Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

b).Sisteme de operare a). c). Fig. Tipuri de butoane 5 . 3.

Fig. Atributele barei de operaţii 6 .Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. 5. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. Fig. fişier sau dosar. 4. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat. afişând denumirea lor. executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii.

Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre. à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). Ascunde sau nu programele inactive.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). 7 . unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele. Fig. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. 6. à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). Pentru a ordona ferestrele. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). Dacă opţiunea este dezactivată. à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. În caz contrar bara nu este vizibilă. à Arată ceasul (show the clock). Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia.

Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului. listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Fig. Implicit. 8 . Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. 7. Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate.

Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. în ordinea tipului.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. în ordinea mărimii. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. Alt avantaj este rapiditatea. 9 . Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. pe de altă parte. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. Fig.). În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. după data creării etc. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Acesta permite crearea. Formatul RAR. 8. Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia. O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag).

10 . Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Acestea pot fi şi ele de tip solid.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare.

a indentărilor şi a taburilor. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. 9. un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire). Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. urmat de numele programului. Fig. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. Când este lansat procesorul de texte WORD. 11 .Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită.

astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal. 10. din buoanele de control ale modului de afişare 12 .Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. a). Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Fig. lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. editarea. Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. b). din bara de meniuri. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. formatarea şi verificarea documentului. afişare pentru citire (Reading Layout View). Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. Stabilirea modului de afişare a). Furnizează spaţiul maxim pentru editare. Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. b). afişare ca pagină web (Web Layout View).

Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. 12. • Cu meniul deschis. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. 11. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. acestea apar pe fond colorat diferit. Această bară se compune din meniuri specifice. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Fig. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. Meniu cascadă 13 . Fig. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale.

faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. Fig. 14. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. Fig. 13. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . De asemenea. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9).Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. În cazul în care acest panou nu este afişat. butoane şi unelte. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor.

16. Efectul este similar cu al comenzii 15 . Odată deschise mai multe panouri. în procesarea textelor. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). sau o imagine grafică). 15. selectarea unui anumit panou Tăiere. procesorul de text WORD. se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi. un paragraf. Fig. copiere şi lipire Deseori.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. Butoanele tăiere. copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. o frază. Comenzile tăiere (cut). b). apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). Utilizarea panoului de activitate a). oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. b). Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. a). Obs. copiere. Fig. afişarea panourilor disponibile.

Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. 17. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. primul element copiat este şters. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. ) din bara de unelte standard. incluzând site-uri web. • Click pe butonul de lipire ( ). Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. Când este copiat al 25-lea element. Click pe butonul de lipire ( ). Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). Opţiuni de formatare 16 . va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. formatează textul în conformitate cu setările Fig. fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE.Procesorul de texte WORD tăiere. Obs. Odată blocul lipit. ca EXCEL sau POWERPOINT. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. Informaţia poate fi copiată din diverse surse.

. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). Scrieţi data la începutul documentului deschis. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. • Salvaţi şi închideţi documentul.doc”. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi. De asemenea.doc”. Închideţi documentul. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data. indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri.doc”. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare..”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. 17 . AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului.

o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). Selectaţi butonul Add (adaugă). De exemplu transformă automat NUme în Nume. Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options. Fig. La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor).Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri. În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). o Replace text as you type (înlocuieşte textul). 18. De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”.

• Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. precum şi un anumit font. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. Fig. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. caracter special sau format de text. 20. stil. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. tab. sau o anumită limbă. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. paragraf. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. Caseta de dialog Find and Replace 19 . Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. 19.Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Selectaţi comanda Find (găseşte). • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). Fig. Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte). • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată.

Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. 21. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. centrat (center) sau bilateral (justify). Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Acest paragraf este centrat. Când măsurarea spaţierii se face în puncte. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Totuşi. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”.351 mm). Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Cărţile au aliniere bilaterală. Fig. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. Acest paragraf este aliniat la stânga. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. Acest paragraf este aliniat la dreapta. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală. Se observă lungimea inegală a liniilor. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 .Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”.

Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. Acţionaţi butonul „OK”. 23. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. Selectaţi Paragraph. 23). Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. Fig. 22. 21 . acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. • • Fig. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite.

22 . Selectaţi Header and Footer. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Aliniaţi la stânga întregul document. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 24. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. semne de corectură etc. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. data şi numărul paginii. Salvaţi şi închideţi documentul. Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând. Fig. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă.

Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. 23 . aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. aliniere. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. evidenţiere sau caractere italice etc. numărul paginii şi data.Procesorul de texte WORD Fig. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte. 25. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. • Inserare oră. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. • Inserare dată. De la stânga la dreapta. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. • Inserare număr de pagină. • Close — închide antetul şi nota de subsol. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. mărime caractere.).

proiecte şcolare etc. mărime 11. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă. Fig. colorare. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri. anunţuri. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. Eliberaţi butonul. italic. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. 24 . • Salvaţi şi închideţi documentul. • În mod implicit. tab ( ) şi return (¶ creat document. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). • Formataţi nota de subsol cu font Arial. 26. Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. Scrieţi-vă numele în antet. bold. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. cu mărimea 10. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. adăugare de chenare sau de imagini grafice.

puteţi redimensiona caseta. Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. 28. Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. b). Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . Conturul casetei se accentuează. Textul introdus se formatează în mod obişnuit. faceţi click pe una dintre marginile sale. Fig. a). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje.Procesorul de texte WORD Fig. dar nu pe marcajele de redimensionare. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. Fig. 29. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. 27.

astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. Fig. • Se selectează comanda Break. număr de pagină în format propriu. italic Arial 18. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. 30. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. bold Tahoma 20. Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. număr de coloane diferit). diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. antet şi subsol diferit. italic Courier New 18. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. 26 .Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. bold.

sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Obs. Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). Ca exemplu. În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). 27 . • Se acţionează butonul OK. rapoartele etc. Fig. ziarele. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. broşurile publicitare. 31) este caracter netipăribil. 31. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. păstrând textul uşor de citit.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). paginile de reclamă. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune).

Fig. din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers). 32. Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. Selectarea numărului de coloane a).Procesorul de texte WORD a). Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. două sau trei coloane de lăţime egală. Fig. din bara de unelte b). 28 . 33. b).

Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. 34. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . 35. Fig. După formatare se apasă butonul OK. Fig. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. • Coloana (Column). • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. Datele din tabel sunt introduse în celule. selectaţi comanda Insert şi apoi Table.

la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga. Această propoziţie este nou introdusă. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. cu mărime de 14 puncte. cu mărime de 14 puncte. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. În plus. Fig. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. 30 . Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. 36. De exemplu.

Zona respectivă va fi marcată. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. 38. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Fig. Acestea sunt sugestii pentru autor. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. apare comentariul respectiv. editat sau şters. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. care nu intervin asupra formatului original.Procesorul de texte WORD Fig. 37. Pentru aceasta se deschide primul document. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. 31 .

Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. 39. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Fig. a). b). Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9.

PowerPoint etc). Fig. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. păstrarea. 41. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. Bara de unelte. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. 40. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. Un program de calcul tabelar permite introducerea. calcularea şi analizarea datelor. în principal de tip numeric sau text. 33 .

De la stânga la dreapta. Fiecare foaie de lucru conţine 65. Informaţia din foaia de lucru (text. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. deplasare la foaia de lucru următoare. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. De asemenea. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. Bara de derulare orizontală. deplasare la foaia de lucru anterioară. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. sus sau jos. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. situată în marginea din dreapta a ecranului. Alte taste care deplasează celula 34 . Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. deplasare la ultima foaie de lucru. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Fiecare celulă are o adresă unică. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga.536 linii şi 256 coloane. Fiecare rând este identificat printr-un număr. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. dreapta. utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Fiecare foaie da calcul conţine 65. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă.536 de rânduri. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). În figura 1 adresa celulei selectate este A1. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). Indicativele rândurilor. Bara de formule. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru.

Formulele sunt enunţuri. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. − „^” ridicare la putere. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. compuse din operatori şi operanzi. Numerele sunt valori utilizate în calcule. Fig. − „%” procent (plasat după o valoare). 35 . Introducerea. 42. care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). − „<” mai mic decât. Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. − „-„ scădere. • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. − „/” împărţire. − „*” înmulţire. numere şi formule. Obs. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi. − „>” mai mare decât.

fie în bara de formule b). Fig. b). − „<>” diferit de. sau definite de utilizator. Textul poate fi introdus fie în celulă a). continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. − „ „ (spaţiu) intersecţie. Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. Obs. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea. 43. ” uniune. selectarea întregii foi de calcul. referinţe la celule sau domenii de celule. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). − „>=” mai mare sau egal cu. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. Pentru a selecta o zonă: 36 . a).Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. formatarea.. nume şi funcţii predefinite. produce o referinţă care include cele două referinţe. − „ . denumit zonă de celule. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. ştergerea. selectarea câtorva rânduri sau coloane. copierea. programul completează caracterele rămase. Puteţi selecta un grup de celule adiacente.

vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. 37 . • A11-A14. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). • A5. Total cheltuieli lunare. • A6. • A7. • A16. Cablu. Ipotecă. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Rată maşină. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. • A4. 44.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. Cursorul are forma unei cruci mari. Gaz. Buget lunar. Telefon. • A17. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. Economii. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. • A3. • A2. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. Cărţi credit. Curent electric. Venituri. • A10. • Eliberaţi butonul. Închideţi mapa de lucru. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. lăsaţi-le libere. Selectarea foii de calcul Obs. • A15. Alimente. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. • • • Fig. • A9. Asigurare. • A8.

Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. • Ctrl+c pentru copiere. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. Fig. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. Bara de instrumente standard De asemenea. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Butoanele tăiere. Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. 38 . Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Fig. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. Apăsaţi tasta Enter. 45. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. lipire Comenzile de tăiere. copiere. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). 46.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. • Ctrl+v pentru lipire.

În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. Fig. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Informaţia din celulă este ştearsă. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop).Programul de calcul tabelar EXCEL a). Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. Obs. într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. 47. Apăsaţi tasta Enter. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. ea este ştearsă din memoria temporară. Puteţi copia informaţie din diverse surse. a). incluzând pagini web. 39 . Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. 48 b). poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Copierea şi b). lipirea informaţiei b). Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Informaţia a fost lipită.

Programul de calcul tabelar EXCEL a). 48. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. relative. 40 . Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. 49. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Fig. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). unde doriţi să mutaţi informaţia. A1). Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. Fig. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. $A$1). Obs. b). Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Practic. referinţele sunt adrese ale celulelor. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. mixte.

chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. în a doua formă. Obs. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). Pentru schimbarea tipului referinţelor. cifre. Obs. Atunci când mapa sursă este deschisă. • Să conţină numai litere. Invers. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. 41 . având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. • Să nu conţină spaţii. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. caracterul „ . ” şi caracterul „_”. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă.xls”. Excel afişează referinţele externe în prima formă. • Se nu fie asemănător unei referinţe. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. iar atunci când este închisă. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. • Să conţină maxim 256 caractere. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume.

în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată. număr_de_cifre). Fig. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. De exemplu ROUND (3. Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C.99. 42 . Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Salvaţi şi închideţi fişierul. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii.987. 2) dă 3. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. 50. La formatare.

FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). 43 . număr_de_cifre). Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. multiplu). Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. sute.Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. Sintaxa funcţiei este INT(număr). Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. Obs.7. multiplu). Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. mii etc. Obs. multiplu). TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. 5). INT Dă partea întreagă a unui număr. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. Rezultatul va fi 655. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. Spre exemplu. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. număr_de_cifre). Admite 2 argumente.

..domeniu_2.. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr). Fig. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3.1.B5.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar. Atenţie rotunjirea se face prin adaos.).1 se obţine 5.domeniu_2. În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).. Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.domeniu_2. EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. Sintaxa funcţiei este ODD (număr).. Obs. Efectele funcţiilor COUNT. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu. RANK 44 . 51.).1)=4). Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor.. Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1...35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice. Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1.). Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL).429.

cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. 900). 7. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. 2. Fig. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu.Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. 700. elementul central este al treilea. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. valoarea celui de al treilea element este 7). Funcţia POWER (număr. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. De exemplu. Sintaxa este PRODUCT (domeniu). 45 . pentru şirul (1. respectiv având valorile 2 şi 7. Pentru şirul (1. POWER. FACT. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară.5 ). 2+7 = 4. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument. 700). Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic).5 (sunt 4 elemente. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. 2. mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. 7. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Efectul funcţiilor LARGE. 52. mediana va fi 4.

0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. [tip]). 2)=1. Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. 2)=3. [valoare_prezentă]. Funcţia MOD (număr_1. nr_perioade. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. De exemplu MOD (7. presupunând o dobândă fixă. • Plată (payment — PMT). 46 . • Valoare viitoare (future value — FV). plată. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. • Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. • Dobândă sau ritm (rate). De exemplu ROMAN (6)=VI. De exemplu QUOTIENT (7. 3999] în numeral roman. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest).

valoare_iniţială. [tip]). [tip]). ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. [valoare_viitoare]. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. perioada. plată. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. PPMT. Dacă este 1.Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. perioada. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. în anumite condiţii. Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. [tip]). Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. IPMT (dobânda. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. • 47 . atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. [valoare_viitoare]. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. [valoare_viitoare]. Excel presupune că este 0. plata se consideră la începutul perioadei. Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. nr_perioade.). Dacă este 0 sau omiteţi această valoare. valoarea 6 la a şasea rată etc. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. valoare_iniţială. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. selectaţi 0. • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. valoare_iniţială. [tip]). De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). nr_perioade. nr_perioade. Prin urmare. [valoare_viitoare]. nr_perioade. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit.

Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. [tip]). fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri). în propria sa foaie pentru diagrame. [valoare_viitoare]. [valoare_viitoare]. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Imediat după acţionarea butonului. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. Pasul 1/4 48 . ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Apoi se selectează celulele de interes.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. [iniţial]). Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. valoare_prezentă. plata. valoare_prezentă. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. care conţin datele de interes. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. plata. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. [tip]. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. ChartWizard lucrează în 4 paşi. Apoi. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama.

54. Domeniul de interes 49 . Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană). 53. Fig.

Fig. Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea. Fig. 50 . 56. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. 55. Se alege opţiunea Add Trendline. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. Fig. Extinderea liniei de tendinţă 51 . Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0.5 perioade. 58. 57.

primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Fig. sau între cate există diferenţe foarte mari. Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Obs. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă). 59. 60.

dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. Introducem formulele care referă celula de intrare. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. care primeşte. 3. pe rând. cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. 61. 53 . atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. după cum urmează: . aşa cum am precizat mai sus. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. valorile de intrare. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. . 2.

Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1. A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . Această formulă va adresa două celule. perioade. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. 2. În celulele de la dreapta formulei. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. 62. din una sau mai multe formule. plată. FV(dobândă. 5. Fig. Executăm comanda Table din meniul Data.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. dar în acelaşi rând cu aceasta. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. 62). În celulele de sub formulă. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. 3. introducem setul de valori. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. Referinţa la celula de intrare 6. introducem setul de valori. pe care le numim celule de intrare. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. asupra rezultatelor acestora. Se acţionează butonul OK. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior.

În caseta Add Scenario. Acţionăm butonul Close. 4. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. pentru definirea scenariilor. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. 3. 25). 2. Executăm comanda Scenarios. 6. vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. 3. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. perioada. În acest fel. valoarea_actuală).Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. În caseta de dialog Scenario Values. 55 . El permite crearea scenariilor. Ele trebuie să conţină numai valori. plata. până la 32 de astfel de celule. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. Pentru definirea unui scenariu: 1. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii. într-un scenariu. din meniul Tools. apoi se acţionează butonul OK. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. 7. Practic putem defini. În principiu. acţionăm butonul Add (vezi fig. 5. nu formule. Se repetă paşii 2. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. se introduce numele scenariului. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. Acţionăm butonul OK. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. din meniul Tools. În caseta de dialog Scenario Manager. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager).

2. Executăm comanda Scenarios. Acţionăm butonul Show. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. În caseta pentru dialog Scenario Manager. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig. 64).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 3. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. Pentru editarea unui scenariu: 1. În caseta de dialog Scenario Manager. din meniul Tools. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. 2. 63. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. din meniul Tools. Executăm comanda Scenarios. 56 .

editămm valorile celulelor modificabile. 5. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig. 6. 64. Acţionăm butonul Edit. 2. În caseta de dialog Scenario Values. 57 . putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). Editarea unui scenariu 3. Acţionăm butonul Delete. din meniul Tools. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. 7. Acţionăm butonul OK. Executăm comanda Scenarios. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. În caseta de dialog Scenario Manager. 65).Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 4. Acţionăm butonul OK. În caseta de dialog Edit Scenario. 3. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii.

Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 65. 58 .

sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. localizat în partea din dreapta a ecranului. note şi schiţe. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint. 59 . Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. rezumate. ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. Bara de titluri.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). a formelor şi a obiectelor grafice. Puteţi adăuga text. afişează numele documentului şi numele programului. grupate într-un singur fişier. fotografii. Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. elemente grafice. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Panoul de acţiune. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. care permite realizarea prezentărilor grafice. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor.

Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Fig. 60 . Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă.Programul POWERPOINT Fig. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. prezentare. 66. Fig. vedere de sortare a diapozitivelor. 42). panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. 68. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. 67. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală.

Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa . 69. În mod implicit.Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. se deschide panoul de acţiuni. Puteţi şterge. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. Fig. Panoul de acţiuni. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. la lansarea programului PowerPoint.

70. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni.Programul POWERPOINT Fig. 62 . utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. 71. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). Fig. Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. prezentare utilizând un model (from design template).

72. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 .Programul POWERPOINT Fig. 73. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. imagini grafice sau alte elemente. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text.

reprezentând spaţii în diapozitiv. 74. Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds.mp3 etc. . fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri. Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save.). Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). Fig. 64 . Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).wav. în care puteţi adăuga conţinutul.

Fig. 76. 75. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 65 .Programul POWERPOINT Fig.

în funcţie de setările alese. 78.Programul POWERPOINT Fig. 79. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). Opţiuni de redare Fig. Fig. fişierul este redat. La pornirea prezentării. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 77. 66 .

Deseori. 67 . este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor. atunci când un mesaj este descărcat.25 MB cu o singură fotografie. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. Dacă limita de stocare este atinsă. Deseori se poate consuma 0. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet. Astfel. ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP.

68 .Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. selectaţi Add a new e-mail account. Introduceţi numele de utilizator (user name). Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Fig. Next. Selectaţi tipul de protocol de e-mail. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Selectaţi Next. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. 80.

Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). 81. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. Fig. numărul de mesaje din cutia poştală etc. 2) Meniul principal. De aici se poate accesa poşta. 69 . Action. jurnal etc. Go. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. calendar interactiv. 5) Panoul de navigare. Advanced şi Web. 3) Bara de unelte. calendarul. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. precum şi în zilele următoare. Din acest meniu se pot alege comenzile File. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. Edit. agenda de contacte şi activităţile. View. 4) Meniul Help. şi Help. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. Tools.

comentarii etc. d) Activităţile. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. cel de Navigaţie şi cel de Citire.Programul OUTLOOK a) Poşta. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. b) Calendarul. 82. Elemente trimise. săptămânal. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail. Fig. c) Contactele. imagini. în diverse formate (zilnic. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. lunar). Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . precum şi celelalte dosare de e-mail. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări.

Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. 71 . Contacts şi Tasks. Totuşi comoditatea are preţul ei. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. ca o agendă electronică foarte detaliată. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right. Din acest motiv. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. • Phone List: Afişează numele contactului. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. adrese de e-mail. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. Selectaţi opţiunea Off. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook. adrese fizice. aşa cum le-aţi creat iniţial. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. Calendar. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. acest panou este activat. numele companiei şi numărul de telefon.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. Atunci când este activat.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

vă indică numărul de mesaje din acest dosar. 76 . Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Selectaţi lista de distribuţie. Click Send pentru a transmite mesajul. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis.. dacă aţi introdus o adresă greşită. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). Apăsaţi butonul To.. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. Fig. Click To. 88. Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox.. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. Click pe comanda New din bara de unelte.. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul.

Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. 77 . Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate.b). selectaţi mesajul. 89. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. c). faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. selectaţi comanda New à Folder.a). Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original.Programul OUTLOOK Fig. 65. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. până când numele dosarului apare evidenţiat. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send. Pentru a crea un dosar personalizat.

b). De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. funcţia şi datele de contact oficiale. 90. 78 . pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri.Programul OUTLOOK a). prieteni etc. Crearea (a). Fig.). Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. clienţi. deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). c). Puteţi crea mai multe semnături. Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New.

Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. 91. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. Fig. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template). Selectarea unei semnături 79 . Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Click pe butonul OK şi apoi Finish. 92.Programul OUTLOOK Fig. Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii.

Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. De exemplu: 80 . În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Fig.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. 93. căutarea. Sortarea. Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare.

Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. Selectaţi butonul OK. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. 95. 94. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. 81 . Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal.Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Acţionaţi butonul Find Now. Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Fig. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Fig. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful