You are on page 1of 146

DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI

FRANCEZ – ROMÂN
ITALIAN – ROMÂN
ENGLEZ – ROMÂN

ROMÂN – FRANCEZ /ITALIAN /ENGLEZ

CARLETA-STELUŢA CĂLIN

1

TABLE DES MATIÈRES
Table des matières.......................................................................2
PETIT DICTIONNAIRE DE TERMES MUSICAUX...................................5
FRANÇAIS - ROUMAIN.................................................................... 5
♫.................................................................................................5
mic dicţionar de termeni muzicali român – francez .........................5
A.........................................................................................................6
B.........................................................................................................8
C.......................................................................................................10
E.......................................................................................................16
F.......................................................................................................17
G.......................................................................................................19
H.......................................................................................................20
I........................................................................................................21
J........................................................................................................21
K.......................................................................................................22
L.......................................................................................................22
M......................................................................................................22
N.......................................................................................................25
O.......................................................................................................26
P.......................................................................................................27
Q.......................................................................................................29
R.......................................................................................................30
S.......................................................................................................31
T.......................................................................................................34
U.......................................................................................................36
V.......................................................................................................36
W......................................................................................................37
X.......................................................................................................38
Y.......................................................................................................38
Z.......................................................................................................38
PICCOLO DIZIONARIO DI TERMINI MUSICALI................................39
ITALIANO – RUMENO....................................................................39
A.......................................................................................................40
B.......................................................................................................42
C.......................................................................................................44
D.......................................................................................................48
E.......................................................................................................49

2

F.......................................................................................................50
G.......................................................................................................52
H.......................................................................................................53
I........................................................................................................53
J........................................................................................................54
K.......................................................................................................54
L.......................................................................................................54
M......................................................................................................55
N.......................................................................................................57
O.......................................................................................................57
P.......................................................................................................58
Q.......................................................................................................60
R.......................................................................................................60
S.......................................................................................................61
T.......................................................................................................65
U.......................................................................................................67
V.......................................................................................................67
X.......................................................................................................68
Z.......................................................................................................68
ENGLISH – ROMANIAN LITTLE DICTIONARY....................................69
OF MUSICAL THERMinology.........................................................69
A.......................................................................................................70
B.......................................................................................................72
C.......................................................................................................74
D.......................................................................................................78
E.......................................................................................................80
F.......................................................................................................81
G.......................................................................................................83
H.......................................................................................................84
I........................................................................................................85
J........................................................................................................87
K.......................................................................................................87
L.......................................................................................................88
M......................................................................................................89
N.......................................................................................................91
O.......................................................................................................92
P.......................................................................................................93
Q.......................................................................................................96
R.......................................................................................................96
S.......................................................................................................99
T.....................................................................................................104
U.....................................................................................................107
V.....................................................................................................108
W....................................................................................................109
X.....................................................................................................109
Y.....................................................................................................109
Z.....................................................................................................109
DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI..............................................111

3

......................................................................114 C.......................................................................................................128 L......................................................146 4 ......................................112 acustică (s.........126 I................................................................122 F.............................................................................................................129 N................................112 Acustician......................................................................................................128 K...................................111 A.............................133 R.............................................................142 U..............................................................132 P..............................................................................................................................128 M..................................................................................................................................................................120 E.........................................................................................................................................................................................................................)....................................................................................................................................123 G.........................................131 O......................144 lista abrevierilor.........................................................).......................................................................................................................................... f..................................................................................................................................ROMÂN – FRANCEZ – ITALIAN – ENGLEZ......................................................................).....................................................................................126 Î..................................................145 bibliografie..............................143 X........................135 S.....................................................................................................................................................................................................................................................116 D.......................................144 Z............................................................................................... f.....................112 B.......................................................................................127 J................................................................................................................................................................................................................................................................................................136 Ş................142 V...................139 Ţ....................................................125 H................................................................ -ă (s.....................................139 T......................................................112 ABREVIAŢIE (s..........................................

ROUMAIN ♫ MIC DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI ROMÂN – FRANCEZ 5 . PETIT DICTIONNAIRE DE TERMES MUSICAUX FRANÇAIS .

de piano – acordor de piane. -TRICE (s. ornamentelor moderne. ACADÉMIQUE (adj. m. m.) acustică. -ÉE (adj. (adj. (adj.) – acordor.) – acordor (instrument. 2.) – accelerando. poet grec din epoca veche care -oare: Cette pianiste est l’accompagnatrice cânta sau recita acompaniindu-se la liră. suprapunere liberă de parte sau ansamblu de părţi vocale ori sunete care nu corespunde procedeelor de instrumentale secundare.) – accident. ACCORDER (v. acompaniatoarea unui violonist.) – 1. expresivă a vocii: accent joyeux – intonaţie ACUITÉ (s. ACCOMPAGNATEUR.) – acrostih./ adj. m. m. (adv. ACCORDEUR.) (despre voci. ACCORDABLE (adj. -ENNE (s.) – acordeonist: une excellente accordéoniste – o acordeonistă excelentă. ACCOMPAGNATEUR. AGRÉGAT (s. AÈDE (s. alteraţie (diez. m. ornamentaţie melodică. violoniste – a acompania la pian un cântăreţ. ACCORDÉONISTE (s.) – academician. m. -ană. pentru unirea mai multor portative. 2. acordare. a veche.) – acustician. semn tipografic folosit ADDOLCENDO (adv.) – acoladă. un piţigăiat: note aiguë – notă ascuţită. acustic (relativ la percepţia sunetelor).) – adagietto. 2.) – acordare (de instrumente muzicale). (s. cu butoane. acustică.) – addolorando. propriu din punctul de vedere al propagării sunetelor: operelor muzicale religioase în stil polifonic.) – agregat.) – accentuat. 2.) – acordeon. pentru clavecine. adv. (s. consonant – acord consonant. f. d’un violoniste – Această pianistă este AFFETUOSO (adv. intonaţie tragedie clasică în cinci acte. ale cărui ancii de metal sunt puse în vibraţie de un burduf: Il joue de l’accordéon dans un bal populaire – Cântă din acordeon la un bal popular. adj. ACCOLADE (s. susţinând partea analiză a armoniei clasice. ADAPTATION (s. bonne/ mauvaise acoustique d’une salle – executate în capele. a regla un instrument muzical. omologă. cheie de – academie de muzică. în muzica ACCOMPAGNER (v.) – a adapta: adapter pour la scène – vocea sau cu un instrument. acţiunea de a acorda un instrument şi rezultatul acesteia: accord du violon (sol. ACADÉMIE (s.) – 1. acordat): accordoir pour clavecins – acordor ACADÉMICIEN. inflexiune.) – 1. -Ë – 1.) – la în sistemul de notaţie folosit de acordează instrumente de muzică: accordeur ţările germanice şi anglo-saxone. ACROSTICHE (s.) ornament.) – a (se) acompania.) – adaptare. m. accord parfait – acord care suprapune tonica. într-o mişcare agitată. A ACCORDAGE (s. a adapta pentru scenă.) – addolcendo. acord. instrument muzical portativ. re.) bucată executată în tempo becar) în afara tonalităţii.) – 1. m. AIR (s. -TRICE (s.) – instrumente. ACCOMPAGNEMENT (s. m.) – (înv. principală: accompagnament de piano – AGRÉMENT (s. ADAGIO – 1. m. ADDOLORANDO (adv. adv. AGITATO (adv.) – accent. specialist în A CAPELLA/ A CAPPELLA (loc. t. re. la. piesă muzicală trei sunete muzicale emise simultan: accord 6 . f. la. invar. a-l acorda. t. mi). ACCIDENT (s. accompagner au piano un chanteur. accord dissonant – acord disonant.) – affetuoso.) – acompaniament. a aduce instrumentele la acelaşi diapazon. medianta şi dominanta.) – act: tragèdie classique en cinq actes – ACCENT (s. bemol. adagio. formulă de acompaniament de pian. 2. ansamblu de cel puţin flûte – o arie de flaut. m. 2. ACOUSTICIEN. arie. m. ADAGIETTO (s. f.) – acuitate: l’acuité d’un son – acuitatea veselă. mi) – acordarea viorii (sol./ r. ACCELERANDO [akselerãdo] (adv. persoană care A (s. un violonist.) notă înaltă.) – academic. f. ACCENTUÉ. care nu admiteau acustică bună/ proastă a unei săli.) adagio (lent).) – acompaniator. melodie instrumentală: un air de ACCORD (s. susţine printr-un acompaniament muzical: AÏGU. -ENNE (s.) – care se poate acorda. 2. m. m. m.) – academie: académie de musique ACCORDOIR (s. m.) – aed. accelerând mişcarea. arie. (s.) – acompaniator. calitate a unui loc acompaniament instrumental. m. t. ACCORDÉON (s. chanter a capella – a cânta fără ACOUSTIQUE – 1.) – agitato. cel care acompaniază partea principală cu ADAPTER (v. f. sunete) strident. -EUSE (s. ACTE (s. unui sunet. stridentă.

) – armatură. adv. f. instrument cu patru muzicală cu formă graţioasă. -oare. m. sonată). formă muzicală AMOROSO (adv. în care forma sau execuţia oboi. instrumentală cu acompaniament. a vocii: melodiile înregistrate pe cilindri sau pe discuri.) – bucată muzicală executată ANTIENNE (s. t. graţioasă. notă boire – cântec de pahar. ANTIPHONIQUE (adj. f. 2. t.) bucată executată în a apărut ca o reacţie la serialismul integral. (sin.) / apoteoză. animator. ANCHE (s. această manieră.) – andamento. disc de varietăţi. (s. d) spaniol. parte AMBITUS (s.) – 1.) – armatură. de la sunetul cel mai grav la sunetul cel mai ARIETTE (s. ANTHOLOGIE (s. c) orice instrument alto.) – antistrofă.) – afon.) – a amplifica. m. f. 7 . cântată: air de l’opéra – arie de operă. ornament care precedă nota reală la un interval ALTISTE (s. f. plasat la începutul unei bucăţi muzicale. f.) – ambitus. de origine germană. într-o manieră Stockhausen şi a lui Pierre Boulez. f. cărui scară sonoră corespunde aproximativ ARIA (s. les conţine o parte de indeterminare.) – bucată muzicală executată recomandarea oficială pentru disc-jockey.) – 1. apoi a lui Karlheinz ANDANTE – 1. alternativ.) – amoroso. măsura.) – a altera. verset cântat înainte şi allegro (în particular. air à ANACROUSE/ ANACRUSE (s. APPOGGIATURE (s. f.) – aragoneză. m. m. persoană care cântă alto. un preamplificator şi ARMURE (s. m. adv. mai mici. prin ANTISTROPHE (s. acord executat cântând în mod succesiv notele: faire des arpèges au piano – a face arpegii la pian.) – arabescă.) – album. virtuozitatea lui John Cage. melodie executată un ritm lent. pl.) – 1. ALL’OTTAVA (loc.) – arpegiu. f.) – antecedent.) – alteraţie. m. dans de curte bisericeşti. executată în acest tempo.) bucată ALLARGANDO (adv. m.) – allegretto (mai puţin rapid ANGLAISE (s. ARMATURE (s. 2. 2. ajutorul unei manivele. coarde acordat la cvinta gravă a viorii şi de ARAGONAISE (s.) – antifonie. semn convenţional mod alternativ. f. 2. ALTÉRER (v.) – apogiatură. ALLÉGRETTO (s. prima parte a formei de după un psalm. -TRICE (s. duioasă. (adv.) andantino. mai multe bucăţi muzicale.) – antologie. a mări volumul. ÂME (s. aparat muzical care. f. bemolii şi becarii sunt alteraţii.) – pop (la instrumentele cu coarde). enrhumé. f.) – altissimo. ARISTON (s. cu animaţie.) – al fine.) – aleatoric: musique aléatoire – sunete la unele instrumente de suflat (clarinet. alemandă.) a) vocea feminină cea mai gravă. execută mecanic întinderea sau importanţa sunetului. numită şi contralto. ANDANTINO – 1.) – numele unui dans foarte vioi. dans popular factură identică. armure) conţinând un amplificator. arie. trompetă cu pistoane (folosită în fanfare).) – animato. (adv. f. f. ariosos) – arioso. element al unei linii de înaltă fidelitate.) – antifonic. AL FINE (loc. întinderea unei melodii cântată de un solist într-o operă.) – appassionato. m. cu viaţă. f. ALLÉGRO (s. cu pasiune. b) violă. 2. ANIMATO (adv. f. un tuner. ALLEGRETTO (adv. care nu are sau nu mai are sau două semitonuri cromatice: Les dièses. AMPLI–TUNER (s. scurtă compoziţie această voce. ARCHET (s.) – ariston. saxofon) şi la unele tuburi ale orgii. pl.) andante. f.) – antifonar. răcit. f. de jaz. *Expresia s-a născut în anii 1950. (s.) – alla breve. era afon. ANIMATEUR. m. vesel): jouer allegro – a cânta allegro. mai vioaie decât andante.) – amplitudine.) – allargando. était aphone – bémols et les bécarres sont des altérations – Cântăreţul. aparţinând în acelaşi timp recitativului şi ariei. care se execută în ALTÉRATION (s. adv. cântăreaţă care posedă ARABESQUE (s. cu AMPLIFIER (v. limbă a cărei vibraţie produce ALÉATOIRE (adj. Muzica aleatorică moderată. f. decât allegro). les voce: Le chanteur. ARPÈGE (s.) – ancie. cu un caracter grav şi cu ANTIPHONIE (s.) – antifon. într-o manieră ALLA BREVE (loc. carte de cântări ALLEMANDE (s. amplis–tuners) – ampli. ANTIPHONAIRE (s. m. a pune un semn de APPASSIONATO (adv. amplifier un son – a amplifica un sunet. APOTHÉOSE (s. m. notă de ALTISSIMO (adv.) – anacruză. m. ARIOSO (s. ansamblu de alteraţii AMPLITUDE (s. care un sunet este urcat sau coborât cu unul APHONE (adj. allegretto. alteraţie. m. plasate după cheie şi înaintea cifrei care indică tuner. cu măsură şi conducând la primul tempo forte.) – all’ottava. într-o manieră tandră. care constituie tonalitatea unei piese muzicale. f. de secundă şi care este scrisă cu caractere ALTO – 1.) – arcuş: archet de violon – arcuş de (adj) se spune despre un instrument muzical a vioară.) – altist. 2.) – allegro (într-un mod vivace şi ANTÉCÉDENT (s. Diezii. odată cu ANDAMENTO (adv. muzică aleatorică. (s. ALLEGRO (adv.) – arietă. scurtă melodie într-o manieră înalt. sau grup de note precedând prima bară de ALBUM (s. melodie vocală sau vocii alto sau contralto. m. anches – instrumentele cu ancie.

B favorizează crearea de noi genuri ca opera. Schönberg.) – artă: œuvre d’art – operă de artă.) – augmentare. -E. f. f. f. 2. pentru înregistrările sonore. cu cutie triunghiulară şi trei corzi. m.) – atonalitate. f. chanson bachique – pentru pian.) – a ataca. t. un ton intim. m. dirijorului. a executa un arpegiu: B (s. (sec.) – barcarolă – 1. de tobă. instrumentală cu ritm ternar. costumé – bal costumat.) – artist. morceau de musique – a începe o bucată piesă vocală sau instrumentală inspirată de o muzicală. baguettes de tambour – beţe cu talent. reluând viteza de baguette de chef d’orchestre – bagheta execuţie iniţială a bucăţii. ARTISTE (s. natural în sistemul anglo-saxon. m. -oare. respectând BAL (s. t. BAROQUISANT. stil artistic şi literar născut în Italia odată cu Reforma catolică şi care a dominat o mare parte a Europei şi Americii latine în sec.) – bard. ARRANGER (v. la banjo într-o orchestră de jaz tradiţională.) – background. instrument din familia clasice şi utilizând cele douăsprezece trepte lăutei. m. arrangement pour piano – un aranjament BACHIQUE (adj.) – baroc. A TEMPO (loc. acompaniament al unei partituri solistice în jaz. scriitura barocă.) baladă.) – avangardă. -E (adj. transformarea BACCHANALES [bakanal] (s. bucată muzicală cu un care face un aranjament muzical. Berg.) – a da o probă. 8 . abandonând stilul polifonic. caracter lejer din suitele franceze şi germane ART (s.) – asonanţă. m. BAGUETTE (s. m. f. ballade pour piano – baladă pentru sub ferestrele cuiva. BAROQUE (s.) – balet. AUDITIONNER (v. este format dintr-o membrană: jouer du banjo AUDITORIUM (s. în stilul acestor AVE (MARIA) (s.) – si bemol în sistemul germanic. ARRANGEMENT (s. al XVIII-lea).) – fiecare dintre galeriile de deasupra Stockhausen. adesea compusă pentru pian. m. cântec al AUGMENTATION (s. piesă vocală sau AVANT-GARDE (s. pentru emisiunile de radio sau de televiziune şi BANJOÏSTE (s. interpret. adv.) orchestrei în sălile de spectacol. repertoriul în vederea obţinerii unui cu cutie rotundă. folosit ale gamei cromatice (reprezentanţi: în Rusia. -EUSE (s. sau care aminteşte barocul. f. În muzică. instrumente sau ansambluri diferite: un dionisiile greceşti). al XVII-lea şi al XVIII-lea. m. 2. persoană BADINERIE (s.) – bahic. cântec de pahar. a-şi prezenta BANJO (s.) – banjo. a face aranjamentul BACKGROUND [bakgrawnd] (s. integrarea baletului în acţiune.) – 1.) – artistic. sală dans un orchestre de jazz traditionnel – a cânta amenajată pentru audiţia unor opere muzicale. 2. instrument sau greacă sau latină) sărbători în onoarea lui ansamblu. concert executat în zori romantice. în vederea obţinerii unui théâtre a été l’intégration du ballet à l’action – angajament: passer une audition –a da o Una dintre reformele lui Gluck în teatru a fost audiţie pentru a obţine un angajament.) – balalaică. cu ARTISTIQUE (adj. cântec de dans. t. suită muzicală acompaniind artist a repertoriului său sau a unei părţi din un balet: Une réforme imposée par Gluck au repertoriu. Xenakis etc. f. cântece. invar. ATONALITÉ (s. m. ATONAL. BAROQUISME (s. în vederea executării ei de către Bacchus (misterele dionisiace în Italia sau voci. instrument de percuţie contemporană caracterizată mai ales prin originar din Africa.) – a tempo.) – bal: bal masqué – bal mascat. ARTISTIQUEMENT (adv. m. gondolierilor veneţieni. mică piesă uşoară. f. pian.) – caracter baroc al unei opere. m. scriere muzicală BALAFON (s. bal principiile atonalităţii.) – alboradă. unei piese muzicale.) – bagatelă.) – banjoist. cântăreţ la banjo. cu artă. melodioasă şi foarte ornată. instrument din familia lăutei.) – în mod artistic.) – atonal.) – (antichitatea unei opere scrise pentru voce. m. oratoriul şi cantata şi de noi forme ca sonata şi concertul.) – a aranja. BALCON (s. baladă literară: ballades romantiques – balade AUBADE (s. ovală cu ajutorul cărora se bate toba. f.) – balafon. m. AUDITION (s. al cărui întinzător de coarde angajament.) – aranjor. -ALS/ -AUX (adj.) – audiţie. f. asemănător cu xilofonul. abandonarea regulilor armoniei şi tonalităţii BALALAÏKA (s. Boulez. BARCAROLLE (s. Webern. prezentarea de către un BALLET (s. m. a începe: attaquer un BALLADE (s. m. ATTAQUER (v. actor. f. ARRANGEUR. poet şi cântăreţ celt. si arpéger un accord – a arpegia o gamă. BARDE (s.ARPÉGER (v. (od. pl. invar.) – a arpegia.) – badinerie. mici beţe scurte cu capătul în formă ASSONANCE (s.) – 1. BAGATELLE (s.) – cu tendinţă barocă.) – aranjament.) – Ave Maria.) – sală de audiţii. f.

f. lăută. semn de alteraţie care compoziţii vocale sau instrumentale.) – bas continuu. m.) – nume dat arhitecturii. apariţia disonanţei bariton tenoral. 2. (adj.) a) bariton. piesă muzicală în acest stil. XVIII-lea devine din nou cântec liric. în intermediară între tenor şi bas. basses-tailles) – voce de măsură ternară. (s.) – fagot. – saxofon bariton. stil de cântec bas: basse de violon/ de violoncelle – bas de bazat pe frumuseţea sunetului şi pe vioară.) – instrument muzical burlesc. invar. BINAIRE (adj. baterie. BASSE (s.) – muştiuc. f. pl.) – 1. (s. BEUGLANTE (s. t. al bas profund (opus termenului de basse noble). pl. m. cu structură amplă.) – berceuse. noţiunea de “bas fundamental” al acordului. BARRÉ (s. instrument muzical de suflat BEUGLER (v. suflat care se ţine între buze şi de care este BAS.) – fagotto d’amore.) – bergamască.) şlagăr.) – abreviere pentru contrabasist. pl. 2. cu un semiton printr-un bemol. f.) – bas cifrat. -EUSE (s. parte a instrumentelor de intermediară între tenor şi bariton. basse-contre). cu tempo rapid. big-bands) – big-band. de violoncel. f. contrabas. posedă această voce: un baryton de l’Opéra – BEAUX-ARTS (s. m. instrumentele de percuţie. cu ancie dublă.) – (înv. având în orchestră (un cântec. la chitară. t. alcătuit dintr-o singură BASSET (s. coupe fagot. orchestră mare de jaz. m. nobile. (sin.) – (despre cântăreţi) a rage. 4. al bel canto-ului. clarinetului. în jaz. a zbiera din lemn.) – grav: note basse – notă joasă. al XVI-lea – al XVII-lea). un refren). a coborî o notă bas profund. (adj.) – (pop. voce bărbătească BEAT [bit] (s. strofă. basses-contre) – voce de BÉMOLISER (v. m. m. f. cu timbru al vocii masculine între bariton şi bas elemente pastorale. de un diez sau de un bemol. – mi bemol. binaire – divizarea unei bucăţi muzicale în BATTERIE (s.) – beat. din sec. 3. în rock. BASSON D’EGLISE (s. basses-nobles) – bas din Bergame (sec. BASSON (s. m. BASSE (adj. 2. Un tip de voce BEC (s. şi avea încă o octavă în falset. a bemoliza. du bel canto – care unele note (note cifrate) au deasupra o Secolul al XVIII-lea stă încă sub semnul operei cifră care specifică acordul de executat. m. dar uneori şi muzicii bariton. caracterizat prin BARYTON – MARTIN (s. al XV-lea. BERGAMASQUE (s.) – fagotist.) – 1. timp tare în jaz. unui instrument spune despre o notă care are bemol: mi bémol polifonic (sin.) cu becar: cântăreţ care are această voce. instrumentul note becarre – notă cu becar. înv. linie care separă BATTEUR. b) orice instrument artelor plastice şi grafice. cântăreţ care muzica pop. ansamblul două părţi. m. al cărui sunet corespunde aproximativ vocii de BEL CANTO (s. cântec păstoresc BASSE OBSTINÉE (s. f. f. era un dans în BASSE-TAILLE (s.) becar. barre pentru tobă.BARRE (s. cântăreţ la care fiecare timp e divizat în două. partea cea mai gravă a unei BÉCARRE – 1. vocea readuce la înălţimea iniţială o notă modificată masculină cea mai gravă (od. instrument format din mai multe percuţii la care 9 . instrumentelor cu percuţie dintr-o orchestră. alteraţie care coboară cu acompaniament (în general cifrată) un semiton nota pe care o precedă. m. BIG-BAND (s. BEUGLANT (s.) bemol. fără întrerupere. tijă de lemn lipită sub întinzătorul de batterie – Cântă la baterie. basse-chantante).) – denumire dată unui dezvoltarea secţiunii ritmice. Rameau a défini la notion de “basse BERCEUSE (s. tambour – a bate toba/ la tobă. pl. 2. un bariton de operă.) – (cuvânt breton) cimpoi breton. 2.) de bariton: saxophone baryton şi dansului. BASSE CONTINUE (s. f.) – bergerette. f. după Jean – Blaise Martin (a cvintei diminuate) şi a cromatismului (şi (1768 – 1837). de mesure – bară de măsură. pl. m. 3. m. a transpune BASSE FONDAMENTALE (s.) – mesure binaire – măsură binară. m. stil de jaz apărut în fligorn tenor. BINIOU (s. cântăreţ la măsurile pe portativ.) şantan. baryton en si bemol – BE-BOP [bibop] (s.) – 1.) – baterist.) – aşezare simultană a unui deget (mai BATTRE (v.) – bas fundamental: în bemol. instrument utilizat în trecut în muzica religioasă BIGOPHONE (s. m. parte de BÉMOL – 1. BERGERETTE (s.) – battre la mesure – a bate măsura. cântec de leagăn fondamentale” de l’accord – Rameau a definit pentru copii. parte de bas la signe de l’opéra napolitain. virtuozitate: Le XVIIIe siècle vit encore sous le BASSE CHIFFRÉE (s. f. a cantoanelor elveţiene. (adj. formulă ritmică coarde pentru a-i susţine presiunea. BASSE-CONTRE (s. battre le banjo etc. fixată ancia: le bec d’une clarinette – muştiucul gravă.) – be-bop. barre d’harmonie – bară de cântă un singur muzician: Il tient/ il est à la armonie. f.) – 1. f. bas. In sec. în special la baterie. rolul de bas al familiei oboiului. m.) se încredinţată. napolitane. a rar a două) pe mai multe corzi. BARYTON – 1.) – bel canto.) cor de basset – clarinet alto.) – (pop. dans originar BASSE-NOBLE (s. f. In sec. New York prin 1944. care urca cu uşurinţă la nota la1 bop). BASSISTE (s. f.) – bas obstinat.. m. t. în BASSON/ BASSONISTE (s. 2. 2. continuo). indica ritmul prin gesturi specifice. (s. m. al XVI-lea.

BOOGIE-WOOGIE (s. f. grosse caisse: gustat pentru că era adesea însoţit de tobă mare. interpretarea unor cuplete satirice. lemn (oboi. pl: cafés-concerts) – café- lăutei. saxofon). format din două tobe mici. de un comic ritm accentuat: “Le Boléro” de Ravel – extravagant. cadenţă. teatru în care se putea bea şi în muzica greacă modernă. cu coadă lungă şi cutie bombată. brio. registru de orgă care asigură basul. 2. BOMBARDON (s. (interj. înlănţuire de acorduri molatecă. oval alb. în sistemul de notaţie folosit de Auvergne. folosit concert. baryton BOLÉRO (s. BRÈVE (s. instrument de bizantin. vivacitate.) – 1. lamentaţie din folclorul a interpretat bucata cu brio. m. f. instrument de BŒUF (s. CACOPHONIE (s. f. 2. contrabas al bombardei. 2. (adj.) – blues. notă din notaţia medievală (în BLANCHE (s.) – opéra bouffe – operă bufă (v. 3. boogie-woogies) – stil de jaz apărut în Statele Unite prin 1930. invar. al BUCOLIQUE – 1. instrumentul însuşi. m. bombardă. BUGLE TENOR (s. m.) – fligorn alto (sin. cântecul orchestrei care are ca efect sporirea BITONAL.) – bolero. corn englez. cadenţă care se încheie cu tonica. BUGLE (s. f.) – breve. un vals lent. (s. melodia pe care se dansează acest (improvizat până prin sec.) – doime: Une blanche est un ovale opoziţie cu longa). BOP/ BE-BOP [bibop] (s. m. saxhorn al căror timbru este asemănător cu acela al alto). fligorn sopran. m. notă ornând o melodie. -ALS/ -AUX (adj. BOURRÉE (s. m. f. m. CAISSE (s. abrev.) – bravură: morceau de bravoure – pentru a cere repetarea a ceea ce s-a ascultat. m.) – broderie. pasaj de efect. utilizează două tonalităţi diferite.) – cabaret. bucolic. m. bas) şi a celor BUGLE ALTO (s. antren. m. dans. “Boleroul” lui Ravel. bossas-novas) – muzică de CABARET (s. m. caracterizată printr-o formulă BRODERIE (s. arie pe care se dansează en si bemol).) – bizantin: chant byzantin – cânt BOMBARDE (s. petit bugle – fligorn BOIS (s. (s. t. pasaj de BOURRÉE (s.) – burlesc. (fam.) – bombardon. loc unde se prezintă un dans braziliană. folosit în fanfare. intestinul unor animale (şi corde de boyau). într-o frază muzicală: cadence parfaite – BOURDONNER (v. care a dat naştere unui dans foarte ritmat. ţările anglo-saxone şi germanice. instrumentelor din lemn (flaut.) bucolic. CADENCER (v. BYZANTIN (adj. f. -E.) – 1. care atenţiei. f.) – dans popular francez din regiunea C (s.) – bongos. m.) bis.) – 1. virtuozitate: Il joua son morceau avec brio – Şi- BLUES [bluz] (s. fixate una de cealaltă. muni d’une queue – o doime este un BRIO (s.) – bop. afro-american. pl.) – a cadenţa. (adj. blanc. le asemănător cu goarna. armonică constantă şi un ritm în patru timpi. m.BIS [bis] – 1. clopot mare cu sunet grav.): caf’conc’. al XV-lea – al XVI-lea şi foarte percuţie. clarinet. f.) indicaţie de repetare. m. BOUZOUKI/ BUZUKI (s. m. 2. pl. un dans de origine andaluză în trei timpi. cântă pentru propria plăcere: faire un bœuf. bagatelă.) – (înv.) – (jaz) scurtă întrerupere în BISSER (v. m.) – cacofonie. folosit mai ales în bœuf – a cânta de plăcere. registru de orgă cu sonoritate dulce şi CADENCE (s. be-bop. mai C întâi pentru pian şi apoi pentru orchestră. m.) – 1.) – do. BOUFFE (s.) – boston. suflat din lemn cu ancie dublă şi tonalitate gravă. f. din familia saxhornului. BOSSA-NOVA (s. cilindrul unor instrumente de franceză în sec.) – fligorn tenor (sin. 2. şantan. 2. BONGO (s. strigăt adresat unui cântăreţ BRAVOURE (s.) – instrument din familia CAFÉ-CONCERT (s.) – întâlnire a cântăreţilor de jaz unde suflat cu pistoane. cu BURLESQUE (adj. m.) – dans andaluz în tempo vioi şi opéra). 10 . spectacol şi în care clienţii pot să mănânce.) – 1.) – numele unui dans ţărănesc din virtuozitate rezervat solistului într-un concert Auvergne.) – buglă.) bucolică. fanfarele militare. introdus în muzica de la curtea cutia unui pian. cu o codiţă. să BOSTON (s. f. BREAK [brek] (s. f. pl. m. fuma în timp ce se vizionau numere de music- BOYAU (s. CACHUCHA (s.) – a bisa. asemănătoare cu samba. t. m. f. instrument de percuţie de origine latino-americană.) – a fredona (un cântec). m. BLUETTE (s. pl: boyaux) – coardă confecţionată din hall (până prin 1914).) bluetă.) – familia instrumentelor de suflat din sopranino. m.) (genul) cărei stil a influenţat jazul. măsură ternară. bea şi să danseze. f. t. al XIX-lea). m.) – bitonal. BOURDON (s. cutie care conţine mecanismul BRANLE (s. f. 2.) – vechi dans francez cu numeroase unui instrument muzical: caisse d’un piano – variante. a ritma.

CANCAN (s. imn religios. suită instrumentală chanter – a învăţa să cânte. chanteur des rues – cântăreţ CÉLESTA (s.) – cezură. (sin. m. cântec. CÉLESTE (adj. f. pl. în CHALUMEAU (s. al XVI-lea.) (rar) culegere deschis calea sonatei preclasice. arta de a cânta. acţiunea. CAPRICCIO (s. i. al XIV-lea.) – cântec. piesă vocală pentru interpretează în special cântece tandre şi solist într-o operă. CANTIQUE (s.) – cantafabulă. f. cantautor. m.) – cancan. m. m. m. m. bucată Versurile erau cântate pe o melodie simplă. basse chantante – bas cantabil.) – ciaconă. cantabilă. 2. f. aşezate astfel încât să formeze una CHANTANT. -eaţă: une CAVALETTE (s. f. cântec scurt cu un subiect facil.) – canon. muzical din sec.) cântăreţ. care CANTATE (s. f. t. fredonner). CHANTRE (s. (adj.) chalumeau./ i. de percuţie specific dansului flamenca. polyphonique – cântec polifonic. puternic discordantă. f. melodios.) – cântec. CANZONE [kãtsone] (s. f. 11 . apoi (prin 1530) transpoziţie şansonetist. -E (adj.) – cântăreaţă de operă. din evul mediu francez. instrument de suflat.) – muzica unui dans jamaican. CHARIVARI (s. compoziţie muzicală foarte popular în Franţa în sec. de cantate de Bach celebrează o sărbătoare a CHANSON SPIRITUELLE/ MORALE (s.) – casaţiune.) – cantor. dans de grup feminin CHANSON (s.) – capelă. f. lovite din 3. strămoş CANARDER (v. sentimentale. muzicală expresivă şi melancolică. -EUSE – 1. chanter faux – a formată din părţi scurte. t. f. caprice). cantabil. -ERE (s. f. de 10-12 silabe. (s. t. arii. de Janeiro. dascăl. al XIX-lea. m. f. piesă instrumentală sau chant grégorien – cânt gregorian. m. sau arie scurtă.) – melodie produsă de une mélodie très chantante – o melodie foarte clopotele acordate. care se cântă şi se reţine cu uşurinţă: CARILLONEMENT (s. cânt CHANSONETTE (s. pe mai multe voci. compoziţie muzicală avea o melodie diferită pentru a sublinia scrisă pentru una sau mai multe voci. cu excepţia ultimului vers.) – coarda cea mai subţire la în principiu din două mici bucăţi de lemn. CHANTER (v.) – poem eroic cu versuri distanţă fixă acelaşi desen melodic.) – cantabile. canto. sau mai multe game. în care au fost CANTATRICE (s. CÉSURE (s.) – cavatină.) – a cânta (din gură): apprendre à CASSATION (s.) – (înv. care a apărut în Europa în sec.) – cantată. cu sunete dulci şi voalate. f.) – capriciu. chanter CASTAGNETTES (s.) – cabaletta. a cânta încet de aramă. poveste cântată. mic doi timpi. CARILLON (s. f.) – 1. multe voci care repetă la un interval şi la o CHANSON DE GESTE (s. cânt: CAPRICE (s. registru al orgii. alta în palmă. voit populare şi care era executată în aer liber. CHANT (s. m. 2. – cântec coral. m. Chanteur de charme – cântăreţ care CAVATINE (s. artist care compune şi pentru orgă sau pentru lăută a acestui cântec interpretează texte sau cântece în special şi în cele din urmă piesă instrumentală care a satirice sau umoristice. f.) a satiriza prin cântece.) – 1. al clarinetului. compoziţie pe două sau mai muzicală cu mai multe părţi vocale.) – dans şi cântec brazilian din Rio CHANTFABLE (s. canţonetă. instrument de percuţie ambulant. f. final virtuoz al unei chanteuse d’opéra – cântăreaţă de operă. uşoare.) – a cânta fals. chanter juste – a cânta corect. exterior. CHANTEUR.) – canţonă. f. de instrumentele cu coarde: chanterelle de violon plastic etc.) – (înv. m. CHACONNE /CHACONE (s. CARIOCA (s.) – cantus firmus. al XVI-lea.) – celestă.) – muzică practicată încă din sec. m. cu încheierea muzicală a poemului. cu ancie simplă. era îndreptată împotriva unor persoane piesă instrumentală scrisă pe acest ritm. f. m. cântece cu conţinut frivol sau vulgar.) – castaniete.) – 1. compus CHANTERELLE (s. supărătoare. care răsună când sunt lovite una de – coarda cea mai subţire a viorii. CHANSONNER (v.) – gen anului. cu împărţită în cuplete şi cântată: chanson melodii antrenante. puţin variată.) cântător. cântec italian CHANSONNIER. m. schimbate cu texte religioase textele unor CANTILÈNE (s. muzical./ t. cu accente cânta fals. CANTABILE [kãtabile] (s.) – voix céleste – voce celestă. gregorian. CAPELLA (s. de şansonete. sunet: le chant de violon – sunetul viorii. instrument doucement – a fredona. chant choral vocală cu formă liberă. CANTUS FIRMUS (s.) – cantilenă. piesă CANON (s. alcătuit dintr-o claviatură ce acţionează nişte CHANTONNEMENT (s. tehnică pentru cultivarea vocii. fluier. acompaniament instrumental: Chacune des CHANSON DE TOILE (s.) – gen poetic din evul deux cents cantates de Bach s’adapte à une mediu asemănător cu chanson de geste. dans lent cu multe suprapuneri de acorduri şi note false. 2. dar fête de l’année – Fiecare dintre cele două sute cu subiect inspirat din detaliile vieţii de zi cu zi.) – şansonetă. 2. chanter des noëls – a colinda. nepopulare. chant d’Eglise – imn bisericesc.) – serie de clopote fixe.) – a fredona.CALYPSO (s.) – capriciu (v. m. m. ciocănele care lovesc în nişte lame de oţel şi CHANTONNER (v. (s. m.) – fredonare. f. m.

notes chiffrées – note cifrate. f. m. -AUX/ -ALS (adj. coarde).) – cui de întins coardele. m. muzicale. ultimul element al unui CHORAL1. opusă jazului. CITHARE (s.) – cifraj.) – gamme chromatique: gamă portativului şi care identifică notele: clef d’ut.) – 1. CLÉ/ CLEF (s. piesă CLAVECINISTE (s. m.) – căluş.) – capelmaistru. m. voix – coloratura vocii. caracter a ceea ce este cromatic.) – clarinet alto. orgă. bucată polifonică clasică.) – clarinetist. clarinet contrabas sau clarinet pedală.) – citolă. cor: chant choral – cântec coral. m.) – 1.) – colascione. de Bach – Clavecinul bine temperat.) – clavicord.) – clarinet bas. cadenţă. trompet. citarist. CITHARISTE (s.) – 1. m. interpretează cântece liturgice sau polifonii CLASSICISME (s.) – musique classique – muzică face parte din corul Operei. m. credincioşii cultelor protestante. clar.) – CHIFFRER (v.) – coral. m. 3. goarnă. 2. CODA (s. CHOREUTE (s.) – clavecin.) – citolă. -E. CLARINETTE (s. persoană care cântă într-un etc).) – coregrafie. instrument muzical cu gâtul semitonuri. f. f.) – 1. pl: chorals) – corală.) – a cifra (basul). m. improvizaţie de Bach. cu corzi ciupite şi cu fundul plat din sec.) – clasicism. CHIFFRÉ. invar. CLARINETTE CONTREBASSE/ PÉDALE (s.) totalitatea instrumentelor cor: les choristes de l’Opéra – coriştii Operei. clavicorde – Pianofortele este succesorul CHORÉOGRAPHIE (s. al XVII-lea. f.) – cor. de melodia unei corale: les chorals de Bach – CLAVICORDE (s. f. m.) – cluster. citeră. puternic) instrument de suflat. E (adj. petite clarinette – clarinet mic. clavicordului. muzicală.): ţiteră. 2. CHŒUR (s. f. în special pentru orgă.) – gât (la instrumentele cu simplă. a unor mari compozitori. improvizaţiilor ţesătura armonică. formată dintr-o succesiune de de sol. 12 . mecanism acţionat cu ajutorul unei pedale. 2. f. instrument de suflat CHEF DE MUSIQUE (s. 2.) – (antic. laice: faire partie des chœurs de l’Opéra – a CLASSIQUE (adj. etc. f. cromatică.) – clavecinist. instrumente muzicale (pian. pentru mai multe voci: chanter en chœur – a varietăţilor: préférer le jazz à la musique cânta în cor. piesă semitonuri (intervale cromatice) reprezentând a mobilă care deschide sau închide tuburile unui douăsprezecea parte dintr-o octavă temperată. claquoir). m. gr.CHARLESTON (adj. cheie. corul grecesc: le chœur des classique – a prefera jazul muzicii clasice.) – (din vechiul clarin – care sună CHEVILLE (s. f.) – plesnitoare. CHIFFRAGE (s. orice instrument cu COLORATION (s. electronice cu claviatură. din două plăcuţe care se lovesc pentru a da un CHEVALET (s. tragèdies grecques – corul tragediilor greceşti. folosit mai ales în armată (din CHEF-D’ŒUVRE (s.) – chorus. din categoria instrumentelor din lemn. m. m.) – clausulă. efect sonor cromatică. la. m. cântăreţ la instrumentală. f. totalitatea clapelor unor grec. cor. cântec religios été le prince de l’orgue et du clavecin – Bach a conceput iniţial pentru a fi cântat în cor de fost regele orgii şi al clavecinului. referitor la vers. m. (pl. cimbal dublu montat pe un acompaniindu-se la ţiteră. şevaletul unei viori. m. lung. – chorus de trompetă. CLAQUETTE (s. strămoş al CHORALE (s. m. chorus de trompette utilizează claviatura electronică. grup de persoane care CLARINETTISTE (s.) persoană care cânta cimbal charleston. m.) – coda. 3. f. la care cântă un CHORUS [korys] (s. d’œuvre de la musique – capodoperă gornist. CLAIRON (s.) – dirijor. f.) – coloratură: la coloration de la coarde întinse pe o cutie de rezonanţă fără gât. m. clavecin: Clavier bien măsuri ale unei teme de jaz care furnizează tempéré. m. instrument format CHEF D’ORCHESTRE (s. obţinut prin suprapunerea mai multor tonuri şi CISTRE (s. CHROMATISME (s. suport al coardelor unui semnal (sin.) – cifrat: basse chiffrée – bas cifrat.) – claviaturist. coarde metalice ciupite şi cu claviatură: Bach a CHORAL2 (s. cheie.) – corist. de la – cheia do. liră cu o cutie COLACHON (s. pl: chefs-d’œuvre) – chef. mare de rezonanţă. cu ancie CHEVILLIER [∫evije] (s. acordeon CHORISTE (s. fără pistoane. 1822 în infanterie) şi în marină. instrument muzical: le chevalet d’un violon – CLAQUOIR (s. f.) – cymbale charleston: CITHARÈDE (s.) – plesnitoare. sol. CLARINETTE ALTO (s.) – 1. grup de persoanr care pianului: Le pianoforte est le successeur du interpretează cântece scrise pentru cor.) – cântăreţ la ţiteră. inspirată clavecin. (od. ansamblu de singur muzician. element important în bateria de jaz. t. instrument cu coralele lui Bach.) – membru al corului în teatrul CLAVIER (s. coarde lovite şi cu claviatură. instrumentală pe această ţesătură: prendre un CLAVIÉRISTE (s. al unei strofe. m. instrument de suflat.) – cromatism. CLAUSULE (s. CLARINETTE BASSE (s. semn pus la începutul CHROMATIQUE (adj. de rock CITOLE (s. scriitură CLUSTER [klyster] (s. 2. partea conclusivă a unei bucăţi al XVI-lea. instrument muzical cu chorale – muzică corală. musique CLAVECIN (s. muzician care chorus – a lua un chorus.

-E (adj. concertino. composer selon les règles du 13 . imperceptibilă a tonului (1/8 sau 1/9 după parte a orgii aşezată dedesubtul instrumentului gama avută în vedere: ex. al cărui concerto pour piano et orchestre – concert pavilion este mai mare decât al fagotului şi pentru pian şi orchestră. à contre-mesure – în CONGA (s. f.) – 1.) – compozitor. fugă. contrapunct compus pe armoniile temei de nobilele “Concerte brandeburgice”. construită plecând de la materiale subiectul în contrasens.) – combo. cea mai vogă prin 1936 – 1937. adunare unde sunt CONTREPOINTISTE (s.) – cântec popular de jale. pedalier.) – concertină.) – concert. fugă în care imitaţiunea reia concretă. registru şi de combinaţii etc). care produce o COMPOSÉ. în canon sau în formată din 6 până la 8 muzicieni (opusă big. foarte în CONTRE-OCTAVE (s. m.) – musique concrète: muzică contrafugă. contrabasist. care o imită pe prima. înregistrate şi apoi supuse CONTRE-MESURE (s. CONTREBASSE (s.) – a compune: composer une CONSONNER (v.) – a forma consonanţe. f. sonate – a compune o sonată. cel mai grav dintre vocale sau instrumentale. COMPOSER (v. acordeon cu contrebasse de bombarde – contrabas de formă hexagonală şi cu două claviaturi. f. m.) – mesure composée – măsură consonanţă: accord consonant – acord ternară.) – intervalle conjoint: interval CONTREPOINT (s. contre-fugues) – CONCRET. f. CONTRAPUNTISTE/ CONTRAPOINTISTE/ CONCERT (s. instrumentele unei familii instrumentale: CONCERTINA (s. principale şi care îl însoţeşte. m.) – contraoctavă. sonore preexistente. compoziţie pentru unul CONTREBASSON (s. cel mai mare CONCERTANT. spectacol cuprinzând scene premier prix du Conservatoire – premiul întâi al dansate şi cântate. instrument sau mai mulţi solişti şi pentru orchestră: de suflat din lemn. m. CONSONANT. un célèbre compositeur – un compozitor vocile feminine. contrabas.) – concertant. interval care separă două note compoziţie constând în suprapunerea mai consecutive din gamă (de ex. 3.) – 1. grands et si nobles “Concertos CONTRE-CHANT (s. consonant. contrebasse/ contrebassiste – CONCERTINO (s. cântăreaţă care mare.) – contradans. executat pe o muzică în patru timpi.) – comă. afinitate între COMPLAINTE (s. dans de origine cubaneză. instrumentist care CONTREBASSE À PISTONS (s.) – 1. XVII-lea şi al XVIII-lea. gravă şi mai profundă dintre octave. COMPOSITION (s. m. între re diez şi mi sau separat de el. band-ului).) – console d’orgue: consola orgii. -oare: un CONTRALTO (s. acestuia (claviatură. f. relativ la composition de son opéra. cântă în concerte. contre-mesures) – la diferite transformări. CONCERTISTE (s. film. a păstrat secretul temei. CONSERVATOIRE (s. Bach a laissé les care cântă la o octavă inferioară. m. grup de solişti într-un concerto grosso. Conservatorului. muzician care cântă la contrabas. 2. f. personaj). COMPOSITEUR. CONCERTO GROSSO (s.) – contrapunctic. -E (adj. al orchestrei de acompaniament (ripieno). fracţiune teoretică şi CONSOLE (s. CONJOINT. cea mai gravă dintre grand. tehnică de conjunct.) – contralto.) – conservator. din familia viorii.) – consecvent. tuba). f. ansamblu instrumental. contramăsură. m. cu două sau mai multe sunete prin care se subiect tragic (de obicei nenorocirile unui realizează o unitate de percepţie armonică. compoziţie pentru contrapunctului. zisă şi alto. -E (adj. -ÈTE (adj.) – conga. f. COMBO (s. dans popular opunând un grup de solişti (concertino) de origine engleză. arie muzicală din sec.) – contrafagot. instituţia COMÉDIE (s. f. CONSÉQUENT (s. interpretate opere muzicale: salle de concerts – compozitor care utilizează regulile sală de concerte. contratimp. caracterizat şi cel mai grav dintre instrumentele cu coarde prin schimbul între diferite planuri sonore. butoanele de COMMODO (adv.) – tubă (sin. uşoară. f. CONTRE-FUGUE (s. m. -E (adj. f. il a gardé le secret contrapunct. m.) – contrapunctist. într-o măsură liniştită. bombardă.) – comédie musicale – comedie unde se învaţă disciplinele muzicale: un muzicală.) – consonanţă. CONSONANCE (s. pl.) – concordanţă.) – compoziţie: Pendant la CONTRAPUNTIQUE (adj. de la do la re) multor linii melodice: apprendre l’harmonie et spre deosebire de intervalul disjunct. bassyste). m.) – consonant.) – concertist. cu ancie dublă. i. contrapunct. el contrapunctului. f.) – commodo. m. le contrepoint – a învăţa armonia şi contrapunctul. partea a doua. f. -TRICE (s. 2. COMMA (s. concert. CONCORDANCE (s. CONCERTO (s.) – bas continuu.) – veche formă CONTREDANSE (s. m. CONTINUO (s. pl. care foloseşte regulile du thème – În timpul compoziţiei operei sale. celebru. are această voce. mică formaţie de jaz. 2. (sin.) – 1. t. pl: contre-chants) – contra- brandebourgeois” – Bach a lăsat marile şi atât cânt. m. mic concert. care conţine comenzile bemol). m. m.

saxhornuri). piano). sunetul acestui instrument. tema principală. piesă a viorii unde se o baghetă sau izbit de un al doilea disc: fixează coardele. violoncelles.) – cimbalist. CORNER (v. 2. contrasubiect. dans chitara).) – contratimp.) – corn de basset. în un tub conic încolăcit şi terminat printr-un tempo vioi şi măsură ternară. cimpoier.) vechi instrument de COR DE POSTE (s. instrument de suflat din aramă COURANTE (s.) – cimpoi.) – corn de vânătoare. FROTTÉES (ex. normal. m. m. vioara). cornet). m.) – cornist. grupa instrumentelor instrumentelor din lemn. care are FRAPPÉES (ex. contrebasses – Coardele dintr-o CYMBALE (s. m. tromboane. mai ales într. cu breton/ scoţian.) – optime.) – corn. CROMORNE (s. suflat cu ancie dublă şi cu corpul curbat. cornetist. invar.) – cordar. CONTRETEMPS (s. apoi din ce LES CORDES (s.şaizecipătrime. pl. corn CRESCENDO [kre∫endo] – 1.) – sunet emis accidental de un cimbal. i. instrument de suflat cântăreţ la cimbal. frază muzicală care COTILLON (s. cordes dans un orchestre sont: violons. CORNEMUSE (s. 2.) suită CORDE (s. frecate ale unei orchestre simfonice (opuse CUIVRES (s. m. franceză. COR DE CHASSE (s.) – sunet discordant: trompette qui fait constând în atacarea unui sunet pe un timp un couac – trompetă care are un sunet slab urmat de o pauză pe timpul tare. chimval.) – steguleţ la notă. cornet à pistons – cornet cu pistoane.) – cornemuse brettonne/ écossaise – cimpoi ţambal. COR CHROMATIQUE (s. suspendat sau ţinut în mână. violele. f. al XVII- pavilion evazat. lovite (ex. m. notă valorând o optime întinzătorul de coarde al unui instrument dintr-una întreagă. CORNET À BOUQUIN (s. (s. m. sarabandă veselă care încheie o serată o fugă. din de note executate crescendo. CYMBALIER. strophe. da caccia. stance). contre-sujets) – antic grecesc. de oţel. (antic. m. cu pistoane şi a cărui sonoritate dulce este intermediară între cea a cornului şi cea a trompetei.) – alămuri. alto în fa. popular unguresc.) – corifeu.) – 1. procedeu ritmic COUAC (s.) – cotilion. cântăreţ la cimpoi. care se fixează pe CROCHE (s. -ÈRE /CYMBALISTE (s. steguleţ. f. cu ambuşură. pl. m.) crescendo. de percuţie format dintr-un disc de metal contrabasurile. Din sec.) – cornet medieval. folosit mai CORNEMUSEUR /CORNEMUSEUX (s.) – corn cromatic. m.) – ceardaş. m. care este lovit cu CORDIER (s. f. violon) – instrumente cu coarde ciupite (ex. quadruple croche . cântăreţ din corn. dans popular de origine sau din alamă format dintr-o ambuşură şi dintr.) – cuplet.) – cimbal. clarinet şaisprezecime. m.) – curantă.)– instrumentele cu coarde în ce mai rapid.) – ales în Ungaria (sin. do mai sus cu COUPLET (s. f. la început lent. m. crescendo – a cânta crescendo. CORYPHÉE (s. (INSTRUMENTS À) CORDES PINCÉES (ex. motiv secundar care se suprapune peste CORNISTE (s. m. f. discordant CONTRE-UT (s. 14 . a cărei codiţă poartă un muzical: quatuor à cordes – cvartet de coarde. (adv.) – trompetist. instrument muzical trapezoidal. oboi alto. cinel. m.) – 1. cunoscut din sec. m. frecate (ex. coardele lovite de nişte ciocănele. pl. de orchestră echipat cu un sistem de pistoane mărind progresiv forţa sunetului: jouer care permite interpretarea gamelor cromatice. allemandă şi înainte de sarabandă. opusă căluşului. triple croche – treizecidoime. în poziţie izolată: double croche – COR DE BASSET (s. (azi) registru de orgă din ancie. strofă a unui cântec o octavă faţă de do-ul de sus din registrul urmată de obicei de un refren (sin. conducătorul corului CONTRE-SUJET (s. tub de orgă prost obturat.) – a suna din corn. jaz tradiţională (sin. donner un coup de cymbale – a bate a lovi din CORNEMENT (s. compoziţie scrisă CORNETISTE (s. m. m. m. m.) – corno di postiglione. farandolă sau acompaniază intrarea unei teme. fir de mătase. COR (s. CORNET (s. guitare). dansantă. m. 2. intestinul unui animal etc. m. al XVI-lea. muzician care cântă respectând această tehnică: le contrepint la cornet: le cornetiste d’un orchestre de jazz s’applique au canon et à la fugue – traditionnel – un cornetist dintr-o orchestră de contrapunctul se foloseşte în canon şi în fugă. contrepoint – a contrapuncta. lea este introdusă în suita preclasică după COR ANGLAIS (s.) – corn englez.) – contra do. altos. CSARDAS/ CZARDAS (s. instrument orchestră sunt viorile. m. tympanon). alămurilor): Les de suflat din metal şi cu ambuşură (corni. violoncelele. compus dintr-un burduf şi din tuburi cu ancie: CYMBALUM/ CZIMBALUM [sēbalom] (s. instrument de suflat din cupru. pian). 2. f. corno CROCHET (s. m. trompete.) – coardă.

loc de unde se împrumută discuri.) – re. t. DISCORDANT. populară destinată mai ales dansului. f.) – a dezvolta. i. semn de alteraţie care ridică DÉBUTANT. DÉBUT (s. diapazon. la-ul cu o frecvenţă de D (s. pe o linie cromatice nota pe care o precedă. t. DÉVELOPPEMENT (s. egală ca durată cu o doime.) – a pune diez: note qui a été diésée – DÉCHIFFRER (v. f. picup şi disque compact – CD. t. succed (de ex. semn care o indică. pl: disc-jockeys) – disc-jockey. -euză.) – pian de 2. DANSE (s. (recom. muzicale vocale sau instrumentale (în opoziţie colecţie de discuri. echivalând cu jumătate dintr-un ton. DÉNOUEMENT (s.) DIMINUENDO (adv. înregistrare: disque noir sau vinyle – disc de DÉVELOPPER (v. DISCOPHILE (s.) diez. m. DIMINUÉ.) disco. D.) – a dirija: diriger un orchestre – a dirija DEMI-PAUSE (s. DIÈSE – 1.) – decacord. semn care DISC-JOCKEY (s. (adj. -ÉE (adj. având durata egală cu a unei optimi.) – decimă.) – diminuendo. muzică la prima vedere. bară mică orizontală plasată pe a persoană care alege şi pune muzică de treia linie a portativului. intensitatea sunetului.) – discotecă – 1. o indică.) discotecă.) – a descifra. 3. do-re-mi-fa-sol-la-si-do). disjunct.) – discografie. culegere de de coadă şi pianul cu coadă.) – intervalle disjoint – interval nelegată de celelalte.) – dezvoltare. m.) – disc.) – dizeur. precedă. semitonuri (ex. -E (adj. stil de muzică l’echelle d’ut. a citi sau a cânta notă căreia i s-a pus diez. 2. mobilă în care se ţin cu basse – jos. double-dièse – dublu diez. de la do la fa) DEUX-QUATRE (s. -E (s. afectat de un semn diez: do dièse – do diez.) suită de note DIMINUTION (s. 4. DIRIGER (v. m. t. DÉCHIFFRAGE (s. DÉSACCORDER (v. DIAPHONIE (s. m. sol est le 5e degré – în gama do. varietăţi la radio. grav). demi-pauses) – pauză de o orchestră. adj.) – note détachée: notă separată. executate decrescendo. -ă.) – partea cea mai înaltă a unei opere disco). având la un capăt o lamă vibrantă în formă de un anumit moment al bucăţii muzicale trebuie U. -ÉE (adj. DÉTACHÉ (adj.) – diminuat: intervalle diminué – DÉCIME (s.) – treaptă. -E (adj. DEGRÉ (s. (adv.) – diafonie. o temă. (fam. dimensiuni intermediare între pianul cu un sfert DISCOGRAPHIE (s. 2. 2. m. optime. cu un semiton cromatic nota pe care o DÉCACORDE (s. (s. DISCOPHILIE (s. t. adv. muzică scrisă pe un ritm de DIATONIQUE (adj. demi-soupirs) – pauză de interpret. fiecare dintre sunetele unei J. m.) – 1.) – descifrare. m. formată din cinci tonuri şi două Rameau este geniul muzicii de dans.) – discant. a unei fugi. DEMI-QUEUE (s.) – discografic. partea centrală a unei sonate. Academiei Franceze: animateur). semn de DÉCHANT (s. game muzicale în raport cu tonica: dans DISCO – 1. f. într-o discotecă etc.) – discofilie. m. adj. DIÉSER (v. m. (s. indică faptul că într. fam. m. luat de la început.) melodică dată şi evoluând în sens contrar.) – discordant: des sons DÉSACCORDÉ. m. DISJOINT. notă a cărei frecvenţă este punctul de referinţă pentru acordul vocilor şi al instrumentelor (prin convenţie internaţională. pl. diminuând în mod progresiv gradat sunetul. DESSUS (s./ r. interval diminuat. sau f. 15 . invar.) – dialog. a fi dizarmonic.) – diminuare. începând din 1975 până la începutul anilor 80. pl: demi-queues. D DIAPASON (s. invar. măsură în doi DISQUE (s. discuri referitoare la un compozitor.) – debutant. amator sau DEMI-TON (s. DISEUR. f.) – deznodământ.) – dans. m. désaccordé – pianul este dezacordat.) – a (se) dezacorda un DISCOTHÈQUE (s. DIALOGUE (s.) – gamme diatonique – gamă dans: Rameau est le génie de la danse – diatonică. placă circulară conţinând o timpi având pătrimea ca unitate de măsură. la modă sol este a cincea treaptă. Abrev. DISCORDER (v. în sistemul de notaţie folosit de 440 hertz).) – optime. m.) – a discorda. interval colecţionar de discuri. pl: demi-tons) – semiton. DISCOGRAPHIQUE (adj. loc unde se instrument muzical. doime. m. i. m.) – discofil. notă. poate dansa şi asculta discuri (abrev. -EUSE (s. instrument care produce această ţările anglo-saxone şi germanice. discurile.) – debut.) – dezacordat: le piano est discordants – sunete discordante. m. notă contra notă. pl. m. f. slăbind în mod decrescendo. care urmează după expoziţie. format din două note care nu se DÉTONNER (v. a discorda. f. m. m. f.) – da capo. (s. un DEMI-SOUPIR (s. DECRESCENDO [dekre∫endo] – 1. de obicei format dintr-o tijă metalică DA CAPO (loc.) – a distona. f. 2. m. melodie scrisă în alteraţie care ridică cu două semitonuri contrapunct.

care reclamă o rezoluţie pe o consonanţă în de rock. sistem ţările anglo-saxone şi germanice. DODÉCAPHONISTE (s. rock. DUALISME (s. f.) – disonanţă. DO (s.) – duetist.) divetă. aparat care jumătate dintr-o optime. DIVISION (s.DISSONANCE (s. de înregistrare şi de reproducere treaptă a unei game.) – ecou. f. f. f.) – a nota prin cifre digitaţia pe un text ÉCRITURE (s. adnotaţie pe partitură în ÉCOSSAISE (s. duet. idylle. major cu septimă minoră. ECLISSE (s. divertissement). compoziţie muzicală pentru divertissements de Mozart – divertismentele lui două voci. asculta un disc. în recomandarea Academiei Franceze (disque optique compact). -E (adj. DORIEN. două bare sau două steguleţe.) – duo. anglaise. m. tehnică. compusă pentru scenă. m. DRUMS (s. f.) – mode dorien – mod cu ajutorul cărora produce sunete destinate dorian. acord electroacustică. m. vedetă de operetă. şaisprezecime. concrète et la musique électronique – Muzica 2. DIVERTIMENTO (s. de varietăţi.) – dodecafonist. (adj. metodă muzical. şi a cărei coadă poartă reproduce înregistrările sonore pe discuri (sin.) – elegiac. în opoziţie cu gama. muzical în care sunt folosite cele douăsprezece ÉCHELLE (s. de duodecimă. pl: doubles-croches) – ÉLECTRONIQUE (adj. duo. invar. f. intermezzo într-o sau două instrumente. C. f. 2. pastorale).) – şcoală.) – divă.) – CD-ROM. (s. pl. café-concert. 16 .) – dualism. engleză do este desemnat prin C. notă a cărei durată este de ÉLECTROPHONE (s. a cincea treaptă a ÉGLOGUE (s.) – (înv. particulară de expresie: L’écriture de Händel DOLCE (adv. DOUBLE-CROCHE (s. modul re în muzica bisericească (şi auzului direct (prin sintetizator) sau le astăzi în jaz).) dublu: double bémol – dublu bemol.) – eglogă.) – dodecafonism.) – dramatic: musique dramatique ÉLÉGIAQUE (adj. dublare. (s. t. suită de piese DUETTISTE (s. t.) – a asculta: écouter un disque – a bon doigté – Acest pianist are o digitaţie bună.) – durată (a unei note). DIVA (s.) – 1.) grupetto. est faite de clarté – Scriitura lui Händel se DOLCISSIMO (adv.) – dixtuor. f. DUODÉCIMALE (adj. f. raport de sunete DRUMMER (s. înregistrează pe bandă magnetică: La musique DOUBLE – 1. DOIGTER (v. DRAMATIQUE (adj. Mozart. fugă. ÉCOLE (s. septième de musique électroacoustique – muzică dominante – septimă de dominantă. m.) – scară. două instrumente. DUETTO (s. armonia tradiţională. est la dominante dans la gamme de do – Sol ÉLECTROACOUSTIQUE (adj. invar.) – electroacustic: este dominanta în gama do. piesă mică pentru două voci DIVERTISSEMENT (s. electroacustică este formată din muzică double dièse – dublu diez. DODÉCAPHONIQUE (adj. ÉCHO (s.) – dolce.) – baterist într-o orchestră de jaz. m. utilizând tehnica de producere. succesiune de sunete note ale gamei cromatice temperate nestructurate. D. divertisment: les DUO (s. variaţiune électroacoustique regroupe la musique ornată a unei piese vocale sau instrumentale.) – digitaţie. piesă din lemn care DOIGTÉ [dwate] (n.) – dominantă. m. mic poem pastoral (sin. f. f. s.) – do: dans la notation allemande.) – disonant.) – à la manière duodécimale – DIVETTE (s. DOMINANTE (s. m. m.) – electronic. unei bucăţi muzicale. m. gamei diatonice la cvinta justă a tonicii: Le sol bucolique.) – mi în sistemul de notaţie folosit de DODÉCAPHONISME (s. cântăreaţă celebră. concretă şi muzică electronică. – muzică dramatică. m. f.) – dolcissimo. m. modul de aşezare formează partea laterală a unui instrument cu a degetelor pe un instrument în timpul execuţiei coarde. E (s. m. mişcare. pick-up). m.) – dodecafonic: La musique dodécaphonique abandonne les E modes (musique modale) et les tons. la gamme (musique tonale) – Muzica dodecafonică abandonează modurile (muzica modală) şi tonurile. occidentale. caracterizează prin claritate. -ENNE (adj.) – divertisment. de DISSONANT. într-o operă lirică. care este precizat acest mod: Ce pianiste a un ÉCOUTER (v. m.) – electrofon.) – ecoseză. DIXTUOR (s. gama (muzica tonală). persoană care cântă un instrumentale pentru o orchestră mică (sin.) – baterie într-o orchestră de jaz.) duet. m. cu blândeţe. m.) – eclisă.) – diviziune. a semnalelor acustice prin mijloace electrice. m. de varietăţi. plasat pe a cincea de transmisie. compozitor care foloseşte dodecafonismul. O. do est désigne par C – În notaţia germană. f.) – scriitură. DURÉE (s.

) – expoziţie. combinaţie armonioasă fanfare – a da un concert de fanfară. rezultat armonios al FANFARE (s. de proporţii. invar. cu excepţia instrumentelor din familia căldură.) – tip de soprană dramatică care ETHNOMUSICOLOGUE (s.) – înregistrare. clavecin mic.ÉLÉGIE (s. FANDANGO (s. EUPHONIQUE (adj. ÉPODE (s. spinetă. EXÉCUTION (s.) – intrare. raport între două execuţia unei opere.) – enarmonie. FADO (s. de goarne etc.) – interpret care-şi execută şi triste. ţările anglo-saxone şi germanice. EUPHONIE (s. m.) – eufonic.) – epinetă. FACTEUR. partea într-un concert. f. între do diez şi re (S’)EXERCER (v. ornamente) Douăzeci de mii de voci au cântat în cor pentru a exprima într-o manieră acută Marseillaise-a.) – elegie.) – fado. dans şi arie de dans ÉTUDIER (v. clef de fa – cheia fa. f.) – antract. f. f. f. -TRICE (s. FA (s. parte dintr-o operă narativă. ETHNOMUSICOLOGIE (s. f. EMBOUCHURE (s.) – ambuşură. m.) – a executa. invar. plusieurs heures par jour – Muzicantul ENHARMONIQUE (adj. -ENNE (adj. r. 17 . poem liric cu tonalităţi tandre EXÉCUTANT. forţează vocea (după Marie – Cornélie Falcon. a treia parte lirică F (s. a interpreta: exécuter instrument de suflat care se duce la gură.) – a exersa: Le musicien s’exerce bemol) pe care auzul nu-l poate distinge. m.) – fa.) – a înregistra. prima secţiune a fugii ENREGISTREMENT (s. fanfară. formaţie: ensemble vocal. ÉPIQUE (adj.) – eufonie. EXPOSITION (s. instrumental. de clavecins. m. sentimentele (compozitorii şcolii din Viena s-au ENTRACTE (s.) – 1.) – exerciţiu: faire des exercices sur cântăreţi etc. în sistemul de notaţie folosit de în corul tragediei greceşti. ENTRÉE (s.) – înlănţuire (de acorduri). m. bucată muzicală de ani à trebuit să părăsească scena). t.) – etnomuzicolog. Valentine din Huguenots. acompaniament de chitară şi de castaniete. note consecutive (de ex. compusă de obicei în scop didactic. militară cu instrumente din alamă: sonner la EURYTHMIE (s. harpe éolienne – harpă eoliană. ENCHAÎNEMENT (s. m. t. t.) – a studia: étudier le piano – a studia spaniolă cu ritm destul de viu şi pianul. f.) – 1. expresiv. exerciţiu. ÉPINETTE (n. ENSEMBLE (s.) – mecanism care opreşte brusc prima Rachel din La Juive de Halevy şi vibraţia coardelor unui pian. m. de clavecine.) – fabricant de instrumente ESPRESSIVO (adv. f.) – studiu. f. raliat acestei mişcări). a începe să cânte (o opere muzicale.) – enarmonic. m. m. f. m. industriale şi al muzicii populare a societăţilor FAGOTIN (s.) – epic. sau a formei de sonată.) – espressivo.) – (în mod) eufonic. ÉPISODE (s. m. a treia parte dintr.) – fagottino. m. m.) – 1.) – etnomuzicologie. de dans instrumental din Evul Mediu. de culori şi de sunete.) – episod. une symphonie – a interpreta o simfonie. EXPRESSION (s. un piano – a face exerciţii la pian. EXPRESSIONISME (s..) – eolian: mode éolien – mod eolian. piane. -E (s. m. m. orchestră formată din combinaţiei de sunete. cuplet liric format din două versuri de lungime inegală.) – ansamblu. f. f. FALCON (s. strofă. epodă. o odă: Une ode se divise en strophe. d’une chanteuse – vocalizele unei cântăreţe. a intona.) – expresie.) – fantezie. cu muzicale. piesă instrumentală care EURYTHMIQUE (adj.) – euritmie. ESTAMPIE (s. care la vârsta de 26 ÉTUDE (s. concert de trompete. mişcare (prin extensie) – a cânta: Vingt-mille voix caracterizată printr-o mare bogăţie de entonnèrent en chœur la Marseillaise – elemente variate (cromatism. f.) – epitalam. Musique d’ensemble – muzică de ansamblu. EXERCICE (s. f. lăutei şi a viorii: facteur d’orgues. partea unui EXÉCUTER (v. fiecare dintre părţile unui balet de curte sau ale unei opere-balet. f. 2. 2. t. de linii. adesea pe o temă melancolică. exersează mai multe ore pe zi. poem liric compus pentru o căsătorie. cântec de dans sau de pianos – fabricant de orgi.) – epilog.) – estampidă. cântec popular din Portugalia.) – euritmic. les exercices instrumental – ansamblu vocal.) – expresionism. expresivitate a unei ENTONNER (v. FANTAISIE (s. grup de muzicieni.) – execuţie: exécution d’un opéra – ENHARMONIE (s. ÉTOUFFOIR (s. 3. f. o piesă muzicală) pentru a da tonul. F ÉPITHALAME (s. muzică EUPHONIQUEMENT (adv. nu urmează regulile prestabilite ale unui gen. m. ÉOLIEN. arie. ÉPILOGUE (s. alămuri: la fanfare municipale – orfeon. industriale.) – fandango. studiul ştiinţific al muzicii societăţilor non. 2. antistrofă şi epodă.) – fa: sonate en fa majeur – sonată în antistrophe et et épode – O odă se împarte în fa major. ENREGISTRER (v.

2.) – flaut (sin. subţire şi intrarea succesivă a vocilor şi reluarea melodios. pl. FIORITURE (s.) – (despre un sunet) flautat. 2. foarte utilizat în sec. FORTE [forte] – 1. m. (adv. il a besoin interpretat cu sensibilitatea de astăzi: Le d’être accordé – acest pian sună fals. f.) – 1. m. mai ales americane. (s. inspirat din FAUX. m. festivals) – festival.) fortissimo.FARANDOLE (s. grand flûte): sonate pour FREDONNER (v. de trama armonică şi flûte douce). impresia unei fugi şi a unei urmăriri prin FLÛTÉ.) – feerie. concertul sunt forme tambours – fluierarii mărşăluiau înaintea muzicale. f. invar.) – (înv. (adv. pl. grup: lea în muzica bisericească.) – folclor. un act de operă Ff/ ff).) – flaut alto. FIGURANT. flûte et piano – sonată pentru flaut şi pian.) – folclorist. refren. FORTE-PIANO (s. de Bach – FLÛTER (v. invar. t /i. fugă. -ă. coardă reglabilă sau baghetă FLÛTE BASSE (s. touchette). Ce piano est faux.) – fundamental: FAUX-BOURDON (s.) – frullato. – muzică folclorică. (înv. toboşarilor. m. aceleiaşi teme: “L’Art de la fugue”. fixă care marchează tonurile şi semitonurile la FLÛTE D’AMOUR (s. FRETTE (s.) – figură. m.) – flaut bas. petit flûte sau piccolo – piccolo. (adv. FESTIVAL (s. finals /finales) – final. m. masculine în tonuri înalte. FLAMENCO (s.) fals: note/ voix fausse – cântecele tradiţionale. F/ f). invar. 2. opera.) – forme musicale – formă muzicală. promovând improvizaţia totală. ritm de galoubet şi tamburine. ansamblu. FLÛTE (s. locul orchestrei într-un teatru liric. notă contra său în acel acord. falset. de Bach. f. 2. andaluză. f. fluier.) – foxtrot. vechi dans popular de FEELING (s. FUGUE (s f. folk).) – 1. note fondamentale – primul sunet al seriei falso bordone. f. vogă prin 1920.) fals: chanter/ music – Cântecul folk constituie unul dintre jouer faux – a cânta fals (din gură. (adj. jeu FREE-JAZZ (s.) – forte-piano. m. f. orice cânt formation de musiciens – orchestră. are folksong constitue l’un des aspects de la pop nevoie să fie acordat. FOSSE (s. calitate a emoţiei şi a origine ţărănească.) pasaj executat fortissimo (abrev. FLAGEOLET (s. m.) – a fredona (sin.) – feeling. m.) – cântec folk. f.) – fredonare. ansamblu. FLÛTE DE BERGER (s. abreviaţie pentru folksong. FRULLATO (s. f. într-un adăugat la linia melodică. m.) tril. (adj) relativ la folksong: musiciens folks – FARCE (s.) – figurant.. chitară. l’opéra. f. voix de tête). f. tare. constrângerile melodiei.) – fretă. m. -AUX (adj. 18 . f. FLÛTE ALTO (s. FOLKLORE (s.) – fugato.) a cânta din flaut. al XV-lea – al XVI. i. m. 8 executat de un lanţ alternativ de dansatori în FOLK – 1. -E (s. (s.) – fluier.) – (notă) finală.) – flamenco. f. lăută. (înv.) cântăreţ care posedă în mod natural FOLKLORISTE (s. i.) – farandolă. dans provensal de 6/ FLÛTISTE (s. m. cât se poate de FINAL /FINALE (s. pl. f. FIFRE (s. la un aspectele muzicii pop. flaut cu muştiuc şi cu FOX-TROT (s.) folk. FIGURE (s.) – free-jazz. f.) forte. forţând sunetul. m. (sin. adv. FORLANE (s. a scoate “Arta fugii”.) – forlană.) – folcloric: musique folklorique fausset – voce de falset (sin. specialist în folclor.) – nai. FINALE (s. 2. FOLKSONG (s. FORZATO (adv. mai ales în armonia psalmilor. de tempo. procedeu armonic de origine armonice. oricare ar fi locul engleză. baza unui acord.) – farsă. FORME (s. dans american în şase găuri. muzică populară FREDON (s.) – fioritură.) – 1. partea care încheie o simfonie. contrapunct pe trei voci. notă. violă etc. sunete care evocă flautul. FREDONNEMENT (s. f.) – flauto d’amore. FAUSSE – 1. m. ansamblu de producţii FAUSSET (s. spectacol în care apar veneţieni.) – formaţie. FAUSSER (v.) – flaut drept sau cu dop (sin. lea şi răspândit apoi în rândurile gondolierilor FÉERIE (s. stil de jaz de flûte – joc de orgă care imită sunetele apărut în SUA la începutul anilor ’60 flautului. elemente supranaturale. FORMATION (s. 2. f. acest tip de voce. (s. eliberată de FLÛTE À BEC (s. chantonner). etc.) – fosse d’orchestre – fosa orchestrei. FONDAMENTAL.) – flautist. FORTISSIMO – 1. 2.) – figuraţie.) – flajeolet. m.) – flaut transversal. ornament scris sau nu. FLÛTE TRAVERSIÈRE (s. m. compoziţie muzicală care dă FLÛTE DE PAN (s. al XVII- sensibilităţii manifestate într-o operă muzicală. f. 2. m. le concerto sont des formes musicales fluierar: les fifres marchaient devant les – Sonata. faux-bourdons) – 1.) pasaj executat forte (abrev. ascuţite: voix de FOLKLORIQUE (adj. -E. f.) – fluier. invar. dar notă/ voce falsă. fluieraş. în stil de fugă. FUGUÉ (adj. cunoscut din sec. f. instrument). structura unei opere muzicale: La sonate. muzicieni folk. FIGURATION (s. tehnică vocală care nu culturale ale societăţilor cu cultură orală sau foloseşte decât registrul de cap al vocii ţărăneşti. m. în formă de FLÛTEAU/ FLÛTIAU (s. m. f.) – a cânta fals. (sin.) – forzato. music-hall. bisericesc.) – fugă. -E (adj. cântăreţ din fluier.

joc de clopoţei. tonuri şi două semitonuri. urmând caracterul şi tempo-ul unui dans GUIMBARDE (s. un grup muzical sau un GAVOTTE (s. muştiuc şi trei găuri.) – gregorian: chant grégorien – GALOP [galo] (s. folosit în Balcani. pl. Guitare électrique – chitară GIGUE (s.) – giocoso. dispuse la mănăstirea din Solesmes. m. m. foarte în vogă în sec. m. invar. GALA (s. urmând pavanei muzicală cu mişcare lentă şi caracter solemn.) – poet muzician ambulant din Africa la si do. reabilitat în sec. admiră un muzician. -E (adj. f. dans pe o muzică cântec gregorian. încep.) – futurism. f. plată şi gât lung. b) gama minoră care se cântăreţi etc. aborigenilor. GRANDIOSO (adv.) – goliardic: chants goliards – cântece goliardice. pentru lauda Domnului. mouvement musical grave – parte muzicală GAILLARDE (s. cântec religios al comunităţilor de negri din Statele Unite (sin.) – gigă. m.) – operă sau fragment dintr-o operă în trei timpi. m. G negro spiritual). a dispărut în sec.) – gen: Johann Adolf Hasse a cultivé amplificat de gura instrumentistului. al XVII-lea şi a fost GAMME (s. m.) – gloria. instrumentală din sec.) – (fam) chitară.) – gală. al XIX-lea de către călugării de la ascendente sau descendente. el se mai caracterizează şi prin formule melodice stereotipe. târziu papei Grigore I şi care a stat la baza GALOUBET (s.) – galiardă. GRAMOPHONE (s. într-o suită. 19 . m. instrument din familia – Johann Adolf Hasse a cultivat în operele sale lăutei. f. f. partea finală a suitei. serie de sunete conjuncte. si do – gamă diatonică majoră: do re mi fa sol GRIOT (s. m. într-un sistem muzical dat: unde îşi trage accentele şi ritmul pentru a pune în gamme diatonique majeure: do ré mi fa sol la valoare sensul textului. GOLIARD. m. diatonice: a) gama majoră care se compune din cinci GROUPE (s. f. GLOCKENSPIEL (s. deţinător al culturii orale şi având *În muzica occidentală.) – grazioso. cântec ritual al Bisericii foarte vioaie. compoziţie muzicală cântăreţ şi îl urmează în turnee.) – gamă. G (s. de electrică. f. cuprinzând concerte pentru GRAVE1 (adj. origine englezească. GRADUEL (s. cu graţie.) – gospel. cântece şi dansuri. cântec din misa catolică. GONG (s. cu un ritm viu.) – guzlă.) – chitară. dans sau bucată gravă. m. a cărui codificare a fost atribuită mai al XIX-lea. procedeu de GUZLA (s. GLISSANDO (s. al XVI-lea – al XVII-lea GRAVE2 (s. m. GRAZIOSO [grasjozo] (adv.) – drâmbă. imperiului japonez. un ton şi jumătate şi din trei formaţie pop. f.) – formaţie mică de instrumentişti.) – grav.) – gavotă. al cărui sunet este GENRE (s.) – gong. violent: allegro GLORIA (s. cutie numai genul napolitan.) – gramofon. mic flaut provensal cu cântului ecleziastic catolic. GOSPEL (s. instrument muzical francez de origine populară în ritm binar (sec. GIOCOSO (adv. pl: furiosos) – furioso. carte care conţine cânturile liturgice ale misei. sec.) – grandioso. orchestră mică: groupe pop – compune din trei tonuri. m. GUITARISER (v. imn al misei.) chitarist. invar. solemnă cântată. m. în doi timpi. Există două tipuri de game un statut social ambiguu (fiind şi temut şi urât). dans ses opéras seulement le genre napolitain GUITARE (s. cântat furioso. i. semi-tonuri. 2.) – persoană (de obicei o fată) care douăsprezece sunete ale scării temperate.) – grupet. GUITARISTE (s. dans vioi în ritm ternar. cu un ritm solemn şi lent: ansamblu instrumental. latine. f. popular compus dintr-o lamă vibrantă flexibilă al XVII-lea – al XVIII-lea). m.) – galoubet. m. Toate gamele au numele notei cu care GROUPET (s.) – a cânta la chitară. Calchiat din latină. m.FURIOSO (adj. grand(s)-messes) – misă ţările anglo-saxone şi germanice.) – glissando. f.) – 1. fixată într-un cadru.) – sol în sistemul de notaţie folosit de GRAND-MESSE (s. m. instrument musical originar din Extremul Orient făcut dintr-un disc de metal lovit cu o măciucă învelită într-o bucată de ţesătură. de intervale convenite. FUTURISME (s. f. al IX-lea. Fiecare gamă cromatică cuprinde cele GROUPIE (s.) – glockenspiel. instrument muzical cu coarde execuţie vocală sau instrumentală constând în şi arcuş. cu un sunet ascuţit şi *Aşa-numitul cânt gregorian a fost codificat în pătrunzător.) – muzică de la curtea GRATTE (s. GAGAKU [-ku] (s.) – galop. şase). cu coarde ciupite (de obicei. executarea cu rapiditate a tuturor sunetelor cuprinse între două note. m. gamele se împart în diatonice şi cromatice. GRÉGORIEN (adj.

care avea o voce HYPOLYDIEN (adj. instrumente de suflat şi de percuţie. f.) – hard rock. 2. a acorda. H (s. i. cinstea eroilor sau a zeilor.) – 1. m. de la care a evoluat triunghiular cu coarde de lungimi diferite ciupite ceardaşul (sin.) – armonios. cîntec compus în suflat cu ancie dublă şi tub conic. saxhorn contrebasse).) – oboi bariton. ansamblu de tehnici menite să asigure o reproducere de o mare calitate a sunetului (şi hi –fi [ifi]).) – hoquetus. (s. care are acelaşi instrument muzical cu claviatură. f. HEPTACORDE (s. orgue expressif. folosea din abundenţă procedee ca inflexiunile. 2. HOMOPHONE (adj.) – armonic: son harmonique – hexacorde naturel do – la – hexacord natural sunet armonic. – hexacord fa – re). *HOT [ot] (adj. rolurile Arnold din Guillaume Tell şi Idreno din 20 .) – muzicuţă.) – 1. m. national français – Marseillaise-a este imnul *HAUTE-CONTRE (s.) – harpist. glissando-urile. c’est un hit – acest disc registre ale unui instrument cu claviatură: este un hit. pl: hommes- etc – a acorda/ armoniza un clavecin. HARMONIUM [armonjom] (s. -ă. mică. *HAUTE-FIDÉLITÉ (s. stil de jaz *HARPE EOLIENNE (s.) – hot-jazz.) – hipolidian. roluri cu tissatura înaltă pentru H haute-contre.) – hipomixolidian. tradiţional. sau descendentă de şase trepte diatonice pe HARMONIEUX. foarte violentă. instrument de suflat din aramă cu ambuşură. înlănţuirii acordurilor: traité d’harmonie – tratat HÉTÉROPHONE (adj. orchestres) – (od. m. m. dans de origine *HARPE (s. f. cu ancii libere sunet. (s. serie ascendentă HARMONIEUSEMENT (adv. contrabas din familia cubaneză. acordor.) – harpă. tubei (sin. f. m.) – (în mod) armonios. melodios: care se baza sistemul muzical până în sec.) – 1.) oboist. cânt.) – suzafon (sin. un piano. fligorn contrabas.) – heterofonie. invar.) – hipofrigian. folosit de ţările anglo-saxone şi germanice. Rossini a scris în perioada «franceză» HYPOMIXOLYDIEN (adj.) – harpă eoliană. *HAUTBOIS [obwa] – 1. m. ambulant care cânta simultan la mai multe HARMONISTE (s. m. un ritual religios. f. poem liric în cinstea *HAUTBOÏS BARYTON (s. una sau mai multe părţi armonice. instrument cu HARMONIE (s. hexacord de becar sol – mi.) – hexacord. mare succes în domeniul a conferi o sonoritate echilibrată diferitelor muzical: Ce disque. expresiv şi colorat din anii 1925 – 1930. m. referitor la puse în vibraţie de aerul emis de nişte foale execuţia diferitelor părţi ale unei opere (sin: acţionate de un pedalier: Elle joue de homophonique). a unei idei etc: hymne national – *HAUTBOÏS D’AMOUR (s. imn naţional: La Marseillaise est l’hymne *HAUTBOÏS-SOPRANO (s. vibrato-urile etc. t. la începutul sec. a adăuga (la o melodie) *HI-FI (s.) – oboe d’amore. dar deosebit de înaltă pentru acea HYPOPHRYGIEN (adj. m. 2.) – si natural în sistemul de notaţie HÉLICON (s. formă de rock HÉLICON BASSE EN FA (s. HARMONICISTE (s. adesea însoţit de *HAUTBOÏSTE (s.) – cântăreţ la armonică. -EUSE (adj. cu ambele mâini: harpe celtique – harpă HOQUET/ HOCQUET (s. hexacorde fa – re HARMONISATION (s. celtică. m. şi puse în vibraţie prin suflu. f. *HIT [it] (s.) – palatas. personaj principal al unei HARMONICA À BOUCHE (s. m.) – heptacord. omofon. un orgue. hexacorde du bécarre sol – mi – HARMONIQUEMENT (adv. HOMME-ORCHESTRE (s. unui personaj. *HABANERA (s. m. opere. instrumente. (antich. care *HARPER (v.) – eroină. o orgă. 2. *HARD ROCK (s. haute-fidélité.) – armoniu.) – heterofon. orchestră compusă numai din HÉTÉROPHONIE (s. s. m. 2. d’anches). vreme. l’harmonium à l’église – Ea cântă la armoniu în HOMOPHONIE (s.) – hipodorian. biserică (sin. dans de origine prevăzut cu pistoane. m. armonist.) – 1.) – armonizare. m.) – eroic. f. amorezul operei comice franceze de HYPODORIEN (adj. instrument muzical HÉROÏNE (s. pl: hautes-contre) – tenorul naţional francez. f. pl: hautes-fidélités) – hi-fi. harmoniser un clavecin. invar.) – 1. al voix harmonieuse – voce melodioasă.) – oboist (şi hautbois). f. *HEROS (s. de armonie. f.) – în mod armonic. HARMONISER (v.) om-orchestră. instrument muzical populară maghiară. m. muzician un pian etc. pas hongrois). m. armonie. souzaphone) HARMONICA (s.) oboi. f.) – hit. HEXACORDE (s. do – la.) – v.) imn.) – armonică. XVII-lea (există trei tipuri de hexacord: HARMONIQUE (adj.) – oboi mic. f.) – omofon.) – helicon. HONGROISE (s.) – habaneră.) – omofonie. instrument de HYMNE (s. Semiramide.. al XIX-lea. ştiinţa formării şi şapte coarde.) – a cânta la harpă. invar. 2. m. *HARPISTE (s. invar.) – erou. cu ritm binar şi sincopat. la unison sau la octavă. orgue HOMOPHONIQUE (adj. cu ancii libere aşezate în cavităţile unui cadru HÉROÏQUE (adj. m.

(sin. instrumentaţie orchestrală. t. terţă. i.) – impresionism. m. JINGLE (s. INVENTION (s.) – inflexiune.) – a face iodlere. acompaniaţi INTERLUDE (s. pentru IDYLLIQUE (adj. – digitaţia unui pianist.) care aminteşte.) – scurtă temă muzicală care anunţă INSTRUMENTATION (s. m. digitaţie: le jeu de mains d’un pianiste ensemble instrumental – ansamblu instrumental. piesă instrumentală de formă liberă. m. instrumentele cu claviatură. IMITATION (s.) – introducere. creată la improvisation de jazz – o improvizaţie de jaz. evocă coarde. procedeu de scriitură care IONIEN. divertisment JONGLEUR (s. modulaţie. pl: jazzmans ou jazzmen) – INSTRUMENT (s. JINGXI (s. f.) – improvizaţie: une JAZZ (s.) – instrument cu JAZZY (adj. invar. f.) – instrumentist.) – instrument JEU (s. JOTA (s. intermède). -ă: une Pekin în care actorii declamă. f.) – jazistic. m. Satie.) – gen dramatic muzical chinezesc INSTRUMENTER (v. swing. Termenul apare în critica muzicală prin 1887. denumind operele lui C. INTERPRÉTER (v. a frazei şi a limbajului armonic: l’impressionisme de Debussy – impresionismul lui Debussy. musicale – exerciţiu de improvizaţie coregrafică JOUER –1. J IMPROMPTU (s. cântec şi dans popular spaniol în INTERPRÉTATION (s.) – ionian: mode ionien – modul constă în repetarea aceluiaşi desen melodic de la do în muzica bisericească şi astăzi în jaz. m. originală a materialului sonor şi dintr-o punere în INDICATIF (s. mic poem care cântă iubirea într. începutul unei emisiuni. Roussel etc. distanţa dintre două sunete (secundă. -ENNE (adj. poet-cântăreţ ambulant muzical intercalat între părţile unei opere teatrale din Evul Mediu. muzician de jaz.) – 1. mimează şi fac câteodată acrobaţie. f. începutul sec. IDYLLE (s.) – (fam. muzică afro-americană. jazul. a compune pe loc o şi de creoli din sudul Statelor Unite şi constituită piesă muzicală: improviser au violon – a în mare măsură din improvizaţii. IMPROVISATION (s.) – invenţiune. m. f. t. schimbare jaz. muzicală în stil contrapunctic. în special pentru pian. 2. o parte la alta. Acad. m. INTERVALLE (s. din tratarea improviza la vioară. m. Debussy şi. INTRODUCTION (s.) – a improviza. dansează. cântă.) – instrument. cântec la un instrument INSTRUMENT À VENT (s. INSTRUMENT À PERCUSSION (s. JAZZMAN (s.) – (înv. (v. m. propriu jazului. t. se folosească de un instrument muzical: jouer du 21 . m.) – imitaţie. în general.) – jaz.) – a interpreta: une symphonie bien interprétée – o simfonie bine interpretată.) – instrumentaţie. i. m. f.) – jota.) orchestră de jaz. jeu d’orgue – serie de tuburi la orgă de percuţie. post de radio sau de televiziune. cunoscut în Occident sub numele de opera din INSTRUMENTISTE (s.) – a instrumenta.) – idilic. divertisment muzical de un ansamblu format din mai multe între două părţi ale unui spectacol. INTONATION (s. JAZZIQUE/ JAZZISTIQUE (adj. IMPRESSIONISME (s. Dukas.) ~de: a cânta. cvartă etc): intervalle de I tierce – interval de terţă.) – instrument de suflat. ale tuturor compozitorilor preocupaţi de percepţia subiectivă a culorilor sonore şi a ritmurilor: Ravel.) – interludiu. 3. musique instrumentale – muzică instrumentală. INTERPRÈTE (s. f. IOULER (v. -E.) – jongler. menestrel. sau însoţeşte o emisiune sau un mesaj publicitar orchestraţie: instrumentation orchestrale – (recom. f. al XX-lea de comunităţile de negri IMPROVISER (v. muzical: le jeu d’un violoniste – cântecul unui INSTRUMENTAL.) – interval.) – intonaţie: une voix aux intonations tendres – o voce cu inflexiuni tandre. Fr: sonal). referitor la INFLEXION (s. a orchestra. f.) – interpret: un interprète du rôle de don Juan – un interpret al rolului lui don Juan. m. Muzicienii impresionişti pun pe primul plan libertatea formei. m. m.) – interpretare: interprétation trei timpi cu acompaniament de castaniete. scurtă compoziţie un decor câmpenesc. a se folosi sau a şti să pe un fond muzical dat. prin care se identifică un JAZZ -BAND (n. de intonaţie. instrumente. care au acelaşi timbru.) – semnal muzical repetat la valoare specifică a ritmului.) – instrumental: violonist.) – intrigă. f. INTRIGUE (s. impromptu. INSTRUMENT À CORDES (s. INTERMEZZO (s. m. m. m. instrumentiste soliste – o instrumentistă solistă. f.) – intermezzo. -AUX (adj.) – idilă.) – improvizaţie.

în tempo rar şi formă bipartită. 2. m. fiecare cu căluşul ei.) – lamelă vibrantă la unele – cântăreţ de operă. f.) – liric: théâtre lyrique – teatru liric. rugăciuni liturgice în care toate invocaţiile sunt urmate de o formulă scurtă recitată sau cântată de asistenţă. Wolf. m. lyrique – operă comică. sau juke-boxes) – tonomat. m. f. poem cântat pe una sau mai multe voci. în cantată.) – instrument muzical din Extremul Orient opéra – libretul unei opere. 2. LARIGOT (s. m. (s.) largo.) – libretist. m. m. notă din rezonanţă de formă aproximativ rectangulară. cu coarde ciupite. LUTHIER (s. f. L LYDIEN. folosit în antichitate: jouer de la lyre – a cânta la liră. K Brahms.) – partea cântată dintr-un film sau dintr- în la bemol.) mic fluier pastoral. mai puţin Chopin – lirismul lui Chopin. numeroase liturghii orientale. m. t. pl: madrigaux) – madrigal. LOURER (v. longa. la chitară. (adv. Strauss. pe notaţia medievală. trăsură de unire pentru monodică cu acompaniament şi care încearcă două sau mai multe note scrise pe aceeaşi 22 . instrument muzical cu 7. t. în opera drame lyrique – operă. jouer du Mozart – a interpreta din Mozart.) – liră.) – a lega notele. 2. 2. -EUSE (s. LUTHERIE (s. Schumann. pl: librettos/ libretti) – (înv. 2. lent. LYRISME (s. (adv. f. f. folosit adesea în madrigal.) – laudă. (s. oratoriu. lent decât largo. 2. (v.) bucată muzicală executată largo. mod fa. LENTO [lento] – 1. LOURE (s. m. 13 sau 21 de coarde ciupite. LEITMOTIV [lajtmotif] (s. muzicală executată lento. care sunt întinse coarde. invar. leitmotive) – leitmotiv. al XVIII-lea. foarte în vogă în Europa în sec. în sec. LARGO – 1. instrumente muzicale. m. o operă dramatică. (adv.) – Normandia. invar. lent şi amplu. pl. f. operetă. compoziţie vocală polifonică a capella sau LIAISON (s. m. format dintr-o cutie de LONGUE (s. LUTHISTE (s.) – legato.) – lirism. f. instrument muzical: joueur de guitare – cântăreţ LIBRETTISTE (s. cimpoi din greacă folosită în liturghia romană şi în evul mediu. 2.) – mode lydien – mod lidian.) – la: concerto en la bémol – concert LYRIC (s.) libret. semn care indică faptul că notele nu trebuie JOUEUR. LIED [lid] (s. m. legând sunetele: jouer M legato – a cânta legato. în jaz).) – persoană care cântă la un separate una de cealaltă. m. Kyrie (Eleison) muzică compusă după invocaţia acompaniat de obicei de cimpoi.) – lutist. m. *Liedul s-a născut în ţările germanice în Evul Mediu.) bucată muzicală executată larghetto.) – libret (sin: libretto): le livret d’un KOTO (s. cântec trist LYRIQUE (adj.) – fabricarea instrumentelor cu coarde şi cutie de rezonanţă (viori. artiste lyrique LANGUETTE (s. originar din KYRIE/ KYRIE ELEISON [kirijeeleison] (s.) larghetto. comédie italiană. în muzica bisericească (şi astăzi. dans popular francez. La început era polifonic. m. instrument muzical cu coarde ciupite. chitare etc).) a interpreta o treaptă şi indicând că următoarea sau piesă muzicală: jouer un air – a interpreta o arie.) – lăută. cu sau fără acompaniament.) – 1. mai ales de operă comică. apoi. gen liric: le lyrisme de LARGHETTO [largeto] – 1. LAUDES (s. (notă) lungă. LA (s. JUKE-BOX (s. m.) – 1. Schubert. rugăciune liturgică de dimineaţă. (înv. m. următoarele note nu trebuie atacate din nou. registru de orgă. cântăreţ din lăută. în ţările germanice: les lieds/ lieder de Schubert – liedurile lui Schubert. LIBRETTO (s. devine operă de concert acompaniată la pian sau de orchestră graţie lui Beethoven.) – lamentaţie.) – legătură. LAMENTO [lamento] (s.) lento. pl: lieds/ lieder) – lied.) – 1. (s. LEGATO (adv. f. m. LITHANIES (s. invar. LIVRET (s. LUTH (s.) bucată MADRIGAL (s. -NNE (adj. LYRE (s. piano – a cânta la pian.) – litanii. Mahler şi R. pl.) – lutier. m. al XVI-lea şi al XVII-lea. pl.

numeroase opere MARTEAU (s. MÉLODIEUSEMENT (adv. al XVI-lea. maracas. muzicant de la ţară (sin.) – şcoală de cânt şi ansamblul phrase mélodique – perioadă. Palestrina. m. MESSE (s. (antic. m. m. 2. -E – 1. gamme majeure – gamă majoră. cântec ritmat manche de violon. muzică compusă pentru slujba MARIACHI [mariat∫i] (s. Printre compozitorii celebri de mise amintim pe Guillaume de Machaut. majeur – bucată în modul major.) – madrigalist. 2. instrument de percuţie de MÉNÉTRIER (s. R. Dufay. m. cântăreţ de condiţie joasă care cânta sau recita vechi instrument cu coarde lovite. m.) mandolă/ trestie. armonios: période. majeur – acord cu terţa majoră şi cvinta justă. în gamă.) – registru mijlociu (al unei MAESTRIA [maεstria] (s. plèctre). Accord parfait melodramă (abrev. baghetă de bătut la unele MÉLODIEUX. la festivităţi. MÉLOMANIE (s. trei tonuri şi un semiton: morceau en însoţea intrările şi ieşirile personajelor.) – melodic.) – 1. al unui instrument). trist.) – marimbafon. 1667 – 1740). -EUSE (adj.) – (od.) melopee.) – lăutar.) – (în mod) melodios. dans de origine cubaneză. mélodieuse – o voce melodioasă. şi a vinului de la Cina cea de taină.) – melodimetru. melodii. f. imn închinat Fecioarei Maria şi solo şi acompaniament. f. MAZURKA (s.) – varietate de clavecin. la banjo ori la fluieraşul de MANDORE /MANDOLE (s.) – cântăreţ la mandolină. xilofon african. gamă diatonică a modului major. MÉLODIMÈTRE (s. tonale (între tonică şi dominantă).) – maracas. MAESTOSO (adv. MÉLISME (s.) – (şi MÉLODRAME (s. atingerea coardelor unor anumite instrumente MADRIGALISTE (s. m. m.) – ciocănel de pian.) – melismă. MANDOLINE (s. etc. Josquin Des Prés. f. (adj. dialog cântat între corifeu mode majeur) mod major.) major.) – măiestrie. ornament muzical rezultat MAESTRO (s.) – menestrel. f. f. de Lassus.) – plectru. 2. jongleur). cântăreţilor dintr-o biserică.) – melodist. un dramă în care o bucată muzicală instrumentală semiton. f. MÉLOMANE (s.) – maestru. f. compoziţie cu caracter de ritmul: une paire de maracas – o pereche de menuet (dans în trei timpi) care. începând din sec. mai rar. acţionează supapele. m. Lotti (v. să reproducă inflexiunile unui poem: des jolis MÉDIATOR (s. prin extensie. m. f. m. MAILLOCHE (s. al treilea. (sin. asemănător cu rumba.) – membrană vibrantă MANDOLINISTE (s. origine sud-americană.) MÉLODIQUE (adj. al XVII-lea. f. mélo). formate între tonică şi celelalte note ale unei MÉLODISTE (s.) – băţ. sau. sacrificiul MARIMBA (s. mandoră. f. m. m. f. format dintr-o tigvă violoneux). f. vibrafon etc. umplută cu granule. frază melodică.) – magnetofon: chanson instrument de suflat cu claviatură enregistrée au magnetophone – cântec asemănătoare cu aceea a pianului. lăută mică. f. vocale a capella destinate să ilustreze textele MASQUE (s. a două tonuri. cântat la vecernie. MÉLOPHOBE (s.) – maestoso. şi adj.) – 1. a treia treaptă a gamei (1567 – 1638). aparat MAJEUR. entraînants – un marş cu accente antrenante. 23 . m. compozitor de game majore. m. chitară madrigaluri. MÉLODICA (s. f. fam. al XIII-lea. 3. MEMBRANE VIBRANTE (s.) – misă. caracterizat prin şi un personaj în tragedia greacă. muzica acestui imn. note cu valoare scurtă.) – melodios: une voix instrumente de percuţie (toba mare. f. care lui Christos pe cruce.) – mediantă. (s. m. misa devine polonez în trei timpi. autor de muzicale – mandolină.) – marş: une marche aux accents XVIII-lea în simfonie.) – 1. a care însoţea declamaţia. al XVII-lea este integrată în suită iar în sec.) – manicord. are lamele prevăzute cu cîte un rezonator din *Sub numele de misă au fost compuse. invar.) – muzicant ambulant din catolică şi care comemorează. lamelă folosită pentru madrigaux – madrigaluri frumoase. brio. MARACA (s.) – melofob. Ockeghem. MAGNIFICAT [magnifikat] (s. m. mic MAGNÉTOPHONE (s.) – mandolină. balalaică. muzica unui dans Începând cu sec. m. oricărui dirijor. în Evul Mediu. xilofon. referitor la intervalele al electronic folosit pentru cercetări asupra doilea. MANICHORDION/ MANICORDE (s. Charpentier. MAÎTRISE (s. m.) – coada instrumentului cu coarde: MÉLOPÉE (s.) – menuet. concertantă şi admite instrumentele odată cu Formé MÉDIANTE (s. folosit înainte versuri. al MARCHE (s.) succesiunea. muzical (sin. MAMBO (s.) – mambo.) – melodie. MÉNESTREL (s.) – (rar) melomanie. Victoria. al şaselea şi al şaptelea intonaţiei. cântec monoton şi chitarei. MANCHE (s. engleză.) – meloman. m. MÉLODIE (s. m. compoziţie pentru voce magnificat. de guitare – coada viorii. nume conferit unui din repartiţia unei durate lungi într-un grup de compozitor sau dirijor celebru şi. sub forma pâinii Mexic care cântă la nunţi. (od.) – manifestare artistică la curtea liturgice. f.) – mazurcă. bambus sau din lemn. voci. la sfârşitul sec. care înregistrat pe bandă de magnetogfon. acompaniindu-se la un instrument de sec. banjo. lent şi maiestuos. cu care se scandează MENUET (s. 2. MEDIUM [medjom] (s. la tobă. virtuozitate.

după o concepţie destul de obişnuită în muzica arhaică sau orientală.) – mixolidian.) – metrică. Ele Metronomul mecanic a fost inventat de D. MICROSILLON (s. În sec. cu jumătate de glas. referitor la o muzică lungime variabilă. 2. treia. interval mai mic decât un muzicale. m. MONODIQUE (adj.) – mordant. cel minor. reprezentate în partitură prin *E păcat. (adj. m.) – a modula. este numit şi modul mi). al XVI-lea. care începe voce. En mesure – în măsură. pl: mezzo . trecere de la o MICRO-INTERVALLE (s. Haydn. invar. f. scări corelate cu MÈTRE (s.) – monstru sacru.) – monodie. micro-intervalles) – tonalitzate la alta în timpul unei bucăţi micro-interval. de MODAL. pe o suprafaţă cu voce. acompaniament. m. cel vioi. instrument muzical în care o destinată la început să înfrumuseţeze monodia membrană modifică vocea sau cântecul. respectiv a cincea şi a şasea treaptă. i.) – mezza- după nota iniţială (astfel. se pare. MICROPHONE (s. MICROPHONIE (s. MODULER (v. al XII-lea şi MIRLITON (s. format din nota scrisă.) – metru. fără a dispărea cu totul. m. referitor la un interval MONSTRE-SACRÉ (s. MOUVEMENT (s.) de mirliton – se spune despre o muzică de Scarlatti – “Stabat Mater” este numele unui de proastă calitate. aparat care moduri gregoriene sunt un decalc al celor opt tonuri măsoară pulsaţia ritmică a unei piese muzicale bizantine care-şi luaseră numele după modurile (controlând regularitatea timpilor şi precizând greceşti: dorian. cu o mişcare MI (s. cromatic decât intervalul major format din bucată: interpreter un morceau de Couperin – acelaşi număr de trepte: sonate en fa mineur – a interpreta o bucată din Couperin.) – monofonie. hipofrigian.) – middle-jazz. m.) – molto. MOTIF (s. Mozart. cadrul octavei. m. grad de viteză a măsurii MODALITÉ (s. lidian. că muzicologii au aplicat barele verticale numite barres de mesure – retrospectiv muzicii greceşti şi medievale definiţia bare de măsură. MIXOLYDIEN (adj. şi s. de ecou. sonată în fa minor. (instrument) cu o singură coardă.) casetofon.) mode mineur ou MORDANT (s.) – monofon. adv. MONOCORDE (adj. apărută în sec.) – moderato. desen melodic sau ritmic. sau f. castrat. În sec. sunt caracterizate prin nota finală şi prin locul.) – scară modală a unei piese (în (indicat de obicei prin termeni italieni sau printr- opoziţie cu tonalité – tonalitate). Bruckner. cu un mi. voce de femeie modul major şi cel minor. MONOPHONIQUE (adj. f. (s. fragment luat izolat.) – modal. Battre la realitate scări-tip inseparabile de formule mesure – a bate măsura. ornament folosit mai mineur: mod minor. -AUX (adj. Maelzel totdeauna de la mi la fa şi de la si la do. f. liturgică: “Stabat Mater” est le titre d’un motet (fam.) minor. şi putând suferi modificări care foloseşte alte moduri decât cel major sau sau transpoziţii de-a lungul unei opere. muzical care este mai mic cu un semiton MORCEAU (s. jazul şi mai gravă şi cu o amplitudine mai mare decât câteva şcoli de muzică contemporană au încercat să cea à sopranei. “Modurile” antice sunt în cadenţa necesară executării bucăţii. De asemenea. pl. m. m. asemenea voce MODERATO (adv. regulile tonalităţii clasice fixe nu mai recunosc decât sopranos) – mezzo-soprană.) – metronom. ele pot fi reperate MEZZA-VOCE [medzavot∫e] (loc.) – mi: mi est la 3e note de la gamme moderată: allegro moderato.) multe voci. modul frigian. hipolidian. 2. disc care permite MONODIE (s. m. începând de la tonică sunt minore sau juste şi secunda sa inferioară şi revenirea la nota caracterizate printr-un semiton între a doua şi a scrisă. MEZZO – SOPRANO (s. în uzuală a cuvântului mod. N. pe care îl ocupă semitonurile. caracteristice. m. f. Cele opt MÉTRONOME (s. semiton. al XX-lea.) – mod. cotidian preferând forma abreviată micro. -E.) – monodic. f. MOTET (s.) – modulaţie. m. MIDDLE – JAZZ (s. m.) – 1. m.) – 1. f.) – operă. de timbru.) – microfonie. (s.) – motiv. MODULATION (s. Winkel şi brevetat în 1816 de J. m. MONOPHONIE (s.) – monocord. cu sau fără casetă pentru casetofon. m. mult: allegro molto – foarte foloseşte mai ales în limbajul tehnic. hipodorian. Schubert. în care intervalele formate ales în muzica antică. cântăreaţă care are o exploateze din nou resursele modurilor. diviziune a timpului muzical dispunere a intervalelor sale. motet de Scarlatti. d’ut – mi este à treia notă à gamei do.) – microsion. frigian. la începutul stereofonie). invar. Liszt. Bach (Misa în si minor). diametrul de 30 cm. religioasă sau nu. 2.) – motet. m. Beethoven MODE (s. concepută şi muzica bizantină primitivă. f. în unităţi egale. anilor 40. noţiunile de înălţime. tehnică prin care ansamblu de stiluri de jaz care au urmat celor un semnal muzical se transmite pe o singură din New Orleans şi din Chicago şi au rămas în cale (în opoziţie cu stéréophonie – vogă până la apariţia be-bopului. (s. Gounod. caracterizată printr-o anumită MESURE (s. -E – 1.) – microfon.) – măsură. hipomixolidian. f. scară cu structură definită în (Missa solemnis). Termenul se MOLTO (adv. mixolidian şi viteza de execuţie a diferiţilor timpi). un număr ce corespunde unei gradaţii a metronomului): l’allégro est un mouvement 24 . cântec pe o singură o audiţie de 25 min. MINEUR. m. La fel era MÉTRIQUE (s. m. m. compoziţie pe una sau mai MINICASSETTE – 1.

pl. sau de un bemol. f. muzician. – muzică uşoară.) – muzicalitate. AUX (adj. simplu sau compus. fiecare dintre gradele de armonică. Belgia. cu muzica în frunte. persistent. înaltă. 2.) muzică facilă. persoană care notaţie muzicală.) – muzicologie. corespunzând acestui semn. m. semn convenţional care indică MUSICOGRAPHIE (s. adv.) – muzicografic. NOTATION (s. Musique NOTER (v.) –muzicologic. sunetelor într-o execuţie. gamei au fost împrumutate de un călugăr din sec. care are gust. t. foarte în vogă în sec.) – muzicografie. musicals) – film muzical. din punct de vedere ornamentaţia melodică a cântecelor bisericeşti. m.) – naturalism. ut. mai eufonic. instrumentală. Musique militaire – muzică militară. rapide – allegro este o mişcare rapidă. negro-spirituals) – v. folosirea *Silabele care desemnează cele şapte note ale muzicii în scop psihoterapeutic. pl. m.) – (înv.) – notaţie: notation musicale – MUSICOGRAPHE (s. musicien de jazz – un mare interpret de jaz. vechi semn de notaţie armonios: voix musicale – voce muzicală. f. MUSICAL2. al XVIII-lea.) – nuanţă. care-l desemnează: chanter les notes de la MUSICOLOGUE (s. NOTE DE TÊTE – notă în registrul de cap. f. pl.) – nocturnă. muzicală. propriu NEGRO SPIRITUAL (s. în doi sau trei timpi. origine latină. a fost înlocuit prin do. 2. intensitate şi de expresivitate care pot fi date MUSIQUER (v. concrète – muzică strofe: “Ut queant laxis/ Resonare fibris/ Mira vocală. caracter visător şi melancolic: les nocturnes de music-hall.) – non troppo. despre muzicieni. MUSIQUE À BOUCHE (Elveţia. MUSETTE (s. arta combinării X-lea. -NNE (s. valoare artistică. care se referă la NÉNIES (s.) a pune pe muzică.) – muzicograf. muzicală. MUSICOTHÉRAPIE (s. MUSIQUETTE (n.) – (od. gavotă pastorală. muzicologie. scrierea ariilor muzicale: jouer sans solfegiat. NATUREL.) – colindă: chanter des noëls – a colinda: MUSICIEN. m. f. f. NEUME (s. scrie despre muzică. aptitudini muzicale: Elle était NONET (s. -ELLE (adj.) cântece funebre. al XVII-lea şi NATURALISME (s. m. MUSICALITÉ (s. music-halls) – 1. 3. muzică. Gui d’Arezzo. parte a unei opere muzicale (mai ales a unei N simfonii): La sonate a trois mouvements – Sonata are trei părţi. f. un număr mic de instrumente. aiguë – notă gravă. muzicii: notation musicale – notaţie muzicală.) muzică militară algeriană. ştiinţa istoriei relativă a sunetului.) – natural: note naturelle – MUSICAL1 (s. şi adj. Ele sunt primele silabe ale versurilor primei vocale. regimentul defilează. f.) – 1. notaţia. bucată muzicală cu un MUSIC-HALL [myzikol] (s. pl. specialist în gamme – a cânta notele gamei. m. gospel. unde se prezintă un music-hall. 2.) – 1. mai notă naturală. 2. muzical şi prin formă (figură de notă) durata MUSICOLOGIE (s. f. destul de bun. orchestră. f. clădire Chopin – nocturnele lui Chopin. care nu este alterată de un diez ales comedie muzicală americană. concretă.) – muzicoterapie. scrisă pentru pe note o arie. care are caracter muzical.) – neoclasicism.) – nonet. lit. Musique légère NOUBA (s. note grave. care “L’Oratorio de Noël”. notă. 25 . folosit pentru MUSICALEMENT (adv. de Bach. m.) – interval de nouă trepte. f.) – neumă.) – 1. teoria acestei gestorum/ Famuli tuorum/ Solve polluti/ Labii reatum/ arte: apprendre la musique – a învăţa muzica. al XVII-lea. art musical – artă muzicală. Sancte Johannes”.) – 1. t. f. africană. muzică: comédie musicale – comedie NÉOCLASSICISME (s. Chef de musique – dirijor. al MUSIQUE (s. instrumentale. m. NOIRE (s.) – muzicolog.) – joc de mişcări la orgă. t. (în mod) armonios. cimpoi provensal. musique en tête – NOTE DE POITRINE – notă în registrul de piept.) – (antich. NOTE (s.) – 1. f. NOCTURNE (s. prin poziţia pe portativ înălţimea unui sunet MUSICOGRAPHIQUE (adj. spectacol de varietăţi. 2.) – a pune pe note: noter un air – a pune de chambre – muzică de cameră. Aceste nume de note sunt utilizate în toate ţările cu limbă de musique – a cânta fără partitură. 3. muzical. cu o notă ţinută NASARD (s.) – a nuanţa. silabă sau literă MUSICOLOGIQUE (adj. -E. 2. NOËL (s. producţii ale acestei arte: musique Baptiste. 2.) – 1. sunet muzical muzicii şi a teoriei muzicale. În sec. muzical. fără NUANCER (v.) – pătrime. din imnul către sfântul Jean – sunetelor. Canada)– NUANCE (s.) – (peior. dificil de 2. f. NEUVIÈME (s. f. f. assez musicienne – Ea avea un gust muzical NON TROPPO (loc. fanfară: le régiment défile. de Bach – “Oratoriul de compune sau interpretează muzică: un grand Crăciun”. f.

m. 3.) – ofertoriu. la un instrument muzical: la orchestral – stil orchestral. în care alternează episoade instrument) – instrument muzical cu una sau vorbite şi cântate: L’Opéra comique est issue mai multe claviaturi. opéras rock) – spectacol O muzical cu muzică rock.) – a face să se audă.) – orchestraţie. f. orchestră. f.) – producţie fără mare valoare d’orchestre .) – ocarină. de Milan. ÉE (adj. L’Oratorio de Noël. producţie muzicală: l’œuvre orchestres – Daţi-mi două locuri la parter.) – operă. m. 26 . teatru de operă: La Scala de tablouri” de Musorski. repartizarea OCTAVIN (s. într-un semicircular.) – (rar) octavin. urmat de un OCARINA (s. -AUX (adj.) – opus. opéra ORCHESTRER (v. Il balet. de formă ovoidă şi cu găuri. lucrare teatrală pusă pe îmbogăţeşte considerabil. când desemnează un singur operă comică. de Bach – Oratoriul de OCTAVIER (v. odată cu care preotul oferă pâine şi vin. f. orchestră. m. termen care.) – odă.) – operetă.) – 1. dansuri (gen specific operei franceze ilustrat în nu are ureche muzicală. diatonice. orchestra se OPÉRA (s.) – 1. aptitudine pentru muzică: OPÉRA-BALLET (s. OPÉRA-COMIQUE (s.) şi coruri. célèbre opéra italien – Scala din ORCHESTRION (s. cu subiect religios. f. la de Brahms – opera lui Brahms. cu subiect uşor sau comic. intensitate. arii. Pameau). ORATORIO (s. 2. lucrare dramatică formată din cântece şi chante faux. (antich. 2. m. ansambluri separându-se total diferitele secţiuni de instrumente (duouri. -E. fauteuil ŒUVRETTE (s. OPÉRA ROCK (s. sec.) artistică. i. m. 3. destinat în antichitate audiţiilor cinematograf. op.fotoliu de orchestră. ORCHESTRE [orkestr] (s. clarinetul are tendinţa de cânta cu o octavă mai orchestrant. uneori cântată cuprinzând recitative. Beethoven. unde stătea corul. mic instrument muzical număr. interludii. loc într-un teatru. cu opt coarde. m.) – basse obstinée – parte de bas din alamă şi cu ambuşură. instrumentation).) – octacord. ORGANUM (s. OBSTINÉ. m. uneori şi profan. al XVIII-lea de A. compoziţie muzicală OCTAVE (s. orgue électronique – orgă ţinute în târgul Saint-Laurent./ f. -TRICE (s. Ph. compoziţie în opt părţi. Încercarea de (uverturi. electronică. OPHICLÉIDE (s. arii. muzicale în opera unui compozitor (abrev. ORCHESTRATION (s. OREILLE (s. a şaptea treaptă a scării dramatică. m. celebră clădire de operă italiană.) – ureche. accidental. pl: opéras-ballets) – operă. folosit mai ales în biserici: en France des représentations bouffones orgue de chœur ou petites orgues – orgă de données au XVIIe siècle à la foire Saint-Laurent cor sau orgă mică.) – orchestrator.) – a orchestra: Ravel a sérieux ou grand opéra – operă tragică. unde sunt situate locurile de la muzicale. orgue électrique secolul al XVII-lea din reprezentaţiile bufone – orgă electrică. t. m. pl. 2. instrumentele orchestrei (sin. lucrare teatrală lejeră în care se amestecă părţi cântate şi vorbite: chanteuse d’opérette – cântăreaţă de operetă. parter. Milano. fosse d’orchestre – fosa orchestrei. octet. compusă dintr-o parte orchestrală percuţie şi cu instrumente electronice. Wagner este mărită cu OLIFANT/ OLIPHANT (s. m. octava de sus a unui sunet în locul ORCHESTRAL. octavă. În sec. piesă muzicală şi locurile spectatorilor. este utilizat pentru situarea unei bucăţi popular de suflat. ansamblu de instrumentişti: concerto pour ODE (s. 2. m.) – olifant. OCTUOR (s. OCTACORDE (adj. m. f. mai ales cu instrumente de muzică.) – organist. m. mic corn de numeroase alămuri şi câştigă în amploare şi în fildeş al cavalerilor din Evul Mediu. avoir de l’oreille – a avea ureche muzicală. al XVIII-lea. gen orchestré “Tableaux d’une exposition” de muzical format din aceste opere: aimer l’opéra Moussorgsky – Ravel a orchestrat “Expoziţia – a-i plăcea opera. Campra şi J. m. opéra bouffe – în interiorul locului unde are loc concertul. sus. clarinette a tendance à octavier dans l’aigü – ORCHESTRATEUR.) – instrument muzical de suflat.) şi dintr-o parte a repartiza diferit masele sonore şi timbrele conduce adesea la modificări ale dispunerii tradiţionale. al XX-lea. de Bach. din faţa scenei: Donnez-moi deux ŒUVRE (s. interpretată în acea parte a misei catolice în *Destul de redusă în sec. operă. OPUS [opys] (s. în mod Crăciun. antracte etc. care repetă aceeaşi melodie.) – 1.) – orchestrion. ORGANISTE (s.) – 1. il n’a pas de l’oreille – Cântă fals.) – orchestral: style sunetului însuşi. OPÉRETTE (s. zonă circulară a teatrului. violon et orchestre – concert pentru vioară şi ODÉON (s.) – odeon. cuprinsă între scenă OFFERTOIRE (s. cântăreţ la orgă.) – organum. la pl. grand orgue de tribune ou – Opera comică din Franţa s-a născut în grandes orgues – orgă mare.) – oratoriu. piccolo).). f. operă bufă. pl: opéras-comiques) – ORGUE (s. m. f. ansamblul de note conţinut de care cuprinde recitative. m. m. coruri şi orchestră: intervalul de opt trepte. triouri etc. edificiu fără acoperiş. grup de opt instrumente sau de opt cântăreţi. flaut mic care sună diferitelor părţi ale unei bucăţi muzicale între cu o octavă mai sus decât flautul mare (sin. Berlioz.

pl.) – pavană. i. oratoriu având ca subiect ORPHÉONISTE (s. PASSACAILLE (s. de Bach. flaşnetă. PASSION (s. a PASTOURELLE (s. unui autor. P în vechea suită. f.) pastorală. partită. m. instrument muzical mecanic al PAS HONGROIS (s. m. voci mixte de copii. semn (bară orizontală sub a patra linie a portativului) care precizează această pauză: Une pause vaut quatre soupirs – O pauză durează cât o notă întreagă. PÉDALE (s. imn de război în cinstea lui Apolo. f. 2. instrumente muzicale (vioară. m.) – parafrază. apropiat de apogiatură etc. lea devine în Franţa marş de infanterie (sin. m) – armoniu de perechi de origine spaniolă. fie pentru a-şi apropria maniera OUÏE (s.) – pantomimă. sonată de cameră pentru vioară sau clavecin.) pean.) – pauză în durata uneia sau mai multor măsuri. de Beethoven. PÉAN/ PÆAN (s. muzicale: Elle chantait mes passages préférés scrise sau improvizate. ORGUE POSITIF (s. fiecare dintre găurile în formă acestuia. al XVIII-lea. t. d’une harpe – ale unei PARTIE (s. de Bach – “Pasiunile după sfântul OSTINATO (adv.) – a pastişa.) – v. PAVANE (s. m. partitură.). f. PARAPHRASE (s. măsură ORPHÉON (s. passe pieds) – dans popular sau instrumentală (tril.) – (Antich.) – pentatonic. f. -oare de pastişe. Hongroise. m. al XVIII- (sin. PASSAGE (s. Mathieu”. caiet în care ele sunt transcrise: jouer PENTACORDE (s. sistem de pedale la compoziţii muzicale reunite pentru a fi citite pian. parte a unei suite. de Beethoven – OUVERTURE (s. liră cu sans partition – a cânta fără partitură. piesă muzicală cu aerul. f. sopran. menuet. m) – orgă mică. operă care imită stilul opere. în general la baza unei PASTICHE (s. grup de note scurte. f.) – partitură. joc de note joase). motiv melodic sau ritmic Matei”. controlează intensitatea şi ţinuta sunetului). francez originar din Bretagne.) – (antich. de bas. claviatură acţionată de PARTITION (s. f. savant: partite) – 1. repetat cu obstinaţie. mai ales în sec. sub PATETICO (adv. harmonium). d’un piano – pedalele unui pian (care PANTOMIME (s. fabricant de orgi din Modena) – “Pasacalie”. f. PAUSER (v. f. f. 27 . succed în timpul duratei sale. m. PAUSE (s. pl. d’un partie de soprano.) – figură a contradansului unei lucrări de mari dimensiuni. f. de basse – partitură de timbale – ale unui timpan (pentru acord). clapă a unui instrument muzical care se acţionează cu piciorul (şi are p. caracter câmpenesc. PAS REDOUBLÉ (s. PEDALIER (s. care.) – parte. m. violoncel etc) PASTICHEUR. (s.) – parodie. fie în scop parodic.) – autor. găseşte. compoziţie muzicală cu caracter nobil şi lent. PENTATONIQUE (adj. un rol diferit la fiecare instrument): pédales PANDORE (s. m. a unui oratoriu. dans popular ORGUE EXPRESSIF/ D’ANCHES (s.) – a auzi.) – corală de voci bărbăteşti sau de ternară şi anacruză de optime. 2. f. înfrumuseţeze sau să varieze o melodie vocală PASSE PIED (s.) – patetico. d’un clavecin vocale sau instrumentale ale unei compoziţii: – ale unui clavecin (pentru registru). In sec. d’un orgue – ale unei orgi (care formează un PARODIE (s. pedală. muzicienilor ambulanţi. formă de sonată. “Symphonie pastorale”. este urmată de galiardă. sunet ţinut sau repetat folosit adesea pentru PARTITA (s. de S de pe întinzătorul de coarde ale unor PASTICHER (v. (adj. f. compoziţie muzicală “Simfonia pastorală”.) – pasacalie.ORGUE DE BARBARIE (prin alterarea numelui lui une “Passacaille” – Pentru orgă Bach a lăsat o Barberi. cinci coarde. t. f. – abreviaţie pentru piano. fragment al unei opere ORNEMENT (s. simultan. grupetto.) – pasiune.) – 1. destinate să – Ea cânta pasajele mele preferate.) – ureche. m. format din cinci înrudite cu ciacona: Pour l’orgue Bach a laissé sunete: gamme pentatonique – gamă pentatonică.) – ornament. ORGUE PORTATIF (s.) – ostinato. cu măsura de 2/4.) – pandoră.) – pedalier. expresivă. 2. fiecare dintre vocile harpe (care schimbă tonalitatea). cu melodie simplă. -EUSE (s. Gr.) pentacord.) – uvertură. de la începutul unei opere. mordant. f.) pastoral: La OUÏR (v. care pune cutia de rezonanţă în contact cu PASTORALE – 1. m. paso doble).) – a face o pauză. care se francez. f. ansamblul părţilor unei picioarele organistului. m) – orgă mijlocie sau pozitivă.) – pasaj.) – pastişă. bas şi aparţinând sau nu acordurilor care se variaţiune sau serie de variaţiuni pe o temă.) – paso doble.) – membru al unei asemenea suferinţele lui Iisus: “Passions selon saint corale.

(recom. care dă concerte publice.) – picup (sin.) – piano.) pochette. mecanism pentru unele PHRASE (s. muzicală. gregorian. m. m. arta de a interpreta o piesă PIZZICATO (s. de cauciuc) POÈME (s. m. m. f. m. f. m. m. semn (. PICK-UP [pikœp] (s. pl. filosofic etc. m.) – muzician care cântă la unul electrophone).) – poco a poco.PERCE (s. PLACER (v. în doi timpi. asociaţie lemn. PLAQUER (v. cu ajutorul căruia se pot unitate melodică expresivă: phrase mélodique obţine toate treptele scării cromatice: cornet à – frază melodică. inventat în puncta o notă. m. tehnică a PIANOTEUR.). m. puţin câte piano préparé – pian ale cărui coarde poartă diferite puţin. instrument muzical PLÈCTRE (s.) – filarmonică. POLKA (s. a polonezele lui Chopin. m. f. invar.) – unei note sau a unei pauze pentru a-i mări sintetizator (sin. flaut mic suflat. de metal.) – polcă. pl.) – (od. f. plains-chants) – cânt – pianistul à frazat bine acest pasaj. t.) – filarmonic. PIÈCE (s. pizzicatos/ pizzicati) – muzicală respectând dinamica expresivă a pizzicato. f. m. PHRASÉ (s. muzicală formată din profesionişti sau din PIQUER (v. pianos) – pian. à cânta (o frază muzicală. POLYPHONIE (s.) – a puncta: pointer une note – a cu coarde lovite şi cu claviatură. pianissimos/ pianissimi) pasaj cântat PLAY-BACK [plεbαk] (s. adv.) – pianist: Elle est une très bonne unei înregistrări sonore făcute în prealabil: pianiste – Este o foarte bună pianistă.) – bucată muzicală. zdrăngăni. arie. acordat la octava superioară a PERCUSSION (s. cu coarde lovite: Ce vieux piano est désaccordé – POCHETTE (s. suită de note care formează o instrumente de suflat. t. polonez: les polonaises de Chopin – PIANOTER (v.) – à fraza. PESAMMENT (adv.) – piquer une note – a executa o notă amatori. piano droit – pian mică. médiator). prin respiraţii şi timbrul care se potriveşte cel mai bine texturii accente convenabil plasate. présonorisation). POINT (s. f. a cărui evoluţie a dat naştere mări valoarea cu jumătate. pretext literar. PIANOFORTE (s. din plastic.) – pian mecanic ale cărui execută un dans destul de vioi. pl. în tempoul şi caracterul dansului naţional PIANOTAGE (s.) – play-back. PIPEAU (s. artă. PHILARMONIQUE (adj. pistons – cornet cu pistoane. f. PISTON (s. ciupire a coardelor unui instrument frazelor sale (accente melodice. vioară foarte Acest pian vechi este dezacordat. PIANO1 (s. durata după plac. seacă.) – punct. 2. synthétiseur). percussion – instrumente cu percuţie. m.) – frigian: mode phrygien singură voce. cu arcuş: les pizzicati des violons – pizzicato- ritmuri). melodice: le pianiste à bien phrasé ce passage PLAIN-CHANT (s.) – pianină. a o marca cu un punct pentru a-i sec. mimarea unei interpretări muzicale pe baza PIANISTE (s. invar. sau. (şi astăzi. s. (s. semn plasat deasupra PIANO ÉLECTRIQUE/ ÉLECTRONIQUE (s. Acad. recitat. înv.) – a face să răsune tare: plaquer un PIANINO (n.) – perioadă. polifonie. Fr.) – zdrăngăneală la pian. (în opoziţie cu arpéger – a arpegia). piesă: pièce pour PÉRIODE (s. pianissimo. POINT D’ORGUE – coroană. PIANO À BRETELLES – acordeon. pianos-bars) – bar în care note sau a unei pauze pentru a-i mări durata cu există un pianist care întreţine o ambianţă jumătate.) – fluier câmpenesc cu şase găuri. încet. pauze. pianului modern. m. cu ritm liber.) – persoană care scriiturii muzicale în mai multe părţi (mai ales în zdrăngăneşte la pian. mai multe părţi vocale suprapuse în 28 . obiecte (cuie. cântec bisericesc medieval pe o PHRYGIEN. PHRASER (v. compoziţie muzicală (bandă perforată etc. piculină. din PHILARMONIE (s. cu coarde verticale. -ENNE (adj.) – frazare.) – frază. t. f. melodic sau – mod frigian. invar. sau la mai multe instrumente cu percuţie. PERCUSSIONISTE (s.) – canal axial al unui instrument de PICCOLO (s. ciocănele sunt acţionate de un mecanism POLONAISE (s. al XVIII-lea. cu o lovitură scurtă. (adv.) plasat la dreapta unei PIANO-BAR (s.) – placer la voix – a da vocii registrul şi o arie) punând în evidenţă.) pianissimo. m. simfonic. f. operă orchestrală construită pe un PIANO2 (adv. foarte încet. t.) – pianoforte. instrument POINTER (v. în jaz). hautbois – bucată pentru oboi. t. pl. transversal.) – poloneză. mai des.) – 1. m. f. modul mi în muzica bisericească ornat. bucăţi de lemn. muzică pe care se PIANO MÉCANIQUE (s. i. chanter en play-back devant les caméras – a PIANISTIQUE (adj.) – pesante. -EUSE (s. accord – (la pian) a cânta simultan toate notele PIANISSIMO – 1.) – plectru (sin. m. urile viorilor. progresiv.) – piccolo. dezvoltarea liniei proprii.) – poem: poème symphonique – poem care servesc la transformarea sunetului.) – piston. pl. m. POCO A POCO (loc. interpretarea însăşi.) – percuţie: instruments à/ de flautului mare (sin. rar: octavin). m. piano à queue – pian cu coadă. pentru pian: technique face play-back în faţa camerelor de luat vederi pianistique – tehnică pianistică.) –pianistic.) – a cânta cu stângăcie la pian.

2. maîtrise.) – cvintet de jaz. pl. piesă cântată pe mai multe PROSODIE (s. PREMIÈRE (s. m. PONCTUATION (s. 2.) – cvintă. a marca pauzele într-o PSAUTIER (s. 2.) – măsură în patru pentru a încerca vocea sau instrumentul. după 1600. introducerea unei piese muzicale sau se QUATUOR [kwatyor] (s.) – catren. f. QUATRAIN [kα-] (s.) – portativ.) – poziţie. G. ansamblu de cinci instrumente sau de prima cântăreaţă într-o operă.) – cvintolet. invar. m. al XIV-lea se afirmă PSALETTE (s. QUINTET (s. concordanţă a accentelor unui text şi al *În sec. m. alto şi violoncel. f. mai de seamă reprezentant al ei. bucată care deschide partitura. quatuor à cordes – cvartet de coarde. m. înainte de actul cvintete pentru diverse ansambluri. f. alto. quatuor vocal – cvartet vocal. 180 de quintettes pour formations diverses – PROLOGUE (s.) – pop. violonist. sau refrene ale unor cântece diferite. QUARTETTE [kwartet] (s. multe voci.) – a cânta psalmi fără fugă).) – v. m. compozitor. alcătuit dintr-un număr variabil de versete. 2. compoziţie pentru două viori. m. mai multe cuplete de jaz compusă din patru muzicieni.) – portament. serie de 5 linii orizontale. m.) – cvartet. utilizate pentru notarea înregistrare şi reproducere a sunetelor pe patru muzicii: notes au-dessus de la portée – note canale. evreieşti care a trecut şi în religia creştină. grup de cinci note PROSE (s. POP – 1. formaţie de amestec de mai multe arii. m. a preludia. 2. 2.) – punctuaţie. locul relativ al sunetelor pătrime. format din PREMIER.)/ POP MUSIQUE (s. PORTÈE (s. cu pauze marcate. m. tari sau slabe.) – prim: premier violon – prim.) – psalterion. În sec al XVIII-lea. bucată muzicală în cinci PRIMA DONNA (s. prime donne) – primadonă.) – protagonist. 2.) – presto. a improviza un preludiu. aceleiaşi figuri ritmice.) – preromantism. dar abia în sec.) – cvintet. S. cânta psalmi./ i. f. Pérotin) sunt primele manifestări de scriitură pe mai PROTAGONISTE (s. -ELLE (s.) – cadril.) – psalm. Josquin Des Près. PONCTUER (v. PORT DE VOIX (s.) – proză. f. scara diatonică. Bach va deveni cel inflexiunea vocii. a-şi încerca vocea. f. m.) – profesionist. electronică etc. adesea care valorează patru sau şase note ale rimat. în jaz (simbolizat prin B într-o suită de măsuri de forma AABA). cinci cântăreţi: Luigi Boccherini a écrit plus de PROFESSIONEL. tablou care urmează Luigi Boccherini a scris mai mult de 180 de după uvertură într-o operă. instrumentul înainte de a interpreta o operă.) – premieră. muzică populară de origine anglo-saxonă. m. vechi instrument POLYPHONIQUE (adj. -ă. punte. al muzicii care-l compozitorilor şcolii Notre-Dame de Paris (Léonin. m. soprană. PRESTISSIMO (adv) – prestissimo. partitură.) – pătrime: quart de soupir – pauză de POSITION (s. folk-song. preludiu.) – procedeu de echidistante şi paralele. PRÉLUDER (v. POLYPHONISTE (s. având pătrimea ca unitate de timp şi piesă de formă liberă care formează doimea ca unitate de măsură. pentru patru părţi vocale sau instrumentale. 29 . muzică Q clasică. de formă poliphonique vocale – piesă polifonică vocală. POT-POURRI (s. PRÉLUDE (s. m. m.) – 1. contrapunct).) – a puncta. timpi. QUADRILLE [kα-] (s. părţi.) – polifonist. J. trapezoidală. m. întâi. f. PSAUME (s. acompaniază. va fi transpusă şi în domeniul instrumental (prin PSALMODIER (v. foarte repede. (adj. interval de patru trepte. QUINTOLET (s. născută mai ales din rock and roll şi îmbogăţită cu influenţe diverse (jaz. prolog. cânt liturgic al religiei muzician care practică polifonia.) – polifonic: pièce muzical cu coarde ciupite. sau f. studiul regulilor de voci.) – 1. PRESTO (adv.) – 1. sentimentul armonic în care basul va avea un rol determinant. PSALTÉRION (s. m. QUADRIPHONIE [kwα-] (s. -ÈRE (adj.) – prozodie. suită de note cântate QUATRE-QUATRE (s. culegere de psalmi.) – coadă (la o notă). m. QUART (s. t. care formează un acord.) – cvartet. Palestrina PSALMODIE (s. cânt versificat în latină. QUEUE (s. i. tenor şi bas.) – referitor la această muzică: des groupes pop – grupuri pop. (s. compoziţie constituie ea însăşi în operă separată. m. pl: pots-pourris) – potpuriu. t.) – psaltire. interval de cinci trepte pe PRÉROMANTISME (s. f. QUINTE (s. f. a doua parte.) – 1. QUARTE (s.). Dufay. maniera de a Lassus sunt maeştrii acestei arte care. QUINTETTE (s. deasupra portativului. al XII-lea şi al XIII-lea operele acelora.) – cvartă. psalmodie. m. invar. PONT (s. f. f. f. tranziţie între prima şi a doua temă într-un allegro de sonată. f. cântec monoton. f.) – 1. repede.

) – repertoriu. f.) – a poseda arta de a combina şi stilurilor muzicale americane: pop. m. acompaniament foarte uşor: un récitatif RETARD (s. f. repertoriul unui artist. care s-a născut atât din folclorul REGISTRATION (s. RÉSOLUTION (s. m.) – a repeta. Raï. invar.) Recitativul acompaniat al lui Rameau anunţă rapsod. în vogă spre sfârşitul sec. în consonanţă. RÉ (s.) – ragtime. RÉPERTORIER (v. prelungirea unei note d’opéra – un recitativ de operă. Verdi. reuniune artistică în care cântată de două ori.) – (antich. recital. t. f. m. m. jonglerii. instrument muzical medieval RÉPONS (s. fragment narativ dintr-o urechii prin care se înlănţuie o disonanţă şi o operă.) – rezonanţă: caisse de vorbit şi care este susţinut de un résonance – cutie de rezonanţă. o cantată sau o scenă lirică declamă Mozart. stil muzical cu versuri improvizate fundamentală nu este în bas.) – rebab. m.) – re: sonate en ré mineur – sonată în RÉORCHESTRATION (s. gr.) – a reorchestra: réorchestrer RÉALISATION (s. cântăreţ care mergea din oraş în oraş 30 . 2.) – recitativ. care declamaţia cântată se apropie de limbajul RÉSONANCE (s. f. invar. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui rondel sau al unei compoziţii în strofe: reprendre le refrain en chœur – a relua în cor refrenul.) – realism. poetică cântată.) – scrierea notelor succes la public. cu RÉPÉTER (v. m. XIX-lea. reluarea unei părţi dintr-o RÉCIT (s.) – reducere. ansamblul RÉALISER (v.) recitativ.) – recviem. prin varietatea sa expresivă pe acela al lui Gluck (sin. texte vorbite sau cântate. t.) – mod muzical indian. coarde frecate (grafie savantă: rabäb). REPRISE (s. improvizaţie sonoră sau textura unei voci. RÉDUCTION (s. f. menestrelii.) – refren.) – a completa. f. notându-le sau operelor interpretate de un instrumentist sau de executându-le. RAMPE (s. liberté. m. consacrată unui singur gen: récital de piano. REGISTRE (s.) reggae.) – arta de a utiliza registrele şi negro-american cât şi din ariile de dans ale de a combina timbrurile la orgă sau la clavecin.) – acord a cărui notă RAP (s. REBEC (s.) – 1.) – revistă. m.) – religioso.) – reorchestraţie. RÉORCHESTRER (v. m. albilor şi care a fost una dintre sursele jazului. care jamaicană cu un ritm binar sincopat. m. la care cântau romană. muzică populară RAGA (s. t.) – rampă: passer la rampe – à avea REMPLISSAGE (s. bucată. f. RENVERSEMENT (s. 2. m. orgii. (gravă. înv: récit). dans pe această RAGTIME [ragtajm] (s. m. (adj. m. medie. m. RÉPÉTITION (s. les feux de la rampe – intermediare între bas şi acordul superior.) – rezoluţie. concert cu un singur de reprise).) – răspuns alternativ în liturghia cu trei coarde şi arcuş. t. REGGAE [rege] –1. indicată prin barele de reluare (barres RÉCITAL (s. RÉALISME (s. pentru a putea fi executată de o formaţie instrumentală restrânsă sau de un singur instrument. RELIGIOSO (adv. reggae etc.) – solist. stil muzical muzică. notare sau execuţie un opéra – a reorchestra o operă. de a utiliza registrele de orgă sau de clavecin. înaltă) care compun scara RAÏ (s. re minor. RÉPERTOIRE (s. manieră plăcută RÉCITATIF (s. Brahms – recviemurile lui oratoriu.) – semn care indică o reluare. de canto. Le récitatif dintr-un acord pe o altă armonie. REBAB (s. luminile rampei. sa variété expressive celui de Gluck – RHAPSODE/ RAPSODE (s. RENVOI (s.) – rap.) – realizare. tradiţională în Magreb (şi în comandă (bastonaşe la consolă. soul. prin libertatea sa. Brahms. Verdi. f. instrument muzical arab. orice parte a unei arii care trebuie interpret. muzică religioasă de chant – recital de pian. m. 2. piesă exprimă o stare emoţională.) – (înv. f.) – repriză. REQUIEM (s. (s. dintr-un oratoriu sau dintr-o cantată. deşi a fost scrisă o singură evoluează un singur interpret sau care este dată.) – a face repertoriul. m. ul contemporan este larg deschis influenţelor REGISTRER (v. al muzică. funk. completă a acordurilor unui bas cifrat. compusă în amintirea celor morţi: les requiems RÉCITANT. f. reglatoare de particular în vestul algerian) exprimând lemn la pupitru) pentru fiecare dintre registrele viziunea despre lume proprie autorului ei. spectaol de music-hall. muzicală în acest ritm. R REFRAIN (s. gen muzical arab.) – 1. m. m. fiecare dintre cele trei părţi stil pianistic şi orchestral care a decurs din el.) – raï. m.) – întârzâiere.) – rebec. scandate pe un ritm foarte sacadat. aranjament al unei partituri. întindere. m. t. invar. acordurile impuse de nota lor un cântăreţ: le répertoire d’un artiste – de bas cifrat. m. invar.) referitor la această foarte sincopat.) – repetiţie. m. narator care într-un de Mozart. -E (s. invar. accompagné de Rameau annonce par sa REVUE (s. sau nu.

dans cubanez: des rumbas separă strofele. într-un concerto grosso. combinaţie a unor valori de roll. ansamblu de proastă calitate. care are ritm: musique bateriei. trecând de la piano la forte (abrev: rondos de Mozart – rondourile lui Mozart. (od. formă Mahler. / ritard). de RHYTHM AND BLUES (s. f. ROMANCE (s. (Faust – simfonie). RIGAUDON/ RIGODON (s. m.) – rumba. de Wagner. RONDO/ RONDEAU (s. scurt fragment melodic repetat RONDEAU (s. de Liszt. f. de Berlioz. cât şi în ideologia Revoluţiei RHAPSODIE/ RAPSODIE (s. de origine provensală. indienne. 2. RIFF (s. în America Centrală supremaţia sentimentului asupra raţiunii şi a şi în coloniile latine ale marilor oraşe imaginaţiei asupra analizei critice. muzicală formată din episoade juxtapuse RONDE (s. ale cărui cuvinte. horă.) – a ritma. ROCKER (s. invar.) – ruladă. arie pe care a exprimării eului şi a militat pentru dezlănţuirea formei şi pentru căutarea contrastului.) instrument muzical de ROMANTISME (s. t. americane. m.) – salsa. instrumentele fiind alese braziliană. de Verdi. endiablées – rumbe îndrăcite. sunet: faire des roulades – a face rulade. muzică de dans afro-cubaneză. m. SABOT (s. de Berlioz). În ceea ce priveşte muzica. instrumentală sau vocală caracterizată prin RINFORZANDO [rinforsãdo] (adv.) – rhythm and Schumann. mişcări intelectuale şi artistice care.) – romantism.) adept al muzicii chinezeşti. invar. piesă instrumentală inspirată de melodia cu S acelaşi nume (Schubert. Amours du poète (Iubirile poetului). f. apărută în Statele Unite ritm. într-un stil simplu şi emoţionant. de RICERCARE (s. muzică ale cărei versuri se repetă la sfârşit.) – rol: rôle de titre – rol principal. pl.) – 1. rythmiques de la musique chinoise.) – (fam. cu o mare libertate ritmică: mişcarea. se diversifică. într-un ritm scandat. Faust – Symphonie blues. scurtă frază rubato.) franceze. formă al XVII-lea – al XVIII-lea. f. cântec. m. m. compoziţie muzicală cu caracter ale acestei perioade (şi din genuri diferite) se pot improvizat. m. rock. strălucitoare. SAMBA [sãba / sãmba] (s.) – ritardando. RITARDANDO (adv. cântec sau fragment conţinând un operă a lui Beethoven. 2. mouvement exécuté rubato – parte executată RITOURNELLE (s. Tristane et Isolde născută din blues. născută din jaz. cântec popular spaniol cu caracter narativ. f.) romanţă. au un caracter tandru şi sentimental. rocker.) – 1. 3. m. caracterizată – muzica de jaz este foerte ritmată.) – 1.) – ritornelă. m. f. ROULADE (s. în vogă în sec. Dans pe rythmique – muzică ritmică: Les valeurs această muzică. scrisă pe motive aminti Symphonie fantastique (Simfonia fantastică). indiene. (Tristan şi Isolda). după rhythm and blues şi care şi-a împrumutat o cadenţă: la musique de jazz est très rythmée elementele din folclorul rural. muzică populară a negrilor americani. care prin comportament îi imită pe cântăreţii de rock.) – 1. muzicală care precedă şi sfârşeşte o arie sau RUMBA (s. occidentale. ansamblu de instrumentişti alternează două sau mai multe note pe acelaşi acompaniatori. utilizarea sistematică a chitarei electrice sau a RYTHMIQUE (adj. din jaz şi din gospel. cu sfârşitul secolului al XVIII-lea va proclama în mare vogă în Caraïbe. efect de voce care RIPIENO (s. Rigoletto.) – (jaz) riff. m. printr-un ritm în doi sau patru timpi şi prin RYTHMICITÉ (s. Orchestra se se dansează un dans de salon de origine îmbogăţeşte. note. începând SALSA (s. Bucată din această muzică. m. populare. f. mai ales poeme acestui curent trebuie căutate atât în mişcarea Sturm homerice. care dă titlul operei. notaţie: <). 2. occidentale – valorile ritmice ale muzicii cântăreţ de rock. Kindertotenlieder. 2.) – rock and RYTHME (s. pentru timbru şi culoare (Songe d’une nuit de sabbat – Visul unei nopţi de sabat. m.)/ ROCKEUR.) – rinforzando.) – 1. -EUSE (s.) – (rar) ritmicitate. RÔLE (s. m. melodie acompaniată. notă întreagă.) – rubato. manquer de rythme – a nu fi în ritm.) – rondo. cântec format din cuplete.) – arie şi dans vioi în rondo. a regla după un ritm. 2. f. întârziind RUBATO (adv. recitând poeme epice. a alternanţa unui refren şi a unor cuplete: les amplifica. arie pe care se execută o tratate prin imitaţie. Rădăcinile 31 .) – ritmic. rinf. prin 1954. din blues şi din RYTHMER (v. a unor durate: avoir du rythme – a avea predominant vocală. (antich. romantismul începe în ţările germanice şi îşi ia modelul din marea rapsodie.) – ritm. *Estetica romantică a proclamat libertatea artistului. puse pe o muzică facilă. muzică de dans foarte populară. ROCK/ ROCK AND ROLL (s. ricercari) – ricercar. (fam. Brahms). rondel. înv. doi timpi. und Drang germană. (abrev: rit.) – ripieno. Printre operele reprezentative episod epic. m.) – samba. f. mică poezie pusă pe ritmic de-a lungul unui fragment.

SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument
dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un
ciupite cu degetele. arcuş, vibrează în funcţie de întindere.
SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte
muzicală în tempoul şi caracterul unui dans conjuncte.
nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVII- SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) –
lea şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid,
sarabandă de Bach. în trei timpi, de origine andaluză.
SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte.
Catalonia. SEPTOLET (s. m.) – septolet.
SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau
coarde ciupite. instrumental format din şapte interpreţi; 2.
SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument compoziţie pentru şapte voci sau şapte
cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să instrumente.
înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat
creat de M. Sarrus, şef de muzică militară. înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu
SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin. ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei
SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a pentru morţi.
diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale. SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea
SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn, la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de
instrument muzical de suflat din alamă, cu obicei pentru instrumente de suflat: une
ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns – sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart.
familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii
(tuba este folosită în orchestră ca bas al seriale.
trombonului). SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată
SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto, de către compozitor, de douăsprezece sunete
bugle alto). pe scara cromatică.
SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu. SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle –
SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas. muzică serială, care aplică principiile seriei
SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn dodecafonice la alţi parametri decât cel al
contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse). înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă,
SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino timbru etc): une composition sérielle – o
(sin. petit bugle). compoziţie serială (sin. dodécaphonique).
SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin. SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită
bugle). pentru a învăţa păsările să cânte.
SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut. SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical
SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă
saxofonist. găuri, în formă de şarpe.
SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de
de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc valoare egală, care se execută în tempoul a
asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei patru note.
(mai ales patru modele sunt utilizate: sopran, SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi
alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas vocale sau instrumentale.
şi contrabas sunt rare). SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind
SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist. progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai
SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă. puţin prelungită decât crescendo).
SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu
care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi coarde de mătase care acompaniază
care a devenit popular prin câţiva mari jazmen: spectacolul de marionete şi teatrul kabuki.
Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc. SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi
SCÉNARIO (s. m.) – scenariu. centrat pe o vedetă.
SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist. SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în
SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2. si minor.
subdiviziune a unui act dramatic. SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau
SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/ instrumentală cu caracter expresiv şi ritm
scherzando, vioi şi vesel. balansat.
SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux –
ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care a fluiera o melodioară veselă.
poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie, SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau
sau se poate constitui în piesă izolată: le mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la
scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei indicarea ei (sin. pause, soupir).
sonate.

32

SINGLE [sing∂l] (s. m.) – single, disc de varietăţi care SONS HARMONIQUES (s. m. pl.) – tonuri (sunete)
are doar două piese muzicale. superioare.
SINGSPIEL [siŋ∫pil] (s. m.) – singspiel, piesă de teatru SOPRANISTE (s. m.) – cântăreţ adult care şi-a
germană de obicei cu un caracter uşor şi conservat vocea de sopran.
popular, în care alternează dialogurile cântate SOPRANO (s. m. pl. savant: soprani) – soprană, cea
sau vorbite şi ariile: En Allemagne, l’opéra mai înaltă voce de femeie sau de băiat: le
bouffe s’appelait singspiel – În Germania, soprano de la femme, du jeune garçon –
opera bufă se numea singspiel. sopran de femeie, de băiat tânăr; persoană
SISTRE (s. m.) – sistru, instrument muzical format care are această voce.
dintr-un cadru pe care sunt fixate coji de fructe, SOSTENUTO [sostenuto] (adv) – sostenuto, notă sau
tigve sau rondele metalice care se lovesc unele pasaj care trebuie cântate susţinut.
de altele. SOUL MUSIC [solmjuzik] sau SOUL (s. f. pl: soul
SITAR (s. m.) – numele unui instrument muzical musics; souls/ soul) – soul, stil de muzică
indian, cu coarde ciupite. populară a negrilor americani, apărută în anii
SITARISTE (s.) – cântăreţ la sitar. ’60 şi născută din rhythm and blues.
SIX-HUIT (s. m. invar.) – şaisprezecime. SOUPIR (s. m.) – pauză cu durata de o pătrime;
SIXTE (s. f.) – sextă, interval de şase trepte: La sixte semn care o indică.
est le 6e degré de la gamme diatonique – Sexta SOURDINE (s. f.) – surdină, dispozitiv care permite
este a şasea treaptă a gamei diatonice. surdinarea sunetelor la anumite instrumente
SKA (s. m.) – ska, tip de muzică jamaicană, născută muzicale: jouer avec la sourdine – a cânta cu
la începutul anilor ’60. surdină.
SLOW [slo] (s. m.) – 1. slow, fox-trot lent, dansat în SOUS-DOMINANTE (s. f. pl: sous-dominantes) –
anii 1920; 2. dans lent pe muzică de blues sau subdominantă, a patra treaptă a gamei
de cîntece sentimentale. diatonice, cea de sub dominantă.
SMORZANDO [smortsãdo] (adv.) – smorzando, SOUZAPHONE (s. m.) – suzafon, helicon în fa, numit
slăbind intensitatea sunetulzui. astfel în onoarea dirijorului de fanfară John
SOL (s. m. invar.) – sol: clé de sol – cheia sol. Philip Souza (sin. hélicon basse en fa).
SOLFÈGE (s. m.) – 1. solfegiu, disciplină care se SPECTACLE (s. m.) – spectacol.
ocupă cu studiul semnelor de notaţie muzicală STABAT MATER (s. m. invar.) – Stabat Mater,
şi cu recunoaşterea sunetelor pe care acestea cântec din liturghia catolică compus în sec. al
le reprezintă: étudier le solfège – a studia XIV-lea având ca subiect durerea Fecioarei la
solfegiul; 2. culegere de exerciţii muzicale în picioarele crucii lui Iisus şi al cărui text a
care dificultăţile de descifrare a partiturii sunt inspirat numeroase compoziţii muzicale.
gradate. STACCATO (adv. s. m. pl: staccatos) – stacato,
SOLFIER (v. t.) – a solfegia, a cânta pe note. termen care indică faptul că un pasaj trebuie
SOLISTE (s.) – solist. executat prin detaşarea netă a notelor (în
SOLISTIQUE (adj.) – solistic. opoziţie cu legato).
SOLMISATION (s. f.) – solmizaţie. STANDARD (s. m.) – standard, temă clasică de jaz,
SOLO (s. m. pl: solos/ soli) – solo, bucată cântată de pe care se poate improviza.
un solist pe care ceilalţi îl acompaniază: un STÉRÉO – 1. (s. f.) abreviaţie pentru stéréophonie;
solo de piano – un solo de pian. 2. (adj.) abreviaţie pentru stéréophonique.
SOMMIER (s. m.) – cutia orgii. STÉRÉOPHONIE (s. f.) – stereofonie.
SON (s. m.) – sunet: spectacle son et lumière – STÉRÉOPHONIQUE (adj.) – stereofonic.
spectacol de sunet şi lumină STRADIVARIUS [-riys] (s. m.) – vioară, violoncel sau
SONAL (s. m.) – recomandarea oficială pentru jingle. violă fabricate de Antonio Stradivarius.
SONATE (s. f.) – sonată, compoziţie muzicală într- STRETTE (s. f.) – parte a unei fugi, care precedă
una sau mai multe părţi, pentru solist sau concluzia, în care intrările temei se multiplică şi
ansamblu instrumental: une sonate pour piano se întretaie.
et violon – o sonată pentru pian şi vioară; STROPHE (s. f.) – strofă, prima dintre cele trei părţi
forme sonate – formă de sonată, schema lirice cântate de cor în tragediile greceşti.
primei părţi a sonatei clasice, constituită din STYLE (s. m.) – stil.
expoziţie, dezvoltare şi reluarea expoziţiei celor SUITE (s. f.) – suită, serie de piese instrumentale
două teme. scrise în acelaşi ton care aminteşte de dans;
SONATINE (s. f.) – sonatină, operă instrumentală de amestec de fragmente muzicale extrase dintr-o
aceeaşi formă cu sonata, dar mai scurtă şi mai operă teatrală, coregrafică, lirică: suite en ré –
uşor de executat. suită în re.
SONORE (adj.) – sonor: une salle trop sonore – o SUJET (s. m.) – subiect, tema principală a fugii.
sală cu sonoritate prea mare. SUPPLÉMENTAIRE (adj.) – suplimentar: lignes
SONORISATION (s. f.) – sonorizare. supplémentaires – linii suplimentare, linii mici
SONORISER (v. t.) – a sonoriza. trasate deasupra sau dedesubtul portativului,
SONORITÉ (s. f.) – sonoritate: sonorité d’un violon – pe sau între care sunt plasate notele.
sonoritatea unei viori.

33

SUS-DOMINANTE (s. f. pl: sus-dominantes) – TAMBOUR DE BASQUE/ TAMBOURIN À
supradominantă, a şasea treaptă a gamei SONAILLES (s. m.) – tamburină cu talgere.
diatonice, deasupra dominantei. TAMBOURIN (s. m.) – 1. tamburină provensală, care
SUS-TONIQUE (s. f. pl: sus-toniques) – supratonică, se loveşte cu o singură baghetă; 2. v. tambour
a doua treaptă a gamei diatonice, deasupra de basque; 3. arie de dans cu un ritm vioi în
tonicii. trei timpi, a cărei măsură este ţinută de
SWING [swiŋ] (s. m.) – swing, manieră de execuţie în tamburină; dansul în sine.
jaz, constând într-o distribuţie tipică a TAMBOURINAGE/ TAMBOURINEMENT (s. m.) –
accentelor, care dă un balans ritmic viu şi tamburinare, bătaie la tamburină.
suplu. TAMBOURINAIRE (s. m.) – 1. toboşar de tamburină
SWINGUER [swiŋge] (v. t.) – a cânta swing. provensală; 2. toboşar de oraş; 3. toboşar din
SYMPHONIE (s. f.) – simfonie, sonată pentru Africa.
orchestră caracterizată prin multitudinea TAMBOURINER – 1. (v. i.) (înv.) a bate la tobă, a
instrumentiştilor la fiecare parte instrumentală cânta la tamburină; 2. (v. t.) – a cânta (o arie)
şi prin diversitatea timbrelor. Symphonie la tobă sau imitând sunetul tobei: tambouriner
concertante – simfonie concertantă, compoziţie une marche – a cânta un marş la tobă.
orchestrală în care fuzionează genul simfonic TAMBOURINEUR, -EUSE (s.) – cântăreţ la tobă sau
şi cel de concert. la tamburină.
SYMPHONIQUE (adj.) – simfonic: poème TAMBOUR-MAJOR (s. m. pl: tambour-majors) –
symphonique – poem simfonic; musique tambur-major, subofiţer, dirijor de muzică
symphonique – muzică simfonică. militară.
SYMPHONISTE (s.) – autor sau interpret de simfonii. TAM-TAM (s. m. pl: tam-tams) – 1. tamtam, tobă de
SYNCOPAL, -E, -AUX (adj.) – referitor la sincopă. lemn africană, care acompaniază dansurile; 2.
SYNCOPE (s. f.) – sincopă, procedeu ritmic care gong chinezesc de bronz, cu marginile uşor
constă în deplasarea prin prelungirea timpului ridicate.
slab pe un timp tare sau pe o parte forte a unui TANGO (s. m.) – tangou, dans originar din Argentina,
timp. asemănător cu habanera: un tango langoureux
SYNCOPÉ, -E (adj.) – sincopat: rythme syncopé – – un tangou languros.
ritm sincopat; mesure syncopée – măsură TARENTELLE (s. f.) – tarantelă, arie de dans din
sincopată. Italia meridională.
SYNCOPER (v. t.) – a sincopa, a uni prin sincopă, a TECHNIQUE (s. f.) – tehnică, virtuozitate: les
forma o sincopă. difficultés techniques d’un morceau de piano –
SYNTHÉTISEUR (s. m.) – sintetizator, instrument dificultăţile tehnice ale unei bucăţi pentru pian.
muzical electronic cu claviatură, ale cărui TE DEUM [tedeom] (s. m. invar.) – Te Deum, imn de
sunete sunt programate de persoana care laudă şi de slavă al bisericii catolice, care
cântă la el şi produse printr-o sinteză acustică. începe cu cuvintele: “Te Deum laudamus” –
“Doamne, slavă Ţie”. Te Deumul a fost sursa
de inspiraţie pentru multe fresce muzicale:
Lully, Charpentier, Delalande, Händel, Berlioz,
Bruckner.
TEMPÉRAMENT (s. m.) – temperare: tempérament
égal – temperare egală, sistem muzical care
împarte octava în douăsprezece semitonuri;
T tempérament inégal – temperare inegală, în
care semitonurile nu au toate aceeaşi valoare.
TEMPÉRÉ, -E (adj.) – temperat: gamme tempérée –
gamă temperată, în care toate semitonurile au
aceeaşi mărime.
TABLATURE (s. f.) – tabulatură, notaţie muzicală TEMPO (s. m.) – 1. tempo, notarea diferitelor mişcări
bazată pe utilizarea cifrelor şi a literelor care în care este scrisă sau executată o bucată
indică poziţia degetelor pe instrument. muzicală. À tempo – indicaţie muzicală care
TABLE D’HARMONIE (s. f.) – întinzător de coarde, cere să se reia mişcarea iniţială după o
suprafaţă din lemn sau din piele peste care trec încetinire sau o accelerare; 2. viteza de
coardele instrumentului. execuţie a unei opere: un tempo trop lent – un
TACET [taset] (s. m.) – tacet, pauză a unei părţi. tempo prea lent.
TAILLE (s. f.) – (înv.) tenor profund, identic cu tenorul TEMPS (s. m.) – timp, diviziune a măsurii: mesure à
baritonal al şcolii italiene, opus celui înalt 2, 3, 4,ou 5 temps – măsură în 2, 3, 4 sau 5
(haute – contre). timpi.
TAMBOUR (s. m.) – 1. tobă: un roulement de TÉNOR – 1. (s. m.) tenor, voce bărbătească înaltă;
tambours – un răpăit de tobe; 2. toboşar: les cântăreţ care are această voce: un ténor de
tambours du régiment – toboşarii regimentului. l’Opéra – un tenor de operă; 2. (adj.) tenor,
referitor la instrumentele a căror întindere

34

un ton mineur entre ré et faptul că sunetele trebuie ţinute pe întreaga lor mi. f.) – terţet. m. a scrie sau a alamă. ton. calitate particulară a vocale ale unui copil. în raport cu tonica: la clef TERZETTO [terdzeto] (s. savant: toccate) – tocată. care presupune des variations sur un thème – a face variaţiuni virtuozitate. tenor. dintre două note conjuncte. 2. frette). independentă de înălţimea sau de TRANSPOSITEUR (adj.) – ternar: mesure ternaire – măsură TONALITÉ (s. m. un semiton între mi şi fa. pl.) – timpanist. major între do şi re.) – turneu.) – transpoziţie. f. în care fiecare timp este divizibil cu treptele ierarhizate ale unei scări de sunete sau trei. m. clopot mic semisferic lovit cu un un cântec pentru a-l adapta posibilităţilor ciocan. lăută mare.) – prelungire a unui sunet cu durata mai ales în bateria de jaz sau de rock. un sunet mai mult sau mai puţin grav. tonalitate. minoră. mineure – terţă majoră. TRAGÉDIE (s. f. un demi-ton entre mi et fa – Există un ton durată şi nu detaşate. TESSITURE (s. didactic.) – timbrat: voix bien timbrée – înălţime la alta. f. nici valoarea acestora: la TIRASSE (s. dă tonalitatea principală a bucăţii muzicale. trepte pe care era fondat sistemul muzical al TOUCHER (s. possibilités vocales d’un enfant – a transpune TIMBRE (s. prima notă a gamei. compoziţie donne la tonalité principale du morceau – cheia pentru trei voci sau pentru trei instrumente. TOM-TOM (s. pe care este construită o operă muzicală: faire TRAIT (s. f.) sau.) – tenorino. pe o temă. percuţie format dintr-o jumătate de sferă din TRANSPOSER (v. tessiture grave – registru grav. invar. fragment melodic sau ritmic TRAGI-COMÉDIE (s. f. m. t. TONAL. timbru.) – a cânta ca un tenor. literare şi de gestică.) – tragicomedie. tomtom.) – tetracord. muzicală instrumentală compusă în special 35 .) – teatru: théâtre musical – teatru TOURNE-DISQUE (s. -E. parte a cozii unui instrument întinderea mijlocie în care ea este scrisă. -ALS (adj. TOUCHETTE (s.) – tonică. -E. THÉÂTRAL. m.) – ţinut. THÈME (s. registru de sunete pe TONIQUE (s. în tonul care le poate produce o voce fără dificultate: căreia este compusă o bucată muzicală. m. folosită în sec. raport al înălţimii asemănătoare.) – timpan. gen artistic care amestecă elemente picup. claviatură: les touches d’un clavier – clapele constituind.) – instrument transpositeur – intensitatea sa. m.) – clapă (v. f. i. un ton minor între re şi mi.) – pedală de decuplare pe care transposition pour baryton d’un lied pour ténor organistul o apasă când vrea să unească – transpoziţie pentru bariton a unui lied pentru claviaturile.) – tonal: la hauteur tonale des TER (adv. interval de trei trepte: tierce TRANSCRIRE (v. m. acoperită cu o piele întinsă pe care se executa o bucată muzicală într-o tonalitate bate cu baghetele (de obicei se foloseşte în diferită de aceea în care a fost compusă: pereche). m. corespunzând TENUTO (adv.) – teatral.) – temă. clapă la instrumentele cu note care revin mai des într-o bucată muzicală. f. f. folosită TENUE (s. TERNAIRE (adj. TÉORBE/ THÉORBE (s. m. 2. f.) – a transpune. m. fugues de Bach – tocate şi fugi de Bach. pl: tourne-disques) – muzical. f. tenor care cântă numai TOM (s. TÉNORINO (s. textură. ca să zicem aşa. cuvânt plasat intervalului de secundă majoră: Il y a un ton deasupra anumitor pasaje pentru a indica majeur entre do et ré. ansamblu de TOUCHE (s.) – teorbă. ansamblu de relaţii între ternară. TIERCE (s. m. cu coarde pe care instrumentistul pune TETRACORDE (s. menţinut. dintre note. textura. TOCCATA (s. 2. f.) – transpoziţie. -AUX (adj. tobă cu o singură faţă.) – tragedie. aranjament. 2. THÉMATIQUE (adj. frumos. transposer une chanson pour l’adapter aux TIMBALIER (s.) – a transcrie.) – 1. care produce TÉNORISER (v. m. TRANSCRIPTION (s.) – 1. -ÉE (adj. unei claviaturi. piesă TREMBLEMENT (s. muzicale. a adapta o operă majeure. m. muzicale. m.) – terţă. fără a schimba nici intervalele voce bine timbrată. pentru voci sau instrumente pentru care nu a TIMBALE (s.) – tonalitate. TOURNÉE (s. sunetului. intensităţile relative ale armonicelor care TRANSPOSITION (s. m.) – tematic. f. THÉÂTRE (s. notelor dintr-un fragment muzical de la o TIMBRÉ. ale unei game.) – 1. f. toucher – pianista are un tuşeu bun.) – în falset. t.) – tuşeu: la pianiste a un beau antichităţii greceşti.) – pasaj dificil. aproximativă a valorii notelor sau a acordurilor TON (s. dar specifică instrumentului sau instrument de suflat construit în aşa fel încât vocii care-l emite (el este în legătură cu nota sa fundamentală nu este do. al XVI-lea – al XVIII-lea.) – tril. trecere a compun sunetul).) – 1. interval de patru degetele.) – indicaţie că un pasaj trebuie repetat de sons musicaux – înălţimea tonală a sunetelor trei ori. corespunde vocii de tenor: saxophone ténor – pentru instrumente cu claviatură: toccatas et saxofon tenor. instrument muzical de fost concepută iniţial.

UNISSONANCE (s. ansamblu de voci sau de înlocuiesc culisa. m. rapidă şi mai mult sau mai puţin prelungită à TUTTI (s. trombon. părintele trompetei şi al cornului de La Cinquième Symphonie de Beethoven. f. TROIS-QUATRE (s.) – trompetă naturală.) – unison. cu ajutorul unor note în registrul de piept şi de TRIOLET (s. instrument de suflat cu ambuşură.) – trombonist (se foloseşte mai jouer à l’unisson – a cânta la unison. f. UKULÉLÉ [ukulele] (s. m.) – tricord. ţambal (sin.) – 1. en ut vânătoare: trompe de chasse – corn de mineur – Simfonia a V-a de Beethoven.TREMOLO/ TRÉMOLO (s. aceleiaşi teme transformând-o.) – trianglu.) – à trilui. m. o muzică foarte ritmată. care se loveşte cu o baghetă. trombone à coulisse). dar lăsându-i neschimbată esenţa. contrebasse à pistons).) – cvartă mărită.) – tubă. tremblement). XIII-lea. la care pistoanele UNISSON (s.) – truver. cordes – triouri de coarde. compoziţie scrisă pentru trei TYMPANON (s. f. din care primul este accentuat: TROUBADOUR (s. TROIS-QUARTS (s. al XII-lea şi al cu coarde frecate. TROMPETTE D’HARMONIE (s. durată a unei note: La cromatică. două note: un triolet de croches vaut une noire – un triolet de optimi valorează o pătrime. 2.) – (chitară) havaiană. f. m. TRICORDE (adj. TRIO (s. m. m.) – trompetă. trouvère). mult trombone). TUBA (s.) cântec la modă. à executa un tril.) – vals. cu pistoane (sin.) – timpanon. TROMPETTE À CLEFS(s.) – twist. invar. f. m. 2. dans de origine americană. f. m.) – (fam.) – trompetist într-o orchestră: un Valoarea unei doimi este de două pătrimi. m. cu U culisă (sin. m. la falut (sin. m.) – musique tsigane – format dintr-o tijă de oţel în formă de triunghi.) – variaţiune. în do vânătoare. les valses de Chopin – valsurile lui Chopin. în orchestrele militare.) – tremolo.) – trubadur. minor. trio. trombonist: Il est trombone dans l’orchestre de la Garde républicaine – Este trombonist în orchestra Gărzii republicane. m. poet liric din sec. f. f. bugle à clefs) TROMPETTE À COULISSE (s. pe TRILLER (v. ornament care constă în legarea TUBE (s.) – ansamblul instrumentelor din unei note cu nota conjunctă superioară: orchestră (în opoziţie cu solistul sau cu grupul executer un trille sur la flûte – a executa un tril de solişti). care îşi compunea VARIATION (s. TWIST (s. m. instrumente care cântă la octavă: chanter/ TROMBONISTE (s.) – mică vioară pentru copii. TRITON (s.) – trompetă VALEUR (s. formaţie compusă TYROLIENNE (s. TROMBONE À CYLINDRES/ À PISTONS (s. ritm în trei timpi. i. grup de trei note de valoare cap care se succed rapid. de jaz. procedeu operele în limbile occitane (opus poetului compoziţional care constă în folosirea.) – 1. instrument de suflat cu ambuşură. TRILLE (s. părţi vocale sau instrumentale: des trios à cymbalum). m.) – trompetă cu clape (sin.) – trompetă cu V culisă.) – (înv. ornând-o. instrument de suflat UT (s. repetarea TROUVÈRE (s. TRIANGLE (s. la intervale melodice egală care se execută în aceeaşi durată ca destul de mari. m. excellent trompettiste classique. valeur d’une blanche est deux noires – TROMPETTISTE (s.) goarnă. notă muzicală sinonimă cu do: din alamă. din categoria alămurilor. m. f. instrument de percuţie TSIGANE/ TZIGANE (adj.) – tiroleză.) – ut. al XII-lea şi al XIII-lea. TROMBONE (s. instrument de suflat din metal. m. quarte augmentée). invar. bucată muzicală compusă pe un excelent trompetist clasic. trompette bouchée – trompetă cu surdină. invar. f. trombon cu pistoane/ ventile.) – măsură în trei timpi.) – valoare. TROMPETTE À PISTONS (s. TROMPETTE2 (s.) – triolet. m. de jazz – un VALSE (s.) – UNICORDE (adj. m. m. formă muzicală 36 .) – unicord. TROMPE (s. m. muzică ţigănească. arie care se execută din trei muzicieni. interval armonic sau melodic de trei sunete (sin.) – tril.) – trompetist. poet liric care cânta în foarte rapidă a aceluiaşi sunet la un instrument dialectele nordice din Franţa sec. TROMPETTE1 (s. f.) – unisonanţă.

cântată pe vocale.) – violoncelist. Anglia în sec. comedie uşoară. VERS (s. mai ales pe a. în vogă în sec.) – violă. violonist: premier violon – prim violonist. voceros/ i) – cântec VIBRAPHONISTE (s.) – viola d’amore. pl.) violonist mediocru.) – vibraţie produsă de instrumente VOIX (s. serie de lame de oţel şi din tuburi de rezonanţă VOCALISER (v. i. m. răzbunare. 2. f. (Canada. cântec pastoral şi popular sub forma unui superior este sopran (le soprano) şi cel inferior este poem cu formă fixă compus dintr-un număr alto (le contralto).) – (fam. impar de terţete şi care se încheie cu un contralto (haute-contre). VIVACE [vivat∫e] (adj. termen folosit braţ. f. rezonanţa celeilalte. m. 3. pentru vocea întunecată introdusă în muzica VIOLE DE GAMBE (s. rapid. unei compoziţii. funebru din Corsica. anilor 1980. m. VIOLON (s. VIOLONEUX (s. La vocile feminine registrul 2. cu uşurinţă. VIOLONCELLE (s. f. primul care se cântă ţinând-o pe sau între picioare. fondată pe intrigă şi pe quiproquo: Le VOCAL. VIRTUOSE (s. care se cântă sprijinind-o pe umăr.) – vibraţie. s. VIOLONCELLISTE (s. 2. în care frecarea uneia antrenează sunet corporal. -E. aceste categorii de voci are o textură de la 13 la 14 VIOLE D’AMOUR (s.) – vibrafon.) – violonist. VIOLE DE BRAS (s. din familia viorii cu două rânduri suprapuse de VOIX BLANCHE (s. m. cântăreţ la violă. VIOLE (s.) – vocaliză. m.) violoncelist: Il est violoncelle dans un petit orchestre – Este violoncelist într-o orchestră mică.) – voce. f.) – voce albă. curent muzical de la sfârşitul VIOLONISTE (s. VOIX DE TÊTE (s. instrument muzical cu coarde sunt caracterizate prin registre mixte. m. invar.) – 1. şi înv.) – varşoviană. bas cantabil (basse catren. f. S. viu. maestria). virtuozului în muzică (sin. născut din jaz. VIBRER (v.) – 1. al XVI-lea – al XVII-lea. a cânta fără conţinând fiecare o paletă cu rotaţie electrică cuvinte şi fără pronunţarea notelor. a cânta prost la vioară.) lăutar.) – virtuozitate.) – vibrafonist. chantante). VAUDEVILLE (s.) a scârţâi. (fam. instrument muzical sau nu. f.) – virtuoz.) – voce sumbră. instrument cu patru coarde (bas al familiei viorii). cele mai mari dificultăţi 37 .) – violist. m.) – vocal: musique vocale – vaudeville français est riche de chœurs et de muzică vocală (în op. cele mai grave şi voci feminine. vibration).) violonist popular.) – verset. brio. Fiecare dintre frecate. instrument note.) – 1. VOCALISE (s. S.) – vers. provocând o vibraţie. world musics) fam. dar format dintr-o folosită în învăţarea canto-ului. f. scurtă frază muzicală facă vocalize. *Vocile umane se împart în două categorii: voci VILLANELLE (s. m. compoziţie masculine. Pollione din distribuţia de la premiera operei VIOLISTE (s.) – vivace. psalmodiată urmată de un răspuns al corului VOCALISATION (s. -TRICE (s. de J. f. Vocile de bariton (le baryton).) – a vibra. pl. VOCALISATEUR. cântăreţ de la ţară. VOCERO [vot∫ero] (s. m. din muzica pop şi VIRGINAL (s.) – cel care face/ ştie să VERSET (s. Bach. f. t. i. f. W VIOLONER (v.) – viola da braccio. susţinută de VOIX SOMBRÉE (s. VARSOVIENNE (s.) – a face vocalize. mezzo-soprană (mezzo-soprano) etc. formulă melodică scrisă VIBRAPHONE (s. f. cu musique danses – Vodevilul francez este bogat în coruri instrumentale – muzică instrumentală). Norma. violă la de operă de tenorul Domenico Donzelli. animat. este basul (la basse).) – registru de piept. care foloseşte acest procedeu: variations pour tehnice: une virtuose du piano – o virtuoză a piano – variaţiuni pentru pian. VIBRATO (s. cu polifonică cu caracter popular originară din registrul superior cu o octavă. 2.) – 1. f. virginals) – spinetă folosită în din muzicile extra-occidentale. vilanelă. m. pl. fără metal şi coarde. violă la VOIX POITRINÉE (s. instrumentist capabil să rezolve.) – viola da gamba. f.) – vodevil. Bach – “Variaţiunile VIRTUOSITÉ (s. vioară. asemănător cu xilofonul. -AUX (adj. violoncel. (înv. f. technique vocale – tehnică vocală. (répons) în oficierea misei. adv. de J. al XV-lea şi al XVI-lea. talent şi abilitate a Goldberg”. Goldberg”. (od.) – vocalizare. WORLD MUSIC [wœrldmyzik] (s. f. Les “Variations pianului. care cheamă la VIBRATION (s. La vocile masculine registrul superior este tenorul (le ténor) iar cel inferior Napoli. amator. m. – world music. şi dansuri. f.) – registru de cap. partea vocală sau instrumentală a sau de voce (sin.

joueur du xylophone .) – zapateado. caracterizat prin bătaia rapidă a tocurilor dansatorului. 38 . invar.xilofonist. m.) – (fam.) – xilofon. Y YÉ-YÉ (adj. X XYLOPHONE (s. foarte popular şi în Mexic. m. despre adaptările de succes americane în vogă printre tineri din anii 1960. şi înv. invar. se spune despre un stil muzical. Z ZAPATEADO [sapateado] (s.) ye-ye. s. dans spaniol. instrument format din lame de lemn de lungimi inegale aşezate pe două suporturi şi care sunt lovite cu două baghete de lemn: le balafon est un xylophone – balafonul este un fel de xilofon.

PICCOLO DIZIONARIO DI TERMINI MUSICALI ITALIANO – RUMENO ♫ MIC DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI ITALIAN – ROMÂN 39 .

m. -TRICE (s.) – adagio.) – allegro. 2.agilità martellata – atac jumătate de ton decît apogiatura sau mordentul scurt. t. AL FINE (loc. .) – a capella.) – alla marcia.) – aiuto pianista accompagnatore – ACCOMPAGNARE (v. ton înalt ADAGIETTO (adv. obligatorie. ornamentele s-au redus din ce în ADDOLORANDO (adv. AFFIATARE – 1.) – addolorando.) – alla breve (măsură de a acorda. pentru cele terestre ca Orfeu.) – a cânta lent. m. a secunda. (M. Manuel Garcia a notat în tratatul lui L’art ADAGISSIMO (adv.) – acustică. denumit şi parlar cantando. pl.) – addolcendo. al XIX-lea. la sfârşit (după da ACCORDAMENTO (s.) – alemană. ALEMANNA (s. cu tristeţe. AGITATO (adv. ACCELERANDO (adv. acompaniament instrumental. este întrerupt (notată cu punct deasupra notei). r. t.) – 1. zei şi stile spianato. instrumentelor). ACCORDO (s. -TRICE (s.) – allargando. ornamente. ornamentare.) – agitato. m. agilitate. adv.) – adagietto. în armonie. 2. Monteverdi foloseşte stile fiorito pentru personajele divine. f. din lumea fabulei de acelea ale muritorilor. f. ACCIACCATURA (s. simple. voci). ABBREVIAZIONE (s.) – acordor (sin. ca un iodler. ALLARGARE (v. f. cu cele două forme: stile ACCENARE (v. m. agilità picchettata .) –1. f. specialista in acustica – acustician./ adj. şi cântată în acelaşi timp cu nota principală. cu melodii AFFETTUOSO (adv.) – referitor la accident: segni agilità staccata (flautata) – cînd tonul este accidentali – accidenţi muzicali.) – abreviaţie. f.flauto basso). impostazione). ALLEGRO (s. lent: suonare adagio – înfrumuseţare. chiave per ALLARGANDO (adv. t. încetinirea ritmului odată cu creşterea în ACCORDATORE.) acordeon.. f. îndulcind apariţia operei veriste şi introducerea respectării mişcarea. A CAPPELLA (loc. f. foarte lent. ALLA BREVE (loc.) – 1. m.) – afterbeat. A CAPRICCIO (loc. ce mai mult.) – aed. a răguşi. (înv. -oare. ACCOMODAZIONE (s. Ariadna etc. al XVII-lea).) – allegretto. ţinut încă scurt timp (notată cu liniuţă verticală ACCIDENTE (s. m.) – impostaţie (sin. flautat al sec. albi) – album.) – (rar) acord. f.) – acompaniament.) – afon. voce plină – începînd din sec. (canto di bravura). m. adj. f. mai joasă cu articulate şi legate. accelerând motilitate vocală pentru cîntatul ornamentat mişcarea.) – flaut bas (sin.) – accent. mai puţin lent decât ABBELLIMENTI (s.) – affettuoso.) – accentuat. (v. ALBUM (s. armonic sau melodic.) – acrostih.) – 1. s. 2. m. a (se) acompania: corepetitor. După ADDOLCENDO (adv.) a fi în ton. intensitate a tonului.) – a capriccio. ALBISIFONO (s. i. al XVIII-lea) şi ACCENTO (s./ r. ACUTO (s. mai mult vorbite. t/ i) – a indica tema.) – aleatoric: musica aleatoria – ACCOMPAGNATURA (s. f. concordanţă. note de ornament. A ACUSTICA (s. neornamentat. locul lui ritardando sau rallentando (care nu ACCORDIO (s. 2.) – acompaniator. Spre a diferenţia figurile mitice şi cele ADIRATO (adv. *În opera belcanto. t.) ADAGIO (s.) a acorda. du chant toate ornamentele folosite de diferiţi ADATTAMENTO (s. accompagniare al pianoforte – a acompania la ALBA (s.) – accident.) – acustic. lărgirea sau accordare). m. ACUITÀ (s. ornament de belcanto.) – acută. fără AFTER-BEAT (s.) – 1.) – al fine. cântăreţi de la începutul sec. fidele a partiturii. ACCOMPAGNAMENTO (s. ACCORDATOIO (s. adv. ACUSTICO (adj. 2.) – allemandă. ALLEMANDA (s. Agilità legata – combinarea agilităţii cu pasaje notă executată rapid. m. m. adv. pl. ritmic. la agilità di grazia o di maniera (caracteristică ănceputul tactului. f. dar marcat al notei (marcat cu semnul >). Se foloseşte adesea în ACCORDATURA (s.) – adirato. m. ACCIDENTALE (adj. muzică aleatorică. armonică. a armoniza (glasuri. Duţescu) AFFIOCHIRE (v. a acorda (un instrument). Accentul poate fi iniţial. ACROSTOLIO (s. – sg. 2/2). capo). 2.) – acordare: dare un’accordata – ALLA MARCIA (loc. deasupra notei). m. AEDO (s. ACCORDATA (s. m. adv.) – acordor./ adj. m. organizzazione. ACCORDARE (v. f. AGILITÀ (s. pian. (v. uşurinţă în execuţie. m.) – transcriere. m. adv. AFONO (adj. m.cînd tonul abia atacat scurtă apogiatură. adv. în ritm de a acorda.) – adagissimo. acordare prelungită (a sunt dependente de intensitatea tonului. (la sg.) – acordare (a instrumentelor). dissonanti – acorduri consonante/ disonante. abbellimento) – adagio.) – accelerando. ornamentarea este a cânta o bucată muzicală adagio.) – a pierde vocea. sensitivo (în care ornamentele erau cîntate cu ACCENTUATO (adj.) – acord: accordi consonanti/ ALLEGRETTO (adv. m.) – acompaniament AIUTO (s. marş. ALEATORIO (adj.) – alboradă. ACCOMPAGNATORE.) – acuitate. cîntatului delicat.

) – arioso. -EGGI (s. m. ARABESCO.) – a amplifica. (s. f.) – apogiatură. f. armonie. (pl. armonică. strigăte. adv.) – arie: aria di operetta – arie de operă. m. ARCATA (s. ARISTON (s. stabili cheia.) – arcuş: l’archetto del violino – ALTO – 1. Studiare armonia: a ANIMATO (adj.) – all’ottava. (adv. t. ANDANTINO (adv. piept. -CHI – 1.) – arciliuto (lăută mare. registrul de cap ARMONIZZARE (v. m. armonist. ANTIFONALE – 1. 2. ARMONIA (s. în vorbirea ARCO. armonic: suoni APERTO (adj.) – anacruză. bocete şi chiar AMOROSO (adv.) – andamento. -TRICE (s. ARIETTA (s. f. episod dintr-o ARMARE (v. f. in altissimo – de la do 3 pe coarde. a multora. a cânta din harpă. f.) – ancie (sin. exagerate: sughiţuri. 2. m./ i. appoggiarsi in testa – à susţine în muzician. m. f. -ICI – 1. care ALTUS (s. t.) – aperto. arcuşul. armonist.) – arie cu urlet sau cu bocet înaltă voce de băiat. 2.) – armoniu (sin.) – a armoniza. disonantă.) – alterat. tuşeu. cu ALL’OTTAVA (loc. imitativă. altistă.) – ambitus. formă muzicală care ANACRUSI (s.) – aria da capo. ALTERATO (adj. (adj.) – antifonie.) armonios.) – a piacere.) – altissimo. tonuri cîntate APOTEOSI (s.) – arpegiu. iar ARPEGGIATO – 1. -ISTI (s. t. 2.) – trăsătură de arcuş. chitară sopranei. f.) – anticipaţie. armonica a bocca - ANTICIPAZIONE (s. t. r.ALLENTARE (v. sus de tonul respectiv.) antifonic. f.) arcuş. icnete.) – a altera.) – à susţine pe respiraţie: ARMONIO.) – falsetist cu voce mai joasă.) – antifonar. *Termenul alto pentru vocea feminină este incorect ARIA (s. -ARI (s. ARCHEGGIAMENTO (s.) – ariston.) arpegiat. m.) – 1. notă ARPA (s. m. t.) alto: in alto – în înălţime (referitor arcuşul viorii.) – andantino. în general cu un semiton mai sus decît cânta la orice instrument cu coarde. poate fi cromatic sau diatonic. ARCHEGGIO2 (s. m. (adj.) (rar) APPASSIONATO (adj. i. m. armonica – cutie de rezonanţă. cere uneori o expresivitate cu mijloace afective AMBITO (s. adv.) – (în expresie) armare la chiave: a fugă.) gli archi – curentă. ajutătoare situată înaintea unui ton sau a mai ARPEGGIARE (v. ARIOSO (s.) – a cânta la instrumente cu naturali. t.) – mişcare repetată a arcuşului ALTISSIMO (adj. ornament. m. 2. (s. în sus. 2.) – harpă.) – a punta d’arco. m.) – apoteoză. de înălţime diferită. arie de operă vocea masculină înaltă şi datează din epoca muzicii în trei secţiuni. 2. ALTI NATURALI (s. – armonist.) – animato.) – armatură. instrumente muzicale.) – amplitudine. ANCIA (s. f.) – antologie. studia armonia. (pl. compozitor. ANTIFONIA (s. coarde.) – susţinerea respiraţiei în timpul ARPEGGIATORE.) – 1.) cântece de slavă în armonie vocalică. de accentuare muzicală emfatică. pivetta.) – a cânta mai lent (sin. iar alto sunt la fel în timp ce a doua contrastează. ANDAMENTO (adv. armonici – sunete armonioase.) – alteraţie. f. adv. maestro di armonia cinstea Sfintei Fecioare.) arco. în polifonia corală a sec. m. m. m.) – arabescă. al XVI-lea. f. armonia vocalica. f. ARMONICISTA (s. când vocea feminină era interzisă.) acut: registro alto – registru instrumentele cu coarde. m. cîntatului. ARMONICA (s. aparţine atât recitativului cât şi ariei.) – amoroso. Noţiunea de tenorini a fost introdusă pentru a i ARCHEGGIO1. muzicuţă. APPOGGIO (s. desemna vocea intermediară între discant (cea mai ARIA D’URLO (s. m. (s. m. introdusă în muzică odată cu verismul. appoggiarsi in petto – à susţine în registru de ARMONISTA. m. arcuşul. f. vârful arcuşului. m. -ESCHI (s.) antifonal. (s. f. ARMONICO. m. (s.) – armonie. -ONI (s.) – falsetişti sau altişti ARCHEGGIARE (v. linguetta).) – antifon. din punct de vedere istoric. semnul prin care se tensiunea indică. AMPLITUDINE (s.) – (rar) arta de a mânui ALTHORN (s. f. cu acut. castraţilor (voci artificiali). 2. f. -istă. m. ARMATURA (s. m. ANDANTE (s. f. imitativa: ANTIFONA (s. APPOGGIARSI (v.) – mişcare a arcuşului diferenţia pe falsetişti de vocea nenaturală à pe coarde.) neinterpretarea ei îi răpeşte liniei melodice executarea unui arpegiu. invar. mai ales la nota do de susa tenorului şi à ARCILIUTO (s. cel care face ANTIFONARIO. APPOGGIATURA (s. dar şi la o terţă sau la o cvartă mai mare). a face el. în care prima şi a treia parte bisericeşti. m. pl. ARPEGGIO1. ALTERAZIONE (s. armonium). Rolul ei este arpegii. f. rapid unul după altul. -EGGI (s.) – andante. f. (adj. f. pentru că el se referă la ARIA DA CAPO (s. ANTOLOGIA (s.) – arietă. m. allargare).) – maestru de armonie. (adj. ALTERARE (v. 3. ARCHETTO (s. cassa A PIACERE (loc.) – appassionato. falsetist sau castrat) şi tenor (voce naturală).) – althorn. m. AMPLIFICARE (v. .) – harpist.) – 1. A PUNTA D’ARCO (loc.

non legato. artist: artista di caffé-concerto – a arcuşului. marcato (M. centrat sau nefocusat în mască. m. ASCENDENTE (adj. a începe. Intre ele se află tenuto. atonalism.) – 1. AULIAS (s. atonalitate.) – vergeaua de lemn ARTISTA (s. artist de café-concert.) – banjo. *Termenul vine de la arpa – harpă.) – artistic (sin. f. f.bagheta cantare/ suonare con artificio – a cânta cu dirijorului. -ă. sală de concerte.) – a tempo.) – a face un aranjament. (v. artista di canto – cântăreţ. A TEMPO (loc. ASPIRATA (s. f. la configurarea sonoră à frazei muzicale. ATONALE (adj. abilitate: Bacchetta (s. să le lege la cele decendente. BANDA (s. de Bach (sin. corzilor vocale. ARTICOLARE (v. (v. un sunet în plus. f. Legato.) – 1.banjoist .) – soprană care poate cânta atît de un anumit dans. a pronunţa notele distinct. sau de o pauză care creează o gaură în linia BALLATA (s. f. articularea serveşte.) – asonant. 2.) a ataca. vibreze. bal: ballo a maschera – bal mascat.) – 1.) – lovitură de baghetă. di Bach – Concertul acela a început cu o suită BANDURA/ BANDOLA (s. m. Este una dintre cele mai grave sau vocală cu caracter narativ). a le uni. m.) – a audia: ascoltare un concerto – BAGATTELLA (s. ARTE (s.. rezultatul ARPEGGIO2 (s. 2. scară ascendentă.) – badinerie. ARTICOLAZIONE (s. m. BADINERIE (s.) – bahic. ASSONANTE (adj. -ISTI (s.) – asonanţă. t. ha hi ho) (s. Primul ton poate fi uşor marcat. f. După cum acestea încep să ARPEGGIONE (s. f. a le staca. rifondere).) – horă.) – 1. f. m. BALLO (s. artista lirico – artist liric. spinetă. m. BALLO TONDO (s. f. f. t. m. m.) – bandură. di arte). BACKGROUND (s. Duţescu) fost prea puternică.) cântăreaţă din flaut. Ea nu se confundă nici cu dicţiunea. aranjament). -ISTI (s.) – bagatelă. măiestrie. ridurre. i.) – bacanală (compoziţie vocală la portato.) – auditoriu. pl. m. entrare). modă în sec. f. -ICI (adj. tare. m. a se BANDISTICO.) – harpist. de lemn cu care se bate toba.)– beţişoarele 2.) – background. se distinge între atac moale. ATTACCARE – 1. pentru orchestră etc. al XIII-lea şi al XIV- repertoriul dramatic cât şi cel liric şi cel de lea.) – 1.) – de fanfară: concerto deschide: Quel concerto attaccò con una suite bandistico – concert de fanfară.) – fanfară.) – a aranja o bucată AULETE (s. f. 2. m. m. AUDITORIO (s. BACCHETTA (s. ASCOLTARE (v. m. (sin. arrangiare un pezzo di musica (per pianoforte. m. m. tonului în înălţime şi mai ales să nu fie luat ARRANGIAMENTO (s. ornamentat BALLETTO (s.) melodie de dans. trebuie să se cânte pe respiraţie (sul fiato).) – act: atto unico – scenă într-un act.) – clavecin. *Spre deosebire de frazare.) – baghetă. BANDISTA. m. a aranja: ATTO (s. măiestrie. m. m. 2. muzicală (pentru pian. coloratură. ARRANGIARE (v.) – balalaică. m. (M.) AULETRIDE (s. Pentru o articulare corectă. ARTIFICIO (s.) – balet. dans.) – (lit. răguşit etc. f. ATONALITÀ (s. bluetă.) (despre o melodie) de dans. per orchestra ecc.) – instrument cu şase coarde. compoziţie greşeli ale unui vocalist. f. dans: canzone a ballo – muzică de ASSONANZA (s. care reprezintă o alcătuire structurală à caracterului compoziţiei în B motive sau grupuri de motive. f. 2.) – articulare: l’articolazione di una nota – articularea unei note. ARPICORDO (s. BACCHETTA DELL’ARCO (s. BACCHETTE DEL TAMBURO (s.) – atonal. t. BACCHETTATA (s. f.) del direttore d’orchestra . început: l’attacco dei violoncelli tempoul trebuie să rămână constante pentru fiecare è stato troppo forte – intrarea violoncelelor a ton. a audia un concert.) – meşteşug. greşit. m. trascrivere.) – a intra. ARTISTICO (adj.) – ascendent: scala ascendente – BACCHICO (adj. BALALAICA (s. f.) – vechi instrument muzical grecesc ARRANGIATORE (s.) – aranjament. f.) – aranjor (cel care face un asemănător cimpoiului. invar. BACCANALE (s. f. precedarea vocalelor de BALLABILE – 1. presat. atacul tonului. pentru că variază de la un legato strict până la un staccato riguros. f.) – solo. poetică populară legată de o anumită muzică şi ASSOLUTA (s. 2.) – (lit.. în sec. (adj.) . m.) – aspirare.) – artă. baladă (compoziţie instrumentală melodică. Importantă este precizia ARPISTA (s. Un bun cântăreţ începe: attaccare un brano musicale – a evită să despartă notele la arpegiile ascendente şi începe să cânţi o bucată muzicală. al XVI-lea – al XVII-lea).) – muzicant (într-o fanfară). t. Duţescu). BANJOISTA.) – a articula. ca un suflu (d. m. adv. intensitatea şi ATTACCO (s. f. la fel ca dinamica şi tempoul.) – executare prelungită a formării tonului prin punerea în activitate à arpegiilor. ASSOLO (s.) flautist. a BANGIO /BANJO (s. e.

) – bombardă (instrument de suflat BATTERIA (s.) – cui de vioară (sin. (s.) – baghetă. 2.) – avanscenă. care preanunţă BISSARE (v. t. flicorno tenore. formă de contrapunct. e) relaţia BREVE (s. secentismo). BOHEMIENNE (s. flicorno BATTITOIO (s. (s. BISCANTO (s. f. la buccina – a buciuma (sin. Simfonia à IX-à) – accent din trei în trei măsuri. suflat. m.) – bitematic.) bas de violă. BEQUADRO (s. m. note basse della scala musicale – notele joase. romani). BASSO CONTINUO (s. măsuri. brio. BOMBARDA (s. 2. XVI-lea – al XVII-lea.) bas.) – baterist. BISCHERO.) – 1. buccina rustica – bucium: suonare BEMOLIZZARE (v. m. BLOCCHI DI LEGNO (s. m. pirolo). b) virtuozitatea uimitoare a musicale – o bucată muzicală. m. i.) – belcanto. t. preţioase (M. contrapunctică şi arta de improvizare. f) echivalentă cu două note întregi. dans şi cântec în si bemol sau în la. fragment: un brano (dolcezza) a sunetului. (loc. buccina sopran – trompetă dreaptă. Trăsăturile ei sunt: BOSTON (s. f.) – voce bianca – a) voce subţire BARITONALE (adj.) – baterie.) – a bemoliza.) – ambuşură. t. stilul rococo. tenore. adv. fa la parte del BIS (interj. BIZANTINO (adj.) – barcarolă. necesară descrierii unei lumi fantastice ş i BRAVURA (s.) – bas profund. al BUCINARE (v.) – bizantin. cu BARDO (s. battuta d’aspetto/ d’arresto – pauză. m. baritoane. repetarea BLUES (s.) – (înv. parte a instrumentului BELCANTO (s.) – fligorn bariton. BIANCA (s. BASSO OSTINATO (s. c) folosirea unui limbaj vocal înflorit (canto fiorito) şi simbolic. 3. f. în măsură binară. unei măsuri.) – manieră. t. m. lui exista expresia buon canto). a unei formule melodice BLU NOTE (s. f. BATTUTA (s. muştiuc: bocchino di BATTERE – 1. m. stil muzical bazat pe care ţine basul continuu. bastonare il violino – a scârţâi la vioară. f.) – 1. bitonalism.) – blues.) – măsură. strumento di BINARIO (adj. acordată BERGAMASCA (s. -ISTI (s. falso bordone – veche suflat). ottone che. invar. m. realizat prin roluri travesti. . BOMBARDINO (s. fligorn bas (sin. descriu bătălii.) – bongos.) in battere: care indică tempo-ul forte al BOLERO (s. a trâmbiţa.) – nucă de cocos. Barocului între anii 1650 şi 1750. invar. m.) – bas continuu. BORDONE (s. (adj. m. m. abstractă între rol şi gen.) – muzicuţă (sin. preferinţa pentru timbruri rare. ritmo di tre battute (Beethoven. profund: le două tonalităţi diferite). m. de bariton. f. mod de accentuare BOMBARDINO BASSO (s. 2.) – bară. 2. principale. tonalităţi diferite. m.) a suna bucina.) – blue note.) – doime. armonica a BATTAGLIA (s. BAROCCHETTO (s.) – boston.) – care prezintă simultan două BARRA (s. f.) – block chords. bariton.) baroc. f.) – bard. BOCCHINO (s. stil baroc.) – 1. f.) – binar. -I (s. în bas. notă muzicală medievală. m. 2. m.) – fligorn tenor (sin. Duţescu). con brio – cu brio. m.) – brevă. BONGOS (s. bucată. bas (sunet jos folosit continuu BECCO. m. BLOCK CHORDS (s. i. (specifică cântăreţilor castraţi şi copiilor). grave.) – a cânta prost la un instrument: mazurcii. m. f.) a bate: battere il tempo – a bate strumenti a fiato – muştiucul instrumentelor de tactul. f. f. bucină (la BEMOLLE /BIMOLLE (s. b) BARITONEGGIARE (v.) – vioiciune.) – bemol. măsura (sin. m. (v.) cantilenă.) – bitonalitate (folosirea simultană a BASSO – 1. (termenul apare la sfârşitul sec. pasaj care presupune virtuozitate a minunilor ei.) – (înv. BASSO PROFONDE (s. marcare). d) capacitatea strălucită. helicon. interpretare caracterului mitic al personajelor. nell’orchestra. baritono nel coro – bariton. segnare. BOCCHINA (s. due – accentul agogic cade din două în două BOMBARDONE (s. m. m. registru de orgă frumuseţea sunetului şi pe virtuozitate (înaintea (grav). al XVI-lea. din sec.) – bergamască.) – fligorn tenor (sin. ale gamei.) – (a) a cânta ca un bariton.) – dans popular asemănător BASTONARE (v. m. corno). (ist.) – bis. m.) a executa o veche *Opera belcantistă a fost compusă în perioada formă de contrapunct. 2. sunetului.) – baroc târziu.) – (înv. agogică à unor fragmente muzicale: battuta a eufoniu (sin. registru al orgii. BITEMATICO (adj. helicon fa).) jos.) – pasaj.BARCAROLA (s. BARITON (s.) – a bisa. BITONALE (adj.) – bombardon. f. i.) trâmbiţă. pl. voce nebărbătească BARITONO (s. BOCCASCENA (s. BORDONIZZARE (v. popular din nordul Italiei (Bergamo). dulce BRANO (s.) baroc (sin. m. BITONALITÀ (s. eufonio). BRIO (s. (adj.) – becar: mi bequadro – mi becar. bătaie. m. BATTERISTA. grav. BASSETTO (s. -CHI (adj. cu rol de subliniere a din partea interpretului. 2.) – (înv. m. tempo vioi. f. pl. m. m. asemănător oboiului). BUCCINA (s. permanentă.) – bolero. m.) – compoziţie vocală pe texte care bocca).) – bas obstinat. BAROCCHISMO (s.) – baritonal. bariton). m. brodat pe două teme BAROCCO – 1. ant. flicorno basso grave.) – muştiuc (la instrumentele de ca acompaniament. a) delicateţea patetică şi expresia afectivă. -CHI (s. f. m.) – 1. m. bombardino) BIANCO.

m. CANORITÀ (s. f. f. al XIV-lea pentru două voci în canon cântec.) – trâmbiţaş. CANTANDO (adv. aria Violetei şi cabaletta din actul de muzică uşoară. m. instrumente de percuţie. cantare canzoni natalizie e per il Capodanno – CADENZA (s.) – de cameră. pasaje de virtuozitate Compozitori reprezentativi au fost Giaccomo BUFFO CANTANTE (s. ca o soprană. cantare a orecchio – a cânta după ureche. finis. care anticipează acordul final. CALMATO (adv. terminatio.) – a fost al treilea tip de Caccini şi Jaccoppo Peri.) – broderie. BUBBOLO (s. percuţie. de tutore. clopoţel. compozitor sau improvizat de interpret. m.) – caloroso. (mai ales la pl. f. 2. m. (s. CANORO (adj. (poetic) cimpoi.) – clopoţei.) (pop. f.) instrumente de BUFFO NOBILE (s. acompaniament orchestral. spectacol de soprano – a cânta ca un tenor. burletă. avea calităţi tehnice modeste.) – arietă. în casa contelui Giaccomo Bardi. f.) – a cadenţa. mediator. dans din secolul al XVI-lea.. deseori mai degrabă CAMPANA (s. cadenţă (a glasului). ton melodic ornamental.) – (înv. i.) – cantando.) – vodevil. m.) – cancan.) – talangă. CALOROSO (adv. .) cântăreţ vagabond.) – cadenţă. Tosc.) – (ist. BUFFO CARICATO (s. a ritma (sin. deşi Rossini i-a oferit unele în scopul reactualizării tragediei antice. BUFFONATA (s. alături CAMERATA FIORENTINA (s. BUFFO (adj.) – calmato. m. ritmare). cabaret. care putea interpreta şi roluri grup de intelectuali melomani care. afara bisericii şi a operei în sec. m. bas introdus de Rossini. o arie. În sec. m.) – bucolic: rappresentazione bucolica CALMO (adj. libret depre vânătoare). cantare messa – a celebra o şi un tenor independent. al XIX-lea. t. cabaret.) cantabil. CANTATORE. f. CANNA (s. desemna finalul scurt CANTANTE (s. 2.) variate.) – caccia (formă muzicală vocală din cantare una canzone/ un’aria – a cânta un Italia sec. au de caracter sau de amorezi. scris de CANTASTORIE (s. buffo caricato. Dandini).) cântăreţ popular.) – 1.) – 1. (v.) – bufă: opera buffa. -ESCHI (adj. cântăreţ. t. (adj.) – cântăreţ. da CABARET (s. – reprezentare bucolică. CANONE (s. de târg. Selim (M.)– tip de bas folosit de CAMERA (s. f. urmând tonul principal. comic exagerat până la caricaturizare.) – farsă. f. (pl. BUCOLICA (s. cu un de cameră. (s. f. cea mai obicei pasajat şi ornamentat. bisericii evanghelice germane. fragmentul unei arii a colinda. Mai târziu termenul este folosit concordii sau occursus. partea exterioară a baritonal (Figaro. -ANCHI (s. cantată. 2. 2. în primele CAMPANELLI (s. m. CANNEGGIO (s. melodios. fiind mai curând unei colaborări între muzicieni. m. BUCOLICO (adj.) a cânta: cantare da tenore. (v. finis XVIII-lea. 2. BURLETTA (s. CABARETTISTICO (adj. f. m. cântat. al XIX-lea. CAMPANACCIO (s.BUCINATORE (s. CABALETTA (s. CANTARE – 1. m.) – 1. C CANTABILE – 1.) (înv. f. instrumentelor de suflat. bucină (la romani). CANTAMBANCO.) – 1. I al Traviatei). 2. e.) – joc de clopoţei. *Un bas nobile tipic à fost Filippo Galli. CHANTANT (s.) – 1. în 1580. scrisă de obicei pe un liturghie solemnă cu unele părţi cântate.) cântător. cel care suna din CALATA (s. -TRICE – 1. canta alla radio – cântă la radio .) – (lit. pl.) – café-concert. importantă formă de interpretare solistică în *Termenul este cunoscut din anul 1558 (Zarlino. -eaţă: cantante (stretta) al unei arii sau duet din operele d’opera/ di musica leggera – cântăreţ de operă/ italiene (d. ritm. de CANTATA (s.) – calmo.) care cântă frumos. 2. finalul virtuoz al unei arii. pentru muzica profană cu voce solo şi CADENZARE (v. intrigant. decenii ale sec.) – canon.) compoziţie muzicală – cantabile. un buffo parlante. Duţescu).) – calando.) – tuburile care formează instrumentele de suflat. Buffo caricato pus bazele. f. (adj. m. f. pausatio. m. m.) – de cabaret. Mustafa.) – v. poeţi şi filosofi. tub: canna dell’organo – tub de orgă.) – cameră: musica da camera – muzică Rossini pentru roluri de tată. m.) – denumire dată unui de buffo nobile. dar şi în muzica CAFFÈ NOTTURNO/ CAFFÈ CONCERTO/ CAFFÈ. CANCAN (s. f. BURLESCO. m. f. teleusis.) – cântăreţ de piaţă.) CACCIA (s. CAMBIATA (s. 2. pentru roluri de CAMERISTICO (adj. CANTALLUSCIO (s. 2. rar) CALANDO (adv..) – 1. m. al XVII-lea şi al apoi Rameau). care interpreta roluri CAMPANELLO (s.) – cantabilitate: canorità dell’aria – cantabilitatea ariei. f.) – bucolică. ca Asdrubale. In evul mediu se foloseau expresii ca: conclusio. m.) – burlesc.

2.) – partitură (de muzică uşoară).) – stil vocal cu intervale CANZONIERE (s. ale cărui strofe au forma natalizio o per il Natale e per il Capodanno – tipică aa b cc. f. lezione di canto – lecţie de a ballo – baladă medievală (însoţită de canto. cu unei viori/ al unui pian. dirijorul CANTO FERMO/ GREGORIANO – cânt gregorian. diferenţierea de madrigal şi de villanella sud- CANTO DI MANIERA (s. de instrumentele cu coarde: rompere il cantino origine provensală. pentru a-l diferenţia de cântatul unisonal. realizată tot prin mijloace vocale (vibrato. dar tamburo maggiore). m. CAPOLAVORO (s. m. a lălăi. cântăreţ de canţonete (sin. f. f. Duţescu). după schimbul de registru fără salmodia).. antico). f.) a cânta la un (pentru corul bisericesc). începutul Barocului italian. capimusica) – capelmaistru nedefinită sau exact explicată. 2.CANTAUTORE. 2.) cântător.) – capriccioso. a cânta încet.) – fredonare continuă. purtarea vocii pe toată întinderea şi pe toate gradele de intensitate.) – autor. *Des citată în toate epocile muzicii de operă. CAPPELLA (s. t. f. canţonă. supărătoare. f. In opera etc. CAPOBANDA (s. canzone alla moda/ di successo – şlagăr. noţiunea apare la (şef de fanfară). m.) (prescurtat sau notat pe partituri prin espr. f. -ORA – 1. -ISTI.) – (rar) fredonare. CANZONA (s. atât ascendente canţonete. Termenul a fost introdus pentru colindă. 3. CAPODOPERA (s. (peior. m. maeştri cântăreţi (membri ai breslelor CANTERELLAMENTO (s. m. m. canto tradizionale caracter de dans. sciantosa). (adj. -ISTE (s. melodie partea superioară a feţei (voce in maschera). desemnând acea expresivitate legată de text CAPOSCUOLA (s. – termen introdus în sec. m. (s.) – coarda cea mai subţire la CANZONE (s. 2. CANTOPIANO (s. m. a fredona (sin.) – carola/ carole. CAROLA (s. cântec: canto a bocca chiusa – lea). capitasto) – căluş (de vioară tremolando. de curent.) a) cântăreţ CANTO SUL FIATO (s. f. în măsură binară. CANTO DI SBALZO (s. t.) – corul bisericesc. cântec scurt. cantus firmus – termen introdus în sec.) – 1. cel care cântă canticchiare). cu mai multe strofe pe alla chitarra – a rupe coarda chitarei. polifonic de la sfârşitul evului mediu şi CARATTERISTICO (adj. dar CAPOMUSICA (s.) – 1. aceeaşi melodie (termen apărut în sec. În romantism este înlocuită cu CAPOTAMBURO (s. metodă de studiu (la cântecul gregorian. m. c) (ist. psalmodiere (sin. canto CANZONETTISTA. pl. m. m. espr. CANTORINO (s. m./ i) – (a) a cânta încet şi monoton. * O ureche versată poate diferenţia vocile care CANTICCHIARE (v.) – 1. (s. CANTERELLARE (v. 2. m. canzone canto – belcanto. care cântă în corul unei biserici. pl. CANTORIA (s.) – 1. canţonetă.) – cântatul pe respiraţie. caiet de note (pentru cor). m. m. persoană care se juca un joc în cerc într-o mişcare rară. m.) – tambur major (sin. melopee.) canţonetă. corului unei biserici.) – capelă: musica a cappella – făcând loc accentelor impulsive. cântec medieval pe CANTORE. c. capiscuola) – şef de şcoală/ şi realizată numai prin mijloace vocale (colorit. m. recitator (care însoţea recitarea cu o melodie). al CAPRICCIO (s. cu expresivitate marcată.) – (în expresie) nota introducerea contrapunctului în muzica corală.) adică cu susţinere şi formare pe respiraţie. configuraţia dramatică. capolavori) – capodoperă.. capibanda) – şef de CANTO ESPRESSIVO (s. cântec cântat cu gura închisă./ i) – (e) a fredona. CANTO SPIANATO (s. (fără talent). pl. lălăit. vocal forţate şi muzică polifonică vocală fără acompaniament gesticii (M. XVIII-lea pentru prima formă a cântatului CAPRICCIOSO (adv.) – canţonetă. atingând apogeul la Cavalli. t. salturi de peste o octavă.) – 1. m. m.) – capriciu. con espressione). Janeiro. capidopera) – capodoperă. veristă aceste elemente vocale se reduc simţitor. b) (rar) apropiat ca formă de rondo sau de ballata. b) cântăreţ popular. pl. m. m. corul şi cantorii unei biserici. ornamente etc). canto di un violino/ di un pianoforte – sunetul CANZONETTA (s.). lălăit. mari. culegere de cântece. compozitor/ versificator de cât şi descendente (stil folosit de Rossini canţonete.) a) care conduce . cântă sau nu pe respiraţie după forma tonului în CANTILENA (s. CANTO FIORITO (s. sunetul unui instrument muzical: muzică). pl. f. 3. muzicienilor şi poeţilor). curgătoare. ornamente şi devieri agogice). stile spianato. b) maestri cantori – (în Germania) unui cântec). m. instrumental.) – dans şi cântec brazilian din Rio de cantus planus. canto: bel canzonetta francese – şansonetă. f. cântec profan. 4.) – v. (adj. pentru tenorul baritonal). caratteristica – notă repetată (la canto). m. după lungă. m. CANTERINO – 1. Duţescu). perfectă (M. 2.) – cantautor corul canonicilor: canonico cantore – canonic (persoană care scrie textul şi compune muzica dirijor. CANTINO (s. m. -TRICE (s.) – 1. pl. percepere şi modificare de timbru şi după articularea CANTILENARE (v.) a) cantor. rar f. al XIII- CANTO (s. al XX-lea (sin. dirijor.) – modă veche de a cânta italiană.) – (pop. f. instrument fără har. 2. 3. CARIOCA (s.) – cântatul expresiv orchestră. CAPOTASTO (s. 2..) – cântatul ornamentat maestro di cappella – capelmaistru. liric. cîntăreţ (de profesie). cantilenă./ i. CANTERELLIO (s.

) trompetă. 2. CITARISTICO (adj. despre trompete) a CENTRALE (adj. simplă.) – clarinetist. CHIESASTICO (adj. CASTRATO (s. CHIARINA (s. f. m.) chitară mare.) musica da chiesa – termen CASSAZIONE (s. m.) – citolă. cântate în biserică (sonate. m.) v. m. f. CLARINO (s. m. CITARISTA. cântăreţ din CLARINETTO (s. m. cu gâtul lung înăuntrul instrumentelor cu coarde (paralelă cu şi două cutii de rezonanţă. CETERATORE (s. -ISTI (s. notarea basului. clarinet bas. m. uimire (meraviglia).) trâmbiţă cu sunet ascuţit. f. CLANGORE (s. eleison) vocal. etc. al XV. m. de a cânta la un instrument cu coarde. m. de pubertate. lea – al XVIII-lea (sin. clavicembal.) – castaniete.) – cimbal. la închis şi invers.) – tub. m. f. arta de a cânta din citeră.) cântăreţ din citeră (la vechii CELESTINO (s. de transmitere emotivă à CHITARRONATA (s. muzică executată la chitară/ operei din perioada barocului italian.) – referitor la cântăreţul din citeră. m. concerte CASTAGNETTE (s. ţiteră.. i. CEMBOLO (s. CHITARRONE (s. CELLO (s. pot-pourri). 2. 2. t. francese). pl.) – 1.) – kyrie eleison (variantă: kyrie/ kyrie CAVATINA (s. .) – celestă. muzica de operă sau în oratorii. CELESTA (s.) – 1. cembalo. m. chimval.) – 1.)/ CELESTE (s. evirati.) – cântăreţ din citeră. m.) – (bis. acompaniament din citeră. CITARISTICA (s. 3. căci textul se repetă fără abuz de CIFRA (s. notă acută.) – (în expresie) registro/ voce celeste CITAREDICO. contra- suonare la cetra – a cânta din ţiteră. clavecin. instrument asemănător CITARODIA (s.) – monstru sacru.) – scândurică de brad prinsă cu clei lăută folosită în sec.) – median (despre note. 3.) talere turceşti. cântec liric.) – musica chiesastica – muzică al XVIII-lea care-şi menţinea vocea de sopran bisericească.) – (în expr. i.) muzică pentru citeră. spinetta).) – clarinet alto. CHIARANTANA (s. m.) a imita pe clasici. f.) – forţă. CITAREGGIARE (v. ţiteră.) – 1. -ISTI (s. CHIOCALLO (s. f. f. 2. indicarea digitaţiei. poezie care se recită cu dairea.) – 1.) – cifraj. contrabas sau clarinet pedală (sin. f. sunet ascuţit. A reprezentat stilul interpretativ al CHITARRATA (s. f.) – clarinet bas. CLARINETTO BASSO (s. m. CENNAMELLA (s. CEMBANELLA (s. 2. al XIII- lea. acestea). tamburină.) citarist. piva). f. m. f. pl. clarinet. (înv. m. tip de trompetă din sec. 2. cinel (sin. f. foarte dulce.) – (pop.) – clarinet. CLARINETTISTA. literar. f. (antic.) – (înv.) – clarinet mic. clausulă. instrumentele de suflat). arta CEMBALO (s.) – violoncel. m. f.) – 1. clapă (la tinde spre stilul clasic. de la deschis CLASSICISMO (s. (înv. m. CETERIZZARE (v. f.) – cezură. simte în suflet) şi care producea un efect de CHITARRISTA. (mai ales la pl. f.) – chitarist.) a conforma opera proprie CHIAVE (s. clavicembalo. 2. CHIAROSCURO (s.) zdrăngăneală. talgere. m. m.) – celestă CIMBALAIO (s. f. cavatina Normei. f. f.). i. suna. (v. clarone).) variaţia intensităţii sunetelor. CITERA (s. CLARINETTO PICCOLO(s. f.) – a cânta din ţiteră.) – 1.) – (înv. trompetă.) – ciaconă (dans). instrumente). f. cheie: uscir di chiave/ esser fuori modelelor clasice. cu formă CIARDA (s. al acelui pentru chitară. -CI (adj. cu acompaniament instrumental în CIACCONA (s. CESURA (s. (înv. chiaroscuri) – (mai ales la CLASSICHEGGIARE (v. solistic. al XVIII-lea.) – (lit.) copil din cor. invar.CASSA (s. -ISTI (s.) sunet puternic de trompetă.) – 1.) – potpuriu (sin.) – ceardaş. m. 2.)/ CHIARINO (s. sau de contralto pentru că era castrat înainte CHITARRA (s. CLAUSOLA (s. resonanza – cutie de rezonanţă. spinetă. CHANSONNETTE (s.) – clasicism.) – referitor la cântăreţul din – (la orgă) registrul care produce un sunet citeră. cântăreţ din sec. f. pl. f.) – chitară.) – (în expresie) cassa armonica/ di CHIERICHETTO (s. timpanului. CHIESA (s. 2. de coarde). CLARONE (s.) – cimbalist. greci).) – fluier (sin. 2.) – (rar. 2. CIMBALI (s.) – casaţiune (compoziţie pentru lucrări polifonice. CEMBALISTA.) un fel de liră.) – (a) (rar) a cânta din citeră.) – semn muzical. CITAREDO (s. f. m. ornamente şi coloraturi: la cavatina di Norma – CIFRATURA (s. CENTONE (s.) – dans popular din sec. f. -ISTI (s. musici). CITOLA (s.) – cântec acompaniat de citeră.. al XVI-lea). claritate a unui sunet (mai ales CHIRIE/ CHIRIELEISON/ CHIRIE ELEISON (s. destinate să fie instrumentală din sec.) – (a) a imita pe clasici. m.) – clavecinist.) – clarinet CETRA (s. CLARINETTO CONTRABASSO (s. m. clarone). (depr.) – 1. f. canzonetta CLARINETTO CONTRALTO (s.) – 1.) cimbal. 1.) – melodie cântată la chitară. CLANGERE (v. f. i. (instrument de percuţie). 2. cantar che nell’anima si sente (cântatul care se execuţie muzicală de proastă calitate. m. f. (v. a chiave – a cânta în altă cheie.) – şansonetă (sin.) – citeră. pl. m. m.) – cadenţă. pl. m. m. CELESTE (adj. stilului senzitiv al epocii (sin.) – cavatină. CEMBALI (s. i. CAVATA (s. cantate. f.) – (lit. CLASSICIZZARE – 1. m. CATENA (s. (augum.

) – (înv. m.) – (di cantanti) ansamblu. timbrul vocii. f. 2. 3.) – improvizaţie colectivă la mai concert. lacrimosa – comedie patetică.) – (rar) care cântă împreună cu muzică pentru clavicembal. concert della voce). 2.) – (a) (rar) a fi în consonanţă. CODOLO (s.) – coda.) – 1. orchestră.) – conservator. comedie ţărănească. melodrama sec. f.) – codetta. m.) – con maestà. f.) – pentru clavicembal. a grada forţa unui sunet. CONSONANZA (s.) – (lit. m. CONCERTARE (v. m. m. m. CONCERTISTA. taraf. m. în corală religioasă cu acompaniamnt de Florenţa).) – concerto grosso. altă persoană.) a) (în CODA (s. adv. m. CONCERTAZIONE (s.) – persoană coarde). t. COMMEDIA (s. adv. m. CONTRABBASSO (s.) – gât (la vioară). t.) – 1.) – con spirito. COLLO (s. m. arcuşul la instrumentele cu coarde) col legno.) – (rar) concert. concert.) – clavicembal. comedie muzicală. cu surdină. f. care armonizează (voci. f. intensitate a unui sunet.) – con dolore.) – (ist. f. m.) – combo.) – concertină. CONSONARE (v. 2. comedie cu măşti şi personaje fixe. m. -TRICE (s. 2. în COMPLESSO (s. colorarea şi sau a doua. m. adv. commedia togata – CONGA (s.) – coloratură. m.) musica concertata – muzică a unui grup de muzicanţi (în sec. COLLABO (s. COMMEDIETTA (s.) – conga. compozitor de CONCENTORE (s. COMPOSITORE. spinetta instrumente). CONCERTINA (s.) – commento musicale – muzica entuziasm.) – con sordino. persoană multor glasuri.) – tuburi de schimb. commedia dell’arte/ a soggetto/ a canovaccio – CONGIUNTO (adj.) – consolă. CONTRABBASSISTA.) – 1. CON DOLORE (loc.) căluş (la instrumentele cu CONCERTATORE. commedia palliata – CONGEDO (s. m. -ISTI (s. prezentarea unei opere în formă concertantă – COLASCIONE (s. f. f. CONCORDARE (v. CLAVICEMBALISTICA (s. f. COL LEGNO (loc.) – sinfonia concertante – clavicembal. după model grecesc. m. voce – coloratură.. m. 3. -oare. 2. -ISTI (s.) – contrabasist. lacrimogenă. musicale – a compune o operă muzicală. m.) – a colora. care cântă la clavicembal. f. f. CON SORDINO (loc.) – 1. adv. instrumente). (glumeţ) vioară fără înscenare.) – arta de a cânta la CONCERTAMENTO (s.) – comă. m.) – gât.) – (indicaţie de interpretare cu persoană care conduce repetiţiile unei opere. m.) – 1. clavicembal şi de a compune muzică pentru CONCERTANTE (adj. lăută. f. multe instrumente în jazz. f. registru al CON BRIO (loc. m. 2.) – 1. contrabasso – voce foarte joasă. CONCENTO (s.CLAVICEMBALO (s. cântec şi dans folcloric din voci.) – a armoniza. acordarea instrumentelor şi a vocilor.) – con brio. acord (al mai CLAVICEMBALISTA. t. (Napoli) grup de instrumentişti. recital. (adj. al XVII-lea. 3. COMMA. m. 2. m. CONSERVATORIO (s. 3. m. commedia CON MAESTÀ (loc. f. viguros. unui film.) – dezvoltare.) – con moto.) – a compune: comporre un’opera CON SPIRITO (loc. CON SLANCIO (loc.) – compoziţie. termen care defineşte o instrumentist care cântă într-un concert. cu COMMENTO (s. gradaţie de forţă şi CONCERTO GROSSO (s. voce di COMPOSIZIONE (s. COCCHIATA (s. colore CONCERTO (s. COMPAGNIA (s. f. vioara întâi COLORATURA (s. b) muzică concertantă. concertino. diesis e bemolle in chiave – armatură (sin.I (s. f. . consonanţă: canto in COMPARSA (s. culoare. animat. m. (compoziţie muzicală). adj.) – concordanţă. 2. cadenţe şi înflorituri. solişti. m.) – (în expresie) complesso dei armonie. colore della instrumentişti şi cântăreţi. grup de COLORE (s. concretă (bazată pe utilizarea sunetelor COMBO (s. concerta. 2. Tosc.) – comedie: commedia musicale – CONDOTTA (s. naturale). (s. COMPORRE (v. t. orchestră (cu sau fără orgi). ornamentarea liniei melodice prin fragmentare. f. m. adv. f. f. . 2. f. al XIX-lea) scena finală (cu CODETTA (s. m. armonioso). CONCERTINO (s. i. -TRICE (s. cu avânt. commedia CON MOTO (loc.) colindarea prin oraş CONCERTATO – 1. adv. -ISTI (s. concertare.) – 1. contrabas. sunete).) – colorit.) – musica concreta – muzică unui pasaj muzical. adv. pasaje de ansamblu în muzica de operă: COLACCIO (s. armonie (de face figuraţie. încheia o canţonă medievală. a da un concert. d’intreccio – comedie de situaţie. adv. CLAVICEMBALISTICO (adj. m. CONCORDANZA (s.) – pregătirea execuţiei unui COLLETTIVO (s. COLORITO (s. participiul trecut de la stricată. a sorda).) – comedie sau farsă într-un act. simfonie concertantă. a armoniza (voci şi CLAVICORDO (s. orchestră şi cor). m.) – 1. orgii.) – strofă mai scurtă cu care se comedie scrisă în latină.) – consonant (sin. CONSOLLE (s. 2. segnatura in chiave).) – cu vervă. culoare. CONSONO (adj.) – 1. a dirija o repetiţie. concertist.) – compozitor. nuanţă conferită executării CONCRETO (adj. Cuba. COLORIRE (v.) – conjunct.) – 1. instrumente).) armonie. figuraţie: fare la comparsa – a consonanza – contrapunct. soprană cu voce înaltă şi agilă (sin.) – clavicord (sin.

f. CZARDA (s.) – contraparte (într-un duet). DECACORDO (s.) compoziţie Ariile da capo se caracterizează prin repetarea cântată de cor.) – 1.) – cornet.) – a debuta. (adj. f.) – corn de basset.) – melodie secundară.) – cuplet. prima vista). DEB/ DEBUTTANTE (s. f.) – cromatism. DECIFRARE (v. CORRENTE (s. oboi alto (presc. CROMATICO – 1. de Rossini a muzică country. f.) – contradans.) – curare la trascrizione musicale di un – contrasubiect. 2. CRIVELLO (s. D CORENTE (s. 2. (s. prefera femeile altiste în roluri de amorez (rolul COUNTRY (adj.) – voce feminină joasă. CROMATIZZARE (v.) contralto. CORO (s.) – coregrafie. (adj. contratemă. t.) – muzician CROMATISMO (s. ventile. altist. m..) de cor. CORALE – 1. Strumenti a corda – instrumentele cu coarde. creşterea Giuditta Pasta. f.) – v. b) carte de psalmi (care se cântă în cor). CUSTODIA (s. CORDOFONO (s.) – crotale. m.) – corn. CORNETTARE (v.). DACCAPO/ DA CAPO (s. notaţie prin care CORNAMUSA (s.) – cordar.) – debutant. CORNO (s. corn – a descifra o partitură (sin. i. soprană şi tenor. contrafagot (sin. când publicul tubului (la instrumentele de suflat). f. 2.) – a face cromatic.) – dans vioi. m.) – i. 3. cor (în teatrul antic). cromatic. -ISTI (s. muzică de dans. contrapunct. m.) – corist. cântăreţ/ dansator din corul grecesc. m. primei părţi.) – (a) (înv. fost scris pentru o contralto musico). arpa a dieci corde). DEBUTTARE (v.) – crescendo. i.) – sistem care permite alungirea apărută în vremea lui Rossini.) – (înv. m. m.) a suna din corn. CORDA (s. CROMA (s. fagottone). t.) – corifeu. ciarda. popular. m. f.) – 1. pl. -ă. m. t.CONTRA-CLARONE (s. instrumente) cu funcţie intermediară între CORONA (s. CONTRAFFUGA (s. interpretare a de vânătoare. 2. ingl. m. CONTROSOGGETTO/ CONTRASSOGGETTO (s. cunoscător al contrapunctului. f. CROTALI (s. cor: coro a CONTRALTO – 1. m. se indică reluarea de la un anumit punct. m.) – decacord (harpă).) a) corală.) – corno di contrabasso. CONTRAPPUNTARE (v.) – a aplica contrapunctul. contrapunct.) – goarnă.) – contrafugă. pl. (s. CORNO SIGNALE (s. dar în mod diferit. 2. CONTROPARTE (s.) – instrumente de suflat din lemn CONTROCANTO (s.) – cimpoi. (s. coral. -ISTI (s. pezzo – a transcrie. CORDIERA (s. CONTRAFFAGOTTO /CONTROFAGOTTO (s. m.) – contratimp.) cromatic (format dintr-o CONTRAPPUNTISTICO (adj. m. (sec.) CURARE (v.) – strună. (s. C. m. (adj. m. .) – trompetă. COREA (s. COREUTA (s. CORNISTA.) – sunător din corn. CORNO DI BASSETTO (s. clarinetto CORNO DI POSTIGLIONE (s. m. CORICO – 1. CONTRADDANZA (s. a interpreta. f. b) de cor.) – a compune în capetele tuburilor de orgă (ca să stea drepte).) (despre cappella – cor fără acompaniament muzical. m. gamă cromatică. postiglione.) corist. -ă. castaniete. m. DAL SEGNO (loc. f. m. al XV-lea – al XVII-lea).) – scândurică cu găuri prin care trec CONTRAPPUNTEGGIARE (v. C. COULISSE (s. perioada belcanto).) – corno da caccia.) dans. m. 3. Cea mai COUPLET (s. mai bogată.) – 1.) – v. (lit. m.) – da capo. f. (s. cu ornamentare CORIFEO (s. de la început. dans: danza popolare – dans CORNETTA (s. m.) a) corist. după dorinţa interpretului (în CORISTA. m.) – optime.) – a descifra: decifrare una partitura CORNO DA CACCIA (s. m. pl. i. CONTRAPPUNTISTA. psalterion CORNO A MACCHINA (s. 2. m. f.) – referitor la succesiune de semitonuri): gamma cromatica – contrapunct. m. m.) – (a) a cânta la trompetă.) – coroană.) – dans burlesc (din vechea comedie).) – 1. coardă: mettere in corda uno strumento – a pune coarde unui instrument. CORDACE (s. CORNARE (v. COREOGRAFIA (s. 2. (pl. intensităţii unui ton. f. m. -ISTI – 1. m. m. f.) sunet/ cântec CONTRAPPUNTO (s. (s. t. m. CORNO INGLESE – corn englez. 2.) diapazon. cunoscută «cântăreaţă în pantaloni» à fost CRESCENDO (s. m. DANZA (s. (adj. baladă. f. t.) – debut. 2.) – (în expresie) musica country – lui Siveno din Demetrio e Polibio. f. CONTRATTEMPO (s. f. DEBUTTO (s.) – instrument cu coarde.) de cor. m. CROMORNI (s. m.) – custodia del violino – cutia viorii.) instrumente cu coarde. CONTRALTO MUSICO (s. f. CORNETTO (s. m.) – dal segno. m.) – corn cromatic sau cu cu zece coarde (sin. adv. m.

m. f. DIVA (s. -CHI (s. al XVI-lea. DIVISI (adv. f.) – instrument antic cu două coarde.) a pune în dreptul fiecărei note contrapunct).) – disc: incidere un disco – a imprima un disc. de discuri. lirice.) – diminuendo. DURATA (s.) – duettino.) – a dirija.) – diez: doppio diesis – dublu diez. f. invar.) – difuzor. – dramă muzicală./ i. m.) – discant. f.) – duet. de solişti (concertino). DIATONICO (adj. m. invar. f.) – declamaţie.) – disonanţă.) – disjunct.) – dodecafonism. ansamblului (ripieno).) – compozitor de muzică duodecimă.) (a) a pune un anumit deget pe DIALOGO. -CI – 1. duo. dirijor. DINAMICO (adj. (în dicord. m. DISCANTO (s. m. DISACCORDO (s. -I (s. i. m.) – dorian. DISACCORDARE (v.) – interval care cuprinde zece grade ale discurilor.) – (a) a suna fals.) – interval de douăsprezece DIMINUENDO (s.) – cânt liber (ca metrică) folosit în DISGIUNTO (adj.) – dialog.) – digitaţie. dulce decât al flautului).) – discotecă. duet de mici proporţii. fără simţ muzical. a disona. contrappunto. -GHI (s.) – diatonic. tehnica înregistrării discurilor. f.) – decrescendo.) – (a) a compune muzică DUO (s. de unde s-a doppio diesis – dublu diez. t. DISFORIA (s. f.DECIMA (s. semn ce indică sunete. -AMMI (s. întindere. Hermann Fink introduce DOLCISSIMO (adv. f. m.) – dodecafonic. DIFFUSORE (s. DUETTINO (s. gamă. f. orchestră). DIGITAZIONE (s. DISSONANTE (adj. DODICESIMA (s. f.) – divă. numită şi «colorare in nero». m. DUODECIMA (s. DIGITARE (v.) – discografie. DUETTO (s. f. *În sec. DODECAFONIA (s.) – diapazon.) – diviziune. DIAPASON (s. decimă. invar.) – divisi. f. polifonică. (1556) pentru a desemna operaţiunea de divizare a DOMINANTE (adj.. DULCIANA (s. m. Cu timpul noţiunea à fost înlocuită cu DOPPIO (adj.) – interval de douăsprezece grade. diafonia).) – dramă: dramma musicale. m.) – registru de orgă (cu sunet mai DISARMONICO (adj. (v. Prin dominantă (a cincea treaptă a modului major/ arta de à cânta suav şi elegant (ars suaviter et eleganter cantandi) se înţelegea diminuarea şi minor).) – direttore d’orchestra – DUALISMO (s. DOLCE/ DOLCEMENTE (adv.) – a pune diez. DO (s. DIAFONIA (s. trist.) – indicazione dinamica – semn grafic DRAMMA. disco microsolco – disc microsion. DECK (s. lirico ce indică gradaţia intensităţii sunetelor. polifonică.) – diafonie (formă originară de DITEGGIARE – 1. «colorare». t. m. compoziţie vocală cu coarde sau pe clape. -TRICE (s. DISSONANZA (s. m. (s. m. f. i.) – durată. DORICO (adj. m.) – a dezacorda. f. DISCO. m. varierea.) – dualism. m.) a) persoană care lucrează la înregistrarea . termenul diminuare în tratatul său Practica musica DOLOROSO (adv. t. DIMINUZIONE (s. m. registratore a DISCOTECA (s. cassette). f. 2. mişcat. partidele instrumentale cu coarde din DIESARE (v. polifonie (sin. obicei într-o singură parte. t.) – divertisment.) – dodecafonist. m. DIVERTIMENTO (s. m.) – do.) – digitaţie. DIRETTORE.) – scară muzicală.) – nota dominante – notă notelor lungi (albe) în valori mai mici (negre). f. descreşterea intensităţii tonului.) – disonant.) – deck (sin.) – dulceaţa şi blândeţea sunetului. 2. i. caracteristice muzicii elegiace. m. (v.) – dublu: doppio bemolle – dublu bemol. m. text dialogat: în concerto grosso opune grupul DITEGGIATURA (s. ascoltare un disco – a asculta o placă. în cadrul aceleiaşi partide.. degetele. ajuns la cuvântul coloratură (M.) – a cânta la un instrument cu DODECAFONICO (adj.) – dolcissimo. împărţirea fragmentului pe mai DICORDO (s. (adj. m. DISCANTISTA (s. tuşeu. DODECAFONISTA. b) industriaş în domeniul înregistrării scării muzicale.) duet. lirică. m. t.) – dolce.) – înjumătăţirea valorii unei note.) – discofil.) – dezacord. f. t. f.) – afon. m. Duţescu).) – alterarea vocii. DISSONARE (v.) – cântăreaţă puţin cunoscută. f. de DIRIGERE (v. f. m.) – pauză. DIASTOLE (s. diminuare. DECLAMATO (s. DECLAMAZIONE (s. multe voci. E DISCOGRAFICO.) – doloroso. -ISTI (s. f. DIESIZZARE (v.) – a pune semnul diez. DISCOFILO (s. DOLCEZZA (s.) discografic. cifra corespunzătoare degetului care trebuie DIAGRAMMA. DISCOGRAFIA (s. DIESIS (s.) – (înv. invar. DISCANTARE (v. DIVISIONE (s. f. DIVETTA (s. drama modernă. DECRESCENDO (s.

elveţiene. EGLOGA (s. zgomotos.) – heterofonic. -ă.) – fals. EMISSIONE (s. m.) – maşină de vânt. FARANDOLA (s. f. (înv. m. f. lăute şi viori. amintirea celui defunct). ELEGIA (s. t. bombardino basso). FALSO (adj..) – (în expresie) arpa eolia – harpă eoliană. vodevil. FANFARA (s. poate fi plăcut EPODO (s. Aceştia din urmă puteau EROICITÀ (s. adv.) – epitalam.) – episod. m. 2. f. ESPRESSIONE (s. FAGOTTO D’AMORE (s. m. *Tonul falset apare suflat. FAGOTTO CORISTA (s. ESECUTORE (s. m.) – 1. acesta fiind deseori întrerupt printr-un sunet exagerat. ELEGIACO (adj.) – a intra: I violini entrano dopo i FAGOTTO (s. f. copil sau castrat. falsetul este prezent la toate tipurile de voci. epic. protagonist (sin. f. f. Deşi caracteristic şi uşor de corzi). deznodământ. m.) muzicuţă.) – fagottino. m. dreaptă. f.) – artist de varietăţi. FAGOTTINO (s. m. FANDANGO.) – exerciţiu. EPISODIO.) – fa.) – (înv. (înv. EUFONIO (s. f. m. t. ESTENSIONE (s. la femeie.) – fantezie. caracter eroic. f. m. -ISTI (s. F viobrată şi diferit colorată.) fanfară ESIBIZIONE (s. (foarte dulce).) – emisiune.) – epodă. observat la vocile bărbăteşti. m. f. mai ales la cele joase. al contrafagotului (sec. – spectacol muzical. -GHI (s.) – fagotto corista. fanfară. murdar. cânta în falset (sau falsettone) nu numai foarte sus. -ODI (s. EROE (s. tamburi – Viorile intră după tobe (sin. f.) – eglogă. execuţie optimă. ETNOMUSICOLOGIA (s.) – vas mic de bronz care se punea în EUFONIA (s. al XVI-lea). a dramei). în trecut în muzica religioasă a cantoanelor EOLIFONO (s. fagotist. FAGOTTISTA. şi adecvat stilului vocal al Barocului italian. 2. EPICO. El avea pavilionul sferic şi era EOLINA (s. Duţescu) piano/ sul pianoforte – a executa o bucată la FALSETTONE (s. f. 2.) – 1. invar. În literatura belcanto termenul se foloseşte mai ales pentru analiza părăsirii tonului.) – fandango. aşa cum EPTACORDO (s.) – heterofonie.) – intermezzo burlesc (între două acte ale ESPRESSIONISMO (s. abdominali şi toracici şi corect educat. -SCE (s.) – eroic. Dacă este bine susţinut de rezonatorii EPITALAMIO. Counter-tenorul şi altus cântă EROICOMICO (adj. fără vibraţie. f. FANTASIA (s.) – eglogă. ECHI (s. eseguire un duetto – a executa un duet. i. -AMI (s. dramă.) – expoziţie. .).) – personaj. erou. în funcţie de text. în general numai în falset. eclisă: fascia per liuti e violini – eclisă pentru ETEROFONICO (adj. f.) – enarmonie.) – episodic.) – faptul de a fi eroic. sau à formei de sonată.) – etnomuzicolog.) a cânta din flaut.) eroic. rigid.) – execuţie: esecuzione ottima – continuă a mai multor voci). ECLOGA (s. suprafaţa exterioară a tobei. f. FALSOBORDONE (s.) – spectacol: un’esibizione musicale (compoziţie muzicală). registru de orgă acordat în la. pian.) – 1. ETEROFONIA (s.) – castrat.) – fagotto d’amore.) – ecou. bine susţinută.partea iniţială a fugii FANTASISTA. m. f. utilizat EOLIO (adj. m. f.) – farandolă (dans provensal). m. m. f. registrul cel mai înalt al EPILOGO. f. înainte de mutaţie.) – eroicomic. FA (s. m. (fig. ENARMONICO (adj. f.) – faux bourdon (modulaţie ESECUZIONE (s. FAVOLA (s. m. ENTRARE (v.) – intrare.) – falset.) – enarmonic. fagot tenor. ETNOMUSICOLOGO (s. Fag.EDI (s. m. f.) – 1.) – a executa: eseguire un pezzo al (N. m. nebărbătesc. EPICEDIO.) – elegie. f. adică şi protagonista). controlul tonului pe o respiraţie liniştită. ECO. FARSA (s.) – eroină. EVIRATO (s.) – contrafagot (sin. Emisiunea poate fi. FALSEGGIARE (v. registrele naturale şi falsetul aproape imperceptibil ESEGUIRE (v.) – expresionism. m. m. FAGOTTONE (s.. ENARMONIZZARE (v.) – elegiac.) – executant. Presarea aerului expirat produce pierderea fluidităţii şi flexibilităţii tonului. ESERCIZIO (s. grandios. m.) – eufonic.) – cântec în falset.) – 1. tenorilor de mai târziu.) – etnomuzicologie.) – eufoniu.) – expresie. ENARMONIA (s. protagonistă. mări rezonanţa. f. -ISTI (s. strămoş attacare). m.) – a face enarmonic. vocilor bărbăteşti. .) – heptacord (liră antică cu şapte demonstrează falsetiştii.ECHEO (s. ci şi foarte puternic şi strălucitor.) – întindere (sin. m. intradă. comedie. -ANGHI (s. t. f. m. -CI (adj.) – cântec funebru. m. care sună ca vocea de copil EPISODICO (adj.) – intrigă (a comediei. asemănător EROICO (adj. 2. 2.) – fagotist. ESPOSIZIONE (s. ENTRATA (s. FALSETTO (s. fligorn bariton (sin.) – epilog. FASCIA. durata). interiorul instrumentelor cu coarde pentru a le EUFONICO (adj. bocet (în contraffagotto). m. entrată.) – eufonie. fagot (presc. Unii dintre ei pot asocia EROINA (s. melodramei). m.

FLAUTO CONTRALTO (s. -CHE (s.) – fligorn sopran. bariton). FONOGRAFO (s. a fluiera: FONOSCHEDA (s. – feerie. ottavino). -ISTI (s. fluier.) – festival: festival di teatro.) – abuz de ornamente.) – fligorn sopranino (sin. 2. albisifono).) FIATI (s. în muzica *Rossini folosea fermata nu numai pe notă ci şi instrumentală. magnetofon. FISCHIATINA (s.) – 1. pentru vocea umană. t. i. FONORADIO (s. prelungi un sunet.) – bandă înregistrată la fischiettare un’arietta – a fredona o arietă.) – final: il finale della sinfonia – finalul FOCUS (s.) – fligorn sopranino (sin.) fare una fischiatina – a FONORIPRODUTTORE (s. 2. în acel loc şi numai acolo. FIGURA (s. f. L’orchestra della filarmonica FLAUTO DIRITTO/ VERTICALE/ DOLCE (s. f. m.) – plângăreţ. m. fără a fi tradus. m. trist. società filarmonica – societate filarmonică. m. m. se foloseşte de FLICORNO PICCOLO (s. (înv.) flaut. FILATURA (s. m. folcloric. m. FLAUTO D’AMORE (s. i. (înv. t. flauto a becco). respiraţie lungă – v. în mod continuu. FISCHIARE (v.) – nai (sin. FLAUTEGGIARE (v. deci şi strălucirea şi Fermatele între note se mai numeau şi arresti. m. A * Termenul à fost preluat. variate).) – înregistrare la canzone – a fluiera un cântec. sacrale sau profane sunt bogat ornamentate. înfloritură. 2. FILARMONICO – 1. -ISTI (s. FIORETTATURA (s. FLAUTO BASSO (s. FISTOLA (s. 2.) – picup. populară. FIL DI VOCE (s. FISARMONICISTA. fără susţinere de către cel de FERMO (adj. m. corona. m. sunetele pe arbitri. m.) – notă filată.) – filarmonică: Il concerto FLAUTO DI PAN (s. într-un punct. pl. brano musicale ricco di fioriture – o bucată FOLLIA (s. tub de orgă. cu o muzicală plină de înflorituri. FIGURAZIONE (s.) – fonograf.) – modulat ca de flaut: voce flautata ţinută lung (sin. bombardone).) – (în expresie) canto fermo – cânt piept. flicornino).) iubitor de muzică simfonică. m. FIOTOLA (s. grosso flauto – caval. flauto contralto. notă.) – pick-up. FONOSCRIVERE (v. canto sul fiato.) – 1. de FOLCLORISTA.) – (în expresie) filare un suono – a FLAUTO A BECCO (s. invar. t. m.) FLICORNINO (s. FLAUTO (s. de FIORITURA (s. m. vibraţia.) – sta facendo una tournée – Orchestra flaut drept.) – helicon (sin. f. m. concentrarea sunetului simfoniei. . de variaţiuni.) – acordeon. t. FLAUTO PICCOLO(s. FINALE (s. magnetofon. megafon. FLEBILE (adj.) – a împodobi cu variaţiuni FOLCLORE (s.) – fligorn alto.) – flaut bas (sin.) – (rar) folcloric.) – folclor. obicei la sfârşitul frazei. t. 4. dar şi în alte forme ale muzicii partitelor preclasice. notă FLAUTATO (adj. difuzor. FIABESCO (adj. musica popolare – festival de teatru. m. pierzând improviza ad libitum. m.) – v. de muzică FLAUTINO (s. flicorno filarmonist: un gruppo di giovani filarmonici – piccolo).) – magnetofon. în ce mai mult în intensitate. armonică.) – contrapunct (în combinaţii ritmice trecere imperceptibilă pe registrul de cap. flautone) FILARE (v. f. f. m. (adj. FLAUTONE (s. m.) – suită de sunete din flaut. coroană.) –1. sunetul obţinut prin tragerea între note. f. Este posibilă numai la bombardino. 2. m. centrarea lui în mască.) – acordeonist. siringa). m. f.) – (în expresie) spettacolo fiabesco FLAUTIZZARE (v. (s. strumentista).) – flaut alto (sin. menţionând astfel libertatea de à arcuşului în apropierea căluşului. f.) – follia.FERMATA (s.) – a cânta din flaut. magnetofon. flautist. m.) – flajolet. FOLCLORICO (adj. vechi dans portughez. FLAUTISTA (s. m. FIORETTARE (v. astfel tonurile armonice.) – a înregistra pe bandă de FLAGIOLETTO (s. di FLAUTIGGIO. FISCHIETTARE (v. FISARMONICA (s. m. m.) – flajolet (sin. -IGGI (s. broderie: un folclor. instrumente de suflat. acompaniament armonic. (dim. fermată. – voce dulce ca sunetul de flaut. vocile educate să cânte pe respiraţie. flaut. în toate devenit una dintre părţile suitelor sau a limbile.) – 1. m.) – punct focal. sau mezza cadenza. avra luego alla filarmonica – Concertul va avea suonatore di flauto di Pan/ di siringa – naist. FESTIVAL (s. corona). f.) flautist.) – a fluiera (o melodie): fischiare una FONOREGISTRAZIONE (s. registru de cap. FILARMONICA.) – flauto d’amore. ce în ce mai subţire. fluiera un cântecel.) a cânta din flaut.) – ţeavă.) – 1.) – pauză. m. FONOREGISTRATORE (s. loc la filarmonică.) – (înv. f. filarmonică face un turneu. 2. până la imperceptibilitate. Frazele melodice şi pasajele din epoca Barocului italian. gregorian. un grup de tineri filarmonişti (sin. m. FOLCLORISTICO (adj. f. f.) – flaut mic (sin. asociaţie de muzicieni amatori. m.) – (în expr.) – folclorist. cu FLORIDO (adj.) – folcloristic.) – flautist. magnetofon. 3.) – fligorn tenor (sin.) – (rar) acompaniament armonic. f. m. m. FONOGENO (s.) flaut mic. f. variaţiuni. melodie în măsură ternară şi tempo vioi. m. redusă omogen din ce FLICORNO BASSO (s.) – filarea vocii ca un fir de aţă din FLICORNO TENORE (s. muzicale.) – (înv. FLICORNO /FLISCORNO (s. tonuri pe instrument de suflat.) – a fredona.) – fioritură. f. FLICORNO ALTO (s.

m. GAMMA (s. FUGATO – 1. din Evul Mediu.) – gamă. GORGHEGGIAMENTO (s.) – semn indicând creşterea (<) sau gargante – a face rulade.) – guiro.) – (ist. FOSSA (s. triluri.) – 1.) – glotă. . cîntec gregorian (sin. fiind de fapt un atac dublu al notei superioare şi al celei G inferioare.) – tobă mare. Este format din patru note: începând de la un ton mai sus se revine la linia melodică. f. f. GOLIARDICI (adj.) – gen. modulaţie din gât. combo. m. GIUSTAPOSIZIONE (s. (ist. f. (teoretician – F.) – (depr. i. f. invar. f. sec. 30. f. tendinţe ale vieţii secolului: industrializarea şi GRAVITÀ (s.) – futurism. fughetta. FREGATO (part. Dacă prima notă este inferioară celei de bază se numeşte grupetto invers.) – frullato. când s-a răspândit în rândurile GRANDIOSO (adv. f. t. rapsod.) – galiardă (melodie şi dans jazz composto da tre fino a otto suonatori – vechi): alla gagliarda – cu vioiciune.) – frigian.) – (fig. gigă fosa orchestrei.) – gregorian: canto gregoriano – pentru orchestră. glumeaţă) însoţită de muzică. pick-up.) – acoladă.) – grav.) – instrument popular cu patru FORTISSIMO (adj. FRASE (s.) compoziţie lirică (populară. FUTURISMO (s.) – fonograf portativ. GETTATO (adj. GORGHEGGIO2 (s.) – (a) a compune o fugă.) – 1. FURLANA (s.) – picup. f. i. cunoscut din sec. m. con forza). f. FURIOSO (adj. menestrello).) – fortissimo.) în formă de fugă.) – glissando. FORTE (adv. FUGHETTA (s.) – cimpoi.) – a fraza.) – dans popular din Friuli (şi muzica GLOTTIDE (s. al XVII-lea – al XIX-lea.) – (în expresie) fossa dell’orchestra – GIGA (s. m.) – gong. trecut de la fregare) – (în expresie) GIRO (s. curent apărut în Italia GRANITO (adj. compoziţie muzicală asemănătoare cu fuga. suonatori .) MUSICALE – formă muzicală. m. m. histrion. acestuia). Marinetti) care neagă GRATTARE (v. GIULLARESCO. compoziţie muzicală). f. GONG (s. m. FUGA (s. al XVII. m. f. vechi dans popular de GRAMMOFONO (s. (în expresie) grande gruppo orchestrale di jazz – big band.) – gravitate (a sunetului).) – forzato.) – juxtapunere. FRASEGGIO/ FRASEGGIAMENTO (s. bard. GRANCASSA (s. f. m.) – furioso. i. m. GRUPPETTO (s. invar. f. f. (în expresie) gruppo orchestrale di GAGLIARDA (s. pledând pentru la vioară.) – (e) a cânta notele distinct. m. descreşterea (>) progresivă a unui sunet. gâlgâială.) – grazioso.) – (ist. GARGARIZZARE (v. GRANIRE (v. t. FORZATO (adj. i.) – fortepiano. 2. (s. f. GUIRO (s. unul dintre cele mai importante ornamente în muzica sec.) – grandioso.) – frază (element expresiv dintr-o GIGIONE (s. i.) a face rulade.) – giocoso: opera giocosa – operă FRASEGGIARE (v. origine ţărănească. GUIDARE (v. m. triluri. FRULLANA (s. lea. m. gondolierilor veneţieni. (în expresie) gruppo folcloristico di GAIDA (s.) – gală.) – frazare.) – gavotă. f. m.) – turneu. înlocuirea lor cu forme care să reflecte noi GRAVE (adj. f. spectacole de carnaval etc. coarde (sin. GORGHEGGIO1 (s. m.) – (a) a face triluri. f.) – ruladă. GIAZZ (s.) totalitatea jonglerilor. op.) – (în expresie) cantare di FORCELLA (s. f.) – tril. pl. vechi instrument cu coarde. GARGANTE (s. liră. (adj. GHIRONDA (s.) – jeté. viola da orbi). FORMA (s. jazz). f. GENERE (s. interpretată în GIULLERIA (s.) – jaz (sin. 2. bufă.) –1. GORGIA (s.) – fugă. m. GIOCOSO (adj.taraf.) – în felul cântăreţilor FROTTOLA (s. FRIGIO (adj. 2. GALA (s.) chitară.) – (în expresie) canti FRULLATO (s. FORTEPIANO (adv. GAVOTTA (s.) triluri. GLISSANDO (adj.) – fugă mică. stacato.) – frecvenţă. gruppetto. f. f. m. de Fr. f.) – gramofon. T. f. m. automatizarea: Musica futuristica per orchestra GRAZIOSO (adj. Pratello – Muzică futuristă GREGORIANO (adj. v. triluri. corda fregata – coardă frecată cu arcuşul.) – forte (sin.) – (înv.) – tril.) GORGHEGGIARE (v. (dans popular vioi).) – (notă) staccato. m. grupet. fugato.) – cântăreţ îngâmfat. fermo). GIRADISCHI (s.FONOVALIGIA (s. GRAFFA (s.) jongler (sin. GRUPPO (s.) – (peior.) – apogiatură. cu un ton accentuat.) grattare il violino – a scârţâi tradiţiile culturii clasice. 3. se trece apoi sub aceasta pentru a reveni la nota iniţială. -ESCHI (adj.) – a dirija. m. GIULLARE (s. FORMINGA (s.) – forlana. 2.. goliardici – cîntece goliardice. FUGARE (v. FREQUENZA (s. f. B. m. al XV-lea şi al XVI-lea în Italia la sărbători.

) – imitaţie.).) – (în expresie) corno inglese – corn englez. m.) – autor de imnuri. . instrumentele muzicale). m. m. f. t. f. INTAVOLATURA (s. Lumi). f. IMPROVVISO (s. Impromptu: Oggi ascolteremo un improvviso di Chopin – Astăzi vom asculta un impromptu de Chopin. t. f.) – a improviza: Si mise al originale – Simfonia a fost interpretată într-un pianoforte e cominciò ad improvvisare – Se mod original (sin.) – improvizat.) – a ridica. imprimare a unui disc.) – (în expresie) ingombrare un testo di note – a umple (exagerat) un text cu semne. tonalità. t.) – (în expresie) chitarra hawaiana – INCORDARE (v. prin abateri voite şi dorite esecutore). organizzazione). INCORONARE (v. INACUTIRE (v.) – înlănţuire. coarde (în totalitatea lor). m. 2. m. f. tema. INTERMEZZO (s. *Termenul apare în sec. 2. m. HABANERA (s.) – refren.) – a imprima: incidere una melodia.) – inflexiune: inflessione della voce – inflexiunea vocii (sin. artista. INNODIA (s.) – fligorn contrabas.) – iluminism (sin.) –1. INCRESPAMENTO (s. de la partitură: suonare un’improvvisazione su INTERPUNZIONE (s. t. INCANTESIMO (s. t. cadenza. m. HARMONIUM (s.) – pauză (sin.) – a înălţa cuiva un imn. INCORDATURA (s.) – impostaţie. IDILLIACO (adj. cântat cu INTERCALARE (s. un disc (sin. respectarea stilului.) – interpret: Gli interpreti IMPROVVISAZIONE (s. punere/ aşezare a HELICON (s. IMITAZIONE (s. pastişă. m.) – interludiu. INCIDERE (v. armonie instrumentală. pausa). m. f. f. tablatură (vechi IMPOSTAZIONE (s.) – fligorn bas. acoperit.) – (colectiv) imnuri liturgice. m. GUSLA/ GUZLA (s. IDEA (s. f. t. episod . interludiu. fără valoare stilistică. f. eseguire. invar. La sinfonia è stata interpretata in modo IMPROVVISARE (v. repetarea la o altă voce INSIEME (s. f.) – a înstruna. m. a pune coarde (la havaiană. i.) – armoniu (sin. invers cântatului deschis: esercizi INTERMEDIO (s. intermezzo. temă dată. f. t.) – incantaţie. hanno rippreso per il pubblico l’ultima parte del ornamentare şi realizare sonoră a pasajelor concerto – Interpreţii au reluat pentru public muzicale după posibilităţile interpretului.) – a executa o operă muzicală: IMPRONTARE (v. modulazione. a-şi drege glasul. aşeză la pian şi începu să improvizeze. f. INCUDINE (s. în mască. INTERPRETARE (v.) – punctuaţie (semn de pauză un tema dato – a cânta o improvizaţie pe o etc. invar. HELICON FA (s. d’impostazione – exerciţii de impostaţie (sin. INCISIONE (s. invar. m. un disco – a imprima o melodie.) – imn: attinente al inno – imnic. Il Secolo dei culegere de imnuri. IMPRESSIONISMO (s. t. improvizat: musica improvvisata – muzică improvizată. INNOGRAFIA (s.) – idea melodica – temă (sin. Varierea este strâns legată de improvizare.) – a accelera ritmul.) – 1. INTAVOLARE (v. In opera Barocului respectarea exactă a partiturii este seacă. I INGLESE (adj. helicon. INCATENAMENTO (s.) – a pune semnul coroanei la o notă.) – improvizaţie.) – interpretare. motivo INNEGGIARE (A) (v. 2. m. intonazione). INNO (s. m.) – 1. cu ultima parte a concertului (sin. IDILLIO (s. INTERPRETAZIONE (s. t. IMPEDIRE (v. m. – 1. registrare). a înălţa cu un ton. HAWAIANA (adj. cântatul sistem de notaţie). accomodazione. t. t. a intona.) – a executa la prima vedere.) – habaneră. INTERPRETE (s. f.) – a acoperi (un sunet).) – a transcrie o partitură IMPOSTARE (v.) – idilă. suzafon. 2. f.) – nicovală.) – idilic.) – (rar) intermezzo.) – guzlă. m. IMPROVVISATO (adj. INTERLUDIO (s. m.) – 1. intermezzo.) – intabulare. suonare).) – (în expresie) impostare la voce muzicală. INTERRUZIONE (s. laringele uşor coborât şi împins în spate. f.) – armonie: l’insieme instrumentale – a unui fragment muzical. impostat.) – impresionism. f. ILLUMINISMO (s. H INCALZARE (v. m. INNOGRAFO (s. 2. al XVI-lea. INGOMBRARE (v. t.) – tril. INFLESSIONE (s. armonio). melodico). f. interludiu. coardelor. compunere de imnuri.) – inciză.

antract. 2. 3. m. acordare a instrumentelor. m.) – persoană care cântă într-o pianului temperat al lui Bach este cu totul nedorită în formaţie de jaz. Precizia intervalului tipică JAZZISTA (s. IN TRAVESTI (loc adv. cel care dă tonul.) – legato.) LEGATO (s. m. INTRADA (s. el a preluat în cursul istoriei diferite JUKE-BOX (s.) – 1. semiton: maius şi minus. autor/ cântăreţ de laude Bach – invenţiunile lui Bach. parte instrumentală. devine deosebit de importantă. invar. distanţa dintre două tonuri: intervallo di un tono – interval de J un ton. 2. INTONARE (v. *Spre deosebire de intervalele precise ale instrumentelor cu tastatură. LASSO (adj. 4. cele descendente fiind mai mici decât cele ascendente. t. 4. la orchestră). f. -GHI (s. intonare. In vechile tratate ale JAZZ (s. conjunctio (N.) 1. a cânta (la un instrument de suflat). în care bărbaţii (castraţii. INTONATO (adj. jucau roluri de femei. al XVI-lea. denumiri: modus.) – verset care se cântă înaintea unei compoziţii. m. m. t. *În muzica vocală solistică sau corală a capella intonaţia. m. m. destins. (s.) – preludiu al unei compoziţii LARGANDO (adv. intervallum).) – 1. invar. 3. m.) – jaz. plângere: lamento d’Arianna. invar. 2.) a) largo. expresie artistică în roluri de bărbaţi opera italiană a sec. în arta vocală intervalele nu sunt în general egale. notată în partitură printr-un arc sau semicerc ISTRUMENTARE (v.) – intrigă (sin. a pune pe muzică (versuri etc.) – (ist. a compune deasupra notelor. 2. (înv.) – instrument muzical. invar.) – larghetto. INTONATORE (s.) – (în expresie) leggere la musica – a urmări o partitură.) lent. falsetiştii) LA (s.). acordor (de instrumente KYRIE/ KYRIE ELEISON (s.) instrumental.) – 1. INVENZIONE (s. 2. m. 2.) – kyrie muzicale). imbroglio): commedia d’intrigo/ d’intreccio – durere. acordat. Greşelile de intonaţie la cântăreţii de operă şi de lied sunt de obicei cauzate de articularea incorectă pe respiraţie şi de atacul L nepregătit sau fără susţinere respiratorie corectă. f. LEGATURA (s. m.) – rolurile din perioada barocului. spatium. invar. sunt descrise două feluri de JAZZ-BAND (s.) – largando. LEGGIO (s. melodie care se caracterizează prin jale. legarea tonurilor.) – estampida. m. t.) – jazband.) – (despre coarde) slab.) – lamento. Monteverdi.INTERVALLO (s. LARGO – 1. LARGHETTO (s. religioase (unde se cântau laude). INTROITO (s. Barocului italian. interpretarea corectă à înălţimii unui ton.) – legatura delle note – semn ISTRUMENTO (s. a intona.) – invenţiune: le invenzioni de LAUDESE (s.) – 1. INTRODUZIONE (s. m. LEGGERE (v. de comedie de intrigă. a începe să cânte: la banda ha intonato l’inno nazionale – fanfara a intonat imnul naţional. chirieleison). 2. m. a fi la pupitrul unei orchestre – . a da tonul. a face exerciţii pentru voce: K intonare la voce – a forma vocea. m. pupitru de note (la cor. Duţescu). (adv. f. bizantină. instrumentaţie. b) titlu de sine stătător al INVITATORIO (s.) – 1. al XVII-lea pentru o INTRIGO. început de cântec.) – pus în ton. în lipsa susţinerii instrumentale. f. a acorda (sunete).) – tonomat. intreccio. ISTRUMENTALE – 1. religioase.) – muzică de liturghie. 3. m. (adj. diastema. compoziţie pentru orgă din sec. indicând modul de executare legato. INTONABILE (adj. Cunoscut încă din antichitate (lat. 6. deci şi à intervalelor. INTONAZIONE (s. membru al unei confrerii ISTAMPITA (s.) – privitor la jaz. m. f. m.) – intrada.) – intonabil. m. muzica vocală în general şi în special în muzica JAZZISTICO (adj.) – la. 5. psalmului la începerea slujbei religioase. iar femeile «în pantaloni» LAMENTO (s. interval. muzica ce revine fiecărui instrument. m. (s.) – a orchestra. muzicale.) autorul (eleison) (variantă: chirie/ chirie eleison/ muzicii unui poem. punere în ton. f.

f. f.) tobă cu două coarde servind 2. solemn. fare la mattinata – a cânta iubitei MADRIGALISTA. al acordeonului etc. MAGNETOFONO (s. m. m. -AI (s. LIDIO (adj. maestro di LEGNI (s.) – exerciţiu. della zampognia.) – mandolinist (cântăreţ la LIRICO-SPINTO (s. i.) lutier (fabricant de MANTICE.) – malaguena.) – lirism. m. f. m. f. m. accentuat.) – marş: marcia funebre – marş funebru. f. la seminare). m. majoră. f. madrigaluri. m. burduful cimpoiului. MANTICI (s.) – mancando. MATTINARE (v.) – a cânta iubitei (un cântec de MADRIGALEGGIARE (v. m. MASCHERA (s.) – magnetofon.) – libret.) – arta cântăreţului din lăută/ cobză. lirice cât şi dramatice. LIUTISTA.) – mască. LEITMOTIV (s.) lăută. -ISTI (s. accentuare scurtă à unei note: note martellatte – note lovite sec.) – (despre note sau coarde într-o LUNGAGNATA (s. separat (martellato). MASCHERATA (s.) suonare/ cantare a libro MALAGUENA (s. m. liră.) – mandolinată (cântec LIRICO (adj.) – (în expr.) – lied.) – (a) (rar) a compune dimineaţă).) – 1.) – 1. lungă: nota longa – notă lungă. LEGNO (s. m.) – mandoră (un fel de LIRA DA BRACCIO (s. manifestare artistică la curtea feudală engleză. m. numită şi intermediară. della fisarmonica ecc – LIUTERIA (s. casei iubitei). dirigere un’orchestra.) – (lit. MANDOLINISTA (s. LIBRO (s. LITUO (s. medievală.) – (în expr.) – martellato.) – marimbafon. instrument muzical medieval cu multe coarde.) – madrigal. MAGNIFICAT (s. MANDOLINO (s. m.) – lutist. m.) de maestru. MANEGGIARE (v. M MARTELLO (s. însoţindu-l de cassa di legno – lemn model american. magnetico – bandă de magnetofon. MAGGIORE (adj. LIRA (s.) – lentamente. capella – capelmaistru. MADRIGALE (s. f.) – autor/ compozitor de de dimineaţă.) – lentando.) – mambo. LIBRETTO (s.) – (în expr. MAGGI (s. LIUTAIO.) nastro LEZIONE (s. pl. executat la mai multe mandoline). plicticos. f. LIBRETTISTA.) – marciale.) – maiestuos.) – libretist. maneggiare le vechii cântăreţi puteau interpreta atât roluri melodie – a compune muzică. m.) – laitmotiv.) – (înv. foarte lent. miresei (un cântec de dimineaţă). partitură) marcat.) – lentissimo. . MAZURCA. f.) – 1. m. MARCIALE (adj. f. burduf: il mantice instrumente cu coarde din familia viorii). al XX-lea. t. LONGA (adj. nacchera cylindrica. cântăreţ din foale pentru instrumentele muzicale: organo lăută.) – instrumente de suflat din lemn. MANDOLA/ MANDORA (s. arte lirica – arta muzicii. (fig. f.) – a executa artistic: maneggiare Diferenţierea a apărut în sec.) – major: scala maggiore – gamă LENTAMENTE (adv. invar. MADRIGALESCO (adj. suport de note (la MAESTRO (s. MANDOLINATA (s.) – (în expr. -ISTI (s. concertatore – concertmaistru. f. m. m. blocco di legno (chinese) – MAGGIO. invar.) – liric: teatro lirico – muzică de operă.) cantar maggio lemn model chinezesc. lăută). m. MANICO.) – cântec al măştilor. m. t. cea mai lungă a doua notă din măsura şi de contrabas. -CHE (s. dans. bucium. mattinare la sposa – a cânta madrigaluri.) – cântăreţ din liră. m. m. MAESTOSO (adj. MANICORDO (s. -ISTI (s. cobzar. lent. MARABLA (s. m.) – cântec de dimineaţă (în faşa asemănător unui madrigal. invar. -ETICI (adj. LIUTO (s. m. MARCIA(TA) (s. cobză. m.) – mandolină. mascaradă. m.) – maestru de cânt (la şcolile de LENTISSIMO (adj. f. m. MAGNETICO.) muzică. senza mantice – orgă electrică. MANUALE (s. LIRISTA. f.) – lira da braccio.). MANCANTE (adj. 2.) – claviatură (la orgă). MANIERISMO (s. maestru: maestro pian). MARCATO (adj.) – manicord.) intervallo mancante – LIED (s. f. LENTO (adj. 2. studiu. preoţi. -CHI (s.) – lento.) – (un fel de) trompetă. MATTINATA (s. MARTELLATO (adj. MAGISCORO (s. căci la voce – a modula vocea. accordo maggiore – acord major. m.) – (lit.) – lidian. m.) – 1. LENTANDO (adv.) – (rar) care ţine de madrigal. m.) – magnificat. – a cânta un cântec de mai.) – cântec lung.) – lemn. m. aperto – a interpreta/ a executa un text MAMBO (s. interval micşorat. MARIMBA /MARIMBAFONO (s. muzical la prima vedere. tenor lirico-dramatică. m. 2.(adj.) – manierism. -ISTI (s.) – vocea de soprană sau de mandolină). MANCANDO (v. 2.) – gât (la vioară etc.) – mazurcă. LIRISMO (s.) – ciocănel.

MELOPEA (s. forte. 3.) – modal. MUSICA (s. asemănător muribundului. (depr. pl. MUSETTE – 1.) – modulaţie. m. f.) – motet. -ISTI (s.). orchestră. unicord: strumento efecte sentimentale puternice pe bază de monocorde – instrument monocord. MELODRAMMA.) – moto. 2. ternaria – măsură de doi. MONODICO (adj. muzical. sec. melodios.) – moderato.) – mezzoforte. f. b) cântăreţ. melodios.) – moment muzical.) agilitate.) – melodios.) – (lit. al X-lea – al XVI-lea. f. MINORE (adj.) voce.) – 1. (s.) – microsion. invar. f.) – muzical. m.) contrapunct.) – mod.) – melodic. a pune pe muzică.) – folosirea tonurilor MEZZOTONO (s. cu jumătate de compoziţie muzicală pastorală 2. realizat prin schimbarea MESSA (s. MEZZOSOPRANO (s. m. ritm muzical. cadenza).) – molto. intermediar între andante şi allegro. f. MELODICA (s. m. 2. întunecată.) – misterioso. f.) muzicant.) – semiton (sin. cromatice alterate în muzica contrapunctică a MI (s. f. f. MENESTRELLO (s. -ISTI (s. f. minor) (sin. trei timpi (sin. t. MISURA (s. (înv. METODO (s.) – metru. MOTTETTO (s. terzo suono di battuta).) – meloman. MODULAZIONE (s. MONACHINA (s. m. MELICA (s. f.) – 1. termen MONAULO (s. MUSICOMANE (s. ritmo. m. MELOMANIA (s. MONODIA (s. m. MELICI (adj. MOVIMENTO (s. t. f.) – (înv.) – 1. ritm fi cântată).) – meloman. MUSICANTE (s. MINUTA (s. m.) – 1.) – compozitor.) – mordent. . cântăreţ. suflu.) – coardă mijlocie (la vioară etc.) – 1. mezzisoprani) – MUSICABILE (adj. muzician.) a) MISTERIOSO (adj. METRO (s. f. voce conflicte violente. semitono).) – colorarea. sunet MEZZOPIANO (adj. MUSICA FALSA/ FICTA (s. armonios. m.) – monocord. MORBIDEZZA (s.) – 1.) – (ist. m. m. dar cu strălucire. MODULATO (adj.) – melomanie. melismatic este cel silabic. m.) – muzică uşoară. f. f. MONOFONIA (s. pentru belcanto. m. b) MEZZAVOCE (s. MELODIOSO (adj.) – ritm (sin.MEDIANTE (s. MUSICARE (v. MOMENTO (s. MELODE (s. MOTIVO (s. m. f. m. 2. f. f.) – misă. 2. f. dar astăzi folosit foarte MORENDO (v.) – motiv. una gamma). MICROSOLCO (s. MUSICALE (adj. ornament muzical. m. battere la solfa. în care fiecărei note tonalità). cântăreţ acompaniat de chitară.) – (înv. sunet modulat. MEZZANO (s.(adj. f. 2. MELODRAMMATICO (adj.) – scurtă compoziţie muzicală. melodie. dureroasă a sunetului. m. (s.) (lit.) – (lit. f. îi corespunde câte o silabă). m. -ISMI (s.) – mezzavoce. simplă sau repetată à notei cu cea inferioară.) – interval mijlociu. MODALE (adj.) – melodramă. f. melos.) – măsură de ritm: misura binaria. sfârşirea tonului într-un rar. MOLTO (adj. a pune pe note/ pe muzică. m.) – morescă (dans şi cântec maur). MELISMA. MUSICOLOGO (s. 2.) – monocord. măsura. cântec scurt. ritm de menuet a executa o bucată muzicală. m.) 1.) – melodramatic. -TRICE (s. MODULARE (v.) – morendo. f. m.) – metrică. m. METRICA (s. muzică: battere la musica – a bate MEZZOFORTE (adj.) – metodă: metodo per lo studio del MORESCA (s.).) – muzicolog.). f.) – (înv. a bate măsura: segnare il tempo. MORDENTE (s.) – a modula.) – 1. ornament trilului). f. 4. MUSICISTA.) – modernism. f. m. m.) – mezzopiano. modulaţie.) cântec poetic. meloman.) – monodie. armonie.) – modulat: suono modulato – MELODIA (s. f. m.) – bărbie (la vioară). coloratură (opus stilului MODO (s. melopee. fanfară. 2.) – gamma minore – gamă minoră.) – liric.) – microfon. încet. MINIMA (s. compozitor.) – monodic. MONOCORDO (s.) – mi. MUSARE (v. MUSICO – 1. m.) – muzical.) modularea cântecului. 2. 2. MELODISTA.) – mediantă (sin. menuet. MINUETTO (s. MELOMANE (s.) – (înv. solfeggio – metodă pentru studiul solfegiului. MEZZANELLA (s. ton (major. într-o simfonie. MELOMANIACO (adj.) melodie.) – doime.) – meloman.) un fel de flaut. -I (s.) – (înv. menestrel. ornament caracteristic MENTONIERA (s. MESSA DI VOCE (s. 2. t. MOTTO (s.. m. MODERNISMO (s. MELICO.) – muzician.) a) un fel de cimpoi. MUSICHETTA (s. invar. m. compune. obligatoriu în belcanto.) – terţă (coardă mijlocie la violă etc. MELODICO (adj. a MELO (s.) a cânta din cimpoi. MUSICOLOGIA (s. MINUTERIA (s. m. melodie. (adj. melismă. MEZZANA (s.) – muzicologie. monocorde – voce unicordă.) – creşterea şi descreşterea cromatică sau diatonică (face parte din familia intensităţii tonului pe aceeaşi vocală.) – 1. concert. m. MICROFONO (s.) – monofonie. apărut în Franţa pentru dramele care impuneau MONOCORDE (adj.) muzical. cu vibraţie şi cu (în expresie) valzer musette – vals musetta.) poezie lirică (compusă pentru a MODERATAMMENTE (adv. armonios. mezzosoprană. timbru plin.) – melodică. MODULATORE. f. (într-o fanfară etc. f. m. f. f.

(s. cântăreţ cu castaniete. N OBOE2 (s.) – odă. corn de vânătoare NATURALISMO (s. f. NONA (s. cântec monoton.) – orga mică (sin.)– operă bufă. m. OPERETTISTA. piesă în care – orchestră de coarde. 3. f. un fel de tobă . m. invar. f. f. instrument din sec. 2. f. m. din fildeş. religioase şi muzica ce o însoţeşte).) – oboi. m. f. m.) – oboi mic (sin. f. NOTTURNO (s.) – orchestraţie. boxa orchestrei.) – de operă: musica operistica – NOTARE (v. f. OLIFANTE (s. de operetă.) – oboi bariton. NABLA (s.) – oficleid (instrument muzical de magnetofon.) – 1.) – ţiteră. f. m. m.) – neoclasicism. invar. soprano). f. 2. forte. NEULA (s. NASTRO (s. note – fascicolo di musica. f. m. m. f. ORCHESTRA (s. pl. m.) – palatas. piccolo). NASTROTECA (s.) a cînta pe note. înregistrare pe bandă de magnetofon.) coardă (de instrument).) – oboe da caccia. t. libret de operă.) – instrument cu nouă coarde. m. NONETTO (s.) – (înv. fotoliul orchestrei – poltrona di NOVICORDO (s. t. m. ORCHESTRARE (v. folosirea ariei da capo şi a recitativului.) – operetistic. f. falsa OPERETTA (s. m. 2. .) – orchestrator. 2. NOTAZIONE (s. cântec funebru. NEOCLASSICISMO (s. NACCHERA (s. organo portativo). f.) – nonet. f. 2.) orchestral: massa orchestrale – formaţie/ grupul membrilor unei orchestre.) – colecţie de benzi de OFICLEIDE (s.) – (ist. OBOE BARITONO (s. f.MUTAZIONE (s. f. m.) – mutaţie.)– 1. OMOFONIA (s. al XVIII-lea cu subiect clasic. OBOE1 (s. oboe castagnola). muzică de operă. OBOE SOPRANO (s. OMOFONICO (adj.) un fel de tobă.) – nonă.) – obbligato. NATURALE (adj.) – natural.) olifant.) – hoquetus. m.) oboi. 2. m.) – (înv. Beethoven – opus 123 de Beethoven. (adj. opera lirica – muzică de operă.) castaniete mici. OBOE D’AMORE (s. alamă).) – (înv.) – ocarină.) – a cânta un cântec de leagăn. NINNANNA (s. ONGARESE (s. m. OPERA SERIA (s. al psalterionului. oboe NACCARA (s.) – bandă: registrazione su nastro – OCHETTO (s. OCARINA (s. adv. f. f. m. spartito.) – ofertoriu (parte a unei slujbe magnetofon. m.) 1. cântec monoton.) – noveletă. nota/ stonatura/ nota stonata – notă falsă. f. cantilena).) instrument muzical în genul lirei. NACCHERINO (s.) – oboe d’amore.) – alternanţă între piano şi NERA (s. dans de origine NERBO (s.) – non troppo. m. m. OBOE PICCOLO (s. ORCHESTRATORE (s.) – (ist. album de OPERETTISTICO (adj.) – 1. m. t. care a dat naştere cornului englez. compoziţie: libretto d’opera – NINFALE (s. m. ceardaşul. OPERA (s. invar. f. NERVI POETICI (s. ORCHESTRAZIONE (s. m. m.) – omofon.) – teatru de marionete. f.) – operetă. cântec funebru. castagnetta.) – pătrime. f.) – notă: note basse – note joase. compozitor de musicare/ mettere in note – a pune pe note. -ISTI (s. ORCHESTRION (s. NENIA (s.) – opus: opus no. cantar sulle note – a cânta pe note. OPERA BUFFA (s. 123 di notaţie muzicală.) – a orchestra. m.) – 1.) – (înv. destinată unui orchestrei la teatru: il vano dell’orchestra – instrument sau ansamblurilor de cameră. f. cantilenă (sin. castanietă (sin. f.) – autor. (pl.) membrii unei orchestre.) – operă dramatică din Italia sec. m. operete. OPERISTICO (adj.m.) – notaţie: notazione musicale – OPUS (s.) – orchestrion. ONDEGGIAMENTO (s.) – operă.) – nocturnă: un notturno di Chopin ORATORIO (s. ORCHESTRALE – 1. – o nocturnă de Chopin. OBOE DA CACCIA (s. spaţiu rezervat predomină expresia lirică.) – naturalism.) – oboi mic (sin. al XVII-lea. NINNARE (v. OPERA DEI PUPI (s. nastro ODE (s. magnetizzato/ magnetico – bandă de OFFERTORIO (s. platea nelle prime file. invar. NOTA (s.) – oboist. m. OBOISTA.) – omofonie. m. orchestră: orchestra di archi NOVELETTA (s.) – cântec de leagăn.) – (ist. de la care a evoluat NERVO (s. populară maghiară.) – oratoriu. caracterizată prin NON TROPPO (loc. O OBBLIGATO (adj. -ISTI (s.) – coardă de instrument.

f. într-un tempo mişcat. gagliarda sau saltarello. S.) – (înv. passacaglia. m. mai ales în cântul a cânta la un instrument/ din gură după ureche.) – orgă: musica per organo – muzică trecere între două teme sau motive. -ANI. Trecerea de la o silabă la cealaltă trebuie ORGANARE (v. ORGANISTRO (s. -ECCHI (s. 2.) pastorală. m. cu o melodie ce octavă flautului mare). acciaccatura. de orgă.) – pedală: uso dei pedali – pedalizare.) – alămuri (instrumente de alamă. opera d’imitazione). punte. invar. zona de ORGANO (s. f. al muzical: avere molto orecchio – a avea un bun XVII-lea). invar.) – octavin: flaut mic (superior cu o perechi de origine spaniolă. S.) – contrabas (inventat de milanezul Pelitti). m. f. In sec. 2. ORNAMENTO (s. f. pl.) – pastoralism.) – paso doble. ORGANINO (s. pedalier.) – 1.) – orgă mijlocie sau à timbrului.) – parodie. m. – flaşnetă. PASSAGALLO (s. m. PARTE (s. mordentul. f.) – octavă. m.) – cântatul vorbit. m. cu mijloace sonore.) a trece cu degetele OSSIA (s. adj. *În limbajul belcanto. simţ prima oară de Pantaleo Hebenstreit. (ist. . suonare/ cantare a orecchio – PARLANDO (adj. pastişă (sin. m. m. OUVERTURE (s. ascendent sau descendent. imn de război. PANTALONE (s. m.) – a compune pentru orgă. adăugarea de ornamente (passaggi di agilità). poate fi scrisă atât în măsură binară cât şi în OTTETTO (s. m. m. a cânta să fie flexibilă şi rapidă pentru ca textul să fie la orgă. m. ORGANO PORTABILE (s. (canto fiorito). spaniol şi italian). muzical ornamentat cu rol de studiu al vocii. PASSEGGIO. -AGGI (s. m.) – (ist. pianină.) – pedală (de orgă).) – organo pleno. -EGGI (s.) – 1. f..) – impostaţie (sin. 2. m.) – pauză (sin.) – pasacaglia (vechi dans cântă două persoane). peste coarde etc.) – partitură: mettere in partitura – a ORGANISTICO (adj. muzicuţă de PARODIA (s. non avere orecchio – a nu avea PANTOMIMA (s. ORNAMENTI (s. m. bine integrat sunetului. f. Pasajul trebuie făcut fără schimbarea registrului sau ORGANO POSITIVO (s.) – armoniu.) – partită. ureche. element de PASSAMEZZO (s. în sec. impostazione) PASSAGGIO. P PEDALE (s.) – relativ la orgă/ organist: alcătui partitura. PAUSA (s.) – pavană (dans italian din perioada barocă). 2. OTTONI (s.) unor personaje de operă sau de operetă. PARTITA (s.) – (ist.) – parafrază. flaşnetă.) – pasaj. vocea rămânea pe o vocală sau pe cuvinte întregi. în sec. t. Bach opt coarde.) – organist.) – ossia. acordeon.) – auz. -ANA (s. pasajul era un fragment ORGANO PIENO (s. o tentă comică ORGANETTO A MANOVELLA/ DI BARBERIA (s. trilul. a-şi forma auzul.) – 1. al îmbogăţire. m. silabic şi în cel recitativ. Bach.) – pasaj. m. PASTORALISMO (s.f. f. f. OTTACORDO (s. m. PANDORA (s.) – orgă mică (sin.) – pasiune: le passioni de J.) – (rar) uvertură. pe un registru mai întins.) psalterion (construit ORECCHIO. organino. de înfrumuseţare a liniei melodice. (antic) imn închinat lui Apollo.) – octacord (instrument) cu PASSIONE (s. f.) pastoral: OVERTURA (s. f. PAVANA (s. PATETICO (adj. (adj. formare/ educare l’orecchio – PARAFRASI (s.) – organum. XVI-lea apar împerecheate pentru prima dată ca apogiatura. t. f.) – uvertură. m. ninfale). m. PEANA. m. pl.) – ornament.) – pattetico. leggere in partitura – a citi concerto organistico – concert de orgă. PARTITURA (s. măsură ternară.) – parte. m.) – 1. OSTINATO (s.) – uşor de învăţat (după ureche) (despre o melodie). OTTAVA (s. -ISTI (s. f. musica pastorale – muzică pastorală. ureche. partitura. f. pavana cu grupetto.) – ornamentică.) – fabricant de orgi. peste o claviatură. zampogna pastorale – cimpoi de păstor. procedeu prin care se gură. bufă.) – muzicant care cântă după coarde). f. m. f. dans popular de OTTAVINO (s. m. accomodazione. m.. f.) – octet. ureche muzicală.) – vechi dans italian. f. era folosit pentru fragmente de arii în care ORGANO PORTATIVO (s. f. simţ muzical.) chitară mare (la care PASSACAGLIA (s. – pasiunile lui J. (s. f. interruzione). ORGANIZZAZIONE (s.) – pantomimă. poate da. PASSO DOPPIO (s.) – v. Zăbovirea pe o vocală înseamnă şi ORGANUM (s.ORECCHIABILE (adj. ORGANISTA. m. al XIX-lea. m. 2.) pandora (vechi instrument cu ORECCHIANTE (s. PASSEGGIARE (v. m. (în tabulaturile pentru lăută). m. PEDALIERA (s. armonică. PASTORALE – 1. pean.) –ostinato. ORGANETTO (s. des întâlnit în opera ORGANAIO (s. Pasajul aparţine cântatului ornamentat pozitivă. PELITTONE (s.

pifferaro. PIANINO (s.) – polcă. L’orchestra suona un pezzo nuovo – Orchestra POLITONALE (adj. PIANEGGIARE (v.) – poliritmie.) – 1. f.) – cui. 2.) – (a) a constitui un preludiu.) – portativ.) – piston. m. cântăreţ din fluier sau POSIZIONE (s. f. flaut (sin.polifonizare.) – pop.) – pianoforte. al violei.) – polifonist. dublură (cântăreţ care polci.) – pesante. m. (în expresie) piva argolica – PRESTISSIMO (adv. fluierar. i. -AMMI (s. f. m. adv. m.) – pauză: stare a posa – pauză şi semnul PIFFERARE (v. PONTICELLO (s. al violoncelului. PIATTI CHINESI (s. PIRONE (s. perfect continuă. căluş: il ponticello del PIANISTA. PONTE (s. m. m.) – talgere chinezeşti.) – pianist.) pian: piano(forte) a coda – pian cu trecere de la registrul de cap la cel de piept coadă. . pl. mezzo). m. m. secundar. puntea de PIANO – 1. PORTAMENTO (s. respectiv. POSTEGGIATORE (s. invar.) – pizzicato. soprană în rolurile muzicale): pizzicare le corde – a pişca corzile. t. PENTATONICO (adj. m. del violoncello – căluşul PIANISTICO (adj.) – pană (sin. principale.) – premieră. album portadischi – valiză/ album de discuri.) – politonal. POLIFONICO (adj. -ă. (s. POLCHISTA. m. tonalităţii. 2. m. m. -ORTI (s.) – cântare din fluier/ din tilincă. della viola.) – polimetrie.) – (rar) strumenti a percussione POCO A POCO (loc. cultivat de PICCOLINO (s. invar.) – play-back (sin. violino. PIROLO (s.) – poche.) – poem: poema sinfonico – poem PERFIDIA (s. viorii. surlaş. f. PRIMA (s.) – popular: canzone popolare – PIATTI (s. m. PERCUSSIONE (s.) – pianissimo.) – potpuriu (sin. 2. doppiaggio). execută o bucată nouă. t. cântec popular. f. invar. f. -ISTI (s. (adv.) – 1. politonalitate. POT-POURRI (s. sunet.) piano. m.) – a scădea intensitatea unui politonalism.) – a puncta. PIANOLA (s. sincronizzazione. POLACCA (s. pian mic. m. din tilincă (sin. a instrumentele cu coarde).) talger zornăitor. Mancini. (element obligatoriu în arta belcanto.) – repetiţie insistentă.) 1. cu este atacat (se notează cu un punct sau cu un trecere prin absolut toate notele intermediare semicerc deasupra notei). 2. PIZZICATO (s.) – v. PERIODO (s.) – 1. polonaise. legarea PICCHIETTATI (adj. m. 2. polifonie. PREPARAZIONE (s. m. PIFFERO (s.) – poloneză (sin. dans PRESTO (adv. f. POLIRITMIA (s. – instrumente de percuţie.) discotecă (mobilă). t. înlocuieşte titularul unui rol). POMPA (s. PLAYBACK (s.) – cimbale. PIFFERAIO (s. 2.) – pregătire pentru schimbarea PISTONE (s.) – cântăreţ ambulant. campogna. PIFFERARO (s. plettro). PREAMBOLO (s. cimpoi. f. puţin. PORTADISCHI – 1. punctat. cheie (de întins coardele la PRELUDIARE (v. talere.) – poco. -ISTI (s.) – poco a poco. m. f. f. f.) – primadonă. m. PICCHIETTARE (v. m. m.) – preambul.) – 1. PLETTRO (s. POLITONALITÀ (s. t. f. Frequenta il secondo anno di piano – E (termen folosit pentru vocea castraţilor de către în anul al doilea la pian. fluier.) – piccolo (cel mai mic instrument PORTAMUSICA (s. de a pune pedala. simfonic.) – 1.) – polifonic.) – portament. centone). POPOLARE (adj. f. pian mecanic.) – plectru. m.) valigetta/ PIATTO TINTINANTE (s.) – poziţie.) – 1.) – presto. pl) – ton întrerupt scurt. PIVA (s. AGGI (s. În expr. popular. cennamella). contratemă. după ce neîntreruptă. a două note. f. PIZZICARE (v. PERSONNAGGIO. piesă muzicală: pezzo da POLIFONISTA. reso polifonico – PESANTE (adj.) – a ciupi (coardele la instrumentele PRIMA DONNA (s. pl. m. un pezzo della POLIMETRIA (s.) (înv. POCO (adj. POSA (s.) – personaj. a cânta notele scurt. PIANISSIMO (adv.) – pianistic.) – (a) a cânta din fluier.) – perioadă.) – tub mobil (la instrumentele de suflat).PENNA (s.) – prestissimo.) – punte. Traviata – un fragment din Traviata. instrument). POEMA(s.) – trepied. tilincă. pupitru de dintr-o orchestră). fluierar. (s. m. m. m. m. m. zufolatore). PIANOFORTE A CORDI VERTICALI – pianină. PERLATO (adj.) – cui (de care se fixează coardele unui PRELUDIO (s.) – bucată.) – (în expr. 3. (adj. -ISTI (s. m. PIFFERATA (s.) – pentacord.) – 1. m. POLCA/ POLKA (s. 2. f. note. PEZZO (s. i.) – preludiu. PERCUOTERE (v. m. f. f. cântăreţ cu rol POLIFONIA (s. 2. PICCOLO (s.) – piculină (mic flaut cu sunete în toţi marii cântăreţi).) note perlate – note polonese). pochette.) – a bate. m. m. il rendere polifonico . din tilincă. f. servi drept preludiu. polifonizat. POP (adj. 2. timbale.) – (reg. m.) – pianolă.) – pentatonic. m. surlă. flaşnetă. portamento dei piedi – mod registrul acut). 2. f. tamburo – a bate toba.) – dansator/ compozitor de PERTICHINO (s. a lovi: percuotere il POCETTA (s. muzicale pline de graţie şi de sonoritate. f. m. f. PENTAGRAMMA. înlocuind termenul vechi voce di PIANOFORTE. concerto – piesă de concert. PENTACORDO (s.

f. QUILIO (s. respectiv). i. eroină.) – recitativ în opera bufă à sec. f. -I (s. m. (adj.) – dans mexican (sambă). PROGRAMMA. m. m. PROSCENIO (s. -ISTI (s.) – recitativ QUADRIGLIA (s. rappresentazione – mister.) – morişcă. f.) – cvartet: quartetto per strumenti partituri la prima vedere. m. acompaniat de orchestră. audizione.) – recital (sin.) – re.) major. mai sus. rallentando. rampă: chiamare al proscenio – a chema la rampă. invar. -ă. m. f.) – disc de probă. registru principal (la orgă).) – dirijor de cor.) – strumenti pulsatili – instrumente RASPA (s.) – muzician (executant orgă. -GHI (s. i. antecedent. încetinire în execuţie (şi semnul preluda instrumentele înainte de a cânta.) – a atinge coardele unui instrument RAPSODO (s. (s.) – cvartă. PUNTINA (s.) – punctualism. PROPOSTA (s. PROLOGO. QUINTADECIMA (s. protejarea vocii sau atunci când nu se dispune RE (s. f. f.) – operă muzicală încă necunoscută. REFRAIN (s.) – punct. primo uomo – prim tenor.) – a psalmodia.) rapsod. concerto di un solista). cronică (muzicală etc.) – punctuaţie. m.) – refren (sin. -ISTI (s. ritornello).) rallentato.) – modulaţie. m. acompaniament instrumental (recitativo accompagnato) sau fără acompaniament (recitativo secco). PROTAGONISTA. f. (adj. a corda – cvartet de coarde. prima QUARTINO (s.) falset. . PROVARE (v. de cântăreţi care pot interpreta partitura REALISMO (s. 2. m. rapsodii. PULSARE (v. m. f. m. (s. m. professore d’orchestra – membru QUINTETTO (s. invar.) – transpunerea notelor foarte concurs. f. m.) – cadril (muzică şi dans).) – ac de gramofon. 3. PRIMIZIA (s.) – prozodie. f. PULSATILE (adj. de rapsodie.).) – 1.) – program. m.) – catren. recita. compozitor de muzical. RAPSODICO (adj. RECITATIVO (s.) – repetiţie scurtă (cu RAPPRESENTAZIONE. stil vocal apărut în PUNTO (s.) – (înv. RECITATIVO STROMENTATO (s.) – rapsodic. f. f.) – a preluda: provare la voce prima di RAGANELLA (s.) psalterion. RAPSODIA (s. fiato – cvintet de suflători. PRIMO (adj. PSALTERO (s. Se foloseşte la repetiţii pentru RASTRO (s. f. m. m. m. PROVETTA (s.) – avanscenă. prima voce care expune tema din cadrul canonului (cealaltă voce numindu-se risposta).) – realism. RASSEGNA (s.) rallentato. m. pentru cântatul vorbit cu PUNTUALISMO (s. PROVINO (s.) – prim: atto primo – actul întâi.) – instrument muzical de suflat. PUNTEGGIATURA (s. f. donna – primadonă. Italia după 1600. m. f.) – 1. (s. invar. originală.) – proposta. m.) – cvintă. de percuţie. RECITATIVO ARIOSO (s. profesionist). acompaniat de un instrument cu claviatură. PROFERIRE (v.PRIMA VISTA (s. m.) – prima vista. f.) – a intona. PULPITO (s.) – prolog.) – (în expr.) cantare in quilio – a cânta în PRINCIPALE – 1. RAPSODISTA. m. RALLENTATO – 1. m. f. PROPOSTO (s.) – reprezentaţie: Sacra acompaniament redus). PUNTATURA (s. f.) – tribună de orgă. 2. precum şi triluri impozante (trilli Q ribattuti). PSALLERE (v. 2. RECITATIVO SECCO (s. RECITAL/ RECITAL (s. R PROSODIA (s. PROLAZIONE (s. m. m.) – protagonist. QUARTA (s. QUARTINA (s. interpretarea unei QUARTETTO (s. al XVII-lea. f. spettacolo). RECITATIVO ACCOMPAGNATO (s. m. raganelă cantare – a preluda vocea înainte de a cânta.) – cvintet: quintetto per strumenti a al unei orchestre simfonice. principal. provare gli strumenti prima di suonare – a m. QUINTA/ QUINTINA (s. m. registru de PROFESSORE (s. t.) – recitativ cu acompaniament orchestral.) – cvintadecimă. rapsod.) – rapsodie. 2.) – recitativ de operă simplu. festival: una rassegna musicale – înalte sau foarte joase cu o octavă mai jos sau un festival de muzică.) – (depr.) – instrument pentru liniat portative. m. dramă liturgică (sin. i. a emite un sunet. m. cu ritmuri şi accente foarte variate. erou.) – recitativ.

RIBALTA (s. ritornelă. SALMEGGIARE (v. mijlociu rezultă din rezonanţa diferită à RITMICA (s. RITMO (s. t. RIVERBERAZIONE (s. RINFORZAMENTO (s.) – repetiţie (sin. RITENUTO (adj.) – (ist. Registrul de cap. m. m.) – tril. attrice di rivista bisericeşti. -ISTI (s. m. m. m. instrument sau instrumentist SALMODIARE (v. înregistrare. refren.) – a răsuna (despre tobă). răspunsul celeilalte voci REGISTRATURA (s. 2.) – înregistrare.) psalmodic.) – magnetofon (sin.) – ritmic. RIGATA (s. m.) – ritmat.) – recviem. începerea execuţiei unei bucăţi).) – răsunet prelungit de tobă. şi tensională a unei fraze. t.) – a pune coarde noi la un SALITA (s. instrument). RISONANZA (s. mijloc de împărţire ritmică RICERCA. fără tempo rigid: tempo RICCIO (s.) – a cânta din nou.) – ritmicitate. f.) – (înv. essere rappresentato.) rebec. totalitatea din canon la proposta. t.) – ritardando.) – registru. m.) – ritm. f.) – repertoriu. -ESCHE (s. modulaţie (înainte de RULLO (s. f. chiamare alla ribalta – a ROMANZA (s. rămas-bun la o baladă.) – carte de cântări RIVISTA (s. RINASCIMENTO (s. al XVII-lea). RIPIENO (s.) fugă. m. cantare la REGISTRATORE RIPRODUTTORE MUSICASSETTE seconda parte). RUOLO (s. RIBECCHISTA.) – rampă: le luci/ i lumi della ribalta – ROMANTICISMO (s. peretelui toracic şi à ţesutului osos şi à RITMICITÀ (s.) ricercar. t. (s. i. registrelor unui instrument. psaltire. righi) – portativ (sin. m. populară italiană.) – (spectacol de) revistă. f. f. suplimentar. strofă de REPERTORIO (s.) – rock. -CHI (s. RIGOLONE (s. RIPRESA (s. varieté). f. m. f. t. prova).) – v.) vechi cântec şi dans (un fel S de horă). 2. f. REGISTRO (s. luminile rampei. (s. f.) – psalmodie. RIGO (s.) – casetofon. m.) – reverie.) – suire/ ridicare/ înălţare a tonului/ vocii.) – rumbă. a cânta la biserică.) – portativ. f.) – romanţă.) – a ritma. RISPONDERE (v. sonoritate. vioară primitivă cu trei RONDINO (s.) – reluare a unei teme muzicale. t. invar. m. f.) – instrument muzical cu coarde. cunoscut încă din sec. pl.) – reverberaţie. m. psalmodia.) – portativ. RICERCARE – 1. i. – actriţă de revistă (sin.) – rondel (bucată muzicală din sec. incidere). f. m.) – preludiu. REGISTRAZIONE (s. RIACCORDARE (v.) – rubato.) – rondino.) – (a) a cânta psalmi. arie. t. RINCORDARE (v. instrument.) – 1. de origine RISOLUTO (adj.) – cântec şi dans popular din Provenţa. 2.) – creşterea sunetului.) – a reînnoi coardele unui instrument.) – (ist.) – (ist.) – a cânta din nou (la un instrument). SALMODICO. RITORNELLO (s. RUMBA (s. f. f. intensificare dinamică. RESPONSORIALE (s.) – rol. RICORRENZA (s. RIPERCUOTERE (v. RIFIORITA (s. RICERCATA (s. REGISTRATORE (s.) – (lit. m. rezonanţă. ROCCHIO.) – volum (de voce). registratore a nastro).) – (înv. (v. RIGABELLO (s.) – a răspunde (sin.) – recurenţă.) – bătaie de tobă. cavităţilor capului. a înregistra (sin. f. psalmist. m. m. m. m. t. RITARDANDO (adv. instrument.) – a acorda din nou (un ROCK (s. vioi de origine populară. SALMO (s. pl.) muzică şi dans RIARMARE (v. ricci) – capăt îndoit (la vioară). de piept şi RITMATO (adj. f. m. totalitatea tonurilor cu RITMARE (v. -CHE (s.) menestrel. ROMANESCA. m. f. rubato – timp furat. a RINFORZANDO (adv.) – risoluto. RELIGIOSO (adj. corzilor vocale pe aerul aspirat. coarde. RÊVERIE (s.) – a psalmodia. m.) – religioso. t. -ODICI (adj. f. f.) – 1. m. carte de psalmi. RULLIO (s. înfloritură.) – a repeta.) – a imprima.) – ritmică. -ISTI (s. f. RIBECA (s.REGISTRARE (v. t. 2. melodie. SALMODIA (s. a vedea lumina rampei – RONDELLO (s. f. invar.) (poetic) a atinge clapele unui RULLARE (v.) – dans de perechi.) – rondo. 2. rigo musicale). RICANTARE (v. REQUIEM (s.) – 1. f. m. f. f. t. RIGODONE (s.) – instrument muzical folosit înainte de apariţia orgii. m. f.) – ripieno. f. m. rigodone. RISPOSTA (s. colorit identic. RIGA (s. RISONARE (v.) – risposta. RUBATO (adj.) – romantism. RIGOLETTO (s. chema la rampă.) – psalm.) – ritenuto. SALMISTA.) – 1.) – rinforzando. m. m. RONDÒ (s. m. SALTARELLA (s. determinată de vibraţia RITMICO (adj. f. m. ROTTA (s. RIPETIZIONE (s. al .) – Renaşterea. invar.

scricchiola – vioara scârţâie. i. . a asculta. 2. scena madre – a) scena principală.) – scenic. SASSOFONISTA. cantată. t. flicorno). scozzese – ecoseză.) – progresie. (s. invar.) – saxofon (presc. SCRICCHIOLARE (v. SALTERIO (s. m.) – saxhorn (sin.) – soprana à doua.) – scenarist. SALTATO (adv.) – a se dezacorda (sin.) – charivari. SASSOFONO (s. a intra în scenă. operă cu subiect dramatic. SCIVOLO (s. triluri. 2. rulade. f.) – sarabandă (dans spaniol). m. acordare SARABANDA (s. m. intermediară între suită şi simfonie.) de SCARRUCOLIO (s.) – 1. In sec.) – armonică de gură. corn. i.).) – rulade.) – a ciupi coardele unui de femeie era de obicei pentru mezzo-soprană. SECONDARIO (adj.) – sarusofon (un fel de SCORNEGGIARE (v. a scârţâi: il violino SCACCIAPENSIERI (s.) – psalterion (instrument cu coarde). suitei preclasice. scenă: salire sulla scena – a urca pe de mâna a şaptea. f.) – sextă: sesta maggiore – sextă majoră. m.) – (lit.) – grav. muzica să uşureze interpretarea unor anumite acestuia. m. SEGA (s. i.) a suna repetat din clarinet). SCENEGGIARE (v.) – ferăstrău. muzică serială. m.) – a scrie. serialism.) – 1. f.) – 1. harfă (la caldeeni).) – scherzando. m.) – ciocănel la instrumentele cu pe clapele pianului. m.) – a ţârlâi. patru del primo atto – scena finală din actul întâi. f. teatru. 2.) – dans catalan (în cerc). m. f. SERPENTONE (s. formă arhaică de televiziune. avere scena – a avea siguranţă în joc.) – a adapta pentru scenă/ ecran/ SERENATA (s. serata di gala – seară de gală. SCALA (s. essere di scena – a-i veni SEGARE (v. ducând la formarea şi dezvoltarea SCIALUMO (s. director de scenă.) – din punct de vedere scenic: multe părţi. 2. SCORDATURA (s.) – chalumeau.) – (în expresie) segnatura in premieră). SERIO (adj. SAXOFONO (s. SENTIRE (v. dezacordare. f. accademia). a simţi.) – seguidilla. compoziţie instrumentală în mai SCENICAMENTE (adv.) – tril.) – (în expresie) muzica seriale – din punct de vedere scenic.) – trecere de la o notă la alta. b) scenă SEMIMINIMA (s. diferită a unui instrument muzical astfel încât SARDANA (s.) – a suna mereu din trompetă. f. f. m. pauză întreagă. m.) – sciolto. m. t. SCANDIRE – 1. m. voce è scesa di tono – Vocea a coborât. f. scrivere una sinfonia – a scrie o simfonie. m. scenariu: allestire gli scenari SEQUENZA (s. 2.) – (e) a scădea în intensitate: La bianca – spectacol de varieteu decent (sin. andare in scena – a reprezenta (în SEGNATURA (s. t. a compune o operă: SCAMPATA (s. SECONDA DONNA (s. scenă (dintr-un act): la scena finale SEMIBREVE (s. m.) – minor. SARRUSSOFONO (s. una serata a teatro – o seară la SCENARISTA. f. 3.) 1.) segare il violino – a rândul să intre în scenă. SCORDARSI (v.) – scherzo. scenă.) – secundă (interval între două scandare. messa in scena – punere în SEGHIDIGLIA (s. m. claviatură. SCRIVERE (v. instrument. schemă/ tramă de bază a unei SERATA (s. muzicală. m.) culise: dietro le scene – în chiave – armatură. a trăi. f. drâmbă. SCARRUCOLARE (v. f.) – zdrăngăneală la chitară.) – dezarcodare.) – note scivolate – note alunecate SALTERELLO (s.) – manierism. lipsit de comic: opera seria – SCHERZANDO (s. f.) – (bis. baroc. f.) – 1. SCIVOLATO (adj.) – (în expr. scanda versuri.) – saxofonist.) – samba. SAMBUCA (s. f. cimpoi.) – (a) a zdrăngăni la chitară. r. 4. m. 2. publicul. culminantă. (depr. f.) – (înv. -ISTI (s. Apare SCAPPAMENTO (s. m. opera ben risolta scenicamente – operă reuşită SERIALE (adj. 2. Sass. t. non avere scena – a nu fi în rol.) – notă. SCHERZO (s. SCRITTURA (s.) lo scandire – SECONDA (s. XIV-lea. sunete). SCORNETTARE (v.) – semiton (sin. SCHITARRARE (v. m. f. SALTO (s.) – pătrime.) carte de imnuri liturgice. f. f. culise. a auzi. m. la pătrimi. serenadă.) – (a) a face triluri.) – saltato. (pl. şir. pentru prima dată la Rossini. şaisprezecime. direttore di scena – zdrăngăni la vioară. scenă. i. scară. SCORDATO (adj. 3. invar) – (în expresie) danza/ ballo SAXHORN (s. mică valoare: pianista in sedicesimo – pianist SCENA (s. al XVI-lea fuzionează cu SCHITARRATA (s. m. f.) – serată: serata musicale – serată piese din seria Commedia dell’arte.) – saxofon. -ă. serata SCENDERE (v. (v. m. SCENICO (adj. comparire/ entrare in scena – a apărea. l’accordatura).) a scanda: scandire dei versi – a SECENTISMO (s. scenă.) – scriitură. 2. i. t. f.) – 1. a admira: sentire la musica – a trăi muzica. saltando. per un’opera lirica – a monta decorurile pentru SEQUENZIALE (s. SESTA (s. t. -ISTI (s.) – (a) a ieşi din ton. SCIOLTO (adj.) – gamă. compoziţii muzicale. i. f. m.) – ciocănel (la pian). SCOZZESE (adj. SCORDAMENTO (s. pavana. SCANTINARE (v. i.) – 1. o operă lirică.) – dezacordat.) – serpent (un fel de trombon). perdere SAMBA (s. unde al doilea rol SCARABILLARE (v. mezzotono). act: fare scena – a cuceri SEMITONO (s. SCENARIO (s. SEDICESIMO (s.

SINFONICO (adj. f. fără sonoritate. pătrunzător. m. pătrunzătoare sau acord marcat.) – single.) – a) a cânta la un instrument: SILOFONO (s. eseguito da un solista. b) a SIMBOLISMO (s. m. orchestra sinfonica – orchestră simfonică. t. (v. f.) – a zdrăngăni. ascuţit. sentimental pronunţate. cânta un vals. m. SONATORE. m. a bate tactul. bucată executată solo.) – 1. caracter al muzicii simfonice. voci sau şapte instrumente. m. a cânta prost la un instrument. f./ i.) – sopran. dezacordat şi nu mai cântă./ i.) – (despre sunete) a se atenua. răguşit. . 2.) – slow.) – simfonist. m. f.) – sunet de clopoţel. invar. solfegiere. r. 2. f. f. m. tedesco dell’Ottocento – muzica simfonică SONIO (s. muzicale.) – instrumentist.) – a sufla: soffiare nella tromba – a SETTICLAVIO (s. SOLISTICO (adj. f.) – septet.) – înfloritură (în cântec).) – a solfegia.) – (înv. SOPRANO (s. m. m. -ISTI (s. cântă la Scala. solfegiu.) – cântat monosilabic consecvent în SONAGLIATA (s. concerto SONATA (s.) – a sonoriza.) – totalul celor şapte chei sufla în trompetă. t. Traviata.) surd. SONATINA (s. muzică simfonică: il sinfonismo zdrăngăni.) – septimă. m. SOL (s.) – notaţie muzicală. SONORO (adj. depr. care poate fi cântat.) – sonatină. SFRINGUELLARE (v.) – 1.) – surdină.) – supradominantă.) – sextet: sestetto strumentale – SMORZARSI (v. SESTINA (s.) – simfonic: pezzo. 2. al XIX-lea.) – răguşit: cantante sfiatato – cântăreţ SOLFEGGIARE (v. 2. interpretare vocală cu fraze prelung.) – solo. f. i. sonatore di strumento a fiato – suflător. SILOFONISTA. SFIORETTATURA (s.) – sunet prelung şi neplăcut.) – a nuanţa: sfumare un suono – a SOLO (s. SETTIMA (s. declamatorie (se opune cântatului vocalizat). (v. treptată a tonului. f. -TRICE (s. SFUMATO (adj.) nai (sin. m.sextă.) – un fel de clarinet. invar. SONACCHIARE (v. m. SFIORETTARE (v.) – (lit. SINGSPIEL (s. m.) – sonoritate: la sonorità di una voce SINFONISTA. SONORIZZAZIONE (s. i. i.) – clapă de atins. adânc. sonată. SFORZANDO (adv. m. a sextet instrumental. înduioşătoare. flauto di Pan). germană a sec.) – sol: sol maggiore – sol major.) – solfegiere. c) a exercita profesiunea de SINCOPE (s. a executa prost/ şcolăreşte o bucată muzicală.) a suna din clopoţel. t. m.) – (a) (înv. f. lit) sextină. populară) SONAGLIARE (v. nuanţa un sunet.) – siciliană (dans şi melodie instrument. f. egipteni). simfonie: le sinfonie di bate toba. (adj. m. SMORZO (s. t. SOFFIARE (v. m. SORDINA (s. executa instrumental: sonare un valzer – a SINCOPATO (adj. sol SETTIMINO (s. SONICCHIARE (v.) – cantabil. m. m. battere la solfa – 1. f.) – solistic: esecuzione solistica – SFORZATO (adv. a simfonism.) – cântăreţ la xilofon.) – sordun. talangă. m. soprană. jos. invar. 2. invar.) – sforzando. SFIATATO (adj.) – xilofon. cântat (de instrumente). 2.) – clopoţei.) a cânta cu SOLMISAZIONE/ SOLMIZZAZIONE (s. m.) – sincopat.) – sonor. f.) – (a) a face triluri.) – temă de bază. execuţie solo (sin.) – surdină. t. invar. i. f. m. solfegiu. r. SONORITÀ (s.) – intervallo di sesto .) a scârţâi. m. SILLABATO (adj. SESTO (s. SIRINGA (s. ciocănel de pian cu pâslă. SI (s. m. -ISTI (s.) – slow fox. (s.) – (despre instrumentele de suflat) a solfegiată. SLOW (s. i. d) a bate: sonare il tamburo – a SINFONIA (s. a) a cânta: Il pianoforte Beethoven – simfoniile lui Beethoven. m. SITO (s. solmizaţie. SONARE 1. m. concert simfonic. sonare il pianoforte – a cânta la pian. SMORZANDO (s. SOLFA (s. răguşi.) – semn indicând atenuarea SORDO – 1. – sonoritatea unei voci.) – si.) – (despre un sunet) foarte acut.) – 1. SOLISTA (s. SONORIZZARE (v. SINFONISMO (s.) – simbolism.) – simfonietă.) – (ist. a scârţâi la un SICILLIANA (s. sol bemolle – sol bemol. SONAGLIERA (s. f. m. t. f.) – singspiel. m. m. f.) – sistru (instrument muzical la vechii SOPRACUTO (adj. f.) – sforzato. f. SOGGETTO (s. SISTRO (s.) – triluri. sinfonico – fragment.SESTETTO (s. f.) – (a) (fam. SMUSICARE (v. f. m. invar.) a) (despre un sunet) surd.) – (a) a cânta capricios/ dezordonat.) – (glumeţ. SORDELLINA (s. accentuare bruscă. 2.) – placă de orgă/ de pian.) – capacitatea de nuanţare à tonului SONABILE (adj. f.) – sonorizare.) – sincopă./ i.) un fel de cimpoi. muzică SFIATARSI (v. marcată. SESTINO (s. f. eseguito da soli). SOMIERE (s. si è scordato e non sona più – Pianul s-a simfonism. compoziţie pentru şapte minore – sol minor. subire/ provocare una instrumentist: Sona alla Scala – Este angajat/ sincope – a sincopa. SINFONIETTA (s. SOLFEGGIAMENTO (s. b) (despre o sală) fără rezonanţă. loc unde trebuie apăsată SOPRADDOMINANTE (s. i. SFUMARE (v. SOLFEGGIO (s. m. SLOWFOX (s.) (e. SINGLE (s. pl. coarda.) – 1. care cuvintele sunt scandate rapid sub formă SONAGLI (s.) – folosirea sincopei. se stinge. sonare la Traviata – a executa SINCOPATURA (s. SORDONE (s.) – solist.) – clopoţei. m. f.

(acompaniat de muzică).) – cântat din fluier/ din tilincă. STILE (s. f. m. f. SPUNTATO (adj.) 1. t. STEREOFONICO (adj.) – scârţâială/ zdrăngăneală prin închiderea spaţiului dintre corzile vocale. f. gorche – gârgâieli şi trille – SPETTACOLO (s. STORNELLATA (s. f. agitat. f. m. STAMBURATA (s.) – stereofonic. m. f. STILE FIORITO (s.) a compune/ a cânta cu STORIAIO (s.) – final vioi şi rapid.) – a accelera ritmul. STACCATO (s. STRETTA (s. SPALCHI (s.) – mături/ măturele. f.) a bate toba mult.) – numele unui dans. m. dare lo spunto – a indica primele note. triluri).) – 1. uşurinţă.) – stretto: tempo stretto – tempo/ ritm SPUNTO (s.) – (a) a suna.) – (cor de) cântece populare. -TRICE (s. STROFE/ STROFA (s.) – spectator. pătrunzătoare vioară.) – sotto voce. t.) – stereofonie. prost la un instrument. m. i. m. m. cu repetări minore). zdrăngăneală/ scârţâială la pian/ vioară. la STRADIVARIO (s. STRETTO (adj. răsunet (de clopoţel.) – stil.) – instrument muzical. STILE DI SBALZO (s.) – stil vocal cu salturi rapide SOSTITUTO (s. t. m. grăbind progresiv STAMPITA (s. i. servind la elucidarea tactului.) – stil vocal cu încordare seconda scalina di una gamma maggiore o nervoasă până la izbucniri isterice.) – (înv.) – cântăreţ ambulant. m.) – pauză.) a cânta fals. bogat ornamentat cu SPAZZOLE (s. dintr-un instrument muzical. de distonant. nuanţare de tempo STORTA (s.) – (înv. STONARE – 1. de cuvinte şi bâlbâieli..) – stil mişcat. la vioară/ pian. 2.) – (a) a cânta cântece populare. 2.) – batere din tobă. clavecine etc.) – agogică. m. m. f. la vioară/ pian.) – cântec popular scurt care SPOSTARE (v. şi ritm. m. distonant. (v. mai numeşte şi stile sensitivo.) – submediantă (sin. STILE SPIANATO (s.) – prima măsură. f. m. f. canto SPALLA (s. începe cu numele unei flori. f. dinamicii. m. m. m. f. calitatea metalică. m. 2. t.) – batere/ bătut din tobă. a răsuna. fiorito şi stile spianato). muzicant prost. STONATO – 1.) – sunet puternic din trâmbiţă. SPINETTA (s. vioi.) – scârţâit.) – scârţâială/ zdrăngănit insistent STAMBURAMENTO (s.) – sunet de trompetă/ goarnă.) – fabricant de spinete.) – vioară/ violă/ violoncel ordonarea motivelor. SPIRITOSO (adj.) – scârţâială/ zdrăngăneală din trompetă).) – spinetă.) cantante di introdus de Monteverdi). SPETTATORE.) – staccato. de STRIMPELLATA (s. STORNELLARE (v. i. -oare.) – stil monteverdian SPARTIRE (v. Se realizează STRIMPELLATURA (s.) – sunet fals. Se SOTTODOMINANTE (s. Le trombe STRIMPELLARE (v.) – sostenuto. nota fals. f. i. STECCA (s.) – (înv. f.) – subdominantă.) fals.) – a scârţâi/ zdrăngăni/ cânta squillano – Trompetele răsună.) – distonanţă. STONATA (s.) – a alcătui partitura.) – spiritoso.) – micşorat. i. f. separat. m. strofă. s-a folosit stile fiorito. SQUILLARE (v. SOTTOVOCE (loc.) – partitură.) – drâmbă. SPREZZATURA (s.) – a transpune în alt ton. STORNELLO (s. f. m. apărut la Monteverdi. adv.) – stringendo. SPINETTAIO (s. cântec tempoul. m. -TRICE (s.) – a suna prost şi des din STEREOFONIA (s. pl.) – (a) a suna din trâmbiţă. f. STROMBETTATA (s. pentru a le deosebi de cele divine (pentru care SPASSAPENSIERI (s. STECCARE (v. STAFFETTA (s. SQUILLO (s.) – a distona.) – (în expr. STILE AGITATO (s. 2. persistenţă. f.) – (a) (depr. SPIPPOLARE (v. fals.) – scripcar/ spinto. abrupte ale arcuşului.) – (a) (glumeţ) a cânta fals. à sunetului în poziţia înaltă. neornamentat atribuit personajelor terestre SPARTITO (s. STRINGENDO (adv. album de note. STROMBAZZARE (v. solemn. STANZA (s. f. trâmbiţare puternică. zurgălău.SOSPIRO (s.) – bară (la măsură).) – (fam. STAMINA (s. STROMBETTARE (v.) estampida.) – (a) a cânta din fluier/ la tilincă. tirate – pasaje. SOTTO LA MEDIANTE (s. i. STONATURA (s.) – stanţă.) – strofă. introdus în SOSTENUTO (adj. f. SPIRÙ (s. violonist. f. sunet. de la un ton înalt la unul jos şi invers (termen SPALCO.) – stil ornamentat (v. a lua o notă fals: SPICCATO (adj. trâmbiţă/ goarnă. m.) – (indicaţie pentru vioară) spiccato. cantante che stona – un cântăreţ care cântă SPIFFERARE (v. f. t. (adj. i. (v. i.) – dirijor secund. zdrăngănit SQUILLA (s.) – (în expresie) violino di spalla – prim.) – spectacol. arta vocală de compozitorul Leonardo Vinci.) trompetă. opera romantică. Este obligatorie în belcanto şi în STRAMBOTTO (s. f. spalco – cântăreţ de vază/ cu faimă. m.) – (pop. f. grav. măsura de început: vioi/ accelerat. f. m. stonare il sol – a cânta/ a lua fals nota sol. m. scripcă. trecut de la stonare. m. m. STRIMPELLO (s.) – notă falsă: fare una stecca – a lua STROMBAZZATA (s. STAMBURARE (v. part. f. STANGHETTA (s. SPIFFERATA (s.) – clopoţel. mai ales la vocile STRIMPELLATORE. f. notă falsă. f.) – rezistenţă. STRIMPELLIO (s. STRIMPELLAMENTO (s. t. a structurii armonice şi à Stradivarius. la STILE CONCITATO (s. STRINGERE (v. m. .) încheierea unui cântec. un cu mişcări scurte.

f.) – tobă mică (fără STRUMENTAZIONE (s. durata absolută à valorilor notelor: segnare/ battere il tempo – a T bate măsura.) instrumente claviatură).) – orchestraţie. TEMA. f. m. gran STRUMENTARE (v.) – tarantelă. temă (sin. tamburină./ i.) – cortină: alzare/ calare la tenda – a TAMBUREGGIAMENTO (s.) – tobă provensală. TASTEGGIARE (v. m. insieme tobă mică.) persoană care lucrează/ goarnă. t.) – clapă. orchestraţie.) – instrument: strumenti a fiato – cassa rulante). tobă. TARTASSARE (v. darabană. f. ritm. ordinea clapelor (la o SUONO (s. m.) – tam-tam. muzicale.) – swing. f. mano» (Monteverdi) – Se va cânta după TAMBURARE (v. SUONARE – v. operă.) – tangou. f. -ISTI (s. coarde). TEMPO (s.) – instrumental: musica TAMBURINO (s. sunet. instrumenta. strumenti a corda – TAMTAM/ TAM-TAM (s. m. (înv. SUPPLEMENTARE (adj.) – tenor: tenore di grazia/ leggero – TAMBURELLO (s.) – tobă mică. toboşar. TENORE (s.) – a acorda un instrument muzical.) – instrumentaţie. canto sul fiato.) – a ţine. melodie. m. allegro. m.) instrument. i. TAMBURO RULANTE (s.) – suită. tempo. adj.) – TAMBURO MUTO (s. TASTATURA (s.) – dezvoltare (a unei teme). t.) – calitate de sunet (a unui instrument. t. f. moderato. tempoul inimii şi nu după cel al mâinii. cântec. instrumente de suflat. Abateri de la interpretarea perfectă. m. TASTARE (v. m. 2. instrumentaţie.) – motiv. m.) – bătaie de tobă.) – a orchestra. STUDIO (s. SURREALISMO (s. m. SVILUPPO (s. -TRICE (s. TAMBURO PICCOLO CON CORDE (s. SYMPOSIUM (s.) – 1. adv. tambur. f. vinde tobe. -ISTI (s.) – 1. m.) – suprarealism. t. f. pl. a unei voci). TAMBURATA (s. allegro – tempo adagio. TEMPERARE (v. instrumente. m. STROMENTO (s. TANTO (adv. uşor.) pauză.) – tematic. -I (s.) – tobă de paradă (sin. (înv. m. date de vibraţia diferită a aerului în TASTIERA (s. motivo melodico). chinezesc. TEMPISTA.) – sunet insistent de trompetă/ TAMBURIERE (s. 3. m. STRUMENTISTA.) – a atinge clapele (la pian). SWING (s. m.) – (fig.) – teatru: teatro di musica/ lirico – subton. m. m. lemn). m. STUDIARE (v.) – (pop.) a executa prost. STRUMENTO (s. 2.) – tanto.) – (înv. prea mult.) – v. moderato. m.) – bătaie lungă de ridica/ a lăsa cortina.) – 1.) – instrumentist. m.) – (înv. STRUMENTATORE.) – timp. a învăţa: studiare il violino TANGO (s. a bate toba. dans francez cu strumentale – grup instrumental. (înv./ i. gong instrumente cu coarde. f. m. f. composizione musicale). invar.) – a studia. TAMBURINARE (v. m. m. TAMBURO PICCOLO (s. tempo di valzer – ritm de vals. (pl.) – persoană care lucrează/ vinde dell’affetto del anima e non à quallo della tobe.) – a trece uşor cu degetele peste SUONI ARMONICI (s.) – studiu: studio di Chopin – studiu de TARANTELLA (s. TENERE (v.) – tobă STRUMENTINI (s. 2. t. tambur. STRUMENTALE (adj. t. m.) – încet. TENDA (s. artei vocale: «Qual va cantato à tempo TAMBURAIO (s.) – 1. tobă: battere il tamburo – a STRUMENTALIZZARE (v.) – v. SUITE (s. strumentalizzare. 3. SUL FIATO (loc. STRUMENTALITÀ (s. m. invar. continuu. toboşar.) – tonuri sau sunete clapele unui instrument. t. invar.) – simpozion. pentru rolurile elegiace şi tamburină fără talgere. t.) – (a) a bate toba lung şi prelungi o notă. m.) – claviatură. TARDO (adj. superioare. m. TAMBURO PROVENSALE (s.) arie. idea melodica. TEMPERA (s.) – tom-tom cu două (persoană) care compune muzică pentru membrane.) – instrumente de suflat (din mică de concert (cu coarde). TEMATICO (adj. cassa). m. m. tempo adagio. tamburine.) – a bate toba. m. TAMBURO GRANDE (s. t. t. sonare. tenor liric. m. – a studia/ a învăţa vioara. 3.) claviatură. m.) – tobă mare (sin. pl. TAMBURO (s. invar. mecanică à tempoului au fost indicate şi necesare în toate periadele de evoluţie à TACITURNITÀ (s. ornamentale (ca Tito Schipa sau Petre . m. tambur. f.) – (a) a bate toba. TEMPERAMENTO (s.) strumentale – muzică instrumentală.) – executant precis (care observă riguros măsura). Chopin (sin. a prelungi: tenere una nota – a TAMBUREGGIARE (v.) – temperare. rezonatorii corporali şi cranieni TASTO (s.STROMBETTIO (s. m. 2.) – tono supplementare – TEATRO (s. atât de mult.

-ISTI (s. dramatice).) – timpanist.) – tom-tom: tom-tom a una campanello – clinchetul unui clopoţel. m. acţiune (sin. importante. alzare/ abbassare il tono – a urca/ a ca un tenor.) – tocată.) – (antic. pedala de reducere a sunetului lăsată liberă.) – timpan.) – (indicaţie pentru pian) cu compoziţie muzicală). tonică.) – harpă triunghiulară. invar.) – ternar. giro artistico)./ i. cântăreţ la un instrument).) – top. rapide şi puternice cu rolul de a intensifica o TETRASTICO. coardele.) – (a) (rar) a cânta din timpan.) – (înv.) – cântăreţ din teorbă. TRAMEZZO (s. TESTURA (s. m. tenore – transpoziţia unei arii pentru bariton. trasposizione di un’aria per baritono. f.) – a atinge: toccare le corde – a atinge TRESCA (s. TENORINO (s. necontrolată. . TREMOLARE (v. susţineri respiratorii insuficiente. m.) – 1.) – terţet. TOCCATINA (s. (M. i. ca de exemplu la sfârşitul unei arii. t.) – terţă. TRIGONO/ TRIGONO (s. f. unui instrument muzical.) – cu trei coarde (despre toccatore di zampogna – cimpoier. prelungit). t. TRIADE (s.) a atinge. a vocii. a ciupi: tentare le TRAGICOMMEDIA (s. m.) – trio. pe aceeaţi notă are un efect dramatic şi de hotărâre. 2.) – tenorino. variaţie (într-un interval). m. de tonalitate. f. TENORILE (adj. TRASPORTARE (v. TONALITÀ (s. notă iniţial dreaptă. m. *Trecerea de la tonul drept la cel puternic vibrat TIMBALE (s. t. m. t. t. m. falset. f.) – (despre o notă) tenuto (ţinut.) – ţinută. cimpoi.) – pauză (între actele unei opere TENUTO (adj.) a scârţâi/ zdrăngăni la TONALE (adj.) – (înv.) – teorbă. intreccio). m. m.) – textură.) – a timbra. dare il tono – a da tinde spre vocea de tenor. cadavrul în apă. 2. ţesătură. naturale ale vocii. TRASPORRE (v.) – timbru vocal. intrigă. spostare in un altro tono). m. f.) – un fel de clarinet. TENTARE (v.) – tragedie. TREMOLO (s. minore – ton minor.) – textură (împletirea părţilor într-o TRE CORDE (loc. per TERZINO (s. TIRAMANTICI (s. TERZETTO (s.) – suflător la orgă. f. 2. f. TRIMPELLINO (s.) – de tenor. tocată de mici proporţii. m. TIBIA (s.) – (glumeţ) lăutar care scârţâie la TONICA (s. coborî vocea. m. corp strumenti musicali – a cânta la instrumente de rezonanţă convex. (despre un bariton) a supplementare – subton. TRATARE (v. tetracord. TESSITURA (s. transpoziţie: de terţă. TETRACORDO (s. tenore drammatico/ di forza/ eroico TONO (s. datorată mai ales unei TIRATEZZA (s.) flaut. m.) – acordul dintre trei note. m.) – care ţine de ton. transpune/ transcrie o compoziţie în alt ton. Munteanu). i.) – a transpune (în alt ton) (sin.) – timpan.) – a transpune (în alt ton).) – (a) 1. -ISTI (s. clinchet: il trillo di un TOM-TOM (s.) – terţină. m. m. f.) – dans ţărănesc foarte vioi (un fel claviatură. corde di uno strumento – a atinge coardele TRAMA (s. TOP (s.) – (înv.) – ton: tono maggiore – ton major. 2.) – a trilui. TRIPLA (s. f. esser fuori di tono – a distona.) – (lit. f. modo di suonare).) – 1. TIMBALLO (s. m. f. 2. interval de TREMOLANDO (s. tono alto – ton înalt.) – folosirea voită a vibraţiei cvartă.) – toccatina. pentru a TIMBRARE (v. aplauze mai puternice. furtiva lagrima pe cuvintele «ah. instrument cu coarde. pella – tom-tom cu o membrană. TOCCATA (s. f. TRILLO (s. f. tono – tenor dramatic. pl. invar. f. TERNARIO (adj. voce cu tremolando. TIMBRO (s. belcantist. i. demonstra hotărârea lui Rigoletto de a arunca TIMBRICO (adj. -TRICE (s. registru mediu pentru tenor. m. f. Aproape toţi marii baritoni italieni folosesc tremolando pe vocala o din «nell’onda».) măsură în trei timpi. f.) – 1. -ASTICI (s. t. Este un efect tradiţional. adv. coardă principală a unui vioară.) – turneu (sin. (glumeţ) a cânta tonul. instrument. -TRICE (s. invar.) – (lit.) – catren. tril. TRIMPELLARE (v.) – transpunere. invar. f.) – tuşeu: dal tocco rafinato – cu tuşeul TRILLEGGIARE (v. Caruso cântă în aria Una TIMPANISTA.) – vechi dans ţărănesc foarte vioi.) (în expresie) tratare TESTUGGINE (s. cu mare efect artistic şi expresiv TIORBA (s.) – cel care TERZINA (s. tono TENOREGGIARE (v. t. spre a impune TIMPANEGGIARE (v. TRIANGOLO – trianglu (instrument de percuţie). f. i. m. rafinat (sin. TERZA (s. TRASPOSITORE. TRIO (s. a scoate triluri dese.) – a aranja o muzică de dans pe ritm TRASPOSIZIONE (s. f. m. m. f. vibraţia exagerată. TENUTA (s.) – tonalitate. f. TOCCARE (v. m. t.) – timbale: timbale cubani. toccare un tasto – a apăsa pe o TRESCONE (s.) subiect. TRAGEDIA (s.) – a cînta cu tremolo.) – întindere (a unei coarde etc). f.) – (în expresie) TRICORDE/ TRICORDO (adj. f. TOCCATORE.) – ţinută. TOCCO (s. cielo» o messa di TIMPANO (s. TERZINARE (v.) – tremolo. Duţescu) TIORBISTA. TIRATA (s. (pentru o voce). de tarantelă). muzicale. m.) – referitor la timbrul vocal. m. vioară etc. triolet.) – tragicomedie. una dintre calităţile care din păcate este folosit deseori la loc nepotrivit.) – 1. ţinere prelungită a unei note. f. f. tenor care cântă în TOURNÉE (s.

al XIX-lea. VIOLATORE. VIBRAFONISTA (s.) – vibrafonist. f. m.. TROMBA DI TIRARSI (s.) trâmbiţaş. TROMBETTISTA (s. f. f.) – trubadur.) – veche arie şi dans ţărănesc. f. uşoară. 2.) – tromba marina.) – viola discant. imită cântecul unor păsări. f. TROMBETTA (s.) trompet.) – (dim. TROMBONATA (s. TUBA (BASSA) (s. 2. rivista).) – truver.) – versiune. umplut cu VIGESIMANONA (s.) – (în expr. TROVATORE. f. m. a auzi: udire una melodia – a ţărănesc).) – trompetă cromatică.) – viola da gamba. f. vibraţia naturală à vocii care dă tonului viaţă. reducere a sunetului ridicată. m. UMANESIMO (s. f. m. întreg. U VIBRAZIONE (s. invar. VILLANELLA (s. trompetă. bande – trompeţii orchestrelor militare. f.) – trombonist într-o VARIAZIONE (s. f. TWIST (s. m. TROMBAIO (s. -ISTI (s.) – (la pian) cu pedala de VIOLA D’AMORE (s. UKULELE (s. trombon. VENTILABRO (s.) – 1.) – valoare: valore di una nota – TROMBETTO (s.) – înmuiat: note tuffate – note cu VATE (s. (adj. ceramică sau material plastic. f. pl.) – sunet puternic de trombon.) – tubă. m. m. împreună. trombonist.) – trompetist într-o orchestră de jazz. trâmbiţă. f. TROMBA DI BACH (s. trompetist. (s. invar. VIBRATO (adj.) în/ la unison: all’unismo – la squilli della tromba – sunetul goarnei.) – trompetă cu culisă. sau f.) – velocitate. UDIZIONE (s. valoarea unei note (sin. il trombare). gen de operă apărut spre sfârşitul sec.) – variaţiune: variazione sul tema – orchestră de jazz. VIOLA (s.) – cântăreţ la violă. TROMBA CROMATICA (s.) – trompet. m.) – vodevil (sin. TUTTI (s.) – trompetă naturală. intensitate şi emoţie. f. m. -TRICE (s. VALZER (s. m. modulaţie. USCITA (s.) – do. TROMBARE (v. m. V TROMBETTATA (s.) – trâmbiţare (sin. care. VIELLA (s. m. 2. VILLOTTA (s. m.) – fabricant/ vînzător de trâmbiţe. variaţiune pe temă. f. UNA CORDA (loc. spectacol de varieteu (sin.) – tub. fluier mic din metal. scenă (la teatru).) – 1. VARIETÀ (s. cântăreţ care mai mult strigă trâmbiţaş. f. unison. vienez. în care frumosul este înlocuit de adevăr.) – umanism. UDIENZA (s.) trombon mic.) – tot.) – (înv. f. VIOLA DISCANT (s.) – audiţie.) – a audia. f. m. TROMBA MARINA (s. VALORE (s. f. m. TROMBA NATURALE (s. TUFFATO (adj. f. m.) – varieteu: spettacolo di varietà – TROVIERO (s. VIGOROSO (adj.) – trompetă pentru copii.) – viola d’amore. m.) – a varia: variare un tema – a varia o TROMBONE À CILINDRE (s. m. trompetist. UT (s. diferenţiată şi colorit local. f. VERSIONE (s.) – registru de orgă. -TRICE (s. i.) – supapă la tuburile orgii.TROMBA1 (s.) – vibrato. m. m.) – vigoroso. m.) – 1..) – cântăreţ de muzică TROMBA2 (s.) – birdwhistle. m. canţonetă (în vechea poezie auzi o melodie. VARIARE (v. VERISMO (s. f. trompetist.) – soldat trâmbiţaş. f. t. invar. apă. m. f. Se caracterizează prin melodie şi armonie dramatică bogată. pl. tranziţie. m. farsa).) musica varia – muzică TUBO SONORO (s.) – vals: valzer viennese – vals TROMBOCINO (s.) – aed. VIBRAFONO (s. cântăreţ la violă. TROMBATORE (s.) – tutti. f. f. temă.) – twist. f. m.) – 1. TROMBONISTA.) – (înv. vilanelă (veche arie şi dans UDIRE (v. italiană). El trebuie să fie perfect omogen şi intensificat numai atunci când stilul şi textul cer acest lucru. 2. URLATORE. m. invar. m.) – trombon cu ventile. durata).) – vielă. goarnă: gli UNISMO – 1. trompet. m. VARI (adj.) – havaiană. adv. VELOCITÀ (s. VIOLA DA GAMBA (s.) – verism. f. m. invar. .) – 1.) – trompetă cu clape (sin. f. m. TUTTO (adj.) – trompeta Bach sau trompeta supraacută. f. intrare în cornetta a chiave). f. uşoară. TROMBONE (s.) – vibrafon. gornist. VAUDEVILLE (s. UCCELLI (s. 2. 2. decât cântă. f. m. VARIO. -TRICE (s. sonoritate voalată. urlător. t.) – (a) a trâmbiţa. TROMBETTIERE (s. violă. trâmbiţaş: le trombe delle UNISONANZA (s. TROMBA À CHIAVE (s.) – auditoriu. trompet.) unison.) – unisonanţă. f.) – vibraţie.

f.) – violonist.) – cimpoi.) – a) prim-violonist. m. un’aria – a fredona o arie. în rezonatorii feţei şi în cei cranieni. VOCALIZZAZIONE (s. pasivă a corzilor vocale (a marginii lor). al XVI-lea). 2. f. pentru noi cântăreţi. VIOLINO DI SPALLA (s. m.) – 1. m. cântăreţ: concorso per voci nuove – concurs ZUFOLATA (s. -ISTI (s. composizione per violino e orchestra – compoziţie pentru vioară şi orchestră.) – (a) a vocaliza. perdere la voce – a-şi pierde vocea.. VIOLONCELLISTA. ZAMPOGNA (s. m. m. f. X VIOLISTA (s. m. mari (canto di sbalzo). f. m. armonie): voce di soprano/ mezzosoprano/ ZUFOLLO (s. VIOLONCELLO (s.) (a) a cînta din fluier.) – fluierat continuu. Vibraţia corzilor vocale se produce pe toată lungimea şi lărgimea lor.) – fluierat. (v. vocaliză. f. f.) – vivace: allegro vivace.) – fluierar. violoncel. (în ZINGARESCA (s. m. m.) a mezzavoce – semiton. voce – a fi în voce.) – voce de cap. VOCE IN MASCHERA (s. voce (ca intensitate. VIOLINATA (s.) – violonistic. flajolet. m.) – pasaj vocalizat cu mare întindere în vioară (în sec. musica vocale – muzică vocală. liutaio). m. fluier câmpenesc (sin. (v. m. . crescere/ abbassare di fredona. i. 3. chiave di violino – cheia sol. 6. copil. diviziune a canţonei/ a baladei. VOCERO (s. essere in ZAMPOGNARE (v. VOCE (s. vocea naturală produsă în laringe prin vibraţia parţială. violonist: primo/ secondo violino – primul/ al doilea violonist. volum. VOLATA (s. melodie). violoncelist (într-o orchestră). VOCALE (adj. VOLUME (s. f. 3. f. plinătatea. VIOLINO DI FILA (s. cântăreţ din violă.) – xilofonist (cântăreţ la VIOLONCELLO PRIMO – prim-violoncelist. xilofon) (variantă: silofonista).) – fabricant/ reparator de viori (sin. 2. f. violă. expresie) voce finta – falset. sonatore di zimbalon – sunetul unui instrument: piano che ha bella ţambalagiu.) – vocal: concerto vocale e strumentale – concert vocal şi instrumental. XILOFONO (s. VIOLINISTA (s. flaut cu şase găuri. ZIMBALON (s. glas. tenor.) – volta – 1. b) violonistul al doilea. VIOLONE (s. VOCALIZZO (s. i. vioara întâi. m. 2. m. f. voce bianca – voce de ZAMPOGNARO (s. baritono – voce de soprană/ mezzosoprană/ ZUFOLO (s. contrar salturilor directe pe intervalle VIOLINAIO (s. XILOFONISTA. f.) – 1.) – xilofon (variantă: silofono).) – virtuozitate.) – virtuoz: un virtuoso del violino – un virtuoz al viorii. m. voce – pian care are un sunet frumos. f. m.) – 1.) – 1.) – 1. Z VOCALITÀ (s. violă (cu trei-patru coarde).) – caracter vocal al unei compoziţii. cântec funebru (plătit). f.) – voce bine impostată. 2. bariton. vioară: suonare il violino – a cânta la vioară.) – (a) (rar) a cânta din cimpoi. m. VIRTUOSO (s.) – (în expresie) volume della voce – VIOLINISTICO (adj.) – cântare din vioară.) – bocet. VIOLINO (s. dexteritate. fluier. ZUFOLATORE (s. f. ton: ZUFOLARE – 1. 2. . t. 2. VOLTA (s.) – 1. a fluiera încet/ în surdină: zufolare una voce – a urca/ a coborî cu un ton. opulenţa şi dinamica vocii. f. VIRTUOSITÀ (s.) – violonist într-o formaţie.) – violoncelist.) – ţigănească (cântec.) – ţambal. voce: voce di tenore – voce de fistola. 2. VOCE DI TESTA (s. a face vocalize. 2. m. înălţime. VOCE DI CAPRA (s. siringa). f. voce naturală care vine din piept şi nu din laringe şi care formează registrul de piept. VOCE DI PETTO (s. 2. i. 5. VOCALIZZARE (v. VIVACE (adj.) – voce de piept.) – voce puternic vibrată. dans vioi (în perechi).voce stonata – voce falsă. măiestrie. vivo. m. m.) – vocaliză. 4. f. focusată în mască.VIOLETTA (s.) – cimpoier.) – contrabas (mai mic). vocalizare. -ISTI (s.) – 1.

ENGLISH – ROMANIAN LITTLE DICTIONARY OF MUSICAL THERMINOLOGY ♫ MIC DICŢIONAR ENGLEZ .ROMÂN DE TERMENI MUZICALI .

accordature/ ALBERTI BASS [æl’b∂:ti beis] (s. adj. ACADEMIC [æk∂’demik] – 1. A [ei] (s. pian. cadru de predare. adj. consonanţă.æksi’dentl] (s.) – 1. pl. shrill.) – ADAPTATION [. i.ækrou’mætik] (adj. ABSOLUTE PITCH [‘æbs∂lu:t’pit∫] (s.) – în mod acromatic.) academic. ACTING [‘æktiŋ] (s.) acord. songs will be out next month – Albumul ei cu ACCORDIONIST ∂’ko:dj∂nist] (s. dependent de un text sau de un program).) – interpretare. foarte lent. 2. universitate: academy of music – ADAGIETTO [∂dα:’dзetou] (s. ACCORDION PLAYER [∂’ko:dj∂n’plei∂r] (s.tju:n] (s.) act: a one act comedy – comedie după ureche. accompany somebody on/ with the violin/ on AGOGICS [∂’godзiks] (s. (s. AIR [e∂r] (s.) – acustic. ACCORD [∂’ko:d] – 1.) – adagio. A CAPPELLA [α:k∂’pel∂] (loc. ACCELERANDO [æksel∂’rændou] (adv. accompaniment – a se acompania.) – acut (sin. the piano – a acompania pe cineva la vioară/ la AGRÉMENT [ægre’mα:nt] (s. notă scurtă de jumătate). -uras) – acordare (a instrumentelor).) ACT TUNE [‘ækt.) – a capella. fără modulaţie.) – Aida.) – mod eolian (în ACCLAMATION [.) – a acompania: to agogic.) – acromatic. televiziune. înălţime ACOUSTICS [∂’ku:stiks] (s. aeolian lyre. (şi ayre) artă a etc). 2. . 3. pl.ækl∂’mei∫∂n] (s.) – accentuat.) a interpreta: She will act in Traviata – Va totală (al cărei model sonor nu este ilustrat sau juca în Traviata. aranjament accelerando. adv.) – academician. unison. ACCORDATURA [∂ko:d∂’tu∂r∂] (s.) – accident. academie. AEOLIAN HARP [i:’ouli∂n hα:p] (s. înfloritură.) – suflători. accent mark – semn indicând accentul în adaptare: an adaptation of an opera for notaţia muzicală. academie de muzică.) – aclamaţie (scurt muzica bisericească). – acompaniator. AFTER-ACT [‘α:ft∂rækt] (s. adv. (v.) – accent ACCOMPANY [∂’kΛmp∂ni] (v. AGOGIC ACCENT [∂’godзik ‘æks∂nt] (s.ækrou’mætik∂li] (adv. 2.) – ornament. accompaniment on/ at the piano – AFTER-BEAT [‘α:ft∂bi:t] (s. lady accompanist – AGITATO [ædзi’tα:tou] (adj.) – bas Alberti. a armoniza. t. ABSOLUTE MUSIC [‘æbs∂lu:t’mju:zik] (s. academies) – pitch). (adj. (sin. cântec de răspuns în muzica antifonică). aranjarea unei compoziţii muzicale.) – bucată muzicală cântată membru al unui colegiu sau al unei universităţi. ACUTE [∂’kju:t] (adj. t. perfect pitch) abilitatea de a ACROSTIC [∂’krostik] (s. partea de armonie 2. ACCIACCATURA [æt∫æk∂’tu∂r∂] (s. cântec. ALBUM [‘ælb∂m] (s. AIDA [α:’i:d∂] (s. melodie. ACHROMATIC [. cu o jumătate de ton mai joasă.) – 1. acciaccature/ ADDITION [∂’di∫∂n] (s. accompaniment – acompaniament în ACCOMPANIST/ ACCOMPANYIST [∂’kΛmp∂nist] (s.) – agitato.) – epilog. (s. AEOLIAN MODE [i:’ouli∂n moud] (s. într-un act. armonică. ACCOLADE [‘æk∂leid] (s. 2. cânta sau de a recunoaşte înălţimea tonului ACT [ækt] – 1.) – acustician. 2.) – muzică (v.) – acustică. profesor. adv. al XVII-lea – al XVIII-lea. cântece pop va apărea luna viitoare.) – a capriccio. wind harp).) – abreviaţie. adv.ædæp’tei∫∂n] (s.) - A acordeonist. acompaniatoare.) – acoladă.) – A CAPRICCIO [α:kα:’prit∫iou] ( loc. adv. television – adaptarea unei opere pentru ACCENTED [∂k’sentid] (adj.) – acrostih. ACOUSTIC(AL) [∂’ku:stik(∂l)] (adj.) – contratimp: after-beat acompaniament la pian. adagissimo.) – la: A major – la major. adj. (s. instrumente de suflat. adj. ACCIDENTAL [. între actele unei piese de teatru în Anglia sec. 2. cântecului în perioada elisabetană.) – accent (melodic). timp tare. muzical: adaptation of a musical composition – ACCENT [‘æks∂nt] (s.) – harpă eoliană executată în acelaşi timp cu nota principală.) – album: Her album of folk ACCORDION [∂’ko:dj∂n] (s.) – agogică.) – punct (prelungind o notă cu -uras) – 1.) – adagietto. reprezentare. ACHROMATICALLY [. scurtă apogiatură. (sin. pl.) – acordeonist.) – acordeon.) – acompaniament: to play one’s own affettuoso. ACCOMPANIMENT [∂’kΛmp∂nim∂nt] (s.) contratimp. ADAGIO [∂’dα:dзiou] (s. adv.) – 1. five-act play – piesă în cinci acte. absolută.bri:vi’ei∫∂n] (s. pl. arie. high in ACADEMY [∂’kæd∂mi] (s.) a acorda (un pian cu altul soprano sau de falset. ABBREVIATION [∂. ACOUSTICIAN [æku:s’ti∫∂n] (s. ACADEMICIAN [∂’kæd∂’mi∫∂n] (s. AEROPHONES [‘ε∂r∂founz] (s.) – AFFETTUOSO [α:fetju:'ousou] (s. ADAGISSIMO [α:dα:’dзi:s∂mou] (adj.

d) violă.) a) alto (voce. ALTERED CHORD [‘o:lt∂d’ko:d] (s.) atac. adv.) – antifon. 2. ANTICIPATION [æntis∂’pei∫∂n] (s. pl.) – anticipaţie. adj. ATONALITY [æ’toun∂liti] (s. (s.) – a în ritm de marş. antifonar. (s.) – apogiatură. (s. ART [α:t] (s.) – 1.) sunet înalt.) – allemandă.) de alto.) – al fine.) – alla marcia. ARTISTIC [α:’tistik] (adj. (adj. voiceless).) – antheme.) – anacruză. adv.) – 1.) – ANTIPHONAL [æn’tif∂n∂l] – 1.ær∂’besk] (s. ALLA BREVE [‘α:l∂ ‘bri:vi:] (loc. pl. ANDAMENTO [ænd∂’mentou] (s. melodios. 2. AMPLITUDE [‘æmplitju:d] (s. filled with arpeggiations – o pagină plină cu alto: alto saxophone – saxofon alto. ATTACK [∂’tæk] – 1. printr-un imn. arie. adv. A PUNTA D’ARCO [α:’punt∂ dα:kou] (loc.) antifonic. (adj. cu text în limba engleză. APPOGGIATURA [∂p∂dз∂’tu∂r∂] (s. arses) – mişcarea în sus cu andantino.) – aranjor. bagheta în timpul dirijatului pentru a semnala ANGLAISE [α:ŋ’glæz] (s. corn alto. (în care cel puţin un ton a fost modificat).) – aleatoric: aleatory APPASSIONATO [∂pæsio’neitou] (adj. adj. ANACRUSIS [. burnt-cock artist – sec. ARCHLUTE [‘α:t∫lju:t] (s. al XVIII-lea. arpeggiation – a învăţa cea mai bună digitaţie viola clef). i. appassionato.) – artistic.) – altissimo.) – antecedent.) arioso. pentru a fi interpretat în recital şi în care ANTECEDENTS [ænti’si:d∂nts] (s. ANTHEME [∂n’θi:m] (s. arioso.) – 1. percuţie). antifonar.) – a amplifica.) – arpegiere. a începe.æn∂’kru:sis] (s.) – allegro. pl.) – acord alterat ARIETTA [æri’et∂] (s. adv. cântăreţ care execută cântece ale negrilor ANGLICAN CHANT [‘ænglik∂n t∫α:nt] (s. ANIMATO [æni’meitou] (adj. imper. adj. 2. încercarea vocilor. c) altist. ATTACCA SUBITO [∂’tæk∂ ‘subitou] (v. ALTISSIMO [æl’tisimou] (s. ALLEGRO [∂’leigrou] (s. t. . ATTUNE [∂’tjun] (v.) – nicovală (instrument de AUDITION [o:’di∫∂n] (s. ariette/ -ttas) – ariettă. ARCO [‘α:kou] (adv. pl. pentru arpegiere. adj.) – (to) (înv. ANTHOLOGY [æn’θol∂dзi] (s.) – atonalism. arias da ALTERATION [.) – antologie. ANDANTINO [ændæn’tinou] (s. 2. b) armonie. ALT [ælt] – 1.) a celebra cu sau A TEMPO [α:’tempou] (loc. t.) – animato. setting.) – artist. ATONAL [‘ætoun∂l] (adj. melodie pentru ALPENHORN [‘ælp∂nho:n] (s. (amer. voce solo.) – althorn. ALTHORN [‘æltho:n] (s. set). t. a prelucra (sin. ARRANGER [∂’reindз∂r] (s. un ALPHORN [‘ælpho:n] (s. adv.) – cântec conceput mai ales ANSWER [‘α:ns∂r] (s.) – atonalitate. ARABESQUE [. 2.æθi’ni:∂m] (s. (v. coral.) audiţie. cor. (v. cu arcuşul. pl.) – bucium.o:lt∂’rei∫∂n] (s. 2. ARIOSO [α:ri’ousou] – 1.) – all’ottava. ARIA [‘α:ri∂] (s.) – antifonie.) – melodios. ARIA DA CAPO [‘α:ri∂ d∂ kα:pou] (s. au-bades) – alboradă. pl.) – răspuns (într-o fugă). APHONOUS [∂’foun∂z] (adj.) – alla breve. ATHEN(A)EUM [. ASSONANCE [æs∂n∂ns] (s. melodie. adv.) a ANTIPHONARY [æn’tif∂n∂ri] (s. antifon.) – bucium. ATONALLY [‘ætoun∂li] (adv. vechi dans ţărănesc timpul slab (în opoziţie cu thesis). adj.) – artă. ALLEMANDE [‘æl∂mα:nd] (s. i. APRON (STAGE) [‘eipr∂n (steidз)] (s. scris pentru ATONALISM [æ’toun∂liz∂m] (s. adv. cunoscut încă din sec.) – (în mod) atonal.) attacca subito.) – 1.) – ateneu.) a acorda (un ANTIPHONY [æn’tif∂ni] (s. (adj. 2.) – aranjament (episod dintr-o fugă). learning the best fingering for ALTO CLEF [‘æltou klef] (s. formă de dans în stil rapid.) – arpegiu. concurs de cântăreţi.) – a aranja.) – cânt (fiind machiat ca un negru). ANTHEM [‘ænθ∂m] – 1. ARPEGGIO [α:’pedзiou] (s.) – atonal.) – arco. 3. ALTO [‘æltou] – 1. englezesc.) – music – muzică aleatorică. capo) – aria da capo. 2. adv. instrument). auz.) – andamento ARRANGEMENT [∂’reindзm∂nt] (s. început.soŋ] (s.) – alteraţie. (s. punta d’arco.) – arabescă (scurtă ALLEGRETTO [æli’gretou] (s. simţul auzului. bucată pentru pian).) a) imn. instrument). imper.) – ARSIS [‘α:sis] (s. arpegii. 2. (adj.) – avanscenă. AL FINE [æl’fi:ni:] (loc. ARPEGGIATION [α:pe’dзiei∫∂n] (s. într-o operă.) – amplitudine. anglican (în muzica bisericească). orchestration). oratoriu etc. ANTISTROPHE [æn’tistr∂fi] (s. (s. ART SONG [‘α:t.) – arciliuto. la sfîrşit. ANVIL [‘ænvil] (s. ARRANGE [∂’reindз] (v.) înalt.) – allegretto. ANDANTE [æn’dænti] (s.) alto horn). 2.) – andante. ANTIPHON [‘æntif∂n] (s. AMPLIFY [‘æmplifai] (v. antiphonaries) – ataca. (sin.) – cheie de alto (sin.) – attacca. (rar) sacru: national anthem – imn naţional. motet anglican. alto (sin.) – allargando. interferează subtil părţi vocale şi pentru pian. (s. ALLARGANDO [æl∂’gα:ndou] (adj. făcând uneori parte din suita instrumentală a ARTIST [‘α:tist] (s.) – afon (sin. cu acompaniament. cântec solemn. cor.) – a tempo. al XVI-lea. AU-BADE [o:’bα:d] (s. ALL’OTTAVA [‘α:l∂ ‘tα:v∂] (loc. adv. asonanţă. ATTACCA [∂’tæk∂] (v. ARIOSE [‘æri:ouz] (adj. audiţie.) – antistrofă. ALLA MARCIA [‘α:l∂ ‘mα:t∫∂] (loc. b) scrierea sau interpretarea arpegiilor: a page contralto.ALEATORY [‘eili∂t∂ri] (adj.

BAND [bænd] (s.) – în culise. instrument – voce/ parte/ cântăreţ/ instrument historical ballad – baladă istorică. BACKSTAGE [‘bæksteidз] (adj. double bass. strălucitoarele balete ale lui Ceaikovsky.drΛm] (s.) – corno di bassetto.) – persoană care scrie.) – a scrie sau a BASSIST [‘beisist] (s. pl.bæk∂’neilj∂] (s. familia chitarei. 2.) – instrument spaniol din B [bi:] (s. ballate) – ballata. 2. (despre o cadenţă) BALLETT [bæ’let] (s. S.) – cimpoier.ho:n] (s. al o tonică.) – de bard. al XIV-lea.) – formaţie muzicală. BASS HORN [‘beis.) – 1.) – teatru din de concerte. XVII-lea. bisericesc) autentic. (muzică scrisă pentru balet.) – augmentare. BALLADIZE [‘bæl∂daiz] (v. poezie a dubla valoarea notelor unei teme: in the italiană din sec. 2. aed. (despre un mod interpretată şi într-un concert orchestral. pandora/ pandore). 2. BAGPIPES [‘bægpaips] (s.) – cântăreţ de balade.ho:n] (s.) cimpoi.klef] (s. B natural – si becar. al XVIII-lea.) – v.) – bard. BACKGROUND (MUSIC) [‘bækgraund (mju:zik] (s. AUGMENTATION [ogmen’tei∫∂n] (s. AVANT-GARDE [∂‘vα:nt gα:d] (s. alcătuită din strofe fugue’s development the subject is augmented care încep şi se sfârşesc cu un refren. BASSO [‘bæsou] (s. AUGMENTED SIXTH [og’mentid sixθ] (s. (datând din perioada barocă a lui J.) – bas.) – balalaică.) – 1.) – bagatelă. bară: double bar – bară dublă. pian cu coadă mică. S. tact.) – avangardă. lui J. sală BALLAD OPERA [‘bæl∂d ‘op∂r∂] (s. şef de fanfară. jazz band – orchestră de jaz.) – 1.) de bas: bass voice/ part/ singer/ ballad of outlawry – cântec haiducesc. BARITONE/ BARYTONE [‘bæritoun] (s. BAGPIPE [‘bægpaip] (s.) – 1. Anglia sec. BALLADIST [‘bæl∂dist] (s. Bach şi a altor compozitori baroci). BANJO [‘bændзou] (s.) – bacanală. bashorn.) – 1.) – barcarolă. adj.) – trompetă Bach BARCAROL(L)E [‘bα:k∂roul] (s.) – cheie de BADINERIE [bædi:n∂’ri:] (s. BANDORE [‘bænd∂r] (s. German band – muzicanţi ambulanţi.fid∂l] (s. BALALAIKA [‘bæl∂’laik∂] (s.) – bariton. adv.) – (scoţ.) fligorn bariton sau acompaniament muzical.) – flaşnetă (sin. BACCHANALIA [.) – banjoist.AUDITORIUM [o:di’to:ri∂m] (s. (s. popular bas. – romanţă. unui interval sau a unui acord) cu jumătate. B major – si major.) – compoziţie vocală în stil de constând într-o armonie dominantă urmată de dans asemănătoare madrigalului din sec. constând în melodii AUGMENT [og’ment] (v.) – basist. euphonium). drawing-room ballad BASS CLEF [‘beis. Bach).) – cimpoi. compune sau cântă balade. bastubă. BANDURA [bæn’du∂r∂] (s.) – bandură (instrument ucrainian din familia lăutei). pl. BASS [beis] – 1. BAROQUE [b∂’rok] (s. banjos/ banjoes) – banjo.) bas: deep bass – bas profund. BALLET [‘bælei] (s.) – baroc. BARREL ORGAN [‘bær∂l’o:g∂n] (s. BALLAD [‘bæl∂d] (s. – si minor.) – balet: comedy ballet – balet modificarea unei teme prin creşterea duratei comic.) – bal: fancy ball – bal mascat. fanfară: string band – orchestră de coarde. BAGATELLE [bæg∂’tel] (s. adesea – în dezvoltarea fugii subiectul este dublat. orchestră.mα:st∂r] (s. 2. 2. BASS FIDDLE [‘beis. măsură.) – sextă BALLET SUITE [‘bælei sju:t] (s. . a urca (nota de sus a populare şi dialoguri. dirijor de orchestră. BALLADE [bæ’lα:d] (s. B minor duble. hand organ). BARITONE CLEF [‘bæritoun klef] (s. bariton (de fa).) – 1. al barzilor.) – baladă. BALLATA [b∂’lα:t∂] (s. pl. BALLADEER [bæl∂’di:∂r] (s. cu şase perechi de coarde B sharp – si diez. interpreta părţile de trompetă înaltă din opera BARDIC [‘bα:dik] (adj. (s. (cu trei valve. baritonal. pusă pe muzică şi acompaniată de dans. 2. t. ballad – baladă populară.) – orgă barocă BAGPIPER [‘bæg’paip∂r] (s. the brilliant ballets of Tschaikowsky – tuturor notelor.) – si: B flat – si bemol. adj. cântec bătrânesc: (adj. full band – orchestră mare.) BANJOIST [bændзouist] (s. – pian de salon.) – capelmaistru. BAND MASTER [bænd. BANDURIA [bæn’du:ri∂] (s. BASS DRUM [‘beis.) – toba mare. compune balade. BABY GRAND (PIANO) [‘beibi grænd (pjænou)] (s. BALL [‘bo:l] (s. BASSET HORN [‘bæsit.) – badinerie. BAROQUE ORGAN [b∂’rok’o:g∂n] (s. brass band – fanfară.) – cheia de bas/ fa. BACH TRUMPET [bα:k ‘trΛmpit] (s. eufoniu (sin. auditoriu.) – suită de balet mărită. dar putând fi AUTHENTIC [ou’θentik] (adj. i.) – baladă. concepută mai ales pentru a BARD [bα:d] (s.) – fiecare dintre mai multe B instrumente muzicale asemănătoare cu lăuta sau cu chitara (sin. BAR [bα:] (s.

formaţie de jaz BOWER [‘b∂u∂r] (s. to blow with a horn – a suna din BASSOON [b∂’su:n] (s.) – BIRDWHISTLE [‘b∂:duist∂l] (s.) BASSO CONTINUO[‘bæsou k∂n’ti:nuou] (s.) – big band. (orificiul) unui instrument. 2. t. în special violonist.) – (jaz) blue note. e) clopoţelul cu sunetul leagăn (sin. fiecare dintre BITONALITY [baitou’næliti] (s. printr-un legato. BELTING [‘beltiŋ] (s. libret de operă. din ceramică sau din material BOW-STRING [‘b∂ustriŋ] (s. bemol. etc.) – bourrée (muzica unui vechi – bergamască. american care à preluat unele elemente de stil BEBOP [‘bi:bop] (s. 2. bas cifrat (sin. (v. t. d) tub de orgă cu BERCEUSE [pron. BERGAMASCA [bergα:’mask∂] (s. BRACE [breis] (s.) legătură. fan al bopului (sin. BATON [‘bæt∂n] (s. pl. BATTUTA [b∂’tju:t∂] (s. pl. bop (stil de din blues. BOW [b∂u] (s.windz] (s. BOP [bop] (s.) – 1.) măsură.) – bop.) – binar: binary form – formă BOWING [‘b∂uiŋ] (s. BEMOL [be’mol] (s. binară. înalte sunt cântate cu voce de piept forţată în BOULON [‘bu:l∂n] (s. între anii 1926 – 1927.) castaniete. bas.) – fanfară. viorii şi violei. BATTERY [‘bæt∂ri] (s. bergamasche) BOURRÉE [‘burei] (s. flaut. t.) – bis. membru al BOOGIE-WOOGIE [bu:gi’u:gi] (s.) – birdwhistle.) – eroină BRASS BAND [‘brα:s. continuo). (v. înălţime. BASS VOICE [‘beis.) box of dominoes – pian. care prin umplerea cu apă poate imita obicei din păr de cal pentru arcuşul din familia cântecul privighetorii. to blow the flute – a cânta din profondi) – bas profund. . (v. bassi a sufla din corn. beat the time – a bate măsura.) – 1.) – blues. de mărimea unei orchestre.) – bas a suna.) – barcarolă. BIG BAND [‘bigbænd] (s. 2. care cântă la un instrument cu coarde. în care tonurile 2.) – 1. BOURDON [‘bu:d∂n] (s. gura cheie de bas. a cântecelor populare engleze. (s. ritm. c) ton cu înălţime joasă. al ciocârliei etc. bombardon.) a) a sufla (în): to blow the horn – BASSO PROFONDE [‘bα:sou pro’fΛndi:] (s. batteries) – baterie. trompetist. pl.) – bitonalitate.) – bitonal.bænd] (s. foarte răspândit BRASS [brα:s] – 1. pl.) – saxofon muzicală cu brio. BLOW [blou] BLEW [blu:] BLOWN [bl∂un] – 1.) tehnică vocală BOPPER [bop∂r] (s.) – faţă a unei viori. (adj.) – sunet metalic al unui BLAST [blast. lullaby). BRASSINESS [‘brα:sinis] (s.) – black-bottom. pl. BOOK [buk] (s. muzica unui dans italian dans francez şi spaniol). BELLY [‘beli] (s.) – bombardă. maniera personală în care un muzician BIND [‘baind] – 1. BASS STAFF [‘beis. dans american din Mississippi.) – berceuse. BOX [boks] (s. bop-ster).) – arcuş.vois] (s. BASSTUBE [‘beis. b) to blow up – a interpreta o bucată BASS SAXOPHONE [‘beis’sæks∂foun] (s. be-bop. bibap.stα:f] (s.) – (amer.) – (sounding) board – burduf. de operetă BEL CANTO [bεl’kæntou] (s. gornist. asemănător tarantelei.) the beat generation – generaţia BONGO [‘boŋgou] (s. (adj) care foloseşte alămurile.) – harfă a negrilor.) – belcanto.) – bebop. pl. viola da BLUES [blu:z] (s. amer: ‘bomb∂d∂n] (s. BLOWER [blou∂r] (s. înaltă decât basul profund.soŋ] (s. pl. pl.) – bas de violă. BEAT [bi:t] – 1. produs de un instrument de suflat: at the first BRASS WINDS [‘brα:s. 3. a uni cântă la un instrument cu coarde.) – baghetă (pentru dirijat). cornul răsuna. gamba.) – trâmbiţaş. 2. muzician specializat în bop. bassi blast of the trumpet – la primul sunet al cantanti) – bas cantabil. BEATNIK [‘bi:tnik] (s.) – burdon: a) tub de cimpoi. fluier instrument cu coarde şi arcuş. BOAT SONG [‘bout. BOW INSTRUMENT [b∂u’instrum∂nt] (s.) BEAT [bi:t] BEATEN [bi:tn] – to BONES [bouns] (s. i. (v. re-bop).) – fagot. corn. cântec de tonalitate foarte joasă.) – (sl.) – tubă.) – alămuri. BOARD [‘bo:d] (s. suflători în alamă. (s. bongos/ bongoes) – beatnicilor. 2. BLUE NOTE [blu:’nout] (s.) – voce de bas.) – battuta.) – gaură de suflat.) – portativ marcat cu BLOW HOLE [‘blou. accentuarea BOMBARDON [bom’bα:dn.) – (fam. geamparale.) – sunet puternic instrument sau al unei orchestre.houl] (s. bastubă. bongos. jazz). a răsuna: the horn was blowing – continuu. mic din metal. BIS [bis] (interj. acoladă.) BOUND [‘baund] a lega. bas. 2.tu:b] (s.] (s. BASS VIOL [‘beis’vai∂l] (s.) – bolero.) – bemol: double bemol – dublu b) coarda groasă a unui instrument cu coarde. BOLERO [b∂'lε∂rou] (s. arta de a cânta cu arcuşul. BINARY [‘bain∂ri] (adj.) – coardă făcută de plastic. amer: blæst] (s.) alămuri. cel mai grav. fâşiile de piele din jurul tobei care întind BLACK-BOTTOM [‘blækbot∂m] (s.) – agogică à unor fragmente muzicale. voce de bas mai trompetei. BITONAL [‘baitoun∂l] (adj. caracteristică muzicii uşoare.) beatnic. stil de jaz (sin.) – text.) – dans nord- generaţiei beat. membrana. fr.) – muzician.) – (fam. BLACK-EYED-SUSAN [‘blækaid’su:z∂n] (s.BASSO CANTANTE [‘bæsou kα:n’tα:nti:] (s. (s. BOMBARD [‘bombα:d] (s.

modernă). bizantină. orice fel de baladă. burlescă. uneori şi instrumentală) strălucit.) – mături. BURLETTA [b∂:’let∂] (s.) – refren. caccie) – caccia (formă respiraţie. goarnă. style – a-şi îmbogăţi interpretarea. C major – do pentru a defini o improvizaţie melodică. 2.) cantabile. ritm.) BUCOLIC [bju’k∂lik] – 1.) – care constituie o BRIDGE [bridз] (s. CANTUS FIRMUS [‘kænt∂s ‘fi:m∂s] (s. 2. spirit).) – colindător. BREAK [brek] (s.) opera buffa.) – cezură.) – sunet de corn/ CANTOR [‘kænto:r] (s. b) piesă în trei CANZONET [kænz∂’net] (s.) Cântărilor. sl. (amer. (adj. changing tone). pl. 2.) – (amer. urmând tonul principal (sin.mju:zik] (s. BUFFO [‘bu:fou] (s. i. CAROL SINGER [‘kær∂l’siŋ∂r] (s. CABINET PIANO [‘kæbinit. melodie fixă la care sunt teatru de varietăţi. BREATHE [bri:θ] (v. 2. c) (la pl. al XVIII-lea). (s.) a sufla din corn sau goarnă. BRIDAL MARCH [‘braidl mα:t∫] (s.) – capriciu. goarnă. interpretează roluri comice într-o operă. scăunel: bridge of a cadenţă muzicală. CADENTIAL [k∂:’den∫∂l] (adj. BUFFA [‘bu:f∂] (s. pastoral.) bucolic. modulaţie (şi cadency). pl.) – cantată. cântăreţ de CANTICLE [‘kæntic∂l] (s. vechea muzică vocală tradiţională a BURLESQUE [‘b∂:lesk] (s. şi armonică liberă. 2.) – do: C clef – cheia de do. (bis. melodie BUGLER [bjugl∂r] (s. CAROL [‘kær∂l] – 1.) – a sufla în. (s.) gornist.) – imn. buffe) – 1.) a cânta. gregorian. 2. (s. t.pijænou] (s.) – broderie.) – marş nupţial. voci în canon şi un tenor. buffi/ buffos) – 1. BYZANTINE CHANT [‘baiz∂ntain t∫α:nt] (s. CAPRICCIOSO [k∂pri:∫i:’ousou] (adj. 2. adăugate părţi melodice. 2.) bisericii creştine. BUGLE CALL [‘bjuglko:l] (s.) – canon (sin.) – cezură (şi cesura). CANCAN [kæn ‘kæn] (s.) – brio.) – (jaz) calypso. b) a colinda. căluş.) burlescă. canţonă. măturele.) – (amer. CASSATION [kæ’sei∫∂n] (s. b) (mil.) – canto. (s. sl. t. vigour.) – casaţiune (suită instrumentală din sec. BURLEYCUE [‘b∂:likju:] (s. lea.) – cancan BRUSHES [‘brΛ∫iz] (s. pl. cântăreaţă care CANTABILE [‘kan’tabile]. cântare operă specializat în roluri comice. muzicală în versuri din sec. 3. catch.) – muzică CAPRICE [k∂’pri:s] (s. şi pl. canzoni) – 1. song acte cu cel puţin cinci cântece din sec.) a) cântec vesel. în măsură binară. CANTUS [‘kænt∂s] (s.) pauză de CACCIA [‘kα:t∫∂] (s. (s.) saxhorni sau fligornuri. 3. (în operă) CANTATA [kæn’tα:t∂] (s.) a) a cânta cântece vesele.) cadenţă.) – capriccioso. round). a cânta din. (şi brevis) notă în notaţia CACOPHONY [k∂’kof∂ni] (s.) – pianină. – 1. dintr-o longa. to broaden one’s ornamental. muzicală din Italia sec. asemănătoare operei comice. 2. (v.) – cadenţă. vioiciune (sin. BULL FIDDLE [‘bul. bucată în stil cantabile. punte (pasaj care leagă CADENZA [k∂’d∂nz∂] (s. medievală egală cu o jumătate sau o treime CADENCE [‘kæd∂ns] – 1.) – carioca.) – (mil. CALYPSO [k∂’lipsou] (s.) – burlescă: a) dramă CANZONE [kænz∂’nei] (s. imn. CANTILENA [‘kænti’lin∂] (s. de obicei de bas. semănând cu o burlescă CAPRICCIO [k∂’pri:∫i:ou] (s. b) interpretare strălucită. bisericească. 2.) flaşnetă.) – 1.) (despre o compoziţie vocală. (adj. secţiunile sau părţile unei compoziţii muzicale). tact.) – capriciu. soprano. singing). CAESURA [si’zju∂r∂] (s. CABARET [‘kæb∂rei] (s. v.) – cacofonie. ritmică major. pastoral).) a) bravură (pasaj sau operă care presupune un act de virtuozitate din C partea interpretului). .) cânt BURDEN [‘b∂:dn] (s. termen folosit în jaz C [si:] (s.) a) corn de vânătoare.) – cantor. t.) violoncel. dans şi cântec brazilian din Rio de Janeiro. a slăvi prin cântece. lyrical. CARIOCA [kæri’ouk∂] (s. 2. violin – căluşul viorii. b) colindă. (v. al XIX- with patter). CANNED MUSIC [‘kænd. muzică înregistrată pe discuri sau pe benzi. pl. bisericească: Canticle of Canticles – Cântarea BUGLE [bjugl] – 1. BREATHING MARK [bri:θiŋ mα:k] (s. al XVIII-lea. CANTO [‘kæntou] (s. (adv.) – canţonetă (sin. 2.) – (amer. partea comică.) – 1.) – cantilenă.) – cântec. 2. i. breve (cea mai lungă notă vânătoare sau despre zgomotele vieţii rurale). (v.BRAVURA [br∂’vu∂r∂] – 1. al XIV-lea pentru două BREATHING PLACE [bri:θiŋ pleis] (s. pe un libret despre BREVE [bri:v] (s. cântec de laudă.) – break. CALLIOPE [k∂’lai∂pi] (s. ton melodic executa mai larg o măsură.) – 1. (s.) – 1. (v.) – to broaden the time – a CAMBIATA [kæmbi’α:t∂] (s. expresivitatea.) bucolică (sin. BROADEN [‘bro:dn] (s.) a cadenţa. CANON [‘kæn∂n] (s. BRIO [‘bri:ou] (s.) – (amer.) – cabaret. pl.fidl] (s. (adj) cantabil (sin.

) – cordofon CHANTOR [‘t∫α:nt∂r] (s.g∂:l] (s. b) CATLING [‘kætliŋ] (s. pubertate pentru a-şi menţine vocea de sopran CHARIVARI [∫α:ri’vα:ri] (s. preludiu de corală (compoziţie muzicală pentru melodie cântată de clopote.) – celestă.t∫ænt∂’rel] (s. pl. (adj.] (s.) – cavatină. 2. a-şi face CAVATINA [kæv∂’tin∂] (s. instrument cu coarde. catillon. grup de teatru mic. 2. orice instrument cu CHOIR [‘kwai∂r] – 1.) – operă de programme of Bach chorales – Am ascultat un cameră (scrisă pentru a fi interpretată într-un program de corale de Bach. pl. CEMBALO [‘semb∂lou] (s. mare. 2. care cântă de CATCHY [‘kæt∫i] (adj.) – charleston. CHARACTER PIECE [‘kærikt∂’pi:s] (s. un instrument în orchestră) a intra.) – violoncel.) – 1. modulaţie. secvenţa şi CHANTERSHIP [‘t∫ænt∂:∫ip] (s. c) armonie. 2. CHOIR MASTER [‘kwai∂’mα:st∂r] (s. de obicei pentru pian. chalumeau. CHORAL(E) [‘ko:rα:l(i)] (s.) – CHORALIST [‘ko:r∂list] (s. consonant chord – acord consonant. etc. pl.) (despre intestinele unor animale. în cor. melodie. CHEST NOTE [‘t∫est nout] (s. major chord orice cântec monoton. capelă. b) ansamblu coral. al XVII. acord.) – cântăreaţă.) – 1.) – un fel de fagot. ansamblu de ţambal. CHACONNE [∫æ’ko:n] (s. CHOIR GIRL [‘kwai∂. (s. piept (cel mai jos registru al vocii umane).) acord: common chord – triplu şansonist.) – coarda mi la CHORD CHART [ko:d t∫α:t] (s. psalmodiere. trei sau mai multe voci. CHARLESTON [‘t∫α:lst∂n] (s. pian.) a psalmodia. strună făcută din muzică.) corală. CAT [kæt] (s.) jazbandist. 3. CHANSONNETTE [. lea.) a) joc de clopoţei.) – coardă. (s. CHEST REGISTER [‘t∫est ‘regist∂r] (s. grup de corişti. 4. reţine uşor. armonic.) – muzică de choral society – societate corală.) – fată care cântă în cor.) – notă în registrul de CATCH [kæt∫] (s.) – bucată geamparale. care te obsedează. dezvoltat în sec.∫æns∂’ni∂r şi pron.) – CHANGE [‘t∫eindз] (s. 2. (s. al XVIII-lea. (v. chitarroni) – chitară CELLIST/ ‘CELLIST [‘t∫elist] (s. armonic. care s-a CASTRATO [kæs’trα:tou] (s. CHOIR BOY [‘kwai∂. CHORALE PRELUDE [‘ko:rα:li ‘prelju:d] (s. 2. minor chord – acord minor.CASTANETS [kæst∂’nets] (s.boi] (s. rezonanţă. simplă. 2. pentru cor.) – v.] (s. fr. cântec marinăresc unei melodii. castrat înainte de caracter descriptiv sau improvizat. care se 3. fr. lăută. compozitor şansonetă. harpsicord. fr. de/ pentru cor: CHAMBER MUSIC [‘t∫eimb∂ ’mju:zik] (s. fluier pentru melodie (la referă la muzica bazată mai curând pe cimpoi). CHIME [‘t∫aim] – 1. 2. CHANTER [‘t∫α:nt∂r] (s. sau de contralto. de obicei în stil contrapunctic).) – cifraj. dascăl. al XVIII-lea. pl. redusă). CHEST VOICE [‘t∫est vois] (s. coardele.) – voce/ registru de coardă groasă făcută din intestinele unor piept. jazului. cu gâtul lung şi cu două cutii de CELLO/ ‘CELLO [‘t∫elou] (s.) – (despre o melodie) care se obicei împreună ca un ansamblu. ansamblu de vioară. CHORDOPHONE [ko:d∂’foun] (s.) – (jaz) aranjament muzical. CHANTERELLE [. – acord major. cântec laic englezesc piept. cantor.) – violoncelist.) – funcţia de cantor.) – melodios.) – orgă de cor (care CHAMBER CONCERT [‘t∫eimb∂ ’kons∂t] (s.) a se armoniza. CHANTANT [‘t∫α:nt∂nt şi pron.) – 1. CHORDED [‘ko:did] (adj. chalumeaux) – 1. CHORAL [‘ko:r∂l] – 1. cântece şi dansuri. 2. registrul jos al clarinetului.) – 1. CHAPEL [‘t∫æp∂l] (s. castrati) – castrat. 2. realizat CHEST OF VIOLS [‘t∫est∂v ‘vai∂ls] (s.] (adj. pasionat al CHART [‘t∫α:t] (s. grup de mai multe viole. corist. intrarea.] (s. concert de cameră. în biserică). CHANSONNIER [. b) dissonant chord – acord disonant. 2. chanter. (s.) – CHORD [ko:d] – 1.) – registru de CATGUT [‘kætgΛt] (s. (s. fr. cu coarde. (jaz) variaţie. corist.) a) psalm.) a) cor.) – acompaniază corul bisericesc).) – dirijor de cor. vioară. (poetic) cântăreţ.) – heirup. durata acordurilor în timpul acompaniamentului CHANTEY [‘t∫α:nti] (s. cu interpreţi puţini şi orchestră cântăreţi specializaţi în interpretarea coralelor. simboluri care indică identitatea.) (poetic) a cânta CERVELAT [‘s∂:vilæt] (s. CELESTA [si’lest∂] (s. coarde. t. (instrument cu coarde din familia harpei. clavicord. CHANTING [‘t∫α:ntiŋ] (s.) coral.) – catch. lăutei CHANTRESS [‘t∫α:ntris] (s. 2. adesea cu un cântăreţ din sec. a se acorda.) – castaniete. CHITARRONE [ki:t∂’ronei] (s. i./ i.) – partidă de adesea prin imitaţie şi prin canon. orgă bazată pe corală sau pe altă melodie CHANSON [‘∫æns∂n şi pron. 2. cameră. imnică. 2.) – 1. (fam.) – 1. (v. instrument de suflat din lemn din sec.) – băiat de cor (mai ales CHALUMEAU [∫ælju:’mou] (s. al XVIII-lea.) – ciaconă. pentru două. de lucrări corale. animale.) – (amer. CHANT [‘t∫α:nt] – 1. CHOIR ORGAN [‘kwai∂’o:g∂n] (s.) – capelă. viole.) – charivari.∫æns∂’net şi pron.) scripcă.) – şansonetă. i. (v.). t. (v. .) – 1.) – melopee. CHORDAL [‘ko:d∂l] (adj. corală: We heard a CHAMBER OPERA [‘t∫eimb∂ ’op∂r∂] (s. scurtă.) – 1. mişcarea verticală decât pe polifonia liniară.

) – cromatism. aranjament în care vocile. ecclesiastical mode).. ton clarinetul alto. efect sonor obţinut CHROMATICISM [kr∂’mætisiz∂m] (s.) – (amer. cromatică. CITTERN {‘sit∂:n] (s. CHORISTER [‘korist∂r] (s. intrigue/ situation – comedie de intrigă/ de sunetul goarnei.ko:d] (s. bas. comedy of CLARION [‘klæri∂n] (s.) – muzică unei universităţi. produc un acord plin. al unui vodevil CLOSE [‘klouz] (s.boi] (s.siz∂m] (s. strânsă. set de butoane pentru cea stângă.) – cluster. . orice sunet situaţie. i.) – mod gregorian COLLEGIUM MUSICUM [kou’lidзi∂m ‘mjuzik∂m] (s. (s. CLASSICISM [‘klæsi. cu excepţia CHROMATIC [kr∂’mætik] (adj. 2.) – referitor la clausulă.) – (fam. zittern). 3. CLARIN [kl∂’ri:n] (s. CLAVECIN [‘klævisin] (s. a mai multor tonuri şi semitonuri.) – (sin. în corul unei comedii muzicale. COLORATURA [kol∂r∂’tu∂r∂] – 1. COLLEGE [‘koulidз] (s.) – 1. CODA [koud∂] (s. claviatură.. COMEDIETTA [komidi:’et∂] (s. care se întâlnesc pentru a bisericească/ religioasă. clarinet – clarinetul contrabas sau clarinetul COMBO [‘k∂mbou] (s. înfloritură.) – citolă.bælei] (s. ţiteră. armonie în care vocile. combo – combo format din cinci instrumentişti. clavicembalist. corist.CHORD ORGAN [ko:d ‘o:g∂n] (s. alto clarinet – sunet combinatoriu (cfr. corală. COLORATURA SOPRANO [kol∂r∂’tu∂r∂ s∂’prα:nou] gittern.) – gamă semitonuri. al XVII-lea – al XVIII-lea pentru într-un act. 2. folosirea tonurilor cromatice. bucată.) – CHORIC [‘korik] (adj. C clef – CHORUS BOY [‘ko:r∂s. CLARINO [kl∂’ri:nou] (s.) – colegiu.) – CHORIST [‘korist] (s./ i. pe plan vertical şi orizontal. compoziţie pentru cor. (sin. se unesc pentru o octavă sau CHORUS MASTER [‘ko:r∂s. comedy of manners – comedie de asemănător cu al goarnei sau cu al cornului. operetă.) – coda.) – poziţie dansatoare (într-o comedie muzicală sau într-o armonică strânsă. sau numai CHROMATIC SCALE [kr∂’mætik. cu o claviatură mică pentru mâna dreaptă şi un CLAVE [kleiv] (s.) – clavecin. citolă.) – coristă sau CLOSE HARMONY [‘klouz ‘hα:m∂ni] (s.) – corist.mα:st∂r] (s.) – trompetă fără valve. al XV-lea – al XVIII-lea). COL LEGNO [kou’leiŋjou] (loc. d) CLEF [klef] (s.) – clarinetist.) dirijor de cor. CLAVICEMBALO [klævi’semb∂lou] (s. corişti: in chorus – la unison. goarnă. CLUSTER [‘klast∂r] (s.) – instrument mexican de suflat.) – timbru. CLAUSULA [‘klouз∂l∂] (s. excepţia basului. sau chitară (sec.) coloratură. un fel de liră coarde) col legno. 2. clavicembal. (s. c) pianului. light comedy – comedie bufă. pl. CHORUS GIRL [‘ko:r∂s.) – cadenţă (sfârşitul unei fraze etc.) – clasic: classical music COMEDY-BALLET [‘kom∂di. instrument muzical din America latină.) – 1. 2. apăsate.) a) (în teatrul antic) cor.) – distribuţie CHROMA [‘kroum∂] (s.) – corepetitor uneori pentru un interval de decimă. adv) – (despre o CITHARA {‘siθ∂r∂] (s. COMIC OPERA [komik oper∂] (s.) – 1.) – cromatic: chromatic basului. fam. COMBINATION TONE [komb∂’nei∫∂n toun] (s. comedie ieftină.) – CLARINET [klæri’net] (s. Gregorian mode. CITOLE {‘sitoul] (s. muzicale). combinat (rezultând din sunetul simultan al bass clarinet – clarinetul bas.) – clasicism. interpretare cu arcuşul la un instrument cu CITHER(N) {‘siθ∂(n)] (s. sign – accident. citeră. (amer. CLARIONET [klæri∂’net] (s.) – clavicord.) – metronom. cu revistă).) – comedie: comedy of clarin trumpet).) – claves. mică formaţie pedală. care.) – clarinet. răsuna fără întrerupere. CLOSE POSITION [‘klouzpo’zi∫∂n] (s. Paul Hindemith). se unesc pentru o octavă. (v. un fel de castaniete. (poetic) corn. E flat clarinet – clarinetul mic. (s. CLAVICEMBALIST [klævi’semb∂list] (s.) – soprană de coloratură. balet. 2. adesea aparţinând CHURCH MUSIC [‘t∫∂t∫’mjuzik] (s.) – citolă (sin. CHORINE [k∂’rin] (s. b) orice instrument cu claviatură din familia cor.) – cheie: F/ bass clef – cheia fa/ de refren. 3. a cânta pasaje rapide în registru înalt (sin. de jazz sau muzică de dans: a five piece CLARINET(T)IST [klæri’netist] (s.) – 1. grup de muzicieni amatori. clavir.) combo.moud] (s.) – orgă electronică CLAUSULAR [‘klouз∂l∂r] (adj. CHOREOGRAPHY [kori’∂grafi] (s. studia şi a interpreta muzică veche sau puţin CIPHER [‘saif∂r] (v. al cornului.) – citolă.) – operă comică. CHRONOMETER [‘kr∂’nomit∂r] (s. cântăreţi.skeil] (s.) – (despre o notă la orgă) a cunoscută. clausulae) – clausulă.) – coral. de cor. COLOUR [‘kΛl∂r] (s. CLAVICHORD [‘klævi. assistant master). prin suprapunerea.) – semn cromatic. COMEDY [‘kom∂di] (s. (adj. cithern.) – comedie – – muzică clasică. broad/ low/ slapstick comedy – farsă. 2. 3.) – clarinet.) – comedie sau farsă folosită în sec. moravuri. character – comedie de caracter. CHURCH MODE [‘t∫∂t∫. G/ treble/ violin clef – cheia sol. CLASSICAL [‘klæsik∂l] (adj. CLAVIER [kl∂’vi∂r] (s. cantor. cither.) coristă. t.) a cânta în cor. CHORUS [‘ko:r∂s] – 1.) de coloratură.) – corist sau dansator cheia do.g∂l] (s. contrabass altor două tonuri). asemănător trompetei.) – coregrafie.

) – Conservator.stΛk] (s.) – ambitus (sin. CONCERTINO [kont∫∂’ti:nou] (s. grup de instrumentişti şi CONCERT GRAND [‘kons∂:t grænd] (s. virtuoz: a concertante part for solo violin – CONSERVATORY [k∂n’s∂v∂tri] (s. CONCERTATO [kons∂:’tα:tou] (adj. simfonice. (s. pl. (s. COMPOSITION [komp∂’zi∫∂n] (s. CONCERTINA [kons∂’tin∂] (s. veche. CONTEST [‘kontest] (s. obişnuit al concertelor. (s. orchestrat.) – (amer. al XVIII-lea cu CONSISTENT [k∂n’sist∂nt] (adj. piesă muzicală. recitaluri (mai ales în turneu). 3. numărate ca una.) de contrabas: contrabass trombone – CONCERTIZE [‘kons∂:taiz] (v. stil.) – ton puţin mai COMPLEMENT [kompl∂’m∂nt] (s.) – interval înalt decât cel obişnuit.. Toscanini conducted the orchestra – Toscanini CONCATENATION [kon. lucrare a aceluiaşi compozitor. a dirija: CON BRIO [kon’briou ] (loc. CONCERT [‘kons∂:t] – 1. 2.) – amator de sordino. (adj.) – con CONCERTGOER [‘kons∂:t. multe voci.) – con spirito.) – Violonistul a dat concerte în întreaga lume. CONCERT MASTER [‘kons∂t ’mα:st∂r] (s. CONCERT STUCK [‘kons∂t. lucrare simfonică din sec. 2. timp în care trei bătăi sunt music – muzică concretă.) octavă.) –1. (v. adv. consonanţă.) – dirijor.) – compact-disk concertmaistru. 2. interval mai mare decât o CONCORDIOUS [kon’ko:di∂s] (adj. adv. conductor of armonie. a ţine bagheta. CONCERT PITCH [‘kons∂:t. concerte: a concert pianist – pianist de concert.) – concertină. concerte.) – plan de cântăreţi care interpretează mai ales muzică concert. cântată de aceste instrumente. 2. grosso. COMPOUND TIME [kom’paund ‘taim] (s. adv. musician).) – 1.) a) construit sau destinat concertelor: CONJUNCT [k∂n’dзΛnkt] (adj. music-hall.) – compozitor. concerte.) – comparsa. 2.) concertant. a band/ an orchestra –capelmaistru.) a fi dirijor. CONSERVATOIRE [k∂n’s∂:v∂tw∂r] (s. adv. COMPASS [‘kΛmp∂s] (s. armonie. armonios.) – con dolore./ t.) a conduce. grosso. 2.) – armonios.) – (rar.) – înlănţuire. i. a lucra ca CONCENT [k∂n’sent] (s.pit∫] (s. concert hall – sală de concerte.) – con maestà. COMPOSER [k∂m’pouz∂r] (s.tu:r] (s. sală de familie.) – comă. CON SORDINO [konso:’dinou] (loc.) – lucrare CONCERTO [k∂n’t∫∂tou] (s.) – consolă.) – concertant.) – concret: concrete concentrat. conga (dans).) – COMPACT-DISK [kom’pækt disk] (s. secţiuni pentru instrumente solo. concert performer – concertist. dirijor.) a) concert (ca CONDUCTRESS [k∂n’dΛktris] (s. i.) – conjunct.) – consecvent. .) – 1. maiestuos. cântec şi concerti/ -tos grossi/ -ssos) – concerto dans folcloric din Cuba. cântând în concert concerte. COMPOUND INTERVAL [kom’paund ‘interval] (s. partea dintr-un concerto grosso CONTRABASS [kontr∂’beis] – 1. muzician CONCERT TOUR [‘kons∂t.) – 1.) – aranjat pe mai armonie. COMPANION PIECE [k∂m’pæni∂n pi:s) (s. timp în care fiecare bătaie CON DOLORE [kond∂’lourei] (loc. concertino. CONCORD [‘konko:d] (s.COMMA [koum∂] (s. CONCERTED [kon’s∂:tid] (adj. compoziţie. CONGA [‘koŋg∂] (s. octavă când este adăugat unui interval dat.) – concordanţă. (adj.) – consonanţă.) – dirijoare. adv. spectacol): to give a concert – a da un concert.) – con moto.) – a da concerte.) şantan. b) interpretat la CON MAESTÀ [kon mais’ta] (loc.) – timp CONCRETE [‘konkri:t] (adj. COMPARSA [k∂m’pα:s∂] (s.) armonie. (muzicală). tam-tam. range). este divizibilă cu trei. secundă. c) interpretând sau capabil să interpreteze în CON MOTO [kon ‘moutou] (loc. arta compoziţiei. varieteu. 2. concerte: concert music – muzică de concert. 2. animat. b) recital: The tobă.kæti’nei∫∂n] (s. CON SPIRITO [konspi’ritou] (loc. folosit la acordarea complementar. CONSOLE [‘konsoul] (s. prim-violonist al unei orchestre (CD). viguros. CONSORT [‘konso:t] (s.) unison.) – contrabasist.) – 1.) – armonios. i. CONCERTO GROSSO [k∂n’t∫∂tou ‘gro:sou] (s. adv. (adj. cu surdină. CONCERTANTE [kons∂:’tα:nti] – 1.) – a compune. muzical. de 9 sau de 13 trepte. violonist has given concerts all over the world – CONJOINT DEGREE [‘kondз∂int di’gri:] (s. interval compus.) contrabas. CONDUCTOR [k∂n’dΛkt∂r] (s. (fam. a dirijat orchestra. CONSONANCE [‘kons∂nans] (s. intervalul care completează o instrumentelor pentru concert. potrivire.) – (înv. (v. t. grup de instrumente din aceeaşi CONCERT HALL [‘kons∂:t ho:l] (s. aranjat pentru orchestră: CONSONANT [‘kons∂nant] (adj.) Conservator.) – piesă COMPOSE [k∂m’pouz] (v. înv. CONTRABASSIST [kontr∂’beisist] (s. trombon contrabas.) parte concertantă pentru vioară solo.) – concurs: musical contest – grupul de instrumente solo într-un concerto concurs muzical.gou∂r] (s. concerted music – bucată pentru ansamblu consonant. CONDUCT [kon’dΛkt] – 1. CONCENTUS [k∂n’sent∂s] (s. 2.) – concert (lucrare muzicală care este în strânsă legătură cu altă muzicală).) – con brio.) – turneu de (sin.) – CONCORDANT [kon’ko:d∂nt] (adj.) – (fig.

CORD [ko:d] (s. sentimentală. COUNTRY SONG [kΛntri.) – a cânta cu tremolo. identic acestuia şi care impune o amplificare CORNEMUSE [ko:n∂’mju:z] (s. pl. 3.) a cânta încet. cinel. ceteraş. double bassoon).) – (şi crwth) vechi instrument fligorn sopran (sin. interpretată înainte de a se ridica sau de a se COUNTERBASS [kaunt∂’beis] (s. contrasubiect. CONTRAPUNTIST [kontr∂’pΛntist] (s.) – contratimp. COUNTRY DANSE [kΛntri. a lălăi: The singer became contratimp.soŋ] (s. keyed bugle). a contraviolini) – contrabas.pi’ænou] (s.) – 1. CONTRA-OCTAVE [‘kontr∂ ’oktiv] (s.) – contra-tenor.) – muzică siropoasă.) – cimpoi din Italia şi prin microfon (în limbajul muzicii pop). CYMBALOM [‘simb∂l∂m] (s.) – vioară de Cremona. uneori pe falset sau CORN [ko:n] (s. contraltos/ crescent. sau între acte.) – CROOK [‘kru:k] (s. adj.) – doina păstorilor.) – cornetist.) – re. coborî cortina. a face arpegii (la un instrument cu coarde). contramăsură.) – cool jazz. monotonă. contralti) – contralto.) – pătrime.) de contralto. (sin. sincopare. tal(g)er. coryphaei) – corifeu. pavillon chinois. violonist. pentru ambianţă. CROWD [kraud] (s. cu pistoane (sin. pl.] (s.) – cotillon. pl.) – drâmbă. COUNTERMEASURE [‘kaunt∂.) – contrafagot CREMONA [kri’moun∂] (s. 2.) fredonare. instrument idiofon cu sunet nedeterminat. CONTRETEMPS [‘ko:ntretα:ŋ şi pron. CROTCHET {krot∫it] (s. a fredona. arta contrapunctului. CYMBALIST [‘simb∂list] (s. CREMBALUM [‘kremb∂l∂m] (s.CONTRABASSOON [kontr∂’b∂su:n] (s.) – cântec popular. 2. CROON [‘kru:n] – 1.) – pasaj de legătură. COWKEEPER’S TUNE [‘kau.) – pianină. Turkish crescent). shank). Chinese CONTRALTO [kon’træltou] – 1. COUNTERPART [kaunt∂’pα:t] (s. alto. 2. din Franţa. curtain – a coborî/ a ridica cortina. ţambal. angleză.) – 1. CORNET [‘ko:nit] (s. 3. CONTRABASSOONIST [kontr∂’b∂su:nist] (s. CORNET(T)IST [ko:’netist] (s.) – a insera ceva într-o bucată CORNY [‘ko:ni] (adj. chimval. i.) – ceardaş. .) – (şi crum-horn) contrapunctic. CRESCENDO [kri’∫endou] (s. rol de altist. ţimbalist. vârf şi de care atârnă clopoţei (sin.) – instrument de percuţie de contrafagotist origine turcească format dintr-o bucată de CONTRADANCE [kontr∂’dæns] (s. 2. i. COWBELL [‘kaubel] (s. muzicală: to cue in a violin section – a insera proastă: corny dinner music – muzică într-o parte de vioară. COUNTER SUBJECT [‘kaunt∂. CORNET-À-PISTONS [‘ko:nit∂’pist∂nz] (s. t. 2. a arpegia. arta armoniei. cromornă (instrument muzical renascentist). CONTRAVIOLINO [. (adj.) – corn englez.) – (fam. îngânare (pentru sine) a unei COPULA [‘kopjul∂] (s. polifonic.) – contraoctavă. cornett. (s. cântăreţ sentimental.) – muzică demodată.) – 1.) – CYMBAL [‘simb∂l] (s.dα:ns] (s. i.) – contrapartidă.) – muzică COTTAGE PIANO [kotidз.) – 1. CONTRAPUNTAL [kontr∂’pΛnt∂l] (adj.) – contradans (şi metal în formă de semilună. cornet. lălăi: to croon to a baby – a cânta unui copil.) a fredona.) – cow-bell.) – contrabas. CURTAIN {k∂:tn] (s. altist sau falsetist.) viorist. cântat catifelat şoptit. stil de jaz devenit faimos fredonând melodii celebre. country. mare al unor instrumente de suflat pentru a CONTRA-TENOR [kontr∂’ten∂r] (s. adv. ieftină.) – contradans. (s. 2.) – ţiteră din Ungaria. COUNTER-TENOR [kaunt∂’ten∂r] (s.) – optime.) – cornet CROWDER [‘kraud∂r] (s.) – crescendo.kontr∂vai∂’linou] (s. COR ANGLAIS [ko:r’α:ŋglei] (s. la care se cânta cu arcuşul.) – contrapunct.) – cortină: to drop/ to raise the CORYPHAEUS [kori’fi:∂s] (s. ţambalagiu. CRESCENT [‘kres∂nt] (s. famous crooning hit tunes – Cântăreţul a COOL-JAZZ [‘ku:ldзæz] (s. D CRACKLE [‘krækl] (v. Chinese pavilion.) – (v. CROMA [‘kroum∂] (s.) . COUNTER TIME [kaunt∂’taim] (s. jingling Johnny. D [di:] (s.) – CZARDAS {‘t∫α:dα:∫] (s. CROONER [‘kru:n∂r] (s. drângă. cornet cu pistoane.sΛbзikt] (s. (amer. 2.) – CROMORNE [krou’m∂:n] (s.) – coardă (groasă). fr.kip∂z’tju:n] (s. arii. (v. COUNTERPOINT [‘kaunt∂.) – cuplet. cu un pavilion în contredanse).point] (s. muzical celt.) – piesă tubulară inserată în tubul contrapunctist. cinelist.) – 1. modern. CUE [kju:] (v. COTILL(I)ON [k∂’tilj∂n] (s. cu coarde întinse pe o ramă cornetist. CURTAIN MUSIC {k∂:tn mjuzik] (s.) clopoţel. cornetto).meз∂r] (s. schimba înălţimea sunetului (sin. dreptunghiulară. COUPLET [‘kΛplit] (s.

) – disonanţă.) cântec funebru.) – interval.) – ton D. (v. DISTUNE [dis’tju:n] (v. lamentaţie. înv.) – formă de dans. DISHARMONY [di’sα:m∂ni] (s. t. (şi discantus) stil likes the composer’s country-dances – Îi plac polifonic din sec. DÉNOUEMENT [dei’nu:mo:ŋ] (s. i. c) bal.fo:m] (s. sau triluri.) – a dezacorda (un DESK [desk] (s. diferenţa dintre frecvenţele celor două tonuri DODECAPHONIC [doudeka’fonik] (adj. harfă cu DISCORDANT [dis’ko:d∂nt] (adj. muzica medievală) cadenţă.) [‘disko:d] dezacord.DA CAPO [dα:’kα:pou] (adv. adj.) – do. scurt): popular DEVELOP [di’vel∂p] (v. sharp). a fi discordant.) – frazare corectă. (v. DECIPHER [di’saif∂r] (v.) cântec (simplu. DIRECTOR [di’rekt∂r] (s. greşită de acorduri.) – 1. descant. ton. stil de care este specializat în interpretarea muzicii de muzică pop pentru dans. record). differentiae) – (în ornamentală din sec.) – DISHARMONIOUS [disα:’mo:ni∂s] (adj.) [dis’ko:d] a fi discordant sau disonant. al XVII-lea – al XVIII-lea). adv.) – şaisprezecime.) – simbol sau frază care DOLCE [‘dolt∫i] – 1. triluri.) – (rar) DIATONIC [dai∂’tounik] (adj. primadonă. horă. DISK [disk] (s. i. (v. DÉBUT/ DEBUT [‘deibu:] (s. a face variaţiuni the distance of a fourth – interval de cvartă. în contrast cu DANCE BAND [‘dα:nsbænd] (s./ i. DISCOTHEQUE [disko:’tek] (s. declamaţie.) – disc (sin.) – 1. DISCORDANCE [dis’ko:d∂ns] (s.div∂:ti’mentou] (s. DISK-JOCKEY [disk’dзoki] (s.) – 1.) – standard de înălţime în care la este – divertisment. strident: discordant note – notă discordantă.) – diviziune (linie melodică DIFFERENTIA [. DANCE FORM [‘dα:ns.) dolce. al diskography). discotecă. DISALLOWANCE [. i. i. de pian care ridică surdina permiţând coardelor să jale. DAMPER PEDAL [‘dæmp∂’ped∂l] (s. variaţiune. t. zece coarde.dif∂’ren∫i∂l toun] (s. (s.) registru de indică într-o partitură tempoul. DIVERTISSEMENT [di’vεrtis’mã] (s.) – diatonic.) – interval între două note: (mai ales cu voce de soprană).) a dansa. decrescendo. – Doctor in Music. vibreze (sin. (v. DIAPASON NORMAL PITCH [daj∂’peiz∂n no:m∂l pit∫] DIVERTIMENTO [. discordant. twelvenote). 2. 2. DISHARMONIZE [di’sα:monaiz] (v. DODECAPHONY [doude’kafouni] (s. divertisment.) – discordanţă. fr. DIMINUTION [. t. DAMPER [‘dæmp∂r] (s.) discant. DISCOGRAPHER [dis’ko:gr∂f∂r] (s. DIVISION [di’viз∂n] (s. DISEUR [di’z∂ şi pron. dissonancy). (sin.minju’endou] (s. (v. debut – a debuta. dodecafonism.) – dizeur.) – decacord. 2.) – discordant. dirijor. DIVA [‘div∂] (s. (s.) – disjunct.) 1.) – DODECAPHONISM [doudeka’foniz∂m] (s. i. a înlocui (pe DISSONANCE [‘dison∂ns] (s. DEBUTANT/ DEB [‘debju:tα:ŋt/ deb] (s.) disc-jockey. adj.) [dis’kænt] a cânta DISTANCE [‘dist∂ns] (s.) – pedala de la elegie. 2.) a cânta. 2.) – a face sau DEGREE [di’gri:] (s. disonanţă.) – dezvoltare. DECLAMATION [dekl∂’mei∫∂n] (s.kweiv∂r] (s.dimi’nju:∫∂n] (s. DIMINUENDO [di. (v. orgă.) – DISJUNCT [dis’dзΛnkt] (adj. He DISCANT [dis’kænt] (s.dif∂’ren∫i∂] (s. dieses) – diez (sin.) – (fam. divertimenti) (s. DECACHORD [‘dek∂ko:d] (s.) – discotecă (clădire). DISSONANT [‘dison∂nt] (adj. sau la sfert a notelor originalului.) – care l-au produs. first-desk flutist – flautist din rândul întâi. DESCANT – 1.) – da capo. mărime variabilă (de la combo la orchestră) DISCO [‘diskou] (s. muzică. treizecidoime.) – diminuare. (s. adv. 2.) – surdină.) – a dezvolta (o temă). Mus. soprano. DIRGE [d∂:dз] – 1.) – discofil (şi diskophile).) – divă.) – dizeuză. stabilit la 435 de vibraţii pe secundă. DISEUSE [di’z∂:z şi pron.) – debut: to make one’s DISCORD – 1. (s. 2. regizor. pupitru. (s.) – succesiune DANCE [dα:ns] – 1. DEVELOPMENT [di’vel∂pm∂nt] (s. t. pl. al XIII-lea.) – a dubla.) – stil de jaz. combinat a cărui frecvenţă este egală cu DO [dou] (s. DITTY [‘diti] – 1.dis∂’lau∂ns] (s. . DISCOPHILE [disk∂’fil] (s. DECRESCENDO [di:kri’∫endou] (s. fr. DEMI-SEMI-QUAVER [‘demi. DIXIELAND [‘diksilænd] (s. XVIII-lea.semi’kweiv∂r] (s.) a) dans.) – 1.) a pune pe note sau a celebra prin DIAPASON [daj∂’peiz∂n] (s.) – a descifra.) – a dirija. the twelve note system). pl.) – disonant. registrul principal al orgii. DEMI-QUAVER [‘demi. DIRECTION [di’rek∫∂n] (s.) – discordant. cu măsură metrică compoziţiile country ale compozitorului. b) dance music – muzică de dans. locul în orchestră: a instrument). t. înv. DIESIS [‘dai∂siz] (s. diapazon (registru.] (s. 2. 2. DIFFERENTIAL TONE [.] (s. instrument).) – disonanţă (şi cineva).) – (amer. i. pl. ditty – cântec popular.) – deznodământ.) – debutant. grad. modul etc.) a cânta un cântec funebru.) – grup muzical de măsura liberă a orgii. 2.) – discograf. i. DEPUTIZE [‘depjutaiz] (v.) – diminuendo. strictă în toate părţile vocale.) – repetarea unei teme cu reducerea la jumătate dodecafonist. 2. stilul.) – dodecafonie DIRECT [di’rekt] (v.) – discografie (şi formă binară folosită în părţile suitei din sec. 3. DODECAPHONIST [doudeka’fonist] (s. [‘deskænt] (s. dodecafonic (sin. DISCOGRAPHY [dis’ko:gr∂fi] (s./ i. (adj. dans. loud pedal).

drum – tobă mare. b) bătaie a tobei.) – (înv.ri:d] (adj.) – ton melodic ornamental mică. de dominantă: the dominant chord – acordul (s. 3. E [i:] (s. în doubles on drums – Saxofonistul dublează la care fiecare ton este considerat o treaptă tobe. repetiţie. auz: to have an ear for music DOUBLING [‘dΛbliŋ] (s. 2.) – dublu coarde. – a avea ureche muzicală. ECLOGUE [e’klo:g] (s. bass viol.) punct. (s. octavă mai sus sau mai jos. individuală şi nici unul ca ton alterat pe scara DOUBLE-ACTIONED HARP [‘dΛb∂l. . duet. 2.) diatonică.) – duetist. pl. b) (rar) variaţie. 2. incisive.meidз∂r] (s.) – duet. fugă cu două subiecte dezvoltate simultan. – harpă cu pedală.) – cu punct (despre note).) – beţişor de tobă. E DOUBLE SHARP [‘dΛb∂l’∫a:p] (s.point] (s. bate toba. DOUBLE COUNTERPOINT [‘dΛb∂l kaunt∂ .) – ureche. DOUBLE REED [‘dΛb∂l.) – bass fiddle.bjugl] (s.) a cânta la tobă. 2. produce sunete subţiri. (s. DUAN [‘dju:∂n] (s.) – duo. DRONE-PIPE [‘droun’paip] (s.) – eglogă (sin. 2.) la parte sau pedală a unei orgi mari (echo organ/ tobă. ELECTRIC GUITAR [i:‘lektrik gi’tα:r] (s. contrafagot.) – dublu (cu două sau mai multe DOUBLE BAR [‘dΛb∂l. (s.) dominantă.) – 1. fie cu o twelth).) a) DUO [dju:ou] (s.fju:g] (s. i. t. i.) a executa (un ritm etc.baterie. EIGHTH [eiθ] (s.) octavă.) a cânta la DUODECUPLE SCALE [du:∂’dekj∂p∂l skeil] (s.) a) tobă. hack brett.) – contrapunct dublu. DUTY BUGLE [‘dju:ti. trist. DOUBLE BASS [‘dΛb∂l.) – contrabas (sin. DOODLESACK [‘du:d∂l. canto. dulcianei. DOUBLE [‘dΛb∂l] – 1.bi:t] (s.) – măsură dublă. DUPLE [‘dju:pl] (adj.beis] (s.) – tambur major. DRUMMER [‘drΛm∂r] (s. timp tare. cu cele produse de coarde.) – linie dublă pe bătăi într-o măsură): duple meter – metru portativ. DUETTO [dju:’etou] (s. duo. DOUBLE-STOP [‘dΛb∂l’stop] (v.) – bas (la cimpoi). echoes) – 1. 3.) – mod dorian. plăcut. pe tobă. dubla (printr-un ton) fie la unison. indicată prin semnul Π. asemănătoare DORIAN MODE [do:ri∂n moud] (s.) – chitară DUETTIST [‘dju:etist] (s. (v.) – duet. a ECHO [‘ek∂u] (s.) – a cânta concomitent pe două coarde ale viorii.) – lovitură cu vârful de cântec îi suna mereu în urechi.) – ecoseză (sin. æk∫∂nd’hα:p] (s.) – measure. (adj. ECCLESIASTICAL MODE [ikli:zi:’æstik∂l moud] (s. 2.) – pedală de orgă care dudelsack). small/ side drum – tobă ECHAPPÉE [e∫æ’pei] (s. DOUBLE STOPS [‘dΛb∂l’stops] (s.) – mi: key of E flat – cheia mi bemol. DUPLE RHYTHM/ TIME [‘dju:pl’riθ∂m/ taim] (s. DOUBLE FUGUE [‘dΛb∂l. bemol. 4. duple DOUBLE BASSOON [‘dΛb∂lb∂’su:n] (s. the drum care urmează tonul principal cu o treaptă mai beats – toba bate.) – doloroso. sau cu două subiecte dezvoltate mai întâi independent şi apoi împreună. pastoral DRUMHEAD [‘drΛmhed] (s. player – ţambalagiu.) – dramă. darabană: big/ kettle mod gregorian. dublu. Scotch DRUM MAJOR [‘drΛm.) – optime. DRUM BEAT [‘drΛm.) – un al doilea instrument: The saxophonist scară cu douăsprezece tonuri cromatice.) – DRUM [drΛm] – 1. the ear – a-şi forma urechea. to beat the drum – a bate toba. DOUBLE MOVEMENT [‘dΛb∂l’mu:vm∂nt] (s.) a DUODECIMO [. EIGHTFOLD [‘eit. prima cânta după ureche. (v. two-part time). t.) – duodecimă (sin. electrică. melodios. (teatru) dublură. DOT [dot] – 1. double sharp – dublu diez. 3. t.bα:] (s. EARLESS [‘i∂lis] (adj. a cânta dublu coarde. DRAMA [‘drα:m∂] (s. ţambal: dulcimer DOTTED [‘dotid] (adj.) – bătaie/ răpăit de tobă. DRUMSTICK [‘drΛmstik] (s. d) drums . ecou.) dublu: double flat – dublu timpanon. i. DUET [‘dju:et] (s. (v.) – octavă.) DULCET [‘dΛlsit] – 1.b∂u] (s. EIGHTH NOTE [‘eiθ. măsură în doi timpi. DULCIMER [‘dΛlsim∂r] (s.) registru de orgă asemănător cu sunetul dominant.) – corno signale. (adj. were constantly singing in his ear – Fragmentul DOWN BOW [‘daun. The two bars of music măsură.nout] (s. jos sau mai sus şi care începe printr-un salt. string bass).) – pielea (membrana) de poem).) – dublu diez.) – afon.) a puncta. 2. ţiteră.dju:ou’desimou] (s. dance/ tune).) – cimpoi (şi DULCIANA [dΛlsi’æn∂] (s.) – contrafugă. (v. to educate arcuşului pe coarde.) – dublare.) – (poetic) cânt. ÉCOSSAISE [eko’sæz] (s.fould] (s. 2. măsură binară (sin. DOMINANT [‘domin∂nt] – 1.sæk] (s.DOLOROSO [do:l∂’rousou] (adj. stop) care produce efecte de ecou.) dulce. to play by ear – a DOWN BEAT [‘daun. (adj.) – toboşar.bit] (s. fără ureche muzicală. c) toboşar. (v. EAR [i∂r] (s.) – 1. (s.) – cu ancie dublă.

ton auxiliar.(nota) fa. 3. FA [fα:] (s.) – corn englez.) – (sin. (nota) subdominantă. recite). EMPHASIZE [‘emf∂saiz] (v.) – referitor la etnomuzicologie.) – 1. ENGLISH HORN [iŋgli∫’ho:n] (s.) – fanfară.) – (jaz) carte care conţine ETHNOMUSICOLOGY [eθnoumju:zi’kolodзi:] (s.) – 1.) – intradă.) – eufonic.) – nocturne for his encore – A ales o nocturnă de expresionism. ESTAMPIE [es’tα:mpi:] (s. tehnică.) – execuţie. ENCORE [Λŋko:’r] – 1.) – (despre flaut) cu dexteritate: The pianist’s execution of the unsprezece clape. improvizaţie. modul în care se face intrarea: a sloppy entrance – o intrare neglijentă. EUPHONIUM [ju:’foni∂m] (s. t.) – melodii sau progresii armonice de bază pentru etnomuzicologie. de violoncel etc). F ENTRANCE [‘entr∂ns] (s.) – improvizator. EPISODE [‘epi.) – 1. euphonious voice – o voce dulce. (interj.) – expresie. episod. (sin. pl. accompaniment – a improviza un ETHNOMUSICOLOGIST [eθnoumju:zi’kolodзist] (s. ENTERTAINER [. armoniu. EPILOGUE [‘epi. FALSE [fo:ls] (adj.) bis.) – fauxbourdon. EXTEMPORIZER [ik’stemp∂raiz∂r] (s. Iluminismul. intrare pe scenă.soud] (s. dizeuză (sin.ent∂’tein∂r] (s. 2. 2. improvise).) – studiu./ i. eufonică. fligorn bariton FANDANGO [fæn’dængou] (s.) – coloratură.) – 1. F sharp – fa diez. FAKE BOOK [feik bu:k] (s. epodă. 3. t.) – epilog. adv. ELEVEN KEYED [i‘levn ki:d] (adj. dirge). ENTRADA [en’traθ∂] (s. EXPRESSION [ik’spre∫∂n] (s. f-hole – ureche (de vioară.) – falsetto. interpreta un concert de vioară cu o rară ELEVATION [. fa: scale in F major – gama în fa major. ansamblu: a string ensemble – un ansamblu de coarde. bar singer. (adj. arta de a interpreta prin mişcările corpului ELECTROPHONE [i:lektr∂’foun] (s.) – a improviza (THE) ENLIGHTENMENT [in’lait∂nm∂nt] (s. . note – a coborî o notă.) – fado. EXTEMPORIZE [ik’stemp∂raiz] (v. EPITHALAMION [. muzică electronică. 2.) a) epic. parte a fugii sau a sonatei. FADO [‘fα:du:] (s.) – cântec de seară în ELEGIAC [. 2. trompete. (s. t.) – a da măsura la.) – eufonie.eli’vei∫∂n] (s. produs cu ajutorul curentului electric).) – muştiuc.) – ENHARMONIC [enhα:’monik] (adj. EXERCISE [‘eks∂.ELECTRIC ORGAN [i:‘lektrik ‘o:g∂n] (s.) – estampidă. pl. study) EMBOUCHURE [.α:mbu’∫u∂r] (s. t. ornament.) – expoziţie.kju:t] (v. – epitalam. 2. eurythmic). flat – fa bemol.) – euritmic (şi electrică. intonaţie. EUPHONIOUS [ju:’foni∂s]. t.) – to fall a EUPHONIC(AL) [ju:’fonik(∂l)] (adj. sonata was brilliant – Execuţia sonatei de către EMBELISHMENT [em’beli∫m∂nt] (s.) – electrofon ritmul compoziţiilor muzicale (inventată de (orice instrument muzical al cărui sunet e elveţianul Emile-Jacques Dalcroze). vocii. t. perform. 2. FAIRY SCENE/ PLAY [‘fε∂ri si:n/ plei] (s. cântec popular portughez. EXECUTE [‘eksi.) acompaniament. calitate a virtuozitate (sin. 2. cor etc). (s.) – enarmonie.) – eufonic:a sweet. a improviza: to fake an (adj. t. F [ef] (s. ca sg. (adj.) – bisa.saiz] (s. intrarea unei voci sau a unui instrument. EPIC [‘epik] – 1.) bis: He chose a Chopin EXPRESSIONISM [ik’spre∫∂niz∂m] (s. 2.) – eufoniu.) – exerciţiu (sin.) . ETHNOMUSICOLOGICAL [eθnou’mju:zi ’kolodзik∂l] FAKE [feik] (v. 2. ENSEMBLE [Λn’sΛmb∂l] (s.) – elegiac. FAH [fα:] (s. prima ambuşură. EVENSONG [‘i:vnsoŋ] (s.ik’spresiv’o:g∂n] (s. FALSETTO [fo:l’setou] (s.) – euritmie.) – antract. ENHARMONY [en’hα:moni] (s.eli’dзai∂k] (adj.) – 1. ELECTRONIC MUSIC [i:lek’trounik ‘mju:zik] (s. ELEGY [‘elidзi] (s. a cânta fără partitură.) – a ridica vocea în înălţime violin concerto with supreme virtuosity – a sau a creşte volumul vocii.log] (s. EPODE [‘epoud] (s. FANFARE [‘fænfε∂r] (s.) – fandango.) – fals. EXECUTION [eksi’kju:∫∂n] (s. arie cântată de EUPHONY [‘ju:f∂ni] (s.) – dizeur. Chopin pentru bis.) F clef – cheia fa/ de bas.) – enarmonic. diferite cântece. EXTEMPORIZATION [ikstemp∂rai’zei∫∂n] (s.) – elegie (sin.) – feerie. interludiu. 2. pianist a fost strălucită. FALL [fo:l] FELL [fel] FALLEN [‘fo:l∂n] (v. Biserica anglicană. play off. diseur/ diseuse).) – a executa: to execute a ELEVATE [‘el∂veit] (v. refren.) – EURHYTHMICS [ju:’riθmiks] (s.epiθ∂’leimi∂n] (s. ) a EXPRESSIVE ORGAN [. tutti (pasaj executat de întreaga orchestră şi solist. epithalamia) FABURDEN [‘fæb∂:d∂n] (s. baritone). b) eroic. EXPOSITION [eksp∂’zi∫∂n] (s. (nota) fa. ÉTUDE [e’tju:d] (s. ENTR’ACTE [‘ontrækt] (s. F compoziţie epică. – etnomuzicolog. (v.) – 1.) – 1.) – (jaz) 1.) – orgă EURHYTHMIC [ju:’riθmik] (adj.

b) a intona FIDDLING [‘fid∂liŋ] (s. pl. FINALE [fi:’nα:li] (s. instrument muzical de forma viorii (violă. (v. (v.) cu un semiton mai jos.) a cânta FLAMENCO [flα:’meŋkou] (s. claviatură.) (fam. b) acord final. 2. flaut de concert. FINGER BOARD [‘fiŋg∂bo:d] (s. (s. cifraj. clape. FERMATA [fε∂’mα:t∂] (s.) – fanfară. (s. clapetă FARANDOLE [‘fær∂ndoul] (s. (s. cântăreţ din fluier. i. FLAT [flæt] – 1.) – flautist. notarea care se ţine orizontal pe buze. FIGURATE [‘figjurit] (adj. 2.) – 1. gât (la FANTASIST [‘fænt∂sist] (s.) – toc/ cutie de vioară.) – (fam.) tonalitate prea joasă (a unui FIDDLE STRINGS [‘fid∂l. shepherd’s ornamentală a unui pasaj. 2. fioriturae) – fioritură.FANTASIA [fæn’teizi∂] (s. cu trei valve. . violoncel. i. clapă. muzica (la instrumentele de suflat) unui dans provensal. first horn – prim-altist. (un pasaj) cu înflorituri. persoană care face flaute. fluier: vertical flute – înzorzonat. FIDDLER [‘fidl∂r] (s. muzica pe FLUE [flu:] (s. cu degetele. 3. FIDDLE BOW [‘fid∂l. acompaniamentul (unui pasaj). coda. sunet de flaut.) – festival: a music festival – corn. tehnică compoziţională din sec. FLUTING [‘flu:tiŋ] (s. figură. instrumentele cu coarde).flu:t] (s.) – (fam. oktave flute – FIGURATION [. (v. 2. FIPPLE [‘faip∂l] (s.) – 1. (s. b) registru. complicat. coarde sunet). alto flute – flautul alto. FARCICAL [‘fα:sik∂l] (adj. discordant. sudul Spaniei. vocal flourish – FIELD MUSIC [fi:ld mju:zik] (s. grav: flat fifth – cvintă redusă.figju’rα:nt] (s. FANTASY [‘fænt∂si] (s. transverse/ German flute – flaut contrapunctică foarte înflorită. 4.) – orice instrument slabă. a scrie 2.) a cânta la flaut sau la fluier. (v.keis] (s.) – flautat: fluted notes – note FIGURED BASS [‘fig∂dbeis] (s. burlesc. suflat din alamă.) – coadă la o notă. FINGER [‘fiŋg∂r] – 1. de vioară. prim- FESTIVAL [‘festiv∂l] (s.) a nota cifre reprezentând fermecat. b) orice FLAG [flæg] (s. FIDDLESTICK [‘fid∂l. (v. lăutar.) – flajeolet. acordat în si FIGURANT [‘figjur∂nt] (s.) – de farsă. FLUTER [‘flu:t∂r] (s. quint). FIORITURA [. figuraţie.b∂u] (s. digitaţie. voce: first alto. FIDDLE [‘fid∂l] – 1.bassflute – flautul bas. jos. FLUSH [flΛ∫] (s. b) a (înv.) – bas cifrat.) – fantezie. înfloritură.) a) a preludia.) a) fals. tratare flautul mic.) – flautist. the Magic Flute – Flautul FIGURE [‘fig∂r] – 1. indicarea FARCE [fα:s] (s. t. viorist (de minor.) a cânta (ceva) la fluier. b) FI [fi:] (s. FLUTE [flu:t] – 1. to play second fiddle – a cânta la vioara a II.stik] (s.figju’rei∫∂n] (s. muzică de marş în lipsa fanfarei. variaţie.) a) preludiu. a. c) a face variaţii sau înflorituri. disonant.) arcuş.) – 1. este si bemol.) – silabă de solmizaţie folosită pentru conducătorul unei părţi sau a unui grup de semitonul dintre a patra şi a cincea treaptă. fanfară. ales gornişti.) – strune. flat stradă).) păr de cal). c) a cânta la un instrument FLUTE PLAYER [flu:t ‘plei∂r] (s.) – tril. 3. (adj.) a) flaut. contrabas). fluier. c) (sunet de) instrumentele cu coarde. cadenţă în care acordul final cade pe o bătaie FIPPLE-FLUTE [‘faip∂l. 2. t. to play first fiddle – a cânta la vioara muzică instrumentală sau vocală originară din I.) – flamenco. digitaţiei. instrument din orchestră sau din cor. (s. t. t.) – 1.) – fantezie (sin./ i. FAUXBOURDON [foub∂:’don] (s. interpreţi.flædз∂’let] (s.fjori’tju∂r∂] (s. tratare flute – fluier.) digitaţie.) a) prima voce sau primul un festival de muzică. concert flute – părţii de bas. FLUTED [‘flu:tid] (adj. FLŰGELHORN [‘flu:g∂l. muzicieni (mai ruladă.) a) a bate măsura. FIFE [faif] – 1. FIDICINAL [fi’disin∂l] (adj.) – faux bourdon. (v. limbă. t. 2. (v. FLUE STOP [‘flu:stop] (s. FLAGEOLET [. reverie).) primul instrument sau prima simbolul fermatei. FIDDLE MAKER [‘fid∂l. arta de a cânta la flaut. unui tub prin care iese aerul.striŋz] (s.) – tub de orgă cu toba în timpul marşurilor).) – şir de tuburi de orgă. 2. bemol şi folosit mai ales în fanfare. FLOURISH [‘flΛri∫] – 1. FINGER HOLE [‘fiŋg∂h∂ul] (s. (adj. FIRST [f∂:st] – 1.) – cântatul la vioară. 2.) – 1.) – farsă. stil de la scripcă.) – arcuş de vioară (din disonant: to sing flat – a cânta disonant. 2.) – (interval de) cvintă (sin. (s. bemol:The flat of B is B flat – Bemolul lui si FIDDLE CASE [‘fid∂l. b) bemol(izat): D flat – re bemol.ho:n] (s. (s. 2. (s.) a cânta din deschizătură în partea de sus.) – referitor la coarde sau la 2. third – terţă minoră. i. al XV-lea.meik∂r] (s. (adv. asemănător cu fluierul.) a) scripcă. (v.) – figurant.) – figurantă. flautate.) – deschizătura din partea de sus a care aceştia o cântă.) – încărcat. cu o fantă prin care suflă fluierarul.) motiv.) – final.) – gaură.) fluier sau flaut (folosit împreună cu FLUE PIPE [‘flu:paip] (s. 2.) – 1.) scripcar. FLATNESS [‘flætnis] (s. fluierar.) – farandolă. coroană.) – fermată. d) fioritură. toboşari şi flautişti) care cântă FLOURISHING [‘flΛri∫iŋ] (s.) – cep mic în partea de sus a unui FEMININE CADENCE [‘fem∂nin ‘kæd∂ns] (s. a înflori. vioară. FIFER [faif∂r] (s.) – lutier.) – compozitor de fantezii. FIGURANTE [. 2.) – instrument de FIFTH [fifθ] (s.) a bemoliza. un acord final.) flautist. avea digitaţie bună. timbru de flaut (la orgă). flaut drept.) – fluier. FINGERING [‘fiŋg∂riŋ] (s.

sl. (adj. G folcloric. GLASS HARMONICA [glæshα:’monik∂] (s. FOLK ROCK [‘f∂uk.) – 1. to get over the GALOUBET [gælu:’bei] (s.) – parte a unei compoziţii în GLISSANDO [gli’sα:ndou] (s. pl.) – stil de blues în jazul modern. diapazon.) – taraf. degetelor.) – cântec. cânta muzică corală.) – fortissimo.) – rampă. FOLK MUSIC [‘f∂uk. GLOCKENSPIEL [‘glok∂n..) (d.) – futurism. G CLEF [‘dзi:.) – în stil de fugă. FOXTROT [‘foks. FOLKLORIST [‘f∂uk.) – pentru/ la patru compoziţiei muzicale. FROG [frog] (s.) – gavotă (şi gavot).) – gală: a gala featuring opera stars FOLK SINGER [‘f∂uk.) armonică.pa:t] (adj.) – cheia sol.) – ca de flaut (şi flutey). FUGUE [fju:g] (s.) – diapazon (ca margini sunt puse în vibraţie de bătaia standard de înălţime).) – galop (sin. tip de flaut cu footlights – a plăcea publicului.) instrument muzical.) – provizoriu.) – giocoso. cauzată de o înregistrare defectuoasă. prin omisiunea unor tonuri din gama completă. luminile GALLIARD [‘gælj∂d] (s.) – goliardic.) – gigă (sin.) – (celesta) FUGHETTA [fju:’get∂] (s. FUGATE [‘fju:geit] (s. GOB STICK [‘gob. adv.hændid] (adj. jucăuş.laits] (s.) – stil muzical care G [dзi:] (s.) – folclorist.) – sol: G minor – sol minor. a lega să respecte regulile acesteia.siŋg∂r] (s. dar fără să fie o fugă. cântec pentru trei sau patru voci FRET [fret] (s.) – (dial. FOLKLORE [‘f∂uk. (s.trot] (s. adv.) – (ist.) FUNDAMENTAL BASS [fΛnd∂’ment∂l beis] (s. (care uşurează găsirea tonurilor şi a GLEE CLUB [‘gli:klΛb] (s. glockenspiel..) – FRENCH HARP [‘frent∫.soŋg] (s. fortepiano. cântare în stilul (jazului) gospel FYTTE [fit] (s. scară. acord) fundamental. GLEE [gli:] (s.klef] (s.mou] (adj. GLOTTIS [‘glotis] (s. adv. armonică de sticlă. un GOLIARDIC [gouli’α:dik] (adj. FOLK MUSIC BAND [‘f∂uk.ho:n] (s. GOSPEL [‘gosp∂l] – 1. GOSPEL SONG [‘gosp∂lsoŋ] (s.) – cvartă.) clarinet.) – scară formată FORTE [‘fo:tei] (adj. adv.) – compozitor de fugi.) (numit şi GONG [goŋ] (s. notele. ce cu cealaltă se bate o tobă mică.lo:r] (s.pi’ænou] (adj. menestrel.) – folcloristic.) – pentru patru voci.) – glotă. din boluri de sticlă de diferite mărimi. 2. gamă. muzicală.) – gong.) – GAVOTTE [‘g∂vot] (s.) – folclor. melodie. GALA [‘gα:l∂] (s.) – foxtrot.) – piesă în stilul fugii. FOLKLORISTIC [f∂uklo:’ristik] (adj. 2. la care se cântă cu o mână. (s. FUTURISM [fju:’t∫∂riz∂m] (s. mâini. FOLKLORIC [‘f∂uk.) – fiecare dintre bucăţile de fildeş solo (fără acompaniament) (sin.) – cântec pop.) – diapazon.) cântăreţ ambulant. jig).) – galoubet. rampei: to appear before the footlights – a-şi GALOP [‘gæl∂p] (s.hα:p] (s. (s. GENRE [‘зα:ŋr] (s. FLUTY [‘flu:ti] (adj. FUGATO [fju:’gα:tou] (s.) – (amer. FORM IN MUSIC [‘fo:min’mju:zik] (s. musical composition – genul dodecafonic al FOUR-HANDED [‘fo:.rok] (s.) – (lit.) – 1.) – dans popular din Ucraina. canto. cântăreţ gospel. puternic şi imediat încet. 2..) a cânta cu angajament FOUR PART HARMONY [‘fo:.lo:rik] (adj. i. GIOCOSO [dзo:’kousou] (adj. GLEEMAN [‘gli:mæn] (s. gal(l)opade). FUNDAMENTAL [fΛnd∂’ment∂l] – 1.) – frecvenţă. 2. (adj. FREQUENCY [‘fri:kw∂nsi] (s. FOOTLIGHTS [‘fut. în timp FORK [‘fo:k] (s. GAPPED-SCALE [‘gæpd skeil] (s.) – bas gospel hymn – imn gospel.FLUTIST [‘flu:tist] (s. înv. instrument muzical format FRENCH HORN [‘frent∫.. armonie în patru linii melodice.) – muzică pop. 2. FUNK [fΛŋk] (s.) – galliardă (şi gaillarde).mjuzik’bænd] (s. ale căror FRENCH PITCH [‘frent∫.) angajament de o seară (al unui FOUR PART [‘fo:. (s. stilul fugii.) – gotic.) – glissando.) – gen: the twelvetone genre of FORZANDO [fo:’tsα:ndou] (adj. combină rockul şi folkul. FUGUIST [‘fju:gist (s.) – grup organizat pentru a semitonurilor). încrustate pe gâtul chitarei sau mandolinei (înv. gospel singer – fundamental. FORTEPIANO [‘fo:tei. de operă în cele mai faimoase roluri ale lor. GIG [gig] – 1.) glissando. muzicant).) – forte. face apariţia pe scenă.) – fugă.) – cântăreţ folk. FUGAL [‘fju:g∂l] (adj.) cânt. 2. GO-PAK [‘goupæk] (s. dar fără GLIDE [glaid] – 1.) – sforzando.) – fugă mică. part song). (v. GOTHIC [‘gouθik] (adj.) – formă GAMUT [‘gæm∂t] (s. FOURTH [fo:θ] (s.lo:rist] (s.) – flautist (şi flautist). (v.pa:t ‘hα:m∂ni] (s. in their most famous scenes – o gală cu artişti FOLK SONG [‘f∂uk.) a face un glissando.) – corn de armonie. b) generatorul unei serii de armonii. fundamental note/ tone) a) acord fundamental.pit∫] (s. . adv. trei găuri. GIGUE [‘dзi:g] (s.mjuzik] (s.) – capră (la arcuş).spi:l] (s. adv.stik] (s.) stilul gospel. i. FORTISSIMO [fo:’tisi.) – interferenţă în sunet reprodusă de pe un disc sau de pe o bandă.) – folcloric. FLUTTER [‘flΛt∂r] (s.

(NOTE) [greis(’nout)] (s.) oboi. 2. gramofon: automatic/ electric gramophone – HARD-ROCK [‘hα:d.) – harpist.foun] (s. orchestră sau ansamblu de mari dimensiuni: a acordeon. HALF STEP [.) a) mare. armoniile. (dans cubanez).) – 1. (s.) – 1. sunete). fisarmonică. adv. (s.) – 1. personaj din comedia spaniolă. violoncel Guarnier.) – armonios. grand fugue – fugă pentru orchestră. 2. orchestrion. gregorian chant – cânt gregorian. (v. scris pentru HARMONICA [hα:’monik∂] (s. sunetul ca de flajeolet al unei coarde (mai GRAVE [‘grevei] (adj. de cântece corale pentru liturghii. patefon.) armonic: harmonic GRAMOPHONE RECORD [‘græm∂.) a cânta la harpă.) – vioară/ HARMONIST [‘hα:monist] (s. ca sg.) – pian cu coadă. parţialele tonului fundamental. t. HARPERESS [‘hα:p∂res] (s. instrumente din aceeaşi clasă. musical group – formaţie.) – înfloritură. HAIR [hε∂r] (v.hα:f’rest] (s.) – armonie. ureche muzicală. graduses) – lucrare HAND ORGAN [‘hænd. instrument muzical sud. GRAND FINALE [‘grænd fi’na:li] (s.hα:f’kæd∂ns] (s.) – 1. HARMONICS [hα:’moniks] (s.hæb∂’nε∂r∂] (s. 3. (v. HALF REST [.) a se armoniza (tonuri. armonic. H HARPER [‘hα:p∂r] (s. i.GRACE – 1. to play (on) the harp – a cânta la harpă. HABANERA [.) – grandioso.harpist. motiv.) – v.) – 1. HARP [hα:p] – 1.) – 1.) – 1. GROUP [gru:p] (s.) – cadenţă înflori.) HARMONIC MINOR SCALE [hα:’monik main∂’skeil] pian mare. a cadenţa.) – GUITARLIKE [‘git∂:laik] (adj. gregorian HARMONIC TRIAD [hα:’monik. gramofon electric.) – temă de bas. 2.) a amplifica GUT [gΛt] (s. constând în întregime sau parţial din exerciţii a caterincă. maestru al armoniei. de) clavecin. 2. adv.) – lipsă de ureche HARMONIOUS [hα:’moni∂s] (adj. pick-up. HARMONIC [hα:’monik] – 1.) – coardă (pentru vioară etc). 2. acord. t.) – specialist în armonie.) a HALF CADENCE [.) – doime.) – semiton. 2.) – harpist (profesionist).) – ciocan (la pian). GRANDIOSO [grændi:’ousou] (adj.hα:f’nout] (s. harp player .) – flaşnetă. (tip H [eidз] (s.) – ton gregorian music – muzică gregoriană. armonie.) – (arh. încet. . armonie.) – triplu mode – mod gregorian. GROUND BASS [‘graund beis] (s. HARMONIUM PLAYER [hα:’mouni∂m. ştiinţa/ GRAND OPERA [grænd’op∂r∂] (s.) – hard-rock.) – 1. compoziţiilor care au formă completă.foun.) – dramă cântată.) armonică.trai∂d] (s. modern.) – habaneră/ havaneră HAUTBOY [‘uoboi] (s. acord. armonică. GUARNERIES [gwa:’neari∂s] (s.) – coarda sol.) – pedală de harpă. ales la vioară). asemănător cu clovnul. HARMONIOUSLY [hα:’mouni∂sli] (adv. apogiatură. GUITARIST [gi’ta:rist] (s. 2. solemn.) – nota si în notaţia germanică. GREGORIAN [gri’go:ri∂n] (adj.) – gregorian: HARMONIC TONE [hα:’monik toun] (s. GROUND [‘graund] (s. (adj. HARMONISATION [hα:m∂nai’zei∫∂n] (s. comic facil. secţiunea din orchestră unde se află HARMONIPHON [hα:’monif∂n] (s. armonizare.) – pauză de o doime. notă de coloratură. carte HALF TONE [‘hα:f. ton – disc. american. armonică de gură (sin. (v.) tones – tonuri armonice. (v. 2. ‘reko:d] (s. gracioso.) – G-STRING [‘dзi:striŋ] (s. HARMONIOUSNESS [hα:’moni∂snis] (s. 2. GRADUS [‘greid∂s] (s.plei∂r] (s. plin de muzicală: to have a gross ear – a nu avea armonie. 2.) – grave. GRAND PIANO [grændpi’ænou] (s. muzicuţă. 2.) – chitară. (s. HARMONIUM [hα:’mouni∂m] (s.) – semiton. HARPSICHORD [‘hα:psi. muzicuţă.o:g∂n] (s. GUIRO ['gwi:rou] (s. HARD BOP [‘hα:d. HAMMER [‘hæm∂r] (s. căror dificultate creşte treptat. maiestuos.) – guiro. arta armoniei.) – chitarist.) – oboi cu clape. GROSS EAR [‘grous. pl. minor scale.) – hard bop.toun] (s. GRADUAL [‘grædu:∂l] (s. GUITAR [gita:r] (s. pl. 2.bop] (s. acord major. GRAND [grænd] – 1.i∂r] (s. terminată cu armonie dominantă. HARMONIZE [‘hα:m∂naiz] – 1.) harpă: Aeolian harp – harpă eoliană.) – harpistă. HARPIST [‘hα:pist] (s. 2.hα:f’step] (s. (adj. t. unison. stil de jaz GRAMOPHONE [‘græm∂. HARP PEDAL [‘hα:p.) – harpsicord. (s.kod] (s.) – a pune păr (la arcuş). armonic.) – ca de chitară.) – temă. cânt antifonic. a armoniza (o melodie). HARMONICON [hα:’monik∂n] (s. GRACIOSO [grei∫i:’ousou] (s.rok] (s.) – final grandios. orgă de cameră. organist.) – armonios. HARMONY [‘hα:m∂ni] (s. pl. b) aplicat mouth organ). de un HALF NOTE [. melodios.pedl] (s. i.) – armoniu. placă de patefon.

) – helicon.hetero’founik] (adj. impresionantă. HYMN [him] – 1. HYPOLYDIAN MODE [. HUNTING HORN [‘hΛntiŋ.haipou’douri:∂n moud] (s.) înaltă fidelitate. HYPOAEOLIAN MODE [. HIGH [hai] (adj.) extaziat.) – (amer. 2. HYMNODY [‘himn∂di] (s. t.) – 1.) – gornişti. bebop).het∂’rof∂ni] (s.) – gât (la vioară etc. HURDY-GURDY [‘h∂:di’g∂:di] (s. un ton înalt. fligorn contrabas. hymnaria) – HERO [‘hi∂rou] (s. semn grafic care reprezintă acelaşi ton. (v.) – omofonic: homophonic music – muzică omofonică. 2. HYMNARIUM [him’nα:ri∂m] (s.) – HIGH-KEYED [hai’ki:d] (s. compunerea de HI-FI [hai’fai] – 1. execuţiei unei bucăţi de jaz). de imnuri. 2. anthem).) – (fam. F HUMORESQUE [hju:m∂’resk] (s. hunting horn – HEAD NOTE [‘hæd.) imnic.) – fidelity). flaşnetă. caterincă. tenor horn HEAD REGISTER [‘hæd ‘regist∂r] (s. mod hipodorian. compunerea sau personaj principal. fanatic al jazului.) 1.) înaltă fidelitate. – fligorn tenor.) – notă în registrul de goarnă.) – (despre un disc mod hipolidian.) – (amer. HEPTACHORD [‘hept∂ko:d] (s. principal. audiţie: first HORNPIPE [‘ho:npaip] (s.vois] (s.) – corn. personaj culegere de imnuri.) – erou. 2.) de înaltă fidelitate HYPOIONIAN MODE [. 2. corn de vânătoare.) muzică HOMOPHONY [ho’mof∂ni] (s.) – Hawaian guitar – HORA [‘ho:r∂] (s.). HUMANISM [‘hju:m∂niz∂m] (s.haipou’fridзi:∂n moud] (s.) a) imn/ cântec religios. octoih. sl. cornet.) a cânta un cântec religios.) – 1. hymn book). protagonistă. demodată omofonică. t.) – humorescă.) – compozitor de imnuri. hurdy-gurdies) – HEP CAT [‘hæpkæt] (s. HOLD [hould] – 1.nout] (s. istorie. HEROIC TENOR [hi’rouik ten∂r] (s.bl∂u∂r] (s. auz.) – v. interpretarea de imnuri sau de muzică sacră. HETEROPHONIC [. HEROINE [‘herouin] (s. t. b) a ţine (o notă). instrument hearing – primă audiţie. heldentenor.) – heterofonic.) semn de (pre)lungire. pl. (s.HAWAIAN [‘h∂’wai∂n] (adj. (adj.) – gornist. tehnică în compoziţia muzicală medievală în care două sau trei părţi vocale interpretează scurte fraze în alternări rapide. pl.ho:n] (s.) – eroic. imnuri colective (mai ales într-o religie). protagonist. HELDENTENOR [‘held∂n. trompet.) – voce/ registru de cap. HIT [hit] (s. 2. clasificare etc. to hear a recital – a asculta un recital. HELD [held] (v. tenor).) a) a cânta (o anumită voce.haipouai:’ouni:∂n moud] (s.) – HIGH-FIDELITY [haifi’deliti] – 1.) – (amer.) – tenor cu voce HOT [‘hot] (adj. havaiană (sin.) – corn de HEP [hæp] (adj.) – (amer.).haipou’lidi:∂n moud] (s. asemănător cu cavalul.) – horă.) culegere de fanatic al jazului. HEPSTER [‘hepst∂r] (s. HEXACHORD [‘heks∂ko:d] (s. 2.) – 1. jazbandist. 3.) – hoquetus.) – a fredona. HEAD VOICE [‘hæd.) – (amer. (adj. (s. shepherd’s horn – bucium. HYPOPHRYGIAN MODE [. HELICON [‘helic∂n] (s. (s. 2.) – hexacord. 2. helicon . ukulele).) – înalt.) – (despre jaz) hot (bazat pe ritmuri vii puternică. HOMOPHONIC [homo’f∂nik] (adj. a asculta: HORN BAND [‘ho:n bænd] (s. mod hipoeolian. interpreteze operele wagneriene (sin.) – 1. studiul imnurilor. ICKY MUSIC [‘iki. pl. HYMNIST [‘himnist] (s.) – steguleţ (la note). (s.) – heptacord. .) – HILL-AND-DALE [hil∂n’deil] (adj. 2.) 1. jazbandist. heroic HUM [hΛm] (v.) – omofon. fermata.) – muzică în – mod hipofrigian. HEAR [hi∂r] HEARD [h∂:d] (v. (considerată astfel de către partizanii stilului HOOK [hu:k] (s. muzică dulceagă. HOCKET [‘hokit] (s. HORN [ho:n] (s. French horn – corn cap.suzafon. parte dintr-un cor etc.) şlagăr.) – heterofonie. hymnaries) – culegere HEROIC [hi’rouik] (adj. HYPODORIAN MODE [.) tineretul admirator cântec de slavă sau de bucurie (sin. (adj. englezi). înaltă fidelitate (prescurtare de la high. fanatic al jazului. trompeţi.) HILLBILLY MUSIC [‘hil. valve horn – corn cromatic sau cu ventile. imnurile în ansamblu. HORN BLOWER [‘ho:n.) – a auzi. 2. instrumentist de jaz.) – registru acut. acut. HYMNAL [‘himn∂l] – 1. alto horn – fligorn alto.ten∂r] (s. muzică de cowboy. HYMNOLOGY [him’nolodзi] (s. deformat.) – (despre un cântec) pe mod hipoionian. HYMNARY [‘himn∂ri] (s. I HOMOPHONE [ho’m∂foun] (s. stil american. sentimentală.) de imnuri.) – umanism. HETEROPHONY [. i. de armonie. dans vioi (al ţăranilor HEEL [hi:l] (s. HEARING [‘hi∂riŋ] (s. imnuri (sin.bili ’mju:zik] (s. b) HEP SET [‘hæpset] (s.) – eroină.haipoui:’ouli∂n moud] (s.) – omofonie. capabil să şi pe improvizaţie). pierdut (în timpul vânătoare.mju:zik] (s. a murmura. (s. hit. de patefon) ondulat.

ISORHYTHM [‘ais∂riθ∂m (s. .) – a intona. contrapunctică bazată pe un subiect dat. INCANTATION [inkæn’tei∫∂n] (s.) – (sl.) – impromptu.IDIOPHONE [idi:∂’foun] (s. INSTRUMENTATION [instrumen’tei∫∂n] (s.) – notă iniţială.) – to introduce light NCISION [in’siз∂n] (s.lu:d] (s. t.) – 1. – interval discordant. lipsă de armonie.) – mod ionian. INTERPRET [in’t∂:prit] (v.) – impresionism. IMITATION [. (v.) – invenţiune.inhα:’monik] (adj. distonanţă. etc: to tickle the ivories (fam. sticlă. t.) – inciză. reluare execuţie. IDYLLIST [‘idilist] (s. anglicane pentru a celebra Sfânta Comuniune.) – discordant. intermezzi/ asemănător cu al gongului sau al armonicii de intermezzos) – intermezzo.inhα:’mouni∂snis] (s.) – incantaţie. t.) – idilă. a cânta.) – a modula.) – nemuzical.vaiz] (v.) – intrare. constând coarde. 2. IN-AND-OUTER [‘in∂nd’aut∂r] (s. teatru. INSTRUMENT [‘instrum∂nt] – 1. egale. 2. IMPROVISED [‘impr∂. chord – acord derivat.) – isoritm. INHARMONIOUSNESS [. INHARMONIC [. structură chord/ string instrument – instrument cu caracteristică motetului Ars Nova.) – improvizaţie. firmus. pasaj introductiv.) – intonaţie. muzică de antract. în formă.) – to invert a chord – a răsturna (de alto sau de tenor).) – a intona. un instrument. instrument INTERLUDE [‘int∂.) – (fam. inflexiune introducere. INTERVALLIC [‘int∂’vælik] (adj.) – a interpreta. INTERPRETATION [in. un acord. strident.) a orchestra. INTONE [in’toun] (v. IMPROVISE [‘impr∂.t∂:pri’tei∫∂n] (s. intervale.) – imitaţie. al XVI-lea – al XVII-lea folosind un alternarea rapidă a unui ton principal şi a unuia antifon pentru Sfânta Treime drept cantus secundar.) – voce/ melodie mijlocie INVERT [in’v∂:t] (v.) instrument IRISH NIGHTINGALE [‘ai∂ri∫.) – improvizat. diapason normal pitch. IONIAN MODE [i’ouni:∂n ‘moud] (s. INHARMONIOUS [.) – uvertură.) – caracterizat prin tonuri INSTRUMENTAL [instru’ment∂l] (adj. instrumenta.) – interludiu. alamă.) – instrumentist. IDYL(L) [‘idil] (s.) muzical: brass instrument – instrument de tenor irlandez (care cântă mai ales balade). INITIAL [i’ni∫∂l] (s. INTRODUCTION [intr∂’dΛk∫∂n] (s.intou’nei∫∂n] (s.) – interpretare. a psalmodia. pl. parte a unui psalm cântată INGANNO [in’gannou] (s. IDYLLIC [i‘dilik] (adj.) – interludiu.) INTONATION [.) – idilic. INTONATE [‘intouneit] (v.) – modulaţie.) – derivare: inversion of a melodii pe o singură voce). INTERNATIONAL PITCH [int∂:’næ∫∂n∂l pit∫] (s. 3.inhα:’mouni∂s] (adj. INFLECT [in’flekt] (v. variaţie. psalm cântat de corul Bisericii luterane sau nearmonios.) – a improviza (sin. INTRADA [in’trα:d∂] (s.) – INVENTION [in’ven∫∂n] (s. INTERPRETATIVE [int∂:’pret∂tiv] (adj. INSTRUMENTALLY [instru’ment∂li] (adv. i. t. INFLEXION [in’flek∫∂n] (s.) – interpretativ. to play (on) an instrument – a cânta la într-o frază ritmică repetată.) – compozitor de idile. scurtă parte discordanţă. instrumentaţie.vaizd] (adj. INTRODUCE [intr∂’dju:s] (v. wind instrument – instrument de suflat.impr∂vai’zei∫∂n] (s. pl. înfloritură melodică bazată pe din sec. and shade into – a nuanţa.) – instrumental. INTERACT [‘int∂rækt] (s. serviciu religios.naitingeil] (s. IN-NOMINE [in’nomi:nei] (s. muzică compusă pentru a puncta sau a INTRIGUE [in’tri:g] (s.) – numele mai multor INVERTED MORDANT [in’v∂:tid ‘mo:d∂nt] (s. t.) – compoziţii instrumentale polifonice englezeşti mordant derivat. (s. INSTRUMENTAL PERFORMER [instru’ment∂l p∂’fo:m∂r] (s. a de-a lungul întregii compoziţii muzicale. de obicei de tenor.imi’tei∫∂n] (s.) – a cânta la pian. melodic interval – interval IMPROVISATION [. de cor în momentul începerii Misei catolice.int∂’metsou] (s. INSTRUMENTALIST [instru’ment∂list] (s. INNER PART [‘in∂.) – interval: discordant interval IMPRESSIONISM [im’pre∫∂niz∂m] (s.) – clape/ claviatură de pian instrumentist. tonală. melodic. cântec coral de răspuns la începerea unui nearmonios. a executa. IMMUSICAL [i:’mju:zik∂l] (adj. harmonic interval – IMPROMPTU [im’promptju:] (s.) – referitor la extemporize).) – intradă. sau care face trecerea între scene.) – instrumental. eglogă. ISOTONIC [ais∂’tounik] (adj. interval armonic. INTERVAL [‘int∂v∂l] (s. INTROIT [in’trouit] (s. t.) – intrigă: comedy of intrigue – acompania părţi ale acţiunii unei piese de comedie de intrigă. instrumentist/ cântăreţ care nu este totdeauna psalmodie. intonare. strident. a melodiei.) – IVORIES [‘aiv∂ris] (s. ton iniţial (al unei INVERSION [in’v∂:∫∂n] (s. t.) – v.) – cadenţă întreruptă. muzical format dintr-un material sonor INTERMEZZO [.pα:t] (s.) – discordant. INCIDENTAL MUSIC [insi’dent∂l mju:zik] (s.) – idiofon.) – orchestraţie.

2. V. Kirkpatrick (referitor la catalogul cronologic al JAM SESSION [dзæm ‘se∫∂n] (s. (s. grup melodic de major. cu costume elaborate.) – (jaz) a participa la o întâlnire la K – v. melodică. c) conversaţie între interpreţii de jaz. .) a zdrăngăni (la pian). Köchel de jaz care de obicei nu cântă împreună.) – juxtapunere. harpsicordist american.) – Mozart realizat de Ludwig von Köchel. 2. KIT [kit] (s. adesea peior. litera este folosită JAZZ [dзæz] – 1. a dansa pe muzică de fiecare operă) (şi K.) – poche/ pochette. i. laterală acoperită cu o membrană (sin. i.) – (jaz) caracteristic jazului. ritmat. timbal). (adj. KABUKI [kα:’bu:ki] (s.siŋ∂r] (s.) – ca de gigă.) – (sl. la instrument muzical şi al cărui cântec.) – jongler. chromatic key – gamă doilea şi al treilea aleluia (şi jubilatio). 4. al XVII-lea. – În ce tonalitate este scrisă această arie?.) gigă. orchestră sec. de buzunar.) – referitor la gigă. (v.) vioară mică. (v. kazatske). jubili) – (în muzica cheie. timpan (sin.) a acorda: to key up the strings of an JUMP [‘dзΛmp] (adj.) – stil de tehnică vocală este asemănătoare cu a unui jaz dezvoltat în Kansas City. (v. 2. din alamă sau din cupru. prin începutul anilor 1930. voce) ascuţit. o interpretare de jaz este folosită împreună cu un număr de impromptu sau un spectacol oferit de cântăreţi identificare pentru fiecare operă). i. (v. (s.) – claviatură. instrument – a acorda un instrument.) – mecanismul clapelor (unui pian). (v. (v.) a interpreta muzică de jaz.).) – 1. (înv. KEEN [ki:n] (adj.) – tonomat.zik] (s. J K JAM [dзæm] (v. a piece to a higher key – a trece o piesă într-o JOTA [‘hout∂] (s. JUKE BOX [‘dзu:k boks] (s. KEYBOARD [‘ki:. minor key – cheie minoră. KEY ACTION [ki:’æk∫∂n] (s.) a) jaz. capelmaistru. jazzmen) – care atât rolurile masculine cât şi cele feminine instrumentist de jaz. gamă: major key – cheie majoră.) – 1. JAZZY [‘dзæzi] (adj. muzică şi dans. V. muzică militară turcească. mirliton). dirijor de fanfară. JINGLE [dзiŋg∂l] – 1. KETTLE DRUMMER [‘ket∂l’drΛm∂r] (s. (despre pian) (prevăzut) cu clape. muzică de jaz. 2. pe care este jaz. cromatică. JUXTAPOSITION [dзΛkst∂p∂’zi∫∂n] (s. 2. KAZOO [k∂’zu:] (s.) a Chicago. K. (s. 2. pl. notă fundamentală. t. KETTLE DRUM [‘ket∂l’drΛm] (s.) – toboşar. erau jucate de actori bărbaţi. 2. pl. JONGLEUR [dзoŋgl∂r şi pron.bænd] (s. kazachki) – cazacioc JIG [dзig] – 1. 2.) de jaz. t. acordat. (s. (s. (v. ton Bisericii catolice) jubilaţie. tonuri cu care este cântat ultimul –a din al the key of C – gama do.) a da tonul. tub deschis la ambele capete şi cu o gaură JIGLIKE [‘dзiglaik] (adj.) a cânta în stil de jaz. c) JUBILUS [‘dзu:b∂l∂s] (s. în forma unei jumătăţi JIVE [dзaiv] – 1.) – dramă populară din Japonia JAZZ BAND [‘dзæz. pl. JINGLING JOHNNY [‘dзiŋgliŋ dзoni] (s. b) tonalitate: to transpose cîntăreţ rătăcitor din Evul Mediu. jaw’s harp). t.) zdrăngănit (de pian).] (s. frazare şi subtilitate puternice accente de blues şi printr-o bătaie ritmică transmite accentele jazului.) – jazband. a dansa după modificată prin manete sau pedale. What key is this air set in? trei timpi.) (ca) de jaz. t. întâlnire a unui sonatelor lui Domenico Scarlatti.) – cântăreţ a cărui KANSAS CITY STYLE [‘kænz∂s siti stail] (s. – 1.) – 1. JIGGER [‘dзig∂r] (s.) – (despre sunet. JEW’S/ JEWS’ HARP [‘dзu:z ha:p] (s. b) jargon al interpreţilor de de sferă. muzicolog austriac. alcătuit de grup de cântăreţi de jaz care cântă pentru Ralph Kirkpatrick.) tonică. KEYNOTE [‘ki:nout] – 1.) a executa o gigă. 2. 2. (s.bo:d] (s. 2. 3. Missouri. KAZACHOK [k∂zα:’t∫ok] (s.) – v. jaz.) – dansator de gigă. mai slabă decât cea a jazului New Orleans sau JAZZ UP [dзæz’Λp] (v.mæn] (s.) – 1.) a) clapă. KEY [ki:] – 1.) – karaoke. folosită de maeştrii de dans din sec. t. (referitor la catalogul cronologic al operelor lui JAMISSARY MUSIC [dзæmi’seri mju. care muzicienii cântă pentru propria plăcere. litera propria plăcere. interpreta în stil/ manieră de jaz.) jaz. în JAZZ MAN [‘dзæz. fr. JAZZ SINGER [‘dзæz. KAPELLMEISTER [kα:’pel ‘maist∂r] (s.) – jucărie muzicală în forma unui JIGGISH [‘dзigi∫] (adj. caracterizat prin improvizaţie. interpretare stilizată. d) key signature – armatură. tobă mare.) – jota. muzica unui dans spaniol în tonalitate mai înaltă. întinsă o membrană a cărei tensiune poate fi i. dialog de jaz. K.) a împreună cu un număr de identificare pentru executa muzică de jaz. ton minor. crescent. KEYED [‘ki:d] (adj.) – drâmbă (şi KARAOKE [kæri:’ouki:] (s.) – (fam. (şi kazatsky.

) – labial.) – lentando. Landini.) – lentamente.) – legato. adj. LEGATO [li’gα:tou] (s.) – jos: a low-pitched aria for the basso – o arie în harpsicord cu strune din intestine de animale şi registru jos pentru bas. metal fixată la gura unor tuburi de orgă. (v. al XVII-lea – al XVIII-lea (sin. KNACKERS [‘næk∂z] (s. încet.) – longa. puţin încet decât largo. to lip badly de trecerea aerului prin muştiuc (ca la flaut sau – a nu avea o poziţie bună a buzelor pe la tuburile orgii).) – cadenţă cu multe coarde din sec.) – 1. lieder) – lied (sin. LIP [lip] – 1.) – linie deasupra sau şi-a exprimat elocvent tristeţea la lăută. dintr-o orchestră.) a pune buzele pe muştiucul LA [lα:] (s. i. dirijor.) – v. cântec satiric despre irlandezii catolici.) – linie (a portativului). LUTANIST [‘lju:t∂nist] (s. încet. refrenul unui identificare pentru fiecare operă). b) poziţia buzelor şi a L limbii pe un instrument de suflat: He has the greatest lip of any jazz trumpeter I’ve ever heard – Are cea mai bună poziţie a buzelor dintre toţi trompetiştii de jazz pe care i-am auzit vreodată. 2. a operelor lui Mozart (cu un număr de LILIBULLERO [lili:b∂’li:rou] (s.) – instrument muzical japonez cu LIBRETTO [li’bretou] (s. cea mai lungă a doua măsurilor. sourdine). săltăreţ.. LEADER [‘li:d∂r] (s.) LIRA DA BRACCIO [‘li:r∂d∂ ’brα:t∫ou] (s. (v. convexă şi ciupite cu un plectru. (v. popular în Anglia în timpul şi după Revoluţia de la 1688. gravă. lidian.) – (al)largando. lutist.) – kyrie eleison. LULLABY [‘lΛl∂bai] – 1. muştiuc. de operă (şi lyrical).) – liră. lista cronologică LIGHT OPERA [lait op∂r∂] (s.) a) ritm săltăreţ. KITHARA [‘kiθ∂r∂] (s. unui instrument de suflat: to lip well – a avea o LABIAL [‘leibi:∂l] (adj. adj.) – operetă. LOW PITCH [‘loupit∫] (s.toun] (s. mai LOW [lou] (adj.) – liric. braccio) – lira da braccio. instrument muzical LANDINI CADENCE [lα:n’dini kæd∂ns] (s. (s. t.) – lento. notă în măsura medievală. lute player – lutist.) – a şaptea treaptă a baladelor elisabetane la lăută. LYDIAN [‘lidi∂n] (adj. la care se cânta cu arcuşul şi care era folosit LANGUETTE [‘længwet] (s.) – laitmotiv. elaborată şi două braţe unite printr-o stinghie LETTER NAME [‘let∂ neim] (s. LENTISSIMO [len’tis∂mou] (adj.) a) muştiuc. adj. foarte lent.) – 1. (s. LUTIST [‘lju:tist] (s.) – Köchel–Verzeichnis. LILT [lilt] – 1. dedesubtul portativului (şi leger line). t. liras da – lamentaţie. adj. 2.) – jos.V. LYDIAN MODE[‘lidi∂n moud] (s. foarte KYRIE ELEISON [‘kiri:eielei:’son ] (s.) – 1. pl. fabricant de lăute.) – lentissimo. LIBRETTIST [li’bretist] (s.) – notă diatonică. 2.) – a asculta cu atenţie LARGANDO [lα:’gα:ndou] (adj. pl.) – instrument din Grecia antică.) prima soprană dintr-un cor.) – cântec scurt.tif] (s. LAMENT/ LAMENTATION [l∂’ment/ læm∂n’tei∫∂n] (s. cântec sau imn de pitch. primul violonist (şi lutenist). (v. i. diapason normal LAUD [loud] (s. song). lăută: a man skilled at luting Elizabethan LEADING MOTIV [‘li:diŋ’moutiv] (s.) – castaniete. cântecul.) – muzică uşoară.) – acordat în registru LAUTENCLAVICYMBAL [‘lot∂n klα:vi’t∫i:mb∂l] (s. (s. pl. lent. baladă.) – mod lidian.) a) a interpreta la încredinţează de obicei şi interpretări solo.) a cânta într-un ritm vioi. LARGO [‘lα:gou] (s. LINE [lain] (s. al XV-lea – al XVI-lea./ i. adv. LYRIC [‘lirik] (adj. b) a exprima un gamei (şi leading note). (un moment/ pasaj dintr-o bucată muzicală).) – notaţie alfabetică (a de care erau prinse coardele. (abrev. 2. LISTEN FOR [‘lis∂n for] (v. LOW-PITCHED [‘loupit∫t] (adj. 3. K. eloquently luted his melancholy – Menestrelul LEDGER LINE [‘ledз∂. LARGE [lα:dз] (s. multe strune fixate pe o cutie de rezonanţă LIED [li:d] (s. . i.) – 1. LENTANDO [len’tandou] (adj. melodia pe care acesta era cântat. rugăciune. primul cornetist într-o fanfară.) – laudă.) – largo.) – lamelă subţire de pentru improvizaţii polifonice. KOTO [‘koutou] (s. LARGHETTO [lα:’getou] (s.) lăută. 2. t. nu din metal. ballads – un om specializat în interpretarea LEADING TONE [‘li:diŋ. LUTE [lju:t] – 1.) a cânta un cântec de leagăn.) – cea mai lungă notă în notaţia LONG(A) [loŋ(g∂)] (s. cântăreţ din lăută conducător de orchestră. lullabies) cântec de LAY [lei] (s. LEIT-MOTIF/ MOTIVE [‘laitmou. uşor şi dulce. b) cântec cu ritm vioi. notelor). (s. LIGHT MUSIC [lait mju:zik] (s. 2.) – lutist. 2. sentiment prin intermediul lăutei: The minstrel LEANING NOTE [‘li:niŋ’nout] (s.) – libretist. pl. având o cutie de rezonanţă din lemn foarte LENTO [lentou] (s. LENTAMENTE [lent∂’mentei] (adv. şef de pupitru. pl. LYRE [‘lai∂r] (s. grav: low note – notă joasă. 2. cărora li se a cânta din lăută.) – larghetto.) – laitmotiv.lain] (s. cu sunetele produse poziţie bună a buzelor pe muştiuc. librettos/ libretti) – libret. pochette.) – la. leagăn. (v.

) – 1. MARTELÉ [‘mα:t∂lei] (adj.) – meloman.mα:es’tozou] (adv.) – (despre note sau instrument muzical din familia tobei. MELODIC [mi:’lodik] (s. i. MANDOLA [mæn’doul∂]/ MANDORA [mæn’do:r∂] (s. melodie. manifestare artistică din mosso. caracter melodic.) – potpuriu de muzică uşoară. în cor sau solo. MELOMANIAC [. mode). MELODEON [mi:’loudi∂n] (s.) – mascaradă. suav. MELOS [‘mel∂s] (s.) – orice MARTELLATO [mα:t∂’’lα:tou] (adj.moud] (s. (un fel Monteux. muzical.) a compune melodii.fonik] (adj. MELODIOUSLY [mi:’loudi∂sli] (adv. mai ales cu ocazia LYRICIST [‘lirisist] (s. 2. LYRISM [‘liriz∂m] (s.) – sistem de acordare a instrumentelor cu claviatură folosit înainte de descoperirea acordării prin temperare egală şi considerat M practic doar pentru acele tonalităţi nu mai mari de doi bemoli sau doi diezi. ca sg. dominant. t.) MELODIZE [‘meloudaiz] – (şi melodise) 1. orgă). face melodios. prezentări operă. MEMBRANOPHONE [membrα:n∂’foun] (s. 2.mel∂’meini∂k] (s. 2. moale: mellow toned – plăcut la auz.) – 1.) majoră.) – muzicalitate. MASTERPIECE [‘mα:st∂pi:s] (s. Meistersinger). s. MASQUERADE [mΛsk∂’reid] (s.) – gamă majoră.) – (rar) cântatul din liră.) – cântec.) – melismatic.) – melodic. poet liric. timp. cântec. MELISMATIC [meiliz’mætik] (adj.) – triplu acord MELODIST [‘meloudist] (s. MADRIGALIAN [.) – v. LYRIST [‘lai∂rist] (s. major sixth – sextă majoră. MELODIA [m∂’loudi∂] (s. coarde într-o partitură) martellato. melodii. major MELODION [mi:’loudi∂n] (s. moi.) – maestru: Toscanini. la curtea engleză. MARCATO [mα:’kα:tou] (adj. conţinând o alternanţă de dansuri. a MANDOLIN [‘mændolin] (s.) – melodramă. pl.) – tonuri dulci.) – v.) – manierism. .) – 1. melismata) – 1. melodie. (v. i. 3. interpret de madrigaluri. 2.) – martellato. and other great maestros – de) acordeon.trai∂d] (s. coloratură. marş nupţial. MASTER CHORD [‘mα:st∂ko:d] (s.) – cântăreţ la MELODRAMA [‘mel∂.) maestru cântăreţ (sin.) – acord LYRICS [‘liriks] (s. MANUAL [‘mænju∂l] (s. tact. MAESTRO [‘mα:’estrou] (s.) – (despre un sunet) dulce. pl.) – persoană care scrie versurile căsătoriilor.mel∂’pi:j∂] (s. MAJOR SCALE [‘meidз∂. minor scale. 3. MARCH [mα:t∫] (s.) – mandolină.) – (ist. MELODICS [mi:’lodiks] (s.) – de madrigal.) – magnificat.) – marş: wedding/ bridal march – MELOPHONIC [‘mel∂. MAGNIFICAT [mæg’nifikæt] (s. MANDOLINIST [‘mænd∂linist] (s. MENSURABLE [‘men∫ur∂bl] (adj. MARIMBA [m∂’rimb∂] (s. temă. composer – madrigalist.) – marcato (despre note MELOPHONE [‘mel∂foun] (s.skeil] (s.) – misă. arie. MADRIGAL [‘mædrig∂l] (s.) – mazurcă.) – (spectacol de) interpretări de piese. cântec.LYRIC DRAMA [‘lirik’drα:m∂] (s. MAZ(O)URKA [m∂’z∂:k∂] (s. MELLOW [‘melou] (adj.) – marimbafon. sec.) – maestoso.) – 1. mandolină.riz∂m] (s. MELODIOUS [mi:’loudi∂s] (adj. MEDIANT [‘medi∂nt] (s. Toscanini. MEASURE [‘meз∂r] (s.siŋ∂r] (s. MANNERISM [‘mæn∂.mædri’geili∂n] (adj. mimări. 2. lied.drα:m∂] (s. interpret de MAMBO [mæmbou] (s. MAJOR TRIAD [‘meidз∂. MELODIOUSNESS [mi:’loudi∂snis] (s. LYRICIZE [‘lirisaiz] (v.) – tub de orgă din lemn cu MAGNETOPHONE [mæg’ni:t∂foun] (s. melodie. MAJOR [meidз∂r] – 1.) – 1. dulce.) – mască.) major: major third – terţă MELODIC MINOR SCALE [mi:’lodik main∂: skeil] (s. (v. culegere de cântece. MEANTONE SYSTEM [‘mi:ntoun ‘sist∂m] (s.) – melomanie. compozitor de major. cânta melodii. minor scale.) – compozitor sau melodic.) – 1. melismă. magnetofon. 2. MELODICALLY [mi:’lodik∂li] (adv. MASTER SINGER [‘mα:st∂.) – textul unui cântec. MELOPOEIA [.) – melodios. (s. de măşti sau de costume. melodii. major.ki:] (s. melodeon. MELODY [‘mel∂di] (s. cântec. melodion.) – mambo.) – măsură. Monteux şi alţi mari maeştri. cântăreţ la liră.) – madrigal: madrigal MELISMA [mi’lizm∂] (s.) – melodică. MAESTOSO [.) – melopee.) – a cânta versurile unui MASS [mæs] (s. 2.) – capodoperă.) – claviatură (mai ales la MELOMANIA [mel∂’meini∂] (s. adv. MAJOR KEY [‘meidз∂. MENO MOSSO [‘meinou mosou] (adj. MAJOR MODE [‘meidз∂. ton major.) a – mandolă/ mandoră. melodios. MADRIGALIST [‘mædrig∂list] (s. cântecelor.) – ton major (sin. cântăreţ de lieduri. 2. muzical).) ritmat. funeral march – marş funebru. 2.) ton – v. mai lent.) – (înv.) – meno MASK [mæsk] (s.) – muzical. al XVI-lea şi al XVII-lea.) – melofon (instrument sau coarde într-o partitură). MEDLEY [‘medli] (s.) – mediantă. (adj. gamă majoră.

MOTET [mou’tet] (s. al XVIII-lea) spectacol cu dialoguri comice.) – metru. progressive jazz). pl.) – 1.) – microfonie. MODERN JAZZ [‘mod∂n dзæz] (s. – Master of Music Education. MICROPHONE [‘maikr∂. pl. MINOR SCALE [‘main∂ skeil] (s. 2. M.) ton minor. MIDDLE [‘mid∂l] (s. motto(e)s) – 1. kazoo. mod: major mode – lemn sunt înlocuite cu bare metalice). modulaţie.) a cânta pe un singur ton. tonalitate. actori cu feţele vopsite în negru. (v.) – fiecare dintre MEZZA VOCE [‘mets∂ vout∫ei] (s. Ed. minoră (sin. 2. i.) – microsion. (instrument asemănător cu un pianoforte. MINOR [‘main∂r] – 1. (s.toun] (s. ca sg. MOTIF [mou’tif] (s. moto. gamă MOUTH ORGAN [‘mauθ. la M.) – referitor la un MONOPHONIC [mon∂’founik] (adj. polifonică din sec.) – cheie de mezzo-soprană.ko:d] (adj. nota indicată de MOOD MUSIC [mu:d mju:zik] (s.) mezzo-sopranos/ soprani) mezzo-soprană.) – 1. MODERNISM [‘mod∂. parte (a unei rapsod. monophonies) – MICROTONALITY [maikr∂’tounæliti] (s. METALLOPHONE [m∂’tæl∂. melodică minoră (sin. MOTION [‘mou∫∂n] (s. – mezzo piano. 2. mod: minor mood sfert de ton). sau cu un xilofon la care barele de MODE [moud] (s.) a modula. interval mai mic decât un semiton.) – modernism. mod major.) – triplu acord minor.) – monofonic. M. 2. adv.minju’et] (s.) – dezacorda. METER [‘mi:t∂r] (s. Mus. (s.miks∂’lidi∂n moud] (s. 2. menestreli. molto adagio. MINSTREL SHOW [‘minstr∂l ∫ou] (s. microtonalitate.) – 1.).) – do mijlociu. stilurile de jaz dezvoltate după anii 1940. MEZZO FORTE [‘metsou ‘fo:ti:] (s. (un fel de) cimpoi (mic).) – 1. (s. armonice şi ritmice (sin. time. S.no’tei∫∂n] (s. MICRO-GROOVE (RECORD) [‘maikr∂. Master of MINOR MODE [‘main∂ moud] (s.) – metalofon M. arta MUSIC [‘mju:zik] – 1. al XIII-lea în care fiecare MIRLITON [mirli’toun] (s.) a) muzică: college/ school menestrelilor. gamă armonică motiv.founiz∂m] (s. MONOPHONY [mo’n∂founi] (s. bard. interpretate de o trupă de MUSETTE [mju:’zet] (s. 2.) – 1. MODULATION [modju’lei∫∂n] (s. mp.). monodies) – 1. compoziţie monodică. MINOR CHORD [‘main∂ ko:d] (s. monofonie. harmonic minor scale). MIKE [maik] (s. MONODIC(AL) [mo’n∂dik(∂l)] (adj. METRONOME [‘metr∂noum] (s.) – motet. Mus. de exemplu MOOD [mu:d] (s.) melodie pe un MICROTONE [‘maikr∂.) schemă ritmică. t. dansuri şi cântece.) – mordant (şi mordant). (adj. balade scoţiene.) – monocord. MICROTONAL [maikr∂’toun∂l] (adj.leit] – 1. MINOR KEY [‘main∂ ki:] (s. breve şi în care lipseau barele de măsură).) – mod folosit în sec. M. MEZZO-SOPRANO [‘metsouso’prα:nou] – 1. MORDENT [‘mo:d∂nt] (s. MURMUR [‘m∂:m∂r] (v.) – microinterval (orice singur ton. ritm ( sin. music school – şcoală . MINSTREL [‘minstr∂l] (s.) – a acorda greşit.) – muzică alcătuită prima linie a portativului de bas şi de prima din cântece populare în aranjament orchestral. MODERATO [mod∂’rα:tou] (adj. microinterval. poezii. 2.) – motiv. (adj.) – progresie melodică. balade: a of music – conservator.) mezzo piano. MINSTRELSY [‘minstr∂lsi] (s.) – v. a MENSURAL NOTATION [‘men∫ur∂l. etc.foun] (s. care creează o stare de relaxare. trubadur.) – (în America measure).) – 1.) minor. t. 2.MENSURALIST [‘men∫ur∂list] (s. (s. monodie. – Master of Music.) – muştiuc (la fluier MINOR TRIAD [‘main∂ trai∂d] (s.) – muzică MINUET [. MI [mi:] (s.) – menuet. (s. muzicuţă. MISTUNE [mis’tjun] (v. notă are o valoare strict determinată.) – metrică. 2.) – ton.pi:s] (s. timp. simfonii etc. monofonie. 2. erau folosite simboluri pentru note ca longa şi MIXTURE [‘mikst∫∂r] (s. ton minor.gru:v (‘reko:d)] MONOCHORD [‘monou.) – monodic. leitmotiv. (poetic) MOVEMENT [‘mu:vm∂nt] (s. gamă minoră. tempo. nai. MONOTONE [‘mon∂toun] – 1. (s. t.) – mixtură. MINOR THIRD [‘main∂’θ∂:d] (s. sec. monodie. cântece. notaţie ritmată (sistem de notaţie muzicală MIXOLYDIAN MODE [.) de mezzo-soprană. MEZZO-SOPRANO CLEF [‘metsouso’prα:nou klef] (rar) melodie. menestrel.) – mezzo forte. 3. acord minor etc.) microfon.) – 1.) – acord minor.) – modal. 2. i. METRICS [‘metriks] (s.) – compozitor de collection of Scottish minstrelsy – o colecţie de muzică ritmată.) – ton minor. 2. MONODY [‘mon∂di] (s. Master of Sacred Music.) – microfon. MOUTHPIECE [‘mauθ.) – metronom. metalice. 2. Science in Music.) – mezza voce. pl. – mod minor. forte: molto allegro.) – mi.) – doime. 2.) – terţă minoră.) – moderato. MOLTO [‘moltou] (adv. melodic minor scale). 2. 2.niz∂m] (s. (ist.) – (fam. MOTTO [‘motou] (s. MODULATE [‘modju. pl.) – 1. tonalitate. MENSURAL MUSIC [‘men∫ur∂l ‘mju:zik] (s. care ciocănelele de lemn sunt înlocuite cu bare MODAL [‘moud∂l] (adj. linie sub portativul de sol.) – 1. al XIII-lea – al XVI-lea în care mixolidian. M.) – 1.) – a fredona. (v. MINIM [‘minim] (s. pl.) – molto. – Master of Music. (v.o:g∂n] (s.foun] (s. a trece dintr-o tonalitate într-alta. 2. caracterizate prin creşterea complexităţii MEZZO PIANO [‘metsoupi’α:nou] (s. (un fel de) oboi. – 1. MICROPHONISM [‘maikr∂.

). musical evening – serată muzicală.) a) muzical: musical N ear – ureche muzicală. instrument muzical. light music – muzică uşoară.) – muzicologie. b) melodios.) – hârtie de note symphonic music – muzică simfonică. 2.) – muzicolog. (adj.ræk/ stænd] (s. vocal pian. orchestră.) – folosirea tonurilor cromatice alterate în muzica contrapunctică din sec.) NINTH [‘nainθ] (s.) – meloman.) – naturalism. . MUSIC LOVER [‘mju:zik. make music – a face muzică.) cor.lΛv∂r] (s. (s.bænd] (s. NONET [nou’net] (s. orchestrală.).wai∂r] (s.) music – a pune pe note. de jaz New Orleans.) – meloman pasionat.) – cutie de muzică uşoară bine cunoscută.) – gât (de vioară etc. MUSICIANSHIP [‘mju:’zi∫∂n∫ip] (s. e) (înv.) – 1. h) armonie. 2. NOSE FLUTE [‘nouz. NATURAL [‘næt∫r∂l] – 1.) – noime. to set to MUTE [mju:t] – 1. classical music – muzică clasică.) – MUSIC DESK [‘mju:zik desk] (s. pasiune pentru muzică. muzicoman. muzicală.) a) fără diezi sau comedie muzicală.) – muzică. NEUME [nu:m/ nju:m] (s. MUSICA FICTA [‘mju:zik∂ fikt∂] (s. NOCTURNE [‘nokt∂n] (s. t.) – NECK [nek] (s.) – (amer. MUSICAL [‘mju:zik∂l] – 1. cântec de Crăciun. interpret. t. de muzică. c) simţ muzical.) – muzică folk. b) în cheia do/ C. (v. musica falsa). g) artă muzicală.ti:t∫∂r] (s. notation – notaţie muzicală. sală de concert. executând cu titlu de încercare fragmente de MUSIC-MISTRESS [‘mju:zik. turn over the music – a întoarce notele.) – 1. to play MUTATION [mju:’tei∫∂n] (s. (s. folk music – MUSIC RACK/ STAND [‘mju:zik.) – operetă. NEW ORLEANS STYLE [nju:’o:li:∂nz stail] (s. varieteu.) – MUSICALLY [‘mju:zikoli] (adv. military/ muzicale. orchestral music – muzică MUSICOMANIA [mju:ziko’meini∂] (s.ni:ou’klæsisiz∂m] (s. MUSICIAN [mju:’zi∫∂n] (s. ton nonarmonic. fiecare dintre MUSICALNESS [‘mju:zik∂lnis] (s. arta NAIL VIOLIN [‘neil. note. sacred music – muzică MUSIC TEACHER [‘mju:zik. to muzică. f) concert: chamber music – muzică de cameră.) – dosar de carton catolice pentru a nota cântul gregorian.flu:t] (s. armonios. muzical. muzicalitate.) a fermeca/ vrăji prin muzică. muzicologic. martial music – muzică militară.) – nocturnă. a reduce intensitatea sunetului. concert de estradă. astăzi doar în cărţile liturgice ale bisericii MUSIC CASE [‘mju:zik keis] (s.) – care se suflă cu nasul (în Siam etc. de muzică.) – coardă/ strună de muzicală.) – nonet. NONHARMONIC TONE [nonhα:’mounik toun] (s. bemoli. sordino).) – (amer.) – a acorda un instrument muzică.) – muzicomanie.peip∂r] (s. t.) – mutaţie. dar utilizate MUSIC BOOK [‘mju:zik buk] (s. 2. 2. (adj. ‘nju:mik] (adj. 2. pentru note.) serată muzicală cheia do/ C. MUSICAL COMEDY [‘mju:zik∂l.) – MUSIC MAD [‘mju:zik mæd] (s. café-concert.) – Nagelgeige. muzician. MUSICOLOGY [mju:zi’kol∂dзi] (s.) – caracter simbolurile de la una la patru note folosite în melodios.vai∂lin] (s. eufonie. populară condusă de un dirijor popular.) (înv. fondness/ passion for music – MUSIC STOOL [‘mju:zik.mistris] (s. (în casa cuiva). b) MUSICALE [mju:zi’kα:l] (s. tonomat. 3. muzicii.mα:st∂r] (s. NOTATION [nou’tei∫∂n] (s.) – colindă.stu:l] (s. 3.) – profesor de religioasă. MUSICAL ART [‘mju:zik∂l α:t] (s.) – profesor de NOODLE [nu:dl] (v.) – 1. al X-lea – al XVI-lea (sin.) – din punct de vedere neoclasicism. MUSIC-MASTER [‘mju:zik. adv. NIGHT PIECE [‘naitpi:s] (s. (înv.) – pupitru pentru referitor la neumă.) surdină (sin. NATURALISM [‘næt∫r∂lz∂m] (s.) – nocturnă. whithout music – a cânta fără note.) – taburet pentru melomanie. (s. b) lucrare MUSIC WIRE [‘mju:zik. formaţie muzicală.) a) becar. 2. NEOCLASSICISM [. compozitor muzicant. to be fond of music – a fi amator pupitru pentru note.) operetă. i) muzicanţi.) – neumă. d) note muzicale: to metal. NAME BAND [‘neim. 2. MUSICAL INSTRUMENT [‘mju:zik∂l ’instrum∂nt] (s.) – instrument muzical în MUSICOLOGICAL [mju:zik∂’lodзik∂l] (adj. talent muzical. NEUMATIC/ NEUMIC [nju:’mætik. music – muzică vocală.) orchestră MUSIC(AL) BOX [‘mju:zik(∂l).) – profesoară arii.boks] (s. de muzică. comedie muzicală.) – non troppo. notaţia muzicală a Evului Mediu.) – stilul MUSIC HALL [‘mju:zik.komidi] (s.ho:l] (s. (v. muzicalitate. MUSIC PAPER [‘mju:zik. NON TROPPO [non’tropou] (loc.) – notaţie: musical MUSICOLOGIST [mju:zi’kol∂dзist] (s.) – caiet de muzică. competenţă NOEL [nou’el] (s.

clădire). (despre o notă) emisă Clara Novello. operă (lucrare. OPERA [‘op∂r∂] (s. to give the note – a da tonul. OPEN [‘oup∂n] (adj. coarde.) – noveletă. nocturnă. NUT [nΛt] (s.) – obligato (şi operete.) – 1.) – de operă.) – 1.) – olifant. OBLIQUE MOTION [‘∂blik mou∫∂n] (s. sală de the notes at once – a lovi toate clapele deodată concert. operas comique/ opera comiques) – operă comică. full valoare egală. OPERETTIST [. OPHICLEIDE [‘ofi. opera serias/ operas seria) – operă dramatică din Italia sec. operă bufă.) – operetă (sin. t.) – orchestral. 3. ansamblurile.haus] (s. baryton instrumentişti): member of an orchestra – oboe – oboiul bariton. cealaltă progresează mai mult). piccolo oboe – oboiul orchestrant.) 1. corn de fildeş (în NOVELETTE [.NOTE [nout] – 1. pl. al XVIII-lea ofertoriu. mică.) – ocarină (sin. pl. (s.) – (fam. (la pian etc. pl.) – 1. ORCHESTRA [‘o:kistr∂] (s. organ – organo pleno. opera bouffes/ coardele.) – orchestraţie. 2. contratimp. orchestră (de OBOE [‘oubou] (s. asemănătoare cu OLIO [‘ouliou] (s. 2.) – odă. OPERA SERIA [‘op∂r∂. 2. serenada sau divertismentul.nov∂’let] (s. (în Grecia şi Roma antică) odeon. NOTTURNO [n∂’tu:nou] (s.) – compozitor de OBBLIGATO [. care se cântă în acelaşi timp cu şase note de ORGAN [‘o:g∂n] (s.) a scrie note muzicale. de un astfel de tub sau de o asemenea coardă. key clădire acoperită destinată muzicii. opera) – opus (sin.) – cu opt coarde ORCHESTRATE [‘o:kistreit] (v. orgă (sin. note – tonică.bu:f] (s.) – mişcare OPUS [‘oup∂s] (s. text de operă. sau cu opt tonuri. (adj. care predomină expresia lirică sau epică. OFF-BEAT [o:f bi:t] (s.) – octacord.obli’gα:tou] (s.) – 1. normală a cheii folosite. pl. American organ – armoniu. secţiuni sunt separate una de cealaltă. OAT [out] (s.) – operă în care OPEN POSITION [‘oup∂n po’zi∫∂n] (s. OFFERTORY [ouf∂:’tori] (s. portative organ – orga ODE [oud] (s. mouth . string orchestra – orchestră de mic. t. OPERETTA [op∂’ret∂] (s. octavă mai sus.) – oboi. pl. 2. OPERATIZE [‘op∂r∂taiz] (v. sweet dirijor.) – (teatru de) operă. OCTET(TE) [ok’tet] (s. director of an orchestra – OCARINA [ok∂’rin∂] (s.) – octet.) acordat cu o orchestră mică.) a) octavă. pentru orchestra de cameră.) – aranjament ariile. b) tub de orgă orchestrare. recitativele şi celelalte al unui acord cu intervale mari între părţi. 2.) – octet. 2. afon. OCTUPLET [ok’tΛplit] (s. musical relativă a două părţi melodice în care una composition). care are un ton mai sus decât înălţimea ORCHESTRELLE [o:kes’trel] (s. ORCHESTRATION [o:kis’trei∫∂n] (s. OCTAVE [‘oktiv] – 1. OPÉRA COMIQUE [‘op∂r∂’komik] (s. piesă mică în Evul Mediu). notturni) – 1. piesa mobilă din partea de jos a operas bouffe) – operă bufă.) bucată muzicală de iar la instrumentele de suflat fără ajutorul unei jaz. (s.) – oficleid.) – fluier sau caval din pai de ovăz. sunet. offertories) – compoziţie muzicală din sec. libret.. la teatru): orchestra stall – fotoliu de orchestră. NUMBER [‘nΛmb∂r] (s.). NOTELESS [‘noutlis] (adj.) – orchestrion. 2. NUMBER OPERA [‘nΛmb∂ op∂r∂] (s. orchestrion.) – 1. OPERA HOUSE [‘op∂r∂. anacruză. odeums/ odea) – 1. opera bouffas) – acestuia. positive organ – orga mijlocie sau pozitivă. obligato).si:ri∂] (s. OCTACHORDAL [‘okt∂ko:d∂l] (adj. bucată de ebonită pe deasupra căreia trec OPERA BOUFFE [‘op∂r∂. adj. oboe d’amore. musical comedy). (despre un tub de orgă) *Termenul a fost introdus în muzică de Robert deschis la un capăt.) – a orchestra. symphony/ symphonic orchestra – OBOIST [‘ouboist] (s. al XVIII-lea cu subiect clasic şi caracterizată prin folosirea ariei da capo şi a recitativului. OCTACHORD [‘okt∂ko:d] (s.) – nemuzical. (v.) – a adapta (un text) pentru operă.) – (amer. O OPERATIC [op∂’rætik] (adj. hautboy). coardă: to strike all ODEUM [ou’di:∂m] (s. ORCHESTRAL [‘o:kistr∂l] (adj.) – orgă automată.) – oratoriu. chei etc. pl. ORCHESTRINA [o:kis’trin∂] (s. 2. orchestră de estradă.klaid] (s.) – oboist. orchestră (spaţiul rezervat orchestrei potato). 2. pl. rămâne pe loc sau se mişcă relativ puţin şi ORATORIO [or∂’to:riou] (s. orchestră simfonică. pl. t. măsură neaccentuată. pipe organ).) notă.bu:f∂] (s.) – potpuriu.op∂’retist] (s. 2. (despre o coardă) liberă Schumann după numele cântăreţei englezoaice (neapăsată de deget). grup de opt note ORCHESTRION [o:’kestri∂n] (s. arcuşului cu ajutorul căreia se reglează părul OPERA BUFFA [‘op∂r∂. OLIPHANT [‘olifant] (s.) – (la instrumentele din familia viorii) 1. oboe player – oboist (sin.

virtuozitate: passage-work consisting of scales. OVERTONE [ouv∂’toun] (s. apare. făcând parte dintr-un ton mecanism care acţionează foalele orgii. un instrument de suflat pentru a produce un PASSING MODULATION [‘pα:siŋ modju’lei∫∂n] (s. trei voci. pl. al cărui umor se bazează pe pronunţarea rapidă a cuvintelor şi care apare de obicei în opera comică sau în operetă.) – partitură. (şi passing tone).) – organist. Pan. PEAL [pi:l] (s. (adj. PASSACAGLIA [pα:s∂’kα:li∂] (s. PART SONG [‘pα:t. t.) ornament.) – cu un ton mai sus. coroană: to make a pause on a note – a ţine o notă.) partită. 2.) – cântec pe mai multe ORNAMENT [‘o:n∂m∂nt] – 1. PASSAGE [‘pæsidз] (s. arpegii.) – pean (şi pean). PAUSE ON/ UPON [po:z’on/ ∂. mai ales de secondary/ minor part – rol secundar. al XVI-lea. 2. pasaj în care acesta PARLANDO [pα:’lα:ndou] (adj. 2. PART MUSIC [‘pα:t. voce: for/ in/ of several parts – pe mai PENTATONIC SCALE [pent∂’tounik skeil] (s.) – pantomimă. parte de bas. (v. PASTICHE [.) – cântec comic. opere şi care are un caracter decorativ sau de 8va). PEDAL POINT [‘ped∂l.so:ŋ] (s.) – pastişă. (v. la harpsicord etc). OUD [u:d] (s. OSTINATO [osti’nα:tou] (s. 2.) – capătul gâtului unui unor materiale împrumutate în aranjamentul instrument cu coarde. pl.) – flaşnetar. P PAVAN [p∂’vα:n] (s. pentru acordat. PEDAL BOARD [‘ped∂l.) – 1.bo:d] (s.) – tub de orgă.) – ostinato.) a voci. complex.) – sunet secundar.point] (s. (s. în timp ce cealaltă parte PARAPHRASE [‘pær∂. pauză. cu prep.) – persoană sau tonurile pure.) – 1.) – claviatură de PAEAN [‘pi:∂n] (s.) – pandoră (şi pandore). (la orgă. pasaj. organum. 3.blou∂r] (s.mju:zik] (s.organist variaţiuni. (s. OVERTURE [ouv∂tju∂r] (s.pæst∂’rα:li] (s. organa/ organums) – multe voci.) – notă susţinută de PANTOMIME [‘pæntoumaim] (s. armonie superioară. 2.) – scriitură OTTAVA [ou’tα:v∂] (adv. pedală. 2.) a) pedală. ca orchestră. street organ – flaşnetă. i.) (sin. parte: the allegro part of the first PENNANT [‘pen∂nt] (s.) – acord impresionant (la orgă). PANTONAL [pæn’toun∂l] (adj.) – sunet secundar. 2. i.) – notă de legătură OVERBLOWN [ouv∂’bl∂un] (adj. (înv. a PEGBOX [‘pegboks] (s.) . PEG [peg] (s. book. i.) – scară multe voci.) – pantonal. ORGAN PIPE [‘o:g∂n. trills and doubleoctaves – scriitură OVERBLOW [ouv∂’bl∂u]– OVERBLEW [ouv∂’blu]– constând în game. PARTITION [pα:’ti∫∂n] (s. ORGAN GRINDER [‘o:g∂n’graind∂r] (s.) – parafrază. PEDAL KEYBOARD [‘ped∂l ‘ki:bo:d] (s.) – pedalier PANPIPE [‘pænpaip] (s.) – cui (de vioară etc.) a sufla foarte puternic modulaţie de trecere (v. PASTORALE [. PARTITA [pα:’tit∂] (s. parte. PENTACHORD [‘pent∂ko:d] (s.) – a prelungi (o notă muzicală). movement – partea allegro a primei secţiuni.) – parlando. pin). (od.) – lăută arabă.) – pastorală.) – 1. – a ornamenta o compoziţie muzicală. orchestral part – partitură pentru pentatonică. PASSION [‘pæ∫∂n] (s. PART [pα:t] (s.) a sufla la contraoctave. ORGAN PLAYER [‘o:g∂n plei∂r] (s. cu o octavă mai adesea străină materialului tematic al unei sus sau mai jos decât apare pe portativ (abrev.soŋ] (s.) – pasiune.) – passacaglia. compoziţie pentru mai multe voci (de ornamenta: to ornament a musical composition obicei fără acompaniament). PAUSE [po:z] (s.pon] (v. pedală.) – 1. t. (v. b) pedalier (la orgă). ton susţinut de o PANTONALITY [pæntou’næliti] (s.) – pantonalitate.pæs’ti:∫] (s. PARTIAL (TONE) [pα:∫∂l (toun)] (s.) – ottava.) – ossia. transient la un instrument astfel încât să producă sunete modulation).) – pentacord. PEDAL NOTE [‘ped∂l nout] (s. tonul fundamental sau armonic. de care sunt fixate cuiele muzical al Misei. organ – muzicuţă.) a pedaliza.) –1. parodies) – parodie. Parody Mass – folosirea. 2.paip] (s.) cu pedală. progresează fără el.) orice instrument muzical. (v.) – v. PANDORA [pæn’dour∂] (s. 2. PARODY [pα:r∂’di] (s. suflat. grup de ORGANIST [‘o:g∂nist] (s. PASSAGE WORK [‘pæsidз wo:k] (s.) unul dintre ORGAN BLOWER [‘o:g∂n. având cinci tonuri la o octavă. rol: leading part – rol principal.) – nai (şi Pan’s pipes.) – uvertură. PATTER SONG [‘pæt∂.freiz] (s. triluri şi OVERBLOWN [ouv∂’bl∂un]– 1. arpeggios. OSSIA [ou:’si:∂] (conj. PASSING NOTE [‘pα:siŋ nout] (s.) – (lit. partitură. .) – pavană (şi pavane. PEDAL [‘ped∂l] – 1. pipes). pavin). secundare şi nu fundamentale.) – muzică pe mai ORGANUM [o:g∂’n∂m] (s. în sec. song in three parts – cântec pentru cele cinci clape negre la octava de pian.

) – bucată. cântec violoncel). (adj. cadenţă în care acordul tonicii este precedat mecanism de acordare a claviaturii.) PHONOGRAPH [‘foun∂.) plectru. pianină mică. PLAGAL CADENCE [‘pleig∂l kæd∂ns] (adj.lou] (s. PIANO DUET [‘pjα:nou djuet] (s. de înălţime în care la-ul este stabilit la 440 de PIPE [paip] – 1.) – (scoţ. instrument muzical (suflându-se în el). t. (s. s. instrument): to play an air/ a tune – a cânta o melodie. a interpreta.) – terţă majoră în fundamental atât în bas cât şi în sopran.) – cântăreţ la piccolo. (v. PHILHARMONIC PITCH [.) – 1. e) tub de orgă.) – (despre un mod gregorian) PIANOFORTE [piæ.) – più. cvartă ajutorul aerului.) – muzician care instrumentişti).) – tub micuţ cu care se PIANISTIC(AL) [pi∂’nistik(∂l)] (adj. to play the violin/ the piano – a cânta . tuning pipe – PHRASING [‘freiziŋ] (s.). PIBROCH [‘pi:bro:k] (s. care are finalul la mijlocul ambitusului. absolute cheie minoră (foarte folosită în regiunea pitch. uşor. numite PIANO WIRE [‘pjα:nou. uneori şi cu caracter elegiac. pană (sin. evening of first-rate pianism – o seară de PIPER [‘paip∂r] (s. shepherd’s pipe – tilincă. caval. reglează înălţimea sau se acordează un PIANO1 [‘pjα:nou] (adv.) – instrument de suflat armonice sau melodice ale unei octave.) muzică PIANETTE [pi∂’net] (s. (s. muzicală. instrument muzical).) a fraza.) – 1.plei∂r] (s. pentru a le pib-corn. 2. flaut. cvintă. grup instrumental format dintr-un simplu.) – pianistic.o:g∂n] (s. PIANO2 [‘pjα:nou] (s. (v. PIANO QUINTET [‘pjα:nou kwintet] (s. pizz. violă şi (gregoriană) (sin. pentru a le distinge de sextă şi terţă.) – cvintet de instrument de percuţie. to observe the camerton pentru coarde.) – cvartet de PLAINSONG [‘plein. s.) – cui (de vioară etc. cimpoi.soŋ] (s. PHRYGIAN [‘fridзi∂n] (adj. t.fikt] (adj.) – a interpreta. interpretarea unui pianist: an PIPE ORGAN [‘paip. piculină. 2.) a acorda. PERFORMER [p∂’fo:m∂r] (s. plainchant). nocturnă. – pizzicato. adj. termen aplicat intervalelor PIB-GORN [‘pibgo:n] (s.) – piston. compoziţie muzicală pentru pian şi alte Cantus Planus (la catolici). philharmonic concerts – concerte filarmonice.) – 1.grα:f] (s. PICCOLOIST [pik∂’louist] (s. fluierar.) – pianist. t. pl. a fluiera.) a cânta (o melodie) la fluier. fragment: night piece – 2. PISTON [‘pist∂n] (s. PIECE [pi:s] (s. arta şi tehnica unui local). 2. cântec bisericesc: pian. a executa (la un care cântă muzică pentru patru piane. cvinta scoţian primitiv. PLAY [plei] – 1.) – cadenţă pentru cimpoi.) – coardă de pian.) – 1. (s. 3. Picardiei). grup de patru pianişti cânta.) – (peior. pianist şi alţi trei instrumentişti (de obicei violist. termen folosit pentru găuri prin care se pun în mişcare clapele cu consonanţele la unison: octavă. pizzicati) – muzicală pentru doi pianişti la două piane sau pizzicato.) – v.) – pianissimo. t. PICK OUT [pik’aut] – (v. cântat.) – 1. 2. interpretare. PICCOLO [‘pik∂. p.) a violonist şi violoncelist).) – pianolă.) – frigian: phrygian mode – cimpoi.) execuţie. phrasing of – a fraza. acordul final al tonicii unei compoziţii scrise în PERFECT PITCH [‘p∂.) – executant. (v. interpret. 2. cântă la percuţie.) – 1.) – interpretare mic). imperfect. mod frigian. la unul singur. PIANIST [‘pi∂nist] (s. PICK [pik] – 1. adv.) filarmonic: reconstitui o melodie după ureche (la un Philharmonic Societies – societăţi filarmonice. virtuozitate pianistică.) – pianină mică. PLAGAL [‘pleig∂l] (adj. cimpoier. PIANISSIMO [pi∂’nisimou] (adv. piano – a cânta la pian. pianist. t. de cel al subdominantei.) muzică marţială PERFECT CADENCE [‘p∂.) (amer. liniştită (înregistrată şi cântată mereu într-un PIANISM [‘pi∂niz∂m] (s. caval.) – rulou de hârtie cu PERFECT [‘p∂. percuţie.f – più forte. (s.) foarte uşor.nou’fo:ti] (s. grup de PERCUSSIONIST [p∂’kΛ∫∂nist] (s.) frază.fil∂’monik pit∫] – standard PIN [pin] (s. pianist.) – piano. c) fluierat.) – perioadă.wai∂r] (s.) a găsi/ a PHILHARMONIC [. (s. t. (s. pianoforte: to play the PIÙ [pju:] (adv. PIANO QUARTET [‘pjα:nou ‘kwo:tit] (s. asemănător cu cavalul (sin.mju:zik] (s.) filarmonică. t.) a) fluier.) – pian.) a ciupi coardele. cu part. opune celor mărite sau diminuate.) – pianoforte.PERCUSSION [p∂’kΛ∫∂n] (s. pipe – camerton pentru coruri. PIPED MUSIC [‘paip. 2. 2. pentru o singură voce. şi cvarta în forma lor normală. PERIOD [‘pi∂ri∂d] (s. pian. în care acordul de tonică îşi are sunetul PICCARDI THIRD [pik∂:’di θ∂:d] (s. plectrum). b) (pl.) – orgă.fil∂’monik] – 1.) – compoziţie PIZZICATO [pitsi’katou] (adj.fikt pit∫] (s. pian (compoziţie muzicală./ i. 2. (v. PERFORM [p∂’fo:m] (v.) – frazare. piccolo (fluier PERFORMANCE [p∂’fo:m∂ns] (s. înălţime (a tonului). PITCH [pit∫] – 1. 2. (v. d) camerton: pitch PHRASE [freiz] – 1.fikt kæd∂ns] (s.) – fonograf. melodie corală trei instrumente (de obicei vioară. stockhorn). pipe – caval. PIANO ROLL [‘pjα:nou rol] (s. mai mult: più allegro. adv. PIANOLA [pi∂’noul∂] (s.) – flautist.) – PIANO-PLAYER [‘pjα:nou. long shepherd’s vibraţii pe secundă. PITCH PIPE [‘pit∫paip] (s. 2. a înstruna 2.

2. i.) – a ciupi (coardele). t.) – cântec scris tonurilor).) (despre un cântec) PROGRAM(ME) [‘prougræm] (s.) – polcă.) – prolog. . POST HORN [‘poust. acord.) – corno di postiglione.) – piesă sau parte PSALMIST [‘sα:mist] (s. b) a se preta la interpretare (bună sau rea). prin tonuri POCO A POCO [‘poukou α: ‘poukou] (loc. i.) (fam. cântat de o orchestră PROGRAM(ME) MUSIC [‘prougræm.) – preambul. PROSE [prous] (s. s. POLYPHONIC [. elementelor de jaz şi de non-jaz în PORTAMENTO [po:t∂’mentou] (s.pou’puri] (s. PLAYER PIANO [‘plei∂. pl.) – simfonică. superfluous prime – semiton cromatic.) – a cânta: to play from music – a cânta după note. PONTICELLO [ponti’t∫elou] (s. PRELUDE [‘prelju:d] – 1. şi plectra [‘plektr∂]) – PREPARATION [prep∂’rei∫∂n] (s. principal al orgii (după care se acordă POP [pop] – 1. i. (od. POLYRHYTHM [poliriθ∂m] (s.) sunet (al coardelor). POSITION [p∂’zi∫∂n] (s. 3. caracterizat prin combinarea parte a unui repertoriu permanent. PREAMBLE [pri:’æmbl] (s. conclusivă. cu prep.) – căluş (la leitmotiv într-o fugă (opus răspunsului). PRESTISSIMO [pres’tisimou] (adv. pentru a fi popular pentru scurt timp. expresivă fără încordare musculară. POTPOURRI [.) – jaz uneori este suficient de bun pentru a deveni progresiv.) – potpuriu. psalterion. la vioară/ la pian. 3. acord.) – poloneză.) – 1. pop programme of American and French music – singers – cântăreţi pop.) început până la sfârşit.) – psalm.) – mică PROMENADE CONCERT [.) – poco.) – POINT [‘point] (s.) – orgă portativă. puţin câte puţin: poco a poco PRESIDE [pri’zaid] (v.) – to pound on the piano – a zdrăngăni la pian.bæk] (s. PRICK SONG [prik soŋ] (s. cu part. i. portamenti/ aranjamentele orchestrale disonante.) – preliminare. a preludia. discordanţă. prima donnas) POLONAISE [.) – cântăreţ PROGRESSION [pr∂’gre∫∂n] (s. t. – primadonă. PRACTISE [‘præktis] (v. adj.) – program: a foarte cunoscut: pop music – muzică pop. POISE [‘poiz] (s. i. PLAY BACK [‘plei. (v. imn liturgic.) muzică scrisă. t. muzică programatică. ritmurilor contrastive. (s.adv. pl.) – 1.) – în mod partea conducătoare dintr-un ansamblu.) – secvenţă (a profesionist specializat în cântece populare.) – psalmist. cântec de succes. temă. 3. poco a poco. PORTATIVE (ORGAN) [po:t∂’tiv (o:g∂n)] (s.) a cânta de la însoţi cu un preludiu sau cu o uvertură. POUND [paund] (v.) – prozodie. executant. piano etc.promi’nα:d . discant.) – concert de muzică franţuzească.) – poliritmic.) a) a executa preludiul sau uvertura. un program de muzică americană şi POP CONCERT [pop’kons∂t] (s. uvertură. 2. PLECTRUM [‘plektr∂m] (s. prestissimo.) – polifonie.) – 1. 2. părţilor). PRINCIPAL [‘prinsip∂l] (s. PSALM [sα:m] (s. poliritmic. PREPARE [pri’peir] (v. joc instrumentele cu coarde).) – interpret. poem simfonic.) – 1. adv. POUND ON [‘paund on] (v. 2. 2.) – polcă. solist. t. i.) – vârf (de arcuş). i. pregătirea unei plectru (şi plectron).) – a conduce spre (o POCO [‘poukou] (adv.) – proză.) a suna.mju:zik] (s.) – concentrarea tonului şi fluiditate PRESTO [‘prestou] (adj. – a cânta la POEM [‘pouim] (s. b) a PLAY OFF [plei’o(:)f] (v.) – pian automat. partea dintr-un duet de pian POLYRHYTHMIC [poliriθmik] (adj. PRIME [praim] (s. (s. a dirija: to accelerando. poloneză. poziţie a tonurilor într-un PROSODY [‘pros∂di] (s. 2. dar care PROGRESSIVE JAZZ [pr∂’gresiv dзæz] (s. (v. preside at the organ. celelalte).) – presto. pop şi de arii clasice. puţin: poco presto. a POUND OUT [‘paund’aut] (v. POSTLUDE [‘poustlu:d] (s.) – a exersa la.) (despre chitară etc.ho:n] (s.) – to pound the piano – a PSALTERY [‘sα:lt∂ri]/ PSALTRY [‘sα:ltri] (s. (v.) – protagonist. poziţie a degetelor pe coarde. PLAYER [‘plei∂r] (s. t.kons∂t] (s. a începe să cânte. cu prep. (v. (s.) – zdrăngăni la pian. repede. pian etc.) a) muzică pop. PRIMO [‘pri:mou] (s.) preludiu. (adj. Renaştere.) – a psalmodia. 2. PRIMA DONNA [‘pri:m∂’don∂] (s. disonanţe prin introducerea tonului disonant ca PLUCK [plΛk] (v. PROTAGONIST [prou’teg∂nist] (s. tonul PLUNK [plΛnk] – 1. astfel introdus. imn. 2. portamentos) – portament. pl. POPULAR SINGER [‘popj∂l∂ siŋ∂r] (s.) – ocurenţa simultană a unison. POLKA [‘polk∂] (s.) – 1.) – a conduce. folosită în Evul Mediu şi în concert de promenadă.pol∂’neiz] (s.poli’fonik] (adj. prima parte sau POLYRHYTHMICALLY [poliriθmik∂li] (adv. contrapunct. a cânta.) – 1. PSALMODY [‘sα:m∂di] (s. ton consonant în acordul precedent.) a) a interpreta. zdrăngăni la pian. s.) – polifonic.) – psalmodie. PSALMODIZE [‘sα:m∂d∂z] (v. o înfloritură etc. foarte repede.) – poem: a symphonic poem – un orgă. progresie (a acordurilor sau a POPULAR SONG [‘popj∂l∂ soŋ] (s. b) şlagăr. t. 2.). cântată la claviatura de sus. adv.pia:nou] (s. sunet fundamental: POLYPHONY [po’lifoni] (s. PROLOGUE [‘proulog] (s. POLACCA [pou’læk∂] (s.) – play back. muzicant.

fugă cu patru subiecte dezvoltate simultan. (v.) – măsură 2.) (despre QUINTET(TE) [kwin’tet] (s. a RATCHET [‘ræt∫it] (s.) – şirul ţevilor de orgă. cu ancie dublă din sec.rα:n(s)dei’vα:∫] (s.) instrument de cinci.) – Rackett.nout] (s.PULSATILE [‘pΛls∂. (s.) – pătrime (sin. i. QUAVER [‘kweiv∂r] – 1.) – morişcă. tril. RE [rei] (s. (s.) cadril. QUATRAIN [‘kwo:trein] (s. cântate în timpul music – a recita un poem pe fond muzical. QUADRUPLE COUNTERPOINT [kwo’drup∂l ‘kaunt∂. presupunând patru voci transpozabile. pian).) – note. QUODLIBETICALLY [kwodl∂’betik∂li] (adv.) – referitor la quodlibet. b) optime. (v.) – rallentando. QUADRUPLE TIME [kwo’drup∂l. muzică sincopată de jaz (de obicei pentru QUART [kwo:t] (s. QUODLIBET [kwodl∂’bet] (s. coarda mi cifrat.) – cor (mai ales bisericesc).) – contrapunct invertibil. QUARTER NOTE [‘kwo:t∂. (v. încetinind. grup de acompaniament muzical: to put a poem to cinci note cu valoare egală. i.) – tremolo. de acelaşi fel QUARTER (-NOTE) REST [‘kwo:t∂.) – cântec instrumente cu coarde. rackett. nu din treimi. i.tail] – 1.) – lungimea sau durata unei RAG TIME (MUSIC) [‘ræg. instrument de suflat QUARTER TONE [‘kwo:t∂. QUADRUPLE [kwo’drup∂l] (adj.) compoziţie muzicală în ragtime. fugă cu un subiect şi trei contrasubiecte dezvoltate la R început individual şi la sfârşit împreună.) – 1.) a cânta sau a dansa un cadril. partitura unui bas QUINT [kwint] (s.) – şi de aceeaşi coloratură.) – ritm.) a cânta ragtime. al XVI-lea – al XVII-lea QUARTET(TE) [kwo:’tet] (s.) a) tremolo. RASP [rα:sp] (v. ‘kount∂point] (s.) – sfert de ton. 3. de tonul fundamental.) – pană (pentru harpă etc.) – quodlibet. saussage bassoon). citirea sau accelerat. mişcare ritmică. notarea întregii armonii şi ornamentaţii indicate QUIETUS [kwa’i:t∂s] (s. i. cântate împreună Q într-un aranjament polifonic.) – 1. ciobănesc elveţian. ritmul şi ornamentaţia – timbrul vocii.) – rall. QUIRE [‘kwai∂r] (s. quartet – cvatuor de viori sau de alte RANZ-DES-VACHES [. 2. fifth).step] (s. foxtrot REALIZATION [ri∂li’zei∫∂n] (s.) a face triluri.) – 1.point] (s. 2. armonie bazată pe acorduri construite din RALLENTANDO [rα:l∂n’tα:ndou)] (adj. pătrimi. QUADRUPLET [kwo’drΛplit] (s. (v. după diapazon. – rallentando. yodler. compass). prestabilite de tradiţie.taim] (s. percuţie. RANKET [‘ræŋkit] (s. cvintă (sin.) a cânta cu triluri (tremolo).)a recita cu QUINTUPLET [kwin’tΛplit] (s.).taim (mju:zik)] (s. cânta cu tremolo. QUICKSTEP [‘kwik.) – referitor la quodlibet. castanietă. 2.) – realism. 2. 2. QUAVERING [‘kweiv∂riŋ] (s. necesar de obicei pentru trei note. t.) – contrapunct invertibil.) – în patru timpi. QUANTITY [‘kwontiti] (s. REALISM [‘ri∂liz∂m] (s.) – catren. grup de instrumente) de percuţie.). i. RAG [ræg)] – 1.) – cvartă.fju:g] (s.) – quickstep. de obicei fragmente preluate din melodii foarte cunoscute.) – re. voce tremurătoare. rankett. . (la vioară).) – 1. cvatuor: string (sin. compoziţie umoristică alcătuită din două sau mai multe melodii îndependente şi complementar armonice.) – grup de patru note cu valoare egală cântate într-un timp necesar în mod normal pentru trei. 2. t. (s. de patru pătrimi. cu PUT [put] – 1. QUODLIBETIC [kwodl∂’betik] (adj. (adj. QUADRILLE [kwo’dril] – 1. RAP [ræp] (s.) – rap. RAGA [‘rα:g∂)] (s. pauză de o pătrime. cadenţă.) – a zdrăngăni/ scârţâi (la vioară 2.) – formulă melodică din muzica QUALITY [‘kwoliti] (s.) – cvartet. RANK [ræŋk] (s.(nout) rest] (s.) – timbru: the quality of a voice hindusă. RANGE [reindз)] (s.) to put to concert pitch – a acorda cinci voci transpozabile. crotchet). QUADRUPLE [kwo’drup∂l.) – cvintolet. (v. având forma. (s. cvintet.) – ambitus (sin. QUARTAL HARMONY [‘kwo:t∂l ‘hα:moni] (s. QUINTUPLE COUNTERPOINT [kwin’tu:p∂l PULSE [pΛls] (s. a cânta cu etc. 2. (v.toun] (s.

stroum∂n’tα:tou] (s. tub de RESPONSORY [ris’pons∂ri] (s.) – repriză.) – discotecă.) – 1. minim rest – pauză de doime.resit∂’tiv] (s.) a înregistra. RECITATIVO ACCOMPAGNATO [.resit∂’tivou reorchestraţie.resit∂’tivou sekou] (s. 2. întindere a pune corzi noi la. REVERBERATION [. 2. armoniu. reluare.) REQUIEM [‘rekwi. RESOLVE [ri’zolv] (v. vioară cu una sau trei REINTERPRET [ri:in’t∂:prit] (v. (despre un instrument). bassoon – ancia unui fagot. de REORCHESTRATE [ri:‘o:kistreit] (v. dramatic. pauză de optime.) – a schimba corzile la. cu reluare. celelalte tonuri dintr-o gamă. orgă mică.ritα:’dei∫∂n] (s. sunt repetate.twα:r] (s. demi-semi-quaver rest – pauză jamaicană. recitativi RENDERING [‘rend∂riŋ] (s.riv∂:’b∂rei∫∂n] (s.) – rezonanţă.) – set de tuburi de orgă. i. ton aşa cum este ea determinată prin relaţia cu RECITAL [ri’sait∂l] (s. RESONANT [‘rez∂n∂nt] (adj.) – 1. pl.) – relativ (la aceeaşi cheie).) – a-şi face intrarea.) – răsunător. registru. recitativi/ mental distanţa dintre înălţimea sa şi cea a recitativos) – recitativ.) – reggae. ∂kΛmp∂’njα:tou] (s. dezvoltare în sonată.) – harmonium. t.) – interpretare. RECORD – 1.) disc. RELATIVE MINOR [‘rel∂tiv main∂r] (s.) – trecere în orgă. acompaniat de un instrument cu claviatură. 2.) – semnul repetării.) – recviem.) – (aprox. registru. 2.) – ton cu una sau mai multe RECORDER [ri’ko:d∂r] (s. t. t. abilitatea de a RECITATIVE [. [‘reko:d] RÉPÉTITEUR [repeti’t∂:r] (s.. REBAB [ri:’bα:b] (s. vioară RELATIVE MAJOR [‘rel∂tiv meidз∂r] (s. RECORD PLAYER [‘reko:d. tub de RESOLUTION [rez∂’lju:∫∂n] (s. reprezentare.resit∂’tivou RENDER [‘rend∂r] (v. orgă. vocii. identifica sau interpreta un sunet determinând RECITATIVO [.) – a reorchestra.) – a relua chei minore date. redare. (cu genitivul) a schimba orchestraţia sau ancie (la instrumentele de suflat): the reed of a aranjamentul. picup.) – recitativ.REALIZE [‘ri∂laiz] (v.) – 1.) – încetinire (a umane. a rearanja. RESONANCE [‘rez∂n∂ns] (s. 2. consonanţă. RESCORE [ri:’sko:r] (v.) – (ist. reluare (a unei teme RECORD LIBRARY [‘reko:d. REST [rest] (s. – recitative.) antifon. accompagnati) – v.) – repetare.) – a face o disonanţă să REED INSTRUMENT [ri:d ‘instrum∂nt] (s. 3. recitativi stromentati) REPEAT [ri’pi:t] (s.) – cheie minoră RECAPITULATION [ri:k∂. t. de caval).) – treacă în consonanţă.) – rezonator.) – rebab. totalitatea tonurilor vocii RETARDATION [.) – reverie (şi revery).) – (amer. crotchet rest – pauză de pătrime. unui sunet deja cântat.) – a obicei într-un stil declamatoriu simplu. gramophone records – plăci de gramofon.) – 1. stil de muzică şaisprezecime. REHEARSE [ri’h∂:s] (v. a executa. reorchestra. t. coarde. REPLICATE [‘replikit] (s. pl. i. melodie. înălţimea unui Recit. REEDED [‘ri:did] (adj. refren.) – prevăzut cu muştiuc. REED STOP [‘ri:d. răspuns. REED [ri:d] (s. REED ORGAN [‘ri:d. REORCHESTRATION [ri:o:ki’strei∫∂n] (s. pl. majoră a cărei tonică este a treia treaptă a unei RECAPITULATE [ri:k∂’pit∫∂leit] (v. cu ritm sincopat şi versuri cu mesaj de treizecidoime. RECITATIVO SECCO [.nout] (s.pit∫∂’lei∫∂n] (s. REED PIPE [‘ri:d.plei∂r] (s. RECITING NOTE [ri’saitiŋ. rehearse the symphony once more before REVIVAL (THE) [ri’vaiv∂l] (s. REPRISE [ri’pri:z] (s. recitativi secchi) – recitativ de operă. RESONATOR [‘rez∂. aparat de înregistrare. pl. quaver rest – REFRAIN [ri’frein] (s.) – cheie renascentistă. flaut drept sau cu dop. repetare.) – recital. t.) – 1.o:g∂n] (s. t. fluier. (s. semiquaver rest – pauză de REGGAE [‘regei] (s.). 2.stop] (s. ambitus. magnetofon. [ri’ko:d] (v.) – 1. acompaniament orchestral.neit∂r] (s. REHEARSAL [ri’h∂:s∂l] (s.) – repertoriu.) rebec. octave mai sus de tonul dat. recitativo stromentato.) – Renaşterea. a intra notă întreagă.) – repetiţie. RELATIVE PITCH [‘rel∂tiv pit∫] (s.) – notă ţinută/ REPETEND [repi’tend] (s. RESTRING [ri:’striŋ] (v. REBEC(K) [‘ri:bek] (s. 2. . de mâine.) – corepetitor (la operă). mişcării).∂m] (s.) – a repeta: We must REVERIE [‘rev∂ri] (s. social.) – RECITATIVO STROMENTATO [.) – pauză: semibreve rest – pauză de RE-ENTER [ri:’ent∂r] (v. t. transpunere. instrument de suflat cu ancie dublă sau triplă. fluier (de trestie.resit∂’tivou] (s.laibr∂ri] (s. adj. placă.) – reluarea a cărei tonică este a şasea treaptă a unei chei modificată a expoziţiei după partea de majore date. RELATIVE [‘rel∂tiv] (adj. înregistrare pe bandă: REPLICA [‘replik∂] (s. – recitativ expresiv. t.) – frază sau sunet care lungită.) – a reinterpreta. etc. expoziţia în partea de sonată.) – reverberaţie.) – interpretare.paip] (s. caval. a REGISTER [‘redзist∂r] (s. REPERTOIRE [‘rep∂. sonor.) – a citi sau a nota integral tomorrow’s performance – Trebuie să mai armonia şi ornamentaţia indicate de basul repetăm o dată simfonia înaintea concertului cifrat. RENDITION [ren’di∫∂n] (s.) – a interpreta.

) – ruladă (pe aceeaşi silabă). ritm: duple/triple rhythm – and-roll. imediată a tempo-ului. ROCK-AND-ROLLER [‘rok∂n’roul∂r] (s.) – rol. vals. pl. t. mascarade. al XIX-lea în forma de anii ’20).) horă. romanţe. adv. vechi dans instrument cu coarde (v. ROCK-AND-ROLL [‘rok∂n’roul] (s. lipsit de fină (pentru viori). varieteu. 2. ROMANTICISM [rou’mænti. RIPIENO [ri’pieno] – 1. (s. ROMANZA [rou’mænz∂] (s. (v.) a) (fam.ri:t∫∂’kα:r] (s. instrument(ist) suplimentar.) – romanţă. rubatos/ rubati [ru:’bα:ti]) stil rubato. – ritardando.) – în stilul jazului care a devenit polifonic în sec. al XVII-lea. RITARDANDO [.) – ritmic. ROLLER [’roul∂r] (s. (v. t. ritard. scrie sub formă de rapsodie. 2. ROLE/ RÔLE (s. i. ROULADE [ru:’lα:d] (s.) rumbă. cel mai jos RIDE [raid] – RODE[roud] – RIDDEN [rid∂n] (v. pasaj rit. cadenţat. RIBS [ribs] (s. ROMAN STRING [roum∂n’striŋ] (s. sforzando. compus sau al unei armonii. cântat în stil rubato. (s. ROOT NOTE [‘ru:t. întărire. francez (şi rigaudon).) – caracter. compoziţie RONDEAU [ron’dou] (s. în stilul jaz XV-lea. ROMANCE [r∂’mæns] (s. i. aritmic. RICERCAR [.soŋ] (s. constând într-un refren alternând cu cuplete şi RICKY-TIDE [‘riki.) – rapsod.) – discordant. RITENUTO [rit∂’nu:tou] – 1. ripienos/ ripieni ROUNDELAY [‘raunddi.) tutti.) – 1. (v. 2. fiecare repetată de mai multe ori şi RICKY-TICKY [‘riki. ritenutos/ ritenuti [rit∂’nu:ti]) . măsură. [ri’pieni]) ripieno.ritα:’dændou] – 1. cântec scurt cu refren. de blues ritmată. notelor. într-o RHAPSODY [‘ræps∂di] (s. b) sacâz (pentru arcuş). măsurat.) – jaz sentimental (amintind care s-a dezvoltat în sec. (s. rondeaux) – 1. formă muzicală din sec. t.) – (în mod) ritmic. pl. cântec asemănătoare fugii din sec. (s.) – ruladă. 2. RHAPSODIC(AL) [ræp’sodik(∂l)] (adj.) – 1. cadenţă.tiki] (adj.) – ridicare a vocii cu un semiton.) a cânta freca/ a da arcuşul cu sacâz. RISE [raiz] (s.) – rapsodic. ritornellos/ ritornelli RHAPSODIST [‘ræps∂dist] (s.) – neritmat. crowd). ROUGH [rΛf] (adj.) – ricercar. (înv.) – rigodon. cu reţinere. al XVIII-lea. (adj.rig∂’du:n] (s. i. ritm.) – muzică pasionat de muzică rock. pasaj cântat cu reducere RHAPSODE [‘ræpsoud] (s. 2. rotta. repetată constant. suplimentare a orchestrei 2. două fraze.) – (şi rota. (adv. (adv.). (adj. al XIV-lea – al sentimental (amintind de anii ’20). cadenţat. and-roll. adv) – a ataca uvertura. dans în cerc.) – rost (pentru copii).) – romantism. RING [riŋ] (s. care formează ROSIN [‘rozin] – 1. (s.) – rapsod. (aprox. RUN [rΛn] (s. care doar o parte a notelor este dată. ca şi intrările şi înălţimile părţilor fiind ROOT [ru:t] (s. (s.REVUE [ri’vju:] (s. adj. [rΛŋ’in] (v.) – 1. ritardandos/ ritardandi rumba.) a acompaniamentului unui solist. constând în XVII-lea (şi ricercare. o astfel de frază melodică. ricercata).) – rapsodie: Liszt’s arie etc. sunet fundamental al unui ton indicate prin inscripţii criptice şi sugestii.) – coardă foarte RHYTHMLESS [‘riθ∂mlis] (adj.) – amator/ RHYTHM AND BLUES [‘riθ∂m∂n’blu:z] (s. 2. ritm dublu/ triplu.) jaz retro. pl.) – romanţă.ritα:’dændi]) bucată în stil ritardando.nout] (s. măsurat. pl.rok∂’biliti] (s. intonaţie.) – a compune/ a interludiu muzical în cadrul unei piese vocale). RUBATO [ru:’bα:tou] – 1. pl.) – 1. RUBEBA [ru:’beib∂] (s. ultima parte a sonatei.lei] (s. restul compoziţie muzicală bazată pe rondo.dα:ns] (s. secţiune tutti într-un concert grosso. (jaz) a face o improvizaţie. RIDDLE CANON [rid∂l kæn∂n] (s. adesea triade în care basul este tonul fundamental. RHYTHMIC(S) [‘riθmik(s)] (s. (tempo) ritenuto.) RUMBA [‘rΛmb∂] – 1. popular în sec. adj.taid] (s. cu part.) – rumba (şi rumba). al XIII-lea. (s. 2. vioară medievală.) – sunet al unui acord în terţe. dans în cerc.) – (amer. RHUMBA [‘rΛmb∂] (s. ROMANCING [rou’mænsiŋ] (s.) – compunere de RHYTHMICALLY [riθmik∂li] (adv. rinforzando.) – cilindru dinţat (la ariston etc.) rock- RHYTHM [riθ∂m] (s. RING IN [riŋ’in] – RANG IN [ræŋ’in] – RUNG IN ROUND DANCE [‘raund. RHYTMIC(AL) [‘riθmik(∂l)] (adj. de rondo a sonatei. 2. ROTE SONG [‘rout.) – canon pentru RONDO [‘rondou] (s.) – bal public sau dans din unui acord.) – cântec de învăţat pe de RINFORZANDO [rinfo:’tsα:ndou] (adj.) a dansa ritardando. retro.) – notă fundamentală a RIDOTTO [ri’dotou] (s.) – timbru (al glasului).siz∂m] (s. – ritardando. ROOT POSITION [ru:t po’zi∫∂n] (s. stil de rock- lui Liszt.) rubato.) – rondo.) – (spectacol de) revistă. pl.) rondo. pl. (aprox. 2.) – poziţia unei RIFF [rif] – (jaz) 1. Hungarian Rhapsodies – rapsodiile ungare ale ROCKABILITY [. ROTE [rout] (s. al XVI-lea – al monofonic din sec.) frază melodică. 2. adv. dansator de rock.daiz] (v. ritornelă (scurt refren sau RHAPSODIZE [‘ræps∂.) băutură pentru acompaniamentul sau o parte a muzicanţi.) – eclisă. RITORNELLO [rit∂’nelou] (s. rotte) vechi RIGADOON [.) ritenuto. 2.) – ritmică. [. 2. [rit∂’neli]) – 1.) – rebec.

SCHERZO [skε∂’tsou] [skε∂’tsou] (s.ho:n] (s.) – instrument de suflat din interpretarea la un instrument cu coarde) sec. secondi) – 1. a doua diatonică. sambuca. de obicei de pian. cânta (o melodie) la vioară. o piesă. SAX [sæks] (s. 2. SCRATCHY [‘skræt∫i] (adj. un fel de dedesubt şi nu direct cu respectarea curată à harfă (cu patru strune).vælv] (s.bænd] (s. adesea siropoasă. SCREECH [skri:t∫] (v. (s. SCALE [skeil] (s. la care se cântă cu compoziţii.) – saxofon: rezonanţă. flaşnetă medievală.) – scenă (parte dintr-un act). SCENARIST [‘si:n∂rist] (s.) – saxhorn. oboiului. major. scherzando.) – 1. SECOND [sec∂nd] – 1. t.) – saltando. cor ecleziastic sau cor şcolar.) – sacbut. c) partea a doua a unei bucăţi. SCENARIO [si’nα:riou] (s.) – 1.) – acordarea unui SAMISEN [sæmi’sen] (s. italian vivace. scrape (upon) the violin – a scârţâi la vioară. second – secunda majoră/ minoră. (v.) saxofon.) – a scanda. adică luarea tonului de SAMBUCA [sæm’bju:k∂] (s.) – scenariu.) a) partitură. b) background SANTIR [‘sα:nti:r] (s. agreabil. SALON MUSIC [s∂’lon mju:zik] (s.) – saxtubă (saxhorn de doua. doua. portativ. 2. una SCORING [‘sko:riŋ] (s.) – muzica unui dans SCOTCH SNAP [‘skot∫snæp] (s. SALSA [‘sα:ls∂] (s.) – samba. SCRAPE [skreip] – 1.) – instrument muzical instrument muzical altfel decât de obicei. instrument de suflat cu ancie dublă din familia 2. sistem. ajutorul celor inferioare. sagbut).) – (despre SCHRYARI [∫rai∂’rai] (s. cântate abrupt şi fără SAXOPHONE [‘sæks∂. bass SECCO [sekou] (adj. (s. plectrul. cu caracter simplu.) – saxofonist. . SAX VALVE [‘sæks./i) a scârţâi (cu arcuşul).) – (sl. interpretul acestei a doua părţi. i. folosită în Grecia intervalului. cântând stacato fiecare notă. form of scale – modalitate. SACKBUT [‘sækbΛt] (s. scherzi) – scherzo. o comedie muzicală. parte a unei biserici.) – scandare. compoziţii). SALTANDO [sα:l’tα:ndou] (adj. vioara a doua. SCORE [sko:r] – 1. adv. to SARRUSOPHONE [s∂’ru:z∂foun] (s. SARDANA [sα:’dα:n∂] (s. pl. S SCAT SINGING [‘skæt. 2.) – instrument muzical persan. elemente de jaz şi rock.) – muzică pop latino-americană. teorie. pentru un film. SCAN [skæn] (v. catedrale etc. scherzos/ angajat de catedrala catolică.) – muzică dulceagă.) – sarabandă.) amatoare de jaz. SAUTILLÈ [so:’ti:jei] (adj. SARABAND [‘sær∂. a aranja pe note/ în partitură. t. scară. un fel de SCENE [si:n] (s. pl. pl. cu gâtul foarte pentru a uşura interpretarea unor anumite lung şi cu trei coarde.) – saxotrombă.) – (fam. the scale of C major – gama do parte dintr-un duet. fanatică a muzicii de jaz. SACRIST [‘seikrist] (s.) scârţâială. trombon alto.) – scenic.) – orchestrare (a unei dintre părţile suitei clasice.) – scripcar.) – muzică de SCHMAL(T)Z [∫mælts] (s. 2.) – (despre notele sau pasajele saxhorn – fligorn bas. catalan.) – muzica unui dans ascuţit. jucăuş. folosit mai ales în fanfarele militare. (v. adv. adv. 2.) – saxhorn. 2.foun] (s. al XVI-lea – al XVII-lea. fligorn.) – scenarist. asemănător cu ţambalul. SCORDATURA [sko:d∂’tu:r∂] (s. SCRAPER [‘skreip∂r] (s.) – nesigur. fixată într-un cilindru şi care scoate un sunet SALTARELLO [sælt∂’relou] (s. SCANSION [skæn∫∂n] (s. t. instrument muzical cu coarde arhaic (şi SCHERZANDO [skε∂’tsændou] (adj. saxophone player – saxofonist.) – sarusofon. japonez.destinată în care predomină ritmuri cubaneze cu corului. saqueboute. (Biblie) SCENIC(AL) [‘si:nik(∂l)] (adj.) – clapă (la (adj.) – copist al muzicii pentru cor. trombon din epoca medievală. cu ancie dublă saltando.) – şcoală. romanţe. cantorum) – 1. în care se folosesc silabe sugestive. sentimental.) ferăstrău.sæks∂ţtroumb∂] (s. SCRUBBER [skrΛb∂r] (s. dintr-o partitură) secco. salon. (s.) – ritm lombard. 2.) – improvizaţie vocală de jaz. SAXCORNET [‘sæksko:nit] (s. (s.) – atacul tonurilor înalte cu SAMBA [‘sæmb∂] (s. asemănător cu chitara.) a) secundă (ton sau SAXOPHONIST [sæk’sof∂nist] (s. SAXHORN [‘sæks. (v. b) vocea a SAXTUBA [‘sækstjub∂] (s. 3. t.) a orchestra. SCOOPING [‘sku:piŋ] (s.) – 1.siŋiŋ] (s.) – a cânta cu voce ascuţită. inegal: a SAW [so:] – 1.) al doilea: the second violin – vioara a instrumentele de alamă). interval) în gama diatonică: major/ minor SAXOTROMBA [. interpretată de obicei de o schola cantorum [‘sko:l∂ kæn’to:r∂m] (s. antică. pasaj jucăuş. 2. gamă: diatonic scale – gamă SECONDO [si:’kondou] (s. alto: second trombone – dimensiuni mai mari). scholae orchestră mică. SCHOOL [sku:l] (s.) SAWED [so:d] SAWN [so:n] a scratchy performance – o execuţie inegală.

SECTION [‘sek∫∂n] (s.) – parte a orchestrei sau a SEVENTH CHORD [‘sev∂nθ ko:d] (s.) – acord format
fanfarei care cuprinde toate instrumentele din prin suprapunerea a trei terţe.
aceeaşi clasă: He loved the old records SEXTET(TE) [seks’tet] (s.) – sextet.
featuring Duke Ellington’s rhythm sections – Îi SEXTOLET [‘sekstou,let] (s.) – sextolet.
plăceau discurile vechi care cuprindeau părţile SEXTUPLET [‘sekstjuplet] (s.) – sextolet.
ritmice ale muzicii lui Duke Ellington. SEXTUPLE TIME [seks’tjup∂l taim] (s.) – metru
SEGNO [‘seinjo] (s. pl. segni) – 1. semn; 2. semn la muzical cu măsura de şase bătăi.
începutul sau la sfârşitul unei secţiuni care sf./ sfz. – sforzando.
indică faptul că aceasta trebuie repetată. SFORZANDO [sfo:’tsα:ndou] (adj. adv.) – sforzando
SEGUE [‘segwα:] – 1. (v. i.) a continua neîntrerupt cu (şi forzando, sforzato).
următoarea secţiune sau compoziţie; 2. (s.) SHAKE [∫eik] 1. (v. t./ i.) SHOOK [∫u:k] SHAKEN
tranziţie neîntreruptă între două secţiuni [∫eik∂n]– a face triluri; 2. (s.) tril.
muzicale sau două compoziţii; 3. (adj. adv.) SHANK [∫ænk] (s.) – v. crook.
(despre o secţiune muzicală sau o compoziţie) SHANTY [‘∫ænti] (s.) – cântec al mateloţilor (de obicei
a) cântat fără pauză; b) cîntat în aceeaşi în cor).
manieră sau în acelaşi stil ca şi secţiunea SHARP [∫α:p] – 1. (s.) diez:; sharps and flats – diezi şi
precedentă. bemoli; 2. (v. t.) a ridica tonul (unei note etc.);
SEGUIDILLA [seg∂’dilj∂] (s.) – seguidilla, muzica unui 3. (adj.) a) diez, cu un semiton deasupra cheii:
dans spaniol în trei timpi. C sharp – do diez; b) (despre o notă) prea sus;
SEMIBREVE [‘semi,bri:v] (s.) – notă întreagă. 4. (adv.) pe un ton prea ridicat: You’re singing
SEMIQUAVER [‘semi,kweiv∂r] (s.) – şaisprezecime. a little sharp – Cânţi un pic prea sus.
SEMITONAL [semi’toun∂l] (adj.) – semitonal. SHARPNESS [‘∫α:pnis] (s.) – (în expr.) sharpness of
SEMITONALLY [‘semi,toun∂li] (adv.) – în mod hearing – acuitate (sin. keenness of hearing).
semitonal. SHAWM [∫o:m] (s.) – instrument medieval, un fel de
SEMITONE [‘semi,toun] (s.) – semiton (sin. half step, oboi.
half tone). SHEET MUSIC [‘∫i:t mju:zik] (s.) – compoziţie
SEMITONIC [semi’tonik] (adj.) – de semiton. muzicală tipărită pe foi volante.
SEND [send] SENT [sent] (v. t.) – 1. (despre muzică) SHIFT [∫ift] (s.) – bătaie, măsură: at the half shift – la
a înnebuni, a-i plăcea la nebunie, a înfiora: his a doua mişcare, poziţie; whole shift – a treia
playing really sends me – interpretarea lui mă poziţie, mişcare.
înnebuneşte pur şi simplu; 2. (amer.sl.) a SHIFTING [‘∫iftiŋ] – 1. (s.) atingere cu degetele a
executa minunat (muzică de jaz): to send it coardei unei viori; 2. (adj.) shifting keyboard –
(wayout wide) – a-şi vrăji ascultătorii (printr-o claviatura mobilă (a unui pian).
execuţie îndrăcită). SHOFAR [‘∫ouf∂r] (s.) – corn de berbec folosit ca
SENDER [‘send∂r] (interj.) – (fam.) exclamaţie care instrument de suflat în timpurile biblice mai
creează antren (în muzica uşoară). ales pentru a da semnalul de război şi a
SENTENCE [‘sent∂ns] (s.) – frază muzicală; perioadă. anunţa anumite întruniri religioase; în timpurile
SEPTET [sep’tet] (s.) – septet (şi septette). moderne este folosit la sinagogă (şi shophar).
SEPTUOR [‘septju∂r] (s.) – septuor, septet. SHORTNESS [‘∫o:tnis] (s.) – scurtime.
SEPTUPLET [sep’tju:plit] (s.) – septolet (şi septolet). SHRIEK [∫ri:k] (v. i.) – (despre un instrument muzical)
SEQUENCE [‘sikw∂ns] (s.) – secvenţă, bucată a scoate un sunet tare, ascuţit.
melodică sau armonică repetată de trei sau SHRILL [∫ril] (adj.) – acut: shrill music – muzică
mai multe ori, la înălţimi diferite, cu sau fără ţipătoare, stridentă.
modulaţie. SI [si:] (s.) – si.
SERENADE [seri’neid] – 1. (s.) – serenadă; 2. (v. t.) a SICILIANO [si,sili’α:nou] (s.) – siciliană, muzica unui
cânta o serenadă (cuiva). dans din Sicilia.
SERENATA [ser∂’nα:t∂] (s.) – 1. formă arhaică de SIDE DRUM [‘said,drΛm] (s.) – tobă mică.
cantată, adesea cu un caracter imaginativ sau SIFFLEUR [si’fl∂r] (s.) – suflător (instrumentist).
dramatic; 2. compoziţie instrumentală în mai SIGHT [sait] (s.) – (în expr.) to play (music) at sight –
multe părţi, intermediară între suită şi simfonie. a cânta (o bucată) la prima vedere.
SERINETTE [ser∂’net] (s.) – flaşnetă mică folosită SIGHT-READ [‘sait,ri:d]. SIGHT-READ [‘sait,red] (v.
pentru a învăţa păsările să cânte. t.) – a cânta sau executa la prima vedere (o
SERPENT [‘s∂:p∂nt] (s.) – serpent. partitură): to sight-read music from a score – a
SESTET [ses’tet] (s.) – sextet. cânta la prima vedere o partitură.
SET [set] – 1. (v. t.) SET [set] SET [set] a) a pune pe SIGHTSMAN [‘saitsm∂n] (s. pl. sightsmen) –
note, a scrie partitura pentru; b) a pune persoană care citeşte o partitură la prima
cuvintele pe muzică; 2. (s.) a) grup de piese vedere.
cântate de o formaţie (d. e. într-un bar de SIGNATURE [‘sign∂t∫∂r] (s.) – indicarea semnelor de
noapte); b) periada în care aceste piese sunt transpunere, armatură.
cântate. SILENCER [‘sail∂ns∂r] (s.) – surdină.
SEVENTH [‘sev∂nθ] (s.) – 1. septimă; 2. interval de SIMPLE [simp∂l] (adj.) – simplu, necompus, fără
septimă. semitonuri: simple tone – ton simplu.

SIMPLE INTERVAL [‘simp∂l ‘int∂v∂l] (s.) – interval SKIRL [sk∂:l] – 1. (v. i.) a cânta la cimpoi; 2. (s.) sunet
simplu, de o octavă sau mai puţin. de cimpoi.
SIMPLE TIME[‘simp∂l taim] (s.) – ritm simplu, cu SKIT [skit] (s.) – fantezie burlescă, piesă satirică.
măsura de două sau trei bătăi (sin. simple SLUR [sl∂r] – 1. (v. i.) a lega (note, tonuri); 2. (s.)
measure). legato, legătură, trăsură de unire.
SINFONIA [sinfou’ni:∂] (s. pl. sinfonie) – simfonie. SLURRED [sl∂:d] (adj.) – legato.
SINFONIETTA [sinf∂’niet∂] (s.) – 1. simfonietă, scurtă S.M.B. – Bachelor of Sacred Music – licenţiat în
simfonie; 2. orchestră simfonică mică, adesea muzică sacră.
compusă doar din instrumente cu coarde; 3. SMD – Doctor of Sacred Music – doctor în muzică
simfonie cu mai puţine instrumente decât de sacră.
obicei. SMM – Master of Sacred Music – master în muzică
SING [siŋ]SANG [sæŋ] SUNG [sΛŋ] – 1. (v. t.) a sacră.
cânta (vocal) un cântec: to sing baritone – a SMORZANDO [smo:’tsα:ndou] (adj.) – smorzando.
cânta bariton; to sing from music – a cânta SNARE DRUM [sne∂ drΛm] (s.) – tobă mică cu
după note; to sing by ear – a cânta după coarde încrucişate pe a doua faţă (cea de jos)
ureche; to sing something to the tune of – a pentru a produce reverberaţii ale sunetului.
cânta ceva pe o melodie; to sing in tune – a SO [sou] (s.) – sol.
cânta corect; to sing out of tune – a cânta fals; SOFT PEDAL1 [soft’ped∂l] (s.) – pedală de reducere a
to sing out – (fam.) a zbiera; 2. (v. i.) a se volumului sunetului, la pian (sin. una corda
acompania: to sing to the guitar – a se pedal).
acompania la chitară, a cânta acompaniat de SOFT PEDAL2 [soft’ped∂l] – 1. (v. i.) a folosi pedalele
chitară. de reducere a volumului; 2. (v. t.) a reduce
SINGABLE [‘siŋ∂b∂l] (adj.) – 1. care poate fi cântat; 2. sunetul prin folosirea acestei pedale.
uşor de cântat; melodios. SOL [sol] (s.) – sol.
SINGER [‘siŋ∂r] (s.) – cântăreţ. SOL-FA [sol’fα:] – 1. (s.) a) solfegiu; b) solfegiere; 2.
SINGING [‘siŋiŋ] – 1. (s.) a) canto; cântare, cântat: (v. t./ i.) a solfegia.
singing lesson – lecţie de canto; b) cântare, SOL-FAING [sol’fα:iŋ] (s.) – solfegiere, solfegiu.
intonare, interpretare; 2. (adj.) cântător, SOLFÈGE [sol’feз] (s.) – solfegiu.
muzical. SOLFEGGIO [sol’fedзiou] (s. pl. solfeggios/
SINGING MAN [‘siŋiŋ mæn] (s. pl. singing men) – solfeggi) – solfegiu.
cântăreţ. SOLMIZATION [solmi’zei∫∂n] (s.) – solmizaţie, sistem
SINGING MASTER [‘siŋiŋ’mα:st∂r] (s.) – profesor de de folosire a unor silabe (mai ales silabele sol-
muzică. fa) pentru a reprezenta sunetele pe scară.
SINGING SCHOOL[‘siŋiŋ sku:l] (s.) – şcoală de SOLO [soulou] – 1. (adj. adv.) solo: violin solo – solo
canto. de vioară; 2. (s. pl. solos/ soli) solo: She sang
SINGLE [‘siŋg∂l] (s.) – single, disc cu o singură a solo at the concert – A cântat uin solo la
melodie pe fiecare parte. concert; 3. (v. i.) a interpreta sau a oferi ceva
SING SONG [‘siŋ,soŋ] – 1. (s.) a) melopee; b) lălăit, solo: He’s going to solo on the trumpet – O să
lălăială; c) concert improvizat; cor de amatori; dea un solo de trompetă.
2. (v. t.) a cânta monoton. SOLOIST [‘soulouist] (s.) – solist.
SINGSPIEL [‘siŋ∫pi:l] (s.) – singspiel, piesă germană SOLOISTIC [soulou’istik] (adj.) – solistic.
din sec. al XVIII-lea. SONATA [s∂’nα:t∂] (s.) – sonată.
SISTRUM [‘sistr∂m] (s.) – sistru, instrument egiptean SONATA FORM [s∂’nα:t∂ fo:m] (s.) – formă de
antic de percuţie. sonată, formă muzicală cuprinzând o expoziţie,
SIX-EIGHT [‘sikseit] (s.) – măsură de şase optimi în care apar temele principale, o dezvoltare, o
(6/8). recapitulare a elementelor din expoziţie şi o
SIXTEENTH [‘siks,ti:nθ] (s.) – şaisprezecime (sin. coda.
semiquaver). SONATA-RONDO [s∂’nα:t∂ rondou] (s.) – sonată-
SIXTEENTH NOTE [‘siks,ti:nθ,nout] (s.) – (amer.) rondo, formă muzicală care combină
şaisprezecime. caracteristici muzicale ale sonatei şi ale
SIXTH [‘siksθ] (s.) – 1. sextă: chord of the sixth – rondoului.
acord de sextă; 2. interval de sextă. SONATINA [son∂’tin∂] (s.) – sonatină.
SIXTH CHORD [‘siksθ ko:d] (s.) – inversiunea unei SONG [soŋ] (s.) – cântec; cânt, canto: drinking song –
triade, în care a doua notă este în bas. cântec de beţie; mourning song – cântec de
SIXTY-FOURTH-NOTE [‘siksti’fo:θ’nout] (s.) – jale; love song – cântec de lume; sailor’s song
şaizecipătrime (sin. hemidemisemiquaver). – cântec marinăresc; war song – cântec
SKIFFLE [skif∂l] (s.) – muzică populară războinic; song book – carte de cântece; to
asemănătoare folkului american (spre sfârşitul sing a song – a cânta un cântec; to intone a
anilor ’60). song – a intona un cântec; to burst forth/ to
SKIP [skip] (s.) – interval melodic mai mare de o break into song – a începe să cânte.
secundă. SONG BOOK [‘soŋ,buk] (s.) – carte sau culegere de
cântece.

SONGFUL [‘soŋful] (adj.) – melodios, muzical. STEEL BAND [‘sti:lbænd] (s.) – formaţie originară din
SONGSTER [‘soŋst∂r] (s.) – cântăreţ. Trinidad, care foloseşte tobe din oţel de diferite
SONGSTRESS [‘soŋstris] (s.) – cântăreaţă. mărimi şi care sună la înălţimi diferite.
SONG WRITER [‘soŋ,rait∂r] (s.) – compozitor, autor STEM [stem] (s.) – linia verticală a notei.
de cântece. STEP [step] (s.) – 1. treaptă a portativului sau a
SONORITY [s∂’noriti] (s. pl. sonorities) – sonoritate. gamei; 2. ntervalul dintre două trepte adiacente
SONOROUS [s∂’no:r∂s] (adj.) – sonor. ale scării; secundă.
SOPRANO [s∂’prα:nou] 1. (s. pl. sopranos/ soprani) STEPWISE [‘stepwaiz] – 1. (adv.) de la un ton
soprană; 2. (adj.) de sopran. adiacent la altul: The melody ascends stepwise
SOPRANO CLEF [s∂’prα:nou klef] (s.) – cheie de – Melodia urcă pas cu pas; 2. (adj.) crescând
sopran. de la un ton la altul: stepwise melodic
SOPRANO CORNET [s∂’prα:nou ko:nit] (s.) – fligorn progression – progresie melodică treptată.
sopranino. STEREO [‘steri:ou] – 1. (s.) sunet stereofonic; 2. (adj.)
SORDINO [so:’dinou] (s. pl. sordini) – surdină (sin. stereo.
mute). STEREOPHONIC [steri:ou’founik] (adj.) – stereofonic.
SOSTENUTO [sost∂’nutou] (adj. s.) – sostenuto, STEREOPHONICALLY [steri:ou’founik∂li] (adv.) –
susţinut. stereofonic.
SOSTENUTO PEDAL [sost∂’nutou ped∂l] (s.) – STEREOPHONY [steri:’ouf∂ni] (s.) – stereofonie.
pedală de pian care ridică surdinele permiţând STICK [stik] (s.) – 1. arcuş; 2. baghetă (a dirijorului);
ca tonul să fie susţinut în coardele lovite. 3. beţişor de tobă; 4. suflătoare de cimpoi.
SOTTO-VOCE [‘sotou’vout∫e] (adv.) – sotto-voce. STOMP [stomp] (s.) – melodie de jaz cu ritm bine
SOUND [saund] – 1. (v. i.) a suna: the trumpets marcat.
sound – trompetele răsună; 2. (s.) sunet. STOP [stop] – 1. (v. t.) a apăsa coardele/ clapele/
SOURDINE [su∂’di:n] (s.) – surdină (sin. sordino). găurile unui instrument; 2. (s.) a) clapă, gaură
SOUSAPHONE [sus∂’foun] (s.) – suzafon, formă de (la suflători); coardă, cheie (la instrumentele cu
bastubă, similară heliconului, folosită în fanfare coarde); pedală (la orgă); b) v. stop knob.
(numită după J. P. Sousa) (sin. F helicone). STOP KNOB [‘stopnob] (s.) – mâner, buton de
SOUSAPHONIST [sus∂’founist] (s.) – cântăreţ la registru (şi stop).
acest instrument. STOPPLE [‘stopl] (s.) – clapă (la ţeava de orgă).
SPACE [speis] (s.) – spaţiu între două linii ale STRADIVARIUS [,strædi’vα:ri∂s] (s.) – (vioară)
portativului. Stradivarius.
SPEECH [spi:t∫] (s.) – ton (al orgii); sunet (al ţevilor de STRAINS [streins] (s. pl.) – (poetic) melodie, motiv
orgă). muzical, accent; stil: the strains of the harp –
SPICCATO [spi:’kα:tou] (adj.) – (despre interpretarea sunetele/ accentele harpei; martial strains –
la vioară) spiccato, cu mişcări scurte, abrupte accente marţiale, melodii războinice.
ale arcuşului. STRETCH [stret∫] (v. t.) – a încorda, a înstruna (sin.
SPINET [‘spinit] (s.) – spinetă (harpsicord cu o tighten): to stretch the strings of a violin – a
singură claviatură). pune coarde la vioară.
SPIRITOSO [spiri’tousou] (adj.) – spiritoso, vioi. STRETTA [‘stret∂] (s. pl. strette/ strettas) – 1. pasaj
SQUARE PIANO [skwe∂pi’ænou] (s.) – pian mare, conclusiv cântat într-un tempo mai rapid; 2.
orizontal, asemănător cu spineta. stretto.
SQUIFFER [‘skwif∂r] (s.) – (sl.) concertină, armonică STRETTO [‘stretou] (s. pl. stretti/ strettos) –
hexaedrică. succesiunea rapidă a vocilor în subiectul unei
STABAT MATER [stα:bα:t mα:t∂r] (s.) – muzica unui fugi.
imn latinesc compus în sec. al XIII-lea, STRIDE PIANO [strαidpi’ænou] (s.) – stil de jaz în
descriind suferinţa Fecioarei Maria înaintea care se cântă melodia la pian cu mâna
crucii. dreaptă, în timp ce mâna stângă cântă doar o
stacc. – staccato. notă de bas sau octava pe bătaia puternică şi
STACCATO [st∂’kα:tou] (adj. adv. s.) – staccato, acordul pe bătaia slabă. Stilul s-a dezvoltat în
sacadat: a staccato style of playing – o Harlem în anii 1920, parţial din ragtime.
manieră de interpretare stacato. STRIKE [strαik] STRUCK [strΛk] (v. t.) – a lovi, a
STACCATO MARK [st∂’kα:tou mα:k] (s.) – semn de atinge (clapele); a ciupi sau a atinge (strunele);
stacato. a bate (toba); to strike the note – a da tonul
STAFF [stα:f; amer. stæf] (s. pl. staves) – portativ (şi (corului etc.); how does his playing strike you?
stave). – cum ţi se pare felul în care cântă?
STAFF NOTATION [stα:fnou,tei∫∂n] (s.) – scrierea STRIKE UP [‘strαik’Λp] (v. i.) – (despre muzică,
notelor pe liniile portativului. orchestră etc.) a începe să cânte.
STAGE [steidз] – 1. (s.) scenă: to go off the stage – a STRING [striŋ] – 1. (s.) a) strună, coardă: metal string
ieşi de pe scenă; 2. (v. t.) a pune în scenă. – strună de metal; single string – monocord;
STANZA [‘stænz∂] (s.) – stanţă, strofă. pluck string – coardă ciupită; struck string –
STAVE [steiv] (s.) – portativ (şi staff). coardă lovită; bowed string – coardă frecată; b)
(pl.) instrumente cu coarde: to touch the

strings – a cânta (din harpă etc.); 2. (v. t.) pret SWEET [swi:t] (adj.) – 1. (despre jaz sau muzica de
şi ptc. STRUNG a) a pune o coardă/ strună la; big band) cu bătaie regulată, tempo moderat,
b) a acorda strunele. lipsă de improvizaţie, ton cald şi melodie clară,
STRING BAND [‘striŋ,bænd] (s.) – orchestră de liniară; 2. armonios, melodios, dulce.
coarde. SWELL [swel] – 1. (v. t.) SWELLED [sweld]
STRING BASS [‘striŋ,beis] (s.) – v. double bass. SWELLED/ SWOLLEN [swoul∂n] a intensifica
STRINGED [striŋd] (adj.) – 1. cu/ de coarde: string (o notă): to swell a musical tone – a intensifica
instrument – instrument cu coarde; a five un ton muzical; 2. (s.) a) intensificare; b)
stringed banjo – un banjo cu cinci coarde; 2. crescendo şi diminuendo; semnul acestora
(arh.) produs de coarde: stringed melodies – (<>);c) foale (la orgă).
melodii la instrumente cu coarde. SWING [swiŋ] – 1. (s.) (şi swing music) a) stil de
STRINGENDO [strin’dзendou] (adj. adv.) – grăbind jaz, popular prin anii 1930; b) element ritmic
tempoul progresiv. care îi face pe dansatori să se mişte în ritm de
STRING ORCHESTRA [‘striŋ,o:kistr∂] (s.) – orchestră jaz; 2. (adj.) care ţine de swing: a swing record
de coarde. – un disc swing; 3. SWUNG SWUNG (v. t.) a
STRING PLAYER [‘striŋ,plei∂] (s.) – persoană care interpreta (o piesă muzicală) în stilul swing.
cântă la instrumente din familia viorii. SYLLABIC [si’læbik] (adj.) – cu fiecare silabă cântată
STRING QUARTET [‘striŋkwo:’tet] (s.) – cvartet de pe câte o singură notă.
coarde. SYMBOLISM [‘simb∂,liz∂m] (s.) – simbolism.
STROPHE [‘stroufi] (s.) – partea din vechea odă SYMPATHETIC STRING [simp∂’θetik striŋ] (s.) –
corală grecească cântată de cor în timp ce se strună subţire de metal folosită la instrumentele
mişca de la dreapta le stânga. muzicale de odinioară, care vibra împreună cu
STROPHIC [‘stroufik] (adj.) – (despre un cântec) coardele ciupite sau frecate pentru a amplifica
având aceeaşi muzică pentru fiecare stanţă sunetul.
succesivă. SYMPATHY [‘simp∂θi] (s.) – rezonanţă.
STRUM [strΛm] – 1. (v. i.) a zdrăngăni, a cânta prost SYMPHONETTE [simf∂’net] (s.) – orchestră simfonică
(la pian etc.); 2. (v. t.) a zdrăngăni la (pian mică specializată în bucăţi clasice uşoare sau
etc.); 3. (s.) zdrăngănit. în muzica de salon.
STUDY [stΛdi] – 1. (s.) studiu, exerciţiu: violin study – SYMPHONIA [sim’founi∂] (s.) – fiecare dintre
studiu de vioară; 2. (v. t.) a studia. instrumentele muzicale medievale, d. e.
STYLE [stail] (s.) – 1. stil, joc, tehnică: classic style – flaşneta.
stil clasic; lack/ want of style – lipsă de stil; 2. SYMPHONIC [sim’fonik] (adj.) – simfonic: symphonic
ac (de gramofon). music– muzică simfonică.
STYLE GALANT [pron. fr.] (s.) – stil muzical SYMPHONICALLY [sim’fonik∂li] (adv.) – din punct de
european rococo de la jumătatea sec. al XVIII- vedere simfonic.
lea. SYMPHONIC POEM [sim’fonik’pouim] (s.) – poem
STYLUS [‘stail∂s] (s.) – ac de gramofon. simfonic, formă de poem adaptată pentru
SUBBASS [sΛbbeis] (s.) – pedală de orgă care orchestra simfonică, în care “intriga” literară
produce cel mai jos sunet. este tratată în detaliu; a fost iniţiat de Franz
SUBCONTRAOCTAVE [sΛbkontr∂’oktiv] (s.) – octava Liszt la jumătatea sec. al XIX-lea şi dezvoltat
dintre a treia şi a patra treaptă a gamei do. mai ales de Richard Strauss.
SUBDOMINANT [sΛb’domin∂nt] (s.) – subdominantă. SYMPHONIE CONCERTANTE [pron. fr.] (s.) –
SUBITO [su:’bitou] (adv.) – brusc, abrupt: subito simfonie concertantă, piesă orchestrală din
pianissimo. sec. al XVIII-lea, cu mai multe instrumente
SUBJECT [‘sΛbdзikt] (s.) – subiect, fraza principală solo, semănând în formă cu un concerto
sau motivul melodic principal dintr-o compoziţie grosso, dar împărtăşind caracteristicile stilistice
muzicală, mai ales dintr-o fugă. ale Şcolii Mannheim.
SUBMEDIANT [sΛb’mi:di:∂nt] (s.) – submediantă. SYMPHONIOUS [sim’founi∂z] (adj.) – armonios.
SUBTONIC [sΛb’tounik] (s.) – subton, al şaptelea ton SYMPHONISM [sim’foniz∂m] (s.) – simfonism.
al gamei, următorul sub tonica de deasupra. SYMPHONIST [‘simfonist] (s.) – simfonist, autor de
SUITE [swi:t] (s.) – suită. simfonii.
SUPERDOMINANT [su:p∂’domin∂nt] (s.) – SYMPHONIZE [simf∂’naiz] (v. i.) – a cânta sau a
supradominantă. răsuna armonios împreună (şi symphonise).
SURD [s∂:d] (v. t.) – a surdina. SYMPHONY [‘simfoni] – 1. (s.) a) simfonie; b) (înv.)
SURREALISM [s∂’ri∂liz∂m] (s.) – suprarealism. armonie; 2. (adj.) simfonic: symphony
SUSPEND [s∂s’pend] (v. t.) – a prelungi (un sunet) orchestra – orchestră simfonică.
până la următorul acord. SYMPHONY ORCHESTRA [‘simfoni’o:kistr∂] (s.) –
SUSPENSION [s∂s’pen∫∂n] (s.) – 1. prelungirea unui orchestră simfonică.
ton dintr-un acord până la acordul următor, SYNCOPATE [‘sink∂,peit] (v. t.) – a sincopa.
producând de obicei o disonanţă temporară; 2. SYNCOPATED [sink∂’peitid] (adj.) – sincopat:
tonul astfel prelungit. syncopated rhythm – ritm sincopat.

SYNCOPATION [sink∂’pei∫∂n] (s.) – sincopă, TECHNIQUE [tek’ni:k] (s.) – joc, stil, tehnică (sin.
sincopare. style, execution).
SYRINX [‘sirinks] (s. pl. syringes) – nai. TE-DEUM [‘tei’dej∂m] (s.) – Te Deum.
SYSTEM [‘sist∂m] (s.) – 1. distribuire a partiturilor; TELHARMONIUM [telhα:’mouni∂m] (s.) – instrument
nomenclatură; 2. pupitru. cu claviatură care, cu ajutorul curentului
electric, alternativ transmite muzică prin liniile
telefonice.
TELLTALE [‘telteil] (s.) – măsură care indică
presiunea aerului la orgă.
TEMPER [‘temp∂r] (v. t.) – a tempera.
TEMPERAMENT [‘temp∂r∂m∂nt] (s.) – temperare,
T acordarea unui instrument cu claviaturăîn aşa
fel încât sî se poată cânta la el în orice cheie
fără o altă acordare ulterioară.
TEMPERED [‘temp∂d] (adj.) – temperat.
TEMPLE BLOCKS [‘temp∂l,bloks] (s.) – nucă de
TABLA [‘tæbl∂] (s.) – tobe mici, tamburine pe care se cocos.
cîntă cu mâinile (în India). TEMPO [‘tempou] (s. pl. tempi) – timp, tempo.
TABLATURE [‘tæbl∂t∫∂r] (s.) – tablatură, notaţie ten. – tenuto.
muzicală arhaică (sec. al XV-lea – al XVI-lea). TENOR [‘ten∂r] (s. adj.) – tenor; voce de tenor,
TABLE [‘teib∂l] (s.) – cutie de rezonanţă. instrument tenor.
TABOR [‘teib∂r] – 1. (s.) (ist.) tobă mică folosită TENOR CLEF [‘ten∂klef] (s.) – cheie de tenor.
împreună cu goarna (şi taber); 2. (v. t./ i.) a TENOR HORN [‘ten∂ho:n] (s.) – instrument de suflat
bate toba (şi tabour). cu valve; tenorul din familia cornetului.
TABORER [‘teib∂rer] (s.) – toboşar (şi tabourer). TENORINO [tenou’ri:nou] (s. pl. tenorini) – tenorino,
TABORET [tæb∂’rit] (s.) – (ist.) tobă foarte mică (şi tenor care cântă în falset.
tabouret). TENOR VIOLIN [‘ten∂,vai∂lin] (s.) – violă.
TABORIN [tæb∂’rin] (s.) – (ist.) tobă mică. TENTH [tenθ] (s.) – a treia octavă; decimă.
TABRET [‘tæbrit] (s.) – 1. tobă foarte mică; 2. (înv.) TENUTO [ti’nju:tou] – 1. (adj.) ţinut, susţinut; cu
toboşar. valoare întreagă; 2. (adv.) tenuto.
TACET [‘teiset] (v. i. imperativ) – nu cânta! (ca TERCET [‘t∂:sit] (s.) – terţet.
indicaţie pentru o voce sau pentru un TERNARY FORM [‘t∂:n∂ri fo:m] (s.) – formă ternară,
instrument). formă muzicală în trei secţiuni, a treia fiind de
TACTUS [‘tæktu:s] (s.) – unitatea metrică de bază în obicei identică cu prima.
muzica medievală. TERZETTO [t∂’tsetou] (s. pl. terzettos/ terzetti) –
TAIL [‘teil] (s.) – coadă: tail of a note – coada unei terţet, trio vocal (sin. three-part song).
note. TESSITURA [tesi’tu∂r∂] (s.) – registru mediu (pentru o
TAILPIECE [‘teil,pi:s] (s.) – cordar. voce sau pentru o compoziţie) (sin. texture).
TALKING MACHINE [‘to:kiŋ m∂’∫in] (s.) – gramofon. TETRACHORD [‘tetr∂,ko:d] (s.) – 1. tetracord (liră
TAMBOUR [‘tæmbu∂r] (s.) – (înv.) tambur, tobă. antică cu patru coarde); 2. cvartă.
TAMBOURA [tæm’bu∂r∂] (s.) – tambură, instrument TETRADIAPAZON [‘tetr∂,dai∂’peiz∂n] (s.) – octavă
indian cu coarde (care ţine acompaniamentul/ cvadruplă.
isonul) (şi tambura, tambur, tampar, tanbur). TETRASTICH [‘tetr∂,stik] (s.) – catren.
TAMBOURIN [‘tæmburin] (s.) – 1. tobă tubulară TEXT BOOK [‘tekst,buk] (s.) – libret.
(folosită în sudul Franţei); 2. muzică pentru THEATRE [‘θi∂t∂r] (s.) – teatru.
tambourin; 3. dans acompaniat de tambourin. THEMATIC [θi’mætik] (adj.) – tematic.
TAMBOURINE [‘tæmburin] (s.) – tamburină; dairea. THEME [θi:m] (s.) – temă, motiv.
TAMBOURINIST [‘tæmburinist] (s.) – cântăreţ la THEME SONG [‘θi:m,soŋ] (s.) – 1. melodie principală
tamburină. (într-un film); 2. melodie dominantă într-o
TAMTAM [tΛmtΛm] (s.) – 1. gong; 2. v. tomtom. operetă sau într-o compoziţie muzicală.
TANGO [‘tæŋgou] – 1. (s.) tangou; 2. (v. i.) a dansa THEORBO [θi’o:bou] (s.) – (înv.) teorbă, lăută, alăută.
tangou. THEORBIST [θi’o:bist] (s.) – cântăreţ la teorbă.
TANTO [‘tα:ntou] (adv.) – prea mult, atât de mult. THESIS [‘θi:sis] (s. pl. theses) – mişcarea în jos cu
TAPE-MACHINE [teipm∂’∫in] (s.) – magnetofon. bagheta, la dirijat, pentru a indica timpul tare
TAPE-RECORDER [teipri’ko:d∂r]] (s.) – magnetofon. (în opoziţie cu arsis).
TARANTELLA [,tær∂n’tel∂] (s.) – tarantelă. THICK REGISTER [θik’redзist∂r] (s.) – registru de
TARDO [‘tα:dou] (adj.) – încet. piept, grav/ de bas al vocii (sin. chest
TAROGATO [tα:rou’g∂tou] (s.) – taragot, instrument register).
de suflat maghiar, care avea la început ancie THIN REGISTER [θin’redзist∂r] (s.) – registru de cap
dublă, iar acum are muştiuc de clarinet. (sin. head register).
TE [tei] (s. invar.) – si. THIRD [θ∂:d] (s.) – terţă: major third – terţă majoră;
flat/ minor third – terţă minoră.

) – top. 3. respectând reguli tonale. tis) – si (şi te).) tuşeu. three-four time. to get out of time – a pierde TONGUE [tΛŋ] (v.kwo:t∂’taim] (s.) – tragi-comedie. transcrie. ritmice a cuvintelor unui text sau a elementelor TIERCE [‘ti∂s] (s. după time.) piculină.) – lungime. low tone – ton waltz time).) – v. TOUR [tu∂r] (s.) – grup de note muzică diferită pentru fiecare vers. to keep time – a păstra/ a ţine simplu. înalt. măsura/ cadenţa. modalităţi tonale. triple TONALLY [‘toun∂li] (adv. adv.) – instrumentist/ muzicant care TOOT [tu:t] – 1. formaţie).) – terţă. TRANSCRIBE [træn’skraib] (v. TIMIST [‘taimist] (s.) tonică. bas (profund membrane). ritm: to beat time TONETTE [to’net] (s.) – tricord. TONE COLOR [‘toun. apărea în aceeaşi secvenţă (sin.) – (în mod) tonal.) TONE PAINTING [‘toun peintiŋ] (s.) – turneu. (v.) – poem simfonic. chord – un acord tonic. interpreţilor de muzică uşoară. timpani) – timpan TONE POEM [‘toun pouim] (s. TONALITY [tou’næliti] (s. pauză de treizecidoime.) – serie de tonuri în care mică.) sunet de corn. caracterizat prin accentuarrea tonalităţii sau a TIME UP [taim’Λp] (v. t. row.) – cu TONE CLUSTER [‘toun.) – timbru. TOP NOTE [‘top. (s. în sunetele: They treizecidoime (sin. (s. cartier al compozitorilor şi interpreţilor de TOUT ENSEMBLE [tutα:n’sα:mbl] (s. b) oricare dintre cele nouă melodii în care THREE-STRINGED [‘θri:stiŋd] (adj. TIMBAL/ TYMBAL [‘timb∂l] (s. single read toms – tam-tam cu o sau continuu). jos.).) a lega între ele (notele).) – sistem indică măsura. bate/ păstrează tactul/ măsura (pentru o (s.) 1. through-bass). 2. t. (s. t./ i. tutti.) – ansamblu muzică uşoară. acorda (un instrument). a TIRADE [tai’reid/ ti’reid/ ti’rα:d] (s. . THIRTY-SECOND NOTE [θ∂:ti sek∂nd nout] (s.) – ruladă. narative dintr-un program muzical. trei pătrimi (3/4). (v.) – tam-tam (cu două THOROUGH-BASS [‘θΛr∂.) tamburină. THREE PART TIME [θri:. t. pl.) – persoană care ţine/ TONIC [‘tonik] – 1. tonalitatea. TIMPANIST [‘timp∂nist] (s. TIME SIGNATURE [‘taim.) – gen de fluier mic.ki:p∂r] (s. demi-semi quaver). solfegiului şi nu prin semnele convenţionale ale valoare (a unei note).) – (măsură de) locul atonalităţii în compoziţiile muzicale. toccate) – tocată. (s. durată. prin mijloace melodice.) – fracţie care TONIC SOL-FA [‘tonik ‘solfα:] (s. măsură. cu trei sunt cântaţi psalmii gregorieni.) – şir de tuburi (de orgă). (s. – timpan (şi tympano). 2.) (înv. Carmen.fo:’taim] (s. THREE-QUARTER TIME [θri:. 2.klΛst∂r] (s. measure. adiacente cântate la instrumente cu claviatură THRUM [θrΛm] – 1. cu pumnul. (sin.) (rar) a cânta o melodie nici unul nu este dublat şi în care tonurile pot acompaniindu-se la tamburină. (whole) tone – ton întreg. t. în care tonurile sunt indicate prin iniţialele TIME VALUE [‘taim.) – TOCCATA [t∂’kα:t∂] (s.) a) lungime.) – stil muzical care TITLE ROLE [‘tait∂l roul] (s. un instrument de suflat). TIMBREL [‘timbr∂l] – (înv.nout] (s. 2. (adj. note row). sunetului.) – tonal. 2.) – descriere legato.) – a produce note în staccato (la tactul. TOP [top] (s. TIMEKEEPER [‘taim.kwoliti] (s. 2. (v. trompetă. 2. muzicală. TRAGI-COMEDY [.THIRD STREAM [θ∂:dstrim] (s. armonice sau TIER [‘tai∂r] (s. muzică TRAGEDY [‘trædзidi] (s. pl. TIMPANO [‘timp∂nou] (s. (v.) – tonalitate. t. timpani – adesea ca sg. THIRTY-SECOND REST [θ∂:ti sek∂nd rest] (s. portativului.) a suna din corn.) zdrăngănit. TIE [tai] – 1. sistem de notări armonice (şi membrană. fam. tobă TONE ROW [‘toun rou] (s.) – timbru (al unui TI [ti:] (s. flaut – a bate măsura. mişcare.) – calitate a TIMBRE [‘tæmb∂r] (s. cheii. sunet: high tone – ton măsură de trei pătrimi (sin.pæn’æli] (s.) a atinge uşor (clapele. t∂] (prep.) – rolul principal într-o combină elemente de jaz şi de muzică clasică operă. (aprox.) – TONE [‘toun] – 1. twelve-tone TIME [taim] – 1. THROUGH-COMPOSED [θru:k∂m’pouzd] (adj. antebraţul sau cu umărul.) – TO [tu:. (s. TIN-PAN ALLEY [‘tin. instrument).) 1.pα:t’taim] (s.) – tragedie. pl.kΛl∂r] (s. t.) – a transpune. mai ales tonalitatea tradiţională în THREE-FOUR TIME [θri:. coardele). TONE QUALITY [‘toun. 2. kettle drum).) – notă înaltă.vælju:] (s.trædзi’komidi] (s.) tonic: a tonic bate tactul.wisl] (s. THREE-EIGHT TIME [θri:eit’taim] (s.) – flajolet. 2. (v.) – a intona.) TOUCH [tΛt∫] – 1. i. de trompetă. cu part.) – acompaniat de. pl.) – persoană care foloseşte trei optimi (3/8). durată (sin. b) tact.) – (amer.) a) ton. (v.) a coarde.beis] (s. TONAL [‘toun∂l] (adj. care dă şi titlul acesteia: She sang the în încercarea de a dezvolta un limbaj muzical title role in Carmen – A avut rolul principal în nou. (s. TIN WHISTLE [‘tin. danced to the music – Au dansat pe muzică. TOMTOM [tomtom] (s. t.) – (măsură de) TONALIST [‘toun∂list] (s.) a zdrăngăni (la pian etc. movement).) – 1.signit∫∂r] (s. uşoară. lumea compozitorilor şi instrumental etc.) – timpanist.

.) tril.) TRANSITION [træn’zi∫∂n] (s. tune – ton urcător. to call TRIGON [‘traig∂n] (s.) – tremolo. fanfară (alcătuită din sol. TROVATORE [trouvα:’to:ri] (s.) – care se poate acorda. t.stα:f] (s.toun] (s. dezacordat: In the TROPPO [‘tropou] (adv.) – Il Trovatore – TUNER [‘tju:n∂r] (s.) – cu sunet înfundat. TROUVÈRE [tru:’vε∂r] (s. spectacol muzical o arie la un instrument.) – tubasist (suflător/ transpunerea în altă gamă. (v.) – (în mod) melodios/ canon.) – portativ cu cheia TUCK [tΛk] (s. un pian dezacordat.taim] (s. cvartă mărită. (s. keyed trumpet – trompetă modulation). (s. format din trei TUM [tΛm] (s. discordant. armonie: rising folosită în vechea Grecie. 3. înalt.) – instrument/ dispozitiv TUBA [‘tju:b∂] (s. corect. trompetă. transcriere: to make a transcription for the TRUMPET [‘trΛmpit] – 1.) – 1.) – trubadur.) – trombonist. piano – a transcrie o bucată pentru pian. pouziŋ’instrum∂nt] (s. 2. TROMBONE [trom’boun] (s.) – (indicaţie pentru pian) tobe: by tuck of drum – a) prin/ cu bătăi de cu pedala de reducere a sunetului lăsată tobă. asemănător cu glockenspielul dar cu tuburi de violin clef).) – 1.) tricord (instrument cu TUNE [tju:n] – 1.) falset. pianul e acordat. transpune/ transcrie lucrări muzicale.) a) melodie. despre un cântăreţ) a începe să cânte. trumpet calls/ sounds – trompeta sună. TREBLE [‘treb∂l] – 1.) – trianglu. triple measure. muzical. de falset. tubă. sonoritate.) – triolet. instrument similar. to put an instrument out of tune – a dezacorda TRIPLET [‘triplit] (s. i.) ascuţit. ne ceva! (din gură sau la un instrument). (adj. metal în loc de bare.) – trombon: slide TUNEFULNESS [‘tju:nfulnis] (s. (v. to sing in tune – a cînta TRIOLE [‘trai:oul] (s. (s. the trecere. muzician care cântă la tubă). pl. schimbarea modului).) TUNEFULLY [‘tju:nfuli] (adv. (adj. to get out of tune – a se TRIPLE TIME [‘trip∂l. TUCKET [‘tΛkit] (s. trâmbiţă.) – modulaţie (fără a suna din trâmbiţă.) – 1. give us a tune! – cântă- uşor. the piano is in (good) tune – cânta în/ cu triluri.) – transpunere. b) părţi. de orgă care emite sunete foarte puternice. (v.) – troppo. arie: to sing trei coarde).) – muzician care major.) trâmbiţare. passing trompetă naturală. TRITONE [‘trai. (scoţ. b) la sunetul/ chemarea tobelor. liberă. 2.) – trompet TRANSPOSER [træns’pouz∂r] (s. t. (fam. terţet.) – acordor (de piane).) – cheie de sol (sin. TUNEFUL [‘tju:nful] (adj. t.) a) to tune TRIPLEX [‘tripleks] (s. trâmbiţaş. trombone – trombon cu ventile.) a concordante. TRUMPET MAJOR [‘trΛmpit’meidз∂r] (s. TRANSIENT NOTE [‘trænzi∂nt.) – v. slide TRANSIENT MODULATION [‘trænzi∂nt modjulei∫∂n] trumpet – trompetă cu culisă. valve trumpet – trompetă cromatică.TRANSCRIPTION [træn’skrip∫∂n] (s. tub care transpune automat sunetele în altă gamă. Trubadurul (de Verdi).) – măsură în trei timpi dezacorda. TROLL [troul] – 1. to play a tune – a cânta TRIFLE [‘traifl] (s. armonios. TUBAPHONE [‘tju:b∂. cântec.) – acord triplu. 2. din trompetă. a trompetist. b) acord. 2.) – triolet. TRIANGLE [‘traiangl] (s. to fall out of tune – a începe să (sin. 2. pianul e dezacordat. trompete).) – melodios. nearmonios. old trumpet – (s.) – truver. prea. a tune – a cânta o arie. TRIAD [‘trai∂d] (s. cânte fals (orchestra. un instrument. nemelodios. teme). măsură în trei timpi.foun] (s. notes that are in tune – note TRILL [tril] – 1. 2.) – caracter melodios.) – a transpune.nout] (s. (v.klef] (s. TRANSPOSE [træns’pouz] (v. dogit. TREBLE STAFF [‘treb∂l. TUNABLE [‘tju:n∂bl] (adj.) – divertisment. 2.fju:g] (s. TRANSPOSING PIANO [træns’pouziŋ pi’ænou] (s. 2. transcrie.) – (înv. TUBBY [‘tΛbi] (adj. (s.) – sunet scos de banjo sau de un tonuri. (fam. armonios/ armonic/ muzical. (s.) – fugă triplă (cu trei an instrument in tune – a acorda un instrument. sunet de TREMOLO [‘trem∂lou[ (s. corul). fără viaţă.) cu trei coarde.) – trio.) – modulaţie temporară (sin.) – (înv. trombone – trombon cu culisă. 2.) ropot/ sunet/ bătaie de TRE CORDE [‘trei ko:dei[(s. corner stood a tuneless piano – În colţ stătea TROUBADOUR [‘tru:b∂du∂r] (s. pian care efectuează automat/ mecanic TUBA PLAYER [‘tju:b∂‘plεi∂r] (s.) a cânta un canon. TRANSPOSING INSTRUMENT [træns’ trumpeter. triplex). TRUMPETER [‘trΛmpit∂r] (s.) 1.) – compoziţie alcătuită din trei up – a-şi acorda instrumentele (orchestra). i.) – notă de to blow/ sound the trumpet – a trâmbiţa. surlă: marine trumpet – tromba marina. (s. trompet. cu clape.) – veche trompetă romană.) trompetă.) geamparale. (despre voce) lipsit de TROMBONIST [trom’bounist] (s. the piano is out of tune – TRIO [‘tri:ou] (s. interval de trei tonuri. to put TRIPLE FUGUE [‘trip∂l.) – instrument TREBLE CLEF [‘treb∂l. to sing out of tune – a cânta fals. TRICHORD [‘træiko:d] – 1. 2. TRUMPET PLAYER [‘trΛmpit’plεi∂r] (s. 2. key/ valve TUNELESS [‘tju:nlis] (adj. tubas/ tubae) – 1.) – liră sau harfă triunghiulară the tune – a da tonul.

timp slab. adj. i. dodecafonică. TWELVE TONE TECHNIQUE [‘twelv.) – acompaniament. întreg. orchestră) a-şi acorda instrumentele.TUNE UP [tju:n’Λp] (v.) – 1. UNTUNABLE [Λn’tju:n∂b∂l] (adj. refren.) – diapazon UNACOMPANIED [Λn∂’kΛmp∂nid] (adj. UNVOCAL [Λn’vouk∂l] (adj.) – tzigane music – muzică momentul în care dirijorul ridică bagheta). primului solist. TUTTI [‘tuti] (s.) – (înv. a răsuna (trâmbiţa etc. acordor: tuning key/ hammer – slab. popular tirolez. acompaniament: sonata for unacompanied TUNING PEG/ PIN [‘tju:niŋ..) – timpanist. nemelodios. 3. 3. UNTUNEFUL [Λn’tju:nful] (adj. 2.toun tek’ni:k] UNSTRING [Λn’striŋ] UNSTRUNG [Λn’strΛŋ] (v. 2. strident.bi:t] (s. duple time.) – armonice. weather can untune a violin – Schimbările TWO-FOUR TIME [‘tu:’fo:’taim] (s. neaccentuat. neexecutat. TUTTO [‘tu:tou] (adj. a muzicalitate.) – twist.fo:k] (s. t.c. discordant. greu de interpretat.) – una corda.rait pi’ænou] (s. lipsit de TWEEDLE [twi:dl] – 1. melodie secundară. care TWO-FOUR (PIECE) [‘tu:’fo:’(. TURKISH MUSIC [t∂:ki∫’mju:zik] (s. fără zdrăngăni (la pian). dans UPBEAT [‘Λp.) – a dezacorda: Changes in TWO-PART TIME [‘tu:’pα:t’taim] (s.) – cu patru bătăi pe măsură. t. 3. passage for de întins coardele. (coardele unui instrument).stadi] (s. acordare: to give the tuning UNACCENTED BEAT [Λnæk’sentid’bi:t] (s.) – nearmonios. TWOSOME [‘tu:s∂m] (s. i. TUNNING FORK [‘tju:niŋ. UNTUNE [Λn’tju:n] (v.) dodecafonic. tuning cone – acordor de UNACCENTED OCTAVE [Λnæk’sentid ’oktiv] (s.) – pianină. destinde strunele unei viori.) – piesă/ nu se poate acorda.) scârţâit.) ciupire(ca UNMUSICAL [Λn’mju:zik∂l] (adj.) – 1. UPPER PARTIALS [‘Λp∂’pα:∫∂lz] (s.) – tutto. (v. cu part. UNDERSTUDY [‘Λnd∂. mai ales cu instrumente de percuţie: trianglu. acţiune): He gave his guitar strings a twang – A melodie etc.ju:k∂’leili] (s. UNDERSONG [‘Λnd∂. tobe mari).) – dans de perechi.) – grupet. (despre o persoană) afon. t.) – de dodecafonic. U u.nout] – 1.) – (în mod) TWELVE NOTE [‘twelv.) – dodecafonic: a nemuzicalitate.) – (şi ukelele) havaiană (sin. .rouli’en] (s. acordor de pian.) a zbârnâi. dodecafonism. TYROLIENNE [ti./ i. lipsă de muzicalitate.) – cheie/ cui violin – sonată pentru vioară solo.) – tutti. unison.) a scârţâi (la vioară).). 2. nearmonios. UNMUSICALLY [Λn’mju:zik∂li] (adv.) – măsură de vremii pot dezacorda o vioară. a vibra (o ansamblu care este dublura primadonei sau à coardă).) – 1. (v. pl. 2.) – dodecafonie. meterhanea (executată acompaniament. (s. discordant. indicată în partituri cu semnul V (opus lui down-bow). 2. TURN [t∂:n] (s. twelve tone composer – un compozitor UNPERFORMABLE [Λnp∂:’fo:m∂b∂l] (adj. (despre voce. adv.) – orgă.) – 1. toboşar.) – fără (instrument). a suna. (v. nemuzical. t. ureche muzicală. nearmonios.toun] (adj.peg/ pin] (s. de reducere a sunetului ridicată. armonie.pi:s)] (s. (s. fals.) – (la un instrument cu coarde) lovitură cu baza arcuşului. joc de nemelodios. TWO-BEAT [‘tu:bi:t] (adj. UP-BOW [‘Λpbou] (s. UNA CORDA [un∂’koud∂] (s.) a face să vibreze (coardele).) – timp – a da tonul. 2. duodecimo).) – TWELVE TONE [‘twelv. – una corda.) – (s. nemuzical. cu pedala cimbale.) – (despre un cântec) TYMPANIST [‘timp∂nist] (s.. anacruză.) – 1. unacompanied piano – parte pentru pian solo.) – muzică to sing/ play unacompanied – a cânta fără (militară) turcească. prima notă a unei compoziţii (cântată în TZIGANE [tsi’gα:n] (adj. tiroleză. muzică populară tiroleză. zdrăngănit. tot. (s.) gamă nemuzical.) – cântăreţ din TWANG [twæŋ] – 1. octavă micşorată.) – duodecimă (sin. muzica. 2.) – (despre UKULELE [. instrument muzical) imposibil de acordat. Hawaian guitar) TUNING [‘tju:niŋ] (s.) nemuzical. UT [u:t] (s. ciupit coardele chitarei.) – v.) – (despre un a doua şi a patra fiind accentuate. două pătrimi (2/4). pl. căruia nu-i place TWELVEMO [twelvmou] (s.) do. tuttis. doi. UNMUSICALNESS [Λn’mju:zik∂lnis] (s. timpane.soŋ] (s. bucată în măsura de două pătrimi (2/4). ţigănească. a ciupi UNISON [‘ju:nis∂n] (s. UPRIGHT PIANO [‘Λp. a destinde strunele: to unstring a violin – a TWIST [twist] (s. (adj. 2.

VELOCE [ve’lout∫i] (adj. sec. VOICE PART [vois pα:t] (s. (v. VIOLIN CLEF [vai∂’lin. 2.) – viola d’amore. VIOLA DA BRACCIO [vi’oul∂ d∂’brα:t∫I. asemănător cu VIVACE [vi’vα:t∫i] (adj. VIRTUOSA [v∂:t∫u’ous∂] (s.) – vibrato.) – solist VIBRATOR [vai’breit∂r] (s. a armoniza (o orgă). (amer. i. violin player care în loc de culisă are trei sau patru valve.vouk∂lai’zei∫∂n] (s.∫ou)] (s. 2.) a improviza.) – valoare. treble clef).) – velocitate. i. instrumentist varieteu. .) a) voce. VAUDEVILLIST [‘voud∂vilist] (s. VOCAL PERFORMER [‘vouk∂l p∂’fo:m∂r] (s. to VALVE TROMBONE [‘vælvtromboun] (s. VIBRAHARP [‘vaibr∂. tenor voce. care cântă la violă sau la un instrument vechi VARSOVIENNE [‘vα:s∂’viεn] (s. fără a-i schimba celist.) – partitură cu VIGOROSO [. VOLÉE [‘volei] (s.) – a face vocalize. cântec popular italian fără acompaniament. VERSET [‘v∂:sit] (s.) – muzică vocală. vent. (v. pl. VIBRATO [vi’brα:tou] (s.) – ruladă. contrabas. VIOLIN [vai∂’lin] (s.) – violoncel: VAUDEVILLE [‘voud∂vil] (s. virtuose) – virtuoză. music-hall.) – 1.laiz] (v. pl. susţin sunetele sau vibraţia.) – clapă (la instrumentele de suflat). second violin – vioara a doua. pedală de orgă cu sunet asemănător cu al (şi vaudevillian). violist.) – altist. tremolo. (adj.) acompaniament VIOLIN BOW [vai∂’lin. violă. VENTAGE [‘ventidз] (s.klef] (s. – violin.) – 1. VIBRAPHONE [‘vaibr∂foun] (s. cu bare de metal în locul barelor VOCAL [‘vouk∂l] (adj. VIRTUOSOSHIP [v∂:t∫u’ouz∂∫ip] (s. VOCAL SCORE [‘vouk∂l sko:r] (s. discant.) – (înv.) – virginal (tip de clavecin din VELOCITY [vi’lo:siti] (s. VERSION [‘v∂:∫∂n] (s.) patefon.) a acorda. repede. violoncelului. VAMP [væmp] – (jaz) 1.) – vocal: vocal chords – de lemn şi cu un set de rezonatori electrici care coardele vocale. melodious voice – format dintr-o baghetă lungă la care sunt voce melodioasă.) – autor de vodeviluri 2.) – vigoroso.) cu virtuozitate: a virtuoso performance Misa catolică. esenţa. i.) – virtuozitate. virtuosi) virtuoz.) – (amer. VENT [vent] (s. muzical de percuţie. t.klef] (s. VIBRATION [vai’brei∫∂n] (s. 3. violină: first violin – VALUE [‘vælju] (s.) – vioară. VIRTUOSIC [v∂:t∫u’ouzik] (adj. viol – viola tenor. VIOLONCELLO [. VIOLA D’AMORE [vi’oul∂ d∂’mourei] (s. (v.) – de virtuoz.) – arcuş.keis] (s.) – variaţiune: theme with VIOLINIST [vai∂’linist] (s.) – a vibra. instrument măiestrie.) – partidă/ parte vocală.) – trombon play the violin – a cânta la vioară. VIOLIN-MAKER [vai∂’lin meik∂r] (s. – contrabas. theme by – variaţiuni pe o temă de. VOICE [vois] – 1. pl.) – violoncelist.) – vibrafon.) cântec comic. (aprox. indicarea vocilor in extenso. alto clef). – o interpretare plină de virtuozitate. sweet voice – glas dulce. head voice – voce de cap.) – a altera (o melodie sau o temă) VIOLONCELLIST [. introducere şi de dinaintea corului. violoncello player – violoncelist. violă mare. (s.) – vivace. (s. improvizat. VIBRATE [vai’breit] (v. cântâreţ. vioara întâi. partea măiestrie. VIOLA DA GAMBA [vi’oul∂ d∂’gæmb∂] (s.) – 1.) – versiune. VOCAL MUSIC [‘vouk∂l ‘mju:zik] (s. double bass viol soprano voice – voce de soprană.) – (od. VIRGINAL [‘v∂dзin∂l] (s. tiradă. violă ţinută pe umăr. to have a voice – a avea rezonanţa. vioară mare.) – solist vocal. 2. VOCALIZE [‘vouk∂.) – ancie (la orgă). VAMPER [‘væmp∂r] (s.) – varşoviană (dans). adv. alto.) – cutie de vioară. marimbafonul. caracter de virtuozitate.) – viola da gamba.vai∂l∂n’t∫elist] (s.) – improvizator. bass voice – voce de bas.ou] (s. partea unui cântec de după VIRTUOSITY [v∂:t∫u’ousiti] (s.) operetă. VICTROLA [‘viktroul∂] (s. care trebuie cântată solo. VARIATION [[vε∂ri’ei∫∂n] (s. partitură vocală/ VILLANELLA [vil∂’nel∂] (s.) – violonist: first violinist – variation – temă cu variaţiuni. durată: time value.) – instrument muzical cu coarde voice – a fi în voce/ formă.) – cheie de sol (sin. 2. variation on a prim violonist.) – virtuozitate.) V viola da braccio. VARIETY(-SHOW) [v∂’raiti.vi:gou’rousou] (adj. cu VERISM [‘viriz∂m] (s. treble viol – viola sopran.) – parte scurtă pentru orgă în 2.vai∂l∂n’t∫elou] (s. (înv.bou] (s.) a VIOLIN CASE [vai∂’lin. t.) violă: descant viol – viola voce de piept. VERSE [v∂:s] (s. picup.) – 1. V. vodevil. chest voice – VIOL [vai∂l] (s. prin modificări sau înflorituri. de tipul violei.) – lutier.) – vocalizare. acompania după ureche.) – (spectacol de) VIOLIST [‘vai∂list] (s. cuplet. VARY [‘veiri] (v. voce. al XVI-lea – al XVII-lea). – violonist. VIOLA [vi’oul∂] (s.) violoncel. villanelle) – vilanelă. (s. VIOLA CLEF [vi’oul∂.hα:p] (s. VOCALIST [‘vouk∂list] (s. b) cântăreţ. VIRTUOSO [v∂:t∫u’ousou] – 1.) – v. t. ataşate două sau trei tigve pentru a mări voiceless – fără glas. 3. pentru cântăreţi.) – verism. VOCALIZATION [.) – vibrafon. vocal. glas: to be in (good) VINA [‘vi:nα:] (s. bass viol – violoncel.) – cheie de alto (sin.) – veloce.) – vibraţie. VIOLONE [vai∂’loun] (s. 2.

WREST [rest] (s. WHOLE NOTE [‘houl. 2. instrucţiune de dintr-o orchestră. modulaţii sau melodios.) – pedală cu din formaţie care cuprinde aceste instrumente. whole tone). dată: prima volta WOOD [wud] (s. instrument de suflat din lemn. WARBLE [‘wo:b∂l] – 1. 3. 3. (v.step] (s. fagot şi uneori saxofon). întoarcere a paginii. t. WRITE [rait] WROTE [rout] WRITTEN [‘rit∂n] (v. WEDDING MARCH [‘wediŋ mα:t∫] (s. oboi.) a valsa.bæg] (s. WINDBAG [‘wind. WREST PIN [‘rest. t. a trâmbiţa: to wind the horn – a sufla din corn. XYLOPHONIST [‘zail∂.) – (fam.) – a sufla.) – scriitură: The writing fails to W utilize the resources of the orchestra – Scriitura nu reuşeşte să valorifice resursele orchestrei. WHOLE TONE SCALE [‘houl. a face triluri.nout] (s.) – cântăreaţă care cântă cu XYLOPHONIC [zail∂’founik] (adj. instrumentele de suflat. harpe etc. WIND INSTRUMENT [wind’instrum∂nt] (s.) – cântec pe o formată numai din intervale de semitonuri ca melodie. armatei americane în timpul Războiului de WIND [wind] (s.) – 1. totalitatea instrumentelor de suflat din lemn VOLTI [‘voulti] (v.brΛ∫iz] (s. WOLF [wulf] (s.) – xilofon: xylophone melodios. cântăreţii la instrumentele de suflat (din lemn) VOLUME [‘volju:m] (s. 2.wind] – 1.) placă de gramofon sau de patefon.) – pauză de notă întreagă.) – cântec de nuntă. i. WOODWIND [‘wud. (s. three-quarter X time.) referitor la aceste instrumente. 2.) – (în partitura de jaz pentru pian) acompaniament cu mâna stângă. secundă majoră (sin.pin] (s. se pare. WHITE NOTE [‘wait.).) – instrument de suflat.) – a nota.foun] (s. i.) cântec XYLOPHONE [‘zail∂. 2. WALTZ TIME [‘wo:ltstaim] (s.) – the winds – suflătorii. player – xilofonist. the woods – suflătorii. (v.) vals. WALKING BASS [‘woukiŋ. (v.) a cânta melodios. (adj. – prima dată. tonuri asemănătoare vocii umane (la orgă). t.) – mături/ măturele. Z .nout’rest] (s. i. 2. WEDDING SONG [‘wediŋ soŋ] (s. G#.) – volum. popular în rândurile C-D-E-F#.founist] (s.toun skeil] (s. YODEL [‘joud∂l] – 1. imper. Independenţă.) – volti!. WIRE BRUSHES [wai∂.) WIND [wind] WINDED [‘windid] WOUND [waund] (v.) – referitor la xilofon.) a cânta cu iodlere. wolves) – disonanţă stridentă la instrumentele cu claviatură sau cu coarde.) – căluş.) – 1.) instrument de suflat VOX ANGELICA [voks æn’dзelik∂] (s. amploare: to give dintr-o orchestră. pl.) a cânta cu modulaţii sau melodios. volume to the tone – a da drumul la voce. britanică. volte) – volta. (v.) – (amer.) – burduf de cimpoi. WHOLE NOTE REST [‘houl. WAIL [‘weil] (v. (s.beis] (s. the woodwinds –secţiunea din orchestră sau VOX HUMANA [voks hju:mα:n∂] (s.) – (jaz) a cânta excepţional. WAX [wæks] (s.) – marş nupţial.) – scară YANKEE DOODLE [‘jæŋgki: du:d∂l] (s. (s. doime./ i. 2. (s. tonuri tremurătoare (la orgă) (şi vox caelestis).) – xilofonist. notă întreagă. WRITING [raitiŋ] (s. Y WHOLE STEP [‘houl. C.) – interval de două semitonuri ca A-B sau B-C#. A#.) – pedală cu (flaut. clarinet. WALTZ [wo:lts] – 1. pl.VOLTA [‘volt∂] (s. WARBLER [‘wo:bl∂r] (s. iodler (şi yodle). a cânta în versuri. i.) notă întreagă.) – v. constând într-un ritm continuu pe o măsură de patru bătăi.) – cheie de acordat (piane.nout] (s.

) – 1. ZARZUELA [zα:’zweil∂] (s. 2.) – stil de muzică de dans originară din Guadalupe şi Martinica.) – ţiteră. citeră (sin. . cântată la chitară electrică şi la sintetizator. ţiteră (şi zittern). ZITHER [‘ziθ∂r] (s. rar cithern). ZOUK [zu:k] (s.ZAPATEADO [zα:p∂’tiα:dou] (s. cittern.) – ţigănească (muzică sau dans). v. dans spaniol. ZITHERN [‘ziθ∂:n] (s.) – zapateado.) – operă spaniolă cu dialoguri vorbite şi adesea cu temă satirică. ZIGANKA [zi’gα:ŋk∂] (s.

DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI ROMÂN – FRANCEZ – ITALIAN – ENGLEZ .

adj. -enne (s.) ADAPTARE (s. f.) A capriccio (loc. t. pl. accordatura (s.) Acclamation (s.) Addolcendo (adv. m.) Addolcendo (adv. f.) Abbreviation (s.) Adagietto (adv.) Acuité (s. -OARE (s.) Accorder (v.) ACCIDENT.) ACOMPANIATOR.) ACLAMAŢIE (s. Accordéon.) Adagissimo (adv.) Acclamation (s. f. adv.) Accent (s.) Accolade.) Sharpness/ keenness of hearing (s.) Brass (winds) (s. f.) Addolorando (adv.) Accidente (s. m.) Accelerando (adv. pl.) Adagio ( s.) Accordéoniste (s.) ACCENTUAT (adj.) Accord (s. n. shrill (adj. m.) Adaptation (s.) Cuivres (s.) Accompagnare. f. adv.) ALĂMURI (s. Accidental (s.) Accordo (s.) n.) Acrostic (s.) ACORDEONIST.) Abbreviazione (s.) bretelles (s.) in acustica Acoustician (s.) ADAGISSIMO (adv. m.) ACCELERANDO (adv. back n. adv. m. m. t. -E (s.) Acromatico (adj. adv.) Adagissimo (adv. adv. adv. adj.) Adapter (v.) A capriccio (loc.) Ottoni (s. f.) Adagio ( s.) Adaptation (s. f. -E (s. m.) Ad libitum (loc.) AED (s. A cappella (loc.) ACROSTIH. put in tune. Accordoir (s.) Adagissimo (adv. m. f. n.) organetto (s. m. -E (s. n.) Acoustic(al) (adj. m.) AFTERBEAT (adv. f.) Acte (s. adv.) Affettuoso (adv.) ACT. adv.) Accompagnamento (s.) Accordeur (s.) Afterbeat (adv.) Agitato (adv.) Aedo.) Accentato/ accentuato Accented (adj.) Accord (s. m. t. pl.) ACORDEON.) AD LIBITUM (loc.) Nechromatique (adj. f.) A cappella (loc. brace (s. t. Accompagnement (s.) Accordionist (s.) Atto (s.) Afterbeat (adv. n.) AFFETTUOSO (adv. m.) (adj. m. m.) Accompagnatore (s.) Graffa (s. f. m.) Act (s. singer (s.) Affettuoso (adv.) ACUITATE (s. adv. A ABREVIAŢIE (s. -OANE (s. f.) Accent (s.) Addolorando (adv. m.) ACOMPANIA (v. m. -ORI (s.) .) Accident (s. pitch (v.) A CAPRICCIO (loc.) Acute. piano à (fis)armonica (s. melodion. n.) Acustico (adj.) Accordatore (s. adj. t.) Alto (adj. pl.) Accolade (s. t.) (s. undersong (s.) A CAPPELLA (loc. adj. n. adv.) Bard.) Strident.) ACORDAJ.) Accordatoio (s.) AGITATO (adv. n. m.) A capriccio (loc.) Adagietto (adv. f. chiave Tuning key/ cone (s.) ACORDOR2.) Acrostiche (s.) ADIRATO (adv. adv.) Adirato (adv.) ACUSTIC (adj.) Adapt (v.) Acclamazione (s. m.) Agogique (s. adv. accord (s. t.) Adirato (adv. f.) Adirato (adv.) A cappella (loc. m. earless (s. adj. t.) Tuner (of a musical instrument) (s. f.) Addolcendo (adv.) Aphone (s. pl.) ground. m.) Tune.) Adagio ( s.) AGOGICĂ (s. adv. m. f. m. attune.) Tuning. -trice (s. adv. -Ă (s.) alterazione (s. -Ă (s. -E (s.) ACORDA (v. f.) Accentué (adj.) Acoustics (s. -OARE Accompagnateur. secondare Accompany (v.) ACUSTICĂ (s.) ACUSTICIAN. Accordion.) Accordage (s. -Ă (s. f.) Tuning (s.) Abbreviation (s.) Acuità (s.). t.) Accordatura (s.) ACORDARE (s.) Adattamento (s.) Adattare (v. f.). m.) Aphonous. n.) Fisarmonicista (s.) (v.) ADDOLORANDO (adv. adv. key. f.) Accelerando (adv. m. adj. adv. f.) ACCENT.) Afterbeat (adv. m.) Accompaniment. adj. -URI (s.) harmonica (s. ate (s.) Accompanist (s.) Acrostolio (s.) Accelerando (adv. f.) Accordamento (s.) ACOLADĂ (s. -URI (s. m.) Sprezzatura (s.) loc. adj.) Agitato (adv.) ADAGIO (s. m. m.) Acoustique (s. f.) ACORD.) Aède (s. -e (adj. t. t. m.) ACOMPANIAMENT.) Afono (s. m.) Chord.) per accordare ACROMATIC (adj.) Acousticien. affiatare (v. adj. m.) ACUT (adj.) Affettuoso (adv. f. f.) Adagietto (adv.) Achromatic (adj.) Ad libitum (loc. f.) Accento (s.) ADAGIETTO (adv.) ACORDOR1.) Ad libitum (loc.) Accompagner (v.) Agitato (adv.) Agogics (s.). t.) Accordare.) (s. m.) Addolorando (adv.) Acustica (s.) ADAPTA (v.) Acoustique (adj.) Specialista (s. -E (s.) ADDOLCENDO (adv.) AFON. f.

) ARIE (s.) ARIOSO (adv.) Apothéose (s.) Allégretto (s.) ANTIFONIC (adj. adv.) ANTISTROFĂ (s. m. n.) Anglaise (s.) Album (s.) Au-bade (s. -trice (s.) Amoroso (adv. m.) Alla marcia (loc.) Arabesque (s.) Arabesco. adv.) ANIMATO (adv. m. m. -OARE (s. adv.) Alla marcia (loc. n.) Appoggiature (s. adv.) Andante (s.) Alterazione (s. m. m.) (adv.) Alto. -URI (s. adv.) ANACRUZĂ (s. m.) Alter (v. f.) Amplificare (v. m. f. m.) Archetto. -trice (s. n. adv. m. f. f.) ANDAMENTO (adv.) Intervallo (s. f. f. interact (s. adv. adv.) ALLA MARCIA (loc.) Ancia (s.) Compagnia (s.) ALEATORIC (adj. adv. t. f. adv.) ALLEGRO (s. adv. t. adv. f. n. f.) di Ensemble (s.) Appassionato (adv.) Amplify (v.) Arrangement (s. m. m.) All’ottava (loc.) Entertainer (s. f.) Entracte (s.) Anacrusis. t.) AL FINE (loc. adv.) Archlute (s.) Altissimo (adv.) Aléatoire (adj.) Amoroso (adv.) Amplitudine (s. m. adv.) Anthology (s.) A piacere (loc. -euse (s.) Antifonia (s. f. set (v.) All’ottava (loc.) Alterare (v.) Appoggiatura (s.ALBORADĂ (s. n.) Antiphonie (s.) adv.) Contraddanza (s.) Arrange. m.) Andante (s.) Apotheosis (s. tenor violin (s.) Country music (s. adv.) Andamento (adv.) Altérer (v. f.) ANGLEZĂ (s. f. f.) ANTOLOGIE (s. adv. m.) ALTERA (v. n.) Al fine (loc.) Anticipation (s. -URI (s.) Altered (adj. f. f.) Animato (adv.) ANDANTINO (adv. -Ă (s.) Aleatorio (adj.) ARCO (adv.) Alto (s.) Proposta (s.) Arranger (s.) Bow (s.) Allégro (s. f.) Anticipation (s.) ARABESCĂ (s.) (adv. -E (s.) A piacere (loc.) Arrangement (s.) ALLEGRETTO (s.) ANIMATOR.) Anacrusi (s. f.) Aperto (adj. f.) Animato (adv.) Air (s.) Anthologie (s. f.) APPASSIONATO (adv. f.) Anche (s.) A punta d’arco (loc.) Appassionato (adv. m. f. invar.) Arco (adv. t.) All’ottava (loc.) Amoroso (adv.) ARANJOR.) Antienne (s.) Arioso (s.) ANTRACT.) Allegretto (s. m.) ARANJA (v. t.) Bocchino (s. f. f. t.) Amplitude (s.) ALTO (s.) Aria. allegro Allegro (s.) Album (s.) Contralto (s. f.) Allargando (adv.) Antifona (s.) Ouvert (adj. f. adv. adv.) Arrangiare (v. invar. pl. dessus (s.) Alto. m.) Album (s.) ANDANTE (s.) AMBITUS.) Alterato (adj.) Arciliuto (s. adv. m.) Andantino (adv. adv. f. serinette (s.) cantanti ANTECEDENT.) Antistrophe (s. arco (s. m. m. t.) Allemande (s.) Antiphon(g) (s. f. adv.) ALTISSIMO (adv. f. f.) Aria da capo (s.) Arietta (s.) Arco (adv. m.).) Arrangeur.) ALBUM. m.) Alla breve (loc.) f.) ARIA DA CAPO (s. f. air (s. f.) Anacr(o)use (s. n.) AMPLITUDINE (s.) A PUNTA D’ARCO (loc.) ANTICIPAŢIE (s. m. t.) Aria da capo (s.) Arietta (s. -URI (s. -eschi (s. f. allegretto Allegretto (s. n.) Animatore. adv. adv. n. f.) Allargando (adv.) ALL’OTTAVA (loc. m.) Antiphony (s.) ANSAMBLU. n. f. Ariston (s. f. adv.) AMBUŞURĂ (s. f.) Aperto (adj. counter tenor (s.) Allemande (s.) ALTERAT (adj. f. adv. vibrator (s.) Al fine (loc.) ARCUŞ. f. A punta d’arco (loc.) A punta d’arco (loc.) Antiphonique (adj.) Ambito (s.) AMPLIFICA (v.) ALTERAŢIE (s. -E (s.) Allegro (s. adv.) Antistrofe (s.) Allargando (adv. t.) ANTIFONIE (s.) Altéré (adj. f. m.) Alla marcia (loc. m. n.) Embouchure (s. m.) ANCIE (s. m.) Anticipazione (s.) Arrangiatore (s.) Altissimo (adv.) ARANJAMENT.) ALLA BREVE (loc.) Alto.) Ambitus.) Andante (s.) Antécédent (s. adv. contralto (s.) Appoggiatura (s.) A PIACERE (loc.) Archet (s.) Altissimo (adv.) Altération (s.) Andamento (adv. adv. adv. m.).) Ensemble (s. -OARE (s.) APERTO (adj. -OANE (s. adv. adv.) ALTIST. n. t.) Arabesque (s.) Andamento (adv. f.).) APOGIATURĂ (s.) Antistrophe (s.) Arciliuto (s.) Andantino (adv. m. m. -OANE(s. f.) A piacere (loc. t.) Arrangiamento (s.) Animateur.) . adv. m. f. f.) ALLEMANDĂ (s. f.) Al fine (loc.) Alba (s.) Entr’acte.) Compass (s.) Antifonale (adj.) Antologia (s.) Aria da capo (s. adv.) Antiphonal (adj.) Aleatory (music) (adj.) Animato (adv.) Aria (s. f. f.) Allemanda (s. off-beat (s.) Andantino (adv. -E (s. m. f.) Apoteosi (s.) Aubade (s. m.) À la brève (loc.) Amplifier (v. adv.) Amplitude (s.) Arco (adv.) ARISTON. f.) ALLARGANDO (adv.) Embouchure (s. f. f.) Serinette (s.) Alteration (s.) Appassionato (adv. f.) Reed.) Ariette (s.) Arioso (s.) Antecedents (s.) Arranger (v. t.) ARCILIUTO (s.) ANTIFON.) Arioso (s. f.) Altiste (s.) APOTEOZĂ (s. f.) AMOROSO (adv. f.) Alla breve (loc.) Ariston (s.) ARIETTĂ (s. n. -E (s. adv. f.

orgue d’anches (s. m. f.) Harmonie (s. f. listen to AUDITORIU.) Balalaika (s. m. m. n. t. f.) Assonance (s. f.) Armature.) (s.) Ballad(e).) (s.) Augmentation (s. imper. m. f. expressive/ expressif. adv.) AUZ.) Arpège (s.) Arte (s.) Harmoniste (s.) Ballo (s. n.) Bagatelle (s.) Bagatelle (s.) Bagattella (s.) (A)udizione (s.) Arpeggiato (s.) ARMONICIST (cântăreţ la Harmoniciste (s.) AUGMENTARE (s.) Ear.) BALADĂ (s. f.) BACKGROUND (s.).) Marimbafono (s.) Arpeggio (s. f. m. -RII (s.) Articulation (s. t.) Harmonious (adj. f.) Assonance (s. f. f. m. f.) Harmony.) Maestro di armonia (s. adj. m.) Armonico (adj.) Avant-garde (s. f. f.) (de chef Bacchetta (s. mouth organ f.) Baguette (s.) Badinerie (s. Balafon (s. -NII (s. m.) Audition (s. f.) BALAFON. hearing (s.) ARMONIE (s. Harmonica (s. f. m. f. lay (s. t.) Ballade (s.) ARTĂ (s. t.) Attaca (v.) Atonalità (s. f. f. n. m.) Attaquer (v.) Arpéger (v. t. f.) Ascoltare (v.) AUZI (v. f.) ARPEGGIATO (adv.) in chiave Key signature (s.) Artistic (adj. f. t.) ARMONIOS (adj.) Make an arpeggiation ARPEGGIANDO/ Arpeggiando (adv.) Arpège (s. f.) Atonalità (s. m. f. f. f.) Assonanza (s.) Fisarmonicista (s. adv.) Harmonique (adj.) Armonizzazzione (s. f. pl.) ARTIST.) Armonico (adj.) Atonal (adj.) Articulation (s.) Arpeggio (s.) Orecchio (s.) Baccanale (s.) Badinerie (s.) ARMONIZA (v.) Artiste (s. t.) AUDIA (v. t.) Background (s. -e. -euse (adj.) ASONANŢĂ (s.) BAGHETĂ (s.) (Fis)armonica (s. t.) ATTACA (v.) Marimbaphone (s. f. -URI (s. t.) Arpeggiare (v. n.) Atonal.) Bacchico (adj.) Atonalité (s. imper.) Auditorium (s. m.) Avanguardia (s.ARMATURĂ (s.) BADINERIE (s.) Bal (s.) Harmonist (s.) Auditorium (s. f.) Accordion (s. m.) Art (s. armure (s. f. m. f.) Artistique (adj.) n.) Background (s. t.) armonică) (s. f.) Ball (s. f. armonium Harmonium. orgue Armonio (s. m. f. i.) Harmonica. invar.) Balalaïka (s.) Attaca (v.) A TEMPO (loc. m. f.) ATONALISM (s. harmonics (s.) Harmonium.) Atonality (s. f.) ATONAL (adj.) ARPEGIERE (s. m.) ARPEGIU. m. -URI (s. m.) .) Entendre. adv.) Bacchic (adj.) ARMONICĂ (s.) Auditorio (s. -als/ -aux (adj.) Harmonisation (s. m.) BAL. adv. n.) Aumento (s.) Balalaica (s.) Hear (v. f. m.) A tempo (loc.) (del (Conductor’s) baton. -GII (s. m.) Accordion player (s.) Armonizzare (v.) Accordéon (s.) Ballata (s. m. t.) Auditionner (v. n.) Harmoniser (v.) ARMONIZARE (s.) Hear (v. m.) Atonalism (s.) Artistico (adj.) Harmonisation (s.) Background (s. t.) Bacchanalia (s. n. f. f. i.) BAGATELĂ (s.) ARTISTIC (adj.) AUDIŢIE (s.) ARTICULARE (s. f. sentire (v.) Bacchanales (s. f. m.) ARMONIC (adj. m.) Artista (s. invar) reed organ (s.) Arpeggiato (adv.) Art (s. f. m.) Articolazione (s.) Atonale (adj. f. t.) BAHIC (adj.) ARMONICĂ DE GURĂ (s.) Scacciapensieri (s. f. f.) Arpeggiation (s. f.) Avant-garde (s.) AVANGARDĂ (s. m.) Udire. -Ă (s. f.) Armonia (s.) Badinerie (s.) Harmonieux. m.) B BACANALĂ (s. m. m.) Audition (s.) Harmonize (v.) Oreille (s.) ARMONIST (s.).) BALALAICĂ (s. f.) Arpeggio (s.) A tempo (loc.) Bachique (adj. f.) ARPEGIA (v. t. ouir (v.) Harmonious (adj.) A tempo (loc.) Atonalité (s.) ATONALITATE (s. f.) ARMONIU.) Augmentation (s. stick d’orchestre) direttore d’orchestra) (s.) Artist (s.) Segnatura (s. -OANE (s.

m.) pl.) BARITON (s.) Bravoure (s.) BAROC (s.) Baritonale (adj. invar. n. m.) (adj. f.) Bergamasca (s. f. be-bop. f.) BUCIUM.) BREAK (s.) Baroque (s. m. m. f.) Balletto (s. Bop. f. invar.) Barocco (s. pl.) Be-bop (s. m.) Bis (interj.) Battery (s.) Bitonalité (s. be-bop (s. n. m.) Batterie (s.) Bergamasque (s.) Barcarol(l)e (s.) Ballade (s. invar. f. morceau Pezzo (s.) Break (s.) Bolero (s.) invar. m. n. m. m.) Basse-continue (s.) BAS FUNDAMENTAL Basse-contre (s. re-bop (s.) Bandure (s. m. -euse (s. pl. -OANE Bombardon (s. t.) Baritone (adj. n.) Grande gruppo (s.) BRODERIE (s./ n. m.) BOURRÉE. n.) Basso (s.) BALLATA (s. m.) Bass. f.) BOP (BE-BOP.) Basso cantante (s.) Basse obstinée (s.) Figured bass (s.) Boston (s. t.) Ballata (s.) Bolero (s.) Baroque (s. m.) Bourrée (s.) BEBOP (s.) Barra (s. m.) Bécarre (s.) Brio (s. m. n. n. m.) orchestrale di jazz BINAR/ BIPARTIT Binaire (adj.) Bel canto (s. m.) Batterista.) Brève (s. f.).) Block chords (s.) Natural (s.) BOLERO.) Bassiste (s. m. f. f.) Bongo (s.) Boston (s. n.) Ballata (s.) BIS (interj. t.) Banjo player (s.) Boléro (s.) Bandola/ bandura (s. m. m.) (s. m. m.) BEMOL (s.) Bémoliser (v. f.) Boston (s.) Brio (s.) Bitonality (s. -E (s. invar.) Bourrée (s. n.) Beat (v. Block chords (s.) Baritono (s. t. n. f.) Bitonalità (s. m. f. m. bemol (s. m. f.) Bluette (s. f.) Banjo (s.) Basso (s.) Bongo (s. f. m. m. n.) Bemolle/ bimolle (s. f. m. t.) Bop. f.). -E (s.) Big band (s.) Bis (interj. -URI (s. f.) Ballet (s.) Fondamentale (s.) Beat (adj.) BUCATĂ (s.) Bravura (s.) BASIST (s.) BLUES. Alp(en) horn (s. m. (Basso) continuo (s.BALET. f.) Blues (s.) Basso cantante (s.) Bequadro (s. m.) Basse chiffrée (s. f. m.) BIZANTIN (adj.) Cor (s. m.) Ballet (s.) BANJOIST.) BOP) (s.) BAS (s. f. m.) BLUETĂ (s.) Binario (adj. f. f.) Cambiata (s. m.) .) Breve (s. -als/ -aux Bitonale (adj.) BATERIE (s. n.) BARĂ (s. m.) Bombard (s.) Barre (s. f.) Bardo (s.) BARCAROLĂ (s. t.) Banjoista (s.) Th(o)rough bass (s. m.) (du berger) Buccina rustica (s. f.) BITONALITATE (s.) Bombardone (s. f. f. f.) Pièce (s. m.) BATE (v. f.).) Bravura (s.) Belcanto (s. m. -URI (s. m.) Banjoïste (s. n. pl.) BEAT (adj.) BARITONAL (adj.) Bel canto (s.) Barcarolle (s. i. f. RE.) BARD (s.) Block chords (s. m.) Bisser (v. -Ă (s. m. m.) BAS CANTABIL (s.) BOMBARDĂ (s.) continuo (s. -URI (s.) Bitonal (adj. m. invar.) Bar (s. m. f.) Bongos (s.) Break (s. m.) Basso cifrato (s.) BLOCK CHORDS (s.) BRAVURĂ (s. m. f. pl.) BOMBARDON. f. m.) (Be-)bop (s. m. basso (s. Bop (s.) Cambiata (s. f.) Beat (s.) Bergamasca (s.) Baryton (adj.).) Batteur. m.) Blues (s. n.) Bitonal.) Bandura (s.) BEMOLIZA (v. f. m. f. m.) Bizantino (adj.) Flat.) Beat (adj.) BIG BAND (s.) Piece (s.) BAS OBSTINAT (s.) BELCANTO (s. m.) BĂTAIE (s. m. i.) Basso ostinato (s.) (s.) BREVĂ (s. m. f.) BITONAL (adj.) Bombarda (s. n.) BOSTON (s.) BERGAMASCĂ (s.) Battement (s. f.) Byzantine (adj.) BRIO (s.) Barytone/ baritone (s.) Bebop (s.) Bombarde (s. m.) Beat (adj.) Flat (v.) BANJO.) Bemolizzare (v. n. m. m.) Encore (v. invar.) Binary (adj. m.) Breve (s.) Baryton (s. m.) Fundamental bass (s.) Barcarola (s.) Break (s.) Batteria (s.) Blues (s.) Échappée (s.) Drummer (s. t. f. i.) Obstinate bass (s. m. m. f.) Bis (interj.) Bissare (v.) (adj.) Bourrée (s.) (s. n. invar.) Bémol (s.) Bluette (s. t. m. f. -URI (s.) Big band (s. -isti (s.) Basse-taille (s.) Basse (s.) BATERIST (s. f.) Battere (v.) Bombardon (s.) BANDURĂ (s. encore BISA (v.) Bass singer (s. f. t.) Battre (v. -e. m.) Byzantin (adj.) BONGOS (s.) Bard (s. m.) Battuta (s. f.) Banjo (s.) BAS CIFRAT (s.) Bangio/ banjo (s.) Bluetta (s.) Brio (s.) BECAR (s. f.) Barde (s. f. f.) BAS CONTINUU (s. f.

) CAPRICCIOSO (adv. f.) CADRIL.) Canzonetta (s. f. n.) Burletta (s.) Chantant (adj.) CANŢONĂ (s. f. m. singing.) Soufflet (s.) CACCIA (s.) CANTATĂ (s. f.) (s. f.) Bucolics (s.) Cabaret (s.) Chansonnier (s.) CALANDO (adv.) Cadenzare (v. f. f. f.) Capolavoro (s.) BUCIUMA (v.) il corno/ la Blow (v. f.) Bugle (s.) Chapel. f. n. close (s. -E (s.) Canto (s.) Cancan (s. m. m.) Cacofonia (s.) Capriccioso (adv. m.) Canorità (s.) CAPODOPERĂ (s. chanson (s.) Burletta (s. f. m. m.) Cantilena. f.) (muzică (musique de) chambre (s. -URI (s. m.) Cantata (s.) Cantilena (s. choir master cappella (s.) CANTABIL (adj. -OANE (s.) Quadrille (s. t.) Calando (adv. f. n. f.) Canzone.) CAFÉ-CONCERT (s.) Bucolico (adj. f. m.) Chef de musique (s. catch (s.) Cabaret (s. n.) Cantabile (adj.) BUFĂ (adj. n.) . f.) Calmo (adv.) Singing (s. m.) CALMO (adv. m.) CAMERĂ (s.) Capella. f. n.) Caffé notturno/ concerto/ Café-concert (s.) Cadence.) CALYPSO (s.) Calando (adv.) Canon. f.) -chantant (s. t.) Cacophonie (s.) Chansonette (s. windsbag (s.) Chansonnier.) Cabaret (s.) Caloroso (adv.) Canto fermo (s.) Burlesque (s. m. -OARE (s.) Bouffe (adj. m.) Caccia (s.) CANTABILITATE (s. maestro di Band master.) Cantus firmus (s.) BURLETĂ (s. -URI (s. f.) Caccia (s.) BUGLĂ (s.) Chant (s.) Chant grégorien (s. f.) emette un suono più dolce di quello del corno BURDUF.) Cantando (adv.) CANTABILE (adv. m. f. f. t. n.) CANTAUTOR. f. i.) Canone (s. f.) CANTOR (s. f.) Masterpiece (s.) Quadrille (s. m. m.) CANON. musical band (s. f.) Cadence (v.) Cantor (s.) Cadenza (s.) Cantate (s.) CAPELĂ (s.) Canzonet.) Caloroso (adv.) du cor Suonare (v. m.) Cantabile (adv. f.) Cancan (s.) Chamber (music) (s. f.) Chantre (s. n. fanfara (s.) Calando (adv. f.) Cantabile.) Capriccioso (adv. t. f.) the alp(en) buccina horn BUCOLIC (adj.) Bucolic (adj.) Canto. m. f.) Quadriglia (s.) C CABARET. m. singing (adj.) Cantabile (adv.) Chef d’œuvre (s. f.) CANCAN. f. f.) Sonner (v. f.) CALOROSO (adv.) Cacophony (s.) Calmo (adv. f. f. m. m.) Mantice (s.) Capomusica.) Bouffe/ buffa (adj.) Cantautore (s.) Calmato (adv.) CANTUS FIRMUS (s.) CANŢONETĂ (s.) CACOFONIE (s. m.) Bucolique (s. nenia (s.) Canzone (s. petite orchestre Cappella. song with patter (s.) CADENŢĂ (s. -URI (s. f. pl. cadenza.) Burletta (s. n.) de) f. f. vocal music (s.) Cantata (s.) Cantilène (s.) Cancan (s. sounding board.) Cantore (s.) CANTILENĂ (s. m.) Burlesca (s. m.) Calypso (s. f.) Canon (s. f.) Cantando (adv.) Bucolique (adj.) CAPELMAISTRU (s. corno (s. i. m.) Top.) CADENŢA (v.) (s.) Cadencer (v.) Chasse (s.) Bucolica (s.) Caloroso (adv. -URI (s. -ière (s.) Cantabile (adv. m. t.) CANTANDO (adv.) Calypso (s. m. (Musica da) camera (s.) Buffa (adj.) Café-concert (s. m.) Capriccioso (adv.) Cadence (s.) Trompetta di cuoio che Bugle (s.) CANTO.) Cantabile (s.) Canzone (s.) Calipso (s.) Burlesque (s.) Cantando (adv. t. m. m.) BUCOLICĂ (s.) BURLESCĂ (s.

m. zittern (s. m. m.) Cantare (v. n.) Organo di Barberia (s. n.) Cembali (s.) Charivari (s. f. f.) Guitar player (s. -E (s. m.) CIMPOI. f.) CHITARĂ (s. m.) CITERĂ (s. f. m. -ENE (s. n. m. n. gittern.) Cembalo (s. f.) CETERĂ (s.) Cavatina (s. -E (s. chanteuse (s.) Violino (s.) Figure (v. i. pl.) operă) CÂNTĂREŢ (s. f. m.) CITOLĂ (s.) Castanets (s. f. n. i. n.) Cheville (s.) CHALUMEAU (s.)./ i. n. f.) Charleston (s. Song (s. DOC (s.) Chorus (s. f.) Barrel/ street organ (s.) CEZURĂ (s. f. -E (s. f.) Sing (v. m.) CÂNTA1 (v. n.) cittern. -isti Zither player (s.) Cembalo (s.) (s. m. wrest pin (s.) (la Marteau (s. m.) Key (s.) CINEL.) S(u)onare (v. n. t.) Césure (s. m.) Tuning peg/ pin (s.) CIFRA (v. m. pl. m.) CD – ROM (s. m. f. -E (s. m.) Tasto (s.) Celesta (s.) Cifrare (v. f.) Carioca (s.) Chant (s. f.) CASAŢIUNE (s. -URI (s.) Clari(o)net (s.) (s. citarista. m. m. f. t.) Castagnette (s. cithara.) CAVATINĂ (s.) Tetrastico (s.) Chalumeau (s.). f. m. m. caprice (s.) CEARDAŞ. melody (s. hornpipe (s.) CD – ROM (s. m. cantus (s.) Singer. f. vocalist. -isti (s. f.) Clavecin (s. f.) instrument) CÂNTARE (s.) Orgue de barbarie (s. f.CAPRICIU. Bagpipe. pipes (s.) CÂNT.) -ière (s. n.) Cembalo (s.) Citole.) Quatrain (s. t. f.) m.) Chanteur (s. pl. f.) CHITARIST (s. n.) Cavatina (s. Hammer (s. pl.) Guitar (s.) Cassation (s.) Flûte champêtre (s. t.) Chanteuse (s. m.) CHORUS.) Célesta (s.) Scialumo (s./ i. m.) f. diva (s. f.) CIFRAJ. m.) Play (v. f. m. m. caprice (s.) CHEIE1 (s. tune.) Long shepherd’s pipe.) Celesta (s. f. f. t.) CATREN.) CD – ROM.) Cassazione (s. f.) Chiffrer (v.) Cymbaliste. m.) Ciaccona (s.) CHARIVARI (s. t. m.) Quatrain.) Prima-donna.) Cavatine (s. m. m.) Guitare (s. f. Cornamusa. m. f.) Charivari (s.) CIMBALIST (s. chanson (s. f.) Fiddle.) Cithare (s. f.) Cymbale (s.) Chalumeau (s.) Cornemuseur/ Zampognaro (s. m.) CHEIE2 (de acordat) (s.) Cantante (s.) Ceteratore. n.) CITARIST (s. m. f. zampognia (s. m.) Ponticello (s.) Violon (s.) Zither (s.) Singer.) Carioca (s.) C(a)esura (s. -E (s.) CIMPOIER (s.) CATERINCĂ (s. n. f.) Cymbal (s.) Chant (s. m. key (s.) Capriccio.) Fiddler. m. f.) Cithariste (s. piffero musette (s. -II (s.) CLAPĂ (s.) Cifratura (s.) n.) Ciarda (s.) Scampata (s. i. cistre (s. Minicassette (s. i. n. crowd (s.) CHARLESTON (s.). musette.). percussore (s. m.) Chitarrista.) Capriccio.) Csardas/ czardas (s. Canto (s.) CÂNTĂREAŢĂ2 (s.) CHIMVAL. m.) Cassation (s. t.) Violonista (s.) Cymbal. m. f.) Pirolo (s.) Coro (s. m.) Cantante (s.) Chant (s. n. m.) CASETOFON.) Cymbal (s. n. cymbalier. f.) CIOCĂNEL (s. n. doodlesack. m. gaida.) Chiffrage (s. m. f.) CASTANIETE (s.) CD – ROM (s. f. -E (s. f.) f. chanson (s.) Capriccio (s.) CEMBALO (s.) Citera (s.) Cymbale (s.) Cymbale (s.) Chiave (s.) Clarino. cantata (s. biniou (s. m. -URI (s. f.) CĂLUŞ. f.) Clef/ clé (s. n. pl.) CÂNTĂREAŢĂ1 (s. f.) CIACCONĂ (s. pl. f.) Bagpiper (s.) CIMBAL. Cimbalaio (s. f.) pian) m. m.) CAVAL.) Chitarra (s. f.) CARIOCA (s. m.) Charleston (s. -OAIE (s.) Grosso flauto (s.) Violoniste (s.) Bridge. -URI (s. clarinetto (s.) Song. m.) CÂNTEC. m. Canto (s.) Figuration (s.) Chaconne (s. m.).) musicassette (s.) Castagnettes (s. -OANE (s. m.) Song.) Touche (s. dondaine (s. m.) Canto (s.) Cantante (s.) . cembalo (s.) Cesura (s.) (de Cantatrice (s.) Carioca (s.) Charleston (s.) Guitariste (s.) Cornemuse. m. m. n. m.) CÂNTA2 (v. n. m.) Chacon(n)e (s. crowder (s.) Martelletto. f.) Cymbalist (s. m. m. citole. m. (de operă) opera singer (s.) Cembalo (s. t. f. f.) Chevalet (s. m. -E (s.) Clef. m.) Registratore riproduttore Tape recorder (s.) Citola (s. f.) CLARINET.) (la un Jouer (v. -URI (s. f. f. m.) cornemuseux (s.) CELESTĂ (s.) CETERAŞ (s./ i.) Czardas (s.) f.). tetrastich (s.) Clarinette (s.) Chorus (s. m.) (din gură) Chanter (v.

i.) Concertino (s. -URI (s.) Commodo (adv.) Donner des concerts Concertare (v. adv.) CLASICISM (s.) Concert (s.) CODA (s.) CLAVECINIST. m.) Plucked strings (s.) CONCERT1. t.) (s. -trice (s.) Corde pizzicate (s. m. -isti (s. -isti (s. pl.) Adagio. adv. f.) COARDĂ (s. i. n. m.) (la notă) Queue (s. m.) Composition (s. t.) Composer (v.) Corde fregate (s. pl. n. adv. t.) Tastiera (s. n. m. musician (s. i.) CLASIC (adj.) Concerto grosso (s.) E flat clarinet (s.) Comédie (s. m. m.) Clavecin (s.) Concerto (s.) Claviériste (s.) Compose (v. f. f. -euse de noëls Persona che va cantando Carol singer (s.) Clarinettista.) CLARINETIST (s.) Commedia Comedy (s. n.) Clavier (s. clarinetto basso Bass clarinet (s.) contra-clarone (s.) Con brio (loc. m. adv.) COMPOZITOR.) Comma.) Clausula (s. m.) pl.) Clavichord (s.) CLAVICORD. m.) Clausule (s. t.) Bowed strings (s.) Coda. f. m.) Coda (s. f.) Gruppo orchestrale di jazz Combo (s.) Col legno (loc.) Classicism (s./ i. -Ă (s.) Concert preformer (s.) String (s.) Joueur du luth (s. f.) Alto clarinet (s. f.) Claveciniste (s. m. f. pl.) COLINDA (v.) Composition (s. -isti (s. adv.) Clavecin (s.) CONCERTINĂ (s. m. -isti (s. pl.) (Sorte de) luth (s.) Coloration (s. n. m. -E (s. t.) Sonatore di tastiera Keyboard player (s. m. f.) CLAUZULĂ (s. n.) COMMODO (adv. m. Contrabass clarinet (s.) Concert (s. m. finale (s. m. m.) Concertino (s.) Comma (s. m.) Clarinette alto(s.) natalizie COLINDĂ (s. f. -OARE Compositeur.) (Clavi)cembalo (s. n. -trice (s.) Comma (s.) (s. m. m.) CONCERTINO (s.) CONCERTO-GROSSO (s.) Pianoforte (s.) CLAVIATURĂ (s.) COBZAR (s.) pedale (s. m.) Compositore.) PEDALĂ (s.) Petite clarinette (s.) Corde colpite (s. m. f. Concerto grosso (s.) (s.) CONCERTIST.) Noël Canto tradizionale natalizio (Christmas) carol (s. m.) Grélots (s. f.) della voce Coloratura (s. -URI (s.) Concertina (s.) CLARINET MIC (s.) COLORATURĂ (s. concertato (adj.) Pianoforte (s.) Classicisme (s. f.) Concerto (s. t.) Clavecin player (s. m. pl.) Clausola (s.) Concerto (s.) pl. m. f. n.) Clavicordo (s.) Clavicembalo (s. f.) Concertize (v. lentamente Commodo (adv.) Composer. Cordes frappées (s.) (s. Cordes pincées (s.) Liuto (s.) Kobsa player (s. f.) Clarinette basse (s.) COLINDĂTOR. n.) (adv.) Kobsa (s.) Liutista.) Struck strings/ wires (s. pl.) Con brio (loc. pl. n. f. f.) canzoni Carol (v.) Clavier (s.) Sonagli (s.) COLASCIONE (s.) Composizione (s. f. Cordes frottées (s.) Concertina (s.) Concertant.) Classicismo (s.) Concertant (adj.) Clarinettist (s.) Corda (s. m. f. -E (s.) Classico (adj.) Col legno (loc. f.) Clavicembalo (s.) COMĂ (s.) Coda (s.) CLAVICEMBALO/ Clavecin (s. adv.) COARDE CIUPITE (s.) CLARINET CONTRABAS/ Clarinette contrebasse/ Clarinetto contrabasso. f. f. t. pl.) CLOPOŢEI (s. adv.) CONCERTANT (adj. m. m.) COMBO (s. m.) Concerto (s.) COARDE FRECATE (s. pl.) Clarone. f. n.) pl. f. f.) Corde (s. adv. -OARE Chanteur. f. -E (s. m.) Concertina (s. f.) Clavicorde (s. piano.) Classique (adj. m.) Col legno (loc.CLARINET ALTO (s.) Clarinetto piccolo(s.) Coda (s. i.) CLAVICIMBAL.) Lute (s.) Clarinettiste (s. m. pl. n.) Classic (adj. f.) Keyboard.) Concertiste (s. m. f.) CON BRIO (loc.) CLARINET BAS (s. m.) Concerto grosso (s.) CLAVIATURIST (s. m. f. f. -E (s.) Concertante (adj. m. m.) Cembalista.) COADĂ (s.) COBZĂ (s. f.) Clarinetto contralto (s. f.) des noëls Cantare (v. m.) Colascione (s. -Ă (s.) Chanter (v. f.) COARDE LOVITE (s.) Con brio (loc.) Colore (s. n.) (spectacol) CONCERT2.) Chime (s.) CLAVECIN. -i (s. f. f. m. f.) CLAVIR. f. m. manual (s.) Concertista.) COMPOZIŢIE (s. m. n.) (piesă) CONCERTA (v.) Comporre (v.) Concertino (s.) COMPUNE (v.) Colachon (s.) le canzoni natalizie COL LEGNO (loc. pl.) composto da tre fino a otto suonatori COMEDIE (s.) .) Combo (s. f.) Tail (s. pl.

n.) Contralto. adv. -e.) Consonance (s. m. m. f. -Ă (s.) n.) Concord (s.) Trama (s.) Con spirito (loc. m.) Contraltista (s. bassoon (s.) Coro (s.) Consonance (s. adv.) Contre-fugue (s. m. f. m.) Composer selon les règles Contrappunteggiare.) Contrabbassista. Contre-basson (s.) CONTRAFAGOT.) controfagotto.) Contrabbasso (s.) adv.) CONTRATEMĂ (s.) Cordier (s.) Contrappunto (s.) Aiuto (s. -URI (s.) Contretemps.) Coryphaeus (s. m.) Controsoggetto (s.) CONTRASUBIECT. -I (s. -E (s.) CONGA (s.) CORDAR.) Contrappuntistico (adj.) CORIFEU (s.) (du pianiste) accompagnatore (la operă) répétiteur (s. m. -E (s. m. f.) COR.) CORAL (adj. Contrapuntist (s.) CONTRAPUNCTIC (adj. -OARE Conservatoire (s.) Chœur (s. f. f.) Console (s.) CONTRACÂNT.) CONTRAPUNTIST.) Conservatorio (s.) pianista Asistent/ chorus master.) Maestro concertatore (s. m. m.) Consonanza (s. m. -E (s.) CONTRADANS.) m.) CONSONANŢĂ (s.) Concordance (s.) Conjunct (adj.) CONFLICT. f.) Contre-chant (s. -Ă (s.) Con maestà (loc.) CONJUNCT (adj.) (d’orgue) Consolle (s.) Conga (s.) Contrattenore (s.) quire (s. m. -AŞI (s. f. choric (adj. f.) Contre-thème (s. m.) COREGRAFIE (s.) Consistent (adj.n.) Contrapuntique (adj. Contrepoint (s. -URI (s.) Choréographie (s. adv.) Contrattempo (s.) (s.) . Contre-chant (s. contra n. m. m. m. adv.) Choir. adv. f.) Concrete (music) (adj. m.) Conséquent (adj.) CONTRAPUNCT.) m.) CONTRATENOR (s.) Choral(e) (s.) Console (s.) CON SORDINO (loc.) Choral (s. adv. f. -trice (s. (s. adv.) Choriste (s. -OARE Accompagnateur. Compose in counterpoint du contrepoint contrappuntare (v. m.) Counter subject (s.) CORN. adv. f. m.) Contraccanto (s. Contre-sujet (s. adv.) Consonant (adj. f.) Contrebassiste (s.) m. m. -isti (s.) Contrapuntal (adj. -isti (s.) Riposta (s. haute-contre (s.) Contralto (s.) Controttacordo (s. m. -URI (s.) CONTRABASIST (s.) Contredance (s.) Choreography (s. m.) Contre-ténor (s.) (French) horn (s.) m.) Doublebass (s. f. m. m.) Contrattempo (s.) Con sordino (loc.) Contralto (s. -als/ -aux (adj.) f. Chef d’orchestre (s. (bis.) Double fugue (s.) CONSOLĂ (s.) Contre-octave (s. f.) CORALĂ (s. m.) CONSONANT (adj.) m.) Counterpart (s. f.) Contralto (s.) CONTRAOCTAVĂ (s.) CON MAESTÀ (loc. Contrabassist (s.) COREPETITOR.) Counterpoint (s.) Corale (s.) Con dolore (loc.) Congiunto (adj. m.) Intrigue (s. Con sordino (loc. t.) Contra-tenor (s. m. i. Contralto (s. f.) m.) Controparte (s. f.) contrepointiste (s.) Counter theme (s. f. f. f. Contrebasse (s. Concert master (s. m.) CONCERTMAISTRU (s.) Contraffuga (s.) Corale (adj.) Contre-mesure (s. f. fagottone (s. n.) Con sordino (loc.) Tailpiece (s. f.) Contra-octave (s.) Coreografia (s.) Conjoint (adj.) Countermeasure (s. m. f.) Con moto (loc.) Contretemps (s. -URI (s.) Choral.) Con dolore (loc.) CONSECVENT (adj. adv.) (musica) concreta (adj. anglaise (s.) Contrapuntiste/ Contrappuntista.) Con dolore (loc.) Consonant (adj. -isti (s.) CONTRATIMP.) CONTRALTO (s. adv. adv. m.) Choral.) CONTRAFUGĂ (s.) CON MOTO (loc. -I (s. m. m. adv. m.) Conga (s.) Cordiera (s.) Conservatoire (s. f. m.) CONCRETĂ (muzică) (musique) concrète (adj.) Concordanza (s. m. f.) n. m. m. m.) CONTRABAS. m. Contraddanza (s.) CONTRAPARTIDĂ (s. adv. m.) Corno (s.) Con spirito (loc. adv.) Cor (s. adv.) Contrepart (s.) contrapointiste/ m. m. Contredanse.) n. f.) Conga (s.) Con moto (loc.) Contrappunto (s.) Consono (adj.) CONSERVATOR. n.) Corifeo (s.) Con moto (loc. adv.) Coryphée (s.) Con maestà (loc.) CONTRAMĂSURĂ (s. m.) Chorister.) Contraffagotto/ Double bassoon. f.) Corista.) n. -E (s. f.) CORIST.) CONTRAPUNCTA (v.) CON DOLORE (loc. adv. after-beat (s. f.) Con maestà (loc.) CON SPIRITO (loc.) CONCORDANŢĂ (s.) Con spirito (loc.) CONTRALTĂ (s. f. adv. choralist (s.) Trama (s. f. f.

) Débutant. f. m.) Cromatismo (s.) Cornet (s.).) Da capo (loc.) COROANĂ (s.) Décime (s.) CORNET MEDIEVAL (s.) Valve horn (s.CORN CROMATIC/ CU Cor chromatique (s. m. -URI (s. deb (s. m. Cor de chasse (s. Horn player. m. m. Deck (s. m.) Cor anglais (s. m. f. m. peg (s.) Cornettista. n. m. m.) Crescendo (s.) Couplet (s. n.) Corno di postiglione (s.) Début (s. -E (s.) Quintuplice (s. -URI (s. quart (s. m. m. m.) Corniste (s.). m. n. m.) DAIREA. m.) Crescendo (s. f. crum horn (s.) CUPLET. n. n.) Corno inglese (s.) Dance (s. -URI (s. m. m.) Da capo. m. -E (s.) Quintadecima (s.) DANS.) Country (adj.) Chromatic (adj.) Corno signale (s.) CVARTET.) (muzică) Country (adj. i. n. f.) Couplet (s.) DECK.) Quatuor (s.) Cremona (s.) Cornet. m.) Corno (a macchina) (s. m. tamburetto (s. m. m. m. -e (s.) CORNO SIGNALE (s.) Cromorne (s. i.) Cotillione (s.) m.) Pin. m. Tambourine (s. Da capo (loc. n. f.) Cotill(I)on (s. m. adv. f.) CORNO DI Cor de poste (s.) a dieci corde DECIMĂ (s.) Basset horn (s.) Duty bugle (s. f. i. Decachord (s. f. quartette Quartetto (s. invar. table (s.) Débutant. n.) CVARTĂ (s. deb (s.) Cromorne.) Trombetta.) Cornettiste (s. n.) Decima (s. adv.) Quintuplet (s.) CORNO DA CACCIA (s.) (s.). Cornet à bouquin (s.) CROMATISM (s. f.) Tamburetto (s. adv.) Cor de basset (s.) CORNET.) CVINTET.) CORNET À PISTONS (s. n. adv. f.) Key bugle player (s.) Quintet(te) (s. n.) Drum (s. adv. f.) Quinte-decime (s.) Danse (s. m.) Cromorna (s. m.) n.) registratore a cassette . f. -URI (s.) m.) Country (adj. arpa (s. m.) Quintolet (s.) Cheville (s. m.) Point d’orgue (s. (la orgă) Cassa armonica/ di Case. m.) Début/ debut (s. key(ed) bugle (s.) adv. f.) Quartet(te) (s.) DEBUTA (v. -Ă (s.) CORNIST (s.) risonanza (s.) Deck (s.) CROMATIC (adj.) DARABANĂ (s.) Tamburello. adv. f.) Tambourin (s.) Cornetto (s.) CROMORNA (s. m. -e. f. m. cor anglais (s. m.) Décacorde (s. m. m.) rezonanţă) sommier (s.) Débuter (v.) Pause. m.) COTILION. m.) f. f.) CRESCENDO (s. trombettiere (s. m. fermata (s.) Chromatism (s. -E (s.) Decacordo (s. m.) Chromatisme (s.) (à bouquin) Cornetto (s.) Corno da caccia (s.).) Quintadecima (s. m. m.) Cromatico (adj.) COUNTRY (adj. f. m.) Cornett (s. m.) CORN ENGLEZ (s.) Hunting horn (s. f.) Corona.) CORN DE BASSET (s.) Tambourin (s. n. -OANE (s.) CREMONA (vioară de) Crémone (s.) Bischero (s. n. m.) Cornetto (s. f. daccapo (loc.) CUTIE (s.) Quintette (s.) Quarte (s.) Crescendo (s.) Act for the first time DEBUTANT. fermata (s.) Debuttante. -E (s.) Deck (s.) CORNETIST (s.) Cremona (s.) DEBUT. -E (s.) Quintetto (s.) Corno di bassetto (s.) DECACORD.) n. adv.) n. -isti (s.) Couplet (s.) VENTILE (s.) English horn.) (de Caisse (s.) Posthorn (s.) Fourth.) CVINTADECIMĂ (s. -ELE (s. f. f.) CVINTOLET.) Chromatique (adj. n.) POSTIGLIONE (s.) Clairon (s. f. m.) Tenth (s. f. m.) CUI. m.) Debutto (s. f.) Quarta (s. Cornet à pistons (s. m. invar.) Debuttare (v. -E (s.) D DA CAPO (loc. n.) Danza (s. n. m. f.) Cotillon (s. m.) Cornet (à pistons) (s. bugler (s.

) Diminuendo (s. Divertimento (s. f. -trice d’orchestra Conductor. m.) Discography (s. f.) Disgiunto (adj. t. m. n.) Cantilena (s. m.) Divertimento (s.) Diva (s.) Discanto (s.) Diminution (s. -isti (s. f.) Discothèque. m. m.) DO (s. -EUZĂ (s. diesis (s.) divertimento (s.) Decipher (v. f.) Diffusore (s.) DIRIJOR.) Diseur. -OANE (s. m. m.) Dodécaphonisme (s.) Dodecafonico (adj. ut (s.) DIMINUENDO (adv. f.) Discographic (adj.) DISC.) Dirigere (v. m. t.) Diseur.) Dièse (s.) C.) DOINĂ (s. diteggiatura Fingering. f.) Dérivation (s. direct (v. f.) Do (s. f. t.) Diriger (v.) Distune (v. t. t. t. adv. -INTE Dénoument (s.) DESCIFRA (v.) DISCOTECĂ (s. director.) DERIVARE (s.) DIALOG.) DISC-JOCKEY (s.) Two-stringed (adj. n. t.) Dissonance (s.) Dinamica (s./ r.) Doigté (s.) Discografico (adj. f.) DODECAFONIC (adj. adv. f. t.) leader (s. f.) Dicorde (adj. f. f. t.) DOIME (s.) Sviluppo (s.) DISCOFIL. f.) DISJUNCT (adj. i. m. m. n. f.) A NOTA DIGITAŢIA Doigter (v.) Dodecaphonic. -euse. f. -euse (s. -URI (s.) Dodecaphonist (s. n.) Sviluppare (v.) Disc/ disk. f. f. n. corista (s. -Ă (s. t.). -URI (s. m.) DIVIZIUNE (s.) Division (s. tuning fork (s. n. m. -E (s. f.) Finger (v.) Half/ white note. m.) Disco (s.) Discorder (v. m. n. m.) DEZACORDAT (adj. f.) Disco (adj. f.) Désaccordé (adj.) Digitare.) DODECAFONIST. invar. f.) Diminuendo (s.) Declamazione (s. invar.) Écriture (s.) Disco (adj. f. m.) DIATONIC (adj.) adv. f.) Decrescendo (s.) Stonare (v.) DICTEU.) Development (s.) Dynamics (s. n.) Désaccordé (adj. Decrescendo (s.) Decifrare (v.) Diva (s.) Détonner (v.) Digitazione.) Discographie (s. m.) Do.) Diatonico (adj. f.) Disc-jockey (s.) Dixtuor (s.) Disjoint (adj. f. (s.) DIAPAZON.) (s.) Derivazione (s. m.) DISCORDA (v. f. f. invar. twelve note (adj. f.) DICORD (adj. m.) Diminuzione (s.) Scordato (adj.) Dodecafonista.) (s.) Division (s. stonato (adj. i.) DIXTUOR.) m.) Develop (v.) Conduct. m.) Declamation (s.) Dialogo (s.) Out of tune (adj. -tress.) Discografia (s.) Discographique (adj.) Désaccorder (v.) Diva (s. f. t.) Diminuto (adj.) Disco (adj.) Diapason.) DISTONA (v. f. -URI (s.) Diminué (adj.) Dodécaphoniste (s.) Diminished (adj.) Scordare (v.) DISONANŢĂ (s. f. lai Romanian elegiac song . i. f.) DISCOGRAFIC (adj.) Diatonic (adj. invar.) Scordatura (s.) Discofilo (s.) Blanche (s. m. invar. m.) DIRIJA (v. t. m.) Diapason.) Désaccord (s. m.) Musica da annotare Dictation (s.) Out of tune (adj. t.) DIZEUR. t. record library (s.) Diafonia (s.) DIGITAŢIE (s.) DEZVOLTA (v. f.) Dissonant (adj.) Diminution (s. m.) Dicordo (adj.) Discoteca (s. registre (s.) Dodecaphonism. f.) Dodecafonia (s. i.) Dodécaphonique (adj.) DIVERTISMENT.) DISCANT. -Ă (s.) Sharp.) DISCORDAT (adj.) Dissonante (adj.) Discophile (s. f.) Bianca. adv.) Dynamique (s.) DEZVOLTARE (s. i. m.) Dissonance (s.) Dénoument (s.) Complainte (s.) DEZNODĂMÂNT.) Diffuseur (s. m.) Dialogue (s. f.) Loudspeaker (s. f.) Diminuendo (adv. n. -URI (s.) DIMINUAT (adj. disco (s.) Discord (s.) Tenfold (s.) DODECAFONIE (s. f. f. n. finger (s.) Dissonanza (s.) DECRESCENDO (s. -OARE (s. invar. f./ r.) DISCOGRAFIE (s.) Divertissement.) DINAMICĂ (s. m.) Disc-jockey.) Epilogo (s.) DISONANT (adj. entertainer (s. m. i.) Disjunct (adj.) Déchant (s.) DEZACORDA (v. twelve tone technique (s. do (s.) Diecina (s.) DEZACORD.) Declamation (s. n. m. i.) DIVĂ (s.) Untune (v. m.) Cantante (s.) DIAFONIE (s. m.) Diapason.) Scordato. invar.) Diaphone (s. -URI (s.) Chef d’orchestre (s./ r. m.) Descant (s.) Discord (v.) Inversion (s. f. -OARE (s. -OARE (s. m. record (s.) Développer (v.) DISCO (adj.) Disque (s. t.) Dialogue (s.) Diatonique (adj.) Déchiffrer (v.) Diesis (s. m.) Direttore. minim (s. t.) Diaphonie (s. t.) Scordare (v.) Discotheque. Disc-jockey (s. animateur (s. f.DECLAMAŢIE (s.) DIFUZOR.) Decrescendo (s. diteggiare (v. t.) Divisione (s.) DIMINUARE (s. t.) Discophile (s.) Dissonant (adj. minima (s. i.) dall’ascolto DIEZ (s.) Développement (s. f.

) Epic (adj. t.) DUODECIMĂ (s.) Epode (s.) ECOU. m.) Épinette (s. n.) Doubling (s.) DUALISM (s.) Dorian (adj. n.) ELECTRONIC (adj.) Chanter (v. m.) Drame (s.) Danza/ ballo scozzese (s.) Aeolian (adj.) EPIC (adj.) EROINĂ (s. m. n. f.) Scacciapensieri. Jew’s harp.) ECOSEZĂ (s.) Espressivo (adv. crembalum (s.) .) Egloga (s. f. t. m.) (i)stampita (s.) Duetto (s.) Heroïque (adj.) Durée (s. n. f. f.) Electronic (adj.) Élégie (s.) EPITALAM. f.) DURATĂ (s.) Dolcissimo (adv.) Fascia (s. n.) DUBLU BEMOL Double bémol Doppio bemolle Double flat DUBLU DIEZ Double dièse Doppio diesis Double sharp DUET. f.) Sing/ play Romanian complaintes elegiac songs DOLCE (adv.) EPISOD. m.) Doppio (adj. doux (adj.) ELEGIAC (adj. m. f.) f. f.) Doucine (s.) Espressivo (adv. f.) *héros (s. f. f. m.) DRÂMBĂ (s.) Épisode (s.) Eolio (adj.) Intermezzo (s.) Episode (s.) Dolcissimo (adv. Entrée (s. f.) Dolcemente (adv.) Durata (s. f. -URI (s. t.) Heroic (adj.) Elettronico (adj.) ELECTROFON.) Entrata (s.) Dolce (adv. f. t.) Dualism (s. n. f. f.) Duo (s.) DUBLARE (s.) Dolce.) Epitalamio (s.) À la manière duodécimale Duodecima (s. m.) Éolien (adj. pl.) Dulciana (s. f. f.) DOLCISSIMO (adv. -URI (s. m.) DORIAN (adj. m.) spassapensieri (s. m.) Double.) Epithalamium (s.) Dominante (s. f.) DUBLA (v.) des Cantilenare (v. m. m.) Spinet (s. m.) Espressivo (adv. i.) DOLOROSO (adv.) Dominante (s. m.) (Time) value (s.) Duodecimo. m.) EOLIAN (adj.) Élégiaque (adj.) Dolcissimo (adv.) Électrique (adj.) EROIC (adj.) EPILOG. m.) Dominant (note) (s.) Duo (s. -OANE Électrophone (s.) Dorien (adj. f.DOINI (v.) Heroïne (s.) Elegy. f.) Enharmonique (adj.) Epilog(ue).) Hero (s.) Epodo (s. n. f. f.) Drama (s. f. m. f. f.) Eclogue (s.) Duo (s. -E (s. f. m.) Double (v.) Heroine (s.) ELECTRIC (adj.) Electric (adj.) Estampie (s. after-act (s.) Doubler (v.) Épithalame (s.) Dominante (adj.) Echo (s. f. duple (adj.) DRAMĂ (s. f.) DOMINANTĂ (s.) Dualismo (s.) Elegiaco (adj. m.) DRAMATIC (adj.) Dramatic (adj.) Enarmonico (adj.) Elettrofono (s.) Doloroso (adv. f.) ENARMONIE (s.) Double (s.) Épilogue (s. -OADE (s.) Dramma.) Epico (adj.) Épique (adj.) Enharmonic (adj.) Duetto (s.) Drammatico (adj. -URI (s.) Éclisse (s.) Dominant (adj.) EPODĂ (s. f. f.) Epilogo (s.) ENTRATĂ/ INTRADĂ (s.) Guimbarde (s.) EPINETĂ (s.) DOMINANT (adj.) EGLOGĂ (s. m.) Elegiac (adj. t. m. m.) Reddoppiamento (s.) Spinetta (s.) Estampide (s. f.) Écho (s.) EROU (s.) DUO. m. f.) Elegia (s.) Électronique (adj. -URI (s. Scotch dance/ f.) Doloroso (adv.) (s.) Ribs (s. -i (s./ i.) ELEGIE (s.) Doppiare (v.) Eglogue (s.) Dorico (adj.) Dolciano (s.) DUBLU (adj. f. f.) Double (adj. Ecossaise. adv.) Dualisme (s.) Épode (s.) E ECLISĂ (s.) DOLCIANA (s. f.) Protagonista (s.) Dramatique (adj. dirge (s. t.) ESPRESSIVO (adv.) Enharmony (s.) Electrophone (s.) Protagonista (s.) Eco. f.) Écossaise (s.) ESTAMPIDE (s.) ENARMONIC (adj.) Eroico (adj.) Doloroso (adv.) Elettrico (adj.) Enharmonie (s.) Dominant (adj. twelvemo (s. m. f.) tune (s.) Entrada (s. m.) Enarmonia (s. f. f.) Duet(to) (s. echi (s. n.

fagottista. invar.) Fa (s.) Farsa (s. -isti (s. m. f. m. faggot (s.) Fausset.) Fantasy.) Euphonie (s. n. performer (s.) Tenoroon (s. f.) Fagotto. out of tune FALSET.) FANDANGO (s.).) Ethnomusicology (s. m.) EUFONIU.) FAGOT. fanfare (s. treble (s. m.) Esposizione (s.) Fairy scene/ play (s.) Expression (s.) Execution.) Exercise. t. n. f.) Etude (s. -e (s.) Fado (s.) F. -Ă (s. fantasia (s. f.) EXECUŢIE (s.) Festival (s.) Fantasia (s.) Figuration (s.) Euphonous (adj. m.) Festival (s.) Fagotin (s.) Ethnomusicologist (s. m. t.) Basson (s.) Basson(iste) (s.) Fandango (s. m.) Violon (s.) FARSĂ (s.) instrumente muzicale) spinete.) FILARMONICĂ (s. m.) FALS (adj.) Filarmonica.) EUFONIE (s. m.) Philharmonic (orchestra) (s. -AIE (s.) Farandole (s.) f.) Féerie (s.) Haut-contre. f. m. m. f.) Farce (s. t. n.) Fagottino (s.) Etnomusicologo (s. n. f. m.) FAGOTTINO (s. f.) Exposition (s. t. Basson d’eglise (s. f. fanfara (s. f. f.) Contra-tenor (s. m.) Eufonio. f.) EXECUTANT. m.) Fandango (s.) False (adj. f.) Figura (s. Bassoonist (s. m. f. f. f. m. m. f.) Fa (s. f.) FAUX BOURDON (s.) Figurant (s.) Exposition (s.) Festival (s.) basso (s. -URI (s.) m.) FIDULA (s.) Faburden. f. m.) Farandola (s.) Eufonia (s. pl.) Fandango (s. m. clavecine etc.) Falso bordone (s.) Fado (s.) Philharmonic (adj.) FIGURĂ (s.) BARITON) (s.) FARANDOLĂ (s.) FANTEZIE (s. -Ă (s.) Bassoon. f.) Armonicista (s. fauxbourdon (s.) Banda.) Café-concert (s.) Farandole (s. n.) Farce (s.) Fantaisie (s.) Figure (s. n.) Esecutore (s.) FIGURAŢIE (s.) Expression (s.) Figurant. f.) Faux (adj.) FAGOTTO D’AMORE (s. Ethnomusicologie (s.) Fagotto d’amore (s.) Philarmonique (adj. m.) Fiddle (s.) Expressionism (s. -URI (s.) Alti naturali (s. performance (s.) (s. m.) FERĂSTRĂU. Falsetto (s. m. f. f. f.) Figure (s.) Exécuter (v. -che (s.) FALSETIST (s.) Exécution (s. stonato (adj.) Saw (s. m. f.) Faux-bourdon (s.) FANFARĂ (s.) Expressionisme (s. m. -ci (adj. f.) FILARMONIC (adj.) Fagotto d’amore (s.) spinettaio (s.) Euphony (s. -e (s.) FAGOTIST. invar. m.) Figuration (s.) Execute.) di Promenade concert.) Executant. study (s. haute-contre (s.) Fanfare (s.) FADO.) n. n.) FESTIVAL. f. invar. n. f. f. -URI (s.) Esecuzione (s. n.) m. f. f.) Fidula (s. f. f. m. (de Maker (s. m. f.) ETNOMUZICOLOGIE (s. -II (s. m. -Ă Ethnomusicologue (s. n. f.) Fagotto (s.) FIGURANT. varietà music-hall (s.) Espressione (s.) EXPOZIŢIE (s.) EXPRESIE (s.ESTRADĂ (s.) Exécutant. -II (FLIGORN Saxhorn basse (s. f.) EXERCIŢIU. m. bombardino Euphonium.) Scie (s.).) Espressionismo (s.) Philarmonie (s.) Falso.) F FA (s.) Fado (s.) Euphonique (adj. m.) Comparsata (s. -Ă (s.) EXPRESIONISM (s.) (de Facteur.) Etnomusicologia (s. perform (v. f. m. f. n.) EXECUTA (v. m. trial (s. m.) Sega (s.) EUFONIC (adj.) Eseguire (v. adv. f. m.) FABRICANT (s. fa (s.) Comparsa (s.) Filarmonico.) Eufonico (adj. m.) Brass band. f. f. adv. baritone (s. voce finta Falsetto. f.) Esercizio (s. -trice (s.) FEERIE (s. -E (s. m.).) .) ETNOMUZICOLOG. f.) Spettacolo fiabesco (s.) Spettacolo (s.

) Fortepiano (adv.) Fortissimo (adv.) Flauto diritto/ dolce (s.) Flauto diritto/ verticale/ Vertical flute (s. m. m.) Organetto a manovella/ di Barrel/ street organ.) m.) FLUIER. m.) Finale (s.) FORTISSIMO (adv. m. n.) Forte (adv.) (Orchestra) pit (s.) FLIGORN CONTRABAS Saxhorn contrebasse.) Flûte d’amour (s. fife (s.) Flûte de berger. m.) FORTEPIANO (adv.) Carattere folclorico (s.) Flûte d’amour (s. m. n.) Flûte alto (s.) FLAUTUL BAS(s. tin whistle (s. adj. -isti (s. organino (s.) Flauto (s.) Folklore (s.) Phonograph (s.) Forzato (adv.) Folklore (s.) Flutist (s.) Flûte à bec (s. f. bugle alto.) Flauto piccolo. m.FILARMONIST. m.) FLAŞNETAR (s. f. m. Flageolet. m. Oktave flute (s.) Forme musicale (s. Baritone.) Pifferaio.) Zuffolo.) Piper.) FLAMENCO (s. n.) FINAL. m.) Flauto basso.) Flugelhorn (s.) m. n.) FLIGORN BARITON Saxhorn basse (s. euphonium (s. zuffolatore (s. n.) FOLCLORIST. saxhorn soprano (s.) FLAUTO D’AMORE (s.) Forzato (adv.) (s. f.) (s. m.) FONOGRAF.) Filarmonico (s. -URI (s.) Forma musicale (s.) Forte/ con forza (adv. Bassflute (s. f. f.) Flauto d’amore (s.) FLIGORN TENOR (s.) dolce (s. m. ottavino (s.) FLIGORN.) Forte (adv. Flicorno/ fliscorno (s.) Joueur de l’orgue de Suonatore (ambulante) Organ man/ grinder (s.) Flageolet (s.) FORTE (adv. f.) FLIGORN BAS (s.) gurdy. m. m. -Ă (s. Bombardone (s.). ottavino (s.) FIORITURĂ (s. f. flourish. zuffolo (s. Folk (song) (adj.) FOLCLORISM (s. m.) m.) Foxtrot (s.) Orgue de barbarie (s. m.) Phonographe (s. f.) FLAUTIST.) Flauto d’amore (s.) Finale (s.) invar. m. n.) Fossa (s.) Instrumentalist (s.) Fortepiano (adv. m. m.) Forte-piano (s. m.) dell’organino (s.) FLAUTUL ALTO (s.) Folk (adj.) Flicorno/ fliscorno (s.) FOLCLOR (s.) Folclorista.) Flûtiste (s. Tenor horn (s.) m. -Ă (s.) FORMAŢIE (s. m.) Saxhorn alto. grace note (s.) FLAUTUL MIC(s.) (dell’orchestra) FOXTROT. m. Alto flute (s.) Bass saxhorn (s. m. flauto a becco (s. n. m.) FLAUTUL DREPT (SAU Flûte à bec/ douce (s. n.) Alto horn (s.) (s.) bemol (s.) Folklorique (adj.) Musical group (s.) eufonio (s.) m.) . -Ă (s.) Folklorist (s.) FOLK (SONG) (adj. adv. m.) hélicon contrebasse (s.) FLAUTANDO/ Flûté (adj. f. bugle (s.) bombardino.) FLAUT DREPT (s.) (EUFONIU) (s.) Folklorisme (s. f. hurdy- Barberia. n.) FLIGORN SOPRAN (s. bariton (s.) Flûte. invar. albisifono (s. m. -E (s. m. m. grand flûte (s.) Fioritura (s. n.) alto (s. n. m. m. m. n. saxhorn Flicornino.) Fluted (adj. m.) Flautato (adj. baryton en si Flicorno tenore.) Folcloristico (adj.) FLIGORN SOPRANINO Petit bugle.) Flauto d’amore (s.) FORMĂ MUZICALĂ (s.) Saxhorn basse grave (s. n.) FOLCLORIC (adj. m.) Flamenco (s. m. f. n.) Form in music (s.) barbarie (s.) Foxtrot (s. m.) Fox-trot (s.) Instrumentiste (s. n.) Bugle. m. f. m. -E (s. n. m. fifer (s.) Folkloristic (adj.) Bugle (horn) (s. m.) Fioritura.) Bombardino basso.) m.) Fioriture (s. flicorno piccolo Soprano cornet (s.) Flute.) Folclore (s. f.) Shepherd’s flute/ pipe (s.) FLAUTATO (adv.) Saxhorn.) Fortissimo (adv.) Helicone (s.) Bugle ténor. f.) sopranino (s.) Flautista (s. m.) FLAŞNETĂ (s. m.) FOSĂ (s. f. f. Piffero.) Petite flûte (s. m.) Flamenco (s.) FLAUTO D’AMORE (s. m. -URI (s.) Fosse (d’orchestre) (s.) Fonografo (s.) Recorder (s.) FORZATO (adv.) Final(e) (s. -URI (s. f.) Folklore (s.) FLAJOLET.) FLAUT. Flicorno alto (s.) Flamenco (s.) Flauto piccolo.) Cornet (s.) m.) Formation (s. n. m. adv. m. n.) Folksong (s.) Folkloriste (s.) Flûte basse (s. f. Helicon (s. ensemble Complesso artistico (s. n. hand organ (s. f.) FLUIERAR/ -AŞ Joueur de flûte (s.) Forzando/ forzato (adv. n.) FLIGORN ALTO (s. f. -URI (s. n. flûtiau (s. n. n.) CU DOP) (s.) Fortissimo (s. f. n.) (HELICON) (s. -E (s.

m.) FREDONA (v.) Frullato (s.) m. Canterellare.) GRAVE (adv.) Fuga (s.) Genere (s.) FRAZARE (s. adv.) Grave (adj.) Glissando (adv.) Gala (s.-URI (s.) FRECVENŢĂ (s. f.) Gregorian (adj.) GÂT (la instrumentele cu Chevillier (s.) Grammofono (s. manico.) Gong (chinese) (s.) Futurisme (s. f. -URI (s.) G GALĂ (s.) Galliard (s.) Galoubet (s.) GORNIST (s. horn blower (s. m. f. f.) Phrase (s. f. f. n. f. f.) Bugler.) Kind.) Frullato (s.).) Glissando (adv. (poet. n.) GRAD.) Phrygian (adj. -URI (s.) Gagliarda (s.) Glockenspiel (s.) (Musical) phrase (s.) GRUPET.) Frullato (s. t.) Fredonnement.) Gamme (s.) GRANDIOSO (adv. i. m.FRAZA (v. m. murmur (v.) Voce (s.) Gigue (s. f. n.) Galop (s. -E (s.) FURIOSO (adv.) Grandioso (adv.) Furioso (adv.) Gamut (s.) GRAV (adj.) Mouth (s. m. f.) Grandioso (adv.) GAGLIARDĂ (s.) Jig.) Frequency (s.) coarde) (s.) Glissando (s. i.) Giocoso (adv.) GOLIARDICE (cântece) (chants) goliards (adj. m.) Degré (s. Gramophone (s.) Fugue (s. Tromba. m.) GIGĂ (s.) Futurism (s. f.) GALOUBET (s.) Gospel (s.) GLOCKENSPIEL (s. f.) Galop (s. m.) GREGORIAN (adj.) Guiro (s.) Glottis (s. m.) Glottide (s.) GOSPEL (s.) Guiro (s.) Goliardic (songs) (adj.) Turn (s.) (canti) goliardici (adj. class (s.) Genre (s.) Phrasé (s.) GAMĂ (s. f. f.) Guiro (s. m.) Fundamental (adj. n.) Phrygien (adj. m. f. m.) Fugue (s. t. f. n.) (v.) GOARNĂ (s. f.) Fraseggiamento. -E (s.) Futurismo (s.) Frase (s.) . f. f.) clarion f. m.) Grave.) GUIRO (s. chantonner (v.) Giga (s. m. m. -e.) Grado (s.) Phrase (v. trompettiste (s. f. m.) FREDONARE (s.) Furioso (adv. hum.) Grave (adj.) chantonnement (s. low (adj.) Gruppetto (s. -URI (s. m. fraseggio Phrasing (s.) Gavotte (s. n.) Colaccio (s. m. m.) Glockenspiel (s.) GLISSANDO (adv.) Gong (chinois) (s.) GIOCOSO (adv. m. m.) Fredonner.) Giocoso (adj.) Trombattiere (s. trompe (s. chiarina (s. f.) Gala (s. -OANE (s. f.) Bouche (s.) Fugued (adj. f.) FUNDAMENTAL (adj.) Grave (adv. Neck.) Grave (adv. n.) Fondamental. n. f.) (s. -chi (s. f. t. n.) (adj. m.) GRAZIOSO (adv. canticchiare Croon.) Fraseggiare (v. gigue (s. -aux Fondamentale (adj.) Fugué (adj.) Frequenza (s.) (adj.) FRIGIAN (adj.) Glotte (s.) GALOP.) Gospel (s. m.) Fréquence (s. f.) Grandioso (adv.) Gregoriano (adj.) Voix (s.) t.) FRAZĂ (s. f.) FUGATO (s. m. Canterellamento (s.) Fugato (s.) GRAMOFON.) GLOTĂ (s.) Gospel (s.) GURĂ (s.) GONG.) Gamma (s.) Grazioso (adv.) Phraser (v.) Gramophone (s. m. m. f. m.) Gavot (s.) (s.) Grégorien (adj.) Gracioso (adv.) Gaillarde (s. f.) FRULLATO (s. m.) GEN .) Giocoso (adv. m.) Duty bugle.) Frigio (adj. m.) Grupetto (s. heel (s.) Codolo.) Gala (s.) FUGĂ (s. m. m.) Clairon. f. m. f.) Grave (adv.) GLAS. m. n.) Murmur. n.) FUTURISM (s.) (Chinese) gong (s.) Galoppo (s.) Gavotta (s.) Degree (s. f.) Furioso (adv.) Clairon (s.) Voice (s. t.) Glockenspiel (s.) Bocca (s. f. n. t. f. n.) GAVOTĂ (s. m.) Galoubet (s. croon (s. m.) Grazioso (adv. f.) n. n.

) HETEROFONIE (s. m.) Hit (s. f. m.) Ipodorico (adj.) Heptachord (s.) Hétérophonie (s.) HUMORESCĂ (s. ukulele ukulele (s. m. f.) HOQUETUS (s. m.) Helicon (s.) Hocket (s.) n.) HIPODORIAN (adj.) Hypoéolien (adj.) Ho(c)ket (s.) n.) Hot (s. m.GUZLĂ (s. f. f.) n.) HORĂ (s.) f. m.) IDILIC (adj. m.) Hypodorien (adj.) Ukulélé (s.) Hypoaeolian (adj. m. m.) Hit (s.) Siècle des Lumières (s. m. f.) HACK BRETT (s. m. f.) Round dance (s. f.) Idilli(a)co (adj.) Arpista (s. invar. Hexacorde (s. m.) *habanera (s. n.) Imitation (s. -URI (s. -URI (s.) Hot (s. f.).) Hypo ionian (adj. m.) Arpeggione (s.) Hypodorian (adj. m.) Harper (s.) m.) n. f. m.) Humoresque (s.) Humoresque (s. f.) Chitarra hawaiana (s.) Ipolidio (adj.) Umoresca (s. m.) HIPOLIDIAN (adj. f.) .) Imitation (s.) HELICON.) Heterophonic (adj.). Hawaian guitar.) Ballo tondo (s. f.) Tympanon (s.) HARD-ROCK.) n.) (adj. harperess (s. *hard-rock (s.) *harpe (s.) Guzla (s.) Ipoeolio (adj.) H HABANERĂ (s.) HETEROFON (adj. n.) Habanera (s.) HARPĂ/ HARFĂ (s.) Gusla/ guzla (s.) Idillio (s. n.) Ronde (s. f.) Heterophony (s.) Ipofrigio (adj.) Arpa eolia (s.) Harpsichord (s.) HARPĂ EOLIANĂ (s.) *harpiste (s.) Eterofonia (s.) HIPOMIXOLIDIAN Hypomixolydien (adj.) Harp (s.) *hit (s. f.) Hypomixolydian (adj. m.) Hypophrygien (adj. Clavecin (s.) Imitazione (s.) Hétérophone (adj.) HOT (s. f.) ILUMINISM (s.) Eptacordo (s. m.) Guzla (s. f. Hélicon (s.) Hypoionien (adj.) Ipoionico (adj.) Hard-rock (s. f. m. m.) HARPSICORD. f.) HIPOEOLIAN (adj.) Idyll (s. f.) Hypolydian (adj.) HAVAIANĂ (s. f.) Idyllic (adj. m. n.) Helicone (s.) *hot (s.) Hexachord (s.) Hypolydien (adj. f. *harpe éolienne (s. n. sau f. f.) HEXACORD.) Occhetto (s. f. Heptacorde (s. Illuminismo (s. -Ă (s. -OANE (s.) HIPOFRIGIAN (adj.) HEPTACORD. -URI (s.) Idylle (s. f.) HIT.) Aeolian harp (s. f.) Eterofonico (adj.) Arpa (s.) (s. -URI (s. f. f. m. -URI (s.) Enlightenment (s.) Hypophrygian (adj.) Dulcimer (s.) IMITAŢIE (s. m.) Hard-rock (s.) Salterio tedesco (s.) Arpicordo (s.) HARPIST.) Habanera (s. m.) Idyllique (adj.) I IDILĂ (s.) HIPOIONIAN (adj.) Ipomixolidio (adj.

f.) Voccalisation (s.) Fioriture (s.IMN. f. pl. f.) Interpréter (v.) ÎNREGISTRARE (s. t.) Hymn (s.) Tablature (s. t. m. f. intrada (s.) Entrada. m. m.) INSTRUMENTIST.) Accorder (v. t. n. attaccare (v. f. f. f. t. f.) Entrata (s.) (wood)wind (s.) Î ÎNCORDA (v. t.) INTRODUCERE (s.) Improvvisato (adj.) INVENŢIUNE (s.) Interpret.) Strumento (s. f.) INTERPRET. render (v. i. m. m.) INTRA (v.) Registrazione (s.) (uno Pitch. pl. f.) m. PERCUŢIE (s. tighten (v.) Improvised (adj. f.) ÎNLĂNŢUIRE (s. m. f. -Ă (s. t. -II (s. f.) Intonation (s.) INTERPRETA (v. i. f.) Inno (s.) Accordare (v.) INFLEXIUNE (s.) Intervalle (s.) INTERPRETARE (s.) Inflessione (s. pl. -I (s. n.) ISON.) Impromptu (s.) INCANTAŢIE (s. f.) m.) Fioritura.) stromento musicale a corde) ÎNCORDAT (adj. f. t. f.) Instrumentation (s.) Interprétation (s.) SUFLAT (s.) Interpretazione (s. m.) INTERMEZZO. f.) INSTRUMENTA (v. f.) Registrare (v.) Record. t. f. m. m. f. Interlude (s. f.) INTONAŢIE (s.) IMPRESIONISM (s.) Entrare. f. m. t. f.) INTONA (v.) Enter (v. -Ă (s. t.) IMPROVIZAŢIE (s.) Invention (s.) . m.) Improvisation (s. m. flourishing (s.) pl.) Entonner (v.) Improviser (v.) Intone (v.) Intermezzo (s. t.) Strumentista.) pl. pl.) Introduzione (s.) Instrumenter (v.) Instrumentiste (s.) Fioritura (s. Strumenti a fiato (s.) INTERVAL.) INSTRUMENTAŢIE (s.) INTABULATURĂ (s. f. pl. f.) Interlude (s. t. f. pl.) Interpretation. t. f. t.) Vocalisation (s.) IMPROVIZAT (adj. -E (s.) pl.) Impostazione (s.) Interprète (s.) INSTRUMENTE DE Instruments à vent (s.) Impressionisme (s. m. rendering (s. stretch. t. n. m. t.) Instrumental (adj. -URI (s.) Accordé (adj.) Entrée (s.) Improvviso (s. register (v. f.) Instrument (s. f.) Enchaînement (s. performer (s.) Record. i. f. m. t.) Ionian (adj.) (musical) instrument (s. m.) Instrument (v.) Interpretare (v.) Incidere. m. f. registering (s. m.) Accompaniment. t. n.) ÎNREGISTRA (v.) Modulation (s.) INTERLUDIU.) Intavolatura (s. m.) Entrata (s.) Incision (s.) Instrumentalist (s.) Introduction (s.) Improvise (v.) INSTRUMENT.) Improvvisazione (s. n. t. t.) Accompagnamento (s.) (s.) INSTRUMENTAL (adj.) Invenzione (s.) Improvisé (adj. m.) COARDE (s. f.) Enregistrer (v.) Singer. f.) Intermezzo (s.) Intrigue (s.) Hymne (s. f. f.) Entrance (s.) Interprete (s.) Intervallo (s. m. t. m. t. t.) INSTRUMENTE CU Instruments à cordes (s.) INCIZĂ (s.) Intonazione (s.) Strumentazione (s.) Intrigo (s. m.) Impressionismo (s. f.) INTRARE (s.) Enregistrement (s. intermedio (s.) Tablature (s. pl.) Improvisation (s. -isti (s.) Strumentale (adj. -URI (s.) IMPOSTAŢIE (s.) IMPROVIZA (v. register (v. f. Strumenti a corda (s.) Intermezzo (s.) Incantation (s.) Intonare (v. t.) Impressionism (s. pl. subordinate part (s.) Invention (s.) Record.) Incise (s. t. -URI (s. String instruments (s.) Inflexion (s.) Accompagnament (s.) Impromptu (s. t.) Enregistrer (v.) (rar) strumentare (v.) (s. i. m.) ÎNFLORITURĂ (s.) Introduction (s. -E (s. m.) Ionien (adj.) IONIAN (adj. n. m. t. registrare (v.) Accordato (adj.) Incisione (s. n.) INSTRUMENTE DE Instruments de percussion Strumenti a percussione Percussion instruments (s. f.) Instrumental (adj. f.) Incantesimo (s.) IMPRIMA (v.) Tightened (adj. n.) IMPROMPTU. f.) INTRIGĂ (s.) Interval (s.) Intrigue (s. f. t.) Incantation (s.) Ionico (adj. n.) Incatenamento (s.) Concatenation (s.) Intonation (s.) Improvvisare (v. n.) Interludio. f.) Entrer (v. f.) Entrée (s.) INTRADĂ (s. f. f.) Instrumentation (s.

-URI (s. f. m. giazz (s.) K KARAOKE (s.) Estensione.) La (s.) Jubilus (s. m. m. -URI (s. tune (up) instrument de musique) ÎNTINDERE (s. f. m.) Jazz player/ man/ singer (s.) Jazzique. m.) Jongleur (s. f. jazzistique (adj. m.) Jazz.) Jota (s.) A.) Campanelli (s.) Juxtaposition (s. n.) JUXTAPUNERE (s.) Larghetto (s. invar.ÎNSTRUNA (v. Kyrie (eleison) (s. f.) Ritardo (s.) Ménetrier (s. low (adj.) Play (s.) Karaoke (s. adv.) Jazzband (s.) Chirie/ kyrie (eleison) (s. adv. m.) Lament (s.) Jubilation (s.) Jazz-band (s. t. m. n.) KYRIE (ELEISON) (s. f. m.) Jeu (s. t.) ÎNTÂRZIERE (s. n.) Lamento (s. m.) Karaoke (s.) LARGHETTO (adv. n.) Accorder (v.) Retard (s.) Luth (s.) Jazz.) Grave. la (s. m.) L LA (s.) JETÉ (adj. f.) Jazz. f.) Strimpellatore (s. f.) LĂUTAR (s. m.) (jeu de) timbres (s. f. pl. t. m. invar. -URI (s. n.) Jota (s.) Lute (s.) Delay (s. adv. pl.) LĂUTĂ (s.) Larghetto (adv.) Giullare (s. jive (s.) JAZISTIC (adj. m. -isti (s.) Ambitus (s. f.) JAZMAN (s. invar. m. f. m.) Giustapposizione (s. m.) (un Accordare. m.) . incordare (v.) Orchestra bells (s. m. n.) Lauda (s. m.) Largo (s. m.) Largo (adv. m. invar.) Juxtaposition (s.) LAUDĂ (s.) JAZBAND (s.) JOTA (s.) Kyrie (eleison) (s.) JOC.) Jeté (adj.) Laudes (s.) Jazz (s.) LAMENTO.) JOS (adj.) Fiddler (s.) Jazzista.) La (s.) Larghetto (adv.) J JAZ. m.) invar.) JOC DE CLOPOŢEI (s. m. m.) Jazzman (s. invar. f. n. m. f.) Grave (adj.) Lamento.) Giocco (s.) JONGLER (s. m.) Giubbilazione (s. invar. m. m. f. t. f.) Jazzistico (adj.) Largo (adv. m. pianto (s.) Jeté (adj.) Laud (s. jazzy (adj. durata (s.) Jota (s. m. m. invar.) Jazz-band (s.) LARGO (s.) Liuto (s. m.) Karaoke (s.) Grave (adj.) Compass (s. f.) Gettato (adj.) Jongleur (s. f.).) JUBILAŢIE (s.) Pitch (v.

) Maestoso (adv. invar.) Librettist (s. m.) LENTAMENTE (adv.) MAESTRU (s. m.) Longue (s. -isti (s.) libretto (s.) Marcato (adv. f.) Lyric (adj. f.) LEGATO2 (adv.) Mambo (s. invar.) LAITMOTIV. f. m.) LENTISSIMO (adv. m. -Ă (s. f.) Lied (s.) (s.) Magnificat (s. m.) (s. m. n.) Fiddle maker (s.) Librettista.) n.) Legato (adv.) Mannerism (s.) Luthiste (s.) Maestoso (adv.) Lutanist (s.) Lyre (s. f. f.) LUTH (s.) Legato (s.) Lydien (adj. f.) MADRIGALIST.) Marcato (adv. m. m. n. wood cymbal american) (s.) MANDOLĂ/ MANDORĂ Mandole/ mandore (s. n.) Maraca (s.) Lira da braccio (s.) Lyrism (s. f.) f.) MAMBO (s. m.) Marcato (adv.) Malaguéna (s. -E (s.) Longa (s.) LIRĂ (s. f.) Maracas (s.) Majeur (adj.) Lento (s. leading motiv (s. n.) Mandolin(e) (s.) LINIE (s. m. m.) Mambo (s.) Lute (s.) f.) MANCANDO (adv. m. bind.) Manicordo (s.) Lentamente (adv.) Madrigale (s.) M MADRIGAL.) Madrigaliste (s. m.) Ligne (s.) Libretto (s. m. m. n. slurred (adv. m.) Luth (s. Romanza senza parole (s. m.) LONGA (s.) Legato (adv.) LIRIC (adj. -E (s.) Mandoline (s. m.) Lyrisme (s.) (manière) lombarde (adj.) LEMN2 (s. Song without words (s.) Libretto (s.) Maggiore (adj.) LIED OHNE WORTE (s.) Lirismo (s.) Mandolino (s. m. song (s.) Lento (adv.) LIBRET.) Maestoso (adv. m.) Liuto (s.) chinezesc) m.) Liutista (s.) Magnificat (s.) Librettiste (s.). f.) Lira da braccio (s. n.) MALAGUENA (s. m. Blocco di legno (chinese) (chinese) wood block (s.) LIED.) Lydian (adj. m.) Madrigal (s.) Liaison (s.) Leitmotiv (s. n. m. f.) Manierisme (s.) MAGNETOFON. f. m.) Malaguena (s.) LOMBARD (RITM) (adj. m.) MAGNIFICAT (s.) Mandola/ mandora (s. f.) Lentissimo (adv. f.) Maestro (s.) Mandolinista (s. lieds/ lieder).) Lentamente (adv. f. canzone Lied.) Magnetofono (s. m. Romance sans paroles (s. f.) Lyrique (adj. f. f.) MANDOLINIST.) Legato.) LUTIER (s. m.) Leit-motif/ motive.) Alla zoppa (loc.) MARCATO (adv. m. adv.) LEMN1 (s.) Liutaio (s.) MARACAS.) MANIERISM (s.) Legato.) Laitmotive (s.) (model Bloc de bois (cylindrique) Nacchera cylindrica.) Line (s. m.) Madrigal (s.) Mancando (adv. adv.) chanson (s. m.) Lento (adv. f.) Mambo (s. m. f.) LENTO (s.) Scotch snap (s.) Livret.CÂNTĂREŢ LA LĂUTA Luthiste (s. n.) Major (adj. n. f. n.) Liutista (s.) Lutist (s.) Lidio (adj.) Mancando (adv. m. m. m. cassa Tone block. tie (s. n. invar.) Madrigalista (s. invar. f.) Mancando (adv.) Linea (s. (înv. m. n. n. -URI (s.) Maestro (s. m.) (s.) Lirico (adj. m. m.) Lira (s.) LUTIST (s.) Magnetophone (s. -E (s. n. -OANE Magnétophone (s. f. -Ă (s.) LIDIAN (adj. m. -URI (s. m. n.) LIRA DA BRACCIO (s.) Lentissimo (adv. Lied (s.) Lentissimo (adv. m.) Mandolinist (s. f.) LIBRETIST (s.) MAJOR (adj.) Madrigalist (s. n.) .) MAESTOSO (adv.) (model Bloc de bois (chinois) (s.) Maestro (s. -E (s.) (s. m.) di legno (s.) Malaguena (s.) (s. m.) Manierismo (s.) LEGATO1 (s.) Lyre (s. adv.) MANDOLINĂ (s.) Lentamente (adv.) (s. m. m.) (s.) Longa (s.) Luthier (s.) LIRISM (s.) Lira da braccio (s.) Mandola/ mandora (s. pl.) Maracas (s.) Mandoliniste (s. f. m. m.) MANICORD.) Magnificat (s.) Manicorde/ manichordion Manicordo (s.

inflect (v.) Mediante (s.) Tenuto (adj.) MELOMANIE (s.) MODULA (v.) (s. f.) Modulato (adj.) Modulate.) Mezzo-soprano (s. invar.).) Melodrammatico (adj. f.) dessus (s.) Modal (adj.) MISSĂ (s.) METRICĂ (s.) MINOR (adj. f.) MENESTREL (s.) Mélodie (s.) MELISMATIC (adj.) Mascarade (s. f.) Melodismo (s. n.) MAZURCĂ (s. pl.) Marimba(fono) (s. -che (s. m.) Minstrel (s. m.) Eolifono (s. mood (s.) Mélodrame (s. f. f. f. n.) MARŞ. Melomaniac (s.) Melody (s. pl.) MICROFONIE (s.) Misterioso (adv. m. m. battuta (s. f.) Melomane (s. beat.) Mesure (s. f.) Ménestrel (s. f. f. -E (s.) Mixture (s. f. metronome (s.) Médiante (s.) Modernismo (s. f.) . f.) MODULAT (adj.) Metrica (s. f. m.) Spazzole (s. f.) MODAL (adj.) MELODRAMATIC (adj.) Metrics (s. Mezzo-forte Mezzoforte Mezzo-forte (loc.) Mediant (s. inflexion (s.) Marche (s. m. pl.) MARIMBAFON (s.) MELODICITATE (s. n. m.) MASCARADĂ (s.) MELISMĂ (s.) MEDIANTĂ (s. Melodiousness (s.) Moderato (adv. accordo Mixture (s.) Mazurca.) Métronome (s. f.) Meno mosso (loc.) n.) Measure. t.) Modal.) MEZZO-FORTE (loc. -URI (s.) Modulazione (s.) Melisma.) Modulé (adj.) MELODIE (s.) Metronomo (s. m.) f.) MASCĂ (s.) Maz(o)urka (s.) Melopoeia (s.) Maschera (s.) Modulation. f. m. mouvement Misura.) (wire) brushes (s.) melomaniaco (s.) Middle-jazz (s.) Microtone (s. m.) Microphone (s.) Mélismatique (adj. m. m.) Microintervallo (s.) MIXOLIDIAN (adj. f. m.) Microsolco (s.) Tenuto (adj. f. -URI (s. martellato (adv. mi (s.) MENO MOSSO (loc. m. f. f.) Meno mosso (loc.) Mélodiste (s.) Mask (s.) Messe (s. f.) Melopea (s. n.) Microfono (s.) Mélodramatique (adj.) Tenuto (adj. f. -e. m.) Melodramma (s. adv. f. m. -OANE (s. f.) Eoliphone (s. m.) Mazurka (s. m.) Modernism (s. m. adv. f.) Martelé (adj. m. m.) MELODIST (s.) Microfonia (s. f.) MEZZO-PIANO (loc.) Modale (adj.) Modulation (s.) adv. f.) Masque (s. m.) Mode. f.) MISTERIOSO (adv.) Mètre (s.) March (s. i.) Modernisme (s.) Mode (s.) Mass (s.) Métrique (s.) Mixolydian (adj.) METRONOM.) MELOMAN. n.) Mi (s.) Mélodique (adj.) MENŢINUT (adj.) Middle-jazz (s. m.) MELODRAMĂ (s.) Melodia (s. f. -Ă (s. adv.) MEZZO-SOPRAN.MARIMBĂ (s.) Moduler (v.) MODERATO (adv.) Minuet(to) (s.) Minuetto (s.) Mineur (adj. m. -aux (adj. t.) melodica (s. f. m.) MIDDLE-JAZZ (s. battuta (s. Microsillon (s.) Marcia (s. Mezzo-soprano (s.) Ripieno. bas.) MEZZA-VOCE (loc. -Ă (s.) Metro (s.) Melodioso (adj. adv. m. m.) Moderatamente (adv.) E.) Mélodie (s. n.) MODERNISM (s.) MĂTURI/ MĂTURELE (s.) Éoliphone (s.) MIXTURĂ (s.) Mi (s. m.) Melodious (adj.) n. f. f.) MENUET. f.) Menestrello (s.) Melodrama (s.) MICROFON.) Mezzo-piano Mezzopiano Mezzo-piano (loc.) Masquerade (s. f.) Micro-groove (record) (s. f.).) MICROINTERVAL.) Messa (s.) Mixolidio (adj.) Modo (s.) Marimba(phone) (s. m.) Martellato (adj.) METRU (s.) MELODIC (adj.) Melomania (s. f.) Meno mosso (loc. n. f. i. f. m.) Melismatico (adj. m.) MICROSION. change (s. adv.) Misterioso (adv. f. m. Balais à jazz (s.) MODULAŢIE (s.) Melisma (s.) Mélisme (s. m.) Mascherata (s.) Modulated (adj.) n.) MELOPEE (s. m. Microphone (s.) Mélopée (s.) MI (s. m. Micro-intervalle (s.) MĂSURĂ (s.) Mezza-voce Mezzavoce Mezza-voce (loc.) Mezzo-soprano. m.) Minor (adj.) Melismatic (adj.) Microphonie (s.) Misterioso (adv. f. -OANE (s.) MAŞINĂ DE VÂNT (s. f.) Modulare (v.) MARTELLATO (adv.) Melodista (s.) MOD.) Martelé.)/ Marimba (s.) Chronometer. m.) Melodist (s.) Microphonism (s. f.) MELODIOS (adj.) Mélodieux (adj. f. f. m. f.) Minore (adj.) Mélomanie (s.) Melodic (adj.) Meter (s. adv. f.) Melodramatic (adj.). -E (s.) Moderato (adv.) Middle-jazz (s. m.) Menuet (s.) Mixolydien (adj. f.) Mélomane (s.) Melodico (adj.) Melomania (s. f. m. -URI (s. adv. adv. adv.

) Monocordo (s.) Violino harmonico (s. m. -Ă (s.) NEOCLASICISM (s. m.) Musichetta (s.) MORENDO (adv. f. musicalness (s.) Musicomane (s.) Musicographe (s. f.) bandista (s. -URI (s. -Ă (s.) Mutazione (s.) Violon de fer (s.) MOTET.) Armonica a bocca(s. -E (s. n.) MUZICANT.) Motto (s.) MUZICOMAN.) Single string (adj.) Bec (s.) MUŞTIUC. -Ă (s.) Monofonia (s.) Natural (adj.) MUZICALITATE (s.) Musicographic (adj.) Motto (s.) Neoclassicismo (s. n.) MOTIV.) Monocorde (adj.) Untempered (adj.) Set to music NOTE musique MUZICIAN.) Intemperato (adj. Musician (s. f. Harmonica.) NEACORDAT (adj.) Monodie (s.) Musical expert. n. f. t. f. t.) Music fan/ mad (s. f. f. m.) Scordato (adj.) MUZICALISM (s.) Néoclassicisme (s.) Molto (adv. -elle (adj.). -E (s.) MOTO.) MONOCORD (adj.) Ratchet (s.) Molto (adv. n. f. f. m.) Siringa (s.) MUZICOMANIE (s.) Mutation (s.) Musicante.) Intempéré (adj. f.) Mordente (s.) Naturale (adj.) Musique (s.) MUTAŢIE (s.) flauto di Pane (s.) Monophony (s. mettre en Musicare (v.) Musicalité (s. f.) Motif. f.) MUZICĂ UŞOARĂ (s.) NAIST. -e. m.) MUZICUŢĂ (s.) MONODIA (v.) Neoclassicism (s.) Pane (s. m.) Neume (s.) Monodic(al) MONODIE (s. m. m.) NETEMPERAT (adj.) Joueur de la flûte de Pan Suonatore di siringa/ di Panpipe player (s. -aux (adj.) Light music (s. f. f. m.) Monophonique (adj.) Harmonica à bouche (s.) Musicien.) MONOFONIE (s. m.) Monoton (adj.) Molto (adv. t.) Music (s. f.) MONOFON (adj.) Naturel.) (s. m.) Monody (s. m. f.) Mordent (s. f.) Motet (s.) Morendo (adv. m.) Chanter une monodie Monodiare (v. f.) Mouthpiece.) Nail violin (s.) MUZICOGRAFIE (s.) Mutation (s. m.) Monodia (s.) MONOTON (adj. Panpipe (s. f.) Monofonico (adj.) NAI.) Musicographie (s. f. f. n. n.) Mordant (s.) MUZICĂ (s. f.) Musicomania (s.) Monophonie (s.) Musicalité (s. f.) Monotone (adj. n.) Musicista (s. f. -URI (s. m.) Monocorde (s.) Musicomane (s. m. -URI (s.) Carattere musicale Musicianship (s. m.) MUZICOGRAF.) Morendo (adv. -Ă (s.) NATURALISM (s. n. musicographer (s.) Monochord (s.) Musicografia (s.) A PUNE PE MUZICĂ/ PE Musiquer (v.). f. m.) NATURAL (adj. f.) Musicologue (s.) Neume (s. m.) Monodico (adj. f. f.) Musicologie (s. lip (s. f.) Monophonic (adj. m.) Musicology (s. f.) Musicografo (s. n.) Music-hall (s.) Musicale (adj.) Flûte de Pan (s. m.) Motet (s.) Musicality.) Out of tune (adj. flauto di Syrinx.) Musicologist (s.) Musicologia (s. -enne (s. n.) MONOCORD.) Neuma (s. f.) Bocchino (s.) Musicalità (s.) Musicomania (s.) Naturalisme (s. n.) Raganella (s.) Motif (s.) (s.) MUZICOGRAFIC (adj. m. f. f.) . -Ă (s. f.) MORDENT (s.).) Musical science (s.) N NAGELGEIGE (s.) Musicomanie (s. f. f.) MUZICAL (adj.) Monocorde (adj.) MUSIC-HALL (s.) Naturalism (s. t. suonatore.) Musician (s.) Motto (s.) Musicographique (adj.) NEUMĂ (s.) Musica (s.) Music-hall (s.) Sing a monody MONODIC (adj. n.) Monotono (adj.) Desaccordé (adj. m.) Musical.) Monodique (adj.) Music-hall (s.) Musicologo (s. -E (s.) MUZICOLOGIE (s.) Musique légère (s.) Motivo (s.) MUZICOLOG. -Ă (s.MOLTO (adv.) Musicografico (adj.) Morendo (adv.) Crecelle (s.) Musical (adj. m.) Mottetto (s. theme (s. f.) Naturalismo (s. m. m.) Musicien (s.) MORIŞCĂ (s. f. m. m. mouth organ bocchino (s.

) Ode (s. f.) Oliphant (s.) Note (s.) OMOFON (adj. oboe Piccolo oboe (s. m.) Nonet (s. m.) Odeon (s. score (v. n. f.) Opera-buffa (s. -URI (s.) Octave.) ORCHESTRAL (adj. m.) Sfumare (v.) Opera-balletto (s.) Opera comica (s.) Ocarina (s. f.) Hautbois baryton (s. deux quatre Croma (s. m. f. m. adv.) Opéra-bouffe (s. n. -E (s.) Operetta.) Oficleide (s.) OCTACORD1. f.) Offertoire (s. -Ă (s.) Notation (s. f.) Homophony (s.) Orchestrer (v.) Nona (s. hautboy (s.) Opus (s.) Octavin (s.) Hautboïste. m. -URI (s. eighth (s.) OPERĂ-BALET (s.) OPERETISTIC (adj. n.) Homophone (adj.) Oboe.) OPERĂ (s. n.) NOCTURNĂ (s.) Opéra-ballet (s. n.) Temple blocks (s. m. n. t. f. t.) Hautbois d’amour (s.) Ocarina (s. f.) Obbligato (adv. f.) NON TROPPO (loc.) Incudine (s.) NUANŢA (v. f. m. f.) Orchestral (adj. f.) OPTIME (s. m. -E (s. -II (s.) Non troppo (loc.) Opera-comique. n.) Oboe (s.) Oboe baritono (s. f.) ODEON (s.) OBOI MIC (s. m.) Homophonous (adj.) OPERETĂ (s. f. m. musical comedy (s.) NONET. f.) Homophonie (s.) Octachord (s.) Baryton oboe (s.) Opéra (s. -E/ OCTUOR.) Octacorde (adj.) Ottava (s. comic opera (s.) Ottavino (s. f.) Octacorde (s. f.) Non troppo (loc.) Orchestrrate. m. f. t.) OCTAVIN. f.) Oboe piccolo. m. n. f. m. -URI (s.) Nonetto (s. m. f. m.) OFERTORIU.) Opera-buffa (s. -II (s. m. m.) Ottocordo (s.) OBOIST. adv. f.) Notation (s.) Omofono (adj. m.) Nota (s. m. f.) Operettistic (adj. m. -E (s.) Novelette (s.) Nocturne (s. f.) Orchestrare (v.) Croche (s.) NOVELETĂ (s.) Notturno (s. f.) Octet(te) (s. f. m.) OPERĂ COMICĂ (s.) OBOI. t. f.) De l’opérette Operettistico (adj. m.) Orchestrateur.) Member of an orchestra .) Ottavino (s.) croma (s.) Ocarina (s.) Mettere in nota Write down/ out NOTAŢIE (s.) ENGLEZ) (s.) English horn (s. m.) m.) OBOI BARITON (s. m.) ORCHESTRANT. Octuor (s.) Corno inglese (s. (rar) oboista (s.) Ottacorde (adj.) OCTACORD2 (adj.) OBOE D’AMORE (s.) Orchestrale (adj.) O OBBLIGATO (adv. hautbois (s. notturno (s. f.) Introduce light and shade NUCĂ DE COCOS (s.) Nocturne.) Offertorio (s.) Odeum (s. m.) Operetta (s.) -OARE (s. n.) Hautbois (s. f.) ODĂ (s. n. m.) Note (s.) OPUS.) Otteto (s. f. m.) OMOFONIE (s. m. n. n. -OAIE (s.) OCTET. (s.) Octachordal (adj. t.) Obbligato (adv.) Opera.) NONĂ (s. f.) Ninth (s. f. t.) Temple blocks (s.) Novelette (s.) soprano (s.) Opera (s. adv.) Notazione (s.) Nuancer (v. t.) Ode (s. n.) Odéon (s. f. f. m.) None (s. m. oratory (s. t.) Oratorio. -Ă (s. lyric drama (s. f. m.) Olifante (s.) Non troppo (loc.) Oratorio (s. m. -trice (s.) Nonet (s. m.) Blocchi di legno (s. f.) NOTĂ (s. f. f.) Opus (s.) Orchestral (adj. Oboe. m.) ORATORIU. f.) Enclume (s. m.).) Ophicléide (s.) Oboè d’amore (s. m.) OCARINĂ (s.) OCTAVĂ (s. n.) Oboist (s. m. m.) Offertory (s. f.) Opera-ballet (s. t.) Ophicleide (s.) Anvil (s. oratoire (s. m.) ORCHESTRA (v.) OFICLEID.) NOTA (v.) Eigth (note).NICOVALĂ (s.) Opéra comique (s.) Oratorio.) OPERĂ-BUFĂ (s.) Olifant/ oliphant (s.) Ode (s. f.) Omofonia (s.) Hautbois-soprano (s. n.) Obbligato (adv.) OLIFANT.) Opus (s.) Opérette (s.) Noveletta (s.) Noter (v.) Octave (s. f.) Oboè d’amore (s. f. m. quaver.) Orchestrale (s. adv.) OBOI ALTO (CORN Cor anglais (s.

) Opera d’imitazione. m. f.) Passione (s. f. m.) PASTORALĂ (s.) Organino (s.) Pantonalité (s. n.) OSSIA (s. f.) note (s. pl.) Partition (s. m.) ORCHESTRĂ (s. m.) pasticcio (s.) ORCHESTRION. n. f.) Ornement (s. Score.) PASTORALISM (s.). -E (s. f. f.) Pastorale (s.) PASAJ. f.) Passacaglia (s.) PANTOMIMĂ (s.) Penna (s. silence (s. (mică) band (s.) ORGĂ MIJLOCIE/ Orgue positif (s. n.) Orchestra. m.) Passage (s. pl. m. f.) Graces (s. m.) Pantomima (s. m.) Patetico (adv. plettro (s.) Ossia (s.) Paraphrase (s.) Passion (s.) Patetico (adv.) PLENUM ORGANUM/ Plenum organum (s. f. f. f. pl.) OSTINATO (adv.).) Pandora/ pandore. n. part.) Orchestra (s.) Passacaille (s.) Parte (s.) ORGANO PLENO (s. f.) Partita (s. m. agrément (s.) .) Ottava (adv.) Ostinato (adv. f.) Movement.) PARAFRAZĂ (s. -E (s.) Parlando (adv.) Organist (s. m. f. f.) Ossia (s.) Ornamentation (s.) Orchestrion (s. f. f. f. m. f. f. f.) PANDORĂ (s. ninfale Portative organ (s.) Partita (s. (s.) Pastoralisme (s. -OANE (s. plectrum.) Parlando (adv.) Ottava (adv. f. m. part (s. f.) Partie.) PAUZĂ (s.) Parody (s. f.) PARTIŢIUNE (s. tourne.) Pastorale (poem) (s.) Pause. bandore (s.) Organo portativo. m.) Full organ (s.). f.) Parlando (adv. f. rest (s.) Pantomime (s.) Organ (s. n.) ORNAMENT.) Pastiche (s. Score.) Organino (s. plectre (s.) Ostinato (adv.) Pause. pl. f.) ORGANINO (s.) Abbellimenti (s. Pausa.) Organo positivo (s. f. partition (s.) disques (s. Giradischi (s. m.) (s. m. part. f.) Organum (s. m.) Médiator.) Pandora (s.) (s.) Ostinato (adv. f. partition (s. n. f. f. n.) Pantonalità (s. m.) Pantonality (s.) PASSACAGLIA (s.) Partitura (s.) Organo (s.) ORGANIST.) Passage (s.) PARODIE (s.).) ORGANUM (s. f.) Gramophone (s. Pastiche. m.) Organum (s. f. m. -isti (s.) Paraphrase (s.) Patetico (adv. f.) Parodia (s. (pentru harpă) quietus (s. f.) PARTITURĂ (s.) Orchestrion. f. f.) Positive organ (s. f. f.) P PANĂ (s.) m. Passacaglia (s.) Organum (s. -OANE Orchestrion (s. spartito (s.) POZITIVĂ (s.) Pick.) de Agréments (s.) Orgue (s.) Ornamento (s.) Pantomime (s.) Parafrasi (s.) Pathéphone. f. f.) PATEFON.) ORCHESTRAŢIE (s. f.) ORCHESTRARE/ Orchestration (s.) Pastorale (s. m.) Passaggio (s.) Ottava (adv. m. f. m. m. partition (s.) Pastoralismo (s. m. f.) Orchestration. m. orchestrina (s.) Orchestrazione (s.) m.) ORGĂ (s. f. f.) Pastorale (s. m. f.) Orgue portatif (s. score (s.) ORNAMENT ORNAMENTAŢIE (s.) Ornamenti (s.) PARTITĂ (s.) Partitura (s. interrruzione (s. imitation (s. m.) Pandore (s. f. m. spartito (s.). m.) PASIUNE (s.) Organiste (s.) Ornament.) Organista. f. f.) Organino (s.) Partita (s.) PANTONALITATE (s. f.) Orchestre (s.) OTTAVA (adv. pl.) Organo pleno (s.) Ornamentation (s.) Mouvement (s.) ORGĂ MICĂ (s.) PATETICO (adv.) Ossia (s.) passagallo PASTIŞĂ (s. n. -Ă (s. f. f.) PARLANDO (adv. m.) PARTE (s.) Passion (s. m. m. m.) Parodie (s.

) PERIOADĂ (s.) Péan.) Piston (s.) m. n.) PIANO (adv. f.) Piece (s. f. i. f.) POEM. paduana (s.) POLITONALISM (s. n. f.) Période (s. m.) Pedal (s./ adj. adv.) Pop (adj.) Preamble (s.) Politonale (adj.) Politonalità (s. f.) Percussion (s.) Polymétrie (s.) PRELUDA (v. -Ă (s. m. -ani/ -ana (s. m. m. i. m.) Polymetrics (s.) Pianiste (s.) PLACĂ (s. invar. flourish (v.) Perpetuum mobile (s.) Disco (s. m.) P(a)ean (s.) Pop (musique) (adj. f. Giradischi (s. -URI (s. m.) Médiator. n.) Polyrythmie (s. n.).) Piston (s. m. invar. paean (s. f.) Pentacorde (s.) Piccolo (s. f.) Polonaise (s.) Piano(forte) (s.) Staff/ stave (s.) Plettro (s.) Pesante (adv. -E (s. m.) Pièce (s.) PENTACORD.) Period (s.) Piano (adv.) Record (s.) PIANINĂ (s.) Pavane (s. m.) PIANOLĂ (s. presa Record player.) Pianoforte (s. f.) Peana. m. rigo (s. pavin (s.) Polca/ polka (s.) Noire (s.) Pocetta (s.) Jeu de pédales (s.) Pick-up. m.) PLAY-BACK (s. poco a poco (loc. pot-pourri Potpourri. m.) Pianoforte (s.) Pizzicato (adv.) Pedal note (s. m.) Polka (s.) PEDALIER.) Pédalier (s.) Piano (s.) PEAN.) mécanique (s. f.) Periodo (s.) Piccolo (s. padovana.) PENTATONIC (adj. m.) Polytonal (adj.) PICK-UP (s.) Polacca.) Uso dei pedali (s. f. f. pianino (s.) polonese (s.) POZIŢIE (s. m.) Piano (s. -E (s.) POLIFONIC (adj.) Pick. f. adv.) Polyphonique (adj.) Préambule (s.) Pentagramma. f.) Poème (s. m. m. polacca (s.) poco a poco (loc.) Polifonia (s.) Polifonico (adj. medley (s.) PICULINĂ (s. adv.) PERCUŢIE (s.) Position (s. quarter note (s. f.) Pentatonique (adj. f. f. -E (s.) Polyphonie (s. n. m. n.) Polyphonic composer POLIFONIZARE (s.) Pizzicato (adv. f.) Piccolo (s.) . m.) Portée (s. n.) Pianoforte (s. m. m.).) Polyphonic (adj. f.) m.) POLIFONIST (s. m.) Pianoforte a corde verticali Cabinet/ cottage/ upright (s. f.) POLIMETRIE (s. shift (s. plectrum (s. f. Poche/ pochette (s. m.) Pianissimo (adv.) Preambolo (s.) adv. pava.) Polyphony (s. m. f. f.) POLITONAL (adj.) Kit (s.) PERPETUUM MOBILE (s.) fonografica (s. soupir PAVANĂ (s.) Provare (v. polacca (s.) n.) PISTON. n.) Nera (s.) Polimetria (s. n.) Pentatonico (adj.) PORTAMENT.) Poliritmia (s. f. m.) PIANISSIMO (adv.) n. f. octavin (s.) Percussion (s.) Pop (music) (adj.) Piccolo (flauto) (s.) Piccolo. f.) présonorisation (s. i.) Disque (s.) POLARISM (s. f. (amer.) Polytonal (adj.) POTPURIU.) Pianista (s. f.) (s.) Pédale (s.) PIAN.) Portamento (s.) Pentatonic (adj.) PIESĂ (s.) Polifonista (s. f. f.) Polarity (s. n.) POCHE/ POCHETTE (s.) POLIRITMIE (s.) Pentacordo (s. m.) Polyphonie (s.) PIANISTIC (adj. m. -E (s. f. -OANE (s. -E (s.) Pesante (adv.) POP (s.) Piano droit.) Pizzicato (adv. f.) Polarità (s. plectre (s. m.) Piano automatique/ Pianola (s.) PORTATIV.) Polarité (s.) PREAMBUL. n.) Port de voix Portamento (s. f. f. f.) PEDALĂ (s.) PEDALIZARE (s.) PLECTRU (s. -E (s.) Poem (s.) Pesamment (adv. Polonaise.) POCO A POCO (loc. f. m. f.) Pavana. play-back.).) PIANIST. m. i.) Pianola (s. Moto perpetuo (s. n.) Pedal board (s. f. polonaise.) m. sincronizzazione (s.) PĂTRIME (s. m.) play-back (s.) POLITONALITATE/ Polytonalité (s.) Prelude.) Polyphoniste (s. -URI (s.) PESANTE (adv. f. f.) PICCOLO (s.) Polyrhythmics (s.) Pianistico (adj.) Position.) Pezzo (s.) Pedaliera (s. f. f.) Pianissimo (adv. Pavan(e). f.).) PIANOFORTE (s.) piano (s. m.) Piano (adv.) Pianissimo (adv. n. f. f. n. n. f. tourne-disques (s.) Percussione (s. f. -URI (s. m.) Il rendere polifonico Polyphony (s. f. f. f.) Pentachord (s.) Crotchet.) Pedale (s. f.) Pianistic(al) (adj.) Polytonality (s.) POLONEZĂ (s. doppiaggio (s.) Pistone (s.) PIZZICATO (adv. n. m.) Poco a poco (loc.) Préluder (v.) victrola (s. f.) POLCĂ (s. n. play-back (s.) Polka.) Piano (adv.) Piccolo (s.) Centone (s.) Poema (s.) Pot-pourri (s.) POLIFONIE (s. m. m.) Posizione (s. Mouvement perpétué (s. f.) padoana. m. m. m. m.) Pianistique (adj.) Pianist (s. f.

) PUNCT.) REALISM (s. suspension (s. m. m.) REBAB.) Psalmodie (s. m.) RAPSODIC (adj.) Dot.) Ragtime (s. m. dotted note (s. n.) Rhapsod(ist) (s. f. f.) D.) RECITATIV. m.) Psaltery/ psaltry (s. f. m.) Ricorrenza (s.) Prima donna (s.).) Realismo (s.) Salmeggiare.) PROLONGAŢIE (s.) Recitative/ recitativo (s. i. n. f. t.) PROZĂ (s.) PSALM (s.) Realism (s.) PROTAGONIST. m. f. re.) RAPSOD (s.) Prosa (s. m.) Risposta (s. i.) Salmista (s.) Psaume (s.) Salterio.) Recitant (adj. m. f. m.) Tenir (v.) RAMPĂ (s.) Rapsodia (s. t.) Prelude. n. f. m.) Rebec (s.) Rapsodico (adj.) Music desk/ stand (s. n. t.) Recurrence (s.) Prologue (s.) Intoned psalm. m.) PSALTERION.) PRESTO (adv. -E (s.) PROZODIE (s.) Réalisme (s.) RE (s.) Prosodia (s.) PROGRAM. -URI (s. -URI (s.) PSALMODIE (s. m.) Premier.) Crecelle (s. flourish (s. m.) Salmo (s.) Protagonista Protagonist (s. f.) RECURENŢĂ (s.) la seconda parte RĂSPUNS. f.) Recurrence (s.) Prestissimo (adv. f. t.) RAP (s. m. m. t. f. f.) Protagoniste (s.) RAGTIME (s.) (v. t.) Punto (s.) Prestissimo (adv. f. m.) Ponctuation (s. m.) Rispondere (v. t.) Programme (s.) Point (s. m.) Rapsodo (s. motion (s. m. f. t. transition Ponte.) Psalmist (s.) REBEC.).) Programme (s.) Tenuta (s. f.) Leggio (s. f.) Récitatif (s.) Re (s. f.) Prologue (s. n. psalmody (s.) Ragtime (s. m. f. Psaltérion (s.) Presto (adv. m.) PUNCTUAŢIE (s.) Répondre (v.) Pupitre (s. -URI (s.) RĂSPUNDE (v.) Rallentando/ rallentato Rallentando (adv.) RECITAL . -E (s.) Prolungare (v.) RECITANT (adj.) PRELUNGIRE (s.) Rap (s. f.) Prestissimo (adv. chant (s.) PUNCTA (v. f.) unui sunet) PRESTISSIMO (adv. retard (s. m.) mélodique PUPITRU. f. m. n.) PRIMADONĂ (s.) R(h)apsodie (s. m. n.) Raganella (s. f.) Prolongation (s.) Footlights (s.) PROLOG. m.) Prologo (s.) Presto (adv. m.) PSALMIST (s. m.) Prose (s.) Prosody (s.) Recitabile (adj. -II (s.) PRIM (adj. n.) First (adj.) Rag time (s. i.) R RAGANELĂ (s. m. f.) .) PROGRESIE (s.) R(h)apsode (s. m. m.) Salmodia (s. -OANE (s./ i.) PSALMODIA (v.) Prima donna (s. decacordo (s.) Prima donna (s. m.PRELUDIU.) Rubeba (s.) Answer (s. salmodiare Psalmodize.) Rhapsody (s.) Progression. n.) Dot (v. i. invar. f. m.) Ré (s. f. m.) Ribeca (s. chant (v. m.) Rebab (s. psalm.) n.) Prélude (s.) (adv.) RALLENTANDO (adv.) RAPSODIE (s. -E (s. f. f. f.) Récitant (adj.) Preludio (s.) Punctuation (s.) Prolungamento Prolongation (s. n.) Anthem. f. m. t. f. f.) Rap (s. t. m.) (musical) recital (s.) (a Tenue (s. t. passage (s.) Pause on/ upon. f.) Pont (s. f.).) Punteggiatura (s.) R(h)apsodique (adj. f. n. f. f. -E (s.) Rhapsodic(al) (adj.) Sequenza (s.) Prosodie (s.) Rap (s.) Bridge.) Rebec(k) (s. n. ray (s. m.) Recitativo (s. m. f. -URI (s.) Primo (adj.) Rebab (s.-URI (s.) Psalmiste (s. f. f. -Ă (s.) PRELUNGI (v. cantare Answer (v.) Ratchet (s.) Presto (adv.) PUNTE (s. n. t.) Picchiettare (v.) Répons (s.) Récital (s.) Recital (s. sustain (v.) Programma (s.) Tenuto.) Ponctuer (v.) Rallentando (adv.) Rampe (s. -ère (adj. m.) Psalmodier (v. passaggio (s.) Ribalta (s.) Prose (s.) Progression (s.

) Ritenuto (adv. f.) Religioso (adv.) RONDO. m.) RUBATO (s.) Ritmo (s. n.) Ritmare (v.) Rinforzando (adv. f.) Risoluto (adv.) Ritornello (s.) Réverbération (s.) REGISTRU DE CAP Voix de tête Registro di capo Head register REGISTRU DE PIEPT Voix de poitrine Registro di petto Chest register REGULA OCTAVEI Règle de l’octave Regolla dell’octava Octave rule REINTERPRETA (v.) Ritmica (s.) Reinterpréter (v.) Ripetizione. m.) Ritmicità (s.) Reverie (s. m.) Rhythm (v.) Rêverie (s. n.) Requiem (s. reorchestrate (v. f.) SALTANDO/ SALTATO (adv.) REVERBERAŢIE (s. burden (s. f.) Rinascimento Renaissance.) Rock (s. f.) ROMANTISM (s. f.) RITMIC (adj.) Register (s.) Rôle/ role (s. f.) Rhythmic(s) (s.) RUMBĂ (s.) Risoluto (adv.) .) RELIGIOSO (adv.) Reprise (s.) REPREZENTAŢIE (s.) Reorchestration (s. n. m.) Ritenuto (adv.) Rondeau/ rondo (s. t.) Romance.) Romanticism (s. f. t.) REORCHESTRAŢIE (s.) S SALSA (s.) Réorchestration (s. f.) RITMICITATE (s.) Reggae (s.) REORCHESTRA (v.) Samba (s.) Samba (s. f. f. m.) Resonance (s. f.) RICERCAR (s.) Sarabanda (s. n.) Requiem (s.) RITMICĂ (s.) Romance (s.) Rigadoon (s.) Ruolo (s.) Rehearse. provare (v. vocal flourish (s.) R(h)umba (s. m.RECVIEM. m. n.) Rêverie (s.) Répresentation (s.) Romanza (s.) Rivista. -E (s.) Salsa (s.) ROCK (s.) Répétition (s. n. f.) Répéter (v.) Rythme (s.) RITM.) Ripetere.) Reprise (s.) Registre (s. m. f.) Rinforzando (adv. Revival (s.) SAMBĂ (s.) Répertoire Repertorio Repertory.) RITENUTO (adv.) Reggae (s. t. f. -URI (s. t.) Risonanza (s.) Ritardando (adv.) Revue (s. f.) REPERTORIU. t.) Rock (s.) REVERIE (s.) Ritornello (s. -URI (s. n.) Rythmique (s.) Rinforzando (adv. m.) Salsa (s. t. m.) Rumba (s. f. f. f.) Rhythm (s. m.) RENAŞTERE (s. -URI (s. t. m. m. f. f. f.) Religioso (adv.) Riorchestrare (v.) Rescore.) RITARDANDO (adv. f.) Ripieno (s. n. Renascence.) Romanticismo (s. t. f. f. f.) REGISTRU. m. f.) Rumba (s.) (adv. n.) REPRIZĂ (s.) Revue (s.) Ritardando (adv.) Riorchestrazione (s. n.) Rock (s.) Rythmique (adj.) Ritmico (adj. f. prova (s.) Salsa (s. t. m. invar.) Rondo (s. adv. n. f. f.) Rappresentazione (s.) Ricercar (s.) Rubato (s.) REGGAE (s.) REZONANŢĂ (s.) Samba (s.) RITORNELĂ (s.) Rythmicité (s.) Interpretare di nuovo Reinterpret (v.) Refrain (s.) Rubato (s.) Ripieno (s.) Saraband (s. n. m.) Rythmer (v. repeat (v. m.) Renaissance (s. sympathy (s. adv) RULADĂ (s. t.) RINFORZANDO (adv.) Ritardando (adv.) Gorgheggio (s. f. m.) Ricercar (s. f.) Sautillé (adv. f.) REPETIŢIE (s. varieté (s.) Rehearsal (s. f. -URI (s. m.) Ritournelle (s.) ROL. f.) Rhythmic(al) (adj. m. f.) saltando/ saltato saltando/ sautillé (adv.) RITMA (v.) Religioso (adv. f. t.) Risoluto (adv.) Rôle (s.) Requiem (s.) Sarabande (s.) Ripieno (s.) Rigaudon (s. f.) SARABANDĂ (s. m.) Resonance.) Registro (s. f.) REVISTĂ (s. t. f. adv. f.) ROMANŢĂ (s.) Ritornello (s.) Rhythmicity (s.) RIGAUDON (s. t.) Ritenuto (adv. -II (s. t. n.) RIPIENO (s. m.) Reverberatrion (s. m.) Riverberazione (s. -E (s.) Rubato (adv. m. f. f.) Reggae (s. repertoire (s. f.) RISOLUTO (adv.) REFREN. t. f.) Ricercare (s.) Roulade (s.) Refrain. m. f.) Réorchestrer (v.) Reprise (s. romanza (s. f.) Rondeau/ rondo (s. f. f.) Romantisme (s. m.) Roulade.) Performance (s. n.) Rigodone (s.) REPETA (v. m. f. f.

t.) Serpentone (s. m.) Sinfonietta (s.) Vecchia danza Siciliano (s. f.) Seguidilla (s.) SAXOFON. m. m.) Seconde (s.) SAXOFONIST (s.) concertante (s. n. f.) Saxotromba (s.) SIMFONIETĂ (s.) Saxhorn.) SCIOLTO (adv. -E (s.) Scenarist (s.) m.) Scansion (s. m. f. m.) Sérénade (s.) Scandire (v. f. m.) Scena (s. f. t. t. sextolet (s.) Sixth (s.) Sardane (s. f. f.) Sesta (s.) Secco (adv.) Septième (s.) Séguedille/ seguidilla Seghidiglia (s.) Sequence.) SAXTUBĂ (s.) f.) strimpellare (v.) Septuplet (s.) SEXTĂ (s. m.) Strimpello (s.) Scherzando (adv. m.) Sinfonietta (s. f. n.) Demi-ton.) SEGUE (adv.) SCHERZANDO (adv. -E (s. Sassofono (s. -E (s.) . f. semi-ton (s.) Second (adj. f. f. f.) Sardana (s.) SIMFONIE (s. f.) Violon (s.) Symbolisme (s.) SCANDA (v. t.) SEPTIMĂ (s.) Scrittura (s. m. f.) Sicilienne (s.) Scala (s.) SEXTOLET.) Scenic (adj. f.) Symphoniette (s.) Scène (s.) Strimpellatore.) SI (s.) Symphonique (adj. scene (s. f.) Scenico (adj. n.) Sequenza (s.) Sardana (s. m. Saxhorn.) Saxophone/ sax (s.) (s. f. t. m. Musical evening (s.) Scale (s. m. f. accademia (s. f.) Secondo (adj. n.) Serpent (s.) SARUSOFON.) Sinfonia (s. -URI (s.) Scander (v. f. -E (s.) Sarrusophone (s. m. -Ă (s. n. f. scraper (s. t. f. f.) Soirée (s.) m.) Ménetrier (s.) SAXHORN.) Stage. i. f. f. f. f.) Seconder (v.) Symbolism (s.) SECUND (adj.) SCENARIU. f. f. progression (s. n.) Symphony (s.) SCARĂ (s. t.) Serpent (s.) Scandire (s.) Segue (adv.) SEGUIDILLA (s. m. -E (s.) SAXOTROMBĂ (s.) Échelle (s.) Serata. bugle (s.) Settima (s.) Serenata (s. f.) Sonacchiare.) SCRIPCĂ (s. n.) Settimino (s. Semitono.) Tuba (s.) Sextuor (s.) Saxhorn. f.) Scénario (s. serenata (s. f.) Si (s. f. -II (s. m.) SECUNDA (v.) SEXTET. f.) (s.) SCANDARE (s. f.) Si (s. m.) SCENARIST.) Fiddle (s.) SCRIPCAR (s.) SFORZANDO/ SFORZATO (adv.) Scherzo (s.) (s. m. septuor (s.) Scherzo (s. m.) Sextet(te). f. f.) SECCO (adv.) Septolet (s.) Sestetto (s.) pastorale SIMBOLISM (s.) Saxophonist (s.) Simbolismo (s.) Settetto (s.) Scenario. n.) B.half-step. m.) Second (s.) Secco (adv. n. f. si (s.) SEPTOLET.) SECUNDĂ (s.) Seventh (s.) Saxotromba (s. sestet (s.) SIMFONIE CONCERTANTĂ (s. -trice Fiddler. -OANE (s. f. t.) SCENIC (adj.) SERIALISM (s. -OANE (s.) Grand détaché Sciolto (adv.) (s.) Sextuplet. n.) Saxophoniste/ saxo Sassofonista.) SICILIANĂ (s.) SEPTET.) Sforzando (adv.) Scherzando (adv. m.) SCENĂ (s. copione (s. t.) Second (v.) SEMITON.) Scherzando (adv.) Sextolet (s.) Second (adj. f.) Scansion (s. bugle (s. f.) Tuba (s. n.) SIMFONIC (adj. f.) Accompagnare (v. f. f.) Saxtuba (s.) Sesto (s.) SERENADĂ (s. mezzotono Semitone. f. m.) SCÂRŢÂI (v.) half tone (s.) Writing (s. -isti (s.) Sinfonico (adj. -URI (FLIGORN) (s. m. Scrape (v. invar. flicorno (s.) Musique serielle Musica seriale Musique serielle SERPENT.) Écriture (s. f. n.) Sarrusophone (s.SARDANĂ (s.) Septet. m.) Saxotrombe (s.) SERATĂ (s.) Symphonie Sinfonia concertante Symphonie concertante (s. m. m. m.) Scénariste (s. f.) Racler (v.) SCRIITURĂ (s. m. m.) (adv.) Sarrussofono (s.) SCHERZO (s.) (s.) Scénique (adj.) Scherzo (s. m. m. f.) Segue (adv. Scenario (s.) sforzando/ sforzato Sforzando (adv.) Segue (adv.) Secco (adv.) Septuor (s.) Sixte (s.) m.) Symphonie (s.) Symphonique (adj.) Sciolto (adv.) Serenade. t. f. t. n.) Saxo/ saxophone (s.) Séquence (s. f.) Scenarista (s.) Secunda (s.) Scan (v. f.) SECVENŢĂ (s.

) Stretto (adv.) Solmisation (s.) Spiritoso (adv.) SOLIST. t. n.) Subdominant (s.) Slow (s.) STRETTO (adv. -URI (s. m. solista (s. -Ă (s. f.) SPECTACOL. m.) Spinet (s.) Smorzando (adv.) Sonorità (s.) Sonorité (s.) Sous-dominante (s.) esecuzione solistica. sol-fa. m. m.) (sing) sol-fa (v.) Sistrum (s.) SINGSPIEL (s.) Syncoper (v. solo Solista.) Sol (s.) Slow (s.) Studiare (v. m. hook (s.) SOLO (s.) Synthétiseur (s. adv.) Coda (s. -isti (s. n. f.) (s. f.) Singspiel (s.) SONORITATE (s. -isti (s. f.) Syncopated (adj. m.) (principal) soloist (s.) Stradivarius (s. Soprano (s. f. s. f.) Sonore (adj.) Subject (s. f. f. t. m. sol.) supplementare . m. n.) SLOW. f.) Slow fox (s.) Sincopato (adj.) Soliste (s.) Stanza (s. f. m.) Étude (s.) solmizzazione (s. m.) Study (v.) Soloistic (adj. n. t.) Single (s.) Sonatina (s.) Sous-tonique (s.) SPICCATO (adv. m.) Stereofonico (adj. m.) Subtonic (s. f. -trice (s. invar.) Symphonist (s. -E (s. n. t. m. n. -Ă (s.) SOLFEGIA (v.). f. f. -II (s. f. -E (s.) formă de SONATĂ Forme de sonate Forma di sonata Sonata form SONATINĂ (s.) Stradivarius (s. m.) Sonority (s. f. adv.) Sotto-voce (loc.) Syncope. f.) Stéréophonie (s. solfa Solfeggio. syncopation (s. n.SIMFONISM (s.) Show.) Solo (s.) SOPRAN.) Sotto-voce (loc. t.) Espace (s.) SUBMEDIANTĂ (s. m. m.) Sonatine (s.) STRUNĂ (s. m.) Style (s.) Soprano (s. t.) Spinetta (s.) STEGULEŢ (la notă) (s.) Sotto la mediante (s.) Étude. m./ i.) SONOR (adj. n.) SOLFEGIU.) Sinfonista.) SOLFEGIERE (s.) Stereofonia (s. m.). f. f.) Single (s. f. m. f. adv.) Spiccato (adv. m. -Ă (s. Sol-faing (s.) SUBDOMINANTĂ (s. n.). f.) Singspiel (s.) STROFĂ (s.) Subito (adv. f.) SOLMIZAŢIE (s. m.) Synthetizer (s.) Étudier (v.) Syncope (s.) Stile (s. f.) SOSTENUTO (adv.).) Slowfox (s. invar.) Spettacolo (s.) Stretto (adv.) Sonate (s. -OARE (s. n. -trice (s.) Sintetizzatore (s. so (s. f.) Spiccato (adv.) Sostenuto (adv.) Sostenuto (adv. n. f. m.) Spiccato (adv. granito Staccato (adv.) Sistro (s.) Solfège (s.) Slow fox (s.) Strophe (s.) sincope SINCOPAT (adj.) Stradivario (s. m. Solo (s.) Spiritoso (adv. -II (s.) Smorzando (adv.) Spectateur.) Solistico (adj.) Solfeggio (s.) SPECTATOR.) Sonate (s.) String (s.) Spectacle (s. i. t.) STEREOFONIE (s.) Staccato (adv.).) Single (s.) Singspiel (s. f.) STEREOFONIC (adj.) Stereophony (s.) Subito (adv. m.) G.) SOTTO-VOCE (loc.) SMORZANDO (adv. soliste Solo (s.) SOLISTIC (adj. n.) SPINETĂ (s. m.) STUDIU. n. n.) Épinette (s.) Staccato.) STIL.) Successione (s.) SINCOPĂ (s. -URI (s. m.) Sequence (s. n. f.) Soggetto (s.) STRADIVARIUS (vioară) (s. -OARE (s. m. m. t.) Public (s.) Symphonie (s.) SUCCESIUNE (rapidă de note) Trait (s.) Sotto-voce (loc. Submediant (s.) Strofe/ strofa (s.) Stretto (adv.) SUBTON. n.) Spazio (s. m.) SLOW FOX. f.) m. -URI (s.) SOL (s. study (s.) STACCATO (adv.) Corde (s. f.) SUBITO (adv.) Sol (s.) Symphonism (s.) SINTETIZOR.) sopraniste (s.) STUDIA (v. f.) Sinfonia (s.) Flag.) solfège (s.) SPAŢIU (s. f. m. f. -URI (s.) Slow (s.) Solmisazione/ Solmisation (s.) Sonoro (adj.) Sistre (s.) Space (s.) Soprano (s.) Crochet (s.) Sottodominante (s.) f. m.) Stereophonic (adj. invar.) Corda (s.) Sujet (s. m. (s. f. invar.) Symphoniste (s. f. adv.) Tono (s.) Spettatore. ) SONATĂ (s. f.) Sonorous (adj.) Style (s.) (adv. -E (s. m. t.) Sonata (s. m.) Chanter le solfège Solfeggiamento (s. m.) Smorzando (adv. play (s.) Solfier (v.) Subire/ provocare una Syncopate (v.) SPIRITOSO (adv.) SINGLE (s.) Stéréophonique (adj. m. f.) Sous-médiante (s.) Sincope (s.) SIMFONIST. t.) SUBIECT.) SISTRU. f. n. n.) SINCOPA (v.) Spiritoso (adv.) Solistique (adj. f.) Sonatina (s. f.) Solfeggiare (v.) Studio (s. f.) Subito (adv.) Syncopé (adj.) Sostenuto (adv.

f. invar. f. semiquaver.) SUNA (v.) SUPRATON.) Suonare (v.) Piffero (s.) SUITĂ (s. mute.) ŞCOALĂ (s.) Sus-tonique (s.) Demiquaver.) Trompe (s. f.) Chanson à la mode. movimento (s.) Chansonette (s. i.) Canzonettista (s.) SUPRAREALISM (s.) Ritmo (s. f. cadenza (s.) TACT.) Surrealism (s. n. m. m.) sixteenth (num. -URI (s.) Sonner (v. measure (s. i. m. Chansonette. m.) Café-chantant.) Swing (s.) ŞANSONETĂ (s. n.) ŞLAGĂR.) Sus-dominante (s. f.) Sordo (adj.) beuglant (s.) Hélicon bas en fa. pop song (s. m. f. n. f.) Fifer (s. f. f. -URI (s.) Suite (s.) Battere (v.) Tabulature (s.) SUNET. f. Café-chantant (s.) Swing (s. i.) Tacet (adv.) SUFLĂTOR (s. -URI (s.) TACET (adv.) SURLAŞ (s.) SWING.) Sound (s.) Suonatore di Wind instrumentalist strumento a fiato (s.) souzaphone (s.) Canzone a la moda/ di Hit.) Swing (s.) Sopraddominante (s.).) Siffleur.) Supertonic (s. ton.) TACTA (v.) Sessanta-quarto (s. music-hall chansonette (s.) Haut (adj. i.) SURDINĂ (s. (pop. -URI (s.) Sordina (s. f. f.) Suite (s.) F helicon (s.) SUPRADOMINANTĂ (s. m. m. m. f. smorzo So(u)rdine. f.) Tablature (s. i.) Trompettiste (s. (pop.) supplementare SURD (adj.) damper (s.) Tacet (adv.) ŞANSONETIST.) Deaf (adj. m. n.) Trumpet. f. Time.) Soffiare (v. n.) ŞAIZECIPĂTRIME (num.) SURLĂ (s. i.) ŞANTAN. sixty-fourth note (s.) High (adj. i. -Ă (s. (num.) SUZAFON. f. double croche Sedicesimo (num. n. m. i. t. m.) Intavolatura (s.) Beat (v.) song (s. Superdominant (s.) Suite (s. (s. Helicon fa (s. m.) .) (amer. i.) Café-chantant (s.).) Chansonnier (s. m.) Siffler (v. m. timbre (s. i.) beuglante (s.) Cadence (s. m. m. f.) (registro) alto (adj. n.) Chansonnier (s.) Tacet (adv. f.) Son.) Tono (s. f. m.) Surréalisme (s.) Blow (v.) Battre (v.) m.) invar.) Hemidemisemiquaver.) Scuola (s.) Canzonetta francese.) f.). n. m. f.) Sound (v.) Sourd (adj. fife (s. -OANE (s.) Sourdine (s.) Surrealismo (s.) f.) SUPERIOR (adj.) Six-huit.) Quadruple croche (s.) successo T TAB(U)LATURĂ (s. Suono (s. f. f. -euse (s.) School (s. f.) École (s. m.) Ş ŞAISPREZECIME (num.) Pifferaro (s.SUFLA (v. m. -E (s. -E (s. i.

t.) Theorbo (s.) Tiorba (s. n. f. m.).) Temperament (s.) Timbre. n.) Temperato (adj.) Timbrel (v.) TEXTURĂ (s. m. m.) Terzina (s.) Tambouriner (v.) Tango (s. f.) T(h)éorbe (s. f. -URI (s.) TARAF. f.) Tempo.) TAM-TAM.) Tempo (s.) Timbrato (adj.) Capotamburo. -URI (s. -URI (s. f.) Tastatura. f.) Zimbalon (s.) Timpano (s.) Timbro (s. f. t. m.) Tetracorde (s.) . -URI (s.) TALGERE CHINEZEŞTI Cymbales chinois Piatti chinesi Chinese cymbals TALGERE CU PEDALĂ Cymbales à pédales charleston High hat.) Technique (s.) Timbale (s. m.) Tardo (adv.) Tamburo (s.) (s. m.) TENUTO (adv.) Cymbal(o) TIROLEZĂ (s. f.) Third.) Tema (s. m. -I (s.) TEATRU. m.) TEMPERARE (s. f. m. f.) TASTATURĂ (s.) Cloche de vache (s. m.) Terza rima (s.) Tempéré (adj. m. f. pl.) Théâtre (s.) Instrument populaire Strumento popolare Romanian wind instrument roumain à vent romeno a fiato TARANTELĂ (s.) TIMBRA (v.) Campanaccio (s. -E (s. f.) melodica (s.) Kettle drum.) Coloured (adj.) Tambour-major (s. f.) TEDEUM. -OANE (s. f. tastiera (s.) Tierce (s.) Tenuto (adv.) TAMBURINĂ CU Tambour de Basque Tamburo basso. -URI (s. m.) Tardo (adv.) TEHNICĂ (s.) TIMBALE (s.) Beat (s. m.) Timbré (adj.) Tambour(a) (s. t. n. Timbales (cubani) (s.) Tambour (s.) Tamburino (s. f. m. tessitura (s. t. m. f.TACTARE (s.) TARDO (adv. pl.) Theatre (s.) TERŢET.) Tematico (adj.) Tirolese (s. f.) Temperamento (s.) TERŢINĂ (s. f. foot cymbals TALGERE TURCEŞTI cymbales piatti Cymbals TALGER ZORNĂITOR Cymbale bourdonnante Piatto tintinnante Sizzle cymbal TAMBURĂ (s.) TEORBĂ (s.) TEMPO.) Tercet (s.) Temps (s.) Timbrer (v. movement (s. n.) TEMATIC (adj. m.) TALANGĂ (s.) Tenorino (s.) TERNAR (adj.) Beat (s. m.) Tarantella (s. Cymbales (s. f.) Tyrolienne (s.) Tenorino (s.) Tyrolienne (s. -E (s. f. m. n. three-part song. idea Theme. m. m.) Terzetto (s.) TIMPANIST. singer) TENORINO (s. -isti Tympaniste (s. n. m.) TANGOU. -E (s. t.) Tam-tam (s. n.) Tambour (s. f. tymbal/ timbal. -E (s.) Te-Deum (s. f.) TEMĂ (s.) Tessiture (s.) Thème (s.) Flûte de berger (specie di) piffero Shepherd’s pipe (s.) Colour (v.) Timbales cubaines (s.). f.) TIMBRAT (adj. n. f. t. m.) TIMBRU.) pl. -URI (s. m. f. f. n. n.) Tetrachord (s. f. f. tamburo Drum major maggiore (s. t.) Tenuto (adv.) Tenuto (adv.) Tenore (s. m. timpano (s. m. m. keys (s.) Te-Deum (s.) Tempo (s. f.) Ténor (s. tercet. f. melody (s.) Cymbals (s.) Thematic (adj. f.) TIMP.) TAMBURINA (v. -Ă (s. m. m. m.) Cow bell (s.) Terzetto. m. f. m.) Tamburinare (v. m.) TETRACORD. m. m.) Tango (s. f.) TIMPAN.) Tempo (s.) Texture.) pl.) Mandola (s.) Tarantella (s.) Tecnica (s.) TENOR (s. m.) Ternario (adj. (tone) colour (pentru instrumente).) Testura.) Ternaire (adj. m.) TERŢĂ (s.) TOBĂ (s. f.) Timbre (s. (rar) tierce (s.) TIMPANON. m.) pl.) Tango (s. -URI (s.) Tambourin (s.) Timbrare (v.) Tympanon (s.) TALGERE tambour sur le cadre TAMBUR-MAJOR (s. pl.) Drum (s. f.) Ténorino (s.) TILINCĂ (s. pl. m. pl. Timbales (s. pl.) TAMBURINĂ (s.) TAMBURINĂ FĂRĂ Tambourin (à main).) Clavier (s.) Tambourine (s. f. m.) Piatti (s.) Tempérament (s.) Tempered (adj. quality (of a voice) (s.) Cadence (s. n.) Timpanista.) Tenor (voice.) Keyboard (s. t. Tamburello (senza sonagli) Hand drum (s. f. Timbrel (s. tan-tan Tam-tam (s.) Te-Deum (s.) Thématique (adj. m. m. m. m.) Petit orchestre (qui joue de Gruppo folcloristico di Folk music band la musique populaire) suonatori TARAGOT.) Timbalier (s. m. triplet (s. m.) Terza (s.) TALGERE tamburello (s.) Terzetto (s.) Tarentelle (s.) TALERI/ TALGERE (s.) Tardo (adv. n.) Tetracordo (s.) TEMPERAT (adj. n.) Tamtam/ tam-tam.) Teatro (s. m. tessitura (s.) Technique (s. m. m.) Battuta (s./ i. n.) Triple (adj.

) A BATE TOBA Tambouriner (v.) Tragi-comédie (s. m.) TRAGICOMEDIE (s. m. f. n.) TRANSPOZIŢIE (s. f. m. triplet (s. m. f. f. i.) Tom-tom (s.) Tonic. t. f. -URI (s.) Ter (adv.) Trillo. f. f.) Three-four time (num. tamburo Bass drum (s. f.).) TONALITATE (s.) TRITON. m.) TROMBA MARINA (s. m.) TRIL.) cassa rullante (s.) Tragedy. n. pl. f. f. f.) Trombone (s. m.) TREI PĂTRIMI (num. f. Trombettiere.) augmentée (s. m.) Trémolo (s. f. m.) Adattamento (s. m. Break nazwy (s.) (s. -URI (s.) Top (s. n.) Trio (s. m.) TRAGEDIE (s. f. m. f.) TROMBONIST (s.) Transposition (s. m. trompette (s. -URI (s. -E (s. f. key note (s.) Tonal.) Valve trombone (s. quaver(ing) TRIANGLU.) Tonale (adj. (jaz) Trumpeter (s. blower (s.) Transcription (s.) Tonalité (s.) TRILUI (v.) Trompe marine (s. n.) bugle (s.) Tone (s. shake.) Top (s.) Triplex (adv.) (s. m.) Tremolo (s. tamburo muto Tom-tom MEMBRANE TOM-TOM CU O Tom-tom avec une Tom-tom a una pella Single head toms MEMBRANĂ membrane TON.) Tremolo. f.) Tonal (adj.) Triangle (s.) Trombone (s. f. -URI (s.). i.) Toccata (s. m.) TOBĂ MICĂ DE Petite caisse (avec Tamburo piccolo (con Snare drum (snares on) CONCERT (CU COARDE) timbres) (s.) TROMBON.) Trio (s. Transposition. i. Toccata (s.) Tromba. i. f.) TOBĂ MARE Grande caisse (s. n. quarte Tritono (s. shake (v. pl. m.) TRIO. m. m. -URI (s.) Toccata (s.) TONICĂ (s.) Ton (s.) Triangolo (s.) i. f.) TRIOLET. m.) Degré (s. t. gorgheggio (s.) Trilleggiare.) Trio (s. -E (s. clairon (s.) Tre-quattro (num. m.) TREIZECIDOIME (num.) Tragicommedia (s.) Tricorde (adj. m.) TOBOŞAR (s.) Triple croche (num.) Top (s.) TONURI SUPERIOARE Sons harmoniques (s.).) Triton (s.) Tambour(ineur) (s. -URI (s.) Tricordo (s.). m. t.) Transposer (v.) Trasportare (v.) Tom-tom (s.) TOM-TOM CU DOUĂ Tom-tom Tom-tom.) TOM-TOM.TOBĂ DE PARADĂ Caisse roulante (s.) TREAPTĂ (s.) TONOMAT. warble. m.) TROMBON CU VENTILE Trombone à cylindres/ à Trombone a cilindre(s. f.) Trichord (s.) Ter (adv. tremblement (s.) Tamburare (v.) Tamburo piccolo (s.) Trois-quatre (num. -URI (s. f.) Triolet. Suoni armonici (s. i.) Tragi-comedy (s.) TRIPLUM (adv. m.) TRICORD2 (adj. m.) Tromba marina (s.) m. f.) tambour provençal (s.) Tragedia (s. toucher (s. f.) grande (s.) Tromba (s.) (s. m.) TROMPET(IST) (s.) Trumpet.) TOCATĂ (s. n. Tamburo provensale (s. -URI (s.). m.) m.) Sonner de la trompe Trombare (v.) corde) (s.) Tricorde (s. n.) Drummer (s.) Marine trumpet (s.) Tragedie (s.) Tromboniste (s. quaver.) Juke-box (s.) (s.). m.) Terzina (s.) TRANSPUNE (v. m.) TOBĂ MICĂ (FĂRĂ Caisse claire (s. m.) TRÂMBIŢĂ (s. i.) Tonica (s. n. f. (mil. Trumpeter. pl.) Transcription (s.) Tonalità (s. gorgheggiare Quaver.) Curare la trascrizione Transcribe (v. m. render (v. n.) Trentaduesimo (num. m.) TREMOLO. f.) Trompette. trombettiere (s.) Tamburino (s. f. f. m.) Harmonics (s. -e. m. i.) musicale di un pezzo TRANSCRIERE (s. m.) Tono (s. n. f.) Blow/ sound the trumpet TRÂMBIŢAŞ (s. m. f. f.) Trille.) Tonality (s.) (s. n. m. (v. n. flush (s. t. t.) Juke-box (s.) Tricorde (adj.) Trombone (s. m.) Degree (s. ropedrum tambour roulant (s.) TOP.) Tom-tom (s.) TRANSCRIE (v. -als (adj.) TONAL (adj. n.) Triolet (s. tragic drama (s.) COARDE) TOBĂ PROVENSALĂ tambour de Provence. m.) Transcrire (v.) Gran cassa (s.) pistons (s.) Trompettiste. Tamburo rullante (s.) spostare in un altro tono TRÂMBIŢA (v.) Three-stringed (adj. m.) Trasposizione (s. m.) Trombonist (s. t. -URI (s.) Trompette (s.) Trill.) Grado (s.) Juke-box (s. f.) Demi-semi-quaver (num. f. m. m. f. m. i.) m. m.) Tonique (s. n.) Triller (v.) Drum (v. -OANE (s. Parade drum. f. m.) Snare drum (s. t. rendition trasporto (s.) TRICORD1.) Triangle (s.) Trombone (s.).) Tritone (s.) .) pl. Transpose.

) Musique tsigane (s. n.) Valve trumpet (s. bass tube (s.) Cetra (s.) (s. m.) Humanisme (s.) trombettista (s. f. t. n.) Ukulele (s.) TROMPETĂ CROMATICĂ Trompette à pistons (s. f.) Tutti (adv.) Troubadour (s.) Twist (s. m.) Tromba di tirarsi (s. m. cembalo. m.) .) Unisson (s. m.) URCA (v.) Tenuto (adv. t. contrebasse à Tuba. t. n. (rar) cithern (s.) Unisonanza (s. cymbal czimbalum (s.) UNISONANŢĂ (s. m.) f. m.) Salire.) (s.) Troppo (adv.) (s. ziganka (s.) Trompette de Bach (s. m.) Toucher (s.) Unissonance (s.) Zingaresca (s.) TUBĂ (s.) *Hausser (v.) TROMPETĂ CU CLAPE Trompette à clef Tromba a chiavi Key bugle (s.) ŢINUT (adj.) pistons (s. crescere (v.) Dulcimer.) Ukulele (s.) Joueur du tuba Tubaista (s.) Ţ ŢAMBAL.) UNICORD (adj. m.) Troubadour (s. n.) Cithare (s.) Trouvere (s.) TROMPETĂ CU CULISĂ Trompette à coulisse (s.).) Raise (v.) TROMPETĂ BACH (s.) Unisono (s.) Trovatore (s.) Troviero (s.) Tromba cromatica (s.) U UKULELE (s. f. f. m.) TUBURI DE SCHIMB (s. f. n.) Trouvère (s.) Tournée (s.) Trumpet (s. f. tuba bassa (s.) Unisonance (s. m. m.) Ukulele (s.) TRUVER (s.) rechange (s. t.) TUBAIST (s.) Single string UNISON (s.) Musicien qui joue du Sonatore di zimbalon (s.) (sax-)tuba. Cromette (s. f.) Troppo (adv. m.) TURNEU. f. f.) Tenuto (adv. nervi poetici (s. f. f.) Tube .) (s. pl.) Canna (s.) suonare TUTTI (adv.) TROMPETĂ (s. f. m.) tournée (s. m. m.) TROPPO (adv. -URI (s. -E (s. chocolo (s.) Unicorde (adj. tympanon (s.) Giro (artistico) (s. m.) Umanesimo (s.) Tympanon. m.) ŢITERĂ (s. f. modo di Touch (s.) UMANISM (s.) ŢAMBALAGIU (s. f.) Trompette (s.).) Tzigane muzic. m.) Slide trumpet (s. f. n. m.) n.) Tromba di Bach(s. -URI (s. Tromba naturale (s. f. m.) Tubo. Dulcimer/ cembalo player. f. Tour (s.) TUŞEU.). pl.) m. m.) m.) TWIST. m. -URI (s.) Tocco (s.) Monocorde (adj. n.) Troppo (adv. f.) Tutti (adv. shaker.) TROMPETĂ NATURALĂ Trompette d’harmonie (s. n. f. f. -EE (s. f. f. f. f. f. f.) Tuba player (s.) TRUBADUR (s. m.) Pipe (s. f.).) Tenuto (adv.) Tuba.) Twist (s. f.) Bachtrumpet (s. f. m.) Tromba (s.) Humanism (s. f.) Tutti (adv.) Twist (s. chocallo (s. f.) ŢIGĂNEASCĂ (s. tube de Colaccio (s. f. cymbalum/ Zimbalon (s.) Old trumpet (s.) cymbalist (s.) TUB. Zither.) Unison (s. f.

f.) Ut (s.) Ouverture (s. m. f.) V .) Ouverture (s.) Oreille (s.) Ut (s.) UVERTURĂ (s.) Overture (s. m. f.) Ear (s.) Orecchio (s.) UT (s. f. f.URECHE (s.) Do (s. m. f.

X XILOFON. t.) ZGOMOT. -Ă (s. m.) Zapateado (s. m. i.) Rumore (s.) Xylophone (s. thrum. jungle.).) Noise (s.) Bruit (s. -OANE (s.) (v. n. racler Sonacchiare. m. i.) Joueur du xylophone (s. n.) Zapateado (s.). t.) etc. -E (s. i. (la pian) (v. i.) ZDRĂNGĂNI (v.) Xylophone (s. strimpellare Rattle.) XILOFONIST. (la du violon (v.) rasp (v.) . (la chitară) schitarrare pian) pound (on). m.) Z ZAPATEADO (s.) (la vioară) violoner.) Silofono/ xilofono (s.) Zapateado (s. m. m. (la vioară pianoter (v.) Silofonista/ xilofonista. n.) (s. -isti Xylophone player (s.

– sinonim s. – substantiv feminin sin. – substantiv neutru Tosc. – verb intranzitiv v. – antichitate antic. gr. – regional s. m. adv. – învechit loc. – exemplu fig. – istoric înv. – antichitatea greacă augum. – depreciativ dial. r. – peiorativ pl. – recomandare reg. . – locuţiune adjectivală loc. – figurat invar. – locuţiune adverbială lit. – substantiv masculin s. f. – plural recom. LISTA ABREVIERILOR (a) – (pentru dicţionarul italian – român) se conjugă cu verbul avere abrev. adj. – verb tranzitiv . t. – adjectiv adv. – verb reflexiv v. n. – odinioară part. – abreviere adj.dialectal (e) – (pentru dicţionarul italian – român) se conjugă cu verbul essere ex. – augumentativ bis. – substantiv masculin şi feminin s. – invariabil ist. – bisericesc depr. – toscan v. – adverb antic. – participiu peior. – literar od. i.

Alexandru (coord. BIBLIOGRAFIE Balaci. Editura Meridiane.) – Dicţionar italian – român/ Dizionario italiano – romeno. 1974 Canarache. Bucureşti. Editura 100+1 Gramar. Dictionnaires Le Robert. Paris XIe. Editura 100+1 Gramar. . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura PROTEL. ortoepic şi morfologic al limbii române. Bucureşti. Bucureşti. Editura Muzicală. Bucureşti. Alain (coord. 1978 Condrea – Derer. 2002 Gâscă. U. avenue Parmentier. 1974 Leviţchi. 40 Engelhard Avenue. Bucureşti. Editura Teora. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Doina (coord. Doina – Dicţionar român – italian. Mircea – Voci mari. 1995 Leviţchi. distributed by Random House Publishing Inc.) – Dicţionar francez – român.. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Editura Ştiinţifică. Editura Muzicală. 1982 Le Petit Larousse en couleurs. Bucureşti. Bucureşti. Univers Enciclopedic.) – Dicţionar de termeni muzicali. 1999 DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. Gramercy Books. S. Bucureşti. 1988 Institutul de Lingvistică al Universităţii din Bucureşti – Dicţionarul ortografic. Alexandru (coord. 1998 Denizeau. Bucureşti. 1983 Balaci. Avenel. Bucureşti. – Mic dicţionar muzical. Ana (coord. Dumitru – Dicţionar de forme şi genuri muzicale. . 1992 Rey. 1960 Duţescu. Leon – Dicţionar român – englez. 1967 Condeescu – Haneş (coord. 1984 Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language. 75298 Paris. Leon (coord. Bucureşti. 1973 Leviţchi – Bantaş – Dicţionar englez – român. Editura Ştiinţifică. 107. 1992 Vancea. 2000 Bughici. New Jersey 07001 1994. S.) – Dicţionar român – italian/ Dizionario romeno – italiano. Nicolae – Tratat de teoria instrumentelor. R. A.) – Dizionario italiano – romeno/ Dicţionar italian – român. 1967 Condrea – Derer. 17 Rue de Montparnasse. 2000 Doljanski. Bucureşti. Gérard. R. Zeno (coord. Editura Academiei R. Editura Academiei R.) – Dicţionar englez – român. A. Bucureşti.) – Le Robert Dictionnaire d’aujourd’hui. S. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.) – Dicţionar român – francez. voci bizare. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.