Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

Sisteme de operare a). c). b). Fig. Tipuri de butoane 5 . 3.

5. 4. Fig. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. fişier sau dosar. Fig. afişând denumirea lor. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. Atributele barei de operaţii 6 .Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat.

à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). 6. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. à Arată ceasul (show the clock). Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Ascunde sau nu programele inactive. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Dacă opţiunea este dezactivată. Pentru a ordona ferestrele.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. În caz contrar bara nu este vizibilă. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). 7 . Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. Fig.

Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Implicit. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. Fig.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). 7. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. 8 . Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei.

pe de altă parte. Formatul RAR. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. Fig. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. după data creării etc. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). în ordinea mărimii. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. Acesta permite crearea. în ordinea tipului. Alt avantaj este rapiditatea.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. 8. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. 9 .). Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite.

Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. 10 . Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Acestea pot fi şi ele de tip solid.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică.

Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. 11 . Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Când este lansat procesorul de texte WORD. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. a indentărilor şi a taburilor. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Fig. 9. urmat de numele programului. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor.

afişare ca pagină web (Web Layout View). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. editarea. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. b). afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. din bara de meniuri. din buoanele de control ale modului de afişare 12 . 10.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). Fig. a). Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. b). Stabilirea modului de afişare a). Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. formatarea şi verificarea documentului. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. afişare pentru citire (Reading Layout View).

12. Această bară se compune din meniuri specifice. acestea apar pe fond colorat diferit. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. • Cu meniul deschis. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. Fig. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Meniu cascadă 13 .Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. Fig. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. 11.

De asemenea. 14. În cazul în care acest panou nu este afişat. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. 13.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. butoane şi unelte. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). Fig. Fig. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate.

copiere şi lipire Deseori. Fig. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. un paragraf. copiere. în procesarea textelor. apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Odată deschise mai multe panouri. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). 15. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. sau o imagine grafică). Obs. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. Butoanele tăiere. afişarea panourilor disponibile. 16. b). Fig. b). Comenzile tăiere (cut). procesorul de text WORD. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. o frază. Efectul este similar cu al comenzii 15 . selectarea unui anumit panou Tăiere. a). Utilizarea panoului de activitate a).Procesorul de texte WORD pe această săgeată.

17. ) din bara de unelte standard. cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Obs. primul element copiat este şters. • Click pe butonul de lipire ( ). Click pe butonul de lipire ( ). Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului.Procesorul de texte WORD tăiere. ca EXCEL sau POWERPOINT. Opţiuni de formatare 16 . Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). formatează textul în conformitate cu setările Fig. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. Când este copiat al 25-lea element. Odată blocul lipit. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. incluzând site-uri web. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit.

”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. • Salvaţi şi închideţi documentul. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View).. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Închideţi documentul. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. 17 . • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra.doc”.doc”. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. De asemenea..doc”. Scrieţi data la începutul documentului deschis.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime.

Selectaţi butonul Add (adaugă). De exemplu transformă automat NUme în Nume. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 .Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). 18. Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. Fig. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect).

Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. sau o anumită limbă. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. • Selectaţi comanda Find (găseşte). Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). Caseta de dialog Find and Replace 19 . • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. precum şi un anumit font. 20. tab. Fig. paragraf. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. Fig. caracter special sau format de text. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. 19. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. stil.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi.

cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Acest paragraf este centrat. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. centrat (center) sau bilateral (justify).351 mm). 21. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Acest paragraf este aliniat la stânga. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Totuşi. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Se observă lungimea inegală a liniilor. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Cărţile au aliniere bilaterală.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Fig. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”.

Acţionaţi butonul „OK”. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. 21 . Selectaţi Paragraph.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. 23). • • Fig. Fig. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. 22. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. 23. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi.

Fig. semne de corectură etc. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. data şi numărul paginii. Salvaţi şi închideţi documentul. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Selectaţi Header and Footer. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. Aliniaţi la stânga întregul document. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. 24. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. 22 . Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri.

• Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. • Inserare oră. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. 25. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte.Procesorul de texte WORD Fig. evidenţiere sau caractere italice etc. mărime caractere. aliniere. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). • Show / Hide Document — arată ascunde documentul.). • Close — închide antetul şi nota de subsol. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. De la stânga la dreapta. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. • Inserare număr de pagină. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. numărul paginii şi data. • Inserare dată. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. 23 . Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului.

• Inseraţi data şi ora în nota de subsol. Fig. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. anunţuri. Eliberaţi butonul. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). • Salvaţi şi închideţi documentul. proiecte şcolare etc. 24 . Scrieţi-vă numele în antet. • În mod implicit. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. tab ( ) şi return (¶ creat document. bold. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. 26. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. colorare. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). italic.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. mărime 11. cu mărimea 10. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. adăugare de chenare sau de imagini grafice. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18).

dar nu pe marcajele de redimensionare. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său.Procesorul de texte WORD Fig. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Conturul casetei se accentuează. 28. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. 29. b). sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. a). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. Fig. faceţi click pe una dintre marginile sale. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . puteţi redimensiona caseta. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. Fig. 27.

italic Arial 18. 26 . bold. Fig. italic Courier New 18. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. număr de pagină în format propriu. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. 30. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. antet şi subsol diferit. bold Tahoma 20. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. număr de coloane diferit). • Se selectează comanda Break.

paginile de reclamă. rapoartele etc. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. Obs. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). • Se acţionează butonul OK. Fig. păstrând textul uşor de citit. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. broşurile publicitare. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. 27 . 31) este caracter netipăribil. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. ziarele. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Ca exemplu. 31. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane).

Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. două sau trei coloane de lăţime egală. Fig. Fig. 32.Procesorul de texte WORD a). o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). Selectarea numărului de coloane a). Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. 28 . din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. b). 33. din bara de unelte b).

Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. După formatare se apasă butonul OK. • Coloana (Column). • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . selectaţi comanda Insert şi apoi Table. 34. Fig. Fig. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. 35. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Datele din tabel sunt introduse în celule. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri.

Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. 30 . Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. În plus. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. cu mărime de 14 puncte. cu mărime de 14 puncte. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. 36. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. De exemplu. avem textul următor: Aceasta este varianta originală.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Această propoziţie este nou introdusă. Fig. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi.

editat sau şters. apare comentariul respectiv. Acestea sunt sugestii pentru autor. 31 . Zona respectivă va fi marcată. 37. care nu intervin asupra formatului original. Fig. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. 38.Procesorul de texte WORD Fig. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Pentru aceasta se deschide primul document. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment.

Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. a). 39. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Fig. b).Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document.

Un program de calcul tabelar permite introducerea. 33 . Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. Fig. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. păstrarea. PowerPoint etc). Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. calcularea şi analizarea datelor. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. în principal de tip numeric sau text. Bara de unelte. 40.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. 41. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Fig.

conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Fiecare celulă are o adresă unică. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Fiecare rând este identificat printr-un număr. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. Bara de formule. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. situată în marginea din dreapta a ecranului. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer).536 linii şi 256 coloane. Alte taste care deplasează celula 34 . De asemenea. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. sus sau jos. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. De la stânga la dreapta. Indicativele rândurilor.536 de rânduri. deplasare la foaia de lucru următoare. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. deplasare la foaia de lucru anterioară. Bara de derulare orizontală. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Fiecare foaie de lucru conţine 65. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. dreapta. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. deplasare la ultima foaie de lucru. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Informaţia din foaia de lucru (text.

• operatori relaţionali: − „=” egal cu. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. Formulele sunt enunţuri. − „%” procent (plasat după o valoare). Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. − „*” înmulţire. − „-„ scădere. compuse din operatori şi operanzi. − „^” ridicare la putere. Obs. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. − „<” mai mic decât. Introducerea. 42. − „/” împărţire. numere şi formule. − „>” mai mare decât. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Fig. 35 . editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi.

sau definite de utilizator. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. fie în bara de formule b). Textul poate fi introdus fie în celulă a). continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). Obs. Fig. ” uniune. copierea. denumit zonă de celule. ştergerea. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. Pentru a selecta o zonă: 36 . selectarea întregii foi de calcul. selectarea câtorva rânduri sau coloane. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. a). Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. referinţe la celule sau domenii de celule. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. programul completează caracterele rămase. − „>=” mai mare sau egal cu. − „ . produce o referinţă care include cele două referinţe. b). − „ „ (spaţiu) intersecţie. − „<>” diferit de. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior.. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. nume şi funcţii predefinite. formatarea. 43.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu.

Telefon. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Asigurare. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Economii. • A16. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. 44. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. Gaz. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Curent electric. Închideţi mapa de lucru. Alimente. • A10. • A2. Cărţi credit. Venituri. • A4. • • • Fig. 37 . • A6. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Selectarea foii de calcul Obs. • A11-A14. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. Buget lunar. • A8. Cablu. Cursorul are forma unei cruci mari. • Eliberaţi butonul. • A3. • A7.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Ipotecă. • A5. • A17. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). lăsaţi-le libere. • A15. Total cheltuieli lunare. • A9. Rată maşină.

copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. lipire Comenzile de tăiere. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Fig. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. 45. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. • Ctrl+v pentru lipire. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). Informaţia a fost introdusă în celula selectată. 38 .Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Apăsaţi tasta Enter. • Ctrl+c pentru copiere. Fig. Butoanele tăiere. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. copiere. 46. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Bara de instrumente standard De asemenea. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul.

poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. lipirea informaţiei b). Fig. ea este ştearsă din memoria temporară.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Copierea şi b). 39 . Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. 47. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Informaţia din celulă este ştearsă. a). Apăsaţi tasta Enter. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. Puteţi copia informaţie din diverse surse. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. 48 b). incluzând pagini web. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Obs. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Informaţia a fost lipită. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig.

• Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. relative. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. 48. Practic. Obs. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. mixte. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. referinţele sunt adrese ale celulelor. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). b). 49. Fig. Fig. unde doriţi să mutaţi informaţia. 40 . Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). $A$1). externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. A1). Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex.

41 . Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. • Să conţină numai litere. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. cifre. Obs. în a doua formă.xls”. caracterul „ . având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. ” şi caracterul „_”. Pentru schimbarea tipului referinţelor. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). iar atunci când este închisă.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Obs. • Să conţină maxim 256 caractere. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. • Se nu fie asemănător unei referinţe. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Obs. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Invers. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. • Să nu conţină spaţii. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Atunci când mapa sursă este deschisă.

La formatare. Fig. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie.99. număr_de_cifre). Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. 50. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. 2) dă 3. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. Salvaţi şi închideţi fişierul. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. De exemplu ROUND (3. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului.987.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. 42 .

Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. Obs.7. 43 . În acest mod se pot rotunji numere la zeci. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. 5). trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. mii etc. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. Sintaxa funcţiei este INT(număr). număr_de_cifre). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. sute. Obs.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. INT Dă partea întreagă a unui număr. număr_de_cifre). Spre exemplu. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. multiplu). Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). multiplu). Rezultatul va fi 655. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Admite 2 argumente. multiplu).

. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu. RANK 44 .1 se obţine 5. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5). LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL). Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.)..). Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor.1)=4). EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu..B5.. ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.1. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). 51.domeniu_2. Efectele funcţiilor COUNT..Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. Fig.429.domeniu_2. Sintaxa funcţiei este ODD (număr). Sintaxa funcţiei este EVEN (număr)... COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice..domeniu_2. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.). Obs.

Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. 900). Efectul funcţiilor LARGE. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. 52. 45 . SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. Fig. mediana va fi 4. pentru şirul (1. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. Funcţia POWER (număr. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). 2. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. 700). respectiv având valorile 2 şi 7. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare.5 (sunt 4 elemente. 2. 2+7 = 4.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). 700. Pentru şirul (1. 7. valoarea celui de al treilea element este 7).5 ). FACT. elementul central este al treilea. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. 7. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. POWER. De exemplu. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument.

număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. plată. De exemplu ROMAN (6)=VI. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. nr_perioade. • Plată (payment — PMT). Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. • Dobândă sau ritm (rate). • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). Funcţia MOD (număr_1. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. De exemplu QUOTIENT (7. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. 3999] în numeral roman. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. 46 . • Valoare viitoare (future value — FV). presupunând o dobândă fixă. 2)=3. [tip]). De exemplu MOD (7. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. [valoare_prezentă]. 2)=1.

trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. nr_perioade. [valoare_viitoare]. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. [valoare_viitoare]. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. valoare_iniţială. valoare_iniţială. nr_perioade. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). selectaţi 0. [tip]). Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. [tip]). plată. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. Prin urmare. valoarea 6 la a şasea rată etc. nr_perioade. [valoare_viitoare]. perioada. [tip]). Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. [tip]). Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. IPMT (dobânda. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. [valoare_viitoare]. PPMT. în anumite condiţii. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). plata se consideră la începutul perioadei. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. valoare_iniţială. perioada. nr_perioade. Excel presupune că este 0. • 47 .). Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. Dacă este 1.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi.

[tip]). Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. plata. [iniţial]). fiecare afişând câte o fereastră de dialog. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Imediat după acţionarea butonului. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. în propria sa foaie pentru diagrame. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. valoare_prezentă. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. valoare_prezentă. Apoi. care conţin datele de interes. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. Apoi se selectează celulele de interes. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. [tip]. [valoare_viitoare]. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. [valoare_viitoare]. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. ChartWizard lucrează în 4 paşi. Pasul 1/4 48 . plata. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create.

Domeniul de interes 49 . Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). Fig. 54. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. 53.

Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 56. Fig. 55. 50 . Se alege opţiunea Add Trendline. Fig. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei.

Extinderea liniei de tendinţă 51 . Fig.5 perioade. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 57. 58.

Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Fig. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Obs. Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Fig. 60. 59. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). sau între cate există diferenţe foarte mari. Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61.

Introducem formulele care referă celula de intrare. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. 3. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. care primeşte.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 53 . Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. 2. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. 61. aşa cum am precizat mai sus. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. pe rând. valorile de intrare. după cum urmează: . . Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor.

2. plată. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. 3. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. perioade. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. 62). Executăm comanda Table din meniul Data. 5. Referinţa la celula de intrare 6. 62.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. asupra rezultatelor acestora. dar în acelaşi rând cu aceasta. introducem setul de valori. din una sau mai multe formule. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. În celulele de sub formulă. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. Se acţionează butonul OK. În celulele de la dreapta formulei. pe care le numim celule de intrare. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. introducem setul de valori. Această formulă va adresa două celule. FV(dobândă. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. Fig. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând.

aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. Acţionăm butonul OK. Executăm comanda Scenarios. În acest fel. În principiu. din meniul Tools. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. 4. Acţionăm butonul Close. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. Se repetă paşii 2. 25). acţionăm butonul Add (vezi fig. apoi se acţionează butonul OK. perioada. 3. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Ele trebuie să conţină numai valori. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. Pentru definirea unui scenariu: 1. 7. valoarea_actuală). Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. 2. din meniul Tools. În caseta de dialog Scenario Manager. 5. În caseta de dialog Scenario Values. nu formule.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. într-un scenariu. 6. pentru definirea scenariilor. 55 . plata. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. se introduce numele scenariului. El permite crearea scenariilor. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. 3. Practic putem defini. până la 32 de astfel de celule. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. În caseta Add Scenario.

3. Executăm comanda Scenarios. 56 . Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. Pentru aplicarea unui scenariu: 1.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 63. În caseta de dialog Scenario Manager. din meniul Tools. 64). 2. Executăm comanda Scenarios. 2. Acţionăm butonul Show. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. În caseta pentru dialog Scenario Manager. Pentru editarea unui scenariu: 1. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. din meniul Tools. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig.

Acţionăm butonul Edit. Acţionăm butonul OK. În caseta de dialog Scenario Values. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 57 . 64. 65). 3. 7. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. Editarea unui scenariu 3. În caseta de dialog Edit Scenario. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. editămm valorile celulelor modificabile. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). 6. din meniul Tools. 5. Acţionăm butonul OK. Acţionăm butonul Delete. În caseta de dialog Scenario Manager. 4. Executăm comanda Scenarios. 2.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

65. 58 . Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Bara de titluri. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. rezumate. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. Panoul de acţiune. Puteţi adăuga text. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. afişează numele documentului şi numele programului. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. fotografii. note şi schiţe. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. localizat în partea din dreapta a ecranului.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. 59 . grupate într-un singur fişier. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. care permite realizarea prezentărilor grafice. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. elemente grafice. a formelor şi a obiectelor grafice. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor.

60 . Fig. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 68. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. 42).Programul POWERPOINT Fig. 66. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Fig. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. 67. prezentare. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. vedere de sortare a diapozitivelor.

Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. În mod implicit. se deschide panoul de acţiuni. 69. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Fig. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. la lansarea programului PowerPoint. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. Puteţi şterge. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. Panoul de acţiuni. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului.

utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. 71. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. 62 . Fig. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. prezentare utilizând un model (from design template).Programul POWERPOINT Fig. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). 70.

Programul POWERPOINT Fig. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . 72. imagini grafice sau alte elemente. 73. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig.

Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. reprezentând spaţii în diapozitiv. 74. .).wav. Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. în care puteţi adăuga conţinutul. 64 .Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save.mp3 etc. Fig. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern). fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri.

Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). Fig. 76.Programul POWERPOINT Fig. 65 . 75.

79.Programul POWERPOINT Fig. 78. Opţiuni de redare Fig. 66 . Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. fişierul este redat. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). Fig. La pornirea prezentării. în funcţie de setările alese. 77.

Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Astfel. 67 .Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Deseori se poate consuma 0. Deseori. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare.25 MB cu o singură fotografie. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. atunci când un mesaj este descărcat. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Dacă limita de stocare este atinsă. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet.

selectaţi Add a new e-mail account. Acţionaţi butoanele Next şi Finish.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. 80. Introduceţi numele de utilizator (user name). Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Fig. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Selectaţi Next. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. 68 . Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Next. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local).

precum şi în zilele următoare. şi Help. calendar interactiv. 3) Bara de unelte. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. Go. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. Tools. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. De aici se poate accesa poşta. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. View. 81. agenda de contacte şi activităţile.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). Advanced şi Web. numărul de mesaje din cutia poştală etc. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Edit. jurnal etc. 5) Panoul de navigare. Action. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. 69 . Din acest meniu se pot alege comenzile File. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. 2) Meniul principal. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. Fig. 4) Meniul Help. calendarul.

lunar). Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. b) Calendarul. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . 82. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. comentarii etc. precum şi celelalte dosare de e-mail. imagini. c) Contactele. în diverse formate (zilnic. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. săptămânal. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. d) Activităţile. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri.Programul OUTLOOK a) Poşta. Fig. cel de Navigaţie şi cel de Citire. Elemente trimise.

Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Totuşi comoditatea are preţul ei. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. adrese de e-mail. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. Calendar. • Phone List: Afişează numele contactului. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Din acest motiv. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Selectaţi opţiunea Off. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). acest panou este activat.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Contacts şi Tasks. adrese fizice. numele companiei şi numărul de telefon. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. aşa cum le-aţi creat iniţial. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. ca o agendă electronică foarte detaliată. Atunci când este activat. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. 71 .

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. 88. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Fig. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Click Send pentru a transmite mesajul..Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Apăsaţi butonul To. dacă aţi introdus o adresă greşită. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click To.. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Selectaţi lista de distribuţie.. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi.. în secţiunea destinatar (Message Recipients). acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. 76 . Click pe comanda New din bara de unelte. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină.

Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. c). selectaţi comanda New à Folder. selectaţi mesajul. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. 89. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. Pentru a crea un dosar personalizat. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate.Programul OUTLOOK Fig. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar.a). stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. 77 . Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. 65. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. până când numele dosarului apare evidenţiat. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate.b).

clienţi. De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. Fig. 78 . Crearea (a). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise.). Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). prieteni etc. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. b). 90.Programul OUTLOOK a). c). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. funcţia şi datele de contact oficiale. Puteţi crea mai multe semnături.

92. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite.Programul OUTLOOK Fig. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). 91. Fig. Click pe butonul OK şi apoi Finish. Selectarea unei semnături 79 . Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar.

Sortarea. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. 93. De exemplu: 80 . Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Fig. căutarea.

Fig. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. 94. Fig.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Acţionaţi butonul Find Now. 81 . 95. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Selectaţi butonul OK. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful