
este o mult ¸ime deschis˘a ¸si nevid˘a. Pentru a ar˘ata c˘a mult ¸imea U ∩(∩
n≥1
X
n
)
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 67
este nevid˘a, consider˘am un proces inductiv alegˆand o mult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a V
1
astfel ˆıncˆat
V
1
⊂ U ∩ X
1
.
In spat ¸ii metrice alegem V
1
cu proprietatea suplimentar˘a
diam(V
1
) ≤ 1
. Apoi, pentru fiecare num˘ar natural n > 2 alegem o mult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a V
n
astfel ˆıncˆat
V
n
⊂ V
n−1
∩ X
n
.
In spat ¸ii metrice alegem V
n
cu proprietatea suplimentar˘a
diam(V
n
) ≤ 1/n.
S˘a observ˘am c˘a V
n
⊂ U ∩ X
n
.
Mai departe, ar˘at˘am c˘a

n≥1
V
n
= ∅,
de unde rezult˘a imediat c˘a U ∩ ∩
n≥1
X
n
= ∅, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Faptul c˘a ∩
n≥1
V
n
= ∅ se bazeaz˘a pe argumente diferite ˆın funct ¸ie de natura
spat ¸iului X. Dac˘a X este spat ¸iu metric complet atunci afirmat ¸ia se bazeaz˘a pe
faptul c˘a familia ¦V
n
¦ este format˘a din mult ¸imi ˆınchise ale c˘aror diametre converg
la zero. Dac˘a X este spat ¸iu compact atunci familia ¦V
n
¦ are proprietatea intersect ¸iei
finite.
Observat ¸ia 3.2 S˘a remarc˘am c˘a demonstrat ¸ia de mai sus folose¸ste Axioma alegerii
dependente. Vezi Capitolul 5 pentru mai multe comentarii asupra aceste axiome.
Este interesant de subliniat c˘aˆın 1977 Charles E. Blair [18] a demonstrat c˘a Teorema
lui Baire implic˘a Axioma alegerii dependente.
Cele dou˘a leme de baz˘a, Lema 3.1 ¸si Lema 3.2, utilizate la demonstrat ¸ia Teoremei
Robinson-Ursescu, conduc la un frumos rezultat stabilit de Petr P. Zabre˘ıko [99]
ˆın 1969 ¸si pe care ˆıl vom demonstra mai jos. Este interesant c˘a cele trei rezultate
fundamentale ale analizei funct ¸ionale liniare, teorema aplicat ¸iilor deschise, teorema
graficului ˆınchis ¸si principiul m˘arginirii uniforme, se pot demonstra ˆıntr-o manier˘a
unitar˘a ¸si simpl˘a utilizˆand Lema lui Zabre˘ıko.
Lema 3.3 (Zabre˘ıko) Orice seminorm˘a num˘arabil subaditiv˘a pe un spat ¸iu Banach
este continu˘a.
68 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Seminorma p pe spat ¸iul Banach X este num˘arabil subaditiv˘a
dac˘a p(
¸
n
x
n
) ≤
¸
n
p(x
n
) pentru orice serie convergent˘a
¸
n
x
n
din X. Este u¸sor
de v˘azut c˘a, din propriet˘at ¸ile seminormei, este suficient s˘a stabilim continuitatea
ˆın origine. Pentru aceasta, consider˘am mult ¸imea A = ¦x; p(x) ≤ 1¦ ¸si observ˘am
c˘a este convex˘a ¸si absorbant˘a. Prin urmare, A este ˆınchis˘a convex˘a ¸si absorbant˘a
deci, pe baza Lemei 3.2, este vecin˘atate a originii. Pe de alt˘a parte, este u¸sor de
ar˘atat, utilizˆand proprietatea seminormei de a fi num˘arabil subaditiv˘a, c˘a A este
ideal convex˘a. Se aplic˘a Lema 3.1 ¸si se deduce c˘a A este vecin˘atate a originii. Acest
fapt conduce la continuitatea ˆın origine a seminormei p.
S˘a demonstr˘am acum cele trei rezultate fundamentale amintite mai sus, utilizˆand
Lema lui Zabre˘ıko.
Demonstrat ¸ia Teoremei aplicat ¸iilor deschise (Teorema 3.1) Se consider˘a
seminorma pe Y
p(y) = inf¦|x|; x ∈ X, T(x) = y¦.
Pentru a demonstra c˘a este num˘arabil subaditiv˘a, fix˘am ε > 0, lu˘am seria conver-
gent˘a
¸
n
y
n
ˆın Y ¸si construim seria absolut convergent˘a
¸
n
x
n
ˆın X astfel: lu˘am
x
n
∈ X astfel ˆıncˆat |x
n
| < p(y
n
) + 2
−n
ε pentru orice n. Facem precizarea c˘a am
presupus, f˘ar˘a a restrˆange generalitatea, c˘a
¸
n
p(y
n
) este convergent˘a. Avem
p(
¸
n
y
n
) ≤ |
¸
n
x
n
| ≤
¸
n
|x
n
| <
¸
n
p(y
n
) +ε.
Cum ε este arbitrar, deducem c˘a p este num˘arabil subaditiv˘a. Aplic˘am Lema 3.3
¸si deducem c˘a p este continu˘a, ceea ce conduce u¸sor la concluzia teoremei.
Observat ¸ia 3.3 O consecint ¸˘a remarcabil˘a a Teoremei 3.1 este urm˘atorul rezultat
demonstrat pentru pima dat˘a de Banach ˆın 1929.
Dac˘a X este spat ¸iu Banach, orice operator bijectiv T ∈ L(X) este un izomor-
fism.
Urm˘atorul rezultat este Principiul m˘arginirii uniforme, numit adesea Teorema
Banach-Steinhaus deoarece o demonstrat ¸ie a sa a ap˘arut ˆıntr-o lucrare de Stefan
Banach ¸si Hugo Steinhaus [10] din 1927. De fapt rezultatul a fost publicat mai
ˆıntˆai ˆın 1923 de Theophil Henry Hildebrandt [46] iar rezultate particulare obt ¸inuse
mai ˆınainte, ˆın 1922, Hans Hahn [42] ¸si Stefan Banach ˆın teza de doctorat. Este
interesant c˘a Hahn demonstreaz˘a teorema pentru funct ¸ionale liniare continue printr-
o metod˘a care nu folose¸ste Teorema lui Baire ¸si care funct ¸ioneaz˘a ¸si ˆın cazul general.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 69
Teorema 3.5 Fie ¦T
i
; i ∈ I¦ o familie nevid˘a de operatori din L(X, Y ), unde X
este spat ¸iu Banach ¸si Y este spat ¸iu normat. Dac˘a sup¦|T
i
x|; i ∈ X¦ este finit˘a
pentru fiecare x din X atunci sup¦|T
i
|; i ∈ X¦ este finit˘a.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am seminorma
p(x) = sup¦|T
i
x|; i ∈ I¦.
Dac˘a
¸
n
x
n
este o serie convergent˘a ˆın X avem
|T
i
(
¸
n
x
n
)| = |
¸
n
Tx
n
| ≤
¸
n
|Tx
n
| ≤
¸
n
p(x
n
)
pentru orice i ∈ I, de unde rezult˘a c˘a p(
¸
n
x
n
) ≤
¸
n
p(x
n
). Deci p este continu˘a,
fapt care conduce u¸sor la concluzie.
In sfˆar¸sit, s˘a demonstr˘am Teorema graficului ˆınchis, stabilit˘a de S. Banach ˆın
1932 [9].
Teorema 3.6 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T : X → Y un operator liniar ¸si cu
grafic ˆınchis. Atunci T este m˘arginit.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am seminorma pe X
p(x) = |Tx|
¸si ar˘at˘am c˘a este num˘arabil subaditiv˘a. Fie
¸
n
x
n
o serie convergent˘a ˆın X. Avem
de ar˘atat c˘a |T(
¸
n
x
n
)| ≤
¸
n
|Tx
n
|, deci putem presupune c˘a seria
¸
n
|Tx
n
|
este convergent˘a, care ˆımpreun˘a cu completitudinea lui Y implic˘a faptul c˘a seria
¸
n
Tx
n
este convergent˘a. Deoarece T are grafic ˆınchis, avem
¸
n
Tx
n
= T(
¸
n
x
n
).
Mai departe demonstrat ¸ia este imediat˘a.
Iat˘a alte aplicat ¸ii interesante ale teoremei lui Baire.
(1) Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu este de tip G
δ
, adic˘a, intersect ¸ie num˘arabil˘a
de mult ¸imi deschise. Vezi problema 6.33.
(2) Nu exist˘a funct ¸ii f : R → R care s˘a fie continue pe mult ¸imea numerelor
rat ¸ionale ¸si discontinue pe mult ¸imea numerelor irat ¸ionale. Vezi Problema 6.34.
De fapt, mult ¸imea punctelor ˆın care o funct ¸ie real˘a de variabil˘a real˘a este con-
tinu˘a este de tip G
δ
. Este interesant c˘a exist˘a funct ¸ii care s˘a fie continue exact pe
mult ¸imea numerelor irat ¸ionale, deci mult ¸imea numerelor irat ¸ionale este de tip G
δ
.
Vezi Problema 6.35.
70 O. Cˆarj˘a
(3) Mult ¸imea funct ¸iilor f din C[0, 1], pentru care exist˘a un punct x
f
ˆın [0, 1) ˆın
care f este derivabil˘a la dreapta, este de prima categorie ˆın C[0, 1]. Vezi Problema
6.36.
Amintim c˘a o mult ¸ime este de prima categorie dac˘a se poate scrie ca o reuniune
num˘arabil˘a de mult ¸imi rare (pentru care interiorul aderent ¸ei lor este vid). Din
vremea lui Newton pˆan˘a la ˆınceputul secolului 19, majoritatea matematicienilor
presupuneau c˘a o funct ¸ie real˘a definit˘a pe un interval trebuie s˘a fie derivabil˘a pe
aproape tot domeniul de definit ¸ie. In 1834, Bernard Bolzano a dat un exemplu
de funct ¸ie real˘a continu˘a pe un interval ¸si nederivabil˘a ˆın orice punct din acel
interval. Aproape un secol dupa aceea matematicienii au tratat acea funct ¸ie ca un
caz patologic. In 1931 [8] Stefan Banach a ar˘atat, prin afirmat ¸ia de mai sus, c˘a
“marea majoritate” a funct ¸iilor reale continue definite pe un interval real nu sunt
derivabile ˆın nici un punct.
(4) Fie X un spat ¸iu Banach. O funct ¸ie inferior semicontinu˘a sau superior semi-
continu˘a, definit˘a pe X cu valori reale, este continu˘a pe un rezidual (complementara
unei mult ¸imi de prima categorie). Vezi Problema 6.37.
3.3 Aplicat ¸ii la controlabilitatea
sistemelor liniare
S˘a prezent˘am ˆın continuare o aplicat ¸ie a Corolarului 3.2 la studiul controlabilit˘at ¸ii
sistemelor liniare infinit dimensionale. Pentru aceasta avem nevoie de cˆateva el-
emente de teoria semigrupurilor liniare de clas˘a C
0
. Nu vom intra ˆın detalii, ci
vom prezenta doar un minim necesar. Cititorul poate consulta [11] sau [95] pentru
detalii.
S˘a ne amintim pentru ˆınceput c˘a dac˘a X ¸si U sunt spat ¸ii finit dimensionale iar
A : X → X ¸si B : U → X sunt operatori liniari, atunci solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale
y

(t) = Ay(t) +Bu(t), y(0) = x, t ≥ 0 (3.1)
este dat˘a de formula variat ¸iei constantelor
y(t) = S(t)x +

t
0
S(t −s)Bu(s)ds, (3.2)
unde S(t) = e
At
, t ≥ 0, este solut ¸ia fundamental˘a a ecuat ¸iei z

(t) = Az(t).
Teoria semigrupurilor liniare ˆın spat ¸ii Banach extinde conceptul de solut ¸ie fun-
damental˘a la spat ¸ii Banach arbitrare ¸si permite definirea cu ajutorul formulei (3.2)
a solut ¸iei ecuat ¸iei (3.1) ˆın situat ¸ii mai generale. O clas˘a larg˘a de sisteme de control
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 71
guvernate de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale sunt cazuri particulare ale ecuat ¸iei (3.1),
considerate ˆın spat ¸ii infinit dimensionale.
A¸sadar, o familie S(t) : X → X, t ≥ 0, format˘a din operatori liniari continui
care verific˘a proprietatea semigrupal˘a S(t + s) = S(t)S(s), t, s ≥ 0, S(0) = I ¸si
satisface condit ¸ia lim
t↓0
S(t)x = x, pentru x ∈ X, se nume¸ste semigrup de clas˘a C
0
pe X. Leg˘atura dintre A ¸si S(t) este dat˘a de
Ax = lim
h↓0
S(h)x −x
h
,
pentru x ∈ Dom(A). Operatorul ˆınchis ¸si dens definit A se nume¸ste generatorul
infinitezimal al semigrupului S(t). Dac˘a S(t) este un semigrup de clas˘a C
0
atunci
funct ¸ia t → S(t)x este continu˘a pe [0, ∞) pentru orice x ∈ X. In plus, exist˘a
constantele ω ∈ R ¸si M ≥ 1 astfel ˆıncˆat
|S(t)| ≤ M exp(ωt), ∀t ≥ 0.
In cele ce urmeaz˘a ne vom referi la sistemul de control (3.1) cu solut ¸ia (3.2) cu
B ∈ L(U, X). Controlul u() este din | = L

([0, ∞); U).
Spunem c˘a sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] dac˘a pentru fiecare x ∈ X
exist˘a u ∈ | astfel ˆıncˆat y() dat de (3.2) verific˘a y(t) = 0, adic˘a toate elementele
din X pot fi transferate ˆın origine prin act ¸iunea controalelor din |. S˘a definim
operatorul V (t) : | → X prin
V (t)u =

t
0
S(t −s)Bu(s)ds.
Este u¸sor de v˘azut c˘a V (t) este liniar ¸si m˘arginit. De asemenea, se observ˘a c˘a
sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] dac˘a
Im(S(t)) ⊂ Im(V (t)).
S˘a presupunem acum c˘a avem restrict ¸ii asupra controlului, adic˘a mult ¸imea con-
troalelor admisibile este
U
ad
= ¦u ∈ |; |u| ≤ ρ¦,
ρ fiind o constant˘a pozitiv˘a fixat˘a. Aplicˆand Corolarul 3.2, deducem c˘a nula con-
trolabilitate a sistemului (3.1) este echivalent˘a cu existent ¸a unui δ > 0 astfel ˆıncˆat
S(t)(B(0, δ)) ⊂ V (t)(U
ad
),
adic˘a o ˆıntreag˘a sfer˘a din jurul originii poate fi transferat˘a ˆın origine la timpul t
prin act ¸iunea controalelor admisibile.
72 O. Cˆarj˘a
Pentru fiecare t > 0 definim mult ¸imea
R(t) = ¦x ∈ X; ∃u ∈ U
ad
, S(t)x = V (t)u¦,
adic˘a mult ¸imea st˘arilor init ¸iale care pot fi transferate ˆın origine la timpul t cu con-
troale admisibile. Definim de asemenea domeniul de nul˘a controlabilitate admisibil˘a
R =
¸
t>0
R(t)
¸si funct ¸ia timp minimal
T(x) = inf¦t; x ∈ R(t)¦, x ∈ R.
Vom demonstra c˘a dac˘a sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] pentru orice
t > 0, atunci R este deschis˘a ¸si funct ¸ia T() este continu˘a pe R. Pentru aceasta
demonstr˘am mai ˆıntˆai
Lema 3.4 Presupunem c˘a sistemul de control (3.1) este nul controlabil pe [0, ε].
Atunci
(a) Exist˘a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a |x| ≤ δ(ε) avem x ∈ R(ε);
(b) Pentru orice x ∈ R(t) ¸si y ∈ X care satisface
|y −x| ≤
δ(ε)
M exp(ωt)
avem y ∈ R(t +ε).
Demonstrat ¸ie. (a) Sistemul fiind nul controlabil pe [0, ε] avem
Im(S(ε)) ⊂ Im(V (ε)).
Considerˆand T = S(ε) ¸si S = V (ε) ˆın Corolarul 3.2, deducem u¸sor (a). Pentru (b)
pornim de la egalitatea
S(t +ε)y = S(ε)S(t)(y −x) + S(ε)S(t)x.
Deoarece |y −x| ≤ δ(ε)/M exp(ωt), avˆand ˆın vedere c˘a |S(t)x| ≤ M exp(ωt)|x|,
pentru orice t ≥ 0, obt ¸inem|S(t)(y−x)| ≤ δ(ε). Folosind (a), obt ¸inemS(t)(y−x) ∈
R(ε). Exist˘a deci u
1
∈ U
ad
astfel ˆıncˆat
S(ε)S(t)(y −x) = V (ε)u.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 73
Pe de alt˘a parte, deoarece x ∈ R(t), exist˘a u
2
∈ U
ad
astfel ˆıncˆat S(t)x = V (t)u
2
.
Obt ¸inem
S(ε)S(t)x =

t
0
S(t −ε −s)Bu
2
(s)ds
¸si
S(t + ε)x =

t+ε
t
S(t +ε −s)Bu
1
(s −t)ds +

t
0
S(t +ε −s)Bu
2
(s)ds.
Punˆand
u(s) =

u
2
(s) dac˘a s ∈ [0, t]
u
1
(s −t) dac˘a s ∈ [t, t + ε],
deducem
S(t +ε)y = V (t +ε)u.
Deoarece u ∈ U
ad
, obt ¸inem y ∈ R(t +ε), ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 3.7 Presupunem c˘a sistemul (3.1) este nul controlabil pe [0, t] pentru
orice t > 0. Atunci R este deschis˘a ¸si funct ¸ia timp minimal T() este continu˘a pe
R.
Demonstrat ¸ie. Faptul c˘a R este deschis˘a rezult˘a imediat din Lema 3.2(b).
Observat ¸ia urm˘atoare va fi util˘a ˆın demonstrat ¸ie.
Pentru orice y ∈ R ¸si ε > 0 avem y ∈ R(T(y) +ε).
Intr-adev˘ar, aceasta rezult˘a din definit ¸ia funct ¸iei timp minimal ¸si din faptul c˘a
R(s) ⊂ R(t) pentru s < t.
Fie acum y
0
∈ R ¸si ε > 0 fixat. S˘a not˘am δ = δ(ε/2) dat de Lema 3.4(a),
β(t) = M exp(ωt) ¸si
K =

y ∈ X; |y −y
0
| ≤
δ
2β(T(y
0
) + 2ε)
¸
.
Fie y
i
∈ K, i = 1, 2. Deoarece β() este cresc˘atoare avem
|y
i
−y
0
| ≤
δ
2β(T(y
0
) +ε/2)
, i = 1, 2.
Avˆand ˆın vedere c˘a y
0
∈ R(T(y
0
) +ε/2), folosind ¸si Lema 3.4(b), deducem
T(y
i
) ≤ T(y
0
) +ε, i = 1, 2.
Pe de alt˘a parte,
|y
1
−y
2
| ≤
δ
β(T(y
0
) + 2ε)
74 O. Cˆarj˘a
¸si deci
|y
1
−y
2
| ≤
δ
β(T(y
i
) + ε/2)
.
Utiliz˘amˆınc˘a o dat˘a Lema 3.4(b) ¸si obt ¸inem y
1
∈ R(T(y
2
)+ε) ¸si y
2
∈ R(T(y
1
)+
ε), ceea ce implic˘a T(y
1
) ≤ T(y
2
) + ε ¸si T(y
2
) ≤ T(y
1
) + ε. Am ar˘atat astfel c˘a,
pentru orice ε > 0, exist˘a
δ
1
=
δ(ε/2)
2β(T(y
0
) + 2ε)
care depinde de y
0
¸si ε, astfel ˆıncˆat pentru orice y
1
, y
2
cu |y
i
− y
0
| ≤ δ
1
, i = 1, 2,
avem
[T(y
1
) −T(y
2
)[ ≤ ε.
Deci T este continu˘a ˆın y
0
.
Am discutat mai sus problema trasferului unei date init ¸iale ˆın origine. O prob-
lem˘a natural˘a este aceea a controlabilit˘at ¸ii exacte pe [0, t] a sistemului (3.1). Mai
precis, spunem c˘a sistemul (3.1) este exact controlabil pe [0, t] dac˘a pentru fiecare
z ∈ X exist˘a un control u ∈ | astfel ˆıncˆat y dat de (3.2) verific˘a y(0) = 0 ¸si
y(t) = z. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a toate elementele din X pot fi atinse la timpul t prin
act ¸iunea controalelor din |. Este clar c˘a sistemul (3.1) este exact controlabil pe
[0, t] dac˘a operatorul V (t) este surjectiv. Pe baza principiului aplicat ¸iilor deschise,
deducem c˘a proprietatea de controlabilitate exact˘a a sistemului (3.1) este echiva-
lent˘a cu existent ¸a unui δ > 0 astfel ˆıncˆat B(0, δ) ⊂ V (t)(U
ad
), adic˘a punctele dintr-o
ˆıntreag˘a sfer˘a din jurul originii pot fi atinse la timpul t prin act ¸iunea controalelor
admisibile.
Observat ¸ia 3.4 Controlabilitatea exact˘a ˆın spat ¸ii infinit dimensionale este destul
de restrictiv˘a. Dac˘a B este compact (cazul ecuat ¸iilor hiperbolice de ordinul al
doilea) sau semigrupul S(t) este compact (cazul ecuat ¸iilor parabolice) [95] atunci
operatorul V (t) este compact (vezi Teorema 4.13) deci nu este surjectiv. Vezi ¸si
Observat ¸ia 4.6.
3.4 Teorema de inversare local˘a ¸si
Teorema Lyusternik - Graves
Prezent˘am ˆın continuare un rezultat de aceea¸si natur˘a cu Principiul aplicat ¸iilor
deschise ˆın cazul funct ¸iilor diferent ¸iabile. S˘a ne amintim Teorema 3.1:
Dac˘a T ∈ L(X, Y ) este surjectiv, exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ Y
exist˘a x ∈ X cu Tx = y ¸si |x| ≤ γ|y|.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 75
In cele ce urmeaz˘a, oricare din constantele γ > 0 cu proprietatea de mai sus se
va numi constant˘a de surjectivitate pentru operatorul surjectiv T.
Teorema 3.8 (Graves) Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, T ∈ L(X, Y ) un operator sur-
jectiv cu γ > 0 constant˘a de surjectivitate ¸si 0 < δ < 1/γ. Fie U ⊂ X o mult ¸ime
deschis˘ a, x
0
∈ U ¸si f : U → Y o funct ¸ie continu˘a cu proprietatea
|f(u) −f(v) −T(u −v)| ≤ δ|u −v|
pentru orice u ¸si v cu |u − x
0
| < r ¸si |v − x
0
| < r. In aceste condit ¸ii, dac˘a
|y −f(x
0
)| < r(1/γ −δ), exist˘a o solut ¸ie a ecuat ¸iei f(x) = y ce satisface
|x −x
0
| ≤ (1/γ −δ)
−1
|y −f(x
0
)|.
Demonstrat ¸ie. Construim inductiv un ¸sir (ξ
n
) astfel: ξ
0
= 0 iar, pentru n ≥ 1,
ξ
n
este astfel ˆıncˆat
T(ξ
n
−ξ
n−1
) = y −f(x
0

n−1
) (3.3)
¸si

n
−ξ
n−1
| ≤ γ|y −f(x
0

n−1
)|. (3.4)
Deducem cu u¸surint ¸˘a
T(ξ
n
−ξ
n−1
) = T(ξ
n−1
−ξ
n−2
) −f(x
0
+ ξ
n−1
) + f(x
0

n−2
),
deci

n
−ξ
n−1
| ≤ γδ|ξ
n−1
−ξ
n−2
| (3.5)
dac˘a |ξ
n−1
| < r ¸si |ξ
n−2
| < r. Acest fapt este adev˘arat pentru orice n. Intr-adev˘ar,
observ˘am mai ˆıntˆai c˘a din (3.3) ¸si (3.4), |ξ
1
| < r(1 − γδ). Deoarece ξ
0
= 0, avem
(3.5) pentru n = 2. De aici se obt ¸ine

2
| = |ξ
1

2
−ξ
1
| ≤ |ξ
1
|(1 +γδ) < r
¸si deci are loc (3.5) pentru n = 3. Presupunem (3.5) adev˘arat˘a pˆan˘a la n ¸si deducem

n
| ≤ |ξ
1
|(1 +γδ + + (γδ)
n−1
) < r, (3.6)
ceea ce implic˘a (3.5) pentru n + 1. Mai departe, din (3.5) rezult˘a c˘a ¸sirul (ξ
n
)
este convergent la ξ, din (3.3) deducem c˘a y = f(x
0
+ ξ), din (3.4) avem |ξ
1
| ≤
γ|y −f(x
0
)| iar din (3.6) deducem
|ξ| ≤ (1 −γδ)
−1

1
| ≤ (1/γ −δ)
−1
|y −f(x
0
)|
¸si demonstrat ¸ia este terminat˘a.
76 O. Cˆarj˘a
Corolarul 3.7 Fie T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv cu constanta γ > 0. Dac˘a
S ∈ L(X, Y ) este astfel ˆıncˆat |S −T| ≤ 1/2γ, atunci S este surjectiv cu constanta
2γ.
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 3.8 cu f = S ¸si x
0
= 0. In particular, rezult˘a
c˘a mult ¸imea operatorilor surjectivi este deschis˘a ˆın L(X, Y ). Vezi ¸si Problema 6.24.
Inainte de a prezenta urm˘atorul rezultat, s˘a amintim not ¸iunea de diferent ¸iabili-
tate Fr´echet. Fie X ¸si Y spat ¸ii normate, U ⊂ X o mult ¸ime deschis˘a ¸si f : U → Y o
funct ¸ie. Spunem c˘a f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ˆın x
0
∈ U dac˘a exist˘a un operator,
notat f

(x
0
), cu proprietatea c˘a f

(x
0
) ∈ L(X, Y ) ¸si
lim
h→0
1
|h|
(f(x
0
+h) −f(x
0
) −f

(x
0
)h) = 0.
Spunem c˘a f este de clas˘a C
1
pe U dac˘a f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ¸si f

(privit˘a
ca funct ¸ie de la U ˆın L(X, Y )) este continu˘a ˆın fiecare punct din U.
S˘a amintim de asemenea urm˘atoarea teorem˘a de medie:
Dac˘a f : U → Y este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ˆın orice punct din segmentul [a, b] ⊂
U, atunci
|f(b) −f(a)| ≤ sup
u∈]a,b[
|f

(u)||b −a|.
Pentru demonstrat ¸ia acestei teoreme precum ¸si pentru alte rezultate legate de
diferent ¸iabilitate ˆın spat ¸ii Banach trimitem la [101].
Teorema 3.9 (Lyusternik-Graves) Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, U ⊂ X o mult ¸ime
deschis˘ a, x
0
∈ U, f : U → X o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a Fr´echet cu f

continu˘a ˆın
x
0
¸si f

(x
0
) surjectiv˘a. In aceste condit ¸ii, exist˘a constantele pozitive r, ρ ¸si ω astfel
ˆıncˆat, dac˘a |p −x
0
| < ρ ¸si |y −f(x
0
)| < r, exist˘a x ce satisface f(x) = y ¸si
|x −p| ≤ ω|y −f(p)|.
Demonstrat ¸ie. Deoarece f

este continu˘a ˆın x
0
, exist˘a ρ
1
> 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a
|x−x
0
| < ρ
1
, avem |f

(x) −f

(x
0
)| < 1/8γ, unde γ este o constant˘a de surjectivi-
tate pentru operatorul surjectiv f

(x
0
). Aplicˆand Corolarul 3.7 deducem c˘a, pentru
|p−x
0
| < ρ
1
, f

(p) este surjectiv cu constanta 2γ. Din teorema de medie enunt ¸at˘a
mai sus ¸si aplicat˘a funct ¸iei x → f(x) −f

(p)x obt ¸inem
|f(u) −f(v) −f

(p)(u −v)| ≤ |u −v| sup
t∈[a,b]
|f

(t) −f

(p)|. (3.7)
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 77
Din (3.7), dac˘a |p −x
0
| < ρ
1
, avem
|f(u) −f(v) −f

(p)(u −v)| ≤
1

|u −v| (3.8)
pentru |u −x
0
| < ρ
1
¸si |v −x
0
| < ρ
1
. Pe de alt˘a parte, exist˘a ρ
2
> 0 cu ρ
2
≤ ρ
1
/2
astfel ˆıncˆat, dac˘a |p −x
0
| < ρ
2
, avem
|f(p) −f(x
0
)| <
ρ
1
16γ
.
S˘a ar˘at˘am c˘a ρ = ρ
2
, r = ρ
1
/8γ ¸si ω = 4γ verific˘a toate cerint ¸ele concluziei.
Fie deci |p − x
0
| < ρ ¸si |y − f(x
0
)| < r. Observ˘am c˘a pentru |u − p| < ρ
1
/2
¸si |v − p| < ρ
1
/2 avem |u − x
0
| < ρ
1
, |v − x
0
| < ρ
1
¸si deci (3.8) arat˘a c˘a
suntem ˆın condit ¸iile Teoremei 3.8 cu T = f

(p) ¸si 2γ ˆın loc de γ. Este clar c˘a dac˘a
|y−f(x
0
)| < r atunci |y−f(p)| < ρ
1
/8γ ¸si deci exist˘a o solut ¸ie a ecuat ¸iei f(x) = y
care satisface
|x −p| ≤ 4γ|y −f(p)|.
Demonstrat ¸ia teoremei este ˆıncheiat˘a.
Observat ¸ia 3.5 Concluzia Teoremei 3.9 afirm˘a, ˆın particular, c˘a exist˘a o vecin˘ata-
te deschis˘a V a lui x
0
, cont ¸inut˘a ˆın U, care are proprietatea c˘a pentru fiecare p ∈ V
¸si fiecare S
p
, sfer˘a deschis˘a centrat˘a ˆın p ¸si cont ¸inut˘a ˆın V , f(S
p
) este vecin˘atate
pentru f(p).
Observat ¸ia 3.6 Estimarea ω = 4γ, unde γ este constanta de surjectivitate a op-
eratorului f

(x
0
), nu este cea mai bun˘a. Aceasta provine din faptul c˘a am aplicat
Teorema 3.8 cu δ = 1/2γ. De fapt, marginea inferioar˘a a valorilor lui ω pentru care
are loc teorema de mai sus este γ.
Lawrence M. Graves [40] a demonstrat ˆın 1950 Teorema 3.8 ¸si Corolarul 3.7.
Lazar Aronovich Lyusternik [62] (1934) a introdus condit ¸ia ca f

(x
0
) s˘a fie opera-
tor surjectiv ¸si procedeul iterativ prezentat ˆın demonstrat ¸ia Teoremei 3.8 pentru a
obt ¸ine urm˘atorul rezultat.
Corolarul 3.8 (Lyusternik) Fie f ca ˆın Teorema 3.9 ¸si fie f(x
0
) = 0. Atunci
spat ¸iul tangent la f
−1
(0) ˆın x
0
este x
0
+ kerf

(x
0
).
78 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 3.9 cu y = 0 ¸si p ∈ x
0
+ kerf

(x
0
) ¸si se deduce
c˘a exist˘a x ∈ f
−1
(0) astfel ˆıncˆat |x −p| ≤ ω|f(p)|, adic˘a
d(p, f
−1
(0)) ≤ ω|f(p) −f(x
0
) −f

(x
0
)(p −x
0
)|.
De aici se obt ¸ine imediat
lim
p→x
0
p∈x
0
+kerf

(x
0
)
d(p, f
−1
(0))
|p −x
0
|
= 0,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Teorema lui Graves se utilizeaz˘a ˆın obt ¸inerea unor rezultate de existent ¸˘a pen-
tru ecuat ¸ii neliniare plecˆand de la rezultate similare pentru aproxim˘ari liniare ale
acestora. Unele probleme, de exemplu cele legate de controlabilitatea cu restrict ¸ii
a sistemelor neliniare au impus urm˘atoarea variant˘a.
Teorema 3.10 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, D ⊂ X o mult ¸ime deschis˘a, x
0
∈ D,
L ⊂ X un con convex ˆınchis ¸si f : D → Y o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a Fr´echet cu f

continu˘a ˆın x
0
¸si cu proprietatea f

(x
0
)(L) = Y . Atunci exist˘a o vecin˘atate V a
punctului f(x
0
) ¸si o constant˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat, pentru fiecare y ∈ V , ecuat ¸ia
f(x) = y are o solut ¸ie ˆın x
0
+L care satisface inegalitatea |x−x
0
| ≤ γ|y −f(x
0
)|.
Demonstrat ¸ie. Se procedeaz˘a ca ˆın Teorema 3.8 cu observat ¸ia c˘a γ este obt ¸inut˘a
aplicˆand Teorema aplicat ¸iilor deschise procesului convex ˆınchis F : X ; Y definit
prin
F(x) =

f

(x
0
)x dac˘a x ∈ L
∅ dac˘a x / ∈ L.
Ipoteza f

(x
0
)(L) = Y asigur˘a faptul c˘a F este surjectiv ¸si deci exist˘a γ > 0 ˆıncˆat,
pentru y ∈ Y , exist˘a x ∈ L cu f

(x
0
)x = y ¸si |x| ≤ γ|y|.
Teorema 3.9 se mai nume¸ste ¸si Teorema surject ¸iei, datorit˘a condit ¸iei ca f

(x
0
)
s˘a fie surjectiv. S˘a ne amintim c˘a pentru Teorema de inversare local˘a se cere ca
f

(x
0
) s˘ a fie ¸si injectiv. Mai precis avem
Teorema 3.11 (Teorema de inversare local˘a ) Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, U ⊂ X
o mult ¸ime deschis˘a, x
0
∈ U, f : U → Y o funct ¸ie de clas˘a C
1
cu proprietatea c˘a
f

(x
0
) este un operator bijectiv. Atunci exist˘a o vecin˘atate W a lui f(x
0
) ˆın Y ¸si
o vecin˘atate V a lui x
0
ˆın X astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ W exist˘a o solut ¸ie unic˘a
x ∈ V a ecuat ¸iei f(x) = y. Mai mult funct ¸ia f
−1
este de clas˘a C
1
pe W ¸si derivata
sa este dat˘a prin (f
−1
)

(y) = (f

(x))
−1
. Dac˘a f este de clas˘a C
k
, k > 1, atunci f
−1
este de clas˘a C
k
.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 79
Demonstrat ¸ie. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea, lu˘am x
0
= 0 ¸si f(x
0
) = 0. In
plus, este suficient s˘a discut˘am inversarea local˘a a funct ¸iei f

(0)
−1
f ¸si deci suntem
condu¸si la a considera cazul ˆın care f = I +g, unde g este de clas˘a C
1
¸si g

(0) = 0.
Aici I este operatorul identitate pe X. Fie r > 0 astfel ˆıncˆat |g

(u)| < 1/2 pentru
|u| < r. Folosind teorema de medie deducem c˘a pentru orice u, v ∈ B(0, r) avem
|g(u) −g(v)| ≤
1
2
|u −v|. (3.9)
Deci g este o contract ¸ie ¸si |g(u)| ≤ |u|/2 pentru |u| < r. Pentru v ∈ X fixat,
punem
g
v
(u) = v −g(u).
Este clar c˘a g
v
este o contract ¸ie. Mai mult, pentru u ∈ B(0, r) ¸si v ∈ B(0, r/2)
avem |g
v
(u)| ≤ r ¸si deci, pentru v ∈ B(0, r/2), g
v
este o contract ¸ie, duce B(0, r)
ˆın ea ˆıns˘a¸si, prin urmare are un punct fix unic u ∈ B(0, r) care satisface
u = g
v
(u) = v −g(u),
deci f(u) = v. A¸sadar, putem defini funct ¸ia f
−1
: B(0, r/2) → B(0, r). S˘a ar˘at˘am
c˘a f
−1
este de clas˘a C
1
. Pentru aceasta, ar˘at˘am mai ˆıntˆai ca f
−1
este lipschitzian˘a.
Punem p = f
−1
(u) ¸si q = f
−1
(v), adic˘a p +g(p) = u ¸si q +g(q) = v. Folosind (3.9)
obt ¸inem
|p −q| ≤ |u −v| +|g(p) −g(q)| ≤ |u −v| +
1
2
|p −q|,
deci
|f
−1
(u) −f
−1
(v)| ≤ 2|u −v|.
A¸sadar f
−1
este Lipschitz continu˘a cu constanta 2.
Fie acum y ∈ W = B(0, r/2) ¸si x = f
−1
(y). S˘a ar˘at˘am c˘a
(f
−1
)

(y) = (f

(x))
−1
. (3.10)
Din x + g(x) = y avem f
−1
(y) = y − g(f
−1
(y)). Avˆand ˆın vedere c˘a funct ¸ia g
este diferent ¸iabil˘a ˆın 0 ¸si g

(0) = 0 iar f
−1
este lipschitzian˘a, deducem u¸sor c˘a
funct ¸ia y → g(f
−1
(y)) are diferent ¸iala ˆın punctul 0 egal˘a cu 0. De aici rezult˘a c˘a
(f
−1
)

(0) = I. Aceasta implic˘a (3.10) pe baza unor translat ¸ii care s˘a duc˘a x ¸si y ˆın
origine. S˘a detaliem acest fapt. Consider˘am funct ¸ia
h(u) = f

(x)
−1
(f(u + x) −y)
80 O. Cˆarj˘a
¸si observ˘am c˘a h(0) = 0, h

(0) = 0 ¸si deci, pe baza celor demonstrate mai sus,
(h
−1
)

(0) = I. Aceasta, ˆımpreun˘a cu faptul c˘a h
−1
(v) = f
−1
(y +f

(x)v) −x, arat˘a
c˘a (3.10) este adev˘arat˘a. In sfˆar¸sit, pentru a ar˘ata c˘a f
−1
este de clas˘a C
1
observ˘am
c˘a (f
−1
)

apare ca o compunere de trei funct ¸ii continue ¸si anume f
−1
, f

¸si J, unde
operatorul J : Inv(X, Y ) → L(Y, X) este definit prin J(A) = A
−1
. Am notat cu
Inv(X, Y ) mult ¸imea operatorilor A ∈ L(X, Y ) care sunt inversabili (bijectivi). S˘a
subliniem faptul c˘a din Teorema aplicat ¸iilor deschise (Teorema 3.1) rezult˘a c˘a dac˘a
X ¸si Y sunt spat ¸ii Banach iar A ∈ L(X, Y ) este bijectiv atunci A
−1
∈ L(Y, X).
Operatorul J este de clas˘a C

.
Ultima afirmat ¸ie din enunt ¸ se demonstreaz˘a prin induct ¸ie.
Observat ¸ia 3.7 Teorema de inversare local˘a d˘a condit ¸ii ˆın care, pentru orice y
dintr-o vecin˘atate a lui y
0
, ecuat ¸ia f(x) = y poate fi rezolvat˘a unic ˆın x ˆıntr-
o vecin˘ atate a lui x
0
. Demonstrat ¸ia prezentat˘a mai sus se bazeaz˘a pe aplicarea
Teoremei de punct fix a lui Banach funct ¸iei x → (f

(x
0
))
−1
(y − f(x)) + x ¸si deci
conduce la urm˘atoarea procedur˘a iterativ˘a:
x
n+1
= x
n
+ (f

(x
0
))
−1
(y −f(x
n
)).
Se poate utiliza ¸si metoda lui Newton:
x
n+1
= x
n
+ (f

(x
n
))
−1
(y −f(x
n
))
care d˘a o convergent ¸˘a mai rapid˘a (vezi Problema 6.31).
Observat ¸ia 3.8 In cazul ˆın care kerf

(x
0
) admite un complement ˆınchis X
1
, Teo-
rema 3.9 se deduce din Teorema de inversare local˘a aplicat˘a restrict ¸iei lui f la
x
0
+X
1
.
Teorema de inversare local˘a conduce imediat la
Teorema 3.12 (Teorema funct ¸iilor implicite) Fie X, Y ¸si Z spat ¸ii Banach, D o
mult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a ˆın X Y , F : D → Z o funct ¸ie de clas˘a C
p
, p ≥ 1,
(u
0
, v
0
) ∈ D astfel ˆıncˆat F(u
0
, v
0
) = 0 ¸si F

v
(u
0
, v
0
) este operator bijectiv. In aceste
condit ¸ii, exist˘a r > 0 ¸si o vecin˘atate V a lui v
0
astfel ˆıncˆat, dac˘a |u − u
0
| < r,
exist˘a o unic˘a solut ¸ie v = v(u) ˆın V a ecuat ¸iei F(u, v) = 0. Mai mult, aplicat ¸ia
u → v(u) este de clas˘a C
p
¸si derivata este dat˘a de formula
v

(u) = −(F

v
(u, v(u)))
−1
F

u
(u, v(u)).
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 81
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 3.11 funct ¸iei f : D → X Z definit˘a prin
f(u, v) = (u, F(u, v)).
Avem ¸si o teorem˘a a funct ¸iilor implicite de tip surjectiv.
Teorema 3.13 Fie X, Y ¸si Z spat ¸ii Banach, D o mult ¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a ˆın
X Y , F : D → Z o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a Fr´echet cu F

continu˘a ˆın (u
0
, v
0
) ∈ D
astfel ˆıncˆat F(u
0
, v
0
) = 0 ¸si F

v
(u
0
, v
0
) este operator surjectiv. In aceste condit ¸ii,
exist˘a r > 0 ¸si ω > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a |u − u
0
| < r, exist˘a v cu proprietatea
F(u, v) = 0 ¸si |v −v
0
| ≤ ω|u −u
0
|.
Demonstrat ¸ie. Se consider˘a funct ¸ia f : D → X Z definit˘a prin f(u, v) =
(u, F(u, v)). Avem
f

(u
0
, v
0
)(u, v) = (u, F

u
(u
0
, v
0
)u + F

v
(u
0
, v
0
)v).
Este clar c˘a sunt ˆındeplinite ipotezele Teoremei 3.9 cu x
0
= (u
0
, v
0
). Concluzia
Teoremei 3.9 cu p = x
0
, y = (u, 0) conduce la rezultat.
Observat ¸ia 3.9 In condit ¸iile Teoremei 3.13 putem defini o funct ¸ie h pe S(u
0
, r),
continu˘ a ˆın u
0
, astfel ˆıncˆat h(u
0
) = v
0
¸si F(u, h(u)) = 0 pentru u ∈ S(u
0
, r).
In Teorema 3.9 se presupune c˘a funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ¸si f

este
continu˘ a ˆın x
0
. O problem˘a natural˘a este dac˘a se poate presupune c˘a f este doar
diferent ¸iabil˘a in x
0
. R˘aspunsul este negativ ˆın general dar este pozitiv ˆın cazul cˆand
Y este de dimensiune algebric˘a finit˘a. Mai precis, dac˘a X este un spat ¸iu Banach de
dimensiune infinit˘a, se poate construi o funct ¸ie continu˘a f : X → X cu urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
(a) f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ˆın 0 ¸si f

(0) = I;
(b) f(X) nu cont ¸ine o vecin˘atate a originii;
(c) f nu este injectiv˘a pe nici o vecin˘atate a originii.
O astfel de funct ¸ie se poate construi astfel: fie mult ¸imile B = ¦x ∈ X; |x| ≤ 1¦,
U = ¦x ∈ X; |x| = 1¦ ¸si p : B → U o funct ¸ie continu˘a cu p(x) = x pentru orice
x ∈ U. Existent ¸a funct ¸iei p este dat˘a de Teorema 1.11. Extindem p la X prin
p(x) = x dac˘a |x| > 1 ¸si consider˘am elementul e ∈ X cu |e| = 1 ¸si apoi ¸sirurile
a
n
=
1
n
e, r
n
=
1
4n
2
, B
n
= ¦x ∈ X; |x −a
n
| < r
n
¦.
82 O. Cˆarj˘a
Funct ¸ia definit˘a prin
f(x) =

x dac˘a x ∈ X ` ∪
n
B
n
r
n
p(
x−a
n
r
n
) +a
n
dac˘a x ∈ B
n
verific˘a (a), (b), (c).
Pentru a demonstra (a), observ˘am mai ˆıntˆai c˘a, dac˘a x ∈ B
n
, avem
|f(x) −x| ≤ r
n
+|x −a
n
| ≤ 2r
n
.
Avˆand ˆın vedere c˘a
|a
n
| −|x| ≤ |x −a
n
| ≤ r
n
,
obt ¸inem
|f(x) −x|
|x|

2r
n
|a
n
| −r
n
→ 0.
Fie ε > 0 ¸si fie n
0
cu proprietatea c˘a, pentru n ≥ n
0
,
2r
n
/(|a
n
| −r
n
) < ε.
Un calcul simplu arat˘a c˘a exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a x ∈ B
n
¸si |x| < δ, avem
n ≥ n
0
. Prin urmare, dac˘a |x| < δ avem |f(x) − x|/|x| < ε, ceea ce arat˘a c˘a
funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet in 0 ¸si f

(0) = I.
Pentru (b) se demonstreaz˘a mai ˆıntˆai c˘a
f(X) = X `
¸
n∈N
B
n
.
Pentru aceasta este suficient s˘a dovedim c˘a pentru y ∈ B
m
nu exist˘a x ∈ B
n
astfel
ˆıncˆat
r
n
p(
x −a
n
r
n
) +a
n
= y.
Aceasta rezult˘a din faptul c˘a
|r
n
p(
x −a
n
r
n
) +a
n
−a
m
| ≥ r
m
pentru orice m ¸si n.
In sfˆar¸sit, pentru (c), se observ˘a c˘a funct ¸ia p nu este injectiv˘a. Pentru aceasta
lu˘am z cu |z| < 1 ¸si observ˘am c˘a ecuat ¸ia p(x) = p(z) are cel put ¸in dou˘a solut ¸ii
distincte, x = z ¸si x = p(z). De aici rezult˘a c˘a funct ¸ia f nu este injectiv˘a pe nici un
B
n
. Cum orice vecin˘atate a originii cont ¸ine B
n
pentru n suficient de mare, afirmat ¸ia
de la (c) este dovedit˘a.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 83
Este interesant de subliniat c˘a, dac˘a f este doar diferent ¸iabil˘a f˘ar˘a a fi de clas˘a
C
1
, proprietatea (c) de mai sus poate fi satisf˘acut˘a ¸si de funct ¸ii pentru care f

(x
0
)
este un operator bijectiv. Iat˘a de exemplu funct ¸ia f : R → R, f(x) = x+2x
2
sin 1/x
pentru x = 0, f(0) = 0, are propriet˘at ¸ile:
(i) f

(0) = I;
(ii) Exist˘a un ¸sir x
n
convergent la 0 astfel ˆıncˆat f

(x
n
) = 0 ¸si f

(x
n
) < 0.
Din (ii) rezult˘a c˘a f nu este injectiv˘a pe o vecin˘atate a lui x
n
¸si deci pe nici o
vecin˘atate a originii.
Dac˘a Y este finit dimensional avem
Teorema 3.14 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach cu Y de dimensiune algebric˘a finit˘a,
U ⊂ X o mult ¸ime deschis˘a, x
0
∈ U, f : U → X o funct ¸ie continu˘a pe U,
diferent ¸iabil˘a Fr´echet ˆın x
0
¸si astfel ˆıncˆat operatorul f

(x
0
) este surjectiv. Atunci
exist˘a constantele pozitive r ¸si ω astfel ˆıncˆat, dac˘a |y −f(x
0
)| < r, exist˘a o solut ¸ie
a ecuat ¸iei f(x) = y cu proprietatea
|x −x
0
| ≤ ω|y −f(x
0
)|.
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸ia se bazeaz˘a pe Teorema de punct fix a lui Brouwer.
S˘a presupunem c˘a x
0
= f(x
0
) = 0. Deoarece f

(0) este operator surjectiv, exist˘a
o funct ¸ie continu˘a H : Y → X astfel ˆıncˆat f

(0)H = I; vezi Problema 6.32. Din
faptul ca f este diferent ¸iabil˘a Fr´echet ˆın 0 se deduce c˘a
lim
y→0
f(Hy) −y
|y|
= 0.
Exist˘a deci r
0
astfel ˆıncˆat
|f(Hy) −y| ≤
1
2
|y|
pentru |y| ≤ r
0
. Se aplic˘a acum Teorema de punct fix a lui Brouwer (vezi Problema
6.41) pentru a deduce c˘a, pentru orice r ≤ r
0
, avem
B(0, r/2) ⊂ f(H(B(0, R))).
Pentru y ∈ Y cu |y| ≤ r
0
/2 folosim incluziunea de mai sus cu r = 2|y| ¸si deducem
existent ¸a unui z ∈ Y astfel ˆıncˆat |z| ≤ r ¸si f(Hz) = y. Este clar c˘a x = Hz
satisface cerint ¸ele teoremei.
84 O. Cˆarj˘a
Incheiem aceast˘a sect ¸iune cu o aplicat ¸ie a Teoremei Lyusternik-Graves la teoria
multiplicatorilor lui Lagrange pentru problema de minim abstract˘a:
min f(x) cu restrict ¸ia g(x) = 0, (3.11)
unde f : X → R ¸si g : X → Y iar X ¸si Y sunt spat ¸ii normate. De altfel, acesta a
fost scopul principal al lui Lyusternik ˆın [62].
Incepem cu un rezultat care scoate ˆın evident ¸˘a important ¸a propriet˘at ¸ii de reg-
ularitate metric˘a.
Teorema 3.15 Preupunem c˘a x
0
este solut ¸ie a problemei de minim (3.11). Dac˘a
f satisface condit ¸ia Lipschitz ˆıntr-o vecin˘atate a lui x
0
¸si g are proprietatea de
regularitate metric˘a ˆın (x
0
, 0), atunci exist˘a α > 0 astfel ˆıncˆat x
0
este punct de
minim local (far˘a restrict ¸ii) a funct ¸iei f(x) +α|g(x)|.
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a exist˘a K > 0, L > 0 astfel ˆıncˆat
f(x) −f(y) ≤ L|x −y|, d(x, g
−1
(0)) ≤ K|g(x)|
pentru x, y ˆıntr-o vecin˘atate a lui x
0
. Lu˘am un astfel de x ¸si fie u ∈ g
−1
(x
0
) astfel
ˆıncˆat |x −u| ≤ (K + 1)|g(x)|. Atunci
f(x) ≥ f(u) −L|x −u| ≥ f(x
0
) −Ld(x, g
−1
(0)) ≥ f(x) −L(K + 1)|g(x)|,
deci f(x) +L(K + 1)|g(x)| ≥ f(x
0
).
Observat ¸ia 3.10 Rezultatul se poate extinde u¸sor la spat ¸ii metrice. De asemenea,
se pot considera restrict ¸ii de forma 0 ∈ G(x) unde G este o multifunct ¸ie.
Urm˘atoarea teorem˘a este extinderea teoremei clasice a multiplicatorilor lui La-
grange la problema abstract˘a (3.11).
Teorema 3.16 Fie spat ¸iile Banach X ¸si Y ¸si funct ¸iile f : X → R, g : X → Y .
Presupunem c˘a f are un minim local ˆın x
0
relativ la restrict ¸ia g(x) = 0, f ¸si g sunt
de clas˘a C
1
pe o vecin˘atate a lui x
0
¸si g

(x
0
) este operator surjectiv. Atunci
(i) f

(x
0
)h = 0 pentru acei h pentru care g

(x
0
)h = 0;
(ii) Exist˘a y

∈ Y

astfel ˆıncˆat f

(x
0
) + y

(g

(x
0
)) = 0.
Cap. 3 Principiul aplicat ¸iilor deschise 85
Demonstrat ¸ie. Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a exist˘a h astfel ˆıncˆat
g

(x
0
)h = 0 ¸si f

(x
0
)h = 0. Atunci funct ¸ia F : X → R Y definit˘a prin F(x) =
(f(x), g(x)) are proprietatea c˘a
F

(x
0
) = (f

(x
0
), g

(x
0
)) : X → RY
este operator surjectiv. Intr-adev˘ar, fie (a, y) ∈ R Y . Deoarece g

(x
0
) este
operator surjectiv, exist˘a u ∈ X ˆıncˆat g

(x
0
)u = y. Exist˘a λ ∈ R astfel ˆıncˆat
f

(x
0
)λh = a −f

(x
0
)u. Este clar c˘a f

(x
0
)(u +λh) = a ¸si g

(x
0
)(u +λh) = y. Deci
operatorul F

(x
0
) este surjectiv. Aplic˘am Teorema 3.9 ¸si deducem c˘a, pentru orice
ε > 0, exist˘a x cu |x −x
0
| < ε ¸si exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
F(x) = (f(x
0
) −δ, 0),
ceea ce contrazice ipoteza de minim local. Prin urmare, afirmat ¸ia de la (i) este
demonstrat˘a.
Din (i) deducem c˘a f

(x
0
), care este un element din X

, este ortogonal pe
ker(g

(x
0
)). Dar
ker(g

(x
0
))

= Im(g

(x
0
)

).
Pe de alt˘a parte, Im(g

(x
0
)

) este mult ¸ime ˆınchis˘a fiindc˘a g

(x
0
) este surjectiv. De-
ducem astfel existent ¸a unui element y

∈ Y

cu proprietatea
f

(x
0
) = −g

(x
0
)

(y

) = −y

(g

(x
0
)).
3.5 Aplicat ¸ii la controlabilitatea
sistemelor neliniare
Prezent˘am o aplicat ¸ie a Teoremei 3.9 la studiul controlabilit˘at ¸ii sistemelor neliniare.
Consider˘am ecuat ¸ia
y

(t) = Ay(t) +Fy(t) + Bu(t), t ≥ 0 (3.12)
cu condit ¸ia init ¸ial˘a y(0) = x. Operatorul liniar A genereaz˘a un semigrup de clas˘a
C
0
, S(t), t ≥ 0, pe spat ¸iul Banach X, F este o aplicat ¸ie neliniar˘a de la X la X, iar
B ∈ L(U, X), U fiind un spat ¸iu Banach.
Presupunem c˘a F este lipschitzian˘a pe X, astfel c˘a ecuat ¸ia integral˘a
y(t) = S(t)x +

0
t
S(t −s)F(y(s))ds +

0
t
S(t −s)Bu(s))ds
86 O. Cˆarj˘a
are solut ¸ie continu˘a y : [0, T] → X. Aici T > 0 ¸si u() ∈ L

(0, T; U) sunt fixat ¸i.
Aceast˘a funct ¸ie se consider˘a drept solut ¸ie a ecuat ¸iei (3.12) pe [0, T]. In cele ce
urmeaz˘a vom lua x = 0 ¸si vom defini funct ¸ia φ : L

(0, T; U) → X, prin φ(u) =
y(T), unde y() este solut ¸ia ecuat ¸iei
y(t) =

0
t
S(t −s)F(y(s))ds +

0
t
S(t −s)Bu(s)ds, t ∈ [0, T].
Vom presupune c˘a F este de clas˘a C
1
pe X ¸si F(0) = 0. Un calcul direct arat˘a c˘a,
ˆın aceste condit ¸ii, funct ¸ia φ este de clas˘a C
1
pe L

(0, T; U) ¸si
φ

(0)(v) = z(T),
unde z() este solut ¸ia ecuat ¸iei liniare
z

(t) = (A +F

(0))z(t) +Bv(t), (3.13)
cu z(0) = 0.
Spunem c˘a sistemul liniar (3.13) este global controlabil pe [0, T] dac˘a, pentru
orice z
1
∈ X, exist˘a v ∈ L

(0, T; U) astfel ˆıncˆat solut ¸ia ecuat ¸iei (3.13) cu z(0) = 0
s˘a verifice z(T) = z
1
.
Corolarul 3.9 Presupunem c˘a F : X → X este de clas˘a C
1
¸si F(0) = 0. Pre-
supunem ˆın plus c˘a sistemul liniar (3.13) este global controlabil pe [0, T]. Atunci,
pentru ρ > 0, exist˘a r > 0 ˆıncˆat pentru orice x
1
∈ X cu |x
1
| < r exist˘a
u ∈ L

(0, T; U) cu |u| ≤ ρ astfel ˆıncˆat solut ¸ia ecuat ¸iei (3.12) cu y(0) = 0 s˘a
verifice y(T) = x
1
.
Altfel spus, dac˘a sistemul liniarizat este global controlabil atunci sistemul init ¸ial
este local controlabil ˆın jurul originii. Demonstrat ¸ia Corolarului 3.9 este imediat˘a
dac˘a avem ˆın vedere Teorema 3.9.
Capitolul 4
Teoreme de punct fix
Teoria punctelor fixe a fost introdus˘a de Henri Poincar´e ˆın anii 1880. El a ar˘atat c˘a
solut ¸iile unor importante probleme analitice pot fi studiate definindu-se o mult ¸ime
X ¸si o funct ¸ie f : X → X ˆın a¸sa fel ˆıncˆat solut ¸iile corespund punctelor fixe ale
funct ¸iei f, adic˘a, punctelor x ∈ X pentru care f(x) = x. Teoria punctelor fixe
a ˆınceput deci, ca r˘aspuns la nevoile analizei neliniare. Poincar´e a enunt ¸at prima
teorem˘a de punct fix, ˆıntr-o lucrare din 1911, ˆın leg˘atur˘a cu solut ¸iile periodice pentru
problema celor trei corpuri din mecanica cereasc˘a, teorem˘a ce a fost demonstrat˘a
de George D. Birkhoff [16] ˆın 1913. De fapt, analiza neliniar˘a se bazeaz˘a pe dou˘a
teoreme de punct fix:
• Teorema de punct fix a lui Banach, ˆın cadrul spat ¸iilor metrice complete;
• Teorema de punct fix a lui Brouwer, ˆın cadrul mult ¸imilor convexe ¸si compacte.
Sigur c˘ a exist˘a numeroase variat ¸ii sau extensii ale acestora (de exemplu teoremele de
punct fix ale lui Schauder, Kakutani, Caristi) ori alte rezultate (de exemplu Teorema
lui Ekeland, Inegalitatea lui Ky Fan, Teorema Leray - Schauder) care reprezint˘a
instrumente de baz˘aˆın studiul unor clase de probleme specifice ale analizei neliniare.
In acest capitol ne vom ocupa de cele dou˘a teoreme amintite mai sus precum ¸si
de alte rezultate legate de acestea.
87
88 O. Cˆarj˘a
4.1 Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric. Spunem c˘a funct ¸ia F : X → X este contract ¸ie de
constant˘a α ∈ (0, 1) dac˘a pentru orice x, y ∈ X avem
ρ(F(x), F(y)) ≤ αρ(x, y).
Problema pe care dorim s-o rezolv˘am este ecuat ¸ia
F(x) = x, x ∈ X,
utilizˆand metoda iterativ˘a:
x
n+1
= F(x
n
), n ≥ 0, (4.1)
unde x
0
∈ X. O solut ¸ie a ecuat ¸iei de mai sus se nume¸ste punct fix pentru funct ¸ia
F.
Teorema 4.1 Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric complet ¸si F : X → X o α-contract ¸ie.
Atunci,
(i) F are punct fix unic ˆın X, adic˘a, exist˘a un singur element u ∈ X astfel ˆıncˆat
F(u) = u;
(ii) Pentru fiecare x
0
∈ X ¸sirul (x
n
) construit iterativ ˆın (4.1) converge la unicul
punct fix al funct ¸iei F;
(iii) Pentru n ≥ 0 avem estimarea a priori
ρ(x
n
, u) ≤ α
n
(1 −α)
−1
ρ(x
1
, u)
¸si estimarea a posteriori
ρ(x
n
, u) ≤ α(1 −α)
−1
ρ(x
n
, x
n−1
);
(iv) Viteza de convergent ¸˘a este dat˘a de
ρ(x
n+1
, u) ≤ αρ(x
n
, u), ∀n ≥ 0;
(v) Pentru orice x ∈ X avem
ρ(x, u) ≤
1
1 −α
ρ(x, F(x)). (4.2)
Cap. 4 Teoreme de punct fix 89
Demonstrat ¸ie. Fix˘am un element arbitrar x ∈ X ¸si consider˘am ¸sirul dat de (4.1)
cu x
0
= x. Vom ar˘ata c˘a (x
n
) este ¸sir Cauchy. Pentru k ≥ 1 avem
ρ(x
k+1
, x
k
) = ρ(F(x
k
), F(x
k−1
)) ≤ αρ(x
k
, x
k−1
).
Aplicarea repetat˘a a acestei inegalit˘at ¸i implic˘a
ρ(x
k+1
, x
k
) ≤ α
k
ρ(x
1
, x).
Acum, folosind inegalitatea triunghiular˘a pentru m, n ∈ N, m > n, avem
ρ(x
m
, x
n
) ≤ (α
m−1
+ α
m−2
+ +α
n
)ρ(x
1
, x). (4.3)
De aici se obt ¸ine u¸sor c˘a ρ(x
m
, x
n
) ≤ α
n
(1−α)
−1
ρ(x
1
, x), ceea ce arat˘a c˘a (x
n
) este
¸sir Cauchy, deci convergent la u ∈ X. Trecˆand la limit˘a ˆın egalitatea x
n+1
= F(x
n
),
obt ¸inem F(u) = u. Unicitatea este imediat˘a. Facem m → ∞ˆın (4.3) ¸si obt ¸inem
estimarea a priori, iar pentru n = 0 obt ¸inem (4.2). Pentru estimarea a posteriori,
facem m → ∞ˆın inegalitatea
ρ(x
n
, x
n+m
) ≤ (α +α
1
+. . . +α
m
)ρ(x
n
, x
n−1
).
Estimarea a priori determin˘a num˘arul maxim de pa¸si ai iterat ¸iei necesari pentru
obt ¸inerea preciziei dorite, cunoscˆandu-se valoarea init ¸ial˘a x
0
¸si valoarea x
1
. Esti-
marea a posteriori ne permite s˘a folosim valorile x
n
¸si x
n−1
pentru a determina
acuratet ¸ea aproxim˘arii x
n
. Experient ¸a arat˘a c˘a a doua metod˘a este mai eficient˘a.
Teorema 4.1, numit˘a ¸si principiul contract ¸iilor, sau Teorema de punct fix a lui
Banach a fost demonstrat˘a de Stefan Banach [6] ˆın 1922 ˆın cadrul spat ¸iilor nor-
mate complete. Ca o lem˘a preliminar˘a pentru demonstrarea teoremei funct ¸iilor
implicite, Edouard Goursat a enunt ¸at ¸si a demonstrat un rezultat similar 20 de
ani mai devreme, ˆın 1903 [39], pentru contract ¸ii de la o sfer˘a ˆınchis˘a din R
n
ˆın
ea ˆıns˘a¸si. Ideea utiliz˘arii aproximat ¸iilor succesive ˆın demonstrat ¸ie provine de la
Joseph Liouville (1830), care a utilizat-o pentru prima dat˘a ˆın studiul existent ¸ei
solut ¸iilor ˆın teoria ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare. Emile Picard a folosit sistem-
atic metoda aproximat ¸iilor succesive la studiul ecuat ¸iilor neliniare, ordinare ¸si cu
derivate part ¸iale. Primul memoriu al lui Picard dedicat acestei teorii a fost publicat
ˆın 1890 [74].
Demonstrat ¸ia este constructiv˘a, dˆandu-se un mod precis de aproximare a punc-
tului fix. Iat˘a o aplicat ¸ie simpl˘a. Fie f : R → R o funct ¸ie de clas˘a C
1
¸si u un punct
fix pentru f pentru care [f

(u)[ < 1. Se verific˘a u¸sor c˘a se ˆındeplinesc condit ¸iile
Teoremei 4.1 pentru X un interval ˆınchis suficient de mic centrat ˆın u. Deci u se
90 O. Cˆarj˘a
poate aproxima pornind cu un x
0
adecvat ¸si considerˆand ¸sirul de iterat ¸ii prezentat
mai sus. Sunt situat ¸ii cˆand printr-o modificare a funct ¸iei se verific˘a [f

(u)[ < 1. De
exemplu, ecuat ¸ia x
3
+ x − 1 = 0 are o singur˘a solut ¸ie u, punct fix pentru funct ¸ia
f(x) = 1 −x
3
. Se vede u¸sor c˘a [f

(u)[ > 1. Dar u este punct fix ¸si pentru funct ¸ia
g(x) = (1/5)(3x + 2 −2x
3
)
pentru care [g

(u)[ < 1.
In situat ¸ii practice este necesar s˘a se aproximeze valorile lui F(x
n
) din ¸sirul
iterat ¸iilor. Apare astfel o problem˘a fireasc˘a. Dac˘a se ˆınlocuie¸ste ¸sirul x
n
definit
prin (4.1) cu (y
n
) unde y
0
= x ¸si y
n+1
aproximeaz˘a F(y
n
), ˆın ce condit ¸ii avem
lim
n→∞
y
n
= u, punctul fix al lui F? Rezultatul urm˘ator r˘aspunde la aceast˘a
problem˘a ¸si a fost obt ¸inut de Alexander M. Ostrowski [72] ˆın 1967.
Teorema 4.2 Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric complet, F : X → X o α-contract ¸ie ¸si
u ∈ X punctul fix al lui F. Fie (ε
n
) un ¸sir de numere pozitive convergent la 0, fie
y
0
∈ X ¸si presupunem c˘a ¸sirul (y
n
) satisface
ρ(y
n+1
, F(y
n
)) ≤ ε
n
∀n ≥ 1.
Atunci lim
n→∞
y
n
= u.
Demonstrat ¸ie. Lu˘am y
0
= x ¸si consider˘am ¸sirul (x
n
) dat de (4.1). Avem
ρ(x
m+1
, y
m+1
) ≤ ρ(F(x
m
), F(y
m
)) +ρ(F(y
m
), y
m+1
)
≤ αρ(x
m
, y
m
) +ε
m

m
¸
i=0
α
m−i
ε
i
,
ρ(y
m+1
, u) ≤ ρ(y
m+1
, x
m+1
) +ρ(x
m+1
, u) ≤
m
¸
i=0
α
m−i
ε
i
+ρ(x
m+1
, u).
Lu˘am acum ε > 0. Exist˘a k ∈ N astfel ˆıncˆat pentru m ≥ k avem ε
m
≤ ε. Atunci
m
¸
i=0
α
m−i
ε
i
≤ α
m−k
k
¸
i=0
α
k−i
ε
i

m
¸
i=k+1
α
m−i
.
Obt ¸inem
lim
m→∞
m
¸
i=0
α
m−i
ε
i
≤ ε(α
k+1
/(1 −α).
Cum ε > 0 este arbitrar iar lim
m→∞
ρ(x
m+1
, u) = 0 obt ¸inem lim
m→∞
y
m+1
= u.
Cap. 4 Teoreme de punct fix 91
Vezi Problema 6.39 pentru o demonstrat ¸ie a Teoremei 4.1 pe baza principiului
variat ¸ional al lui Ekeland.
S˘a prezent˘am un exemplu pentru a ilustra utilitatea principiului contract ¸iilor.
Consider˘am ecuat ¸ia integral˘a Volterra
u(x) = f(x) +

x
0
g(x, y)u(y)dy, (4.4)
unde f ¸si g sunt funct ¸ii continue pe [0, a] respectiv [0, a] [0, a]. Definim operatorul
F : C[0, a] → C[0, a] prin
F(u(x)) = f(x) +

x
0
g(x, y)u(y)dy
¸si observ˘am c˘a pentru orice u, v ∈ C[0, a]
|F(u −F(v)| ≤ aL|u −v|,
unde L = sup¦[g(x, y)[; x, y ∈ [0, a]¦. Teorema de punct fix a lui Banach se poate
astfel aplica pe orice interval pentru care se verific˘a inegalitatea aL < 1. Aceasta
nu e o problem˘a grav˘a fiindc˘a, prin metode standard de prelungire, se poate ar˘ata
existent ¸a solut ¸iei pe [0, a]. Pe de alt˘a parte, Adam Bielecki ˆın 1956 [15] a descoperit
o alt˘a metod˘a de a remedia problema. El a introdus o nou˘a norm˘a pe C[0, a],
|u|
λ
= sup
0≤x≤a
exp(−λx)[u(x)[,
echivalent˘a cu norma uniform˘a ¸si fat ¸˘a de care F este (L/λ)-lipschitzian˘a ¸si deci
contract ¸ie dac˘a λ este suficient de mare. O alt˘a metod˘a const˘a ˆın utilizarea ur-
m˘atoarei variante a Teoremei 4.1, aparent mai tare. Vezi demonstrat ¸ia Teoremei
4.19.
Corolarul 4.1 Fie ¸sirul fe funct ¸ii F
n
definit inductiv prin F
1
= F ¸si F
n+1
=
F ◦ F
n
. Dac˘a exist˘a k ≥ 1 astfel ˆıncˆat F
k
este contract ¸ie, atunci F are punct fix
unic.
Demonstrat ¸ie. Fie u punctul fix pentru F
k
. Punemˆın (4.2) x = F(u) ¸si obt ¸inem
ρ(u, F(u)) ≤ (1 − α)
−1
ρ(F
k
(F(u)), F(u)) = 0, ¸si deci F(u) = u. Pentru unicitate,
dac˘a y este punct fix pentru F atunci el este punct fix ¸si pentru F
k
. Deci y = u.
Observat ¸ia 4.1 Corolarul de mai sus este interesant ¸si prin faptul c˘a funct ¸ia F
nu este presupus˘a nici m˘acar continu˘a. De¸si rezultatul a fost enunt ¸at ˆın form˘a
abstract˘a abia ˆın anii 1960, el se regase¸ste ˆıntr-o lucrare a lui Georg Hamel din
1922 privind studiul solut ¸iilor periodice pentru ecuat ¸ia pendulului.
92 O. Cˆarj˘a
Urm˘atoarea teorem˘a d˘a o condit ¸ie ˆın care punctul fix al unei contract ¸ii depinde
continuu de un parametru.
Teorema 4.3 Fie (X, ρ) ¸si (T, r) spat ¸ii metrice, X complet. Fie g : X Y → X
continu˘a. Presupunem c˘a exist˘a α ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat
ρ(g(x, t), g(y, t)) ≤ αρ(x, y)
pentru orice t ∈ T ¸si x, y ∈ X. Dac˘a ϕ(t) este unicul punct u pentru care g(u, t) =
u, atunci ϕ este continu˘a de la T la X.
Demonstrat ¸ie. Fie t
0
∈ T ¸si ε > 0. Continuitatea lui g ˆın (ϕ(t
0
), t
0
) implic˘a
existent ¸a unui δ > 0 pentru care dac˘a r(t, t
0
) < δ atunci
ρ(g(ϕ(t
0
), t), g(ϕ(t
0
), t
0
)) = ρ(g(ϕ(t
0
), ϕ(t
0
)) < ε(1 −α).
Fie r(t
1
, t
0
) < δ. Inegalitatea (4.2) implic˘a
ρ(ϕ(t
0
), ϕ(t
1
)) ≤
ρ(ϕ(t
0
), g(ϕ(t
0
), t
1
))
1 −α
< ε,
ceea ce trebuia demonstrat.
O aplicat ¸ie interesant˘a a teoremei de mai sus, utilizat˘a in demonstrat ¸ia teoremei
de inversare local˘a, este urm˘atoarea.
Fie X spat ¸iu Banach ¸si f : X → X o contract ¸ie. Atunci funct ¸ia x → x + f(x)
este homeomorfism de la X la X.
Vezi Problema 6.38 pentru demonstrat ¸ie. Incheiem aceast˘a sect ¸iune cu o exten-
sie interesant˘a obt ¸inut˘a de Renato Caccioppoli [25] ˆın 1930.
Presupunem c˘a exist˘a un ¸sir (c
n
) astfel ˆıncˆat
¸

n=1
c
n
< ∞ ¸si
ρ(F
n
(x), F
n
(y)) ≤ c
n
ρ(x, y) ∀x, y ∈ X.
Atunci ¸sirul iterat ¸iilor (4.1) converge la unicul punct fix al funct ¸iei F.
4.2 Teorema de punct fix a lui Brouwer
Teorema 4.4 (Brouwer) Fie B sfera unitate ˆınchis˘a centrat˘a ˆın origine din spat ¸iul
R
p
¸si f : B → B o funct ¸ie continu˘a. Atunci exist˘a x ∈ B astfel ˆıncˆat f(x) = x.
Cap. 4 Teoreme de punct fix 93
Inainte de a demonstra Teorema 4.4, s˘a observ˘am c˘a ea se poate extinde la
cazul cˆ and se ˆınlocuie¸ste B cu orice spat ¸iu topologic Ω care este homeomorf cu B.
Intr-adev˘ar, fie g : Ω → B un homeomorfism ¸si fie f : Ω → Ω o funct ¸ie continu˘a.
Atunci g ◦f ◦g
−1
este continu˘a pe B ¸si ia valori ˆın B. Exist˘a deci y ∈ B astfel ˆıncˆat
g ◦ f ◦ g
−1
(y) = y.
Evident, x = g
−1
(y) ∈ Ω este punct fix pentru f.
Situat ¸ia cea mai simpl˘a este cˆand Ω este o sfer˘a ˆınchis˘a dintr-un spat ¸iu normat
finit dimensional. Mai general, are loc urm˘atorul rezultat.
Corolarul 4.2 Fie Ω o mult ¸ime nevid˘a convex˘a ¸si compact˘a dintr-un spat ¸iu normat
finit dimensional, ¸si f : Ω → Ω o funct ¸ie continu˘a. Atunci exist˘a x ∈ Ω astfel ˆıncˆat
f(x) = x.
Demonstrat ¸ia Corolarului 4.2 O prim˘a demonstrat ¸ie, pe care o vom schit ¸a
doar, se bazeaz˘a pe faptul c˘a o mult ¸ime convex˘a nevid˘a finit dimensional˘a (adic˘a
dimensiunea variet˘at ¸ii liniare generate de ea este finit˘a), are interiorul relativ nevid
[79, p.237]. Prin urmare, o mult ¸ime convex˘a care are cel put ¸in dou˘a elemente
distincte este homeomorf˘a cu o mult ¸ime convex˘a cu interior nevid dintr-un spat ¸iu
de tipul R
p
cu p ∈ N. Deci, o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a care nu se reduce la
un punct este homeomorf˘a cu o mult ¸ime ˆınchis˘a convex˘a m˘arginit˘a ¸si cu interior
nevid din R
p
. Demonstrat ¸ia se ˆıncheie pe baza faptului c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach
o mult ¸ime convex˘a ˆınchis˘a m˘arginit˘a ¸si cu interior nevid este homeomorf˘a cu sfera
unitate ˆınchis˘a centrat˘a ˆın origine [49, p.528].
Vom prezenta ˆın continuare o demonstrat ¸ie direct˘a. F˘ar˘a a restrˆange generali-
tatea, putem presupune c˘a spat ¸iul de baz˘a este R
p
. Dac˘a Ω este o sfer˘aˆınchis˘a, dup˘a
cum am remarcat deja, rezultatul este adev˘arat. Fie r > 0 astfel ˆıncˆat Ω ⊂ B(0, r).
Fie P : B(0, r) → Ω definit˘a prin P(x) = y unde y este unicul punct ˆın Ω cu
proprietatea
|x −y| = inf¦|x −z|; ∀z ∈ Ω¦.
Este cunoscut c˘a P este continu˘a (chiar lipschitzian˘a). Deci
f ◦ P : B(0, r) → Ω ⊂ B(0, r)
are cel put ¸in un punct fix x ∈ B(0, r), adic˘a f(P(x)) = x. Avˆand ˆın vedere
c˘a f(P(x)) ∈ Ω, rezult˘a c˘a x ∈ Ω. Prin urmare, P(x) = x ¸si deci f(x) = x.
Demonstrat ¸ia Corolarului 4.2 este ˆıncheiat˘a.
Demonstrat ¸ia Teoremei 4.4 se bazeaz˘a pe urm˘atoarea lem˘a datorat˘a lui Karol
Borsuk [20] (1931).
94 O. Cˆarj˘a
Lema 4.1 Fie U = ¦x ∈ R
p
; |x| = 1¦. Nu exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : B → U
astfel ˆıncˆat f(x) = x pentru orice x ∈ U.
Demonstrat ¸ie. Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a exist˘a o funct ¸ie f cu
propriet˘at ¸ile indicate. Prelungim f la o funct ¸ie continu˘a f
1
: R
p
→ U prin f
1
(x) =
x/|x| pentru orice x cu |x| > 1. Aplicˆand teorema de aproximare a lui Weierstrass,
exist˘a f
2
: R
p
→ R
p
de clas˘a C
1
astfel ˆıncˆat |f
2
(x) −f
1
(x)| < 1 pentru orice x cu
|x| ≤ 2. Consider˘am funct ¸ia f
3
: R
p
→ R
p
definit˘a prin
f
3
(x) = (1 −ϕ(|x|))f
1
(x) +ϕ(|x|)f
2
(x),
unde ϕ : R → R este o funct ¸ie de clas˘a C
1
verificˆand condit ¸iile
0 ≤ ϕ(t) ≤ 1, ϕ(t) = 1 ∀t ≤ 3/2, ϕ(t) = 0 ∀t ≥ 2.
Se poate lua de exemplu
ϕ(t) =
1
16
t
3

21
64
t
2
+
9
16
t −
5
16
pentru t ∈ (3/2, 2). Este u¸sor de v˘azut c˘a f
3
este de clas˘a C
1
, f
3
(x) = x/|x| pentru
orice x cu |x| ≥ 2 ¸si
|f
3
(x)| ≥ |f
1
(x)| −ϕ(|x|) |f
2
(x) −f
1
(x)| > |f
2
(x) −f
1
(x)|(1 −ϕ(|x|)) ≥ 0,
dac˘a |x| < 2, deoarece
1 = |f
1
(x)| > |f
2
(x) −f
1
(x)|.
Definim acum funct ¸ia de clas˘a C
1
, f
4
: R
p
→ R
p
prin
f
4
(x) =
f
3
(2x)
|f
3
(2x)|
.
Se observ˘a c˘a |f
4
(x)| = 1 pentru orice x ∈ R
p
¸si f
4
(x) = x/|x| pentru orice x cu
|x| ≥ 1. Este clar c˘a f
4
este lipschitzian˘a pe B. Fie L constanta Lipschitz ¸si fie
t ∈ [0, 1/L). Vom ar˘ata ˆın continuare c˘a
(I +tf
4
)B = (1 +t)B, (4.5)
unde I este aplicat ¸ia identic˘a. Intr-adev˘ar, pentru x ∈ B avem
|x + tf
4
(x)| ≤ |x| + t|f
4
(x)| ≤ 1 +t,
Cap. 4 Teoreme de punct fix 95
iar pentru x ∈ B avem
|x +tf
4
(x)| = |x + t
x
|x|
| = |x| +t > 1 +t.
Pe de alt˘a parte, alegerea lui t implic˘a faptul c˘a t|f

4
(x)| < 1 pentru x ∈ B ¸si deci
I + tf

4
(x) este izomorfism iar
det(I + tf

4
(x)) > 0
pentru x ∈ B. Aplicˆand teorema de inversare local˘a deducem c˘a mult ¸imea (I +
tf
4
)(B) este deschis˘a ˆın B(0, 1 + t). Ea este ¸si ˆınchis˘a, fiind compact˘a. Deoarece
B(0, 1 +t) este conex˘a, rezult˘a egalitatea (4.5). A¸sadar, funct ¸ia I +tf
4
: B(0, 1) →
B(0, 1 + t) este surjectiv˘a. Ea este ¸si injectiv˘a deoarece, dac˘a (I + tf
4
)(x) =
(I + tf
4
)(y) avem
|x −y| = t|f
4
(x) −f
4
(y)| ≤ tk|x −y|.
Avˆand ˆın vedere c˘a tk < 1, obt ¸inem x = y. Folosim acum formula schimb˘arii de
variabil˘ a la integrala din R
p
¸si deducem
(1 +t)
p

B
dy =

B(0,1+t)
dy =

(I+tf
4
)(B)
dy =

B
det(I +tf

4
(x))dx = t
p

B
det f

4
(x)dx + P
n−1
(t),
unde P
n−1
(t) este o funct ¸ie polinomial˘a de grad cel mult n − 1. Prin identificare
obt ¸inem

B
det f

4
(x)dx =

B
dy = 0. (4.6)
Pe de alt˘a parte, |f
4
(x)|
2
= 1 implic˘a (f

4
(x))

(f
4
(x)) = 0, unde (f

4
(x))

este adjunctul operatorului liniar f

4
(x). Deoarece f
4
(x) = 0 pentru orice x ∈ R
p
,
deducem c˘a det f

4
(x) = 0 pentru orice x ∈ R
p
, ceea ce contrazice (4.6)
Demonstrat ¸ia Teoremei 4.4 Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a f(x) = x
pentru orice x ∈ B. Se poate deduce cu u¸surint ¸˘a c˘a exist˘a o funct ¸ie continu˘a
h : B → [1, ∞) astfel ˆıncˆat, funct ¸ia definit˘a prin
g(x) = f(x) + h(x)(x −f(x))
are proprietatea c˘a |g(x)| = 1 pentru x ∈ B. Mai precis, g(x) este punctul unde
semidreapta cu originea ˆın f(x) ¸si care cont ¸ine x intersecteaz˘a U. Aplicˆand Lema
4.1, presupunerea f˘acut˘a este fals˘a.
96 O. Cˆarj˘a
Observat ¸ia 4.2 In demonstrat ¸ia Lemei 4.1 s-a utilizat teorema de aproximare a lui
Weierstrass care este bine cunoscut˘a ˆın cazul unidimensional. Aici ˆıns˘a este vorba
de funct ¸ia f
1
: R
p
→ R
p
continu˘a pe B(0, 2). Este clar c˘a problema se reduce la
aproximarea prin funct ¸ii polinomiale ale funct ¸iilor g : R
p
→ R continue pe B(0, 2).
Rezultatul este adev˘arat ¸si se bazeaz˘a pe Teorema Stone-Weierstrass [77, p.16].
In cazul unidimensional, demonstrat ¸ia teoremei de punct fix a lui Brouwer se
poate face pe baza teoremei valorilor intermediare, demonstrat˘a de Bernard Bolzano
ˆın 1817:
Dac˘a o funct ¸ie continu˘a g : [−1, 1] → R are proprietatea c˘a g(−1)g(1) ≤ 0
atunci exist˘a c ∈ [−1, 1] astfel ˆıncˆat g(c) = 0.
O proprietate similar˘a are loc ¸si ˆın cazul p-dimensional.
Teorema 4.5 Fie mult ¸imea
C = ¦x = (x
1
, ..., x
p
); [x
i
[ ≤ 1, ∀i = 1, ..., p¦
¸si o funct ¸ie continu˘a g : C → R
p
, g = (g
1
, g
2
, ..., g
p
). Presupunem c˘a
g
i
(x
1
, ..., x
i−1
, −1, x
i+1
, ..., x
p
) ≥ 0
¸si
g
i
(x
1
, ..., x
i−1
, 1, x
i+1
, ..., x
p
) ≤ 0,
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
p
) ∈ C ¸si pentru orice i = 1, ..., p. Atunci exist˘a c ∈ C
astfel ˆıncˆat g(c) = 0.
Pentru demonstrat ¸ie, vezi Problema 6.40. Henri Poincar´e a enunt ¸at acest rezul-
tat ˆın 1883, pentru g diferent ¸iabil˘a, ¸si a publicat o demonstrat ¸ie trei ani mai tˆırziu.
Faptul c˘a teorema p-dimensional˘a a valorilor intermediare este echivalent˘a cu teo-
rema lui Brouwer a fost stabilit de Carlo Miranda abia ˆın 1940 [67].
S˘a prezent˘am o alt˘a demonstrat ¸ie pentru Teorema lui Brouwer ˆın cazul 2-
dimensional. Enunt ¸ul prezentat mai jos este chiar o versiune u¸sor mai tare.
Teorema 4.6 Fie U = ¦x ∈ R
2
; |x| = 1¦ ¸si B = ¦x ∈ R
2
; |x| ≤ 1¦. Fie funct ¸ia
f : B → R
2
continu˘a astfel ˆıncˆat f(U) ⊂ B. Atunci f are cel put ¸in un punct fix.
Demonstrat ¸ie. Intr-o prim˘a etap˘a se arat˘a c˘a, dac˘a o funct ¸ie continu˘a g : U → U
este homotop˘a cu o funct ¸ie constant˘a, atunci exist˘a o funct ¸ie continu˘a u : U → R
astfel ˆıncˆat g(x) = exp(iu(x)) pentru orice x ∈ U. Vezi Problema 6.50 pentru
Cap. 4 Teoreme de punct fix 97
detalii. Am folosit forma complex˘a pentru u¸surint ¸a scrierii. Preciz˘am c˘a funct ¸iile
continue f : X → Y ¸si g : X → Y sunt homotope dac˘a exist˘a o funct ¸ie continu˘a
H : X [0, 1] → Y astfel ˆıncˆat H(x, 0) = f(x) ¸si H(x, 1) = g(x) pe X. In etapa a
doua, se arat˘a c˘a, mult ¸imea U nu este contractibil˘a, adic˘a aplicat ¸ia identic˘a pe U
nu este homotop˘a cu o funct ¸ie constant˘a pe U. Vezi Problema 6.51. Demonstrat ¸ia
se ˆıncheie observˆand c˘a, dac˘a f nu are puncte fixe atunci funct ¸ia definit˘a prin
H(x, t) =

r(x −2tf(x)) dac˘a 0 ≤ t ≤
1
2
r((2 −2t)x −f((2 −2t)x)) dac˘a
1
2
≤ t ≤ 1,
unde r(x) = x/|x| pentru x = 0, arat˘a c˘a funct ¸ia identic˘a pe U este homotop˘a cu
funct ¸ia constant˘a r(−f(0)) ceea ce contrazice faptul c˘a U nu este contractibil˘a.
Observat ¸ia 4.3 S˘a remarc˘am c˘a dac˘a U nu este contractibil˘a atunci se poate
demonstra u¸sor c˘a nu este o retract˘a a lui B, adic˘a are loc concluzia din Lema
4.1. Intr-adev˘ar, presupunˆand c˘a exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : B → U astfel
ˆıncˆat f(x) = x pentru orice x ∈ U, funct ¸ia H : U [0, 1] → U definit˘a prin
H(x, t) = r((1 − t)x) face U contractibil˘a, adic˘a H(x, 0) = x pentru x ∈ U ¸si
H(x, 1) = 0 pentru x ∈ U.
Rezultatul care urmeaz˘a, cunoscut ˆın literatur˘a sub numele de Teorema Perron-
Frobenius, este o aplicat ¸ie important˘a a Teoremei lui Brouwer. Teorema pe care
o vom demonstra ˆın cele ce urmeaz˘a afirm˘a c˘a orice matrice p˘atratic˘a ale c˘arei
elemente sunt nenegative are cel put ¸in un vector propriu cu componente nenegative
corespunz˘ator unei valori proprii nenegative. Preciz˘am c˘a x
i
noteaz˘a componenta
de rang i a vectorului coloan˘a x ∈ R
n
.
Teorema 4.7 Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de tipul nn cu elemente nenega-
tive. Atunci exist˘a λ ≥ 0 ¸si un vector nenul x ∈ R
n
, cu x
i
≥ 0 pentru i = 1, 2, , n,
astfel ˆıncˆat Ax = λx.
Demonstrat ¸ie. Definim mult ¸imea nevid˘a convex˘a ¸si compact˘a
K =

x ∈ R
n
; x
i
≥ 0∀i = 1, 2, , n,
n
¸
i=1
x
i
= 1
¸
.
Dac˘a exist˘a x
0
∈ K astfel ˆıncˆat Ax
0
= 0, atunci x
0
¸si λ = 0 rezolv˘a problema.
Consider˘am acum cazul ˆın care pentru orice x ∈ K avem Ax = 0. Cum A este
cu elemente nenegative, rezult˘a c˘a funct ¸ia g : K → R, definit˘a prin
g(x) =
n
¸
i=1
(Ax)
i
98 O. Cˆarj˘a
ia numai valori pozitive. Ca atare, putem defini funct ¸ia continu˘a F : K[toR
n
prin
F(x) =
1
¸
n
i=1
(Ax)
i
Ax.
Aceasta aplic˘a mult ¸imea K ˆın ea ˆıns˘a¸si. Pentru aceasta, este suficient s˘a observ˘am
c˘a (Ax)
i
≥ 0 pentru orice x ∈ K ¸si c˘a
n
¸
i=1
(F(x))
i
=
1
¸
n
k=1
(Ax)
k
n
¸
i=1
(Ax)
i
= 1.
Din Teorema de punct fix a lui Brouwer, deducem c˘a exist˘a x ∈ K cu F(x) = x.
Ultima egalitate se poate rescrie echivalent sub forma Ax = λx cu λ =
¸
n
i=1
(Ax)
i
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Incheiem acest paragraf cu ment ¸iunea c˘a Luitzen Egbertus Jan Brouwer a
publicat Teorema 4.4 ˆın anul 1909 ˆın cazul tridimensional, Jacques Hadamard a
demonstrat-o ˆın anul urm˘ator ˆın cazul p-dimensional dar pentru funct ¸ii diferent ¸i-
abile. De altfel, Hadamard o nume¸ste deja Teorema de punct fix a lui Brouwer,
ceea ce sugereaz˘a c˘a rezultatul era deja faimos. Prima demonstrat ¸ie pentru cazul
general a fost dat˘a de Brouwer ˆın 1912 [24]. Demonstrat ¸ia lui Brouwer se bazeaz˘a
pe teoria gradului topologic, introdus˘a de el ca o alternativ˘a la teoria indexului,
a lui Kronecker, utilizat˘a de altfel de Henri Poincar´e la demonstrarea teoremei
p-dimensionale a valorilor intermediare. Faptul c˘a Lema 4.1 este echivalent˘a cu
Teorema lui Brouwer a fost observat de Karol Borsuk ˆın 1931. Este interesant
de precizat c˘a exist˘a un alt rezultat echivalent cu Teorema lui Brouwer, ¸si foarte
apropiat de Lema lui Borsuk, care fusese dat de Piers Bohl ˆın 1904 ¸si demonstrat
de el pentru funct ¸ii diferent ¸iabile:
Nu exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : C → R
p
` ¦0¦ cu proprietatea c˘a f(x) = x
pentru x din frontiera lui C,
unde C este cubul din R
p
, adic˘a mult ¸imea definit˘a ˆın Teorema 4.5.
Abia ˆın 1930 rezultatul a fost extins de Juliusz Schauder la cazul spat ¸iilor infinit
dimensionale. In 1937 John von Neumann iar ˆın 1941 Shizuo Kakutani extind
rezultatul la cazul multifunct ¸iilor. In sect ¸iunile urm˘atoare vom prezenta aceste
extinderi. S˘a mai remarc˘am c˘a Lema 4.1 are multe demonstrat ¸ii, cea prezentat˘a aici
apart ¸ine lui Konrad Gr¨oger ¸si a fost publicat˘a ˆın 1981 [41]. In sfˆar¸sit, demonstrat ¸ia
prezentat˘a pentru cazul 2-dimensional (Teorema 4.6) a fost dat˘a de Robert F. Brown
ˆın 1974 [24].
4.3 Teorema de punct fix a lui Schauder
In spat ¸ii infinit dimensionale, Teorema de punct fix a lui Brouwer nu are loc
Cap. 4 Teoreme de punct fix 99
Teorema 4.8 (Schauder) Fie K o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a ˆıntr-un spat ¸iu
normat X ¸si f : K → K o funct ¸ie continu˘a. Atunci exist˘a x ∈ K astfel ˆıncˆat
f(x) = x.
Teorema de punct fix a lui Schauder, enunt ¸at˘a mai sus, este o extensie la spat ¸ii
normate a Teoremei lui Brouwer. Ea a fost demonstrat˘aˆın 1927 de Juliusz Schauder
pentru spat ¸ii Banach cu baz˘a Schauder. Aceast˘a ipotez˘a a fost eliminat˘a ˆın 1930
[84]. Trebuie ment ¸ionat c˘a ˆıntr-o lucrare publicat˘a ˆın 1922 [17], George Birkhoff
¸si Oliver Kellogg extinseser˘a Teorema de punct fix a lui Brouwer pentru funct ¸ii
continue pe mult ¸imi compacte ¸si convexe din spat ¸ii de funct ¸ii de tipul C
k
([a, b]) sau
L
2
(a, b). Ei au aplicat teorema lor de punct fix la studiul unor probleme la limit˘a
neliniare. De altfel, Schauder a dat ¸si el aplicat ¸ii la problema Cauchy pentru ecuat ¸ii
diferent ¸iale ordinare ¸si pentru anumite probleme la limit˘a pentru ecuat ¸ii cu derivate
part ¸iale.
In literatur˘a, Teorema lui Schauder apare ¸si ˆın alte variante. Amintim c˘a o
funct ¸ie f : M → X este compact˘a dac˘a este continu˘a ¸si mult ¸imea f(E) este relativ
compact˘a pentru orice mult ¸ime m˘arginit˘a E ⊂ M. Dac˘a f este continu˘a ¸si f(M)
este relativ compact˘a atunci f este compact˘a.
Teorema 4.9 Fie M o mult ¸ime ˆınchis˘a m˘arginit˘a ¸si convex˘a a spat ¸iului normat
X ¸si f : M → M o funct ¸ie compact˘a. Atunci exist˘a x ∈ M astfel ˆıncˆat f(x) = x.
Teorema 4.10 Fie A o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a ˆın spat ¸iul normat X ¸si f o
funct ¸ie continu˘a de la A la o submult ¸ime compact˘a a lui A. Atunci exist˘a x ∈ A
astfel ˆıncˆat f(x) = x.
S˘a ar˘at˘am c˘a cele trei variante prezentate mai sus sunt echivalente. Presupunem
c˘a este adev˘arat˘a Teorema 4.8 ¸si fie A ¸si f ca ˆın Teorema 4.10. Avem f(A) ⊂ A
1
(compact˘a), A
1
⊂ A. Deci f(A) ⊂ conv(A
1
) ⊂ A. Deoarece A
1
este com-
pact˘a, rezult˘a c˘a conv(A
1
) este compact˘a [49, p.84]. Aplicˆand Teorema 4.8 pentru
K = conv(A
1
), obt ¸inem concluzia. Presupunem acum c˘a este adev˘arat˘a Teorema
4.10 ¸si demonstr˘am Teorema 4.9. Fie M ¸si f ca ˆın Teorema 4.9. Funct ¸ia f fiind
compact˘a ¸si M fiind m˘arginit˘a, rezult˘a c˘a f(M) este compact˘a. Deoarece M este
ˆınchis˘a, f(A) ⊂ M. Rezult˘a deci concluzia Teoremei 4.9. In sfˆar¸sit, dac˘a pre-
supunem c˘a este adev˘arat˘a Teorema 4.9, Teorema 4.8 rezult˘a u¸sor avˆand ˆın vedere
c˘a mult ¸imile compacte sunt inchise ¸si m˘arginite, iar funct ¸iile continue definite pe
mult ¸imi compacte sunt compacte.
100 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ia Teoremei 4.8 Mult ¸imea K fiind compact˘a, pentru fiecare n ∈ N
exist˘a o 1/n-ret ¸ea finit˘a ¦S(a; 1/n); a ∈ A
n
¦, unde A
n
este finit˘a, ¸si cˆate o funct ¸ie
continu˘ a ϕ
n
: K → X, astfel ˆıncˆat

n
(x) −x| < 1/n ∀x ∈ K.
Pentru a demonstra acest fapt, definim ϕ : K → X prin
ϕ(x) =
¸
a∈A
ψ
a
(x)a
¸
a∈A
ψ
a
(x)
unde ψ
a
(x) = 0 dac˘a |x −a| ≥ 1/n ¸si ψ
a
(x) = 1/n −|x −a| dac˘a |x −a| ≤ 1/n.
S˘a ar˘at˘ am c˘a ϕ este continu˘a ¸si
|ϕ(x) −x| < 1/n
pentru orice x ∈ K. Intr-adev˘ar, s˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a pentru orice x ∈ A avem
ψ
a
(x) ≥ 0
iar pentru orice x ∈ K avem
¸
a∈A
ψ
a
(x) > 0.
Continuitatea lui ϕ rezult˘a din faptul c˘a fiecare ψ
a
este continu˘a. Dac˘a x ∈ K
atunci
ϕ(x) −x =
¸
a∈A
ψ
a
(x)(a −x)
¸
a∈A
ψ
a
(x)
.
Dac˘a ψ
a
(x) > 0 atunci |x −a| < 1/n. Prin urmare
|ϕ(x) −x| ≤
¸
a∈A
ψ
a
(x)|a −x|
¸
a∈A
ψ
a
(x)
< 1/n.
Este clar c˘a
ϕ
n
(K) ⊂ conv(K) = K.
Deci f
n
= ϕ
n
◦ f are proprietatea c˘a f
n
(K) ⊂ K. Avem ˆın plus
|f
n
(x) −f(x)| < 1/n, ∀x ∈ K.
Fie acum X
n
ˆınf˘a¸sur˘atoarea liniar˘a a mult ¸imilor A
n
¸si fie Ω
n
= K ∩ X
n
. Spat ¸iul
liniar X
n
este finit dimensional, Ω
n
este convex˘a ¸si compact˘aˆın X
n
iar f
n
: Ω
n
→ Ω
n
este continu˘a. Din Corolarul 4.2 rezult˘a c˘a exist˘a x
n
∈ Ω
n
astfel ˆıncˆat f
n
(x
n
) = x
n
.
Cap. 4 Teoreme de punct fix 101
Deoarece (f(x
n
)) este un ¸sir din mult ¸imea compact˘a K, exist˘a un sub¸sir convergent
(f(x
k
n
)) la x
0
∈ K. T¸ inˆand cont de faptul c˘a
f
k
n
(x
k
n
) = x
k
n
,
obt ¸inem
|x
k
n
−x
0
| ≤ |f
k
n
(x
k
n
) −f(x
k
n
)| +|f(x
k
n
) −x
0
| ≤ 1/k
n
+|f(x
k
n
) −x
0
|,
ceea ce arat˘a c˘a x
k
n
→ x
0
. Deoarece f este continu˘a, f(x
0
) = limf(x
k
n
) = x
0
, ceea
ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Observat ¸ia 4.4 In demonstrat ¸ia de mai sus, ˆın locul funct ¸iei ϕ
n
se poate considera
funct ¸ia de proiect ¸ie P
n
: X → Ω
n
. Problema care apare este c˘a aceast˘a funct ¸ie este
bine definit˘a ¸si continu˘a ˆın cazul spat ¸iilor strict normate. Amintim c˘a un spat ¸iu
normat este strict normat dac˘a |x+y| = |x| +|y| ¸si x = 0 implic˘a y = tx pentru
un t ≥ 0. Deoarece Ω
n
este compact˘a, exist˘a elemente ω
0
∈ Ω
n
astfel ˆıncˆat
|x −ω
0
| = inf¦|x −ω|; ω ∈ Ω
n
¦.
Avˆand ˆın vedere c˘a X este strict normat ¸si Ω
n
este convex˘a, rezult˘a unicitatea lui
ω
0
. Dar pentru orice spat ¸iu normat separabil X, exist˘a o norm˘a echivalent˘a fat ¸˘a
de care X este strict normat. In sfˆar¸sit, condit ¸ia de separabilitate nu deranjeaz˘a ˆın
problema noastr˘a pentru c˘a se poate lucra cu ˆınf˘a¸sur˘atoarea liniar˘a a mult ¸imii K
ˆın locul lui X, ˆınf˘a¸sur˘atoare care este spat ¸iu separabil deoarece K este compact˘a.
S˘a prezent˘amˆın continuare cˆateva exemple tipice de operatori compact ¸i ˆın spat ¸ii
Banach infinit dimensionale. Este u¸sor de v˘azut c˘a ˆın spat ¸ii finit dimensionale
mult ¸imea operatorilor compact ¸i coincide cu cea a operatorilor continui. Rezultatul
central folosit ˆın continuare este Teorema Arzel`a-Ascoli.
Teorema 4.11 (Arzel`a-Ascoli) O submult ¸ime K ˆın C([ a, b ]; X), unde X este spa-
t ¸iu Banach, este relativ compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a mult ¸imea K este echicontinu˘a
pe [ a, b ] ¸si pentru fiecare t ∈ [a, b] sect ¸iunea lui K ˆın t, adic˘a mult ¸imea K(t) =
¦f(t); f ∈ K¦, este relativ compact˘a ˆın X. Rezultatul este adev˘arat dac˘a mult ¸imea
K(t) este relativ compact˘a pentru t ˆıntr-o mult ¸ime dens˘a din [a, b].
In 1889 Cesare Arzel`a [3] a demonstrat necesitatea condit ¸iei de compactitate iar ˆın
1882-1883 Guido Ascoli [4] a demonstrat suficient ¸a, ambeleˆın C[a, b] = C([ a, b ]; R).
Rezultatul are loc ¸si dac˘a ˆın loc de [a, b] avem un spat ¸iu compact. In cazul X = R,
102 O. Cˆarj˘a
condit ¸ia ca mult ¸imile K(t) s˘a fie relativ compacte este echivalent˘a cu m˘arginirea ˆın
C[a, b]. Demonstrat ¸ia pentru cazul cˆand X este spat ¸iu Banach este esent ¸ial aceea¸si
ca ˆın cazul ˆın care X = R. O submult ¸ime S ˆın C(K) este echicontinu˘a dac˘a pentru
orice x ∈ K ¸si orice ε > 0 exist˘a o vecin˘atate U
x,ε
a lui x astfel ˆıncˆat
[f(y) −f(x)[ < ε
pentru orice f ∈ S ¸si y ∈ U
x,ε
.
Exemplul 4.1 Fie funct ¸ia continu˘a K : [a, b] [a, b] [−R, R] → R, unde a, b ∈ R
¸si R > 0. Fie M = ¦x ∈ C[a, b]; |x| ≤ R¦ unde pe C[a, b] consider˘am norma uzual˘a
|x| = sup¦[x(t)[; t ∈ [a, b]¦. Operatorii T, S : M → C[a, b] definit ¸i prin
(Tx)(t) =

b
a
K(t, s, x(s))ds, (Sx)(t) =

t
a
K(t, s, x(s))ds
sunt compact ¸i. Vom face demonstrat ¸ia pentru S.
Deoarece mult ¸imea A = [a, b] [a, b] [−R, R] este compact˘a, K este m˘arginit˘a
¸si uniform continu˘a pe A. Exist˘a α > 0 cu [K(t, s, x)[ ≤ α pentru (t, s, x) ∈ A ¸si
pentru orice ε > 0 exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
[K(t
1
, s
1
, x
1
) −K(t
2
, s
2
, x
2
)[ < ε
pentru (t
i
, s
i
, x
i
) ∈ A, i = 1, 2, cu
[t
1
−t
2
[ +[s
1
−s
2
[ +[x
1
−x
2
[ < δ.
Deci
[(Sx)(t)[ ≤ α(b −a)
pentru orice t ∈ [a, b] ¸si
[(Sx)(t
1
) −(Sx)(t
2
)[ ≤ (b −a +α)ε
pentru
[t
1
−t
2
[ ≤ min¦δ, ε¦.
Folosim Teorema Arzel`a-Ascoli ¸si deducem c˘a mult ¸imea S(M) este relativ com-
pact˘a. Proprietatea de continuitate a operatorului S rezult˘a prin trecere la limit˘a
sub integral˘a.
Cap. 4 Teoreme de punct fix 103
Ca aplicat ¸ie, consider˘am ecuat ¸ia integral˘a neliniar˘a
x(t) = γ

b
a
F(t, s, x(s))ds +

b
a
G(t, s, x(s))ds. (4.7)
Consider˘am A = ¦(t, s, x); t, s ∈ [a, b], [x[ ≤ R¦, a, b, R > 0, ¸si presupunem c˘a
funct ¸iile F, G : A → R sunt continue, cu [G(t, s, x)[ ≤ K[x[
p
pe A, p > 1, K > 0.
Atunci exist˘a γ
0
> 0 astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia (4.7) are solut ¸ie continu˘a pe [a, b] pentru
fiecare γ cu [γ[ ≤ γ
0
. Pentru demonstrat ¸ie, se alege r suficient de mic astfel ˆıncˆat,
notˆand
M = ¦x ∈ C[a, b]; |x| ≤ R¦,
s˘a avem T(M) ⊂ M, unde T este operatorul definit prin membrul drept al ecuat ¸iei.
Compactitatea lui T ¸si Teorema lui Schauder rezolv˘a problema.
Exemplul 4.2 Fie X spat ¸iu Banach, (t
0
, ξ) ∈ RX, a, b > 0, c ∈ (0, a] ¸si
P = ¦(t, x) ∈ RX; [t −t
0
[ ≤ a, |x −ξ| ≤ b¦.
Presupunem c˘a f : P → X este compact˘a ¸si |f(t, x)| ≤ k pentru (t, x) ∈ P.
Operatorul F : M → X, unde
M = ¦x ∈ C([t
0
−c, t
0
+c]; X); max
t∈[t
0
−c,t
0
+c]
|x(t) −ξ| ≤ b¦,
definit prin
(Fx)(t) = ξ +

t
t
0
f(s, x(s))ds
este compact. Intr-adev˘ar, mult ¸imea F(M) este relativ compact˘a:
|(Fx)(t) −(Fx)(s)| ≤ k[t −s[
pentru t, s ∈ [t
0
−c, t
0
+c] iar valorile sunt ˆın mult ¸imea compact˘a
ξ + (t −t
0
)conv¦f(s, x(s)); s ∈ [t
0
−c, t
0
+c]¦.
Continuitatea este imediat˘a.
O aplicat ¸ie important˘a a acestui fapt este Teorema lui Peano ˆın spat ¸ii Banach.
Se consider˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ˆın spat ¸iul Banach X,
x

(t) = f(t, x(t)) x(t
0
) = ξ. (4.8)
Rezultatul clasic al lui Peano afirm˘a c˘a, dac˘a X = R
n
¸si f este continu˘a, atunci
ecuat ¸ia (4.8) are cel put ¸in o solut ¸ie. In spat ¸ii infinit dimensionale rezultatul nu mai
este adev˘arat f˘ar˘a condit ¸ii suplimentare asupra lui f. O astfel de condit ¸ie este ca
f s˘a fie compact˘a.
104 O. Cˆarj˘a
Teorema 4.12 In condit ¸iile date ˆın Exemplul 4.2, lu˘am c = min¦a, b/k¦. Atunci
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a (4.8) are solut ¸ie pe [t
0
−c, t
0
+ c].
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema de punct fix a lui Schauder operatorului F
definit mai sus. Se constat˘a cu u¸surint ¸˘a c˘a F(M) ⊂ M.
Exemplul 4.3 Fie X ¸si U spat ¸ii Banach, S(t), t ≥ 0, un semigrup de clas˘a C
0
pe X ¸si B ∈ L(U, X). Fix˘am T > 0, not˘am I = [0, T] ¸si pentru p > 1 definim
operatorii F
T
: L
p
(I; X) → X ¸si G
T
: L
p
(I; U) → X prin
F
T
x =

T
0
S(T −s)x(s)ds, G
T
u =

T
0
S(T −s)Bu(s)ds.
In teorema care urmeaz˘a d˘am condit ¸ii care asigur˘a compactitatea operatorilor F
T
¸si G
T
.
Teorema 4.13 (i) Dac˘a S(t) este operator compact pentru fiecare t > 0 atunci
operatorul F
T
este compact.
(ii) Dac˘a B este compact atunci operatorul G
T
este compact.
Demonstrat ¸ie. Vom face demonstrat ¸ia pentru p = 2, cazul general se adapteaz˘a
u¸sor. S˘ a demonstr˘am (i). Este suficient s˘a demonstr˘am c˘a mult ¸imea F
T
(P) este
relativ compact˘a ˆın X unde
P = ¦x ∈ L
2
(I; X); |x| ≤ α¦.
Not˘am K = F
T
(P),
K(t) =

t
0
S(t −s)x(s)ds; x ∈ P

, 0 < t ≤ T
¸si observ˘am c˘a exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat |S(t)| ≤ γ pentru orice t ∈ I. Pentru
0 < ε < T definim
K
ε
= S(ε)K(T −ε).
Deoarece K(T −ε) este m˘arginit˘a ˆın X ¸si S(ε) este operator compact, urmeaz˘a c˘a
mult ¸imea K
ε
este relativ compact˘a. Acest fapt, ˆımpreun˘a cu inegalitatea
|F
T
x −

T−ε
0
S(T −s)x(s)ds| ≤ γα

ε
Cap. 4 Teoreme de punct fix 105
arat˘a c˘a mult ¸imea K este total m˘arginit˘a, deci este relativ compact˘a ˆın X.
S˘a demonstr˘am acum (ii). Pentru aceasta folosim un rezultat al lui Juliusz
Schauder din 1930:
Un operator liniar continuu de la un spat ¸iu Banach la un spat ¸iu Banach este
compact dac˘a ¸si numai dac˘a adjunctul lui este compact.
Se vede u¸sor c˘a
G

T
: X

→ L
2
(I; U

) ⊂ (L
2
(I; U))

este dat de G

T
(y) = B

S()

y pentru orice y ∈ X

. Atragem atent ¸ia c˘a nu iden-
tific˘am L
2
(I; U

) cu (L
2
(I; U))

. Idetificarea este posibil˘a ˆın condit ¸ii suplimentare
pentru X (de exemplu, reflexivitatea). De asemenea, S(t)

nu este numaidecˆat
semigrup de clas˘a C
0
. Totu¸si, funct ¸ia t → |B

S(t)

y| este m˘asurabil˘a ¸si se verific˘a
o inegalitate de tipul |S(t)

| ≤ M exp(ωt), deci operatorul G

este bine definit.
Cititorul poate g˘asi informat ¸ii despre semigrupul adjunct ˆın [95].
S˘a ar˘at˘am deci c˘a operatorul G

T
de la X

la L
2
(I; U

), definit mai sus, este
compact. Observ˘am ˆıntˆai c˘a funct ¸ia t → B

S(t)

(cu valori ˆın L(X

; U

)) este
continu˘a ˆın orice punct t ≥ 0. Intr-adev˘ar, avem
|B

S(t)

−B

S(s)

| = |(S(t) −S(s))B|
care tinde la zero pentru t → s pentru c˘a
lim
t→s
(S(t) −S(s))x = 0
pentru orice x ∈ X, deci pe compacte convergent ¸a este uniform˘a (ˆın particular pe
¦Bu : |u| ≤ 1¦). Ar˘at˘am acum c˘a mult ¸imea J = ¦G

T
y; y ∈ X

, |y| ≤ 1¦ este
relativ compact˘a ˆın L
2
(I; U

), ceea ce este echivalent cu faptul c˘a are o ε-ret ¸ea
finit˘a pentru orice ε > 0. Din continuitatea funct ¸iei t → B

S(t)

, exist˘a o divizare

1
, , ∆
n
a intervalului [0, T] astfel ˆıncˆat
|B

S(t)

−B

S(s)

| < ε/2

T
pentru orice t, s ∈ ∆
i
, i = 1, , n. De aici se obt ¸ine c˘a mult ¸imea
J
ε
= ¦j(y) =
n
¸
i=1
B

S(T −t
i
)



i
; |y| ≤ 1, y ∈ X

¦
este o ε/2-ret ¸ea pentru J, unde t
i
∈ ∆
i
sunt puncte fixate. R˘amˆane s˘a g˘asim o
ε/2-ret ¸ea finit˘a pentru J
ε
. Pentru aceasta, observ˘am c˘a aplicat ¸ia
y → α(y) = (B

S(T −t
1
)

y, , B

S(T −t
n
)

y)
106 O. Cˆarj˘a
de la X

ˆın spat ¸iul U

U

este compact˘a. Deci exist˘a o ε/2

T-ret ¸ea
finit˘a a mult ¸imii ¦α(y); |y| ≤ 1¦, fie aceasta α(y
1
), , α(y
m
). Pentru orice y ∈ X

cu |y| ≤ 1 exist˘a k astfel ˆıncˆat
|α(y) −α(y
k
)| < ε/2

T,
ceea ce implic˘a
|j(y) −j(y
k
)|
L
2
(I;U

)
=

n
¸
i=1


i
|B

S(T −t
i
)

y −B

S(T −t
i
)

y
k
|
2
dt

1/2
< ε/2.
Prin urmare, ¦j(y
i
); i = 1, , m¦ este o ε-ret ¸ea finit˘a pentru J.
Observat ¸ia 4.5 Se poate demonstra un rezultat mai general. Pentru p > 1, con-
sider˘am operatorii F : L
p
(I; X) → C(I; X) ¸si G : L
p
(I; U) → C(I; X) definit ¸i
prin
(Fx)(t) =

t
0
S(t −s)x(s)ds, (Gu)(t) =

t
0
S(t −s)Bu(s)ds.
Dac˘a S(t) este compact pentru orice t > 0 atunci F este compact. Dac˘a B este
compact atunci G este compact. Nu vom intra ˆın detalii, doar preciz˘am c˘a, din cele
ar˘atate mai sus, mult ¸imile ¦(Fx)(t); x ∈ P¦ sunt relativ compacte ˆın X pentru
orice t ∈ [0, T]. Pentru a ˆıncheia demonstrat ¸ia, utiliz˘am Teorema Arzel`a-Ascoli,
dar mai e nevoie de verificarea propriet˘at ¸ii de echicontinuitate. Cititorul poate
obt ¸ine detalii din [95, Teorema 6.2.1]. La fel se procedeaz˘a ¸si pentru G. Vezi ¸si
Observat ¸ia 4.10.
Observat ¸ia 4.6 O proprietate remarcabil˘a a operatorilor compact ¸i V ∈ L(X, Y ),
unde X ¸si Y sunt spat ¸ii Banach, iar X este infinit dimensional, este c˘a nu sunt
surjectivi. Intr-adev˘ar, dac˘a V este surjectiv atunci pe baza principiului aplicat ¸iilor
deschise, Teorema 3.1, exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat B(0, 1) ⊂ V B(0, δ). Compactitatea
lui V implic˘a compactitatea mult ¸imei B(0, 1), ceea ce este imposibil dac˘a X este
infinit dimensional. Acest fapt are implicat ¸ii la controlabilitatea exact˘a a sistemelor
liniare infinit dimensionale. Vezi Observat ¸ia 3.4. O alt˘a implicat ¸ie este aceea c˘a
operatorul F
T
nu este compact pentru p = 1, deoarece este surjectiv pentru orice
semigrup S(t). Intr-adev˘ar, avem
sup
t∈[0,T]
|S(t)

y| ≥ |y| ∀y ∈ X

,
ceea ce exprim˘a faptul c˘a adjunctul lui F
T
: L
1
(I; X) → X are invers m˘arginit pe
imaginea sa, deci F
T
este surjectiv. Vezi ¸si Observat ¸ia 3.1.
Cap. 4 Teoreme de punct fix 107
O alt˘a aplicat ¸ie a Teoremei de punct fix a lui Schauder este urm˘atorul rezultat,
numit Principiul Leray-Schauder.
Teorema 4.14 Fie X un spat ¸iu Banach ¸si T : X → X un operator compact.
Presupunem c˘a are loc estimarea a priori: exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a x = tTx
cu t ∈ (0, 1) atunci |x| ≤ r. In aceste condit ¸ii, T are punct fix.
Demonstrat ¸ie. Definim funct ¸ia f : B(0, 2r) → B(0, 2r) prin
f(x) =

Tx dac˘a |Tx| ≤ 2r
2r Tx
Tx
dac˘a |Tx| > 2r.
Ar˘at˘am c˘a funct ¸ia f este compact˘a. Este clar c˘a putem aplica apoi Teorema 4.9
pentru a deduce c˘a exist˘a x ∈ B(0, 2r) astfel ˆıncˆat f(x) = x. Intr-adev˘ar, dac˘a
|Tx| ≤ 2r, atunci Tx = x. Cazul |Tx| > 2r este imposibil deoarece ar rezulta
f(x) = tTx = x cu t = 2r/|Tx|, ceea ce conduce la |x| ≤ r, din ipotez˘a, ¸si
la |x| = |f(x)| = 2r, din definit ¸ia lui f. S˘a ar˘at˘am a¸sadar c˘a funct ¸ia f este
compact˘a. Este evident continu˘a. Fie (x
n
) ∈ B(0, 2r). Dac˘a exist˘a un sub¸sir (y
n
)
pentru care |Ty
n
| ≤ 2r pentru orice n, din compactitatea lui T va exista un sub¸sir
(z
n
) pe care T, ¸si deci f, va converge. Dac˘a exist˘a un sub¸sir (y
n
) pentru care
|Ty
n
| > 2r pentru orice n, atunci exist˘a un sub¸sir (z
n
) pentru care 1/|T(z
n
)| → p
¸si T(z
n
) → y. Prin urmare, f(z
n
) → 2rpy.
S˘a observ˘am ca nu se presupune c˘a ecuat ¸ia x = tTx are o solut ¸ie pentru 0 < t <
1. S˘a observ˘am, de asemenea, c˘a estimarea a priori este satisf˘acut˘a ˆın cazul ˆın care
mult ¸imea T(X) este m˘arginit˘a. Teorema de mai sus a fost demonstrat˘a ˆın 1934 [58]
de Jean Leray ¸si Juliusz Schauder. Ea corespunde urm˘atorului principiu: Estim˘ari
a priori conduc la existent ¸˘a. Ca aplicat ¸ie, ˆın [58] se dau rezultate de existent ¸˘a
pentru problema Dirichlet
A
11
u
xx
+ 2A
12
u
xy
+ A
22
u
yy
= 0 pe D, u = g pe Fr(D),
unde A
ij
sunt funct ¸ii de forma A
ij
= A
ij
(x, y, u, u
x
, u
y
). Pentru a aplica o teorem˘a
de punct fix, se consider˘a A
ij
= A
ij
(x, y, z, z
x
, z
y
) cu z fixat ¸si se obt ¸ine o ecuat ¸ie
liniar˘a ˆın u cu solut ¸ia u = Tz. Un punct fix pentru T este solut ¸ie a problemei
neliniare. Pentru a aplica Teorema 4.14 se introduce parametrul t ∈ (0, 1) prin
condit ¸ia la frontier˘a u = tg pe Fr(D), astfel c˘a problema init ¸ial˘a se reduce la
rezolvarea ecuat ¸iei u = tTu pentru t = 1.
Incheiem aceast˘a sect ¸iune cu
108 O. Cˆarj˘a
Teorema 4.15 (Ky Fan) Fie K o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a ˆın spat ¸iul Banach
X ¸si f : X X → R o funct ¸ie care satisface condit ¸iile
(i) Pentru orice y ∈ K funct ¸ia f(, y) este inferior semicontinu˘a;
(ii) Pentru orice x ∈ K funct ¸ia f(x, ) este concav˘a;
(iii) Pentru orice y ∈ K avem f(y, y) ≤ 0.
Atunci exist˘a u ∈ K astfel ˆıncˆat
f(u, y) ≤ 0, ∀y ∈ K.
Demonstrat ¸ie. Prin reducere la absurd, presupunem c˘a pentru orice x ∈ K
exist˘a y ∈ K astfel ˆıncˆat f(x, y) > 0. Mult ¸imea K se poate acoperi cu mult ¸imile
deschise
D
y
= ¦x ∈ K; f(x, y) > 0¦.
Deoarece mult ¸imea K este compact˘a, ea se poate acoperi cu un num˘ar finit D
y
i
, i =
1, , n. Fie ¦p
i
, i = 1, , n¦ o partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonate acestei acoperiri ¸si
fie funct ¸ia g : K → X definit˘a prin
g(x) =
n
¸
i=1
p
i
(x)y
i
.
Aplicˆand Teorema 4.8, exist˘a v ∈ K astfel ˆıncˆat g(v) = v. Din (ii) deducem
f(v, v) = f(v,
n
¸
i=1
p
i
(v)y
i
) ≥
n
¸
i=1
p
i
(v)f(v, y
i
).
Este clar c˘a dac˘a i este astfel ˆıncˆat p
i
(v) > 0 atunci v ∈ D
y
i
¸si deci f(v, y
i
) > 0. Se
contrazice astfel (iii).
Observat ¸ia 4.7 Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat ˆın [56] (1972) ¸si cunos-
cut ˆın literatur˘a sub numele Inegalitatea lui Ky Fan. poate fi interpretat ca un
rezultat de existent ¸˘a pentru o inegalitate variat ¸ional˘a (generalizat˘a). Vezi ¸si Teo-
rema 5.11 unde Inegalitatea lui Ky Fan se utilizeaz˘a pentru demonstrat ¸ie. Dup˘a
cum s-a v˘azut, demonstrat ¸ia se bazeaz˘a pe Teorema de punct fix a lui Schauder.
Este interesant c˘a ˆın spat ¸ii Hilbert se poate demonstra u¸sor ¸si reciproca: Inegali-
tatea lui Ky Fan implic˘a Teorema 4.8. Intr-adev˘ar, dac˘a h : K → K este continu˘a
atunci funct ¸ia definit˘a prin f(x, y) = 'h(x) − x, y − x` satisface ipotezele din Ine-
galitatea lui Ky Fan. Rezult˘a c˘a exist˘a x ∈ K astfel ˆıncˆat f(x, y) ≤ 0, pentru orice
Cap. 4 Teoreme de punct fix 109
y ∈ K. Se deduce de aici c˘a x este punct fix pentru h. Preciz˘am c˘a se poate obt ¸ine
un rezultat aparent mai tare si anume:
In condit ¸iile (i) ¸si (ii) avem
min
x∈X
sup
y∈X
f(x, y) ≤ sup
x∈X
f(x, x).
S˘a prezent˘am o aplicat ¸ie simpl˘a ˆın matematica economic˘a. Consider˘am un sis-
tem economic cu n produc˘atori, P
1
, , P
n
. Produc˘atorul P
i
fabric˘a un num˘ar a
i
de
produse G
i
cu pret ¸ul p
i
pentru fiecare. Fie D
ij
(p) cererea de c˘atre produc˘atorul P
i
pentru produsul G
j
. Dorim s˘a g˘asim un sistem rezonabil de pret ¸uri p = (p
1
, , p
n
),
ˆın ipoteza
p
i
a
i
=
n
¸
j=1
p
j
D
ij
(p), D
ii
(p) = 0, i = 1, , n.
Condit ¸ia de mai sus spune c˘a produc˘atorii folosesc toate veniturile ca s˘a obt ¸in˘a alte
produse. Avem urm˘atorul rezultat:
Exist˘a un sistem de pret ¸uri p > 0 astfel ˆıncˆat
a
j

n
¸
i=1
D
ij
(p) ∀j = 1, , n.
Interpretarea este urm˘atoarea: exist˘a un sistem de pret ¸uri pentru care cererea este
mai mic˘a sau egal˘a cu oferta. Pentru demonstrat ¸ie, se consider˘a
X = ¦p ∈ R
n
; p ≥ 0,
n
¸
i=1
p
i
= 1¦
F
j
(p) =
n
¸
i=1
D
ij
(p), f(p, q) = 'p, F(q)` −'p, q`.
Ipoteza pus˘a asigur˘a c˘a f(p, p) = 0 pentru orice p ∈ X, deci exist˘a p ∈ X cu
f(p, q) ≤ 0 pentru orice q ∈ X. Acest fapt conduce la F(p) ≤ a, ceea ce trebuia
demonstrat.
4.4 Teoreme de punct fix pentru multifunct ¸ii
Incepem aceast˘a sect ¸iune cu o generalizare a Teoremei de punct fix a lui Banach.
Amintim c˘a
δ(A, B) = max¦sup
x∈A
d(x, B), sup
x∈B
d(x, A)¦
define¸ste metrica Pompeiu-Hausdorff.
110 O. Cˆarj˘a
Teorema 4.16 Fie F : X ;X o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si ˆınchise pe spat ¸iul
metric complet (X, ρ). Presupunem c˘a exist˘a 0 < k < 1 astfel ˆıncˆat pentru orice
x, y ∈ X avem
δ(F(x), F(y)) ≤ kρ(x, y).
Atunci F are cel put ¸in un punct fix u ∈ X (adic˘a u ∈ F(u)).
Demonstrat ¸ie. Alegem un r astfel ˆıncˆat k < r < 1, lu˘am x
0
∈ X ¸si apoi alegem
x
1
∈ F(x
0
) cu ρ(x
0
, x
1
) > 0. Avem
d(x
1
, F(x
1
)) ≤ δ(F(x
0
), F(x
1
)) < rρ(x
0
, x
1
),
deci exist˘a x
2
∈ F(x
1
) cu ρ(x
2
, x
1
) < rρ(x
0
, x
1
). Repetˆand procedeul, determin˘am
un ¸sir (x
n
) astfel ˆıncˆat
x
n+1
∈ F(x
n
), ρ(x
n
, x
n+1
) < r
n
ρ(x
0
, x
1
), ∀n ∈ N.
De aici, prin procedeul standard utilizat ˆın demonstrat ¸ia Teoremei 4.1, obt ¸inem c˘a
¸sirul (x
n
) este convergent la un element u ∈ X. S˘a ar˘at˘am c˘a acesta este punctul
fix c˘autat. Intr-adev˘ar, aceasta rezult˘a din
d(x
n+1
, F(u)) ≤ δ(F(x
n
), F(u)) ≤ kρ(x
n
, u) → 0
¸si din faptul c˘a mult ¸imea F(u) este ˆınchis˘a.
Teorema de mai sus a fost demonstrat˘a de Sam B. Nadler Jr. ˆın 1969 [70]. Este
interesant c˘a, spre deosebire de cazul funct ¸iilor, punctul fix poate sa nu fie unic.
Cazul banal este cˆand F este constant˘a, dar Jean Saint Raymond a demonstrat ˆın
1994 [82] urm˘atorul rezultat:
Fie C este o submult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a a unui spat ¸iu Banach X ¸si contract ¸ia
F : C ; C cu valori ˆınchise. Dac˘a x
0
este punct fix ¸si F(x
0
) are cel put ¸in dou˘a
elemente, atunci exist˘a un punct fix al lui F diferit de x
0
.
Continu˘am cu Teorema de punct fix a lui Kakutani. Inainte de a da aceast˘a
important˘a teorem˘a, s˘a amintim cˆateva lucruri despre ¸sirurile generalizate. Pentru
detalii se poate consulta [79, p.225]. Dac˘a pe I este definit˘a o preordine (relat ¸ie
reflexiv˘a ¸si tranzitiv˘a) atunci, spunem c˘a I este dirijat˘a dac˘a pentru i
1
, i
2
∈ I exist˘a
i
3
∈ I ˆıncˆat i
1
_ i
3
¸si i
2
_ i
3
. Un ¸sir generalizat ˆın X este o funct ¸ie de la o mult ¸ime
dirijat˘a de indici la X. Se noteaz˘a (x
i
)
i∈I
sau doar (x
i
). S¸irurile generalizate se mai
numesc ¸siruri Moore-Smith dup˘a numele celor care le-au introdus ˆın 1922: Eliakim
H. Moore ¸si Henry L. Smith [69]. Teoria general˘a a limitelor dezvoltat˘a de Moore ¸si
Smith a fost f˘acut˘a independent ¸si de Mauro Picone ˆıntr-o carte care a ap˘arut anul
Cap. 4 Teoreme de punct fix 111
urm˘ator [75]. Termenul englezesc este ”net” utilizat pentru prima dat˘a de John L.
Kelley ˆın 1950. Un element x
0
∈ X este punct limit˘a pentru ¸sirul (x
i
), dac˘a pentru
fiecare vecin˘atate V a lui x
0
¸si pentru fiecare i ∈ I exist˘a j ∈ I cu i _ j astfel ˆıncˆat
x
j
∈ V . Amintim urm˘atorul rezultat:
O mult ¸ime K este compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a fiecare ¸sir generalizat din K
are un punct limit˘a ˆın K.
Teorema 4.17 Fie K o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a dintr-un spat ¸iu local convex
separat X. Fie F : K ; K o multifunct ¸ie superior semicontinu˘a cu valori nevide
ˆınchise ¸si convexe. Atunci exist˘a x
0
∈ K astfel ˆıncˆat x
0
∈ F(x
0
).
Demonstrat ¸ie. Fie ¦V
i
; i ∈ I¦ un sistem fundamental de vecin˘at˘at ¸i deschise
convexe echilibrate ¸si absorbante pentru originea lui X. Pentru i fixat, deoarece
K este compact˘a, exist˘a J(i), mult ¸ime finit˘a, ¸si x
ij
, j ∈ J(i) astfel ˆıncˆat familia
¦x
ij
+V
i
; j ∈ J(i)¦ este o acoperire deschis˘a a lui K. Fie ¦p
ij
; j ∈ J(i)¦ o partit ¸ie a
unit˘at ¸ii subordonate ei, ¸si fie funct ¸ia f
i
: K → X definit˘a prin
f
i
(x) =
¸
j∈J(i)
p
ij
(x)y
ij
,
unde y
ij
este un element oarecare ˆın F(x
ij
). Mult ¸imea
K
i
= conv¦y
ij
; j ∈ J(i)¦
este convex˘a ¸si compact˘a ˆın spat ¸iul finit dimensional generat de ¦y
ij
; j ∈ J(i)¦, f
i
este continu˘a, f
i
(K
i
) ⊂ K
i
, ¸si deci, aplicˆand Teorema de punct fix a lui Brouwer,
exist˘a x
i
∈ K
i
cu f
i
(x
i
) = x
i
. Se obt ¸ine astfel un ¸sir generalizat (x
i
)
i∈I
, unde
pe I introducem ordinea i _ j dac˘a V
j
⊂ V
i
. Din propriet˘at ¸ile sistemului de
vecin˘at˘at ¸i, rezult˘a u¸sor c˘a I este dirijat˘a. Deoarece mult ¸imea K este compact˘a,
¸sirul generalizat (x
i
) are un punct limit˘a x
0
∈ K. Vom ar˘ata c˘a acesta este punctul
fix c˘autat. Prin reducere la absurd, presupunem c˘a x
0
∈ F(x
0
). Aplic˘am o teorem˘a
de separare a mult ¸imilor convexe prin hiperplane [79, p.111], [101, p.24] ¸si deducem
c˘a exist˘a o mult ¸ime convex˘a ¸si deschis˘a W, cu W ⊃ F(x
0
) ¸si x
0
∈ W. Se aplic˘a
acum proprietatea de semicontinuitate a multifunct ¸iei F ¸si deducem c˘a exist˘a V ,
vecin˘atate a lui x
0
, astfel ˆıncˆat F(x) ⊂ W pentru x ∈ V . Se poate evident lua V ¸si
cu proprietatea
V ∩ W = ∅.
Mai departe, V −x
0
este vecin˘atate a originii ¸si deci exist˘a i ∈ I astfel ˆıncˆat
V
i
+V
i
⊂ V −x
0
.
112 O. Cˆarj˘a
Folosim acum proprietatea c˘a x
0
este punct limit˘a pentru ¸sirul (x
i
) ¸si deducem c˘a
exist˘a j _ i (prin urmare V
j
⊂ V
i
) cu x
j
∈ x
0
+ V
i
. Deci
x
j
+ V
j
⊂ x
0
+ V
i
+V
i
⊂ V.
Ret ¸inem deci c˘a exist˘a j ∈ I cu x
j
+ V
j
⊂ V . Vom ar˘ata c˘a x
j
∈ W, ceea ce este
fals. Intr-adev˘ar, avem
x
j
= f
j
(x
j
) =
¸
α∈J(j)
f

(x
j
)y

∈ W
deoarece, dac˘a f

(x
j
) > 0, atunci x
j
∈ x

+ V
j
, deci x

∈ V ¸si deci y

∈ W iar
W este convex˘a. Demonstrat ¸ia este terminat˘a.
Shizuo Kakutani a demonstrat acest rezultat ˆın 1941 ˆın cazul finit dimensional
[48]. Trebuie ment ¸ionat ˆıns˘a c˘a o versiune echivalent˘a cu cea a lui Kakutani fusese
obt ¸inut˘a ˆın 1937 de John von Neumann [97] (vezi Problema 6.45). In cazul spat ¸iilor
local convexe ea a fost obt ¸inut˘a independent ˆın 1952 de Ky Fan [55] ¸si Irving L.
Glicksberg [38]. Demonstrat ¸ia lui Glicksberg se bazeaz˘a pe rezultatul lui Kakutani.
Ment ¸ion˘am c˘a Glicksberg pune ipoteza ca multifunct ¸ia F s˘a aib˘a grafic ˆınchis ceea
ce, ˆın condit ¸iile date, este echivalent˘a cu semicontinuitatea superioar˘a (vezi Capi-
tolul 2). Ment ¸ion˘am de asemenea c˘a Frederic Bohnenblust ¸si Samuel Karlin [19]
(1950) demonstreaz˘a o variant˘a a acestei teoreme ˆın spat ¸ii Banach. Toate aceste
rezultate sunt cazuri particulare ale unei teoreme obt ¸inute de Edward G. Begle [14]
ˆın 1950, ˆıntr-un cadru mai general, chiar neconvex.
Corolarul 4.3 (Bohnenblust ¸si Karlin) Fie M o mult ¸ime nevid˘a ˆınchis˘a ¸si convex˘a
ˆın spat ¸iul Banach X, F : M ;M o multifunct ¸ie superior semicontinu˘a cu valori
nevide ˆınchise ¸si convexe ¸si F(M) relativ compact˘a. Atunci F are punct fix.
Demonstrat ¸ia este imediat˘a dac˘a aplic˘am Teorema 4.17 mult ¸imii
K = convF(M) ⊂ M.
In cazul cˆand F este funct ¸ie, se reg˘ase¸ste Teorema de punct fix a lui Tikhonov
publicat˘a ˆın 1935 [91].
Corolarul 4.4 (Tikhonov) Fie f : K → K o funct ¸ie continu˘a, unde K este nevid˘a
compact˘a ¸si convex˘a ˆıntr-un spat ¸iu local convex separat. Atunci f are punct fix.
Cˆand K este submult ¸ime a unui spat ¸iu Banach, rezultatul apart ¸ine lui Schauder,
obt ¸inut ˆın 1930 [84] (vezi Teorema 4.9). Este interesant de ment ¸ionat c˘a Schauder
obt ¸ine ˆın 1927 [83] o variant˘a apropiat˘a de cazul local convex ¸si anume
Cap. 4 Teoreme de punct fix 113
Corolarul 4.5 Fie X un spat ¸iu Banach reflexiv ¸si separabil, fie M ⊂ X o mult ¸ime
nevid˘a convex˘a ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a ¸si fie f : M → M o funct ¸ie slab secvent ¸ial
continu˘a. Atunci f are punct fix.
Demonstrat ¸ia se poate face aplicˆand Corolarul 4.4 cˆand X este ˆınzestrat cu
topologia slab˘a. In acest cadru M este slab compact˘a, topologia slab˘a pe M este
metrizabil˘a iar f este continu˘a.
Prezent˘am acum un rezultat, al lui Felix E. Browder din 1968 [23], util la demon-
strarea existent ¸ei solut ¸iilor unor inegalit˘at ¸i variat ¸ionale (Problema 6.48) sauˆın prob-
leme de minimax (Teorema 5.13).
Teorema 4.18 (Browder) Fie K o mult ¸ime nevid˘a compact˘a ¸si convex˘a a unui
spat ¸iu liniar topologic X ¸si fie F : K ; K o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si
convexe. Presupunem c˘a F
−1
(y) este deschis˘a ˆın K pentru orice y ∈ K. Atunci F
are punct fix.
Demonstrat ¸ie. Deoarece mult ¸imea K este compact˘a, exist˘a y
1
, y
2
, , y
n
puncte
ˆın K astfel ˆıncˆat familia ¦F
−1
(y
i
), i = 1, 2, , n¦ este o acoperire pentru K. Fie
¦p
i
; i = 1, 2, , n¦ o partit ¸ie a unit˘at ¸ii subordonate ei,
K
0
= conv¦y
1
, y
2
. . . , y
n
¦
¸si
f(x) =
n
¸
i=1
p
i
(x)y
i
, x ∈ K
0
.
Funct ¸ia f este continu˘a, f(K
0
) ⊂ K
0
, deci putem aplica Teorema de punct fix a
lui Brouwer ˆın spat ¸iul finit dimensional generat de y
1
, y
2
, y
n
. Fie x
0
∈ K
0
astfel
ˆıncˆat f(x
0
) = x
0
. Vom ar˘ata c˘a x
0
∈ F(x
0
) dovedind c˘a f(x) ∈ F(x) pentru
x ∈ K
0
. Intr-adev˘ar, dac˘a p
i
(x) > 0 atunci x ∈ F
−1
(y
i
), deci y
i
∈ F(x). Cum F(x)
este convex˘a rezult˘a c˘a f(x) ∈ F(x), ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Observat ¸ia 4.8 Demonstrat ¸ia teoremei de mai sus poate face apel ¸si la Teorema
de punct fix a lui Schauder. Mai precis, funct ¸ia f este de fapt o select ¸ie continu˘a a
lui F, select ¸ie ce ˆındepline¸ste condit ¸iile Teoremei lui Schauder.
114 O. Cˆarj˘a
4.5 Ecuat ¸ii semiliniare ˆın spat ¸ii Banach
In acest paragraf vom prezenta rezultate de existent ¸˘a pentru ecuat ¸ii semiliniare ˆın
spat ¸ii infinit dimensionale, folosind teoreme de punct fix.
Fie X un spat ¸iu Banach, A generatorul unui semigrup de clas˘a C
0
pe X, notat
S(t), t ≥ 0, ¸si funct ¸ia f : X → X. Consider˘am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

(t) = Ay(t) +f(y(t)), y(0) = x. (4.9)
O funct ¸ie y ∈ C(I; X), unde I = [0, T], se nume¸cte solut ¸ie continu˘a (pe scurt,
solut ¸ie) a ecuat ¸iei (4.9) dac˘a y satisface ecuat ¸ia integral˘a
y(t) = S(t)x +

t
0
S(t −s)f(y(s))ds, t ∈ I.
Teorema 4.19 Dac˘a f este lipschitzian˘a pe X atunci, pentru orice x ∈ X ¸si orice
T > 0, ecuat ¸ia (4.9) are solut ¸ie unic˘a pe [0, T].
Demonstrat ¸ie. Fix˘am x ∈ X ¸si T > 0, not˘am I = [0, T] ¸si definim operatorul F
pe C(I, X) prin
(Fy)(t) = S(t)x +

t
0
S(t −s)f(y(s))ds. (4.10)
Pentru y, z ∈ C(I; X) ¸si t ∈ I, definim
ρ
t
(y, z) = sup
s∈[0,t]
|y(s) −z(s)|.
Fie L constanta Lipschitz pentru f ¸si K o constant˘a pentru care are loc
sup
t∈I
|S(t)| ≤ K.
Este u¸sor de verificat c˘a, pentru n ∈ N ¸si t ∈ I, avem
ρ
t
(F
n
y, F
n
z) ≤
(LKt)
n
n!
ρ
t
(y, z).
De aici rezult˘a c˘a, pentru n suficient de mare, F
n
este o contract ¸ie. Din Corolarul
4.1 rezult˘a c˘a F are punct fix unic ˆın C(I, X), care este unica solut ¸ie a ecuat ¸iei
(4.9).
Cap. 4 Teoreme de punct fix 115
Observat ¸ia 4.9 Deoarece T este arbitrar, solut ¸ia poate fi continuat˘a pe [0, ∞).
Ment ¸ion˘am c˘a, utiliz˘and aceea¸si tehnic˘a de demonstrat ¸ie, se pot obt ¸ine variante
mai generale. De exemplu, dac˘a f este lipschitzian˘a pe mult ¸imi m˘arginite, atunci
se obt ¸ine solut ¸ie local˘a. De asemenea, se poate considera f depinz˘and ¸si de t
(continuu), sau se poate perturba ecuat ¸ia (4.9) cu o funct ¸ie g ∈ L
1
loc
([0, ∞), X).
In cazul ˆın care X este reflexiv ¸si x ∈ D(A), solut ¸ia dat˘a de Teorema 4.19 este
clasic˘a.
Teorema 4.20 Fie X spat ¸iu Banach reflexiv, f lipschitzian˘a pe X, x ∈ D(A),
T > 0 ¸si y ∈ C([0, T]; X) o solut ¸ie a ecuat ¸iei (4.9). Atunci y ∈ C([0, T]; D(A)) ∩
C
1
([0, T]; X) ¸si y

(t) = Ay(t) +f(y(t)) pentru orice t ∈ [0, T].
Demonstrat ¸ie. Nu vom intra ˆın detalii ci vom prezenta doar etapele importante.
Se verific˘a mai ˆıntˆai c˘a y : [0, T] → X este lipschizian˘a ¸si deci f ◦ u : [0, T] → X
este lipschizian˘a. Rezult˘a c˘a f ◦ u ∈ W
1,∞
([0, T]; X) ceea ce conduce la concluzie.
Pentru detalii se poate consulta [95, cap.6] sau [26].
Revenind la Teorema 4.19, ipoteza c˘a f este lipschitzian˘a poate fi sl˘abit˘a, dac˘a
se impune o ipotez˘a mai tare asupra semigrupului. Mai precis, dac˘a S(t) este
semigrup compact, adic˘a dac˘a operatorul S(t) este compact pentru orice t > 0,
atunci se poate aplica teorema de punct fix a lui Schauder operatorului F definit
mai sus.
Teorema 4.21 Presupunem c˘a A genereaz˘a un semigrup compact iar f este con-
tinu˘a ¸si m˘arginit˘a pe mult ¸imi m˘arginite. Atunci, pentru fiecare x ∈ X, exist˘a T >
astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia (4.9) are o solut ¸ie y ∈ C([0, T]; X).
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a, exist˘a α > 0 astfel ˆıncˆat |f(ξ)| ≤ α pentru ξ ∈
B(x, 1). In plus, din propriet˘at ¸ile semigrupului, exist˘a τ > 0 astfel ˆıncˆat |S(t)x −
x| < 1/2 pentru orice t ∈ [0, τ], ¸si exist˘a β ≥ 1 astfel ˆıncˆat |S(t)| ≤ β pentru orice
t ∈ [0, τ]. Definim T = min¦τ, 1/2αβ¦, I = [0, T] ¸si
M = ¦y ∈ C(I; X); y(t) ∈ B(x, 1), ∀t ∈ [0, T]¦.
Este imediat c˘a M este submult ¸imeˆınchis˘a m˘arginit˘a ¸si convex˘a a spat ¸iului C(I; X).
Definim operatorul F pe M prin (4.10) ¸si observ˘am c˘a F(M) ⊂ M iar F este funct ¸ie
continu˘ a. Pentru a ar˘ata c˘a F are punct fix, utiliz˘am Teorema 4.10. Mai avem de
ar˘atat c˘a F(M) este relativ compact˘a ˆın C(I; X). Vom utiliza Teorema Arzel`a-
Ascoli. Pentru aceasta, not˘am K = F(M) ¸si K(t) = ¦(Fy)(t); y ∈ M¦ ¸si ar˘at˘am
116 O. Cˆarj˘a
c˘a fiecare K(t) pentru t ∈ I este relativ compact˘a ˆın X, iar K este echicontinu˘a.
Vezi Teorema 4.11. Deoarece K(0) = ¦x¦, este suficient s˘a consider˘am cazul t > 0.
Pentru 0 < ε < t ≤ T, definim
K
ε
(t) = S(t)x +S(ε)K(t −ε).
Deoarece K(t − ε) este m˘arginit˘a ˆın X ¸si S(ε) este operator compact, urmeaz˘a c˘a
mult ¸imea K
ε
(t) este relativ compact˘a pentru t ∈ (ε, T].
Acest fapt, ˆımpreun˘a cu inegalitatea
|(Fy)(t) −S(t)x −

t−ε
0
S(t −s)f(y(s))ds| ≤ MKε,
arat˘a c˘ a pentru t > 0 mult ¸imea K(t) este total m˘arginit˘a, deci este relativ compact˘a
ˆın X.
Pentru echicontinuitate observ˘am mai ˆıntˆai c˘a, pentru t > τ > 0, h > 0 ¸si
y ∈ M avem
(Fy)(t +h) −(Fy)(t) = S(t)(S(h)x−x) +

t−τ
0
(S(t +h−s) −S(t −s))f(y(s))ds+

t
t−τ
(S(t +h −s) −S(t −s))f(y(s))ds +

t+h
t
S(t + h −s)f(y(s))ds.
De aici se deduce
|(Fy)(t + h) −(Fy)(t)| ≤ β|S(h)x −x| + α

t−τ
0
|S(t +h −s) −S(t −s)|ds+
2αβτ +αβh,
pentru orice y ∈ M. In plus,
|(Fy)(h) −(Fy)(0)| ≤ |S(h)x −x| +αβh, ∀y ∈ M.
Ultimele dou˘a inegalit˘at ¸i, impreun˘a cu afirmat ¸ia (vezi [95]):
Dac˘a S(t) este un semigrup compact atunci |S()| este funct ¸ie continu˘a pe
(0, ∞),
arat˘a c˘ a mult ¸imea F(M) este echicontinu˘a ¸si astfel demonstrat ¸ia este terminat˘a.
Observat ¸ia 4.10 Demonstrat ¸ia de mai sus arat˘a, ˆın particular, c˘a operatorul x →
P(x) de la L
p
(0, T; X) ˆın C([0, T]; X), p > 1, definit prin
P(x)(t) =

t
0
S(t −s)x(s) ds
este compact.
Capitolul 5
Probleme de optimizare
5.1 Principiul Brezis - Browder
Prezent˘am ˆın aceast˘a sect ¸iune un rezultat remarcabil, pe de o parte prin simpli-
tatea enunt ¸ului ¸si elegant ¸a demonstrat ¸iei, iar pe de alt˘a parte prin multitudinea ¸si
diversitatea aplicat ¸iilor. Acest rezultat, numit ˆın cele ce urmeaz˘a Principiul Brezis-
Browder, a fost publicat ˆın 1976 de Ha¨ım Brezis ¸si Felix Browder [21]. Este un
principiu de ordonare, de obt ¸inere a elementelor maximale cu anumite propriet˘at ¸i,
similar cu lema lui Zorn. Farmecul acestui rezultat const˘a ˆın aceea c˘a nu se bazeaz˘a
pe Axioma alegerii ci pe o axiom˘a mai slab˘a, Axioma alegerii dependente, utilizat˘a
frecvent ˆın matematic˘a. De asemenea, Principiul Brezis-Browder are o interpretare
fizic˘a interesant˘a legat˘a de principiul entropiei din termodinamic˘a. Vezi comentari-
ile ce urmeaz˘a dup˘a demonstrat ¸ia Teoremei 5.1.
S˘a prezent˘am cˆateva observat ¸ii privind Axioma Alegerii.
Axioma alegerii. Dac˘a T este o familie de submult ¸imi nevide ale lui X, atunci
exist˘a o funct ¸ie f : T → X cu proprietatea c˘a f(A) ∈ A pentru orice A ∈ T.
Pentru a ˆınt ¸elege mai bine sensul acestei axiome, s˘a consider˘am exemplul clasic
al lui Bertrand Russell, unde T este o mult ¸ime de perechi de pantofi, ¦A
i
; i ∈ I¦.
Funct ¸ia
f : T →
¸
i∈I
A
i
, f(A
i
) = pantoful stˆang al perechii A
i
,
selecteaz˘a evident un pantof din fiecare pereche, printr-un procedeu bine determi-
nat. Dac˘a ˆıns˘a T este o mult ¸ime de perechi de ciorapi, atunci nu putem defini o
funct ¸ie f : T → ∪A
i
care s˘a selecteze un ciorap din fiecare pereche, f(A
i
) ∈ A
i
,
117
118 O. Cˆarj˘a
printr-un procedeu dat, deoarece o pereche de ciorapi este format˘a din dou˘a obiecte
identice. Se poate demonstra c˘a o astfel de funct ¸ie de select ¸ie exist˘a atunci cˆand
T este finit˘a, printr-un argument inductiv. Dar ˆın matematic˘a ne putem imagina
mult ¸imi infinite de perechi, ¸si ˆın acel caz avem nevoie de Axioma alegerii care s˘a
garanteze existent ¸a unei funct ¸ii de select ¸ie.
Axioma alegerii este echivalent˘a cu
Lema lui Zorn Dac˘a X este o mult ¸ime part ¸ial ordonat˘a astfel ˆıncˆat orice lant ¸
ˆın X este majorat, atunci X cont ¸ine cel put ¸in un element maximal.
Axioma alegerii este de asemenea echivalent˘a cu
Teorema lui Zermelo Dat˘a o mult ¸ime X, exist˘a o relat ¸ie binar˘a pe X fat ¸˘a de
care X este bine ordonat˘a.
Amintim c˘a o relat ¸ie binar˘a pe o mult ¸ime X, notat˘a “ _ ”, se nume¸ste preordine
dac˘a este reflexiv˘a ¸si tranzitiv˘a. Mult ¸imea X se nume¸ste part ¸ial ordonat˘a dac˘a
exist˘a o preordine pe X care este ¸si antisimetric˘a, adic˘a
a _ b, b _ a =⇒ a = b.
O mult ¸ime part ¸ial ordonat˘a X se nume¸ste bine ordonat˘a dac˘a fiecare submult ¸ime
nevid˘a a sa are un prim element, adic˘a pentru fiecare A = ∅, A ⊂ X, exist˘a a
0
∈ A
satisf˘acˆand condit ¸ia a
0
≤ a pentru orice a ∈ A. Lema lui Zorn este echivalent˘a ¸si
cu varianta ˆın care relat ¸ia binar˘a este doar preordine.
Axioma alegerii ¸si echivalentele sale amintite mai sus sunt utile la demon-
strarea unor rezultate fundamentale cum sunt teorema Hahn-Banach de prelun-
gire a funct ¸ionalelor liniare, teorema de existent ¸˘a a bazelor algebrice pentru spat ¸ii
liniare, teorema lui Tikhonov privind compactitatea spat ¸iului produs, teorema de
existent ¸˘a a partit ¸iei unit˘at ¸ii ˆın spat ¸ii paracompacte (vezi Capitolul 1), teorema de
existent ¸˘a a mult ¸imilor de numere reale care nu sunt Lebesgue m˘asurabile ¸si multe
altele.
Chiar ˆınainte de a fi formulat˘a precis de Ernst Zermelo, Axioma alegerii a fost
utilizat˘aˆın mod mascatˆın matematica clasic˘a ¸si ˆın special ˆın analiz˘a. Este interesant
de subliniat c˘a, dup˘a cum s-a observat ulterior, multe din aceste aplicat ¸ii clasice
pot fi justificate doar pe baza unor axiome mai slabe, de exemplu, Axioma alegerii
dependente sau Axioma alegerii num˘arabile.
Axioma alegerii dependente Fie R o relat ¸ie binar˘a pe o mult ¸ime nevid˘a A,
cu proprietatea c˘a pentru fiecare x ∈ A mult ¸imea ¦y ∈ A; xRy¦ este nevid˘a. Atunci,
pentru fiecare ξ ∈ A exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
, de elemente ale lui A, astfel ˆıncˆat x
1
= ξ
¸si x
n
Rx
n+1
pentru orice n ∈ N.
Aceast˘a axiom˘a permite obt ¸inerea unui ¸sir ˆın care fiecare element este dependent
de precedentul. De altfel, aceasta se folose¸ste destul de frecvent ˆın rat ¸ionamente
ˆın care se pune ˆın evident ¸˘a un ¸sir (x
n
) dup˘a ce am pus ˆın evident ¸˘a, inductiv,
Cap. 5 Probleme de optimizare 119
x
n
pentru fiecare n. Vezi, de exemplu, demonstrat ¸ia Teoremei lui Ces`aro de la
¸siruri de numere reale [78, p.56]. De asemenea, aceast˘a axiom˘a se utilizeaz˘a ˆın
demonstrat ¸ia Teoremei lui Baire, Teorema 3.4. Mai mult, ˆın 1977 Charles E. Blair
[18] a demonstrat c˘a Teorema lui Baire implic˘a Axioma alegerii dependente.
Axioma alegerii dependente este mai slab˘a decˆat Axioma alegerii [36].
Axioma alegerii num˘arabile Dac˘a T = ¦F
n
; n ∈ N¦ este o familie num˘a-
rabil˘a de submult ¸imi nevide ale lui X, atunci exist˘a un ¸sir (x
n
) cu proprietatea c˘a
x
n
∈ F
n
pentru orice n ∈ N.
Aceast˘a axiom˘a este suficient˘a pentru demonstrat ¸ia faptului c˘a o reuniune num˘a-
rabil˘a de mult ¸imi num˘arabile este num˘arabil˘a sau ˆın teorema de caracterizare cu
¸siruri a punctelor de acumulare.
In cele ce urmeaz˘a, X este o mult ¸ime pe care s-a definit o preordine “ _ ”.
Teorema 5.1 (Brezis - Browder) Fie (X, _) o mult ¸ime part ¸ial ordonat˘a ¸si S :
X → R∪ ¦∞¦ o funct ¸ie. Presupunem urm˘atoarele ipoteze:
(i) Fiecare ¸sir cresc˘ator (x
n
) ˆın X, cu proprietatea c˘a ¸sirul (S(x
n
)) este strict
cresc˘ator, este majorat;
(ii) Funct ¸ia S este monoton cresc˘atoare.
Atunci, pentru fiecare element x
0
∈ X exist˘a x ∈ X astfel ˆıncˆat x
0
_ x ¸si
S(x) = S(x) pentru orice x cu proprietatea x _ x .
Demonstrat ¸ie. Intr-o prim˘a etap˘a, presupunem c˘a funct ¸ia S este majorat˘a.
Consider˘am un element fixat x
0
∈ X ¸si construim inductiv un ¸sir cresc˘ator (x
n
)
astfel: dac˘a x
n
este determinat, consider˘am
X
n
= ¦x ∈ X; x
n
≤ x¦
¸si
β
n
= sup¦S(x); x ∈ X
n
¦.
Dac˘a x
n
verific˘a concluzia, atunci demonstrat ¸ia se ˆıncheie. Dac˘a nu, atunci β
n
>
S(x
n
) ¸si deci putem determina x
n+1
astfel ˆıncˆat x
n
≤ x
n+1
¸si
S(x
n+1
) > β
n

β
n
−S(x
n
)
2
. (5.1)
Am construit astfel un ¸sir (aici se folose¸ste Axioma alegerii dependente) cresc˘ator
(x
n
) care are proprietatea c˘a ¸sirul (S(x
n
)) este strict cresc˘ator. Datorit˘a condit ¸iei
(i), el este majorat, adic˘a exist˘a x ∈ X astfel ˆıncˆat x
n
_ x pentru orice n. Ar˘at˘am
c˘a acesta este elementul c˘autat ˆın enunt ¸. Prin reducere la absurd, presupunem c˘a
120 O. Cˆarj˘a
exist˘a y ∈ X astfel ˆıncˆat x _ y ¸si S(x) < S(y). Pe de alt˘a parte ¸sirul (S(x
n
)) este
cresc˘ator ¸si m˘arginit (deoarece am presupus c˘a funct ¸ia S este majorat˘a) ¸si deci este
convergent. Mai mult,
lim
n→∞
S(x
n
) ≤ S(x)
¸si y ∈ X
n
pentru orice n. Avem deci β
n
≥ S(y). Folosim acum (5.1) ¸si deducem
2S(x
n+1
) −S(x
n
) ≥ β
n
≥ S(y), ∀n ∈ N.
Trecˆand la limit˘a cu n → ∞ obt ¸inem S(x) ≥ S(y), ceea ce este absurd. Demon-
strat ¸ia este ˆıncheiat˘a ˆın cazul cˆand funct ¸ia S este majorat˘a.
Consider˘am acum cazul general ¸si lu˘am funct ¸ia
S
1
: X → (−π/2, π/2], S
1
(x) = arctan S(x).
Funct ¸ia S
1
este cresc˘atoare ¸si majorat˘a, deci exist˘a un element x ∈ X care
satisface concluzia teoremei cu S
1
ˆın loc de S. Dar
arctan S(x) = arctan S(x) =⇒ S(x) = S(x),
ceea ce demonstreaz˘a concluzia ˆın cazul general.
S˘a facem cˆateva comentarii asupra acestui rezultat. In varianta prezentat˘a ˆın
[21], funct ¸ia S se presupune cu valori reale, chiar majorat˘a. De asemenea, ipoteza
(i) este mai tare ¸si anume:
(i

) Fiecare ¸sir cresc˘ator ˆın X este majorat.
Extinderea, ˆın ambele direct ¸ii, apart ¸ine lui Corneliu Ursescu. Ipoteza (i) este
verificat˘a, de exemplu, dac˘a mult ¸imea S(X) este finit˘a. Preciz˘am c˘a posibilitatea
ca funct ¸ia S s˘a fie nem˘arginit˘a este util˘a atunci cˆand se discut˘a existent ¸a solut ¸iilor
saturate la sisteme diferent ¸iale. Vezi Corolarul 5.1.
S˘a prezent˘am acum o interpretare a Principiului Brezis-Browder ˆın termodi-
namic˘a. Din legea a doua a termodinamicii rezult˘a c˘a fiecare sistem ˆınchis are
entropia S o funct ¸ie cresc˘atoare ˆın timp. St˘arile cu entropie maxim˘a corespund
st˘arilor cu echilibru stabil. S˘a introducem ˆın mult ¸imea st˘arilor sistemului o relat ¸ie
de ordine astfel: x _ y ˆınseamn˘a c˘a sistemul poate trece de la starea x la starea y
dup˘a un anumit timp. Un ¸sir cresc˘ator ˆınseamn˘a o posibil˘a evolut ¸ie ˆın timp a sis-
temului. Concluzia teoremei asigur˘a tocmai existent ¸a unei st˘ari de echilibru stabil
x. Dac˘a sistemul este ˆın x atunci entropia S nu mai cre¸ste.
Cap. 5 Probleme de optimizare 121
5.2 Aplicat ¸ii ale Principiului Brezis-Browder
la incluziuni diferent ¸iale
Prezent˘am mai ˆıntˆai o aplicat ¸ie a Teoremei Brezis - Browder la existent ¸a solut ¸iilor
maximale pentru incluziuni diferent ¸iale. De obicei, aceste rezultate se obt ¸in ˆın
literatur˘a folosind Lema lui Zorn care este echivalent˘a cu Axioma alegerii. Aici
vom folosi Teorema Brezis - Browder ¸si deci numai Axioma alegerii dependente.
Fie incluziunea diferent ¸ial˘a
x

(s) ∈ F(x(s)) (5.2)
unde F : D ;V este o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si D este o submult ¸ime nevid˘a
a spat ¸iului finit dimensional V .
Prin solut ¸ie a incluziunii diferent ¸iale (5.2) ˆınt ¸elegem o funct ¸ie absolut continu˘a
x : [0, a) → V care verific˘a (5.2) pentru aproape tot ¸i s ∈ [0, a) ¸si x(s) ∈ D pentru
orice s ∈ [0, a). O solut ¸ie este saturat˘a dac˘a nu exist˘a o alt˘a solut ¸ie y : [0, b) → V a
lui (5.2) cu proprietatea c˘a a < b ¸si x s˘a fie egal˘a cu restrict ¸ia lui y la [0, a).
Demonst˘am mai ˆıntˆai urm˘atoarea propozit ¸ie.
Propozit ¸ia 5.1 Fie X o familie de solut ¸ii x : [0, a) → V ale incluziunii diferent ¸iale
(5.2), fie S : X → R∪ ¦∞¦ funct ¸ia dat˘a prin S(x) = a ¸si fie “ _ ” preordinea pe
X dat˘a prin x _ y dac˘a ¸si numai dac˘a S(x) ≤ S(y) ¸si x coincide cu restrict ¸ia lui y
la [0, S(x)). Presupunem ˆın plus c˘a fiecare ¸sir cresc˘ator ˆın X este majorat. Atunci
fiecare element al lui X este majorat de un element maximal al lui X.
Demonstrat ¸ie. S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a funct ¸ia S este cresc˘atoare. Putem aplica
Teorema 5.1 ¸si deducem c˘a pentru fiecare x ∈ X exist˘a y ∈ X astfel ˆıncˆat x _ y ¸si
S(y) = S(z) pentru z ∈ X cu y _ z. Deoarece y = z atunci cˆand S(y) = S(z) ¸si
y _ z, urmeaz˘a c˘a y este maximal ˆın X.
Corolarul 5.1 Orice solut ¸ie a incluziunii diferent ¸iale (5.2) este restrict ¸ia unei so-
lut ¸ii saturate.
Demonstrat ¸ie. Not˘am cu X mult ¸imea tuturor solut ¸iilor x : [0, σ) → V pentru
(5.2) ¸si aplic˘am Propozit ¸ia 5.1. S˘a remarc˘am c˘a un element y este maximal ˆın X
dac˘a ¸si numai dac˘a este solut ¸ie saturat˘a pentru (5.2).
Demonstrat ¸ia existent ¸ei solut ¸iilor saturate ˆın maniera prezentat˘a mai sus apare
pentru prima dat˘a ˆın [27]. Trebuie subliniat faptul c˘a nu este esent ¸ial ca X s˘a fie
122 O. Cˆarj˘a
finit dimensional. Important este s˘a avem un concept de solut ¸ie pentru incluziunea
diferent ¸ial˘a considerat˘a. Vezi, de exemplu, incluziunea diferent ¸ial˘a semiliniar˘a (5.3)
ˆın spat ¸ii Banach.
Prezent˘am acum o alt˘a demonstrat ¸ie a teoremei de viabilitate folosind Principiul
Brezis-Browder. Vom considera o incluziune diferent ¸ial˘a semiliniar˘a ˆın spat ¸ii Ba-
nach. Ne vom ocupa doar de demonstrarea faptului c˘a D este domeniu de viabilitate
ˆın ipoteza c˘a este ˆındeplinit˘a condit ¸ia de tangent ¸˘a. Vezi ¸si 2.10.
Fie X un spat ¸iu Banach, A : D(A) ⊂ X → X generatorul infinitesimal al unui
semigrup de clas˘a C
0
, S(t) : X → X, t ≥ 0, D o submult ¸ime a lui X ¸si F : D ;X o
multifunct ¸ie cu valori nevide ˆınchise convexe ¸si m˘arginite. Consider˘am incluziunea
diferent ¸ial˘a semiliniar˘a
du
dt
(t) ∈ Au(t) +F(u(t)) t ≥ 0 (5.3)
¸si condit ¸ia init ¸ial˘a
u(0) = ξ. (5.4)
Funct ¸ia u : [ 0, T ] → D este o solut ¸ie continu˘a pentru (5.3) ¸si (5.4) dac˘a exist˘a
f ∈ L
1
([ 0, T ]; X), cu f(t) ∈ F(u(t)) a.p.t. t ∈ (0, T) ¸si astfel ˆıncˆat
u(t) = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)f(s) ds
pentru t ∈ [ 0, T ].
S˘a consider˘am urm˘atoarea condit ¸ie de tangent ¸˘a
((T ): Pentru fiecare ξ ∈ D exist˘a y ∈ F(ξ), un ¸sir (t
n
) descresc˘ator la 0 ¸si un ¸sir
(p
n
) convergent la 0 astfel ˆıncˆat
S(t
n
)ξ +t
n
(y +p
n
) ∈ D
pentru fiecare n ∈ N.
S˘a observ˘am c˘a ˆın cazul ˆın care A = 0, ((T ) se reduce la condit ¸ia de tangent ¸˘a
ce apare ˆın Teorema 2.10. In plus, ea este echivalent˘a cu urm˘atoarea condit ¸ie de
tangent ¸˘a modificat˘a.
((T ´): Pentru fiecare ξ ∈ D exist˘a y ∈ F(ξ), un ¸sir (t
n
) descresc˘ator la 0 ¸si un
¸sir (p
n
) convergent la 0 astfel ˆıncˆat
S(t
n
)ξ +

t
n
0
S(t
n
−s)y ds + t
n
p
n
∈ D
pentru fiecare n ∈ N.
Urm˘atoarea propozit ¸ie reprezint˘a un rezultat de existent ¸˘a a solut ¸iilor “aproxi-
mative” pentru (5.3) satisf˘acˆand (5.4).
Cap. 5 Probleme de optimizare 123
Propozit ¸ia 5.2 Fie X un spat ¸iu Banach real, D o mult ¸ime nevid˘a ¸si local ˆınchis˘a
din X, F : D ; X o multifunct ¸ie local m˘arginit˘a ¸si cu valori nevide, A : D(A) ⊂
X → X generatorul infinitesimal al unui semigrup de clas˘a C
0
, S(t) : X → X,
t ≥ 0. Dac˘a D satisface condit ¸ia de tangent ¸˘a ((T ) atunci pentru fiecare ξ ∈ D
exist˘a r > 0, T > 0 ¸si K > 0 astfel ˆıncˆat mult ¸imea D ∩ B(ξ, r) este ˆınchis˘a ¸si
pentru fiecare n ∈ N

¸si fiecare vecin˘atate V = B(0, 1/n) a originii exist˘a cinci
funct ¸ii m˘asurabile f : [ 0, T ] → X, g : [ 0, T ] → X, α : [ 0, T ] → [ 0, T ], β :
¦(t, s); 0 ≤ s < t ≤ T¦ → [ 0, T ] ¸si u : [ 0, T ] → X satisf˘acˆand
(i) s−
1
n
≤ α(s) ≤ s, u(α(s)) ∈ D∩B(ξ, r) ¸si f(s) ∈ F(u(α(s))), a.p.t. s ∈ [ 0, T ]
(ii) |f(s)| ≤ K a.p.t. s ∈ [ 0, T ]
(iii) u(T) ∈ D ∩ B(ξ, r)
(iv) g(s) ∈ V a.p.t. s ∈ [ 0, T ], β(t, s) ≤ t pentru 0 ≤ s < t ≤ T ¸si funct ¸ia
t → β(t, s) este neexpansiv˘a pe (s, T ]
¸si
u(t) = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)f(s) ds +

t
0
S(β(t, s))g(s) ds (5.5)
pentru fiecare t ∈ [ 0, T ].
Demonstrat ¸ie. S˘a lu˘am ξ ∈ D arbitrar ¸si s˘a alegem r > 0, T > 0, ¸si K > 0 astfel
ˆıncˆat D ∩ B(ξ, r) este ˆınchis˘a ¸si
|y| ≤ K (5.6)
pentru fiecare x ∈ D ∩ B(ξ, r) ¸si y ∈ F(x) ¸si
sup
0≤t≤T
|S(t)ξ −ξ| +TMe
ωT
(K + 1) ≤ r, (5.7)
unde M > 0 ¸si ω ≥ 0 sunt astfel ˆıncˆat |S(t)| ≤ Me
ωt
pentru fiecare t ≥ 0. Aceasta
este posibil deoarece D este ˆınchis˘a, F este local m˘arginit˘a ¸si S(t) : X → X, t ≥ 0,
este un semigrup de clas˘a C
0
.
Fie n ∈ N

¸si fie V = B(0, 1/n). Incepem prin a defini funct ¸iile f, g, α, β ¸si
u pe un interval suficient de mic [ 0, δ ] ¸si apoi vom ar˘ata cum se extind la ˆıntregul
interval [ 0, T ]. Avˆand ˆın vedere condit ¸ia de tangent ¸˘a modificat˘a ((T ´), exist˘a
y ∈ F(ξ), δ > 0 and p ∈ V , depinzˆand de n ¸si satisf˘acˆand
S(δ)ξ +

δ
0
S(δ −s)y ds + δp ∈ D.
124 O. Cˆarj˘a
S˘a definim u : [ 0, δ ] → X prin
u(t) = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)y ds +tp (5.8)
pentru fiecare t ∈ [ 0, δ ]. S˘a remarc˘am c˘a, deoarece
lim
t↓0
S(t)ξ +

t
0
S(t −s)y ds + tp = ξ
uniform pentru p ∈ X cu |p| ≤ 1 ¸si y ∈ X cu |y| ≤ K, putem alege δ ∈ (0,
1
n
],
destul de mic ˆıncˆat u, y ¸si p s˘a satisfac˘a urm˘atoarele relat ¸ii
(j) y ∈ F(u(0))
(jj) |y| ≤ K
(jjj) u(δ) ∈ D ∩ B(ξ, r)
(jv) p ∈ V .
Punˆand f(s) = y, g(s) = p, α(s) = 0 ¸si β(t, s) = 0 pentru s ∈ [ 0, δ ] ¸si 0 ≤ s < t ≤ δ,
din (j) − (jv) ¸si (5.8), deducem u¸sor c˘a (f, g, α, β, u) satisfac (i) − (iv) ¸si (5.5) cu
T ˆınlocuit cu δ.
In continuare, ar˘at˘am c˘a pentru fiecare n ∈ N

exist˘a cel put ¸in o cvintupl˘a
(f, g, α, β, u) a c˘arui domeniu se noteaz˘a cu D(T), unde, pentru a ∈ R
+
D(a) = [ 0, a ] [ 0, a ] [ 0, a ] ¦(t, s); 0 ≤ s < t ≤ a¦ [ 0, a ],
satisf˘acˆand (i) − (iv) ¸si (5.5). Pentru aceasta vom folosi Teorema Brezis-Browder.
Fie | mult ¸imea acelor (f, g, α, β, u) definite pe D(a) cu a ≤ T ¸si satisf˘acˆand (i) −
(iv) ¸si (5.5) pe [ 0, a ]. Aceast˘a mult ¸ime este nevid˘a deoarece u definit de (5.8)
apart ¸ine lui |. Pe | introducem o ordine part ¸ial˘a ˆın modul urm˘ator. Spunem c˘a
(f
u
, g
u
, α
u
, β
u
, u) definit pe D(a) ¸si (f
v
, g
v
, α
v
, β
v
, v) definit pe D(b) satisfac
(f
u
, g
u
, α
u
, β
u
, u) ≤ (f
v
, g
v
, α
v
, β
v
, v)
dac˘a a ≤ b, f
u
(s) = f
v
(s), g
u
(s) = g
v
(s), α
u
(s) = α
v
(s) a.p.t. s ∈ [ 0, a ] ¸si
β
u
(t, s) = β
v
(t, s) pentru 0 ≤ s < t ≤ a. Fie de asemenea funct ¸ia cresc˘atoare
S : | → R∪ ¦∞¦ definit˘a prin S((f, g, α, β, u)) = a.
Fie
L = ¦(f
i
, g
i
, α
i
, β
i
, u
i
) : D(a
i
) → X X [ 0, a
i
] [ 0, a
i
] X; i ∈ N¦
Cap. 5 Probleme de optimizare 125
un ¸sir cresc˘ator ˆın |. Definim un majorant al lui L astfel. Punem
a

:= sup¦a
i
; i ∈ N¦.
Dac˘a a

= a
i
pentru un i ∈ N, (f
i
, g
i
, α
i
, β
i
, u
i
) este clar un majorant pentru L.
Dac˘a a
i
< a

pentru fiecare i ∈ N, definim
f(s) = f
i
(s), g(s) = g
i
(s), α(s) = α
i
(s)
pentru i ∈ N ¸si a.p.t. s ∈ [ 0, a
i
] ¸si
β(t, s) =

β
i
(t, s) dac˘a 0 ≤ s < t ≤ a
i
< a

lim
i
β
i
(a
i
, s) dac˘a 0 ≤ s < a
i
< t = a

.
Observ˘ am acum c˘a (f, g, α, β, u), unde f, g, α ¸si β sunt definit ¸i ca mai sus iar u este
dat de (5.5), satisface (i), (ii) ¸si (iv). Mai mult, deoarece pentru fiecare s ∈ [ 0, a

),
funct ¸ia t → β(t, s) este neexpansiv˘a pe (s, a

] ¸si f, g ∈ L

([ 0, a

]; X), un argument
simplu pe baza Teoremei lui Lebesgue [77] arat˘a c˘a u este continu˘a pe [ 0, a

]. Deci
exist˘a
lim
i
u
i
(a
i
) = u

= u(a

) (5.9)
ˆın X. Deoarece din (iii), u
i
(a
i
) ∈ D∩ B(ξ, r) pentru fiecare i ∈ N, iar D∩ B(ξ, r)
este ˆınchis˘a, din (5.9) deducem c˘a u satisface (iii). In plus
(f
i
, g
i
, α
i
, β
i
, u
i
) ≤ (f, g, α, β, u)
pentru fiecare i ∈ N ¸si astfel | satisface ipotezele Teoremei 5.1. Fie (f, g, α, β, u)
ˆın | cu domeniul D(a) care satisface concluzia Teoremei 5.1.
S˘a ar˘at˘am c˘a a = T. Pentru aceasta presupunem prin absurd c˘a a < T ¸si fie
ξ
a
= u(a) care apart ¸ine lui D∩ B(ξ, r). Din (i), (ii), (iii), (iv), (5.5), (5.6) ¸si (5.7)
obt ¸inem

a
−ξ| ≤ |S(a)ξ −ξ| +

a
0
|S(a −s)f(s)| ds +

a
0
|S(β(a, s))g(s)| ds
≤ sup
0≤t≤a
|S(t)ξ −ξ| + aMe
ωa
(K +M
0
) < r.
Din condit ¸ia de tangent ¸˘a combinat˘a cu inegalitatea de mai sus deducem c˘a exist˘a
y
a
∈ F(ξ
a
), δ
a
∈ (0,
1
n
] cu a +δ
a
≤ T ¸si p
a
∈ V astfel ˆıncˆat
S(δ
a

a
+

δ
a
0
S(δ
a
−s)y
a
ds +δ
a
p
a
∈ D ∩ B(ξ, r). (5.10)
126 O. Cˆarj˘a
Definim
˜
f, ˜ g, ˜ α ¸si
˜
β pe [ 0, a +δ
a
] ˆın modul urm˘ator:
˜
f(t) =

f(t) dac˘a t ∈ [ 0, a ]
y
a
dac˘a t ∈ [ a, a +δ
a
],
˜ g(t) =

g(t) dac˘a t ∈ [ 0, a ]
p
a
dac˘a t ∈ [ a, a + δ
a
],
˜ α(t) =

α(t) dac˘a t ∈ [ 0, a ]
a dac˘a t ∈ [ a, a + δ
a
],
˜
β(t, s) =

β(t, s) dac˘a 0 ≤ s < t ≤ a
t −a +β(a, s) dac˘a 0 ≤ s < a < t ≤ a +δ
a
0 dac˘a a ≤ s < t ≤ a + δ
a
¸si
˜ u(t) = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)
˜
f(s) ds +

t
0
S(
˜
β(t, s))˜ g(s) ds
pentru t ∈ [ 0, a + δ
a
]. Pentru a obt ¸ine o contradict ¸ie e suficient s˘a ar˘at˘am c˘a
(
˜
f, ˜ g, ˜ α,
˜
β, ˜ u) ∈ |. Este clar c˘a
˜
f, ˜ g, ˜ α,
˜
β ¸si ˜ u satisfac (i), (ii), (iv) ¸si (5.5). Pentru
a ar˘ata (iii), s˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a
˜ u(t) = S(t −a)ξ
a
+

t
a
S(t −s)y
a
ds + (t −a)p
a
pentru t ∈ [ a, a +δ
a
] ¸si deci ˜ u(a +δ
a
) ∈ D. In plus, din (5.10), (i), (ii), (iv), (5.6),
¸si (5.7), obt ¸inem
|˜ u(t) −ξ| ≤ |S(t)ξ −ξ| +

t
0
|S(t −s)
˜
f(s)| ds +

t
0
|S(
˜
β(t, s))˜ g(s)| ds
≤ sup
0≤t≤T
|S(t)ξ −ξ| + TMe
ωT
(K +M
0
) ≤ r
pentru fiecare t ∈ [ 0, a + δ
a
] ¸si deci ˜ u(a + δ
a
) ∈ B(ξ, r). Obt ¸inem c˘a (iii) este
satisf˘acut˘a ¸si deci (
˜
f, ˜ g, ˜ α,
˜
β, ˜ u) ∈ |. Este clar c˘a (f, g, α, β, u) ≤ (
˜
f, ˜ g, ˜ α,
˜
β, ˜ u) ¸si
S((f, g, α, β, u)) < S((
˜
f, ˜ g, ˜ α,
˜
β, ˜ u))
ceea ce este ˆın contradict ¸ie cu (iii) din Teorema 5.1.
Suntem ˆın m˘asur˘a s˘a prezent˘am acum un rezultat de viabilitate pentru incluzi-
unea diferent ¸ial˘a (5.3).
Cap. 5 Probleme de optimizare 127
Teorema 5.2 Fie X un spat ¸iu Banach reflexiv, D o mult ¸ime nevid˘a local ˆınchis˘a
ˆın X ¸si F : D ; X o multifunct ¸ie cu valori ˆınchise convexe care este tare-slab
superior semicontinu˘a ¸si local m˘arginit˘a. Fie A : D(A) ⊂ X → X generatorul
infinitezimal al unui semigrup compact de clas˘a C
0
, S(t) : X → X, t ≥ 0. Atunci,
o condit ¸ie suficient˘a ca D s˘a fie domeniu de viabilitate pentru (5.3) este condit ¸ia de
tangent ¸˘a ((T ).
Demonstrat ¸ie. Fie 1 = ¦B(0,
1
n
); n ∈ N

¦ un sistem fundamental de vecin˘at˘at ¸i
ale originii pentru topologia tare a lui X. In baza Propozit ¸iei 5.2, pentru fiecare
ξ ∈ D exist˘a r > 0, T > 0, K > 0 astfel ˆıncˆat D∩B(ξ, r) este ˆınchis˘a ˆın X ¸si pentru
fiecare n ∈ N

exist˘a cel put ¸in o solut ¸ie aproximativ˘a (f
n
, g
n
, α
n
, β
n
, u
n
) definit˘a pe
D(T), unde V
n
= B(0,
1
n
), satisf˘acˆand
(l) s −
1
n
≤ α
n
(s) ≤ s, u
n

n
(s)) ∈ D ∩ B(ξ, r) ¸si f
n
(s) ∈ F(u
n

n
(s))), a.p.t.
s ∈ [ 0, T ]
(ll) |f
n
(s)| ≤ K a.p.t. s ∈ [ 0, T ]
(lll) u
n
(T) ∈ D ∩ B(ξ, r)
(lv) g
n
(s) ∈ V
n
a.p.t. s ∈ [ 0, T ], β
n
(t, s) ≤ t pentru 0 ≤ s < t ≤ T ¸si funct ¸ia
t → β
n
(t, s) este neexpansiv˘a pe (s, T ]
¸si
u
n
(t) = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)f
n
(s) ds +

t
0
S(β
n
(t, s))g
n
(s) ds (5.11)
pentru fiecare t ∈ [ 0, T ]. S˘a remarc˘am c˘a (5.11) poate fi rescris˘a ˆın forma
u
n
(t) −

t
0
S(β
n
(t, s))g
n
(s) ds = S(t)ξ +

t
0
S(t −s)f
n
(s) ds (5.12)
pentru fiecare n ∈ N

¸si t ∈ [ 0, T ]. Din (ll) avem c˘a ¦f
n
; n ∈ N

¦ este m˘arginit ˆın
L

([ 0, T ]; X). Deoarece semigrupul S(t) : X → X, t ≥ 0, este compact, din [94,
p.47] urmeaz˘a c˘a exist˘a u ∈ C([ 0, T ]; X) astfel ˆıncˆat, cel put ¸in pe un sub¸sir, avem
lim
n

u
n
(t) −

t
0
S(β
n
(t, s))g
n
(s) ds

= u(t)
uniform pentru t ∈ [ 0, T ]. Pe de alt˘a parte, din (lv), avem c˘a g
n
(s) ∈ V
n
pentru
fiecare n ∈ N

¸si a.p.t. s ∈ [ 0, T ]. Astfel
lim
n

t
0
S(β
n
(t, s))g
n
(s) ds = 0
128 O. Cˆarj˘a
uniform pentru t ∈ [ 0, T ] ¸si deci,
lim
n
u
n
(t) = u(t)
uniform pentru t ∈ [ 0, T ]. Avˆand ˆın vedere c˘a, din (l),
lim
n
α
n
(t) = 0
uniform pentru t ∈ [ 0, T ], urmeaz˘a u¸sor c˘a
lim
n
u
n

n
(t)) = u(t)
uniform pentru t ∈ [ 0, T ] ¸si deci, din (l), u(t) ∈ D∩B(ξ, r) pentru fiecare t ∈ [ 0, T ].
S˘a observ˘am c˘a exist˘a f ∈ L
2
([ 0, T ]; X) astfel ˆıncˆat, cel put ¸in pe un sub¸sir,
lim
n
f
n
= f
slabˆın L
2
([ 0, T ]; X). Din Teorema 2.9 deducem c˘a f(t) ∈ F(u(t)) a.p.t. t ∈ [ 0, T ].
Trecˆand la limit˘a ˆın ambii membri ai egalit˘at ¸ii (5.12) pentru n → ∞ deducem c˘a u
este solut ¸ie slab˘a pentru (5.3) ¸si (5.4) ¸si aceasta completeaz˘a demonstrat ¸ia.
Teorema 5.2 a fost demonstrat˘a ˆın [28] folosind Lema lui Zorn.
Prezent˘am ˆın continuare o aplicat ¸ie interesant˘a ˆın teoria semigrupurilor.
Propozit ¸ia 5.3 Fie X un spat ¸iu Banach, S(t), t ≥ 0, un semigrup de clas˘a C
0
pe
X ¸si D ⊂ X o mult ¸ime ˆınchis˘a. Presupunem condit ¸ia
liminf
t→∞
1
t
d(S(t)x, D) = 0, ∀x ∈ D.
Atunci S(t)x ∈ D pentru orice x ∈ D ¸si t ≥ 0.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a X este reflexiv, se aplic˘a Teorema 5.2. In cazul general, se
poate da o demonstrat ¸ie direct˘a folosind Principiul Brezis-Browder. Vezi Problema
6.64.
Cap. 5 Probleme de optimizare 129
5.3 Principiul variat ¸ional al lui Ekeland
In continuare, vom deduce din Teorema Brezis-Browder un rezultat fundamental
din Analiza funct ¸ional˘a neliniar˘a ¸si anume Principiul variat ¸ional al lui Ekeland [35].
Teorema 5.3 Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric complet ¸si f : X → R∪ ¦∞¦ o funct ¸ie
inferior semicontinu˘a, m˘arginit˘a inferior, cu proprietatea c˘a exist˘a x ∈ X astfel
ˆıncˆat f(x) = ∞. Pentru ε > 0 fie x
0
∈ X cu proprietatea
f(x
0
) < inf
x∈X
f(x) +ε.
Fie δ > 0. Atunci, exist˘a x ∈ X cu urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
(a) f(x) ≤ f(x
0
);
(b) ρ(x, x
0
) ≤ δ;
(c) f(x) > f(x) −
ε
δ
ρ(x, x), pentru x = x.
Demonstrat ¸ie. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea vom considera δ = 1 (altfel
schimb˘ am metrica). Definim pe X ordinea:
x _ y ⇐⇒ f(x) −ερ(x, y) ≥ f(y),
¸si aplic˘ am Teorema 5.1 cu S = −f. Se verific˘a u¸sor propriet˘at ¸ile de preordine
pentru relat ¸ia “ _ ” definit˘a mai sus. De asemenea funct ¸ia S este cresc˘atoare. S˘a
ar˘at˘am c˘a orice ¸sir cresc˘ator este majorat. Fie (x
n
) un ¸sir cresc˘ator. Pentru n ≤ m
avem
f(x
n
) −f(x
m
) ≥ ε ρ(x
n
, x
m
). (5.13)
Prin urmare, ¸sirul (f(x
n
)) este descresc˘ator ¸si minorat, deci este convergent. Din
(5.13) obt ¸inem c˘a (x
n
) este ¸sir Cauchy, deci convergent. Vom ar˘ata c˘a limita sa,
notat˘a y, este un majorant pentru (x
n
). Aceasta rezult˘a din relat ¸ia (5.13) f˘acˆand
m → ∞ ¸si t ¸inˆand seama c˘a f este inferior semicontinu˘a, deci
lim
m→∞
f(x
m
) ≤ f(y).
Obt ¸inem
f(x
n
) −f(y) ≥ ε ρ(x
n
, y),
ceea ce arat˘a c˘a x
n
_ y, pentru orice n. A¸sadar, putem aplica Teorema 5.1 ¸si
deducem c˘a, pentru orice x
0
∈ X exist˘a x ∈ X astfel ˆıncˆat
f(x
0
) −ερ(x
0
, x) ≥ f(x) (5.14)
130 O. Cˆarj˘a
¸si
f(x) −ερ(x, x) ≥ f(x) =⇒ f(x) = f(x). (5.15)
Din (5.15) deducem
x = x =⇒ f(x) > f(x) −ερ(x, x). (5.16)
Intr-adev˘ar, presupunˆand contrariul, din (5.15) obt ¸inem f(x) = f(x), apoi ρ(x, x) ≤
0 ¸si deci x = x.
A¸sadar, am demonstrat c˘a ˆın condit ¸iile teoremei, pentru orice x
0
∈ X exist˘a
x ∈ X care verific˘a (5.14) ¸si (5.15). Dar (5.15) este tocmai (c), (5.14) implic˘a
imediat (a), iar dac˘a pe x
0
ˆıl alegem ca ˆın enunt ¸, din (5.14) avem
ερ(x
0
, x) ≤ f(x
0
) −f(x) ≤ f(x
0
) − inf
x∈X
f(x) < ε
¸si deci (b). Teorema este astfel complet demonstrat˘a.
Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat de Ivar Ekeland ˆın 1974 [35], s-a
dovedit extrem de util ˆın numeroase domenii: teoria optimiz˘arii, teoria controlului
optimal, teoreme de punct fix, analiz˘a global˘a.
Iat˘a o interpretare foarte simpl˘a ˆın teoria optimiz˘arii. Pentru existent ¸a unui
punct de minim al unei funct ¸ionale f exist˘a rezultate de tip Teorema lui Weierstrass
(vezi Sect ¸iunea care urmeaz˘a). Dac˘a acestea nu funct ¸ioneaz˘a atunci se caut˘a solut ¸ii
aproximative. Teorema 5.3 ofer˘a astfel de solut ¸ii. Mai precis, x dat de Teorema 5.3
este punct de minim pentru funct ¸ia perturbat˘a
x → f(x) +
ε
δ
ρ(x, x).
Condit ¸ia (b) localizeaz˘a acest punct. Este clar c˘a exist˘a un balans: dac˘a δ este mic
atunci se ¸stie mai bine pozit ¸ia lui x dar perturbarea este mai mare. Situat ¸ia de
mijloc ar fi δ =

ε.
S˘a observ˘am c˘a existent ¸a punctului x
0
din enunt ¸ul Teoremei 5.3 este asigurat˘a
ˆıntotdeauna de caracterizarea infimumului deci putem s˘a renunt ¸˘am la ea, ˆın schimb
pierdem informat ¸ia de la concluzie. Avem deci
Corolarul 5.2 Fie X ¸si f ca ˆın Teorema 5.3. Atunci, pentru orice ε > 0 exist˘a
x ∈ X cu propriet˘at ¸ile
(i) f(x) ≤ inf
x∈X
f(x) + ε;
(ii) f(x) ≥ f(x) −ερ(x, x), ∀x ∈ X.
Cap. 5 Probleme de optimizare 131
Corolarul 5.3 Fie X spat ¸iu Banach ¸si f diferent ¸iabil˘a Gateaux, inferior semicon-
tinu˘a ¸si m˘arginit˘a inferior. Atunci, pentru orice ε > 0 exist˘a x ∈ X cu propriet˘at ¸ile
(i) f(x) ≤ inf
x∈X
f(x) + ε;
(iii) |f

(x)| ≤ ε.
Demonstrat ¸ie. Aplic˘am Corolarul 5.2 ¸si obt ¸inem x care verific˘a (i) ¸si apoi lu˘am
ˆın (ii) x = x + t y unde y este arbitrar ˆın X ¸si t > 0. Obt ¸inem
f(x +t y) −f(x)
t
≥ −ε|y|.
Trecem la limit˘a cu t → 0 ¸si obt ¸inem f

(x)(y) ≥ −ε|y| pentru orice y ∈ X, deci
[f

(x)(y)[ ≤ ε|y|, ceea ce conduce la (iii).
Observat ¸ia 5.1 Dac˘a x este punct de minim pentru f atunci (i) ¸si (iii) se verific˘a
pentru ε = 0. Dar ˆın absent ¸a punctelor de minim putem s˘a determin˘am puncte
care “aproape minimizeaz˘a” f ¸si “aproape satisfac condit ¸ia necesar˘a”. Mai precis,
condit ¸iile f(x) = inf
x∈X
f(x) ¸si f

(x) = 0 sunt satisf˘acute cu oricˆat˘a acuratet ¸e
dorim. S˘a mai observ˘am c˘a din (i) ¸si (iii) rezult˘a existent ¸a unui ¸sir minimizant
(x
n
), adic˘a f(x
n
) → inf
x∈X
f(x), cu proprietatea f

(x
n
) → 0. Acest fapt arat˘a c˘a
urm˘atoarea condit ¸ie de tip Palais - Smale asigur˘a existent ¸a punctelor de minim.
(PS) Dac˘a f

(x
n
) → 0 iar ¸sirul (f(x
n
)) este m˘arginit atunci ¸sirul (x
n
) are un
sub¸sir convergent.
Intr-adev˘ar, din condit ¸ia (PS) rezult˘a c˘a un sub¸sir al lui (x
n
) converge la x
0
∈ X
iar din continuitatea lui f urmeaz˘a f(x
0
) = inf
x∈X
f(x).
Incheiem aceast˘a sect ¸iune cu o aplicat ¸ie a Teoremei lui Ekeland in teoria punctelor
fixe. Mai precis, vom prezenta o extindere a teoremei contract ¸iilor a lui Banach.
Fie deci (X, ρ) un spat ¸iu metric complet ¸si f : X → X o funct ¸ie. Celebrul
principiu al contract ¸iilor afirm˘a c˘a dac˘a exist˘a un num˘ar ε ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat
ρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y), ∀x, y ∈ X, (5.17)
atunci f are un punct fix unic (Teorema 4.1). O funct ¸ie care verific˘a (5.17) cu
ε ∈ (0, 1) se nume¸ste contract ¸ie. S˘a introducem o not ¸iune mai slab˘a ¸si anume cea
de contract ¸ie direct ¸ional˘a. Pentru aceasta, s˘a preciz˘am c˘a ˆıntr-un spat ¸iu metric
(X, ρ), pentru x, y ∈ X definim segmentul deschis ]x, y[ ca fiind mult ¸imea punctelor
z ∈ X distincte de x ¸si y care au proprietatea
132 O. Cˆarj˘a
ρ(x, z) +ρ(z, y) = ρ(x, y).
Spunem c˘a o funct ¸ie f : X → X este contract ¸ie direct ¸ional˘a dac˘a este continu˘a
¸si exist˘ a ε ∈ (0, 1) cu urm˘atoarea proprietate: dac˘a x ∈ X este astfel ˆıncˆat f(x) = x
atunci exist˘a y ˆın ]x, f(x)[ astfel ˆıncˆat
ρ(f(x), f(y))
ρ(x, y)
≤ ε.
Este clar c˘a ˆıntr-un spat ¸iu metric convex, adic˘a un spat ¸iu metric cu proprietatea
c˘a segmentul deschis ]x, y[ cu x = y este nevid, orice contract ¸ie este o contract ¸ie
direct ¸ional˘a. Iat˘a un exemplu de contract ¸ie direct ¸ional˘a care nu este contract ¸ie. In
spat ¸iul R
2
cu metrica
ρ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[,
lu˘am funct ¸ia
f(x, y) =

3x
2

y
3
, x +
y
3

.
Vezi Problema 6.65.
Teorema 5.4 Intr-un spat ¸iu metric complet, orice contract ¸ie direct ¸ional˘a are cel
put ¸in un punct fix.
Demonstrat ¸ie. Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric complet ¸si f : X → X o contract ¸ie
direct ¸ional˘a. Definim F : X → R prin
F(x) = ρ(x, f(x))
¸si observ˘am c˘a F este continu˘a ¸si m˘arginit˘a inferior. Ideea este de a g˘asi un punct
x care s˘a minimizeze F ¸si mai mult F(x) = 0. Este clar c˘a acel x va fi punct fix
pentru f. Lipsa unor condit ¸ii de compactitate este o problem˘a pentru atingerea
unui punct de minim. Tocmai aici intervine Teorema lui Ekeland. Teorema 5.3
asigur˘a existent ¸a unui punct x cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ X avem
ρ(y, f(y)) ≥ ρ(x, f(x)) −
1 −ε
2
ρ(x, y).
Dac˘a x = f(x) atunci demonstrat ¸ia se ˆıncheie. Dac˘a nu, deoarece f este contract ¸ie
direct ¸ional˘a, exist˘a y = x care satisface
Cap. 5 Probleme de optimizare 133
ρ(x, y) +ρ(y, f(x)) = ρ(x, f(x))
¸si
ρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y).
Avem
0 ≤ ερ(x, y) −ρ(f(x), f(y)) ≤ ερ(x, y) −ρ(f(y), y) +ρ(y, f(x)) =
(ε −1)ρ(y, x) −ρ(f(y), y) +ρ(x, f(x)) ≤
ε −1
2
ρ(x, y).
Cum ε < 1, obt ¸inem x = y. Contradict ¸ia la care am ajuns ˆıncheie demonstrat ¸ia.
5.4 Probleme de extrem. Metode directe
ˆın calculul variat ¸iilor
Problematica studiat˘a ˆın aceast˘a sect ¸iune porne¸ste de la dou˘a rezultate clasice ale
analizei matematice, ¸si anume:
Teorema lui Weierstrass O funct ¸ie continu˘a f : [a, b] → R, −∞ < a < b < ∞,
are un minim ¸si un maxim pe [a, b].
Teorema lui Fermat Dac˘a c ∈ int I este un punct de extrem pentru funct ¸ia
f : I → R ¸si f este derivabil˘a ˆın c, atunci f

(c) = 0.
Teorema lui Weierstrass se poate extinde la cazul f : M → R cu M o mult ¸ime
compact˘a dintr-un spact ¸iu topologic (separat Hausdorff). In particular, dac˘a X
este spat ¸iu liniar finit dimensional, M poate fi marginit˘a ¸si ˆınchis˘a. In spat ¸ii infinit
dimensionale, rezultatul nu mai este adev˘arat pentru mult ¸imi m˘arginite ¸si ˆınchise
(acestea nefiind numaidecˆat compacte). Acest fapt se supline¸ste prin condit ¸ii de
continuitate mai tare. Pe de alt˘a parte, se observ˘a c˘a pentru existent ¸a punctului
de minim semicontinuitatea inferioar˘a este suficient˘a.
Pornind de la aceste observat ¸ii, vom prezenta ˆın aceast˘a sect ¸iune o serie de
rezultate privind existent ¸a punctelor de minim, numite ˆın literatur˘a metode directe
ˆın calculul variat ¸iilor. Este evident c˘a ne putem limita doar la probleme legate de
puncte de minim, pentru cele de maxim considerˆandu-se funct ¸ia −f.
S˘a ne oprim acum asupra teoremei lui Fermat. In esent ¸˘a, aceasta spune c˘a dac˘a
f este derivabil˘a pe o mult ¸ime deschis˘a din R, atunci punctele de minim din acea
mult ¸ime sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei
f

(x) = 0,
134 O. Cˆarj˘a
numit˘a de Joseph Louis Lagrange ecuat ¸ia lui Euler. Acest rezultat se extinde u¸sor la
cazul spat ¸iilor Banach, derivabilitatea ˆınlocuindu-se cu diferent ¸iabilitatea Gateaux.
In acest mod, obt ¸inem o metod˘a important˘a de rezolvare a ecuat ¸iilor de tip
Euler, rezolvˆand probleme de minim. Aceasta metod˘a provine de la Leonhard
Euler (1744). In 1766 el introduce termenul calculul variat ¸iilor. In acest context,
principiul lui Dirichlet are un rol fundamental. Acest principiu afirm˘a existent ¸a
unei solut ¸ii a problemei de minim (problema lui Dirichlet):
min

D
(u
2
x
+u
2
y
)dxdy, u = g pe Fr(D),
care este implicit solut ¸ie a problemei la limit˘a pentru ecuat ¸ia lui Laplace ˆın plan:
u
xx
+ u
yy
= 0 pe D, u = g pe Fr(D),
¸si care reprezint˘a ecuat ¸ia lui Euler pentru problema de minim a lui Dirichlet.
Principiul lui Dirichlet, numit astfel de Bernhard Riemannˆın 1857, a fost criticat
de Karl Weierstrass (1870) pe motivul c˘a problema existent ¸ei punctelor de minim nu
este rezolvat˘a. Weierstrass a dat un exemplu de problem˘a variat ¸ional˘a care nu are
solut ¸ie (are infimum dar acesta nu se atinge). Vezi Problema 6.53. Limitele acestei
abord˘ari constau ˆın faptul c˘a spat ¸iul de funct ¸ii pe care se consider˘a problema de
minim, C
1
(D), este prea restrˆans ¸si s˘arac ˆın propriet˘at ¸i care, dup˘a cum vom vedea
ˆın continuare, sunt esent ¸iale ˆın studiul problemelor variat ¸ionale. De exemplu, nu
este reflexiv. Aceste limite au fost sesizate de David Hilbert care, ˆıntr-o faimoas˘a
conferint ¸˘a prezentat˘a la Congresul mondial al matematicienilor de la Paris din 1900,
a afirmat important ¸a principiului lui Dirichlet ˆın rezolvarea problemelor la limit˘a,
dar a sugerat ideea generaliz˘arii conceptului de solut ¸ie. Acest demers a reprezentat
o cotitur˘a ˆın dezvoltarea ulterioar˘a a matematicii, conducˆand la aparit ¸ia spat ¸iilor
Hilbert ¸si a ideii de ortogonalitate ˆın acestea, introducerea integralei Lebesgue ¸si a
spat ¸iilor (complete) de funct ¸ii integrabile, introducerea spat ¸iilor Sobolev ¸si a ideii
de reflexivitate.
Ne ocup˘am acum de studiul existent ¸ei ˆın probleme de minim. Fie f : M →
R∪ ¦∞¦, unde M ⊂ X iar X este spat ¸iu topologic, ¸si fie problema de minim
min
x∈M
f(x) = m. (5.18)
Rezultatul central este cuprins ˆın urm˘atoarea teorem˘a.
Teorema 5.5 Fie X un spat ¸iu topologic. Presupunem c˘a, pentru fiecare α ∈ R,
mult ¸imile de nivel
M
α
= ¦x ∈ M; f(x) ≤ α¦
Cap. 5 Probleme de optimizare 135
sunt compacte. Atunci, f este m˘arginit˘a inferior pe M ¸si ˆı¸si atinge infimumul,
adic˘a problema de minim (5.18) are solut ¸ie ˆın M. In particular, concluzia este
adev˘arat˘a dac˘a se presupune c˘a f este inferior semicontinu˘a iar M este compact˘a.
Concluzia este adev˘arat˘a dac˘a se impune condit ¸ia, mai slab˘a, c˘a mult ¸imile de nivel
sunt secvent ¸ial compacte.
Demonstrat ¸ie. Fie m = inf
x∈M
f(x). Dac˘a m = ∞, f = ∞ ¸si concluzia este
clar˘a. Dac˘a m < ∞, fie m < α
0
< ∞. Este clar c˘a intersect ¸ia unui num˘ar finit
de mult ¸imi de tipul M
α
cu m < α ≤ α
0
este nevid˘a. Din proprietatea intersect ¸iei
finite aplicat˘a mult ¸imii compacte M
α
0
, exist˘a
x
0

¸
m<α≤α
0
M
α
.
De aici se obt ¸ine u¸sor c˘a m = f(x
0
), ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia primei p˘art ¸i.
Dac˘a f este inferior semicontinu˘a ¸si M este compact˘a, atunci mult ¸imile de nivel
sunt ˆınchise ˆın M ¸si deci compacte.
Presupunem acum c˘a mult ¸imile de nivel sunt secvent ¸ial compacte. Fie (x
n
)
un ¸sir minimizant, adic˘a un ¸sir ˆın M pentru care f(x
n
) → m. Fie r > m fixat.
Atunci x
n
∈ M
r
pentru n suficient de mare. Deoarece mult ¸imea M
r
este secvent ¸ial
compact˘a, exist˘a un sub¸sir al lui (x
n
), notat (x
n
k
), ce converge la un element x
0

M
r
. Fie acum m < α < r. Se aplic˘a rat ¸ionamentul de mai sus pentru (x
n
k
) ¸si M
α
¸si obt ¸inem
x
0

¸
α>m
M
α
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Dac˘a M nu este m˘arginit˘a, ˆın spat ¸ii Banach se impune o condit ¸ie de coercivitate
asupra funct ¸iei f. In plus, se utilizeaz˘a topologia slab˘a pentru a evita condit ¸ia de
compactitate ˆın topologia tare, destul de restrictiv˘a. Acest fapt este facilitat de
rezultate fine de analiz˘a funct ¸ional˘a, cum sunt:
(Alaoglu) O mult ¸ime m˘arginit˘a din dualul unui spat ¸iu normat este slab stelat
relativ compact˘a.
In particular,
O mult ¸ime m˘arginit˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach reflexiv este slab relativ compact˘a.
(Eberlein-Smulian) O mult ¸ime ˆıntr-un spat ¸iu Banach este slab compact˘a dac˘a ¸si
numai dac˘a este slab secvent ¸ial compact˘a.
Intr-un spat ¸iu Banach, dac˘a M este slab relativ compact˘a, atunci ˆınchiderea sa
slab˘a coincide cu ˆınchiderea slab secvent ¸ial˘a.
(Mazur) O mult ¸ime convex˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach este slab ˆınchis˘a dac˘a ¸si
numai dac˘a este tare ˆınchis˘a.
136 O. Cˆarj˘a
Cititorul interesat poate g˘asi demonstrat ¸iile rezultatelor de mai sus ˆın [79].
Amintim c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach X, o mult ¸ime M este slab secvent ¸ial ˆınchis˘a
dac˘a pentru fiecare ¸sir (x
n
) din M, convergent slab la x
0
, avem x
0
∈ M. Mult ¸imea
M este slab secvent ¸ial compact˘a dac˘a fiecare ¸sir ˆın M are un sub¸sir slab convergent
la un element din M.
Amintim, de asemenea, c˘a o funct ¸ie f : M → R ∪ ¦∞¦ este slab secvent ¸ial
inferior semicontinu˘a pe M dac˘a, pentru orice x ∈ M ¸si orice ¸sir (x
n
) din M slab
convergent la x, avem
f(x) ≤ liminf
n→∞
f(x
n
).
Spunem c˘a f este coerciv˘a atunci cˆand, f(x) → ∞ dac˘a |x| → ∞, x ∈ M
Teorema 5.6 Fie X un spat ¸iu Banach reflexiv ¸si M ⊂ X o mult ¸ime slab secvent ¸ial
ˆınchis˘a. Fie f : M → R∪ ¦∞¦ o funct ¸ie coerciv˘a ¸si slab secvent ¸ial inferior semi-
continu˘a pe M. Atunci, f este m˘arginit˘a inferior pe M ¸si ˆı¸si atinge infimumul.
Concluzia r˘amˆane adev˘arat˘a dac˘a X este dualul unui spat ¸iu normat separabil iar
convergent ¸a slab˘a se ˆınlocuie¸ste cu cea slab stelat˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
) un ¸sir minimizant ˆın M, deci f(x
n
) → m = inf
x∈M
f(x).
Din condit ¸ia de coercivitate, ¸sirul (x
n
) este m˘arginit. Deoarece X este reflexiv,
exist˘a un sub¸sir al s˘au, pe care-l vom nota tot cu (x
n
), convergent slab la x
0
∈ X.
Deoarece M este slab secvent ¸ial ˆınchis˘a, x
0
∈ M. In sfˆar¸sit, din ipoteza asupra
funct ¸iei f obt ¸inem
f(x
0
) ≤ liminf
n→∞
f(x
n
) = m.
In cazul cˆand X este dualul unui spat ¸iu normat, se folose¸ste Teorema lui Alaoglu.
Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
Observat ¸ia 5.2 Teorema 5.6 se poate deduce din precedenta dac˘a se observ˘a c˘a,
ˆın condit ¸ia de coercivitate, avem
inf
x∈M
f(x) = inf
x∈M∩B(x
0
,R)
f(x),
unde x
0
este un element fixat din M.
Urm˘atorul corolar pune ˆın evident ¸˘a situat ¸ii care apar destul de frecvent. El se
bazeaz˘ a pe teoremele anterioare ¸si pe Problema 6.54. Amintim c˘a f este convex˘a
pe mult ¸imea convex˘a M dac˘a
f((1 −t)x +ty) ≤ (1 −t)f(x) +tf(y),
Cap. 5 Probleme de optimizare 137
pentru orice x, y ∈ M ¸si orice t ∈ [0, 1]. Dac˘a inegalitatea de mai sus este strict˘a
pentru x = y ¸si t ∈ (0, 1), atunci spunem c˘a funct ¸ia f este strict convex˘a. Este u¸sor
de v˘azut c˘a pentru o funct ¸ie strict convex˘a exist˘a cel mult un punct de minim.
Corolarul 5.4 Presupunem c˘a una din urm˘atoarele condit ¸ii are loc.
(i) X este spat ¸iu Banach, M este slab secvent ¸ial compact˘a, f este slab secvent ¸ial
inferior semicontinu˘a pe M;
(ii) X este reflexiv, M este convex˘a m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a, f este slab secvent ¸ial
inferior semicontinu˘a pe M;
(iii) X este reflexiv, M este convex˘a m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a, f este inferior semi-
continu˘a pe M ¸si convex˘a (sau mai general, cu mult ¸imile de nivel convexe);
(iv) X este reflexiv, M este convex˘a ¸si ˆınchis˘a, f este coerciv˘a, slab secvent ¸ial
inferior semicontinu˘a pe M;
(v) X este reflexiv, M este convex˘a ¸si ˆınchis˘a, f este coerciv˘a, inferior semi-
continu˘a pe M ¸si convex˘a (sau mai general, cu mult ¸imile de nivel convexe).
Atunci, f este m˘arginit˘a inferior pe M ¸si ˆı¸si atinge infimumul.
S˘a prezent˘am acum un exemplu semnificativ, ¸si anume problema variat ¸ional˘a
p˘atratic˘a. Principiul lui Dirichlet este un caz particular.
Fie X un spat ¸iu normat ¸si a : X X → R o form˘a biliniar˘a, adic˘a liniar˘a ˆın
fiecare argument. Spunem c˘a forma biliniar˘a a este:
m˘arginit˘a, dac˘a exist˘a o constant˘a k > 0 astfel ˆıncˆat
|a(x, y)| ≤ k |x| |y|, ∀x, y ∈ X;
simetric˘a, dac˘a a(x, y) = a(y, x) pentru orice x, y ∈ X;
pozitiv˘a, dac˘a 0 ≤ a(x, x) pentru orice x ∈ X;
strict pozitiv˘a, dac˘a 0 < a(x, x) pentru x = 0;
tare pozitiv˘a sau coerciv˘a, dac˘a exist˘a o constant˘a c > 0 astfel ˆıncˆat
c|x|
2
≤ a(x, x), ∀x ∈ X.
Este u¸sor de verificat c˘a funct ¸ia a este continu˘a ˆın ambele argumente.
S˘a consider˘am b ∈ X

¸si funct ¸ionala p˘atratic˘a
f(x) =
1
2
a(x, x) −b(x),
c˘areia dorim s˘a-i studiem existent ¸a minimului pe mult ¸imi convexe din X.
138 O. Cˆarj˘a
Teorema 5.7 Fie X un spat ¸iu Banach reflexiv, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si
ˆınchis˘a ¸si a : X X → R o form˘a biliniar˘a m˘arginit˘a ¸si simetric˘a pe X. Pre-
supunem c˘a una din urm˘atoarele condit ¸ii este adev˘arat˘a.
(i) a este pozitiv˘a ¸si M este m˘arginit˘a;
(ii) a este tare pozitiv˘a.
Atunci, funct ¸ionala p˘atratic˘a f are punct de minimˆın M. Dac˘a a este strict pozitiv˘a
atunci punctul de minim este unic.
Dac˘a M = X, atunci x este punct de minim pentru f dac˘a ¸si numai dac˘a este
solut ¸ie a ecuat ¸iei variat ¸ionale
a(x, y) = b(y), ∀y ∈ X.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am ϕ(t) = f(x + t(y −x)), pentru x, y ∈ M ¸si t ∈ R ¸si s˘a
observ˘am c˘a
ϕ(t) = 2
−1
t
2
a(y −x, y −x) + t(a(x, y −x) −b(y −x)) + 2
−1
a(x, x) −b(x).
Dac˘a forma biliniar˘a este pozitiv˘a, atunci funct ¸ia ϕ este convex˘a, deci are loc ine-
galitatea
ϕ(t) ≤ (1 −t)ϕ(0) + tϕ(1), ∀t ∈ [0, 1],
ceea ce conduce u¸sor la convexitatea funct ¸iei f. Dac˘a a este strict pozitiv˘a, atunci
f este strict convex˘a. A¸sadar, ˆın cazul (i) concluzia rezult˘a din Corolarul 5.4 (iii).
Dac˘a a este tare pozitiv˘a atunci,
f(x) ≥ c|x|
2
−|b| |x|,
ceea ce implic˘a proprietatea de coercivitate pentru f. Prin urmare, ˆın cazul (ii)
concluzia rezult˘a din Corolarul 5.4 (v). Ultima parte a teoremei rezult˘a din faptul
c˘a x este punct de minim pentru f dac˘a ¸si numai dac˘a 0 este punct de minim pentru
ϕ, ceea ce echivaleaz˘a cu ϕ

(0) = 0.
Ultima parte a teoremei anterioare arat˘a echivalent ¸a dintre problema de minim
¸si ecuat ¸ia de tip Euler corespunz˘atoare. Este clar c˘a dac˘a f este diferent ¸iabil˘a
ˆın punctul de minim x, interior mult ¸imii M, atunci ˆın mod necesar f

(x) = 0.
Interesant este c˘a ˆın cazul convex are loc ¸si reciproca.
Teorema 5.8 Fie f : X → R o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a Gateaux, convex˘a ¸si coer-
civ˘a pe spat ¸iul Banach reflexiv X. Atunci problema de minim pentru f pe X este
echivalent˘a cu ecuat ¸ia f

(x) = 0, x ∈ X. In plus, cele dou˘a probleme au solut ¸ie.
Dac˘a f este strict convex˘a, solut ¸ia este unic˘a.
Cap. 5 Probleme de optimizare 139
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸ia primei p˘art ¸i se bazeaz˘a pe urm˘atoarea inegalitate
remarcabil˘a, satisf˘acut˘a de funct ¸iile convexe derivabile pe o mult ¸ime convex˘a M.
f(y) ≥ f(x) +'f

(x), y −x`, ∀x, y ∈ M. (5.19)
Pentru demonstrat ¸ie, not˘am ϕ(t) = f(x+t(y −x)). Este clar c˘a ϕ : [0, 1] → R este
convex˘ a, derivabil˘a ¸si cu derivata cresc˘atoare. De aici obt ¸inem
ϕ(1) −ϕ(0) = ϕ

(θ) ≥ ϕ

(0), 0 < θ < 1, (5.20)
ceea ce implic˘a inegalitatea dorit˘a.
Faptul c˘a problema de minim are solut ¸ie rezult˘a din Corolarul 5.4 (iv) ¸si Prob-
lemele 6.55 ¸si 6.56. In esent ¸˘a, din problemele citate deducem:
O funct ¸ie convex˘a ¸si derivabil˘a Gateaux este slab secvent ¸ial inferior semicon-
tinu˘a.
Demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
S˘a revenim acum ¸si s˘a aplic˘am rezultatele de mai sus la Problema lui Dirichlet.
Consider˘am problema variat ¸ional˘a
min 2
−1

D
n
¸
i=1
(∂
i
u)
2
dx −

D
fudx; u = g pe Fr(D). (5.21)
Aici D este o mult ¸ime deschis˘a ¸si m˘arginit˘a ˆın R
n
, x = (ξ
1
, , ξ
n
) ¸si ∂
i
u = ∂u/∂ξ
i
.
Impreun˘a cu (5.21) s˘a consider˘am problema la limit˘a pentru ecuat ¸ia lui Laplace
−∆u = f pe D; u = g pe Fr(D). (5.22)
Dup˘a cum am precizat mai sus, important este cadrul ˆın care se lucreaz˘a. De exem-
plu, dac˘a g : Fr(D) → R ¸si f : D → R sunt continue, atunci o funct ¸ie u ∈ C
2
(D),
solut ¸ie pentru problema (5.21), este solut ¸ie ¸si pentru problema (5.22). Dificultatea
const˘a ˆın obt ¸inerea existent ¸ei pentru problema (5.21). Rezultatul principal este dat
de
Propozit ¸ia 5.4 Presupunem c˘a D este m˘arginit˘a ¸si deschis˘a ˆın R
n
, f ∈ L
2
(D) ¸si
g ∈ H
1
(D). Atunci
(i) Problema (5.21) are solut ¸ie unic˘a u ∈ H
1
(D);
(ii) Aceasta este unica solut ¸ie generalizat˘a u ∈ H
1
(D) a problemei (5.22).
140 O. Cˆarj˘a
Aici condit ¸ia la frontier˘a pentru problema (5.21) este ˆın sensul u − g ∈ H
1
0
(D) iar
solut ¸ia generalizat˘a pentru (5.22) este ˆın sensul

D
n
¸
i=1

i
u∂
i
vdx =

D
fvdx ∀v ∈ H
1
0
(D), u −g ∈ H
1
0
(D).
Demonstrat ¸ie. Amintim c˘a spat ¸iul H
1
0
(D) este ˆınchiderea mult ¸imii C

0
(D) ˆın
spat ¸iul Hilbert H
1
(D). Spat ¸iul H
1
(D) const˘a din funct ¸iile u ∈ L
2
(D) care au
derivate generalizate ∂
i
u ∈ L
2
(D) pentru i = 1, , n. Produsul scalar este dat de
'u, v` =

D
(uv −
n
¸
i=1

i
u∂
i
v)dx.
Punem X = H
1
0
(D) ¸si definim
a(u, v) =

D
n
¸
i=1

i
u∂
i
vdx, b
1
(v) =

D
fvdx,
pentru orice u, v ∈ H
1
(D). Facem schimbarea de variabil˘a w = u − g ¸si obt ¸inem
problema de minim
min 2
−1
a(w, w) −b(w), w ∈ X,
unde am pus b(w) = b
1
(w)−a(w, g). Pentru a aplica Teorema 5.7, avem de verificat
c˘a forma biliniar˘a a este m˘arginit˘a ¸si tare pozitiv˘a. M˘arginirea rezult˘a u¸sor pe baza
inegalit˘at ¸ii lui Schwarz. Faptul c˘a a este tare pozitiv˘a rezult˘a din inegalitatea
Poincar´e-Friedrichs:
Exist˘a o constant˘a C > 0 astfel ˆıncˆat pentru orice u ∈ H
1
0
(D) avem
C

D
u
2
dx ≤

D
n
¸
i=1
(∂
i
u)
2
dx.
Incheiem aceast˘a sect ¸iune cu un comentariu de natur˘a istoric˘a. Aplicarea meto-
delor directe din calculul variat ¸iilor la probleme la limit˘a pentru ecuat ¸ii diferent ¸iale
neliniare de ordinul doi a fost f˘acut˘aˆın 1915 de Leon Lichtenstein [59], ˆıntr-o lucrare
ce cont ¸ine toate ingredientele de baz˘a ale prezent˘arii actuale: considerarea unui ¸sir
minimizant (u
n
); demonstrarea m˘arginirii lui (u
n
) ˆın spat ¸iul Sobolev H
1
0
(I), I fiind
un interval, ¸si folosirea acestei m˘arginiri pentru a se obt ¸ine un sub¸sir convergent la
u; folosirea semicontinuit˘at ¸ii slabe a patratului normei din H
1
0
(I) pentru a ar˘ata c˘a
u este punct de minim; folosirea ecuat ¸iei lui Euler pentru a ar˘ata c˘a solut ¸ia (slab˘a)
u este solut ¸ia clasic˘a.
Cap. 5 Probleme de optimizare 141
5.5 Inegalit˘at ¸i variat ¸ionale
S˘a observ˘am c˘a dac˘a a este punct de minim pentru funct ¸ia f : [a, b] → R atunci,
ˆın mod necesar avem f

(a) ≥ 0, iar dac˘a b este punct de minim atunci f

(b) ≤ 0.
Prin urmare, dac˘a c ∈ [a, b] este punct de minim atunci avem inecuat ¸ia
f

(c)(x −c) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b],
numit˘a ˆın literatur˘a inecuat ¸ie sau inegalitate variat ¸ional˘a. Este u¸sor de v˘azut c˘a
rezultatul se poate extinde la spat ¸ii Banach, pentru funct ¸ii diferent ¸iabile Gateaux
pe mult ¸imi convexe.
Este clar c˘a, ˆın general, dac˘a c este solut ¸ie a inegalit˘at ¸ii variat ¸ionale, nu rezult˘a
c˘a este punct de extrem pentru f. Pentru funct ¸ii convexe avem urm˘atorul rezultat.
Teorema 5.9 Fie X un spat ¸iu normat, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si f : M → X
o funct ¸ie convex˘a ¸si Gateaux diferent ¸iabil˘a. Atunci, x este punct de minim pentru
f dac˘a ¸si numai dac˘a
'f

(x), y −x` ≥ 0, ∀y ∈ M. (5.23)
Demonstrat ¸ie. Consider˘am funct ¸ia ϕ(t) = f(x + t(y − x)), t ∈ [0, 1] unde
x, y ∈ M sunt fixat ¸i. Dac˘a x este punct de minim pentru f atunci ϕ(t) ≥ 0 pentru
orice t ∈ [0, 1], ceea ce implic˘a ϕ

(0) ≥ 0. Acest fapt conduce la (5.23). Reciproc,
dac˘a x este o solut ¸ie pentru (5.23), atunci ϕ

(0) ≥ 0. Deoarece funct ¸ia ϕ este
convex˘ a urmeaz˘a c˘a ϕ

este cresc˘atoare, ceea ce implic˘a (5.20). De aici obt ¸inem
f(y) ≥ f(x) pentru orice y ∈ M ¸si astfel demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
In particular, pentru problema variat ¸ional˘a p˘atratic˘a avem
Corolarul 5.5 Fie problema de minim
min
x∈M
1
2
a(x, x) −b(x) = m (5.24)
¸si inegalitatea variat ¸ional˘a
a(x, y −x) ≥ b(y −x), ∀y ∈ M. (5.25)
Dac˘a X este spat ¸iu Banach reflexiv, M ⊂ X este convex˘a ¸si ˆınchis˘a, a : XX → R
este biliniar˘a m˘arginit˘a simetric˘a ¸si tare pozitiv˘a iar b ∈ X

atunci, problemele
(5.24) ¸si (5.25) sunt echivalente ¸si au exact o solut ¸ie.
In plus, dac˘a M este con, (5.25) este echivalent˘a cu problema
a(x, x) = b(x), a(x, z) ≥ b(z) ∀z ∈ M. (5.26)
142 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. La fel ca ˆın demonstrat ¸ia Teoremei 5.7 rezult˘a c˘a funct ¸ionala
f(x) = 2
−1
a(x, x) − b(x) este strict convex˘a ¸si diferent ¸iabil˘a Gateaux. Concluzia
primei p˘art ¸i urmeaz˘a combinˆand Teorema 5.7 ¸si Teorema 5.9. Cˆand M este con
convex, amintim mai ˆıntˆai c˘a dac˘a u, v ∈ M atunci u +v ∈ M. Presupunem c˘a are
loc (5.25). Dac˘a punem y = x + z obt ¸inem inegalitatea din (5.26) iar dac˘a punem
y = 2x ¸si y = 0 obt ¸inem egalitatea din (5.26). Cealalt˘a implicat ¸ie este imediat˘a,
prin sc˘adere.
Observat ¸ia 5.3 Dac˘a lu˘am a(x, y) = 'x, y` ¸si X este spat ¸iu Hilbert, obt ¸inem
cunoscuta caracterizare a elementului de norm˘a minim˘a uˆıntr-o mult ¸ime M convex˘a
m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a: 'u, y −u` ≥ 0 pentru orice y ∈ M.
Rezultatul de mai sus se poate aplica problemei
−∆u −cu = f pe D,
u ≥ 0,
∂u
∂n
−g ≥ 0,

∂u
∂n
−g

u = 0 pe Fr(D),
unde c > 0, D este o mult ¸ime m˘arginit˘a din R
n
cu frontiera suficient de regulat˘a.
Consider˘am spat ¸iul X = H
1
0
(D), mult ¸imea M = ¦u ∈ X; u(x) ≥ 0, a.p.t. x ∈
Fr(D)¦, forma biliniar˘a
a(u, v) =

D

n
¸
i=1

i
u∂
i
v +cuv

dx
¸si funct ¸ionala liniar˘a
b(v) =

Fr(D)
gvdσ +

D
fvdx.
Condit ¸ia c > 0 asigur˘a coercivitatea. Solut ¸ia inegalit˘at ¸ii variat ¸ionale (5.26) dat˘a de
Corolarul 5.5 este tocmai solut ¸ia generalizat˘a a problemei considerate.
Dup˘a cum se vede din Teorema 5.7 ¸si Corolarul 5.5, existent ¸a solut ¸iilor pentru
inegalitatea variat ¸ional˘a (5.25) rezult˘a din existent ¸a solut ¸iilor pentru problema de
minim (5.24). Dac˘a forma biliniar˘a a nu este simetric˘a, atunci se poate considera
inecuat ¸ia (5.25) dar ea nu mai provine dintr-o problem˘a variat ¸ional˘a. In acest caz,
ˆın spat ¸ii Hilbert se poate obt ¸ine un rezultat de existent ¸˘a pentru (5.25) folosind Teo-
rema de punct fix a lui Banach. Urm˘atorul rezultat apart ¸ine lui Guido Stampacchia
[86] (1964).
Teorema 5.10 Presupunem c˘a X este spat ¸iu Hilbert, forma biliniar˘a a este m˘ar-
ginit˘a ¸si tare pozitiv˘a, M ⊂ X este convex˘a ¸si ˆınchis˘a ¸si b ∈ X. Atunci inegalitatea
variat ¸ional˘a (5.25) are solut ¸ie unic˘a ˆın M.
Cap. 5 Probleme de optimizare 143
Demonstrat ¸ie. S˘a observ˘am c˘a, deoarece forma biliniar˘a a este m˘arginit˘a, exist˘a
un unic operator liniar continuu A : X → X cu
a(x, y) = 'Ax, y` ∀x, y ∈ X.
Fix˘am t > 0 ¸si z ∈ X ¸si consider˘am inegalitatea variat ¸ional˘a
'x, y −x` ≥ 'z, y −x` −t('z, y −x` −'b, y −x`) ∀y ∈ M. (5.27)
Din cele de mai sus, pentru fiecare z ∈ M, problema (5.27) are solut ¸ie unic˘a ˆın
M, pe care o vom nota Fz. Vom ar˘ata c˘a putem alege t astfel ˆıncˆat operatorul
F : M → M este o contract ¸ie. Pentru aceasta, fie z
1
, z
2
∈ M ¸si x
1
= Fz
1
, x
2
= Fz
2
.
Punem x = x
1
, y = x
2
¸si apoi x = x
2
, y = x
1
ˆın (5.27) ¸si obt ¸inem prin adunare
−|x
1
−x
2
|
2
≥ −'(I −tA)(z
1
−z
2
), x
1
−x
2
`.
De aici urmeaz˘a
|x
1
−x
2
| ≤ |(I −tA)(z
1
−z
2
)|.
Un calcul simplu arat˘a c˘a
|(I −tA)u|
2
≤ l
2
|u|
2
,
pentru orice u ∈ X, unde
l
2
= 1 + t
2
|A|
2
−2tc.
Aici constanta c provine din condit ¸ia c˘a forma patratic˘a a este tare pozitiv˘a:
a(x, x) ≥ c|x|
2
pentru orice x ∈ X. S˘a observ˘am c˘a din condit ¸ia aceasta rezult˘a ¸si
c ≤ |A|. Este clar c˘a dac˘a alegem t astfel ˆıncˆat 0 < t < 2c/|A|
2
, avem l < 1 ¸si
|Fz
1
−Fz
2
| ≤ l|z
1
−z
2
|, ∀z
1
, z
2
∈ M.
A¸sadar, F are punct fix care este solut ¸ie a inegalit˘at ¸ii variat ¸ionale (5.25).
Inegalitatea (5.25) este de forma
'A(x), y −x` ≥ 0, ∀y ∈ M, (5.28)
pe care o vom numi tot inegalitate variat ¸ional˘a chiar dac˘a A nu este numaidecˆat
un operator potent ¸ial, adic˘a de tipul A = f

.
Teoria inegalit˘at ¸ilor variat ¸ionale de forma (5.28) s-a dovedit deosebit de util˘a ˆın
diverse domenii. Ea s-a dezvoltat sistematic ˆıncepˆand cu anii 1960 prin lucr˘arile
lui Gaetano Fichera (1964, problema Signorini), Guido Stampacchia (1965, ecuat ¸ii
144 O. Cˆarj˘a
diferent ¸iale eliptice cu coeficient ¸i discontinui), Philip Hartman ¸si Guido Stampac-
chia, Felix Browder (1966, inegalit˘at ¸i variat ¸ionale cu operatori neliniari monotoni),
Ha¨ım Br´ezis (1968, inegalit˘at ¸i variat ¸ionale cu operatori pseudo-monotoni).
S˘a prezent˘am un rezultat de existent ¸˘a pentru (5.28) ˆın cazul ˆın care M este
convex˘ a ¸si compact˘a iar A este continu˘a.
Teorema 5.11 Fie X spat ¸iu Banach, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si compact˘a ¸si
A : X → X

o funct ¸ie continu˘a. Atunci, inegalitatea variat ¸ional˘a (5.28) are cel
put ¸in o solut ¸ie ˆın M.
Demonstrat ¸ie. Se consider˘a funct ¸ia f(x, y) = −'A(x), y−x` ¸si se aplic˘a Teorema
4.15.
Ipoteza de compactitate a mult ¸imii M se poate sl˘abi, impunˆand ˆın schimb
ipoteze mai tari asupra funct ¸iei A. Un rezultat important ˆın aceast˘a direct ¸ie
apart ¸ine lui Stepan Karamardian [50] publicat ˆın 1971. De¸si rezultatul are loc
ˆın spat ¸ii Banach reflexive, pentru a simplifica expunerea ˆıl vom prezenta ˆın spat ¸iul
R
n
.
Teorema 5.12 Fie M un con convex ˆınchis ¸si A : R
n
→ R
n
continu˘a ¸si tare
monoton˘a pe M, adic˘a
'A(x) −A(y), x −y` ≥ c|x −y|
2
, ∀x, y ∈ M.
Atunci inegalitatea variat ¸ional˘a (5.28) are solut ¸ie unic˘a ˆın M.
Demonstrat ¸ie. Din condit ¸ia de monotonie avem
'A(x), x` ≥ 'A(0), x` +c|x|
2
, ∀x ∈ M.
De aici rezult˘a c˘a dac˘a x ∈ M ` K unde
K = ¦x ∈ M; |x| ≤ |A(0)|/c¦,
avem 'A(x), x` > 0. Pentru fiecare y ∈ M fie
D
y
= ¦x ∈ K; 'A(x), y −x` ≥ 0¦.
Mult ¸imile D
y
sunt ˆınchise ˆın compactul K ¸si vrem s˘a ar˘at˘am c˘a au proprietatea
intersect ¸iei finite. Pentru aceasta, consider˘am¦y
1
, , y
m
¦ ⊂ M ¸si aplic˘am Teorema
Cap. 5 Probleme de optimizare 145
5.11 mult ¸imii convexe ¸si compacte D = co(K ∪ ¦y
1
, , y
m
¦). Exist˘a deci x
0
∈ D
astfel ˆıncˆat are loc
'A(x
0
), x −x
0
` ≥ 0, ∀x ∈ D.
In particular, 'A(x
0
), y
i
−x
0
` ≥ 0 pentru i = 1, , m ¸si 'A(x
0
), x
0
` ≤ 0 (deoarece
0 ∈ D), ¸si deci x
0
∈ K. Avem deci
x
0

¸
1≤i≤m
D
y
i
.
Prin urmare, familia de mult ¸imi ˆınchise ¦D
y
; y ∈ M¦ are proprietatea intersect ¸iei
finite. Deoarece K este mult ¸ime compact˘a, avem
¸
y∈M
D
y
= ∅.
Este clar c˘a orice punct al intersect ¸iei de mai sus este solut ¸ie a inegalit˘at ¸ii variat ¸i-
onale (5.28).
Pentru unicitate, observ˘am c˘a dac˘a x
1
¸si x
2
sunt solut ¸ii atunci avem'A(x
i
), x
i
` =
0, i = 1, 2; 'A(x
1
), x
2
` ≥ 0 ¸si 'A(x
2
), x
1
` ≥ 0. De aici obt ¸inem
c|x
1
−x
2
|
2
≤ 'A(x
1
) −A(x
2
), x
1
−x
2
` ≤ 0,
deci x
1
= x
2
. Demonstrat ¸ia este astfel ˆıncheiat˘a.
Observat ¸ia 5.4 Deoarece mult ¸imea M este con convex, inegalitatea (5.28) este
echivalent˘a cu problema
'A(x), x` = 0; 'A(x), y` ≥ 0, ∀y ∈ M.
In cazul ˆın care M este conul pozitiv, adic˘a M = ¦x ∈ R
n
; x ≥ 0¦, este u¸sor de
v˘azut c˘a problema de mai sus este echivalent˘a cu sistemul
A(x) = y; x ≥ 0; y ≥ 0; 'x, y` = 0,
care apare ˆın diverse probleme de teoria jocurilor, mecanic˘a, economie.
5.6 Teorema de minimax
Fie A ¸si B mult ¸imi nevide ¸si f : AB → R o funct ¸ie. Un element (x
0
, y
0
) ∈ AB
se nume¸ste punct ¸sa pentru f dac˘a
f(x
0
, y) ≤ f(x
0
, y
0
) ≤ f(x, y
0
) ∀(x, y) ∈ A B.
146 O. Cˆarj˘a
Condit ¸ia de mai sus este echivalent˘a cu
max
y∈B
f(x
0
, y) = f(x
0
, y
0
) = min
x∈A
f(x, y
0
).
Exemplul standard este f : R R → R, f(x, y) = x
2
− y
2
, cu punctul ¸sa (0, 0).
Inainte de a demonstra teorema principal˘a, s˘a enunt ¸˘am o lem˘a. Vezi Problema 6.67
pentru demonstrat ¸ie.
Lema 5.1 Funct ¸ia f are punct ¸sa dac˘a ¸si numai dac˘a are loc relat ¸ia
min
x∈A
sup
y∈B
f(x, y) = max
y∈B
inf
x∈A
f(x, y). (5.29)
Dac˘a (x
0
, y
0
) este punct ¸sa, atunci f(x
0
, y
0
) este valoarea comun˘a a celor dou˘a
expresii din (5.29).
Teorema care urmeaz˘a, numit˘a Teorema de minimax, d˘a condit ¸ii de existent ¸a˘a
a unui punct ¸sa.
Teorema 5.13 Fie X un spat ¸iu Banach reflexiv ¸si A, B submult ¸imi nevide convexe
m˘arginite ¸si ˆınchise. Fie f : A B → R o funct ¸ie care verific˘a ipotezele
(i) Funct ¸ia f(, y) este inferior semicontinu˘a ¸si convex˘a pe A pentru fiecare y ∈ B;
(ii) funct ¸ia f(x, ) este superior semicontinu˘a ¸si concav˘a pe B pentru fiecare x ∈
A.
Atunci
(a) Funct ¸ia f are un punct ¸sa;
(b) Punctul (x
0
, y
0
) este punct ¸sa pentru f dac˘a ¸si numai dac˘a are loc
min
x∈A
max
y∈B
f(x, y) = max
y∈B
min
x∈A
f(x, y). (5.30)
Dac˘a (x
0
, y
0
) este punct ¸sa pentru f, atunci f(x
0
, y
0
) este valoarea comun˘a a celor
dou˘a expresii din (5.30).
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am
α = min
x∈A
max
y∈B
f(x, y); β = max
y∈B
min
x∈A
f(x, y).
Cap. 5 Probleme de optimizare 147
Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a α ¸si β exist˘a. Vom face demonstrat ¸ia pentru β, pentru α fiind
analog. Din Corolarul 5.4, pentru fiecare y ∈ B exist˘a z(y) ∈ A cu
f(z(y), y) = min
x∈A
f(x, y).
S˘a not˘am h(y) = −f(z(y), y). Ret ¸inem inegalitatea
−f(x, y) ≤ h(y) ∀x ∈ A. (5.31)
Vom ar˘ata c˘a funct ¸ia h : B → R este inferior semicontinu˘a ¸si convex˘a. Va exista
atunci min
y∈B
h(y) ¸si apoi b = −min
y∈B
h(y). Demonstr˘am c˘a h este convex˘a. Din
(ii) ¸si (5.31) avem
−f(x, ty
1
+ (1 −t)y
2
) ≤ −tf(x, y
1
) −(1 −t)f(x, y
2
) ≤ th(y
1
) + (1 −t)h(y
2
).
pentru orice x ∈ X deci ¸si pentru x = z(ty
1
+ (1 − t)y
2
). Demonstr˘am acum c˘a
h este secvent ¸ial semicontinu˘a inferior. Fie ¸sirul (y
n
) ˆın B convergent la y. Din
(5.31) avem −f(z(y), y
n
) ≤ h(y
n
). Trecem la limit˘a ¸si folosim (ii) pentru a obt ¸ine
−f(z(y), y) ≤ liminf
n→∞
h(y
n
). A¸sadar, putem aplica Corolarul 5.4 ¸si deducem c˘a
funct ¸ia h are punct de minim pe B, deci β exist˘a ¸si β = −min
y∈B
h(y). Analog
pentru α. In continuare ar˘at˘am c˘a α = β. Este u¸sor de v˘azut c˘a β ≤ α. Pentru
a demonstra inegalitatea invers˘a, aplic˘am o teorem˘a de punct fix, Teorema 4.18.
Pentru aceasta, ˆınzestr˘am X ¸si Y cu topologia slab˘a, lu˘am ε > 0, punem s = α−ε,
t = β + ε ¸si construim multifunt ¸ia F : A A ;A B,
F(x, y) = ¦(u, v) ∈ A B; f(u, y) < t, f(x, v) > s¦.
Este u¸sor de v˘azut c˘a F are valori nevide ¸si convexe. In plus, A B este slab
compact˘a. R˘amˆıne s˘a dovedim c˘a F
−1
(u, v) este relativ slab deschis˘a. Acest fapt
rezult˘a u¸sor din
F
−1
(u, v) = ¦(x, y) ∈ A B; f(u, y) < t, f(x, v) > s¦,
avˆand ˆın vedere c˘a mult ¸imile ¦x ∈ A; f(x, v) ≤ s¦ ¸si ¦y ∈ B; f(u, y) ≥ t¦ sunt
convexe ¸si ˆınchise, deci slab ˆınchise ˆın A ¸si respectiv B. Prin urmare, aplic˘am
Teorema 4.18 ¸si deducem c˘a exist˘a un punct fix pentru F, adic˘a (x, y) ∈ F(x, y).
Avem α − ε = s < f(x, y) < t = β + ε. Cum ε este arbitrar obt ¸inem α ≤ β.
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie dac˘a avem ˆın vedere Lema 5.1.
Observat ¸ia 5.5 Concluzia teoremei anterioare are loc ¸si ˆın cazul ˆın care funct ¸iile
f(, y) ¸si −f(x, ) au mult ¸imile de nivel convexe, adic˘a sunt cvasiconvexe ˆın loc sa
fie convexe.
148 O. Cˆarj˘a
Teorema 5.13 a fost demonstrat˘a de John von Neumann [96] ˆın R
n
ˆın 1928, ˆın
leg˘atur˘a cu teoria jocurilor creat˘a de el. Cazul general apart ¸ine lui Ky Fan (1952).
Teoria jocurilor const˘a ˆın determinarea unei balant ¸e optimale la o competit ¸ie
ˆıntre mai mult ¸i parteneri. S˘a consider˘am doi juc˘atori P ¸si Q care au la ˆındemˆan˘a
cˆıte o mult ¸ime de strategii A ¸si B. Dac˘a P alege strategia x ∈ A iar Q alege
strategia y ∈ B, not˘am f(x, y) pierderea lui P ¸si deci cˆa¸stigul lui Q. Dac˘a (x
0
, y
0
)
este punct ¸sa pentru f, avem
f(x
0
, y) ≤ f(x
0
, y
0
) ≤ f(x, y
0
) ∀(x, y) ∈ A B.
Dac˘a P alege strategia x
0
, atunci cˆa¸stigul lui Q este cel mult egal cu f(x
0
, y
0
) ¸si
maximul va fi realizat dac˘a Q alege strategia y
0
. Invers, dac˘a Q alege strategia
y
0
, pierderea lui P este cel put ¸in egal˘a cu f(x
0
, y
0
) ¸si minumul va fi realizat dac˘a
P alege strategia x
0
. Prin urmare, strategia (x
0
, y
0
) asigur˘a balant ¸a optimal˘a a
intereselor celor doi juc˘atori. Din acest motiv, punctul ¸sa (x
0
, y
0
) al funct ¸iei f se
nume¸ste strategie optimal˘a. Teorema 5.13 ofer˘a condit ¸ii de existent ¸˘a a strategiilor
optimale. Dac˘a mult ¸imile A ¸si B sunt finite ¸si au mai multe elemente, nu sunt
convexe ¸si deci teorema nu se aplic˘a. Totu¸si von Neumann a rezolvat acest incon-
venient astfel: se introduce un factor probabilistic, adic˘a juc˘atorii fac alegerea pe
baza unor probabilit˘at ¸i fixe. Mai precis, preupunem c˘a P are strategiile a
1
, , a
n
iar Q are strategiile b
1
, , b
m
. Juc˘atorul P alege strategia a
i
cu probabilitatea p
i
iar Q alege strategia b
j
cu probabilitatea q
j
. Consider˘am mult ¸imile
A = ¦p ∈ R
n
; 0 ≤ p
i
≤ 1,
n
¸
i=1
p
i
= 1¦
B = ¦q ∈ R
m
; 0 ≤ q
j
≤ 1,
m
¸
j=1
q
j
= 1¦,
¸si definim funct ¸ia F : A B → R prin
F(p, q) =
n
¸
i=1
m
¸
j=1
f(a
i
, b
j
)p
i
q
j
.
Perechea (p, q) se nume¸ste strategie mixt˘a iar F(p, q) reprezint˘a cˆı¸stigul sperat de
juc˘atorul Q. Considerat ¸ii probabilistice arat˘a c˘a F(p, q) este media cˆa¸stigurilor lui
Q dac˘a se joac˘a de multe ori.
Este clar c˘a sunt ˆındeplinite ipotezele din Teorema 5.13, deci putem afirma c˘a
exist˘a o strategie mixt˘a optimal˘a (p
0
, q
0
) ¸si are loc egalitatea
F(p
0
, q
0
) = min
p∈A
max
q∈B
F(p, q) = max
q∈B
min
p∈A
F(p, q).
Cap. 5 Probleme de optimizare 149
5.7 Controlabilitate ¸si timp optimal
pentru sisteme semiliniare
In aceast˘a sect ¸iune ne ocup˘am de problema controlabilit˘at ¸ii ˆın timp optimal pentru
sistemul descris de ecuat ¸ia
y

(t) = Ay(t) +f(y(t)) +u(t) (5.32)
unde operatorul A genereaz˘a un semigrup de clas˘a C
0
, S(t), t ≥ 0, pe spat ¸iul
Banach reflexiv X, f este o funct ¸ie lipschitzian˘a ¸si u() este un control ce ia valori
ˆın U = B(0, r).
Problema timpului optimal const˘a ˆın a atinge o mult ¸ime t ¸int˘a T ˆın timp minim
pornind dintr-un punct init ¸ial x ¸si folosind controale admisibile, u(), adic˘a funct ¸ii
m˘asurabile de la [0, ∞) la U. Vom considera aici cazul cˆand t ¸inta este T = ¦0¦.
Pentru un control admisibil u(), consider˘am solut ¸ia ecuat ¸iei (5.32) care satisface
condit ¸ia init ¸ial˘a y(0) = x, adic˘a, funct ¸ia y ∈ C([0, ∞), X) care satisface
y(t) = S(t)x +

t
0
S(t −s)[f(y(s) + u(s)]ds. (5.33)
Conform Teoremei 4.19, pentru fiecare control u solut ¸ia exist˘a ¸si este unic˘a.
Numim acest˘a solut ¸ie traiectorie a sistemului (5.32) ¸si o not˘am y(, x, u). Pentru
t ≥ 0 consider˘am mult ¸imea de controlabilitate la timpul t
1(t) = ¦x ∈ X; y(t, x, u) = 0 pentru un control admisibil u()¦,
mult ¸imea de controlabilitate
1 =
¸
t≥0
1(t)
¸si funct ¸ia timp optimal (funct ¸ia lui Bellman) T : 1 → [0, ∞)
T(x) = inf ¦t; x ∈ 1(t)¦.
Un control pentru care infimumul se atinge se nume¸ste optimal pentru x. Teorema
urm˘atoare pune ˆın evident ¸˘a condit ¸ii suficiente de existent ¸˘a a controalelor optimale.
Teorema 5.14 Dac˘a X este reflexiv ¸si separabil iar semigrupul S(t) este compact,
atunci pentru fiecare x ∈ 1 exist˘a cel put ¸in un control optimal. In cazul liniar
(f=0), proprietatea are loc f˘ar˘a condit ¸ia ca semigrupul s˘a fie compact.
150 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Fie (u
n
) un ¸sir de controale admisibile ¸si un ¸sir (t
n
) descresc˘ator ¸si
convergent la T(x) cu proprietatea y(t
n
, x, u
n
) = 0. Extindem u
n
pe [0, t
1
] punˆand
u
n
(s) = 0 pentru s ∈ (t
n
, t
1
). Conform teoremei lui Alaoglu, ¸si t ¸inˆand cont de sepa-
rabilitatea lui X ¸si deci a lui L
1
(0, t; X) putem presupune c˘a u
n
converge slab-stelat
ˆın L

(0, t; X) la un control admisibil u. Mai departe argumentele sunt diferite.
Dac˘a f = 0, se ia x

∈ X

, se scrie
'x

, y(t
n
, x, u
n
)` = 'x

, S(t
n
)x` +

t
1
0
'S

(t
n
−t)x

, u
n
(t)`dt.
Trecˆand la limit˘a cu n → ∞, eventual pe un sub¸sir, ajungem la y(T(x), x, u) = 0.
In cazul general, se folose¸ste compactitatea operatorului
ϕ →

t
0
S(t −s)ϕ(s)ds
(vezi Observat ¸ia 4.10) pentru a trece la limit˘a.
O proprietate remarcabil˘a a funct ¸iei timp optimal este dat˘a de principiul pro-
gram˘arii dinamice al lui Bellman. Comentarii asupra acestui principiu vor fi f˘acute
la sfˆar¸situl acestei sect ¸iuni.
Pentru orice x ∈ 1 ¸si orice control u,
T(x) ≤ t +T(y(t, x, u)) (5.34)
pentru orice t > 0 pentru care y(t, x, u) ∈ 1, cu egalitate ˆın cazul cˆand u este
optimal.
Demonstrat ¸ia acestui rezultat va fi dat˘a ˆın Teorema 5.17.
In cele ce urmeaz˘a vom pune ˆın evident ¸˘a cˆateva propriet˘at ¸i ale mult ¸imii de
controlabilitate ¸si ale funct ¸iei timp optimal. S˘a prezent˘am mai ˆıntˆai o lem˘a ˆın
care evident ¸iem propriet˘at ¸i ale traiectoriilor sistemului (5.32). Peste tot ˆın aceast˘a
sect ¸iune presupunem c˘a f este L-lipschitzian˘a pe X, f(0) = 0 iar ω este o constant˘a
pentru care |S(t)| ≤ e
ωt
pentru orice t > 0. In general, semigrupul verific˘a o
inegalitate de forma |S(t)| ≤ Me
ωt
, inegalitate care se poate reduce la cazul M = 1
prin considerarea unei norme echivalente cu cea init ¸ial˘a.
Lema 5.2 (a) Pentru orice x ∈ X ¸si orice control u avem
|y(t, x, u)| ≤ e
(L+ω)t

|x| +
r
L +ω


r
L +ω
∀t ≥ 0.
In cazul L +ω = 0 membrul drept al inegalit˘at ¸ii de mai sus este |x| + rt.
(b) Pentru orice x, z ∈ X ¸si orice control u avem
|y(t, x, u) −y(t, z, u)| ≤ e
(L+ω)t
|x −z| ∀t ≥ 0. (5.35)
Cap. 5 Probleme de optimizare 151
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸ia se bazeaz˘a pe inegalitatea lui Gronwall:
Fie ϕ, h ¸si k funct ¸ii date de la [ t
0
, T) ˆın R, unde T ≤ +∞. Dac˘a ϕ este
continu˘a, h ∈ L

loc
([ t
0
, T)), k ∈ L
1
loc
([ t
0
, T); R
+
) ¸si
ϕ(t) ≤ h(t) +

t
t
0
k(s)ϕ(s)ds
pentru orice t ∈ [ t
0
, T), atunci
ϕ(t) ≤ h(t) +

t
t
0
h(s)k(s) exp

t
s
k(u)du

ds
pentru orice t ∈ [ t
0
, T), unde exp(a) = e
a
.
Pentru demonstrat ¸ia primei p˘art ¸i a lemei, se aplic˘a inegalitatea lui Gronwall
pentru funct ¸iile ϕ(t) = e
−ωt
|y(t, x, u)|, h(t) = |x| + (r/ω)(1 − e
−ωt
) ¸si k(t) = L.
Pentru (b), ϕ(t) ¸si k(t) sunt ca mai sus iar h(t) = |x −z|.
Propozit ¸ia 5.5 Fie R ≥ 0 astfel ˆıncˆat (L +ω)R < r.
(i) In cazul L +ω > 0, pentru orice x ∈ X cu
R < |x| < r/(L +ω),
exist˘a un control u

astfel ˆıncˆat traiectoria y(t, x, u

) atinge B(0, R) ˆın timp finit ¸si
satisface inegalitatea
|y(t, x, u

)| ≤ e
(L+ω)t

|x| −
r
L +ω

+
r
L +ω
(5.36)
pentru orice
0 ≤ t ≤
˜
t ≤
1
L +ω
log
r
L+ω
−R
r
L+ω
−|x|
,
unde
˜
t este cel mai mic t pentru care y(t, x, u

) ∈ B(0, R).
(ii) In cazul L + ω ≤ 0, proprietatea de mai sus are loc pentru orice x ∈ X iar
inegalitatea din (5.36) se rescrie
|y(t, x, u

)| ≤ |x| −rt (5.37)
pentru orice
0 ≤ t ≤
˜
t ≤ (|x| −R)r
−1
.
152 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. (i) Consider˘am ˆıntˆai R > 0 ¸si funct ¸ia
F
R
(y) =


r
R
y dac˘a |y| ≤ R
−r
y
y
dac˘a |y| ≥ R,
Observ˘ am c˘a este lipschitzian˘a ¸si consider˘am ecuat ¸ia
y

(t) = Ay(t) + f(y(t)) +F
R
(y(t)) t > 0. (5.38)
Pentru x ∈ D(A), pe fiecare interval I = [0, T], ecuat ¸ia (5.38) are o solut ¸ie unic˘a
satisf˘acˆand y(0) = x. Mai mult, ea este solut ¸ie clasic˘a (vezi Teorema 4.20), adic˘a
y ∈ C
1
(I; X) ¸si satisface (5.38) pe I.
Inmult ¸im ecuat ¸ia (5.38) cu y(t) ¸si obt ¸inem
|y(t)|
d
dt
|y(t)| ≤ (L +ω)|y(t)|
2
−r |y(t)|,
pentru t ∈ [0,
˜
t], unde
˜
t este maximum valorilor lui t pentru care y(t) / ∈ B(0, R).
Obt ¸inem
|y(t)| ≤ |x| −rt + (L +ω)

t
0
|y(s)| ds, ∀t ∈ [0,
˜
t],
care, ˆın cazul L+ω ≤ 0 implic˘a (5.37) ¸si, ˆın cazul L+ω > 0 implic˘a (5.36) pe baza
inegalit˘ at ¸ii lui Gronwall. Este clar c˘a exist˘a un
˜
t ca mai sus fiindc˘a, altfel, lucr˘am
pe orice [0, T] ¸si (5.36) sau (5.37) fort ¸eaz˘a existent ¸a unui
˜
t. Prin urmare (5.36) ¸si
(5.37) au fost demonstrate pentru x ∈ D(A). Prin densitate, ele au loc pentru orice
for x ∈ X. Controlul cerut este
u

(t) = −ry(t)/[y(t)[. (5.39)
In cazul R = 0, observ˘am c˘a dac˘a R
1
< R
2
atunci avem
˜
t
1
>
˜
t
2
iar solut ¸iile
corespunz˘atoare y
1
() ¸si y
2
() satisfac
y
1
(t) = y
2
(t) ∀t ∈ [0,
˜
t
2
].
Cu alte cuvinte, traiectoriile ecuat ¸iei (5.38) nu depind de R > 0 pˆan˘a ating B(0, R).
Lu˘am un ¸sir R
n
descresc˘ator ¸si convergent la 0 ¸si obt ¸inem un ¸sir
˜
t
n
cresc˘ator ¸si
convergent la t care satisface inegalit˘at ¸ile cerute la (i) sau (ii). Demonstrat ¸ia se
ˆıncheie considerˆand controlul dat de (5.39) pe [0, t].
Teorema 5.15 (i) Mult ¸imea de controlabilitate 1 este deschis˘a ¸si funct ¸ia timp
optimal este local lipschitzian˘a pe 1. Mai precis, avem
Cap. 5 Probleme de optimizare 153
(ii) In cazul L +ω > 0, pentru orice ρ ∈ (0, r/(L + ω)) avem
T(x) ≤
|x|
r −ρ(L +ω)
pentru x satisf˘acˆand |x| ≤ ρ. Notˆand
γ =
1
r −ρ(L + ω)
,
dac˘a x ∈ 1 ¸si z este astfel ˆıncˆat
|z −x| ≤ ρ e
−(L+ω)T(x)
,
atunci z ∈ 1 ¸si
T(z) ≤ T(x) +γ e
(L+ω)T(x)
|x −z|.
(iii) In cazul L +ω ≤ 0 avem 1 = X ¸si
T(x) ≤
|x|
r
pentru orice x ∈ X. Mai mult, pentru orice x, z ∈ X avem
[T(z) −T(x)[ ≤
1
r
|x −z|.
(iv) Pentru orice x ∈ 1 ¸si z / ∈ 1 avem
T(x) ≥ −
1
L +ω
log
|x −z|
ρ
.
In particular,
lim
z→x
T(z) = ∞ ∀x ∈ Fr1. (5.40)
Demonstrat ¸ie. Punctul (i) rezult˘a din celelalte. S˘a demonstr˘am (ii). Observ˘am
mai ˆıntˆai c˘a, din Propozit ¸ia 5.5, avem
T(x) ≤
1
L +ω
log
r
L+ω
−R
r
L+ω
−|x|
,
ceea ce, printr-un calcul elementar, conduce u¸sor la prima parte a concluziei. Mai
departe, pentru simplificarea expunerii, presupunem existent ¸a controalelor opti-
male. In cazul general, concluzia se obt ¸ine printr-un procedeu de aproximare.
154 O. Cˆarj˘a
Deoarece y(T(x), x, u) = 0, din (5.35) deducem
|y(T(x), z, u)| ≤ e
(L+ω)T(x)
|x −z| ≤ ρ,
deci y(T(x), z, u) ∈ 1 ceea ce implic˘a z ∈ 1 ¸si
T(y(T(x), z, u)) ≤ γe
(L+ω)T(x)
|x −z|.
Aplic˘am acum principiul program˘arii dinamice (5.34) ¸si obt ¸inem concluzia dorit˘a.
Un argument similar d˘a (iii). Pentru a demonstra (iv), observ˘am c˘a suntem ˆın
situat ¸ia cˆand L +ω > 0. Prin reducere la absurd, presupunem c˘a
(L +ω)T(x) < −log |x −z|/ρ.
Avem
|x −z| < ρ e
−(L+ω)T(x)
,
ceea ce, folosind (ii), implic˘a z ∈ 1.
Observat ¸ia 5.6 Teorema de mai sus arat˘a c˘a
lim
z→0
T(z) = 0. (5.41)
Urm˘atoarea teorem˘a arat˘a c˘a dac˘a semigrupul S(t) este compact atunci funct ¸ia
timp optimal este secvent ¸ial slab continu˘a. Pentru aceasta folosim urm˘atorul rezul-
tat.
Lema 5.3 Presupunem c˘a X este spat ¸iu Banach, f este lipschitzian˘a pe X ¸si S(t)
este semigrup compact. Fie 0 < a < t, (x
n
) un ¸sir slab convergent la x ¸si (u
n
) slab
convergent la u ˆın L
2
(0, t; X). Atunci,
y(, x
n
, u
n
) → y(, x, u)
ˆın C([a, t]; X), cel put ¸in pe un sub¸sir.
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸ia este standard ¸si se bazeaz˘a pe compactitatea op-
eratorului
ϕ →

s
0
S(s −τ)ϕ(τ) dτ
de la L
2
(0, T; X) la C([0, T]; X). Vezi Observat ¸ia 4.10.
Cap. 5 Probleme de optimizare 155
Teorema 5.16 Presupunem c˘a semigrupul S(t) este compact. Atunci, pentru R ≥
0 au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i.
(i) Dac˘a x ∈ 1 ¸si x
n
→ x slab, atunci pentru n suficinet de mare avem x
n
∈ 1.
Mai mult, T(x
n
) → T(x).
(ii) Pentru orice x / ∈ 1 ¸si pentru orice ¸sir (x
n
) slab convergent la x avem
lim
n→∞
T(x
n
) = ∞.
Demonstrat ¸ie. Pentru a demonstra prima parte din (i), lu˘am ε > 0 suficient se
mic astfel ˆıncˆat
y(ε, x, 0) ∈ 1
(acest fapt este posibil deoarece 1 este mult ¸ime deschis˘a), lu˘am u
n
= 0 ¸si, din
Lema 5.3, deducem c˘a pe un sub¸sir avem
y(ε, x
n
, 0) ∈ 1
pentru n suficient de mare. Asta implic˘a faptul c˘a pe un sub¸sir avem x
n
∈ 1 pentru
n suficient de mare. Deci orice ¸sir slab convergent la x are un sub¸sir ˆın 1 (slab
convergent la x), ceea ce arat˘a c˘a prima parte din (i) are loc. In continuare, lu˘am
T

= limsup
n→∞
T(x
n
),
lu˘am un sub¸sir (x
n
k
) astfel ˆıncˆat T(x
n
k
) → T

¸si fix˘am ε > 0. Din Lema 5.3, putem
presupune (extragˆand eventual un sub¸sir) c˘a
y(ε, x
n
k
, 0) → y(ε, x, 0).
Deci
T(y(ε, x
n
k
, 0)) → T(y(ε, x, 0)).
Folosim principiul program˘arii dinamice (5.34) ¸si obt ¸inem
T(x
n
k
) ≤ ε +T(y(ε, x
n
k
, 0)),
deci
T

≤ ε +T(y(ε, x, 0)).
Trecem la limit˘a cu ε → 0 ¸si obt ¸inem
limsup
n→∞
T(x
n
) ≤ T(x).
156 O. Cˆarj˘a
Am ar˘atat a¸sadar c˘a funct ¸ia T() este secvent ¸ial superior semicontinu˘a. S˘a demon-
str˘am acum c˘a T() este secvent ¸ial inferior semicontinu˘a ˆın x ∈ 1. Lu˘am
T
#
= liminf
n→∞
T(x
n
)
¸si un sub¸sir (x
n
k
) astfel ˆıncˆat T(x
n
k
) → T
#
. Intr-o prim˘a etap˘a, presupunem c˘a
T
#
> 0. Fix˘am 0 < ε < T
#
¸si lu˘am u
n
k
controlul optimal pentru x
n
k
. Pe baza
Lemei 5.3, putem presupune c˘a exist˘a un control u astfel ˆıncˆat
y(ε, x
n
k
, u
n
k
) → y(ε, x, u),
tare. Folosim din nou principiul program˘arii dinamice ¸si deducem
T(x
n
k
) = ε + T(y(ε, x
n
k
, u
n
k
)).
De aici obt ¸inem
T(y(ε, x
n
k
, u
n
k
)) ≤ M
pentru un M > 0. Fie k
0
astfel ˆıncˆat
[y(ε, x
n
k
, u
n
k
) −y(ε, x, u)[ ≤ ρ e
−(L+ω)M
pentru k > k
0
. Din Teorema 5.15 obt ¸inem y(ε, x, u) ∈ 1 ¸si
T(y(ε, x, u)) ≤ −T(y(ε, x
n
k
, u
n
k
)) +γ e
(L−ω)M
[y(ε, x
n
k
, u
n
k
) −y(ε, x, u)[
pentru k > k
0
. Prin urmare,
T(x
n
k
) = ε +T(y(ε, x
n
k
, u
n
k
))
≥ ε + T(y(ε, x, u)) −γ e
(L−ω)M
[y(ε, x
n
k
, u
n
k
) −y(ε, x, u)[.
Facem n → ∞ ¸si apoi ε → 0 ¸si obt ¸inem
liminf
n→∞
T(x
n
) ≥ T(x).
In etapa urm˘atoare presupunem T
#
= 0 ¸si demonstr˘am T(x) = 0. Pentru aceasta,
lu˘am ε > 0 ¸si pentru fiecare x
n
k
lu˘am un control v
k
pe [0, ε] definit dup˘a cum
urmeaz˘a: pe [0, T(x
n
k
)], v
k
egaleaz˘a controlul optimal iar pe [T(x
n
k
), ε], v
k
este
un control care fort ¸eaz˘a traiectoria s˘a r˘amˆan˘a ˆın B(0, R). Acest fapt este posibil
din cauza Propozit ¸iei 5.5. De fapt, putem atinge originea ¸si apoi r˘amˆınem acolo
deoarece f(0) = 0. Deoarece,
y(ε, x
n
k
, v
k
) → y(ε, x, u)
Cap. 5 Probleme de optimizare 157
pentru un control u, deducem
y(ε, x, u) ∈ B(0, R)
deci T(x) ≤ ε. Cum acest fapt are loc pentru orice ε > 0 deducem T(x) = 0.
Pentru a demonstra (ii), consider˘am x / ∈ 1, consider˘am un ¸sir (x
n
) ˆın 1 slab
convergent la x ¸si presupunem, prin reducere la absurd, c˘a
liminf
n→∞
T(x
n
) < ∞.
Rat ¸ion˘ am ca ˆın demonstrat ¸ia semicontinuit˘at ¸ii inferioare ¸si deducem
y(ε, x, u) ∈ 1.
Deci x ∈ 1. Contradict ¸ia la care am ajuns arat˘a c˘a
liminf
n→∞
T(x
n
) = ∞,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Revenim acum la principiul program˘arii dinamice. Presupunem c˘a pentru fiecare
x ∈ 1 exist˘a un control optimal. Vezi Teorema 5.14.
Teorema 5.17 O funct ¸ie T : 1 → R este funct ¸ia timp optimal dac˘a ¸si numai dac˘a
satisface urm˘atoarele condit ¸ii:
(i) Pentru orice x ∈ 1 exist˘a un control u ¸si σ > 0 astfel ˆıncˆat
T(y(t, x, u)) ≤ T(x) −t ∀t ∈ [0, σ);
(ii) Pentru orice x ∈ 1, orice control u ¸si orice t ≥ 0 pentru care y(t, x, u) ∈ 1
avem
T(y(t, x, u)) ≥ T(x) −t;
(iii) lim
z→0
T(z) = 0;
(iv) lim
z→x
T(z) = ∞ ∀x ∈ Fr1;
(v) Funct ¸ia T este m˘arginit˘a inferior.
158 O. Cˆarj˘a
Demonstrat ¸ie. Funct ¸ia timp optimal verific˘a (iii), (iv) pe baza Teoremei 5.15 ¸si
(v). S˘a ar˘at˘am c˘a satisface (i). In primul rˆand trebuie observat c˘a dac˘a y(t, x, u) ∈
1 atunci x ∈ 1. Consider˘am u controlul optimal pentru x ¸si σ = T(x). Lu˘am
t ∈ [0, σ) ¸si observ˘am c˘a
y(T(x) −t, y(t, x, u), u) = 0
de unde rezult˘a (i). Pentru (ii), lu˘am x ∈ 1, un control oarecare u ¸si y(t, x, u) ∈ 1.
Fie v un control optimal pentru y(t, x, u). Se verific˘a u¸sor c˘a
y(s, y(t, x, u), v) = y(t + s, x, w)
pentru s > 0, unde w(θ) = u(θ) pentru θ ∈ (0, t) ¸si w(θ) = v(θ − t) pentru θ ∈
(t, t+s). Cum y(T(y(t, x, u)), y(t, x, u), v) = 0, obt ¸inem y(t+T(y(t, x, u)), x, w) = 0
deci
T(x) ≤ t +T(y(t, x, u)).
S˘a demonstr˘am acum reciproca. Intr-o prim˘a etap˘a, ar˘at˘am c˘a putem ˆınlocui (i)
cu
(vi) Pentru orice x ∈ 1 exist˘a un control u ¸si σ ∈ (0, ∞) astfel ˆıncˆat y(σ, x, u) =
0 ¸si T(y(t, x, u)) ≤ T(x) −t pentru orice t ∈ [0, σ).
S˘a demonstr˘am acest fapt. Restrˆangem sistemul de control la mult ¸imea 1`¦0¦,
folosim Principiul Brezis-Browder (Teorema 5.1) ¸si deducem c˘a exist˘a o traiectorie
saturat˘a y(t, x, u) definit˘a pe [0, σ) care sa verifice (i). Dar, din (v) rezult˘a c˘a σ
este finit iar din (iv) rezult˘a c˘a
y(σ, x, u) / ∈ Fr1.
R˘amˆane y(σ, x, u) = 0, deci (vi) are loc.
S˘a presupunem c˘a avem o funct ¸ie, s-o not˘am cu T
1
, care verific˘a (vi), (ii), (iii),
(iv) ¸si (v). Facem t → σ ˆın (vi), folosim (iii) (deci T(y(σ, x, u)) = 0) ¸si obt ¸inem
T
1
(x) ≥ σ ≥ T(x).
Lu˘am ˆın (ii) toate traiectoriile care ating t ¸inta ¸si obt ¸inem T
1
(x) ≤ T(x).
Funct ¸ia valoare (ˆın cazul nostru funct ¸ia timp optimal) ˆıntr-o problem˘a gene-
ral˘a de control este util˘a ˆın obt ¸inerea unei legi de feedback care s˘a dea traiecto-
ria optimal˘a. Aceast˘a metod˘a general˘a de rezolvare a problemelor de control se
nume¸ste metoda program˘arii dinamice. Funct ¸ia valoare este solut ¸ia unei ecuat ¸ii cu
derivate part ¸iale de tip Hamilton-Jacobi care ˆın cazul problemei timpului optimal
se nume¸ste ecuat ¸ia lui Bellman. Cititorul interesat poate consulta [12] pentru rezul-
tate ˆın aceast˘a direct ¸ie. In studiul existent ¸ei ¸si unicit˘at ¸ii ecuat ¸iei lui Bellman, ca de
altfel a oric˘arei ecuat ¸ii care provine dintr-o problem˘a de control optimal, principiul
de optimalitate al lui Bellman joac˘a un rol central. El a fost formulat ˆın 1953 de
Richard Bellman.
Capitolul 6
Probleme ¸si solut ¸ii
Problema 6.1 Fie 1 = ¦V
i
; i ∈ I¦ o familie local finit˘a de submult ¸imi ale lui X.
Atunci
(a) 1 = ¦V
i
, i ∈ I¦ este local finit˘a;
(b) ∪
i∈I
V
i
= ∪
i∈I
V
i
.
Solut ¸ie (a) Fie x ∈ X ¸si U o vecin˘atate deschis˘a a sa astfel ˆıncˆat U ∩ V
i
= ∅, cu
except ¸ia unui num˘ar finit de indici. Dar U ∩ V
i
= ∅ implic˘a V
i
⊂ X ` U. Deoarece
X ` U este ˆınchis˘a rezult˘a V
i
⊂ X ` U ¸si deci V
i
∩ U = ∅.
(b) Este clar c˘a ∪
i∈I
V
i
⊂ ∪
i∈I
V
i
. Fie x / ∈ ∪
i∈I
V
i
. Folosind (a), exist˘a o vecin˘atate
deschis˘a U a lui x care intersecteaz˚a cel mult un num˘ar finit de mult ¸imi V
i
. Dac˘a
nu intersecteaz˘a nici una atunci U ∩ (∪
i∈I
V
i
) = ∅ ¸si deci x / ∈ ∪
i∈I
V
i
. Dac˘a U inter-
secteaz˘a V
i
1
, , V
i
n
atunci mult ¸imea U ∩ (∩
n
j=1
(X ` V
i
j
) este o vecin˘atate deschis˘a
a lui x care nu intersecteaz˘a ∪
i∈I
V
i
. Deci x / ∈ ∪
i∈I
V
i
.
Problema 6.2 S˘a se arate printr-o demonstrat ¸ie direct˘a c˘a R cu topologia uzual˘a
este spat ¸iu paracompact.
Solut ¸ie Fie | o acoperire deschis˘a. Pentru fiecare n alegem un num˘ar finit de
elemente din | care acoper˘a intervalul [n, n+1] ¸si intersect˘am pe fiecare cu intervalul
(n−1, n+2). Se obt ¸ine o familie de mult ¸imi deschise V
n
. Atunci familia 1 = ∪
n∈Z
V
n
este o rafinare local finit˘a a lui |.
Problema 6.3 Fie X un spat ¸iu metric, g : X → R o funct ¸ie inferior semicon-
tinu˘a, f : X → R o funct ¸ie superior semicontinu˘a astfel ˆıncˆat f(x) < g(x) pentru
orice x ∈ X. Atunci exist˘a o funct ¸ie local lipschitzian˘a, h : X → R, astfel ˆıncˆat
f(x) < h(x) < g(x) pentru orice x ∈ X.
159
160 O. Cˆarj˘a
Solut ¸ie Pentru fiecare num˘ar rat ¸ional r consider˘am mult ¸imea deschis˘a
U
r
= ¦x; f(x) < r¦ ∩ ¦x; g(x) > r¦.
Familia ¦U
r
¦ este o acoperire deschis˘a a lui X. Fie ¦V
i
; i ∈ I¦ o rafinare local finit˘a
a sa ¸si ¦p
i
; i ∈ I¦ o partit ¸ie local lipschitzian˘a a unit˘at ¸ii subordonat˘a ei. Pentru
fiecare i ∈ I, fie r(i) num˘arul rat ¸ional pentru care V
i
⊂ U
r(i)
. Definim
h(x) =
¸
i∈I
r(i)p
i
(x)
¸si ar˘at˘am c˘a aceasta este funct ¸ia c˘autat˘a. Intr-adev˘ar, fie x ∈ X ¸si i ∈ I cu
proprietatea c˘a p
i
(x) > 0. Avem x ∈ U
r(i)
¸si deci f(x) < r(i) < g(x). A¸sadar,
f(x) = f(x)
¸
p
i
(x) <
¸
r(i)p
i
(x) = h(x) < g(x)
¸
p
i
(x) = g(x).
Problema 6.4 Fie X spat ¸iu Banach. Consider˘am funct ¸iile m˘arginite ϕ, ψ : X →
R astfel ˆıncˆat ψ este superior semicontinu˘a, ϕ este inferior semicontinu˘a ¸si ψ(x) ≤
ϕ(x) pentru orice x ∈ X. S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia F : X → R definit˘a prin
F(x) = [ψ(x), ϕ(x)] este inferior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Fie x
0
∈ X ¸si V un interval deschis ˆın R cu
V ∩ F(x
0
) = ∅.
Exist˘a v
1
, v
2
∈ V cu ψ(x
0
) < v
1
¸si ϕ(x
0
) > v
2
. Datorit˘a propriet˘at ¸ilor de continuitate
pentru ψ ¸si ϕ avem
limsup
x→x
0
ψ(x) ≤ ψ(x
0
) < v
1
¸si
v
2
< ϕ(x
0
) ≤ liminf
x→x
0
ϕ(x).
Rezult˘a c˘a exist˘a o vecin˘atate U a lui x
0
pentru care ψ(x) < v
1
¸si v
2
< ϕ(x) pentru
x ∈ U, ceea ce asigur˘a c˘a
F(x) ∩ V = ∅
pentru x ∈ U.
S˘a observ˘am c˘a are loc ¸si afirmat ¸ia:
Dac˘a F : X ; R este inferior semicontinu˘a cu valori compacte ¸si convexe
atunci exist˘a ψ ¸si ϕ ca mai sus astfel ˆıncˆat F(x) = [ψ(x), ϕ(x)].
Problema 6.5 Fie X spat ¸iu Banach. Consider˘am funct ¸iile m˘arginite ψ, ϕ : X →
R astfel ˆıncˆat ψ este inferior semicontinu˘a, ϕ este superior semicontinu˘a ¸si ψ(x) ≤
ϕ(x) pentru orice x ∈ X. S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia F : X ; R definit˘a prin
F(x) = [ψ(x), ϕ(x)] este superior semicontinu˘a.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 161
Solut ¸ie Fie x
0
∈ X ¸si mult ¸imea V deschis˘a ˆın R astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V . Exist˘a
deci v
1
, v
2
astfel ˆıncˆat [v
1
, v
2
] ⊂ V ¸si
v
1
< ψ(x
0
) ≤ ϕ(x
0
) < v
2
.
Obt ¸inem
v
1
< ψ(x
0
) ≤ liminf
x→x
0
ψ(x) ≤ limsup
x→x
0
ϕ(x) ≤ ϕ(x
0
) < v
2
,
ceea ce conduce la existent ¸a unei vecin˘at˘at ¸i U a lui x
0
pentru care
v
1
< ψ(x) ≤ ϕ(x) < v
2
pentru x ∈ U. Prin urmare, F(x) ⊂ V pentru orice x ∈ U. Ca ¸si ˆın Problema
6.4, s˘a observ˘am c˘a orice multifunct ¸ie F : X ; R superior semicontinu˘a cu valori
convexe ¸si compacte are forma indicat˘a ˆın enunt ¸.
Problema 6.6 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.
Atunci, pentru orice mult ¸ime compact˘a B ⊂ Y , exist˘a o mult ¸ime compact˘a A ⊂ X
astfel ˆıncˆat B ⊂ T(A).
Solut ¸ie Se ia A = T
−1
(B) ¸si se aplic˘a faptul c˘a T
−1
este multifunct ¸ie inferior
semicontinu˘a. Vezi ¸si Problema 6.28. Altfel, se ia inversa la dreapta a funct ¸iei T,
fie ea f, ¸si apoi se ia B = f(A).
Problema 6.7 S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia F : [0, 1] ; R
2
definit˘a prin F(x) =
¦(t, xt); t > 0¦ este inferior semicontinu˘a pe [0, 1] dar nu este ε − δ inferior semi-
continu˘a ˆın nici un punct din [0, 1].
Solut ¸ie Fie ¸sirul (x
n
), x
n
→ x
0
, fie (t
0
, x
0
t
0
) ∈ F(x
0
) ¸si fie ¸sirul (t
n
), t
n
> 0,
t
n
→ t
0
. Este clar c˘a y
n
= (t
n
, x
n
t
n
) ∈ F(x
n
) ¸si y
n
→ y
0
. S˘a ar˘at˘am c˘a F nu este
ε −δ inferior semicontinu˘a ˆın x
0
= 0. Presupunem contrariul ¸si deducem c˘a exist˘a
δ > 0 astfel ˆıncˆat pentru x ∈ [0, 1] ∩ S(0, δ) avem F(0) ⊂ F(x) + S(0, 1). Deci,
pentru n ∈ N exist˘a t
n
> 0 astfel ˆıncˆat
(n −t
n
)
2
+x
2
t
2
n
< 1.
Deducem astfel c˘a ¸sirul t
n
este m˘arginit ¸si apoi ajungem la o contradict ¸ie.
Problema 6.8 Determinat ¸i F : X ; R care s˘a fie inferior semicontinu˘a ¸si cu
valori compacte, X s˘a fie mult ¸ime compact˘a din R, iar F(x) s˘a fie nem˘arginit˘a.
Solut ¸ie Se ia X = [0, 1] ¸si F : [0, 1] ; R definit˘a prin F(x) = 0 dac˘a x = 0 ¸si
F(x) = [0, 1/x] pentru x > 0.
162 O. Cˆarj˘a
Problema 6.9 Fie X spat ¸iu normat ¸si A, B ⊂ X mult ¸imi nevide. Ar˘atat ¸i c˘a
e(A, B) < ε implic˘a
e(convA, convB) ≤ ε,
unde e(A, B) este definit ˆın (2.6).
Solut ¸ie Fie x ∈ convA. Exist˘a (λ
i
), i = 1, , n ¸si x
i
∈ A astfel ˆıncˆat x =
¸
λ
i
x
i
.
Din faptul c˘a e(A, B) < ε, exist˘a y
i
∈ B astfel ˆıncˆat |x
i
− y
i
| < ε. Obt ¸inem
|x −y| < ε unde
y =
¸
λ
i
y
i
∈ convB.
Prin urmare, pentru orice x ∈ convA avem d(x, convB) < ε ¸si deci
e(convA, convB) ≤ ε.
Problema 6.10 S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia F : R ; R
2
definit˘a prin F(x) =
¦x¦ (0, ∞) este ε −δ superior semicontinu˘a dar nu este superior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Fie ε > 0 ¸si δ = ε. Se verific˘a u¸sor c˘a F(S(0, ε)) ⊂ F(0) + S(0, ε). Ins˘a,
dac˘a se ia
V = ¦(x, y); |y| < 1/|x|¦
¸si x = 0, este clar c˘a F(x) ⊂ V .
Problema 6.11 Consider˘am o funct ¸ie f : [0, T] → R astfel incˆat pentru 0 ≤ t ≤
s ≤ T, f(s) +s ≥ f(t) +t. Presupunem ˆın plus c˘a exist˘a o constant˘a M astfel incˆat
pentru orice t ∈ [0, T),
liminf
s↓t
f(s) −f(t)
s −t
≤ M.
Atunci f este lipschitzian˘a pe [0, T].
Solut ¸ie Consider˘am mult ¸imea ˆınchis˘a D = epi(f) ¸si ar˘at˘an c˘a este domeniu de
viabilitate pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a

θ

(s) = 1
ψ

(s) = M,
Pentru aceasta, trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a este verificat˘a condit ¸ia de tangent ¸˘a. Din
ipotez˘a, exist˘a un ¸sir h
n
↓ 0 astfel ˆıncˆat
f(t +h
n
) ≤ f(t) + M(h
n
+ 1/n),
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 163
relat ¸ie care se scrie ˆın forma
(t, f(t)) +h
n
((1, M) + (0, 1/n)) ∈ epi(f),
ceea ce arat˘a c˘a (1, M) ∈ T
D
((t, f(t))). Deci condit ¸ia de tangent ¸˘a se verific˘a pentru
punctele graficului funct ¸iei f. Celelalte puncte sunt interioare lui D, deci condit ¸ia de
tangent ¸˘a se verific˘a automat. Aplic˘am Teorema 2.10 ¸si deducem c˘a pentru s < T −t
avem (t +s, f(t) +M s) ∈ D. Deci pentru t ≤ t
1
< T avem
f(t) + M(t
1
−t) ≥ f(t
1
).
Deoarece f este inferior semicontinu˘a, inegalitatea de mai sus este verificat˘a ¸si
pentru t
1
= T. Aceasta, ˆımpreun˘a cu cealalt˘a ipotez˘a asupra lui f implic˘a
−(t
1
−t) ≤ f(t
1
) −f(t) ≤ M(t
1
−t)
pentru 0 ≤ t ≤ t
1
≤ T. Prin urmare, funct ¸ia f este lipschitzian˘a cu constanta
M + 1.
Problema 6.12 Fie F
1
, F
2
: [0, 1] ;R
2
definite astfel: F
1
(x) este triunghiul ABC
iar F
2
(x) este triunghiul ONA unde punctele A, B, C, N, O au coordonatele
respectiv (1, 0), (0, 1), (0, x), (1, −1) ¸si (0, 0). S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia F :
[0, 1] ; R
2
definit˘a prin F(x) = F
1
(x) ∩ F
2
(x) nu este inferior semicontinu˘a de¸si
F
1
¸si F
2
sunt inferior semicontinue cu valori compacte ¸si convexe.
Solut ¸ie Este evident c˘a F
1
¸si F
2
sunt inferior semicontinue, F(x) este segmentul
OA dac˘a x = 0 ¸si punctul A dac˘a x ∈ (0, 1]. Multifunct ¸ia F nu este inferior
semicontinu˘a ˆın origine. Intr-adev˘ar, pentru x
n
= 1/n ¸si y
0
= ¦O¦ ∈ F(0), avem
F(x
n
) = ¦A¦ ¸si deci nu exist˘a y
n
∈ F(x
n
) astfel ca y
n
→ y
0
.
Problema 6.13 In Problema 6.12, F
2
este constant˘a ¸si ˆınchis˘a. S˘a se arate c˘a
dac˘a F
2
este constant˘a deschis˘a iar F
1
este inferior semicontinu˘a atunci F
1
∩ F
2
este inferior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Fie F
1
: X ; Y inferior semicontinu˘a ¸si A ⊂ Y deschis˘a astfel ˆıncˆat
F
1
(x) ∩ A = ∅ pentru x ∈ X. Fie D deschis˘a ˆın Y. Avem de ar˘atat c˘a mult ¸imea
¦x; F
1
(x) ∩ A ∩ D = ∅¦ este deschis˘a, afirmat ¸ie care rezult˘a din semicontinuitatea
inferioar˘a a lui F
1
¸si din faptul c˘a A ∩ D este deschis˘a.
Problema 6.14 Fie F : X ;Y o multifunct ¸ie strict˘a. S˘a se arate c˘a dac˘a F
−1
(y)
este deschis˘a pentru orice y ∈ Y atunci F este local select ¸ionabil˘a.
164 O. Cˆarj˘a
Solut ¸ie Fie x
0
∈ X ¸si y
0
∈ F(x
0
). Este clar c˘a mult ¸imea U = F
−1
(y
0
) cont ¸ine x
0
¸si este deschis˘a. Funct ¸ia constant˘a f : U → Y, f(x) = y
0
, rezolv˘a problema.
Problema 6.15 Fie mult ¸imea Y = ¦1, 2, 3¦ pe care consider˘am topologia dat˘a de
mult ¸imile deschise ∅, Y , ¦1, 3¦, ¦2, 3¦, ¦3¦. Fie F : R ;Y definit˘a prin
F(x) =

¦1¦ dac˘a x ≤ 0
¦1, 3¦ dac˘a x > 0.
Ar˘atat ¸i c˘a F este superior semicontinu˘a dar F nu este superior semicontinu˘a. Care
dintre ipotezele Propozit ¸iei 2.4 (ii) nu este ˆındeplinit˘a ˆın acest caz ?
Solut ¸ie Se aplic˘a Teorema 2.1 de caracterizare a multifunct ¸iilor superior semi-
continue. Pentru aceasta se iau toate mult ¸imile D, deschise ˆın Y, se calculeaz˘a
F
+1
(D) ¸si se constat˘a c˘a sunt deschise ˆın R. De exemplu, dac˘a D = ¦2, 3¦ atunci
F
+1
(D) = ∅. Multifunct ¸ia F este definit˘a prin
F(x) =

¦1¦ dac˘a x ≤ 0
y dac˘a x > 0.
Se vede c˘a (F)
+1
(¦1, 3¦) = (−∞, 0], ceea ce arat˘a c˘a F nu este superior semicon-
tinu˘a. Spat ¸iul topologic Y nu este normal.
Problema 6.16 Construit ¸i o multifunct ¸ie F : X ;Y care nu este superior semi-
continu˘a dar pentru care F este superior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Consider˘am F : R ;R definit˘a prin F(x) = (x −1, x + 1). Este clar c˘a
¦x; F(x) ⊂ (−1, 1)¦ = ¦0¦, ceea ce, conform Teoremei 2.1, implic˘a faptul c˘a F nu
este superior semicontinu˘a. Ar˘at˘am acum c˘a F este superior semicontinu˘a. Pentru
aceasta putem aplica Teorema 2.5 (i), deoarece F are valori compacte. Ar˘at˘am c˘a
[x
1
− x
2
[ < ε implic˘a e(F(x
1
), F(x
2
)) < ε. Aceasta revine la urm˘atorul fapt: dac˘a
[x
1
−x
2
[ < ε ¸si x
1
−1 < y < x
1
+ 1, atunci exist˘a z cu
x
2
−1 < z < x
2
+ 1
ˆıncˆat [y − z[ < ε. Ultima afirmai ¸e rezult˘a imediat luˆand z = y + x
2
− x
1
. Prin
urmare, pentru fiecare x
0
∈ R, funct ¸ia x → e(F(x), F(x
0
)) este continu˘a ¸si deci,
conform Teoremei 2.5 (i), multifunct ¸ia F este superior semicontinu˘a ˆın x
0
.
Problema 6.17 Dat ¸i o demonstrat ¸ie direct˘a a Corolarului 2.1.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 165
Solut ¸ie S˘a presupunem c˘a X ¸si Y sunt spat ¸ii metrice. Altfel lucr˘am cu ¸siruri
generalizate. Vom folosi Teorema 2.3 (iv). Pentru aceasta, fie x
0
∈ X, fie mult ¸imea
deschis˘a V astfel ˆıncˆat F(x
0
) ⊂ V ¸si fie (x
n
) un ¸sir convergent la x
0
. Presupunem
c˘a F(x
n
) ⊂ V pentru n suficient de mare. Exist˘a deci un sub¸sir (x
m
) astfel ˆıncˆat
F(x
m
) ∩ (Y ` V ) = ∅, ∀m ∈ N.
Se obt ¸ine ¸sirul (y
m
) cu y
m
∈ F(x
m
) ¸si (y
m
) apart ¸inˆand mult ¸imii compacte Y ` V .
Exist˘a deci un sub¸sir al lui (y
m
) notat (y
k
) astfel ˆıncˆat y
k
→ y
0
∈ Y ` V. Obt ¸inem
astfel c˘ a y
0
/ ∈ F(x
0
), ceea ce este ˆın contradict ¸ie cu faptul c˘a Graf(F) este mult ¸ime
ˆınchis˘a.
Problema 6.18 Fie F : [0, ∞) ;[0, ∞) definit˘a prin
F(x) =

[0, x] ∪ ¦
1
x
¦ dac˘a x > 0
¦0¦ dac˘a x = 0.
S˘a se arate c˘a Graf(F) este mult ¸ime ˆınchis˘a iar F nu este superior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Fie ¸sirurile (u
n
), (v
n
) astfel ˆıncˆat v
n
∈ F(u
n
) pentru orice n ∈ N, u
n
→ u
¸si v
n
→ v. Dac˘a u > 0, atunci este evident c˘a v ∈ F(u). Dac˘a u = 0, trebuie
s˘a ar˘at˘ am c˘a v = 0. Avem v
n
∈ [0, u
n
] sau v
n
= 1/u
n
. Deoarece ¸sirul (v
n
) este
convergent ¸si u
n
→ 0, avem v
n
∈ [0, u
n
] pentru orice n suficient de mare ¸si deci
v
n
→ 0. Multifunct ¸ia F nu este superior semicontinu˘a ˆın origine deoarece, luˆand
V = [0, 1) (mult ¸ime deschis˘a ˆın [0, ∞)), avem F(0) ⊂ V ¸si ¦x; F(x) ⊂ V ¦ = ¦0¦.
Prin urmare nu exist˘a U, vecin˘atate a lui 0, ˆıncˆat F(U) ⊂ V.
Problema 6.19 Fie funct ¸iile ψ ¸si ϕ ca ˆın Problema 6.4. S˘a se arate c˘a exist˘a o
funct ¸ie continu˘a f astfel ˆıncˆat
ψ(x) ≤ f(x) ≤ ϕ(x)
pentru orice x ∈ X.
Solut ¸ie Se aplic˘a Teorema de select ¸ie a lui Michael multifunct ¸iei
F(x) = [ψ(x), ϕ(x)].
Problema 6.20 (Teorema mariajului) Fie X ¸si Y dou˘a mult ¸imi nevide ¸si F :
X ;Y o multifunct ¸ie cu valori nevide ¸si finite. Presupunem
card(A) ≤ card(F(A))
pentru orice mult ¸ime finit˘a A ⊂ X. Atunci F are o select ¸ie injectiv˘a.
166 O. Cˆarj˘a
Solut ¸ie In cazul cˆand X este finit˘a, demonstrat ¸ia se face prin induct ¸ie dup˘a n =
card(X). Pentru n = 1 se alege un element y ∈ F(x). Presupunem rezultatul
adev˘arat pentru orice X cu card(X) < n ¸si lu˘am un X cu card(X) = n. Se disting
dou˘a cazuri:
(i) card(A) < card(F(A)) pentru orice A ⊂ X, A = X. In acest caz se ia
x
0
∈ X ¸si y
0
∈ F(x
0
) ¸si se aplic˘a presupunerea inductiv˘a pentru X ` ¦x
0
¦ ¸si
Y ` ¦y
0
¦. Construct ¸ia select ¸iei este evident˘a.
(ii) M˘acar pentru un A ⊂ X, A = X, avem card(A) = card(F(A)). In aceast˘a
situat ¸ie card(A) < n. Aplic˘am presupunerea inductiv˘a ¸si construim o select ¸ie injec-
tiv˘a pe A. Consider˘am o nou˘a multifunct ¸ie F
1
: X ` A ; Y ` F(A) care verific˘a
ipoteza din enunt ¸ ¸si deci se aplic˘a din nou ipoteza inductiv˘a. Dac˘a mult ¸imea X
este infinit˘a, consider˘am fiecare F(x) topologizat cu topologia discret˘a, deci F(x)
este spat ¸iu compact separat Hausdorff. Lu˘am produsul cartezian T =
x∈X
F(x)
¸si, conform teoremei lui Tychonoff, spat ¸iul T este compact. Fie ¦x
1
, x
2
, , x
n
¦ o
mult ¸ime finit˘a din X ¸si ( acea submult ¸ime din T pentru care p(x
i
) = p(x
j
) pentru
i = j, i, j ∈ ¦1, 2, , n¦. Aici p(x
i
) ˆınseamn˘a componenta din F(x
i
) a elementului
din T. Mult ¸imea ( este ˆınchis˘a ¸si nevid˘a (conform pasului precedent). Clasa tu-
turor mult ¸imilor ( are proprietatea intersect ¸iei finite (tot din pasul precedent, pe
baza faptului c˘a reuniunea finit˘a a unor mult ¸imi finite este finit˘a) ¸si deci intersect ¸ia
tuturor este nevid˘a. Este clar c˘a un element din aceast˘a intersect ¸ie este select ¸ia
c˘autat˘a. Solut ¸ia prezentat˘a aici a fost dat˘a de Paul Halmos ¸si Herbert Vaughan
[43].
Problema 6.21 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente :
(i) Exist˘a S ∈ L(Y, X) cu proprietatea T ◦ S = I;
(ii) Exist˘a un subspat ¸iu liniar ˆınchis E a lui X astfel ˆıncˆat
X = kerT ⊕E.
S˘a se deduc˘a de aici c˘a, dac˘a X este spat ¸iu Hilbert, atunci afirmat ¸ia de la (i) este
adev˘arat˘a.
Solut ¸ie Presupunem (ii) ¸si definim T
1
: E → Y prin T
1
(x) = T(x). Este u¸sor de
v˘azut c˘a T
1
este liniar bijectiv ¸si continuu. Deci S = T
−1
1
are acelea¸si propriet˘at ¸i
¸si ˆın plus verific˘a T ◦ S = I. Presupunem acum (i). Este clar c˘a (S ◦ T)
2
= S ◦ T
¸si kerS ◦ T = kerT. Pe de alt˘a parte, dac˘a exist˘a un operator A ∈ L(X, X) cu
A
2
= A, atunci se verific˘a u¸sor c˘a A(X) este mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si
X = kerA ⊕A(X).
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 167
Problema 6.22 Fie t
0
∈ R ¸si x
0
∈ R
n
, (t
0
, x
0
) ∈ D ⊂ R
n+1
, D deschis˘a ¸si
F : D ; R
n
inferior semicontinu˘a cu valori nevide ˆınchise ¸si convexe. Atunci
incluziunea diferent ¸ial˘a
x

(t) ∈ F(t, x(t)), x(t
0
) = x
0
,
are o solut ¸ie x(t) de clas˘a C
1
pe o vecin˘atate a lui t
0
. In plus, exist˘a o solut ¸ie de
clas˘a C
1
care este maximal˘a.
Solut ¸ie Se aplic˘a teorema de select ¸ie a lui Michael, se determin˘a o select ¸ie continu˘a
f : D → R
n
a lui F ¸si se aplic˘a teorema clasic˘a a lui Peano.
Problema 6.23 Fie X ¸si Y spat ¸ii metrice, F : X ; Y o multifunct ¸ie inferior
semicontinu˘a, A ⊂ X o mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si nevid˘a ¸si f : A → Y o funct ¸ie continu˘a
cu f(x) ∈ F(x) pentru orice x ∈ A. S˘a se arate c˘a multifunct ¸ia G : X ; Y
definit˘a prin G(x) = ¦f(x)¦ pentru x ∈ A ¸si G(x) = F(x) pentru x / ∈ A este
inferior semicontinu˘a. S˘a se deduc˘a faptul c˘a dac˘a Y este spat ¸iu Banach atunci f
se poate prelungi la tot spat ¸iul cu p˘astrarea continuit˘at ¸ii.
Solut ¸ie Vom folosi caracterizarea cu ¸siruri a semicontinuit˘at ¸ii inferioare. Fie x
0

X, y
0
∈ G(x
0
) ¸si x
n
→ x
0
. Dac˘a x
0
∈ A atunci y
0
= f(x
0
). Pentru acele valori n
pentru care x
n
∈ A, consider˘am y
n
= f(x
n
) iar pentru celelalte consider˘am y
n

F(x
n
) dat de semicontinuitatea inferioar˘a pentru F ˆın x
0
. Este clar c˘a y
n
∈ G(x
n
) ¸si
y
n
→ y
0
. Dac˘a x
0
/ ∈ A, cum A este ˆınchis˘a, se poate considera x
n
/ ∈ A pentru orice
n ¸si se ia y
n
∈ F(x
n
) = G(x
n
) cu y
n
→ y
0
. Pentru partea a doua, se ia F(x) = Y
pentru orice x ∈ X, se construie¸ste G ca mai sus ¸si apoi se aplic˘a Teorema de
select ¸ie a lui Michael.
Problema 6.24 S˘a se arate c˘a dac˘a A este o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a ˆıntr-un
spat ¸iu liniar topologic ¸si 0 ∈ A atunci A este ideal convex˘a.
Solut ¸ie. Fie (λ
n
) un ¸sir cu λ
n
≥ 0 ¸si
¸

n=1
λ
n
= 1, fie (x
n
) un ¸sir ˆın A m˘arginit
astfel ˆıncˆat seria
¸

n=1
λ
n
x
n
este convergent˘a. Lu˘am m ≥ 1 ¸si scriem
m
¸
n=1
λ
n
x
n
+

¸

¸
n=m+1
λ
n
¸

0 ∈ A.
Cum A este ˆınchis˘a,

¸
n=1
λ
n
x
n
∈ A.
168 O. Cˆarj˘a
Problema 6.25 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, T ∈ L(X, Y ) ¸si L un con convex
ˆınchis ˆın X. Presupunem c˘a T(L) = Y . Atunci exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a
|S − T| < δ, avem S(L) = Y . In plus, exist˘a γ > 0 ˆıncˆat pentru S ∈ L(X, Y ) cu
|S − T| < δ avem: pentru orice y ∈ Y ecuat ¸ia Sx = y are o solut ¸ie x ∈ L care
verific˘a |x| ≤ γ|y|.
Solut ¸ie. Se procedeaz˘a ca ˆın demonstrat ¸ia Teoremei lui Graves. Pentru y ∈ Y se
construie¸ste inductiv un ¸sir (ξ
n
) astfel: ξ
0
= 0 iar ξ
n
cu n ≥ 1 este astfel ˆıncˆat
T(ξ
n
−ξ
n−1
) = y −S(ξ
n−1
),
ξ
n
−ξ
n−1
∈ L,

n
−ξ
n−1
| ≤ ω|y −S(ξ
n−1
)|.
Acest fapt este posibil deoarece procesul convex ˆınchis
F(x) =

Tx pentru x ∈ L
∅ pentru x / ∈ L
este surjectiv ¸si deci, pe baza Teoremei 3.2, exist˘a ω > 0 astfel ˆıncˆat, dac˘a y ∈ Y ,
exist˘a x ∈ L cu Tx = y ¸si |x| ≤ ω|y|. Deducem
T(ξ
n
−ξ
n−1
) = (T −S)(ξ
n−1
−ξ
n−2
),
deci

n
−ξ
n−1
| ≤ δω|ξ
n−1
−ξ
n−2
|.
Dac˘a δ < 1/2ω avem

n
−ξ
n−1
| ≤
1
2

n−1
−ξ
n−2
|.
Obt ¸inem astfel c˘a ¸sirul (ξ
n
) este Cauchy, deci convergent. Fie ξ limita sa. Deducem
ˆın final c˘a ξ ∈ L, y = Sξ, |ξ
1
| ≤ ω|y|,

n
| ≤ |ξ
1
| +|ξ
2
−ξ
1
| + +|ξ
n
−ξ
n−1
| ≤

1 +
1
2
+ +
1
2
n−1

ω|y| ≤ 2ω|y|,
deci |ξ| ≤ 2ω|y|. A¸sadar, concluzia are loc cu δ < 1/2ω ¸si γ = 2ω.
Problema 6.26 S˘a se arate c˘a mult ¸imea operatorilor surjectivi din L(X, Y ) este
deschis˘ a.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 169
Solut ¸ie. Rezult˘a din Problema 6.25 luˆand L = X. S˘a prezent˘am o alt˘a solut ¸ie. Se
¸stie [101] c˘a operatorul T ∈ L(X, Y ) este surjectiv dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a γ > 0
astfel ˆıncˆat
|T

y

| ≥ γ|y

|, ∀y

∈ Y

.
Fie S ∈ L(X, Y ) cu |T −S| < γ. Avem
|S

y

| ≥ −|(S

−T

)y

| +|T

y

| ≥ (γ −|T

−S

|)|y

|.
Problema 6.27 Fie X, Y, Z spat ¸ii Banach, A ∈ L(X, Z) ¸si B ∈ L(Y, Z) astfel
ˆıncˆat A(X) ⊂ B(Y ). S˘a se arate c˘a exist˘a o funct ¸ie continu˘a f : Y → X cu
proprietatea Af = B.
Solut ¸ie Se consider˘a multifunct ¸ia F(y) = A
−1
By care, pe baza Corolarului 3.2,
verific˘a ipotezele Teoremei de select ¸ie a lui Michael. Select ¸ia furnizat˘a de aceast˘a
teorem˘a este funct ¸ia cerut˘a.
Problema 6.28 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T ∈ L(X, Y ) un operator surjec-
tiv. Atunci multifunct ¸ia F : Y ; X definit˘a prin F(y) = T
−1
(y) este inferior
semicontinu˘a. Multifunct ¸ia F nu este superior semicontinu˘a dac˘a ker(T) = ¦0¦.
Solut ¸ie Se aplic˘a principiul aplicat ¸iilor deschise. Prin urmare, T(D) este deschis˘a
dac˘a D este deschis˘a. Se verific˘a u¸sor c˘a F
−1
(D) = T(D). Pentru ca F s˘a fie
superior semicontinu˘a ar trebui ca T s˘a duc˘a orice mult ¸ime ˆınchis˘a ˆıntr-o mult ¸ime
ˆınchis˘a, ceea ce, ˆın condit ¸iile date este fals. Pentru a dovedi acest fapt, lu˘am
A = ¦n x
0
+
1
n
x
1
; n ≥ 1¦,
unde x
0
∈ ker(T), x
0
= 0 iar x
1
este astfel ˆıncˆat Tx
1
= 0. Mult ¸imea A este ˆınchis˘a
iar mult ¸imea
T(A) = ¦
1
n
Tx
1
; n ≥ 1¦
nu este ˆınchis˘a. Intr-adev˘ar, 0 ∈ T(A) ¸si 0 / ∈ T(A).
Problema 6.29 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach, K ⊂ X ¸si M ⊂ Y mult ¸imi nevide
convexe ¸si ˆınchise, T ∈ L(X, Y ), C(y) = ¦x ∈ K; Tx ∈ M + y¦ ¸si x
0
∈ C(0).
Presupunem c˘a 0 ∈ int(T(K) −M). Atunci exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat, pentru orice
x ∈ K ¸si y ∈ Y cu |y| ≤ γ,
d(x, C(y)) ≤
1
γ
d(Tx −y, M)(1 +|x −x
0
|).
170 O. Cˆarj˘a
Solut ¸ie Se aplic˘a Teorema 3.2 multifunct ¸iei definite prin F(x) = Tx −M pentru
x ∈ K ¸si F(x) = ∅ pentru x / ∈ K. Este clar c˘a
d(y, F(x)) = d(Tx −y, M).
Problema 6.30 In condit ¸iile Problemei 6.29 presupunem ˆın plus c˘a mult ¸imile K
¸si M sunt conuri ¸si T(K) −M = Y . Ar˘atat ¸i c˘a multifunct ¸ia C este lipschitzian˘a.
Solut ¸ie Se arat˘a cu u¸surint ¸˘a c˘a multifunct ¸ia C verific˘a ipotezele Corolarului 3.6.
Problema 6.31 S˘a se demonstreze Teorema de inversare local˘a (Teorema 3.11)
stabilind convergent ¸a algoritmului lui Newton
x
n+1
= x
n
+f

(x
n
)
−1
(y −f(x
n
))
la solut ¸ia ecuat ¸iei f(x) = y.
Solut ¸ie Pentru k ∈ (0, 1) alegem r > 0 astfel ˆıncˆat
|f

(x) −f

(x
0
)| ≤
k
3|f

(x
0
)
−1
|
pentru orice x ∈ B(x
0
, r) ¸si
|f(x
1
) −f(x
2
) −f

(x
0
)(x
1
−x
2
)| ≤
k|x
1
−x
2
|
3|f

(x
0
)|
(6.1)
pentru orice x
i
∈ B(x
0
, r), i = 1, 2. Consider˘am A = I −f

(x
0
)
−1
f

(x) ¸si observ˘am
c˘a, din prima inegalitate de mai sus, avem |A| ≤ k/3 pentru x ∈ B(x
0
, r). Prin
urmare, I −A este inversabil ¸si
|(I −A)
−1
| ≤ 3/(3 −k).
Obt ¸inem astfel c˘a, dac˘a x ∈ B(x
0
, r), f

(x) este inversabil ¸si
|f

(x)
−1
| ≤
3
3 −k
|f

(x
0
)
−1
|.
Consider˘am acum y verificˆand
|f

(x
0
)
−1
(f(x
0
) −y)| < r(1 −k)
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 171
¸si construim ¸sirul (x
n
) prin algoritmul lui Newton. Este clar c˘a x
1
∈ B(x
0
, r).
Presupunem c˘a x
1
, , x
n
apart ¸in mult ¸imii B(x
0
, r) ¸si observ˘am c˘a
|f(x
n
) −y| = |f(x
n
) −f(x
n−1
) −f

(x
n−1
)(x
n
−x
n−1
)| ≤
2k|x
n
−x
n−1
|
3|f

(x
n
)
−1
|
¸si
|x
n+1
−x
n
| ≤
3
3 −k
|f

(x
0
)
−1
||f(x
n
) −y|.
Se deduce astfel c˘a x
n+1
∈ B(x
0
, r), (x
n
) este ¸sir Cauchy, deci converge la o solut ¸ie
a ecuat ¸iei f(x) = y. Din (6.1) rezult˘a u¸sor c˘a solut ¸ia este unic˘a ˆın B(x
0
, r).
Problema 6.32 Fie X ¸si Y spat ¸ii Banach ¸si T ∈ L(X, Y ) un operator surjectiv.
S˘a se arate c˘a pentru fiecare λ > 1 exist˘a o funct ¸ie continu˘a ¸si omogen˘a f : Y →
X, astfel ˆıncˆat T ◦ f = I ¸si
|f(y)| ≤ λinf¦|x|; Tx = y¦.
Solut ¸ie Consider˘am funct ¸ia γ : Y → R definit˘a prin
γ(y) = inf¦|x|; Tx = y¦.
Ar˘at˘am c˘a este continu˘a. Pentru aceasta, se verific˘a u¸sor c˘a are propriet˘at ¸ile
normei, iar apoi, pe baza Teoremei aplicat ¸iilor deschise, exist˘a k > 0 ˆıncˆat pentru
orice y ∈ Y exist˘a x ∈ X cu Tx = y ¸si |x| ≤ k|y|. Aceasta arat˘a c˘a γ(y) ≤ k|y|.
Deci funct ¸ia γ este continu˘a ˆın origine ¸si deci este continu˘a peste tot. De fapt γ
este o norm˘a echivalent˘a cu norma lui Y. Consider˘am U(0, 1) = ¦y ∈ Y ; |y| = 1¦
¸si definim multifunct ¸ia F : U(0, 1) ;X prin
F(y) =

T
−1
(y) ∩ ¦x ∈ X; |x| < λγ(y)¦ dac˘a γ(y) > 0
∅ dac˘a γ(y) = 0.
Multifunct ¸ia F este inferior semicontinu˘a deoarece, pentru o mult ¸ime D deschis˘a
ˆın X, F
−1
(D) este mult ¸imea acelor y ∈ U(0, 1) cu proprietatea c˘a exist˘a x ∈ D
cu T(x) = y ¸si |x| < λγ(y). Aceast˘a mult ¸ime este deschis˘a ˆın U(0, 1) ¸si deci
ˆın Dom(F). In sfˆar¸sit, multifunct ¸ia F
1
= F este inferior semicontinu˘a ¸si are valori
ˆınchise ¸si convexe. Fie g o select ¸ie continu˘a a sa, rezultat˘a din Teorema de select ¸ie
a lui Michael. Definim
h(y) = |y|g(y/|y|)
pentru y = 0 ¸si h(0) = 0. Funct ¸ia h are propriet˘at ¸ile cerute lui f cu except ¸ia
faptului c˘a este numai pozitiv omogen˘a. Funct ¸ia c˘autat˘a este
f(y) = (h(y) −h(−y))/2.
172 O. Cˆarj˘a
Problema 6.33 Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu se poate scrie ca o intersect ¸ie
num˘arabil˘a de mult ¸imi deschise (nu este de tip G
δ
).
Solut ¸ie Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a avem Q = ∩W
n
cu W
n
deschise.
Pentru fiecare q ∈ Q fie V
q
= R` ¦q¦ ¸si
/ = ¦W
n
; n ∈ N¦ ∪ ¦V
q
; q ∈ Q¦.
Mult ¸imile din /sunt deschise ¸si denseˆın R. Conform Teoremei lui Baire (Propozit ¸ia
6.25), intersect ¸ia lor este dens˘a ˆın R. Pe de alt˘a parte, ∩W
n
⊂ Q iar ∩V
q
⊂ R` Q,
contradict ¸ie.
Problema 6.34 Nu exist˘a funct ¸ii f : R → R continue pe Q ¸si discontinue pe
R` Q.
Solut ¸ie Fie f : R → R o funct ¸ie. Pentru fiecare n = 1, 2, definim mult ¸imea
U
n
=
¸
¦U; U deschis˘a ˆın R, diamf(U) <
1
n
¦.
Este u¸sor de v˘azut c˘a mult ¸imile U
n
sunt deschise ¸si dense ˆın R. Mai mult, C =
∩U
n
este exact mult ¸imea punctelor ˆın care f este continu˘a. Am ar˘atat a¸sadar c˘a
mult ¸imea punctelor ˆın care f este continu˘a este de tip G
δ
. Rezolvarea se ˆıncheie
dac˘a se are ˆın vedere Problema 6.33.
Problema 6.35 S˘a se construiasc˘a o funct ¸ie f : R → R care s˘a fie continu˘a pe
R` Q ¸si discontinu˘a pe Q.
Solut ¸ie Se consider˘a o funct ¸ie bijectiv˘a h : N → Q, se ia q
n
= f(n) ¸si apoi se
define¸ste f(q
n
) = 1/n pe Q ¸si f(x) = 0 pe R` Q.
Problema 6.36 Pentru fiecare num˘ar natural n, fie U
n
mult ¸imea funct ¸iilor f ∈
C[0, 1] astfel ˆıncˆat pentru fiecare x ∈ [0, 1 −n
−1
],
sup

f(y) −f(x)
y −x

; x < y < x +
1
n
¸
> n.
Demonstrat ¸i c˘a fiecare U
n
este deschis˘a ¸si dens˘a ˆın C[0, 1]. Deducet ¸i de aici c˘a
mult ¸imea funct ¸iilor f ∈ C[0, 1], pentru care exist˘a un punct x
f
∈ [0, 1) ˆın care f
este derivabil˘a la dreapta, este de prima categorie.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 173
Solut ¸ie Fix˘am n
0
∈ N. Pentru a ar˘ata c˘a U
n
0
este deschis˘a, este suficient s˘a
ar˘at˘am c˘a dac˘a (f
m
) este un ¸sir ˆın C[0, 1]`U
n
0
convergent la f
0
ˆın C[0, 1], atunci f
0

C[0, 1]`U
n
0
. Faptul c˘a U
n
0
este dens˘aˆın C[0, 1] rezult˘a din Teorema de aproximare a
lui Weierstrass. A¸sadar, mult ¸imea C[0, 1] `(∩U
n
) este de prima categorie ˆın C[0, 1].
Faptul c˘a o funct ¸ie din mult ¸imea C[0, 1], care este derivabil˘a la dreapta ˆıntr-un
punct din [0, 1), nu poate s˘a apart ¸in˘a oric˘arui U
n
ˆıncheie rezolvarea.
Problema 6.37 S˘a se arate c˘a o funct ¸ie superior semicontinu˘a definit˘a pe un
spat ¸iu Banach cu valori reale este continu˘a pe un rezidual.
Solut ¸ie Fie funct ¸ia superior semicontinu˘a f : X → R, Q = ¦r
n
, n ∈ N¦,
A
n
= f
−1
(−∞, r
n
) ¸si D
n
= A
n
` intA
n
. Mult ¸imile D
n
sunt rare ¸si f este supe-
rior semicontinu˘a ˆın fiecare punct al complementarei mult ¸imii ∪D
n
. Intr-adev˘ar,
presupunem x / ∈ ∪D
n
¸si α > f(x). Alegem r
k
∈ (f(x), α). Deoarece x / ∈ D
k
avem
x ∈ intA
k
= f
−1
(−∞, r
k
] ⊂ f
−1
(−∞, α).
Problema 6.38 Fie X spat ¸iu Banach ¸si f : X → X o contract ¸ie. Atunci funct ¸ia
θ : X ∈ X definit˘a prin θ(x) = x +f(x) este homeomorfism de la X la X.
Solut ¸ie Funct ¸ia θ este continu˘a si injectiv˘a. Consider˘am funct ¸ia g : X X → X
definit˘a prin g(x, y) = y − f(x). Funct ¸ia x → g(x, y) are punct fix unic ϕ(y).
Obt ¸inem
ϕ(y) = y −f(ϕ(y))
adic˘a θ(ϕ(y)) = y, ceea ce arat˘a c˘a θ este funct ¸ie surjectiv˘a iar ϕ este inversa sa la
dreapta. Cum este ¸si injectiv˘a, funct ¸ia θ este bijectiv˘a, inversa ei este ϕ care este
continu˘a conform Teoremei 4.3.
Problema 6.39 Demonstrat ¸i Teorema de punct fix al lui Banach folosind Princip-
iul lui Ekeland.
Solut ¸ie Enunt ¸ul este dat ˆın Teorema 4.1 iar Principiul lui Ekeland ˆın Teorema
5.3. Consider˘am f(x) = ρ(x, F(x)) ¸si ε = f(x). Dat δ > 0, exist˘a z astfel ˆıncˆat
ρ(x, z) ≤ δ ¸si
f(u) + (ε/δ)ρ(u, z) ≥ f(z), ∀u.
Punem u = F(z). Atunci,
f(u) = ρ(F(z), F(F(z))) ≤ αρ(z, F(z)) = αf(z),
deci
(α +ε/δ)f(z) ≥ f(z).
174 O. Cˆarj˘a
Dac˘a alegem δ > (1−α)
−1
ε obt ¸inem f(z) = 0. Deci z este punctul fix c˘autat. Cum
δ poate fi ales arbitrar cu proprietatea δ > (1 −α)
−1
ε, obt ¸inem imediat
ρ(x, z) ≤ (1 −α)
−1
ε,
ceea ce ˆıncheie rezolvarea dac˘a avem ˆın vedere c˘a ε = ρ(x, F(x)).
Problema 6.40 Fie mult ¸imea
C = ¦x = (x
1
, , x
p
); [x
i
[ ≤ 1, ∀i = 1, , p¦
¸si funct ¸ia continu˘a g : C → R
p
, g = (g
1
, g
2
, , g
p
). Presupunem
g
i
(x
1
, , x
i−1
, −1, x
i+1
, , x
p
) ≥ 0; g
i
(x
1
, , x
i−1
, 1, x
i+1
, ..., x
p
) ≤ 0
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
p
) ∈ C ¸si i = 1, , p. Atunci exist˘a x

∈ C astfel ˆıncˆat
g(x

) = 0.
Solut ¸ie Intr-o prim˘a etap˘a presupunem c˘a inegalit˘at ¸ile din ipotez˘a sunt stricte.
Punem f
i
(x) = x
i
− ε
i
g
i
(x). Exist˘a ε
i
> 0 cu −1 ≤ f
i
(x) ≤ 1 pe C pentru
orice i. Deci se poate aplica Teorema de punct fix a lui Brouwer. In etapa a
doua presupunem inegalit˘at ¸ile din ipotez˘a ¸si consider˘am funct ¸ia g
ε
(x) = g(x) −εx,
ε > 0. Aplicˆand rezultatul din prima etap˘a deducem c˘a exist˘a x
ε
∈ C astfel ˆıncˆat
g
ε
(x
ε
) = 0. Exist˘a un ¸sir (x
ε
n
) convergent ¸si fie x

limita sa pentru ε
n
→ 0. Obt ¸inem
a¸sadar g(x

) = 0, ceea ce ˆıncheie rezolvarea.
Am ar˘atat c˘a dac˘a Teorema de punct fix a lui Brouwer este adev˘arat˘a atunci
rezult˘a Teorema 4.5. Avem de fapt echivalent ¸˘aˆıntre cele dou˘a teoreme. Intr-adev˘ar,
fiind dat˘a funct ¸ia continu˘a f : C → C, not˘am g(x) = f(x) −x ¸si observ˘am c˘a sunt
verificate inegalit˘at ¸ile din Teorema 4.5. Prin urmare exist˘a x

∈ C astfel ˆıncˆat
g(x

) = 0 ¸si x

este punct fix pentru f.
Problema 6.41 Fie r
0
> 0, Y un spat ¸iu finit dimensional ¸si g : Y → Y o funct ¸ie
continu˘a cu proprietatea |g(y) −y| ≤ (1/2)|y| pentru |y| ≤ r
0
. Ar˘atat ¸i c˘a pentru
0 < r ≤ r
0
avem B(0, r/2) ⊂ g(B(0, r)).
Solut ¸ie Fix˘am y ∈ B(0, r/2) ¸si aplic˘am Teorema de punct fix a lui Brouwer
(Teorema 4.4) funct ¸iei h(z) = −g(z) + z + y. Este u¸sor de v˘azut c˘a h duce sfera
B(0, r) ˆın ea ˆıns˘a¸si deci exist˘a z
0
∈ B(0, r) astfel ˆıncˆat
−g(z
0
) +z
0
+y = z
0
¸si deci y = g(z
0
).
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 175
Problema 6.42 Fie funct ¸ia g : l
2
→ l
2
definit˘a prin g(x) = (0, ξ
1
, ξ
2
, ), unde
x = (ξ
1
, ξ
2
, ), ¸si funct ¸ia f : l
2
→ l
2
definit˘a prin
f(x) =
1 −|x|
2
e + g(x),
unde e = (1, 0, ). Ar˘a tat ¸i c˘a f(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1), f este continu˘a dar nu are
nici un punct fix.
Solut ¸ie Se verific˘a u¸sor c˘a g este liniar˘a ¸si |g(x)| = |x|. Prin urmare, g este
continu˘ a ¸si g(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1). Mai mult, f este continu˘a ¸si |f(x)| ≤ 1/2+|x|/2,
deci f(B(0, 1)) ⊂ B(0, 1). S˘a ar˘at˘am c˘a f nu are nici un punct fix. Prin reducere
la absurd, presupunem c˘a exist˘a x
0
= (η
1
, η
2
, ) cu proprietatea f(x
0
) = x
0
. Un
calcul simplu arat˘a c˘a η
1
= (1−|x
0
|)/2, η
2
= η
1
, Deci η
n
= (1−|x
0
|)/2 pentru
orice n = 1, 2 Deoarece x
0
∈ l
2
, urmeaz˘a η
n
= 0 pentru orice n ¸si |x
0
| = 1,
contradict ¸ie.
Problema 6.43 Fie X spat ¸iul Banach al funct ¸iilor f : R → R m˘arginite ¸si con-
tinue, inzestrat cu norma supremum. Fie
K = ¦f ∈ X; |f| ≤ 1, lim
t→+∞
f(t) = 1, lim
t→−∞
f(t) = −1¦.
S˘a se arate c˘a mult ¸imea K este m˘arginit˘a convex˘a ¸si ˆınchis˘a ˆın X dar nu are
proprietatea de punct fix, adic˘a exist˘a F : K → K continu˘a f˘ar˘a puncte fixe. S˘a se
deduc˘a de aici c˘a mult ¸imea K nu este compact˘a.
Solut ¸ie Definim F : X → X prin F(f)(t) = f(t − 1). Este clar c˘a F este
continu˘a (este liniar˘a ¸si m˘arginit˘a) ¸si |F(f)| = |f|. In plus lim
t→+∞
F(f)(t) = 1 ¸si
lim
t→−∞
F(f)(t) = −1. Totu¸si F nu are punct fix. Presupunem c˘a F(f
0
) = f
0
. Deci
f
0
(t − 1) = f
0
(t) pentru orice t ∈ R. Rezult˘a de aici c˘a f
0
(0) = f
0
(k) pentru Z,
ceea ce contrazice faptul c˘a lim
t→+∞
f
0
(k) = 1 ¸si lim
t→−∞
f
0
(k) = −1.
Problema 6.44 Fie X un spat ¸iu Banach, T : X → X o funct ¸ie continu˘a care duce
mult ¸imi m˘arginite ˆın mult ¸imi compacte ¸si are proprietatea
lim
x→∞
|T(x)|
|x|
= 0.
Atunci, pentru fiecare λ > 0 ¸si y ∈ X, ecuat ¸ia x = λT(x) +y are solut ¸ie ˆın X.
176 O. Cˆarj˘a
Solut ¸ie Fie funct ¸ia f : X → X definit˘a prin f(x) = λT(x) + y. Vom ar˘ata c˘a
exist˘a γ > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a |x| ≤ γ atunci |f(x)| ≤ γ. Se aplic˘a apoi Teorema
lui Schauder. Este clar c˘a
lim
x→∞
|f(x)|
|x|
= 0.
Deci exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a |x| > M avem |f(x)| ≤ |x|. Pe de alt˘a
parte, exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a |x| ≤ M atunci |f(x)| ≤ r. Dac˘a r ≤ M se
ia γ = M iar dac˘a r > M se ia γ = r.
Problema 6.45 (von Neumann) Fie X ¸si Y mult ¸imi nevide convexe compacte ˆın
R
m
¸si respectiv R
n
. Fie M ¸si N submult ¸imi ˆınchise ˆın XY astfel ˆıncˆat mult ¸imile
M
x
= ¦y; (x, y) ∈ M¦ ¸si N
y
= ¦x; (x, y) ∈ N¦ sunt nevide ¸si convexe pentru orice
x ∈ X ¸si y ∈ Y . Atunci M ∩ N = ∅.
Solut ¸ie Se consider˘a multifunct ¸ia F : X Y ;X Y definit˘a prin
F(x, y) = N
y
M
x
¸si aplic˘ am Teorema lui Kakutani. Mult ¸imea X Y este convex˘a ¸si compact˘a ˆın
R
m
R
n
iar F are valori ˆınchise ¸si convexe. In plus Graf(F) este ˆınchis. Corolarul
2.1 implic˘a faptul c˘a F este superior semicontinu˘a deci are cel put ¸in un punct fix
(x
0
, y
0
). Rezult˘a x
0
∈ N
y
0
¸si y
0
∈ M
x
0
, deci (x
0
, y
0
) ∈ M ∩ N.
Este interesant de observat c˘a rezultatul lui von Neumann este de fapt echiva-
lent cu cel al lui Kakutani. Intr-adev˘ar, dac˘a presupunem adev˘arat˘a afirmat ¸ia
din Problema 6.45 ¸si consider˘am K, F ¸si X ca ˆın Teorema lui Kakutani, punem
M = Graf(F), N = ¦(x, x); x ∈ X¦ ¸si observ˘am c˘a elementele mult ¸imii M∩N sunt
puncte fixe pentru F.
Problema 6.46 Fie X spat ¸iu compact ¸si F : X ; X o multifunct ¸ie superior
semicontinu˘a cu valori ˆınchise. Atunci, exist˘a o mult ¸ime compact˘a C ⊂ X astfel
ˆıncˆat F(C) = C.
Solut ¸ie Consider˘am X
n
= F(X
n−1
), n ≥ 1, cu X
0
= X. Avem X
n
⊂ X
n−1
,
deci C = ∩X
n
este nevid˘a ¸si compact˘a. Mai mult, F(C) ⊂ C. Pentru incluziunea
reciproc˘a, presupunem c
0
∈ C ` F(C) ¸si separ˘am F(C) ¸si c
0
prin G
1
¸si G
2
disjuncte
¸si deschise. Mult ¸imea F
−1
(G
1
) este deschis˘a ¸si cont ¸ine C. In plus, X
n
⊂ F
−1
(G
1
)
pentru n suficient de mare, de unde rezult˘a X
n+1
⊂ G
1
, deci C ⊂ G
1
, contradict ¸ie
cu faptul c˘a c
0
∈ G
2
.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 177
Problema 6.47 Fie mult ¸imea K ⊂ l
2
definit˘a prin
K = ¦x = (ξ
n
); [ξ
n
[ ≤
1
n
¦
¸si funct ¸ia continu˘a f : K → K. S˘a se arate c˘a f are cel put ¸in un punct fix.
Solut ¸ie Ar˘at˘am c˘a mult ¸imea K este convex˘a ¸si compact˘a ¸si apoi aplic˘am Teorema
lui Schauder. Convexitatea fiind evident˘a, s˘a demonstr˘am compactitatea.
Pentru ε > 0, fie n
ε
astfel ˆıncˆat

¸
n=n
ε
1
n
2
< ε
2
.
Consider˘am mult ¸imea K
ε
⊂ K,
K
ε
= ¦(ξ
1
, ξ
2
, , ξ
n
ε
, 0, )¦.
Deoarece
K ⊂ K
ε
+εB(0, 1),
¸si avˆa nd ˆın vedere c˘a mult ¸imea K
ε
este compact˘a, urmeaz˘a c˘a mult ¸imea K este
total m˘ arginit˘a, deci compact˘a.
S˘a prezent˘am o alt˘a demonstrat ¸ie a compactit˘at ¸ii mult ¸imii K. Pentru aceasta
vom ar˘ata c˘a mult ¸imea K este homeomorf˘a cu spat ¸iul produs
¸
n∈N
I
n
unde I
n
=
I = [0, 1] pentru orice n ∈ N. Pentru aceasta, definim ψ :
¸
n∈N
I
n
→ K prin
ψ((ξ
n
)) = (ξ
1
,
ξ
2
2
, ,
ξ
n
n
, ).
Este evident c˘a funct ¸ia ψ este bijectiv˘a. S˘a ar˘at˘am c˘a ψ este continu˘a. Fie x = (ξ
n
),
ε > 0, n
ε
ˆıncˆat
¸
n>n
ε
1
n
2
<
ε
3
8
¸si
U = U
1
U
2
U
n
ε
I I
o vecin˘atate a lui x, unde
U
i
= ¦x
i
∈ I; [x
i
−ξ
i
[ <
ε

2n
ε
¦.
Dac˘a x = (η
n
) ∈ U, avem
n
ε
¸
n=1
[
1
n
ξ
n

1
n
η
n
[
2
<
n
ε
¸
n=1

n
−η
n
[
2
<
ε
2
2
178 O. Cˆarj˘a
¸si
¸
n>n
ε
|
ξ
n
n

η
n
n
|
2
<
ε
2
2
.
Am obt ¸inut a¸sadar c˘a, dac˘a x ∈ U,
|ψ(x) −ψ(x)| < ε
¸si deci ψ este continu˘a ˆın x. Faptul c˘a ψ
−1
este continu˘a urmeaz˘a dintr-un rezultat
general (¸si u¸sor de demonstrat) care afirm˘a c˘a dac˘a ψ este bijectiv˘a ¸si continu˘a
de la un spat ¸iu compact la un spat ¸iu separat Hausdorff atunci f
−1
este continu˘a.
Trebuie s˘a preciz˘am ˆıns˘a c˘a pentru a rezolva problema noastr˘a nu e nevoie ca ψ s˘a
fie homeomorfism ci e suficient s˘a fie surjectiv˘a deoarece imaginea printr-o funct ¸ie
continu˘ a a unui spat ¸iu compact este compact˘a. Subliniem c˘a aici se aplic˘a Teorema
lui Tychonoff care afirm˘a c˘a un produs de spat ¸ii compacte este spat ¸iu compact.
Preciz˘am c˘a Andrei N. Tikhonov a publicat rezultatul ˆın 1935 [90] ¸si c˘a ˆın 1950
John Kelley [51] a ar˘atat c˘a ea este echivalent˘a cu axioma alegerii.
Problema 6.48 Folosind Teeorema 4.18, s˘a se arate c˘a inegalitatea variat ¸ional˘a
'T(x
0
), x −x
0
` ≥ 0 ∀x ∈ K
are solut ¸ie x
0
∈ K ˆın ipoteza c˘a T : K ⊆ X → X

este continu˘a iar K este nevid˘a
convex˘a ¸si compact˘a ˆın spat ¸iul Banach X.
Solut ¸ie Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a pentru orice x
0
∈ K exist˘a x ∈ K
ˆıncˆat
'T(x
0
), x −x
0
` < 0.
Definim multifunct ¸ia F : K ;K prin
F(x
0
) = ¦x ∈ K; 'T(x
0
), x −x
0
` < 0¦
¸si observ˘am c˘a F(x
0
) este nevid˘a ¸si convex˘a. S˘a ar˘at˘am c˘a F
−1
(x) este deschis˘a ˆın
K pentru fiecare x ∈ K. Observ˘am c˘a
F
−1
(x) = ¦x
0
∈ K; 'T(x
0
), x −x
0
` < 0¦.
Ar˘at˘am c˘a mult ¸imea K`F
−1
(x) este ˆınchis˘a. Fie (x
n
) un ¸sir din K`F
−1
(x) cu x
n

y. Avem 'T(x
n
), x −x
n
` ≥ 0 ¸si din continuitatea lui T deducem 'T(y), x −y` ≥ 0.
Obt ¸inem astfel y ∈ K ` F
−1
(x). Folosim Teorema 4.18 pentru a conchide c˘a exist˘a
x
0
∈ K astfel ˆıncˆat x
0
∈ F(x
0
), ceea ce este ˆın contradict ¸ie cu definit ¸ia lui F(x
0
).
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 179
Problema 6.49 Se consider˘a sistemul de ecuat ¸ii
g
i
(x) = 0, i = 1, 2, , p
unde g
i
: B(0, r) → R sunt funct ¸ii continue. Presupunem c˘a
p
¸
i=1
g
i
(x)x
i
≥ 0
pentru |x| = r. Aici x = (x
i
). S˘a se arate c˘a sistemul are cel put ¸in o solut ¸ie.
Solut ¸ie Fie g = (g
1
, , g
p
) ¸si presupunem c˘a g(x) = 0 pentru orice x ∈ B(0, r).
Definim funct ¸ia
f(x) = −rg(x)/|g(x)|
care este continu˘a ¸si satisface f(B(0, r)) ⊂ B(0, r). Fie x un punct fix pentru f
asigurat de Teorema de punct fix a lui Brouwer. Este clar c˘a |x| = r ¸si ˆın plus
p
¸
i=1
g
i
(x)x
i
= −
1
r
|g(x)|
p
¸
i=1
f
i
(x)x
i
= −
1
r
|g(x)|
p
¸
i=1
x
2
i
< 0.
Contradict ¸ia la care am ajuns asigur˘a existent ¸a unei solut ¸ii pentru ecuat ¸ia g(x) = 0.
Problema 6.50 Fie U = ¦x ∈ R
2
; |x| = 1¦ . Presupunem c˘a funct ¸ia continu˘a
g : U → U este homotop˘a cu o funct ¸ie constant˘a pe U. Ar˘atat ¸i c˘a exist˘a o funct ¸ie
continu˘a u : U → R astfel ˆıncˆat g(x) = exp(iu(x)) pentru orice x ∈ U.
Solut ¸ie Fie H : U [0, 1] → U o funct ¸ie continu˘a cu proprietatea c˘a H(x, 0) = c
¸si H(x, 1) = f(x) pentru orice x ∈ U. Deoarece H este uniform continu˘a, exist˘a
δ > 0 astfel ˆıncˆat
|H(x, t) −H(x, t

)| < 2
pentru [t − t

[ < δ ¸si x ∈ U. Fie 0 = t
0
< t
1
< < t
n
= 1 o divizare a
intervalului [0, 1] astfel ˆıncˆat [t
j+1
− t
j
[ < δ. Vom ar˘ata c˘a dac˘a H(x, t
j
) este de
forma exp(iu
j
(x)) atunci ¸si H(x, t
j+1
) este de aceea¸si form˘a. Deoarece
|H(x, t
j+1
) −H(x, t
j
)| < 2
avem c˘ a H(x, t
j+1
) = −H(x, t
j
) ¸si deci H(x, t
j+1
)/H(x, t
j
) = −1. Definim funct ¸ia
λ : U → Rˆıncˆat λ(x) s˘a egaleze m˘asura ˆın radiani a punctului H(x, t
j+1
)/H(x, t
j
)
de pe cercul trigonometric. Este clar c˘a H(x, t
j+1
) = exp(iu
j+1
(x)) unde u
j+1
(x) =
λ(x) + u
j
(x). Cum H(x, t
0
) = c este de forma exp(iu
0
(x)) urmeaz˘a c˘a ¸si f(x) =
H(x, t
n
) este de forma cerut˘a.
180 O. Cˆarj˘a
Problema 6.51 Ar˘atat ¸i c˘a mult ¸imea U definit˘a ˆın Problema 6.50 este contractibi-
l˘a, adic˘a aplicat ¸ia identic˘a pe U nu este homotop˘a cu o funct ¸ie constant˘a.
Solut ¸ie Presupunem contrariul ¸si, conform Problemei 6.50, deducem c˘a exist˘a o
funct ¸ie continu˘a u : U → R astfel ˆıncˆat x = exp(iu(x)) pe U. Definim g : U →
¦−1, 1¦ prin
g(x) =
u(x) −u(−x)
[u(x) −u(−x)[
.
Este clar c˘a g este bine definit˘a, continu˘a ¸si ia ambele valori −1 ¸si 1 deoarece
g(−x) = −g(x). Acest fapt este ˆın contradict ¸ie cu proprietatea mult ¸imii U de a fi
conex˘a.
Problema 6.52 Fie α ∈ R ¸si g ∈ C[a, b]. Atunci ecuat ¸ia integral˘a
f(t) = α

b
a
sin g(t)dt + g(t)
are o solut ¸ie f ∈ C[a, b].
Solut ¸ie Se aplic˘a Principiul Leray-Schauder (Teorema 4.14).
Problema 6.53 Ar˘atat ¸i c˘a funct ¸ia f(x) =

1
−1
(tx(t))
2
dt nu are punct de minim pe
mult ¸imea M = ¦x ∈ C
1
[−1, 1]; x(−1) = 0, x(1) = 1¦.
Acesta este exemplul dat de Weierstrass ˆın 1870 pentru a ar˘ata c˘a o problem˘a de
minim ˆın calculul variat ¸iilor nu are ˆıntotdeauna solut ¸ie.
Solut ¸ie Se consider˘a ¸sirul (x
n
) definit prin
x
n
(t) =
1
2
+
1
2
arctan nt
arctan n
.
Un calcul simplu arat˘a c˘a
f(x
n
) =
1
2n
2
arctan n

n
−n
s
2
(1 +s
2
)
2
ds ≤
1
2n
2
arctan n


−∞
s
2
(1 +s
2
)
2
ds.
Este clar c˘a inf
x∈U
f(x) = 0 iar (x
n
) este un ¸sir minimizant. Pe de alt˘a parte, dac˘a
x ar fi punct de minim, am avea tx(t) = 0 pentru orice t ∈ [−1, 1] ceea ce ar conduce
la faptul c˘a funct ¸ia x este constant˘a, ˆın contradict ¸ie cu x(−1) = 0 ¸si x(1) = 1.
Un alt exemplu, mai simplu, de problem˘a de minim ˆın calculul variat ¸iilor care
nu are solut ¸ie este oferit de funct ¸ia definit˘a prin f(x) =

1
0
x
2
(t)dt ¸si de mult ¸imea
M = ¦x ∈ C
1
[0, 1]; x(0) = 0, x(1) = 1¦. Este u¸sor de v˘azut c˘a ¸sirul de funct ¸ii
definit prin x
n
(t) = t
n
este ¸sir minimizant.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 181
Problema 6.54 Fie X un spat ¸iu Banach, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a
¸si f : M → X o funct ¸ie inferior semicontinu˘a ¸si convex˘a. Atunci f este secvent ¸ial
inferior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Pentru fiecare r ∈ R mult ¸imea de nivel M
r
= ¦x ∈ M; f(x) ≤ r¦ este
convex˘ a ¸si ˆınchis˘a. Dac˘a, prin reducere la absurd, concluzia ar fi fals˘a ar exista un
¸sir (x
n
) ˆın M convergent slab la x ¸si
f(x) > liminf
n→∞
f(x
n
).
Exist˘a deci un num˘ar r astfel ˆıncˆat r < f(x) ¸si x
n
∈ M
r
pentru orice n ≥ n
0
. Deci
x ∈ M
r
, ceea ce reprezint˘a o contradict ¸ie.
Problema 6.55 Fie X un spat ¸iu Banach, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a ¸si
f : M → X o funct ¸ie Gateaux diferent ¸iabil˘a cu derivata f

monoton˘a pe M. Atunci
f este secvent ¸ial inferior semicontinu˘a.
Solut ¸ie Funct ¸ionala f

∈ X

este monoton˘a dac˘a
'f

(y) −f

(x), y −x` ≥ 0, ∀x, y ∈ M.
Not˘am ϕ(t) = f(x +t(y −x)) pentru x, y ∈ M. Atunci ϕ : [0, 1] → R este convex˘a
¸si ϕ

este monoton˘a. Din Teorema de medie a lui Lagrange avem
φ(1) −φ(0) = φ

(θ) ≥ φ

(0), 0 < θ < 1,
adic˘a
f(y) ≥ f(x) +'f

(x), y −x`
pentru orice x, y ∈ M. Dac˘a x
n
converge slab la x, punemˆın inegalitatea precedent˘a
x
n
ˆın loc de y ¸si obt ¸inem
liminf
n→∞
f(x
n
) ≥ f(x).
Problema 6.56 Fie X un spat ¸iu Banach, M ⊂ X o mult ¸ime convex˘a ¸si ˆınchis˘a
¸si f : M → X o funct ¸ie Gateaux diferent ¸iabil˘a pe M. Atunci f este convex˘a dac˘a
¸si numai dac˘a f

este monoton˘a pe M.
Solut ¸ie Se introduce funct ¸ia ϕ ca ˆın problema precedent˘a ¸si se observ˘a u¸sor c˘a f

este monoton˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ϕ

este cresc˘atoare.
182 O. Cˆarj˘a
Problema 6.57 (Caristi - Kirk) Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric complet ¸si f : X → R
o funct ¸ie inferior semicontinu˘a ¸si m˘arginit˘a inferior. Fie T : X → X o funct ¸ie care
satisface condit ¸ia
ρ(x, Tx) ≤ f(x) −f(Tx), ∀x ∈ X.
Atunci T are un punct fix.
Solut ¸ie Se aplic˘a Corolarul 5.2 cu ε = 1/2 ¸si apoi se ia ˆın (ii) x = Tx.
Observat ¸ie Teorema Caristi-Kirk este interesant˘a prin faptul c˘a d˘a existent ¸a unui
punct fix pentru o funct ¸ie c˘areia nu i se impune nici o condit ¸ie de continuitate.
Problema 6.58 S˘a se extind˘a enunt ¸ul din problema precedent˘a la cazul multifunc-
t ¸iilor.
Solut ¸ie Dac˘a (X, ρ) ¸si f sunt ca ˆın problema precedent˘a iar F : X ; X este o
multifunct ¸ie care verific˘a relat ¸ia
ρ(x, y) ≤ f(x) −f(y) ∀(x, y) ∈ Graf(F),
atunci exist˘a x ∈ X ˆıncˆat F(x) = ¦x¦.
Problema 6.59 (O generalizare a principiului Brezis-Browder). Fie X o mult ¸ime
cu preordinea “ _ ” ¸si fie F : X X → R o funct ¸ie care satisface propriet˘at ¸ile:
(i) F(x, y) ≥ 0 dac˘a y _ x;
(ii) F(x, ) este descresc˘atoare pentru fiecare x ∈ X;
(iii) F(, y) este majorat˘a pe mult ¸imea ¦z ∈ X; y _ z¦;
(iii) Orice ¸sir cresc˘ator (x
n
) ˆın X este majorat ¸si liminf
n→∞
F(x
n+1
, x
n
) = 0.
Atunci, pentru fiecare x ∈ X exist˘a y ∈ X cu x _ y ¸si
y _ z =⇒ F(z, y) = 0.
Solut ¸ie Fie x ∈ X. Construim inductiv un ¸sir (x
n
) cu x
1
= x astfel: dac˘a
x
1
, , x
n
sunt definit ¸i, fie a = sup¦F(z, x
n
); x
n
_ z¦. Este clar c˘a 0 ≤ a < ∞.
Dac˘a a = 0, consider˘am y = x
n
. Dac˘a a > 0, fie c < 1 fixat. Exist˘a x
n+1
cu
x
n
_ x
n+1
¸si F(x
n+1
, x
n
) ≥ ca. Obt ¸inem astfel un ¸sir cresc˘ator (x
n
). Fie y un
majorant al s˘au. Ar˘at˘am c˘a acesta este elementul dorit. Fie z astfel ˆıncˆat y _ z.
Avem
0 ≤ F(z, y) ≤ F(z, x
n
) ≤ a ≤ c
−1
F(x
n+1
, x
n
).
De aici deducem F(z, y) = 0. Principiul Brezis-Browder se obt ¸ine de aici luˆand
F(x, y) = S(x) −S(y).
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 183
Problema 6.60 Fie f : X → R diferent ¸iabil˘a Gateaux ¸si f

= A+B. Presupunem
(i) f(x) → +∞ pentru |x| → +∞;
(ii) A are invers continuu pe X

¸si B este compact.
S˘a se arate c˘a f satisface condit ¸ia Palais - Smale (PS).
Solut ¸ie Dac˘a ¸sirul (f(x
n
)) este m˘arginit atunci din (i) rezult˘a c˘a ¸sirul (x
n
) este
m˘arginit. Compactitatea lui B asigur˘a existent ¸a unui sub¸sir (s˘a-l not˘am tot cu
(x
n
)) ˆıncˆat (Bx
n
) converge, prin urmare (Ax
n
) converge ¸si deci (x
n
) converge.
Problema 6.61 Fie V un spat ¸iu Banach ¸si S(t), t ≥ 0, un semigrup de clas˘a C
0
care este contractant, adic˘a |S(t)| ≤ 1 pentru orice t ≥ 0. Fie L > 0, T > 0 ¸si F
o submult ¸ime a lui V . Pe F [0, T] introducem relat ¸ia: (v, t) _ (w, s) dac˘a t ≤ s
¸si |S(s −t)v −w| ≤ L(s −t). S˘a se arate c˘a _ este ordine part ¸ial˘a pe F [0, T].
Solut ¸ie Reflexivitatea ¸si antisimetria sunt evidente. Fie acum (v, t) _ (w, s) ¸si
(w, s) _ (u, r). Avem |S(s −t)v −w| ≤ L(s −t) ¸si
|S(r −s)w −u| ≤ L(u −s).
Dar
|S(r −t)v −u| ≤ |S(r −s)S(s −t)v −S(u −s)w| +|S(r −s)w −u| ≤
|S(s −t)v −w| +|S(r −s)w −u|.
Problema 6.62 In condit ¸iile Problemei 6.61 presupunem c˘a F este ˆınchis˘a. Con-
sider˘am funct ¸ia S : F [0, T] → R definit˘a prin S(v, t) = t. S˘a se arate c˘a sunt
verificate ipotezele (i) ¸si (ii) din Teorema 5.1.
Solut ¸ie Condit ¸ia (ii) este evident˘a. Pentru (i), fie ((v
n
, t
n
)) un ¸sir cresc˘ator pe F
[0, T]. S¸irul (t
n
) este convergent. Ar˘at˘am c˘a (v
n
) este ¸sir Cauchy, deci convergent,
deoarece F este mult ¸ime ˆınchis˘a. Este clar c˘a avem
|S(t
n+k
−t
n
)v
n
−v
n+k
| ≤ L(t
n+k
−t
n
). (6.2)
S¸irul (t
n
) fiind convergent, pentru orice ε > 0 exist˘a n
ε
∈ N ˆıncˆat pentru n ≥ n
ε
avem L(t
n+k
−t
n
) < ε. Pentru n ≥ n
ε
¸si k, l ∈ N obt ¸inem
|v
n+k
−v
n+l
| ≤ |S(t
n+k
−t
n
)v
n
−S(t
n+l
−t
n
)v
n
| + 2ε.
184 O. Cˆarj˘a
Fix˘am n ≥ n
ε
¸si facem k → ∞, l → ∞¸si deducem c˘a membrul drept al inegalit˘at ¸ii
de mai sus are limita 2ε. Deci exist˘a n

ε
ˆıncˆat pentru k, l ≥ n

ε
avem
|v
n+k
−v
n+l
| ≤ 3ε,
ceea ce arat˘a c˘a (x
n
) este ¸sir Cauchy. Fie t
0
= lim
n→∞
x
n
. Facem k → ∞ˆın relat ¸ia
(6.2) ¸si deducem
|S(t
0
−t
n
)x
n
−x
0
| ≤ L(t
0
−t
n
),
ceea ce arat˘a c˘a (v
n
, t
n
) ≤ (v
0
, t
0
) pentru orice n.
Problema 6.63 In condit ¸iile Problemei 6.62 presupunem ˆın plus c˘a
liminf
t↓0
1
t
d(S(t)v, D) = 0, ∀v ∈ D. (6.3)
S˘a se arate c˘a dac˘a (v, t) satisface condit ¸ia (iii) din Teorema 5.1 atunci t = T.
Solut ¸ie Presupunem, prin reducere la absurd, c˘a t < T. Vom ar˘ata c˘a exist˘a
(v, t) ∈ F [0, T] cu (v, t) ≤ (v, t) ¸si t > t. Intr-adev˘ar, aplic˘am (6.3) cu v ¸si
deducem c˘a exist˘a t

< T −t astfel ˆıncˆat
d(S(t

)v, D) < Lt

.
Prin urmare exist˘a v ∈ D ˆıncˆat |S(t

)v − v| < Lt

. Luˆand ¸si t = t + t

, rezolvarea
se ˆıncheie.
Problema 6.64 Demonstrat ¸i Propozit ¸ia 5.3.
Solut ¸ie Pentru cazul cˆand C = 0 ¸si semigrupul este contractant se aplic˘a rezultatele
Problemelor 6.61, 6.62 ¸si 6.63 astfel: se ia T > 0, L > 0, v ∈ F ¸si se introduce
ordinea din Problema 6.61. Problema 6.62 asigur˘a c˘a ipotezele Teoremei 5.1 sunt
verificate. Prin urmare, aplic˘am concluzia cu x
0
= (v, 0). Deci exist˘a (v, t) care
satisface (iii). Dar Problema 6.63 afirm˘a c˘a t = T. A¸sadar, pentru (v, 0) exist˘a
(v, T) cu (v, 0) ≤ (v, T). Aceasta ˆınseamn˘a
|S(T)v −v| ≤ LT.
Cum v ∈ F, deducem d(S(T)v, F) ≤ LT. Deoarece L este arbitrar, obt ¸inem
d(S(T)v, F) = 0.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 185
Problema 6.65 In spat ¸iul R
2
cu metrica
ρ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[,
lu˘am funct ¸ia
f(x, y) =

3x
2

y
3
, x +
y
3

.
Ar˘atat ¸i c˘a f este contract ¸ie direct ¸ional˘a dar nu este contract ¸ie.
Solut ¸ie Avem
ρ(f(x
1
, y
1
), f(x
2
, y
1
)) =
5
2
[x
1
−x
2
[,
ceea ce arat˘a c˘a f nu este contract ¸ie. Pentru a ar˘ata c˘a f este contract ¸ie direct ¸ional˘a,
fie f(x, y) = (x, y). Notˆand (a, b) = f(x, y), avem b = y pentru c˘a altfel ar rezulta ¸si
a = x. Orice element de forma (x, z) cu z ˆıntre b ¸si y apart ¸ine segmentului deschis
](x, y), f(x, y)[. Dar pentru astfel de puncte avem
ρ(f(x, z), f(x, y))
ρ((x, z), (x, y))
=
2
3
.
S˘a remarc˘am c˘a, datorit˘a Teoremei 5.4, f are cel put ¸in un punct fix. Spre deosebire
de contract ¸ii (care au punct fix unic), contract ¸iile direct ¸ionale pot s˘a aib˘a mai multe
puncte fixe. Acesta e cazul ¸si pentru funct ¸ia f dat˘a mai sus. Toate elementele de
forma (x, 3x/2) sunt puncte fixe pentru f.
Problema 6.66 Fie (X, ρ) un spat ¸iu metric compact ¸si F : X → X o funct ¸ie care
verific˘a
ρ(F(x), F(y)) < ρ(x, y)
pentru orice x, y ∈ X cu x = y. Atunci F are punct fix unic u. Mai mult, ¸sirul
aproximat ¸iilor succesive F
n
(x) converge la u pentru orice x ∈ X.
Solut ¸ie Funct ¸ia
f(x) = ρ(x, F(x)), x ∈ X,
ˆı¸si atinge minimul ˆın u. Dac˘a F(u) = u avem
f(F(u)) = ρ(F(u), F
2
(u)) < ρ(u, F(u)) = f(u),
ceea ce este fals. Prin urmare, u este punct fix pentru F. S˘a lu˘am x ∈ X ¸si s˘a
consider˘am ¸sirul aproximat ¸iilor succesive (F
n
(x)). Dac˘a F
k
(x) = u pentru un k ∈
N atunci F
n
(x) = u pentru n ≥ k. Altfel, ¸sirul ρ(F
n
(x), u) este strict descresc˘ator
186 O. Cˆarj˘a
¸si deci convergent la r ≥ 0. Cum X este compact, ¸sirul (F
n
(x)) are un sub¸sir
(F
n
k
(x)) convergent, s˘a zicem la z ∈ X. Obt ¸inem
r = ρ(z, u) = lim
k→∞
ρ(F
n
k
(x), u) = lim
k→∞
ρ(F
n
k
+1
(x), u) ≤ ρ(F(z), u).
Este clar c˘a de aici obt ¸inem z = u. A¸sadar, orice sub¸sir convergent al ¸sirului (F
n
(x))
converge la u ¸si deci ¸sirul (F
n
(x)) converge la u.
Problema 6.67 Funct ¸ia f : A B → R are punct ¸sa dac˘a ¸si numai dac˘a are loc
relat ¸ia
min
x∈A
sup
y∈B
f(x, y) = max
y∈B
inf
x∈A
f(x, y). (6.4)
Dac˘a (x
0
, y
0
) este punct ¸sa, atunci f(x
0
, y
0
) este valoarea comun˘a a celor dou˘a
expresii din (6.4).
Solut ¸ie Amintim c˘a (x
0
, y
0
) este punct ¸sa pentru f dac˘a
f(x
0
, y) ≤ f(x
0
, y
0
) ≤ f(x, y
0
) ∀(x, y) ∈ A B. (6.5)
Presupunem (6.4). Exist˘a x
0
∈ A ¸si y
0
∈ B astfel ˆıncˆat
sup
y∈B
f(x
0
, y) = inf
x∈A
f(x, y
0
).
Cum ˆıntotdeauna avem
inf
x∈A
f(x, y
0
) ≤ f(x
0
, y
0
) ≤ sup
y∈B
f(x
0
, y),
rezult˘a c˘a (x
0
, y
0
) este punctul ¸sa c˘autat. Reciproc, din (6.5) obt ¸inem
sup
y∈B
f(x
0
, y) = f(x
0
, y
0
) = inf
x∈A
f(x, y
0
).
Avˆand ˆın vedere c˘a
inf
x∈A
sup
y∈B
f(x, y) ≤ sup
y∈B
f(x
0
, y), inf
x∈A
f(x, y
0
) ≤ sup
y∈B
inf
x∈A
f(x, y), (6.6)
urmeaz˘a
inf
x∈A
sup
y∈B
f(x, y) ≤ sup
y∈B
inf
x∈A
f(x, y).
Deoarece inegalitatea invers˘a este imediat˘a, avem egalitate. De asemenea, avem
egalitate ¸si ˆın (6.6). Obt ¸inem astfel
f(x
0
, y
0
) = sup
y∈B
f(x
0
, y) = min
x∈A
sup
y∈B
f(x, y) = inf
x∈A
f(x, y
0
) = max
y∈B
min
x∈A
f(x, y).
Bibliografie
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Differential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkh¨auser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable r´eelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les op´eerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux ´equations int´egrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lin´eaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 ¸si
223-239.
[8] Banach S.,
¨
Uber die Baire’sche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Th´eorie des Op´erations lin´eaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularit´es,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ¸ii Neliniare ˆın Spat ¸ii Banach, Editura Acad-
emiei, Bucure¸sti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice ˆın Optimizarea Sistemelor Diferent ¸iale, Editura
Academiei, Bucure¸sti, 1989.
187
188 O. Cˆarj˘a
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa˙ zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A fixed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la m´ethode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la th´eorie des ´equations differentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
[16] Birkhoff G. D., Proof of Poincar´e’s geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkhoff G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les r´etractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Br´ezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The fixed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,
¨
Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sull’esistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 189
[27] Cˆarj˘a O., Ursescu C., The characteristics method for a first order partial dif-
ferential equation, An. S¸ti. Univ.“Al.I.Cuza” Ia¸si Sect ¸. I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Cˆarj˘a O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear differential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and fixed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
[30] Costinescu O., Elemente de topologie general˘a, Editura tehnic˘a, Bucure¸sti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Differential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonn´e J.A., Une g´en´eralisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietze’s theorem, Pacific J. Math., 1, 1951, 353-
367.
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere ˆın Analiza Funct ¸ional˘a, Editura Academiei, Bu-
cure¸sti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani fixed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la th´eorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Gr¨oger K., A simple proof of the Brouwer fixed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
190 O. Cˆarj˘a
[42] Hahn H.,
¨
Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdorff F., Grundz¨ uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwer’s fixed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiz˘a Funct ¸ional˘a, Editura S¸tiint ¸ific˘a ¸si En-
ciclopedic˘a, Bucure¸sti, 1986.
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychonoff product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans l’espace des ensembles
ferm´es, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 191
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et ´equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,
¨
Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Un’osservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacific J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,
¨
Uber die Lage der Integralkurven gew¨onlicher Differential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-off stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
192 O. Cˆarj˘a
[74] Picard E., M´emoire sur la th´eorie des ´equations aux d´eriv´es partielles et la
m´ethode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi infinitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiz˘a Funct ¸ional˘a, Editura Didactic˘a ¸si
Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiz˘a Matematic˘a. Funct ¸ii Reale, Editura didactic˘a ¸si peda-
gogic˘a, Bucure¸sti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universit˘at ¸ii ”Al.I.Cuza”
Ia¸si, Ia¸si, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ¸ii Liniare Topologice ¸si Elemente de Analiz˘a Convex˘a, Ed-
itura Academiei, Bucure¸sti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalr¨aumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalr¨aumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,
¨
Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilin´eaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 193
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychonoff A.N.,
¨
Uber die topologische Erweiterung von R¨aumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychonoff A. N.,
¨
Uber einen Funktionenr¨aum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
[91] Tychonoff A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,
¨
Uber die M¨achtigkeit der Zusammenh¨angenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari ¸si Aplicat ¸ii, Editura Universit˘at ¸ii
”Al.I.Cuza”, Ia¸si, 2001.
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,
¨
Uber ein ¨okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa
˙
zewski, Sur une condition ´equivalent `a l’´equation au contingent, Bull.
Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabre˘ıko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z˘ alinescu C., Programare Matematic˘a ˆın Spat ¸ii Infinit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucure¸sti, 1999.
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
Index
¸sir generalizat, 110
acoperire, 3
deschis˘a, 3
liniar˘a, 59
axioma
alegerii, 3, 42, 117
alegerii dependente, 67, 118
alegerii num˘arabile, 119
con tangent, 39
condit ¸ia de tangent ¸˘a, 39
condit ¸ia Lyusternik, 58
contract ¸ie, 88
control, 19
control optimal, 19
controlabilitate, 70, 85, 149
corespondent ¸˘a, 17
ecuat ¸ia
integral˘a Volterra, 91
ecuat ¸ia lui Laplace, 134
ecuat ¸ii
semiliniare, 114
familie local finit˘a, 3
incluziune diferent ¸ial˘a, 19, 38, 121
inegalit˘ at ¸i variat ¸ionale, 141
inegalitatea
lui Gronwall, 151
lui Ky Fan, 108
lema
lui Borsuk, 93
lui Urysohn, 10
lui Zabreiko, 67
lui Zorn, 3, 118
metrica Pompeiu-Hausdorff, 26
mult ¸ime
de prima categorie, 70
echicontinu˘a, 102
ideal convex˘a, 61
multifunct ¸ie, 17
ε −δ inferior semicontinu˘a, 35
ε −δ superior semicontinu˘a, 35
ˆınchis˘a, 18
convex˘a, 18
inferior semicontinu˘a, 21
local select ¸ionabil˘a, 45
parametrizat˘a, 19
proprie, 17
strict˘a, 17
superior hemicontinu˘a, 36
superior semicontinu˘a, 21
multiplicatorii lui Lagrange, 84
optimizare, 20
parametrizare, 45
partit ¸ia unit˘at ¸ii, 1, 8, 12
principiul
aplicat ¸iilor deschise, 57
Brezis-Browder, 119
contract ¸iilor, 89, 131
graficului ˆınchis, 69
194
Cap. 6 Probleme ¸si solut ¸ii 195
Leray-Schauder, 107
lui Dirichlet, 134
lui Ekeland, 129
m˘arginirii uniforme, 57, 68
program˘arii dinamice, 150, 157
problema
mariajului, 43
problema lui Dirichlet, 134
proces convex, 18, 64
punct
limit˘a, 111
punct fix, 15, 88
rafinare, 3
regularitate metric˘a, 59
rezidual, 70
select ¸ie, 42
aproximativ˘a, 49
continu˘a, 45, 46
injectiv˘a, 42, 43
minimal˘a, 43
semigrup
liniar de clas˘a C
0
, 70
compact, 115
sistem
nul controlabil, 72
exact controlabil, 74
global controlabil, 86
local controlabil, 86
spat ¸iu
normal, 2
paracompact, 3
regulat, 2
subacoperire, 3
teorema
de punct fix a lui Brouwer, 92
lui Baire, 65
aplicat ¸iilor deschise, 68
Arzel`a-Ascoli, 101
de inversare local˘a, 78
de medie, 76
de minimax, 146
de punct fix a lui Schauder, 99
de punct fix a lui Banach, 89
de punct fix a lui Browder, 113
de punct fix a lui Kakutani, 51, 111
de punct fix a lui Tikhonov, 112
de select ¸ie a lui Michael, 46
funct ¸iilor implicite, 80
funct ¸iilor implicite de tip surjectiv,
81
graficului ˆınchis, 64
lui Baire, 62
lui Dugundji, 13
lui Graves, 58, 75
lui Karamardian, 144
lui Lyusternik, 58, 77
lui Peano, 103
lui Schauder, 105
lui Zermelo, 3, 118
Lyusternik-Graves, 76
Perron-Frobenius, 97
Robinson-Ursescu, 58
valorilor intermediare, 96
teoria jocurilor, 148
timp minimal, 72
timp optimal, 150
viabilitate, 39, 122

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful