În grãdina Ghetsemani(Vasile Voiculescu)

Este publicatã în volumul ‘Pârgã’, apãrut în anul 1921.Aceastã poezie evidenţiazã o laturã a
liricii lui Vasile Voiculescu , şi anume poezia cu conţinut religios.Izvorul de inspiraţie pentru
Vasile Voiculescu este Evanghelia Sfantului Luca..
Rugãciunea din grãdina Ghetsemani are loc înaintea sosirii armatei romane conduse de Iuda
ca sã-l aresteze pe Isus.
Motivul rugãciunii lui Isus în grãdina Ghetsemani a constituit ca izvor de ispiraţie de-a
lungul timpului, mai ales în renaştere.Toţi cei care au scris în operele lor despre aceastã rugãciune
au ascos în evidenţã una din laturile personalitãţii lui Isus: Isus Omul sau Isus Sfântul.
Vasile Voiculescu scoate în evidenţã natura dualã a lui Isus, punând accentul pe Isus Omul,
care este înspãimântat de moarte(frica de moarte este specificã oamenilor).
Strofa 1 :

Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul…

Cãzut pe brânci în iarbã,se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna.

În prima strofã poetul pune în luminã zbuciumul sufletesc al lui Isus Omul care se aflã în
apropierea morti.Acest zbucium este sugerat de termeni ca ‘lupta cu soarta’ sau ‘se
împotrivea’.’Nu primea paharul’ sugereazã voinţa lui Isus de a se împotrivi morţi, deşi el ştia
cã prin moarte ajunge la Tatãl sãu.
Încã din primele versuri poetul pune în luminã personalitatea dualã a lui Isus:’sudori de
sânge’ sugârând omenescul din fiinţa lui Isus, iar ‘chipu-i alb ca varul’ sugereazã pe Isus
Sfantul.
‘Paharul’ este aici o mataforã ce semnificã destinul.Zbuciumul sãu are prelungiri în
univers:’amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna’ (Cosmicul angrenat în zbuciuml sufletesc
este o laturã a expresionismului).
Strofa 2 :

O mânã nenduratã, ţinâd grozava cupã,

Se cobora-mbiind-l şi i-o ducea la gurã…
Şi-o sete uriaşã sta sufletul sã-i rupã…
Dar nu voia s-atingã infama bãuturã.

În strofa a doua poetul pune de asemenea accentul pe latura umanã a lui Isus.Tendinţa
generalã este cea de hiperbolizare, pentru a sublinia şi mai mult impotrivirea fiului lui Dumnezeu
în faţa morţi : strigarea lui Isus este ‘amarnicţ’,setea este ‘uriaşã’ iar cupa este ‘grozavã’.
‘Uriaşa sete’ este o metaforã care reprezintã dorinţa de a merge la Tatãl sãu.Aceastã sete
este însã înãbuşitã de teama de moarte.
Strofa 3:

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Şi sub veninul groaznic simţea ca e dulceaţã…
Dar fãlcile-ncleştându-şi, cu utima putere
Bãtându-se cu moartea,uitase de viaţa!
 Cupa de venin, sub care se aflã dulceaţa mierii, sugereazã dualul din fiinţa lui Isus: ’veninul
groaznic’ reprezintã frica de moarte pe care o trãieşte Isus Omul, iar ‘dulceaţa mierii’
simbolizeazã viaţa veşnicã pe care o va câştiga prin jertfa sa Isus Divinul.
Teama de moarte este prezentã şi în strofa a treia:’bãtându-se cu moartea,uitase de viaţa!’
Strofa 4:

Deasupra fãra tihna, se frãmântau mãslinii,

Pãreau cã vor sã fugã din loc, sã nu-l mai vadã…
Treceau bãtãi de aripi prin vraiştea gradinii
Şi uliii de searã dau roatã dupã pradã.

Întreg universul participã la zbuciumul sãu sufletesc.Furtuna prevestitã în prima strofã

rãvãşeşte grãdina în ultima strofã.
Aici poetul realizeazã o imagine terifiantã a mãslinilor înspãimântaţi şi ei de jertfa la care
vor fi martori:’pãreau cã vor sã fugã din loc, sã nu-l mai vadã’.
‘Uliii de seara’ apar în peisaj, ceea ce simbolizezã moartea lui Isus.

În acestã poezie Vasile Voiculescu înfãţişeazã în esenţã lupta cu moartea al lui Isus.Acestã
lupta nu este o simplã dramã omeneasca ci este defapt eternul conflict dintre suflet şi trup.
Alãturarea celor doi termeni antitetici ’veninul groaznic’ şi ‘dulceata mieriii’ sugerezã
moartea şi viaţa veşnicã.Moartea şi viaţa nu sunt numai doi termeni antitetici, dar şi cele douã
coordonate esenţiale ale existenţei omeneşti.