P. 1
Organizarea activitatii judiciare

Organizarea activitatii judiciare

|Views: 86|Likes:
Published by Ana-mariaManda

More info:

Published by: Ana-mariaManda on Jan 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2013

pdf

text

original

Note de curs Lector univ.dr. Traian Briciu C. Disciplina: Organizarea activităţii judiciare Capitolul I.

Consideraţii generale privind justiţia. Justiţia în raporturile sale cu celelalte puteri ale statului. Noţiunea de justiţie1 are mai multe sensuri, două dintre acestea fiind legate în mod direct de studiul organizării judiciare:
a. într-o primă accepţiune, justiţia este o funcţie, funcţia de a judeca, de a

decide asupra conflictelor ivite între diferitele subiecte de drept prin aplicarea legii. În acest sens se spune că judecătorul înfăptuieşte justiţia. Într-o astfel de viziune, justiţia este o prerogativă suverană care aparţine statului.
b. Într-o a doua accepţiune, mai restrâns, prin justiţie se înţelege ansamblul

instituţiilor prin a căror mijlocire se poate exercita funcţia judiciară. Din această perspectivă, justiţia este un serviciu public al statului. Constituţia României nu reglementează în mod expres principiul separaţiei puterilor în stat dar existenţa acestui principiu rezultă din interpretarea corelată a textelor constituţionale relative la reglementarea atribuţiilor ce revin diferitelor autorităţi publice2. Secţiunea 1. Puterea judecătorească şi puterea legislativă. Caracteristic puterii judecătoreşti este aceea că se pronunţă pe cale de reglementare, edictând reguli generale şi abstracte. Judecătorul realizeazaă o aplicare concretă a legii în scopul soluţionării unui litigiu determinat.
1 2

Jurisdicţie !!!!!

1

Puterea judecătorească nu poate interveni in mod direct asupra puterii legislative.
a.

În acest sens art. C.civ. prevede că judecătorul nu se poate pronunţa pe cale de reglementare3. De asemenea judecătorul nu poate să refuze aplicarea legii pe motivul că aceasta ar fi imperfectă4. Judecătorul este obligat să soluţioneze cauza dedusă judecăţii potrivit legilor aplicabile iar nu potrivit principiului echităţii, în afară de situaţia în care, în materia arbitrajului, părţile ar solicita judecata în echitate5.

b.

c.

d.

Judecătorul nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat interpretând legea atunci când ea este obscură sau ambiguă, deoarece face acet lucru tocmai pentru a determina voinţa reală a legiuitorului.

e.

În activitatea de înfăptuire a justiţiei, judecătorul nu este ţinut de precedentele soluţii adoptate de instanţele judecătoreşti în alte speţe similare, soluţia sa urmând a se raporta numai la textele legale aplicabile cauzei. Pentru asigurarea unei unităţi de jurisprudenţă pe întreg teritoriul ţării, Înalta Curte de Casaţie are dreptul ca pe calea unui recurs în interesul legii să stabilească asupra modului de interpretare a legii în cazul unor chestiuni de drept ce au primit soluţii diferite din partea instanţelor judecătoreşti. Dezlegarea dată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra problemelor de drept rezolvate este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti. Este de observat în în cazul recursului în interesul legii, instanţa supremă nu face decât să interpreteze legea atunci când a fost sesizată că în legătură cu aplicarea

3 4 5

2

acesteia instanţele judecătoreşti au pronunţat soluţii diferite. Instanţa supremă nu intervine asupra legii şi nu efectuează o corectare a acestuia. Obligativitatea dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prinvinţa chestiunilor de drept pe cale recursului în interesul legii nu afectează principiul potrivit căruia judecătorii nu sunt ţinut de precedent ci aplică numai lege în fiecare caz în parte. Recursul în interesul legii nu vizează un caz anume ci numai un mod unitar de interpretare a unui text de lege. Judecătorul este ţinut numai de modul de interpretare considerat a fi corect de către judecătorii instanţei supreme dar sunt liberi ca în raport de acest mod de interpretare să aprecieze în fiecare caz în parte aplicare respectivului text legal în funcţie de situaţia de fapt şi de drept ce caracterizează speţa respectivă6.
f.

Judecătorul

nu

poate

se

pronunţe

în

legătură

cu

constituţionalitatea unui text de lege. Aceasta revine în competenţa Curţii Constituţionale7. g. Judecătorul are dreptul să verifice în mod direct dacă legea română este în concordanţă cu tratatele internaţionale privind drepturi fundamentale ale omului la care România este parte, în caz contrar urmând a prevala acestea din urmă.
h.

Judecătorul are dreptul să verifice în mod direct concordanţa dintre legea română şi o reglementare europeană care se impune cu precădere8.

Legislativul nu poate interveni în actul de înfăptuire a justiţiei. a. în general, procesele au ca obiect recunoaşterea unor drepturi preexitente 9 sesizării instanţelor astfel încât apariţia unei noi legi în cursul soluţionării litigiului
6 7 8 9

3

În legătură cu controlul jurisdicţional – administrativ se impune a se reţine două caracteristici importante: este facultativ şi gratuit. relativă dependenţă ’’ a autorităţii judecătoreşti faţă de executiv ce decurge din faptul că activitatea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor este 10 11 12 13 14 15 16 4 . În mod cu totul excepţional legislativul poate influenţa activitatea de înfăptuire a justiţiei: a. amnistia13 conduce la stingerea procesului penal şi chiar a pedepsei pronunţate de instanţa de judecată. Executivul nu se poate interpune în activitatea de judecată..nu ar trebui să aibă influenţă asupra soluţiei judecătorului. Potrivit Constituţiei legile nu retroactivează. Secţiunea 2. Aceasta se va raporta va situaţia de drept de la data sesizării instanţei. Se vorbeşte despre o . se finalizează printr-un act16 care poate fi atacat în faţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ. Avizul dat de Camera Deputaţilor în cazul cererii procurorilor de a începe urmărirea împotriva unui parlamentar14. a. b. În anumite domenii a fost reglementat şi un control jurisdicţional – administrativ15 al actelor administrative. în afară de legea penală mai favorabilă. control efectuat nu de către judecători ci de diferite comisii înfiinţate în cadrul ministerelor. Instanţele judecătoreşti de contencios administrativ sunt chemate să controleze legalitatea actelor administrative. Puterea judecătorească şi puterea executivă. având totodataă autonomie decizională. accesul la justiţie fiind asigurat şi în acest caz. În acest context trebuie amintit că nu sunt acceptate nici legile interpretative10 sau legile de validare11 în măsura în care prin acestea s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat12. b.

finanţată de la bugetul de stat. Prezentarea structurii organelor judiciare trebuie realizată în contextul sintetizării principiilor care guvernează organizarea justiţiei ca serviciu public. Astfel. Principiile funcţionării justiţiei ca serviciu public. Justiţia reprezintă o funcţie importantă în orice stat modern iar funcţionarea sa implică organe statale care să funcţioneze în baza unor principii proprii. ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite. 17 18 5 . Faptul că judecătorii şi procurorii sunt numit în funcţie de către Preşedintele României17 nu poate conduce la concluzia unei dependenţe a autorităţii judecătoreşti faţă de executiv deoarece numirea se face numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii18 iar ulterior numirii controlul activităţii magistratului şi evoluţia carierei acestuia sunt în competenţa acestui organism independent. În literatura de specialitate principiile care stau la baza organizării judiciare sunt tratate ca principii ale organizării judecătoreşti. bugetul curţilor de apel. CAPITOLUL 2. al tribunalelor. Necesitatea tratării unitare a acestor principii impune ca sub anumite aspecte problematica abordată să intre în sfera procedurii civile. al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei. deşi unele dintre aceste principii interesează mai mult procedura civilă decât organizarea judecătorească propriu – zisă.

precum prof. accesul liber la justiţie. Judecătorul care a fost învestit cu soluţionarea unei cereri nu poate refuza judecata. prevede că “judecătorul care va refuza de a judeca. în general. caracterul permanent şi sedentar al jurisdicţiilor. sub cuvânt că legea nu prevede. nicio altă autoritate decât instanţele judecătoreşti legal instituite nu pot înfăptui justiţia. nu se mai poate vorbi de un principiu care să consacrate unitatea funcţiei jurisdicţionale.cit.125 alin. prin pronunţarea unor hotărâri care să se bucure de autoritatea lucrului judecat şi de forţă executorie. cealaltă consecinţă a principiului potrivit căruia justiţia este monopolul statului este aceea că statul este obligat să împartă justiţia atunci când se solicită acest lucru.92/1992 privind organizarea judecătorească. În prezent.civ. Pentru amănunte.56.51. potrivit căruia instanţele judecătoreşti de drept comun soluţionează toate cauzele fără a exista instanţe specializate. comerciale. art. Faptul că justiţia estze monopolul statului implică două consecinţe: a. În acest sens. Organizarea sistemului judiciar românesc. având în vedere că noua lege de organizare judecătorească prevede constituirea tribunalelor specializate pentru minori şi familie. de muncă şi asigurări sociale. 2004.Leş vorbesc chiar de un nou principiu al specializării instanţelor judecătoreşti. p. b. s-a reţinut şi principiul unităţii funcţiei jurisdicţionale. În acest sens art. colegialitatea. organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie. sau că este întunecată Sub imperiul Legii nr. sub sancţiunea săvârşirii infracţiunii de denegare e dreptate.Leş. administrative-fiscale.M. V.3 C. Justiţia este monopol de stat. În acest sens. Autori de prestigiu. op. În societatea modernă rolul de a înfăptui justiţia şi l-a asuma statul. 19 6 . a se vedea I. I.1 din Constituţie prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 1. gratuitatea justiţiei.. egalitatea în faţa justiţiei. Ciobanu. p. All Beck. Ed. următoarele principii19: justiţia constituie monopol de stat.Se pot reţine.

În principiu. recurgerea la executarea silită poate fi realizată numai prin învestirea cu formulă executorie a hotărârii arbitrale. în cazul în care partea ce a pierdut procesul nu execută de bună-voie hotărârea. nu toate litigiile sunt arbitrabile. pot fi supuse arbitrajului numai litigiile patrimoniale susceptibile de a fi soluţionate pe calea unei tranzacţii23. judecătorul este obligat să recurgă la interpretarea legii. O excepţie relativă de la principiul enunţat o reprezintă procedura arbitrajului20.sau neîndestulătoare. în temeiul unei convenţii arbitrale ce poate îmbrăca forma clauzei arbitrale21 sau a compromisului22. Bineînţeles că este ideal ca judecătorul să soluţioneze cauza cu care a fost învestit. chiar dacă hotărârea arbitrală este obligatorie pentru părţi. În acest caz. Concluzia că arbitrajul reprezintă numai o excepţia relativă de la principiul conform căruia justiţia este monopol al statului este fundamentată pe două argumente: a. înlăturând în acest fel competenţa instanţelor judecătoreşti. iar în lipsă de text expres la analogia legii ori la analogia dreptului şi să rezolve cauza cu care a fost învestit. Or. în temeiul unui text de lege al cărui conţiunt să fie neechivoc şi perfect aplicabil situaţiei de fapt ce caracterizează speţa însă. va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”. b. Uneori legea stabileşte că anumite litigii sunt în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti24. chiar dacă legea prezintă neclarităţi sau lacune. numite arbitrii. procedura învestirii cu formulă executorie este în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti care ar fi fost competentă să judece litigiul în lipsa unei convenţii arbitrale. părţile decid de comun acord ca litigiul să fie deferit unor persoane particulare. 20 21 22 23 24 7 .

2 alin.7 al Convenţiei europene a drepturilor omului . apelul se va soluţiona de curtea de apel. Analizarea cauzei sub toate aspectele sale de fapt şi de drept şi administrarea unui probatoriu complet este posibilă numai în faza judecăţii în primă instanţă şi în faţa instanţei de apel. Controlul ierarhic al hotărârilor judecătoreşti este un câştig incontestabil şi reprezintă atât o garanţie pentru justiţiabil în contra abuzurilor care ar putea să apară în activitatea unui judecător cât şi o recunoaştere a faptului că judecătorii pot greşi în opera lor de aplicare şi interpretare a legii26. este de reţinut că în materie penală principiul dublului grad de jurisdicţie se bucură de o reglementare internaţională care se impune cu precădere faţă de orice normă internă. motiv pentru care chiar dacă legea prevede şi calea de atac a recursului. I. apel şi recurs. nu se poate vorbi de un triplu grad de jurisdicţie. Astfel. Cu toate acestea. Chiar dacă am prezentat un caz în care procesul urmează trei faze – primă instanţă.C.6/2003. orice persoană declarată A se vedea pentru amănunte. p.Leş. prin exercitarea căilor de atac. dacă o cauză este judecată în primă instanţă la tribunal. Potrivit art. Acest principiu presupune ca instanţele judecătoreşti să nu se situeze la acelaşi nivel ierarhic şi să fie grupate două câte două.2.28-39.. singurele problemele susceptibile de a fi analizate fiind cele de drept şi numai dacă se încadrează în motivele indicate în mod expres şi limitativ de lege. R.D. Oganizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie25. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. 25 26 27 8 . iar recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.1 din Protocolul adiţional nr. în faţa unei instanţe superioare. Recursul este o cale de atac extraordinară care nu permite discutarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept. S-a statuat că principiul dublului grad de jurisdicţie nu este unul constituţional astfel încât legiuitorul poate stabili derogări de ala acesta în anumite cazuri27. nr. nu se poate vorbi decât de un dublu grad de jurisdicţie. astfel încât un proces judecat într-o instanţă să poată ajunge apoi.

În realitate nu este vorba de o ierarhie la nivel personal.Leş. Există o ierarhie instituţională care presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate de celelalte instanţe. În legătură cu principiul dublului grad de jurisdicţie se mai discută şi despre un principiu al ierarhiei instanţelor31. Instituţii judiciare contemporane. care să impună unui judecător să adopte soluţia dictată de un alt judecător de . Institution judiciaires. Ed.vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. impus de art. În materie civilă se admite că legiuitorul poate abdica de la principiul dublului grad de jurisdicţie în anumite cauze atunci când se impune fie datorită celerităţii cu care trebuie soluţionate acestea. 3. p.CH Beck.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului28 şi preluat în Constituţia României cu ocazia revizuirii acesteia în anul 200329 cuprinde şi o componentă relativă la dreptul de a formula căi de atac.Perrot. 2006. R. ’’ În materie civilă nu există o reglementare expresă a principiului dublului grad de jurisdicţie dar respectarea acestuia rezultă din ansamblul reglementării. 28 29 30 I. 12 – édition. care recunoaşte în general dreptul la apel în majoritatea cauzelor.rang superior’’. aspect presupune în cele mai multe cazuri expresia principiului dublului grad de jurisdicţie. p. Această ierarhie instituţională nu afectează autonomia decizională a jurisdicţiilor inferioare32. 2007. Totuşi conceptul de proces echitabil.6 pct. 31 32 9 . Montchrestien. Egalitatea în faţa legii.62-63.. fie că pricinile respective nu comportă discuţii cu privire la fondul dreptului sau stabilesc numai măsuri cu caracter provizoriu30. Bucureşti. Este aparent curios a evoca un principiu al ierarhiei într-un domeniu în care am afirmat independenţa judecătorului în aplicarea legii.76-79.

Din acest motive. Diferenţele de ordin financiar se pot reflecta într-un mai greu acces la justiţie sau în imposibilitatea angajării unui avocat care să realizeze o apărare specializată. pe baza stabilirii faptelor cauzei şi aplicarea corecta a legii.304/2004 privind organizarea judecătorească. atunci când nu sunt reprezentate sau asistate de avocat şi sa staruie prin toate mijloacele legale. origine etnică.Potrivit art. aceleaşi apărări şi aceleaşi căi de atac.proc. Pe langa aplicarea dispoziţiilor care consacra rolul activ al judecatorului. instanta de judecata are obligatia de a asigura un echilibru în situaţia procesuala a parţilor. orientare sexuală. care prevede că justiţia se realizează în mod egal pentru toţi. fără de care drepturile procesuale conferite de lege pot fi pierdute prin neştiinţa părţii. Acelaşi principiu este consacrat şi în Legea nr. Instanţa are obligaţia de a lamureasca parţile despre drepturile lor. sex. Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate33. echilibrul procesului civil poate fi realizat şi prin acordarea asistenţei juridice gratuite34 ( art. pornirea şi derularea acestuia presupunând cheltuieli şi cunoştinţe de specialitate. fără privilegii şi fără discriminări. Principiul egalităţii în faţa justiţiei presupune ca toate persoanele să aibă vocaţie egală de a fi judecate de aceleaşi instanţe judecătoreşti şi după aceleaşi reguli de procedură. Părţile trebuie să aibă dreptul la aceleaşi probe.74-81 C. limbă. Nimeni nu este mai presus de lege. opinie.civ. naţionalitate. cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. pentru a preveni orice greşala privind aflarea adevarului în cauza. sa dea îndrumari parţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile procesuale.) care consta în apararea şi asistenţa gratuita a parţii de catre 33 34 10 . religie. origine ori condiţie socială sau orice ale criterii discriminatorii. apartenenţă politică. fără deosebire de rasă.8 din Constituţie. avere.16 alin. egalitatea consacrată la nivel legislativ este mai greu de realizat în fapt deoarece considerente de ordin economic şi social pot influenţa accesul la justiţie şi poziţia în proces.

care trebuie să asigure condiţiile materiale pentru desfaşurarea activitaţii de judecată. Gratuitatea justiţiei. precum şi alte cheltuieli legate de administrarea probelor. Principiul gratuitaţii justiţiei presupune că părţile nu trebuie să plăteasca judecătorii care soluţioneaza pricina şi nici ceilalţi angajaţi ai instanţei ce deservesc serviciul public pe care îl constituie justiţia. ori pe ceilalţi funcţionari. Cheltuielile facute de stat prin acordarea asistenţei judiciare gratuite vor fi puse în sarcina parţii adverse daca aceasta pierde procesul. principiu consacrat constituţional şi legal. Este important însă. eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. onorariile de avocat şi expert. Totuşi înfaptuirea justiţiei implica cheltuieli atât din partea statului. 35 36 11 . fără ca prin aceasta să afecteze propria întreţinere sau a familiei36. cât şi din partea justiţiabililor. să-şi îndeplineasca îndatoririle fără părtinire. 4. S-a apreciat35 ca gratuitatea justiţiei dă prestigiu instanţelor de judecată şi în acelaşi timp determină pe judecatori. atunci când este cazul. reduceri. inaccesibil celor lipsiţi de posibilităţi materiale. care ar încuraja apelarea la justiţie în scop de şicana sau pentru cauze care ar putea să-şi găseasca o soluţie amiabila. Nu de puţine ori s-a semnalat faptul ca taxele judiciare de timbru excesiv de mari fac ca justiţia sa devină un lux. a timbrului judiciar sau a cauţiunilor. gratuitatea nu este totală şi nu ar fi nici de dorit un astfel de sistem. Asistenţa judiciară cuprinde şi acordarea de scutiri. Prin urmare.u avocat delegat de barou. ca eforturile financiare pe care le reclama declanşarea şi susţinerea unui proces sa nu constituie o piedica în calea liberului acces la justiţie. care sunt obligaţi sa plăteasca taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar. a fost reglementatp în Codul de procedură civilă posibilitatea ca instanţa de judecată să încuviinţeze asistenţă judiciară acelora care nu sunt în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi. Având în vedere aceste realităţi.

de principiu cauza este judecata de un singur judecator37. În literatura de specialitate sau adus argumente şi contraargumente pentru fiecare sistem. o mai mare atenţie în judecarea cauzelor.5. completului format din nouă judecatori sau Secţiilor Unite ( în acest caz la 37 12 . Noua lege de organizare judiciară. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este consacrat principiul colegialităţii în forma completului de trei judecatori. în faţa judecatoriilor. în care se realizeaza controlul ierarhic. Principiul colegialităţii. în forma modificată. posibiltatea asigurarii unui mai bune specializari a judecatorilor. Principalele critici formulate la adresa sitemului judecatorului unic sunt cele legate de faptul ca un singur judecator este mai accesibil la corupţie. În favoarea principiului colegialitaţii s-au adus argumente precum: garantarea imparţialitaţii şi prevenirea arbitrariului datorita controlului reciproc dintre judecatori. garantarea unei justiţii mai bune datorita schimbului de idei între membrii completului.. micşorarea numarului de judecatori şi de aici posibilitatea unei mai bune remunerari a acestora. Principiul colegialitaţii presupune ca judecata trebuie facuta de mai mulţi judecatori şi se opune principiului judecatorului unic. încercând sa îmbine avantajele celor două sisteme cunoscute. În prima instanţa. posibilitatea formarii judecatorilor tineri prin formarea unui complet înpreuna cu judecatori mai experimntaţi. funcţionează principiul colegialitaţii în formarea completului – doi judecatori în apel şi trei în recurs. a adopat un sistem mai suplu. mai ales atunci când pregatirea deficitara a unora dintre membrii completului face ca aceştia sa fie influenţaţi de unul dintre aceştia. În favoarea sistemului judecatorului unic pledeaza urmatoarele argumente: marirea responsabilitaţii judecatorului şi deci. Bineînţeles ca şi acestui sistem i se poate reproşa ca este mai costisitor şi ca existenţa mai multor judecatori nu este întotdeauna o garanţie penru înfaptuirea justiţiei în condiţii mai bune. În caile de atac. tribunalelor şi curţilor de apel.

cauzele declarate de lege ca fiind urgente. Astfel. trebuie menţionat că acestea funcţionează în localitatea de reşedinţă stabilită prin lege. activitatea acestuia este temporară ( limitată la durata alegerilor ) şi se desfăşoară în alt sediu decât cel al instanţei din care face parte38. Activitatea acestora se desfăşoară în mod continuu. 6. sediul fiind stabil. Caracterul sedentar al instanţelor nu exclude ca anumite activităţi procesuale să fie făcute în afara sediului acestora. afară de cele pricinuite de zilele nelucrătoare şi de sărbătorile legale. care intervine în perioada 1 iulie – 31 august a fiecărui an. în materie civilă. acţiunile posesorii sau pe care instanţa le apreciază a fi urgente. cauzele cu arestaţi sunt judecate şi în cursul vacanţei judecătoreşti. cele privind obligaţiile de întreţinere. nu presupune o întrerupere a activităţilor instanţei. 7. Chiar şi în această perioadă vor continua să fie judecată. determinat şi cunoscut.judecata trebuind să ia parte cel puţin două trimi din numărul judecătorilor în funcţie ). 38 39 13 . precum ordonanţele preşedinţiale. În privinţa caracterului sedentar al instanţelor. ci numai o diminuare a acesteia. Accesul liber la justiţie. în cazul delegării judecătorului în cadrul birourilor electorale. necesară efectuării concediului de odihnă la care au dreptul magistraţii şi ceilalţi angajaţi ai instanţelor. Vacanţa judecătorească. Instanţele judecătoreşti sunt permanente. fără întreruperi. atunci când acest lucru se impune. judecătorul delegat la registrul comerţului efectuează o activitate în alt sediu decât cel al instanţei în care funcţionează39. În mod asemănător. Principiul enunţat comportă şi în prezent anumite excepţii. În materie penală. Caracterul permanent şi sedentar al instanţelor. cum ar fi în cazul efectăurii unei cercetări la faţa locului sau audierea unui martor care nu se poate deplasa.

Accesul liber la justiţie reprezintă un drept fundamental consacrat prin art. În acest sens. obligaţia statului de a reglementa mijloacele procedurale care să permită justiţiabilului să acceadă în faţa unui tribunal independent şi imparţial40 care să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept41. accesul la justiţie nu implică neapărat inexistenţa unor proceduri prealabile sesizării instanţei. Accesul liber la justiţie comportă două aspecte esenţiale a.6 pct. procedurile cu caracter jurisdicţional – administrativ au caracter facultativ şi gratuit. Obligaţia statului de a crea pârghiile prin care să elimine eventualele impedimente de fapt care ar putea să îngrădească accesul efectiv la judecată. Sub acest aspect. în sistemul nostru de drept. Alegerea folosirii căii jurisdicţional – adminsitrative nu închide accesul la soluţionarea cauzei de către judecători deaorece împotriva soluţiei pronunţate în procedura administrativă există întotdeauna cale de atac în faţa instanţelor judecătoreşti. 21 din Constituţia României precum şi prin art. Prin urmare nu sunt contrare principiului enunţat situaţiile în care legiuitorul stabileşte că pentru a sesiza instanţa este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. asistenţa judiciară este de 40 41 42 43 44 14 . Aşa cum am arătat44.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. statul trebuie să asigure mijloacele prin care o persoană care nu dispune de resurse financiare să poate sesiza în mod legal instanţa de judecată şi să aibă parte de un proces echitabil. b. spre exemplu. aşa cum am mai arătat43.42 În schimb.

apel.natură să înlăture situaţiile în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor procesuale. Este recunoscut faptul că schimbarea compunerii completului de judecată pe parcursul soluţionării cauzei într-o anumită fază procesuală este de natură să îngreuneze activitatea 45 15 . Pe de o parte. recurs. Schimbarea compunerii completului de judecată poate fi determinată de incidente procesuale cum ar fi incompatibilitatea. continuitatea completează principiul distribuirii aleatorii a cauzelor deoarece acesta din urmă nu ar produce efectul scontat dacă judecătorii ce au fost învestiţi în sistem aleatoriu ar putea fi schimbaţi ulterior din compunerea completului de judecată. revizuire etc. Continuitatea în judecarea cauzei presupune ca aceeaşi judecători vor face parte din complet la toate termenele de judecată într-o anumită etapă procesuală în care se află judecata ( primă instanţă. 8. este avansat sau transferat la altă instanţă. ). Distribuirea aleatorie a cauzelor este concepută ca o garanţie a nepărtinirii judecătorilor în soluţionarea cauzelor cu care sunt învestiţi. abţinerea. recuzarea sau în cazul în care judecătorul păraseşte magistratura. continuitatea în judecarea cauzei asigură o eficientizare a actului de justiţie prin faptul că judecarea întregului proces de către aceeaşi judecători reprezintă o garanţie în plus pentru o mai bună cunoaştere a aspectelor ridicate în cauza respectivă. se află în concediu etc. Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii. contestaţie în anulare. Pe de altă parte. Promovarea unei acţiuni nejustificate conduce la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă iar în cazul în care se contată exerciţiul abuziv al dreptului de a sesiza instanţa. Accesul la justiţie este un drept ce nu trebuie folosit în mod abuziv. numai pentru a şicana o persoană sau în cazul în care pretenţiile sunt în mod vădit nefondate. există posibilitatea obligării părţii la plata de amenzi civile faţă de stat şi despăgubiri faţă de adversar45.

Consiliul Superior al Magistraturii. înţelegem Ministerul Justiţiei. în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept46. care asigura elaborarea. În măsura în care va simţi nevoia unor lămuriri. la respectarea drepturilor omului şi a libertaţilor sale fundamentale în activitatea instanţelor judecatoreşti şi a parchetelor. 46 16 . precum şi la accesului liber şi facil la justiţie. CAPITOLUL 1. fapt ce va afecta durata de soluţionare a procesului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti. coordonarea şi aplicarea strategiei şi a programului de Guvernare în vederea bunei funcţionari a justiţiei ca serviciu public şi vegheaza la stricta aplicare a legii. Ministerul Justiţiei Ministerul Justiţiei este organul de specialitate al administraţiei publice centrale. Cele mai importante atribuţii ale Ministerului Justiţiei în domeniul administrarii justiţiei sunt urmatoarele: a. cu personalitate juridica. judecătorul care va pronunţa soluţia nu a avut posibilitatea audierii martorilor ci va trebui să analizeze depoziţiile acestora consemnate în dosar. PARTEA II a INSTITUŢIILE JUDICIARE Prin noţiunea generală de instituţii judiciare desemnăm ansamblul organelor statului care administrează şi fac să funcţioneze serviciul public al justiţiei. instanţele militare şi Ministerul Public. Astfel. În acest sens. potrivit competenţelor sale. judecătorul nu va putea decât să dispună reaudierea martorilor respectivi.judecătorului. asigura buna organizare şi funcţionare a justiţiei ca serviciu public şi vegheaza. în subordinea Guvernului.

b. elaboreaza studii privind cadrul înţelegerilor internaţionale şi participa. în limitele competenţei sale. precum şi cu procedurile jurisdicţionale acceptate. c. 17 . d. la negocieri în vederea încheierii de convenţii internaţionale interesând domeniul justiţiei. simplificare şi perfecţionare a legislaţiei din domeniul sau de activitate. completarii sau modificarii unor acte normative din domeniul justiţiei. elaboreaza strategii. cu documentele ONU. analize şi documentari privind necesitatea iniţierii. potrivit convenţiilor şi uzanţelor internaţionale. ale unor tribunale penale internaţionale sau ale altor organisme internaţionale cu atribuţii jurisdicţionale. anterior aprobarii negocierii lor. hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. elaboreaza şi propune Guvernului. în colaborare cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. normele dreptului comunitar şi euroatlantic. programe şi proiecte de acte normative în domeniul justiţiei şi participa la corelarea legislaţiei interne cu acquisul comunitar. instrumentele juridice corespunzatoare pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite în sarcina statului român prin convenţii internaţionale. efectueaza studii. îndeplineşte sau asigura aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin Ministerului Justiţiei şi instanţelor judecatoresti. proiecte de convenţii internaţionale. ale OSCE şi ale Consiliului Europei. cu normele de drept internaţional. cu autoritaţi sau instituţii publice interesate. în condiţiile legii. avizeaza. organizeaza şi coordoneaza activitatea desistematizare. f. e. examineaza şi face propuneri referitoare la adaptarea legislaţiei pentru asigurarea compatibilitaţii cu obligaţiile asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte. contribuie la activitatea de armonizare a legislaţiei în procesul de integrare europeana şi euroatlantica.

dispoziţiile legale cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cele relative la supravegherea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte legi speciale. dupa adoptare. organizeaza examene sau concursuri în vederea admiterii în magistratura. legea bancara. îndeplineşte atribuţiile prevazute în Convenţia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate şi în protocolul adiţional la aceasta. organizeaza examenele pentru atribuirea calitaţii de expert tehnic judiciar şi testeaza specialiştii. ale executorilor judecatoreşti şi ale personalului propriu. comisii de elaborare a proiectelor de coduri şi alte acte normative complexe ce intereseaza domeniul justiţiei şi asigura. examene de capacitate ale magistraţilor. precum şi alte materiale din domeniul sau de activitate. l. îndeplineşte atribuţiile care îi sunt stabilite prin legea notarilor publici şi a activitaţii notariale. îndruma şi controleaza din punct de vedere administrativ şi metodologic activitatea de expertiza tehnica judiciara. k. legea privind statutul funcţionarilor publici. potrivit legii. coordoneaza. în condiţiile legii.g. j. ratificate de România. legea privind executoarii juecatoreşti. constituie. legea cadastrului şi a publicitaţii imobiliare. culegeri de acte normative şi de practica judiciara. conduce. 18 . i. legea cetaţeniei române. h. îndruma şi verifica activitatea privind executarea pedepselor privative de libertate aplicate condamnaţilor şi a unor masuri educative aplicate minorilor şi asigura condiţiile pentru respectarea drepturilor şi îndatoririlor prevazute de lege pentru aceste categorii de persoane. asigura perfecţionarea pregatirii profesionale a experţilor tehnici judiciari şi a specialiştilor. editeaza buletine informative. editarea şi publicarea ediţiilor oficiale ale acestora. precum şi cele de promovare în funcţie şi participa la examenele de numire şi de capacitate ale notarilor publici.

independent al cărui rol este de a garanta independenţa justiţiei faţă de celelalte autorităţi publice. Astfel. CAPITOLUL 2. Secţiunea 1. şi statutul magistratului. Unele atribuţii ale ministrului justiţiei cu privire la recrutarea persoanelor care participa la realizarea justiţiei s-au menţinut. la propunerea Consiliului Economic şi Social şi tot el aplică şi sancţiunile disciplinare acestora. a elaborării de proiecte de acte normative ce interesează domeniul justiţiei. Rolul ministrului justiţiei cade mai mult asupra necesitaţii asigurarii condiţiilor materiale pentru buna organizare şi funcţionare a actul de justiţie. Consiliul Superior al Magistraturii este un organism democratic. Secţiunea 2. Consiliul Superior al Magistraturii. În exerciţiul funcţiei ministrul justiţiei emite ordine şi instrucţiuni. majoritatea competenţelor în materia carierei magistraţilor fiind preluate de Consiliul Superior al Magistraturii. de a asigura funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi respectarea legii în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor. precum şi asupra compatibilizării legislaţiei româneşti cu dreptul comunitar şi cu celelalte documente internaţionale.Conducerea Ministerului Justiţiei este asigurata de ministrul justiţiei. Atribuţiile ministrului justiţiei au fost considerabil reduse prin noile legi privind organizarea judiciara. ministrul justiţiei numeşte asistenţii judiciari. de largă reprezentativitate. Structura Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliului Superior al Magistraturii este un organism cu personalitate juridică. compunerea acestuia reflectând voinţa magistraţilor. Natura juridică şi rolul Consiliului Superior al Magistraturii. 19 .

la propunerea organizaţiilor profesionale ale juriştilor. ale procurorilor. Secţia pentru judecători este alcătuită din: 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. după o procedură prevăzută de lege. Validarea listelor cuprinzând magistraţii aleşi se face de către Senat. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din judecătorii şi procurorii numiţi de Preşedintele României. care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală. un procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel. după cum urmează: 9 judecători şi 5 procurori. Secţia pentru procurori este alcătuită din: un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de la Departamentul Naţional Anticorupţie. direct şi personal. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie. consiliilor 20 . 2 judecători de la tribunale. Consiliul Superior al Magistraturii are două secţii – una pentru judecători şi alta pentru procurori. 3 judecători de la curţile de apel. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii ce compun secţiile sunt aleşi de adunările generale ale judecătorilor sau după caz. aleşi de Senat. Reprezentanţii societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii sunt aleşi de Senat. Nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. 2 judecători de la judecătorii. 2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale şi un procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii. care sunt membri de drept ai Consiliului.Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri. ministrul justiţiei. 2 reprezentanţi ai societăţii civile. aleşi în adunările generale ale magistraţilor. specialişti în domeniul dreptului. prin vot secret.

Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt. precum şi acela de a apăra reputaţia profesională a magistraţilor. Pot fi propuşi numai specialişti în domeniul dreptului. la recrutarea. 21 . la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor. legate de misiunea acestuia de a apăra corpul magistraţilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei. Plenul Consiliului Superior al magistraturii are competenţă în probleme relative la cariera magistraţilor. 3. formarea şi examenele magistraţilor. nu au calitatea de membri al unui partid politic şi nu au îndeplinit în ultimii 5 ani funcţii de demnitate publică. asociaţiilor şi fundaţiilor. Hotărârile Senatului privind validarea şi alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se publică în Monitorul Oficial al României. nu au colaborat cu acestea şi nu au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. Secţiunea 3.profesionale ale facultăţilor de drept acreditate. în general.1. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii. precum şi atribuţii de reglementare sau de iniţiator al unor acte normative ce interesează organizarea judiciară. cu o vechime de cel puţin 7 ani în activitatea juridică. evaluarea. nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990. care au ca obiect unic de activitate apărarea drepturilor omului. care se bucură de o bună reputaţie profesională şi morală. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se împart în cele ce revin plenului acestuia şi cele care sunt în competenţa secţiilor Consiliului.

formarea şi examenele magistraţilor sunt următoarele: a. stabileşte numărul anual de cursanţi ai Institutului Naţional al Magistraturii. c. d. propune Preşedintelui României conferirea de distincţii pentru judecători şi procurori. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la cariera magistraţilor sunt următoarele: a. în 22 . 3. dispune promovarea judecătorilor şi a procurorilor.3. b. emite avize şi adoptă regulamente. propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament. în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. cu excepţia celor stagiari. în condiţiile legii. stabileşte tematica pentru concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi aprobă programul de formare profesională a auditorilor de justiţie.1. b. eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la recrutarea. evaluarea. la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. e. aprobă anual data şi locul pentru organizarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.1. f. numeşte judecătorii stagiari şi procurorii stagiari.2.1. numeşte comisia de admitere şi comisia de elaborare a subiectelor pentru admiterea în Institutul Naţional al Magistraturii.

la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament. numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Şcolii Naţionale de Grefieri şi desemnează magistraţii membri în Consiliul de conducere al şcolii. precum şi tematica activităţilor de formare profesională continuă. f. organizează şi validează examenul de capacitate al magistraţilor. Desemnează judecătorii şi procurorii care vor face parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. numeşte comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a magistraţilor. g. Aprobă programul de formare profesională continuă a magistraţilor. statele de funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al Magistraturii. c. aprobă structura organizatorică. cu excepţia celor în materie disciplinară. 23 . controlul acestora fiind realizat de completul de 9 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în condiţiile legii. d. i. e.condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare a examenului de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii. h. având în competenţă soluţionarea contestaţiilor formulate de magistraţi împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. organizate de curţile de apel şi parchetelor de pe lângă acestea. numeşte şi revocă directorul şi directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii. la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată. dispune organizarea concursului de promovare a magistraţilor. la propunerea Consiliului ştiiţific al Institutului Nţional al Magistraturii.

stabileşte numărul vicepreşedinţilor curţilor de apel. aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanţe şi parchete. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. la propunerea preşedinţilor curţilor de apel. cu respectarea competenţei materiale prevăzute de lege.3. ai tribunalelor şi ai tribunalelor specializate. aprobă înfiinţarea şi desfiinţarea secţiilor curţilor de apel. avizează proiectul de hotărâre a Guvernului privind lista localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor. în condiţiile legii. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor sunt următoarele: a. precum şi judecătoriile la care funcţionează un vicepreşedinte.1. unde prim – procurorii sunt ajutaţi de adjuncţi.3. în condiţiile legii. g. e. stabileşte categoriile de procese sau de cereri care se soluţionează în municipiul Bucureşti numai de anumite instanţe. stabileşte numărul adjuncţilor procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi al prim – procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale. c. ale instanţelor din circumscripţiile acestora şi ale parchetelor de pe lângă acestea. 24 . f. convoacă adunările generale ale magistraţilor. d. precum şi înfiinţarea sediilor secundare ale instanţelor judecătoreşti şi circumscripţiilor acestora. b. precum şi parchetele de pe lângă judecătorii.

poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei. publicarea anuală în Monitorul Oficial al României. elaborează proiect de buget. dispun detaşarea şi delegarea magistraţilor. Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are anumite atribuţii de reglementare sau de iniţiator al unor acte normative ce interesează organizarea judiciară. adoptarea Codului deontologic al magistraţilor.4. precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute de legea de organizare judiciară şi de legea privind statutul magistraţilor. 3. şi emite avizele conforme pentru proiectele de buget ale instanţelor şi parchetelor. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. d. c. Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii. Partea I şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.h. în condiţiile legii. avizarea proiectelor de regulamente şi ordine care se aprobă de ministrul justiţiei. Partea a III a şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii a raportului privind starea justiţiei. 3. Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.2. b. 25 . e. cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice. Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.1. Cele două secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii – pentru judecători şi pentru procurori – au următoarele atribuţii: a. cum ar fi: a. asigurarea publicarii Codului deoantologic al magistraţilor şi a regulamentelor adoptate în Monitorul Oficial al României.

soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a magistraţilor. d. secţia pentru judecători numeşte şi promovează magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. secţia pentru judecători este competentă să încuviinţeze percheziţia. precum şi a procurorului şef al Direcţiei de Investigare 26 . j.vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către magistraţii stagiari care au promovat examenul de capacitate. c. examinează recomandările primite de la Colegiul de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind numirea în funcţie a judecătorilor în cadrul Curţii. iau măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la justiţiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzătoare a magistraţilor. propun Preşedintelui României numirea în funcţie şi revocarea din funcţie a preşedintelui. numesc în funcţii de conducere judecătorii şi procurorii. în condiţiile legii şi ale regulamentului. avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi revocare din funcţie a procurorului generalal Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. de către alţi jurişti care au fost admişi la concursul de intrare în magistratură.b. reţinerea sau arestarea preventivă a procurorilor. constituite în condiţiile legii. h. g. a procurorilor şefi de secţie din aceste parchete. e. de către magistraţii înscrişi la concursul de promovare în funcţii de execuţie şi de către cei care şi-au depus candidatura pentru promovarea în funcţii de conducere. i. a adjuncţilor acestora. reţinerea sau arestarea preventivă a judecătorilor şi a magistraţilor – asistenţi iar secţia pentru procurori încuviinţează percheziţia. a procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie. f.

Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă. dacă fapta nu constituie infracţiune. precum şi pentru exercitarea funcţiei cu rea – credinţă sau gravă neglijenţă de către aceştia. după caz. În perioada mandatului. aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor. aleşi pentru un mandat de un an. l. Alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui se face de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii. cu votul majorităţii. ajutat de un vicepreşedinte. potrivit atribuţiilor care revin acestora. dispune suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor. la convocarea preşedintelui.a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi terorism şi a adjunctului acestuia. preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu exercită activitatea de judecător sau procuror. au rolul de instanţe de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Secţiunea 4. Consiliul Superior al Magistraturii se întruneşte în plen şi în secţii ori de câte ori este necesar. ce nu poate fi reînnoit. Preşedintele României prezidează lucrările fără drept de vot. Conducerea Consiliului este asigurată de un preşedinte. în prezenţa a cel puţin 15 membri. m. pentru faptele prevăzute de legea privind statutul magistratului. Hotărârile se iau în plen sau în cadrul secţiilor. Secţia pentru judecători are rolul de instanţă disciplinară şi pentru magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ai secţiilor. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. În acest caz. Lucrările plenului sunt prezidate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii cu excepţia cazului în care la lucrări participă Preşedintele României. dintre magistraţii aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi ale procurorilor. k. vicepreşedintelui sau a majorităţii membrilor plenului ori. 27 .

Secţiunea 5. la lucrările ambelor secţii. iar ministrul justiţiei. Preşedintele României prezidează . 28 . de vicepreşedintele Consiliului. cu majoritate de voturi. publice. Membrii plenului sau ai secţiilor hotărăsc. În lipsa acestora membri prezenţi aleg. în situaţiile în care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în materie disciplinară. la lucrările secţiei pentru procurori. în plen şi în secţii. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot. Ordinea de zi a şedinţelor şi hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii. Statutul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârile se iau cu votul majorităţii membrilor Consiliului. Lucrările secţiilor sunt legal constituite în prezenţa majorităţii membrilor acestora. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă la lucrările secţiei pentru judecători. cu votul majorităţii.Lucrările plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 15 membri. lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la care participă. situaţiile în care şedinţele nu sunt publice. de regulă. după caz. Lucrările secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt prezidate de preşedintele sau. Ministrul justiţiei. fără drept de vot. se iau prin vot direct şi secret şi se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii sau pe pagina de internet a acestuia. un preşedinte de şedinţă. Lucrările Consiliului Superior al Magistraturii sunt. Reprezentanţii societăţii civile participă numai la lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar pe întreaga durată a mandatului de 6 ani, fără a exista posibilitatea reînvestirii.. Calitatea de reprezentant al societăţii civile ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de parlamentar, ales local, funcţionar public, magistrat în activitate, notar public, avocat, consilier juridic sau executor judecătoresc în exerciţiu. Tot în categoria incompatibilităţilor se poate încadra şi prevederea potrivit căreia din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face parte, în timpul aceluiaşi mandat, soţ sau rude ori afini până la gradul IV inclusiv. Calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii încetează la expirarea mandatului, în caz de demisie, în caz de revocare din funcţie47, în caz de nerezolvare a stării de incompatibilitate în termen de 15 zile de la data alegerii, în caz de pierdere a funcţiei ce a determinat desemnarea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii48 şi prin deces.

Capitolul 3. Organizarea şi conducerea administrativă a instanţelor judecătoreşti. În prezent justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: a. judecătorii b. tribunale
c. tribunale specializate
Revocarea din funcţia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii se propune de preşedintele sau vicepreşedintele Consiliului, în situaţia în care persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii sau în cazul neîndeplinirii atribuţiilor în cadrul Consiliului Superior al Magistrturii. Competenţa luării măsurii revocării revine Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Deasemeni, sancţiunea disciplinară aplicată unui magistrat ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii atrage de drept pierderea calităţii de membru al Consiliului. 48 Magistraţii aleşi membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii îşi pierd această calitate în cazul transferului sau al detaşării în funcţii din afara instanţelor sau, după caz, a parchetelor.
47

29

d. curţi de apel e. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Legislaţia actuală a menţinut şi instanţele militare. Secţiunea 1. Structura instanţelor judecătoreşti. 1.1. Judecătoriile. Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. Numărul şi localităţile de reşedinţă ale judecătoriilor sunt prevăzute în anexă la Legea privind organizarea judiciară. Localităţile care fac parte din circumsripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătoriile îndeplinesc cel mai bine cerinţa conform căreia justiţia trebuie să fie cât mai aproape de cetăţean. Prin organizarea acestor instanţe într-un număr cât mai mare de localităţi se reduc costurile de deplasare pe care îl suportă justiţiabilul şi se asigură o facilitate a accesului la justiţie. 1.2. Tribunalele. Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, sediul fiind, de regulă, în municipiul reşedinţă de judeţ. În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii49. Tribunalul Bucureşti funcţionează şi ca instanţă specializată pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuală50. 1.3.
49 50

Tribunalele specializate.

30

Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care funcţionează la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, având sediul, de regulă, în municipiul reşedinţă de judeţ. Sitemul creării unor instanţe specializate în raport de natura litigiilor este practica în mod tradiţional în alte ţări cu sistem juridic apropiat cum cel românesc, cum ar fi Franţa51. Este de remarcat faptul că specializarea instanţelor nu este o creaţie absolut nouă în România. În perioada interbelică au funcţionat Curtea Administrativă, curţile cu juraţi, tribunalele de minori52 iar crearea unor secţii specializate în cadrul tribunalelor iar mai apoi şi în cadrul curţilor de apel a fost o practică veche în justiţia noastră53. Tendinţa de a crea instanţe specializate s-a impus în condiţiile unei legislaţii din ce în ce mai stufoase şi multiplicării numărului ca cauze. Este o certitudine că în prezent judecătorul nu mai poate acoperi prin ştiinţa sa întregul spectru al materiilor incidente în litigii cu care sunt învestite instanţele judecătoreşti. Fiecare domeniu juridic cunoaşte o îmbogăţire permanentă a legislaţiei, jurisprudenţei şi doctrinei, ce face o simplă iluzie posibilitatea de a stăpâni toate acestea de o manieră care să păstreze responsabilitatea actului de înfăptuire a justiţiei. Este motivul pentru care legiuitorul a optat pentru specializarea judecătorilor şi a instanţelor judecătoreşti. Desigur rămâne de văzut dacă crearea unor instanţe specializate este cel mai oportun mijloc de a pune în practică principiul specializării şi dacă acesta nu se putea manifesta în egală măsură prin numai prin crearea unor secţii în cadrul instanţelor de drept comun, opţiune care ar fi presupus costuri mai mici din punct de vedere al organizării acestora. Iniţial, la adoptarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară aceasta prevedea organizarea următoarelor instanţe specializate: tribunale pentru minori şi

51 52 53

31

unii minori şi alţii majori. obligaţiile şi interesele legitime privind persoana minorilor. dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale. Legea impunea chiar şi un termen limită – 1 ianuarie 2008 . în afară de cele date prin lege în competenţa curţilor de apel 57 58 59 32 . Din evoluţia legislaţiei rezultă că iniţial legiuitor şi-a imaginat că principiul specializării judecătorilor. Tribunalele specializate se pot înfiinţa prin ordin al ministrului justiţiei dar numai cu avizul conform59 al Consiliului Superior al Magistraturii. inclusiv cele în materie de reorganizare judiciară şi faliment. În prezent. 56 Se prevedea că Tribunalele comerciale judecă în primă instanţă procesele şi cererile de natură comercială. în materie penală. şi nu este posibilă disjungerea. atât de necesar pentru a garanta calitatea actului de justiţie.pentru înfiinţarea tribunalelor specializate. cererile privind încuviinţarea.familie54. 55 Se prevedea că Tribunalele de muncă şi asigurări sociale soluţionează în primă instanţă conflictele de muncă şi asigurări sociale. în afară de cele date prin lege în competenţa judecătoriilor. 54 Se prevedea că Tribunalele pentru minori şi familie judecă în primă instanţă următoarele categorii de cauze: în materie civilă. nulitatea sau desfacerea adopţiei. decăderea din drepturile parinteşti. tribunale administrativ-fiscale57. după caz. s-a constatat că principiul specializării judecătorului este pe deplin îndeplinit şi prin vechea formă a organizării de secţii sau complete specializate în cadrul instanţelor de drept comun şi necesitatea înfiinţării de tribunale specializate s-a transformat într-o simplă opţiune. infracţiuni săvârşite de minori sau asupra minorilor. precum şi cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau. competenţa revine tribunalului pentru minori şi familie. precum şi cauzele privind raporturile de familie. Legea de organizare judiciară prevede doar posibilitatea înfiinţării de tribunale specializate în acele domenii în care se permite crearea secţiilor sau completelor specializate în cadrul tribunalelor58. Ulterior. Se prevedea că Tribunalele administrativ-fiscale judecă în primă instanţă cauzele în materie de contencios administrativ şi fiscal. cauze referitoare la drepturile. tribunale de muncă şi asigurări sociale55. cererile privind nulitatea sau desfacerea căsătoriei. tribunale comerciale56. Când în aceeaşi cauză sunt sunt mai mulţi inculpaţi. se poate pune în practică numai prin crearea unor instanţe specializate şi a stabilit termene concrete pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestora.

reşedinţele acestora şi tribunalele cuprinse în circumscripţiile fiecărei dintre acestea sunt prevăzute în anexa la legea de organizare judiciară. În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau.5. Indiferent de instanţa competentă. în raport cu natura şi numărul cauzelor. secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. în cazul cărora judecata este asigurată de un complet format din 2 33 . cauze de contencios administrativ şi fiscal. după caz. în încercarea de a maximiza efectele positive ale ambelor sisteme cunoscute. Aşa cum am mai arătat sistemul adoptat de legiuitorul român în privinţa compenerii instanţelor de judecată îmbină principiul colegialităţii cu cel al judecătorului unic. În prezent. în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate.4. tribunale specializate şi curţi de apel. Curtea de Apel Bucureşti funcţionează ca instanţă specializată pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuală. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. cauze penale. Curţile de apel. prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.1. cauze cu minori şi de familie. în ţară funcţionează 15 curţi de apel. atunci când cauza se judecă în primă instanţă compunerea completului este formată dintr-un singur judecător. cauze comerciale. precum şi. tribunale. Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică. Numărul curţilor de apel. De la această regulă fac excepţie cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. 1. Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumsripţia acestora se înfiinţează la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe. complete specializate pentru cauze civile. Compunerea completelor de judecată la judecătorii.

Cu taote acestea ei semnează hotărârile pronunţate. indiferent că sunt de competenţa tribunalului sau a curţii de apel. Se va urmări respectarea principiului continuităţii completului de judecată. Rolul acesteia este de asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Acest caz este singurul deocamdată în care la judecata unor cauze este acceptată participarea altor persoane decât magistraţii de carieră. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Completul de divergenţă se constituie prin includerea în completul de judecată a preşedintelui sau vicepreşedintelui instanţei. p.6. dacă aceştia nu ajung la un accord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa. 60 61 62 Vezi infra. motiv pentru care schimbarea membrilor compoletelor se poate face numai în mod excepţional pe baza unor criterii obiective stabilite prin Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti62. se judecă în complet format din 2 judecători.judecători şi 2 asistenţi judiciari60. Apelurile. 1. Dezbaterile vor purta numai asupra punctelor rămase în divergenţă. Trebuie reţinut că asistenţii judiciari participă la deliberări numai cu un vot consultative. atât la tribunale cât şi la curţile de apel. procesul va fi realuat într-un complet de divergenţă. Compunerea completelor de judecată este stabilită de colegiile de conducere ale instanţelor61 la începutul anului. cu personalitate juridică şi îşi are sediul în capitala ţării. Recursurile. În cazul completului format din 2 judecători. se judecă în complet format din 3 judecători. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa supremă. a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă. opinia acestora se consemnează în hotărâre iar în caz de opinie separată. aceasta se motivează. 34 .

Secţia comercială şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri. Instanţa supremă se compune dintr-un preşedinte. Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. desemnaţi de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În principiu. acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii. În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi magistraţi – asistenţi. în cazurile prevăzute de lege. Secţia penală. de regulă. acestea având o competenţă proprie. din judecători specializaţi. Secţia comercială. Singura secţie care are competenţă în privinţa judecării în fond este 35 .Potrivit legii de organizare judiciară. Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi desfăşoară activitatea şi în cadrul Secţiilor Unite şi ale unui complete format de 9 judecători. cu personalul stabilit prin statul de funcţii. în funcţie de natura cauzei şi este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar în lipsa acestora de un preşedinte de secţie sau alt judecător desemnat de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. un vicepreşedinte. Dacă numărul de judecători necesar pentru formarea completului nu poate fi asigurat. instanţa supremă nu judecă cauze în fond. Secţia penală. 4 preşedinţi de secţii şi judecători. Structura Înaltei Curţi cuprinde Cancelaria. direcţii. potrivit competenţelor stabilite de lege. În cadrul secţiilor completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii. servicii şi birouri. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în patru secţii . Activitatea de judecată a instanţei supreme se desfăşoară în cadrul secţiilor. completului de 9 judecători şi în cadrul Secţiilor Unite. Completul de 9 judecători se constituie.

precum şi orice alte cereri prevăzute de lege65. Secţiile Unite ale instanţei supreme au în competenţă: judecarea recursurilor în interesul legii67.cea penală. care.Leş. 1. în raport de competenţa fiecăreia. p. potrivit art. Trebuie menţionat că în pofida criticilor formulate atât în doctrină dar şi în viaţa socio-politică relativ69 la necesitatea menţinerii instanţelor şi parchetelor 63 64 65 66 67 Vezi infra. mai soluţionează şi cererile de strămutare63. Instituţii. a se vedea I.. Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe.7.304/2004. procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi recursurile. judecă în primă instanţă. soluţionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie68 şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. conflictele de competenţă64.86-90. Instanţele militare. precum şi ca instanţă disciplinară66. Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. Secţiile Unite pot lua decizii numai în prezenta a cel puţin doua trimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi.22 din Legea nr. Judecata va contunua după ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei. Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul de 9 judecători mai judecă şi alte cauze date în competenţa sa prin lege. 68 Pentru dezbaterile pe tema oportunităţii menţinerii instanţelor militare. p. întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 69 36 . în condiţiile prevăzute de lege.

potrivit unei convenţii internaţionale. în cazul în care. la propunerea preşedintelui Curţii Militare de Apel şi A se vedea.militare.29-34. 70 37 . cu indicativ propriu. Instanţele militare un statut de unităţi militare. Instanţele militare judecă la sediul acestora dar pentru motive temeinice instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc. de către Ministerul Apărării Naţionale. C. Instanţele şi parchetele militare dispun de poliţie militară pusă în serviciul lor. Numărul personalului necesar pentru fiecare instanţă sau parchet este stabilit de ministrul justiţiei. militari români.Popa. p. p. în mod gratuit. Judecătorii şi procurorii militari au calitatea de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor. Procurorii militari sunt constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă militară. acestea continuă să funcţioneze şi în urma noii legi de organizare judiciară. notă la hotărârea din 21 septembrie 2006 a CEDO. pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română. Legea de organizare judiciară prevede următoarele instanţe militare: tribunale militare. Cu toate că legea fundamentală nu interzice decât înfiinţarea unor instanţe extraordinare iar nu şi a celor cu caracter special. nr. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti. I.Popescu.L. membri ai forţelor multinaţionale. Tratat.51.11/2006. Susţinătorii menţinerii instanţelor militare şi-au întemeiat argumentele în principal pe necesitatea unei specializări în domeniul infracţiunilor comise de militari. existenţa unor instanţe militare în timp de pace ridică serioase semne de întrebare asupra independenţei magistraţilor ce compun aceste instanţe datorită cumulului calităţii de judecător cu cea de ofiţer activ70. În acest context trebuie reţinut că instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state. în Curierul Judiciar. Ei au totodată şi calitatea de militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.

ori. Rolul preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor este unul administrativ. Secţiunea 2. în activitatea de conducere. care hotărăşte cu privire la probleme generale de conducere a instanţei. a instanţelor din circumscripţiile acestora. Legea interzice cu desăvârşire orice imixtiune a conducerii administrative în activitatea de judecată. precum şi autoritatea de lucru judecat. de către 1-2 vicepreşedinţi. Instanţele judecătoreşti sunt conduse din punct de vedere administrativ de către un preşedinte. Preşedinţii tribunalelor. Secţiile instanţelor sunt conduse de către un preşedinte. tribunalelor specializate şi ai curţilor de apel sunt ajutaţi. 2.2. după caz. după caz. Ei adoptă măsuri manageriale pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi. Colegiul de conducere al curţii de apel exercită şi acţiunea disciplinară pentru judecătorii de la instanţele din circumscripţia respectivei curţi de apel. Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi. Conducerea administrativă a instanţelor judecătoreşti. preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte.a secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. iar la judecătorii. Preşedinţii instanţelor. În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere. 2. în condiţiile legii şi pot cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe pe calea 38 . prin judecători inspectori trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerea lor numai legii. asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate.1. Colegiile de conducere ale instanţelor.

Adunările generale ale judecătorilor au următoarele atribuţii: a. 71 39 .317/2004. iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. aleg. b. c. c. analizează proiecte de acte normative. Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea componenţă: a. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente. în condiţiile legii. aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere. la solicitarea ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii. la curţile de apel: preşedintele şi 6 judecători. g. dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe. dezbat probleme de drept. e.3. La instanţele judecătoreşti se organizează anual sau de câte ori este necesar adunări generale ale judecătorilor. în condiţiile prevăzute de Legea nr.4. b. d. formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. h. 2. f. 2. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Adunările generale ale judecătorilor. la tribunale: preşedintele şi 6 judecători.recursului în interesul legii asupra chestiunilor drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti71. aleşi pentru o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. la tribunalele specializate şi la judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători.

Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor săi şi are următoarele atribuţii: a. precum şi statele de fucţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în condiţiile legii. exercită acţiunea disciplinară preşedinţilor de împotriva secţii. preşedintelui. d. cu reprezentarea fiecărei secţii. recomandă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor în funcţie cărora le expiră mandatul de 6 ani. f. Adunarea generală a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are atribuţii precum: a. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor. propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea. exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi. b. transferul. judecătorilor şi vicepreşedintelui. şi 9 judecători. 40 . g. precum şi împotriva preşedinţilor curţilor de apel. vicepreşedinte. e. c. alcătuit din preşedinte. aprobarea raportului anual de activitate. vicepreşedinte şi colegiul de conducere. promovarea. aprobă Regulamentul privind organizarea şi funţionarea admininstativă.Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este asigurată de preşedinte. magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie au în structural or şi un compartiment de documentare şi un compartiment de informatică juridică. cu avizul consultativ72 al Ministerului Finaţelor Publice. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. biblioteca. judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă aceste instanţe. grefa. ce formează obiectul unui capitol distinct. Aceste compartimente se pot înfiinţa şi în cadrul tribunalelor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii. 72 În cadrul acestei secţiuni vor fi tratate şi aspectele privitoare la compartimentele auxiliare ale parchetelor pentru a evita repetarea unor puncte în cadrul analizei consacrată organizării Ministerului Public.b. biroul de informare şi relaţii publice. Toate instanţele judecătoreşti şi parchetele există compartimente auxiliare care nu participă în mod nemijlocit la activitatea de înfăptuire a justiţiei dar au un rol deosebit de important în realizarea actului de justiţie de către judecători. 73 41 . Compartimentele auxiliare de specialitate73. Sunt compartimente auxiliare existente în cadrul oricărei instanţe sau oricărui parchet: registratura. Un rol deosebit în activitatea judiciară în îndeplineşte grefa instanţei sau a parchetului. aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Secţiunea 3. curţile de apel şi parchetele de pe lângăaceste instanţe. Grefierul de şedinţă participă la şedinţele de judecată şi la efectuarea actelor de urmărire penală şi consemnează operaţiunile înfăptuite în cadrul activităţilor judiciare. curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel. De pildă. c. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie au şi câte un compartiment economico-financiar şi administrative condos de un manager economic. Tribunalele. tribunalelor specializate. întocmeşte concepte pentru citarea părţilor din proces. arhiva. Sunt alte compartimente auxiliare de care dispun în mod necesar numai anumite instanţe ori parchete.

serviciile şi lucrările necesare desfăşurării activităţii instanţei. în condiţiile legii. Compartimentul financiar-contabil are atribuţii pe linia elaborării proiectului debuget annual de venituri şi cheltuieli. asigurării întreţinerii şi funcţionării clădirilor. tehnoredactează hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de conducerea instanţei. asigurarea evidenţei contabile pentru activitatea desfăşurată de instanţe.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor75. Tot acest compartiment asigură activitatea de soluţionare a petiţiilor. activitatea de administrare şi inventariere a acestuia. casarea şi declasarea mijloacelor fixe şi a altor bunuri materiale. asigurării aprovizionării cu materiale de întreţinere şi uz gospodăresc. 74 75 42 . asigurării calculului şi plăţii drepturilor băneşti etc. Compartimentul administrativ are atribuţii în privinţa întocmirii documentaţiei pentru achiziţiile publice. cu indicarea motivului amânării cauzei sau soluţia pronunţată. completează condica şedinţelor de judecată în care se trec dosarele din şedinţa respectivă. în condiţiile legii. potrivit dispoziţiilor Legii nr.544/2001 privind accesul liber la informaţiile de interes public 74 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. efectuarea operaţiilor contabile privind evidenţa patrimoniului. mijloace fixe şi alte bunuri necesare activităţii instanţelor. instalaţiilor tehnico-sanitare li de încălzire etc. în vederea garantării transparenţei activităţii judiciare. transcribe înregistrările audio saau stenogramele şedinţelor de judecată.întocmeşte actele de procedură dispuse de completul de judecată. Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei sau parchetului cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă. comunică hotărârile judecătoreşti. Departamentul economico-financiar şi adminsitrativ este compus din compartiment financiar-contabil şi compartiment administrativ.

Într-o formă modernă. Eliberarea din funcţie a personalului de specialitate din compatimntele auxiliare se poate face numai pentru motive prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor. care prevedea formele de participare a procurorului la procesul civil. supravegherea accesului şi menţinerea ordinii în sedii. Ministerul Public a fost reglementat în Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865. Paza sediilor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor. 43 . Istoricul şi natura instituţiei. Din punct de vedere istoric instituţia procurorului a fost introdusă în dreptul românesc încă din vremea Regulamentului organic din 1832 în Ţara Românească. În caz de abateri disciplinare. Decizia de eliberare din funcţie se emite de către preşedinteşe instanţei. Ministerul Public Secţiunea 1. Activitatea personalului Jandarmeriei Române însărcinat cu activitaţile de pază şi supravegherea a ordinii instanţelor şi parchetelor este coordonată de preşedintele instanţei sau de conducătorul parchetului.Personalul de specialitate care lucrează în compartimentele auxiliare este subordonat ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează. apropiată de scopurile actuale. În perioada comunistă instituţia a fost organizată sub titulatura de Procuratura Republicii Populare Române iar. a bunurilor şi altor valori aparţinând acestora. se asigură în mod gratuit de către Jandarmeria Română prin structurile sale specializate. CAPITOLUL 4. ulterior Procuratura Republicii Socialiste Române. tot preşedinte instanţei este cel competent să aplice măsuri disciplinare prevăzute în regulamentele de ordine interioară.

Această opinie nu poate fi acceptată. rolul Ministerului Public este în strânsă conexiune cu activitatea de înfăptuire a justitiei în cauze penale şi civile... Natura juridică a Ministerului Public a fost obiectul unor permanente controverse. în capitolul denumit . În plus. Secţiunea 2. Opiniile exprimate în literatura de specialitate au oscilat între a încadra Ministerul Public în categoria organismelor care exercită puterea judecătorească şi a plasa această autoritate în zona executivului. deoarece potrivit Constituţiei procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.. Organizarea Ministerului Public. tribunal.Autoritatea judecătorească.puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. în activitatea judiciară.Constituţia din 1991 a redat instituţiei vechea denumire de Minister Public. adică independenţa totală de orice putere a statului 77. plasarea Ministerului Public între organismele care exercită puterea judecătorească ar fi contrară dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora . Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea prin procurori constituiţi în parchete. potrivit Constituţiei României. În realitate. dar procurorii nu au aptitudinea de a soluţiona conflicte ivite în viaţa socială. ceea ce face incompatibilă instituţia cu atributele necesare pentru înfăptuirea justiţiei. tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie 76 77 44 . În acord cu majoritatea legislaţiilor76. Parchetul reprezintă structura organizatorică a Ministerului Public.. Pe lângă fiecare curte de apel. aceasta atribuţie revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti.. Prima opinie se întemeiază pe aşezarea topografică a instituţiei în Constituţie.. Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept.

procurorii şefi de secţie. legea reglementează existenţa unui organism larg reprezentativ la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. procurorul inspector şef şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. respectiv adunarea generală a procurorilor. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.funcţionează un parchet. din ţară sau din străinătate. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. controlul asupra tuturor parchetelor. 2.1. Aşa cum rezultă din cele de mai sus. Competenţele acestui 45 . Aceasta se convoacă de procurorul general. adjunctul şi consilierii acestuia. care hotărâşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public. Acest organism este constituit procurorul general. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structura lor şi câte o secţie pentru minori şi familie. care pot fi ajutaţi de adjuncţi. Procurorul general al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercită. are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public. De asemenea. El reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelate autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice. un adjunct şi 3 procurori consilieri. anual sau ori de câte ori este necesar. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din subordine. În cadrul secţiilor pot funcţiona birouri conduse de procurori şefi. parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structura lor secţii conduse de procurori şefi. ajutat de un prim-adjunct. În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. prim-adjunctul. pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează un parchet condus de un procuror general. direct sau prin procurori inspectori.

C. 2.1.T. ). Direcţia Naţională Anticorupţie ( D.I. Pot fi încadraţi procurori care au o bună pregătire profesională.O. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze conform legii.I.2.I. ). o conduită morală ireproşabilă. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. In cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează.A.T.C. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ( D.1. ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului.O.I.organism sunt stabilite prin asemănare cu cele pe cre le deţin adunările generale ale judecătorilor în cadrul instanţelor judecătoreşti. Revocarea din funcţie a procurorilor numiţi în D..I.I.T.I.N.T. ).I.I. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ( D.O. Direcţia Naţională Anticorupţie reprezintă o structură autonomă în cadrul Ministerului Public. prin ordin al Procurorului general al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi care au fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia costituită în acest scop. 2.O. fiind specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie. In cadrul D.O.C. se poate face ca urmare a unei sancţiuni disciplinare sau în cazul exercitări necorespunzătoare a funcţiei. La data încetării activităţii în cadrul D. prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.C. precum şi în relaţiile cu celelalte 46 . sunt încadraţi procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.C. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.T.I. Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea. Direcţia Naţională Anticorupţie are personalitate juridică.1.

Direcţia Naţională Anticorupţie este condus de un procuror şef. Asupra problemelor generale de conducere ale direcţiei decide colegiul de conducere.autorităţi publice. asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Adunarea generală a procurorilor Departamentului Naţional Anticorupţie se convoacă de procurorul şef. o conduită morală ireproşabilă. exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigiurarea respectării acesteia. prin ordin al procurorului şef al Direcţiei 47 . o vechime de cel puţin 6 ani ca procurer sau judecător şi care au fost declaraţi admişi la interviul organizat de o comisie constituită în acest scop. Revocarea din funcţie a procurorilor numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se poate face ca urmare a unei sancţiuni disciplinare sau în cazul exercitări necorespunzătoare a funcţiei. Direcţia Naţională Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată. ajutat de doi procurori adjuncţi. adjuncţii şi 5 procurori aleşi de adunarea generală. Activitatea acestui organism este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. anulal sau ori de câte ori este necesar şi are competenţele similare cu cele prevăzute de lege pentru adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt încadraţi procurori care trebuie să aibă o bună pregătire profesională. Procurorii ce îndeplinesc condiţiile arătate sunt numiţi prin ordin al procurorului şef al Direcşiei Naţionale Anticorupţie. asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. constituit din procurorul şef.

2. tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie. Parchele sunt constituite pe lângă fiecare curte de apel. Procurorii îţi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii. Însă subordonarea ierarhică în cazul 48 . cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii. Principiile funcţionării Ministerului Public. 3. Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali în timp ce parchetele de pe lângă tribunale şi judecătorii sunt conduse de primprocurori. imparţialităţii şi controlului ierarhic. Parchetele de pe lângă curţile de apel. La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze conform legii. tribunale. tribunal.Naţionale Anticorupţie.2. care avizează problemele generale de conducere ale parchetelor şi care are în componenţă procurori care deţin funcţii de nivelul celor prevăzute de lege pentru colegiile de conducere ale instanţelor judecătoreşti. În mod asemănător. cu competenţe similare cu cele ale adunărilor generale ale judecătorilor. Funcţionarea şi atribuţiile Ministerului Public. Secţiunea 3. în cadrul parchetelor funcţionează adunările generale ale procurorilor. În cadrul fiecărui parchet funcţionează câte un colegiu de conducere.1. Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au personalitate juridică. Principiul controlului ierarhic a fost o constantă a Ministerului Public în toată perioada de existenţă a acestei instituţii.

p. constă în faptul că dispoziţiile procurorului ierarhic superior.304/2004. Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2006. specific activităţii procurorilor. sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. din Parchetul Naţional Anticorupţie. legea prevede că în ce priveşte soluţiile dispuse. date în scris şi în conformitate cu legea. procurorul este independent.69 din Legea nr. Controlul ierarhic.. Potrivit art. subordonarea ierarhică.Maurin. se menţionează drept caracteristici ale corpului procurorilor.Heraud. indivizibilitatea ( tradusă prin faptul că în cursul aceleiaşi cauze un magistrat procuror poate fi înlocuit ). ministrul justiţiei. Sirey. exercită controlul asupra procurorilor. Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv iar conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie. din iniţiativă proprie sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii.procurorilor este un principiu întâlnit în mai multe state cu sistem judiciar apropiat celui român78. procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate. 78 49 . Institutions judiciaires. A se vedea. legea reglementează şi controlul ministrului justiţiei. 6 eme ed. de procurorul şef al Direcţiei Naşionale Anticorupţie sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realize direct sau prin procurori anume desemnaţi. De asemenea. Cu toate că subordonarea ierarhică este o caracteristică a activităţii procurorilor. din parchetele de pe lângă curţile de apel sau alţi procurori delegaţi. când consideră necesar. Pe lângă controlul ierarhic exercitat în cadrul Ministerului Public.110. A. În sistemul juridiciar francez. ţinând seama de probele administrate în cauză. A. prin procurori inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. amovibilitatea ( contrară inamovibilităţii ce caracterizează activitatea judecătorului ).

pregatirii si aptitudinilor profesionale ale procurorilor. Este de remarcat faptul că actuala lege de organizare judiciară a introdus o serie de prevederi care sunt de natură să sporească automonia decizională a procurorului şi să atenueze din posibilele efecte negative pe care principiul controlului ierarhic le-ar putea produce asupra activităţii procurorilor: . ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau după caz. procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. in mod direct sau prin procurorul general. O asemenea prevederea apropia prea mult pe ministrul justiţiei de activitatea concretă.a fost abandonată şi prevederea existentă în legislaţia anterioară potrivit căreia controlul ministrului justiţiei asupra activităţii procurorilor se poate concretize şi prin aprecierea asupra activitatii. procurorului competent sa inceapa. singurul organism cu drept de a veghea 50 .92/1992. . Legea nr.a fost abandonată prevederea existentă în vechea lege de organizare judecătorească. de speţă. În prezent. a procurorului. efectul fiind crearea unui pericol de politizare a intervenţiilor ministrului sau numai acela ca intervenţia să fie percepută ca atare în ochii opiniei publice. in conditiile legii. În cadrul atribuţiilor sale.Controlul exercitat de ministrul justiţiei constă în verificarea pe de o parte a eficienţei manageriale iar pe de altă parte a modului în care se procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. potrivit căreia ministrul justitiei avea dreptul sa dea dispozitie scrisa. procedura de urmărire penala pentru infractiunile despre care avea cunostinta si sa promoveze in fata instantelor judecatoresti actiuni si cai de atac necesare apararii interesului public.

a ministrului justiţiei.asupra pregătirii şi aptitudinilor profesionale a procurorilor este Consiliul Superior al Magistarturii. . Se remarcă preocuparea legiuitorului român de a elimina posibilitatea ca principiul classic al subordonării şi controlului ierarhic să se manifeste prin implicarea directă a procurorului ierarhic sau. procurorii au următoarele atribuţii: 51 . Atribuţiile Ministerului Public.a fost reglementată o anumită continuitate a activităţii procurorului de caz în sensul că lucrările repartizate acestuia pot fi trecute altui procuror numai în caz de suspendare sau încetare a calităţii de procuror ori în caz de absenţă. precum şi intervenţia procurorului ierarhic superior pentru influenţarea în orice formă a concluziilor. Potrivit dispoziţiilor legale. în legătură cu cauzele ce le-au fost repartizate. în activitatea curentă a procurorilor.2. mai grav. rolul acestora în procesul civil fiind diminuat. în orice formă. Procurorul căruia i-a fost luată o lucrare repartizată poate contesta măsura dispusă de procurorul ierarhic superior la Consiliul Superior al Magistraturii. trebuie reţinut că principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor este reţinut în majoritatea legislaţiilor iar dispoziţiile legale din dreptul intern au evoluat în sensul asigurării independenţei procurorului în adoptarea soluţiei într-un caz concret şi în concluziile pe care le pune în faţa instanţei. În concluzie. în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.a fost reglementată posibilitatea pentru procuror de a contesta în faţa Consiliului Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior. dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea. Atribuţiile procurorilor se manifestă în principal în materie penală. . 3.

79 82 În cazul recursului în interesul legii. concretizat în emiterea unui act administrativ normativ. poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. judecarea apelului sau recursului declarat în materia desenelor şi modelelor industriale etc. în mod nemijlocit. conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. absenţa sa atrăgând nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în aceste condiţii ( cererea privind punerea sub interdicţie a unei persoane. procurorul poate pune concluzii în orice proces civil. potrivit legii.554/2004. în condiţiile legii. procurorul participă la şedinţele de judecată. a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. sub conducerea şi supravegherea procurorului. c. d. 52 . nr. Legea contenciosului administrativ. participă. Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor. în cazurile prevăzute de lege80. dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept. f. va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă de la sediul autorităţii publice emitente. la şedinţa de judecată. ). 80 Potrivit art. conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală79. În procesele penale. Potrivit legii. efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă. atribuţie ce poate fi exerciatată deopotrivă în materie penală sau civilă82. legitimarea procesuală pentru promovarea acestuia revine numai procurolului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 81 Potrivit art. Sunt cazuri expres prevăzute de lege când participarea procurorului la procesul civil este obligatorie. şi are rol activ în aflarea adevărului. în condiţiile legii. g. exercită acţiunea civilă. persoanelor puse sub interdicţie. la şedinţele de judecată81. Astfel.304/2004 privind organizarea judiciară. ale dispăruţilor şi ale altor persoane. Potrivit art. la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative.45 alin. se vatămă un interes public. prin excesul de putere.45 alin. precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale. fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor. e. exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.1 din Codul de procedură civilă.64 din Legea nr.3 din Codul de procedură civilă. judecarea cererilor de expropriere. prevede că atunci când Ministerul Public apreciază că. ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor. în oricare faza a acestuia. organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală. în condiţiile legii. b.a.

h.

acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

i.

studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu;

j.

exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

PARTEA III a Statutul judecătorilor şi al procurorilor. Noţiunea de magistratură şi magistrat. Potrivit dispoziţiilor Legii nr.303/2004, în forma iniţială, din corpul magistraţilor făceau parte judecătorii, procurorii, constituiţi în parchete şi magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit aceloraşi dispoziţii era asimilat magistraţilor, pe durata funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii. În prezent Legea nr.303/2004 evită să atribuie în mod explicit calitatea de magistrat unei categorii profesionale şi se limitează a opera cu noţiunea de magistratură. Astfel, legiuitorul defineşte magistratura ca fiind activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor83. Modificarea legislativă pare mai mult formală din moment ce activitatea definită drept magistratură este în continuare atribuită judecătorilor şi procurorilor, adică aceleaşi categorii cărora, în forma iniţială, legea le conferea calitatea de magistrat. Prin urmare, nu se poate aprecia că în prezent ar
83

53

fi o greşală terminologică dacă ne-am referi la judecători şi procurori desemnândui prin noţiunea generică de magistraţi. Capitolul 1. Cariera judecătorilor şi procurorilor. Secţiunea 1. Admiterea în magistratură. Formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor. Modalitatea de recrutare a judecătorilor şi procurorilor are în mod cert o influenţă asupra independenţei personale a acestor. Există eforturi în mai toate statele de a găsi un sistem optim de recrutare a magistraţilor care să garanteze independenţa acestora şi totodată să asigure formarea unui corp profesional de elită. Dreptul comparat cunoaşte mai multe sisteme de recrutare şi învestire a magistraţilor: a. numirea magistraţilor de către organele puterii executive. Sistemul este criticat pe motiv că ar afecta independenţa personală a magistratului astfel numit, prezumându-se o anumită obedienţă faţă de puterea care l-a numit în funcţie. Sistemul se aplică însă cu anumite standarde impuse în ce priveşte selecţionarea magistraţilor astfel că în general puterea executivă nu dispune de un drept discreţionar în actul de numire. b. Alegerea magistraţilor este un sistem ce prezintă avantajul înlăturării pricolului de aservire a magistraţilor puterii executive. În schimb, critica acestui sistem are la bază argumentul correct că alegătorii nu au expertiza necesară pentru a aprecia capacităţile de bun magistrat al candidatului, de multe ori alegerea fiind bazată pe elemente ce exced calităţilor profesionale ale acestuia. c. Recrutarea chiar de către corpul magistraţilor are avantajul că înlătură posibilitatea aservirii magistraţilor faţă de alte puteri ale statului şi

54

asigură numirea pe criterii profesionale. Se reproşază acestui sistem că generează formarea unei caste a magistraţilor. Sistemul nostru este unul mixt. Competenţele în privinţa recrutării judecătorilor şi procurorilor sunt îndeplinite de către Consiliului Superior al Magistraturii, organism ce poate fi considerat ca aparţinând corpului magistraţilor. Numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, este realizată de Preşedintele României dar numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Sistemul adoptat acorda intaietate Consiliului Superior al Magistraturii, care este competent in ce priveste impunerea criteriilor de pregatire profesionala avute in vedere la selectarea judecatorilor si procurorilor, actul de numire fiind conditionat de propunerea formulata de Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul adoptat acorda intaietate organului profesional si in cazul unui conflict cu reprezentantul puterii executive in privinta numirii in functie a judecatorilor sau procurorilor. Astfel, Presedintele Romaniei poate refuza o singura data numirea judecatorilor si procurorilor propusi de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul trebuie sa fie motivat. In aceasta situatie, daca Consiliul Superior al Magistraturii sustine propunerea initiala, trebuie sa motive optiunea sa iar seful executivului este obligat sa procedeze la numire, actul sau devenind unul formal. Recrutarea judecătorilor şi procurorilor se face, in principiu, prin concurs. Exista doua modalitati de recrutare a judecatorilor si procurorilor: a. recrutarea şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecator sau procuror prin absolvirea cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii; b. recrutarea directa, prin primirea in magistratura a persoanelor cu vechime in alte profesii juridice.

55

la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. 56 . asistă la şedinţele de judecată şi la activitatea de urmărire penală. Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe care le desfăşoară magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate. Recrutarea prin admiterea urmata de formarea profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii constituie sau ar trebui sa constituie mijlocul principal pentru formarea corpului de magistrati. Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face pe bază de concurs84. nu are antecedente penale. În perioada cursurilor. pentru funcţia de judecător sau procuror. cunoaşte limba română şi este aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei de magistrat85. auditorii de justiţie efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor. După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie. Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani. După primul an de cursuri. domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu. La concursul organizat in vederea admiterii la Institutul National al Magistraturii care se poate înscrise persoana care are cetăţenie română. Consiliul Superior al Magistraturii stabileste in fiecare an numarul de cursanti in functie de numarul de posturi vacante de judecatori si procurori. auditorii de justiţie vor opta.a. auditorii de justiţie susţin un examen de absolvire ce constă în probe teoretice şi 84 85 Concursul de admitere se organizeaza anual. nu are cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie. Comisia medicală se stabileşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului sănătăţii. în ordinea mediilor şi în raport de numărul posturilor. este licenţiată în drept.

constituie vechime în magistratură. în funcţiile pentru care au optat după primul an de cursuri.practice prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare exercitării funcţiei de judecător sau procuror86. Indemnizaţia are regimul juridic al unui drept salarial şi se plăteşte dintr-un fond prevăzut în bugetul annual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii. la examen sau nu promovează examenul nici în a doua sesiune. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă. în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. magistrat – asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie. din Institutul National al Magistraturii si Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi să îndeplinească timp de 6 ani funcţia de judecător sau de procuror. pe bază de concurs. personalul de specialitate juridică din Ministerul Justitiei. proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului de 6 ani. Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune. din Ministerul Public. el nu poate fi numit magistrat şi va fi obligat să restituie indemnizaţia87 şi cheltuielile de şcolarizare. ii revine obligatia de a restitui bursa de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare efectuate cu formarea sa. In cazul in care va fi eliberat din functie inainte de aceasta perioada la initiativa sa ori din motive imputabile. Auditorii de justiţie care promovează examenul de absolvire vor fi numiţi. el este obligat să restituie indemnizaţia de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa. în mod nejustificat. procuror. care si-au incetat activitatea din motive neimputabile. Absolventii Institutului National al Magistraturii sunt obligati sa indeplineasca functia de judecator sau procuror timp de 6 ani. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie. 86 57 . pot fi numiţi în magistratură. 87 Pe durata cursurilor auditorii de justiţie beneficiază de o indemnizaţie lunară corespunzătoare funcţiei de magistrat stagiar. dacă a promovat examenul de absolvire. de regulă. cei care au indeplinit functia de judecator. În mod exepţional. din Consiliul Superior al Magistraturii. din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile. proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului de 6 ani. b. În cazul în care un magistrat absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea perioadei de 6 ani.

precum şi avocaţii. In privinta tuturor persoanelor care acced in magistratura in alt mod decat formarea initiala in cadrul Institutului National al Magistraturii. consilierii juridici. Exista posibilitatea cu totul exceptionala de a se accede in magistratura fara concurs in cazul unor persoane care au indeplinit functii ce ii recomanda ca avand o pregatire profesionala compatibila cu calitatea de judecator sau procuror. 89 Ibidem. Legea le enumera in mod limitativ: - cei care au indeplinit functia de judecator sau procuror cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile88. In cazul acestor categoriilor de pesoane enumerate anterior. cadrele didactice din invatamantul juridic superior acreditat. accesul in magistratura se face in baza unui interviu sustinut in fata sectiei corespunzatoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ. cu o vechime de specialitate de cel puţin 5 ani. persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului. procuror sau in profesia de avocat. Ei pot fi numit la judecatorii sau parchetele de pe langa aceste instante. notarii. - cei care au indeplinit functia de magistrat-asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile89. se instituie obligatia legala de a urma un curs de formare profesionala in cadrul Institutului Conditia este considerate indeplinita si in cazul cumularii vechimii in functia de judecator. Acestia pot fi numiti la instante sau parchete de acelasi grad cu cele la care au functionat. Administraţiei Prezidenţiale. Curţii Constituţionale. cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie. asistenţii judiciari. Avocatului Poporului.din Institutul National de Criminologie. 88 58 . Guvernului.

Secţiunea 2. cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă. aveau functia de judecator sau procuror. Aceştia nu pot funcţiona decât la judecătorii sau la parchetele de pe lângă acestea. cererile privind popririle. Legea crează un statut special judecatorilor Curtii Constitutionale care. persoanele care au fost primite in magistartura fara examen sunt obligate sa sustina un examen pentru verificarea cunostintelor. În această perioadă judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să continue formarea profesională. în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 10.National al Magistraturii pe o perioada de 6 luni. La incetarea mandatului la Curtea Constitutionala. acestia au dreptul sa revina la postul detinut anterior. Nepromovarea acestui examen atrage eliberarea din functia de judecator sau procuror si obligatia de a restitui indemnizatiile primite pe perioada cursurilor. Judecătorii şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii. Durata stagiului este de 1 an. Judecătorii şi procurorii stagiari. de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă. pe baza mediei generale. sub coordonarea unui judecător sau procuror desemnat de preşedintele judecătoriei sau. învestirea cu formulă executorie şi luarea unor măsuri asigurătorii.000 RON. litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun. judecătorii stagiari vor putea să ia parte la activitatea de judecată dar numai în următoarele cazuri: a. 59 . la data numirii. după caz. judecătorii stagiari – cererile privind pensiile de întreţinere. În ce priveşte competenţa funcţională. Cursul are menirea de a face posibila asimilarea unor constistinte ce tin de specificul activitatii de judecator sau procuror dar si cunoasterea elementelor de drept comunitar. obţinută prin însumarea celor 3 medii de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. Dupa efectuarea cursului.

În cazul în care magistratul stagiar este respins la examenul de capacitate. Conţinutul examenului de capacitate. infracţiunile în legătură cu care se sesizează direct instanţa judecătorească90. După parcurgerea perioadei de stagiu. instituţiile de bază ale dreptului. prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii91. organizarea judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor iar probele cu caracter practic constau în soluţionarea de speţe şi întocmirea de acte judiciare. să efectueze şi să semneze acte procedurale. Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează. în caz contrar. se poate susţine examenul dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător sau procuror stagiar. Dacă absenţa de la examen este datorată unor motive justificate. 90 91 60 . persoana în cauză trebuind să efectueze din nou stagiu prevăzut de lege. distincte pentru procurori şi judecători. Examenul de capacitate se organizează anual de către Consiliul Superior al Magistarturii. este stabilit de Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor: probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituţionale ale statului de drept. procurorii stagiari – au dreptul să pună concluzii în instanţă. sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate. somaţia de plată. în funcţie de specificul activităţii acestora. judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. constând în verificarea conoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale. este obligat să se înscrie la sesiunea următoare. reabilitarea.plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale. constatarea intervenirii amnistiei ori graţierii. b.

În ce priveşte disciplinele care formează obiectul examinării. După validarea examenului de capacitate de către Consiliul Superior al Magistraturii92. acestea se determină prin Regulamentul de organizare a examenului de capacitate. în tot sau în parte. examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege şi regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida. cel care funcţionează la instanţa sau parchetul pentru care a optat. elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. un post de către Consiliul Superior al Magistraturii.Comisiile de examinare sunt numite de către Consiliul Superior al Magistraturii. delegarea. din oficiu. Alegerea este supusă regulii conform căreia judecătorii stagiari pot opta numai pentru posturi de judecători. să-şi aleagă posturile în termen de 15 zile de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României93. promovarea. pentru judecători . formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii şi pentru procurori – din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acelaşi Regulament stabileşte şi media minimă de promovare a examenului. prin grija acestui organism. cel care are o vechime mai mare în magistratură. Numirea.din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii. iar procurorii stagiari numai pentru posturi de procurori. Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul. în ordinea mediilor. detaşarea şi transferul judecătorilor şi procurorilor. se publică în Monitorul Oficial şi se afişază la sediile instanţelor şi parchetelor lista posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe.1. 92 61 . la propunerea Institutului Naţional al Magistarturii şi sunt compuse. Numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. judecători de la curţile de apel. Candidaţilor care nu au optat în termenul legal li se propune. 3. 93 La medii egale are prioritate la alegerea postului în orninea următoare: canditatul care este titular al diplomei de doctor în drept. Secţiunea 3.

Judecătorii inamovibili şi procurorii.2.. 3. Înainte de a începe să-şi exercite funcţia. foarte bine ’’ şi n-au săvârşit abateri disciplinare. Promovarea magistraţilor se face numai cu consimţământul acestora. condiţiile pentru numirea în magistratură.. 3. Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie la tribunale. . 62 .2. Pentru a putea participa la concursul de promovare judecătorii sau procurorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii a căror verificare revine Consiliului Superior al Magistraturii: - în ultimii 3 ani înaintea concursului au avut calificativul .1 din legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor.Leş. în limita posturilor vacante existente la instanţe şi parchete. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii94. 94 95 Vezi supra. Promovarea şi numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor. Actele efectuate de magistrat înainte de depunerea jurământului sunt nule95. cu ocazia citirii actului de numire. curţi de apel şi la parchete.34 alin. Jurământul se depune în forma solemnă prevăzută de art. Instituţii. de drept. prin Institutul Naţional al Magistraturii. care se bucură de stabilitate.1.182. Nedepunerea jurământului atrage. sunt numiţi de Preşedintele României. nulitatea numirii în funcţie. p. Promovarea magistraţilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional de Consiliul Superior al Magistraturii. p. A se vedea şi opinia exprimate de I. judecătorii şi procurorii depun jurământ în faţa magistraţilor instanţei sau ai parchetului la carea a fost numit.

La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul în cauză a fost avocat. prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor. Numirea în funcţiile de conducere la instanţele judecătoreşti şi parchete se face pe o perioadă de 3 ani. pe baza unui concurs sau examen organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Naţional al Magistraturii. 96 63 . pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie. 3. pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. pentru promovarea la tribunal. Legea prevede şi posibilitatea promovării pe loc în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii. curţilor de apel şi parchetelor. nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii de vechime în funcţia de magistrat: 5 ani în magistratură. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.- îndeplinesc următoarele condiţii de vechime: 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror96. tribunalelor.2.2. tribunal specializat sau parchetele de pe lângă aceste instanţe. magistraţii vor dobândi drepturile aferente funcţiei în care promovează dar nu vor fi obligaţi să schimbe instanţa la care au funcţionat înainte de promovare.. foarte bine’’ la ultima evaluare. 8 ani de vechime în funcţia de judecător sau procuror. pentru promovarea la curţile de apel sau la parchetele de pe lângă aceste instanţe. 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror. În acest caz. Magistraţii care candidează la aceste funcţii trebuie să fi obţinut calificativul .

vicepreşedinte şi preşedinte de secţie de tribunal sau tribunal specializat sau prim-procuror.- 6 ani în magistratură. procuror şef de secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel. ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. vicepreşedinte. De asemenea. dacă judecătorul sau procurorul în cauză a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. rezistenta la stres si un test psihologic. pentru funcţia de preşedinte. precum şi o declaraţie de interese. capacitatea candidatului de a lua decizii si de a-si asuma raspunderea. în 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. resursele umane. La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul în cauză a fost avocat. preşedinte secţie la curtea de apel. Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii sau procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal. adjunct al acestuia ori procuror şef de secţie la parchetele de pe lângă aceste instanţe. procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică. pentru funcţia de preşedinte. Concursul sau examenul constă în prezentarea unui unui proiect referitor la exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere si in probe scrise privind managementul. - 8 ani în magistratură97. Pentru îndeplinirea acestor două condiţii legea impune celor care participă la examenul sau concursul de numire într-o funcţie de conducere să dea o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea. comunicarea. înainte de numirea în funcţie. 97 64 .

Revocarea din funcţiile de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României. au obţinut calificativul foarte bine la ultima evaluare. vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii pe baza unui raport consultativ întocmit de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare. la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii. s-au remarcat în activitatea profesională. Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere arătate decât motivat. condiţia de a fi îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel nu se aplică. - - Preşedintele.2. în cazul celor care îndeplinit funcţia de procuror. care potrivit Constituţiei au statut de magistraţi la fel ca şi judecătorii. Îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii sau procurorii care îndeplinesc următoarele condiţii: - au îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel98.1 din Legea nr. dintre judecătorii acestei instanţe care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.303/2004 a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin12 ani. nu au fost sancţionaţi disciplinar. 65 . Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi accesul la funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului de pe lângă această instanţă. aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii. la propunerea Consiliului Superior al 98 Textul care impune această condiţie – art.886/2006 a Curţii Constituţionale întrucât era discriminator în raport cu procurorii.3.3. de către Preşedintele României.52 alin.

dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror. sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani. Promovarea în celelalte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.C.O. aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului. pentru motivele expres prevăzute de lege99. în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă. procurorii şefi de secţie ai acestor parchete.303/2004100. la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei.T. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Revocarea din funcţie a procurorilor cu funcţiile de conducere arătate anterior se face de către Preşedintele României. Preşedintele poate refuza motivat numirea. procurorul general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi adjuncţii acestuia. de către Preşedintele României. 99 100 66 . prim-adjunctul şi adjunctul acestuia.Magistraturii. şi adjunţii acestora.în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare. la propunerea ministrului justiţiei. Durata numirii este de 3 ani. precum şi procurorul şef al D. pentru motive arătate la art. Cei care urmează a fi numiţi în aceste funcţii trebuie să îndeplinească şi condiţiile de necolaborare cu serviciile de informaţii şi inexistenţa intereselor care ar putea influenţa modul de exercitare a funcţiei. prevăzute în şi în cazul promovării în funcţii de conducere la celelalte instanţe sau parchete.I.I. se face de către Consiliul Superior al Magistraturii. comportamentul şi comunicarea. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Consiliul Superior al Magistraturii se poate sesiza din oficiu. În cazul în care nu mai îndepliniesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţie. 51 alin. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale.2 din Legea nr. la propunerea ministrului justiţiei.

Delegarea judecătorilor se poate dispune în cazul în care o judecătorie. Delegarea. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. a instanţei sau parchetului ori chiar a specificului activităţii. unde urmează să fie numit.3. 3. a. Caracteristica principală şi comună a celor trei instituţii o reprezintă faptul că măsurile ce le cuprind nu pot fi aplicate decât cu acordul magistratului în cauză. motiv pentru care legiuitorul le abordează cu o corectă precauţie. detaşarea şi transferul magistraţilor. Revocarea din funcţie se poate face de către Consiliul Superior al Magistraturii. temporară sau definitivă. Delegarea. 3. direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Toate cele trei instituţii au ca efect schimbarea. după caz. un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza 101 67 .1. Motivele de revocare sunt aceleaşi ca şi în cazul celorlalte funcţii de conducere101.3. Pentru numirea în aceste funcţii este este necesar ca procurorul să îndeplinească condiţiile de necolaborare cu serviciile de informaţii şi de inexistenţa a intereselor de natură să influenţeze modul de exercitare a funcţiei şi să aibe recomandarea conducătorului secţiei ori.cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. necesară pentru a împiedica ca aplicarea concretă a acestora să nu degenereze în acte care să afecteze independenţa magistratului. Popunerea de revocare poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor generale sau a conducătorilor secţiilor sau al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În cazul curţilor de apel. la solicitarea preşedintelui respectivei curţi de apel. Delegarea este un act ce poate interveni numai cu acordul judecătorilor. b. Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune detaşarea judecătorilor sau procurorilor. putânduse dispune pe o perioadă de cel mult 90 de zile şi poate fi prelungită cu acordul magistratului cel mult 90 de zile într-un an. Institutul Naţional al Magistraturii. Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice. la solicitarea acestor instituţii.2. în orice funcţii. numai cu acordul scris al acestora. la alte instanţe sau parchete. Detaşarea. la Consiliul Superior al Magistraturii.3.absenţei temporare a unor judecători. Detaşarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani şi poate fi prelungită. la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel. cu acordul scris al magistratului. delegarea se dispune de către preşedintele curţii de apel. pe o perioadă de până la 3 ani. Pe întrega perioadă a delegării. de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În toate cazurile delegarea are un caracter esenţialmente temporar. magistraţii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi. 68 . tribunalelor şi tribunalelor specializate. În cazul procurorilor. aceştia pot fi delegaţi în interes de serviciu cu acordul scris al acestora. În cazul judecătoriilor. magistratul îşi păstrează indemnizaţia lunară şi celelalte drepturile băneşti. 3. existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze. În cazul în care salariul şi celelalte drepturi băneşti aferente funcţiei în care este delegat sunt inferioare. inclusive cele de demnitate publică numite. delegarea se dispune de către secţia pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii.

Procurorii care urmează a fi numiţi în funcţia de judecători ca urmare a transferului vor susţine interviul în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii iar judecătorii care urmează a fi numiţi prin transfer în funcţia de procurori vor susţine interviul în faţa secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. aşa cum era şi normal. judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror.3. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii102. de Consiliul Superior al Magistraturii. la cererea celor în cauză. La cererea motivată. Secţiunea 4. În cazul în care salariul şi celelalte drepturi băneşti aferente funcţiei în care este detaşat sunt inferioare. Consiliului Superior al Magistraturii. Transferul magistraţilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă. Perioada în care este detaşat constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. 102 69 . prin decret al Preşedintelui României. cu respectarea condiţiilor de vechime impuse de legea de organizare judiciară. magistratul îşi păstrează indemnizaţia lunară şi celelalte drepturile băneşti. Transferul.Pe toată durata detaşării. 3. deoarece pentru numirea în funcţiile de judecător sau procuror candidaţii vor susţine un interviu. iar procurorii în funcţia de judecător.3. Delegarea şi detaşarea nu se pot face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care magistratul are dreptul să funcţioneze potrivit legii. Rolul principal în cazul transferului îi revine. judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător saau procuror şi beneficiază de toate drepturile funcţiei în care a fost detaşat. Incompatibilităţi şi interdicţii.

Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi. o răspundere mult peste limitele obişnuite în cazul funcţiilor publice şi. De asemenea.1. Sistemul de drepturi şi obligaţii ce revin magistraţilor este reglementat astfel încât să corespundă exigenţelor sporite pe care societatea le are faţă de cei care sunt chemaţi să realizeze actul de justiţie dar şi pentru acrea acestora un statut social compatibil cu responsabilităţile ce le revin.1. deoarece numai în acest fel poate fi asigurată independenţa economică a acestora. ceea ce este cel mai delicat. Se va observa că sunt pe deplin justificate acele drepturi cu caracter patrimonial pe care magistraţii le au potrivit legii. Drepturile magistraţilor. o anumită conduită socială care să corespundă aşteptărilor societăţii şi care să contribuie la încrederea mebrilor acesteia atât justiţie cât şi în persoana celor care contribuie la realizarea ei. în condiţiile legii. 103 70 . Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. Noţiunea de inamovibilitate. chiar dacă par a le impune obligaţii de conduită socială ce depăşesc de multe ori pe cele impuse altor funcţii publice. sunt necesare pentru a asigura că încrederea societăţii în actul de justiţie nu ar fi afectată de percepţia comportamentului celor care compun corpul magistraţilor.1. Aceste aspecte stau la baza reglementării drepturilor şi obligaţiilor magistraţilor.Natura activităţii magistraţilor impune independenţă personală103. fără de care ar fi iluzoriu orice discurs despre independenţa decizională a judecătorilor sau procurorilor. interdicţiile la care sunt constrânşi magistraţii. 4. 4. un grad înalt de calificare.

delegarea108. P. transferul. inamovibilitatea apare ca o protecţie contra unui eventual arbitrariu din partea puterii executive. rolul deosebit pe care procurorul îl joacă în procesul de realizare a actului de justiţie şi măsurile destul de grave pe care are competenţa să le adopte sunt aspecte ce determină ca acestea să nu fie lăsat în voia capriciilor puterii executive. Tot în categoria de drepturilor cuprinse în conceptul de inamovibilitate sunt şi acelea care stabilesc că judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi. suspendarea şi încetarea din funcţie ). p. Se poate aprecia că inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor care se prezintă ca un drept complex din care decurg toate atributele relative la statutul magistraţilor: transferarea106. în afară de cazurile expres prevăzute de lege104.Perrot. inamovibilitatea a fost definită drept un complex de drepturi care asigură pe judecător că nu poate face obiectul unei măsuri individuale luate de puterea executivă în contra sa. 104 105 106 107 108 109 110 71 . Astfel definită. a determinat în mod tradiţional105 excluderea procurorilor de la beneficiu inamovibilităţii. garantând serenitatea judecătorului.Legea nu formulează o definiţie a noţiunii de inamovibilitate. Astfel. Inamovibilitatea este atribuită numai judecătorilor. În doctrină. detaşarea. specific organizării Ministerului Public. în cazul procurorilor s-a creat un statut care împrumută unele drepturi cuprinse în conceptul de inamovibilitate ( în ce priveşte promovarea. p. Se pare că principiul subordonării ierarhice. Institutions judiciares. deşi nu i se atribuie inamovibilitatea. delegarea. avansarea107. Institutions judiciares. reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii.302. Acest statut a fost exprimat prin noţiunea de stabilitate în funcţie. detaşarea109.301. R. suspendarea şi eliberarea din funcţie110. unde inamovibilitatea este recunoscută numai magistraţilor ordinului judiciar iar nu şi magistraţilor ministerului public. Cu toate acestea.Perrot. A se vedea. Aceeaşi soluţie legislativă este cunoscută şi în Franţa.

fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării. Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază. Magistraţii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors. 111 72 . auto. în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimile 12 luni de activitate înainte de data pensionării. de pensie de serviciu. asistenţă medicală gratuită.1. la transportul pe calea ferată clasa I. medicamente şi proteze. Magistraţii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport de nivelul instanţei sau al parchetului. sănătate şi bunuri. cu funcţia deţinută. pentru viaţă. naval şi aerian. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor militari111 se asigură de Ministerul Apărării Naţionale. Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus măsura. Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesată calitate. În scopul asigurării independenţei economice a magistraţilor legea le acordă acestora şi alte drepturi cu caracter patrimonial: asigurare pentru risc profesional. 4. procurori sau orice alti salariati ai acestor institutii. 112 Locuintele de serviciu aflate in proprietatea sau administrarea Ministerului Justitiei si unitatilor subordonate. Drepturi patrimoniale. Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu. Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură arătată anterior se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venit. Salarizarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stabileşte prin legea privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică. gratuite. dreptul la atribuirea locuinţelor e serviciu112. precum si cele aflate in proprietatea sau in administrarea Ministerului Public nu pot fi cumparate de judecatori.Numai în caz de infracţiune flagrantă.2. la împlinirea vârstei prevăzute de lege. cu vechimea în magistratură şi alte criterii prevăzute de lege. aceştia pot fi reţinuţi şi percheziţionaţi.

transpuse într-o serie de incompatibilităţi şi interdicţii. violenţelor sau oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei. Îndatoririle de care sunt ţinuţi magistraţii sunt de ordin profesional. Datorită faptului că în multe cazuri activitatea judecătorilor şi procurorilor implică afectarea unor medii infracţionale sau lezarea unor interese contrare societăţii şi ordinii de drept. Ei sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale. Magistraţilor le este recunoscut dreptul la asociere în interes profesional. obiectivitatea. De asemenea judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice.1. demnitatea şi onoarea membrilor corpului magistraţilor. 113 73 .2. imparţialitatea. Indatoriri profesionale ale magistraţilor. familiile sau bunurile lor113.4.2. legea recunoaşte acestora dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor. care are dreptul şi obligaţia de a lua măsurile necesare. Alte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor. a altor persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. în scopul apărării intereselor lor profesionale. menite să garanteze buna exercitare de către aceştia a funcţiei judiciare şi de ordin social. naţionale sau internaţionale. Obligaţiile magistraţilor. Judecătorii şi procurorii au dreptul de a fi apăraţi împotriva oricărui act ce le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. Judecătorii sau procurorii care consideră că independenta si impartialitatea le sunt afectate in orice mod prin acte de imixtiune in activitatea profesionala se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii.3. 4. 4. menite să păstreze independenţa.1.

în funcţie de complexitatea lor. Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să prezinte. Acesta este motivul pentru care s-a resimţit nevoia ca garanţiile de stabilitate oferite magistraţilor să fie dublate de îndatoriri ale acestora de a păstra şi a ridica nivelul de competenţă profesională. publicată în M. în forma şi în termenele prevăzute de lege.of. secretul deliberărilor şi al voturilor la care a participat. O îndatorire importantă ce revine magistraţilor este aceea de formare profesională continuă. 115 116 74 . Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în timpul şedinţelor de judecată să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare instanţei.Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil114. judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi in alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate. Necesitatea reglementării unei atare obligaţii decurge din faptul că inamovibilitatea şi stabilitatea în funcţie de care beneficiază judecătorii şi procurorii pot determina şi o anumită stare de autosatisfacţie profesională ce s-ar putea manifesta printr-o lipsă de motivaţie în aprofundarea cunoştinţelor din domeniul juridic. 114 Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a păstra secretul professional. conform obligaţiilor reţinute în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor115. Un asemenea efect pe care l-ar produce garanţia stabilităţii funcţiei ar conduce la plafonarea magistartului iar consecinţa ar fi dintre cele mai nefaste pentru sistemul judiciar şi pentru justiţiabili. declaraţia de avere şi declaraţia de interese116.328/2004. nr. inclusiv după încetarea funcţiei. Astfel.815 din 8 septembrie 2005.

. seminarii. În cadrul acestor activităţi trebuie să se ţină seama de dinamica procesului legislativ şi de necesitatea specializării judecătorilor şi procurorilor. cu participarea Institutului Naţional al Magistraturii118. dezbateri. Activităţile de formare profesională continuă constau în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne.de a participa. 117 75 . a normelor deontologice. a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. sesiuni sau mese rotunde. 118 Tematica acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. programul de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor. a dreptului comparat. precum şi în aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator. Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual. În scopul îndeplinirii de către magistraţi a îndatoririi ce le revine în acest sens. de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate. în cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic activităţi de formare profesională continuă constând în consultări.Formarea profesională continuă presupune următoarele obligaţii în sarcina magistraţilor: . precum şi alte instituţii de specialitate. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii117. în abordarea multidisciplinară a instituţiilor cu caracter de noutate.de a urma un curs intensiv pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete. a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale. cel puţin o dată la 3 ani. a documentelor europene şi internaţionale la care România este parte. de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.

În cazul celor care îndeplinesc funcţii de conducere. A se vedea Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor.of. putând acorda unul dintre calificativele . aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. aprobat prin hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii119.324/2005. evaluarea vizează şi modul de îndeplinire a funcţiilor manageriale. Evoluţia profesională a unui judecător sau procuror este evidenţiată în fişa dosarului professional. obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor c ursuri de specializare.bine’’. care este întocmit şi păstrat de Consiliul Superior al Magistraturii.foarte bine’’. Judecătorul sau procurorul care primeşte calificativul nesatisfăcător la două evaluări consecutive sau cel care nu reuşeşte promovarea examenului susţinut în urma cursurilor special organizate de Institutul Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională. Eliberarea din funcţie se face de către Preşedintele României.823 din 12 septembrie 2005. publicată în M. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. calitatea activităţii şi integritatea. Dosarul professional cuprinde date confidenţiale. . precum şi cei care primesc calificativul satisfăcător în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii. Verificarea presupune evaluarea privind eficienţa. Evaluarea activităţii se realizează de către comisii constituite prin hotărârea a Consiliul Superior al Magistraturii potrivit unor criterii stabilite prin Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor.. Comisiile de evaluare întocmesc rapoarte de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor. nr. la care au acces însă judecătorii şi procurorii în cauză. care se încheie prin susţinerea unui examen.Îndeplinirea de către judecători şi procurori a criteriilor de competenţă şi performanţă profesională este supusă unei verificări la fiecare 3 ani.. nesatisfăcător’’. satisfăcător’’ sau ... 119 76 . . Cei care în urma evaluării primesc calificativul nesatisfăcător.

societăţi de asigurare ori financiare. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Codul deontologic adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii. pot participa ca formatori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri. să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic să participe direct sau prin persoane interpuse la jocuri de tip piramidal. Magistraţii nu pot face parte din partide politice şi să desfăşoare activităţi cu caracter politic. ei trebuie să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice. 77 . Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile. De asemenea. companii naţionale. De asemenea.2. Incompatibilităţi şi interdicţii. comerciale sau de altă natură. administrare sau control la societăţi civile. în exercitarea funcţiilor. jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu se asigură transparenţa fondurilor. bănci sau instituţii de credit.4. direct sau prin persoane interpuse.2. să aibă calitatea de asociat sau membru în organele de conducere. societăţi comerciale. societăţi naţionale sau regii autonome. prevăd că magistraţilor le este interzis: să desfăşoare activităţi comerciale.

precum şi să comenteze sau să justifice în presă ori emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluţiile date în dosarele rezolvate de ei. magistraţii nu trebuie să se folosescă de calitate ce o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa soluţia. disciplinar. Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate. chiar dacă acestea se află pe rolul altor instanţe sau parchete decât cele la care funcţionează respectivul magistrat. Răspunderea magistraţilor. revine avocatului. potrivit legii. 5. magistraţii pot să acorde asistenţă juridică şi să pledeze în cauzele lor personale. ale ascendenţilor şi descendenţilor. precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Răspunderea civilă. aceştia răspund civil. Secţiunea 5. relaţiile de familie şi sociale ale judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. şi penal. De asemenea. 78 . Magistraţii mai pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative. a unor lucrări literare sau ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale fără caracter politic. cu acordul conducătorului instanţei sau al parchetului. Ei nu pot îndeplini nici o altă activitate care. Potrivit legii privind statutul magistraţilor. Magistraţii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase.Magistraţilor le este interzis să exprime public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.1. Totuţi. ale soţilor. a unor documente interne sau internaţionale. Chiar şi în aceste cazuri.

10 alin. Potrivit art. Codul de procedură penală stabileşte că statul. cea care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal120.j) actiunea penala nu poate fi pusa in miscare. Sistemul adoptat de legiuitorul român nu acceptă o acţiune directă a justiţiabilului contra magistratului ce s-ar face vinovat de o eroare judiciară. j) C. Faţă de persoana prejudiciată prin eroare judiciară statul este cel care răspunde patrimonial. Această situaţia ar conduce pe de o parte la expunerea excesivă şi. Argumentele prezentate au impus reglementarea unei acţiuni civile numai împotriva statului. ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate. prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. În al doilea rând. j) C. amnistia sau dezincriminarea faptei.proc. 10 alin. 120 79 .Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita. prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate. dupa caz. a.1 lit. nu este de dorit un sistem care să permită confruntarea judiciară directă dintre magistrat şi justiţiabilul prejudiciat prin eroarea judiciară comisă. iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca există autoritate de lucru judecat chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.10 alin.proc. răspunde pentru repararea pagubei pricinuite în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept. Sistemul adoptat se bazează în primul rand pe faptul că în raport cu cetăţenii. persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia. 1 lit. care ulterior se va îndrepta împotriva magistratului conform prevederilor legale. cu efecte negative asupra capacităţii sale de decizie. prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. prin Ministerul Finanţelor Publice. dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre de achitare. au dreptul la repararea pagubelor suferite următoarele categorii de persoane: cea care a fost condamnată definitiv. implicit timorarea magistratului.pen.pen. 1 lit. statul este cel care garantează buna funcţionare a serviciului public al justiţiei şi orice disfuncţionalitate a sistemului judiciar este imputabilă acestuia. Astfel.

persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza. În materie penală. cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala. La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate. b. la vechimea in munca stabilita potrivit legii. a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului. dupa caz. care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca. prin Ministerul Fianţelor Publice şi consta in plata unei sume de bani sau. pe cheltuiala statului. tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse. li se calculeaza. cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala. Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive. este obligatorie. Persoanelor indreptatite la repararea pagubei. cererea de reparare a prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit. răspunderea penală 80 . În alte cauze decât cele penale. si timpul cat au fost private de libertate. a provocat situatia generatoare de daune. prin hotărâre judecătorească definitivă. actiunea in regres impotriva aceluia care. Reparatia este întotdeauna suportată de stat. precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa. cu rea-credinta sau din grava neglijenta. în prealabil.Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. chemand in judecata civila statul. în cazul in care statul a fost obligat la plata reparaţiei pentru motivele indicate anterior. Pentru obtinerea repararii pagubei. care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru. in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca.

În cazul acţiunii contra statului. Între acestea putem reţine: încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind magistraţii. Magistraţii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu. termenul începe să curgă de la data la care rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit răspunderea penală sau disciplinară a magistratului121. precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Numai după ce prejudiciul a fost acoperit de stat.2. acesta se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului dacă eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de magistrat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. 5. Abaterile disciplinare sunt enunţiativ enumerate în legea privind statutul magistraţilor. Termenul de prescripţie atât în ce priveşte acţiunea contra statului cât şi acţiunea recursorie a acestuia contra judecătorului sau procurorului ce s-ar face vinovat de săvârşirea prejudiciului este de un an. Nu poate primi repararea pagubei persoana care. termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care statul a fost obligat la plata daunelor produse persoanei prejudiciate prin eroarea judiciară. 121 81 .sau disciplinară a magistratului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. în cursul procesului. pe care statul o are la dispoziţie împotriva magistratului care prin fapta sa a determinat eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. Răspunderea disciplinară. a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii de către magistrat. Persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune civilă numai împotriva statului. In cazul acţiunii recursorii.

avocaţi. în mod repetat. - nerespectarea secretului deliberării. atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi. absenţe nemotivate. pentru procurori sau judecători.- nerespectarea prevederilor cuprinse în codul deontologic al magistraţilor. martori sau justiţiabili. Orice sesizare privind activitatea necorespunzătoare a 122 82 . neglijenţa gravă sau repetată în rezolvarea lucrărilor. în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat. direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor. Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii122. după caz. întârzierea sau plecare de la program. - desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitatrea atribuţiilor de serviciu. Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri disciplinare. intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor peronale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane. precum şi imixtiunea în activitatea altui magistrat. efectuarea cu întârziere a lucrărilor. experţi.

Procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară cu citarea judecătorului sau procurorului împotrivă căruia s-a exercitat acţiunea. Rezultatul cercetării prealabile este înaintat comisiei de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii.unui judecător sau procuror va fi îndreptată la comisiile de disciplină. Acţiunea disciplinară nu poate fi pusă în mişcare fără efectuarea unei cercetări prealabile. sesizează secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. în cazul în care consideră că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică. comisia de disciplină. în calitate de titular al acţiunii disciplinare. împrejurările în care au fost săvârşite. Acestea se pot sesiza şi din oficiu cu privire la activitatea magistraţilor. în vederea judecării acţiunii disciplinare sau. care se realizează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători sau de Serviciul de inspecţie pentru procurori. În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă se face în mod obligatoriu cu ascultarea celui în cauză şi cu verificarea apărărilor celui cercetat. dispune clasarea. care are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. la cererea comisiilor de disciplină. Cu toate acestea. Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea faptelor şi urmările acestora. Termenul în care trebuie exercitată acţiunea disciplinară este de un an de la data săvărşirii abaterii. Acesta are dreptul să fie reprezentat de un alt judecător sau procuror sau să fie asistat sau reprezentat de un avocat Împotriva hotărârii date de acest organism în materie disciplinară. magistratul poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicarea. sub sancţiunea decăderii. Recursul 83 . refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări nu împiedică derularea şi încheierea cercetării.

Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor reglementează şi statutul magistraţilor-asistenţi care funcţionează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. vicepreşedintele sau de preşedintele secţiei. excluderea din magistratură123. Sancţiunile ce se pot aplica pentru abateri disciplinare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege: avertismentul. diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii – asistenţi şefi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor şi Completului de 9 judecători. situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel.suspendă executarea hotărârii. hotărârea acestuia fiind irevocabilă. Magistraţii – asistenţi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în această calitate redactează încheierile. - revocarea din funcţia de conducere ocupată. Magistraţii . aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. repartizează magistraţii – asistenţi care participă la 123 84 .asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri. Sancţiunile se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia. Secţiunea 6. mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet.

iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept. b) principiul libertăţii. se stipuleaza ca profesia de avocat este libera şi independenta.şedinţele de judecată şi asigură ţinerea în bune condiţii a evedenţelor secţiilor şi realizarea la timp a lucrărilor.N. constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U. c) principiul independentei. Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile si limitele impuse de Constituţie.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. nr. d) principiul autonomiei şi descentralizării. s-a impus modificarea legii in sensul ca. e) principiul păstrării secretului profesional. barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U. cu organizare şi funcţionare autonome. 45/13 ianuarie 2005. astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala a Barourilor din România si publicat in M.B. Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale: a) principiul legalităţii. 85 .R.).R. republicata. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei. fiind interzise. Caracterizarea profesiei. PARTEA a IV a ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PROFESIEI DE AVOCAT Secţiunea 1.of.N. In art.B. de statutul profesiei. Fata de realitatile existente in domeniul organizării si funcţionarii profesiei de avocat. de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. aceasta profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte. 1 alin.

pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil. 1. în condiţiile legii. statutului profesiei şi codului deontologic.1. consultaţii şi cereri cu caracter juridic Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului. pentru realizarea liberului acces la justiţie. care este recunoscut şi garantat de Constituţie. In exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege. indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor. libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice. persoanele fizice sau juridice. prin toate mijloacele legale. principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat. Activitatea avocatului Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile următoarele: 1. de lege. Avocatul poate fi ales in mod liber de către persoana ce solicita serviciile acestuia. de a stărui. drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice.1. de drept public şi de drept privat. in fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice.În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii.1. În exercitarea dreptului la apărare. in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum: 86 . de pactele şi de tratatele la care România este parte. Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor. Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege. avocatul are dreptul şi obligaţia totodata. Prin exprimarea generica. Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale.

1. a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor. a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare. în condiţiile legii. a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizata. prin orice mijloace.a) redactarea şi/sau furnizarea către client. d) elaborarea proiectelor de acte normative. e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice. memorii sau petiţii către autorităţi. atestarea identităţii părţilor. 87 . instituţii şi alte persoane. convenţii. avocatul poate folosi toate actele. care poarta o încheiere. în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia. 1. Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri. 1. a organelor de urmărire penală. a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti. a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare Un act juridic semnat în fata avocatului. redactarea de acte juridice. mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului. f) orice alte consultaţii în domeniul juridic. notificări. b) elaborarea de opinii legale. statute etc. c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte.2 asistenta şi reprezentare juridică a clientilor Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor sai in fata instanţelor judecătoreşti.3. o ştampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor.1. după caz. In realizarea acestei activitati.) şi asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea. a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale. o rezoluţie. precum şi a altor persoane juridice.

1. Părţile în procedura de mediere pot accepta sau refuza. cu instituţiile şi cu orice persoana romana sau străină. constând într-o comunicare permanent orientata către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune.5 apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice. alternativa procesului obişnuit sau arbitral. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu. este o noua atribuite acordata avocatului prin modificările legii de organizare si funcţionare.6 activităţi de mediere. 1.4 asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor. propunerea finala de mediere (tranzacţia). 1. 1.Avocatul este obligat sa ţină evidenta actelor întocmite cu atestarea identitatii parţilor. a conţinutului şi a datei actelor încheiate. în ordinea întocmirii lor. 88 . reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei. Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neînţelegere. a consimtamantului si a datei şi sa le păstreze în arhiva sa profesională. cat si fata de legislatia europeana in domeniu. Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor. a conţinutului. precum si ale statutului. cat şi divergenţe. respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor.1.1. notarului. Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul). fără a avea atributia de a o impune acestora. Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie. în scris. Atestarea consimtamantului parţilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare.

El poate oferi informaţii juridice părţilor. Medierea este o procedura autonomă de reglementare a disputelor. conflictelor sau diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice. b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora. avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea. cu informarea lor prealabilă. În exerciţiul atributiei de mediere. după caz. dar îi este interzis sa încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în legatura cu obiectul medierii. avocatul are următoarele îndatoriri: a) de a se informa în legătura cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi. Avocatul mediator 89 . c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi. Avocatul însărcinat cu medierea este impartial şi neutru în activitatea sa. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. parţiale sau totale. fiindu-i interzis sa dea consultaţii juridice. d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii. distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează medierea. În procedura de mediere. alţii decât avocatul mediator. comunicarea nu necesita prezenta fizica a părţilor. prin acordul lor de mediere. dincolo de vointa concordanta a părţilor. pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de mediere. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a incerca. în acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei convenţii separate. Părţile. Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea între părţi. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.Medierea este guvernata de principiul confidenţialităţii. părţile pot fi asistate de avocaţi. un anume rezultat al medierii.

rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu. precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu exista incompatibilitate. în numele şi pe seama clientului. b) plasarea şi valorificarea. după caz. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie.1. în aceasta calitate. Noţiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificările la lege si la statut. care are efectele prevăzute de lege. potrivit legii. în numele şi pe seama clientului. în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi. în vederea ameliorării relaţiilor lor viitoare etc. În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa.7 activităţi fiduciare. În caz de litigiu. de fonduri financiare şi bunuri. părţile pot încheia un compromis. prezentarea oficială de scuze. 1. Medierea poate fi utilizata în toate cazurile în care. a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu. 90 .însărcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea. armonizarea intereselor părţilor. cat şi într-o recunoaştere reciprocă. cu respectarea dispoziţiilor de ordine publica. Avocatul mediator este obligat sa păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere. inclusiv după semnarea acordului final de mediere (tranzacţie) sau. avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare: a) primirea în depozit. Rezultatul medierii poate consta atât într-o reparatie. flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii. în perioada ulterioara încetării medierii. a unei medieri.

a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate. în lipsa unei astfel de clauze. avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni.c) administrarea. e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri. c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare. numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client. încasări. bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului. avocatul are urmatoarele obligatii: a) sa respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat. b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate. valori mobiliare şi alte instrumente financiare. expres prevăzut în contractul de asistenta juridică special încheiat. mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc. c) sa administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului. In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare. în condiţiile legii. 91 . d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite sa sporeasca valoarea şi lichiditatea plasamentelor. compensări. efectuari de depozite bancare. în numele şi pe seama clientului. b) sa acţioneze cu buna-credinţa. pot fi efectuate si urmatoarele activitati: a) activităţi de consultanţa. numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau. culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor. În exercitarea activităţilor fiduciare. rambursări impuse de natura activităţii încredinţate. fără sa se abata de la regulile specifice activităţii profesionale. profesionalism şi cu diligenta unui bun proprietar. f) orice operaţiuni în numerar privind plati.

direct sau indirect. c) în baza unei hotărâri judecătoreşti. d) în baza contractului de asistenta juridică. În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare. Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o data la trei luni. în afară onorariului de avocat. e) sa informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute. dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare.d) sa nu influenteze clientul. Avocatul va deschide. în scopul de a obţine beneficii proprii. Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv. dacă în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioada mai scurta. pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare. precum şi instructa efectuarea de plati din acesta doar în următoarele situaţii: a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar. e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate. 92 . cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate. Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar. b) la instrucţiunea expresă a clientului. pentru încasarea onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate. Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primită de către avocat.

extrase de cont etc). aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se păstra o perioada de cel puţin 10 ani. Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care sa prevadă plata. Avocatul are obligaţia sa păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat. În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente. rapoarte de evaluare. 1.Avocatul nu are dreptul sa retragă fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opoziţia sa. condiţionate de un eveniment care sa aibă loc sau de un rezultat care sa fie atins. a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate. Avocatul este obligat sa înregistreze fiecare tranzacţie fiduciara cel mai târziu in 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor. corespondenta.1. avocatul e îndreptăţit sa păstreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic. 93 . b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursarii acestora sau al rezultatului administrării şi valorificării acestora. a onorariului pentru activităţi fiduciare. Avocatul are obligaţia sa păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte. a părţilor de interes. în numele şi pe seama clientului. părţilor. valorii şi tipului operaţiunii. c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei.8 stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora. pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare: a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate. în parte.

94 .8. la cererea persoanei îndreptăţite. Avocatul poate efectua. după caz. a societăţilor comerciale. în condiţiile legii. societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată. Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an. la cererea clientului. în numele şi pe seama clientului. Avocatul isi poate exercita activitatea. avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect. Secţiunea 2. inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite. la alegere.1.1.1. a părţilor sociale şi a acţiunilor. si1. intr-una dintre formele de exercitare a profesiei: cabinete individuale. 1. părţi sociale sau de acţiuni.Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării functionarii societăţii comerciale sau. Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării. se pot desfasura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică. în condiţiile legii. a părţilor de interes. Formele de exercitare a profesiei de avocat. emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului.7. Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes. pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauza. în condiţiile legii. In vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauza. Activităţile prevăzute paragrafele 1. iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică.9 orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare. cabinete asociate. extrase din aceste registre. operaţiuni în aceste registre.

In cadrul unui cabinet individual. dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat. drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai cabinetelor asociate păstrându-si caracterul personal şi neputand fi cedate. urmate de sintagma cabinete de avocat asociate. Un cabinet asociat nu poate accepta o cauza sau un client. cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale. singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori. În mod corespunzător.. Cabinetul individual. Cabinetul individual se individualizează ca denumire prin numele avocatului titular. Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectatiune profesională a fiecărui cabinet intrat în asociere. isi pot exercita profesia si avocati colaboratori ai avocatului titular.2 . Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor titularilor. 95 . 2. Cabinete asociate Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei. Avocaţii din cabinetele asociate intra în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care fac parte. În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv. urmat de sintagma cabinet de avocat. 2. cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare. Cabinetul individual se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat. incheiat în forma scrisă. relaţiile dintre acestia stabilindu-se prin contractul de colaborare. acesta înregistrandu-se la barou.1 . Totodată.

În acest caz nu se crează o formă de exercitare a profesiei deoarece cabinetele grupate nu desfăşoară activitate avocaţială în comun. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenta juridică persoanelor cu interese contrare. Denumirea acesteia trebuie sa contina numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. insa. În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. in mod obligatoriu.4 Societatea civilă profesională Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. respectandu-se dispozitiile legii civile ce 96 . 2.Convenţiile de asociere se încheie în forma scrisă şi cuprind. 2. acestea se vor individualiza prin numele fiecărui titular de cabinet.3 Cabinete grupate Cabinetele individuale se pot grupa in vederea creării de facilităţi tehnicoeconomice în vederea exercitării profesiei. Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în forma scrisă între avocaţii asociaţi. serviciile profesionale urmând sa fie îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul coordonator fără a se cere opţiunea clientului. spre deosebire de cabinetele asociate. urmat de sintagma cabinete de avocat grupate. urmat de sintagma societate civilă de avocaţi. fiind în prezenţa unei reuniri pe criterii exclusiv economice. in acest caz se păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii. Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională. menţiunile prevăzute in anexa aferenta din statut. In cazul cabinetelor grupate.

Capitalul social al societăţii este reprezentat de părţi sociale transmisibile şi negociabile şi este de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 10. are personalitate juridică şi patrimoniu propriu. reprezentat de activitatea profesională. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi. fiinta. Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din patrimoniul sau de afectatiune profesională se desprinde şi se transmite către o alta forma de exercitare a profesiei de avocat. fiinta. 51/1995 de organizare si functionare a profesiei de avocat. 2.reglementeaza contractul de societate civila. inclusiv aportul de clientela. Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie. divizare totală sau divizare parţială (desprindere). Aporturile asociaţilor la capitalul social pot fi în industrie.000 EURO. Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectatiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat. care exista sau care ia. în bani sau în natura. astfel. respecta regulile generale stipulate in legea nr. organizarea si functionarea acestei forme de organizare a profesiei. Societatea civila profesionala cu răspundere limitată Nou reglementata prin ultima modificare adusa legii nr. avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei. derogand de la aceste prevederi in conditiile legii speciale 51/1995 si fiind adaptate la specificul profesiei de avocat. care exista sau care iau. precum si dispozitiile speciale prevazute in statut. privind societatile cu raspundere limitata. fuziune. societatea civilă profesională cu răspundere limitată se constituie prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei. astfel. Infiintarea. 97 .5 . 31/1990.

Avocaţii asociaţi care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat. 51/1995. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi. Actul constitutiv al unei asemenea societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societăţii. avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi. Pot avea calitatea de asociaţi doi sau mai mulţi avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei. Forma autentica este necesara pentru actul constitutiv daca printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un bun imobil. Transmiterea părţilor sociale se poate face numai către avocaţi aflaţi în exerciţiul profesiei. Actul constitutiv şi statutul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate în forma scrisă. cu respectarea anexelor din statut. 3 din Legea nr.Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat în condiţiile art. înscrişi în acelaşi barou sau în barouri diferite. Actul constitutiv se va 98 . În acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţa al unuia dintre asociaţii fondatori. Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui raza teritorială se afla sediul ei principal. Societăţile civile profesionale cu răspundere limitată sunt supuse regimului impozitării pe profit. Avocaţii care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat. urmat de sintagma societate civilă de avocaţi cu răspundere limitată. Individualizarea prin denumire va conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţi.

Puterile avocatului coordonator vor fi stabilite prin actul constitutiv al societăţii. pentru un mandat de 2 ani.transmite. societatea este condusă de un avocat coordonator ales de majoritatea avocaţilor asociaţi. actul constitutiv sau statutul societăţii nu se prevede altfel. acesta este obligat sa isi notifice intenţie cu minimum 30 de zile anterior transmiterii. Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace care sa poată proba realizarea convocării. Daca un asociat intenţionează sa transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate civilă profesională cu răspundere limitată. Activitatea societatii civile profesionale cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a asociaţilor. În cazul transmiterii părţilor sociale. De asemenea. dacă prin lege. Avocatul coordonator va avea competentele stabilite prin actul constitutiv şi statutul societăţii. iar pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociaţilor. Avocatul coordonator al societăţii civile profesionale cu răspundere limitată trebuie sa detina calitatea de avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei şi vor fi aleşi dintre asociaţii societăţii. inclusiv clientela. Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale. retragerii sau decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu răspundere limitată. asociaţii societăţii civile profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor. Din punct de vedere executiv. către toţi ceilalţi 99 . toate bunurile împreună cu orice alte drepturi. aduse ca aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii. în scop de informare şi către toate barourile unde sunt înscrişi asociaţi ai societăţii civile profesionale cu răspundere limitată.

în acelaşi timp. exprimat în scris. Societatea va intra in lichidare si pentru situaţia in care. nici un asociat nu şia exercitat dreptul de preemţiune. sau dacă în termenul menţionat. cu înştiinţarea baroului din care face parte. în mai multe forme de exercitare a acesteia. formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi 100 . 2. Acest drept de preemţiune urmează sa fie exercitat proporţional cu cota de capital deţinuta de fiecare dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează sa dobândească respectivele părţi sociale. rămâne un singur asociat o perioada mai mare de 3 luni de zile.6 Principiile organizării si funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat Formele de exercitare a profesiei de avocat au la baza organizării si funcţionarii acestora următoarele principii: • cabinetele grupate.asociaţi indicând persoana sau persoanele către care doreşte sa transmită respectivele părţi sociale şi preţul. Asociaţii rămaşi în societate au un drept de preemţiune la dobândirea părţilor sociale ale societăţii cu privire la care exista intenţia de înstrăinare. avocatul nu îşi poate exercita profesia. al celorlalţi asociaţi. cabinetele asociate. Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim. societăţile civile profesionale şi societăţile civile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comuna. din orice motive. • • • avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei. Asociatul are pentru aceasta si opţiunea de a continua activitatea sub forma cabinetului individual.

în mai multe forme de exercitare a profesiei. în aceeaşi calitate. în scris.lichidate la încetarea calităţii. • • au optat. cu respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege. privind asocierea. activităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care 101 . În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza. • formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire. de avocat salarizat în cadrul profesiei. societăţilor civile profesionale sau al societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată. conform prevederilor Legii şi ale prezentului statut. colaborarea sau angajarea revine atât avocatului cat şi titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor asociate. Barourile ţin evidenta separată a avocaţilor pentru fiecare forma de exercitare a profesiei. patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta are regimul juridic al patrimoniului de afectatiune profesională. modificările de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei. denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţara sau din străinătate. la alegere. pot activa. • • • • • avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu avocatul colaborator şi avocatul salarizat în interiorul profesiei nu obligaţia de a comunica de îndată baroului. au drept la clientela proprie.

b) consiliul. c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor. 3. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singura data. Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti.Secţiunea 3. Baroul are personalitate juridică. d) aproba proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa. Adunarea generală ordinară se întruneşte anual. membrii consiliului. respectiv în municipiul Bucureşti.1 Baroul. 3. în primul trimestru. Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei. Competentele Adunarii generale sunt următoarele: a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv. membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplina. patrimoniu şi buget propriu. Organele de conducere ale baroului sunt: a) adunarea generală. iar sediul baroului este în oraşul de resedinta al judeţului. la convocarea consiliului baroului. c) decanul. 102 . în limitele legii şi ale statutului.1 Adunarea generală.1. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie. b) alege şi revoca decanul. Organizarea profesiei de avocat.

dintre care unul va fi desemnat secretar. Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu. de fata cu cei prezenţi. La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat sa convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii.electori. Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi. Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului. stabileşte o noua adunare generală în termen de cel mult 15 zile. În cazul în care numărul legal nu este întrunit. iar şedinţa va fi condusă de cel mai în varsta membru prezent.2 Consiliul baroului. 3. 103 . Consiliul baroului are obligaţia sa îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată. Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu prezenta majorităţii membrilor baroului.Convocarea se face prin afişare la sediul baroului. prezidiul adunării generale. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.1. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a baroului se face prin desemnare de reprezentanţi . la sediul serviciilor de asistenta din judeţ şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei. organizează şi tine evidenta acestora. 104 . disciplinar şi deontologic.Consiliul Baroului este format din 5 pana la 15 membri. d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional. j) organizează conferinţele de stagiu. f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia. aleşi pe o perioada de 4 ani. modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei. l) sesizează comisia de disciplina cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor. şi ale adunării generale a baroului. c) întocmeşte. modifica şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr. pentru soluţionarea sesizarilor şi reclamaţiilor. Consiliul baroului are următoarele atribuţii: a) adopta hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenta. b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U. h) verifica şi constata dacă actele privind constituirea.B. cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului. potrivit legii şi statutului profesiei. membri ai baroului.N.R. în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. e) verifica şi constata îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aproba primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen. şi îl comunica celor în drept. k) organizează şi indruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ.

m) suspenda din exercitarea profesiei.B. c) aproba cererile de asistenta juridică gratuita. n) soluţionează contestaţiile impotriva deciziei decanului privind onorariile.N.1. de gestiune curenta şi de gestionare a patrimoniului baroului. Decanul baroului are următoarele competente: a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate.B. 3. spre aprobare. v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U. d) exercita căile de atac impotriva hotărârilor comisiei de disciplina şi impotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute cai de atac. s) prezintă anual adunării generale. pe care îl supune adunării generale şi administrează patrimoniul baroului. ori de biroul executiv al U. p) accepta donaţiile şi legatele făcute baroului.3 Decanul baroului. avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenta acestora. q) aproba statul de funcţii şi angajează personalul baroului. 105 .N. t) alege prodecanul baroului. b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului. r) întocmeşte proiectul de buget anual. raportul de activitate a consiliului şi a decanului. dacă a fost avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei. u) soluţionează plângerile şi contestaţiile impotriva deciziilor decanului baroului.R. o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului. pe durata neplatii taxelor. Consiliul baroului lucrează legal în prezenta a doua treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.R.

) este formată din toate barourile din România şi are sediul în municipiul Bucureşti.B. U. consiliul baroului alege 2 prodecani. la cerere sau în absenta sa.R. f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării generale sau a consiliului baroului.U.N. se constituie şi funcţionează si: a) Comisia centrala de cenzori.R. Uniunea Naţionala a Barourilor din România (U.R.N. c) Comisia permanenta a U. 3.R. Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenta acestuia. d) preşedintele U. Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile. g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale U. este persoana juridică de interes public. în tot sau în parte.N.e) ordonanţează cheltuielile baroului. b) Comisia centrala de disciplina. în condiţiile legii. În cadrul U.B. de către prodecanul pe care îl desemnează în scris. consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini.R.B.R..B.R.B.B. atribuţiile decanului.B.B.B.N. Decanul este înlocuit. 106 . şi date în competenta sa. si poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri.N.N.N. Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.R. La Baroul Bucureşti. cu patrimoniu şi buget proprii. Patrimoniul U. b) Consiliul U.R.N. acestea formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor.R.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România . potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.R.B. sunt: a) Congresul avocaţilor.N..B..N. Organele de conducere ale U.

N.N.R.N.B.B. 107 .B. d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.2.c) aparatul tehnic-administrativ.B. este obligat sa convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.R. Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrala de disciplina. şi din membrii Consiliului U. 3. g) aproba bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuala. potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei. h) aproba bugetul anual al U. Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii: a) analizează şi aproba raportul anual al Consiliului U.R.1 Congresul avocaţilor. f) alege şi revoca membrii Comisiei centrale de disciplina. c) face propuneri autorităţilor cu drept de initiativa legislativă privind profesia de avocat..N. Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou.B. Consiliul U. Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară. e) adopta hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri.N.R.N..R.R. Competenta şi procedura de judecata ale Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut. în conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U. perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei.. iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor. b) alege Comisia centrala de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor. la convocarea Consiliului U..B.R.B.N. şi execuţia bugetară anuala a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.

3. cu excepţia acelora care sunt date în competenta exclusiva a Congresului avocaţilor.R. Consiliul U.N..N.B. Consiliul U.N.N.R.N.R.B. Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Consiliul U. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor.R. Celelalte vacante sunt completate la proximul congres al avocaţilor. înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat. are următoarele atribuţii: a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigura activitatea permanenta a U. În cazul încetării mandatului unuia dintre ei.2.B. este de 4 ani.N.R. lucrează în prezenta a cel puţin doua treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.B.N. 108 .B.R.R.N.B.2 Consiliul U. e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana ale avocaţilor străini. c) rezolva orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor.N.Cheltuielile necesare organizării congreselor se suporta de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi. d) exercita controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U. Mandatul de membru al Consiliului U.B.B.. Consiliul U.B.R.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U. În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul sau. Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

h) asigura caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie..R.N.N. şi le supune spre aprobare Congresului avocaţilor. şi sprijină publicaţiile barourilor.B. g) adopta hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor. constituit ca persoana juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor.R. pentru un mandat de 4 ani.B. date de către consiliile barourilor. j) organizează şi editează publicaţiile U.B.R.B.N. r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adopta regulamentul acesteia. 109 .N. m) stăruie pentru realizarea bugetului U. k) întocmeşte proiectul de buget al U. precum şi execuţia bugetară anuala a bugetului U. l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U..R.R.R. precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.B. p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor.N. dintre membrii săi. în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei.R. la cererea persoanelor interesate.R. avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie.R. o) verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie. şi membrii Comisiei permanente a U. q) înfiinţează Casa Centrala de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia.f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor.N.N. n) alege şi revoca preşedintele şi vicepreşedinţii U.B. i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U..N..B.B.N.B.

R.B.2. e) accepta donaţiile şi legatele făcute U.R. la propunerea Comisiei permanente a U. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N. adoptând decizii corespunzătoare.B.B. Unul dintre membrii Comisiei permanente a U. t) acorda. cu respectarea legii.B.R..s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adopta hotărâri în interesul profesiei.B. este de 4 ani.B.R.R.B. c) organizează serviciile Consiliului U. iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţara.N.B.N.B.B..N.3 Comisia permanenta a U.N..R.B.R.N.se compune din 15 membri.R. Preşedintele U.R. d) asigura execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.N. are următoarele atribuţii: a) este organul executiv al Consiliului U.B.R.N.R.B.B. şi se includ în cei 15 membri.B. Comisia permanenta a U. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.R.R. respectiv de preşedinte de onoare al U.R. cu activitate permanenta şi de legatura cu barourile U.N. 110 . titlul de membru de onoare.N...B.B.N.N. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.R.R.N.N. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora.N. 3. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanenta a U. dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai Baroului Bucureşti. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.B.R. şi supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri.N.. Preşedintele şi vicepreşedinţii U. Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.B.R. Comisia permanenta a U.R.N. desemnarea înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi inlocuitorul executa diferenţa de mandat.

R.B. 3.N. la cerere sau în absenta sa. b) încheie convenţii. cu autorizarea Consiliului U.4 Preşedintele U.2. şi ale Comisiei permanente a U.R.1 Condiţiile de înscriere în avocatura. Primirea in profesie.N. are următoarele atribuţii: a) reprezintă U..R.N. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate.B.N.R.B. emite decizii executorii.R.R. precum şi relaţiile dintre barouri.N.N.N.f) în realizarea atribuţiilor sale.1 Dobândirea calităţii de avocat. Secţiunea 4. şi lucrează valabil în prezenta majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.N. acorduri şi contracte în numele U. Comisia permanenta a U.R.1..R.B.N.B.. Avocaţii stagiari.R.R. d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N. h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.B. e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.B. c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U. Preşedintele U.N.B. f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri. 111 .B. este condusă de preşedintele U. 4.R. 4..B.. g) acorda sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale. Preşedintele este înlocuit. de către vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.B.

din punct de vedere medical. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate.B.1. b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. c) sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege.N.R. b) sa fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept. 4. chiar reabilitat. eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei. Este nedemn a fi avocat. 112 . de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei. d) falitul fraudulos. c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia.2 Avocatul străin. organizat de U. mai puţin cea cu privire la cetăţenia romana. Pentru a acorda consultanţa juridică privind dreptul romanesc. avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana. Membrul unui barou din alta ţara poate exercita profesia de avocat în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. pentru exercitarea profesiei.Pentru a fi membru al unui barou din România. pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. o persoana trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: a) sa fie cetăţean roman şi sa aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice. in conformitate cu dispoziţiile art. persoana care se gaseste in una dintre următoarele situaţii: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. d) sa fie apt. 13 din Legea 51/1995. stabilite prin hotărâre judecătorească.

ale statutului profesiei şi codului deontologic. De la regula susţinerii examenului pentru intrarea in profesie. Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte. b) pentru cel care pana la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător. cu excepţia celor de arbitraj internaţional. o alta excepţie se refera la persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. notar public.Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România. acestea aprobându-se. la cerere. la alegere. Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou. De asemenea. in următoarele situaţii: a) pentru titularul diplomei de doctor în drept. exista si excepţii.3 Primirea in profesie. procuror.1. putând fi primite in profesia de avocat fara susţinerea unui examen. 4. în cadrul uneia dintre formele de organizare ale profesiei prevăzute in Legea 51/1995. in condiţiile legii 51/1995 şi ale statutului profesiei. Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat sa se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi. Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România. consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare. 113 .

timp în care are calitatea de avocat stagiar. În acest caz. avocatul beneficiază de pregătire şi formare profesională iniţială aceasta realizându-se prin: 114 . Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului. în cadru solemn. drepturile şi libertăţile omului şi sa exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate.2 Avocaţii stagiari.4. 3 din Legea 51/1995. Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumata numai de avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în aceasta calitate şi care se bucura de o reputaţie profesională neştirbita. In perioada de stagiu. în caz de lipsa motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. următorul jurământ: „Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii. Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie. La înscrierea în barou avocatul depune în fata consiliului baroului. După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare. La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani. Asa sa-mi ajute Dumnezeu! Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. avocatul are titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei. În perioada stagiului. jurământul va începe cu formula: Jur pe onoare şi constiinta!" Stagiul se va suspenda pe timpul serviciului militar sau al concentrării.

statutare şi deontologice.P.N. calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor. se include în durata stagiului. supunandu-se dispoziţiilor legale. b) sa participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului.N. e) sa desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi sa anunţe în scris orice motiv de suspendare a stagiului.A.N.P.. sa pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu. Avocatul stagiar. b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului.P.P. Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de I.N.P.P.a) îndrumare şi formare profesională continua în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se afla în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul profesiei.A.A. are următoarele îndatoriri suplimentare: a) sa îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi sa-şi însuşească tehnica de practica avocaţială. Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.P.P. d) sa participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei.. c) formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor denumit în continuare I. Durata stagiului este de 2 ani. c) sa efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenta judiciară al baroului. .A. 115 . este obligat sa îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din aceasta calitate şi sa respecte contractul de formare profesională încheiat cu I. Nerespectarea acestor îndatoriri se sanctioneaza ca abatere disciplinară.

Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţionala. unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare. avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul profesiei. Avocatul definitiv are dreptul sa pună concluzii la toate instanţele. 116 . Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de definitivare.3. 4.1 Examenul de definitivare în profesia de avocat. distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenta judiciară pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciară al baroului.Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei. Contractul se încheie cu una dintre formele de exercitare a profesiei. 4. Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie beneficiind de scutirea de examen.3 Definitivarea in profesie. cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale. precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor. Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi sa susţină examenul de definitivare în avocatura. dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitato înainte de primirea în avocatura sau a promovat examen de definitivare în aceasta funcţie. urmând ca avocatul sa efectueze perioada de stagiu sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

P.1 Incompatibilităţi Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea 51/1995 reprezintă modalitati de asigurare pentru avocat a independentei specifice profesiei.B.R. dacă legi speciale nu prevăd altfel: a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie. dar si de păstrare a demnitatii si prestigiului corpului profesional. pe baza diplomei de absolvire a I.B.N. Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat. Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.P. urmând a asigura caracterul unitar al acestuia.A. Incompatibilitati si interdicţii.N. rezultatele examenului de absolvire.P.P. în mod corespunzător. Cazurile de incompatibilitate vizeaza intreaga perioada in care o persoana are calitatea de avocat.N. Secţiunea 5.A..A. candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul avocaţilor definitivi. Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60 de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunostiinta candidaţilor prin grija consiliilor barourilor. ulterior. I.Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de către fiecare barou.P. înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi. in consecinţa. Consiliul U.P.N. După promovarea examenului. in timpul exercitarii acesteia.N. incepand de la primirea în profesie cat şi. Acelasi titlu profesional il dobandeste si avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I. 5. Consiliul Baroului urmând a emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv şi a efectua. .. va comunica.R. 117 .

solicitând trecerea sa de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor incompatibili. Avocatul va furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care el exercita funcţia de membru al consiliului de administraţie şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens. chiar şi din oficiu. Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni. de îndată. cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinta decanului baroului în care îşi exercita profesia. administrator unic. sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată. cu respectarea regulilor confidenţialităţii. de comanditar într-o societate comercială în comandită simpla sau în comandită pe acţiuni. d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie. sa solicite celui interesat sa părăsească funcţia pe care o ocupa. Decizia consiliului baroului va fi comunicată. avocatului în cauza. Avocatul devenit incompatibil are obligaţia sa încunoştinţeze în scris consiliul baroului. Dacă consiliul baroului apreciază ca exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie este sau devine incompatibilă cu demnitatea şi cu regulile de conduita impuse avocaţilor poate. c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni.b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv. Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat. Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată. încălcarea de către avocat a acestor prevederilor constituind abatere disciplinară grava. în orice moment. Incompatibilităţile prevăzute de lege se verifica şi se constata de către consiliul baroului. 118 .

Legea de organizare si funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. curţile de apel. Lipsa nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu împiedica luarea măsurii.foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat. tribunalele. Consiliul baroului poate emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili. insa este obligatorie ascultarea avocatului. grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale. interdicţia operează pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa respectiva. inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători. 119 . avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe.2 Interdicţii. Avocaţii . tribunalele specializate. Aceeaşi interdicţie se aplica şi magistraţilor-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională. cu consecinţele prevăzute de lege. timp de 2 ani de la încetarea funcţiei deţinute. 5. Prin instanţe în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile.Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat. Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. executorilor judecătoreşti. În cazul în care. Aceste interdictii sunt edictate in considerarea funcţiilor anterior deţinute si care ar putea impieta asupra obiectivitatii actului de justitie sau care ar putea crea premisele unei subiectivitati in aprecierea activitatii avocatului. indiferent de secţia la care au funcţionat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională.

prevăzute în Legea nr.foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat. precum şi infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenta juridică invinuitilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind: a) infracţiunile de corupţie. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Interdicţiiile vizeaza de asemenea si calitatea de ruda sau afin al avocatului pana la gradul al treilea inclusiv.fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător. in acest caz fiind interzisa avocatului exercitarea profesiei in ceea ce priveşte instanţele. infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie. În cazul în care avocatul .fosti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenta juridică la organul de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective. cu modificările şi completările ulterioare. parchetele de pe lângă acestea. cu modificările şi completările ulterioare. 120 . interdicţia priveşte atât instanţele. infracţiunile în legatura directa cu infracţiunile de corupţie. şi organele de cercetare penală la care lucrează ruda. cat şi organele de urmărire penală. soţul sau afinul avocatului. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. pentru fiecare dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.Avocaţii . Dispoziţiile referitoare la interdictii se aplica şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală. Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate sa pledeze în cauzele ce se judeca de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenta juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe. Aceeaşi interdicţie se aplica avocaţilor . 78/2000 pentru prevenirea. b) infracţiunile prevăzute în Legea nr.

Incetarea si suspendarea calitatii de avocat. 121 . in mod direct sau folosindu-se de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării acestora. în care acestea sunt părţi. prevăzută în Legea nr. prevăzute în art. companiilor naţionale ori societăţilor naţionale. Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale impotriva statului. 155-173 din Codul penal. prevăzute în art. nu poate sa pledeze în procese intentate statului roman. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu. cu modificările ulterioare. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legatura cu traficul de persoane. constituie abatere disciplinară grava. De asemenea. prevăzute în Legea nr. f) infracţiunile care impiedica înfăptuirea justiţiei. Transferul avocatului. prevăzute în art. Aceste interdicţii nu se aplica în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda asistenta ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv. 356-361 din Codul penal. Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale. cu modificările şi completările ulterioare. d) infracţiunea de spalare a banilor. în fata instanţelor internaţionale. autorităţilor sau instituţiilor publice. Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii. Secţiunea 6. g) infracţiunile contra păcii şi omenirii. 259-272 din Codul penal. săvârşeşte abatere disciplinară grava. e) infracţiunile contra siguranţei statului.

6.1 Încetarea calităţii de avocat. Calitatea de avocat încetează: a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei; b) prin deces; c) prin excluderea din profesie, ca sancţiune disciplinară; d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii. Încetarea calităţii de avocat se constata prin decizie a consiliului baroului şi are drept consecinţa radierea celui în cauza din Tabloul avocaţilor. Avocatul care renunţa la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris. Renuntarea la exercitarea profesiei este insotita de obligatia avocatului ca, cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activităţii, sa finalizeze toate cauzele angajate sau sa asigure substituirea. Lista cuprinzând cauzele nefinalizate, numele avocaţilor care le vor prelua, va fi prezentata de către avocat baroului. În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului va desemna avocaţii ce le vor prelua. În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul sa solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului. Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou. Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut în profesie este obligat sa contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale pentru avocaţi.

122

In cazul in care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în activitate, aceasta poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

6.2 Suspendarea calităţii de avocat. Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări; b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară; c) în caz de neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora şi pana la lichidarea integrala a datoriilor; d) la cererea scrisă a avocatului. Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care impotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecata pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei, pana la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Avocatul este dator sa încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară. Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la existenta unor situaţii ce ar duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa a avocatului. Pentru situaţiile ce ar putea duce la suspendarea exerciţiului profesiei, decizia se va emite de către consiliul baroului după ascultarea avocatului în cauza. Decizia consiliului baroului este executorie. Decizia se va menţona, în mod corespunzător, în Tabloul avocaţilor şi în Tabloul avocaţilor incompatibili.

123

Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspenda executarea. Pentru situatia în care măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea avocatului în cauza, consiliul baroului, după verificarea temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi contribuţiilor, poate dispune încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din tablou. Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat, în perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară grava. Avocatul impotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii sa îşi asigure substituirea. 6.3 Transferul într-un alt barou. Avocatul poate sa solicite, pentru motive justificate, transferul în alt barou. In acest scop se va adresa în scris decanului baroului de la care doreşte sa se transfere. Cererea de transfer va fi însoţită de acte doveditoare şi de un certificat eliberat de baroul de la care se solicita transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale, disciplinare ale solicitantului şi va atesta ca solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale. Consiliul baroului de la care se solicita transferul va elibera certificatul prin avizarea cererii de transfer, pe care o va inainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicita transferul. Cererea de transfer se soluţioneaza pe baza unui raport întocmit de un consilier delegat, acesta verificand dosarul de înscriere în profesie al celui care

124

Acestea sunt urmatoarele: 7. 28-37 din legea de organizare si funcţionare nr. urmand a se face menţiuni corespunzătoare în Tabloul avocaţilor. 7. precum şi clientul au dreptul sa renunţe la contractul de asistenta juridică sau sa îl modifice de comun acord. precum şi 125 . precum şi certificatului emis de catre baroul la care se solicita transferul. Acest drept de a asista şi de a reprezenta orice persoana fizica sau juridică poate exista doar în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă.B. Secţiunea 7.1. Drepturile si obligaţiile avocatului.1 Drepturile avocaţilor. consiliul baroului va avea în vedere şi respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei.N.solicita transferul. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Exercitarea profesiei de avocat conform principiilor înscrise in legea de organizare si funcţionare nr. care dobândeşte data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidenta. Avocatul.R. Drepturile avocaţilor sunt prevazute in art. 51/1995 presupune asigurarea unor drepturi si obligaţii pentru avocaţi. precum şi a condiţiilor de primire în profesie. la Consiliul U. Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată. în termen de 15 zile de la comunicare. 51/1995. La soluţionarea cererii. Reguli de deontologie profesionala.1 dreptul avocatului de a asista sau reprezenta orice persoana fizica sau juridica. pentru serviciile avocatiale prestate. Decizia se comunica solicitantului şi baroului din care acesta face parte. Renunţarea unilaterala a clientului nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit.

1.5 dreptul avocatului la asigurarea secretului profesional. este decretata de lege inviolabilitatea cu privire la actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul sau. percheziţionarea avocatului. Ca o consecinţa. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. 7. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului.2 dreptul avocatului de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei. In vederea asigurarii secretului. in condiţiile legii Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora. a domiciliului ori a 126 . 7. Restantele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului sau se recuperează conform statutului profesiei. precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. in propriul sistem. Timpul servit în avocatura este considerat vechime în munca. legal încheiat.4 dreptul avocatului la asigurări sociale.pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului. Acestui drept i se conferă eficacitate si prin dispoziţia legala ce prevede ca este titlu executoriu contractul de asistenta juridică. 7. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului.1.1. pentru cheltuieli procesuale în interesul sau.3 dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client. 7. avocatul poate sa îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia.1. În acest scop.

administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi. in exercitarea profesiei. calomnia ori ameninţarea săvârşite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.6 dreptul avocatului la sediu profesional si la sedii secundare.1. cu orice fel de mijloace tehnice. pentru acest ultim caz.cabinetului sau sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi facuta decât de procuror. O serie de infractiuni savarsite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta reprezinta variante agravate ale infractiunilor prevazute de codul penal.7 dreptul avocatului de a fi ocrotit. Ministerul Justiţiei asigura spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti. Oricare dintre formele de exercitare a profesiei prevazute de lege are dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţara sau din străinătate unde sunt luate în evidenta. Este interzisa ascultarea şi înregistrarea. fiind permisa excepţional. fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat. în baza unui mandat emis în condiţiile legii. 7.1. precum si interceptarea şi înregistrarea corespondentei sale cu caracter profesional. direct sau indirect. de nici un organ al statului. În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege. iar lovirea sau alte acte de violenta săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. conform legii. convorbirilor telefonice ale avocatului. 7. Astfel. acţiunea penală punandu-se în mişcare şi din 127 . În cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detenţie. Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat. insulta. in condiţiile şi cu procedura speciale prevăzute de lege.

2 Îndatoririle avocaţilor. cu organele profesiei sau cu instanţa de judecată.1. Nerespectarea de către avocat a prevederilor legale mai sus mentionate constituie abatere disciplinară grava. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă. sa pledeze cu demnitate fata de judecători şi de părţile din proces.oficiu. în fata instanţelor de judecata. 7. sa nu folosească cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autorităţii. Urmărirea penală şi trimiterea în judecata a avocatului pentru fapte penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legatura cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a carei raza de competenta s-au săvârşit faptele. În raporturile cu clientul. Avocatul este obligat sa respecte solemnitatea şedinţei de judecata. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.2. sa depună concluzii 128 . în forma adecvată şi cu respectarea enuntate. a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste sustineri sunt în legatura cu apărarea în acea cauza şi sunt necesare stabilirii adevărului. angajate sau din oficiu. sa manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională. procurorului. Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris. Îndatoririle avocatului pot fi împărţite după cum se raportează la relaţia sa cu clientul. Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate. sa se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecata sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii. conform mandatului încredinţat. demnităţii şi onoarei completului de judecata. celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces. 7.

Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. în condiţiile stabilite prin statutul profesiei. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară. Avocatul este obligat sa acorde asistenta juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou. Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător. Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauza. 7. expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauza. În acest sens se prevede că avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauza sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva parţii care l-a consultat mai înainte în legătura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. Avocatul este obligat sa restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit. Dacă a fost ascultat ca martor. la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care 129 . avocatul nu mai poate desfasura nici o activitate profesională în acea cauza. În raport cu organele profesiei. Avocatul este obligat sa se asigure pentru răspunderea profesională. decât dacă are dezlegarea prealabilă.scrise sau note de şedinţa ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune în acest sens.2. Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată. Avocatul este obligat sa participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului.2.

B. într-o ocazie care impune aceasta ţinuta. De asemenea. avocatul trebuie să aibă o atitudine care să dovedească respect. cinste şi corectitudine. Avocatul este obligat sa poarte roba în fata instanţelor judecătoreşti.3. 7. sa folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.N. Purtarea robei în afară incintei instanţei judecătoreşti este interzisă. Avocatul este obligat sa ţină evidentele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi sa achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. 7. Este interzis avocatului ca.N.R. este format din contribuţiile barourilor. stabilite conform legii şi statutului profesiei. în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse. Aceste obligaţii sunt valabile şi în raporturile pe care avocaţii le au cu arbitrii. §1.face parte. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocat şi client 130 . Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.2. experţii sau alte persoane care participă la înfăptuirea actului de justiţie. În raporturile cu magistraţii. în raport de interesele clientului său. Bugetul U. este interzis avocatului sa folosească mijloace de reclama sau de publicitate în acelaşi scop. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.B.R.În raporturile cu instanţele de judecată.3 Reguli de deontologie profesionala. Codul deontologic al avocatului român interzice acestuia să procedeze la inducerea în eroare a magistratului sau să furnizeze date ori acte false în legătură cu pricina. cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei sa reprezinte baroul sau U. dar tratând în acelaşi timp cauza cu conştiincioazitate şi fermitate.

Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul sau. Constituie atingere a independentei avocatului şi. 131 . a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenta juridică. magistraţilor sau publicului. drepturilor şi intereselor legitime ale clientului. ale prezentului statut şi ale codului deontologic. Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului. c) prestarea de activităţi avocatiale din simpla complezenta. spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilitatii avocatului şi profesiei. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. În exercitarea profesiei sale avocatul este independent. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat. Forma. încheiat în forma scrisă. trebuie evitate şi inlaturate de către avocat. Avocatul este confidentul clientului în legatura cu cazul încredinţat. în mod constiincios. între avocat şi client ori mandatarul acestuia. d) existenta oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional. corect şi cu diligenta. conţinutul şi efectele contractului de asistenta juridică sunt stabilite prin prezentul Statut. ca atare. Avocatul este dator sa îşi sfatuiasca clientul cu promptitudine. prin orice mijloace legale: a) existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a fost încredinţată.Dreptul avocatului de a asista. Probitatea. b) prestarea de activităţi avocatiale în scopul de a se face placut clienţilor. apreciat în limitele legii. Avocatul trebuie sa depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor.

în colaborare sau în conlucrare cu alţi avocaţi. riscul de a aparea un astfel de conflict de interese. Nu exista conflict de interese: 132 . diferita de aceea pentru care ar fi optat. dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi. dacă secretul informaţiilor încredinţate de un client anterior risca sa fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client. În cazul în care avocaţii practica profesia într-o forma asociativa. c) prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial. fie prin concretizarea rezultatului urmărit. (1) . nu-şi poate îndeplini misiunea fără a compromite interesele unuia sau a mai multor clienţi. atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale sau când exista. când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie ştirbită. loiala şi fără rezerve.Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi aceeaşi cauza. dispoziţiile alin. Exista conflict de interese. b) în activitatea de asistare şi de apărare.(3) se aplica tuturor avocaţilor. asistarea mai multor părţi ar determina avocatul sa prezinte o alta apărare. în mod real. atunci când intervine un conflict între interesele acestora. atunci când la data sesizării sale. în situaţiile în care: a) în activitatea de consultanţa. a) şi b). Avocatul trebuie sa se abţină sa se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi. avocatul care are obligaţia de a da clientului sau o informaţie completa. inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele profesionale ale apărării. avocatul descoperă una dintre dificultăţile arătate la lit. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client. prin analiza situaţiei prezentate. când la data solicitării sale. prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate.

în cadrul unei negocieri. sau 133 . atunci când se iveşte un conflict de interese. în exercitarea diferitelor sale activităţi va incerca sa concilieze contrarietatea de interese. Cu excepţia unui acord între părţi. avocatul. fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenta juridică. după ce avocatul aduce la cunostinta fiecăruia dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenta juridică acordată. plecand de la situaţia ce i-a fost prezentată. când avocatul apreciază ca nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte. sa adopte o strategie comuna. sau dacă. Avocatul este obligat sa se asigure de răspundere profesională. când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie lezata. după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul sau şi nici de către o alta autoritate sau persoana. avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi care sunt însă informati cu privire la aceasta apartenenţa comuna. Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul este dator sa păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. existenta sau posibilitatea creării unui conflict de interese. avocatul trebuie sa se abţină de la a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi. apta a protegui drepturile şi interesele legitime ale acestuia. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal. c) atunci când. Secretul profesional este de ordine publica. în acord deplin cu clienţii. Avocatul va incerca în momentele oportune sa-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabila sau printr-o cale legală alternativa. disciplinar. precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia. avocatul îi consiliaza ca. b) atunci când.a) atunci când.

ale asociaţilor săi. inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi. 51/1995 şi din statut ce prevăd expres o astfel de calificare. ale avocaţilor colaboratori. ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei. Obligaţia de a păstra secretul profesional. Secţiunea 8. precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia sau în afară acesteia. prin care se incalca dispoziţiile legii. Răspunderea disciplinara a avocatului. in sensul Legii 51/1995. Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedica avocatul sa folosească informaţiile cu privire la un fost client. este absolută şi nelimitată în timp. ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei. Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare si functionare a profesiei sau ale statutului.1 Notiune. dacă acestea au devenit publice. Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară grava. Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea disciplinara a avocatului. 134 . exclusiv pentru necesitaţi stricte pentru apărarea sa. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţile avocatului. de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. ale statutului profesiei.atunci când exista o contestaţie în privinta onorariilor convenite. pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii. hotărârile obligatorii ale organelor profesiei. 8. Abaterea disciplinară grava este reprezentata încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. Abaterea disciplinară. este reprezentata de fapta săvârşită de un avocat.

8.N..R. penală sau administrativă. Sesizarile cu privire la savarsirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin in atributiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanta. Instanţele disciplinare sunt: a) Comisia de disciplina a baroului care judeca în prima instanta.N. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Aceasta judeca: 135 . Consiliul baroului are compententa anchetarii abaterii şi exercitarii acţiunii disciplinare. iar pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U. abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv. Consiliul baroului se poate sesiza si din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de şedinţa.N.B.R.B.B.2 Instantele disciplinare. b) Comisia centrala de disciplina este organizată şi funcţionează in cadrul U. Persoana anchetata sau trimisa în judecata disciplinară nu poate participa la dezbateri sau la luarea hotărârii. instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate sa înainteze consiliului baroului orice plângere facuta impotriva unui avocat şi sa îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecata pornită impotriva unui avocat. organul competent este Consiliul U. acesta fiind obligat sa anunte în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat. Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă. luată în considerare la aplicarea sancţiunii.Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă.R. în complet de 3 membri. De asemenea.

în plenul sau. 2) în contestaţie. fiind constituit ca instanta disciplinară în plenul sau. plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tablou. Pentru abaterile disciplinare savarsite de decanii barourilor si de catre membrii consiliului U.R.N. 8. hotărârea acesteia fiind definitiva şi irevocabilă.N. c) Consiliul U.B. este incompatibil sau s-a retras din profesie. partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti.R.N.. ca instanta de fond. fiind obligate sa comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei.N.. În acest scop. Consiliul baroului va ancheta abaterea indicata în plângere sau în sesizare. şi de decanii barourilor.B. constituit ca instanta discilpinara. Consiliile barourilor ţin evidenta sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat. plângerea sau sesizarea se înaintează Consiliului U.B..N. Acesta are competenta de a judeca recursul declarat impotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplina. în afară de persoana implicata în cauza.B. precum si de catre Consiliul U. 136 . consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.R. în complet de 5 membri. potrivit prevederilor statutului profesiei.3 Procedura anchetei disciplinare Plângerea îndreptată impotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei.1) ca instanta de fond.B. în complet de 3 membri. Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului.R.R. abaterile săvârşite de membrii Consiliului U. Dacă avocatul este pensionar care îşi continua activitatea în profesie. Impotriva hotărârilor pronunţate de catre Comisia Centrala de Disciplina. constituit ca instanta disciplinară în plenul sau.

trimisa la sediul sau profesional. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. preşedintele U. ori prin luarea la cunostinta prin semnatura. probele administrate. Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise. Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu impiedica desfăşurarea anchetei disciplinare.R. va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii.B. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigura conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea. Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judeca de către consiliul baroului.R. de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta. În acest scop. Cercetările se efectuează după convocarea în scris. consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări. consiliul va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. sau a unui decan se efectuează de către Consiliului U. 137 .. precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul.B. a avocatului cercetat. În cursul cercetărilor. consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele. prin comisie rogatorie. prin mijloacele prevăzute de lege. După efectuarea cercetărilor. în absenta consilierului recuzat.B.N.R. poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării. Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N. respectiv de Consiliul U.N. Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.B.Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou. decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea.N. Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunostinta a conţinutului plângerii ori al sesizării.R..

R. întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U. în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin.N.R. sau. respectiv al U. motivat în fapt şi în drept.B. respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanta disciplinară. după caz. Consiliul U.Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului.B. şi se semnează de către decanul baroului sau.N.R.N.N. respectiv consiliul baroului. exercitarea acţiunii disciplinare. 1. în urma anchetarii abaterii. sau decanul poate solicita comisiei de disciplina competente suspendarea din profesie a avocatului în cauza. După efectuarea anchetei disciplinare. în vederea audierii sale. În caz de abatere grava.R.N. consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia. consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat. în condiţiile art.B. în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.R.B..B.R. după caz.4 Exercitarea actiunii disciplinare.N. după caz. În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat. se decide exercitarea acţiunii disciplinare.R.N.N. Consiliul U. 581 din Codul de procedura civilă. cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în fata instanţei disciplinare. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnatura pe copie. În situaţia în care.B. pe baza unui referat motivat.B. 8. vor decide. sau. de preşedintele U. 138 .. după caz.R. Consiliul U. Consiliul U. Soluţia se comunica. persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.R. Acţiunea disciplinară se redactează în scris. clasarea cauzei sau completarea cercetărilor..N. de consiliul baroului.B. sau.B. preşedintele U. avocatului cercetat. după caz.

baroului în care avocatul este înscris. iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere. termen de judecata cu citarea avocatului. precum şi preşedintelui U. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat. Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunica. de asemenea. precum şi preşedintelui U. 139 .Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară. Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecata pentru săvârşirea unei abateri disciplinare. a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune. Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza. Lipsa părţilor regulat citate nu impiedica judecata. Decizia disciplinară rămasă definitiva are autoritate de lucru judecat fata de părţi şi de organele profesiei. şi pronunţa o decizie disciplinară. cu majoritate de voturi. procedura disciplinară se suspenda. cursul termenului prevăzut la art. (4) din lege este oprit. instanta disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauza. Şedinţa instanţei disciplinare nu este publica. 71 alin. Procedura de citare în fata instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Cursul termenului se reia după soluţionarea definitiva a cauzei. Preşedintele comisiei de disciplina va fixa. baroului în care avocatul este înscris. în condiţiile alin.R.B. Instanta disciplinară hotărăşte.N.N.R.B. de îndată. urmând sa fie reluată după soluţionarea cauzei. (2). În fata instanţei disciplinare avocatul se va infatisa personal. Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza.

pana la achitarea sumei. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu prevederile Codului de procedura civilă.5 Sancţiunile disciplinare.B. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 72 alin. recursul se înregistrează la comisia de disciplina care a pronunţat hotărârea. e) excluderea din profesie.000 lei. care. nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei. (4) din Lege. 72 alin.N. 8.000 lei la 5. care se face venit la bugetul baroului. instanţei disciplinare competente. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei. c) amenda de la 500.000. In cazul savarsirii de abateri disciplinare. de îndată. În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o forma asistenta juridică.R. 140 . Căile de atac exercitate impotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judeca şi au regimul caii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedura civilă în cazurile în care hotărârile nu se ataca cu apel. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la un an. îl va inainta. (2) din Lege şi impotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului. 74 alin.Recursul declarat impotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. împreună cu dosarul cauzei. Recursul prevăzut la art. b) avertismentul. respectiv la secretariatul U. După expirarea termenelor de declarare a recursului. avocatului i se pot aplica urmatoarele sancţiuni disciplinare: a) mustrarea.

Impotriva încheierii prin care s-a luat aceasta măsura se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare. 141 . instanta disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei pana la judecarea definitiva a cauzei. În caz de abatere evidenta şi grava. în termen de 15 zile de la comunicare.Impotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată. Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenta. decanul baroului şi preşedintele uniunii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->