Sisteme de operare

Bazele informaticii
Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive care permit: - introducerea datelor; - prelucrarea datelor pe baza unui program; - extragerea rezultatelor. Un sistem de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), logice (software) şi a personalului (peopleware) care se ocupă cu proiectarea, operarea şi întreţinerea sistemului. Principalele componente ale unui calculator sunt: unitatea centrală de prelucrare (UCP), unitatea de memorie (UM), sistemul de intrare ieşire (SI/E). Sistemul de intrare ieşire cuprinde: - dispozitive de memorare externe (hard disk, floppy disc, compact disc); - dispozitive de intrare (mouse, tastatură); - dispozitive de ieşire (monitor, imprimantă). Cele mai utilizate dispozitive de intrare ieşire sunt tastatura şi mouse-ul. Tastatura Este asemănătoare cu tastatura unei maşini de scris. Acţionarea unei taste sau combinaţii de taste generează un cod asociat.

Fig. 1. Tastatură clasică

Grupurile de taste: - taste alfanumerice. Sunt cele reprezentate în figura 1, având culorile verde şi galben. - tastele funcţionale. Sunt tastele de culoare albastră din figura 1. Sunt taste programabile, rolul lor depinzând de program. - taste speciale. Sunt tastele de culoare roşie din figură.

1

Sisteme de operare În plus, pe tastatură există 3 LED-uri indicatoare corespunzătoare stărilor CAPS LOCK, SCROOL LOCK şi NUM LOCK. Mouse-ul Este dispozitivul de intrare consacrat pentru programele ce au interfaţă grafică. Mouse-urile au două sau trei butoane. Cele moderne au două butoane şi o rotiţă care îndeplineşte şi rolul celui de al treilea buton. Butonul din stânga serveşte pentru selectarea unui fişier sau a zonei unui fişier sau pentru lansarea în execuţie a unui program. Butonul din dreapta serveşte pentru deschiderea unui meniu contextual. Rotiţa serveşte de obicei pentru deplasarea în interiorul unui document. Cursorul mouse-ului îşi schimbă forma în funcţie de acţiunea respectivă. Formele uzuale ale cursorului sunt date în tabelul următor: Forma cursorului Semnificaţia Forma obişnuită a cursorului atunci când nu este îndeplinită nici o operaţie specifică. Sistemul de operare este ocupat cu îndeplinirea unei comenzi. Permite inserarea de text. Cursorul indică punctul de inserţie. Permite redimensionarea pe verticală a obiectului. Permite redimensionarea pe orizontală a obiectului. Permite scalarea obiectului. Permite mutarea obiectului. Permite urmarea unei legături de tip hyperlink. Sistemul de operare Un sistem de operare reprezintă o colecţie de programe care permit funcţionarea sistemului de calcul. Sistemul de operare are rolul de a asigura gestionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi a asigura interfaţa între utilizator şi calculator. Funcţiile sistemului de operare: 1. Asigurarea comunicării între utilizator şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice; 2. Asigurarea controlului execuţiei programelor; 3. Alocarea eficientă a resurselor fizice; 2

Sisteme de operare 4. Facilitează utilizatorului dezvoltarea de noi aplicaţii; 5. Asigură gestiunea efectivă a datelor; 6. Asigură securitatea sistemului. Unitatea elementară de stocare a datelor pe suport extern este fişierul. Un fişier reprezintă o structură coerentă de date de acelaşi tip. Orice fişier este identificat prin nume şi extensie. Extensia este formată din trei litere şi indică tipul fişierului. Folderul (dosarul) este un fişier special care conţine informaţii despre fişierele grupate în el. Butoanele, barele şi casetele unei ferestre Modelul clasic al unei ferestre este prezentat în figura 2.

Fig. 2. Elementele ferestrei

Bara de titlu — afişează numele fişierului curent şi denumirea programului cu care a fost deschis acel fişier. Bara de titlu poate servi drept punct de control pentru deplasarea ferestrei pe ecran. Bara de titlu a ferestrei active este scoasă în evidenţă prin afişarea cu o culoare deosebită faţă de culorile celorlalte ferestre. Bara de meniuri — este spaţiul în care sunt prezentate meniurile programului curent. La selectarea unui cuvânt-cheie din bara de meniuri apare un meniu conţinând opţiunile legate de cuvântul-cheie respectiv. În cazul în care există opţiuni indisponibile, aceste sunt prezentate cu culoarea gri. Bara de derulare — se situează de-a lungul marginii (orizontale şi / sau verticale) a unei ferestre. Executând clic pe bara de derulare, vă puteţi deplasa 3

Sisteme de operare rapid în cadrul unui document. Săgeţile de derulare — permit deplasarea în lungul barei de derulare cu câte un rând (pentru bara verticală) sau cu un număr predefinit de caractere (pentru bara orizontală). Căsuţa de derulare — serveşte pentru deplasarea în lungul barei de derulare. Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse-ului pe ea şi se apasă şi menţine apăsat butonul din stânga. Deplasând cursorul se deplasează şi căsuţa de derulare. La eliberarea butonului se opreşte deplasarea. Spaţiul de lucru — reprezintă zona în care apar elementele asupra cărora se acţionează. Butonul de minimizare — ascunde fereastra respectivă, păstrând doar titlul în bara de operaţii. Butonul de maximizare / redimensionare — serveşte pentru redimensionarea ferestrei în două variante: - dacă fereastra are dimensiunile mai mici decât dimensiunea ecranului, se măreşte fereastra la dimensiunea ecranului (maximizare); - dacă fereastra are dimensiunea maximă, se micşorează fereastra la dimensiunea anterioară (redimensionare). Butonul de închidere — serveşte pentru închiderea ferestrei curente. Bara de operaţii — se află în lungul părţii inferioare a ecranului şi afişează doar ferestrele deschise în mod curent. Pe ea se găsesc: butonul START, pictogramele de lansare rapidă, pictogramele care indică programele care rulează în mod curent, butoanele corespunzătoare fişierelor deschise, ceasul. Bara de operaţii poate fi ascunsă sau vizibilă şi permite, pe lângă altele, şi aranjarea ferestrelor. Tipuri de butoane Butoanele de comandă — sunt butoanele care au comanda scrisă pe buton (fig. 3.a). Casetele de text — permit introducerea textului de către utilizator (fig. 3.a). Casetele cu liste derulante — sunt asemănătoare cu casetele de text dar nu permit introducerea oricărui text ci doar alegerea dintre variantele predefinite (fig. 3.a). Casete de validare — permit selectarea unei opţiuni din cadrul casetei de dialog. Bifarea căsuţei presupune activarea opţiunii iar lăsarea ei ne-bifată presupune că opţiunea este dezactivată. Pot fi selectate mai multe opţiuni simultan (fig. 3.a). Butoane de opţiune — permit selectarea unei singure opţiuni dintre cele prezentate (butoane tip radio) (fig. 3.b). Comutatoare glisante — reglarea continuă a unor caracteristici ale sistemului (de exemplu volumul sunetului) (fig. 3.c).

4

c). Tipuri de butoane 5 . b).Sisteme de operare a). Fig. 3.

Atributele barei de operaţii 6 . executaţi clic pe denumirea lui pe bara de operaţii. fişier sau dosar. Fig.Sisteme de operare Bara de operaţii Bara de operaţii este bara din partea de jos a ecranului. Fig. afişând denumirea lor. Dacă doriţi să aduceţi în prim plan un program. Bara de operaţii Atributele barei de operaţii sunt prezentate în figura 5. 4. 5. Această bară ţine evidenţa tuturor fişierelor deschise şi a programelor aflate în derulare la un moment dat.

Bara este fixată pe suprafaţa de lucru şi nu poate fi deplasată. Pentru a ordona ferestrele. 6. Atunci când aveţi mai multe ferestre deschise. În caz contrar bara nu este vizibilă. bara poate fi deplasată pe oricare dintre laturile suprafeţei de lucru. Fig. Întotdeauna bara este poziţionată deasupra celorlalte ferestre. unele dintre acestea vor fi ascunse de către altele.Sisteme de operare Aceste atribute sunt: à Bara de operaţii fixată (lock the taskbar). à Grupează butoanele similare (group similar taskbar buttons). Ascunde sau nu programele inactive. Dacă opţiunea este dezactivată. à Ascunde pictogramele inactive (hide inactive icons). à Menţine bara de operaţii deasupra tuturor celorlalte ferestre (keep the taskbar on the top of other windows). 7 . à Arată ceasul (show the clock). à Ascunde bara de operaţii (auto-hide the taskbar). Bara devine vizibilă numai atunci când cursorul mouse-ului este poziţionat deasupra ei. În acest scop executaţi clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă liberă a barei de operaţii şi alegeţi modul de afişare a ferestrelor. puteţi folosi comenzile din bara de operaţii. Moduri de afişare a ferestrelor Ferestrele în cascadă (cascade windows) sunt aranjate una peste alta astfel încât să fie vizibilă bara de titlu a fiecăreia. Butoanele programelor care permit lansarea rapidă sunt afişate. Toate fişierele deschise cu acelaşi program sunt grupate sub un singur buton. à Afişează butoanele de lansare rapidă (show quick launch). Aranjarea ferestrelor În sistemul de operare Windows puteţi lucra simultan cu mai multe aplicaţii şi în fiecare aplicaţie puteţi lucra cu mai multe ferestre.

listă care este o reprezentare grafică a cataloagelor şi sub-cataloagelor din sistemul de calcul. un semn minus (-) lângă un catalog indică faptul că acesta este deschis şi că poate fi închis. Totuşi acest mod de afişare poate fi schimbat selectând meniul View. Programul Windows Explorer Partea stângă a ferestrei Windows Explorer conţine lista dosarelor. Partea dreaptă a ferestrei conţine o listă a fişierelor conţinute de catalogul selectat. 7. Windows Explorer afişează numai numele de fişiere şi pictograma fiecărui catalog. 8 . Fig. Implicit.Sisteme de operare Ferestrele sub formă de dale (tile horizontally / vertically) sunt redimensionate astfel încât să fie dispuse una lângă alta (horizontally) sau una sub alta (vertically). Prezintă suprafaţa de lucru (show the desktop) este comanda care minimizează toate ferestrele astfel încât este vizibilă suprafaţa de lucru în totalitatea ei. Butoanele aplicaţiilor rămân vizibile pe bara de operaţii. Fereastra programului Windows Explorer Un catalog lângă care este afişat un semn plus (+) indică faptul că acesta are sub-cataloage ce pot fi afişate. Pentru a deschide sau închide un catalog executaţi dublu-clic pe pictograma dosarului.

Fig. O altă caracteristică importantă este posibilitatea de a crea arhive multi-volum. Selectarea fişierelor prin încadrare Fişierele pot fi şterse prin acţionarea tastei DELETE după selectarea lor. 9 . O ultimă variantă de selectare o reprezintă încadrarea fişierelor (drag). în ordinea tipului. gestionarea şi controlul arhivării fişierelor. după data creării etc. 8. Selectarea mai multor fişiere care nu sunt succesive se poate face dacă se ţine apăsată tasta CTRL la selectarea fiecăruia dintre fişiere. pe de altă parte. Dacă se doreşte selectarea mai multor fişiere / dosare consecutive se selectează primul fişier. furnizează o comprimare mai eficientă decât formatul ZIP. fişierele fiind arhivate mai rapid în format ZIP decât în format RAR. Majoritatea arhivelor care se găsesc pe internet sunt arhive ZIP. Pentru acesta se face clic pe suprafaţa de lucru şi ţinând apăsat butonul mouse-ului se deplasează cursorul astfel încât chenarul care se formează să încadreze fişierele dorite. Acesta permite crearea. Pentru a selecta un fişier sa dosar se execută clic pe pictograma acestuia.). Programul permite creare a două tipuri principale de arhive: RAR şi ZIP. se apasă tasta SHIFT şi menţinând tasta apăsată se face clic pe ultimul fişier. Alt avantaj este rapiditatea. în ordinea mărimii. Utilizarea programului WinRAR WinRAR este versiunea pentru Windows a programului de arhivare RAR. Principalul avantaj al arhivelor ZIP este popularitatea. În plus formatul RAR permite inserarea înregistrărilor pentru recuperare (recovery record) care permit salvarea datelor corupte.Sisteme de operare Tot din meniul View se poate stabili ordinea de afişare (în ordine alfabetică. Formatul RAR.

à gradul de comprimare este mai important decât viteza de comprimare. caracterizate de comprimare eficientă (cu 10% până la 50%) dar viteză de arhivare / dezarhivare mică. Arhivele de tip solid sunt recomandabile dacă: à arhivele sunt actualizate rar. Odată creată o arhivă aceasta poate fi testată. 10 . Programul WinRAR permite realizarea de arhive protejate prin parolă (encrypted archives). Arhivele de tip volum reprezintă arhive împărţite în fişiere de dimensiuni fixe. Acestea pot fi şi ele de tip solid. à nu este necesară deseori extragerea unui singur fişier sau a unei părţi reduse a arhivei. Arhivele auto-extractive reprezintă arhive care conţin module executabile ce permit extragerea fişierelor în chiar în condiţiile în care programul de arhivare lipseşte.Sisteme de operare Formatul RAR permite arhive de tip solid.

un document nou (cu fereastra implicită) se deschide în modul „Print Layout” (aranjament pentru tipărire).Procesorul de texte WORD Fereastra Word În imaginea de mai jos este prezentată fereastra WORD implicită. Rigla – Este utilizată pentru stabilirea marginilor. Bara de formatare – Conţine butoanele utilizate pentru formatarea textului. 11 . Fig. Bara de meniuri – Cuprinde o listă de opţiuni pentru administrarea şi personalizarea documentelor. Punctul de inserare – Indică locul în care vor apărea caracterele ce vor fi tastate. Fereastra WORD implicită Bara de titlu – afişază numele documetului. a indentărilor şi a taburilor. Când este lansat procesorul de texte WORD. Bara standard – Conţine butoanele rapide pentru comenzile cele mai frecvent utilizate. Prezentăm o scurtă explicaţie a elementelor ferestrei. 9. urmat de numele programului.

afişare ca pagină web (Web Layout View). Afişarea normală asigură o imagine rapidă pentru scrierea. Asistentul office – asigură legătura rapidă spre meniul de ajutor al programelor Microsoft Office. Furnizează spaţiul maxim pentru editare. din buoanele de control ale modului de afişare 12 . Butoane de control ale modului de afişare – modifică modul de afişare a documentului în normal.Procesorul de texte WORD Marcajul de sfârşit de document – Indică sfârşitul documentului. formatarea şi verificarea documentului. editarea. La afişarea ca schiţă este prezentat documentul organizat pe capitole şi subcapitole. butoanele şi uneltele utilizate mai frecvent. cu excepţia unui buton care permite ieşirea din acest mod de afişare. afişare pentru citire (Reading Layout View). Afişarea pe tot ecranul (Full Screen) afişază numai documentul în lucru. fiecare dintre acestea putând fi afişate în mod detaliat sau restrâns. afişare pentru tipărire (Print Layout View) sau afişare ca schiţă (Outline View). Afişarea pentru tipărire arată documentul aşa cum va apare la tipărire. Toate celelalte elemente ale ferestrei sunt ascunse. Bare de derulare – Servesc pentru navigare în cadrul documentului. Afişarea ca pagină web prezintă textul aşa cum va arăta pe o pagină web. astfel că poate fi verificat cu uşurinţă conţinutul acestuia. Panou de activitate – Asigură acces rapid la meniurile. Are efect similar cu comanda de previzualizare la tipărire (Print Preiew). lipsind riglele şi marginile paginilor din imagine. Stabilirea modului de afişare a). Ajutor – Asigură accesul rapid la informaţiile ajutătoare. a). Afişarea pentru citire are scopul de a creşte lizibilitatea documetului. b). Bara de stare – Afişează poziţia punctului de inserare şi butoanele modului de lucru. din bara de meniuri. b). Fig. 10.

Pentru a deschide un meniu: • Click pe numele meniului din bara de meniuri. se deschide un meniu cascadă în care vor apărea opţiuni adiţionale. Dacă există un mic triunghi negru lângă numele unei comenzi. 12. 11. • Vedeţi comenzile afişate în meniul jaluzea. Fig. deplasând cursorul mouse-ului pe numele comenzii. De remarcat că fiecare meniu afişează iniţial comenzile cele mai des apelate. Alegerea unei comenzi din meniul de tip jaluzea Obs. Meniu cascadă 13 . • Cu meniul deschis. Fig. acestea apar pe fond colorat diferit. Pentru a selecta una dintre aceste opţiuni se va face click pe numele ei.Procesorul de texte WORD Meniurile de tip jaluzea (Pull-Down) Fiecare program din suita OFFICE are o bară de meniuri. deplasaţi săgeata mouse-ului pe comanda dorită şi faceţi click pentru a o selecta. iar fiecare meniu conţine comenzi care permit lucrul cu programul respectiv. Când deplasaţi cursorul mouse-ului peste numele comenzilor. Această bară se compune din meniuri specifice.

Pentru a vedea diferitele panouri disponibile se face click 14 . poate fi deschis făcând click pe comanda View din bara de meniuri şi selectând apoi Task Pane. Acesta asigura accesul rapid la cele mai utilizate meniuri. Fig. Deschiderea manuală a panoului de activitate Pe bara superioară a panoului de activitate se disting butoane de navigare înainte şi înapoi (în partea din stânga) şi o mică săgeată îndreptată în jos (în partea din dreapta). faceţi click pe săgeata dublă din partea de jos a meniului jaluzea. Dacă doriţi afişarea tuturor comenzilor.Procesorul de texte WORD Comenzile mai puţin utilizate sunt iniţial ascunse la afişare în meniul jaluzea. În cazul în care acest panou nu este afişat. 13. butoane şi unelte. Săgeţi duble în meniul jaluzea Utilizarea panoului de activitate La deschiderea procesorului de text WORD. în dreapta ferestrei apare panoul de activitate (vezi figura 9). Fig. De asemenea. se poate face dublu click pe meniul pentru a fi afişat în totalitate. 14.

copiere (copy) şi lipire (paste) sunt extrem de folositoare din punct de vedere al economisirii timpului de lucru. 15. Efectul este similar cu al comenzii 15 . apare necesitatea de a transfera informaţia de la un document la altul sau în diferite zone ale aceluiaşi document. Fig. Obs. Office clipboard este un fişier temporar de stocare din memoria calculatorului. Butoanele pentru aceste trei comenzi sunt localizate pe bara de unelte standard. Fig. lipire Comanda tăiere (cut) scoatere textul selectat din document şi îl plasează în memoria temporară (office clipboard). b). sau o imagine grafică). Utilizarea panoului de activitate a). copiere şi lipire Deseori. în procesarea textelor.Procesorul de texte WORD pe această săgeată. procesorul de text WORD. o frază. copiere. oferă posibilitatea de a copia sau muta blocuri de text (un cuvânt. selectarea unui anumit panou Tăiere. Elementele plasate aici rămân disponibile până la părăsirea procesorului de text WORD. Comenzile tăiere (cut). Pentru a nu trebui să scrieţi din nou această informaţie. Butoanele tăiere. Comanda copiere permite copierea textului selectat din document în memoria temporară (office clipboard). afişarea panourilor disponibile. 16. un paragraf. a). Odată deschise mai multe panouri. b). se poate naviga între ele folosind butoanele de deplasare înainte şi înapoi.

Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre următoarele opţiuni: o Păstrează formatarea sursei (Keep Source Formatting). Odată blocul lipit. Comanda lipire preia textul din memoria temporară şi în plasează în documentul curent în poziţia indicată de cursorul de inserare. ) din bara de unelte standard. primul element copiat este şters. o Conformează-te formatării destinaţiei (Match Destination Formatting). ca EXCEL sau POWERPOINT. Click pe butonul de copiere ( ) din bara de unelte standard. • Click pe butonul de lipire ( ). cu deosebirea că textul selectat rămâne şi în locul iniţial din document. • Click pe butonul de tăiere ( • Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. formatează textul în conformitate cu setările Fig. incluzând site-uri web. Copierea şi lipirea unui bloc de text • • • • • Selectaţi textul dorit. Lucrul cu blocuri de text Tăierea şi lipirea unui bloc de text • Selectaţi textul dorit. Opţiuni de formatare 16 . fişiere de tip „doc” şi alte aplicaţii OFFICE. Când este copiat al 25-lea element. În memoria temporară office (pentru office 2003) se pot copia până la 24 de elemente. va menţine formatarea textului identică cu cea din documentul iniţial. Informaţia poate fi copiată din diverse surse. 17.Procesorul de texte WORD tăiere. Plasaţi punctul de inserare în poziţia în care doriţi inserarea textului. Obs. puteţi determina formatarea care se va aplica asupra acestuia făcând click pe butonul opţiunile de lipire care apare chiar sub secţiunea lipită. Click pe butonul de lipire ( ).

17 . • Mutaţi al treilea paragraf al scrisorii astfel încât să devină al doilea paragraf. AutoCorrect vă poate ajuta să localizaţi greşelile de ortografie şi să le corectaţi pe măsură ce scrieţi. Tema 1 • • • • • • Deschideţi documentul „scrisoare. Tema 2 • Deschideţi documentul „scrisoare_data.doc”. • Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului. Această metodă este potrivită pentru mutarea unui bloc de text în cadrul aceluiaşi document sau în alt document. • Când aţi ajuns în punctul de inserare dorit eliberaţi butonul mouse-ului pentru a arunca textul în locul dorit. Scrieţi data la începutul documentului deschis. Personalizarea meniului AutoCorrect: • Selectaţi meniul Tools. Exersaţi utilizarea meniurilor din bara de meniuri. • Plasaţi cursorul mose-ului oriunde în textul selectat fără să faceţi click. Pentru aceasta: • Selectaţi textul pe care doriţi să îl mutaţi.doc”. Salvaţi documentul sub denumirea „scrisoare_data.”) la sfârşitul paragrafului final al scrisorii. AutoCorrect poate fi personalizat astfel încât să puteţi introduce automat cele mai des utilizate cuvinte fără a fi nevoie să le scrieţi în întregime. • Pe parcursul acestui proces cursorul mouse-ului se transformă într-o casetă cu o mică săgeată albă deasupra. Schimbaţi modul de afişare în afişare normală (Normal View). • Mutaţi prima frază a scrisorii („Fica mea tocmai . indicând că executaţi o operaţiune de tragere a textului. Utilizarea caracteristicii AutoCorrect Această caracteristică a procesorului de text Word vă poate ajuta în acţiunile de procesare a textului.. De asemenea. Închideţi documentul. • Trageţi textul selectat în locul în care doriţi inserarea.. • Salvaţi şi închideţi documentul.Procesorul de texte WORD Tragere şi aruncare (Drag and Drop) Metoda „drag and drop” permite mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului.doc”.

De exemplu transformă automat NUme în Nume. • Înlocuieşte textul pe care îl scrieţi cu alt text. o Capitalize names of days (transformă în majusculă prima literă din numele zilelor). La dactilografierea cuvântului „pag” acesta va fi automat înlocuit cu „pagina” (vezi figura 18). • Selectaţi sau deselectaţi oricare dintre opţiunile următoare: o Show AutoCorrect Options button (arată butoanele de opţiune AutoCorrect). În caseta Replace (înlocuieşte) scrieţi „pag”. o Capitalize the first letter of the sentence (transformă în majusculă prima literă a frazei). iar în caseta With (cu) scrieţi „pagina”. De exemplu doriţi înlocuirea prescurtării „pag” cu cuvântul „pagina”. o Correct accidental usage of Caps Lock key (corectează utilizarea accidentală a tastei Caps Lock). Funcţionează numai pentru numele zilelor în engleză. 18. o Replace text as you type (înlocuieşte textul). Selectaţi butonul Add (adaugă). o Capitalize the first letter of table cells (transformă în majusculă prima literă din textul celulelor unui table). Opţiunile casetei de dialog AutoCorrect 18 . o Correct two initial capitals (corectează majusculele duble). Fig. Se deschide caseta de dialog AutoCorrect Options.Procesorul de texte WORD • Selectaţi opţiunea AutoCorrect din bara de meniuri.

Pentru a căuta (şi înlocui) un cuvânt: • Selectaţi comanda Edit din bara de meniuri. Fig. Faceţi click pe indicator şi se deschide lista prezentată în figura 19. caracter special sau format de text. Caseta de dialog Find and Replace 19 . stil. • Selectaţi comanda Find (găseşte). Apare caseta de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte).Procesorul de texte WORD Dacă a fost făcută o schimbare pe care nu o doreaţi. • Click pe Format dacă doriţi limitarea căutării la un anumit font. • Scrieţi un cuvânt în caseta Find What (ce să găsesc). • Click pe Special pentru căutarea semnelor de punctuaţie sau a marcajelor de secţiune. 19. sau o anumită limbă. 20. precum şi un anumit font. • Click Find Next (găseşte următorul) pentru a începe căutarea. Indicatorul de revenire la autocorectare Găseşte şi înlocuieşte Procesorul de text vă permite să căutaţi într-un document un anumit cuvânt. Fig. • Utilizaţi opţiunile de limitare a căutării. plasaţi cursorul mouse-ului pe zona în care a fost făcută autocorectarea şi va apărea un indicator care vă permite să reveniţi la cuvântul original. Funcţia de găsire şi înlocuire (find and replace) vă ajută să economisiţi timp şi efort în timpul procesării textului. • Faceţi click pe lista Search (căutare) pentru a limita căutarea la o anumită zonă a documentului. paragraf. tab. • Faceţi click pe opţiunea More (mai mult) pentru o căutare mai detaliată.

Pentru acest tip de aliniere acţionaţi butonul „Center”. De asemenea se poate observa că paragrafele aliniate la dreapta sunt mai dificil de urmărit. Pentru a formata spaţierea liniilor: 20 . Butoanele pentru alinierea textului Pentru aliniere selectaţi textul şi apoi acţionaţi butonul corespunzător. Pentru aliniere bilaterală selectaţi butonul „Justify”. Spaţierea liniilor se măsoară în linii sau puncte tipografice (1 punct tipografic = 0. Cărţile au aliniere bilaterală. Exemplu: Alinierea la stânga este alinierea implicită pe care o foloseşte procesorul de texte Word. Alinierea la centru este utilizată pentru scrierea titlurilor. 21. Acest paragraf este centrat. centrat (center) sau bilateral (justify). Cele mai utilizate opţiuni sunt de scriere la un rând sau la două rânduri. Acest paragraf este scris cu aliniere bilaterală.351 mm). Acest paragraf este aliniat la dreapta. se referă la „liniatură” (similară liniaturii unui caiet). Pentru aliniere la stânga acţionaţi butonul „Align Left”. Se observă că toate liniile textului au lungime egală. Totuşi. De asemenea se poate folosi pentru a scrie legendele figurilor. Pentru alinierea textului puteţi utiliza butoanele de formatare din bara de unelte. Alinierea bilaterală (atât la stânga cât şi la dreapta) reprezintă cel mai plăcut mod de aranjare a paragrafelor.Procesorul de texte WORD Alinierea textului Majoritatea documentelor au textul aliniat la stânga (left). Când măsurarea spaţierii se face în puncte. Se observă faptul că liniile de text au lungime inegală. Alinierea la dreapta este în general utilizată pentru scrierea titlurilor de tabele sau pentru unele porţiuni mici de text. în funcţie de documentul pe care îl editaţi veţi dori să utilizaţi şi alte alinieri: la dreapta (right). Se observă lungimea inegală a liniilor. Spaţierea liniilor Documentul poate fi formatat astfel încât să lase anumite distanţe între liniile de text consecutive. Acest paragraf este aliniat la stânga. Fig. Pentru aliniere la dreapta se acţionează butonul „Align Right”. De exemplu un font cu mărimea de 10 puncte utilizează o liniatură de 12 puncte. De exemplu în redactarea unei cereri semnătura solicitantului se poate alinia la dreapta. cu excepţia primei şi ultimii linii a paragrafului.

21 . O altă variantă este să selectaţi textul pe care doriţi să îl formataţi. Scrierea la un rând este recomandabilă pentru textele tehnoredactate în variantă finală şi care urmează să fie tipărite.Procesorul de texte WORD • • Click pe comanda Format din bara de meniuri. 22. Fig. Alegerea spaţierii liniilor Exemplu: Acest paragraf este scris la un rând. Selectaţi Paragraph. 23. Apare caseta de dialog prezentată în figura 22. Lizibilitatea este foarte bună şi nu se iroseşte spaţiul. Caseta de dialog corespunzătoare comenzii „Paragraph” Selectaţi spaţierea dorită din opţiunea „Line spacing”. acţionaţi butonul „Line Spacing” din meniul „Format” şi selectaţi opţiunea dorită din meniul care se deschide (vezi fig. Acţionaţi butonul „OK”. • • Fig. 23).

Aliniaţi la stânga întregul document. data şi numărul paginii. Fig. Documentul va apare ca scris cu gri şi se deschid două casete la începutul şi respectiv sfârşitul paginii. Cele două casete au chenarul desenat cu linie întreruptă. Pentru a insera antet şi notă de subsol • • • Click pe comanda View din bara de meniuri. semne de corectură etc. Antetul apare la începutul paginii iar nota de subsol la sfârşitul paginii. 22 . Scrierea la două rânduri este recomandabilă pentru textele ce urmează a fi tipărite în vederea corecturii. Casetele antet (header) şi notă de subsol (footer) • Simultan se deschide bara de unelte Header and Footer. Ştergeţi textul explicativ (cel cu litere italice) şi înlocuiţi-l cu informaţiile dumneavoastră. Inserarea antetelor şi a notelor de subsol Antetele (header) şi notele de subsol (footer) de obicei conţin informaţii despre autor. Distanţa mărită între rânduri asigură suficient loc pentru a putea interveni cu comentarii. 24. Selectaţi Header and Footer. Salvaţi şi închideţi documentul. Tema Deschideţi documentul „scrisoare_oficială”.Procesorul de texte WORD Acest paragraf este scris la două rânduri. Spaţiul ocupat de text va fi mai extins decât în cazul scrierii la un rând.

aliniere. Bara de unelte Header and Footer • • Scrieţi în cele două casete textul dorit. De la stânga la dreapta. • Schimbă între antet şi nota de subsol — permite saltul rapid între cele două zone menţionate. Antetul şi nota pot fi diferite pentru diversele secţiuni ale unui document. mărime caractere. evidenţiere sau caractere italice etc. Acţionaţi butonul Close pentru a închide bara de unelte.). 23 . • Similar cu antetul / nota de picior anterioare (Link to previous). • Inserare dată. Bara de unelte pentru antet şi notă de subsol Această bară de unelte conţine butoane care vă ajută să introduceţi automat informaţiile uzuale care apar în aceste zone ale documentului. • Setări pagină — deschide caseta de dialog Page setup în care puteţi regla dimensiunile pentru antet şi nota de subsol. 25. • Inserare număr de pagină. • Arată cel anterior (Show previous) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea anterioară. Prin acţionarea acestui buton impunem ca antetul / nota de picior pentru secţiunea curentă să fie identice cu cele ale secţiunii anterioare. • Show / Hide Document — arată ascunde documentul.Procesorul de texte WORD Fig. • Arată următorul (Show next) — afişează antetul / nota de picior pentru secţiunea următoare. • Close — închide antetul şi nota de subsol. • Formatare număr de pagină — deschide o casetă de dialog care permite formatarea numărului de pagină (font. aşa cum sunt prezentate în figura 25 acestea sunt: • Inserare Auto Text — meniu de tip jaluzea care vă permite să introduceţi informaţiile privind autorul. numărul paginii şi data. • Inserare oră.

Scrieţi-vă numele în antet. Chiar dacă pe ecran aţi făcut vizibile aceste caractere. • Cursorul mouse-ului se transformă într-un reticul ( ). Pentru a le face vizibile trebuie să apăsaţi butonul Show / Hide de pe bara de unelte standard (vezi figura 18). adăugare de chenare sau de imagini grafice. Aceste casete pot fi formatate prin umbrire (shading). anunţuri. proiecte şcolare etc. • Apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi trageţi cursorul până când caseta atinge dimensiunea dorită. tab ( ) şi return (¶ creat document. Caractere netipăribile Caracterele netipăribile sunt inserate în mod automat în document atunci când scrieţi. 24 . Crearea unei casete de text Plasarea unui text în interiorul unei casete determină cititorul să se concentreze pe conţinutul acelui text. Nu veţi vedea aceste caractere decât dacă alegeţi să fie arătate marcajele de formatare. mărime 11. Caracterele netipăribile: spaţiu ( când apăsaţi tasta Entrer) în mod normal nu sunt afişate pe ecran. Pentru a crea o casetă de text: • Click pe comanda Insert din bara de meniuri.Procesorul de texte WORD Exerciţiu • • • Deschideţi un document nou. colorare. Formataţi antetul astfel încât să fie scris cu font Times New Roman. 26. • În mod implicit. • Selectaţi comanda Text Box din lista meniurilor afişate. • Salvaţi şi închideţi documentul. Butonul de afişare / ascundere a caracterelor netipăribile Obs. • Plasaţi cursorul acolo unde doriţi să inseraţi caseta de text. italic. Fig. Eliberaţi butonul. • Inseraţi data şi ora în nota de subsol. Afişarea acestor caractere vă poate ajuta atunci când editaţi un ). bold. caseta are fundalul alb şi un chenar subţire negru. • Formataţi nota de subsol cu font Arial. cu mărimea 10. Casetele de text sunt foarte des utilizate pentru documentele de tip rapoarte. ele nu vor fi tipărite atunci când trimiteţi documentul la imprimantă.

Caseta de text în formă implicită • Pentru a introduce text în casetă faceţi click în interiorul casetei. b). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru formatarea casetei faceţi dublu click pe chemarul său. dar nu pe marcajele de redimensionare. faceţi click pe una dintre marginile sale. Conturul casetei se accentuează. Opţiunile de formatarea a casetei de text 25 . sau faceţi click dreapta pe chenar şi apoi alegeţi comanda Format Text Box. puteţi redimensiona caseta. 29. Fig. Dacă poziţionaţi cursorul mouse-ului pe aceste marcaje. Textul introdus se formatează în mod obişnuit.Procesorul de texte WORD Fig. Pentru a o muta plasaţi cursorul pe chenar. 28. şi apar marcajele de redimensionare în colţuri şi la milocul laturilor. Fig. a). Redimensionarea şi mutarea casetelor de text Pentru a redimensiona caseta de text. 27.

diferită de cea a altor secţiuni (de exemplu lăţime diferită a spaţiului de editare. astfel că pe această pagină se vor găsi două (sau mai multe) secţiuni. • Se selectează comanda Break. 26 . număr de pagină în format propriu. antet şi subsol diferit. italic Arial 18. bold Utilizarea secţiunilor Secţiunile sunt zone din document cu o formatare specifică. o Even page (pagină cu soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină cu soţ. Opţiunile de stabilirea a unei secţiuni • Se alege modul în care va începe noua secţiune: o Next page va face automat trecerea la o nouă pagină. Fig. italic Courier New 18.Procesorul de texte WORD Exerciţiu Inseraţi casete de text cât mai asemănătoare cu următoarele modele: Times New Roman 16. număr de coloane diferit). Pentru a stabili o secţiune se parcurge următoarea secvenţă: • Se alege din bara de meniuri meniul Insert. 30. bold. o Continuous inserează marcajul de secţiune în pagina curentă. chiar dacă pagina curentă nu a fost completată în întregime. bold Tahoma 20.

Marcajul de început de secţiune Marcajul de început de secţiune (vezi fig. Pentru a lucra cu textul pe coloane trebuie în primul rând să aveţi afişat documentul în modul „Print Layout” (în bara de meniuri: ViewàPrint Layout). ziarele. utilizează adeseori afişarea textului pe mai multe coloane. Utilizarea coloanelor Afişare informaţiei pe coloane oferă tehnoredactorului posibilitatea de a furniza cititorului mai multe tipuri de informaţie pe aceeaşi pagină. Page break obligă programul ca după el să treacă la pagină nouă (fără însă a face şi o nouă secţiune). În figura 30 se remarcă înaintea opţiunilor pentru secţiuni trei opţiuni pentru marcajele de întrerupere (Break types). broşurile publicitare. păstrând textul uşor de citit. • Se acţionează butonul OK. Selectaţi zona dintre cele două marcaje şi faceţi click pe butonul Coloane (columns). selectaţi începutul zonei în care doriţi schimbarea numărului de coloane şi inseraţi un marcaj de început de secţiune.Procesorul de texte WORD o Odd page (pagină fără soţ) obligă secţiunea să înceapă pe următoarea pagină fără soţ. Apoi deplasaţi-va la sfârşitul zonei şi inseraţi din nou un marcaj de secţiune. 31. 27 . Text wrapping break întrerupe „plierea” textului pe o casetă de text sau o figură. Column break întrerupe coloana curentă (în cazul lucrului cu coloane). sau alegeţi meniul Format şi selectaţi opţiunea Coloane. Ca exemplu. Obs. Dacă doriţi ca în acelaşi document să aveţi secţiuni cu numere de coloane diferite. Fig. 31) este caracter netipăribil. paginile de reclamă. rapoartele etc.

Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor În secţiunea Presets se pot alege diverse formatări considerate uzuale (una. Fig. din bara de meniuri Caseta de dialog pentru formatarea coloanelor este prezentată în figura 32. două sau trei coloane de lăţime egală. 32. b). din bara de unelte b). Fig. Selectarea numărului de coloane a).Procesorul de texte WORD a). 28 . 33. Numărul de coloane se poate alege şi din caseta de editare Number of columns. o coloană mai îngustă în stânga şi una mai lată în dreapta sau invers).

Crearea şi completarea tabelelor Tabelele permit prezentarea unor informaţii într-un mod organizat şi uşor de citit. Organizarea unui tabel Pentru a crea un tabel selectaţi comanda Table din bara de meniuri.Procesorul de texte WORD Pe rândul următor se poate selecta lăţimea fiecărei coloane şi eventual spaţiul care să fie lăsat între coloane. • Chenarul (Border) separă liniile şi coloanele tabelului. Fig. 34. Ca termeni utilizaţi de procesorul de text Word: • Rândul (Row) reprezintă linia orizontală din tabel. Caseta de dialog pentru crearea tabelelor 29 . În caseta de dialog se indică numărul de coloane şi rânduri precum şi lăţimea coloanei. selectaţi comanda Insert şi apoi Table. După formatare se apasă butonul OK. • Coloana (Column). Fig. 35. • Celula (Cell) reprezintă intersecţia între rând şi coloană. Datele din tabel sunt introduse în celule.

36. De exemplu. Fig. cu mărime de 14 puncte. Schimbările propuse pot fi acceptate sau refuzate. Textul este aliniat bilateral stânga şi scris cu fontul Times New Roman. Această propoziţie este nou introdusă. la apăsarea tastei Tab punctul de inserţie se deplasează spre dreapta cu câte o celulă iar prin combinaţia Shift+Tab se deplasează spre stânga.Procesorul de texte WORD Pentru a crea un table cu formatări mai personalizate alegeţi opţiunea Draw Table din comanda Table. 30 . cu mărime de 14 puncte. Urmărirea modificărilor Comanda de urmărire a modificărilor permite ca mai multe persoane să lucreze succesiv pe acelaşi document şi să facă sugestii de schimbare a conţinutului. Textul este aliniat bilateral şi scris cu fontul Times New Roman. Opţiunile de modificare a unui tabel Deplasarea într-un tabel se poate face cu mouse-ul sau prin apăsarea tastelor săgeţi. Pentru a activa această comandă se merge pe calea ToolsàTrack Changes. Vor fi afişate toate informaţiile legate de schimbarea textului. În plus. De asemenea se remarcă faptul că textul la care s-a schimbat formatul este colorat diferit. Se observă bararea cuvintelor schimbate şi sublinierea celor noi. avem textul următor: Aceasta este varianta originală. Dacă facem modificări în document se va obţine: Aceasta este varianta originalămodificată.

31 . Zona respectivă va fi marcată. Caseta de acceptare a schimbărilor Inserarea comentariilor Un alt mod de a colabora la realizarea unui document este inserarea de comentarii. editat sau şters. În figura 38 este prezentat un exemplu de comentariu inserat în document. 38. 37. Afişarea unui comentariu Un comentariu odată inserat poate fi afişat. Pentru aceasta se deschide primul document. Procesorul de text WORD va afişa pe cel de al doilea document modificările care apar faţă de documentul original.Procesorul de texte WORD Fig. iar atunci când poziţionăm mouse-ul pe ea. Pentru a insera un comentariu se poziţionează punctul de inserare pe cuvântul dorit şi se dă comanda InsertàComment. Compararea documentelor Două documente pot fi comparate prin comanda ToolàTrack changesàCompare Documents. care nu intervin asupra formatului original. se dă comanda de comparare şi se indică cel de al doilea document. Fig. apare comentariul respectiv. Acestea sunt sugestii pentru autor.

care se modifică cu fiecare pagină şi respectiv odată cu modificarea datei. Probabil că cele mai comune câmpuri sunt PAGE şi DATE. Câmpurile sunt inserate automat când creaţi un cuprins sau inseraţi informaţii referitoare la document. a).Procesorul de texte WORD Câmpuri Câmpurile sunt spaţii înlocuitoare pentru date care se schimbă pe parcursul editării unui document. Pentru a afişa codul unui câmp se apasă tastele SHIFT+F9. Pentru a actualiza informaţia dintr-un câmp. Codurile câmpurilor apar între acolade sau între paranteze rotunde. acesta trebuie selectat şi apăsată tasta F9. Fig. b). Codul unui câmp (a) şi rezultatul său (b) 32 . 39.

Fig. calcularea şi analizarea datelor. 33 . Fig. Există totuşi şi elemente specifice acestei versiuni de Excel. Elementele ferestrei EXCEL Mapa (workbook) reprezintă un fisier creat de aplicaţia Excel.Programul de calcul tabelar EXCEL Fereastra programului EXCEL Programul Microsoft Excel este o aplicaţie de calcul tabelar din cadrul suitei de programe Microsoft Office. PowerPoint etc). Un program de calcul tabelar permite introducerea. Bara de titlu Bara de titlu afişează numele aplicaţiei şi numele mapei curente. 40. Bara de unelte. Bara de meniuri afişează toate meniurile disponibile. Unele comenzi din meniuri au asociate butoane sau „iconuri”. păstrarea. Multe dintre elementele ferestrei Excel 2003 sunt elemente standard şi în celelalte programe Microsoft (Word. Conţinutul fiecărui meniu poate fi afişat făcând click cu butonul din stânga al mouse-ului pe numele meniului. 41. Aceste butoane pot apărea ca scurtături în bara de unelte. în principal de tip numeric sau text.

Tastele PageUp şi PageDown servesc pentru deplasarea indicatorului celulei cu câte un ecran în sus sau în jos. Când deschideţi programul Excel în mod implicit este afişată a foaie de lucru. Fiecare foaie de lucru conţine 65.536 de rânduri. Indicativele rândurilor. au următoarele roluri: deplasare la prima foaie de lucru. • Pentru a deplasa indicatorul unei celule spre stânga. Afişează informaţiile introduse în celula curentă. sus sau jos. Pentru a deplasa indicatorul celulei: • Pentru a activa orice celulă. Fiecare foaie Excel conţine 256 de coloane. prezentă în marginea de jos a ecranului serveşte pentru a deplasa în sus şi în jos zona afişată din foaia de lucru. dar acest număr poate fi modificat de utilizator. Indicativul rândurilor este reprezentat de un număr întreg între 1 şi 65536. Chenarul gros din jurul celulei este denumit indicatorul celulei (cell pointer). utilizaţi săgeţile corespunzătoare de pe tastatură. Informaţia din foaia de lucru (text. Fiecare rând este identificat printr-un număr. Fiecare foaie da calcul conţine 65. situată în marginea din dreapta a ecranului. Navigarea în foaia de lucru Vă puteţi deplasa în foaia de lucru în diferite moduri. pentru a mişca în sus sau în jos zona afişată a foii de lucru. O mapă trebuie să conţină cel puţin o foaie de lucru. deplasaţi cursorul mose-ului pe ea şi faceţi click.Programul de calcul tabelar EXCEL Indicativele coloanelor. deplasare la foaia de lucru următoare. Alte taste care deplasează celula 34 .536 linii şi 256 coloane. De la stânga la dreapta. Pentru a derula zona de afişare: Utilizaţi bara de derulare verticală. conţinutul unei celule poate fi editat în bara de formule. Indicativul coloanelor este reprezentat de o literă sau combinaţie de 2 litere. deplasare la ultima foaie de lucru. Etichetele foilor de lucru separă diferitele foi în cadrul unei mape. Caseta de nume arată adresa selecţiei curente sau a celulei active. În figura 1 adresa celulei selectate este A1. dreapta. În mod implicit o mapă are 3 foi de lucru. De asemenea. numere şi formule) este introdusă în diversele celule. Bara de derulare orizontală. Fiecare coloană este identificată cu o literă sau o combinaţie de litere. începând cu A (coloana 1) şi până la IV (coloana 256). Bara de formule. deplasare la foaia de lucru anterioară. O celulă este intersecţia unei coloane cu un rând. Fiecare celulă are o adresă unică. Butoanele pentru navigare permit deplasarea în altă foaie de lucru din cadrul mapei.

42. 35 . Textul reprezintă orice intrare care nu este număr sau formulă. compuse din operatori şi operanzi. Formulele sunt enunţuri. Obs. editarea şi ştergerea datelor Introducerea datelor într-o celulă În celulă pot fi introduse trei tipuri de date: text. Fig. − „*” înmulţire. numere şi formule. − „^” ridicare la putere. Numerele sunt valori utilizate în calcule. − „/” împărţire.Programul de calcul tabelar EXCEL activă sunt Home. Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia (acţiunea) pe care o va efectua programul asupra operanzilor. Introducerea. Operatorii pot fi: • matematici: − „+” adunare. • operatori relaţionali: − „=” egal cu. − „-„ scădere. − „<” mai mic decât. − „>” mai mare decât. − „%” procent (plasat după o valoare). care deplasează selecţia la prima coloană a rândului curent şi Ctrl+Home care deplasează celula activă în colţul stânga sus al foii de lucru (celula A1). • operatori pentru şiruri de caractere: − „&” cocatenare. Barele de derulare Pentru a schimba foaia de lucru curentă: Efectuaţi click pe eticheta foii de lucru pe care doriţi să o afişaţi.

. Fig. Punctul de inserare apare în celulă pe măsură ce scrieţi textul. produce o referinţă la toate celulele dintre cele două referinţe (inclusiv). Pentru a selecta o zonă: 36 . Dacă primele câteva caractere pe care le introduceţi se potrivesc unei intrări anterioare din coloana curentă. − „>=” mai mare sau egal cu. Obs. produce o referinţă care include cele două referinţe. Caracteristica AutoComplete din programul Excel urmăreşte textul introdus anterior. formatarea. denumit zonă de celule.Programul de calcul tabelar EXCEL − „<=” mai mic sau egal cu. Textul poate fi introdus fie în celulă a). • operatori pentru referinţe: − „:” domeniu. − „ . Selectarea mai multor celule Celula curentă este denumită celulă activă. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori. nume şi funcţii predefinite. − „ „ (spaţiu) intersecţie. programul completează caracterele rămase. 43. Puteţi selecta un grup de celule adiacente. selectarea întregii foi de calcul. − „<>” diferit de. referinţe la celule sau domenii de celule. ” uniune. continuaţi completarea lui în mod normal şi programul şterge literele cu care a completat textul. Dacă totuşi doriţi scrierea altui text. b). produce o referinţă la celulele comune ale celor două referinţe sau o valoare de eroare (#NULL!) atunci când cele două referinţe nu au nimic în comun. O zonă de celule poate fi definită în diverse moduri: selectarea unor celule adiacente. sau definite de utilizator. copierea. selectarea câtorva rânduri sau coloane. a). Pentru a insera date într-o celulă faceţi click pe celula în care doriţi să introduceţi informaţia şi apoi scrieţi data. fie în bara de formule b). ştergerea. Dintre operaţiile care pot fi executate unei zone de celule enumerăm: mutarea.

Telefon. Asigurare. Cursorul are forma unei cruci mari. 37 . • A16. • A8. Total cheltuieli lunare. Selectarea foii de calcul Obs. Gaz. • • • Fig. Închideţi mapa de lucru. • A2. • A7. Pentru a selecta o întreagă coloană sau un întreg rând faceţi click pe indicativul coloanei sau rândului. • A4. ţinând apăsată tasta Ctrl selectaţi si celelalte zone (celule). Ipotecă. Dacă celulele sau zonele pe care doriţi să le selectaţi nu sunt adiacente. • A9. Curent electric. • A11-A14. Venituri. Pentru selectarea întregii foi de lucru faceţi click pe dreptunghiul gri din partea stângă sus a foii de calcul. • A10. Salvaţi mapa de lucru sub numele „buget_lunar”. Buget lunar. 44. selectaţi prima celulă (zonă) şi apoi. Dacă menţineţi butonul mouse-ului apăsat şi deplasaţi cursorul pe indicativele din vecinătate. Rată maşină. • A5. • A15. vor fi selectate şi alte coloane sau rânduri. • A3. Tema Deschideţi o mapă de lucru nouă. • A6. Faceţi click şi ţineţi apăsat butonul stânga al mouse-ului în timp de deplasaţi mouse-ul până la ultima celulă pe care doriţi să o selectaţi. Economii. Alimente.Programul de calcul tabelar EXCEL Plasaţi cursorul mouse-ului deasupra primei celule. lăsaţi-le libere. Cablu. • Eliberaţi butonul. • A17. Completaţi următoarele celule cu valorile indicate: • A1. Cărţi credit.

numere sau formule) din celule şi o puteţi lipi în alte celule. aceste trei comenzi se regăsesc în meniul Edit (vezi figura 46). lipire Comenzile de tăiere. Faceţi click în celula în care doriţi lipirea informaţiei. Butoanele tăiere. Efectuaţi click pe butonul de copiere ( ) din bara de instrumente standard. 46. • Ctrl+c pentru copiere. Bara de instrumente standard De asemenea. copiere şi lipire sunt situate în bara de unelte standard. Chenarul celulei copiate se transformă într-o linie animată întreruptă („marching ants”). Fig. Puteţi copia şi / sau tăia rapid informaţia (text. copiere. 38 . Comanda copiere permite copierea informaţiei selectate din foaia de calcul şi depozitarea ei în memoria temporară (un fişier temporar de stocare în memoria calculatorului). Apăsaţi tasta Enter. copiere şi lipire sunt foarte des utilizate în programul Excel. Informaţia a fost introdusă în celula selectată. Acest lucru vă economiseşte timpul pe care l-aţi fi consumat scriind de mai multe ori acelaşi lucru. 45. Pentru copiere şi lipire: • • • • • Selectaţi celula pe care doriţi să o multiplicaţi. • Ctrl+v pentru lipire.Programul de calcul tabelar EXCEL Comenzile tăiere. Meniul Edit Pentru apelarea celor trei comenzi se pot folosi combinaţiile de taste: • Ctrl+x pentru tăiere. Comanda lipire permite selectarea oricărui element din memoria temporară şi inserarea lui într-o celulă dintr-o foaie de calcul. Fig.

lipirea informaţiei b). Comanda tăiere permite îndepărtarea informaţiei din foaia de calcul. poştă electronică sau alte aplicaţii Microsoft Office. Cursorul se transformă dintr-o cruce mare albă (vezi figura 48 a). Fig. a). Informaţia din celulă este ştearsă. Faceţi click în celula unde doriţi lipirea informaţiei. Acţionaţi butonul tăiere ( ) de pe bara de instrumente standard. Chenarul celulei se transformă într-o linie întreruptă animată. Dacă nu lipiţi informaţia imediat. Copierea şi b). Obs. Apăsaţi tasta Enter. Utilizaţi cursorul pentru a selecta informaţia pe care doriţi să o mutaţi şi apoi trageţi celula în noua zonă. Poziţionaţi cursorul mouse-ului lângă marginea exterioară a celulei selectate. Informaţia respectivă poate fi lipită în altă celulă dacă operaţia de lipire se execută înainte de a face orice altă operaţie. Mutarea informaţiei prin tragere şi aruncare O altă metodă prin care puteţi muta informaţia dintr-o celulă în alta este cea numită tragere şi aruncare (drag and drop). Puteţi copia informaţie din diverse surse. incluzând pagini web. Atenţie dacă lipiţi informaţie în celule care deja conţin date. ea este ştearsă din memoria temporară. Pentru tragere şi aruncare: • • Selectaţi celula pe care doriţi să o mutaţi.Programul de calcul tabelar EXCEL a). 47. Pentru tăiere şi lipire: • • • • • • Selectaţi celula pe care vreţi să o tăiaţi. În acest caz datele existente sunt suprascrise şi se pierd. 48 b). 39 . într-o cruce subţire cu săgeţi la capete (fig. Informaţia a fost lipită.

Programul de calcul tabelar EXCEL a). Un caz special de mutare este acela în care dorim să plasăm datele între alte date existente. 49. Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). externe (care adresează date din foi de lucru din alte mape). Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de calcul are la bază indicativele rândului şi al coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. relative. Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită o celulă adresată plecând de la celula care conţine formula. Notaţia folosită pentru a include o referinţă relativă include indicativul rândului şi al coloanei (ex. $A$1). 40 . Modificarea cursorului mouse-ului la operaţiunea de mutare • Ţinând mouse-ul pe chenarul exterior al celulei click şi menţineţi apăsat butonul stânga în timp ce trageţi cursorul în noua celulă. Programul Excel acceptă 6 tipuri de referinţe: absolute. unde doriţi să mutaţi informaţia. • Referinţe Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup. mixte. Mutarea informaţiei Eliberaţi butonul mouse-ului şi informaţia este lipită în noua zonă. Practic. Această manevră o numim inserare şi pentru a o executa procedăm ca în cazul manevrei de tragere şi aruncare cu deosebirea că tragerea o executăm cu tasta SHIFT apăsată. A1). 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceleiaşi mape). Fig. b). referinţele sunt adrese ale celulelor. Fig. Obs. Notaţia folosită pentru a include o referinţă absolută include caracterul $ şi indicativul rândului şi al coloanei (ex. Ele precizează locul în care programul va căuta valorile folosite pentru evaluarea formulelor. 48.

Obs.xls”. Referinţe 3D (referinţe tridimensionale) folosesc pentru accesarea altor foi de lucru ale aceleiaşi mape. Forma acestor referinţe este: nume_aplicaţie|nume_document!referinţă Nume Excel permite identificarea celulelor sau a domeniilor de celule prin nume. Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă (rând sau coloană) şi referinţe relative pentru cealaltă componentă (respectiv coloană sau rând). Forma referinţelor externe este: ’cale_mapă[nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. • Să nu conţină spaţii. Pentru schimbarea tipului referinţelor. Excel afişează referinţele externe în prima formă. Obs. programul nefăcând diferenţa între ele atunci când caută un nume. • Să conţină maxim 256 caractere. Obs. 41 . cifre. Tema Deschideţi mapa „buget_lunar. Invers. iar atunci când este închisă. Pentru a fi valid un nume trebuie să respecte următoarele cerinţe: • Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „_”. Identificarea prin nume este aplicabilă atât celulelor care conţin valori constante cât şi celor care conţin formule. Referinţe la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. De exemplu Sheet1!$A$2 este referinţa 3D spre celula $A$1 a foii de calcul Sheet1. • Să conţină numai litere. Dacă mapa sursă se găseşte în acelaşi folder cu mapa destinaţie atuncci referirea poate fi făcută simplificat: [nume_mapă]nume_foaie’!referinţă. caracterul „ . ” şi caracterul „_”. Atunci când mapa sursă este deschisă. • Se nu fie asemănător unei referinţe. în a doua formă. referinţa mixtă A$1 are ca referinţă relativă componenta coloanei şi componentă absolută referinţa rândului. De exemplu $A1 este o referinţă mixtă în care referinţa coloanei este absolută iar referinţa rândului este relativă. Referinţele externe servesc pentru referirea la o foaie de lucru din altă mapă. având selectată celula la care facem referinţa se apasă tasta F4. chiar şi după ce copiem formula în altă parte a foii de lucru.Programul de calcul tabelar EXCEL Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când dorim să adresăm celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula. Referinţa 3D are forma nume_document ! referinţa. Numele pot fi compuse atât din majuscule cât şi din minuscule.

ROUND Funcţia are 2 argumente: numărul de rotunjit şi numărul de cifre. Salvaţi şi închideţi fişierul. 2) dă 3. Excel va rotunji numărul la cel mai apropiat întreg. funcţiile statistice precum şi o serie de funcţii speciale. Fig. 42 .987. număr_de_cifre). Scrieţi sumele corespunzătoare figurii 50 în coloana C. 50. Funcţii matematice şi statistice Acest grup include toate funcţiile matematice şi trigonometrice uzuale. Dacă la numărul de cifre se dă valoarea 0. La formatare. este rotunjită numai valoarea afişată a numărului. în timp ce valoarea memorată de Excel rămâne neschimbată.Programul de calcul tabelar EXCEL Mutaţi cuvântul „Asigurare” din celula A7 în A4 şi cuvântul „Cablu” din A4 în A7 utilizând comenzile prezentate. De exemplu ROUND (3. Tema 2 Funcţii predefinite în EXCEL În Excel sunt definite circa 220 de funcţii.99. Sintaxa funcţiei este ROUND (număr_de_rotunjit. Rotunjirea numerelor Trebuie făcută o distincţie foarte clară între rotunjirea pe care programul o face la formatarea unei celule şi rotunjirea făcută prin funcţii matematice. La rotunjirea prin funcţii matematice se va pierde automat din precizia de calcul. Scrieţi „Ianuarie” în celula C1. Avantajul este că valoarea respectivă poate fi utilizată în continuare în calcule fără a pierde precizie.

5).Programul de calcul tabelar EXCEL De remarcat cazul în care numărul de cifre are valoare negativă — de exemplu ROUND (34655. ROUNDDOWN şi ROUNDUP Au efect similar cu funcţia ROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere (ROUNDDOWN). multiplu). FLOOR Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin scădere. Obs.-2) — în acest caz se rotunjesc două cifre la stânga punctului zecimal. Sintaxa funcţiei este INT(număr). CEILING Are efect similar funcţiei MROUND cu excepţia faptului că rotunjirea se face întotdeauna prin adăugare. Funcţiile ROUNDUP şi ROUNDDOWN ignoră semnul minus. Sintaxa funcţiei este TRUNC (număr. număr_de_cifre). Când utilizaţi MROUND cu un număr negativ. mii etc. pentru a rotunji numărul 653 la cel mai apropiat multiplu de 5 se foloseşte expresia MROUND (653. Diferenţa între ROUNDDOWN şi TRUNC apare numai în cazul numerelor negative. deci se va rotunji la cea mai apropiată valoare de sute. 43 . multiplu). numărul de rotunjit şi multiplul la care se face rotunjirea. trebuie ca argumentul „multiplu” să fie şi el tot negativ. Sintaxa funcţiei este FLOOR (număr_de_rotunjit. şi pe cele între 5 şi 9 în sus. respectiv prin adăugare (ROUNDUP). Funcţia ROUND rotunjeşte valorile pozitive între 1 şi 4 în jos. Valorile negative între –5 şi –9 sunt rotunjite în jos (spre –10) în timp ce valorile între –4 şi –1 sunt rotunjite în sus (spre 0). Sintaxa funcţiilor este: ROUNDDOWN (număr_de_rotunjit. Spre exemplu.7. INT Dă partea întreagă a unui număr. Obs. MROUND Funcţia face rotunjirea la cel mai apropiat multiplu al unui număr oarecare. În acest mod se pot rotunji numere la zeci. MROUND se comportă în acelaşi mod (tratează numerele pozitive şi pe cele negative în mod identic). număr_de_cifre). multiplu). Admite 2 argumente. TRUNC Trunchează un număr la valoarea dată de al doilea argument care reprezintă numărul de cifre de după virgulă. număr_de_cifre) şi respectiv ROUNDUP (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este CEILING (număr_de_rotunjit. Sintaxa funcţiei este MROUND (număr_de_rotunjit. sute. Rezultatul va fi 655.

Sintaxa funcţiei este COUNTA(domeniu_1. Sintaxa funcţiei este EVEN (număr). EVEN Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr par (EVEN(2. COUNTBLANK Numără celulele (dintr-un domeniu) care nu conţin niciun tip de valoare.. COUNTA Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin orice tip de valoare.). Sintaxa funcţiei este COUNT(domeniu_1.)..1 se obţine 5... Sintaxa funcţiei este COUNTBLANK(domeniu_1.. LARGE şi SMALL Admit două argumente: domeniul de căutare şi poziţia elementului într-o listă ordonată de la mare la mic (LARGE) sau de la mic la mare (SMALL). Fig. Sintaxa este MAX (domeniu) şi respectiv MIN (domeniu). 51. RANK 44 . Efectele funcţiilor COUNT. Grupuri de numere SUM Calculează suma numerelor.35000) COUNT Numără celulele (dintr-un domeniu) care conţin valori numerice.B5. COUNTA şi COUNTBLANK MAX şi MIN Aleg valoarea maximă şi respectiv minimă dintr-un domeniu. Atenţie rotunjirea se face prin adaos...1)=4). În acest caz sintaxa funcţiei este (de exemplu pentru domeniul A1:B5) SUM (A1:B5).domeniu_2. Obs.Programul de calcul tabelar EXCEL ODD Funcţia acceptă un singur argument pe care îl rotunjeşte prin adaos la cel mai apropiat număr impar.429. ceea ce înseamnă că rotunjind de exemplu numărul 3. De obicei se utilizează pentru însumarea numerelor dintr-un domeniu.domeniu_2.. Este valabilă şi precizarea unei anumite valori ca argument al funcţiei: SUM(A2:A12.domeniu_2. Sintaxa funcţiei este ODD (număr).).1..

elementul central este al treilea. Dacă şirul are un număr par de elemente mediana calculează media celor doua elemente mai apropiate de centru. 45 . mediana va fi valoarea care este la centrul şirului. POWER. SMALL şi RANK AVERAGE şi MEDIAN Average calculează media numerelor dintr-un domeniu. SQRT Funcţia PRODUCT calculează produsul valorilor dintr-un domeniu. 900). Poate fi utilizată şi pentru calculul radicalului de ordinul n dacă puterea este subunitară. Sintaxa este PRODUCT (domeniu).Programul de calcul tabelar EXCEL Admite două argumente obligatorii şi unul opţional. Implicit se consideră lista ordonată de la mare la mic (pentru ordonare inversă argumentul opţional este 1). Efectul funcţiilor LARGE. 700). mediana va fi 7 (sunt 5 elemente. cele două elemente mai apropiate de zona centrală sunt al doilea şi al treilea. Pentru şirul (1. Opţional este modul de ordonare al listei (de la mic la mare sau de la mare la mic). 2. putere) ridică numărul furnizat ca prim argument la puterea indicată de cel de al doilea argument.5 (sunt 4 elemente. respectiv având valorile 2 şi 7. 52. 2+7 = 4. Funcţia SQRT (număr) calculează radicalul argumentului. Funcţia POWER (număr. FACT. Funcţia Fact (număr) calculează valoarea factorială a numărului dat ca argument. 2 Funcţii matematice generale PRODUCT. pentru şirul (1. 7. valoarea celui de al treilea element este 7). 2. Median calculează valoarea mediană a unui set de numere. Dacă presupunem setul respectiv ordonat în mod crescător sau descrescător. 7. De exemplu. Ignoră celulele goale sau care au date de tip text. Fig. mediana va fi 4. Sunt obligatorii numărul căutat şi domeniul de căutare. 700.5 ).

• Numărul de perioade de plată (number of payment period — NPER). 2)=3. • Valoare viitoare (future value — FV). Funcţia MOD (număr_1.Programul de calcul tabelar EXCEL QUOTIENT şi MOD Funcţia QUOTIENT (număr_1. Valoarea unei investiţii sau împrumut la începutul său. FV Funcţia valoare viitoare (future value) vă permite calculul valorii unei investiţii. De exemplu QUOTIENT (7. • dobânda reprezintă ritmul de creştere al investiţiei. plată. [tip]). Ritmul cu care o investiţie sau împrumut creşte sau scade. 0 dacă argumentul este 0 sau celula este goală şi –1 dacă argumentul este negativ. Poate doriţi să calculaţi cu cât va creşte o investiţie peste o anumită perioadă de timp. Valoarea unei investiţii sau împrumut cândva în viitor. 2)=1. Sau doriţi să ştiţi ce rată de economisire trebuie să aveţi pentru a obţine o anumită sumă la pensionare. • Dobândă sau ritm (rate). O investiţie tipică are dobânda anuală de 5% ceea ce înseamnă că după un an valoarea viitoare va fi cu 5% mai mare decât valoarea prezentă. nr_perioade. De exemplu ROMAN (6)=VI. De obicei dacă utilizaţi formulele financiare din Excel aveţi câteva dintre informaţiile de mai sus dar nu pe toate. număr_2) returnează rezultatul împărţirii întregi (ignorând restul) între cele două argumente. 46 . ROMAN Funcţia permite convertirea unui număr întreg din domeniul [1. [valoare_prezentă]. număr_2) returnează restul împărţirii între cele două argumente. Funcţia SIGN (număr) returnează valoarea 1 dacă argumentul este pozitiv. Numărul de perioade de plată între valoarea prezentă şi valoarea viitoare a investiţiei sau împrumutului. • Plată (payment — PMT). Sintaxa funcţiei este (parantezele drepte indică argumente opţionale): FV (dobândă. O sumă de bani vărsată în contul unei investiţii sau împrumut. 3999] în numeral roman. De obicei plata se face la aceeaşi perioadă de timp la care se calculează dobânda (interest). presupunând o dobândă fixă. FUNCŢII FINANCIARE Înainte de a discuta despre funcţiile financiare să definim câteva concepte: • Valoarea prezentă (present value — PV). ABS şi SIGN Funcţia ABS (număr) returnează valoarea absolută a argumentului. De exemplu MOD (7.

nr_perioade. plată. Dacă este 1. • tip reprezintă timpul la care se face plata suplimentară. valoare_iniţială. [tip]). valoare_iniţială. în anumite condiţii. Sintaxa funcţiei este: PMT (dobândă. PPMT. pe când IPMT calculează suma utilizată pentru achitarea dobânzii la acel împrumut. valoarea 6 la a şasea rată etc. Dacă omiteţi această valoare Excel presupune că începeţi cu un cont gol. IPMT (dobânda. deoarece ambele sunt sume pe care le-aţi plătit. trebuie să adăugaţi o sumă diferită de 0 la plată. nr_perioade. se consideră că plata se face la sfârşitul perioadei. [tip]). [valoare_viitoare]. Scopul funcţiei este de a răspunde la întrebarea: Cât trebuie să fie investiţia iniţială. pentru a obţine în final o valoare dorită? PMT. • valoare_prezentă este valoarea iniţială a contului. „Perioada” indică la ce perioada de plată se face calculul (de exemplu valoare 1 se referă la prima rată. plata se consideră la începutul perioadei. [tip]).Programul de calcul tabelar EXCEL nr_perioade este numărul de perioade de plată (de exemplu dacă dobânda este anuală. perioada. [valoare_viitoare]. Funcţiile PPMT şi IPMT vă permite analizarea modului în care se repartizează plata periodică pentru un anumit împrumut. • 47 . Valoarea returnată de funcţie va fi pozitivă deoarece reprezintă o sumă pe care o veţi primi. Excel presupune că este 0. atunci pe doi ani numărul de perioade de plată este 2). De remarcat: Atât plata cât şi valoarea prezentă sunt numere negative (sau 0). • plata reprezintă suma suplimentară pe care o vărsaţi regulat în cont. Prin urmare. PPMT calculează suma de plată utilizată pentru achitarea împrumutului în sine. PV Valoare prezentă (PV — present value) calculează valoarea iniţială a unei investiţii sau împrumut. Dacă este 0 sau omiteţi această valoare.). Sintaxa pentru cele două funcţii este: PPMT (dobânda. [valoare_viitoare]. Dacă nu specificaţi valoare_viitoare. [valoare_viitoare]. Sintaxa funcţiei este: PV (dobândă. nr_perioade. valoare_iniţială. ceea ce este corect în cazul în care doriţi achitarea unui împrumut. Argumentul „tip” indică dacă plata se face la începutul perioadei (valoarea „1”) sau la sfârşitul acesteia (valoare „0”). Dacă nu vreţi să adăugaţi nimic. nr_perioade. perioada. IPMT Funcţia PMT calculează suma de plăţi regulate necesare pentru a achita un împrumut sau pentru a atinge un anumit nivel al investiţiei. [tip]). selectaţi 0.

Sintaxa funcţiei este: RATE (nr_perioade. Dacă dorim o fereastră aliniată pe caroiajul celulelor ţinem apăsată tasta ALT. Asta înseamnă că ele vor fi actualizate ori de câte ori actualizăm datele din foaia de lucru sursă. RATE Determină nivelul dobânzii necesar pentru atingerea unei anumite valori. fiecare afişând câte o fereastră de dialog. plata. Diagrama poate fi creată direct în foaia de lucru. Pasul 1/4 48 . Programul Excel oferă 14 tipuri de diagrame. Apoi se selectează celulele de interes. valoare_prezentă. indicatorul mouse-lui se transformă într-un reticul pe care îl plasăm în colţul din stânga sus al zonei în care dorim să desenăm diagrama. ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Apoi. [tip]). ChartWizard lucrează în 4 paşi. valoare_prezentă. Pentru calculul acestei funcţii Excel utilizează un algoritm iterativ. Crearea diagramelor Pentru crearea unei diagrame trebuie în primul rând să selectăm foaia de lucru care conţine datele care urmează a fi reprezentate. Sintaxa funcţiei este: NPER (dobânda. pentru a fi afişată şi salvată ca parte a acesteia (caz în care diagrama se numeşte fixată) sau poate fi creată ca document separat. [valoare_viitoare]. Diagrame Diagramele sunt reprezentări grafice ale datelor dintr-o foaie de lucru. Imediat după acţionarea butonului. [valoare_viitoare]. Nota: Dacă dorim să obţinem un cadru pătrat. în propria sa foaie pentru diagrame. [tip]. care conţin datele de interes. plata. [iniţial]). în timp ce tragem cursorul ţinem apăsată tasta SHIFT.Programul de calcul tabelar EXCEL NPER Funcţia calculează timpul necesar pentru achitarea unui împrumut sau pentru atingerea unei valori a investiţiei. Argumentul „iniţial” (guess) îi spune cu ce valoare a dobânzii să facă prima încercare. tragem cursorul până obţinem un cadru de forma şi dimensiunile dorite. Cea mai simplă metodă pentru crearea unei diagrame o reprezintă acţionarea butonului ChartWizard. Dacă nu se specifică altă valoare programul va încerca să rezolve problema cu o dobândă de 10%. Dacă după 20 de iteraţii nu se reuşeşte rezolvarea programul va da un mesaj de eroare (#NUM). Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele foii de lucru din care au fost create. fiecare tip având predefinte o serie de formate (subtipuri).

Programul de calcul tabelar EXCEL Selectarea tipului de diagramă. Domeniul de interes 49 . Fig. 53. Fig. 54. Tipuri predefinite de diagrame Pasul 2/4 Se selectează domeniul de interes (domeniul în care se află datele ce se vor reprezenta) precum şi modul în care sunt aranjate datele (respectiv dacă sunt grupate pe linie sau pe coloană).

56. Se alege opţiunea Add Trendline. Fig. Se deschide o casetă de dialog care permite selectarea tipului de linie.Programul de calcul tabelar EXCEL Pasul 3/4 Se formatează diagrama. Formatarea diagramei Pasul 4/4 Se alege amplasarea diagramei. 55. Fig. 50 . Amplasarea diagramei Adăugarea liniilor de tendinţă Pentru a adăuga linii de tendinţă la o diagramă se selectează seria respectivă şi se face click dreapta pe ea.

Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.5 perioade. 58. Tipuri de linie de tendinţă Din această casetă se poate cere continuarea liniei pe un anumit număr de perioade de previziune (forecast) sau regresia liniei (backward) cu până la 0. 57. Fig. Extinderea liniei de tendinţă 51 .

59. sau între cate există diferenţe foarte mari. Obs. Nu pot fi combinate decât diagrame de tip 2D. primele două serii vor fi invizibile din cauza ordinului lor de mărime. Fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Crearea diagramelor combinate Diagramele combinate sunt diagrame care prezintă valori ce au semnificaţii diferite. se selectează seriile 3 şi 4 şi se selectează ca axă axa secundară (vezi figura 60). Pentru a le reprezenta într-o diagramă combinată. Fig. Dacă încercăm să reprezentăm cele 4 serii în aceeaşi diagramă. Alegerea seriilor ce vor fi reprezentate pe axa secundară 52 . Pentru a genera diagrame combinate o parte din serii sunt trasate pe axa Y principală iar celelalte serii pe axa Y1 secundară (trasată în partea din dreapta a diagramei). 2 • date cu ordinul de mărime 10 (zona verde). 60. Rezultatul va fi cel prezentat în figura 61. Datele de generare a diagramei Se observă că datele reprezentate în figura 59 pot fi grupate în două categorii: -1 • date cu ordinul de mărime 10 (zona galbenă).

cu prima formulă aparţinând primei coloane din dreapta valorilor. Formula folosită se plasează în funcţie de amplasarea valorilor de intrare. Celula de intrare reprezintă o celulă referită de formulele testate.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig.dacă valorile de intrare au fost plasate într-o coloană. care primeşte. 2.dacă valorile de intrare au fost plasate într-un rând. Pentru stabilirea unui tabel cu o singură variabilă: 1. Valorile de intrare sunt valorile introduse într-o coloană sau rând (ele vor fi introduse una după alta în celulele de intrare). cu prima formulă în celula aparţinând primului rând de sub rândul valorilor. . pe rând. Selectăm domeniul de celule delimitat de valorile de intrare şi de formule. atunci formulele le plasăm în coloana din stânga primei valori. 61. 53 . valorile de intrare. după cum urmează: . Rezultatele se obţin în celulele adiacente valorilor de intrare şi corespunzătoare formulei utilizate pentru generarea lor. 3. Diagrama combinată Tabele Tabele de o variabilă Această metodă permite obţinerea unor formule atunci când înlocuim una dintre variabile cu o serie de valori de intrare. Introducem valorile de intrare într-o coloană sau un rând al foii de lucru. atunci formulele le plasăm pe rândul de deasupra primei valori. aşa cum am precizat mai sus. Introducem formulele care referă celula de intrare.

Această formulă va adresa două celule. Metoda de lucru pentru definirea şi plasarea valorilor şi formulelor este asemănătoare celei prezentate în paragraful anterior. folosim un tabel cu două mulţimi de valori de intrare. introducem setul de valori. • Formula la care se face referinţă la celulele de intrare va fi introdusă în celula aflată la intersecţia rândului şi a coloanei care conţin valorile. 2. 62). A fost exemplificată utilizarea tabelelor de două variabile prin folosirea funcţiei: 54 . Referinţa la celula de intrare 6. În celulele de sub formulă. dar în aceeaşi coloană cu aceasta. Pentru stabilirea unui tabel cu valori pentru două variabile: 1.Programul de calcul tabelar EXCEL 4. valoare_actuală) Tabele cu date pentru două variabile Dacă dorim să urmărim efectele modificării valorilor a două variabile. 5. Se acţionează butonul OK. Introducem într-o celulă formula ale cărei rezultate dorim să le analizăm. plată. introducem setul de valori. 62. Fig. În caseta de dialog Table introducem referinţa la celula de intrare (vezi fig. 3. care vor fi introduse în prima celulă de4 intrare. dar în acelaşi rând cu aceasta. cu următoarele deosebiri: • Sunt necesare două celule de intrare. • Valorile de intrare sunt plasate într-o coloană şi într-un rând. FV(dobândă. în aşa fel încât să delimiteze un domeniul dreptunghiular de celule. care vor fi introduse în a doua celulă de intrare. perioade. Executăm comanda Table din meniul Data. asupra rezultatelor acestora. • Rezultatele calculării formulei cu diferite valori de intrare vor fi afişate în celulele domeniului dreptunghiular delimitat de valorrile de intrare. În celulele de la dreapta formulei. din una sau mai multe formule. pe care le numim celule de intrare.

perioada. 4 şi 5 pentru toate scenariile pe care dorim să le definim. Folosirea scenariilor este utilă în cazul în care este necesară realizarea unor analize şi / sau prognoze pentru care nu avem date sigure. 3. Executăm comanda Scenarios. Ele trebuie să conţină numai valori. apoi se acţionează butonul OK. Pentru definirea unui scenariu: 1. putem să observăm efectul lor asupra modelului studiat. aceste celule modificabile sunt celulele subordonate formulelor importante din modelul utilizat. 4. aplicarea lor modelului din foaia de lucru. din meniul Tools. Acţionăm butonul Close. nu formule. În caseta de dialog Scenario Values. 6. Fiecare grup de modificabile reprezintă o mulţime de ipoteze pe care le putem aplica modelului din foaia de lucru. până la 32 de astfel de celule. În acest fel. referinţele celulelor modificabile din modelul definit (în caseta Changing Cells) şi eventualele comentarii.Programul de calcul tabelar EXCEL FV (dobândă. El permite crearea scenariilor. Acţionăm butonul OK. Componenta Excel care tratează scenariile se numeşte gestionarul de scenarii (Scenario Manager). Practic putem defini. 3. Se repetă paşii 2. Pentru a lucra cu scenarii folosim comanda Scenarios. 25). În caseta Add Scenario. 55 . plata. În principiu. din meniul Tools. introducem valorile corespunzătoare ale celulelor modificabile şi acţionăm butonul OK. 2. valoarea_actuală). vizualizarea rezultatelor şi crearea unui raport rezumativ cu toate valorile de intrare şi cu rezultatele obţinute. pentru definirea scenariilor. Crearea unui scenariu Când creăm un scenariu. 5. 7. se introduce numele scenariului. În caseta de dialog Scenario Manager. specificăm celulele modificabile şi valorile pe care dorim să le utilizăm în aceste celule. acţionăm butonul Add (vezi fig. Utilizarea scenariilor Un scenariu este un grup de valori de intrare (celule modificabile) salvat şi identificat cu un nume indicat de utilizator. într-un scenariu.

Acţionăm butonul Show.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. selectăm scenariul pe care dorim să-l aplicăm (din caseta pentru listă Scenarios). Executăm comanda Scenarios. din meniul Tools. Pentru editarea unui scenariu: 1. 64). Executăm comanda Scenarios. din meniul Tools. Editarea unui scenariu Editarea unui scenariu existent înseamnă schimbarea valorilor celulelor modificabile ale scenariului sau adăugarea / ştergerea celulelor modificabile din scenariu. 2. În caseta de dialog Scenario Manager. Pentru aplicarea unui scenariu: 1. Caseta de dialoga Scenario Manager După definirea scenariilor pentru modelul studiat. putm să le aplicăm pe rând şi să analizăm rezultatele obţinute. 3. 63. 2. 56 . În caseta pentru dialog Scenario Manager. selectăm scenariul pe care dorim să-l edităm (vezi fig.

64. În caseta de dialog Edit Scenario. Acţionăm butonul Delete. edităm referinţele celulelor modificabile şi adăugam comentarii. Se obţine un raport al scenariului respectiv (vezi fig.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 7. editămm valorile celulelor modificabile. În caseta de dialog Scenario Manager. Acţionăm butonul OK. Executăm comanda Scenarios. Acţionăm butonul OK. Acţionăm butonul Edit. 5. 6. 4. Eliminarea unui scenariu Atunci când un scenariu nu mai este necesar sau când este greşit. din meniul Tools. putem să-l eliminăm din lista de scenarii a modelului aflat în studiu. 3. Editarea unui scenariu 3. selectăm scenariul pe care dorim să-l eliminăm (din caseta pentru listă Scenario). 2. În caseta de dialog Scenario Values. Pentru eliminarea unui scenariu: 1. Rezumarea unui scenariu Pentru rezumarea unui scenariu se alege butonul Summary din caseta de dialog Scenario Manager şi se alege celula în care se află formula. 57 . 65).

Raportul scenariului Sunt afişate valorile cu care sunt calculate scenariile şi rezultatele obţinute prin schimbarea valorilor respective.Programul de calcul tabelar EXCEL Fig. 58 . 65.

Cele mai multe dintre aceste bare de instrumente se regăsesc în toate programele suitei Office. Vă asigură acces rapid la cele mai utilizate acţiuni şi caracteristici din PowerPoint. rezumate. Această vă permite să vedeţi simultan diversele elemente ale prezentării. afişează numele documentului şi numele programului. Modul implicit de prezentare a ferestrei PowerPoint este cel Tri-Pane View. O prezentare este o combinaţie de diapozitive (denumite şi slide-uri). care permite realizarea prezentărilor grafice. Puteţi adăuga text. Panoul de acţiune. fotografii. note şi schiţe. grupate într-un singur fişier. Bara de instrumente standard conţine butoanele de acces rapid pentru cele mai utilizate comenzi. a formelor şi a obiectelor grafice. Bara de titluri. Fereastra programului PowerPoint are panouri şi bare de instrumente care să ajută să creaţi cu uşurinţă prezentările dorite. Bara de desen conţine uneltele pentru desenarea liniilor. localizat în partea din dreapta a ecranului. Bara de meniuri conţine o listă de opţiuni care permit administrarea şi personalizarea documentelor. Help vă permite accesul rapid la secţiunea de ajutor. elemente grafice. Bara de formatare conţine butoanele utilizate pentru formatare. Bara de stare afişează poziţia diapozitivului şi tipul afişării în PowerPoint.Programul POWERPOINT Fereastra programului PowerPoint Microsoft PowerPoint este programul din cadrul suitei Microsoft Office. 59 . ca şi afişarea diapozitivelor din prezentare. vă permite să selectaţi activităţile din diferite categorii şi vă permite să vă îmbunătăţiţi prezentarea în câţiva paşi. Panoul pentru schiţe şi diapozitive vă permite vizualizarea prezentării în modul schiţă. dar sunt şi unele specifice programului PowerPoint. sunet şi imagini video în diapozitivele pe care le prezentaţi.

Fig.Programul POWERPOINT Fig. vedere de sortare a diapozitivelor. Afişarea tri-pane Panourile schiţă şi diapozitive sunt localizate în partea stângă a ecranului. 42). prezentare. Faceţi click în meniul View şi alegeţi comanda Toolbar. Fig. Alegeţi care dintre barele de instrumente să fie afişate şi care nu. panoul Diapozitiv în zona centrală şi panoul de acţiune în partea dreaptă. Prin executarea de click pe etichetele respective se comută între diferitele moduri de afişare ale prezentării (vezi fig. Butoanele de selectare a modului de afişare din colţul stânga-jos al ecranului vă permite să alegeţi 3 moduri de afişare: vedere normală. 67. 60 . 68. 66. Selectarea modului de afişare Vedere normală conţine panoul Schiţă şi Diapozitive în partea stângă. Etichetele modului de prezentare Puteţi opta pentru a afişa sau nu bara de unelte.

Puteţi şterge. În partea de jos a zonei centrale se găseşte zona pentru note. se deschide panoul de acţiuni. copia şi muta diapozitivele în acest mod de afişare. În mod implicit. Fig. la lansarea programului PowerPoint. Modul de afişare sortare a diapozitivelor vă permite să vedeţi versiuni micşorate ale diapozitivelor create. În acest panou săgeata îndreptată în jos din colţul dreapta-sus vă permite să selectaţi diferite meniuri şi instrumente. Afişarea tip schiţă Puteţi afişa sau nu panoul de acţiuni în modul afişare normală. selectând meniul View şi apoi comanda Task Pane. Panoul de acţiuni. 69. 61 vă permite să afişaţi prezentarea aşa .Programul POWERPOINT Afişarea tip schiţă prezintă textul prezentării pentru a putea fi uşor editate pe când afişarea tip diapozitiv prezintă textul şi imaginile grafice ale diapozitivului curent. Modul de afişare prezentare cum îi va apare publicului. Panoul din PowerPoint este localizat în partea dreaptă a ecranului.

62 . 70. Puteţi selecta diverse tipuri de diapozitive. Panoul de acţiuni Dacă nu este afişat panoul de acţiuni. prezentare utilizând un model (from design template). puteţi accesa acest panou din meniul View à Task Pane. Fig.Programul POWERPOINT Fig. utilizând „vrajitorul” (autocontent wizard). Un diapozitiv implicit are o casetă pentru inserarea titlului şi una pentru inserarea subtitlului. Afişarea panoului de acţiuni Crearea unei noi prezentări Programul PowerPoint oferă trei căi pentru a începe o nouă prezentare: prezentare goală (blank presentation). 71.

72.Programul POWERPOINT Fig. imagini grafice sau alte elemente. Alegerea formatelor diapozitivelor După ce aţi selectat un format pentru diapozitiv puteţi adăuga text. Formatul implicit al unui diapozitiv Fig. Puteţi face acest lucru utilizând „elemente 63 . 73.

Fig. . Pentru a salva prezentarea selectaţi meniul File à Save. Pentru a insera un fişier de tip audio se selectează meniul Insert şi se dă comanda Movies and Sounds. Pentru a putea fi redate aceste fisiere este necesar ca sistemul pe care va fi rulata prezentarea sa dispuna de placa de sunet si dispozitive de redare audio (boxe sau difuzor intern).mp3 etc.wav. 64 . Salvarea unei prezentări Inserarea fisierelor audio Intr-o prezentare putem insera fisiere de tip audio (. în care puteţi adăuga conţinutul.Programul POWERPOINT de substituire” (placeholders). reprezentând spaţii în diapozitiv.). 74. fisiere ce pot fi rulate in fundal pe tot parcursul prezentarii sau numai pentru un numar oarecare de slide-uri.

Inserarea fişierelor audio Se selectează fişierul (vezi figura 51). 75. Fig.Programul POWERPOINT Fig. Selectarea fişierului Se alege modul în care va fi pornită redarea fişierului (figura 52). 65 . 76.

Opţiuni de redare Fig. Durata de redare a fişierului Se stabileşte durata de redare a fişierului audio (figura 54). Fig. 66 . în funcţie de setările alese.Programul POWERPOINT Fig. 77. fişierul este redat. Selectarea modului de pornire a redării Se stabilesc opţiunile de redare. 79. 78. La pornirea prezentării.

ceea ce este favorabil în cazul în care accesaţi internetul prin acces de tip dial-up. Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) păstrează poşta pe calculatorul care este serverul de e-mail. Contul de tip IMAP Este preferabil pentru accesarea poştei de pe mai multe calculatoare pentru că lasă toate mesajele pe serverul de poştă al furnizorului de servicii internet. limită care de obicei este prea mică în comparaţie cu necesităţile utilizatorului. Mulţi furnizori de servicii oferă o limită a spaţiului de stocare. Dacă limita de stocare este atinsă. este şters de pe serverul de poştă al furnizorului de servicii de internet (IPS-Internet Provider Service). fie descărcaţi toate mesajele pe fiecare dintre calculatoare. Dezavantajul constă în dificultatea de a păstra sincronizate mai multe calculatoare. atunci când un mesaj este descărcat. în special dacă acestea au ataşate fişiere de poze. De exemplu o limită de 5 MB poate părea mare. Acest lucru va face să nu puteţi citi acelaşi mesaj atunci când accesaţi poşta de pe alt calculator. Acesta descarcă poşta pe calculatorul de pe care este accesată. Contul de tip POP Un cont POP descarcă în mod implicit poşta pe calculatorul dumneavoastră local. Deoarece cu IMAP mesajele sunt păstrate pe calculatorul server fără limită de timp. Mesajele nu sunt copiate pe calculatorul de pe care accesaţi poşta decât dacă le copiaţi dumneavoastră. Deseori se poate consuma 0. puteţi accesa acelaşi mesaj de pe diferite calculatoare. Unii clienţi de mail vă permit să cereţi serverelor POP să păstreze mesajele şi pe calculatorul server pentru o anumită perioadă de timp. unii furnizori de servicii nu acceptă conexiunile de tip IMAP. Astfel. Acest lucru permite citirea unui mesaj indiferent de pe ce calculator este accestă poşta. dar este rapid umplută dacă primiţi câteva mesaje pe zi. Marea majoritate a utilizatorilor îşi accesează poşta prin protocolul POP (Post Office Protocol). Avantajul protocolului POP este că puteţi accesa mesajele chiar dacă nu sunteţi conectat la internet.Programul OUTLOOK Conturi POP şi IMAP POP şi IMAP sunt două protocoluri pe care le utilizează programele de e-mail pentru a accesa poşta stocată pe alte calculatoare decât cel de pe care se lucrează (remote computers). Deseori. Fie stabiliţi unul dintre calculatoarele pe care lucraţi ca fiind calculator principal.25 MB cu o singură fotografie. 67 . mesajele care vă sunt adresate în continuare se reîntorc la expeditor.

introduceţi numele şi apoi adresa de e-mail. Acţionaţi butoanele Next şi Finish. Dezavantajul protocolului IMAP constă în necesitatea de a fi conectat la internet pentru a avea acces la mesaje (u excepţia cazului în care le descărcaţi pe calculatorul local). Majoritatea furnizorilor de servicii de internet utilizează protocolul de tip POP 3. Testaţi informaţia pe care aţi introdus-o în caseta de dialog prin alegerea butonului Test Account Settings pentru a vă confirma că este validă. Introduceţi informaţiile referitoare la „outgoing mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Introduceţi numele de utilizator (user name). Selectaţi tipul de protocol de e-mail. selectaţi Add a new e-mail account. Fig. 68 . Selectaţi Next. Caseta E-mail Accounts Introduceţi informaţiile referitoare la „incoming mail server” pe care le aveţi de la furnizorul dumneavoastră de servicii internet sau de la furnizorul de servicii de poştă electronică. Crearea unui cont în Microsoft Outlook Din meniul principal se selectează menuil Tools à E-mail Account. Next. Deselectaţi caseta de inserare automată a parolei (Remember password). 80.Programul OUTLOOK Este recomandabil să aveţi cel puţin 10MB pentru stocarea mesajelor şi să urmăriţi îndeaproape gradul de umplere al acestui spaţiu.

Programul OUTLOOK Prezentarea Outlook generală a programului Microsoft Microsoft Outook reprezintă un manager de informaţii (PIM – Personal Information Manager). Tools. 5) Panoul de navigare. Prezintă informaţii sintetice desprea activităţile programate în ziua respectivă. Fig. localizat în colţul din dreapta-sus la ecranului. Deşi Outlook este utilizat în principal ca aplicaţie de e-mail. 4) Meniul Help. 69 . Din acest meniu se pot alege comenzile File. Edit. calendarul. Action. În outlook sunt trei bare de unelte: Standard. precum şi în zilele următoare. Go. include şi alte câteva aplicaţii ca: administrator de contacte şi activităţi. 81. jurnal etc. De aici se poate accesa poşta. agenda de contacte şi activităţile. View. Fiecare dintre acestea poate fi afişată selectând comenzile View à Toolbars. Advanced şi Web. parte componentă a suitei de programe Micrtosoft Office. calendar interactiv. 3) Bara de unelte. Fereastra Outlook În fereastra Outlook se disting următoarele zone (vezi figura 56): 1) Vederea „Outlook Today” reprezintă vederea implicită din Outlook. numărul de mesaje din cutia poştală etc. 2) Meniul principal. şi Help.

Programul OUTLOOK a) Poşta. 82. săptămânal. Panourile „Navigaţie” şi „Citire” 70 . d) Activităţile. Acest lucru vă permite să schimbaţi modul în care afişaţi fereastra respectivă astfel încât să fie în conformitate cu preferinţele dumneavoastră. comentarii etc. lunar). Fig. Un dosar de poştă este activ atunci când este afişat în modul evidenţiat şi conţinutul său este afişat în partea dreaptă a ecranului. imagini. permiţând programului să genereze liste bazate pe elemente din aceste secţiuni ale programului. Panoul de navigaţie şi cel de citire Fereastra Outlook are două panouri principale. în diverse formate (zilnic. c) Contactele. În această secţiune puteţi accesa Caseta poştală de intrări. În Outlook puteţi programa întâlniri repetate (reocuring appointment) şi vă puteţi stabili alarme pentru amintirea întâlnirilor. b) Calendarul. Reprezintă în principal o agendă electronică în care puteţi stoca informaţii referitoare la numere de telefon. În această secţiune puteţi introduce programările pentru şedinţe sau întâlniri. precum şi celelalte dosare de e-mail. În această secţiune se pot crea listele de activităţi (to-do lists) pentru a monitoriza activităţile importante. adrese fizice şi adrese de poştă electronică. Elemente trimise. cel de Navigaţie şi cel de Citire. Secţiunea este conectată la secţiunile Calendar şi Mail.

puteţi alege să dezactivaţi panoul de citire. b): • Adress Cards: Afişază o porţiune a informaţiei inserată pentru contactul respectiv. aşa cum le-aţi creat iniţial. adrese de e-mail. Pentru a activa / dezactiva panoul de navigare selectaţi meniul View à Navigation Pane. Pentru a activa panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. numere de telefon şi orice alte informaţii legate de contactele dumneavoastră. 71 . Din acest motiv. Panoul de citire prezintă un ridicat risc în privinţa securităţii. • Phone List: Afişează numele contactului. Atunci când este activat. Pentru a accesa secţiunea contacte Deschideţi Outlook şi faceţi click pe Contacts în panoul de navigaţie (vezi figura 58). Pentru a comuta între diversele moduri de fişare a informaţiei despre un contact selectaţi o opţiune din cadrul Current View (vezi figura 58. adrese fizice. astfel încât să puteţi şterge orice mesaj care arată suspect. Atunci când lângă titlul Navigation Pane apare un semn de bifare. Selectaţi opţiunea de poziţionare Bottom sau Right.Programul OUTLOOK Panoul de citire permite citirea mesajelor fără a fi necesar ca acestea să fie deschise într-o nouă fereastră prin dublu click. acest program vă poate servi şi pentru organizarea contactelor. Pentru a dezactiva panoul de citire: Selectaţi meniul View à Reading Pane din meniul principal. • Detailed Adress Card: Afişază majoritatea informaţiei disponibile. Calendar. • Category: Afişează contactele şi le grupează pe categorii. Atunci când selectaţi un mesaj Outlook vă permite să îl previzualizaţi în panoul de citire. numele companiei şi numărul de telefon. Secţiunea contacte vă permite să stocaţi nume. acest panou este activat. Selectaţi opţiunea Off. Din acest panou aveţi acces la secţiunile Mail. Contacts şi Tasks. Outlook deschide automat ultimul mesaj primit în Inbox atunci când deschideţi Outlook. Panoul de navigare este afişat în partea stângă a ferestrei Outlook. ca o agendă electronică foarte detaliată. Secţiunea contacte Deşi majoritatea utilizatorilor utilizează Outlook numai drept client de e-mail. Totuşi comoditatea are preţul ei. Dacă acest mesaj este virusat atunci sunteţi vulnerabili ori de câte ori deschideţi Outlook.

Programul OUTLOOK • Company: Afişează toate contactele pe rânduri şi grupează toate contactele care lucrează pentru o numită companie. • Location: Afişează contactele şi le grupează pe baza adresei.

a).

b).

Fig. 83. Secţiunea contacte (a) şi modul de afişare al informaţiilor din această secţiune (b)

Crearea unui contact nou Pentru a crea un contact nou este necesar să introduceţi informaţie într-un formular cu o multitudine de câmpuri. Cu cât veţi completa mai multe câmpuri, cu atât Outlook Contact vă va putea să organizaţi mai bine informaţia. Pentru a crea un contact nou selectaţi secţiunea Contact din panoul de navigaţie şi apoi selectaţi comanda New din bara de unelte. Va apare un formular gol pentru a putea fi completat cu informaţie. Pentru a completa informaţia ţineţi seama de următoarele lucruri: • dacă un câmp are un buton, faceţi click pe acest buton pentru a deschide o casetă de dialog în care puteţi insera informaţia; • dacă un câmp are o săgeată îndreptată în jos, faceţi click pe aceasta pentru a deschide opţiuni secundare. După ce aţi completat informaţiile faceţi click pe butonul Save and Close pentru a salva şi închide caseta de introducere a noilor contacte, sau pe

72

Programul OUTLOOK butonul Save and New pentru a salva contactul curent şi a introduce un nou contact (vezi figura 59).

Fig. 84. Salvarea unui contact

Editarea şi ştergerea unui contact Lucrând cu contacte, mai devreme sau mai târziu, va apare necesitatea de a şterge sau de a edita informaţiile pe care le-aţi introdus pentru un contact. Pentru a edita un contact, selectaţi-l şi plasaţi cursorul în câmpul pe care doriţi să-l editaţi. Ştergeţi sau modificaţi informaţia după dorinţă. Acest lucru poate fi făcut în oricare dintre tipurile de vederi ale contactelor. Pentru a şterge un contact, selectaţi-l şi apăsaţi butonul Delete din bara de unelte, sau faceţi click pe contactul respectiv şi selectaţi comanda Delete din meniu. Crearea listelor de distribuţie Listele de distribuţie vă permit expedierea de mesaje mai multor persoane, fără a fi necesar ca de fiecare dată să introduceţi adresa fiecărei persoane. Pentru a crea o listă de distribuţie, selectaţi secţiunea Contacts, alegeţi comanda File à New à Distribution Lists. Daţi un nume acestei liste de distribuţie în câmpul Name. Click pe comanda Select Members. Dublu click pe un nume pentru a-l adăuga listei sau selectaţi membrii şi apoi apăsaţi butonul Members. Click OK (vezi figura 60).

73

Programul OUTLOOK

Fig. 85. Crearea unei liste de distribuţie

Pentru a introduce un membru care nu este în lista de contacte faceţi click pe Add New. Click pe Save and Close. Lista de distribuţie va apare în secţiunea Contacts. Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie. Click pe comanda New din bara de unelte. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Click To... şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Selectaţi lista de distribuţie. Apăsaţi butonul To... în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Click Send pentru a transmite mesajul.

74

Programul OUTLOOK

Fig. 86. Transmiterea unui mesaj spre o listă de contacte

Transmiterea unui mesaj nou
Pentru a transmite un mesaj nou faceţi click pe butonul Mail din panoul de navigare. Astfel accesaţi poşta electronică. Click pe butonul New din bara de unelte şi va apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Introduceţi adresa de e-mai la persoanei căreia vreţi să-i transmiteţi mesajul în caseta To..., introduceţi subiectul mesajului în caseta Subject, scrieţi mesajul în caseta Message Body. După aceasta selectaţi butonul Send de pe bara de unelte. Fereastra de editare a mesajului dispare şi mesajul este transmis.

Fig. 87. Transmiterea unui mesaj

75

Apăsaţi butonul To. acesta va fi deschis într-o nouă fereastră. vă indică numărul de mesaje din acest dosar. Click pe comanda New din bara de unelte. Outlook va crea un răspuns preadresat spre adresa de e-mail de la care vine mesajul.. având deschis mesajul căruia vreţi să-i răspundeţi. în secţiunea destinatar (Message Recipients). Click Send pentru a transmite mesajul.. Pentru a răspunde unui mesaj (Reply) selectaţi butonul Reply din bara de unelte. Dacă numele dosarului este accentuat (bold) acest lucru vă indică faptul că aveţi mesaje necitite. 76 . dacă aţi introdus o adresă greşită. Reeditarea mesajelor transmise Un mesaj poate fi returnat ca nelivrat (undeliverable) dacă destinatarul are căsuţa poştală plină. Apare fereastra de editare a unui mesaj nou (Untitled Message). Transmiterea unui mesaj către o listă de distribuţie Click pe icon-ul Mail din panoul de navigaţie.. Numărul dintre paranteze în dreapta cuvântului Inbox.. Selectaţi lista de distribuţie. 88. Click To.Programul OUTLOOK Pentru a vedea mesajele transmise mergeţi la secţiunea Mail din panoul de navigaţie şi deschideţi dosarul Sent Items. sau dacă mărimea mesajului este prea mare pentru ca acesta să poată fi transmis. Click OK şi apoi introduceţi mesajul. Dacă faceţi dublu click pe un mesaj. şi apare caseta de dialog pentru selectarea numeleor. Fig. Dacă faceţi click pe un mesaj Outlook îl va afişa în panoul de citire (dacă acest panou nu a fost dezactivat). Citirea unui mesaj şi transmiterea unui răspuns Pentru a citi mesajele selectaţi dosarul Inbox din panoul de navigaţie.

Organizarea căsuţei poştale utilizând dosare personalizate Atunci când dosarul Inbox ajunge să conţine foarte multe mesaje veţi descoperi că este avantajos să vă organizaţi căsuţa poştală utilizând dosare personalizate. 65.b). c). selectaţi mesajul. Pentru a muta mesajele din Inbox într-un dosar personal. până când numele dosarului apare evidenţiat. Se obişnuieşte ca mesajul original (sau cel puţin prima parte a sa) să fie păstrată în mesajul de răspuns. selectaţi comanda New à Folder. faceţi click în locul din secţiunea Mail în care doriti să fie creat acest dosar. Pentru a crea un dosar personalizat. Outlook creează câteva dosare implicite şi vă dă posibilitatea de a crea şi dosare personalizate. 89. Dacă daţi acum drumul butonului mouse-ului. ţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi mutaţi mesajul deasupra dosarului personal. Răspunsul propriu-zis se scrie deasupra mesajului original. 77 .a).Programul OUTLOOK Fig. Pentru a deschide (expanda) un dosar personal faceţi click pe semnul (+) din stânga titlului dosarului (vezi figura 65. mesajul este mutat în dosarul ales (vezi fig. stabiliţi numele dosarului în câmpul Name şi apăsaţi butonul OK (vezi figura 65. Răspunsul la un mesaj Introduceţi textul răspunsului în fereastra de editare şi apoi selectaţi butonul Send.

Fig. 90. c). Selectaţi butonul Signatures din secţiunea Signatures şi apoi butonul New. Pentru a crea o nouă semnătură selectaţi meniul Tool à Option şi apoi eticheta Mail Format. Crearea (a). De obicei semnăturile de e-mail conţin numele. Introduceţi o denumire pentru semnătură (în figura 66 denumirea semnăturii este „Business”). funcţia şi datele de contact oficiale.Programul OUTLOOK a). deschiderea (b)şi completarea (c) unui dosar personal Crearea unei semnături de e-mail O semnătură constă dintr-un text şi / sau o imagine care sunt inserate automat la sfârşitul mesajelor transmise. clienţi. Puteţi crea mai multe semnături. 78 . b).). pentru diferite grupuri de destinatari (parteneri de afaceri. prieteni etc.

Click Next şi va apare caseta de dialog pentru editarea semnăturii. Fig. Selectaţi semnătura pe care doriţi să o utilizaţi (vezi figura 67). Click pe butonul OK şi apoi Finish. Pentru aceasta faceţi click dreapta oriunde în semnătura curentă a unui mesaj nou şi va apare o listă cu semnăturile definite. 91. 92. Scrieţi şi formataţi textul pe care doriţi să-l utilizaţi ca semnătură.Programul OUTLOOK Fig. Selectarea unei semnături 79 . Utilizarea unei semnături diferite Puteţi comuta între diferitele semnături pe care le utilizaţi în funcţie de destinatar. Denumirea noii semnături Selectaţi butonul Start with blank signature. Dacă aveţi deja o semnătură stabilită o puteţi utiliza ca model (în acest caz selectaţi Use this existing signature as a template).

În caseta de dialog care se deschide selectaţi eticheta Mail Format. Faceţi click pe unul dintre antetele mesajelor pentru a sorta mesajele după acel antet. căutarea. De exemplu: 80 . Dacă doriţi să aveţi semnături diferite pentru mesajele noi faţă de mesajele pe care le expediaţi cu Forward sau Reply selectaţi la opţiunea Signatures for replies and forwards o altă semnătură. tipărirea şi ştergerea mesajelor Sortarea mesajelor Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Alegerea semnăturilor în funcţie de mesaj Click pe butonul OK.Programul OUTLOOK Definirea unei semnături ca implicită Pentru ca o semnătură să apară în mod automat atunci când scrieţi un mesaj nou selectaţi comanda Tools à Options din meniul principal. 93. Fig. Sortarea. Selectaţi Signature for new messages şi apoi alegeţi semnătura pentru noile mesaje din lista care apare.

Căutarea unui mesaj Selectaţi dosarul în care doriţi să se facă această căutare. Acţionaţi butonul Find Now. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l tipăriţi şi apoi din meniul principal daţi comanda File à Print. Ştergerea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Sortarea mesajelor Căutarea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. • Received sortează mesajele în ordinea primirii. 81 .Programul OUTLOOK • From sortează mesajele în ordine alfabetică a expeditorului. Tipărirea unui mesaj Selectaţi secţiunea Mail în panoul de navigaţie şi selectaţi apoi dosarul Inbox. Selectaţi butonul OK. 95. Introduceţi cuvintele pe care doriţi să le căutaţi în câmpul Look for. Faceţi click pe butonul Find din bara de unelte. Selectaţi mesajul pe care doriţi să-l ştergeţi şi acţionaţi butonul Delete din bara de unelte sau selectaţi comanda File à Delete din meniul principal. Outlook returnează o listă de mesaje care conţin cuvintele căutate. Fig. 94. • Size sortează mesajele în funcţie de dimensiune. Fig.