Roza lui Paracelsus

31 Iulie 2006

Din atelierul sau, aflat in doua incaperi scobite sub pamint, Paracelsus ii ceru Dumnezeului sau, vagului sau Dumnezeu, oricarui Dumnezeu, sa-i trimita un discipol.In soba, un palid foc proiecta umbrele neregulate. Sa se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut un efort prea mare. Paracelsus, toropit de oboseala, uita de rugaciunea formulata. Noaptea inghitise athanorul si prafuitele alambice, cind cineva batu in usa. Pe jumatate adormit, Paracelsus se ridica, urca citeva trepte ale scarii in forma de melc si deschise unul dintre canaturile usii. Un necunoscut trecu pragul. Parea, si el, din cale-afara de ostenit. Paracelsus ii arata o lavita; celalalt se aseza in tacere. La inceput nu rosti nici un cuvint, iar mai apoi magistrul curma, primul, tacerea. - Tin minte chipurile dinspre Apus ca sii pe acelea dinspre Rasarit, spuse el nu fara o anume emfaza. Dar nu tin minte chipul tau. Cine esti si ce voiesti de la mine? - Numele meu nu are insemnatate, raspunnnse celalalt. Am colindat trei zile si trei nopti ca sa ajung pina aici. Vreau sa fiu ucenicul tau. Ti-am adus, iata, intregul meu avut. Scoase la iveala un sacusor de piele si, cu mina dreapta, il rasturna pe masa: se prelinse un suvoi de galbeni. Paracelsus, pentru a-si aprinde lampa, fusese nevoit sa-i intoarca spatele. Cind se intoarse iar catre noul venit, observa ca acesta tinea o roza in mina stinga. Roza il nelinisti. Se apleca, isi impreuna virfurile degetelor si spuse: - Ma crezi in stare sa fauresc piatra cccare sa preschimbe toate eIementeIe in aur si tot aur imi oferi. Dar eu nu aurul il caut, si daca aurul te preocupa, nu-mi vei fi niciodata ucenic. - Aurul nu ma preocupa defel, raspunse::: celalalt. Galbenii acestia nu sint altceva decit o marturie a dorintei mele de a invata. As dori sa-mi arati Piatra Filosofala. Vreau sa te insotesc pe drumul care duce la Piatra. Paracelsus rosti rar: - Drumul este Piatra. Piatra este punctuul de pornire. Daca nu intelegi acest lucru, n-ai inceput inca sa intelegi. Caci telul este in fiecare dintre pasii tai. Celalalt il privi neincrezator. Il intreba cu glas schimbat: - Dar exista oare un tel? Paracelsus izbucni in ris. - Detractorii mei, care nu sint atat deee numerosi pe cit sunt de stupizi, sustin contrariul si ma invinuiesc de impostura. Eu nu le dau dreptate, insa n-ar fi cu neputinta ca totul sa fie o iluzie. Ceea ce stiu e ca exista un drum. Urma o tacere si apoi celalalt spuse: - Sunt gata sa-l strabat impreuna cu tinne, chiar daca ar fi sa cutreieram vreme multa. Ingaduie-mi sa trec desertul. Ingaduie-mi sa intrezaresc, fie si de departe, pamintul fagaduit, chiar daca astrele mi-ar interzice apoi sa-l ating. Dar, inainte de a incepe aceasta calatorie, voiesc o dovada. - Cand? intreba Paracelsus, cu nelinistee.

in Paradis. cu petalele ei.Mai este foc in vatra. sa distruga macar o singura floare. totul e pieritor. si iti ofer. spuse discipolul. oare. pentru a-l face sa renasca apoi din propria-i cenusa.Te inseli.. oare. spuse provocatooor discipolul.O vorba? spuse discipolul. Vorbesc de Cuvintul dezvaluit de Kabala. Si n-am ce face cu credulitatea.Te rog cu umilinta sa te invoiesti a-mmi arata pieirea si intoarcerea rozei. cu malitie si umilinta.Si in care alt loc ne aflam atunci? Crrezi.Athanorul e stins. . raspunse discipolulll. .. apoi. Mi-ar fi de ajuns o vorba pentru ca tu. Daca ai azvirli aceasta roza in jaratec. surprins. Iata ce-ti cer. aratind dintr-o data o brusca obstinatie.Esti credul. Celalalt insista: . Paracelsus o luase in mina si se juca. cu ajutorul artei si al priceperii tale. . sub razele lunii. aici. continua. Crezi. apoi.O roza poate sa arda. s-o ai din nou in fata ochilor. ai putea crede ca flacarile au mistuit-o si ca cenusa este cea care-i reala. ca tu poti arde unn trandafir in flacari. Tinarul ridica roza deasupra capului. raspunse Paraceelsus. acum vorbeau in germana.Se spune. Athanorul e stins. . repeta el.Oricine ar fi in stare s-o nimiceascaaa. . rosti el. cu totul alte instrumente. ca este cu puttinta sa trimiti ceva in neant ? Crezi ca intiiul Adam a izbutit. Paracelsus se ridicase.Esti foarte credul. Ingaduie-mi. asadar. macar un singur fir de iarba ? .Tocmai pentru ca nu sint credul vreauuu sa vad cu proprii mei ochi pieirea si renasterea acestei roze. oare. Incepusera sa converseze in latina. vorbind. Ce-ai putea face pentru ca ea sa renasca ? Paracelsus il privi cu tristete.Nu indraznesc sa te intreb care anume. . ca divinitatea ar putea sa creeze un spatiu care sa nu fie Paradisul ? Crezi. Putin imi pasa daca operezi cu . spuse magistrul. Discipolul spuse atunci pe un ton rece: . Spui ca as fi in stare s-o nimicesc ? .Nu ne aflam in Paradis. . iar alammbicele sunt acoperite de colb.In clipa aceasta. raspunse tinarrul cu incapatinare. spuse celalalt.Vorbesc de acela pe care l-a folosit divinitatea pentru a crea cerul si pamintul. insa. In aceasta etapa a lungii mele calatorii folosesc. sa fiu martor acestei minuni. alambicele sunt acoperite de colb. . . . Iti spun ca roza e eterna si ca doar aparenta poate sa se schimbe. ca prabusirea consta in altceva decit in a ignora tocmai faptul ca ne aflam in Paradis ? . intreaga viata. si Paradisul invizibil in care acum ne aflam si pe care pacatul originar ni-l ascunde. eu am nevoie de credinta.

apoi roza. lua trandafirul rosu pe care Paracelsius il lasase pe pupitru si il azvirli in flacari. Clipe in sir. Ingaduie-mi sa mai privesc o data cenusa. Trandafirul isi schimba culoarea si. insa. Tinarul se simti cuprins de rusine. Si-i lua. atunci voi fi discipolul tau. Miracolul nu ti-ar da increderea pe care o cauti. pentru a navali astfel in casa unui magistru si a cere de la el un miracol? Ce-ai facut tu pentru a merita un asemenea dar ? Celalalt raspunse. din el nu mai ramase decit o mina de cenusa. Asadar. asadar. Paracelsus ramase de gheata. In cele din urma spuse: . Ma voi intoarce cind voi fi mai puternic. tremurind: . sa-mi ingadui sa vad cenusa. Paracelsus era un sarlatan sau un simplu vizionar.Toti medicii si toti spiterii din Basssilea afirma ca as fi un impostor. dupa citeva clipe.Verbul ori cu athanorul. Cine era el. Paracelsus ramase pe ginduri. lasa roza. Vorbea cu o autentica pasiune. iar la capatul drumului voi vedea roza. la plecare. atit de lovit. cine esti tu. Iti cerr. ca indaratul mastii nu se afla nimeni ? Sa-i lase galbenii ar fi parut o umilinta.Daca as face-o. Spuse cu o ciudata simplitate: .Stiu bine ca n-am facut nimic. Mereu neincrezator. Paracelsus ramasese singur. suspicios. ai spune ca e vorba deespre o aparenta impusa de magia ochilor tai. tinarul il privi. Magistrul ridica vocea si-i spuse: . Amindoi stiau ca nu se vor mai vedea niciodata. un intrus. la sfirsitul vietii. Nu iti voi cere nimic altceva. decit mila pentru batrinul magistru atit de venerat. cu sacrilega-i mina. Poate ca au dreptate. Roza reaparu.La urma urmelor. care nu era. atit de gol pe dinauntru. Paracelsus il insoti pina la capatul scarii si-i spuse ca va fi intotdeauna bine venit. rasturna gramajoara de cenusa in mina lui concava si rosti un cuvint cu glas scazut. atit de ilustru si. Cu o miscare brusca. discipolul astepta cuvintul si miracolul. Voi crede in marturia ochilor mei. pentru a descoperi. in numele tuturor anilor pe care-i voi petrece trudind in umbra ta. Aici odihneste cenusa care a fost cindva roza si nu va mai fi niciodata. . Inainte de stinge lumina si de a se aseza in fotoliul scilciat. Johannes Grisebach. iar el. daduse buzna in casa lui si acum il silea sa admita ca faimoasele-i puteri magice nu sunt decit formule gaunoase.Sunt de neiertat Mi-a lipsit fervoareeea pe care Atotputernicul o cere de la credinciosi. Ingenunche si rosti: .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful