Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

c). Tipuri de butoane 5 . Fig.Sisteme de operare a). b). 3.

Fig. 5. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. fişier sau dosar. Fig. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. afişând denumirea lor. 4. Atributele barei de operaţii 6 .

Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). 7 . Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. Dacă opţiunea este dezactivată. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Ascunde sau nu programele inactive. Fig. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. 6. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Pentru a ordona ferestrele. à Arată ceasul (show the clock). În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. În caz contrar bara nu este vizibilă. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar).

Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. 8 . 7. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Implicit. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Fig.

Alt avantaj este rapiditatea. Acesta permite crearea. după data creării etc. în ordinea tipului. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. 9 . Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. Formatul RAR. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte.). pe de altă parte. în ordinea mărimii. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. 8. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. Fig. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag).Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică.

10 . Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Acestea pot fi şi ele de tip solid. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid.

Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. 11 . 9. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire).Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. Fig. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. urmat de numele programului. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. a indentărilor şi a taburilor. Când este lansat procesorul de texte WORD. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate.

Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. b). astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. din bara de meniuri. Fig. din buoanele de control ale modului de afişare 12 .Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. a). editarea. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. formatarea şi verificarea documentului. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. b). Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. afişare pentru citire (Reading Layout View). Stabilirea modului de afişare a). 10. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. afişare ca pagină web (Web Layout View). afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns.

Fig. 11. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. Fig. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. Această bară se compune din meniuri specifice. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. • Cu meniul deschis. acestea apar pe fond colorat diferit. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. 12. Meniu cascadă 13 . deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii.

De asemenea. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. 13.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). butoane şi unelte. Fig. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. 14. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. În cazul în care acest panou nu este afişat. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. Fig. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor.

Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. Utilizarea panoului de activitate a). 15. Fig. a). afişarea panourilor disponibile. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. Odată deschise mai multe panouri. procesorul de text WORD. Butoanele tăiere. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. copiere şi lipire Deseori. b). Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. 16. în procesarea textelor. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). selectarea unui anumit panou Tăiere. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. Obs. Fig. un paragraf. o frază. Efectul este similar cu al comenzii 15 . b). copiere. Comenzile tăiere (cut). sau o imagine grafică).

Obs. Când este copiat al 25-lea element. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Click pe butonul de lipire ( ). cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. 17. formatează textul în conformitate cu setările Fig. Odată blocul lipit. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. ) din bara de unelte standard. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. incluzând site-uri web. ca EXCEL sau POWERPOINT. primul element copiat este şters. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Opţiuni de formatare 16 .Procesorul de texte WORD tăiere. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. • Click pe butonul de lipire ( ).

Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. De asemenea.doc”. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. Închideţi documentul. Scrieţi data la începutul documentului deschis. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. 17 .”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii..doc”. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. • Salvaţi şi închideţi documentul. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare.doc”. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools.. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document.

o Replace text as you type (înlocuieşte textul).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). 18. iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. Fig. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). Selectaţi butonul Add (adaugă). o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. De exemplu transformă automat NUme în Nume. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor).

• Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. paragraf. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. Fig. 19. sau o anumită limbă. Caseta de dialog Find and Replace 19 . Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. stil. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. 20. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. precum şi un anumit font. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc).Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. Fig. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. caracter special sau format de text. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. tab.

351 mm). Totuşi. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Cărţile au aliniere bilaterală. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Se observă lungimea inegală a liniilor. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Acest paragraf este centrat. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Fig. Acest paragraf este aliniat la stânga. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. centrat (center) sau bilateral (justify). Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). 21. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor.

Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. 23. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. Acţionaţi butonul „OK”. Selectaţi Paragraph. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. 23). 21 . • • Fig. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. 22. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Fig.

Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. Selectaţi Header and Footer. semne de corectură etc. Salvaţi şi închideţi documentul. 24. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Fig. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 22 . Aliniaţi la stânga întregul document. data şi numărul paginii. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri.

• Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). aliniere.Procesorul de texte WORD Fig. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. 23 . • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. • Close — închide antetul şi nota de subsol. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. De la stânga la dreapta. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. evidenţiere sau caractere italice etc. 25. • Inserare oră. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. numărul paginii şi data. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. mărime caractere. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. • Inserare dată. • Inserare număr de pagină.).

Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. • Salvaţi şi închideţi documentul. tab ( ) şi return (¶ creat document. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. adăugare de chenare sau de imagini grafice. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. italic. anunţuri. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. 26. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. • În mod implicit. mărime 11. colorare. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. bold. Eliberaţi butonul. 24 . • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. Scrieţi-vă numele în antet. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Fig. proiecte şcolare etc. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. cu mărimea 10.

b). Fig. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . faceţi click pe una dintre marginile sale. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. 28. Fig. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. Conturul casetei se accentuează. puteţi redimensiona caseta. 29. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. 27. dar nu pe marcajele de redimensionare.Procesorul de texte WORD Fig. a). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje.

bold. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. italic Courier New 18. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. 30. bold Tahoma 20. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. număr de coloane diferit). italic Arial 18.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. • Se selectează comanda Break. antet şi subsol diferit. număr de pagină în format propriu. Fig. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. 26 . diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert.

Ca exemplu. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. ziarele. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. 31) este caracter netipăribil. • Se acţionează butonul OK. 31. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. 27 .Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. Obs. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). Fig. păstrând textul uşor de citit. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. broşurile publicitare. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). rapoartele etc. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. paginile de reclamă. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune).

două sau trei coloane de lăţime egală. Selectarea numărului de coloane a). din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. 32. Fig. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. din bara de unelte b).Procesorul de texte WORD a). 33. 28 . Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. b). o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). Fig.

selectaţi comanda Insert şi apoi Table. Datele din tabel sunt introduse în celule. Fig. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Fig. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. 35. După formatare se apasă butonul OK. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. 34. • Coloana (Column). Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel.

Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. Fig. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. 36. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. În plus. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. De exemplu. cu mărime de 14 puncte. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Această propoziţie este nou introdusă. cu mărime de 14 puncte. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. 30 . De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată.

Acestea sunt sugestii pentru autor. Zona respectivă va fi marcată. 38. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. care nu intervin asupra formatului original.Procesorul de texte WORD Fig. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Pentru aceasta se deschide primul document. editat sau şters. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Fig. apare comentariul respectiv. 37. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. 31 .

Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. a). care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. 39. b). Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. Fig.

Fig. Fig. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. 40. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. în principal de tip numeric sau text. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. calcularea şi analizarea datelor. Un program de calcul tabelar permite introducerea. 41. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. 33 . PowerPoint etc). păstrarea. Bara de unelte. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel.

numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Bara de derulare orizontală. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Indicativele rândurilor. deplasare la ultima foaie de lucru. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. Fiecare foaie de lucru conţine 65. Alte taste care deplasează celula 34 . Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. situată în marginea din dreapta a ecranului. sus sau jos. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). Afişează informaţiile introduse în celula curentă. Bara de formule. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. Fiecare foaie da calcul conţine 65. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. Informaţia din foaia de lucru (text. deplasare la foaia de lucru următoare. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). De la stânga la dreapta. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. deplasare la foaia de lucru anterioară. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. dreapta. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Fiecare rând este identificat printr-un număr.536 de rânduri. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. Fiecare celulă are o adresă unică.536 linii şi 256 coloane. De asemenea.

Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. Numerele sunt valori utilizate în calcule. compuse din operatori şi operanzi. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. 42. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. Formulele sunt enunţuri. 35 . Obs. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. − „^” ridicare la putere. numere şi formule. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Fig. − „*” înmulţire. − „<” mai mic decât. − „-„ scădere. − „/” împărţire. − „>” mai mare decât. Introducerea. − „%” procent (plasat după o valoare).

a). O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. b). ” uniune. denumit zonă de celule. Textul poate fi introdus fie în celulă a). Pentru a selecta o zonă: 36 . Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. formatarea. referinţe la celule sau domenii de celule. programul completează caracterele rămase. − „ . Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. − „>=” mai mare sau egal cu.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. selectarea întregii foi de calcul. Fig. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. copierea. 43.. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. produce o referinţă care include cele două referinţe. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. − „ „ (spaţiu) intersecţie. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. ştergerea. − „<>” diferit de. selectarea câtorva rânduri sau coloane. sau definite de utilizator. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. nume şi funcţii predefinite. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. fie în bara de formule b). Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. Obs. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data.

Cărţi credit. • A11-A14. Venituri. • A10. Total cheltuieli lunare. • A8. • A17. Alimente. • A4. Rată maşină. Închideţi mapa de lucru. Selectarea foii de calcul Obs. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Gaz. • A3. Buget lunar. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). • A16. • A15. Ipotecă. • A5. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • • • Fig. Asigurare. • A7. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. • A2. • Eliberaţi butonul. Curent electric. Economii. • A6. 44. Telefon. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. 37 .Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Cablu. • A9. Cursorul are forma unei cruci mari. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. lăsaţi-le libere. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi.

Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. lipire Comenzile de tăiere. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. 38 . 46. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Apăsaţi tasta Enter. • Ctrl+c pentru copiere. Fig. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). copiere. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. • Ctrl+v pentru lipire. Bara de instrumente standard De asemenea. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Butoanele tăiere. numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. 45. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard.

Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă.Programul de calcul tabelar EXCEL a). În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Puteţi copia informaţie din diverse surse. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Fig. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. a). Informaţia din celulă este ştearsă. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. 39 . Obs. incluzând pagini web. Informaţia a fost lipită. 48 b). Apăsaţi tasta Enter. Copierea şi b). 47. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. lipirea informaţiei b). ea este ştearsă din memoria temporară. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei.

externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). b). Obs. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. 40 . Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. 48. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. $A$1). Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. relative. mixte. unde doriţi să mutaţi informaţia. Fig. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii).Programul de calcul tabelar EXCEL a). 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Fig. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. Practic. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. 49. referinţele sunt adrese ale celulelor. A1).

Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Obs. Atunci când mapa sursă este deschisă. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. în a doua formă. Invers. • Să conţină numai litere. 41 . Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. • Să nu conţină spaţii. caracterul „ . Pentru schimbarea tipului referinţelor. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. • Se nu fie asemănător unei referinţe. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. ” şi caracterul „_”. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. cifre. • Să conţină maxim 256 caractere.xls”. iar atunci când este închisă. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). Obs. Obs. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4.

De exemplu ROUND (3. 50. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Fig. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. 42 . Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. La formatare. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. număr_de_cifre).99. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. Salvaţi şi închideţi fişierul. 2) dă 3. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg.987.

respectiv prin adăugare (ROUNDUP). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. multiplu). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. INT Dă partea întreagă a unui număr. Admite 2 argumente. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Rezultatul va fi 655. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. multiplu). Obs. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. număr_de_cifre). 43 . CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. mii etc. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. sute. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). Sintaxa funcţiei este INT(număr). Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. Obs. număr_de_cifre).Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655.7.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. 5). multiplu). Spre exemplu.

ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.domeniu_2.429. RANK 44 . Sintaxa funcţiei este ODD (număr).domeniu_2. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. 51..1)=4). COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.). COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu.. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.B5. Fig. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).domeniu_2...1. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. Obs..1 se obţine 5. Efectele funcţiilor COUNT.. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu.). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5). LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL). Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu).. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.)...

SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. 2. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. 700). mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. Pentru şirul (1. 2+7 = 4. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. Funcţia POWER (număr. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. respectiv având valorile 2 şi 7. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 900). valoarea celui de al treilea element este 7). FACT. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). De exemplu. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru.5 (sunt 4 elemente. pentru şirul (1. mediana va fi 4. 7. POWER. 700. Efectul funcţiilor LARGE. 2. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. Fig. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 7. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. 45 . Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. 52.5 ). elementul central este al treilea.

ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. • Valoare viitoare (future value — FV). presupunând o dobândă fixă. 2)=1. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. De exemplu ROMAN (6)=VI. nr_perioade. 46 . [tip]). De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest).Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. De exemplu MOD (7. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. plată. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). De exemplu QUOTIENT (7. 2)=3. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. Funcţia MOD (număr_1. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. • Dobândă sau ritm (rate). [valoare_prezentă]. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. 3999] în numeral roman. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. • Plată (payment — PMT). • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei.

Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. valoare_iniţială. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). perioada. plata se consideră la începutul perioadei. IPMT (dobânda. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. Prin urmare. [tip]). pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. nr_perioade. nr_perioade. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. în anumite condiţii. [valoare_viitoare]. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. [valoare_viitoare]. [tip]). PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. PPMT. valoare_iniţială. [tip]). [tip]). Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic.). Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. selectaţi 0. valoare_iniţială. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. • 47 . • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. perioada. [valoare_viitoare]. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. Excel presupune că este 0. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. nr_perioade. Dacă este 1. [valoare_viitoare]. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. plată. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. nr_perioade. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. valoarea 6 la a şasea rată etc. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit.

Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. plata. [valoare_viitoare]. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. Apoi se selectează celulele de interes. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. [valoare_viitoare]. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). plata. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Pasul 1/4 48 . în propria sa foaie pentru diagrame. [iniţial]). fiecare afişând câte o fereastră de dialog. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. [tip]). Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Imediat după acţionarea butonului. valoare_prezentă. [tip]. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. valoare_prezentă. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. care conţin datele de interes. ChartWizard lucrează în 4 paşi. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. Apoi. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame.

Fig. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). 53. 54. Domeniul de interes 49 . Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă.

Se alege opţiunea Add Trendline. 55. Fig. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 50 . Fig. 56. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea.

Extinderea liniei de tendinţă 51 . 58. 57. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0. Fig.5 perioade.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. 60. 59. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Fig. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Fig. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Obs. sau între cate există diferenţe foarte mari.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime.

aşa cum am precizat mai sus. . Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. 53 . Introducem formulele care referă celula de intrare. după cum urmează: . atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. 3. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. 2. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). care primeşte. valorile de intrare. 61. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. pe rând. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule.

Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. introducem setul de valori. asupra rezultatelor acestora. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. FV(dobândă. pe care le numim celule de intrare. dar în acelaşi rând cu aceasta. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. 5. Referinţa la celula de intrare 6. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. introducem setul de valori. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. Executăm comanda Table din meniul Data. plată. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 .Programul de calcul tabelar EXCEL 4. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. perioade. Fig. Această formulă va adresa două celule. Se acţionează butonul OK. din una sau mai multe formule. 2. În celulele de sub formulă. În celulele de la dreapta formulei. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. 62). valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. 3. 62.

Se repetă paşii 2. pentru definirea scenariilor. Executăm comanda Scenarios. valoarea_actuală). 25). din meniul Tools. până la 32 de astfel de celule. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. În caseta Add Scenario. În caseta de dialog Scenario Manager. În acest fel. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. Acţionăm butonul OK. 5. 2. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. 3. apoi se acţionează butonul OK. se introduce numele scenariului. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Pentru definirea unui scenariu: 1. El permite crearea scenariilor. 6. Acţionăm butonul Close. 55 . aplicarea lor modelului din foaia de lucru. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). În caseta de dialog Scenario Values. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. într-un scenariu. 7. Ele trebuie să conţină numai valori. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. din meniul Tools. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. 3. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. acţionăm butonul Add (vezi fig. perioada. 4. plata. În principiu. nu formule. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. Practic putem defini.

Acţionăm butonul Show. În caseta pentru dialog Scenario Manager. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). 2. Executăm comanda Scenarios. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. 56 . Pentru editarea unui scenariu: 1. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. din meniul Tools. 2. din meniul Tools.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. 3. Executăm comanda Scenarios. 64). 63. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. În caseta de dialog Scenario Manager.

putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Editarea unui scenariu 3. În caseta de dialog Edit Scenario. 2. 5. din meniul Tools. 57 . edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. În caseta de dialog Scenario Values. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. 3. Acţionăm butonul Delete. 6. Executăm comanda Scenarios. 65). 4. 64. Acţionăm butonul OK. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. editămm valorile celulelor modificabile. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. Acţionăm butonul OK. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). 7. În caseta de dialog Scenario Manager. Acţionăm butonul Edit. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 58 . Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective. 65.

Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. afişează numele documentului şi numele programului. note şi schiţe. Puteţi adăuga text. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. grupate într-un singur fişier. elemente grafice. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. Panoul de acţiune. localizat în partea din dreapta a ecranului. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. fotografii.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Bara de titluri. a formelor şi a obiectelor grafice. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. care permite realizarea prezentărilor grafice. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. rezumate. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. 59 .

prezentare. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. 66. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. Fig.Programul POWERPOINT Fig. Fig. 42). Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. 67. vedere de sortare a diapozitivelor. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 68. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. 60 . Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală.

Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. la lansarea programului PowerPoint. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. 69. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. Panoul de acţiuni. În mod implicit. Puteţi şterge. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Fig. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. se deschide panoul de acţiuni. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note.

utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard).Programul POWERPOINT Fig. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). prezentare utilizând un model (from design template). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. 62 . Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. 71. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Fig. 70.

73. imagini grafice sau alte elemente. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Formatul implicit al unui diapozitiv Fig.Programul POWERPOINT Fig. 72. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text.

Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds.wav.mp3 etc. . 74.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. în care puteţi adăuga conţinutul. Fig. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern). 64 . reprezentând spaţii în diapozitiv.).

76. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 65 .Programul POWERPOINT Fig. 75. Fig. Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51).

79. Fig. 77. Opţiuni de redare Fig. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 66 . Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54).Programul POWERPOINT Fig. 78. fişierul este redat. La pornirea prezentării. în funcţie de setările alese.

Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP.25 MB cu o singură fotografie. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. Deseori. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. Deseori se poate consuma 0. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. Dacă limita de stocare este atinsă. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Astfel. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. 67 . Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. atunci când un mesaj este descărcat. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol).Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare.

Fig. Introduceţi numele de utilizator (user name). Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Next. 80. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Selectaţi Next. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). 68 . Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. selectaţi Add a new e-mail account.

calendarul. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. jurnal etc. Action. Fig. Din acest meniu se pot alege comenzile File. Tools. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. De aici se poate accesa poşta. calendar interactiv. 5) Panoul de navigare.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). precum şi în zilele următoare. 2) Meniul principal. Go. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. numărul de mesaje din cutia poştală etc. View. 3) Bara de unelte. 81. Edit. 4) Meniul Help. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. 69 . şi Help. agenda de contacte şi activităţile. Advanced şi Web.

În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. c) Contactele. Elemente trimise. în diverse formate (zilnic. precum şi celelalte dosare de e-mail. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. cel de Navigaţie şi cel de Citire. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. lunar). b) Calendarul. Fig. d) Activităţile. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . comentarii etc. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. 82. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante.Programul OUTLOOK a) Poşta. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. săptămânal. imagini.

astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. ca o agendă electronică foarte detaliată. Calendar. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Contacts şi Tasks. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. adrese fizice. Totuşi comoditatea are preţul ei. aşa cum le-aţi creat iniţial. • Phone List: Afişează numele contactului. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). acest panou este activat. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Atunci când este activat. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. adrese de e-mail. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. numele companiei şi numărul de telefon. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Selectaţi opţiunea Off. Din acest motiv. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. 71 .

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. dacă aţi introdus o adresă greşită. 76 . Apăsaţi butonul To. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Fig. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie.. 88. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat).. Click Send pentru a transmite mesajul. Click To.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items.. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină.. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Selectaţi lista de distribuţie. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Click pe comanda New din bara de unelte. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox.

faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar.a). 89. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. selectaţi comanda New à Folder. Pentru a crea un dosar personalizat. până când numele dosarului apare evidenţiat. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. 65.b). Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. c). 77 . mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig.Programul OUTLOOK Fig. selectaţi mesajul. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate.

De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. 78 . b). c). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise.Programul OUTLOOK a). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”).). funcţia şi datele de contact oficiale. Crearea (a). 90. clienţi. prieteni etc. Puteţi crea mai multe semnături. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. Fig.

Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Click pe butonul OK şi apoi Finish. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Selectarea unei semnături 79 . Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. 91. 92. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii.Programul OUTLOOK Fig. Fig. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite.

Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. De exemplu: 80 . tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. Sortarea. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. 93. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. căutarea. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. Fig.

Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Selectaţi butonul OK. Acţionaţi butonul Find Now. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. 94. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. 81 . 95. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Fig. Fig. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful