Anul IV, nr.

47 decembrie 2010
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins:
„Magii” poporului român
Darul lor a fost mai presus decât aurul, sau smirna, sau tãmâia. Ei au dat în dar lui Hristos chiar viaþa lor. (pag. 8)

Sã nu împodobim bradul mai mult decât sufletul!
(pag. 5)

Gelozia este o atitudine creºtinã?
Cum sã gestioneze o persoanã credincioasã asemenea sentimente? (pag. 11)

Pãgânizarea sãrbãtorilor creºtine
(p. 9)

Bâjbâind spre nicãieri
Suntem luaþi adesea de valul miºcãrii din ce în ce mai accelerate a lumii în care trãim ºi, adesea, nepregãtiþi fiind, ne trezim într-o vâltoare haoticã. (pag. 13)
Editorial de Pr. ªtefan Botoran

Crãciunul în temniþele comuniste
(p. 6-7)
tãþii în vechea lume anticã. ,,ªi intrând în casã, au vãzut pe Prunc împreunã cu Maria, mama Lui, ºi cãzând la pãmânt s-au închinat Lui, ºi deschizând vistieriile lor I-au adus lui daruri: aur, tãmâie ºi smirnã”, spune Sfânta Scripturã (Matei 2, 11). Împãratul nostru S-a nãscut sãrac ºi asta trebuie sã învãþãm din Scripturi. Dumnezeu ne învaþã sãrãcia, care înseamnã detaºare de cele materiale. Înseamnã sã nu alergi dupã avere, justificând cã „am familie ºi copii”, dar nici sã cerºeºti. Înseamnã sã cauþi mai întâi ale sufletului, sã te fereºti de pãcat ºi sã cauþi mântuirea. Iar pentru cele materiale sã mulþumeºti mereu Domnului pentru tot ce îþi îngãduie sã ai, dar ºi pentru cele pe care nu le ai. Din cele pe care le ai, sã te gândeºti întotdeauna sã dai ºi la cel care nu are. Întotdeauna avem ceva de dat. Dacã nu avem o pâine, mângâierea adusã de o vorbã bunã, ascultarea celuilalt ºi iubirea nu costã nimic, dar preþuiesc mult mai mult în lumea plinã de rãutate ºi egoism în care trãim. Lumea aceasta, în care ne zbatem azi, nu Îl primeºte pe „Copilul cu ochii senini”. ,,La mii de uºi ai aºteptat,/ Dar în zadar! Erai uitat./ Azi tot mai mulþi Te-arunc-afar',/ Ceresc ºi sfânt ºi drag hoinar”, mai spune poezia. Nu mai auzim îngerii, nu mai vedem magii. În schimb, ne plouã în cap cu reclame care mai de care mai atractive. Zgomotul ,,erei Vãrsãtorului” acoperã simfonia tainicã ºi linã care se coboarã din cer, iar desfrânatele care-ºi spun ,,crãciuniþe” pervertesc ,,taina cea din veac ascunsã”. Copilul cu ochi senini nu mai are loc într-o lume care nu-L mai vrea, pentru cã omul de astãzi vrea sã-ºi fie sieºi dumnezeu. În aceastã lume e tot mai greu sã mai auzi chemarea îngerilor… Dar e suficient sã deschizi portiþa sufletului pentru Prunc. Iubirea Lui îþi dã putere ºi îndrãznealã sã înfrunþi nebunia lumii. ,,Mai vii ºi astãzi? Mila iar Te poartã,/ De sus, spre staulul din Betleem?/ Din lume n-ai cules destul blestem?/ Iubirea Ta nici astãzi nu e moartã?” Da, Domnul încã vine. Sã Îl aºteptãm sã Se coboare de sus, din cer, pentru ca sã putem urca ºi noi acolo.

Copilul cu ochii senini
,,Copil iubit cu ochi senini/ Tu vii din nou printre strãini,/ În peºterã, pe paie reci,/ Tu capul iarãºi Þi-l apleci.” Acum mai bine de douã mii de ani, „Copilul cu ochii senini” se nãºtea în Betleemul Iudeii ºi i-a pus pe prinþii din Arabia sã facã un drum îndelungat. Steaua le-a arãtat drumul ºi i-a condus pânã la castelul Împãratului - ieslea de vite. Copilul nu a avut alt adãpost în afarã de locul amenajat pentru animale. Nu a avut nici cãldurã, dar boii L-au încãlzit suflând pe El, sã nu-I fie frig. La asta se rezumã lãcaºul în care a venit pe lume Însuºi Dumnezeu. S-a coborât în cel mai umil loc, luând trup plãpând de copil. A venit acolo pentru noi, ca sã ne înveþe ce înseamnã smerenia ºi calea spre cer. Au venit prinþii-magi ºi I-au adus în dar aur, smirnã ºi tãmâie - simboluri ale regali-

CMYK

2

Eveniment

Hram ºi sfinþire la biserica militarilor
Biserica ridicatã în cadrul unitãþii militare din Fãgãraº s-a aflat în mare sãr- credincioºii ei. La final, pãrintele paroh Gherasim Frãþilã bãtoare. Ea a fost sfinþitã luni, 8 noiembrie, chiar în ziua hramului, de cãtre Înaltpreasfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, împreunã cu un sobor de a primit din partea Înaltpreasfinþitului Laurenþiu distincþia de iconom stavrofor, pentru preoþi ºi diaconi. osteneala cu care ºi-a împlinit misiunea preSãrbãtorirea hramului oþeascã de pânã acum, iar comandantul centrului militar a primit „Sfinþii Arhangheli Mihail un act de cinstire adresat întregului personal militar. ºi Gavriil” a fost aºteptatã Piatra de temelie a bisericii din cadrul Centrului de Instruire anul acesta cu mai multã a Infanteriei ºi Vânãtori de emoþie de cadrele CentruMunte a fost aºezatã la 24 lui de Instruire pentru Inoctombrie 2000, de Preasfinfanterie ºi Vânãtori de Munþitul Visarion, Episcopul te „Constantin BrâncoveaTulcii, pe atunci Episcop vinu” din Fãgãraº, dar ºi de car al Arhiepiscopiei Sibiucredincioºii care vin aici la lui. Biserica a fost construitã slujbe. Biserica lor, rididin piatrã ºi cãrãmidã, în catã cu multã ostenealã formã de navã, iar în prezent între anii 2000-2004, a fost este pregãtitã pentru împosfinþitã chiar în aceastã zi, dobirea cu picturã, lucru înmulþindu-le bucuria. mult dorit de toþi cei pentru Înaltpreasfinþitul Laucare acest lãcaº înseamnã renþiu a fost primit într-un locul în care primesc de la cadru de mare sãrbãtoare Dumnezeu binecuvântare, de cãtre militarii instituþiei, pace ºi putere de a înfrunta care l-au aºteptat cu garda problemele vieþii. de onoare în faþa bisericii. În prezenþa a zeci de cadre militare ºi a sute de credincioºi din cartierele învecinate, Pãrintele MitroPr. protopop Ioan Ciocan polit a oficiat slujba de sfinþire a lãcaºului de cult. Dupã ce a fost înconjuratã biserica, pentru ungerea cu Sfântul ºi Marele Mir a celor patru laturi, a urmat zidirea altarului, Pentru 5 biserici parohiale din cadrul Protopopiatului Fãgãraº, ziua de 8 unde au fost aºezate sfintele moaºte ºi hrinoiembrie, închinatã Soborului Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil, a constitusovul de sfinþire. Credincioºii au putut urit un prilej de aleasã bucurie duhovniceascã, o bucurie care ne-a chemat la o mãrii detaliile acestei lucrãri de încredinþare prãznuire, la o trãire ºi la o simþire „îngereascã” a sãrbãtorii. lui Dumnezeu a lãcaºului de cult prin interPentru credincioºii din Perºani, care Printre credincioºii prezenþi în bisemediul unui ecran mare, pe care au fost proiectate imagini cu ceea ce se întâmpla în de peste 300 de ani ºi-au pus nu numai ricã s-a numãrat ºi domnul Victor Bârlez, biserica, ci ºi localitatea, familia ºi viaþa primarul comunei ªinca ºi fiu al parohiei Sfântul Altar. Sfânta Liturghie a fost oficiatã de ÎPS sub ocrotirea Sfinþilor Arhangheli Mihail Perºani, alãturi de alþi invitaþi ºi reprezenLaurenþiu împreunã cu un sobor de preoþi ºi Gavriil, sãrbãtoarea a început încã din tanþi ai autoritãþii publice locale, a cãror din Fãgãraº ºi împrejurimi, iar rãspunsurile seara zilei de duminicã, 7 noiembrie, prezenþã a sporit bucuria zilei. Dupã tradiþia statornicitã în ultimii la stranã a fost date de grupul psaltic al atunci când glasul clopotelor, sau mai Catedralei Patriarhale din Bucureºti, condus bine zis „chemarea îngerilor”, a adunat ani, îndatã dupã terminarea Sfintei Liturde protopsaltul Mihail Bucã. În cadrul credincioºii parohiei la slujba Vecerniei ghii, împreunã cu un sobor de 7 preoþi din Liturghiei, Pãrintele Mitropolit l-a hirotonit cu Litie, sãvârºitã spre cinstirea „mai parohiile învecinate, am sãvârºit Taina marilor Voievozi ai oºtirilor cereºti”. Sf. Maslu, la finalul cãreia pãrintele Ioan diacon pe tânãrul teolog Marcel Dobrea. În ziua hramului, programul liturgic a Faraon de la Parohia Vad a rostit un fruÎn cuvântul sãu de învãþãturã, Înaltpreasfinþitul a vorbit despre îngeri ºi ierarhia debutat cu slujba Utreniei ºi Sfânta Li- mos cuvânt de învãþãturã. Mulþumind cetelor îngereºti, iar în mod special despre turghie, sãvârºite de un sobor de preoþi, la preoþilor prezenþi la serbarea hramului, cei doi ocrotitori ai lãcaºului de cult: Sfinþii care a participat un frumos numãr de dar ºi credincioºilor care au împodobit cu Arhangheli Mihail ºi Gavriil. Apoi, Pãrin- credincioºi ai parohiei, dar ºi fii ai satului prezenþa lor biserica aflatã în plin proces tele Mitropolit i-a felicitat pe reprezentanþii veniþi din alte localitãþi pentru a participa de restaurare, am continuat praznicul cu o instituþiei militare pentru sprijinul acordat la la sãrbãtoarea „de acasã”. Rãspunsurile agapã la care au participat preoþii invitaþi, construirea bisericii, vorbind ºi despre legã- de la stranã au fost date de un cor de stu- dar ºi credincioºi ai parohiei, lucru care a tura importantã dintre Bisericã ºi Armatã; în denþi ai facultãþilor de teologie din Sibiu sporit bucuria reîntâlnirii ºi a împreunãcadrul acestei legãturi, disciplina din cadrul ºi Bucureºti, din care fac parte ºi fii ai sa- rugãciunii. Pr. paroh Dorin Cristea Armatei este un model pentru Bisericã ºi tului nostru.

Perºaniul, sub ocrotirea Sfinþilor Arhangheli

Eveniment

3

Mãnãstirea Berivoi în sãrbãtoare

Mãnãstirea „Sfântul Apostol Andrei” de la Berivoii a primit din partea pãrinMari ºi-a sãrbãtorit la data de 30 noiembrie ocrotitorul. telui stareþ, protosinghelul Ca în fiecare an, pelerinii au venit de la primele ore ale Iosif Toma, o frumoasã dimineþii pentru a-l cinsti pe Sfântului Apostol Andrei ºi icoanã cu Sf. Andrei cel pentru a-i cere ajutorul ºi ocrotirea. Nebun pentru Hristos. În aºezãmântul monahal aflat la poaPreasfinþitul Andrei a þinut ºi cuvântul lele Munþilor Fãgãraº, Sfânta Liturghie de de învãþãturã, în care a vorbit despre luhram a fost oficiatã de Preasfinþitul Pãrinte crarea misionarã a Sf. Apostol Andrei, Andrei Fãgãrãºeanul, Episcop vicar al încreºtinãtorul ºi protectorul românilor, Arhiepiscopiei Sibiului, alãturi de un so- subliniind necesitatea menþinerii credinþei bor de preoþi ºi diaconi. De asemenea, a noastre milenare în aceste vremuri ale refost oficiatã ºi slujba Parastasului pentru lativismului valorilor morale ºi sociale. ctitorii bisericii trecuþi la Domnul. Cu oca- Prin Sf. Apostol Andrei, credinþa ortodoxã Sfântul Nectarie a fost prãznuit cu zia prãznuirii zilei onomastice, PS Andrei este cea în care ne-am nãscut noi, românii; multã dragoste ºi la ªinca Nouã. Mândri cã de acum au ºi ei mãnãstire, ºincanii noi, îmbrãcaþi în costume româneºti, nu puteau lipsi de la prãznuirea ocrotitorului paraclisului de la schit.

moºtenitã de la strãmoºii noºtri, credinþa este cea mai mare avere spiritualã ºi bogãþia sufletului nostru. Îndemnul Preasfinþitului pentru cei prezenþi a fost de a încerca sã urmeze propovãduirii Sfinþilor Apostoli, care nu s-au predicat pe ei înºiºi, ci L-au predicat pe Mântuitorul Iisus Hristos Cel rãstignit ºi înviat. Diac. Claudiu Pãun

Dragoste ºi bucurie la ªinca Nouã

Hram la ªinca Veche

Ziua prãznuirii Sfântului Nectarie, pomenit cu tot mai multã evlavie de români, este zi de mare sãrbãtoare ºi la schitul de la ªinca Veche. Sfânta Liturghie din 9 noiembrie a fost oficiatã aici de Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi. Prãznuirea a început încã din seara de de domnul profesor Gheorghe Malene. ajun, cu slujba de priveghere, continuând Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul le-a a doua zi cu sfinþirea apei, Sf. Maslu ºi Sf. vorbit celor prezenþi despre viaþa SfânLiturghie. Preasfinþitul Andrei a fost în- tului Nectarie ºi despre minunile sale. La conjurat de un sobor de 17 preoþi ºi dia- final, pãrintele exarh Visarion Joantã a coni din împrejurimi, dar ºi de mulþi cre- mulþumit preoþilor ºi credincioºilor predincioºi veniþi sã se închine Sfântului zenþi ºi, în mod deosebit, pãrintelui Ilarion Nectarie ºi sfintelor sale moaºte, din care Urs, stareþul Mãnãstirii Brâncoveanu o micã pãrticicã se aflã ºi la schitul Sâmbãta de Sus, care trimite în fiecare maicilor de la ªinca Veche. Rãspunsurile duminicã un preot pentru a sluji Sf. la stranã au fost date de un grup de elevi Liturghie la ªinca Veche. de la Liceul ortodox din Fãgãraº, conduºi Aurelian Cîrstea

Privegherea de noapte a fost prilej de mare bucurie ºi har, mai ales pentru cei lipsiþi de binecuvântarea Sfintei Liturghii din ziua Sfântului, zi de serviciu pentru mulþi. Sfânta Liturghie a fost oficiatã într-un cadru cald, familiar, de pãrintele stareþ Matei, împreunã cu un mic sobor de preoþi ucenici sau apropiaþi ai pãrintelui. Rãspunsurile la stranã au fost date de corul bisericii din ªinca Nouã, în frunte cu primarul lor, domnul Dumitru Flucuº, conduºi de data aceasta, în lipsa dirijorului lor, de pãrintele Costel Leca din Paltin. O zi caldã (în ciuda vremii mohorâte), ca sãrbãtoritul ei, Sfântul Ierarh Nectarie. Bucuria a fost continuatã cu un peºte servit de pelerini cu mãmãligã ºi mujdei de usturoi, la cãminul cultural din sat, în amintirea pescarilor care veneau sã cearã binecuvântare de la Sfântul Nectarie când ieºeau în larg, ºi cu un „La mulþi ani” din toatã inima cântat pãrintelui Nectarie, vieþuitor al schitului de la ªinca Nouã. Natalia Corlean

4

Eveniment

Cu mare bucurie duhovniceascã, în ziua de 4 decembrie, obºtea Mãnãstirii Breaza, calea cea dreapta, „cãlugãrul, dacã nu din comuna Lisa, a prãznuit un eveniment deosebit - tunderea în monahism a tânãru- merge pe drumul cel drept, atunci nu lui rasofor Dosoftei, cu dorinþa de a sluji lui Dumnezeu ºi cu nãdejdea întãririi harului mai are niciun drum”, a mai spus Duhului Sfânt. Împreunã rugãtori ºi pãrtaºi la aceastã bucurie duhovniceascã au fost Preasfinþia Sa. credincioºi ºi preoþi, sosiþi în numãr mare, din întreaga Þarã a Fãgãraºului. Iatã, în aceste vremuri în care din ce O bucurie deplinã în ce mai puþini tineri se hotãrãsc sã urmeze lui Hristos spre desãvârºire, nuSlujba tunderii în monahism a fost mãrul mare al credincioºilor prezenþi aratã sãvârºitã în cadrul Sfintei Liturghii de cã, înlãuntrul inimii ºi al conºtiinþei, cãtre Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, oamenii simt cã este nevoie de întãrire Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, duhovniceascã, de mai multã rugãciune, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi, de oameni afierosiþi lui Dumnezeu. Rolul printre care s-au aflat ºi pãrintele exarh mãnãstirilor este esenþial în viaþa comuVisarion Joantã, pãrintele protopop Ioan nitãþii, întrucât monahii sunt rugãtorii Ciocan, stareþi ºi cãlugãri de la mãnãstirile lui Dumnezeu pentru Sâmbãta de Sus, Bucium, ªinca Nouã ºi noi toþi. Îi dorim din Fãget-Boholþ. Rãspunsurile la stranã au toatã inima pãrintelui fost date de corala de muzicã psalticã de la ºi Evanghelist Matei: „Cel ce Dosoftei sã devinã „un Mãnãstirea Dervent ºi de corul Liceului vrea sã vinã dupã Mine, sã se chivernisitor iscusit al teologic din Fãgãraº, care ne-au introdus ºi lepede pe sine, sã ia Crucea ºi darurilor Sfântului în frumoasa atmosferã a colindelor. sã-mi urmeze Mie”. Cãlugãria, Duh” (I Tim. 3, 4), un Slujba s-a finalizat cu un parastas în mai ales în perioada aceasta, suflet generos în fapte memoria pãrintelui Ioan Nãftãnãilã, prim- este un act de mare curaj, iar ºi un far de luminã ctitor al mãnãstirii de la Breaza. Pentru ca persoana care alege acest drum, pentru toþi cei însetaþi bucuria sã fie deplinã, cei prezenþi s-au chiar ºi azi, se pune în slujba de câºtigarea mântuirii putut închina moaºtelor Sfântului Muce- Mântuitorului Hristos. Este un veºnice! Aºa sã-i ajute nic Dasie de la Durostor - aduse de la drum anevoios, dar pentru cei Bunul Dumnezeu! Mãnãstirea Lipniþa, din judeþul Constanþa. care se nevoiesc ºi se luptã perDiac. Claudiu Pãun

drumul acesta sfârºeºte în Cer. Spre de Tundere în monahism la Breaza manentcarediferenþãabatseoameniidedin lume, se mai uneori la

Renunþare la sine

Tunderea în monahism este o tainã a nunþii, numai cã aici legãtura cununiei nu are nimic din temeiurile vieþii conjugale, ci cununia se face cu Mântuitorul ºi cu Biserica Sa, cãrora li se obligã sã slujeascã monahul, în duh ºi faptã, pânã la sacrificiul vieþii, aºa cum Mântuitorul S-a jertfit pentru mântuirea lumii. Momentul tunderii presupune, pe lângã tãierea pãrului semnul renunþãrii la voia proprie - ºi primirea hainelor ºi a însemnelor monahului: cãmaºa albã, crucea pectoralã, paramanul, dulama, brâul, papucii, rasa, potcapul, mantia, metaniile, crucea ºi fãclia. Prin voturile monahale - ascultarea, fecioria, sãrãcia persoana cãlugãritã se face pe sine, pentru întreaga-i viaþã, dar lui Dumnezeu.

Un ceremonial dramatic toare a naºului, candidatul la cãlugãrie cade la pãmânt,
Rânduiala tunderii îl leagã pe monah de loc, de mãnãstirea în care acceptã închinovierea, de obºtea cu care se înfrãþeºte, de stareþul care îi devine Pãrinte ºi care îi dã ºi un nume nou, ca la o adevãratã naºtere. Îl va lega ºi de slujbele Bisericii, de uniforma pe care o primeºte piesã cu piesã, cu arãtarea simbolului fiecãreia, de puterea de a chema Numele lui Iisus, care i se dã odatã cu metaniile ºi cu învãþãtura cum sã le foloseascã. Rânduiala tunderii îl învaþã pe noul monah smerenia, îl învaþã ce sã mãnânce, cum sã doarmã, cum sã vorbeascã. Ceremonialul acestei slujbe este dramatic, încãrcat de o solemnitate gravã. Novicele, voind sã intre în rândurile monahilor, are, ca ºi la Botez, un naº care îl va ascunde sub mantie, simbolic, de rãutatea demonilor ºi îi va fi povãþuitor ºi îndrumãtor toata viaþa. Când ajunge în faþa altarului, aflat tot sub mantia protecrãstignindu-se cu braþele întinse, în formã de cruce. Dupã ce novicele, în auzul tuturor, fãgãduieºte cã va pãzi sãrãcia, castitatea ºi ascultarea faþã de toþi, i se taie patru ºuviþe din pãrul capului, în chipul crucii, ca semn al lepãdãrii definitive de omul cel vechi, de poftele trupului ºi de cugetele cele nesocotite, începând, astfel, rãzboiul cu sine însuºi, cu patimile ºi cu puterile întunericului din vãzduhuri, care nu se va sfârºi decât odatã cu ultima suflare...

Calea celor puþini
La sfârºitul slujbei, Preasfinþitul Andrei a adresat un cuvânt de învãþãturã tuturor celor prezenþi în biserica mãnãstirii, în care a redat semnificaþiile acestui moment ºi importanþa lui în viaþa Bisericii, în general, ºi în special în viaþa monahului care a primit tunderea în monahism, pornind de la cuvintele Sfântului Apostol

CMYK

Actual

5

Sã nu împodobim bradul mai mult decât sufletul!
Urarea „Sã fiþi fericiþi de Crãciun!” e o urare deosebitã. Dar a fi fericit de Crãciun (ºi nu numai) înseamnã 3 lucruri: împãcat cu Dumnezeu, împãcat cu oamenii ºi împãcat cu tine însuþi. De aceea, cei nespovediþi (pentru cã doar prin Spovedanie te poþi împãca cu Dumnezeu, cu oamenii ºi cu tine) în zadar au primit urarea, cãci sunt ne-fericiþi.

Un copil exilat

Curãþirea ºi împodobirea sufletului pentru Crãciun
Uneori, ca sã fim fericiþi, ne înºelãm pe noi înºine ºi încercãm sã gãsim fericirea în altceva: în mâncare, în îmbrãcãminte, în bãuturã sau în altceva. De ce? Pentru cã omul simte nevoia sã prãznuiascã de Crãciun. Numai cã, pentru a fi realã, aceastã prãznuire trebuie sã fie dupã rânduiala lui Dumnezeu. Sã nu împodobim bradul mai mult decât sufletul nostru! Sufletul nostru sã fie cel împodobit! În primul rând trebuie sã fie curat. Curãþirea sufletului se face numai prin Spovedanie, nu existã altceva. Împodobirea lui se face cu post, cu abstinenþã, cu rugãciune, cu fapte bune, cu citiri din cãrþile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru, care, dupã cum simþim fiecare dintre noi, lasã de dorit. Acestea sunt podoabele sufletului. Bine facem cã împodobim bradul, numai cã bradul trebuie sã exprime forma vãzutã a formei interioare împodobite. Pentru cã altfel este nimic, e doar o cheltuialã, un lucru deºert. El trebuie sã arate curãþenia familiei ºi podoaba sufletului nostru. personalã, este o rânduialã pe care ºi-a fãcut-o omul singur. Dacã în urmã cu 50-60-70 de ani, poate mai bine, bunicile noastre foloseau douã feluri de vase: de post ºi de dulce (când începea postul urcau vasele de dulce în pod ºi le coborau pe celelalte), acum este greu de tot. Se silesc soþiile sã þinã post ºi e greu. Se silesc copiii, ºi nu pot sã þinã post din cauza pãrinþilor. Forma de post pe care ne-o facem noi singuri, regula noastrã personalã, este o formã greºitã. Mãcar sã recunoaºtem cã n-ar trebui aºa, ci ar trebui sã þinem rânduiala Bisericii.

Nu existã inimã bunã fãrã post
S-a mai nãscut o vorbã: Inima conteazã, nu postul! Nu-i adevãrat! Nu existã inimã bunã fãrã post. Pentru cã inima aceea este plinã de mândrie. De ce insistãm sã vinã omul la bisericã? Pentru cã aici se distruge mândria, dacã eºti atent ºi vrei. Omul mândru nu vine la bisericã, omul care nu a considerat de cuviinþã sã fie împreunã cu ceilalþi. Poate se roagã mai mult decât noi, dar el stã acasã. Ei nu recunosc cuvintele: „pe noi înºine ºi unii pe alþii ºi toatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm” sau „ca într-un gând sã mãrturisim”. Oamenii mândri nu vin la bisericã. Cine nu se spovedeºte? Omul mândru. Ce înseamnã Spovedania? Cãinþã, umilinþã, recunoaºtere. Cine nu face asta? Omul mândru. De aceea, înainte sã începem Postul Mare, noi, din rânduiala Bisericii, citim despre vameº ºi despre fariseu, adicã despre smerenie ºi despre mândrie.

Hristos S-a smerit! El S-a nãscut în iesle. Niciun copil în lume vreodatã nu a fost înfãºurat cu paie. Pentru cel mai sãrac copil, în cea mai sãracã þarã, tot se gãsesc douã cârpe. Ei bine, pentru Hristos nu. Foarte puþini oameni nu gãsesc unde sã doarmã. Tot gãsesc undeva. Ei bine, pentru Hristos nu s-a gãsit loc. El, care a fãcut cerul ºi pãmântul, n-a fost primit într-ale Lui. ªi n-a fost primit încã de la naºtere. Închipuiþi-vã un copil exilat. A trebuit sã fugã în Egipt cu Iosif ºi cu mama Lui, ca sã se pãzeascã de Irod. Pentru toate acestea, sã venim ºi noi cu jertfa noastrã, cu cât putem ºi noi, sã participãm la ceea ce a fãcut El ca jertfã pentru noi. De Tãierea împrejur vom asista la o altã jertfã, sângeroasã. Hristos S-a supus Legii. Aºa cerea legea Vechiului Testament, copiii sã fie tãiaþi împrejur. ªi El, Dumnezeu, S-a supus. Noi, robii, nu ne mai supunem. Din pãcate. Din ne-fericire. De aceea nu putem avea Crãciun fericit, decât dacã încercãm supunerea. Prin supunere, noi Îl urmãm pe Hristos.

Bucuria Naºterii e prezentã ºi în post
Postul nu pare mare lucru. Dar aþi vãzut cã atunci când posteºti diavolul te luptã mai mult. Þi se întâmplã fel de fel de lucruri, dupã cum spuneþi chiar dumneavoastrã, la Spovedanie. Se întâmplã în casa ta lucruri care aratã cã deja diavolul e mai atent cu tine. De ce? Pentru cã ai început sã asculþi, aºa cum nu au fãcut Adam ºi Eva în rai. De aceea, fericiþi sunteþi aceia care aþi þinut postul! Dar aceste lucruri sunt ºi un îndemn pentru cei care nu aþi þinut, sã încercaþi sã þineþi, pe viitor. Mai ales cã este un post al bucuriei. Aproape cã nu îl putem numi post, pentru cã sunt atâtea dezlegãri, la vin, la untdelemn, la peºte. De ce? Pentru ca sã se sublinieze ºi prin post bucuria Naºterii lui Hristos. Pr. Nicolae Tãnase

Postul incomplet nu ne duce la fericire
Fericitã este acea familie în care soþul, soþia, copiii, toþi din casã s-au spovedit ºi s-au împãrtãºit, au þinut post, au încercat sã facã ceva pentru Naºterea lui Hristos. Forma falsã, incompletã, înjumãtãþitã, în care am ajuns noi sã þinem postul, este o formã care nu ne duce la fericire. Este un pod cu douã capete, un capãt aici ºi unul dincolo de râu. Dar nu vom putea trece râul, pentru cã nu e podul întreg. O sãptãmânã la început ºi una la sfârºit este bine, dar nu este complet. Este o formã

CMYK

6

Martiri în închisorile comuniste

Crãciunul în temniþele comuniste

„Cu cât era prigoana mai mare, cu atât
Crãciunul înseamnã bucurie, dragoste, cãldurã, nãdejde. Toate acestea le-am primit de la Dumnezeu prin Pruncul nãscut în ieslea sãracã din Betleem ºi suntem chemaþi sã le dãm mai departe, celor din jurul nostru. Cu timpul, însã, omenirea parcã uitã tot mai mult acest lucru. Crãciunul a devenit sclipici, strãlucire goalã, mult comerþ ºi îmbuibare. Ne lamentãm, mai ales în perioade de crizã, cã nu avem destul pentru „a simþi sãrbãtorile”. Vã propun un antidot împotriva lamentãrii. Câteva fragmente din mãrturiile celor care au petrecut Naºterea Domnului în temniþele comuniste:

La fereastra amintirii ne-adunãm
„Ajunul Crãciunului. Când se însereazã, se aºterne o liniºte tristã peste celular. Privesc printre zãbrele, iar dincolo de oblonul care ne închide orizontul zãresc o fulguire uºoarã… Se aude un murmur înãbuºit de colindã. Aurora Ile nu rezistã ºi plânge iar, ca la Crãciunul de anul trecut. Este al doilea Crãciun pe care-l petrecem în vecinãtate. Nu este puþin lucru sã ai un prieten în apropiere. Oare ce-or fi fãcând pãrinþii noºtri „Deþinuþii flãmânzi, îngheþaþi, zdrenþãroºi, îngroziþi, pãreau în acest al doilea Crãciun fãrã noi? niºte stafii. Complet izolaþi de lume, înghesuiþi în celule mici, ne Dupã momentul de emoþie ºi nostalgie, revenim la con- sfârºeam ultimele puteri trupeºti ºi sufleteºti… stanta noastrã bunã dispoziþie. În convorbirea care începe între În Ajun mã mãrturisisem, la semnalul dat în þeava caloriferului noi, pãrintele Gavril Stan îºi exprimase convingerea cã celãlalt dintr-o celulã unde era un preot. Acesta a fãcut dezlegãrile pentru Crãciun îl vom sãrbãtori acasã. Devenim brusc optimiºti… Sfânta Spovedanie. Fiecare se aduna în sineºi în faþa lui Dumnezeu Se apropie Crãciunul. Peste Munþii Gutinului ninge ca în ºi se privea ca-n oglindã în goliciunea sa de humã strãbãtutã de poveºti… Barãcile sunt îmbrãcate în hainã albã, iar, pe hor- ispite. Gândurile sunt intense ºi nãprasnice în temniþa în care stai nuri, fumul se înalþã spre cer ca o coloanã a infinitului. Peisajul ºaisprezece ore pe zi condamnat la inactivitate, fãrã a mai avea ce este ca dintr-o poezie de Coºbuc. Totul aminteºte de Crãciunul discuta cu vecinii. Aici sufletele se pipãie reciproc unele pe altele. din copilãrie. Prin barãci, pe galerie, pretutindeni se colindã. O Dupã ce toþi ceilalþi s-au culcat, eu am rãmas rezemat de capul undã de nostalgie ºi tristeþe colindã prin sufletele noastre. Oare patului, cu pleoapele lãsate, cu capul ridicat, rugându-mã în ritmul câte Crãciunuri vom mai sãrbãtori în ocnã sau în temniþã? pulsului pe care-l auzeam ºi-l simþeam bine. Încercam sã-L Ce rãscolitor sunã colindul prizonierilor din Siberia: «La descopãr pe Iisus ºi-L chemam în acea scurtã Rugãciune a inimii. fereastra amintirii ne-adunãm/ Cântecul de altãdatã, colindãm…» Uitam de foame, ger ºi teroare. Timpul se dilata, devenea lent, Cu ecoul colindelor în suflet, intrãm în anul Domnului 1954.” imens ºi calm. Sufletul acoperea lumea ºi evada din temniþã. ÎncerPr. Liviu Brânzaº - Raza din catacombã cam sã lepãd totul ºi sã rãmân numai cu Dumnezeu. Bucurii mã

Bucurii mã inundau, cerurile se deschideau

Niciodatã un colind nu mi s-a pãrut mai aproape de cer ºi cerurile se deschideau uimitor.”
„Pe la sfârºitul lui decembrie 1948, o mare parte din anchete erau deja terminate. Cei scãpaþi întregi din torturi îºi adunau gândurile, pregãtindu-se sufleteºte pentru marea sãrbãtoare a Naºterii Domnului. Nu voi uita niciodatã clipele de duioºie ºi înãlþare sufleteascã, când, din fiecare celulã de fete, începând cu apusul soarelui ºi pânã la stingere, ocupantele ieºeau pe rând la geamul celulei ºi cântau. Nu mi s-a pãrut vreodatã un cântec mai dulce, mai suav, mai înãlþãtor spre cer, decât vocea acestor privighetori închise dupã gratii. Ceea ce a impresionat pânã la lacrimi pe toþi

inundau în cele din adâncuri, înþelesuri noi se desluºeau

Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos arestaþii erau cântecele de leagãn pe care le cântau mamele ai cãror copii La fereastra de-nchiPe malul Trotuºului nu mai ºtiau de ele. Cântã robii Domnului, soare. De la subsol, de unde eram eu, Înjugaþi la jugul Lui. Lângã micul copilaº nu se putea vedea ce se petrece Dar cântarea lor e mutã, S-a oprit un îngeraº, peste zidul închisorii, însã cei de la Ce-i ºopteºte drãgãlaº: Cã-i din suferinþã multã etaj, de cum se însera, vedeau gru„Azi Crãciunul s-a ªi-i cu lacrimi împletitã. puri de oameni care ascultau de În inima robului, mutat afarã ce se cânta înãuntru. Domnu-ªi face ieslea Din palat la închisoare, Niciodatã un colind de Crãciun Lui, Unde-i Domnu-ntemnu mi s-a pãrut mai aproape de cer, În noaptea Crãciunului. niþat.” mai simþit din adâncul inimii, mai ªi copilul cel din zare Flori de crin din ceruri melodios, decât cel îngânat de dupã plouã A venit la închisoare gratii de fetele din închisoarea din Peste ieslea Lui cea nouã Sã trãiascã praznic Suceava.” ªi din flori picurã rouã. mare. Dumitru Bordeianu - Mãrturisiri Stã un copilaº în zare Valeriu Gafencu din mlaºtina disperãrii ªi priveºte cu mirare Colind

Martiri în închisorile comuniste

7

noi ne înãlþam mai sus în spiritualitate”
Nu ne mai era fricã de nimic. Eram în Dumnezeu ºi Dumnezeu în noi.
Iisus se naºte ºi-n spatele zidurilor reci ºi groase, în spatele gratiilor ºi uºilor ferecate. În ajun de Crãciun lucram în fabricã. Aºteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca sã mergem în celular. Ne pregãteam cu toþii de colindul ce avea sã fie în noaptea de Ajun. Îl aºteptam cu neastâmpãr de copii. Aºa cum se întâmpla în toate închisorile din þarã, ºi-n Aiud se luau toate mãsurile de pazã ºi de aplicare a unui tratament aspru asupra deþinuþilor. În toate zilele marilor sãrbãtori creºtine sau în zilele sãrbãtorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu percheziþii, suspendarea plimbãrilor, mâncare slabã ºi pazã dublã, atât în cordonul de pazã al închisorii, cât ºi pe coridoarele celularului. κi fãceau loc din plin înjurãturile, bãtãile, ba chiar mai mult, punerea în lanþuri sau izolarea în camera de torturã a celor mai periculoºi deþinuþi. Ofiþerul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolaþi. Cu cât era însã prigoana mai mare, cu atât noi ne înãlþam mai sus în spiritualitate ºi rezistam mai mult. Cum am ieºit din fabricã, ne îndreptarãm cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregãteam de sãrbãtoare, de parcã am fi fost liberi sã mergem cu colindul. Înþeleºi fiind cu toþii cã, dupã ora închiderii (21), prin alfabetul „morse”, ne dãm de ºtire unii la alþii, în toate cele peste 300 de celule, sã putem începe colindul. Închiderea s-a fãcut, uºile s-au ferecat. În sfârºit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toþi cei din celulã, patru la numãr, cu expresia feþei din copilãrie, cu inima zvâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zãbrele, cu ochii aprinºi, scânteind în noapte, începem colindul „O, ce veste minunatã”, continuând apoi, pe aceeaºi melodie, cu „A venit ºi-aici Crãciunul”, versuri de Radu Gyr. Colind sfânt, din strãmoºi moºtenit, vestind ºi preamãrind pe Noul Nãscut, în scutece înfãºat, Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parcã venea de peste veacuri, din glasurile strãmoºilor noºtri, lãudând ºi preamãrind pe Cel Preaînalt ºi Sfânt. Era un cer senin, cu infinitul numãr de stele. Cu ochii pironiþi în ele, extaziaþi, cântam colindul de care vuia tot vãzduhul. Gardienii bãteau disperaþi în uºi cu pumnii, sã încetãm. Dupã ora închiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea uºilor decât în prezenþa ofiþerului de serviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofiþerul nu putea face nimic. În noaptea aceea nu s-a deschis o uºã. Populaþia civilã s-a adunat în jurul închisorii. Ascultau uimiþi colindul, ca la sfârºit sã cânte ºi ei cu noi. (…) În noaptea aceasta de Crãciun, cu ochii înfipþi în stele, colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, cu obrazul ºiroit de lacrimi, al tatãlui albit ºi îmbãtrânit de vreme, al soþiei cu faþa brãzdatã de durere, strângându-ºi la piept pruncul pãrãsit de mine la patru luni, al bunicilor albiþi ºi ei de timp, al fraþilor ºi surorilor, al unchilor ºi veriºorilor ºi al prietenilor cinstiþi la suflet. În aceste mãreþe clipe, noi, cei din spatele uºilor ferecate, prin colindul nostru din mãrginire, fãceam saltul în nemãrginire, în dumnezeire. Eram extaziaþi. Am simþit ºi trãit adânc aceste momente sublime. În acele clipe, puteau sã se deschidã uºile toate, gardienii sã ne ucidã, cã nouã nu ne mai era fricã de nimic. Eram în Dumnezeu ºi Dumnezeu în noi. (…) Toþi aveam impresia, în noaptea aceea, cã cetatea infernului, Aiudul, zbura în înaltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie neºtiutã, luminat. Parcã-l purtau îngerii ºi nu diavolii. A doua zi, noi, cei fericiþi în timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a plãtit poliþele. A început ancheta. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au gãsit nimic. Ne-au suspendat plimbãrile. Mâncarea s-a înrãutãþit simþitor, iar noaptea, percheziþiile ºi înjurãturile îºi fãcuserã loc. Se dezlãnþuise un regim de teroare. Înduram în tãcere. Trãiam încã acele clipe fericite din miez de noapte, de Sfântul Crãciun. Atanasie Berzescu, A venit ºi-n Aiud Crãciunul

Crãciunul la Piteºti
Dacã în unele închisori gardienii erau dezarmaþi în faþa bucuriei discrete ºi a acþiunilor deþinuþilor uniþi în Har ºi curaj, la Piteºti, prin „experimentul reeducãrii”, orice trãire fireascã, delicatã, era înjositã. Cu prilejul marilor sãrbãtori creºtine, deþinuþii erau adunaþi ºi obligaþi sã participe la „ceremonii” îngrozitoare, în care erau blasfemiate Naºterea ºi Rãstignirea Domnului. Mijloacele care s-au folosit acolo nu pot fi descrise în cuvinte. Teribilitatea lor nu a putut fi redatã nici de cei care au supravieþuit experimentului, pentru cã ele depãºesc imaginaþia umanã. Ca sã nu omitem, însã, ceea ce s-a întâmplat în acest iad sufletesc, consemnãm doar o scurtã metodã de tratament al deþinuþilor. Menþionãm cã este una dintre cele mai „suportabile”: „În dimineaþa Crãciunului, îndatã ce a sunat deºteptarea la ora ºase, Zaharia, unul din torþionarii-pedagogi ai reeducãrii, a dat ordin ca de acum încolo în fiecare dimineaþã sã luãm poziþie fixã pe prici, iar cei care aveau nevoie sã iasã la urinã ºi scaun, nu o vor mai face la tinetã, ci în propria lor gamelã pentru mâncare… Doamne! Ce scabrozitate, ce înjosire, ce degradare!” Dumitru Bordeianu Mãrturisiri din mlaºtina disperãrii A venit ºi-aici Crãciunul, Sã ne mângâie surghiunul; cade albã nea peste viaþa mea, peste suflet ninge. Cade albã nea peste viaþa mea care-aici se stinge. ....... Peste fericiri apuse, tinde-þi mila Ta, Iisuse. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori, pieptul lor suspinã, de sfânta-Þi Luminã. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori. Radu Gyr A venit ºi-aici Crãciunul A consemnat Natalia Corlean

8

Actual
smirna, sau tãmâia. Ei au dat în dar lui Hristos chiar viaþa lor. De câte ori în colinde vei cânta, române, despre „cei trei magi”, sã te gândeºti cu sfinþenie la „magii” poporului tãu. Noi înºine putem urma Calea pe care ne cãlãuzeºte Steaua, spre ieslea unde se naºte Hristos, an de an. Noi înºine putem sã vedem Adevãrul ce se naºte în ieslea sufletului nostru. Trebuie doar sã priveºti acolo cu smerenie, sã nu alungi Pruncul ce se naºte ºi sã cauþi sã-L pãzeºti de „irozii”care-I vor moartea. La fel au fãcut ºi magii de atunci ºi au mers „pe altã cale” la casele lor. ªi noi trebuie sã mergem „pe altã Cale” dacã vrem sã ajungem la Casa noastrã, care este Împãrãþia lui Dumnezeu. Pr. Marius Demeter

„Magii” poporului român

„Hristos se naºte, mãriþi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaþi-L!” Aºa cântãm în slujbele Bisericii, la catavasiile Naºterii. Spunem în predici faptul cã ieslea, în care se naºte Hristos de mai bine de 2000 de ani încoace, este sufletul fiecãrui creºtin. Dar Hristos este Adevãrul - dupã cum El Însuºi o spune. Astfel cã ajungem la concluzia cã, în fiecare an, de Crãciun, în sufletul nostru se naºte de fapt Adevãrul. Deci am putea cânta împreunã ºi aºa: „Adevãrul se naºte, mãriþi-L! de Adevãr. Atunci când o înjurãturã la Adevãrul din ceruri, întâmpinaþi-L!” Dar, la fel cum atunci Pruncul Iisus adresa lui Dumnezeu le-ar fi adus un trata(Adevãrul) a fost cãutat de Irod spre a fi ment uman, ei au preferat sã tacã, sã se omorât, ºi azi pruncul Iisus (Adevãrul) roage ºi sã primeascã în schimb torturã. este cãutat de „irozii” vremurilor, spre a fi Darul lor a fost mai presus decât aurul, sau omorât. Adevãrul se naºte de mai bine de 2000 de ani în sufletele noastre. ªi irozii cautã, de aÎn sala micã a Casei de tunci, sã-L omoare. Au Culturã Fãgãraº a avut loc, în prins Adevãrul ºi L-au judecat, L-au bãtut ºi data de 9 decembrie, deschiL-au batjocorit, L-au derea expoziþiei de artã fotorãstignit ºi mai apoi graficã a maestrului-fotograf L-au omorât. Dar moar- Cornel Comici, artist al imatea nu a putut sã-L þinã, ginii, care ne-a obiºnuit ca în pentru cã Adevãrul este fiecare an sã ofere fãgãrãmai tare ca moartea. De ºenilor bucuria împãrtãºirii peste 20 de ani, „irozii” din darurile sale. Fotografiile cautã sã ne ascundã expuse sunt adevãrate „viziadevãrul pe care L-au uni picturale” pentru ochiul þinut închis în închisori, vizitatorului care vede dincolo l-au batjocorit, l-au de imagine ºi transcende cu umilit, l-au omorât. sufletul misterul revelat prin Hristos (Adevãrul) a acest gen de artã. Deschiderea expoziþiei a înviat a treia zi. Se pare cã, deºi au trecut peste fost prefaþatã de cuvântul 20 de ani de la eveni- pregãtit cu dragoste cãrturãmentele din 1989, pen- reascã de domnul profesor tru noi, românii, nu au Liviu Ioani ºi de aleasa caracteri- astãzi. Crucea imensã ºi cupola trecut ºi cele „trei zile” zare a laborioasei munci, fãcutã recent acoperitã se vede pe deade stat în mormânt. Dar de domnul director al Casei de supra tuturor clãdirilor oraºului, ele vor trece ºi Adevã- Culturã, Mihai Giuriþan. În binecuvântând zarea. Autorul ne-a mãrturisit cã rul nu va mai putea fi cuvântul domniei sale a vorbit despre un subiect de interes su- dedicã aceastã expoziþie centeþinut de moarte. Pentru noi, cei de fletesc pentru bucuria artistului ºi narului Pãrintelui Arsenie Boca, azi, „magii” nu sunt a noastrã, a fãgãrãºenilor: cate- care s-a împlinit în data de 29 sepalþii decât mucenicii drala oraºului (foto), ale cãrei tembrie anul acesta, prilej cu care închisorilor comuniste, etape de construcþie domnul a fost adusã la catedralã, spre cei care au urmat Stea- Cornel Comici le-a urmãrit nu închinare, racla cu „veºmântul” ua cãlãuzitoare spre a numai cu obiectivul aparatului de sfântului nostru Pãrinte Arsenie ajunge la Adevãr, la fotografiat, dar ºi cu ochiul cre- Boca, „veºmânt” a cãrui ºedere la Hristos. Cei care au dinþei, pânã când acest mãreþ Fãgãraº a fost prelungitã ºi pentru preferat temniþa mai de- locaº ridicat în slava lui Dum- sfintele sãrbãtori ale Crãciunului grabã decât sã se lepede nezeu a ajuns la înfãþiºarea lui de ºi ale începutului de an.

Biserici din Þara Fãgãraºului în arta fotograficã
Prezenþa la expoziþie ºi a minunatelor icoane pictate de maestra Lia Fluieraº din Cincu a punctat bucuria privitorilor în mod fericit, mai ales cã pictura pe sticlã a autoarei, ca ºi exponatele pe piatrã, au fost însoþite de cuvintele minunate ale Preotului Florin Butum de la Parohia Ortodoxã din Cincu, care ne-a vorbit inspirat despre duhul icoanei ca mãrturie pentru închinare ºi sfinþenie. Un moment poetic evocator al atmosferei, acompaniat de colinde, transcende clipa în infinit:

Crãciun minunat
Pe-acoperiº de turlã, gândul bun Se-aninã în balans de o cupolã. Vin mii de gânduri, gânduri de Ajun ªi fac clopotniþei aureolã. Strãluce mare crucea în apus, În rãsãrit se umple de luminã, Atâtea rugãciuni câte s-au spus De limba clopotelor se aninã. ªi bate, bate-un clopot nevãzut, Rãspund în cor clopotniþele toate, Cu clopotele-n care-au încãput Chemãrile de veacuri revãrsate. Se-nalþã munþii traºi de nori în sus, O poartã se deschide uriaº, Pe la chilie, la Fereastrã, sus, Iisus coboarã-n Munþii Fãgãraº! Maria Gabor

CMYK

Actual

9

Pãgânizarea sãrbãtorilor creºtine
„Deci, nu te amãgi, creºtine, ci încredinþeazã-te cã nici lupul nu poate sã se facã vreodatã oaie - dupã proverb - nici diavolul nu se va face cândva doctor, cã mai lesne poate focul sã îngheþe ºi zãpada sã se încãlzeascã, decât dracul sã vindece cu adevãrat” (Sf. Nicodim Aghioritul)

Cea mai bunã tacticã a diavolului
Pãgânizarea subtilã a sãrbãtorilor creºtine este o nouã tacticã a celor care lovesc de secole întregi în valorile Bisericii. Biserica întemeiatã de Hristos, care a dat mãrturie prin sângele martirilor, depoziteazã adevãrul necesar fiecãrui om pentru mântuire. Dar acolo unde omul nu-ºi cunoaºte bine credinþa din comoditate sau pur ºi simplu din ignoranþã, diavolul poate interveni foarte uºor. Un gânditor al lumii contemporane, Denis de Rougement, spune cã cea mai bunã tacticã a diavolului este a ne induce în minte ideea cã el „nu existã”: „Vedeþi, eu nu exist, sunt doar un mit nãscocit de popi ca Lichiei, care l-a înfruntat pe ereticul Arie sã vã fraiereascã”, spune demonul. Nu la Niceea, cu vrãjile? O altã conexiune se face, de exemplu, între Sfântul Andrei ºi sunt puþini cei care-l cred. strigoi, vârcolaci ºi „aflarea ursitei”. De Vrãjitoria ºi creºtinismul dragul spectaculosului (dacã ºtirile despre sãrbãtori nu oferã deja vreo imagine cu În ultimii ani însã au început sã fie îmbrâncealã), pentru a fi difuzate sunt asaltaþi ºi creºtinii practicanþi, prin indu- completate cu astfel de conexiuni cu cerea ideii cã vrãjitoria face casã bunã cu tradiþiile pãgâne. credinþa creºtinã. Aºa-zisa magie albã îi face pe oameni sã creadã cã existã chiar în Sub vraja televizorului ºi sânul vrãjitorilor douã tabere: cei rãi ºi cei a ficþiunii buni, care luptã cu cei dintâi ºi vin în ajuAceste tactici, în aparenþã inofensive, torul oamenilor (sic!). Numeroºi aºa-ziºi parapsihologi, care se perindã pe micile duc la pãgânizarea credinþei noastre. Pe zi ecrane, susþin cã sunt creºtini. Cu câþiva ce trece devenim mai insensibili la adeani în urmã a avut loc la unul din posturile vãrurile de credinþã, nu mai meditãm, nu de televiziune un circ total cu þigãnci vrãji- mai ºtim sã savurãm o carte bunã, zeul toare. Una dintre invitate susþinea cu can- televizor ne invadeazã viaþa. Este o doare cã ºi ele posedã un fel de har ca cel revrãjire a lumii. Televizorul a devenit o al „popilor”, dar, spre deosebire de preoþi, „casã a zeilor” prin care pãtrundem într-un vrãjitoarele vindecã mai repede ºi mai efi- alt spaþiu decât cel al vieþii reale, unde percient: „Aveþi bolnavi sau oameni cu diza- sonajele pot fi uºor identificate cu eroii bilitãþi în familie? Mergeþi la «Mama Omi- civilizatori ai religiilor pãgâne. El devine da» cã vã vindecã urgent, are iarba fiarelor reperul esenþial al orientãrii în societate. ªtim despre ereziile primelor secole, în ºi învinge chiar ºi bolile de «rac»”. Concomitent cu aceasta a început, în care Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii au dus o cea mai mare parte a mass-mediei, un sin- luptã acerbã în plan doctrinar cu duºmanii cretism între praznicele creºtine ºi pãgâ- credinþei adevãrate. Ne înºelãm însã amarnism. Astfel putem constata cã în noaptea nic dacã credem cã sãmânþa aruncatã de de Sfântul Nicolae se fac „vrãji ºi far- Arie, Nestorie ºi ceilalþi eretici a pierit cu mece”. Ce are de-a face Ierarhul din Mira totul. Revine în timpurile noastre, dar mai

voalat: în mediile intelectuale se rãspândeºte ideea cã Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu, dar nu a fost Dumnezeu; ºi dacã El a fost ºi om adevãrat, de ce n-ar fi fost cãsãtorit cu Maria Magdalena? Iar spectaculosul prinde repede, mai ales pe fondul necunoaºterii. Un cunoscut îmi spunea cu câþiva ani în urmã: „Am citit «Codul lui Da Vinci» ºi mi-am dat seama ce adevãruri sunt scrise acolo”. A avut rãbdare sã citeascã ficþiunea amestecatã cu ceva date istorice a lui Dan Brown, dar nu a citit Sfânta Scripturã.

O singurã religie, al cãrei dumnezeu este omul
Noua erezie contemporanã este mult mai periculoasã ºi poartã denumirea de „New-Age”. Conform doctrinei acesteia, lumea trebuie sã aibã o singurã religie mondialã, care sã ia „tot ceea ce este bun” din toate religiile, ºi sã fie organizatã într-un singur stat mondial. Se spune cã era creºtinã a „peºtelui” ºi-a încheiat ciclul. A început era „vãrsãtorului”, în care omul se va depãºi pe sine însuºi, va fi chiar el un mic demiurg, un creator care se va auto-mântui pe sine însuºi. Religiile orientale, sufismul, teosofia, masoneria, neoidolatria, satanismul, vrãjitoria, astrologia, spiritismul, parapsihologia, ufolatria (credinþa în OZN-uri), hipnotismul ºi cãlãtoriile în vieþi trecute, ocultismul, credinþa în reîncarnare - toate acestea constituie baza doctrinei „noii ere”. Dupã cum spune Pãrintele Arsenie Vliangoftis în lucrarea sa „Ereziile contemporane”: „Noua Erã este expresia ºi promovarea unui vechi plan al societãþilor secrete - teosofi, masoni, iluminaþi etc. spre o stãpânire mondialã.” Aºadar, pãgânizarea sãrbãtorilor noastre face parte dintr-un amplu plan pus la cale de puterea ocultã care lucreazã din umbrã împotriva Bisericii lui Hristos. Ce putem face noi? Sã nu idolatrizãm steagul Uniunii Europene, ci sã ne închinãm Crucii lui Hristos, singurul Dumnezeu adevãrat. Vom vedea în timp cã aceastã UE este tot un fel de U.R.S.S.; o altã faþã a aceluiaºi balaur. Pr. ªtefan Botoran

CMYK

10

Trup ºi suflet

cu viaþa sufletului pãmântesc, ci se lasã În primele secole creºtine umplut peste tot de duhul cel de viaþã fãBiserica a luptat împotriva gnosticiscãtor ºi trãieºte ºi dupã moarte, o moarte mului, sistem filosofico-religios care concare într-un fel oarecare sidera materia ca sediu al rãului. Cu toate În viziunea pãrinþilor filocalici este mai bunã decât viaþa pe acestea gãsim adeseori în scrierile care a dus-o pânã în ceasul duhovniceºti maxime ºi aforisme legate de trup care te acela, mai ales cã n-avem duc cu gândul la tendinþe spiritualiste demult condamde-a face cu moartea adenate de Bisericã. Trupul este prezentat ca o închisoare, vãratã, cãci, dupã cum zice un mormânt al sufletului. Eliberarea sufletului din Solomon, drepþii sunt cu ,,lanþurile trupeºti”, din legãtura cu un cadavru, este desãvârºire morþi în ochii esenþialã (Clement Alexandrinul). Trupul este strãin celor fãrã de minte (Înþ. lui sufletului, ca un „veºmânt carnal”, ca o „mascã Solomon 3, 2) pe când în hidoasã”, ca o „piele materialã” (Sf. Grigorie de Nyssa) ochii celor ce cugetã drept ,,El mã ucide, ºi eu îl ucid”. „El mã sugrumã, ºi eu îl sunt mereu vii”. sugrum”. Trupul este ,,un prieten ingrat ºi perfid” (Sf. deveni bun sau rãu. Dacã la moarte noi nu vedem decât Ioan Scãrarul). Trupul nostru este, aºadar, sediul rãului? Desigur, datoritã pãcatului strãmoºesc, omul moºteneºte, prin þãrânã ºi nimic mai mult, atunci nu trebuie Ce înseamnã „trup”? sã ne mirãm, cãci comoara totdeauna este Referindu-se la problemele de termi- trup, o oarecare înclinare, o slãbiciune in- ascunsã înãuntru, cum stã scris: „Ascunsã stinctualã spre pãcat, care nu are însã un nologie ºi exprimare a termenului de este viaþa voastrã” (Col. 3, 3) ºi anume „trup”, Sf. Pãrinþi filocalici dau trei sensuri caracter imperativ, ceea ce înlesneºte ope- într-un vas de pãmânt, cum bine zice Sf. ra asceticã de edificare spiritualã a omului. sau înþelesuri generale ale acestuia: Pavel: „avem aceastã comoarã în vase de 1. în sens medical ºi psihologic, el Pãcatul ºi patima, ca obiºnuinþã sau stãru- lut” (II Cor. 4, 7). face parte din personalitatea noastrã; sun- inþã în pãcat, amplificã aceastã slãbiciune, Sigur cã cei care vãd doar lucrurile din tem, deci, obligaþi sã-l hrãnim, sã-l prote- aceastã vulnerabilitate moºtenitã a omului, afarã, vãd numai lut. În schimb, când Hrisjãm, sã avem grijã de integritatea sa, pen- creând locul ºi mediul ispitei ºi cãderii. Lupta nu este îndreptatã împotriva tru- tos se va arãta întru mãrire, atunci ºi þãrâna tru ca sã fie instrumentul potrivit prin care pului, ci împotriva miºcãrilor iraþionale, aceasta îºi va dezvãlui toatã frumuseþea ºi se manifestã sufletul; se va vãdi atunci cã ºi ea este o fãrâmã din 2. în sens moral, prin cuvântul „trup” necontrolate ale sale, împotriva pãcatelor fulgerul (Matei 24, 27) ce se va arãta pe se indicã înclinaþiile trupeºti ºi pasiunile ºi a patimilor care se pot lucra în ºi prin el. cer în lumina lui ºi formând împreunã ace(de exemplu înclinaþiile la bãuturã, la Sensul ascezei nu este nici distrugerea sau leaºi raze, cum zice Domnul: „Drepþii vor necumpãtare sexualã etc.). În aceastã stare, suprimarea acestor efecte sau energii strãluci ca soarele întru împãrãþia Tatãlui trebuie sã „dominãm” trupul, sã fim pru- umane interioare, ci „sublimarea”, purifi- lor” (Matei 13, 43) ºi numeºte împãrãþia carea ºi înduhovnicirea lor. Tatãlui tocmai strãlucirea cu care S-a arãdenþi, sã îl supraveghem; Sf. Diadoh al Foticeii, numind trupul tat plin de luminã înaintea apostolilor, care 3. în sens ascetic ºi mai concis sim„casã a sufletului”, învaþã cã nevoinþele au vãzut acea împãrãþie ca pe o luminã bolizeazã înclinaþiile spre rãu. ascetice nu vizeazã dãrâmarea acestei coborându-se cu putere mare peste faþa Scriitorii filocalici învaþã cã trupul este case, de absolutã trebuinþã a vieþii, ci cuunul dintre cei trei duºmani cu care are de rãþirea ei, în exterior ºi în interior. Asceza oamenilor, ºi vor strãluci drepþii în ziua luptat omul, alãturi de lume ºi diavol. De rãsãriteanã nu tinde spre anihilarea trupu- aceea cu aceeaºi putere ºi mãrire ca ºi aceea vom gãsi exprimãri negative la adre- lui, a realitãþii sau a elementului material Hristos, ei pentru cã s-au învrednicit de aºa sa trupului, dar nu în sensul de a-l nega, de din constituþia umanã, ci spre valorificarea fericire, iar El de bucuria de a fi pãrtaº la a-l refuza sau distruge, ci de a-l supune acestor energii, spiritualizarea lor, întoar- fericirea lor (Mt. 17, 2). Aºadar, Sf. Pãrinþi au insistat adesea asuunei ample lucrãri ascetice, duhovniceºti, cerea lor cãtre o direcþie ºi intenþionalitate pra faptului cã fiinþa omeneascã nu este de spiritualizare a lui ºi a vieþii. În pofida duhovniceºti. numai suflet, nici numai trup, ci una ºi alta unor astfel de exprimãri la adresa trupului, Ea vizeazã aºadar transformarea trupuîn exprimarea Sf. Pãrinþi prevaleazã cele în lui din laborator al faptelor rele, pãtimaºe, laolaltã, de nedisociat. Afirmând cã trupul care se aratã valoarea sa realã: nici bun, în trup duhovnicesc, în templu al Duhului face parte integrantã din însãºi fiinþa omunici rãu, dar putând deveni bun - prin Sfânt, prin înduhovnicirea simþurilor. Cre- lui, recunoscându-i acestuia o demnitate egalã cu cea a sufletului ºi refuzând sã-i atriascezã, sau rãu - prin lucrarea patimilor. dinciosul desãvârºit devine „înger pãmânbuie o origine ºi un destin diferite de acelea Trupul poate deveni bun tesc” ºi „om ceresc”, dobândind adevãrata ale sufletului, ei contrazic concepþiile spiripace a minþii, care este mult mai mult sau rãu tualiste potrivit cãrora trupul n-ar fi decât decât liniºtea gândurilor. Mintea curãþitã Trupul este neutru din punct de vedere devine întru totul „soare”, „cer înstelat”, un avatar al sufletului, semnul decãderii lui, duhovnicesc. În funcþie de voinþa ome- iar lucrarea ei este „liturghia tainicã a al- o sursã de necurãþie pentru el, un mormânt neascã a subiectului sãu, el poate deveni tarului ceresc”, „liturghia tainicã a minþii”. care l-ar þine prizonier, un element care i-ar fi supraadãugat ºi neesenþial, numai sufle„templu al Duhului Sfânt”, unealtã ºi ajuComoarã în vase de lut tul constituind esenþa omului, el trebuind tor al sufletului, sau „laborator de gânduri rele”, „fabricã de pãcate”, în care se Nicolae Cabasila aratã finalitatea aces- sã se reveleze sau sã se desãvârºeascã prin lucreazã patima ºi fãrãdelegea. Trupul nu tei lucrãri de sfinþire a trupului împreunã detaºarea de trup, prin negarea progresivã este nici rãu, nici bun prin sine, dar poate cu sufletul. „Acest trup nu mai are pãrtãºie a acestuia. Pr. Alexandru Stanciu

Trup ºi suflet

Familia ortodoxã

11

Pas în doi
Gelozia este o atitudine creºtinã? Cum sã gestioneze o persoanã credincioasã asemenea sentimente?

Gelozia este o atitudine creºtinã?
Gelozia poate fi ceva bun

În primul rând sã ne gândim ce este gelozia. Gelozia este o putere a sufletului prin care îl pãstrãm pe celãlalt în valoarea lui. „Eu te-am descoperit, eu te iubesc. ªi pentru mine ai o valoare unicã. ªi te pãstrez. Sunt gelos.” ªi Dumnezeu zice: „Sunt gelos”. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Adicã: „Mãi, omule, te-am fãcut minunea creaþiei, sunt gelos, nu pot sã te las sã te închini la un viþel, la un cârnat, sã te prosternezi în m-a ales ºi eu am ales-o, ºi toatã lumea faþa unui pahar. Eu te-am fãcut sã te în- vede ºi ºtie cã e a mea, cã ea este împãchini la Dumnezeu, adicã la Iubire, la mi- rãteasã ºi cã nu poate fi luatã aºa, ca o vanune, la dragoste, sã fii ca Mine!” ªi atunci, lizã uitatã de cineva în garã!” Altfel, va sigur, gelozia este aceastã vigilenþã pe care o am ca nu cumva Sf. Teofan Zãvorâtul persoana iubitã sã cadã sub demnitatea ei, sub demnitatea cu care am investit-o. ªi când un bãrbat e gelos pe femeia sa, se gândeºte: „Mai întâi uºuraþi-vã de pãcate” „Nu cumva femeia mea ar putea Mila lui Dumnezeu fie cu pocãiþi-vã pentru ele ºi sã cadã în desfrâu?” Vedeþi, desDumneavoastrã! sã vã parã rãu cã v-aþi frâul e o cãdere. „Nu cumva bãrbaIatã cã Domnul încã vã dã îngãduit aºa ceva, apoi tul meu ar putea fi folosit ca obiect rod pântecelui… Vã felicit! spovediþi-vã, primiþi dezde plãcere de alte femei?”, adicã Domnul, Care 1-a dat, sã-i legare ºi, în cele din ursã cadã din demnitatea de împãrat dea ºi venire bunã pe lumea mã, împãrtãºiþi-vã cu pe care a primit-o la Sfânta Cunu- lui Dumnezeu. Fireºte, fãrã Sfintele lui Hristos Tainie? ªi atunci, gelozia, din punctul greutãþi asta nu se întâmplã. ne. Prin toate acestea veþi acesta de vedere, este ceva bun. Aºa a rânduit Dumnezeu din- merita sã primiþi aºtepta-

trebui s-o pãzeascã ºi, cu cât o pãzeºte mai tare, cu atât o pierde mai repede, pentru cã n-ai cum sã pãzeºti inima omului. Nu, nu, nu poþi s-o pãzeºti. Mai degrabã poþi sã pãzeºti un cârd de gâºte decât o femeie, zice o vorbã din popor. Singurul fel în care o poþi pãzi este s-o aºezi în valoarea ei adevãratã, sã-i spui: „Femeie, pentru mine eºti unicã, eºti de nepreþuit!” A, cã acum sunt furios, cã mã aºteptam sã faci ceva ºi tu ai fãcut altceva, sau altfel, asta e o realitate care þine de planul lui a face. Dar tu pentru mine eºti valoarea supremã a vieþii mele de bãrbat, eºti darul lui Dumnezeu fãcut mie. ªi atunci, nu mã mai tem. Maica Siluana Vlad, în emisiunea „Trepte spre cer ” (3TV Craiova, 2006)

Cãtre o femeie însãrcinatã

Gelozia pervertitã devine suspiciune, posesiune
Dar, din cauzã cã noi pe toate le-am coborât prin cãdere, din cauzã cã nu ne alimentãm cu putere de la Dumnezeu, cu Harul lui Dumnezeu, gelozia cade, devine suspiciune, neîncredere, posesiune: „Eºti a mea ºi nu cumva sã te priveascã altcineva!” Sau în situaþia sã-mi fie teamã cã, dacã mergem undeva, o sã te fure cineva… Un bãrbat gelos în sensul sãnãtos al cuvântului zice: „Femeia mea? Pot s-o las singurã ºi-n garã, cã nu mi-o ia nimeni, pentru cã ea

tru început, spre aducereaminte de ceea ce a fãcut prima femeie - mama noastrã, a tuturor. Oricum, Domnul pune ºi în greutãþi mãsurã. Fie ca El sã facã milã cu Dumneavoastrã ºi sã facã aceste greutãþi cât mai puþin simþite, pe cât se poate. Vreþi sã meritaþi o asemenea uºurare?! Mai întâi uºuraþi-vã de pãcate. Acum, de nevoie, staþi mult timp nemiºcatã, în tihnã… ªi aveþi mai multã vreme pentru îndeletnicirea cu sine ºi cercetarea de sine. Cercetaþi-vã ca anchetatorul cel mai sever, apoi osândiþi toate câte nu-s drepte,

ta ºi dorita uºurare. Douã lucruri aduc asupra noastrã mânia lui Dumnezeu, care apasã ºi strâmtoreazã: neiubirea faþã de ceilalþi ºi pofta, iar prima dintre acestea are mult loc în noi. Binevoiþi a vã osteni sã scoateþi la ivealã ºi sã tãiaþi fãrã sã staþi pe gânduri toate cele prin care se vãdeºte ea în Dumneavoastrã, oricât de greu vi s-ar pãrea, întoarceþi-vã neiubirea nu asupra oamenilor, ci asupra lucrurilor prin care obiºnuia ea sã se arate în Dumneavoastrã, scoþându-le afarã. Nu vi s-a întâmplat sã citiþi ori sã

ascultaþi cuvintele Apostolului: Lãrgitu-s-a inima mea spre voi (II Cor. 6, 11)? Aºa sã vã lãrgiþi ºi Dumneavoastrã inima, iar în schimb veþi primi ceea ce doriþi ºi cãutaþi. Vã doresc toate cele bune în toate privinþele! Domnul sã vã dea binecuvântare! Al Dumneavoastrã voitor de bine, Episcopul Teofan

O poveste despre primul brad
Când s-a nãscut Pruncul Hristos ºi Fecioara Maria, înfãºându-L, L-a pus în iesle pe paie, Îngerii din cer s-au adunat sã-L vadã. Vãzând cât de simplã ºi sãracã erau peºtera ºi ieslea, au început sã-ºi ºopteascã unul altuia: - El doarme în iesle, în peºterã? Nu se poate aºa. Trebuie sã împodobim peºtera, sã fie cât mai frumoasã ºi mai bogatã, în ea doarme Însuºi Hristos! Un Înger a zburat spre sud sã caute cu ce ar împodobi peºtera. La sud e cald întotdeauna ºi florile înfloresc întregul an. De aceea Îngerul a cules multe flori roºii ca rãsãritul, trandafiri, liliac alb ca zãpada, magnolii, azalee, camelii, a luat ºi mimoze gingaºe, chiar ºi niºte lotuºi mari ºi galbeni a cules… Pe toate le-a adus în peºterã. Un alt Înger a zburat spre nord. Însã tocmai în vremea aceea acolo era iarnã. Câmpiile ºi pãdurile erau acoperite de un covor gros de zãpadã. ªi Îngerul, negãsind nicio floare, voia sã se întoarcã. Dar, în acel moment, zãri printre troiene un brad verde ºi trist. Îngerul se gândi ºi ºopti: - Cred cã nu-i atât de rãu cã acest copãcel este atât de modest. Sã-L vadã ºi el, unicul din toate plantele nordului, pe Micuþul Hristos. Aºa a luat Îngerul modestul brãduþ de la nord. Peºtera deveni atât de frumoasã, fiind împodobitã ºi pe pereþi ºi pe jos cu flori. Curioase, florile se întindeau spre iesle sã-L vadã pe Hristos ºi ºopteau: - ªºº!… Mai încet! A adormit!

Nu-i aºa cã ne-a întrecut pe toate? Brãduþul era fericit pe deplin. De atunci, în fiecare an, la Naºterea Domnului, oamenii împodobesc brazi pentru copii în amintirea primului brãduþ, cel care a fost împodobit cu stele adevãrate de pe cer. E. IVANOVSKAIA (Ortodoxia pentru copii)

Activitãþi practice
Ai vãzut cum voiau ºi florile ºi brãduþul sã fie frumoºi, sã Îl bucure pe Pruncul Hristos? La naºterea Lui toþi au venit cu daruri: pãmântul I-a dãruit peºtera, cerul I-a dãruit steaua, pãstorii ieslea, iar magii aur, smirnã ºi tãmâie. Tu ce dar îi aduci de ziua Lui? - Nu trebuie sã fie ceva valoros. Poþi sã îi dãruieºti o rugãciune, poþi sã îi faci o promisiune, poþi sã faci o faptã bunã. - Domnul Hristos se bucurã atunci când le facem bucurii celorlalþi. Copiazã pe o foaie îngeraºul de mai jos, decupeazã-l, gãureºte-l cu un perforator ºi prinde-l cu o panglicã coloratã de cadoul pe care îl faci cuiva.

Concurs
Dragi copii, am primit taloanele cu rãspunsurile voastre. Tragerea la sorþi va avea loc pe data de 15 decembrie. Câºtigãtorul va fi anunþat prin telefon, iar numele lui va fi publicat în numãrul viitor.

Brãduþul a vãzut pentru prima datã flori atât de frumoase ºi se întristã. - Oh! - a zis cu tristeþe. De ce sunt atât de urât ºi simplu? Cât de fericite sunt aceste flori minunate! Iar eu nici mãcar n-am cu ce sã mã împodobesc în aceastã zi mare ºi nici peºtera nu o pot înfrumuseþa… ªi începu a plânge cu amar. Fecioara Maria a vãzut aceasta ºi i s-a fãcut milã de brãduþ. ªi atunci se gândi: - În aceastã zi toþi trebuie sã se bucure, nu trebuie sã rãmânã brãduþul trist. Ea zâmbi ºi fãcu un gest cu mâna ºi se fãcu o minune: din cer încet cãzu o stea luminoasã ºi se aºezã în vârful brãduþului. Dupã ea au început sã cadã ºi alte steluþe, împodobind crenguþele brãduþului. Cât de luminoasã ºi veselã a devenit peºtera! De la lumina strãlucitoare se trezi Micul Hristos ºi, zâmbind, κi întinse mânuþele spre brãduþul strãlucind de stele. Iar florile se uitau cu uimire la brãduþ ºi îºi ºopteau: - Ah, ce drãguþ a devenit brãduþul!

CMYK

Paginã realizatã de Natalia Corlean

Actual

13

Bâjbâind spre nicãieri
Tare mi-e teamã cã viaþa pe care o trãiesc acum cei mai mulþi dintre cei din jurul nostru este una lipsitã de sens. Ni se vorbeºte tot mai mult despre o epocã a vitezei ºi, într-adevãr, ne dãm seama cã totul se miºcã în jurul nostru cu o vitezã ameþitoare.

nu sã plângi. Cã ar trebui sã fii liber, ºi nu înlãnþuit.

Lumea este o scenã magistral regizatã
Poate te întrebi cine este de vinã pentru acest vacarm al vieþii tale. Scena vieþii? În niciun caz, cãci ea este aceeaºi pentru toþi cei din jurul tãu, care trãiesc în acelaºi timp cu tine. ªi nu uita cã unii dintre ei sunt fericiþi. Sunt în luminã. Atunci cine este de vinã? Rãspunsul categoric este: TU. Tu eºti de vinã, cãci îþi place sã orbecãi în întuneric, sã te laºi ispitit de viteza Lumea între iluzie ameþitoare ºi ademenitoare a vieþii false, care este regizatã magistral de cãtre cei ºi realitate Paradoxal este cã tot ceea ce vedem a care iubesc întunericul. Refuzi cu bunã fi o vitezã ameþitoare nu este decât o ºtiinþã oferta MARELUI REGIZOR al bâjbâialã lamentabilã a omului modern, LUMINII - oferta lui Dumnezeu. care se învârte în acelaºi cerc vicios, într-o Poarta Luminii, lume fãrã sens, orbecãind prin bezna un dar pentru toþi neºtiinþei, a ignoranþei ºi a indiferenþei. Interesant este cã într-o bunã zi cortina Sãrmanul om modern. Stã la porþile luminii, dar nu are timp sã batã în ele. Se va cãdea pentru fiecare dintre noi. ªi toþi plânge cã e obosit, dar nu are timp sã se vom ajunge la poarta luminii. Unii am alerodihneascã. Nu are un scop în viaþã, dar gat haotic fiind obosiþi de aceastã grabã aleargã, pentru a da impresia celorlalþi cã nebunã, vânând în tot cursul vieþii himere. ºtie spre ce se îndreaptã. Sesizeazã cã totul ªi poate, de obosiþi ce suntem, nu vom mai în jurul sãu este o beznã cumplitã, dar lasã avea puterea sã deschidem aceastã poartã. impresia celor din jur cã el e înconjurat de Ceilalþi, odihniþi de drumul mult mai scurt, dar drept, senini ºi împãcaþi cu ei înºiºi, un nimb de luminã. O, sãrman actor! Îþi dai seama cã rolul vor reuºi sã treacã fãrã emoþii de poartã. Scena este aceeaºi pentru toþi. Legile nu þi se potriveºte. Cã nu eºti creat pentru un asemenea rol. Cã ar trebui sã fii în sunt aceleaºi pentru toþi. Indicatoarele sunt luminã ºi nu în beznã. Cã ar trebui sã fii aceleaºi pentru toþi. Doar drumul îl alegem fericit ºi nu nefericit. Cã ar trebui sã râzi, noi. Pr. Iosif Ciolan

Viaþa actualã, o imensã vâltoare haoticã
Suntem luaþi adesea de valul miºcãrii din ce în ce mai accelerate a lumii în care trãim. Încercãm sã þinem pasul cu acest iureº de nestãvilit al cursului vremii ºi, dintr-o datã, nepregãtiþi fiind, ne trezim într-o vâltoare haoticã. Vedem cum totul se miºcã în jurul nostru ºi trãim senzaþia unei ameþeli înãbuºitoare. Avem impresia cã toþi cei din jurul nostru, care se afundã în aceeaºi vâltoare ºi sunt luaþi de diferiþi curenþi ºi propulsaþi cu o putere impresionantã prin faþa ochilor noºtri, ºtiu sigur unde merg ºi ce au de fãcut. ªi atunci, dintr-un instinct de conservare, ne forþãm sã facem ºi noi parte din acest joc al ielelor, lãsând impresia celor din jur cã ºi noi þinem pasul cu vremurile nebune care se scurg ireparabil, dar care duc spre nicãieri.

Omul modern este un imitator frustrat
Nu mai avem timp sã întrebãm pe nimeni încotro merge, cãci fiecare secundã de comunicare ar însemna timp pierdut, iar timpul pierdut înseamnã bani pierduþi: „Time is money”, spune englezul. ªi nu mai avem timp sã pierdem secunde preþioase, cãci fiecare oprire a noastrã ne-ar scoate din circuitul haotic al vitezei, creând avantaj celor din faþa noastrã, care se grãbesc la fel ca ºi noi, lãsând întotdeauna impresia cã ºtiu spre ce se îndreaptã. Dar ºi ei aleargã din pãcate tot ca ºi noi, luându-se dupã alþii, ca într-un imens perpetuum mobile. Ce e ciudat e faptul cã în aceastã imensã vâltoare nu existã drumuri, ori cãrãri, ori poteci delimitate sau semnalizate în vreun fel. Nu existã reguli sau semne de circulaþie. Nu existã legi. Nu existã sens. Nu existã scop. Ci doar miºcare. Miºcare purã. Din ce în ce mai acceleratã. Din ce în ce mai ameþitoare. Dar încotro? Încotro se duc toþi?

Nu poþi fi blând ºi smerit pânã nu te muþi în Iisus
Blândeþea ºi smerenia inimii, pe care ni le îmbie Iisus odihnã, nu le avem odihnã decât prin Iisus. Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus îºi rãsfrânge blândeþea ºi smerenia Sa prin noi ºi aºa se face liniºte, altfel nu se face. Dar ce sã înþelegem cã toatã odihna lui Iisus, care n-avea loc unde sã-ªi plece capul, ºi pe care nu L-a vãzut nimeni râzând, dar plângând adesea, cum glãsuieºte tradiþia, toatã odihna lui Iisus nu-i decât o cruce a iubirii ºi sfâºiere de milã, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazãr, o sudoare de sânge ce picurã ca apa ºi încã o zguduire în suflet, când avea Iuda sã-L vândã. ªi totuºi, Iisus avea o „odihnã”, odihna misiunii Sale în lume, care se împlinise ºi se va împlini deplin, oricât vor scrâºni împotrivã porþile iadului. Dar sã luãm model un om dintre noi, Sfântul Ioan Gurã de Aur, care mãrturiseºte cã: „mai multe sunt furturile care zbuciumã sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”. Liniºtea, odihna, nu þi-o dã decât dorul de a îmbrãþiºa destinul Sãu, e una cu noi; iar noi nu suntem singuri. Deci nu poþi fi blând ºi smerit cu inima, pânã nu ieºi din tine ºi te muþi în Iisus. În tine eºti trufaº ºi tulburat, în Iisus eºti blând ºi smerit ºi odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastrã, de aceea El se îmbie mereu tuturor necãjiþilor ºi vameºilor lumii, sã le fie dulamã, sã le fie inimã, sã le fie ideal în viaþã. Pãrintele Arsenie Boca

CMYK

Catehism pe înþelesul tuturor Sf. Liturghie, Taina Tainelor

14

Liturghia credincioºilor
„Dacã în aceste minute ale celei mai mãreþe dintre minunile milei dumnezeieºti nu avem sus inimile, înseamnã cã suntem nesimþitori ºi fãrã minte.” - Sf. Ioan de Kronstadt
În numerele trecute ale revistei noastre am vorbit despre primele douã pãrþi ale Sfintei Liturghi: Proscomidia ºi Liturghia catehumenilor. Partea a treia a Liturghiei se numeºte Liturghia credincioºilor (a celor botezaþi), începe cu Rugãciunea credincioºilor: Câþi suntem credincioºi, iarã ºi iarã cu pace Domnului sã ne rugãm ºi þine pânã la sfârºitul Liturghiei. Liturghia credincioºilor mai este numitã ºi Liturghia euharisticã, pentru cã în aceastã parte are loc marea minune a pogorârii Duhului Sfânt peste Darurile de pâine ºi vin, care vor fi sfinþite ºi transformate în Trupul ºi Sângele Domnului, spre împãrtãºirea credincioºilor. Pãrþile mai însemnate ale Liturghiei credincioºilor sunt: Cântarea imnului numit HERUVIC. Acest imn are un sens mistic, pe care îl exprimã însuºi textul lui: noi închipuim acum în mod tainic pe heruvimii din ceruri, deoarece ne pregãtim, ca ºi ei, sã primim pe Împãratul tuturor, Care va apãrea în mijlocul nostru la vohod, sub forma cinstitelor Daruri ºi Cãruia Îi cântãm Aliluia. De aceea suntem îndemnaþi sã lepãdãm toatã grija cea lumeascã, pentru ca sã-L întâmpinãm cu cinstea cuvenitã. VOHODUL MARE. La sfârºitul Heruvicului, preotul ia Discul ºi Potirul cu cinstitele Daruri, iese cu ele în mijlocul bisericii ºi se roagã cu voce tare pentru toþi credincioºii, zicând de fiecare datã: ...sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru Împãrãþia Sa. Pomenirile pe care preoþii le fac acum în mijlocul bisericii sunt dupã pilda ºi asemãnarea tâlharului celui rãstignit de-a dreapta Mântuitorului: Pomeneºte-mã, Doamne, când vei veni întru Împãrãþia Ta (Lc. 23, 42). ECTENIA CERERILOR, la care credincioºii rãspund cu: Dã, Doamne!, enunþarea PORUNCII IUBIRII: Sã ne iubim unii pe alþii, ca într-un gând sã mãrturisim ºi rostirea CREZULUI sunt momente ale Liturghiei menite sã realizeze între participanþi unitatea de dragoste ºi de credinþã necesare celor care iau parte la Sfânta Liturghie. Preotul anunþã apoi începerea celui mai important moment al Sfintei Liturghii, prin cuvintele: Sã stãm bine, sã stãm cu fricã, sã luãm aminte, Sfânta jertfã cu pace a o aduce. RUGÃCIUNEA DE SFINÞIRE A CINSTITELOR DARURI este indrodusã de un dialog între preot ºi credincioºi, dialog

care conþine îndemnuri la luare aminte, la fricã, la milã, la pace, la mulþumire, la jertfã de laudã. Sfântul Ioan din Kronstadt ne avertizeazã: „dacã în aceste minute ale celei mai mãreþe dintre minunile milei dumnezeieºti nu avem sus inimile, înseamnã cã suntem nesimþitori ºi fãrã minte. În acel timp ni se cere sã ne predãm în chip desãvârºit Domnului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici, cu deplinã credinþã ºi încredere, cu inimã curatã, cu urã faþã de pãcat.” Rugãciunea de sfinþire a Darurilor are mai multe pãrþi ºi este rostitã în tainã de cãtre preot, însã unele pãrþi din aceastã rugãciune, rostite cu voce tare, alterneazã cu IMNE cântate de credincioºi: Cu vrednicie ºi cu dreptate..., Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot..., Pe tine te lãudãm... Amintind de Cina cea de Tainã, preotul rosteºte cu voce tare cuvintele pe care le-a rostit atunci Mântuitorul. Arãtând cu mâna dreaptã spre Sfântul Agneþ, zice: LUAÞI, MÂNCAÞI, Acesta este Trupul meu, care se frânge pentru voi spre iertarea pãcatelor. Apoi, arãtând cu mâna spre Sfântul Potir, zice: Beþi dintru acesta toþi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi ºi pentru mulþi se varsã, spre iertarea pãcatelor. Cine poate pricepe pe deplin marea binefacere datã nouã de Domnul nostru Iisus Hristos în Taina Împãrtãºaniei? Nimeni, nici chiar mintea îngereascã, fiindcã aceastã binefacere este infinitã ºi necuprinsã ca Însuºi Dumnezeu, ca însãºi bunãtatea, înþelepciunea ºi atotputernicia Sa. În timpul cântãrii PE TINE TE

LÃUDÃM, toþi credincioºii trebuie sã se roage împreunã cu preotul ca Tatãl cel ceresc sã trimitã pe Duhul Sãu cel Sfânt asupra noastrã ºi asupra Darurilor. Niciun suflet nu trebuie sã rãmânã rece, ci sã se înflãcãreze de iubire pentru Domnul. Sufletele noastre sã fie asemenea unor fãclii aprinse, fiindcã în aceste minute se sãvârºeºte înfricoºãtoarea tainã a prefacerii, prin Duhul lui Dumnezeu, a pâinii ºi vinului în Preacuratul Trup ºi Sânge ale lui Iisus

Hristos. AXIONUL, Cuvine-se cu adevãrat..., este imnul închinat Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi pururea Fecioarei Maria, timp în care preotul rosteºte rugãciuni de mijlocire pentru toþi membrii bisericii. Apoi începe PREGÃTIREA PENTRU A PRIMI SFÂNTA ÎMPÃRTúANIE, iar aceastã pregãtire se face printr-o ectenie, prin rugãciuni rostite de preot în tainã ºi prin rostirea de cãtre întreaga bisericã a rugãciunii: TATÃL NOSTRU. Urmeazã un eveniment deosebit: ÎMPÃRTúIREA sau Cuminecarea, mai întâi a preoþilor în Altar, iar mai apoi a credincioºilor pregãtiþi pentru aceasta, fiind chemaþi prin cuvintele: Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste, apropiaþi-vã! Dupã împãrtãºire urmeazã IMNE ºI RUGÃCIUNI DE MULÞUMIRE. Preotul zice: Cu pace sã ieºim, anunþând sfârºitul Liturghiei ºi citeºte Rugãciunea Amvonului. Credincioºii cântã: Fie numele Domnului binecuvântat, de acum ºi pânã-n veac. Iar preotul binecuvânteazã: Binecuvântarea Domnului peste voi toþi, cu al sãu har ºi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Formula de încheiere rostitã de preot la Sfârºitul Liturghiei, în care se pomeneºte Maica Domnului, sfântul ocrotitor al bisericii, sfântul a cãrui Liturghie s-a sãvârºit, sfinþii prãznuiþi în acea zi ºi toþi sfinþii invocaþi, pentru ca prin rugãciunile lor Mântuitorul sã ne miluiascã ºi sã ne mântuiascã, se numeºte Apolis sau OTPUST. Pr. Ovidiu Bostan

Cu Dumnezeu în casã

15

Cel mai important invitat la masa de Crãciun
Oricât ar fi de bogatã sau de sãracã masa de Crãciun, putem sã o facem specialã prin câteva ornamente, o faþã de masã deosebitã ºi o lumânare aprinsã. Icoana Naºterii ar trebui sã îºi aibã un loc de cinste în camerã, cu o candelã aprinsã. Iar dragostea cu care pregãtim totul ºi cãldura sufleteascã este cel mai important ingredient. ªi nu cumva sã uitãm de cel mai important invitat: Dumnezeu. (N. C.) arteriale; (fier, ajutat în asimilare de Farmacia Domnului: prezenþa vitaminei C) - ajutã la formarea globulelor roºii, previne bolile de sânge; (cupru) - stimuleazã Grija pentru consumul pancreasul, ajutã în procesul de consode legume ºi fructe trebuie sã lidare a fracturilor; (zincul) - ajutã la continue ºi în timpul iernii. Este de funcþionarea organelor de reprodupreferat însã sã nu ne tenteze roºiile cere; (iodul) - favorizeazã metaboºi castraveþii în luna decembrie, ci lismul, ajutã tiroida; (celuloza) sã ne orientãm spre produsele auîmbunãtãþeºte tranzitul intestinal, ajutã tohtone care rezistã peste iarnã. Dintre ele, în obezitate ºi constipaþie. de mare valoare este sfecla roºie. Sfecla roºie este nutritivã, energeticã, Putem beneficia de maximul propriemineralizantã, rãcoritoare. Se recomandã în tãþilor sfeclei roºii consumând-o în primul rând crudã; dacã nu ne place, o putem folosi anemii, demineralizãri, hipernervozitate, fiartã în abur sau coaptã. Conservatã cu oþet, cancer (opreºte dezvoltarea tumorilor), echilibrarea tensiunii, gripã, leucemie. ca murãturã, este mai puþin asimilabilã. Sfecla roºie conþine foarte multe mine- Curãþã foarte bine ficatul, de aceea, dacã se rale (potasiu, magneziu, calciu, fier, cupru, bea mai mult de un pahar de suc de sfeclã zinc, iod, mangan etc.), dar ºi vitamine (A, roºie odatã, poate produce greaþã. Este contraindicatã în diabet, din cauza B1, B2, B6, C, P etc.). Toate aceste componente o fac sã aibã un bun efect terapeu- conþinutului ridicat de zaharuri. Natalia Corlean tic: (potasiu) - ajutã la reglarea tensiunii

La gura sobei

Iarna lui Ene
Mi-e iarnã ºi negru în gânduri, Mi-e ger ºi mi-e vânt în ogradã, În suflet îmi picurã þurþuri Cã-i iarna lui Ene în þarã. Afarã vãd feþe de oameni Ce parcã-s gheþari de la pol, Plutesc dupã cum bate vântul ªi suflã doar crivãþ pe nãri. Mã simt ca un aisberg pe mare Mã-ndrept dinspre rece spre cald, Nu vreau sã-ntâlnesc un Titanic Dar nici din drum sã m-abat. Mã rog ca soarele tropic Sã nu mã topeascã de tot, Visez ca barca lui Charon S-o pot rãsturna în adânc. De când m-am rupt de banchizã N-am vrut sã mã uit înapoi, Mereu am plutit spre-nainte Cã-s prieten bun cu Eol. ªi vreau sã vinã o ploaie Sã-mi spele haina niþel, Nu vreau sã vadã pãrinþii Cã iar nu am fost... cuminþel Cã iar am plecat la plimbare În lume, pe-un cal de-mpãrat, Pe care-l hrãnesc cu jãratec ªi-n haine de aur mã-mbrac Cã noaptea, sub plapumã, cartea Mereu o deschid pe ascuns, Cu Ene mã cert de o viaþã Mi-e greu sã fiu prietenul lui Mi-e ciudã când pleoapa-mi închide, Cãci visu-mi preface-n coºmar, Plutirea pe mare-o transformã În mers de pitic pe un deal Iar zborul spre-o lume mai bunã Cu mersu-n genunchi îl preschimbã ªi-n gurã, în loc de o rugã, Îmi pune mereu doar þãrânã. Pr. Marius Demeter uleiul. Se amestecã bine ºi se ung turtele, apoi se orneazã. Dupã ornare se lasã la uscat, la rece. Se pot pregãti cu câteva sãptãmâni înainte de Crãciun ºi se pãstreazã foarte bine în cutii închise ermetic. Se servesc cu multã dragoste celor care vin sã ne vesteascã Naºterea Domnului. Reþetã oferitã de doamna Liliana Ghircoiaº, din Bucium

Sfecla roºie

Turtã dulce pentru colindãtori
Ajunul Crãciunului este zi de post (chiar negru, dupã cum spune ºi denumirea zilei). Din pãcate, uitãm cã produsele tradiþionale cu care se serveau colindãtorii erau covrigii, nucile, merele… ºi umplem masa cu dulciuri rafinate. În sprijinul celor care vor sã þinã rânduiala zilei venim cu o reþetã de turtã dulce de post, pregãtitã din timp pentru colindãtori, pentru a nu ne strica postul chiar în ajun ºi pentru a nu îl îmbia nici pe aproapele cu mâncãruri de dulce. Ingrediente pentru aluat: 1 kg fãinã 400 g zahãr 260 ml apã 2 lgþ bicarbonat de sodiu 2 lgþ amoniac 200 g margarinã Unirea 160 ml ulei 6 linguri miere

coajã de lãmâie, cuiºoare mãcinate, zahãr vanilat, scorþiºoarã Cu o zi înainte de coacere, se pregãteºte aluatul. Se arde zahãrul pânã are o culoare maronie frumoasã (nu prea ars, cãci devine amar), apoi se stinge cu apa ºi se amestecã pânã se dizolvã zahãrul. Se ia de pe foc ºi se adaugã toate ingredientele în afarã de fãinã. Dupã ce se rãceºte se frãmântã cu fãina un aluat care se lasã pânã a doua zi la rece, pentru

frãgezire. Pentru copt, se taie o bucatã din aluat ºi se întinde o foaie grosuþã (aproape 1 cm). Se decupeazã diverse forme de iarnã (brãduþi, steluþe etc.). Se pun în tavã tapetatã cu fãinã sau cu hârtie de copt ºi se coc la foc potrivit 12-15 minute (în funcþie de cuptor). Se repetã operaþiunea pânã la epuizarea aluatului. Pentru glazurã albã: 200 g zahãr pudrã 2 lg margarinã 10 lg apã fierbinte bombonele de ornat Se freacã bine, se ung turtele ºi se orneazã imediat. Pentru glazurã de ciocolatã: 200 g ciocolatã de menaj (sau amãruie) 2-3 lg ulei Se topeºte ciocolata pe baie de aburi ºi se adaugã

ªinca Veche este una din cele mai vechi aºezãri din þara Fãgãraºului. Este atestatã documentar abia în anul 1476, când se numea simplu ªinca. Localitatea a fost una binecuvântatã de Dumnezeu, deoarece pe teritoriul ei au existat în decursul timpului nu mai puþin de patru biserici-mãnãstiri, atestate documentar de istorici ºi arheologi. Pe lângã acestea funcþiona însã ºi o bisericã a satului. Mai multe despre toate acestea ne spune pãrintele Iosif Ciolan, paroh al satului din anul 2000: aplicatã pe peretele Bisericã mutatã ºi reclãditã Informaþii concrete despre o bisericã ce despãrþea Sf. de mir a satului apar mult mai târziu, ºi Altar de naos; s-au strane aceasta datoritã lipsei unei monografii realizat alcãtuitã pe temeiuri ºtiinþifice. Din infor- sculptate din lemn maþiile pe care le deþin pot afirma doar cã, de stejar, precum din timpuri mai vechi, exista o bisericã ce ºi douã tetrapoade era clãditã din lemn în mijlocul cimitirului sculptate, pentru icoana Învierii ºi a vechi, în centrul satului. Mai târziu, bise- Maicii Domnului; s-a montat o uºã rica a fost mutatã pe pãmântul familiei sculptatã de stejar la intrarea în bisericã Strâmbu, în grãdina casei pãrinteºti a lui ºi alta de tip termopan la intrarea în Gheorghe ªincai, unde se aflã ºi astãzi pridvorul bisericii; s-a pavat cu gresie ºi s-a îmbrãcat cu lambriu pridvorul actuala bisericã. În anul 1773 s-a clãdit o bisericã mai bisericii, s-a schimbat instalaþia elecspaþioasã, pentru a putea primi în interiorul tricã; pentru a evita umiditatea s-a ridiei 400 de suflete, iar în anul 1830 s-a con- cat nivelul pardoselii, care a fost apoi struit actuala bisericã, ziditã din piatrã ºi parchetatã; s-au montat geamuri de tip cãrãmidã, acoperind o suprafaþã de 221 mp. termopan, s-a introdus gazul metan în Biserica este construitã în formã de navã, bisericã realizându-se ºi o instalaþie de având în faþa ei un turn cu linie goticã. încãlzire, s-a instalat un sistem de soTavanele interioare sunt drepte, fiind lip- norizare în incinta ºi în exteriorul bisericii, site de boltã. Aceastã bisericã s-a constru- s-a înlãturat vechea tencuialã exterioarã, it în timpul preotului paroh Ioan Teuºan înlocuindu-se cu una nouã, în tehnica tera(1816-1841). Ea a fost ridicatã de cãtre sit; s-a schimbat acoperiºul bisericii cu sãteni, cu sprijinul regimentului de grã- unul nou, din tablã, s-a construit o anexã în niceri, dupã cum rezultã din ordinaþiunea partea de apus a bisericii, lipitã de turn, comandei de regiment datã din 20 martie pentru arderea lumânãrilor ºi ca spaþiu de depozitare. Anul acesta, cu sprijinul Pri1830. Aceastã bisericã a fost modificatã ºi mãriei ºi al Consiliului local s-a realizat renovatã în anul 1890, când turnul a sufe- pavajul aleii din curtea bisericii pânã în rit o reînãlþare. Tot atunci turnul a fost centrul satului. acoperit cu tablã.

Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” din ªinca Veche
Pr. paroh Iosif Ciolan

16

Trecut ºi prezent

Lucrãri de înfrumuseþare
Începând din anul 2001, s-au realizat numeroase lucrãri de înfrumuseþare a bisericii. S-a pictat pentru prima oarã biserica în tehnica tempera, s-a montat o catapeteasmã sculptatã din lemn de stejar,

Sfinþire mult aºteptatã

În urma tuturor acestor lucrãri, pe data de 21 iunie 2009, în mijlocul parohiei noastre a poposit ÎPS Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a târnosit biserica, aºezând în piciorul sfintei mese a altarului pentru prima oarã sfinte moaºte,

ºi apoi sãvârºind în curtea bisericii o Sfântã Liturghie arhiereascã de neuitat pentru toþi cei prezenþi atunci. Cu aceastã ocazie, Pãrintele Mitropolit a apreciat râvna credincioºilor ºincani pentru ortodoxie, mulþumindu-le pentru efortul depus ºi oferindu-le diplome de cinstire. Cea mai mare bucurie a mea ca ºi paroh al acestei comunitãþi de români ortodocºi este faptul cã toate aceste lucrãri de înfrumuseþare a bisericii noastre s-au realizat numai din donaþiile benevole ale credincioºilor parohiei noastre, dovedind astfel ce rol important joacã Dumnezeu ºi Biserica în viaþa acestor oameni deosebiþi. ªi, cu ocazia aceasta, ºi eu doresc sã le mulþumesc pentru dragostea ºi ataºamentul pe care îl au faþã de mine, faþã de Hristos ºi faþã de Biserica Sa. Pr. paroh Iosif Ciolan
Corecturã: Amalia Dragne Tehnoredactor: Natalia Corlean Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter Preºedinte fondator: (Felmer), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Pr. protopop Ioan Ciocan Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL (Fãgãraº), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

ISSN 2065 - 765X

CMYK