Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

b). Fig. c). 3. Tipuri de butoane 5 .Sisteme de operare a).

Atributele barei de operaţii 6 . Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. fişier sau dosar. 4. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. afişând denumirea lor. 5.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. Fig. Fig.

Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Dacă opţiunea este dezactivată. Pentru a ordona ferestrele. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. 7 . În caz contrar bara nu este vizibilă. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. Ascunde sau nu programele inactive.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). à Arată ceasul (show the clock). à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). 6. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Fig. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre.

listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Fig. 8 . Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. 7. Implicit. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat.

Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. Fig. în ordinea tipului. în ordinea mărimii. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. 9 . Acesta permite crearea. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. Alt avantaj este rapiditatea. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR.). În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. Formatul RAR. pe de altă parte. 8. după data creării etc. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP.

Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. 10 . Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). Acestea pot fi şi ele de tip solid. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei.

11 . 9. Fig. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). a indentărilor şi a taburilor. Când este lansat procesorul de texte WORD. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. urmat de numele programului. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită.

Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. afişare pentru citire (Reading Layout View). Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. a). Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. b). Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). din buoanele de control ale modului de afişare 12 . editarea. Fig. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. 10.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. din bara de meniuri. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). b). afişare ca pagină web (Web Layout View). Stabilirea modului de afişare a). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. formatarea şi verificarea documentului. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru.

Această bară se compune din meniuri specifice. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. 11. • Cu meniul deschis. acestea apar pe fond colorat diferit. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. 12. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Meniu cascadă 13 . Fig. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Fig. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei.

Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . 13. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. Fig. butoane şi unelte. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. Fig. În cazul în care acest panou nu este afişat. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. De asemenea. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. 14. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor.

apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Comenzile tăiere (cut). b). Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. Fig. Odată deschise mai multe panouri. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard).Procesorul de texte WORD pe această săgeată. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. 15. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). Butoanele tăiere. selectarea unui anumit panou Tăiere. un paragraf. copiere. în procesarea textelor. 16. afişarea panourilor disponibile. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. sau o imagine grafică). Utilizarea panoului de activitate a). copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. b). a). Efectul este similar cu al comenzii 15 . oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. o frază. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. procesorul de text WORD. Obs. copiere şi lipire Deseori. Fig.

• Click pe butonul de lipire ( ). Când este copiat al 25-lea element. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard.Procesorul de texte WORD tăiere. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). formatează textul în conformitate cu setările Fig. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. ) din bara de unelte standard. Odată blocul lipit. Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. 17. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Obs. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. primul element copiat este şters. ca EXCEL sau POWERPOINT. cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Click pe butonul de lipire ( ). incluzând site-uri web. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Opţiuni de formatare 16 . o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting).

doc”.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. Închideţi documentul. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit.. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. Scrieţi data la începutul documentului deschis. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului.doc”. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. 17 . • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii.doc”. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). De asemenea. • Salvaţi şi închideţi documentul. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra.. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai .

o Replace text as you type (înlocuieşte textul). o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). Fig. • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). Selectaţi butonul Add (adaugă). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. De exemplu transformă automat NUme în Nume. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). 18.

paragraf. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. Fig. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. 20. 19. tab. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. • Selectaţi comanda Find (găseşte).Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. stil. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. Fig. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. caracter special sau format de text. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. Caseta de dialog Find and Replace 19 . sau o anumită limbă. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. precum şi un anumit font. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului.

Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 .351 mm). centrat (center) sau bilateral (justify). Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Totuşi. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Se observă lungimea inegală a liniilor. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Acest paragraf este aliniat la stânga. Cărţile au aliniere bilaterală. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Fig. 21. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Acest paragraf este centrat. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta.

Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. Selectaţi Paragraph. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. 21 . 22. Acţionaţi butonul „OK”. Fig. 23. 23). Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. • • Fig. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi.

semne de corectură etc. Salvaţi şi închideţi documentul. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Selectaţi Header and Footer. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Fig. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. data şi numărul paginii. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Aliniaţi la stânga întregul document. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. 24.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 22 .

Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. • Inserare oră. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. aliniere. 25. numărul paginii şi data. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol.). evidenţiere sau caractere italice etc. • Inserare număr de pagină. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. De la stânga la dreapta. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. mărime caractere. • Close — închide antetul şi nota de subsol. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară.Procesorul de texte WORD Fig. 23 . • Inserare dată. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous).

Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Eliberaţi butonul. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). • Formataţi nota de subsol cu font Arial.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). colorare. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. italic. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. Scrieţi-vă numele în antet. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. adăugare de chenare sau de imagini grafice. • În mod implicit. 24 . anunţuri. 26. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. proiecte şcolare etc. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. cu mărimea 10. • Salvaţi şi închideţi documentul. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. tab ( ) şi return (¶ creat document. mărime 11. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. Fig. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. bold.

27. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. Conturul casetei se accentuează. faceţi click pe una dintre marginile sale. Fig. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. dar nu pe marcajele de redimensionare. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. a). şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . b). sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box.Procesorul de texte WORD Fig. 29. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. puteţi redimensiona caseta. Fig. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. 28.

număr de pagină în format propriu. bold Tahoma 20. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. italic Arial 18. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. 26 . 30. • Se selectează comanda Break. Fig. italic Courier New 18. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. antet şi subsol diferit. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. număr de coloane diferit). bold.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16.

Obs. 31. paginile de reclamă. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). • Se acţionează butonul OK. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. Fig. Ca exemplu. broşurile publicitare. 27 . Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. păstrând textul uşor de citit. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). rapoartele etc.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). 31) este caracter netipăribil. ziarele.

din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. b). 32. 33. 28 . Fig. o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). din bara de unelte b). Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. Selectarea numărului de coloane a).Procesorul de texte WORD a). Fig. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. două sau trei coloane de lăţime egală.

Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. Fig. 34. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. Datele din tabel sunt introduse în celule. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Fig.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . După formatare se apasă butonul OK. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. 35. • Coloana (Column). selectaţi comanda Insert şi apoi Table.

Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Fig. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. De exemplu. Această propoziţie este nou introdusă. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. 36. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. 30 . De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. În plus. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. cu mărime de 14 puncte. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. cu mărime de 14 puncte. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes.

Fig. Zona respectivă va fi marcată. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. 31 . se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. apare comentariul respectiv. 38. editat sau şters. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. 37.Procesorul de texte WORD Fig. Pentru aceasta se deschide primul document. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. Acestea sunt sugestii pentru autor. care nu intervin asupra formatului original. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea.

Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. b). Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Fig. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. 39. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. a).

Un program de calcul tabelar permite introducerea. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. în principal de tip numeric sau text. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. 41. Bara de unelte.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. calcularea şi analizarea datelor. Fig. păstrarea. 40. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. PowerPoint etc). Fig. 33 .

Indicativele rândurilor. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere.536 de rânduri. Alte taste care deplasează celula 34 . • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer).536 linii şi 256 coloane. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Fiecare celulă are o adresă unică. Bara de formule. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. deplasare la foaia de lucru următoare. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Bara de derulare orizontală. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. dreapta. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. sus sau jos. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. deplasare la foaia de lucru anterioară. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Informaţia din foaia de lucru (text. deplasare la ultima foaie de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. situată în marginea din dreapta a ecranului. De la stânga la dreapta. Fiecare foaie de lucru conţine 65. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). Afişează informaţiile introduse în celula curentă. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Fiecare rând este identificat printr-un număr. De asemenea. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru.

Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. Obs. Introducerea. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. − „^” ridicare la putere. 35 . Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. Formulele sunt enunţuri. Numerele sunt valori utilizate în calcule. − „<” mai mic decât. − „/” împărţire. − „*” înmulţire. − „>” mai mare decât. Fig. − „%” procent (plasat după o valoare). − „-„ scădere. 42. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). numere şi formule. compuse din operatori şi operanzi. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare.

. Textul poate fi introdus fie în celulă a). − „>=” mai mare sau egal cu. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. sau definite de utilizator. Fig. Pentru a selecta o zonă: 36 . Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. nume şi funcţii predefinite. a). Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. − „<>” diferit de. b). produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). ştergerea. selectarea întregii foi de calcul. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. 43. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. fie în bara de formule b). formatarea. − „ . • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. copierea. referinţe la celule sau domenii de celule. Obs. produce o referinţă care include cele două referinţe. − „ „ (spaţiu) intersecţie. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. selectarea câtorva rânduri sau coloane.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. denumit zonă de celule. Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. ” uniune. programul completează caracterele rămase.

Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. lăsaţi-le libere. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Telefon. • A9. • A5. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Buget lunar. • A2. Închideţi mapa de lucru. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • Eliberaţi butonul. • A8. Cablu. • A7. • • • Fig. • A17. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. Gaz. • A6. Alimente. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. • A16. Ipotecă. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. 44. • A11-A14. • A15. Cărţi credit. • A3. • A4. Cursorul are forma unei cruci mari. Economii. 37 . Asigurare. • A10. Curent electric. Total cheltuieli lunare. Selectarea foii de calcul Obs. Rată maşină. Venituri.

Fig. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. 46. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. 45. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Bara de instrumente standard De asemenea. copiere. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Apăsaţi tasta Enter. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46).Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. • Ctrl+c pentru copiere. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. • Ctrl+v pentru lipire. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. 38 . Fig. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. Butoanele tăiere. lipire Comenzile de tăiere.

Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. incluzând pagini web. Informaţia din celulă este ştearsă. lipirea informaţiei b). într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. 47. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. a). poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Informaţia a fost lipită. ea este ştearsă din memoria temporară. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Fig. Apăsaţi tasta Enter. 39 . Puteţi copia informaţie din diverse surse. Copierea şi b). Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. 48 b). Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei.

49. Fig. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. mixte.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Fig. b). Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. A1). 48. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Practic. referinţele sunt adrese ale celulelor. unde doriţi să mutaţi informaţia. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). relative. 40 . externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). $A$1). Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Obs.

” şi caracterul „_”. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. • Să conţină numai litere. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. • Se nu fie asemănător unei referinţe. iar atunci când este închisă. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Invers. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). • Să nu conţină spaţii. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Obs. • Să conţină maxim 256 caractere. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. Atunci când mapa sursă este deschisă. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Excel afişează referinţele externe în prima formă. în a doua formă. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. Obs. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. caracterul „ . Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4.xls”. cifre. Pentru schimbarea tipului referinţelor. 41 . referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului.

Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice.987. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. Fig. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. 50. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. număr_de_cifre). Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. 2) dă 3.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. 42 . ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie.99. Salvaţi şi închideţi fişierul. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. De exemplu ROUND (3. La formatare. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg.

mii etc. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. Rezultatul va fi 655. număr_de_cifre).-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. multiplu). Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este INT(număr). respectiv prin adăugare (ROUNDUP). şi pe cele între 5 şi 9 în sus. Admite 2 argumente. multiplu). MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. 5). 43 . FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Spre exemplu. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. Obs. număr_de_cifre). INT Dă partea întreagă a unui număr. ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. Obs. sute. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. multiplu). Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos.7. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus.

). Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1.domeniu_2.. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.. 51. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).. RANK 44 ...domeniu_2.domeniu_2. Obs.). Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.).Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Sintaxa funcţiei este ODD (număr). Efectele funcţiilor COUNT.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.1 se obţine 5. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu. Fig. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).... ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.1.B5.. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu.429.1)=4). Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1.

mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. 700. 52. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. 2. pentru şirul (1. 2. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. FACT. 7. respectiv având valorile 2 şi 7. Fig. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. mediana va fi 4. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. 45 . valoarea celui de al treilea element este 7). 2+7 = 4. 7. POWER. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. Pentru şirul (1. Efectul funcţiilor LARGE. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. 900). Funcţia POWER (număr.5 (sunt 4 elemente. elementul central este al treilea. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. De exemplu. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. 700). cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea.5 ).

46 . [valoare_prezentă]. De exemplu ROMAN (6)=VI. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. • Valoare viitoare (future value — FV). ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. plată. • Dobândă sau ritm (rate). Funcţia MOD (număr_1. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. 3999] în numeral roman. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). De exemplu QUOTIENT (7. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. 2)=1. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. presupunând o dobândă fixă. • Plată (payment — PMT). • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. [tip]). O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. De exemplu MOD (7. nr_perioade. 2)=3. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului.

PPMT. nr_perioade. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. [tip]). perioada. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. [valoare_viitoare]. valoare_iniţială. valoare_iniţială. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. [valoare_viitoare]. Dacă este 1. Excel presupune că este 0. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. selectaţi 0. perioada. plată. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. • 47 . ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. [tip]). PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. nr_perioade. [valoare_viitoare]. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. valoare_iniţială. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară.). [valoare_viitoare]. valoarea 6 la a şasea rată etc. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. [tip]). nr_perioade. IPMT (dobânda. nr_perioade. în anumite condiţii. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). Prin urmare. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. [tip]). plata se consideră la începutul perioadei.

Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. Imediat după acţionarea butonului. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). [iniţial]). fiecare afişând câte o fereastră de dialog. [valoare_viitoare]. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Apoi se selectează celulele de interes. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. [valoare_viitoare]. valoare_prezentă. plata.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Apoi. Pasul 1/4 48 . în propria sa foaie pentru diagrame. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. [tip]. [tip]). Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. care conţin datele de interes. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). valoare_prezentă. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. ChartWizard lucrează în 4 paşi. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. plata. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard.

Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). 53.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Domeniul de interes 49 . 54. Fig. Fig.

Se alege opţiunea Add Trendline. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. 50 . Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. Fig. 56. 55.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Extinderea liniei de tendinţă 51 . 57. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.5 perioade. Fig. 58.

Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Fig. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Fig. sau între cate există diferenţe foarte mari. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Obs. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . 60.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. 59.

Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. . cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. 61. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. 2. care primeşte. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. 53 . Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. valorile de intrare. după cum urmează: . Introducem formulele care referă celula de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). 3. aşa cum am precizat mai sus. pe rând.

• Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. 5. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. FV(dobândă. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. Executăm comanda Table din meniul Data. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. Referinţa la celula de intrare 6. 62. pe care le numim celule de intrare. Se acţionează butonul OK. asupra rezultatelor acestora. introducem setul de valori. introducem setul de valori. În celulele de sub formulă. Fig. plată. perioade. 2. din una sau mai multe formule. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . 62).Programul de calcul tabelar EXCEL 4. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. 3. Această formulă va adresa două celule. dar în acelaşi rând cu aceasta. În celulele de la dreapta formulei.

vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. se introduce numele scenariului. Practic putem defini. din meniul Tools. pentru definirea scenariilor. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. nu formule. apoi se acţionează butonul OK. 6. 2. În caseta de dialog Scenario Values. 7. 5. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. Acţionăm butonul Close. până la 32 de astfel de celule. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. Se repetă paşii 2. 4. Pentru definirea unui scenariu: 1. plata. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. într-un scenariu. 25). perioada.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. În acest fel. 55 . Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. În principiu. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. 3. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. Acţionăm butonul OK. Ele trebuie să conţină numai valori. În caseta de dialog Scenario Manager. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. În caseta Add Scenario. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. acţionăm butonul Add (vezi fig. valoarea_actuală). Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. 3. din meniul Tools. Executăm comanda Scenarios. El permite crearea scenariilor. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii.

Pentru aplicarea unui scenariu: 1. din meniul Tools. din meniul Tools. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. 56 . 3. Pentru editarea unui scenariu: 1. Executăm comanda Scenarios. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Acţionăm butonul Show. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. În caseta pentru dialog Scenario Manager. 63. 2. În caseta de dialog Scenario Manager. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. Executăm comanda Scenarios. 2. 64).

din meniul Tools. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. 6. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. În caseta de dialog Edit Scenario. 3. În caseta de dialog Scenario Manager. 2. Acţionăm butonul Edit. Acţionăm butonul Delete. 57 . Editarea unui scenariu 3. 65). Acţionăm butonul OK. 4. 7. În caseta de dialog Scenario Values. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 5. Executăm comanda Scenarios. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. Acţionăm butonul OK. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. editămm valorile celulelor modificabile.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 64. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario).

65. 58 . Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

care permite realizarea prezentărilor grafice. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. grupate într-un singur fişier. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. localizat în partea din dreapta a ecranului. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. fotografii. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. 59 . dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. a formelor şi a obiectelor grafice. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. note şi schiţe. afişează numele documentului şi numele programului. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. rezumate.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Panoul de acţiune. elemente grafice. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. Bara de titluri. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Puteţi adăuga text.

Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Fig. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. 68. Fig. 67. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. vedere de sortare a diapozitivelor.Programul POWERPOINT Fig. prezentare. 60 . 42). Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. 66.

În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. Panoul de acţiuni. Fig. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. 69. la lansarea programului PowerPoint. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. se deschide panoul de acţiuni. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa .Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Puteţi şterge. În mod implicit.

70. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. 62 . Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard).Programul POWERPOINT Fig. Fig. prezentare utilizând un model (from design template). 71. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane.

72. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. 73. imagini grafice sau alte elemente.Programul POWERPOINT Fig. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text.

Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).mp3 etc.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders).wav. Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. reprezentând spaţii în diapozitiv. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save.). fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. 74. în care puteţi adăuga conţinutul. 64 . Fig. .

75. 65 . Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51).Programul POWERPOINT Fig. 76. Fig.

La pornirea prezentării. Opţiuni de redare Fig. 77. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. Fig.Programul POWERPOINT Fig. 78. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). fişierul este redat. în funcţie de setările alese. 79. 66 .

fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. atunci când un mesaj este descărcat. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Astfel.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. Deseori. 67 . Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. Dacă limita de stocare este atinsă. Deseori se poate consuma 0. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare.25 MB cu o singură fotografie.

Selectaţi Next. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. 80. 68 . Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Fig. Next. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Introduceţi numele de utilizator (user name). Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. selectaţi Add a new e-mail account. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă.

69 . Din acest meniu se pot alege comenzile File. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. şi Help. agenda de contacte şi activităţile.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). 2) Meniul principal. Go. precum şi în zilele următoare. Tools. numărul de mesaje din cutia poştală etc. calendar interactiv. 81. 5) Panoul de navigare. Fig. 3) Bara de unelte. De aici se poate accesa poşta. Edit. 4) Meniul Help. Action. View. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Advanced şi Web. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. jurnal etc. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. calendarul.

în diverse formate (zilnic. precum şi celelalte dosare de e-mail. cel de Navigaţie şi cel de Citire. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. imagini. 82. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări.Programul OUTLOOK a) Poşta. d) Activităţile. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. Elemente trimise. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . c) Contactele. Fig. comentarii etc. săptămânal. lunar). Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. b) Calendarul.

adrese fizice. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Calendar. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Totuşi comoditatea are preţul ei. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. acest panou este activat. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Selectaţi opţiunea Off. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Din acest motiv. Contacts şi Tasks.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). 71 . Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. adrese de e-mail. • Phone List: Afişează numele contactului. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. Atunci când este activat. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. ca o agendă electronică foarte detaliată. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. aşa cum le-aţi creat iniţial. numele companiei şi numărul de telefon. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Selectaţi lista de distribuţie. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră.. Apăsaţi butonul To. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. în secţiunea destinatar (Message Recipients). dacă aţi introdus o adresă greşită. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj... 88. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Click pe comanda New din bara de unelte. Fig. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi.. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. Click To. Click Send pentru a transmite mesajul. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). 76 .Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat).

65. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. 89. selectaţi mesajul. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. până când numele dosarului apare evidenţiat. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. Pentru a crea un dosar personalizat. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate.Programul OUTLOOK Fig. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send.a). selectaţi comanda New à Folder. c).b). Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. 77 .

funcţia şi datele de contact oficiale. 78 . Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). b).). clienţi. Puteţi crea mai multe semnături.Programul OUTLOOK a). De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. prieteni etc. 90. Crearea (a). Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. c). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. Fig.

Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. 92. Click pe butonul OK şi apoi Finish. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Selectarea unei semnături 79 . Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). 91. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite.Programul OUTLOOK Fig. Fig. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură.

Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. 93. Fig. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. De exemplu: 80 . Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. căutarea. Sortarea. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format.

Fig. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Selectaţi butonul OK. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Acţionaţi butonul Find Now. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. 94. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. 95. 81 . Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Fig. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate.