Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

Fig.Sisteme de operare a). 3. c). b). Tipuri de butoane 5 .

Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. afişând denumirea lor.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. 5. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Fig. fişier sau dosar. Fig. 4. Atributele barei de operaţii 6 .

Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Pentru a ordona ferestrele. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Dacă opţiunea este dezactivată. Fig. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. 6. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. În caz contrar bara nu este vizibilă. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). 7 . à Arată ceasul (show the clock). à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Ascunde sau nu programele inactive. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows).

7. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Implicit. 8 . Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Fig. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically).

Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. Fig. 8. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia.). Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. Acesta permite crearea. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. în ordinea tipului. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). Alt avantaj este rapiditatea. în ordinea mărimii. Formatul RAR. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. pe de altă parte. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. 9 . Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. după data creării etc. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier.

à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. 10 . à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives).Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Acestea pot fi şi ele de tip solid. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată.

urmat de numele programului. 9. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. a indentărilor şi a taburilor. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. 11 . Fig. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Când este lansat procesorul de texte WORD. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor.

Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. afişare pentru citire (Reading Layout View). afişare ca pagină web (Web Layout View). Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. formatarea şi verificarea documentului. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. b). din buoanele de control ale modului de afişare 12 . Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. editarea. 10. a). din bara de meniuri. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew).Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. b). Fig. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Stabilirea modului de afişare a). Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office.

Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. • Cu meniul deschis. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Fig. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. 12. Fig. 11. Meniu cascadă 13 . Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. Această bară se compune din meniuri specifice.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. acestea apar pe fond colorat diferit.

14. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9).Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Fig. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). 13. butoane şi unelte. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. Fig. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . În cazul în care acest panou nu este afişat. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. De asemenea.

a). Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. Comenzile tăiere (cut). lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). un paragraf. copiere şi lipire Deseori. Odată deschise mai multe panouri. 16. copiere. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. sau o imagine grafică). Utilizarea panoului de activitate a). Obs. b). Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Fig. procesorul de text WORD. în procesarea textelor. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. o frază. afişarea panourilor disponibile. b). Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). 15. selectarea unui anumit panou Tăiere.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. Efectul este similar cu al comenzii 15 . Fig. Butoanele tăiere. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului.

Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Odată blocul lipit. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. formatează textul în conformitate cu setările Fig. cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. incluzând site-uri web. 17. • Click pe butonul de lipire ( ). Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului.Procesorul de texte WORD tăiere. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Opţiuni de formatare 16 . primul element copiat este şters. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. ca EXCEL sau POWERPOINT. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Informaţia poate fi copiată din diverse surse. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Obs. Când este copiat al 25-lea element. Click pe butonul de lipire ( ). ) din bara de unelte standard.

Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. 17 . Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document.. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit.doc”. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. De asemenea. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii.doc”. Scrieţi data la începutul documentului deschis.doc”. • Salvaţi şi închideţi documentul. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai .. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. Închideţi documentul. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View).Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra.

Selectaţi butonul Add (adaugă).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). 18. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. Fig. De exemplu transformă automat NUme în Nume. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei).

Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. sau o anumită limbă. Fig. paragraf. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. Caseta de dialog Find and Replace 19 . caracter special sau format de text. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. precum şi un anumit font.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. Fig. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. stil. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). 20. tab. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. 19.

Totuşi. Cărţile au aliniere bilaterală. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Acest paragraf este aliniat la stânga. Se observă lungimea inegală a liniilor. Fig. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. centrat (center) sau bilateral (justify). Acest paragraf este centrat. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . 21. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Acest paragraf este aliniat la dreapta. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0.351 mm). De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta.

Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. 22. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. 23. Selectaţi Paragraph. 23). Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. • • Fig. 21 . Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. Acţionaţi butonul „OK”. Fig.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri.

Fig. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Salvaţi şi închideţi documentul. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 24. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. semne de corectură etc. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Selectaţi Header and Footer. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Aliniaţi la stânga întregul document. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. 22 . data şi numărul paginii.

Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. 25. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. evidenţiere sau caractere italice etc. • Inserare oră. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). 23 . • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare.). • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. • Inserare dată. • Close — închide antetul şi nota de subsol. numărul paginii şi data. • Inserare număr de pagină. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. De la stânga la dreapta. aliniere. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document.Procesorul de texte WORD Fig. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. mărime caractere.

cu mărimea 10. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). colorare. anunţuri. adăugare de chenare sau de imagini grafice. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. bold. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. 24 . Scrieţi-vă numele în antet. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. Fig. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. proiecte şcolare etc. mărime 11. • Salvaţi şi închideţi documentul. tab ( ) şi return (¶ creat document. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. 26. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. italic. • În mod implicit. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. Eliberaţi butonul. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare.

29. a). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. dar nu pe marcajele de redimensionare. faceţi click pe una dintre marginile sale. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Textul introdus se formatează în mod obişnuit.Procesorul de texte WORD Fig. puteţi redimensiona caseta. Conturul casetei se accentuează. Fig. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. 28. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . b). Fig. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. 27. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său.

număr de coloane diferit).Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. italic Arial 18. bold. 26 . antet şi subsol diferit. bold Tahoma 20. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. 30. • Se selectează comanda Break. italic Courier New 18. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. număr de pagină în format propriu. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. Fig. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină.

paginile de reclamă. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. Fig. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). • Se acţionează butonul OK. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. 27 . Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Ca exemplu. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). rapoartele etc. ziarele. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. broşurile publicitare. păstrând textul uşor de citit.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. 31. Obs. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). 31) este caracter netipăribil.

Procesorul de texte WORD a). din bara de unelte b). Selectarea numărului de coloane a). 33. două sau trei coloane de lăţime egală. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. 32. Fig. Fig. b). din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). 28 .

• Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. 35. Datele din tabel sunt introduse în celule. După formatare se apasă butonul OK. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. 34. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . selectaţi comanda Insert şi apoi Table. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Fig. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. • Coloana (Column). Fig.

Fig. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Această propoziţie este nou introdusă. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. În plus. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. cu mărime de 14 puncte. cu mărime de 14 puncte. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. De exemplu. 30 . Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. 36. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman.

care nu intervin asupra formatului original. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat.Procesorul de texte WORD Fig. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Pentru aceasta se deschide primul document. 37. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. 38. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. Zona respectivă va fi marcată. editat sau şters. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. apare comentariul respectiv. Acestea sunt sugestii pentru autor. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. 31 . Fig.

a). Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Fig. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. b). Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. 39.

Fig. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Un program de calcul tabelar permite introducerea. Fig. în principal de tip numeric sau text. Bara de unelte. 33 . 41. 40. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. PowerPoint etc). Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. păstrarea. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. calcularea şi analizarea datelor. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile.

Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. Fiecare rând este identificat printr-un număr.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. dreapta. Bara de formule. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. Fiecare celulă are o adresă unică. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. De asemenea. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. Alte taste care deplasează celula 34 . pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. Fiecare foaie de lucru conţine 65. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active.536 de rânduri. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. deplasare la foaia de lucru anterioară. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). De la stânga la dreapta. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. deplasare la ultima foaie de lucru. situată în marginea din dreapta a ecranului. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. deplasare la foaia de lucru următoare. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. Bara de derulare orizontală. sus sau jos. Indicativele rândurilor. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. Informaţia din foaia de lucru (text. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer).536 linii şi 256 coloane. dar acest număr poate fi modificat de utilizator.

Numerele sunt valori utilizate în calcule. − „<” mai mic decât. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. compuse din operatori şi operanzi. Obs. − „>” mai mare decât. Formulele sunt enunţuri. − „-„ scădere. 35 . − „*” înmulţire. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. 42. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. − „%” procent (plasat după o valoare). • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Fig. Introducerea. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). numere şi formule. − „/” împărţire. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. − „^” ridicare la putere. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home.

copierea. formatarea. produce o referinţă care include cele două referinţe. a). continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. − „ . Fig. sau definite de utilizator. − „>=” mai mare sau egal cu. b). Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. Pentru a selecta o zonă: 36 . selectarea câtorva rânduri sau coloane. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente.. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. denumit zonă de celule. programul completează caracterele rămase. Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. ” uniune. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). Textul poate fi introdus fie în celulă a). Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. nume şi funcţii predefinite. referinţe la celule sau domenii de celule. Puteţi selecta un grup de celule adiacente.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. Obs. − „ „ (spaţiu) intersecţie. − „<>” diferit de. selectarea întregii foi de calcul. fie în bara de formule b). Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. ştergerea. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. 43. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu.

Asigurare. • A5. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Curent electric. • A6. Alimente. • A9. • A4. • A7. • A17. Venituri. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Gaz. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Telefon. • • • Fig. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Cablu. • A16. • A3. Închideţi mapa de lucru. Ipotecă. Cursorul are forma unei cruci mari. • A11-A14. 44. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. • A10. Economii. • Eliberaţi butonul. • A8. • A15. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. 37 . Rată maşină. lăsaţi-le libere. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). Selectarea foii de calcul Obs. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. Buget lunar. • A2. Total cheltuieli lunare. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. Cărţi credit.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule.

Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. • Ctrl+v pentru lipire. Apăsaţi tasta Enter. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). 38 . Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. copiere. Butoanele tăiere. Fig. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. • Ctrl+c pentru copiere. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. 46. 45. Bara de instrumente standard De asemenea. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. lipire Comenzile de tăiere. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere.

48 b). Informaţia din celulă este ştearsă.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. incluzând pagini web. Copierea şi b). Informaţia a fost lipită. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. a). Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. ea este ştearsă din memoria temporară. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Puteţi copia informaţie din diverse surse. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. 47. 39 . Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Obs. Apăsaţi tasta Enter. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. lipirea informaţiei b). Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Fig.

$A$1). şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). Practic. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). mixte. externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. 49. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. unde doriţi să mutaţi informaţia. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. relative. 48.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. Obs. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. 40 . referinţele sunt adrese ale celulelor. Fig. Fig. A1). b). Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex.

Obs. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând).xls”. • Să nu conţină spaţii. iar atunci când este închisă. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. • Se nu fie asemănător unei referinţe. • Să conţină numai litere. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. cifre. în a doua formă. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. ” şi caracterul „_”. Obs. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. Obs. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Atunci când mapa sursă este deschisă. caracterul „ . Pentru schimbarea tipului referinţelor. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. 41 . Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. • Să conţină maxim 256 caractere. Invers.

Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. 2) dă 3. De exemplu ROUND (3. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0.987. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. număr_de_cifre). Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. 50. 42 . funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Fig. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. La formatare. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. Salvaţi şi închideţi fişierul. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii.99. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C.

număr_de_cifre). mii etc. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. sute. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. număr_de_cifre). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). În acest mod se pot rotunji numere la zeci. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. multiplu). CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. Rezultatul va fi 655. Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. multiplu). trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Spre exemplu. multiplu). 43 . Admite 2 argumente. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. INT Dă partea întreagă a unui număr. 5). Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal.7. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. Obs. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). Obs. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Sintaxa funcţiei este INT(număr). deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic).

ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3. RANK 44 .35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2.. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu.domeniu_2. Obs.domeniu_2.. 51.. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).).. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL)..).. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).B5. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.1 se obţine 5.domeniu_2. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Fig.1)=4). COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. Sintaxa funcţiei este ODD (număr)..1.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.429. Efectele funcţiilor COUNT.. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.).. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1.

52. valoarea celui de al treilea element este 7).Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 2. elementul central este al treilea. Pentru şirul (1. De exemplu.5 (sunt 4 elemente. FACT. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). 700). cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. 7. 45 . POWER. 700. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. 2+7 = 4. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. Funcţia POWER (număr. Efectul funcţiilor LARGE. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. mediana va fi 4. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. 2.5 ). 900). mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. 7. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. respectiv având valorile 2 şi 7. Fig. pentru şirul (1.

număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. 46 . De exemplu ROMAN (6)=VI. • Valoare viitoare (future value — FV). Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). • Dobândă sau ritm (rate). [valoare_prezentă]. nr_perioade. 2)=1. Funcţia MOD (număr_1. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. De exemplu MOD (7. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. De exemplu QUOTIENT (7. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. 3999] în numeral roman. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. presupunând o dobândă fixă. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). 2)=3. [tip]). plată. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). • Plată (payment — PMT).

valoarea 6 la a şasea rată etc. [tip]). Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. [valoare_viitoare]. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. în anumite condiţii. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. valoare_iniţială. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. [tip]). [valoare_viitoare].). pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. Prin urmare. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. nr_perioade. plată. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). nr_perioade. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. [tip]). selectaţi 0. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. [valoare_viitoare]. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. IPMT (dobânda. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. Dacă este 1. [valoare_viitoare]. Excel presupune că este 0. PPMT. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). [tip]). ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. perioada. valoare_iniţială.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. perioada. plata se consideră la începutul perioadei. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. nr_perioade. valoare_iniţială. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). nr_perioade. • 47 .

Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. în propria sa foaie pentru diagrame. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). [tip]). indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. [iniţial]). Apoi. [valoare_viitoare]. plata. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. valoare_prezentă. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. [valoare_viitoare]. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Imediat după acţionarea butonului. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. Apoi se selectează celulele de interes. ChartWizard lucrează în 4 paşi. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. [tip]. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. plata. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. care conţin datele de interes. valoare_prezentă. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Pasul 1/4 48 . Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru.

53.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Domeniul de interes 49 . Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). Fig. Fig. 54.

Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Fig. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. 56. 50 . Se alege opţiunea Add Trendline. 55.

Fig. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0. 58.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 57. Extinderea liniei de tendinţă 51 .5 perioade.

Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Fig. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Obs. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde).Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. 60. sau între cate există diferenţe foarte mari. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Fig. 59. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime.

atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. după cum urmează: . Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. valorile de intrare. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. Introducem formulele care referă celula de intrare. 3. pe rând. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). 61. 2.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. . cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. 53 .dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. care primeşte. aşa cum am precizat mai sus.

• Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. introducem setul de valori. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. Executăm comanda Table din meniul Data. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. Această formulă va adresa două celule. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. 62). folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. perioade. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. introducem setul de valori. 5. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. FV(dobândă. dar în acelaşi rând cu aceasta. Referinţa la celula de intrare 6. 2. 3. asupra rezultatelor acestora. 62. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. Fig. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. din una sau mai multe formule. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. plată. pe care le numim celule de intrare. În celulele de sub formulă. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. Se acţionează butonul OK. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. În celulele de la dreapta formulei.

referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. 2.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. acţionăm butonul Add (vezi fig. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. Se repetă paşii 2. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. 6. Practic putem defini. Pentru definirea unui scenariu: 1. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. În caseta Add Scenario. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). 55 . 4. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. 5. plata. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. Ele trebuie să conţină numai valori. apoi se acţionează butonul OK. se introduce numele scenariului. În principiu. 25). 3. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. În acest fel. valoarea_actuală). Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Acţionăm butonul Close. într-un scenariu. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. În caseta de dialog Scenario Values. nu formule. până la 32 de astfel de celule. El permite crearea scenariilor. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. pentru definirea scenariilor. Acţionăm butonul OK. perioada. 3. Executăm comanda Scenarios. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. În caseta de dialog Scenario Manager. 7. din meniul Tools. din meniul Tools.

Executăm comanda Scenarios. din meniul Tools. 2. Pentru editarea unui scenariu: 1. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. În caseta pentru dialog Scenario Manager. 63. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. În caseta de dialog Scenario Manager. 56 . Pentru aplicarea unui scenariu: 1. 3. Acţionăm butonul Show. din meniul Tools. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. 2. Executăm comanda Scenarios. 64). selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios).

7. Executăm comanda Scenarios. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. Acţionăm butonul Delete. Editarea unui scenariu 3. Acţionăm butonul OK. editămm valorile celulelor modificabile. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. 65). 3. din meniul Tools. Acţionăm butonul OK. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. 64. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 2. În caseta de dialog Scenario Manager. În caseta de dialog Edit Scenario. 5. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. În caseta de dialog Scenario Values. 6. Acţionăm butonul Edit. 57 . 4.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective. 58 . 65.

Panoul de acţiune. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. fotografii. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. elemente grafice. rezumate. Bara de titluri. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. care permite realizarea prezentărilor grafice. Puteţi adăuga text. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). note şi schiţe. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. grupate într-un singur fişier. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. a formelor şi a obiectelor grafice. afişează numele documentului şi numele programului. 59 . Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. localizat în partea din dreapta a ecranului. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite.

Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. vedere de sortare a diapozitivelor.Programul POWERPOINT Fig. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. 66. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. 67. Fig. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. 42). Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. Fig. prezentare. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 68. 60 .

Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. la lansarea programului PowerPoint. Fig. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . În mod implicit. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. se deschide panoul de acţiuni. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. Panoul de acţiuni. 69. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Puteţi şterge. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note.

71. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane.Programul POWERPOINT Fig. Fig. utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). prezentare utilizând un model (from design template). 70. 62 .

Formatul implicit al unui diapozitiv Fig.Programul POWERPOINT Fig. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. 72. 73. imagini grafice sau alte elemente.

74. reprezentând spaţii în diapozitiv. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri.wav.mp3 etc. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. Fig. 64 . Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. . în care puteţi adăuga conţinutul.).

Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 65 . Fig.Programul POWERPOINT Fig. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 76. 75.

Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). La pornirea prezentării. Opţiuni de redare Fig. fişierul este redat. 77. 79. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 78. Fig.Programul POWERPOINT Fig. 66 . în funcţie de setările alese.

Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Astfel. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor.25 MB cu o singură fotografie. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Deseori se poate consuma 0. 67 . ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Deseori.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. atunci când un mesaj este descărcat. Dacă limita de stocare este atinsă. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze.

selectaţi Add a new e-mail account.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Next. 80. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Selectaţi Next. Fig. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). 68 . introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Introduceţi numele de utilizator (user name). Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Acţionaţi butoanele Next şi Finish.

Advanced şi Web. precum şi în zilele următoare. 2) Meniul principal. jurnal etc. Din acest meniu se pot alege comenzile File.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). calendarul. şi Help. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. Edit. Action. 69 . numărul de mesaje din cutia poştală etc. 81. agenda de contacte şi activităţile. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. 3) Bara de unelte. calendar interactiv. View. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. De aici se poate accesa poşta. Go. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. 4) Meniul Help. Tools. 5) Panoul de navigare. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. Fig.

comentarii etc. precum şi celelalte dosare de e-mail. Elemente trimise. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. cel de Navigaţie şi cel de Citire. săptămânal. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. în diverse formate (zilnic. b) Calendarul. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. imagini. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. Fig. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. d) Activităţile. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri.Programul OUTLOOK a) Poşta. lunar). c) Contactele. 82. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail.

Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58).Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Atunci când este activat. Contacts şi Tasks. Selectaţi opţiunea Off. acest panou este activat. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. adrese de e-mail. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. numele companiei şi numărul de telefon. Din acest motiv. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. aşa cum le-aţi creat iniţial. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. • Phone List: Afişează numele contactului. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Totuşi comoditatea are preţul ei. 71 . Calendar. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. adrese fizice. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. ca o agendă electronică foarte detaliată. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

76 . Click pe comanda New din bara de unelte. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. 88. Selectaţi lista de distribuţie.. Click OK şi apoi introduceţi mesajul.. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. vă indică numărul de mesaje din acest dosar.. Click Send pentru a transmite mesajul.. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. dacă aţi introdus o adresă greşită. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. Apăsaţi butonul To. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. Fig. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items.

Programul OUTLOOK Fig. Pentru a crea un dosar personalizat. 77 . selectaţi mesajul. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. 65. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate.b). selectaţi comanda New à Folder. c). Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. 89.a). Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. până când numele dosarului apare evidenţiat.

De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. clienţi. deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise.). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Crearea (a). prieteni etc. Fig.Programul OUTLOOK a). Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). c). b). funcţia şi datele de contact oficiale. 78 . Puteţi crea mai multe semnături. 90.

Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. 91.Programul OUTLOOK Fig. Selectarea unei semnături 79 . Fig. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Click pe butonul OK şi apoi Finish. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. 92.

Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. Fig. Sortarea. De exemplu: 80 . În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. căutarea.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. 93. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet.

81 . Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. 95. Fig. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. 94. Acţionaţi butonul Find Now. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Fig. Selectaţi butonul OK. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful