Marius Burtea

Georgeta Burtea

REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN MANUALUL DE

MATEMATIC~ M2
CLASA A XI-A
Filiera teoretic`, profilul real, specializarea ]tiin\ele naturii (TC + CD) Filiera tehnologic`, toate calific`rile profesionale (TC). 3 ore/s`pt`m@n`.

1

Instruc\iuni de utilizare Lucrarea de fa\` a fost g@ndit` pentru a veni [n sprijinul elevilor [n rezolvarea problemelor din manual, fiind modele de rezolvare pentru orice tip de exerci\ii ]i probleme pe care ace]tia le pot [nt@lni [n culegeri sau alte manuale de clasa a XI-a, ajut@ndu-i [n preg`tirea pentru Olimpiadele de matematic` sau examenul de Bacalaureat. Materialul este format [n esen\` din dou` p`r\i distincte: Partea [nt@i, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare, ce cuprinde capitolele: Matrice, Determinan\i ]i Sisteme de ecua\ii liniare. Partea a doua, intitulat` Elemente de analiz` matematic`, este format` din urm`toarele capitole: Limite de func\ii, Func\ii continu`, Func\ii derivabile ]i Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor. Fi]ierul este organizat astfel: Ø Partea I, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare ü Enun\uri ü Rezolv`ri Ø Partea a II-a, intitulat` Elemente de analiz` matematic` ü Enun\uri ü Rezolv`ri Am conceput Cuprinsul acestei lucr`ri astfel [nc@t s` se poat` urm`ri u]or, [n paralel, cele dou` problematici tratate: Enun\uri ]i Rezolv`ri. {n cazul [n care ave\i dubii asupra unui enun\ din acest material, pentru a g`si u]or [n manual problema propus` am notat [n cadrul Cuprinsului ]i pagina din manual unde se afl` aceste exerci\ii ]i probleme (coloana scris` cu albastru). Modul de utilizare a fi]ierului Pentru a u]ura g`sirea unei anumite probleme din manual sau a rezolvarii unui anumit exerci\iu am conceput acest material [ntr-o manier` simpl` de utilizare. Astfel, dac` utilizatorul dore]te s` vizualizeze setul de exerci\ii de la o anumit` tematic`, este suficient ca, [n pagina de Cuprins (pag.3), [n coloana Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual, s` se pozi\ioneze deasupra capitolului sau temei care [l intereseaz` ]i s` ac\ioneze butonul din st@nga a mouseului. Automat fi]ierul sare la pagina corespunz`toare. Similar se ac\ioneaz` ]i pentru ajungerea rapid` la pagina de rezolv`ri dorit`, ac\ion@nd mouseul de data aceasta [n coloana Rezolv`ri exerci\ii ]i probleme. O dat` ajuns [n pagina dorit`, [ntoarcerea la Cuprins se face prin ap`sarea casetei cu s`geat` aflat` [n partea dreapt` sus a fiec`rei pagini ini\iale a fiec`rei sec\iuni. V` dorim mult succes la matematic`
AURORII 2

CUPRINS
PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare
Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . . . 5 1.2. Opera\ii cu matrice . . . . . . . . . . . . . 7 1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar . . 7 1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . . . 9 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 12

pag.

pag. manual 7 14 24 24 32 34 37 52 62 64 66 70 74 90 96 97

Rezolvari exerci\ii ]i probleme Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . 1.2. Opera\ii cu matrice. . . . . . . . . . . . 1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar 1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . .

pag.

. . . . .

30 33 33 38 51

Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 13 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 54 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
| 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) . . . . . 3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . .

Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
| 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) . . . . . . 73 3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . . 80 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare . 83 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 102 Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 106

. . . . .

19 21 22 26 27

PARTEA a II-a. Elemente de analiz` matematic`
Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . 1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 114 116 118

pag. manual

pag. manual 103 113 134 140 151 160 167 176 177 179 183 187 191 192 194 202 209 213 220 224 229 230 235 239 246 255 256 258

Rezolvari exerci\ii ]i probleme Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . 1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . .

pag.

. . . .

156 160 162 165

. 120 . 122 . 124 . 125

. 168 . 172 . 176 . 185

Capitolul 2. Func\ii continue
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . 2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval . . . . . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 127 . . . . . 129 . . . . . 130 . . . . . 131 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 135 136 138 139 141 141

Capitolul 2. Func\ii continue
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . 2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval . . . . . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 188 . . . . . 192 . . . . . 196 . . . . . 200

Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . 3.2. Derivatele unor func\ii elementare . 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . . . 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse . . 3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . . . 3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . .

Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . . . . 203 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse 3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . 3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208 214 219 222 226

Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 143 . . . . 145 147 148 150

Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 228 . . . . 237 243 260 264

3

PARTEA I
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL SISTEME DE ECUA|II LINIARE

Ø Capitolul 1. Matrice Ø 1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice Ø 1.2. Opera\ii cu matrice Ø Exerci\ii ]i probleme Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 2. Determinan\i13 Ø 2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei Ø 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare | Ø 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) Ø 3.2. Ecua\ii matriceale Ø 3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei necunoscute. Forma matriceal` Ø Teste de evaluare Ø Probleme recapitulative

4

PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare

Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 14 manual

| E1. S` se scrie o matrice A Î M3,2 (Z), B Î M2 ,2 (Q ), C Î M3,4 (R ), X Î M2 ,3 (C ). E2. S` se scrie:

a) o matrice coloan` cu 4 linii; c) matricea unitate de ordinul 5;

b) o matrice linie cu 4 coloane; d) matricea nul` de tipul (3, 4). æ 8 ö ç ÷ 3ö æ2 ÷ ç -1 ÷; D =ç -i 4 ÷; C = ÷ è5 ç ÷ 3ø è1+ i ø

E3. Se consider` matricele:
æ 1 -3 4 ö æ 2 -3 ç ÷ ç A =ç-7 8 -2÷; B =ç ç-2 -5 ç ÷ è è 0 -4 1 ø ö 5 -7÷. ø

a) S` se precizeze tipul matricelor A, B, C, D. b) S` se scrie elementele matricei B ]i D preciz@nd linia ]i coloana pe care sunt a]ezate. Exemplu: b11 = 2, d13 = 5 , ... . c) S` se completeze: a23 =..., a32 =..., a22 =..., c 31 =..., c 21 =..., 1+ i =..., 3 =..., - 4 =..., b23 =..., d14 =... ]i altele. d) S` se precizeze valoarea de adev`r a afirma\iilor: • a11 + a22 + a33 reprezint` diagonala principal` a matricei A. • diagonala secundar` a matricei A are suma elementelor egal` cu 12. • a31 + b22 + c 21 - d14 = 3 +1.
2 2 • a23 × b13 × c 31 × d12U-12 . • a23 = b21 = 5d11 .

1- b 2 è b - b c - 12 determine a, b, c, m Î R.

E4. Matricea X =ç ç

æ 3a - 6

a2 - 4 ö ÷reprezint` matricea nul` de tipul (2, 3). S` se ÷ 4 - 2m ø

æ x +1 0 0 ö ç ÷ 2 E5. Matricea A =ç 4 - y 3u 1- t ÷ reprezint` matricea unitate de ordinul 3. S` se ç 2 ÷ è z +1 v 2 1- x 2 ø determine numerele complexe x, y, z, t, u, v. 5

y. B =ç2 A =ç ç ÷ ç 2m ø è 3 è3 æ y .y ø è -5 è 5 æ x + y 2x .a -1 ö çC n+1 ÷=ç ÷.3ö ÷. Sintez` S1. S3.4 a + bö æ 2 . Se consider` matricele A Î M4 . Se dau matricele p`tratice æ y 2 -2 y ö æ 2 x-1 ö x ç x ÷ 0 lg ç ÷ ] i B =ç 3 . a Î R astfel [nc@t A = I 2 . C =ç 3x . S` se scrie matricea A = ( aij ) 4´4 . S` se scrie matricea C = ( c ij ) 3´4 . ]tiind c` aij = max{i.2ø ç 3 b 2 è 3x (1. 3. y. ÷ 2 ç è log 2 (a -1) 4 y . b) Pentru ce numere x . j = 1. p pentru care urm`toarele matrice sunt egale: æ æx 2 . y Î R astfel ca tr ( A) . j}.C n ø è a + 3bi -1 a) S` se determine x . ]tiind c` bij = j i+1 . m. S2.b) a)ç ÷ ç ÷ ç z ø è2x -1 x . ÷ p ø 6 . ÷=ç a)ç ç ÷ ç ÷ 4 . 5-n (C ) ]i B Î Mm2 .E6. ÷ ç ÷ y 2 + 6ø 0 2y ø è-4 a) S` se scrie tr (A) ]i tr (B). ]tiind c` c ij = í1. z. S` se determine numerele reale pozitive x. a. i. ï dac` i > j . i.5ö ÷. ï i+ j i ï(-1) A j . dac` i < j î æ4 2 ç S4.9 A =ç 3 ÷. S5. S` se determine elementele necunoscute astfel [nc@t s` aib` loc egalitatea: æ2x +1 -1 ö æ-y + 6 -1 ö ÷. j = 1.4 ç 2 ÷ è C z +1 m2 ø y . ì dac` i = j ï2.3x ø 2 ÷ 3!.2x + y ø x . 4 . b.x 2 ö ÷.y ö æ 3 ÷=ç b)ç ç ÷ ç 2x + y ø è x + 2 y è 4 y + 2ö ÷. ÷ log 2 aø S7. S` se determine m. n Î Z astfel [nc@t s` fie posibil` rela\ia A = B. S` se determine elementele necunoscute din urm`toarele egalit`\i de matrice: æ 2 æ a2 .2x ) è ö 2 x 2 + 7 ÷ æ2×C n =ç ÷ ç -3 ø è 4 4 ö ÷. ÷ 5 ø | | E7. b) Pentru ce valori ale lui y are loc egalitatea a33 + b33 = a21 . 2 (C ).tr (B ) = a13 + b31 . S` se scrie matricea B = ( bij ) 3´3. y.b12 ? c) Pentru ce valori ale lui x are loc egalitatea a22 + 2b22 = a32 + b23? d) S` se determine x . Se dau matricele A =ç 3 -2x ç 6 è5 æ 4 x -6 4 ö 2 ö ÷ ç ÷ 1 ÷ ]i B =ç 0 -x 2 -10÷. n Î R are loc egalitatea O 2 = B? S6.

B =ç-y -v x ÷. ÷ ÷ 3c + 2 n ø 7 . b)ç 2 E2. 24 manual E1. Se d` matricea de ordinul trei. y. Adunarea matricelor Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare æ2 -1 3 ö æ-7 ÷+ç a)ç ç ÷ ç 5 4 -2 ø è 3 è æ ö æ ç-6 2 -5 ÷ ç 2 ç ÷ ç æ-2a b ö æ a -5 b ö ÷+ç ÷. C =ç2 3 -3÷. Se dau matricele p`tratice: æ1 æ 3 -2 3 ö 3z ö z v ö ÷ ç ÷ ç ÷ -4 ÷.2.B ). E4. t ( A + B ). v. S` se determine matricea X Î M2 (R ) dac` æ 1 ç æ 2 æ1 -1ö ç1. ç ÷ ç ÷ è 1 -3 2 ø è 0 -1 2 ø ç ÷ è-4 -5ø a) S` se calculeze A + B. u. 1 8÷ ÷ 5 3 ø -i 4 ö æ 1 2 ö æ 0 i ö ÷ ç ÷ ç ÷ 3 ÷+ç-2 0÷-ç-3 2 ÷. z.2 1 ö ç ÷. ÷ ç ÷ ç ÷ t + 3ø 2ø è-x 2 y x . Opera\ii cu matrice 1.2. -1 -10÷ S` se determine numerele reale a. C =ç 0 A =ç . n astfel ca t A = A .X +ç ÷= ç ÷ ç ÷ è 3 -1ø ç è 4 . A =ç a 2 ç ç3 è c. b)ç c)ç 1 0 -1 ÷+ç 4 ç ÷ ç ÷ è 3x -8 y ø è2x 6 y ø ç2 4 2÷ ç 5 ç ÷ çè 3 5 3 ø è 3 æi 2 ç æ-1 4 ö æ-6 1ö æ1 0ö ç ÷-ç ÷-ç ÷. 3 ÷.5ø ç 2 è ö ÷ ÷ . 4 ÷ ÷ 1. S` se calculeze: 8 5ö ÷. b.1.1. S` se calculeze: a)ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç è 2 -5 ø è 0 2 ø è 0 1 ø ç1 è pag. t ( A . t astfel ca A + B = C. t ( A .a bö ÷ . æ 2x 4 y ç A =ç 1 u ç è-v -2v E5. t A+t B. 6. b) S` se calculeze A+t C . ÷ 0 4ø ö -7 3 ÷ ÷ -1 2 ÷.B+t C ) . B-t C .B.z ø è2 4 S` se determine x. ÷ ç ÷ ç ÷ -1 ÷ è 3 4 ø è 4 6 ø ø E3.5 ø 1 æ5 ç E6. Se dau matricele: æ-1 2 ö ç ÷ æ-1 2 0ö æ1 -3 2 ö ÷ B =ç ÷. A .

A = A1 .2 æ ö ç 1æ 6 -8ö 2ç18 -6 12 ÷ ç ÷. t Î R pentru care are loc egalitatea: æ x +1 2 ö æ ö æ 4+ yö ÷+ 3I + x ×ç 0 1 ÷=ç 9 ÷. a. S` se calculeze matricea: æ1 a) A = åç 3 ç èk k= 1 n ö k ÷. X =2 ç ÷ ç ÷ 5 è 1 0 1ø è2 -5 -4 ø ç è3 3ø E10. S` se determine matricea A [n fiecare caz: æ1 a) 2 A+ç ç è3 æ-1 ç ç c) -4 0 ç è 12 æ 4 -1 2 ö æ2 1 1 ö 2ö æ 5 6ö ÷=ç ÷. ÷ k (k +1) ø æ1 b) A = åç k ç k= è2 1 n 2 k × 3k+1 ö ÷.i 1. x ×ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è -1 x ø è2 0ø è z + 2 t + 4 ø S3. C =ç 4 ÷ ç 2÷ log 2 z C n ø 9ø è S` se determine elementele necunoscute ]tiind c` t A+t B = C. S` se determine x . Se d` matricea A =ç ç E8. b.ç 6 0 ÷. ÷ 2ø A = B + C . B =ç2 ÷ ç y è5 6ø è3 æ x 6ö -4 ö ÷. ç ÷=ç ÷.I 2 . S` se determine constantele x. k -k ÷ 2 ×3 ø 8 . S` se calculeze: æ-2 è5 3ö ÷ S` se scrie matricea A sub forma: .15 ( 2 -1)ç 1 a) ç .3 2 1 ÷. ÷. c din egalitatea: æ x -2 y 4 z ö æ ö æ 13 22ö ÷+ 5×ç1 -3 -2÷=ç 7 ÷. ÷ ç ÷ 3ç ÷ -1ø 6 ø è 3 12 ø è5 S4. S` se determine matricele A. d) iç 2i 1.i ÷. b) .E7.i ) B =ç2 . y. b) (1+ i ) A + B =ç ç ÷ ç ÷ 2+ iø è 1 è1.B =ç 1 -1÷. Se dau matricele: A =ç ç æ x æ2 5 ö ÷. z. S` se determine matricea X ]tiind c` are loc egalitatea: æ ö æ-1 4 3ö æ 3 ö ç 1 -1 5 ÷ ç ÷+ (-1) 5 ×ç 0 1 ÷. A = D . z . S2. ç ÷ 3+ 8 ÷ 4 ø è-3i ø 0 E9. 2è 12 0.2 ö ÷ æ 3 ö ÷. c) 2 ÷ C 3 15÷ . æ-1.5ö -3ö ÷ ç ÷ 4ç ÷ 4 ÷+ 7A =ç 1 -2÷. B ]tiind c`: æ 3 2ö æ ö ÷]i 2 A .2 ø 3ç ç è2 ø è 1. A = I 2 + E. a) A + 2B =ç ç ÷ ç ÷ è2 3ø è-1 1 ø æ2 + i æ ö 1 ö ÷]i A + (1. y.i 2 .A2 .i ø S5. b) 3A+ 5 ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è-1 3ø è 3 1 0 ø è 0 -4 9 ø æ-3 0 ö æ 0 1.i ÷. 2×ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ 4 -1ø è-3 è a 4b 3c ø è-21 -2 8 ø Sintez` S1.

æ 1 ö æ1 ö ç– 1 ÷ ç ÷ æ1 3ö ÷ ÷. ]i s` se calculeze AB + tB× t A. è 3 – 1 1øç ÷ç 0 1÷ è1 3 – 1 – 1 øç ÷ è –2 2 ø E2. B =ç –3 1÷ è 0 1 0 5ø ç ç ÷ è 2 0ø t ( A× B) = tB× tA. B =ç 2 a) A =ç b) A =ç2÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1 0ø è1 è –1 1 – 2 ø è –4 0 – 2ø S` se verifice egalit`\ile matriceale: a) A× (B ×C ) = ( A× B )×C . BA. × × ç ÷ ç ÷è1 – 1 – 4ø 2÷ ç ÷ ç ÷ è1 2 3øç è 2 i2 ø p÷ ç ç 0 1 tg ÷ è 4ø æ1 1 ö ÷ æ1 – 1 2 4 öç ÷ç –1 2 ÷ æ1 2 3öç ÷ç1 2 e)ç × 1 2 ÷ç × ç ÷ ÷. Pentru fiecare pereche de matrice (A. . S` se calculeze: æ 4 5 öæ 2 1 ö ÷ç ÷. æ –1 0 3 ö æ5 1 – 2ö æ0 2 0 ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ A =ç 2 – 1 2 ÷.Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. 32 manual æ1 – 2öæ1 4ö ÷ç ÷. B) s` se determine AB. C =ç –1 3 – 1÷. ÷ p ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç cos 1 2 ÷ è –2 tg0ø è1 0 1 ø è1 –1 1 ø è ø 2 æ –1 2 ö ç ÷ æ 3 1 – 4 0ö ç 0 1÷ ÷ s` se verifice egalitatea E3. Se dau matricele p`tratice: 9 . tA tB. c) ( A + B ) ×C = A×C + B ×C . E4. B =ç 1 3 ÷. c)ç 1 0 ÷ç d)ç2 1 2÷ç 2 – 1 sin ÷. . b)ç × ç ÷ç ÷ è 4 1 øè2 1ø æ ö ç ÷ –1 – 1 cos 0 ÷ æ –1 2 ö æ 3 1 2öç ç ÷æ 0 – 2 3 ö ç ÷ç p÷ ÷. tB tA . B = (–3 1 – 1) . B =ç 1 1 3 ÷. Pentru matricele A =ç ç ÷ ÷. a)ç × ç ÷ç ÷ è 6 – 1øè –3 – 2ø pag. ç ÷ ç 1÷ è 3 1ø ç ÷ ç 1 – ÷ è 3ø è ø 2 æ ö æ1 0 0ö æ 0 0 – 4ö æ –2 1 ö ç – 1 1 sin p ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 6÷ ç c) A =ç d) A =ç 0 1 0÷. b) A× (B + C ) = A× B + A×C . B =ç –3 0 0 ÷.

E5. e) BXB = A. A 2 . de forma ç ç æ-1 -1ö ÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ è1 – 3ø è 3 2 ø è –1 1 ø ç ÷ è 0 1 – 2ø æ –1 2 – 2ö ç ÷ E6. a) X ×ç ç ÷ ç ÷ è 3 4ø è 4 2ø æ –1 3ö æ ÷ X =ç5 b) ç × ç ÷ ç è 2 1ø è4 7ö ÷. . Sintez` S1. ÷ ç ÷ 2 è 0 1ø è1 1ø d) AX = XB . S` se determine matricea X care verific` egalitatea: æ1 -1 1 ö æ ö ÷ X =ç 0 3÷. A 2006 ]i ( A 3 + I ) 10 . S` se determine matricele: ÷ 2 – 1ø b) C = f ( A) + 2 f ( A – t A).3A + 2I 2 =ç ç ÷ è 1 -1ø æ a -bö ÷ care verific` egalitatea . a)ç × ç ÷ ç ÷ è 0 1 -1ø è 3 2ø æ1 -1 1 ö æ8 2 -1ö ç ÷ ç ÷ c)ç2 0 3 ÷ X =ç 9 × 5 4 ÷. æ1 5ö æ ö ÷ B =ç2 1÷ S` se rezolve [n M (R ) ecua\iile . Se dau matricele p`tratice A =ç ç matriceale: a) AX = I 2 . b) AX = B. S` se determine matricea A Î M2 (R ). ÷ è 0 1ø E8. ç ÷ ç ÷ è1 1 -2ø è-3 -1 5 ø æ-1 4 1ö æ-3ö ç ÷ ç ÷ b)ç 0 1 3÷ X =ç 8 ÷. × ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è-1 1ø è-1 1ø è 4 1 ø 10 . Fie matricea A =ç 4 – 3 4 ÷.ç3 – 1 0 ÷ . S` se determine X Î M2 (R ) care verific` egalitatea matriceal`: æ –1 2 ö æ5 10ö ÷=ç ÷.ç ÷ . S` se rezolve ecua\ia matriceal`: 2 A -ç ç æ 1 2ö æ 3 1ö æ 0 -3ö ÷ A×ç ÷=ç ÷+ I . × ç ÷ ç ÷ è-2 2 5ø è9ø S2. S3. S` se calculeze urm`toarele puteri de matrice: æ2 1 1 ö2 ÷ æ2 1 ö2 æ1 – 1ö3 æ 2 – 1ö5 ç ç ÷ . Se d` matricea E =ç ç æ –1 è2 0ö ÷]i f ( X ) = X 3 – 4 X + 2I . Se d` matricea A =ç ç A n . A 3 . n Î N* . ÷ èb a ø S4. ÷ 0ø E9. S` se calculeze A 2 . c) XA = B . æ1 1ö ÷ Folosind metoda induc\iei matematice s` se calculeze .ç ÷ . a) B = 2 f ( A) – f ( A + I 2 ). ç ÷ è4 –4 5ø E7.

÷ 1ø a) S` se determine matricea C (k ) = A× B×t A .. Fie matricea A(x ) =ç ç æ1. y Î R astfel [nc@t s` fie ç ÷ è 2 0 -1ø verificat` egalitatea A 3 = xA 2 . 2002 S9. 3÷ ÷ 2 ø Facultatea de inginerie Sibiu. A 3 (x ) = A( (x +1) 3 -1). b) S` se calculeze suma S = A + A 2 + A 3 +.. " x . Fie matricele A =ç 0 1 1÷. Mure]. y Î R . S` se determine puterea n a matricei A =ç 2 1 çè 2 1 ö ÷ 2 ÷.. b) S` se verifice egalit`\ile: A 2 (x ) = A( (x +1) 2 -1). n Î N *. b) S` se calculeze suma de matrice S = C (1) + C (2) +.yA .. ç ÷ è0 0 2ø Universitatea Politehnic` Timi]oara.2x x ö ÷Î M (R ) .+C (20) .+ A 20 .æ1 -1ö æ ö ÷ A = A×ç1 -1÷? × S5. Se dau matricele A =ç ç æ1 1ö æ ÷. 11 . S` se determine numerele x . Exist` matrice A Î M2 (R ) care verific` egalitatea ç ç ÷ ç ÷ è3 2ø è3 2ø æ-1 0 2 ö ç ÷ S6. 2002 æ2 1 0ö ç ÷ S8. ç ÷ ç ÷ è 0 0 1ø è 0 0 0ø a) S` se arate c` A = I 3 + B ]i s` se calculeze A n . S` se determine puterea n a matricei A =ç 0 1 0÷. B =ç 0 0 1 ÷. c) S` se calculeze A 2006 (1) . Facultatea de Inginerie economic` Tg. B =ç 1 ÷ ç 2 è 0 1ø èk kö ÷. æ1 1 2ö æ0 1 2ö ç ÷ ç ÷ S10. S11. ÷ 2 è -6x 1+ 3x ø a) S` se arate c` A(x ) × A( y ) = A(x + y + xy ). S` d` matricea A =ç 0 1 0 ÷. 2002 æ 3 ç ç S7.

1}. 3.5 . Fie A. 1ý. Dac` a = 5. | 4. y cu proprietatea c` æ1 2 ö æ ö æ ö ÷+ 3yç y 1 ÷=ç 4 5 ÷. b) x =-2. A =ç ç ÷ ç ÷ è b 0ø è0 yø S` se arate c` matricea ( AB . 2.pag. d) x Î í. atunci A× B Î M . b) S` se arate c` dac` A. x÷ ï è 0 (-1) ø þ æ1 a) S` se arate c` I 2 Î M . ç ÷ ç ÷ ÷ è 9 12ø 5 At2 1 ø + æ1 1ö æ ö æ ö ÷ A+t A 1 1÷=ç 4 7÷. S` se determine matricea A Î M2 (Z) ]tiind c`:ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 0 1ø è 0 1ø è 3 7ø æ 0 aö æ ö ÷. xç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è2 x ø è 1 x ø è5 4ø æ1 1 1 ö ç ÷ ç 0 1 0÷Î M3 (R ) ] i B = A10 + A 9 . ç ç0 0 1 ÷ ÷ è ø ì 5 ü a) x =1. atunci: 1. y. b) S` se calculeze A n . S` se determine numerele reale x. n Î N* Testul 2 1. 32 manual Teste de evaluare Testul 1 æ1 x x 2 ö ç ÷ Fie A Î M3 (R ). S` se determine numerele x . c) S` se calculeze A n . Se consider` mul\imea de matrice M = í A(x ) =ç ç ì ï ï î ü ï x ö ÷ x Î Zý.BA) 2 are cel pu\in dou` elemente nule. Fie A = ç ÷ è1 0 1 ø a) S` se calculeze Tr (B ) ] i b31 + b22 + b13. t Î N pentru care: 3y + 9 y ö ÷= 5×æ 4 18ö. B Î M . c) x Î {0. A =ç 0 1 x ÷]i a = 2a13 + 3a23 . n Î N* ] i A Î M . æ2 x + 4 x ç ç 2 è Cz 12 . ç × 3. B =ç x 0 ÷. B Î M2 (C ).. î 2 þ 2. z .

Folosind propriet`\ile determinan\ilor s` se calculeze determinan\ii: 300 400 500 a) 1 -1 4 .I 2 )] ] i det ( A + 2I 2 ) . 100 200 400 E5. S` se calculeze. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mult trei Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. i 2 2. Enun\a\i c@te o proprietate a determinan\ilor ]i da\i un exemplu de aplicare a acesteia.3 1+ 5 d) log100 0. Determinan\i 2. 2 . -2 -1 -1 P0 0 e) C 2 1 A3 P1 1 C2 2 A3 P2 2 C2 .i ) 2 -i g) -y+1 -x . 100 2 1 13 5 11 -1 c) 15 22 -3 . 32 c) 15 -72 . 3 A3 2 1 3 b) 3 2 1 . f) x +1 x 2x x i 3 1 3 -1 2 a) 1 4 5 . Compara\i numerele: E3. .i 5 -1 .75 c) -1. scriind sub forma cea mai simpl`. determinan\ii: 7 8 a) 5 3 . 52 manual E2.Capitolul 2.5 . 3 A3 2 x+1 32 y (1.5 . 9 25 e) 3! 5! .5 . 4 -2 d) -5 3x -1 b) = 10 . B =ç 4 -5÷. 3 C4 9 2 i (1+ i ) 2 æ2 -1ö æ ö ÷. 25 44 . 3 4 5 10 -1 3 b) 50 1 1 .x 4x -1 x -i i 3 x 3x = x . 1 3 2 10 20 40 f) -1 -5 -7 . 3 -1 pag. S` se calculeze urm`torii determinan\i de ordinul doi: a) -2 -5 . -8 lg 01 . S` se rezolve ecua\iile: x -3x a) = 20. e) = . 0 0 0 E6. . b) det ( AB ) ] i det ( A) × det (B ) . S` se calculeze determinan\ii de ordinul al treilea prin cele trei reguli de calcul: 1 2 -5 c) 2 -1 0 . S` dau matricele p`tratice A =ç ç ÷ ç ÷ è7 4 ø è6 2 ø a) det ( A) + det (B ) ]i det ( A + B ) . 2 -x 3x 2 c) x x +1 = 4.32 . 8 10 b) 2 -3 -6 . 2x -x 18 x 0! 1! 2! d) 1! 2! 0! . 0! 4! f) b) 2 A4 1 C5 3 . c) det[ 3 ( A . E4. -1 5 1 3. E7. 2! 0! 1! -8 2 8 h) 3 7 -3 .1. h) . . 5 8 d) 2 + i -1 . 4 -1 0 11 21 47 g) -1 18 7 . 2 x 2 x -1 = .

b) S` se calculeze d folosind dezvoltarea dup` coloana a doua ]i apoi dup` linia a treia.minantului dup` coloana [nt@i. S` se calculeze valoarea expresiei: 8 -25 2 1 0 S2. S` se rezolve ecua\iile: x a) 1 1 1 x 1 1 7 -1 2 -x 1 = -3 9 4 . Sintez` 4 -1 2 -1 4 . 3. x 3 sunt solu\iile ecua\iei.5 . S` se verifice dac` urm`toarea egalitate este adev`rat`: 3 4 -3 4 -1 2 5 . Se consider` determinantul d = 4 6 -3 .6× 3 5 -1 + 2×-5 . b) 1 2 7 -1 5 1 1 x 1 1 -1 -1 x (1+ i ) 2 1 1 . 5 2 x +1 x 3x+2 d) 4 S4.17 + 5 0 2 1 = 7 -1 . 14 . b 8 -9 10 E8. 20 6 7 7 1 4 + 17 .i -i 2 9 2 3x = .-1 x -1 = . x a b f) b c c a c a . S` se rezolve ecua\iile: a) x (x + 2) x + 3 =-14 . s` se formeze dou` zerouri pe coloana [nt@i. s` -1 5 1. apoi s` se calculeze determinantul ob\inut folosind dezvoltarea deter. S1.3 2 x 1 -3 = . d) x + 3 x + 4 x + 5 = . 3 4 5 2x 2x -1 x . c) Folosind propriet`\ile determinan\ilor.5 . Dac` x 1 . 12 5 1 a) S` se determine complemen\ii algebrici ai elementelor determinantului d. Se consider` ecua\ia x -1 x 0 x 3 3 3 se calculeze S = x 1 + x 2 + x 3 . -2 i x x -1 -1 2x -1 2 1 1 c) 3x + 2 -1 3 = x 4 -2 2 x x +1 x + 2 x x +1 x .2 3 5 1 3 3 10 S3. 5 4 b) x 2 +x 3x i 3+ i x -2 = . x 2 .1 a d) 1 b 1 c m n . 1 1 3x+1 x (x -1) 4 .2 4 . p x y e) y x y y y y .x x +1 1 S5.x -5 x 2 c) = .

j .a 2b 2b = (a + b + c ) 3 . unde d ii reprezint` complementul algebric al elementului aii din matricea A. S` se verifice egalit`\ile: 2a 2a a.x ) . z 3 +x 3 S8. c 1 m-n n. Se dau matricele A =ç 1 -1 3 ÷] i B = (bij ) 3´3. z -x a a +1 a + 2 b) b b +1 b + 2 .S6. S` se arate c` are loc egalitatea A 2 .b a .b d) b . i =1. ç ÷ 1 0ø è2 dac` i ¹ j . c) C@t este suma s = b11d 31 + b12 d 32 + b13d 33 ? C`rei propriet`\i a determinan\ilor corespunde rezultatul? S11. c c +1 c + 2 x e) x 2 yz y y2 xz z z2 . unde bij = i. b) S` se calculeze s = d11 + d 22 + d 33. 2. det (B ) ] i det ( A× B ) . Folosind propriet`\ile determinan\ilor. c +1 c -1 c 2 -1 a.tA 2 + sA . æ1 -2 1 ö ç ÷ S9. Se d` matricea A =ç1 -1 3÷.c a) b . 3.c c-a S7. Aplic@nd propriet`\ile determinan\ilor. b) S` se verifice dac` are loc egalitatea det ( A× B ) = det ( A) × det (B ) . 2c c . c) C@t este suma s1 = a13d12 + a23d 22 + a33d 32 ? d) S` se verifice egalitatea matriceal` A 3 .a a+ c . s` se arate c` urm`torii determinan\i sunt nuli: a+ b a) b + c c+a 3 c 3 a.c 15 .a.b. dac` i = j ] i bij = i . a. c c 2 +1 c +1 a +1 a -1 a 2 -1 f) b +1 b -1 b 2 -1 . 3 b a. Fie A Î M2 (R ).b .tr ( A) × A + det ( A) ×I 2 = O 2 (rela\ia lui Hamilton-Cayley).z ) (z . xy a a 2 +1 a +1 c) b b 2 +1 b +1 .b a2 + b2 a2 c) b 2 c2 (b + c ) 2 (a + c ) 2 (a + b) 2 b+ c .b 2c x+y b) x 2 + y 2 x 3+ y3 y+z y2 +z 2 y3 +z 3 z +x z 2 + x 2 = 2xyz (x .d ×I 3 = O 3 . æ-2 1 -4ö ç ÷ S10. ç ÷ è 0 1 4ø a) S` se calculeze d = det ( A) ] i t = tr ( A).p p-m x-y y-z .b -2ab . a+ b.b b) a 2 + b 2 -2ab 2 a. s` se calculeze urm`torii determinan\i scriind rezultatul sub form` de produs: a2 a) b 2 c2 a 1 b 1.y ) (y .c . a) S` se determine det ( A).

2 x ) s` fie coliniare. . . 2m .5). 1).2. punctele A. 4) . calcula\i aria suprafe\ei (MAD). Care din urm`toarele triplete de puncte sunt formate din puncte coliniare: a) A (-1. a) S` se scrie ecua\iile laturilor patrulaterului. G (6. C (2 x+1 . -1) . c) S` se determine A ( ABC ) . E5. cos 2 a). 2 x+1 . 1) .4) . d) S` se calculeze aria suprafe\ei (ABCD).3) . P (1. 4) . .2. 1 a) S` se verifice dac` A ( OAB ) = sin(a . BC. Se dau punctele A (sin 2 a. B. 5). 5) . d) Dac` punctul M (m. S` se determine x Î R astfel [nc@t punctele A (1. 2) . E3. cos 2 c ). c) S` se determine triunghiul ABC cu aria 22. . E4. . b. a) S` se scrie ecua\iile laturilor triunghiului ABC. b) S` se scrie ecua\iile diagonalelor patrulaterului. CA. 3). . 2 b) S` se arate c` pentru oricare a. Sintez` S1. S3. Se dau punctele A (-3. .2). D (3. cos 2 b). Patrulaterul ABCD are v@rfurile A (1. 2m ) . B (2. c) S` se compare distan\ele punctelor A ]i C la diagonala [ BD] . 16 . (BCD) ]i (COD). F (2. B. C sunt pe o dreapt`. a) S` se reprezinte punctele [n plan ]i s` se scrie ecua\iile dreptelor AB. 2) .4) ] i B (-1.9). C (sin 2 c. S2. 62 manual E1. B (5. punctele A. 5). C (4.b) ×sin(a + b)) . 1) . b) S` se determine lungimile [n`l\imilor triunghiului ABC. V (m. B. C (-1. 1) . Se dau punctele A (2. C (6. N (1. b) M (2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag.5.3). 0). E2. c) S` se compare ariile suprafe\elor (ABD). U (3. B (m +1. Se dau punctele A(2. d) T (2. -11) este coliniar cu punctele A. B (2 x . . -1) . C (1.2). 4) ] i D (3. CD.3) . 4) . C (-1. S` se scrie ecua\ia dreptei AB ]i s` se verifice dac` punctul C(5. C sunt coliniare.3). B (8. c Î R. . b) Pentru ce valori ale parametrului m. Se dau punctele A (1. B (-2. 3). c) E (-4. m +2) este coliniar cu B ]i C.2. b) S` se determine distan\ele de la v@rfurile B ]i D la dreapta AC. B (sin 2 b. a) S` se determine ecua\ia dreptei AC.2) .

Exist` puncte A (m. B (m +1.m + 2) . 3). Punctele A (2m +1. m ). b) 2. B (2.y .m ). 1.6m ö æ 7m -1 ö ÷. æ x æ ö æ ö -2 ö ÷. B (1.. 3). S` se determine punctele M situate pe dreapta x . B. m ) ] i C (-4. B (m +1. 4). Pentru ce valori ale lui m are loc 23 egalitatea A ( OAB ) = .5-1 1 5 . . 1) . Se consider` punctele A (m. Se d` expresia E = 22 3 3 -2 1 Valoarea expresiei este: a) –2. c) dezvoltarea dup` linia a doua. S` se determine m Î R astfel ca punctul A (1. Cç1. è 1. 2) . 64 manual Teste de evaluare Testul 1 1 0 2 1 4 -5 2 . B (2m . S5. b) regula triunghiului. a) S` se determine m Î R astfel [nc@t punctele s` fie coliniare. S9. 4. m ). 1) s` fie la distan\a 3 fa\` de dreapta BC. d) dezvoltarea dup` coloana a doua. n Î R astfel ca punctele A. 2 S6. 2m -1). f) o proprietate a determinan\ilor nuli. ÷. unde æ 2 . C s` fie coliniare [n cazurile: a) A (m -1. d) –36. Se dau matricele A =ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è x -1 1 ø è5 x -1 ø è 2 3ø det ( A + B ) = det (C 2 ) este .. S` se calculeze det ( A) utiliz@nd: ç ÷ è 4 -2 6 ø a) regula lui Sarrus. 17 . B =ç 3 2x +1÷...(-1) 3 ×-6 . Bç 0. . C (m.n. æ 2 -1 3 ö ç ÷ 2. 1+ m ) . Se consider` punctele A (3. n +1) . Se d` matricea A =ç-1 4 -5÷. b) A (m . Se dau punctele distincte A (2. C =ç x 1÷. C (2m . b) S` se determine m Î R astfel ca aria suprafe\ei (ABC) s` fie 1. C (1. 1) . m ). C (m. S7. Suma solu\iilor ecua\iei 3. B (2m.n. e) dezvoltarea dup` coloana [nt@i dup` ce s-au ob\inut dou` zerouri pe aceasta.S4.3 = 0 pentru care A ( OAM ) = A ( OBM ) . 1+ m ) . . S` se determine m. 2). .3. 2) sunt coliniare dac` m =. B (1. c) 20. m ) astfel [nc@t A (ABC ) = 2 ? pag.m ø è m -1 ø S8.

÷] i C (1. æ è ö æ ø è ö 0 yö ÷ y 0 ÷]i ÷ b -z ø 2m 1 4. Fie S1.Testul 2 1.m.. æ 1 -e e 2 ö ç ÷ ç-e e 2 1 ÷... 32 7 2 3 -1 5 -3 y +1 2 y +1 -1 3 = . 18 .3x 2 8 -2 3 5 1. è2 ø æx y ç 3. Se consider` triunghiul ABC. 2). . AB ) = 3 este . Atunci n =. (6) = . S 2 . S1 ´ S 2 . B =ç a y z ÷. . 1÷ Bç 3. Atunci 2. 1 2y y y + 4 -y . unde e este solu\ie a ecua\iei x 2 + x +1 = 0. Se dau matricele A =ç a 0 ç è-c -z æ x 0 bö æx bö ÷ ç ÷ ç z ÷.. S1 È S 2 . respectiv S2 mul\imile solu\iilor ecua\iilor: a) x .5 b) 1 y -1 y +2 -1 S` se determine S1 . cu Aç.4 1. Valoarea lui m Î Z 3 4ø pentru care d (C .. .. .. Se d` matricea A = ç 2 ÷ çe 1 -e÷ è ø æ1 ö det( A) + detç A 2 ÷= . C =ç a ÷ ç ÷ ç 0ø è-c b 0ø è-c n = x det ( A) + a det (B ) + c det (C ) .

S` se determine matricea A a c`rei invers` este: a) A -1 æ-5 8 ö ç ÷ =ç 3 1 ÷. Sisteme de ecua\ii liniare | 3. c)ç ç ÷ è 0 1ø æ 3 -2 0 ö ç ÷ g)ç 0 2 2 ÷. a)ç ç ÷ è 4 3ø æ2 -5ö ÷. ÷ 3 3ø æ1 3 2ö ç ÷ h)ç2 0 1÷. Matrice inversabile din M n (C ) Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. d)ç ç ÷ 1ø è m-3 æ 3m +1 ö ç -1 7 ÷ 2 æ m m +1 2 ö æ m æ2 + m ç 2 ÷ 4 3ö 1 1ö ÷ ç ÷ ç ç ÷ m . B. 4 3 ÷ ç1 ç ÷ 5 5 ø è5 19 æ-2 -1 1 ö ç ÷ c) A-1 =ç 0 4 -1÷. b) A-1 =ç ç ÷ è 4 2ø æ 1 11 7ö ç . a)ç ç ÷ è8 -5ø æ1 1 1 ö ç ÷ e)ç1 1 0÷. b)ç 2 è 3 4ø æ2 1 3ö ç ÷ f)ç 0 -1 4 ÷. ç ÷ è1 2 1ø | E3. a)ç ç ÷ è 3 -6 ø æ m 5ö ÷. è 2 2ø æ-1 0ö ÷.3m m ö ÷.1. S` se determine m Î C pentru care matricea este inversabil`: æ m 2 .7÷ ç e)ç 1 1 -3÷. S` se determine inversa matricei: æ2 -1ö ÷. E4. b)ç ç ÷ è-20 m ø æm . g)ç m m -1 1÷.3 7 ö ÷. AB ]i BA sunt inversabile ]i s` se calculeze inversele lor. h)ç 4 9 . 70 manual E2. ç ÷ è1 -2 -3ø æ 3 d)ç ç è2 2 2ö ÷.Capitolul 3. E5. ç ÷ è 1 -2 0 ø . Se dau matricele A =ç ç ÷ ç ÷ è-4 10ø è 3 2ø a) S` se arate c` matricele A. f)ç 2 -1 0÷. ÷ 2 ÷ ç ÷ ç 2 ç ÷ ç 2 m 1 ø çm 11 9÷ m 1ø è0 è 1 -1 7 ÷ è ø ç ÷ è ø æ-1 2 ö æ ö ÷]i B =ç 7 5÷ . c)ç ç ÷ m + 2ø è 2 c) S` se verifice egalit`\ile ( A 2 ) -1 = ( A-1 ) 2 ]i (B 2 ) -1 = (B -1 ) 2 . ç ÷ è2 1 1 ø æ-8 6 ö ç ÷ 1 ÷.÷ 5÷ ç5 5 d) A-1 =ç 0 -2 1 ÷. S` se determine care din urm`toarele matrice sunt inversabile: æ-2 5ö ÷. è9 4 ø æ 2 -1 ö ç ÷ d)ç 2 ÷. b) Este adev`rat` egalitatea ( AB ) -1 = B -1 × A-1 ? æ2 m ö ÷. ç1 ÷ è 2 ø pag. b)ç ç ÷ è 3 -7ø æ5 ö ç -2 ÷ c)ç 2 3 ÷. ç ÷ è 0 0 -5 ø æ-1 0ö ÷.

b)ç ç ÷ è-2 lg 5ø æ 0! 3 ö ÷.i ö ÷. æ1 1 -1ö ç ÷ S6. b)ç 2 + 3 ÷.1 3 ç ÷ 2 ÷ è 2 ø S3. Fie A. n Î {1. 20 .A este matrice inversabil` ]i s` se calculeze (I 3 . a)ç d)ç 4 -3 5 ÷. a) A = b) A = c) A = ç ÷ ç ÷ ç ÷ è m x 3ø èm 2 x ø è 2 1 2ø 2ö S4. Se d` matricea A =ç2 2 -2÷. ç ÷ è 3 3 -3ø a) S` se determine produsul (I 3 . x÷ 10 ø æ lg1 2 ö ÷. B Î Mn (C ). ç m ÷ ç2 -1 1 ÷ è ø | S5. S` se arate c`: a) AB -1 = B -1 A . b) S` se arate c` I 3 .2 2 3ø æm .2ø è 3 -4 i ø è 1+ i ç. æ 1 x 2ö æ1 3 x ö æ1 2 xö ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç 2 -1 x ÷. ç ÷ è 3m . c) A-1B -1 = B -1 A-1 . Care din urm`toarele matrice sunt inversabile: æ2 x a)ç x ç è4 5x ö ÷. 3} . dou` matrice inversabile astfel [nc@t AB = BA . ç ÷ 1 mø è 0 æ 4 m -1 0 ö ç ÷ d) A =ç 3 1 -3÷. ç 1 x -1÷. c)ç sin x ÷.A) (I 3 + A) . oricare ar fi x Î R. S` se determine m Î R astfel [nc@t A* = A-1 dac`: æ2 0 1ö ç ÷ a) A =ç 3 m + 3 1 ÷. b) A-1B = BA-1 . 2.4 -3ø æ 2m -1 -1 4ö ç ÷ c) A =ç m -1 1 ÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ è.cos x sin x ø 3. ç ÷ è-3 m . ç m -1 3÷.A) -1 .Sintez` S1. c)ç ç ÷ è 8 4!ø æC 2 A 2 ö 3÷ d)ç 4 ç ÷? è-1 1 ø S2.3 m 1 ö ç ÷ b) A =ç 3 5 2 ÷. S` se determine inversa matricei: æ ö 2 1 ç-1 C m C m ÷ æ æ i -i æ ç ÷ cos x ö 1. S` se determine valorile parametrului real m pentru care matricea A este inversabil`.

74 manual æ-1 2ö æ2 -1ö æ1 4 ö ÷ Y ×ç ÷= 2ç ÷. Se dau matricele A =ç1 1 1÷. b)ç × ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 3 1 ø è 0 3 ø è 4 -5 ø æ1 0ö æ ö æ ö æ ö æ ö ÷ X ×ç-2 1 ÷-ç 3 2÷ 1 0÷= 2ç-1 1 ÷. × ç ÷ ç ÷ è 1 -1 -2 ø è-2ø æ1 -1 2 ö ç ÷ æ1 -2 1 ö ÷.2. a)ç × ç ç ÷ ÷ ç ÷ è 4 3ø è5 1ø è 0 1 ø æ2 1ö ÷ æ1 2ö ç ÷=ç 3 1÷. c)ç ç ÷ ç ÷ è 3 4ø è 1 0ø E2. b) X ç ç ÷ è 3 5ø ç ÷ è 0 1ø æ2 1 ö æ 3i 1 ö ÷=ç ÷X . S` se rezolve ecua\iile matriceale: æ1 2ö æ2 1ö ÷=ç ÷. 21 . S` se determine matricea necunoscut` din egalit`\ile: æ-2 3 -1ö æ1 ö ç ÷ ç ÷ a)ç 3 -4 2 ÷ X =ç 0 ÷. b) BXA=t C .3. d)ç ç ÷ ç ÷ è-1 -1ø è-5 2i ø pag. Ecua\ii matriceale Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1.3I . S` se rezolve ecua\ia matriceal`: æ 3 2ö æ ö æ ö ÷ X ×ç 4 1÷=ç1 0÷. B =ç ç ÷ è 3 4ø ç ÷ ç ÷ è 0 0 1ø è0 1ø S` se determine matricea X care verific` rela\ia: a) AXB = C . ç c)ç × ç ç ÷ ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è2 1 ø è 2 0ø è 0 1ø 1 2 ø è 3 0ø è E3. a) X ç ç ÷ ç ÷ è 3 5ø è 3 1ø æ2 3ö æ ö ÷X =ç-1 1 ÷. E4. C =ç1 0÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è-1 2 1 ø è0 0 1 ø è0 0 æ1 -1 1ö æ2 1 ö ç ÷ ç ÷ æ2 3ö ÷. b) X ×ç1 0 -1÷=ç ç ÷ ç ÷ è 0 -1 3ø è1 -1 1 ø æ2 æ1 2 -3ö æ 0 -1 -1ö 2 3ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ c)ç 1 -1 0÷ X ×ç 0 1 2 ÷=ç 0 1 × 1 ÷.

5(x . Care din sistemele de numere (-3. ï ï ï î-3x + y + 2z =-1 î2x .y ) . .3z =-6 ì2(3x .2) .z = 2 . ï ï î5x .3y = 1 ì3(x + y ) .4) . (-6. S` se scrie sub form` matriceal` ]i s` se rezolve sistemele de ecua\ii: ì3x . .4 y = 7 ì2x . î2ix + iy =-2 + i î(1+ i ) (x +1) + (1.z ) = 2(x + y .3y = 8 . (-2 .3y = 5 î5x .2) ìa + b .i ) x . b Î R .z = 4 ì-2x + 5 y =-1 b) í . ï îx .2 y = 3 ìx .3.y + 3z = ix .y ) .6 y + z =-4 ìx + 2 y = 4 a) í .7y = 2 22 ì4x + 3y = 17 c) í .2). S` se determine care din urm`toarele sisteme sunt de tip Cramer ]i s` se rezolve prin regula lui Cramer: ìx . Se d` sistemul de ecua\ii í î4x . î8x . . .4 y =-3+ 2i ì3(x . f) í2x + 5 y .y ) + 5z = 3+ y ìx + y + z = a ï ï ï d) í4x + y + z = 10 e) í4(x + y .2(x + 2 y ) = 5 a) í b) í c) í . î8x .iy + z = 2(x -1) î3(x .3. f) í2(1+ x ) + 3(z .i ) ( y +1) = 2 ì(a + 3) x . î2x + 5 y = 9 ì2(x .i ) + i ( y -1) = 0 c) í d) í ..(2b + 3) y = 18 solu\ia sistemului s` fie: æ 7 ö a) (1.5÷.2 y .z ) ì3x + 5 y = 7 a) í . .3z = b . 90 manual Exersare E1.z = 4 ì3x + 2 y . è 4 ø E4.3(x + y ) = 1 b) í . 2) .3y +10z = 2 îx + 3y .z ) + 2 y = 3+ z .4 y = 10 î2x + 5 y =-2 ì(2 .3y ) = 4 ìx .2 y + 2z = 10 ï d) í2x . .2b + c = 11 ï ï îix . . .4 y = 1 .y . b)ç.2z = c E5. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei necunoscute. 1) sunt solu\ii ale sistemelor de ecua\ii: ì2x + y =-8 ìx + y =-4 a) í b) í .y ) = 5(x . î3x .c = 6 ï ï d) í .4 y + 2z = 3 ï c) í5x + y + 3z = 6 .8 y = 5 a) í . î3a .y ) .2 .y ) + 4( y . î3x + 9 y = 11 ì3x . S` se determine a ]i b astfel [nc@t E3. S` se rezolve sistemele de ecua\ii prin regula lui Cramer: . . a.y = 2 E2.2 y + z = 1 ï ï b) í2x . (i . S` se scrie matricele asociate urm`toarelor sisteme de ecua\ii: ìx . î2x . î3x . ï îx + y .y + 2x = 2 ì2x + y .6 y =-8 î9x .7y = 3 î4(x . î6x + 5 y =-3 E6.y ) = 3(z . Forma matriceal` Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag.z =-x + y +1 ì3(x -1) + 4(2 . c) í4x + y + 3z = 0 . e) íx .

îx . ï î3x + y + 3z = 4 ìx + 2 y .2z = 1 e) í . E8.z = 5 .z = 8 ï b) í2x . Pentru ce valori ale parametrului m sistemul de ecua\ii nu este de tip Cramer? 23 .2 y + z =-1 .3y + z =-1 ï ïx + 2 y .z = 1 h) í . îx + 2 y = 0 ì2x + 5 y + 3z = 17 ï ï4x .2z = 4 ïx + 2 y . ï2x + 3y .ìx + y + z = 2 ï d) í2x + 3y .2b .y .z = 2 f) í . S` se determine m Î R astfel [nc@t sistemul s` fie de tip Cramer ]i s` se rezolve [n acest caz: ìx . B =ç8 ÷. ï î3x . ï îmx + m 2 y .mz = 3 ìx + my .3z = 1 î ì2x .3y .2z = 2 ìx + (m +1) y + z = 2 ï a) ímx + y .z = 0 .c = 7 ì2x + y = 3 b) í .3z =-1 ï ï2x + y . î3a . .4z =-2 ï e) í-3x + 4 y + z = 13 . S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii: ìx + y = 4 a) í . ï îmx + 2 y + z = 4 ì2x + 3y + (m + 2) z = 0 ï b) í3x + y + mz = 4 .2z = 6 .y + 3z = 9 ì-2x + y + 3z =-1 ï f) íx + y + 2( y + z ) = 4 . ï2x -10 y + 8z =-1 ï4x -15 y + 9z = 0 î ìa . ï2x + 3y + z = 6 ï3x + 4 y + 3z = 10 î ì2x .2b + c = 10 i) í .6 y .y + z = 2 .y + z = 6 S2.my + z = 2m ï a) íx . ï îx .2z =-3 ìx + y + z = 1 ï j) í2x .2 y . ï îx + 3y .3z = 0 d) í . ï6x +10 y -10z = 8 ïx + y + z = 6 î ìx + y + 2z = 4 ï ïx + 2 y .3z = 0 g) í . î2x + 3y = 9 ìx + y + z = 1 ï c) íx + 2 y + 2z =-1. ï î2x . ï îx . Se consider` sistemul de ecua\ii A× X = B . ç ÷ ç ÷ ç ÷ è-5 2 3ø èz ø è8 ø a) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin metoda matriceal`. b) S` se scrie ecua\iile sistemului.y + 2z = 2 ìx + y .(3y + x ) = 10 E7.z = 1 Sintez` S1. c) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin regula lui Cramer. unde æ-3 2 1ö æx ö æ 4ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ A =ç 4 -1 2÷ X =ç y ÷.y . ï î2(x + z ) .

.C 2 y + 4C 3z = 2 ìx + y .2) x + (m . ì(2m -1) x + 3y .z ) = 15 . Se consider` sistemul de ecua\ii í3x + (2m -1) y + (m -1) = 3. m =-1. S` se rezolve prin regula lui Cramer sistemele de ecua\ii: ìC 1x .my . ï î5x + 4 y + 3(m +1) z = 3 ìx + y = 3z -1 ï ï2x + y = 2z +1 c) í . ìx + y + z = 1 ï .31y .y ï2x + 3y = 14 + 3z î î ì3x + 4z =-2(2 + y ) ì2x + 7y . ï ï 2 îix .20z = 0 ì2x + y + (m +1) z = m ï S6. 1998 24 . Se d` sistemul de ecua\ii íx + (m -1) y + mz = 2m .z m > 1. z (a)) a sistemului de ecua\ii. ï ï î11x .z a) í .4 y + (2m + 3) z = 0 ï f) íx .iz =-1. b) Pentru ce valori ale parametrului m sistemul nu este de tip Cramer? c) Dac` sistemul este de tip Cramer s` se determine solu\ia sistemului notat` (x m .(1+ i ) z =-1 b) í2C 5 x . ï3(x . ï î2x + y = 8.y + 5z ïx + y =-7.2) y + z = 2 a) S` se scrie matricea A a sistemului ]i s` se rezolve ecua\ia det ( A) = 0 . S` se rezolve prin metoda matriceal`. }tiind c` a. b.2 A1 y + A 3 z = 0 î ì1 1 ï (5x .i ) z =-2 + 2i 3 3 ï 3 ï ï 1 0 2 a) íx + iy .4z = 0 ï ï d) í5 y + 7z = 4(x + 2) e) í5x .4C 5 y + C 5 z = 6 . Se consider` sistemul de ecua\ii íx + y + z = 2 a .3z -1 = 0 î ìx . m Î R a) Pentru ce valori ale parametrului m Î R sistemul este compatibil determinat? b) S` se rezolve sistemul de ecua\ii ob\inut pentru m = 0.5z ï6(x .48 y ) . b) S` se determine mul\imea A = {a Î R y (a) > 1}. 1 ï1 ï 7 (5x + 3y ) + 14 (9 y -11) = x + y î 3 3 3 S5. b) í . y (a). c sunt numere reale diferite.2 y ) +1 = x .5z . Se d` sistemul de ecua\ii íax + by + cz = 2 ï 2 îa x + b 2 y + c 2 z = 4 s` se rezolve sistemul. ì2x + y + z = 1 ï S9.2x ïx + 3y = 5 . y m . S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii: ì2(x + 2 y ) = 3z +11 ì2x + y = 2 .3y = 6 .(2 . metoda lui Cramer ]i metoda lui Gauss sistemul de ecua\ii: ì 7 ïx + 3y = (5x +12z ) 9 ï í9 y + 20z = 6(x .z ï ï ï5x .i ï A x .mz = 1 ï S8.2 y . ASE Bucure]ti.z = 0 . d) S` se determine m Î R astfel [nc@t s` aib` loc rela\ia x m + 2 y m . ï îx + y + 2z = 4 a a) S` se determine solu\ia (x (a). ï î(m . m = 2 .8z = 0 . b) ï ï2x + 3y + 4z = 128 î S4.S3.( y + 2) ï4 5 a) í .3 = 0 ïx + 2 y . .47z =-68 î12x + 3y . z m ) . ïx + y + z . S7. a Î R .y ) +11z =-4 .

ï îx + 2 y + mz = m ìmx + y + z = 0 ï S12. Dac` tat`l ar avea cu 7 ani mai mult dec@t are. b Î R . 0) dac`: ï îx . S` se determine 2 v@rsta fiec`ruia. c) a. n Î R ]i s` se rezolve sistemul.y . a. Universitatea Bra]ov. b ¹ 0 . ìx + my . 2002 25 . S14.2z = 2 ï S15. m ¹ 2 . 0. d) a = 1. b Î R este compatibil determinat ï îx + 2 by + z = 4 pentru: 1 a) a = 1. Politehnic` Bucure]ti. c) m = 2. Se consider` sistemul de ecua\ii: í2x + (2m -1) y + z = n . de ore) 2 ore 3 ore 2 ore Robinetul II (nr. dac` peste 18 ani cei doi copii vor avea [mpreun` c@t v@rsta tat`lui lor. b) a ¹ 1. Tabelul 3. Timpul de func\ionare a fiec`rui robinet ]i cantitatea de ap` evacuat` exprimat` [n hectolitri sunt date [n tabelul matriceal al`turat.ìax + y + z = 4 ï S10. Sistemul de ecua\ii í(a +1) x + ( b +1) y + 2z = 7.3. n Î R . ï îx + 2 y + 3z = 1 a) S` se rezolve sistemul pentru m = 1 ] i n = 5 . Peste 15 ani v@rsta fiului mai mare va fi 1 6 1 din v@rsta tat`lui. b) m = 0. 2 Universitatea Gala\i. de ore) 3 ore 2 ore 2 ore Robinetul III (nr. m. Sistemul de ecua\ii íx + my + 2z = 0 are numai solu\ia nul` (0. de ore) 6 ore 6 ore 3 ore Cantitatea de ap` evacuat` ([n hl) 220 hl 210 hl 145 hl S` se determine debitul fiec`rui robinet. b = .y + z =-1 . 2004 S13. 2004 ì2x + y + 3z = 1 ï S11. Pentru golirea unui bazin cu ap` se utilizeaz` trei robinete. S` se discute dup` m Î R ]i s` se rezolve sistemul: íx .z = 0 a) m ¹-1. Robinetul I (nr. atunci v@rsta actual` a fiului mai mic ar fi din v@rsta tat`lui. b ¹ 0. b) S` se discute dup` valorile lui m. d) m Î R.

Pentru 3 creioane. Se d` matricea A =ç 5 ç ÷ è x + 6 -2 8 ø a) S` se determine x Î R astfel ca matricea A s` nu fie inversabil`. 3 gume ]i dou` caiete ar pl`ti 28 lei. 2004 3. Se dau matricele A = (aij ) 3´3 . C =ç 3 2÷ ç-2 1 ÷. m 2 Î R ï îx + y + (1+ m ) z = m 2 a) S` se calculeze determinantul sistemului. i = j ]i B =ç 2 ÷ ç ÷ ï è 45 ø î-i. ìx + 2 y + z = 1 ï . unde aij = íi. b) S` se rezolve sistemul ob\inut dac` m = 3. i < j æ 2 A =ç ç è1 S` se rezolve ecua\ia matriceal` AX = B .pag. b) S` se calculeze A-1 dac` x = 2. Se d` sistemul de ecua\ii: íx + (1+ m ) y + z = m . 96 manual Teste de evaluare Testul 1 æ 2 0 1ö ç ÷ 3. b) Pentru ce valori ale lui m sistemul este compatibil determinat? c) S` se rezolve sistemul pentru m = 2. s` se afle pre\ul fiec`rui obiect. o gum` ]i 7 caiete un elev pl`te]te 45 lei. × ç ÷ç ÷ ÷ è 4 3ø è 3 -1ø 2ø ç ÷ è 1 2 2ø ìC i . Testul 2 1. 5 gume ]i 5 caiete cost` [mpreun` 42 lei.y + 2z = 2 ï î2mx + m 2 y + 3z = 3m a) S` se determine m Î R pentru care sistemul are solu\ie unic`.x x ÷Î M3 Î (R ) . B =ç-1 2 0÷. Dac` ar cump`ra 5 creioane. Universitatea Baia Mare. Fie sistemul de ecua\ii: íx . }tiind c` 4 creioane. d) S` se rezolve sistemul pentru m = 0. S` se calculeze inversele matricelor: æ 2 3 1ö ç ÷ æ öæ ö 3ö ÷. Universitatea Construc\ii Bucure]ti. 1. ì(1+ m ) x + y + z = 1 ï 3. i > j æ-4ö ç ÷ ï 2i 2. 2005 26 . 2.

2003 æ 0 1 -1ö ç ÷ 5. S` se calculeze S = A + A 2 + A 3 +. ÷ 2 2 è2 4ø æx yö ÷Î M (R ) ]tiind c` A 2 + 4I = 4 A . 1997 æ 0 a 0ö ç ÷ 4. bn Î R . 7. 6. 1994 æ1 0 -1ö ç ÷ ç 0 1 1 ÷. 1997 27 . 1996 2. b Î R pentru care A 3 + aA 2 + bA = O . Fie A = ç ÷ è0 0 1 ø æ a 0 bö ç ÷ ç 0 c 0÷Î M3 (R ) . æ1 0 0ö ç ÷ 3. Se consider` matricea A =ç a 1 0÷Î M3 (R ) . Fie E ( X ) = X 2 . ç ÷ è0 0 0 ø Universitatea Politehnic`. nU1. y Î R astfel [nc@t A 2 = xA + yE . S` se determine a. 97 manual Probleme recapitulative 1.pag.. Fie A =ç 0 0 1 ÷. b Î R cu proprietatea c` A 3 = aA 2 + bA + I 3 . S` se determine matricea A =ç ç A n . nU1. Fie A =ç ç æ1 3ö ÷Î M (R ) . ç ÷ èb c 1ø a) S` se calculeze A 2 ]i A 3 . Universitatea Bac`u.4 X + 4I 3 . Dac` A =ç1 0 1 ÷. ç ÷ è 0 0 0ø b) S` se arate c` pentru oricare nU1. cu proprietatea c` A n = x n A + y n E . unde E =ç 0 1 0÷.+ A10 . b) S` se determine a. S` se calculeze (I 3 + A) n .. ]i apoi s` se afle ÷ 2 2 èy xø }tiin\e economice Cluj. Se consider` matricea A = ç ÷ èd 0 eø æ 0 0 0ö ç ÷ a) S` se demonstreze c` exist` x . ç ÷ è-3 -1 1 ø Universitatea Craiova. cu proprietatea c` ae = bd . s` se determine a Î R pentru care ç ÷ è1 0 1 ø æ 3 4 -1ö ç ÷ E ( A) =ç-3 3 -3÷. exist` an . Facultatea de Sociologie.

1 b ax 1 1 1 c) a + b x + b x + a = 0 . S` se rezolve ecua\iile: 1 x ab a) 1 a bx = 0. S` se determine A Î M2 (C ) . 1 -2 x x c) 1 1 1 x 1 1 1 = 0. s` se calculeze C 101 . ç ÷ 1 1+ a 3 ø è 1 15. S` se rezolve sistemele de ecua\ii: ìA + B = I 2 ï æ 1 1ö. S` se rezolve ecua\iile: æ1 1ö æ1 2ö ÷=ç ÷. 1 (R ). a) X ×ç ç ÷ ç ÷ è1 2ø è1 1ø æ 1 2 3ö æ-1 5 3 ö ç ÷ ç ÷ ç 0 1 2÷=ç 2 1 -1÷. ç ÷ è-1ø 9. 2x +13 x + 7 x + 8 14. dac` a ¹ b . × ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è a 1ø è 4 4ø | 11. S` se determine matricea A =ç ç æ1 i ö æ1 i ö æ ö ÷+ç ÷ A =ç2 4i ÷. ç ÷ 1 a 2 +1ø è1 æ1+ a 1 1 ö ç ÷ b) A =ç 1 1+ a 2 1 ÷. S` se determine a Î R pentru ca matricea A s` fie inversabil`: æ1 1 1 ö ç ÷ a) A =ç1 a +1 1 ÷. a) í ÷ ï2 A + 3B =ç ç ÷ è-1 1ø î ì æ1 ï A + 3B =ç ç è-2 ï b) í æ0 ï ç ï3A + 4B =ç1 è î æ1 è1 æ1 A×ç ç èa 2ö ÷ ÷ 1ø . B = (1 2 -1) Î M1. ]tiind c`: 10. Fie A =ç 1 ÷Î M3. 4 -5 4 x 1 2 b) -1 x 1 = 5 . 1998 28 . 3 (R ) . x2 a2 b2 2x +1 x +1 x + 2 b) 2x + 7 x + 4 x + 5 = 0 . S` se rezolve [n R ecua\iile: x x 1 a) 1 x 1 = 0 . b) X × ç ÷ ç ÷ è-1 2 1ø è-3 4 5 ø Universitatea Bac`u.æ1ö ç ÷ 8. Dac` C = AB . A×ç × ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 0 1ø è 0 1ø è0 2 ø 12. dac` a ¹ b . x2 13. 1ö ÷ ÷ 0ø aö ÷Î M (R ) ]tiind c` ÷ 2 1ø æ ö 1ö æ1 1ö ÷+ç ÷ A =ç 4 4÷.

2} . S` se determine m Î R pentru care matricea A este ÷ x + 2m ø 17. 0. 2} . ïmx + m y . ÷ 2 è1 2ø æ1 2ö æ ö ÷]i B = A-1 ×ç 3 2÷. b) A = {0.my + z = 0 ï ïx . n) Î R ´ R sistemul este compatibil nedeterminat} ]i a= å (m 2 + n 2 ) .1)x + 2 y + z = n A = {(m.2z = 1 ï î(2m . S` se rezolve sistemele: ìx + 3y .y + 3z = 1 î ì2x + y + 3z = 1 ï . 29 . ï îx + y .2 21. 2003 }. e) a = 25. atunci: ( m. ASE Bucure]ti. d) A = {-1. S` se calculeze inversa matricei A 4 .4z =-1.z = 2m ï î2mx + (m +1) z = 2m 2 Dac` A = {m Î R sistemul este incompatibil a) A = {-1. ìx .5z = 1 ìx + y + z = 2 ï ï2x + y + 2z = 3 c) í .3z = 1 . n )ÎA a) a =18. ï3x + y + 4z = 1 ïx . e) A = {-1. Fie A =ç ç æ1 1ö ÷Î M (R ) .2 y + z = m . atunci: c) A = Æ. Fie A =ç ç 18.z = 3 ï a) í2x + y . Se consider` sistemul ímx + y . æx + m è 1. S` se calculeze B -1 . b) a = 26. Dac` 20. Fie A Î M2 (R ).2z = 0 ìx + y + z = 1 ï b) í2x + y . ï î4x + y . 2} .m m ö ÷. A =ç ç inversabil` " x Î R.16. 0} . ÷ ç ÷ è1 1ø è2 1ø 19. Se consider` sistemul í 2 2 . c) a = 32. d) a =13.

Se obţine a = 2. Elemente de calcul matriceal. d11 = 2 .REZOLVĂRI Partea I.1. z i {–i. cu soluţia m = 4 = 2 2 . − 4 = a32 . Tabel de tip matriceal. a22 = 8. Se obţine b = 1. 3 30 . d14 = −7 . u = 1 . v2 = 0. c21 = –1. 2 E5. d13 = 5. Rezolvare: a) A i M3(m). 4 – y2 = 0. Matrice 1. Se obţin succesiv egalităţile: x + 1 = 1. Rezolvare: Se egalează fiecare elemente cu zero şi se obţine: • 3a – 6 = 0 şi a2 – 4 = 0. Matrice. d12 = −i . 3 = b13 . b12 = –3. ⎟. t = 1.3(Z). b) B = 1 4 1 + i ⎜ 5⎟ 3 ⎜ ⎟ ⎝0 ⎠ ( ⎛1 ⎜0 ⎜ 2 . C =⎜ 2 5 A =⎜−1 3 ⎟. D i M1. 1 – x2 = 1. 3 d) • Suma a11 + a22 + a33 reprezintă urma matricei A şi nu diagonala principală. B = 3 5 2 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝2 4 ⎠ ⎜4 1 ⎝ 4 -5⎠ ⎜ ⎝ 3 9 −2 1 0 ⎞ ⎟ ⎛ 2 + i 1 −5⎞ ⎟ ⎟. Rezolvare: ⎛ ⎛ 2 0⎞ ⎜ 0 −1 0 ⎛ 1 −7 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟. 0 0 0⎟ ⎟ 0 0 0⎠ E3. mulţimi de matrice Exersare E1. b22 = –5. 1 – t = 0. c31 = 1 + i.4( ). z2 + 1 = 0. v = 0. Sisteme de ecuaţii liniare Capitolul I. Rezolvare: Se pune condiţia ca să aibă loc egalitatea de matrice A = I3. • a23 = b21 = –2 şi 5d11 = 2. • a31 + b22 + c21 – d14 = 0 + (–5) + (–1) – (–7) = 1 ≠ 3 + 1 . d) D = ⎜ ⎜0 ⎟ 0 0 1 0⎟ ⎜ ⎝0 ⎟ 0 0 0 1⎠ 0 0 0⎞ 0 0 0⎟ ⎟. a32 = –4. B i M2. 3 5 c) a23 = –2. Rezolvare: ⎛2 ⎞ ⎜ ⎟ −1 a) A =⎜ ⎟. 3u = 1. • 4 − 2m = 0 . c) C = ⎜ 0 5 ⎜ ⎜0 ⎜0 ⎝ ) 0 0 0 0⎞ ⎛0 1 0 0 0⎟ ⎜0 ⎟ 0 1 0 0 ⎟ . b23 = 4 . y i {–2. 2 2 • a23 ⋅ b13 ⋅ c31 ⋅ d12 = −2 ⋅ ( 3)2 ⋅ (1 + i)2 ⋅ (−i) = −2 ⋅ 3 ⋅ 2i ⋅ (−i) = −12 U − 12 .1( ). 1 + i = c31. b23 = 4 . 2}. Aşadar –2 @ 2 şi a23 = b21 @ 5d11. b13 = 3 . b) b11 = 2. • Suma elementelor diagonalei secundare a matricei A este 12. C i M3. X =⎜ 4 3i 2⎠ ⎝ ⎟ 3⎟ ⎠ E2. • c − 12 = 0 . b21 = –2. • 1 – b = 0 şi b2 – b = 0. E4. Rezolvând ecuaţiile se obţine: x = 0. d14 = −7 . cu soluţia c = 2 3 . i}.

a32 = 3. Aşadar. 4 = x + 2y. a14 = 4 a21 = 2. y = 1. c21 = c31 = c32 = 1. 31 . a22 = 2. b12 = 21+1 = 4. Se obţine m i {–2. Rezultă că y – 1 = 0 şi x – 3 = 0. Avem sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎧2x + y = 5 cu soluţia x = 2. Rezultă că 4 = m2 şi 5 – n = 2.E6. log2(a – 1) = 0 şi 4y2 – 3x = 1. 2x + y = 5. y2 = 1. a23 = 3. c24 = (−1)2 + 4 A4 = 12. S4. a34 = 4 a41 = 4. a33 = 3. b22 = 22+1 = 8. a12 = 2. x. c14 = (−1)1+ 4 A4 = −4. b23 = 32+1 = 27 b31 = 13+1 = 1. Rezolvare: Se obţin următoarele elemente: 1 1 1 c11 = c22 = c33 = 2. Sinteză S1. E7. Rezolvare: Se pune condiţia ca matricele să fie de acelaşi tip. a44 = 4. deci x = 1. Se obţine soluţia x = 2. c13 = (−1)1+3 A3 = 3. Rezolvare: a) tr(A) = 4 + (–2x) + y2 + 6 = 10 – 2x + y2 tr(B) = 4x + (–x2) + 2y = 4x – x2 + 2y b) Relaţia din enunţ se scrie sub forma: (y2 + 6) + 2y = 3 – (–6). b33 = 33+1 = 81. Se obţin următoarele egalităţi: a) 2x + 1 = –y + 6 şi x – y = 4 – 2x + y. y i Z. b32 = 23+1 = 16. 2x – y = y + 2. a24 = 4 a31 = 3. b13 = 31+1 = 9 b21 = 12+1 = 1. d) Se obţine relaţia 10 – 2x + y2 – 4x + x2 – 2y = 4 – 4 care se scrie sub forma: (y – 1)2 + (x – 3)2 = 0. c12 = (−1)1+ 2 ⋅ A2 = −2. Din egalitatea 2x–1 = 1. Rezolvare: a) Din egalitatea matriceală A = I2 se obţin egalităţile: 2x–1 = 1. S5. y = 1. 2}. x2 = 1. rezultă x – 1 = 0. Rezolvare: Au loc egalităţile: b11 = 11+1 = 1. 1}. ⎩3x − 2 y = 4 b) x + y = 3. c) Se obţine ecuaţia de gradul doi: x2 + x – 2 = 0 cu soluţiile x1 = –2. a13 = 3. 2 3 c23 = (−1)2+ 3 ⋅ A32 = −6. y = 1. S3. Rezolvare: Au loc egalităţile: a11 = 1. a42 = 4. deci y i {–1. Înlocuind x = 1 în ecuaţia 4y2 – 3x = 1 se obţine 4y2 = 4. Se obţine ecuaţia de gradul doi: y2 + 2y – 3 = 0 cu soluţiile y1 = –3. n = 3. x = 3. c34 = (−1)3+ 4 ⋅ A4 = −24 . Rezolvare: Se aplică egalitatea a două matrice. S2. a43 = 4.

se obţine b = –3. Ecuaţia 3x(1 – 2x) = 2x – 1 se scrie sub forma echivalentă 6x2 – x – 1 = 0 şi se obţine x∈ 1. • 3 b2 = 4 ⇔ b2 = 64 . lg • Ecuaţia 3x – 9x = 0 este echivalentă cu 3x(1 – 3x) = 0. 3} . n U 2. a. n U 2. 2 2 x2 + 7 = 4 ⇔ x2 + 7 = 16 . Rezolvare: ⎧ a2 − 4 = 2 − a ⎪ ⎪a + b = −1 a) Aplicând egalitatea matricelor se obţine următorul sistem de ecuaţii: ⎨ ⎪3x(1 − 2x) = 2x − 1 ⎪z = x − 2 ⎩ Din ecuaţia a2 – 4 = 2 – a se obţine a2 + a – 6 = 0 cu soluţia a i {–3. 2}. cu soluţia x ∈{−3. 2 2 3 3 { } b) Se obţin succesiv ecuaţiile: • Cn2+1 = 2Cn2 . echivalentă cu • (n + 1) ⋅ n n(n − 1) = 2⋅ cu soluţia n i {3}. y = 7. 3}. m = 2 şi p = 4 sau m = 4 şi p = 16. Pentru a = –3. cu soluţia b i {–8. • log2 a =−3 ⇔ log2 a = log2 2−3 . z = 2. Rezolvare: Din egalitatea matriceală A = B = C se obţin următoarele egalităţi care dau valorile necunoscutelor din problemă: • x2 – x = 2 = 3x – 4 • y −3 = 2 = y −5 • Cz2+1 = 3 • 2m = m2 = p Se obţine: x = 2. a + 3bi – 1 = 0 şi 3!− Cn = 0 . 3 3 n(n − 1) = 0 . 3 • Din egalitatea a + 3bi – 1 = 0. • Ecuaţia lg y2 − 2 y y2 − 2 y = 0 este echivalentă cu = 1 cu soluţia y i {–1. Se obţine soluţia x = 0. ecuaţia cu soluţia n = 4. 8}. b) Deoarece O2 = B se obţin ecuaţiile: 3x – 9x = 0. a > 0 cu soluţia a = 1 . n i q. b i Z se obţine a – 1 = 0 şi 3b = 0. adică 3x = 0 sau 1 – 3x = 0. 8 S7. • Din egalitatea 3!− Cn2 = 0 se obţine 6 − S6. se obţine b = 2 şi pentru a = 2.Ecuaţia log2(a – 1) = 0 conduce la ecuaţia a –1 = 20 cu soluţia a = 2. 2 3 Pentru x = 1 se obţine z = − 3 şi pentru x = − 1 se obţine z = − 7 . 32 . − 1 . 2 y2 − 2 y 2 = 0 . Din ecuaţia a + b = –1 se obţine b = –a – 1. n i Z. adică a = 1 şi b = 0.

Rezolvare: Se obţine succesiv: a) ⎜ ⎝ 2−0−0 ⎛ −1 − (−6) − 1 4 −1− 0 ⎞ ⎛ 4 3 ⎞ = −5 − 2 − 1⎟ ⎜ 2 −8 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ i2 + 1 − 0 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ i2 + 1 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ −1 + 1 −1 + 2 − i ⎞ ⎛ 0 1 − i ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ = ⎜3 1 ⎟. Rezolvare: Se aplică regula de adunare a două matrice şi se obţine succesiv: a) ⎜ ⎝ 5+3 3 + 5 ⎞ ⎛ −5 7 8 ⎞ ⎛ 2 + (−7) (−1) + 8 . ⎟=⎜ 5 −2⎟. ⎝ 3x + 2x −8 y + 6 y ⎠ ⎝ 5x −2 y ⎠ ⎛ −2a + a b − 5b ⎞ ⎛ −a −4b ⎞ ⎛ ⎜ −6 + 2 2 − 7 ⎜ c) ⎜ 1 + 4 0 − 1 ⎜ ⎜ 2−5 4+1 ⎝3 3 5 5 ⎞ −5 + 3 ⎟ ⎛ −4 −5 −2 ⎞ ⎜ ⎟ −1 + 2 ⎟ = ⎜ 5 −1 1 ⎟ .3. 1 1 b) ⎜ 2 − 2 − (−3) 3 + 0 − 2 ⎟ = ⎜ 3 ⎟=⎜ 3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1+ 3 − 4 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 + 4 − 6 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝ E3. ⎟=⎜ 5 ⎝ 3 1 −5⎠ ⎜ ⎟ ⎝−6 −5⎠ t 33 . ⎝1 −4 4⎠ ⎜ ⎝ 1 −2 0 ⎠ ⎜ ⎟ ⎟ 4⎠ ⎝2 ⎝−2 0 ⎠ b) A + t C =⎜ ⎛−1 2 0⎞ ⎛−1 ⎟+⎜ ⎝ 1 −3 2⎠ ⎝ 2 ⎛1 −3 2 ⎞ ⎛−1 B − tC =⎜ ⎟−⎜ ⎝ 0 −1 −2⎠ ⎝ 2 t t 0 −4⎞ ⎛−2 ⎟=⎜ 3 −5⎠ ⎝ 3 0 −4⎞ ⎛ 2 ⎟=⎜ 3 −5⎠ ⎝−2 2 −4⎞ ⎟ 0 −3⎠ −3 6⎞ ⎟ −4 7 ⎠ t t ⎡⎛−1 2 0⎞ ⎛1 −3 2⎞ ⎛−1 0 −4⎞⎤ ⎛−1−1−1 2 + 3 + 0 0 − 2 − 4⎞ ( A− B + C) = ⎢⎜ ⎟−⎜ ⎟+⎜ ⎟⎥= ⎜ ⎟= ⎣⎝ 1 −3 2⎠ ⎝0 −1 2⎠ ⎝ 2 3 −5⎠⎦ ⎝ 1− 0 + 2 −3 +1+ 3 2 − 2 − 5⎠ ⎛−3 3 ⎞ ⎛−3 5 −6⎞ ⎜ ⎟ =⎜ 1 ⎟. ⎟ ⎟ ⎟ ⎜ 2⎠ 2 + 8 ⎟ ⎝ −1 1 3 3 ⎠ E2.2. Înmulţirea unei matrice cu un scalar Exersare E1. = 4 + 0 (−2) + 4 ⎟ ⎜ 8 4 2 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ b) ⎜ ⎟=⎜ ⎟.2.1. Rezolvare: ⎛ −1 + 1 2 − 3 0 + 2 ⎞ ⎛ 0 −1 2 ⎞ A+ B =⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 1 + 0 −3 − 1 2 + 2 ⎠ ⎝ 1 −4 4 ⎠ ⎛ −1 − 1 2 − (−3) 0 − 2 ⎞ ⎛ −2 5 −2 ⎞ A− B =⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 1 − 0 −3 − (−1) 2 − 2 ⎠ ⎝ 1 −2 0 ⎠ ⎛−1 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛−1+1 1+ 0 ⎞ ⎛ 0 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ t t A + B =⎜ 2 −3⎟+⎜−3 −1⎟=⎜ 2 − 3 −3 −1⎟=⎜−1 −4⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎝ 0+2 2+2 ⎠ ⎝ 2 4⎠ ⎝0 ⎛0 ⎛−2 1 ⎞ 1⎞ t t ⎛ 0 −1 2⎞ ⎜ ⎛−2 5 −2⎞ ⎜ ⎟ ⎟ t t ( A + B) = ⎜ ( A − B) = ⎜ ⎟=⎜−1 −4⎟. Operaţii cu matrice 1.

− 5 − 1⎠ ⎝ 2 −1 − 5 ⎠ ⎝ 7 E6. Rezolvare: Se înmulţeşte fiecare element al matricei cu numărul real ⎛ 6 −8 ⎞ ⎜ 2 2 ⎟ ⎛ 3 −4 ⎞ a) ⎜ ⎟. u = 0. 0⎠ ⎝ 5 0 ⎞ ⎛ −1 − 2 1 ⎞ ⎛ 2 +1 ⎟−⎜ ⎟. 34 . A =⎜ 2 −1⎠ ⎝5 3 ⎞ ⎟− I . ⎠ ⎜ − 30 − 2 ⋅ 3 − 3 ⎟ ⎝ ⎝ 6 3 3⎠ c) Se va folosi că 3 + 8 = 3 + 2 2 = ( 2 + 1)2 = 2 + 1 . Rezolvare: Folosind operaţiile cu matrice egalitatea din enunţ conduce la: 0 ⎞ 1 ⎞ ⎛ 2 +1 ⎛ −1 − 2 ⎜ ⎟− X =⎜ ⎟. ⎛−3 A = I2 +⎜ ⎝5 ⎛−1 3 ⎞ ⎟. ⎟=⎜ ⎜ 12 0.E4. 3c + 2 = –10. n = n cu soluţiile: a i {–3. 2 ⎟ ⎝ 3 0. z = 2. Rezolvare: Egalitatea A + B + C este echivalentă cu următoarea egalitate de matrice: 3z + v ⎞ ⎛ 3 −2 3 ⎞ ⎛ 2x + 1 4 y + z ⎜ 1− y u −v −4 + x ⎟ = ⎜ 2 3 −3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −v − x −2v + 2 y t + x − z + 3 ⎟ ⎜ 2 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Aplicând egalitatea a două matrice se obţine că: x = 1. y = –1. c = –4. respectiv diferenţă de două matrice. b = 9. E7. − 5 − 1⎠ −1 − 5 ⎠ ⎝ 7 ⎝ 2 egalitate din care se obţine X = ⎜ Rezultă că X = ⎜ ⎛ 2 + 2 2 −1⎞ ⎟.1⎠ ⎝ 2 2 ⎠ 12 ⎛ − 36 − 24 ⎞ −12 4 −8 ⎞ ⎜ 3 3 3⎟ ⎛ b) ⎜ ⎟ = ⎜ −5 −2 −1 ⎟ . Rezolvare: 0 ⎞ ⎛ −1 3 ⎞ sau + 2 ⎟ ⎜ 3 0⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −3 5 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ A=⎜ ⎟−⎜ 2⎟ ⎝ 6 2 2⎠ ⎝ 1 ⎠ ⎛ −1 Avem: A = ⎜ ⎝2 Să se dea şi alte scrieri pentru A ca sumă. n i Z. v = –3. 2}. Rezolvare: Egalitatea tA = A se scrie sub forma echivalentă: ⎛ 5 a2 3 ⎞ ⎛ 5 6−a b⎞ ⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎟ −1 −10 ⎟ ⎜ 6 − a −1 3c + 2 ⎟ = ⎜ a ⎜ b −10 n ⎟ ⎜ 3 3c + 2 n ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ Se obţin ecuaţiile: a2 = 6 – a. 2 +1⎠ 2 E8. E5. t = 0. 3 = b .

−2 +15c ⎠ ⎝−21 −2 8 ⎠ 8 + 20b ⎝−6 + 5a Din egalitatea acestor două matrice rezultă următoarele ecuaţii de gradul întâi: 2x + 5 = 7. X = ⎜ ⎟. ⎝ 2 − 2 − 2 0 + 5 − 15 2 + 4 + 1 ⎠ ⎝ −2 −10 7 ⎠ ⎛ −5 10 −12 ⎞ Aşadar. –2 + 15c = 8 cu soluţiile x = 1. 2 6⎞ 5 + 3y ⎞ ⎛ 4x ⎟=⎜ 2⎟ 15 ⎠ ⎝ log2 z Cn ⎠ Aşadar. Se obţine succesiv: ⎛ −2 8 6 ⎞ ⎛ 0 −1 −3 ⎞ ⎛ −3 3 −15 ⎞ X =⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟ ⎝ 2 0 2 ⎠ ⎝ −2 5 4 ⎠ ⎝ −2 −15 1 ⎠ ⎛ −2 + 0 − 3 8 − 1 + 3 6 − 3 − 15 ⎞ ⎛ −5 10 −12 ⎞ X =⎜ ⎟=⎜ ⎟. –4y – 15 = 13. Cu notaţia 2x = m se obţine ecuaţia de gradul doi m2 – m – 2 = 0. • Ecuaţia log2z = 1 are soluţia z = 2. 4i ⎠ ⎝ 3 4i ⎠ ⎝ −3i 0 ⎛ −( 2 − 1)( 2 + 1) ⎞ −1 0 ⎞ ⎜ ⎟=⎛ Se obţine: ⎜ −1 1 ⎟ . a = –3. 8 + 20b = –2. z = 2. 2 3 Sinteză S1. m > 0 cu soluţia pozitivă m = 2. 2 −1 ⎜ ( 2 − 1)( 2 + 1) ⎟ ⎝ ⎠ 1− 2 ⎝ ⎠ E9. Se obţine x = 1. 5 + 3y = 6. Rezolvare: Se efectuează înmulţirea cu un număr real a unei matrice şi operaţia de adunare a două matrice şi se obţine egalitatea matriceală: ⎛ 2 x + 5 −4 y + (−15) 8z + (−10)⎞ ⎛ 7 13 22⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. i4 = 1. –6 + 5a = –21. log2z = 1. n i q. 35 . Se obţine n = 6. n = 6. Rezolvare. • Din 5 + 3y = 6. b = − 1 . iar ecuaţia Cn2 = 15 se scrie sub forma echivalentă n(n − 1) = 15 . Se obţine: ⎛ 2i4 i − i2 ⎞ ⎛ 2 i + 1⎞ ⎜ 2 ⎟=⎜ ⎟. c = 2 . z = 4. rezultă 3y = 1 şi y = 0. • Ecuaţia 2 + 2x = 4x se scrie sub forma 4x – 2x – 2 = 0. y = 0. x = 1.d) Se foloseşte faptul că i2 = –1 din care se deduce că i3 = –i. y = –7. 8z – 10 = 22. ⎝ −2 −10 7 ⎠ E10. Cn2 = 15 . Rezolvare: Egalitatea matriceală din enunţ se scrie sub forma echivalentă astfel: 6⎞ ⎛ 2 5 ⎞ ⎛ 2 x 3y ⎞ ⎛ 4 x . ⎟=⎜ ⎜ 5 6⎟ + ⎜ 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ −4 9 ⎠ ⎝ log2 z Cn ⎠ Efectuând adunarea matricelor se obţine egalitatea matriceală ⎜ ⎝ ⎛ 2 + 2x 1 din care se obţin ecuaţiile: 2 + 2x = 4x. n U 2.

⎝ 0 −4 9 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −6 2 −3 ⎞ ⎛ Se obţine A = ⎜ ⎟. Se obţine egalitatea matriceală: ⎛ 2 + i 1 ⎞ ⎛ 2 − i 1− i ⎞ −(1 + i)(1 − i) A + A = −(1 − i) ⋅ ⎜ + 2i ⎟ ⎜ 1 − i 2 − i ⎟ ⎝ 1 ⎠ ⎝ ⎠ care se scrie sub forma: Rezultă că A = I2. ⎝ −4 −6 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că B = ⎜ ⎟ . x2 + 3 = t + 4. A = I2. sau − A = ⎜ 0 −1⎟ . x2 = 2.S2. S3. adică 2 A = ⎜ −4 2 ⎟ . z1 = –5. Ecuaţia x2 + x + 3 = 9 are soluţiile x1 = –3. ⎝ −1 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ a) Din egalitatea dată rezultă că 2 A = ⎜ Se obţine A = ⎜ ⎟. 7A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 7 −2 ⎟ ⎝ 49 −14 ⎠ ⎝ ⎠ S4. t2 = 3. 2⎟ 2 x ⎠ ⎝ 0 3⎠ ⎝ x x + 3⎠ ⎝ z + 2 t + 4 ⎠ ⎠ ⎝z+2 t +4⎠ ⎝ ⎝ −x Aplicând egalitatea a două matrice se obţin ecuaţiile: x2 + x + 3 = 9. ⎛ −3 + i −1 + i ⎞ ⎛ 2 − i 1 − i ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ −2 A + A = ⎜ ⎟ + ⎜ 1 − i 2 − i ⎟ . Rezolvare: ⎛ 5 6⎞ ⎛1 2⎞ ⎛ 4 4⎞ ⎟ − ⎜ 3 1 ⎟ . ⎝ −5 −3 3 ⎠ ⎛ −3 0 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 −12 ⎞ c) 7 A = ⎜ 1 −2 ⎟ + ⎜ −8 0 ⎟ + ⎜ 0 16 ⎟ . x = z + 2. Rezolvare: Egalitatea matriceală din enunţ se scrie succesiv 4 + y ⎞ ⎛ x2 + x + 3 4 + y⎞ ⎛ x2 + x 2 x ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 0 x ⎞ ⎛ 9 3x ⎞ ⎛ 9 +⎜ +⎜ =⎜ ⎜ ⎟=⎜ ⎟ 2x 0 ⎟ ⎟⇔⎜ ⎟. Se obţine: ⎛ −6 −4 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −5 −5 ⎞ −5B = ⎜ ⎟ + ⎜ −1 1 ⎟ ⇔ −5B = ⎜ −5 −5 ⎟ . ⎝ −1 + i −3 + i ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 36 . deci 3A = ⎜ −15 −9 9 ⎟ . Rezultă că A = ⎜ −1 2 ⎟ . z2 = 0. t1 = 8 • Pentru x2 = 2 se obţine: y = 2. egalitate din care se obţine: ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 5 6 ⎟ ⎜ −4 −16 ⎟ ⎜ 48 −4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ b) 3A = ⎜ ⎛ −7 −14 ⎞ ⎛ −1 −2 ⎞ ⎜ −7 14 ⎟ . Înlocuind pe B în prima ecuaţie din enunţ şi efectuând operaţiile cu ⎝ 1 1⎠ matrice se obţine: ⎛ 3 2⎞ ⎛ 2 2⎞ A=⎜ ⎟−⎜ ⎟ . 3x = 4 + y. ⎝ −2 1 ⎠ ⎛ 2 2⎞ ⎛ 2 1 1 ⎞ ⎛ 20 −5 10 ⎞ ⎛ −18 6 −9 ⎞ ⎟ − ⎜ 15 5 0 ⎟ . • Pentru x1 = –3 se obţine: y = –13. Rezolvare: a) Înmulţim prima ecuaţie cu –2 şi adunăm ecuaţia obţinută cu cealaltă ecuaţie. Aşadar. ⎝ 2 3⎠ ⎝ 2 2⎠ ⎛ 1 1⎞ b) Înmulţim prima ecuaţie cu –(1 – i) şi adunăm ecuaţia obţinută cu a doua ecuaţie din enunţ.

A = ⎜ 2 2 ⎜ n (n + 1) ⎝ 4 n(n + 1) ⎞ ⎟ 2 ⎟ .. ⎜ 2(2n − 1) 2 ⎡1 − 2 ⎤ ⎟ ⎜ ⎢ 3 ⎥⎟ ⎣ ⎦⎠ ⎝ () 37 . k =1 k =1 k =1 n n n n Folosind formulele scrise mai înainte se obţine că k =1 ∑ k (k + 1) = n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) n(n + 1)(n + 2) . 2 6 ⎣ ⎦ k =1 k =1 k =1 n 2 k =1 n ∑ k (k + 1) = ∑ (k 2 + k ) = ∑ k 2 + ∑ k ..Pentru determinarea matricei B se înlocuie... + 2n = = 2(2n − 1) 2 −1 k =1 3 3 3 3 3 2 −1 3 n 2(2n − 1) ⎢ 3 ⎣ ⎥ ⎦ ⎢ ⎣ 3 ⎥ ⎦ 18 ⋅ (6n − 1) ⎞ ⎛ n ⎜ ⎟ 5 Rezultă că A = ⎜ n ⎟.. + 1 ⎞ ⎟ = ⎜13 + 23 + 33 + . + n(n + 1) ⎟ = n(n + 1) ⎠ ⎝ ⎠ n ⎛ n ⎜ =⎜ n ⎜ k3 ⎜∑ ⎝ k =1 ⎞ ⎟ ⎟. ⎝ 1 1⎠ S5. n ∑ k (k + 1) ⎟ ⎟ ⎠ k =1 k =1 ∑k n Vom calcula suma următoare: n n(n + 1) n 2 n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) ⎤ . n(n + 1)(n + 2) ⎟ ⎠ 3 b) Scriem mai întâi că: 2k · 3k+1 = 2k · 3k · 3 = 6k · 3 şi 2k ⋅ 3−k = 2 .... () () n n n 2 n n n k =1 n a1(qn − 1) . matricea A în prima ecuaţie a enunţului şi efectuând calculele se obţine B = ⎜ ⎟. + n ⎞ ⎛ 1 + 1 + 1 + .. ∑k = Se ştie că ∑ k = şi ∑ k 3 = ⎡ ⎢ 2 ⎥ ... + = 6 2 3 ⎛ n ⎜ Aşadar. Soluţie: a) Se scrie sub forma: ⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 A=⎜ 3 ⎟+⎜ 3 ⎝1 1 ⋅ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎛ 1 1⎞ 2 ⎞ ⎛1 3 ⎞ ⎛1 ⎟ + ⎜ 33 3 ⋅ 4 ⎟ + . Cu acestea matricea A se scrie sub forma: ⎛ n1 ∑ ⎜ k =1 A=⎜ ⎜ n 2k ⎜∑ ⎝ k =1 n 3∑ 6k ⎞ ⎟ k =1 ⎟.. k n 2 ⎟ ∑ ⎟ ⎠ k =1 3 (3) k () Reamintim că suma a n termeni aflaţi în progresie geometrică cu raţia q @ 1 şi primul termen notat a1 este: S = Rezultă că: • ∑ 6k = 6 + 62 + . + ⎜ n3 2 ⋅ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 1 + 2 + 3 + . n i q*. q −1 6(6n − 1) • ∑ 2k = 2 + 22 + .. de exemplu. + 6n = = 6 ⋅ (6n − 1) 6 −1 5 k =1 2 −1 ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ 2 = 2 + 2 + .. + n3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + ... + 2 = 2 ⋅ ( 3 ) • ∑( ) = −2 ( 2 ) − 1 = 2 1 − ( 2 ) .

1. ⎜ ⎟ ⎜ −1 −3 10 ⎟ ⎝ ⎠ π = 1. Rezolvare: ⎛ 1 ⎞ ⎛1 ⋅ − 1 + 3 ⋅1 1 ⋅1 + 3 ⋅ − 1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞ ⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 1 ⎟ ⎜ 2 2 ⎟ ⎜ 2 2⎟ a) AB = ⎜ ⎟= ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ 3 1 ⎠ ⎜ 1 − 1 ⎟ ⎜ 3 ⋅ − 1 + 1 ⋅1 3 ⋅1 + 1 ⋅ − 1 ⎟ ⎜ − 1 5 ⎟ ⎝ ⎜ ⎟ ⎝ 2⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎛ − 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 ⎛−1 1 ⎞ − 1 ⋅ 3 + 1 ⋅1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞ ⎟ ⎜ 2 2 ⎜ 2 ⎟ ⎛ 1 3⎞ ⎜ 2 2⎟ BA = ⎜ ⎟=⎜ 1 5 ⎟ ⎟⎜ 3 1⎟ = ⎜ ⎠ ⎜ 1 ⋅ 1 + − 1 ⋅ 3 1 ⋅ 3 + − 1 ⋅ 1⎟ ⎜ − ⎜ 1 − 1 ⎟⎝ ⎟ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 38 . Rezolvare: ⎛4 5⎞ ⎛2 1 ⎞ ⎛ 4 ⋅ 2 + 5 ⋅ (−3) 4 ⋅ 1 + 5 ⋅ (−2) ⎞ ⎛ −7 −6 ⎞ 8⎟ ⎠ a) ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎝ 6 −1⎠ ⎝ −3 −2 ⎠ ⎝ 6 ⋅ 2 + (−1) ⋅ (−3) 6 ⋅ 1 + (−1) ⋅ (−2) ⎠ ⎝ 15 b) ⎜ ⎝4 ⎛ 1 −2 ⎞ ⎛ 1 4 ⎞ ⎛ 1 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 1 ⋅ 4 + (−2) ⋅ 1⎞ ⎛ −3 2 ⎞ ⋅ = = 1 ⎟ ⎜ 2 1 ⎟ ⎜ 4 ⋅1 + 1 ⋅ 2 4 ⋅ 4 + 1 ⋅ 1 ⎟ ⎜ 6 17 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 0 −11 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 0 + 2 ⋅1 −1 ⋅ (−2) + 2(−1) −1 ⋅ 3 + 2(−4) ⎞ ⎛ 2 ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎛ 0 −2 3 ⎞ = ⎜ 1 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ (−1) 1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−4) ⎟ = ⎜ 0 c) ⎜ −2 3 ⎟= ⎟ ⎜ 1 −1 −4 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎠ ⎜ 2⎟ ⎝ 2 2 2 2 2⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎝2 i ⎠ ⎝ 2 ⋅ 0 + i ⋅ 1 2 ⋅ (−2) + i ⋅ (−1) 2 ⋅ 3 + i ⋅ (−4) ⎠ ⎝ i (−4 − i ) 6 − 4i ⎠ ⎛ 2 0 −11⎞ = ⎜ 0 −2 3 ⎟ .4. Înmulţirea matricelor Exersare E1. sin 2 4 ⎛ 3 1 2 ⎞⎛ −1 −1 1⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 1 3 ⋅ 1 + 1 ⋅1 + 2 ⋅1 ⎞ ⎛ −1 −2 6 ⎞ ⎜ 2 1 2 ⎟⎜ 2 −1 1⎟ = ⎜ 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅1 2 ⋅1 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1⎟ = ⎜ 0 −1 5 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 2 3 ⎟⎜ 0 1 1⎟ ⎜ 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅1 ⎟ ⎜ 3 0 6 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎛ 1 −1 2 4 ⎞ ⎜ ⎛ 1 2 3⎞ ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⎜ 3 −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ 1 2 1 2 ⎟ ⋅ ⎜ 0 ⎝ ⎠ ⎜ ⎟ ⎝ 1 3 −1 −1⎠ ⎜ ⎝ −2 1⎞ 2⎟ ⎟= 1⎟ ⎟ 2⎠ 1⎞ 2⎟ ⎟= 1⎟ ⎟ 2⎠ 41⎞ . tg π = 1 şi avem de efectuat următoarea înmulţire de matrice: d) Se înlocuie cos0 = 1. 21⎟ ⎠ e) Se aplică proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor: ⎛1 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1) 1 ⋅ 4 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ (−1) ⎞ ⎜ −1 ⎛ 1 ⋅1 + 2 ⋅1 + 3 ⋅1 ⎜ =⎜ ⎟⋅ ⎝ 3 ⋅ 1 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 3 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ (−1) 3 ⋅ 4 + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ (−1) ⎠ ⎜ 0 ⎜ ⎝ −2 ⎛ 1 1⎞ ⎜ ⎟ 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ 2 + 1 ⋅ 1 + 5 ⋅ 2 ⎞ ⎛ −16 ⎛ 6 12 1 5 ⎞ ⎜ −1 2 ⎟ ⎛ 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 + 5 ⋅ (−2) =⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 3 ⋅ 1 + (−2)(−1) + 4 ⋅ 0 + 9 ⋅ (−2) 3 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 + 4 ⋅ 1 + 9 ⋅ 2 ⎟ = ⎜ −13 ⎝ 3 −2 4 9 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎜ ⎟ ⎝ −2 2 ⎠ E2.2.

⎛ 1 ⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 A⋅ B = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎝ 3 1⎠ ⎜ 1 ⎝ ⎛−1 1 ⎞ ⎜ 2 ⎟⎛1 t t B⋅ A=⎜ ⎟⎜ ⎜ 1 − 1 ⎟⎝3 ⎝ 2⎠ ⎛1 ⎞ b) A ⋅ B = ⎜ 2 ⎟ ⋅ ( −3 1 ⎜ ⎟ ⎜3⎟ ⎝ ⎠ t t ⎛ 5 −1⎞ 1 ⎞ ⎟ ⎜ 2 2⎟ = A⋅ B = ⎜ 1⎟ 1 5 ⎟ ⎜− ⎟ − ⎟ ⎝ 2 2 ⎠ 2⎠ 3⎞ = B ⋅ A = AB 1⎟ ⎠ ⎛ 1 ⋅ (−3) 1 ⋅ 1 1 ⋅ (−1) ⎞ ⎛ −3 1 −1 ⎞ −1) = ⎜ 2 ⋅ (−3) 2 ⋅ 1 2 ⋅ (−1) ⎟ = ⎜ −6 2 −2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 3 ⋅ (−3) 3 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) ⎟ ⎜ −9 3 −3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎞ B ⋅ A = ( −3 1 −1) ⋅ ⎜ 2 ⎟ = (−3 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 3) = (−4) ∈ M1(Z) ⎜ ⎟ ⎜3⎟ ⎝ ⎠ t ⎛ −3 ⎞ A ⋅ B = (1 2 3) ⋅ ⎜ 1 ⎟ = (1 ⋅ (−3) + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1)) = (−4) ∈ M1(Z) ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −3 ⎞ ⎛ −3 ⋅ 1 −3 ⋅ 2 −3 ⋅ 3 ⎞ ⎛ −3 −6 −9 ⎞ ⎜1 ⎟ ⋅ 1 2 3 = ⎜ 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 t t B⋅ A=⎜ ⎟ ( 1⋅ 3 ⎟ = ⎜ 1 2 3 ⎟ ) ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⋅ 1 −1 ⋅ 2 −1 ⋅ 3 ⎟ ⎜ −1 −2 −3 ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ t d) A · B = I3 · B = B B · A = B · I3 = B t A · tB = I 3 · tB = tB t B · tA = t B · I 3 = tB ⎛ −1 1 1 ⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ −1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 −1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ 0 ⎞ ⎛ 4 2 ⎞ 2 ⎟ ⋅ ⎜ 1 3⎟ = ⎜ 2 2 ⎟=⎜ c) A ⋅ B = ⎜ ⎟. ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 0 1 2⎟ ⎜ ⎟ 0 ⋅1 + 1 ⋅ 3 + 2 ⋅ 0 ⎠ ⎝ 5 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2 0 ⎟ ⎝ 0 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⎠ ⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ 2 −1 1 ⎞ 2 ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎜ 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 2 ⎟ = ⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 1 1 + 3 ⋅ 2 ⎟ = ⎜ −1 4 6.5 ⎟ BA = ⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ 2 ⎜ 2 0⎟ ⎜ 0 1 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −2 2 ⎝ ⎠ 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎜ 2 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 2 ⎟ ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎜ −1 0 ⎟ ⎜ −1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ 1 −1 ⋅ 1 + 0 ⋅ 3 −1 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟ ⎛ 2 −1 −2 ⎞ ⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜ t A ⋅ tB = ⎜ 1 1 ⎟ ⋅ ⎜ 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟ = ⎜ −1 4 2 ⎟ = t (BA) = 1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 3 0⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎠ ⎜ 1 2⎟ ⎜ 1 ⋅ (−2) + 2 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 ⎟ ⎜ 1 6.5 1 ⎟ ⎠ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠ 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ −1 0 ⎟ ⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 −2 ⋅ 0 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⎞ ⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ 4 5⎞ t 2 t ⎟ ⎜ B ⋅ tA = ⎜ ⎟ ⋅⎜ 1 1⎟ = ⎜ ⎟ = ( AB) ⎟=⎜ ⎝ 1 3 0⎠ ⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 0 + 3 ⋅1 + 0 ⋅ 2 ⎟ ⎝ 2 3 ⎠ ⎜ 1 2⎟ ⎝ ⎠ 2 ⎜ ⎟ ⎝2 ⎠ 39 .

Rezolvare: 5 ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎞ ⎛ 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−4) ⎜ 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−4) A ⋅ (B ⋅ C ) = A ⋅ ⎜ 1⋅ 2 + 1⋅ 3 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−2) ⎟ = ⎟ ⎜ −1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2) ⋅ (−4) (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 (−1) ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 7 + 0 ⋅ (−13) + 3 ⋅ 7 −1 ⋅13 + 0 ⋅ 5 + 3 ⋅1 −1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−7) + 3 ⋅ 3 ⎞ = ⎜ 2 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ −13 5 −7 ⎟ = ⎜ 2 ⋅ 7 + (−1)(−13) + 2 ⋅ 7 2 ⋅13 + (−1) ⋅ 5 + 2 ⋅1 2 ⋅ 3 + (−1)(−7) + 2 ⋅ 3 ⎟ = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 0⎟ ⎜ 7 ⎟ ⎜ ⎟ 1 3 ⎠ ⎝ 1 ⋅ 7 + 1 ⋅ (−13) + 0 ⋅ 7 1 ⋅13 + 1 ⋅ 5 + 0 ⋅1 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ (−7) + 0 ⋅ 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎛ 14 −10 6 ⎞ = ⎜ 41 23 19 ⎟ . ⎛ −6 1 ⎜1 2 Avem de asemenea: AB + t B t A = ⎜ ⎜ −5 −2 ⎜ ⎝ 16 7 −5 16 ⎞ −2 7 ⎟ ⎟. Rezultă că t ( AB) = ⎜ ⎜ 4 0 12 −8 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 10 5 5 0 ⎠ 3 ⋅ 0 + 0 ⋅1 ⎛ 3 0⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 ⎜ 1 1 ⎟ −1 0 −3 2 ⎜ 1 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 1 ⋅ 0 + 1 ⋅1 ⎞ ⎜ t ⎟⎛ B ⋅ tA = ⎜ ⎜ 2 1 1 0 ⎟ = ⎜ −4 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 −4 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 ⎜ −4 0 ⎟ ⎝ ⎠ ⎜ ⎟ ⎜ 0 ⋅ 0 + 5 ⋅1 ⎝ 0 5⎠ ⎝ 0 ⋅ (−1) + 5 ⋅ 2 ⎛ −3 0 −9 6 ⎞ ⎜ 1 1 −2 2 ⎟ ⎟. =⎜ ⎜ 4 0 12 −8 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 10 5 5 0 ⎠ 3 ⋅ (−3) + 0 ⋅ 1 3 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎞ 1 ⋅ (−3) + 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟ ⎟= −4(−3) + 0 ⋅ 1 −4 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟ ⎟ 0 ⋅ (−3) + 5 ⋅ 1 0 ⋅ 2 + 5 ⋅ 0 ⎠ Se observă că t(AB) = tB · tA. Rezolvare: Calculăm ⎛−1 ⎜ ⎜0 AB =⎜ −3 ⎜ ⎝2 ⎛−1⋅3 + 2⋅0 −1⋅1+ 2⋅1 −1⋅(−4) + 2⋅0 −1⋅0 + 2⋅5⎞ 2⎞ ⎟ ⎜ ⎟ 1 ⎟ ⎛ 3 1 −4 0⎞ ⎜ 0⋅3 +1⋅0 0⋅1+1⋅1 0⋅(−4) +1⋅0 0⋅0 +1⋅5 ⎟ ⋅ = ⎜ ⎟= 1 ⎟ ⎝ 0 1 0 5⎠ ⎜−3⋅3 +1⋅0 −3⋅1+1⋅1 −3⋅(−4) +1⋅0 −3⋅0 +1⋅5 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 0⎠ 2⋅1+ 0⋅1 2⋅(−4) + 0⋅0 2⋅0 + 0⋅5 ⎠ ⎝ 2 ⋅ 3 + 0⋅ 0 ⎛ −3 1 4 10 ⎞ ⎜ 0 1 0 5⎟ ⎟. =⎜ ⎜ −9 −2 12 5 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 6 2 −8 0 ⎠ ⎛ −3 0 −9 6 ⎞ ⎜ 1 1 −2 2 ⎟ ⎟. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ −6 18 −4 ⎠ ⎛−1⋅5 + 0⋅1+ 3⋅(−1) −1⋅1+ 0⋅1+ 3⋅1 −1⋅(−2) + 0⋅3 + 3⋅(−2) ⎞ ⎛−8 2 −4 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⋅ ⋅ ( A⋅ B)⋅C =⎜ 2⋅5 + (−1)1+ 2⋅(−1) 2⋅1+ (−1)1+ 2⋅1 2⋅(−2) + (−1)3 + 2⋅(−2)⎟ C =⎜ 7 3 −11⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1⋅1+1⋅1+ 0⋅1 1⋅(−2) +1⋅3 + 0⋅(−2) ⎠ ⎝ 1⋅5 +1⋅1+ 0⋅(−1) ⎝6 2 1 ⎠ 40 . 24 −3 ⎟ ⎟ −3 0 ⎠ E4.E3.

⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 − 3 −1 − 2 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −2 −3 ⎞⎛ 1 −1⎞ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 + 6 −3 + 4 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 9 1 ⎟⎜ 3 2 ⎟ = ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎛ −2 − 9 2 − 6 ⎞ ⎛ −11 −4 ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟.Aşadar. ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 34 −21⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 68 + 21 −34 − 21⎞ ⎛ 89 −55 ⎞ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −42 − 13 21 + 13 ⎟ = ⎜ −55 34 ⎟ . c) ⎛ 0 + 0 − 12 −2 + 0 + 0 0 + 0 − 6 ⎞ ⎛ −8 2 −4 ⎞ ⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ −20 0 −10 ⎞ +⎜ 0 +1− 8 4 − 3 + 0 0 + 1 − 4 ⎟ = ⎜ 7 3 −11⎟ + ⎜ −7 1 −3 ⎟ = ⎜ 0 4 −14 ⎟ . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 5 4 4 2 2 2 3 E6. Rezolvare: 2 ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 4 + 1 2 − 3 ⎞ ⎛ 5 −1⎞ ⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 1 −3 ⎟ ⋅ ⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 2 − 3 1 + 9 ⎟ = ⎜ −1 10 ⎟ . A · (B · C) = (A · B) · C. (A + B) · C = A · C + B · C. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 2 −2 ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 0 − 2 + 8 0 + 6 + 0 0 − 2 + 4 ⎟ ⎜ 6 6 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Aşadar. ⎝ 9 + 3 −9 + 2 ⎠ ⎝ 12 −7 ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞⎛ 2 −1⎞ ⎛ 4 + 1 −2 − 1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ Avem: ⎜ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −1 1 ⎠⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −2 − 1 1 + 1 ⎠ ⎝ −3 2 ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 25 + 9 −15 − 6 ⎞ ⎛ 34 −21⎞ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −3 2 ⎟ ⋅ ⎜ −3 2 ⎟ = ⎜ −15 − 6 9 + 4 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1+ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 + 3 + 0 0 − 1 − 0 ⎠ ⎝ 6 2 1 ⎠ ⎝ −1 5 −1 ⎠ ⎝ 5 7 0 ⎠ ⎝ Pentru calculul expresiei A · C + B · C vom folosi calculul lui A · C făcut la punctul b) şi al lui B · C făcut la a). ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 0 − 2 − 4 12 + 6 + 0 0 − 2 − 2 ⎟ ⎜ −6 18 −4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 0 3 ⎞ ⎛ 5 3 −2 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 15 −3 + 0 + 3 2 + 0 − 12 ⎞ ⎛ −20 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ 0 4 2 ⎟ = ⎜ 10 + 0 − 10 6 − 4 + 2 −4 − 2 − 8 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 0 ⎟ ⎜ −5 1 −4 ⎟ ⎜ 5 + 0 + 0 3 + 4 + 0 −2 + 2 + 0 ⎟ ⎜ 5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3 ⎞ ⎛ 5 1 −2 ⎞ ⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 3 −1 + 0 + 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 1 1 3 ⎟ + ⎜ 2 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ −1 3 −1⎟ = ⎜ 10 − 1 − 2 2 − 1 + 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 ⎟ ⎜ −1 1 −2 ⎟ ⎜ 1 1 0 ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 5 + 1 + 0 1+1+ 0 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 0 −10 ⎞ 4 −14 ⎟ ⎟ 7 0 ⎟ ⎠ 2+0−6 ⎞ −4 − 3 − 4 ⎟ + ⎟ −2 + 3 + 0 ⎟ ⎠ Aşadar A · (B + C) = AB + AC. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 5 −1 ⎟ ⎜ 7 1 3⎟ ⎜ 6 6 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 4 1 1 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 1 − 4 8 + 3 + 0 0 − 1 − 2 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞ ( A + B) ⋅ C = ⎜ 3 0 5 ⎟ ⋅ ⎜ −1 3 −1 ⎟ = ⎜ 0 + 0 − 20 6 + 0 + 0 0 + 0 − 10 ⎟ = ⎜ −20 6 −10 ⎟ . ⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞ Avem: A ⋅ C + B ⋅ C = ⎜ −7 1 −3 ⎟ + ⎜ −13 5 −7 ⎟ = ⎜ −20 6 −10 ⎟ . ⎛ −1 b) A ⋅ (B + C ) = ⎜ 2 ⎜ ⎜1 ⎝ −1 0 ⎛ AB + AC = ⎜ 2 −1 ⎜ ⎜1 1 ⎝ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 2 + 16 −16 + 6 + 0 0 − 2 + 8 ⎞ ⎛ 14 −10 6 ⎞ ⋅ ⎜ −1 3 −1 ⎟ = ⎜ 0 − 3 + 44 14 + 9 + 0 0 − 3 + 22 ⎟ = ⎜ 41 23 19 ⎟ . E5. Rezolvare: ⎛−1 2 −2⎞ −1 2 −2⎞ ⎛ 1+ 8 − 8 ⎛ −2 − 6 + 8 2 + 8 −10 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A =⎜ 4 −3 4 ⎟ 4 −3 4 ⎟=⎜−4 −12 +16 8 + 9 −16 −8 −12 + 20⎟= I3 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 4 −4 5 ⎠ 4 −4 5 ⎠ ⎝−4 −16 + 20 8 +12 − 20 −8 −16 + 25⎠ ⎝ 2 41 .

1⎟ ⎠ ⎛ 1 0⎞ ⎟ . y i Z. ⎝ k 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 0⎞ ⎟ . Rezolvare: Luăm matricea X de forma: X = ⎜ ⎟ . formulă care o ⎝ n 1⎠ Din forma de scriere a matricelor A. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 −2 3 ⎠ Rezultă că ( A + I3 )10 = (2B)10 = 210 ⋅ B10 = 210 ⋅ B . y = 1. A2. A3 = A2 · A = I3 · A = A A2006 = ( A2 )1003 = I32003 = I3 ( A3 + I )10 = ( A + I3 )10 ⎛ 0 1 −1⎞ not Dar A + I3 = 2 ⋅ ⎜ 2 −1 2 ⎟ = 2 ⋅ B şi B2 = B. Aşadar. ⎝1 1 ⎠ 0⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎛ 1 k +1 Presupunem că Ak = ⎜ ⎟ şi demonstrăm că A = ⎜ k + 1 1 ⎟ . b. ⎝ −1 1 ⎠ 42 ⎛1 2⎞ . ⎝ x y⎠ • Înlocuind în relaţia de la a) avem: ⎜ ⎟⎜ ⎝ x y ⎠⎝ 3 relaţie echivalentă cu ⎛a b⎞ ⎛ a b ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 5 10 ⎞ . = 4⎟ ⎜ 4 2 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −a + 3b 2a + 4b ⎞ ⎛ 5 10 ⎞ ⎜ − x + 3 y 2x + 4 y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ . a. ⎝ k 0⎠ ⎝ ⎠ 0⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛1 0 ⎞ ⎛ 1 Avem că Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 1 1 ⎟ = ⎜ k + 1 1 ⎟ . b = 2. respectiv x = –1.Aşadar A2 = I3. ¼n i q*. ceea ce este evident adevărat. ⎝ n 1⎠ Aşadar. n U 1. Pentru n = 1. A4 se deduce că An = ⎜ demonstrăm prin inducţie matematică după n i q. X = ⎜ ⎟. E7. ceea ce trebuia demonstrat. An = ⎜ E8. x. rezultă că A1 = ⎜ ⎛1 0 ⎞ ⎟ = A . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧−a + 3b = 5 ⎧− x + 3 y = 4 şi ⎨ ⎩2a + 4b = 10 ⎩2x + 4 y = 2 Se obţin sistemele de ecuaţii: ⎨ cu soluţiile a = 1. A3. Rezolvare: Calculăm câteva puteri consecutive ale lui A ⎛1 A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎝1 ⎛1 A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎝2 ⎛1 A4 = A3 ⋅ A = ⎜ ⎝3 0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝ 0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝ 0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝ 0⎞ ⎛ 1 = 1⎟ ⎜ 2 ⎠ ⎝ 0⎞ ⎛1 = 1⎟ ⎜3 ⎠ ⎝ 0⎞ ⎛ 1 = 1⎟ ⎜ 4 ⎠ ⎝ 0⎞ 1⎟ ⎠ 0⎞ 1⎟ ⎠ 0⎞ .

⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 0 −4 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 2 16 ⎞ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟. 2⎟ ⎠ ⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ −4 1 ⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ 6 −1⎠ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞ Rezultă că f ( A) = ⎜ ⎟ − 4 ⎜ 2 −1⎟ + 2 ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 6 −1⎟ + ⎜ −8 4 ⎟ + ⎜ 0 2 ⎟ = ⎜ −2 5 ⎟ . 2b + y ⎠ ⎝ 4 0⎠ ⎝ 2a + x ⎧−a + 3x = 5 ⎧−b + 3 y = 7 şi ⎨ ⎨ ⎩2a + x = 4 ⎩2b + y = 0 Din această egalitate de matrice se obţin sistemele de ecuaţii: care au soluţiile a = 1. respectiv b = –1. ⎝ −2 5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 43 . Avem: f(A) = A3 – 4A + 2I2 ⎛ 1 −1⎞ . ⎝ 2 0⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 8 0⎞ B = 2⋅⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟. = 1 ⎟⎜ x y ⎟ ⎜ 4 0 ⎟ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛−a + 3x −b + 3 y ⎞ ⎛ 5 7 ⎞ relaţie echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ −16 2 ⎠ 3 Rezultă că f ( A − t A) = ⎜ Înlocuind în expresia matricei C se obţine: ⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 16 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞ ⎛ 4 32 ⎞ ⎛ 9 32 ⎞ C =⎜ ⎟ + 2 ⋅ ⎜ −16 2 ⎟ = ⎜ −2 5 ⎟ + ⎜ −32 4 ⎟ = ⎜ −34 9 ⎟ . ⎝ 6 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Dar A3 = A2 ⋅ A = ⎜ f(A + I2) = (A + I2)3 – 4(A + I2) + 2I2.• Înlocuind în relaţia de la punctul b) se obţine: ⎜ ⎝2 ⎛ −1 3 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ 5 7 ⎞ . X = ⎜ ⎝2 E9. Rezolvare: a) B = 2f(A) – f(A + I2). Dar ( A − t A)3 = ⎜ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 0 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. x = 2. y = 2. Rezultă că f ( A + I2 ) = O2 − 4 ⋅ ⎜ Înlocuind în expresia matricei B se obţine: ⎛ 0 0⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎟ + 2 ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 0 0 ⎟ + ⎜ −8 0 ⎟ + ⎜ 0 2 ⎟ = ⎜ −8 2 ⎟ . ⎝ −2 5 ⎠ ⎝ −8 2 ⎠ ⎝ 4 8 ⎠ b) Calculăm A − t A = ⎜ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 2 −1⎠ ⎝ 0 −1⎠ ⎝ 2 0 ⎠ ⎛ 5 0⎞ ⎟ ⎝ −2 5 ⎠ Din punctul a) avem că f ( A) = ⎜ f(A – tA) = (A – tA)3 – 4(A – tA) + 2I2. Aşadar. ( A + I2 ) = ⎜ 2 0 ⎟⎜ 2 0 ⎟ = ⎜ 0 0 ⎟ = O2 ⎝ 2 0⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 2 şi ( A + I2 ) = ( A + I2 ) ⋅( A + I2 ) = O2 . Dar A + I2 = ⎜ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞ 2 ⎟ .

Rezolvare: a) Matricea X trebuie să fie de tipul (3. egalitate care se scrie sub forma: ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ −2 2 5 ⎠ ⎝ c ⎠ ⎝ 9 ⎠ ⎧−a + 4b + c = −3 ⎪ ⎨b + 3c = 8 ⎪−2a + 2b + 5c = 9 ⎩ ⎛ −a + 4b + c ⎞ ⎛ −3 ⎞ ⎜ b + 3c ⎟ = ⎜ 8⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −2a + 2b + 5c ⎟ ⎜ 9 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Identificând elementele corespunzătoare ale acestor matrice se obţine sistemul de ecuaţii: Înmulţind prima ecuaţie cu –2 şi adunând-o la ecuaţia a treia se obţine un sistem de două ecuaţii cu necunoscutele b şi c: ⎧−6b + 3c = 15 cu soluţia: b = –1. c = 3. X = ⎜ −1⎟ ⎜ ⎟ ⎜3 ⎟ ⎝ ⎠ c) În această relaţie matriceală matricea X este pătratică de ordinul 3: x m ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞ y n⎟=⎜ 9 5 4 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ z p ⎟ ⎜ −3 −1 5 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎛ a Avem: ⎜ 2 0 3 ⎟ ⋅ ⎜ b ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 1 1 −2 ⎟ ⎜ c ⎝ ⎠ ⎝ Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală: ⎛ a−b+c ⎜ 2a + 3c ⎜ ⎜ a + b − 2c ⎝ x − y + z m − n + p ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞ 2 x + 3z 2m + 3 p ⎟ = ⎜ 9 5 4 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ x + y − 2z m + n − 2 p ⎟ ⎜ −3 −1 5 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ 44 . = ⎜ b−c y − z ⎟ ⎜ 3 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧a − b + c = 0 ⎪b − c = 3 ⎪ din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎪x − y + z = 3 ⎪y − z = 2 ⎩ x⎞ ⎛ 0 3⎞ y⎟ = ⎜ ⎟ 3 2⎟ . y = 2 + z şi z i Z.Sinteză S1. ⎠ ⎟ ⎝ z⎠ Din primele două ecuaţii se obţine a = b – c = 3. 2) pentru a avea loc egalitatea de matrice din enunţ. b = 3 + c şi c i Z. ⎛a ⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎜ Înlocuind pe X avem: ⎜ ⎟⋅⎜b ⎝ 0 1 −1⎠ ⎜ ⎝c Efectuând înmulţirea de matrice se obţine următoarea egalitate de matrice: ⎛ a − b + c x − y + z ⎞ ⎛ 0 3⎞ . Din următoarele două ecuaţii se obţine x = 5.1(Z). Avem: ⎛ −1 4 1 ⎞ ⎛ a ⎞ ⎛ −3 ⎞ ⎜ 0 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ b ⎟ = ⎜ 8 ⎟ . c. Aşadar X = ⎜ ⎟ ⎜ c ⎟ z ⎠ ⎝ b) În egalitatea aceasta se impune condiţia ca X i M3. ⎨ ⎩b + 3c = 8 Înlocuind b şi c în una din ecuaţiile care conţin a se obţine a = 2. ⎛2 ⎞ Aşadar. z i Z. 5 ⎞ ⎛ 3 ⎜ 3 + c 2 + z ⎟ .

⎛ 2 −9 ⎞ Se obţine că X = ⎜ ⎟. y = 0. A şi B se obţine egalitatea ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ . ⎨2 x + 3z = 5 . Procedând ca la a) se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎜ 0 1 ⎟ x y ⎟ 1 1⎟ x =1 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎪ ⎪ y =1 ⎩ ⎛ 1 −5 ⎞ cu soluţiile a = –3. care este ⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎛ a 5a + b ⎞ ⎛ 2 1⎞ echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟ . c = 1 x = 1. X = ⎜ ⎝1 ⎛ −3 −4 ⎞ . X = ⎜ −4 0 3 ⎟ . Aşadar. ⎝ x 5 x + y ⎠ ⎝ 1 1⎠ Rezultă că: a = 2. ⎨ x = 2x + y ⎪ ⎪x + y = 0 ⎪y = x + y ⎪x = 0 ⎩ ⎩ 45 . x = 1. 1⎟ ⎠ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 2 1⎞ c) După înlocuirea matricelor X. Rezultă că X = O2. ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 0⎟ ⎝ ⎠ S2. z = 1 m = 2. y = 1. ⎨2m + 3 p = 4 ⎨2a + 3c = 9 ⎪a + b − 2c = −3 ⎪ x + y − 2z = −1 ⎪m + n − 2 p = 5 ⎩ ⎩ ⎩ Se obţin soluţiile: a = 3. ⎝ 0 1⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠ care este echivalentă cu: ⎜ ⎛ 1 5⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 0⎞ Se obţin egalităţile de elemente: • a + 5x = 1 • b + 5y = 0 •x=0 ⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ = y ⎟ ⎜0 1⎟ ⎝ x ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că: a = 1.Punând condiţia egalităţii celor două matrice se structurează trei sisteme de ecuaţii cu câte trei necunoscute de forma: ⎧a − b + c = 8 ⎧x − y + z = 2 ⎧m − n + p = −1 ⎪ ⎪ ⎪ . x = 1. ⎝ 1 −4 ⎠ d) AX = XB ⇔ ⎜ Se obţine sistemul de ecuaţii: ⎛ 1 5 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞⎛ 2 1⎞ ⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 2a + b ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟⇔⎜ ⎟=⎜ y ⎠ ⎝ 2x + y ⎝ 0 1 ⎠⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠⎝ 1 1⎠ ⎝ x a + b⎞ ⎟. 5x + y = 1. n = 3. ⎝0 1 ⎠ b) Înlocuind A. b = –4. b = –5 şi X = ⎜ ⎟. p = 0 ⎛ 3 1 2⎞ Aşadar. Rezolvare: a) Avem egalitatea: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟. b = –4. 5a + b = 1. x + y⎠ ⎧a + 5x = 2a + b ⎧ a + b − 5x = 0 ⎪b + 5 y = a + b ⎪a − 5 y = 0 ⎪ ⎪ ⇔⎨ . cu soluţia x = y = a = b = 0. X şi B se obţine egalitatea: ⎧ a + 5x = 2 ⎪b + 5 y = 1 ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎪ ⋅⎜ =⎜ .

y = –5. A = ⎜ ⎟ sau A = ⎜ 1 ⎝ −1 1⎠ ⎝ ⎛1 1⎞ ⎛ 2 −1⎞ . 2 a − b2 − 3a + 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠ ⎝ 2ab − 3b Din această egalitate matriceală se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧a2 − b2 − 3a + 2 = −1 ⎧a2 − b2 − 3a = −3 ⇔⎨ ⎨ ⎩2ab − 3b = 1 ⎩2ab − 3b = 1 ⎧b2 = a2 − 3a + 3 Sistemul de ecuaţii se aduce la forma: ⎨ ⎩b(2a − 3) = 1 Se ridică la pătrat a doua ecuaţie şi se substituie b2 obţinându-se ecuaţia: (a2 – 3a + 3)(2a – 3)2 = 1. cu soluţia: a = –3.e) Egalitatea BXB = A este echivalentă cu: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟. Aşadar. respectiv a2 − 3a = − 13 care nu are soluţii reale. cu soluţia b = 7. 4 Pentru a = 1 se obţine b = –1. ⎩b + y = 2 Înlocuind în egalitatea din enunţ se obţine egalitatea matriceală: −2ab ⎞ ⎛ −3a 3b ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ −1 −1⎞ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟ a2 − b2 ⎠ ⎝ −3b −3a ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠ echivalentă cu: ⎛ a2 − b2 − 3a + 2 −2ab + 3b ⎞ ⎛ −1 −1⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. Se notează a2 – 3a = y şi se obţine ecuaţia (y + 3)(4y + 9) = 1 cu soluţiile y1 = –2. Rezolvare: ⎛ a −b ⎞ ⎛ a −b ⎞ ⎛ a2 − b2 A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎝ b a ⎠ ⎝ b a ⎠ ⎝ 2ab ⎛ a 2 − b2 ⎜ ⎝ 2ab −2ab ⎞ ⎟ a 2 − b2 ⎠ ⎛ −3 7⎞ . 4 sau (a2 – 3a + 3)[4(a2 – 3a) + 9] = 1. cu soluţia a i {1. Revenind la notaţia făcută se obţine: a2 – 3a = –2. Se obţine un nou sistem de ecuaţii: ⎨ ⎧2a + x = −4 . ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎝ 0 1 ⎠ Efectuând înmulţirea de matrice se obţine succesiv: ⎛ 2a + x 2b + y ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 4a + 2x + 2b + y 2a + x + 2b + y ⎞ ⎛ 1 5 ⎞ = ⎜ a + x b + y ⎟ ⋅ ⎜ 1 1⎟ = ⎜ 0 1 ⎟ ⇔ ⎜ 2a + 2 x + b + y a + x + b + y ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧4a + 2x + 2b + y = 1 ⎪2a + x + 2b + y = 5 ⎪ ⎨ ⎪2a + 2x + b + y = 0 ⎪a + x + b + y = 1 ⎩ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞ Identificând elementele celor două matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii: Scădem primele două ecuaţii între ele şi ultimele două ecuaţii între ele. −5 ⎟ ⎠ ⎧2b + y = 9 . iar pentru a = 2 se obţine b = 1. 2}. x = 2 ⎩a + x = −1 Înlocuim pe a şi x în prima şi a treia ecuaţie a sistemului iniţial şi se obţine un sistem cu două ecuaţii cu necunoscutele b şi y: ⎨ Aşadar X = ⎜ ⎝2 S3. 2⎟ ⎠ 46 . y2 = −13 .

⎝ −3b a − b ⎠ 47 . x şi y într-o ecuaţie a sistemului (1) se obţine b = 0. Aşadar. ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală: b − y ⎞ ⎛ a + 3b −a + 2b ⎞ ⎛ a−x ⎜ 3a + 2x 3b + 2 y ⎟ = ⎜ x + 3 y − x + 2 y ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧a − x = a + 3b ⎧ x = −3b ⎪b − y = −a + 2b ⎪ ⎪ din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⇔ ⎨y = a − b . Egalitatea din enunţ se scrie sub forma următoare: ⎝ x y⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎜3 2 ⎟⋅⎜ x y⎟ = ⎜ x y⎟⋅⎜3 2 ⎟ . Rezolvare: Fie A =⎜ echivalentă cu: ⎛a b ⎞ ⎟∈ M2 (Z) . b. ⎝ 0 1⎠ S5. ⎧−a − 6x + b + 2 y = 1 ⎪−a − 2 x + b − 2 y = −3 ⎪ ⎨ ⎪3a − x − b + y = 4 ⎪a − x + b + y = 2 ⎩ ⎧2a − 7 x + 3 y = 5 ⎧2a − 7 x + 3 y = 5 ⎪ ⎪ ⎨2a − 3x − y =1 ⇔ ⎨2a − 3x − y =1 ⎪ ⎪ ⎩4a − 2x + 2 y = 6 ⎩2a − x + y = 3 (1) Adunăm ecuaţia a treia la toate celelalte ecuaţii ale sistemului (1) şi se obţine: (2) ⎧−4x + 4 y = 4 ⎧− x + y = 1 . Înlocuind a. a. A = ⎜ ⎟. b ∈ Z ⎩ ⎪3b + 2 y = − x + 2 y ⎩ b ⎞ ⎛ a Aşadar A = ⎜ ⎟ . b i Z.S4. Înlocuind x şi y în una din ecuaţiile sistemului (2) se obţine a = 1. y. ⇔⎨ ⎩−6x + 2 y = 2 ⎩−3x + y = 1 Scădem prima ecuaţie din celelalte două ecuaţii şi se obţine: ⎨ Se obţine x = 0 şi y = 1. Ecuaţia matriceală devine: ⎝ x y⎠ ⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 1 2 ⎞⎛ a b ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −1 1 ⎟⎜ x y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ sau încă: ⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ a + 2x b + 2 y ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −a + x −b + y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 3a + 6 x − b − 2 y a + 2x + b + 2 y ⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −3a + 3x + b − y −a + x − b + y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Efectuând scăderea de matrice şi respectând egalitatea de matrice se obţine sistemul de ecuaţii cu necunoscutele a. x. Rezolvare: ⎛ 1 0⎞ ⎛a b⎞ A=⎜ ⎟ ∈ M 2 (Z) . ⎪3a + 2 x = x + 3 y ⎪a .

⎝−sin k x cos k x ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠ ⎛ cos kx sin kx ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos kx ⋅ cos x − sin kx ⋅ sin x cos kx sin x + sin kx cos x ⎞ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟= ⎝ − sin kx cos kx ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin kx cos x − cos kx sin x − sin kx sin x + cos kx cos x ⎠ Avem că 48 . ⎪x − y = 1 ⎩ S7. Avem: ⎛ −1 A = A⋅ A = ⎜ 0 ⎜ ⎜ ⎝2 ⎛ 5 3 2 A = A ⋅A=⎜ 0 ⎜ ⎜ ⎝ −4 2 Înlocuind A2 şi A3 în relaţia din enunţ se obţine: 0 2 ⎞ ⎛ −1 1 0 ⎟⋅⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ 2 0 −4 ⎞ ⎛ −1 1 0 ⎟⋅⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 5⎠ ⎝2 0 2⎞ ⎛ 5 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ −4 0 2 ⎞ ⎛ −13 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ 14 0 −4 ⎞ 1 0⎟ ⎟ ⎟ 0 5⎠ 0 14 ⎞ 1 0 ⎟ ⎟ ⎟ 0 −13 ⎠ sau încă: ⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5 0 −4 ⎞ ⎛ −1 0 2 ⎞ ⎜ 0 1 0 ⎟ = x ⋅⎜ 0 1 0 ⎟ − y⎜ 0 1 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 14 0 −13 ⎠ ⎝ −4 0 5 ⎠ ⎝ 2 0 −1⎠ ⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5x + y ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 14 0 −13 ⎟ ⎜ −4x − 2 y ⎝ ⎠ ⎝ 0 −4x − 2 y ⎞ ⎟. ⎝−sin nx cos nx ⎠ Demonstrăm această relaţie prin inducţie matematică după n i q*. Pentru n = 1 se obţine A1 =⎜ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎟. y = –3. A2. ⎝−sin x cos x ⎠ ⎛ cos k x sin k x ⎞ ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞ k +1 Presupunem că Ak =⎜ ⎟ şi demonstrăm că A = ⎜ ⎟. π cos π ⎟ ⎜ − sin ⎟ ⎝ 6 6⎠ Pentru uşurinţa scrierii vom nota x = π . Calculăm câteva puteri ale matricei A şi obţinem: 6 ⎛ cos x sin x ⎞⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2 x − sin 2 x 2sin x cos x ⎞ ⎛ cos 2 x sin 2x ⎞ =⎜ A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ 2 2 ⎟ ⎝ − sin x cos x ⎠⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ −2sin x cos x cos x − sin x ⎠ ⎝ − sin 2x cos 2 x ⎠ ⎛ cos2x sin 2x ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2x ⋅ cos x − sin 2x sin x cos2x sin x + sin 2x cos x ⎞ A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟= ⎝ − sin 2x cos2x ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin 2x cos x − cos2x sin x − sin x sin 2x + cos2x cos x ⎠ ⎛ cos(2x + x) sin( x + 2 x) ⎞ ⎛ cos3x sin 3x ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟. A3 se poate generaliza că ⎛ cos nx sin nx ⎞ An =⎜ ⎟. Rezolvare: Să calculăm mai întâi A2 şi A3. n i q*. x− y 0 ⎟ 0 5x + y ⎟ ⎠ Identificând elementele omoloage ale acestor matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧5x + y = −13 ⎪ ⎨−4x − 2 y = 14 cu soluţia: x = –2. ceea ce este evident adevărat. Rezolvare: ⎛ cos π sin π ⎞ ⎜ 6 6⎟ Matricea A se poate scrie sub forma: A = ⎜ . ⎝ − sin( x + 2x) cos(2x + x) ⎠ ⎝ − sin 3x cos3x ⎠ Din forma de scriere a matricelor A.S6.

¼n i q*. ⎜ ⎟ 0 2k ⎟ ⎜ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 0 2k +1 ⎟ ⎜ 0 0 2k +1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 2n − 1 0 ⎞ ⎟ 1 0 ⎟ .⎛ cos(kx + x) sin(kx + x) ⎞ ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟ . ceea ce trebuia arătat. y i Z. 0 2n ⎟ ⎠ S9. A n = ⎜ . 0 2n ⎟ ⎠ ⎛ 8 7 0 ⎞⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛16 15 0 ⎞ A = A ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 8 ⎟⎜ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 0 16 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Demonstrăm această formulă prin inducţie matematică după n i q*. Aşadar. Rezolvare: Avem: ⎛2 A = ⎜0 ⎜ ⎜0 ⎝ ⎛4 3 2 A = A ⋅ A = ⎜0 ⎜ ⎜0 ⎝ 2 4 3 1 0 ⎞⎛ 2 1 1 0 ⎟⎜ 0 1 ⎟⎜ 0 2 ⎟⎜ 0 0 ⎠⎝ 3 0 ⎞⎛ 2 1 1 0 ⎟⎜ 0 1 ⎟⎜ 0 4 ⎟⎜ 0 0 ⎠⎝ 0⎞ ⎛ 4 3 0⎞ 0⎟ = ⎜ 0 1 0⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎟ ⎜ 0 0 4⎟ ⎠ ⎝ ⎠ 0⎞ ⎛ 8 7 0⎞ 0⎟ = ⎜ 0 1 0⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎟ ⎜ 0 0 8⎟ ⎠ ⎝ ⎠ Analizând forma de scriere a matricelor A. Pentru n = 1 se obţine A1 = A. ⎛ 2k ⎜ Presupunem că Ak = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞ 2k − 1 0 ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 1 0 ⎟. Rezolvare: a) A(x) ⋅ A( y) = ⎜ x ⎞ ⎛1 − 2 y y ⎞ ⎛ (1 − 2x)(1 − 2 y) + x(−6 y) (1 − 2x) y + x(1 + 3 y) ⎞ ⎛1 − 2x ⎟ ⋅ ⎜ −6 y 1 + 3y ⎟ = ⎜ −6x(1 − 2 y) − 6 y(1 + 3x) −6xy + (1 + 3x)(1 + 3 y) ⎟ = ⎝ −6x 1 + 3x ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ y − 2 xy + x + 3xy ⎞ ⎛1 − 2( x + y + xy) x + y + xy ⎞ ⎛ 1 − 2x − 2 y + 4 xy − 6xy =⎜ ⎟ = ⎜ −6( x + y + xy) 1 + 3( x + y + xy) ⎟ = ⎝ −6x + 12xy − 6 y − 18xy −6xy + 1 + 3x + 3 y + 9 xy ⎠ ⎝ ⎠ = A( x + y + xy) . ⎛ 2n ⎜ Aşadar An = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ ⎛ 2k ⎜ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k + 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 0⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 1 0 ⎟. A3. ¼n i q*. y i Z. A(y) = A(x + y + xy). ¼x. A2. 6 − sin nx cos nx ⎟ ⎝ ⎠ S8. 49 . unde x = π . ¼x. n i q*. A(x). ⎝ − sin(kx + x) cos(kx + x) ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠ ⎛ cos nx sin nx ⎞ Aşadar. A4 se observă că An se poate scrie sub ⎛ 2n ⎜ forma: An = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ 2n − 1 0 ⎞ ⎟ 1 0 ⎟ . ⎜ 0 0 2k ⎟ 0 2k +1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ Avem că ceea ce trebuia demonstrat.

.. Se obţine: S = I3 + B + I3 + 2B + 2 ⋅ 1 ⋅ B 2 + 2 I3 + 3B + 3 ⋅ 2 ⋅ B2 + 2 . + 20)B + 1 (2⋅1+ 3⋅ 2 +. Vom demonstra această formulă prin inducţie matematică după n i q*.... +19⋅ 20)B2 = 20I3 + 20⋅ 21⋅ B + 1 ⋅ ∑ k (k −1)⋅ B2 = 2 2 2 k=1 = 20I3 + 210B + 1⎡ 20⋅ 21⋅ 41 − 20⋅ 21⎤ B2 = 20I3 + 210B + 2660B2 .. a) Aşadar An(x) = A((x + 1)n – 1)....b) Vom respecta regula de înmulţire a două matrice A(x).. c) Folosind punctul b) se poate generaliza că: A(nx) = A(( x +1)n −1) ..... I3 + 20B + 20 ⋅ 19 ⋅ B2 = 2 20 = 20I3 + (1+ 2 + 3 + . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 1⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎜ 0 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Aşadar I3 + B = A. + Cn Bn .. Rezolvare: ⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 0 1 2⎞ ⎛ 1 1 2⎞ a) I3 + B = ⎜ 0 1 0 ⎟ + ⎜ 0 0 1 ⎟ = ⎜ 0 1 1 ⎟ = A . A(y) dată de punctul a). Avem: A2 ( x) = A( x) ⋅ A( x) = A( x + x + x ⋅ x) = A(2x + x2 ) A((x + 1)2 – 1) = A(x2 + 2x + 1 – 1) = A(x2 + 2x) Aşadar A2 ( x) = A(( x + 1)2 − 1) . ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎝ ⎠ n(n − 1) 2 n Rezultă că A = I3 + n ⋅ B + (1) ⋅B . ¼n i q*. formula devine: A1( x) = A( x + 1 − 1) ⇔ A( x) = A( x) Presupunem că Ak ( x) = A(( x + 1)k − 1) şi demonstrăm că Ak+1(x) = A((x + 1)k+1 – 1) Dar Ak +1( x) = Ak ( x) ⋅ A( x) = A(( x + 1)k − 1) ⋅ A( x) = A (( x + 1)k − 1 + x + x( x + 1)k − x ) = = A(( x + 1)k (1 + x) − 1) = A(( x + 1)k +1 − 1) ... x i Z....... 2 2 Pentru calculul sumei S se foloseşte formula 1 dând lui n valori de la 1 la 20 şi însumând. a) a) Aşadar A3(x) = A((x + 1)3 – 1).. Pentru calculul lui An folosim că A = I3 + B şi aplicăm formula binomului lui Newton: 0 1 2 3 n An = (I3 + B)n = Cn I3 + Cn B + Cn B2 + Cn B3 + .. Pentru n = 1... ¼n i q*. ⋅ 2⎣ 6 2 ⎦ 50 . A3 ( x) = A2 ( x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x + x + x( x2 + 2 x)) = A( x3 + 3x2 + 3x) = A(( x + 1)3 − 1) .. ceea ce trebuia demonstrat. ⎛ 0 0 1⎞ Dar B = B ⋅ B = ⎜ 0 0 0 ⎟ şi B3 = O3... ¼x i Z. deci Bn = O3. ¼x i Z. ¼x i Z. Rezultă că pentru n = 2006 şi x = 1 se obţine ⎛ 1 − 2(22006 − 1) 22006 − 1 ⎞ A2006 (1) = A((1 + 1)206 − 1) = A(22006 − 1) = ⎜ ⎟.. n U 3. 2006 2006 ⎝ −6(2 − 1) 1 + 3(2 − 1) ⎠ S10..

S = ⎜ ⎟. x2 = − 5 . respectiv A10. valori care nu satisfac ecuaţia a treia a sistemului (1). x = y = 1. Rezolvare: Avem: ⎜ +⎜ 2⎟ ⎝ 2x x ⎠ ⎝ 3 y ⎛ x 2x ⎞ ⎛ 3 y 2 3y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎛ x + 3y ⎟=⎜ ⎟⇔⎜ 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎝ 2 x + 3 y 2 Din prima ecuaţie se obţine x = 4 – 3y2. Rezolvare: a) Să determinăm A9. Rezolvare: Relaţia = 5 este echivalentă cu 2x2 + 3x – 5 = 0. k ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ 1 + k 2 k + 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ k 2 + k + 2 k + 1⎞ ⋅ =⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ ⎟=⎜ 1 ⎟ ⎜1 1 ⎟ ⎝ k 2 1 ⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ k 2 + 1 1 ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 20 (k 2 + k + 2) 20 (k + 1) ⎞ ∑ ∑ ⎜ k =1 ⎟ 20 k =1 b) S = ∑ C (k ) = ⎜ 20 ⎟. Aşadar. Rezolvare: a) C (k ) = ⎜ Calculăm separat fiecare termen al matricei S. y2 = − 1 . 2 4 Aşadar. valori care satisfac şi ecuaţia a treia a sistemului (1) • Pentru y = − 1 se obţine x = 13 . răspunsul este d). ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 0 1 ⎟⎜ 1 0 1 ⎟ ⎜ 2 1 2 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 2 ⎛ 4 4 4⎞ ⎜ ⎟ A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟. 6 k =1 k =1 20 20 20 ⎛ 3120 230 ⎞ Aşadar. ⎛ 1 1 1 ⎞⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 2 2 ⎞ A = ⎜ 0 1 0 ⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ . 2 2. ⎜ ⎟ ⎝ 4 3 4⎠ 3 2 ⎛8 8 8⎞ ⎜ ⎟ A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟. k =1 k =1 k =1 k =1 ∑ (k 2 + 1) = ∑ k 2 + ∑ 1 = 20 ⋅ 21 ⋅ 41 + 20 = 2870 + 20 = 2890 .S11. ⎜ ⎟ ⎝8 7 8⎠ 4 3 51 . ⎧ x + 3y2 = 4 2x + 3 y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎪ ⎟=⎜ ⎟ ⇔ ⎨2x + 3 y = 5 2 x + 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎪ 2 ⎩ x + 3xy = 4 (1) Substituind în a doua ecuaţie se obţine ecuaţia 2y2 – y – 1 = 0 cu soluţiile y1 = 1. Se obţine x1 = 1. 6 2 20 20 20 ⋅ ∑ (k + 1) = ∑ k + ∑ 1 = 202 21 + 20 = 210 + 20 = 230 . 3. 2 • Pentru y = 1 se obţine x = 1. ⎝ 2890 20 ⎠ TESTE DE EVALUARE TESTUL 1 1. 20 k =1 ⎜ (k 2 + 1) 1 ⎟ ∑ ⎟ ⎜ ∑ ⎝ k =1 ⎠ k =1 ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 ⎟⋅⎜ 2 ⎝ 0 1⎠ ⎝ k ∑ (k 2 + k + 2) = ∑ k 2 + ∑ k + ∑ 2 = k=1 k=1 k=1 k=1 20 20 20 20 n(n +1)(2n +1) 6 n=20 + n(n +1) 2 n=20 + 20⋅ 2 = = 20⋅ 21⋅ 41 + 20⋅ 21 + 40 = 2870 + 210 + 40 = 3120 .

x i m. ⎝0 1 ⎠ 52 . ⎛ 2k −1 ⎛ 2k 2k −1 2k −1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ Presupunem că Ak = ⎜ 0 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 ⎜ 2k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎜ 2k ⎝ ⎠ ⎝ Dar 2k 2k ⎞ ⎟ 1 0 ⎟. ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠ Pentru n = 1. ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠ Testul 2 1. x ⎞ ⎛1 y ⎞ ⎛1 ⎛1 A ⋅ B = A( x) ⋅ A( y) = ⎜ ⋅ =⎜ x⎟ ⎜ y⎟ ⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 y + (−1) y ⋅ x ⎞ ⎟. ⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ b) Demonstrăm prin inducţie matematică faptul că An = ⎜ 0 1 0 ⎟ . An = ⎜ 0 1 0 ⎟ . ⎛ 2k −1 2k −1 2k −1 ⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 ⎞ ⎛ 2k ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 0⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎝ 1 0 1 ⎟ ⎜ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 − 1 2 ⋅ 2k −1 ⎟ ⎜ 2k ⎠ ⎝ ⎝2 ⎠ ⎠ ⎝ ⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ Aşadar. • Pentru x = 2k. Rezultă că există x. A( x) = ⎜ y y ( y ) x = (−1) y ⋅ (−1)x = (−1)x + y . ¼n i q*. y i m astfel încât A = A(x) şi B = A(y). A10 şi ⎛ 28 ⎜ B = A9 + A10 = ⎜ 0 ⎜ 28 ⎝ 28 ⎞ ⎛ 29 ⎟ ⎜ 0 ⎟+⎜ 0 28 − 1 28 ⎟ ⎜ 29 ⎠ ⎝ 28 1 ⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ . respectiv n = 10 se determină A9. ⎝ 0 (−1)0 ⎠ ⎝ 0 1⎠ b) Fie A. egalitatea este evidentă. n i q*. rezultă că A · B i M. Rezolvare: ⎛1 a) Luând x = 0 se obţine A(0) =⎜ 0 ⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎟=⎜ ⎟= I 2 ⇒ I2 ∈ M . B i M. n i q*.Pentru n = 9. 2k − 1 2k ⎟ ⎠ 2k 1 ceea ce trebuia demonstrat. ¼n i q*. ⎝0 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 1 nx ⎞ ⎛ Prin inducţie se arată că An ( x) = ⎜ ⎟ . (−1) x + y ⎠ Deoarece (−1) y + (−1) ⋅x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) ⋅ x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) c) Fie A = A(x). ⎜ ⎟ 29 − 1 29 ⎟ ⎜ 640 638 640 ⎟ ⎝ ⎠ ⎠ 29 1 Rezultă că tr(B) = 640 + 2 + 640 = 1282 şi b31 + b22 + b13 = 1282. A ( x) = ⎜ 0 1 ⎟ A ( x) = ⎜ 0 1 ⎟ . Se demonstrează prin inducţie că An = ⎜ 0 ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠ 29 ⎞ ⎛ 640 640 640 ⎞ ⎟ 0 ⎟=⎜ 0 2 0 ⎟. 2k − 1 2k ⎟ ⎠ 2k ⎞ ⎟ 0 ⎟. În acest caz. ⎛1 x⎞ 2 ⎛ 1 2x ⎞ 3 ⎛ 1 3x ⎞ ⎟ .

z = 10. • Din 5 At2+1 = 60 se obţine (t + 1)t = 12. Rezolvare: ⎛ 1 1⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a z( z − 1) 2 = 45 sau încă z – z – 90 = 0 cu soluţia naturală 2 Înlocuind A i M2(m) se obţine ecuaţia ⎜ ⎟⎜ ⎟+⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ . y = 2. se obţine că An ( x) = ⎨ 2. Aşadar A = ⎜ ⎛ 4 − y 7 − 2y ⎞ . Rezolvare: ⎛ 0 a ⎞⎛ x 0 ⎞ ⎛ x 0 ⎞ 0 a ⎞ ⎛ 0 ay ⎞ ⎛ 0 ⎛ ⋅ AB − BA =⎜ ⎟⎜ ⎟−⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟−⎜ ⎝b 0 ⎠⎝ 0 y ⎠ ⎝ 0 y ⎠ b 0 ⎠ ⎝bx 0 ⎠ ⎝by ⎝ xa ⎞ ⎛ 0 ay − ax ⎞ ⎟=⎜ ⎟ 0 ⎠ ⎝bx − by 0 ⎠ ⎛ 0 ⎛ ⎞ ay − ax ⎞ 0 ay − ax ⎞ ⎛ (ay − ax)(bx − by) 0 ( AB − BA)2 =⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. adică t2 + t – 12 = 0. 3y + 9y = 90. Cz2 = 45. Notând 2x = m > 0 se obţine ecuaţia m2 + m – 20 = 0 cu soluţiile m1 = 4 şi m2 = –5. b. y ⎟ ⎝ 2y − 4 ⎠ 4. 3. de unde se obţine x = 2. cu soluţia naturală t = 3. • Ecuaţia Cz2 = 45 este echivalentă cu z = 10. y i m. x. 0 ⎠ bx − by 0 ⎠ ⎝ 0 (bx − by)(ay − ax)⎠ ⎝bx − by ⎝ Aşadar (AB – BA)2 are cel puţin două elemente nule. x = 2y – 4. ⎩ A . A( x) = ⎜ ⎛1 x ⎞ 2 ⎟ . ⎝ 0 1⎠⎝ x y ⎠ ⎝ b y ⎠⎝ 0 1⎠ ⎝ 3 7 ⎠ care se scrie sub forme echivalente astfel: ⎛ a + x b + y ⎞ ⎛ a a + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞ ⎛ 2a + x b + a + y + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞ + = ⇔ = ⎜ x y ⎟ ⎜b b + y⎟ ⎜ 3 7⎟ ⎜ x + b b + 2y ⎟ ⎜ 3 7⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧ 2a + x = 4 ⎪x + b = 3 ⎪ Rezultă că: ⎨ ⎪b + a + y + x = 7 ⎪b + 2 y = 7 ⎩ x ⎞⎛ 1 1⎞ ⎛ 4 7 ⎞ Se obţine: a = 4 – y. x = 2. Aşadar. 5 At2 1 = 60 . 53 . În general.• Pentru x = 2k + 1. • Notând 3y = a se obţine ecuaţia de gradul doi a2 + a – 90 = 0 cu soluţiile a1 = 9. t = 3. ⎝ 0 −1⎠ ⎧ I2 . y i m. A ( x) = I2 . b = 7 – 2y. Rezolvare: Se obţin ecuaţiile: 2x + 4x = 20. + • Ecuaţia 2x + 4x = 20 se scrie sub forma 4x + 2x – 20 = 0. a. n = par . a2 = –10 din care se obţine y = 2. n = impar A3(x) = A(x). y i m.

13 8 Rezultă că det(A) + det(B) < det(A + B). i 2−i E2. 2 = 1. Rezolvare −2 −5 = (−2) ⋅10 − 8(−5) = 20 .Capitolul II. 5 8 2 + i −1 d) 2 = (2 + i)(2 − i) − i2 (−1) = 4 ⋅ i2 (−1) = 4 − i2 + i 2 = 4 . lg 0. e) 0! 4! f) g) h) 2 A4 3 A3 C 1 5 C 3 4 2 3 1 3 = A4 ⋅ C4 − C5 ⋅ A3 = 12 ⋅ 4 − 5 ⋅ 6 = 18 . Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult trei Exersare E1. 5 3 9 25 b) c) 3 − 32 2 − 75 = 3 ⋅ (− 75) − 2 ⋅ (− 32) = − 225 + 64 = −15 + 8 = −7 .5 −7.1 + 8 ⋅ 0. 1+ 5 3 −1 lg100 0.5 ⋅ 8 − 5 ⋅ (−7. 2x +1 9 − y +1 2 32 y 2 −x = 2x +1 ⋅ 2− x − 9− y +1 ⋅ 32 y = 2 − 9 = −7 . −i = (1 − i)2 (1 + i)2 − i(−i) = (1 − i2 )2 + i 2 = 4 − 1 = 3 .1 −8 3! 5! = 3!4!− 0!5! = 6 ⋅ 24 − 1⋅120 = 24 . 2) = 12 + 36 = 48 .5 = 2 ⋅ (−1) + 4 = 2 . a) 8 10 b) c) 2 −3 −6 32 = 2 ⋅ 32 − (−3)(−6) = 64 − 18 = 46 1. Rezolvare. (1 − i) i (1 + i) 2 E3. a) det( A) + det( B) = 54 .1. Determinanţi 2. 7 8 a) 5 3 = 7 ⋅ 25 − 9 ⋅ 8 = 35 − 24 = 11 . pentru matricele date. Rezolvare 2 −1 4 −5 + = (8 + 7) + (8 + 30) = 53 7 4 6 2 6 −6 det( A + B) = = 48 + 78 = 126 .5 d) = lg100 ⋅ lg 0. −1− 3 5 −1 =−(1+ 3)( 3 −1) − (1+ 5)( 5 −1) =−− 2 − 4 =−6 .

det(AB) = det(A) · det(B).2 = 1 ± 2 2 . Rezolvare: Regula lui Sarrus 3 −1 2 1 4 5 −2 −1 −1 = 3⋅4(−1) +1⋅(−1)⋅2 + (−2)(−1)⋅5− 2⋅4(−2) − 5(−1)⋅3− (−1)(−1)⋅1= 26 .b) det( AB) = 2 −12 = −54 + 624 = 570 52 −27 det(A) · det(B) = 15 · 38 = 570 Aşadar. ⎟= ⎝7 6 ⎠ 7 6 Rezultă că det[ 3( A − I 2 )] < det( A + 2I2 ) . 5 e) Avem: x2 – xi – 2xi = 9 – xi ® x2 – 2xi – 9 = 0 cu soluţiile: x1. Notând 6x = y se obţine ecuaţia y2 – y – 30 = 0 cu soluţiile: Se obţine soluţia x = 1. x2 = − 6 . 3 − 3 ⎡ ⎛ 1 −1⎞ ⎤ = 9 + 21 = 30 . 3 −1 1 4 2 5 Regula triunghiului 3 −1 2 1 4 5 = 3⋅4⋅(−1) +1⋅(−1)⋅2 +(−2)⋅(−1)⋅5⋅(−2)−2⋅4⋅(−2)−(−1)⋅1⋅(−1)−(−1)⋅5⋅3 = −2 −1 −1 = 26 55 . b) Se obţine: 5x – 6x + 2 = 10 ® x = –8. E5. 5 2 2 d) Ecuaţia este: 3x – x – 4x + x – 4x + 1 = x – 5 ® 5x2 + x – 6 = 0 cu soluţiile: x1 = 1. c) Se obţine: 6 x2 − x2 − x = 4 ⇔ 5x2 − x − 4 = 0 cu soluţiile: x1 = 1. E4. c) det[ 3( A − I 2 )] = det ⎢ 3 ⋅ ⎜ ⎟⎥ = ⎝ 7 3 ⎠⎦ 7 3 3 3 ⎣ ⎛ 4 −1⎞ 4 −1 det( A + 2I 2 ) = det ⎜ = 24 + 7 = 31 . y1 = 6. Rezolvare a) Ecuaţia se scrie sub forma: –2x + 12x = 20 ® 10x = 20 ® x = 2. y2 = –5. x2 = − 4 . f) Se obţine succesiv: 6 x – x = 36 x – x – 30 ® 36x – 6x – 30 = 0.

e) 3. − 2 −1 Se procedează analog pentru ceilalţi determinanţi şi se obţin rezultatele: b) 18. d) Se formează două zerouri scăzând prima linie din celelalte. d) –4. 0 b−a n−m = c−a p−m 0 c−a p−m e) Se adună coloana a doua şi a treia la prima coloană. c) –10. x + 2y y x 1 y x Se formează zerouri pe prima coloană scăzând prima linie din celelalte linii. +2 ⋅ (−1)1+3 E7. 56 . Rezolvare: a) Se observă că elementele liniilor „unu” şi „trei” sunt proporţionale. h) 0. a+b+c a b 1 a b Se formează zerouri pe coloana întâi scăzând prima linie din celelalte linii. f) 0. b) Se dă factor comun 10 de pe coloana I şi se obţine: 1 −1 3 10 5 1 1 =10(1+ 30 −10 − 30 + 5 − 2) =−60 . Rezultă că determinantul este nul. factorul de proporţionalitate fiind k = –5. 10 2 1 c) Se observă că determinantul are prima şi a treia coloană proporţionale. Se obţine: ( x + 2 y) 0 x − y 0 x− y 0 0 x− y f) Se adună toate coloanele la prima coloană şi se dă factor comun pe coloana întâi.Regula minorilor 3 −1 2 4 5 1 5 + (−1)⋅(−1)1+2 ⋅ + 1 4 5 = 3⋅δ11 + (−1)⋅δ12 + 2⋅δ13 = 3⋅ −1 −1 −2 −1 −2 −1 −1 1 4 = 3(−4 + 5) + (−1 + 10) + 2(−1 + 8) = 26 . g) 0. 1 y y 0 x− y 0 = ( x + 2 y) = ( x + 2 y)( x − y)2 . Avem: 1 a m b−a n−m = (b − a)( p − m) − (n − m)(c − a) . Rezultă că determinantul este nul. Se obţine: a+b+c b c 1 b c a + b + c c a = (a + b + c) 1 c a . se dă factor comun de pe această coloană şi se obţine: x + 2y y y 1 y y x + 2 y x y = ( x + 2 y) 1 x y . Se obţine: 1 b c c −b a − c = (a + b + c)⋅ 0 c − b a − c = (a + b + c)⋅ a −b b − c 0 a −b b − c = (a + b + c)[−(c − b)2 − (a − b)(a − c)] = (a + b + c)(ab + bc + ca − a2 − b2 − c2 ) .

c) Înmulţim linia a doua cu –2 şi o adunăm la prima linie. 20 15 3 ( ) 57 . Sinteză S1. fals. Rezolvare: a) δ11 = (−1)1+1d11 = 6 −3 5 1 = 21 δ12 = (−1)1+2 d12 =− δ13 = (−1)1+3 d13 = 4 −3 =−40 12 1 4 6 =−52 12 5 −9 10 5 1 = 59 δ21 = (−1)2+1d21 =− δ22 = (−1)2+2 d22 = 8 10 = 8−120 =−112 12 1 8 −9 =−148 12 5 −3 =−33 δ23 = (−1)2+3 d23 =− δ31 = (−1)3+1d31 = −9 10 6 δ32 = (−1)3+2 d32 =− δ33 = (−1)3+3 d33 = 8 10 = 64 4 −3 8 −9 = 84 4 6 b) d = −9 ⋅ δ12 + 6δ22 + 5δ32 = −9(−40) + 6(−112) + 5 ⋅ 64 = 8 d = 12 ⋅ δ31 + 5 ⋅ δ32 + 1⋅ δ33 = 12(−33) + 5 ⋅ 64 + 84 = 8 . Se obţine: 0 −21 16 −21 16 4 6 −3 = 0⋅δ′ + 4⋅δ′ + 0⋅δ′ = 4⋅δ′ = 4⋅(−1)2+1d′ =−4⋅ = 11 21 31 21 21 −13 10 0 −13 10 = −4(−210 + 208) = −4 ⋅ (−2) = 8 . apoi o înmulţim cu –3 şi o adunăm la a treia linie. S2. Rezolvare: Calculăm cei trei determinanţi şi obţinem: (25 – 32) – 6(6 + 2 – 20 + 4) – 10 = 31. Rezolvare: Calculăm determinanţii şi obţinem: 20 21 − 24 − (−3 + 1) + 5 (−18 + 20 + 10 + 3) = 14 ⇔ 16 = 14 .E8.

Rezultă că S = 126. De exemplu: Scădem coloana întâi din celelalte şi se obţine ecuaţia: x 1 2 2 = 5( x +1) − 4 x x +3 1 2x −1 −x − 3 Scădem linia întâi din a doua şi o adunăm la a treia şi se obţine: x 1 2 3 0 0 = x + 5 ⇔ 3x + 3 = x + 5 . obţinându-se: d = b − a b − a 0 . cu soluţiile x1 = –1. Rezolvare: a2 a 1 2 2 a) Se scade succesiv linia întâi din a doua şi a treia. S4. Rezolvare: Calculând determinanţii se obţine ecuaţia: x3 – 6x2 + 5x = 0 ® x(x2 – 6x + 5) = 0. x2 = –9. x2 = 9. x2 = 1 . x3 = 5. 3x 0 − x − 1 cu soluţia x = 1. cu soluţiile x1 = 0. x2 = −2 . Rezolvare: a) Ecuaţia se scrie sub forma echivalentă: 4x2 + 8x – 5x – 15 = –14 ® 4x2 + 3x – 1 = 0. c2 − a2 c − a 0 58 . S6. x2 = 1. b) Calculând determinanţii se obţine: –x3 + 2 – x – (3x – x3 + 2) = 0 ® 4x = 0 ® x = 0. S5. d) Pentru calcule mai restrânse aplicăm de câteva ori proprietăţi ale determinanţilor pentru determinantul de ordin 3. Rezolvare: a) Calculând determinanţii se obţine: 2x2 + 1 + 1 – x – 2 – x = 315 + 6 – 28 – 126 – 15 + 28 ® x2 – x – 90 = 0 cu soluţiile x1 = 10.S3. 4 b) Ecuaţia este echivalentă cu: 2x2 + 2x – 3x2 + 6x = –i2 – (9 – i2) ® x2 – 8x – 9 = 0 cu soluţiile x1 = –1. c) Ecuaţia este echivalentă cu: –2(2x – 1) – 2(3x + 2) + 24 + 4 + 6(2x – 1) – 4(3x + 2) = 3 – x2 ® x2 – 10x + 9 = 0. x2 = 9. 7 d) Se obţine succesiv: 3x+2 – 36 = 2 · 3x+1 – 3x ® 3x(9 – 6 + 1) = 36 ® 3x = 9 ® x = 2. c) Se obţine ecuaţia: 2x2 – 2x – 20 + 5x = –5x2 – 2x – 2 ® 7x2 + 5x – 18 = 0 cu soluţiile x1 = 9 . cu soluţiile x1 = 1.

c 1 2 c 1 1 c) Se scade linia întâi din celelalte apoi se dă factor comun pe linia a doua şi a treia. deci d = 0). 1 c+a 1 c+a 0 d) Se adună la prima linie celelalte linii obţinându-se: 0 0 0 d = b − c n − p y − z = 0 (o linie are toate elementele nule). c+a 1 c+a 1 0 b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se obţine: a 1 2 a 1 1 d = b 1 2 = 2 b 1 1 = 0 (două coloane sunt identice. = ( x − y)( z − x)( z − y)(−xy − xz − yz) = f) Se scade coloana întâi din coloana a doua şi se adună la a treia şi apoi se formează două zerouri pe coloana a doua. yz xz − yz xy − yz yz − z −y Se scade coloana a doua din a treia şi se dă factor comun pe coloana a treia obţinându-se: x 1 0 x 1 0 2 2 d = ( y − x)( z − x) ⋅ x y + x z − y = ( y − x)( z − x)( z − y) x y + x 1 = yz − z z−y yz − z 1 x 1 0 2 y+x 1= = ( y − x)( z − x)( z − y) x 2 yz − x −x − y − z 0 = ( y − x)( z − x)( z − y)⋅(−1)⋅ x 1 yz − x2 −x − y − z = ( x − y)( x − z)( z − y)( xy + xz + yz) . c−a p−m z−x e) Se scade coloana întâi din celelalte coloane. apoi se dă factor comun pe coloana a doua şi a treia şi se obţine: x y−x z−x x 1 1 2 2 2 2 2 2 d = x y −x z − x = ( y − x)( z − x) x y + x z + x . Se obţine succesiv: a a2 + 1 a + 1 a a2 + 1 a + 1 d = b − a b2 − a2 b − a = (b − a)(c − a) 1 c − a c2 − a2 c − a 1 b+a c+a 1 .Se dă factor comun (b – a) şi (c – a) de pe linia a doua. 59 . respectiv linia a treia şi se obţine: a2 a 1 b+a 1 d = (b − a)(c − a) b + a 1 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(b − c) . 1 Se scade coloana întâi din a treia şi se obţin două zerouri pe coloana a treia: a a2 + 1 1 1 b+a d = (b − a)(c − a) 1 b + a 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(c − b) .

2c c − a − b 2c 2c −a − b − c 0 Se dă factor pe coloana a doua şi a treia şi se obţine: 1 0 0 3 d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 1 1 = (a + b + c)3 . Avem: ⎝ x y⎠ ⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a2 + bx ab + by ⎞ A2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ 2⎟ ⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx bx + y ⎠ 1 z+x 2 z + xz + x2 0 1 = 2 xyz( z − x)( z − y)( y − x) = . Avem succesiv: 1 1 1 1 0 0 d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 2b 2b = (a + b + c) b − c − a a + b + c a + b + c . Se adună linia a doua şi a treia la prima obţinându-se d = b − c − a 2c c−a −b 2c Se dă factor pe linia întâi apoi se fac zerouri pe aceasta. scăzând coloana a doua din a treia. Rezolvare: ⎛a b ⎞ Fie A =⎜ ⎟∈ M2 (Z) . b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se dă factor comun pe aceste coloane obţinându-se succesiv: x+ y z−x z− y x+ y 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 d = x + y z − x z − y = ( z − x)( z − y) x + y z+x z+ y .Avem: a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a d = b + 1 −2 b2 + b = b − a 0 b2 − a2 + b − a = (b − a)(c − a) 1 0 b + a +1 = c + 1 −2 c2 + c = (b − a)(c − a) ⋅ 2 S7. 2c −1 0 Aşadar egalitatea este verificată. Rezolvare: c−a 0 c2 − a2 + c − a 1 0 c + a +1 1 b + a +1 = 2(b − a)(c − a)(c − b) . 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2 x +y z −x z −y x + y z + xz + x z + zy + y Se formează un zerou pe linia întâi. x+ y+ z 60 . Avem: x+ y 1 0 2 2 = d = ( z − x)( z − y) x + y z+x y− x x3 + y3 z 2 + xz + x2 z( y − x) + ( y 2 + x2 ) x+ y = ( z − x)( z − y)( y − x)⋅ x2 + y 2 x3 + y 3 = 2 xyz( x − y)( y − z)( z − x) S8. 1 c + a +1 a+b+c a +b+c a+b+c 2b 2b .

⎛ a b ⎞ ⎛ a 2 + ay ab + by ⎞ . tr ( A) ⋅ A = (a + y) ⋅ ⎜ ⎟=⎜ 2⎟ ⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx ay + y ⎠ det(A) = ay – bx.

Înlocuind în expresia A2 – tr(A) · A + det(A) · I2 se obţine matricea O2, ceea ce trebuie arătat.
S9. Rezolvare: 1 −2 1 a) d = 1 −1 3 = −4 + 1 + 0 − 0 + 8 − 3 = 2

0 1 4 t = tr(A) = 1 + (–1) + 4 = 4 b) δ11 = (−1)1+1d11 =

−1 1 1 δ22 = (−1)2+ 2 d22 = 0
δ33 = (−1)3+3 d33 =

3 = −4 − 3 = −7 4 1 =4 4 =−1+ 2 =1

1 −2 1 −1

Rezultă că s = –2; c) Avem: s1 = a13δ12 + a23δ22 + a33δ32 =1⋅(−1)1+2 d12 + 3(−1)2+2 d22 + 4(−1)3+2 d32 = =−1 1 3 1 1 + 3⋅4 + 4(−1) =0 0 4 1 3

d) Calculăm mai întâi A2 şi A3 obţinând: ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ −1 1 −1⎞ 2 A = A ⋅ A = ⎜ 1 −1 3 ⎟ ⎜ 1 −1 3 ⎟ = ⎜ 0 2 10 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 1 3 19 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 0 0 −2 ⎞ ⎛ 3 2 A = A ⋅ A = ⎜ 2 8 46 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 4 14 86 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că: 4 ⎞ ⎛ −2 4 −2 ⎞ ⎛ 0 0 −2 ⎞ ⎛ 4 −4 ⎜ 2 8 46 ⎟ + ⎜ 0 −8 −40 ⎟ + ⎜ −2 2 −6 ⎟ + A − t ⋅ A + s ⋅ A − d ⋅ I3 = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 4 14 86 ⎟ ⎜ −4 −12 −76 ⎟ ⎜ 0 −2 −8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −2 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 0 ⎞ ⎛ + ⎜ 0 −2 0 ⎟ = ⎜ 0 0 0 ⎟ , ceea ce trebuia găsit. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 −2 ⎟ ⎜ 0 0 0 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
3 2

61

S10. Rezolvare: −2 1 −4 a) det( A) = 1 −1 3 = 0 − 4 + 6 − 8 + 6 = 0 .

2

1

0

⎛ 1 −1 −2 ⎞ B = ⎜ 1 2 −1 ⎟ şi det(B) = 6 – 2 + 2 + 8 + 3 + 1 = 18. ⎜ ⎟ ⎜2 1 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −2 1 −4 ⎞ ⎛ 1 −1 −2 ⎞ ⎛ −9 0 −9 ⎞ A ⋅ B = ⎜ 1 −1 3 ⎟ ⎜ 1 2 −1 ⎟ = ⎜ 6 0 8 ⎟ şi det(AB) = 0, având o coloană cu ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 1 0 ⎠ ⎝ 2 1 3 ⎠ ⎝ 3 0 −5 ⎠ elementele nule;
b) Evident, 0 = 0 · 18; c) s = b11δ31 + b12δ32 + b13δ33 = 1⋅ (−1)3+1 ⋅ d31 + (−1)(−1)3+ 2 d32 + (−2) ⋅ (−1)3+3 d33 =

−1 −2 1 −2 1 −1 + − 2⋅ = 0. 2 −1 1 −1 1 2 Rezultatul corespunde proprietăţii P10. =
S11. Rezolvare:

a) Se adună coloana a treia la prima, se dă factor comun pe coloana întâi şi pe coloana a doua şi se obţin două coloane identice. Avem: 3 c 1 1 c a+b+c 3 a = (a + b + c) ⋅ 3 ⋅ 1 1 a = 0 . d = a+b+c 3 b 1 1 b a+b+c b) Se adună coloana a treia la prima şi se obţin două coloane proporţionale, factorul de proporţionalitate fiind (a – b); c) Se scade coloana întâi din a doua şi se vor obţine coloane proporţionale. Avem: a2 (b + c)2 − a2 b + c − a a2 (a + b + c)(b + c − a) (b + c − a) d = b2 (a + c)2 − b2 a + c − b = b2 (a + b + c)(a + c − b) a + c − b = 0 . c2 (a + b)2 − c2 a + b − c c2 (a + b + c)(a + b − c) a + b − c

62

2.2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie
Exersare
E1. Rezolvare:

x y 1 Ecuaţia dreptei AB are forma: 2 −4 1 = 0 , echivalentă cu 7x + 3y – 2 = 0. −1 3 1 2 −4 1 Punctele A(2, –4), B(–1, 3), C(5, –11) sunt coliniare dacă −1 3 1 = 0 . 5 −11 1 Calculând determinantul se obţine că este nul, deci punctele sunt coliniare.
E2. Rezolvare: −1 −9 1 a) Avem: 2 −3 1 = 3 + 2 − 36 + 12 + 18 + 1 = 0 . 4 1 1 Rezultă că A, B, C sunt coliniare.

2 −3 1 b) 1 −1 1 = −2 + 5 − 3 + 1 + 3 − 10 = −6 ≠ 0 . 1 5 1 Rezultă că punctele M, N, P sunt necoliniare; −4 −2 1 c) 2 1 1 = −4 + 6 − 12 − 6 + 4 + 12 = 0 . 6 3 1 Aşadar E, F, G sunt puncte coliniare; −1 2 1 1 1 = 2 + 6m − 15 − m − m + 3 − 4m + 10 = 0 . d) 3 m 2m − 5 1 Rezultă că punctele T, U, V sunt coliniare, oricare ar fi m i Z.
E3. Rezolvare: a) Ecuaţia dreptei AC are forma: x

y 1 2 −3 1 = 0 ⇔ 8x + y − 13 = 0 ; 1 5 1 b) Punem condiţia de coliniaritate a trei puncte: 2 −3 1 m + 1 2m 1 = 0 ⇔ 10m − 5 = 0 ⇔ m = 1 ; 2 1 5 1 63

c) Folosind formula ariei unei suprafeţe triunghiulare cu ajutorul determinantului se obţine egalitatea: 2 −3 1 1 ⋅ ∆ = 22,5 , unde ∆ = m + 1 2m 1 . 2 1 5 1 Aşadar, 1 ⋅ 10m − 5 = 22,5 sau încă, 10m − 5 = 45 . 2 Rezultă că 10m – 5 = 45 şi m = 5 sau 10m – 5 = –45 şi m = –4. În concluzie, există două triunghiuri ABC în condiţiile problemei.
E4. Rezolvare: x y 1 a) AB : −3 −2 1 = 0 ⇔ x + 4 y + 11 = 0 5 −4 1

x AC : −3 −1 x BC : 5 −1

y −2 −3 y −4 −3

1 1 = 0 ⇔ x + 2y + 7 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ x + 6 y + 19 = 0 ; 1

ax0 + by0 + c ; A(−3, − 2); BC : x + 6 y + 19 = 0 ; a 2 + b2 −3 + 6 ⋅ (−2) + 19 • d ( A , BC ) = = 4 ; 37 12 + 62 5 + 2(−4) + 7 = 4 ; • d ( B , AC ) = 2 2 5 1 +2 −1+ 4(−3) +11 • d (C , BA) = = 2 . 2 2 17 1 +4 • d ( A , BC ) =
−3 −2 1 1 ⋅ ∆ ,unde ∆ = 5 −4 1 =−4 . c) A( ABC ) = 2 −1 −3 1 Rezultă că A(ABC) = 2.
E5. Rezolvare: x y 1 a) AB : 1 2 1 = 0 ⇔ y = 2

8 2 1 x y 1 BC : 8 2 1 = 0 ⇔ x + y − 10 = 0 6 4 1

64

x CD : 6 3 x AD : 1 3 x b) AC : 1 6 x BD : 8 3

y 4 4 y 2 4 y 2 4 y 2 4

1 1 =0⇔ y=4 1 1 1 = 0 ⇔ x − y +1 = 0 ; 1 1 1 = 0 ⇔ 2x − 5 y + 8 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ 2x + 5 y − 26 = 0 ; 1 2 ⋅1 + 5 ⋅ 2 − 26 2 +5 2 ⋅ 6 + 5 ⋅ 4 − 26
2 2 2 2

c) d ( A , BD) = d (C , BD) =

= 14 29 = 6 . 29

2 +5 Rezultă că 14 > 6 , adică d ( A , BD) > d (C , BD) ; 29 29 d) A( ABCD) = A( ABC ) + A( ACD) 1 1 ⋅ ∆ , unde ∆ = 8 A( ABC ) = 1 2 1 6 1 1 ∆ , unde ∆ = 6 A( ACD) = 2 2 2 3 Se obţine A(ABCD) = 10. 2 2 4 2 4 4 1 1 = 14 . 1 1 1 =6. 1

Sinteză
S1. Rezolvare: a) Reprezentăm punctele într-un reper cartezian
B C
y 5 4 3 2 1

D(3, 5)

A
x

65

= 2 2 2 3 5 1 Rezultă că A( ABD) = 23 . B. C sunt coliniare rezultă: m m+2 1 −2 4 1 = 0 . 2 66 . unde ∆ = 1 0 1 = 3 . 4). unde ∆3 = 0 0 1 = +17 . A(BCD) < A(COD) < A(ABD). 5 c) A( ABD) 1 0 1 1 ∆ . = 2 3 5 1 Rezultă că A( MAD) = 3 . = 1 2 1 3 5 1 −2 4 1 1 ⋅ ∆ . 2 2 3 5 1 În concluzie.x AB : 1 −2 x BC : −2 −1 x CD : −1 3 x CA : −1 1 y 0 4 y 4 4 y 4 5 y 4 0 1 1 = 0 ⇔ 4x + 3 y − 4 = 0 1 1 1 =0⇔ y=4 1 1 1 = 0 ⇔ x − 4 y + 17 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ 2x + y − 2 = 0 . 2 A( BCD) Rezultă că A( BCD) = 1 . Rezultă că A(COD) = 17 . unde ∆ = −2 4 1 = −23 . 2 −1 4 1 A(COD) = 1 ⋅ ∆3 . −1 4 1 A(MAD) 2 4 1 1 ∆ . unde ∆ = −1 4 1 = 1 . AC ) = d ( D . AC ) = = 2 5 = 9 . d) Din condiţia M. rezultă m = 2 şi M(2. 1 2 ⋅ (−2) + 4 − 2 2 +1 2⋅3 + 5 − 2 22 + 12 2 2 b) d ( B .

unde 2 0 0 1 2 2 ∆ = sin a cos a 1 = sin 2 a⋅cos2 b − sin 2 b⋅cos2 a = sin 2 b cos2 b 1 = (sin a cos b − sin b cos a)⋅(sin a cos b + sin b cos a) = sin(a − b)⋅sin(a + b) . b) A( ABC ) = 1 ⇔ 2 1 2 1 Rezultă că 1 ⋅ −m2 + 3m − 2 = 1 ⇔ m2 − 3m + 2 = 2 . 3 Rezultă că x ∈ 1. Aşadar. S4. B. C sunt coliniare. c i Z. Avem: sin 2 a cos2 a 1 sin 2 a − 1 cos2 a 1 − cos2 a cos2 a 1 sin 2 b cos2 b 1 = sin 2 b − 1 cos2 b 1 = − cos2 b cos2 b 1 = 0 . punctele A. oricare ar fi a. x +1 2 −2 2x 1 2 x relaţie echivalentă cu 3 · (2x) – 10 · 2 + 8 = 0 cu soluţiile: 2x = 2 şi 2x = 4 . 2 Semnul expresiei m2 – 3m + 2 este dat în următorul tabel de semn: m m2 – 3m + 2 1 2 +++0––0++++ Pentru m i (–∞. Rezultă că A( AOB) = 1 ⋅ sin(a − b) ⋅ sin(a + b) . c i Z. cu soluţiile m1 = 0. m2 = 2. m2 = 3. ¼a. sin 2 c cos2 c 1 sin 2 c − 1 cos2 c 1 − cos2 c cos2 c 1 (două coloane sunt proporţionale). b. 2 b) Revinde la a studia că punctele sunt coliniare. B. Rezolvare: A( AOB) = 1 ⋅ ∆ . unde ∆ = m + 1 m 1 = −m2 + 3m − 2 . log2 4 . Rezolvare: Din condiţia de coliniaritate a trei puncte se obţine: 1 1 1 x x +1 2 2 −2 1 = 0. Rezolvare: a) Punem condiţia ca punctele A. 67 . 1] N [2. b. 3 { } S3. m 1 2 1 ⋅ ∆ = 1 .S2. C să fie coliniare: m 1 2 m + 1 m 1 = 0 ⇔ m2 − 3m + 2 = 0 1 2 1 cu soluţiile m1 = 1. +∞) ecuaţia 1 devine: m2 – 3m = 0.

1− m 7m − 1 1 1 m −1 m +1+1− m + 6m − 2 = 3 ⇔ 6m = 3 2m2 + 2 . 2) ecuaţia 1 devine: –m2 + 3m – 2 = 2 ® m2 – 3m + 4 = 0 care nu are soluţii reale. Aşadar. Rezolvare: m −1 3 1 −m 1 a) Avem relaţia 2m 2m − 3 1 + m 1 m − m 1+ m b) Avem condiţia: 2m − n 1 m n +1 m = 2n. 1 + 13 ecuaţia (2) devine: 2 2 –3m2 + m + 1 = 23 ® 3m2 – m + 22 = 0.Pentru m i (1. m @ 1 cu soluţia m = –1. 1 1 = 0 ⇔ 2mn − m2 = 0 ⇔ m(2n − m) = 0 ⇔ m = 0 sau 1 y 1 BC : 0 2 − 6m 1 = 0. 2 2 Tabelul de semn al expresiei 3m2 – m – 1 este m 3m2 – m – 1 –∞ 1 − 13 1 + 13 +∞ 2 2 ++++ 0–––––0++++ Pentru m ∈ −∞ . d ( A . Aşadar. 3 ( ) ( ) { } S6. S5. 1 − 13 ⎤ ∪ ⎡1 + 13 . BC ) = 3 ⇔ 2 2 (m +1) + (1− m) = 3 Ridicând la pătrat se obţine ecuaţia m2 = 1. m ≠ 1 . 2} . Rezolvare: = 0 ⇔ m2 − 4 = 0 ⇔ m ∈ {−2. 3}. S7. 3 Pentru m ∈ 1 − 13 . Rezolvare: m 2m − 1 1 1 ⋅ ∆ ∆ = m + 1 −m + 2 1 = −3m2 + m + 1 . Calculăm A( AOB) = 2 0 0 1 Condiţia din enunţ se scrie sub forma: 1 ⋅ −3m2 + m + 1 = 23 ⇔ 3m2 − m − 1 = 23 . + ∞ ecuaţia 2 devine: 3m2 – m – 24 = 0 cu soluţiile 2 ⎥ ⎢ 2 ⎦ ⎣ m1 = − 8 . care nu are soluţii reale. m ≠ 1 ⇔ (m + 1) x + (1 − m) y + 6m − 2 = 0. m ∈ − 8 . m i {0. 3 . m2 = 3 . n i Z. x 68 .

+ β) se obţine ecuaţia: β – 6 = 2β + 12. S9. 1 = 4 ⇔ (m − 1)2 = 4 . cu soluţia β = – 2 i (–6. Egalitatea A(OAM) = A(OBM) se scrie sub forma: 1 ⋅ ∆1 = 1 ∆2 unde: 2 2 0 0 1 0 0 1 ∆1 = 3 2 1 = 3β − 2α şi ∆2 = 2 4 1 = 2β − 4α . Rezultă că α – β – 3 = 0. 69 . –6] ecuaţia (*) devine: –β + 6 = –2β – 12. Rezolvare: Fie M(α. Înlocuind α = β + 3. –18). –6] • Pentru β i (–6. + ∞).S8. Aşadar există două puncte cu proprietatea din enunţ: M1(–15. cu soluţia β = –18 i (–∞. –2). Rezolvare: m 1 1 ⋅ ∆ . α β 1 α β 1 Rezultă că 3 β− 2α = 2 β− 4α şi α− β− 3 = 0 . M2(+1. β) situat pe dreapta de ecuaţie x – y – 3 = 0. 1 1 = −m2 + 2m − 1 . 6) • Pentru β i [6. m2 = 3. cu soluţia β = –18 h [6. 6) ecuaţia (*) devine: –β + 6 = 2β + 12. ecuaţia cu moduli devine: β− 6 = 2 β+12 Tabelul de semn al expresiile din moduli este: (*) β β–6 2β + 12 –∞ –6 6 +∞ ––––––– 0+++++++ ––––0++++++++++ • Pentru β i (–∞. unde ∆ = 1 m A( ABC ) = 2 m m Condiţia din problemă se scrie sub forma: 1 ⋅ −m2 + 2m − 1 = 2 ⇔ m2 − 2m + 1 2 ecuaţie care are soluţiile m1 = –1.

Rezolvare: det( A + B) = x + 3 2x − 1 = − x2 − 4 x + 4 x+4 x ⎛ x 1 ⎞ ⎛ x 1 ⎞ ⎛ x2 + 2 x + 3 ⎞ C2 = ⎜ ⎟ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2x + 6 2 + 9 ⎠ x2 + 2 x + 3 2 det(C ) = = 9 x2 − 12 x + 4 . Rezultă că răspunsul corect este b). 14 −14 0 14 −14 f) Coloana a treia este o combinaţie liniară a celorlalte două coloane: 3 = 2 + (–1) · (–1). Rezolvare: Calculăm determinanţii şi obţinem: E = 1 (12 + 10) − 5(1 + 4 − 6 + 10) + 36 = 2 . 5 Rezultă că suma soluţiilor ecuaţiei este 4 . –5 = –1 + 4(–1). 2 2. 4 6 4 −2 −2 6 d) det( A) = (−1)δ12 + 4 ⋅ δ22 − 2 ⋅ δ32 = (−1)(−1)1+ 2 ⋅ −1 −5 2 3 2 3 + 4⋅ − 2 ⋅ (−1)3+ 2 = 4 6 4 6 −1 −5 = −6 + 20 + 4(12 − 12) + 2(−10 + 3) = 14 − 14 = 0 . 2 −1 3 −1 4 −5 c) det( A) = −1⋅ δ21 + 4 ⋅ δ22 − 5 ⋅ δ23 = (−1) ⋅ (−1)2+1d21 + 4 ⋅ (−1)2+ 2 d22 − 5 ⋅ (−1)2+3 d23 = = −1 3 2 3 2 −1 +4 + 5⋅ = (−6 + 6) + 4(12 − 12) + 5(−4 + 4) = 0 . 6 = 4 + (–2)(–1). e) Înmulţim succesiv linia a doua cu 2 şi 4 şi o adunăm la prima. 2 x + 6 11 Ecuaţia det(A + B) = det(C2) este echivalentă cu: –x2 – 4x + 4 = 9x2 – 12x + 4 ® 10x2 – 8x = 0 cu soluţiile x1 = 0. Rezultă că det (A) = 0. 3. x2 = 4 . respectiv a treia linie.TESTE DE EVALUARE TESTUL 1 1. 0 7 −7 7 −7 det( A) = −1 4 −5 = (−1) ⋅ (−1)2+1 ⋅ = 0. Rezolvare: 2 −1 3 −1 4 −5 a) det( A) = 4 −1 3 = 48 + 6 + 20 − 48 − 20 − 6 = 0 . 5 70 .

Rezolvare: Soluţia ε a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 are proprietatea că ε 2 + ε + 1 = 0 şi ε 3 + ε 2 + ε = 0. 71 . 2 ( ) ( ) 3. − 9 . 2 ⎜ 2ε2 2ε2 0 ⎟ ⎜ ε2 ε2 0 ⎟ ε2 ε2 0 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că det( A) + det 1 A2 = −4 + 2 = −2 . − 9 . S1 = 3 . S1 ∪ S2 = 3 . S2 = −2. − 9 . 2 Ecuaţia b) se scrie sub forme echivalente astfel: {} y(y – 1)(y + 4) – y – 1 – 3(y + 2)(y + 5) – (y2 – 1)(y + 2) + y(y + 5) + 3(y + 4) = 4y2 + 2y + 1 ® ® 5y2 + 19y + 18 = 0 cu mulţimea soluţiile S2 = −2. Rezolvare: Avem: det(A) = –abz – cyz + z2x = z(xz – ab – cy) det(B) = ab2 + bcy – bxy = b(ab + cy – xz) det(C) = –xyz + aby + cy2 = y(–xz + ab + cy). 3 .4. 2 TESTUL 2 1. de unde se obţine ε 3 = – ε 2 – ε = 1. Avem succesiv: −3( x − 4) − 5(1 − 3x) − 2 (56 + 4) = 3 (−5 − 5) ⇔ 12 x = 18 ⇔ x = 3 . Rezultă că n = xz(–ab – cy + xz) + ab(ab + cy – xz) + yc(–xz + ab + cy) = (ab + cy – xz)(–xy + ab + yc) = = (ab + cy – xz)2. 5 Aşadar. Rezolvare: Rezolvăm ecuaţia a). S1 × S2 = 3 . 3 2 2 Aşadar S1 = 3 . − 2. 2 1 −4 cu soluţiile m1 = –3. − 9 . det(A) = –ε3 – ε3 – ε3 – ε6 + ε3 – 1 = –4 ⎛ 0 2ε2 2ε2 ⎞ ⎛ 0 ε2 ε2 ⎞ 0 ε2 ε2 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A2 = ⎜ 2ε2 0 2ε2 ⎟ = 2 ⎜ ε2 0 ε2 ⎟ şi det 1 ⋅ A2 = ε2 0 ε2 = ε6 + ε6 = 2 . m2 = 5 . Rezolvare: 2m + 1 3 1 1 m 1 = 0 ⇔ 2m2 + m − 15 = 0 . 2 2 2 5 2 2 5 {} { } { { } } {( )( )} 2. − 2 .

4. Ecuaţia dreptei AB este:
x − 2m 3 y 1 1 1 = 0 ⇔ x + m + y(3− m) − 3 + m + 2m ⋅ y + x = 0 ⇔ 6 3 4

3− m − 1 1 4 ⇔ 15x + (36 − 4m) y + (14m − 36) = 0

d (C , AB) = 3 ⇔

15 + 2(36 − 4m) + 14m − 36 225 + (36 − 4m)2

= 3, m ∈ m ⇔ 6m + 51 = 3 ⋅

⋅ 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m ⇔ 2m + 17 = 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m .

După ridicare la pătrat se obţine ecuaţia de gradul doi: 6m2 – 178m + 616 = 0 cu soluţia întreagă m = 4.

72

Capitolul III. Sisteme de ecuaţii liniare 3.1. Matrice inversabile din Mn ( )
Exersare
E1. Rezolvare: O matrice pătratică este inversabilă dacă şi numai dacă determinantul ei este nenul. −2 5 ⎛ −2 5 ⎞ a) = −6 − 20 = −26 ≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă; 4 3 ⎝ 4 3⎠

2 −5 ⎛ 2 −5 ⎞ =−14 +15 =1≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă; 3 −7 ⎝ 3 −7 ⎠ 5 −2 ⎛ 5 − 2⎞ 2 3 = 10 + 6 = 16 ≠ 0 ; matricea ⎜ 2 3 ⎟ este inversabilă; c) ⎜9 4 ⎟ 9 4 ⎝ ⎠ 2 −1 ⎛ 2 −1 ⎞ ⎟ = 1 + 1 = 2 ≠ 0 ; matricea ⎜ d) 2 2 ⎟ este inversabilă. ⎜ 1 1 ⎝ 2 2 ⎠
b) E2. Rezolvare:
1 ⋅ A* . det( A)

Vom folosi formula: A−1 = a) det( A) =

2 −1 = −10 + 8 = −2 ≠ 0 8 −5 ⎛2 8 ⎞ * ⎛ δ11 δ12 ⎞ t A =⎜ ⎟, unde δij sunt complemenţii algebrici ai elementelor aij ale ⎟; A =⎜ ⎝−1 −5⎠ ⎝ δ21 δ22 ⎠

matricei transpuse tA . ⎛ −5 1 ⎞ −1 1 ⎛ −5 1 ⎞ Aşadar, A* = ⎜ ⎟ şi A = − 2 ⋅ ⎜ −8 2 ⎟ . ⎝ −8 2 ⎠ ⎝ ⎠ −8 6 b) det( A) = 2 = 2 − 4 = −2 ≠ 0 . −1 3 4 ⎛ 2 ⎞ ⎛ − 1 −6 ⎞ ⎜−8 3 ⎟ ⎜ ⎟ t * A =⎜ . şi A = ⎜ 4 1⎟ 2 −8 ⎟ ⎜6 − ⎟ ⎜− ⎟ ⎝ 4⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎛ − 1 −6 ⎞ ⎛ 1 3 ⎞ ⎟ ⎜ 4 ⎟ ⎜8 Rezultă că A−1 = − 1 ⎜ ⎟ ⎟ = ⎜1 2 2 ⎜− −8 ⎟ ⎜ 4⎟ ⎝ 3 ⎠ ⎝3 ⎠

c) det( A) =

⎛−1 0⎞ −1 0 ⎛1 0 ⎞ * =−1≠ 0; tA =⎜ ⎟ şi A = ⎜ ⎟. 0 1 ⎝ 0 1⎠ ⎝ 0 −1⎠ ⎛ −1 0 ⎞ Rezultă că A−1 = − A* = ⎜ ⎟. ⎝ 0 1⎠
73

d) det A =

⎛ 3 2 2⎞ 3 2 = 9 − 4 = 5 ≠ 0; tA =⎜ ⎟ 2 2 3 3 ⎝ 2 3 3⎠ ⎛ 3 3 − 2⎞ ⎛ 3 3 − 2⎞ şi A−1 = 1⋅ A* = ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ 5 ⎝−2 2 3⎠ 3 ⎠ ⎝ −2 2

⎛1 1 2⎞ ⎛1 1 1 1 0 −1⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ e) det A = 1 1 0 =−1 ≠ 0, tA =⎜1 1 1 ⎟, A =⎜−1 −1 1 ⎟ şi ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 1 1 0⎠ ⎝1 0 1 ⎠ ⎝−1 1 ⎛ −1 0 1 ⎞ −1 * A = − A = ⎜ 1 1 −1⎟ ; ⎜ ⎟ ⎜ 1 −1 0 ⎟ ⎝ ⎠
⎛2 0 ⎛5 2 1 3 0⎞ 5 7⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ f) det A = 0 −1 4 =10; tA =⎜ 1 −1 0 ⎟, A =⎜ 0 −10 −8⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* . 10 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 0 0 −5 0 −2⎠ ⎝ 3 4 −5⎠ ⎝0 3 −2 0 g) det( A) = 0 2 2 = −18 − 4 + 12 = −10 1 −2 −3 ⎛ 3 0 1⎞ ⎛−2 −6 −4⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ t A =⎜−2 2 −2⎟, A =⎜ 2 −9 −6⎟ şi A−1 = − 1 ⋅ A* 10 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 6⎠ ⎝ 0 2 −3⎠ ⎝−2 4 ⎛1 2 1⎞ 1 3 2 ⎛ −2 1 3 ⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ t h) det( A) = 2 0 1 = 8 + 3− 6 − 2 = 3, A =⎜ 3 0 2⎟; A = ⎜ −1 −1 3 ⎟ ; A−1 = 1 ⋅ A* . ⎟ 3 ⎜ ⎟ ⎜ 4 1 −6 ⎟ 1 2 1 ⎝ 2 1 1⎠ ⎝ ⎠
E3. Rezolvare: Pentru fiecare matrice se pune condiţia ca determinantul să fie nenul. 2 m =−12 − 3m ≠ 0 ⇒ m ≠−4 ⇒ m ∈ \{−4} ; a) 3 −6

b) c)

m

5

−20 m

= m2 +100 ≠ 0 ⇒ m ≠±10i ⇒ m ∈

\{−10i , 10i} ;

m−3 7 = m2 − m − 20 ≠ 0 . m+2 2 2 Dacă m – m – 20 = 0 ⇒ ∆ = 81 şi m1,2 i {–4, 5}. Rezultă că matricea este inversabilă dacă m i \ {–4, 5}. d) m2 − 3m m m −3 1
= ( m − 3)

m m 1 1

= 0, ∀m ∈

. Rezultă că m ∈ Φ .

74

m m +1 2 −3 = 3m2 + 2m − 1 ≠ 0 . 1 e) 1 0 m 1

Dacă 3m2 + 2m − 1 = 0 ⇒ m ∈ −1, 1 . 3

{ }

Rezultă că matricea este inversabilă dacă m ∈
m2 4 3 f) 2 −1 0 = −6m2 − 6 ≠ 0 . m2 11 9 Dacă –6m2 – 6 = 0 ⇒ m i {–i, i}. Rezultă că matricea este inversabilă pentru m i 2+m 1 1 g) m m − 1 1 = m2 − 3m = m(m − 3) ≠ 0 . 1 m 1 Rezultă că m i 3m + 1 −1 2 h) 4 2 9 7 \ {0, 3}.

\ −1, 1 . 3

{

}

\ {–i, i}

m − 7 = 1 (3m2 + 354m − 357) ≠ 0 . 2 4 −1 7

Dacă 3m2 + 354m – 357 = 0, împărţind cu 3 rezultă ecuaţia m2 + 118m – 119 = 0 pentru care Se obţine m1 = 1, m2 = –19. Aşadar, matricea este inversabilă pentru m i

∆ = 1182 – 476 = 14400.
\ {1, –19}.

E4. Rezolvare: a) det(A) = –2 @ 0; det(B) = –1 @ 0. det(AB) = det(BA) = det(A) · det(B) = 2 @ 0. Rezultă că matricele A, B, AB, BA sunt inversabile.
⎛ −5 1 ⎞ ⎛ −1 −4 ⎞ * ⎛ 10 −2 ⎞ ⎟. • tA = ⎜ şi A−1 = − 1 ⋅ A* = ⎜ , A =⎜ ⎟ ⎟ 2 ⎜ −2 1 ⎟ ⎝ 2 10 ⎠ ⎝ 4 −1 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎛ 7 3⎞ * ⎛ 2 −5⎞ −1 ⎛−2 5 ⎞ * • t B =⎜ ⎟, B =⎜ ⎟, B =−B =⎜ ⎟ ⎝ 5 2⎠ ⎝−3 7 ⎠ ⎝ 3 −7 ⎠ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 7 5 ⎞ ⎛ −1 −1⎞ • AB = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(AB) = 2 ⎝ −4 10 ⎠ ⎝ 3 2 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠
t

1 ⎞ ⎛0 ⎛−1 2⎞ ⎛ 0 +1⎞ 2 ⎟ −1 * 1 ⋅⎛ 0 1 ⎞ = ⎜ ( AB) =⎜ ⎟, ( AB) =⎜ ⎟ şi ( AB) = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 ⎝ −2 −1⎠ ⎝−1 0⎠ ⎝−2 −1⎠ ⎜ −1 − 1 ⎟ ⎝ 2⎠

75

• BA = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(BA) = 2 ⎝ 3 2 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −11 26 ⎠
⎛−27 −11⎞ ⎛ 26 −64⎞ * (BA) =⎜ ⎟, (BA) =⎜ ⎟ 26 ⎠ ⎝ 64 ⎝ 11 −27 ⎠ ⎛ 13 −32 ⎞ Rezultă că (BA)−1 = 1 ⋅ (BA)* = ⎜ 11 27 ⎟ 2 ⎜ − ⎟ ⎝2 2⎠
t

⎛ 7 5 ⎞⎛ −1

2 ⎞ ⎛ −27 64 ⎞

b) Se verifică prin calcul, folosind rezultatele de la punctul a)
⎛ −1 2 ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −7 18 ⎞ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ −4 10 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −36 92 ⎠ ⎛−7 −36⎞ det A2 = (det A)2 = 4; t ( A2 ) =⎜ ⎟ ⎝ 18 92 ⎠ ⎛ −2 −18 ⎞ ( A2 )* = ⎜ ⎟. ⎝ 36 −7 ⎠ ⎛ ⎞ 23 − 9 ⎟ ⎛ 2 1 ⋅ 92 −18⎞=⎜ 2 −1 Rezultă că ( A ) = ⎜ ⎟ 4 ⎝36 −7 ⎟ ⎜ ⎠ ⎜ 9 −7 ⎟ ⎝ 4⎠

c) • A2 = ⎜

9 ⎛ −5 1 ⎞⎛ −5 1 ⎞ ⎛ 23 − ⎞ ⎜ 2⎟ ⎟⎜ ⎟= (A ) = ⎜ ⎜ ⎟. ⎜ −2 1 ⎟⎜ −2 1 ⎟ ⎜ 9 − 7 ⎟ ⎝ 2 ⎠⎝ 2⎠ ⎝ 4⎠ 2 −1 −1 2 Aşadar, ( A ) = ( A ) .
−1 2

• B2 = ⎜

⎛ 7 5 ⎞⎛ 7 5 ⎞ ⎛ 64 45 ⎞ = ; det(B2 ) = (det(B))2 = 1 . 3 2 ⎟⎜ 3 2 ⎟ ⎜ 27 19 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 64 27 ⎞ 2 * ⎛ 19 −45⎞ t (B2 ) =⎜ ⎟, (B ) =⎜ ⎟. ⎝ 45 19 ⎠ ⎝−27 64 ⎠

Rezultă că (B2 )−1 = (B2 )* .
⎛ −2 5 ⎞⎛ −2 5 ⎞ ⎛ 19 −45 ⎞ (B−1)2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 3 −7 ⎠⎝ 3 −7 ⎠ ⎝ −27 64 ⎠ Aşadar, (B2 )−1 = (B−1)2 .

E5. Rezolvare: Se foloseşte formula (A–1)–1 = A.

a) Determinăm inversa matricei A−1 = ⎜ 3 1 ⎟ . ⎜− ⎟
⎝ 2 5 + 12 = 19 . det( A ) = − 2 2 ⎛ ⎛1 ⎞ 3⎞ ⎜−5 − 2 ⎟ −1 * ⎜ 2 −8⎟ t −1 ( A ) =⎜ ⎟, ( A ) =⎜ ⎟. 1 ⎟ ⎜8 ⎜ 3 −5⎟ ⎝ ⎝2 ⎠ 2 ⎠
−1

⎛ −5

8⎞

2⎠

76

10x ⎠ ⎛ lg1 2 ⎞ ⎜ −2 lg 5 ⎟ este inversabilă. ⎝ ⎠ a) c) ⎛ 0! 3 ⎞ = 4!− 24 = 0 . ⎜ ⎟ ⎜ −2 −3 2 ⎟ ⎝ ⎠ −1 * ⎛ −2 ( A ) = ⎜ −1 ⎜ ⎜ ⎝ −4 1 5 −1 d) det A = 0 1 5 1 5 t −1 11 (A ) = 5 −7 5 Sinteză S1. −1 1 −1 1 2 ⎛ C4 0! 3 Rezultă că matricea ⎜ A32 ⎞ ⎟ este inversabilă. Matricea ⎜ ⎟ nu este inversabilă. t ( A−1) = ⎜ ⎛ −1 4 ⎞ ⎟ ⎝ 0 2⎠ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 2 0⎞ −1 −1 1 ⎛ 2 0⎞ ( A−1)* = ⎜ ⎟ şi ( A ) = A = − 2 ⋅ ⎜ −4 −1⎟ = ⎜ 1⎟. Rezultă că matricea −2 lg 5 −2 lg 5 5x ⎞ ⎟ nu este inversabilă. 8 4! ⎝ 8 4!⎠ 6 6 C 2 A32 d) 4 = = 6 + 6 = 12 ≠ 0 . −2 − ⎜ 5 5 5 5⎟ ⎜ ⎟ 3 3 −2⎟ ⎜ 2 1 ⎜ ⎟ 5 5 5⎠ ⎝ 5 ⎛ +2 +1 +3 ⎞ −1 −1 −1 * Rezultă că ( A ) = A = −5( A ) = ⎜ −1 −2 1 ⎟ . Rezolvare: ⎛ 2x 2 x 5x = 20x − 20x = 0 Rezultă că matricea ⎜ x 4x 10x ⎝4 lg1 2 0 2 b) = = 4 ≠ 0 . ( A−1)* = ⎜ 1 2 −1⎟. ⎜ ⎟ ⎝ −4 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2 2⎠ −2 0 1 c) det(A ) = 1. ⎝ −1 1 ⎠ 77 . 1 −1 0 –1 t −1 −2 −3 ⎞ ⎛ −2 −2 −3 ⎞ ⎟ şi ( A−1)−1 = A = ⎜ −1 −1 −2 ⎟ −1 −2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ −4 −5 −8 ⎟ −5 −8 ⎠ ⎝ ⎠ 11 − 7 1 11 −7 5 5 1 ⋅ 0 −2 1 = 1 ⋅ (−5) = − 1 . 19 ⎜ 3 ⎜ −5 ⎟ ⎝2 ⎠ −1 −1 b) det(A–1) = –2. ( A ) = −1 4 −2 .⎛ 1 −8 ⎞ ⎟ 2 ⋅⎜ 2 Rezultă că ( A ) = A = ⎟. −2 1 = 25 25 5 1 −4 3 −4 3 5 5 1 ⎛−2 −1 −3⎞ 0 ⎜ 5 5 5 5⎟ 4 .

rezultă că m = 4. det( A) S3. detA = (3 – 2) – (1 – i ) = –1. 4} şi A−1 = 1 ⋅ A* . Rezolvare: Condiţia A* = A–1 este echivalentă cu faptul că det(A) = 1. ⎜ ⎟ ⎜−1 3 ⎜ ⎟ 2 ⎟ ⎝ 2 ⎠ det( A) = 21 (−m2 + 3m + 4) . ⎝1 −4i ⎠ ⎝ −3 i ⎠ ⎛ 2+ 3 ⎝ 1+ i ⎞ 2 ⎟ . Aşadar 4 – 4(m – 1)(2m – 3) < 0 ⇔ 2m2 – 5m + 2 > 0 ⇔ m ∈ −∞. c) A = ⎜ . m U 2. ⎛ sin x −cos x ⎞ ⎛ sin x −cos x ⎞ * A =⎜ ⎟ iar A =⎜ ⎟ ⎝ cos x sin x ⎠ ⎝ cos x sin x ⎠ ⎛ 2 1 ⎞ ⎜ −1 Cm Cm ⎟ d) A = ⎜ 4 −3 5 ⎟ . ¼x i Z ⇔ m + 2 = 0 şi 7 – 4m @ 0. + ∞ ) . A este inversabilă dacă şi numai dacă m i q* \ {1. A =⎜ ⎟. Rezultă că discriminantul ∆ al ecuaţiei (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 = 0 este număr negativ. 4 Din det(A) = 0. 2 6 c) detA @ 0. Aşadar. ¼x i Z. 78 . m i q. Punem condiţia ca (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 @ 0. ¼x i Z. 2 ( ) b) detA @ 0. a) detA = (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3. t −i2 ⎞ ⎛ i 1 ⎞ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 3 −4i ⎠ ⎝ 3 −4i ⎠ Rezultă că A–1 = A*. +∞) . 1 ∪ (2. 1 ) ∪ ( 7 . 3− 2⎠ 2 + 3⎠ ⎝ −1− i cos x ⎞ 1− i 3− ⎛ 2+ 3 A =⎜ ⎝ 1− i Rezultă că A–1 = –A*. ¼x i Z ⇔ (1 – m)x2 – x – 3m + 2 @ 0. Rezolvare: Pentru fiecare matrice A punem condiţia ca det(A) @ 0. b) A = ⎜ t ⎛ i 3 ⎞ * ⎛−4i −1⎞ A =⎜ ⎟. Se obţine inecuaţia de gradul doi 12m2 – 20m + 7 > 0 cu mulţimea soluţiilor (−∞ . A =⎜ ⎟.S2. detA = sin2x + cos2x = 1 − cos x sin x ⎟ ⎝ ⎠ t ⎛ sin x Rezultă că A–1 = A*. ¼x i Z ® ⇔ ∆ < 0 ® 1 – 4(1 – m)(2 – 3m) < 0. 2⎠ 1+ i ⎞ * ⎛ 3 − 2 −1+ i ⎞ ⎟. S4. ¼x i Z ® (m + 2)x + 7 – 4m @ 0. Rezolvare: a) A = ⎜ ⎛i det(A) = –4i2 – 3 = 4 – 3 = 1. Rezultă că m = –2.

a) det(A) = 1 ® –2m – 13 = 1 ® m = –7. Înmulţim această egalitate în partea stângă cu B–1 şi obţinem: B–1A = B–1BAB–1 ® B–1A = AB–1. det B ( ) 79 . Observaţie. Se poate deduce prin calcul că I3 – A este inversabilă şi apoi i se determină inversa după regula cunoscută B−1 = 1 ⋅ B* . S6. ceea ce trebuia demonstrat. c) În egalitatea de la a) înmulţim în stânga cu A–1 şi se obţine B–1 = A–1B–1A. y2 = − 1 . b) det( A) = 1 ⇔ 2m2 −17m + 9 = 1 ⇔ m ∈ 1 . S5. Înmulţim egalitatea matriceală cu B–1. Înmulţim această ultimă egalitate în partea dreaptă cu A–1 şi se obţine BA–1 = A–1B. Înmulţim acum cu A–1 în dreapta şi obţinem B–1A–1 = A–1B–1. cu A–1 şi obţinem: A–1AB = A–1BA ® B = A–1BA. 8 . Rezolvare: a) Pornim de la ipoteza AB = BA. în partea stângă. c) det( A) =1 ⇔ 10m −1=1 ⇔ m = 1 . rezultă că I3 – A este inversabilă şi 2 3 2 2 (I3 – A)–1 = (I3 + A). d) det(A) = 1 ® –2 · 4m + 3 · 2m + 3 = 1 ® –2 · 4 m + 3 · 2m + 2 = 0. pe partea dreaptă şi obţinem: ABB–1 = BAB–1 ® A = BAB–1. a) (I3 − A)(I3 + A) = I + I3 A − AI3 − A = I3 − A = I3 − ⎜ ⎟⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎟ 3 ⎜ 3 3 −3 ⎟⎜ 3 3 −3 ⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ b) Deoarece (I3 − A)(I3 + A) = (I3 + A)(I3 − A) = I3 . b) Înmulţim egalitatea AB = BA. ceea ce trebuia arătat. Rezolvare: ⎛ 1 1 −1 ⎞⎛ 1 1 −1 ⎞ ⎛ 0 0 0⎞ ⎜ 2 2 −2 ⎟⎜ 2 2 −2 ⎟ = I − ⎜ 0 0 0 ⎟ = I . Notăm 2m = y şi se obţine ecuaţia de gradul al doilea: –2y2 + 3y + 2 = 0 cu soluţiile: y1 = 2. 2 5 {2 } Revenind la notaţie se obţine m = 1.

⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ −5 +3 ⎠ ⎛ 2 3⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎟. Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − ⎛ 5 −2 ⎞ = ⎛ −5 2 ⎞ . ⎜ ⎟ 3 5⎟ ⎝ ⎠ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ −2 ⎞ ⎛ −5 2 ⎞ ⎟=⎜ ⎟. unde A = ⎜ . Deoarece det(A) = 1. Ecuaţii matriceale Exersare E1. B = ⎜ 3 1⎟ . ⎝ −3 1 ⎠ ⎝ 3 −1⎠ ⎛ 2 1⎞ ⎛ −7 3 ⎞ ⎜ 3 1⎟ ⋅ ⎛ −5 2 ⎞ = ⎜ −12 5 ⎟ . ⎝ 3 1⎠⎝ 3 −1⎠ ⎝ −12 5 ⎠ Deoarece det(A) = –1. ⎝3 5⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = –1. Rezolvare: a) Ecuaţia este de tipul AXB = C. rezultă că matricea B este inversabilă şi 1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 2i −1⎞ = ⎛ −2i 1 ⎞ . ⎜ −3 2 ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ det( A) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −4 3 ⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 7 −4 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟. rezultă că A este inversabilă şi ecuaţia matriceală dată este echivalentă cu X = B · A–1. Rezolvare: ⎛1 2⎞ ⎛ 2 1⎞ a) Ecuaţia este de forma XA = B unde A = ⎜ ⎟ . B = ⎜ 5 1⎟ şi C = I2. B = ⎜ 3 1⎟ . ⎜ −3 1 ⎟ ⎜ 3 −1⎟ det( A) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 2 1⎞⎛ −5 2 ⎞ ⎛ −7 3 ⎞ ⎛ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟.2. 80 ⎛ 3 2⎞ ⎛ 4 1⎞ . ⎝ 4 3⎠ ⎝ ⎠ –1 –1 det(B) = –1. rezultă că există A şi B .3. 1 ⋅ A* = − A* = − ⎛ 4 −3 ⎞ = ⎛ −4 3 ⎞ . Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ 3 −1⎠ ⎜ 3 −1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia este de forma AX = B. iar soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1CB–1. rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală este echivalentă cu X = BA–1. ⎝ −1 −1⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(B) = –1. ⎝ 3 4⎠ ⎝ ⎠ d) Ecuaţia este de forma A = BX unde A = ⎜ ⎟ şi B = ⎜ −5 2i ⎟ . ⎜ 5 3i ⎟ ⎜ −5 −3i ⎟ det(B) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −2i 1 ⎞⎛ 2 1 ⎞ ⎛ −4i − 1 −2i − 1 ⎞ Rezultă că soluţia ecuaţiei este X = B−1 A = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. rezultă că există A–1 şi se obţine soluţia X = A–1B. ⎛5 Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − ⎜ det A ⎛ 2 1⎞ ⎛1 2⎞ b) Ecuaţia este de forma XA = B. B = ⎜ 1 0⎟ . unde A = ⎜ Dar A−1 = Deoarece det(A) = –1. unde A = ⎜ ⎟ . ⎝ −5 −3i ⎠⎝ −1 −1⎠ ⎝ −10 + 3i −5 + 3i ⎠ B−1 = ⎛2 1⎞ ⎛ 3i 1⎞ E2.

C = ⎜ 7 0⎠ ⎝ 1⎞ ⎛ 0 6 ⎞ . rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = BA–1. iar soluţia ecuaţiei matriceale Se obţine ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 8 ⎞ ⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛14 −28 ⎞⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛ 42 −42 ⎞ ⎛1 −1⎞ . C = ⎜ 8 −10 ⎟ . 2⎟ = ⎜ 2⎟ = ⎜ ⎟ ⎝ 7 −13 ⎟ ⎜ 1 1 ⎟ ⎜ −13 − 19 ⎟ ⎠⎝ 1⎠ ⎠ ⎝ 2⎠ ⎛ 1 ⋅ B* = − 1 ⋅ ⎛ 0 −1 ⎞ = ⎜ 0 det(B) 2 ⎜ −2 −2 ⎟ ⎜ ⎝ ⎠ ⎝1 ⎛ 1 0 ⎞⎛ 0 6 ⎞ ⎛ 0 Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎝ −2 1 ⎠⎝ 7 −1⎠ ⎜ 1 ⎝ E3. −1⎟ ⎠ Deoarece det(A) = 1. ⎛−2 3 ⎛10 7 2 ⎞ 1⎞ ⎛10 7 2 ⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ −1 1 ⋅⎜ 8 5 1 ⎟ . rezultă că A şi B sunt inversabile şi soluţia ecuaţiei matriceale este de forma X = A–1CB–1. B = ⎜ 0 3 ⎟ . = 0 ⎟ ⎜ 7 −1⎟ ⎠ ⎝ ⎠ 6⎞ . Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − 1 ⋅ ⎛ 1 −2 ⎞ = 1 ⎛ −1 2 ⎞ det( A) 7 ⎜ −3 −1 ⎟ 7 ⎜ 3 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 1⎞ ⎛ . ⎟ 1⎠ 1⎞ 0 6 ⎛0 1⎞ ⎛ 6 6 ⎞ ⎛ ⎞ ⎜ ⎟. 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ A–1 şi B–1. Deoarece det(A) = –1. Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ 3⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎝ 1 1 −1⎠⎝ −2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ b) Ecuaţia este de forma X · A = B.1 ⋅ A* = A* = ⎛ 3 −2 ⎞ şi B−1 = 1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 1 −1⎞ = ⎛ −1 1 ⎞ . ⎜ −4 3 ⎟ ⎜ −5 4 ⎟ ⎜ 5 −4 ⎟ det( A) det(B) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 −2 ⎞⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 3 −2 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ −13 11 ⎞ ⎛ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. A =⎜ 8 5 1 ⎟ şi A = ⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎝−1 2 −2⎠ ⎝ 1 1 −1⎠ ⎝ 1 1 −1⎠ t ⎛ 6⎞ ⎛ 2⎞ ⎛10 7 2 ⎞ ⎛1 ⎞ 1 ⋅ ⎜ 8 5 1 ⎟⎜ 0 ⎟ = 1 ⎜ 6⎟ = ⎜ 2⎟ . Dar A =⎜ 3 −4 −1⎟. unde A = ⎜ ⎝3 Deoarece det(A) = –7 şi det(B) = 6 rezultă că există este de forma: Y = A–1CB–1. ⋅ ⋅ = = = Y = 1 ⋅1⎜ 7 6 ⎝ 3 1 ⎟ ⎜ 8 −10 ⎟ ⎜ 0 2 ⎟ 42 ⎜14 14 ⎟⎜ 0 2 ⎟ 42 ⎜ 42 42 ⎟ ⎜1 1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia se scrie succesiv sub forme echivalente astfel: ⎛ 1 0⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ 5 4 ⎞ ⎛ −2 2 ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 1 ⎜ 2 1⎟ ⋅ X ⋅ ⎜ 2 0⎟ − ⎜ 1 2⎟ = ⎜ 6 0⎟ − ⎜ 0 3⎟ ⇔ ⎜ 2 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 1 0⎞ ⎛ ⎛ −2 Ecuaţia s-a adus la forma AXB = C unde A = ⎜ ⎟. Dar A−1 = B−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎛ 1 0 ⎞ ⎜ −2 1 ⎟ det( A) ⎝ ⎠ 1⎞ 2⎟ . Deoarece det(A) = 3. 81 . det(B) = –2. Rezolvare: a) Ecuaţia este de tipul AX = B. rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = A–1B. B = ⎜ 2 ⎝ 2 1⎠ ⎝ 0 ⎞ ⎛ −2 X 1⎟ ⎜ 2 ⎠ ⎝ 1⎞ ⎛0 ⎟. ⎝ −4 3 ⎠⎝ 0 1 ⎠⎝ 5 −4 ⎠ ⎝ −4 3 ⎠⎝ 5 −4 ⎠ ⎝ 19 −16 ⎠ Dar A−1 = b) Ecuaţia este de forma A · Y · B = C. B−1 = 1 ⋅ B* = 1 B* = 1 ⎜ det(B) 6 6 ⎝ 0 2⎟ ⎠ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛2 8 ⎞ ⎟ .

⎛ 2 1 −1⎞ ⎛ −1 4 3 ⎞ ⎛1 ⎜ 2 −1 2 ⎟ . A* = ⎜ −1 1 1 0⎟ ⎜ ⎜0 0 1 1⎟ ⎠ ⎝ 3 ⎞ * ⎛ 4 −3 ⎞ . ⎝ 0 −1 3 ⎠ ⎜ ⎠ ⎟ ⎝ ⎝ 1 0 −1⎠ t c) Ecuaţia matriceală este de tipul AXB = C. ⎝ 3 −2 ⎠ ⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 3 −1⎞ ⎛ −15 11 ⎞ 1 ⎜ −1 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎛ −4 3 ⎞ = 1 ⎜ −1 −1⎟ ⋅ ⎛ −4 3 ⎞ = 1 ⎜ 1 −1 ⎟ . soluţia ecuaţiei matriceale BXA = tC este X = B–1 · tC · A–1. deci soluţia ecuaţiei matriceale se poate scrie sub forma X = A–1CB–1. t • B=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −3 2 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 −4 −3 ⎞⎛ 0 −1 −1⎞⎛ 1 −2 −1 −1 Rezultă că X = A CB = ⎜ 1 −5 −3 ⎟⎜ 0 1 1 ⎟⎜ 0 1 ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎜ −1 6 4 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟⎜ 0 0 ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ t −4 −3 ⎞ −5 −3 ⎟ . X =⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ ⋅ −1 1 0 ⎟ ⎜ 4 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ 2 ⎜ 1 7 −12 ⎟ ⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 1 ⎠ 2 ⎜ ⎠ ⎜ ⎝ ⎠ ⎜0 0 2⎟ ⎝ 0 0 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 82 . Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile. Dar A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 −1 1 ⎟ ⎜ −1 0 1 ⎟ ⎜ 1 0 −1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 1 −1⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ −2 −1 4 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 2 1 −3 ⎟ = ⎜ 1 −1 0 ⎟ . Rezolvare: a) Să calculăm det(A) şi det(B). B* = ⎜ 0 1 −2 ⎟ şi B–1 = B*. ⎜ ⎟ ⎜ 0 7 −3 ⎟ ⎝ ⎠ E4. A* = ⎜ −2 −1 3 ⎟ şi A−1 = ⎜ 2 1 −3 ⎟ . caz în care soluţia ecuaţiei matriceale se scrie sub forma X = A–1CB–1. Să calculăm A–1 şi B–1. B =⎜ ⎟ şi 4⎟ ⎠ ⎝ −3 2 ⎠ −2 ⎞ 0 ⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* . ⎟ ⎟ 6 4⎠ 7 ⎞ ⎛ 0 −5 −8 ⎞⎛ 1 −2 7 ⎞ −2 ⎟ = ⎜ 0 −6 −9 ⎟⎜ 0 1 −2 ⎟ = ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ 1 ⎟ ⎜ 0 7 11 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎛ 0 −5 2 ⎞ = ⎜ 0 −6 3 ⎟ . Să determinăm A–1 şi B–1. Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ 2⎜ ⎝ ⎠ ⎠ ⎜0 2⎟ ⎝ ⎜ 6 −4 ⎟ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ b) Deoarece A şi B sunt matrice inversabile. ⎟ 2 2⎟ ⎠ ⎛ −4 3 ⎞ B−1 = −B* = ⎜ ⎟. ⎛1 Avem: A = ⎜ −1 ⎜ ⎜1 ⎝ ⎛2 t B=⎜ ⎝3 t 1 0⎞ ⎛1 1 ⎟ . adică ⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ −4 3 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ 1 ⎜ ⎟ = ⎛ −5 −4 3 ⎞ ⋅ 1 ⎜ −1 1 0 ⎟ = 1 ⋅ ⎛ −1 −9 16 ⎞ . A* = ⎜ −1 5 3 ⎟ şi A−1 = ⎜ 1 • Avem A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜3 0 1 ⎟ ⎜ 1 −6 −4 ⎟ ⎜ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ −1 ⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 1 −2 7 ⎞ ⎜ 2 1 0 ⎟ . Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile. Avem: det(A) = 2 şi det(B) = –1. Avem: det(A) = –1 şi det(B) = 1.⎛1 1 1⎞ ⎛ −1 −1 1 ⎞ ⎛ 1 1 −1⎞ ⎜ −1 0 −1⎟ .

83 . X = ⎛ x ⎞ . X = ⎜ y ⎟ . Metode de rezolvare a sistemelor liniare Exersare E1. B = ⎜ 2⎟. A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ i − 2 −i 1 ⎟ ⎜ −2 ⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧3x − 4 y − 3z = −11 ⎪ ⎨−3x + 2 y + 3z = −2 ⎪ x − y − 2z = 0 ⎩ ⎛ −11⎞ ⎛x⎞ ⎛ 3 −4 −3 ⎞ ⎜ −3 2 3 ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −1 −2 ⎠ ⎝ 0⎠ ⎝z⎠ f) Forma simplă a sistemului este: Matricele asociate sistemului sunt: E2. • Verificăm dacă perechea (–2. X = ⎜ b ⎟ ⎜ ⎟ 3 −2 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝11⎠ ⎜ ⎟ ⎝c ⎠ ⎛3 5⎞ ⎛ 7⎞ ⎛x⎞ e) Sistemul se aduce la forma cea mai simplă: ⎧4x + y − z = 1 ⎪ ⎨(1 − i) x − y + 3z = −2 ⎪(i − 2) x − iy + z = −2 ⎩ Matricele asociate sunt: 1 −1⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎛ 4 ⎜ 1 − i −1 3 ⎟ . y = –2. B = ⎜ ⎟. Obţinem: ⎨ Rezultă că (–3. b) A = ⎜ ⎜ y⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎜ 5 −6 ⎟ ⎜ −8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎜ 4 1 3 ⎟. înlocuind x = –2. y = –4.4. B = ⎜ 0 ⎟. Rezolvare: Matricele asociate sistemului de ecuaţii sunt: a) A = ⎜ ⎟. Obţinem: ⎨ ⎧−4 − 4 = −8 (adevărat) ⎩−6 + 16 = 10 (adevărat) ⎧−6 − 2 = −8 (adevărat) ⎩9 + 8 = 10 (fals) Rezultă că perechea (–2. –4) este soluţie a sistemului de ecuaţii. X = ⎜ y ⎟ . –2) nu e soluţie a sistemului de ecuaţii.3. Rezolvare: a) • Verificăm dacă perechea (–3. B = ⎜ −2 ⎟ . X = ⎜ y ⎟ ⎝ 8 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 3⎞ ⎛ 1 −2 ⎞ ⎜ 2 −4 ⎟ . c) A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 9 −2 −1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛a⎞ ⎛6 ⎞ ⎛ 1 1 −1⎞ d) A = ⎜ . X = ⎜ y ⎟ . B = ⎜ −2 ⎟ . B = ⎜ 1 ⎟ . –4) este soluţie. –2) este soluţie a sistemului înlocuind x = –3.

1) nu este soluţie. Rezolvare: a) Se înlocuie x = 1 şi y = –2 şi se obţine succesiv ⎧a + 3 + 6 = 8 ⎧a = −1 ⎧a = −1 ⇔⎨ ⇔⎨ ⎨ ⎩4 − (2b + 3) ⋅ (−2) = 18 ⎩4b + 10 = 18 ⎩b = 2 b) Se înlocuie x = − 7 . X = ⎜ y ⎟ ⎝ 2 −3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = –1 @ 0. Rezultă că (i. 2) este soluţie. y = −5 şi obţinem succesiv: 4 7 ⎧ ⎧ 7 ⎧a + 3 = 4 ⎧a = 1 ⎪(a + 3) − 4 + 15 = 8 ⎪− 4 (a + 3) = −7 ⇔⎨ ⇔⎨ ⇔⎨ ⎨ ⎩2b + 3 = 5 ⎩b = 1 ⎪−7 + 5(2b + 3) = 18 ⎪ ⎩5(2b + 3) = 25 ⎩ ( ) E4. 1) este soluţie. 2). matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1B. X = ⎜ y ⎟ . Rezolvare: a) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: ⎛ 3 −4 ⎞ ⎛7⎞ ⎛x⎞ AX = B.• Verificăm dacă perechea (–6. unde ⎛ 2 −3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟ . Obţinem: ⎨ ⎧−12 + 2 =−8 (fals) ⎩−18 − 8 =10 (fals) . ⎛ −3 4 ⎞ ⎛ 3 −4 ⎞ Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 1). Rezultă că (–6. b) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: AX = B. ⎝ 2 −3 ⎠ ⎝ 5 ⎠ ⎝ −1⎠ Aşadar. B = ⎜5 ⎟. det( A) ⎝ −2 3 ⎠ ⎝ 2 −3 ⎠ ⎛ 3 −4 ⎞ ⎛ 7 ⎞ ⎛ 1 ⎞ Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ . unde A = ⎜ ⎟. E3. 1). B = ⎜ 3⎟ . –1). Obţinem: 2i + 1 = –8 (fals). ⎝ 5 −7 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = 1. c) Soluţia este perechea (i. soluţia sistemului este perechea de numere reale (1. d) Soluţia este perechea (i. det( A) ⎝ −5 2 ⎠ 84 . matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este: X = A–1B. ⎛ −7 3 ⎞ Dar A−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎜ ⎟. • Verificăm dacă perechea (i. b) Se verifică pe rând fiecare pereche dacă este soluţie înlocuind pe x cu primul număr şi pe y cu al doilea număr al perechii. Pentru acest sistem verifică perechea (–6. 2) nu este soluţie.

rezultă că A este matrice inversaiblă. d) Forma matriceală a sistemului este ecuaţia matriceală AX = B unde: ⎛ 2 1 −3 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛x⎞ ⎜ 4 1 1 ⎟ . B = ⎜10 ⎟ . B = ⎜ 2⎟. ⎝ −6 1 ⎠ ⎛ −5 1⎞ ⎛ 5 ⎞ ⎛ −23 ⎞ Se obţine X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟. –28). 3). ⎝ 6 −5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = 1. deci există A = 1 A = − 1 ⎜ −11 −5 −14 ⎟ . ⎧x − y = 5 . unde A = ⎜ ⎟. X = A ⋅B = − ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 30 ⎜ 30 ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ −90 ⎟ ⎜ 3 ⎟ 7 −5 −2 ⎠ ⎝ −1 ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Aşadar. A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 −3 10 ⎟ ⎜ 2⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝z⎠ ⎛ 45 15 −15 ⎞ −1 * Avem că det(A) = 300 @ 0. ⎪2 x − 3 y + 10z = 2 ⎩ iar forma matriceală este AX = B. soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (2. X = ⎜ y ⎟ . iar soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛ −5 1⎞ X = A–1B. ⎟ det( A) 30 ⎜ ⎜ 7 −5 −2 ⎟ ⎝ ⎠ Soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛ 1 −5 4 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛ −60 ⎞ ⎛ 2 ⎞ −1 1 ⎜ −11 −5 −14 ⎟ ⎜ 10 ⎟ = − 1 ⎜ 30 ⎟ = ⎜ −1 ⎟ . X = ⎜ y ⎟ . ⎝ −6 1⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ −28 ⎠ Aşadar. unde A−1 = A* = ⎜ ⎟. deci există A = 1 ⋅ A = 1 ⋅ ⎜ −50 50 50 ⎟ . –1. e) Forma generală a sistemului de ecuaţii este: ⎧6 x − 3 y + 5 z = 3 ⎪ ⎨ 4 x + 6 y − 5z = 3 . soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere reale (2. X = ⎜ y ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −3 1 2 ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝z⎠ ⎛ 1 −5 4 ⎞ −1 * Avem că det(A) = –30. ⎝ −5 2 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 1 ⎠ Aşadar.⎛ −7 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟. ⎟ det A 300 ⎜ ⎜ −24 12 48 ⎟ ⎝ ⎠ 85 . 1). B = ⎜ 3 ⎟ . unde ⎛ 6 −3 5 ⎞ ⎛3⎞ ⎛x⎞ ⎜ 4 6 −5 ⎟ . c) Forma generală a sistemului de ecuaţii este: ⎨ ⎩6 x − 5 y = 2 iar forma matriceală este: ⎛ 1 −1 ⎞ ⎛5⎞ ⎛x⎞ AX = B. soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (–23.

Rezolvare: Un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nenul. 11 9 3 11 det( A) det( A) 133 4 Rezultă că: x = . B = ⎜ ⎟ . ⎝ 3 15 ⎠ ⎝ 4⎠ ⎝ y⎠ Avem că det(A) = 0. B = ⎜ b ⎟ . 86 . y= . E5. 33 33 b) Matricele asociate sistemului sunt: ⎛ −1 −5 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟. unde dx = = 133 şi dy = = −4 . Rezultă că sistemul nu este de tip Cramer.iar soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛1⎞ 45 15 −15 ⎞ ⎛ 3 ⎞ 150 ⎞ ⎜ 2 ⎟ ⎛ ⎛ −1 1 ⎜ −50 50 50 ⎟ ⋅ ⎜ 3 ⎟ = 1 ⎜100 ⎟ = ⎜ 1 ⎟ . X = A ⋅B = ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 300 ⎜ ⎜ −24 12 48 ⎟ ⎜ 2 ⎟ 300 ⎜ 60 ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎜1⎟ ⎜ ⎟ ⎝5⎠ Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul 1 . 1 . a – 3b + 5c. 1 . AX = B unde A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 3 −2 ⎟ ⎜c ⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −1 5 −8 ⎞ −1 1 ⋅ A* = A* = ⎜ 1 −3 5 ⎟ . 2 3 5 ( ) f) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: ⎛1 1 1 ⎞ ⎛a⎞ ⎛x⎞ ⎜ 2 5 −3 ⎟ . X = ⎜ ⎟ . X = ⎜ y ⎟ . ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −2 3 ⎠⎝ c ⎠ ⎝ a − 2b + 3c ⎠ Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere (– a + 5b – 8c. ⎛ 1 −8 ⎞ a) Matricea sistemului este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 33 @ 0. a – 2b + 3c). deci există A = ⎜ ⎟ det( A) ⎜ 1 −2 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛−1 5 −8⎞⎛ a ⎞ ⎛ a + 5b −8c ⎞ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⋅ matriceale este X = A−1B =⎜ 1 −3 5 ⎟⎜b ⎟=⎜ a − 3b + 5c ⎟. ⎝3 9 ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia unică: 5 −8 1 5 dx dy x= . y=− . iar soluţia ecuaţiei Avem că det(A) = 1.

d z = 5 1 6 =−101 . B = ⎜ ⎟. det( A) det( A) ⎧−2 x + 5 y = −1 b) ⎨ ⎩3x − 7 y = 2 ⎛ −2 5 ⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = –1. Rezolvare: ⎧x + 2 y = 4 a) ⎨ ⎩2 x + 5 y = 9 ⎛1 2⎞ ⎛ 4⎞ ⎛x⎞ Matricele asociate sistemului sunt: A = ⎜ ⎟. 3 3 ⎛ 1 −2 2 ⎞ d) Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ 2 −1 −1⎟ cu det(A) = 6 @ 0. 4 −1 −1 = 36. y= . z= . y = 1. soluţia sistemului de ecuaţii este x = 3. 10 −2 dx = 2 4 2 1 10 2 4 2 1 −2 10 2 = 36 . d y = = 1. 87 . d y = = −1 . y= . X = ⎜ ⎟ . cu det(A) = 3 @ 0 şi B = ⎜ 6 ⎟ . ⎝2 5⎠ ⎝9⎠ ⎝ y⎠ 4 2 1 4 = 2. unde: x= det( A) det( A) det( A) 3 −4 2 3 3 2 3 −4 dx = 6 −4 65 Rezultă că x = . x= det( A) det( A) det( A) E6. d x = 9 5 2 9 Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este dată de formulele lui Cramer: dx dy x= = 2. 1 −4 1 1 −6 −4 −6 1 4 101 y=− . d y = 5 6 3 =−4. ⎜ ⎟ ⎜ −4 ⎟ ⎜ 1 −6 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia: dy dz dx . 3 3 1 3 = 65. ⎝ 3 −7 ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy −1 5 −2 −1 dx = −3 .⎛ 3⎞ ⎛ 3 −4 2 ⎞ ⎜ ⎟ c) Avem că A = ⎜ 5 1 3 ⎟ . z = = 6. d y = 2 1 −1 1 −1 = 24. . d z = 2 −1 −1 1 1 Rezultă că soluţia sistemului este: dy dx dz = 6. unde d x = x= 2 −7 3 2 det( A) det( A) Aşadar. deci sistemul este ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 −1 ⎟ ⎝ ⎠ de tip Cramer. y = = 1. y = = 4. Avem că det(A) = 1. z=− .

⎜ ⎟ ⎜3 1 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află folosind formulele lui Cramer: dy dx dz . 4 1 ⎧ x + 2 y − 4 z = −2 ⎪ e) ⎨ −3 x + 4 y + z = 13 ⎪2 x − y + 3z = 9 ⎩ ⎛ 1 2 −4 ⎞ ⎜ ⎟ Matricea sistemului este: A = ⎜ −3 4 1 ⎟ cu det(A) = 55. z= . c) ⎨ ⎩6 x + 5 y =−3 ⎛ 4 3⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 2. 9 −1 3 2 9 3 2 −1 9 3 3 4 3 3 1 4 Rezultă că soluţia sistemului este: x = y = 1. y= . ⎜ 2 −1 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy dx dz . x= det( A) det( A) unde: 17 3 4 17 = 94. d y = = −114 . y= . d y = 2 3 5 = 0 . unde x= det( A) det( A) det( A) 1 −2 −4 1 2 −2 −2 2 −4 d x = 13 4 1 = 110. z = 3. y= . Rezultă că sistemul este de tip ⎝ 6 5⎠ Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy dx .⎧4 x + 3 y =17 . ⎧x + y + z = 2 ⎪ d) ⎨2 x + 3 y − z = 5 ⎪3 x + y + 3 z = 4 ⎩ ⎛1 1 1 ⎞ Matricea sistemului este A = ⎜ 2 3 −1⎟ cu det(A) = –6. dx = −3 5 6 −3 Se obţine soluţia sistemului de ecuaţii: x = 47. y = –57. d z = −3 4 13 = 167 . x= det( A) det( A) det( A) unde 2 1 1 1 2 1 1 1 2 d x = 5 3 −1 = −6. d y = −3 13 1 = 220 . d y = 2 5 −1 = −6. z = 0. 88 . z= . Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 2. y = 4.

Formulele Cramer sunt: x = 4 2 1 dy dx dz . −5 2 3 ⎛ −7 −4 5 ⎞ 1 1 ⎜ ⎟ * Rezultă că A este matrice inversabilă şi A = ⋅ A = − ⋅ ⎜ −22 −4 10 ⎟ . 10 −3 2 1 10 2 1 −3 10 Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 3. adică: ⎛ −7 −5 5 ⎞ ⎛ 4 ⎞ ⎛ −20 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 ⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ X = − ⎜ −22 −4 10 ⎟ ⋅ ⎜ 8 ⎟ = − ⎜ −40 ⎟ = ⎜ 2 ⎟ . d z = 1 3 4 = −84 . 89 . y = 2. y= . 8 2 3 −5 8 3 −5 2 8 Se obţinem soluţia: x = 1. d z = 4 −1 8 = −60 . det( A) 20 ⎜ ⎟ ⎝ 3 −4 −5 ⎠ Aşadar. y = –1. z = 3. y= . 20 ⎜ 20 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 3 −4 −5 ⎠ ⎝ 8 ⎠ ⎝ −60 ⎠ ⎝ 3 ⎠ −1 ⎧−3x + 2 y + z = 4 ⎪ b) Sistemul de ecuaţii este: ⎨4 x − y + 2 z = 8 .⎧−2 x + y + 3 z = −1 ⎪ f) Sistemul de ecuaţii are următoarea formă generală: ⎨ x + 3 y + 2 z = 4 . ⎪ x − 3 y + 2 z = 10 ⎩ ⎛ −2 1 3 ⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ 1 3 2 ⎟ cu det(A) = –42. d y = 1 4 2 = 42. soluţia sistemului de ecuaţii este X = A–1B. z = 2. z= . z= . ⎜ ⎟ ⎜ 1 −3 2 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu formulele lui Cramer: dy dx dz . unde: x= det( A) det( A) det( A) −1 1 3 −2 −1 3 −2 1 −1 d x = 4 3 2 = −126. d y = 4 8 2 = −40. ⎜ ⎟ ⎝−5 2 3⎠ Avem că det(A) = –20. E7. ⎪ ⎩−5 x + 2 y + 3z = 8 ⎛−1 2 1 ⎞ ⎜ ⎟ c) Matricea sistemului este A =⎜ 4 −1 2⎟. Rezolvare: −3 2 1 a) Calculăm det( A) = 4 −1 2 = 9 + 8 − 20 − 5 − 24 + 12 = −20 . det( A) det( A) det( A) −3 4 1 −3 2 4 unde d x = 8 −1 2 = −20.

y = –1. a treia. păstrând prima ecuaţie neschimbată. ⎧x + y + z =1 ⎪ Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨ y + 2 z =−2 ⋅2 ⎪ ⎩ − 2 y + z =1 Eliminăm y din ecuaţia a treia înmulţind ecuaţia a doua cu 2 şi adunând-o la ultima ecuaţie. soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (3. Pentru aceasta înmulţim succesiv prima ecuaţie cu –4. ⎧x + y + z =1 ⋅(−1) ⎪ . – 1). 90 . x = 3. ⎧2 x + y = 3 b) ⎨ ⎩x + 2 y = 0 ⎧ x + 2 y = 0 ⋅(−2) ⎪ Permutăm cele două ecuaţii şi observăm sistemul: ⎨ ⎪2 x + y = 3 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi aduând-o la cealaltă. Rezolvare: ⎧ x + y = 4 ⋅(−2) ⎪ a) ⎨ . 1). –2 şi o adunăm la a doua. –1). d) Permutăm ecuaţia întâi cu a patra şi se obţine sistemul echivalent: ⎧ x+ y+ z = 6 ⋅(−4). ⋅(−2) ⎪ ⎪4 x − 6 y − 3 z = 0 ⎨ (1) ⎪6 x +10 y −10 z = 8 ⎪2 x + 5 y + 3z =17 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua. ⎪2 x + 3 y = 9 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi adunând-o la a doua. –1. a treia şi a patra ecuaţie. ⋅(−6). respectiv a patra ecuaţie a sistemului (1). ⎨ ⎩ y =1 ⎩y =1 ⎩y =1 Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (3. ⎧x + 2 y = 0 . Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + y = 4 ⎧x = 4 − y ⎧x = 3 ~⎨ ~⎨ . ⎧x + y + z =1 ⎪ Se obţine: ⎨ y + z =−2 ⎪ 3z =−3 ⎩ Pornind de la ultima ecuaţie a sistemului spre prima ecuaţie se obţine: z = –1. Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (2.E8. c) ⎨ x + 2 y + 2 z =−1 ⎪ ⎩x − y + 2 z = 2 Eliminăm x din ecuaţia a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată. Aşadar. Se obţine: ⎨ ⎩ −3 y = 3 Rezultă că y = –1 şi x = 2. –6.

⋅(−3) ⎨ ⎪ −10 y − 7 z =−24 ⎪ 3y+ z = 5 ⎩ ⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ y − 4 z =−7 ⎨ .⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ −10 y − 7 z =−24 . ⎧x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎪ − y − 3 z =−2 ⎨ y − 3z =−2 ⎪ ⎪ y − 3z =−2 ⎩ • Eliminăm y din ecuaţia a treia şi a patra. a treia şi a patra înmulţind prima ecuaţie cu (–2). y +4z = 6 ⎪ ⎪ y =0 ⎩ Înlocuind y = 0 în ecuaţia a doua şi a treia se obţin două ecuaţii contradictorii: 4z = 3 şi 4z = 6. α ∈ y = 3α− 2 şi x =−5α+ 6 Aşadar sistemul este simplu nedeterminat şi mulţimea soluţiilor este: S = {(−5α+ 6. f) • Eliminăm x din ecuaţia a doua. Se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + y − 3 z =−1 ⎪ ⎪ − y +4z = 3 ⎨ . Se obţine sistemul echivalent: ⎨ 4 y −16 z =−28 :4 ⎪ ⎪ 3y+ z =5 ⎩ Împărţim ecuaţia a treia cu 4 şi o permutăm cu a doua ecuaţie după care procedăm la eliminarea necunoscutei y din ultimele două ecuaţii raportându-se la a doua ecuaţie a sistemului. Se obţin sistemele echivalente: ⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ y − 4 z =−7 ⋅10. Rezultă că sistemul este incompatibil. Notăm z = α. Se obţine sistemul echivalent. (–2) şi (–1) şi adunând-o respectiv la a doua. raportându-ne la ecuaţia a doua. 1. Se obţine: ⎧x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎪ − y − 3 z =−2 ⎨ 0⋅ z = 0 ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩ Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex. α) α ∈ } 91 şi se obţine: . 3α− 2. e) Eliminăm necunoscuta x din ecuaţiile a doua. − 47 z =−94 ⎪ ⎪ 13z = 26 ⎩ Din ultimele două ecuaţii se obţine z = 2. Aşadar soluţia sistemului este tripletul (3. a treia şi a patra ecuaţie. apoi se obţine y = 1 şi x = 3. 2). a treia şi a patra.

92 . h) Sistemul se scrie sub forme echivalente astfel: ⎧ x − y − 2 z =−3 ⋅(−2) ⎧ x − y − 2 z =−3 ⎪ ⎨ ~⎨ ⎪2 x − 3 y − z =1 ⎩ − y +3z = 7 ⎩ Se consideră z necunoscută secundară. mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii este S = ⎨ . a= . α) α ∈ } i) Sistemul se scrie sub forma echivalentă succesiv: ⎧ a − 2b + c =10 ⎧a − 2b + c =10 ⎨ ~⎨ . 3α− 7. Rezultă că sistemul este incompatibil. sistemul este compatibil determinat cu soluţia tripletul (1. ⎩3a − 2b − c = 7 ⎩ 4b − 4c =−23 Se ia c = α. α ∈ şi se obţine b = 4 x − 23 2 α− 3 . Aşadar. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + 2 y − 2 z = 0 ⎪ ⎧x + 2 y − 3z = 0 ⎪ − y + z =− 1 ⎪ ⎪ − 7 y + 7 z =−1 ⎪ 7 ⎨ ~⎨ . notată parametric z = α. Se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + 2 y − 3 z = 0 ⋅(−2). x = α−10 . a treia şi a patra ecuaţie. 0. (−2). ⎪ −14 y +14 z =−1 ⎪ − y + z =− 1 ⎪ − 23 y + 21z = 0 ⎪ 14 ⎩ ⎪ ⎩ 23 y − 21z = 0 Se observă că a doua şi a treia ecuaţie sunt contradictorii. z = 0 şi x = 1. ⎜ ⎝ ⎠ 4 ⎩ 2 ⎭ j) Sistemul este echivalent cu: ⎧x + y + z =1 ⎧x + y + z =1 ⎪ ⎪ ⎨ −3 y − z = 0 ~ ⎨ z +3 y = 0 . 0). a ∈ y = 3α− 7. .g) Permutăm prima şi a doua ecuaţie între ele. 4 2 ⎧ 2 α− 3 4 α− 23 ⎞ ⎫ ⎛ Aşadar. ⋅(−4) ⎪ ⎪2 x − 3 y + z =−1 ⎨ ⎪2 x −10 y +8 z =−1 ⎪4 x −15 y + 9 z = 0 ⎩ Eliminăm x din a doua. şi se obţine Soluţia sistemului este mulţimea S = {(5 α−10. α⎟ α ∈ ⎬ . ⎪ ⎪ 8y = 0 ⎩ 2 y −2z = 0 ⎩ Rezultă că y = 0.

− m 2m m2 2 Se obţine soluţia sistemului: x = 2m + 1. −2 dy dx dz . 4 2 1 m 4 1 m 2 4 14m −8 10 −6m 2 −16 . unde det( A) det( A) det( A) 8 m −1 1 8 −1 1 m 8 d x = 6 −1 −2 = −14m + 8. −2 −1 = 2m3 + 6m 2 + 2m − 4 = (m + 2)(2m 2 + 2m − 2) . Rezolvare: a) Sistemul este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nenul. z= . m m 2 −2 Din condiţia 4 – m2 @ 0 rezultă că m i Z \ {–2. d z = 2 −1 6 = 6m 2 + 16 .Sinteză S1. adică: 1 m −1 2 −1 −2 = −2m 2 − 3m − 1 = −(2m + 1)(m + 1) . Aşadar. y= . y= . (m +1)(2m +1) 2m +1 (m −1)(2m +1) Se obţine soluţia: x = 93 . y= . avem condiţia: 1 −m 1 det( A) = 1 −2 1 = 4 − m 2 . m 2 1 ⎧ 1 ⎫ Sistemul este de tip Cramer dacă m ∈ Z \ ⎨− . − 1⎬ şi soluţia se calculează cu formulele: ⎩ 2 ⎭ dy dx dz x= . z= det( A) det( A) det( A) unde d x = −1 2 1 dy = 1 m 1 dz = 1 m −2 m2 2m −1 2 −2 1 1 = 2m 2 + 5m + 2 = (2m +1)(m + 2) . Soluţia sistemului se calculează cu formulele lui Cramer: x = 2m − m 1 1 = −2m3 − m 2 + 8m + 4 = − m 2 (2m + 1) + 4(2m + 1) = (2m + 1)(4 − m 2 ) . y = 2m + 1 2m 2 + 2m − 2 . z= . z= . d y = 2 6 −2 = −10(m + 1) . 2−m 2−m b) Punem condiţia: det(A) @ 0. 2}.

d y = = 57. 19 ⎝ −4 5 ⎠ ⎝ −11 ⎠ 1 ⎛ −38 ⎞ ⎛ −2 ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 5 3 −1 1 S3. adică A−1 = ⋅ ⎜ ⎟ şi soluţia ecuaţiei matriceale este det A 19 ⎝ −4 5 ⎠ 1 ⎛ −1 6 ⎞ ⎛ −28 ⎞ matricea X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟. –1. det(A) = 19 @ 0.S2. Avem că det(A) = 19. Rezolvare: Sistemul de n ecuaţii cu n necunoscute nu este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nul: det(A) = 0. Rezolvare: a) Forma simplă a sistemului de ecuaţii este: ⎧5 x − 6 y = −28 . Condiţia det(A) = 0 conduce la m i {–2. 3). • Rezolvarea sistemului prin metoda lui Gauss. 2}. X = ⎜ ⎟ . ⎝ 4 −1 ⎠ ⎝ −11 ⎠ ⎝ y⎠ • Rezolvarea sistemului prin metoda matriceală: Forma matriceală a sistemului este AX = B. deci sistemul este de tip Cramer şi soluţia lui se calculează cu formulele lui Cramer: −28 −6 5 −28 dy dx x= . 2 3 m+2 19 b) det A = 0 ⇔ 3 1 m = 0 ⇔ 5m − 19 = 0 ⇔ m = . a) Avem: 1 m +1 1 det( A) = m 1 −1 = m3 + m 2 − 4m − 4 = m 2 (m + 1) − 4(m + 1) = (m + 1)(m 2 − 4) = 1 −2 − m = (m + 1)(m − 2)(m + 2) . 1 1 ⎛ −1 6 ⎞ Rezultă că există A−1 = ⋅ A* . ⎨ ⎪ ⎩4 x − y =−11 94 . Forma simplă a sistemului este: ⎧ ⎛ 4⎞ ⎪5 x − 6 y =−28 ⋅ − ⎟ ⎜ ⎝ 5⎠ . y = 3. ⎨ ⎩ 4 x − y = −11 Matricele asociate sistemului sunt: ⎛ 5 −6 ⎞ ⎛ −28 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟. B = ⎜ ⎟. −11 −1 4 −11 det( A) det( A) Rezultă că soluţia sistemului este: x = –2. Se obţine X = • Rezolvarea sistemului prin metoda lui Cramer. y= unde d x = =−38. 19 ⎝ 57 ⎠ ⎝ 3 ⎠ Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (–2.

−1 − i Avem că det(A) = –3 @ 0. dz = –6. ⎨ 19 ⎪ 5 ⋅y= 5 ⎩ Din a doua ecuaţie rezultă y = 3 iar din prima ecuaţie se obţine x = –2. det( A) det( A) det( A) Se obţine soluţia: x = –1. z = 2. unde det( A) det( A) det( A) −2 + 2i 1 −2 + i 1 −2 + 2i −2 + i 1 d x = −1 i −1− i =−1 . Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu formulele: dy dx dz x= . b) Forma simplă a sistemului este: ⎧ 3x − 3 y + 4 z = 2 ⎧3x − 3 y + 4 z = 2 ⎪ ⎪ ⎨10 x − 4 y +10 z = 6 ~ ⎨ 5 x − 2 y + 5 z = 3 ⎪ ⎪ x− y + z = 0 ⎩ 6x−6 y +6z = 0 ⎩ Matricele asociate sunt: ⎛ 3 −3 4 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛x⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A = ⎜ 5 −2 5 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ −i ⎠ ⎝i 0 ⎝−1− i ⎠ Determinantul matricei A este det(A) = i @ 0.Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie. X = ⎜ y ⎟ . Sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele: dy dx dz x= . z = 1. Rezolvare: a) Formula simplă a sistemului este: ⎧2 x + 4 y − 3 z = 11 ⎪7 x − 3 y + 5 z = 6 ⎪ ⎨ ⎪3x + y − 8 z = 15 ⎪6 x − 5 y + 11z = −4 ⎩ Pentru uşurinţa calculelor vom permuta în cadrul fiecărei ecuaţii termenii cu necunoscutele x şi y şi totodată vom schimba între ele prima şi a treia ecuaţie. dy = –3. d z = 1 −1− i 0 −i i −1 − i i −i Se obţine soluţia x = i. înmulţind prima ecuaţie cu − doua. y= . Rezolvare: 4 şi adunând-o la a 5 ⎛1 1 −2 + i ⎞ ⎛−2 + 2i ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ a) Matricele asociate sistemului sunt: A =⎜1 i −1− i ⎟. ⎜ ⎟ ⎝z ⎠ 1 −2 + 2i i 0 −1 = i . z= . Se obţine sistemul echivalent: ⎧5 x − 6 y = −28 ⎪ 57 . y = 1. z= unde dx = 3. B =⎜ −1 ⎟. B = ⎜ 3 ⎟ . Se obţine sistemul echivalent: 95 . S4. ⎜ 1 −1 1 ⎟ ⎜0⎟ ⎜z ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛x⎞ ⎜ ⎟ X =⎜ y ⎟. S5. y= . y = 0. d y = 1 −1 −1 − i = 0 .

apoi z = –2. ⋅(−5) ⎪ ~⎨ ~⎨ . Perechea x = 2. Pentru x = 2 din ecuaţia a doua se obţine z = –1. Rezultă că sistemul este incompatibil. Aşadar. deci x = 2. 2. ⎪ x + y + 5 z =−7 ⎪2 x + 3 y − 3z =14 ⎩ Schimbăm prima ecuaţie cu a doua şi apoi eliminăm din celelalte ecuaţii necunoscuta x: ⎧ x +3 y + z = 5 (−2). a III-a. după adunarea lor.⎧ y + 3x −8 z =15 ⋅−4. ⋅(−1) ⎪ ⎪2 x + y − 2 z =1 ⎨ ⎪ x+ y+ z =3 ⎪ x + 2 y − 3z =1 ⎩ Se elimină necunoscuta x din ecuaţiile a doua. ⎪ −3 y + 7 x +5z = 6 ⎪−5 y + 6 z +11z =−4 ⎩ ⎧ y + 3 x − 8 z =15 ⎪ ⎪ −10 x + 29 z =−49 Eliminăm necunoscuta y din ecuaţiile a II-a. (−2) ⎧ x + 3 y + z = 5 ⎪ ⎪ ⎪2 x + y + z = 2 ⎪ − 5 y − z =−8 ⎨ ~⎨ ~ ⎪ x + y + 5 z =−7 ⎪ − 2 y + 4 z =−12 ⎪2 x + 3 y − 3 z =14 ⎪ −3 y − 5z = 4 ⎩ ⎩ ⎧x + z +3 y = 5 ⎧x + z +3 y = 5 ⎪ ⎪ z +5 y = 8 ⎪ z + 5 y = 8 ⋅(−2). a treia şi a patra şi se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + y − 3 z = −1 ⎪ − y + 4z = 3 ⎪ ⎨ 4z = 4 ⎪ ⎪ y + 0⋅ z = 2 ⎩ Din ultimele două ecuaţii se obţine că: y = 2. −11 y =−22 ⎪ 2 z − y =−6 ⎪ ⎪ ⎪ − 22 y =−44 ⎩ ⎩ 5 z + 3 y =−4 Din ultimele două ecuaţii se obţine y = 2. –2). ⋅5 ⎪ ⎪ 4 y + 2 x − 3 z =11 ⎨ . x = 1. ⎧2 x + y + z = 2 ⎪ ⎪ x +3 y + z = 5 b) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎨ . (−1). 1. soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (2. –1). a IV-a. Din prima ecuaţie se obţine y = 17. ⋅3. (−1). 96 . 11x = 22. z = 1 soluţii care nu verifică ecuaţia a doua. obţinând ⎨ . ⎪ 16 x −19 z = 51 ⎪ 21x − 29 z = 71 ⎩ Din ecuaţia a doua şi a patra se obţine. z = –1 verifică şi ecuaţia a treia şi a patra. Aşadar soluţia sistemului iniţial este tripletul (1. c) Sistemul se scrie în următoarea formă echivalentă: ⎧ x + y − 3z =−1 ⋅(−2).

d) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎧ 4 ⎛ 11⎞ ⎪ 3 x + 2 y + 4 z =−4 ⋅ . y= 2 . 2α 71α . α ∈ şi apoi se obţine că y = 39 39 ⎧x − 4 y + (2m + 3) z = 0 ⎪ f) • Eliminăm necunoscutele x şi obţinem: ⎨ (4 − m) y − (2m + 4) z = 0 ⎪ 9 y − 2(2m + 3) z = 8 ⎩ ⎧ x − 4 y + (2m + 3) z = 0 m−4 ⎪ Rescriem sistemul sub forma: 9 y − 2(2m + 3) z = 8 /⋅ ⎨ 9 ⎪(4 − m) y − (2m + 4) z = 0 ⎩ ⎧ ⎪ x − 4 y + (2m + 3) z = 0 ⎪ ⎪ • Eliminăm y din ecuaţia a treia: ⎨ 9 y − 2(2m + 3) z = 8 ⎪ −4m 2 − 8m − 12 8(m − 4) ⎪ ⋅z = ⎪ 9 9 ⎩ 2 2(4 − m) 4(m + 2) 2(2m + 3m + 4) Se obţine: z = 2 . m ∈Z . Rezultă că sistemul de ecuaţii este incompatibil. e) Sistemul se scrie sub următoarele forme echivalente: ⎧ ⎛ 5⎞ ⎪ 2 x + 7 y − 4 z = 0 ⋅ − ⎟. x= . m + 2m + 3 m + 2m + 3 m 2 + 2m + 3 97 . ⋅ − ⎟ ⎜ 3 ⎝ 3⎠ ⎪ ⎪ ⎨−4 x + 5 y + 7 z = 8 ⎪ ⎪ ⎪ 11x − 31 y − 47 z =−68 ⎩ Eliminăm x din a doua şi a treia ecuaţie obţinând sistemul echivalent: ⎧3 x + 2 y + 4 z =−4 ⎪ ⎪ ⎧3 x + 2 y + 4 z =−4 ⎪ 23 ⎪ 37 8 ⎨ y+ z= ~ ⎨ 23 y + 37 z = 8 3 3 3 ⎪ ⎪ ⎩ 23 y + 37 z = 32 ⎪ 115 185 160 ⎛ 3 ⎞ ⎪− ⋅− ⎟ y− z =− ⎜ 3 3 ⎝ 5⎠ ⎩ 3 Se observă că ultimele două ecuaţii sunt contradictorii. x= . Notăm z ∈ α. ⋅(−6) ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0 ⎜ ⎝ 2⎠ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ 39 ⎨ 5x − 2 y − 8z = 0 ~ ⎨− y + 2 z = 0 ~ ⎪ ⎪ 2 12 x + 3 y − 20 z = 0 ⎪ ⎪−39 y + 4 z = 0 ⎩ ⎪ ⎩ ⎧2 x + 7 y − 2 z = 0 ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0 ⎪ ⎪ ~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0 ~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0 ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩ − 39 y + 2 z = 0 ⎩ Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex.

Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss. b) Pentru m = 0 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ 2x + y + z = 0 ⎛ 2 1 1⎞ ⎪ ⎜ ⎟ x − y = 0 şi A = ⎜ 1 −1 0 ⎟ .S6. deci sistemul nu este de tip Cramer. z = − . • Pentru m = –1 sistemul de ecuaţii devine: ⎧ 2 x + y = −1 ⎪ ⎨ x − 2 y − z = −2 ⎪ 5x + 4 y = 3 ⎩ ⎧z + 2 y − x = 2 ⎪ Rescriem sistemul sub următoarea formă: ⎨ y + 2 x =−1 ⋅(−4) ⎪ ⎩ 4 y +5x = 3 ⎧z + 2 y − x = 2 ⎪ Eliminăm pe y din ultima ecuaţie raportându-ne la ecuaţia a doua şi obţinem: ⎨ y + 2 x = −1 ⎪ − 3x = 7 ⎩ 7 11 23 Se obţin soluţiile: x = − . 2}. Rescriem sistemul sub următoarea formă: ⎧ x− y = 0 ⋅(−2). 5 4 3(m + 1) Se obţine m2 – 2m @ 0 ® m i Z \ {0. ⋅(−5) ⎪ ⎨2 x + y + z = 0 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 3 z = 3 Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând prima ecuaţie neschimbată. 3 3 3 98 . Se obţine sistemul echivalent: ⎧x − y =0 ⎪ ⎨ 3 y + z = 0 (−3) ⎪ ⎩ 9 y + 3z = 3 Eliminăm necunoscuta y din a treia ecuaţie înmulţind pe a doua cu (–3) şi adunând-o la a treia: ⎧ x− y = 0 ⎪ Avem sistemul: ⎨ 3 y + z = 0 ⎪ 0⋅ z = 3 ⎩ Se observă că ultima ecuaţie este contradictorie (0 = 3) şi ca urmare sistemul este incompatibil. Rezolvare: a) Sistemul este compatibil determinat dacă şi numai dacă determinantul matricei sistemului este nenul. 2 1 m +1 Avem: 1 m − 1 m ≠ 0. y = . ⎨ ⎪5 x + 4 y + 3 z = 3 ⎜ 5 4 3⎟ ⎩ ⎝ ⎠ Se găseşte că det(A) = 0.

ceea ce este fals. Deoarece a @ b @ c rezultă că d @ 0 şi sistemul este de tip Cramer. ⋅(−5) ⎪ ⎨2 x + y + 3 z = 2 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 9 z = 3 Eliminăm x din ecuaţiile a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată. unde d z = a b 2 = (b − a )(2 − a )(2 − b) . pentru m = 2 sistemul de ecuaţii este incompatibil. unde d x = 2 b c = (b − 2)(c − 2)(c − b) (determinant Vandermonde de ordinul 3) d 4 b2 c2 (b − 2)(c − 2) . • y= d a2 4 c2 Rezultă că x = (2 − a)(c − 2) . (c − a )(c − b) 99 . Aplicăm formulele lui Cramer şi obţinem: 1 1 1 dx • x = .⎧2 x + y + 3 z = 2 ⎪ • Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine: ⎨ x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 9 z = 3 Determinantul matricei sistemului este zero. d a 2 b2 4 Se obţine y = Se obţine z = (2 − a)(2 − b) . (b − a)(c − b) 1 1 1 dz • z= . Rezolvare: 1 1 b b2 1 Determinantul matricei sistemului este d = a a2 c = (b − a)(c − a)(c − b) (vezi exerciţiul c2 rezolvat de la pagina 51 din manual). Se obţine: ⎧x + y + 2z = 4 ⎪ ⎨ − y − z = −6 ⎪ − y − z = −17 ⎩ Se observă deja că din ultimele două ecuaţii rezultă că 6 = 17. Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss. deci sistemul nu este de tip Cramer. Sistemul de ecuaţii se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎧ x + y + 2 z = 4 ⋅(−2). S7. (b − a)(c − a ) 1 1 1 dy unde d y = a 2 c = (2 − a )(c − a)(c − 2) . Aşadar.

c) Pentru m i Z \ {0. deci pentru m i {0. y (a ) = . ⎜ m−2 m−2 1 ⎟ ⎝ ⎠ det( A) = 0 ⇔ 6m(m − 2) = 0 ⇔ m ∈ {0. ⎝2 S9. m−2 2 Se obţine soluţia: xm = d) xm + 2 ym − zm > 1 ⇔ ⇔ 5m − 6 −m − 2 4 . ⎠ 2 1 1 a) Determinantul matricei sistemului este: d = 1 1 1 = 1. Rezolvare: 3 −m ⎞ ⎛ 2m − 1 ⎜ ⎟ a) A = ⎜ 3 2m − 1 m − 1 ⎟ . b) Sistemul nu este de tip Cramer dacă det(A) = 0. z(a) = 4a – 2a. d d d 44 1 2 2 1 a 1 1 = −4 + 3 ⋅ 2 − 1 . 1 1 4a 1 4a Se obţine soluţia: x(a) = 1 – 2a. 2} soluţia sistemului este dată de formulele lui Cramer: 1 3 −m dy dx dz xm = . y(a) = –4a + 3 · 2a – 1. 100 . d z = 3 2 1 m−2 2m − 1 3 = 24(m − 2) . Rezolvare: ⎞ 2⎟ . 2m(m − 2) 2m(m − 2) m 5m − 6 m+2 − − 2m(m − 2) m(m − 2) 2 2 m − 4) 4 m >1⇔ 5m − 6 − 2m − 8m + 16 >1⇔ 2m(m − 2) −5m + 6 −2 m − m + 6 −1 > 0 ⇔ >.S8. 0 ) ∪ ⎜ . z= unde d x = 3 2m − 1 m − 1 = 3(5m − 6) det( A) det( A) det( A) 2 m−2 1 2m − 1 1 dy = 3 m−2 −m 2m − 1 3 1 3 m − 1 = −3(m + 2) . unde d x = 2a 1 1 = 1 − 2a . a i Z. ym = . 1 1 2 Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele: 1 1 1 dy dx dz x(a) = . zm = . z (a ) = . ym = . 2 a a 2 1 1 dy = 1 2 d z = 1 1 2a = 4a − 2a . 2m(m − 2) 2m(m − 2) Tabelul de semn pentru expresia fracţionară este: m –2m2 – m + 6 2m(m – 2) −2m 2 − m + 6 2m(m − 2) 3 2 + 2 –––– 0 ++++++0––––––– +++++++0–––––– 0++++ – –2 0 – – – 0 + + + | – – – –0 + + | – – – – ⎛3 Soluţia inecuaţiei este mulţimea: S = ( −2. 2} . 2}.

atunci det(A) @ 0. 1 2β 1 Rezultă că răspunsul corect este b) S11. atunci det(A) @ 0 şisistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de formulele: dy dx dz x= . α ∈ . 2). dy = –2(m – 2). sistemul nu este de tip Cramer. ⎜1 2 m⎟ ⎜m ⎟ ⎜z ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ • Dacă m @ 2. 1).b) y(a) > 1 ® –a4 + 3 · 2a – 1 > 1 ® –4a + 3 · 2a – 2 > 0. avem condiţia: α 1 1 α + 1 β + 1 2 ≠ 0 ⇔ −αβ + β ≠ 0 ⇔ β (1 − α ) ≠ 0 ⇔ β ≠ 0 şi α ≠ 1 . y = . pentru m = 2 sistemul este compatibil nedeterminat cu mulţimea soluţiilor: ⎧ 4 α 3− α ⎞ ⎫ ⎛ S =⎨ − . . y= . dz = –3(m – 2). X = ⎜ y ⎟ . z = 1. 2) adică a i (0. det(A) = –3m + 6 = –3(m – 2). Revenind la notaţia făcută se obţine că 2a i (1. α⎟ α ∈ ⎬ . Sistemul este echivalent cu următoarele sisteme: ⎧ x − y + z =−1 ⋅(−2) ⎧ x − y + z =−1 ⎧ x − y + z =−1 ⎪ ⎪ ⎪ ⎨2 x + y + 3 z =1 ∼ ⎨ 3 y + z = 3 ⋅(−1) ~ ⎨ 3 y + z = 3 . Rezolvare: Sistemul este compatibil determinat dacă determinantul matricei sistemului este nenul. Rezolvare: Matricele asociate sistemului sunt: ⎛2 1 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A = ⎜ 1 −1 1 ⎟ . ⎜ ⎝ 3 ⎠ 3 ⎩ ⎭ 101 . x=− . y= 3 −α 4α . det( A) det( A) det( A) 4 2 Se obţine soluţia x = − . 2}. 3 3 ⎧2 x + y + 3 z = 1 ⎪ • Dacă m = 2 sistemul devine: ⎨ x − y + z = −1 ⎪x + 2 y + 2z = 2 ⎩ Deoarece det(A) = 0. B = ⎜ −1⎟ . ⎪ ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩ ⎩ 3y + z = 3 ⎩x + 2 y + 2 z = 2 Rezultă că z = α. Pentru rezolvare aplicăm metoda lui Gauss. m ≠ 2 . unde dx = 4(m – 2). 3 3 Aşadar. Tabelul de semn pentru expresia –m2 + 3m – 2 este: m –2m + 3m – 2 2 1 2 + – ––––––0++++0––––– Soluţia inecuaţiei cu necunoscuta m este: m i (1. Dar –m2 + 3m – 2 = 0 pentru m i {1. S10. Aşadar. z= . Notăm 2a = m şi se obţine inecuaţia –m2 + 3m – 2 > 0.

⎪ f + F − t = −18 ⎩ Matricea A a sistemului are det(A) = –4 @ 0. adică F = 2 Aceste relaţii se constituie în sistemul de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute f. y = 30 hl. y = . F. 2}.S12. F + 15 = (t + 15) . 102 . y. Rezolvare: Notăm cu x. Răspunsul corect este a). debitul robinetului II. Rezolvare: Notăm cu t. Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia dy d d este dată de formulele x = x . rezultă că m i {–1. z debitul robinetului I. f. S15. F. S14. F vârstele tatălui. 1 −1 −1 Dacă –m2 + m + 2 = 0. respectiv debitul robinetului III. Rezolvare: a) Pentru m = 1 şi n = 5 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ x + y − 2z = 2 ⎪ ⎨ 2x + y + z = 5 . ⎧6 f − t = 7 ⎪ ⎨2 F − t = −15 . 1 1 Din datele problemei se obţin următoarele relaţii între t. fiului mic şi fiului mare. unde A este matricea sistemului. 2}. t. f = (t + 7). F = 10. iar det(A) @ 0 pentru m i Z \ {–1. z = z . Se obţin soluţiile f = 7. m 1 1 Avem det( A) = 1 m 2 = −m 2 + m + 2 . f. S13. deci sistemul este de tip Cramer. t = 35. ⎪ x + 2 y + 3z = 1 ⎩ 1 1 −2 Matricea A a sistemului are det( A) = 2 1 1 2 1 = −10 . d d d Se obţine x = 20 hl. Rezolvare: Dacă sistemul de ecuaţii are numai soluţia nulă rezultă că este de tip Cramer şi se pune condiţia ca det(A) @ 0. z = 15 hl. Se obţine sistemului de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute: ⎧2 x + 3 y + 6 z = 220 ⎪ ⎨3 x + 2 y + 6 z = 210 ⎪2 x + 2 y + 3 z = 145 ⎩ Matricea sistemului are determinantul d = 9. 6 2 t − 15 şi f + 18 + F + 18 = t + 18. 3 Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele lui Cramer.

det( A) −10 det( A) −10 det( A) −10 b) Fie A matricea sistemului de ecuaţii: m −2 ⎞ ⎛1 ⎜ ⎟ A = ⎜ 2 2m − 1 1 ⎟ cu det(A) = 5(m – 3). eliminăm y din ultima ecuaţie raportându-ne la a doua. adică n = 3. caz în care vom rezolva sistemul cu metoda lui Gauss. y= = det( A) 5(m − 3) det A 5(m − 3) • Dacă m = 3. mulţimea soluţiilor este S = {(−13α−1. ⎧x + 3 y − 2z = 2 ⎪ ⎨ − y + 5z = n − 4 . x =−13α−1 . det(A) @ 0 şi sistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de formulele lui Cramer: dx 17m − 4n − 3mn − 12 = x= det( A) 5(m − 3) dy 5(n − 3) d mn − 4m − 2n + 9 . det(A) = 0. ⋅(−1) ⎪ ⎨2 x + 5 y + z = n . n = 3. pentru m = 3. • Dacă m i Z \ {3}. α ∈ Z şi se obţine y = 5 α+1. sistemul este compatibil simplu nedeterminat. ⎜1 2 3⎟ ⎝ ⎠ Se observă că det(A) = 0 dacă m = 3. încă. y = = = −1. 5α+1. x= Aşadar. Se ia z = α. z= z = . Se obţine sistemul echivalent. ⎪ ⎩ x + 2 y + 3z =1 Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând pe prima neschimbată. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + 3 y − 2z = 2 ⎪ ⎨ − y + 5z = n − 4 . α) α ∈R} .dy dx dz −30 10 0 = = 3. z = = =0.) sau. n∈Z . ⎪ − y + 5 z = −1 ⎩ Din acest moment se poate începe discuţia compatibilităţii sistemului referindu-ne la ultimele două ecuaţii (n – 4 = –1 etc. ⎪ 0⋅ z = n −3 ⎩ Dacă n – 3 @ 0. Avem următorul sistem: ⎧ x + 3 y − 2 z = 2 ⋅(−2) . 103 .

x = . ⋅(−6) ⎪ ⎨ x− y + 2z = 2 ⎪ ⎩6 x + 9 y + 3 z = 9 Rezolvăm sistemul prin metoda lui Gauss. se obţine matricea A = ⎜ 5 1 2 ⎟ . y = 5. 2 2 2 3. Se obţine m i Z \ {1. 6 6 ⎜ ⎟ ⎝ −18 4 2 ⎠ 2. Rezolvare: a) Sistemul are soluţie unică dacă determinantul matricei A a sistemului este nenul.TESTE DE EVALUARE Testul 1. y = − . 1. x2 = 4 ⎛2 0 1⎞ ⎜ ⎟ b) Pentru x = 2. x = 3. ⎪ − 3 y − 3z = 3 ⎪ 4 z = −2 ⎩ ⎩ 1 1 5 Se obţine soluţia: z = − . ⋅(−5) ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⎪ ⎪ ⎪ ⎨3 y + 5 x + 2 z = 28 ~ ⎨ − 4 x −19 z =−107 ∼ ⎨ 4 x +19 z =107 ⎪ ⎪ ⎪ 89 z = 445 ⎩ −11x − 30 z =−183 ⎩ ⎩5 y + 4 x + 5 z = 42 Începând cu ultima ecuaţie a sistemului se obţine: z = 5. Se obţine ecuaţia x 2 − 9 x + 20 = 0 cu sluţiile: x1 = 5. Obţinem succesiv următoarele sisteme echivalente: ⎧x + 2 y + z = 1 ⎧x + 2 y + z = 1 ⎪ ⎪ ⎨ − 3y + z = 1 ~ ⎨ − 3y + z = 1 . Rezolvare: Modelul matematic al problemei este următorul sistem liniar de ecuaţii: ⎧3 x + y + 7 z = 45 ⎪ ⎨5 x + 3 y + 2 z = 28 ⎪4 x + 5 y + 5 z = 42 ⎩ Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss reordonând mai întâi necunoscutele în cadrul fiecărei ecuaţii. cu det(A) = 6 şi ⎜ 8 −2 8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ 12 −2 −1⎞ 1 * 1 ⎜ ⎟ −1 A = ⋅ A = ⋅ ⎜ −24 8 1 ⎟ . 104 . Rezolvare: a) A nu este inversabilă dacă det( A) = 0 . b) Pentru m = 3 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ x + 2 y + z =1 ⋅(−1). Avem: det(A) @ 0 ® –m2 + 10m – 9 @ 0. 9}. Se obţin succesiv următoarele sisteme echivalente: ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⋅(−3).

det( A) 20 10 det( A) 20 10 det( A) 20 5 ⎧x + y + z = 1 ⎪ d) Pentru m = 0 sistemul devine: ⎨ x + y + z = 0 ⎪x + y + z = 0 ⎩ Se observă că prima şi a doua ecuaţie sunt contradictorii (ar rezulta că 1 = 0). Rezultă că pentru m = 0 sistemul obţinut este incompatibil. Rezolvare: ⎛ 1 −1 −1 ⎞ ⎜ ⎟ A = ⎜ 4 2 −2 ⎟ cu det(A) = 12 @ 0. ⎜ 6 15 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că soluţia ecuaţiei matriceale este matricea ⎛ 36 −12 4 ⎞ ⎛ −4 ⎞ ⎛ 12 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 * 1 ⎜ ⎟⎜ ⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ −1 X = A ⋅ B = ⋅ A ⋅ B = ⋅ ⎜ −24 9 −2 ⎟ ⎜ 2 ⎟ = ⎜ −168 ⎟ = ⎜ −14 ⎟ . m = –3. adică m = 0. Rezolvare: m +1 1 1 a) Dacă A este matricea sistemului. c) Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine: ⎛3 1 1⎞ ⎧3 x + y + z = 1 ⎪ ⎜ ⎟ ⎨ x + 3 y + z = 2 cu A = ⎜ 1 3 1 ⎟ şi detA = 20. 105 . Dar det(A) = 0. Rezolvare: ⎛ 2 −3 ⎞ ⎛ − 2 3 ⎞ 1 ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎜ −1 det( A) 2⎟ ⎜ 1 − 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 4 −4 −2 ⎞ 1 1 ⎜ ⎟ −1 * B = ⋅ B = ⋅ ⎜ 2 3 −1 ⎟ . 12 12 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 12 ⎜ 36 ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎝ 48 −21 6 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3. z= = = . atunci det( A) = 1 1 m +1 1 = m3 + 3m 2 . y= = = . 1. dacă m2(m + 3) = 0. ⎪ x + y + 3z = 4 ⎜ 1 1 3⎟ ⎩ ⎝ ⎠ Prin regula lui Cramer se obţine: dy dx 4 1 6 3 26 13 dz x= =− =− .Testul 2. det( B ) 10 ⎜ ⎟ ⎝ −4 −1 7 ⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 0 1⎞ −1 * C =⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎟ şi C = −C = − ⎜ ⎝ 1 1⎠ ⎝ −1 0 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ A−1 = 2. m +1 1 b) Sistemul de ecuaţii este compatibil determinat dacă det(A) @ 0.

A3 = O3 şi astfel An ⎜ ⎟ ⎜0 0 0⎟ ⎝ ⎠ Cu formula binomului lui Newton se obţine: ⎛ ⎜1 n ( n −1) 2 ⎜ 0 3 1 2 Bn = Cn I n +Cn A +Cn A2 = I3 + nA + A =⎜ 0 2 ⎜0 ⎜ ⎝ 2 = O3 . Fie B = I3 + A . β =−3. Soluţia α = m . ∀n U 3 . deci α+ β = 0 . E ( A ) = ⎜ −3 a + 4 −3 ⎟ . A =⎜ ⎟. n ( n −1) ⎞ 2 ⎟ ⎟ 1 n ⎟. Pentru a = c = b = 0. m ∈ Z . b = –2. 0 1 ⎟ ⎟ ⎠ n 106 . c ∈ Z * se ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ 3 ac + 3 b 3c 1 ⎟ 1⎠ ⎝ ⎠ şi α = 3.Probleme recapitulative Soluţii ⎛ 7 15 ⎞ 3 ⎛ 37 81 ⎞ ⎧b + 7 a = −37 1. ⎛ x2 + y2 2. ⎩2 xy = 4 y Se deosebesc cazurile: ⎛ 2 0⎞ n ⎛ 2n ⎧y = 0 • ⎨ 2 deci x = 2. A = ⎜ 1 ⎜ 2 b + ac 2 c ⎝ ⎧α+ β = 0 obţine că ⎨ ⎩2 α+ β = 3 2 0⎞ 1 0 0⎞ ⎛ ⎟ . A = I3 şi vom avea că ( α+ β ) I3 = O3 . Din relaţia dată. 4. ⎛ a 0 a⎞ ⎛ a + 4 −4 a a ⎞ ⎜ 1 a 1 ⎟ . b . Se obţine a = –1. A3 = ⎜ 3 a 0⎟ 1 0 ⎟ . Se obţine sistemul de ecuaţie ⎨ ⎝10 22⎠ ⎝54 118⎠ ⎩3 b + 15 a = −81 soluţia a = –5. y = 0. Din prima ecuaţie se află y = 0 fals. A =⎜ ⎟. β =−m . A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 a 1⎟ ⎜ −3 a + 4 −3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 2 ⎛0 0 1⎞ 5. A = ⎜ ⎜ 2 xy ⎝ 2 2 xy ⎞ ⎟ şi se obţine egalitatea: x2 + y2 ⎟ ⎠ ⎛ x2 + y2 2 xy ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 4 x 4 y ⎞ ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎜ 2 xy x2 + y2 ⎟ ⎝ 0 4 ⎠ ⎝ 4 y 4 x ⎠ ⎝ ⎠ ⎧ x2 + y2 + 4 = 4 x de unde rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ . 2n ⎠ • y ≠ 0 şi astfel x = 2 . Avem A = ⎜ 0 0 0 ⎟ . Avem A2 =⎜ cu ⎟. A =⎜ ⎝ 0 2⎠ ⎝0 ⎩x + 4 = 4 x 0⎞ ⎟. 0 ⎛ 1 ⎜ 2a 3. pentru a . n ∈ q * .

a) B = I 2 − A şi din a doua ecuaţie se obţine că: ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 2 −1 ⎞ 2 A + 3 I2 − 3 A = ⎜ ⎟ sau A = 3 I 2 − ⎜ −1 1⎟ = ⎜ 1 2 ⎟ . Pentru n = 1. a) A2 =⎜ 0 c2 ⎜ ⎝d ( a+e ) 0 b ( a + e ) ⎞ ⎛ a2 + ae 0 ⎟ ⎜ 0 ⎟=⎜ 0 c2 ⎟ ⎜ e 2 + bd ⎠ ⎝ d ( a + e ) 0 b ( a + e )⎞ ⎟ 0 ⎟. a1 = x. b1 = y. ⎛ 1 0 −1 ⎞ ⎛ 4 8 −4 ⎞ ⎜ 1 2 −1⎟ . ⎝ −1 −1⎠ 10. b) Folosim metoda inducţiei matematice. yk +1 = y ⋅ xk cu proprietatea că Ak +1 = xk +1 A + yk +1 I3 deci egalitatea are loc şi pentru k + 1. 6. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝0 0 1 ⎠ 2 ⎛ a2 + bd 0 ⎜ 7. ⎟ e 2 + ae ⎠ Se obţine x = a + e . 107 . Egalitatea se scrie: ⎛ 1 a ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 a ⎞ ⎛ 4 ⎜ 1 1 ⎟ ⎜ a 1⎟ + ⎜ a 1⎟ ⎜ 1 1 ⎟ = ⎜ 4 ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ 2 a +1 ⎞ ⎛ 4 ⎛1 + a 1 + a ⎞ ⎛ 2 ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ 2 ⎠ ⎝ a + 1 a2 + 1⎠ ⎝ 4 ⎝ 1+ a ⎛ a2 + 3 2 a + 2⎞ ⎛ 4 4 ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. A3 = ⎜ 0 1 0 ⎟ . Aşadar are loc pentru oricare n ∈q * . 9. Atunci: Ak +1 = ( xk A + yk I3 ) A = xk A2 + yk A = xk ( xA + yI3 ) + yk A = ( x⋅ xk + yk ) A + yxk I3 Aşadar există xk +1 = x ⋅ xk + yk . ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −1 1 ⎞ Rezultă B = ⎜ ⎟. Presupunem că Ak = xk ⋅ A + yk I 3 . C = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 −2 1 ⎟ ⎜ −4 −8 4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 2 2 n C = 4 C = 4 C şi prin inducţie C = 4n−1 C . y = c2 − ac − ce . C 2 = ⎜ 4 8 −4 ⎟ = 4 C . 8. ⎜ ⎟ ⎝ 2 a + 2 a2 + 3 ⎠ ⎝ 4 4 ⎠ 4⎞ sau 4⎟ ⎠ 4⎞ sau 4⎟ ⎠ Rezultă că a = 1. Folosim metoda reducerii sau substituţiei. A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 0 −n⎞ n Prin inducţie se obţine că A = ⎜ 0 1 0 ⎟ etc.⎛ 1 0 −2 ⎞ ⎛ 1 0 −3 ⎞ ⎜ 0 1 0 ⎟ .

− 1} . 3 ( ) 108 . Soluţie x ∈{ a . − 5 . 16. Se pune condiţia ca determinantul să fie nenul: a) det( A ) = a3 . b) det( A ) = a3 (1 + a )(1 + a2 ) . z = 0. a) ∆ = 0 a − x b ( x − a ) = ( a − x )( b − x ) 0 1 − b = ( a − x )( b − x )( b − a ) . b} . 0) ∪ 4 . b} . 1 1 = − x − b −a − b 14. 2 x +1 x +1 x + 2 b) ∆ = 6 3 3 = 0. + ∞ . ⎝z t ⎠ Avem succesiv ⎛ x y ⎞ 1 i ⎞ ⎛1 i ⎞ x y ⎞ ⎛2 4 i ⎞ ⎛ ⎛ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟+⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒ ⎝ z t ⎠ 0 1⎠ ⎝ 0 1⎠ z t ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y + ix ⎞ ⎛ x y + it ⎞ ⎛ 2 4 i ⎞ ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒ t ⎠ ⎝0 2 ⎠ ⎝ z t + iz ⎠ ⎝ z ⎛ 2 x 2 y + i ( x + t )⎞ ⎛ 2 4 i ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. ∀x ∈ Z deci ∆ = 9 m2 − 4(3 m2 − m ) < 0 . x =−1 . 0 b − x a( x − b) 0 1 −a Se obţine x ∈{ a . 12. 12 6 6 0 0 b−a 1 x+a = c) ∆ = b − x b− x x −b 2 2 b−a a −b 2 2 = ( b − x )( b − a ) x 2 − b2 a2 − b2 b2 = ( b − x )( b − a )( x − a ) . 2 t + iz ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝2 z Se obţine x = 1. t = 1 şi 2 y + 2 i = 4 i deci y = i. det( A ) = ( x + m )( x + 2 m ) − m (1 − m ) = x 2 + 3 mx + 3 m2 − m . a) Se obţine ∆ = 4 x2 + x − 5 şi soluţiile x ∈ 1. Se pune condiţia ca det( A ) ≠ 0. { } x 1 c) ∆ = 1 x x −1 −1 1 x 1− x 1− x 2 1 = 1 x −1 0 = ( x − 1) ⋅ 1 1 0 = ( x −1)2 ( x2 +2 x +2).⎛ x y⎞ 11. ∀x ∈ Z . x ∈{1} 1 0 x +1 1 1 x2 1 0 x2 − 1 1 1 x ab x ab 13. Fie A = ⎜ ⎟. Se obţine m ∈ ( −∞ . deci a ∈ Z \{0} . deci a ∈ Z \{0. 4 3 2 b) ∆ = x + 2 x + 3 = ( x +1)( x − x + 3).

⎝ −1 1 ⎠ ⎡ ⎛ 3 2⎞⎤ 18. y = 1.⎛ 2 −1⎞ 4 −1 −1 4 17. 1⎠ ⎝−1 1⎠ ⎛ 1 3 −1 ⎞ 19. Deoarece ∆ = 2 1 2 = −1 rezultă că rang(A) = 3. Avem A−1 = ⎜ ⎟ . 20. ⎜ ⎟ ⎜ 4 1 −5 ⎟ ⎝ ⎠ Se obţine x = 0. Sistemul principal are soluţia x = 4. Aşadar sistemul este incompatibil. z necunoscute principale. Se obţine n = 2 şi α = 9 + 4 = 13 . ⎛1 1 1 ⎞ b) A = ⎜ 2 1 −3 ⎟ . det( A ) = 1 deci sistemul este un sistem Cramer. c) A = ⎜ 3 1 4⎟ 3 1 4 ⎜ ⎟ ⎝ 1 −1 3 ⎠ Primele 3 ecuaţii sunt ecuaţii principale. det( A ) = −6 . a) A = ⎜ 2 1 −4 ⎟ . iar x. z = 0. iar ( A ) = ( A ) . Se obţine m = 3. z = –3 care nu verifică ecuaţia a patra. Sistemul este nedeterminat dacă det(A) = 0. ⎜ ⎟ ⎜5 2 1 n⎟ ⎝ ⎠ 2 1 1 Punem condiţia ca 3 1 1 = 0 . se arată că rang ( A ) = 4 ≠ rang ( A ) . 1 3⎞ ⎛ 2 ⎜ m 1 −2 ⎟ . y. y = 1. ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 −2 ⎟ ⎝ ⎠ Se obţine x = 1. ⎛1 1 1⎞ 1 1 1 ⎜2 1 2⎟ ⎜ ⎟ . ⎛ 2 1 3 1⎞ Se obţine că A = ⎜ 3 1 −2 1 ⎟ . Altfel. deci sistemul este un sistem de tip Cramer. A = ⎜ ⎟ ⎜ 2m −1 2 1 ⎟ ⎝ ⎠ Pentru m = 3 se pune condiţie ca rang ( A ) = rang ( A ) = 2 . z = 1. 5 2 n 109 . B =⎢ A−1⎜ ⎟⎥ ⎣ ⎝ 2 1⎠⎦ ⎛−1 2 ⎞ 1 ⎛ =⎜ ⎟ ⎜ ⎝ 2 −3⎠ 1 ⎝ −1 −1 − − ⎛ 3 2⎞ 1 −1 −1 ⎛ 3 2⎞ 1 ⎛−1 2 ⎞ =⎜ ⋅ ⎟ ( A ) =⎜ ⎟ A =⎜ ⎟ A= ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 −3⎠ 2⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎟=⎜ ⎟. y = 1.

∆3 = 4 m2 . Răspuns corect c) A = ∅ . Calculând determinanţii de ordinul 3 se obţin rezultatele: 21. 110 . A = ⎜ m m2 −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 m 0 m + 1⎠ ∆1 = ( m + 1)( m − 2) .1 ⎞ ⎛ 1 −m ⎜ 1 −2 1 ⎟ ⎜ ⎟ . A= 2 ⎟ ⎜ m m2 −1 2 m ⎜ ⎜ 2 m 0 m + 1 2 m2 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ 1 1 m −m −2 m2 det( A ) = 1 1 −1 m +1 0 m−2 2 m2 2 m2 . Aşadar rang ( A ) = 3 = rang ( A ) deci sistemul este compatibil pentru oricare m ∈Z . Se observă că nu pot fi nuli toţi cei 3 determinanţi deci rang(A) = 3. ∆2 = − ( m − 1)( m − 2) . 2m 0 Înmulţim cu m prima coloană şi adunăm rezultatul la a doua coloană. Rezultă: 1 1 m 2m 0 m−2 2 m2 2 m2 1 1 −1 m +1 0 m−2 2 m2 2 m2 det( A ) = =0 deoarece există două coloane egale. 1 0 ⎞ ⎛ 1 −m ⎜ 1 −2 m − 2⎟ 1 ⎜ ⎟.

2. Calculul limitelor de func\ii Ø 1. Limite de func\ii Ø 1. Reprezentarea grafic` a func\iilor Ø Teste de evaluare Probleme recapitulative 111 . Func\ii continue Ø 2.1. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii Ø 1. Opera\ii cu limite de func\ii Ø 1. Derivatele unor func\ii elementare Ø 3.4.4. Derivata unei func\ii [ntr-un punct Ø 3.1.2.3. Opera\ii cu func\ii continue Ø 2. Semnul unei func\ii continue pe un interval Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 3.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor Ø 4.3.7 Asimptotele func\iilor reale Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 2.2. Opera\ii cu func\ii derivabile Ø 3. Limite fundamentale [n calculullimitelor de func\ii Ø 1.5. Func\ii continue [ntr-un punct Ø 2. Derivata de ordinul doi Ø 3. Mul\imi de puncte pe dreapta real` Ø 1. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor Ø 4.5 Regulire lui l'Hôspital Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 4.6.3.4.5 Derivarea func\iilor inverse Ø 3. Limitele func\iilor trigonometrice Ø 1.4.PARTEA a II-a ELEMENTE DE ANALIZ~ MATEMATIC~ Ø Capitolul 1.6. Func\ii derivabile Ø 3.3.1. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor Ø 4.3.

112 c) V 3 = (0. 1) U{3}. f) V 6 = Z. 5] . Limite de func\ii 1.3 T 1}.2 U1}.n n Î N .PARTEA a II-a. a) V1 = (-5. n +1 î þ ì x +1 ü f) A = í 2 x Î R ý. Mul\imi de puncte pe dreapta real` Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. E3. Elemente de analiz` matematic` Capitolul 1.3x T 0 . 113 manual E1. S` se determine mul\imea minoran\ilor ]i mul\imea majoran\ilor pentru mul\imile: { } c) A ={x Î R x . ¥) 2 T 0.3x = 0 . b) V 2 = (-1. h) A = {x Î R log 2 (x -1)T log 4 (3. { } { } g) A = {x Î R log 2 (x -1)T2}.1. S` se scrie cu ajutorul intervalelor mul\imile: { } h) A = x Î R { } E5. c) A = { n +1 .3Tx . } ì 2 ü e) A = í 2 x Î R ý. ì d) A = íx Î R î ì ï f) A = íx Î R ï î 1 ü T1ý. e) V 5 = N. E2. d) A = (-2. c) A = [-5. î x -4 þ g) A = x Î R 2 x+1T16 x × (0. x 2 -9 ï þ x 2 -4 x . e) A = {x Î (0. 3) . d) A = {x Î R x .3 . 25 . 5) . S` se determine mul\imile de minoran\i ]i majoran\i pentru mul\imile: a) A = (-3. î x + x +1 þ b) A = {x Î R x -1 T2}. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i ale num`rului x 0 = 0.x )}. f) A = [-1. e) A = (1. f) A = x Î R 0. x þ ü ï T1ý. î x +1 þ a) A = {x Î R x T3}. b) A = (-2. S` se arate c` urm`toarele mul\imi sunt mul\imi m`rginite: a) A = {sin x x Î R }. î n +1 þ ì ü 48 d) A = ín Î N Î N ý. 7) . 5] U[ 6.25) x+1 . c) A = {x Î R x . respectiv x 1 =-1. . h) V 8 = R. i) V 9 = R \ {0} . g) V7 = Q. 125T 4 x T 0. 1) U (3. E4. 0) . ¥) . 25}. a) A = x Î R x 2 .3T2}. d) V 4 = (-1. ì ü x -1 e) A = íx Î R 2 U 0ý. 11] . 4] . ì 2n ü b) A = í n Î N ý. ¥) . x-3 b) A = x Î R x 2 .

g) V7 = R \ Q. 5) . E7. E8. ¥) . { } ì1 ü d) A = í x Î (0. f) A = (1. S` se demonstreze c` urm`toarele mul\imi sunt nem`rginite (inferior sau superior): a) A = (-¥. c) A = (-1) n n n Î N . e) A = {x Î R x -1 U2}. 10) . e) A = N \ {0. g) A = {x Î N 7 divide x }. îx þ ì x -1 ü f) A = í x Î (2. c) A = (-¥. ¥) . S` se determine punctele de acumulare [n R pentru mul\imile: a) A = [ 0. e) V 5 = Z. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i pentru +¥ : a) V1 = (-6. 1} . 3) . 2) U{5} . 1)ý. 3} . 3] . d) V 4 = (-¥. d) A = (-2. ¥) . b) A = (-1. b) A = {0. 2) U (3. i) V 9 = R. b) V 2 = (100. ¥) .E6. c) V 3 = ( 2 . h) V 8 = R \ Q. î x -2 þ 113 . ¥)ý. 3) . f) V 6 = Q.

x + 2) . 1) ® R. d) lim (-3x + 2 + x 2 ) . d) lim log 3ç ÷ . x Î (0. é1 ö ï ÷ ï2x . E3.3) . g) lim (5 3 +1) . Calculul limitelor de func\ii Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1.1. S` se calculeze: æ 1 öx a) lim(2 b) lim 3 c) lim log 5 2 . S` se studieze existen\a limitei func\iei f [n punctele specificate: ì2x 2 + 3. h) lim 2 ax = 16 . 0. x®0 c) lim 3 x® 2 3. ï x =3 î0 . î5x -1. x® 0 x®-¥ x®1 x®5 è 3ø E4. h) lim ln 3. h) lim log 0 . S` se calculeze: a) lim[(x +1) 2 +1]. b) lim[2x + (x -1) 2 ]. x Î [1. c) lim (x 2 . x®+¥ x®9 2 g) lim log 3 x .+1÷. f (x ) = í x .7x ) . 1) b) f : D ® R. x® a e) lim(a x + 2ax +11) = a +14 . x®3 pag. d) lim(2x +1) . g) lim x® a1 2 2 f) lim x® a 3 x® a+1 x = 3. x 0 Î {1. x® p x®-1 x®1 x®+¥ è p ø E2. . x®1 x®¥ x®-¥ x® 0 x>0 x®-¥ x® 0 x>0 e) lim (-5x . 134 manual b) lim 5 3 . b) lim(5 + 6ax ) = 23. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R pe domeniul de defini\ie: ì æ 1ö ïlog2 x . 1ø ë î ì2 x . ÷ è 2ø ï a) f :(0. f) lim(3x 2 .3) = 5 . f (x ) = ílog 2 x . xT1 a) f :R ® R. f (x ) = í . S` se determine parametrii reali pentru care: a) lim[ (a -1) x + 3]= 6 . f (x ) = í . x® 2 æ x ö e) limç. x Îê 2 . x Î (1. 2] . ). x > 0 ìx + 3. x®1 x® 3 c) lim(ax + 3x . x 0 Î {1. 1) ï b) f :(0. S` se calculeze limitele: a) lim 3. S2. 2} . f) lim( x ) . î4 . +¥} . x Î (0. 114 . +¥) log 2 x log 3 ( x 2+1) x Sintez` S1. x® a x®1 d) lim x = 3. x = a -1.3 x .4.2 . x Îç 0. 2) È {3} ® R.

f (x ) = x . x Î {0. xT1 b) f :R ® R. x >1 0 î ì x 2 -1. 0. 1} . x 0 = 1.3 . x 0 Î {0. 5} . ì x . 4) . x 0 Î {2 . xU3 î S4. 1} . S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate: a) f :R ® R. x > 1 ìax + b. x >1 î ì(x + a) 2 + (x -1) 2 . x 0 = 1. ï3 x . xU4 ì2 ax .S3. ï x 2 +1. c) f :R ® R. xT1 ï ï d) f :R ® R. x > 2 î 115 . 3. 3) . f (x ) = í . ï x . xT2 ï e) f :R ® R. x 0 Î {-1.a) . f (x ) = ílog 2 x . x 0 Î {-5. f (x ) = í . f (x ) = x . xT2 ï c) f :R ® R. f (x ) = x . 3} . x 0 Î {1. x Î (2. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f are limit` [n punctele specificate: ìax 2 + (a + 2) x . 3.3 + x . x Î (1. 4} . ï 2 îax + bx + 6 . î(x -1+ a) (x + 4 . f (x ) = í . xT1 ï a) f :R ® R. 2} . b) f :R ® R. x 0 Î {-1. ï ( a+2 ) x ï8 . 1. f (x ) = í4 bx . xT1 ï d) f :R ® R. f (x ) = í . 4} .

x® a 2 p d) lim arcsin x = . 1 x®2 b) lim arccos x . p. x® p x<p f) lim cos x . p x®4 ctg x . x® p x<p f) lim ctg x . Limitele func\iilor trigonometrice Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. x® e) lim sin x . 3 x®2 e) lim arccos x .4. x® p x>p p 6 c) lim sin x . x® a 4 c) lim arctg x = S2. e) lim arctg x . îx . x® p 6 pag. p x®3 c) lim tg x . p x®4 d) lim tg x . f (x ) = í . x 0 Î {0. S` se calculeze: a) lim sin x . x®3 2 d) lim arcsin x . +¥} .p ) 2 . xT0 a) f :R ® R . x® 3 x> 3 3 3 Sintez` S1. h) lim cos x . x® 2 p x>2 p p x®4 d) lim cos x . x®-p x< p p x®6 E2. 1 x®2 c) lim arccos x . S` se determine valorile parametrului a Î R pentru care au loc egalit`\ile: p . S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate: ìsin x . 3 x®3 3 x® 3 b) lim arcctg x . xTp b) f :R ® R . x > 0 ìsin x .3. x®. S` se calculeze: a) lim arcsin x . x > p 116 . x® 2 2 E4. 2p} . p x® 3 x® p x>p b) lim tg x . x®- f) lim arctg x . x® a 4 a) lim arcsin x = b) lim arccos x = 0 .. x 0 Î {0. 140 manual b) lim cos x . g) lim sin x . j) lim ctg x . S` se calculeze: a) lim tg x . x® 2 p x>2 p E3. i) lim ctg x . 2 x®2 f) lim arcsin x . î3(x . x® a p .1. d) lim arcctg x . S` se calculeze: a) lim arctg x . f (x ) = í 2 .3 3 x® 3 c) lim arctg x . -¥. x® a 4 p f) lim arctg x =. x® a e) lim arccos x = p . p 2 p h)x> 2 lim 3p x® 2 x® d) lim tg x . p x® 2 g) lim ctg x .

+¥} . 0) ï c) f :[-1.ìarccos x . S` se determine valorile parametrilor reali. ìsin x . -1) ï b) f :[-2. 1} . 1] î 2 ìarctg x . f (x ) = íax + b . 0. 0. 1} . f (x ) = sin x . f (x ) = íarcsin x .. 2] ® R . p ïx + 2x + .. f (x ) = .. 1] ® R . xT0 ï a) f :R ® R . x Î [1.1} . 1. x Î [-1. x Î (0. f (x ) = í 2 . x 0 Î {-1. x 0 Î í. ï x Î (1. x Î (0. ý. 117 . pentru care func\ia f :D ® R are limit` pe domeniul de defini\ie. 0. f (x ) = sin x . xU1 ìa. x 0 Î {-1. x 0 Î {-¥. ï îarcctg x . 2] îb. xT0 ï d) f :R ® R . î 2 2þ d) f :R ® R . 1) ï îarctg x . x 0 Î í.cos x . x Î [-1. S4. +¥) S3. 1] . f (x ) = arctg x . ì p é p ù pü b) f : . x 0 Î {-1. 1) . ý. 0. f (x ) = íarcsin x . ê 2 ë û î 2 2þ ì p pü c) f :R ® R . p ú® R . x Î [ 0. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate: a) f :R ® R . x Î [-2. 0. 0.

1. x®1 c) lim( x 2 + 2 x ) 3 x . Opera\ii cu limite de func\ii Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. S` se calculeze: a) lim( x 2 .3 x ). b) lim( x 2 log 3 x ). b) lim x 2 + 4x -10 . x®1 2 b) lim(2 x .27x + log 3 x ) . S` se calculeze: x®1 x x a) lim( x 2 . h) lim . x® 4 pag.33 x ) . ç ÷ x® 0 x® 2 p x® 3 8 27 ø è E3. x®1 c) lim(sin x + 3 cos x ) . Sintez` S1.3x +1) d) lim (sin x tg x ) x+1 . S` se calculeze: a) lim( x + 3 x ) . 118 .x +1 ø arctg x arccos x g) lim(2 arcsin x + arccos x ) x . x® 2 p x æ 2x +1 ö ÷. i) lim . x® p x>p f) lim(arctg x ) x®1 x . x® 3 è 3ø d) lim(2 x + 3x .5. x® 0 æ2 3 ö d) limç × ÷. e) limç x x + 2 x®1 x®1 x® 0 è x .2)( x 2 . x® p x® 9 e) lim (3x . 2 f) lim (2 x + 3x . x®1 p + arctg x x+1 E4. 151 manual æ xö b) limç2x -1+ ln ÷. x® 0 4 c) lim (sin x + cos x ) 2 . d) lim(1+ sin x ) cos x . S` se calculeze: a) lim(x +1) x®1 x . S` se calculeze: a) lim x®1 x -1 x + x +1 3 2 . d) lim x®1 x+ x 2+ x . x® p e) lim(sin x + tg x ) p+x . f) lim (1. x®-1 E2. e) lim(2 x +1)( 3 x + x ). b) lim(sin x ) 1+x . e) lim sin x + tg x .4 x ). x® 2 2x .3). x® p sin x + 2 f) lim arcsin x + arccos x . f) lim(2 x .3 c) lim sin x + cos x x x® 0 1+ sin x + x>0 .3x + x ).cos x ) (1+ sin x ) . 1 x® 0 1+ arcsin x x® 3 arcctg x x® 2 . x® 0 x>0 c) lim( x 2 + x -1) x® 2 .

1) ï b) f (x ) = í . x Î (0. 1} . x+1 f) lim x® 2 x +2 + 3 x + 6 x +12 . ö î 2þ ép ï ÷ ïsin x . x® 0 2 c) lim(2 x -1) lg (x + 8) . x®1 p + arccos x x + 2x 2+ x = 1. x Î (0. x Î (-¥. S` se studieze existen\a limitelor func\iei f :D ® R [n punctele specificate: ì æ pö ïx tg x . b) lim d) lim (x +1) 2 + (x . x 0 Î í0. ï(1. ï î(-1+ sin x ) 3 . ÷ ì pü è 2ø ï a) f (x ) = í . +¥) î ì æ x -1 ö3 ç ÷ .10 . x®¥ x x®¥ sin x 119 . +¥) S4. x® 0 1+ sin (arccos x ) h) lim log 2 (2 + log 3 (x + 9)) . [x] x x®¥ .3 x ). x® 2 d) lim x®1 ( 3 7x + x ). . S` se calculeze: a) lim(sin x )3 x -1 . S` se calculeze: é 1 ù a) lim x 2ê 2 ú. x Îê 2 . c) lim e) lim x cos x x 2 +1 x®¥ . 3 5 e) lim e x+1 x®-1 1+ 2 . x 0 = 0. +¥ø ë î ì(x -1) x . x® 0 S5.2) 2 a+ 3 x 2x + 4x x x x®-1 = 1. x Î (-¥. x® a 2×2 + 3× 4 8 S3. arcsin (x sin x ) g) lim . x 0 Î {0. x®1 b) lim( x 2 + x ln(x +1)) . 3 = .S2. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile: a) lim c) lim x® a ap + arcsin x = 2.x 2 . ý. 0] È [1. x Îç 0. x2 [ x ] +[ 3x ] f) lim . 0] ï è c) f (x ) = í x 2 + x +1 ø . ëx û x® 0 d) lim cos x + x x2 x®¥ b) lim .

1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
x a) lim ; x® 2 x +1 2 ; x® 0 x
x>0

pag. 160 manual

x 2 + x +1 b) lim ; x® 0 3x +1

c) lim
x® 2

2x 2 3x + x 2 +1

;

d) lim

3x + 2 -3

x®-1 4x 2

.

E2. S` se calculeze:
a) lim b) lim x ; x®-1 2x + 2
x> 1 -

c) lim
x®1 x< 1

3x +1 x 2 -1

;

d) lim
x® 4 x>4

2x x 2 -16 1 (x -1) 6x
2 2

;

e) lim
x®1 x< 1

2x 2 + 3x - 4 x 2 - 3x + 2 2
2

;

f) lim

5x 2 -19 x 2 + 3x + 2 3x - 4 x - 4x + 4 4x + 3
2

x®-2 x> 2 -

.

E3. S` se calculeze:
a) lim
x®1

; ;

b) lim e) lim
x® 0

x®-1 (x +1)

; ;

c) lim
x® 2

; .

d) lim

3x +11 x 2 (x +1) x 2 -1

x® 3 -x

+ 6x - 9

f) lim

x®-1 1+ 2x + x 2

E4. S` se calculeze:
a) lim
x®1

4x - 4

d) lim

9x 2 - 9 x 2 - 3x x 2 - 7x +12

;

x® 3

;

+ 3x + 2 (x - 2) 2 e) lim 2 ; x® 2 x - 2 x 4- x 2
2 2

b) lim

x®-1 x 2

;

c) lim
x® 2

; x 2 - 3x + 2 x 2 + 4x + 4 f) lim . x®-2 2x 2 + 4x -2x +11 ; x®-¥ 6x -11

x 2 -4

E5. S` se calculeze:
a) lim + x +1 2- x 3x + 6x + 3 d) lim ; e) lim ; 2 x®-¥ 3x + 4x +11 x®+¥ 2x +1 3x - 2 2x g) lim ; h) lim 2 . 2 x®+¥ 4x + 6x +1 x®¥ (x +1) (x -1) 2
2

2x + 3 ; x®¥ -x + 4

b) lim

x®+¥ 2x

;

c) lim

6x 2 - 3x +11 f) lim ; x®-¥ 2x + 6

E6. S` se calculeze:
a) lim 2 x +1 3+ x
3 x®¥

;

b) lim e) lim ;

x 2 +x 4x 2 + 3

x®-¥

; ;

c) lim f) lim

x+ x x +1

x®¥ 3x + 2

; ;

d) lim

x®¥

x +x ; 2x + 3 3x -1 9x 2 - x + 7

x 2 +1 + 2x 2 x 2 -1 + x h) lim
x®-¥

x + 2 x +1 x -1 + 4x +1

x®¥

x®¥ 3

g) lim

x®-¥

2x 2 - 3x + 5 . 3x - 4

120

Sintez`
S1. S` se calculeze:
a) lim
x®1

(x +1) 2 + (x -1) 2 - 4

c) lim
x® 2

x 2 -1 (2x -1) 2 + (x -1) 2 -10 (x - 2) 2 + (x -1) 2 -1 2x 2 - 3x +1

;

b) lim
x®1

(x +1) 3 - x -1 - 8 x 2 - 3x + 2 x 2 -9 (x - 3) 2 + x 2 - 9

3

;

; ;

d) lim

x® 3

; .

e) lim
x®1

(x - 2) 2 - (x -1) 2 + x 2 - 2

f) lim

(x -1) 2 + (x +1) 2 - 4 4x 2 - (x + 3) 2

x®-1

S2. S` se determine limitele func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì x -1 ì x -1 , x Î (-¥, 1) , x Î (-¥, 2 ) ï 2 ï ï2x - x - 2 ïx - 2 a) f (x ) = í , x 0 =1 . , x 0 = 2 ; b) f (x ) = í 2 2 ï -x , x Î (2, +¥) ïx - 4x + 3 ïx 2- 4 ï 9(x -1) , x Î (1, +¥) î î

S3. S` se studieze constantele reale pentru func\ia f :D ® R are limit` finit` [n punctele
specificate: 2x + a , x 0 = 1; x -1 (x - a) 2 - 4 c) f (x ) = , x 0 = 1; x 2 -1 a) f (x ) = b) f (x ) = 3x + ax 2 , x 0 = 3; x -3 x - a 2 2x + a 2 d) f (x ) = + 2 , x 0 = 1. x -1 x -1

S4. S` se calculeze limitele de func\ii:
æ x 2 -1 æ 6x 2 - x - 5 ö x -2 x 2 - 6x + 8 ö ç ÷; b) limç ÷; a) limç 2 + 2 ÷ ç 2 ÷ 2 x®1 2x - 5x + 3 x® 2 5x - 4x -12 4x - 3x -1 ø x -16 ø è è æ (x +1) 2 + x 2 -1 (x -1) 2 + 3x -1 ö ÷. c) limç + ç ÷ 2 2 x®-1 2x + 3x +1 ø è x + 3x + 2

S5. S` se calculeze:

æ 2x +1 ö x ç ÷; a) limç 2 × ÷ x®¥ 3x + 4x +1 è x 2 +1 ø æ ö 2 ç 3x + 4x ÷ c) limç ÷; x®¥ (x +1) x 2 +1 ø è

æ 4x 2 + 3 x+ x ö ç ÷; b) limç 2 × ÷ x®¥ 2x + 6x +1 è x 2 +4 ø d) lim 3x 2 + 4x (x +1) x 2 +1
x®-¥

.

121

1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
sin (5x ) a) lim ; x®0 6x
2

pag. 167 manual

3x sin (x -1) sin (x - 2) sin (1- x 2 ) sin (3x - 3) e) lim ; f) lim ; g) lim ; h) lim . 2 x®1 x®-1 x® 2 x - 4 x®1 sin (x 2 -1) x -1 2x + 2
x®0

sin(6x ) b) lim ; x® 0 (x +1)

c) lim

sin (2x 2 )
2

;

d) lim

sin (2x ) ; x®0 sin (4x )

E2. S` se calculeze:
a) lim tg 2x ; x®0 3x sin (x - p ) ; x® p tg (x - p ) b) lim
x®1

tg (x -1) p (x -1)
2

; ;

c) lim

tg (3x - 9) x 2 -9

x® 3

; ;

d) lim

e) lim

tg (x 2 -1) -x)

x®1 sin (x 2

f) lim
x®1

tg (x -1) 2 (x -1) sin (x 2 -1)

E3. S` se calculeze:
arcsin (3x ) a) lim ; x®0 5x d) lim arcsin (5x ) ; x®0 sin (10x ) b) lim
x® 0

arcsin (x 2 )
2 3

x +x æ pö ç arctg x - ÷ è 4ø e) lim ; p 16x 2 - p 2 x®
4

;

c) lim

arcsin(10x ) ; x®0 arcsin (5x ) arctg (9x 2 -1) . 1 arcsin(3x +1) x®3

f) lim

E4. S` se calculeze:
5x 2 6x d) lim ; x® 0 ln (1+ 8x )
x® 0

a) lim

ln (1+ x 2 )

;

ln (1+ 6x ) b) lim ; x® 0 8x e) lim
x® 0

c) lim
x® 0

ln (1+ 5x 2 ) x 2 +x 3 ln (1+ x 2 ) ln (1+ 3x 2 )

; .

ln (1+ 3 x )
3

5x

;

f) lim
x® 0

E5. S` se calculeze:
3x -1 a) lim ; x® 0 6 x d) lim 2 x+1 - 8 ; x® 2 x - 2 b) lim
x® 0

; x 2 +x 3 2 x - 3x e) lim ; x® 0 x

3x -1

2

8 x -8 c) lim ; x®1 x -1 f) lim
x® 0

3x - 2 x 2 x -1

.

Sintez`
S1. S` se calculeze:
a) lim sin x + sin 9x sin 2x + 3sin 5x + x sin(tg x ) ; b) lim ; c) lim ; 2 x® 0 x® 0 x®0 3x x x +x sin (x 2 - 4x + 3) e) lim ; x®1 sin (3x - 4x +1) 122 f) lim tg (x 2 + x - 2) tg (x 2 + 5x + 6)
x®-2

tg (sin x ) d) lim ; x®0 2x

;

g) lim

arcsin ( x 2 -1)

x®-1 arcsin

(x 2 + x )
;

;

h) lim
x®1

arctg( x 2 - 6x + 5) arcsin ( x 2 + 4x - 5)

.

S2. S` se calculeze:
a) lim
x® 0

1- cos 2x
2

x sin 3x - 5 sin x c) lim ; x® 0 sin 4x - 2 sin 3x

b) lim

cos 4x - cos 2x ; x® 0 sin 5x sin 3x tg (arcsin x ) d) lim . x®0 sin (arctg x ) ln (2 - 3x ) b) lim ; x® 0 sin x x ln (1+ ln (x +1)) d) lim . x® 0 ln (1+ ln (x 2 +1)) a2 - b2 a +b
2 2

S3. S` se calculeze:
ln (1+ sin 3x ) a) lim ; x® 0 sin 5x ln (1+ x sin x ) c) lim ; x® 0 ln (1+ x sin 5x )

S4. S` se calculeze valoarea expresiei E = S5. Pentru care valori ale lui n Î N* , lim
x® 0

, dac` lim

tg ax - sin ax 1 = . x® 0 tg bx - sin bx 8 = 14 ?

sin x + 2 sin 2x +...+ n sin nx x +x 2

S6. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
æ x 2 + x +1 ö a) lim ç - ax ÷= 3+ b ; ç x +2 ÷ x®+¥ è ø 3 c) lim x 2 + x - ax - b = ; x®¥ 2 æ 2x 2 + 3x + a ö b) limç - bx ÷= a ; ç ÷ x®¥ x -1 è ø sin xa d) lim = 2; x® 0 (x + 2) sin 3x f) lim
x® 2

(

)

a ln (4 - x ) 2 x -8 e) lim = lim 2 ; x® 3 x® 3 x - 9 x -3

2 x+2 -16 4 -2
x 4

= lim x - a 2 .
x®1

123

1.7 Asimptotele func\iilor reale

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 176 manual

E1. S` se determine asimptotele orizontale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile:
x ; 4- x 2x e) f (x ) = 2 ; f) f (x ) = ; 3x + 5 x +1 xx x 3x 2 -1 g) f (x ) = ; h) f (x ) = 2 ; i) f (x ) = 2 . 2x +1 2x + x +1 x + x +1 E2. S` se determine asimptotele verticale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile: 1 1 x a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = 2 ; 2 x -1 (x -1) x -1 1 a) f (x ) = ; x 3x d) f (x ) = ; 2x -1 b) f (x ) = 1 ; x -3 x c) f (x ) = ; f) f (x ) = ln (x +1); x 2 - 3x + 2 2 g) f (x ) = ; h) f (x ) = x . 2 -1 x +1 E3. S` se determine asimptotele oblice ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile: x2 2x 2 + x 1- x 2 a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ; x -2 x -1 2+ x x 2 +2 x x 2 -2 x x x d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = . x -1 2x -1 1+ x x 2 -4 1 d) f (x ) = x 2 +1 ; e) f (x ) = x 2 + x +1

Sintez`
S1. S` se determine asimptotele func\iiilor f :D ® Z, [n cazurile:
x a) f (x ) = ; (x -1)(x - 3) 1+ x d) f (x ) = ; x -1 g) f (x ) = x2 x2- x ; b) f (x ) = e) f (x ) = h) f (x ) = ; x 2 -1 x2 x 2 -1 . x 2 -1 x3 x x x2 c) f (x ) = ; (x -1)(x - 5) ; x2 f) f (x ) = ; x -1

S2. S` se determine asimptotele func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
a) f
1 (x ) = x ×2 x ;

æ 1ö b) f (x ) = x lnç e + ÷ ; è xø x 3 +1 d) f (x ) = . x -1

æ 1ö c) f (x ) = (x -1) lnç1+ ÷ ; è xø

124

atunci l 1 + l 2 este egal cu: x®¥ x 2 .a + 3. 177 manual Teste de evaluare Testul 1 1.3 d) -¥ 2. Fie f :Z ® Z. are o singur` asimptot` dac`: x + 2bx +1 b) a = b =1. x®1 sin(x -1) * x 2 + 3x b) lim . l 2 = lim x 2 +3 . y = a 2 x + 2. x®0 sin x arctg x b) lim x x®-¥ x 2 + x +1 . b Î (-1. S` se calculeze limitele de func\ii: x arcsin x a) lim . Func\ia f :D ® Z. f (x ) = a) a = b = 0. 3. y = x . x®¥ 2x +1 x 2 + ax + 3 .ax + a +1 are o S4. c) 2a + b = 3. x . . d) a 2 + b 2 = 3.5x + 4) a) lim . admite asimptota indicat`: ax 2 + 2a + bx a) f (x ) = . a = 7. 1). x 2 -1 x 2 . x -1 b) f (x ) = (x + a)(x + a +1) . x + a +2 pag. S` se determine parametrii reali pentru care func\ia f :D ® Z. c) a = 3×e-1. 3x -1 2.6x + 9 2 x® 3 x 2 -9 b) 3. c) a Î Z. atunci: x® 0 x a) a = 2. 125 . S` se calculeze: sin(x 2 .S3. f (x ) = x atunci a) a + b = 3. 3. S` se determine parametrii reali pentru func\ia f :D ® Z. Dac` l 1 = lim a) 1. b) a = 4. Dac` dreapta y = bx +2 este asimptot` a func\iei f. f (x ) = singur` asimptot` vertical`. Dac` l1 = lim 3 -a = 1. Testul 2 1. b) a×b = 3. d) b Î Z. ax +1 2 2 x d) a = 1. c) +¥.

a2 x. S` se studieze dac` func\ia f :Z ® Z. 2. x £ a . x > a f (x ) . b Î (0. S` se determine a ÎZ pentru care îx +1.f (1) . S` se calculeze: a) lim x® 2 3x 2 . Se consider` func\ia f :Z ® Z. b. f (x ) = í 3x + b . x® 0 x sin x = 4.4 x 2 -4 . 2. S` se determine valorile parametrului real a ]tiind c` dreapta y = ax + a +1 este asimptot` a func\iei f :Z ® Z. are limit` [n oricare punct x 0 ÎZ.4x . 126 . x £ 1 ï . a. Testul 4 1. f (x ) = ax + bx 2 + cx -1. b) lim x 2 . S` se determine a ÎZ pentru care lim x® a 3. x -1 3. c astfel [nc@t dreapta y = 2x +1 s` fie asimptot` oblic` spre +¥.+¥). cu proprietatea c` 2 f (x ) + 3 f (-x ) = x 2 -1. S` se deter. f (x ) = í func\ia f are limit` [n oricare x 0 ÎZ. Fie f :D ® Z.a (2 x . " x Î Z.Testul 3 1. ìx 2 + ax + 3. c Î Z. f (x ) = x 2 + a 2 4. b ÎZ astfel [nc@t f s` aib` limit` [n x =1 ]i s` existe lim x®1 ìx 3 + a 3 .mine parametrii a. x >1 ï 2 î x +2 S` se determine a.3x ) 2 . iar y =-1 s` fie asimptot` spre -¥. Se consider` func\ia f :Z ® Z.

S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate: a) f (x ) = x 2 . c) f (x ) = x . ìsin x ï .1}. x > 0 ï d) f (x ) = í2. x <0 b) f :Z ® Z. x ³ 0 î E2.Capitolul 2. S` se studieze continuitatea func\iilor [n punctele specificate: ìx 2 . x ³1 î ì x =-1 ï3. x <0 ï ï 2x ï x = 0.1. x £ 0 b) f (x ) = í . x > 0 î ì ïln x . x 0 Î {0. ï î3x + b.x + 2. x Î (0. 0. x ³1 î2x -1 E3. îx + x +1. Func\ii continue [ntr-un punct Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. x 0 Î {0. ï ï ï5x + 2a. x Î {-2.1). x > 1 ìsin(ax ) . x 0 Î {-1. 1}. x = 0 . x > 1 ì3x +1. x £ 1 a) f (x ) = í . x ³ 1 E4. x 0 Î {-1. Limite de func\ii 2. x £ 0 ï b) f (x ) = í . S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z. x >1 î2x -1. x <1 c) f (x ) = í x -1 . 4}. x ³ 1 ì2 x . î2x -1. x > 0 ì2ax +1.+¥) ® Z. x Î (0. ï3x .2 x . 2}. ï x ïln x . ï ï1 .1) . 1}. f (x ) = í x . x £ 1 a) f :Z ® Z. f (x ) = í3+ x . x £1 a) f (x ) = í 2 . x 0 Î {-1.7x . x +1 0 2 b) f (x ) = x + 2 x . c) f (x ) = x . x > 0 î 127 . x Î (0. f (x ) = í . x < 0 îx ì2 x + 2 a .x0 = 0 ïx +1. x £ 0 ï ï arcsin x c) f :Z ® Z. f (x ) = í . c) f (x ) = í2a 2 . ï ï x + 3 . ï d) f :{-1} U (0. 183 manual E1.1}. ì x2 ï . x 0 = 1.x . ï î3x -1. [n func\ie de parametrii reali: ìx + a. îax + 3.2. 0. S` se studieze natura punctelor de discontinuitate pentru func\ia f :D ® Z: ìx 2 . x £ 0 ï d) f (x ) = íx + a.1).

x ³ a 2 î ì2 ax + 3bx . 2] .4× 3ax+1 +12. b ÎZ pentru care func\ia f :D ® Z este continu` ]i are loc condi\ia data: ì3x 2 . ï ax-1 1+bx ×2 . x > a î S2. x ï x ³0 îln(x + e 3 ). x >1 î3 ì3bx + 2x . ï x >1 îx 2 + 4a. x >1 î ì2 ax × 3bx . ì2 x + a.x .3x + 7. [n cazurile: ì9 ax .Sintez` S1. x ³ 1 x®1 x -1 î ì ln(1+ sin 2 x ) ï f (x ) . x <0 a) f (x ) = í . S` se determine a. x £ 1 ï a) f (x ) = í . S` se determine constantele reale pentru care func\ia f :D ® Z este continu`. x >0 x ï ï-1+ sin ap. x < 1 ï c) f (x ) = í12. x £ a ï d) f (x ) = í . x = 0 ï î ì ï 6x 2 + 4a 2 + 4ax . 128 . x £ 2a -1 ï b) f (x ) = í . x =1 . ï9x . x Î [-1. x £0 b) f (x ) = í ]i exist` lim . 0) ï2a + x ï ï ln(1+ ax ) c) f (x ) = í . ì arcsin x . x > 2 î S3. x < 1 ï ï d) f (x ) = íx 2 .ax -15x 2 . ïa .f (0) .8. .4 bx . 2 ïax + bx + 3. x x® 0 x ï x ³0 îax + b. ï ax ï2 + 3bx . ï x <1 f (x ) . ï3x + a. x £ 1 b) f (x ) = í .f (1) a) f (x ) = í ]i lim exist`. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z: ìsin(ax + x 2 ) ï . x Î [1.

x > 0 ì x. g (x ) = sgn(x ). 187 manual E1. x < 0 î î 129 . .4. x £ 1 c) f (x ) = í . c) f (x ) = x 2 +1. . g (x ) = 3x . x ³0 ìx 2 . Î Z . g (x ) = x -1 . b) f (x ) = x 2 +1. S` se studieze continuitatea func\iilor f :Z ® Z ]i f 2 [n cazurile: ì-1. x > 1 ì2x + a. g (x ) = í îx -1. x > 0 S` se determine a ÎZ pentru care func\ia f + g este continu` pe Z. x > 0 îx . îx +1. g :Z ® Z. î-1. S` se studieze continuitatea func\iilor f . g (x ) = í îx . g (x ) = 2x -1. Opera\ii cu func\ii continue Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. x £ 0 e) f (x ) = í .x .2.x 2 . d) f (x ) = . g (x ) = x -1. g (x ) = x +1. a) f (x ) = x -1. î2x +1. [n cazurile: a) f (x ) = x -1. f × g . x £ 0 ìln x . x £ 1 í í c) f (x ) = . x > 0 îx +1.x 2 . . g o f : ìe x . g (x ) = í î2. 1 d) f (x ) = ln x . x £ 0 ì1. g (x ) = í ï1+ x 3 . x > 0 E2. x f g ìx 2 +1. Se dau func\iile f . x > 1 a) f (x ) = í .3 . x > 1 ìx . x £ 1 ì1. f (x ) = í ìx + a. . g (x ) = í îx 2 +1. ï ï x ³0 b) f (x ) = í . b) f (x ) = 3x . g (x ) = 2x . x > 0 ì2x -1.2. x £ 1 îx +1. c) f (x ) = 2 x . S` se studieze continuitatea func\iei f o g [n cazurile: a) f (x ) = 2x . x £ 0 ì2ax . x £ 0 . g :D ® Z ]i a func\iilor f + g . x Î Z . g (x ) = 2x -1. î1.g . S2. ìa 2 . x > 1 î0. x > 1 S4. x £ 2 d) f (x ) = í . x £ 0 f) f (x ) = í . x > 2 S3. g :Z ® Z. b) f (x ) = x 2 -1. S` se studieze continuitatea func\iilor f o g . f . g (x ) = x . . x £ 1 b) f (x ) = í . . x > 1 ìx + a.6. S` se studieze continuitatea func\iilor compuse f o g ]i g o f [n cazul func\iilor f . x Î Z. d) f (x ) = ln(x 2 +1). x > 1 îx . g (x ) = x -1 . îx + a. x < 0 ï3 x . Sintez` S1. x £ 1 ì1.x . g (x ) = x -1 . g (x ) = ln . x £ 1 a) f (x ) = í .

x Î (-1. 0ú. ë 2 û ïx + 3x . 2p]. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z: a) f (x ) = x 3 . Exist` intervale pe care f nu are proprietatea lui Darboux? E2. Folosind consecin\a 1 a propriet`\ii lui Darboux. x =2 ï ï -1 1 ö æ c) f (x ) = í . 0) b) f (x ) = í x . e) x + ln x = 0.5 = 0. c) x + 2 x .25. . x > 0 ì ln(1+ x ) ï . 2]. x £1 ï b) f (x ) = í x -1 sin(x -1) . 3]. îsin x . x =1 . x >1 ï î 3(x 2 -1) ì0. x Îm d) f (x ) = í . x Î [ 0.. S` se stabileasc` dac` func\ia f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul dat: ìx . 2) ]i I 2 = [ 0.1).1]. I = [ 0. c) f (x ) = 3x+1 .. x >1 ï 1. au proprietatea lui Darboux pe oricare interval din domeniul de defini\ie: ì1. I = (0.+¥) î E3. I = [ 0.2.9. I =ê.3. îsin(px ). 130 ìx 2 + 5x . x Î (0.x ï . S` se arate c` func\iile f :D ® Z. I = [ 0. x £ 0 a) f (x ) = í .+¥) î ìarcsin x . f (x ) = 3+1.1] . x > 2 ï 1+ 3 ÷ ç ï è ø î pu\in o solu\ie pe intervalul dat: a) x 3 + 4x 2 . x Î (0. x Î ZSm S2. ïx + cos x . é p ù d) x +1+ sin x = 0. 0] ï é 1 ù c) f (x ) = í . S` se arate c` f are proprietatea lui Darboux pe intervalele I 1 = (-2. I = [-1. s` se arate c` urm`toarele ecua\iile au cel b) x 3 + 5x . Semnul unei func\ii continue pe un interval Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. I =ê. ë 2 û . 2ú.x .6. ç x-2 ÷ . x Î [-1. d) f (x ) = sin x . I = (-1.27 = 0.2 = 0. b) f (x ) = 2 x -1 .1 ï 8x 2 . Sintez` S1. ï ïsin(4x . 3] .8 î ì0.4) . Fie f :Z ® Z. x Î [ 0. 191 manual E1. 2].x 2 ï a) f (x ) = í0.

e) f (x ) = c) x -1+ x 2 +1 x b) f (x ) = (x -1)(3x . x -1 -1 .9) . x -3 S4. 131 .¥) ® Z. d) (2 x . S` se stabileasc` semnul func\iei f :(0. Se consider` func\ia f :Z ® Z. S` se studieze continuittea func\iei f :Z ® Z. S` se rezolve inecua\iile: a) (2 x -1)(x 2 -1) ³ 0 . ( )( x -1) £ 0 . 0. s` se arate c` func\ia f este surjectiv`. S5.S3.x )(x 4 -16) . 2. ìx 2 + x ï . 3. x Î ZS {-1. x £ 1 ï f (x ) = í ï4 ax -1 .x 3 )(1. x > 1 î este continu` pe Z. c) f (x ) = (3 -1) log 2 (x + 2) .log 2 (x +1)) £ 0 . pag.1} î1 . 2 x -1 d) f (x ) = . b) Folosind proprietatea lui Darboux. ìx + 2 ax . S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z: a) f (x ) = x (2 x -1) . S` se determine parametrul real pentru care func\ia f :Z ® Z.x +1 ) £ 0 . f (x ) = (2 x-1 -1)(3x-1 . f (x ) = x + e x . 192 manual Teste de evaluare Testul 1 1.3x )(2 . 0. b) (x .x ï x Î {-1.2 x ) . x -2 f) f (x ) = (x 3 . f (x ) = í x 2 . a) S` se arate c` func\ia f este strict monoton` pe R.1} .

S` se arate dac` f :[ a. x > a 3. x Î [ 0. f (x ) = íax + b . 3 ï x £0 îx . 2. 0) ï x2 ï 1. f (x ) = í pentru a ÎZ. f (x ) = (2 x . b] ® Z este func\ie continu` ]i f (x ) ³ a.2 a )(x . atunci exist` x 0 Î [ a.x 3 ) £ 0. x > 0 ï 2 S` se studieze semnul func\iei f :Z ® Z.+ f (n) . ìx 2 + a + x . ìx . S` se stabileasc` semnul func\iei f :Z ® Z. x Î (1. 3].+¥) ï x 2 -1 î parametrii reali a ]i b. Exist` valori ale lui x Î I pentru care f (x ) = 35 ? .Testul 2 ìsin 2 2x ï . Testul 4 1. x £ a ï S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z. Se consider` func\ia f :Z ® Z. S` se rezolve inecua\ia (2 x -16)(x . * n 2 2 x + 3-x 2 x n + 2-x x®¥ . S` se studieze continuitatea func\iei f [n x 0 Î m. Fie f :Z ® Z. 2. Testul 3 1. f (x ) = x [ x ]. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z.a) [n func\ie de valorile parametrului real a.. b] cu proprietatea c` f (x 0 ) = x 0 . 3. 132 .1] [n func\ie de ï ïsin(x -1) . Se consider` func\ia f :q ® Z.. x Î Z S { a) Fie I = [2. f (x ) = í . ï î2x + ax 2 . b) Func\ia f are proprietatea lui Darboux pe I? 3. f (b) £ b. dat` de rela\ia f (n) = lim S` se calculeze suma f (1) + f (2) +. ì(2 x . x Î (-¥. f (x ) = í 2 îx . x Î { 2.2)(log x -1) .x ..

2}.3x . x > 0 133 . x ³0 îcos x . x > 0 0 î d) f (x ) = x 2 x . f) f (x ) = sin x + sin 2x .Capitolul 3. x ³-1 ï b) f (x ) = í1+ e x+1 .1. ìe x+1 . x 0 = 0. ìsin(px ). S` se stabileasc` dac` graficul func\iei f :D ® Z admite tangent` [n punctul specificat. 202 manual E1. d) f (x ) = x +1. x <-1 î 2 ìe x-1 -1. E2. îln(1+ 2x ). x 0 =-1 îx -1. x = 0. x 0 Î {-1. x 0 = 1 . x >-1 Sintez` S1. 0. 2}. x 0 Î {0. x 0 Î {0. x +5 0 e) f (x ) = 2 x + 3. x 0 = 1 . tangentei [n acest punct: a) f (x ) = 2x . ìx +1. x 0 = 0 . 1 c) f (x ) = . x 0 = 0. x 0 = 1.1}. S` se studieze dac` urm`toarele func\ii f :D ® Z admit tangent` la grafic [n punctele specificate: ìx + x +1. x 0 = 2. x 0 Î {-1. x 0 = 0. E4. 0}. ï5x 2 . c) f (x ) = sin x + x . b) f (x ) = x 2 . S` se arate c` func\ia f :D ® Z are derivat` [n punctul specificat ]i s` se calculeze aceasta: E3. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :D ® Z [n punctele date: a) f (x ) = x -1.-1}. x d) f (x ) = 2 . x < 0 a) f (x ) = í . 0. x >1 îln x . S` se studieze derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctul specificat ]i s` se scrie ecua\ia b) f (x ) = x 3 . x £ 0 ï b) f (x ) = í . x £ 0 c) f (x ) = í . x 0 =-1.3x . x 0 Î {-1. x 0 Î {-1. x +1 b) f (x ) = x + x . p}. x = 0.1}. x 0 =-1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. x £-1 c) f (x ) = í 2 . ï . ì2x 2 .1. x £ 1 d) f (x ) = í . 0. x 0 = 2 . c) f (x ) = x + x -1. a) f (x ) = 3x +11.3x -11. dac`: a) f (x ) = 3x 2 .1.x 2 .4x . Func\ii derivabile 3. x 0 Î {0.

Fie f :D ® Z ]i x 0 punct de continuitate al func\iei f. Punctul M (x 0 . g (x ) = 3x 2 + cx +1. x ³ 1 d) f (x ) = í . tangenta are ecua\ia y = x +5.3. x < 0 c) f (x ) = í . S` se determine dac` punctul de abscis` x 0 este punct de [ntoarcere [n cazurile: ì 1. x 0 = 1. ï ï î x -1. b) f (x ) = í ïe x . x > 1 x >0 î ìx 2 . x £ 0 ì2x -1. g :D ® Z.x .a. b) a. x £ 1 ì x .x . x 0 = 1 . x < 0 a) f (x ) = í . punct de continuitate al func\iei f. g (x ) = x 2 + bx + b. Se dau func\iile f . b) f (x ) = x 2 + ax + b. x 0 = 3. x ³0 î2x -1. x 0 = 1.1) î S3. iar [n punctul de abscis` x 0 =-1. a) f (x ) = 2x + a. x 0 = 1. b ÎZ pentru care graficele celor dou` func\ii admit tangent` comun`. îx + x -1. x ³ 3 ï ï í a) f (x ) = b) f (x ) = í . S` se determine a. x >2 b) f (x ) = í 2 . S` se determine parametrii reali pentru care graficele func\iilor f . S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate: ìx 2 + ax . S` se determine: a) c ÎZ pentru care tangenta la graficul func\iei g [n punctul de abscis` x 0 = 1 este paralel` cu dreapta de ecua\ie y = 7x .S2. Punctul M (x 0 . x £ 2 c) f (x ) = min(x .x +1. îx + ax + b. f (x 0 )) se nume]te punct unghiular al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale diferite [n x 0 ]i cel pu\in una dintre ele este finit`. Fie f :D ® Z ]i x 0 Î D. ì 2 ï x -1 + a. x < 3 S5. f (x 0 )) se nume]te punct de [ntoarcere al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale [n x 0 infinite ]i de semne contrare. ì4x . x 0 = 1. S6. . x ³ 0 S4. . g (x ) = 2x 2 . ïarccos x + b. x 0 = 1. x 0 = 0. x 0 = 0. x > 1 î2 3. îsin x . x Î [ 0. la graficul func\iei f este paralel` cu dreapta y = 5x +1. f (x ) = x 3 + ax 2 + b. 2x -1) .6. x 0 = 2. Se dau func\iile f . ]tiind c` tangenta [n punctul x 0 = 1. x 0 = 0. b ÎZ. g :Z ® Z admit tangent` comun` [n punctul de abscis` x 0 ÎZ. g :Z ® Z. g (x ) = x 2 + bx + a. S` se studieze dac` punctul de abscis` x 0 este punct unghiular [n cazurile: ìx 2 +1. 134 . f (x ) = 2x 2 + ax + b. x £1 ï í 2 a) f (x ) = . S7.

e) f (x ) = x 2007 . j) f (x ) = log 3 (5x 2 ) . d) f (x ) = x 3 . ÷ è8 ø è è8 ø ø ö æ ö æ æ ö¢ 135 . Pentru func\ia f :Z ®Z. ( f (-1)) .+¥). 3. f ¢(27). Aplic@nd formulele ob\inute. x x .+¥). x > 0.+¥). Derivatele unor func\ii elementare Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. x Î Z. ( f (27)) . x Î Z. h) f (x ) = 2 x .sin 2 . f) f (x ) = log 3 x . x Î (0. x 2. s` se calculeze f '(0). 2 2 > 0. i) f (x ) = cos 2 k) f b) f (x ) = 5 2 . c) f (x ) = sin 5.log 3 (5x ). 7 (x ) = x 3 .3. ( f (1))'. f '(-1). x Î Z. g) f (x ) = log 0 . x Î Z. x Î (0. x Î Z. l) f (x ) = e 2 x . f (x ) = 4 x . x Î Z. f ¢ ÷ ç fç ÷ . 209 manual TEM~ 1. x Î Z.3 x . s` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: a) f (x ) = 2007. Pentru func\ia f :Z ®Z. f (x ) = 3 x . ç 1 ÷ f ¢(-1). s` se calculeze ¢ ¢ ç1 . x Î (0.2.

l) f (x ) = (x -1) e x . j) f (x ) = x ln x + ln 2 x .3x + 3 . n) f (x ) = 2tg x . f) f (x ) = 2 x + 3x . p) f (x ) = x 2 + 3 2x . h) f (x ) = (3.2 + tg x . e) f (x ) = 2x 3 + ln x .5 cos x + 3 . c) f (x ) = x sin x . . x d) f (x ) = b) f (x ) = 1 2 d) f (x ) = x 2 cos x . pag. i) f (x ) = x 2 + log 3 x + sin x . g) f (x ) = log 2 x + log 3 x . . k) f (x ) = x sin 2 x .5x + 7 x 2 +3 h) f (x ) = . i) f (x ) = (x . m) f (x ) = log 3 x 3 + log 2 x 4 . x 2 . Pentru func\ia f :D ® Z s` se rezolve ecua\ia f '(x ) = 0 preciz@nd mul\imile D ]i D f¢ [n fiecare caz: a) f (x ) = x 3 -12x . 213 manual h) f (x ) = 4 sin x . c) f (x ) = x +2 x . x 136 f) f (x ) = x 2 . S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: x x 2 . cos x .x ) 3 .x 2 ) 3 . S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: a) f (x ) = x 3 + 3x +1. 1+ tg x 1+ ctg x E4. . S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: a) f (x ) = x log 2 x . x +1. c) f (x ) = ( x 2 + 6x -15)e x . b) f (x ) = x 2 x .ctg x . x 2 E3. k) f (x ) = . e) f (x ) = (2 x -1)(3x -1) . l) f (x ) = 23 x + 3 2 + log 0 . 1 a) f (x ) = . d) f (x ) = x 3 + sin x + cos x . . c) f (x ) = x -1 .x 4 . j) f (x ) = x . . .3. x +1 x + x +1 x .3. . Opera\ii cu func\ii derivabile Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. f) f (x ) = (2 ln x +1) log 2 x . .6x + 8 sin x +2 g) f (x ) = . E2.ln x 2+ ex 1+ x tg x 1. e) f (x ) = 1 x 2 . k) f (x ) = (x -1) 2 + (x +1) 2 .x )(x + 3 x ) . g) f (x ) = (x . b) f (x ) = 2x . 1+ cos x 1+ sin x sin x x x x +1+ ln x 1+ e x j) f (x ) = l) f (x ) = .x . q) f (x ) = 2 x+1 + 3x-1 .5 x .tg x m) f (x ) = n) f (x ) = . d) f (x ) = x 2 ln x .x +1 x -1 x e) f (x ) = 2 f) f (x ) = 2 . b) f (x ) = 2x 3 -15x 2 + 24x + 5 .x +1 sin x cos x 1+ tgx g) f (x ) = h) f (x ) = i) f (x ) = .

2]. x +1 x +m ..+ ÷ n Î q* . f (x ) = 2 . x -1 a) S` se calculeze derivata func\iei f. f (x ) = 2 x + x +1 S5.Sintez` S1. S` se deter. 137 . S4. . g :Z ® Z.mine a ÎZ x +1 x +1 2g (x ) pentru care are loc egalitatea e x f '(x ) + g '(x ) = 2 . n! ÷ è 1! 2! ø -xç 3x 2 . f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta ese paralel` cu dreapta y = 2x -1. " ÎZ .sin x æ x x2 xn ö b) f (x ) = e ç1+ + +.. f (x ) = e x (x 2 + mx + m ): a) S` se determine m ÎZ cu proprietatea c` f ¢(x ) £ 0 dac` ]i numai dac` x Î [-2. x cos x . Fie f :Z ® Z. x +a ex S3. f (x ) = b) Pentru m =1 se noteaz` g (x ) = ex .. b) S` se determine punctele M (x 0 .2 . g (x ) = 2 . n Î q. S2. Fie f :ZS {1} ® Z. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: x sin x + cos x a) f (x ) = . Se consider` func\iile f . S` se determine m ÎZ pentru care f '(x ) < 0. f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta este perpendicular` pe dreatpa y = x .+ g (n). Se consider` f :Z ® Z. c) S` se determine punctele M (x 0 . S` se calculeze: f '(x ) S n = g (0) + g (1) +.. x Î Z.

Se consider` f :R ® R. f (x ) = x + ln(x -1).x 2 1+ x 2 . x Î R. 1].x . x Î R.+¥). x Î R. x > 0. x > 0. 1+ x e) f (x ) = x e x . x Î [-1. x Î R. f) f (x ) = x ln( x+1) . 220 manual b) f (x ) = ln(x 2 +1). 2 d) f (x ) = arcsin 1. x Î [ 0. 2x +1 f) f (x ) = arctg (4x .5 Derivarea func\iilor inverse Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. b) f (x ) = cos 2 x . p]. 1+ x 2 pag. x Î (-1. d) f (x ) = x . +¥). b) S` se calculeze ( f -1 )¢(3). x Î R. x Î R. x Î R. +¥). . h) f (x ) = sin x . c) f (x ) = x 2 + 6x + 5. c) f (x ) = ln 1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R: a) f (x ) = (x 2 +1) 3 . x Î (0. E4. b) f (x ) = 1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R: c) f (x ) = 1+ sin 2 x . S2. S` se calculeze derivatele func\iei f :D ® R. e) f (x ) = x x .+¥) ® [ 3. e) f (x ) = arcsinç ÷ x Î (0. 3 2 d) f (x ) = ln(3x 2 + 2x ).3. g) f (x ) = cos(x 2 + x +1). f) f (x ) = arccos x .3x +1). specific@nd domeniul de derivabilitate: a) f (x ) = x 2 -1 . f) f (x ) = sin (x 2 +1).cos 2x . +¥). 138 . g (x ) = x 3. d) f (x ) = ln(1+ e x ). x Î R. Se consider` func\ia f :(1. x Î R. preciz@nd D ]i D f¢: a) f (x ) = (2x 2 . f (x ) = x 2 + 3 ]i g :R ® R. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(4) ]i (g -1 )¢(8). 3 b) f (x ) = e x . +¥). 1). 1). Sintez` S1. c) f (x ) = x 2 -1 . f (x ) = x +2 x . x Î R. b) f (x ) = ln(1+ e x ). x Î (0. S4.6x ) 3. f) f (x ) = arccosç . è2ø è x -1 ø E3. a) f (x ) = ln(1+ sin 2 x ). E2. x Î R. x 2 +4 h) f (x ) = . a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`. x Î R. e) f (x ) = arcsin x . 3x + 8 a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`.3. Fie func\iile f :[ 0. e]. +¥) ® R. p ). x Î R. 2). æx ö æ 1 ö ÷ x Î (3. e) f (x ) = 3x 3 -3x 2 . x Î [-1. d) f (x ) = sin(x x ). x Î (0. x Î R. x Î (0.ln x . S` se determine domeniul de derivabilitate pentru func\iile f :D ® R: a) f (x ) = x -1. j) f (x ) = x e x . 2 ex S3. x Î [1. i) f (x ) = x x 2 +1. S` se rezolve ecua\ia f ¢(x ) = 0 pentru fiecare func\ie f :D ® R. c) f (x ) = arcsin 2x 1+ x . x Î [ 0. a) S` se arate c` f ]i g sunt bijective. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(2) ]i ( f -1 )¢(e + 2). g) f (x ) = . +¥). x Î (0.+¥).

x > 0. x T0 ï a) f (x ) = í b) f (x ) = í 3 . x0 = 0 ï5x 4 . x0 = 0 ïx 3 . 1} c) f (x ) = sin x + cos x . x T 0 ìsin x .4. x 0 Î {-1.4x . f (x ) = sin x . f (x ) = e x sin x . i) f (x ) = cos 3 x . p}.2 f ¢(x ) + f (x ) = e 2 x (4x +11). l) f (x ) = x tg x . j) f (x ) = x sin x + cos x . g) f (x ) = x 2 ln x . S` se stuieze dac` func\ia f :D ® R este de dou` ori derivabil` [n punctele specificate: a) f (x ) = x 3 + x . x +2 b) f (x ) = x 3 . f) f (x ) = x 2 e x . Sintez` S1. x 0 Î {0. e) f (x ) = x ln x . x Î R S3. h) f (x ) = sin 2 x . x sin x e) f (x ) = 2 f) f (x ) = . 1}. Folosind regulile de calcul cu derivate. S` se verifice dac` func\ia f :R ® R. f (x ) = cos x . 1}. 4}. x 0 Î {0. b) f (x ) = x e x . x 0 = 0. x 0 Î {0. d) f (x ) = x + ln x . x +1 c) f (x ) = e x + x . x 0 Î {0. x 0 = 0. . 1+ sin x 0 x +1 ex g) f (x ) = h) f (x ) = x 2 ln x . 0}. x T0 î E3. e}. x > 0 î ìx 3 ln x . f (x ) = e 2 x (3+ 4x ) verific` egalitatea: ¢ f ¢ (x ) . 224 manual E1. . Fie f :R ® R. ¢ è 2ø b) dac` f :R ® R. d) f (x ) = í . . x Î {0.af ¢(x ) + af (x ) = 0. x n) f (x ) = 2 . S` se arate c`: a) dac` f :R ® R. d) f (x ) = x + x . x > 0 ï 3 c) f (x ) = x x . . ¢ è 2ø S2. x > 0 îx + x .3. atunci: æ pö f ¢(x ) = cosç x + ÷ f ¢ (x ) = cos (x + p ). k) f (x ) = x 2 x . Derivata de ordinul doi Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. atunci: æ pö f ¢(x ) = sinç x + ÷ f ¢ (x ) = sin(x + p ). x 0 Î {1. S` se determine a Î R cu proprietatea c`: ¢ f ¢ (x ) . x -1 m) f (x ) = . x Î R 139 . S` se arate c` func\ia f :R ® R este derivabil` de dou` ori [n punctul specificat: ìx 3 . s` se calculeze derivata de ordinul doi pentru f : D ® R: a) f (x ) = 2x 2 + 5x . x 0 Î {1. . p}. x 1+ e E2.

S` se determine func\ia polinomial` de gradul doi f :R ® R. f (x ) = ax 2 + bx + c care verific` ¢ rela\iile: f (2) = 9. care s` verifice ¢ condi\iile f (-1) =-6. b Î R ]tiind c` func\ia f :R ® R. x T2 ï b) f (x ) = í . ï îx 3 + bx 2 + c. Exist` o func\ie polinomial` de gradul trei f :R ® R. b. x = 0. ï îax 2 + bx + c. f (x ) = ax 3+ bx 2+ cx +1. d) f (x ) = í 3. x > 0 ìx 3 + 3x + a -1. 140 . S6. ìx 3 + ax . x > 2 ì2x 3 + cx 2 + 8x + b. x Î R.S4. f ¢(1) =-3 ]i f ¢ (2) = 4? S7. S5. x < 0 ìa sin x + b cos x . x Tp ï c) f (x ) = í . x >p îc sin 2 x + x 2 . c Î R dac` f :D ® R este de dou` ori derivabil` pe D. f (x ) = e-2 x (sin x + cos x ) verific` egalitatea: ¢ f ¢ (x ) + (a + b) f ¢(x ) + (ab + 2) f (x ) = 0. f ¢(1) = 2 ]i f ¢ (0) = 8. S` se determine a. S` se determine a. ï x T0 a) f (x ) = í . ï 2 x >0 îx + ax + b.

S` se calculeze: a) lim 2x 3 + 4x + 9 x + 3x +16 3 x®¥ .3x + 2 x 2 -1 x 3 . f (x ) = arctg x . b) lim 3x 2 . f (x ) = x ln(x +1). e) lim x . 2 x® 0 x + sin x x® 0 1. ì x ï .cos 3x a) lim 2 .cos x x 2 +x 2 . (x + 2) e pag.4x + 3 E2.sin 2x c) lim x® 0 x .ln x . S` se calculeze: a) lim x ln x®¥ b) lim(x .ln(x 2 +1). x®1 x -1 sin x + 3sin 8x h) lim . 3. [n cazurile: a) f :(0.x + ln x 2 x®¥ 2x + x . x® 0 x>0 e) ln x .sin x x3 . S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :R ® R. Fie f :R ® R.5 Regulile lui l'Hôspital Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. d) lim x® 0 e x . S` se determine a Î R pentru care tangenta la graficul func\iei f [n punctul x 0 = 1 trece prin punctul M (2. f (x ) = x + ax +1. x® p 1 lim e x x® 0 x>0 c) lim x ln x® 0 x>0 . f) lim 2 x®1 x> 1 nx n+2. x®¥ x x E4.x .3. f) lim x®-2 x> 2 - 1 x+2 .27 . x® 0 ln(sin x ) d) lim x>0 ln(2x ) . x® 0 sin 7x . +¥) ® R. 230 manual Teste de evaluare Testul 1 1. S` se calculeze derivatele de ordinul doi pentru func\ia f. x 3 -8 x + sin x c) lim . x < 0 î x 0 = 0. x +1 e) lim ln(1+ sin 2x ) . x 2 +1 d) lim arcsin x ln x .2 . 1). S` se calculeze: sin 2 x 1. . x® 0 x + sin x x 2 . b) lim x® 2 x 2 -4 . S` se calculeze a) lim x®1 pag. x® 0 ctg(3x ) x . 229 manual x 3 . 3 141 .p ) ctg x . x U0 [n punctul 2. x® 0 x sin x x®-1 x 2 x 3 +1 x 2006 -1 d) lim 2007 .sin x x® 0 2 e x . b) lim . x® 0 ln(1+ sin x ) f) lim ln(x 2 + x +1) . b) f :R ® R. + 4x + 3 x + ln(x +1) g) lim .2 x . f) lim 2 . f (x ) = í x +1 ïsin x .cos x x® 3 e) lim .(n +1) x n+1+ x (x -1) 2 E3. c) lim x>0 ln(sin 2x ) .

S` se determine valorile parametrilor a. x T 0 a) f (x ) = í . S` se determine derivabilitatea func\iei f :R ® R. b. 2. S` se calculeze: a) lim x® 0 1.cos x sin 2 x 2 . îb cos x +1. x T 0 142 . îb sin x + c. 3. b) f (x ) = x x 2 + x + 2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R: a) f (x ) = arcsin 2x 1+ x 2 . x®¥ 3x + ln(2x +1) Testul 3 1.x 2 1+ x 2 . 3. ìa x . x >0 îax 2 + a 2 -1. f (x ) = í 2. S` se calculeze: a) lim x® 0 x 2 + x +1 -1 . S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R: a) f (x ) = x 2 .x +2 x + x +2 2 ìx sin x . x > 0 ìx 3 ln x + a. x +1 -1 b) lim 2x + ln(x +1) .cos x × cos 2x × cos 3x x2 .x -1. b) f (x ) = ln 1. x > 0 b) f (x ) = í . x T 0 pe mul\imea R. . b) lim x® 0 e x .Testul 2 1. c Î R pentru c are func\ia f :D ® R este de dou` ori derivabil` pe D.

239 manual x -1 . îa cos x + bx .arctg x . x Tp b) f :[ 0.2 x 2 +1. [n cazurile: a) f (x ) = x 2.x 3. x +1 3 x 2 + 4x -1 b) f (x ) = (x -1) e . b) f (x ) = 3x .3x . S` se studieze dac` se poate aplica teorema lui Lagrange func\iilor: a) f :[-3. f (x ) = x 2x -1 .ln x .x 2 . d) f (x ) = . S` se studieze monotonia func\iei f :D ® R ]i s` se determine punctele de extrem. g) f (x ) = 3 x 3 . e] ® R. x -1 x 2 -1 . f (x ) = d) f (x ) = x e x . h) f (x ) = 2 . f (x ) = ln x . c) f :[ 0. c) f :[1. 2] ® R. x 2 + x +1 g) f (x ) = (x 2 . h) f (x ) = ln 1+ x 2 +1 .Capitolul 4. b) f (x ) = 4 . S` se determine constantele reale pentru care se poate aplica teorema lui Lagrange func\iei f: a) f :[-1.8x 2 .4x -1 x2 . b) f :[1. x > 1 î ìa + sin x . x +1 x +4 c) f (x ) = x 2 ln x . f (x ) = 2x 2 . f (x ) = í ìx 2 + ax . 2] ® R.4x . Sintez` S1. 143 . ln x x h) f (x ) = x -1. x +1 x +1 S` se determine punctele de extrem pentru func\ia f : D ® R: E3.6x . S` se stabileasc` intervalele de monotonie ale func\iei f :D ® R: a) f (x ) = x 2 . 1] ® R. x T1 ï . x > p S2.3x . g) f (x ) = e) f (x ) = x ln x . pag. ( ) j) f (x ) = arcsin 2x 1+ x 2 . 2p] ® R.x +1) e-x . 5 f) f (x ) = ln x . x +1 E2. 2] ® R. a) f (x ) = x . c) f (x ) = . e) f (x ) = x . Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor 4. f (x ) = í . c) f (x ) = x 4 . f) f (x ) = . ï5x + bx 2 . x -1 x e) f (x ) = x -2arctg x . ( ) i) f (x ) = arctg x + 1.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. f) f (x ) = x . 2 d) f (x ) = x x -1.

x 2 + ax + b . c) S` se arate c` pentru orice n Î N* are loc inegalitatea 1 1 < ln(n +1) . n +1 n * d) S` se demonstreze c` pentru oricare n Î N are loc: 1 1 1 1 + + +. Fie f :R \ {a} ® R. Se consider` func\ia f :R \ {b} ® R. s` se determine c n . S8. b) S` se aplice teorema lui Lagrange func\iei f pe intervalul I n . S` se determine m Î R pentru care func\ia f :R ® R . Dintre toate dreptunghiurile care au aceea]i arie.+ > ln n. Fie f :R \ {1. S4. f (x ) = S9. S` se determine m. s` se determine cel de perimetru minim. f (x ) = ln x ]i intervalele: I n = [ n.ln n < . ¥) ® R.m ln x . f (x ) = mx 3 + nx 2 + p (x +1). Se consider` func\ia f :(0.f (n). n. S` se determine m Î R pentru care func\ia f nu S5. m-x . ]tiind c` dreptele x =1 ]i y = x + 4 sunt asimptote ale func\iei f. d) f (x ) = x 2 + x . p ) formeaz` cu axa Ox un unghi cu m`sura de 45 o . b) f (x ) = (x 2 + m ) e 2 x . a) f (x ) = x 3 + mx . n +1].1) este punct de extrem al func\iei. f (x ) = (x 2 + mx +1) e 2 x are dou` puncte de extrem. S` se determine valoarea parametrului m Î R pentru care func\ia f :D ® R este monoton` pe D. S10. Se d` func\ia f :R ® R. Dac` c n Î I n are proprietatea c` f ¢(c n ) = f (n +1) . f (x ) = 2 x . S12. S` se determine triunghiul care genereaz` un corp de volum maxim.S3. f (x ) = x -a admite puncte de extrem punctele x =-1 ]i x = 3 S7. n Î N* a) S` se arate c` func\iei f i se poate aplica teorema lui Lagrange pe intervalul I n . S11. x 2 + 2bx + 5 . S` se determine a. S` se studieze monotonia func\iei x -b f ]i s` se determine punctele de extrem. c) f (x ) = 2x 3 + 5mx 2 + 6x -1.. p Î R pentru care punctul A(1..3x + 2 admite puncte de extrem. 2} ® R. S` se determine dreptunghiul de perimetru maxim [nscris [ntr-un cerc dat. 1 2 3 n 144 . iar tangenta la graficul func\iei f [n punctul B (0. b Î R pentru care func\ia f S6. Un triunghi isoscel cu perimetrul 3P se rote]te [n jurul bazei.

este punct de inflexiune pentru func\ia f. S` se determine punctele de inflexiune pentru func\iile f :D ® R : a) f (x ) = x 3 -1. x +3 x g) f (x ) = 3 . convexitate ]i concavitate pentru func\iile f :D ® R : a) f (x ) = x 4 . b) f (x ) = í . x e) f (x ) = .4x 3 . S` se determine intervalele de monotonie. j) f (x ) = arctg x + x3 . x > 1 ïx + ln (x 2 +1) . 3 E2. f) f (x ) = x 3 ln x . S` se determine intervalele de convexitate ]i de concavitate pentru func\iile f :D ® R : a) f (x ) = x 2 .4. xT0 ï c) f (x ) = í . x > 0 î î ìxe x . xT1 ìx 3 + x +1.3x + 2 . d) f (x ) = 3x 2 . ï ï xT0 a) f (x ) = í .5x + 3. concavitate ]i punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f.x 2 . x +4 h) f (x ) = x 2 e-x . de concavitate ]i punctele de inflexiune pentru f :D ® R : ìx 2 . 246 manual E1. d) f (x ) = 2 . b Î R ]tiind c` x =1 este punct de extrem. s` se determine intervalele de monotonie. h) f (x ) = sin 2 x . b) f (x ) = 4x . a) S` se determine a. c) f (x ) = x 3 -12x . x +2 c) f (x ) = x . S` se determine intervalele de convexitate. x -1 e) f (x ) = ln (x 2 +1) . 1 c) f (x ) = (x 2 +1) e-x . b) Pentru valorile lui a. iar x =-2. f) f (x ) = xe-x .x + 2) e x .2x 3 . b) f (x ) =-3x 2 + 6x -11. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare pag. b g`site. x f) f (x ) = 2 . S2. convexitate.arcsin x . ïx 2 + x . x > 0 î 2 Sintez` S1.2. x +1 i) f (x ) = x ln x . 1 g) f (x ) = arctg . d) f (x ) = x + x 2 +1 . ï2x 2 . e) f (x ) = (x 2.3x . x E3. 145 . f (x ) = (x 2 + ax + b) e x . b) f (x ) = x 4 .4x 2 +1. Se consider` func\ia f :R ® R .

x 146 .S3. f (x ) = .2 . S` se determine punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f :R ® R . convexitate ]i concavitate ]i punctele de inflexiune ale func\iei f. determina\i intervalele de monotonie. b) Pentru a = 3. ¢ f (x ) = x 5 + ax 3 + 85x . S5. b) Pentru valorile lui a ]i b g`site. s` se studieze monotonia func\iei. Se consider` func\ia f :R ® R .9 = 0. x 2 + a2 a) S` se determine a ]tiind c` ecua\ia tangentei la graficul func\iei f [n punctul de inflexiune cu abscisa pozitiv` este x + 24 y . +¥). Fie f :R ® R . ¢ a) S` se determine a. f (x ) = ax + b arctg x . ]tiind c` f ¢ (-3) = 0 . intervalele de convexitate-concavitate ]i s` se afle punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei. a Î (0. S4. b Î R ]tiind c` f ¢(1) = 2 ]i f ¢ (-1) = 1.

d) f (x ) = x 5 . x > 0 î b) f (x ) = x x -1 . g) f (x ) = ln(x +1) . h) f (x ) = ln(x -1). f (x ) = x +1 [n x =-3. x > 0 f) f (x ) = x ln (x 2 ) . x Sintez` S1. 255 manual b) f (x ) = 8 .4.5x 2 + 4. x E2. ï xT0 e) f (x ) = í . x +1 x2 2 pag.5x 4 . x -1 x3 h) f (x ) = . e) f (x ) = c) f (x ) = . f (x ) = x 2 + ax . ï2x 3 -1.2) b) f (x ) = x 2 +1 . i) f (x ) = (x -1) 2 (x +1). S2. ln x l) f (x ) = . x > 1 î ì3 x .3x 2 + 5. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R : a) f (x ) = x 3 . g) f (x ) = 16 . x -1 . i) f (x ) = x 2 ln x .x . S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R : a) f (x ) = d) f (x ) = g) f (x ) = b) f (x ) = . (x -1) (x . 1. îx ln x -1. xT0 d) f (x ) = í .x 4 . S` se reprezinte grafic func\ia f :D ® R : a) f (x ) = x x . x -1 2 x +1 x 2 -1 x 2 -9 .x ) 3 x . e) f (x ) = x 4 . Reprezentarea grafic` a func\iilor Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare E1. ìx 2 . d) f (x ) = xe x . h) f (x ) = x 4 .3.3x 2 . 2 E3. . S` se reprezinte graficul func\iei f :D ® R : a) f (x ) = x x . ]tiind c` are un extrem S3. f) f (x ) = 2x 3 . 2 c) f (x ) = x 2 -1 . e) f (x ) = x 2 e x .2x 2 +1. S` se reprezint` graficul func\iei f :R \ {-1} ® R. x 2 + ax . ï1. k) f (x ) = x . x -2 x 2 l) f (x ) = (x -1) 2 (x + 2) 2 .x 3 . f) f (x ) = x ln x . ï xT1 c) f (x ) = í . 147 .ln x . x +1 x3 f) f (x ) = 2 . j) f (x ) = 2arctg x .x ). ìxe x . Se consider` f :R \ {1} ® R. a ÎR. k) f (x ) = (1. x -1 S` se reprezinte graficul func\iei f ]tiind c` are asimptota y = x -1.x +1. j) f (x ) = x 3 (1. c) f (x ) =-2x 3 + 3x 2 .

f (x ) = x . Se consider` func\ia f :D ® R . S` se studieze monotonia func\iei f :R ® R . S7.ln (x 2 +1) . Fie f :R ® R . c) Pentru m = 9. f (x ) = 148 . 3. f (x ) = ln (x 2 + 4x + m ) . s` se studieze monotonia func\iei f ]i s` se afle punctele de extrem ale acesteia. 0) este punct de extrem al graficului func\iei f. Fie f . a) S` se arate c` f este derivabil` pe R. Este x = 0 un punct de extrem al func\iei f ? 5 2. S` consider` func\ia f :R ® R . punctul A (-2. f (x ) = + x . 3. graficul func\iei este tangent dreptei y + 2x = 10 ? b) S` se traseze graficul func\iei f pentru a =1. c) S` se arate c` semitangentele laterale [n punctul x =1 sunt perpendiculare. f (x ) = x -1 a) Pentru care a Î R. f (x ) = pag. c) Pentru a =-4. a) S` se determine m Î R pentru care func\ia este definit` pe R. b) Pentru ce valori ale lui m Î R. 2. f (x ) = arctg x . b) S` se determine a Î R pentru care func\ia are un punct de extrem situat pe axa Oy. s` se reprezinte grafic func\ia f. 1+ x 2 a) S` se studieze derivabilitatea func\iei f. f (x ) = arcsin . Fie f :R ® R . ax 2 + 2 . f (x ) = x +a x + x +1 2 . Fie f :R ® R .sin x . 256 manual Teste de evaluare Testul 1 1. 2x x2 . ax + 3 a) S` se determine a Î R pentru care func\ia are o asimptot` paralel` cu a doua bisectoare.R \ {-1} ® R. Se consider` f :D ® R . Studia\i convexitatea ]i concavitatea func\iei f :R ® R .4x + 3 . 3 x +a S6. b) S` se precizeze extremele func\iei f. S` se determine punctele [n care tangenta la graficul x +1 func\iei este paralel` cu prima bisectoare. Fie f :R ® R . S` se reprezinte grafic func\ia f ¢¢ . x3 S5. b) S` se arate c` f ¢(0) = 0 . f (x ) = 2 2 . Testul 2 1.x 2 . S` se reprezinte grafic func\ia f ]tiind c` tangenta [n origine x +b este prima bisectoare. ]tiind c` f ¢(1) = 0 . S4.

Se consider` func\ia f :[ 0.6) . x® 2 f (x ) x>2 Testul 4 1. 3}. Se consider` func\ia f :R ® R . x Î [ 0. a Î R \ {0. "x Î [ 0. g (x ) = e x (x 2 + x . g (x ) c) S` se calculeze lim . 3 x3 .x x 2 . 149 . ]i M (a. x +2 b) S` se studieze monotonia func\iei f. x Î [ 0. îax + b. 3 2. x3 c) S` se arate c` arctg xUx . f (a)) Î G f . +¥). xT2 . b) Exist` valori ale lui a pentru care f este derivabil` pe R ? c) Dac` f (1) = 5 ]i f ¢(3) = 4 + b . x > 2 a) S` se determine a. Fie f :[ 0. +¥) . +¥) . a) S` se afle D1 ]i D2 .x + ¢ a) S` se calculeze f ¢ ]i f ¢ . f (x ) = 1. g :D2 ® R. f (x ) = í ìx 2 + a.2 . 2. s` se traseze graficul func\iei g:R ® R .Testul 3 1. Fie f :R \ {0} ® R . x +2 3. f (x ) = x 2 +1 3. b) S` se studieze derivabilitatea func\iilor f ]i g ]i s` se calculeze f ¢ ]i g ¢. g (x ) = f (x 2 +1) . f (x ) = x . Se dau func\iile f :D1 ® R. S` se reprezinte grafic func\ia f :R ® R . Not`m cu N punctul x2 [n care tangenta la grafic [n punctul M intersecteaz` din nou graficul func\iei. 2x c) S` se arate c` ln (1+ x )U . 2. f (x ) = arctg x . +¥) ® R . b Î R pentru care f este continu` pe R. f (x ) = ln (1+ x ) a) S` se calculeze f ¢(x ).. b) S` se studieze monotonia func\iei f. 2x . S` se determine valorile parametrului a pentru care coeficientul unghiular al tangentei la grafic [n punctul N este egal cu 3. +¥) ® R .

3 5 x + 6 x -2 .b . S` se determine parametrii reali a..2x 10 +1 (x -1) 2 sin x + sin 2x+. pentru care func\ia f :R ® R . 5.ax . xT0 este derivabil` pe R. xT1 ï c) f (x ) = í2x + a .3.pag. x > 0 150 . 1. c pentru care func\ia f :R ® R . îa . 1995 7. x® 0 tg x + tg 2x +. xT1 a) f (x ) = í . b) lim x®1 x +1 . x >0 î x Universitatea Pite]ti. ìe x . xT0 ï f (x ) = í x + 4 . ï .2 x +2 . 1997 ) 4. S` se determine a. 3 x®¥ e) L =1. b Î R pentru care lim ( x 2 . x Î (1. S` se studieze continuitatea func\iilor f :D ® R: ì5x 2 .b = 0 . b. ï xT0 f (x ) . b. c Î R pentru care lim x® 0 a cos x + b cos 2x + c x4 = 1. Atunci: 2 x + 3x + 4 x . 258 manual Probleme recapitulative 1. 2) .cos x cos 2x 2. 2 ïax + bx + c .. S` se determine limitele de func\ii: a) lim x®1 x 20 . S` se determine a. f) lim . S` se determine a. x <0 b) f (x ) = í .x . xU2 ì 1 ïx sin . x > 0 x® 0 x î Universitatea Politehnic` Bucure]ti. S` se studieze continuitatea func\iei f :R ® R . b. 2004 8. Facultatea de Chimie Constan\a. ìa + e x . 3. ï 3 îx . x2 [x + x + ln 2 x ] 3x +1 b) L = 0.+sin nx c) lim .. x ïa + ln (x +1). ìae 2 x .ax + 2.f (o) este continu` ]i lim f (x ) = í ÎR. x > 1 ìx 2 + ax + b . c Î R . tg nx + e) lim x® 0 ..x +1 . x®¥ c) L = ln 2. Fie L = lim a) L = 3. f (x ) = í î-2 sin x + b cos 4x .3 arcsin(8x ) d) lim . x®0 sin (2x ) x® 0 . 1 d) L = . . x U 0 î 6.

c Î R . x Î [ 01] . ç ê2û ÷ ë è ø æ ö Dac` A = {(a. Se consider` f :(-1. b) S =-1. Se consider` func\ia f . ìax 2 . pentru care func\ia este derivabil` pe (-1. Se consider` func\ia f :[ 0. atunci: mÎA 58 . b. x Dac` lim F (x ) = 1 ]i x 2 F ¢(x ) = f (x ). 0) ï . x Î [-1. ASE Bucure]ti. b) Î R ´ R f este periodic` de perioad` 2 ]i este continu` [n x =1} . 0) È (0. î a) S` se determine a. c) a = ln 6. f (x ) = maxí ì x x ü ý. c) S = 0. b) S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f. x Î (1. Fie f :R ® R .3x +1. +¥) ® R. d) S =-3. unde a. atunci: ( a . q) Î R ´ R ´ R f este derivabil` pe (0. 2] ® R . b) a = 2.9. c + bx + a ln (x +1) F (x ) = . +¥). f (x ) = x +1 F:(-1. 151 . b) a = 34 . 64 [ ] 13. ¥) ® R. x =1 ï 3 îx + q . "x Î (-1. b) Perntru valorile g`site. f (x ) = í 2 ïx + bx . 2002 14. g :[-1. 2)} . m. f (x ) = (-1) x ç x + a ú+ b÷+ 3. . 1] ® R . b Î R . x Î [ 0. s` se studieze derivabilitatea func\iei æ 2x ö ÷. 1} ® R. 25 c) a = 25 . g (x ) = f ç è1+ x 2 ø x .x 2 m 2 + mx +1 . 1) ï f (x ) = ím. iar a = F (2) . 10. x T1 . î x -1 x +1þ a) S` se expliciteze f (x ). ì px . ASE Bucure]ti. atunci: x® 0 a) a = ln 3 . e) S = 4.c . e) a = 2 ln 2 . 1) ]i f (-1) = f (1) . 9 e) a = éx ù 81 . Fie f :[-1. Se consider` func\ia f :R ® R . b )ÎA a) S = 2. 2] ]i mul\imea A = {( p. f (x ) = í ï x -1 + m x . 1] ® R. 12.ln (x +1) ]i 11. d) a =1.R \ {-1. 4 d) a = å m 2 . 0) È (0. iar S= å (a + b) . x >1 î Dac` A = {m Î R f este continu` pe R} ]i a = a) a =1. 2001 ì ï2x .

S` se determine coordonatele punctului [n care x tangenta la graficul func\iei este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei. b) Pentru care valori ale lui a exist` egalitatea 3 f ¢(0) .3 x -2 c) f (x ) = .x 2 × e 2x .2) 33 1 33 3 22 a) T = .R \ {-1. f (x ) = a) S` se calculeze lim x f (x ). x®-¥ 2 1+ ax 1. 6x . 16. c) T =1. b) Pentru a = 5. a Î R . Pentru ce valori ale lui m Î R. f (x ) = (x + 2) 33 . d) S =10. x -1 x 3 . b Î R pentru care dreapta y = 2x + 3 este asimptot` a func\iei. Se consider` func\ia f :(0. ASE Bucure]ti. Facultatea de }tiin\e Economice Timi]oara.(x .x 2 + 4 ln x . atunci: ( p . f (x ) = 3 x 2 + (m .Dac` S = a) S = 7. 1} ® R. S` se determine asimptotele func\iei f :D ® R : x 2 . Fie f :(0.2) x + 2 . c) S` se afle punctele [n care tangenta la grafic este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei. x (x -1) a) f (x ) = b) f (x ) = x + x 2 -1 . 2000 152 . å ( p + m + q) . 1998 15. 2 2 2 3 ASE Bucure]ti. d) T = . f (x ) = 2x 2 + ax + b . x +1 a) S` se afle parametrii a. +¥) ® R . s` se determine b astfel [nc@t func\ia f s` admit` asimptot` vertical`.f (0) = 11 ? (x + 2) 33 + (x . Se consider` func\ia f . +¥) ® R .2) 33 ]i T = f ¢(-2) + f ¢(0) + f ¢(2) .3 x -2 .m. f (x ) = 2x a) S` se calculeze limitele func\iei f [n punctele x 0 = 0 ]i x 0 =+¥. Atunci: 21. func\ia f :R ® R .2 . Fie f :D ® R . 1997 4 ln x .x - 18. f (x ) = 2 . b) S` se determine asimptota oblic` a func\iei f la +¥. b) T = . 1995 19. 1990 20. Fie f :R ® R .m are domeniul de derivabilitate R ? Universitatea Politehnic` Bucure]ti. c) S = 0. e) T = .q )ÎA b) S =-1. Bacalaureat. 17. e) S = 8.

Universitatea Politehnic` Bucure]ti. 1994 24. a) S` se arate c` func\ia f este derivabil` [n x = p . f (x ) = x . c Î R. . +¥) . a) S` se arate c` f este func\ie inversabil`. -1.. 0} ® R. Se consider` func\ia f :R ® R . Dac` m = å n .x ) . ASE Bucure]ti. func\ia f :R ® R . f (x ) = 4 x + 2 x +1.e sin x . Fie f :R ® R .p sin x .. . S` se calculeze lim x® 0 .6 x +1 . b) Func\ia f este de dou` ori derivabil` [n x = p ? 25.R \ {-2. Fie M = ín Î N lim î x® 0 ì x cos x . x (x +1) (x + 2) a) S` se arate c` exist` numerele a. x > 0 care func\ia f este de dou` ori derivabil` pe R. e) m =10. x® 0 x . xT0 îax 2 + bx + c.tg x x 2 tg x 27. b. ASE Bucure]ti. b. ¢ b) S` se determine f -1 ]i ( f -1 ) (3) . ü Î Rý. ASE Bucure]ti. 153 .sin x xn c) m = 4. f (x ) = í ìln (1. ¢ sin x . c Î R pentru care: a b c f (x ) = + + . f (x ) = 1 . Fie f :R ® (1. ìx 3 + ax 2 + bx + c . Se consider` func\ia f :[-1. xT1 f (x ) = í x >1 îarctg(x -1). 1990 23.sin x Universitatea Politehnic` Bucure]ti. atunci: þ nÎM d) m =15. 2000 a) m = 3. 30. 1990 29. c Î R pentru ASE Bucure]ti. b) m = 6.4 x +1 + x +10 . x x +1 x + 2 ¢ ¢ b) S` se calculeze S = f ¢ (1) + f ¢ (2) + + f ¢ (10) . f (x ) = x + 5 . 1990 28. Pentru ce valori ale parametrilor a. +¥) ® R .22. 1987 26. este de dou` ori derivabil` pe R. S` se determine valorile lui a. b. Fie f . S` se calculeze lim e x .

b) S = . 15) . 2 ASE Bucure]ti. 36 3 e) S = . 34. 5 3 e) a = .x 3 + (a . b) Î R ´ R f este derivabil` pe R} ]i S = a) S =13. b) S = 26. Fie A = {(a. d) A =11e. 5÷.÷. 2001 5 a) a = . b Î R . ÷. Se consider` func\ia f :R ® R . 9 d) S = 11 . +¥) f nu este derivabil` [n x 0 } ]i S = å( f d (b) .2x n . a.x . c) A =100e. 2 e . å (a 2 + b 2 ) . è2 ø 32. 154 . Atunci: 6 d) a = . Se consider` func\ia f a :R ® R . 6 c) a = . Fie a = lim x® 0 ln (1+ x 5 ) . atunci: bÎB 2 1 13 a) S = .x -1) . 2 36.¢ Dac` B = {x 0 Î (-1.. c) S =17. atunci: k= 1 a) A = 20e. f (x ) = í ìxe x . x > 1 10 Dac` f este derivabil` pe R ]i A = å f ¢(k ) . 2001 33.f s¢ (b)) . è 2 2ø e) A Ì (7. è 2ø æ 9 13 ö d) A Ìç . xT1 . è2 2 ø æ 1 3ö b) A Ìç. ÷. d) S = 5. e) A = e . ASE Bucure]ti. b) A = 0. f (x ) = x 2 x . 4 36 1 c) S = . . S` se determine num`rul de elemente ale mul\imii: ì ü ï ï x 2 n . Fie func\ia f :R ® R .a . 2000 æ5 ö c) A Ìç . 1998 31. S` se calculeze lim ln (x 2 + e x ) + e 2x ) x®¥ ln (x 4 . Dac` A = {a Î R f a este derivabil` [n x = 0} . x®1 ï ï (x -1) 2 î þ 35. ASE Bucure]ti. atunci: æ 1ö a) A Ìç-3.3) x 2 .ln 5(1+ x ) x6 5 b) a = . 2 ASE Bucure]ti.b . f a (x ) = 3 4(e x . b )ÎA e) S = 4. a Î R .a ía Î R lim A= = b Î Rý. îax + b . atunci: ( a .

a. f (x ) = x 2 + ax . b) Pentru valorile lui a. f (x ) = (x 2 + mx ) e-x . Fie f :R \ {1} ® R. 40. b. b. b) S` se construiasc` graficul func\iei pentru valorile lui a. f (x ) = x -1 a) S` se determine a. bx + 2 a) S` se determine a. pentru m =1. 39. 155 .ax 2 + bx + 2 . b. s` se reprezinte graficul func\iei f. Se d` func\ia f :D ® R . {n ce puncte graficul func\iei admite tangente paralele cu dreapta AB? . f (x ) = x +x +m a) Pentru ce valori ale lui m func\ia admite dou` asimptote paralele cu axa Oy? b) Pentru ce valori ale lui m func\ia este monoton` pe R ? c) Pentru m =1. m (x +1) 3 2 42.2) a) S` se traseze graficul func\iei f. d) Fie A. B punctele [n care graficul func\iei f. s` se reprezinte graficul func\iei f. 38. f (x ) = (x -1) (x . a) S` se determine a. c ]tiind c` func\ia admite o asimptot` oblic` la +¥ paralel` cu dreapta y = 4x + 5. +¥) . Se consider` func\ia f :R \ {1. iar c`tre -¥ o asimptot` orizontal` y =-1. S` se demonstreze c` pentru oricare m Î R. m Î R* . Se consider` func\ia f :D ® R . c Î (0. c) Pentru a = b =1. b. intersecteaz` axele de coordonate. x2 . x b) S` se determine [n ce raport [mparte dreapta y = aria patrulaterului determinat de axa 2 Ox ]i asimptotele func\iei f. 37. f (x ) = ax + bx 2 + cx +1 . Fie f :D ® R . c Î R pentru care func\ia admite asimptota y = x +2. b) S` se reprezinte graficul func\iei f pentru a =1 ]i b =1. b determinate. b Î R pentru care extremele func\iei se ob\in pentru x =-8 ]i x = 4. 41. s` se determine aria triunghiului determinat de axa Ox ]i asimptotele func\iei f. 2} ® R. func\ia f :R ® R . admite un maxim ]i un minim local. c determinate.

2]. E2. 7) O D = [3. + ∞). Aşadar A = ⎡ − 3 . f) m = (–∞. e) m = (–∞. b) Alcătuim tabelul de semn pentru f(x) = x2 – 3x. cu modul. 1]. m = −∞ . M = [7. +∞). 25 ⇔ 2x −3 T 25 ⇔ 2x −3 T 1 ⇔ 2x −3 T 2−2 ⇔ x − 3 T − 2 ⇔ x T 1 . M = [4. f) Deoarece 0. +∞). 25 = 1 = 2−2 se obţine: 1000 8 2 4 2–3 T 4x T 2–2 ® 2–3 T 22x T 2–2 ® –3 T 2x T –2 ⇔ − 3 T x T − 1 . 1]. Prin ridicare la pătrat obţinem succesiv x − 3 T 2 ⇒ x − 3 T 4 ⇒ x T 7 ⇒ x i (–∞. M = [3. c) Condiţii impuse: x – 3 U 0. –3]. 3} şi avem: m = (–∞. d) m = (–∞. d) Folosim proprietatea modulului: E( x) T M ⇔ −M T E ( x) T M . +∞). 0] şi M = [3. A = [2. x x – 3x 2 –∞ 0 3 +∞ +++++0–––––0+++++ Se obţine x i [0. +∞). a) x2 – 3x = 0 ± x(x – 3) = 0 ± x i {0. c) m = (–∞. Soluţie: Mulţimile de minoranţi şi majoranţi sunt respectiv: a) m = (–∞. − 1⎤ . M = [4. cu radicali. Rezultă că x [2. ⎢ 2 ⎥ 2⎥ ⎣ ⎦ ⎦ 156 ( 2 . +∞). deci domeniul de lucru este D = [3. +∞). e) Avem succesiv 2x −3 T 0. +∞). +∞). 7]. M = [5. b) m = (–∞.1. M = [3. M = [5. 1] = (0. iar 0. Aşadar A = {0. M = [3. 0]. Rezultă că: m = (–∞. Mulţimi de puncte pe dreapta reală Exersare E1. M = [11. Aşadar A = (–∞. 0]. +∞). Limite de funcţii 1. M = [–1. –2]. deci A = [0. 7] şi se obţine: m = (–∞. +∞) O (–∞. +∞). 3]. 3]. 100 4 Aşadar x i (–∞. –2]. +∞). –5].125 = 125 = 1 = 13 = 2−3 . Soluţie: Mai întâi se rezolvă ecuaţiile şi inecuaţiile de gradul 2. exponenţiale şi logaritmice. Rezultă m = (–∞. +∞). − 3 ⎤ .REZOLVĂRI Partea a II-a. iar m = (–∞. Se obţine succesiv: x − 3 T 1 ⇔ −1 T x − 3 T 1 ⇔ 2 T x T 4 . –1]. Elemente de analiză matematică Capitolul I. 3]. 1] iar A = (0. M = [1. 4]. 4]. 3}.

8. a > 1 ± E(x) T ab. n +1 n +1 n +1 Aşadar A este mulţime mărginită. +∞). c) n + 1 − n = ( n + 1 − n )( n + 1 + n ) 1 = n +1− n = . h) Condiţii de existenţă pentru logaritmi: ⎨ ⎧x −1 > 0 ⎩3x > 0 logb N . 5. 11. 48} şi astfel n i {0. 15. iar m = (–∞. 24. 2. M = [2. 3). ±48}. 1]. 2. care este interval mărginit. 15. Aşadar A = (–∞. ±6. 3. ±24. 3) = (1. Rezultă că n + 1 i {1. ±2. 5) O D = (1. Aşadar 0 < n +1 + n d) Deoarece 48 ∈ q . Rezultă A = [–1. prin ridicare la pătrat avem ( x − 1)2 T 3 − x ⇒ x2 − 2 x + 1 T 3 − x ⇒ x2 − x − 2 T 0 . deci A _ (0. 23. ±12. M = [5. 47}. ±16. 2]. 2. Dar D48 = {±1. x +1 x +1 n +1 157 . Folosim formula de schimbare a bazei pentru logaritmi loga N = Se obţine succesiv: log2 ( x −1) T log4 (3 − x) ⇔ log2 ( x −1) T log2 (3 − x) ⇔ log2 4 ⇔ log2 ( x −1) T 1 log2 (3− x) ⇔ log2 ( x −1) T log2 3 − x 2 Din monotonia logaritmilor rezultă că x − 1 T 3 − x . 5. ¼x i Z. 7. 47} _ [0. 2]. logb a Se obţine domeniul de existenţă: D = (1. + ∞). 11. rezultă că n + 1 este divizor pozitiv pentru 48. ±4. 2(n + 1) − 2 = 2 − 2 < 2 . 4. E3. 2] O (1. 3. 1. Deoarece n ∈ q ⇒ 2n U 0 . Se obţine succesiv: log2(x – 1) T 2 ± x – 1 T 22 ± x T 5. 12. 1. deci A _ [0. 3) = (1. 3. 1]. 7. 47]. ±3. e) Deoarece x2 U 0 ⇒ x2 + 1 U 1 ⇒ 0 < 21 T 1 ⇒ 0 < 22 T 2 .g) Condiţii: x – 1 > 0 ± x > 1 ± D = (1. Folosim proprietatea logaE(x) T b. Tabelul de semn pentru f(x) = x2 – x – 2 este: x x –x–2 2 –∞ –1 2 +∞ +++++0–––––0+++++ Soluţia inecuaţiei este x i [–1. ±8. 5). 6. Soluţie: a) Avem că –1 T sinx T 1. 16. + ∞). iar m = (–∞. Cum x – 1 > 0. Aşadar A = {0. deci M = 2 este un majorant pentru b) Avem: 2n = 2n + 2 − 2 = n +1 n +1 n +1 mulţimea A. ¼n i q deci m = 0 este un minorant pentru A. 1). 2]. 23. n +1 + n n +1 + n n +1 + n 1 < 1 . 1]. deci A = [–1. +∞) O (–∞.

+∞) N {3}. dacă x U 2 . Deoarece x − 3 U 0 ± că x − 3 U x − 3 U 0 deci domeniul de existenţă este x i [3. x x 1–x x f(x) –∞ 0 1 +∞ +++++0+++++0–––––– ––––– 0+++++++++++ ––––– |+++++0––––– Se obţine că x i (–∞. după aducerea la acelaşi numitor: yx2 + (y – 1)x + y – 1 = 0. 1] N (2. x2 + x +1 ⎧ x − 2. 1⎤ . h) Condiţiile de existenţă pentru radical: x – 3 U 0. x i [3. Rezultă că x − 2 U 1 ⇔ x ∈ (−∞ . 158 . deci x i (–∞. 0) N [1. Aşadar. x2 − 9 Se obţine că x i (–3. Se obţine ∆ = (y – 1)2 – 4y(y – 1) = (y – 1)(–3y – 1). 3] = A. +∞). + ∞) = A . +∞) = A. +∞). +∞) = [4.25 = 2–2 obţinem că: 2x+1 T 24x · 2–2(x+1) ® 2x+1 T 24x–2x–2 ® 2x+1 T 22x–2 ® x + 1 T 2x – 2 ® 3 T x. 1] ∪ [3. 2 2 f) Avem că: x2 − 4 T 1 ⇔ x2 − 4 − 1 T 0 ⇔ x −9 x −9 5 T 0 ⇔ x2 − 9 < 0 . 1⎤ . c) Avem: x − 2 = ⎨ x +1 ∈ A . Rezultă. +∞) = A. dacă x − 2 U 0 ⎧ x − 2. x x x Alcătuim tabelul de semn pentru f ( x) = 1 − x . Aşadar x i [–3. Aşadar A = ⎡ − 1 .f) Fie y = Ecuaţia are soluţie dacă ∆ U 0. 3] N [4. 3] = A. 3] N [4. ⎩− x + 2. b) Avem: x − 1 T 2 ⇔ −2 T x − 1 T 2 ⇔ −1 T x T 3 . 1]. cu soluţia x i (–∞. d) Avem succesiv: 1 T 1 ⇔ 1 − 1 T 0 ⇔ 1 − x T 0 . Aşadar. +∞) = A. e) Tabelul de semn pentru f ( x) = x − 1 este 2 x −4 x x–1 x2 – 4 f(x) –∞ –2 1 2 +∞ –––––––––––– 0++++++++++ +++++ 0––––––––––0++++++ ––––– |+++++ 0––– |++++++ Se obţine: x i (–2. • Pentru x < 2. ⎢ 3 ⎥ ⎢ 3 ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ E4. +∞)) ∩ [3. dacă x < 2 • Pentru x U 2. +∞). Soluţiile inecuaţiei ∆ U 0 sunt y ∈ ⎡ − 1 . Prin ridicare la pătrat se obţine: (x – 3) T (x – 3)2 sau x2 – 7x + 12 U 0. deci x i [3. inecuaţia x − 2 U 1 se scrie –x + 2 U 1 şi are soluţia x T 1. 3) = A. A = {(–∞. Aşadar x i [–1. inecuaţia x − 2 U 1 se scrie x – 2 U 1 cu soluţia x U 3. dacă x − 2 < 0 ⎩− x + 2. Soluţie: a) Avem: x T 3 ⇔ − 3 T x T 3 . g) Deoarece 0. Rezultă că x − 2 = ⎨ .

Dacă M i Z ar fi un majorant pentru A. Aşadar A este nemărginită superior. iar vecinătăţi pentru x = –1 sunt: V1. ¼n i q.E5. y y Aşadar y i (1. +∞) = A. V2. 2] N [3. Soluţie: O mulţime V _ Z este vecinătate pentru +∞. c) A′ = (–∞. ∀n ∈ q . atunci x = 1 < (0. 2y −1 > 2 . +∞). –1 h V2. 1) cu y = 1 . E7. y y Rezultă că y > 0 şi 1 < 1 . absurd. c) Mulţimea A este nemărginită şi superior şi inferior deoarece conţine toate numerele pare pozitive şi numerele impare negative. +∞) au x ∈ (–∞. V8. V9. . V1. Atunci există x i (2. e) Inecuaţia x − 1 U 2 conduce la x – 1 U 2 sau –x + 1 U 2. i) 0 h V9. inecuaţie cu soluţia y i (1. V8.. +∞). Într-adevăr dacă y i A. atunci 7n T M. b) Mulţimea A este interval nemărginit. b) V2 nu este vecinătate pentru x0 şi x1 deoarece nu conţine aceste puncte. V4. 1) 0 < 1 < 1 . e) A′ = {+∞}. –1] N [3. dacă există a i Z. Aşadar A = (1. deci x ∈ [3. + ∞). b) A′ = l. ceea ce ar însemna că mulţimea q ar fi mărginită superior de 7 M . e). Se obţine că x = iar din condiţia x−2 y −1 x > 2 rezultă că Observaţie. Soluţie: a) A′ = [0. V3. 5]. Soluţie: Vecinătăţi pentru x0 = 0 sunt: V1. c) 0 h V2. x d) A′ = [–2. sau n T M . iar 0 nu aparţine unui interval inclus în q. x−2 g) A = {0. E8. 2]. –1]. e) –1 h q. Dar. atunci rezultă că există x i (0. +∞). + ∞) cu y = x − 1 . rezultă că din 1 < 1 se obţine y > 1. y −1 Deoarece x − 1 = x − 2 + 1 = 1 + 1 x−2 x−2 x−2 şi x – 2 > 0 rezultă că x − 1 > 1. deoarece A este mulţime finită. V9. Numărul x = 5 este punct izolat al mulţimii A. 3]. 3]. astfel încât V = (a. 14. f) A′ = [1. d) –1 h V4.} = {7n | n i q}.. 7. 3] N {–∞} = [–∞. + ∞) etc. d) A = (1. Soluţie: a). 2y −1 f) Fie y i A. +∞) = A. 7 159 . Cum y este pozitiv. E6. Aşadar x i (–∞. f) m şi { nu conţine intervale deschise care să conţină pe 0 şi –1. ∀x ∈ (2. Vecinătăţi ale lui +∞ sunt.

x→−∞ ( 3) x →0 x →5 E4.4. c) = lim( x log5 2) = 5log5 2 . Funcţia f nu are limită în x0 = 1. x →0 x →0 x >0 x →+∞ x →+∞ De asemenea.1. Soluţie: Aplicăm proprietăţi ale logaritmilor. g) = log3(0+) = –∞. a) = lim x =1 . E3. Sinteză S1. Soluţie: a) Avem: 6 = a – 1 + 3 ± a = 4. f(2 – 0) = f(2 + 0) = 5 · 2 – 1 = 9.3(0+) = +∞. d) a =3 ⇒ a =9 . g) d) = 2 · 2 + 1 = 5. Se obţine a – 1 = (a – 1)2 cu soluţia a i {1. +∞}. e) = –7 · ∞2 = –∞. π b) 125. Condiţia de existenţă a – 1 U 0 deci a U 1. a) = (1 + 1)2 + 1 = 5. e) =− π +1= 0 . c) a2 + 2a – 3 = 5 ± a2 + 2a – 8 = 0 ± a i {2. c) 3 3 . c) = (–∞)2 – 3 = +∞. 1]. 2}. 2} . x →1 x <1 x →1 x >1 Aşadar f are limită în x0 i {0. –4}. E2. f) = 9 = 3 . a) f(1 – 0) = 2 · 12 + 3 = 5. Calculul limitelor de funcţii Exersare E1. f) = 3 · 12 – 1 + 2 = 4. Soluţie: Funcţia f are limită în x0 i D′ dacă limitele laterale f(x0 – 0) şi f(x0 + 0) există şi sunt egale. lim f ( x) = lim (4x ) = +∞ . f (1 + 0) = lim 4x = 4 . 2 2 h) 2a = 16 ⇒ 2a = 24 ⇒ a2 = 4 ⇒ a ∈{−2. b) Avem: lim f ( x) = lim( x + 3) = 3. 160 . x →1 d) = lim x⋅log3 1 =−∞⋅(−1) =+∞ . h) = ln3. Soluţie: b) = ∞ + ∞2 = + ∞. g) a −1 = a −1 . f(1 + 0) = 5 · 1 – 1 = 4. b) 5 + 6a · 3 = 23 ± a = 1. f (1 − 0) = lim( x + 3) = 4. Soluţie: a) 3. iar în x0 = 2 limita este l = 9. b) = lim( x2 +1) =1 . d) = 3 · ∞ + 1 + ∞2 = +∞. e) a2 + 3a + 11 = a + 14 ± a2 + 2a – 3 = 0 ± a i {–3. f) 3 a +1 = 3 ⇒ a +1= 27 ⇒ a = 26 . 1. = 53 + 1 = 126. h) = log0.

0. 1) N (1. f(4 – 0) = 1 = f(4 + 0). f (1− 0) = 1 =1= f (1+ 0) . 1 funcţia f are limite. x →1 x→1 Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine că 2a + 2 = 1 deci a = − 1 . x →2 161 . Rezultă că: f 2 2 2 2 2 2 x→1 x→ 1 2 2 ( 2) (2 ) ( ) () ( ) Aşadar f are limită şi în x0 = 1 . x→2 2 f (2 + 0) = lim x2 +1= 3 . x→−1 x →−1 x→1 x→1 f (2 − 0) = lim x −1 = 3. f (−1 + 0) = −1 . S3. f (4 + 0) = lim(ax2 + bx + 6) = 16a + 4b + 6 . 2 6b = 9(a + 2) ⎩ S4. Din egalităţile f(2 – 0) = f(2 + 0) şi f(4 – 0) = f(4 + 0) rezultă sistemul de ecuaţii ⎧ 2a + b = 1 cu soluţia a = –1. e) Avem: lim f ( x) = lim x2 −1 = 0. Studiem existenţa limitei funcţiei f în x0 = 1 .S2. iar f 1 + 0 = lim(2 x − 2) = 2 ⋅ 1 − 2 = −1 . lim f ( x) = lim x2 −1 = 0 . 2) f are limită. f(3 – 0) = 3 = f(3 + 0). f(3 + 0) = 83(a+2). 2 1 − 0 = lim log x = log 1 =−1 . f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) . f(1 + 0) = 4b. 1}. b) f(0 – 0) = 3 = f(0 + 0). f (1+ 0) = lim log2 x = log2 1= 0 . 2 b) Pentru x0 i (0. Aşadar f are limite în x0 i {–1. 1 ∪ 1 . x →2 2 2 2 x →1 2 x →1 {2 } f (2 + 0) = lim log2 x =1. ⎨ ⎩16a + 4b + 6 = 2 d) Avem: f(1 – 0) = 2a. 1 . Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine ecuaţia (a + 1) = a(5 – a) sau 2a2 – 3a + 1 = 0 cu soluţia a ∈ 1 . x →2 f (4 − 0) = lim log2 x = log2 4 = 2. c) Avem: f (2 − 0) = lim(ax + b) = 2a + b . Punctul x0 = 3 este punct izolat pentru domeniul de definiţie şi în el nu se pune problema existenţei limitei. Soluţie: a) Pe mulţimea 0. f(3 – 0) = 0 = f(3 + 0). 2 b) Avem: f (1 − 0) = lim[( x + a) + ( x − 1) ] = (a + 1) şi f (1 + 0) = lim( x − 1 + a)( x + 4 − a) = a ⋅ (5 − a) . f(5 – 0) = 7 = f(5 + 0). b = 3. f(3 – 0) = 43b. x→1 x→1 Aşadar f nu are limită în x0 = 1. d) f(–5 – 0) = 8 – 5 = 3 = f(–5 + 0). x →4 x →4 . b = − 3 . Avem: f (1− 0) = lim 2x = 2. Soluţie: a) Avem: f (1 − 0) = lim[ax2 + (a + 2) x] = a + a + 2 = 2a + 2 şi f (1+ 0) = lim 3 x =1 . Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎧2a = 4b ⎪ ⎪4 = 8 ⎩ 3b 3( a+2) sau ⎨ ⎧ a = 2b cu soluţia a = –3. Soluţie: a) f (−1 − 0) = −1 = 1.

j) =+∞ . 3 b) = tg − π =−tg π =− 3 . 2 2 6 b) ( ) () = arccos (− 1 ) = π− arccos ( 1 ) = π− π = 2π . c) arctg a = π ⇒ a = tg π = 1 . Soluţie: ( ) ( ) c) = tg − π =−tg π =−1 . 2 4 a) = arctg b) c) d) = arcctg (− 3 ) = π− arcctg ( 3 ) = π− π = 5π . 4 4 e) arccos a = π ⇒ a = cos π =−1 . 2 3 e) c) = arccos − 3 = π− arccos 3 = π− π = 5π 2 2 6 6 E4. 3 3 3 = arctg (− 3 ) =−arctg ( 3 ) =− π . ( ) a) = arcsin − 1 =−arcsin 1 = π . Soluţie: ( ) ( ) f) ( ) = arccos (− 2 ) = 3π . 3 3 6 3 Sinteză S1. Soluţie: Se obţine: a) = sin π = 1 . 2 2 3 3 d) = arcsin − 3 =− π . h) = ctg 3π = 0 .4. a) Se obţine egalitatea arcsin a = π şi rezultă că a = sin π =1 . 2 4 = arcsin ( 2 ) = π . 4 4 ( ) 162 . 6 2 6 6 2 6 2 4 2 h) = cos(−π) = cos π =−1 . 2 i) =−∞ . Soluţi:. d) = cos − π = cos π = 3 . 2 2 b) arccosa = 0 ± a = cos0 = 1. 2 ( ) d) =−∞ . g) = ctg − π =−ctg π =−1 . 4 4 E3. f) = cos π =−1 . Soluţie: a) = tg π = 3 . 4 4 2 f) arctg a =− π ⇒ a = tg − π =−1 . b) = cos π = 3 . e) = sin π = 0 .1. f) = arctg( 3) = π . ( 33 ) = π . Limitele funcţiilor trigonometrice Exersare E1. ( ) E2. d) arcsin a = π ⇒ a = sin π = 2 .3. e) = arctg(− 3) =− π . c) = sin− π =− 2 . g) = sin 2 π = 0 . 6 3 3 6 6 = arcctg ( 3 ) = π . 3 3 e) = tgπ = 0 . 4 4 f) = ctg π = 0 .

Avem: • f(–1 – 0) = a. deci lim f ( x) = 0 x →0 • lim f ( x) ]i lim sin x nu există x→−∞ x→−∞ x→+∞ lim f ( x) = lim x2 =+∞ . Soluţie: a) Funcţia are limite pentru x0 i (–∞. 2 x→∞ f (0 + 0) = lim x2 + 2 x + π = π . x→∞ x→+∞ S3. Punem condiţia să existe limite în x0 i {0. –1) N (–1. x→+∞ x→0 b) lim f ( x) = lim sin x = 0 . deci lim f ( x) = π . 0) N (0. Punem condiţia să existe limite şi în x0 i {–1. Avem: • f(0 – 0) = sin0 = 0. deci b = π . 2 163 . deci a + b = π şi se obţine a = π . deci a =− π . 4 4 4 b) Funcţia are limită pentru x0 i [–2.S2. 2 x→−∞ x→−∞ • f(0 – 0) = arctg0 = 0. x→π x→π • lim f ( x) = lim 3( x − π) = 3π x →2 π x→2 π x→−1 2 2 c) lim f ( x) = f (−1+ 0) = arccos(−1) = π . f(0 + 0) = b. 1}. f(0 + 0) = arcsin0 = 0. 2 2 x→1 x→1 x→1 ( x<1 ) ( ) d) lim f ( x) = lim arctg x =− π . 1) N (1. deci lim f ( x) = 0 . x→0 • f (1− 0) = arcsin1 = π . f(0 + 0) = 02 = 0. +∞). 2]. deci b = 0. 4 • lim f ( x) = lim arcctg x = 0 . f (−1+ 0) = arcsin(−1) =− π . deci lim f ( x) = 0 . • f (1− 0) = arcsin1 = 2 f (1+ 0) = b . 2 2 2 x→0 x→0 • lim f ( x) = lim f ( x) = lim x2 + 2x + π = 3+ π . f (1+ 0) = arctg1 = π . Soluţie: a) f(0 – 0) = sin 0 = 0. 1}. 1) N (1. x→0 • f (π− 0) = lim sin x = sin π = 0 x→π f (π+ 0) = lim 3( x − π)2 = 0 . 2 f (1+ 0) = arctg1 = π . 2 2 π. • f(1 – 0) = a + b. • f (0 − 0) = lim arccos x = arccos 0 = π .

2 x→− π 2 ( ) • lim f ( x) = cos π = 0 . f (0 + 0) = limsin x = 0 . x →1 • f (0 − 0) = lim(−sin x) = 0.S4. π] ⎩ Rezultă că: • lim f ( x) =−sin − π =1 . 4 x→1 164 . x →0 x→0 x →0 ⎧ ⎡ ⎤ ⎪−sin x . după explicitarea modulului: Se obţine: • lim f ( x) = lim (− sin x) = − sin(−1) = sin1 . x→0 ⎧−arctg x . x→0 • lim f ( x) = arctg1= π . x ∈⎣− π . 2 x→− π 2 ( ) • lim f ( x) = lim sin x = sin π =1 . x T 0 . f(0 + 0) = sin0 = 0. 4 x→−1 • lim f ( x) = arctg 0 = 0 . deci lim f ( x) = 0 . x T 0 f ( x) = ⎨ . x→0 c) • lim f ( x) = cos − π = 0. ⎩sin x . x > 0 Se obţine: • lim f ( x) =−arctg (−1) = π . x ∈ (0. ⎪sin x . 2 x→ π 2 • lim f ( x) = cos 0 =1 . 2 x→ π x→ π 2 2 • f(0 – 0) = –sin0 = 0. deci lim f ( x) = 0 . x > 0 • lim f ( x) = limsin x = sin1 . Soluţie: a) Avem. x →−1 x →1 x →−1 ⎧ − sin x . d) Avem: f ( x) = ⎨ ⎩ arctg x . 0 ⎦ 2 b) f ( x) = ⎨ .

6 3 3 ( ) 1 i) = π . x→1 x→1 ( x→1 )( x→1 ) c) = 0. Soluţie: a) = lim x2 − lim 3x + lim x = 42 − 3⋅4 + 4 = 6 . = 2. Soluţie: a) = lim( x2 − 2)⋅lim( x2 − 3) = (−1)⋅(−2) = 2 . d) = 1. x ⎞⎛ x ⎞ ⎛ d) =⎜ lim 2 ⎟⎜ lim 3 ⎟= 8⋅ 27 =1 . 2 g) = 2⋅ π + π = 2π . 2 3 6 E2. ⋅ ⎝ x→3 8 ⎠⎝ x→3 27 ⎠ 8 27 e) = 0. b) = lim x2 ⋅ lim log3 x =1⋅log3 1= 0 . E3. d) = 2 . x→1 x→1 x→1 ( ) ( 2 ) 2 b) h) = 0. 4 Sinteză S1. c) = 53 = 125. 1 c) = 1. d) e) = 2 + 3 – 4 = 1. Operaţii cu limite de funcţii Exersare E1. lim( x2 + 4 x −10) x →2 lim(2x − 3) x →2 = 2=2. Soluţie: a) = lim( x + 3 x ) = lim x + lim 3 x = (1+1)2 = 4 . a) = x→12 lim( x + x +1) 3 x→1 b) = e) = 0. = 2. Soluţie: 165 . e) b) = lim sin x x→0 ( ) lim(1+x) x→0 = 01 = 0 . Soluţie: lim( x −1) = 0 =0 . f) = 0.5. x →4 x →4 x →4 b) = 2⋅3−1+ ln 3 = 5 . = 0. f) = 1 + 1 +1 = 11 . d) = 0. 3 f) = 2 . 3 c) = –3. Soluţie: a) = lim( x +1) x→1 ( ) lim x x→1 =2 1=2 . 5 E4. e) = 4. f) = 0. f) = π . c) = 1. 2 S2.1.

S3. x→1 x→1 b) c) ( )( ) = ( lim x + lim x⋅lim ln( x +1) ) = (0 + 0) = 0 . 2+ a a a d) 2a + 4 a = 3 ⇒ 8 ⋅ 22 + 8 ⋅ 4 a = 6 ⋅ 2a + 9 ⋅ 4a ⇒ 2 ⋅ 2a = 4a ⇒ 2a +1 = 22a ⇒ 2 ⋅ 2 + 3⋅ 4 8 ⇒ a + 1 = 2a ⇒ a = 1 . deci x→1 = 0. 2 1+ 2 3 f) = 4 + 3 8 = 2 . deci ( ) 3 = –1. x→0 x→0 x>0 x→0 • f π − 0 = lim x⋅tgx = π (+∞) =+∞ . c) • f (0 − 0) = lim x→0 x −1 =−1. 3 d) = ( 3 7 +1) = 8 . S4. x→0 f (0 + 0) = lim( x −1) x = 0 . 2 2 2 x→0 x→0 x→0 = 3 · log10 = 3. 2 2 2 x→ π 2 x<π 2 ( ) ( ) Aşadar f nu are limită în x0 = π 2 b) • f (0 − 0) = lim(1− 3 x ) =1. x→1 f (1+ 0) = lim(1− 3 x ) = 0 . 1+ sin π 2 h) = log2 (2 + log3 9) = log2 4 = 2 . deci f nu are limită în x0 = 0. 16 − 8 g) = arcsin 0 = 0 . a) π+ 0 2 2 b) 9 =1 ⇒ a −1 = 9 ⇒ a = 10 . 166 .Folosim operaţiile cu limite de funcţii. Soluţie: x→1 a) = lim sin x lim 3 x −1 = (sin1)⋅ 3 lim( x −1) = (sin1)⋅0 = 0 . a −1 c) a + 2a =1 ⇒ 2a + a = a + 2 ⇒ a =1 . iar f π + 0 =1 . 0 e) = e 0 = 1 . Soluţie: a) • lim f ( x) = lim f ( x) = lim( x⋅tgx) = 0 . x→0 • f (1− 0) = lim( x −1) x = 0. 2 x→0 x + x +1 f (0 + 0) = lim(−1+ sin x)3 =−1 . Se obţine: a π+ π 2 = 2 ⇒ a+1 = 2 ⇒ a = 3 .

x x x x x2 x x x Rezultă că = 0. lim 1 − 1 T lim x →∞ x →∞ x x = 1. f) Deoarece: x – 1 < [x] T x şi 3x – 1 < [3x] T 3x se obţine că 4x – 2 < [x] + [3x] T 4x. ¼x i Z se va obţine inegalitatea: − 12 T sin2 x T 12 şi lim sin2 x = 0 .S5. ∀x > 0 . x x Rezultă că: [ x] T 1 . ⎢x ⎥ ⎣ ⎦ x Aşadar. Se obţine inegalitatea x − 1 T cos x2 + x T 1 +2x sau 1 − 12 T cos x2 + x T 1 + 12 . [ x] + [3x] T 4 . ⎣ ⎦ x2 − 1 ⎢ x2 ⎥ x 2 ( ) c) Deoarece –1 T sinx T 1. deci ⎢x ⎥ x →0 x →0 ⎣ ⎦ [ x] b) Avem: x – 1 < [x] T x şi astfel x − 1 < T 1. cu criteriul cleştelui se obţine lim(1 − x2 ) T lim x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 . ¼x i Z. rezultă că –1 + x T cosx + x T 1 + x. deci l = 1. Aşadar. ¼x i Z. din = 4. x x e) Se obţine că x cos x = 2x ⋅ cos x T 2 şi cum lim 2 = 0 rezultă că limita cerută 2 x →∞ x + 1 x +1 x +1 x +1 este = 0. x →∞ x x x x d) Deoarece –1 T cosx T 1. ( ) 1 <⎡1⎤T 1 . pentru x > 0 avem inegalitatea 4 − 2 < x x 167 . Soluţie: a) Din definiţia părţii întregi se obţine că: Rezultă că: x2 12 − 1 < x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 sau 1 – x2 < f(x) T 1.

d) 2 x − 3x = ( x − 3)( x − 4) x − 4 x − 7 x +12 ( x − 2)2 ( x − 2)2 x − 2 e) 2 = = . (0−)⋅(−1) 0+ x→1 ( x −1)( x − 2) 5x2 −19 = 1 =+∞ . 0+ Cazuri de nedeterminare 0 . 2⋅0+ c) = 2⋅4 = 8 . x + 3x + 2 ( x +1)( x + 2) x + 2 2 ( x − 2)( x + 2) x + 2 = . 2 f) = 6 ⋅(−∞) =−∞ .1. a) = 2 =−2 . 0+ x<1 b) = 0 + 0 +1 =1 . a) 4 x2− 4 = 2 9 9 x − 9 9( x −1) 9( x −1)( x +1) 9( x +1) x2 −1 = ( x −1)( x +1) = x −1 . Soluţie: a) = 2 =+∞ . 0+⋅1 x→−2 ( x + 2)( x + 3) E3. 6 + 4 +1 11 d) = −3 + 2 =−1 . Se aduc expresiile date la forme mai simple. 6 3 g) = 0 . Soluţie: b) = 2 =+∞ . 0− 0+ x→3 −( x − 3) E4. Cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii Exersare E1. =4 . =2. =0 . 0+ 2 1 e) = lim 2 x + 3x − 4 = = 1 =+∞ . Soluţie: Caz de nedeterminare ∞ . x x − 2 x x( x − 2) b) 2 2 ( x + 2)2 f) x + 4 x + 4 = = x+2 . e) = 11 =+∞ . 2 +1 3 E2. 3⋅0 +1 b) = −1 =−∞ . Soluţie: a) = 2 = 2 . 2 c) = −2 =− 1 . Soluţie: c) = 2 =+∞ . c) 2 x − 4 = x − 3x + 2 ( x −1)( x − 2) x −1 2 x( x − 3) = x . −1 e) = 3 ⋅(+∞) =+∞ . Fiind limite de funcţii raţionale se compară gradele numitorului şi ∞ numărătorului. = 0 . 2 x( x + 2) 2x 2 x2 + 4 x E5. d) = −1 . a) = 1 =+∞ . =−3 . 0+ 0+ d) = lim 6 x 2 = 18 =−∞ . 2 b) = −1 . 0− f) = lim x>−2 d) = 8 =+∞ . 0+ f) = −1 =−∞ . 3 h) = 0 . 168 . =−2 . 4−3 c) = 4 =−∞ .6. 0 4( x −1) 4( x −1) = = 4 .

g) 1 + 7 − 9− 1 + 7 2 1+ 7 9 x2 − x + 7 x 9− x 9− x x2 x x2 x x2 x 2 − 3 + 52 − 2 − 3 + 52 x x x x 2 x 2 − 3x + 5 = . h) = 3 x−4 3 3− 4 x 3− 4 x x ( ) ( ) ( ( ) ) ( ( ) ) ( ) ( ) Sinteză S1. =3 . 2 2 2 f ( x) = x + 2 x +1+ x − 2 x +14 = 2 x2 − 2 = 2 . d) x + x = 2x +3 3 2 3 2+ x⋅ 2 + x x ( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ) ) ( ) x2 1+ 12 + 2 x x 1+ 12 + 2 1+ 12 + 2 x2 +1 + 2 x = x x x = = e) . =1 . = x +3 − −1 x−2 x−2 2 ( x − 2)(5x + 4) 5x + 4 c) f ( x) = 5x2 − 6 x −8 = = . =7 . pentru x < 0. 2 x − 6 x + 4 2( x −1)( x − 2) 2( x −1) 169 . =− 2 . Soluţie: Cazuri de nedeterminare ∞ . c) Avem: = 2 +1 3 3x + 2 x +1 x⋅ 3 + 2 + 1 3+ x x x x ⎛ ⎞ x⋅ 3 1 2 +1⎟ 3 1 2 +1 ⎜ 3 ⎝ x ⎠ = x . Soluţie: Se aduc funcţiile raţionale la forma cea mai simplă. = 1+ 2 = 3 . =1 . pentru x < 0. = 4 =−4 . b) = lim = lim x→−∞ x→−∞ x→−∞ 4+0 2 x ⋅ 4 + 32 4 + 32 x2 4 + 32 x x x x 1+ 1 1+ 1 x+ x = x x . a) = lim = lim x→∞ x→∞ 3 +1 0 +1 3 +1 x x x x2 1+ 1 x 1+ 1 1+ 1 x x = lim x = 1+ 0 = 1 . x2 −1 x −1 3 2 ( x +1) −8 − ( x −1) | x −1| ( x −1)( x2 + 2 x +1− 2 x − 2 + 4) − ( x −1)2 | x −1| = = b) f ( x) = ( x −1)( x − 2) ( x −1)( x − 2) 2 ( x −1) | x −1| . Limita este = 2 . 2 2 2 x −1 + x 2 x2 1− 1 + x x 1− 1 +1 1− 12 +1 2 2 x x x 1+ 2 1+ 1 x + 2 x +1 = x f) . 3 x −1 + 4 x +1 3⋅ 1− 1 + 4 + 1 3+ 4 5 x x 1 x⋅ 3− x 3− 1 3− 1 x x 3x − 1 x = = = . =−1 . Se foloseşte metoda factorului comun forţat. ∞ 2 x 1+ 1 2 1+ 1 x x = 2⋅ 1+ 0 = 2 .E6.

( x − 3)( x − 3 + x + 3) ( x − 3)⋅2x 2x 2 ( x −1)2 = x −1 . 2}. x →1 9( x − 1) x →1 x →1 9 9( x − 1) 9 x >1 x >1 Aşadar f nu are limită în x0 = 1. x −1 x→1 x −1 x→1 2 b) lim 3x + ax = 9 + 9a . a x →2 x − 2 x<2 2 −x2 f (2 + 0) = lim −x = lim = −4 =−∞ . deci a2 = 4 şi a i {–2. x →1 x − 1 0− . Limita poate fi finită dacă 9 + 9a = 0. e) f ( x) = x − 2 x +1 = (2 x −1)( x −1) ( x −1)(2 x −1) 2 x −1 2 2( x −1)( x +1) 2( x −1) = . dacă a + 2 ≠ 0 ⎪ a) lim 2 x + a = 2 + a = ⎨ 0 . Avem: f ( x) = x + 3x − 4 x = 2 ( x − 1)( x + 1) ( x − 1)( x + 1) x + 1 170 . deci a = –1. 2 x( x − 1) = x şi = 1 . =1 . dacă a + 2 = 0 ⎪0 x <1 ⎩ Aşadar limita poate fi finită numai în cazul a = –2.d) f ( x) = ( x − 3)( x + 3) ( x − 3)( x + 3) x + 3 = = . x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1 ( x − 3)2 − 4 ( x − 5)( x −1) = lim = lim x − 5 =−2 . deci a i {–1. x→2 b) f (1 − 0) = lim x →1 x <1 x −1 = lim 1 = 1 . =1 . Soluţie: ⎧ ±∞ . 3}. Soluţie: a) f (2 − 0) = lim x −1 = 1 =−∞. f) f ( x) = 2 x − 2 = 2 3 3x − 6 x − 9 3( x +1)( x − 3) 3( x − 3) S2. c) Se obţine: = 0± • Pentru a = –1 se obţine: = lim • Pentru a = 3 se obţine: = lim ( x +1)2 − 4 ( x + 3)( x −1) = lim = lim x + 3 = 2 . x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1 2 2 d) Se aduce f la forma: f ( x) = x + 3x − a x . 2 x −1 2 2 Se pune condiţia ca 1 + 3 · 1 – a = 0. = 0 . deci este necesar ca (1 – a)2 = 4. ( x − 1)(2 x + 1) x→1 2 x + 1 3 2 ( x − 1)( x − 3) f (1 + 0) = lim x − 4 x + 3 = lim = lim x − 3 = − 2 . Obţinem: x →3 x −3 0− x <3 2 x(3− x) = lim 3x − x = lim = lim(−x) =−3 . S3. x −3 x→3 x − 3 x→3 x→3 2 (1− a) − 4 . 2 0+⋅4 x →2 x − 4 x→2 ( x − 2)( x + 2) x>2 x>2 Aşadar lim f ( x) = −∞ . 2( x −1) Pentru a = –2 obţinem: = lim 2 x − 2 = lim =2.

Soluţie: Cazuri de nedeterminare 0 . ( x − 2)(5x + 6) ( x − 4)( x + 4) 5x + 6 x + 4 16 c) f ( x) = 2 x2 + 2 x + x2 + x = 2 x + x . 0 ( x − 1)( x + 1) ( x − 1)(6 x + 5) x + 1 6 x + 5 + = + . 3x + 4 x +1 x→∞ x2 +1 x 1+ 1 x = 4 ⋅1 = 2 . Soluţie: 2 x +1 ⋅lim x = 0⋅1 = 0 . 4 x2 + 3 ⋅lim b) = lim 2 2 1 x→∞ 2 x + 6 x +1 x→∞ x 1+ 42 x 2 x = 3⋅1 = 3 .S4. = 1 . ( x +1)( x + 2) ( x +1)(2 x +1) x + 2 2 x +1 S5. Este necesar să se aducă funcţiile raţionale la forme mai simple. =−1 . d) l = lim 3x + 4 x ⋅ lim =−3⋅ lim x→−∞ x( x +1) x→−∞ x 2 +1 x→−∞ x→−∞ 1 x 1+ 2 1+ 12 x x 171 . a) f ( x) = 5 ( x − 1)(2 x − 3) ( x − 1)(4 x + 1) 2 x − 3 4 x + 1 ( x − 2)( x − 4) x−2 b) f ( x) = − = 1 − x−2 . c) = lim 3x + 4 x ⋅lim 2 x→∞ x( x +1) x→∞ x +1 1 a) = lim x→∞ 2 ( ( ) ) 2 x = 3⋅ lim x 1 =−3 . =1 .

g) = lim⎜ 2 ⎟ 2 x→−1 ⎝ 1− x2 ⎠ 2 ⎛ sin(3x − 3) ⎞ h) = lim⎜ ⋅ x −1 ⋅ 3 ⎟= 1⋅1⋅ 3 = 3 . f) = lim⎜ 2 x→1⎝ ( x −1) sin( x2 −1) x +1⎠ 2 E3. ⎟= lim 2 x→0⎝ 5x 1+ x ⎠ x→0 1+ x ⎛ ln(1+ 3 x ) 1 ⎞ 1 e) = lim⎜ ⋅ 3 ⎟= 3 . ⎜ ( x − 1)π ⋅ x + 1 ⎟ = 2 . ⎜ ⎟ 3 x→0 x 5⎠ 5 ⎝ ⎛ ln(1+ 6 x) 6 ⎞ 6 3 ⋅ ⎟= = . b) = lim⎜ ⋅ 6x x +1⎠ x→0⎝ d) = lim sin 2 x ⋅ 4 x ⋅ 2 = 1 . Soluţie: a) = lim sin 5x ⋅ 5 = 5 . Soluţie: ⎛ arcsin(3x) 3 ⎞ 3 a) = lim⎜ ⋅ ⎟= . x →3 ⎝ x →π ⎝ x − π tg ( x − π) ⎟ ⎠ ⎠ 2 2 2 2 ⎛ tg ( x −1) ⎞ ( x −1)( x +1) ⋅ x − x ⋅ x2 −1 ⎟= 1⋅1⋅lim x2 −1 = lim = e) = lim⎜ 2 2 x( x −1) x→1⎝ x −1 x→1 x − x x→1 sin( x − x) x − x ⎠ = lim x + 1 = 2 . x→0⎝ x2 ln(1+ 3x 2 ) 3 ⎠ 3 172 .4. b) = lim⎜ x→0⎝ 6x 8⎠ 8 4 ⎛ 8x 6⎞ 6 3 d) = lim⎜ ⋅ ⎟= = . a) = lim⎜ x→0⎝ x2 5⎠ 5 ⎛ ln(1+ 5 x 2 ) 5 ⎞ 5 c) = lim⎜ ⋅ =5 . 5x 6 6 x→0 2 ⎛ sin(2 x ) 2 ⎞ 2 ⋅ ⎟= . 2⎟ π π (4 x − π)(4 x + π) π 4(4 x + π) 8π π 16 x − π ⎟ x→ ⎜ x→ x→ x− 4 4 4 ⎝ ⎠ 4 ( ) E4. 5x sin(10 x) 10 ⎠ 2 x→0⎝ ⎛ arcsin(10 x) ⎞ 5x c) = lim⎜ ⋅ ⋅10 ⎟= 2 .1. c) l = lim ⎛ d) l = lim ⎜ ⎜ 3( x − 3) ⋅ x + 3 ⎟ = 6 = 2 . x →0 ⎝ x →1 ⎝ ⎠ ⎠ tg (3x − 9) 3 ⎞ 3 1 ⎛ sin( x − π) ⋅ x − π ⎞ = 1 . 1 ⎟ x→1⎝ x2 −1 ⎠ ( ) ⎛ sin(6 x) 6 ⎞ ⎟= 1⋅6 = 6 . b) = lim⎜ 1+ x ⎟ 1 x→0⎝ x2 ⎠ ⎛ arcsin(5x) 10 x ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ 5 ⎟= 1 . 10 x arcsin(5x) 5 ⎠ x→0⎝ ⎛ ⎞ π 4x − π x− π ⎟ ⎜ arctg x − 4 1 4 =1⋅lim⋅ 4 e) = lim⎜ ⋅ 2 = lim = 1 . Soluţie: ⎛ ln(1+ x 2 ) 1 ⎞ 1 ⋅ ⎟= .6. c) = lim⎜ 3⎠ 3 x→0⎝ 2 x2 ⎛ sin( x2 −1) x +1⎞ e) = lim⎜ ⋅ =1⋅2 = 2 . x→0⎝ ln(1+ 8 x ) 8 ⎠ 8 4 2 ⎛ ln(1+ x ) 3x 2 1⎞ 1 f) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟= . x →1 x 2 ⎛ tg ( x −1)2 ⎞ ⋅ x −1 ⋅ 1 ⎟= 1 . 2 2 2 x→1⎝ 3( x −1) sin( x −1) x +1⎠ E2. Limite fundamentale în calculul limitelor de funcţii Exersare E1. f) = lim⎜ ⋅ x−2 x+2⎠ 4 x→2⎝ ( ) ⎛ sin(1− x2 ) 1− x ⎞ 2 ⋅ = =1 . 2 x sin 4 x 4 2 x→0 ⎛ sin( x − 2) 1 ⎞ 1 ⎟= . 3x 5⎠ 5 x→0⎝ ⎛ arcsin( x2 ) 1 ⎞ 1 ⋅ = =1 . Soluţie: tg 2 x 2 ⎞ 2 tg ( x − 1)π π ⎞ π b) l = lim ⎛ a) l = lim ⎛ ⎜ 2x ⋅ 3 ⎟ = 3 .

x→−1 x 2 ⎛ arctg( x2 − 6 x + 5) ⎞ arctg( x2 − 6 x + 5) x2 + 4 x − 5 = lim⎜ ⋅ ⋅ x2 − 6 x + 5 ⎟= h) = lim 2 2 2 x→1 arcsin( x + 4 x − 5) x→1⎝ x − 6x + 5 arcsin( x + 4x − 5) x + 4 x − 5 ⎠ 2 ( x − 1)( x − 5) = lim x2 − 6x + 5 = lim = lim x − 5 = −4 = − 2 . x 2⎠ 2 2 x→0⎝ sin x 2 2 ⎛ sin( x2 − 4 x + 3) 3x2 − 4 x +1 ⎞ e) = lim⎜ ⋅ ⋅ x 2− 4 x + 3 ⎟= 1⋅1⋅lim x 2− 4 x + 3 = x→1⎝ x→1 3x − 4 x +1 x2 − 4 x + 3 sin(3x2 − 4 x +1) 3x − 4 x +1⎠ ( x − 1)( x − 3) = lim = lim x − 3 = −1 . 6 6 x 6⎠ x→0⎝ ⎛ x2 ⎞ b) = lim⎜ 3 −1⋅ 1 ⎟= (ln 3)⋅1 = ln 3 . x →1 ( x − 1(3x − 1) x →1 3x − 1 2 2 2 ⎛ tg ( x + x − 2) x2 + 5x + 6 ⎞ f) = lim⎜ 2 ⋅ ⋅ x2 + x − 2 ⎟= 1⋅1⋅ lim x2 + x − 2 = x→−2⎝ x→−2 x + 5 x + 6 x + x − 2 tg( x2 + 5x + 6) x + 5x + 6 ⎠ ( x + 2)( x −1) = lim = lim x −1 =−3 . Soluţie: a) = lim 1⋅ sin x + sin 9 x = 1 + lim sin 9 x ⋅3 = 1 + 3 = 10 . x −1 x→1 x+1 3 x−2 ⎛ ⎞ d) = lim 2 − 2 = lim⎜ 23 ⋅ 2 −1⎟= 23 ⋅ln 2 . x→−2 ( x + 2)( x + 3) x→−2 x + 3 2 2 2 ⎛ arcsin( x −1) ⎞ ( x −1)( x +1) x2 + x g) = lim⎜ ⋅ ⋅ x2 −1 ⎟= lim x2 −1 = lim = 2 2 x→−1 x→−1 x + x x→−1 x⋅( x +1) x −1 arcsin( x + x) x + x ⎠ ⎝ ( ) ( ) ( ) ( ) = lim x −1 = 2 . ⋅ c) = lim⎜ tg x x ⎠ x→0⎝ ⎛ tg (sin x) sin x 1 ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟=1⋅1⋅ 1 = 1 . Soluţie: ⎛ x ⎞ a) = lim⎜ 3 −1⋅ 1 ⎟= (ln 3)⋅ 1 = ln 3 . x →0 x + 1 ⎛ sin(tg x) tg x ⎞ ⎟=1⋅1=1 . 2 1+ x ⎠ 1 x→0⎝ x c) = lim 8(8x−1 −1) = 8⋅ln 8 . 3 x x x ⎠ x→0 x→0⎝ ⎛ 3x −1 2x −1 ⎞ x x 3 −1+1− 2 = lim⎜ x − x = ln 3− ln 2 ⎟. x−2 x−2 ⎠ x →2 x→2⎝ x x x ⎛ x ⎞ e) = lim 2 −1+1− 3 = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟= ln 2 − ln 3 = ln 2 .E5. x →1 x + 4 x − 5 x →1 ( x − 1)( x + 5) x →1 x + 5 6 3 173 . x 3x 3 x→0 9 x 3 3 x→0 3 ⎛ ⎞ b) = lim⎜ sin 2 x + 3sin 5x + x ⎟= lim sin 2 x ⋅ 2 + lim sin 5x ⋅ 15 + x( x +1) x( x +1) ⎠ x→0 2 x x +1 x→0 5x x +1 x→0⎝ x( x +1) + lim 1 = 2 + 15 + 1 = 18 . f) = lim ⎜ ln 2 ⎟ x→0 x→0 2x −1 2x −1 ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ x Sinteză S1.

deci b = 2a. 2 2 2 Rezultă că = lim 1−1+ 2sin x = lim 2 sin2 x = 2 lim sin x = 2 . x →0 x sin 5x 5 5 5 ⎛ ln(1+ ln( x +1)) ln( x2 +1) x ln( x +1) ⎞ x⋅ln( x +1) ⋅ ⋅ = d) = lim⎜ ⎟= 1⋅1⋅lim 2 2 2 ln( x +1) x→0⎝ x→0 ln( x +1) ln(1+ ln( x +1)) ln( x +1) ⎠ ( ) ⎛ ln( x + 1) ⎞ x2 = lim ⎜ ⋅ = 1 ⋅1 = 1 . x sin 5x 5 5 x→0 sin 5 x⋅sin 3x x→0 sin 5 x x→0 sin 3x ⋅3x − 5⋅ sin x ⋅ x 3⋅ sin 3x − 5 sin x 3x x 3x x = lim = 3− 5 = 1 . x x→0 x→0 x→0 x2 x b) Folosim formula trigonometrică: cos a − cos b = −2sin a + b ⋅ sin a − b . c) = lim 4− 6 x→0 sin 4 x ⋅4 x − 2⋅ sin 3x ⋅3x x→0 4 sin 4 x − 6⋅ sin 3x 4x 3x 4x 3x ⎛ tg(arcsin x) arctg x ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ arcsin x ⎟= 1⋅1⋅lim arcsin x = sin(arctg x) arctg x ⎠ x→0⎝ arcsin x x→0 arctg x ⎛ ⎞ = lim⎜ arcsin x ⋅ x ⎟= 1⋅1= 1 . 5 a + b a + 4a 2 () 174 . 8 b 2 2 2 2 2 Avem: E = a2 − b2 = a2 − 4a 2 = −3 . sin x x ⎟ x→0⎝ 1− 3x ⎠ ( ) ( ) ⎛ ln(1+ x sin x) ⎞ ⋅ x⋅sin 5x ⋅ sin x ⎟=1⋅1⋅lim sin x = c) = lim⎜ x⋅sin x ln(1+ x sin 5x) sin 5x ⎠ x→0⎝ x→0 sin 5 x = lim sin x ⋅ 5x ⋅ 1 = 1 ⋅1⋅ 1 = 1 . Soluţie: sin ax − sin ax (sin ax) 1− cos ax cos ax cos ax = lim = lim = lim sin ax ⋅ bx ⋅ cos bx ⋅1− cos ax ⋅ a = ax sin bx cos ax 1− cos bx b 1− cos bx x→0 sin bx x→0 x→0 − sin bx (sin bx) cos bx cos bx ( ( ) ) ( ) ⎛ sin ax bx ⎞ 3 2sin 2 ax 2 a lim 1 − cos ax = a ⋅ lim 2 = a lim ⎜ a 2 ⋅ 2 ⎟ = a⋅a = a . 2 ⎟ x →0 x ln(1 + x ) ⎠ ⎝ S4. = 1 ⋅1 ⋅1 ⋅ b x →0 1 − cos bx b x →0 2sin 2 bx b x→0 ⎜ b ax sin bx ⎟ b b2 b ⎜ ⎟ ⎝ 2 2 2 ⎠ Dar = 1 şi se obţine că a = 1 .S2. Soluţie: ⎛ ln(1+ sin 3x) sin 3x ⎞ ⎟= 1⋅lim sin 3x = lim sin 3x ⋅ 5x ⋅ 3 = 1⋅1⋅ 3 = 3 . 2 2 Se obţine: = lim −2sin 3x⋅sin x =−2 lim sin x =−2⋅lim sin x ⋅ 5x ⋅1 =− 2 . ⋅ a) = lim⎜ sin 3x sin 9 x ⎠ 3x sin 5x 5 5 5 x→0⎝ x→0 sin 5 x x→0 x ⎛ ln(1+1− 3 ) x 1− 3x ⎞ b) = lim⎜ ⋅ ⋅ = 1⋅1⋅(− ln 3) =− ln 3 . Soluţie: a) Folosim formula trigonometrică: cos2x = 1 – 2sin2x. x arctg x ⎠ x→0⎝ ( ) ( ) ( ( ) ) ( ( ) ) ( ( ) ( ) ( ) ) S3.

Se impune condiţia 1 – a = 0.S5. x→1 Din egalitatea 1 = 1 − a2 se obţine a2 = 3 . iar f) 1 = lim x−2 x x→2 16(4 −1) x→2⎝ x − 2 4 −1⎠ ln 4 2 ln 2 2 2 = lim x − a2 = 1− a2 . 2 x +3⎠ 6 3 x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3⎝ x − 3 ( ) Rezultă a = − 4 ln 2 . deci a = ± 3 . a) = lim x −1 x −1 x→∞ x→∞ Pentru ca limita să fie finită trebuie ca numărătorul să aibă gradul cel mult egal cu gradul numitorului.. Soluţie: 2 x2 + 3x + a − bx( x −1) (2 − b) x2 + (b + 3) x + a = lim .. b = –1. iar x −3 x→3 ⎛ x−3 ⎞ 8(2x−3 −1) = lim = lim⎜ 2 −1⋅ 8 ⎟= (ln 2)⋅ 8 = 4 ln 2 . deci b = 2.. ( ( ) ( ) ) S6. x→∞ x + 2 2 2 2 (1− a2 ) x2 + x .. Rezultă că: = lim −x +1 =−1 .. Atunci: = lim 5x + a = 5 .+ n sin nx = n = lim x x x x x→0 x +1 x→0 n(n +1)(2n +1) = lim sin x + 4⋅ sin 2x +.+ n2 sin nx =1+ 22 +. d) = lim sin ax ⋅ 3x ⋅ a ⋅ 1 = 1⋅1⋅ a = a . x2 + x +1− ax( x + 2) (1− a) x2 + (1− 2a) x +1 . deci n = 3. Se impune condiţia 2 – b = 0. 2 = 1 + 22 = 5. Soluţie: 1 ⋅ sin x + 2sin 2 x +. • Pentru a =−1 ⇒ =−b + lim( x2 + x + x) =+∞ . x 2x nx 6 x→0 Se obţine 1 = 1. 2 4 2 175 .+ n sin nx =1⋅lim sin x + 2sin 2 x +. 3 x−2 ⎛ x−2 16(2 −1) − ⎞ = lim⎜ 2 −1⋅ x−2 2 ⎟= ln 2 = ln 2 = 1 . Rezultă că a = 2 şi a = 12. ax sin 3x 3 x + 2 6 6 x→0 6 ln(1+ 3− x) e) 1 = a lim =−a ... 2 2 x +x+x 2 2 Aşadar a = 1. deci a = 1 sau a = –1.+ n2 = =14 . c) =−b + lim( x2 + x − ax) =−b + lim x + x − a x =−b + lim 2 x→∞ x→∞ x→∞ x2 + x + ax x + x + ax Limita poate fi finită dacă 1 – a2 = 0. 3 = 1 + 4 + 9 = 14. Se obţine că 1 − b = 3 deci b = –1. x→∞ • Pentru a =1 ⇒ =−b + lim x→∞ x = 1 − b . a) Avem: = lim = lim x+2 x+2 x→∞ x→∞ Limita este finită dacă numărătorul are cel mult gradul 1. dar l = 3 + b şi se obţine că –1 = 3 + b deci b = –4. x→∞ x −1 Aşadar = a şi = 5.. deci a = 1.

+∞).1. x → x0 x − 1 x0 − 1 b) D = (−∞. iar y = –1 este asimptotă orizontală la –∞ i) D = Z. x →+∞ x →+∞ x − 3 x−3 deci dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. 1) ∪ (1. x →∞ x →∞ 4 − x 4− x Dreapta y = –1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. Dreapta y = 3 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. x→−∞ x→−∞ x + x +1 x→−∞ x + x +1 2 = −1 . Se obţine: 176 . 3 3 3 g) D = [0. y = 3 la ±∞. x →1 x − 1 x →1 x − 1 0− 0+ x <1 x >1 Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală.+∞) . În acest caz numai +∞ este punct de acumulare pentru D. Dacă x0 i Z \ {1}. + ∞ . + ∞) . x →∞ ( ) ( ) h) D = Z. Rezultă că: • lim f ( x) = lim 1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 . c) D = (−∞. Aşadar ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D.+∞) . 2 2 Se obţine: lim f ( x) = 3 = lim f ( x) . atunci lim 1 = 1 ∈ Z . Soluţie: a) D = (−∞. +∞ . x →−∞ lim f ( x) = lim x →−∞ x = −1 şi lim f ( x) = lim x = −1 . b) D = (−∞. Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este dreapta y = 0. x →+∞ x →+∞ x x →−∞ x →−∞ x Aşadar dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞.+∞) .1) ∪ (1. Se obţine lim f ( x) = 0 şi asimptota orizontală la +∞.7. Se obţine: lim f ( x) = lim 2 E2. Avem: f (1 − 0) = lim 1 = 1 = −∞ . Se obţine: 1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 . dreapta y = 0. − 1) ∪ (−1. c) D = (−∞ . ( x − 1)2 0+ Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală. 2 2 x x = lim 2 x =1 . − 5 ∪ − 5 . deci nu mai există alte asimptote verticale. x →∞ x →−∞ ( ) ( ) f) D = −∞ . 0) ∪ (0.3) ∪ (3. lim f ( x) = lim 2 − x x →−∞ x →−∞ x + x + 1 Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la +∞.1) ∪ (1. Se obţine: lim f ( x) = lim x →−∞ x →−∞ d) D = −∞ . Soluţie: a) D = (−∞. 1 ∪ 1 . f (1 + 0) = lim 1 = 1 = +∞ . Rezultă lim f ( x) = lim x →1 x →1 1 = 1 = +∞ . Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este y = 2 . şi la +∞. +∞) . Asimptotele funcţiilor reale Exersare E1. 4) ∪ (4. x →−∞ 2 x→+∞ 2 e) D = Z.+∞) . iar lim f ( x) = lim f ( x) = 0 .

deci dreapta x = 1 este asimptotă • f (1− 0) = lim 0−⋅2 x→1 ( x −1)( x +1) x<1 verticală bilaterală. f (2 + 0) =+∞ . • f (−2 −0) =+∞. d) D = (−∞ .+∞) .+∞) . Soluţie: a) D = (−∞. x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 1 ⎠ x→−∞ x − 1 f ( x) Analog se obţine că lim = 2. x→+∞ x→+∞ x − 2 ⎝ ⎠ x→∞ x − 2 Dreapta y = x + 2 este asimptotă oblică spre +∞. lim( f ( x) − 2 x) = 3 şi astfel dreapta y = 2x + 3 este x →+∞ x →∞ x asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞. Dreptele x = 2. +∞) . f ( x) x2 = 1 .1) ∪ (1. x = 0. x = –2 sunt asimptote verticale bilaterale. g) D = (−1. Asimptote verticale x = 1 şi x = 2. x = 1 =−∞ . este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞. +∞) . • Asimptotă oblică spre +∞ f ( x) x2 =1 şi Avem: m = lim = lim x→+∞ x x→+∞ x( x − 2) ⎛ 2 ⎞ n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜ x − x ⎟= lim 2x = 2 .− 2) ∪ (−2. 1) ∪ (1.+∞) . Se obţine că y = –x + 2. e) D = (−∞ . 2) ∪ (2. ⎜ ⎟ x→−∞ x − 2 x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 2 ⎠ Dreapa y = x + 2 este asimptotă oblică spre –∞. f) D = (−1. x →−1 ( x − 1)( x + 1) −2 ⋅ 0− −2 ⋅ 0+ x − 1 x<−1 2 Dreapta x = –1 este asimptotă verticală bilaterală. 2) ∪ (2. b) D = (−∞. x = –1. Avem: m = lim = lim x →−∞ x →−∞ x( x − 2) x 2 n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎛ x − x ⎞ = lim 2 x = 2 . c) D = (−∞. 2) ∪ (2. 177 . +∞) . 2 f ( x) Se obţine: m = lim = lim 2 x + x = 2 . +∞) . f (−2 + 0) =−∞ . x →−∞ x →−∞ x( x − 1) x ⎛ 2 ⎞ n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜ 2 x + x − 2 x ⎟ = lim 3x = 3 . E3. f (1+ 0) =+∞ . Punctele ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D. • f (2 −0) =−∞. Avem: lim f ( x) = lim ln( x + 1) = −∞ . +∞) . h) D = (−∞. − 2) ∪ (−2. • Asimptotă oblică spre –∞.• f (−1 − 0) = lim x →−1 x <−1 x = lim x = −1 = −∞ şi f (−1 + 0) = −1 = +∞ . 0) ∪ (0. x →−1 x →−1 x >−1 Dreapta x = –1 este asimptotă verticală la dreapta.

e) D = [0. 2 4 ) ( ) Sinteză S1. x→+∞ x x→+∞ x( x −1) x→+∞ x( x −1) 2 ⎛ ⎞ n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 3x = 3 . • Asimptotă oblică spre – ∞ . 2 f ( x) Avem: m = lim = lim x − 2 x =1 şi x→−∞ x x→−∞ x( x −1) 2 n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎛ x − 2 x − x ⎞ = lim − x = −1 . x →−∞ x →+∞ • f (1− 0) = lim x→1 x<1 x 1 = =+∞ ( x −1)( x − 3) 0−⋅(−2) f (1+ 0) = 1 =−∞ . ⎜ x −1 ⎟ x→−∞ x − 1 x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ Dreapta y = x – 1 este asimptotă oblică spre –∞. 2 x→+∞ x x→+∞ x(2 x −1) 2 ⎛ ⎞ n = lim f ( x) − x = lim ⎜ x − 2 x − x ⎟= lim −3 = −3 . • Asimptota oblică la +∞.+∞) .d) D = (−∞. deci y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. x→∞ x→∞⎝ x −1 ⎠ x→+∞ x −1 Dreapta y = x + 3 este asimptotă oblică spre + ∞ . 1 ∪ 1 . 2 x2 + 2 x f ( x) Avem: m = lim = lim = lim x + 2x =1. +∞). ( ) f) D = −∞ . x→+∞ x→∞ 1+ x x→∞ 1+ x Rezultă că nu există asimptotă oblică. 2 x→−∞ x x→−∞ x(2 x −1) ⎠ ⎝ ( ) ( ( ) ⎛ 2 ⎞ 5x = 5 . 2 4 2 f ( x) Analog: m = lim = lim x − 2x = 1 . = lim m = lim x →+∞ x →+∞ 1 + x x n = lim ( f ( x) − x) = lim x x − x = lim −x =−∞ . +∞) Avem: lim f ( x) = lim f ( x) = 0 . 2 2 ⎠ x→∞ 2(2x −1) 4 x→∞ x→+∞ 2 x −1 ⎝ Dreapta y = x − 3 este asimptotă oblică spre +∞. 0− 178 . + ∞ . 3) N (3. 1) N (1. n = lim f ( x) − 1 x = lim ⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 2 2 ⎠ x→−∞ 2(2x −1) 4 x→−∞ x→−∞ 2 x −1 ⎝ Dreapta y = x + 5 este asimptotă oblică spre –∞. Soluţie: a) D = (–∞. 2 2 ⎛ 2 ⎞ f ( x) Avem: m = lim = lim ⎜ x + 2 x ⎟= 1 .1) ∪ (1. Se obţine: f ( x) x = 1. Problema determinării asimptotei oblice se pune numai la +∞.

Nu există asimptote oblice. −2⋅0+ x→−1 ( x −1)( x +1) x>−1 f (−1− 0) =−∞ . b) D = (–∞.−1) ∪ (1. ( x −1)( x − 3) 2⋅0− f (3 + 0) = +∞. –1) N (–1. deci y = –1 este asimptotă orizontală 2 x →−∞ x →−∞ x − 1 x →+∞ x →∞ x − 1 la –∞. Se obţine D = (−∞. deci x−1 este asimptotă verticală. iar y = 1 este asimptotă orizontală la +∞. după explicitarea modulului: ⎧ x2 . x +1 Avem lim f ( x) = lim = 1 =1 şi lim f ( x) =1 . x −1≠ 0 .−1) ∪ (−1. 0−⋅2 x→1 ( x −1)( x +1) f(1 + 0) = +∞. x = 3 sunt asimptote verticale bilaterale. x ∈ (−∞.+∞) . x = 5 sunt asimptote verticale bilaterale. c) D = (−∞. x −1 • Asimptote orizontale.1) ∪ (1. • Asimptote orizontale. 1+ x U 0. Rezultă că dreptele x = 1. Se obţine: 2 2 lim f ( x) = lim − x = −1 şi lim f ( x) = lim 2x = 1 . 1) ⎩ • Asimptote orizontale. x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale. deoarece la ambele ramuri există asimptote orizontale. 1) N (1. Dreapta y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . d) Se pune condiţia • Asimptote verticale Avem lim f ( x) = lim x→1 x→1 x>1 x +1 2 = =+∞ .f (3− 0) = lim x→3 x<3 x = 3 =−∞ . iar dreptele x = 1. x ∈ (−1. −1]∪ (1. Se obţine: x2 x2 lim f ( x) = lim 2 =1 şi lim f ( x) = lim 2 =1 x→−∞ x→−∞ x −1 x→∞ x→∞ x −1 deci y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . Aşadar dreptele x = 1. x −1 0+ e) D = (−∞.1) ∪ (1. Avem. x→−∞ x→−∞ x→+∞ x −1 Rezultă că y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . • Asimptote verticale Se obţine: f (−1+ 0) = lim f ( x) = lim x→−1 x>−1 x x = −1 =+∞ .5) ∪ (5. +∞). f (1− 0) = lim x<1 xx = −1 =−∞. +∞) .+∞) .+∞) ⎪ 2 ⎪ x −1 f ( x) = ⎨ 2 ⎪ x ⎪1− x 2 . 179 .

f(1 + 0) = + ∞. lim f ( x) = lim ⎛ 2x ⎞ = 1 . 0) N (0. + ∞). x x→∞ x⋅ x −1 x→∞ x −1 2 ⎛ 2 ⎞ n = lim ⎜ x − x ⎟ = lim ⎛ x − x ⎞ = lim x = 1 . lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale la –∞ şi la +∞. f(–1 – 0) = +∞. +∞) . x →∞ x →−∞ • Asimptote verticale 2 Avem: lim f ( x) = lim x = 1 = +∞ . • Asimptote verticale sunt dreptele x = –1 şi x = 1. 2 Deoarece lim f ( x) = lim 2x = lim x = 0 . +∞) . f(–1 + 0) = +∞. x = 1 sunt asimptote verticale bilaterale. • Asimptote oblice. deci y = 1 este asimptotă ⎜ ⎟ x →+∞ x →∞ x − x x →−∞ x →−∞ ⎝ x + x ⎠ orizontală la –∞ şi la + ∞. dreapta x = 0 nu este asimptotă x →0 x →0 x + x x →0 x + 1 x <0 x <0 x <0 verticală. ⎜ x − 1 ⎟ x →∞ x − 1 x →∞ ⎠ ⎝ x −1 ⎠ x →∞ ⎝ Aşadar y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞. f) D = (−∞. • m = lim x →−∞ 2 f ( x) = lim x = lim x = −1 . • Asimptote oblice m = lim x→∞ 2 f ( x) = lim x = lim x =1 . 180 . −1) ∪ (−1. • Nu există asimptote orizontale. x →−∞ x x − 1 x →−∞ 1 − x x 2 ⎛ 2 ⎞ n = lim ⎜ x + x ⎟ = lim ⎛ x + x ⎞ = lim x = −1 . 1) ∪ (1. g) D = (–∞. Deoarece lim f ( x) = +∞ . f (−1 + 0) = lim 2 = lim x = −1 = −∞ . • Asimptote verticale Avem: 2 f (1 + 0) = lim f ( x) = lim 2x = lim x = 1 = +∞ . 1) N (1. –1) N (–1. x →−1 x + x x →−1 x + 1 0+ x >−1 x >−1 Aşadar x = –1.• Asimptote verticale Avem: f (−1− 0) = lim x→−1 x2 = 1 =+∞ . Asimptote orizontale 2 2 Avem: lim f ( x) = lim 2x = 1. h) D = (−∞. x −1 0+ 2 Dreptele x = 1 şi x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale. x →1 x →1 x − 1 0+ Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală. x →1 x →1 x − x x →1 x − 1 0+ x >1 x >1 x >1 x2 f (1 − 0) = −∞ . f(1 – 0) = + ∞. f(0 + 0) = 0. 1) ∪ (1. ⎜1− x ⎟ x →−∞ 1 − x x →−∞ ( x − 1) ⎠ ⎝ ⎠ x→−∞ ⎝ Dreapta y = –x – 1 este asimptotă oblică spre –∞.

• Asimptote orizontale lim f ( x) = lim x⋅2 x =∞⋅20 =∞ . m = lim x→−∞ x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ x→−∞ 1 x x Rezultă că dreapta y = x + ln2 este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞. S2. lim ( f ( x) − x) = 0 . 1 x 1 • Asiptote oblice 1 x f ( x) = lim x ⋅ 2 = lim 2 x = 20 = 1 . x →∞ x →∞ x lim f ( x) = lim x ln e + 1 =−∞⋅ln e =−∞ . +∞) . Analog. + ∞) = D . y x Avem: lim x ⋅ 2 = lim 2 = lim 2 = +∞ . • Asimptote verticale f (0 − 0) = lim x ⋅ 2 x = 0 ⋅ 20− = 0 ⋅ 2−∞ = 0 . e x x • Asimptote orizontale. deci y = x este asimptotă oblică spre x →−∞ x →−∞ x –∞ şi spre + ∞. x→+∞ x→+∞ x −1 ⎝ ⎠ x→∞ x −1 f ( x) Analog se obţine că lim = 1. x →−∞ 1 Aşadar nu există asimptote orizontale.Se obţine: m = lim x →∞ 3 f ( x) = lim x =1. x →∞ x( x 2 − 1) x ⎛ 3 ⎞ n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎜ 2x − x ⎟= lim 2 x = 0 . Soluţie: a) D = (−∞. x→∞ x→∞ x →−∞ 1 lim f ( x) = lim x ⋅ 2 x = −∞ ⋅ 20 = −∞ . x →∞ x →∞ ⎝ ⎠ x →∞ ⎝ ⎠ x→∞ 1 x 1 1 x ⎛ ⎞ f ( x) = lim 2 x = 1 şi n = lim ⎜ x⋅2 x − x ⎟= lim 2 −1 = ln2 . ( ) ( ) ( ) 181 . 1 1 1 b) Se pune condiţia e + 1 > 0 . Se obţine xe + 1 > 0 cu soluţia: x ∈ −∞ . x x→−∞ x→−∞ Nu există asimptote orizontale. x →0 x →0 1 y →∞ y x >0 x >0 x Rezultă că x = 0 este asimptotă verticală lateral dreapta. − 1 ∪ (0. m = lim x →∞ x →∞ x →∞ x x x ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ x2 x − x ⎟ = lim x ⎜ 2 x − 1⎟ = lim 2 − 1 = ln 2 . 0) ∪ (0. iar x →0 x<0 1 1 f (0 + 0) = lim x⋅2 x = 0⋅20+ = 0⋅2+∞ = 0 x→0 x>0 1 1 caz de excepţie. lim f ( x) = lim x ln e + 1 = ∞ ⋅ ln e = ∞ .

Rezultă că x i (–∞. 3 d) Condiţii de existenţă: x + 1 U 0. x = 0 sunt asimptote verticale. x • Asimptote orizontale ln(1 + y) ⎛ lim f ( x) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜ 1 − 1⎞ ln(1 + y) = lim ⎛ (1 − y) ⎞ = 1⋅1 ⋅1 ⎟ ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ y →0 ⎝ y y →0 ⎝ x y ⎠ ⎠ y >0 ( ) x →−∞ ln(1 + y) ⎛ ⎞ ⋅ (1 − y) ⎞ = 1 . x − 1 ≠ 0 . e ( ( ) ) ( ) ( ( ) ) c) Se impune condiţia: 1 + 1 > 0 . x x <−1 x →0 x >0 • f (−1 − 0) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = −2 ln 0+ = −2(−∞) = +∞ . x →±∞ 182 . + ∞) . y ( ) Dreapta x = − 1 este asimptotă verticală. lim ( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜ 1 − 1⎟ ln(1 + y) = lim ⎛ ⎜ ⎟ y →0 ⎝ y y →0 ⎝ x y ⎠ ⎠ y <0 ( ) Rezultă că y = 1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la + ∞. Deoarece lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale. x →−∞ y →0 x y e Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre –∞. − 1] ∪ (1. Dreapta y = x + e f ( x) • m = lim = lim ln e + 1 = ln e = 1 . y →−e e x y −e x →− e x <− 1 e ( ) x>0 ( ) ln(e + y) =0. x →−∞ x →−∞ x x ln(e + y) − 1 1 n = lim x ln e + 1 − x = lim = . • Asimptote verticale ( ) • f (0 + 0) = lim( x − 1) ln (1 + 1 ) = −1ln ∞ = −∞ . x →−1 x Dreptele x = –1. –1) (0. x x x→∞ x→∞ ( ) ⎛e+ y ⎞ ⎟ ln⎜ ⎝ e ⎠ ln(e + y) −1 1 − x = lim n = lim( f ( x) − x) = lim x ln x + = lim = x y y x→∞ x→∞ y →0 y →0 ⎛ y⎞ ln⎜1+ ⎟ ⎝ e⎠ 1 = lim = y e y →0 ⋅e e 1 este asimptotă oblică spre +∞. +∞) = D. e • Asimptote oblice f ( x) • m = lim = lim ln e + 1 = ln e =1.• Asimptote verticale f (0 + 0) = lim x ln e + 1 = lim x x→0 y →∞ ln(e + y) −∞ f − 1 − 0 = lim1 x ln e + 1 = lim = = +∞ . x −1 Se obţine x ∈ (−∞ .

Soluţie: Pentru numitor avem ∆ = a 2 − 4a − 4 . ( x − 1)( x + 1) . x →−∞ x →−∞ x x x − 1 x→−∞ x ( x − 1) ⎛ 1− y3 ⎞ ⎛ y3 −1 ⎞ ⎛ x3 +1 ⎞ + x ⎟= lim ⎜ − y ⎟= lim⎜ − y ⎟= n = lim ( f ( x) + x) = lim ⎜ x→−∞ x→−∞ ⎝ x −1 ⎠ y→+∞⎝ −y −1 ⎠ y→∞⎝ y +1 ⎠ ⎛ ⎞ ⎜ ⎟ −y −1 y −1 2 ⎜ 2 ⎟ −y y +1 y +1 1 ⎜ −y −1 ⋅ ⎟=− 1 . Atunci domeniul de definiţie pentru funcţia f este D = Z şi nu există asimptote verticale. Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x0)2 şi dreapta x = x0 este asimptotă verticală. Deosebim următoarele cazuri: • ∆ < 0 . 183 . 2 + 2 2} .• Asimptote verticale 3 f (1 + 0) = lim x + 1 = 2 = +∞ . 2 3 2 S3. deci dreapta x = 1 este asimptotă verticală. fracţia f(x) trebuie să se simplifice fie cu x – 1. fie cu x + 1. = lim 3 = lim 3 = lim 2 y →∞ y →∞ y →∞⎜ y( y +1) ⎟ y −1 y −1 y + 12 +y +y ⎜ ⎟ y y +1 y +1 ⎜ +1⎟ y +1 ⎝ ⎠ Dreapta y = − x − 1 este asimptotă oblică spre –∞. Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x1)(x – x2) şi f ( x) = ( x − x1)( x − x2 ) Dreptele x = x1 şi x = x2 sunt posibile asimptote. • ∆ > 0 . Pentru a rămâne doar o asimptotă. Dacă x – x1 = x – 1 atunci x1 = 1 şi 12 – a + a + 1 = 2 @ 0. • m = lim x →∞ x →∞ x x x − 1 x→∞ x ( x − 1) x3 + 1 − x 2 x2 + 1 ⎛ x3 + 1 ⎞ x −1 n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ − x ⎟ = lim x − 1 = lim = 3 x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x −1 x +1 + x ⎛ x+ 1 ⎞ ⎝ ⎠ ⎜ x −1 x2 ⎟ + x x2 ⎜ x −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ 2 = lim x + 1 ⋅ x →∞ x( x − 1) 1 = 1⋅ 1 = 1 . 2 3 3 f ( x) • m = lim = lim 1 x + 1 = lim − 2x + 1 = −1 . Se obţine: a ∈ {2 − 2 2 . • ∆ = 0 . 2 2 1 x+ 2 x +1 x −1 Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞. x →1 x −1 0+ x >1 • Asimptote oblice 3 3 f ( x) = lim 1 x + 1 = lim 2x + 1 = 1 .

b) Avem m = 1. x x +x cu singura asimptotă verticală x = 0. Rezultă că ⎛ ( x + a)( x + a +1) ⎞ (a −1) x + a2 + a −a + 3 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ − a ⎟= lim = a −1 . 1}. x →∞ x →∞ x x( x − 1) 2 Din egalitatea a = a se obţine a i {0. iar f ( x) = x2 − 1 = x − 1 . 184 . y = 2 . − 1. x −1 ⎛ 2 ⎞ (b +1) x + 2 Se pune condiţia 2 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + bx + 2 − x ⎟= lim = b +1 . f ( x) = x + bx + 2 . Atunci este necesar ca 2 = lim f ( x) = b . x →∞ x −1 2 Pentru a = 1.2 Dacă x – x1 = x + 1 atunci x1 = –1 şi (–1)2 + a + a + 1 = 0 ± a = –1. Soluţie: a) Avem: m = lim 2 f ( x) = lim ax + 2a + bx = a . f ( x) = bx . S4. Pentru a = 0. În concluzie există o singură asimptotă verticală dacă a ∈ {2 − 2 2 . 2 + 2 2} . x −1 x −1 x→∞ x→∞⎝ ⎠ x→∞ Aşadar b + 1 = 2 ± b = 1. y = x + 2 . ( x + a + 2) x+a+2 ⎠ x→∞ x→∞ x→∞⎝ Aşadar –a + 3 = a – 1 ± a = 2.

x →∞ x →∞ x x2 ⎛ 2 ⎞ 2 = n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ x + ax + 3 − x ⎟ = lim ax + 3 = a . 1 = lim ( ) ⎛ sin( x2 − 5x + 4) x − 1 x2 − 5x + 4 ⎞ sin( x2 − 5x + 4) 0 2. x →∞ x →∞ ⎝ x ⎠ x →∞ x Aşadar a = 2. Se obţine ∆ = 4b2 – 4 < 0. Deoarece lim f ( x) = lim 185 . a) lim = lim ⎜ ⋅ ⋅ = 2 x →1 x →1 sin( x − 1) x −1 ⎟ ⎝ x − 5x + 4 sin( x − 1) ⎠ 0 2 ( x − 1)( x − 4) = 1 ⋅1 ⋅ lim x − 5x + 4 = lim = lim( x − 4) = −3 . deci b i (–1. Pentru a nu exista asimptote verticale se pune condiţia ca ecuaţia x2 + 2bx + 1 = 0 să nu aibă soluţii reale.Teste de evaluare Testul 1 Soluţii 1. rezultă că dreapta y = a este asimptotă orizontală. b = 1. 2 x→∞ x→∞ x + 2bx +1 Este necesar ca f să nu mai admită alte asimptote. Răspuns: a). 1 + 2 =1 . Răspuns corect a). b = m = lim Testul 2 Soluţii ⎛ ⎞ 1. x →∞ 2 x + 1 x →∞ (2 x + 1) 4 2 2 f ( x) = lim x + ax + 3 = 1 . x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 2 2 b) lim x + 3x = lim x + 3x2 = 1 = 1 . a + b = 3. 3. Răspuns corect c). Răspuns corect c). a) lim x arcsin x = lim⎜ x ⋅ arcsin x ⋅ x ⎟=1⋅1⋅1 = 1 . ( x − 3)2 = lim x − 3 = 0. 1 x x x ⎛ x ⎞ = lim 3 −1+1− a = lim⎜ 3 −1− a −1⎟= ln 3− ln a = ln 3 . x arctg x ⎠ x→0 sin x⋅arctg x x→0⎝ sin x b) lim x2 + x −1 = lim 3x −1 x→−∞ x 1+ 1 + 12 − 1+ 1 + 12 x x x x = lim =− 1 . 1). 1 3 1 x→−∞ 3− x 3− x x x→−∞ ( ) 2. x x ⎠ a x→0 x→1⎝ 3 Aşadar ln 3 = 1 ⇒ 3 = e deci a = 3 . a a e ax2 +1 = a . x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3 x + 3 2 =1. 3.

3. x sin x x ⎠ sin x x x ⎠ x→0 x→0⎝ x→0⎝ ( ) 2. fără soluţii reale. ¼x i Z.Testul 3 Soluţii 2 ( x − 2)(3x + 2) 1. ¼x0 i Z. a) N (a. deci a = –1. x →a . Pentru x → –x se obţine egalitate 2f(–x) + 3f(x) = x2 – 1. iar x →∞ x 2 2 + 1 = n = lim ( f ( x) − x) = lim( x2 + 1 − x) = lim x 2 1 − x = lim 2 1 = 0. 2 ⎪3 f ( x) + 2 f (− x) = x − 1 ⎩ Prin scădere se obţine că f(–x) = f(x) deci f este funcţie pară. 5 2 x −1 Avem că lim f ( x) = 0 . Avem: 2 2 a = m = lim x + a = 1 . 2 Aşadar. f (a + 0) = lim( x +1) = a +1 Funcţia are limită în a dacă f(a – 0) = f(a + 0). ⎧2 f ( x) + 3 f (− x) = x2 − 1 ⎪ Formăm sistemul ⎨ . Funcţia f are limită pentru ¼x i (–∞. Avem succesiv: 2a3 – a – 1 = 0 ± a3 – a + a3 – 1 = 0 ± a(a – 1)(a + 1) + (a – 1)(a2 + a + 1) = 0 ± (a – 1)(a2 + a + a2 + a + 1) = 0 de unde a = 1 şi 2a2 + 2a + 1 = 0. x →−∞ x →−∞ x →−∞ x x +1 − x Aşadar a = –1 are proprietatea cerută. 4 = lim ( x − a)( x + a) ( x − a)( x + a)( x + a ) ( x + a)( x + a ) = lim = lim = x→a x→a x →a ( x − a) 1 x− a = 2a ⋅ 2 a = 4a a . deci 2a3 = a + 1. 4. +∞). Avem: f (a − 0) = lim( x3 + a3 ) = 2a3 . x →−∞ x →∞ x →∞ x + 1 + x x→∞ x + 1 + x ceea ce nu se poate. 2 2 2 2 + a = m = lim x + a = −1 . x → x0 5 Testul 4 Soluţii 1. iar a + 1 = n = lim ( x2 + 1 + x) = lim x 2 1 − x = 0 . Rezultă că a a = 1 şi a = 1. din prima ecuaţie se obţine: f ( x) = x − 1 . 186 x →a . a) lim 3x − 4 x − 4 = lim = lim 3x + 2 = 8 = 2 . 2 x→2 x → 2 ( x − 2)( x + 2) x →2 x + 2 4 x −4 2 2 x⎞ x ⎛ x ⎛ x ⎞ (2x − 3x )2 b) lim = lim⎜ 2 − 3 ⎟ ⋅ x = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟ = (ln 2 − ln 3)2 .

iar lim x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 3( x − 1)( x2 + 2) x >1 x >1 = lim ( x − 1)[−(b + 3)( x + 1) + 9] −(b + 3)( x + 1) + 9 9 − 2(b + 3) 3 − 2b = lim = = . Rezultă că: x⋅ c − 1 c− 1 x cx −1 c x . f (1 + 0) = lim 3x + b = b + 3 . b = 12 . a = 1. cu soluţia c = 2. x →1 x →1 x 2 + 2 3 Aşadar a + 4 = b + 1 deci b = 3a + 9. 3 Avem că: 2 f ( x) − f (1) ( x − 1)( x + a + 1) lim = lim x + ax + 3 − a − 4 = lim = lim( x + a + 1) = x →1 x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 ( x − 1) x <1 x <1 2. b = 1. x x→+∞ x x→∞ x→∞ x2 2 2 2 (b − a2 ) x2 + cx − 1 −1 = lim f ( x) = lim (ax + bx2 + cx − 1) = lim bx + cx − 1 − a x = lim .Rezultă că f (1 − 0) = lim( x2 + ax + 3) = a + 4 . Se obţine: 2 2 f ( x) = lim ax + bx + cx −1 = a + lim bx + cx −1 = a + b . Calculăm limitele laterale în x0 = 1. 3x + b − b + 3 2 2 f ( x) − f (1) 3 = lim −(b + 3) x + 9 x + b − 6 = = lim x + 2 = a + 2 . −1= lim = lim = lim = x→−∞ bx 2 + cx −1 − ax x→−∞ c − 1 − ax x→−∞ b + c − 1 − a −a − b x b+ x x2 x x2 ⎧ ⎪a + b = 2 ⎪ . Din egalităţile ⎨ 5 5 ⎪b = 3a + 9 ⎩ 3. pentru ca limita să fie finită. 2 x →1 x →1 9 9 3( x − 1)( x + 2) 3( x2 + 2) ⎧a + 2 = 3 − 2b ⎪ 9 se obţine că a = − 11 . Aşadar se obţine sistemul de condiţii ⎨a = b2 ⎪ c =1 ⎪ ⎩a + b ( ) 187 . x →−∞ x →−∞ x →−∞ bx 2 + cx − 1 − ax x →−∞ bx 2 + cx − 1 − ax 2 = m = lim Se impune condiţia b – a2 = 0.

f (0) = 1 . f (1 + 0) = lim(2 x − 1) = 1. f (0 + 0) = lim(2x − 3x ) = 0 . deci punctul de discontinuitate x0 = 1 este de prima speţă. 2 x2 c) Pentru x0 i {–2. f (1 + 0) = lim(2x − 1) = 1. Soluţie: a) Folosind operaţiile cu limite de funcţii se obţine: 2 lim f ( x) = lim( x2 − 7 x) = lim x2 − lim 7 x = x0 − 7 x0 . deci funcţia este continuă în x →1 x →1 x0 = 1. deci funcţia f este continuă în x0 = –1. b) Se obţine: f (0 − 0) = lim sin x = 1. deci f este continuă în x →0 x →0 x x0 = 0. Se obţine: f (1 − 0) = lim( x2 − x + 2) = 2. E3. 2}. f (1) = 4 . x→0 x→0 Rezultă că x0 = 0 este punct de discontinuitate de prima speţă. +∞) . • f (1 − 0) = lim arcsin x = arcsin1 = π . 188 . 2}. f (1) = 2 . ¼x0 i Z. c) Se obţine: continuă în x0 = 0. x →1 x →1 f (0 − 0) = lim(3x + 1) = 1. 1}. f (1 + 0) = lim ln x = 0 . Mulţimi de puncte pe dreapta reală Exersare E1. x → x0 x → x0 x → x0 x → x0 deci f este funcţie continuă în x0 i {–1. Soluţii: a) Avem: f (1 − 0) = lim x2 = 1. Avem: f (1 − 0) = lim(3 + x) = 4. f (1) = 1 . 2 0 b) Fie x0 i {–1. deci f este x →0 x →0 x Limitele laterale există. 0. Se obţine: f (0 − 0) = lim(2x − 2) =−1. 1) ∪ (1. f (0 + 0) = lim arcsin x = 1. b) Studiem continuitatea în x0 = 0. deci f este continuă în x0. 0. x → x0 x → x0 x + 1 x0 + 1 E2. Soluţie: a) Funcţia este continuă pe x0 ∈ (−∞.1. d) Punctul x0 = –1 este punct izolat al domeniului de definiţie. deci f este discontinuă x →1 x →1 x 2 în x0 = 1. f (1 + 0) = lim x + 3 = 4. Funcţii continue 1. Studiem continuitatea în x0 = 1. f(1) = 0. f (0 + 0) = lim( x + 1) = 1. 1} se obţine că lim f ( x) = lim x = 0 = f ( x0 ) . sunt finite. x→ x0 x→ x0 x→ x0 x→ x0 Deoarece f ( x0 ) = x − 7 x0 rezultă că funcţia f este continuă pentru ¼x0 i {–1. x →1 x →1 2 x − 1 deci funcţia f este continuă în x0 = 1. Rezultă că: lim f ( x) = lim( x + 2 x ) = lim x + 2 lim x = x0 + 2 x 0 = f ( x0 ) . f (0) = 1 . 0.Capitolul II.

x →0 • Pentru a = 3. a) Avem: f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a . f (0 + 0) = 3. în rest fiind sigur funcţii continue. funcţia f este continuă pe Z. b) f (0 – 0) = 1 + 2a. f (0) = 3 . f (0 + 0) = lim( x + a) = a . f (0) = 1 + 2a. d) Avem: f (0 + 0) = lim ln x = −∞ . Soluţie: Studiem continuitatea funcţiilor în punctele de legătură în celelalte puncte din domeniu de definiţie. f (0) = 2a2 . f (1) = b + 3 . f(1) = 1 + a. f (0 + 0) = lim 2x x→0 Funcţia f este continuă în x0 = 0. funcţia f este continuă pe Z. x →1 x →1 Dacă a + 1 = 3. deci a = 1 funcţia f este continuă pe Z \ {0}. iar pentru a @ 2. Avem: • f (0 − 0) = lim(2ax + 1) = 1. f (1 + 0) = lim(3x + b) = 3 + b . d) Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1. 1}. Dacă 1 + 2a = 3. • Pentru a i Z \ {3} domeniul de continuitate este Z \ {0}. Sinteză S1. b = –1. x →1 x →1 • Pentru a = 1 şi 1 + a = 3 + b. domeniul de continuitate este Z \ {1}. f (0) = 1 x →0 x →0 • f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a . • Pentru a = 1 şi b i Z \ {–1} funcţia este continuă pe Z \ {1}. funcţia este continuă pe Z \ {0. 189 . • Pentru a @ 1 şi a @ b + 2. ⎛ sin(ax + x2 ) a + x ⎞ sin(ax + x2 ) = lim ⎜ ⋅ =a. Soluţie: În acest cazuri vom studia continuitatea funcţiilor numai în punctele de legătură. Punctul x0 = 0 este punct x →0 x →0 x x >0 x <0 de discontinuitate de speţa a doua (deoarece limitele laterale sunt infinite). f (1 + 0) = lim ( x2 + x + 1) = 3 . deci x0 = 1 este punct 0− x→1 x −1 x →1 x<1 de discontinuitate de speţa a doua (limitele laterale există şi una este infinită). E4. domeniul de continuitate este Z. deci a = 2. funcţia f este continuă pe Z. dacă şi numai dacă a = 2a = 2a2 . acestea fiind continue. a) f (0 − 0) = lim 2 x →0 x →0 x 1 ⎟ ⎝ ax + x ⎠ f (0 + 0) = lim ln( x + e3 ) = ln e3 = 3. f (0 − 0) = lim 1 = −∞ . sin(ax) sin(ax) a ⎞ a c) Avem: f (0 − 0) = lim = lim ⎛ ⎜ ax ⋅ 2 ⎟ = 2 . 2 • Pentru a = 0. deci a = 1. x →0 x →0 ⎝ 2x ⎠ sin(5x + 2a) = 2a. deci dacă a = 0. f(0) = 2.2 c) Se obţine: f (1− 0) = lim x = 1 =−∞ . f (1 + 0) = lim(3x − 1) = 2 . • Pentru a i Z \ {0} funcţia f este continuă pe Z \ {0}.

Rezultă ecuaţia exponenţială 3b + 4b = 7 cu soluţia unică b = 1. aceasta fiind continuă. S2. iar pentru a ∈ Z \ 1 avem C = Z \ {1}. y2 = 9. Egalitatea 2a + a = 3a + a conduce la a = 0. b = 1. ⎩a − b = 1 ()() () () 190 . 2 • Pentru a = 1 domeniul de continuitate este C = Z. f(1) = 12. f(0) = –1 + sinaπ. iar pentru a i Z \ {0} avem C = Z \ {a}. f(a + 0) = 3a + a. 2 • 2a – 1 @ a2. f(1 + 0) = a – a – 15 = –15. 2a − 1] ∪ [a2 . b) Deosebim cazurile. Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă ⎨ a −1 1+b ⎪3 ⋅ 2 = 12 ⎩ ⎧2a ⋅ 3b = 12 ⎪ Sistemul se scrie sub forma ⎨ a b . • Pentru a = –1. iar f ( x) = ⎨ bx ⎪9 x − 4 . ⎧3bx + 2 x . Aşadar 3a = 3 cu soluţia a = 1 şi 3a = 9 cu soluţia a = 2. f(1 + 0) = 3a–1 · 21+b. ⎪3 ⋅ 2 = 18 ⎩ Înmulţind şi împărţind cele două ecuaţii ale sistemului se obţine: ⎧6a+b = 63 ⎧6a ⋅ 6b = 12 ⋅18 ⎪ ⎪ 1. adică a = –1. ∞). +∞) d) f(a – 0) = 2a + a. + ∞) . în celelalte puncte ale domeniului de definiţie. c) Se obţine: f(1 – 0) = 2a – 3b. iar funcţia este continuă ¼a i Z \ {1}. • 2a – 1 = a deci a = 1 când D = Z. deci dacă 3b + 2 = 9 – 4b. Se obţine a = 1 . Notăm 3a = y > 0 şi rezultă ecuaţia y2 – 12y + 27 = 0 cu soluţiile y1 = 3. a) f(1 – 0) = 9a – 4 · 3a+1 + 12. b i Z. ⎨ 2 a 3 b 12 sau mai simplu scris: ⎨ 2 a−b = 2 ⋅ = ⎪ ⎪ 3 ⎩ 3 3 2 18 ⎩ ⎧a + b = 3 Aşadar ⎨ şi rezultă soluţia a = 2. x T 1 ⎪ . iar pentru a i Z \ {–1} se obţine C = [–1. avem C = [–1. 2 2 {} c) Se obţine: f(0 – 0) = 2a + 1. În acest caz avem 2a – 1 < a2 şi D = (−∞ .b) f (1− 0) = 6 + 4a 2 + 4a . ⎧ a b ⎪ 2 ⋅ 3 = 12 . Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă 6 + 4a2 + 4a = 1 + 4a . f (1+ 0) =1+ 4a . Funcţia este continuă în x0 = 0 dacă 2a + 1 = a = –1 + sinaπ. dacă f(1 – 0) = f(1 + 0) = f(1). • Pentru a = 0 avem C = Z. Condiţia de continuitate în x0 = 1 conduce la ecuaţia exponenţială 9a – 4 · 3a+1 + 12 = –15. 0) N (0. f(0 + 0) = a. x > 1 ⎩ Funcţia f este continuă în x = 1. Soluţie: Se studiază continuitatea funcţiei f în punctele de legătură.

S3. 3b = v şi avem ⎨ 2 2 . Soluţie: a) Avem: f(1 – 0) = 2. f (0 + 0) = b .d) Obţinem: f(1 – 0) = 2a + 3b. Pentru u = 2 se obţine v = 3 iar pentru u = 3 se obţine v = 2. Avem: 2 f ( x) − f (1) ( x −1)(3x + 2) • lim = lim 3x − x − 2 = lim = lim(3x + 2) = 5 . f(1) = 2. Funcţia f este continuă în x = 1 şi x = 2 dacă 2a + 3b = 5 şi 22a + 32b – 8 = 5. f(2 – 0) = 5. Aşadar a = 1. x −1 x −1 x −1 x→1 x→1 x→1 x→1 x<1 • lim x →1 x >1 2 f ( x) − f (1) ( x − 1)(a( x + 1) + b) = lim ax + bx + 3 − a − b − 3 = lim = lim a( x + 1) + b = x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 x −1 = 2a + b . ⎩2a + b = 5 b) Obţinem: f (0 − 0) = lim ⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞ ln(1 + sin 2 x) = lim ⎜ ⋅ = 1⋅ 0 = 0. ⎩u + v = 13 Se substituie v = 5 – u în a doua ecuaţie şi rezultă ecuaţia de gradul 2 în u: u2 + (5 – u)2 = 13 cu soluţiile u1 = 2. Funcţia f este continuă şi în punctul x0 = 1 dacă 2 = a + b + 3. Avem: lim x →0 x<0 ⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞ f ( x) − f (0) ln(1 + sin 2 x) = lim = lim ⎜ ⋅ 2 ⎟ = 1⋅1 = 1 . ⎧2x = 2 ⎧ 2x = 3 ⎪ ⎪ şi ⎨ y Aşadar rezultă sistemele de ecuaţii: ⎨ y ⎪3 = 3 ⎪3 = 2 ⎩ ⎩ cu soluţiile x = y = 1. f(1 + 0) = 5. 191 . 2 x →0 x →0 x x ⎟ ⎝ sin x ⎠ Funcţia este continuă şi în punctul x0 = 0 dacă b = 0. Se obţine sistemul de ecuaţii exponenţiale ⎨ 2a 2b ⎪2 + 3 = 13 ⎩ ⎧u + v = 5 Se notează 2a = u. ⎧ a + b = −1 Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ cu soluţia a = 6. ⎧ a b ⎪2 + 3 = 5 . f(1 + 0) = a + b + 3. f(2 + 0) = 22a + 32b – 8. deci a + b = –1. Limita dată există dacă 2a + b = 5. y = log32. respectiv x = log23. b = –7. x →0 x x Limita există dacă a = 1. b = 0. u2 = 3. iar 2 x →0 x →0 x x2 x ⎠ ⎝ sin x lim x →0 x >0 f ( x) − f (0) = lim ax − 0 = a .

Funcţiile compuse sunt continue pe Z deoarece sunt funcţii elementare (funcţii de gradul 1). ( g f )( x) = g ( f ( x)) = 2 f ( x) − 3 = 2( x − 1) − 3 = 2 x − 5 . ( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) − 1 = ( x2 + 1) − 1 = x2 . +⎨ =⎨ ⎩ x +1. f · g şi domeniul de definiţie.2. x >1 ⎩ b) Avem: f(1 – 0) = 1. Domeniul său de continuitate este C = Z \ {1}. x T 1 2 2 Pentru f avem: f ( x) = ⎨ . ⎩1. Sinteză S1. x > 0 ⎩ x − x2 . ⎧ x2 . f – g. x > 1 Se observă că funcţia f 2 este continuă pe Z. funcţia f nu este continuă în x0 = 1. Funcţiile compuse sunt continue deoarece f şi g sunt continue. ⎧ x + a . x T 0 ⎧2ax . x > 0 Avem că h(0 – 0) = a şi h(0 + 0) = 1.2. 192 . Funcţiile obţinute prin compunere sunt funcţii de gradul 2 şi sunt continue pe Z. Soluţie. f sunt funcţii continue pe g E2. Toate funcţiile f şi g sunt funcţii continue deci f + g. ⎪1 . ∀x ∈ Z ⎪ Funcţia f 2 : Z → Z este f 2 ( x) = ⎨ 2 şi este continuă pe Z. x > 0 ⎩ x +1. Soluţie: a) Deoarece f(1 – 0) = –1 şi f(1 + 0) = 1. x T 1. x T 0 h( x) = ( f + g )( x) = f ( x) + g ( x) = ⎨ 2 . Avem ( f g )( x) = ln[(2 x − 1)2 + 1] = ln(4 x2 − 4 x + 2) . d) Funcţiile f. ⎧(−1)2 . g sunt continue deci şi f g . ( g f )( x) = 2 ln(1 + x2 ) − 1 . g f sunt continue. Operaţii cu funcţii continue Exersare E1. x T 0 ⎧ x + a + 2ax . ( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) −1 = x2 +1−1 . Soluţie: a) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g ( x) − 1 = (2 x − 3) − 1 = 2 x − 4 . c) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) +1 = ( x −1)2 +1 = x2 − 2 x + 2 . f(1 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 1. Soluţie: Fie h = f + g. Aşadar f + g este continuă şi în x0 = 0 dacă a = 1. S2. b) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) + 1 = ( x − 1)2 + 1 = x2 − 2 x + 2 .

⎧(2 x + a)2 . 2} funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {1}. deci a i (–∞. ( f g )( x) = 1 − g ( x) = ⎨ ⎩1 − x . b) f g este continuă pe Z deoarece funcţiile f şi g sunt continue pe Z. x T 1 . –1) N (1. De asemenea. şi inecuaţia nu are soluţii. ⎪ ⎪ ⎩ 1. g ( x) > 1 Să rezolvăm inecuaţia g(x) < 1. Funcţia f 2 este continuă în x0 = 1 dacă (1 + a)2 = 9 deci dacă a i {2. soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i Z. f este continuă pe Z \ {1} iar f 2 este continuă pe Z. ⎩2. x T 1 ⎪ 2 Avem g ( x) = f ( x) = ⎨ ⎪(2 x +1)2 . deci f este discontinuă în x0 = 2 pentru oricare a i Z. cu soluţia x i (1. ⎧1 − g ( x) . 2 x − 1 T 1 ⎧1. x < 0 ⎧−6. x > 2 ⎩ Se obţine f(2 – 0) = a + 4. x > 1 Rezultă că f g este continuă pe Z \ {1}. g ( x) T 1 d) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ . x > 0 Rezultă că f g este discontinuă în x0 = 0 şi continuă pe Z \ {0}. +∞). • Dacă x T 1. Aşadar: • pentru a = 2. şi obţinem că: ⎧1 − a2 . Aşadar • pentru a i [–1. f(2 + 0) = a + 2. f este continuă pe Z \ {2}. Se obţine: g(1 – 0) = (1 + a)2. 1]. ⎧1. x > 0 ⎩−2. atunci g(x) = x şi inecuaţia este x > 1. x T 1 =⎨ =⎨ c) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ . x T 2 ⎪ d) Avem f ( x) = ⎨ . 1]. Se deosebesc situaţiile: • a2 T 1 deci a i [–1. iar f 2 este continuă pe Z. • Pentru a = –3. ⎧( x + a)2 . g(1 + 0) = 9. şi soluţia inecuaţiei este x T 1. x > 1 193 . 2 S3. Din egalitatea (a + 4)2 = (a + 2)2 se obţine că a = –3. f(1 + 0) = 3. • pentru a i Z \ {–4. Soluţie: ⎧−1. f 2 (2 + 0) = (a + 2)2. g ( x) > 1 ⎩2. x < 0 ⎪ ⎪ a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = 2sgn( x) − 4 = 2⋅⎨ 0. f 2 (2 – 0) = (a + 4)2. g ( x) T 1 ⎧1. f şi f 2 sunt continue pe Z. funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {2}. atunci funcţia f este continuă pe Z şi se obţine că f 2 este continuă pe Z. x = 0 − 4 = ⎨−4. deci a = 2. x = 0 . ⎩0. 2 x − 1 > 1 ⎩2. –4}. • pentru a = –4. • Dacă x > 1. se obţine că g(x) = a2 şi inecuaţia este a2 T 1. • a2 > 1. x >1 ⎩ Studiem continuitatea funcţiei f 2 în x0 = 1. • Pentru a i Z \ {–3}. 2 ⎪( x + a) . Dacă a + 1 = 3.c) Avem: f(1 – 0) = a + 1. +∞).

⎧ln f ( x) . 0) ⎧ g ( x) . deci x i (1. g ( x) < 0 ⎩ Rezolvăm inecuaţia g(x) U 0. x > 1 ⎩1 + ln x . • Pentru a i (–∞. ⎧ln f ( x) . Soluţie: ⎧e g ( x) . x ∈ (−1. Rezultă că: ⎧e g ( x ) . f ( x) > 1 • Avem ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ . − 1] ⎪ 1 + x . 1]. x > 1 funcţie continuă pe Z. x ∈ (−∞ . +∞) = (–1. f(x) = x + 1 şi inecuaţia este x + 1 > 1. x T 1 ⎩0. ∞) = ⎨ x2 . ( f g )(1 + 0) = 0 . • Pentru x < 0 ⇒ g(x) = 1 + x3 > 0. x ∈ (−1. x T 1 iar f g este discontinuă în x = 1 şi ( f g )( x) = ⎨ =⎨ ⎩ g ( x) + 1. f ( x) T 1 Rezolvăm inecuaţia f(x) > 1. − 1] ⎪ 3 ⎩ ⎪3 3 ⎩ g ( x) . Aşadar: ⎧ 1 + x3 . + ∞). g ( x) U 0 ⎪ b) ( f g )( x) = ⎨ . 1]. x > 0 Aşadar f(x) > 1 dacă x i (0. +∞). 0) N [0. − 1] ⎩ 194 . +∞). x T 1 ⎧e x . x > 1 ⎧1 − x . Funcţia f g este continuă dacă 1 – a2 = 0. Se obţine că ( g f )( x) = ⎨ =⎨ x ⎩ f ( x) . + ∞) ⇒ ( f g )( x) = ⎨ ⎪ 3 g ( x) . g ( x) > 0 Rezolvăm inecuaţia g(x) T 0. x > 1 continuă pe Z \ {1}. ⎩ f ( x) . x > 0 ⎧ln( x + 1) . a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ ⎩ g ( x) + 1. deci x > –1. x ∈ (−∞ . x ∈ (−∞ . –1) N (1. Soluţia este în acest caz x i (–1. 1}. ⎧1 − g ( x) . g ( x) T 0 . g(x) = x şi inecuaţia este x T 1 cu soluţia x i (–∞.Rezultă că ( f g )(1 − 0) = 1 − a2 . + ∞) ⎪ ⎪ ⎪ = ⎨ g ( x) . x ∈ [0. + ∞) soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x > 1. Nu sunt soluţii. deci dacă a i {–1. x T 1 ⎩ e . ⎧ g ( x) . • Pentru x T 0. • Pentru x > 0. x ∈ [0. ⎪ 3 g ( x) . deci x > 0. dacă 1 + x > 0. • Pentru x T 1. x T 1 S4. x ∈ (−1. x > 1. f(x) = ex şi inecuaţia este ex > 1 care are soluţia x > 0. 1]. Rezultă că g(x) U 0 dacă x i (–1. Nu există soluţii pentru f(x) > 1. 0) ⎪ ⎧ g ( x) . • Pentru x > 1 avem g(x) = lnx şi inecuaţia este ln x T 0. xT0 şi g f continuă pe Z \ {0}. =⎨ Rezultă că ( f g )( x) = ⎨ ⎩ 0 . • Pentru x U 0 ⇒ g(x) = x2 U 0. 0). Aşadar soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i (–∞. deci x i (0.

x U 0 ⎧x . 195 . • Pentru x < 0 avem f ( x) = 3 x şi inecuaţia este 3 x U 0 fără soluţii pe (–∞. f ( x) U 0 ⎪ . ⎧ f 2 ( x) . • Pentru x U 0 avem f ( x) = x şi inecuaţia este x U 0 cu soluţia x U [0. + ∞) ⎪ ⎩ ⎧ f 2 ( x) . ⎪ x . 0). 0) . x < 0 ⎩ ⎩ Funcţia g f este continuă pe Z \ 0}. x ∈ [0. Aşadar f(x) U 0 dacă x i [0. f ( x) < 0 ⎩ Rezolvăm inecuaţia f(x) U 0. Rezultă că f g este continuă pe Z \ {0}. x U 0 ⎪ ⎪ =⎨ =⎨ Rezultă că ( g f )( x) = ⎨ . • ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ 3 ⎪1 + f ( x) .⎧ 3 1 + x3 . x < 0 ⎩1 + x . +∞). x T − 1 ⎪ ⎪ ( f g )( x) = ⎨ 1 + x3 . x < 0 ⎪1 + ( 3 x ) . 3 3 ⎪1 + f ( x) . x ∈ (−1. x U 0 ⎧( x )2 . +∞).

x 1− x 1 a) f (1− 0) = lim 1− 2 = lim = lim = 1 . Soluţie: Se arată că funcţiile sunt continue pe Z. 2π]. π. Tabelul de semn.3. 3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1. Vom studia continuitatea funcţiilor doar în punctele de legătură. E2. Soluţie: a). f(3) = 24 > 0. f(1) > 0 este: x f(x) 0 +∞ –∞ ––––––––0++++++++ c) D = Z. 2π}.2. Alcătuim tabelul de semn: x x3 – x –∞ –1 0 1 +∞ ––––0+++0–––0++++++ Avem: f − 1 = − 1 + 1 > 0. b) Se arată că funcţiile sunt continue deci au proprietatea lui Darboux pe I. 2 x →1 4( x − 1) 8( x2 − 1) ⎟ x→1 8( x + 1)( x − 1) x→1 2( x + 1) 4 8x − 8 ⎝ ⎠ 196 . E3. Rezolvăm ecuaţia f(x) = 0. 2 8 2 2 ( ) () b) D = 0. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie 3x+1 – 9 = 0 sau 3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1. f (−3) = −24 < 0. c) Funcţia f este discontinuă în x0 = 0. 1}. punctul x0 = 0 fiind punct de discontinuitate de prima speţă. Ecuaţia f(x) = 0 este sinx = 0 şi are soluţiile x i {0. Aşadar f are proprietatea lui Darboux pe oricare interval I _ Z. Tabelul de semn: x f(x) x sinx 1 +∞ –∞ ––––––––0++++++++ π 2π 0 0++++++0–––––––0 d) D = [0. –1. Tabelul de semn: Sinteză S1. având în vedere că f(–1) < 0. f 1 > 0 . Cum 0 i I rezultă că funcţia f nu are proprietatea lui Darboux pe I. în rest funcţiile fiind continue. iar 4 x→1 1− x x→1 (1− x)(1+ x)(1+ x ) x→1 (1+ x)(1+ x ) f (1 + 0) = lim x →1 ⎛ sin(4 x − 4) 4( x − 1) ⎞ sin(4 x − 4) 4( x − 1) = lim ⎜ ⋅ = lim = lim 1 = 1 . deci au proprietatea lui Darboux pe oricare interval I _ Z. Ecuaţia f(x) = 0 este 2x – 1 = 0 cu soluţia x = 0. Se obţine succesiv: x3 – x = 0 ⇒ x(x2 – 1) = 0 ⇒ x i {0. Soluţie: Funcţia f este funcţie de gradul 1. Semnul unei funcţii continue pe un interval Exersare E1. Soluţie: a) D = Z. deci este funcţie continuă pe Z.

∞ x→2⎝ ⎠ ⎜ ⎝ ⎠ x>2 Aşadar f este continuă în x0 = 2. 1) cu proprietatea că f(x0) = 0. f(x) = x + 2x – 2 este continuă şi f(0) · f(1) = (–1) · 1 = –1 < 0. Tabelul de semn al funcţiei: x f(x) –∞ 0 +∞ +++++++ 0++++++++ b) D = Z. ⎢ 2 2 ⎣ 2 ⎥ ⎦ Din continuitatea funcţiei f rezultă că ∃x0 ∈ − π . Ecuaţia f(x) = 0 este x(2x – 1) = 0 şi are soluţia x = 0. deci are proprietatea lui Darboux pe I. f (0) = 1 > 0 . 1) → Z. Avem că f(0) = –5 < 0. x → x0 x → x0 Aşadar f este continuă în x0 i m. f(x) = x3 + 4x2 – 5. f(x) = x + lnx. f(x) = x3 + 5x – 27 este continuă şi are proprietatea lui Darboux pe [0. 0}. 3) cu f(x0) = 0. b) Funcţia f : [0. Funcţia f este continuă. Soluţie: a) D = Z. deci există x0 i (0. f(x) = x + 1 + sinx. d) Funcţia f : ⎡ − π . ( ) ( ) x→0 x>0 x→0 x>0 Aşadar există x0 i (0. . − − 1 ⎞1 1 ⎞1 ⎛ ⎛ 0+ x−2 ⎟ c) f(2) = 0. 3]. Funcţia f este funcţie continuă. f (1+ 0) = lim = lim⎜ ⋅ 2 x −1 3( x +1) ⎠ x→1 x→1⎝ 3( x −1) x>1 x>1 Rezultă că f este continuă în x0 = 1. S2. 1) cu f(x0) = 0. c) Funcţia f : [0. Deoarece f(0) = –27 < 0. Din proprietatea lui Darboux rezultă că există x0 i (0. 1] → Z.Având f (1) = 0. Avem: f ( x) = 0 ⇒ (3x − 1) log2 ( x + 2) = 0 ⇒ 3x = 1 sau log2 ( x + 2) = 0 ⇒ x1 = 0 sau x + 2 = 1 deci x i {–1. b) f (1− 0) = 0. 2) cu f(x0) = 0. Avem f − π = − π < 0. x = 0. Tabelul de semn: x f(x) –∞ 0 1 +∞ +++++ 0–––– 0++++++ c) D = (–2. 3] → Z. 197 . Ecuaţia (x – 1)(3x – 2x) = 0 au soluţiile x = 1. 2 e) Considerăm f : (0. f(2) = 19 > 0. Soluţie: a) Fie f : [0. 0 ⎤ → Z . 25 = 1 rezultă că funcţia f este continuă în x0 = 1. S3. +∞). f (2 + 0) = lim⎜1+ 3 = 1+ 3 ⎟ = (1+ 3+∞)−1 =∞−1 = 1 = 0 . Avem f(1) = 1 > 0 şi f (0 + 0) = lim f ( x) = lim( x + ln x) =−∞< 0 . f(3) = 15 > 0 există x0 i (0. 0 cu f(x0) = 0. 4 ⎛ sin( x −1) x −1 ⎞ x −1sin( x −1) ⎟=1⋅0 = 0 . d) Dacă x0 i m avem că f(x0) = 0 şi lim f ( x) = lim sin πx = sin πx0 = 0 . 2] → Z.

respectiv x2 + 1 = 1 − x . Obţinem x = 1. b) Fie f : [–1. Tabelul de semn: x f(x) e) D = [1. 1. iar soluţia inecuaţiei date este x i [–1. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = 0. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie (x3 – x) (x4 – 16) = 0 de unde x3 – x = 0 sau x4 – 16 = 0. Se obţine tabelul de semn: x f(x) –∞ −1 0 1 +∞ ––––– 0++++0 ––– 0++++ Rezultă că f(x) U 0 dacă x i [–1. 0. 1}. Stabilim semnul funcţiei f. +∞) → Z. Ecuaţia f(x) = 0 conduce la Tabelul de semn: x f(x) 0 2 +∞ –∞ +++++ 0–––– |+++++++ x − 1 − 1 = 0 sau x − 1 = 1 cu soluţia x = 2. 1. –2. Stabilim semnul funcţiei continue f. f ( x) = ( x − x3 )(1 − x + 1) . 0] N [1. 3) N (3. Tabelul de semn al funcţiei f este: 198 . Se obţine tabelul de semn: x f(x) –1 0 1 +∞ 0 – – – 0 – – – – 0 + + ++ + + + + + Rezultă că f(x) T 0 pentru x i [–1. +∞). f(x) = (2x – 1)(x2 – 1). Punem condiţia 1 – x U 0 şi prin ridicare la pătrat se obţine ecuaţia x2 + 1 = (1 – x)2 cu soluţia x = 0. 1]. –1}. Soluţie: a) Considerăm f : Z → Z. Tabelul de semn: x f(x) –∞ –2 –1 0 1 2 +∞ ––––––0++++0––––0++++0––– 0++++ S4. 1]. c) Considerăm funcţia continuă f : [0.Tabelul de semn: x f(x) –2 –1 0 +∞ +++++ 0–––– 0+++++++ d) D = Z \ {2}. Avem de rezolvat inecuaţia f(x) T 0. care reprezintă soluţia inecuaţiei date. +∞). f ( x) = ( x − 1 + x2 + 1)( x − 1) . Se obţin soluţiile x i {–1. Avem de rezolvat inecuaţia f(x) U 0. +∞) → Z. Aşadar f(x) = 0 dacă x i {0. Se obţine x i {0. 2}. 0. Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x − 1 = 0 şi x − 1 + x2 + 1 = 0 . funcţie continuă pe Z. 1 2 3 +∞ +++++0––––|+++++++++ f) D = Z. Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt x i {–1. 1}. Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x – x3 = 0 şi 1 − x + 1 = 0 .

Semnul funcţiei f este dat de tabelul: x f(x) –1 0 3 +∞ +++++0–––– 0++++++ Soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0. g(x) = x. Din egalitatea f(x) = 0 se obţin ecuaţiile 2x – 3x = 0 şi 2 – log2(x + 1) = 0. adică Imf = (–∞. x →−∞ x →−∞ x →∞ Funcţia f fiind continuă rezultă. 3]. 199 . 1].x f(x) 0 1 +∞ 0–––– 0 +++++++ Rezultă că soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0. +∞) = Z. f(x) = (2x – 3x)(2 – log2(x + 1)). S5. h : Z → Z. Funcţia f fiind strict crescătoare pe Z este funcţie injectivă. că ia toate valorile intermediare dintre –∞ şi +∞. Funcţia f este continuă. Atunci şi suma lor f = g + h este funcţie strict crescătoare pe Z. Aşadar funcţia f este surjectivă. Observaţie. folosind proprietatea lui Darboux. de unde x + 1 = 22 = 4 sau x = 3. d) Fie f : (–1. Aşadar funcţia f este funcţie bijectivă. h(x) = ex sunt funcţii strict crescătoare pe Z. b) Avem: lim f ( x) = lim ( x + ex ) = −∞ + e−∞ = −∞ + 0 = −∞ şi lim f ( x) = ∞ + e∞ = +∞ . Soluţie: a) Funcţiile g. Rezultă x = 0 şi respectiv log2(x + 1) = 2. +∞) → Z.

1}. x →0 x2 − x x →1 x + x x →0 x + 1 x <0 x <1 x<0 • f (0 − 0) = lim Aşadar funcia f nu este continuă pentru x0 i {–1. ⎩a + b = 1 ( ) 200 . 1} având în vedere operaţiile cu funcţii continue. Ecuaţia f(x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x−1 −1= 0 şi 3x−1 − 9 = 0 . Obţinem: 2 x2 + x = lim x2 − x = lim x − 1 = −2 = +∞ • f (−1 − 0) = lim f ( x) = lim 2 x →−1 x →−1 x − x x →−1 x + x x →−1 x + 1 0− x <−1 x <−1 x <−1 x <−1 • f (1 − 0) = lim 2 x2 + x = lim x2 + x = lim x + 1 = 2 = −∞ x →1 x 2 − x x →1 x − x x →1 x − 1 0− x <1 x <1 x <1 2 x2 + x = lim x2 − x = lim x − 1 = −1 . 2} şi apoi a = 1. Tabelul de semn al funcţiei continue f este: x f(x) 1 3 +∞ 0 +++++0–––– 0++++++ Testul 2 Soluţii 1. 3} . 1} având în vedere operaţiile cu funcţii continue. iar f (0 + 0) = lim(ax + b) = b x →0 x →0 x →0 2x x sin( x − 1) sin( x − 1) 1 ⎞ • f(1 – 0) = a + b. Studiem continuitatea în x0 = 1. deoarece limitele laterale în acestea nu sunt egale cu valoarea funcţiei în x0. Se obţine y i {–1. Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine 1 + 2a = 4a – 1. Rezultă că 2 x−1 =1= 20 . Avem: f(1 – 0) = 1 + 2a. b = 4. 2. iar cu notaţia y = 2a rezultă ecuaţia y2 – y – 2 = 0. deci x ∈ {1. Funcţia f este continuă pe Z \ {0. Funcţia f este continuă pe mulţimea Z \ {–1. 0. x →1 x →1 ⎝ x −1 ⎠ Rezultă că: ⎧b = 4 • f este continuă pe Z dacă ⎨ deci a = –3. 1. 2 2 • f (0 − 0) = lim sin 22 x = lim sin 2 x ⋅ 4 = 4 . 0. Studiem continuitatea funcţiei f în punctele –1. 3. respectiv 3x−1 = 32 . Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1.Teste de evaluare Testul 1 Soluţii 1. Pe Z \ {1} funcţia f este continuă. f (1 + 0) = lim 2 = lim ⎛ ⎜ x −1 ⋅ x + 1⎟ = 1 . 0. f(1 + 0) = 4a – 1.

−1} . Vom stabili semnul funcţiei continue f. cu soluţiile x ∈ {4.• f este continuă pe Z \ {1} dacă b = 4 şi a @ –3. Avem: f(a – 0) = a2 + 2a. Inecuaţia dată se scrie f ( x) T 0 . Fie x0 i m. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = a. • pentru a i Z \ {0. x → x0 x < x0 x→ x0 x<x0 2 Funcţia f are limită în x0 dacă şi numai dacă x0 ( x0 − 1) = x0 deci numai dacă x0 = 0.5 < 2 şi nu există x cu proprietatea cerută. Aşadar f este continuă în x0 = 0 şi discontinuă în oricare x0 i m \ {0}. 1}. Pentru λ = 3. Ecuaţia f ( x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x −16 = 0 şi x − x 3 = 0 .5 i [2.5 . Dar 3. 0. 3. funcţia este continuă pe Z. Aşadar: • pentru a i {0. b) Avem f(2) = 2 şi f ( 5) = 5 . 1}. 3] şi se are în vedere punctul a). 5]. 3.5.5 h [2. 1] N [4. din f(x) = 3. f ( x) = (2 x −16)( x − x 3 ) . –1] N [0. Se obţine: 2 f ( x0 − 0) = lim( x[ x]) = x0 ( x0 − 1) şi f ( x0 + 0) = lim x [ x ] = x0 ⋅ x0 = x0 . Dacă x i Z \ {. Alcătuim tabelul de semn pentru f: x f(x) –1 0 1 4 +∞ –∞ ––––––0++++0––––0++++0––– Soluţia iencuaţiei f(x) T 0 este x i (–∞. Testul 3 Soluţii 1. 2. 1} funcţia este continuă pe Z \ {a}. Funcţia f este continuă pe Z şi are tabelul de semne: x f(x) –∞ a +∞ +++++++ 0++++++++ 201 . +∞). Aceasta deoarece [2. nu există α ∈ [2. Aşadar f nu are proprietatea lui Darboux. din f(x) = 3. 5] ⊂ [2. a) Dacă x i {.5 rezultă că x = 3. 3.5} . 5] astfel încât f(α) = 3. Fie f : Z → Z. • f este continuă pe Z \ {0. f(a + 0) = 2a + a3. 1} dacă b @ 4 şi a + b @ 1. 3].1.5 sau x ∈ {− 3.5 se obţine x2 = 3. Din egalitatea f(a – 0) = f(a + 0) se obţine ecuaţia a2 + 2a = 2a + a3 cu soluţia a i {0. 2.

3. b] → Z. adică f(x0) – x0 = 0. g(b) = f(b) – b T 0. + n = . b] pentru funcţia g rezultă că există x0 i [a. 2 2.. + f (n) = 1 + 2 + .. Avem: f (n) = lim ⎛ n 6 x + 1 ⋅ 2x ⎞ = lim n ⋅12x + 2x = n = n . b] cu g(x0) = 0.. Considerăm funcţia g : [a. g(x) = f(x) – x. Funcţia g este continuă şi avem: g(a) = f(a) – a U 0. Folosind proprietatea lui Darboux pe [a. ⎜ ⎟ x →∞ ⎝ n 3 n ⋅ 4 + 1 ⎠ x→∞ n ⋅12 + 3 n(n + 1) Aşadar: f (1) + f (2) + ..Testul 4 Soluţii 2 x x 2 x x 2 1. Tabelul de semn: x f(x) –1 0 1 2 +∞ –∞ ––––– 0+++0++++0––––0++++ 202 .

Rezultă că: 3x 2 − 4 x − 4 ( x − 2)(3 x + 2) f ′(2) = lim = lim = lim(3x + 2) = 8 . x <1 Se obţine că f s′(1) = 0 şi f d′ (1) = lim 2x −1 −1 2( x − 1) = lim = 2 . Funcţii derivabile 3. 203 f ′( x0 ) = lim . x → 0 x ( x + 1 + 1) x →0 x x +1 +1 2 x −1 x −1 2 + 3− 2 − 3 2 −2 2 x+1 −1 ln 2 . ⎧2 x − 1. x→0 x →0⎝ x x 2x ⎠ ′ d) f (0) = lim E3. b) Avem: f s′(0) = lim 5 x 2 − 3x 2 x 2 − 3x = lim(2 x − 3) = −3 şi f d′(0) = lim = lim(5 x − 3) =−3 . = lim = lim = e) f ′(−1) = lim x →−1 x→−1 x→−1 2( x +1) x +1 x +1 2 ⎛ sin x sin x + sin 2 x sin 2 x ⎞ = lim⎜ +2 f) f ′(0) = lim ⎟=1+ 2 + 3 . x →0 x →0 x→0 x→0 x x x<0 x>0 Aşadar f ′(0) = −3 şi graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0. x→−1 x→−1 x +1 x +1 x 2 − 3 x − 11 + 13 x 2 − 3x + 2 ( x − 2)( x − 1) b) f ′(2) = lim = lim = lim = lim( x − 1) = 1 . deci f nu are derivată în x →1 x →1 x −1 x −1 x >1 x >1 x0 = 1 şi graficul său nu admite tangentă în x0 = 1. x → x0 x → x0 x → x0 x − x0 x − x0 În particular se obţine că f (0) = 2. panta fiind m = –3. graficul său admite tangentă în x0 = 2. deci funcţia f este derivabilă în x →2 x→2 x→2 x−2 x−2 x0 = 2. Derivata unei funcţii într-un punct Exersare E1. x →0 x−0 Aşadar graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0. d) Avem f ′(0) = lim x →0 = lim x x = 0 . iar tangenta are panta m = 8. Soluţie: a) Avem: 2 2 2 x − x 2 − 2 x0 + x0 2( x − x0 ) − ( x 2 − x0 ) = lim = lim[2 − ( x + x0 )] = 2 − 2 x0 . x2 x − 0 E2. x →2 x→2 x →2 x →2 x−2 x−2 2 1 1 − −1 5− x −5 1 = lim =− .Capitolul III. Soluţie: a) Studiem existeţa derivatei funcţiei f în punctul x0 = 2. Soluţie: a) Se obţine: f ′(−1) = lim 3x +11−8 3( x +1) = lim =3. f (2) = –2. x U 1 c) Avem: f ( x) = ⎨ . ⎩ 1 . f (1) = 0.1. c) f ′(0) = lim x + 5 5 = lim x →0 x → 0 5( x + 5) x x →0 5( x + 5) x 25 x →0 x +1 −1 ( x + 1) − 1 1 1 = lim = lim = .

x →1 x − 1 x →1 x − 1 x →1 x − 1 x −1 x <1 x >1 b) f s′(0) = lim x→0 x<0 x+ x x+ x x− x x+x = lim = 2. = lim E4. iar f d′ (1) = lim = lim = 1. Soluţie: Se studiază derivaiblitatea funcţiei în punctele date: a) f s′( x)(0) = lim( x + x +1) =1. x→ x0 x − x x→ x0 x→ x0 x − x0 0 În particular se obţine că f ′(0) = 0. f d′(0) = lim cos x = cos 0 = 0 . x −−1 x + 1 x +1 204 . x →−1 x →−1 x + 1 x →−1 x +1 x >−1 x <−1 2 ⋅ sin d) sin(πx) − sin π f s′(1) = lim = lim x →1 x →1 x −1 x <1 x <1 πx − π πx + π π( x − 1) ⎛ ⎞ ⋅ cos ⎜ 2sin 2 π πx + π ⎟ 2 2 = lim ⎜ π( x − 1) ⋅ ⋅ cos ⎟= x →1 x −1 2 2 ⎟ ⎜ 2 ⎝ ⎠ ln x − 0 ln(1+ x −1) π = 2 ⋅1 ⋅ ⋅ cos π = −π . deci f (0) = 1. f ′(1) = 3. f ′(−1) = 3 . x→0 x<0 x →0 x>0 • f ′(−1) = lim x →−1 x + x + 1 −1 x−x = lim =0. ⎛ sin mx ⎞ sin x + x = lim⎜ +1⎟= 2 şi x→0 x→0⎝ ⎠ x x ⎛ sin x + x − π sin x ⎞ = lim⎜1+ f ′( π) = lim ⎟. Soluţie: a) Avem f s′(1) = lim x →1 x <1 x −1 − 0 x −1 1− x x −1 = lim = −1 . f ′(0) =1 . x→π x→π⎝ x− π x− π ⎠ Deoarece sin( x − π) = sin x ⋅ cos π − sin π ⋅ cos x = − sin x avem că ⎛ sin( x − π) ⎞ f ′(π) = lim ⎜1 − ⎟ = 1 −1 = 0 x →π x−π ⎠ ⎝ d) Avem: x x − 20 2 2 x ( x0 +1)− x0 ( x 2 +1) ( x − x0 )(1− xx0 ) x +1 x0 +1 f ′( x0 ) = lim = lim = lim = 2 2 2 2 x→ x0 x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1) x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1) x − x0 0 0 0 0 c) Avem: f ′(0) = lim 1 − xx0 1 − x2 = 2 02.b) Avem f ′( x0 ) = lim 3 2 x 3 − x0 ( x − x0 )( x 2 + xx0 + x0 ) 2 2 = lim = lim( x 2 + xx0 + x0 ) = 3 x0 . iar f d′ (1) = lim x →0 x →0 x →0 x x x x x<0 x >0 c) f s′(−1) = lim x +1− 0 x2 −1 = 1 şi f d′ (−1) = lim = lim ( x − 1) = −2 . x → x0 ( x 2 + 1)( x 2 + 1) ( x0 + 1) 0 În particular se obţine: f ′(−1) = 0. x →1 x→1 x −1 x −1 2 x>1 Sinteză S1. iar f d′(1) = lim = lim =1 . = lim = 0 . f ′(1) = 0.

2 x −1−1 x −1 De asemenea f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = 1 . Funcţia f nu este derivabilă în x0 = 0 deoarece nu este continuă în x0 = 0. iar x →0 x →0 x →0 x x x e ⎛ ln(1+ 2 x) ⎞ ln(1+ 2 x) • f d′(0) = lim = lim⎜ 2⋅ ⎟= 2 . x→0 x→0⎝ x 2x ⎠ Aşadar graficul funcţiei nu admite tangentă în x0 = 0. x < 1 Se obţine f(1 – 0) = 1. • dacă 3a + b @ 4 funcţia nu este continuă. deci nici derivabilă în x0 = 2. Soluţie: a) Funcţia este continuă şi derivabilă pe Z \ {0}. Studiem continuitatea în x0 = 0. b) Avem: f(2 – 0) = 4 + 2a + b. f(2 + 0) = 8 – a. x 2 + ax + b − 4 − 2a − b x 2 − 4 + a( x − 2) ( x − 2)( x + 2 + x) = lim = lim = 4+a . 2 . ⎧x . x →2 x →2 x−2 x−2 Funcţia este derivabilă în x0 = 2 dacă 4 + a = 4 deci dacă a = 0. x U 1 c) Avem: f ( x) = ⎨ . Rezultă că f(0 – 0) = 0. f(0 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 0 pentru oricare a i Z. x→1 x →1 x − 1 x −1 x<1 205 . a @ 0. sin 1 + e x +1 −1 e x +1 − e0 e x +1 − 1 1 2 b) • f s′(−1) = lim = ln e = 1. funcţia este continuă dar nu este derivabilă în x0 = 2. f ′(2) = S2. ⎩ 2 x − 1. deci graficul admite tangentă în x0 i {–1. 2}.x−2 x+2 ⋅ sin cos x − cos 2 2 2 = −1 ⋅ sin 2 = − sin 2 . • f s′(2) = lim x →2 x →2 x →2 x−2 x−2 x−2 4x − a − 8 + a 4( x − 2) • f d′ (2) = lim = lim =4. c) Se obţine: f (–1) = e–2. f(1) = 1. Funcţia este continuă în x0 = 2 dacă 8 – a = 4 + 2a + b deci 3a + b = 4. deci f este continuă pe Z. b = 4 funcţia este continuă şi derivabilă în x0 = 2. • f ′(2) = lim = lim − 2 x →2 x→2 x−2 x−2 Aşadar graficul funcţiei f admite tangente în punctele date. deci f nu este derivabilă în x0 = 1. • f ′(0) = lim 2 x→0 x→0 x 2x 2 x→0 x 2 Graficul admite tangentă în x = 0 şi nu admite tangentă în x = –1. Aşadar: • dacă a = 0. • dacă 3a + b = 4. 5 e x −1 − 1 − e −1 + 1 e x −1 − e−1 ex −1 1 • f s′(0) = lim = lim = e −1 ⋅ lim = . Din egalitatea 3a + b = 4 se obţine b = 4. f(1 + 0) = 1. x →−1 x →−1 x →−1 2( x + 1) x +1 x +1 2 x+1 1+ e 1+ e − x+1 x 2 = lim e − e = e lim e −1 = e . f d′ (−1) = lim = lim = . Studiul derivabilităţii în x0 = 2.

2 x →1 x − 1 x →1 x →1 x −1 ( x − 1) x >1 x >1 x >1 Aşadar punctul x0 = 1 este punct de întoarcere. 206 . iar Se obţine că f s′(1) = lim 2 x →1 x − 1 x →1 x →1 1 − x (1 − x) x <1 x <1 x <1 x −1 x −1 1 = lim = lim = +∞ . f(1 + 0) = a. adică punctul de abscisă x0 este comun graficelor şi tangentele în x0 la cele două grafice au aceeaşi pantă. S4. dacă ecuaţia f(x) = g(x) are o soluţie reală dublă x0. b = 0. Soluţie: a) Funcţia f este continuă în x0 = 1. Se obţine că f x′(3) = −∞ . x2 −0 sin x = 0 şi f d′ (0) = lim Se obţine că f s′(0) = lim =1. Rezultă că f este continuă în x0 = 0 dacă a = b. + ). x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 x −1 Rezultă că x0 = 1 este punct unghiular pentru f. Pentru a = b rezultă că f d′ (1) = lim x →1 x →1 x −1 0+ ( x − 1)( x − 1) x →1 x − 1 x >1 x >1 x >1 Aşadar pentru oricare a. f nu este derivabilă în x0 = 1. a = –1. f 0′(1) = lim b) Funcţia f este continuă în x0 = 3. S5. Rezultă că f s′(0) = lim x→0 x→0 x →0 x x Punctul x0 = 0 este punct unghiular pentru f. a) Ecuaţia f(x) = g(x) se scrie x2 + bx + b = 2x + a sau x2 + (b – 2)x + b – a = 0. adică b = 0. Soluţii: a) Deoarece f(1 – 0) = –1 = f(1 + 0) funcţia f este continuă în x0 = 1. Soluţie: Funcţiile f şi g admit tangentă comună în punctul x0 dacă f(x0) = g(x0) şi f (x0) = g (x0). x→0 x →0 x x Aşadar x0 = 0 este punct unghiular. f d′ (3) = +∞ deci x0 = 3 este punct de întoarcere. a) Se obţin condiţiile: f(1) = g(1) şi f (1) = g (1). b) Funcţia este continuă în x0 = 0. x 2 +1−1 ex −1 = lim x = 0 şi f d′ ( x) = lim =1. 1− x 1− x 1 = lim = − lim = −∞ . Se obţine: 2x −1−1 x2 + x − 2 ( x − 1)( x + 2) f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = lim = 3. b i Z. deci a = 1. b) Se pun condiţiile f(1) = g (1). Observaţie: Funcţiile f şi g fiind de gradul 1 sau 2 graficele lor sunt tangente în x0 i D. Avem f(1 – 0) = arccos1 + b = b. ( x − 1)( x + 1) x2 −1 x +1 2 = lim = lim = = +∞ .d) D = [0. Rezultă că 2 + a = 1 + b + b şi 2 = 2 + b. S3. c) Funcţia este continuă în x0 = 0. f (1) = g (1) şi rezultă egalităţile: 1 + a + b = 2 – 1 + 1 şi 2 + a = 3.

2}. Tangenta în x0 = –1 la graficul funcţiei f are ecuaţia y – f(x0) = f (x0)(x – x0) adică y – f(–1) = f (–1)(x + 1) sau y + 1 – a – b = (3 – 2a)(x + 1) care adusă la o formă mai simplă se scrie pentru a = 1 : y = x + 1 + b. Deoarece tangenta trebuie să aibă ecuaţia y = x + 5 se obţine că 1 + b = 5 deci b = 4. pentru x0 = 2. Soluţie: a) Tangenta la graficul funcţiei g în punctul x0 = 1 are panta 3 x 2 + cx +1− c − 4 3( x 2 −1) + c( x −1) [3( x +1) + x]( x −1) = lim = lim = g′(1) = lim x→1 x→1 x→1 x −1 ( x −1) x −1 = lim[3( x + 1) + c] = 6 + c . adică pentru c = 1. ⎧2b − a = 1 cu soluţia a = –1. pentru x0 = 0. 2 Înlocuind a – b = –2x0 în relaţia (1) se obţine x0 + (−2 x0 ) x0 + 2 x0 = 0 cu soluţia x0 i {0.Se pune condiţia ca x0 = 1 să fie soluţie dublă. b = 0. Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ 2 ⎩b − 8b + 4a = −4 S6. Avem: 1 + (b – 2) + b – a = 0 şi 0 = ∆ = (b – 2)2 – 4(b – a). Tangentele în punctele x0 trebuie să aibă aceeaşi pantă. Soluţie: Punctele comune ale graficelor sunt date de ecuaţia f(x) = g(x). respectiv f(x) = 2x2 + ax + a + 4. g(x) = x2 + ax + a. 2 Se obţine ecuaţia x0 + (a − b) x0 + b − a = 0 (1). Se obţine 4x0 + a = 2x0 + b de unde a – b = –2x0. 207 . Aşadar rezultă a = b. S7. Aşadar se pune condiţia f (x0) = g (x0). unde x0 i Z reprezintă abscisa punctelor comune. Cele două drepte sunt paralele dacă m = m1 deci 6 + c = 7. g(x) = x2 + (a + 4)x + a cu tangentă comună în x0 = 2. b) Panta tangentei în x0 = 1 la graficul lui f este egală cu x3 + ax 2 +b −1− a −b ( x3 −1) + a( x 2 −1) = lim = m = f ′(1) = lim x→1 x→1 x −1 x −1 ⎡ ⎤ = lim⎣ ( x 2 + x +1) + a( x +1) ⎦= 3+ 2a x→1 Condiţia de paralelism a tangentei cu deapta y = 5x + 1 impune egalitatea 3 + 2a = 5. deci a = 1. respectiv a = b – 4. x →1 Panta dreptei y = 7x – 6 este m1 = 7. cu tangenta comună în x0 = 0. Se obţin funcţiile f(x) = 2x2 + ax + a.

3 3 E2. f ( x) = 3log 3 x + 4 log 2 x . + ). f ′( x) = 1 1 + . x ln 3 x ln 2 2 1 2sin 2 x + cos 2 x sin 2 x +1 . g) D = (0. + ). f ′( x) = 2 + 3 2 . + ∞) . f ( x) = 2 ⋅ 2 x + ⋅ 3x . +∞) . + ∞) . +∞) \ ⎨± + k π / k ∈ m⎬. x ∈ D \{0} 2 ⎩ 2 ⎭ 2 x cos x k) D = Z. + ∞) .5 m) D = (0. +∞). x ln 0. x ∈ (0. x ln 2 ln 2 208 . f ′( x) = 1 + 1 . f(x) = 2x2 + 2. f (x) = 2 – 4x3. i) D = (0. f (x) = 4x. +∞). x i Z. Soluţii: a) D = (0. x i Z. + ∞) . x ln 2 x ln 3 h) D = Z. + ∞) . x i Z. f (x) = 3x2 + 3.3 Operaţii cu funcţii derivabile Exersare E1. f (x) = 2xln2 + 3xln3 – 1. x ∈ (0. + ) f ′( x) = 2 x + 1 + cos x . f ′( x) = . ⎭ ⎝⎩ 2 ⎠ f ′( x) = 3 4 + . x i Z. + 2 = = cos 2 x sin x cos 2 x⋅sin 2 x cos 2 x⋅sin 2 x p) D = Z. 1 e) D = (0. x ln 3 ⎧ π ⎫ 1 1 + j) D = [0. x i (0. x d) D = Z. f ′( x) = 2 ⋅ 2 x ln 2 + 3x ln 3. f (x) = 4cos x + 5sin x. f ′( x) = ⎛⎧ π ⎞ ⎫ n) D = Z \⎜⎨± + k π⎬ ∪ {k π / k ∈ m ⎟. f ′( x) = 2⋅1 3 x 3 2 + 1 . x ∈ (0. x ∈ D. f ′( x) = log 2 x + x ⋅ 1 1 = log 2 x + . f (x) = 3x2 + cosx – sinx. + ). x i Z. 1 1 q) D = Z. Soluţii: a) D = Z. x ∈ (0. f ′( x) = 6 x 2 + . x f) D = Z. l) D = [0. b) D = Z. x i Z. c) D = [0. +∞) . x ∈ (0. + ). x ∈ (0.3. x ∈Z . x ∈ Z .

x ∈ D . f ′( x) = 3 ⋅ ( x − x ) 2 ⋅ ( x − x )′ = 3( x − x ) 2 ⎜1 − ⎟ .b) D = [0. x2 x2 x ( x −1)′( x +1) − ( x −1)( x +1)′ x +1− x +1 2 . +∞) . x∈D. f ′( x) = ln x + x⋅ + 2⋅ln x(ln x)′ = ln x +1+ 2 x x k) D = Z. d) D = Z. b) D = Z \ {0}. + ). + ). Soluţie: 1′⋅ x −1⋅ x′ 1 =− 2 . + ∞) . x ∈ [0. 2 x x 2 2 1′⋅ x −1⋅( x )′ 2x 2 =− 4 =− 3 . j) D = (0. x ∈ Z . f ′( x) = 2 x x + x 2 ⋅ Pentru x = 0 se obţine: f ′(0) = lim x →0 1 2 x = 2x x + 1 5 x x = x x . f ′( x) = 2( x − 1)e x + ( x − 1) 2 e x = ( x − 1)e x ( x + 1) = ( x 2 − 1)e x . 2 2 x2 x = lim x x = 0 . x ∈ Z . x ∈ (0. 1 ⎞ ⎛ i) D = [0. x i Z. f ′( x) = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (3 − x 2 )′ = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (−2 x) = −6 x(3 − x 2 ) . f ′( x) = = = 2 2 ( x +1) ( x +1) ( x +1) 2 ( x 2 − x +1)′( x 2 + x +1) − ( x 2 − x +1)( x 2 + x +1)′ = e) D = Z. x ∈ (0. x i Z. f (x) = sinx + xcosx. f ′( x) = = = 2 . x ∈ (0. ⎝ 2 x⎠ ⎝ 3 x ⎠ Pentru x = 0 avem: ( x − x )( x + 3 x ) x2 − x 3 x − x x − x − x ⋅ 3 x = lim = f ′(0) = lim x →0 x →0 x x x >0 x >0 Aşadar f ′( x) = ( ) 1 1 5 x2 ⋅ x3 x6 1 1 = lim( x − 3 x − x ) − lim = lim = − lim 1 = − = −∞ . +∞) . f (x) = 2xcosx – x2sinx. ⎝ 2 x⎠ Pentru x = 0 se obţine: ( x − x )3 x3 − 3x 2 x + 3x 2 − x x f ′(0) = lim = lim = lim( x 2 − 3 x x + 3x − x ) = 0 . f) D = (0. l) D = Z. d) D = Z \ {–1}. x →0 x →0 x →0 x x →0 x 0+ x >0 x >0 x >0 x >0 x 6 h) D = Z. + ). f ′( x) = ⎜1 − ⎟ x + x + ( x − x ) ⎜1 + 3 2 ⎟ . + ). x ∈ Z . f ′( x) = sin 2 x + x(sin 2 x)′ = sin 2 x + x ⋅ 2sin x ⋅ cos x . x →0 x 5 x x . x→0 x →0 x→0 x x x>0 x>0 x>0 1 ln x . x∈D. f ′( x) = 4 x x x ( x −1)′x − ( x −1) x′ x − x +1 1 c) D = Z \ {0}. 2 1 . x ∈ D \{0} . f ′( x) = log 2 x + (2 ln x + 1) x x ln 2 ⎛ 1 ⎞ 1 ⎞ ⎛ 3 g) D = [0. x i Z. 2 c) D = Z. e) D = Z. f ′( x) = 2 x ln 2(3x −1) + (2 x −1)⋅3x ln 3 . f ′( x) = 209 . E3. + ∞) . f ′( x) = ( x 2 + x +1) 2 a) D = Z \ {0}. x ∈ D . x ∈ (0. + ∞) . + ∞) .

Soluţiile x ∈ {1. Mulţimea de soluţii {1.+∞). f ′( x) = (2 x + 6)e x + ( x 2 + 6 x −15)e x = e x ( x 2 +8 x − 9) . + ∞) . x ∈Z . (2 + e x ) 2 ⎧ π ⎫ 1+ tg 2 x ⎨± + k π k ∈ m⎬ . n) D = Z \ ⎨k π . 4} . b) D = Z. ( x 2 − 5 x + 7) 2 210 . 2 = (1+ sin x) 1+ sin x ⎩ 2 ⎭ ⎧ ⎫ π sin x − cos3 x − sin x⋅cos 2 x i) D = Z \ ⎨k π . x ∈ Z . + ∞) . f ′( x) = 1+ cos x 1 . f ′( x) = 3 x − 2x .3} . ( x 2 − 6 x +8) 2 e) D = D f ' = Z −{2. f ′( x) = = 2 ( x +1− ln x) x( x +1− ln x) 2 x ∈ (0. f ′( x) = 2 (1+ tgx) 2 ⎩ ⎭ E4. f ′( x) = m) D = Z \ .1} . f ′( x) = −2( x 2 − 4 + 3) . 2 = (1+ cos x) 1+ cos x ⎧ π ⎫ −(1+ sin x) −1 h) D = Z \ ⎨− + 2k π k ∈ m⎬ . x ∈Z . x ∈ [0. x 1 − 1 Se obţine ecuaţia 2 ln x + 1 = 0 sau ln x = − cu soluţia x = e 2 . d) D = D f ' = (0. 4} . x∈ D. ⎩ ⎭ 2 sin 2 x⋅cos 2 x ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎜1+ ⎟( x +1− ln x) − ( x +1+ ln x)⎜1− ⎟ ⎝ x⎠ ⎝ x ⎠ 2( x +1− x ln x) . f ′( x) = 3x 2 −12. x ∈ Z . c) D = D f ' = Z. ( x 2 − x + 1) 2 f) D = Z. f ′( x) = g) D = Z \{π+ 2k π | k ∈ m}. x ∈Z . f ( x) = 2 x ln x + x 2 1 = x(2 ln x +1) . f ′( x) = . ± + 2k π / k ∈ m⎬ . x∈D . +∞) .−9} . Soluţia x = 3. f ′( x) = 6 x 2 − 30 x + 23 = 6( x 2 − 5 x + 4). x∈ D . + ∞) . 2(1 + x ) 2 ex . Soluţiile: x ∈ {1. ( x 2 + x +1) 2 ( x + x +1) 2 1 − x2 . x∈ D. j) D = (0. Soluţie: a) D = Z. 2 −(2 x − 6) . ± + k π k ∈ m⎬ .= (2 x −1)( x 2 + x +1) − (2 x +1)( x 2 − x +1) 2(−1+ x 2 ) = 2 . Se obţin soluţiile x ∈ {−1. f ′( x) = f) D = D f ' = Z. (1+ tg x) 2 ⎩ 2 ⎭ ⎧ ⎫ π 1− 2tg x − 4tg 3 x − tg 4 x . k) D = [0. f ′( x) = . x∈ D. f ′( x) = l) D = Z.

x = + 2 k π. k ∈ Z . g) D = D f ' = Z −⎨± + 2k π k ∈ Z⎬ . Soluţia x = 1. f ′( x) = cos 2 x ⎩ 2 ⎭ 1 Se obţine ecuaţia 1 + 2sin x = 0sau sin x = − . 2x x 211 . x= 6 6 3( x 2 −1) h) D = D f ' = (0. f ′( x) = .⎧ π ⎫ cos 2 x + sin 2 x + 2sin x) .+∞). cu soluţiile 2 7π 11π + 2k π.

2} .Sinteză S1. Se obţine m = –2. adică 4(m 2 − m + 1) < 0 şi nu există m cu această proprietate. ∀x ∈ R şi rezultă că a = –1. Soluţie: 6 x( x −1) − 3 x 2 + 2 3 x 2 − 6 x + 2 = .. g′( x) = . Soluţie: Obţinem f ′( x) = x 2 + x +1− ( x + m)(2 x +1) . Soluţie a) Avem f ′( x) = e x⎡ x 2 + (m + 2) x + 2m ⎤. ( x 2 + x +1) 2 Condiţia f ′( x) < 0. dacă x = –2 şi x = 2 sunt soluţii pentru f ′( x0 ) = 0. Soluţie: x 2 +1− ( x + a )2 x e x ( x 2 +1− 2 x) . Se impune condiţia ∆ < 0 . c) Două drepte sunt perpendiculare dacă produsul pantelor lor este egal cu –1. după reducere: e x (−2ax − 2 x) = 0. 212 . 2 Rezultă ecuaţia f ´(x0) = 2..+ + ⎟+ e−x⎜1+ + +. Tangenta în x0 are panta m = f ′( x0 ) iar dreapta y = x are panta m1=1. S4... x ∈ R −{1} . = ( x cos x − sin x) 2 ( x cos x − sin x) 2 b) Avem: f ′( x) =−e−x⎜1+ + ⎛ ⎝ x 1! ⎛ x x2 x2 x n−1 xn ⎞ x n−1 ⎞ −x x n +. adică 3x0 − 6 x0 + 2 = 2( x0 −1) 2 cu soluţiile x0 ∈ {0. Soluţie: a) Calculăm mai întâi: • ( x sin x + cos x)′ = sin x + x cos x − sin x = x cos x • ( x cos x − sin x)′ = cos x − x sin x − cos x =−x sin x Rezultă că: ( x sin x + cos x)′( x cos x − sin x) − ( x sin x + cos x)( x cos x − sin x)′ f ′( x) = = ( x cos x − sin x) 2 = x cos x( x cos x − sin x) + x sin x( x sin x + cos x) x2 . 2] . x ∈R . ⎧1 3⎫ 2 Se obţine relaţia f ′( x0 ) = – 1 sau 3x0 − 6 x0 + 2 = −( x0 − 1) 2 . ⎬ . ∀x ∈ R conduce la −x 2 − 2mx +1− m < 0.+ ⎟= e 2! (n −1)! n ! ⎠ (n −1)!⎠ n! ⎝ 1! 2! S2. x ∈ R . cu soluţiile x0 ∈ ⎨ . a) f ′( x) = ( x −1) 2 ( x −1) 2 b) Tangenta în x0 are panta m = f ′ (x0) şi este paralelă cu y = 2x – 1 dacă m = 2. ⎣ ⎦ Inegalitatea f ′( x0 ) < 0 are loc pentru x ∈ [−2. ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2 Avem: f ′( x) = Se obţine egalitatea. ⎩2 2⎭ S3. ∀x ∈ R . S5.

.+ = 1⋅2 2⋅3 3⋅4 (n +1)(n + 2) ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ =⎜1− ⎟+⎜ − ⎟+⎜ − ⎟+...+⎜ − − ⎟+⎜ ⎟= ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 3⎠ ⎝ 3 4 ⎠ ⎝ n n +1⎠ ⎝ n +1 n + 2 ⎠ n +1 1 .b) g ( x) = ex 1 . = 1− = n+2 n+2 213 . Rezultă că = x e ( x +1)( x + 2) ( x +1)( x + 2) 1 1 1 1 Sn = + + +..

x ∈ R . x ∈R . 2) . 2 sin x 2 x 2 +1 x 2 = 2 . = 2 x +1 x +1 1′ 2 ⎛ 1 − x ⎞′ ⋅⎜ c) f ′( x) = ⎟ = 2 . ( x 2 +1)′ 2x b) f ′( x) = 2 . x ∈R . π) . x ∈ (0. x ∈ R .3. x ∈ (0. +∞) . e) f ′( x) = 2 ⎝2⎠ 4 − x2 4 − x2 ⎛x⎞ 2 1− ⎜ ⎟ 4 ⎝2⎠ 2 2 f) f ′( x) = ′ ⎛ 1 ⎞ 1 −1 −1 .) Exersare E1. +∞) . g) f ′( x) =−sin( x 2 + x +1)⋅( x 2 + x +1)′ =−(2 x +1) sin( x 2 + x +1).+∞) ⋅ ⋅ = ⎜ ⎟= 2 ⎝ x −1 ⎠ 2 ( x −1) 2 ( x −1) x 2 − 2 x ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1−⎜ 1−⎜ ⎟ ⎟ ⎝ x −1⎠ ⎝ x −1⎠ −1 214 . Derivarea funcţiilor inverse (pag. f) f ′( x) = cos( x 2 +1)⋅( x 2 +1)′ = 2 x cos( x 2 +1). x ∈R .. ⎛ 1 − x ⎞ ⎝ 1+ x ⎠ x −1 ⎜ ⎟ ⎝ 1+ x ⎠ 1 1 + x 2 ⋅ (1 − x 2 ) ⎛ x ⎞′ ′( x) = d) f ⋅⎜ = . b) f ′( x) = 1+ e x 1+ e x (1+ sin 2 x)′ sin 2 x c) f ′( x) = . x ∈ (−1.5. x ∈R. = 2 2 1+ sin x 2 1+ sin 2 x 3 d) f ′( x) = cos( x x ) ⋅ ( x x )′ = x ⋅ cos( x x ).. x ∈R . 1 h) f ′( x) = ⋅ cos x.3. 2 1 1 1 ⎛ x ⎞′ ⋅⎜ ⎟ = = . 2 ⎟ 2 x ⋅ ( x 2 + 1) 2 x ⎝ 1+ x ⎠ 2 1 + x2 e) f ′( x) = e x + x⋅e x ⋅( x 2 )′ = e x (1+ 2 x 2 ). i) f ′( x) = x +1 + x⋅ 2 x +1 x +1 1 e x ( x + 1) x ′( x) = ′= . j) f ⋅ ( xe ) 2 xe x 2 xe x E2. x ∈ (0. Soluţii: a) f ′( x) = 3( x 2 +1) 2 ( x 2 +1)′ = 3⋅( x 2 +1) 2 ⋅2 x = 6 x⋅( x 2 +1) 2 . x ∈ (3.x∈ R. ∞) . x ∈R . x ∈ (0. x ∈ (0. = = a) f ′( x) = 2 2 1+ sin x 1+ sin x 1+ sin 2 x (1+ e x )′ ex = .1) . Soluţii: (1+ sin 2 x)′ 2sin x⋅cos x sin 2 x .

Studiem derivabilitatea în x0 ∈ {−1. 1 ⎪+ arcsin x. Avem f ′( x) = ⎨ .1} . x > 0 şi f ′( x) = . +∞) = D f ' .1) ⎩ ⎪ . 1 ⎧ . f d′ (−1) = lim ( x 2 − 1)3 = lim ( x + 1) 2 ⋅ ( x − 1)3 = 0 şi f s′(−1) = 0 .1} . x ∈ (−1.−1]∪ [1. x →−1 x →−1 +1 x x >−1 Analog se obţine că f ′(1) = 0 . x ∈ (−∞. x ∈ (−1.1) ⎪ 1 − x2 ⎩ −arcsin x arcsin x =−1 şi f d′(0) = lim =1 . avem: 2 x0 −1 x −1 1 = lim = +∞ . 0] ⎪ ⎪ 1 − x2 e) f ( x) = ⎨ . De asemenea f nu este derivabilă în x0 = –1. Pentru x = 0. +∞) se obţine că f ′( x0 ) = lim x →1 x >1 1 . x→0 x→0 x→0 e x −1 x x x 2⎟ 2 x>0 x>0 x>0 ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0. x ∈ [−1. 0) ⎪− ⎧− arcsin x. 1+ e x 1+ e−x ⎛ ⎛ e−x −1⎞ ⎞ ⎛1+ e−x ⎞ ⎜ ln⎜1+ ln⎜ ⎟ ⎟ −x ⎟ 2 ⎠ e −1⎟ ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ 2 ⎠ ⎜ ⎝ f s′(0) = lim = lim = lim⎜ ⋅ = −x x→0 x→0 x→0 e −1 x x 2⋅ x ⎟ x<0 x<0 x<0 ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ −x ⎛ e −1 1 ⎞ 1 1 1 1 = lim⎜ ⋅ ⎟= ln =− ln e =− . x ∈ (0. Soluţii: a) Pentru x0 ∈ (1. b) f ′( x) = 2 x ⎧( x 2 −1)3 . 215 . Aşadar f este derivabilă pe R. x →1 x −1 x −1 x >1 Rezultă că domeniul de derivabilitate este (1. +∞) . iar pentru x0 = 1. x<0 . x→0⎝ x 2⎠ 2 e 2 2 ⎛ ⎛ e x −1⎞ ⎞ ⎛ e−x −1⎞ ⎜ ln⎜1+ ⎟ ln⎜1+ ⎟ ⎟ x 2 ⎠ 2 ⎠ e −1 1 ⎟ 1 ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ ⎜ ⎝ f ′(0) = lim = lim = lim⎜ ⋅ ⋅ = . x ∈ (0. f s′(0) = lim x→0 x→0 x x x<0 x>0 Aşadar f nu este derivabilă în x = 0.1) ⎩ Funcţia este derivabilă pe R −{−1.E3. x ∈ (0. +∞) ⎪ c) f ( x) = ⎨ ⎪(1− x 2 )3 . d) Pentru x ∈ R −{0} se obţine că f ′( x) = Pentru x = 0 avem ex −e−x . 1 e x .

g este strict crescătoare pe R.1) ⎩ ⎧ x .1) ⎪ 1− x 2 ⎩ 216 . 1 1 Aşadar ( f −1 )′ (4) = = . g′(2) 3⋅4 12 Sinteză S1.1] ⎩ Funcţia f nu este derivabilă în x0 ∈ {−1.1} . x ∈ (0. b) Rezultă: ( f −1 )′ (4) = 1 . +∞)= R . E4. Deoarece f este funcţie continuă.⎧arccos(−x ). deci este injectivă. Soluţie: a) Funcţia f este strict crescătoare pe [0. unde f ( x0 ) = 4 .1] ⎩arccos x. +∞) şi f este surjectivă. f '( x0 ) Din relaţia f ( x0 ) = 4 se obţine că x2 + 3 = 4. 0] ⎧π− arccos x. D f ′ = R −{−1. f(0) = 3 şi lim f ( x) = +∞ . x ∈ (−1. f s′(0) = lim x →0 x →0 x x x <0 Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0. deci x0 = 1. Deci f este bijectivă. x ∈ [−1. Aşadar Im f = [3. +∞ ) .1} deoarece funcţia arccos nu este derivabilă în x0 ∈ {−1. În concluzie g este bijectivă. lim g ( x) = +∞ .1} ⎪ −x . deci este funcţie injectivă. ⎪ 1− x 2 . ⎪arccos x. din proprietatea lui Darboux x →∞ rezultă că f ia toate valorile intermediare de la 3 la +∞. Soluţie: ⎧ x 2 −1. x ∈ (−∞.−1] ∪ [1. x ∈ [−1.+∞) ⎪ 2 ⎪ x −1 f ′( x) = ⎨ .−1) ∪ (1. rezultă că Imf=(–∞. f '(1) 2 1 1 1 Analog: ( g −1 )′ (8) = = = .+∞) ⎪ a) D = R. x ∈ (−∞. Pentru x = 0 avem: π π − arcsin x − arccos x − arc cos 0 2 = −1 şi f d′ (0) = lim = lim 2 x →0 x →0 x x π π − arccos x − 2 = lim arcsin x = 1 . f ( x) = ⎨ . Analog. 0] ⎪ f) f ( x) = ⎨ =⎨ . x ∈ (0. x ∈ (−1. Fiind continuă şi având lim g ( x) =−∞ . deci g x →−∞ x →∞ este surjectivă.

⎬ . x ⎝ x +1 ⎠ x S2. −1) ∪ (1. e) . x ∈ R . 2 2 x − 1 ( x + 1) x − 1 ( x + 1) ⎪ −2 . 1 ⎛ 1 − x 2 ⎞′ . 217 .3.b) f ′( x) = c) f ′( x) = (1 − ln x)′ −1 .1} . 3⎫ ⎧ Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈ ⎨0.1) 1 2(1 − x ) 2(1 − x ) ⎪ ⋅ 2 = 2 =⎨ Aşadar f ′( x) = 2 . +∞) ⎪ x2 + 1 ⎩ x2 + 1 Aşadar D f ′ = R −{−1. x ∈ (0. Soluţii: a) D = R. ⎟ ⎟⎜ ⎟= x +1⎠⎝ x +1⎠ ( x 2 + 1) 2 ⎝ x +1⎠ ⎝ ⎝ x +1⎠ ⎧ 2 2 2 ⎪ x 2 + 1 . ⎜ ⎟=x x ⎜2 x x ⎟ 2 x ⎝ ⎠ ⎛ ln x ln( x + 1) ⎞ şi f '( x) = x ln( x +1) ( ln( x + 1)(ln x) ) ' = x ln( x +1) ⎜ + ⎟. x ∈ (−1. x ∈ D . f '( x) = −2sin x cos x + 2sin 2 x = sin 2 x. ⋅⎜ 2 ⎟ 2 ⎝ 1+ x ⎠ ⎛ 2x ⎞ 1− ⎜ 2 ⎟ ⎝ 1+ x ⎠ 2 2 2(1 − x 2 ) ⎛ 2 x ⎞′ 2(1 + x ) − 4 x . x > 0 . Dar ⎜ = = 2 ⎟ (1 + x 2 ) 2 (1 + x 2 ) 2 ⎝ 1+ x ⎠ 2x ⎞ ⎛ 2 x ⎞ ( x − 1) 2 ( x + 1) 2 ⎛ x 2 − 1 ⎞ ⎛ 2x ⎞ ⎛ De asemenea: 1 − ⎜ 2 1+ 2 = ⎜1 − 2 =⎜ 2 ⎟ . ′ ⎛1− x 2 ⎞ ⎞ 4x 4x2 =− şi ⎜ . f ′( x) = 3⋅(2 x 2 − 6 x) 2 ⋅(4 x − 6). x > 0 (1 + x ) −4 x ⎪ f ′( x) = . x ∈ (−∞. ⋅⎜ 2 ⎟ 2 2 ⎝ 1+ x ⎠ ⎛ 1− x ⎞ 1− ⎜ 2 ⎟ ⎝ 1+ x ⎠ 2 2 2 d) f ′( x) = ⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 Avem: 1 − ⎜ = ⎜1 − ⋅ 1+ 2 ⎟ 2 ⎟ ⎜ 2 ⎝1+ x ⎠ ⎝ 1+ x ⎠ ⎝ 1+ x Rezultă că: ⎧ −1 2 ⎪1 + x 2 .x <0 ⎪1 + x 2 ⎩ Aşadar D f ′ =R∗ . ⎟= 2⎟ 2 2 (1+ x 2 ) 2 ⎝1+ x ⎠ ⎠ (1 + x ) e) f ( x) = x x = eln( x f '( x) = e x ln x x ) =e x ln x . π].x > 0. = 2 1 − ln x 2 x 1 − ln x 1 ⎛ 2 x ⎞′ . 2⎭ ⎩ b) D = [0. ⋅ =⎨ 2 2 1 4 x (1 + x ) ⎪ . iar ( x ⋅ ln x) ' = x f) f ( x) = eln( x +1) ln x ⎛ 1 x⎞ ln x + 2 ln x + .

x ∈ D . deci f este surjectivă. f '(1) 1+ 2 ln 2 S4. b) ( f −1 )′ (2) = 1 =2 f '(2) ( f −1 )′ (e + 2) = 1 =1+ 1 .+∞⎟. ' 1 b) ( f −1 ) (3) = . Soluţiile ecuaţiei sunt x ∈ ⎨0.− ⎥∪ (0. deci f este surjectivă. +∞). 3 S3. −5) ∪ (−1. unde f (x0) = 3. lim f ( x) =+∞ . f ′( x) = (3 x 2 − 6 x)⋅3x f) D = R. f ′( x) = 3 −3 x 2 ln 3. f '( x) = . Ecuaţia x + 2 x = 3 are soluţia unică x = 1 (din f '( x0 ) monotonia lui f ).⎧ π ⎫ Soluţiile ecuaţiei sin 2x = 0 sunt x ∈ ⎨0. ⎬ . f ′( x) = 2⋅e−x + (2 x +1)e−x ⋅(−2 x) = e−x (−4 x 2 − 2 x + 2) . x ∈ R . f '(e +1) e 218 . Din proprietatea lui Darboux rezultă x →−∞ x →+∞ că Im f = R . 12 x 2 − 6 x ⎧ 1⎫ 3 2 2 . Funcţia f este continuă. ⎬ . rezultă că mulţimea de valori a x →1 x>1 x →∞ funcţiei este Im f = R . 2} . Ecuaţia f ′( x) = 0 nu are soluţii. 2 x + 6x + 5 ⎛ 2⎤ 6x +2 d) D =⎜−∞. f '( x) = . fiind strict crescătoare pe (1. ⎩ 2⎭ ' ⎛ x 2 + 4 ⎞ 3x 2 +16 x −12 3x +8 ⎛ 8 ⎞ 1 h) D =⎜− . Soluţii: a) Funcia f este bijectivă. f ′( x) = 2 . x ∈ (−∞. −5] ∪ [−1. +∞) . Fiind continuă şi având: lim f ( x) =−∞. 1 1 Se obţine că ( f −1 )′ (3) = = .x∈ D. Soluţiile x ∈ ∅ . ⎩ 2 ⎭ x+3 c) D = (−∞. Soluţii: a) Funcţia f este strict crescătoare pe R ca sumă de funcţii strict crescătoare pe R.+∞) ea este injectivă. 1+ (4 x − 3 x +1) ⎩ 2⎭ 2 2 2 ⎧ 1⎫ g) D = R. ⋅ ⋅ 2 ⎜ ⎟= ⎝ 3 ⎠ 2(3x +8) 2 x +4 x 2 + 4 ⎝ 3x +8 ⎠ 2 3x +8 2 Soluţiile ecuaţiei f’(x)=0 sunt date de ecuaţia 3x 2 + 16 x − 12 = 0 .+∞). ⎝ 3⎦ 3x + 2 x e) D = R. x ∈ R . lim f ( x) = +∞ . Aşadar f este bijectivă. Într-adevăr. Rezultă că x = ∈ D . π⎬ . lim f ( x) = −∞. . deci inversabilă. Soluţiile x ∈ ⎨−1. deci este funcţie injectivă. Soluţiile sunt x ∈ {0.

fiind obţinută (1+ x 2 ) 2 prin operaţii cu funcţii derivabile pe R . f ′ ( π) =1 . ′ b) D = R. avînd f ′ (0) = 0 . x∈ D. x > 0 ′ Funcţia f’ este şi ea derivabilă în x0=0. x ≤ 0 ⎧ −4 x 3 . x2 ⎧3x 2 . ′ ′ ′ c) D = R. Funcţia f ' este funcţie derivabilă pe R. Soluţii: ′ a) D = R = D f ′ . ′ ′ Se obţine f ′ (0) = 2. x ∈ (0. g) D = R. x ≤ 0 b) Avem că f este continuă şi derivabilă în x0=0 şi f '( x) = ⎨ 2 . d) D = [0. ⎩ ′ apoi că f ′ (0) = 0 . x>0 . deci f 3 x →0 x x →0 x ⎪20 x . f ′( x) = e) D = R. x ≤ 0 3x 2 20 x3 ⎪ Obţinem f '( x) = ⎨ şi rezultă că: f s'' (0) = lim = 0. x > 0 ⎪ d) Funcţia f este continuă şi derivabilă pe (0. f '( x) = ⎨ 3 . x > 0 ⎪4 x . ⎩3 x + 1. x ∈ R .+∞). f s' (0) = lim x →0 x<0 x3 = 0şi f d' (0) = 0 deci f este derivabilă în x0=0. f '( x) = e x ( x +1). Aşadar f este de două ori derivabilă în x0. Funcţia este de două ori derivabilă. ⎧ π ⎫ cos x . (operaţii cu funcţii derivabile). Soluţii: a) Avem: f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) deci f este continuă în x=0.+∞). f ′ ( x) = e x ( x + 2). f ′ ( x) = 0 . x ∈ R . f ′ (1) = 3e . f ′( x) = cos x − sin x. 219 . f ′( x) = ex . x ≤ 0 ⎪ ⎪ . x ∈ R şi f ′ (0) =−1.+∞) şi f '( x) = ⎨ 2 . f ′ ( x) =− 1 . f ′ ( x) =−sin x − cos x. f d'' (0) = lim = 0 . ⎧cos x. f) D = R−⎨− + 2k π / k ∈ Z⎬ . f ′( x) = 1 2 x ′ +1. f ''(0) = 0 .4 Derivate de ordinul doi Exersare E1. x ∈ R . c) f ( x) = ⎨ 4 ⎪x . 4x x 1− x 2 . ⎧− x 4 .3. x ∈ R. Se obţine f '( x) = 3x 2 + 1 şi f ′ ( x) = (3x 2 +1)′ = 6 x . Se obţine x≤0 ⎪3x . f ′( x) = ⎩ 2 ⎭ (1+ sin x) 2 Funcţia f’ este derivabilă pe D. x > 0 ⎩ ⎩ ⎧ x 2 (3ln x + 1). (1+ e x ) 2 E2. ′ ′ În particular f ′ (−1) =−6. x > 0 ⎩ x<0 x >0 este de două ori derivabilă în x0=0. De asemenea.

E3. x x 1 ′ e) D = (0. ( x 2 +1) 2 ( x +1)3 Sinteză S1. x ∈ R . +∞) . f ′ ( x) = 6 x. • cos( x + y ) = cos x⋅cos y − sin x⋅sin y ⎛ π⎞ π π a) Avem • sin⎜ x + ⎟= sin x cos + sin cos x = cos x şi ⎝ 2⎠ 2 2 • sin( x + π) = sin x cos π+ sin π cos x =−sin x . ′ i) D = R. f ''( x) = x . f ′ ( x) = cos x − x sin x.x∈R .x∈ D.+∞). x ∈ (0. ′ c) D = R. x ∈ R. f ′( x) = n) D = R. f ′ ( x) = e x . x ∈ R . x ∈ R . ′ g) D = (0. 1 1 ′ d) D = (0. x ∈ R . cos x ⎩ 2 ⎭ ′ f ′ ( x) = 1 cos 2 x + x sin 2 x + . f ′ ( x) = . cos 2 x cos 4 x m) D = R−{−2} . x ∈ (0. x ∈ (0. f ′( x) = 3x 2 − 4. f '( x) = 5 15 x x .+∞) . Soluţie: Folosim formulele trigonometrice: • sin( x + y ) = sin x cos y + sin y cos x . f ′( x) = x cos x. x ∈ R . x ∈ R. 2 . f ′ ( x) = e x ( x 2 + 4 x + 2). x > 0. x ∈ R .x∈ D. x ∈ R . +∞). f ( x) = ( x + 2) ( x + 2)3 1− x 2 2 x( x 2 − 3) ′ . x ∈ R. x > 0 . f ′ ( x) = 2 ln x + 3. f ′ ( x) = 4. f ′ ( x) = 2 . x ′ f) D = R. Soluţii: ′ a) D = R. π⎞ ⎛ Aşadar f '( x) = cos x = sin ⎜ x + ⎟ . f ′( x) = e x +1. ′ b) D = R. x ∈ (0. +∞). x ∈ R. f ′ ( x) =− 2 . +∞). f ′( x) = ln x +1. +∞). f ′( x) = 2 x ln x + x. f ′( x) =1+ . f ''( x) = − sin x = sin( x + π ) . x ∈ (0. f ′( x) = 2sin x cos x = sin 2 x. k) D = (0. 2⎠ ⎝ 220 . +∞) . ′ j) D = R. f ′( x) = e x ( x 2 + 2 x). f ′( x) =−3cos 2 x sin x. f ′( x) = 4 x + 5. 2 4 ⎧ π ⎫ x l) D = R−⎨± + 2k π k ∈ Z ⎬ f ′( x) = tgx + 2 . ′ h) D = R. x ∈ R. +∞). x ∈ (0.+∞). x ∈ R. f ′ ( x) = 2 cos 2 x. f ′ ( x) = 6sin 2 x cos x − 3cos3 x. f ′( x) = 3 −6 ′ ′ . x ∈ R.

x ∈ R şi se obţine sistemul ⎧ − a + b − c + 1 = −6 ⎪ ⎨3a + 2b + c = −3 ⎪12a + 2b = 4 ⎩ cu soluţia a = 1. x ≤ 0 ⎪x . Soluţie: ′ Avem f ′( x) = 3ax 2 + 2bx + c. b=2. 2a = 8. S7. Înlocuind în relaţia −2 x dată rezultă că e [ (9 + ab − 3(a + b)) sin x + (ab − a − b −1) cos x ] = 0. 2 ab − (a + b) = 1 a+b =5 ⎧ ⎧ Sistemul ⎨ conduce la ⎨ cu soluţiile a=2. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e x (sin x + cos x). 2⎠ ⎝ S2. b=3. S3. a) f (0 − 0) = 0. x > 0 ⎪3 x + 2bx. • f s′(0) = lim x→0 x→0 x x<0 • f d′(0) = lim x→0 x>0 x3 + bx 2 = lim( x 2 + bx) = 0 . x ∈ R . x ∈ R şi relaţia este verificată. S6. ⎧ 3 ⎧3 x 2 . π Pentru x = 0 se obţine ab – ( a + b) = 1. S4. deci a=2. b = –6 . ∀x ∈ R . derivabile în x0 şi ca f s′( x0 ) = f d′( x0 ) . f (0 + 0) = c . f ′ ( x) = e x 2 cos x. Aşadar a = 4. şi a=3. b = –4. deci f este continuă dacă c = 0. f ′ ( x) = 6ax + 2b. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e−2 x (−3sin x − cos x) şi f ′ ( x) = e−2 x (7 sin x − cos x). Soluţie: ′ Obţinem f ′( x) = 2ax + b. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e2 x (8 x +10). x > 0 ⎩ ⎩ 221 .π⎞ ⎛ b) Se arată că au loc relaţiile: cos ⎜ x + ⎟ = − sin x şi cos( x + π ) = − cos x . x ∈ R şi 4a + 2b + c = 9. iar pentru x = se obţine ab – 3(a + b) = –9. Soluţie: Se pune condiţia ca funcţiile să fie continue. 2 ⎪ x + bx . x→0 x deci f este derivabilă în x0 = 0 pentru a = 0. x ≤ 0 ⎪ . ⎩ab − 3(a + b) = −9 ⎩ab = 6 S5. f '( x) = ⎨ 2 Se obţine f ( x) = ⎨ 3 . x ∈ R . f ′ ( x) = e2 x (16 x + 28). x ∈ R . c = 2. x3 + ax = lim( x 2 + a) = a . Înlocuind în relaţia dată se obţine că e x ⋅cos x⋅(2 − a ) = 0. f ′ ( x) = 2a. iar f ( x) = x3 − 4 x 2 + 2 x +1 . 2a + b = 2. c = 5 şi f ( x) = 4 x 2 − 6 x + 5 .

f s′ (2) =15. b = 0. c = 2 2 2 sin(2 x − 2 π) = 2 + 2c . f (2 + 0) = 4a + b + c . f ( π+ 0) = π 2 . ⎧−2 π sin x − π 2 cos x. x > π ⎩2c sin x cos x + 2 x. fs x→0 x→0 x x x<0 x<0 222 . ⎪ şi f ′( x) = ⎨ . x→0 x→0 x Rezultă că 2b = 0 deci b = 0. Aşadar f este de două ori derivabilă în x0 = 0 dacă a = 0. b) f (2 − 0) = a +13. ′ • f d′ (2) = lim x →2 d) f (0 − 0) = b. x →2 x →2 x−2 x−2 x−2 Rezultă că 2a = 12 şi a = 6. x ≤ 2 ′( x) = ⎨ . x ≤ π. deci f este derivabilă în x0 = π dacă a = −2π . deci f este derivabilă dacă 4a + b = 15. deci f este continuă pentru b = 3. b = −π 2 . f d′ (2) = 4a + b . apoi b = –9. • f d′ (0) = lim c) f ( π− 0) =−b. c = −1 + π2 2 .• f s′ (0) = lim x→0 x<0 3x 2 = lim 3x = 0 şi x→0 x 3 x 2 + 2bx = lim(3 x + 2b) = 2b . ⎧−2 π cos x + π 2 sin x. 2 2 ′ (0) = lim 2 x + cx +8 x + 3− 3 = lim x(2 x + cx +8) = 8 . ⎧3x 2 + 3. x > 2 Se obţine că 3x 2 + 3−15 3( x 2 − 4) ′ = lim = lim 3( x + 2) =12 şi • f s′ (2) = lim x →2 x →2 x →2 x−2 x−2 x<2 2ax + b −15 2ax + b − 4a − b 2a( x − 2) = lim = lim = 2a . f s′ ( π) =−a. Avem: f ( x) = ⎨ ⎪c sin 2 x + x 2 . x ≤ π. f (0) = 3 . f d′ ( π) = 2 π . x > π ⎩ Se obţine: ⎛ π 2 sin( x − π) 1+ cos x ⎞ −2 π cos x + π 2 sin x − 2 π ′ • f s′ ( π) = lim = lim⎜ − 2π ⎟= x→π x→π⎝ x− π x− π x− π ⎠ x<π x<π ⎛ π− x ⎞ x sin 2⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ 2 =−4 π lim =−2 π lim = π2 . Rezultă că trebuie ca 2 + 2c = π deci 2c =−2 + π . Rezultă că f ⎩2ax + b ≤. x→π x− π Aşadar a = −2π . f (0 + 0) = b. deci f continuă dacă 3a + b + c = 13. deci f este continuă pentru b = −π 2 . c = 0 şi deci f ( x) = x3 . x→π x →π ⎛ x− π ⎞ x− π 2⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ ⎛ 2( x − π) 2c sin x cos x + 2 x − 2 π sin 2 x ⎞ ′ = lim⎜ +c • f d′ ( π) = lim ⎟= x→π x→π⎝ x − π x− π x− π ⎠ x>π 2 cos 2 = 2 + c lim π2 − 2 .

= lim(6 x + 2c) = 2c şi f d′ (0) = lim x→0 x→0 x x x>0 Rezultă că 2c = 2 deci c = 1. ⎩2 x +8. deci f este derivabilă pentru a = 8. 223 . x ≤ 0 Se obţine: f ′( x) = ⎨ .f d′ (0) = lim x →0 x>0 x 2 + ax + 3− 3 = lim x + a = a . x→0 x ⎧6 x 2 + 2cx +8. x > 0 ′ Avem: f s′ (0) = lim x→0 x<0 6 x 2 + 2c +8 −8 2 x +8−8 ′ =2 .

x→0 2 x + 2sin x cos x x →0 2 x + sin 2 x x→0 2 + 2 cos 2 x ⎝0⎠ 4 2 3sin 3 x 9 cos 3x = lim = lim =9. 2 x→0 x→0 6 x 3x 6 x2 e 2 x + sin x = lim =0. x→3 2 x − 4 2 1+ cos x 2 = lim = =2 . Soluţii: 0 Cazuri 0 ( x3 − 3 x + 2) ' 3x 2 − 3 0 = lim = =0. ⎜ ⎟ x→0 sin x + cos x ⎝ 0 ⎠ x→0 cos x + cos x − x sin x 2 cos x + 24 cos8 x 25 = lim = =5.5 Regulile lui L’Hôspital Exersare E1. x→0 sin x x→0 cos 1− cos x sin x 1 = lim = lim = . 2006 = x →1 2007⋅ x 2007 3x 2 27 = lim = . x→0 2 x +1 1− cos x sin x cos x 1 = lim x = lim x = lim = . a) = lim x →1 x→1 ( x 2 −1) ' 2x 2 ( x 2 − 4)′ 2x 1 = lim 2 = . x→−1 2 x + 4 2 2005 2006⋅ x 2006 = lim . x→0 7 cos 7 x − 2 cos 2 x 5 E2. x x→0 2e − 2 − 2 x x→0 2 x − 2 x →0 2e 2 n+1 2 n n(n + 2) x − (n +1) x +1 n(n + 2)(n +1) x n − n(n +1) 2 x n−1 = lim = lim = x →1 x→1 2( x −1) 2 x>1 n(n +1)(n + 2) − n(n +1) 2 n(n +1) . = 2 2 224 . x→0 2 x + cos x 1 1 1 1− 1 ( x +1) 2 x +1 =⎛ 0 ⎞= lim = lim = . b) = lim 3 x→2 ( x − 8)′ x →2 3 x 3 c) d) e) f) g) h) 3x 2 3 = lim = . Soluţii: Cazuri de nedeterminare a) = lim b) c) d) e) f) = 0 0 ⎛0⎞ 2sin x cos x sin 2 x 2 cos 2 x 2 1 = lim =⎜ ⎟= lim = = .3.

⎟= 2 lim x→0 x→0⎝ sin 2 x x →0 sin 2 x x→0 2 cos 2 x cos x cos x ⎠ 2 x>0 sin x 1 1 sin 2 3 x x = lim =− lim =0.E3. a) l = lim = lim x x + 1 = lim x →∞ x →∞ x→∞ x ( x +1) x→∞ x +1 1 ⎛1⎞ − 2 ⎜ ⎟ x ⎝x⎠ x −π 1 b) l = lim = lim = 1. Soluţii: Cazuri de nedeterminare a) b) c) d) e) f) ∞ ∞ 2 6x +4 12 x = lim 2 = lim =2. = lim x→∞ 1 x→∞ 4 x 2 + x −1 x→∞ 8 x +1 x→∞ 8 2 4 x +1− x cos 2 x ⋅2 ⎛ 2sin x cos 2 x ⎞ sin x cos x 2 = lim sin 2 x = lim⎜ ⋅ = 2 lim = =1 . Soluţii: Cazuri de nedeterminare 0· ∞. x→0 cos x 1+ sin x 2 x +1 2 2 x +1 = lim x + x +1 = lim 2 =0 x→∞ x→∞ x + x +1 1 E4. 1 1 − −x 2 x ln x − ln( x + 1) =−lim =−1 . x→∞ 3 x + 3 x →∞ 6 x 1 6 x −1+ 2 x = lim 6 x − x +1 = lim 12 x −1 = lim 12 = 3 . x→0 3 3 x→0 x x>0 − sin 2 3 x 2 cos 2 x = lim 1+ sin 2 x = 2 . d) l = lim⎜ ( x ln x)⎟= lim x ln x = lim x →0 ⎛ 1 ⎞ x→0 x→0 x→0⎝ →0 1 ⎠ x>0 x x>0 x x>0 ⎜ ⎟ x>0 − 2 x ⎝ x⎠ 225 . x →π tgx x →π ⎛ 1 ⎞ ⎜ ⎟ 2 ⎝ cos x ⎠ 1 2x − 2 2 −(1− x 2 ) x 2 x( x 2 −1) ln x − ln( x + 1) = lim 2 =0 c) l = lim = lim x x + 1 = lim x →0 x→0 x →0 x →0 1 x( x 2 +1) x +1 ⎛1⎞ − 2 ⎜ ⎟ x ⎝x⎠ 1 ⎛ arcsin x ⎞ ln x = lim x = lim(−x) = 0 .

f ( x0 ) ) are ecuaţia y − f ( x0 ) = f '( x0 ) ⋅ ( x − x0 ) . x ∈ R. x 2 +1 x +1 x +1 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2 226 .⎛1⎞ 1 − ⎜ ⎟ ln x e x x = e) l = lim 1 = lim 1 ⎝ ⎠ = lim x →0 x →0 ⎛ 1 ⎞ x →0 − 1 x >0 x >0 ex e x ⎜ − 2 ⎟ x >0 x ⎝ x ⎠ ⎛ 1⎞ e ⎜− ⎟ 1 ⎝ x ⎠ = lim e− x = e −∞ = 0 . a) f ′( x) = ln( x +1) + b) f ′( x) = x x+2 1 1 ′ . Tangenta la graficul funcţiei f în punctul ( x0 . deci f este derivabilă în x0=0. f d' (0) = lim x + 1 = lim = 1 .+∞) . Deoarece f ( x0 ) = f (1) = a + 2 şi f ′( x0 ) = f ′(1) = a + 3 se obţine că: 1 − (a + 2) = (a + 3) ⋅ 1 de unde a =−2 . Aceasta trece prin M (2. f s' (0) = lim x →0 x →0 x →0 x + 1 x x x <0 x >0 3. f ′ ( x) = . 2. = lim ' x →0 x →0 ⎛ 1⎞ x >0 x >0 − ⎟ ⎜ x⎠ ⎝ − 1 x ' ⎛ 1 ⎞ e ⎜ 1 ⎟ e ⎝ x + 2 ⎠ = lim e x + 2 = e∞ = +∞ = lim f) l = lim ' x →−2 x →−2 x →−2 1 ⎛ 1 ⎞ x >−2 x >−2 x >−2 ⎜ ⎟ x+2 x+2⎠ ⎝ 1 x+2 1 x+2 ' Teste de evaluare Testul 1 Soluţii 1. + = 2 x +1 x +1 ( x +1) ( x +1) 2 −2( x 2 +1) − (1− 2 x)2 x x 2 − 2 x − 2 1 2x 1− 2 x ′ − 2 = 2 = . x ∈ (0. f ′ ( x) = .1) dacă 1 − f ( x0 ) = f '( x0 )(2 − x0 ) . x sin x 1 = 1.

x→0 1 1 2 2 x +1 1 x +1 = 2 + 0 = 2 . ( x 2 + x + 2) 2 ( x + x + 2) 2 2 b) D =R. f este derivabilă pe R . a) Caz de nedeterminare b) Caz de nedeterminare ∞ . deci f este derivabilă în x0=0. f ′( x) = x 2 + x + 2 + x 2 x +1 2 x2 + x + 2 = 2( x 2 + x + 2) + 2 x 2 + x 2 x2 + x + 2 = = 4 x 2 +3x + 4 2 x2 + x + 2 .1} . 0 2 x +1 1 2 2 x + x +1 2 = lim = =1 . x ∈R . 2. a) f '( x) = (2 x −1)( x 2 + x + 2) − ( x 2 − x + 2)(2 x +1) 2 x2 − 4 = 2 . = lim x→∞ 2 3+ 0 3 3+ 2 x +1 2+ 227 . Funcţia este continuă în x0=0 dacă a2–1=0. Aplicăm regula lui L’Hôspital. Funcţia este continuă şi derivabilă pe R −{0} .1} . Se obţine: ∞ 0 . deci dacă a ∈ {−1. f (0 − 0) = a 2 − 1 .x∈R. ±x x sin x Pentru a =±1. Studiem continuitatea şi derivabilitatea în x0=0. x→0 x →0 x x x<0 x>0 Aşadar Pentru a ∈R−{−1. f d′ (0) = lim = 0 . Pentru a ∈ {−1. Avem: f (0 + 0) = 0.Testul 2 Soluţii 1. 3. f nu este continuă în x0=0. f s′ (0) = lim = 0. iar f este derivabilă pe R −{0} .1} .

2} . deci nu se poate aplica teorema lui Lagrange. 2) astfel încât f '(c) = 5 2 − 27 1 4c − 3 = de unde c = − . x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ {0. a) Funcţia este restricţia unei funcţii de gradul 2 pe [–3. b]. x –∞ f ′(x) 1 2 +∞ + + + + + + 0 – – – – – – f (x) 1 0 b) D =R. 5 2 b) Funcţia este continuă şi derivabilă pe [1. Alcătuim tabelul de semn şi de monotonie pentru f. a) D = R. x ∈ R . Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor 4. Soluţie: Funcţiile sunt derivabile pe domeniul de definiţie. Avem tabelul de monotonie: +∞ –1 x –∞ f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0 228 . x ∈ R . Soluţie: Se verifică continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f pe intervalul [a.− 2. Rezultă tabelul: +∞ –2 0 2 x –∞ ′(x) – – – – 0 + + + 0 – – – 0 + + + + f f (x) 1 0 1 0 x d) D = R. deci este continuă şi derivabilă. e] şi se poate aplica teorema lui Lagrange. Se studiază semnul primei derivate.2]. e) . Dar f '( x) = ( x + 1) 2 (c + 1) 2 3 d) Funcţia f nu este derivabilă în x0 = 1 . e) cu f ′(c) = e −1 c e −1 c) Se poate aplica teorema lui Lagrange funcţiei f. ln e − ln1 1 1 deci c = e −1 ∈ (1.1. f ′( x) = 3− 3x 2 . x ∈ R . sau = Rezultă că există c ∈ (1. respectiv (a. Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor Exersare E1. f (2) − f (−3) .Capitolul IV. 2 E2. f ′( x) = 2 x −1. 2 −1 3 2 2 1 deci = de unde c = 6 − 1 . b). f ′( x) = 4 x −16 x. adică : Avem că ∃c ∈ (−3. f (2) − f (1) 1 Se obţine că f ′(c) = = . Aşadar se poate aplica teorema lui Lagrange. Tabelul de monotonie: +∞ –1 1 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 0 1 3 c) D =R. f ′( x) = ( x +1)e .

e) D = (0. +∞) . x ∈ (0. f ′( x) = Tabelul de monotonie: 2 .+∞). Tabelul de monotonie: +∞ e–1 x –∞ f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0 f) D = (0. h) D = R. x∈D. Soluţie Se alcătuieşte tabelul de semn al primei derivate şi de monotonie pentru funcţia f. ( x +1) 2 +∞ –1 x –∞ f ′(x) + + + + + + | + + + + + + f (x) | 0 0 Funcţia f este crescătoare pe fiecare din intervalele (−∞. Rezultă tabelul: x f ′(x) +∞ 1 x 0 – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0 g) D = R \{−1}. x ∈ (0. a) D =R. f ′( x) = xe x . x ∈R . ( x +1) 2 2 +∞ 0 x –∞ – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0 E3. b) D =R. Rezultă tabelul: +∞ 0 x –∞ – – – – 0 + ++++ f (x) m 0 1 Punctul x = 0 este punct de minim. 1) şi (−1. x ∈R . + ∞). f ′(x) 229 . cu soluţia x = e −1 . + ∞) . Ecuaţia f ′( x) = 0 este ln x = –1.+∞) . f ′( x) = ln x +1. f ′( x) = Rezultă tabelul: f ′(x) 4x . f ′( x) = 1 − = 1 x x −1 . f ′( x) = 3x 2 − 6 x. x ∈R . Avem tabelul: +∞ x –∞ − 2 2 f ′(x) + + + + 0 – – – 0 ++++ f (x) 0 M 1 m 0 Punctul x = − 2 este punct de maxim local. iar x = 2 este punct de minim local.

( x + x +1) 2 Se obţine tabelul: +∞ –2 0 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 m 0 M 1 Rezultă că x = −2 este punct de minim local. f ′( x) = Avem tabelul: x 0 f ′(x) – – – f (x) 1 Punctul x = e este punct de minim local. x =−1 este punct de maxim local. x∈D. 1 2 x −1 . Avem tabelul: +∞ +1 2 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 m 0 M 1 h) D = [1. x ∈ R . iar x = 0 este punct de maxim local. + ∞) . f ′( x) = Rezultă tabelul: x2 − 2 x −3 . + ∞). x ∈R . f) D = (0.c) D =R \{1}. (ln x) 2 +∞ 1 e | – – – 0 + + + + | 1 m 0 230 . x∈ D. iar x = 1 este punct de minim local. f ′( x) = 2 . x −1 +∞ –1 1 3 x –∞ f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 | 1 m 0 Rezultă că x =−1 este punct de maxim local.1) ∪ (1. g) D = R. f ′( x) = (−x 2 + 3 x − 2)e x .+∞). e) D =R. x ∈R . x ∈ (1. f ′( x) =1− Se obţine tabelul: 2 x 2 −1 = 2 . iar x = 3 este punct de minim local. x 2 +1 x +1 +∞ –1 1 x –∞ f ′(x) + + + + 0 – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 m 0 Aşadar. −x 2 − 2 x d) D =R. ln x −1 . f ′( x) = Se obţine tabelul: +∞ x 1 f ′(x) | + + + + + + + + + f (x) 0 0 0 Punctul x = 1 este de minim relativ.

f ′( x) = 2 x ln x + x = x(2 ln x +1).+∞). x =−3 este punct de maxim local. Se pune condiţia ca 2 + a = 5 + 2b . Aşadar. b =−1 şi a = − . Soluţii x2 + 2 x −3 . Avem: • f (1− 0) =1+ a. 231 . b = 1. −1) şi (−1. f ′( x) = Funcţia este monoton crescătoare pe intervalele (−∞. f d′( π) = b. ⎩a = 3+ 2b b) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x0 = π . 2 x −1 2 x −1 +∞ 1 | + + + + + + + + + f (x) 0 0 0 Punctul x = 1 este punct de minim local. ( x +1) 2 Se obţine tabelul de monotonie: –∞ +∞ –3 –1 1 x f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 | 1 m 0 π 2 a) D = R \{−1}. Soluţie: a) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x = 0.+∞). iar x =1 este punct de minim local. −2 x 5 +8 x −2 x( x 4 − 2) . = b) D = R. • f s′( π) =−1.+∞) . Se obţine tabelul: x f ′(x) 0 – – – – 1 f (x) e 0 m − 1 2 +∞ + ++++ 0 d) D = [1. x ∈ (0.Sinteză S1. x ∈ (1. descrescătoare pe intervalele (−3. deci rezultă că 2a = b π . S2. f (1+ a) = 5 + b. f ( π+ 0) =−a + b π . f ′( x) = 4 ( x + 4) 2 ( x 4 + 4) 2 Rezultă tabelul: +∞ –∞ 0 x − 2 2 f ′(x) + + + + 0 – –– – 0 + + + 0 – – – – f (x) 0 M 1 m 0 M 1 c) D = (0. ⎧a = 4 + b Rezultă sistemul: ⎨ . +∞) . deci este necesar ca a = 4 + b . f d′(1) = 5 + 2b . cu soluţia a = 5. x∈R. x∈D. f ′( x) = x −1 + x⋅ Se obţine tabelul: x f ′( x) 1 3x − 2 = .+∞) . − 3) şi (1. 1). • f s′(1) = 2 + a. • f ( π− 0) = a.

x ∈ −1. f ′( x) =1− x= 2x x +1 2 . f ′( x) = ( x +1 2 ′ ⋅ 1+ x 2 +1 = ) x (1+ x 2 +1 ) x 2 +1 . x∈ R. Rezultă tabelul de monotonie: x f ′(x) f (x) +∞ 0 −∞ – – – – 0 + + + + + m 1 0 i) D =[−1. x = 1 sunt puncte de minim local. cu soluţia 3 .e) D = R. f ′( x) = ⎛ x ⎞ 1− x2 − x [ ] ⎜ ⎟= ⋅ 1− 2 2 . +∞) . f) D = (0.1] . 3. 2 ⎝ 1− x2 ⎠ 1− x2 ⎡1+ x + 1− x2 ⎤ 1+ x + 1− x ⎣ ⎦ Se obţine tabelul de monotonie: 1 ( ) ( ) x f ′( x) –1 + + + + π − 0 4 2 2 1 – – – – – π 1 4 2 . Se obţine tabelul: 3 x f ′(x) –∞ + + + + 0 3 3 +∞ – – – – – 1 f (x) 0 M 1 5 2 x2 −5x + 2 = + 2. f ′( x) = − x 2( x 2 +1) 2 x( x 2 +1) Se obţine tabelul: x f ′(x) 0 1 2 2 0 m +∞ + + + + 0 f (x) + + + + 0 – – – 0 M 1 x 2 −1 g) D = . iar x = 232 . 2 0 M f (x) Punctele x = – 1. x ∈ R . 3 3 3 ( x3 − 3x) 2 ( x3 − 3x)2 Se obţine tabelul de monotonie: –1 +∞ 0 1 x –∞ − 3 3 f ′(x) + + + + | + + + + 0 – – – – | – – – – 0 + + + | + + + + f (x) 0 0 M 1 1 m 0 0 1 1+ 3( x 2 −1) h) D = R.1 . x ∈ R \{0. Ecuaţia f ′( x) = 0 conduce la x 2 + 1 = 2 x. +∞). − 3} . f ′( x) = = . x ∈ (0. de maxim local.

Rezultă că ∆ = 4(m +1) 2 −8(m + 2) > 0 . deci m este cel mult valoarea.+∞) . Se pune condiţia ca ecuaţia f ′( x) = 0 . +∞) . Soluţie Se obţine f ′( x) = −( x 2 − 3 x + 2) − (m − x)(2 x − 3) x 2 − 2mx + 3m − 2 . În concluzie. x ∈R \{1. iar pentru x = 2 se obţine m = 2. x ∈ (−1. +∞). ∀ x ∈ (0. +∞) .−1) ∪ (1. = ( x − a) 2 ( x − a) 2 233 . minimă a expresiei 2 x 2 + x pe (0. f ′( x) = ⎨ ⎪ 2 . cu soluţia m ∈ (−∞. mulţimea valorilor lui m este [1. ∀x ∈ (0. + ∞) .⎧ −2 . Cum f ′ este funcţie de gradul 2.− 3) ∪ ( 3. Se obţine m ≤ 0. x ∈ (0. de unde m ∈ ⎢− . Funcţia este monotonă pe R dacă f ′( x) are semn constant pe R . 0) . 2). Condiţiile f ′( x) ≥ 0 şi x ∈R conduc la ∆ =100m 2 −144 ≤ 0 . ∀x ∈R şi se obţine că ∆ = 1 − 4m ≤ 0 . b) D =R. cu soluţia m ∈ (1. punem condiţia ∆ ≤ 0 şi se obţine m ∈ [0. deci m ∈ ⎢ . S4. ∞) ⎪ 2 ⎪ x +1 . f ′( x) = 2 x +1− = x x Este necesară condiţia 2 x 2 + x − m ≥ 0. Soluţie Se obţine că f ′( x) = (2 x + m)e 2 x + 2e 2 x ( x 2 + mx +1) = (2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2)e 2 x . S5. ⎣ 5 5⎦ m 2x2 + x − m . x ∈R .+∞) . Rezultă că ∆ = 4m 2 − 4(3m − 2) < 0 . ⎡ 6 6⎤ ⎡1 ⎞ Avem că m 2 ≤ 2 x 2 + x. x ∈R . Soluţie Avem: f ′( x) = ( 2 x + 2b)( x − a ) − x 2 − 2bx − 5 x 2 − 2ax − 2ab − 5 . deci m ∈ (−∞.+∞) . Soluţie a) D =R. f ′( x) = 3x 2 + m. ⎠ ⎣4 c) D =R. j) D =R. x ∈R . ∀x ∈ D f . = ( x 2 − 3 x + 2) 2 ( x 2 − 3 x + 2) 2 Se impune condiţia x 2 − 2mx + 3m − 2 ≠ 0. deci 2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2 = 0 să aibă două soluţii reale diferite. 2} . f ′( x) = (2 x)e 2 x + 2( x 2 + m)e 2 x = 2e 2 x ( x 2 + x + m). x ∈ (−∞. Pentru x = 1 obţinem 12 − 2m + 3m − 2 = 0 ⇒ m = 1. S6. d) D = (0. 1) ⎪ x 2 +1 ⎩ Se obţine tabelul de monotonie: –∞ +∞ –1 1 x ′( x) – – – – f | ++++ | – – – – f (x) 1 m 0 M 1 S3. f ′( x) = 6 x 2 +10mx + 6. ⎥ . 2] . + ∞ ⎟ . Punem condiţia ca x 2 + x + m U 0. x ∈R .

p) este m = f ′(0) = tg 45° = 1 . 3m + 2n + p = 0 (1). x > 0 . Rezultă că b = 1. S10. Din relaţiile (1) va rezulta că m = 1. Notăm cu x lungimea laturii AD (fig. deci Se obţine 1 = m = lim = 1 şi 4 = n = lim⎜ x →∞ x→∞⎝ x −1 x −1 x ⎠ x→∞ a = 3. (fig. x ∈ [0. Avem tabelul: 2R x 0 R 2 f ′(x) + + + + 0 – – – – – f (x) 4R 0 M 1 4R C Figura 1 Rezultă că x = R 2 este punct de maxim şi se obţine că AB = R 2 . Notăm x lungimea laturii AD. f ′( x) = 2 ⎝ 4R2 − x2 ⎠ 4R2 − x2 Determinăm punctele de extrem ale funcţiei f. x ∈R \{1} x −1 S9. Soluţie Fie ABCD un dreptunghi de arie S. 2 R] . b = – 1. Soluţie Punem condiţiile f (1) = 1. S8. ⎝ x⎠ Figura 2 234 . x 2 + 3 x +1 Funcţia este f ( x) = . deci AB = S .Punem condiţiile: f ′(−1) = 0 şi f ′(3) = 0. A x B S C D Obţinem că x ⋅ AB = S . ⎩3a + ab = 2 Se verifică apoi că funcţia obţinută f ( x) = x 2 − 2x − 5 verifică proprietăţile cerute. 2). 2 R) . Soluţie • Dreapta x = 1 este asimptotă verticală. deci ABCD este un pătrat. ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Se obţine că: ⎛ ⎞ x 4R2 − x2 − x ⎜1− ⎟= 2 . Soluţie Fie ABCD dreptunghiul înscris în cercul de centru O şi rază R. Se obţine că p = 1. 1) să poată fi punct de extrem. x −1 S7. deci a = 1. Avem: f ′( x) = 3mx + 2nx + p şi se obţin egalităţile m + n +2p = 1. ⎛ x 2 + ax +1 ⎞ (a +1) x +1 f ( x) − x ⎟= lim = a +1 . • Dreapta y = x + 4 este asimptotă oblică. ⎧ a − ab = 2 Se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ . cu x ∈ [0. 1) A x O B R D Rezultă că AB = 4 R 2 − x 2 . n = –2. f ′(1) = 0 pentru ca A(1. Panta tangentei la grafic în B(0. x ⎛ S⎞ iar perimetrul dreptunghiului este f ( x) = 2⎜ x + ⎟. deci perimetrul dreptunghiului ABCD este dat de relaţia f ( x) = 2⎛ x + 4 R 2 − x 2 ⎞ .

Rezultă că AB = 3P − 2 x . AB = AC = P. cu proprietatea că f ′(c n ) = f (n + 1) − f (n) şi se obţine că: 1 1 = ln ( n + 1) − ln n . deci i se poate aplica teorema lui Lagrange. b) Avem că există c n ∈ ( n. iar raza sa este ⎛ 3P ⎞ OA = AB 2 − x 2 = ⎜ − x ⎟ − x2 . n + 1) . P când BC = P. patrulaterul ABCD este pătrat. deci c n = . Soluţie Fie O mijlocul bazei [BC] a triunghiului ABC. ∀n ∈ N* n +1 n 235 (1) . S11. A B x O x C Notăm x = OB. cn ln (n + 1) − ln n c) Deoarece c n ∈ ( n. deci triunghiul ABC este 2 S12. Volumul corpului este f ( x) = 2⋅ ⎝ 2 ⎠ 3 3 3 ⎛ ⎞ ⎜ ⎟ 2 π⎜ 9 p 2 3Px ⎟= π 9 P( P − 2 x) . n + 1) rezultă că 1 ⎛ 1 1⎞ 1 1 1 ∈⎜ < < deci . 0 ∞ Rezultă că x = S este punci de minim şi AB = Aşadar. ⎟ şi astfel cn ⎝ n + 1 n ⎠ n + 1 cn n 1 1 < ln (n +1) − ln n < . 2 Prin rotaţie în jurul bazei [BC] se obţine un corp format din două conuri cu aceeaşi bază (fig. − 3Px − Aşadar f ′( x) = ⎟ 6 9P2 3⎜ 4 9P2 ⎜ 2 − 3Px ⎟ − 3Px ⎝ ⎠ 4 4 Tabelul de monotonie este: x f ′(x) 0 + + + + 0 P 2 3P 2 f (x) 0 – – – – – M 1 Punctul de maxim pentru f(x) este x = echilateral. Înălţimea conului este x.Avem f ′( x) = 2⎜1 − ⎛ ⎝ S ⎞ ⎟ şi rezultă tabelul de monotonie: x2 ⎠ +∞ x 0 S f ′( x) – – – – 0 + + +++ f (x) 1 m S S = S. Soluţie a) Funcţia f este derivabilă pe In. 3). 2 ⎝ ⎠ 2 Figura 3 2 ⎛ 3P ⎞ πRh 2 π 2π = OA⋅ x = x⋅ ⎜ − x ⎟ − x 2 .

după reduceri: 1 1 1 1 1 1 1 + + ..... > ln (n + 1) > ln n 1 2 3 n 236 ... 1 1 < ln (n + 1) − ln n < n +1 n Prin adunarea acestor inegalităţi obţinem... + < ln (n + 1) < + + ...................d) În relaţia (1) dăm lui n valori şi rezultă că avem: 1 1 < ln 2 − ln 1 < 2 1 1 1 < ln 3 − ln 2 < 3 2 ............... + 2 3 n n +1 1 2 n Aşadar 1 1 1 1 + + + .

f ( x) = ( x + 3) ( x + 3)3 –∞ +∞ –3 x f ′′( x) + + + + + | – – – – – | f (x) f) D = R. ( x 2 + 4) 2 ( x 2 + 4)3 –∞ – 12 – – – – 0 +++ 0 12 0 – – – – 0 +∞ + + + + f (x) g) D = R \{−1}. f ′( x) =−6 x + 6. Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor Exersare E1. Rezultă că funcţia f este convexă pe R . f ′ ( x) = . Se obţine tabelul: x f ′′(x) –∞ + +++ + 1 2 +∞ – – – – – 0 f (x) e) D = R \{−3}.f . Tabelul de convexitate: x f ′′( x) –∞ +∞ 0 – – – – – 0 + + +++ f (x) ′ d) D = R. f ′ ( x) = 2. ′ b) D = R. ( x 3 +1) 2 ( x 3 +1)3 –∞ –1 + + + + | – – – 0 0 – – – 3 2 0 +∞ + + + + f (x) 237 . f ′ ( x) =−6 < 0. f ′( x) = Rezultă tabelul: x f ′′( x) 4− x2 2 x( x 2 −12) ′ . Soluţie Se stabileşte semnul derivatei a doua a funcţiei f. f ′( x) = 2 x − 3. Rezultă tabelul: 2 . x ∈R . f ′( x) = 6 x − 6 x 2 . f ′ ( x) = 6 x. ′ c) D =R.2. ′ a) D =R. x ∈R . f ′( x) = −6 3 ′ ′ . f ′( x) = Se obţine tabelul: x f ′′( x) 1− 2 x 3 6 x 2 ( x 3 − 2) ′ ( x) = ′ .4. x ∈ R . Rezultă că funcţia f este concavă pe R . x∈R. x ∈ D . x∈ D. f ′ ( x) = 6 −12 x. x ∈R . f ′( x) = 3x 2 −12.

x∈ D. Se obţine tabelul: –∞ +∞ 1 3 x f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + f (x) i i −2 x 6 x 2 + 2) ′ . Avem tabelul: +∞ 0 x –∞ f ′′(x) – – – – – 0 + + + + + f (x) i Punctul x = 0 este punct de inflexiune. f ′ ( x) = 6 x. + ∞) . f ′( x) = (−x 2 + 2 x −1)e−x . f ′ ( x) = 2 . Soluţii ′ a) D = R. f ′( x) = (2 x − x 2 )e−x . f ′( x) = ln x + 1. ′ c) D = R. f ′( x) = 2 x +1 ( x +1) 2 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) Se obţine tabelul: –∞ +∞ 0 x f ′′( x) – – – – – 0 + + + + + f (x) E2. f ′( x) = 3x 2 . f ′ ( x) = (2 − 4 x + x 2 )e−x . x ∈ R Se obţine tabelul: –∞ x 2− 2 2+ 2 f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 f (x) i) D = (0. f ′( x) = 4 x3 −12 x 2 . d) D = R \{−1. x ∈R + x 2 . 1 x +∞ + + + + Funcţia este convexă pe D. x ∈ (0. f ′ ( x) =12 x 2 − 24 x. 238 . f ′( x) = 2 ( x −1) 2 ( x −1)3 Rezultă tabelul: –∞ +∞ –1 1 x f ′′(x) + + + + | – – – – – – | + + + + | f (x) | Funcţia nu are puncte de inflexiune. x ∈ R . x ∈ R . f ′′( x) = . –∞ +∞ 0 2 x f ′′( x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + f (x) i i Punctele de inflexiune sunt x = 0 şi x = 2 .′ h) D = R. x ∈ R . ′ b) D = R. 1 2x ( x 2 +1) 2 −1 2 x3 ( x 2 + 2) ′ . f ′ ( x) = e−x ( x 2 − 4 x + 3).1}. + ∞). f ′ ( x) = 2 x − 2 = 2x = j) D = R.

k ∈ Z . Se obţine tabelul: –∞ 0 x − 3 f ′′( x) – – – – 0 + + + + 0 – – – f (x) i i 3 0 i +∞ + + + + g) D = R \{0}. x ≤ 1 ⎧2. 4 0 i + ++ +∞ f ′′( x) f (x) 0 i π Punctele de inflexiune sunt xk =± + k π. x>0 ⎪ ⎪ ( x 2 + 1) 2 . x∈ D. f ′( x) = Se obţine tabelul: 2x 2(1− x 2 ) ′ . x < 1 .. f ′( x) = Se obţine tabelul: −1 2 x) ′ .. Alcătuim tabelul de ⎩ 4 ⎭ semn pentru a doua derivată: x –∞ . punctul x = 0 nu este de inflexiune deoarece f nu este continuă în x0 = 0 . f ′ ( x) = e−x (4 x3 − 6 x). 4 E3. ⎧6 x. f ′ ( x) = 2 . Rezultă că funcţia este convexă pe fiecare ⎩4 x − 5. b) Se obţine f ′( x) = ⎨ 2x 1+ 2 . ⎧ π ⎫ Ecuaţia f ′′( x) = 0 . x > 0 ⎩ x +1 ⎩ Tabelul de semn pentru a doua derivată este: –∞ +∞ 0 1 x f ′′(x) – – – – – – | + + + + 0 – – – – – – f (x) i Punct de inflexiune este x =1 . x < 0 ⎧3x 2 + 1. x ∈ R . f ′′( x) = ⎨ 2(1 − x 2 ) . 239 .. x 2 +1 ( x +1) 2 x f ′′( x) f (x) –∞ +∞ –1 1 – – – – – – 0 + + + + 0 – – – – – – i i 2 2 ′ f) D = R. x ∈R .. f ′( x) = (1− 2 x 2 )e−x ... are soluţiile x ∈ ⎨± + k π k ∈ Z⎬ . f ′( x) = sin 2 x.e) D = R. adică cos 2x = 0. x ∈ R . f ′ ( x) = 2 . 2 x +1 ( x +1) 2 +∞ 0 x –∞ – – – – – 0 + + +++ f (x) i f ′′(x) ′ h) D = R. − ––– 5π 4 0 i ++ − 3π 4 0 i –– − π 4 ++ π 4 0 i –– 3π 4 0 i ++ 5π 4 0 i –– 7π . Soluţii ⎧2 x − 3. 1) şi (1. Nu există puncte de inflexiune. x > 1 a) Se obţine f ′( x) = ⎨ din intervalele (–∞. ). f ′ ( x) = 2 cos 2 x. x < 0 ⎪ ⎪ . f ′′( x) = ⎨ . x > 1 ⎩4.

f ′ ( x) = . f ′ ( x) =− x (1− x 2 ) 1− x 2 0 0 0 0 i . x∈D . f ′( x) = +∞ f ′(x) f (x) – – – – – –– – – – 0+++++ | | | ++ 0 – – – – – – – – – – 0 M 1 m 0 1 f ′′(x) + + + +++ ++++++++ – – – – – – – – – – – – c). Soluţii: ′ a) D = R. f ′( x) =1− Tabelul de variaţie: x 1 1− x 2 ′ . f ′( x) = 4 x3 −8 x. x ∈R . D = [−1. f ′ ( x) = 1 ( x +1) x 2 +1 2 . 2 ( x + 2) ( x + 2)3 Se obţine tabelul de variaţie: –2 –∞ x −2 + 12 −2 − 12 b) D =R \{−2}. +∞ f ′(x) f (x) + 0 + + + + + + 0 + + + + + 0 + + + + + + 0 + + + + 0 + + + f ′′(x) + + + + + + + + + + 240 . Tabelul de semn pentru f ′′(x) este: c) Se obţine f ′( x) = ⎨ ⎧( x + 1)e x . x>0 . x ∈ R . x ∈ (−1. 1]. x ≤ 0 . f ′ ( x) =12 x 2 −8. x ≤ 0 ⎩2. 1) –1 f ′(x) (– ∞) – – – – – – – – – – – – – – – – – – f (x) 1 1 1 f ′′(x) + + + + + + + + + + + + 1 –––––––––––––––––– (– ) 1 1 1 – – – – – – – – – – – – – – d) D = R.x>0 ⎩2 x + 1. f ′′( x) = ⎨ ⎧( x + 1)e x . f ′( x) =1+ Tabelul de variaţie: x –∞ + x x +1 2 ′ . Se obţine tabelul de variaţie: x –∞ ––– − 2 0 − 0 6 3 0 6 3 2 0 + + + + + 0 m + + + + +++ ++ +∞ f ′(x) f (x) + + + + +++ ++ 0 0 i – – – – – – f ′′(x) 1 m + + + + +++ ++ 1 M – – – – – 0 i −x 2 − 4 x +8 −24 ′ . x f ′′(x) f (x) –∞ +∞ –2 0 – – – – – – 0 + + + + + + + + + i Sinteză S1.

f ′( x) = x 2 (3 ln x + 1). x ∈ (0. y = 17 şi se obţine x ∈ ±1. ± 17 . Soluţie Funcţia este de două ori derivabilă pe R . + ∞) . b = 2 . x ∈R . cu soluţia a = − . ⎨ 2 ⎩b = 2 ⎛ 1 x 1⎞ 1 f ′( x) = e x⎜ x 2 − − ⎟= (2 x 2 − x −1)e x . f ′ ( x) = e x ( x3 + 3x + 2). Se obţine tabelul de variaţie: 241 { } . ′(1) = 0. Notând x2 = y obţinem 5 y 2 − 90 y + 85 = 0 . f ( x) = (2 x 2 − 5 x + 4)e x . x ∈ R . Rezultă tabelul de variaţie: x –∞ + + + + + + 0 0 + + + + +++ ++ f ′(x) f (x) –2 + 0 i + 0 + + + –1 + + 0 0 i +∞ + + + + + 0 0 + + + + +++ ++ f ′′(x) – – – – – f) D = (0. ′ Rezultă că f ′( x) = 5 x 4 − 90 x 2 +85. • Rezolvăm ecuaţia f ′′( x) = 0 . 2 b) Avem tabelul de variaţie: Rezultă că x –∞ + + + 0 f (x) f ′′(x) + + + f ′(x) –2 − 1 2 1 2 1 +∞ + + + + 0– – – – – –0++ + + + + + M 0 1 1 0 m + 0 – – – – 0 + + + + + + + + + i i S3. • Rezolvăm ecuaţia f ′′( x) = 0 . cu soluţiile x ∈ {0. + ∞). x ∈ R . f ′′(−2) = 0 conduc la sistemul de ecuaţii: Condiţiile f ⎧2a + b = −3 5 . f ′ ( x) = e x [ x 2 + (a + 4) x + 2a + b + 2].′ e) D = R. x ∈ R . ′ Avem: f ′( x) = 5 x 4 + 3ax 2 +85. f ′ ( x) = 20 x3 −180 x. Rezultă tabelul de variaţie: x 0 e − 5 6 e 1 1 1 − 1 3 +∞ + + + + + 0 0 f ′(x) f (x) – – – – – – – – – – – – – – – – – –– – – – – – 1 i 0 m f ′′(x) – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + S2. f ′′( x) = x(6 ln x + 5). Condiţia f ′′(−3) = 0 conduce la a = −30 . ′ Se obţine: f ′( x) = e x [ x 2 + (a + 2) x + a + b]. x ∈ R . − 3. f ′( x) = ( x 2 + x +1)e x . f ′ ( x) = 20 x3 + 6ax. Se obţine că 20 x 3 − 180 x = 0 sau 20 x( x 2 − 9) = 0 . ⎝ 2 2⎠ 2 2 1 ′ f ′ ( x) = (2 x 2 + 3x − 2)e x . 3} . Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R . de unde y = 1.

f ′′( x) = . ( ) R. 2 x +1 x2 +1 b 2b Din condiţiile date se obţin relaţiile: a + = 2. 2 3 x +3 x2 + 3 x2 + 3 Rezultă tabelul de variaţie: x –∞ ′(x) f – – – – f (x) f ′′(x) – – – – – – ( ) ( ) –3 – – 0 i − 3 – 0 + m + + 0 + 0 i 3 +0– M – – 3 – – 0 i +∞ – – – – + + + + + 242 . x 2 x +1 x2 +1 2 Rezultă tabelul de variaţie: 0 x –∞ f ′(x) + + + + + + + + 0 0 0 f (x) ′′(x) 0 f + + + + + + i S5. 2 8a 8 8a 24 x2 3 − x2 2 x 3 − 18 x b) f ( x) = 2 .–3 x –∞ − 17 f ′(x) + + + + 0 – – – 0 1 f (x) M ′′(x) – – – – – – f 0 i –1 –0+ m + + 0 + 0 0 i 1 +0– M – – – – 3 – – 1 0 i 17 +∞ 0 + + + 0 m + + + + + S4. f ′( x) = . se obţine ecuaţia tangentei: 4a 8a ( ) ( ) ( )( { } ) y =− Identificând cu ecuaţia dată y = − x + x 3 3 . Ecuaţia f ′′( x) = 0 conduce la 2 x 3 − 6a 2 x = 0 . +∞ + + 0 + + + + 0 0 – – – – – – Se obţine: f ′( x) = (x a2 − x2 2 + a2 ) 2 . a = 1. 2 + 8a 8a 3 se obţine că 8 3 3 3 1 1 = şi = . Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R . f ′( x) = 1 + 2 − 4x . Deoarece f a 3 = ( ) 3 1 . − 2bx b . f ′′( x) = . Ecuaţia tangentei la grafic în x 0 = a 3 este: y − f a 3 = f ′ a 3 ⋅ x − a 3 . x R. = 1. deci a = 3 . f ′′( x) = 2 x 3 − 6a 2 x (x 2 + a2 ) 3 . Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R . deci b = 2. cu soluţiile x ∈ 0. ± a 3 . f ′ a 3 = − 2 . 4 2 Se obţine: f ′( x) = a + 2 ( ) b) Rezultă că f(x) = x + 2 arctg x. f ′′( x) = . x R. x R.

x ∈ R . 3} . Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = −3x 2 . Funcţia este polinomială şi nu are asimptote. Studiul folosind derivatele Se obţine: f ′( x) = 3 x 2 − 6 x. Se obţine că lim f ( x) = lim ( x 3 − 3x 2 ) = −∞. f ′′( x) = −6 x . Intersecţia cu axele de coordonate Ecuaţia f(x) = 0 este x 3 − 3x = 0 şi are soluţiile x ∈{0. a) Domeniul de definiţie: D ∈ R .4. lim f ( x) =−∞ x→−∞ x→∞ Intersecţia cu axele: A(0. 243 . Graficul intersectează Ox în O(0. 0). iar f ′ ( x ) = 0 ⇒ x = 1 . x ∈ R . lim f ( x) =+∞. lim f ( x) = +∞ x → −∞ x → −∞ x →∞ Asimptote. 0) şi A(3. 8) şi B(2. 2}. 0). Tabelul de variaţie: –∞ x ′(x) + + + f f (x) f ′′(x) + + 0 –∞ – – – – – – 0 0 – – – M 1 (0) – – – – 1 – – – 1 0 i(– 2) +∞ 2 –– 0 + + + + + (– 4) +∞ 1 0 m + + + + + + + + Graficul funcţiei: y 2 1 1 −2 −1 −1 −2 −3 −4 i 2 x b) D ∈ R .3 Reprezentarea grafică a funcţiilor Exersare E1. Soluţie Funcţiile sunt de două ori derivabile pe D. ′ Rezultă că f ′( x ) = 0 ⇒ x ∈ {0. f ′′( x) = 6 x − 6 .

x ∈ R . f ′′( x) = −12 x + 6 . 0) şi A⎜ . ⎝2 ⎠ Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = −6 x 2 + 6 x.Tabelul de variaţie: –∞ x f ′(x) – – – – – – – 1 1 1 f (x) f ′′(x) + + + + + + + + + Graficul funcţiei: y 0 0 8 0 i(8) +∞ – – – – – – 1 1 1 – – – – – – – – – – – 8 i 0 1 2 x c) D ∈ R . Tabelul de variaţie: x f ′(x) –∞ – – – – – 0 1 2 1 + + +∞ f (x) f ′′( x) 0 + + (0) +∞ 1 0 m + + + + + + + + + + + 0 i⎜ ⎟ ⎛1⎞ ⎝2⎠ 0 – – – – M –∞ 0 1 (1) – – – – – – – Graficul funcţiei: y M 1 i A −2 −1 1 2 1 x 244 . lim f ( x ) =+∞. 0⎟. lim f ( x ) =−∞ x →−∞ x →∞ ⎛3 ⎞ Punctele de intersecţie cu axele: O(0.

lim f ( x ) =+∞ x →−∞ x →∞ Punctele de intersecţie cu axele: O(0. Tabelul de variaţie: –∞ 0 3 x f ′( x) + + + + + + + + 0 – – – – – – – – M 0 1 1 f (x) – ∞ (0) f ′′(x) – – – – – – 0 + + + – –0 – – – – – – i e) D ∈ R . (0.− ⎟ ⎜ 2 ⎜ 2 4⎠ 4⎟ ⎠ ⎝ ⎝ ⎞ ⎞⎛ ⎛ ⎜ − 30 . 19 ⎟. 2} . 245 . f ′′( x) = 20 x 3 − 60 x 2 . iar 2 ⎪ ⎭ 10 30 =± . ± ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţiile x = ± Tabelul de variaţie: x f ′( x) ⎧ ⎪ ⎪ ⎩ ⎫ 10 ⎪ ⎬ .− . ⎜ 6 36 ⎟ ⎜ 6 36 ⎟ ⎠ ⎠⎝ ⎝ Graficul funcţiei este simetric faţă de Oy. lim f ( x ) =+∞ x →±∞ +∞ 4 0 + + + + 4 -4 –∞ 0 m + + + + + + + Intersecţia cu axa Ox: Ecuaţia f(x) = 0 se scrie x 4 − 5 x 2 + 4 = 0 sau ( x 2 − 1)( x 2 − 4) = 0 şi are soluţiile x ∈ {−1.1. 12 6 –∞ – – – – +∞ 1 − 10 2 − 30 6 0 30 6 10 2 +∞ – 0+ m f (x) f ′′(x) + + + + + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + M +∞ 0 1 1 0 m (4) + + 0– – – – – – –0+ + + + + + + + i i ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ + + + + 10 9 ⎟ 10 9 ⎟ Punctele de extrem sunt: ⎜ − . f ′′( x) = 12 x 2 − 10 . Studiul folosind derivatele Se obţine: f ′( x) = 4 x 3 − 10 x. 4). ⎜ 30 . Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = 5 x 4 − 20 x 3 . Graficul intersectează axa Oy în punctul A(0.− 2.d) D ∈ R . x ∈ R . 0). iar cele de inflexiune sunt . 0) şi A(5. x ∈ R . Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈ ⎨0. 19 ⎟ . lim f ( x ) =−∞. 4) şi ⎜ .

5) este intersecţia cu Oy. deci graficul este simetric faţă de Oy.f) D ∈ R . Graficul funcţiei y 5 4 3 2 1 −1 O M i m 1 2 1 x s g) D ∈ R . iar ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţia x = Tabelul de variaţie: x f ′( x) 1 . C(2. x ∈ R .1} . Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈{0. lim f ( x ) =+∞ x →−∞ x→∞ Intersecţia cu axele de coordonate Punctul A(0. Tabelul de variaţie: +∞ –∞ 0 1 x f ′( x) + + + + + + + + + + + 0 – – – – – – – – – – M –∞ 0 0 1 1 f (x) – ∞ (16) f ′′(x) – – – – – – – – – – – 0 – – – – – – – – – – – – 246 . Studiul folosind derivatele f ′( x) = 6 x 2 − 6 x. 0). 16). Studiul folosind derivatele: f ′( x) = −4 x 3 . x ∈ R . f ′′( x) = −12 x 2 . lim f ( x ) =−∞ x →±∞ Intersecţia cu axele Se obţin punctele A(0. 0). 2 –∞ 0 1 2 1 +∞ + + + + + + + + + + + +∞ 0 0 + + + + + 0– – – – – – – – 0+ –∞ 0 1 M – – – – – – –– – – – 1 0 i f (x) f ′′(x) m + + + + + + + + + + + + + ⎛1 9⎞ ⎝2 2⎠ Punctele de extrem sunt: (0. Ecuaţia f ( x) = 0 se scrie 2 x 3 − 3x 2 + 5 = 0 sau 2 x 3 + 2 x 2 − 5 x 2 + 5 = 0 ⇒ 2 x 2 ( x + 1) − 5( x 2 − 1) ⇒ ( x + 1)(2 x 2 − 5 x + 5) = 0 . 5) şi (1. cu soluţia x = –1. iar cel de inflexiune ⎜ . lim f ( x ) =−∞. f ′′( x) = 12 x − 6 . ⎟ . B(–2. 4). Funcţia este pară.

⎟. ⎜ . Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ {−1.0). 3 ⎪ ⎭ –∞ –1 − 3 3 0 +0– M – – – – 1 3 3 1 0 + + +∞ + + +∞ – – – – 0 + f (x) f ′′( x) +∞ 1 m + + + + + + + + 0– – i + + + + 0 – – – 0+ i – – 0 m + + + + + + + Graficul funcţiei y 1 M m −2 −1 i i m 1 2 O x ⎛ 3 4⎞ ⎛ 3 4⎞ . f ′′( x) = 12 x 2 − 4 . (0. ⎟. (1. B(–1. C(1. 0. iar cele de inflexiune: ⎜ − ⎜ 3 9⎟ ⎜ 3 9⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ 247 . 0). Punctele de extrem sunt: (–1. funcţia este pară. Studiul folosind derivatele f ′( x) = 4 x 3 − 4 x. x →±∞ Intersecţia cu axele de coordonate A(0. 1). x ∈ R . 0). lim f ( x ) =+∞ . 0).1} . 1).Graficul funcţiei y M 16 −2 O 2 x h) D ∈ R . iar ale ecuaţiei f ′′( x) = 0 sunt x ∈ ⎨± Tabelul de variaţie: x f ′(x) ⎧ ⎪ ⎪ ⎩ 3⎫ ⎪ ⎬.

0). A(1. B(1. 1). Graficul funcţiei ⎛ 1 32 ⎞ ⎛ 1 16 ⎞ ⎟. lim f ( x ) =+∞ x →−∞ x →∞ Intersecţia cu axele de coordonate A(0. x →±∞ Intersecţia cu axele de coordonate O(0. 2 –∞ –∞ 0 − 1 3 1 3 1 + + 0 +∞ + + + 0 + + + + + + + + 0– – – – – 0 + 0 f (x) f ′′(x) M 1 m + + +∞ – – – – – – – – – – 0 i + + + + + + + + + – – – Punctele de extrem sunt: ⎜ − .i) D ∈ R . Studiul folosind derivatele f ( x) = x 3 − x 2 − x + 1. f ′′( x) = 6 x − 12 x 2 .1} . ⎟ . 0). C(–1. iar ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţia x = Tabelul de variaţie: x f ′( x) 1 . f ′( x) = 3x 2 − 2 x − 1. 0). x ∈ R . lim f ( x ) =−∞. Tabelul de variaţie: x f ′(x) –∞ + + + + + + –∞ 0 0 + + 0+ + 0 1 2 3 4 +∞ – – – – – – – – – – –∞ 1 1 1 – – – – – – – – – – + + + 0 – 0 f (x) f ′′(x) M – – – – – – – – – – 0+ + i 0 i 248 . f ′( x) = 3x 2 − 4 x 3 . (1. 0) . lim f ( x ) =−∞ . x ∈ R . iar cel de inflexiune ⎜ . Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈{0. 0). Studiul folosind derivatele f ( x) = x 3 − x 4 . f ′′( x) = 6 x − 2 . ⎝ 3 27 ⎠ ⎝ 3 27 ⎠ y M 1 i −1 −1 3 m 1 3 1 x j) D ∈ R .

⎧ 1⎫ ⎧1 ⎫ ′ Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ ⎨1. (1. 0). lim f ( x) =−∞. 0) . 0) şi ⎜ .1⎬ . ⎟. A(1. f ′ ( x) = 2 ( x −1)(3− 6 x ) = 6 ( x −1)(1− 2 x ) . iar ale ecuaţiei f ′ ( x) = 0 sunt x ∈ ⎨ . ⎩ 4⎭ ⎩2 ⎭ Tabele de variaţie x 1 4 + + + + + + + + 0 – −∞ f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) 1 2 – – – 1 0– – +∞ – −∞ M –∞ – – – – – – – – – – – – 0 + + 0 – – – – i i Punctele de extrem: 1 . ⎝ 4 256 ⎠ ⎝ 2 16 ⎠ Graficul funcţiei y M i i O 1 2 3 4 1 x k) D ∈ R . x ∈ R . 1 . ⎟ iar de inflexiune (0. ⎬ . 4 256 2 16 Graficul funcţiei: y M 1 4 ( ) ( ) i 1 2 i 1 x 249 . 0). 27 iar cele de inflexiune: 1 . Studiul folosind derivatele 2 ′ f ′( x) = (1− x ) (1− 4 x ) .⎛ 3 27 ⎞ ⎛1 1 ⎞ Punctele de extrem: ⎜ . lim f ( x) =−∞ x→−∞ x→∞ Intersecţia cu axele de coordonate O(0.

–1).E2. x ∈ D . Dreapta y = 0 este asimptotă la −∞ şi la +∞ . x →±∞ Studiul folosind derivatele 3 − 2 ′ f ′( x ) = 12 x 2 . ( x +1) ( x +1)3 Ecuaţia f ′ ( x ) = 0 are soluţiile x ∈ {−1. lim f ( x ) = 1 . 1} iar f ′′ ( x ) = 0 are soluţiile x ∈ {0. Soluţie a) D =R \{−1}. Intersecţie cu axele: A(0. lim f ( x ) = 0 . x →−1 x +1 x →−1 0− x<−1 x>−1 Dreapta x = –1 este asimptotă verticală bilaterală. Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ – – – − 3 – – 0 + i + –1 0 0 + + + m + + 0 i 1 3 0 – – – – +∞ – – – – M – – – – 0 + + + i 250 . B(1. Studiul folosind derivatele f ′ ( x ) = ( x + 1)2 ( x + 1)3 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) Graficul −∞ –1 +∞ + + + + | + + + + + +∞ | −∞ 1 1 + + + + | – – – – – y 1 –1 –1 x 1 c) D = R . + 3. Asimptotele funcţiei x −1 −2 Avem f (−1− 0) = lim = =+∞ şi lim f ( x ) =−∞ . lim f ( x ) = 1. x →−∞ x→−∞ Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la +∞ şi la −∞ . x ∈ R . f ′ ( x ) = 2 x2 − 6 x . f ′′ ( x ) = −4 . − 3} . 0) 2 .

Punctele de extrem sunt −1. 1. − ⎟. −1 . ⎝ ⎝ 4⎠ 4⎠ Graficul funcţiei y 1 2 – 3 i –1 C m 1 2 1 M i 3 x ( )( ) Graficul funcţiei este simetric în raport cu punctul 0. lim f ( x ) = 1 . ( x +1) ( x 2 +1) Tabelul de variaţie x f ′( x ) −∞ − 3 3 – – 0 – – 0 + + 0 m + + + – 1 – – 3 3 + +∞ + + + + + 1 – – – – f(x) f ′′ ( x ) Graficul funcţiei – – – – 1 4 0 + i 1 4 0 – – i y 1 i 3 3 0 i 3 3 x Graficul este simetric faţă de Oy. 251 . d) D = R . deci y = 1 este asimptotă orizontală la −∞ şi +∞ . 0). x ∈ R . deoarece funcţia f este pară. (0. 1 2 2 ⎛ ⎞ ⎛ 3 3⎞ iar cele de inflexiune: ⎜− 3.⎜ 3. ⎟. x →±∞ Studiul folosind derivatele: 2 ′ f ′( x ) = 22 x 2 . f ′ ( x ) = 2 1− 3 x 3 .

( x − 1) ( x 2 − 1)3 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ – – – –1 | – – 0 – 1 −∞ – – – |– – – – – – 0 + + + + −∞ | +∞ −∞ | +∞ 0 – – – – | – – – 0 + + + +|+ + i Graficul funcţiei y 1 0 x f) D = R \{–1. lim f ( x ) = 0 . 0) Asimptote Dreptele x = –1. Dreptele x = –1. lim f ( x ) =+∞ x →−∞ x →∞ Intersecţiile cu axele de coordonate: O(0. 1}. m = lim x →±∞ x →±∞ x −1 x →±∞ x −1 ⎝ ⎠ x→±∞ x −1 x Rezultă că dreapta y = x este asimptotă oblică spre −∞ şi spre +∞ . x ∈ D . Studiul folosind derivatele 4 2 Avem f ′( x ) = x 2− 3 x 2 . x = 1 sunt asimptote verticale 2 f (x) ⎛ 3 ⎞ = lim 2x = 1. x∈D. n = lim ⎜ 2x − x ⎟= lim 2 x = 0 . Studiul folosind derivatele 2 2 x ( x 2 + 5) f ′ ( x ) = −12− 3 x 2 .e) D = R \{−1. x →∞ x →−∞ Rezultă că y = 0 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . ( x −1) Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) −∞ − 3 –1 0 1 3 +∞ + + + 0 – – | – –0 – – | – – 0+ + + 3 3 3 3 −∞ −∞ | +∞ − | +∞ − +∞ 2 2 M m 252 . lim f ( x ) =−∞. f ′′ ( x ) = . lim f ( x ) = 0. x = 1 sunt asimptote verticale bilaterale. 1}.

f ′ ( x ) = 3 . Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) 0 + + + + + + + + + +∞ +∞ f ′′ ( x ) 0 | + + + + + + + + + Punctul x = 0 este punct de minim local. +∞ ) . 0) Studiul folosind derivatele ′ f ′( x ) = 3 x . x →∞ Intersecţia cu axele O(0. Graficul y 1 1 x 253 . 2 4 x ′ ′ Funcţia nu este de două ori derivabilă în x = 0 şi f ′ (0) = fd′ (0) =+∞ . +∞ ). Soluţie: a) D = [0. lim f ( x ) =+∞ .Graficul y m 0 i 1 x M E3. x ∈ (0.

Analog y = –x este asimptotă la −∞ . − 1] ∪ [1. x →±∞ Intersecţiile cu axele. A(1. lim f ( x ) =+∞ . 1).b) D = R. Analog rezultă că y = x este asimptotă oblică spre +∞ . 0). f ′′ ( x ) = −1 f ′( x ) = 2 . + ∞ ). n = lim ( x 2 +1− x ) = lim 2 1 m = lim x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x x x +1+ x Dreapta y = x este asimptotă oblică spre +∞ . fd′ (1) = +∞ . 0) Asimptote oblice 2 2 f (x) − = lim x − 1 = lim − x 2 1 = −1 x →−∞ x →−∞ x →−∞ x x x −1 n = lim ( x 2 − 1 + x ) = lim = 0. Asimptotele oblice: f (x) x 2 +1 =0. f ′′ ( x ) = 1 f ′( x ) = 2 . Studiul folosind derivatele x . + ∞ ) . 254 . lim f ( x ) = +∞ . x ∈ ( −∞ . B(–1. lim f ( x ) =+∞. x →+∞ x →−∞ Punctul de intersecţie cu axele A(0. 2 x −1 ( x − 1) x 2 − 1 Se obţine că f s′( −1) = −∞ . m = lim Studiul folosind derivatele x . = lim = 1 . − 1) ∪ (1. 2 x →−∞ x →−∞ x −1 − x Rezultă că dreapta y = –x este asimptotă oblică spre −∞ . x ∈Z 2 x +1 ( x + 1) x 2 + 1 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ 0 – – – – – – 0 + (1) +∞ m + + + + + + + + + +∞ + +∞ + + + Graficul y y = –x 1 0 x y=x c) D = ( −∞ .

respectiv x = 1. − 2 ⎜ ⎝ e2 ⎞. Graficul y y = –x 1 y=x –1 0 1 x x d) D = R . ⎟ ⎠ y –2 i –1 0 m x 255 . Studiul folosind derivatele ′ f ′( x ) = ( x +1) e x . x ∈ R . Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ –2 –1 0 +∞ – – – – – – – 0 + + + + + + 0 m – – – – – 0 + + + i +∞ + + + + + + Punctele de extrem: −1. lim f ( x ) = lim − x = lim 1 x = 0 . x →−∞ x →−∞ e x →−∞ −e− x →+∞ Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală spre −∞ . lim f ( x ) =+∞ .Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ – – – – – +∞ – – – – – –1 | 0 | 1 | 0 | +∞ + + + + + +∞ + Punctele x = –1 şi x = 1 sunt puncte de minim. În x = –1 şi x = 1 graficul este tangent dreptelor x = –1. f ′ ( x ) = ( x + 2) e x . − 1 şi de inflexiune e Graficul ( ) ⎛ −2.

+∞ ). 256 . 2} . lim f ( x ) =+∞. x = –1 sunt asimptote x →1 x>1 x →−1 x<−1 verticale Studiul folosind derivatele 2 2 ′ f ′( x ) = 2 x . h) D = (−∞. x Tabelul de variaţie x ′( x ) f f(x) f ′′ ( x ) 0 – – – – – 0 + + + e−1 0 + −1 + + + +∞ + +∞ −e m + + + + + + Graficul y e –1 0 – e –1 m 1 x Graficul este tangent axei Oy deoarece fd′ (0) = −∞ . lim x ln x = 0 . x ∈ (0. lim ln( x 2 −1) =−∞ . x ∈ D . +∞ ). f ′ ( x ) = −22− 2 x2 . +∞ ) . ( x −1) x −1 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) −∞ –1 – – – – – | +∞ −∞ | – – – – – | 1 | + | −∞ | – + – + – +∞ + + +∞ – – Intersecţia cu axele: din ln( x 2 − 1) = 0 ⇒ x 2 − 1 = 1 cu soluţiile x ∈ {− 2. f ′ ( x ) = 1 . x →±∞ Asimptote verticale lim ln( x 2 −1) =−∞. x →∞ x →0 x>0 Intersecţia cu axele A(1. 0) Studiul folosind derivatele ′ f ′( x ) = ln x +1. −1) ∪ (1. lim f ( x ) =+∞ .f) D = (0. deci dreptele x = 1.

Studiul folosind derivatele 2 ′ f ′( x ) = x − 2 x + 2 . x ∈ D . 0). x −1 Intersecţiile cu axele de coordonate O(0. x →∞⎝ x −1 ⎠ x→∞ x −1 2 Aşadar a = –2 şi f ( x ) = x − 2 x . Soluţie 2 Obţinem 1= m = lim x + ax şi x →∞ x ( x −1) ⎛ 2 ⎞ −1= n = lim⎜ x + ax − x ⎟= lim ax + x = a +1 . 0) Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală.Graficul y –1 – 2 1 2 x S2. A(2. x ∈ D ( x −1)2 ( x −1) Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) Graficul −∞ + + −∞ + + + + + 1 | + + + + +∞ + +∞ | −∞ +∞ + | – – – – – y 1 2 x 257 . f ′ ( x ) = −2 3 .

rezultă că x = 0 este singura soluţie a ecuaţiei g(x) = 0. x ∈ Z Ecuaţia g ′ ( x ) = 0 nu are soluţii. 3− 4 x S5. ( ) Studiul folosind derivatele Funcţia g este de două ori derivabilă pe R şi avem g ′ ( x ) = 2 + cos x . lim f ′′ ( x ) = +∞ . deci f ( x ) = x − 4 x + 3 . Se obţine f ′ ( x ) = x 2 + 1 − cos x . n = lim (2 x + sin x − 2 x ) = lim sin x = nu există. f (x) Avem m = lim = lim 2 x + sin x = 2 . Se obţine: g ′ ( x ) = 2 + cos x > 0. Avem: lim f ′′ ( x ) = −∞ . x →∞ x ( ax + a ) a b) Funcţia f este derivabilă pe D. x →−∞ x →∞ Notăm g ( x ) = 2 x + sin x . g ′′ ( x ) = − sin x . x ∈ D . rezultă că a = –4. k ∈ Z . etc. x +1 S4. Rezultă că panta asimptotei oblice este m = –1. Asimptotele oblice. iar ecuaţia g ′′ ( x ) = 0 are soluţiile x = k π . ( x + 1)2 2 Condiţia f ′ ( −3) = 0 conduce la a = –3. ∀x ∈ Z deci g este strcit crescătoare pe Z . f ′′ ( x ) = 2 x + sin x . x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x x Se obţine că g nu are asimptote. x ∈ Z . Soluţie a) A doua bisectoare a sistemului de coordonate are ecuaţia y = –x. Tabelul de variaţie x ′( x ) f f(x) f ′′ ( x ) −∞ + + −∞ – – –3 + –2 + + – + 0 + + + 2 + 3 + + +∞ +∞ 0 + –0 – – 0++0– –0+ +0 –– 0 + + i i i i i i i 258 . Se obţine: 2 −1 = m = lim x − 4 x + 3 = 1 . ( ax + 3)2 2 Din condiţie f ′ (0) = 0 . x ∈ R . deci a = –1.S3. Soluţie Funcţia f este de două ori derivabilă pe Z . deci are panta m = –1. deci f ( x ) = x + 2 x − 3 . Soluţie 2 Funcţia este derivabilă pe Z \{ −1} şi se obţine f ′ ( x ) = x + 2 x + a . Deoarece g(0) = 0. 2 Se obţine că f ′ ( x ) = ax + bx − 3 a − 12 .

Tangenta are ecuaţia y − f (0) = 1( x − 0) sau y = x + f (0) . Se obţine a = 0 deci a = 0. fals. Tangenta în x0 are ecuaţia y − f ( x0 ) = f ′ ( x0 )( x − x0 ) sau. b2 Aşadar f ( x ) = 2 x . b2 Se obţine b2 = 1 . Rezultă că f(0) = 0. S6. ⎪ x − 1 + 2 x0 = 10 ⎩ 0 Din prima ecuaţia se obţine că x0 ( x0 − 1)( a + 2) = 0 .Graficul y –3π –2π –π π 2π x Graficul are o infinitate de puncte de inflexiune de coordonate ( k π . din a doua ecuaţie rezultă că x0 = 1. x ∈ Z . 2 b) Funcţia este f ( x ) = x + 2 . x +1 S7. 2 k π ). etc. • Pentru a = –2. 2 2 Aşadar a = 1 şi tangenta este dusă în punctul de abscisă x0 = 2. altfel scrisă : y = f ′ ( x0 ) x + f ( x0 ) − x0 f ′ ( x0 ) . ( x − 1) 2 ⎧ax0 − 2 ax0 − 2 = −2( x0 − 1)2 ⎪ 2 Sistemul se scrie: ⎨ ax0 + 2 . ( x 2 + b2 )2 Panta tangentei în origine este m = f ′ (0) = 1 şi trebuie să fie egală cu 1. Soluţie a) Fie x0 ∈ D punctul de tangentă. ⎧ f ′ ( x0 ) = 2 . fals. x −1 259 . k ∈ Z şi este simetric în raport cu originea O. Soluţie Derivata funcţiei este f ′ ( x ) = − x − 2 ax + b . Identificând cu ecuaţia dată y = −2 x + 10 se obţine sistemul ⎨ ⎩ f ( x0 ) − x0 f ′ ( x0 ) = 10 2 Dar f ′ ( x ) = ax − 2 ax2 − 2 . Avem cazurile: • Pentru x0 = 0 din a doua ecuaţie se obţine că –2 = 10. • Pentru x0 = 2 din a doua ecuaţie rezultă că a = 1.

2 Se obţine că f ′ ( x ) = − x − 2 ax + 12− a . deci ( x 2 + x + 1) 1− x 2 f (x) = 2 x . 3. Din condiţia f ′ (1) = 1 rezultă că a = 0. x ∈Z . x + 1 x + 1 1+ x ( x 2 + 1)2 Tabelul de convexitate x 2 −∞ + + + + ′ f ′(x) f(x) 1− 5 2 + 0 – i – – 1+ 5 2 – 0 + i +∞ + + 260 .4 m < 0 . x +4x +m Deoarece f ′ ( −2) = 0 rezultă că m ∈ (4. 2( x + 2) c) Avem: f ( x ) = ln( x 2 + 4 xc + 9). + ∞ ) .Teste de evaluare Testul 1 Soluţii 1. Soluţie Funcţia este de două ori derivabilă pe Z . f ′ ( x ) = 2 . . Soluţie a) Condiţia pusă: x 2 + 4 x + m > 0. f ′′ ( x ) = . deci m ∈ (4. x∈π . x f ′( x ) f(x) Punctul de minim x = –2. ∀ x ∈ R . −∞ – – –2 – – – – 0 + m + + + +∞ + 2( x − x − 1) 2 x Avem: f ′ ( x ) = 21 − 2 x = 1 − 2 2 . x +4x +9 Tabelul de variaţie. iar f ′( x ) = 2 ( x + x +1)2 x + x +1 Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x) −∞ – – – – – –1 0 + m 1 + 0 – M +∞ – – – 2. Soluţie Funcţia f este derivabilă pe Z . Rezultă că ∆ = 16 . + ∞ ) . b) Avem: f ′ ( x ) = 2 2 x + 4 .

− 1) ∪ (1. Soluţie Avem f ′ ( x ) = 5 x 4 . Soluţie ⎧ −2 . ⎪ 2 2 . 1} . 1) ⎩ x +1 Funcţia nu este derivabilă în x ∈{ −1. 2. deci m1 · m2 = −1 . m2 = fd′ (1) = 1 . Se pune condiţia f ′( x0 ) =−1 . ( x + 1)2 2 2 Se obţine ecuaţia x0 + 2 x0 + ( x0 + 1)2 = 0 sau 2 x0 + 4 x0 + 1 = 0 cu soluţiile x0 ∈ −2 ± 2 . au pantele m1 = f s′(1) = 1. x ∈ ( −1. Soluţie 2 Avem f ′ ( x ) = x + 2 x . x ∈ ( −∞ . Semnul derivatei x f ′( x ) f(x) −∞ + + + + 0 + 0 + + + + + +∞ Punctul x = 0 nu este de extrem. b) Semnul derivatei x f ′( x ) f(x) −∞ – – – – – –1 | + m 1 +∞ + | – – – – M c) Semitangentele în x = 1. 3. 2 { } 261 . x ∈ Z .Testul 2 1. + ∞ ) ⎪ x2 + 1 a) f ′ ( x ) = ⎨ .

Putem lua a = α ∈ Z şi b = 4 − α . ⎩2 x . + ∞ ). D2 = Z b) Funcţia f este derivabilă pe (2. ( x2 + x −6 ) e x ( x 2 + 3 x − 5) e x = 0 = lim = lim (2 x − 2 ⋅( x 2 + 3 x − 5) e x ) = 0 . 1. x + 1 ( x + 2)2 ( x + 1)( x + 2)2 b) Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x) −∞ + + 0 + + + + + + + + +∞ +∞ c) Din monotonia funcţiei f se obţine că x = 0 este punct de minim. ∀x ∈ [0. ⎧ x 2 + 4. De asemenea 4 + b = f ′ (3) = a = 4 deci b = 0. deci a = 4. x > 2 2. Studiem derivabilitatea în x0 = 2 . x T 2 Rezultă că funcţia f este f ( x ) = ⎨ . iar 2 x−2 g este derivabilă pe Z şi g ′ ( x ) = ( x 2 + 3 x − 5) e x . c) Avem 5 = f (1) = 1 + a deci a = 4. Din continuitate se obţine b = 0. fd′ (2) = a . x →2 x →2 x →2 0 1 x−2 x>2 x>2 x>2 2 x−2 c) lim () 262 . Soluţie a) Funcţia f este derivabilă pe [0. + ∞ ) . + ∞ ) şi f ′ ( x ) = 1 . Rezultă egalitatea 4 + a = 2 a + b . b) Funcţia f este derivabilă pe Z \{2} . Soluţie a) D1 = [2. x2 4 = Avem f ′ ( x ) = 1 − . deci a + b = 4. + ∞ ) deci ln(1 + x ) U 2 x . ∀x ∈ [0.Testul 3. Atunci vom avea că f ( x ) U f (0) = 0. Soluţie a) Punem condiţia f (2 − 0) = f (2 + 0) = f (2) . Avem f s′(2) = 4. + ∞ ) . x+2 3.

x2 + 1 x2 + 1 ( x + 1)2 b) Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x) 0 + 0 + + + + + + + + + +∞ +∞ c) Din tabelul de monotonie se obţine că x = 0 este punct de minim pentru f. Tangenta în M are ecuaţia y .Testul 4 a) Funcţia f este de două ori derivabilă pe [0. a ( ax − x − a ) = ( a − 2) x 2 cu soluţiile x ∈ a . după substituţia lui y. x2 a2 a3 x 2 a2 a3 Se obţine x – a = 0 cu soluţia x = a şi ecuaţia de gradul 2. se scrie: 1 − x − 1 − a = a − 2 ( x − a ) sau ( x − a )( ax − x − a ) = a − 2 ( x − a ) . ∀x ∈ [0. a−2 { ( } ( )) ( ) 263 . 3 3. a a4 a3 a Punctele de intersecţie ale graficului cu tangenta sunt date de sistemul ⎧ y = 1− x ⎪ x2 ⎨ ⎪ y − 1 −2 a = a − 2 ( x − a ) ⎩ a a3 A doua ecuaţie. + ∞ ) sau arctgx U x − x . Aşadar a = −1 şi a = 1. 3 Aşadar f ( x ) U f (0) = 0. f a . a−2 Notăm u = a şi se obţine ecuaţia u − 2 = 3 sau 3u3 − u + 2 = 0 care se scrie a−2 u3 ( u + 1)(3u2 − 3u + 2) = 0 cu soluţia u = –1.f ( a ) = f ′( a )( x − a ) sau 2 y = 1 −2 a + a − 2 a ( x − a ) = a − 2 x + 3 − 22 a . a . a−2 Rezultă că N a . x U 0 . + ∞ ) şi f ′( x ) = 5 3 1 − 1 + x2 = x4 f ′′ ( x ) = 2 x 2 + 4 x . a−2 a−2 Se pune condiţia ca f ′ a = 3 .

Probleme recapitulative
Soluţii
1. Vom aplica regula lui l’Hospital. 19 9 18 8 a) = lim 20 x − 20 x = lim 20⋅19 x − 20⋅9⋅ x = 10⋅19 −10⋅9 = 100 ; x →1 x →1 2( x −1) 2 1 2 x +1 3 = b) = lim ; x →1 1 2 2 x +2 cos x + 2 cos x +...+ n cos nx 1+ 2 + ...+ n = = 1; c) = lim n→0 1+ 2 +...+ n 1 + 2 +...+ n cos2 x cos2 x cos2 nx 1 8⋅ 1− (8 x )2 d) = lim =4 ; x →0 2 cos 2 x e) = lim sin x cos2 x +2sin 2 x⋅cos x = lim cos x cos 2 x −2sin x sin 2 x +4cos2 x cos x −2sin 2 x sin x = x→0 x→0 2x 2 =5. 2 x x x f) = lim 2 ln 2 + 3 ln 3+ 4 ln 4 = ln 2 + ln 3+ ln 4 . x→0 ln 5 + ln 6 5x ln 5 + 6 x ln 6 2. Din proprietatea părţii întregi se obţine că x + x + ln2 x − 1 < ⎡ x + x + ln2 x ⎤ T x + x + ln2 x şi astfel ⎣ ⎦
2 x + x + ln2 x − 1 [ x + x + ln x ] x + x + ln 2 x < T . 3x +1 3x +1 3x +1 Din criteriul cleşte se obţine că = 1 . 3

⎛ 2− + − 2 2 ⎞ (1− a2 ) x 2 − x +1 3. = lim⎜ x 2 x 1 a x − b⎟=−b + lim . x →∞⎝ x − x +1 + ax x →∞ ⎠ x 2 − x +1+ ax
Se pune condiţia ca 1 − a2 = 0 . Se obţine a = 1, a = –1. Valoarea a = –1 nu este convenabilă deoarece se obţine că =+∞ . − b =− 1 − b . Pentru a = 1 se obţine = lim 2 − x +1 x →∞ 2 x − x +1+ x Din − 1 − b = 1 se obţine b = − 3 . 2 2 4. Avem = a + b + c . Se pune condiţia ca a + b + c = 0, astfel limita ar fi infinită. 0+ Rezultă = lim −a sin x − 2 b sin 2 x = lim −a cos x − 4 b cos 2 x = −a − 4 b . x →0 x →0 0+ 4 x3 12 x 2 Se pune condiţia ca –a – 4b = 0. 264

a sin x +8 b sin 2 x a cos x + 2 b cos 2 x a +16 b = lim = =1 . l →0 l →0 24 x 24 24 ⎧a + b + c = 0 ⎪ Se obţine sistemul ⎨a + 4 b = 0 cu soluţia a = –8, b = 2, c = 6. ⎪a + 16 b = 24 ⎩

Rezultă că = lim

5. Se studiază continuitatea în punctele de legătură în rest funcţiile fiind continue. a) f (1 − 0) = 2, f (1 + 0) = a − 1 . Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă a = 3. b) Funcţia este continuă pentru a = 0. ⎧1 + a + b = a + 2 deci a = 2, b = 1. c) Se obţine că f este continuă dacă ⎨ ⎩ 4 + a = 10 − 2 a 6. Funcţia este continuă pe Z \{0} . În x = 0 este continuă dacă a + 1 = 1 , b = 4 . 4 7. Condiţiile de continuitate şi derivabilitate în x0 = 0 conduc la b = c = 1, a ∈Z . 8. Se obţine că a = b şi 2a = –2, deci a = b = –1. 10. a) Din continuitate se obţine că c = –1. Avem: ⎧2 ax − 3, x ∈ [ −1, 0) f ′( x ) = ⎨ . ⎩2 x + b , x ∈ [0, 1] Funcţia este derivabilă dacă b = –3. Egalitatea f(–1) = f(1) implică a + 4 = 1 + b – c. Se obţine că a = –5, b = –3, c = –1. b) Funcţia g este continuă fiind obţinută prin compunerea a două funcţii continue f şi g, g (x) = 2x2 . 1+ x

ax c + a ln( x + 1) ⎞′ x + 1 − [ c + a ln( x − 1)] f ( x ) ⎛ = 2 . 11. Obţinem F ′ ( x ) = ⎜ b + ⎟ = x x2 x ⎝ ⎠ Aşadar trebuie cu a = 1 şi c = 0. bx + ln( x + 1) . Se obţine că F ( x ) = x Deoatece lim F ( x ) = b + 1 , se obţine că b = 0.
x →0

Astfel α = F (2) =

ln(3) = ln 3 . 2

12. Condiţia ca f să fie continuă pe Z este ca 2 − m2 + m + 1 = | m | . Obţinem că
m2 + m + 1 = 2 − | m | U 0 .

265

Prin ridicare la pătrat avem ecuaţia m2 + m + 1 = 4 − 4 | m | + m2 sau m + 4|m| = 3 cu soluţia m = 3 şi m = –1. 5 Se obţine că α = 9 + 1 = 34 . 25 25 13. Funcţia f are perioada T = 2 dacă f ( x + 2) = f ( x ), ∀x ∈ Z . Avem: x +2⎤ x [ x ]+2 f ( x + 2) = (−1)[ x+2 ] x + a⎡ x + a⎡ +1⎤+ b + 3 = ⎣ 2 ⎦+ b + 3 = (−1) ⎣2 ⎦

(

)

(

)

x x = (−1)[ x ] x + a⎡ ⎤+ b + a + 3 = (−1)[ x ] x + a⎡ ⎤+ b + 3+ (−1)[ x ] a = ⎣2⎦ ⎣2⎦ = f ( x ) + (−1)[ x ] a deci a = 0. Rezultă că f ( x ) = (−1)[ x ] ( x + b ) + 3 .

(

)

(

)

Avem: f (1 − 0) = ( −1)0 (1 + b ) + 3 = b + 4 , iar f (1 + b ) = ( −1)[1 + b ] + 3 şi se obţine că: b + 4 = −1 − b + 3 deci b = –1. Aşadar S = 0 – 1 = – 1. Răspuns corect b). 14. Continuitatea funcţiei în x0 = 1 • f (1− 0) = p , f (1) = m , f (1+ 0) = 1+ q deci p = m = 1+ q . Derivabilitatea funcţiei în x0 = 1 px − p ′ • f s′ (1) = lim , fd (1) = 3 , deci p = 3 = m şi q = 2. x →1 x −1 Se obţine S = m + p + q = 8. Răspuns corect e). 15. a) x = 1 este asimptotă verticală. Asimptote oblice f (x) x 2 − 3( x − 2) • m = lim = lim = 1 , iar x →∞ x →∞ x x2 − x ⎛ 2 ⎞ n = lim⎜ x − 3 x + 6 − x ⎟= lim −2 x + 6 =−2 . x →∞⎝ ⎠ x→∞ x −1 x −1 Aşadar dreapta y = x – 2 este asimptotă oblică spre +∞ . x2 + 3( x − 2) • m = lim = 1 , iar x →−∞ x2 − x 2 n = lim ⎛ x + 3 x − 6 − x ⎞ = lim 4 x − 6 = 4 . ⎜ ⎟ x →−∞ ⎝ x −1 ⎠ x →−∞ x − 1 Aşadar dreapta y = x – 4 este asimptotă oblică spre −∞ . b) Asimptote orizontale
2 2 • lim f ( x ) = lim ( x 2 − 1 + x ) = lim x 2− 1 − x = 0 . x →−∞ x →−∞ x →−∞ x −1 − x • lim f ( x ) = +∞

x →∞

266

Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală spre −∞ . Asimptotă oblică spre +∞ x + x 2 − 1 = lim ⎛ 1 + x 2 − 1 ⎞ = 2 iar • m = lim ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ x x ⎠ ⎝
n = lim x + x 2 − 1 − 2 x = lim ( x 2 − 1 − x ) = lim
x →∞ x →∞

(

)

x →∞

Dreapta y = 2x este asimptotă oblică spre +∞ . c) D = Z \{0, 1} . Asimptote verticale • Dreptele x = 0, x = 1 sunt asimptote verticale. Asimptote oblice f (x) x3 − 3( x − 2) • m = lim = lim 2 = 1 iar x →∞ x →∞ x x ( x − 1)

−1 = 0. x −1 + x
2

3 2 n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim ⎛ x − 3 x + 6 − x ⎞ = lim x − 3 x + 6 = 1 . ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ ⎝ ⎠ x →∞ x 2 − x x2 − x Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞ . f (x) x3 + 3( x − 2) • m = lim = lim = 1 , iar x →−∞ x →−∞ x x 2 ( x − 1) 3 2 n = lim ⎛ x + 3 x − 6 − x ⎞ = lim x + 3 x − 6 = 1 ⎜ ⎟ x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ x2 − x x2 − x Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre −∞ .

2 16. a) lim f ( x ) = lim 6 x − x + 4 ln x − 2 = 0 − ∞ − 2 = −∞ 1 = −∞ x →0 x →0 2x 0+ 0+ x >0 x >0

⎛ 4⎞ ⎜−2 x + 6 + x ⎟ − x + bx + 4 ln x − 2 ∞ = = lim⎜ • lim f ( x ) = lim ⎟=−∞ ; x →∞ x →∞ x →∞ 2x 2 ∞ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ −2 x + 6 + 4 − x 2 + 6 x + 4 ln x − 2 L ' H x −2 x 2 + 6 x + 4 b) m = lim = lim = lim =− 2 =− 1 iar 2 2 x →∞ x →∞ x →∞ 4x 4 2 2x 4x 2 ⎛ ⎞ n = lim⎜− x + 6 x + 4 ln x − 2 + x ⎟= lim 6 x + 4 ln x − 2 = 3 x →∞⎝ 2x 2 ⎠ x→∞ 2x Asimptota oblică este y = − x + 3 . 2
2

( )

L' H

c) Panta tangentei trebuie să fie m = − 1 . 2 1. Se obţine egalitatea f ′( x0 ) =− 2 4 2 x − 2(6 x − x 2 + 4 ln x − 2) 6−2 x + 2 x = −2 x −8ln x +12 . Avem că f ′( x ) = 4 x2 4 x2 3 Din egalitatea f ′( x0 ) =− 1 rexultă ecuaţia logaritmică 8ln x − 12 = 0 cu soluţia x = e 2 . 2

(

)

267

17. Avem: m = lim ⎛ 2 − 1 − 4 ln x ⎞ = −1, iar ⎜ ⎟ x →∞ ⎝ x x2 ⎠ n = lim 2 − x − 4 ln x + x = lim 2 − 4 ln x = 2 . x →∞ x →∞ x x

(

)

(

)

Asimptota oblică spre +∞ este y = –x + 2. Tangenta are panta f ′( x0 ) şi se obţine egalitatea f ′ ( x0 ) = −1. Dar f ′ ( x ) = −1 − 4 1 − ln x . x2 1 − ln x0 = 0 deci x0 = e . Ecuaţia f ′ ( x0 ) = −1 se scrie −4 2 x0 Punctul de tangenţă este M e , 2 − e − 4 . e

(

)

( a − 2) x + b ⎛ 2 ⎞ = a − 2 , deci a = 5. 18. a) Avem 3 = n = lim⎜ 2 x + ax + b − 2 x ⎟= lim x →∞⎝ ⎠ x→∞ x +1 x +1 Aşadar a = 5, b ∈ Z .
2 b) f ( x ) = 2 x + 5 x + b , D = Z \{ −1} . x +1 Funcţia poate avea dreapta x = –1 asimptotă verticală dacă 2 − 5 + b ≠ 0 , deci dacă b ≠ 3 .

19. Avem: f ′ ( x ) =

2x + m−2 . 3 ( x + ( m − 2) x + 2 − m )2
3 2

f ′ ( x ) are sens pe Z dacă x 2 + ( m − 2) x + 2 − m ≠ 0, ∀x ∈ Z . Rezultă că ∆ = ( m − 2)2 − 4(2 − m ) < 0 şi se obţine că m ∈ ( −2, 2) .
⎛ x 2 (1 + ax ) 2 x ⎞ 20. a) Se obţine lim ⎜ e ⎟ = − lim (1 + ax ) e 2 x = − lim 1 +2ax = 0 . 2 x →−∞ x →−∞ x →−∞ e − x ⎝ 1− x ⎠ ax 2 + 2 x + a +1+ ax ⋅2 e 2 x , x ∈ D . b) f ′( x ) = (1− x 2 )2 1− x 2 Se obţine că f ′ (0) = a + 2, f (0) = 1 şi egalitatea 3( a + 2) − 1 = 11 cu soluţia a = 2.

21. Se obţine [33( x+2)32 +33( x−2)32 ][( x+2)33 −( x−2)33 ]−[( x+2)33 +( x−2)33 ][33( x+2)33 −33( x−2)32 ] f ′( x) = [( x+2)33 −( x−2)33 ]2 Rezultă că f ′ (0) = 33 , f ′ (2) = 0, f ′ ( −2) = 0 . 2 Aşadar T = 33 . 2

268

Din derivabilitatea funcţiei f în x0 = 1 avem f s′(1) = fd′ (1) . x < π Se obţine: sin x + ( x − π ) cos x fd′′( π ) = lim = lim cos x + lim sin x = −1 + lim cos x = −1 − 1 = −2 . b) f ( x ) = ⎨ ⎩( π − x ) sin x . 269 . 24. iar fd′ (1) = lim Aşadar 2 a + b = −2 . 2 23.22. xT0 ⎪ . x →1 x →1 ( x −1)( x 2 − 2 x + 2) x →1 x − 2 x + 2 x −1 Aşadar 6 + 2 a = 0 şi a = –3. 1 . x >1 ⎪ 2 ⎩x −2 x +2 Se obţine că 2 3( x 2 − 1) + 2 a ( x − 1) = lim 3( x + 1) + 2 a = 6 + 2 a . a) Avem f s′( π ) = lim x<π | x − π | sin x −( x − π ) sin x = lim =−sin π = 0 . x < 1 ⎪ Derivata funcţiei f se scrie: f ′( x ) = ⎨ . f ′( x ) = ⎨ x −1 ⎪2 ax − 1. x U π . x →1 x −1 ⎧3 x 2 + 2 ax − 2 − 2 a . arctg ( x − 1) = 1. x →π x →π x−π x−π x<π fd′ ( π ) = lim x>π ( x − π ) sin x = sin π = 0 . Din derivabilitatea funcţiei în x0 = 0 se obţine că –1 = b. x →π x−π x <π Aşadata f nu este de două ori derivabilă în x = π . apoi b = 4 şi c = –2. ⎧( x − π ) sin x . f ′( x ) = ⎨ . Din continuitatea în x0 = 0 se obţine că c = ln1 = 0 . f s′′(1) = lim 3 x + 2 ax − 2 − 2 a − 1 = lim x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 1 −1 2 −( x −1)2 −( x −1) − + ′ De asemenea fd′ (1) = lim x 2 x 2 = lim = lim 2 =0 . x < π ⎩− sin x + ( π − x ) cos π . Continuitatea în x = 1 implică 1 + a + b + c = 0 . iar derivata este: ⎧ 1 . x →π x →π x →π x − π x →π x−π 1 x >π f s′′( π ) = lim − sin x − ( x − π ) cos x = +2 . Dar f s′(1) = 3 + 2 a + b . x > 0 ⎩ 1 +1 2 ax −1+1 x − 1 = lim x ′ = −1 = 2 a şi f s′′(0) = lim Rezultă că fd′ (0) = lim x →0 x →0 ( x − 1) x x →0 x x Aşadar 2a = –1 şi a = − 1 . x →π x−π Aşadar f ′( π ) = 0 . x U π ⎧sin x + ( x − π ) cos x .

+ ∞ ) .. f ′(0) ln 4 + ln 2 ln 8 26. f ′′ ( x ) = 1 ⎢ 2 − 4 3 + 3 3⎥ 3 3 2 ⎣ x ( x + 1) ( x + 2) ⎦ x ( x + 1) ( x + 2)3 S = ⎛ 1 + 1 + . a) Funcţia f este sumă de funcţie strict crescătoare pe Z . deci a = c = 1 ... 2 −1 + 4 x − 3 . 2 1 unde f ( x0 ) = 3 . +∞ ) → Z . Funcţia f este continuă.. deci este funcţie strict crescătoare şi injectivă. iar lim f ( x ) =+∞.25. = lim 3 x →0 x →0 x →0 tgx x x→0 x 2 x cos x x3 x = lim cos x − 1 = lim − sin x = − 1 . 2 2 x x +1 x + 2 ⎡ 2 − 1 ⎤.. f −1 ( x ) = log2 Avem ( f −1 ) ′(3) = −1 + 4 y − 3 . b = −1 . ( h ( x ) = 4 x . Aşadar f −1 : (1. x →∞ x →−∞ Din proprietatea lui Darboux se obţine că mulţimea valorilor funcţiei f este Im f = (1.. + 13 ⎞ − 2 ⎛ 1 + 1 + . ⎜ 3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 8 11 12 ⎝ 1 23 10 ⎠ ⎝ 23 33 11 ⎠ ⎝ 33 43 12 ⎠ ( ) sin x 1− 1 sin x (cos x −1) cos x = lim = lim sin x lim cos x −1 = 27. + 13 ⎞ = 1 − 1 − 13 + 13 . lim f ( x ) = 0 + 0 +1= 1 . b) f ′ ( x ) = 1 ⎢ − 1 + 2 2 2 ⎣ x ( x + 1) ( x + 2)2 ⎥ ⎦ ⎡ 2 ⎤= 1 − 2 + 1 . În concluzie f este bijectivă şi inversabilă. Cu notaţia t = 2x > 0 se obţine ecuaţia de gradul 2 în t: t 2 + t + 1 − y = 0 cu soluţie acceptabilă t = Rezultă că 2x = t . 1 Astfel. x →0 x →0 2x 2 x2 28. deci f este surjectivă. b) Fie f(x) = y deci 4 x + 2x + 1 = y . + 13 ⎞ + ⎛ 1 + 1 + . a) f ( x ) = 1 1 − 2 + 1 . f ′ ( x0 ) Din egalitatea 4 x0 + 2x0 + 1 = 3 ⇒ x0 = 0 . x →0 x − sin x 270 . g ( x ) = 2x + 1) . ( f −1 )′(3) = 1 = = 1 . = lim ( ) esin x ( e x−sin x −1) = e0 ⋅ln e = 1 .

= 0 . pentru n = 2. 2 3 Se obţine S = 1 + 1 = 13 . = −1 deci nu se mai obţine limită finită. 3] ⎪ . deci f nu este derivabilă în x0 = 3 . 2 . 0 Aplicăm regula lui L’Hospital. 0± Aşadar n ∈{0. 8) ⎪ 2 x + 1 − 9. + ∞ ) ⎩ 2(2 − x +1) 2(3− x ) 5− 2 x +1−1 Avem f s′(3) = lim = lim = lim =− 1 . 271 . l = lim = lim = x →0 x →0 6x 0± 3 x2 Se pune condiţia 4 = 2( a − 3) deci a = 5. = ⎨1. = 3 lim x →0 x →0 x x3 Limita de sus radical o calculăm folosind regula lui L’Hospital. • Pentru n U 1 este caz de nedeterminare e . x →3 x − 3 Analog rezultă că f nu este derivabilă în x0 = 8 . x →0 2 x 2 • Pentru n U 3 avem: = lim −sin2x = lim −cos x n−3 . x ∈ (3.29. f ′(0) = lim 3 x Rezultă că l = lim 4 e − 6 = − 1 . iar 3 pentru n U4 . Se obţine S = 4. fd′ (3) = 0. l = 0. 30. 3} şi m = 6. = lim sin x = 1 . 1. x →0 6 3 32. fd′ (8) = 1 . Avem: 4( e x −1) − 3 x 2 + 2( a − 3) x 4 e x − 6 x + 2( a − 3) 4 − 2( a − 3) . x →0 nx n−1 • Pentru n = 1. Rezultă E ( t ) = t 2 + 4 − 4 t + 9 + t 2 − 6 t =| t − 2 | + | t − 3|⇒ f ( x ) =| x + 1 − 2 | + | x + 1 − 3| = ⎧5 − 2 x + 1. Notăm x + 1 = t ⇒ x + 1 = t2 ⇒ x = t2 − 1 . = −1 . 31. 1} . Avem: f s′(3) = − 1 . iar x →3 x →3 x →3 ( x − 3)(2 + x +1) x −3 x −3 2 x<3 x<3 fd′ (3) = lim 1 − 1 = 0 . Pentru n = 0. x →0 nx n− x →0 n ( n − 2) x • Pentru n = 3. f s′(8) = 0. x ∈ [8. Funcţia este derivabilă dacă a = b ∈{ −1. 4 9 36 4( e x − x − 1) − x3 + ( a − 3) x 2 4( e x − x − 1) − x3 + ( a − 3) x 2 . x ∈ ( −1. = lim − x sin x .

deci a = 1.33.+ ln4 ( x +1) ⎞ 1−1− x5 ⋅5 + +lim⎜ ⋅ ⎟= lim x →0⎝ x2 x4 ⎠ x→0 (1+ x5 )6 x ⎡ ln( x + 1) ⎛ ln( x + 1) ⎞2 ⎛ ln( x + 1) ⎞3 ⎛ ln( x + 1) ⎞4 ⎤ x − ln( x + 1) + lim ⋅ lim ⎢1 + +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⎥= x →0 x →0 x x x x x2 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ 1− 1 x + 1 = 5lim x = 0 + 5lim =5. ⎧ xe x . x →∞ x 2 Apoi 2 = n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim ⎛ x + bx + 2 − x ⎞ = lim bx + x + 2 = b + 1 . 34. iar S = 9 . 0). x →1 0+ ( x − 1)2 2 n−2 2 n −1 − 2 n ( n − 1) x n− 2 − 2 nx n−1 = lim 2 n (2 n − 1) x Avem l = lim 2 nx = x →1 x →1 2( x − 1) 2 2 n (2 n − 1) − 2 n ( n − 1) = = n2 . ⎩2 ex − e . şi x = 1. 2 5 5 5 5 2n 5 x4 − 5 x4 5 x − ln (1 + x ) ln(1 + x ) − x 35. Caz de nedeterminare ∞ . x T1 şi astfel. x > 1 ⎧( x +1) e x . a = lim + lim = lim 1 + x 5 + x →0 x →0 x →0 x6 x6 6x ⎛ x − ln( x +1) x 4 + x3 ln( x +1) +. deci b = 1. 2 272 . l = lim x − 2 x n − n = −1 − a deci este necesar ca a = –1. x ∈ Z \{1} . ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ x →∞ ⎝ x −1 x −1 ⎠ 2 b) f ( x ) = x + x + 2 . Triunghiul are vârfurile A(–2. x →0 x →0 2 x ( x + 1) 2x 2 36. 2 x →∞ 3 x + 2 e 2 x x →∞⎝ e + x 2 ⎠x →∞ 2 e 2 +3 x 4 2x x +e 37. A = 2 e⋅10 = 20 e . a) Avem 1= m = lim f (x) = a . b = –e. x T1 Rezultă f ( x ) = ⎨ . f ′( x ) = ⎨ x >1 ⎩2 e .. x −1 c) Asimptotele sunt y = x + 2. Se obţine cu regula lui l’Hospital ∞ 2 x +ex ⎛ ex +2 x ⎞ x2 + e x e2 x + 3 x4 = lim 2 = lim⎜ x ⎟lim 2 x =1. C (1. 3). 0). B(1.. Funcţia este derivabilă pe Z dacă a = 2e.

x ∈Z . 1) şi B(–1. a) Cele două asimptote trebuie să fie asimptote verticale. f : Z \{ −1} → Z . x < − 1 ⎩ 2 2 41. ( x 2 + x +1)2 dreapta f ′( x ) = −6 x ( x +1) ( x 2 + x +1)3 . cu soluţia Condiţia f ′ ( −8) = 0 . Aşadar ecuaţia f ′ ( x ) = 0 are două soluţii distincte. b = 4. Avem: f ′ ( x ) = e − x [ − x 2 + x (2 − m ) + m ]. a = –16. 2( x + 1) 42. Rezultă că ∆ = 1 − 4 m > 0 deci m < 1 .39. f ′ (4) = 0 conduce la sistemul ⎨ ⎩2 a + 16 b = −16 2 b = 1. 2 ⎪a = b ⎩ ⎧ 4 x + 1. iar din semnul funcţiei f ′ se deduce că are două puncte de extrem. x ∈ Z . f : Z → Z . x →∞⎝ x ⎠ Pentru asimptota orizontală la −∞ se obţine că: −1= lim (ax + bx 2 + cx +1) = lim x →−∞ x →−∞ x 2 (b − a2 ) + cx +1 bx 2 + cx +1 − ax Se pune condiţia b − a2 = 0 şi rezultă că: cx + 1 c −1 = lim = = − c deci c = 4. ( bx + 2) ⎧2 a + 64 b = 32 . ∀m ∈ Z . b) Funcţia f este f ( x ) = 2 x + | 2 x + 1| = ⎨ ⎪ −1. Se obţine ∆ = (2 − m )2 + 4 m = m2 + 4 > 0. 2 x →−∞ bx + cx + 1 − ax − a − b 4 ⎧a + b = 4 ⎪ Din sistemul ⎨ se obţine a = 2. n = lim ⎜ 2 − x ⎟ = lim 2 x 2 + 2 x + 1 = 2 deci x →±∞ x ( x 2 + x + 1) x →±∞ x + x + 1 ⎝ ⎠ x →±∞ x + x + 1 y = x + 2 este asimptotă oblică la ±∞ . 273 . x U − 1 ⎪ 2. deci f ( x ) = x − 16 . Graficul intersectează axele în A(0. x + x +1 Asimptote oblice. x ∈Z . Se pune condiţia ca ecuaţia x 2 + x + m = 0 să admită două soluţii reale diferite. Studiul folosind derivatele ( x 2 + 2)( x +1)2 • f ′( x ) = . 2 ⎛ ( x + 1)3 ⎞ ( x + 1)3 • m = lim = 1. Funcţia este derivabilă pe D şi se obţine că f ′ ( x ) = bx + 4 x +22 a . ⎛ ax + bx 2 + cx +1⎞ 40. 4 ( x + 1)3 b) f ( x ) = 2 . a) m = lim⎜ ⎟= a + b = 4 . 0).

Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) −∞ + + –1 0 + 0 + + + +∞ + + f ′′ ( x ) −∞ +∞ – – – 0 + + +0– – i i y 2 1 –2 –1 x Graficul este tangent axei Ox în x = –1 274 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful