Universitatea De Stiinte Agricole Si Medicina Veterinara

Facultatea de Biotehnologii
Specializarea Biotehnologii Industriale
Grupa 6103

Clima tropicala, subtropicala,

temperata, subarctica, polara.
Schimbarea climatica.
Efectul de sera

Student: Chiorcea Andra-Georgiana

 Cuprins
• Clima si societatea omeneasca
• Clima tropicala
• Clima subtropicala
• Clima temperata
• Clima subarctica
• Clima polara
• Schimbarea climatica
• Efectul de sera
• Cauzele incalzirii globale
• Consecintele schimbarilor climatice
• Ce trebuie facut pentru a infrana schimbarea climatica
• Masuri de prevenire
• Incertitudini
• Mizele societatii
 Clima si societatea omeneasca
Clima reflecta starea medie multianuala a valorilor
elementelor meteorologice (temperatura, precipitatii,
umiditate, nebulozitate, vant etc.) intr-o regiune de mare
intindere (clima calda, clima temperata, clima rece). In cadrul
acestora se disting unitati regionale mai mici, carora le
corespund anumite tipuri de clima, denumite, in functie de
intindere, climate (ecuatorial, desertic, subtropical, temperat
oceanic etc., iar pe alta treapta climat de munte, deal, campie
etc.), topoclimate (de vale, de padure etc.) si microclimate
(intr-un spatiu limitat).
Conditiile climatice au exercitat permanent o influenta
directa sau indirecta asupra oamenilor cu reflectare in desimea
popularii unor teritorii si in modalitati variate de desfasurare a
unor activitati economice. Pe masura dezvoltarii societatii si a
tehnologiilor tot mai performante in secolul XX, determinarea
climatica din secolele si mileniile anterioare si-a diminuat
insemnatatea.
 Tehnologiile secoleleor XX si XXI au permis realizarea
de lucrari complexe si activitati diversificate care au condus ,
pe de o parte, la modificari topoclimatice si microclimatice
favorabile omului si dezvoltarii asezarilor (lacuri de baraj, ex.
pe Nil, irigatii in regiunile aride din stepa si de la marginile
deserturilor, desecari in regiunile mlastinoase etc.).
Dar amplificarea si diversificarea circulatiei si activitatile
industriale au condus si la modificari in alcatuirea atmosferica
(cresterea continutului de CO2, O3, a cantitatilor de pulberi)
si, prin aceasta, la schimbari climatice globale (cresterea
usoara a temperaturii aerului si a nivelului de radiatie UV) cu
consecinte pentru toti ceilalti componeneti naturali, dar si
pentru societatea umana.
Desert in sahara

Cairo
 Padure in zona temperata

Paris
 Clima guverneaza dezvoltarea plantelor si, prin ea,
distributia bioamelor. Clima depinde de cantitatea de lumina
solara care ajunge pe Pamant si de cantitatea anuala de ploaie,
corelata cu tiparul vanturilor si distanta fata de ocean. Zonele
de coasta cu vant dinspre ocean tind sa fie umede si sa sustina
o vegetatie luxurianta; cele in care vantul bate dinspre uscat
sunt mai uscate. Centrul maselor continentale de uscat e de
obicei uscat, caci o mare parte din apa purtata de vant a cazut
deja sub forma de ploaie cand vantul ajunge la ele. Si muntii
influenteaza precipitatiile. Norii purtati peste ei aduc ploaia,
creand zone bogate in vegetatie in partea dinspre care bate
vantul si zone aride in cealalta.
 Clima tropicala

In emisfera nordica, mediile tropicale se situeaza la sud

de Tropicul Racului. Ele se intind, in Africa, din Senegal pana
in Etiopia. In emisfera sudica, mediile tropicale se gasesc la
nord de Tropicul Capricornului, in Africa, in sudul Zairului,
Angola, Zambia, Namibia, Zimbabwe si Mozambic si chiar
insula Madagascar.
 In regiunile tropicale, temperaturile sunt ridicate tot
timpul anului si exista putine variatii: temperatura medie
lunara depaseste adeseori 18 grade Celsius. Numai cantitatea
ploilor variaza de la o zona la alta. Spre deosebire de mediile
temperate, ritmul anotimpurilor este determinat aici nu de
temperatura, ci de durata si abundenta ploilor. In general,
ploile sunt rare in apropierea tropicelor si tot mai abundente cu
cat ne apropiem de ecuator. In zonele mai apropiate de tropice,
anotimpul ploios, numit si anotimpul umed, este foarte scurt,
in timp ce anotimpul secetos este foarte lung: acesta poate
dura uneori 9 luni fara a fi intrerupt decat de ploi slabe ca in
Mali, Africa. Este vorba in acest caz de un climat tropical
secetos. In schimb, in zonele din apropierea ecuatorului,
anotimpul ploios este foarte lung, acesta fiind climatul tropical
umed. Anotimpul secetos este foarte scurt si durata lui scade
cu cat ne apropiem de ecuator, fara a disparea insa total: aceste
regiuni cunosc cel putin doua luni de seceta.
Teritoriul
Madagascarului
are diferente
puternice
climatice si
fizice.In centru
se afla regiuni
inalte care
coboara treptat
catre est si nord
si cu ploi
tropicale, iar in
sud paduri
spinoase si
desert.
 Aspectul general al peisajelor tropicale depinde in
mare masura de cantitatea ploilor. In regiunile cu un climat
tropical arid, peisajele sunt aproape desertice: iarba nu apare
decat din loc in loc (aceasta este stepa). Cu cat ne indepartam
mai mult de tropice spre ecuator, cu atat iarba devine mai
deasa, fiindca ploile sunt mai abundente; savanele ierboase
acopera solul. Imediat dupa aceea apar arborii: aceasta este
savana arboricola si lemnoasa. Zonele cu umiditate mai mare
sunt acoperite de paduri.
 Clima subtropicala

Clima subtropicala, calda, de tranzitie intre cea tropicala

si cea temperata, cu doua anotimpuri dintre care unul este
secetos vara iar altul ploios, iarna.
Climatul subtropical uscat gasit in nord este determinat
de tropicul Racului. Iernile sunt considerate reci pentru
conditiile desertului, cu temperaturi de circa 13° C. Verile sunt
foarte calduroase, cu o medie a temperaturii de 58° C.
Precipitatiile in aceasta regiune sunt de 76 mm pe an.
Principalele precipitatii cad in decembrie si martie, maximul
de precipiatii cade în august, dar aproape fara nici o picatura
de ploaie in mai si iunie. Furtunile din august sunt cunoscute
caci creează inundatii, care trimit apa in desert.
 Clima subtropicala umeda cu influenta musonica; ea se
caracterizeaza printr-un anotimp ploios vara si altul uscat
iarna. In luna cea mai ploioasa cad intre 200-300mm
precipitatii.
 Clima temperata

Hartă politică a lumii indicand in

roz cele doua zone temperate ale
planetei noastre (intre 40° şi
60/70°), cea nordica si cea sudica.
 Climatul corespunzator zonei temperate se numeste
climat temperat. Oricum, denumirea este generică si vaga,
intrucat in cadrul larg al "climatului temperat" exista o
multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt
grupate in general in climat temperat continental si climat
temperat oceanic (sau maritim).
Climatul oceanic sau maritim este evident influentat de
masele mari de apa sarata, oceane si mari, a caror prezenta
ajută sensibil la stabilizarea umiditatii si a temperaturii de-a
lungul unui an intreg. Deoarece in zonele temperate, vanturile
predominante sunt cele care bat dinspre vest, climatul maritim
este tipic pentru marginea vestica a continentelor din emisfera
nordica. Astfel, în Europa, intreg vestul acesteia, din sudul
Portugaliei pana la jumatatea Norvegiei, la circa 65° - 66°
latitudine nordica, respectiv intreaga coasta americana a
Statelor Unite si a Canadei la Oceanul Pacific, intre 40° si 60°
latitudine nordica sunt exemple tipice de climat oceanic.
 Climatul temperat continental este de obicei situat in
interiorul continentelor, unde exista suprafete mari de uscat in
toate directiile, desi alteori este determinat de orientarile
lanturilor muntoase. Masa mare de uscat amplifica efectul
climatului continental atat in absorbtia cat si in pierderea
caldurii. Spre exemplu, in Asia, Siberia, Mongolia si Asia
Centrală ilustreaza foarte clar rolul maselor mari de uscat in
definirea climatului temperat continental tipic. Celalalt factor
determinant il reprezinta lanturile muntoase inalte, care retin
umiditatea transportata de nori. Spre exemplu, in America de
Nord, din cauza orientării lantului Muntilor Stancosi de la
nord spre sud-vest si sud-sud-vest, toate zonele situate la est
de acestia au clima temperat continentala, din cauza barieriei
naturale a Stancosilor. Ca un contraexemplu se poate mentiona
lantul Alpilor, care desi suficient de inalt, fiind orientat de la
vest la est, nu blochează accesul masiv al umiditatii oceanice
inspre interiorul continentului european.
 Climat temperat in Muntii Stancosi

Climat temperat in Irlanda

 Clima subarctica
Zona cu clima rece subarctica, între 60 – 66 latitudine
N si S se caracterizeaza prin patru anotimpuri racoroase, vara
racoroasa, iarnă cu ger mare si ninsoare abundentă, cu teritorii
ce cuprind intinse paduri de conifere, de exemplu taigaua
siberiană şi cea canadiana.
Regiunile cu climă subarctica (extremitatea nordica a
Europei, Asiei si Americii de Nord si unele regiuni din sudul
Oceanului Înghetat sau Arctic) mai sunt caracterizate si de o
zona de vegetatie situata la nord de zona padurilor numita
tundra.
 Climatul subarctic este cunoscut pentru extreme de
sezon. În lunile de iarna, temperatura poate sa se prabuseasca la
-40 grade Celsius, iar uneori se poate ridica temperatura la 30
grade Celsius in timpul verii. De obicei cad intre 40 şi 100 cm de
precipitatii pe an, o mare parte din ceea ce cade este sub forma de
zapada. Nivelul de precipitatii poate fi mai mare in zonele
maritime subarctice, care sunt adesea acoperite de ghetari.
Topirea ghetarilor formeaza apa dulce sau in cele din urmă intra
in ocean.
 Regiunile subarctice cuprind toate tinuturile care se
află la sud de Cercul Arctic si afiseaza conditiile
meteorologice subarctice. De obicei, cele mai multe
dintre aceste zone au un climat în care temperatura este
peste 10 grade Celsius timp de cel putin o luna, dar nu
mai mult de trei luni.

Valea râului Ural, Rusia

Tundra, Teritoriul Yukon, Canada

 Clima polara

Clima polara este o parte a regiunilor de clima mondiala,

care este marcat cu conditiile climatice reci. Regiunile polare
climatice sunt marcate de lipsa verilor calde si cu lipsa de copaci.
Cele mai multe dintre zone sunt acoperite cu ghetari sau de un
semi-permanent strat de gheata. Exista doua tipuri de climat polar.
Clima de tundra este un climat mai putin sever, care este marcat cu
o temperatura medie deasupra nivelului de congelare. Cu toate
acestea, o alta conditie climatica este climatul de gheata sau
climatul de perpetuu ger, care este izbitor si numai cu temperaturi
de inghetare medie. Antarctica este cu adevărat un loc distinct cu o
conditie climatica polara.
Climatul polar este raspandit intre 70-90 grade latitudine nordica
si sudica, cuprinzand Oceanul Arctic si Antarctica.
 In timpul noptilor lungi polare, care tin sase luni la poli,
temperaturile pot scădea la valori extrem de scăzute. Cea mai
scazuta temperatură inregistrata vreodata a avut loc în Antarctica,
caz in care a fost raportata o valoare de -88 ° C .
 Schimbarea climatica

Schimbarile climatice reprezinta schimbarile de clima

care sunt atribuite direct sau indirect unei activitati omenesti,
care altereaza compozitia atmosferei la nivel global si care se
adauga variabilitatii naturale a climatului observate in cursul
unor perioade comparabile.
 “Temperaturile, nivelul apei, nivelul aciditatii din oceane
si calotele glaciare se schimba in afara modelului variabilitătii
naturale, din cauza societătii si economiei dezvoltate de
oameni”, au spus oamenii de stiinta intr-un raport.
Informatiile au venit la sfarsitul unei conferinte de trei zile din
Copenhaga, Danemarca, unde aproape 2.000 de cercetatori s-
au adunat pentru a discuta despre schimbarile climatice.
Grupul le solicita autoritătilor competente sa foloseasca toate
instrumentele posibile pentru a reduce periculoasele emisii de
gaze cu efect de sera, informeaza CNN.
Situatia climatica actuala de pe planeta poate fi intr-adevar la
fel de severa ca cele mai rele scenarii prezise de
Intergovernmental Panel on Climate Change, care a avertizat
în 2007 ca vom avea un viitor plin de inundatii, secete, furtuni
disparitii in masă ale speciilor.
 In raport, cercetatorii au atras atentia si asupra costurilor
sociale ridicate de schimbarile climatice.
O crestere a temperaturilor globale cu 2 grade ar duce la o
distrugere a climatului pentru intreg secolul si va afecta cu
precadere popoarele cele mai sarace.
"Observatii recente arata ca societatile cele mai vulnerabile
chiar si la cele mai mici schimbari climatice sunt mai ales
natiunile si comunitătile sarace", se scrie in raport.
Concluziile conferintei vor fi prezentate politicienilor cand se
vor intalni la Copenhaga in decembrie. Atunci, liderii vor
discuta despre un nou acord global asupra emisiilor de gaze cu
efect de sera ce va inlocui Protocolul Kyoto, care va expira în
2012.
 Desi conceptul de „incalzire globala” a fost
folosit la inceput pentru a descrie cresterea
temperaturii de suprafata a planetei, acesta nu
a reusit să inglobeze toate urmarile acestei
„incalziri”, precum furtunile, inundatiile, seceta si
valurile de caldura. Astfel, conceptul de
„schimbari climatice” este folosit in prezent
pentru a descrie atat incalzirea, cat si toate
consecintele acestei incalziri.
 La nivel global, temperatura medie a aerului la
suprafata crescut în ultimii 100 de ani cu 0,74 °C si cu aproape
1°C in Europa, ceea ce se traduce printr-o incalzire neobisnuit
de rapida. De fapt, secolul XX a fost cel mai cald secol, iar
anii 1990 au fost cei mai calzi 10 ani din ultimii 1 000 de ani.
Tendinta de incalzire continua: cei mai calzi 11 ani s-au
inregistrat in ultimii 12 ani
 Cea mai recenta evaluare IPCC (Comitetul
Interguvernamental pentru Schimbari Climatice) , emisa in
2007, arata ca procesul de incalzire globala este univoc si in
continua dezvoltare. Dovezi in acest sens sunt cresterile
temperaturilor medii globale ale aerului si ale apelor oceanelor,
topirea extinsa a zapezii si ghetei si cresterea nivelului mediu al
apei marilor.
Previziunile indica incalziri mult mai accelerate. Daca
aceste emisii continua sa creasca in ritmul actual, permitand
astfel dublarea nivelului pre-industrial, lumea se va confrunta
cu o crestere a temperaturii medii de 3°C in acest secol. Iata un
exemplu prin care se poate explica amploarea unor schimbari
globale de temperatura aparent insignifiante: diferenta dintre
media globala a temperaturii si perioada glaciara este de 5°C.
 Efectul de sera

Ca si in cazul distrugerii stratuluide ozon si incalzirea globala este

un bun exemplu legat de modul in care activitatea umana poate degrada
mediul la scara planetara. Fenomenul este cunoscut si sub numele de efect
de sera. Unele gaze din atmosfera (vaporii de apa, bioxidul de carbon,
ozonul, metanul, bioxidul de azot si unele tipuri de CFC) impiedica
disiparea caldurii produsa de pamint in spatiu Pamantul e mentinut la o
temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o haina. Fara ea
temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare
patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei.
Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu
mai este expus la lumina solara. O parte din caldura e capturata in
atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele "gaze de sera" fac
atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult decat
ar trebui devenind o sera. Caldura este radiata din nou spre suprafata
Pamintului care este incalzita suplimentar. In conditii naturale vaporii de
apa sunt cei mai eficienti in producerea efectului de sera. Datorita vaporilor
de apa din atmosfera temperatura medie a Pamintului este cuprins aintre
+15 grade Celsius si -18 grade Celsius.
 Prin comparatie, pe Marte, unde atmosfera este subtire si
nu exista vapori de apa, temperatura medie la suprafata
planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosfera
bogata in bioxid de carbon, temperatura la suprafata planetei
este de +430 grade Celsius. Problema incalzirii globale este
legata de accelerarea datorita actiunilor umane a acestui
fenomen. Producerea si degajarea in atmosfera a gazelor care
produc efectul de sera, a dus la incalzirea usoara a temperaturii
medii a planetei cu unele consecinte pentru mediu (cresterea
nivelului suprafetei oceanelor, degradarea calitatii vietii in
viitor in unele zone).
 Cauza principala a acestui efect consta in aceea ca
cantitatile enorme de dioxid de carbon si altor substante cu
efect de sera se acumuleaza in stratul aerian formand o
„plapuma”. Substantele care actionează: freonii, metanul,
etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietatile acestor
substante sunt in asa fel ca ele prin sine dau posibilitate razelor
ultraviolete sa treaca foarte usor ajungand la suprafata solului
aceste raze se transforma in energie termica, iar energia
termica de la suprafata solului prin acest strat trece mult mai
greu in asa fel se creează situatia – cu cat plapuma este mai
groasa cu atat sub ea este mai cald. Acest efect numit efect de
sera determina schimbari climatice globale.
 Efectul de sera are si proprietati pozitive, in absenta
acestor substante ce provoaca efectul temperatura medie pe
globul pamantesc va fi -15 °C. Actualmente cantitatea
bioxidului de carbon este egal cu 0,03 %. Daca se presupune
ca această cantitate va fi dublata, in aceasta situatie
temperatura globului pamantesc poate sa se schimbe cu 1,3 °C
– 3 °C. Aceasta majorare a temperaturii poate provoca topirea
ghetarilor, astfel ca nivelul oceanelor poate creste până la 6 m.
 Cauzele incalzirii globale

In mod normal exista o incalzire naturala a globului care permite

dezvoltarea armonioasă a vietii pe Pamant.
Ceea ce duce la aparitia
problemelor legate de incalzire
sunt excesele de gaze din
atmosfera generate de
activitatea umana, responsabile
de dezechilibrul atmosferic.
Aceste gaze sunt: dioxidul de
carbon (generat de arderea
combustibililor fosili), metanul
(produs de procesele de ardere a
lemnului), azotul, ozonul, CFC,
vaporii de apa etc.
 O mică “contributie” la efectul
de incalzire globala o au (se pare) si
cauzele naturale.
Aceste cauze naturale includ
schimbari neinsemnate ale radiatiei
solare, eruptii vulcanice care
acopera pamantul de praf ce
reflecta caldura solara inapoi in
spatiu si fluctuatii naturale ale
sistemului meteo în sine.

Totusi, cauzele naturale pot explica o mica parte a acestei

incalziri. Majoritatea covarsitoare a oamenilor de stiinta sunt
de parere ca aceasta incalzire se datoreaza concentratiei tot mai
ridicate de gaze cu efect de sera, generate de activitatile
umane, care blocheaza caldura.
 Consecintele schimbarilor climatice
Schimbarile climatice au deja multe impacturi vizibile:
Topirea calotelor polare: Suprafata de gheată arctica de la Polul
Nord s-a micsorat cu 10% in ultimele decenii, iar grosimea ghetii deasupra
apei a scazut cu aproximativ 40%. De cealalta parte a lumii, portiuni ale
paturii de gheata de pe continentul Antarctic au devenit instabile.
Retragerea ghetarilor: Este posibil ca 75% din ghetarii din Alpii
elvetieni sa dispara pana in 2050.
Cresterea nivelului marilor: In ultimul secol, nivelul marilor a
crescut cu 12-22 cm si deja se prevede ca va creste si mai repede in viitor.
Fenomene extreme: In ultimul deceniu, au avut loc de trei ori mai
multe catastrofe naturale cauzate de vreme decat in anii ’60, inclusiv valuri
de caldura, inundatii, secete si incendii ale padurilor. Toate aceste tipuri de
evenimente au un pret economic si uman foarte ridicat.
Natura sub amenintare: Multe animale si plante nu se vor putea
adapta la temperaturile ridicate si la schimbarile produse in habitatele lor
naturale.
Ce trebuie facut pentru a infrana schimbarea
climatica

Raspunsul este simplu: trebuie sa reducem emisiile

de gaze cu efect de sera in atmosfera. Temperaturile vor mai
creste o perioada de timp, chiar daca luam acum masurile
necesare. Insa, daca nu facem nimic, vor creste si mai mult si
schimbarea climatica risca sa devine imposibil de controlat.
Pentru a reduce emisiile gazelor cu efect de sera, trebuie
realizate investitii si schimbate modurile de productie si de
consum al energiei. Studiile arata ca pretul unei atitudini
pasive ar fi mult mai ridicat, datorita pagubelor si suferintelor
generate de schimbarea climatica.
 Masuri de prevenire

Schimbarile climatice sunt intr-adevar problema fiecaruia

si fiecare este o parte a solutiei. Daca dorim sa castigam
razboiul impotriva schimbarilor climatice, fiecare sector al
societatii si fiecare cetatean trebuie sa-si aduca contributia.
Intr-un context mai larg, societatea are nevoie de o
varietate de modalitati de reducere a emisiilor de gaze cu efect
de sera. Printre acestea se afla: cresterea utilizarii surselor de
energie regenerabila, imbunatatirea eficientei energetice,
modalitati mai ecologice de a produce energie din combustibili
fosili, o mai buna izolare a cladirilor si, pe termen lung, noi
tehnologii ecologice, precum tehnologia hidrogenului sau a
pilelor de combustie (cu conditia ca hidrogenul sa fie produs
folosind energie ecologica) si tehnologii de captare si
depozitare a carbonului.
 Incertitudini
Incertitudinea domneste
asupra problemei de a sti daca a
inceput o schimbare climatică majora.
In ceea ce priveste ghetarii, daca unii
se topesc (banchizele arctice si
antarctice, fara consecinta asupra
nivelului marii deoarece banchizele
plutesc), altii se maresc (in Argentina
si Chile). De cativa ani, asistam la o
noua repartitie a anumitor boli
(virusul limbii albastre, virusul Ebola,
virusul febrei din Valea Rift...) a caror
transmitere se face de cele mai multe
ori prin tantari (tantarul Anofel). Daca
transporturile internaţionale in
expansiune si extinderea amenajarilor
hidraulice (baraje...) pot explica
asemenea manifestări, unii le explica
prin incalzirea climei.
 Mizele societatii

Mizele sunt totusi suficiente iar costul catastrofelor

climatice este destul de mare. Acordurile internationale (cum
ar fi Protocolul de la Kyoto) sunt greu de semnat, deoarece
masurile economice si sociale sunt foarte costisitoare. Este
vorba mai ales de o reducere a consumului energiilor fosile.
Pentru state precum insulele Maldive si Seychelles, incalzirea
ar insemna pur si simplu inghitirea de catre apele oceanului,
iar pentru tarile mari din nord, precum Rusia sau Canada,
pentru care iernile lungi si friguroase reprezinta un handicap,
incalzirea ar duce la o climă mai blanda. S-ar profila astfel o
crestere a productiei agricole, o eventuala scadere a
necesarului energetic datorită incalzirii si o imbunatatire a
transporturilor. Totusi, punctele de incertitudine constrang
statele să gandeansca de doua ori.
 Bibliografie
 Cheia cunoasterii – Natura, Daniel Gilpin, publicat de Reader’s Digest,
2004 (pag.76-77)
 Manual pentru clasa a IX-a Geografie fizica generala, Silviu Negut, Mihai
Ielenicz, Gabriela Apostol, Dan Balteanu, Editura Humanitas Educational,
2007 (pag. 49-67)
 Laure Chemery, “Clima”, mica enciclopedie Larousse, editura Rao, 2003
 Ambika Chawla – “Starea lumii despre încălzirea globală”, editura
Tehnica, 2009
 Film documentar Al Gore – “An inconvenient truth”, regia Davis
Guggenheim
 http://www.ecomagazin.ro/
 http://www.ecomagazin.ro/eco/incalzirea-globala/
 http://www.hidroclim.org/climate-change
 http://www.preferatele.com/docs/geografie/6/clima-7.php
 http://ro.wikipedia.org
 http://www.arpm7c.ro/Schimbari-climatice-52
 http://mediu.scienceline.ro/index.php
 www.meteo.ro