Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

Tipuri de butoane 5 . 3. b). Fig.Sisteme de operare a). c).

Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. 4. fişier sau dosar. Atributele barei de operaţii 6 . 5. afişând denumirea lor. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. Fig. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Fig.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului.

à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons).Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). 7 . Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. 6. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Fig. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). Ascunde sau nu programele inactive. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. à Arată ceasul (show the clock). bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. În caz contrar bara nu este vizibilă. Dacă opţiunea este dezactivată. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Pentru a ordona ferestrele.

8 . Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. 7. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Fig. Implicit.

Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. în ordinea tipului. 8. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. după data creării etc. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. 9 . Formatul RAR. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. Fig. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. în ordinea mărimii. Acesta permite crearea. Alt avantaj este rapiditatea. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere.). Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. pe de altă parte. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia.

Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. 10 . Acestea pot fi şi ele de tip solid. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare.

urmat de numele programului. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). 11 . Când este lansat procesorul de texte WORD.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Fig. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. 9. a indentărilor şi a taburilor. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor.

Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Fig. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. a). Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. afişare pentru citire (Reading Layout View). din buoanele de control ale modului de afişare 12 . editarea. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. din bara de meniuri. formatarea şi verificarea documentului. Stabilirea modului de afişare a). astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. 10. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. afişare ca pagină web (Web Layout View). Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. b). b). Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire.

acestea apar pe fond colorat diferit. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. Fig. • Cu meniul deschis. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. Meniu cascadă 13 . 11. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Fig. 12. Această bară se compune din meniuri specifice. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate.

Fig. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. 14. butoane şi unelte. 13.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. În cazul în care acest panou nu este afişat. Fig. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. De asemenea. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 .

Utilizarea panoului de activitate a). în procesarea textelor. o frază. Odată deschise mai multe panouri. b). 15. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. procesorul de text WORD. copiere. Butoanele tăiere. afişarea panourilor disponibile. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). un paragraf. a). Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. selectarea unui anumit panou Tăiere. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. Comenzile tăiere (cut). oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. copiere şi lipire Deseori. Efectul este similar cu al comenzii 15 . sau o imagine grafică). 16. b). copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. Fig. Obs. Fig. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard.

Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit.Procesorul de texte WORD tăiere. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. 17. Click pe butonul de lipire ( ). Odată blocul lipit. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. formatează textul în conformitate cu setările Fig. Opţiuni de formatare 16 . Când este copiat al 25-lea element. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. • Click pe butonul de lipire ( ). cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. incluzând site-uri web. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Informaţia poate fi copiată din diverse surse. Obs. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. primul element copiat este şters. ca EXCEL sau POWERPOINT. ) din bara de unelte standard. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting).

• Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. De asemenea.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit.doc”. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Salvaţi şi închideţi documentul. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data.doc”. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. 17 . Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului... Scrieţi data la începutul documentului deschis.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea.doc”. Închideţi documentul.

Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. 18. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). De exemplu transformă automat NUme în Nume. Selectaţi butonul Add (adaugă). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. Fig. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table).

Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. tab. sau o anumită limbă. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. Fig. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. paragraf. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. Fig. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. 20. stil. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. Caseta de dialog Find and Replace 19 . • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. precum şi un anumit font. caracter special sau format de text. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. 19.

Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Acest paragraf este aliniat la dreapta. 21. Acest paragraf este aliniat la stânga. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor.351 mm). Se observă că toate liniile textului au lungime egală.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Cărţile au aliniere bilaterală. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Fig. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Acest paragraf este centrat. Totuşi. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . Se observă lungimea inegală a liniilor. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). centrat (center) sau bilateral (justify). Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri.

acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. 22. Acţionaţi butonul „OK”. 23). Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. 21 . Selectaţi Paragraph.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. • • Fig. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Fig. 23. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”.

Salvaţi şi închideţi documentul. 22 . Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Fig. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. semne de corectură etc. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Selectaţi Header and Footer. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Aliniaţi la stânga întregul document. data şi numărul paginii. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. 24. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii.

• Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. numărul paginii şi data. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate.). evidenţiere sau caractere italice etc. • Inserare oră. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. 23 . Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. • Inserare număr de pagină. De la stânga la dreapta. • Inserare dată. aliniere. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare.Procesorul de texte WORD Fig. • Close — închide antetul şi nota de subsol. 25. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. mărime caractere.

Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). 24 . Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. Fig. cu mărimea 10. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). Scrieţi-vă numele în antet. • În mod implicit.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. adăugare de chenare sau de imagini grafice. Eliberaţi butonul. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. • Salvaţi şi închideţi documentul. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. tab ( ) şi return (¶ creat document. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. anunţuri. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. italic. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. colorare. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. proiecte şcolare etc. 26. mărime 11. bold.

a). Conturul casetei se accentuează. faceţi click pe una dintre marginile sale. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. b). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text.Procesorul de texte WORD Fig. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. 27. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . puteţi redimensiona caseta. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. 28. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. Fig. Fig. 29. dar nu pe marcajele de redimensionare.

• Se selectează comanda Break. Fig. 26 . 30. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. italic Arial 18.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. bold Tahoma 20. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. bold. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. număr de coloane diferit). număr de pagină în format propriu. antet şi subsol diferit. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. italic Courier New 18.

selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. • Se acţionează butonul OK. broşurile publicitare. 27 . rapoartele etc.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. paginile de reclamă. păstrând textul uşor de citit. Obs. 31) este caracter netipăribil. Fig. Ca exemplu. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. ziarele. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). 31. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout).

din bara de unelte b). Selectarea numărului de coloane a). din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. 28 . o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). Fig. 32. Fig. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns.Procesorul de texte WORD a). b). două sau trei coloane de lăţime egală. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. 33.

Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. După formatare se apasă butonul OK. selectaţi comanda Insert şi apoi Table. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . 35. • Coloana (Column). În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. Fig. Datele din tabel sunt introduse în celule.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. Fig. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. 34.

Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. 36. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. În plus. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. Această propoziţie este nou introdusă. cu mărime de 14 puncte. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Fig. De exemplu. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. 30 . cu mărime de 14 puncte.

care nu intervin asupra formatului original. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Acestea sunt sugestii pentru autor. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. 38. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. 37. Fig. editat sau şters. apare comentariul respectiv. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. Zona respectivă va fi marcată. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. 31 . Pentru aceasta se deschide primul document.Procesorul de texte WORD Fig.

Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. 39. Fig. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 .Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. a). Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. b).

Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. Fig. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. PowerPoint etc). 40. 33 . Fig. calcularea şi analizarea datelor. 41. în principal de tip numeric sau text. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Un program de calcul tabelar permite introducerea. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. păstrarea.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Bara de unelte.

Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. Fiecare rând este identificat printr-un număr. Indicativele rândurilor. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. De asemenea. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. Bara de derulare orizontală. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură.536 de rânduri. deplasare la ultima foaie de lucru. De la stânga la dreapta. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Informaţia din foaia de lucru (text.536 linii şi 256 coloane. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. deplasare la foaia de lucru următoare. sus sau jos. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Alte taste care deplasează celula 34 . Afişează informaţiile introduse în celula curentă. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. dreapta. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). Fiecare foaie de lucru conţine 65. situată în marginea din dreapta a ecranului. Bara de formule. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. deplasare la foaia de lucru anterioară. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Fiecare celulă are o adresă unică.

Formulele sunt enunţuri. − „<” mai mic decât. − „-„ scădere. numere şi formule. − „%” procent (plasat după o valoare). 42. − „^” ridicare la putere. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). 35 . − „*” înmulţire. − „/” împărţire. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. Obs. − „>” mai mare decât. Numerele sunt valori utilizate în calcule.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. Introducerea. compuse din operatori şi operanzi. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. Fig. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor.

a). Pentru a selecta o zonă: 36 . produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). fie în bara de formule b). Obs. ” uniune. b). − „ „ (spaţiu) intersecţie. formatarea. 43. − „>=” mai mare sau egal cu. referinţe la celule sau domenii de celule. selectarea întregii foi de calcul.. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. nume şi funcţii predefinite. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. denumit zonă de celule. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. ştergerea. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. copierea.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. programul completează caracterele rămase. sau definite de utilizator. Fig. Textul poate fi introdus fie în celulă a). Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. − „<>” diferit de. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. produce o referinţă care include cele două referinţe. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. − „ . selectarea câtorva rânduri sau coloane.

Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. • A8. • Eliberaţi butonul. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. Cărţi credit. • A6. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. Ipotecă. • A3. Asigurare. Cablu. • A10. Închideţi mapa de lucru. Venituri. • • • Fig. Curent electric. • A11-A14. 37 . Economii. lăsaţi-le libere. • A16. • A7. Alimente.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Total cheltuieli lunare. • A5. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. • A4. Selectarea foii de calcul Obs. • A9. • A17. Gaz. 44. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Buget lunar. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. • A2. • A15. Rată maşină. Telefon. Cursorul are forma unei cruci mari. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul.

Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. Apăsaţi tasta Enter. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. 38 . Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Fig. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Bara de instrumente standard De asemenea. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. • Ctrl+v pentru lipire. copiere. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. • Ctrl+c pentru copiere. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. lipire Comenzile de tăiere. Fig. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. Butoanele tăiere. 46. 45. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei.

Puteţi copia informaţie din diverse surse. Fig. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a).Programul de calcul tabelar EXCEL a). 48 b). Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. incluzând pagini web. lipirea informaţiei b). ea este ştearsă din memoria temporară. Informaţia a fost lipită. Informaţia din celulă este ştearsă. Apăsaţi tasta Enter. Copierea şi b). într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. 39 . Dacă nu lipiţi informaţia imediat. a). Obs. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. 47.

Fig. 48. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. 40 . Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. mixte. $A$1). • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. relative. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. b). Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL a). şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. A1). Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. 49. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. referinţele sunt adrese ale celulelor. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Fig. Practic. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. unde doriţi să mutaţi informaţia.

xls”. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. • Să conţină maxim 256 caractere. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. caracterul „ . Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Atunci când mapa sursă este deschisă. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. ” şi caracterul „_”. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Pentru schimbarea tipului referinţelor. în a doua formă.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. • Să nu conţină spaţii. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. Obs. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Obs. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Excel afişează referinţele externe în prima formă. • Se nu fie asemănător unei referinţe. 41 . cifre. Obs. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. • Să conţină numai litere. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Invers. iar atunci când este închisă.

De exemplu ROUND (3. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. 2) dă 3. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. La formatare.99. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. 42 . 50.987. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. număr_de_cifre). Salvaţi şi închideţi fişierul. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Fig. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre.

Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). 5). Obs. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. INT Dă partea întreagă a unui număr.7. Sintaxa funcţiei este INT(număr). numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. număr_de_cifre). Admite 2 argumente. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. Obs. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. număr_de_cifre). mii etc. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. Rezultatul va fi 655.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). 43 . Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. multiplu). Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. multiplu). Spre exemplu. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. multiplu). Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. sute.

). Atenţie rotunjirea se face prin adaos. Efectele funcţiilor COUNT.429.)..1)=4).B5. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1.domeniu_2.1. RANK 44 . LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL). Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). Sintaxa funcţiei este ODD (număr). ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1.. 51.). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5). Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).1 se obţine 5.domeniu_2. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu... Obs...domeniu_2. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar... Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu.

7. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Pentru şirul (1. Fig. POWER. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. pentru şirul (1.5 (sunt 4 elemente. valoarea celui de al treilea element este 7).5 ). 700. 52. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). 2. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. Efectul funcţiilor LARGE. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). mediana va fi 4. 2+7 = 4. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. FACT. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. Funcţia POWER (număr. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. 7. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. 700). Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. 45 . putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. De exemplu.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 2. 900). Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. elementul central este al treilea. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. respectiv având valorile 2 şi 7.

• Dobândă sau ritm (rate). Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. 2)=3. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. De exemplu QUOTIENT (7. [tip]). 3999] în numeral roman. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. [valoare_prezentă]. • Plată (payment — PMT). Funcţia MOD (număr_1.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. • Valoare viitoare (future value — FV). • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. De exemplu ROMAN (6)=VI. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). nr_perioade. De exemplu MOD (7. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. plată. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. 46 . presupunând o dobândă fixă. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. 2)=1. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv.

De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. [valoare_viitoare]. [tip]). perioada.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. valoarea 6 la a şasea rată etc. [tip]). [valoare_viitoare].). plata se consideră la începutul perioadei. selectaţi 0. valoare_iniţială. [tip]). [tip]). pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. Dacă este 1. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. [valoare_viitoare]. plată. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. nr_perioade. Excel presupune că este 0. Prin urmare. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. în anumite condiţii. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. [valoare_viitoare]. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. valoare_iniţială. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. nr_perioade. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. perioada. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. valoare_iniţială. nr_perioade. • 47 . Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. PPMT. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. IPMT (dobânda. nr_perioade.

[valoare_viitoare]. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. care conţin datele de interes. [tip]. valoare_prezentă. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. plata. plata. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. [valoare_viitoare]. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Apoi se selectează celulele de interes. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. [iniţial]). ChartWizard lucrează în 4 paşi. în propria sa foaie pentru diagrame. [tip]). Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. valoare_prezentă. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. Imediat după acţionarea butonului. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. Pasul 1/4 48 . în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Apoi. fiecare afişând câte o fereastră de dialog.

Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Fig. Fig. 54. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). 53. Domeniul de interes 49 .

50 . Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Fig. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. Fig. 56. Se alege opţiunea Add Trendline. 55.

Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0. 58. Fig. Extinderea liniei de tendinţă 51 .5 perioade. 57.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Obs. 59. Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). sau între cate există diferenţe foarte mari. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Fig. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. 60. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Fig.

aşa cum am precizat mai sus. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. valorile de intrare. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare).dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. 53 . 3. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. 61. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. pe rând. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. care primeşte. . după cum urmează: . 2.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Introducem formulele care referă celula de intrare.

• Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. perioade. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. plată. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. asupra rezultatelor acestora. Fig. În celulele de la dreapta formulei. introducem setul de valori. FV(dobândă. 62). Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. 5. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. din una sau mai multe formule. Se acţionează butonul OK. Această formulă va adresa două celule. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . 3. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. Referinţa la celula de intrare 6. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. 62. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. introducem setul de valori. Executăm comanda Table din meniul Data. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. dar în acelaşi rând cu aceasta. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. pe care le numim celule de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. 2. În celulele de sub formulă. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm.

5. 7. din meniul Tools. În principiu. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. Ele trebuie să conţină numai valori. 3. plata. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. Acţionăm butonul Close. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. acţionăm butonul Add (vezi fig. 4. se introduce numele scenariului. perioada. În acest fel. pentru definirea scenariilor. 2. 6. Se repetă paşii 2. 3. În caseta de dialog Scenario Values. Practic putem defini. valoarea_actuală). specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. într-un scenariu. 25). În caseta de dialog Scenario Manager. din meniul Tools. Acţionăm butonul OK. Executăm comanda Scenarios. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). aplicarea lor modelului din foaia de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. apoi se acţionează butonul OK. El permite crearea scenariilor. nu formule. În caseta Add Scenario. Pentru definirea unui scenariu: 1. până la 32 de astfel de celule. 55 . Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure.

56 . 63. Executăm comanda Scenarios. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. 64). Pentru editarea unui scenariu: 1. din meniul Tools. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. din meniul Tools. În caseta de dialog Scenario Manager. Acţionăm butonul Show.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). Executăm comanda Scenarios. 2. În caseta pentru dialog Scenario Manager. 2. 3. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. Pentru aplicarea unui scenariu: 1.

Acţionăm butonul Delete. În caseta de dialog Scenario Values. Acţionăm butonul OK. editămm valorile celulelor modificabile. În caseta de dialog Scenario Manager. 6. Acţionăm butonul Edit. 57 . Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Editarea unui scenariu 3. 3. 7. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). din meniul Tools. Executăm comanda Scenarios. Acţionăm butonul OK. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. 5. 4. 64. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. 65). edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. În caseta de dialog Edit Scenario. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 2.

65. 58 . Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. care permite realizarea prezentărilor grafice. a formelor şi a obiectelor grafice. localizat în partea din dreapta a ecranului. Puteţi adăuga text. Bara de titluri.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. elemente grafice. Panoul de acţiune. grupate într-un singur fişier. fotografii. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. rezumate. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. note şi schiţe. 59 . Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. afişează numele documentului şi numele programului.

Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului.Programul POWERPOINT Fig. Fig. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. 60 . 67. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. Fig. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. 66. 42). vedere de sortare a diapozitivelor. prezentare. 68. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig.

Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa .Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. În mod implicit. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. la lansarea programului PowerPoint. Panoul de acţiuni. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Fig. 69. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. Puteţi şterge. se deschide panoul de acţiuni.

prezentare utilizând un model (from design template). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. Fig. 70. utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). 62 .Programul POWERPOINT Fig. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). 71. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive.

Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. 73. 72. imagini grafice sau alte elemente. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text.Programul POWERPOINT Fig.

Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (.wav. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern). fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. reprezentând spaţii în diapozitiv. în care puteţi adăuga conţinutul.mp3 etc. Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. . 64 .).Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). 74. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. Fig.

Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 75. Fig. 76. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52).Programul POWERPOINT Fig. 65 .

77. Opţiuni de redare Fig. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). Fig. fişierul este redat.Programul POWERPOINT Fig. 66 . La pornirea prezentării. 78. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 79. în funcţie de setările alese.

puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. Astfel. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. Deseori. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. Dacă limita de stocare este atinsă. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. atunci când un mesaj este descărcat. Deseori se poate consuma 0. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet.25 MB cu o singură fotografie. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. 67 . fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare.

Fig. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. selectaţi Add a new e-mail account. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password).Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Selectaţi Next. Next. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. 68 . Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Introduceţi numele de utilizator (user name). 80.

4) Meniul Help. 69 . Din acest meniu se pot alege comenzile File. Edit. şi Help. calendarul. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. Action. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. calendar interactiv. Advanced şi Web. 2) Meniul principal. Go. De aici se poate accesa poşta. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. 3) Bara de unelte. jurnal etc. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. numărul de mesaje din cutia poştală etc. Fig. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. agenda de contacte şi activităţile. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. View. precum şi în zilele următoare. 5) Panoul de navigare. Tools. 81. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi.

b) Calendarul. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Fig.Programul OUTLOOK a) Poşta. 82. lunar). Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. d) Activităţile. cel de Navigaţie şi cel de Citire. precum şi celelalte dosare de e-mail. săptămânal. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. comentarii etc. c) Contactele. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. imagini. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. în diverse formate (zilnic. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Elemente trimise.

Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Totuşi comoditatea are preţul ei. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). 71 . Selectaţi opţiunea Off. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Atunci când este activat. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Calendar. adrese fizice. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. ca o agendă electronică foarte detaliată. acest panou este activat. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. aşa cum le-aţi creat iniţial. • Phone List: Afişează numele contactului.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. Contacts şi Tasks. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. adrese de e-mail. numele companiei şi numărul de telefon. Din acest motiv. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj.. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Click To. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. dacă aţi introdus o adresă greşită. Click Send pentru a transmite mesajul. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). 88. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Apăsaţi butonul To.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte.. 76 . Click pe comanda New din bara de unelte. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul.. în secţiunea destinatar (Message Recipients). acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. Fig. Selectaţi lista de distribuţie..

77 . Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. selectaţi comanda New à Folder. 89.b). Pentru a crea un dosar personalizat. selectaţi mesajul. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. 65. până când numele dosarului apare evidenţiat. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului.a). Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. c).Programul OUTLOOK Fig.

clienţi. Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. prieteni etc. De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. Puteţi crea mai multe semnături. funcţia şi datele de contact oficiale. 78 . pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri.). Fig. b). 90. Crearea (a).Programul OUTLOOK a). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. c). Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”).

92. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Selectarea unei semnături 79 . 91. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură.Programul OUTLOOK Fig. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Fig. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. Click pe butonul OK şi apoi Finish.

căutarea. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. 93. Sortarea. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. Fig. De exemplu: 80 . În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK.

Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Fig. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Acţionaţi butonul Find Now. 94. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. 95. Fig. Selectaţi butonul OK. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. 81 . Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful