Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

b). Fig. Tipuri de butoane 5 .Sisteme de operare a). c). 3.

Fig. 4. fişier sau dosar.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. afişând denumirea lor. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. 5. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Atributele barei de operaţii 6 . Fig.

Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). 6. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. à Arată ceasul (show the clock).Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. 7 . Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. Ascunde sau nu programele inactive. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. În caz contrar bara nu este vizibilă. Pentru a ordona ferestrele. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). Dacă opţiunea este dezactivată. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Fig.

Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. 8 . Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. 7. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Fig. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Implicit. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically).

Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Alt avantaj este rapiditatea. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). Formatul RAR. 8. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. în ordinea tipului. 9 .Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor.). Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. Acesta permite crearea. pe de altă parte. Fig. în ordinea mărimii. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. după data creării etc. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte.

Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. Acestea pot fi şi ele de tip solid. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. 10 . Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe.

Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. a indentărilor şi a taburilor. 9. 11 . urmat de numele programului. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Fig. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Când este lansat procesorul de texte WORD. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei.

Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. din buoanele de control ale modului de afişare 12 . Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. din bara de meniuri. a). Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. b). Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. 10. b). afişare ca pagină web (Web Layout View). Fig. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. editarea. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). formatarea şi verificarea documentului. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Stabilirea modului de afişare a). La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. afişare pentru citire (Reading Layout View). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare.

Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Fig. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Fig. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Această bară se compune din meniuri specifice. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. 11. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. 12. Meniu cascadă 13 . • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. • Cu meniul deschis. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. acestea apar pe fond colorat diferit.

Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. De asemenea. Fig. 14. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . Fig. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. 13. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. butoane şi unelte. În cazul în care acest panou nu este afişat. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta).

Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. Utilizarea panoului de activitate a). un paragraf. apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. copiere. Comenzile tăiere (cut). Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. selectarea unui anumit panou Tăiere. sau o imagine grafică).Procesorul de texte WORD pe această săgeată. b). 15. Obs. Efectul este similar cu al comenzii 15 . în procesarea textelor. afişarea panourilor disponibile. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. b). Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. 16. copiere şi lipire Deseori. a). Fig. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. Odată deschise mai multe panouri. Butoanele tăiere. o frază. procesorul de text WORD. Fig. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard.

Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Când este copiat al 25-lea element. Informaţia poate fi copiată din diverse surse.Procesorul de texte WORD tăiere. primul element copiat este şters. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. Click pe butonul de lipire ( ). Odată blocul lipit. formatează textul în conformitate cu setările Fig. 17. ) din bara de unelte standard. Opţiuni de formatare 16 . Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. ca EXCEL sau POWERPOINT. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. incluzând site-uri web. • Click pe butonul de lipire ( ). va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Obs. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document.

Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea.. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi.doc”.doc”. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. • Salvaţi şi închideţi documentul. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. Scrieţi data la începutul documentului deschis. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. De asemenea. 17 .doc”. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. Închideţi documentul. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi.. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View).

De exemplu transformă automat NUme în Nume. Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). Selectaţi butonul Add (adaugă). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. 18. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). Fig.Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble).

Caseta de dialog Find and Replace 19 . Fig. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. caracter special sau format de text. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. precum şi un anumit font. tab. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. stil. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. 20. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. paragraf. • Selectaţi comanda Find (găseşte). 19. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). Fig. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. sau o anumită limbă. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului.

Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Acest paragraf este centrat.351 mm). Fig. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Acest paragraf este aliniat la stânga. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Se observă lungimea inegală a liniilor. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. centrat (center) sau bilateral (justify). Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. 21. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Cărţile au aliniere bilaterală. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . Totuşi. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Acest paragraf este aliniat la dreapta. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte.

23). Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. Acţionaţi butonul „OK”. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. 22. Fig. 23. Selectaţi Paragraph. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. 21 . • • Fig.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri.

22 . data şi numărul paginii. Fig. Selectaţi Header and Footer. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Aliniaţi la stânga întregul document. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. 24. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. Salvaţi şi închideţi documentul. semne de corectură etc. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii.

• Inserare dată. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. • Close — închide antetul şi nota de subsol. 23 . • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font.Procesorul de texte WORD Fig. De la stânga la dreapta. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. • Inserare oră. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte.). Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. evidenţiere sau caractere italice etc. mărime caractere. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. aliniere. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. 25. numărul paginii şi data. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. • Inserare număr de pagină. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul.

• Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. tab ( ) şi return (¶ creat document.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. mărime 11. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. italic. 24 . Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. cu mărimea 10. 26. • În mod implicit. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. anunţuri. colorare. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. Fig. Eliberaţi butonul. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. proiecte şcolare etc. Scrieţi-vă numele în antet. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). • Salvaţi şi închideţi documentul. bold. adăugare de chenare sau de imagini grafice.

Textul introdus se formatează în mod obişnuit. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. faceţi click pe una dintre marginile sale. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. 29. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. dar nu pe marcajele de redimensionare.Procesorul de texte WORD Fig. a). Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. puteţi redimensiona caseta. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. Fig. Conturul casetei se accentuează. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. b). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. Fig. 28. 27.

Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. italic Courier New 18. 30. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. Fig.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. bold. • Se selectează comanda Break. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. antet şi subsol diferit. număr de pagină în format propriu. număr de coloane diferit). 26 . chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. bold Tahoma 20. italic Arial 18.

ziarele. Fig. Obs. • Se acţionează butonul OK. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). 31) este caracter netipăribil. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. rapoartele etc. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout).Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. paginile de reclamă. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. broşurile publicitare. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). 31. 27 . utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. păstrând textul uşor de citit. Ca exemplu. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură.

32. Fig. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. două sau trei coloane de lăţime egală. din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. b). Fig.Procesorul de texte WORD a). 33. 28 . din bara de unelte b). Selectarea numărului de coloane a). o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns.

34. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. Datele din tabel sunt introduse în celule. După formatare se apasă butonul OK. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. selectaţi comanda Insert şi apoi Table. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. • Coloana (Column). 35.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Fig. Fig. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri.

Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. cu mărime de 14 puncte. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. 30 . De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. 36. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Această propoziţie este nou introdusă. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. În plus. De exemplu. cu mărime de 14 puncte. Fig.

Pentru aceasta se deschide primul document. editat sau şters. apare comentariul respectiv.Procesorul de texte WORD Fig. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. 31 . 37. 38. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. Fig. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Zona respectivă va fi marcată. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. care nu intervin asupra formatului original. Acestea sunt sugestii pentru autor. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea.

Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. a). Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Fig. Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. 39. b).

Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. Un program de calcul tabelar permite introducerea. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. 40. Fig. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Fig. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Bara de unelte. 33 . păstrarea. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. calcularea şi analizarea datelor. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. în principal de tip numeric sau text. PowerPoint etc). 41.

536 de rânduri. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. deplasare la ultima foaie de lucru. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. De la stânga la dreapta. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. De asemenea. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. Fiecare foaie da calcul conţine 65. sus sau jos. Fiecare foaie de lucru conţine 65. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Bara de derulare orizontală. Alte taste care deplasează celula 34 . O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. situată în marginea din dreapta a ecranului. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. Indicativele rândurilor. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. dreapta. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Fiecare rând este identificat printr-un număr. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Bara de formule. Informaţia din foaia de lucru (text. deplasare la foaia de lucru anterioară. dar acest număr poate fi modificat de utilizator.536 linii şi 256 coloane. deplasare la foaia de lucru următoare. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Fiecare celulă are o adresă unică. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru.

compuse din operatori şi operanzi. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. − „<” mai mic decât. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. − „%” procent (plasat după o valoare). Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Obs. Introducerea. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. − „*” înmulţire. Formulele sunt enunţuri.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. numere şi formule. Fig. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. 35 . − „^” ridicare la putere. − „>” mai mare decât. − „/” împărţire. − „-„ scădere. 42.

a). Puteţi selecta un grup de celule adiacente. selectarea câtorva rânduri sau coloane. formatarea. Fig. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. ştergerea. Pentru a selecta o zonă: 36 . O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). − „<>” diferit de. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. copierea. ” uniune. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. − „ . nume şi funcţii predefinite. produce o referinţă care include cele două referinţe.. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. programul completează caracterele rămase. − „>=” mai mare sau egal cu. fie în bara de formule b). Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. 43. sau definite de utilizator. − „ „ (spaţiu) intersecţie. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. b). referinţe la celule sau domenii de celule. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. Textul poate fi introdus fie în celulă a). Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. denumit zonă de celule. selectarea întregii foi de calcul.

Cărţi credit. Venituri. • • • Fig. Economii. Asigurare. • A16. • A4. • A8. • A6. Cablu. lăsaţi-le libere. Închideţi mapa de lucru. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • A10. • Eliberaţi butonul. • A17. • A9. Curent electric. • A5. Selectarea foii de calcul Obs. • A2. Cursorul are forma unei cruci mari. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). Rată maşină. Buget lunar. 44. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Telefon. 37 . • A15. Alimente. Ipotecă. • A3. • A11-A14. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. • A7. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Total cheltuieli lunare. Gaz.

lipire Comenzile de tăiere. Apăsaţi tasta Enter. 45. • Ctrl+v pentru lipire. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Fig. 46. Fig. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Butoanele tăiere. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. 38 . Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. • Ctrl+c pentru copiere. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Bara de instrumente standard De asemenea. numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. copiere.

Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Obs. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. 39 . Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. lipirea informaţiei b). Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. incluzând pagini web. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). 48 b). Informaţia din celulă este ştearsă. Fig. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Apăsaţi tasta Enter. Puteţi copia informaţie din diverse surse. Informaţia a fost lipită. Copierea şi b). a).Programul de calcul tabelar EXCEL a). ea este ştearsă din memoria temporară. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. 47.

Programul de calcul tabelar EXCEL a). referinţele sunt adrese ale celulelor. Practic. unde doriţi să mutaţi informaţia. $A$1). externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. 40 . relative. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. 48. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). Obs. Fig. A1). b). Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Fig. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. 49. mixte.

chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa.xls”. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. cifre. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Invers. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. Pentru schimbarea tipului referinţelor. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. în a doua formă. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând).Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. • Se nu fie asemănător unei referinţe. Obs. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. • Să conţină maxim 256 caractere. ” şi caracterul „_”. • Să nu conţină spaţii. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. 41 . iar atunci când este închisă. • Să conţină numai litere. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Obs. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. caracterul „ . Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Atunci când mapa sursă este deschisă. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Obs.

2) dă 3. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. La formatare. De exemplu ROUND (3. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. Salvaţi şi închideţi fişierul. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1.99. 50. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. număr_de_cifre). Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. Fig. 42 .987.

număr_de_cifre). sute. CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). INT Dă partea întreagă a unui număr. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos.7. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. multiplu). număr_de_cifre). 43 . Obs. Spre exemplu. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. mii etc. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. multiplu). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. multiplu). Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. Sintaxa funcţiei este INT(număr).-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. Rezultatul va fi 655. 5). În acest mod se pot rotunji numere la zeci. Admite 2 argumente. Obs.

. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare.domeniu_2. Efectele funcţiilor COUNT. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).1)=4).domeniu_2. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu).. 51. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu... Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. Atenţie rotunjirea se face prin adaos. RANK 44 .1.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu.. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.. ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.1 se obţine 5.).). Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar.. În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5). Sintaxa funcţiei este ODD (număr). LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL).). Obs.429.B5..domeniu_2. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1..

2. De exemplu. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. 7. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). valoarea celui de al treilea element este 7). Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. FACT. 2+7 = 4. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. 52. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. 2. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. 45 . Sintaxa este PRODUCT (domeniu). Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. Efectul funcţiilor LARGE. respectiv având valorile 2 şi 7. Fig. 700). mediana va fi 4. elementul central este al treilea.5 ). Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). POWER. 900). Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Funcţia POWER (număr. Pentru şirul (1. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. 7. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. pentru şirul (1.5 (sunt 4 elemente. 700.

Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. • Plată (payment — PMT). număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. presupunând o dobândă fixă. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). • Valoare viitoare (future value — FV). 2)=3. [tip]). Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. plată. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. 46 . Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. De exemplu ROMAN (6)=VI. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. 2)=1. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. Funcţia MOD (număr_1. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. De exemplu MOD (7. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. De exemplu QUOTIENT (7. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. [valoare_prezentă]. • Dobândă sau ritm (rate). De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). 3999] în numeral roman. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. nr_perioade.

PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. [valoare_viitoare]. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. valoare_iniţială. nr_perioade. plata se consideră la începutul perioadei. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. Excel presupune că este 0. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). perioada. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. IPMT (dobânda. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). [tip]). valoarea 6 la a şasea rată etc. [tip]). valoare_iniţială. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. nr_perioade. PPMT.).Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. [valoare_viitoare]. [tip]). Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. perioada. [valoare_viitoare]. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. Prin urmare. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. selectaţi 0. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. în anumite condiţii. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. plată. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. • 47 . valoare_iniţială. [valoare_viitoare]. Dacă este 1. nr_perioade. [tip]). • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. nr_perioade. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut.

Apoi se selectează celulele de interes. [tip]. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Pasul 1/4 48 . Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. [tip]). valoare_prezentă. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. [valoare_viitoare]. care conţin datele de interes. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. ChartWizard lucrează în 4 paşi. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Imediat după acţionarea butonului. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. în propria sa foaie pentru diagrame. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. [valoare_viitoare]. valoare_prezentă. [iniţial]). Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). plata. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. plata. Apoi.

Domeniul de interes 49 . Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). 53. Fig. 54.

Fig. 55.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. Se alege opţiunea Add Trendline. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. 56. 50 . Fig.

Extinderea liniei de tendinţă 51 .Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.5 perioade. 58. 57. Fig.

primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. 59. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . 60. Fig. sau între cate există diferenţe foarte mari. Fig. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Obs.

Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. 53 . Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. valorile de intrare. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. după cum urmează: . aşa cum am precizat mai sus. pe rând. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. Introducem formulele care referă celula de intrare. 2. 61. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). . cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. care primeşte. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. 3. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1.

Executăm comanda Table din meniul Data. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. 62. 62). valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. 5. Referinţa la celula de intrare 6. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. În celulele de sub formulă. asupra rezultatelor acestora. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. Fig. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. 3. dar în acelaşi rând cu aceasta. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. perioade. FV(dobândă. Se acţionează butonul OK. introducem setul de valori. plată. 2. introducem setul de valori. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. În celulele de la dreapta formulei. din una sau mai multe formule. Această formulă va adresa două celule. pe care le numim celule de intrare. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare.

Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. În caseta de dialog Scenario Values. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. într-un scenariu. apoi se acţionează butonul OK. În acest fel. din meniul Tools. până la 32 de astfel de celule. 25). Pentru definirea unui scenariu: 1. 3. 6. Ele trebuie să conţină numai valori. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). nu formule. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. Practic putem defini. Acţionăm butonul Close. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. 3. 55 . plata. acţionăm butonul Add (vezi fig. 5. 4. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. Se repetă paşii 2. 7. În principiu. În caseta de dialog Scenario Manager. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. valoarea_actuală). din meniul Tools. Acţionăm butonul OK. se introduce numele scenariului. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. 2. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. perioada. pentru definirea scenariilor. În caseta Add Scenario. Executăm comanda Scenarios. El permite crearea scenariilor. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios.

Acţionăm butonul Show. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. Executăm comanda Scenarios. În caseta de dialog Scenario Manager. 64). selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. În caseta pentru dialog Scenario Manager. Executăm comanda Scenarios. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. 2. 2. 56 . selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). Pentru editarea unui scenariu: 1. 63. din meniul Tools. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. 3. din meniul Tools. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Acţionăm butonul OK. din meniul Tools. 65). În caseta de dialog Edit Scenario. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. În caseta de dialog Scenario Manager. În caseta de dialog Scenario Values. 6. Acţionăm butonul Delete. 2. Executăm comanda Scenarios. Acţionăm butonul Edit. Acţionăm butonul OK. 5. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Editarea unui scenariu 3. 4. 64. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. 7. 57 . 3. editămm valorile celulelor modificabile. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula.

58 . Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective. 65.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. elemente grafice. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. grupate într-un singur fişier. 59 . afişează numele documentului şi numele programului. Puteţi adăuga text. care permite realizarea prezentărilor grafice. Bara de titluri. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. fotografii. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Panoul de acţiune. a formelor şi a obiectelor grafice. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. rezumate. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. localizat în partea din dreapta a ecranului. note şi schiţe. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite.

Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. 42). 60 . Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Fig. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. Fig. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. 66. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. prezentare. vedere de sortare a diapozitivelor. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă.Programul POWERPOINT Fig. 67. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 68.

Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. 69. la lansarea programului PowerPoint. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Puteţi şterge. Fig. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. În mod implicit. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. Panoul de acţiuni. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. se deschide panoul de acţiuni.

71. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. 62 . Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. 70. Fig.Programul POWERPOINT Fig. prezentare utilizând un model (from design template). Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard).

imagini grafice sau alte elemente. 73. 72.Programul POWERPOINT Fig. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 .

Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). . 64 .mp3 etc. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. 74. Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern). reprezentând spaţii în diapozitiv.). Fig.wav. în care puteţi adăuga conţinutul. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri.

Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 76. 75. Fig.Programul POWERPOINT Fig. Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 65 .

66 . 77. La pornirea prezentării. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare.Programul POWERPOINT Fig. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). 79. Fig. 78. în funcţie de setările alese. Opţiuni de redare Fig. fişierul este redat.

Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Deseori. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP.25 MB cu o singură fotografie. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. Deseori se poate consuma 0. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Dacă limita de stocare este atinsă. Astfel. 67 . Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. atunci când un mesaj este descărcat. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare.

Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. 68 . Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Next. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Introduceţi numele de utilizator (user name). selectaţi Add a new e-mail account. Selectaţi Next. Fig. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. 80. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică.

81. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. De aici se poate accesa poşta. Edit. numărul de mesaje din cutia poştală etc. 4) Meniul Help.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. precum şi în zilele următoare. calendar interactiv. 3) Bara de unelte. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. jurnal etc. 2) Meniul principal. View. Action. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. Advanced şi Web. 69 . 5) Panoul de navigare. şi Help. agenda de contacte şi activităţile. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. Go. Fig. calendarul. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. Din acest meniu se pot alege comenzile File. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. Tools.

b) Calendarul.Programul OUTLOOK a) Poşta. lunar). precum şi celelalte dosare de e-mail. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. săptămânal. imagini. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. în diverse formate (zilnic. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . d) Activităţile. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. comentarii etc. 82. Elemente trimise. Fig. cel de Navigaţie şi cel de Citire. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. c) Contactele. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. adrese fizice şi adrese de poştă electronică.

astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. adrese de e-mail. Atunci când este activat. Calendar. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. numele companiei şi numărul de telefon. Contacts şi Tasks. acest panou este activat. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. aşa cum le-aţi creat iniţial. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. ca o agendă electronică foarte detaliată. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. Totuşi comoditatea are preţul ei. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). • Phone List: Afişează numele contactului. 71 . • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Din acest motiv. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Selectaţi opţiunea Off. adrese fizice. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Apăsaţi butonul To.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. 76 .. Click To.. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. dacă aţi introdus o adresă greşită. Click pe comanda New din bara de unelte. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. Fig. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Click OK şi apoi introduceţi mesajul.. Click Send pentru a transmite mesajul. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi.. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. 88. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Selectaţi lista de distribuţie. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox.

c). ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. până când numele dosarului apare evidenţiat.a). selectaţi comanda New à Folder. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. 65. 89.Programul OUTLOOK Fig. selectaţi mesajul. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. 77 . Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. Pentru a crea un dosar personalizat. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal.b). mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns.

Crearea (a). 90. clienţi. b). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. Fig. funcţia şi datele de contact oficiale.). pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. 78 . deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). c).Programul OUTLOOK a). Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Puteţi crea mai multe semnături. prieteni etc.

91. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Fig. Click pe butonul OK şi apoi Finish. 92.Programul OUTLOOK Fig. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Selectarea unei semnături 79 . Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii.

93. De exemplu: 80 . căutarea.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Sortarea. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. Fig.

Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. • Received sortează mesajele în ordinea primirii.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Acţionaţi butonul Find Now. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Fig. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. 94. 81 . Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. 95. Fig. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Selectaţi butonul OK.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful