Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

Sisteme de operare a). 3. b). Fig. c). Tipuri de butoane 5 .

executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. afişând denumirea lor. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. Atributele barei de operaţii 6 . Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. fişier sau dosar. 5. 4. Fig. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Fig.

Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Pentru a ordona ferestrele. Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. 7 . Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. 6. à Arată ceasul (show the clock). à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. Ascunde sau nu programele inactive.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). În caz contrar bara nu este vizibilă. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Fig. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. Dacă opţiunea este dezactivată.

un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. 8 . Implicit.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Fig. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. 7. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei.

în ordinea mărimii. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag).). pe de altă parte. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. 9 . Formatul RAR. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. Alt avantaj este rapiditatea. 8. în ordinea tipului. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. Fig. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. după data creării etc. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Acesta permite crearea. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier.

Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. 10 . Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Acestea pot fi şi ele de tip solid.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte.

Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Fig. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. 9. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului.Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. a indentărilor şi a taburilor. 11 . Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. Când este lansat procesorul de texte WORD. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. urmat de numele programului. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului.

10. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. a). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. din bara de meniuri.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. Fig. Stabilirea modului de afişare a). Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. afişare pentru citire (Reading Layout View). din buoanele de control ale modului de afişare 12 . b). Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. afişare ca pagină web (Web Layout View). fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. editarea. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. b). formatarea şi verificarea documentului.

Fig. • Cu meniul deschis. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. 11. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei. 12. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. Fig. Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Meniu cascadă 13 . deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. acestea apar pe fond colorat diferit. Această bară se compune din meniuri specifice. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri.

Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). 13. Fig. De asemenea. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. Fig. În cazul în care acest panou nu este afişat.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . butoane şi unelte. 14. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor.

Procesorul de texte WORD pe această săgeată. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. 16. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. afişarea panourilor disponibile. Fig. Comenzile tăiere (cut). a). Butoanele tăiere. procesorul de text WORD. în procesarea textelor. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. b). Odată deschise mai multe panouri. copiere. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). copiere şi lipire Deseori. b). apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Utilizarea panoului de activitate a). un paragraf. o frază. Fig. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. sau o imagine grafică). Obs. 15. Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). Efectul este similar cu al comenzii 15 . selectarea unui anumit panou Tăiere.

va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). incluzând site-uri web. Informaţia poate fi copiată din diverse surse.Procesorul de texte WORD tăiere. Click pe butonul de lipire ( ). o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. • Click pe butonul de lipire ( ). Când este copiat al 25-lea element. formatează textul în conformitate cu setările Fig. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Odată blocul lipit. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. ca EXCEL sau POWERPOINT. ) din bara de unelte standard. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Obs. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. primul element copiat este şters. Opţiuni de formatare 16 . cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. 17.

. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. • Salvaţi şi închideţi documentul. Închideţi documentul.doc”.doc”.doc”. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. Scrieţi data la începutul documentului deschis.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). 17 .. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. De asemenea. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea.

Fig. 18. iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). Selectaţi butonul Add (adaugă). De exemplu transformă automat NUme în Nume. o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri.

precum şi un anumit font. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. Fig. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. Caseta de dialog Find and Replace 19 . 19. caracter special sau format de text. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată. • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. 20. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. paragraf. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). tab. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. stil. Fig.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. sau o anumită limbă.

Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Cărţile au aliniere bilaterală. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Când măsurarea spaţierii se face în puncte. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Acest paragraf este aliniat la stânga. Acest paragraf este centrat. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri.351 mm). centrat (center) sau bilateral (justify). Totuşi. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. 21. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Fig. Acest paragraf este aliniat la dreapta. Se observă lungimea inegală a liniilor. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”.

Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite. 22. Fig. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. • • Fig. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. 21 . Selectaţi Paragraph. 23). Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. Acţionaţi butonul „OK”. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. 23.

Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. semne de corectură etc. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Salvaţi şi închideţi documentul. Fig. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. data şi numărul paginii. 24. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. Aliniaţi la stânga întregul document. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. 22 . Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. Selectaţi Header and Footer. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă.

Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. evidenţiere sau caractere italice etc. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. aliniere. mărime caractere. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous).). • Inserare dată. De la stânga la dreapta.Procesorul de texte WORD Fig. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. • Inserare număr de pagină. 23 . aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. • Close — închide antetul şi nota de subsol. numărul paginii şi data. • Inserare oră. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. 25.

24 . Eliberaţi butonul. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. anunţuri. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). • Salvaţi şi închideţi documentul. • În mod implicit. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. Fig. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. Scrieţi-vă numele în antet. cu mărimea 10. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). proiecte şcolare etc. bold. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. mărime 11. colorare. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. 26.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. italic. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. tab ( ) şi return (¶ creat document. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. adăugare de chenare sau de imagini grafice. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi.

27. 29. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. puteţi redimensiona caseta. a). dar nu pe marcajele de redimensionare. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. Fig. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. Fig. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. faceţi click pe una dintre marginile sale. 28. Conturul casetei se accentuează. b).Procesorul de texte WORD Fig. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor.

bold Tahoma 20. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. număr de pagină în format propriu. • Se selectează comanda Break. bold. Fig. număr de coloane diferit). antet şi subsol diferit. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. 26 .Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. italic Arial 18. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. italic Courier New 18. 30. diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă.

păstrând textul uşor de citit. 27 . broşurile publicitare. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. 31. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. • Se acţionează butonul OK. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). Ca exemplu. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune).Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. paginile de reclamă. ziarele. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. Fig. Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. 31) este caracter netipăribil. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. rapoartele etc. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Obs.

din bara de unelte b). 33. Fig. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32.Procesorul de texte WORD a). 28 . Fig. două sau trei coloane de lăţime egală. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. Selectarea numărului de coloane a). 32. b).

După formatare se apasă butonul OK. selectaţi comanda Insert şi apoi Table. Datele din tabel sunt introduse în celule. Fig. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri. 34. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. 35. Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . Fig. • Coloana (Column).Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane.

Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. Această propoziţie este nou introdusă. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. 36. De exemplu.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. cu mărime de 14 puncte. În plus. 30 . cu mărime de 14 puncte. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Fig. avem textul următor: Aceasta este varianta originală.

editat sau şters. 31 . apare comentariul respectiv. care nu intervin asupra formatului original. 37. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. 38. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. Acestea sunt sugestii pentru autor. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Pentru aceasta se deschide primul document. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii.Procesorul de texte WORD Fig. Fig. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Zona respectivă va fi marcată.

acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. b). Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. a). Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. Fig. 39.Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde.

Fig. 40.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Fig. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. PowerPoint etc). Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Bara de unelte. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. 41. în principal de tip numeric sau text. Un program de calcul tabelar permite introducerea. păstrarea. 33 . Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. calcularea şi analizarea datelor. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente.

Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. De la stânga la dreapta. Informaţia din foaia de lucru (text. Bara de derulare orizontală. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. De asemenea.536 de rânduri. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. dreapta. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. deplasare la foaia de lucru următoare. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). Fiecare rând este identificat printr-un număr. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. Fiecare foaie de lucru conţine 65. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Bara de formule. Alte taste care deplasează celula 34 . O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru.536 linii şi 256 coloane. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. Fiecare celulă are o adresă unică. deplasare la ultima foaie de lucru. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. Indicativele rândurilor. deplasare la foaia de lucru anterioară. situată în marginea din dreapta a ecranului. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. sus sau jos. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere.

Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. − „/” împărţire. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. Obs. numere şi formule. − „<” mai mic decât. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. − „*” înmulţire. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Formulele sunt enunţuri. − „^” ridicare la putere. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). Introducerea. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. 42. − „>” mai mare decât. 35 . − „-„ scădere. compuse din operatori şi operanzi. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. − „%” procent (plasat după o valoare).

• operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. copierea. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. sau definite de utilizator. Textul poate fi introdus fie în celulă a). Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. fie în bara de formule b). programul completează caracterele rămase. Obs. b). a). produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. 43. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. − „ . − „ „ (spaţiu) intersecţie. selectarea câtorva rânduri sau coloane. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. formatarea. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. ” uniune.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. ştergerea. selectarea întregii foi de calcul. − „>=” mai mare sau egal cu. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. produce o referinţă care include cele două referinţe. nume şi funcţii predefinite. referinţe la celule sau domenii de celule. denumit zonă de celule.. Fig. − „<>” diferit de. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. Pentru a selecta o zonă: 36 . Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea.

• A17. • A2. 37 . selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Telefon. • A15. Selectarea foii de calcul Obs. • Eliberaţi butonul. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. • A3. Buget lunar. Curent electric. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. Venituri. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • A6. • A4. Cablu. Cărţi credit. • A7. Total cheltuieli lunare. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. Asigurare. • A16. lăsaţi-le libere. • • • Fig. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. Închideţi mapa de lucru. Ipotecă. • A5. • A9. • A10. 44. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule).Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Rată maşină. Cursorul are forma unei cruci mari. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. • A11-A14. Gaz. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. • A8. Economii. Alimente.

Apăsaţi tasta Enter. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. copiere. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). lipire Comenzile de tăiere. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. • Ctrl+v pentru lipire. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). 45. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Bara de instrumente standard De asemenea. 38 . Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. Butoanele tăiere. • Ctrl+c pentru copiere. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. 46. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). Fig.

Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. 39 . poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Obs. incluzând pagini web. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. 47. Informaţia din celulă este ştearsă. Apăsaţi tasta Enter. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Puteţi copia informaţie din diverse surse. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Copierea şi b). Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. ea este ştearsă din memoria temporară. a).Programul de calcul tabelar EXCEL a). Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. lipirea informaţiei b). Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Informaţia a fost lipită. Fig. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. 48 b).

48. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup.Programul de calcul tabelar EXCEL a). mixte. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. relative. 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Fig. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. Fig. 40 . 49. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). unde doriţi să mutaţi informaţia. $A$1). Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Practic. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. b). referinţele sunt adrese ale celulelor. A1). Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. Obs. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată.

Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. • Să conţină maxim 256 caractere. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. Atunci când mapa sursă este deschisă. Obs. • Se nu fie asemănător unei referinţe. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. caracterul „ . • Să conţină numai litere. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. • Să nu conţină spaţii.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). ” şi caracterul „_”. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. 41 . iar atunci când este închisă. Obs. în a doua formă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa.xls”. cifre. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. Obs. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Invers. Pentru schimbarea tipului referinţelor.

Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. Salvaţi şi închideţi fişierul. număr_de_cifre). La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. La formatare. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii. De exemplu ROUND (3. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. 2) dă 3. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată.987. 42 . funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. 50. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. Fig.99. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice.

În acest mod se pot rotunji numere la zeci. Obs. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). multiplu). Rezultatul va fi 655. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. 43 . Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. Admite 2 argumente. şi pe cele între 5 şi 9 în sus.7. mii etc. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. Obs. Sintaxa funcţiei este INT(număr).-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. multiplu). Spre exemplu. număr_de_cifre). sute. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. 5). INT Dă partea întreagă a unui număr. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). multiplu). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. număr_de_cifre). Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea.

domeniu_2..1.429. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr).domeniu_2. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.1 se obţine 5.. Efectele funcţiilor COUNT.1)=4). Sintaxa funcţiei este ODD (număr)..). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).B5.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu. RANK 44 . LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL).. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2..35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice. Atenţie rotunjirea se face prin adaos. 51. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor. Fig.. ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.. Obs..). Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu).domeniu_2..). Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare.

Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. 2. Funcţia POWER (număr.5 ). mediana va fi 4. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. 2+7 = 4. 52. 7. pentru şirul (1. 7. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. valoarea celui de al treilea element este 7). Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. Fig. 700. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. POWER. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. De exemplu. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului.5 (sunt 4 elemente. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. respectiv având valorile 2 şi 7. 700). SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. FACT. elementul central este al treilea. 45 . Efectul funcţiilor LARGE. Pentru şirul (1. 900). mediana va fi 7 (sunt 5 elemente.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 2.

• dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. nr_perioade. • Plată (payment — PMT). • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER).Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. 3999] în numeral roman. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. [tip]). 46 . ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. De exemplu MOD (7. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. Funcţia MOD (număr_1. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). • Dobândă sau ritm (rate). FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. presupunând o dobândă fixă. plată. • Valoare viitoare (future value — FV). O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. De exemplu ROMAN (6)=VI. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. 2)=1. [valoare_prezentă]. 2)=3. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. De exemplu QUOTIENT (7.

[valoare_viitoare]. perioada.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. nr_perioade. PPMT. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. valoare_iniţială. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). Dacă este 1. [tip]). nr_perioade. selectaţi 0. [valoare_viitoare]. plata se consideră la începutul perioadei. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. în anumite condiţii. [valoare_viitoare]. [valoare_viitoare]. nr_perioade. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. • 47 . „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. valoare_iniţială. IPMT (dobânda. Excel presupune că este 0. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. [tip]). valoarea 6 la a şasea rată etc. [tip]). valoare_iniţială. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. [tip]). PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. perioada. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. Prin urmare. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. nr_perioade. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. plată. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT.). IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei.

Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. [valoare_viitoare]. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. valoare_prezentă. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). [iniţial]). Pasul 1/4 48 . plata. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. care conţin datele de interes. plata. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. [tip]. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Apoi se selectează celulele de interes. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. [tip]). [valoare_viitoare]. ChartWizard lucrează în 4 paşi. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. valoare_prezentă. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Imediat după acţionarea butonului. în propria sa foaie pentru diagrame. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Apoi.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori.

Domeniul de interes 49 . 54. 53. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). Fig.

Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 55. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. 50 . 56. Fig. Se alege opţiunea Add Trendline. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Fig.

57. Extinderea liniei de tendinţă 51 . 58. Fig. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.5 perioade.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.

Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. 59. sau între cate există diferenţe foarte mari. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. 60. Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Fig. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Fig. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Obs.

atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. Introducem formulele care referă celula de intrare. 2. aşa cum am precizat mai sus. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. după cum urmează: . cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. 61. . Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. valorile de intrare. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. care primeşte. pe rând. 3. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. 53 .

pe care le numim celule de intrare. 62). • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. Referinţa la celula de intrare 6. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. În celulele de la dreapta formulei. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . dar în acelaşi rând cu aceasta. perioade. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. din una sau mai multe formule. introducem setul de valori. 5. asupra rezultatelor acestora. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. În celulele de sub formulă. Această formulă va adresa două celule. Executăm comanda Table din meniul Data. 3. FV(dobândă. 2. 62. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. introducem setul de valori. plată. Se acţionează butonul OK. Fig. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. dar în aceeaşi coloană cu aceasta.

Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). În principiu. Se repetă paşii 2. 25). 55 . nu formule. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. acţionăm butonul Add (vezi fig. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. 3. 6. 5. Practic putem defini. Acţionăm butonul Close. perioada.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. se introduce numele scenariului. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. În caseta de dialog Scenario Manager. pentru definirea scenariilor. Acţionăm butonul OK. Executăm comanda Scenarios. plata. El permite crearea scenariilor. În caseta Add Scenario. 2. Ele trebuie să conţină numai valori. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. într-un scenariu. 7. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. 4. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. În caseta de dialog Scenario Values. 3. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Pentru definirea unui scenariu: 1. valoarea_actuală). În acest fel. până la 32 de astfel de celule. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. apoi se acţionează butonul OK. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. din meniul Tools. din meniul Tools.

2. 63. Acţionăm butonul Show. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). din meniul Tools. Pentru editarea unui scenariu: 1. 3. din meniul Tools. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. 2. 56 . Executăm comanda Scenarios. În caseta de dialog Scenario Manager. În caseta pentru dialog Scenario Manager. 64).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Executăm comanda Scenarios.

editămm valorile celulelor modificabile. Acţionăm butonul OK. 4. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. În caseta de dialog Scenario Manager. Acţionăm butonul Edit. 3. În caseta de dialog Edit Scenario. 64. 65).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. În caseta de dialog Scenario Values. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 57 . Executăm comanda Scenarios. Acţionăm butonul OK. Editarea unui scenariu 3. din meniul Tools. 7. Acţionăm butonul Delete. 6. 2. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. 5. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario).

65.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective. 58 .

Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Panoul de acţiune. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. rezumate. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. Puteţi adăuga text. fotografii. a formelor şi a obiectelor grafice. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. elemente grafice. care permite realizarea prezentărilor grafice. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. Bara de titluri. afişează numele documentului şi numele programului. grupate într-un singur fişier. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. 59 . Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. note şi schiţe. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. localizat în partea din dreapta a ecranului.

Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. 66.Programul POWERPOINT Fig. prezentare. 67. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 68. 42). Fig. vedere de sortare a diapozitivelor. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. 60 . Fig. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă.

se deschide panoul de acţiuni. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. 69. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Fig. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. Puteţi şterge. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. În mod implicit. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Panoul de acţiuni. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. la lansarea programului PowerPoint. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa .

70. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. prezentare utilizând un model (from design template). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane.Programul POWERPOINT Fig. 62 . Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. 71. utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). Fig.

73. imagini grafice sau alte elemente. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. 72. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text.Programul POWERPOINT Fig.

Fig.mp3 etc. . Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. 74. 64 . Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds.wav. în care puteţi adăuga conţinutul.). reprezentând spaţii în diapozitiv. Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (.

Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). Fig. Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 76. 75. 65 .Programul POWERPOINT Fig.

77. Opţiuni de redare Fig. 78. fişierul este redat. 66 . 79. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. în funcţie de setările alese.Programul POWERPOINT Fig. Fig. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). La pornirea prezentării.

67 . limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului.25 MB cu o singură fotografie. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. Dacă limita de stocare este atinsă. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Deseori se poate consuma 0. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. Astfel. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Deseori. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. atunci când un mesaj este descărcat.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers).

Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. selectaţi Add a new e-mail account. Fig. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Next. Selectaţi Next. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. 68 . Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. 80. Introduceţi numele de utilizator (user name). Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local).

include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. De aici se poate accesa poşta. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. 3) Bara de unelte.Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). jurnal etc. Edit. Tools. numărul de mesaje din cutia poştală etc. Din acest meniu se pot alege comenzile File. 5) Panoul de navigare. 4) Meniul Help. calendar interactiv. 81. View. Fig. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. 2) Meniul principal. şi Help. calendarul. precum şi în zilele următoare. Advanced şi Web. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. agenda de contacte şi activităţile. Go. 69 . parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. Action.

Elemente trimise. c) Contactele. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. săptămânal. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. 82. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. adrese fizice şi adrese de poştă electronică.Programul OUTLOOK a) Poşta. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. b) Calendarul. lunar). comentarii etc. d) Activităţile. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . Fig. cel de Navigaţie şi cel de Citire. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. precum şi celelalte dosare de e-mail. în diverse formate (zilnic. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. imagini. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului.

Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. aşa cum le-aţi creat iniţial. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Calendar. • Phone List: Afişează numele contactului. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. ca o agendă electronică foarte detaliată. numele companiei şi numărul de telefon. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Din acest motiv. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. Contacts şi Tasks. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Totuşi comoditatea are preţul ei. Atunci când este activat. adrese de e-mail. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. adrese fizice. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Selectaţi opţiunea Off. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. 71 . acest panou este activat.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Fig. Click Send pentru a transmite mesajul. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click OK şi apoi introduceţi mesajul.. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis.. 88. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apăsaţi butonul To. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi.. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. 76 . în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click To. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. dacă aţi introdus o adresă greşită. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items..

Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. până când numele dosarului apare evidenţiat. selectaţi comanda New à Folder. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. Pentru a crea un dosar personalizat. c). ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal.Programul OUTLOOK Fig. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns.b). 77 . 65.a). Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. selectaţi mesajul. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. 89. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal.

De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. Puteţi crea mai multe semnături. funcţia şi datele de contact oficiale. Fig. c). Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. 90. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. b). 78 . prieteni etc. Crearea (a).Programul OUTLOOK a). clienţi. pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri.).

91. Fig. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Selectarea unei semnături 79 . Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii.Programul OUTLOOK Fig. 92. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Click pe butonul OK şi apoi Finish.

93. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare. În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Sortarea.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. Fig. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. căutarea. De exemplu: 80 . tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.

95. Fig. Acţionaţi butonul Find Now. 81 . • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Fig. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. 94. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Selectaţi butonul OK. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful