Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

b). c). Fig. 3.Sisteme de operare a). Tipuri de butoane 5 .

Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. fişier sau dosar.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. afişând denumirea lor. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Fig. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Fig. 5. Atributele barei de operaţii 6 . Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. 4.

à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). Dacă opţiunea este dezactivată. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. à Arată ceasul (show the clock). În caz contrar bara nu este vizibilă. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons).Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Fig. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. 6. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. Ascunde sau nu programele inactive. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. 7 . În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Pentru a ordona ferestrele. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch).

Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. 8 . 7.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Fig. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Implicit. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate.

Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. Acesta permite crearea. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP.). O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. Alt avantaj este rapiditatea. Formatul RAR. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. pe de altă parte. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. în ordinea mărimii. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. 8. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. în ordinea tipului. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. Fig.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. după data creării etc. 9 . Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte.

Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. 10 .Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Acestea pot fi şi ele de tip solid. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei.

9. urmat de numele programului. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. 11 . Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Când este lansat procesorul de texte WORD. a indentărilor şi a taburilor.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Fig.

Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. din buoanele de control ale modului de afişare 12 . Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Fig. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. formatarea şi verificarea documentului. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. editarea. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. 10. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. afişare pentru citire (Reading Layout View). afişare ca pagină web (Web Layout View).Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. din bara de meniuri. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Stabilirea modului de afişare a). Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. b). afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). a). Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. b). Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent.

11. Fig. Meniu cascadă 13 . Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. acestea apar pe fond colorat diferit. Fig. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. 12. • Cu meniul deschis. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. Această bară se compune din meniuri specifice. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii.

Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. De asemenea. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . Fig. În cazul în care acest panou nu este afişat. butoane şi unelte. 14. 13. Fig. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9).Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri.

Fig. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. copiere. afişarea panourilor disponibile. Efectul este similar cu al comenzii 15 . Utilizarea panoului de activitate a). Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Fig. Odată deschise mai multe panouri. Butoanele tăiere. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. b). a). b). procesorul de text WORD.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. în procesarea textelor. 15. o frază. Comenzile tăiere (cut). selectarea unui anumit panou Tăiere. sau o imagine grafică). un paragraf. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. Obs. 16. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. copiere şi lipire Deseori. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt.

17. cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document.Procesorul de texte WORD tăiere. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. primul element copiat este şters. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Obs. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. incluzând site-uri web. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Click pe butonul de lipire ( ). puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. Când este copiat al 25-lea element. ca EXCEL sau POWERPOINT. ) din bara de unelte standard. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). • Click pe butonul de lipire ( ). Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. formatează textul în conformitate cu setările Fig. Opţiuni de formatare 16 . Odată blocul lipit. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting).

• Salvaţi şi închideţi documentul. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. De asemenea. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului.doc”. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi.. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. 17 . • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click.doc”. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. Închideţi documentul. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri.doc”. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf.. Scrieţi data la începutul documentului deschis. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai .

o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). 18.Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. De exemplu transformă automat NUme în Nume. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). Selectaţi butonul Add (adaugă). Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). Fig. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 .

• Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. Caseta de dialog Find and Replace 19 . • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). Fig. caracter special sau format de text. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. precum şi un anumit font. tab. 19. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. sau o anumită limbă. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. paragraf. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. Fig. 20. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. stil. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării.

De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Se observă lungimea inegală a liniilor. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Totuşi. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Fig. 21. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Acest paragraf este aliniat la stânga. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Când măsurarea spaţierii se face în puncte.351 mm). De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Cărţile au aliniere bilaterală. centrat (center) sau bilateral (justify). Acest paragraf este centrat.

Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. 22. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. 23). Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. Acţionaţi butonul „OK”. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Selectaţi Paragraph. • • Fig. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. 21 . 23. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. Fig.

Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. data şi numărul paginii. 22 . Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. Salvaţi şi închideţi documentul. semne de corectură etc. Fig. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Selectaţi Header and Footer.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Aliniaţi la stânga întregul document. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. 24. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor.

• Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. • Inserare oră. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. • Close — închide antetul şi nota de subsol. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. De la stânga la dreapta. evidenţiere sau caractere italice etc. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. numărul paginii şi data. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. 25. 23 . aliniere. • Inserare dată. • Inserare număr de pagină. mărime caractere.).Procesorul de texte WORD Fig. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document.

adăugare de chenare sau de imagini grafice. colorare. anunţuri. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. tab ( ) şi return (¶ creat document. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). • Salvaţi şi închideţi documentul. Eliberaţi butonul. • În mod implicit.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. cu mărimea 10. 24 . Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. mărime 11. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. italic. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). Fig. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Scrieţi-vă numele în antet. proiecte şcolare etc. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. 26. bold.

Fig. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . a). 27. dar nu pe marcajele de redimensionare. 28. b). 29. faceţi click pe una dintre marginile sale. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. Conturul casetei se accentuează. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. puteţi redimensiona caseta. Textul introdus se formatează în mod obişnuit.Procesorul de texte WORD Fig. Fig. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei.

bold Tahoma 20. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. număr de pagină în format propriu. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. italic Arial 18. antet şi subsol diferit. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. 26 . număr de coloane diferit).Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. 30. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. bold. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. italic Courier New 18. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. • Se selectează comanda Break. Fig.

broşurile publicitare. Fig. Obs. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Ca exemplu. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). paginile de reclamă. 27 . Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). 31) este caracter netipăribil. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). 31. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. ziarele. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). • Se acţionează butonul OK. rapoartele etc. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. păstrând textul uşor de citit.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig.

Selectarea numărului de coloane a). Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. Fig. două sau trei coloane de lăţime egală. b). o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). Fig.Procesorul de texte WORD a). 28 . Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. 32. 33. din bara de unelte b).

După formatare se apasă butonul OK. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Fig. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. Fig. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . selectaţi comanda Insert şi apoi Table. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. 35. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Datele din tabel sunt introduse în celule. 34. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. • Coloana (Column).

De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. În plus. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Fig. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. cu mărime de 14 puncte. 36. 30 . De exemplu. cu mărime de 14 puncte. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. Această propoziţie este nou introdusă. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes.

apare comentariul respectiv. 38. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. editat sau şters. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Fig. 31 . Acestea sunt sugestii pentru autor. care nu intervin asupra formatului original. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Zona respectivă va fi marcată.Procesorul de texte WORD Fig. 37. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. Pentru aceasta se deschide primul document. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents.

Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Fig. Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. b). Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. 39. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 .Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. a). care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei.

Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. 41. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. păstrarea. 40. 33 . Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Un program de calcul tabelar permite introducerea. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. calcularea şi analizarea datelor. în principal de tip numeric sau text. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Fig. Bara de unelte. PowerPoint etc). Fig.

536 de rânduri.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. De asemenea. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. Fiecare rând este identificat printr-un număr. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. deplasare la ultima foaie de lucru. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. Indicativele rândurilor. deplasare la foaia de lucru anterioară. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. Alte taste care deplasează celula 34 . O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru.536 linii şi 256 coloane. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. situată în marginea din dreapta a ecranului. Fiecare celulă are o adresă unică. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Informaţia din foaia de lucru (text. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Fiecare foaie da calcul conţine 65. deplasare la foaia de lucru următoare. De la stânga la dreapta. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Bara de formule. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. dreapta. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. sus sau jos. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. Bara de derulare orizontală. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Fiecare foaie de lucru conţine 65.

numere şi formule.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. − „*” înmulţire. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. − „%” procent (plasat după o valoare). editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. − „/” împărţire. Obs. − „>” mai mare decât. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. compuse din operatori şi operanzi. − „^” ridicare la putere. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. − „-„ scădere. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. Fig. 35 . − „<” mai mic decât. 42. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Introducerea. Formulele sunt enunţuri. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare.

Pentru a selecta o zonă: 36 . Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. − „ „ (spaţiu) intersecţie. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. selectarea câtorva rânduri sau coloane. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. ” uniune. sau definite de utilizator. formatarea. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. referinţe la celule sau domenii de celule. − „ . Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. a). 43. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. nume şi funcţii predefinite. ştergerea.. fie în bara de formule b). O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. programul completează caracterele rămase.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. Textul poate fi introdus fie în celulă a). Fig. b). − „<>” diferit de. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. copierea. − „>=” mai mare sau egal cu. selectarea întregii foi de calcul. produce o referinţă care include cele două referinţe. Obs. denumit zonă de celule.

Economii. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. • A3. 37 . 44. Închideţi mapa de lucru. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • A4. Cablu. • A2. Cursorul are forma unei cruci mari. • A16. • A15. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Venituri. lăsaţi-le libere. • Eliberaţi butonul. • A17. Asigurare. Rată maşină. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). • A11-A14. • A6. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. • • • Fig. Alimente. Ipotecă. • A5. Cărţi credit. Selectarea foii de calcul Obs. • A10. Curent electric. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Telefon. Total cheltuieli lunare. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. Buget lunar. • A9. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Gaz. • A7. • A8.

• Ctrl+c pentru copiere. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. 45. lipire Comenzile de tăiere. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Fig. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Bara de instrumente standard De asemenea. 38 . Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Apăsaţi tasta Enter. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. copiere.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. • Ctrl+v pentru lipire. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Butoanele tăiere. Fig. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. 46.

lipirea informaţiei b). Apăsaţi tasta Enter. incluzând pagini web. a). Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Puteţi copia informaţie din diverse surse. 39 . Informaţia a fost lipită. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. 47. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. ea este ştearsă din memoria temporară. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Fig. 48 b).Programul de calcul tabelar EXCEL a). Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. Obs. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Copierea şi b). Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Informaţia din celulă este ştearsă.

Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. unde doriţi să mutaţi informaţia. Fig. 49. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Fig. b). Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. referinţele sunt adrese ale celulelor. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). 40 . Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Obs. 48. A1). 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). mixte. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. $A$1). Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Practic. relative. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii).

• Se nu fie asemănător unei referinţe. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. • Să nu conţină spaţii. Atunci când mapa sursă este deschisă. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. 41 . Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. • Să conţină maxim 256 caractere. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). Obs. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. în a doua formă. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Obs. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. cifre. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. Pentru schimbarea tipului referinţelor. Invers. iar atunci când este închisă. ” şi caracterul „_”. Obs.xls”. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. • Să conţină numai litere. caracterul „ .

Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. 42 .99. La formatare. De exemplu ROUND (3. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Fig. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0.987. 50. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. 2) dă 3. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. număr_de_cifre). Salvaţi şi închideţi fişierul. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie.

TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. INT Dă partea întreagă a unui număr. multiplu). număr_de_cifre). Obs. număr_de_cifre). FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). Obs. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. Admite 2 argumente. Spre exemplu. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Rezultatul va fi 655. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. mii etc. ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). multiplu). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. sute.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. multiplu). Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. 5). deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este INT(număr).7. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. 43 .

Efectele funcţiilor COUNT. În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).). ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.B5.. 51...1)=4). Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL).).1. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Fig.domeniu_2.domeniu_2. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.1 se obţine 5.). Obs. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.domeniu_2. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. Sintaxa funcţiei este ODD (număr).. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr). RANK 44 .429. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1..35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu... Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu)..

5 ). Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). De exemplu. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. Funcţia POWER (număr. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. mediana va fi 4.5 (sunt 4 elemente. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 700. 2+7 = 4. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. Pentru şirul (1. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. 700). 7. 45 .Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. valoarea celui de al treilea element este 7). SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. respectiv având valorile 2 şi 7. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. 2. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. elementul central este al treilea. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). 2. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. 52. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Efectul funcţiilor LARGE. pentru şirul (1. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Fig. 7. FACT. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. POWER. 900).

nr_perioade. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. 46 . • Plată (payment — PMT). 2)=3. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. plată. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. • Dobândă sau ritm (rate). ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. presupunând o dobândă fixă. 3999] în numeral roman.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. • Valoare viitoare (future value — FV). De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). [valoare_prezentă]. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. Funcţia MOD (număr_1. 2)=1. De exemplu QUOTIENT (7. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. De exemplu MOD (7. De exemplu ROMAN (6)=VI. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). [tip]). Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor.

„Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. perioada. [valoare_viitoare]. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. [tip]). valoare_iniţială. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. în anumite condiţii. nr_perioade. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. nr_perioade. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. valoare_iniţială. [tip]). valoarea 6 la a şasea rată etc. PPMT. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). perioada. [valoare_viitoare]. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. plata se consideră la începutul perioadei. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. [tip]). Excel presupune că este 0. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. Dacă este 1. [valoare_viitoare]. IPMT (dobânda. [tip]). • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. Prin urmare. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. selectaţi 0. [valoare_viitoare]. valoare_iniţială. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei.). nr_perioade. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). plată. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. • 47 . PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. nr_perioade.

Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. valoare_prezentă. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. valoare_prezentă. [valoare_viitoare]. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. plata. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. plata. ChartWizard lucrează în 4 paşi. [iniţial]).Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Apoi se selectează celulele de interes. în propria sa foaie pentru diagrame. Imediat după acţionarea butonului. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Pasul 1/4 48 . Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). fiecare afişând câte o fereastră de dialog. [valoare_viitoare]. Apoi. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). care conţin datele de interes. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. [tip]. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. [tip]). Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului.

53. Domeniul de interes 49 . Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Fig. 54.

Se alege opţiunea Add Trendline. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. 50 . Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 56. 55. Fig.

5 perioade. 57. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0. 58. Extinderea liniei de tendinţă 51 .Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Fig.

2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. sau între cate există diferenţe foarte mari. Fig. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Fig. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. 60. 59. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Obs.

Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). . 61. pe rând.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. Introducem formulele care referă celula de intrare. 2.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. aşa cum am precizat mai sus. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. 53 .Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. valorile de intrare. care primeşte. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. 3. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. după cum urmează: .

dar în aceeaşi coloană cu aceasta. În celulele de la dreapta formulei. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. plată. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. Această formulă va adresa două celule.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. FV(dobândă. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. Se acţionează butonul OK. 62). 2. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. Executăm comanda Table din meniul Data. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. din una sau mai multe formule. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. introducem setul de valori. pe care le numim celule de intrare. introducem setul de valori. În celulele de sub formulă. dar în acelaşi rând cu aceasta. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. Referinţa la celula de intrare 6. 3. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. Fig. perioade. asupra rezultatelor acestora. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. 62. 5. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând.

În caseta de dialog Scenario Values. În caseta de dialog Scenario Manager. 3. Acţionăm butonul Close.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. 2. 5. În principiu. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. 7. 55 . într-un scenariu. 6. Executăm comanda Scenarios. plata. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. din meniul Tools. perioada. 25). pentru definirea scenariilor. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. În caseta Add Scenario. Practic putem defini. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. Se repetă paşii 2. În acest fel. apoi se acţionează butonul OK. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. se introduce numele scenariului. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. 4. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). 3. Acţionăm butonul OK. din meniul Tools. nu formule. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. Pentru definirea unui scenariu: 1. acţionăm butonul Add (vezi fig. El permite crearea scenariilor. până la 32 de astfel de celule. valoarea_actuală). aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. Ele trebuie să conţină numai valori.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. În caseta pentru dialog Scenario Manager. 2. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. din meniul Tools. 63. Executăm comanda Scenarios. 64). Pentru editarea unui scenariu: 1. În caseta de dialog Scenario Manager. Acţionăm butonul Show. 3. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. din meniul Tools. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). 2. 56 . Executăm comanda Scenarios. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 3. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. 65). din meniul Tools. Acţionăm butonul OK. În caseta de dialog Edit Scenario. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 64. 57 . Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. 2. 6. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). 4. În caseta de dialog Scenario Values. 7. Acţionăm butonul OK. 5. Executăm comanda Scenarios. În caseta de dialog Scenario Manager. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. Editarea unui scenariu 3. editămm valorile celulelor modificabile. Acţionăm butonul Delete. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Acţionăm butonul Edit.

58 .Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 65. Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.

rezumate.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. note şi schiţe. a formelor şi a obiectelor grafice. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. localizat în partea din dreapta a ecranului. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. grupate într-un singur fişier. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. afişează numele documentului şi numele programului. care permite realizarea prezentărilor grafice. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. Panoul de acţiune. Puteţi adăuga text. Bara de titluri. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. fotografii. elemente grafice. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. 59 .

Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu.Programul POWERPOINT Fig. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. vedere de sortare a diapozitivelor. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. prezentare. 60 . Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. 67. 66. Fig. 68. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. 42). panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Fig.

Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. Panoul de acţiuni. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. la lansarea programului PowerPoint.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. În mod implicit. Fig. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. 69. se deschide panoul de acţiuni. Puteţi şterge. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală.

utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. Fig. prezentare utilizând un model (from design template). Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. 62 . 70.Programul POWERPOINT Fig. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. 71.

imagini grafice sau alte elemente.Programul POWERPOINT Fig. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. 73. 72. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig.

Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. 64 .Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). . Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).wav. Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. 74. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save.). în care puteţi adăuga conţinutul. Fig. reprezentând spaţii în diapozitiv.mp3 etc.

Fig. 65 .Programul POWERPOINT Fig. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 75. Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 76.

66 . Fig. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 79. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). 78. în funcţie de setările alese. 77. fişierul este redat. Opţiuni de redare Fig.Programul POWERPOINT Fig. La pornirea prezentării.

atunci când un mesaj este descărcat. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. Dacă limita de stocare este atinsă. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). Astfel. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră.25 MB cu o singură fotografie. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Deseori se poate consuma 0. Deseori. 67 . unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare.

Fig.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. 68 . Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Next. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Acţionaţi butoanele Next şi Finish. 80. selectaţi Add a new e-mail account. Selectaţi Next. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Introduceţi numele de utilizator (user name).

Edit. De aici se poate accesa poşta. Go. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. 3) Bara de unelte. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. şi Help. 69 . 4) Meniul Help. 5) Panoul de navigare. calendarul. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. 81. Action. agenda de contacte şi activităţile. Fig. numărul de mesaje din cutia poştală etc. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. precum şi în zilele următoare. Advanced şi Web. jurnal etc. Din acest meniu se pot alege comenzile File. 2) Meniul principal. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. Tools. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. View. calendar interactiv.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager).

c) Contactele. lunar). În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. Elemente trimise. în diverse formate (zilnic. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. imagini. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. Fig. comentarii etc. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. cel de Navigaţie şi cel de Citire. 82.Programul OUTLOOK a) Poşta. precum şi celelalte dosare de e-mail. b) Calendarul. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. săptămânal. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . d) Activităţile.

ca o agendă electronică foarte detaliată. • Phone List: Afişează numele contactului. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. adrese fizice. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Contacts şi Tasks. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. adrese de e-mail. 71 . Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Din acest motiv. Selectaţi opţiunea Off. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. numele companiei şi numărul de telefon. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). acest panou este activat. Calendar.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. Atunci când este activat. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Totuşi comoditatea are preţul ei. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. aşa cum le-aţi creat iniţial. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Click Send pentru a transmite mesajul. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click To. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Apăsaţi butonul To. 88. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. dacă aţi introdus o adresă greşită. Click pe comanda New din bara de unelte.. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite.. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. Fig.. 76 . vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Selectaţi lista de distribuţie. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message).. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte.

c). selectaţi mesajul.Programul OUTLOOK Fig. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. Pentru a crea un dosar personalizat. selectaţi comanda New à Folder. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. 65. 89. până când numele dosarului apare evidenţiat. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. 77 . Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65.b). Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original.a).

Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). clienţi. 78 . Fig. b). prieteni etc. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. 90. Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. c). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Puteţi crea mai multe semnături.Programul OUTLOOK a). Crearea (a). funcţia şi datele de contact oficiale. De obicei semnăturile de e-mail conţin numele.).

Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). 92.Programul OUTLOOK Fig. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. Fig. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Click pe butonul OK şi apoi Finish. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. 91. Selectarea unei semnături 79 .

Sortarea. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. căutarea. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. Fig. De exemplu: 80 . 93. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.

Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. 95. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. 94. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. 81 . • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Acţionaţi butonul Find Now. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Fig. Fig. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Selectaţi butonul OK. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful