Licenta, doctorate, interviuri? Fleacuri!

Nimic nu se compara cu momentul in care copilul tau spulbera, cu un zambet inocent, toate sfaturile intelepte despre limite si autoritate. Cum impui o regula? Ce efecte au sanctiunile asupra copiilor nostri? Dan are cinci ani. Mama lui povesteste: „Nici nu apucam sa spun bine «n-ai voie», ca incepea scandalul. Mi-era si rusine sa-l mai iau cu mine in vizite sau plimbari“. De la varste foarte mici, copiii aud cuvantul „nu“ pus in fata multora dintre initiativele lor de explorare sau dorintelor lor. Lipsa de experienta, capacitatea redusa de intelegere a explicatiilor ii fac sa accepte foarte greu un refuz al parintilor. „Pur si simplu nu stiu cum sa-i mai spun ca n-are voie sa umble la prize, la firele de la calculator sau televizor“, spune Andreea, mama unui baietel de trei ani. Interdictiile si normele navalesc toate din primele luni de viata, limitandu-i, la prima vedere, nevoile si dorintele. Care este atunci rolul lor benefic? „Una dintre functiile cele mai importante ale parintelui este aceea de a impune copilului o serie de limite menite sa protejeze fiinta vulnerabila si lipsita de experienta pana in momentul in care ea va fi capabila sa o faca singur. Aceste limite tin in principal de protectie si de socializare“, spune Anca Lihanceanu, psiholog clinician specialist.

Fa distinctia intre capricii si nevoi
Nevoile firesti ale oricarui copil – acelea de a explora si experimenta din primii ani de viata, de a intelege mecanismele lucrurilor si legatura cauza-efect, nevoia de a crea legaturi cu cei de o varsta si de a apartine astfel generatiei sale – pot fi tot atatea motive firesti pentru care fiul sau fiica ta sa incerce sa incalce regulile. E firesc ca orice limita sa nasca in copil o frustrare reala. La fel de fireasca este si reactia de revolta in fata lor. „Limitarea se constituie pentru el ca un obstacol in calea satisfacerii unei nevoi sau dorinte. Numai un copil aflat in inconstienta nu are nevoi si dorinte“, spune Anca Lihanceanu. „De fiecare data cand ii aduceam aminte de teme, incepeau bombanelile si negocierile: sa se mai joace un pic, sa mai vada inca un desen animat“, marturiseste Carmen, mama Adrianei, noua ani. Este o secventa cunoscuta oricarui parinte, nu-i asa? Orice regula impusa are efect benefic doar daca ea ajuta la implinirea unei nevoi reale, la adaptarea la mediu, societate, la formarea autocontrolului, la dezvoltarea armonioasa a copilului. „O distinctie importanta, pe care toti parintii trebuie sa invete sa o faca la un moment dat, este aceea dintre nevoia reala si dorinta sau capriciu. Acestea din urma pot, si chiar trebuie, sa fie limitate; nevoia insa – niciodata“, explica Anca Lihanceanu.

Cum creezi o regula
Si totusi, in ce fel ii poti spune „nu“ copilului tau astfel incat sa fie respectat? Evident, nu exista o reteta ideala, doar ingrediente obligatorii: comunicare, intelegere si rabdare. „Este important, in primul rand, ca regulile sa fie precizate clar copilului. Orice modificare a lor trebuie sa-i fie comunicata acestuia. Apoi, e important ca ele sa nu fie utilizate in functie de starea emotionala a parintilor. Cea mai frecventa greseala educationala pe care o fac parintii este ca nu aplica consecvent aceste reguli – oricare ar fi ele –, asa incat copii sunt bulversati si nu reusesc sa isi construiasca un sistem de valori clar. Aceasta inconsecventa poate duce la dezechilibre emotionale“, detaliaza Roxana Stoica, psiholog pentru copii, formator in programe de educatie pentru parinti. Discursul parintelui trebuie sa fie lipsit de ambiguitate: de exemplu, in loc de „as dori sa te intorci inainte de miezul noptii“, e de preferat „iti cer sa fii aici inainte de miezul noptii“. Intonatia, privirea si gesturile trebuie sa se potriveasca in acest sens. Sa spui „iti interzic sa iesi“ cu aceeasi voce cu care spui „iti propun sa ramai cu noi“ ori sa zambesti in timp ce spui „ceea ce ai facut este periculos“ – inseamna sa faci ca atentionarea ta sa-si piarda orice credibilitate. Nemaistiind daca are de-a face cu o dorinta, o rugaminte sau un ordin, copilul este neascultator fara sa-si dea seama si se va simti pedepsit pe nedrept. Ceea ce, pe termen

anorexie. sau: „daca iti vei face temele corect. benefice.. aduci in discutie sanctiunile. acest lucru este posibil.. cand bataile. Dar educatia nu este o relatie de seductie! Educatia se bazeaza pe un sistem de reguli care trebuie sa-i permita copilului sa inteleaga diferenta dintre ce este permis si ce este interzis si. regulile se negociaza cu copilul in momentul in care el isi poate asuma responsabilitati si are constiinta ca se poate pune in pericol prin deciziile sale. Atunci. prin in plan mai general. generatii de specialisti au evidentiat influenta atentiei parentale asupra functionarii psihice si afective a copilului. de asemenea. nevoia de a sti sa impuna limite. Asa ca la negociere pleci ca la lupta: inarmat pana-n dinti cu fermitate. mutilari. poate un copil sa incalce.) care vor avea consecinte grave in formarea si viata viitorului adult. explicatii scurte si simple. Incepand cu varsta scolara. evident. Astfel. vizitele periodice la medic nu se negociaza. comportament riscant. o responsabilitate o poti transforma intr-o recompensa. palmuirile si chiar loviturile de curea erau date aproape fara niciun motiv. copilul risca sa-si asume propria raspundere. maximum de efecte pozitive. daca sanctiunea este gestul prin care parintele reafirma regula. Aceasta era educatia severa. „Prin negociere. remarca psihologii. Dar. aceasta noua etapa naste. Cum sa negociezi „In principiu. fara de care copilul ar putea deveni despotic. Toate regulile pe care parintii le stabilesc pentru a evita riscuri vitale pentru copil nu sunt negociabile. in cazul nerespectarii ei. se subintelege ca aceasta regula a fost stabilita in prealabil ca fiind obligatorie. mostenire a unei traditii seculare ce nu-i acorda copilului niciun drept. te las sa ma ajuti la pregatitul mancarii“. "ci. Este de preferat ca regulile sa nu se transforme in interdictii“. negociere si sanctiune. copilul este sustinut sa ia decizii si sa isi asume responsabilitatea lor. ti-aduci aminte cat de mult il iubesti. Si un strop de talent de manipulare: „Daca iti faci repede ordine in birou. care mai de care mai ingenioase. Trebuie sa fii prevenit. la fel ca si utilizarea in exces a focului sau a televizorului ori mersul pe role fara echipamente de protectie adecvate“. mai curand. bine. cu urmari neplacute. contrar impulsului tau de a-l lasa la bunici." Si da-i si lupta cu „nu“-ul tau si „da“-ul lui Evident. o regula nu este cu adevarat regula daca nu e combinata cu o sanctiune. Ei. Apoi. diferenta dintre bine si rau. in primul rand. sa evite sau sa rastalmaceasca o regula. Ei au asimilat utilitatea dialogului in educatie. „daca vei face curat in camera. sa amane. vei putea sa-i inviti pe prietenii tai la tine“. pentru o perioada mai lunga.lung. spune psihologul Roxana Stoica. in orientare catre alternative pozitive. Freud este primul care a insistat asupra „nevoii de pedeapsa“ resimtita de copilul constient de faptul ca a gresit. il poate arunca intr-o confuzie. ale respectarii ei: de pilda. De exemplu. Or. minimum de concesii. vei avea timp sa te joci mult mai mult“. vine si proba de foc: copilul tau n-aude cand ii spui „n-ai voie“. . Noua generatie de parinti vrea sa gaseasca un echilibru intre dialog. Daca nu autoritatea parentala este cea care aplica sanctiunea. mai ales prin mijloacele indirecte de autopedepsire (renuntari voluntare. intrebarile ei: cat si mai ales cum sanctionez? Care e masura justa? Oare nu-i fac rau daca il pedepsesc? Perioada copiilor-regi Cuvantul „pedeapsa“ suna rau: aceste urme de autoritarism ne arunca inapoi in timp cu cateva decenii. este bine sa-i precizezi si care vor fi consecintele. insa recunosc. De fiecare data cand ii trasezi copilului tau o regula. ci numai datoria de supunere oarba. nici nu stii in cate feluri. evident. sugereaza psihologul Roxana Stoica. Din acel moment.

. ca integritatea noastra fizica (si. al oricarui act lipsit de respect la adresa unei fiinte umane“. de ierarhia valorilor stabilite de catre parinti. Inainte de a stabili cu el o regula. sa fie consistenta si previzibila (pentru ca rareori o pedeapsa isi atinge scopul de la bun inceput) si sa fie clar legata de comportamentul copilului. fiindca vazuse la televizor. Bataia in familie este inceputul tuturor violentelor din lume. O pedeapsa prea blanda sau prea aspra. Sanctiunea. Cum nu exista parinte perfect. dar reusesc de fiecare data sa-l . Bataia e rupta din. indirect. baietelul meu in varsta de noua ani. felul in care el a gresit. am incercat sa-i explic de ce e necesar sa existe regulile. Scopul unei pedepse este sa ii atenuezi copilului sentimentul de culpabilitate. arta.. sa insistam mai curand asupra consecintelor ei decat s-o analizam la infinit. care uneori este aplicata. Asadar. ultima solutie La orice varsta. Matei. sa spele vasele – el se debaraseaza fizic de greutatile culpabilitatii.. o insulta sau o minciuna: ierarhia pedepselor trebuie sa tina cont de ierarhia gravitatii greselilor si. Metoda listei cu recompense si sanctiuni a dat roade. asistent marketing „Stiu ca un copil are nevoie de limite. acceptata si mostenita din generatie in generatie ca mijloc de educare a copilului: „unde da mama. chiar viata noastra) nu este chiar atat de importanta («eu te-am facut.. Nu pedepsi la fel o intarziere. creste“. afirma psihologul Anca Lihanceanu. iad In folclorul romanesc exista numeroase referiri la pedeapsa corporala ca fiind dureroasa. „mai bine sa-l bat eu acum. spune psihologul Anca Lihanceanu. „Este important ca ea sa fie proportionala cu greseala copilului. Fireste ca il fascineaza computerul si televizorul. dar in acelasi timp si de o anume libertate. frustrarile. si uneori chiar de dorit. Insa nu orice frustrare. Discutia cu celalalt parinte poate fi utila. El a propus-o. frustrarea de ceva anume e sanctiunea cea mai eficace. Felicia. cele care vor servi acestei responsabilizari. momentul. eu te omor»). nerespectat ca fiinta umana. El invata ca a lovi o alta fiinta umana este un lucru permis. alteori nu. iar parintelui – sa se gandeasca la necesitatea si alegerea pedepsei. nedorit. decat viata mai tarziu“. Trebuie sa ai in vedere activitatile sterile (televizorul. iesirile la fastfooduri) si nu pe cele care il fac sa se dezvolte sau care ii sunt vitale (sportul. condamnate la ineficienta“. pentru a dobandi incredere in sine si pentru a actiona cumpatat. a experimentat ambele variante. cele mai bune pedepse vor fi. hrana). Cel mai bun mijloc de a evita o reactie brutala este sa-l trimiti pe copil in camera lui. isi reproseaza singur. deci. Important este sa-i arati cum poate indrepta greseala. sau care este aplicata din senin. Blocarea lui in momentul producerii greselii ii va alimenta sentimentele de vinovatie si. la limita. 40 de ani. jocul video. cum il ajuta pe el si cum ma ajuta pe mine. fara nicio explicatie sau fara nicio indicatie a modului – diferit – in care parintele ar dori ca fiul/fiica sa se comporte pe viitor – sunt tot atatea exemple de erori educative. eficienta.Greseli si pedeapsa Sa educi inseamna sa-l faci pe copil responsabil. el stie ca a procedat gresit. Dar atentie! „Un copil batut este un copil care se simte neiubit. ca nu este important sa ii respectam pe cei din jur si nici sa fim respectati de acestia. Este important ca. Asta ii permite copilului sa reflecteze la comportamentul lui. Depunand un efort fizic – cum ar fi sa faca ordine. nu exista nici copii perfecti! Sunt mandra de copilul meu. atunci cand vorbim despre greseala. intotdeauna.

pentru ca nu trebuie sa trag de el ca sa-si faca lectiile. Nu era la moda!“ . de pilda.ademenesc cu lectura „pe roluri“ a unei carti. nu am avut-o cu parintii mei. sa ma ajute la bucatarie sau prin casa. Sunt mandra de copilul meu. pe care eu. am inceput sa mergem la cinema. Cred ca este rezultatul unei foarte bune comunicari dintre noi doi. De curand.