CURS 1

Dezvoltarea durabilă - concepte şi definiţii
În anii `80 au devenit din ce în ce mai evidente schimbările majore ale mediului, schimbări care surveneau într-un mod cât se poate de neaşteptat, fiind în mare parte neprevăzute de specialişti. Odată cu apariţia acestor modificări, populaţia a devenit din ce în ce mai conştientă de prezenţa unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea în bune condiţii a umanităţii1. Pentru a nu se ajunge la o situaţie de criză, organizaţiile mondiale din domeniul protecţiei mediului au propus schimbări fundamentale în stilul de viaţă al populaţiei, rezultatele concretizându-se în apariţia unui nou concept, şi anume “dezvoltarea durabilă” sau “durabilitatea”. Acest concept este unul complex şi intens contestat la nivel internaţional, fiind menţionat pentru prima dată în anii `80, iniţial ca mod de abordare a dezvoltării economice în scopul reducerii cât mai ample a degradării mediului înconjurător, fiind ulterior integrat în “mişcarea ecologistă” de protejare a mediului natural al planetei2. Conceptul a început să fie tratat într-un sens mai larg în anul 1987, odată cu publicarea raportului “Our Common Future”, de către Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării, raport cunoscut mai mult sub numele de “Raportul Brundtland” (în cadrul acestui raport au fost stabilite principiile şi legile dezvoltării durabile grupate în 5 categorii: conservarea mediului natural, protecţia bio-diversităţii şi a patrimoniului uman, dezvoltareregenerare, generaţiile viitoare, eliminarea disparităţilor economice mondiale). La nivel global au fost elaborate peste 100 de definiţii ale dezvoltării durabile, şase dintre acestea fiind menţionate în Raportul „Our Common Future”, cea mai completă dintre acestea definind dezvoltarea durabilă ca „o dezvoltare care permite satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi” (Comisia Brundtland, 1987). În cea mai mare parte, conceptul formulează doar finalitatea spre care trebuie să tindă, modul de acţiune fiind prezentat doar la modul general, lăsând loc diferitelor interpretări şi deschizând calea către noi abordări şi studii. Ideea de bază care emană din acest raport este avertismentul autorilor cu privire la limitele pe care le au modelele actuale de dezvoltare. Noţiunea de durabilitate a căpătat înţelesuri multiple şi datorită pătrunderii în sfera de preocupări a economiştilor, ecologiştilor, sociologilor, arhitecţilor, parlamentarilor, organelor locale, organismelor internaţionale3.

1

McKercher, B., “Sustainable Tourism Development: Guiding Principles for Planning and Management”, Hong Kong Polytechnic University, 2003. 2 Dumbrăveanu, Daniela, „Strategia de ecoturism a României. Cadru teoretic de dezvoltare”, MCTT, ANT, 2003, p. 9. 3 Caracota, D., Caracota, C.R., “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”, Edit. ASE, Bucureşti, 2004, p.15.

1

Concluziile Raportului Brundtland A. Către o creştere economică calitativă Raportul Brundtland recomandă o nouă abordare dezvoltării economice: problemele sărăciei şi sub-dezvoltării nu pot fi remediate fără a se implementa un nou concept de creştere, în care statele dezvoltate să joace un rol cheie. Echilibrul dintre creşterea economică şi mediul natural trebuie astfel menţinut încât resursele naturale să poată susţine creşterea pe o perioadă lungă de timp. Raportul subliniază revitalizarea (impulsionarea) creşterii economice în statele dezvoltate, punând accent pe aspectele calitative ale acesteia. Creşterea trebuie astfel implementată încât să presupună un nivel scăzut de consum al energiei, o satisfacere mai bună a nevoilor de bază în ţările în curs de dezvoltare (nevoia de curent electric, apă curentă, igienă şi îmbunătăţirea sănătăţii publice). B. Aspecte tehnice Necesitatea creării de comisii şi direcţii ale organismelor publice care să preia diferite sectoare strategice atât la nivel naţional, cât şi internaţional, cum ar fi populaţia şi forţa de muncă, producţia alimentelor, securitatea, energia etc. Spre exemplu, raportul comisiei WCED World Commission on Environment and Development recomandă stoparea creşterii populaţiei, în special în ţările lumii a III-a, unde, datorită supraaglomerării oraşelor, probleme ca accesul la apa potabilă şi lipsa locuinţelor s-au acutizat. Populaţia trebuie informată şi făcută să înţeleagă că necesităţile lor trebuie să se adapteze limitelor naturale, deci sistemul nevoilor trebuie adaptat resurselor naturale. Tot astfel, pentru a putea păstra mediul natural, va fi nevoie să căutăm şi să dezvoltăm noi metode de producţie (atât în industrie, cât şi în agricultură), precum şi noi metode şi surse de producere a energiei. Astfel, alegerea tehnologiei, cât şi controlul strict al factorilor cu risc de poluare şi risipă reprezintă, de asemenea, subiecte centrale ale metodei de dezvoltare durabilă. Crearea de organisme internaţionale care să se implice direct în implementarea acestui nou proiect este necesară, deoarece deciziile câtorva guverne nu pot avea un succes deplin în condiţiile în care globalizarea a cuprins întreaga viaţă economico-socială. Ulterior, în anul 1992, în cadrul Summit-ului Pământului („Rio Earth”), conceptul apare din ce în ce mai prezent în cadrul a două documente: „Agenda 21” şi „Declaraţia de la Rio”. Summit-ului Pământului („Rio Earth”) desfăşurat la Rio de Janeiro a reprezentat o conferinţă mondială fără precedent în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, datorită numărului mare de participanţi şi a temelor abordate. Mesajul acestui Summit a constat în ideea că doar modificarea atitudinii şi a comportamentului întregii lumi va putea aduce schimbările dorite în profunda criză dintre natură şi om. Mesajul reflectă complexitatea problemelor cu care se confruntă umanitatea: sărăcia, consumul excesiv de resurse, poluarea etc. 2

La summit-ul de la Rio, dintre numeroasele teme dezbătute, cele mai importante au fost: - reducerea produselor toxice (plumbul din benzină), utilizarea de resurse şi tehnologii care să nu genereze reziduuri otrăvitoare; - utilizarea pe scară largă a surselor alternative de energie; - regândirea transportului public în vederea reducerii aglomerărilor din trafic şi a emisiilor de gaze; La finalul celor două săptămâni pe parcursul cărora s-a desfăşurat summit-ul, a fost adoptată Agenda 21, declarată ca fiind cea mai eficientă metodă de acţiune în vederea implementării dezvoltării durabile şi aprobată de comunitatea internaţională. Programul „Agenda 21” reprezintă un plan de acţiune la nivel local, naţional şi global în timp ce „Declaraţia de la Rio” prezintă cele mai importante 27 principii de dezvoltare durabilă pentru secolul XXI. Cele două documente au reprezentat la momentul lansării, o provocare pentru guverne şi alte tipuri de organisme, mai ales din punctul de vedere al colaborării pentru atingerea unui nivel maxim de dezvoltare durabilă. Obiectivele stabilite nu au fost îndeplinite decât parţial până la momentul actual, deşi problematica durabilităţii este din ce în ce mai prezentă. Ca urmare a acestui summit, a fost creată Comisia pentru Dezvoltare Durabilă (decembrie 1992), având sarcina întocmirii unor rapoarte cu privire la modul de implementare a hotărârilor adoptate prin Agenda 21. După conferinţa de la Rio, guvernele, organizaţiile internaţionale, autorităţile locale, oamenii de afaceri sau persoanele fizice au depus eforturi în vederea atingerea dezvoltării durabile. Agenda 21 ramâne un document de referinţă, pe termen lung, cu privire la echilibrarea nevoilor economico-sociale şi a potenţialului resurselor şi ecosistemelor pământului. Până în prezent nu au fost pe deplin realizate toate obiectivele Agendei 21, şi de aceea, eforturile trebuie dublate pentru ca toţi locuitorii planetei să se bucure de beneficiile dezvoltării durabile. Peste 6000 de metropole şi oraşe din lumea întreagă şi-au creat propria “Agendă locală 21” pentru a-şi coordona acţiunile pe termen lung. O serie de state a stabilit modalităţi de aplicare a Agendei 21 la nivel naţional. Aceste strategii au fost adoptate de Consiliile Naţionale pentru dezvoltare durabilă, astfel de organisme funcţionând în peste 80 de ţări, majoritatea în curs de dezvoltare. Un număr tot mai mare de întreprinderi comerciale au urmat politica dezvoltării durabile şi au votat abordarea “triplă”, care ţine cont de factorii economici, sociali şi de mediu. Astfel, s-a dezvoltat o serie de organisme care aplică politica durabilităţii – de exemplu, Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă. Comisia ONU pentru Dezvoltare Durabila, care a fost înfiintata pentru a monitoriza implementarea acordurilor de la Rio, s-a reunit annual, începând cu 1993, si a stabilit masuri inedite pentru participarea societatii civile la tratativele ONU, îndeosebi prin dialog cu factorii – cheie. 3

În anul 2002 (26 august – 04 septembrie) a fost organizat la Johannesburg în Africa de Sud. construind în acest fel un viitor prosper. Adoptându-l.. În această viziune.R. S-a ajuns deja la un consens în cadrul negocierilor cu privire la necesitatea ca guvernele să dezvolte o administrare integrată a resurselor de apă şi planuri 4 Caracota.rămâne în continuare un important ghid pe termen lung pentru dezvoltarea planetei şi a locuitorilor acesteia. se arată în preambulul Agendei 21. p. În septembrie 2000. dezvoltarea durabilă este o nouă abordare a progresului şi o modalitate de cooperare internaţională care atestă faptul că deciziile luate într-o anumită parte a globului pot afecta oamenii din alte regiuni şi presupune elaborarea unor măsuri de prevenirea pentru crearea unui progres global4. ajungându-se la creşterea nivelului de sărăcie şi la degradarea ecosistemelor. C. “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”. Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă. din 1996. 147 lideri mondiali au stabilit de comun acord obiective ale dezvoltarii cu termene comparabile cu cele din Agenda 21. Guvernele şi-au dat acordul asupra urmatoarelor probleme: • Reafirmarea angajamentului de a implementa Agenda 21 – reprezentând proiectul de dezvoltare durabilă adoptat la Summit-ul Pământului (Earth Summit). A fost. "Nici o ţară nu poate realiza singură dezvoltarea durabilă. Agenda 21 – planul de acţiune al Summit-ului Pământului .19. planeta poate fi protejată. Bucureşti. Conferinţa Femeilor din 1995 de la Beijing şi Conferinţa Habitat II. cu scopul de a promova iniţiative noi de aplicare a dezvoltării durabile şi pentru a construi un viitor posper şi sigur pentru populaţia globului. Interesul comunităţilor internaţionale privind dezvoltarea durabilă a continuat şi dupa Rio – 1992. Edit. Conferinţa. un viitor care să permită oamenilor să răspundă nevoilor personale fără a distruge mediul înconjurător. ASE. asupra Populaţiei şi Dezvoltare de la Cairo. Acest summit a reprezentat o şansă oferită omenirii pentru a trece spre un viitor sigur. din 1994. Caracota.4 miliarde). Putem afirma că Summit-ul de la Johannesburg a reprezentat trecerea de la concepte la acţiuni. acţionându-se în acest sens. 4 . Acesta este documentul care stă la baza dezvoltării durabile şi a unor iniţiative care pot conduce la rezultate concrete. Summit-ul social din 1995 de la Copenhaga. D. acceptat faptul că. guvernele au recunoscut că o continuare a politicilor actuale ar sublinia şi mai puternic diferenţele economice în şi între ţări.Conferinţele ce au urmat după Summit-ul Pământului – ca. la Summit-ul ONU al Mileniului. ci numai în colaborare cu celelalte state". • Reducerea numărului uriaş de oameni care nu au acces la apa curată (1. de la Istanbul – au consolidat angajamentul pentru dezvoltarea durabilă şi au adoptat strategii pentru punerea în aplicare a Agendei 21. 2004.2 miliarde) şi la salubritate corespunzatoare (2. de exemplu. însă..

• Protejarea şi administrarea resurselor marine prin aplicarea unei abordări din punct de vedere ecosistemic a resurselor marine şi a dezvoltării durabile a culturilor acvatice. de acord asupra nevoii de creştere a eficienţei energiei şi de a spori ponderea surselor regenerabile. pentru peste 2 miliarde de oameni cărora aceasta le lipseşte. 5 . de asemenea. cum ar fi electricitatea. în special a şcolilor. S-a mai căzut. • Asigurarea de servicii medicale tuturor. servicii de imunizare şi vaccinuri. Guvernele au convenit să îşi ducă la îndeplinire angajamentele de a susţine Fondul Global de luptă împotriva SIDA. • Trecerea la acţiuni imediate împotriva tăierii ilegale a copacilor şi a comercializării produselor forestiere şi pentru susţinerea conservării biodiversităţii. pentru reducerea pericolelor de sănătate şi de mediu. a unei abordări strategice a administrării internaţionale a chimicalelor. în continuare. inclusiv prin îmbunătăţirea accesului la medicamente de bază. în special prin canalizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi a tehnologiilor către ţările în curs de dezvoltare. • Prevenirea traficului ilegal de substanţe chimice şi deşeuri periculoase şi dezvoltarea.de sporire a eficienţei acestora până în anul 2005. inclusiv prin înlăturarea treptată a plumbului din benzină şi din vopseluri şi prin asigurarea accesului la surse mai pure de energie. • Sporirea accesului la servicii moderne de energie. tuberculozei şi malariei şi pentru reducerea bolilor respiratorii. de a crea sisteme de salubrizare eficiente pentru gospodării şi de a îmbunătăţi salubrizarea instituţiilor publice.

politica economică şi cea socială. protecţia vieţii sălbatice sau a altor resurse naturale nu reprezintă un scop în sine. A. În baza acestei “abordări antropocentrice”. Abordarea de tip biocentric a fost 6 . Principiul 1 Fiinţele umane se află în centrul preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă. social şi politic complex. O încercare recentă a unui grup de jurişti în acest sens. protejând-o indiferent de utilitatea sa pentru fiinţele umane. deşi acceptată. ci mai degrabă o necesitate pentru a asigura o calitate superioară. libere şi semnificative la îmbunătăţirea şi distribuţia echitabilă a beneficiilor rezultate. utilizarea raţională şi sporirea bazei de de resurse naturale stau la baza rezilienţei ecologice şi a creşterii economice”. specificând că “progresul către echitatea naţională şi internaţională. Termenul necesită încă precizări suplimentare. În competiţie cu această abordare se află cea de tip “biocentric”. care vizează în principal o definiţie mai concretă a dezvoltării durabile. simultan cu acordarea atenţiei cuvenite necesităţilor şi intereselor generaţiilor viitoare”. precum şi dezvoltarea economică şi socială. precum şi întreţinerea. Viziunea antropocentrică şi biocentrică În accepţiunea antropocentrică. durabilă a vieţii umane. principala orientare a eforturilor pentru protecţia mediului la nivel internaţional trebuie să fie axată pe îmbunătăţirea condiţiei umane: Declaraţia de la Rio. care valorizează natura în sine. Protecţia mediului şi prin extindere dreptul internaţional al mediului trebuie legate de protecţia bunăstării umane. Se poate însă afirma cu certitudine că orientarea către dezvoltarea durabilă are implicaţii majore pentru politica de dezvoltare. de care depind natura şi viaţa umană. în baza participării lor active. a fost considerată ca fiind prea vagă.CURS 2 IMPLICAŢIILE DEZVOLTĂRII DURABILE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICO-SOCIALE Dezvoltarea durabilă este în prezent acceptată ca fiind un principal obiectiv al activităţii economice şi sociale. Obiectivul acestui proces complex este de a îndeplini dreptul tuturor fiinţelor umane la un standard de viaţă adecvat. Definiţia dată dezvoltării durabile de Raportul Brundtland. iar în acest scop. UNEP a adus o interpretare ulterioară a acestei definiţii. defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind “un proces economic. viaţa sălbatică şi alte resurse naturale trebuie să fie disponibile spre utilizare. Acest proces tinde către o utilizare sustenabilă a resurselor planetei şi la protejarea mediului.

B. O abordare similară. Instrumentele bazate pe mecanisme de piaţă. cel puţin implicit. În ceea ce priveşte politicile macroeconomice. starea existentă a resurselor dintr-o anumită ţară. C. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. spre exemplu. precum şi pagubele provocate mediului prin poluare. modificarea sistemelor naţionale tradiţionale de contabilitate. Injectarea conceptului de “durabilitate” în politicile de dezvoltare. pentru a permite o mai bună măsurare a calităţii generale a vieţii. spre exemplu. cum sunt taxele pentru poluare şi permisele comercializabile pot fi utilizate pentru a “internaliza” costurile externe. conducând la preţuri ale pieţei care reflectă mai bine costul real al producţiei. Interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei În ultimele trei decade ale secolului XX. Deşi recunoaşterea explicită a dependenţei umanităţii de natură este relativ nouă. protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a oricărui proces de dezvoltare şi nu poate fi considerată în mod izolat de acestea. extracţia de minereuri nu va fi reflectată numai prin creşterea PIB. incluzând costurile sociale şi pe cele de protecţie a mediului. Preambul Umanitatea este o parte a naturii iar viaţa depinde de funcţionarea neîntreruptă a sistemelor naturale. Integrarea economiei cu mediul Dezvoltarea durabilă implică integrarea problemelor de protecţie a mediului şi a celor sociale în toate aspectele politicii economice: Declaraţia de la Rio. imputarea costurilor pentru pagubele aduse mediului. dar a fost respinsă la Conferinţa de la Rio şi nu se regăseşte puternic ancorată în dreptul internaţional al mediului. pune accentul pe utilizarea unui set de sisteme de contabilizare separate pentru resursele naturale. progresul înţelegerii ştiinţifice a interdependenţei dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei a fost semnificativ. În ceea ce priveşte politicile microeconomice. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. care asigură alimentarea cu energie şi substanţe nutritive. Astfel de sisteme de contabilitate ar exclude din calculul PIB eforturile de control al poluării. În acest fel. majoritatea acordurilor internaţionale pentru protecţia mediului au recunoscut. care să evidenţieze în unităţi. are largi implicaţii la nivel macro şi microeconomic. Dependenţa şi interdependenţa dintre om şi natură a fost reflectată în Carta Mondială pentru Natură: Carta Mondială pentru Natură. producătorului care a cauzat paguba.adoptată în Carta Mondială pentru Natură. altele decât cele monetare. Principiul 4 Pentru realizarea dezvoltării durabile. Preţul resurselor naturale trebuie să reflecte costurile de mediu şi alte costuri “externe” ale unei pieţi necontrolate. ci şi prin diminuarea rezervei de resurse naturale. 7 .

încât să îndeplinească în mod echitabil necesităţile de dezvoltare şi cele de mediu.interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice. Responsabilitatea între generaţii a fost reafirmată la Conferinţa de la Rio. ca o componentă centrală a orientării către dezvoltarea durabilă: Declaraţia de la Rio. protejarea moştenirii culturale şi naturale. ale generaţiilor prezente şi viitoare. Utilizarea durabilă a resurselor naturale Rădăcinile conceptului de dezoltare durabilă îşi au originea în promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. protecţia zonei antarctice etc. E. Regimurile juridice care vizează conservarea resurselor marine. este strâns asociată cu obiectivul echităţii între generaţii. menţinând în consecinţă potenţialul acestora de a îndeplini necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi 8 . Recunoaşterea limitelor ecologice şi a interconectării dintre ecosistemele planetei stă la baza eforturilor internaţionale pentru conservarea biodiversităţii şi prevenirii schimbărilor climatice. au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global şi indică o acceptare largă la nivel internaţional a utilizării durabile a resurselor naturale. Echitatea şi responsabilitatea între generaţii Dezvoltarea durabilă. pentru generaţiile prezente şi cele viitoare. Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie realizat în aşa fel. Principiul 1 Omul…are o responsabilitate solemnă de a proteja şi îmbunătăţi mediul. protejarea habitatelor. Spre exemplu. Acest obiectiv recunoaşte responsabilitatea fiecărei generaţii de a fi justă cu generaţiile viitoare. Conceptul responsabilităţii între generaţii a început să devină important de la Conferinţa de la Stockholm: Declaraţia de la Stockholm. aşa cum a fost definită în Raportul Brundtland. legăturile dintre statele care împart o anumită resursă naturală reprezintă unele dintre motivele principale care stau la baza regulilor referitoare la repartizarea resurselor naturale şi poluarea transfrontalieră. Convenţia privind Biodiversitatea Utilizarea durabilă constă în utilizarea componentelor diversităţii biologice într-o manieră şi cu o viteză care să nu conducă la declinul pe teremen lung al resurselor biologice. Îndeplinirea minimă a acestui obiectiv necesită evidenţierea principiilor referitoare la utilizarea durabilă a resurselor naturale şi la evitarea oricărei pagube ireversibile aduse mediului. Definiţiile utilizării durabile sunt variate. D. viaţa sălbatică. dar reflectă conceptul de echitate între generaţii. generaţia prezentă trebuie să lase generaţiei viitoare drept moştenire o “bogăţie” cel puţin egală cu cea pe care ea însăşi a moştenit-o de la generaţia anterioară.

el are implicaţii majore şi pentru resursele neregenerabile: Conferinţa de la Stockholm. Această responsabilitate diferenţiată se reflectă şi în multe alte acorduri internaţionale pentru protecţia mediului. dar. Ca urmare. în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare ale umanităţii. trebuie să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi a efectelor dăunătoare generate de acestea. simultan cu considerarea integrală a necesităţilor şi a circumstanţelor speciale. în particular în cazul celor care sunt cu precădere vulnerabile la efectele dăunătoare ale schimbărilor climatice şi care ar trebui să suporte o povară disproporţionată sau anormală în baza Convenţiei… 9 . principiile directoare ale Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. părţile care constituie ţări dezvoltate. 2. în baza echităţii şi în conformitate cu responsabilităţile lor comune dar diferenţiate şi cu propriile capacităţi. solicită ţărilor dezvoltate să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi ale efectelor acesteia. Principiul 5 Resursele neregenerabile ale planetei trebuie exploatate în aşa fel încât să se evite pericolul epuizării lor viitoare şi să se asigure că beneficiile acestui tip de exploatare sunt împărţite de întraga umanitate. legate de greutăţile disproporţionate cărora trebuie să le facă faţă ţările în curs de dezvoltare şi cele extrem de vulnerabile: Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. în virtutea presiunilor pe care societăţile lor le exercită asupra mediului global şi a tehnologiilor şi resurselor financiare pe care le controlează. Principiul 7 …Statele dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în cursa internaţională pentru dezvoltarea durabilă. F. Într-una dintre cele mai controversate prevederi ale Declaraţie de la Rio. ţările dezvoltate recunosc explicit principala lor responsabilitate pentru prezenta degradare a mediului şi pentru remedierea mediului: Declaraţia de la Rio. 3 … 1. Art. Trebuie să se acorde o consideraţie deplină necesităţilor specifice şi circumstanţelor speciale ale părţilor care constituie ţări în curs de dezvoltare. datorită căilor de dezvoltare diferite ale statelor lumii. Părţile trebuie să protejeze sistemul climatic.viitoare. ţărilor industrializate li se solicită să suporte o parte mai mare a greutăţilor imediate. Spre exemplu. Deşi conceptul de durabilitate este mai uşor de înţeles în cazul resurselor regenerabile. Responsabilităţi comune dar diferenţiate Dezvoltarea durabilă pune probleme comune tuturor ţărilor.

De asemenea.Similar. cooperarea şi construcţia capacităţilor. dar şi integrarea cetăţenilor în procesul politic. semnat iniţial în 1987 şi supus ulterior unei serii de amendamente. Cetăţenii sunt de fapt direct afectaţi de deciziile care conduc la producerea de pagube asupra mediului şi ca urmare sunt adeseori cei mai zeloşi şi mai activi apărători ai mediului. Transferul de tehnologie şi de resurse financiare Ca o consecinţă practică a responsabilităţilor şi posibilităţilor mai mari. Raportul Brundtland recunoaşte această cerinţă. H. Creşterea capacităţilor de decizie şi de participare publică la nivel local Dezvoltarea durabilă solicită integrarea costurilor de protecţie a mediului în sistemul economic. va fi autorizată să amâne conformarea cu măsurile de control…pentru o perioadă de zece ani. toate tratatele internaţionale recente pentru protecţia mediului. care urmează să fie adoptate în cadrul unor instrumente internaţionale specifice. pentru a sprijini tranziţia ţărilor în curs de dezvoltare către dezvoltarea durabilă. G. pentru a-şi satisface necesităţile interne de bază…. 10 . asistenţă tehnică şi transfer de tehnologie pentru ţările în curs de dezvoltare. 34 Transferul de tehnologii nedăunătoare pentru mediu. Au fost înfiinţate noi mecanisme de finanţare. concluzionând că “urmărirea dezvoltării durabile implică …un sistem politic care asigură o participare funcţională a cetăţenilor la luarea deciziei”. Art. au fost investigate noi modalităţi de abordare ale transferului de tehnologie. Orice parte care constituie o ţară în curs de dezvoltare şi al cărei nivel calculat de consum de substanţe controlate … este mai mic de 0.3 kg pe cap de locuitor la data intrării în vigoare a Protocolului sau ulterior. Mijloace de acţiune 6. Cap. Acest capitol din Agenda 21 nu este în detrimentul unor obligaţii şi acorduri specifice privind transferul de tehnologie. ţările dezvoltate au promis să asiste ţările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a se orienta către dezvoltarea durabilă. Practic. 5 1. Protocolul de la Montreal privind Substanţele care Epuizează Stratul de Ozon. au inclus prevederi importante pentru acordarea de finanţare. care solicită cercetări suplimentare din partea Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Durabilă şi formularea de noi politici în acest sens. cum sunt Fondul Global pentru Mediu şi Fondul Multilateral al Protocolului de la Montreal. însă nu s-a ajuns încă la un consens privind cele mai bune metode pentru realizarea acestor transferuri: Agenda 21. Ca urmare. acordă excepţii pentru ţările în curs de dezvoltare: Protocolul de la Montreal. transferul de tehnologie a devenit unul din domeniile prioritare de analiză.

la nivelul relevant. Convenţia de la Aarhus cuprinde obligaţiile pe care Părţile le au faţă de public şi instituie obligaţii clare asupra Părţilor şi a autorităţilor publice la nivel naţional în ceea ce priveşte accesul la informaţie. transparenţa şi reacţia guvernelor în acest domeniu. incluzând informaţii referitoare la materialele şi activităţile periculoase existente în propriile comunităţi şi trebuie să aibă posibilitatea de a participa la procesul de luare a deciziei. este cea mai impresionantă dezvoltare a Principiului 10 al Declaraţiei de la Rio. Ea a fost adoptată la cea de-a patra Conferinţă Ministerială privind “Mediul pentru Europa” şi reprezintă o nouă formă de acord internaţional în domeniul mediului. Convenţia este axată pe interacţiunile dintre public şi autorităţile publice în cadrul unui context democratic şi iniţiază un nou tip de proces pentru participarea publică la negocierea şi implementarea acordurilor internaţionale. Spre deosebire de majoritatea acordurilor multilaterale din domeniul mediului care cuprind obligaţiile reciproce ale Părţilor. care constituie cei trei piloni ai Convenţiei. inclusiv cele privind redresarea şi remedierea. Trebuie să furnizeze accesul real la procedurile juridice şi administrative. 11 . fiecare individ trebuie să aibă accesul adecvat la informaţiile deţinute de autorităţile publice privind mediul. 4). Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi participarea publică printr-o largă disponibilizare a informaţiilor. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în problemele de mediu. ci şi un acord care instituie responsabilitatea. principiul participării publice obligă guvernele să instituie proceduri pentru cetăţeni şi organizaţii neguvernamentale. care să le permită acestora să obţină informaţii referitoare la mediu. să-şi creeze şi să prezinte propriul sistem de informaţii. să le fie luate în considerare informaţiile prezentate şi să beneficieze de proceduri de remediere. Convenţia de la Aarhus reprezintă o afirmare a conştientizării faptului că dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai prin participarea tuturor celor implicaţi. a tuturor cetăţenilor afectaţi. Principiul 10 Problemele mediului sunt cel mai bine tratate prin participarea. Art. La nivel naţional. participarea publică şi accesul la justiţie. Convenţia nu reprezintă numai un nou acord în domeniul mediului.Principiul 10 al Declaraţiei de la Rio clarifică semnificaţia sintagmei “participare publică reală”: Declaraţia de la Rio. Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie. Conform Convenţiei de la Aarhus. accesul la informaţie este asigurat în două moduri: • prin garantarea dreptului publicului de a solicita informaţii de la autorităţile publice şi obligaţia autorităţilor de a furniza informaţiile cerute în baza solicitări (acces „pasiv” la informaţie. să-şi exprime opinia cu privire la informaţiile referitoare la mediu. În acest fel.

pentru a se orienta către dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă poate fi privită ca o modificare sau cel puţin ca o clarificare a “dreptului la dezvoltare”. Implementarea dezvoltării durabile la nivel naţional Obiectivul dezvoltării durabile are implicaţii majore pentru deciziile politice luate la nivel naţional. programelor şi politicilor privind mediul (Art. În acest sens. Art. prin implementarea Agendei 21 la nivel naţional. Legile din domeniul protecţiei mediului integrează din ce în ce mai mult dezvoltarea durabilă la nivel naţional şi se întocmesc Planuri Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă. • participarea publicului la pregătirea legilor. regulilor şi a normelor obligatorii din punct de vedere legal. s-au adoptat multiple abordări diferite. 5). Accesul la justiţie impune aplicarea celorlalţi doi piloni ai Convenţiei în sistemele legale naţionale şi întăreşte legislaţia din domeniul mediului la nivel naţional (Art. • participarea publicului la elaborarea planurilor.• prin dreptul publicului de a primi informaţii şi obligaţia autorităţilor de a colecta şi circula informaţia de interes public. • accesul la justiţie – pentru a asigura că participarea publică are loc în mod concret şi nu este prevăzută doar prin documente. CURS 3 STRATEGIA UE PENTRU DEZVOLTARE DURABILA 12 . Participarea publică este bazată pe ceilalţi doi piloni: • accesul la informaţie – pentru a asigura participarea publicului în cunoştinţă de cauză. aşa cum afirmă Principiul 3 al Declaraţiei de la Rio. 7). multe state au dedicat substanţiale eforturi de planificare. fără necesitatea existenţei unei solicitări publice specifice în acest sens (acces „activ” la informaţie. I. 9). Participarea publică se realizează în trei moduri: • participarea publicului care poate fi afectat sau care este interesat de luarea unei decizii cu privire la o anumită activitate (Art. După Conferinţa de la Rio. 6).

respectiv schimbarile climatice. publici si privaţi. având ca obiectiv general îmbunataţirea continua a calitaţii vieţii pentru generaţiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitaţi sustenabile. saracia si excluziunea sociala. protecţiei mediului si coeziunii sociale. prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului. de asemenea. Documentul a evidenţiat si unele tendinţe nesustenabile. precum si a cetaţenilor în elaborarea. în scopul schimbarii comportamentului în societatea europeana si. ce reprezinta fundamentul Strategiei Naţionale a României în domeniu. În acest scop. capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele în mod eficient si sa valorifice potenţialul de inovare ecologica si sociala al economiei în vederea asigurarii prosperitaţii. În anul 2001. Dupa o larga consultare. publicând. drept o componenta esenţiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile. la 13 decembrie 2005. sunt identificate patru obiective-cheie: • Protecţia mediului. Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. cu efecte negative asupra mediului înconjurator. careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona. implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile. în luna februarie. 13 . partenerii sociali. în iunie 2005. care încorporeaza Agenda de la Lisabona. ameninţarile la adresa sanataţii publice. pentru cresterea economica si crearea de noi locuri de munca. Ca rezultat al acestui proces. comunitaţile locale si cetaţenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile. Comisia Europeana a prezentat. respectiv. în societatea româneasca si implicarii active a factorilor decizionali. Consiliul UE a adoptat. Documentul este conceput într-o viziune strategica unitara si coerenta. implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar si naţional. completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici publice si pentru opinia publica. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila. care puncteaza si o serie de direcţii de acţiune de urmat în continuare. în anul 2002. revizuita. Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor sale membre. pentru o Europa extinsa. epuizarea resurselor naturale si erodarea biodiversitaţii. o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. la 9 iunie 2006. prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. importanţa unei strânse conlucrari cu societatea civila. sefii de state si guverne ai ţarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile.Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997. Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a Strategiei. În anul 2005. Este subliniata. Ca urmare a identificarii acestor probleme. o evaluare critica a progreselor înregistrate dupa 2001. Strategia reînnoita de Dezvoltare Durabila. care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene.

• Aplicarea principiului precauţiunii în cazul informaţiilor stiinţifice incerte.. • Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali. prin promovarea instituţiilor democratice în slujba pacii. diversitaţii culturale. inovarii si competitivitaţii pentru asigurarea unor standarde de viaţa ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite.• Echitatea si coeziunea sociala. • Îndeplinirea responsabilitaţilor internaţionale ale UE. regional. • Cultivarea unei societaţi deschise si democratice. Aspectele de conţinut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. prin respectarea drepturilor fundamentale. naţional si global. revizuita. securitaţii si libertaţii. • Coerenţa politicilor si calitatea guvernarii la nivel local. • Informarea si implicarea activa a cetaţenilor în procesul decizional. cu termene stricte de implementare. Întrucât România s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Naţionala pentru Dezvoltare Durabila. si a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni în lume. egalitaţii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel. Indicatorii dezvoltarii durabile 14 . pâna la sfârsitul anului 2008 si sa o prezinte apoi Comisiei Europene. • Utilizarea cunostinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice si investiţionale. Strategia UE statueaza urmatoarele principii directoare: • Promovarea si protecţia drepturilor fundamentale ale omului. monitorizare si urmarire. ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile. de asemenea. Strategia UE stabileste. cu obligaţia statelor membre de a raporta asupra implementarii Strategiilor Naţionale pâna cel mai târziu în luna iunie 2009. din partea Comisiei Europene si statelor membre. prin promovarea cunoasterii. Multe dintre ţintele convenite în cadrul UE sunt stabilite în expresie numerica sau procentuala. Urmatorul termen pentru analizarea progreselor înregistrate si revederea prioritaţilor Strategiei UE de catre Consiliul European este septembrie 2009. cu obligaţii de raportare la fiecare doi ani. • Integrarea politicilor economice. • Prosperitatea economica. fiind obligatorii pentru toate statele membre. primul termen de raportare asupra implementarii este luna iunie 2011. proceduri precise de implementare. sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor interesaţi. asupra angajamentelor asumate. • Solidaritatea în interiorul generaţiilor si între generaţii. Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor economice. • Aplicarea principiului “poluatorul plateste”.

organizaţii interguvernamentale sau instituţii financiare internaţionale. aspectele metodologice. prin instrumente specifice. Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reînnoite a UE îl reprezinta instituirea unui proces reglementat de monitorizare si raportare care sa armonizeze cerinţele naţionale specifice ale statelor membre cu nevoile de coordonare si sinteza la nivelul 15 . recunoaste în mod explicit existenţa acestor probleme si recomanda statelor membre sa-si revizuiasca în continuare sursele de date pentru seturile de indicatori. în funcţie de datele disponibile. Convenirea unui set de indicatori acceptaţi ai dezvoltarii durabile. Amploarea acestor eforturi. Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si Organizaţiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE). constituie în continuare un subiect de preocupare prioritara din partea Oficiului de Statistica al Comunitaţilor Europene (Eurostat). societatea si capitalul natural. sursele de date pot fi perfecţionate printr. în special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman si social si a capacitaţii de suport a ecosistemelor naturale. folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei reînnoite pentru Dezvoltare Durabila a UE (2006). de la întreprinderi sau formaţiuni ale societaţii civile. pentru a le asigura calitatea. nivelul de comparaţie si relevanţa în raport cu obiectivele Strategiei UE. Sistemul actual. prin Institutul Naţional de Statistica. de a acoperi o plaja diversa de aplicaţii si de a depasi o seama de dificultaţi metodologice. a Uniunii Europene. stadiul de dezvoltare si gradul de utilizare efectiva a unor seturi coerente de indicatori ilustreaza complexitatea sarcinii de a regasi compatibilitaţi reale între abordarile empirice si normative din domeniile distincte care se integreaza în conceptul dezvoltarii durabile: economia. Institutul Naţional de Statistica transmite la Eurostat un sistem parţial de indicatori. înca notabile. integrat în sistemul european al dezvoltarii durabile. Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituţii. Diferenţele. În faza actuala. guvernenaţionale. este angajata în mod activ în acest proces. respectiv. sunt preluate dinamic în procesul de dezvoltare a aplicaţiilor de raportare statistica. dintre modalitaţile de construcţie. reflecta nevoia perceputa de a dispune de astfel de instrumente. România. care s-au intensificat în ultimii ani atât la nivel naţional cât si în formule multinaţionale colaborative.Monitorizarea tendinţelor dezvoltarii folosind si indicatori situaţi în afara activitaţii economice precede formularea principiilor dezvoltarii durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabila elaborate sub egida Naţiunilor Unite si. În aceste condiţii.o directa si eficienta cooperare inter-instituţionala. grupuri de experţi sau centre de cercetare pâna la administraţii locale. a factorilor ecologici si sociali ai dezvoltarii. aflate înca într-o faza de fundamentare teoretica. În aceasta etapa. inclusiv reflectarea în sistemul conturilor naţionale.

un set de indicatori pentru obiectivele operaţionale subordonate (Nivel 2) si indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenţie pentru politicile asociate (Nivel 3). va permite masurarea performanţelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. partenerii sociali si formaţiunile relevante ale societaţii civile. armonizat si congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE. în care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naţionale si a Strategiei UE reduce marja de eroare în privinţa evaluarii resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor convenite. a fost însarcinata sa continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a îmbunataţi omogenitatea raportarii. mecanismul de monitorizare evidenţiaza anumite categorii de indicatori aflate înca în stadiul de dezvoltare. într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportarilor asupra implementarii Strategiei pentru Dezvoltare Durabila la nivelul Uniunii Europene. cuantificate si actualizate regulat. Colectarea si prelucrarea informaţiilor de încredere. statele membre ale UE au obligaţia sa-si creeze forme de suport instituţional adecvate pentru coordonarea dezvoltarii si utilizarii instrumentelor statistice de monitorizare si pentru revizuirea periodica (la 2 ani) a fiecarei Strategii Naţionale. O prima versiune a acestui set de indicatori a fost folosita pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reînnoite. buna guvernare). prin urmare.instituţiilor Uniunii. Comisia Europeana. În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European. agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila. În forma sa curenta. Se are în vedere operaţionalizarea a doua tipuri de indicatori: 16 . cu asistenţa grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. Este vorba. în afara acestei structuri (indicatorii contextuali). Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea ţintelor cantitative ale Strategiei UE. Pentru urmarirea si verificarea implementarii prezentei Strategii Naţionale se va crea si întreţine un sistem naţional de indicatori statistici ai dezvoltarii durabile. Structura de indicatori produsa de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a Strategiei UE reînnoite asociaza fiecarei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel 1). de un proces continuu. S-a stabilit ca obiectivele de atins si instrumentele de masurare a performanţelor economice în raport cu responsabilitaţile sociale si de mediu sa fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia Europeana si de fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri. Un set suplimentar de indicatori. pentru monitorizarea progreselor naţionale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. dar incomplet sau insuficient pentru urmarirea si evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu. este inclus pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al caror raspuns la intervenţii ramâne neidentificat.

În acest mod. toate politicile vor forma obiectul monitorizarii. • Indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabila a României. pe etape (ţinând seama de faptul ca primul termen de raportare asupra implementarii Strategiei Naţionale este luna iunie 2011) precum si rolul de coordonare conceptuala si metodologica al Institutului Naţional de Statistica. CURS 4 OBIECTIVE-ŢINTĂ ŞI MODALITĂŢI DE ACŢIUNE CONFORM SNDD Provocari cruciale 17 . inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. compararea performanţelor naţionale cu cele ale partenerilor internaţionali si cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite.• Indicatorii naţionali de dezvoltare durabila. Ansamblul activitaţilor legate de elaborarea sistemului naţional de indicatori ai dezvoltarii durabile se va desfasura sub îndrumarea si controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila propus în Partea V a prezentei Strategii. totodata. acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le genereaza. termenele de execuţie. focalizaţi pe prioritaţile-cheie exprimate prin ţinte cuantificabile care sa permita. componenţa si modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. urmarind responsabilizarea decidenţilor politici si permiţând opiniei publice sa evalueze succesul acţiunilor întreprinse. În acest cadru urmeaza sa se stabileasca mandatul. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat în permanenţa.

fiind necesare. în acelasi interval de timp. precum si un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total în domeniul transporturilor. precum si cresterea eficienţei energetice cu 20%. ratificata de România în 1994. cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivelul UE. comparativ cu nivelul anului 1990. în acelasi timp. În pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. cu pâna la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în totalul consumului energetic. precum si a efectelor negative ale acestora asupra societaţii si mediului.1. Ţintele avute în vedere si termenele de punere în aplicare sunt. urmând ca cel târziu în anul 2009 acesta sa fie adoptat. Obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. se conformeaza obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primavara a Consiliului European din 9 martie 2007. precum si al tendinţei de crestere a preţului energiei.1. ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbarilor climatice. 18 . si cresterea. respectiv de reducere. Prin Strategia si Planul de Acţiune ale României în domeniul schimbarilor Climatice în perioada 2005-2007. cât si al adaptarii la efectele schimbarilor climatice si cresterii gradului de constientizare în acest domeniu. promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanţa majora în pachetul legislativ privind schimbarile climatice si energia din surse regenerabile prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20%. ce vor reveni României în perioada post-2012 în calitate de stat membru al Uniunii Europene. energia este un element esenţial al dezvoltarii la nivelul Uniunii. pâna în anul 2020. în unele privinţe. mai exigente decât cele stabilite în Strategia pentru Dezvoltare Durabila revizuita a UE din iunie 2006. Pachetul legislativ menţionat este înca în dezbatere la nivel european. Schimbarile climatice si energia curata Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbarilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera. În aceeasi masura. În conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene din 2007. temperatura globala va continua sa creasca. Conform prevederilor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la instabilitatea pieţelor internaţionale de energie si la tendinţa de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrâns de deţinatori. al cresterii dependenţei de importul de resurse energetice. schimbarile climatice sunt definite ca fiind modificarile care pot fi atribuite direct sau indirect activitaţilor omenesti si care afecteaza compoziţia atmosferei la nivel global si se adauga variabilitaţii naturale a climei observate în decursul unor perioade relevante. masuri urgente de adaptare la efectele schimbarilor climatice. au fost realizate o serie de acţiuni importante atât în domeniul limitarii emisiilor de gaze cu efect de sera.

pregatirea pieţei de 19 . valorificarea resurselor secundare de energie. utilizarea raţionala si eficienta a resurselor primare neregenerabile si scaderea progresiva a ponderii acestora în consumul final. servicii energetice. gaze naturale. reducerea impactului asupra mediului si integrarea în piaţa regionala de energie.Prin realizarea unei pieţe interne de energie. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile. în contextul integrarii regionale. carbune. este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung: cresterea securitaţii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice. • Competitivitatea: Continuarea dezvoltarii si perfecţionarii pieţelor concurenţiale de energie electrica. promovarea producerii de energie electrica si termica în centrale de cogenerare de înalta eficienţa. cresterea competitivitaţii în domeniul energiei. • Dezvoltarea durabila: Îmbunataţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţietransport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie si distribuţie si prin reducerea consumului total de energie primara raportat la valoarea produselor sau serviciilor. cresterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total si în producţia de electricitate. Pentru România. petrol. uraniu. cooperarea regionala pentru protecţia infrastructurii critice in domeniul energiei. reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului si respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi atmosferici. a rutelor si reţelelor de transport naţionale si regionale. pe care România trebuie sa-si mobilizeze cu prioritate eforturile în conformitate cu obiectivele si politicile convenite la nivelul Uniunii Europene. stimuleaza economisirea de energie si atragerea de investiţii în sectorul energetic. a resurselor energetice proprii. în condiţii de siguranţa si competitivitate. promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi. ca stat membru al Uniunii Europene. îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de sera. cu accent pe sporirea gradului de eficienţa energetica si ambientala. sunt: • Securitatea energetica: Menţinerea suveranitaţii naţionale asupra resurselor primare de energie si respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei. Orizont 2013. Obiectiv naţional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt si mediu si crearea premiselor pentru securitatea energetica a ţarii pe termen lung conform cerinţelor unei economii moderne de piaţa. susţinerea activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic. cresterea siguranţei ofertei de energie si menţinerea unui grad acceptabil de dependenţa faţa de importuri prin diversificarea surselor de import. Uniunea Europeana urmareste stabilirea unor preţuri corecte si competitive. Principalele direcţii strategice în domeniul politicii energetice.

România are obligaţia sa elaboreze si sa prezinte Comisiei Europene un Plan Naţional de Acţiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile în domeniile transporturilor. participarea la schema comunitara de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. pâna la 31 martie 2010. liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului constant si nediscriminatoriu al participanţilor din piaţa la reţelele de transport. conform pachetului legislativ prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008.5% în perioada 2008-2016 în comparaţie cu nivelul consumului mediu din perioada 2001-2005. Pe baza unor politici naţionale si a unor strategii energetice la nivel regional si local se va promova modernizarea sistemelor de încalzire urbana prin folosirea unor tehnologii de înalta eficienţa. continuarea procesului de restructurare în sectorul de extracţie si utilizare a lignitului în vederea cresterii profitabilitaţii si accesului pe piaţa de capital. acorduri voluntare. Reabilitarea energetica a cel puţin 25% din fondul de cladiri multietajate va asigura obţinerea unor importante economii de energie. termice si gazelor naturale. încalzirii si racirii. reglementari. Se va pune în aplicare un nou sistem de asistenţa sociala. uniform si direcţionat. extinderea serviciilor pentru economii de energie. Acest obiectiv se va realiza prin masuri legislative. precum si a masurilor care urmeaza sa fie adoptate în vederea atingerii acestor obiective. care sa asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autoritaţi pentru reformarea sistemului actual de subvenţii pentru energie si ajutoare pentru consumatorii vulnerabili. electricitaţii. în conformitate cu primul Plan Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice 2007-2010. continuarea procesului de restructurare si privatizare în sectoarele energiei electrice. dezvoltarea infrastructurii energetice. În condiţiile în care obiectivul-ţinta pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului de energie sa provina din surse regenerabile în anul 2020. Prin încurajarea selectiva a investiţiilor se va asigura punerea în funcţiune a unor noi capacitaţi de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate. cu impact major asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi si asupra siguranţei de funcţionare a sistemului energetic naţional. noile 20 . distribuţie si la interconexiunile internaţionale. înfiinţarea bursei regionale de energie si participarea în continuare a Romaniei la procesul de consolidare a pieţelor energetice la nivel european.certificate albe privind utilizarea eficienta a energiei. Prin masuri coerente de crestere a eficienţei energetice se va obţine o reducere a consumului de energie finala cu 13. instrumente financiare si de cooperare. urmarindu-se modernizarea sistemelor de încalzire eco-eficienta a locuinţelor si de alimentare cu energie la costuri suportabile. În ceea ce priveste sursele regenerabile de energie. O atenţie speciala se va acorda politicii energetice rurale. reducerea emisiilor de dioxid de carbon si cresterea suportabilitaţii facturilor energetice la nivelul consumatorilor.

Începând cu anul 2007. legislaţia în domeniu prevede ca furnizorii sunt obligaţi sa achiziţioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii. la negocierile interne privind adoptarea în anul 2009 a pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. infrastructuraconstrucţii. s-a abordat la nivel european si problematica adaptarii la efectele schimbarilor climatice prin adoptarea Carţii Verzi de catre Comisia Europeana. Sectoarele vulnerabile la efectele schimbarilor climatice în România si care necesita o analiza mai detaliata sunt: biodiversitatea. convenite în cadrul UE prin distribuirea responsabilitaţilor între statele membre privind promovarea energiei regenerabile. sectorul forestier. urmând sa ajunga la 11. agricultura. prin intermediul UE. Piaţa Certificatelor Verzi. Documentul prevede acţiuni la nivelul UE concentrate pe 4 direcţii: • Integrarea adaptarii în politicile sectoriale. vizând ţarile vecine. ponderea resurselor regenerabile va reprezenta în România circa 11% din consumul total de resurse primare de energie. de capacitatea de adaptare naturala si umana. la Copenhaga. de gradul de dezvoltare socio-economica. • Integrarea adaptarii în politica externa a statelor membre UE. în cadrul UE. mediului de afaceri si a sectorului public în pregatirea unor strategii coordonate si cuprinzatoare în domeniul adaptarii.obiective pentru România în perioada 2012-2020 se vor conforma ţintelor asumate în procesul de distribuire a responsabilitaţilor statelor membre UE. energie. Aplicarea sistemului „certificatelor verzi” va spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electrica raportat la cantitatea de electricitate vânduta consumatorilor. România participa. La nivelul anului 2010. 21 . de serviciile de sanatate si de mecanismele de supraveghere a dezastrelor. având în vedere ca mecanismul centralizat de tranzacţionare. România va participa activ. sanatate. si cantitatea de energie electrica furnizata anual consumatorilor finali. Adaptarea la efectele schimbarilor climatice reprezinta un proces complex datorita faptului ca gravitatea efectelor variaza de la o regiune la alta. În acelasi timp. turism. • Implicarea societaţii. resursele de apa. • Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetarilor în domeniu. a unui nou acord global în domeniul schimbarilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a acţiunilor suplimentare necesare în perioada post-2012. depinzând de vulnerabilitatea fizica. De asemenea.2% în 2015. industrie. funcţioneaza înca din anul 2005. la negocierile internaţionale sub egida ONU (Convenţia-cadru si Protocolul de la Kyoto) în vederea convenirii la sfârsitul anului 2009. transport.

în condiţiile respectarii criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse. geotermala. România va trebui sa majoreze cota parte a surselor regenerabile (solara. procent calculat pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de benzina si motorina folosite. reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie si industrie si din sectoarele transporturi.26 tep/1. biogaz etc. Intensitatea energiei primare va scadea la 0. Acestea dispun de mijloace reduse de subzistenţa si de o capacitate limitata de a face faţa variabilitaţii climatice si dezastrelor naturale. Prin cresterea eficienţei energetice. deseuri etc. ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%. Se prevede ca.17 tep/1. numarul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera la nivel european sa fie redus cu 21% faţa de numarul acestora în anul 2005. sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii) din România. hidro. 22 . Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionarii eficiente si în condiţii de siguranţa a sistemului energetic naţional.000euro2005 (sub media UE din 2006). îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” si la nivel internaţional în urma adoptarii unui nou acord global în domeniu. ţinta avuta în vedere de România este ca. iar cel de energie finala cu 18% comparativ cu media consumului din 2001-2005. Orizont 2020. Va continua procesul de reabilitare energetica a circa 35% din fondul de cladiri multietajate de locuit. Nivelul de utilizare în transporturi a biocarburanţilor si altor carburanţi regenerabili va reprezenta minimum 10%.O atenţie deosebita trebuie acordata comunitaţilor sarace care depind în mare masura de utilizarea directa a resurselor naturale locale. ar fi posibil sa beneficieze de o crestere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de sera raportate la nivelul anului 2005. Emisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de alocare si distribuire a certificatelor. eoliana.5% în 2005. administrative si comerciale. iar intensitatea energiei finale la 0. la nivelul anului 2020. cu o ţinta intermediara de 5. consumul de energie primara se va reduce cu 20%. pentru anul 2020.) în consumul final de energie de la 17. Potrivit studiului de impact realizat în vederea menţinerii unui echilibru echitabil între eforturile întreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterala în anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% faţa de nivelul de emisii din 1990. cu obiectivul de a ajunge la 20% în 2020).000euro2005 (aproape de media UE din 2006). atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensitaţii si eficienţei energetice. agricultura. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.8% în 2005 la 24% în 2020 (faţa de media UE de 8. Conform Pachetului legislativ aflat în dezbaterea Parlamentului European si a Consiliului UE.75% în 2010. construcţii.

• Stabilirea cailor de comunicare în vederea implementarii masurilor de adaptare la nivel local. consumul de energie primara se va reduce cu 30%. a tuturor strategiilor si programelor naţionale astfel încât sa se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale. • Cresterea gradului de constientizare privind adaptarea la efectele schimbarilor climatice.20% din potenţialul hidroenergetic amenajabil dar înca nevalorificat. România va continua sa contribuie efectiv. precum si recomandarile privind masurile de adaptare si studiile necesare în vederea unei mai bune abordari stiinţifice a adaptarii. 23 . iar consumul de energie finala cu 26% comparativ cu media consumului din perioada 2001-2005. Va continua construirea de centrale si amenajari hidrotehnice care sa prelucreze 15. conform acordurilor în vigoare la nivel internaţional si comunitar. O mare parte din deciziile care influenţeaza în mod direct sau indirect adaptarea la schimbarile climatice se iau la nivel local. inclusiv doua noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavoda si finalizarea unor proiecte hidroenergetice. fara a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul României. Schimbarile de comportament în cadrul societaţilor si comunitaţilor depind într-o mare masura de gradul de constientizare a problemei. prevazute cu facilitaţi pentru captarea si stocarea geologica a dioxidului de carbon. Urmare a unei evaluari preliminare. Orizont 2030. Prin cresterea eficienţei energetice. au fost identificate pentru fiecare sector în parte potenţialele efecte negative cauzate de schimbarile climatice. Se va generaliza iluminatul cu lampi eficiente. la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene în domeniul schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si implementarea de masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice.Vor fi puse în funcţiune si racordate la sistemul naţional noi unitaţi de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevazute. îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera în concordanţa cu acordurile internaţionale si comunitare existente si implementarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice. Obiectiv naţional: Alinierea la performanţele medii ale UE privind indicatorii energetici si de schimbari climatice. În România. sunt propuse urmatoarele acţiuni: • Integrarea adaptarii la efectele schimbarilor climatice în momentul aplicarii si al modificarii legislaţiei si politicilor actuale si viitoare. Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice si caldurii bazate pe surse de energie si centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon. • Revizuirea bugetului.

În vederea acoperirii necesarului de energie electrica pentru dezvoltarea economica şi consum se vor realiza suplimentar 2 unitaţi nuclearo-electrice. Se va realiza o reducere cu 5% pâna în 2015 a depasirilor actuale ale nivelurilor limita privind calitatea aerului în orase. preţuri si durate de calatorie) urmeaza sa se alinieze progresiv pâna în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa. Condiţiile de siguranţa vor creste. Pentru îmbunataţirea comportamentului în raport cu mediul. valoarea serviciilor oferite pentru populaţie si impactul considerabil asupra mediului. feroviare. batrâni. acordându-se o atenţie speciala grupurilor vulnerabile (copii. persoane cu mobilitate redusa). Se vor îmbunataţi legaturile între orase prin stimularea serviciilor de transport public interurban si de coordonare a gestiunii si se va garanta o accesibilitate generala minima a serviciilor publice pentru toţi cetaţenii. iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport. sociale si de mediu ale societaţii. estimându-se o reducere cu 50% a numarului de decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 faţa de anul 1998. Indicatorul relativ al accesibilitaţii (combinând servicii. În domeniul protecţiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politica de „risc zero”. precum si tendinţele negative înregistrate în ultimii ani în privinţa productivitaţii resurselor consumate (a se vedea Partea 24 . Se va continua reabilitarea termica a circa 40% din fondul existent de cladiri multietajate precum si dezvoltarea de proiecte de cladiri pasive sau cu consumuri energetice foarte reduse (1550 kWh pe metru patrat si an). maritime. fluviale si aeriene având destinaţiile principale în Europa. Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mica a populaţiei si nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite. Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de dezvoltare ale României. urmând ca proporţia sa creasca apoi pâna la 15% la emisiile unde transportul constituie sursa principala de poluare ţinând seama de situaţia precara a infrastructurii si a parcului de mijloace de transport. date fiind relaţiile sale de interdependenţa cu celelalte ramuri ale economiei naţionale. reducând.2. Transport durabil Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport sa satisfaca nevoile economice. se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrarii în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii. transbordari. societaţii si mediului. la minimum impactul lor nedorit asupra economiei. Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunataţirea serviciilor rutiere. în acelasi timp. 1.

industriile prelucratoare etc. cu perspectiva construirii altor doua unitaţi în urmatorii 7-9 ani) si a diminuarii ponderii centralelor termoelectrice pe carbune si pacura care necesita transportul unor cantitaţi mari de combustibil. se poate aprecia ca stabilizarea cererii nu se va putea realiza în perioada 2007-2013. depozitare si desfacere. a consumurilor specifice de materiale si energie în toate sectoarele productive ale economiei. cu efecte asupra ponderii cererii de transport de marfa si persoane. cu efecte asupra volumurilor transportate. • Ajustarii treptate a structurii transporturilor prin diminuarea. biomasa. solara. • Modificarii structurii producţiei de energie electrica. în conformitate cu standardele europene. Desi estimarea modului în care va evolua cererea de transport în tone/km în raport cu cresterea PIB prezinta înca un înalt grad de incertitudine. a extinderii energeticii nucleare (dublata în 2008.II. micro-hidro).) si valoare adaugata mare. Orizont 2013. ca urmare a valorificarii unor surse regenerabile de energie (eoliana. a ritmului de crestere a transportului rutier si reorientarea fluxurilor de marfuri si calatori spre celelalte moduri de transport în urmatoarele etape. • Modificarii graduale a proceselor de producţie. geotermala. acestui sector îi revine o pondere semnificativa din alocarile de fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013. Raportul negativ dintre evoluţia cererii de transport (în special rutier) si cresterea produsului intern brut (PIB). rapida si eficienta a persoanelor si marfurilor la nivel naţional si internaţional. ca urmare a implementarii programelor de impulsionare a inovarii tehnice si tehnologice si de crestere a competitivitaţii. iar tendinţa de cuplare negativa înregistrata în perioada 20012005 va continua si dupa anul 2013. într-o prima etapa. • Stabilizarii cererii de transport privat si a evoluţiei artificiale a nevoii de mobilitate în si în afara centrelor urbane printr-o planificare urbana si spaţiala echilibrata si prin îmbunataţirea serviciilor publice în transportul de calatori. Tendinţa nefavorabila privind productivitatea resurselor consumate înregistrata în perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activitaţii de transport s-a realizat integral prin consum 25 . • Reducerii. Obiectiv naţional: Promovarea unui sistem de transporturi în România care sa faciliteze miscarea în siguranţa. se estimeaza ca se va reduce în viitor ca urmare a: • Modificarii progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucreaza cu cantitaţi mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri. care este în prezent de 4 ori mai mare decât media UE. siderurgia si petrochimia) si consuma multa energie si prin cresterea ponderii sectoarelor care au consumuri materiale si energetice mai reduse (serviciile. Capitolul 2). uneori pe distanţe mari.

• Cresterea vitezei de circulaţie pe caile ferate la 140-160 km/ora. transformarea lor în centre logistice si integrarea lor în sistemul de transport intermodal. prin dezvoltarea structurii funcţionale a acestora. • Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat. oferind alternative de transport competitive în lanţul logistic „door to. optimizarea utilizarii mijloacelor de transport în condiţii de siguranţa si competitivitate.000 tdw pe sectorul românesc al Dunarii precum si a fluenţei traficului fluvial pe toata lungimea coridorului Rhin-Main-Dunare (care intereseaza direct 8 state membre ale UE).door” si contribuind la reducerea impactului asupra mediului. repararii si întreţinerii infrastructurii si mijloacelor de transport (mai ales în ceea ce priveste transportul feroviar). modernizarea parcului de material rulant si asigurarea condiţiilor pentru transferul echilibrat al unei parţi din transportul rutier pe cel feroviar. de platforme multimodale cargo pe Aeroportul Internaţional „Henri Coanda” Bucuresti Otopeni si pe alte aeroporturi specializate în operarea de marfuri. 26 . cu ţinta de a obţine o cota de piaţa de 15% pâna în 2015 (26% pentru transportul de pasageri). • Dezvoltarea progresiva a traficului pe caile navigabile interioare prin modernizarea si dezvoltarea infrastructurii portuare. ceea ce va permite cresterea vitezelor medii de circulaţie si a fluiditaţii traficului. asigurarea condiţiilor de navigaţie a navelor de pâna la 2. cresterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar în porturi. corespunzatoare normelor tehnice si de exploatare ale UE si cu eficienţa economica. • Relansarea transportului maritim prin porturile românesti de la Marea Neagra si de pe Dunarea maritima. consolidarea intermodalitaţii prin dezvoltarea de platforme logistice în portul Constanţa si porturile dunarene. sociala si ecologica ridicata. feroviar. • Accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzura fizica si morala avansata si înlocuirea acestora cu mijloace moderne. sporirea si diversificarea ofertei de transport de marfuri si a calitaţii serviciilor de transport de calatori. naval si aerian. într-un cadru echilibrat de concurenţa loiala inter-portuara. Promovarea transportului pe caile navigabile interioare va avea un impact economico-social semnificativ prin cresterea competitivitaţii transportului fluvial în relaţia cu celelalte moduri de transport. ca opţiune de transport complementara transportului rutier.suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizarii si implementarii progresive a unui set de acţiuni specifice cu privire la: • Modernizarea infrastructurilor de transport rutier. • Asigurarea unui tratament egal între sistemele de transport din punctul de vedere al finanţarii modernizarii.

• Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbunataţirii protecţiei mediului. prioritaţile. obiectivele si modalitaţile de alocare a fondurilor structurale si de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport în perioada 2007-2013. concentrate pe urmatoarele obiective: • Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TENT) de pe teritoriul Romaniei în scopul realizarii unui sistem sustenabil de transport integrat cu reţelele UE. Pe baza analizei celor mai bune practici din celelalte ţari ale UE. corelata cu noile politici ale UE. 2030 (elaborata în anul 2008). aprobat la 12 iulie 2007. Pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind protecţia mediului în domeniul transporturilor. atât pentru pasageri cât si pentru marfuri. se vor elabora reglementari privind taxele de utilizare a infrastructurilor si mijloacelor de transport si se vor promova masuri stimulative. Programul Operaţional Sectorial „Transport”. Aceste masuri vor conduce implicit la reducerea semnificativa a consumurilor de energie si a emisiilor poluante. si reducerea efectelor adverse asupra mediului. cu efecte benefice asupra costurilor si competitivitaţii pe ansamblul sistemului naţional de transport. • Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport. prin instrumente financiare si/sau fiscale (reducerea sau scutirea de 27 . stabileste. Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi în marile aglomeraţii urbane si pe reţelele de transport cu trafic intens în vederea stabilirii modalitaţilor optime de protejare a populaţiei si a mediului. securitate si de protecţie a mediului. corespunzator angajamentelor asumate de România în acest sector si Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 si 2020. standardele si reglementarile aplicabile. dezvoltarea si modernizarea reţelei de transport de interes naţional si european. Obiectivul urmarit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre România si statele membre ale UE prin reducerea semnificativa a timpilor de parcurs. gazele cu efect de sera si pentru zgomotele la sursa provenite din activitaţile de transport. îmbunataţirea siguranţei si calitaţii serviciilor pe principalele destinaţii la nivel naţional si în cadrul UE. în afara axelor prioritare TEN-T. cerinţele de siguranţa. focalizata pe indicatori privind nivelurile admisibile. metodele si mijloacele de monitorizare si control pentru emisiile poluante. inclusiv cu reglementarile în domeniul maritim. a sanataţii umane si a siguranţei circulaţiei. într-o viziune coerenta. cu scopul de a realiza un sistem naţional de transport sustenabil.• Realizarea progresiva a performanţelor impuse pe piaţa transportului aerian privind interoperativitatea. Programul Operaţional Sectorial „Transport” 2007-2013 reprezinta una dintre componentele prin care se asigura implementarea obiectivelor stabilite prin lege înca din anul 2003 pentru realizarea.

Se va finaliza procesul de liberalizare a pieţei interne de transport. pe reţeua modernizata si dezvoltata (în mod firesc. cu racordare la coridoarele IV si VII (Dunarea).accize. dupa anul 2020. respectiv pentru ramura sudica a Coridorului IV rutier si feroviar transeuropean si se va încheia cea de-a doua etapa a modernizarii reţelelor naţionale. cererea de transport în tone/km raportata la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020. sociale si de mediu a transporturilor si realizarea unor progrese substanţiale în dezvoltarea infrastructurii de transport. dezvoltarea si asigurarea starii tehnice si funcţionale a reţelei de transport neincluse în Programul Operaţional Sectorial 2007-2013. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa eficienţei economice. Un accent deosebit se va pune pe menţinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în parametrii de proiectare si pe eliminarea elementelor degradate prin lucrari de întreţinere si reparaţii. În urma masurilor întreprinse în prima perioada de referinţa. Se vor finaliza studiile si vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier si feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova pâna la frontiera cu Bulgaria. 28 . progresiv. în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020. Orizont 2030. sa se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare si dezvoltare începute si în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2018-2024. astfel încât sa se atinga în anul 2020 valoarea medie a UE. Orizont 2020. cu finanţare asigurata. Este previzibil ca. vor exista diferenţe între previziuni si rezultatele efective. subvenţii pentru cercetare-dezvoltare) pentru utilizarea mai larga a biocarburanţilor si a combustibililor alternativi în activitatea de transporturi. Se vor asigura condiţiile financiare si tehnice pentru continuarea lucrarilor la proiectele de modernizare si dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuţie în perioada 2007-2013 si vor fi demarate lucrarile la proiectele pentru care au fost elaborate studii. Vor fi derulate programele si acţiunile pentru modernizarea. Se vor demara studiile pentru reţeaua de infrastructuri situata pe coridoarele stabilite în urma acţiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030. iar prioritatile sa se concentreze pe atingerea standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reţeaua Principala de Trafic Intens TEN-T. Se va asigura finanţarea si finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaţional 20072013. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toţi parametrii de baza ai sustenabilitaţii în activitatea de transporturi. altele decât cele situate pe traseele TEN-T. acestea urmând sa fie revizuite si corectate periodic).

Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului si vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de catre diferite grupuri de utilizatori. CURS 5 29 .

este corelat cu strategiile de dezvoltare si cu celelalte programe finanţate din fonduri europene si naţionale si vizeaza conformitatea cu directivele UE în materie. pe conservarea si valorificarea prudenta a capitalului natural. Printre factorii determinanţi ai acestei evoluţii a fost constientizarea pericolelor reale ale schimbarilor climatice cauzate de activitaţile umane precum si percepţia publica tot mai accentuata asupra avantajelor folosirii unor produse si servicii curate din punct de vedere ecologic. pentru respectarea valorilor limita de emisii (dioxid de sulf. valorificare. (c) Reducerea impactului negativ asupra mediului si diminuarea schimbarilor climatice cauzate de sistemele de încalzire urbana în cele mai poluate localitaţi pâna în 2015. Acţiunea în acest domeniu se va concentra pe punerea în aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deseurilor la nivel naţional si regional prin orientarea ierarhica a investiţiilor conform prioritaţilor stabilite: prevenire. (b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor prin îmbunataţirea gestionarii deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe pâna în 2015. atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ. colectare selectiva. recunoasterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme. Programele de management integrat se vor extinde progresiv si în mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare. strategiile si programele naţionale referitoare la mediu corespund orientarilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite (2006) si vizeaza realizarea urmatoarelor obiective specifice: (a) Îmbunataţirea calitaţii si accesului la infrastructura de apa si apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare în majoritatea zonelor urbane pâna în 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata. prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente în domeniu. într-o masura crescânda. Pe ansamblu. Obiectiv naţional: Reducerea decalajului existent faţa de alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu. si prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate. conforme conceptului de dezvoltare durabila si cu respectarea principiului «poluatorul plateste». oxizi de azot si pulberi) în vederea conformarii cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalaţii mari de ardere. Orizont 2013. Acţiunile 30 . respectiv 2017. Programul Operaţional Sectorial de “Mediu” al României 2007-2013. Strategiile succesive de dezvoltare durabila ale Uniunii Europene (2001 si 2006) tind sa puna accentul. cu efecte benefice asupra sanataţii si bunastarii oamenilor.Conservarea si gestionarea resurselor naturale Obiectiv general SDD/UE: Îmbunataţirea gestionarii resurselor naturale si evitarea exploatarii lor excesive. reflectând în acelasi timp interesele naţionale. tratare si eliminare. aprobat de Comisia Europeana în iulie 2007. România a obţinut perioade de tranziţie pâna în anul 2013. reciclare.

programate prevad utilizarea raţionala a surselor de energie neregenerabile si. Ţintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numarului de arii protejate si situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate. cu extinderea suprafeţei de plaja cu 30%. Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitari de coasta pe o lungime de 10 kilometri. la nivel naţional si local. Obiectivele principale vizeaza instituirea unui management durabil al inundaţiilor în zonele cele mai expuse la risc si protejarea si reabilitarea litoralului Marii Negre. Obiectivul principal în perioada de referinţa este implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii în vederea conservarii diversitaţii biologice. a surselor regenerabile sau mai puţin poluante în sistemele de încalzire urbana. alunecari de teren) prin crearea unor unitaţi operative 31 . întrucât infrastructura precara a reţelelor de încalzire municipala cauzeaza pierderi însemnate în reţelele de distribuţie a apei. (d) Conservarea biodiversitaţii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate. a habitatelor naturale. Intervenţiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei strategii pe termen lung.5 milioane locuitori din zonele de risc si reducerea riscului de incidenţa a inundaţiilor în zonele de intervenţie cu 30%. inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000. a speciilor de flora si fauna salbatica. Realizarea unui nivel adecvat de protecţie împotriva inundaţiilor se impune datorita cresterii în intensitate a acestor dezastre naturale în ultimul deceniu. si atragerea participarii publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele relevante ale UE. management. ţintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregatirea si începerea punerii în aplicare a unui numar de 10 proiecte majore de protecţie împotriva inundaţiilor de care sa beneficieze circa 1. în corelare cu dezvoltarea reţelei Natura 2000.5 milioane persoane (93 morţi) si producând daune grave elementelor de infrastructura (pagube totale estimate la 2 miliarde euro). Inundaţiile din 2005 si 2006 pe teritoriul României au avut efecte catastrofale. supervizare si publicitate. acolo unde este posibil. elaborarea unor harţi de pericol de risc si a unor metodologii precise pentru pregatirea de proiecte. Se va acţiona pentru eficientizarea intervenţiilor dupa inundaţii si alte dezastre naturale (cutremure. Se are în vedere corelarea acestor masuri cu programul de gestionare a apei. în special cele referitoare la pasari si habitate. de la 3 în 2006 la 240 în 2015 si extinderea acestor suprafeţe la 60% din totalul ariilor protejate. afectând peste 1. Acţiunile prevazute vizeaza întarirea capacitaţii instituţionale. (e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei prin implementarea masurilor preventive în cele mai vulnerabile zone. vizând acţiuni la nivel naţional si regional privind dezvoltarea graduala a infrastructurii pentru prevenirea inundaţiilor si reducerea consecinţelor destructive ale acestora.

În masura în care se acopera necesarul de finanţare pe domeniul gospodaririi apelor si apelor uzate. ajungându-se la încadrarea emisiilor de SO2. instruirea si dotarea lor cu echipamente. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al ţarilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabila a resurselor naturale. la fiecare 6 ani. a depozitelor ecologice.000 locuitori vor avea asigurata aprovizionarea cu apa potabila de calitate si acces la canalizare precum si dotarea cu staţii de epurare a apelor uzate în proporţie de 100% înca din anul 2018. canalizare si tratarea apelor uzate în localitaţile rurale mai mici. În mediul rural. NOx si pulberi în limitele prescrise de Directivele UE. înca din aceasta perioada de programare vor trebui stabilite necesitaţile privind modificarile legislative. În privinţa managementului integrat al deseurilor. localitaţile cu peste 2. pentru mediul urban. Harţile de hazard si harţile de risc la inundaţii vor fi revizuite pâna în decembrie 2019 si actualizate. se va continua reabilitarea sistemelor centrale de încalzire. promovarea unor tehnologii eco-eficiente. inclusiv completarea reţelei Natura 2000.speciale. inclusiv crearea de noi instituţii sau redistribuirea responsabilitaţilor pentru implementarea proiectelor din noua perioada de programare. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului de mediu si masurile preconizate pentru perioada 2008-2013. inclusiv prin transformarea deseurilor organice în compost. precum îmbunataţirea sistemelor de avertizare si informarea publica asupra riscurilor. Pe baza analizei rezultatelor obţinute pâna în 2013. În anul 2021 vor fi revizuite planurile de management si amenajare a bazinelor si spaţiilor hidrografice. iar în 2018 se va face o evaluare preliminara. capacitaţile si reformele administrative. 32 . adâncirea studiilor de specialitate pentru fundamentarea proiectelor. si utilizarea exclusiva. Se va continua procesul de îmbunataţire a serviciilor de apa. va creste gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deseurilor. introducerea si urmarirea unor noi indicatori sintetici de performanţa. aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si gestionarea integrata a zonelor de litoral. prioritaţile de acţiune si necesarul de finanţare pentru perioada urmatoare. Vor continua acţiunile iniţiate în perioada anterioara pentru îmbunataţirea biodiversitaţii si patrimoniului natural prin perfecţionarea gestionarii ariilor naturale protejate. Orizont 2020. ulterior. se va trece treptat de la depozitarea deseurilor la colectarea selectiva si valorificarea într-o proporţie mai mare a deseurilor reciclabile. Planul de management al riscului de inundaţii va fi definitivat si publicat pâna în decembrie 2015. conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. La capitolul îmbunataţirea calitaţii aerului. vor fi reevaluate domeniile de intervenţie. introducându-se ajustarile necesare.

Regulamentele.600 euro pe cap de locuitor. Desi nu exista înca un sistem medical european unitar ci numai modele de referinţa (german. în condiţiile în care toate sistemele din ţarile UE sunt de tip social si se bazeaza pe principiul solidaritaţii (asiguraţii beneficiaza egal de servicii. în linii generale. 33 . Orizont 2013. Orizont 2030. scandinav). îmbunataţirii calitaţii aerului. Sanatatea publica Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate în condiţii de egalitate si îmbunataţirea protecţiei împotriva ameninţarilor la adresa sanataţii. odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992). în linii mari. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de performanţele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an. iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat ca toate politicile în alte domenii-cheie ale activitaţii comunitare trebuie sa ţina cont de cerinţele de protecţie a sanataţii umane. Vor fi reanalizate prioritaţile de acţiune în domeniul gestionarii deseurilor. Resursele alocate domeniului sanataţii si sistemelor de sanatate în statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridica la circa 8. inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari parţi a zonei de litoral. elaborarea planurilor de acţiune pentru prevenirea inundaţiilor si intervenţiile în cazul dezastrelor naturale. precum si prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obţinute în perioada anterioara de referinţa. francez. România se va alinia.5% din PIB. acţiunilor de prevenţie si starii generale a populaţiei.Se va încheia. desi contribuţiile lor variaza dupa venit). Obiectiv naţional: Îmbunataţirea structurii sistemului de sanatate. cu variaţii de la ţara la ţara. la cerinţele si standardele UE privind gestionarea apei si apelor uzate. în condiţiile respectarii principiului subsidiaritaţii. reprezentând în medie. si se vor stabili noi obiective în conformitate cu politicile UE si tendinţele predominante pe plan mondial. a calitaţii actului medical si a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sanatate. în conformitate cu proiecţiile preliminare ale Planului de management al bazinelor hidrografice. conservarii biodiversitaţii si patrimoniului natural. este evidenta tendinţa spre adoptarea unor standarde si protocoale comune pentru efectuarea si evaluarea tratamentelor. Se prevede atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apa din România. ameliorarea starii de sanatate a populaţiei si cresterea performanţei sistemului de sanatate. britanic. directivele si deciziile adoptate de-a lungul timpului în cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar si sunt obligatorii pentru statele membre. 1. Sanatatea publica a devenit în mod oficial un domeniu care intra în competenţa Uniunii Europene.

cu o capacitate de notificare si verificare imediata. Reducerea impactului asupra sanataţii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV. infecţii nosocomiale) precum si a bolilor cronice. Planul Strategic al Ministerului Sanataţii Publice 2008-2010 ofera unele repere orientative privind desfasurarea. în continuare. focalizarea acţiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populaţiile aflate în situaţie de risc crescut. Promovarea unor intervenţii asupra determinanţilor starii de sanatate prin ierarhizarea  factorilor de risc pe diferite grupuri de populaţie. realizarea dotarii cu aparatura si echipamente medicale. (iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilitaţi pentru atragerea personalului medical în zone izolate. evaluarea eficacitaţii campaniilor de constientizare si ajustarea lor în vederea cresterii impactului pe termen lung. nivelului de sanitaţie si igiena în locuinţe. inclusiv cu mijloace de transport specifice. prin licitaţii publice deschise.România nu dispune înca de o viziune strategica pe termen mediu si lung în domeniul sanataţii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanţa din celelalte ţari ale Uniunii Europene si pentru integrarea organica a acestor preocupari în strategiile naţionale si programele operaţionale sectoriale sau tematice. 24 ore pe zi. Deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate. reabilitarea a 15 spitale judeţene de urgenţa. Principalele direcţii de activitate stipulate pe termen scurt sunt: (a) Cresterea accesibilitaţii la serviciile medicale: (i) Implementarea de programe naţionale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor vulnerabile prin: Dezvoltarea capacitaţii de reacţie rapida la ameninţarile la adresa sanataţii prin  eficientizarea structurii existente de supraveghere si raspuns în privinţa bolilor transmisibile. inclusiv în privinţa sedentarismului. a acestui proces si recomanda elaborarea si adoptarea unei Strategii Naţionale de promovare a sanataţii si a educaţiei pentru sanatate.  (ii) Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura.  tuberculoza. 34 . în tot cursul anului. instituirea unor programe de educaţie pentru sanatate si de informare asupra riscurilor. precum si a unor planuri specifice pe patologii. defavorizate economic. introducerea unor sisteme de raportare standardizata si de evaluare periodica pe baza unor indicatori specifici. alcool si droguri psihotrope. consumului de tutun. stabilirea unor pachetele minime de îngrijiri medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile. siguranţei alimentare. nutriţiei. infecţii cu transmitere sexuala. echipamente si mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenţa noi (8 regionale universitare si 20 judeţene). deplasarea în asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea starii de sanatate a populaţiei si a riscurilor specifice.

organizaţiile neguvernamentale si societatea civila.  asistenţei medicale primare si serviciilor de specialitate acordate în ambulator. implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performanţei. (c) Îmbunataţirea finanţarii sistemului de sanatate prin cresterea transparenţei în utilizarea fondurilor. (d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competenţe. (b) Cresterea calitaţii serviciilor medicale: Asigurarea continuitaţii actului medical prin cresterea ponderii îngrijirilor la domiciliu. standardelor si metodologiei de acreditare. reevaluarea specialitaţilor si atestatelor conform standardelor de baza practicate în UE. elaborarea procedurilor.precum si pentru desfasurarea de activitaţi de educaţie pentru sanatate. externalizarea unor servicii. precizarea competenţelor pe tipuri de spitale. dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale. a competenţelor legate de recrutarea. încurajarea cooperarii si parteneriatelor cu sectorul privat. standardizarea masurilor de siguranţa a pacienţilor. Evaluarea spitalelor în perspectiva obţinerii acreditarii prin: constituirea unei Comisii  Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS). înfiinţarea de secţii private în spitale publice. Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale  clinice. (iv) Stabilirea listei de medicamente esenţiale pentru sanatatea populaţiei care sa fie acoperite total sau parţial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate. audit statutar si control financiar. acreditarea tuturor spitalelor în termen de 5 ani (pâna în 2012). cultivarea unui mediu concurenţial real între furnizorii de servicii de sanatate. Realizarea compatibilitaţii cu sistemele de sanatate din celelalte ţari membre ale UE prin  adoptarea de standarde pentru produse si tehnologii medicale. întarirea capacitaţii de evaluare. preluarea de catre autoritaţile locale a activitaţilor de promovare si educaţie pentru sanatate. producerea de materiale informative si educaţionale specifice. formarea si 35 . în special a medicilor. reprofilarea unor unitaţi neperformante. introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale. Cresterea competenţelor profesionale ale personalului medical. extinderea reţelei de asistenţa medicala comunitara integrata. formarea profesionala si crearea unor reţele de informare. întarirea disciplinei financiare. definirea rolului asistenţilor medicali comunitari si formarea profesionala a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie roma). informatizarea sistemului în scopul evidenţierii costurilor reale ale serviciilor medicale. prin  îmbunataţirea pregatirii profesionale de baza. introducerea unor criterii mai severe pentru obţinerea licenţei de medic si pentru formarea profesionala a asistenţilor medicali si a infirmierelor. cresterea abilitaţilor de comunicare ale personalului medical. atribuţii si responsabilitaţi catre administraţia publica locala.

evaluarea intermediara la 6 luni si finala dupa 1 an a rezultatelor obţinute în fiecare etapa si operarea corecturilor necesare. inclusiv de medicina dentara. (e) Reorganizarea instituţionala a Ministerului Sanataţii Publice. evaluarea stiinţifica a efectelor utilizarii unor organisme modificate genetic în alimentaţia umana si animala. Omisiuni importante faţa de prioritaţile stabilite în sectorul sanataţii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila se constata în privinţa iniţiativei legislative si designului instituţional din partea autoritaţilor centrale de specialitate în domenii precum securitatea alimentelor.evaluarea activitaţii mediatorilor sanitari si asistenţilor comunitari precum si a celor legate de asistenţa medicala. reglementarea producerii si utilizarii substanţelor chimice. a transferului spitalelor orasenesti. nici pe departe exhaustiva. precum si în condiţii de saracie extrema etc. desi conţine obiective ambiţioase în raport cu situaţia existenta la punctul de pornire. într-o prima etapa. în speţa în sfera transporturilor. Este. obezitate. iar în a doua etapa a spitalelor municipale în administrarea efectiva a autoritaţilor si comunitaţilor locale. asociate sau nu cu HIV/SIDA). realizarea. care sa ţina seama în mai mare masura de evoluţiile demografice mai mult decât îngrijoratoare. necesara implicarea activa a serviciilor de sanatate publica în acţiunile menite sa duca la realizarea unei calitaţi a mediului în care nivelul contaminanţilor produsi de om sa 36 . se axeaza în principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje faţa de indicii de performanţa consideraţi drept minimali în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. a structurilor din subordinea sau coordonarea sa. influenţa factorilor poluanţi. Dupa cum se poate vedea din simpla enumerare a acţiunilor preconizate pe termen scurt. folosirea aditivilor si etichetarea produselor alimentare destinate consumului uman. Lista acestor omisiuni. cancer si neuropsihice. asupra sanataţii umane. inclusiv a radiaţiilor ionizante si substanţelor radioactive. care pot crea riscuri semnificative pentru sanatatea populaţiei si a mediului natural. O atenţie speciala va trebui sa fie acordata problemelor specifice de sanatate care pot surveni drept consecinţa a schimbarile climatice. dimensiunea reala a problemelor de sanatate mentala si impactul socio-economic al starilor emoţionale si de stres. inclusiv pesticidele. de asemenea. problemele specifice ale riscurilor de sanatate pe domenii ocupaţionale. este prea lunga pentru a justifica absenţa unor preocupari prospective pe orizonturi mai largi. Viitoarele programe în domeniu vor trebui sa se concentreze pe efectele asupra sanataţii populaţiei generate de mobilitatea transfrontaliera. Planul aprobat pentru 2008-2010. comunale si a centrelor de sanatate. modificarea morbiditaţii prin cresterea incidenţei bolilor cardiace si a celor provocate de diabet. recrudescenţa unor maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice. în unitaţile de învaţamânt.

efectuarea sistematica de cercetari de cost/eficacitate si cost/beneficiu.nu aiba un impact semnificativ si sa nu reprezinte un risc pentru sanatatea umana. a incidenţei si mortalitaţii prin cancer de sân si de colon. Aceasta presupune: Identificarea riscului pe care îl prezinta pentru sanatatea umana diferitele categorii de  contaminanţi. inclusiv prin iniţiative legislative. pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor de sanatate prin analiza performanţei sistemului în funcţie de rezultate. Va continua cresterea procesului de acoperire a populaţiei cu servicii de baza cum ar fi asistenţa de urgenţa. incidenţei îmbolnavirilor si mortalitaţii prin boli transmisibile si prin cancer (scadere cu 50%). se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaţional pentru prevenţia secundara (screening) în privinţa cancerului de col uterin. cresterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar si cu servicii de asistenţa de psihiatrie comunitara la 70% din necesar. Orizont 2030. În acest scop. Obiectiv naţional: Alinierea deplina la nivelul mediu de performanţă inclusiv sub aspectul finanţarii serviciilor de sanatate. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului sanitar si masurile preconizate pentru perioada anterioara. începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri instituţionale. Fixarea anumitor prioritaţi mediu-sanatate la stabilirea politicilor specifice prin care se  urmareste eliminarea contaminanţilor sau utilizarea substanţelor nepericuloase în produse si în procesele de producţie. aducerea acestui nivel la valori acceptabile. se prevede continuarea trendului descrescator în privinţa mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne. substanţele periculoase trebuie sa devina obiectul unor proceduri specifice de management al riscului înainte ca acestea sa fie utilizate. cel puţin. cresterea cu 50% a accesului la servicii de asistenţa medicosanitara (îngrijiri pe termen lung) a populaţiei de vârsta a treia. Prin implementarea principalelor programe de sanatate. 37 . Se vor iniţia noi masuri. Identificarea si evaluarea traseelor pe care contaminanţii ajung în organismul uman si  stabilirea celui mai eficient mod de acţiune pentru a diminua nivelul de expunere sau. integrarea aspectelor de sanatate si demografice în toate politicile publice ale României. evaluarea tehnologiilor. Obiectiv naţional: Atingerea unor parametri apropiaţi de nivelul mediu actual al starii de sanatate a populaţiei si al calitaţii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE. Orizont 2020. în special pentru asigurarea calitaţii serviciilor de asistenţa medicala în condiţiile descentralizarii si managementului pe programe. al celorlalte state membre ale UE.

CURS 6 Incluziunea sociala. la cerinţele si standardele UE privind accesul la serviciile de baza privind asistenţa de urgenţa. în linii generale. demografia si migraţia 38 .România se va alinia. asistenţa medicala primara. controlul cancerului. asigurarea cu servicii de sanatate mintala la nivelul comunitaţii.

Activitaţile Uniunii Europene în domeniul protecţiei si incluziunii sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi obiective si modalitaţi de acţiune si încurajeaza cooperarea dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. unele dintre acestea în avans. releva faptul ca o buna parte dintre obiectivele asumate în 2003 si care prezinta relevanţa pentru problematica incluziunii sociale au fost îndeplinite. Aceste politici vor trebui sa vizeze. persoanele cu dizabilitaţi. tinerii care parasesc sistemul de stat pentru protecţia copilului.Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societaţi bazate pe incluziunea socială prin luarea în considerare a solidaritaţii între generaţii si în interiorul lor si asigurarea cresterii calitaţii vieţii cetaţenilor ca o condiţie a bunastarii individuale durabile. promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate. de asemenea. îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. în mod prioritar. Grupurile ţinta identificate includ: populaţia roma. de asemenea. decalajele faţa de media UE în privinţa accesului la serviciile de protecţie sociala si a masurilor active pentru promovarea incluziunii sociale ramân importante si vor constitui obiectul unei preocupari serioase. îndatoriri precise în baza Pactului European pentru Tineret si a Pactului European pentru Egalitatea de Gen. Programele prin care sunt finanţate iniţiativele sociale acopera ansamblul populaţiei României. persoanele afectate de boli profesionale. infractorii si fostii delincvenţi. familiile cu mai mult de 2 copii. precum si pentru gestionarea responsabila a fenomenelor demografice si migraţiei. printr-un ansamblu de politici publice. persoanele dependente de droguri si alcool. victimele violenţei domestice. creând premisele pentru o îmbunataţire substanţiala a situaţiei pâna în anul 2013 si în perioadele urmatoare. promovarea coeziunii sociale. stabilizarea si redresarea într-un orizont de timp realist a situaţiei demografice. instituţional si participativ modern pentru reducerea riscurilor de saracie si excluziune sociala. Statelor membre le revin. femeile. si dupa 2013. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile Sociale de Interes General statueaza reperele principale ale responsabilitaţilor agenţiilor guvernamentale si organismelor de suport în acest domeniu. persoanele fara adapost. refugiaţii si azilanţii. familiile monoparentale. Cel de-al doilea Raport al României asupra realizarii Obiectivelor Mileniului convenite în cadrul ONU. aprobat la 18 septembrie 2007. dar sunt direcţionate prioritar spre reducerea riscului saraciei. La acestea se adauga problemele specifice ale copiilor ai caror parinţi se afla la munca temporara în 39 . Orizont 2013. copiii în situaţii de risc. persoanele infectate cu HIV/SIDA. Obiectiv naţional: Crearea unui cadru legislativ. egalitaţii de sanse si diversitaţii culturale. care a înregistrat tendinţe negative alarmante în ultimele doua decenii. Cu toate acestea.

rezultând în cresterea oportunitaţilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile si realizarea coeziunii si solidaritaţii sociale. prevenirea excluziunii sociale si implementarea conceptului de economie sociala. Legea unica a prestaţiilor sociale si operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale. c Promovarea egalitaţii de sanse pe piaţa muncii prin facilitarea accesului femeilor în zone economice rezervate tradiţional barbaţilor. 40 . Întrucât România are unul dintre cele mai mari segmente de populaţie de etnie roma din ţarile UE. furnizarea unor servicii utile pentru populaţie. timpul flexibil de munca etc. precum si apariţia unor noi actori în economie.). la nivelul întregii Uniuni Europene. potrivit sondajelor recente.strainatate si care se afla în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie (reprezentând. discriminarii sau harţuirii sexuale la locul de munca. În perioada imediat urmatoare se vor realiza urmatoarele acţiuni: . crearea unei pieţe a muncii incluzive. favorizând o abordare focalizata si personalizata.Elaborarea si adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea saraciei. furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu. d Iniţiative transnaţionale pentru o piaţa incluziva a muncii prin extinderea ariei de colaborare cu celelalte ţari membre ale UE. adaptarea formarii profesionale la noile tehnologii. combaterea stereotipurilor de gen. între 1/3 si 1/5 din numarul total al familiilor din unele zone rurale). fundaţii si asociaţii de caritate si voluntariat). sindicate etc. inclusiv recalificarea pentru alte ocupaţii a persoanelor angajate în industrii care prezinta risc de delocalizare (textile. apare necesara iniţierea si promovarea consecventa a unor acţiuni concrete. privind problematica specifica a acestei etnii. asociaţii patronale sau profesionale. inclusiv prin adoptarea unor masuri legislative si practici uniforme. cetaţenia activa. asociaţii de ajutor reciproc. confecţii). Principalele domenii de intervenţie prevazute sunt: a Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activa a tuturor actorilor relevanţi (instituţii publice. inclusiv acţiuni de sensibilizare si constientizare publica privind problematica populaţiei de etnie roma. În acest fel. violenţei domestice. schimb de experienţa si informaţii privind legislaţia primara si secundara. metodologiile de evaluare a performanţei în domeniul protecţiei si incluziunii sociale. traficului de fiinţe umane. procedurile de lucru. b Îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin masuri suplimentare celor prevazute pentru ansamblul populaţiei. inclusiv Legea de înfiinţare a Observatorului Social si a unui centru de documentare în domeniul incluziunii sociale. va fi sprijinita dezvoltarea unor comunitaţi locale puternice. la poziţii de conducere sau în politica.) si încurajarea cu precadere a acţiunii sociale a organizaţiilor neguvernamentale si altor formaţiuni ale societaţii civile (cooperative sociale.

care sa cuprinda un ansamblu de masuri pro-active. servicii rezidenţiale. în special prin combaterea muncii nedeclarate si a dumpingului social. . printre altele.Promovarea unor iniţiative românesti proprii în cadrul instituţiilor UE în privind problematica specifica a comunitaţilor rome.Reanalizarea cuantumului prestaţiilor sociale si a sistemului de alocaţii familiale având ca scop. dezvoltarea 41 domeniul incluziunii sociale. . Ţinând seama de aceste elemente. centre multifuncţionale). autoritaţile locale si regionale.Consolidarea capacitaţii instituţionale si administrative a autoritaţilor centrale si locale si a interacţiunii acestora cu fundaţiile caritabile si asociaţiile de asistenţa pe baza de voluntariat. împreuna cu partenerii sociali.Susţinerea sectorului neguvernamental în vederea dezvoltarii de servicii sociale prin reglementarea unui cadru unic de finanţare si stabilirea procedurilor de sprijinire a asociaţiilor si fundaţiilor care desfasoara activitaţi de asistenţa sociala. compatibile cu principiile dezvoltarii durabile si cu drepturile fundamentale ale omului. .Iniţierea si dezvoltarea unor servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (crese. autorizare si licenţiere a furnizorilor de servicii în domeniul asistenţei sociale si a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul protecţiei copilului. pentru stabilizarea si redresarea situaţiei. pentru promovarea unei acţiuni concertate. realizarea unor campanii de constientizare privind drepturile copiilor. .. inclusiv adoptarea unor reglementari unitare la nivelul întregii Uniuni Europene .Modernizarea si dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale. centrele de învaţamânt si de formare profesionala si societatea civila. cu precadere a celor de urgenţa (centre sociale. persoanelor vârstnice sau cu dizabilitaţi. .Asigurarea unui sistem unic de acreditare. asigurarea dezvoltarii oportunitaţilor si accesului pe piaţa forţei de munca a lucratorilor migranţi. centre de zi. reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala. victimelor violenţei în familie si altor categorii defavorizate. bazate pe datele stiinţei.Promovarea de programe speciale pentru cresterea calitaţii vieţii persoanelor în vârsta. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucratorilor migranţi si ale întreprinderilor care îi angajeaza. . conţinând propuneri concrete. cu implicarea mai accentuata a autoritaţilor publice locale si organizaţiilor civice în acordarea serviciilor socio-medicale si de îngrijire ambulatorii si la domiciliu. . gradiniţe) si a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilitaţi. este o prioritate de interes naţional elaborarea unei Strategii privind populaţia României pe termen lung (pâna în 2050) si foarte lung (pâna la sfârsitul secolului). dezvoltarea si modernizarea serviciilor de rezidenţa. Pâna în anul 2013 se va asigura elaborarea si va începe implementarea cadrului legislativ unitar privind problematica migraţiei forţei de munca. vizând obiectivul unei mobilitaţi echitabile.

abordarii bazate pe principiul flexicuritaţii vor conduce la fructificarea eficienta a beneficiilor mobilitaţii geografice pentru individ si pentru economie în ansamblu Orizont 2020. . egalitatea de sanse si sprijinirea activa a grupurilor defavorizate. a Strategiei Naţionale pe termen lung privind populaţia si fenomenele migratorii. în centre rezidenţiale sau la domiciliu cu acţiuni de integrare pe piaţa muncii. si implementarii politicilor de incluziune si solidaritate sociala si optimizarea coordonarii între 42 .Adaptarea sistemului de educaţie si formare profesionala la evoluţiile demografice si la nevoile pieţei muncii. . îngrijirii si educarii copiilor. facilitarea inserţiei/reinserţiei parinţilor pe piaţa muncii prin diversificarea masurilor care încurajeaza reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala. de a mobiliza participarea activa a comunitaţilor.Întarirea capacitaţii autoritaţilor locale de a identifica în mod corect prioritaţile.Dezvoltarea unui sistem de pensii si ajutoare sociale adecvat evoluţiilor demografice. . b Dezvoltarea si implementarea unui sistem de protecţie sociala adecvat provocarilor demografice si sprijinirea iniţiativelor favorabile realizarii acestui scop prin: . de a administra eficient realizarea proiectelor si fondurile alocate în acest scop.Asigurarea unei abordari integrate privind incluziunea activa a grupurilor dezavantajate prin combinarea masurilor personalizate de asistenţa în cadrul comunitaţilor. . îndeosebi a familiei tinere cu doi si trei copii. în noul cadru legislativ si instituţional. .Îmbunataţirea si sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinţelor previzibile ale evoluţiilor demografice.Dezvoltarea sistemului de prestaţii si servicii sociale pentru crearea de condiţii favorabile cresterii. Obiectiv naţional: Promovarea consecventa. a normelor si standardelor UE cu privire la incluziunea sociala. punerea în aplicare pe etape.Stoparea declinului natalitaţii. . asigurarea accesului cu sanse egale a întregii populaţii la servicii de sanatate a reproducerii. .Promovarea politicilor sociale de susţinere a familiei. diminuarea mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne.Cresterea speranţei de viaţa si a speranţei de viaţa sanatoasa prin dezvoltarea serviciilor de sanatate de calitate. precum si a campaniilor de informare si a programelor naţionale de promovare a activitaţilor sportive si a alimentaţiei echilibrate. Obiectivele operaţionale prioritare avute în vedere pentru aceasta perioada includ: a Consolidarea capacitaţii instituţionale pentru asigurarea actualizarii permanente instituţiile publice. cresterea si diversificarea ofertei de locuri de munca. mediul de afaceri si societatea civila prin: .

adaptarea condiţiilor de la locul de munca si furnizarea de formare profesionala pentru lucratorii vârstnici.Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lunga durata pentru persoanele vârstnice dependente.Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaţa muncii. la servicii medicale si sociale de calitate. educaţie si sociale de calitate. .. în special al celor din mediul rural. . pentru reducerea saraciei si discrepanţelor economico-sociale si pentru promovarea unor politici responsabile în privinţa conservarii si utilizarii raţionale a resurselor naturale ale planetei. .Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din ţari terţe.Limitarea disparitaţilor în distribuţia teritoriala a populaţiei. facilitarea accesului persoanelor vârstnice.Promovarea principiului îmbatrânirii active si echilibrarea raportului de dependenţa în sistemul de pensii. inclusiv a celor în vârsta de peste 50 ani. Orizont 2030.Elaborarea si punerea în aplicare a unei politici de imigrare corespunzatoare obiectivelor Strategiei demografice. pe aceasta baza. a ţintelor si modalitaţilor de acţiune pentru perioada urmatoare. . . inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc sa continue sa munceasca.Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Naţionale privind Populaţia României si revizuirea. Saracia globala si sfidarile dezvoltarii durabile Uniunea Europeana si statele sale membre se afla printre principalele susţinatoare ale procesului de extindere a aplicarii principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global. promovarea menţinerii în activitate a lucratorilor vârstnici. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE în privinţa coeziunii sociale si calitaţii serviciilor sociale. Pentru a asigura cresterea calitaţii vieţii cetaţenilor si persoanelor rezidente în România si pentru reducerea si inversarea declinului demografic.Reducerea ratei saraciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an.Asigurarea accesului tuturor cetaţenilor si rezidenţilor la servicii de sanatate.Promovarea unor masuri active pentru scaderea numarului tinerilor sau familiilor tinere care  emigreaza definitiv.Înscrierea pe o tendinţa sigura de diminuare a reducerii numarului populaţiei generale. . dezvoltarea programelor flexibile de lucru. vor fi urmarite urmatoarele obiective orientative: . . c. În acest 43 . . . Managementul adecvat al migraţiei forţei de munca prin: .Cuprinderea tuturor persoanelor apte de munca în sistemul de educaţie si formare profesionala continua.

si alocarea în acest scop a circa 0. precum si de a întreprinde toate demersurile pentru susţinerea realizarii Obiectivelor Mileniului. Cooperarea pentru dezvoltare este integrata în ansamblul politicii externe a României. a fost aprobata Agenda de Acţiune privind rolul UE ca partener global în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. în termeni cantitativi si calitativi. conform obligaţiilor de stat membru al UE. cu o contribuţie de circa 60% din totalul alocaţiilor ODA pe plan internaţional.sens. UE si-a asumat obligaţii precise. Obiectiv naţional: Implementarea instrumentelor legislative si instituţionale aferente statutului României de ţara donatoare de asistenţa pentru dezvoltare. stabilirea prioritaţilor si modalitaţilor de acţiune. prin care se reitereaza angajamentul UE de a ramâne cel mai important donator la nivel mondial. raspunderea principala revenind statelor în curs de dezvoltare. atât printr-o politica proprie.17% din VNB în 2010. România a devenit stat donator de asistenţa pentru dezvoltare. care vor trebui sa-si onoreze angajamentele. privind sporirea substanţiala.25% din venitul naţional brut (VNB) în 2013 si 0. cât si prin asocierea la politica si eforturile financiare ale UE în materie.33% în 2015. România poate acorda asistenţa statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare al OCDE. Uniunea Europeana si statele sale membre reprezinta cel mai mare donator din lume. În calitate de stat membru al UE. în conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai înalt nivel în cadrul ONU precum si al Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ. Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoita (2006) reitereaza aceste angajamente de solidaritate internaţionala prin integrarea ariei problematice a dezvoltarii durabile la nivel global în Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborarii multilaterale si bilaterale pentru sporirea eficienţei. 44 . Ministerul Afacerilor Externe este instituţia responsabila pentru coordonarea si gestionarea politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare. Din punctul de vedere al volumului asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA). Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activa a dezvoltarii durabile la nivel global si asigurarea punerii de acord a politicilor interne si externe ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltarii durabile si angajamentele sale în aceasta privinţa. Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008. coerenţei si calitaţii ajutorului pentru dezvoltare în perioada urmatoare. Odata cu aderarea la UE. cu ţinta intermediara de 0. Orizont 2013. Atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în contextul unei dezvoltari durabile reprezinta o responsabilitate comuna a tuturor partenerilor. a contribuţiei sale la ajutorul pentru dezvoltare si la îmbunataţirea guvernanţei internaţionale în materie de protecţie a mediului.

inclusiv al celor referitoare la sporirea substanţiala a volumului de asistenţa oficiala pentru dezvoltare. 45 . Pentru anii urmatori se are în vedere sporirea bugetului alocat ODA. dezvoltarea infrastructurii. lista statelor beneficiare putând fi extinsa si pentru state din Asia Centrala.Principalul obiectiv al politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare îl reprezinta susţinerea eforturilor de reducere a saraciei în statele beneficiare de asistenţa. ci si ca o modalitate concreta de promovare a intereselor naţionale ale României. nu numai ca o obligaţie morala de solidaritate internaţionala. si prin implementarea Convenţiei de la Bucuresti privind protecţia Marii Negre împotriva poluarii (1992). De asemenea. România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul finanţarii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) si al cresterii eficacitaţii asistenţei pentru dezvoltare (ca semnatara a Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea asistenţei). ocuparea forţei de munca. educaţia si formarea profesionala. în scopul consolidarii profilului României ca ţara donatoare în stransa colaborare si coordonare cu ceilalţi donatori internaţionali. în contextul mai larg al contribuţiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În acelasi timp. cresterea graduala a asistenţei bilaterale. Pe plan regional. Vor fi întreprinse acţiuni de constientizare a cetaţenilor asupra importanţei implicarii României în programele de asistenţa pentru implementarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global. în care a acumulat în procesul de aderare la UE o experienţa ce se poate dovedi utila statelor partenere. Balcanii de Vest si Caucazul de Sud. prin utilizarea raţionala si eficienta a fondurilor puse la dispoziţie de guvernul român si de alţi parteneri europeni si internaţionali. Africa si America Latina) si sectoarele de direcţionare prioritara a asistenţei (buna guvernare. în special în domeniul economic. în corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene si prin concretizarea iniţiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperarii în bazinul dunarean. dezvoltarea economica. România a adoptat Strategia Naţionala privind Politica Naţionala de Cooperare Internaţionala pentru Dezvoltare si Planul de Acţiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotarâre de Guvern aprobata la 31 mai 2006. Strategia stabileste prioritaţile geografice (Europa de Est. menţionate în Strategia Naţionala. întarirea capacitaţii instituţionale si coerenţei de acţiune la nivel naţional în sectorul guvernamental. România va continua sa acţioneze în sprijinul extinderii colaborarii transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltarii durabile în zona Marii Negre. în sensul respectarii obligaţiilor asumate. dar si în cel neguvernamental. sanatatea. consolidarea instituţiilor democratice si statului de drept. protecţia mediului). România va continua sa acorde asistenţa în acele domenii prioritare. În conformitate cu practica europeana.

si promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. Va continua promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. si alocarea în acest scop a circa 0. printre altele. ca vehicul principal al integrarii preocuparilor de conservare si folosire raţionala a resurselor naturale la nivel planetar. prin eforturi în direcţia programarii multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a saraciei. întarirea rolului si competenţelor Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi si transformarea acestuia într-o agenţie specializata a ONU. crearea unei Agenţii Naţionale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare. În sensul Declaraţiei de la Paris privind Eficacitatea Asistenţei (2005). România va spori în continuare bugetul alocat în scopurile asistenţei oficiale pentru dezvoltare. România va urmari dezvoltarea simţului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra procesului de dezvoltare. punând accentul pe obţinerea de rezultate si responsabilizarea în dublu sens. în efortul general de îndeplinire a obiectivelor dezvoltarii durabile. Orizont 2020. va urmari alinierea la politicile UE pe linia cooperarii pentru dezvoltare si va susţine demersurile comune ale UE în domeniu. întreprinderii unor analize si misiuni comune ale donatorilor si utilizarii eficiente a mecanismelor de cofinanţare. În scopul consolidarii profilului internaţional de donator al României vor fi avute în vedere. inclusiv din punctul de vedere al alocarilor bugetare ca procent din venitul naţional brut.50% din venitul naţional brut. Orizont 2030. crearii unor mecanisme comune de implementare. Obiectiv naţional: Alinierea completa a României la politicile Uniunii Europene în domeniul cooperarii pentru dezvoltare. 46 . în vederea obţinerii de catre România a statutului de membru al Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare. armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere. Obiectiv naţional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei si resurselor disponibile în România în slujba asistenţei pentru dezvoltare.România va susţine. alinierea asistenţei la necesitaţile lor reale. sporirea bugetului alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare în vederea respectarii obligaţiilor asumate la nivel european si internaţional. Se vor întreprinde demersuri pentru alinierea la cerinţele OCDE. România va promova o mai buna coordonare si complementaritate între donatori. si se va promova coordonarea si complementaritatea între donatori. alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene. cu respectarea principiilor de baza înscrise în Declaraţia de la Paris privind eficacitatea asistenţei.

1% din totalul locurilor de munca în UE. În esenţa. creaţiei contemporane si diversitaţii culturale ca premisa a coeziunii si solidaritaţii europene este menţionata în mod expres în Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE si se regaseste în principalele documente politice ale Uniunii Europene. eventuala lor irosire. Dezvoltarea durabila ca obiectiv strategic fundamental presupune încetaţenirea unor practici si instrumente libere si diverse de acces la educaţie si cunoastere. cresterea accesului tuturor categoriilor de populaţie. de catre ministerele de linie si 47 . realizarea unui echilibru raţional între libertatea de acces si combaterea pirateriei digitale. peisajele culturale) revine frecvent în dezbaterile Parlamentului European. la informaţie si cultura si îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului. sub coordonarea Ministerului de resort. precum si într-o serie de convenţii multilaterale adoptate sub egida UNESCO sau a Consiliului Europei. din toate zonele si mediile sociale. Orizont 2013. Importanţa dimensiunii culturale la nivelul Uniunii Europene este evidenţiata de faptul ca în domeniul creaţiei si serviciilor culturale lucreaza aproximativ 6 milioane de cetaţeni europeni. la toate resursele care pot dezvolta creativitatea si spiritul novator. inclusiv în Tratatul de la Lisabona. generând iniţiative importante cum ar fi introducerea unei sigle a patrimoniului european. fiind vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generaţiile urmatoare. Tema protecţiei si valorificarii bunurilor culturale (imobile. reprezentând 3. mobile si imateriale. depasind astfel statutul de simpli consumatori de divertisment. congruent cu reglementarile si practicile existente în cadrul UE. din ignoranţa sau neglijenţa. la tezaurul cultural al propriei naţiuni si al umanitaţii în ansamblu. masuri suplimentare pentru protecţia proprietaţii intelectuale.Dimensiunea culturala a dezvoltarii durabile Pastrarea patrimoniului cultural. devine astfel irecuperabila si ireversibila. promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. protejarea si valorificarea patrimoniului cultural naţional si racordarea lui deplina la spaţiul european si universal al valorilor culturale. principiile dezvoltarii durabile se aplica în egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural. Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile. Activitaţile privind patrimoniul cultural naţional sunt în prezent reglementate de un numar de 43 de acte normative (legi. inclusiv pentru creaţiile online. ordine ale ministrului Culturii si Cultelor) si se realizeaza. Este vorba de asigurarea sansei pentru toţi indivizii de a deveni producatori de cultura. inclusiv cele pentru ratificarea unor convenţii europene sau internaţionale în materie. implementarea primei faze a planurilor de masuri pentru inventarierea. ordonanţe sau hotarâri ale Guvernului. Se subliniaza. valoarea intrinseca si perena a diversitaţii si creativitaţii culturale si se recomanda prudenţa în aplicarea mecanica a logicii strict economice la domeniul cultural. de asemenea. Obiectiv naţional: Crearea si menţinerea unui cadru legislativ si instituţional coerent.

neolitice si eneolitice. stabilizarea legislaţiei secundare si descentralizarea mecanismelor de avizare cu implicarea specialistilor calificaţi în domeniul protejarii si restaurarii monumentelor. Prioritaţile generale identificate în aceasta Strategie sunt: realizarea inventarului si a codului patrimoniului cultural naţional precum si a unui sistem informaţional operativ si eficient care sa conecteze. biserici din lemn. organizaţiile neguvernamentale si universitaţi. muzee etnografice în aer liber. orase antice. descentralizarea deciziei în domeniul punerii în valoare a bunurilor culturale imobile. edificii. cule. în colaborare cu asociaţii profesionale. Proiectul de Strategie în domeniul Patrimoniului Cultural Naţional 2008-2013. 48 . centre de cultura). precum si complexe paleolitice. credinţelor. care reprezinta marturia si expresia valorilor. Strategia evoca drepturile culturale de baza. arhitecţilor peisagisti. dezvoltarea resurselor culturale si folosirea durabila a resurselor patrimoniului. monumente medievale. autoritaţile publice locale. muzee. asezari si necropole din epoca bronzului. si stabileste ca principii generale: participarea cetaţenilor. ansamblurilor si siturilor istorice. rezervaţii arheologice): • Menţinerea unui cadru legislativ coerent prin eliminarea excesului de reglementare si corelarea cu obiectivele planificarii spaţiale.. ecologilor. industriei turismului. fortificaţii si asezari din prima epoca a fierului. autoritaţile centrale si locale. curţi domnesti. conace. cunostinţelor si tradiţiilor aflate în continua evoluţie si cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani si naturali de-a lungul timpului. urbanismului. • Dezvoltarea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural si natural cu participarea directa a specialistilor din domeniile planificarii teritoriului. asa cum sunt fundamentate la nivelul Uniunii Europene. cu accent pe cele care prezinta posibilitaţi rapide de atragere a publicului si de amortizare a cheltuielilor. elaborat în februarie 2008. palate. defineste patrimoniul naţional ca un ansamblu de resurse mostenite. biserici si ansambluri manastiresti. conservarii si restaurarii monumentelor. monumente de arhitectura populara. instituţiile specializate si formaţiunile societaţii civile cu atribuţii sau interese în domeniu. în condiţii de transparenţa. arhitectura industriala. fortificaţii dacice. biserici rupestre. • Stabilirea prioritaţilor si esalonarea multi-anuala a finanţarii în privinţa lucrarilor de restaurare.agenţiile relevante. îmbunataţirea administraţiei în sectorul patrimoniului cultural. (a) În domeniul conservarii si valorificarii patrimoniului cultural naţional obiectivele stabilite se concentreaza pe urmatoarele domenii de intervenţie: 1 Patrimoniul imobil (monumente arheologice si arhitecturale incluzând cetaţi. cladiri civile urbane. sociologilor etc. identificate ca atare indiferent de regimul de proprietate. biserici fortificate. castele. serviciile deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare. instituţii de arta. punere în valoare si revitalizarea monumentelor.

2008 (RPSEE)”. • Acordarea unei prioritaţi majore formarii profesionale a specialistilor în toate profesiile necesare. • Revizuirea unor prevederi ale legislaţiei financiare pentru a stimula utilizarea unor surse suplimentare de finanţare în vederea protejarii monumentelor istorice si cresterii independenţei faţa de subvenţiile bugetare. • Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri din UE si alte state pentru protejarea patrimoniului cultural imobil si a peisajelor. • Responsabilizarea si constientizarea unor paliere sociale diverse asupra rolului patrimoniului cultural imobil în pastrarea identitaţii naţionale si locale si în realizarea coeziunii sociale. • Menţinerea monumentelor înscrise în lista patrimoniului mondial într-un stadiu optim de conservare prin masuri de consolidare în cazul riscului unor degradari iminente. construcţii din secolul XX etc. stiinţa si istorie. • Asigurarea accesului larg al publicului la muzee si colecţii prin acţiuni promoţionale adecvate si anunţarea planurilor expoziţionale cu cel puţin doi ani înainte. pentru lucrarile necesare de întreţinere si restaurare. utilizarea experienţei si lecţiilor învaţate din programele ”Sibiu – capitala culturala a Europei” (2007) si „Programul Regional pentru Patrimoniul Cultural si Natural din Sud-estul Europei 2003.• Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea durabila a zonelor protejate pe baza conservarii integrate a patrimoniului cultural imobil. colecţii cu specific de arta. balneare.). specializate): • Perfecţionarea cadrului legislativ si normativ în materie. amplasarea facilitaţilor turistice astfel încât sa nu impieteze asupra integritaţii monumentelor si zonelor de protecţie. de la cele de cercetare si evidenţa pâna la cele de întreţinere fizica a monumentelor restaurate si revitalizate prin revizuirea sistemului de formare postuniversitara. • Menţinerea în stare optima a exponatelor si stabilirea unor programe clare. realizarea de masuri promoţionale. cu ordine de prioritaţi. • Diversificarea sferei de activitaţi a asezamintelor muzeale pentru a prelua unele dintre atribuţiile unui centru cultural în calitate de mediator cultural si furnizor de servicii culturale. inclusiv la nivelul autoritaţilor locale în cadrul euroregiunilor. stagii în strainatate si perfecţionare continua. • Introducerea unor module speciale la nivel universitar si post-universitar pentru pregatirea si formarea continua a specialistilor muzeografi si în management si marketing cultural. mai ales în zonele de graniţa. arhive. 49 . 2 Patrimoniul mobil (muzee. corectarea erorilor si includerea de noi categorii de situri protejate (industriale. retrasarea reţelei de artere de circulaţie si acces cu salvgardarea peisajului autentic. etnografie si antropologie. • Completarea inventarului de patrimoniu imobil prin identificarea valorilor culturale neclasate. arheologie si istorie.

• Dezvoltarea substanţiala a schimburilor de expoziţii cu muzeele din ţarile Uniunii Europene si din alte state si efectuarea unor proiecte comune de cercetare; • Includerea muzeelor si colecţiilor în ansambluri culturale care sa constituie poli de atracţie pentru vizitatori si dezvoltarea infrastructurii aferente; • Adoptarea unor masuri suplimentare pentru asigurarea integritaţii si securitaţii fizice a bunurilor culturale muzeale împotriva furtului, distrugerii sau deteriorarii si altor factori de risc naturali sau antropici. 3 Patrimoniul imaterial si etnografic (tradiţii si expresii orale având limba drept vector principal, artele vizuale si ale spectacolului, practici sociale, ritualuri si evenimente festive, datini, cunostinţe si practici legate de natura si univers, artizanat tradiţional): • Identificarea, documentarea, cercetarea, inventarierea si actualizarea permanenta a diverselor elemente ale patrimoniului imaterial cu participarea specialistilor, comunitaţilor si organizaţiilor societaţii civile; • Prezervarea, promovarea si punerea în valoare a patrimoniului prin programe la nivel naţional si regional si susţinerea din resurse publice a proiectelor si iniţiativelor în acest domeniu; • Transmiterea în forme autentice a conţinuturilor specifice prin sistemul de educaţie formala si informala si prin mijloacele de informare în masa; • Implementarea unor programe speciale de formare a artizanilor si creatorilor populari în vederea însusirii tehnicilor, materialelor si formelor de expresie tradiţionale pentru prezervarea autenticitaţii si stimularea creativitaţii si inovarii; stabilirea procedurilor de acreditare sau autorizare a formatorilor si de emitere a certificatelor de calificare; • Asigurarea protecţiei legale a proprietaţii intelectuale a comunitaţilor asupra formelor de expresie tradiţionale create înlauntrul lor si care le exprima identitatea spirituala, precum si a artizanilor si creatorilor populari; • Proiectarea unei reţele multifuncţionale la nivel naţional si local (muzee etnografice, scoli populare de arta, ansambluri folclorice, asociaţii voluntare) care sa potenţeze capacitaţile creative si iniţiativele de valorizare si reinserţie a patrimoniului imaterial în coordonatele vieţii comunitare. (b) În domeniul creaţiei contemporane si diversitaţii culturale Planul Naţional Unic de Dezvoltare 2007-2013, secţiunea Cultura, Culte, Cinematografie, stabileste o serie de obiective strategice si direcţii de acţiune: 1 Artele spectacolului: • Diversificarea tipurilor de oferta si a formelor de expresie artistica, inclusiv prin susţinerea proiectelor care vizeaza organizarea de turnee si micro-stagiuni în zonele unde nu exista colective artistice permanente, organizarea de festivaluri, gale, concursuri de creaţie si de interpretare la nivel naţional, regional si local; 50

• Consolidarea si diversificarea structurilor instituţionale prin continuarea descentralizarii administrative si financiare, dezvoltarea infrastructurii instituţiilor de spectacol si dotarea lor cu echipamente moderne; • Asigurarea adresabilitaţii ofertei si, implicit, cresterea audienţelor; cultivarea trasaturilor distinctive ale artelor spectacolului din diferite zone si comunitaţi; • Stimularea creaţiei si promovarea artelor interpretative; susţinerea mobilitaţii profesionale si a circulaţiei artistilor; • Stimularea comunicarii inter-culturale prin organizarea schimburilor de turnee artistice si sprijinirea participarii artistilor români la evenimente internaţionale. 2 Lectura publica si biblioteci: • Actualizarea si completarea colecţiilor de biblioteca; modernizarea incintelor si a serviciilor oferite; • Redefinirea rostului bibliotecilor publice prin conectarea lor la societatea informatica si tehnologica, asumarea rolului de „mediateca” prin îmbogaţirea colecţiilor oferite cu noi tipuri de materiale în format video, electronic si multimedia; • Îmbunataţirea calitaţii prestaţiei bibliotecarilor si a capacitaţii lor de a iniţia programe culturale complexe, inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a comunitaţilor locale. 3 Artele vizuale (sculptura, pictura, gravura, litografia, arta monumentala, scenografia, tapiseria, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desen, design, alte forme de arta aplicata, arta fotografica si procedeele asimilate): • Stimularea potenţialului creativ prin consultarea si implicarea directa a artistilor în elaborarea politicilor si reglementarilor care privesc activitatea acestora; • Protecţia drepturilor de autor si sprijinirea organizarii de asociaţii profesionale sau sindicale ale liber-profesionistilor pentru asigurarea securitaţii lor sociale, siguranţei muncii si ocuparii; • Sporirea interesului publicului pentru artele vizuale prin cresterea numarului si diversificarea funcţionalitaţilor spaţiilor de expunere, sprijinirea formarii pieţei specifice si desfasurarea unor programe de „educaţie pentru arta” în cadrul învaţamântului formal si informal. 4 Industriile culturale: • Cresterea rentabilitaţii si competitivitaţii industriilor culturale românesti pe piaţa UE si internaţionala prin susţinerea întreprinderilor mici si mijlocii în domeniu, revizuirea mecanismelor de acordare a ajutoarelor de stat, identificarea si utilizarea unor surse suplimentare de finanţare, inclusiv prin încurajarea parteneriatelor public-privat; • Îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului;

51

• Promovarea unor mecanisme eficace de protejare a proprietaţii intelectuale, inclusiv prin sisteme de marcare a operelor produse, atât în formate clasice cât si în forme digitale sau virtuale, combaterea pirateriei si contrafacerilor; • Facilitarea accesului la produsele culturale, inclusiv prin comenzi si achiziţii din fonduri publice. 5 Asezaminte culturale (case de cultura, universitaţi populare, scoli populare de arte si meserii, camine culturale, centre de cultura, formaţii artistice si ansambluri profesioniste, centre zonale pentru educaţia adulţilor, Centrul Naţional pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale si filialele sale judeţene): • Asigurarea coerenţei sistemului la nivelul fiecarei comunitaţi prin fructificarea sinergiilor între actorii locali si evitarea paralelismelor; cresterea responsabilitaţii autoritaţilor locale pentru buna funcţionare a asezamintelor; • Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii asezamintelor, dotarea lor cu echipament modern; • Redefinirea si completarea funcţiilor tradiţionale ale asezamintelor; crearea unor centre de resurse si asistenţa pentru elaborarea de programe si proiecte si accesarea unor surse suplimentare de finanţare. Orizonturi 2020 si 2030. Stabilirea obiectivelor naţionale pentru aceste orizonturi de timp nu apare posibila întrucât documentele si studiile elaborate pâna în prezent nu permit identificarea unor prioritaţi de perspectiva în domeniu.

52

efectele se resimt departe de locul declanşării fenomenului. Jumătate din ecosistemele de coastă ale lumii au fost degradate de factorul antropic. 75% din apele cu peşte ale lumii necesită măsuri imediate de stopare sau reducere a pescuitului. Munţii asigură apă dulce pentru jumatăte din populaţia lumii. Aproape un sfert din recifele de corali din lume au fost distruse complet şi 20 până la 30% dintre acestea sunt în pericol de a fi distruse în următorii 10 ani. terenurile agricole şi-au pierdut stratul superior şi dau o recoltă redusă. peste 90% din apele reziduale şi 70% din deşeurile industriale sunt deversate fără a fi tratate. iar apele poluate nu mai pot asigura apă potabilă. În ultimul deceniu. În ţările în curs de dezvoltare. aşa cum emisiile sporite de gaze de seră din ţările industrializate stârnesc îngrijorări cu privire la creşterea nivelului apei în sudul Pacificului. 4% din păduri. deşertificarea ameninţă existenţa a peste un miliard de oameni. astfel încât ecosistemele degradate sunt o sursă majoră a sărăciei. În Europa. Impactul degradării mediului nu se face întotdeauna simţit imediat. de defrişări şi de practicile agricole necorespunzătoare. în mod inevitabil. lumea a pierdut. În total. Pe de altă parte. Cea mai mare rată de despădurire se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare din zonele tropicale. DEGRADAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI Majoritatea activităţilor economice necesită folosirea resurselor naturale. amprenta asupra ecosistemele terestre. unde s-au pierdut. Cauzată. din 100 de ţări. principalul gaz 53 . ca atunci când tăierea copacilor în zonele de munte duce la inundaţii în aval. Concentraţia atmosferică de bioxid de carbon. ecosistemele montane sunt puse în pericol de topirea gheţarilor. Oceanele au mai puţin peşte. Peste un sfert din apele cu peşte ale lumii sunt utilizate în mod excesiv şi jumătate sunt exploatate la capacitate maximă. Deşertificarea afectează aproape un sfert din suprafaţa totală a uscatului şi în jur de 70% din regiunile aride ale lumii se confruntă cu degradări intensificate. iar în Asia de 70%. ceea ce constituie o suprafaţă mai mare decât Venezuela. lăsându-şi. 94 milioane de hectare de pădure. Adeseori. proporţia este de 80%. pentru a asigura rezerva de peşte pe viitor. Pescuitul asigură în mod direct şi indirect existenţa a 400 de milioane de oameni. în general.CURS 7 POLUAREA. a dezastrelor naturale. de păşunat şi de folosirea excesivă a solului sărăcăcios şi strâns legată de sărăcia rurală şi de foamete. În jur de 80% din poluarea marină este cauzată de surse de pe uscat. în ultimul deceniu. în total. a foametei şi a bolilor din toată lumea. Folosirea în exces a resurselor naturale a dus la situaţia în care multe ecosisteme nu se mai pot reface sau susţine şi cei care pierd sunt tot oamenii care se bazează pe ele. Recifele de corali sunt un element esenţial din lanţul trofic al oceanelor.

Pe de altă parte. dar implementarea şi punerea lor în vigoare a fost limitată. Aceasta a constatat că aproximativ 46 de milioane de oameni suferă. Încă 5000 de specii sunt în pericol. dezvoltarea unor surse mai bune de energie va ajuta la prezervarea pădurilor. din 2001. Consumul total de CFC a scăzut de la 1.0 % în Egipt. la distrugerea stratului de ozon – include sancţiuni comerciale în cazul nerespectării prevederilor acestuia şi a înfiinţat un fond pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să oprească folosirea clorofluorocarburilor (CFC). iar suprafaţa şi grosimea gheţii din Marea Arctică scade vara.1 milioane tone în 1986. Peste 11000 de specii sunt înregistrate ca fiind pe cale de dispariţie şi mai mult de 800 de specii au dispărut deja. se estimează că pierderile de teren vor varia între 1. arată că insulele mici şi zonele deltaice sunt cele mai vulnerabile în faţa unei ridicări a nivelului mării cu un metru. conform Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC).20 cm din 1900. 17. la 156000 tone în 1998. de exemplu – în loc să le vâneze. S-au negociat o mulţime de acorduri multilaterale pentru protecţia ecosistemelor. în ţările bogate. O creştere a nivelului mării cu 50 cm va mări acest număr la aproape 92 de milioane. Lupta împotriva sărăciei şi lupta pentru protejarea mediului merg mână în mână. în special în zonele rurale din ţările în curs de dezvoltare. a crescut la peste 360 de părţi la milion. majoritatea gheţarilor non-polari se retrag. Pe de o parte. Spre deosebire 54 . Ultima evaluare a IPCC. degradarea ecosistemelor este adesea rezultatul utilizării în exces a resurselor naturale şi a generării de mari cantităţi de deşeuri. o ridicare a nivelului mării cu un metru ar spori acest număr la 118 milioane. dat fiind că oamenii şi naţiunile sărace trebuie să pună nevoile imediate de supravieţuire înaintea prezervării resurselor pe termen lung. eliminând naţiuni întregi. Dacă nu se iau măsuri. din cauza inundaţiilor cauzate de furtuni. Aceştia trebuie să beneficieze de protejarea speciilor ameninţate – prin turism. în cazul statelor situate la altitudini scăzute. Nivelul mării a crescut cu 10 .de seră. pe insulele mici. în special datorită implementării Protocolului de la Montreal. Unul dintre cele mai de succes acorduri de protecţie a mediului – Protocolul de la Montreal referitor. degradarea mediului este cauzată de sărăcie. în fiecare an. cauzând strămutarea a zeci de milioane de oameni şi.5% în Bangladesh şi până la 80% în Insulele Marshall. 6% în Olanda. cum ar fi construirea de diguri marine. În special în ţările sărace trebuie găsite modalităţi de stimulare a oamenilor pentru protejarea resurselor naturale. de la un nivel pre-industrial de aproximativ 270 de părţi la milion. majoritatea din cauza pierderii sau degradării habitatelor. principala substanţă ce distruge stratul de ozon. Dat fiind că peste jumătate din lemnul tăiat în Africa se foloseşte pentru foc. O treime din bioxidul de carbon generat de activităţile umane în prezent va rămâne în atmosferă încă 100 de ani de acum înainte. în cazul în care nu se iau măsuri majore de protejare a lor. Administrarea mai bună a pământului produce o rezervă stabilă de hrană.

prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum. când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta. de exemplu. pe patul acesteia.de acesta. nămolurilor. Poluarea necontrolată (neorganizată ) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare. colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. Prin poluarea apei. se înţelege alterarea caracteristicilor fizice. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. chimice şi biologice ale apei. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate. ca urmare a dereglării unor procese industriale. Poluarea accidentală apare. evacuate într-un receptor. apelor meteorice. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel. iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. navigaţiei etc. produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. de exemplu. Poluarea apei Apa este un factor important în echilibrele ecologice. Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. majoritatea acordurilor sau convenţiilor de mediu nu au mecanisme sau fonduri pentru punerea în aplicare. cu litosfera. Sunt necesare reglementări corespunzătoare pentru prevenirea pescuitului în exces şi a despăduririi şi este necesară o cooperare internaţională pentru limitarea efectelor schimbărilor climaterice. reziduurilor. în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare. nu doar simple acorduri. imediat ce gazele rezultate în urma 55 . Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute. Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. de exemplu. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera. Poluarea primară apare. Poluarea secundară apare. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate. Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Protejarea ecosistemelor este esenţială pentru dezvoltarea durabilă şi necesită acţiuni clare.

iar unele dintre ele pot provoca creşterea durităţii. . provocând îmbolnăviri.substanţele anorganice. produsele petrolifere. clorurile. Substanţele în suspensie plutitoare. Astfel. . deci. Principalele materii poluante şi efectele acestora Substanţele poluante introduse în ape. de origine naturală sau artificială. sulfaţii etc. sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică.fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei. Prejudiciile aduse mediului de substanţele poluante pot fi grupate în două mari categorii: prejudicii asupra sănătăţii publice şi prejudicii aduse unor folosinţe (industriale. se depun pe diferite instalaţii. Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare. ele dau apei un gust şi miros neplăcut. Prin bioacumulare. cât şi după moarte. după natura lor şi după prejudiciile aduse. inhibând. Dintre acestea se menţionează. spuma datorată detergenţilor. reprezintă poluantul principal pentru apă. consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de origine organică. datorită acţiunii radiaţiilor asupra organismelor vii. Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. navigaţie etc. apoi. piscicole. . Zn .substanţele organice. în suspensie sau dizolvate. . în acelaşi timp. sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate industriale. pot distruge. producând un impact important asupra apelor de suprafaţă şi subterane. Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi industrială irigaţiilor etc. autoepurarea. se depun pe patul emisarului. din surse naturale şi artificiale. transportate în aval de curentul de apă . metalele grele (Pb.. sursele interne fiind cele mai periculoase. sunt numeroase. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor. în scurt. agrement etc. în primul rând. cât şi de modul cum acestea acţionează din exteriorul sau din interiorul organismului. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite.).substanţele radioactive. timp flora şi fauna receptorului. Cr). împiedică absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi. Aceste materii organice sau anorganice. Substanţele poluante pot fi clasificate. organice sau anorganice. şi procesele de autoepurare. în următoarele categorii: . colmatează filtrele. cum ar fi ţiţeiul. câteodată chiar în concentraţii foarte mici. formând bancuri care pot împiedica navigaţia.substanţele toxice nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în organismul uman. metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice.materialele în suspensie. Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de concentraţiile radionuclizilor. uleiul. determină formarea unor gaze urât mirositoare. Cu . produc prejudicii emisarului. irigaţii. radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice. 56 . radionuclizii. de unde sunt. fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire.

) . împiedică folosirea apei în agrement.surse de poluare permanente. • faptul că în natură apa se găseşte sub forme diferite (inclusiv gaze şi vapori) îi măreşte sensibil domeniul de aplicare. fie că se dezvoltă necorespunzător. astfel. . abatoare. Datorită creşterii temperaturii apelor. ajunse în apa receptorilor. conduc la distrugerea florei şi a faunei acvatice. sedimentarea suspensiilor etc. evacuate cu apele uzate. care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanţe în ape. proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile. 57 . . sursele de poluare pot fi: . . • apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacţii fizico-chimice (ca.substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată. viaţa organismelor acvatice devenind. râuri. . sursele de poluare pot fi împărţite în: • surse de poluare naturale.surse de poluare accidentale. scade concentraţia de oxigen dizolvat.. de receptori: apele de suprafaţă (fluvii.microorganismele de orice fel. sunt puternic vătămătoare. împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de fotosinteză.. industria de prelucrare a unor produse vegetale. în general. cum ar fi canalizări. caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii. Sursele de poluare se pot împărţi în două categorii distincte: surse organizate. ceea ce face ca ea să antreneze în curgerea sa diferite substanţe impurificatoare. dificilă. la degradarea construcţiilor hidrotehnice. dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale. • apa este unul din factorii indispensabili vieţii pe pământ. fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. După acţiunea lor în timp. Impurificarea apelor de suprafaţă sau subterane este favorizată de următoarele elemente : • starea lichidă a apei la variaţii mari de temperatură. Microorganismele provenite de la tăbăcării. hârtie. lacuri etc. aceleaşi pentru cele două mari categori. producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat. Principalele surse de poluare a apelor Sursele de poluare sunt. de exemplu. irigaţii. care produc murdărirea în urma evacuării unor substanţe în ape prin intermediul unor instalaţii destinate acestui scop. alimentări cu apă etc. . evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc.). izvoare etc.coloranţii. a vaselor şi instalaţiilor necesare navigaţiei. surse neorganizate. aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică dezvoltarea florei şi a faunei acvatice.surse de poluare nepermanente. După modul de generare a poluării. tăbăcării etc.) şi apele subterane (straturi acvifere.energia calorică.

în special dacă solurile sunt compuse din particule fine. surse cu caracter permanent. care conduce la o impurificare a apelor. cât şi prin căderea plantelor întregi.trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate.impurificări cu ape saline. în urma unor erupţii sau a altor activităţi vulcanice. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive. ele datorându-se. produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje. .• surse de poluare artificiale. Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt : .vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare.trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare. . a. la rândul lor. în cea mai mare parte a lor. rare. care. influenţând negativ folosirea lor. termenul de poluare este. în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere. Sursele naturale de poluare accidentală sunt. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă. gaze sau hidrocarburi. . cum sunt cele din marne şi argilă. a deschiderii unor carsturi. . care se menţin mult timp în suspensie. nepotrivit. Cu toate că. în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în lacuri. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere. a deschiderii unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii etc. conduce la fenomene de impurificare variabile în timp.vegetaţia acvatică. 58 . care fac apele respective improprii folosirii. din cauza nerespectării zonei de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie. datorate activităţii omului. sursele de impurificare provin din: . care pot duce la contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane. adesea. pot fi subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri. el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe străine. unor fenomene cu caracter geologic. de sulfaţi) constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri. oarecum.impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de suprafaţă. în general. în cantităţi mari. în funcţie de perioadele de vegetaţie. atât prin căderea frunzelor. Surse naturale de poluare Sursele naturale de poluare a apelor sunt. modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor. Referitor la apele subterane. . Ele provoacă. în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheaţă . în special.impurificări produse în secţiunea de captare. fixă sau flotantă. în legătură cu aceste surse.

. conţin impurităţi deosebit de nocive. înainte de a ajunge pe sol. caracteristicile apelor uzate orăşeneşti.b. Indiferent de provenienţa lor. De exemplu. sub cerul liber. îngrăşăminte chimice. cât şi substanţe organice. un singur poluant. caracteristici asemănătoare substanţelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. în staţii de epurare proprii industriilor respective. Ape uzate Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii. în principiu. de cele mai multe ori. . o apă industrială uzată având. pot conţine un număr mare de poluanţi. care.ape uzate industriale.ape uzate calde. igienico-sanitare şi socialadministrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale mici. Surse artificiale de poluare A. energia calorică. în halde neraţional amplasate şi organizate. . aşezate pe sol. transportul şi utilizarea acestora. tratate separat. . aer şi sol pe multiple căi. spală din atmosferă poluanţii existenţi în aceasta. în procesul scurgerii. restrâns. antrenează atât ape uzate de diferte tipuri. . a cărei provenienţă a fost menţionată anterior. care conţin ca poluant principal substanţele radioactive rezultate de la prelucrarea. terenuri de sport. rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial.ape uzate orăşeneşti. poluanţii principali fiind substanţele organice în cantitate mare şi materialele în suspensie. lubrifianţi etc. sau al unor centre populate. pesticide. ele fiind. După provenienţa lor. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide O sursă importantă de impurificare a apelor o constituie depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide. de obicei. .ape uzate provenite de la zone de agrement. există următoarele categorii de ape uzate: . care conţin.ape uzate radioactive. . în momentul ajungerii în receptor. cât şi deşeuri. substanţele radioactive pot ajunge în apă. campinguri. astfel încât.ape uzate meteorice. cum ar fi: reziduuri lichide şi solide. provenite din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate. precum şi a nevoilor gospodăreşti. care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti. în general. B.apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. pierderi de combustibil. în timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conţin atât substanţe în suspensie. de obicei. care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale. apele uzate provenite de la minele de cărbuni au drept caracteristică principală conţinutul în substanţe în suspensie. prejudiciind întreg mediul înconjurător. Numărul de poluanţi pentru o anumită industrie este. 59 . Aceste ape de precipitaţii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate.ape uzate de la ferme de animale şi păsări care au.

sau 18% din populaţia globului. reconfortarea organismului uman. Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de haldele de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă şi antrenate de viiturile acestora. în alte ţări este o resursă greu de găsit. prin infiltraţie. legate de probleme de risc industrial. mor anual din cauze asociate cu lipsa apei potabile. a serviciilor de salubritate şi a unei igiene necorespunzătoare. proaspătă şi curată. steril de la preparaţiile miniere.4 miliarde persoane nu au acces la servicii de salubritate. altele decât cele alimentare arătate mai sus. pentru fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici. ape utilizate pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement.2 milioane locuitori din ţările în dezvoltare. apa lipsind sau fiind contaminată. recreere. Clasificarea apelor după utilizări Luându-se în considerare toate utilizările. este la îndemâna oricui. în sol. • categoria a III-a – ape utilizate pentru nevoi industriale.1 miliarde persoane. Mai pot fi amintite şi surse de poluare accidentală. diverse zguri metalurgice. • categoria a II-a – ape care servesc salubrizarea localităţilor. Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale. pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr.Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă prin antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitaţii sau de către apele care se scurg. În timp ce în multe ţări apa potabilă. Bineînţeles că aceste norme sunt cu atât mai pretenţioase cu cât categoria de utilizare este mai mică. în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni. odihnă. Conform STAS 4706-88. de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice. Un număr mare de persoane din ţările în dezvoltare suferă de boli cauzate direct sau indirect de consumul de apă sau hrană infestată sau 60 . care trebuie îndepliniţi de apele de suprafaţă. microbiologici şi de eutrofizare. în funcţie de categoria de calitate. clasificarea apelor de suprafaţă se face în mai multe categorii : • categoria I – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populaţiei. nu au acces la apă potabilă şi peste 2. De asemenea. Peste 2. Aproape 1. chimici. sau folosite în agricultură pentru irigaţii. rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. dar ele sunt. precum şi cele de la staţiile de epurare a apelor uzate. în majoritate copii. sau ape care servesc ca locuri de îmbăiere şi ştranduri organizate. ape care sunt utilizate în industria alimentară care necesită apă potabilă. în marea lor majoritate. Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie să le îndeplinească la locul de utilizare.

nesigure. Sistemele slabe de irigare nu numai că risipesc apa. uneori.de organismele purtătoare de microbi care se dezvoltă în apă. la conflicte şi dispute. 61 . dar a fost şi un motiv de cooperare a celor care împărţeau această resursă.Surse de poluare a aerului Sursele naturale de poluare a aerului nu provoacă decât în mod excepţional poluări importante ale atmosferei. Furtunile de praf pot constitui. racordări ilegale la reţea şi vandalism. se bazează fie pe apa oferită scump de companii private. alimentarea cu apă a dat naştere. În anumite condiţii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol până la distanţe apreciabile de locul de producere. apele freatice se consumă mai rapid decât se pot reface. factori de poluare care pot influenţa sănătatea populaţiei. Cea mai mare parte a apei potabile – cam 70% din volumul mondial – este utilizată în agricultură. cât şi pentru sănătate. În zone din SUA. pierzându-se aprox. În medie. adică 20 de kg. 60% prin evaporare sau scurgere în apele freatice. ele trebuie să parcurgă zilnic şase km. de apă. fie pe alte surse. China sau India. Adesea. dar creează riscuri atât pentru mediu. Pericolul apariţiei anumitor boli. sau Râul Galben. reducând productivitatea agricolă prin băltire. cel mai mult din cauza lipsei apei şi a serviciilor de salubritate/canalizare. Unele râuri. Aproape jumătate din cantitatea de apă din ţările în curs de dezvoltare se pierde prin scurgeri. adesea. Calitatea aerului . Totuşi. în ţările în dezvoltare. dar şi prin apariţia mlaştinilor. excluşi din sistemul de alimentare cu apă. nivelul acestora fiind într-o continuă scădere. din vestul Statelor Unite ale Americii. seacă până ajung să se verse în mare sau ocean. în apropierea unor zone aride sau de deşert. Negocierile asupra alocării şi managementului resurselor de apă s-au transformat într-un subiect comun pe măsură ce cererea de apă potabilă a crescut. Fiind un element vital în asigurarea vieţii şi a dezvoltării economice. Cea mai comună dintre poluările naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului. Problemele legate de apă implică şi aspecte majore legate de sex. care facilitează transmiterea malariei. Femeile şi fetiţele suferă. majoritatea sistemelor de irigaţii sunt ineficiente. cărând echivalentul unei valize. ridicate de vânt până la o anumită altitudine. o problemă majoră în unele zone din Asia de Sud. femeile sunt cele care trebuie să care apa. ar putea fi evitate în proporţie de 75% prin asigurarea de resurse adecvate de apă potabilă. din China. Retragerea apelor din unele zone a avut un impact major asupra mediului înconjurător. cum ar fi Colorado. Lipsa apei potabile se datorează atât lipsei investiţiilor în sistemele hidrografice. În unele ţări. apa potabilă este subvenţionată masiv în folosul persoanelor influente conectate la reţea. cât şi proastei întreţineri a acestora. precum şi decesele. în timp ce săracii. în plus.

În al doilea rând. Principalii poluanţi emişi în atmosferă sunt oxizii de azot. îmulţirea acestora constituind cauze pentru care protecţia aerului reprezintă o problemă vitală a lumii contemporane. precum şi alte substanţe printre care sunt de menţionat seleniul şi vadiul. surse deosebit de importante. natura şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul. principale surse de poluare. Sursele staţionare cuprind procesele de combustie şi diversele procese industriale. În ultimă instanţă. fiind cunoscut faptul că în jurul uzinelor metalurgice. Sursele artificiale sunt mult mai importante. iar în unele localităţi procentul ajunge pâna la 90%. Procesele de combustie – arderea combustibilului pentru obţinerea de energie – sunt folosite în scopuri industriale (centrale electrice etc. procesul de industrializare şi urbanizare are drept fenomen de însoţire poluarea mediului – implicit şi poluarea aerului. formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe. în perimetrul a 30-40 km. bioxidul de sulf (dependent de concentraţia sulfului în petrol). Dispersarea în aer a prafului de ciment constituie pâna la 10 % din producţia de ciment. de asemenea. oxidul de carbon. Ca substanţe poluante. precum şi suspensii conţinând carbon şi cenuşă bogată în sulfaţi. Astfel. în sol e crescută concentraţia de ingrediente ce intră în compoziţia degajărilor aeriene a acestor uzine. dimpotrivă. constituind pentru anumite ţări sau localităţi. Acest praf acoperă totul din jurul întreprinderii cu un strat cenuşiu. eliminarea se face foarte aproape de sol. emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii. incendiile din păduri etc. O altă sursă de poluare a aerului atmosferic sunt întreprinderile industriale. combustibili frecvent folosiţi în procesele de combustie din sursele staţionare. hidrocarburi – printre care şi hidrocarburi policiclice (benzopiren). pe primul loc se situează gazele de eşapament. a progresului societăţii. Aceste surse de poluare a aerului pot fi clasificate în surse staţionare şi surse mobile. fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici. emanaţiile de gaze din sol. de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. degajările industriale nimeresc în sol. între sursele naturale de poluare putem menţiona erupţiile vulcanice. Produşii de petrol reprezintă. 62 . Transporturile auto sunt.De asemenea. diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii. în SUA 60% din totalul emisiilor poluante provine de la autovehicule. poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice.). Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două particularităţi: în primul rând. în primul rând. pentru realizarea energiei calorice necesare încălzirii sau pentru incinerarea reziduurilor. Aceste surse sunt o urmare a activităţii omului. chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de difuziune în atmosferă. Volumul.

prin evaporarea produselor petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale. Chiar după dispariţia peliculei de petrol. de ţărm. moluşte. circa 25% din pelicula de petrol se evaporă în câteva zile. Efectele toxice tardive sunt mai complexe. Este una din principalele surse de hidrocarburi care se întâlnesc în sol. producând. dar în special în urma scurgerilor de ţiţei. Pierderile anuale de produse petroliere care pătrund în mediul ambiant ajung pâna la cinci milioane de tone. pe atât e de periculos din punct de vedere ecologic. iar alta în organismele marine. pelicula de petrol este dusă spre zonele litorale. multe din ele neputând supraveţui. diminuind fotosinteza algelor. omul de multe ori subestimează toxicitatea produselor petroliere. De multe ori. atmosferă şi hidrosferă. e demonstrat că o tonă de ţiţei brut acoperă cu o peliculă fină. în urma deversărilor petroliere accidentale în oceane pătrund până la 200000 tone de ţiţei. O altă parte din ţiţei trece în soluţie. În hidrosferă. O mare cantitate pătrunde în mediul înconjurător prin scurgerile de la rafinării sau terminale petroliere. Cele saturate sunt solubile în apă. Însă. Formarea peliculei de petrol la suprafaţa apei are un prim efect de scădere a tensiunii superfciale la interferenţa apă-aer. anual. Se estimează că. în concetraţii mici produc anestezie. Cantităţi şi mai mari provin în urma proceselor de extracţie. astfel. aproape moleculară. Din păcate. În acelaşi timp. în special ca sursă importantă de energie. naftalenul) sunt şi mai toxice. ele nu vor mai fi în stare să revină la starea iniţială. Efectul imediat se datorează hidrocarburilor. deosebesc două categorii de efecte toxice: efecte imediate şi efecte tardive. Contribuie nemijlocit la apariţa smogului. toluenul. având şi un efect cancerigen pronunţat. hidrocarburile ajung din atmosferă. în special a formelor tinere. păsări şi animale marine. astfel este perturbată activitatea numeroaselor organisme planctonice. Evaporarea în atmosferă a petrolului este destul de intensă. În atmosferă. Hidrocarburile aromatice (benzenul. grave dezechilibre ecologice.Petrolul este un produs indispensabil. savanţii. pe cât este de necesar. invadând plajele şi distrugând toată flora şi fauna adiacentă – un număr impresionant de crustacee. hidrocarburile pătrund ca substanţe volatile. transport şi prelucrare. iar în doze mai mari moartea animalelor. pe termen lung. 63 . curăţirea halelor vapoarelor etc…. În acelaşi timp. Se modifică cantitatea de lumină pătrunsa în apă. o suprafaţă de 12 km2 de apă.

temperaturi minime extreme. regiunea mediteraneană. compuşii clorofluorocarbonici cu 1. Din categoria celor „probabile” sunt: înregistrarea tot mai frecventă a fenomenului de 64 . Ca fenomene „foarte probabile” vor fi: înregistrarea de temperaturi extreme pozitive. Schimbări climatice reprezintă modificări ale climatului care pot fi atribuite în mod direct sau indirect activităţilor omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile. în condiţiile în care sar înregistra o topire a gheţarilor acestora. Din aceste modificări va rezulta şi o schimbare a duratei efective a sezonului de vară şi a celui de iarnă (veri mai scurte în nordul Europei. precipitaţiilor. metanul cu 19%. provenite din activităţile umane sunt: bioxidul de carbon cu 50%. Se realizează astfel un „efect de seră” care constă în încălzirea suprafeţei pământului pe seama radiaţiei solar.Efectele pe termen lung ale poluării 1. • Creşterea nivelului oceanului planetar – Specialiştii consideră că până în anul 2100 nivelul oceanului planetar va creşte cu circa 48 cm. Acest fenomen este principalul vinovat în producerea schimbărilor climatice la nivelul globului.Principalele gaze cu efect de seră. este regiunea mediteraneană. • Schimbările de temperatură – Studiile efectuate au arătat că în anumite regiuni se vor înregistra creşteri ale temperaturii mai mari decât media globală.7% şi oxizii de azot cu 15%. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824. Australia şi ierni mai lungi în Africa tropicală şi Antarctica). din ce în ce mai multe zile caniculare. Se estimează că Groenlanda şi Oceanul Artic pot creşte nivelul apei cu 70 m. sudul Africii. dar să nu permită trecerea radiaţiei calorice în sens invers. America de Nord). Singura regiune de aici care va suferi o scădere a precipitaţiilor. Cele mai multe calcule prezic o creştere mai importantă în Oceanul Arctic şi mai scăzută în cel din sud. Regiunile situate în latitudinea nordică vor fi cele mai afectate (Nordul Asiei. Efectele acestor schimbări atrag după sine modificări ale temperaturii. mai ales în latitudinea nordică. • Schimbări ale precipitaţiilor – La nivel global vor fi înregistrate şi creşteri ale cantităţilor de precipitaţii. mai ales în lunile de vară. O serie de gaze existente în atmosfera terestră au proprietatea de a lăsa să treacă spre pământ radiaţia solară. diferenţe considerabile între temperaturile din timpul zilei şi cele din timpul nopţii etc. • Înregistrarea unor temperaturi extreme – va deveni un fenomen din ce în ce mai frecvent. platoul Tibet. Efectul de seră a început să se manifeste şi este considerat mai pronunţat la poli decât la ecuator. Efectul de seră. Nordul Europei. spre spaţiul cosmic. creşterea nivelului oceanului planetar sau alternarea unor temperaturi extreme.

Suedia şi Canada. aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o ameninţare capitală la adresa calităţii mediului. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă. 65 . zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C. râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. efectul de seră are şi proprietăți pozitive. Distrugerea stratului de ozon din atmosferă. de o grosime de câţiva mm intensifică proprietăţile de absorbţie ale atmosferei lăsând să treacă radiaţiile solare în cantităţi exagerate şi implicit o mare parte din radiaţiile infraroşii. echilibrul balanţei energiei de radiaţie a pământului este astfel perturbat. Canada. deoarece în absenşa substanţelor care provoacă efectul. vânturi puternice. În limite normale. Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă în ţările industrializate din emisfera nordică: SUA. Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă. care la rânul său declanşează efecte în lanţ: schimbări climatice. precipitaţii intense asociate cu producerea unor cicloni tropicali etc. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric. carbon şi azot în atmosferă. În felul acesta. ploi acide. aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă. În partea superioară atmosfera este alcătuită dintr-un strat de gaze. La începutul anilor '90. inclusiv pentru oameni. poluarea aerului. datorită emisiilor de gaze poluante din activităţile umane. Totuşi. creşterea nivelului mărilor. Degradarea stratului de ozon. solului etc. Când plouă sau ninge. deteriorează pătura de ozon şi declanşează “efectul de seră”. gazele existente în atmosferă asigură o temperatură medie a globului de cca 15oC. 2. Ploile acide. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia. 3. se emit oxizi de sulf. În secolul XX. Când se ard combustibili fosili. Orice perturbare a echilibrului. Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest. benzina sau petrolul. apei. situaţie care favorizează existenţa vieţii pe pământ. acid carbonic şi acid azotic. care înconjoară planeta formând un ecran protector faţă de radiaţiile ultraviolete şi permiţând totodată pătrunderea căldurii slare care împiedică îngheţarea apelor.secetă. cum sunt cărbunele. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful