Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

Fig.Sisteme de operare a). c). b). Tipuri de butoane 5 . 3.

Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Fig. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. 5. 4. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. afişând denumirea lor. fişier sau dosar.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. Fig. Atributele barei de operaţii 6 .

În caz contrar bara nu este vizibilă. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons).Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Dacă opţiunea este dezactivată. Pentru a ordona ferestrele. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. 7 . Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Fig. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Ascunde sau nu programele inactive. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. 6. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). à Arată ceasul (show the clock). puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows).

Fig. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. 7. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. 8 . Implicit. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul.

gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. Alt avantaj este rapiditatea. în ordinea mărimii. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier.). Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. după data creării etc. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. pe de altă parte. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. 8. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. Acesta permite crearea. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. în ordinea tipului. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). 9 . Fig. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Formatul RAR.

Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). 10 . à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. Acestea pot fi şi ele de tip solid. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte.

Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. Când este lansat procesorul de texte WORD. 9. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. a indentărilor şi a taburilor. Fig. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. urmat de numele programului. 11 .

Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. formatarea şi verificarea documentului. 10. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. din bara de meniuri. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Fig. Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. afişare pentru citire (Reading Layout View). afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). din buoanele de control ale modului de afişare 12 . fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). editarea. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Stabilirea modului de afişare a). Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. b). Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. afişare ca pagină web (Web Layout View). Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. b). Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. a). Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului.

Meniu cascadă 13 . Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. • Cu meniul deschis. 11. Fig. Această bară se compune din meniuri specifice. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. 12.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. acestea apar pe fond colorat diferit. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Fig. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii.

Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor. Fig. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. butoane şi unelte. Fig. faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). De asemenea. În cazul în care acest panou nu este afişat. 13. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). 14.

Butoanele tăiere. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. a). Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. selectarea unui anumit panou Tăiere. Odată deschise mai multe panouri. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. Obs. Utilizarea panoului de activitate a). Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. procesorul de text WORD. o frază. Comenzile tăiere (cut). 15. afişarea panourilor disponibile. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). Efectul este similar cu al comenzii 15 . b). Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. 16. un paragraf. b). lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). copiere şi lipire Deseori. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. sau o imagine grafică). Fig. Fig. în procesarea textelor. copiere. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document.

Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. Odată blocul lipit.Procesorul de texte WORD tăiere. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Când este copiat al 25-lea element. Click pe butonul de lipire ( ). În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). ) din bara de unelte standard. Opţiuni de formatare 16 . • Click pe butonul de lipire ( ). cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. incluzând site-uri web. Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. ca EXCEL sau POWERPOINT. primul element copiat este şters. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. Obs. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. 17. formatează textul în conformitate cu setările Fig.

Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului.doc”. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit.doc”.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului.. Scrieţi data la începutul documentului deschis.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. De asemenea. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Închideţi documentul. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data.doc”. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. 17 . Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). • Salvaţi şi închideţi documentul.. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime.

Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. De exemplu transformă automat NUme în Nume. De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). Selectaţi butonul Add (adaugă). Fig. o Replace text as you type (înlocuieşte textul).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). 18.

Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. Fig. Caseta de dialog Find and Replace 19 . • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. tab. sau o anumită limbă. caracter special sau format de text. stil. 19. 20. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. precum şi un anumit font. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. paragraf. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. Fig.

Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Se observă lungimea inegală a liniilor. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Acest paragraf este aliniat la stânga. Totuşi. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Acest paragraf este centrat. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. centrat (center) sau bilateral (justify). Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive.351 mm). Cărţile au aliniere bilaterală. Fig. 21.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 .

• • Fig. Acţionaţi butonul „OK”. Fig. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. 23. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. Selectaţi Paragraph. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. 22. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. 23).Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. 21 .

Salvaţi şi închideţi documentul. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 22 .Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. 24. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Fig. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. semne de corectură etc. Selectaţi Header and Footer. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Aliniaţi la stânga întregul document. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. data şi numărul paginii. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând.

Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. aliniere. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. • Inserare număr de pagină. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. De la stânga la dreapta. 25. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate.Procesorul de texte WORD Fig. 23 . mărime caractere. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. evidenţiere sau caractere italice etc. numărul paginii şi data. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. • Close — închide antetul şi nota de subsol. • Inserare dată. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit.). • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). • Inserare oră.

ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. italic. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. Scrieţi-vă numele în antet. • În mod implicit. tab ( ) şi return (¶ creat document. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). colorare. 24 . mărime 11. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. • Salvaţi şi închideţi documentul. adăugare de chenare sau de imagini grafice. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. Fig. bold. proiecte şcolare etc. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. anunţuri.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. cu mărimea 10. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. 26. Eliberaţi butonul. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs.

Procesorul de texte WORD Fig. a). sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. 29. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. puteţi redimensiona caseta. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. 27. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. Fig. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. faceţi click pe una dintre marginile sale. 28. Conturul casetei se accentuează. Fig. dar nu pe marcajele de redimensionare. b).

Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. • Se selectează comanda Break. 26 . italic Arial 18. număr de coloane diferit).Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. italic Courier New 18. Fig. antet şi subsol diferit. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. bold. număr de pagină în format propriu. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. 30. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. bold Tahoma 20.

selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. broşurile publicitare. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). 31. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. paginile de reclamă. Ca exemplu. • Se acţionează butonul OK. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. Fig. 31) este caracter netipăribil. rapoartele etc. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). 27 . Obs. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. păstrând textul uşor de citit. ziarele. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns).

din bara de unelte b). o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). două sau trei coloane de lăţime egală.Procesorul de texte WORD a). 32. din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. 33. 28 . Selectarea numărului de coloane a). Fig. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. Fig. b).

35. • Coloana (Column).Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. selectaţi comanda Insert şi apoi Table. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Fig. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. După formatare se apasă butonul OK. Fig. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. Datele din tabel sunt introduse în celule. 34.

Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. 36. În plus. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Această propoziţie este nou introdusă. cu mărime de 14 puncte. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. Fig. 30 . cu mărime de 14 puncte. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. De exemplu. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman.

Zona respectivă va fi marcată. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. care nu intervin asupra formatului original. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. 31 .Procesorul de texte WORD Fig. Acestea sunt sugestii pentru autor. editat sau şters. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. 38. Fig. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. 37. apare comentariul respectiv. Pentru aceasta se deschide primul document.

care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . a). Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. b). 39. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Fig.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp.

în principal de tip numeric sau text. 33 . Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. păstrarea. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Un program de calcul tabelar permite introducerea. Fig. calcularea şi analizarea datelor. 41. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Bara de unelte. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. 40. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. PowerPoint etc). Fig.

deplasare la foaia de lucru următoare. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. situată în marginea din dreapta a ecranului. Fiecare rând este identificat printr-un număr. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos.536 linii şi 256 coloane. Bara de derulare orizontală. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Fiecare foaie da calcul conţine 65. sus sau jos. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. deplasare la ultima foaie de lucru. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Fiecare foaie de lucru conţine 65. deplasare la foaia de lucru anterioară. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei.536 de rânduri. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). De la stânga la dreapta. Indicativele rândurilor. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Alte taste care deplasează celula 34 . dreapta. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. Bara de formule. Informaţia din foaia de lucru (text. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). De asemenea. Fiecare celulă are o adresă unică. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru.

Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. − „*” înmulţire. Fig. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Formulele sunt enunţuri. Obs. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. 42. − „/” împărţire. − „<” mai mic decât. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. 35 . care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). − „>” mai mare decât. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. − „^” ridicare la putere. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. numere şi formule. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. − „%” procent (plasat după o valoare). compuse din operatori şi operanzi. Introducerea. − „-„ scădere.

Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. denumit zonă de celule. − „ . selectarea întregii foi de calcul. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. copierea. fie în bara de formule b). Puteţi selecta un grup de celule adiacente. Pentru a selecta o zonă: 36 . − „<>” diferit de. programul completează caracterele rămase. selectarea câtorva rânduri sau coloane. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. − „>=” mai mare sau egal cu. formatarea. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. nume şi funcţii predefinite. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. Textul poate fi introdus fie în celulă a). produce o referinţă care include cele două referinţe. Obs. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. ” uniune.. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). ştergerea. 43.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. referinţe la celule sau domenii de celule. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. b). Fig. sau definite de utilizator. a). − „ „ (spaţiu) intersecţie. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu.

Telefon. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. 44. Economii. Alimente. Cărţi credit. • A4. • A16. • A2. 37 . Total cheltuieli lunare. Curent electric. Cursorul are forma unei cruci mari. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. Buget lunar. Rată maşină. • A5. Venituri. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. • A17. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. lăsaţi-le libere. • A10. Selectarea foii de calcul Obs. • Eliberaţi butonul. • A8. • • • Fig. Închideţi mapa de lucru. Gaz. • A15. • A6. Asigurare. Ipotecă. • A9. • A7. Cablu. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. • A11-A14. • A3.

38 . Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. lipire Comenzile de tăiere. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. • Ctrl+c pentru copiere. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Butoanele tăiere. Apăsaţi tasta Enter. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. 45. Fig. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. copiere. • Ctrl+v pentru lipire. 46. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Bara de instrumente standard De asemenea. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Informaţia a fost introdusă în celula selectată.

Informaţia din celulă este ştearsă. a). Informaţia a fost lipită. Obs. Apăsaţi tasta Enter. Fig. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. incluzând pagini web. lipirea informaţiei b). Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. 47. Puteţi copia informaţie din diverse surse. 48 b). 39 . ea este ştearsă din memoria temporară. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Copierea şi b). Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Dacă nu lipiţi informaţia imediat.

Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). A1). $A$1). externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). 40 . relative. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex.Programul de calcul tabelar EXCEL a). Obs. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. 48. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. unde doriţi să mutaţi informaţia. Practic. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. Fig. 49. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. mixte. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. Fig. b). referinţele sunt adrese ale celulelor. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape).

41 . • Să conţină maxim 256 caractere. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. în a doua formă. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă.xls”. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Obs. Obs. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). ” şi caracterul „_”. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. • Să conţină numai litere.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. • Se nu fie asemănător unei referinţe. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Obs. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. iar atunci când este închisă. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. caracterul „ . având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Invers. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Atunci când mapa sursă este deschisă. • Să nu conţină spaţii. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. cifre. Pentru schimbarea tipului referinţelor. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă.

Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. Fig. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. La formatare. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. 50. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. Salvaţi şi închideţi fişierul. 2) dă 3. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. 42 . La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul.987. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C.99. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. De exemplu ROUND (3. număr_de_cifre).

Sintaxa funcţiei este INT(număr). Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus.7. Spre exemplu. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. sute.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. multiplu). multiplu). CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). Obs. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. Obs. Admite 2 argumente. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. număr_de_cifre). pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. multiplu). Rezultatul va fi 655. Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. mii etc. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. 5). număr_de_cifre). Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. 43 . Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. INT Dă partea întreagă a unui număr. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere.

Efectele funcţiilor COUNT.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. Atenţie rotunjirea se face prin adaos. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu.domeniu_2... În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).. Obs.domeniu_2. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu).B5. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu.1 se obţine 5. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr). EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2.). COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor.. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.domeniu_2.).35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.. RANK 44 . Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL).. ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.1.).1)=4).. 51.. Fig. Sintaxa funcţiei este ODD (număr).429..

mediana va fi 4. Funcţia POWER (număr. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. Pentru şirul (1. elementul central este al treilea. 7. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. Efectul funcţiilor LARGE. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. pentru şirul (1. FACT.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 45 . valoarea celui de al treilea element este 7). Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare.5 ). cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. 52. respectiv având valorile 2 şi 7. 700). 7. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. De exemplu. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 2+7 = 4. 700. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. 2. 2.5 (sunt 4 elemente. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Fig. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. POWER. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). 900). SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu.

Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. [valoare_prezentă]. De exemplu ROMAN (6)=VI. 46 . • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. De exemplu QUOTIENT (7. • Dobândă sau ritm (rate). Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. De exemplu MOD (7. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. 3999] în numeral roman. 2)=3. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. nr_perioade. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. [tip]). Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. • Plată (payment — PMT). FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. Funcţia MOD (număr_1. • Valoare viitoare (future value — FV). • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. 2)=1. presupunând o dobândă fixă. plată. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1.

Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. nr_perioade. nr_perioade. Prin urmare. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. [tip]). atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. [valoare_viitoare]. plata se consideră la începutul perioadei. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). Dacă este 1. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. plată. valoarea 6 la a şasea rată etc.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. Excel presupune că este 0. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. • 47 . • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. [tip]). PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. [valoare_viitoare]. nr_perioade. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. [tip]). perioada. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. în anumite condiţii. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. selectaţi 0.). IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. [valoare_viitoare]. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. IPMT (dobânda. PPMT. [tip]). valoare_iniţială. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). perioada. nr_perioade. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. valoare_iniţială. valoare_iniţială. [valoare_viitoare].

Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. Pasul 1/4 48 . [tip]. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. plata. plata. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. în propria sa foaie pentru diagrame. [iniţial]). Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. Apoi. valoare_prezentă. [valoare_viitoare]. care conţin datele de interes. Apoi se selectează celulele de interes. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. valoare_prezentă.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. [valoare_viitoare]. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. Imediat după acţionarea butonului. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). ChartWizard lucrează în 4 paşi. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. [tip]). tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite.

Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). Domeniul de interes 49 . 54. 53. Fig. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă.

Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Se alege opţiunea Add Trendline. Fig. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. 55. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 50 . 56. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei.

57. Fig. Extinderea liniei de tendinţă 51 .Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.5 perioade. 58. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.

Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Obs. 60. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Fig. 59. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. sau între cate există diferenţe foarte mari. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Fig.

61. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare).dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. . Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 3. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. valorile de intrare. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. care primeşte. după cum urmează: .dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Introducem formulele care referă celula de intrare. aşa cum am precizat mai sus. 53 . Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. pe rând. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. 2.

Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. 2. Această formulă va adresa două celule. 5. 3. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. din una sau mai multe formule. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. Referinţa la celula de intrare 6. plată. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . În celulele de sub formulă. 62). Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. Se acţionează butonul OK. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. Executăm comanda Table din meniul Data. 62. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. dar în acelaşi rând cu aceasta. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. În celulele de la dreapta formulei. introducem setul de valori. FV(dobândă. perioade. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. introducem setul de valori. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. pe care le numim celule de intrare. Fig. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. asupra rezultatelor acestora.

perioada. 2. 4. Pentru definirea unui scenariu: 1. Practic putem defini. într-un scenariu. În caseta de dialog Scenario Values. din meniul Tools. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. 3. nu formule. El permite crearea scenariilor. apoi se acţionează butonul OK. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). până la 32 de astfel de celule. Acţionăm butonul Close. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. pentru definirea scenariilor. 55 . 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. 25). plata. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. din meniul Tools. Executăm comanda Scenarios. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. În caseta Add Scenario. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. Ele trebuie să conţină numai valori. valoarea_actuală). 3. În caseta de dialog Scenario Manager. Se repetă paşii 2. 6. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. acţionăm butonul Add (vezi fig. În principiu. În acest fel. se introduce numele scenariului. Acţionăm butonul OK. 7. 5.

Pentru editarea unui scenariu: 1. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. Acţionăm butonul Show. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). În caseta de dialog Scenario Manager. din meniul Tools. 64). 63. Executăm comanda Scenarios. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. 2. 2. Executăm comanda Scenarios. 56 . 3. din meniul Tools. În caseta pentru dialog Scenario Manager.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute.

Acţionăm butonul Delete. 7. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). 2. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 64. Acţionăm butonul OK. din meniul Tools. Editarea unui scenariu 3. În caseta de dialog Scenario Manager. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. 57 . Acţionăm butonul OK. 4. Acţionăm butonul Edit. În caseta de dialog Edit Scenario. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. editămm valorile celulelor modificabile.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 5. Executăm comanda Scenarios. 6. 65). 3. În caseta de dialog Scenario Values. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula.

65.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective. 58 .

Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Panoul de acţiune.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. Bara de titluri. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. grupate într-un singur fişier. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. afişează numele documentului şi numele programului. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. elemente grafice. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. Puteţi adăuga text. fotografii. localizat în partea din dreapta a ecranului. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. 59 . Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. rezumate. note şi schiţe. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. a formelor şi a obiectelor grafice. care permite realizarea prezentărilor grafice.

Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. 60 . prezentare. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. Fig. Fig. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. 68. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. 67. 66. 42). vedere de sortare a diapozitivelor.Programul POWERPOINT Fig.

Fig. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . Panoul de acţiuni. Puteţi şterge. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. 69. se deschide panoul de acţiuni. la lansarea programului PowerPoint. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. În mod implicit.

utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). prezentare utilizând un model (from design template). Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. 62 . puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. 71.Programul POWERPOINT Fig. Fig. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. 70. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation).

Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig.Programul POWERPOINT Fig. imagini grafice sau alte elemente. 73. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . 72.

Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save.mp3 etc.). Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. 64 . . în care puteţi adăuga conţinutul.wav. Fig.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). reprezentând spaţii în diapozitiv. 74. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).

Programul POWERPOINT Fig. 75. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 65 . Fig. Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 76.

Opţiuni de redare Fig. 77. 79. La pornirea prezentării. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 78.Programul POWERPOINT Fig. în funcţie de setările alese. 66 . fişierul este redat. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). Fig.

atunci când un mesaj este descărcat. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. 67 . De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Dacă limita de stocare este atinsă. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta.25 MB cu o singură fotografie.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Deseori se poate consuma 0. Deseori. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Astfel.

Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). selectaţi Add a new e-mail account. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. 68 . Acţionaţi butoanele Next şi Finish. 80. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Next.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Introduceţi numele de utilizator (user name). Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Selectaţi Next. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Fig. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account.

Edit.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. View. Action. Tools. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. Din acest meniu se pot alege comenzile File. 4) Meniul Help. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. numărul de mesaje din cutia poştală etc. jurnal etc. calendar interactiv. 2) Meniul principal. agenda de contacte şi activităţile. Advanced şi Web. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. calendarul. Fig. 69 . precum şi în zilele următoare. Go. De aici se poate accesa poşta. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. 81. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. 3) Bara de unelte. 5) Panoul de navigare. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. şi Help.

adrese fizice şi adrese de poştă electronică. săptămânal. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. precum şi celelalte dosare de e-mail. Elemente trimise. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. imagini. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. Fig. d) Activităţile. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. 82. cel de Navigaţie şi cel de Citire. lunar). comentarii etc. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . c) Contactele. în diverse formate (zilnic.Programul OUTLOOK a) Poşta. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. b) Calendarul. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări.

Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. • Phone List: Afişează numele contactului. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). numele companiei şi numărul de telefon. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Totuşi comoditatea are preţul ei. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. ca o agendă electronică foarte detaliată. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. adrese de e-mail. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. aşa cum le-aţi creat iniţial. Din acest motiv. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Atunci când este activat. Contacts şi Tasks. Calendar. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. adrese fizice. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. Selectaţi opţiunea Off. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. acest panou este activat. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. 71 . Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Click To. Click Send pentru a transmite mesajul. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul.. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Selectaţi lista de distribuţie. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. 76 .Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. 88.. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Fig. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. dacă aţi introdus o adresă greşită. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. Apăsaţi butonul To.. Click pe comanda New din bara de unelte.

c).Programul OUTLOOK Fig. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. 89. 65. Pentru a crea un dosar personalizat. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. până când numele dosarului apare evidenţiat. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original.b). Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. selectaţi mesajul. selectaţi comanda New à Folder.a). Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. 77 . Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate.

pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. Crearea (a). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). Fig. b). clienţi.). Puteţi crea mai multe semnături. funcţia şi datele de contact oficiale. 78 . Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. 90. deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. c). prieteni etc.Programul OUTLOOK a).

Selectarea unei semnături 79 . Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. 92. Click pe butonul OK şi apoi Finish. Fig. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar.Programul OUTLOOK Fig. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. 91. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature.

Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. Fig. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Sortarea. căutarea.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. De exemplu: 80 . Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. 93. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură.

Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Acţionaţi butonul Find Now. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Fig.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. 81 . Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Selectaţi butonul OK. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Fig. 94. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. 95. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful