Adrian Păunescu lasă în urmă versuri unice, dar şi controverse

Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, ca fiu al lui Constantin şi Floarea. A absolvit şcoala primară, gimnaziul si liceul la Bârca, la Cârna şi la Craiova, iar între 1963 şi 1968 a urmat Facultatea de Limba şi Literatura română a Universităţii din Bucureşti. În perioada 1970-1971, a fost bursier al Universităţii din Iowa (SUA), susţinând în ultima lună a programului mai multe conferinţe în faţa studenţilor americani şi demonstrându-şi încă de atunci calităţile de orator. A debutat ca poet la începutul anilor '60, iar de atunci şi-a consolidat renumele de autor prolific, cu peste 40 de volume lansate. Şi pentru că adunarea tuturor versurilor sale ar fi reprezentat o muncă de Sisif pentru oricine, Păunescu a lansat şi "Cartea cărţilor de poezie", în care sunt adunate toate stihurile sale din 1965 până în 2003. Altfel, din dragoste pentru limba şi cultura română, dar şi privind înapoi, nostalgic, la vremurile debutului său, Păunescu s-a preocupat constant de promovarea tinerilor poeţi, inclusiv prin intermediul unui ziar virtual. Cenaclul Flacăra a consacrat "reţeta" cu Păunescu recitând şi invitaţii săi cântând folk, muzică uşoară şi populară Poeziile sale pot fi împărţite în două categorii distincte: prima dintre ele, care i-a adus numeroase critici şi antipatii, a fost asimilată de unii drept odă adusă regimului condus de Ceauşescu, iar cealaltă, mult mai consistentă ca volum şi reprezentativă ca valoare literară, este cea care, practic, îl recomandă ca poet. Versurile sale, în special cele de dragoste, au fost sursă de inspiraţie pentru mulţi muzicieni autohtoni, printre care Nicu Alifantis, Mircea Vintilă şi Tudor Gheorghe. Înainte de toate, însă, poezia lui Păunescu a devenit cunoscută datorită unei serii de evenimente care au reprezentat un veritabil fenomen socio-cultural în România anilor '70-'80: Cenaclul Flacăra. În săli de spectacol şi pe stadioane pline ochi, Cenaclul a consacrat "reţeta" cu Păunescu recitând şi invitaţii săi cântând folk, muzică uşoară şi populară. La Cenaclu s-au lansat, astfel, multe nume importante ale muzicii româneşti, însă tot la Cenaclul Flacăra s-a întâmplat nenorocirea despre care se spune că ar fi determinat şi îndepăratea lui Păunescu din sfera celor agreaţi de Ceauşescu: în 1985, o busculadă produsă pe stadionul din Ploieşti s-a soldat cu mai mulţi morţi şi a pus capăt unui lanţ de peste 1.600 de spectacole cu muzică şi poezie. După Revoluţie, poetul a încercat renaşterea Cenaclului, sub titulatura "Totuşi, iubirea", însă demersul a avut ecouri palide şi viaţă efemeră. Suporter pătimaş al Universităţii Craiova, Păunescu a supranumit-o pe aceasta "Campioana unei mari iubiri" Adrian Păunescu a activat şi ca jurnalist, atât înainte, cât şi după 1989. A scris în "Amfiteatru", "România literară", "Luceafărul" şi "Flacăra", iar la televiziune a fost realizator de emisiuni, dar şi o prezenţă constantă, ca invitat, în dezbateri.

şi cei care l-au urât.CV-ul său politic include 12 ani în Senatul României. Suporter pătimaş al Universităţii Craiova. porţile din viaţa poetului s-au închis.. Păunescu nu le-a rămas dator nici microbiştilor.". iar a doua sa pasiune fotbalistică. între 1992 şi 1996. între 2000 şi 2008. . iar apoi din partea PSD.. însă. mai întâi ca membru al Partidul Socialist al Muncii. La 5 noiembrie 2010. îşi vor aminti cu siguranţă şi cei care l-au iubit. s-a ales din condeiul său cu imnul deschis de versurile "Suntem peste tot acasă / Porţile ni se deschid. poetul a supranumit-o pe aceasta "Campioana unei mari iubiri". De el. Rapid Bucureşti. dar în primul rând toţi cei care l-au citit şi care au reuşit să vadă graniţa dintre poetul. politicianul şi omul Adrian Păunescu.