!!!suport Curs 80 Ore

I.
SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

REFERITOR LA SECURITATE SI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
1. INSTITUŢII EUROPENE
1.1 Uniunea Europeană şi instituţiile sale
Uniunea Europeanã constituie rezultatul unui proces de cooperare şi integrare

care a început în 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia,
Luxemburg şi Olanda).Uniunea Europeanã numãrã astãzi 27 de state membre
(inclusiv ROMANIA si BULGARIA din 2007).
Consiliul European
Consiliul Uniunii Europene- format din miniştrii celor 27 state europene,fiecare ţarã
din Uniune deţine preşedinţia pe o perioadã de 6 luni.
Parlamentul European
Comisia Europeană
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
Consiliul Europei şi instituţiile sale

Consiliul Europei este o organizaţie politică creată în 1949 de zece ţări
europene in scopul promovării unei mai strânse unităţi între membrii săi. În prezent
Consiliul Europei reuneşte 45 de state şi are sediul la Strasbourg. România este stat
membru al Consiliului Europei din 7 octombrie 1993.
Adunarea Parlamentară
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
2 PRINCIPALELE ETAPE ALE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE
Principalele etape instituţionale ale acestei construcţii au fost:
TRATATUL DE LA PARIS, din 1951, de constituire a Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului( CECA);
TRATATUL DE LA ROMA, din 1957, de constituire a Comunităţii Economice

Europene (CEE). Art.100 şi art.118 conţin unele prevederi referitoare la domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Tot în 1957 s-a constituit Comunitatea Europeanã de energie atomicã(EUROATOM).

Aceste Tratate fundamentale au fost modificate prin urmãtoarele tratate ulterioare :
• în 1987 prin ACTUL UNIC EUROPEAN, Statele membre fixând data de 01
ianuarie 1993 pentru realizarea Pieţei unice. S-au adus unele amendamente Tratatului de
la Roma, foarte importante pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, respectiv
prin introducerea art.100A şi art.118A;
• în 1992 prin TRATATUL DE LA MAASTRICHT, Statele membre decizând

crearea Uniunii Europene pe baza unui sistem de cooperare interguvernamentală.
Comunitatea Economică Europeană(CEE) este redenumită Comunitatea
Europeană(CE) ;
• în 1999 prin TRATATUL DE LA AMSTERDAM, s-au consolidat cei 3 piloni ai

1
Uniunii creaţi prin Tratatul de la Maastricht: Comunităţile Europene (primul pilon),
securitatea comună (al doilea pilon), cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne
(al treilea pilon);
• în 2001 prin TRATATUL DE LA NISA, prin care s-a prevăzut reformarea

instituţiilor Uniunii Europene în vederea viitoarelor extinderi.
3 SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Sistemul legislativ al UE este constituit din cinci surse de drept:
- Tratatele europene expuse anterior şi Principiile generale ale Dreptului, care sunt
reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie primară;
- Acordurile internaţionale ale UE;
- Reglementările, Directivele, Recomandările şi Deciziile generale/individuale, care
sunt reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie secundară ;
- Principiile generale de drept administrativ;
- Convenţiile încheiate între Statele Membre.
Legislaţia primară, Acordurile internaţionale ale UE, Principiile generale de drept

administrativ, Reglementările , Directivele şi Deciziile sunt documente obligatorii a fi
respectate de toate Statele membre ale UE.
Recomandările nu constituie documente obligatorii.
4. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞI

SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
4.1 Evoluţia reglementărilor legislative referitoare la securitate şi sănătate în

muncă
În Tratatul de la Roma din 1957, de constituire a Comunităţii Economice Europene,

erau incluse două articole – art.100 şi art.118 – care se refereau la promovarea
îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor şi la protecţia împotriva
accidentelor, în special prin colaborări între Statele membre, ca urmare a diferenţelor
existente între măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii ale fiecărui Stat membru. Ele
s-au concretizat în final cu diverse avize, studii sau consultaţii.
În 1974 a fost creat Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii
care a avut un rol major în elaborarea primului program de acţiune al Comisiei
europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care s-a desfăşurat în perioada 1978
-1982.
Al doilea program coordonat de acţiune al Comisiei în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă s-a desfăşurat între anii 1983-1987 .
În anul 1986 s-a adoptat Rezoluţia Consiliului din 07.05.1986 referitoare la o nouă
abordare în materie de armonizare tehnică şi standardizare .Conform acestui document:
2
- armonizarea tehnică este limitată la adoptarea cerinţelor esenţiale pe care
trebuie să le respecte produsele dacă ele vor să beneficieze de circulaţie liberă pe piaţa
comunitară;
- cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se stabilesc prin
Directive;
cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se detaliază prin specificaţii
tehnice în standarde armonizate;
produsele realizate conform standardelor armonizate beneficiază de prezumţia de
conformitate cu cerinţele esenţiale;
standardele armonizate nu sunt obligatorii a fi respectate de produs, producătorul
poate aplica alte specificaţii tehnice pentru ca produsul să respecte cerinţele esenţiale;
producătorul poate alege între diverse proceduri de evaluare a conformităţii prevăzute
în Directiva aplicabilă.
În anul 1987 Tratatul de la Roma a fost revizuit prin intrarea in vigoare a Actului
Unic European. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă s-au introdus două noi
articole – art.100A şi art.118A – prin care, pentru prima oară, securitatea şi sănătatea
în muncă a fost menţionată ca o clauză directă:
Prin art.100 A nou introdus s-a stipulat că:

- produsele care circulă fără bariere comerciale intr-o piaţă unică a Comunităţii
trebuie să prezinte un nivel de protecţie ridicat;
- Comisia va adopta măsurile necesare de armonizare a legislaţiilor naţionale
pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice (prin Directive).
Prin art.118 A nou introdus s-a stipulat că:

Statele membre se vor angaja să promoveze, în special, îmbunătăţirea mediului de
muncă, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor având ca obiectiv
armonizarea progresivă a condiţiilor existente;
Realizarea obiectivului de la alineatul precedent se va concretiza prin introducerea de

cerinţe minime în Directive, aplicabile progresiv.
Al treilea program de acţiune (1988 -1992) adoptat de Comisie a fost puternic

focusat pe legislaţie şi a avut în vedere respectarea a trei cerinţe: necesitatea de a se
promova în toate domeniile îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, obligaţia de
a asigura că lucrătorii dispun de protecţie adecvată faţă de riscurile de accidentare şi
îmbolnăvire profesională şi necesitatea de a asigura că presiunile generate de concurenţa
existentă în piaţa unică nu vor afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Programul de acţiune s-a concretizat prin elaborarea de numeroase Directive - pe baza

conceptului Noii Abordări şi al aplicării prevederilor art.100A şi art.118A al Tratatului
de la Roma – dintre care trebuie menţionată principala Directivă derivată din art.118A,
Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru
încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ( 89 / 391 /
CEE)
3
Anul 1992 a fost declarat de Comisie ca - An european pentru securitate, igienă şi
sănătate la locul de muncă.
Tot în 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht de înfiinţare a Uniunii

Europene. Printre punctele importante cuprinse în acest document este şi cel referitor
la extinderea Europei sociale prin punerea în aplicare a prevederilor Cartei
comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată deja în
1989. Această cartă conţine un capitol referitor la realizarea securităţii şi
sănătăţii la locul de muncă.
În 1993 Consiliul a dispus infiinţarea Agenţiei europene pentru securitate şi

sănătate în muncă având drept sarcină inventarierea şi diseminarea enormei cantităţi de
cunoştinţe şi informaţii regionale în materie de securitate şi sănătate în muncă, în special
în ceea ce priveşte măsurile de prevenire, contribuind astfel la ameliorarea securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Programul Comunităţii stabilit pentru perioada 1996-2000 a constat, în:

- elaborarea unor standarde de securitate şi sănătate mai eficiente care vor conduce la
creşterea competivităţii;
- supravegherea transpunerii corecte şi la timp a Directivelor de către Statele
membre;
- evidenţierea noilor riscuri asociate noii dezvoltări economice şi elaborarea de noi
reglementări legislative;
- promovarea în continuare a dialogului social pentru asigurarea reuşitei acţiunilor de
securitate şi sănătate în muncă.
În această perioadă a fost elaborată o cantitate considerabilă de standarde de securitate

şi sănătate armonizate pentru produse, standarde realizate pentru detalierea cerinţelor
esenţiale de securitate şi sănătate enunţate în Directive.
În martie 2002 a fost stabilită strategia Comisiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă pentru perioada 2002-2006, strategie care s-a axat pe cinci direcţii importante:
1. Îmbunătăţirea continuă a stării de confort în muncă, atât cea fizică, cât şi cea
morală şi socială ;
2.Consolidarea culturii de prevenire a riscurilor;
3.Conjugarea tuturor mijloacelor de imbunătăţire a securităţii şi sănătăţii în
muncă şi realizarea de parteneriate;
4.Pregătirea extinderii;
5.Dezvoltarea cooperării internaţionale.
4.2 Directive referitoare la securitate şi sănătate în muncă

Directivele sunt reglementări obligatorii pentru Statele membre.
Directivele referitoare la securitate şi sănătate în muncă sunt elaborate, fie în baza
art.100A al Tratatului de la Roma, fie în baza art.118A a aceluiaşi Tratat.
4
Prin Tratatul de la Amsterdam (1999)aceste articole s-au renumerotat, art.100A
devenind art.95 iar art.118A devenind art.138.
În TABELUL NR. 1, expus în continuare se prezintă exemple de Directive elaborate

în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam.
Directivele elaborate pe baza art.95 au ca obiectiv conceperea (proiectarea) şi
realizarea de produse care sã prezinte un nivel ridicat de securitate la utilizare şi sunt
cunoscute sub denumirea de Directive de securitate a produselor.
TABELUL NR.1
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
elaborate în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam(exemple)
Categoria An apariţie Domeniu de aplicare

de produse /Nr.Directivă
Produse Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu excepţia
(în general) 92/59/CEE antichităţilor) pentru care nu există reglementări comunitare
Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele industriale sau
Produse pentru de construcţii civile cu caracteristici care influenţează rezistenţa
construcţii 89/106/CEE mecanică şi stabilitatea de siguranţă şi în caz de incendiu, m e d i u
93/68/CEE a m b i a n t s a u i z o l a r e a termică/acustică a construcţiei
84/529/CEE Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix în

Ascensoare 86/312/CEE imobile permanente şi componentele de securitate ale acestora
90/486/CEE
68 directive Vehicule cu motor şi remorcile acestora precum şi componentele şi
Vehicule cu motor cu amenda- dispozitivele care condiţionează securitatea acestora. Se exclud
mente tractoarele din agricultură şi silvicultură
26 directive Tractoare din agricultură şi silvicultură, caracteristici generale şi

Tractoare cu amenda- principalele lor dispozitive de protecţie
mente
Maşini în general, cu excepţia celor acţionate de forţa umană, a
Maşini 98/37/CE celor concepute pentru uz nuclear, medical sau militar şi a celor le care
98/79/CE fac obiectul directivelor specifice
Utilaje de şantier 79/113/CEE

- compresoare 85/405/ CEE
- macarale turn 84/533/CEE
-grupuri 85/406/ CEE
electrogene 84/534/CEE Se stabilesc limitele de emisiune sonoră (exprimate ca puteri
de sudură 87/405/ CEE acustice sau ca nivele de zgomot, la locul operatorului
- ciocane de spart 84/533/CEE
beton şi 85/407/ CEE
pickhamere 84/537/CEE
- maşini de tuns 85/409/ CEE
iarba 88/180/CEE
88/181 /CEE
Recipiente simple 87/404/CEE Recipiente sudate pentru a conţine aer sau azot la presiune de peste 50
sub presiune 90/488/CEE bar
93/68/CEE
5
Aparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei calde şi
Aparate cu gaz 90/396/CEE dispozitivele şi componentele acestora care se comercializează
separat
Echipament 73/23/CEE Echipament electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominală
electric pentru 93/68/CEE cuprinsă între 50 V şi1000 Vca. şi între 75 V şi 1500 Vcc.
joasă tensiune
Echipament 76/117CEE Echipament electric conceput a fi utilizat în atmosferă
electric utilizabil 79/196/CEE explozivă şi prevăzut cu anumite sisteme de protecţie, cu excepţia
în 84/47/CEE celui conceput pentru utilizare în mine cu pericol de grizu
atmosferă 88/571/CEE
explozivă 88/665/C EE
90/487/CEE
Echipament
electric utilizabil 82/130/CEE Echipament electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane sau la
în atmosferă 88/35/CEE instalaţii de suprafaţă unde grizu poate ajunge prin ventilaţie
explozivă cu 91/169/CEE subterană
pericol de grizu
Echipament
electric pentru Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate în
utilizare în 94/9/CE atmosferă explozivă.
atmosferă
explozivă
Compatibilitate 89/336/CEE
electromag- 92/31/CEE Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de perturbaţiile
netică 93/68/CEE electromagnetice
Substanţe 67/548/CEE
periculoase: 7 modificări şi Comunicarea substanţelor, evaluarea periculozităţii acestora,
îmbuteliere şi 20 de adaptări îmbuteliere, marcare
marcare
Preparate 88/379/CEE Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi care să fie
periculoase. 89/178/CEE considerate periculoase conform definiţiilor din directivă
Clasificare, 90/492/CEE
îmbuteliere şi 93/18/CEE
marcare
Substanţe şi Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la cunoştinţa utilizatorului
preparate 91/155/CEE (de specialitate) odată cu fiecare substanţă sau preparat
periculoase, fişe 93/112/CEE
de securitate
Antidăunători 78/63/CEE Preparate destinate să protejeze, să favorizeze sau să conserve plantele
(insectofungici) 81/187/CEE sau produsele vegetale, să distrugă sau să evite creşterea plantelor
84/291/CEE nedorite
Explozivi utilizaţi Controlul, comercializarea şi recunoaşterea reciprocă a omologărilor
în scop civil 93/15/CEE de exploziv utilizaţi în scop civil
Echipamente 89/686/CEE Echipamente individuale de protecţie în general, cu excepţia celor

individuale de 93/68/CEE destinate forţelor armate sau de ordine publică, de autoapărare
protecţie 93/95/CEE
96/58/CE
6
Directivele elaborate pe baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam au drept
obiectiv ameliorarea progresivă a securităţii şi sănătăţii în muncă prin armonizarea
legislaţiilor Statelor membre.
În TABELUL NR. 2, expus în continuare se prezintă o situaţie la zi a Directivelor

derivate din art.138 al Tratatului de la Amsterdam, Directive care poartă şi denumirea de
Directive sociale .
TABELUL NR. 2
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
elaborate în baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam
An apariţie/ Denumire
nr.directivă
Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru
89/391/CEE încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
89/654/CEE pentru locurile de muncă (1-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei
89/391/CEE)
privind utilizarea echipamentelor tehnice de lucrători în muncă (a 2-a directivă specifică în
89/655/CEE sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
privind utilizarea echipamentelor individuale de protecţie de lucrători în muncă (a 3-a
89/656/CEE directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
pentru manipularea manuală a maselor implicând pentru lucrători riscuri în special de
90/269/CEE afecţiuni ale spatelui (a 4-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
privind activitatea desfăşurată prin intermediul unor echipamente cu ecrane de vizualizare
90/270/CEE (VDT) (a 5-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 28.06.90 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
90/394/CEE asociate expunerii la agenţi cancerigeni în muncă (a 6-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 26.11.90 referitoare la protecţia lucrătorilor contra riscurilor
2000/54/CE asociate expunerii la agenţi biologici în muncă (a 7- a directivă specifică în sensul art.16(1)
al directivei 89/391/CEE)
(a 7-a directivă specială în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la implementarea cerinţelor minime de
92/57/CEE securitate şi sănătate în şantierele temporare sau mobile (a 8-a directivă specifică în sensul
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la cerinţele minime pentru semnalizarea de
92/58/CEE securitate şi/sau sãnãtate în muncã(a 9-a Directivã specificã în sensul art.16(1) al
Directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 19.10.92 referitoare la aplicarea măsurilor care să promoveze
92/85/CEE îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru lucrătoarele gravide şi a lucrătoarele
care au născut de curând sau care alăptează (a 10-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
7
Directiva Consiliului din 3.11.92 referitoare Ia cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/91/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive prin foraj (a 11-a directivă
specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 3.12.92 referitoare la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/104/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive de suprafaţă sau subteran
(a 12-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare Ia cerinţele minime de securitate şi sănătate în
93/103/CEE muncă la bordul navelor de pescuit (a 13-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
98/24/CE asociate expunerii la agenţi chimici în muncă (a 14-a directivă specifică în sensul
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 16.12.99 referitoare la cerinţele minime
1999/92/CE pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscului atmosferelor
explozive (a 15-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 6.02.2003 referitoare la cerinţele minime
2003/10/CE de securitate şi sănătate privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici
(zgomot) (a 17-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
80/1107/CEE asociate expunerii la agenţi chimici, fizici şi biologici în muncă
82/605/CEE asociate expunerii la plumb metalic şi compuşii săi ionici în muncă (1-a directivă specifică
în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE)
83/477/CEE asociate expunerii la azbest în muncă(a 2-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
86/188/CEE asociate expunerii la zgomot în muncă(a 3-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 27.05.88 referitoare la protecţia lucrătorilor prin interzicerea
88/364/CEE anumitor agenţi specifici şi/sau a anumitor activităţi (a 4-a directivă specifică în sensul art.8
al directivei 80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.91 referitoare la stabilirea valorilor limită orientative pentru
91/322/CEE implementarea Directivei 80/1107/CEE (a 5-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului referitoare la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementative şi
78/610/CEE administrative ale Statelor membre privind protecţia sănătăţii lucrătorilor expuşi la
monomerul clorurii de vinil
91/383/CEE Directiva Consiliului din 25.06.91 referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru
lucrători cu contract de muncă pe perioadă determinată sau interimari
92/29/CEE Directiva Consiliului din 31.05.92 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru promovarea unei mai bune asistenţe medicale la bordul navelor
93/104/CEE Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare la anumite aspecte privind organizarea
timpului de lucru
94/33/CEE Directiva Consiliului din 22.06.94 referitoare la protecţia tinerilor în muncă
8
SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA
CUPRINS
1. Notiuni generale
2. Securitatea si sanatatea în munca
3. Activitatea de prevenire si protectie
4. Organizarea activitatii de prevenire si protectie
5. Serviciul intern de prevenire si protectie
6. Serviciul extern de prevenire si protectie
7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
8. Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
9. Lucratorii desemnati
10.Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitateşi sănătate în muncă
11.Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
12.Obligatii generale ale angajatorilor
13. Alte obligatii ale angajatorilor
14. Sarcinile si obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca
15. Sarcinile si obligatiile conducatorului locului de munca
16. Primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor,
17. Echipamentul individual de protectie (EIP)
18. Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
19. Evenimente, accidente, boli profesionale
20. Comunicarea şi cercetarea accidentelor de muncă
21. Raportarea, cercetarea si declararea bolilor profesionale
22. Electrosecuritatea
23. Metoda INCDPM de evaluare a riscurilor
24. Agenti chimici periculosi la locul de munca
25. Ghid cercetare evenimente
26. Sanctiuni legea 319/2006
27. Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie
28. Legislatie in domeniul ssm
29. Bibliografie
9
1. NOTIUNI GENERALE
Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu

ajutorul prevenirii reprezintă obiectivul general al securităţii şi sănătăţii
în muncă. Acest obiectiv cuprinde, de asemenea, reducerea
consecinţelor în cazul producerii accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor
profesionale. Prevenirea trebuie să cuprindă toate situaţiile care
afectează sau pot afecta integritatea sistemului de muncă şi
continuitatea proceselor de muncă.
Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane,

tehnice, economice şi organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul
următoarei ecuaţii:
Pericol/Risc + Imprejurări favorizante =

Accident/Incident
Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale

Directivei Cadru, se pot determina următoarele obiective de urmărit:
- eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea consecinţelor

potenţiale la sursă,
- eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea

scăderii probabilităţii de producere,
- prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a face faţă

situaţiilor de urgenţă.
Aspecte privind stadiul actual al securităţii şi sănătăţii în

muncă
Activitatea de protecţie a muncii în România are o istorie de peste

100 de ani şi a evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea industrială
care, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a atras după sine primele
manifestări ale acestei activităţi.
Anul 1874 consemnează apariţia şi intrarea în vigoare a unei legi

ce reglementează aspecte de sănătate în muncă, “Legea sanitară”, iar
în 1894 intră în vigoare “Regulamentul pentru industriile insalubre”
care poate fi considerat primul act normativ în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă deoarece cuprindea dispoziţii obligatorii privind
munca femeilor şi tinerilor, prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale.
10
O activitate susţinută de aplicare a măsurilor de prevenire a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale s-a desfăşurat între anii
1920 şi 1940 de către “Serviciul de Igienă Industrială”, organism care a
funcţionat în cadrul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.
După cel de al doilea război mondial s-a înfiinţat un sistem

guvernamental de instituţii cu atribuţii exprese în domeniu: în 1949 s-a
înfiinţat Consiliul pentru Protecţia Muncii, din subordinea Ministerului
Muncii şi Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanţi
ai Confederaţiei Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificării,
ai Ministerului Invăţământului şi responsabili cu protecţia muncii.
Un moment remarcabil îl constituie adoptarea în 1965 a “Legii nr.

5/1965 cu privire la protecţia muncii” care a reuşit, într-o anumită
măsură ca, prin efectele ei, să se apropie în etapa respectivă de
standardele europene în materie, să contureze cadrul organizatoric şi
legislativ necesar derulării activităţii de producţie în condiţii de
securitate şi sănătate în muncă.
Ulterior, în 1966, a luat fiinţă un organism independent al statului,

Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii, cu o structură organizatorică
pe două niveluri: central şi teritorial, care a manifestat preocupări
deosebite pentru pregătirea specialiştilor în acest domeniu.
După decembrie 1989, transformările intervenite în viaţa

economică şi socială a României şi tranziţia spre o economie de piaţă
au determinat apariţia unor probleme noi, ca de exemplu: creşterea
rapidă a numărului de agenţi economici, apariţia sectorului privat,
creşterea şomajului, intensificarea fenomenului de eludare a legilor,
creşterea rolului partenerilor sociali (patronate, sindicate) ce au impus
modificarea structurii şi conţinutului legislaţiei privind securitatea şi
sănătatea în muncă.
Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea
reglementărilor din domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou
sistem legislativ al cărui principiu fundamental să fie armonizarea cu
prevederile directivelor Uniunii Europene, cu cele ale convenţiilor si
recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Tot în anul 1990 a
fost reproiectată structura organizatorică şi funcţională a instituţiei
protecţiei muncii, aceasta fiind integrată în cadrul Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale.
Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care

instituia o asociere între România şi U.E. în vederea acceptării
ulterioare a ţării noastre ca membru cu drepturi depline , s-a început
un proces lung de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară.
11
Reglementări legale
La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de

muncă sigur şi sănătos s-au concretizat în cuprinderea în acquis-ul
comunitar a unui mare număr de directive europene în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă. O mare parte dintre acestea au fost
transpuse recent în legislaţia română, determinând modificări
importante ale modului de abordare a problematicii prevenirii la nivel
de întreprindere.
Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi

sănătate ale lucrătorilor, armonizate cu cele de la nivel european, care
au ca obiectiv principal îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă.
Legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o

componentă a sistemului naţional de reglementări, care stabileşte
responsabilităţile instituţiilor implicate, cadrul de înfiinţare şi
organizare a activităţii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de
prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de
armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.
Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face

referire şi la măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii
cuprinde prevederi care se referă la protecţia vieţii şi a sănătăţii
lucrătorilor.
Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea

nr.90/1996 a Protecţiei Muncii, republicată, şi în Normele Generale de
Protecţie a Muncii au fost preluate principiile prevenirii, precum şi o
serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în
muncă. Legea 90/1996 şi normele metodologice de aplicare a acesteia,
au reglementat, pe o perioadă de 10 ani, cadrul organizatoric al
protecţiei muncii şi atribuţiile organismelor statului privind
coordonarea şi controlul acestei activităţi.
Sistemul piramidal de reglementări, format din Legea nr.90/1996,

Normele metodologice de aplicare ale acestei legi, Normele Generale
de Protecţie a Muncii şi normele specifice de securitate a muncii, a fost
integral abrogat prin adoptarea Legii nr.319/2006 a securităţii şi
sănătăţii în muncă, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 01
octombrie 2006.
Noul sistem de reglementări transpune integral prevederile
directivelor europene din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
după cum este evidenţiat în tabelul de mai jos:
12
LISTA TRANSPUNERII DIRECTIVELOR EUROPENE IN LEGISLATIA ROMANA
Nr
crt Directive Continut Legislatia nationala
1. 83/477/CEE Privind protectia impotriva Hotarare de Guvern nr. 1875 din 22

riscurilor de imbolnăvire si decembrie 2005 privind protectia sanatatii si
prevenirea acestor riscuri securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate
provocate de expunerea la expunerii la azbest
azbest la locul de muncă
2. 86/188/CEE privind protecţia lucrătorilor Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind
împotriva riscurilor determinate cerintele minime de securitate si sanatate
de expunerea la zgomot în referitoare la expunerea lucratorilor la
timpul lucrului riscurile generate de zgomot
3. 89/654/CEE privind cerintele minime de Hotarârea nr. 1091 din 16/08/2006 privind
securitate si sanatate pentru cerinţele minime de securitate şi sănătate
locul de munca pentru locul de muncă
4. 89/656/CEE referitoare la prescriptii minime Hotarârea nr. 1048 din 09/08/2006 privind
de securitate si sanatate pentru cerinţele minime de securitate şi sănătate
utilizarea echipamentului pentru utilizarea de către lucrători a EIP la
individual de protectie de catre locul de muncă
muncitori la lucru
5. 90/269/CEE privind prescripţiile minime de Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006
sănătate şi securitate pentru privind cerinţele minime de securitate şi
manipularea manuală a sănătate pentru manipularea manuală a
maselor implicând pentru maselor care prezintă riscuri pentru lucrători,
lucrători riscuri în special de în special de afecţiuni dorsolombare
afecţiuni ale spatelui
6. 90/270/CEE privind prescripţiile minime de Hotarârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind
securitate si sănătate referitoare cerinţele minime de securitate şi sănătate în
la activitatea desfaşurată prin muncă referitoare la utilizarea
intermediul unor echipamente echipamentelor cu ecran de vizualizare
cu ecrane de vizualizare
7. 90/394/CEE Hotarârea nr. 1093 din 16/08/2006 privind
referitoare la protecţia
stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
lucrătorilor împotriva riscurilor
sănătate pentru protecţia lucrătorilor
legate de expunerea la agenti
împotriva riscurilor legate de expunerea la
cancerigeni la locul de muncă
agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de
muncă
8. 91/322/CEE privind stabilirea valorilor HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006
limită de expunere privind stabilirea cerintelor minime de
profesionala cu caracter securitate si sanatate in munca pentru
orientativ in aplicarea Directivei asigurarea protectiei lucratorilor impotriva
Consiliului 80/1107/CEE riscurilor legate de prezenta agentilor chimici
privind protecţia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi chimici,
fizici şi biologici în timpul
lucrului
9. 92/29/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1007 din 02/08/2006 privind
minime de securitate şi sănătate cerintele minime de securitate si sanatate
pentru îmbunătăţirea asistenţei referitoare la asistenta medicala la bordul
medicale la bordul navelor navelor
1 92/57/CEE privind cerinţele minime de Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006
13
securitate şi sănătate care se privind cerintele minime de securitate si
aplică pe şantierele temporare sanatate pentru santierele temporare sau
sau mobile mobile
1 92/58/CEE cu privire la prescriptiile Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006
1. minime de semnalizare de privind cerinţele minime pentru semnalizarea
securitate si/sau sanatate la de securitate şi/sau de sănătate la locul de
locul de munca muncă
1 92/91/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1050 din 09/08/2006 privind
2. minime vizand ameliorarea cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
securitatii si sanatatii şi sănătăţii lucrătorilor din industria
lucratorilor din industriile extractivă de foraj
extractive prin foraj
1 92/104/CEE privind prescriptiile minime Hotarârea nr. 1049 din 09/08/2006 privind
3. pentru imbunatatirea conditiilor cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
de munca ale lucratorilor din şi sănătăţii lucrătorilor din industria
industriile extractive de extractivă de suprafaţă sau subteran
suprafata sau subteran (minerit)
1 93/103/CE privind prescripţiile minime de Hotarârea nr. 1135 din 30/08/2006 privind
4. securitate şi sănătate în muncă la cerinţele minime de securitate şi sănătate în
bordul navelor de pescuit muncă la bordul navelor de pescuit
1 98/24/CE cu privire la securitatea şi HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006

5. protecţia sănătăţii lucrătorilor privind stabilirea cerintelor minime de
împotriva riscurilor legate de securitate si sanatate in munca pentru
agenţii chimici la locul de asigurarea protectiei lucratorilor impotriva
muncă riscurilor legate de prezenta agentilor chimici
1 1999/92/CE privind prescripţiile minime Hotarârea nr. 1058 din 09/08/2006 privind
6. pentru ameliorarea protecţiei cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
securităţii şi sănătăţii securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
muncitorilor susceptibili a fi care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat
expuşi riscului datorat atmosferelor explozive
atmosferelor potential
explozive
1 2000/54/CE Hotarârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind
privind protecţia lucrătorilor
7. protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
contra riscurilor legate de
legate de expunerea la agenţi biologici în
expunerea la agenţi biologici în
muncă
muncă
1 2002/44/CE privind prescripţiile minime de Hotarare de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie
8. securitate si sanatate in munca 2005 privind cerintele minime de securitate si
legate de expunerea lucratorilor sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de vibratii
fizici (vibratii)
1 2003/10/CE privind prescripţiile minime de Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind
9. securitate si sanatate in munca cerintele minime de securitate si sanatate
legate de expunerea lucratorilor referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de zgomot
fizici (zgomot)
2 2004/40 referitor la cerintele minime de Hotarârea nr. 1136 din 30/08/2006 privind
0. securitate si sanatate privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
expunerea lucratorilor la referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
riscurile datorate agentilor fizici generate de câmpuri electromagnetice
(câmpuri electromagnetice)
14
Conditiile în care se desfasoara procesele de munca, complexitatea echipamentelor
de munca, intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare si complexitatea
informatiilor necesare de receptionat si prelucrat necesita organizarea si desfasurarea
muncii si a activitatilor social-administrative pe baza noilor principii de cunoastere,
întelegere si aplicare a standardelor si normelor de securitate si sanatate a muncii.
Conceptul de securitate si sanatate constituie un ansamblu de activitati

institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea
procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii lucratorilor si a
altor persoane participante la procesul de munca.
Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de masuri

si reguli de prevenire si protectie aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca.
Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune conditii
de munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul lucratorilor
si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii.
In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea,

în toate aspectele referitoare la munca, revine conducatorului unitatii iar obligatiile
lucratorilor nu afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului.
Legea de baza in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este Legea nr.319

denumita Legea securitatii si sanatatii in munca
Legea securitatii si sanatatii in munca a fost adoptata in data de 14 iulie 2006,

publicata in Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006 si a intrat în vigoare incepand cu
data de 01.10.2006.
Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului

nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii
securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.
Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind

promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principii generale referitoare la

prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor,
eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea
echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi
direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
15
Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe
teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.
Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele de activitate, atât

publice, cât şi private.
Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplică angajatorilor, lucrătorilor

şi reprezentanţilor lucrătorilor.
Fac excepţie de la prevederile legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în care

particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi
forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea
măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea securitatii si sanatatii in
munca.
2. SECURITATEA SI SANATATEA ÎN
MUNCA
Obiectivele securitatii si sanatatii
- armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind

calitatea vietii, protectia mediului înconjurator, asigurarea vietii, securitatii si sanatatii
angajatilor;
- constientizarea lucratorilor în cunoasterea si respectarea normelor si standardelor

de securitate si sanatate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de munca, exploatarea
în conditii de siguranta a echipamentelor de munca în scopul evitarii producerii
accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale;
- eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire

profesionala existenti în sistemul de munca (executant - sarcina de munca - mijloace de
productie - mediul de munca), informarea, consultarea si participarea lucratorilor si a
reprezentantilor acestora;
- aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a

accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie
individuala.
3. ACTIVITATEA DE PREVENIRE SI PROTECTIE

16
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate
aspectele legate de munca.
La nivelul angajatorului activitatea de prevenire si protectie se organizeaza având

la baza principiile:
- obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, în toate aspectele

referitoare la munca, revine angajatorului;
- obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu vor afecta

principiul responsabilitatii angajatorului;
- evitarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursa;
- asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent de

natura sau durata contractului de munca etc.
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre

angajator, în urmatoarele moduri:
a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea 319/2006,
a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege:
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile
de prevenire si protectie;
c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute mai

sus în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a

sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de
munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea

reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de
17
lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în

munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza în
fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în

planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin
în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite prin fisa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si

instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii

adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în
domeniul securitatii si sanatatii în munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre
lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent,

conform prevederilor art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si asigurarea ca toti lucratorii sa fie
instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr.
319/2006;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca,

stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarârii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate
si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care

este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina

muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii

de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru
controlul noxelor în mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare

18
de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul

controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si
protectie;
18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului emise

în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 319/2006, inclusiv cele referitoare la
azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca

este cazul, încercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de
persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr. 1.146/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca de catre
lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de

lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament
individual de protectie, conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 1.048/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a
echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor

individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte
situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art.

108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006; ;
23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca
nr. 319/2006;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din

întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 319/2006:
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul

vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de

prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii masurilor de
prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale

altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în
19
acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire

si a planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii

atributiilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea

contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu
angajatori straini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor

activitati.
4. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE
I. În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate

efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc
cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în

anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006:
b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu

regularitate în întreprindere si/sau unitate;
c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si

sanatatii în munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor
art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006.
În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul

trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22 din
nr. 319/2006, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform
prevederilor art. 23-27, din aceeasi norma , si/sau sa apeleze la servicii externe.
20
În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de mai sus, dar angajatorul nu
realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu
le realizeaza angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.
II. În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv,

angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca
se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în

anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte

grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu

regularitate în întreprindere si/sau unitate;
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si

sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor
art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006.
În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul

trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22, sau
poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-
27, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006 si/sau sa apeleze la servicii externe.
În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul,
lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.
III. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 149 de lucratori,

angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu
intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie
din cadrul întreprinderii.
În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute mai sus, care desfasoara

activitati dintre cele prevazute în anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa
organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.
În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au

capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si
protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
21
În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori,
angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si

aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
5. SERVICIUL INTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, si, dupa caz, alti lucratori care pot
desfasura activitati auxiliare.
Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele

minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare
nivelului superior.
Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a

angajatorului ca o structura distincta.
Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa

desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare
cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare

şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul
intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele

materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie
desfăşurate în întreprindere.
22
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie
de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de

prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod
corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.
În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe
servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală,

dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate.
6. SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE
Serviciul extern de prevenire si protectie este o prestare de servicii care asigura, pe

baza de contract, activitatile de prevenire si protectie în domeniu.
Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin.

(3) lit. d) din Legea 319/2006
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele

cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele

materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si

protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în
domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47-51 din
nr. 319/2006, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca

cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
23
corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr.
319/2006.
În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura
persoana, aceasta trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform
prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.
7. AUTORIZAREA A FUNCŢIONĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL

SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru

prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină
autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte
de începerea oricărei activităţi.
Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice,

persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea
funcţionării, inclusiv din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se
efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.
Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării

activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru
activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.
În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,

angajatorul are obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi
desfăşoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de
către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.la Normele Metodologice.
Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

24
a)copii de pe actele de înfiinţare;
b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2,
din care rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare
prevăzute de legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,

inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează:
a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă;
b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe propria
răspundere;
c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în
anexa nr. 3 la Normele Metodologice.;
d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului
prezentat în anexa nr. 4 la Normele Metodologice.;
e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele
constatatoare.
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat

de la data înregistrării cererii.
Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă dreptul

angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.
IMPORTANT:
(1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la respectarea

prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de
muncă sistează activitatea şi propune inspectoratului teritorial de muncă
înscrierea menţiunii în certificatul constatator.
(2)Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii prevăzute

la alin. (1) în certificatul constatator.
(3)În situaţia prevăzută mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai
după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea
activităţii şi a obţinut autorizarea conform Normelor Metodologice.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), cererea va fi însoţită de certificatul

constatator eliberat iniţial, în original.
(5)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator

data reluării activităţii.
25
8. CERINTELE MINIME DE PREGATIRE ÎN DOMENIUL SECURITATII
SI SANATATII ÎN MUNCA
Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, necesare pentru

dobândirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de
prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a) nivel de baza;
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca

corespunzatoare nivelului de baza sunt:
a) studii în învatamântul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera tehnologica
în profil tehnic;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 40 de

ore.

corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a) studii în învatamântul postliceal în profil tehnic;

ore.
26
corespunzatoare nivelului superior sunt:
a) studii superioare tehnice;

ore;
c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore.
Cursurile în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prevazute mai sus se

efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati conform prevederilor
art. 18-27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a
adultilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 375/2002, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.
9. LUCRATORII DESEMNATI
Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de

prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului.
Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul

desemnat trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii
si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu.
Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea

întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de
distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au

capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si
protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
10. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMITETULUI DE

SECURITATEŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un

număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi
pe teritoriul României.
27
Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate
în muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura
activităţii şi de riscurile identificate.
În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa

mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se stabileşte
prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori
regulamentul de organizare şi funcţionare.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor care

se desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.
În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate

şi sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii

lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de
o parte, şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal
cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă parte.
Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi

sănătate în muncă.
Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie

este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi

desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:
a)de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;

b)de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c)de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d)de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e)de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f)de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g)peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.
Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi

pe o perioadă de 2 ani.
28
Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate
şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul
intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin

decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la
cunoştinţă tuturor lucrătorilor.
La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă vor fi convocaţi să

participe lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie
şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de
prevenire şi protecţie, reprezentanţii acestora: pot fi invitaţi să participe si inspectori de
muncă.
IMPORTANT:
(1)Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în

comitetele de securitate şi sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuţiilor
specifice.
(2)Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de

cel puţin:
a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de
lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi
peste.
(3)Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de
securitate şi sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de
lucru şi pe cheltuiala unităţii.
Funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului de

funcţionare propriu.
Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în

muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.
Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu

consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este cazul,
serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite
pentru întrunirea comitetului.
29
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii
comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora
stabilite.
La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie

un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel
puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două treimi
din numărul membrilor prezenţi.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii

ale procesului-verbal încheiat.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite inspectoratului

teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal
încheiat.
Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă
Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu

art. 16, 17 şi 18 din lege, comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin
următoarele atribuţii:
a)analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă

şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului
de organizare şi funcţionare;
b)urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea

mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de
vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;
c)analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în

considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri
în situaţia constatării anumitor deficienţe;
d)analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de

muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
e)analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de

prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f)propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa

grupurilor sensibile la riscuri specifice;
30
g)analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul
în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;
h)urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind

securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi
inspectorii sanitari;
i)analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi

a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;
j)analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor

profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în
completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
k)efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor
de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;
l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă

de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi
sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul
încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va
realiza în anul următor.
Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în

muncă
a. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă

toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poată da avizul în
cunoştinţă de cauză.
b. Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de

securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi
sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul
încheiat, precum şi pr opunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor
realiza în anul următor.
c. Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii

comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului
teritorial de muncă.
d. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în

muncă documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale
echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării
echipamentelor optime.
e. Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu

privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi
31
protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de
lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a
lucrătorilor.
f. Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul său

de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern
sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile
de muncă şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi
îndeplineşte atribuţiile.
11. INSTRUIREA LUCRATORILOR ÎN DOMENIUL SECURITATII SI

SANATATII ÎN MUNCA
Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea

cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca.
Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul

întreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru si este
considerata timp de munca.
Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite

mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de
caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei

instruiri adecvate.
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau

activităţi.
32
Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului
prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou,

imediat după verificarea instruirii.
După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către

lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi

va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina
muncii în urma examenului medical la angajare.
Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului,

angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi
funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi
pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt
angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind
activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderilor şi/sau unităţii, în general si se va în fişa de instruire colectivă, conform
modelului prezentat în anexa nr. 12la Normele Metodologice.
Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se

va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie
care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor
instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării

legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.
INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALA
Instruirea introductiv-generala se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;
b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
33
Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în

munca; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-

generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de

persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile

pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire
şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica

aprobată de către angajator.
Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe

bază de teste.
Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în

instruirea introductiv-generală.
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele

probleme:
a) legislatia de securitate si sanatate în munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate

si sanatate în munca:
- Nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca se poate datora

necunoasterii acestei legislatii sau nerespectarii cu buna stiinta.
- Atat persoana juridica cat si lucratorii pot fi sanctionati contraventional sau

penal in cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca.
34
- Amenzile contraventionale sau penale se pot aplica de catre inspectorii de
munca sau de catre organele procuraturii in conformitate cu Legea
nr.319/2006 cap.VIII-Infractiuni si cap.IX-Contraventii.
- In cadrul societatii la propunerea persoanei desemnate cu raspunderi specifice

in domeniul securitatii si sanatatii in munca sau a sefului ierarhic superior in
cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca se pot aplica
sanctiuni stabilite de societate prin Regulament Intern.
- Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca

poate avea cea mai grava consecinta, aceea de producere a unui accident
,soldat cu pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca sau deces.
- Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca

poate avea consecinte imprevizibile atat pentru angajator cat si pentru angajat,
dupa cum urmeaza:
Pentru angajator:
- Inchisoare sau amenzi contraventionale in functie de gravitatea

faptelor savarsite, astfel:
- inchisoare intre 3 luni si 3 ani;
- amenzi contraventionale intre 5.000– 10.000 lei.
Pentru angajat:
- amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptei;
- suferinta de pe urma unui potential accident ce poate avea urmari

grave (deces, invaliditate) atat pentru accidentat cat si pentru familie;
- pierderea unor sume importante din salariul cuvenit pe perioada de

intrerupere a perioadei de munca.
Pentru ambele parti:
- judecarea in instanta a unor potentiale procese cauzate de

nerespectarea legislatiei cu urmarile cuvenite conform codului penal
civil.
c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii:
In activitatea societatii factorii de risc cei mai frecventi sunt :
35
Factori de risc care depind de executant prin:
a) actiuni gresite;
b) omisiuni in efectuarea sarcinii de munca.
a) Actiuni gresite pot fi:
- executarea defectuoasa de operatii: comenzi, manevre gresite, utilizarea

gresita a mijloacelor de protectie desi executantul a fost instruit;
- intarzieri sau devansari in efectuarea unor operatii de munca;
- efectuarea de operatii care nu sunt prevazute de sarcina de munca:
- stationarea in zone periculoase ;
- alimentarea sau oprirea de curent electric
- cadere la acelasi nivel sau de la inaltime.
b) Omisiuni pot fi:
- omiterea unor operatii din tehnologia de lucru impusa
- neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare
Factori de risc care depind de sarcina de munca impusa lucratorului :
- efortul prea mare al personalului
- operatii de lucru gresite
- operatii de lucru fortate
- ritm mare de lucru
- solicitarea lucratorului peste posibilitatile acestuia
Factori de risc care depind de mijloacele de productie :
a) Factori de risc mecanic
- organe de masini in miscare neprotejate
- suprafete periculoase (intepatoare, taioase)

36
b) Factori de risc electric:
- atingerea directa sau indirecta a instalatiilor si echipamentelor tehnice

aflate in functiune si neprotejate.
c) Factori de risc termic:
- atingerea directa a obiectelor sau suprafetelor cu temperatura ridicata.
Factori de risc care depind de mediul de munca :
- temperatura ridicata a aerului
- umiditatea ridicata a aerului
Pentru diminuarea acestor riscuri in cadrul societatii se iau urmatoarele masuri:
- cunoasterea si respectarea cu strictete a prevederilor legale in domeniul

securitatii si sanatatii in munca de catre lucratorii societatii (conducatori si
executanti)
- instruirea lucratorilor si verificarea insusirii cunostintelor de catre acestia
- dotarea corespunzatoare cu mijloace de protectie a echipamentelor de munca

si
verificarea periodica a acestora din punct de vedere ethnic
- dotarea cu echipament de protectie a lucratorilor
- realizarea unei semnalizari de securitate la locurile de munca
- verificarea medicala a lucratorilor in vederea asigurarii starii de sanatate

corespunzatoare sarcinii de munca
- organizarea primului ajutor.
d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor,

stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor:
• Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt

obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.
• Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in

permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.
37
• Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu
materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.
• Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de

securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare.
• Lucratorii sunt obligati :

-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari
care pot provoca incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor
eventuale surse de incendiu ;
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor

si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;
-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;
-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera
un potential pericol de incendiu .
• Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu

in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor
proceduri :
- alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;
- anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea

incendiilor(pompierii);
- anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie

electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii
sau utilaje;
- asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;
- actionarea imediata asupra focarului cu mijloace tehnice de stingere a

incendiilor din dotare(stingatoare portabile,carosabile,hidranti,etc.)prin
manevrare manuala ;
- evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea

echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;
- protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative

provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;
- verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza

sau apare focare de incendiu.
38
INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA
Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca

scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si
activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau
fiecarei functii exercitate.
Instruirea la locul de munca se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;
b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar, inclusiv la

schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.
Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de

munca, în grupe de maximum 20 de persoane.
Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate

în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin

instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă; sau
b)lucrătorul desemnat; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către

angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de
prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care
efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:

39
a. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire
profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru:
- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala pot fi cauzate de una

sau mai multe din componentele sistemului de munca si anume :
- executant,
- sarcina de munca,
- mijloacele de productie
- mediul de munca.
- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice profilului

activitatii societatii noastre sunt urmatoarele :
A. Executant :
a) executarea defectuoasa de operatii (comenzi, manevre, pozitionari,

fixari, reglaje)
b) efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca :
- pornirea echipamentelor de munca ;
- alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent electric) ;
- deplasari cu pericol de cadere de la acelasi nivel prin alunecare,

impiedicare sau dezechilibrare ;
c) omisiuni :
- neutilizarea mijloacelor de protectie(aparatorile si dispozitivele de

protectie ale echipamentelor de munca)
B. Sarcina de munca :
a) continutul necorespunzator al sarcinii de munca :
- operatii care depasesc capacitatea de pregatire a lucratorului ;
- procedee gresite in solutionarea unei operatii ;
- succesiunea gresita a unor operatii
40
b) solicitare fizica
- pozitii de lucru vicioase datorate particularitatii procesului de munca

si anume pozitia ortostatica
c) solicitare psihica :
- lucrul cu banii
C. Mijloace de productie :
Factori de risc mecanic :
- suprafete sau contururi periculoase (intepatoare si taioase ale

cuterelor,accesoriilor din sticla-abajururi- manipulate in procesul de
munca,etc.)
Factori de risc electric :
- curentul electric prin :atingere directa si atingere indirecta
Factori de risc termic :
- temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor
b. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau

postul de lucru;
c. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea

primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).
Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi

salvatori ,deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de
interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca,a celor din jur.
In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a preveni
agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate
complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului.
Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece :
-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ;
-el este colegul de munca al victimei.

41
In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in
vedere:
-analizarea situatiei;
-protejarea victimei;
-examinarea victimei;
-anuntarea accidentului;
-acordarea primului ajutor;
-supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.
Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare

continua sa existe si ii agraveaza starea .
Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie:
-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;
-sa-si pastreze calmul ;
-sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri.

In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a
efectua interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine
rezultatul asteptat.
In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.
In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza
unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa analizeze fiecare
caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita ajutor,pe
cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si evacuarea din zona
producerii accidentului.
Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.
Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :
-unde este locul accidentului ;
-ce s-a intamplat ;

42
-cate victime sunt ;
-ce tipuri de leziuni s-au produs ;
-cine face apelul.
Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul :
-va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea de
constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:
- restabilirea respiratiei si circulatiei,
- oprirea hemoragiilor,
- starea pansamentelor,
- imobilizarea fracturilor,
- pozitia de siguranta etc.
-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.
PLAGILE
Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor :
-oprirea hemoragiei ;
-prevenirea infectiei ;
-calmarea durerii ;
-prevenirea socului.
Interventie la locul accidentului :
-curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ;
-spalarea pielii din jur cu apa si sapun ;
-turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor

straini ;
-dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ;
43
-acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei.
FRACTURILE
-asezarea victimei la loc sigur ;
-oprirea hemoragiei si pansarea ranii ;
-imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ;
-administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii;
-anuntarea echipei medicale de interventie.
ELECTROCUTAREA
-scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ;
-desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ;
-verificarea respiratiei si a pulsului ;
-transportarea de urgenta la spital.
ARSURILE
Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure :
-stingerea focului ;
-indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ;
-aplicarea unor comprese sterile ;
-infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa;
-administrarea de medicamente antialgice(algocalmin,antinevralgic);
-administrarea de apa minerala sau ceai;
44
LESINUL
Interventia de prim ajutor :
-se verifica daca victima respira ;
-se slabeste stransoarea hainelor la gat,piept si talie ;
-se aseaza victima in pozitia culcat,pe spate,cu capul mai jos,membrele

inferioare
ridicate cu 15-30 cm ;
-se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele).
d. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind

activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru:
-H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca
-H.G.nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul
de munca
-H.G.nr 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

locul de munca- Anexa 2
-H.G.nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori ,in special
de afectiuni dorsolombare
-H.G. nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in

munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
-H.G.nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de

expunerea la agenti biologici in munca
-H.G. nr.300/2006 privind cerintele minime de securitatea si sanatate pentru

santierele temporare sau mobile
e. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii

practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii
practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de
alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
45
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a făcut
instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
INSTRUIREA PERIODICA
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi

actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în

funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de
6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va

fi de cel mult 12 luni.
Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care

efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor
semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută
corespunzător.
Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul

care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi
protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează
instruirea.
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă

privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în
unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale

echipamentului existent;
46
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai

mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de
muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul

care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi
protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează
instruirea.
47
12. OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate

aspectele legate de munca.
In cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de

responsabilitatile sale în acest domeniu.
În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare

pentru:
a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucratorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii

în munca.
Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile de prevenire si protectie pe

baza urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de

munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în
vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii
efectelor acestora asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
48
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce
este mai putin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile,

organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din
mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile

de protectie individuala;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura
activitatilor din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: 3 500-7 000
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la

alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la
amenajarea locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de

prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa
asigure îmbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie
integrate în ansamblul activitatilor întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate
nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si

sanatatea în munca, atunci când îi încredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul

consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele
asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
conditiile si mediul de munca;
e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific,

accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile
adecvate.
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc
de munca îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati,
angajatorii acestora au urmatoarele obligatii: 3 500-7 000
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea

si igiena în munca, luând în considerare natura activitatilor;
49
b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activitatilor;c) sa se informeze
reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile

profesionale.
Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte,

în nici o situatie, obligatii financiare pentru lucratori. 3 500-7 000
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de

activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere si/sau unitate, denumiti în continuare lucratori desemnati.
Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de

protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale. 3 500-7 000
Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea

îndeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.
Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si

cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la
servicii externe.
În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie

informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt
susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba
acces la informatiile specifice.
Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si

sanatatea în munca si, cel mult, atributii complementare.
În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a

celor de protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de
riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul
întreprinderii si/sau unitatii se impune ca: 3 000-6 000
a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele

adecvate;
b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace

personale si profesionale adecvate;
c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar suficient.
50
Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, trebuie
sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu sau de servicii distincte,
din interiorul sau din exteriorul întreprinderii si/sau unitatii.
In cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara

activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul
securitatii si sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege,
daca are capacitatea necesara în domeniu.
13. ALTE OBLIGATII ALE ANGAJATORILOR
Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si

sanatatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; 4 000 -
8 000
b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat; 4 000-8 000
c) sa tina evidenta accidentelor de munca, ce au ca urmare o incapacitate de munca

mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum si a accidentelor de munca; 2 000-4 000
d) sa elaboreze, pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile

legale, rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai. 2 000-4 000
În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru

prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au
urmatoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a

echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în munca, prin a
caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de îmbolnavire
profesionala a lucratorilor; 4 000-8 000
b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice,

sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl
aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii; 5 000-10 000
c) sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii

în munca, înainte de începerea oricarei activitati, conform prevederilor legale; 5 000-10
000
51
d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le
revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzator functiilor exercitate;
4 000-8 000
e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea

si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de
particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate în esponsabilitatea lor; 4
000-8 000
f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea, de catre toti lucratorii, a

masurilor prevazute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a
prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii
desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe; 4 000-8 000
g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii

lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si
sanatatea în munca; 2 000-4 000
h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra

riscurilor la care aceasta este expusa la locul de . munca, precum si asupra masurilor de
prevenire si de protectie necesare; 4 000-8 000
i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de

legislatia specifica; 4 000-8 000
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, control-psihologic
periodic, ulterior angajarii; 4 000-8 000
k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit.
e); 4 000-8 000
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de

protectie, a aparaturii de masura si control, precum si-a instalatiilor de captare, retinere
si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfasurarea proceselor tehnologice; 4
000 - 8 000
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca în

timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor; 4 000-8 000
n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul

vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor; 3000-10 000
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe

la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; 4 000-8 000
52
p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afara de cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori
ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane; 5 000-10 000
q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea

lucratorilor; 3500-7 000
r) sa asigure echipamente individuale de protectie; 5 000-10 000
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul degradarii

sau al pierderii calitatilor de protectie. 3500-7 000
Alimentatia de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de catre angajatori,

persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru, si se stabileste prin
contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. 3 000-6 000
Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre angajatori.

3 000-6 000
Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun

acordarea acestora, se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul
individual de munca. 3 000-6 000
53
14 SARCINILE SI OBLIGATIILE LUCRATORILOR PRIVIND
SECURITATEA , SANATATEA ÎN MUNCA SI P.S.I.
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să
nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană,
cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul
procesului de muncă.
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au

următoarele obligaţii:
a. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora
b. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace tehnice;
c. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după

utilizare, să îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;
d. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau

înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
e. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie

de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie;
f. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului

accidentele suferite de propria persoană;
g. să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este

necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de
către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor;
54
h. să coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în
domeniul sau de activitate;
i. să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă, dacă aceasta ar pune în

pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa, sau a celorlalţi
participanţi la procesul de muncă ;
j. în caz de pericol iminent , în lipsa şefului ierarhic , angajatul este obligat să ia

măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi
k. sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident
si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;
l. sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si

cercetare in domeniul securitatii si sanatatii muncii;
m. in situatia ca lucratorul este conducator de loc de munca (director directie,

director divizie, sef compartiment, sef santier, sef lucrare, responsabil lucrare,
coordonator proiect etc.) are obligatia de a face instruirea la locul de munca si cea
periodica, asistat si ajutat de lucratorul desemnat cu atributii privind securitatea si
sanatatea in munca;
n. in situatie ca lucratorul este sofer profesionist sau conduce ocazional masina

proprietatea firmei, are obligatia de a respecta instructiunile proprii de securitatea
muncii pentru soferi;
o. in situatia ca lucratorul este personal de executie (muncitor, technician,

inginer etc.) si lucreaza la inaltime sau sub joasa tensiune, trebuie sa fie autorizat
conform normelor specifice pe aceasta linie, sa aiba dovada medicala ca poate
lucra la inaltime si/sau tensiune si sa foloseasca obligatoriu echipamentul de
protectia muncii conform legii;
p. in situatia ca lucratorul utilizeaza tehnica de calcul are obligatia de a respecta

normele specifice pe aceasta linie;
q. să cunoască şi să aplice normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor

şi cele specifice la locurile de muncă ;
r. să participe la instructajele de prevenire, la exerciţiile de stingere a incendiilor

şi cele specifice şi locului de muncă ;
s. să respecte regulile instituite pe teritoriul societatii privind fumatul, precum şi

cele referitoare la executarea lucrărilor cu pericol de incendiu (sudură, folosirea
aparatelor electrice de încălzire) ;
55
t. să controleze la începerea şi încheierea programului, locurile de muncă, în
vederea depistării şi înlăturării cauzelor de incendiu ;
u. să cunoască funcţionarea şi să întreţină în bună stare de utilizare mijloacele de

protecţie împotriva incendiilor din dotare ;
v. să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi mijloacele

de stingere a incendiilor din dotare ;
x. să participe la stingerea incendiilor, evacuarea oamenilor şi a bunurilor materiale,
înlăturarea efectelor incendiilor sau ale calamităţilor naturale şi catastrofelor cu
mijloace aflate la dispoziţie.
y. nici un angajat nu isi poate desfasura activitatea daca nu are dovada ca este apt
medical pentru locul de munca la care este angajat, daca nu are efectuate
instruirile in domeniul securitatii si sanatatii in munca (instruirea introductiv
generala, instruirea la locul de munca si instruirea periodica) si daca nu este
admis la lucru de catre angajator. adica sa aiba intocmita si semnata fisa de
instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca;
z. toti lucratorii au obligatia si responsabilitatea de a respecta si aplica

instructiunile, normativele sau normele interne de securitate si sanatatea in munca
56
15. SARCINILE SI OBLIGATIILE CONDUCATORULUI LOCULUI DE
MUNCA
Conducatorul locului de munca raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a

normelor de securitate a muncii având urmatoarele sarcini si obligatii:
- în toate locurile de munca sa afiseze, în dreptul fiecarei echipament de munca,

instructiuni de folosire a acestuia si de securitate a muncii;
- sa întocmeasca instructiuni proprii de securitate a muncii specifice locurilor de

munca, în functie de caracteristicile echipamentelor existente, precum si de conditiile
concrete în care se desfasoara activitatea respectiva; pentru echipamentele de munca
noi, se vor elabora instructiuni proprii, iar la locurile de munca se vor afisa tablite
avertizoare si afise sugestive;
- sa efectueze instruirea la locul de munca si pe cea periodica potrivit normelor

si masurilor de protectie specifice locurilor de munca respective;
- sa asigure însusirea de catre angajati a cunostintelor si formarea deprinderilor

practice profesionale, sa nu admita la lucru nici o persoana care nu a fost instruita sau
care nu si-a însusit cunostintele necesare de securitate a muncii;
- sa asigure o buna functionare a dispozitivelor de protectie, a echipamentului

individual de protectie, raspunzând de aplicarea tuturor masurilor de protectie
individuala la locurile de munca;
- sa interzica angajatilor parasirea sau schimbarea locului de munca fara aprobarea

sa; în timpul pauzelor regulamentare se vor respecta prevederile regulamentului de
ordine interioara, privitor la circulatia si stationarea persoanelor în cadrul unitatii;
- sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de munca.
Conducatorii locurilor de munca asigura si raspund de luarea tuturor masurilor

pentru ca echipamentele tehnice din dotare sa fie exploatate in conditii de deplina
siguranta, in care scop:
a) organizeaza procesul de productie si repartizeaza sarcinile de munca pe intreg

personalul din subordine;
57
b) iau masuri pentru asigurarea fiecarui loc de munca cu instructiuni tehnice
specifice privind exploatarea in conditii normale a echipamentelor tehnice ;
c) stabilesc masurile ce trebuie luate in caz de dereglari, intreruperi sau avarii;
d) asigura stabilirea si aducerea la cunostinta fiecarei persoane a atributiilor si

raspunderilor ce-i revin la locul de munca, verifica modul cum acestea au fost insusite
si se indeplinesc de intregul personal;
e) elaboreaza programe de fabricatie care sa asigure functionarea instalatiilor la

parametrii normali si in deplina securitate;
f) controleaza si raspund ca la locurile de munca cu pericol de explozie si
incendii, personalul angajat sa utilizeze echipamentul de protectie specific acestor
locuri, de la inceperea pana la terminarea programului de lucru;
g) controleaza zilnic starea echipamentelor tehnice, respectarea normelor de

exploatare a acestora si a regimului de lucru;
h) asigura executarea reviziilor tehnice obligatorii si reparatiilor planificate ale

echipamentelor tehnice, potrivit prevederilor documentatiilor tehnice, raspunde de
pregatirea instalatiei in vederea executarii reparatiilor si controleaza asigurarea tuturor
masurilor de securitate a acesteia;
i) organizeaza instruirea personalului salariat cu privire la functionarea,

exploatarea si intretinerea echipamentelor tehnice in conditii de siguranta, cunoasterea
si aplicarea normelor de securitate si sanatate in munca, de prevenire si stingere a
incendiilor si a normelor de interventie pentru prevenirea dereglarilor, avariilor, a
accidentelor tehnice si uzurii premature;
j) organizeaza un numar eficient de posturi de prim ajutor si dotarea

corespunzatoare a acestora cu materiale conform necesarului prescris de organele
sanitare;
k) asigura conditiile de munca (iluminat, microclimat, temperatura, aerisire,

umiditate) si materiale igienico-sanitare corespunzatoare, precum si intretinerea
grupurilor sociale si a instalatiilor sanitare;
In caz de avarii sau alte accidente tehnice, sefii de sectii sau compartimente sunt
obligati sa participe nemijlocit la lichidarea urmarilor acestora, la cercetarea cauzelor si
stabilirea masurilor pentru repunerea in functiune a instalatiilor si la conducerea
operatiilor pentru intrarea in regim normal de functionare.
Conducatorii locurilor de munca, raspund pentru organizarea si desfasurarea

activitatii de productie in deplina securitate si pentru realizarea integrala a masurilor
privind buna functionare, exploatare si intretinere a instalatiilor, utilajelor si masinilor
incredintate.
58
In acest scop sunt obligati sa ia masuri pentru:
a) respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a instructiunilor privind

intretinerea echipamentelor tehnice ;
b) functionarea echipamentelor tehnice in conditii de deplina siguranta; prevenirea

si eliminarea intreruperilor sau deficientelor in functionarea acestora;
c) organizarea fiecarui loc de munca , repartizarea lucrarilor/serviciilor pe fiecare
echipa, si pe salariatii formatiei de lucru conform calificarii acestora, supravegherea si
indrumarea fiecarui angajat in vederea insusirii cunostintelor si deprinderilor necesare
executarii in bune conditii a sarcinilor de serviciu, supravegherea executarii operatiilor
pe intreg timpul desfasurarii lucrarilor;
d) insusirea de catre membrii formatiei de lucru a reglemetarilor privind ordinea si

disciplina tehnologica si de munca, a prescriptiilor de exploatare si intretinere a
echipamentelor tehnice, precum si a regulilor de manipulare, transport si depozitare a
materiilor prime si produselor;
e) instruirea salariatilor din subordine si supravegherea aplicarii stricte a

prescriptiilor privind securitate si sanatate in munca, a regulilor de igiena a muncii si de
prevenire si de stingere a incendiilor, respectarea periodica a instruirilor si verificarea
insusirii acestora de catre toti lucratorii;
f) asigurarea functionarii permanente si corecte a sistemelor si dispozitivelor de

securitate a muncii si a utilizarii echipamentelor de protectie si de lucru prevazute de
normele specifice fiecarui loc de munca, urmarirea realizarii lucrarilor de securitate si
sanatate in munca si de prevenire a incendiilor, dotarea locurilor de munca cu
prescriptiile tehnice de exploatare necesare;
g) efectuarea la timp a operatiilor de intretinere, participarea la reviziile tehnice si

reparatiile planificate;
h) interzicerea participarii la lucru a celor care nu sunt apti sa indeplineasca

sarcinile de serviciu, sesizarea sefului ierahic pentru inlocuirea celor care lipsesc,
urmarirea efectuarii controlului medical stabilit personalului din subordine;
i) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau
colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori
ar periclita viata sau accidentarea si altor persoane participante la procesul de munca.
59
16. PRIMUL-AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA
LUCRATORILOR
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).
Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi

salvatori ,deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de
interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca,a celor din jur.
In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a preveni
agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate
complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului.
Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece :
-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ;
-el este colegul de munca al victimei.
In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in vedere:
-analizarea situatiei;
-protejarea victimei;
-examinarea victimei;
-anuntarea accidentului;
-acordarea primului ajutor;
-supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.
Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare

continua sa existe si ii agraveaza starea .
Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie:
-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;
60
-sa-si pastreze calmul ;
-sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri.

In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a
efectua interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine
rezultatul asteptat.
In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.
In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza
unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa analizeze fiecare
caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita ajutor,pe
cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si evacuarea din zona
producerii accidentului.
Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.
Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :
-unde este locul accidentului ;
-ce s-a intamplat ;
-cate victime sunt ;
-ce tipuri de leziuni s-au produs ;
-cine face apelul.
Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul :
-va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea de
constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:
- restabilirea respiratiei si circulatiei,
- oprirea hemoragiilor,
- starea pansamentelor,
- imobilizarea fracturilor,
- pozitia de siguranta etc.
-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.

61
PLAGILE
Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor :
-oprirea hemoragiei ;
-prevenirea infectiei ;
-calmarea durerii ;
-prevenirea socului.
-curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ;
-spalarea pielii din jur cu apa si sapun ;
-turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor

straini ;
-dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ;
-acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei.
FRACTURILE
-asezarea victimei la loc sigur ;
-oprirea hemoragiei si pansarea ranii ;
-imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ;
-administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii;
-anuntarea echipei medicale de interventie.
ELECTROCUTAREA
-scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ;

62
-desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ;
-verificarea respiratiei si a pulsului ;
ARSURILE
Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure :
-stingerea focului ;
-indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ;
-aplicarea unor comprese sterile ;
-infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa;
-administrarea de medicamente antialgice(algocalmin,antinevralgic);
-administrarea de apa minerala sau ceai;
LESINUL
Interventia de prim ajutor :
-se verifica daca victima respira ;
-se slabeste stransoarea hainelor la gat,piept si talie ;
-se aseaza victima in pozitia culcat,pe spate,cu capul mai jos,membrele

inferioare ridicate cu 15-30 cm ;
-se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele).
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are

ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza
instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru
prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei,
evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive
provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:
63
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a
personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru
situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/
administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la
stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi
de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a
mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace
tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare
a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi,
după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
Intervenţia la locul de muncă presupune:

a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin
mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către
persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a
sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale
incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot
apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
Observatie: Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute mai sus, nominalizarea se

face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în
zilele de repaus şi sărbători legale.
Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente

diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care
se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile
vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe
partea interioară a uşilor.
64
Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care
se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări
sau scări exterioare.
Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare
a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de
folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii

ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea
materiale.
La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină
seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie
reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe
baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale
periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de
identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a
materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile
combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin
afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor
de intervenţie.
Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare
Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz

de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de
etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării
focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au
fost proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie
electrică, conform reglementărilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii
de performanţă pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în
condiţiile legii.
Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri
special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform
reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu
uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
65
Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau
subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi
continuată.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de
protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care
menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de
funcţionare.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de
incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se
menţin în stare de funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale

care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de
incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se
înrăutăţeşte situaţia iniţială.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic
amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte,
amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea
împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de
intervenţie.
Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu,

în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii
incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
a) construcţiile şi încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi
auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de
comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii
de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine,
rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu:
cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe
tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt
destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de
incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi
transportoare şi altele asemenea;
66
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru
tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile,
sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin
indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de mai sus şi
să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin

care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum
sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin,
indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale,
utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia
operativă pentru stingerea incendiilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu,

explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile
pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun
manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la

înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător
şi se menţin libere.
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru

a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.
Concluzii:
• Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt
obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.
• Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in

permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.
• Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu materiale

care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.
• Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de

securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare.
• Lucratorii sunt obligati :

-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot
provoca incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale
surse de incendiu ;
67
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu
schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;
-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;
-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un
potential pericol de incendiu .
• Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu

in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor
proceduri :
1. alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;
2. anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea

incendiilor(pompierii);
3. anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie

electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii
sau utilaje;
4. asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;

actionarea imediata asupra focarului utilizandu-se dupa caz apa, pulberi
stingatoare, nisip, in functie de natura materialului si substantelor
incendiate;
5. evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea

echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;
6. protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative

provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;
7. protectia impotriva temperaturii, a bunurilor din cladire care nu se pot

evacua precum si elementele portante ale cladirii.
8. verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau
apare focare de incendiu.
a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si

evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau
unitatii, tinând seama de alte persoane prezente; 3 000-6 000
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce

priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 3 000-6 000
68
c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi
unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor; 3 500-7 000
17. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE (EIP)
Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie

purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care
ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop
Echipamentul individual de protectie trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi

evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin
masurile ,metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Orice echipament individual de protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii :
a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate , fara sa conduca el insusi la un risc
marit ;
b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca ;
c) sa ia in consideratie cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului ;
d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta,dupa toate ajustarile

necesare ;
In cazul in care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai
multor echipamente individuale de protectie , aceste echipamente trebuie sa fie
compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.
Conditiile de utilizare a echipamentului individual de protectie , in special durata

purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc,
caracteristicile postului de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului
individual de protectie.
Echipamentul individual de protectie este,in principiu,destinat purtarii de catre o

singura persoana.
Daca imprejurarile impun purtarea echipamentului individual de protectie de catre

mai multe persoane , se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta
utilizare nu creeaza diferitilor utilizatori nicio problema de sanatate sau de igiena.
69
Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de catre angajator ,care
asigura buna sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul
intretinerii , repararii si inlocuirilor necesare.
Echipamentul individual de protectie poate fi utilizat numai in scopurile specificate si

in conformitate cu fisa de instructiuni.
18. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT ŞI

SPECIFIC
Definitii:
1. loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile

întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la
care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii
2. pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia

îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment
3. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii
în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu
consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate
4. loc de munca cu pericol deosebit = locul de munca cu nivel ridicat de

accidentare sau imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte
grave, ireversibile(deces sau invaliditate)
5. fenomenul periculos = o sursă potenţială de producere a unor daune. În

domeniul riscurilor industriale de origine accidentală, acest termen face cel mai
frecvent raportare la fenomene fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei
gazelor toxice etc.
6. accidentul major = ,,orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe

periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul
exploatării oricărui obiectiv care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor
pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, sau în interiorul sau în
exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase″ .
Pericol grav si iminent de accidentare
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5
lit.l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate,
lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau
unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.
70
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
-oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
-evacuarea personalului din zona periculoasă;
-anunţarea serviciilor specializate;
-anunţarea conducătorilor ierarhici;
- eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi

iminent.
În vederea realizării măsurilor, în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care

trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.
În vederea realizării măsurilor precizate mai sus referitoare la evacuarea lucratorilor,

în prealabil angajatorul trebuie să:
- întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
- afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
- instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice

modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
În vederea realizării măsurilor privind anuntarea serviciilor specializate, în

prealabil angajatorul trebuie să:
- desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să-i

instruiască în acest sens;
- asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor

specializate.
În vederea realizării măsurilor privind anuntarea conducatorilor ierarhici, în prealabil

angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
În vederea realizării măsurilor privind eliminare cauzelor care au condus la apariţia

stării de pericol grav şi iminent , în prealabil angajatorul trebuie:
- să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de

pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare
intervenţiei;
-să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

71
Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la ţinând seama
de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi
prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.
Zone cu risc ridicat şi specific
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din lege, trebuie să
conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi
măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi

lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile
stabilite în urma evaluării riscurilor.
Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru

zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi
prevenire.
Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca
si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati
împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia .
Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent

pentru propria securitate sau a altor persoane atunci când seful ierarhic imediat
superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile
corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de
care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.
Sesizare si identificare
Sesizarea locurilor de munca cu pericol deosebit si/sau cu pericol iminent se poate

face de catre orice salariat care are acces la echipamentele de munca sau in alte locuri de
munca apartinand societatii.
Persoana care a sesizat un astfel de loc este obligate sa aduca la cunostinta acest fapt
conducatorului locului de munca, cel care are in exploatare si/sau gestiune echipamentele
sau zona respective
Locul de munca cu pericol deosebit validat de catre comisia de specialisti care

analizeaza si stabilesc daca sesizarile conducatorilor de munca intrunesc conditiile
prevazute de legislatia in vigoare, se inregistreaza ca atare
72
Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un nivel ridicat
de risc de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu
consecinte grave, ireversibile (deces sau invaliditate).
Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze locurile de

munca cu pericol deosebit din activitatea proprie.
Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a intocmi,

pentru fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date concrete
privind criteriile care stau la baza stabilirii locurilor de munca cu pericol deosebit.
Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute in evidenta si

vor fi reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale proceselor si parametrilor
care caracterizeaza locul de munca respectiv.
Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea unitatii

si un exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv.
La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere

urmatoarele criterii:
a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire profesionala,

precum si consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau
invaliditate);
b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor profesionale;
c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;
d) nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale.
Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau a

mai multor factori de risc prezentati in continuare:
a) factori de risc care pot genera explozii:
b) factori de risc care genereaza incendii:
c) factori de risc mecanic si termic:
d) factori de risc chimic:
e) factori de risc fizic:
f) factori de risc biologic:
g) factori de risc datorati caracterului special al mediului:
h) factori naturali de risc:
i) factori de risc psihic:
Identificarea locurilor de munca cu pericol deosebit se face la nivelul unitatii de
catre o comisie mixta formata din specialisti desemnati de conducatorul unitatii,
reprezentanti ai sindicatelor sau/si reprezentanti ai salariatilor ; unitatile pot solicita,
73
dupa caz, asistenta tehnica de la institutele de specialitate sau experti abilitati in acest
sens.
La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre
urmatoarele masuri de ssm, organizatorice sau tehnice:
a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;
b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare si avertizare a depasirii

parametrilor de securitate;
c) selectia personalului de decizie si operativ pe baza verificarii pregatirii

profesionale si a examinarii medicale si psihologice;
d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice si a

instructiunilor de lucru;
e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de protectie a muncii

specifice locurilor de munca;
f) repartizarea sarcinilor si supravegherea indeplinirii acestora conform

instructiunilor tehnologice;
g) verificarea dotarii si folosirii echipamentului individual de protectie;
h) dotarea cu sisteme de protectie colectiva (de exemplu: ventilatie, captare noxe

etc.);
i) organizarea sistemului informational si luarea deciziei de prevenire;
j) alte masuri.
Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului locului de

munca si vor fi aprobate si avizate o data cu lista locurilor de munca cu pericol
deosebit.
Situatia locurilor de munca cu pericol deosebit de accidentare si imbolnavire

profesionala si masurile de prevenire aferente constituie prioritate pentru controalele
preventive.
Evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit constituie obligatia persoanelor

juridice si a persoanelor fizice.
a) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa

opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona
sigura, în caz de pericol grav si iminent; 2 500-5 000
74
b) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol
grav si iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.3 500 -7 000
19. EVENIMENTE, ACCIDENTE, BOLI PROFESIONALE
Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,

produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile
în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul
susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută

profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;
Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii

sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de muncă
Orice eveniment, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul

locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea
acestuia.
Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
- inspectoratelor teritoriale de munca;
- asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de

munca şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
- organelor de urmărire penală, după caz.
Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală
cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de
boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu prilejul prestaţiilor
medicale.
75
Semnalarea prevăzută anterior se efectuează către autoritatea de sănătate publica
teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre

victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de
poliţie rutiera competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice,
prevăzute anterior la comunicarea evenimentelor, în termen de 5 zile de la data solicitării,
un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
- de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de

munca;
- de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs

invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase,
în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor la
angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;
- de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele

evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
- de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului

Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boala profesională şi a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia

medico-legală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de munca,
în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-
legală.
Accidente de munca
In afara de accidentele suferite de lucratori in timpul desfasurarii procesului de

munca sau in indeplinirea indatoriilor de service, sunt de asemenea considerate
accidente de munca urmatoarele situatii:
- accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului;
- accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes

public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor
tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
76
- accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi
din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din

proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din

proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul
public şi privat;
- accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se

produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca,
şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;
- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la

adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de munca;
- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la

adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca
organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor
de munca, pe durata normală de deplasare;
- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea
personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la
dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la
locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
- accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste
locuri;
- accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice

romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe
durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
- accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe

teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
77
- accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practica;
- accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,

viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se
afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
- disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care

indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
În situaţiile precizate cu deplasarea lucratorilor, acestea trebuie sa se facă fără

abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de
circulaţie în vigoare.
Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul

persoanelor accidentate, în:
- accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile

calendaristice;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale;
- accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi
din aceeaşi cauza.
Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la

inspectoratul teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.
78
20.COMUNICAREA ŞI CERCETAREA EVENIMENTELOR,
ÎNREGISTRAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A
INCIDENTELOR PERICULOASE,
Comunicarea evenimentelor
Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

• denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
• sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
• locul unde s-a produs evenimentul;
• data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat

accidentatul;
• numele şi prenumele victimei;
• datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte
persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
• împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
• consecinţele accidentului;
• numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;
• data comunicării;
• unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
79
În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul
victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri
de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul
teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.
Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată

din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care
efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa
lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a
produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a
evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor
constitui probe în cercetarea evenimentului.
Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului,

angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna, pe propria răspundere, într-un
proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară

care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa, în scris, cu privire la
diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea
solicitării.
Unitatea sanitară , va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator,

în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori
substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum şi
pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă,
urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice, în termen de 5 zile lucrătoare
de la obţinerea acestora.
Cercetarea evenimentelor
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au

condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a
măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi,
respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29

alin. (1) din lege.
Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se

efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
80
Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de
cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una

dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau
reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.
Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie

să aibă pregătire tehnică corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea şi
conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul şi să nu fi avut o
responsabilitate în producerea evenimentului.
Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să
apeleze la servicii externe.
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de

cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi
persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.
Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de

circulaţie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu
respectarea, atunci când este cazul.
Cercetarea evenimentului ,dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii şi/sau unităţii
angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în condiţiile legii.
Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient

trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au

dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare
cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar
acesta este obligat să le pună la dispoziţie în condiţiile legii.
Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei
din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze expertize
tehnice, iar aceştia trebuie să răspundă solicitării.
Specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă din
dosarul de cercetare a evenimentului.
Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a

avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma
căreia s-a produs evenimentul.
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în

cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii.
81
Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care
este necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate
solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident

colectiv sau situaţie de persoană dată dispărută, precum şi cercetarea incidentelor
periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii acestora.
Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care

este necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea
de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele
poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea
termenului de cercetare.
În cazul accidentului cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a

intervenit invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul
teritorial de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii
evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel
completat.
Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la paragraful

anterior se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul
teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a
certificatului de constatare medico-legal.
În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul va

fi cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate
temporară de muncă
Dosarul de cercetare va cuprinde:
a. opisul actelor aflate în dosar;
b. procesul-verbal de cercetare;
c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea

evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează
de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau
de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor
a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către
angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei,
existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor
de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei
individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau
prelevarea de probe;
82
d. schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;
e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară

de muncă sau de invaliditate;
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea

împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a

cauzelor reale ale evenimentului;
h. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
i. copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine,

întocmite conform legii;
j. copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă ale victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original;
l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor

date dispărute;
n. copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de

incapacitate temporară de muncă;
o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului

urmat de invaliditate;
p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din
care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei

rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:
1. copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita

autorizare;
83
2. copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
3. acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
4. acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul,
data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei
la locul, ora şi data producerii evenimentului;
5. documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
6. corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
7. adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120

alin. (2) şi (4);
8. actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de

urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
9. procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute

la art. 111;
10. formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare
FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
IMPORTANT:
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
a. filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat

cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, şi
ştampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului;
b. numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file

pentru fiecare document anexat la dosar să fie menţionate în opis;
c. fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat

în dosarul de cercetare ca anexă;
d. paginile şi spaţiile albe să fie barate;
e. schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii;
f. fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii;
g. formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa ;
84
h. declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele
confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi
semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre
membrii comisiei de cercetare.
Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
a. într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de

muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;
b. într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la

inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
c. în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată

prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire
penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea;
d. în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă;

originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea şi
un exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
e. în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul se
înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi
un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
f. în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea

temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în
arhiva angajatorului care înregistrează accidentul şi celelalte exemplare se păstrează de
către ceilalţi angajatori.
IMPORTANT:
În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate

temporară de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi
considerate infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două
exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează

pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în

cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii.
Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.
85
În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost
efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea
procesului-verbal de cercetare, după caz.
Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de cercetare

în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat în

vederea avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea
cercetării.
IMPORTANT:
Dosarul de cercetare pentru cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui

eveniment şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acestora, va
fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la
emiterea hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul persoanelor
dispărute, conform prevederilor legale în vigoare; după completarea dosarului,
acesta va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii.
Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele în cel mult 10 zile lucrătoare de la

data primirii.
În cazul în care Inspecţia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată

corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi întocmirea unui nou proces-
verbal de cercetare.
Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul şi va întocmi noul proces-

verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de

urmărire penală,dupa caz, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.
Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor de

urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, pentru completare şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în
cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit,
confirmat în baza unui act medico-legal.
Dosarul mentionat la paragraful anterior se restituie la inspectoratul teritorial de

muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.
Completarea dosarului mentionat la paragraful anterior şi întocmirea noului proces-

verbal de cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea
dosarului la inspectoratul teritorial de muncă.
86
Dosarul completat şi noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea
avizării la Inspecţia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în
termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii.
După avizarea de către Inspecţia Muncii, dosarul va fi înaintat organelor de urmărire

penală de către inspectoratul teritorial de muncă.
Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conţină următoarele

capitole:
a. data încheierii procesului-verbal;
b. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
- se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt

îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi ale
persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele
cercetări.
c. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
- se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea

termenului de cercetare.
d. obiectul cercetării;
e. data şi ora producerii evenimentului;
- se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un

eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
f. locul producerii evenimentului;
g. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele

reprezentantului său legal;
- se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care

sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor,
numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din
punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru.
h. datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;
- se vor indica, de asemenea, următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, vârsta,

starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este
încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în
muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului
87
instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele
care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară
autorizare, se va face referire şi la aceasta.
i. descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi

modului în care s-a produs evenimentul;
- va conţine următoarele subcapitole:

a)descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
b)descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c)descrierea detaliată a împrejurărilor;
d)descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
j. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k. cauza producerii evenimentului;
- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea

integrală a textului acestora
l. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;

m. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;

n. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la

lit. k), I) şi m);
o. sancţiunile contravenţionale aplicate;
se va schimba în "Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare", în

cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator.
p. propuneri pentru cercetare penală;
q. caracterul accidentului;
r. angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele

responsabile pentru realizarea acestora;
88
t. termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea
măsurilor prevăzute la lit. s);
u. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi

repartizarea acestora;
v. numele şi semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w. avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;
- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele

cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor
- in cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu

capitolul "Viza angajatorului"
x. viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.
- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele

cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor
IMPORTANT:
1. În situaţiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneşte

condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la
capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit. q) şi r) şi se vor dispune
măsurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri
asemănătoare.
2. Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face

propuneri de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în
procesul-verbal de cercetare.
Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în:
a, 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de

muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de
muncă care a avizat dosarul şi asigurător;
b. mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate

temporară de muncă pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator,
inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul şi asigurător;
c. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru

angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător;
89
d. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv, precum
şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează
accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător;
e. 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează

incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător.
IMPORTANT:
1. În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decât

cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis
şi acestuia.
2. În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îşi

are sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui judeţ decât cel pe raza căruia
s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare
inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau
reşedinţa angajatorul.
3. În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana

vătămată prezintă un certificat medical cu cod "accident de muncă", angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi
protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în
care s-a produs evenimentul.
Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase
a) Inregistrarea
Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza

procesului-verbal de cercetare.
Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract,

comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator,
alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute
în acest sens în documentele încheiate.
90
În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu
sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare
prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de
către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut
ca urmare producerea accidentului.
Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la

domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată
victima.
Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.
Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi,

studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de
către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în

timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau
angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.
Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din

proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea
unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din întreprinderea
şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs
accidentul.
În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din

proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea
unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs în afara
întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nicio legătură cu acesta,
înregistrarea se face conform legii.
Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este

angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform
concluziilor cercetării.
Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este

angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform
91
Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor
măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din
vina căruia s-a produs accidentul.
Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la

vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să delege
însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparţin, se va
înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în
documentele încheiate.
IMPORTANT:
1. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la

înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau
Inspecţia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.
2. Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în

împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca
accident mortal, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
3. Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. precedent,

este data înscrisă în hotărârea judecătorească ca fiind data decesului.
4. Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat,

numărul şi data hotărârii judecătoreşti la inspectoratul teritorial de muncă.
5. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-

verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin

lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care

se înaintează spre avizare după cum urmează:
a)inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de

comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b)inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile

lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.
Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în

termen de 5 zile lucrătoare de la primirea formularului.
92
Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la
procesul-verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată,
inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social,
domiciliul sau reşedinţa.
În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare
odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un
exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii de
expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
b)Evidenta
Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:
a. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului

prevăzut în anexa nr. 15 la Normele Metodologice;
b. Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului

prevăzut în anexa nr. 16 la Normele Metodologice;
c. Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut

în anexa nr. 17 la Normele Metodologice;
d. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 18 la Normele Metodologice.
În registrul prevăzut la lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care

perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a
lua în calcul ziua producerii accidentului.
Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase,
inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.
IMPORTANT :
1. În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi

servicii vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea,
cercetarea şi înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.
2. Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate

temporară de muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se
informeze la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul.
93
3. Dacă în urma investigaţiilor rezultă că sunt întrunite condiţiile unui accident
de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru efectuarea
cercetării în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
4. În situaţiile prevăzute la alin.(1), inspectoratul teritorial de muncă va

răspunde sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a
procesului verbal de cercetare a evenimentului.
5. În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile

acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a
evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, la
Inspecţiei Muncii, în termen de 30 zile calendaristice de la data primirii acestuia.
21. RAPORTAREA, CERCETAREA SI DECLARAREA BOLILOR

PROFESIONALE
Bolile profesionale, cât şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala

obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de
specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale
profilactice, consultaţii medicale de specialitate.
Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1,

prevăzută în anexa, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina
muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din
structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.
Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul

de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la
Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen
de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din
cadrul Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti,
cercetează, în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii
profesionale.
Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia sau, după

caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale ,conform art. 34 alin. (2)
din lege.
Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al

îmbolnăvirii respective, şi se finalizează cu redactarea şi semnarea Procesului verbal de
cercetare, prevăzut în anexa.
Procesul verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare,
conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii,
94
responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru
prevenirea unor boli profesionale similare.
În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, după caz, persoana
fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă sau lucrătorul
sau asigurătorul, nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare
sau cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de
30 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la Comisiei de experţi de
medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi
Ministerul Sănătăţii Publice.
Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al

ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.
Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în

termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.
Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat

îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea
măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti.
Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina

muncii care a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională,
completând fişa de declarare BP2 , prevăzută în anexa
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea

de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele
documente:
- opisul documentelor din dosar;
- istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesionala

şi anume copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al noxelor sau
noxa identificată;
- copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de

medicina muncii;
- istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de

medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă);
- document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de

ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor, sau adeverinţa
medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală
profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii
necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate;
95
- procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
- copie după fişa de semnalare BP1.
Declararea bolilor profesionale se face de către Autoritatea de sănătate publică

judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicină a
muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate la prin Fişa de
declarare BP2 care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-
declarate.
În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu mai
există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se
poate declara prin Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la , cu
excepţia procesului verbal de cercetare a cazului.
Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se

înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai
bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de
sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de
sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau din municipiul
Bucureşti în care se află agentul economic respectiv.
Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti este

răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza

diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de
boli profesionale.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs

îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană respectiv a muncipiului
Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile
profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional
pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul
Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite
conform legii.
O copie a fişei BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.
La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile

profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor
profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele BP2.
Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile

profesionale reprezintã forul metodologic care asigurã asistenţã şi îndrumare tehnicã
profesionalã în domeniul bolilor profesionale.
96
profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii
de sănătate publică din Ministerul Sănătăţii Publice.

profesionale transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor
instituţiilor implicate în activitãţi cu impact asupra sãnãtãţii lucrătorilor.
Lista bolilor profesionale a cãror declarare, cercetare şi evidenţã sunt obligatorii este
prevăzută în anexa.
Structurile de medicina muncii din autorităţile de sănătate publică judeţene vor

raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi
informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli
profesionale pentru cazurile noi declarate în anul respectiv.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca

boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
Bolile legate de profesie
Lista bolilor legate de profesie este prezentată în anexa.
Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se

comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind
sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de
normalizare a condiţiilor de muncă.
97
22. ELECTROSECURITATEA
Legislatie – Terminolgie
I.1. Directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Dreptul comunitar reprezintă ansamblul de norme juridice care impun statelor

membre reguli de urmat în vederea realizării obiectivelor pe care Comunităţile
europene le au de îndeplinit. Aceste norme sunt cuprinse în tratate sau sunt emise de
instituţiile comunitare, obiectul lor fiind Comunităţile şi exercitarea competenţelor
lor. Dreptul comunitar este un drept supranaţional care în toate situaţiile are
întâietate faţă de dreptul naţional al fiecărei ţări membre.
Directivele europene „leagă orice stat membru destinatar cu privire la
rezultatul ce trebuie atins lăsând instanţelor naţionale competenţa referitoare la
formă şi mijloace”.
Directiva este o formă a legislaţiei comunitare derivate, cu două trepte de
aplicare, atât la nivel comunitar cât şi naţional, unde apare ca instrument de
colaborare între acestea.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost elaborate o serie de
directive parte dintre ele vizând electrosecuritatea sau domenii adiacente.
Aceste directive au fost transpuse în România prin adoptarea Legii securităţii
şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, iar pentru fiecare domeniu au fost adoptate
Hotărâri de Guvern.
Lista directivelor europene în domeniul electrosecurităţii şi domenii adiacente
cât şi lista Hotărârilor de Guvern adoptate este prezentată în Anexa 1.
I.2. Noţiuni generale – terminologie
Electrosecuritatea include totalitatea metodelor şi mijloacelor de protecţie împotriva

electrocutării.
Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric prin
corpul omenesc.
Pentru aprofundarea prevederilor normelor generale de protecţie a muncii cât şi a
normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul, distribuţia şi utilizarea
98
energiei electrice e necesară definirea termenilor de specialitate conform
standardelor europene şi româneşti în vigoare. Astfel se definesc următorii termeni:
Măsură de protecţie – metodă tehnică şi/sau organizatorică de prevenire a
electrocutării.
Mijloc de protecţie – produs destinat protecţiei împotriva electrocutării.
Zonă de manipulare (volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează sau
circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul nu o poate atinge fără
mijlocirea unui obiect.
Încăpere (spaţiu) de producţie electrică – încăpere (spaţiu), utilizată exclusiv,
pentru procese tehnologice electrice, în care au acces numai persoanele autorizate
pentru exploatarea instalaţiilor electrice respective şi care au responsabilităţi în acest
sens, în conformitate cu documentaţia tehnică specifică în vigoare.
Sistem de protecţie – ansamblu de două sau mai multe mijloace şi/sau măsuri
de protecţie.
Persoane calificate – persoane având cunoştinţe tehnice sau o experienţă
suficientă ca să permită evitarea pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric
aflat sub tensiune.
Persoane avertizate – persoane informate şi/sau supravegheate de persoane
calificate în scopul evitării pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric aflat
sub tensiune (personal de întreţinere, execuţie sau exploatare).
Parte sub tensiune (parte activă) – conducător sau element conducător care în
regim normal de lucru se află sub tensiune.
Atingere directă – atingere de către un om nemijlocită sau prin intermediul
unui element conductor a părţilor active ale unei instalaţii electrice.
Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental sub
tensiune datorită unui defect electric.
Clasă de protecţie – simbol numeric convenţional care arată modul de
realizare a protecţiei împotriva electrocutării.
Parte conductoare naturală – element conductor care nu aparţine instalaţiei
electrice, dar care poate transmite un potenţial electric (structuri metalice, conducte de
apă, gaze sau alte fluide).
Parte accesibilă - parte a echipamentului (utilajului) electric care poate fi
atinsă de om, direct sau cu degetul de control.
Masă – parte conductoare a unui echipament (utilaj) accesibilă, care poate fi
atinsă direct de om şi care poate fi pusă sub tensiune accidental sau voit în cazuri
speciale.
Contact de protecţie – element care serveşte la realizarea continuităţii electrice
între masă şi instalaţia de protecţie.
Echipament electric – ansamblu de elemente destinat producerii ,
transportului, distribuţiei, acumulării, măsurării, transformării sau utilizării energiei
electrice.
Utilaj electric – ansamblu de echipamente electrice şi de accesorii ale acestora
destinat unui proces de lucru.
Punct neutru (neutru) – punct comun al părţilor active ale sursei de tensiune
ale cărui diferenţe de potenţial, în valori absolute, faţă de fiecare conductor activ (fază)
sunt egale în funcţionare normală.
99
Punct de nul (nul) – neutru legat la o priză de pământ printr-o rezistenţă
electrică neglijabilă.
Schemă de protecţie – schemă în care se reprezintă situaţia punctului neutru al
sursei de tensiune şi a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice, în raport cu
pământul (masa).
Izolaţie electrică (izolaţie) – material sau ansamblu de materiale
electroizolante destinate izolării părţilor active.
Izolaţie principală (izolaţie de bază) – izolaţie destinată asigurării protecţiei
împotriva atingerilor directe.
Izolaţie de lucru (izolaţie funcţională) – izolaţie dimensionată care asigură
funcţionarea normală a echipamentului.
Izolaţie suplimentară – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva
atingerilor indirecte periculoase în cazul deteriorării izolaţiei principale.
Izolaţie dublă – izolaţie constituită dintr-o izolaţie principală şi o izolaţie
suplimentară.
Izolaţie întărită – izolaţie principală îmbunătăţită, care are proprietăţi
mecanice şi electrice echivalente cu cele ale izolaţiei duble.
Defect de izolaţie – scădere sub limita prescrisă a rezistenţei de izolaţie dintre
un conductor activ şi pământ (masă) sau dintre conductoare active.
Bornă de protecţie – bornă prevăzută pentru legarea unui conductor de
protecţie.
Zonă cu circulaţie frecventă – zonă neîngrădită care se află la o distanţă mai
mică sau egală cu 15 m, de drumuri, şosele, îngrădirile locuinţelor, unităţilor industriale
sau agricole, accesibilă şi altor persoane decât cele care fac parte din personalul de
exploatare.
Zonă cu circulaţie redusă – zonă îngrădită în care are acces numai personal
special instruit, precum şi zona aflată la distanţă mai mare de 15 m, de drumuri, şosele,
locuinţe sau îngrădirile acestora.
Distanţa de protecţie – distanţa dintre părţi active şi carcase de protecţie,
îngrădiri, balustrade, bare de protecţie sau zona de manipulare.
Punere la pământ – atingere accidentală între o parte activă şi pământ sau o
parte conductoare în contact cu pământul.
Punere la masă – atingere accidentală între o masă activă şi masă.
Timp de deconectare – durata între producerea defectului şi deconectarea
circuitului defect de la sursa de alimentare cu energie electrică.
Conductor activ – conductor destinat transportului sau distribuţiei energiei
electrice, care în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Conductor de protecţie – conductor utilizat pentru realizarea protecţiei
împotriva electrocutării ţi care leagă masele cu:
• alte mase;
• o priză de pământ;
• un conductor de nul sau cu un alt conductor legat la pământ (masă);
• părţi legate la pământ (masă);
• o parte conductoare străină;
• dispozitive de protecţie.
100
Conductor de legare la priza de pământ – conductor prin care se stabileşte legătura
dintre priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ sau reţeaua
conductoarelor principale de legare la pământ.
Conductor de nul – conductor care se leagă la nul.
Conductor de nul de protecţie – conductor de protecţie prin care se leagă masele la
punctul de nul.
Conductor de nul de lucru – conductor legat la punctul de nul destinat a transporta
energie electrică.
Tensiune de atingere – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care
este supus omul aflat la o distanţă de 0,8 m faţă de masa pe care o atinge.
Tensiune de pas – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care este
supus omul când atinge simultan două puncte de pe sol, pe direcţia gradientului de
potenţial, aflate la o distanţă de 0,8 m între ele.
Tensiune de lucru – valoare efectivă a tensiunii electrice a unui echipament
(instalaţie) electric în condiţii normale de lucru.
Tensiune redusă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşeşte 50
V în curent alternativ şi 120 V în curent continuu şi care se foloseşte ca măsură de
protecţie împotriva electrocutării.
Priza de pământ – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare
(electrozi) în contact cu pământul pentru trecerea curentului în sol.
Priza de pământ artificială – priza de pământ construită special pentru conducerea
curentului în sol.
Priza de pământ naturală – element conductor sau ansamblu de elemente
conductoare al unei construcţii sau instalaţii, care îndeplineşte şi condiţiile unei prize de
pământ.
Instalaţie de legare la pământ – ansamblu format din conductoare de legare la
pământ şi priza de pământ prin care se realizează legarea la pământ.
Instalaţie de legare la pământ de protecţie – instalaţie cu ajutorul căreia se realizează
protecţia prin legare la pământ.
Rezistenţa de dispersie a unei instalaţii de legare la pământ
1. Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizelor de pământ şi conductoarelor de
legătură dintre acestea ce constituie instalaţia;
2. Raport dintre tensiunea instalaţiei de legare la pământ şi curentul de trecere la
pământ prin priză.
Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat
simultan prin :
-umiditatea relativă a aerului, max 75% la temperatura aerului cuprinsă între 15-
30ºC.
-pardoseală (amplasament) izolantă.
Loc de muncă periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din
următoarele condiţii :
-umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului
peste 30º dar cel mult 35ºC.
-pardoseala cu proprietăţi conductoare (beton, pământ).
-parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din
zona de manipulare.
-prezenţă de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit)
101
-prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman.
Loc de muncă foarte periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin
una din următoarele condiţii:
-umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35º.
-părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60% din
zona de manipulare.
-prezenţă de agenţi corozivi.
102
Manevre În Instalaţii Electrice
II.1. Noţiuni generale – Terminologie

Pentru aprofundarea prevederilor Normelor Generale de Protecţia Muncii cât si a
Regulamentului General de Manevre în Instalaţiile Electrice e necesară definirea
termenilor de specialitate conform standardelor europene şi româneşti în vigoare:
Gestiunea - Instalaţiile, echipamentele, etc, încredinţate prin inventar în exploatarea
şi întreţinerea unei unităţi sunt în gestiunea unităţii şi în gestiunea nemijlocită a
subunităţilor de bază ale acesteia. Se consideră în gestiunea unei unităţi şi instalaţiile,
echipamentele care nu sunt în inventarul unităţii dar sunt exploatate de aceasta, în baza
unei convenţii de exploatare.
Personalul de deservire operativă este personalul de exploatare care execută în
timpul serviciului conform atribuţiilor care-i revin, manevre, supraveghere, control
şi/sau lucrări în instalaţii electrice în baza AS,DV, ITI-PM, Foi manevra, consemnând
activitatea depusă într-un registru operativ.
Prin manevră se înţelege ansamblul unor operaţii, operaţii distincte, grupe distincte
de operaţii prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor, elementelor sau
schema de conexiuni în care funcţionează acestea, însă la care personalul nu are voie să
atingă direct părţile conductoare aflate sau destinate a se afla sub tensiune.
Prin manevre curente se înteleg manevrele care au ca scop modificarea regimului de
funcţionare a sistemului energetic al reţelei sau a unei instalaţii sau sunt determinate de
schimbarea regimului de funcţionare a sistemului energetic.
Prin manevra programată se înteleg manevrele care au drept scop modificarea
configuraţiei sistemului instalaţiei, reţelei fără ca acestea să aibă un caracter frecvent sau
periodic, precum şi cele care au drept scop retragerea din exploatare a echipamentelor,
elementelor, celulelor, pentru lucrări sau probe.
Prin manevre de lichidare a incidentelor şi avariilor se înţeleg manevrele care se
execută cu ocazia apariţiei unui incident (avarii) pentru izolarea defectului şi restabilirea
alimentaţiei consumatorilor.
Prin manevre cauzate de accident se înţeleg acelea ce se execută pentru scoaterea
victimei de sub acţiunea curentului electric.
Prin manevre de execuţie se înţeleg acele manevre ale căror operaţii se desfăşoară în
cadrul unei instalaţii zona de reţea şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de acelaşi
personal de servire operative aflat în instalaţia respectivă.
Prin manevre de coordonare se înţeleg acele manevre ale căror grupe distincte de
operaţii sau operaţii distincte afectează un ansamblu de instalaţii, fiind executate în două
sau mai multe instalaţii sau zone de reţea, de către două sau mai multe formaţii de
servire operative.
Prin operaţie se înţelege acţionarea detaliată de către personalul de servire operative
a elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui echipament, celulă, element, a
elementelor de comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri speciale sau
formalităţi ce derivă din aceste acţionări.
Prin grupa distinctă de operaţii se înţelege ansamblul acelor operaţii din cuprinsul
unei manevre ce se execută la un echipament, ce îndeplinesc simultan următoarele
condiţii:
42
 au o succesiune bine determinată în cadrul grupei respective
 operaţiile din grupa respectivă se execută în totalitate de aceeaşi formaţie de
servire operativă ;
 succesiunea operaţiilor din grupă nu se afectează reciproc cu succesiunea
operaţiilor dintr-o altă grupă identică, ce se efectuează în acelaşi timp de o altă formaţie
de servire operativă în cadrul manevrei de coordonare respective ;
 operaţiile din grupă nu necesită coordonarea în timp cu alte formaţii de servire
operative.
Prin operaţie distinctă se înţelege operaţia din cadrul unei menevre de execuţie care
necesită coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii distincte, care au
loc în cadrul aceleiaşi manevre de coordonare.
Prin concepţia manevrelor se înţelege aranjarea succesiunii grupelor destinate de
operaţii, operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei în aşa fel, încât să se
asigure desfăşurarea normală a acestora.
II. 2. Reguli tehnice privind concepţia manevrelor
Manevrele efectuate în cadrul instalaţiilor electrice urmăresc asigurarea funcţionării

continue a instalaţiilor electrice, la parametrii nominali, în depline condiţii de securitate
a muncii.
Pentru intervenţii în instalaţiile electrice, pentru efectuarea manevrelor în deplină
securitate a muncii în concepţia manevrelor trebuie respectate reguli tehnice generale pe
care le prezentăm succint în continuare:
 Pentru acţionarea normală a separatoarelor (debroşarea normală a
întrerupătoarelor debroşabile) la întreruperea unui circuit ordinea operaţiilor va fi
deconectarea întrerupătoarelor şi apoi deschiderea separatoarelor respective (debroşarea
întrerupătoarelor respective) iar la stabilirea continuităţilor unui circuit, ordinea
operaţiilor va fi închiderea separatoarelor (broşarea întrerupătoarelor) şi apoi conectarea
întrerupătoarelor respective.
 Ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora întâi se deschid
separatoarele de linie, transformator sau borne, şi apoi cele de bare iar la închiderea
acestora întâi se închid separatoarele de bare şi apoi cele de linie, transformator sau
borne.
 Pentru a preveni ca în momentul acţionării unui separator să se producă
conectarea accidentală a întrerupătorului din circuitul respectiv, toate automatizările
care pot provoca anclaşarea acestuia vor fi anulate.
 Pentru preîntâmpinarea producerii unor avarii în timpul efectuării manevrelor
după acţionarea fiecărui aparat de comutaţie se va verifica vizual poziţia acestora (cu
ajutorul aparatelor de măsură şi a semnalizărilor de poziţie a acestora). În instalaţiile
telecomandate, unde manevrele se execută numai cu întrerupătoare, poziţiile acestora se
vor verifica din indicaţiile şi condiţiile prevăzute în acest scop de aparatura de
telecomandă.
 În cazul circuitelor fără întrerupător Regulamentul general de manevră stabileşte
operaţiile admise a se efectua cu ajutorul separatoarelor normale.
 Este interzisă deschiderea sau închiderea unui separator prin care s-ar putea
întrerupe sau stabili curenţi capacitivi, în cazul în care există o punere la pământ a unei
43
faze în reţeaua respectivă.
 Punerea sub tensiune în gol a unei bare se face prin conectarea întrerupătorului
unui echipament legat la bare.
 Liniile, transformatoarele, pentru care nu există certitudinea că sunt în bună stare,
nu se vor pune sub tensiune cu ajutorul unui separator.
 La conectarea unui întrerupător cu tensiune din ambele părţi este obligatoriu
controlul sincronismului.
 La redarea în exploatare a unor linii sau echipamente după lucrări în cursul cărora
ar fi putut apărea o modificare a legării fazelor, trebuie verificată succesiunea şi
concordanţa acestora prin verificarea vizuală şi prin măsurători.
 Fiecare unitate va stabili prin instrucţiuni tehnice interne modalitatea de execuţie
a manevrelor de trecere a echipamentelor, elementelor de pe o bară pe alta, cât şi
măsurile de prevenire a apariţiei supratensiunilor de comutaţie periculoase sau pentru
prevenirea funcţionării intempestive a unor automatizări sau protecţii ,etc.
 Este interzisă trecerea la executarea verificării lipsei de tensiune şi executarea
legăturilor la pământ la un capăt al unui echipament fără ca în prealabil să se fi executat
toate separările vizibile la toate celelalte capete ale echipamentului respectiv de unde s-
ar putea primi tensiune.
 La executarea legăturilor la pământ la un echipament care are mai multe capete
de unde se poate primi tensiunea, ordinea de referinţă a execuţiei va fi:
- pentru legările la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin închiderea
cuţitelor de legare la pământ şi după aceea cele care se fac prin montarea
scurtcircuitoarelor mobile.
- pentru dezlegarea de la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin
demontarea scurtcircuitoarelor mobile şi după aceea cele care se fac prin deschiderea
cuţitelor de legare la pământ.
Prin instrucţiuni tehnice interne se vor face precizări în amănunt privind concepţia
manevrelor specifice fiecărui echipament sau element.
La conceperea tuturor manevrelor se va ţine seama în mod obligatoriu şi de
prevederile NPM în vigoare.
II. 3. Reguli privind foile de manevră
Prin foaie de manevră se înţelege un document scris, care stabileşte următoarele:

- tema manevrei (starea operativă finală a instalaţiei, echipamentului, etc)
- scopul manevrei
- starea operativă iniţială a instalaţiei, echipamentului, etc
- succesiunea operaţiilor sau a grupelor distincte de operaţii şi operaţii distincte ce
urmează a fi efectuate
- concepţia manevrei
- notaţiile în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor
- persoanele care au legătură cu manevra şi resposabilitatea acestora.
După personalul care o foloseşte şi felul manevrei conţinute, foaia de manevră poate
fi:
- foaie de manevră de execuţie – folosită de personalul de servire operative, pentru
executarea de manevre într-o instalaţie sau zone de reţea, aflată în exploatarea sa;
44
cuprinde înscrierea detaliată a înserierii tuturor operaţiunilor ce se execută şi se
întocmeşte de regulă, pentru un singur echipament.
- foaie de manevră de coordonare – folosită de personalul de comandă operative al
unei trepte de conducere operative, după care acesta coordonează executarea în timp a
grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte, ce se execută în cadrul manevrei
de coordonare. Foaia de manevră de coordonare cuprinde înscrierea grupelor distincte
de operaţii şi a operaţiilor distincte ce urmează a se coordona.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine foi de manevră permanente pentru
manevrele legate de lucrările care se execută în baza acestor instrucţiuni.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine şi ghiduri de manevră pentru orientarea
personalului de servire operative sau de comandă operative, la executarea şi
coordonarea manevrelor care se pot face fără foi de manevră (conform PE 118-92) sau
la întocmirea foilor de manevră programate normal sau accidental.
Foile de manevră implică responsabilităţi ale persoanelor care întocmesc, verifică,
aprobă şi controlează foile de manevră. Aceste persoane trebuie să dea dovadă de o
pregătire tehnică de excepţie, care să implice o cunoaştere temeinică a instalaţiilor şi a
regulamentului general de manevră.
Persoana care întocmeşte foaia de manevră răspunde de corectitudinea concepţiei
acestora, de succesiunea corectă a manevrelor, de respectarea prevederilor normelor de
protecţia muncii, a regulamentului general de manevră, a tuturor actelor normative
tehnice în vigoare, convergente în exploatarea normală a instalaţiilor.
Pesoana care verifică şi aprobă foaia de manevră are răspunderea şi obligaţia de a
corecta eventualele greşeli, de a verifica şi aproba în timp a acestora. Prin aprobarea
foii de manevră se certifică corectitudinea şi posibilitatea de folosire a acestora în
condiţiile pentru care a fost concepută.
Persoana care controlează foaia de manevră de execuţie răspunde de corespondenţa
concepţiei acesteia cu concepţia foii de manevră de coordonare, de corectitudinea
grupelor distincte de operaţii şi operaţiilor distincte înscrise şi succesiunea lor corectă,
de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii şi a altor normative tehnice în
vigoare.
Persoana care verifică şi acceptă foaia de manevră (responsabilul manevrei), fiind
ultima persoană care citeşte foaia de manevră, răspunde de verificarea conţinutului foii
de manevră în raport cu situaţia existentă în momentul începerii manevrei şi de
posibilitatea desfăşurării normale a manevrei.
II. 4. Utilizarea simulatorului de manevre – metoda teoretico-practică de formare şi

pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice
În etapa actuală – de modernizare a instalaţiilor electrice, de dotare cu instalaţii

complexe, o serie întreagă de probleme sunt generate de intervenţia factorului uman. În
acest context este foarte importantă găsirea unei modalităti de pregătire profesională
interactivă care să permită o apropiere a relaţiei om-instalaţie în condiţiile deplinei
securităţi în muncă.
Utilizarea simulatorului de manevre este o metodă teoretico-practică de formare şi
pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice,
urmând a fi extinsă pe o scară largă în procesul de instruire pe teme de protecţia muncii,
45
prezentând o serie întreagă de avantaje:
- prezintă modul corect de aplicare a regulamentului general de manevră şi a
instrucţiunilor tehnice interne de executare a manevrelor;
- exemplifică practice, pe foi de manevră, succesiunea corectă a operaţiilor ;
- evidentiază greşelile efectuate pe parcursul manevrelor;
- permite aprecierea modului de intervenţie individuală (al fiecărui cursant) în
lichidarea avariilor apărute în sistemul energetic;
- cuantifică prin sistemele de programare modul de pregătire şi intervenţie a fiecărui
cursant (personal operativ) şi selecţionarea personalului operativ prin testare periodică;
- admite posibilitatea exerciţiului continuu până la însuşirea corectă a modului de
efectuare a manevrelor, în depline condiţii de securitate a muncii ;
Simultan – prin analiza unei scheme reale a unei instalaţii electrice, simulatorul de
manevră asigură:
- prezentarea schemelor monofilare ale instalaţiilor;
- prezentarea panourilor de comandă (schema sinoptică, cheile de acţionare ale
întrerupătoarelor şi separatoarelor, indicatoare de poziţie, aparate de măsură şi
semnalizări optice);
- prezentarea panourilor de protecţie;
- executarea de acţionări şi manevre asupra aparatelor de comutaţie pe schemele
monofilare ;
- simularea proceselor tehnologice în caz de avarii, manevre, accidente şi alte
perturbaţii ale sistemului energetic ;
- evaluarea obiectivă a gradului de pregătire a personalului testat şi elaborarea
raportului de evaluare a cursantului.
Simulatorul pe un singur calculator este destinat antrenamentului personalului de
servire operativă pentru deprinderea principiilor pe care se bazează efectuarea
manevrelor într-o staţie electrică, şi pentru testarea profesională.
Staţia A simulată conţine patru linii electrice de 110 kV, dintre care două sunt linii
aeriene, considerate sursele staţiei, iar două sunt linii subterane radiale, şi două
transformatoare de putere de 110/20 kV.
Barele colectoare de 110 kV sunt de tipul cu două sisteme secţionate şi cu bară de
transfer (ocolire). Sectionarea sistemului I de bare este realizată cu o cuplă de
separatoare, iar secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor.
Pentru legătura între sistemele de bare colectoare de 110 kV staţia este echipată cu o
cuplă combinată, care poate avea rol de transfer (ocolire) sau de cuplă transversală, şi o
cuplă transversală.
Neutrele înfăşurărilor de 110 kV ale transformatoarelor de putere sunt legate la
pământ.
Pe partea de 20 kV barele colectoare sunt de tipul cu două sisteme secţionate.
Secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Legătura între
sistemele de bare colectoare se face prin două cuple transversale.
Neutrul de 20 kV este tratat prin rezistenţă. Echipamentul de tratare a neutrului este
conectat în derivaţie la bornele de 20 kV ale transformatoarelor de putere.
În staţia de 20 kV sunt simulate cinci linii subterane şi două transformatoare de
servicii interne.
Dispozitivele de acţionare al întreruptoarelor de 110 kV sunt de tipul oleopneumatic,
46
iar ale întreruptoarelor de 20 kV sunt cu resort.
Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor sunt electrice, cu excepţia
separatoarelor de legare la pământ şi a separatoarelor de bare ale descărcătoarelor cu
rezistenţă variabilă.
Comenzile date aparatelor de comunicaţie pe schema monofilară a staţiei sunt
considerate comenzi mecanice.
Pentru comanda electrică a întreruptoarelor se foloseşte tensiunea continuă operativă
de comandă ± BC, iar pentru comanda electrică a separatoarelor se utilizează tensiunea
continuă ± BS.
Sunt simulate funcţiile de comandă (comenzi mecanice de la faţa locului şi comenzi
electrice de la distanţă), măsură, semnalizare, protecţii şi automatizări, blocaje.
Operaţiile şi manevrele executate sunt înregistrate. Lista operaţiilor poate fi salvată şi
utilizată pentru a crea foi de manevră standard, utilizate ca etalon, sau pentru evaluarea
prin notă a foilor de manevre.
Se pot simula scurtcircuite în diferite puncte ale reţelei, precum şi defectări mecanice
ale întreruptoarelor.
Staţiile simulate sunt echipate cu transformatoare de forţă, bobine pentru crearea
nulului artificial, rezistenţe de tratare, transformatori de servicii interni, transformatoare
de măsură.
Sunt simulate manevre logice de tip închis/deschis, operaţii specifice echipamentelor
de comutaţie, operaţii generale din foaia de manevră şi existenţa sau absenţa unor
parametri analogici.
Formarea şi perfecţionarea personalului operativ pe simulatorul de manevră, permite
dobândirea de aptitudini şi deprinderi în luarea unor decizii optime şi rapide pentru
înlăturarea cauzelor defectelor apărute în funcţionarea instalaţiilor tehnologice.
Se crează posibilitatea antrenării cursanţilor prin executarea de manevre,
îmbunătăţirea continuă a relaţiei om-calculator, fiecare cursant având posibilitatea şi
capacitatea de a se evalua.
Evaluarea cât mai exactă are în vedere patru criterii:
1. corectitudinea efectuării manevrelor cu succesiunea impusă (criteriu tehnologic)
2. respectarea succesiunii foii de manevră (criteriul de disciplină)
3. realizarea stării operative finale
4. încadrarea în timpul alocat
Evaluarea se finalizează printr-un raport de evaluare listat de imprimantă.
Măsuri De Protecţia Muncii La Intervenţia In Instalaţii Electrice Aflate Sub

Tensiune
III.1. Executarea lucrărilor sub tensiune
Lucrarea fără scoatere de sub tensiune este lucrarea care se execută în una din
următoarelor situaţii (conform G.T. anexa 1, poz. 29):
a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune la care personalul executant nu
depăşeşte îngrădirile fixe de protecţie şi nu se urcă pe construcţiile de susţinere ale
instalaţiilor electrice aflate sub tensiune;
b) la distanţă mai mică decât distanţa de vecinătate la care personalul executant este
47
împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune, prin îngrădiri provizorii mobile,
prin carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul excepţional, prin indicatoare de
securitate;
c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările electrice, dar
care nu sunt legate la pământ şi în scurt circuit;
d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucrul sub tensiune) utilizând una din
următoarele metode de lucru:
- în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţii electrice la care
personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante sau electroizolate;
- la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice aeriene de 110-
750 KV şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante şi
unelte electroizolate.
Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale
instalaţiilor electrice prin una din metodele „în contact” sau „la potenţial” trebuie să aibă
la bază ca formă organizatorică Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii (ITI-
PM) sau Atribuţii de serviciu (AS).
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact trebuie să se realizeze o serie de
măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
- delimitarea materială a zonei de lucru şi montarea indicatoarelor de securitate;
- luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de lucru
că în spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune, neîngrădite
sau neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită efectuarea
mişcărilor necesare la lucrare, în condiţii de securitate.
Pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la
potenţial trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiilor în care urmează a se lucra;
- luarea măsurilor pentru a evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale.
În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o linie electrică aeriană de înaltă
tensiune, trebuie să se scoată din funcţiune instalaţiile de reanclaşare automată, pe toată
durata lucrărilor.
Linia electrică aeriană de înaltă tensiune la care se lucrează şi care a declanşat
prin protecţie, nu se va reconecta decît după ce s-au clarificat motivele declanşării.
Terminologie
Noţiunile folosite în instrucţiunile tehnologice de lucru sub tensiune în

instalaţiile electrice de înaltă tensiune au următoarele semnificaţii:
a) Instalaţii electrice în exploatare – instalaţii aflate efectiv sub tensiune sau care pot
fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutare precum şi a instalatiilor
care au mai fost puse sub tensiune şi sunt temporar separate vizibil prin dezlegări de
cordoane sau prin demontarea unor porţiuni de bare.
b) Unitatea de exploatare – unitate cu personalitate juridică, având în gestiune
instalaţii electrice aflate în exploatare şi întreţinere.
48
c) Personal de exploatare – personal care are ca sarcină deservirea operativă a
instalaţiilor electrice şi/sau de întreţinere curentă.
d) Personal de întreţinere – personalul care execută lucrări de revizii şi reparaţii,
lucrări de remediere a deranjamentelor sau de prevenire a acestora în scopul menţinerii
instalaţiilor electrice în stare tehnică corespunzătoare.
e) Personal delegat – personal care nu aparţine unităţii de exploatare dar desfăşoară,
cu aprobarea acesteia, o activitate temporară în instalaţii electrice aflate în gestiunea
unităţii respective.
f) Instalaţii electrice de joasă tensiune – instalaţiile legate galvanic la reţelele cu
neutrul legat la pământ, la care tensiunea de lucru între fiecare fază şi pământ în regim
normal de funcţionare, nu depăşeşte 250 V şi instalaţiile legate galvanic la reţelele cu
neutrul izolat faţă de pământ la care tensiunea de lucru între faze, în regim normal de
funcţionare, nu depăşeşte 1000 V (exclusiv).
Cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor tehnice de protecţie a muncii este
obligatorie pentru tot personalul angrenat în executarea lucrărilor sub tensiune.
Responsabilitatea aplicării instrucţiunilor revine fiecărui lucrător, potrivit funcţiei ce o
deţine. Personalul cu funcţii de conducere răspunde de asigurării dotării, controlului şi
instruirii personalului. Personalul este obligat să folosească la lucrări echipamentul de
lucru şi protecţie adecvat fiind obligat de a preveni sau opri orice acţiune care ar putea
conduce la o accidentare proprie sau a altei persoane.
Condiţii ce trebuie să le îndeplinească personalul pentru executarea lucrărilor sub

tensiune
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune
personalul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie sănătos din punct de vedere fizic şi psihic;
- să fie calificat profesional pentru lucrările ce i se încredinţează;
- să fie instruit şi verificat din punct de vedere al protecţiei muncii;
- să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a persoanelor electrocutate şi
de acordare a măsurilor de prim ajutor;
- să fie autorizat pentru executarea lucrărilor sub tensiune.
Executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune, se
permite numai personalului ce face parte din unităţile de exploatare. Nu se admite
executarea acestor lucrări de către personalul delegat.
III. 2. Măsuri organizatorice de protecţie a muncii pentru executarea de lucrări sub

tensiune
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune

sunt necesare următoarele măsuri organizatorice:
a) Îndeplinirea formelor de admitere la lucru sau dispunerea de lucrări
consemnându-se într-un registru special:
- instalaţiile în care urmează a se lucra;
- numărul Instrucţiunii tehnice interne de protecţie a muncii în baza căreia urmează
a se executa lucrarea;
- numele şefului de lucrare şi numărul membrilor formaţiei de lucru;
49
- data executării lucrărilor;
- semnăturile persoanei care dispune executarea lucrărilor şi a şefului de lucrare.
b) Admiterea la lucru;
c) Controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului.
Răspunderea directă a pregătirii şi executării lucrărilor sub tensiune revine
următoarelor persoane:
- persoana care dispune executarea lucrării;
- persoana care admite la lucru (admitentul);
- şeful de lucrare;
- executanţii formaţiei de lucru.
Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii)
trebuie să aibă grupele de autorizare prevăzute în instrucţiunile tehnice interne
(ITI-P) specifice fiecărei categorii de lucrare şi să facă parte din unitatea de exploatare.
Executanţii de lucrări răspund de cunoaşterea şi aplicarea întocmai a normelor de
protecţia muncii specifice şi de respectarea cu stricteţe a delimitărilor materiale ale
zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea în limitele acestei zone.
Începerea lucrărilor sub tensiune se va face numai după delimitarea materială a
zonei de lucru şi luarea măsurilor tehnice de asigurare împotriva accidentelor de natură
neelectrică.
Pe toată durata desfăşurării lucrărilor, membrii formaţiei de lucru se subordonează
şefului de lucrare.
Întreruperile ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrărilor se fac prin grija şi
pe răspunderea şefului de lucrare la iniţiativa sa, sau la iniţiativa unui membru a
formaţiei de lucru însuşite de şeful de lucrare, la apariţia oricărui fenomen sau situaţie
ce poate conduce la accidentarea personalului şi anume:
- apariţia furtunilor;
- apariţia descărcărilor atmosferice în zonă;
- constatarea unei situaţii în instalaţie neprevăzută în I.T.I.;
- apariţia unei situaţii tehnologice ce prezintă potenţial de accidentare;
- nerespectarea disciplinei sau a normelor de protecţie a muncii de către membrii
formaţiei de lucru.
La executarea lucrărilor sub tensiune se vor folosi numai mijloace de protecţie
electroizolante care corespund standardelor sau normelor tehnice în vigoare.
Mijloacele de protecţie electroizolante utilizate sunt:
- mănuşi electroizolante de joasă tensiune (asociate cu mănuşi din tercot, de bumbac
sau lână);
- mănuşi electroizolante de înaltă tensiune;
- cizme electrizolante;
- covoare electrizolante mobile;
- platforme electroizolante;
- indicatoare de tensiune de joasă tensiune.
Înainte de fiecare folosire a unui mijloc de protecţie personalul executant este obligat
să facă o verificare a acestuia privind:
- starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa de
umiditate, etc.);
50
- respectarea termenilor încercărilor periodice.
Ca mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor
se folosesc:
- ochelarii de protecţie;
- casca de protecţie;
- centura de siguranţă.
Condiţii generale pentru executarea lucrărilor sub tensiune

În instalaţiile electrice de joasă tensiune, lucrările sub tensiune se execută folosind
metoda de lucru în contact. Lucrările se execută în baza Instrucţiunilor tehnice interne
(conform 3.I.R.E-I42-82).
La executarea lucrărilor sub tensiune se va ţine seama de următoarele condiţii
meteorologice:
- în caz de precipitaţii atmosferice slabe lucrările pot fi începute şi continuate;
- în caz de precipitaţii atmosferice intense ceaţa densă, descărcări atmosferice sau
vânt puternic, lucrările nu pot fi începute şi nici continuate.
Urcarea pe stâlpii liniilor electrice aeriene cu dispozitive portative de urcat pe stâlpi
(cârlige cu gheare sau cu tampoane de cauciuc) se va face numai după verificarea
prealabilă a acestora la baza şi apoi pe parcursul urcării.
Executarea de lucrări sub tensiune la coronamentele liniilor electrice aeriene prin
urcare directă pe stâlpi este interzisă în cazul stâlpilor metalici de beton sau de lemn
asimilate acestora. În asemenea situaţii lucrările de coronamente se vor executa din
autotelescop, autoscară sau de pe alt utilaj de urcat electroizolant, precum şi de pe scara
de lemn (în formaţie de două persoane).
În anexă sunt prezentate două modele de I.T.I.P întocmite pentru:
- Înlocuirea unui izolator de susţinere;
- Racordarea unui branşament.
Echipament De Lucru Si Protecţie Pentru Electricieni
Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie

purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care
ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi
evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin
măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea
lor pe piaţă.
Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc
mărit;
- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
- să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
51
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai
multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului
individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să asigure instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate
şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi
excepţionale.
Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să
evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească
îndeplineşte cerinţele esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie.
Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de
protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în
considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu
caracteristicile prevăzute la lit. b).
Ne propunem o prezentare generală a echipamentului de lucru şi protecţie folosit de

electricieni, cuprinzând şi unele observaţii şi propuneri făcute în scopul îmbunătăţirii
echipamentului de lucru şi protecţie.
Sunt tratate următoarele capitole:
A – Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie
B – Protecţia ochilor cu ochelari de protecţie
C – Protecţia mâinilor şi a braţelor
D – Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie
E – Îmbrăcămintea de lucru şi protecţie.
A. Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie.

Casca de protecţie protejează simultan, direct şi indirect. Acţiunea de protecţie
directă constă în excluderea posibilităţii unui contact nemijlocit între agentul
mecanic şi craniu, subansamblul activ fiind calota. Acţiunea de protecţie indirectă
constă în amortizarea complexă prin care parametrii mecanici sunt diminuaţi şi
redistribuiţi.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească casca de protecţie sunt:
- să realizeze protecţia capului împotriva şocului produs de agenţii mecanici;
52
- să fie fiziologice;
- să fie igienice.
Criteriile limitative pe care trebuie să le satisfacă căştile de protecţie sunt:
- protecţia faţă de agenţii mecanici
- criteriu ergonomic.
Caracteristicile fiecărui tip de cască de protecţie sunt dictate de condiţiile
specifice fiecărui loc de muncă nefiind posibilă realizarea unui tip universal de cască
de protecţie.
a. Elementele constructive ale căştilor de protecţie sunt:
- calota
- echipamentul interior constituit din sistemul de fixare şi reglare pe cap.
- anexele căştii.
1. Calota.
- Vârful calotei acoperă creştetul capului şi poate fi dintr-un material deosebit de
restul calotei, cu rezistenţă superioară la impact.
- Nervurile rigidizează şi măreşte rezistenţa calotei la impactul întâmplător. Sistemul
de nervuri este amplasat de obicei după raţiunile de optimizare a tehnologiei injecţiei (la
materiale sintetice) sau după criterii estetice de simetrie. Nu se respectă însă gradul de
expunere al regiunii lor craniene şi nici topografia contraforturilor craniene.
- Marginea calotei este o îngroşare continuă a peretelui calotei la nivelul perimetrului
acestuia contribuind la protecţia feţei şi â urechilor de căderile întâmplătoare a
diverselor corpuri de la înălţime.
- Cozorocul este destinat protejării ochilor şi a nasului. Lungimea cozorocului se
recomandă să fie limitată la 50-55 mm. Dezavantajul cozoroacelor mai lungi: mărirea
greutăţii căştii dezechilibrând-o, crearea unei apăsări pe frunte, obiectele căzute pe
cozoroc dau o valoare mai mare momentului învârtitor, casca fiind scoasă de pe cap.
Cozoroacele prea scurte devin ineficiente. Înclinarea cozorocului se recomandă să fie
sub 30˚, înclinarea mai mare a cozorocului limitând câmpul vizual în sus. Nu se admit
proeminenţe pe faţa interioară a cozorocului (nervuri, profile) sau exfolieri.
- Borul este evazarea plană directă a peretelui calotei, sau a marginei calotei,
înconjurând tot perimetrul, protejând fruntea, urechile, ceafa şi umerii obrajilor,
împotriva agenţilor mecanici şi a picăturilor de ploaie. Borul apără şi de insolaţie.
Lăţimea borului mai mare de 30 mm sunt jenante, periculoase şi inadmisibile.
- Jgeabul colector de apă obţinut prin rularea marginii perimetrului calotei în
formă de jgheab.
- Sistemul de ventilare este format din orificii plasate pe suprafeţele calotei cu
reglarea obturării totale sau parţiale a acestor orificii şi de spaţiul format din bride de
dimensionare â circumferinţei capului şi de peretele interior al căştilor .
Căştile care au numai unul din aceste două elemente ale sistemului de ventilaţie
rezolvă parţial problema microclimatului.
Calota căştii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure menţinerea unui spaţiu liber între peretele interior al calotei şi banda de
contur de cel puţin 5 mm, iar în mod normal să nu depăşească 20 mm pentru a nu
influenţa defavorabil stabilitatea căştii pe cap. În zona vârfului calotei, spaţiul liber
ajunge la cel puţin 30 mm.
53
- grosimea pereţilor calotei şi traseul nervurilor trebuie corelate cu topografia
grosimii pereţilor calotei craniene.
- suprafaţa exterioară a calotei trebuie să fie alunecoasă, colorată uniform în culori
deschise şi fără defecte.
- nici un element al calotei să nu prezinte muchii ascuţite îndreptate spre interiorul
calotei.
- să aibă rezistenţă la acţiunea directă â flăcării şi neinflamabilitate, precum şi
capacitate de electroizolaţie.
2. Echipamentul interior al căştii.
- Sistemul de fixare este partea din ansamblul interior al căştii – coafura – constituit
bride, inele, butoni, şireturi etc.
Butoanele, capsele, niturile de fixare pentru casca pentru electricieni trebuie să fie
din materiale sintetice izolante.
- Sistemul de amortizare este format din elementele echipamentului interior care vin
în contact cu capul purtătorului: banda de contur (lăţime 28-35 mm) bride radiale ( se
recomandă 6 bride a 25 mm, dispuse simetric) brida centrală (nereglabilă), tampoanele
din material plastic.
Echipamentul interior trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure o bună stabilitate pe cap
- să respecte înălţimile minime de purtare, respectând în mod obligatoriu spaţiul liber
de 30 mm.
- să fie uşor reglabil şi asigurat împotriva autodereglării.
- suprafaţa de contact cu craniul să nu depăşească 10-25 mmp.
- să fie uşor demontabil.
3. Anexele căştii de protecţie

Sunt elementele, piesele şi subansamblurile suplimentare necesare pentru a
îmbunătăţi condiţiile de portabilitate: apărătoarea de la ceafă şi urechi, cureaua de
bărbie, capişonul.
b. Materiale folosite pentru casca de protecţie:

- Textolitul prezintă cea mai slabă rezistenţă la şoc, are cea mai mare greutate
specifică, cea mai mică duritate Brinell, alungire şi rezistenţă la sfâşiere insuficiente
în comparaţie cu celelalte materiale; referitor la construcţia căştilor de textolit se
constată că au calotele prea puţin adânci existând tendinţa ca purtătorul să desfacă
şireturile. Astfel spaţiul de amortizare subcalotor este practic desfiinţat, casca purtându-
se inutil, capacitatea de preluare a energiilor nefiind asigurată.
- Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: greutate specifică mică,
calităţi electroizolante bune, proprietăţi fizico-chimice bune, se prelucreză uşor.
- Polietilena prin caracteristicile sale superioare este cel mai indicat material
pentru înlocuirea textolitului.
c. Tipuri de căşti:
- Cască de protecţie din textolit tip A are o calotă de formă ovală, cu marginea
terminală printr-un mic bor. Coafura internă de fixare a căştii pe cap este fixată de
interiorul căştii prin butoni rapizi sau nituri.
54
- Cască de protecţie din textolit tip B are o calotă de care se prinde cu ajutorul
unei sârme de oţel (diametrul de 1 mm) o bandă de carton sau preşpan prevăzută cu
dispozitivul interior de amortizare. În interiorul căştii pe dispozitivul de amortizare se
poate fixa o pelerină pentru protecţia urechilor şi a cefei împotriva curenţilor reci, a
umezelii şi a prafului.
- Cască de protecţie din textolit tip C se prezintă sub formă de şapcă avînd un
dispozitiv interior de amortizare, reglabil (prezintă 7 bride radiale). Calota este
rigidizată prin patru nervuri.
- Cască de polietilenă de joasă presiune formată dintr-o calotă elipsoidală cu
suprafaţa netedă, rigidizată prin 6 nervuri conexe. Bridele dispozitivului de fixare â
căştii pe cap sunt reglabile. Brida de la spate a dispozitivului se aşează pe ceafă, mult
sub nivelul căştii permiţând fixarea căştii mai bine pe cap.
- Casca Champion KSU are o bună stabilitate pe cap şi un jgheab de apă
colector, coafura interioară reglabilă precis şi uşor pe laterale intercalată între coafură şi
calotă are o bandă antişoc. Este igiencă şi lavabilă, toate elementele sunt demontabile,
fără cusături, capse şi cordoane. Este climatizabilă. Greutatea totală inclisiv coafura 270
gr. Este fabricată din materiale plastice injectabile, insensibile la influenţe atmosferice.
Asigură protecţie electrică până la 20.000 V.
- Casca K.S.K.P. luminescentă are caracteristici identice recomandabilă pentru
lucrări de întuneric. Prezintă luminozitate constantă care se încarcă la lumina naturală şi
artificială. Greutatea (fără coafură) 300 gr. Asigură o protecţie electrică pâna la 20.000
kv.
- Căşti de protecţie din materiale termoplaste (firma Petitcollin – Franţa). Au
proprietate dielectrică foarte bună.
- Cască dielectrică pentru muncitorii care lucrează la tensiuni înalte, are calota
construită din bistan (policarbonat).
Păstrarea şi întreţinerea căştilor de protecţie
Căştile se păstrează aşezate în rafturi în încăperi cu temperatură şi umiditate normală

a atmosferei de încăpere (t = 20˚C, f = 50%). Se vor feri de radiaţiile directe ale surselor
de căldură (paravane de azbest, geamuri văruite). După depozitare îndelungată, căştile
trebuie recondiţionate înainte de folosire. Recondiţionarea constă în menţinerea în
atmosferă cu t = 18 - 20˚C, f = 60 – 80%) timp de 24 ore.
Căştile de protecţie se întreţin prin:

- spălare cu apă şi săpun;
- dezinfectare;
- reimpregnare sau retratare cu diverse straturi de protecţie.
B. Protecţia ochilor şi a feţei cu ochelari de protecţie
Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele calităţi:

- lentilele să fie nedeformabile, să fie optic neutre;
- lentilele să aibă o luminozitate suficientă şi un câmp vizual cât mai intens posibil,
mai ales în sens orizontal;
55
- lentilele nu trebuie să formeze cioburi tăioase sub efectul unui şoc, interzicându-se
folosirea sticlei obişnuite;
- ochelarii trebuie să se adapteze la formatul feţei;
- lentilele şi ramele să fie neinflamabile;
- aerarea trebuie să fie satisfăcătoare pentru â evita aburirea părţii optice.
a). Materialele folosite:
- sticlă minerală securizată, sticlă tip triplex, sticlă specială;
- materiale plastice.
b). Caracteristicele fiziologice ale ochelarilor de protecţie.
1.Acuitatea vizuală – joacă un rol în viteza perceperii vizuale, având importanţă în
asigurarea vederii în profunzime, în perceperea formelor obiectelor şi în alte funcţii
vizuale. Acuitatea vizuală trebuie urmărită în raport cu următoarele situaţii: în timpul
purtării unor ochelari cu vizor dintr-un material transparent fără defecţiuni, în timpul
aburirii vizoarelor, după purtarea ochelarilor un timp îndelungat.
2. Câmpul vizual.
Este necesar un câmp vizual suficient pentru a se da posibilitatea observării mişcării
persoanelor din jur, în scopul coordonării muncii proprii cu â celorlalţi pentru o mai
bună desfăşurare a activităţii.
3. Poziţia corectă â ochelarilor pe figură.
Pentru asigurarea câmpului vizual, e necesar ca ochelarii să se adapteze cât mai bine
pe figura purtătorului, vizoarele să corespundă deschiderii orbitelor iar centrul lor să
coincidă pe cât se poate cu orificiul pupilelor.Este necesară confecţionarea ochelarilor
pe mai multe mărimi.
Existenţa unui microclimat favorabil în spaţiul de sub ochelari este condiţionată de
posibilitatea schimbului de aer dintre aceste spaţii şi mediul înconjurător. Astfel
evacuarea transpiraţiei se poate face în întregime fără să se producă o suprasaturare a
aerului de sub ochelari cu vapori de apă iar diferenţa de temperatură între această
regiune şi exterior să fie mică, împiedicând aburirea vizoarelor. Practic această situaţie
nu se poate realiza, deoarece protecţia ochilor prin intermediul ochelarilor este
condiţionată de necesitatea unei construcţii închise. Ochelarii închişi etanşi crează în
orice condiţii de purtare un microclimat neigienic în spaţiul de sub ochelari, având
diferenţe mari faţă de microclimatul înconjurător. Ochelarii cu apărătoare laterală
(semideschişi) asigură un microclimat apropiat de cel al mediului exterior. Cu cât
distanţa dintre faţă şi lentile este mai mare cu atât microclimatul din spaţiul de sub
ochelari este mai favorabil. Durata de apariţie a aburirii este invers proporţională cu
intensitatea efortului depus.
Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă cerinţe legate de caracteristicile noxei
oculare (arcul electric şi lovirii) caracteristicile locului de muncă (în încăperi închise sau
aer liber şi la înălţime) caracteristicile organismului uman, caracteristicile constructive.
Funcţie de aceste cerinţe pentru îmbunătăţirea microclimatului în spaţiul de sub ochelari
este necesar ca la ochelarii folosiţi de electricieni să fie mărită distanţa dintre faţă şi
lentile, iar pentru asigurarea unui câmp vizual corespunzător este necesară adoptarea
unui model de ochelari cu protecţie panoramică.
56
C.Protecţia mâinilor şi a braţelor
Protecţia mâinilor se realizează folosind mănuşile de cauciuc lungi cu cinci degete,

dielectrice. Pentru â fi folosite este necesar ca mănuşile să fie verificate şi în perfectă
stare. Neajunsul principal este transpiraţia mâinii sub mănuşi. Mănuşile trebuie să fie
păstrate la temperatura de 20 - 25˚C.
Când mănuşile se poartă o perioadă mai îndelungată, ele se pot îmbrăca deasupra
unor mănuşi de bumbac uşoare, talcarea lor uşurează îmbrăcarea mâinilor. Este indicat
ca mănuşile să fie spălate, atât pe partea interioară cât şi pe partea exterioară cu săpun.
După fiecare întrebuinţare mănuşile trebuie curăţate.
Pe lângă mănuşi, protecţia mâinilor se realizează şi cu palmare şi degetare.
D.Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor de protecţie
Două probleme de bază se pun în legătură cu asigurarea confortului în timpul purtării

încălţămintei: problema microclimatului din interiorul încălţămintei şi problema
formatului. Microclimatul neigienic în spaţiul dintre cizmă şi picior se caracterizează
prin temperatură şi umiditate ridicată, care determină creşterea temperaturii pielii şi
senzaţia de încălzire. Umiditatea ridicată este determinată de acumularea şi
suprasaturarea cu vapori de apă proveniţi din transpiraţie, â spaţiului respectiv şi prin
imposibilitatea eliminării vaporilor din exterior (din cauza impermeabilităţii cauciucului
şi a formatului cizmei care nu permit aerisirea piciorului în timpul mersului).
Neevaporarea transpiraţiei duce la scăderea rezistenţei electrice interioare a cizme.
Ţesăturile cele mai bune sunt tricotajele din bumbac, gros care se pot utiliza sub forma
de căptuşeală pentru cizme, sau ciorapi .
Cizmele, şoşonii şi galoşii electroizolanţi trebuie să difere de cizmele, şoşonii şi
galoşii destinaţi altor scopuri prin aspectul lor exterior, prin culoare, prin lipsa lor de
luciu sau alte semne distinctive speciale. Se păstrează în dulapuri sau lăzi închise. Se
recomandă să fie păstrate într-un loc răcoros şi întunecos.
E. Îmbrăcămintea de protecţie şi de lucru.
Îmbrăcămintea trebuie să păstreze corpul omului de diferite acţiuni mecanice, arsuri,

murdărie şi umiditate. Trebuie să realizeze starea termică a organismului prevenind
supraîncălzirea şi subrăcirea lui, că contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor de răceală
(să fie permeabilă pentru aer şi vapori). Ţesăturile destinate îmbrăcămintei de protecţie
trebuie să satisfacă următoarele condiţii de bază:
- să posede parametri superiori în ceea ce priveşte rezistenţa la sfâşiere, agăţare,
împungere, crestare, uzură prin frecare.
- să fie uşoare şi flexibile, satisfăcând condiţiile de igienă şi confort.
Din punct de vedere al specificului activităţii electricienilor cele mai bune
rezultate le oferă docul.
Actualmente echipamentul de lucru pentru electricieni este format din salopete cu
cele două părţi componente pantalonul şi bluza de salopetă, care nu satisfac întrutotul
57
cerinţele impuse specificul activităţii electricienilor prezentând unele lipsuri (ex: pentru
electricienii de exploatare):
- nu sunt prevăzute cu detalii auxiliare corespunzătoare (buzunare, butoniere) pentru
păstrarea sculelor.
- nu asigură protecţia integrală a corpului în cazul manevrelor la înălţime, bluza iese
din pantalon, incomodând pe cel care lucrează; nu este rezolvată problema fixării
pantalonilor de salopetă pe corp (la brâu şi la gleznă).
Consider că rezultatele satisfăcătoare în activitatea electricienilor de exploatare ar
avea adoptarea unei îmbrăcăminte de lucru tip combinezon
Influenţa Cîmpurilor Electromagnetice
IV 1. Terminologie
- Câmpuri electromagnetice – câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice,

magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz
- Valori limită de expunere – limite de expunere la câmpuri electromagnetice a căror
respectare asigură protecţia lucrătorilor la câmpuri electromagnetice împotriva efectelor
nocive cunoscute împotriva sănătăţii
- Valori de declanşare a acţiunii – nivelul parametrilor direct masurabili (E,H,B,S)
de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri de protecţie; respectarea
valorilor de declanşare asigură respectarea valorilor limită de expunere
Parametri direct masurabili ce caracterizează expunerea la câmpuri electromagnetice
- Ic – curentul de contact dintre o persoană şi un obiect (A)

- J – densitatea de curent – curentul care traversează o unitate de suprafaţă,
perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor (A/m2).
- E – intensitatea câmpului electric (E) – forţa exercitată asupra unei particule
încărcate independent de deplasarea ei în spaţiu (V/m)
- H – intensitatea câmpului magnetic (H) – împreună cu inducţia magnetică defineşte
un câmp magnetic în orice punct din spaţiu (A/m)
- B – inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic (B) – forţa exercitată asupra
sarcinilor mobile (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate atât inducţia
magnetică cât şi intensitatea câmpului magnetic (1A/m = 4 x 10-7T)
- S – densitatea de putere – cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe
o suprafaţă împărţită la aria acelei suprafeţe (W/m2).
- SA – absorbţia specifică a energiei – energia absorbită pe unitate de masă de ţesut
biologic (J/Kg)
- SAR – rata de absorbţie specifică a energiei medii pe întregul corp sau pe o
anumită parte a corpului – debitul cu care este absorbită energia pe unitate de masă de
ţesut corporal (W/Kg).
SAR pe întregul corp este o mărime acceptată pentru a stabili raportul între efectele
termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF).
58
SAR medie pe întregul corp şi SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi limita
depozitarea excesivă de energie pe părţile mici ale corpului în condiţii speciale de
expunere (expunerea unei persoane legate la pământ la frecvenţă radio inferioară din
domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei
antene .
Pot fi măsurate direct: inducţia magnetică (B), curentul de contact (Ic), intensitatea
câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S).
În funcţie de domeniul de frecvenţă se prevăd valori limită de expunere pentru
densitatea de curent indus în cap şi trunchi, SAR medie, pentru întregul corp, SAR
localizata (cap şi trunchi), SAR localizate (membre), densitatea de putere.
Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva
efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la nivelul
capului şi al trunchiului. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman trebuie
calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară pe direcţia
curentului.
Pentru câmpuri electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau pentru expunerea
simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de
măsurare şi de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de undă şi
a naturii interacţiunilor biologice conform standardelor naţionale în domenii armonizate
cu standardele europene stabilite de CENELEC (Comitetul European pentru
Standardizare şi Electrotehnică)
Valorile de declanşare a acţiunii se obţin plecând de la valori limită de expunere în
conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia împotriva
radiaţiilor neionizate prin limitarea expunerii la radiaţii neionizate (ICNIRP 7/99).
IV. 2. Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor
În îndeplinirea obligaţiilor prevazute în Legea 319/2006 angajatorul trebuie să

evalueze şi dacă este necesar, să masoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor
electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii acordând atenţie deosebită:
- nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi timpului expunerii
- valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
- efectele asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri
sensibile la riscuri specifice
- efectelor indirecte: interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale
electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de
proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie
magnetică mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare,
incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită
scânteielor provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scântei.
- existenţa unor echipamente de muncă proiectate pentru a reduce nivelurile de
expunere la câmpuri electromagnetice
- informaţiile adecvate obţinute în urma supravagherii stării de sănătate, inclusiv
informaţiile publicate
- sursele de expunere multiple
- expuneri simultane la câmpuri de frecvenţă multiple
59
Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor în conformitate cu art. 12 alin.
(1) lit. a din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să stabilească măsurile pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în conformitate cu art. 14-20. În cazul depăşirii
valorilor de declanşare a acţiunii angajatorul trebuie să pună în aplicare un program de
măsuri tehnice şi organizatorice pentru încadrarea în valori normale prin:
- adoptarea unor metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la
câmpuri electromagnetice
- alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice
- reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, recurgerea la mecanisme de
blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate
- programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi
a posturilor de lucru
- proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru
- limitarea duratei şi a intensităţii expunerii
- asigurarea cu echipament adecvat de protecţie individuală
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază
principiile generale de prevenire prevăzute de Legea 319/2006.
Primul Ajutor În Caz De Electrocutare
Prin electrocutare se înţelege totalitatea tulburărilor provocate de trecerea

curentului electric prin corp, urmare a contactului direct sau indirect cu un
conductor electric.
Se foloseşte termenul de electrocuţie în cazul leziunilor mortale şi de
electrocutare pentru leziunile compatibile cu viaţa.
Accidentul prin electrocutare apare atunci cînd corpul omului se intercalează
accidental între două puncte cu potenţiale electrice diferite- situaţii în care prin
el circulă un curent capabil ,să afecteză funcţiile vitale ale corpului (respiraţia,
circulaţia sîngelui şi activitatea nervoasă)
Accidentele se pot produce fie prin atingere directă de tip bifazic(bipolar)
corpul devenind altfel un şunt, fie de tip monofazic (unipolar) cînd corpul se
interpune între două conductoare electrice sau între un conductor electric şi
pământ.
Accidentele se pot produce şi prin atingere indirectă ca în cazul inducţiei cind
un conductor electric din apropierea unui curent electric cu potenţial ridicat
prezintă un curent de autoinducţie(periculos cu accidentatul atingerea apei în care
au căzut fire electrice etc.) . Primul caz de electrocutare accidentală a fost
semnalat în 1897.
Toate sistemele de protecţie împotriva electrocutărilor iau în calcul limitele
admise pentru curent prin corpul uman, tensiunile de lucru , tensiunile de atingere
şi de pas, tensiunile prin cuplaj inductiv în vederea realizării protecţiei împotriva
electrocutărilor în instalaţii electrice de curent continuu şi de curent alternativ de
frecvenţă industrială.
Pentru proiectarea şi stabilirea unor sisteme de protecţie împotriva
electrocutărilor limita maximă admisă a impedanţei totale a corpului uman, Z(se
considera egală cu rezistenţa ohmică a corpului, R) este:
60
Zh=R=1000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere
directă.
Zh=R=3000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere
indirectă.
În funcţie de intensitatea curentului care străbate corpul omenesc se produc
următoarele efecte:
- 0,5 – 2mA- prag de senzaţie.
- 2 – 3 mA-senzaţie tremur, înţepături.
- 3 – 10 mA-convulsii, şoc electric.
- 10 – 18 mA –contracţii musculare dureroase.
- 18 - 25 mA-respiraţie grea.
- 25 - 75 mA-şoc electric sever.
- 75 - 200 mA-fibrilaţie ventriculară
- 200--1000mA-arsuri la punctele de intrare şi ieşire din organism
- 1000-4000 mA-arsuri grave
Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului,considerate în
calcule pentru stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor sunt
stabilite funcţie de felul curentului, numărul sistemelor de eliminare a defectului,
timpul de întrerupere la protecţia de bază t stabilit conform documentaţiilor
specifice.
În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele
limite maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai
mare de 3 s:
- 30 mA -dacă se consideră R= 0
- 10mA-dacă se consideră R=3000
Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel:
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA pericolul de deces
este foarte redus.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200
mA- pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a stopului
respirator sau stopului cardiac.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate ridicată
de deces , agravată de efectele termice ale curentului electric.
Efectele cele mai probabile de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le
provoacă intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V).
Timpul de expunere(timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc) este
foarte important mai ales în raport cu intensitatea curentului .Cu cât timpul este
mai scurt, valoare curentului la care omul reuşeşte să se desprindă este mai mare
şi invers.
Din motive de protecţie limitele timpului de deconectare a instalaţiilor electrice
de joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la 250 V şi 0,1s
pentru tensiuni pînă la 500 V.
Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se foarte
periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă- marginea
superioară a bazinului.
61
Tensiunile de lucru ale instalaţiilor şi echipamentelor sunt conform STAS-930-
75 cu excepţia echipamentelor electrice portabile, corpurilor de iluminat şi
utilajelor mobile de sudare.
Limita maximă admisă a tensiunii de lucru pentru echipamentele electrice
portabile folosite în medii periculoase este stabilită în funcţie de măsura de
protecţie aplicată împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă şi de tipul
reţelei în care se poate aplica măsura de protecţie respectivă (STAS 2612-87).
NR. TIPUL TENSIUNE DE

CRT. MĂSURA DE PROTECŢIE APLICATĂ REŢELEI DE LUCRU
ALIMENTARE MAXIMĂ
ADMISĂ (V)
1. Separarea de protecţie Tsau I 400
2. Izolaţie suplimentară de protecţie(cu Tsau I 400
dublă izolare)
3. Egalizarea potenţialelor Tsau I 400
4. Izolaţie întărită şi tensiune redusă Tsau I 50
5. Tensiune redusă + izolaţie de lucru Tsau I 24
6. Legare la nul(TN) sau la pământ(TT)+ T 400
echipament electroizolant
Pentru lucrul în mediul minier(la suprafaţă sau subteran ) sunt prevederi

specifice.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile şi
echipamentele de joasă tensiune sunt stabilite în funcţie de categoria reţelei de
alimentare, de zona de amplasare a echipamentului (instalaţiilor) şi de timpul de
întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în toate
situaţiile se prevede un sistem de eliminare a defectului cu respectarea
prevederilor din STAS 6119-79 şi STAS 6616-83 privind condiţiile de întrerupere
în caz de defecte şi de dimensionarea a instalaţiilor de protecţie.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru
echipamentele (instalaţiile) de înaltă tensiune este stabilită în funcţie de tipul
echipamentului(instalaţiei electrice), de zona de amplasare, de tipul reţelei şi de
timpul de întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în
toate situaţiile se prevede cel puţin un sistem de eliminare a defectului cu
respectarea prevederilor STAS 7334-83 privind condiţiile de întrerupere în caz de
defect şi de dimensionarea instalaţiilor de protecţie.
În instalaţiile electrice există un pericol de electrocutare dacă se execută lucrări
în aceste instalaţii sau în vecinătatea lor fără respectarea normelor de protecţie a
muncii. Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări
imediate sau întrziate
Urmările imediate au ca efect paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau
circulatorie, respectiv apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac ori
deces instantaneu prin fibrilaţie ventriculară.
Urmări întîrziate constau într-o slăbire a forţei musculare, amorţeli, tulburări
care influenţeză centrul generator de excitaţii al inimii.
62
Intervenţia imediată şi competenţa în cazul unui accident salvează accidentatul
mai ales în cazul unei electrocutări.
Personalul încadrat în muncă indiferent de funcţie este obligat să cunoască cel
puţin următoarele măsuri imediate necesare a fi luate pentru readucerea la viaţă a
unuei persoane care a fost electrocutate sau axfixiate, primul ajutor în caz de
stop cardiorespirator, oprirea unei hemoragii care insoţeşte o fractură,
transportarea corectă a unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu sau
avarii.
Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie artificială
trebuie să ţină seama permanent de următoarele reguli:
- intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%.
- intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%.
- intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d.
Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic, singurul
care poate hotărâ asupra stării accidentatului.Pentru metodele de respiraţie
artificială menţionăm:
1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac
extern.
2. metoda Sylvester.
3. metoda Sehaefeer.
4. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecanice
Supravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie în aşa
fel, încât să se poată acţiona în caz de nevoie.
Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de
competenţa celor prezenţi în momentul accidentului .Se întîlnesc două situaţii:
-accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică.
-accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu
aceasta şi nici în imediata ei apropiere.
În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze
operativ şi rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se
suprapună riscului de accidentare
Scoaterea accidentatului de sub influienţa curentului electric impune o serie
de măsuri a căror succesiune trebuie respectată :
- întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare (în lipsa
acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea din priză
etc.). Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află la înălţime
trebuie luate măsuri preventive de eliminare căderii(după întreruperea tensiunii
muşchii se relaxază).
- scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de pericol.
În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat poate
prezenta pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua
următoarele manevre:
- deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o
persoană care cunoaşte bine instalaţia ,iar scoaterea accidentatului din instalaţii
aflate sub tensiune este permisă numai după deconectare.
63
- scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă numai
in staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special instruit în acest
sens şi care utilizează mijloace de protecţie electroizolante(cizme şi mănuşi de
înaltă tensiune ştanga de manevră, corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei).
În situaţia în care arcul electric ,(provocat de accidentat ca urmare a atingerii
instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni pentru stingerea
hainelor aprinse prin înăbuşire.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea clinică a
victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind diferenţiate în
funcţie de starea accidentatului:
- dacă accidentatul este conştient.
- dacă accidentatul este inconştient.
- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie
ţinut în repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus unor cosultaţii
medicale.
Dacă starea de rău se agravează :
- accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate.
- îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului şi
abdomenului.
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de
urgenţă.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală
deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.
64
23.PREZENTAREA METODEI
ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI
PENTRU EVALUAREA
RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI
ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ
65
PREMISE TEORETICE
Fig. 1 Relaţia risc – securitate
Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului
66
DESCRIEREA METODEI
SCOP ŞI FINALITATE
• determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă,

sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională;
• aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE
EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc
de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de
muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau
întreprinderea analizată.
PRINCIPIUL METODEI
• identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza
unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza
combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile;
• nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de
risc.
UTILIZATORI POTENŢIALI
Metoda poate fi utilizată:

1. în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea
sistemelor de muncă;
2. în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la
compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor
atribuţii:
• analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc
de muncă;
• fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
Aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât în
securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi);
 ETAPELE METODEI
1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
67
5. propunerea măsurilor de prevenire.
 INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE
• Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)
→ este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,

principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant,
sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).
• Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra

organismului uman (Anexa 2)
→ este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii

consecinţelor;
→ cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii
organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-
funcţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.
• Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor

de risc asupra organismului uman (Anexa 3)
→ este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de

probabilitate a producerii lor;
→ gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.;
→ clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.
• Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)
→ cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în

sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.
• Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)
→ construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în

aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.
• Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)
68
→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
→ acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de
muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi
(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.
• Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)
→ este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat,

rezultate din evaluarea locului de muncă.
APLICAREA METODEI
 PROCEDURA DE LUCRU
• Constituirea echipei de analiză şi evaluare
→ echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii

muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;
→ înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu
metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;
→ este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi
proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;
→ după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea
metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.
• Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)
→ în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de
funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă,
maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem
(pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod
curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
69
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe
baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative
incidente.
→ informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme,
standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii de
la locul de muncă analizat.
• Identificarea factorilor de risc din sistem
→ în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă

evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii poate
prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;
→ identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării
sistemului şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză
verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe
un model experimental sau prin procesare pe computer;
→ factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă
(Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare:
descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor
(de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).
• Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
→ pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se

utilizează lista din Anexa 2;
→ gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3;
informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin
din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă
respectiv sau la locuri de muncă similare;
→ pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din
Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază
statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic,
săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe
exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;
→ rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de
evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6).
→ cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi
aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a
dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei
ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel
mai mare de risc;
→ nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie
ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca
rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de
70
ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de
calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
∑ ri R i
i=1
Nr = .....................
n
∑ ri
i=1
unde:
Nr = nivelul de risc global la locul de munca;
ri = rangul factorului de risc “ i ”;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i “;
n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca respectiv.
→ nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a
nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
→ atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului
de muncă (Anexa 6).
• Stabilirea măsurilor de prevenire
→ pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a

sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor
evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa
5), în ordinea:
- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
- 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
→ se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:
- măsuri de prevenire intrinsecă;
- măsuri de protecţie colectivă;
- măsuri de protecţie individuală.
→ măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).
 Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care

conţine:
→ modul de desfăşurare a analizei;
→ persoanele implicate;
→ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;
→ interpretarea rezultatelor evaluării;
→ fişele de măsuri de prevenire.
71
ANEXA 1
LIS TA DE IDENT IF ICARE A FACTO RILO R DE RIS C
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executare defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
- reglaje
- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
- întârzieri
- devansări
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.)
- deplasări, staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere:
l de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare
- alunecare
- împiedicare
l de la înălţime: - prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
1.4. Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCĂ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ
ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE
1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2. Absenţa unor operaţii
1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a
operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU
CAPACITATEA EXECUTANTULUI
2.1. Solicitare fizică:
- efort static
- poziţii de lucru forţate sau vicioase
- efort dynamic
72
2.2. Solicitare psihică:
- ritm de muncă mare
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.
- monotonia muncii
C MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1. Mişcări periculoase
1.1.1 Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
. - organe de maşini în mişcare
- curgeri de fluide
- deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2 Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale
mişcărilor
. funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale
fluidelor
1.1.3 Deplasări sub efectul gravitaţiei:
. - alunecare
- rostogolire
- rulare pe roţi
- răsturnare
- cădere liberă
- scurgere liberă
- deversare
- surpare, prăbuşire
- scufundare
1.1.4 Deplasări sub efectul propulsiei:
. - proiectare de corpuri sau particule
- deviere de la traiectoria normală
- balans
- recul
- şocuri excesive
- jet, erupţie
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:
- înţepătoare
- tăioase
- alunecoase
- abrazive
- adezive
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
73
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1. Curentul electric:
- atingere directă
- atingere indirectă
- tensiune de pas
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1. Substanţe toxice
4.2. Substanţe caustice
4.3. Substanţe inflamabile
4.4. Substanţe explozive
4.5. Substanţe cancerigene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare
5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3. Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D MEDIU DE MUNCĂ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1. Temperatura aerului:
- ridicată
- scăzută
1.2. Umiditatea aerului:
- ridicată
- scăzută
1.3. Curenţi de aer
1.4. Presiunea aerului:
- ridicată
- scăzută
1.5. Aeroionizarea aerului
1.6. Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7. Zgomot
1.8. Ultrasunete
1.9. Vibraţii
1.10 Iluminat:
- nivel de iluminare scăzut
- strălucire
- pâlpâire
74
1.11. Radiaţii
1.11.1 Electromagnetice:
. - infraroşii
- ultraviolete
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
- laser
1.11.2 Ionizante:
. - alfa
- beta
- gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol,
alunecări, surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe,
seisme etc.)
1.14. Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau
explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1. Microorganisme în suspensie în aer:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
- subteran
- acvatic
- subacvatic
- mlăştinos
- aerian
- cosmic etc.
75
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE
ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)
Nr CONSECINŢE LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

crt POSIBILE Cu- Cu Ab- Te- Apa- Apa- Apa Apa Sistem osteoarticular Sis- Organe de simţ Sis- Multi
- - - -
tie tie do- gu- rat rat rat rat Co- Membru Membru tem Ochi Nas Ureche tem plă
cra- to men ment respi- car- di- re- loana superior inferior mus- ner-
ra-
nia- Ci rator dio ges- nal verte Braţ Palmă Coap Pi- cular In- Ex- vos
nă că - tiv - Ante Degete să cior ter- ter-
vas brală braţ Gam nă nă
- bă
cu-
lar D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 1 20 21 22 23
9
1. Plagă - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor in-terne - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - -
52
- cronică - - - x x x x x - -
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri respiratorii cronice - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
provocate de pul-
ANEXA 2 - continuare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 1 1 2 2 22 23
8 9 0 1
beri organice şi substanţe toxice
iritante (emfizem pulmonar, bronşită
etc.)
15. Astm bronşic, rinită vaso-motorie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
16. Boli prin expunere la tem-peraturi - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
înalte sau scăzute (şoc, colaps caloric,
dege-rături)
17. Hipoacuzie, surditate de percepţie - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer profesional x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
20. Artroze cronice, periartri-te, stiloidite, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
osteocondili-te, bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii cântăreţilor - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
24. Astenopatie acomodativă, agravarea - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
miopiei existen-te
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi keratocon-junctivite - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
53
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate com-presiunilor - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
şi decompresi-unilor
30. Boli infecţioase şi parazi-tare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
termoreglare (datorită undelor electro-
magnetice de înaltă frec-venţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe
Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale
54
ANEXA 3
S CALA DE CO TARE A G RAVITĂŢI I Ş I PRO BABI LI TĂŢ II

CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
CLASE DE GRAVITATEA CONSECINŢELOR

GRAVITATE
CONSECINŢ
E
1 NEGLIJABILE − consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă

previzi-bilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)
2 MICI − consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă
de 3 - 45 zile care necesită tratament medical
3 MEDII − consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă
în-tre 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitali-
zare
4 MARI − consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă
de maxim 50 % (invaliditate de gradul III)
5 GRAVE − consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a
capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate
de gra-dul II)
6 FOARTE − consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de
GRAVE mun-că şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)
7 MAXIME − deces
CLASE DE PROBABILITATEA CONSECINŢELOR
PROBABILITATE
EVENIMENTE
1 EXTREM DE Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică

RARE P < 10-1/an
2 FOARTE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică
RARE 10-1 < P < 5-1/an
3 RARE Probabilitate de producere a consecinţelor mică
5-1 < P < 2-1/an
4 PUŢIN Probabilitate de producere a consecinţelor medie
FRECVENTE 2-1 < P < 1-1/an
5 FRECVENTE Probabilitate de producere a consecinţelor mare
1-1/an < P < 1-1/lună
6 FOARTE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare
FRECVENTE P > 1-1/lună
55
G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R
CO M BINAŢ IE ÎNTRE G RAVITAT EA CO NS ECINŢ ELO R Ş I
PRO BABI LI TATE A P RO DUCERII LO R
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
EX- FOAR RAR PUŢIN FREC- FOAR-
TREM TE FREC- VENT TE
DE RAR VENT FREC-
RAR VENT
CLASE DE P>10 P > P > P > 2- P > 1- P > 1-1/
-1
GRAVITATE /an 10-1/an 5-1/an 1/ an 1
/an lună
- - -
P<5 P< P<1 P<1
1
/an 2-1/ an 1/an 1/lună
CONSECINŢE
7 MAXIME DECES (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)
6 FOARTE INVALIDI (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

GRAVE -
TATE GR.
I
5 GRAVE INVALIDI (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

-
TATE GR.
II
4 MARI INVALIDI (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

-
TATE GR.
III
3 MEDII ITM 45 - (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

180 ZILE
2 MICI ITM 3 - 45 (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

ZILE
(1,1) ( (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

1 NEGLI BILE 1,2
JA )
56
ANEXA 5
S CALA DE ÎNCADRARE A NIVELU RILO R DE RIS C/ S ECURI TAT E
NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE

SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM
2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC
6 FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM
57
ANEXA 6
UNITATEA :
NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE :
FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE
SECŢIA: MUNCĂ DURATA EXPUNERII:
LOCUL DE MUNCĂ: FIŞA NR… ECHIPA DE EVALUARE
CONSE- CLASA CLASA NIVEL

COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE
RISC A CINŢA DE DE PAR-
SISTEMULUI IDENTIFICAŢ FACTORILOR DE RISC GRAVI- PROBA- ŢIAL
DE MUNCĂ I (descriere,parametri) MAXIMĂ TATE BILITAT DE
E RISC
PREVI-
ZIBILĂ
58
ANEXA 7
F IŞ A DE MĂS URI P RO P US E
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
NIVEL MĂSURI PROPUSE

Nr. FACTOR DE RISC DE
crt. RISC Nominalizarea măsurii
0 1 3
59
ANEXA 8
O RDINEA IERARH ICĂ
A M ĂS URILO R DE PREVENIR E
MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT
ASUPRA SURSEI DE FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ)
MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)

IZOLAREA RISCURILOR
RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN
MĂSURI DE PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ
SAU DIMINUEAZĂ ACŢIUNEA LOR ASUPRA
OMULUI
MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)

EVITAREA RISCURILOR
RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI
OM SE EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE
ŞI REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL
MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)

IZOLAREA OMULUI
RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE
FACE PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ
60
MODEL PRACTIC
DEFINIREA SISTEMULUI ANALIZAT

PROCESUL DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ NR. 1

CONDUCATOR AUTO NEPROFESIONIST, OCAZIONAL
MATERIAL DIDACTIC
-ATENTIE!, NU S-AU IDENTIFICAT TOTI FACTORII DE RISC
61
1.1 PROCESUL DE MUNCĂ
Procesul de muncă în cazul conducatorului auto are drept scop

transportul persoanelor şi al unor cantităţi mici de materiale, între diferitele puncte de
lucru, cu ajutorul autoturismelor.
Dupa analiza tabelului cu functiunile personalului, a fiselor de post, a consultarii cu
persoana desemnata cu atributii in domeniul s.s.m. din firma si impreuna cu medicul de
medicina muncii, s-au identificat locuri de munca cu caracter general – deci care cuprind
activitati comune, conditii de mediu comune, cerinte de securitate comune, riscuri comune si
sarcini de munca comune - si care sunt descrise mai jos.
Sunt x persoane care in plus fata de sarcinile postului respectiv mai conduc
ocazional.
Deci un total de x. persoane conducatori auto neprofesionisti, ocazionali.
1.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ

EVALUAT
MIJLOACELE DE PRODUCŢIE
- autoturisme DACIA, RENAULT CLIO si RENAULT MEGAN
- autoutilitare tip FIAT 3
- trusă de scule tip auto;
- carburanţi (benzină, motorină);
- lubrifianţi (ulei motor, ulei transmisie, ulei hidraulic, unsori);
- antigel (toxic);
- freon (în instalaţiile de climatizare);
- lichid de frână (toxic);
- electrolit baterii acumulator (soluţie de H2SO4);
- lichid pentru curăţare parbrize;
- dispozitive de suspendare: mecanice şi hidraulice;
- triunghiuri reflectorizante;
- manometre pentru verificarea presiunii în pneuri;
- stingătoare portabile cu praf şi CO2;
62
SARCINA DE MUNCĂ
- sosirea la serviciu;
- recepţionarea cheilor şi a documentaţiei de la revizor (foi de parcurs,
certificat înmatriculare auto, talon PSI, talon de verificare a stării tehnice, ordine de
deplasare etc.);
- verificarea stării tehnice a autoturismului;
- verifică nivelurile de carburanţi, lubrifianţi, lichid de răcire, lichid de
frână şi electrolit în bateriile de acumulator;
- verifică funcţionarea corectă a instalaţiei electrice, a motorului şi a
sistemelor de frânare şi direcţie;
- alimentează cu carburanţi dacă este cazul;
- completează nivelurile deficitare;
- se prezintă la punctul indicat în documentele primite;
- execută transport de persoane şi materiale pe drumurile publice sau în
incinte de unităţi;
- remediază în parcurs pene sau mici defecţiuni tehnice;
- la sfârşitul parcurgerii itinerarului ordonat se reîntoarce cu autoturismul
la locul de parcare;
- verifică din nou starea tehnică a autoturismului;
- predă actele şi cheile de contact şi acces revizorului de la punctul tehnic
de control;
- raportează toate neregulile întâmpinate pe parcurs sau referitoare la
starea tehnică a autoturismelor;
- execută lucrări de întreţinere specifice autoturismelor (spălare, curăţare
etc.);
- participă la reparaţii şi revizii tehnice, executând lucrări de complexitate
mică şi medie; lucrările sunt atribuite de către şeful formaţiei de revizii şi reparaţii.
63
MEDIUL DE MUNCĂ
Conducatorul auto îşi desfăşoară activitatea în habitaclul autoturismelor.

Unele autoturisme sunt prevăzute cu sisteme de climatizare.
Apar curenţi de aer din cauza neetanşeităţilor.
Nivelul de zgomot se plasează sub limita de 80 dB(A).
La deplasarea pe unele drumuri rurale sau neamenajate apar pulberi
pneumoco-niogene (praf) ce nu sunt înlăturate de autoturismele care nu au prevăzute
filtre la instalaţia de climatizare.
1.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI
A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

• Factori de risc mecanic:
- Organe de maşini în mişcare:
- prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie (mâneci, cravate, fular
etc.) de către transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă, curea distribuţie;
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau bormaşină, în timpul
reviziilor şi al reparaţiilor;
- Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident
rutier;
- Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de
frânare în mers;
- Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a roţilor (provenite
de la locurile de muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi al reparaţiilor;
- Răsturnare piese, materiale neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate în
cazul lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii;
- Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de acces sub
autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism;
- Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism;
64
- Proiectare de corpuri sau particule:
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric manual;
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia;
- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de
mentenanţă şi la reparaţii;
- Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea
traseelor pedestre ale şoferului de autoturism;
• Factori de risc termic:

- Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la inspecţii şi
reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor etc.);
• Factori de risc electric:
- Electrocutare prin atingere directă:
- deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la lucrul cu
unelte cu acţionare electrică, portabile (la reparaţii);
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de reparaţii;
- Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas la deteriorarea
circuitelor de legare la instalaţia de împământare;
• Factori de risc chimic:
- Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de frână;
- Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de acumulatori –
arsură chimică;
- Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, unsori etc.
B. Factori de risc proprii mediului de muncă

• Factori de risc fizic:
- Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în habitaclul autoturismelor care
nu sunt dotate cu instalaţie de condiţionare a aerului;
- Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele autoturisme;
- Nivel de iluminare:
65
- la lucrul în atelier se foloseşte preponderent iluminatul local cu lampă
portabilă;
- la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire pro-vocat
de folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic;
- Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de
copaci, seisme;
- Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la
majoritatea autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care
intră în habitaclu;
• Factori de risc chimic:

- Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la funcţionarea motoarelor
termice în incinta atelierelor.
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

• Suprasolicitare fizică:
- Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi;
• Suprasolicitare psihică:
- Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii dificile în timp
scurt – intervenţii pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în
condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare).
D. Factori de risc proprii executantului

• Acţiuni greşite:
- Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor medicamente sau
într-un stadiu avansat de oboseală;
- Executarea de manevre nepermise de legislaţia care reglementează
circulaţia pe drumurile publice;
- Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă;
66
- Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, instalaţia electrică,
instalaţia de frânare;
- Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea atmosferică;
- Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii maxime
admise sau angajarea de discuţii cu pasagerii;
- Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia
neutru (la coborâre);
- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la
deplasarea pedestră;
- Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de
revizii şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare);
• Omisiuni:
- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace
de protecţie din dotare.
67
UNITATEA: NUMĂR PERSOANE EXPUSE:
SECŢIA: 1.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE
MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
LOCUL DE MUNCĂ: FIŞA NR. 12 ECHIPA DE EVALUARE:
CONDUCATOR AUTO
CONSE- CLASA NIVEL
COMPONENT FACTORI DE CLASA
FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA DE PAR-
A RISC DE
FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ PROBA ŢIAL
SISTEMULUI IDENTIFICA GRAVI
(descriere, parametri) PREVI- BILITA DE
DE MUNCĂ ŢI TATE
ZIBILĂ TE RISC
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE FACTORI DE 1. Organe de maşini în mişcare: DECES 7 1 3
RISC - prindere, antrenare mână sau articole
DE
MECANIC vestimentaţie (mâneci, cravate, fular etc.) de către
PRODUCŢIE transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă,
curea distribuţie
- prindere, antrenare de către polizorul
electric sau bormaşină, în timpul reviziilor şi
reparaţiilor
2. Lovire de către mijloacele de transport (auto DECES 7 1 3
şi/sau CF) în caz de incident rutier
3. Autoblocarea funcţionării mecanismului de DECES 7 1 3
direcţie sau a sistemului de frânare în mers
68
4. Rostogoliri de piese, materiale de formă ITM 45-90 3 1 2
cilindrică sau a roţilor (provenite de la locurile zile
de muncă învecinate) în atelier în timpul
reviziilor şi reparaţiilor
5. Răsturnare piese, materiale, neasigurate DECES 7 1 3
împotriva deplasărilor necontrolate în cazul
lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii
69
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
6. Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul DECES 7 1 3
în canalul de acces sub autoturism sau la lucrul
pe platformă, sub autoturism
7. Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul ITM 3-45 2 1 1
sub autoturism zile
8. Proiectare de corpuri sau particule: INV gr. III 4 1 2
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină,
polizor electric manual
- particule de parbriz rezultate ca urmare a
spargerii acestuia
9. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe ITM 3-45 2 1 1
periculoase, în special la operaţii de mentenanţă zile
şi la reparaţii
10. Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen DECES 7 1 3
plasate în vecinătatea traseelor pedestre ale
şoferului de autoturism
FACTORI DE 11. Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse ITM 3-45 2 1 1
RISC TERMIC accidental la inspecţii şi reparaţii (galerii sistem zile
evacuare, bloc motor etc.)
12. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice ITM 3-45 2 1 1
atinse la lucrul în aer liber în anotimpul rece zile
(scule, dispozitive etc.)
FACTORI DE 13. Electrocutare prin atingere directă: DECES 7 1 3
RISC - deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor
ELECTRIC căi de curent, la lucrul cu unelte cu
acţionare electrică, portabile (la reparaţii)
- panouri electrice neasigurate prin încuiere
în atelierul de reparaţii
70
14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia DECES 7 1 3
tensiunii de pas la deteriorarea circuitelor de
legare la instalaţia de împământare

0 1 2 3 4 5 6
FACTORI DE 15. Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, DECES 7 1 3
RISC CHIMIC lichid de frână
16. Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul ITM 45-90 3 1 2
bateriilor de acumulatori – arsură chimică zile
17. Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, DECES 7 1 3
uleiuri, unsori etc.
MEDIUL FACTORI DE 18. Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în ITM 3-45 2 1 1
RISC FIZIC habitaclul autoturismelor care nu sunt dotate cu zile
DE MUNCĂ
instalaţie de condiţionare a aerului
19. Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la ITM 3-45 2 1 1
unele autoturisme zile
20. Nivel de iluminare: DECES 7 1 3
- la lucrul în atelier se foloseşte
preponderent iluminatul local cu lampă
portabilă
- la deplasarea pe timp de noapte intervine
fenomenul de orbire provocat de folosirea
incorectă a luminilor de către participanţii
la trafic
21. Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, DECES 7 1 3
alunecări de teren, prăbuşiri de copaci, seisme
71
22. Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe ITM 3-45 2 1 1
unele drumuri rurale – la majoritatea zile
autoturismelor din dotare nu există sistem
eficient de filtrare a aerului care intră în
habitaclu
FACTORI DE 23. Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la DECES 7 1 3
RISC CHIMIC funcţionarea motoarelor termice în incinta
atelierelor
SARCINA SUPRASOLICI- 24. Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor ITM 3-45 2 1 1
TARE FIZICĂ lungi zile
DE MUNCĂ
72
0 1 2 3 4 5 6
SUPRASOLICI- 25. Solicitare permanentă a atenţiei în timpul ITM 45-90 3 1 2
TARE PSIHICĂ deplasării, decizii dificile în timp scurt – intervenţii zile
pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în
cazul deplasării în condiţii atmosferice grele – ceaţă,
ploaie, ninsoare)
ACŢIUNI 26. Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a DECES 7 1 3
GREŞITE unor medicamente sau într-un stadiu avansat de
oboseală
27. Executarea de manevre nepermise de legislaţia DECES 7 1 3
care reglementează circulaţia pe drumurile publice
28. Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă DECES 7 1 3
29. Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de DECES 7 1 3
direcţie, instalaţia electrică, instalaţia de frânare
30. Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la DECES 7 1 3
starea atmosferică
EXECUTANT
31. Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a DECES 7 1 3
sarcinii maxime admise sau angajarea de discuţii cu
pasagerii
32. Întreruperea motorului în rampă şi aducerea DECES 7 1 3
manetei de viteze în poziţia neutru (la coborâre)
33. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM 3-45 2 1 1
dezechilibrare la deplasarea pedestră zile
34. Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub DECES 7 1 3
autoturism din atelierul de revizii şi reparaţii) sau de
la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare)
OMISIUNI 35. Neutilizarea echipamentului individual de DECES 7 1 3
protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare
73
Nivelul de risc global al locului de muncă este:
35
∑ ri Ri
i=1 22(3x3) + 4(2x2) + 9(1x1) 223
Nrg 1. = ----------------- = ------------------------------------- = --------- = 2,68
35 22x3 + 4x2 + 9x1 83
∑ ri
i=1
74
1.5. FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1
MĂSURI PROPUSE
Nr FACTOR DE RISC Nivel
Crt de risc Nominalizarea măsurii
0 1 2 3
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• respectarea normelor de circulaţie rutieră;
Lovire de către mijloacele de
• conducerea autoturismului numai atunci când şoferul prezintă aptitudini
1 transport (auto şi/sau CF) în caz 3
psihofiziologice şi o stare de sănătate corespunzătoare;
de incident rutier
• instruirea lucrătorilor privind necesitatea respectării acestor restricţii;
• verificarea severă a modului în care sunt ele respectate.
• verificarea periodică şi ori de câte ori este necesar a sistemelor şi
Autoblocarea funcţionării
mecanismelor autoturismelor;
2 mecanismului de direcţie sau a 3
• interzicerea deplasării pe drumurile publice şi în incinte a autoturismelor cu
sistemului de frânare în mers
defecţiuni la sistemul de frânare şi la mecanismul de direcţie;
• verificarea sistematică a modului în care se respectă această interdicţie.
3 Proiectare de corpuri sau 2 MĂSURI TEHNICE:
particule • montarea de parbrize securizate pe maşini.
• utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător la lucrările de
polizare şi la celelalte activităţi în care se folosesc corpuri abrazive în mişcare de
rotaţie;
75
0 1 2 3
• verificarea, înainte de începerea operaţiei, a stării fizice a corpului abraziv;
MĂSURI TEHNICE:
• Izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta
echipamentelor electrice de sudare
Verificarea şi repararea conductorilor de alimentare
• Realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate
Electrocutare prin atingere în vigoare
4 3
directă • asigurarea prin încuiere a panourilor electrice din atelierul de reparaţii;
• marcarea conductoarelor dezafectate, aflate temporar sub tensiune.
• Instruirea lucrătorilor
• Verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de
securitate şi disciplina tehnologică
• permiterea plecării pe traseu numai a conducătorilor auto care corespund din
punctul de vedere al aptitudinilor psihofiziologice şi al stării de sănătate;
Solicitare permanentă a atenţiei
• practicarea, de către şoferi, de pauze de odihnă, atunci când se parcurg trasee
în timpul deplasării, decizii
5 2 lungi, pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile;
dificile în timp scurt – intervenţii
• realizarea controlului medical periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei
pe baza reflexelor dobândite
în vigoare;
• insistarea, în cadrul instructajului de protecţie a muncii, asupra importanţei
respectării regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.
76
1.6. INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr.1
CONDUCATOR AUTO
Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “Conducator

auto” este egal cu 2,68 valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă
cu nivel de risc mic spre mediu.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare nr. 1”, din care se observă că
din totalul de 35 factori de risc identificaţi, 22 se încadreaza în categoria factorilor
de risc mic, 4 se încadreaza în categoria factorilor de risc foarte mic, iar ceilalţi 9 se
încadreaza în categoria factorilor de risc minim.
Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor care se situează în domeniul cel mai
inalt sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru
locul de munca “Conducator auto”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare,
situaţia se prezintă după cum urmează :
• 48,57 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
• 17,14 %, factori proprii mediului de muncă;
• 5,71 %, factori proprii sarcinii de muncă;
• 28,58 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 65,71% dintre factorii de risc
identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau
INVALIDITATE) ceea ce indică existenţa elementelor cu pericol deosebit de
accidentare şi îmbolnăvire profesională.
77
Fig. 46. PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI
DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ Nr. : VIZITATOR
NIVELUL DE RISC GLOBAL: 2,48
FACTORI DE RISC FACTORI DERISC

PROPRII PROPRII MIJ LOACELOR
EXECUTANTULUI DE PRODUCŢIE
28,58% 48,57%
FACTORI DERISC
PROPRII SARCINII DE FACTORI DERISC
MUNCĂ PROPRII MEDIULUI DE
5,71% MUNCĂ
17,14%
78
AVIZAT
CSSM
Planul de prevenire si protectie pe anul .........
Conform studiului de evaluare nivel de risc la locurile de munca, inregistrat la SC XXX SRL
Actiuni
Persoana care
Loc de Masuri Masuri Masuri in Termen
Nr Riscuri Masuri raspunde de Resurse
munca/ post organiza igienico- de alta scopul de Obs
crt. evaluate tehnice realizarea RON
de lucru torice sanitare natura realizarii realizare
masurii
masurii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Conducator Conf. Conform Conform Sapun, Apa Conform Masurile Persoana 1000
auto fisei nr. fisei de fisei de prosop, minera fisei de organizat desemnata
1 de masuri masuri hartie la vara masuri orice : SSM si
evaluare propuse propuse igenica, si apa propuse perma director
a locului pentru pentru lavete calda pentru nent
de locul de locul de cu ceai locul de Masurile
munca munca munca iarna munca tehnice :
nr. 1 nr. 1 nr. 1 3 luni
ADMINISTRATOR INTOCMIT:
Data:
79
24. AGENTI CHIMICI, AGENTII PERICULOSI LA LOCUL DE MUNCA
Procesul muncii presupune realizarea anumitor activitati, in timp si spatiu, pentru care lucratorii depun efort fizic
si/sau intelectual, in cadrul unor anumite conditii date ale mediului de munca in care pot exista unul sau mai multi factori
de risc care pot afecta securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea in munca drept acea stare de bunastare fizica,
mentala si sociala completa si nu numai datorata lipsei bolilor profesionale sau accidentelor de munca. In
acest context, se poate aprecia ca mediul de munca si sanatatea in munca sunt puternic relationate si ca
numai un mediu de munca sigur si sanatos poate asigura acea stare de bine fizica, mentala si sociala.
Factorii de risc ai mediului de munca, ce pot influenta in mod negativ sanatatea in munca prin ruperea
echilibrului fizic, mental si/sau social al lucratorilor, care pot produce imbolnaviri profesionale sau care pot
genera accidente de munca, pot fi factori de natura chimica, biologica, fizic si/sau sociala.
In conformitate cu prevederile Normeler Generale de Protectie a Muncii, factorii chimici, fizici sau
biologici, prezenti in mediul de munca si care pot constitui un pericol pentru sanatatea angajatilor, sunt
definiti ca agenti periculosi, noxe sau agenti nocivi.
Agentii periculosi la locul de munca ce vor fi tratati in cadrul acestui capitol sunt agenti chimici,
cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici.
Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi la locul de munca
trebuie sa fie o preocupare majora a angajatilor.
Agentii periculosi sunt numerosi si variati si sunt raspanditi in majoritatea locurilor de munca. Ei
prezinta pericole pentru seuritatea si sanatatea lucratorilor si riscuri ca urmare a expunerii de scurta sau
lunga durata sau prin acumularea lor pe termen lung in orgnism. Efectele asupra sanatatii lucratorilor expusi
pot fi reversibile sau ireversibile, mi putin grave sau foarte grave, de tipul cancerelor, disfunctiilor in
80
reproducere sau anomaliilor congenitale, care pot manifesta asupra organismului imediat sau dupa o
perioada de latenta ce poate fi uneori mai mare de 10-15 ani.
Pentru a putea asigura protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor periculosi
si la locul de munca, angajatorii trebuie sa cunoasca ce sunt agentii periculosi, cum se clasifica, modul de
patrundere in orgnism, pericolele si riscurile associate, care sunt si ce prevad rglementarile legele in vigoare
pentru asigurarea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca impuse de directivele europene.
Agentii periculosi la locul de munca sunt…
… substante sau preparate care, datorita propietatiilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice, datorita
modului de folosire sau datorita prezentei la locul de munca, prezinta un risc pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, deoarece pot cauza imbolnaviri profesionale sau accidente de munca;
… substante si preparate care, indeplinesc criteriile de clasificare a substantelor periculoase in

concordanta cu criteriiledin actele normative in vigoare, respective OUG 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 451/2000;
… pulberile de azbest si/sau materiale cu continut azbest, silicati fibrosi , inregistrati la Chemical
Abstract service sub diferite forme, cele mai cunoscute fiind azbestul ab (crisotil), azbestul albastru
(crocidolit), azbestul brun (amozit);
… agentii cancerigeni, substante, preparate sau procedee, inclusiv substante sau preparate degajate in
urma unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot produc aparitia cancerului ori
pot creste frecventa acestuia. Tot ca agenti cancerigeni sunt considerate si substantele sau preparatele
mentionate in Lista substantelor periculoase din anexa 2 a H.G. 490/16 mai 2002, precum (anexa 1 la
81
Directiva 67/548/CEE), precum si orice substanta care intruneste criteriile de clasificare ca agent cancrigen
de categoria 1 sau 2, stabilite in anexa 1 a H.G. 490/16 mai 2002 (anexa 6 la Directiva 67/548/CEE);
… agentii mutageni, substante sau preparate care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot
cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa acestora, precum si orice substanta care
indeplineste conditiile de clasificare in categoria 1 sau 2 de agent mutagen, definite in anexa VI la
Directiva 67/548/CEE;
… agenti biologici contaminanti, micoorganisme, culturi celulare si endoparaziti umani, care sunt
susceptibili sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie. De asemenea, sunt considerati agenti biologici
bacteriile, virusurile, ciupercile (drojdii si mucegaiuri) si parazitii prezenti la locul de munca si care
actioneaza asupra angajatilor ca urmare a manipularii unor produse patologice sau a unor materiale
contaminate, precum si hormonii sau toxinele.
Datorita implicatiilor majore pe care le au asupra sanatatii lucratorilor expusi, implicatii ce se pot
manifesta dupa o perioada de latenta de 10,15 sau chiar peste 20 de ani dupa expunere, in cadrul agentilor
chimici periculosi se acorda o atentie deosebita azbestului si agentilor cancerigeni mutageni.
Surse de informare
Pentru a afla informatii legate de proprietatile periculoase ale agentilor periculosi si despre implicatiile
asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi, angajatorii pot consulta:
• Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata – IESCE, aprobat prin Ordinul
nr. 227/13 iunie/2002 al ministrului industriilor si resurselor.
• Anexa 2, Lista substantelor periculoase – Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000,
privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata
prin H.G. 490/16 mai 2002;
82
• Lista Europeana a Substantelor Chimice Notificate – ELINCS, aprobata prin Ordinul nr. 608/2002 al
ministrului industriilor si resurselor;
• Normele Generale de Protectie a Muncii, aprobate prin Ordinul nr. 508/933 al Ministerului Muncii si
Solidaritatii Sociale si Ministerul Sanatatii si Familiei;
- ANEXA nr. 31 – Valori limita de expunere profesionala pentru agentii chimici;
- ANEXA nr. 32 – Valori limita admisibile pentru pulberi;
- ANEXA nr. 33 – Limite biologice tolerabile (LBT);
- ANEXA nr. 34 – Interdictii;
- ANEXA nr. 35 – Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de azbest in atmosfera
locului de munca;
- ANEXA nr. 36 – Recomandari practice pentru supravegherea clinica a angajatilor expusi la
azbest;
- ANEXA nr. 37 – Lista indicativa a tipurilor de activitati profesionale;
- ANEXA nr. 38 – Clasificrea agentilor biologici;
- ANEXA nr. 39 – Recomadari practice pentru supravgherea medicala a angajatilor expusi la
agenti biologici;
- ANEXA nr. 40 – Indicatii privind masurile pe niveluri de izolare (agenti biologici);
- ANEXA nr.41 – Izolare pentru procese industriale (agenti biologici);
- ANEXA nr. 42 – Cod de conduita recomandat pentru vaccinare (agenti biologici)’
- Tabelul 3 – Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca, susceptibile sa prezinte risc
pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza;
- Tabelul 4 – Lista agentilor si conditiilor de munca interzise femeilor gravide si celor care
alapteaza;
- Tabelul 5 – Lista de agenti, procedee si activitati susceptibile sa antreneze riscuri specifice
pentru tineri;
- Anexa nr.2 – Tabel cu bolile profesionale ci declarare obligatorie.
83
Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata, preluat prin Ordinul nr. 227/13
iunie 2002 ai ministrului industriilor si resurselor, contine lista definitiva cuprinzand toate substantele
chimice considerate ca se aflau pe piata comunitara la data de 18 septembrie 1981, si atribuie numarul
Comunitatii Economice Europene unui numar de peste 100.000 de substante chimice.
Din statisticile comunitatii europene, publicate in anul 2002 , de Agentia Europeana pentru Sanatate si
Securitate in Munca , din cele 100.000 de substante inregistrate, circa 10.000 sunt vandute in cantitati mai
mari de 10 tone, 30.000 sunt utilizate in mod obisnuit la locul de munca, dar 20.000 din acestea nu au facut
obiectul unor testari toxicologice complete si sistematice, 350 sunt cunoscute ca substante cancerigene , iar
3000 ca factori alergeni. Uniunea Europeana eleboreaza actualmente o strategie pentru evaluarea
sistematica a substantelor chimice deja “existente” si 200 din acestea au fost incluse pe o lista de prioritati
pentru care se va efectua evaluarea riscului si se vor pune la dispozitia consumatorilor datele de
identificare.
Dupa 1981, angajatorii Uniunii Europene au fost obligati, prin reglementari legislative , sa faca
notificarea substantelor noi introduse pe piata ceea ce a presupus si evaluarea riscurilor pe care acestea le
prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, etichetarea substantelor si intocmirea Fiselor Tehnice de
Securitate,astfel incat fiecare utilizator, manipulator sau transportator al respectivelor substante sa cunoasca
pericolele si sa previna riscurile la locurile de munca. Aceste substante noi, puse pe piata dupa 1981, sunt
cuprinse in Lista Europeana a Substantelor Chimice Noificate – ELINCS, preluata prin Ordinul nr.
608/2002 al ministrului industriilor si resurselor.
Unde se intalnesc?
Agentii periculosi se intalnesc…
… in majoritatea locurilor de munca din intreprinderile mici, mijlocii si mari, din sectoare de
activitate foarte variate. Ei pot fi intalniti in birouri, in saloanele de coafura, in laboratoarele dentare,
84
veterinare sau de analize medicale, in ateliere de reparatii auto, in curatatoriile chimice, dar si in santiere de
constructii, industria poligrafica, agricultura, vopsitorii, ateliere de acoperiri metalice, turnatorii, in marile
uzine din industria chimica sau in fermele agricole si zootehnice, bucatarii, brutarii, sectiile de boli
infectioase, dializa sau sterilizare, spalatorii etc.
Azbestul, datorita proprietatilor lui fizico-chimice (rezistenta mecanica la uzura, isolator termic,
electric si fonic, rezistenta la agresiuni de tip acid sau bazic, ignifug si usor de utilizat si inlobat in alte
materiale) are multiple intrebuintari si poate fi intalnit in numeroase locuri de munca.
Acesta poate fi eliberat sub forma pulbere in timpul lucrarilor de manipulare a azbestului tesut sau
impletit (interventii asupra panglicilor, snururilor, cordoanelor, manipularea covoarelor din azbest tesut
destinate protectiei impotriva caldurii), in timpul lucrarilor asupra elementelor din azbociment (decuparea,
gaurirea sau polarizarea elementelor de constructii din azbociment, gaurirea sau debitarea tevilor si
instalatiilor din azbociment), in lucrarile de depozitare, transport si manipulare a materialelor care contin
azbest, in lucrari de desprafuire, curatare sau demolare a cladirilor, in curatarea hainelor sau a
echipamentelor d lucru poluate cu azbest, transportul, depozitarea sau eliminarea deseurilor de azbest.
Agentii cancerigeni si mutageni se intalnesc in lucrarile de pulverizare a insecticidelor (compusi cu

arsen), lucrari de extractie a carbunelui, in saloanele de coafura (saruri de nichel din coloranti), distilarea
petrolului (benzen), operatiile de cromare si pasivare a metalelor (crom hexavalent), fabricarea parfumurilor
, fabricarea sticlei, a ceramicii sau prelucrarea cauciucului, constructii si reparatii (smoala, pulberi de lemn,
silice cristaline) etc.
In Normele Generale de Protectie a Muncii, in tabelul nr. 8, sunt prezentate substantele, preparatele si
procedeele cancerigene: fabricarea auraminei, lucrari care implica expunerea la hidrocarburi aromatice
policiclice prezente in negrul de fum, in gudronul de carbune sau in smoala de carbune; lucrari care implica
expunerea la pulberi, fumuri si aerosoli produse in timpul prajirii si rafinarii electrolitice a minereului Cu-
85
Ni, procedeu cu acid concentrat la fabricarea alcoolului izopropilic; lucrari care implica expunerea la
pulberi de lemn de esenta tare.
Agentii biologici se intalnesc in locurile de munca din serviciile de sanatate de toate tipurile, inclusive
in unitatile de izolare si examinare post-mortem, din activitati profesionale in care exista contact cu
animalele si/sau produse de origine animala (proteine, epitelii animale si urina, bacterii, ciuperci, acarieni si
virusi ce se transmit prin intermediul animalelor, paraziti si capusi), precum agricultura, silvicultura,
horticultura, productia de hrana pentru animale si furaje, cresterea vitelor, cabinetele veterinare, din
activitatile in instalatii de productie alimentara, abatoare, brutarii, activitati in instalatiile de transport si de
epurare a apelor uzate, de eliminare a deseurilor, in lucrari de canalizare, de colectare, sortare si eliminare
finala a deseurilor, zone de lucru cu sisteme de aer conditionat si umiditate ridicata (mucegaiuri, drojdii),
arhive, muzee, librarii (mucegaiuri si bacterii) etc.
Agentii chimici periculosi, substante organice sau anorganice, naturale sau sintetice, pot afecta
personalul, in mod accidental sau in mod current, in procesul direct de fabricatie unde se intalnesc ca
materii prime, produse intermediare, finite sau reziduuri, in activitatile in care sunt uilizate ca materiale de
vopsitorie (cei mai frecventi sunt solventii organici), etansare (adezivi sau masticuri pe baza de poliuretan)
etc., in timpul manipularii, al transportului sau al depozitarii, precum si in activitatile auxiliare de reparatii
ale cladirilor (fumul de sudura, etc), de reparatii, intretinere sau curatare a utilajelor tehnologice, a halelor
de productie, a mijoacelor de transport etc.
Agentii biologici periculosi pot afecta lucratorii ori de cate ori vin in contact cu materialele naturale
sau organice, cum sunt solul, argila, materialele de origina vegetala (fan, paie, bumbac, etc.), substante de
origine animala (lana, par, etc), alimente, praf organic (faina, praful de hartie, matreata animala), gunoi,
dejectii animale, sange si alte lichide biologice, etc.
86
Angajatii pot intra in contact cu agentii biologici in mod deliberat, cu buna stiinta, spre exemplu in
activitati de cultivare a microorganismelor intr-un laborator de microbiologie sau atunci cand agentii
biologici se utilizeaza in mod controlat pentru productia alimentara sau in mod necontrolat, neintentionat si
necunoscut ca o consecinta a procesului de munca, asa cum se intampla in cazul activitatilor agricole sau al
sortarii deseurilor ori al activitatilor de restructurare a cladirilor deteriorate. Expunerea la agenti biologici
periculosi se mai poate produce in mod accidental, prin muscaturi de animale sau manipularea deseurilor
din spitale, scurgeri accidentale de sange sau intepaturi cu ace de seringa contaminate.
Efectele expunerii
Efectele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi la agenti periculosi pot fi…
… alterarea starii de sanatate pe perioade de scurta durata, care pot dispare cand expunerea a incetat,
de exemplu durerile de cap, ametelile, greturile sau varsaturile, boli profesionale diverse si foarte grave ,
boli legate de profesie, intoxicatii acute profesionale sau vatamari violente ale organismului urmate de
incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile sau invaliditate, ca urmare a unor accidente de
munca.
Bolile profesionale care pot aparea in urma expunerii la diversi agenti chimici pot fi boli de sange, de
tipul anemiilor, cauzate de expunerea la hydrogen arseniat, plumb etc, boli ale sistemului nervos, cauzate de
expunerea la magneziu, mercur, arsen si compusi de arsen, sulfura de carbon, solventi organici, boli le
ochilor si anexelor, de tipul catractei, cauzatede expunerea la trinitrotoluene, naftalina, dinitrofenol, boli ale
sistemului respirator, cauzate, in principal, de pulberile de azbest, carbune, bioxid de siliciu, aluminiu,
pulberi de fier, metale grele, bumbac, in canepa, cereale, tutun etc., sau boli ale pielii si tesuturilor
subcutanate, de tipul dermatitelor sau urticariei.
Bolile legate de profesie, cauzate de expunerea la agenti chimici la locul de munca, pot fi si afectiuni digestive,
respiratorii cornice sau nevroze.
87
Agentii biologici pot provoca imbolnaviri de tipul infectiilor, cauzate de paraziti, virusi au bacterii,
alergii, provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica – cum ai fi praful de faina si
matreata animala, enzime si acarieni sau, mai grav, pot provoca otravire, intoxocatii ori pot prezenta pericol
potential de cancer sau de afectare e fetusului. Microorganismele pot produce infectii ale cailor respiratorii
superioare sau ale sistemului digestive. Cele mai cunoscute boli provocate de agentii biologici sunt
tubrculoza, turbarea, legionla, hepatitele virale, HIV, salmonela etc.
Consecintele expunerii la agentii periculosi la locul de munca…
… se rasfrang asupra individului afectat si a familiei lui, a angajatorului, dar si a societatii.
Individul afectat va avea de suferit atat din punct de vedere fizic cat si psihic, prin implicatiile
materiale si sociale care intervin odata cu boala sau accidentul. Individul este nevoit, uneori, sa-si schimbe
locul de munca sau sa se retraga din activitate inainte de termen, sa-si schimbe obiceiurile si sa-si
paraseasca colegii. Familia acestuia va avea de suferit alaturi de un membru al familiei afectat de boala sau
de accident de munca, va trebui sa-si reorganizeze cheltuielile materiale, care vor fi mai restranse.
Pe de alta parte, angajatorul va suferi pierderi materiale generate de plata concediilor medicale sau a
eventualelor spitalizari, va inregistra o scadere a poductivitatii in munca, urmare a absentismului individului
afectat sau a fluctuatiei fortei de munca, iar societatea poate inregistra, uneori, un lucrator mai putin in
campul muncii datorita pensionarii anticipate, invaliditatii sau chiar decesului.
Clasificarea agentilor chimici periculosi…
…se poate face in functie de forma de prezentare sau de efectele pe care le au asupra organismului uman.
88
Dupa forma de prezentare agentii chimici pot fi:
• Agenti chimici in stare gazoasa, sub forma de gaze sau vapori.
Gazele se produc in general in procesele de topire, sudura, fermentatii, ca urmare a diferitelor reactii chimice. Exemple: bioxid de
carbon, monoxidul de carbon, bioxidul de surf, azotul,etc.
Vaporii pot preveni de la substante lichide mai mult sau mai putin volatile sau de la solide care
sublimeaza la temperatura normala, cum este de exemplu mercurul. Cele mai frecvente cazuri sunt vaporii
organici care se genereaza din solventii folositi in vopsele, rasini, cerneluri, etc. In general, se produc vapori
in toate procesele de distilare, fie a petrolului, gudronului, fie in cele de fabricare a polimerilor.
• Agenti chimici in stare de materie in suspensie-aerosoli
Prin materii in suspensie se inteleg toate tipurile de particule, solide si/sau lichide care se regasesc
suspendate in aer si se pot inhala. Marimea lor poate oscila de la dimensiuni moleculare pana la 100
microni in diametru. Acestea pot fi de origine naturala sau pot fi provocate de om si generarea lor poate fi
data de foc, eroziune, sublimare, condensare, frictiune intre materiale la manipulare sau transport etc.
Aerosolii au mare importanta pentru mediul de munca si se pot prezenta sub forma de:
• pulberi – sunt suspensii de particule solide in aer, rezultate din operatii mecanice, precum macinarea,
slefuirea, manipularea materialelor solide organice sau anorganice, cum ar fi roci, lemn, carbon sau
grane;
• fum – suspensie de particule solide in aer, pe baza de carbon, care rezulta in urma unei combustii
incomplete;
• fum metalic – fumuri provenite din procesul de topire a metalelor, din operatiile de sudura sau, de
exemplu, din combustia manganului;
• ceata, pacla, negura – dispersii de picaturi lichide in aer, rezultate fie prin condensarea din stare
gazoasa,fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare, balbotare sau fierbere. Exemplu, ceata de ulei
din operatiile de frezare si ascutire sau ceata acida sau alcalina produsa in procesele electrochimice.
Agenti in stare lichida: acizi, baze, solventi;

Agenti in stare solida: saruri, hidroxid de calciu, bioxid de siliciu, etc
89
In conformitate cu O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si
preparatelor chimice periculoase, aprobata prin Legea nr. 451/2001, si cu Anexa 1 a H.G. nr. 490/ 2000,
normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000, clasificarea agentilor chimici periculosi se face in
functie de proprietatile lor si de efectele asupra sanatatii umane si mediului.
Dupa proprietatile lor fizico- chimice,agentii chimici pot fi…

 substante si preparate explosive
… substantele si preparatele solide, lichide, pastoase sau gelatinoase, care pot sa reactioneze exoterm in absenta
oxigenului din atmosfera, producand imediat emisii de gaze, si care, in conditii de proba determinate, detoneaza, produc o
deflagratie rapida sau , sub efectul caldurii, explodeaza cand sunt partial inchise;
 substante si preparate oxidante
… substantele si preparatele care in contact cu alte substante, in special cu cele inflamabile, prezinta o reactie
puternic exoterma;
 substante si preparate extrem de inflamabile
… substantele si preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scazut si cu un punct de fierbere scazut,
precum si substantele si preparatele gazoase care sunt inflamabile in contact cu aerul la temperatura si la presiunea
mediului ambient;
 substante si preparate foarte inflamabile
- substantele si preparatele care pot sa se incalzeasca si apoi sa se aprinda in contact cu aerul la temperatura
ambianta, fara aport de energie;
- substantele si preparatele solide care se pot aprinde cu usurinta dupa un scurt contact cu o sursa de aprindere si care
continua sa arda sau sa se consume si dupa indepartarea sursei;
- substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scazut;
- substantele si preparatele care in contact cu apa sau cu aerul umed emana gaze foarte inflamabile in cantitati
periculoase;
 substante si preparate inflamabile
…substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere scazut.
Dupa proprietatile toxicologice, agentii chimici pot fi…

90
 substante si preparate toxice si foarte toxice
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata in cantitati foarte mici sau
reduse pot cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii.
Actiunea toxicelor asupra organismului poate fi locala, numai asupra anumitor organe (de ex.
benzenul actioneaza asupra sistemului nervos central) sau generala, cand afecteaza toate tesuturile si
organele (de ex. acidul cianhidric sau oxigenul sulfurat). Nu se poate face, insa, o delimitare precisa dupa
criteriul tipului de actiune, deoarece majoritatea substantelor toxice au, in acelasi timp, si o actiune generala
si una locala asupra organismului.
Actiunea toxica a substantelor din aceeasi clasa variaza functie de compozitia lor chimica. De
exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creste odata cu numarul de atomi de carbon din molecula. Actiunea
substantelor toxice asupra organismului variaza si in functie de microclimat. Temperaturile inalte maresc
pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorita accelerarii circulatiei sangelui in organism, iar pe de alta
parte, datorita accelerarii circulatiei sangelui in organism si intensificarii patrunderii toxicelor prin piele.
Umiditatea ridicata favorizeaza, de asemenea, producerea intoxicatiei.
 substante si preparate nocive
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza moartea sau
afectiuni cronice ori acute ale sanatatii;
 substante si preparate corozive


… substante si preparate care in contact cu tesuturile vii exercita o actiune distructiva asupra
acestora din urma;
 substante si preparate iritante

91
… substante si preparate necorosive care prin contact imediat, prelungit sau repetatcu pielea ori cu
mucoasele pot cauza o reactie inflamatorie.
Aceste substante pot produce inflamatii ale partilor anatomice cu care intra in contact si, in special,
mucoaselor si sistemului respirator. Caracterul iritant al agentilor chimici se poate manifesta:
• La nivelul pielii, prin senzatii de intepatura, usturime sau arsuri;
• La nivelul ochilor, cu actiuni diferite in functie de produs (actiunea bazelor este mai periculoasa decat
cea a acizilor), conjuctivite, cheratite si chiar perturbari ale vederii;
• La nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator insotit sau nu de tuse si chiar afectiuni
mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc.
 substante si preparate sensibilizante


… substante si preparate, care prin inhalare sau penetrare cutanata pot da nastere unei reactii de
hipersensibilizare, iar in cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste caracteristice:
Sensibilizarea se poate produce ca urmare a inhalarii de substante nocive de tipul izociantilor, sau
altele asemanatoare, in acest caz astmul fiind considerat ca expresie de hipersensibilitate.
De asemenea, trebuie luate in considerare si alte reactii de hipersensibilitate, precum rinita si

alveolita.
Sesibilizarea se poate produce si ca urmare a contactului cu pielea ai substantelor iritante, in acest

caz, aparitia dermatitelor de contact alergice fiind considerata expresia hipersensibilizarii. Aceste substante
afecteaza in general mainile si antebratele, parti care sunt cele mai expuse contactului cutanat, dar se pot
92
extinde si la alte parti ale corpului. Simptomele include uscaciunea pielii, roseata, sau senzatia de
mancarime sau mai grav tumefierea, craparea, ingrosarea pielii, putand aparea uneori si pustule.
Dupa efectele pe care le au asupra sanatatii umane, agentii periculosi pot fi …
 Substante cancerigene
…substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot determina aparitia
afectiunilor cancerigene ori pot creste incidenta acestora;
Agentii cancerigeni se clasifica pe trei categorii, si anume:
Categoria 1: substante cunoscute drept cancerigene pentru om, pentru care exista suficiente
elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect, intre expunerea omului la asemenea substante
si aparitia cancerului.
Categoria 2: substante care trebuie asimilate ca substante cancerigene pentru om, pentru care exista
suficiente elemente de justificare a unei prezumtii ca expunerea omului la asemenea substante poate
determina aparitia cancerului.
Categoria 3: substante si preparate care provoaca ingrijorare pentru oameni din cauza efectelor
cancerigene posibile, dar informatiile disponibile nu permit o evaluare satisfacatoare. Exista informatii
reiesite din studii adecvate pe animale, dar ele sunt insuficiente pentru clasificarea substantei in categoria 2.
 substante mutagene
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza anomalii
genetice ereditare sau pot creste frecventa acestora.
In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea si avand in vedere starea actuala a cunostintelor, aceste
substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute drept mutagene pentru om. Exista suficiente elemente pentru
stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la astfel de substante si defectele
genetice ereditare.
93
Categoria 2: Substante care trebuie sa fie asimilate ca substante mutagene pentru om. Exista
suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la astfel de substante poate duce
la defecte genetice ereditare.
Categoria 3: Substante care pot provoca motive de ingrijorare pentru oameni din cauza posibilelor
efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat elemente, dar ele sunt insuficiente
pentru clasificarea acestor substante in categoria 2.
 substante toxice pentru reproducere

… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot produce ori pot creste
frecventa fectelor nocive nonereditare in progenitura sau pot dauna functiilor ori capacitatiilor
reproductive masculine sau feminine.
In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea, tinand seama de starea actuala a cunostiintelor,

aceste substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute pentru alterarea fertilitatii la oameni. Exista suficiente elemente
pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la astfel de substante si
alterarea fertilitatii.
Categoria 2: Substante care trebuie asimilate ca substante care altereaza fertilitatea la oamneni.
Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la astfel de
substante si alterarea fertilitatii.
Categoria 3: Substante care provoaca ingrijorare in ceea ce priveste fertilitatea oamenilor.
Agenti biologici sunt clasificati in patru grupe distincte in functie de nivelul de risc pe care il
prezinta:
94
• grupa 1 – agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala omului;
• grupa 2 – agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru
angajati; propagarea in colectivitate este improbabila; exista, in general, o profilaxie si un
tratament eficace;
• grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave omului si constituie un pericol
serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate, dar exista,
in general, o profilaxie si un tratament eficace;
• grupa 4 – agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios
pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista, in
general, o profilaxie si un tratament eficace.
Caile de patrundere in organism a agentilor periculosi …
… pot fi respiratorie, digestiva, sau cutanata.
 calea respiratorie – inhalare/inspirare.
Substante periculoase pot sa patrunda pe aceasta cale de intrare sub forma de gaz (oxid de etilena,
diazometan etc. ), de vapori (benzen, clorura de vinil etc.), pulberi (siliciu cristalin, azbest etc). Multi agenti
biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din aerul expirat de bolnavi sau animale, toxinele din
graul mucegait sau aerosolii infectiosi care contin agenti biologici (recoltarea si transportul probelor
biologice fara precautii, schimbarea asternuturilor bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.)
95
Cazurile de imbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentratia unei substante in
aerul de respirat depinde de propietatile acesteia, cum ar fii volatilitatea sau tendinta de transformare in
pulberi, precum si de alti factori, cum ar fii cantitatea utilizata, temperatura etc. Daca produsul nu are
miros, nu e vizibil si nu e iritant, inhalarea este insidioasa. In functie de caracterul iritant sau coroziv, gazele
vor ataca caile respiratorii superioare si chiar palmanul (clorul – Cl2, bioxidul de sulf – SO2, fosgenul,
oxidul de carbon – CO). Oxidul de carbon (CO) intra in concurenta cu oxigenul (O 2) si hemoglobina
producand intoxicatii, dureri de cap si, in functie de doza si durata, poate provoca moartea.
Vaporii de solventi sunt mai mult sau mai putin perceputi in functie de caracteristicele solventului. Pot
provoca iritatii ale cailor respiratorii superioare sau vor cobori, fiind preluati de sange, cu efect asupra
ficatului si sistemului nervos.
Pulberile, in functie de marimea particulelor, prin inhalare, pot intra in bronhii si in alveolele
pulmonare. Cand pulberea patrunde in plamani produce efecte toxice la nivel respiratoriu, putand cauza boli
profesionale de tipul azbestozei sau silicozei. Unele pulberi po trece dincolo de alveolele pulmonare si pot
fi transportate in sange, cum este cazul pulberii de plumb care nu are efect la nivel respiratoriu, dar prin
circulatia sanguina incarca organismul cu plumb (Pb).
Inhalarea pulberilor care contin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica riscul distrugerii
treptate a plamanilir – silicoza. De regula, silicoza se instaleaza la 10 - 30 de ani din momentul in care
incxepe expunerea la pulberi cu continut de cuart. Boala nu este vindecabile, iar in stadiu avansat ea
conduce la slabirea inimii si riscuri crescute de imbolnavire de tuberculoza.
Inhalare fibrelor de azbest poate cauza modificari, in primul rand, la nivelul aparatului respirator.
Boala numita azbestoza presupune aparitia unor cicatrici la nivelui plamanilor si reducerea functie acestora
pana la invaliditate sau deces. Inhalarea fibrelor de azbest creste, de asemenea, riscul aparitiei cancerului
pulmonar, mai ales cazul fumatorilor.
96
 calea digestiva – ingestie (inghitire)
Contaminarea pe cale digestiva cu agenti chimici este mai rara la locul de munca si se poate produce
prin inghitirea accidentala a unor lichide sau solide, drumul intoxicatiei fiind gura, esofagul, sistemul
digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate sa treaca prin ficat si sa intre in sistemul sanguin
si de aici sa fie redistribuit catre ochi, sistemul nervos etc. (de ex. Ingestia de saruri anorganice de mercur
poate provoca otravire cu mercur).
Aceste accidente se produc, in cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de produse chimice
pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de igiena a mainilor si/sau prin
fumatul, bautul si mancatul la locul de munca poluat.
Contaminarea cu agenti biologici pe cale digestiva se poate produce prin pipetarea cu gura care trebuie
interzisa total in laboratoare, fumatul in timpul activitatilor la patul bolnavului sau laboratoarele de analize
medicale, eroroile de manevrare sau prin mainile murdare (enterocolite, dizenteria sau hepatita de tip A).
 calea cutanata – transcutanata si/sau percutanata
Calea transcutanata se refera la faptul ca agentul patrunde prin piele, prin difuziune, fara sa existe o
leziune a epidermei, iar calea percutanata face referire la notiuna de patrundere a agentului prin piele, ca
urmare a unei ruperi a tesutului epidermic.
Substantele chimice periculoase pot intra in contact cu stratul superficial al pielii sai cu epiderma, in
care caz se produce contactul cu vasele de sange, efectele fiind locale, sau cu derma care este puternic
vascularizata si, in acest caz, se poate produce trecerea in sange si substanta toxica poate fi condusa la
rinichi,ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul trece rapid in derma in timp ce alte substante patrund incet
si dificil , dar toate patrund in derma cand contactul este prelungit.
Contactul solventilor organici cu pielea, in cazul operatiilor de degresare fara manusi, poate produce
iritatii, exeme sau dermatite de contact, precum si dureri de cap, tulburari digestive, chiar daca s-a facut
97
protectie respiratorie. Trebuie sa se tina cont de faptul ca efectul unei substante se poate accentua in cazul in
care utilizarea acesteia presupune incalzirea ei. In cazul utilizarii unor substante care pot cauza probleme de
sanatate chiar si in urma expunerii la cantitati mici, este important sa se aiba in vedere ca pot ramane urme
de substante chiar si pe ambalaj.
Agentii biologici patrund frecvent in organism pe calea cutanata. Trecerea microorganismelor prin
piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi, muscaturi), in timpul operatiilor de
injectare, recapisonare a acelor de seringa, tratamentelor stomatologice, transportul deseurilor in saci
necorespunzatori. Muscaturile accidentale ale animalelor de laborator sau ale celor domestice pot produce
infectii ale zonelor muscate sau ale intregului organism.
Simbolizarea pericolelor asociate substantelor chimice periculoase …
... Pericolul este “proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de sanatate”.
Categoriile de pericol ale substantelor si preparatelor chimice periculoase, precum si simbolurile

corespunzatoare, sunt cele prezentate in anexa 4 a Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de
Urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor
chimice periculoase, aprobata H.G. 490/2002.
Cele 10 simboluri grafice de avertizare sunt aliniate prevederilor europene in domeniu si pot fi
obligatoriu plasate pe etichetele substantelor si preparatelor chimice periculoase alaturi de frazele de risc de
tip R.
98
Simbolul grafic de avertizare este compus din simbolul de pericol, constituit dintr-o pictograma
imprimata cu negru pe fond galben – orange, semnul grafic exprimat printr-o litera sau doua (F, Xn, etc.) si
indicatia de pericol care se exprima prin unul sau mai multe cuvinte (foarte toxic, coroziv).
Frazele de risc de tip R exprima riscul care poate apare in urma expunerii.
Simbolurile grafice de avertizare a pericolelor si semnificatia lor Riscurile asociate agentilor

periculosi…
…risc: probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze starea de securitate si sanatate, in
conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta (NGPM).
Riscurile pe care le prezinta agentii chimici si biologici periculosi pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor sunt in functie de pericolul potential al agentului si de durata si intensitatea expunerii.
Riscurile si consecintele acestora asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, asociate pericolelor pe care
le prezinta substantele periculoase, sunt:
Riscuri fizico-chimice
Aceste riscuri pot fi consecinte ale expunerii la substante care, prin proprietatile lor fizico-chimice,
prezinta pericol de incendiu-explozie si/sau de intoxicatii acute profesionale.
Acest risc este luat in considerare de majoritatea angajatorilor datorita faptului ca este cel mai cunoscut
prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antreneaza intotdeauna un numar mare de persoane direct sau
indirect implicate la locul de munca, interventii ale unor echipe specializate din afara unitatii (echipe de
pompieri profesionisti, medici de urgenta etc), este uneori amplu mediatizat de presa audio/scrisa si aduce
atingere imaginii unitatii respective. Consecintele asupra securitatii lucratorilor pot fi vatamari violente ale
organismului de tipul leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate si/sau intoxicatia acuta
profesionala.
Riscuri toxicologico-biologice
99
Consecintele asupra sanatatii lucratorilor expusi la acesti agenti chimici periculosi sunt imbolnavirile
cronice de tipul cancerelor, alergiilor.
Cancerele obisnuite de origine profesionala cuprind:
- cancerul cavitatii nazale, generat de pulberile de lemn de esenta tare si praful de nichel, care
afecteaza lucratorii din domeniul forestier, al prelucrarii lemnului, respectiv, finisarea metalelor;
- leucemia, datorata expunerii la benzen, un solvent utilizat la obtinerea combustibililor si
diferitelor alte produse;
Principalele boli provocate de inhalarea fibrelor de azbest sunt:
- azbestoza, un tip de fibroza pulmonara, care apare dupa mai multi ani de expunere, atunci cand
doza retinuta in plamani este suficient de mare;
- cancerul bronho-pulmonar, care apare dupa un termen de latenta de circa 15 ani dupa expunere;
- mezoteliomul, cancer primar al pleurei, care poate surveni la cativa zeci de ani dupa expunere.
Agentii biologici pot provoca alergii.
3. Risc de sensibilizare
Substantele iritante (Xi) provoaca sensibilizare prin contact cutanat, efectul fiind in acest caz
dermatitele de contact alergice.
Substantele nocive (Xn) provoaca, in general, sensibilizare prin inhalare, efectul fiind manifestari cu
caracter clinic al unei reactii alergice, astm, rinita sau alveolita.
Agentii sensibilizanti cei mai intalniti la locul de munca nu sunt clasificati sau etichetati ca atare. Multi
sunt de origine naturala fiind, in principal, vorba de proteine si agneti biologici.
Prevenirea riscurilor asociate agentilor periculosi la locul de munca…
… este obligatia legala a angajatorului si instrumentul principal in asigurarea obiectivului

managementului in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Pentru prevenirea riscurilor datorate expunerii la agenti periculosi la locul de munca, angajatorul va
tine cont de toate proprietatile periculoase ale agentilor periculosi (chimici, azbest, agenti cancerigeni si
100
mutageni si biologici) prezenti la locul de munca, de intensitatea expunerii si de conditiile de lucru,
respectand urmatoarele obligatii legale:
 investigarea/identificarea prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca;
 evaluarea riscurilor pe care aceste substante periculoase le prezinta pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor;
 aplicarea principiilor generale de prevenire a riscurilor, precum si a masurilor speciale
aplicabile cazurilor de accidente de munca, incidente sau urgente, in scopul diminuarii
numarului de accidente de munca si imbolnaviri profesionale, prin masuri tehnice si
organizatorice;
 informarea lucratorilor despre substantele periculoase utilizate la locul de munca si riscurile
la care sunt expusi;
 consultarea si implicarea lucratorilor in luarea deciziilor privind prevenirea riscurilor
asociate agentilor chimici periculosi;
 supravegherea constinua a starii de sanatate a lucratorilor expusi in mediul de munca;
 respectarea interdictiilor privind utilizarea anumitor substante periculoase;
 informarea autoritatilor competente: inspectoratul teritorial de munca, directia de sanatate
publica, pentru activitati speciale cu azbest;
 infiintarea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere.
Investigarea/identificarea pericolelor…
… datorate prezentei agentilor periculosi la locul de munca, presupune identificarea si inventarierea
agentilor chimici utilizati in activitatile curente din unitate sub forma materiilor prime, a produselor
intermediare sau finite, a agentilor generati din diferite activitati, precum fumul de sudura, pulberile de
lemn, pulberile de azbest, pulberile de faina, vaporii de solventi, ceata de ulei, etc., a celor proveniti
accidental din emisii, scapari, scurgeri, precum si inventarierea agentilor biologici: bacterii, ciuperci,
acarieni, virusi, microorganisme, care pot apare in activitatile curente sau auxiliare.
101
De asemenea, vor fi identificate activitatile care implica agenti chimici periculosi, adica orice proces
de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor chimici sau in care pot apare agenti
biologici, inclusiv producerea, manipularea, depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea
reziduurilor, luand in considerare si activitatile de intretinere, curatenie sau reparare a unei cladiri, a
instalatiilor de canalizare sau a utilajelor tehnologice sau a altor activitati specifice care implica expunerea
la agenti biologici la locul de munca…
Angajatorul va avea in vedere si identificarea principalelor surse de risc, luand in considerare factorii
de risc proprii executantului: erori, omisiuni sau actiuni gresite (executare defectuoasa de operatii,
comenzi, manevre etc., efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca, neutilizarea
echipamentelor de protectie), factorii de risc proprii sarcinii de munca: solicitare fizica (effort static,
pozitii de lucru fortate sau vicioase, efort dinamic), solicitare psihica (ritm de munca mare, decizii dificile
in timp scurt, operatii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc., monotonia muncii), precum si
unii factori de risc proprii mijloacelor de productie.
Din activitatea de investigare/identificare rezulta o serie de date, ce vor fi folosite in etapa urmatoare
de evaluare a riscurilor, si anume:
 lista agentilor chimici si biologici periculosi;
 cantitatile de agenti chimici periculosi folositi sau emisi;
 lista locurilor de munca si a activitatilor care implica agenti chimici si biologici periculosi;
 lista lucratorilor expusi in mod curent sau in cazul operatiilor de curatenie, de interventii, revizii si
reparatii.
Angajatorul trebuie sa faca dovada ca a efectuat aceasta investigare, iar in cazul in care se constata
prezenta agenilor chimici si biologici periculosi la locul de munca, acesta are obligatia, conform Normelor
Generale de Protectie a Muncii, sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor, care
decurge din prezenta lor.
Evaluarea riscurilor…
102
… pe care substantele periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, se va efectua
luand in considerare proprietatile lor periculoase si informatiile date de furnizor, producator sau alte surse,
nivelul, tipul si durata expunerii, dar si conditiile de lucru cu astfel de agenti, inclusiv informatii referitoare
la cantitatile utilizate, valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice si concluziile
referitoare la supravegherea starii de sanatate, atunci cand sunt disponibile, precum si recomandarile emise
de autoritatile competente privind protectia la expunerea la agenti biologici, informatiile asupra bolilor ce
pot fi contactate datorita activitatii profesionale.
Angajatorii pot afla informatii despre proprietatile periculoase ale agentilor periculosi, despre
pericolele asociate si unele masuri de prevenire consultand:
- eticheta produsului;
- fisa tehnica de securitate;
- medicul de medicina muncii;
- institutii si specialisti in domeniu.
Eticheta produselor permite identificarea agentului chimic, a pericolelor si a riscurilor, precum si a

unor masuri de securitate.
IMPORTANT! Agentii chimici pot fi plasati pe piata si utilizati numai daca eticheta ambalajelor
include simbolurile de pericol ( Legea nr. 451/ 2001).
Eticheta substantelor periculoase care se plaseaza pe piata trebuie sa includa indicatii lizibile, conform
prevederiloe OUG 200/2000, si anume:
- numele substantei, recunoscut international;
- numele si adresa completa, inclusiv numarul de telefon, ale celui care raspunde de plasarea pe
piata a substantei sau preparatului chimic periculos, respectiv, producatorul, importatorul sau
distribuitorul;
103
- simbolurile referitoare la pericol si, daca este cazul, indicatii despre pericolele rezultate din
folosirea substantei;
- frazele de risc (tip R), specifice utilizarii substantelor periculoase, referitoare la riscurile care pot
aparea la utilizarea substantei periculoase;
- frazele de securitate (tip S), indicand recomandari referitoare la prudenta cu care trebuie utilizata
substanta periculoasa;
- atribuirea numarului Comunitatii Economice Europene din IESCE, daca acesta este alocat.
Eticheta preparatelor periculoase care se plaseaza pe piata va contine, in plus, denumirea chimica a
componentelor clasificate ca substante periculoase precum si cantitatea nominala (masa nominala sau
volumul nominal) a continutului, in cazul preparatelor chimice periculoase comrcializate persoanelor fizice.
EXEMPLU de ETICHETA
Eticheta va fi in limba romana, va fi asezata la loc vizibil si va avea dimensiuni corespunzatoare tipului
de ambalaj.
FISA TEHNICA DE SECURITATE a produselor reprezinta o alta sursa de informare pentru

angajator si ofera informatii reale, disponibile, necesare pentru luarea masurilor de protectie a securitatii si
sanatatii lucratorilor la locul de munca.
Fisa tehnica de securitate este trimisa, la prima livrare a substantelor si preparatelor periculoase sau
chiar inainte de aceasta livrare, de catre producator, importator sau distribuitor.
Fisa tehnica de securitate a produsului ofera informatii privind proprietatile periculoase si riscurile,
recomandari privind unele masuri de prevenire si mijloace de protectie, mijloace de interventie in caz de
accident etc. Informatiile continute in fisele tehnice de securitate pot constitui punctul de plecare in
demersul de identificare a pericolelor la care sunt expusi lucratorii si a masurilor de tinere sub control care
104
se impun. Masurile de securitate recomandate in fisele tehnice de securitate trebuie adaptate conditiilor
specifice fiecarui los de munca.
Fisa tehnica de securitate va fi redactata in limba romana de catre furnizor pentru fiecare substanta sau
preparat periculos si va purta data ultimei actualizari. Angajatorul va pune fisa tehnica de securitate la
dispozitia medicului de medicina muncii care supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor expusi si la
dispozitia lucratorilor pentru informare.
Fisa tehnica de securitate contine obligatoriu 16 rubrici referitoare la:
1. Identificarea produsului si a societatii
2. Compozitia/clasificarea
3. Proprietatile periculoase
4. Primul-ajutor
5. Masurile in caz de incendiu
6. Masurile in caz de scapari accidentale
7. Depozitarea si manipularea
8. Limitarea expunerii/masuri individuale de protectie
9. Proprietatile fizice si chimice
10. Stabilitatea chimica si reactivitatea
11. Informatiile toxicologice
12. Informatiile ecotoxicologice
13. Manipularea reziduurilor/deseurilor
14. Informatiile privind transportul
15. Prevederile legale in domeniu
16. Alte informatii
Valorile limita de expunere profesionala constituie informatii importante pentru evaluarea si

managementul riscurilor.
105
Pentru agentii chimici periculosi la locul de munca, valorile limita de expunere profesionala reprezinta
concentratia agentului respectiv in aerul respirat de lucratori in mediul de munca, pe o perioada
determinata, care nu altereaza starea de sanatate, chiar daca uneori pot apare modificari fiziologice
reversibile si tolerabile.
Valorile limita de expunere profesionala pot fi obligatorii, ceea ce inseamnca ca trebuie respectate
intocmai, sau indicative, constituind o indicatie privind limitele care nu trebuie depasite. Ele sunt utilizate in
evaluarea calitatii aerului si pot constitui informatii importante in alegerea produselor, in alegerea metodei
de lucru, in evaluarea riscurilor si stabilirea masurilor de prevenire a inhalarii noxelor ( dimensionarea
dispozitivelor de ventilatie, de neutralizare si retinere).
Pentru agentii biologici, pana in prezent, nu au fost stabilite valori limita de expunere profesionala,
desi unele state membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala intre agentii biologici si
alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a reproduce. In conditii favorabile, un microorganism
se poate inmulti considerabil intr-o perioada foarte scurta de timp.
Normele Generale de Protectie a Muncii stabilesc in anexa nr.31 valori limita de expunere
profesionala, obligatorii, pentru un numar de 591 agenti chimici, in anexa nr. 32 valori limita admisibile
pentru un numar de 25 de tipuri de pulberi, iar in anexa 33 limite biologice tolerabile pentru 52 de agenti
chimici.
Din cele 591 de substante pentru care sunt stabilite valori limita de expunere profesionala:
- 9 sunt notate cu indicativul C si sunt considerate substante cu actiune cancerigena (arsen si
compusi anorganici, benzidina, bis-cloro-metil-eter, clorura de vinil, crom hexavalent si metalurgia
cromului, cromat de zinc, hidrocarburi policiclice aromatice), fractiunea extractibila in benzen (naftalina,
nichel si compusi),
- 7 sunt notate cu indicaticul Fp si sunt considerate substante foarte periculoase, expunerea la
aceste substante trebuind practic exclusa (3-4 benzpiren, benzidina, bis-cloro-metil-eter ( naftalina, 4-
nitrodifenil, N- nitrozo-dimetilamina, O-tolidina),
- 32 sunt notate cu indicativul pC si sunt considerate substante potential cancerigene,
106
- 130 sunt notate cu indicativul P (piele), aceste substante putand patrunde in organism prin pielea
sau mucoasele intacte.
Pentru toate locurile de munca la care angajatii sunt expusi la agenti chimici, la pulberea generata din
azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, si/sau la agenti cancerigeni si mutageni, angajatorul
trebuie sa asigure reducerea expunerii pana la cel mai scazut nivel ce poate fi practic atins si, in orice caz,
sub valoarea limita de expunere profesionala impusa de reglementarile in vigoare.
In mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot afecta expunerea
angajatilor, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale concentratiilor in atmosfera mediului
de munca.
Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de munca trebuie sa
fie standardizate, iar prin masurarea continutului de azbest in aer la locul de munca se va folosi metoda
descrisa in anexa nr. 35 a Normelor Generale de Protectie a Muncii sau orice alta metoda prin care se obtin
rezultate echivalente.
Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala este depasita, angajatorul trebuie sa identifice
cauzele acestei depasiri, sa informze angajatii implicati si/sau reprezentantii lor in unitate cat mai rapid
posibil asupra acestei depasiri si asupra cauzelor ei, sa consulte angajatii si/sau reprezentantii acestora
asupra masurilor ce trebuie luate sau, in caz de urgenta, sa dispuna masurile cele mai adecvate pentru
remedierea situatiei in timp cat mai scurt posibil. Este interzisa continuarea lucrului in zonele afectate pana
la luarea masurilor adecvate pentru protectia angajatilor. Pentru a verifica eficienta masurilor dispuse, se va
realiza imediat o noua masurare a concentratiei de noxe in mediul de munca.
In conditiile in care valoarea masurata a concentratiilor de agenti chimici depaseste valoarea limita de
expunere profesionala obligatorie impusa prin legislatie si noxa profesionala determinata se regaseste ca
efect asupra starii de sanatate a lucratorilor, evidentiata prin indicatori de expunere si/sau de efect biologic,
sau se regaseste in morbiditatea exprimata prin boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15
ani, acel loc de munca poate fi incadrat ca loc de munca in conditii deosebite.
107
Institutiile care au in structura laboratoare abilitate pentru efectuarea determinarilor de noxe
profesionale sunt:
 directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti;
 clinicile de medicina muncii sau boli profesionale;
 Inspectia Muncii, prin Centrul de Monitorizare a Unitatilor cu Risc Profesional;
 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii;
 Institutele de sanatate publica din Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara;
 alte laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii si recunoscute de Ministerul Muncii, Solidaritatii
Sociale si Familiei.
Pentru fiecare angajator, respectarea valorilor limita de expunere profesionala trebuie sa fie un
obiectiv minimal, obligatia lui legala fiind de a reduce nivelul de expunere la cea mai mica valoare ce poate
fi atinsa.
Alte surse de informare despre substantele si preparatele periculoase pot fi organismele nationale si
europene cu atributii in prevenirea securitatii si sanatatii la locul de munca, ce pun la dispozitia
angajatorilor, prin intermediul paginilor de internet, ghiduri si informatii privind bunele practici europene,
precum si studii de caz.
Angajatorii pot accesa paginile de internet ale:

- Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii,
www.protectiamuncii.ro;
- Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, www.minind.ro
( A.N.S.Ch.P.);
- Agentiei Europene pentru Sanatate si Securitate in Munca de la Bilbao, Spania,
http://agency.osha.eu.int;
- Biroului European pentru Substante Chimice;
- Eurostat ( biroul de statistica al Comunitatii Europene);
- Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
108
Riscurile generate de agentii chimici, azbest si/sau agentii cancerigeni sau mutageni sunt determinate
alaturi de caracteristicile agentilor periculosi si de gradul de expunere.
Evaluarea expunerii la substantele periculoase identificate se face luandu-se in considerare natura si
tipul expunerii ( expunere la agenti chimici, la azbest sau la agenti cancerigeni si mutageni, prin inhalare,
ingestie, absortie transcutanata si/sau percutanata etc.), gradul de expunere si durata (ex: zilnic, saptamanal,
lunar o data pe zi, mai multe ore pe zi etc.), conditiile in care se produce expunerea lucratorilor (se vor
examina spatiul si modul de operare: manual, mecanizat, in vas inchis, la cald etc.), precum si efectele
combinate ale mai multor substante periculoase utilizate simultan si riscurile aferente.
Evaluarea riscului, in conformitate cu prevederile Normelor Generale de Protectie a Muncii, se face:
- obligatoriu inaintea inceperii unei acticitati noi;
- pentru toti agentii chimici prezenti, in combinatie sau pentru toti agentii biologici periculosi
(apartinand mai multor grupe), prezenti la locul de munca;
- pentru toate locurile de munca;
- pentru toate activitatile, inclusiv cele de intretinere, reparatii;
- pentru toate activitatile care implica riscul expunerii la agenti chimici, pulbere de azbest degajata
din azbest sau din materiale cu continut de azbest, agenti cancerigeni si/sau mutageni si agenti
biologici periculosi;
- periodic si obligatoriu, la orice modificare a conditiilor de lucru care pot influenta expunerea
angajatilor la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si/sau mutageni si agenti biologici
periculosi.
Evaluarea riscului trebuie prezentata in forma corespunzatoare si actualizata permanent, mai ales
atunci cand au intervenit schimbari tehnologice semnificative sau rezultatele starii de sanatate o impun.
Rezultatul evaluarii riscului poate releva un risc redus pentru securitatea si sanatatea lucratorilor
expusi, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri generale de protectie, prevenire si
109
supraveghere, sau un risc ridicat, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri specifice de
protectie, prevenire si supraveghere.
Evaluarea riscurilor trebuie revizuita ori de cate ori se modifica tehnologiile de lucru, se introduc
agenti chimici noi sau se adapteaza un proces tehnologic, dupa un accident sau incident periculos, daca
valorile limita de expunere profesionala au fost depasite si s-au luat masuri tehnice pentru reducerea lor,
daca rezultatele supravegherii starii de sanatate a lucratorilor au relevat alterari ale starii de sanatate si,
oricum, periodic.
Masurile specifice de protectie, prevenire si supraveghere pentru eliminarea sau reducerea la

minimum a riscului…
… sunt masurile pe care angajatorul are obligatia sa le aplice la locul de munca in cazul in care
evaluarea riscului a demonstrat existenta unui risc crescut pentru securitatea si sanatatea lucratorilor ca
urmare a expunerii la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si mutageni si agenti biologici la locul de
munca.
Masurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expusi lucratorii la locul de munca
depind de pericolul chimic sau biologic specific; exista, insa, unele masuri comune, aplicabile in toate
cazurile de expunere la agenti periculosi, a caror ordine de aplicare este necesar a fi respectata de toti
angajatorii.
Cea mai eficienta masura specifica de protectie si primul pas in prevenirea sau supravegherea riscurilor
legate de expunerea la agenti periculosi este eliminarea riscului, prin inlocuirea agentului periculos
(chimic, azbest, cancerigen, biologic) cu un agent chimic sau biologic sau cu un proces tehnologic care nu
este periculos sau este mai putin periculos pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.
Eliminarea sau inlocuirea unui agent periculos contribuie la imbunatatirea mediului de munca si a
starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor alocate masurilor speciale de protectie si platii
concediilor medicale, la cresterea productivitatii muncii.
110
Eliminarea sau substituirea unui agent periculos sau a unui proces tehnologic presupune, asa cum arata
bunele practici europene puse la dispozitie angajatorilor, trei faze, si anume: identificarea tuturor
alternativelor posibile de inlocuire sau eliminare, compararea alternativelor din punct de vedere al riscurilor
evaluate pentru fiecare si adoptarea deciziei pe baza analizei implicatiilor privind calitatea mediului de
munca, a calitatii produselor si a mediului inconjurator, a costurilor implicate de eventualele investitii
necesare aplicarii noii tehnologii sau a celor necesare nevoilor de instruire a personalului pentru utilizarea
noului produs.
In cazul in care angajatorul urmareste inlocuirea unui agent chimic periculos cu unul mai putin
periculos, analiza comparativa a alternativelor se poate referi, de exemplu, la inlocuirea unui produs pulbere
cu unul sub forma de granule, pasta sau solutie, sau a unui produs volatil cu altul mai putin volatil etc.
Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase aduce avantaje
tuturor factorilor implicati in respectivul proces productiv si pot contribui la imbunatatirea imediata sau pe
termen lung a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor prin reducerea absentelor
motivate de boala etc.
In cazul in care eliminarea sau substituirea pericolului nu este posibila, se va urmari reducerea
riscului la minimum si tinerea lui sub control prin conceperea unor procese de munca si de control
corespunzatoare, care sa permita reducerea expunerii.
Angajatorul va urmari, de asemenea, dotarea locurilor de munca cu materiale si echipamente adecvate
pentru lucrul cu agenti periculosi, care sa permita prevenirea sau reducerea cat mai mult posibil a generarii
de noxe si/sau emiterea de noxe chimice sau biologice in atmosfera mediului de munca, in special, de noxe
cancerigene si mutagene, precum si degajarea pulberilor de azbest.
Se va acorda prioritate masurilor colective de protectie la sursa de risc, capabile sa asigure protectia
unui numar mare de lucratori la locul de munca. In acest sens, se recomanda procesarea in sistem inchis,
prin inchiderea utilajelor in carcase in care se creaza depresiune, automatizarea proceselor, ventilarea
generala, dotarea utilajelor cu paravane si ecrane de protectie impotriva stropilor, dotarea cu sisteme locale
de captare, retinere si neutralizare a noxelor degajate in procesul tehnologic, dotarea cu aparatura de masura
si control al parametrilor tehnologici si de prevenire si avertizare a starilor de pericol.
111
Pentru laboratoarele care efectueaza activitati ce implica manipularea agentilor biologici din grupele 2,
3 sau 4 in scopuri de cercetare, de dezvoltare, invatamant, diagnostic, precum si pentru procedeele
industriale care utilizeaza astfel de agenti, angajatorul trebuie sa stabileasca masuri de izolare in functie de
gradul de risc si sa desfasoare activitatile numai in zonele de lucru corespunzatoare nivelurilor de izolare, in
scopul reducerii la minimum a riscului de infectie.
Odata implementate aceste masuri tehnice, este foarte important ca angajatorul sa asigure cadrul
necesar pentru mentinerea acestora in stare de functionare si la parametrii proiectati. In acest sens,
angajatorul va elabora si implementa proceduri de intretinere care sa asigure securitatea si sanatatea
angajatilor in procesul de munca. Procedurile de intretinere vor stabili in mod clar intervalele de timp,
metodele si aparatele folosite pentru curatare. De exemplu, pentru activitatile care includ folosirea
azbestului, procedura de intretinere va prevedea curatarea si intretinerea eficienta si periodica a tuturor
cladirilor si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate in fabricarea sau tratarea azbestului, prin procedee
umede sau aspiratoare de praf in locul maturatului.
In organizarea sistemelor de munca, angajatorul va urmari reducerea la minimum a numarului de
angajati expusi sau care pot fi expusi, in special, in cazul activitatilor de intretinere, reparatii, revizii, unde
expunerea lucratorilor la noxe este semnificativ crescuta, tinand cont de acest lucru mai ales in cazul
agentilor cancerigeni sau mutageni care pot provoca, in functie de cantitatea inhalata, inghitita sau patrunsa
prin piele, efecte ireversibile asupra starii de sanatate chiar dupa o singura expunere. Pentru efectuarea
lucrarilor de reparatii, interventii, revizii care prezinta risc de accidente de munca sau imbolnaviri
profesionale, angajatorul va intocmi permise de lucru, care atesta realizarea masurilor de protectie
necesare efectuarii operatiilor in conditiile se securitate si va desemna personalul de specialitate, pe tipuri
de operatii, specificat in permis si instruit si/sau autorizat in acest scop. Prin masuri organizatorice,
angajatorul va urmari si reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere, precum si reducerea
cantitatii de agent chimic si biologic prezent la locul de munca.
Pentru toti lucratorii si, in special, pentru cei expusi la riscuri chimice si biologice, angajatorul va
asigura masuri corespunzatoare de igiena la locul de munca, mai ales in cazul agentilor cancerigeni unde
este obligatorie curatarea regulata a pardoselilor, peretilor si altor suprafete, delimitarea zonelor de risc ai
112
utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv indicatorul “fumatul interzis”, in zonele in care
angajatii sunt expusi sau exista probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni. La locurile
de munca se vor utiliza panouri de semnalizare si avertizare adecvate pentru riscurile chimice si biologice,
conform prescriptiilor de semnalizare.
Tot ca masuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea si implementarea de
proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport in siguranta la locul de munca al agentilor
chimici. Pentru azbestul folosit ca materie prima se va prevedea stocarea si transportul in ambalaje sigilate
si etichetate in mod corespunzator.
Se vor avea, de asemenea, in vedere si deseurile care contin agenti chimici, azbest si agenti cancerigeni
si mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor in vigoare referitoare la deseuri toxice si
periculoase. In cazul agentilor biologici periculosi, se vor utiliza mijloace ce permit colectarea, depozitarea
si eliminarea deseurilor, in deplina securitate pentru angajati, daca este cazul, dupa tratarea acestora,
inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile.
Fiecare masura generala de protectie, prevenire sau supraveghere, implementata in procesul de munca,
se va monitoriza din punct de vedere al eficientei, pentru a depista orice tendinta de deteriorare in timp.
Pentru cazurile in care masurile tehnico-organizatorice adoptate si puse in aplicare la locul de munca
nu rezolva reducerea expunerii la valori ale agentilor chimici si biologici fara risc pentru sanatatea
lucratorilor, se vor aplica masuri individuale de protectie prin acordarea de echipamente individuale de
protectie adecvate si in cantitati suficiente.
Echipamentul individual de protectie trebuie ales in functie de proprietatile periculoase ale agentilor
utilizati, de tipul sarcinii de munca. Trebuie elaborate proceduri si asigurate conditiile pentru verificarea si
curatarea echipamentului inainte si dupa fiecare utilizare, dezinfectarea, controlul, repararea sau schimbarea
inaintea unei noi utilizari in cazul in care prezinta defectiuni si intretinerea periodica a echipamentelor
individuale de protectie, in special, a mastilor de protectie respiratorie. Echipamentele de protectie
individuale, asa cum le arata si numele, trebuie utilizate de catre un singur lucrator, fiind interzisa folosirea
acestuia si de alte persoane. Imbracamintea de lucru si echipamentele de protectie, care pot fi contaminate
113
de agenti biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand paraseste zona de lucru si trebuie sa pastreze separat de
alta imbracaminte, sa fie dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.
Angajatorul va asigura conditii pentru igiena personala a lucratorilor prin amenajarea de vestiare
speciale pentru echipamentul de lucru sau de protectie, sepatat de imbracamintea personala, grupuri sanitare
sau dusuri curate, corespunzatoare si dotate cu substante antiseptice pentru piele si ochi in cazul expunerii
la agenti biologici, sala de masa, instruirea si informarea lucratorilor sa nu manance, sa nu bea si sa nu
fumeze in zonele de lucru in care exista riscul contaminarii cu agenti cancerigeni, mutageni sau biologici.
Se vor acorda, de asemenea, materiale igienico-sanitare, la recomandarea medicului de medicina a
muncii, inclusiv crème pentru protectia pielii, luand in considerare tipul contaminatiilor care pot fi uleiosi,
grasi sau lipiciosi, cum este cazul rasinilor, adezivilor sau lacurilor, folosirea manusilor de protectie,
protectia impotriva r4azelor ultraviolete si a stropilor de metal incins rezulatati la sudura.
Masuri speciale pentru cazuri de accidente, incidente sau urgente…
… sunt masurile care trebuie luate de angajator in vederea interventiilor in astfel de situatii si prevenirii
efectelor pe care acestea le pot avea asupra lucratorilor.
Pentru aceste situatii, angajatorul are obligatia de a intocmi planuri/proceduri de urgenta, care vor fi
puse in practica in momentul aparitiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri vor include exercitii
adecvate fiecarei situatii, prevederi referitoare la dotarile necesare acordarii primului ajutor si interventiilor
in caz de scapari accidentale sau de incendui- explozie, masuri de prevenire a efectelor si de informare a
angjatiilor asupra efectelor, echiopamentele individuale de protectie care se vor acorda lucratorilor carora li
se permite sa lucreze in zona afectata, precum si masurile necesare pentru asigurarea avertizarii si a
sistemelor de comunicare necesare semnalarii unui risc crescut si pentru inceperea imediata a actiunilor de
remediere, operatiunilor de evacuare, salvare si asistenta.
114
Angajatorul trebuie sa asigure ca serviciile interne si externe pentru accidente si urgente au acces la
aceste informatii.
Masuri de prevenire specifice riscului fizico – chimic …
… sunt masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii activitatilor, inclusuv depozitarea
manipularea si izolarea agentilor chimici incompatibili, in vederea asigurarii protectiei lucratorilor
impotriva riscului de incendiu – explozie datorat pericolelor ce decurg din propietatiile fizico – chimice ale
agentilor chimici.
Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decat daca cele 3 elemente ale triunghiului de foc sunt
reunite :
a) carburant – substante inflamabile : gaze, vapori, pulberi, lichide:

b) carburant – care poate fi oxigen sau substante oxidante;
c) sursa de initiere – suprafata fierbinte, flacara, scantei de origine mecanica, scantei electrice, curent
electric, electricitate statica sau substante explozive.
Masurile specifice riscului fizico – chimic se refera, in principal, la izolarea unui element astfel incat
sa nu mai fie indeplinite conditiile necesare exploziei sau incendiului.
In cadrul acestor masuri specifice se acorda prioritate prevenirii prezentei substantelor inflamabile
sau chimic instabile, in concentratii periculoase la locul de munca, prin sisteme de ventilatie
corespunzatoare, prin depozitarea materialelor oxidante separat de materialele combustibile etc.
Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii este o alta
masura specifica de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate realiza practic prin masuri de
115
prevenire a formarii scanteilor de origine mecanica sau electrostatica si prin interzicerea fumatului, a
lucrului cu foc deschis sau a suprafetelor inchise in halele si instalatiile unde se lucreaza cu substante
inflamabile.
Pentru orice situatie susceptibila de a prezenta risc de incendiu-explozie, angajatorul trebuie sa

prevada masuri pentru limitarea/diminuarea efectelor wxploziilor si incendiilor, in principal, prin
amplasarea in locuri vizibile si potrivite a mijloacelor corespunzatoare de combatere a incendiilor,
distantarea utilajelor periculoase de alte locuri de munca, cu conditia pastrarii spatiului dintre ele, pereti
din materiale necombustibile etc.
Instruirea si informarea lucratorilor asupra riscului …
... este o alta componenta importanta a managementului riscurilor chimice de care depinde in mare
masura realizarea obiectivelor propuse.
Numai lucratorii instruiti si informati corespunzator sunt in masura sa aplice masurile stabilite si sa
promoveze aplicarea in practica a masurilor pentru un mediu de munca sigur si sanatos. De aceea, este
foarte important ca angajatii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca o pregatire suficienta si adecvata
riscurilor la care sunt expusi, in special, sub forma de informatii si instructiuni.
La fiecare loc de munca, angajatorii trebuie sa difuzeze, iar angajatii trebuie sa cunoasca
informatiile privind denumirea si propietatile periculoase ale agentilor chimici prezenti, si ale posibililor
agenti biologici, nivelul, tipul si durata expunerii, conditiile in care se desfasoara activitatea, rezultatele
masuratorilor de concentratii ale noxelor in mediul de munca si valorile limita de expunere profesionala,
precum si continutul fiselor tehnice de securitate date de furnizor.
116
De asemenea, pentru a se asigura ca se vor respecta toate masurile de prevenire adoptate,
angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta lucratorilor efectele asupra sanatatii si securitatii ce decurg din
aceste masuri, precautiile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii, cerintele de igiena ce trebuie
recpectate, inclusiv necesitatea de a se abtine de la fumat, precum si masurile pe care trebuie sa le ia
angajatii, in special personalul de interventie, in cazul producerii unor incidente. Angajatorul trebuie sa
informeze angajatii cu privire la instalatiile si recipientele auxiliare acestora care contin agenti
cancerigeni sau mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje si anstalatii sa fie etichetate
clar si vizibil si sa expuna semnele de avertizare in mod cat mai vizibil.
Atunci cand, din motive intemeiate, este necesara purtarea echipamentului individual de lucru,
angajatorul trebuie se explice lucratorilor necesitatea si consecintele referitoare la purtarea
echipamentelor de protectie, modul de intretinere si valabilitatea acestora.
Instruirea si informarea lucratorilor trebuie efectuate inaintea inceperii unei activitati care implica
expunerea la agenti chimici si biologici, adaptate evolutiei riscurilor si aparitiei unor riscuri noi si
repetate perodic.
Informatiile vor fi furnizate prin comunicare orala, instruire individuala si instruire bazata pe
support scris, in functie de natura si gradul riscului.
Supravegherea continua a starii de sanatate …
… a lucratorilor expusi la agenti chimici in mediul de munca se face inaintea expunerii si apoi periodic,
conform reglementarilor in vigoare, prin controale medicale si tehnici adecvate indicate de medicul de
medicina muncii, care sa permita detectarea simtomelor bolii sau efectul negativ.
Angajatorul are obligatia de a asigura suptavegherea starii de sanatate a tuturao angajatiilor prin
servicii medicale de medicina muncii. Medicul de medicina muncii trebuie sa cunoasca bine conditiile de
117
expunere a fiecarui lucrator, in special, a celor care sunt expusi la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si
biologici , la locul de munca.
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, angajatorul va intocmi fisa de expunere la
riscuri profesionale, ce va fi inaintata medicului de medicina muncii care, in functie de riscurile
mentionate, de conditiile de lucru descrise si de agentii periculosi specuficati, ca stabili tipul si
periodicitatea controalelor medicale.
Medicul de medicina muncii va intocmi pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, un
dosar medical care va fi pastrat impreuna cu fisa de expunere la riscuri profesionale, la cabinetul de
medicina muncii, si il va insoti pe lucrator pe toata durata activitatii lui prifesionale, la toate locurile de
munca.
Dosarul cu inregistrarile medicale se transmite catre un alt cabinet de medicina a muncii , la

schimbarea locului de munca, la directie de sanatate publica in cazul falimentului angajatorului sau catre
medicul de femilie, in cazul pensionarii sau al somajul lucratorului.
Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu perioada de expunere. In
cazul expunerii la agenti biologici, dosarul medical va fi pastrat o perioada mai mare de 10 ani de la
incetarea expunerii.
In cazul expunerii la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si agenti biologici susceptibili sa antreneze
infectii, dosarul medical va fi pastrat o perioada de cel putin 40 de ani dupa sfarsitul expunerii.
Angajatorul nu are acces la dosarul medical al lucratorului.
Angajatorul pastreaza si pune la dispozitia organelor de control lista locurilor de munca cu riscuri
profesionale, fisele de aptitudini ale angajatiilor expusi la noxe in mediul de munca, completate si
parafate numai de medicul de medicina muncii, precum si registrul de expunere a lucratorilor la azbest,
cancerigeni, mutageni sau biologici.
118
Angajatul are acces la toate informatiile privind starea lui de sanatate, poate cunsulta medicul de
medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate.
In functie de rezultatele controlului medical, medicul de medicin muncii va recomanda masuri
individuale de protectie adecvate expunerii sau, dupa caz, va recomanda vaccinarea adecvata imunizarii
impotriva agentilor biologici la care sunt expusi sau chiar schimbarea locului de munca si retragerea
angajatilor de la orice expunere la pulberile de azbest sau la agenti cancerigeni si mutageni.
Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai ionici trebuie sa
includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind petrometria de absorbtie sau o metoda
care sa dea rezultate echivalente. Supravegherea medicala are loc atunci cand se produce expunerea la o
concentratie de plumb in aer mai mare de 0,075 mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o
perioada de peste 40 ore/saptamana, sau cand s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai mare de
20 ug Pb/100 ml sange la angajati.
Pentru fiecare angajat, dosarul medical si fisa individula de expunere vor fi actualizate.
Atunci cand, in urma supravegherii starii de sanatate de descopera de catre medicul de medicina
muncii ca un angajat are o boala identificabile sau o afectare a starii de sanatate, ca rezultat al expunerii
in procesul de munca la un agent chimic periculos sau ca valoarea limita biologica prevazuta in anexa nr.
33 este depasita, angajatul este informat de catre medicul de medicina muncii despre rezultatul care il
priveste personal, inclusiv asupra unor date si recomandari medicale pe care sa le urmeze dupa incetarea
expunerii.
Respectarea restrictiilor si interdictiilor legale …
… este o obligatie importanta a angajatilor, avand in vedere propietatile tixice ale unor agenti
periculosi si/sau a activitatilor care implica agenti chimici periculosi.
119
In acest sens, angajatorul trebuie sa cunoasca si sa respecte prevederile actelor normative in vigoare,
care interzic :
• intrebuintarea carburantului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb si a tutror

produselor continand acesti pigmenti in orice lucrare de vopsitorie cu exceptia vagoanelor de
cale ferata, a podurilor de cale ferata, a dublului fund al vapoarelor, a picturii decorative. In
aceste cazuri, carbonatul bazit de plumb, sulfatul de plumb si produsele care contin acesti
pigmenti vor fi utilizati sub forma de pasta sau vopsea gata preparata ;
• vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb ;
• aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere), precum si activitatile care implica in
procesul de munca utilizarea unor izolatii termice sau acustice de joasa densitate (un
gram/cmc) cu continut de azbest ;
• producerea sau folosirea agentilor chimici si activitatile prezentate in anexa nr. 34 – NGPM,
pentru care se pot admite derogari in urmatoarele situati :
- pentru scopuri exclusive de cercetare stiintifica si testare, inclusiv analize ;
- pentru activitati destinate sa elimine agentii chimici prezenti in deseuri si produse secundare ;
- pentru producerea agentilor chimici interzisi, daca acestia sunt folositi ca intermediari ;
• munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrarile de vopsit care comporta utilizarea
carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb sau a miniului de plumb si a tuturor
produselor care contin acesti pigmenti.
In conformitate cu prevederile H.G. 124/2003, privind prevenirea si controlul poluarii

mediului cu azbest,
de la 1 ianuarie 2007 vor fi interzise toate activitatile de comercializare si de utilizare a azbestului
si a produselor care contin azbest. Lista produselor care trenuie avute in vedere in mod deosebit,
fiind interzise la comercializare si utilizare, este prevazuta in anexa nr. 2 a H.G. 124/2003. Se
120
excepteaza diafragmele care contin crisotil, pentru instalatiile de electroliza existente, care pot fi
utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestor diafragme, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie
2008. Produsele care contin azbest comercializate pana la data intrarii in vigoare a prezentei
hotarari, pot fi utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestora, dar nu mai tarziu de 31
decembrie 2006.
Alte restrictii sunt :

• informarea in scris a inspectoratului teritorial de munca si a directiei de sanatate publica pentru
activitatile de extractie, de fabricare si de transformare a azbestului, cu descrierea succinta a tipurilor
si cantitatilor de azbest utilizate, activiatatilor si procedeelor utilizate, produselor fabricate. Ori de cate
ori intervine o modificare semnificativa in activitatile de extractie, de fabricare si prelucreare a
azbestului, angajatorul trebuie se efectueze o noua informare in scris.
• Transmiterea catre inspectoratul teritorial de munca , cu o luna inaintea inceperii lucrarilor, a Planului
de lucru pentru demolarea sau de indepartare a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest
din cladiri si/sau structura acestora, din aparate, instalatii si vapoare. Planul de lucru trebuie sa
contina, in special :
- faptul ca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest sunt indepartate inaintea demolarii
propiu-zise, pe cat este posibil din punct de vedere practic ;
- echipamentul de protectie individual necesar este furnizat ;
- natura si durata probabila a activitatii ;
- locul unde are loc activitatea ;
- metodele aplicate atunci cand activitatea implica manipularea a azbestului si/sau a materialelor
cu continut de azbest;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia si decontaminarea angajatilor care
participa la activitate;
121
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia celorlalte persoane prevazute la locul sau
in vecinatatea locului unde se desfasoara activitatea.
• Intocmirea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere, pentru angajatii desemnati
sa efectueze activitati ce implica expunerea la azbest si/sau materiale cu continut de azbest, la
agenti cancerigeni si mutageni precum si la agenti biologici din grupele 3 si/sau 4 ;
angajatorul va infiinta si actualiza permanent registrele de expunere.
Registru de expunere va contine informatii privind natura activitatii si a expunerii, durata

activitatii depuse si a expunerii, agentul biologic la care angajatii au fost expusi si, dupa caz,
datele referitoare la accidente si incidente.
Registrul se pastreaza cel putin 40 de ani dupa incheierea expunerii.
Medicul de medicina muncii si inspectoratul de munca au acees la acest registru. Angajatii

si/sau reprezentantii lor in unitati au acces la informatiile colective anonime cuprinse in acest
registru.
Legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca referitoare la agenti chimici,

azbest si agenti cancerigeni si mutageni
Legislatia romana in domeniul securitatii si sanatatii in munca, armonizata cu prevederile

directivelor europene urmareste reducerea la minim a riscurilor pentru securitate si sanatate
legate de prezenta agentilor chimici, a azbestului si a agentilor cancerigeni, mutageni, precum si
biologici la locurile de munca.
Legislatia romana, asemenea celei comunitare, aplica principiile generale de prevenire si
acorda prioritate eliminarii si inlocuirii agentilor periculosi, in cadrul masurilor de protectie a
lucratorilor expusi.
122
Alaturi de legislatia referitoare la securitatea si sanatatea in munca, importanta deosebita o
are si cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatorii a reglementarilor legale referitoare la
clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, deoarece
acesta impune, prin eticheta si fisele tehnice de securitate, transmiterea de informatii despre
pericole si riscuri, despre propietatile fizico-chimice si toxicologice, despre masuri de prim
ajutor si interventii in cazul de urgenta etc.
Directivele europene transpuse in legislatia romana, in domeniul agentilor periculosi
chimici si biologici, sunt:
• Directiva cadru 89/391/CEE, privind introducerea de masuri pentru incurajarea

imbunatatirilor in domeniul sanatatii si securitatii muncitorilor la locul de munca;
• Directiva 98/24/CEE (amendata de D2000/39/CEE), cu privire la securitatea si protectia
sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor legate de agentii chimici la locurile de munca ;
• Directiva 90/394/CEE (amendata de D97/42/CEE si D99/38/CEE), referitoare le protectia
lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni la locurile de
munca ;
• Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare ;
• Directica 83/477/CEE (amendata de D 91/382/CEE), privind protectia impotriva riscurilor de
imbolnavire si prevenirea acestor riscuri legate de expunerea la azbest la locul de munca;
• Directiva 91/322/CEE, pentru stabilirae valorilor limita indicative in scopul implementarii
Directivei 80/1107/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de
expunerea la agenti chimici, fizici si biologici la locul de munca ;
• Directiva 2000/54/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor datorate expunerii
la agenti biologici la locul de munca pentru securitatea si sanatatea lucratorilor ;
• Directica 92/85/CEE, privind aplicarea masurilor de promovare a securitatii si sanatatii la
locul de munca a lucratoarelor gravide, a celor care au nascut de curand sau alapteaza ;
• Directiva 94/33/CEE, privind protectia tinerilor in munca ;
123
• Directiva 92/58/CEE, privind prescriptii minime de semnalizare de securiate si/sau sanatate la
locul de munca.
Legislatia romana in vigoare in domeniul agentilor chimici
• Constitutia Romaniei;
• LEGEA nr.53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII;
• ORDIN – MMPS nr. 225/1995, privind aprobarea Normativului cadru de acordare si
utilizare a echpamentului individual de protectie ;
• LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explozive ;
• ORDIN nr.225/1996, pentru aprobarea Normelor tehnice privind detinerea, prepararea,
experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor
explozive utilizate in activitatile detinatorilor si autorizarea artificierilor pirotehnisti;
• NORME TEHNICE din 30 mai 2002, privind detinerea, prepararea, experimentarea,
distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor explozive utilizate in
alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a
pirotehnistilor
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 76/2001, privind simplificarea unor formalizati
administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor – Republicare
modificata si completata de O.U.G. nr.35/2003;
• HOTARARE nr. 572/2002, pentru stabilirea modelului si continutului cererii de
inregistrare si ale certificatului de inregistrare a comerciantului ;
• HOTARARE nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii
comerciantilor (PROCEDURA DE AUTORIZARE a functionarii comerciantilor din punct
de vedere al protectiei muncii);
• ORDIN nr. 657/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea
functionarii persoanelor fizice si juritice din punct de vedere al protectiei muncii;
124
• HOTARARE nr. 261/2001, privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de
munca in conditii deosebite, modificarile si completarile ulterioare;
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin LEGEA nr.
451/2001;
• H.G. 490 pe 16 mai 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;
• H.G. nr. 92 pe 23 inuarie pe 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a
Ordoanantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea preparatelor chimice periculoase;
• SR13253 – Etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase;
• H.G. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta perricole de accidende majore in
care sunt implicate substante periculoase;
• H.G. 124/2003 ( MAPM ), privind Prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului cu
azbest;
• H.G. 1300/2002 – Notificarea substantelor chimice;
• HOTARARE nr.347/2003, privind restrictionarea introducerii pe piata si a utilizarii
anumitor substante si preparate chimice periculoase;
• ORDINUL MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a substantelor chimice
notificate – ELINCS;
• OM – MIR 227/13 iunie 2002, privind Inventarul european al subsantelor existente puse pe
piata – IESCE;
• O.U.G. 78/16 iunie 2000 privind Regimul deseurilor aprobata prin LEGEA nr. 426/2001;
• ORDIN MAPM 1215/2003, pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea
deseurilor;
125
• DECRET nr. 466/1979 privind regimul substantelor toxice;
• ORDONANTA nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz
fitosanitar penru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si
silvicultura, aprobata prin LEGEA nr. 85/1095;
• H.G. nr. 172/5mai 1997, pentru infiintarea Registrului National al Substantelor Chimice
Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si functionare a acestuia ;
• H.G. 707/3 iulie 2002, preivind organizarea si functionarea a Agentiei Nationale pentru
Substante si Preparate Chimice Periculoase ;
• ORDIN MAPM 1441/2003, privind infintarea Secretariatului de risc penru controlul
activitatilor care prezinta pericole de accidentare majora in care sunt implicate substante
periculoase ( unitati econamice de tip SEVESO II ) ;
• LEGEA 1022/2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 48/1999, privind
transportul rutier al marfurilor periculoase ;
• ORDIN nr. 1147/10 dec 2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deseurilor – costruirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri ;
126
25. DOCUMENTE SI ACTIVITATI DESFASURATE LA EVENIMENTE
Nr. DOCUMENTUL / ACTIVITATEA ANGAJATOR I.T.M. C.T.P BAZA Obs.

crt P.F sau P.J LEG
ALA
1 Producerea La P.F sau P.J. in

evenimentului functie de situatie
127
2 Comunicarea operativa a - angajatorului la - I.T.M. de la locul Lg. 319 /
evenimentului = 1,2,3 ……. care s-a produs evenimentului 2006 art.
- va fi comunicat de îndată evenimentul - I.T.M. de la sediul 26, 27 al.1
P.F / P.J
C.T.P. Lg. 319 / - altor

2006 art. 27 angajatori, ai
al.1 caror lucrători
Observatii: se află printre
- numarul de comunicari este in victime
functie de situatie
- la accidente mortale si cu persoane - după caz, se
disparute se anunta si organul de comunica si
urmarire penala organelor de
- la accidente de traseu se anunta si urmărire penală
organul de urmarire penala precum si
persoana juridica organizatoare a
transportului
- daca victima nu era in timpul
programului / sarcinii de serviciu / in
afara teritoriului P.J., raspunde
primaria pe raza careia s-a intamplat
evenimentul
128
3 Comisia de cercetare Numeste comisia, Hg 1425
prin decizie scrisa, art. 116
formata din cel (1 - 8)
putin 3 persoane
(una este lucrător
Observatii: Persoanele numite de
desemnat)
către angajator în comisia de
cercetare a evenimentului trebuie să
aibă pregătire tehnică
Hg 1425
corespunzătoare şi să nu fie implicate
art. 116(4)
în organizarea şi conducerea locului
de muncă unde a avut loc
evenimentul şi să nu fi avut o
responsabilitate în producerea
evenimentului
4 Cercetarea evenimentului: Face cercetarea pt.: Lg. 319 /

- se face, imediat după -AM cu Inc.Tp.Mca 2006 art.29
comunicare, în conformitate cu -A.M. de traseu
prevederile art.29 alin.(1) din lege -A.M. usoare
- termen de finalizare = 5 zile -A.M. cu vatamare Acorda supraveghere Hg 1425
lucratoare de la data producerii grava art. 120 (1)
Cerceteaza:
- accidente de munca
mortale;
- disparuti, Hg 1425
- accidente de munca art. 120
cu invaliditate; (2)
- accidente de munca
colective;
- incidente periculoase.
129
În cazul accidentului cu
incapacitate temporară
de muncă, în urma
căruia a intervenit Hg 1425
invaliditate confirmată art. 121
prin decizie sau decesul (1)
victimei, ITM va
completa dosarul de
cercetare, întocmit la
data producerii
evenimentului, şi va
întocmi un nou proces-
verbal de cercetare
bazat pe dosarul astfel
completat
Întocmirea noului
proces-verbal de
cercetare a
accidentului se face în
cel mult 5 zile
lucrătoare de la data
primirii de către ITM a Hg 1425
deciziei de încadrare art. 121
într-un grad de (2)
invaliditate sau a
certificatului de
constatare medico-legal
130
5 Intocmirea dosarului de cercetare Se intocmeste de Hg 1425
Termen: maxim 5 zile de la catre comisia de art. 122
finalizarea cercetarii. cercetare
Observatii:
Dosarul de cercetare se intocmeste: - dosarul se
a) într-un exemplar, pentru păstrează în arhiva Hg 1425
evenimentele care au produs angajatorului art. 124
incapacitate temporară de muncă;
b) într-un exemplar, pentru - dosarul se păstrează la

incidentele periculoase; ITM care a efectuat Hg 1425
cercetarea; art. 124
c) în două exemplare, pentru - originalul se
evenimentele care au produs înaintează organelor de
invaliditate confirmată prin decizie, urmărire penală şi un
deces, accidente colective; exemplar se păstrează Hg 1425
la ITM care a efectuat art. 124
cercetarea;
d) în două exemplare, pentru - originalul se
evenimentele care au antrenat păstrează la ITM care a
invaliditate evidentă; efectuat cercetarea şi
un exemplar se Hg 1425
transmite angajatorului art. 124
care înregistrează
accidentul;
e) în trei exemplare, pentru - originalul se
evenimentele cercetate de Inspecţia înaintează organelor de
Muncii; urmărire penală, un
exemplar se păstrează
la Inspecţia Muncii şi
un exemplar la ITM ă Hg 1425
pe raza căruia s-a art. 124
produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru - originalul se
131
8 Inaintarea dosarului pentru avizare Dosarul se Hg 1425
Termen: 5 zile lucrătoare de la intocmeste de P.F / ITM art. 125
finalizarea cercetării P.J. si se inainteaza (1)
la:
9 Restituirea dosarului de catre ITM P.F / P.J. primeste ITM avizeaza si Hg 1425
Termen: cel mult 7 zile lucrătoare de dosarul inapoiaza dosarul art. 125
la data primirii. (2)
10 Înregistrarea accidentelor de Hg 1425
muncă şi a incidentelor periculoase art. 134
se face în baza procesului-verbal de
cercetare
Accidentul de muncă produs în
timpul prestării unor servicii pe bază
de contract, comandă sau alte forme Hg 1425
legale încheiate în întreprinderea art. 136
şi/sau unitatea unui angajator, alta (1)
decât cea la care este încadrată
victima, se înregistrează potrivit
clauzelor prevăzute în acest sens, în
documentele încheiate.
În situaţia în care documentul

încheiat nu prevede clauze în acest
sens, clauzele nu sunt suficient de Hg 1425
acoperitoare pentru toate situaţiile sau art. 136
clauzele sunt contrare prevederilor (2)
prezentei norme, accidentul de muncă
se înregistrează de către angajatorul
răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.
Accidentul de muncă produs în

timpul prestării unor servicii, pe bază
de comandă, la domiciliul clientului, Hg 1425
se înregistrează de către angajatorul art. 136
la care este/a fost angajată victima. (3)
132
Accidentul de muncă suferit de o
persoană, aflată în îndeplinirea Hg 1425
îndatoririlor de serviciu în art. 136
întreprinderea şi/sau unitatea altui (4)
angajator, se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului.
Accidentele suferite în timpul

stagiului de practică profesională de
către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri
în perioada de reconversie
profesională se înregistrează de către Hg 1425
angajatorul la care se efectuează art. 136
practica/reconversia profesională. (5)
Accidentul de muncă suferit de o

persoană, în cadrul activităţilor
cultural-sportive, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor activităţi, se Hg 1425
înregistrează de către instituţia sau art. 136
angajatorul care a organizat acţiunea (6)
respectivă.
Accidentul de muncă produs ca

urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă,
pentru salvarea de vieţi omeneşti sau
pentru prevenirea ori înlăturarea unui Hg 1425
pericol grav şi iminent ce ameninţă art. 136
avutul public sau privat din (7)
întreprinderea şi/sau unitatea unui
angajator, se înregistrează de către
angajatorul la care s-a produs
accidentul.
133
În cazul accidentului produs ca
urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă, Hg 1425
pentru salvarea de vieţi omeneşti sau art. 136
pentru prevenirea ori înlăturarea unui (8)
pericol grav şi iminent ce ameninţă
avutul public sau privat, produs în
afara întreprinderii şi/sau unităţii unui
angajator şi care nu are nici o
legătură cu acesta, înregistrarea se
face conform legii.
Accidentul de muncă de traseu se

înregistrează de către angajatorul la
care este angajată victima sau, după
caz, de angajatorul răspunzător de Hg 1425
conducerea şi/sau de organizarea art. 136
activităţii care a avut ca urmare (9)
producerea accidentului, conform
Accidentul de muncă de circulaţie

se înregistrează de către angajatorul
la care este angajată victima sau,
după caz, de angajatorul răspunzător Hg 1425
de conducerea şi/sau de organizarea art. 136
activităţii care a avut ca urmare (10)
producerea accidentului, conform
Accidentul produs în afara

întreprinderii şi/sau unităţii, ca
urmare a neluării unor măsuri de
securitate de către un alt angajator, se Hg 1425
înregistrează de către angajatorul din art. 136
vina căruia s-a produs accidentul. (11)
134
Accidentul de muncă suferit de
însoţitorii de încărcături, personalul
de poştă de la vagoanele C.F.R., Hg 1425
angajaţi ai unor angajatori care, art. 136
potrivit legii, sunt obligaţi să delege (12)
însoţitori pentru astfel de încărcături,
pe mijloace de transport ce nu le
aparţin, se va înregistra de către
angajatorul răspunzător de
organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului, sau,
după caz, în condiţiile clauzelor
prevăzute în documentele încheiate.
Pentru unele situaţii neprevăzute

în prezentele reglementări, cu privire Hg 1425
la înregistrarea accidentelor de art. 137
muncă, inspectoratul teritorial de
muncă sau Inspecţia Muncii va stabili
modul de înregistrare a accidentului
în cauză
În baza procesului-verbal de
cercetare întocmit de persoanele Hg 1425
împuternicite prin lege, angajatorul la art. 140(1)
care se înregistrează accidentul va
completa FIAM.
FIAM se completează pentru

fiecare persoană accidentată în parte Hg 1425
în câte 4 exemplare ce se înaintează, art. 140(2a)
spre avizare ITM care a avizat
dosarul de cercetare
întocmit de comisia
angajatorului, în termen
de 3 zile lucrătoare de
135
Verificarea şi avizarea FIAM de către la primirea avizului Hg 1425
ITM se face în termen de 5 zile art. 140(3)
lucrătoare de la primire formularului.
Angajatorul la care se înregistrează la dosarul sau la

accidentul anexează FIAM-ul procesul verbal de
cercetare şi Hg 1425
distribuie celelalte art. 140(4)
exemplare la la inspectoratul
teritorial de muncă şi la asigurătorul
persoana pe raza căruia îşi
accidentată, are sediul social,
domiciliul sau
reşedinţa.
În cazul în care victima unui
accident de muncă a fost propusă
pentru pensionare odată cu emiterea Hg 1425
deciziei de încadrare într-o grupă de art. 140(5)
invaliditate, se va completa un
exemplar FIAM care se va anexa la
dosarul de pensionare ce va fi înaintat
unităţii de expertiză medicală şi
recuperare a capacităţii de muncă.
Angajatorul va ţine evidenţa Hg 1425

evenimentelor în Registrul unic de art. 141
evidenţă
În contractele încheiate între

angajatori pentru prestarea de
activităţi şi servicii vor fi prevăzute Hg 1425
clauze privind răspunderile art. 175
referitoare la comunicarea, cercetarea
şi înregistrarea unor eventuale
accidente de muncă.
136
Organigrama cercetarii accidentului de munca cu I.T.M.
Producerea
evenimentului
Finalizare Remitere dosar
Comunicare cecetare Inaintare dosar de catre I.T.M.
eveniment la I.T.M inaintare FIAM
(I.T.M. + C.T.P.) la I.T.M
“imediat"
C0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
22
Cercetare evenim. Intocmire dosar
Max.5 zile de la Max.5 zile de la analizare si avizare dosar
producere finaliz. cercetarii
prelungire termen intocmire dosar analizare si avizare dosar

cercetare
1. Comunicarea = imediat
2. Comisie cercetare = se numeste “de indata” prin decizie scrisa
3. Cercetare eveniment/Finalizare cercetare = max. 5 zile de la producerea evenimentului
4. Intocmirea dosarului = max. 5 zile de la finalizarea cercetarii
5. Inaintarea dosarului la I.T.M. = cel tarziu in a X-a zi de la producere
6. Inapoierea dosarului de catre I.T.M. = max. 7 zile de la primirea lui
Prelungirea termenului.de cercetare a evenimentului se face în scris, argumentat şi în termen, la

inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, pentru:
- prelevarea de probe, efectuarea de expertize
- copii de pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schiţe
La C.T.P. se trimit:
- comunicare eveniment
- proces verbal cercetare
- FIAM
137
CERCETAREA EVENIMENTELOR SE VA FINALIZA CU INTOCMIREA UNUI DOSAR, care va cuprinde:
a. opisul actelor aflate în dosar;
b. procesul-verbal de cercetare;
c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor
care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor sau de către lucrătorul desemnat/serviciile
de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către angajator/reprezentantul
său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de
muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de
documente sau prelevarea de probe;
d. schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate;
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii
evenimentului;
g.copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului;
h.copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
i. copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine, întocmite conform legii;
j. copii ale contractelor individuale de muncă al victimelor;
k.copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original;
l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
n. copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s- a prezentat
pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile
publice.
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica
prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu Error: Reference source not foundalin.(2) şi (4);
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau
externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la ;
138
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii
sociale şi familiei.
PROCESUL-VERBAL DE CERCETARE A EVENIMENTELOR trebuie să conţină următoarele capitole:

a. data încheierii procesului-verbal;
b.numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
c.perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
d.obiectul cercetării;
e.data şi ora producerii evenimentului;
f.locul producerii evenimentului;
g.datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal;
h.datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;
i.descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul;
j..urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k.cauza producerii evenimentului;
l.alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m.alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n.persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele prevăzute la lit. k), l) şi m);
o.sancţiunile contravenţionale aplicate;
p.propuneri pentru cercetare penală;
q.caracterul accidentului;
r.angajatorul care înregistre ază accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s.măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t.termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la lit.s);
u.numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora;
v.numele şi semnătura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
w.avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;
x.viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.
În capitolul prevăzut la lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite
să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi al persoanelor care au participat din partea organelor competente
la primele cercetări.
În capitolul prevăzut la lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de
cercetare.
139
În capitolul prevăzut la lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment şi
ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
În capitolul prevăzut la lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost
angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat
autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru.
În capitolul prevăzut la lit.h) se vor indica, de asemenea următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, vârsta, starea
civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul
accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate
pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la aceasta.
Capitolul prevăzut la lit.i) va conţine următoarele subcapitole:
a.descrierea detaliată a locul producerii evenimentului;
b.descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c.descrierea detaliată a împrejurărilor;
d.descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
În capitolele prevăzute la lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea
integrală a textului acestora.
Denumirea capitolul prevăzut la lit.o) se va schimba cu „Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare”, în
cazul b.accidentelor cercetate de către comisia numită de către angajator.
Capitolele prevăzute la lit.w)-x) se vor regăsi în procesul verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de
către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor.
În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la lit.w) care va fi numit
„Viza angajatorului”.
În situaţiile în care, din cercetare, rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de
muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit.r) şi se vor dispune măsurile
care trebuie luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.
PRECIZARI FIAM
FIAM Nr. – Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V. de cercetare
A1 – Nr. Accident la angajator [_a_/_b_/_c_]
–Semnificaţie: a – nr. accident la angajator,
b – nr. persoane accidentate în accident (câmp a),
c – nr. accidentat în cadrul accidentului (câmp a)
140
B4 – Se codifică codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXĂ CLASIFICĂRI (Ex. BACĂU = 104 – 1 = cod
regiune nord est; 04 = cod judeţ Bacău)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupă respectiv Clasă, conform câmpurilor solicitate prin
FIAM
D1 – Activitatea economică principală – este definită ca cel mai important tip de activitate, în termeni de cel mai mare număr de angajaţi.
D3 – Activit.ec. în care este implicat accidentatul – vizează activitatea economică a unităţii locale în care îşi desfăşoară activitatea accidentatul
(Unitatea locală – este considerat amplasamentul geografic în care este desfăşurată în principal activitatea sau se spune că este baza operaţională a
activităţii. Dacă o persoană are mai multe locuri în care lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează la
domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de unde este organizată activitatea.
D5 – Se bifează căsuţa corespunzătoare dimensiunii intreprinderii
F3 – În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7 poziţii ale câmpului, cunoscut fiind faptul că
acestea reprezintă: SAALLZZ (S = sexul, AA = anul naşterii, LL = luna naşterii, ZZ = ziua naşterii). Completarea câmprilor va fi făcută conform
acestei structuri şi în cazul persoanelor din afara ţării care nu au cod numeric personal pe aceeasi structură, sau în cazul persoanelor la care nu se
poate obţine CNP.
K18; K20; K22 – se completează pe baza Anexei CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 2 (Agentul material)
AGENTUL MATERIAL – Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere – care au forma: 0A, 0B, 0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizată
pentru a face diferenţierea între agenţii materiali. Această poziţie constă în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau clasificarea
0Y – care prezintă tipul pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X şi Y este redefinită, pentru fiecare agent material, conf. Tabelului de
mai jos.
VALORILE CODURILOR
NATURA MATERIALULUI
0X SAU 0Y
0A Piatră, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente
ANEXA FIAM [________/____]PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZĂRII INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCĂ – Se

completează şi se transmite la ITM care a înregistrat accidentul de muncă, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii
temporare de muncă a persoanei accidentate (prin prezentarea documentelor care certifică durata incapacităţii precum şi modalitatea de terminare a
acesteia: R - reluarea activităţii; I - Invaliditate – încadrarea persoanei accidentate într-un grad de invaliditate; D - Deces - decesul persoanei
accidentate după un număr de zile de incapacitate temporara de muncă)
141
142
26. SANCTIUNI LEGEA 319/2006
CERINTA LEGISLATIVA ART Valoare

LEGE
ART.39(2) Neintocmirea de catre angajator a unui plan de Art.13(b) 5.000-
prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, 10.000
organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor,
pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca
specifice unitatii
Neobtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere Art.13(c) 5.000-
al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea 10.000
oricarei activitati, conform prevederilor legale
Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui Art.13(p) 5.000-
accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care 10.000
mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita
viata accidentatilor si a altor persoane.
Neasigurarea de echipamente individuale de protectie Art.13(r) 5.000-
10.000
ART.39(3) Neasigurarea realizarii masurilor dispuse de Art.13(n) 3.000-
inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al 10.000
cercetarii evenimentelor.
ART.39(4) Nerealizarea si neposedarea unei evaluari a Art.12(1) 4.000-
riscurilor pt.securitatea si sanatatea in munca, inclusiv lit.a 8.000
pt.acele grupuri sensibile la riscuri specifice.
Neluarea deciziilor asupra masurilor de protectie cate Art.12(1) 4.000-
trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie lit.b 8.000
care trebuie utilizat.
Neadoptarea, din faza de cercetare, proiectare si executie a Art.13(a) 4.000-
constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de 8.000
elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme
prevederilor legale in vigoare privind securitatea si
sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau
diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire
profesionala a lucratorilor.
Nestabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor Art.13(d) 4.000-
si raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii 8.000
in munca, corespunzator functiilor exercitate
Neelaborarea instructiunilor proprii, in spiritul prezentei Art.13(e) 4.000-
legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de 8.000
securitate si sanatate in munca, tinand seama de
particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in
responsabilitatea lor.
Neasigurarea si necontrolarea cunoasterii si aplicarii de Art.13(f) 4.000-
catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de 8.000
prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor
legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin
lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii
externe.
Neasigurarea informarii fiecarei persoane, anterior angajarii Art.13(h) 4.000-
in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la 8.000
locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si
de protectie necesare
Neluarea masurilor pentru autorizarea exercitarii Art.13(i) 4.000-
meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica 8.000
Nerespectarea prevederilor privind angajarea numai a Art.13(j) 4.000-
persoanelor care, in urma examenului medical si, dupa caz, a 8.000
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de
munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul
medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic, ulterior
angajarii
Nu se tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific Art.13(k) 4.000-
prevazute la art.7 alin.4 lit.e 8.000
Nu se asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor Art.13(l) 4.000-
si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si 8.000
control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si
neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea
proceselor tehnologice
Nu prezinta documentele si relatiile solicitate de inspectorii
de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii Art.13(m) 4.000-
evenimentelor 8.000
Nu desemneaza, la solicitarea inspectorului de munca, Art.13(o) 4.000-
lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la 8.000
cercetarea evenimentelor
Nu asigura conditii pt.ca fiecare lucrator sa primeasca o Art.20 4.000-
instruire in dom.SSM, in special sub forma de informatii si 8.000
instructiuni de lucru, specifice locului de munca/postului sau.
Nu efectueaza cercetarea evenimentelor care au produs Art.29(1) 4.000-
incapacitate temporara de munca lit.a 8.000
Nu inregistreaza si nu raporteaza accidentul de munca la Art.32(2) 4.000-
inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator 8.000
Art.39(5) Nerespectarea obligatiilor ref.la evaluarea Art.7(4) 3.500-
riscurilor, imbunatatirea nivelului securitatii si protectiei 7.000
sanatatii lucratorilor, consultarea lucratorilor si permiterea
accesului in zonele cu risc ridicat numai a lucratorilor instruiti
corespunzator
Nerespectarea obligatiilor ref.la utilizarea in comun, de catre Art.7(5) 3.500-
angajati ai unor societati distincte, a acelorasi locuri de 7.000
munca
Implicarea financiara a lucratorilor in masurile privind Art.7(6) 3.500-
securitatea, sanatatea si igiena in munca 7.000
Nerespectarea prevederilor ref.la lucratorii desemnati Art.8 3.500-
7.000
Neinformarea lucratorilor ce pot fi expusi unui pericol grav si Art.11(1) 3.500-
iminent despre riscurile si masurile aferente acestui pericol 7.000
Neasigurarea pregatirii acelor lucratori ce pot fi expusi unui Art.11(3) 3.500-
pericol grav si iminent pt.a fi pregatiti in situatia cand seful 7.000
ierarhic superior nu poate fi contactat
Neasigurarea de echipamente de munca fara pericol Art.13(q) 3.500-
pt.securitatea si sanatatea lucratorilor 7.000
Neacordarea echipamentului individual de protectie nou in Art.13(s) 3.500-
cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie 7.000
Necomunicarea evenimentelor (definite cf.art.5lit.f) catre ITM Art.27(1) 3.500-
lit.a 7.000
Necomunicarea evenimentelor urmate de incapacitate Art.27(1) 3.500-
temporara de munca, invaliditate sau deces asiguratorului lit.b 7.000
cf.Legii346/2002
Art.39(6)lit.a Neluarea tuturor masurilor necesare organizarii Art.9(1) 3.000-
activitatilor de prevenire si de protectie (in functie de marimea 6.000
intrepr., riscuri, dispersia teritoriala, competente etc.)
Nerespectarea obligatiilor ref.la acordarea primului ajutor, Art.10 3.000-
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, desemnarea 6.000
lucratorilor care aplica masurile stabilite, a legaturilor cu
serviciile specializate etc.
Nerespectarea prevederilor ref. la informarea lucratorilor Art.16 3.000-
privind riscurile pt.securitate si sanatate in munca, precum si 6.000
masurile si activitatile de prevenire si protectie generale si
specifice fiecarui post de lucru
Art.39(6)lit.b Neacordarea alimentatiei de protectie cf. Art.14 3.000-
contractului colectiv de munca (contr.individual de munca) 6.000
Neacordarea materialelor igienico-sanitare cf. contractului Art.15 3.000-
colectiv de munca ( contr.individual de munca) 6.000
Nedeclararea bolilor profesionale medicilor competenti Art.34(1) 3.000-
6.000
Art.39(7) Prejudicierea lucratorilor care, in caz de pericol grav Art.11(2) 2.500-
si iminent parasesc locul de munca/zona periculoasa 5.000
Sanctionarea lucratorilor care actioneaza imprudent sau dau Art.11(4) 2.500-
dovada de neglijenta grava 5.000
Ingradirea accesului lucratorilor desemnati/a reprezentantilor Art.17 2.500-
lucratorilor la evaluarea riscurilor si la masurile de protectie, 5.000
orice informatii, evidente si rapoarte in domeniul SSM
Neorganizarea si nefunctionarea Comitetelor de securitate si Art.19 2.500-
sanatate in munca 5.000
Nerespectarea prevederilor ref.la cheltuielile cu instruirea Art.21 2.500-
lucratorilor, efectuarea instruirii in timpul programului de 5.000
lucru
Art. 39(8) Lipsa evidentei accidentelor de munca ce au ca Art.12(c) 2.000-
urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a 4.000
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum şi a accidentelor de munca
Neelaborarea pentru autorităţile competente şi în conformitate Art.12(d) 2.000-
cu reglementările legale a rapoartelor privind accidentele de 4.000
munca suferite de lucrătorii proprii
Neluarea măsurilor pentru asigurarea de materiale necesare Art.13(g) 2.000-
informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, 4.000
filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca
Prejudicierea reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi Art.18(5) 2.000-
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii in munca din 4.000
cauza consultarii, informarii si participarii la problemele de
ssm
Neacordarea timpului adecvat reprezentanţilor lucrătorilor cu Art.18(6) 2.000-
raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii 4.000
lucrătorilor, fără diminuarea drepturilor salariale şi
nefurnizarea mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita
drepturile şi atribuţiile specifice ssm
Neamenajarea locurile de munca ţinând seama de prezenta Art.36 2.000-
grupurilor sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, 4.000
lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi
persoanele cu dizabilitati
ART. 37(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în

munca de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează
un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amenda
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite
cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol
grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi

utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi
lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită
din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 39(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la

10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori
preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau
biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor
tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor

care necesită măsuri speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea

şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea
efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de
muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a

echipamentelor de muncă;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi

produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau

lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin
care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţă;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului

individual de protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai

echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim
special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea

lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător
clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în

condiţii de izolare.
Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la

10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de
activitate.
Documente elabor
Nr Documentu
crt
1 Decizie desemnare lucrator d
2 Decizie desemnare lucrator p
prim ajutor,PSI, evacuare
3 Decizie CSSM
4 Decizie desemnare serviciul
5 Decizie desemnare lucratori p

EM in caz de pericol grav si
6 Decizie lucratori desemnati c
specializate in caz de pericol
7 Decizie comisie cercetare eve
8 Decizie conducator loc de mu
LEGISLATIA ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
9 Plan actiune in caz de perico

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26
iul. 2006
2. Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/
M.Of.nr.882/30 oct. 2006
Hotarari de Guvern in domeniul protectiei muncii
1. Hotarârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerintelor minime de

securitate si sanatate în munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor împotriva
riscurilor legate de prezenta agentilor chimici
2. H.G nr.1146/30 august 2006 - M. Of. nr. 815 - 03.X.2006 privind cerintele
minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă
3. Hotarârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
securitate si sanatate în munca la bordul navelor de pescuit
5. Hotarârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerintelor
minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate
de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca
6. Hotarârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în munca
securitate si sanatate pentru locul de munca
8. Hotarârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui
potential risc datorat atmosferelor explozive
9. Hotarârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerintele minime de securitate
si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori,
în special de afectiuni dorsolombare.
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau
subteran
securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de
protectie la locul de munca
securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare
securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
15. Hotarârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru
semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca
16. Hotarâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot
17. Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru santierele temporare sau mobile
18. Hotarare de Guvern nr. 1876/22.12.2005 privind cerintele minime de securitate
si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii (MO nr.
81/30.01.2006)
19. Hotarare de Guvern nr. 1875/22.12.2005 privind protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest (MO nr. 64/24.01.2006)
20. Hotarâre de Guvern nr. 752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în
atmosfere potential explozive
21. Ordin nr. 753 din 16/10/2006 privind protectia tinerilor in munca ( Monitorul
Oficial, Partea I nr. 925 din 15/11/2006)
22. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare
a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter
tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca(MO nr. 887
din 31 octombrie 2006
23. Ordin nr. 706 din 26-09-2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice
artificiale(MO nr. 915 partea I din 10-11-2006)
24. HOTĂRÂRE nr. 246 din 7 martie 2007privind metodologia de reinnoire a
avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite(MO nr. 169 din 9 martie
2007)
25. Hotarare nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007
26. Hotarare nr. 557/2007 din 06/06/2007 privind completarea masurilor destinate
sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca pentru salariatii
incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru
salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara(MO nr. 407 din 18/06/2007)
27. Ordonanta de urgenta nr. 99 din 29 iunie 2000 privind masurile ce pot fi
aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în
munca(MO nr. 304 din 4 iulie 2000)
28. Ordin nr. 3 din 03/01/2007 privind aprobarea Formularului pentru
înregistrarea accidentului de muncă FIAM MO nr. 70 din 30/01/2007Intrare in vigoare:
30/01/2007.
Bibliografie
- Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26
iul. 2006
- Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/

M.Of.nr.882/30 oct. 2006
- Dr. ing. Stefan PECE, Ec Aurelia DASCALESCU, "Metoda de evaluare a

riscurilor de accidentare si îmbolnavire profesionala la locurile de munca",1998
- Darabont, Al., Pece, St., Dascalescu, Aurelia, Managementul securitatii si sanatatii

în munca - Ed. Agir, 2001
- "Medicina Muncii", Prof. Dr. Toma Niculescu, Conf. dr. Ion Toma, Dr. Duca
Pavel, ed. MEDMUN, 1999
- "Evaluarea riscurilor în sistemul om-masina", dr. ing. Pece Stefan, ed. Atlas Press,
2003
- "Costul accidentelor de munca", dr. ing. Aurelia Dascalescu, ed. Atlas Press, 2003
- "Implementarea managementului securitatii si sanatatii în munca", dr. ing. Steluta

Nisipeanu, ing. Raluca Stepa, ed. Libra 2003
REALIZAT DE s.c.PRO RISC srl

INSPECTOR PROTECTIA MUNCII
ALEXANDRU LULEA

!!!suport Curs 80 Ore

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

!!!suport Curs 80 Ore

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

I.

SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeanã constituie rezultatul unui proces de cooperare şi integrare

Consiliul Europei şi instituţiile sale

TRATATUL DE LA ROMA, din 1957, de constituire a Comunităţii Economice

Tot în 1957 s-a constituit Comunitatea Europeanã de energie atomicã(EUROATOM).

• în 1992 prin TRATATUL DE LA MAASTRICHT, Statele membre decizând

• în 1999 prin TRATATUL DE LA AMSTERDAM, s-au consolidat cei 3 piloni ai

• în 2001 prin TRATATUL DE LA NISA, prin care s-a prevăzut reformarea

3 SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Legislaţia primară, Acordurile internaţionale ale UE, Principiile generale de drept

4. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞI

4.1 Evoluţia reglementărilor legislative referitoare la securitate şi sănătate în

În Tratatul de la Roma din 1957, de constituire a Comunităţii Economice Europene,

Al doilea program coordonat de acţiune al Comisiei în domeniul securităţii şi

Prin art.100 A nou introdus s-a stipulat că:

Prin art.118 A nou introdus s-a stipulat că:

Realizarea obiectivului de la alineatul precedent se va concretiza prin introducerea de

Al treilea program de acţiune (1988 -1992) adoptat de Comisie a fost puternic

Programul de acţiune s-a concretizat prin elaborarea de numeroase Directive - pe baza

Tot în 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht de înfiinţare a Uniunii

În 1993 Consiliul a dispus infiinţarea Agenţiei europene pentru securitate şi

Programul Comunităţii stabilit pentru perioada 1996-2000 a constat, în:

În această perioadă a fost elaborată o cantitate considerabilă de standarde de securitate

În martie 2002 a fost stabilită strategia Comisiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în

4.2 Directive referitoare la securitate şi sănătate în muncă

În TABELUL NR. 1, expus în continuare se prezintă exemple de Directive elaborate

Categoria An apariţie Domeniu de aplicare

84/529/CEE Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix în

26 directive Tractoare din agricultură şi silvicultură, caracteristici generale şi

Utilaje de şantier 79/113/CEE

Echipamente 89/686/CEE Echipamente individuale de protecţie în general, cu excepţia celor

În TABELUL NR. 2, expus în continuare se prezintă o situaţie la zi a Directivelor

Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu

Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane,

Pericol/Risc + Imprejurări favorizante =

Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale

- eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea consecinţelor

- eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea

- prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a face faţă

Aspecte privind stadiul actual al securităţii şi sănătăţii în

Activitatea de protecţie a muncii în România are o istorie de peste

Anul 1874 consemnează apariţia şi intrarea în vigoare a unei legi

După cel de al doilea război mondial s-a înfiinţat un sistem

Un moment remarcabil îl constituie adoptarea în 1965 a “Legii nr.

Ulterior, în 1966, a luat fiinţă un organism independent al statului,

După decembrie 1989, transformările intervenite în viaţa

Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care

La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de

Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi

Legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o

Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face

Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea

Sistemul piramidal de reglementări, format din Legea nr.90/1996,

1. 83/477/CEE Privind protectia impotriva Hotarare de Guvern nr. 1875 din 22

1 98/24/CE cu privire la securitatea şi HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006

Conceptul de securitate si sanatate constituie un ansamblu de activitati

Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de masuri

In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea,

Legea de baza in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este Legea nr.319

Legea securitatii si sanatatii in munca a fost adoptata in data de 14 iulie 2006,

Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului

Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind