ALEXANDRU MITRU LEGENDELE OLIMPULUI Volumul 2 EROII Editura Ion Creangă 1983

PERSEU IN CINTECELE VECHI se povesteşte că ar fi vieţuit odinioară, în preavestitul oraş Argos 2, un rege care se numea Acrisiu. Şi regele avea o fiică de-o frumuseţe uimitoare. Copila se chema Da-nae. Poeţii o slăveau în versuri şi regii îi trimiteau daruri. Numărul peţitorilor era atît de mare, încît palatul lui Acrisiu nu dovedea să-i mai cuprindă. Şi regii, care mai de care erau mai falnici, mai puternici. De ar fi fost unul ales, se supărau, desigur, ceilalţi. S-ar fi iscat poate războaie. De-aceea regele Acrisiu stătea mereu în cumpănă şi-i amîna pe fiecare cu vorbele-i meşteşugite, să treacă timpul, să se mai gîndească. Mai avea regele şi-o supărare. Se făceau grîne prea puţine, deşi pămîntul era bun. Ploua prea rar, şi rîul3 ce străbătea întreg ţinutul seca mereu în timpul verii. Poporul nu avea bucate. Era nevoie de-un flăcău să ţină frînele puternic. Supuşii deseori cîrteau, pentru că-n casa lui Acrisiu erau bucate din belşug, iar pruncii lor piereau de foame. Şi regele era bătrîn. N-avea pe nimeni ajutor. Copila lui era prea slabă, şi-apoi urma să se mărite, să plece din ţinutul Argos. Ii trebuia deci regelui braţ de bărbat pe lîngă casă. Vroia să aibă un fecior. S-a dus atunci regele-Acrisiu la un oracol . A dăruit acolo aur, a făcut jertfe şi libaţii, şi a cerut zeilor sfat : - Cum aş putea, preamăriţi zei, să dobîndesc încă un prunc, dar nu o fată - fată am ! - ci un băiat, un fecior vrednic, care să-mi fie de-ajutor şi la greutăţi şi la necaz ? Oracolul i-a dat răspunsul : - Tu nu vei căpăta, Acrisiu, nici un flăcău ; eşti prea bătrîn ; dar fiica ta, mîndra Danae, va fi-n puţină vreme mamă... Odrasla ei va fi băiat. O ! Cum s-a bucurat Acrisiu. A socotit că fiica sa va face nuntă în curînd, îşi va găsi un mire bun şi o să aibă un copil. •- Va fi băiat ? îmi pare bine... Atunci... atunci, nu mai am grijă. Nepotul meu o să majute şi îmi va ţine loc de fiu... însă oracolul acela a mai grăit : - Va fi ce ţi-ai dorit : fecior. Atîta că acest urmaş te va răpune într-o zi... Tu vei pieri de mîna lui... Deci, nu te bucura zadarnic. . i! '•- Mă va ucide el pe mine, bunicul lui ? a strigat regele Acri-siu. Şi cum ?... Şi cînd ?... Grăiţi, voi, zei nepieritori, cum să împiedic crima asta ?... - Nu poţi s-o-mpiedici, au spus zeii. Tu vei muri, într-un amurg, de mîna fiului Danaei !...

Zeus se-ndrăgosteşte de Danae S-a-nspăimîntat regele-Acrisiu şi s-a întors în ţara sa, cu ciu-dă-n suflet pe copila ce îi era-nainte. dragă. Şi ca să-mpiedice ursita, a dat poruncă să se facă o închisoare sub pămînt. Aici a dus-o pe Danae. A-nchis-o bine sub zăvoare şi-a-ncredinţat-o unei sclave. (O sclavă ce-i fusese doică.) - Aici va sta ascunsă fata, pînă la moartea mea tîrzie, a rostit regele Acrisiu. Să nu o poată vedea nimeni, cît voi trăi. Că-i prea frumoasă şi prea blîndă, şi s-ar putea s-o îndrăgească vreun prinţ, sau poate chiar vreun zeu... şi să mi-o ceară de soţie. Sau, mai rău, să-mi răpească fata, fără măcar să-ihii ceară voie. Fără de soţ, ea n-o să poată să aibă nici copii. Şi, neavînd fecior Danae, nu sînt primejdii pentru mine... Atît că-nspăimîntatul rege uitase că-n Olimp sta Zeus cel cu puteri nemărginite. Zeus putea să vadă fata şi-n închisorile de piatră. Şi aducîndu-i Hermes vestea să fata regelui din Argos a fost închisă sub zăvoare, Zeus a şi cătat spre ea. I-a cercetat înfăţişarea. Iară Danae era albă, cu pielea caldă, de mătase, cu ochii verzi ca valul mării şi părul roşu ca văpaia. într-un cuvînt era frumoasă... Şi Zeus sa aprins pe dată. - Danae, fata lui Acrisiu, va fi soţia mea chiar astăzi !... a grăit Zeus către Hermes. - Dar cum vei izbuti, o, Zeus ? a-ntrebat Hermes cu mirare. Danae este zăvorită în temniţa de sub pămînt, bătută-n plăci grele, de bronz, şi, nu ştiu, zău, cum vei pătrunde... - N-ai teamă, fiule !... a zîmbit Zeus. Nunta ce vreau s-o să-vîrşese va fi altfel decît socoti. Tu du-te-acum... întoarce-ţi faţa şi cată de păstrează taina ! Şi Zeus s-a schimbat, vicleanul, nu-n taur, flacără sau cuc 5, ci într-o ploaie aurie, care-a căzut peste oraşul lui Acrisiu. Iar ploaia asta aurie a străbătut, după voinţa marelui Zeus, printre pietre şi printre plăcile de bronz ; şi a ajuns în încăperea unde sta sub zăvor Danae. A-nvăluit-o pe copilă ca-ntr-o fierbinte-mbrăţişare 6. Acrisiu descoperă crima Danae a devenit astfel soţia lui Zeus, olimpianul. Lunile-au început să treacă, şi chiar la timpul cuvenit copila regelui Acrisiu a dobîndit un fiu bălai, frumos ca soarele din slavă şi fără seamăn de voinic, căruia ea i-a zis Perseu. Nu ştia, biata, cum s-ascundă această crimă a lui Zeus. Pruncul, ca toţi copiii lumii, rîdea, plîngea şi se juca. Dar, într-o zi, tatăl Danaei trecu pe lîngă locul unde era închisă fata lui. Şi dinlăuntru s-auzea glas de copil şi rîs zburdalnic. Repede, tatăl smuci uşa, care fusese zăvorită. Trase pe doică la o parte... (deşi sărmana încercase s-arunce-un văl peste copil) - şi ce văzu ? Danae, fata ce fusese închisă să n-o vadă nimeni, ţinea la sînul ei un prunc. - Doica să fie spînzurată ! a zis Acrisiu spre ostaşii care stăteau la uşi de pază. Iar tu, netrebnică Danae, mă vei urma pe loc în templu. Şi ai să-mi juri cine e tatăl acestui prunc nelegiuit... Dusă de plete pînă-n templul lui Zeus, care se ridica în mijlocul cetăţii, Danae-a trebuit să spună că regele din cer i-e soţul şi tatăl pruncului Perseu. - Minţi, ticăloasă fără seamăn, a grăit regele Acrisiu. Şi tare-aş vrea să te ucid cu mîna mea, aici, în templul marelui Zeus, olimpianul, pe care tu-l năpăstuieşti. De ţi-ar fi soţ, cum spui, nebuno, el ţi-ar veni într-ajutor. Dar uite-l... Uite-l !... Stă pe soclu şi te priveşte neclintit...

- Răspunde, Zeus, îţi sînt soaţă ?... Nu ai pătruns la mine tu, sub chipul unei ploi de aur, în acea zi de neuitat, şi-apoi te-ai preschimbat în zeu, spunîndu-mi singur cine eşti ?... Răspunde, Zeus !... zicea fata, şi pletele şi le smulgea şi se bătea în piept cu pumnii. însă măreţul olimpian privea tot neclintit la fată. Privea cu ochii lui de piatră. Nu îndrăznea să scoat-o vorbă, pentru că se temea de Hera. Ea şi aflase de-ntîmplare, stătea în cer, pe-un nor albastru, şi asculta ce se vorbea. ...Şi văzînd regele Acrisiu că Zeus stă tot nemişcat, a chemat iute nişte meşteri. A poruncit să i se facă o ladă mare, aurită, ua fel de cufăr zăvorit. în acest cufăr a-nchis fata şi pe micuţul ei Perseu. Le-a dat merinde : nişte fructe şi-o amforă plină cu apă. Şi-a zvîrlit cufărul în valuri fără s-asculte cum striga biata Danae hohotind : - O, tată, rege, fie-ţi milă... Nevinovată sînt, îţi jur !... De nu vrei să te-nduri de mine, fii bun măcar cu acest prunc venit pe lume fără voie... Nepotul tău e, tată drag... Dar valurile au luat lada şi au purtat-o, îndelung, deasupra verzilor genuni unde sălăşluia Poseidon 7. Zeus privea din cer cu grijă, dar nu putea să îi ajute, pentru că Hera-i sta alături şi-1 priveghea bănuitoare. Pescarul Dictis afla pe mare lada Şi-a tot plutit în voie lada, pe valurile înspumate, trîntită-n gropniţe de ape, lovită uneori de stînci, pînă cînd dusă de furtuni a nimerit între Ciclade 8. Iar înlăuntrul ei şedeau, flămânzi şi însetaţi, Danae şi pruncuşorul ei, Perseu. Erau şi uzi pînă la piele, şi tremurau, pătrunşi de frig. Nu mai aveau nici o nădejde şi aşteptau să se cufunde sicriul plutitor, în care îşi trăiau ultimele clipe. S-a întîmplat însă că-n ziua cînd a ajuns între Ciclade lada zvîr-lită de Acrisiu, să iasă un pescar pe mare. Acel pescar se numea Dictis. Pescarul şi-a întins năvodul. Dar, cînd să tragă de frînghii, simte c-atîrnă ceva greu. In năvod se găsea o ladă. Trage la ţărm această ladă şi o desface c-un topor. Şi dinlăuntru i s-arată o biată mamă şi-un copil. Cînd o zăreşte pe Danae, pescarul Dictis stă-nlemnit. El nu văzuse încă-n viaţă ochi mai senini, mai blînzi, mai verzi. Nici trup mai mlădios, mai zvelt. Nici păr să aib-aşa culoare de flacără cu vîlvătăi. Şi nici nu auzise încă un glas atît de mîngîios. Fără să stea deloc pe gînduri, fără s-o-ntrebe cine e, pescarul îi aşterne fetei un pat de ierburi verzi şi moi şi îi aduce peşte proaspăt, fiert în căldare de aramă, şi fructe dulci : curmale, rodii şi-n-tr-un pocal îi toarnă vin. Pruncului său i-aduce lapte, de la o capră ce păştea pe lîngă casa lui, pe coastă. Pe coasta insulei Serifos, unde trăia pescarul Dictis. Inzdrăvenită, după hrană şi băutură mai ales, Danae-i povesteşte totul. Şi el, adînc înduioşat, o roagă, plin de bunătate, să fie oaspetele său. - Eu sînt pescar, i-a grăit Dictis. Sînt om sărac, însă cinstit. In casa mea poţi fi stăpînă. Te rog să fii soţia mea. Şi dup-atîtea suferinţe mă voi sili să-ţi făuresc o viaţă cît mai fericită... Ea a primit. Pescarul Dictis era un om plăcut şi bun. Iar anii s-au pornit să curgă prea repede pentru ei doi, ce vie-ţuiau în fericire. Perseu creştea şi el, grăbit, şi se făcuse-un flăcăiandru isteţ, voinic şi priceput la pescuit şi vînătoare.

I-aşa ? Ori nu-i aşa ? Răspunde ! . Cu-atît mai mult cu cît poporul era sătul de Poiidecte. pentru că vreau să scap pe oameni de mişeliile Meduzei. precum spui... stăpînă peste-aceste locuri.... care îl asuprea grozav.. Regele insulei Serifos ar fi putut să poruncească slugilor sale de credinţă să-i ia îndată viaţa tînărului ce-i sta-mpotrivă.. Şi se temea ne spus de el. Şi-a mai rostit. Şi a trimis după Perseu.. Perseu s-a înclinat spre rege.. Iţi cer acum să mă ajuţi în lupta grea ce vreau s-o-ncep. îndată a vuit din slavă un zgomot lung peste pămînturi şi peste ape. a spus Danae regelui. un rege lacom şi hain. Şi orice voie ţi-o-mplinesc. pînă-n Tartar. care-au ucis sute de oameni.. Iar răul rege Poiidecte.. văzu-ntr-o seară pe Danae. cu lama bine ascuţită. S-a mîniat rău Poiidecte. voi pleca. are o fire muritoare.... Puterea ta-i nemărginită. Nu ţin să fiu regină !.. Şi am palate cred că ştii ! .Flăcăule. Nu pot să-i fiu necredincioasă. Auzind ţipetele mamei... Sfatul zeului Hermes . pe malul mării. ungîndu-şi glasul cu dulceaţă. îngrijind de un biet pescar.. tată.... însă n-a vrut s-o îndîrjească mai rău pe frumoasa Danae.. purtînd o sabie întoarsă. este păcat să te păleşti într-o căsuţă amărîtă. în încheiere : . Două surori. ne lasă şi te du. Deşi era frate cu Dictis.. ce-şi ţine zilele cu trudă ?. cea mai mică şi cea mai rea. cele mai mari. să nu-i rîvnească cumva tronul. pescar sărac şi amărît. Sînt cele trei surori gorgone. i-a grăit el. Noroc c-atunci venea călare... . De nu-ţi păstrezi făgăduiala. pînă vii tu. şi a plecat întîi spre templu. sînt. Te rog. s-a repezit într-ajutor. „Asta-i femeie pentr-un rege. Polidecte.Aşa e. Nu vrei să pleci tu. îl îndrăgeşte pe Perseu. unde-şi avea pescarul casa.. i-a rostit el..De este astfel. Şi-mbrîncindu-l pe Poiidecte. . Regele a rînjit în barbă de bucurie şi speranţă că fiul frumoasei Danae o să se piardă-n lupta asta. Şi lîngă tînărul Perseu s-a ivit însuşi zeul Her-mes.. nu pentr-un nevoiaş ca el.. Danae va plăti cu viaţa.Numai că-n insula aceea. nemuritoare. precum ştii. ostatică.Frumoasa mea. şi-a zis în barbă Poiidecte. Şi-a vrut s-o prindă pe Danae şi să o tragă cu de-a sila pînă la carul său regal. trecînd prin insulă cu carul.. zicînd că are să-i vorbească..Da. Şi totuşi voi porni la luptă.. domnea pe-atuncea Poiidecte.. Soţul meu e blajin şi harnic. Ştiu că de fapt îmi doreşti moartea... de nu-mi aduci capul Meduzei.." Aflînd apoi că bunul Dictis era din zori la pescuit. Eu sînt un rege plin de fală. în semn că totul se va face aşa precum i-a poruncit. Nu merită aşa ceva" !.. Regele insulei Serifos urzeşte-un plan „O astfel de soţie are Dictis. Am auzit că povesteşti celor se vor să te asculte că tatăl tău ar fi chiar Zeus. dacă vrei. şi cînd mă-ntorc vom mai vedea.Tu m-ai adus pe lume.. însă a treia. regele-acesta îl ura şi-l izgonise din palate. A mai lăsat să treac-anume cîteva săptămîni sau luni. . zisă Meduza. Aici şi-a ars pe altar jertfa şi l-a rugat pe tatăl său : .Nu vreau !. regele a intrat în casă. Şi-n lume bîntuie trei fiinţe îngrozitoare şi hapsîne. s-o răpui ?.. Te fac regină.. . ar trebui să fii viteaz. dacă primeşti să-mi fii nevastă.Danae va rămîne-aicea.. Zeus este stăpînul lumii..şi bogăţii nemăsurate. rege ! Tatăl meu este însuşi măreţul Zeus ! . şi Perseu 9. a eliberat-o pe Danae din mîinile ce-o pîngăreau.

Pe trupuri sînt acoperite cu solzi albaştri. şi oase. umblînd oarbe pe ţărmurile-ntinsei mări. sora ta cerească. roşii. căci frate mi-eşti tu.. rotunzi... să nu te uiţi în ochii lor.. cu gemete de spaimă. Avînd această armă-n mînă. cînd îi zăreau pe malul mării . de ele. Altminteri vor rămîne oarbe. într-o seară. că nici o sabie sau lance nu le-ar putea pătrunde carnea. . că îl vor ajuta s-ajungă la cele trei surori gorgone. Dar. Perseu i-a mulţumit lui Hermes.. de forma unei suliţi lungi. spre ţara unde sălăşluiesc zeul Tanatos 10 şi Nix... de o albeaţă uimitoare. după tată. Şi-a mers. Şi ca să poţi să te apropii. cele trei graie. .Cine-i tîlharul ?. Ele ştiu drumul cel mai scurt pînă la locul unde stau necruţătoarele gorgone. Zeus m-a trimis din Olimp săţi dau în mînă arma asta. cunlesnire. Perseu le-a spus atunci că este fiul lui Zeus şi-al Danaei. şi sa ascuns iar în tufiş. trebuia să stea ferit.. A luat şi scutul lat. Fii priceput şi fii viteaz. pînă aproape lîngă ele. însă în cea de-a treia noapte. Şi doar prin scut să le priveşti. Sub frunte au ochi mari. Atena.'surori cu cele trei gorgone. Doar sabia ce ţi-o-mprumut. pe rîul din Infern. Dacă privesc pe cineva cu ochii lor sclipind de furie. şi prin zăpezi. Să câţi în scut. are puterea de-a tăia şi splzi.. ca de porc mistreţ.. pe care-l fo-r loseau cu schimbul... Aşa-s de tari solzii aceia.. Flăcăul a luat arma-n mînă şi-a ascultat ce-i spunea Hermes. Atena iată ce-ţi trimite. Atunci s-a repezit ca uliul şi le-a smuls ochiul. Dar tu să nu te temi. ce poartă numele de graie u. Alături şi-a săpat o groapă. Caută în drum pe trei bătrîne. Şi a pîndit cînd o bătrînă îşi scotea ochiul din orbită. Dinţii lor. a mai spus Hermes lui Perseu..Frate Perseu. I'cu care-i omorau pe oameni. şi care l-a răpus pe Argus. zeiţa-ntunecată...şi '«. Numai aşa le dă iar ochiul. Perseu răpune Meduza { ' A stat de veghe cam trei zile. într-o clipă. Perseu s-a furişat prin beznă. ca-ntr-o oglindă.. pleacă pe cale. ca să-l întindă celeilalte.' Perseu s-a pitulat într-un tufiş. în care-s încîlciţi mulţi şerpi. fără grijă.. Ochiul ardea ca un tăciune. şi pe cap le-atîrnă plete de aramă.. Perseu'.. şi peste munţi cu creste sure. în vremea cît stăteau de --strajă pe acel drum către goşgone.. aripi de aur. trei vrăjitoare ale mării. mereu spre asfinţit.Cînd ai s-ajungi lîngă gorgone şi vei dori să porneşti lupta. Ştia -:că babele aveau şi-un dinte fermecat... fără primejdie. Astfel vei fi ferit de moarte !. Perseu l-a azvîrlit în groapă. Toate bătrinele acestea aveau însă un singur ochi.. Atena. omul acela împietreşte. de oţel . şi le-a cerut să jure toate. trimis de sora sa. de aur.. de-aramă . lucrată de 10 zeul Hefaistos. fără teamă] a plecat pe calea lungă. '. făcut din aur. Să-ţi mai destăinui şi o taină. A mers prin ţări destule. ce ţine-n braţele ei noaptea. din ghearele-nfricoşătoare. a grăit zeul. !. gheare tăioase. şi eu te vom călăuzi12. şi prin arşiţe. cîte trei zile fiecare. Şi Hermes i-a întins un scut strălucitor. şi peste ape-nvolburate. Unde-i ochiul ?.. şi. către ţărmul unde aflase că trăiau cele trei graie ale mării. pe Stix.. » . strigau. a ajuns în locul unde se aflau cele trei graie ale mării .Gorgonele-nspăimîntătoare au braţe lungi. sfîşie pe-orice muritor ce se abate pe la ele. punînd deasupra lui pămînt. de oţel.

ghearele roşii. cu cele trei surori hapsîne ! Perseu îşi pune la picioare sandalele înaripate şi se înalţă în văzduh. sacul de piele fermecat. Gorgonele. şi glasurile lor de-aramă au ţipat înfricoşător.Văzînd că nu mai au ce face. Şi-a nechezat atît de tare. Ba chiar l-au învăţat să meargă. Acuma da.despre care cei vechi ziceau c-aduce-ntotdeauna lacrimi. putea să lupte. dintr-o izbitură. au cercetat mai peste tot. că nimfele îi împrumută sandalele înaripate. La titanul Atlas Trecuse peste mări şi ţări. înălţînduse şi ele. Cu sabia lui ascuţită. după nevoie. c-a răsunat pînă la cer. au nimerit peste pămlntul cel ars de soare-al Libiei. făurită de trei ciclopi... şi Libia s-a pustiit15. Un cal cu aripi la picioare. curşi din sacul unde era capul Meduzei. Alţi picuri roşii. Iar şerpii-aceia veninoşi s-au înmulţit peste măsură. avea un har. bătînd cu-aripile de aur văzduhul străveziu şi rece. Prinde de pletele de-aramă capul şi îl aruncă-n sac. devenind astfel nevăzut. şi munţi. de aramă. Pe-o stîncă dreaptă ca un pat. pe aşternuturi de mătase. din gîtul retezat. „Unde se duce ?" se întreba marele Helios. nevăzutul. casca lui Hades. A luat în mînă sacul unde vî-rîse capul plin de şerpi. luceau cu scînteieri pe stîncă. de aur. Iar cu piciorul îi împinge trupul în apă. văzînd-o pe Meduză-n valuri. Meduza. cîteva picături. cele trei graie au jurat să îl ajute pe flăcău. auzeau vuietul prin aer. un cal. capul Meduzei cel hidos. doar o nucă (atuncea sacul se strîngea) şi tot la fel. şi îl îndrumă mai departe cum să găsească pe gorgone. privindu-le nu drept în faţă. voinicul şia-ndesat pe frunte casca albastră a lui Hades.. 12 Insă Perseu. Acel ce fai-o punea pe cap se făceandată nevăzut. lărgindu-se. care păstrau într-un palat casca zeului Hades . Din ele sa făcut mărgeanul . ce se afla-n mijlocul mării. Gorgonele nemuritoare. şi cu sandalele-i vrăjite s-a ridicat iute spre cer. Şi .Pluto. Perseu aude toate astea. Dă graielor înapoi ochiul şi se porneşte către nimfe. 11 Casca aceasta. văzînd sub bolta cea senină pe fiul ager al lui Zeus. Iar solziialbaştri de oţel.. au ucis mii de animale. o casă-ntreagă. ascul-tînd-o pe Atena.. Calul s-a înălţat ca gîndul şi a pierit în înălţimi14. în primul rînd. de zgomot. zbura nestingherit spre zări mai azunii şi mai senine.. Por-neşte-n zbor. la nişte nimfe. Tot nimfele păstrau lalele două sandale-naripate şi-un sac de piele fermecat. în mare. ..grăieşte-atîta de frumos. ca o furtună. în vremea asta. se zice c-a născut atuncea. Plutea deasupra Africii.. Gorgonele tocmai dormeau. Cu ele nu putea să lupte fiul Danaei şi-al lui Zeus. Ajunge la palatul lor. în acel sacputea să-ncapă. şi-aripile lor lungi. rostogol. a nechezat. gata aproape să-l orbească. Şi. în cale. şi-l cercetează cu privirea. în sine. ce fusese una din soaţele zeului mării. Cu-nţelep-ciune se apropie.poate învăţat de Her-mes . din sacul său ar fi curs sînge. către ţinutul unde stau preafioroasele gorgone. retează. pline de furie. Perseu s-avîntă ca năluca lîngă gorgonele ce dorm. ci oglindindu-le în scut. Şi. Chiar soarele se minunează. gorgonele stăteau întinse. Se povesteşte că. putea cuprinde. căci tare-i mai plăcea să ştie şi să vegheze-n lume totul. Picurii s-au schimbat în şerpi. şi rîuri cristaline. s-au trezit din somn. dar nu puteau zări nimic. Şerpii din pletele de-aramă se mişcau amorţiţi de somn. Insă zburînd. li vede pe flăcău cum zboară spre-o insulă din piatră albă. numit Pegas de-olimpieni.

.. Vream să mă lupt şi cu alţi monştri. Ce se-ntîmplase ? Soţia regelui Cefeu. coborîndu-se flăcăul în acea ţară desfătată.Şi. a glăsuit fiul lui Zeus. deasupra unei ţări de vis. Tatăl meu te-a năpăstuit . Iară pe mal gemeau părinţii. Acum Perseu plutea deasupra acestei ţări mari şi bogate. Numai că regelui Atlas îi prezisese un oracol că. în revărsarea purpurie a razelor din asfinţit se vedea-n vale o grădină plină de roade şi de flori.. Atlas s-a mîniat nespus.. spre lăsatul-serii.. în zori. gingaşă. Şi l-a lovit cu-atîta ură.. jumătate gol. Nu-ţi doream merele de aur. dar eu nu-i seamăn în nimica. . O fată tînără.a împietrit Inu-maidecît. Aici. Casiopeea se lăudase că faţa ei e mai frumoasă şi ochii-i mai străpungători decît ai nimfelor din mare. cum povesteau aezii în cîntecele de demult. cum e cearta. ca prin minfune... Cu deznădejde sa-ncordat. A tot zburat întreaga noapte peste pămîntul Africii. Ce cauţi ?. în arbori deşi.. am să-ţi plătesc insulta altfel. Spatele lui s-a-ncovoiat sub apăsarea dureroasă a bolţii grele. să soarbă şi puţină apă şi să-şi urmeze apoi zborul. Barba şi perii de pe cap s-au preschimbat. n-a putut să se stăpînească. Vrei poate merele de aur ? Pleacă de-aici. purtînd încă pe umeri cerul. Perseu s-a hotărît să plece din ţara regelui Atlas. va să vie fiul vrăjmaşului său. . Şi cu-noscînd acest oracol. . de ocară. cu-naripatele-i sandale.. L-a pus în faţa lui Atlas.. cu gînd să ceară de mîncare. şi-n ea sclipea un măr uriaş. O groază fără de pereche se oglindea în ochii săi. s-a adăpat la un izvor şi s-a-nălţat din nou în slavă. şi mulţi plLigeau înduioşaţi. regele ţării şi regina.. capul oribil al Meduzei. Soarta i-a fost pecetluită. se zbuciuma. s-a pomenit că se găseşte sub cerul Etiopiei18.." Dar nu şi-a isprăvit tot gîndul şi a zărit pe malul mării ceva cam neobişnuit. deşi eram nevinovat. Zadarnic !. S-a sprijinit pe talpa stingă şi pe genunchiul drept. fiul lui Zeus a ajuns. Trupul i-a fost pietrificat17.. Dintr-una într-alta. legat în lanţuri. Şi-n-flămînzit de drum şi lupte. s-a pomenit în piept cu pietre şi pălmuit fără cruţare cu vorbe grele. s-a hotărît să se coboare şi să mănînce nişte fructe.. şi-a spus el. Şi sus. din sacul fermecat. pe zidurile sure ale oraşului regal. Trupul ei. Casiopeea. A luat din pomi cîteva fructe. Iar el cum a cătat spre cap . Oasele lui s-au făcut stînci. îţi ceream doar o-mbucătură. ca să-i ia merele de aur. într-o seară. Deasupra Etiopiei . fiul titanului Iapet şi frate bun cu Prometeu u. se luase într-o zi la ceartă cu nişte nimfe nereide.. şi am răpus-o pe Meduză. cu fructele numai de aur. Tu m-ai lovit însă cu ură. 13 Şi-a scos. că te ucid. Şi. Zeus.. era urcată pe o stîncă. ce-aveau culoarea viorelei. stătea mulţimea-ncremenită. Şi fiindcă nu vreau să lovesc pe fiul marelui Iapet. Netrebnic fiu al celui care mi-a pus povara asta-n spate. striga titanul. întristat de întîmplare. şi cel mult un căuş de apă. încît Perseu. în lungi şiroaie arzătoare. S-a tăcut muntele Atlas.. şi nu mă rătăcesc pe cale. înstelate.Eşti un titan bătrîn şi prost. cu stelele-i nenumărate. pînă la noapte sînt acasă. pînă la urmă. păduri întregi. M-am luptat numai pentru oameni. pe chipul alb.. fermecător. stăpînea regele Atlas. întunecoase şi-ncîlcite.Şi. „S-a făcut ziuă. în Mauritania.Ce vrei ?. De zbor mai cu temei acum. şi lacrimi i se prelingeau.. Umerii s-au schimbai In creste.. să-şi mai păstreze-nfăţişarea de titan. tot zburînd.

Dar alţi supuşi de unde-ţi iei. Perseu cunoaşte pe fiica lui Cefeu încovoiat de-asemenea durere. a dat poruncă unor sclavi să o aducă pe copilă. Sclavii s-au repezit îndată în încăperea luminoasă. de ţi-i mănîncă pe toţi monstrul ?. Nu mai sta pe gînduri. Sclavii-au legat-o pe fecioară pe-o stîncă ce ieşea din apă. Pe-Andromeda ?. şi nici un vas nu mai sosea în porturile lui Cefeu. prin oracol.. Şi el a poruncit să plece către regatul lui Cefeu. în ziua cînd ajungi acasă. Şi.. ascultînd sfatul. copila ta cea multă iubită. dar Zeus nu s-ar fi-nvoit. Casiopeea ar fi vrut să se jertfească bucuroasă în locul fetei sale dragi.. în fundul mării.. s-au plîns zeiţei Amfitrita. dacă vrei să-l îmblînzeşti. Văzînd nenorocirea asta.Zeul Poseidon îţi trimite osînda asta meritată. pe braţele mai albe ca marmura albă de Păros. .Poruncile... A chemat sfetnicii de taină şi le-a mărturisit deschis poruncile date de Zeus. nu pe Casiopeea ?. unde fecioară.. Să pustiască-ntreaga ţară. Să dai pe dulcea-ţi Andromeda. păsări. se grămădise sus. pe care Zeus se-ndură să ni le trimită.. lanţuri ce zornăiau cumplit. supărate. care e dusă la altar. Altminteri monstrul o să-nghită toţi oamenii de prin oraşe. Să se ivească dintre valuri şi s-o înhaţe pe copilă.Nimfele mării. răspundeau ei. . Au smuls-o şi-au purtat-o-n braţe pînă la malurile mării.S-o dau pe fată ?. . l-au sfătuit să o jertfească pe copilă.. Eşti încă tînăr. aflînd poporul de soarta ce se pregătea copilei regelui Cefeu. vite. îi goneau înapoi. nu poate fi decît o cale. Să moară ea. rege. Oare tu vrei să-ţi pierzi puterea ? O altă fată poţi s-o capeţi. nu le putem noi cumpăni. I-au pus.. . . Sacrific-o pe Andromeda. lanţuri mîn-cate de rugină. glăsuiau mulţi. s-o mănînce. regele a plecat îndată la un oracol al lui Zeus şi l-a-ntrebat ce-i de făcut. fără de supuşi. pe ziduri. pe care îi ţinea în graj14 duri de marmură.. Au smuls-o ca pe-o mieluşică. Nici un pescar nu mai putea să iasă-n largul apelor. brodind o haină pentru rege. .. Casiopeea-i vinovată. şedea cu prietenele sale. Şi regele. Ci. . soţia zeului Poseidon..Nu. şi blestemele au să cadă asupra ta. şi-n acest fel să le răzbune pe-acele nimfe nereide.. Andromeda. Şi-au aşteptat să vină monstrul. pe ziduri.. a cerut Zeus. De ce au osîndit-o zeii pe 15 ea. să înroşească piedestalul cu sîngele-i nevinovat.... Zeiţa şi-a vestit bărbatul. Noi avem numai datoria să le-mplinim cît mai curînd. şi regina ţi-e încă-ndeajuns de dragă.. rege Cefeu.Ba ai s-o dai.Să n-o lăsăm !.. speriaţi. Monstrul s-a ridicat din valuri şi-a pustiit tot ţărmul mării. care era tot o copilă a zeului marin Nereu.. cel mai teribil dintre monştri.. Sfetnicii însă şi oştirea îi îmbrînceau pe acei oameni. cu glasul stins. Iar ei. In acest timp. regele s-a întors acasă. puterea-ţi se stinge ca o flacără. nu Andromeda... Deci nu mai sta şi socoti. Asta îmi e peste putinţă ! a spus Cefeu. A rnîncat oameni. acestui monstru.. a răspuns Zeus.. au grăit sfetnicii cu grabă.

.. Şi. Atît i-era îngăduit. sabia sa cea arcuită. N-a apucat s-asculte totul. iară cu dreapta îşi înfige sabia lui cea ascuţită. de trei sau patru ori. Zeus. se năpusteşte din văzduh şi vîră. zburînd. Dar el. ne răzbună cu mult mai bine ca Poseidon. Cu mîna stingă se apucă de vîrful stîncii colţuroase. călcînd voinţa zeilor. Monstrul împroaşc-acuma apa. prin aer. Şi îl imploră să se lupte. Perseu. Aripile de la sandale se moaie. Tatăl nenorocit şi mama. sub biciuirea disperării. Oamenii toţi se bucură. a deschis gura şi-a grăit. Iar strigătele de izbîndă umplu de astă dată ţărmul. Sîngele-acesta se îmbibă în încălţările de piele pe care le poartă Perseu.. Mai ales mama e zdrobită !.. că valurile înspumate au început să fiarbă-n clocot şi să vuiască din adînc. El a zărit-o pe fecioară. în trupul monstrului uriaş. acoperind cu trupul său o mare-n-tindere de ape. iată. călătoresc doar prin văzduh. Ochii i s-au umplut de lacrimi : un şuvoi proaspăt şi amar.. Ba pune mîna chiar pe-un fulger ca să-l azvîrle în eroul care-i nesocotea porunca. Perseu. Perseu pluteşte-n jurul lui şi-i ocoleşte muşcătura. fii bună. Vrea să-l ucidă pe flăcău.Şi viaţa monstrului se curmă. Monstrul lui Poseidon este răpus Frumoasa Andromeda plînge.în sfîrşit. Dar ei nu pot să o ajute. luptînd. după cum aţi văzut singuri. aleargă lîngă fată şi-i dau ultima-mbrăţişare. sare pe-o stîncă al cărei vîrf iese din apă..Eu sînt Perseu. monstrul se saltă-n aer. frumoasa Andromeda nu îndrăznea nici să privească de-a dreptu-n faţă un bărbat.. săltînd. Dar.Cum au legat-o pe-Andromeda. pentru ce te-au înlănţuit ? întîi. spre stîncă. în cap... jelesc şi gem îndureraţi. şi se sfia să-i şi vorbească. şi iar s-afundă-n apa mării şi se roteşte ca un lup cînd este încolţit de cîini. fiul lui Zeus.O. tînărul erou se-nalţă repede-n văzduh. Ba îi promit că-i vor mai da şi tot avutul lor ca zestre. Rănit. şi-un sînge negru şi vîscos curge din botul său oribil. desigur şi-ar fi ascuns fruntea sfioasă în palmele-i micuţe. pînă în prăsele. Atuncea.. ca vulturul lui Zeus. reci. avînd sandalenaripate. A. Dar o . pentru că hotărîrea lor este nedreaptă şi hapsînă. Dar cu aripile-i uşoare. în schimb îi tot dă lovituri. nu mai au putere să îl înalţe pe erou. .. Tot eu mai sînt şi-nvingăto-rul Meduzei cea cu şerpi în plete... ziceau ele. îşi uită drumul către stîncă. ca să ajungă la Perseu. care deloc nu meriţi să porţi aceste lanţuri grele. . Stăpînul zeilor priveşte cu încruntare pe pămînt. să mi-o daţi mie de soţie. Umbra lui lunecă pe apă. de cîte ori îi vine bine.. tu. dac-ar fi avut atuncea mîinile libere. urmat de nimfele speriate. I-a povestit flăcăului tot ce dorise el să afle. Plîngînd. spune-mi cine eşti. în monstru. din ceruri.. Vă rog numai un singur lucru : dac-o salvez pe Andromeda. s-a arătat. nevroind să pară astfel că-i vinovată cu ceva. s-au văzut nimfe nereide sco-ţîndu-şi pletele de aur din valurile înspumate şi chicotind de mulţumire. Părinţii îi făgăduiesc mîna copilei lor iubite. Lăsînduse domol pe stîncă a întrebat-o cu glas lin 19 : . 16 Perseu atuncea le rosteşte : .. El piere-n apele adînci.. şi dintre ele a ţîşnit un monstru fără de pereche.. Sînt gata să mă lupt cu monstrul. pînă-n palatele lui Zeus. care priviseră-n tăcere uluitoarea bătălie. Ecoul lor saude-n ceruri. în spate şi în coaste. El a pornit. Monstrul seagită-nnebunit. însă tocmai atunci.

Fineu. Dar tot mai mulţi vrăjmaşi de-afară vin împotriva lui Perseu. Era. de pe mese. Lupta se-ncinge îndârjită. tatăl tău. Perseu apucă iute lancea din lemnul găurit de ea şi o întoarce spre Fineu. după această prevestire. îmbălsămate. 2 17 Lupta cu Fineu Eros. în culori vii. iertând de moarte pe erou. Şi-acum. este lovit de-un fier în tîmplă.Stai. la rîndu-i. ce dau un vaier trist. urma să se ivească-n lume cel mai mare dintre eroi. Perseu urma să se însoare. Perseu înşfacă cupe grele de bronz şi aur. înveseliţi de vin. Uşile la palat erau deschise. frate cu regele cetăţii şi unchi miresei. însă flăcăul se fereşte. Apucă şi trepiede fumegînde. Şi îşi ridică suliţa spre mire. cu ce drept vii tu s-o mai ceri ? Fineu nu scoate nici o vorbă. sub pămînt.. şi oaspeţii se grămădeau la mese. Tu. şi-n primul rînd să povestească. cum nimicise pe Meduză. Ospăţul nunţii începuse.luceau pe margini.. în timp ce regele Cefeu şi soaţa lui. oprindu-l. Nu apucase el să termine ce-avea de spus. mişele. şi uşile palatului s-au zguduit. într-o vestită bătălie. ca dragostea ce îi lega pe tineri să fie trainică. In urma lui foiau oştenii mulţi.arzînd esenţe aromate . . şi cade jos rănit 18 gemînd. şi fierul aprig se înfige într-un oştean. Andromeda. Ochii-i sînt cufundaţi în sînge. Face şi-un semn către oşteni. spune Cefeu.. zeul iubirii. să sară cu armele lor la eroul ce-i este mire Andromedei. Şi-şi aminteşte o prevestire făcută de zeul Uranus. Peste vreun ceas sau două cînd mesenii. şi degetele i se-agaţă de coardele melodioase. Mireasa nu ţi-a luaţ-o el. Aruncă lancea spre Perseu. în trepiede.. soaţa lui. rîdeau mai tare şi vocile seamestecau voioase. Tu n-ai sărit. Şi-acest Heracle trebuia să-l apere pe însuşi Zeus. In pragul lor sa arătat crudul Fineu. toţi l-au rugat pe tînăr să le spună marile întîmplări ce le trăise.. De-aceea Zeus şi-a lăsat din mîini ucigătorul fulger. nici ca rudă. cu lanţurile sfărîmate. şi sunete de lire şi de flaute se auzeau pînă departe. dată cu groaznicii giganţi. cîntarea !. pe îndelete. ce sunase din lira lui atît de dulce. Pierdut-a fost ea pentru tine. Şi nici sandalele lui Hermes. purtînd numele de Heracle.. Trădarea care mi-a răpit mireasa de multă vreme hărăzită mie. Flăcări . . Şi rîd oştenii lui Fineu. Casiopeea. ca jertfă monstrului din ape.Iată-mă-s ! strigă el cu ură. sfîrşeşteţi acolo. care ai cîntat la nunta vicleanului Perseu.. nici ca logodnic. de cînd era înlănţuită. şi-acum venise să şi-o ia. şi Himeneu. .zăreşte pe-Andromeda. care gemeau de bunătăţi. şi ţestele trosnesc zdrobite. îşi aprinseseră şi-şi înteţeau torţele lor strălucitoare. se apleacă. pregăteau nunta fiicei lor cu îndrăzneţu-i salvator 20. şi le azvîrle către oştenii care-l înconjoară. cu-o fată ce-o scăpa de moarte. nu lovi. mulţi ca frunza şi ca iarba.. Andromedei. Casa era împodobită cu flori. pline cu vin. cînd altul a scăpat-o şi-a dobîndit-o. fierbinte. n-ai vrut s-o aperi. şi lancea se opreşte-n jilţ. Eu sînt aici să pedepsesc trădarea.. Iară din spiţa lui Perseu şi-a Andromedei.Mergi în Infern ! zice-un oştean. . pierdut.. Chiar cîntăreţul. desigur. nu vor putea să-ţi scape viaţa !. prin izbîndă. Fineu ceruse mai-nainte pe fată de soţie. nici Zeus. zeul căsătoriei. al cărui trup cade însîngerat pe-o masă. la nunta fetei lui Cefeu. strînsă în braţe de Perseu.

locuitorii insulei l-au şi vestit că mama sa se ascunsese de mult timp în templul închinat lui Zeus.. a ţipat regele cu ură. Nu mat am ură. cum se spune. întoarcerea în Argos După această biruinţă. . după aceea.N-am vrut să mă slujesc de el. în insula Serifos. cu gura strîmbă de turbare.. şi au pornit voioşi spre Argos.. îşi prinde sacul ce-l avea pe-o laviţă. preacrudul Polidecte a împietrit.. cu toţii : Perseu. ce nu mai fac nici o mişcare . neclintită : unul cu sabia în sus. de-oracolul care-l vestise că moartea lui o să se tragă din mîna fiului Danaei. ca dobîndă. iară pămîntul l-a-nghiţit.. nici dorinţa de a domni-n acest ţinut. -• Minţi... Perseu i-a-napoiat lui Hermes sabia lui cea răsucită . Scoate din sac capul Meduzei şi îl îndreaptă spre oşteni.. bătut în pietre nestemate. lui Hades. chircită. Fineu îi cheamă iar la luptă. Stă sprijinit de o coloană. In locul lui. în schimb. Perseu se simte istovit. Şi în şirag se-ndreapt-acum. Fineu e-n frunte. altul cu lancea prinsă-n mînă...Tu ai învins. pe care şi l-a pus zeiţa pe platoşa ce-i ferea pieptul. Perseu s-a dus drept la palat. a spus Perseu lui Polidecte. şi-Atenei. dar mă siliţi. . viaţa. . Şi tot Atenei. ascunde capul acesta fioros. (De-aceea doar am pornit lupta !) Am să-ţi dau totul. Perseu a plecat spre Serifos... nimfelor. s-a făcut stană. tot îşi azvîrle-o uitătură spre capul ce-l ţinea Perseu... pe o corabie. Luptă din greu.. Numai că rîsul îi îngheaţă. împietriţi. căci fiecare a rămas statuă dreaptă. ce doreşti. coiful său vrăjit. Auzind veştile acestea. avînd alături pe iubita lui Andromeda.. Ascundeţi ochii.. Zadarnic îşi fereşte ochii .. voise iarăşi s-o răpească. Stăpînul insulei Serifos. mai la o parte. voi.Fiul lui Zeus vede totul. .. sacul fermecat şi-naripatele sandale .. ca soţie. Acolo sta-n haine . Credeau că-i duc o bucurie regelui cel bătrîn : Acrisiu. Au arme... Danae. pînă s-a năruit palatul. acesta ce e ?. ca şi pe mama ta.. Şi-i vremea să ne socotim. Şi am să te ucid pe tine. pe tronul lui înalt de aur. De-acolo nu-ndrăznea să iasă. Nu cred o iotă din tot ce spui. Le-atinge trupurile reci.Şi s-au urcat.. cu ochii încruntaţi. ţi-am adus capul Meduzei. Şi se preface într-o stană strîmbă.. Toţi cîţi privesc capul Meduzei rămîn pe lespezi. Oştenii sînt prea mulţi. Pe loc. » Insă cum au ajuns acolo. Dictis. veacuri întregi stana de piatră a stat acolo nemişcată. .. Caută-ţi pe alţii să se teamă de-un cap ce nu are suflare. şi ea fusese nevoită să-şi caute adăpost în templu. Şi. Perseu. odioasă. daţi-vă-ndată la o parte. c-o singură mişcare. care-mi sînteţi prieteni. temîndu-se. fiindcă. Dar el. căci este singur. spre el. strigă Perseu. blestemînd. Lasă-mi atîta. după cum cîntau aezii. a ajuns rege. scutul ei de aur. a glăsuit fiul lui Zeus şi-a ridicat capul Meduzei. i-a dăruit capul Meduzei. pe Andromeda şi averea. De frică-acum laşul Fineu cade-n genunchi şi îl imploră pe vajnicul erou Perseu : .Ei. Minţi. rînjeşte un oştean.Dacă eu mint. pesemne. După aceea. fără voia lui. avînd încă în ochii tulburi invidia ce îl rodea. ha. să stea acolo ocrotită. te rog.Ha. hainul rege 2 19 Polidecte. Şi-atunci. Danae şi-Andromeda. Vă feriţi !. şi-a lăsat tronul şi-a fugit într-un oraş numit La-risa.

fâcînd să încolţească sămînţa aflată în . nişte jocuri. întrecerea la zvîrlit discul. L-a cunoscut însuşi Perseu.. care uda Argolida şi era socotit. totul se umple de lumină şi ploi de aur cad din cer. din cuprinsul primului volum. Şi. ţinutul Argos 21 !. tot ca şi Cora-Per-sefona.regele din Tirint . unde erau poftiţi toţi regii şi toţi vitejii din Elada. Cum trec zilele friguroase şi se apropie primăvara. strămoşul neamului de perşi. 6 Într-un desen pe un vas antic. Este vorba de rîul zeu Inahos. nu le-a fost deloc greu să-i atribuie lui Inahos calitatea de părinte al argienilor. în pămînt. Copila regelui Acrisiu simbolizează. fugise din ţara lui. însă. amărît că-şi ucisese fără de voia lui bunicul.schimbate. în limba vechilor localnici. noul rege din Argos. Pe aceeaşi temă a pictat şi Rembrandt un tablou. Tocmai erau puse la cale aci. invitat. 20 Astfel a luat în stăpînire Perseu regatul din Tirint. şi-au vieţuit în armonie.. Degeaba-şi aruncase-Acrisiu fiica şi pe nepot în valuri !.. întemeietorul ţării. La drept vorbind. Şi a-nceput întîi concursul.-n Larisa. a fost. şi chiar romanii (aşa cum se vede din versurile lui Vergiliu). cînd l-a aruncat în slavă. a fost Perses. Simonide. Au început s-arunce suliţi. s-au preschimbat în constelaţii şi Andromeda lui cea dragă. 5. alteori chiar întreg Peloponezul. Perseu era înscris şi el.. cu fantezia lor bogată. ca şi copilăria eroului Perseu ne sînt cîntate în elegia poetului liric elin din Ceos.. păsări sau elemente ale naturii. Cînd s-a uitat la el mai bine. Au aruncat unii şi alţii. El a luat discul. ca să poată cuceri zeiţe. izbind în creştet pe un bătrîn ce sta-n mulţime şi căta mut la concurenţi. sămînţa îngropată în timpul iernii. a căzut jos. Prin Argos. din văzduhuri. Zeus a hotărît să-l urce pe bolta cerului albastru şi l-a făcut o constelaţie. unde se vede că Zeus luase diferite înfăţişări de animale. după legende. nimfe sau muritoare. pe malurile sale par a fi fost cele dintîi aşezări. în oda a XVI-a din cartea a III-a a poetului latin Horaţiu. Cel dintîi fiu al Andro-medei. Casiopeea. l-a-nvîrtit şi. încît grecilor. ca şi părinţii ei : Cefeu şi soaţa lui. După unele legende. Iară cînd a murit Perseu 22. Oraşul se afla în ţinutul Argolidei. ce se află la marele muzeu de artă din Leningrad. 3. Note 1. după unii învăţaţi. pe ascuns. Perseu n-a vrut să se întoarcă pe tronul regelui Acrisiu. Perseu. după altele la acela al lui Apolo. S-a înţeles cu un alt rege . şi în versurile altor poeţi de mai tîrziu. Oraşul Argos s-a făcut vestit prin eroii care au vieţuit pe tărîmul său. Aici s-a aşezat cu soaţa. . ca un trăsnet. de-asemeni. bătrînul mort era Acrisiu. Oraşul Argos se află în Poloponez. Degeaba. tot spre cinstea lui Perseu. 2. Perseu a cîştigat mereu. 4. înţelegeau uneori tot ţinutul argolic. şi ploaia cade asupra ei. Danae stă pe un pat de aur. în faţa golfului cu acelaşi nume. Se cunosc amănuntele. grecii.să-şi schimbe tronul între ei. s-a dus ca vîntul pînă-n nori. Acrisiu s-a dus la oracolul lui Zeus. Iar ea priveşte către slavă.. Numele său se tîlcuia prin cîmpie. A venit rîndul lui Perseu. Au urmat alergări şi curse cu caii înhămaţi la care. ascuns şi neştiut de nimeni. după legendă. Venea apoi întrecerea cea mai de seamă în Larisa.Şi. Şi. Povestea tristă a fiicei regelui Acrisiu.

devin nevăzuţi ca şi Perseu din legenda elină. îl vedem pe Atlas susţinind povara cerului. şi pe artistul italian din secolul al XVl-lea. trupul său lua înfăţişarea unui munte. iar prin pustiuri foiau şerpii. Elinii socoteau că Etiopia era la marginea de miazăzi o pămîntului. în numeroase basme. uneori singur. care a devenit apoi legendarul erou Perseu. pe care-l va zvîrli apoi. 11.pămînt. în locul Meduzei se află cerbul. 14. căruia viteazul Harap-Alb îi retează capul bătut cu pietre scumpe şi ai cărui »chi aveau puterea să ucidă pe oameni. probabil în clipa cînd. O găsim şi în legenda biblică despre Moise. Aşa îşi explicau poetic vechii elini faptul că în Libia de odinioară erau prea puţini oameni şi animale. despre care vom mai vorbi. dealtfel. între Maroc. pentru că se aliase cu Cro-nos în lupta împotriva noilor zei olimpieni. după legendă. 15. Cu piciorul îi calcă trupul. Benvenuto Cellini. era fiul întunecatei Nix. într-o vietopă din templul de la Selinonte . adică ţara maurilor. 17. şi care se află acum în galeriile de artă din Cracovia. Aici însă. El era pedepsit de Zeus să poarte pentru veşnicie bolta cerului în spinare. Tanatos. în marea Loggia dei Lanzi. sau de bunicul său. sculptat în marmură de Păros de un artist din şcoala elină antică a lui Scopos. In tnuDte basme româneşti eroii dobîndesc cîte o căciulă. Mauritania. Este reprezentată aici victoria lui Perseu. ca să-l ajute. Figura lui e luminată de bucuria biruinţei. în mare. sau de mama vitregă. din Africa. 10. sculptor şi bijutier. 21 8. cină vom ajunge cu povestirea la eroul Belerofon.o fost înfăţişată artistic clipa în care Perseu a răpus pe Meduză. Tema aceasta.sud-vestul Sicttiei . Intllnirea celor doi tineri este dinţată admirabil în „Metamorfozele" poetului latin Ovidiu. calul născut în ceasul morţii din grumazul acestei hidoase fiinţe. Atlas este şi el numit de obicei în legende titan. de asemeni. Variante ale legendei despre Perseu se află în folclorul şi mitologia multor popoare. Algeria. Tot astfel. bineînţeles sub altă formă. Senegal şi Oceanul Atlantic. . Basmele româneşti au preluat. Graie înseamnă în limba greacă tot bătrîne. Atena este alături. alteori însoţit de mama lui. într-o statuă cioplită de un artist necunoscut din secolul I al erei noastre. aparţinînd muzeului din Neapole. Acesta a făurit. a copilului aruncat pe ape. 9. pălărie sau tichie fermecată. punîndu-şi-o pe cap. Această scenă mitologică l-a inspirat. în folclorul nostru. pe care. este frecventă şi în mitologia altor popoare din Asia şi Europa. de pildă. această temă. zeiţa nopţii. cit şi într-un altul. muntele Atlas. pămîntul ce se întinde în Africa septentrională. insula unde se povesteşte c-ar fi ajuns pînă la urmă Danae. în cîteva variante. turnînd în bronz. ca de pildă în „Harap-Alb". Mali. Statuia este atît de bine întruchipată de Cellini. care a nimicit Meduza şi ţine în mîna stingă capul ei retezat. Perseu în plinătatea voiniciei tinereşti ne este înfăţişat atît într-un bust celebru aflat în muzeul comunal din Roma. pictor. imediat. cîteodată copilul fiind aruncat de tatăl său. şi în cea romană despre Romulus şi Remus. 22 19. Cicladele sînt un roi de insule în Marea Egee. Holdele rodesc atunci bogate. zeul înaripat al morţii. şi aştepţi parcă din clipâ-n clipă să sară de pe soclu şi să s-avînte în văzduh. încît Perseu crezi că respiră. 7. 18. 16. fata lui Acrisiu a căpătat şi ea un prunc. Intre ele se află şi Seri-fos. o capodoperă de artă ce se găseşte la Florenţa. episodul cu graiele şi gorgo-nele se găseşte. 13. 12. în metopă se vede şi Pegasul.

Legenda aceasta palpitantă a fost înfăţişată în numeroase opere antice. în sunete de tobe. . Din plete-le-i bogate şi pleoapele-adumbrite se desprindeau o vrajă. se văd in Grecia şi astăzi. a coborît în Teba. rostind în acest fel : 24 .. în muzeul Capitoliului. fără şovăire. Ruinele oraşului Micena. S-a preschimbat la chip. regele Agamemnon. după cum se va vedea mai tîrziu. Atîta că Alcmena. cu ajutorul ciclopilor. povesteau că el ar fi zidit faimosul oraş Micena. o graţie sublimă.. Iar el a-mbrăţişat-o pe soaţa credincioasă a lui Amfitrion. plin de mîndrie. Noel Coypel şi alţi artişti. Duşmanul l-am învins la porţile cetăţii. prin mlădierea taliei. din blocuri mari. din dragoste pentru cei oropsiţi. căutau să întunece adevărul că eroii luptau pentru binele oamenilor. Alcmena întrecea toate femeile. grele. Şi-a-ndreptat deci privirea către pămîntul larg. în marele război troian.M-am reîntors. în tainicele-adîncuri ale inimii sale. A făcut semn cu mina. i-a adunat pe zei în palatul de aur. Şi a zărit-o pe Alcmena. luîndu-şi înfăţişarea bărbatului Alcmenei. şi locuia la Teba 2. din Argolida. în povestirile noastre. hotărîse odată să aibă un fecior cu totul deosebit. ce se găseşte în muzeul de artă din Cracovia. precum cîntau poeţii. iar Pierre Puget a dăltuit-o în marmura ce se găseşte astăzi la Luvru. prin gingăşia ei. Ca să-şi atingă acest scop. şi scutul. s-a bucurat Alcmena. fără să mai amintim versurile cîntate în veac de atîţia şi atîţia poeţi. stăpîne. Salvarea Andromedei o vedem într-un vestit relief la Roma. Prin astfel de amănunte. Pe urmă au zugrăvit-o Rubens.Bine-ai venit. Pe seama lui Perseu. era căsătorită. iubito. De aici a pornit căpetenia aheilor. Zeii şi muritorii îi lăudau frumuseţea.20. 21. care să-i fie sprijin la vreme de nevoie '. A pătruns în palat. într-o pictură din Herculanum şi într-un fragment de pictură decorativă. se foloseau de legende ca aceea despre Perseu şi Acrisiu. în Paris. pe nume-Amfitrion. să se împace cu suferinţele. făcîndu-se că este chiar el Amfitrion şi că se-napoiase mai repede din luptă. Alcmena. purtătorul de fulger. şi-n urmă-i s-a ivit o oaste numeroasă. în orice împrejurare. întărind în schimb ideea unui imaginar destin şi a unor zei atotputernici. De asemeni Corneille a scris o tragedie intitulată „Andromeda". arătînd că bătrînul rege din Argos nu putuse scăpa de soarta orînduită de zei. elinii puneau şi alte isprăvi. Cum l-a văzut că pleacă. Astfel. Zeus însă n-a vrut să ţină seama de dragostea femeii. şi pavăza. a glăsuit el vesel. îi păstra soţului o dragoste fierbinte. cărora muritorii de rînd trebuiau să li se supună. HERACLE 1 SE MAI SPUNEA-N LEGENDE că Zeus cel puternic. de piatră. Prin frumuseţea feţei. un erou fără seamăn. Ideea unei soarte hotărite dinainte de o putere supranaturală a fost Tlăscocită de aceia care vroiau să-i facă pe cei asupriţi să creadă că trebuie să se supună aşa-zisului destin. mult asemănătoare celei a Afroditei cu podoabe de aur. . Soţul său era rege. 22. Zeus vesteşte sosirea pe lume a fiului său Cînd s-a-mplinit sorocul şi-Alcmena a fost gata ca să devină mamă. şi-a aşteptat o vreme cînd bărbatul Alcmenei tocmai pornea la luptă. unde erau atîtea femei încîntătoare. Pietro di Cosimo. Zeus. plecîndu-se-na-inte-i şi desprinzîndu-i coiful. Pentru că ea.

. cu grabă.... Flăcăul prevestit a şi venit pe lume.. va fi rege-n Micena. nu l-ar fi zguduit mai mult ca ştirea asta. Du-l pe un cîmp pustiu şi-acolo părăseşte-l !. şi se chema Alcide 5.fiul lui Amfitrion.arsă de gelozie. zei. a luat copilu-n braţe şi a-ncercat să fugă. din spiţa lui Perseu. Feciorul lui Stenelos urma să fie rege.. şi tu o să te-afunzi în Tartarul lui Hades. Iacătă-l în Micena.. olimpianul. că-ntradevăr copilul ce se va naşte azi. îndrăzneşti ? a tunat iarăşi Zeus. Cum s-a născut Alcide. fără zăbavă. ce stăpînesc Olimpul. Făcuse jurămîntul ce nu-l putea călca. năştea în chinuri grele şi-Alcmena doi feciori.. Iar soaţa lui Stenelos urma să fie mamă peste vreo două luni.De vrei să ai crezare. Trăsnetul greu. s-a avîntat pe-un nor. Zeus. . scăpată de sub vrajă. şi celălalt. ha. şi astfel va rămîne. dar n-a schimbat nimica.. Zeus . S-a mîniat stăpînul. Insă nu e odrasla pe care-o aşteptai în palatul din Teba. E fiul lui Stenelos din ţara Argolidei. a spus cu îndîrjire : . fiindcă ai mîniat-o pe Hera din Olimp.. îţi jur cu bucurie.Ce-ai spus ? a răcnit el.. De vrei să scapi de toate.Azvîrle-l pe Alcide.Tu ai jurat că fiul care s-o naşte astăzi din neamul lui Perseu va fi rege-n Micena.Cum ? Hera !. i-a dat răspunsul Hera. pe care-ai amăgit-o. iar ceilalţi sclavii săi. nu e feciorul tău şi-al reginei Alcmena. Dar Hera a urmat : . ha. Şi.. . a azvîrlit mănunchiul de fulgere în lume. din spiţa lui Perseu 3. Iar celelalte rude. O ! Cum a mai rîs Hera.. Auzind vorba asta. a silit-o pe-Alcmena să nască mai tîrziu. azvîrle-l pe Alcide !. a dat răspunsul Zeus. o stăpîne. In schimb. toţi. Euristeu. Chiar astăzi se va naşte. ascultaţi-mă bine ce am să vă destăinui. plutind spre ţara Argos. Aşa hotărăsc eu..De n-ai s-asculţi. . Vocea o urmărea. s-a auzit un glas : . .. că el s-a şi născut.. îi vor fi supuşi. Soţul tău o să cadă răpus în bătălie. ... spre cetatea Micena. Un erou fără seamăn. s-a clătinat Olimpul sub furia lui cumplită. Hera . S-a-ntors după aceea.. cel mai mare erou..O... făcînd prăpăd şi moarte. zeiţe. văzînd că soţul său alunecase-n cursă. ha..Am spus ce-ai jurat tu.. ce-l poartă în pumn măreţul Zeus. a săvîrşit o vrajă şi a făcut ca soaţa stă-pînului Micenei să nască mai curînd. Acesta va domni ca rege-n Argolida. Vor trebui s-asculte de el. E fiul lui Stenelos. Mă jur pe rîul Stix că hotărîrea luată va fi de neclintit !. dacă-mi ceri numai asta. Unul avea ca tată pe Zeus. Copiii-ţi vor pieri. poate cu-o zi sau două. să-l fi lovit în frunte. ca de-un stăpîn.. Nu. Alcmena.Cel care s-a născut şi o să fie rege se cheamă.. Se cheamă Euristeu. jură-ne chiar acuma pe rîul din Infern. şi voi... întunecatul Stix.. Erau doi feciori gemeni. Hera.. Alcmena.-nspăimîntată. Ificle . vei suferi amarnic. tot printr-o vrajă. păcălitul eşti tu !. 25 Alcmena devine mamă Iar la puţină vreme. . în cetatea Micena.. fără de zăbavă. aşa cum mă îndeamnă cugetul meu divin. Ha.. şi fiul său un sclav.Atîta vrei ? Ei bine.. şi a rostit lui Zeus : . poruncile divine. în Olimp. în palatul din Teba al lui Amfitrion. Află dar.care aflase de noua-nşelăciune a soţului său. Aici luase domnia alt fiu al lui Perseu. ce se numea Stenelos '. Nu e cum credeai. Tot n-ai să-l poţi scăpa.

molcuţe.. Ştia cît era Hera de neîndurătoare. Din ochii lor aprinşi ţîşneau scîntei verzui şi-n guşă prefirau un venin negricios.. cînd l-a smuls pe Alcide. E voinic.. odihnitor. Punîndu-şi la picioare cele mai repezi aripi. a poruncit să vină pristavul de credinţă. de-al lui Amfitrion. Cînd s-a trezit zeiţa l-a smuls. l-a părăsit acolo. Şi-aşa trecură-n tihnă vreo şapte sau opt luni. Şi-ndată porunceşte şerpilor să pornească spre palatul din Teba. Ea cerceta-n-cruntată palatele din Teba şi socotea în sine : „Cum pot să-l fac să piară pe-acest fiu al Alcmenei ? El ar putea să fie mai îndrăzneţ ca Ares. Adu-mi-l In Olimp şi fă tu cum vei face. ca şi prin isteţimea fratelui vitreg. Amîndoi monştrii. din slavă. şi Hermes îl întoarse la mama sa. ... cu poftă. şi-i adorm în cîntece duioase. nici inimi duşmănoase. Alcide. s-a dus pe o cîmpie şi. ca să-l aşezi la pieptul soţiei mele. Numai că din văzduhuri mai priveghea şi Zeus. balauri. pe-un scut larg. vărsînd lacrimi amare.. Hermes n-a aşteptat să-i spună-a doua oară. Hermes. Vai. de aramă. Cam pe la miezul nopţii şerpii-au ajuns la Teba. Se apropiau întruna. fie doar pentru-o clipă. nu e mulţumire mai mare pentru-o mamă decît să-şi vadă pruncii că-s cufundaţi în somnul cel lin. Aceste rîuleţe s-au risipit în cer şi s-au schimbat în stele scînteietoare. Astfel grăia Alcmena. cum ştim : Calea lactee sau Calea laptelui 6. că nu-i mîncat de fiare. repede. Faptul era-mplinit. cînd îşi dorea ceva şi cînd era pătrunsă cumplit de gelozie. şi le întind blăniţe de iepure. Părea că trec în tihnă !. strîngîndu-şi fiul la piept. la fel ca pe Ificle. acela ce l-am jelit atîta. încolăciţi pe-o ciută. lacomi de sîngele cel tînăr. se tîrau pe pămînt. noul născut supsese laptele nemuririi. dar sînt încă mijloace. şi limbile-otrăvite le jucau printre colţi. a coborît în locul unde se-afla copilul. L-a aruncat. ca el să sugă laptele nemuririi chiar de la sînul ei. acum i-acasă iar. 26 Lupta cu şerpii zeiţei Hera Aşa fiul lui Zeus scăpă nevătămat din cel dintîi pericol." Tot cugetînd. zeiţa zăreşte-ntr-o pădure doi şerpi. şi-i leagăn. fiu-i înaripat. Zeus.. în fiecare seară îl îmbăiez cu grijă.Te du. S-a apropiat de Hera. Nu şerpi. Ss joacă. Hera.Şi ea. L-a luat cu el în grabă. Căci în Olimp sta Hera. care tocmai dormea. O văzuse pe-Alcmena ducîndu-şi copilaşul pe acel cîmp pustiu. Atîta că prin voia părintelui său. Alcmena. şi-n încolăci-turi se-ndreptau către scutul unde dormeau copiii. deznădăjduită. A vrut să-l şi ucidă. a rostit Zeus. In cîntece. a început să sugă. şi nu-i pîndesc nici rele. S-a întors în Olimp.Feciorul meu.. unde pe-un scut dearamă dormeau cei doi copii : Alcide şi Ificle. şi i l-a pus la sîn. o strîngeau de grumaz şi-i strecurau otrava prin colţii veninoşi. mai îndrăgit de Zeus decît feciorii mei. pe celălalt copil. numite de elini. poeţii ne povestesc că Hera. mititelul. şi ia din cîmp copilul. Aşa. . mai multe rîuleţe de lapte-ar fi ţîşnit. licoarea parfumată. Şi. de la sîn. albe. flămînd precum era. El auzise glasul. Iară fiul Alcmenei trebuia să trăiască şi să-l ajute-n lupte. şi povestea adesea : . prea isteţul zeu Hermes. I-adevărat c-a supt laptele nemuririi . Nici nu-i venea să creadă că-l are lîngă ea. vrăjmaşă.

acela ce-i ţinea la el în ospeţie pe-Amfi-trion. Alcide şi Ificle. fiul lui Zeus s-a săltat în genunchi şi a prins în mînuţe grumazurile reci şi înfricoşătoare ale celor doi şerpi. Tînărul s-a-nvoit. de-asemeni. ne-ai găzduit şi prieten ne-ai fost întotdeauna. Ştia că de-i va fi urmaş la tron Alcide. Megara a avut trei prunci de la Alcide. să-şi sporească puterea. fiind regele Creon atît de mulţumit de biruinţa asta. ţipînd prin tot palatul. urcîndu-se cu cinste în palatul lui Zeus. în anii ce-au urmat. Alcide a-nvăţat. Voinţa ta-i poruncă. ajunşi chiar lîngă scut. scăpa de orice grijă. a chemat pe-un proroc Tiresias pe nume .Pe negîndite însă.doar cu-o măciucă-n mînă. prin ierburile verii. „Iată că şi feciorul seamănă tatălui. plin de groază. care-i strîn27 geau puternic.Măreţe rege Creon. şi-mi va fi de folos". să dea piept cu primejdii. Alteori se juca alăturea de ei. Şi izgonise oastea şi pe regele ei. i-a dat răspunsul astfel : „Fiul tău o să fie un erou neînvins la vîrsta bărbăţiei. să-nfrunte pe oricine. prorocul. vreau ca acest fecior să-şi învingă duşmanii ! a spus Amfitrion. . şi mama s-a-nvoit. ce se chema Megara. regele Tebei. treziţi de gălăgia făcută de Ificle." Aflînd această veste. Să ne gătim de nuntă. Avea şi el o fată.. Orbit de-aşa lumină. Amfitrion îl trimite pe Alcide să înveţe meşteşugul armelor Se zice că Alcmena.. c-un strigăt de izbîndă. a arătat Alcmenei şi lui Amfitrion monştrii fără de viaţă. şi-arareori bea vin. El o să împlinească douăsprezece munci. cei doi şerpi mon-struoşi. . după această primă victorie-a lui Alcide. Şi el i-a strîns atîta. Mă-nsoţesc cu Megara. ca alţi feciori de regi. Şi pruncul ce-nfrînsese dihă-niile. îşi spunea el în gînd. Şi s-a silit Alcide cu-atîta vrednicie să-şi însuşească arta cea grea a luptelor.. în timp ce el fugea cu lacrimi pe obraz. Odată înfruntase el singur o oştire ce năpădise-n Teba. în anii ce-au trecut. . şi pe prietenii săi. N-ar fi putut găsi un ginere mai bun decît mîndrul Alcide. o să distrugă monştrii şi o să biruiască războinici renumiţi.. Creon. Ificle a sărit şi el din aşternut. şi luase mii de sclavi . Dar mîinile acelea. privegheaţi de Megara. a glăsuit Alcide. războinicii din Teba 8. a ţipat cu putere şi a luat-o la fugă... rîzînd şi chiuind. Se hrănea-n timpul zilei cu fructe şi legume . l-a deprins să conducă în goana cea mai mare carul de bătălie şi să vîneze fiare. şi-o jefuia de aur. (Poate-l trezise Zeus care vedea din slavă tot ce se petrecea !) Şi o lucire vie a luminat palatul. şi-a întrecut tatăl. seara. L-a chemat deci la sine pe voinicul Alcide şi l-a rugat să-i fie ginere şi urmaş. era nespus de vesel. zvîrlindu-i la picioare ". Eroul îi iubea. bunul Amfitrion a cugetat că-i bine ca tînărul Alcide să-nveţe meşteşugul cel aspru-al armelor. Cînd au venit părinţii. Era de-o vitejie nemaivăzută încă. cu carne friptă . erau parcă din fier. în goana cea mai mare. fiul drag al Alcmenei s-a deşteptat din somn. Şi-a zărit. cu sabia şi lancea. Le-a strîns ca într-un cleşte. Şerpii au încercat cu mii de-ncolăciri să scape de strînsoare şi să cuprindă trupul micuţului băiat care îi sugruma. în lupta corp la corp. Văzînd colţii oribili şi limbile-ascuţite. încît. Şi. cu pumnii sau cu arcul. au început să strige de teamă şi uimire.De trebuie să lupte. Alcmena. le cînta cîntece sau îi purta pe cal. Amfitrion. în scurtă vreme. pînă ce monştrii Herei au pornit săşi desfacă inelele-albăstrii.şi i-a cerut să-i spună viitorul ce-o să-l aibă preadragul ei copil. Apoi o să se-nalţe spre bolta înstelată. Tiresias. a făurit un plan.

Alcide. a vrut să se azvîrle de pe o stîncă naltă. Erai prea fericit. Hera îşi lasă ochii către cetatea Teba.. slujind în chip de sclav regelui din Micena. marea sa preoteasă. a socotit că pruncii şi soaţa sa. sora sa din Olimp. şi.. Megara. pe Megara . să-i împlineşti cu sîrg regelui Euristeu toate poruncile . gătită în veşminte de stofă ţipătoare . două femei ciudate 10. Heracle a primit această ispăşire şi a plecat în lume. Chiar Zeus însuşi tace deatîtea ori molcom. şi înzestrat cu alte multe haruri. şi l-a oprit.Dar iată că-ntr-o zi. îl vede pe Alcide.douăsprezece-s toate . pe drumurile vieţii.să-şi ispăşească fapta. . încît nu ţine seama de bieţii copilaşi fără de nici o vină. I-o răzbunare-a Herei. Doar eu am să te-ajut. ce păstra o otravă într-o cupă de aur. şi s-andreptat spre Delfi. cum porunceşte legea hotărîtă de Zeus. I-a insuflat dorinţa să îşi răpună fiii şi tînăra-i nevastă. Nu-i plăcea să îmbrace veşmintempodobite. Apoi s-a prăbuşit cu fruntea în ţărînă. Mania. Cu fruntea în pămînt. se blestema 29 amarnic pentru grozava-i faptă. zicîndu-i : . Ducea o viaţă simplă. . îngîndurat şi trist. chicotind. fioroasa.Va trebui. Şi poate zeul Hermes. căci Hera e şireată şi poate să-şi lovească şi soţul uneori. mergînd către Micena. Şi-n inima zeiţei se-aprinde o mînie atît de-ncrîncenată. zvîrlea zîmbete deşuchiate oricui îl întîlnea. căci n-o iubesc pe Hera. într-o haină ca neaua. Numai c-o lovitură i-a răpus pe tuspatru. zeiţa-nţelepciunii. Ea a orînduit ca să-ţi loveşti copiii şi să fii nevoit să ispăşeşti o crimă care nu e a ta.aşa cum cerea Hera .9 Geloasa Hera îl loveşte din nou crunt pe fiul Alcmenei Era acum Alcide un flăcău minunat. inele. Tu nu ai nici o vină. pristavul tatălui. fiul rivalei sale. Alcmena cea frumoasă. căci e răzbunătoare şi toţi se tem de ea. a întîlnit deodată. toate primejdiile pe care Hera i le va pune-n cale. ceilalţi zei din Olimp vor fi de partea Herei.Nu te pripi. Gemea. Atunci. 28 La oracolul din Delfi Cînd s-a trezit sărmanul. Una era boită. a zburat şi-a-mprăştiat veninul asupra lui Alcide. cu glorie deplină. ca sclav. Nimeni nu-i stă-mpotrivă. Apolo l-a vestit pe feciorul Alcmenei că este osîndit de zeiiolimpieni .. ar fi nişte ciclopi. şi drept. cu ochii vineţii. şi hohotele lor răsunau în văzduh. Să-i rătăcească mintea eroului Alcide. a glăsuit Apolo prin gura Pitiei. Tînârul alege drumul virtuţii Mergînd el zbuciumat. cînd se jucau cu toţii. Deşi nu este drept. şi pe plete văluri trandafirii. voinic şi ager. de optsprezece ani : frumos. cu mintea răvăşită. la o răspântie. E prea înfumurată. Tot el i-a dat acuma numele de Heracle. avea brăţări. îmbrăţişîndu-şi copiii. Acuma părăseşte Teba cu şapte porţi.primejduindu-ţi viaţa. Puternicul Apolo o să-ţi aducă ştire ce trebuie să faci. ştiind că o să-nvingă. Mania.. s-alerge pe pămînt. Cealaltă era demnă. deşi eşti fiu lui Zeus. a părăsit Alcide Teba regelui Creon. cu sufletul zdrobit. Dar s-a ivit Atena. cu umerii plecaţi. Cere unei zeiţe. podoabe. Te du pînă la Delfi şi purifică-ţi trupul. bietul Alcide. Zeiţa nebuniei. în templul de la Delfi.

duşmanii mii şi mii. şi cinste. Vei fi mai mulţumit. Urmîndu-mă pe mine..Virtutea. Dar cine eşti. urzit acolo-n slăvi. i-a dat răspuns flăcăul.. regele Euristeu. e presărat cu lupte. Urmează-mă pe mine. şi dreptate.Eu te aştept. auzind-o. Am să mă lupt cu Hera şi. vei fi victorios. Desfrînarea. am să fiu fericit. La vorbele acestea. în bine pentru oameni. semăna cu Atena. .Nu ştiu care-i mai drept. plăceri .Eu nu fug de greutăţi. Din clipele acelea .Cine sînt ? a spus ea c-un glas amăgitor. ruşinoasă..fără de şovăire. poţi trîndăvi în voie.e drept . Zeii m-au osîndit..Mai bine dăruieşte-ţi viaţa numai plăcerii.. lupte şi primejdii cumplite i-au aşternut în cale ne-cruţătoarea Hera. ţi-o repet. într-un amurg de vară. . cu trudă şi primejdii. Eu nu mă tem de soartă şi nu m-aş fi supus . iar după moartea ta. .Pot să-ţi arăt o cale lipsită de greutăţi. l-a-mbiat Desfrînarea. a spus din nou Virtutea. Tu-mi poţi fi de folos ? . Haide. Privirea sa senină te cerceta în faţă. Pe drumul Desfrînării. sînt urgisit de Hera să fiu sclav unui rege nevolnic. voinice ? l-a-ntrebat cea dintâi.. văzîndu-l pe Heracle. pe drumul gloriei.. Dar cealaltă femeie le-a răsărit în cale şi-a glăsuit aşa : .sînt multe. cu toate că adesea mulţi îmi spun. Insă acela care se dăruieşte lor devine un nevolnic. Heracle n-a urmat decît drumul cel aspru.. voinice.. Heracle. poţi dobîndi belşugul din munca altora. cînd o voi înfrînge. Eu însoţesc vitejii ce luptă pentru oameni. şi bătrîneţea lui e tristă. Urmîndu-mă pe mine. Sosirea la Micena . Dar la capătul lui se află biruinţa. deşi puternic.Tu cine eşti ? . a glăsuit Alcide. a mai rostit mieroasă : . Eu aduc fericirea. făcută fără voie. binele şi pe oameni.Avea o frunte dreaptă . Aleg drumul Virtuţii.Iţi cauţi drumul. . . . monştri şi fiare. Heracle a pus mîna pe greaua lui măciucă. s-a smuls din mîna celei ce îl tîra pe calea plăcerilor uşoare. luptînd neînfricat şi preschimbînd tot răul. după dorinţa Herei...cum au cîntat poeţii . nu mă poţi amăgi !. S-a-ntors spre Desfrînare şi i-a rostit cu silă : . a glăsuit Virtutea. grăbită să-l şi cuprindă-n mreje. Tocmai în acea vreme feciorul lui Stenelos aducea sacrificii pe un altar al Herei.Şi eu. Doresc să merg în viaţă fără de ocoliş şi să slujesc dreptatea. arătat de Virtute. ori31 cîte piedici. Cu mîinile întinse spre cerul roşietic... îi ajut să zdrobească relele-n a lor cale şi să triumfe astfel binele pe pămînt. la Poarta leilor... Drumul meu e mai greu.Ţi-am spus-o. .Şi a plecat Heracle spre regele Micenei. nu pleca. a glăsuit Heracle. dispreţuit de toţi. femeie ? . şi nu ai altă grijă decît să te desfeţi. dar vreau să ispăşesc îngrozitoarea-mi crimă. In mînă ea purta o cunună de laur. în fumul jertfelor..Josnică Desfrînare... alţi regi. A ajuns la cetate.. urmează-mă ! L-a apucat de mînă şi a vroit să-l tragă pe drumurile ei. din Micena. numele lui Heracle va fi slăvit pe veci. 30 Atuncea ea.. Euristeu glăsuia : . Heracle.Stai. cel sprijinit de soaţa puternicului Zeus.

. de nu ar fi ştiut că-i e de sprijin Hera. Supuşii tăi nevrednici datori sînt să te-asculte..Nu. Vrea să intre-n oraş. Unde este ?. cu ochii-nsîngeraţi. 32 Poeţii povestesc că feciorul Alcmenei a aflat văgăuna. a tras prima săgeată. pînă ce cruda fiară s-a reîntors sătulă. . el sclav. acolo-au putrezit. Dar după ultima săgeată...Să intre ?. A tras încă o dată. desigur.Nu ! Nu mă tem de dînsul ! striga el ascuţit.. şi într-una dintre ele să piară negreşit.. Mare rege !.. Eu sînt stăpîn. Cîţi s-au încumetat să dea lupta cu leul.. Heracle.Adevărat. Pielea i-era vrăjită. Heracle nu s-a-nspăimîntat. vărsînd atîta sînge în ţinutul Nemeei. Iar el mergea întins spre ţinutul Nemeei11. Nu îşi sfîrşise vorba. sfî-şiat de colţii leului. răgind atît de tare. unde-ntr-o peşteră si-avea culcuşul leul. s-a lovit ca de-o stîncă şi a lunecat jos.Heracle ?. Să plece. lăsîndu-şi braţele să-i cadă fără vlagă. cu învoirea Gheei. se pregătea să sară către voinicul nostru. a rostit Euristeu.. şi-un sfetnic. la Heracle. Ţi-o jură Euristeu !. striga iar Euristeu. dar n-a găsit pe leu.E dincolo de ziduri.. dar s-a-n-tîmplat la fel. fiu al monstrului Tifon 12 şi-al viperei Ehidna. Şi toţi rîdeau cu poftă. . Săgeata a zburat şi l-a lovit pe leu .Să plece de îndată !.. Preaputernicul Zeus îşi lăsa astfel fiul să-nfrunte moartea singur. să ucidă pe leul din Ne-meea. Heracle a sosit. să nimicească fiara care făcea prăpăd. cumva.. atît de tare. Fii liniştit. . Heracle a văzut-o săltînd printre coline. leul s-a repezit. Nu se poate. Şi tremura fricosul. Mîncase-n acea ziuă o turmă şi-un păstor. Şi iar s-a dus săgeata vî-jîind prin văzduh. Din jilţul său de aur. Atîta că voinicul nu lupta pentru zei. Puterea lui Heracle era-nspăimîntătoare.. Avea nişte ochi mari. pentru că lîngă el sta aşezată Hera. Nici sabia sau lancea n-ar fi putut străbate în trupul leului. n-o să scape nici el din lupta asta !. zeiţă cu braţele ca neaua ! Prin voia ta sînt rege în splendida Micenă.. dar s-a izbit de el ca de un zid de piatră. în ţinutul Ne-meei zac munţi de oseminte... . se lupta pentru oameni. Şi osîndit de tine. Puterea ţi-e divină. Colţii săi ascuţiţi erau ca nişte săbii şi străluceau în soare. . Chiar Tifon i-o vrăjise. la Poarta leilor. De-ar fi izbit o casă. Nu i-a putut clinti măcar un fir de păr... întinzînd bine arcul... Dornic să-şi ispăşească fapta cea-ngrozitoare. făcută fără voie. stăpîne. alergînd. fiul monstrului Tifon şi-al viperei Ehidna.. Răpunerea leului din Nemeea Heracle s-a mirat cum n-a pătruns săgeata în trupul leului. Văzînd eroul nostru că leul se repede. stăpînul zeilor privea această luptă.. Şi a ţintit mai bine. a mai spus Euristeu cu glasul răguşit. Putea să tragă el şi-o mie de săgeţi. a ridicat măciuca şi l-a lovit în creştet. Pielea acestui leu. Şi-a aşteptat un timp. Daţi-i porunci la poartă. şi cu coama zbîrlită.. Heracle-i sclavul meu. stăpîne. . N-o să scape ! Nu ! îi ziceau sfetnicii. Răgea-nfiorător.. fiind siguri c-o să piară Heracle. neîndrăznind să-i vină-n vreun fel în ajutor viteazului Heracle. că sauzea în cer. era de nepătruns.. a ajuns la altar : . A mai tras o săgeată . Fiara era uriaşă.Slăvite !. Leul răgea cumplit. fără de nici un murmur. El trebuie să-mplinească douăsprezece munci. într-un salt. Ar fi fugit. Nici ultima săgeată nu l-a rănit pe leu..-f Iţi mulţumesc. . roşii şi plini de sînge. glăsuiau sfetnicii. casa s-ar fi sfărîmat .

Sub bufnitura lui pă-mîntul s-a crăpat. a plecat la Micena. Apucîndu-l de ceafă. acei ce ne luptăm adeseori cu fiare şi monştrii-ncrîncenaţi. Fără să stea pe gînduri. voi. a căzut la pămînt13. Heracle ! Tu ne ajuţi pe noi. iar pe cap şi-a pus ţeasta. a pătruns înăuntru. Urlînd. 34 Spre mlaştinile Lernei Lupta cu hidra Auzind Euristeu de-această biruinţă n-a mai îngăduit eroului Heracle să vină nici la poarta Micenei cea bogată. „Din blana ăstui leu. Să-i desprindă şi ţeasta. răpus. şi-a dat repede seama că sabia sau cuţitul nu-i erau de folos. Şi. îndrăzneţ şi viteaz. Şi a-ncercat flăcăul să jupoaie de piele îngrozitoarea fiară chiar cu ghearele ei. precum hotă-rîse. Aşa înveşmîntat. Era şi înţelept. s-a-nveşmîntat cu pielea. Leul s-a clătinat. atunci. n 33 dea lupta. Atît i-era de teamă.Legendele Olimpului. întoarse în fel şi chip. cu botul larg căscat. n-ar fi putut Heracle. trei. Leul. Călcînd peste mormane de oase omeneşti. ce răpusese atîtea mii de oameni. poate ani. fără de arme. A fost o-nvălmăşeală cum nu s-a mai văzut. Atîta că Heracle nu era doar puternic. Iar urletele sale clătinau stîncile. Cheamă-ne. îl urmau în şiraguri şi îi strigau voioşi : . să 3 . Măciuca lui Heracle s-a rupt de la mijloc. Aşa i s-au părut eroului. muncind luni. vedea că i-a sosit acum şi ei sfîrşitul. s-a întors pe labe. Heracle a intrat tot mai adînc în bezna acestei peşteri mari. în Nemeea. Şi-aşa a izbutit. pînă l-a-năbuşit. Numai că de-astă dată leul s-a-nfricoşat. Heracle a reuşit să-l desfacă de piele. fugind spre peşteră. Dar pînă la sfîr-şit. am să mi-o pun pe cap. Cu ghearele tăioase. Dar tu ai biruit. am să-mi fac eu veşmîntul. Şi cugetînd mai bine. Nu-s platoşe sau coifuri mai bune decît ea". poate chiar două. Peştera leului avea două intrări.Iţi mulţumim. vreo săgeată. poporenii de rînd. şi venim să te-nsoţim la luptă. şi s-a ascuns acolo. sau sabie. sau lance. voinicul s-a săltat spre gîtul leului.Aicea eşti ? Hai. nici sabia sau lancea. Fiara. vino ! a glăsuit Heracle. . Labele lui zgîriau pereţii peşterii. dar pielea lui vrăjită l-a apărat şi-acuma. Şi ţeasta lui de fier. în beznă. . Cît a durat ? O zi. Apoi. Regele te-a trimis la moarte. Colţii albi străluceau. Deodată a zărit două făclii aprinse.în mii de bucăţele. L-a strîns atît de tare. cu gîndul să-l despoaie de blana lui roşcată. Ce-a fost nu ştie nimeni. ce n-o poate străpunge. să-l prindă. Noi sîntem lîngă tine. învingătorul său l-a tras îndat-afară. în veacuri. Cît era de puternic. mai că s-a răsturnat. Heracle a cuprins leul strîns de grumaz. să-l jupoaie pe leul ce fusese vrăjit de fiorosul Tifon. prin care nu puteau să pătrundă săgeata. a cugetat Heracle. A tras însă zadarnic de piele s-o desprindă. Leul la rîndul său. Prin vitejia lui îşi dobîndise în luptă o platoşă şi-un coif. a sărit la Heracle. Mai ales că aflase cum oamenii de Argos. ochii sticlind de ură ai leului uriaş. Fiul marelui Zeus a smuls din munte o stâncă şi-a zăvorit cu ea una din intrări.

Şi-au plecat împreună. îl iubea pe Heracle mai mult decît pe-oricine. Dar orişicît lovea.Să plece deci la Lerna ! glăsuise stăpînul. cu boturi plescăind şi colţii ca pumnale de fier. In numele mulţimii. cirezi.. regele Euristeu i-a poruncit s-aştepte poruncile regale. ţintind-o iar pe hidră cu cîteva săgeţi.Nici noi nu credem !. .Te scoală. se-nălţau altele. a glăsuit eroul. umplînd întreg văzduhul c-un miros otrăvit. cincizeci de capete. rîdeau toţi sfetnicii înconju-rînd slugarnic jilţul lui Euristeu. Este tot ca şi leul. otrăviţi. Numai că îndrăzneţul flăcău al lui Ificle atîta se rugase de unul şi de altul. şi-n Lerna sînt primejdii ce pot să-l coste viaţa !. Nici unul n-a scăpat din cîţi au vrut s-ajungă la mlaştinile Lernei. spusese Euristeu. spusese lui Ificle. spusese lui Ificle. 3 36 Hidra dormea la ceasul cînd au sosit cei doi. blestemată odraslă a lui Tifon. în vîrful cărora legase şo-moioage de fîn aprins în foc. .. mucede. De-a nimicit pe frate. Heracle a sărit la ea cu ghioaga-n mînă. a cerut învoire tatălui să-l conducă pe eroul Heracle cu carul. în loc de nouă.. întîia lovitură a şi făcut să-i zboare unul din capete.Şi s-a gătit Heracle să plece către Lerna. Fără să piardă vreme. şi-i omoară pe oameni. şi carul pentru drum. . ţîşneau limbi otrăvite şi şuiera cumplit. ca nişte flăcări verzi. holde de grîu. dihania uriaşă s-a ridicat din mlaştini. dar eroul Heracle n-a vrut să se-nvoiască.. odraslă a lui Tifon şi-a viperei Ehidna. să răpună şi sora.şi-unul mai gros ca toate : capul nemuritor. trimise printr-un crainic. adus pe scut. Şi să nu se întoarcă decît biruitor sau mort. Heracle i-a strigat flăcăului Iolau : . şi putrezeau prin mlaştini. să ucidă. Avea nouă gîtlejuri şi nouă capete .. .. feciorul lui Ificle. de unde smulg căpăţînile hidrei. pregătise şi caii. în oraşul Tirint. pe care-o dovedise şi-n lupta din Nemeea..Nu pot să-l iau cu mine. Apoi fiul lui Zeus a început să-ncingă săgeţile în foc şi să tragă cu ele în hidra adormită. atît erau de multe. în goana cailor. Nu le putea mînca. Să-l duc pînă la Lerna.. Dar tînărul Iolau. în goana cailor..Adu-mi lemne aprinse şf arde fiecare gîtlej. S-au dus pînă la Lerna. care se ridicau din mlaştina întinsă. Cu-aceeaşi isteţime.Atîţia oameni vor să fie lîngă el în ceasurile grele. Şi vreau să-l cruţ măcar de truda drumului. Iolau a aprins focul. Iolau e mult prea tînăr. împunsă de săgeţi. ca de-obicei. vreau să-l însoţesc eu. hidra care sălăşluieşte în mlaştinile Lernei14. Vrusese să pornească pe jos. In jurul ei erau mormane fără număr de fiinţe omeneşti. pînă-n Lerna. . Din zare se vedeau aburi verzi. încît. . Tatăl a-ncuviinţat . se ridicau acum verzi.. încît pînă la urmă Heracle a primit să meargă cu Iolau. hidoase.. în locul fiecărui cap smuls de pe gîtlej. Din boturile-i hîde. Nu !. atîta stăruise. Numai că-n locul unde fusese un singur cap creşteau acuma două. Mult s-a mirat voinicul şi a lovit din nou. Ea pustieşte turme. răpuse şi tîrîte pînă-n sălaşul său. şi-l admira nespus. ca să nu-l mai vadă pe eroul Heracle. Heracle şi Iolau s-au apropiat încet.Să plece... unde stăpînea moartea..Şi. . purtînd în spate lemne şi-O' grămadă de fîn. . de astă dată. Nu cred c-o să mai scape acum fiul lui Zeus şi-al frumoasei Alcmena.

care ardeau în flăcări. zdrobit. trimiţînd pe Heracle în smîrcuri. a glăsuit Heracle flăcăului Iolau. Şi a plecat Heracle către golful argolic. Iar un crab monstruos. Trebuia să se lupte c-un soi de păsări mari. Din aripe zvîrleau pene ca nişte lănci.Să te-nsoţim şi noi. în care gîlgîia venin negru-ver-zui. la Tirint. . lîngă un oraş. Şi încă-a mai durat pînă către amurg.Aici. Cum poţi tu să te lupţi cu monştrii zburători. L-a zdrobit cu măciuca . îl îndemnau să stea sau să se-ntoarcă-acasă. Se urcau în văzduh. auzind gemete. alături de Iolau. Heracle şi-a muiat toate săgeţile în sîngele-otrăvit al hidrei de Ja Lerna. Poate să fie Ares oricît de mînios. unul dintre picioare. . Le-a pus apoi în tolbă şi s-a urcat în car.. mare cît un viţel. în acest fel. . unde se afla smîrcul. Cîţi îl vedeau pe cale. şi cu bucăţi de lemn.. Luau oamenii în gheare. Şi-atunci a-mpins Heracle şi-a răsturnat deasupra-i o stîncă grea şi-naltă. nu o să-l ierte Ares. capul împrăştia miasme otrăvite. Cu miile s-au stins. care era mai sus ca toate cele37 lalte şi pe-un grumaz mai gros..Euristeu vrea să pieri ! îl sfătuiau ei toţi. . înfricoşaţi de moarte. Teafăr tot n-o să iasă din încercarea asta. sub stînca asta. de nu sărea Iolau c-un bolovan în braţe şi nu-i sfărîma trupul. Iar păsările-acestea aveau ciocuri de-aramă şi aripe de bronz.. care sălăşluiau în nişte smîrcuri negre. Tu ne-ai scăpat de cele douănfricoşătoare odrasle-ale lui Tifon. cu mult mai mari ca omul. îi sfîşiase carnea şi-i tăia poate osul. şi ochii lui aprinşi azvîrleau încă flăcări.De va scăpa de păsări. pornind către Tirint. a împlinit porunca. i-a dat răspuns Iolau. şi-acolo îi mîncau în timpul zborului. pentru că păsările-acelea slujeau cruntului Ares. . Stimfalos 15. Nu vrem să mori şi tu. dar chiar aşa.Va fi vai de duşmanii pe care-i vei ţinti. le răspunse Heracle. răsărit de sub mlaştini la şuierele hidrei. în acel ceas tîrziu. în vremea asta însă. Heracle-a izbutit să-i zdrobească odraslei lui Tifon şi-a Ehidnei capul nemuritor. Mult au mai pătimit oamenii din Stimfalos şi din împrejurimi. Cursese-atîta sînge în toată-mprejurimea oraşului Stimfalos. . Păsările stimfaliene Dar nici nu apucase să-şi odihnească trupul Heracle. cufundîndu-l în mlaştini. îl rugau oamenii.Am să gonesc acum şi-aceste păsări negre. 38 n-ai unde te feri. Nimeni nu îndrăznea să se lupte cu ele... pe ţărmurile mării. Doborau animale şi oameni deopotrivă. cu cleştii lui tăioşi. încerca să-i reteze. capul nemuritor va sta pe veşnicie.. încît locuitorii îl părăsiseră. Lupta durase din zori pînă-n amiaz.. In schimb eu am să-mi moi toate săgeţile în sîngele acesta înveninat al hidrei. ce trimit din înalt lănci tari din aripe ? Ares le ocroteşte. fără nici o putere. că i-a venit poruncă să plece iar la drum. la Stimfalos. N-am încercat şi noi ? Iar locul e deschis. colţii puteau să muşte. curînd n-au mai putut să crească alte noi capete. hidra îşi răsucise coada ei de balaur peste picioarele eroului Heracle. Şi el se desfăta. Se pustiise locul. socotea Euris-teu. . zeul războiului. lîngă sălaşul hidrei.Iolau s-a repezit. Tuturor ne eşti drag. sau cînd vedea-n Stimfalos sîngele şiroind. care se ridica în mijlocul mocirlei.

l-a trimis să-i aducă. sîngerosul. ce străbăteau deodată cîte-o sută de păsări.. ca într-un giulgiu negru.. . fiindcă nu-i aduceau destule jertfe-n templu. Heracle-a luat cu sine un trup de pasăre. căprioara sosea. după număr. mormane mari de păsări. Insă eroul nostru şi-a ridicat măciuca. A pierit în văzduh. . . în smîrcuri se scăldau cu aripile negre. La zgomotul acesta s-au ridicat în stoluri păsările lui Ares. la dorinţa preacrudului zeu Ares. Călca-n picioare totul. Fuge ca o săgeată.Nu. marea zeiţă Hera. voi merge singur. Insă. 39 Căprioara zeiţei Artemis Numai că inima haină a regelui Micenei nu se îndestula nici-cînd cu suferinţa eroului Heracle. Fusese hărăzită de zeiţa fecioară să facă pagube în livezi şi pe-ogoare. şi ţipetele lor umpleau întreg văzduhul.Aşa e ! Va pieri ! scrîşnea şi Euristeu. Puţine rămîneau. nu se temea de păsări.a treia. fără viaţă. Ares s-ar fi ivit c-o sabie-n mînă în faţa lui Heracle. Cerul se-ntunecase de-atîta păsărime. dornic de răzbunare. Auziţi ce se-ntîmplă ! Acesta e sfîrşitul feciorului Alcmenei. făcute din aramă. Acum pleca Heracle să prindă căprioara. îl va urî şi-Artemis. nu în lungă vreme. Toate sînt ticluite să-i grăbească sfîr-şitul feciorului Alcmenei. după ce colindase prin desele păduri ale Arcadiei.. ea nu se îndura. Voi însă aţi pieri. Ducea cu el voinicul două timpane mari. Nu părea că . Le-auzeau Euristeu şi sfetnicii-n Micena. a fost cuprins de frică numai văzîndu-i ochii cu care îl ţintea şi a luat-o la goană. după cît se spune. să-i fie mărturie. mii şi zeci de mii. lovea cu coarnele şi pără-duia rodul.. aflase anevoie sălaşul căprioarei cu coarnele de aur. învăluit în blana de leu. Dar s-a jurat s-ajute pe Hera totdeauna în contra lui Heracle. Se mîniase tare pe ei zeiţa vînătoarei.. nu. zeiţa Artemis. ce era lîngă smîrcuri. Azvîr-lea şi cu lancea. Degeaba o rugau oamenii pe zeiţă să nu-i mai pedepsească. Şi-abia atuncea. A început să bată puternic în timpane. zburau ţipînd cu grabă spre portul Euxin 16.... Ba. s-o aducă legată în oraşul Tirint. Şi nu ştiau că el.. şi-aşa să-i pedepsească pe bieţii muritori. de-i era la-ndemînă. Insă cum a zărit-o. i-a şi pierit din ochi. cu ochii mici de ură. Heracle. la porunca zeiţei. o iute căprioară a sorei lui Apolo. fără să-i mai dea răgaz să se-odihnească. străpuns de-o săgeată. nepătruns. cu păsările-acestea. Ajuns la ţărmul mării s-a urcat pe un deal. Astfel s-a isprăvit şi-această încercare ... Pe drum se întîlnea cu oamenii în cete. Şi mergea mai departe.Aha ! îşi spuneau ei. Şi ei îi mulţumeau cu lacrimi pe obraz. Pe lîngă zeul Ares. Şi. din munţii Arcadiei. Şi-apoi chiar de-o va prinde. Eu mă pot apăra cu blana mea de leu... de frica morţii. Căprioara aceasta avea coarne de aur şi picioare de-aramă. mii. Trăgea din arc săgeţi. ba poate şi mai bine. întinse. am să fiu mulţumit şi am să fiu pe plac ocrotitoarei mele. Tot locul se-nvelea. rîdeau toţi sfetnicii strînşi lîngă Euristeu. Şi oriunde dădeau rod livada sau ogorul. într-o insulă mică. prieteni. într-adevăr. gata să îl lovească. Lovea şi cu măciuca. Şi. şi-a plecat spre Tirint. grădina sau păşunea.Pe-această căprioară n-o poate nimeni prinde. fericiţi că puteau să-şi regăsească iar căminul părăsit. avînd coiful pe cap. ridicată din ape de Tetis. Şi Ares. oameni ce se-ntorceau spre oraşul Stimfalos. fără primejdie pentru copiii lor. s-adună duşmănia zeilor olimpieni.

făcînd un salt. Eu sînt doar mulţumit că i-am scăpat pe oameni de-atî-tea stricăciuni pe care căprioara le-aducea cîmpurilor 18. a urmărito-ntruna. dată prin Euristeu. distrugînd aşezări şi nimicind pe oameni. sau apă. în piciorul ei stîng. a obosit de-ajuns. Şi se spune-n legendă că. Pe cînd mergea. ameţindu-i Pe oameni. I-a scos grabnic săgeata din piciorul său ager. Mistreţul din Erimant Stăpînul cel nevolnic trăgea acum nădejde că viteazul Heracle. Heracle ? i-a strigat Artemis. cu-o săgeată. Centaurul acesta avea o fire blîndă. au alergat cu toţii spre peştera în care Folos îl găzduia pe voinicul Heracle. eroul a întîlnit în cale pe centaurul Folos 21. vrînd a-i fi pe plac. Şi dincolo de rîu era templul zeiţei. Semăna c-un vîrtej care alunecă. albastrul rîu Ladon. nu mai putea s-alerge atît de repede cum fugea căprioara. Ar fi vrut să-l ajute pe dragul lor Heracle. Era un vin din care nu sorbeau decît zeii. Dă-i drumul căprioarei. pe cînd se-mplinea anul. lăsînd-o pe zeiţă să strige cît poftea.săvîrşind calea-n-toarsă către Arcadia. întîi spre miazănoapte. urmată de Heracle. Heracle nu putea s-o mai scoată de-acolo. Heracle a ţintit-o. a luat-o pe spinare. unde izvora Istrul. un an de zile. In tropote grozave. a şi ţîşnit din nou. pe Ares.Nici nu mă gîndesc. să-mi aducă de-acolo. Au fugit amîndoi. pe urma căprioarei zeiţei Artemis. Văzînd că peste-o clipă căprioara zeiţei o să ajungă-n templu. ca să-l şi pierzi din ochi. pe monştri şi pe fiare. pe-o cîmpie. Să plece deîndată ! . şi acuma mă mînii şi pe mine ? . a mai desfundat Folos şi un butoi cu vin. după atîtea lupte : cu leul din Nemeea. încît s-a răspîndit peste tot muntele. din doi paşi. sau chiar somn.îl voi trimite dară. Aici era so prindă . 40 41 . Dar ea. adesea fără hrană. . Ba. aşa. Şi dacă apuca să pătrundă în templu. pornind spre miazăziuă. mistreţul fioros.Să plece deîndată! strigau toţi sfetnicii. Numai că nici Heracle nu se lăsa învins. din fugă. Aroma lui era atît de-mbătătoare. l-a poftit la un ospăţ şi-o oră de răgaz. în goană. cu hidra de la Lerna.deşi abia sosise . a şi fost lîngă ea şi a prins-o de coarne. de pe o culme înaltă. Heracle. au ajuns la un rîu. în munţii Erimant19.Unde te duci. basileul din Argos. căprioara zeiţei era la adăpost. doar cît a răsuflat. sentoarce. şi goana necurmată. Legînd-o c-un curmei de celelalte trei picioare de aramă. Cere-i ei socoteală. după atîta trudă. la marginile lumii. viu şi nevătămat. poposise o clipă. Animalul rănit s-a oprit locului. care pă-răduieşte codrii deşi ai Psofidei 20. zeul viţei de vie. Este porunca Herei. zeiţă ! i-a-ntors răspuns voinicul. spunea celor din jur. ajungînd în ţinutul zis hiperborean. I-ai supărat pe Hera. stă o clipă şi iarăşi se porneşte.aleargă sau c-atinge pămîntul. Şi iar pleca Heracle . Şi-a plecat mai departe. Alergînd amîndoi. Cei dintîi au simţit aroma-mbă-tătoare fraţii centaurului. pe care îl primise de la Dionisos. după străvechi legende 17. de pe întreg pămîntul. . Era o căprioară cum nu se pomenise. fără de odihnă. Pîn-atunci se ferise să folosească arcul. Fiind prieten cu Heracle. păsările lui Ares. Ea s-a-n-dreptat. Atît că nici o fiinţă. mai bine de un an. cu vuiet. Oamenii îi vedeau trecînd cum trece vîntul.

. A lovit-o în ceafă de i-a tăiat suflarea. care cuprinde-un rug. Euristeu. Avea nişte colţi albi. Căzuse peste munte zăpadă proaspătă. Şi nu s-a liniştit decît cînd a văzut mistreţul jupuit şi carnea lui încinsă în frigare dearamă. parcă-s lebede. Atunci. ca stofa sidoniană.ce fusese vestit de Artemis că vor veni primejdii . cîţi mai erau în viaţă. Iar regele Elidei are trei mii de boi. Nemernicul acesta. cău-tîndu-l pe mistreţ.. s-au năpustit afară din peştera lui Folos. nu fiindcă preţuieşti în ochii mei ceva. sprinten. s-a ridicat preavoinicul Heracle. însă şi-a amintit că trebuie s-aducă mistreţul viu şi teafăr crudului Euristeu. ci o fac pentru oameni. a băut vinul nostru ? Şi. cu spaimă. tremurînd. l-a şi răpus pe loc. Văzîndu-l pe Heracle. ascuns într-un desiş. a început să strige spre sfetnici să-l oprească. gros. . şi alţii-s purpurii. pe care-o port în spate. trîntindu-l spre erou. Şi eu m-am supus ei. i-a ţintit cu săgeţi.s-a zvîrlit într-un trunchi înalt. laşul rege a fugit. Datina noastră cere ca pentru orice faptă de sînge să plăteşti. ţipa : . Nu uita că-mi eşti sclav. fiul lui Helios. s-a ascuns într-un butoi de-aramă şi. De nu era Heracle atîta de puternic. dar lasă-mă să ies din butoiul de-aramă. la regele Augias.Am primit să-ţi slujesc. Pentru ei am plecat.Fă cu ea tot ce vrei. se tînguia fricosul. Nu mai putea să fugă. A vrut să ia el trunchiul care căzuse jos.. şi fiara s-a-mblînzit.De ce ai desfundat butoiul fără noi ? au răcnit ei spre Folos. a ieşit din butoi şi-a început să spună cu-ameninţări în glas : . că eu orişice muncă nu o fac pentru 42 tine. lovindu-l cu pumnul. A pus mîna pe ghioagă. din care-o parte au picioarele ca neaua. Şi între toţi aceştia un taur. voinicul s-a repezit pe-o culme. A luat-o pe spinare şi-a pornit spre Micena. cum sare o scînteie din focul cel uriaş.Omoară-l sau dă-i drumul să plece unde-o şti ! Nu-mi trebuie mistreţul. alţii-s în întregime albi..Du-te acum în Elida. pe ghioaga lui cumplită. sfărîmînd ţeste. tăioşi ca nişte lănci. de stejar. strigînd şi aruncînd cu pietre. stînd un timp în sclavie. Cu rîtul lui enorm l-a smuls din rădăcină. Dar află. Uşor ca rîndunica. fugărindu-i. pe care îi iubesc. Isteţ. Faeton. ar fi pierit îndată.. s-au repezit cu stmci şi trunchiuri de copaci să-l omoare pe fiul reginei de la Teba. . De frică. Grajdurile lui Augias Atunci a prins curaj. l-a silit să se urce spre vîrful Erimant. să-i scap de-această fiară.. Dar nimeni nu-ndrăznea să i s-arate-n cale. Heracle s-a ferit. că a intrat pe poartă şi vine la palat. Centaurii. şi-aşa îţi poruncesc. mistreţul . să-l zvîrle spre mistreţ. fără să aştepte răspunsul fratelui. L-a aflat cu greutate. De-acolo a sărit de-a dreptul peste fiară. puternicul zeu soare. piepturi şi şale de centauri. sclavul lui Euristeu. dar în-dîrjit ca leul cînd e rănit de moarte. Auzind Euristeu că a ajuns Heracle cu fiara la Micena. lungi de un stat de om. Heracle. Mistreţul ar fi vrut să fugă către vale . încă nepotolit de-această supărare. s-a dus în Erimant. Nici unul n-a scăpat. Mistreţul luneca sau se împotmolea. culcîndu-i la pămînt. Pleacă de-aici cu el. dar Heracle. Unul i-a aruncat o stîncă mare-n frunte. altul l-a izbit straşnic cu un trunchi de stejar. s-a avîntat Heracle la cel dintîi centaur şi. .. i-a dat răspuns Heracle. gîfîia tot mai mult.

. Ştiu cîţi ar mai pieri. Şi a plecat Heracle la regele Augias.Mă duc.Atunci ţi-aş da răsplată. dacă te încumeţi !. din cirezile mele. . îţi poruncesc ! a rostit regele. poate nici într-o viaţă. din fundul grajdurilor. în grajdul lui Augias. Chiar regele din Creta.. şi holde. Cînd am să ajung liber. Dar şiretul Augias. rege. gunoiul vitelor. înfricoşat de taur.. Faţă de sclavi.. s-a înălţat ca munţii. ... Pleacă spre Euristeu. pentru că n-au putut să cureţe gunoiul.. . să spargă şi în faţă zidul cel gros la fel.. Augias ? l-a întrebat Heracie.. un rege nu este nevoit să-şi. găurile din ziduri astupate la loc. . nu numai braţ de fier. păstreze cuvîntul. s-a-ntors cînd a fost liber. după cum se spune. viu şi zdravăn. nu se mai cunoşteau. fiul lui Zeus şi-al frumoasei Europa. Eroul. du cînd cu ea gunoiul. prin spărturi. pe urmă. neridicat de veacuri.Să încercăm ? . a răsădit acolo trei sute de măslini şi a statornicit serbările vestite. spre slava fără moarte a celor îndrăzneţi. nu mai au loc în grajd. M-am ţinut de cuvînt ? Hai.Ce zici acum. priveşte !.Eşti sclav şi împlineşti poruncile primite. numite olimpiade. Porunca îi suna să-l aducă pe taur în Argos. . Nici nu venise seara. acel ce nu-şi păstrează cuvîntul va să piară ! i-a dat răspuns Heracle.. a zis Heracle. mă voi lupta cu tine. iată că soseşte Heracle cu o barcă. în grajdurile sale. rege fără cuvînt. Dar nu e cu putinţă aşa ceva. Regele a căzut. Du-te deci la Augias şi curăţă gunoiul. . a spus Heracle. i-a glăsuit Augias. şi grajdul lui Augias fusese curăţat. Heracle avusese grijă. dar tu. făcînd două spărturi. s-a răzgîndit îndată. după luptă.. Şi isteţul Heracle a scos vitele-afară. a glăsuit el aspru. Nici el. stătea-nchis în palat. . să-mplinească porunca. Şi de nu izbuteşti. Alfeul şi Peneul curgeau iarăşi în mătci.Şi-ţi ţii făgăduiala ? ♦ 1. Nici zeii n-ar putea. Heracle.. văzîndu-şi împlinită dorinţa ce-o avea. în Elida.. A lovit cu putere în zidul cel înalt.Pleacă. Heracle a plecat. Din dreptul fiecărei spărturi făcută-n zid.. .După datina veche. dar. în cinstea biruinţei dobîndite de el. văzîndu-l pe Heracle. iar albiile noi. S-a luptat cu Augias şi i-a învins oştirea care îl apăra. Eu cred că nici în zece.. Ci. . mai înainte. ţine-te şi tu !. dacă eu aş putea să-ţi curăţ într-o zi gunoiul tot din grajduri. . fiindcă ştiu prea bine cîţi sclavi au fost ucişi de regele Augias. nici sfetnicii şi nici oştenii lui nu cutezau să lupte cu taurul turbat al zeului Poseidon. Gîndeşte-te ce spui.. şi nu-ntr-o viaţă-ntreagă ?. Ce-ai zice tu. Şi vitele acelea. trei sute de boi buni.. Apa intra prin fundul acelui grajd uriaş şi se vărsa prin faţă. Apa a intrat pe albiile acestea. să ştii c-ai să-ţi pierzi viaţa aicea.Fireşte.Fac chiar şi-un jurămînt. spre cele două rîuri aflate-n apropiere : Alfeul şi Peneul. şi am să te răpun. puternici şi cinstiţi 22.Regele Euristeu te-a trimis pentr-un an. aucîndu-le-ntr-un cîmp. 43 1 I f »"4 11 ('I t A pus mîna pe ghioagă.se-aseamănă c-o stea de aur sclipitor. un muritor. omul are şi minte. a săpat după-aceea cîte o albie. ce-s date în păstrare regelui chiar de soare. Minos.Bine. . umplute cu pămînt. de pildă. Atunci. nu ai să izbuteşti să-mi cureţi grajdurile.O.

Şi-a plecat iar voinicul. Aceasta-i munca a opta. Tezeu. ca pe-un cal. pe nume Diomede. a fugit ca năluca. trimis de zeul mării. la grajduri . Sînt negri ca tăciunii. şi-a înotat cu sîrg pînă-n Peloponez.Ca să-l poată supune. 44 45 :wttmii-uisili . A pornit după taur. S-a dus în Atica. a-ndreptat taurul spre valurile mării. Hera. în Fera. şi-n ele se găsesc nişte cai fără seamăn. ce trebuie să facă. a poposit o vreme pe ţărmul tesa-lian. l-a dus fiul Alcmenei pînăn ţinutul Argos şi l-a închis în grajdul regelui Euristeu. Şi taurul acesta era. Aici domnea. . flămînzi ca nişte lupi.Heracle s-a urcat pe taur. Poseidon furtunosul. cu coarnele plecate. s-aducă pe ea caii . cum sînt cele cu care se prind peşti. taurul lui Poseidon fusese îmblînzit. turbat ca vijelia. pe cîmpul Maraton. în regatul lui Minos. Euristeu îi dăduse o corabie mare. Heracle s-a gîn-dit că n-ar putea să treacă pe lîng-oraşul Fera.A scăpat el de multe. Diomede. auzind sfatul Herei. Taurul lui Poseidon. Socot că-i ultima. călcînd-o sub copite. Regele Diomede are grajduri de-aramă. Străbătea toată Creta. prins de furtună. Şi în puţină vreme. Hera i-a amintit că este-n Tracia un fecior al lui Ares. Heracle şi-a făcut din fire de oţel o plasă. Cu coarnele strica locuinţe şi grajduri. . taurul lui Poseidon a nimerit în plasă. unde-l va doborî un alt erou. parcă-şi cerea iertare. De-aici. Regele Diomede este fiul lui Ares. Orice străin ajunge în Tracia e prins de crudul Diomede şi dus. Heracle i-a strîns botul în pumnii lui de fier. Ares o să-l înveţe pe fiu-i. l-a aţîţat la luptă cu strigăte şi pietre. Taurul lui Poseidon Plecarea spre Tracia După ce a curăţat şi grajdul lui Augias. gonesc ca nişte vulturi cînd zboară prin văzduh. din bot îi curgeau bale. Heracle a primit o nouă Însărcinare. insula minunată. Taurul a intrat în marea lui Poseidon.ce-l binecuvîntau că-i scăpa de urgie . glăsuia Euristeu. e zvîrlit cailor. livezi. Iar cînd s-a repezit. Muşca oa-aneni şi vite.unt. mult mai primejdioasă. spune legenda. tîrîş. ascuns de mama sa şi de bunica-i.dacă-i va putea lua. prietenul său. Gheea. fără să-i ia şi viaţa. Euristeu l-a trimis afară din Elada. prins într-un ştreang. care-l sfîşie-ndată. cînd s-a văzut scăpat. Stătea cu fruntea-n jos şi-n-genunchea-nainte-i. stăpîn peste bistoni. In drum. îi asculta porunca viteazului Heracle. Admet. cum ceruse Heracle. îi vor veni de hac. Luîndu-şi deci rămas bun de la regele Minos şi de la poporenii din insula lui Zeus . unde să-l mai trimită. unde copilărise odinioară Zeus. Acolo se afla un taur alb ca spuma. Dar sînt legaţi în lanţuri. să nu poată scăpa din nou teafăr Heracle. ce se afla în Creta. dar de caii aceştia nu cred co să mai scape. Euristeu a-ntrebat-o pe stăpîna sa. fără să se oprească la regele Admet. în frumosul port Argos. mugea-n-fiorător. Ochii-i ardeau văpaie. I-a-ncovoiat grumazul. grădini După ce s-a întors Heracle şi din Creta. pentru că se hrănesc numai cu carne vie. strigînd înfricoşat slujitorilor săi ca să desfacă poarta la grajduri şi să lase taurul lui Poseidon să fugă unde-o şti. Ţinîndu-l strîns de coarne. Şi iarăşi Euristeu s-a ascuns în butoi. mugind încetişor.

s-a învoit s-o ia pe tînăra Alcesta. de s-ar găsi o fiinţă care îţi este dragă să vie-n locul tău. atîta de frumoasă. văzînd pe cea mai bună şi cea mai credincioasă dintre soţiile ce-au trăit pe pămînt pierind sub ochii lui. fără a fi-ntrebată. s-a hotărît să plece ea însăşi în Infern. A întrebat pe-o slugă. Eu te-am iubit nespus. după ce-nchidea ochii oricare muritor. Admet. .Atîta că la vremea cînd a sosit Heracle. spusese solul morţii. n-a vrut să-l întristeze cu suferinţa sa. __ Mai bine muream eu. nici prietenii cei buni. fără să stea pe gînduri. şi am s-o smulg lui Hades. nici slugile. Potrivit datinei. şi pînă la sfîrşit a aflat adevărul. Tanatos. Aceasta.. A aşteptat un timp. Spre ziuă l-a trîntit Heracle pe Tanatos cu pieptul la pămînt şi l-a legat în ştreanguri. S-a apropiat de ea. Şi nu i-a spus nimic din chinul ce-l rodea. Ba da. a şi băgat de seamă că toţi aveau şiroaie de lacrimi pe obraz. jos. „O. auzind ce glăsuise solul mohorîtului Hades. rămîi cu bine. cel ce are o sabie tăioasă. Totuşi ai mai putea să vieţuieşti un timp.Admet." Noaptea. Admet. fără zăbavă. Tanatos. cînd toţi dormeau. Nimeni nu a primit. Cine se învoieşte bucuros să pornească înspre tărîmul morţii. în timp ce sta la masă.Găteşte-te. Nici părinţii. eu sînt gata să plec. Ţin la zilele lui mai mult decît la mine. Ştia că-n prima noapte. sub pămînt. atît de tînără ? Cum să-şi jertfească ea zilele netrăite. Heracle s-a sculat uşor din aşternut. n-ai vrut să mă mîhneşti ! Numai că am aflat. în locul lui Admet. jos. şi cea mai dragă lui . I-a-ntins o masă mare. doar ca să trăiesc eu ? Nu-mi trebuie nici mie viaţa fără de ea. nu avea voie nimeni să stea prin apropiere cînd trebuia să vină zeul morţii. Cum să se ducă ea. preabunul meu prieten. A poruncit să fie Heracle ospătat cu tot ce-avea mai bun : bucate. scoţînd doar un suspin : . în casa lui Admet intrase nenorocul. cît erau de bă-trîni. Singura mea durere e că n-o să-l mai văd. doar să trăiască el. zicea. Moartea fusese-nvinsă 23. Mă voi lupta cu moartea ce ţi-a răpit soţia.Soţul mi-e mult prea drag. a vrut o fiinţă. Altminteri. sub pămînt. a spus ea solului. Atîta că Heracle.. cînd este încă tînăr şi-i însetat de viaţă ? A întrebat Admet cine ar vrea să plece în locul lui. Iar solul. . însă eroul nostru s-a aşezat ia pîndă. Alcesta a-nchis ochii. zeul morţii. Admet. în locul lui Admet. Atunci s-a repezit şi l-a cuprins pe zeu în bra-ţele-i vînjoase. spre lăcaşul unde zăcea Alcesta. Hades cel mohorît trimisese să-l ia pe regele Admet în negrul lui sălaş. şi-a auzit deodată fîlfîitul de aripi al zeului Tanatos. 46 Vă-nchipuiţi ce jale a potopit palatul ! Inima lui Admet s-a sfîşiat de chinuri. A lunecat pe lespezi. supuşii. şi nici bunicii. cu sabia în mînă. Biruinţa asupra morţii . a sosit şi Heracle.preatînăra-i soţie. în taină. băuturi şi fructe din grădini. S-a furişat Heracle. care-l iubea şi-l preţuia nespus pe eroul Heracle. tăindu-i o şuviţă din părul mătăsos. la Hades. S-au luptat toată noaptea. a întrebat-o pe-alta. Am venit să te iau. la Hades. venea zeul Tanatos ca să ridice umbra trupului adormit. Nimeni n-a vrut să plece. S-a îngrozit Admet. la Hades. Cum i-a tăiat şuviţa. Tocmai cînd aveau loc întîmplările-acestea în palatul din Fera. Trupul i s-a răcit. a cugetat Heracle. plîngînd.

Plecase. Tot atunci. Cingătoarea Hipolitei . Intorcîndu-se-n Argos. care i-au încolţit şi i-au mîncat pe toţi. Nemaiavînd ce face. cîţi mai erau în viaţă. Admet. de propriii lui cai. muntele cel înalt. Totuşi. Mînia zeului ce-aţîţă la războaie a sporit şi mai mult . i-a glă-suit Heracle. Regele Diomede a căzut însă prins în mîna lui Heracle. dezlipindu-şi obrazul de cel al dragei sale. n-au vrut să-l lase singur în ţara amazoană. . l-a lăsat şi pe Admet să vieţuiască-n tihnă. S-a luptat iar. cînd am să-l văd pe rug !.. cu o altă oştire de călăreţi armaţi cu săbii. 48 Viteaza Hipolita şi mîndra Antiopa . dar caii flă-mînziţi. pînă ce au ajuns în Pontul Euxin. Plutise iar pe mare. să-i suie pe corabie. Şi debarcînd acolo. Heracle s-a-nvoit. şi-a rostit Euristeu.E vis sau e aievea ? glăsuia el.. legîndu-i peste boturi cu lanţuri de aramă. care sălăşluiau la Pontul Euxin 2i. dar regele Micenei a poruncit din nou slujitorilor săi să le deschidă poarta. strîngînd-o la piept pe soaţa dragă. . pe care o avea regina Hipolita. îi răspundea Alcesta. dar trebuie să vie şi ziua aşteptată.Iţi mulţumim. dăruită cu vrăji de zeii olimpieni.De opt ori a scăpat pînă acum Heracle. El l-a suit pe punte . Aducerea cailor lui Diomede Erai spre dimineaţă cînd au intrat Heracle şi-Alcesta în palat.Aievea e. In cea de-a treia zi. numite amazoane. S-au adunat în Argos. nu ştia ce să creadă. l-au sfîşiat. pe care zeul Ares îl vestise din vreme.Nu-ţi mai dau de-aici drumul. dacă nu redai viaţa soţiei lui Admet şi dacă n-ai să juri că şi prietenul meu va rămîne în viaţă. . Heracle ! glăsuia şi Admet. Dar feciorul Alcmenei nu mai era.domneau peste poporul de femei luptătoare. Heracle-a adus caii în oraşul Micena. iar sabia ţi-o sfarm. zeul războiului . Cîţiva eroi vestiţi. să fie lăsaţi liberi. Lăsase fericire în palatul din Fera şi pornise din nou. pe drum. Heracle ! . ca Tezeu din Atena. au trebuit să fugă. trei zile. Admet se hotărîse să-şi ridice viaţa cu un pumnal de fier şi să-şi 47 urmeze soaţa în ţinutul lui Hades. Heracle. iarăşi s-anspăimîntat şi-a sărit în butoi. se văzuse pe dată încercuit de sute şi sute de războinici. ştiind ce îndurase Heracle pînatunci. Peleu şi Telamon. lănci şi arcuri. Şi s-au urcat cu toţii pe o corabie. oştenii bistonieni. şi i-a pornit spre ţărm.copilele lui Ares. l-a atacat din nou. Heracle a-nchis caii în nişte grajduri largi. Zeus s-a mîniat şi-a trimis nişte lupi. In goana lor nebună au ajuns în pădurea ce-m-prejmuia Olimpul. tînără şi frumoasă. pe drum. Regele Euristeu. Văzînd-o pe Alcesta vie. A-ntors-o iar la viaţă pe tînăra regină . O ! Cît am să mă bucur. Odată şi odată soarta îl va lovi. îţi mulţumim. dar Ares n-a-ndrăznit să se arate iar şi să-l cheme la luptă pe feciorul Alcmenei. Tanatos a jurat. pînă la urmă i-a biruit pe toţi. aflînd că Diomede a fost mîncat.-. l-a biruit pe zeul ce taie firul vieţii. plutind neîntrerupt. regele. regele bistonian." Şi l-a trimis s-aducă o cingătoare scumpă.. Au stăruit să-i fie şi ei însoţitori. şi-n sfîrşit ajunsese la cruntul Diomede. surî-zătoare. pentru noi. Aceştia au fugit. să-şi împlinească slujba. cum îi urzeşte Hera. A luat din grajduri caii.

Şi . Uriaşul Gerione. ca să se odihnească. mai ales. Şi-a trecut Heracle marea în Africa. Heracle.Te vei duce. prin Libia. încît războinicele femei s-au şi aprins. semnul ei de regină. cu caii lor cu tot. după porunca Herei. unde se întîlnesc Oceanul nesfîrşit. într-o insulă mică. Nu vreau să lupt cu voi. plină toată de vrăji. Cînd a intrat Heracle în luptă. A sărit în mijlocul femeilor strigînd : . nu numai brîul ei. Toate intrau în luptă. Regina era gata s-o scoată de pe mijloc s-o dea. în eroi. înarmată. lup-tîndu-mă cu tine şi cu oştirea ta ? . în vremea asta. în schimbul libertăţii fecioarei. Heracle-a vrut să lase. fiica lui Euristeu. Ea a rămas uimită de chipeşii flăcăi ce coborau pe ţărm. Africa şi Europa. O dai de bună voie ? Sau trebuie să ţi-o smulg. Nimeni n-o asculta. la marginile lumii. fără zăbavă. Şi a vorbit zeiţa atît de-nverşunată. şi toţi ceilalţi eroi nu s-au înspăimîntat. călare. Lupta cu amazoanele Din cer. trimis de Euristeu. săgeţi sau pietre. Pentru că acest drum îl istovise mult.regina Hipolita i-a dăruit. arătîndu-i că vine din Micena.Eu îţi cer cingătoarea. Acolo-i o strmitoare. i-a poruncit din nou regele Euristeu.O dau de bunăvoie. Dar şi fiul Alcmenei. s-arunce lănci. preoteasă a Herei. în asfinţitul lumii. priveghea însă Hera. femei războinice. să-i ceară cingătoarea. şi. un nepot al Meduzei. I-a întrebat ce vor. repezinduse. pe veci. Heracle i-a răspuns cu glas blînd.Au debarcat pe ţărmul cel larg şi nisipos. Din arcuri a ţîşnit o ploaie de săgeţi. . călărind pe cai iuţi. Atunci s-a prefăcut şi ea în amazoană. cu legea-mi de stăpîn. Vacile lui Gerione Cea de-a zecea ispravă sâvîrşită cu cinste de eroul Heracle s-a petrecut departe. străjuit de amazoane. Şi-atunci a smuls din coaste două stînci mari. Acolo vei afla pe-un uriaş. a sosit după multă. prea multă oboseală. i-a glăsuit regina.Minciună ne rosteşte acest fiu al Alcmenei ! El nu vrea altceva decît să ne omoare şi să ne ia regina.fiindcă Menalipa plîngea şi se zbătea sub braţul lui Hera-cle . care e preoteasă chiar în templul zeiţei. părea că se abate furtuna într-un lan. de nu eşti în stare. i-a mai rostit Heracle. pămînt. Fata lui Euristeu. dintr-un copac uriaş. De-aici. Frumoasa Antiopa a rămas însă pradă eroului Tezeu. numită Eritia. dîrze. Tu să mi le aduci pe toate la Micena. chiar la capătul lumii25. 49 iilliliimin Au căzut prizoniere frumoasa Antiopa şi-o căpetenie. Gerione. o amintire a suferinţei sale. doreşte să o aibă. Lăncile au lucit. Le-a . străbătând tot pustiul. te voi scurta de cap. I-a-ntîmpinat la ţărmuri preamîndra Hipolita. pe nume Menalipa. are cirezi bogate de vaci roşii ca focul dăruite de zei. cu-o plută săvîrşită de mîna lui. Ea a văzut că-i pace şi că fiul Alcmenei dobîndea prea uşor. eroului Heracle. unde seară de seară coboară Helios .strălucitorul soare. Ca spicele cădeau vestitele-amazoane. Au tras roi de săgeţi şi lănci spre amazoane. S-au pregătit de luptă. pe ţărm. Degeaba Hipolita încerca să le ţină. să o ducă Admetei. scumpa ei cingătdare. Regina Hipolita ţinea nespus de mult la fecioara aceasta. trîntite la. albastre. . splendida cingătoare. prin vorba-i iscusită. purtînd pe spate arcuri şi-n rnîini lănci ascuţite.

ce s-a pornit înot pînă-n Sicilia. căci el e prea puternic..Nu plînge. Heracle-a fost silit să dea piept cu stăpînul cirezilor de vaci. făcută de Hefaistos din aur şi argint. Ajută-mă şi-acuma! Nu mă lasă zeiţo Mi-e teamă de Heracle. El nu are un trup. Tu ai făcut. însă-o să-ţi fie greu să lupţi cu Gerione. Nu pierde nici .Lasă arcul încolo. prin vraja ca să alung pe lume eu înaintea lui. El a suit în barca de aur cea rotundă a soarelui cireada de vaci nemaivăzute. Cu greu le-a adunat şi le-a adus pe toate regelui Euristeu. Ortos. [ Şi să respir în voie. şi a plecat spre casă. l-a îndemnat să-şi lase armele la o parte : 50 .4 [ 51 cum să lupt cu el ? Aş vrea.Cum ? Nu e nici un mijloc să-l răpun pe Heracle ? Nu este nici un monstru să-l facă bucăţele ? O. să-l văd odată-nfrînt. zeul ce încălzesc pă-mîntul şi pe oameni. Are trei capete şi şase mîini enorme. paznicul din Infern. Era gata să tragă în zeul Helios. Euristeu. s-au rătăcit prin lume. regele Euristeu s-a dus pe urmă-n templul zeiţei şi. Din razele ce-ardeau pe fruntea zeului se răspîndea dogoare atît de nemiloasă. Nu era nici un mijloc s-ajungă pîn-acolo. dar vitejia lui şi ghioaga cea grozavă l-au ajutat să-nvingă. Şi. tu mă-nvaţă unde să-l mai trimit ? în tine mi-e speranţa. zeiţă. uriaşul Gerione. Lovite de turbare. în cele patru colţuri. de-o parte şi de alta. Hera. şi eu sint prea slab. Insula Eritia. Şi. Iar le-a căutat voinicul. La ţărm s-a arătat alt uriaş. După ce-a biruit pe cioban şi pe Ortos. Trecuse în Europa şi îşi mîna cireada prin munţii Pirinei. îi glăsuia astfel : . Luptînd. căci eu sînt Helios. Numai că Euristeu a poruncit să fie vacile înjunghiate şi carnea lor jertfită ocrotitoarei sale. Eurition .aşezat cu grijă. Aici zeiţa Hera i-a răzleţit o vacă.ciobanul ce păzea cirezile de vaci ale lui Gerione . supărat amarnic. Pe ţărm nu se vedeau copaci să-şi facă-o plută. în ţinutul lui Hades Se spune că. Ortos avea şi el două capete hîde şi era frate bun cu cîinele lui Hades.şi cîinele său. uite. A şi sărit în barca rotundă. încît bietul Heracle n-a mai putut s-o-ndure. Heracle-a fost lovit . De-asta te-am înălţat pe tronul din Micena. a pus mîna pe arc. şi astfel să fiu rege iar el numai un sclav. fiul Alcmenei nu s-a înfricoşat. zeiţa Hera a semănat turbarea în toate vacile. ca tu să te jeleşti ? Iar el să biruiască un monstru după altul. Hera.. A trebuit s-o caute. plîngînd. scăpat de marea teamă că se va răzbuna. Aici. A ajuns dupaceea la Marea Ionică. în strîmtoarea aceea care unea Oceanul cu Africa şiEuropa. se găsea însă-n larg. făr-a păţi nimic ? Ascultă. ci trei. vîslind spre Eritia. Stîncile din strîmtoare s-au numit de-atunei „Coloanele lui Heracle" 26. Venise însă seara. a rostit Helios. îţi împrumut barca mea cea rotundă. Lupta n-a fost uşoară. La fel. zicea Hera. aş vrea. şi zeul Helios se cobora cu carul înflăcărat din slavă. şase picioare. care o ascunsese într-o cireadă-a lui. Dar zeul Helios. fermecată. Mai bine nu pleca. crezînd că vrea anume să-i pîrjolească trupul. prinse din mijloc. mişcat de voinicia eroului teban. soaţei lui Zeus. el te izbeşte cu cîte trei săgeţi şi trei lănci dintr-o dată. ţinta eroului. pe urmă prin Italia. . să lupte pentru ea c-un fiu al lui Poseidon. fiindcă ştiu că vrei s-ajungi în Eritia.. Şi . Totuşi. prin Galia. de ciudă..

şi l-a strîns ca-ntr-un cleşte. Era înlănţuit pentru că încercase s-o fure pe soţia regelui din Infern.. prin care se putea pătrunde în Infern. de grumazuri. Unde au căzut spuma sau verdele venin. dacă te simţi în stare să mi-l dobori pe Cerber. teribilul dulău. s-a răstit Euristeu. 52 . dar iute. pînă ce şi-acest monstru s-a prăvălit ca mort.. dacă o înfruntăm. a căutat locul. temeinic. Hades a înţeles. au crescut buruiene : cucută. Insă era-n zadar. Trimite-l dar la Hades. Pe drum. că ţi-am înfrînt pe Cerber. numai nu-mi omorî pe bietu-mi cîine. mătrăgună. Era sudoarea lui. regele Piritoii Heracle-i rupe lanţul doar cu o smucitură. Şi s-a şi repezit. .. Răpirea cîinelui Cerber Şi-a mers.. din gurile lui Cerber a picurat venin. nici paloş şi nici lance. Hades.. mai ales la mînie. spunîndu-i la plecare zeului din Infern : . cu capete de-aramă. fără să lupţi cu arme. N-a îndrăznit să-i stea prea tare împotrivă.. pe Cora-Persefona.Lasă-l ! a strigat Hades. să-ţi aducă pe Cerber. . cum îl zăresc. De nu pătrunzi la Hades şi nu-l răpeşti pe Cerber. în gheme. şi chiar pielea de leu purtată pe spinare îl făceau mai cumplit. Heracle. nu folosesc nici arc.. Ştii că eşti blestemat chiar prin voinţa Herei !. Cu mîna ţi-l dobor ! a mai rostit Heracle. s-a terminat cu tine. ştii moartea ce te-aşteaptă !. La Hades ?.. Şi nu te-mpotrivi. paznicul tău şi-al morţii... Infruntînd genii. pe cît se spune...Las ghioaga la o parte. dar i-a răspuns viclean : . Şerpii lui şuierau şi încercau să-l muşte. Lasă-l ! L-ai biruit. după legendă. Cerber. s-au ivit plantele veninoase . Iţi mulţumesc. Cum ?. care-i paznicul ei !. cu inimă de piatră şi şerpi încolăciţi. pe viteazul Heracle. Heracle. monştri. atît l-a gîtuit.Să mi-l aduci... cel cu trei capete. şi de pe trup o spumă. greu osîndit. care-i stăteau în cale. Umbrele din Infern.Nu fi mîniat. Căci îl voi lua oricum.. L-a strîns' atît pe Cerber. îl trage de pe stîncă şi îi arată calea dentoarcere acasă prietenului Tezeu. Tezeu. cîinele lui de pază. pentru prietenul său. Pe-o stîncă stă în lanţuri. eroul nostru l-a aruncat pe-un umăr pe cîinele lui Hades... în ţara amazoană. că lupta cu Heracle nu ar fi fost uşoară.. şi-a pornit spre Micena.. Pe urmă se îndreaptă către tronul lui Hades şi-i glăsuieşte tare : . Şi moartea uneori o putem birui. la fel ca zeul Ares. Pentru că şi Heracle era-nfio-rător.. A unsprezecea muncă ştia că e mai grea ca toate celelalte.o clipă. dar pe un biet căţel. Poţi să' mi-l iei. Şi ghioaga lui uriaşă.Venit-am pîn-aci ca să ţi-l iau pe Cerber. Coada i se zbătea. Aşa se va sfîrşi !. Şi-atunci. Heracle. . Şi-aşa.. Tot ce-i otrăvitor. aleargă şi s-ascund prin cotloane. Cum de nu m-am gîn-dit ?. L-a înşfăcat pe Cerber. pe grumaz. o peşteră adîncă. zeiţă ! Şi-ndată-a dat poruncă regele din Micena sclavului său. Să-i aducă pe Cerber..Pe Cerber ?. ajunge pîn-la Hades. Şi eroul Heracle a pornit iar pe cale. acel care-l urmase la Pontul Euxin.Poţi să mi-l iei. să plece în ţinutul cel negru al lui Hades.

berbece şi chiar cîine . Ladon.. Dar calea spre grădină nu o ştie nici el. a sărit în butoi..O ştie unul singur.n-a mai putut să scape. spate. Decî ia-ţi din nou măciuca şi pleacă sămi aduci merele fermecate. pînă ce l-a zărit pe zeul cel bătrîn.Bine. Du-l înapoi. va putea să culeagă din fructele de aur. Pe unde-o fi grădina nu ştiu. şi-un vultur îi sfîşie ficatul ne-ncetat. S-a-ntors din nou Heracle în Infernul lui Hades şi i-a zvîrlit dulăul în peştera de piatră unde sălăşluia. . Pînă acum. în-spăimîntat de moarte şi tremurînd ca varga.Acesta-i Prometeu. Adică unsprezece. pe prundurile mării. Heracle. vei fi eliberat. greu osîndit de Zeus... Te-aşteaptă. să stea pufin la soare. în locul unde Atlas ţine pe umeri cerul. fiul mîndrei Alcmena. merele de aur. De va putea Heracle s-ajungă pîn-acolo.. Atîta că Nereu nu-l va mărturisi decît silit prin luptă.. . Nu-i nimeni ca să fie mai preţuit de mine în toată lumea asta... s-a oţărît tiranul. Dar să-mi aduci' tref mere.încotro este drumul spre Elbrus ? a-ntrebat. Heracle l-a strîns peste mijloc cu mîinile-ncleştate şi l-a legat burduf. 53 Şi unii spun c-Atena i-ar fi destăinuit eroului Heracle că drumul spre grădina cu merele de aur îl ştie doar Nereu ..şi-a unui monstru. supărîndu-i pe zei.. Şi de vei izbuti. Ştii tu prea bine. cînd a ieşit odată. . ai împlinit mereu poruncile primite.. pe ţărmurile mării. a spus zeul Nereu. Heracle.nişte nimfe-ale serii .. şi iar a colindat lumea toată de-a rîndul. te rog. Zace de-atîta vreme în lanţuri pe nedrept. Da. c-un ochi neadormit. Dar stai..un bătrîn zeu al mării. eroul i-a sărit îndată în spinare şi s-a luptat cu el.. .. cuprins de nerăbdare. părinte-al omenirii. A fost numai o glumă. Şi. însă el e-nălţat din porunca lui Zeus pe-o piatră colţuroasă. Douăsprezece-s toate.numite hesperide . în butoiul de-aramă. Ce să fac eu cu Cerber ? Nu am cîini destui ? Du-l înapoi lui Hades. nu mă priveşte. S-a jertfit pentru oameni. Şi de-acolo ţipa : .. ce-a îndrăgit pe oameni.. multă vreme. regele Euristeu şi-a schimbat iarăşi glasul : .. . S-a dus din nou Heracle pe căile robiei.tot din porunca lui. despre care aud că s-ar găsi-n grădina nimfelor hesperide 27.. a glăsuit Heracle. să-l învingă pe monstru. Iar grădina se află sub paza unor nimfe . De cînd rîvnesc la cinstea de a-l elibera. să treacă şi prin vraja nimfelor hesperide. Era dibaci bătrînul şi-avea muşchi de oţel. Porneşte ! Poruncesc. în Caucaz. Te rog acum ca prieten. Silit. cum s-a văzut liber de spaimă şi primejdii. A trebuit s-aştepte.Să nu cutezi. unde se ascundea de cîte ori Heracle aducea cîte-un monstru . Pe nimeni nu urăşte mai mult marele Zeus decît pe-acest titan. De nu. Zadarnic zeul mării a luat înfăţişări de taur şi de cal. . s-au ridicat pe ţărm şi.Du-l înapoi. Heracle.. în sfîrşit. arătîndu-i cu mîna spre răsăritul lumii. pe Elbrus. nu te pripi..Auzind Euristeu că a sosit Heracle cu Cerberul pe..încolo ! i-a răspuns Nereu cu încruntare. cel sfătuit de Hera. Nici nu-ţl mai sînt duşman. ai să vezi. înfrîngerea lui Nereu Dar.. Mai este încă una. zeul Nereu a spus unde-i grădina : la marginile lumii..Şi cine-o ştie oare ? l-a strîns tare Heracle. s-au prăvălit în ape.. Heracle. fără multă vorbă.. . cum cerea Euristeu.. S-au luptat mult acolo. cu toate că e zeu..

fiindcă nici o clipită titanul osîndit nu s-a plecat lui Zeus şi n-a cerut iertare. cu aripile-ntinse. 55 .a cam băgat de seamă că ori de cîte ori îl ridica pe-Anteu. Se rotea împrejurul acelei stînci înalte. străbătînd mări şi ţări. văzîndu-l pe viteaz în vîrful muntelui. şi care-o fi învins să i se stingă viaţa. învins. Nemaiputînd s-adune putere din pămînt. un alt fecior al Gheei. în Caucaz. iute-i slăbea puterea. Pămîntul larg . 54 De fapt. Eliberarea lui Prometeu Şi-a mers.chiar Gheea . Nu mă tem de nimeni. iarăşi se-nviora. El fiind feciorul Gheei. pămîntul ce-l născuse. pe Elbrus..îi da din nou puteri. Sînt îiu de pămînteană. Prometeu ? a glăsuit Heracle. luptîndu-se cu vîntul ce aducea cu sine grindini biciuitoare. avea o taină-n luptă. Anteu. cu ghearele înfipte în trupul său slăbit. Dar Prometeu. cu ciocul de oţel. Heracle ! a rostit Prometeu. Şi vulturul lui Zeus. Le-ai dăruit puterea de-a înfrunta pe zei.şi voinic. voinice ? a murmurat titanul. Aici zăcea feciorul titanului Iapet. E vulturul lui Zeus. Anteu. de foc." Şi şi-a pus o săgeată. El sta în lanţuri cu mîinile la spate şi un piron în piept. Tu suferi pentru oameni. de mii şi mii de ani înlănţuit pe stîncă. căci era calea lungă. cel osîndit de Zeus la chin pe veşnicie.Heracle mă numesc. Coarda a zbîrnîit. privea tot ne-nfricat spre cer şi spre pămînt. zdro-bindu-i os de os..E vulturul lui Zeus ? a hohotit Heracle. Acest uriaş vestit chema pe trecătorii prin ţara lui la luptă. în acea clipă. vino-ncoace să ne-ncercăm puterea. Te învoieşti ? . s-a auzit un ţipăt şi-un vîjîit de spaimă. şi s-a luptat pe drumuri cu un uriaş. Şi-un om te va salva. . Venea. zborul. uriaşul. Din cer. s-a prăvălit. cum îl trîntea jos.Dar nu te temi de Zeus şi de mînia lui ? . dinspre Olimp. a mers Heracle. Tu singur ne-ai dat pildă. era nebiruit. ţipînd cu-ameninţare. tot a ajuns pe munte.Tu cine eşti. Şi-n timp ce-naripatul trimis al cerulu se avînta spre ei. .Fireşte !. . uriaşul l-a strigat : . a-ncuviinţat Heracle. muiată în veninul hidrei ucisă-n Lerna. a ţintit plin de grijă. gata să se repeadă către cei doi eroi. titanul. Dar pînă la sfîrşit. gata să-i pedepsească în numele lui Zeus. titane. în timp ce vîntul aspru urla peste Caucaz.Nu. l-a prins de subţiori. sleit cu totul. l-a ridicat în sus şi l-a ţinut aşa o vremendelungată. îi scormonea ficatul cu ciocu-nsîngerat. De azi nu va mai fi. Şi. cum atingea uriaşul doar talpa de pămînt.Insă fiul Alcmenei nici nu-l mai asculta. şi toţi erau învinşi. pentru că dăruise celor de pe pămînt focul răpit de zei. îi arcul său temut.. Săgeata şi-a luat.Voinice.Aşadar tot aicea te afli. Anteu. cu ciocul de oţel. S-a mai luptat pe urmă eroul şi cu-alţi regi. şi isteţ . Dornic să nu-i mai scape. flămînd necontenit. şi . In acest fel s-au prins la luptă îndîrjită. Şi cum trecea Heracle prin Libia 2S. cît timp atingea ţărna. Dar feciorul lui Zeus . . cu ochi roşii. Ai ridicat din tină pe muritori. -. chiar vulturul lui Zeus.. cel care îmi sfîşie ficatul zi de zi. strîngîndu-l tot mai tare. cînd a ajuns acolo şi s-a urcat pe munte. Cu pas grăbit pornise voios spre răsărit.Fereşte-te.

şi greu putea păşi.acea verigă legată de o piatră . după prevestirea bătrînului Uranus.precum ai jurat tu. prea tari pentru puterea lui. însă fiul Alcmenei şi-a proptit un picior în colţuroasa stîncă şi.. . Şi fiul lui Iapet.. Heracle.Prometeu a scăpat din lanţurile sale. Bubuituri grozave au sunat din Olimp. puteau să se ridice din nou feciorii Gheei. în ceasul despărţirii.. L-a domolit Atena.. a glăsuit Heracle şi a pornit la drum. cel doborît de Cronos . pe dîr-zul Prometeu.Zadarnică mînie. Aşa rămîne totul în lume neschimbat.Voi fi tare ca tine. poartă şi astăzi în amintirea celui ce-a fost înlănţuit. sfruntînd cu ochii cerul. moarte. . cresc merele de aur. Coboa-. a rostit Prometeu. ce se. a rostit liniştit sclavul lui Euristeu. de n-ar putea să aibă pe fiul său. Furtuna şi mai tare s-a înteţit atunci. atît de mult sleita în veacurile lungi de cînd sta osîndit.unde sălăşluia bătrînul zeu Uranus. cetluite de zeii olimpieni. de pe munte. Se spune că atuncea vîntul s-a înteţit. cu aripile-ntinse. din munte. deşi sleit de chinuri. s-a prăvălit străpuns. cînd a tras de lanţuri. în război. Muntele cel înalt se clătina şi el. o. Dar e prea ostenit.să-şi odihnească trupul atît de chinuit. Iară acel inel să-l poarte Prometeu. Sprijină-te pe mine.. Marele Prometeu uitase cum se umblă. Cerul s-a despicat. şi-ţi poate ajuta la vreme de nevoie. . şi Prometeu. a mai spus Prometeu. pe duşmanu-i de moarte. în marea furtunoasă. titane. iar Prometeu păstrează lanţul •. Şi atunci se zice că s-a făcut inelul cu piatră nestemată. un inel. ră-te. A smuls apoi pironul gros şi lung.vulturul lui Zeus.. Pe mine mă va crede că nu-i un vicleşug. Nici Heracle nu piere. N-a trecut mult. să facă făurarul. pe ocean. dar ele. din lanţuri. Ad-o întregii lumi. .Acolo. dar maiestuos. 56 După această faptă. Şi-a-tunci şi-ar pierde tronul însuşi marele Zeus. La ea să pună-o piatră.. alături. le-a rupt numaidecît. ce drum urma s-apuce.. l-a-nvăţat pe Heracle. Hefaistos cel şchiop. în mijlocul acelei cumplite vitejii. Valuri de grindină i-au izbit pe eroi cu pietre mari cît oul. şi sclavul regelui din Micena a ajuns la Atlas. de-aramă. Nu mai poate lupta. Prometeu a plecat într-o insulă mică de la capătul lumii . încît părea că este o plută frămîntată de valuri. verigă. erau cu mult. ca să ajungă grabnic în ţara hesperidă : . Şi fiindcă el a fost osîndit să rămînă înlănţuit de-o piatră. E toată avuţia pămîntului furată şi-nchisă într-o grădină de zeii olimpieni. văzîndu-l pe Heracle că a eliberat. la luptă contra lui şi-a olimpienilor.Olimpul clocoteşte de ură şi mînie că m-ai eliberat. . Mai bine să-i dea pace. titanul. dînd ţipătul de. în grădina nimfelor hesperide. Heracle aduce merele de aur Ei s-au îmbrăţişat. giganţii fioroşi. din pieptul celui care suferea pentru oameni. Eu însămi i-l voi da. Prometeu se zbătea în lanţurile sale. s-a coborît încet. Tu du-te şi le-o smulge. Spun unele legende că Zeus ar fi vrut să-şi ucidă feciorul in clipele acelea de groaznică mînie. ce i-a reamintit că.

Hai. Insă Heracle a rîs : . Şi. dar în Olimp zeiţa cea nemiloasă. s-a dus şi a cules numai cîteva mere. S-a-ntors apoi şi-a spus : •.. şi alţi regi. se întindea grădina în care străluceau. Euristeu le-a primit negru de supărare. Mai departe de el. Heracle. Biruind pe-Ahelou. n-a ştiut ce să facă. Te las aici cu bine. bolta. din dragostea lui Zeus cu regina Alcmena. Dar eu nu sînt ca tine sămînţă de titan. Nemaiavînd ce face. trimis de Euristeu să-mi dai cîteva mere.. bogate în parfum. Heracle... înşelăciunea lui Nesus Şi-a trebuit Heracle să intre-n alte lupte.Bolta-i nespus de grea ! . a spus el lui Heracle.Desigur. Te voi lăsa aici. fecior al lui Ocean.în ţara hesperiană..Te-ai înşelat. cu bine.Ţi-l ţin.. S-a războit cu Ares şi cu feciorii lui . dar nu-ţi pot ajuta. mîndra Deianeira. Laomedon din Troia. tot îl mai urmărea şi nu vroia să-l ierte câ s-a ivit pe lume. uşor.Bătrîn slăvit.. A pedepsit pe-un rege.. da-n schimb să ţii tu cerul cît timp le voi culege. dar nu şi înţelept.... şi umărul mă doare. îmi pare rău de tine. regele Euristeu a trebuit să spună. . în vremea asta. Su-doarea-i curgea-n rîuri. Nici cea din urmă muncă nu i-a fost de folos şi n-a putut s-aducă pieirea lui Heracle. pe care şi-o dorea Heracle de soţie. că poţi să mă înşeli ? Dar una-i socoteala şi alta e isprava.Aşa te socoteai. A pus merele-alături şi-a luat pe umăr bolta. înaintea tuturor. prin frunzele de aur. . de leu. L-a ajutat pe Zeus să-nvingă pe giganţi. pentru o clipă. hohotind de rîs. sînt fiul Alcmenei şi-al lui Zeus... Aici şedea Atlas cu picioarele-n mare. Aş vrea să-mi pun 57 pe umăr blana asta de leu. Poate să plece liber din oraşul Micena. atîtea sînt de multe aceste întîmplări. . Hera. pe veci. şi pe umeri purta larga boltă cerească. Şi fiul lui Iapet i-a trecut lui Heracle bolta. că muşchii lui Heracle s-au îngroşat ca munţii.. Şi luînd acele mere.. pe urmă i-a răspuns : . ai dreptate. Să-nfrunte şi alţi monştri. De şale se plecase aproape de pămînt. a rostit lui Atlas : . care îl înşelase. Scăpase deci Heracle de cruntul Euristeu 29. Atlas a vrut să plece. şi i-a înfrînt în luptă. M-am săturat să port povara blestemată.. ai îndurat destul. . Cînd a sosit Heracle.. tot o ţin. şi fiare. Rămîi deci tu. Heracle s-a-nsurat cu frumoasa fecioară. Atlas era şiret . S-a bătut cu Apolo şi-a-nfrînt pe Ahelou. a glăsuit titanul. Era atîta de grea. de-unde erau lăsate de titanul Atlas. a spus Heracle.. un fluviu zeu puternic. să-mi fie mai uşor. pe care însuşi Zeus mi-a pus-o pe spinare.Nu-mi pasă. a glăsuit Heracle. că eroul Heracle a împlinit cu cinste douăsprezece munci. potriveşte-ţi blana. Nici nu pot fi descrise... în locul meu. Deci ia-ţi înapoi. merele fermecate. Atlas. numai atît cit îmi aştern pe umăr blana moale. Acesta îşi pusese privirea însetată pe o copilă dalbă. . Heracle a pornit cu ele spre Micena. bătrînule Atlas. Atlas. pe umăr.Eu am să-ţi dau ce-mi ceri... Iar eu plec la Micena cu merele de aur.

în ceasul morţii. Dar nici centaurul n-a vrut să-şi dea sfîrşitul făr-a se răzbuna. a mai murmurat Nesus. Hai să-l robească iarăşi şi să-i pricinuiască alte noi suferinţe. o regină trufaşă. urma a ispăşi pentru-o astfel de faptă. Păstrează însă taina. i-a dăruit şi-un prunc. iubitoare. nu se mai potolea. Deianeira. îmbibă-i puţin haina în sîngele-mi jertfit. un geniu al lui 59 Hades. care se numea Hilos. să răpească mireasa. deşi năvălea rîul cu unde învîrtejite. soaţa frumoasă. Şi a trimis o furie. în sfîrşit.. cînd Heracle şedea cu un bun prieten. Adună-l într-un vas şi tăinuieşte-l bine. Uit ura pe Heracle. ochii i s-au făcut ca la un lup turbat. a vrut s-o ia la fugă. caremi curge din rană. să-i rătăcească mintea. Atunci Deianeira s-a urcat pe spinarea centaurului Nesus. Un băiat dolofan. cu gîndul să-şi păstreze dragostea lui Heracle. Tare-i mai îndrăgea Heracle şi pe soaţă şi pe flăcăul lui ! Numai zeiţa Hera. cu iubire. stăpîna Lidiei. ba i-a mai dat şi plată. braţul: împins de Hera l-a lovit pe Ifite fără de pricină. bogată. Ifite. l-a zărit iar zeiţa ce îl ura de moarte. învăţînd-o aşa : . Iar centaurul Nesus s-a prăvălit în tină. va fi bine. Nesus. Luînd-o pe soaţa sa de mînă. L-a cumpărat Omfala. cu ura ei nestinsă. Dar ia sîngele-acesta. au pornit împreună spre casă. să treacă peste fluviu. Fiind sfătuit de Hera. sus.săgeată ce avea vîrful muiat în fierea dihăniei din Lerna.. Trăieşte fericită. capricioasă. Şi-ntr-o zi. a pus săgeata-n arc . vorbind de cîte toate. rămînînd mort pe loc. preafrumoasă fată. Tocmai venea Heracle. Sosind apoi pe ţărmul care-i sta împotrivă. mai departe. doresc să-ţi fac şi-un dar. Nici o altă femeie nu va mai izbuti atunci să-i fie dragă. Heracle-auzind glasul iubitei lui soţii. . şi pedeapsa era vinderea lui ca sclav oricui. s-a încrezut în Nesus. Aproape fără voie. a strîns tot acel sînge într-un vas de pămînt. Ajungînd şi Heracle cu tînăra-i soţie prin locurile-acestea. Şi ce i-a dat prin gînd ? A fost Heracle sclav la regele Micenei. fiul Alcmenei s-a pomenit iar sclav. şi el a căzut jos. pe zidul cetăţii din Tirint. dar a scăpat cu bine. cu sîngele curgîndu-i şuvoi otrăvitor. De cum a trecut rîul. Dacă nu păstrezi taina. s-a năpustit înot. cu ultimul suspin. Copilă fără minte. Aşa. 58 Atîta doar că Nesus şi el se-ndrăgostise de frumoasa mireasă. să piară prin păduri.Tu. fiindcă te-am iubit. a luat vasul cu sînge şi l-a vîrît sub haină. şi-ncredete în mine.Plecînd apoi spre casă. Centaurul acesta ajuta călătorii. Mîndra Deianeira s-a lăsat amăgită. izbindu-se la frunte. însă Deianeira a început să ţipe. Heracle s-a-n-voit. în lumea largă. El l-a împins pe Nesus în apă cu piciorul. l-a dat Deianeirei. Şi dacă vreodată Heracle şi-o răci dragostea pentru tine. Heracle şi cu soaţa au întîlnit alt fluviu cu apele umflate. eşti cea din urmă fiinţă pe care o trec rîul şi. şi el se va întoarce. Urma ca mai apoi să-l treacă pe Heracle. sîngeleşi pierde vraja. Aici sta un centaur cu numele de Nesus. Hera urzeşte eroului noi suferinţe Părea acum că totul. Nesus s-a îmbiat să treacă pe mireasă pe malul celălalt. L-a luat pentru trei ani. Heracle a simţit o fierbinţeală-n piept. După legea cea veche. în schimbul unei plăţi.

în timpul cît Heracle a fost sclavul Omfalei a-ndurat umilinţe. O, ce mai umilinţe... Regina îl silea pe voinicul bărbat să se-nveşmînteze-n văluri, ca fetele de casă. Să toarcă pe fus lină. Să ţese la război pînzeturi pentru ea, cu mîna lui deprinsă numai în luptă grea. Iar ea-şi punea în schimb blana cea fioroasă, ce se tîra pe jos, şi lua în mînă scutul, şi îşi punea armura, şi se juca cu ghioaga ce nimicise-n luptă şi monştri şi balauri. Astfel se străduia să-l facă de ocară pe voinicul Heracle. Şi el, cu moliciune, uitîndu-şi bărbăţia, privea la ea oftînd, căci şi-acolo-n robie, Hera tot nu-i da pace. Trimisese pe Eros să-i săgeteze pieptul, să-i tulbure simţirea, făcînd să-i izvorască o dragoste nedemnă de un erou ca el, pentru acea regină din ţara Lidiei, care îl umilea. Dar au trecut şi anii cei negri de sclavie. Deianeira, soaţa, îl aştepta plîngînd. Ştia c-o să sosească acasă, lîngă ea. Nu mai avea răbdare. Ieşea mereu la porţi şi cerceta în zare. Cînd, iată-i vine veste că-n drumul către casă, însoţit de tovarăşi viteji, tot ca şi el, s-ar fi luptat c-un rege, care-l batjocorise. Că regele acela ar fi căzut în luptă, şi fiica lui, Iola, o preagingaşă fată, se afla între robi. Mai mult, chiar se zvoneşte că eroul Heracle andrăgit-o pe fata regelui doborît şi-o va lua de soţie. - Cum ? Eu l-am aşteptat atît de credincioasă, jelea Deianeira. şi el m-a şi uitat ? A îndrăgit pe alta ?... Dar vestea o dăduse din nou zeiţa Hera, în ura ei nebună, căci, fără îndoială, nici nu era aşa. Heracle se gîndise că va-nsura pe Hilos, fiul său mult iubit, cu gingaşa Iola. Atunci Deianeira, prinsă de deznădejde, şi-a amintit de sfatul ce i-l dăduse Nesus, în ceasul cînd pierise. A luat pe loc o haină. A îmbibat-o-n sînge. In sîngele lui Nesus, otrăvit de săgeata ce fusese-nmuiată în verdele venin al hidrei de la Lerna. Şi a trimis veşmîntul iubitului Heracle, socotind că prin farmec îşi va recîş-tiga dragostea lui pierdută. 60 Apoteoza lui Heracle Acest trimis al soaţei a sosit la Heracle tocmai cînd se serbau biruinţele sale şi cînd se pregătea să se întoarcă-acasă. Şi în semn de cinstire pentru Deianeira, Heracle-a vrut sămbrace haina abia primită. însă, punînd eroul veşmîntul pe spinare, a simţit o arsură, şi stofa s-a lipit şi i-a pătruns în carne. Parcă-l bătea în cuie. Parcă-l frigea cu jar. A vru1?să-şi smulgă haina, dar cum trăgea de stofă, i se rupea şi'J pielea. Carnea se sfîşia şi îl durea mai tare. - O !... a-nceput să spună Heracle. E prea mult. Cad, în sfîr-i şit, din voia preaduşmănoasei Hera. Tu, Zeus, care ştii că nu am nici o vină, fiindcă ţi-am fost fecior, primeşte-acum ofranda..,! Iată, sînt jertfa ei... Şi el a dat poruncă să fie dus pe-o targa de ramuri, sus, pe muntele Eta, lîngă oraşul Trahis. Aici să se ridice un rug, ca pentru morţi. Cu ultimele forţe, în chinuri mai cumplite ca ale lui Tantal - căci tot mai mult otrava îi pătrundea în sînge - Heracle s-af urcat pe rugul pregătit. - Unde-i Deianeira ? a întrebat eroul. Unde e soaţa mea M - Soaţa ta şi-a vîrît în inimă un paloş, aflînd că vei muri, aul răspuns cei din preajmă. - Dar Hilos unde e ? - El este lîngă tine şi se va însura cu prinţesa Iola, precum ai' hotărît. - Atunci totul e bine. Să se aprindă rugul... Aprindeţi ! Po- runcesc !... Cum ? Nundrăzneşte nimeni ?...

- Nu, nu putem, Heracle, au răspuns toţi bărbaţii ce erai lîngă el. Cine să îndrăznească să dea foc unui rug, care va arde "trupul celui mai viteaz om, celui mai bun din lume ?... Tu, ce-ai distrus pe monştri şi-ai luptat pentru oameni, să pieri de mîna noastră ? Heracle, nu putem... - Aprindeţi iute rugul... Mă chinuiesc prea mult... a mai rostit I Heracle. înduioşat pesemne, Filoctet, un bun prieten, care îl însoţise în lupte deseori, a scăpărat amnarul şi a vîrît scînteia sub rugul cel înalt. Focul a prins să ardă, şi trupul lui Heracle s-a-nvăluit încet înl flăcări orbitoare. Plîngeau toţi cei de faţă, gemînd cu întristare. Numai el nu gemea. Sta neclintit în giulgiul de flăcări ce îl învăluia. în clipita aceea, legendele ne spun că s-a despicat bolta, şi trăs-nete-au căzut, şi fulgere mai albe ca neaua de pe munţi. Un car făcut din aur s-a coborît din cer, şi-n el se aflau Hermes» Atena şi Nike, zeiţa biruinţei. Nike conducea carul. Iar Hermes şi Atena l-au ridicat îndată pe erou între ei. Lau purtat spre Olimp. Acolo, însuşi Zeus la-ntîmpinat la porţi şi, după-atîta trudă şi-a-tîtea suferinţi, pe care le-ndurase în viaţa sa Heracle, s-a-nduplecat şi Hera. în cîntece voioase Zeus a poruncit ca eroul Heracle să rămînă-n Olimp ; şi-n semn dempăcăciune, Hera i-a dăruit pe fiica ei de soaţă, pe graţioasa Hebe, zeiţa tinereţii30. Note 1. Zeus ştia, aşa cum s-a mai arătat, de Za bunicul său, Uranus, cel dinţii zeu al cerului, că în anumite lupte, cum au fost bunăoară cele date cu giganţii, n-ar fi putut să învingă fără ajutorul unui pămîntean. De aceea hotărîse ca pămînteanul care trebuia să-l ajute în aceste lupte să fie un fecior al său. 2. Regele Micenei, Electrion, o făgăduise pe fiica sa, frumoasa Alcmena, de soţie, aceluia care-l va scăpa de urgia unor triburi vecine, ce-l jefuiau de aur şi cirezi şi-i uciseseră feciorii. Amfitrion îl scăpase de primejdie pe regele Micenei şi, drept răsplată, o primise pe Alcmena de soţie. Dar, dintr-o întîmplare nenorocită, fără să vrea, Amfitrion îşi lovise socrul, pe regele Electrion. După datini, trebuise să-şi răscumpere vina, părăsind Micena. Se stabilise, împreună cu Alcmena, la Teba, fiind primit cu mare cinste de către regele Creon căruia îi plătea ospeţia, apărîndu-l cu armele de duşmani. Zeus se înflăcărase de dragoste pentru Alcmena într-un astfel de răstimp, cînd soţul ei era plecat la război. 3. Regele Electrion - tatăl Alcmenei cea frumoasă - era fiul eroului. Perseu şi al Andromedei. După ce întemeiase Micena, eroul Perseu îl făcuse regele oraşului pe fiul său, Electrion. Deci fiul Alcmenei, Alcide sau Heracle, se trăgea din spiţa lui Perseu, fiind un strănepot al acestui erou. 4. Stenelos era cel de-al doilea fiu al lui Perseu şi al Andromedei. După Electrion, el urmase pe tronul de mare basileu al Micenei. 5. Numele de Alcide, dat odraslei lui Zeus şi a Alcmenei, pare că înseamnă „Vigurosul". 6. Aceasta întîmplare a fost pusă pe pînză de Tintoret şi Rubens, doi Victori renumiţi. Iar poetul romantic, Alfred de Musset, a zugrăvit-o în versuri nespus de delicate. 7. într-o statuă, care se află la Roma, în Capitoliu, este înfăţişat Alcide-Heracle - copil cînd nimiceşte şerpii. Pe unul îl ridică la înălţimea ochilor, privindu-l fără teamă. Iar celălalt se află aproape mort, pe scut. între ruinele oraşului Pompei, în Italia, s-a aflat, de asemenea, pe ziduri, o pictură cam asemănătoare. Aici este însă de faţă şi Alcmena, trezită de Ificle, cu plînsetele lui. Este şi Amfitrion cu sabia în mină. Privesc amîn-

63 62 doi, înmărmuriţi, cum un copil răpune doi monştri ca aceia ce fuseseră trimişi de Hera. 8. Apolodor, poet măiestru din Atena, şi alţi cîntăreţi din vremea lui povesteau că Heracle ajunsese de o forţă şi o grandoare neobişnuită. Era înalt şi falnic. Ochii îi scînteiau. Cînd trăgea cu arcul sau cînd azvîrlea lancea, pămîntul se zguduia. Nu se întîmpla niciodată săşi greşească ţinta. 9. Scena este zugrăvită impresionant pe un vas antic. Heracle îşi ucide copiii. Megara încearcă să fugă. Totul se petrece sub ochii îngroziţi ai Alcmenei şi ai prietenului său, Iolau, sub blestemele zeiţei nebuniei, Mania. Pe această temă au mai scris două piese şi marele poet elin Euripide ţi scriitorul latin Seneca. 10. Despre această întîmplare ne povesteşte Xenofon, discipolul filozofului Socrate, reluînd unele legende mai vechi. Artele plastice au ilustrat din plin această povestire. 11. Văgăuna leului legendar se vede şi astăzi în Grecia, Ungă urmele fostului oraş Nemeea, din Argolida. 12. Tifon, cel mai puternic gigant, feciorul Gheei, avea şi el, într-un anumit fel, puteri divine. Se luptase cu Zeus, şi la început îl învinsese. Abia tîrziu, şi greu de tot, a fost şi el învins. 13. Scena luptei cu leul a fost cîntată de nenumăraţi poeţi, între care ţi de Apolodor din Atena. Pictorii au zugrăvit această luptă cel mai des pe vasele eline, dintre care unele au ajuns pînă la noi. La muzeul de artă al Republicii Socialiste România se află una dintre cele mai renumite pînze ale lui Rubens, pe această temă, ca şi o copie după cunoscuta operă sculpturală a lui Antoine Bourdelle : Heracle arcaş, Heracle trăgînd prima săgeată în leul din Nemeea. Leul din Nemeeă o fost urcat, după legendă, de Zeus însuşi pe boltă. O constelaţie a căpătat numele lui. In cinstea acestei biruinţe s-au organizat în Argolida celebrele jocuri nemeice, sărbătoare care avea loc din doi în doi ani, unde participau tineri din toate colţurile Eladei. Biruinţa eroului asupra leului reprezintă în mitologia elină lupta grea, dar victorioasă, a omului cu fiarele monstruoase şi de mărimi colosale, ce populau pâmîntul în timpurile geologice, primejduind existenţa omenirii. Iată de ce artiştii au cîntat cu atîta patos această legendară is-pravă a lui Heracle. 14. Lerna se află în preajma golfului Argos. Era un loc mlăştinos, în care bîntuiau întotdeauna molimile. Dealtminteri, pentru vechii greci, hidra din Lerna se pare că semnifica tocmai molimile ce iau naştere în locurile umede şi mocirloase. Ea era tot fiica monstrului Tifon şi a viperei Ehidna, din care cei vechi pretindeau că s-ar fi născut o mulţime de alte fiinţe monstruoase la înfăţişare şi răufăcătoare pentru oameni. Heracle a fost la început un mit solar. El reprezenta însă nu strălucirea soarelui, ca zeul Apolo, ci puterea lui. Soarele usucă mlaştinile cu razele fierbinţi şi face să piară molima, tot aşa cum Heracle, cu săgeţile lui încinse în foc, nimiceşte teribila şi ucigătoarea hidră din Lerna. In locurile uscate - scă64 pate de sub domnia hidrei, ucisă de Heracle - au putut trăi apoi oamenii şi s-au putut întinde holdele cu grîne. Poetizarea acestei forţe solare de către oameni este una dintre cele mai interesante din întreaga mitologie a elinilor. Pentru a slăvi această biruinţă, cei vchi au dat numele hidrei de la Lerna unei constelaţii ce se află, dealtfel, chiar lingă constelaţia Heracle. Tema aceasta este frecventă şi în majoritatea basmelor noastre, unde voinicii înfruntă şi răpun fel de fel de balauri, monştri zburători sau

21. Era un munte bîntuit de fiare. efortul omului de apărare împotriva fiarelor din perioadele foarte îndepărtate ale istoriei. 22. 19. Ei se pare că reprezentau. Amazoanele aveau. Mitul acesta reprezintă dorinţa de totdeauna a oamenilor de a se lupta cu moartea şi a o birui. îi vezi parcă picioarele tremurînd de încordare. Eroul este prezentat cu un genunchi pe trupul animalului. învingătorilor li se puneau pe frunte cununi din rămurele verzi de măslin şi primeau cele mai mari onoruri. O dată pe an.se pare că simbolizează sălbăticiunile atît de numeroase în vechime. Dintre pruncii . în Arcadia . Se prea poate ca de la aceste zgomote să se fi născut personificarea fabuloşilor centauri ai mitologiei eline. voi. 16. făcînduse întreceri de alergare. 20. Psofis era tot un oraş arcadian. Muntele Erimant se află între vechile ţinuturi ale Arcadiei şi Elidei. Se ştie că jocurile olimpice. orice certuri sau războaie încetau între oraşele greceşti. şi nimiceau vegetaţia. Atunci cînd izbucneşte vijelia în pădurile munţilor. în timpuri foarte. de asemenea. Soarele.subpămînteni.Istrul. aruncări cu discul şi lancea şi trageri cu arcul. iz-bindu-şi coroanele. Căprioara zeiţei Artemis. motivul prinderii şi legării morţii de către un flăcău îndrăzneţ. li simţi răsuflarea întretăiată. 24. cînd bolovanii se prăbuşesc în prăpăstii. 15. 17. în imaginaţia celor vechi. o ţară pe ţărmurile Mării Negre. omorînd animalele şi chiar oamenii. s-ar fi refugiat într-o insulă necunoscută din cuprinsul Mării Negre. U 65 cai. Păsările stimfaliene simbolizează.după locul unde îşi avea sălaşul: Cerineia. Altă lucrare vestită este un mozaic de marmură. după unii mitologi. Legenda spunea că puţinele păsări stimfaliene. scăpate cu viaţă pe ţărmul golfului argolic. foarte vechi. ce se găseşte în galeriile de artă ale Cracoviei. de curse cu carul. Aici este o nouă aluzie la Heracle ca putere solară. Ţinutul din jur purta numele de Psofida. ele se însoţeau cu vecinii lor. ploile cu grindină. reeditau luptele lui Heracle. în folclorul nostru se găseşte. se pare că ar fi fost nenumăraţi şi distrugători în codrii deşi ai Erimantului. Lupta lui Heracle cu mistreţul mitic din Erimant simbolizează.Legendele Olimpului. căprioara cerinitica. după goana istovitoare.izvorăşte din marginea de miazănoapte a pămîntului. între ruinele îngropate sub lavă. si de această dată. ţinîndu-l cu mîinile de coarne. a fost găsită o statuă de bronz. Elinii socoteau că Dunărea . după legendă. neîndoios. mai ales. In timpul serbărilor olimpice. 23. după unele legende. care cădeau cu prisosinţă. Şi citeşti în atitudinea ei nobilă setea de libertate. (acea să nu mai cadă astfel de ploi. Mistreţii. unde cîrmuiau numai femeile. înfăţişîndu-l pe Heracle prinzînd căprioara zeiţei Artemis. Centaurii erau nişte fiinţe ciudate.şi jumătate cai. 18. nechezînd şi sforăind.pînă la brîu . care distrugeau semănăturile şi grădinile oamenilor. pentru ca atleţii cei mai de seamă să poată veni în Elida. aşa cum se mai numea . furtuna care se dezlănţuie pe munte. pare uneori că aleargă în tropot herghelii întregi de 5 . încălzind atmosfera. La Pompei. gargareenii. Această operă de o rară măiestrie se găseşte acuma în muzeul de artă din Palermo. cum o numeau ei . iar copacii se agită. jumătate oameni .

în piesa „Heraclizii" (unde se vede moartea dată lui Euristeu de mama lui Heracle). l-a răzbunat pe fiul ei. alegoria şerpilor. simbolul molimii în teren mlăştinos. Soarele însuşi. pe care Euristeu ar fi dat-o în oraşul Atena. par a fi. ca o grădină. sau ţara înserării. Atena. Elinii. pentru grecii vechi. Maraton. Este vorba de strîmtoarea Gibraltar. pictorul spaniol Ribera ne înfăţişează lupta lui Heracle cu centaurul. pe frontoane. pe frize. Sicione.care se năşteau. şi a dispărut din vîrful acelui munte. Le tăiau însă sînul drept. scoţîndu-i ochii lui Euristeu şi poruncind apoi să fie ucis. 25. gîndul că muntele de piatră sprijină cerul. ce domină de-o parte şi de alta această strîmtoare. a sfîşiat haina îmbibată cu sînge. mama lui Heracle. Se spunea că Heracle a fixat stîncile uriaşe. Norii dimineţii. semănînd cu şerpii. Anteu apare chiar ca rege al Libiei. Deşi Atlas fusese prefăcut în munte. figura lui Heracle a generat veacuri de-a rîn-dul atîtea monumente şi opere de artă. era întotdeauna tînăr. lolau. aşa cum îl numeau romanii). cum soarele asfinţeşte. în fiecare seară. în piesa „Trahinienele". probabil. urmaşii lui Heracle. sute de vase. aflat tot în galeriile muzeului de artă al Republicii Socialiste România din Bucureşti. Marii poeţi Sofocle. dealtfel. Acolo. 28. Căsătoria lui Heracle cu Hebe. A ars capetele hidrei. pe care el i-a sugrumat cînd era copil. grecii au orînduit serbări heracleene în Teba. Regele a fost luat prizonier de nepotul şi tovarăşul de luptă al lui Heracle. după ce a făcut să piară atiţia monştri. pe stele funerare. Le învăţau ţsă călărească şi să lupte. A biruit pe Cerber. cum n-au avut nici zeii olimpieni şi nici un alt erou. Apoi. se pare că era pentru cei vechi occidentul Africii. pe aceeaşi temă. 27. în Olimp. Heracle care . lăsînd în urma lui valuri de foc şi nori poleiţi. Eta. într-un vîrtej de flăcări. şi moartea însăşi. Euripide. a luptat contra Herei. într-o povestire. era odinioară la galeriile din Dresda. Caucazul. în afară de cele două lucrări amintite mai înainte . Ţara hesperidă. O altă operă.tabloul lui Rubens: „Lupta cu leul" şi „Hercule arcaş" de Bourdelle .reprezenta şi soarele în putere. într-o luptă. 29. a cerului umed. Isprăvile lui au fost pictate pe zeci. monştrilor.într-un tablou. Legenda arată că regele Euristeu şi-a primit mai tîrziu pedeapsa pentru suferinţele pricinuite lui Heracle. La miazăzi era Libia. Multă vreme aceste stînci au purtat numele de „coloanele lui Heracle" (sau Hercule. simbolizează că biruinţele sînt aproape întotdeauna legate strîns de tinereţe. a puterii solare. ca să poată ţinti bine cu arcul. minunată cu fructe de aur. a combătut tot ce era nesănătos. în legenda lui Perseu. vedeau acolo. îl regăsim ca titan în legenda lui Heracle. lungi. Aşa le-a venit. realizată de pictorul Silvestre. 26. Cei vechi îşi permiteau de multe ori astfel de ciudăţenii şi contradicţii în legendele povestite de ei. La Ermitajul din Leningrad se . romanul Ovidiu şi alţi artişti de seamă l-au cîntat pe Heracle în versurile lor.aşa cum am arătat mai sus . păstrau numai fetele. Heracle. Dincolo de munte vedeau. a fost învins de heraclizi. 30. spre a deveni războinice temute. ca forţă tînără solară. unde aveau loc jocuri şi lupte fastuoase. paznicul morţii. pe marmure votive. în răsărit. monede şi efigii. de asemenea. în cinstea lui Heracle. înnorat. Apo-lodor din Atena. iar la miazănoapte aşa-zisele ţinuturi hiperboreene. în zare. plutind pe Marea Mediterană. A fost adus ca sclav la Atena. Grecii vechi credeau că marginile lumii sînt coasta de asfinţit a Africii şi. Alcmena. au fost săpate în metope. în plastică. A fost distrusă de urgia războiului. îşi închipuiau că acolo este ţara nimfelor hes-peride. în nenumărate tablouri. muntele Atlas. ca norii purpurii în asfinţitul zilei.

... Fusese însurat de două ori şi de la nici una dintre cele două soţii nu căpătase vreun urmaş. uriaşe şi binefăcătoare. Deaceea.. la fel de răi ca el. Să fie precum vrei !. copila lui Piteus. Totuşi. Atît că-n apa mării sta de veghe Poseidon. Tu vrei să-mi salvezi viaţa. a glăsuit Egeu. Cu toţii-au pus la cale . Ceva mai mult.. sprijin la bătrîneţe. şianume la regele Piteus. s-a bucurat Egeu. în Roma. Statua e cioplită de marele artist Glicon. Regele din Trezena a stat un timp pe gînduri. Spune-mi. Şi-o dorea de soţie. un om hain şi crud.. socrul său. triumfătoare. 68 Dar bătrînul Piteus..-n Trezena.pătrund şi în Olimp.Ruga ta-i o poruncă. te învoieşti ?. Are de gînd să-mpartă între aceşti feciori şi tronul.O. şi tronul.. ce domnea-n Argos. are cincizeci de fii. puterea omenească mare. cu regele Atenei..mai găseşte o statuă o lui Heracle matur. Statua înfăţişează idealul de forţă. Ei bine.Şi. Dar n-a fost cu putinţă să aibă vreun copil. Heracle stă în repaos şi.. . pe Etra. amărît.după cum am aflat . la prieteni.. luîn-du-mi viaţa.. mă-nvoiesc cu multă bucurie. pînă ce voi muri. se degajă un simţămînt de linişte şi pace. la oameni înţelepţi.. Dar ce fac mai tîrziu ? îmi trebuie un fecior. n-a vrut să ţină seama de zeul mărilor. şi eu sînt cam bătrîn.să-nceapă un război şi.Eu nu mai sînt prea tînăr. Etra.. şi a hotărît nunta copilei sale. E singura-mi copilă.. Să stea aci. . Iară la Belvedere. Şi vrei să-mi dai de soaţă. Ar vrea să-i vadă regi în oraşul Atena. să se-nscăuneze ei. eroice.Ţi-o dau. Ce n-a făcut ? Pe unde nu s-a dus ? Pe la oracole.Uite. cinstea e mult prea mare. A adus jertfe zeilor şi i-a rugat în fel şi chip. şi oraşul. din Atena.. cum îl visau cei vechi... Cum să mi-l dobîndesc ?. 66 TEZEU SE POVESTEŞTE CĂ UN REGE-AL ATENEI. preadevotat prieten. El o-ndrăgea pe Etra. forţa care înfrînge obstacolele şi relele iscate de natură . Aşa s-a pus la cale nunta între fecioara din oraşul Trezena şi regele Atenei.. foarte mîhnit. Şi tu mi-eşti drag. care civilizează şi aduce progresul prin efort necurmat. .. . Se pare că Heracle este înfăţişat în clipa cînd se întoarce cu merele de aur la regele Micenei. numit Egeu. Pot să-i înfrunt în luptă. a glăsuit Egeu regelui din Trezena.. ce domină şi apoteozate . regele-Atenei s-a dus în ospeţie la un prieten al său... din toată ţinuta pe care o are. Pe urmă în Atena va locui mereu.. Să nu mi-o iei cu tine. prin care îl vestea pe regele Trezenei că va fi. Este chiar simţămîntul pe care-l dă conştiinţa puterii fără seamăn. făcuse şi anume semne. astăzi. Ţin foarte mult la ea. Pe urmă i-a răspuns : . S-a sfătuit. a spus Piteus. şi oraşul. şi fratele meu.. era foarte. eu am o fiică : Etra. se crede că statua „Hercule Farnesse" este desăvîrşttă. din marea prietenie ce-o purta lui Egeu. I-a întrebat. în mina dreaptă ţine fructele dobîndite după atîta trudă... . gîndindu-mă-ndelung. în oraşul Trezena. Parcă ar fi un imn de slavă închinat de artist puterilor umane. Palas. se află un tors de o mare perfecţiune. însă te rog ceva.. am socotit că-i bine să ţi-o dau de soţie. Acum mai am putere. . Stă sprijinit pe ghioagă. iubite prieten. pe fiica ta.

Şi-n timpul cuvenit.. precum că are-un prunc. A săltat puţin stînca şi şi-a vîrît sub ea sandalele şi-o spadă..Cînd o să crească mare feciorul tău... cînd mă voi stinge. ca sclavii să-şi golească vasele lor de apă pej trupul dezvelit. pînă ce-a împlinit cam şaisprezece ani.. a zis Poseidon. care se ridica în oraş. căci era fiu de zeu. Dornic să se răzbune. ce răpusese fiare şi monştri fără număr. fără să ţină seama de gemetele ei.. şi-a azvîrlit-o-n lături. Heracle şi-a scos blana de leu cea fioroasă. pe un altar la ţărm.. cînd te grăbeşti. doar pentru el. să poarte în picioare sandalele acestea. nu-i spusese. Crescuse cam de-o şchioapă. dar cel mai mult Heracle. a fost silit să plece şi el către Atena. Astfel a dat copilul întîia lui dovadă . Nu mă mai tem de Palas. prinţesa din Trezena a născut lui Poseidon un prunc de-o frumuseţe de neînchipuit.. s-a repezit afară. Poseidon a ieşit din valurile mării . pe-o colină. i-a arătat o stîncă mai grea decît o casă. dorinţa unui zeu. s-a bucurat nespus şi-a trimis la Atena solie. vîrsta de bărbăţie. Sînt sigur că odată elinii-l vor cinsti şi-i vorj înălţa temple. cum s-a deprins să lupte cu sabia şi lancea. luînd-o cu el pe Etra la marginea Trezenei. şi multe biruinţe va dobîndi în viaţă. să-şi . cînd vrei să zăbovească. micuţul fecior al lui Poseidon. care nesocotiţi.. Heracle se arătă pe drum. i-a spus mîhnitei soaţe. văzînd această blană. Iar regele Piteus îi ieşi înainte cu dregătorii săi şi-l rugară să intre în marele palat cu Porţile deargint...Vai vouă. Mai înainte însă. au crezut că-i un leu ce are încă viaţă. care n-aflase crima ce-o săvîrşise zeul atunci. Are cine-mi urma la tron. prin crainici. Tezeu. care-a glăsuit) mamei : . . nici de feciorii lui. Cu toţii-au rîs cu poftă..Fiul meu se numeşte Tezeu 1. aşa cum ai văzut. cum trece de-obicei. regele a pornit cu carul spre Atena. cînd s-auzi-n Trezena că va veni Heracle. Vai Etrei. ce le-am ascuns aici.în faţa lui Heracle . Mai înainte însă. Curînd. dimpotrivă. alene. şi i se adusese şi unj butoi cu vin. Dar ca să-l recunosc. îmbrăţişîndu-şi apoi soţia şi feciorul. şi-nspăimîntaţi la culme. Puternic ca toţii zeii. cînd făcea sacrificii. pe ţărmul mării. ce o purta pe spate. Micul Tezeu îl cunoaşte pe eroul Heracle Egeu. să vină la Atena. Poseidon a cuprins-o la pieptul său pe Etra. vestise el.. aflînd această ştire. lui Egeu şi regelui Piteus ! Nemernici muritori. de rugăminţi şi lacrimi. tot poporul. pîn-dind-o pe mireasă. Tezeu. chemat de treburi. şi peste mijloc spada. cu-atîta îndrăzneală. . au zbughit-o la fugă carencotro putea. eroul renumit. din ruşine şi teamă.j cu ţipete şi lacrimi. a-nşfăcat o secure şi s-a întors îndată să dea lupta cu leul. şi-l poftiră ta masă. iute. Dobîndirea săbiei şi sandalelor lui Egeu Aezii povesteau apoi cum a crescut Tezeu în casa lui Piteus. sclavii s-au grămădit să-l spele pe erou şi să-i] împrospăteze trupul trudit de lupte şi de atîta cale. Numai Tezeu. căci Etra. Egeu era voinic. Şi-a început să treacă vremea.Puţini or să-i stea-n faţă fiului tău. Tezeu se-nălţa însă mai repede ca alţii. şi.. 69 I se fripsese-anume un bou. într-adevăr.că va fi un viteaz.. Copiii ce prin preajmă îl priveau pe erou.

că e voinic.. cu praştia să tragă.. Şi mulţi tîlhari şi monştri. bîn-tuiau prin Elada. făcutăn fierăria Olimpului de zeul cel meşter. şiavîndu-le. c-abia plecat. Flăcăul s-a apropiat de colosul de piatră. l-a sărutat pe frunte şi i-a rostit duioasă : .. Numai că-n vremea asta preavoinicul Heracle căzuse în sclavie . ca să ia moştenirea bătrînului părinte. vreun satir. S-au unit cîteodată şi doi. spuneau aezii. de-aramă..scînteietoare ca soarele amiezii .. tatăl său. Destul e că mulţi tineri şi-au încercat puterea..sabia lui Egeu. Era. drumeţule. trei sau mai mulţi. să mînuiască ghioaga şi să-şi conducă-n goană caiinhă-maţi la car 2. pe care vîsleau sclavi.. Poate-o spusese vîntul. l-a ridicat în mîini şi l-a zvîrlit în vale. ce sigur că te-aşteaptă. cu prăsele de fildeş. S-a încordat o dată. căci calea peste mări este mult mai uşoară. să plece spre oraşul Atena. prin istmul de Corint. spre regele Egeu. Tezeu n-a pierdut vremea. negru.. parcă era un trunchi răsărit din pămînt. Tezeu a fost silit să lupte c-un fiu al lui Hefaistos. şi-i lovesc. spre Atica. Ce te grăbeşti atîta ? Viaţa tot ţi-e sfîrşită . Aşa s-a şi-ntîmplat. Stînca sta neclintită.. viteaz şi priceput în lupte.prin istmul de Corint. Tezeu n-a vrut s-audă. sau soarele din ceruri... silindu-se s-apuce sandalele şi spada. Arma a fulgerat pe lîngă el cu zgomot. şi-i ucid. Avea ochii albaştri. un flăcău zvelt şi-nalt. 70 Dar într-o ziuă Etra l-a chemat pe Tezeu la marginea Trezenei şi i-a povestit totul.Ia stai. şi a plecat pe jos. şi-n locul unde stînca stătuse pîn-atunci era . ci drumul cel mai greu şi cel mai plin de lupte. e vremea să pleci către Atena.încordeze arcul. Primele lupte ale feciorului Etrei Oricît au vrut Piteus şi Etra să-l silească să plece cu-o triremă. Egeu. El oprea toţi drumeţii. Cînd Etra a văzut că Tezeu a ajuns la vîrsta bărbăţiei. ce-i asupreau pe oameni.eşti doar în mîna mea. zdrobindu-i cu o ghioagă teribilă. . 71 . . sandalele regale. Urcă-te pe-o triremă.. bătută-n nestemate. strălucitor. Şi-alăturea de ea. i-a arătat şi stînca sub care se-ascundeau sandalele şi spada soţului său. la cîţiva stînjeni. fără să izbutească. dar nu plutind pe mări.Am să plec spre Atena. Vroia să-i nimicească pe toţi acei tîlhari şi monştri nemiloşi..cum îi urzise Hera . săvîrşind multe crime. Şi tocmai de aceea pleca pe jos Tezeu. a hotărît Tezeu. şi părul în inele îi luneca pe umeri.Feciorule. Pînă ce Perifete s-o poată ridica. Pe drumuri sînt tîlhari ce jefuiesc pe oameni. spre-Atena . I-a sărit de grumaz. sau poate c-o şoptise vreo nimfă. a frînt cîţiva copaci şi s-a-nfipt în pămînt adînc.. dîndu-se drept Tezeu. Şi şi-a ridicat ghioaga să arunce cu ea. Nu caut calea uşoară. pe nume Perifete.la regina Omfala. l-a strigat Perifete. • Toţi cîţi erau de faţă s-au minunat de forţa ce o avea Tezeu. Se spune că-n Trezena unii cunoşteau taina ce-o rostise Egeu soţiei la plecare.. Etra l-a strîns în braţe. aflînd despre sclavia eroului Heracle.. departe. Ei s-au silit să-mpingă stînca aceea mare oleacă mai deoparte. Dar Tezeu s-a ferit.-n Lidia.

Bine c-ai venit tu. vuind cumplit. pe malul unui rîu ce se numea Cefis. lăsîndu-le să-l rupă în două. din zori pînă spre seară . El pretindea.. l-a tot împuns cu lancea. s-a prins bine de glezna pe care i-o spăla răului rege Sciron şi. din mijloc. cînd l-a-mbrîncit. dă să-l şi înşface pe voinicul Tezeu. purtînd în mîna dreaptă ghioaga lui Perifete 3. Tezeu a plecat iar. să-l spele pe picioare. căutînd să-şi afle ghioaga de unde-o azvîrlise. j Sinis îi taie drumul şi strigă îndîrjit : . flăcăul l-a culcat pe Sinis la pămînt.In dimineaţa asta n-am vărsat încă sînge. Pinii. Şi-i saltă-n mînă ghioaga cea năzdrăvană. mii de călători ucişi nevinovaţi de acest tîlhar crud. Lupta s-a purtat aprig. Astfel a răzbunat mii.Perifete. în cele din urmă. i l-a trîntit în cap. A aplecat. în apă vieţuiau nişte broaşte ţestoase enorme şi flămînde. unde-i spăla piciorul. deasupra unor stînci drepte.. hohotind sălbatic. picioare răsucite şi-o forţă fără seamăn. i-a ieşit înainte preafiorosul Sinis. Şi le-a dat apoi drumul trunchiurilor de pin din zdravănă strîn-soare. două trunchiuri de pin şi l-a cetluit bine de vîrfurile lor. Iar preacruntului Sciron îi plăcea să mănînce numai broaşte ţestoase. Pentru ca broaştele să aibă carnea mai fragedă. a dat un răget groaznic. care s-a dat pe ţărm vreme de două zile. cu arma nouă pe care-o dobîndise. . Sciron îi da un brînci şi-l prăvălea în mare. cu sete. le dădea iarăşi drumul. Dar el. pe urmă. în straşnice curmeie. Tezeu s-a ţinut strîns. se şi-ndrep-tau la loc. pe urmă apropia doi pini unul de cellalt. După victoria asta. Tezeu şi cu alţi regi la fel de nemiloşi. Drumul către Atena ducea pe malul mării. dar el.. scăpaţi din mîna monstrului Sinis. Apoi s-a ridicat şi. Şi s-a luptat. şi la poalele lor marea se zvîrcolea gemînd. Aşa a-ncercat Sciron să-l azvîrle şi pe fiul prinţesei din Trezena şi-al zeului Poseidon. Trecea cîntînd un imn. îl miruieşte zdravăn. însă Tezeu. Şi-i dă. luînd vasul de aur. a răsuflat tot istmul. Sinis însă-i răspunde cu bolovani şi trunchiuri. el le hrănea cu oameni.. prin istmul de Corint. băgînd de seamă că nu-i lucru curat. mai bună.. drept plată. Sciron a fost înfrînt şi aruncat în mare broaştelor să-l mănînce. S-a trîntit la pămînt. dintr-o pădurice. şi. prăpăstioase. celor care treceau prin locurile lui. ghioaga lui Perifete. feciorul lui Poseidon şi al frumoasei Etra a plecat mai departe. zvîrlindu-le spre el cu multă-nverşunare. parcă-i o nuieluşă. care înfricoşa tot istmul de Corint 4. cu cocoaşă. In lupta-nverşunată. pînă ce l-a răpus. 72 Aici hălăduia un rege numit Sciron. ] Ba. cu bieţii trecători ce-i arunca în valuri. Sciron şi Procust Cînd s-a aflat de moartea monstruosului Sinis.. însă cînd călătorul se apleca să-l spele. După ce i-a scăpat pe oameni de fiorosul Sinis. întîi îi jefuia. cînd. Dreptatea s-a făcut !.. Oprind şi el drumeţii. Sinis era o fiinţă cu trei ochi. lega pe călător de cele două vîrfuri ale copacilor. smucindu-se puternic şi sfîşiind în două pe bietul călător. uimit că un flăcău ca el cutează să-l înfrunte. la rîn-du-i. De unul dintre vîrfuri l-a legat de picioare. dar. de altul ..de grumaz. Cea de pe urmă luptă a dat-o cu Procust.

înconjurat de un alai măreţ. al regelui Egeu. Dacă eşti lung cît patul. copii. Se răsucesc. Procust îi sare-n faţă c-un răget. Să se lungească-n pat. purificat. iată că acuma trecea pe lîngă rîu preaveselul Tezeu.. Nu le-a răspuns însă nimic. După legea străveche. Acum. mai tîrziu. îi tăia cu-o secure picioarele şi capul . Eroul îl sileşte să se urce pe pat. 73 Procust. că este biruit. aşa pre. Dar. putea să calce pragul tatălui adoptiv. aflat chiar lîngă rîu. zdrobindu-i os de os cu un ciocan de-aramă. femei. şi hainele. şi cînd era mai scurt. doar să-l lase cu viaţă. însă rar se-ntîmpla să fie de-o măsură cu patul lui Procust. zicea că-l alungeşte. cu toată forţa uriaşă ce-o avea. Auzindu-se vestea că Procust a pierit. tremurînd. Cum să nu pieri de spaimă şi cum să nu-i cerşeşti lui Procust îndurarea ? Dar el nu se-ndura. se culca pe patul de aramă. fără de voia mea ? Drumeţul se oprea şi îşi cerea iertare.Uite.. ca el să-i ia măsura. tot un tîlhar.Cum îndrăzneşti să treci pe plaiurile astea. Se bat. Dejugînd boii . era cu mult prea mic pentr-un uriaş ca el.. ca să te iert.Procust. Apoi. ba-i mai făgăduia şi plată. şi-atunci Tezeu ridică sabia lui tăioasă şi-1 spintecă pe mijloc. cu voce tunătoare.1 în faţa lui Tezeu. Ajung din nou în iarbă şi. în oraşul Atena6. Toţi erau fericiţi că au scăpat de groaza uriaşului Procust. Nestînd însă de vorbă. pînă la sfîrşit.! ca să-l facă mai scurt. Tezeu s-a îndreptat către templul lui Zeus. să-i ia şi el măsura. şi carul. Tezeu şi-a spălat trupul şi-a săvîrşit trei slujbe cerute după datini şi s-a purificat5. îi dăruia averea. Tezeu îi sare-n piept şi-ncepe-o luptă grea cu uriaşul Procust. s-a adunat mulţimea :j bărbaţi. Astfel s-a stins din viaţă şi ultimul tîlhar ce chinuia drumeţii' spre porţile Atenei. Se vîră prin nămoale. Se luptă ei trei zile. ci s-a-ndreptat mai lîngă templu. unde era un car cu boi.. Tezeu s-a încruntat puţin auzind rîsul. Şi cînd era mai lung. deobicei. te las şi poţi pleca. sărmanul. Vărsase pe drum sînge şi nu putea intra cu trupul pîngărit în] oraşul Atena. Şi-i spune ce doreşte. Călătorul.. Cînd vedea un drumeţ. . încruntată. îl oprea duşmănos : .Stai ! Nu te mai mişca !. te culcă pe acest pat de-aramă.cum o lua şi Procust. Patul. de bună seamă. Alunecă-n Cefis. pîndea ades pe calea ce ducea spre Atena. In car se adunase piatră şi marmură. a trebuit să recunoască.. mai rostea Procust. . păroasă. şi-l opreşte : . Procust era înalt şi-avea o faţă neagră.

ca un disc roşu. să-l omoare. zisese straja spre drumeţ.. Ca să se apere de Palas şi cei cincizeci de fii ai lui. însă flăcăul din Trezena a rîs şi şi-a văzut de drum. să-l vadă lumea ?.să nu se lepede de ea.nici chipi: său. şi-un suc să-l toarne lui Tezeu în vin. Helios cu faţa lui împurpurată. Ea îi făgăduise lui Egeu .şi-l slobozise de-astă dată. ionică. Părul săi negru . se cobora în apa mării . rostindu-i versuri şi cîntîndu-i imnuri. i-o fată !. aflase că era Tezeu. pe furiş. el a-nşfăcat în braţe carul. umpluse cu vin pocalul lui Tezeu.strîns altminteri în conci. 74 Egeu îşi descoperă fiul Dar.. ca atunci cînd .... Iară cu ochii săi albaştri cerceta toate clădirile măreţe din Atena.Ba nu. Tocmai trecea prin faţa unui templu ce se zidea în cinstea lui Apolo. după datina cea veche. sosise la poarta regelui Egeu voinicul tînăr din Trezena. Şi ast pentru că Tezeu era frumos şi delicat ca o fecioară. întrebîndu-i pe unul. .Priviţi colea !. îi va lua tronul. De-aceea se şi învoise să o primească pe Medeea. vroia să fie iar voinic. . Un suc făcut din floare de cucută. . Vreau să-l desfăt pe regele Egeu. în şoaptă. temîn-du-se că-i paşte moartea.de-o şti că i-a venit feciorul .. sculptorii au fugit ca nişte iepuri prin Atena. bătrînul rege îl poftise pe oaspetele său la masă. că tînărul ce sta la masă era un criminal trimes de fratele său. Iar haina lui în falduri se tîrăşte şi mătură tot praful de pe uliţi.după credinţele străvechi . ca pe o minge.c-o să-i întoarcă tinereţea.. De unde vii ? . Insă Medeea.cam gîrbovit de ani şi lupte ..la ceasul cînd Tezeu. Purtî o haină lungă.. care ştia atîtea vrăji şi îi spusese că-l va face. între timp..cu iuţeală. Tezeu intrase în palate şi se plecase regelui şi.Atunci.. neîntre-bîndu-l cine este. cînd oboseala bătrîneţii îl încovoaie spre pămînt ? Intrarea în Atena Soarele. au început să rîdă între dînşii : . Ăsta-i băiat ?. pe-altul.Cine eşti tu ? îl întrebase o strajă pe Tezeu.Sînt un drumeţ. Şedeau la masă el. străine. Speriaţi.pre cît ne spun poeţii . Ştiu să şi cînt. peste umeri. intra cu pasul sigur îr Atena. fiul prinţesei Etra. înspăimîntat. . să nu-l împiedice în luptă . Medeea şi tînărul abia sosit.. nici toată înfăţişarea nu-l arătau că este un erou. Sosesc din Creta. de aramă. De-aceea-i strecurase lui Egeu. fratele său. în falduri. regele Egeu primise în palat pe-o vrăjitoare. cu puterea de vrăjitoare ce-o avea. Ce-i drept însă . Voi nu vedeţi că are părul lung şi desfăcut. Egeu. şi-n el turnase sucul de cucuta. care ciopleau în piatră chipuri de zei. iată-l ajuns degrabă şi la palatul lui Egeu. Egeu se tot temea că Palas. şi. I-a făcut vînt şi l-a zvîrlit. calcă-i pragul !.. Numele ei era Medeea. Palas. la trup şi fire. Ba-i mai dăduse. Cine n-ar vrea să fie tînăr. peste templu.. Mai mulţi artişti. despre care vom mai vorbi-n alte poveşti. în vremea asta. în valuri lucitoare. văzîndu-l pe Tezeu că trece cu pasul graţios. avea douăzeci de ani. ce ucidea fulgerător. Şi se temuse că bătrînul .

.. cătau spre ele şi tăceau. scăpînd lumea de înc-un monstru.Ce s-a-ntîmplat ?.. Tu ce gîndeşti ? Putem noi oare să-i înfruntăm. Fiii cei răi ai unchiului] său Palas s-au pregătit să-l înconjoare şi să-l lovească din trei] părţi. era jale. nici un vrăjmaş nu mai trăia. să-şi taie o bucată de friptură.! a părăsit îndată masa şi a pornit să-ntîmpine duşmanul. i-a povestit că mai de mult venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta . a zis flăcăul...75 Tocmai atunci feciorul Etrei scosese sabia de la brîu. Şi regele. De ce-i atîta tristeţe în oraş ? l-a-ntrebat dînsul pe tatăl adoptiv. A dat cu el o luptă dîrză.Stai !........ De vreme ce-am ajuns aici. Etra... Fugi.. Iară bărbaţii. Fugi. voinice ?. . oare. .am să încerc ! a spus Tezeu. Dar n-ar putea tot dînsul. cu mîhnire. feciorul soaţei mele. Şi a plecat spre Maraton. plin de durere. Insă Tezeu .după o biruinţă-atît de mare .. izbind cu ghioaga . să-i înving. mirată de-ndrăzneala marej şi de puterea lui Tezeu. pe care-o ţii în mînăJ e a mea. Acum e liber şi pustieşte Atica. Te re-l cunosc. Egeu... Egeu strigase tare : . de Hera-j ele. băiete. tatăl meu.. . odinioară.s-a luptat vitejeşte! şapte zile şi şapte nopţi. Şi-şi aruncase ochii spre sandale. strîngîndu-şi armele în pripă. Ba. să scape lumea şi de taur ? De taurul adus din Creta. 76 Plecarea în insula Creta Venind Tezeu iar în oraş . vrăjitoarea cea hapsînă.Trăiască tînărul de la Trezena !. tăind cu sabia. Văzînd această sabie. S-a dat o luptă crîncenă lîngă Atena.. Fără a aştepta răspunsul. fiul lui Minos. . Iară femeile-i boceau.Bine . Medeea. Şi sabia strălucitoare. La capătul celor şapte zile. Tezeu. Erau] cu toţii-ntinşi pe ruguri.. a spus bă-' trînul lui Tezeu. i-a biruit pe toţi flăcăii care s-au întrecut cu el la jocurile din Atena.. luptînd straşnic. .. . Nu-l aplauda aproape nimeni.Vorbiţi de taurul pe care l-a scos Poseidon dintre valuri ? . Nu vrei să-l răpui tu.Tu eşti Tezeu. cît nu pun să ţi se toarne pe gît pocalul cu cucută. şi dupaceea l-a-njunghiat.ca să ia parte la nişte concursuri. striga mulţimea-nsufleţită. l-a plecat cu fruntea albă în ţărînă. Porţi în picioare sandalele ce le-am ascuns sub stîncă. Şi la concursurile acelea.s-a cam mirat că atenienii nu se înflăcărau deloc.. L-a prins de coarne . mai ales cîmpul Maraton. . m-a pus la cale să îţ» dau otravă. ... dimpotrivă.în curte-s tocmai vestitori care mi-anunţă despre Palas că s-a pornit către Atena cu cei cincizeci de fii ai săi !. Şi-a izgonit-o pe Medeea. Femeile plîngeau în hohot lîngă palatul lui Egeu.aci trăgînd cu arcul.. să-i alungăm ?. din halcile de carne de pe masă. aci-nfigîndu-şi lancea în vrăjmaşi. zisese el. acuma şaisprezece ani. vrăjitoare blestemată... Să fie preamărit în veci !. L-a strîns la sînu-i pe Tezeu şi a-n-j ceput să-i povestească despre Palas că uneltise să-l ucidă. Nu sorbi din vin.De el vorbim. fii bun şi lasă-mi mie cinstea să mă lupt singur..O. din ordinul lui Euristeu ?. pe unde vieţuia în voie taurul zeului Poseidon.

.. Şi cum la ţărm era trirema gata să pornească-n larg... .. şi. Te-am aşteptat atîta vreme. la-napoiere. auzind vestea..N-ai teamă.. pesemne ? . Pe toţi îi vîră-n labirint 7. a dat din nou răspuns Tezeu. prieteni. făcut cu uşurinţă. . ce Ariadna se numea...Nu.Noi sîntem !.. . pe mări senine şi pe furtuni. cu zeci. .. în fiecare an. lui Minos.Plecaţi-vă pe lespezi fruntea !. şi bietul tînăr a murit. .. şapte băieţi şi şapte fete. în acest fel am fost înfrînţi.. şi vrei iar să mă părăseşti ?. şi să-l înfrunt pe Minotaur.. ♦ . îmbrăţişează-mă mai bine.. să-mi vii. Ne-a asediat şi ne-a lovit.. Şi ca pe-o zdreanţă l-a purtat pînă aproape de Atena. i-a răspuns Tezeu. pea altor zei. . Noi l-am trimis la Maraton. dulce şi duioasă.. a spus bătrînul.ştii doar că el îi e fecior !.. Poseidon Aşa plecat-au... ce-i de la brîu în jos ca omul. să pui triremei pînze albe. fireşte...Dacă te-ntorci cu biruinţă.. . de astăzi înainte. dă-mi voie... Povara anilor m-apasă şi forţele 77 mi s-au sleit.. de bun rămas. sus. înapoi.. . . Iar Zeus. n-aveţi frică !.. Numai că planul său.. răpus acum de tine ! a spus bătrînul rege lui Tezeu. dacă şi ea o să ne-ajute. a dat îndată greş.. rege. un palat mare de la Cnosos.Da. .. L-a luat în coarne... i-a strîns apoi pe ceilalţi tineri. învingători şi sănătoşi. decît avînd sprijinul tău.Taurul l-a ucis..Iar voi l-aţi îngropat. şi le-a grăit voios aşa : . . Socot că am să-i vin de hac şi am să curm această crimă. Te-oi aştepta şi zi. Taurul alb al lui Poseidon. Şi eu.. Nu pot să mai conduc Atena. fiul regelui Minos a jurat tare către prieteni că este gata să doboare şi taurul din Maraton...Nu vrem. şi. de-atîtea ori. iar de la brîu în sus e taur.. . Acuma iată-s agăţate pînze de doliu. căci noi nu sîntem sclavi !... a rostit regele Egeu. Puterea dragostei întrece. de unde nu mai pot ieşi... Minos şedea pe-un tron de piatră.Prea bine.Veniţi cu mine. a venit cu arme. regele din Creta. zicînd că noi sîntem de vină..Vai nouă ! a grăit Egeu.. băiete. cînd pleacă tineri din Atena.Ce face el cu aceşti tineri ? ... către Creta.. O fiară zisă Minotaur. tată.. . La zeul mărilor. care alcătuiau tributul....... Iar noi ne vom întoarce-acasă. beat de succes. Tezeu şi ceilalţi atenieni : şase băieţi şi şapte fete. drept tribut plătim cu jale. sute de coridoare..L-am ars pe rug şi l-am cinstit. Nu pleca !.... tată drag. spre depărtări am să privesc. şi lîngă el era o fată frumoasă. pe care-o săvîrşeşte Minos asupra tinerilor noştri. Adio.. E cea din urmă oară.. Şi intrînd în oraşul Cnosos s-au dus de-a dreptul la palatul lui Minos cel neîndurător. cercetîndu-i pe atenieni.. I-am adus jertfe Afroditei şi m-am legat să o slujesc întotdeauna după plac. Dar Minos. şi noapte. . Voi veni curînd. L-a ucis.Dacă-i aşa. ce ţinea cu Minos . dar au ajuns.. să ştii.. Tezeu s-a dus întîi în templu şi-a adus jertfe Afroditei. Acolo îi sfîşie-o fiară. pînza neagră va fi schimbată de cîrmaci cu pînza albă-a veseliei. Ascultă..ne-a trimis foametea şi ciuma. l-a aruncat doar ca să-l calce în copite. pe stîlpi. între curteni. Au plutit mult..Atunci.Voi sînteţi ? a glăsuit Minos. Ajuns aici. să plec şi eu cînd dai tributul.

şi-a poruncit : . Doar atît. Apa a făcut vălurele şi l-a-nghiţit într-o clipită. nici chiar eu nu mai putem să-ţi salvăm viaţa. măi.. Cu el tu poţi să dovedeşti că mama ta mi-a fost soţie.care-i da sprijin lui Tezeu.. Poseidon. ce zace-acum pe fundul mării. . Iară Poseidon poruncise în astă vreme unor peşti să afle unde e inelul pe care-l aruncase Minos.. Iar lîngă el se afla dalba şi minunata lui soţie.... Ariadna. aici. Tezeu simţise că e prins de cineva necunoscut...-• O să vedem.... e-ndrăgos-tită de Tezeu. V-o trimit tot în labirint. Ce minciună !. şi s-a şi repezit în mare. 79 . fşia arătat cu mîna pe o copilă. 78 . a glăsuit regele Minos. Este fecioară ne-ntinată şl-i fiica regelui Megarei. îţi retez capul...Şi eu sînt tot la fel ca tine. desigur. Dacă-i aşa. dîndu-i învăţ : ... ... S-a dus frumosul tînăr. A doua oară. Şi încă vreau să-ţi spun... Aici. Căci Afrodita . pentru trei zile.. să ştii. Eriboia) pe ea o iau de soaţă eu. pe ea.S-o porţi cu fală. cînd veţi ajunge acolo.. să-mi stai aşa trufaş în faţă? Eu nu sînt rege ca oricare. pîn-a-şi da mai bine seama de ce se petrecea cu el. ci sînt fecior de olimpian.. Aşa a spus Tezeu.Mă duc. îndrăgostită de un sclav. Era Triton cel monstruos trimis de tatăl său. Să mi saducă o cunună. . din aurul cel mai curat. sta Poseidon. Trei nimfe s-au şi repezit în tăinuitele cămări şi au adus stă-pînei lor cununa cea mai măiestrită.Tu cum cutezi. văzînd că fata. sfîşiat poate de rechini. a zis Tezeu cu îndrăzneală.O. .. dar nu ai dreptul să mă insulţi... Poseidon.îţi e Poseidon ?.S-a dus.. căci tată bun îmi e Poseidon. . şi tu mieşti fiu.. Ha !. în apa mării.... fără de teamă. Ce voinic e ! Parcă-i un zeu.. şi să ţi-l dea el înapoi. fiindcă-i jurase s-o slujească . făptură fără ruşine...Să n-o jigneşti pe Eriboia.. fiul meu !. în labirint. şi nu va mai veni !. ce frumos e fiul tău ! a spus zeiţa Amfitrita. nici Amfitrita. Tezeu : pe viitor să te fereşti să cazi cumva în apa mării. Tu poţi să mă ucizi. a spus Tezeu..... azvîrl în valuri acest inel cu piatră scumpă. . cînd se zvîrlise cu curaj.îi insuflase Ariadnei o dragoste nemărginită pentru preachipeşul erou.. eşti prea nemilos !. Tezeu văzuse-n faţa sa un palat mare. şi am să-ţi dovedesc că sînt feciorul lui Poseidon.. Şi. Iară pe una dintre fete. bătrînul vrednic din Atena. însă pe ţărmuri ţi-e -Egeu.Iţi dau acest inel de aur. Am s-o ucid. Numai o dată poţi scăpa.. în ape. de cleştar. şi ea i-a pus-o peste plete : . O tată. pe-un jilţ înalt de aur şi pietre scumpe. a început să hohotească gingaşa fată a lui Minos.jos..Am să te pedepsesc.S-a dus !. băietane. Atîta că.. .. Tu sări în mare şi te du la zeul apelor.. De nu-l aduci. Pe urmă. să-l ia cu sine pe Tezeu.. de vrei. nici Triton. voinicul. şi i l-a-ntins. Minos s-a necăjit...

Dar regele a luat inelul şi mînios a poruncit ca-n dimineaţa următoare Tezeu şi ceilalţi atenieni să fie-nchişi în labirint. Tezeu şi-a ridicat pumnalul şi.. ei au plecat nestingheriţi.. Ajută-mă. Să-i dea şi un pumnal tăios. acolo-n Naxos.. s-a strecurat în cămăruţa unde sălăşluia acela care zidise labirintul. L-au sărutat pe-nvingător şi. Chiar Afrodita s-a-nvoit. Iar ea. Tezeu a prins chiar la intrare. Iar tinerii ce-l însoţeau spărseseră cu grabă mare toate corăbiile lui Minos. Tinerii sînt salvaţi Minos privea şi nu credea. Şi-aşa. sau în piept.. i-a grăit dînsa. tată ?. lovindu-l fără încetare în ochi. a început să desfăşoare ghemul cel gros. Ariadna. cînd dihania aceea s-a repezit spre-atenieni. urmărind firul de aţă desfăşurat prin labirint. au ieşit toţi. In calea lor s-a ivit zeul beţiilor destrăbălate. şi s-a văzut din nou pe coastă. cutezător. fiul lui Zeus. Aici o aştepta Tezeu. rostind : .. Spre dimineaţă i-au luat sclavii pe ateniend. Fiara s-a-ntors mugind spre el. şi i-au împins în labirintul unde stătea înfometat preaodiosul Minotaur. Dedal !. zeii. l-a apucat pe Minotaur de-un corn şi l-a ţinut aşa. pe-unde mergea. un arhitect numit Dedal. e hărăzită. dar nu de spaimă. Vezi că-i fiu de zeu ?.Vezi. şi totul ce-i înconjura. Din ochii lui Tezeu s-au stins palatul mare. De bucurie hohotea ! . făcînd popas..... Ariadna.':W' . să-mi fie soaţă numai mie. căta duioasă-n ochii lui. dîndu-i dragului Tezeu ghemul de aţă şi pumnalul.. şi tot doar el a auzit glasul acestui zeu. Dă-mi ajutor să-l scap de moarte pe tînărul iubit de mine.. Numai Tezeu.. s-a-ntors tiptil în încăperi. plîngea. fiica lui Minos. Dionisos.Făcînd un semn către Triton. şi ca să nu se rătăcească pe coridoarele-ncîlcite. i 80 Cît timp s-a tot danţat acolo. Tezeu s-a înţeles. nespus de fericită. Atîta că în timpul nopţii. apele s-au învolburat.Dă-mi ajutor !. . Deci tu cată s-o părăseşti. precum spune legenda.. Dar zeii sînt geloşi pe oameni. Fata s-a furişat prin beznă şi. fii bun. de care s-a vorbit mult timp şi-a fost cîntată de aezi9. Plîngea. mai mult în brînci. şi fiara care mînca oameni s-a prăvălit răgind cumplit8. Deodată le-a ieşit în cale îngrozitorul Minotaur. O horă nemaipomenită. pesemne. cu fata regelui din Creta şi. Toţi erau înlemniţi de spaimă. prăbuşită jos. nimfele mării nereide. Numai trirema ateniană se legăna încă pe valuri. chiar în noaptea următoare. insula ce se . Tinerii s-au pornit să sară în chiotexde bucurie. Nu l-a văzut decît Tezeu. şi Ariadna. un cap de aţă. afară. în coaste. Tezeu şedea vesel la cîrmă şi-n braţe îşi ţinea iubita... la picioarele lui Minos. s-a strecurat pe nesimţite pînă la ţărmurile mării.. teferi. cu chiote de bucurie.! '. pe tronul lor de aur. flăcăul l-a împuns în coastă. de-un stîlp al porţii. de cleştar. Tezeu îi întindea inelul. . S-a-ncins apoi o horă mare.Fata lui Minos. din Olimp. Acesta a-nvăţat-o-n taină să-i dea voinicului Tezeu un ghem ceva mai gros de aţă. fata lui Mi-nos. Ariadna.

. să nu mai fie-atît de singur. Etra. Şi zeul vinului. s-a dus în ţara amazoană. Ea n-a-ndrăznit să-i steampotrivă. suindu-se cu ceilalţi. din Argos sau din alte părţi. Astfel prinţesa Ariadna a devenit şi ea zeiţă. ei au uitat să dea jos pînza neagră. din Trezena.Tu ne-ai scăpat de-atîtea fiare şi de tributul ruşinos. a socotit că au pierit toţi tinerii plecaţi în Creta. Alături de cellalt voinic. ca s-o iau eu.cum se pare . şi nunta s-a făcut pe loc. cuprins de deznădejde. nu-ţi mai vezi casa.. De-atunci şi marea. de trist şi de nemîngîiat. au început să dăltuiască sau să picteze toate-ntîmplările acestea. A rămas rege în Atena. îndurerat prea mult. precum se ştie că sînt regii. Am oare dreptul să-i ucid ? Trebuie să-mi jertfesc iubirea". De aceea te alegem rege. cu tirsul. Cît a domnit el în Atena na pierdut vremea la ospeţe.. DaiL zeul vinului s-a-nfăţişat plin de splendoare şi a cerut-o de soţie. nici tu. neosteniţi.. a vrut şi el să se omoare. L-a-ncununat şi i-a grăit : . în triremă. ce-i aştepta pe coastă. 82 Egeu. a făcut semn de-ameninţare către toţi tinerii-atenieni. Pe urmă a plecat cu Iason şi-argonauţii să găsească lîna berbecului de aur 1]. părăsind-o pe Ariadna..Eu i-am scăpat de Minotaur. de doliu.. văzînd că pînza nu e albă.pe cînd dormea. Făgăduise să-i aducă teferi şi sănătoşi la ei acasă. Deşi în suflet . învinse. . fiul Alcmenei de la Teba.vede-n zări. şi-acum tot eu să-i nimicesc ? I-a. şi seapropiaseră de-Atena. Că a pierit deci şi Tezeu. Cînd s-a trezit spre dimineaţă. a cătat către soţii săi. iar. ci s-a-n-soţit cu alţi viteji şi a pornit spre Calidon. în vremea asta atenienii. Pierderea Antiopei Tezeu n-a fost nicicînd un trîndav. însă mulţimea adunată l-a dus cu sila la palat. purtaţi de vînturile bune. fata lui Minos a plîns mult fuga iubitului Tezeu. vrînd să-l răsplătească pe prietenul de la Atena. Şi mulţi artişti de la Atena. sora reginei Hipolita. au trebuit să lase pradă biruitorilor pe mîndra şi preafrumoasa Antiopa. Dar a trimis un car să-i vină mama sa. Tezeu nu s-a împotrivit. bătrînul s-a aruncat în apa mării. Heracle. pe ţărmurile Mării Negre. a luat numele de Egeea.l-a păstrat veşnic pe Tezeu. ce era prinsă de cel mai-nalt catarg. Iar valurile l-au izbit de stîncile din ţărm. unde a fost o vînă-toare vestită-n lumea de-altă dată. Cu moartea-n inimă-a lăsat-o pe Ariadna lui în Naxos . Iar amazoanele... pentru că vă prefac în broaşte. nici soţii tăi de drum. la miezul nopţii şi el. zdrobindu-l. Tezeu ajurKje regele Atenei Tezeu. Atîta doar că-n tulburarea ce-i cuprinsese. De n-ai să laşi copila-n Naxos. unde el şi-a sfîrşit viaţa. au fugit10. Cînd a ajuns Tezeu pe ţărm şi a aflat ce s-a-ntîmplat.şteaptă mame-nlăcrimate. i-a-ncuviinţat s-o ia ca sclavă pe-această fiică a lui Ares. pluteau mereu.

. O uneltire a zeiţei Afrodita Ca mîngîiere-i rămăsese numai micuţul Hipolit. cu pieptul gol. Îndrăgostită peste fire. pe areopag. Atunci. Era . care-i lega pe amîndoi. ascultaţi !. unde stăteau de luni de zile teribilele amazoane. Antiopa. Au mai trecut. porneau din cînd în cînd la luptă şi atacau colina lui Ares 12. Tezeu lupta nebiruit. 6 83 Numai că în puţină vreme. . cu fruntea lată şi senină. Era. Da. în acest fel. pînă pe-Acropolă. Pacea s-a încheiat. De-aceea. cum îl cîntau aezii. Lipsiţi de hrană. N-avea statură herculeană. şi timpul tot şi-l petrecea colindînd codrii deşi ca peria. însăşi regina Antiopa. o clipă. cum aţi aflat. Eu mor.. a căzut jos.. şi lîngă el sta Antiopa.. regina Etra din Trezena.Ai grijă doar de Hipolit !...de cenuşă. ea. Ea aceea ce fusese învinsă de elini. fireşte. Parcă-i o flacără-n văzduh. Frumosul trup al Antiopei se preschimbase într-o mînă -. Ochii s-au înceţoşat şi.. dată ca pradă lui Tezeu . în frunte avîndu-l pe Tezeu... şi amazoanele-au plecat spre ţara lor cea depărtată de lîngă Pontul Euxin. a spus regina.Tezeu !.. s-a făcut nunta la Atena. Şi el de ea... numit de mamă Hipolit. Ţimbalele-au ţipat a jale şi trîmbiţele au sunat tristul sfîrşit al bătăliei.. Deodată scînteiază-o lance.lupta acuma să nu fie eliberată din sclavie.. dînsul se pleca zeiţei Artemis. Lancea i s-a înfipt în piept. ca să respingă pe-amazoane.şi amazoane şi elini.. se povesteşte c-a fost o mare-ncăierare acolo. şi lancea l-ar fi nimerit. scăpînd suliţa din mînă. Pe lîngă soţul său lupta...au pornit marşul spre Atena. Zei !.Zeiţa Afrodita este prea dezmăţată. deşi fusese luată pradă. îşi bate joc de muritori. mult prea tîrziu. s-a născut un fecior bălai.. spune povestea.... trăgînd săgeţi la întîmplare. Iar lambierile-Afroditei sta rece şi nepăsător. şi voinic.. fecioara ce ocroteşte vînătoarea.. frumoasa Antiopa. O amazoană îl ţintise cu îndrăzneală pe Tezeu.. iar fiul ei.fierbinte încă . era şi chipeş. nu vrea să-audă de legătura căsniciei..... Şi el creştea sub privegherea tatălui său şi a bunicii.. sînt besmetici amîndoi. în fruntea oştii-ateniene. umblînd după sălbăticiuni. atenienii. Şi toţi războinicii s-au strîns ..cît să fi fost ?. Ele au înconjurat oraşul şi i-au silit pe atenieni să se retragă pas cu pas. Crescînd mai mare. pe credincioasele-amazoane şi viaţa ei de-odinioară. Şi ea. şoptind uşor : .. Acolo i-au asediat cîteva luni.. dar prea tîrziu.însă Tezeu.. Au înălţat un rug uriaş. s-a repezit în faţa lancei. şi. un an întreg. Şi-atunci. din iubirea asta mare. Hipolit prinsese gustul vînătoarei. Dar într-o zi. Ah !. Tezeu a rămas trist şi singur lîngă mormîntul Antiopei.nemulţumite că Antiopa fusese luată de Tezeu . . zicea el. . s-a-ndrăgos-tit de-nvingător... oştirile de amazoane . însă era mai graţios. nu mai avea altă dorinţă decît să stea mereu alături de preaiubitul ei Tezeu. ba şi mai bine. tot ca ea. Lupta a încetat pe dată. smintitul Eros.. Pentru că ea uitase totul. Şi.

_ . zeiţa a hotărît să se răzbune. Tezeu a-ncuviinţat ca nunta să aibă loc cît mai curînd. înăbuşindu-şi dară jalea. şi a strigat spre el. îl implora pe Hipolit : . In locul lui.Cum îl iubesc !.. lăsînd uitate şi-Atena cea cu cer senin.. pacea-ntre Atica şi Creta s-ar fi statornicit deplin. întîia soaţă-a lui Tezeu.. îşi spunea ea.. Chemînd la sine pe arcaşul cel zburător. oricît s-au silit zeiţa care dă patima iubirii şi fiul ei.. A spus însă că face nunta... Cum m-ai jignit. şi-n primul rînd cu atenienii. îndrăgostită nebuneşte de vînătorul Hipolit. Uitînd cît sînt de credincioasă.O !.. numai dacă frumoasa Fedra jură că va fi mamă bună fiului său.. el a pornit către Atena. nunta îndată s-a pornit.Soţul meu drag.Vreau să am pace cu Vecinii. i-a poruncit să-şi pună-n arc săgeata cea mai otrăvită şi s-o ţintească pe mireasă. plîngînd : . şi pe Tezeu.. . M-ai jignit. Şi-nveninată de săgeata preauşuraticului Eros. a spus zeiţa Afrodita.. răzbunătoarea Afrodita. . ce-l dobîndise odinioară cu-Antiopa. Mai trebuie spus că Ariadna. Vreau să se stingă vechea vrajbă. Aşa grăia.. minţind anume. căci altfel mor !. numită Fedra.. după regina Antiopa. o izgonea. mi-a fost dat astăzi să îndur cea mai amarnică insultă. Tu pîngăreşti tot ce-i mai sfînt : respectul meu de fiu. Dar Hipolit. Şi-a alergat pînă la rege. spusese noul rege-al Cretei. stăpîn şi rege. cu mintea rătăcită. A stat de vorbă cu Tezeu şi l-a rugat să-i facă cinstea şi să primească de soţie pe sora lui.. .. Să ne ascundem fericirea. ai să plăteşti şi tu cu viaţa. scot paloşul din cingătoare şi ca pe-o fiară te ucid. Mireasa a jurat în templul zeiţei Hera c-o să fie într-adevăr o mamă bună şi. care mă tot nesocoteşte. aflînd această întîmplare. cu ochii-n flăcări.. arcaşul Eros... mîniată că Hipolit o alungase. să făptuiesc. erau toţi fraţi. In acest timp Minos murise. Ca să se facă-mpăcăciunea..... pe dată. iată c-a sosit şi vremea să-l pedepsesc pe Hipolit. Iar Fedra s-a simţit.. Fedra. pe tron. ce încă îl mai mistuia. Tezeu a stat puţin pe gînduri. nesocotitul Hipolit m-a conjurat să fug cu el. în taină.pînă la marginile lumii. Hipolit. Tragicul sfîrşit al lui Hipolit şi-al Fedrei . şi chiar iubirea ce-o datorezi soţului tău. cea mai grozavă dintre crime. în Creta venise rege Deucalion.Şi.. nu l-au clintit din hotărîrea pe care-o luase Hipolit de-a nu iubi nici o femeie.. cu Fedra şi cu Deucalion. Să ne aruncăm pe o triremă şi să plutim spre depărtări . vino. 85 De mai rosteşti doar un cuvînt. umplîndu-i inima de fiere şi dragoste nelegiuită pentru feciorul lui Tezeu. pe lespezi. Şi.. Aşa grăia şi nu ştia că vorbele i le şopteşte.Ei.... zicînd aşa : . regina Fedra. în acest fel.. tînărul Eros. Dar pentru asta. isprăvindu-şi jurămîntul.. Hi-polit. supărată rău. de fapt. Dacă primea s-o ia de soaţă. Iar Fedra a-nceput să ţipe şi să-l blesteme pe flăcău : . vino.. Răzbună-mă.Hai să fugim.Femeie fără de ruşine. la ureche. Hai. s-a zvîrlit în genunchi.

văzînd pe Hipolit cu fruntea făcută ţăndări. cu şapte capete. Mergea ca orb.. Ascultînd glasul lor. între stînci. Hipolit n-a fost vinovat. rege peste lapiţi. în inimă. Hipolit a murit. Se clătina. numai eu sînt ticăloasa !. a rostit : . din apa mării s-a ivit .Nu ! Nu-i adevărat.. soaţa mea !. Mergînd însă pe cale s-a întîlnit c-un prieten.. Şi fiindcă iau vorbit de frumuseţea fetei regelui din Sparta. Ba chiar l-au îndemnat să meargă s-o răpească.. El se urcase într-un car. „De e atîta de frumoasă Elena.. E. Ci eu.. dar în clipitele acelea. cu vorbe iscusite. El şterge suferinţa şi face să renască.. tînără şi voioasă. Deci.. ce-l duceau ca vîntul. Ajuns pe prunduri. Din cer. trei cozi şi cu colţi lungi ca nişte suliţi. Tatăl nu s-a uitat spre el .. pe ţărm. să aibă un fecior. doi cai sălbatici. ce se cheamă Elena.. Cine o să-i ia locul ? ApBi i-au povestit că regele din Sparta are o fată mîndră. Tezeu a rămas nemişcat un timp destul de lung pe tronui. Fedra şi-a dat moartea cumplită. Neascultîn-du-şi vizitiul. la rugămintea lui Tezeu . Eu nu pot să-mi pedepsesc feciorul drag. Cît l-a plîns pe Hipolit13. o Tezeu !. Atunci Tezeu s-a ridicat. au început să-i spună. O !. s-a pregătit de drum. Tezeu s-a hotărît să-şi ia o nouă soaţă. El auzea vorbele Fedrei. a început să strige tare : . păşind încet spre malul mării.să ştii !. A alergat către palat : şi-a pus pe gîtul alb un ştreang. cel mai divin balsam.. a cugetat Tezeu. Regina Fedra ce-l urmase pe soţul său. pe nume Piritou.prin hotărîrea lui Poseidon. speranţa . copilul ce s-o naşte va fi la fel cu ea". 86 „Vai. socotind curtenii că prea e lung amarul regelui lor. Vraja zeiţei Afrodita s-a risipit.. Înlănţuirea din Infern Dar timpul care trece poartă cu el uitarea. sfărîmînd în bucăţi carul. Dorinţa ei se împlinise. către Micena. Iar caii s-au speriat de el. I-au amintit că n-are nici un urmaş pe tron. şi totuşi nu-i venea să creadă. zdravăn.Răzbună-ţi soaţa. Dar Fedra hohotea acolo şi-l implora cu glasul stins : . Te rog pe tine. doar eu am fost aceea care l-am ispitit .u. Pedeapsa ei căzuse grea. l-au omorît pe Hipolit. deodată şi-a venit în fire. Tezeu. Fă dreptate şi loveşte-l pe Hipolit pentru insulta odioasă adusă Fedrei. Tezeu.. să se răcorească de jarul care îi frigea inima lui nevinovată. Şi la car înhămase.Tată !.un monstru mare cît un munte. cuprinsă de remuşcări. caii s-au avîntat pe stînci şi... Tezeu !. Şi el vroia să aibă o soaţă-ncîntătoare. zeiţa Afrodita văzuse totul şi zîmbea. precum era Elena.dorinţa de-a trăi. prin spînzurătoare.Lovit ca de-o măciucă-n creştet. pe Hipolit... Vorbele ce-l învinuiau atît de tare pe feciorul cel mult prea drag. că omul e o fiinţă ce nu poate trăi doar în singurătate.. E lesne de-nţeles durerea ce l-a-ncercat iar pe Tezeu. trecîndu-şi mina peste tîmplă şi. Tocmai gonea pe ţărmul mării. căci regele din Sparta nu vrea s-o dea de soaţă nimănui. Poseidon !. ce-am făcut !" şi-a rostit ea. Şi astfel. . Hipolit.

prima zi după nuntă.. . ca Tezeu să-l ajute pe prietenul lapit să-şi afle o soţie la fel de minunată. .. au intrat în Infern . Printr-o peşteră-adîncă. . Dar rămînea acuma. potrivit învoielii. regele din Atena. dar chipul i-a rămas la fel de neclintit. Ba. Am sprijin la nevoie pe eroul Tezeu. Cum aţi intrat pe tărîmul acesta. . şi-au mers drept spre palatul măreţ. Braţele lui vînjoase. să vieţuiască-n pace. şi să meargă cu el pe tărîmul lui Hades.. Dar fiindcă aţi venit pînă-n Infern. a răspuns Piritou.Iat-am venit la tine să-mi dai pe Persefona. Nu ar fi vrut Tezeu să-şi părăsească soaţa prima zi după nuntă.. ce se găsea în Argos.. să mi te-mpotriveşti. Noi ştim să ne luptăm. Dar n-a grăit nimica. şi bucuria mare pe rege şi curteni. Şi cel ce-a cîştigat-o a fost însuşi Tezeu. au şi rămas lipiţi.S-au înţeles atunci să se ajute-n luptă.. după atîţia ani. Tezeu. Tezeu a fost urcat pe-o stîncă de la Scira. la mine.. l-a legat şi-n lanţuri zeul cel mohorît. bătrîne. Deci nu-ncerca. Persefona.. Şi printr-un vicleşug.Ce vreţi ?. Ca rege-a găsit însă pe-un duşman. prevăzător . unde locuia zeul cel veşnic mohorît. ca să-l elibereze pe eroul Tezeu.. fără frică. Dar cum s-au aşezat pe jilţul fermecat. Piritou. fără de vrerea mea ? i-a-ntrebat.. şi-apoi să se coboare în regatul lui Hades.Ce să facem acolo ? l-a întrebat Tezeu. Mîhnit s-a hotărît să se retragă-n Scira. au aflat pe Elena. la sorţi.. 87 Pe drum au tras la sorţi. să-l sprijine pe cellalt să-şi găsească o soaţă tot la fel de frumoasă. . Şi n-a putut Tezeu să-şi salte multă vreme. Şi s-a întors acasă Tezeu. şi să mi-o fac regină în ţinutul lapit. de-argint..Bine ! a glăsuit. Gingaşă era fata.. A trebuit să vină Heracle în Infern. Hades. Menesteu. Iar de sus. au răpit pe Elena. rece. Lăsîndu-şi dară soaţa în grija mamei sale. ce-au apărat Atena. şi nu-l putea călca. el a fost prăvălit în genunea de ape. Cui or să-i cadă sorţii .s-o aibă pe Elena. Au suit-o-ntr-un car şi-au dus-o la Atena... şi ochii săi albaştri cercetau mustrători Olimpul depărtat. cu tot zbuciumul său. Voinicii. prin trădare.s-au aşezat pe jilţ. ce tocmai dănţuia la nişte mari serbări în cinstea lui Arte-mis. Iar regele lapit i-a cerut lui Tezeu să-şi părăsească soaţa.care tot se temea că eroul Tezeu va cere-napoi tronul. Iar cel ce-o cîştiga-o în acest fel. Hades s-a mîniat pentru aşa-ndrăzneală. buna regină Etra. trupul lipit de piatră. . Făcuse jurămîntul să-l ajute pe prieten. dar şi-aci l-a urmat ura lui Menesteu . smulgîndu-l de pe stîncă. Eroul s-a izbit cu fruntea sa senină de colţuroase stînci. Zis şi făcut. Dînd ei o luptă grea cu oastea de la Sparta. Iar mama şi soţia răpite de spartani..S-o furăm pe nevasta lui Hades. vă rog să staţi puţin şi să vă odihniţi pe acel jilţ de piatră. rece şi mohorît. S-o ducă la Atena şi aici sarunce zarul. cum au călcat în Sparta. Şi-a început să rîdă. şi nu ne este teamă de tine nici atît. au ră88 mas fără vlagă. Tezeu s-a îndreptat cu regele lapit spre tărîmul lui Hades. răpind-o pe fecioară. o insulă frumoasă.. s-o iau eu de soţie !.. Dar valurile mării l-au aruncat la ţărm.

Osemin-tele-acestea au fost duse-n Atena. scormonind o movilă cu ciocul său de fier •. cu valurile sale verzui. de pin. şi fiecare ţinut vroia să se mîndrească cu vitejii săi. ca hicurg. pustiiri şi cu monştri zămisliţi în apele marine. a fost zidit un templu eroului Tezeu 15. i-au pus. furtuni. pînă ce a venit un trimis al Atenei şi i-a aflat mormîntul. spuneau aezii. unde sînt evocate şi alte figuri istorice. Cînd a venit trimisul. este cunoscutul scriitor Plutarh. se tot cutremura şi se prăbuşeau coaste sau insule. jiurtînd în mînă o măciucă sau o ghioagă de aramă . Pericle etc. De la numele monstruosului Sinis cred unii că ar veni cuvîntul sinistru . chiar pe locul unde se zicea că ar fi fost el răpus. (Etra se tîlcuieşte prin „cerul cel senin". pe care se lăsase vulturul din văzduh. în cinstea zeului Poseidon. lăsat în Sciron. fiul lui Hefaistos. Pare foarte curios că mulţi dintre monştrii doborîţi de Tezeu erau 89 socotiţi fiii lui Poseidon.. Aici a stat. Biruitorii în concursurile la suliţă. autorul viarei lucrări „Vieţi paralele". cum le ceruse însuşi stăpî-nul mărilor.Oameni necunoscuţi l-au adunat din ape .) Grecilor le plăcea să spună că pămîn-tul Eladei răsărise din mare. în Sciron. dealtminteri. fiul lui Poseidon. pe cînd toţi ceilalţi au mai mult caractere regionale. Heracle era. voinicul Tezeu este şi el înfăţişat de multe ori pe vase şi în sculpturi. pentru faptele sale. ca şi Heracle. Amîndoi zeii se însoţiseră cu mamele celor doi eroi. forţele omeneşti. zguduit de vulcani. în mare. adică ai tuturor elinilor. disc. Tezeu. pare-se. lîngă ele un paloş şi-o lance ascuţită. Alegoria pare că vrea să amintească de timpurile acelea cînd pâmîntul Eladei. fiul lui Zeus. aşa-numitele jocuri istmice. Tezeu este şi el un fiu al lui Poseidon. 3. Fiecare basileu dorea să se tragă din-tr-un anumit erou. Pe temeiul acestei legende. alături de Heracle. ce îi era părinte. sub cerul cel albastru. valoarea unui simbol al luptei împotriva răului. . erau încununaţi cu ramuri verzi. Tezeu a reprezentat. Cel care povesteşte viaţa lui Tezeu. Note 2. Toţi aceşti monştri întruchipează relele pe care le poate face marea. fusese luat în slavă şi făcut semizeu.ceva sau cineva care provoacă spaimă. 4. pentru odihnă. Ca şi Heracle. de însuşi Tezeu. bunăoară. după legende. Intîraplările prin care trec Heracle şi Tezeu sînt însă de multe ori asemănătoare. poporul care luptă cu urgia naturii : cutremure. Temistocle. Solon. socotiţi un fel de eroi naţionali. fără de voia acestora. Iniţial deci. locale. Săpîndu-se movila. născut în Beoţia. un loc de frunte. destule veacuri. 2. vieţuind între cerul albastru şi senin şi marea nesfîrşită. Iară peste mormîntul cel gol. 5. alergări cu carul sau în lupte. un vultur din văzduh s-a coborît în Sciron. fratele lui Zeus. şi Tezeu. revărsări de ape. care bîntuiau odinioară lumea. deci tot un fecior al mării. s-au găsit oseminte. către anul 46 al erei noastre. oasele în mormînt. In amintirea biruinţei asupra lui Sinis.ghioaga cucerită de la hainul Perifete. Iar valurile tulburi năpădeau peste ţărmuri şi părăduiau aşezările. însă mama lui este Etra. Heracle şi Tezeu erau. oroare. nimicind pe oameni. de zeii olimpieni. Tezeu ocupa în vechile legende ale elinilor. după cîntecele vechi ale aezilor. uitat. Jocurile aveau. au fost organizate. Tezeu este un nimicitor al monştrilor şi răufăcătorilor. Tezeu este în acest caz simbolul poporului Eladei. Aceşti viteji.

Murnu.S. Hora de la Cnosos. agricultori şi meseriaşi) şi hotărîrea ca toate funcţiile statului să fie ocupate numai de nobili. Legenda lui Hipolit şi a Fedrei a fost zugrăvită pe un vas aflat la muzeul din Berlin. la Tezeu. pe un sarcofag care se găseşte la Ermitajul din Leningrad. şi despre Dedal. Fetele toate au gingaşe rochii de in şi flăcăii Bine ţesute veşminte ce scînteie blînd ca oleiul.care nici nu ştim dacă o fi existat vreodată. sub acest nume sau sub altul . Tot acolo. De zei luminat cîntăreţul Zice din liră-ntre ei. poate cele mai mari şi mai fastuoase serbări din Elada. Joacă ei toţi. în paginile acestei cărţi. Ele au conciuri pe cap. aci în şiraguri se saltă-mpotrivă. ce cîrmuia Atena. de-o-ncearcă cu mîna-i Meşter olarul. Ei urmăreau să dea un nimb de divinitate lui Tezeu. după biruinţa lui Tezeu. Nemuritoare este o marmură ce o înfăţişează pe Ariadna adormită. 14.. în timp ce atenienii fug. Scena a fost zugrăvită. şi apoi chiar al aristocraţiei funciare sclavagiste. Şi-n vreme ce cîntecul sună. poetul francez Quinault. se povesteşte mai pe larg în legenda următoare. se dau tumba în mijlocul gloatei". un palat cu multe culoare încîlcite. alcătuite de ei. Zîmbetul ei de fericire. 1955. aristocraţii au impus transformarea mitului său popular în acela de erou al aristocraţiei gentilice. 13. Se învîrtesc doi ghiduşi. Mai tîrziu. de mitul nobil al lui Tezeu s-a folosit mult aristocraţia sclavagistă. despre care se povesteşte mai departe. Durerea lui Tezeu răsună încă şi astăzi în tragediile celebre scrise de Euripide. cu scopul de a-şi întări stăpînirea asupra poporului. aflat la muzeul din Berlin. 6. In general.a fost născocită de aristocraţi. 9. Despre labirint. E. frumoasă podoabă de aur. Dînşii au săbii de aur la chingă de-argint atîrnate. 12. Prin legendele născocite despre el se stabileau avantajele aristocraţilor. Insă rar poate fi văzut ceva mai frumos decît întreaga legendă a lui Hipolit şi a Fedrei. Pe faţa încîntătoare a fetei s-a aşternut un zîm-bet blînd. constructorul său. în care se afla monstrul Minotaur. la adăpostul legendei .în româneşte de G. Legenda cu vulturul coborît din slavă peste mormîntul lui Tezeu . 10. artistul antic pune alături şi pe zeiţa Afrodita. 11. cu siguranţă.care biruie toate relele ce le stau în cale.A. între altele. la Atena. 7. în triumf. 8. pentru a-şi întări (aşa cum arătam şi mai sus) măsurile şi legiuirile asupritoare pentru popor.L.P. Şi aci-ndemînateci şi iute s-avîntă Hora învîrtind ca o roată ce-o mişcă. Colina lui Ares sau areopagul. a fost cîntată de însuşi Homer în „Iliada" : „Tineri acolo şi fete bogate în boi o mulţime Joacă-mpreună în cerc şi cu mîinile prinse deolaltă. Iar privitorul îşi închipuie durerea care o să brăzdeze chipul acesta cînd. Despre el se povestea că instituise serbările Panatenee. în tragedia „Tezeu". Este vorba de faimoasa călătorie o argonauţilor. aşa cum o fost înfăţişată de un sculptor din vechime. Visează. se va trezi şi va vedea că a fost părăsită. în cu-rînd. Lumea-ndesită înconjoară hora cea plină de farmec • „Iliada" . din secolul al XVll-lea (pe muzică de Lulli) ne cîntă sosirea fiului Etrei şi al lui Poseidon. 90 Şi se desfată privind. Astfel i-au atribuit împărţirea populaţiei în trei clase (nobili. pe un vas antic. Seneca şi Racine.

ştiţi prea bine.despre Tezeu. Urmaşii săi se cade să ia în stăpînire insula şi poporui. seamănă uimitor cu a unui alt erou. Compatrioţii lui Tezeu. ei erau ocrotiţi.. . al doilea Heracle !. au spus unii bătrîni. mai tîrziu. 15. Templul închinat lui Tezeu se numea Tezeion. A fost pictat de Micon şi Polignote. Şi Zeus. să găsească azil oricine. a grăit iară Minos. . Dar eu sînt cel mai mare. nici un stăpîn de sclavi.ea s-a căsătorit.cum avea obiceiul . născut în Argos de frumoasa Danae. cînd mulţimea striga : „Nimic fără Tezeu '. Iar alţii l-au sculptat în marmură şi lemn sau l-au turnat în bronz. . Creta e ţara lui. s-a născut tot în Creta. ca o umbră ce purta în mîna dreaptă o lance.Mărturie mi-e mama. atenienii.. a doua oară.Ba ne-nvoim.. Pornind înot prin apa mării. Din dragostea lui Zeus cu fata feniciană. Acela care se spune că i-a adus osemintele lui Tezeu la Atena a fost aristocratul Cimon.Şi ce dovadă vreţi ? .. Poate nu vă-nvoiţi ?. într-adevăr. E vremea să dezvălui acum o taină mare. înfăţişarea sa.. Zeus ne-a zămislit pe mine şi pe fratele meu. Iar coasta unde-a poposit cu fata Zeus era a unei insule. împlineşte o rugăminte-a ta ?. precum se pare. cită vreme se găseau la adăpostul templului. Cere-i tu lui Poseidon. Nu putea să-i mai atingă nici un aristocrat. s-ar fi ivit pe cîmpul de luptă Tezeu.Asta nu-i de ajuns. pînă ce aceştia au biruit. părăsind-o pe tînăra-i soţie . ce e aici de faţă. l-au mai cinstit pe eroul lor.. numele ei1. şi el ar fi luat conducerea oastei de viteji atenieni. dacă ne dovedeşti că tatăl tău e Zeus. . Roagă-l să scoată-ndată... Nu peste multă vreme. cu regele din Creta : Asterios. Asterios s-a stins. în marea bătălie dată la Maraton. cu Europa. Nu doară fiindcă mama a fost aici regină. în Tezeion putea.. pe care-l lasă pustiu azi vechiul rege. 92 . din a'ceste sculpturi. chiar aceia care erau urmăriţi de puternicii zilei. Şi. mi se cuvine mie. zeii or să te-asculte. copila unui rege fenician. şi în cea stingă un scut. chiar sclavi sau condamnaţi. Noi vrem altă dovadă.. stă-pînul a purtat-o pe fecioară pînă într-un tărîm îndepărtat. dealtfel. organizînd serbări. Minos a fost întîiul. Atunci... Ajunşi în acest templu. să vedem. 91 DEDAL Şl ICAR ZEUS SE PREFĂCUSE ODATĂ-N TAUR şi o răpise pe Europa. au zis bătrânii. din valurile mării... poporul s-a adunat la Cnosos.Uite.. primul născut de mama. El este apărătorul oraşului Atena. fireşte. Dar Zeus. de către artiştii Hahrilion şi Eufroniu... renumitul Perseu. cum spui.. un taur fermecat. oraşul cel mai mare din vremurile-ace-lea. El nu e tatăl nostru. pe nume. dacă-i eşti fiu lui Zeus. în ană.. Această parte-a lumii avea să poarte. Al doilea : Radamante. Minos a luat cuvîntul şi a rostit semeţ: .Tronul." După unele legende. s-aleagă un nou rege. feciorul lui Zeus. Insula Creta 2. au răspuns toţi cretanii. Tezeu a fost zugrăvit pe vase în culori roşii. Asterios nu-i tatăl copiilor Europei. s-au născut doi feciori. murind el. se spune ca' în ceasul cel mai greu.

a avut loc şi danţul.. şi el o sămplinească. Tu. S-a rîs... totuşi am să-ncerc. au glăsuit bătrînii cei neîncrezători în vorbele lui Minos. ce-l rog azi. a glăsuit Europa. . au glăsuit bătrînii. Taurul ce ieşise din valurile mării era mult prea frumos şi s-a gîndit că este mai bine să-l păstreze.. în schimb a dus. a mai dat răspuns Minos. dar Şi-a adus aminte că Minos e feciorul olimpicului Zeus.. Printre ei şi Poseidon.Să fie dară rege !. s-a mîniat grozav şi a vrut să-l ucidă pe mincinosul rege. s-a plecat de genunchi. De cînd îl aş-: teptam..... un animal ca toate. ce spui ? .Asterios s-a dus. . S-a petrecut zilei nenumărate. preaputernice zeu !. Europa. a spus Europa feciorului său Minos... au strigat toţi. Sînt trei zile din ceasul cînd l-am urcat pe rug. Ckid a văzut Poseidon înşelăciunea asta. taurul s-a-ndreptat către fiii lui Zeus. Poseidon a glumit cu oaspeţii. precum î-a fost gîndul. ţi-1 voi jertfi tot ţie.Ba. Cenuşa lui e rece.. alături de-Afro-f dita şi Helios. a făgăduit Minos zeului mărilor. e adevărat!. Şi-a cugetat că-i bine să-l pedepsească altfel. Nu chiar aşa făţiş. Ne trebuie alt rege. dulcea Pasifae. Mai ales către Minos. Ochii ca de safir şi părul mai bălan decît petala albă a unei flori de crin. . ai fost soaţa lui Zeus şi i-ai născut feciori ! Pe unul dintre ei ţi-l facem astăzi rege.Să fie !. Minos . .. desigur. Cu pasul maiestuos..s-a dus către un templu închinat lui Poseidon şi s-a rugat de zeu să-i împlinească voia şi să scoată un taur din apa verde-a mării.. lovindu-l cu tridentul . Iacătă şi sorocul. drept jertfă. nu a mai vrut s-aducă jertfa făgăduită..cu un cortegiu de fete şi femei . legat între copaci. Ca Zeus 93 să nu afle că i-a lovit odrasla şi să nu se răzbune... . A început ospăţul. Nici nu se mai văzuse un astfel de-animal. Dar cum s-a văzut rege. Ajuns în faţa lor. Pe Minos. Apele au crescut. părinte al gingaşei fecioare. Avea un trup uriaş. cu-aceste vorbe. o fată-aj soarelui. Taurul lui Poseidon iese din mare De cum şi-a sfîrşit ruga Minos.. Selene şi mulţi alţiij Cine poate să ştie cîţi or fi fost cu toţii ? !. fii slăvită.. dar n-a uitat o clipă că el venise-acolo doar spre a-şi împlini do-: rita răzbunare.Aha !. Valuri albe de spumă s-au repezit spre ţărm şi au adus cu ele un taur fermecat''. cu Minos şi chiar cu Pasifae . A mai lăsat o vreme. S-ar putea ca Poseidon să nu vrea să teasculte. Astfel a ajuns rege peste insula Creta feciorul cel mai mare al frumoasei Europa. Şi-atunci cobori ocara grea şi pe capul meu. .. a săvîrşit şi fapta. pînă cînd noul rege a vrut să se msoare şi aflat că el şi-a ales ca mireasă pe. a spus Poseidon. J . -.. prin care tu vei face dovadă că sînt fiul lui Zeus..Iar taurul acesta.O. şi feciorul meu Minos e cel mai potrivit. şiacolo l-a ascuns. La nuntă-au foşti poftiţi eroi şi regi şi zei.. Într-o lună sau două s-a pregătit şi nunta.Nu cere. marea s-a-nvol-burat şi s-a pornit să geamă.Şi. E fratele lui Zeus. A dus într-o pădure taurul lui Poseidon.. din cirezile lui.

dar cap avea de taur.. Şi mîndra Pasifae.. Ha !. Înainte de dînsul statuile-ar fi fost. Ci vroia să sfîşie. O !. Artistul le-a dat formă de trupuri omeneşti butucilor de frasin. cleştele şi ciocanul şi chiar firul cu plumb. Trupul ciudatei fiinţe era de om.numită Minotaur 4 . fireşte. erau aievea. El a cioplit cu dalta picioarele. mijlocul. Osîndă mai cumplită dată de olimpieni unei tinere fete ne-ntinată la suflet. Pasifae jelea înfricoşată. precît se povesteşte.. îşi ascunsese fruntea în palmele-amîndouă. tot prii vrajă. de om.. şi-a simţit ochii tulburi şi inima pierdută şi gîndul răvăşit. ferăstrăul.. numai carne.s-a repezit furios şi s-a luptat cu ea. zei. Nu mai ştia să vadă cele din jurul ei. cu păr. de fag sau de stejar. oricît s-ar strădui. Minos şi-a amintit că locuia în Creta artistul atenian. statuile de lemn din timpurile vechi . Să nu poată ieşi. înţelegînd c-a fost lovită de Poseidon. să nu-i mai vadă chipul atît de monstruos ? Şi să nu-i mai audă răgetul său de foame. şi a săpat în lemn trăsăturile feţei : nasul. ici-colo. gura şi ochii.cînd erau măiestrite de mîna lui Dedal . şi gîtul. burghiul.Curînd ?. sub vraja asta cruntă. ca lupul... ca şi de Afrodită.. numai butuci de lemn. cînd au zărit cretanii cele dintîi statui cioplite de Dedal.avînd şi ajutorul frumoasei Afro-dita . Iar pe soţul ei Minos îl vedea ca pe-o fiară ce-ar vrea să o sfîşie. îndurerată. spre hazul tuturor .îţi trebuie curînd ? .. ce-i de făcut ?" în marea disperare care îl cuprinsese. tăcut. Legendele ne spun c-a inventat securea. şi mîine. Şi ochi avea. trimis de Euristeu să prindă taurul. le-au zăvorit în beciuri sau le-au legat cu sfori. El făptuise lucruri cu totul minunate. dar să-l faci aşa. gîndindu-se mereu : 94 „Unde-ar putea să fie ascunsă fiara asta atît de sîngeroasă. I se părea. Dihania aceasta . ca tînăra regină să odrăslească ... Şi-n primul rînd. în ziua ei de nuntă.luînd-o chiar drept duşman .Să-mi faci. pe care o născuse regina Pasifae ? Unde-ar putea s-o ducă.. cum se hrănesc copiii cînd sînt încă micuţi. cu bot. . Socoteau că sînt vii. sub pumnul lui grozav. ciopliţi puţin. şi braţele. Socotind că-i o fiinţă ca toate celelalte .. un palat măiestrit. înecaţi în sînge. răsună peste tot şi-ncarcă de ruşine pe regele din Creta. că rîd sau glăsuiesc.biata ! . nici că s-a mai văzută Regina odrăsleşte pe Minotaur Şi nu i-a fost nici asta de-ajuns zeului mării. a rostit Minos artistului Dedal. A făcut. ca nu cumva să fugă.. Xoanele diforme.nici nu dorea să sugă. Iar regele. Precum se povesteşte. de pildă.. c-un meşteşug. este-un tînăr viteaz. Nu ştiu cum.Iar cînd a fost să plece . răi. care umple palatul. Cine-o intra acolo să fie bun intrat. precum. sub frunte.un monstru făr seamăn.'.zeul stăpîn al mării a săvîrşit o vrajă. .pînă s-a dumirit că-i neînsufleţită. şi astăzi de-ai putea. Monstru-nfiorător.păreau că-s în mişcare.. voinic şi falnic. scos de zeul Poseidon din valurile mării.. cu coarne. acest artist a fost primul sculptor de vază şi primul arhitect. fiindcă s-a sfărîmat în mii de bucăţele.. tot după legende. Şi. că taurul cel alb. Şi iată că acuma regele trimisese nişte slugi de credinţă să-l cheme pe Dedal. Nici nu poftea să pască la fel ca viţeluşii. Chiar voinicul Heracle. frumos.. ce se numea Dedal. . a văzut o xoană creată de Dedal.

Şi.. De nu vei izbuti. Tu eşti dator să-mi faci clădirea poruncită. tu însuţi vei fi dat drept hrană-acestui monstru născut de Pasifae. în el sentortocheau zeci.S-ascunzi pe Minotaur ?. Ai omorît atîţia tineri nevinovaţi din ţinuturi călcate de tine în picioare. între cei hărăziţi ca hrană pentru fiara închisă-n labirint.. chiar din insula Creta. prin voia lui Poseidon.. de săli şi chiar de scări. Dar ce tribut ? în sînge. da. stăpîne. cum ştii.Prea bine.Eu le-am dat.. . şi te aştept cu planul pregătit.şi-a ajutat iubitul. tot luptînd prin lume.. Dacă intrai acolo. în acest labirint5 .. Trebuie să-l închid. Dedal ? . L-a chemat pe Dedal şi i-a strigat aşa : . îi azvîrlea acolo păsări sau alte fiinţe şi faguri de albine. tot.Cu prinşii din război şi cu cei condamnaţi. te-ncurcai pe culoare.cu sfatul lui Dedal . da. Era înalt. şi. i-a silit şi pe ei să-i trimită tribut. Mă duc să-mi înjghebez un plan pentru palat la marginea grădinii. urcau sau coborau într-un astfel de chip. Minos a biruit cîndva şi pe-atenieni şi. sute de culoare. Şi ca şă-i ţie viaţa hidosului său fiu.. Iar buna Ariadna .. 95 Ai înţeles.. îi silea pe aceia care erau învinşi să-i plătească tribut. şi pentru că Ariadna fugise cu Tezeu ? Regele a aflat că artistul Dedal a dat sfat Ariadnei şi ea l-a ajutat pe iubitu-i Tezeu.. Şi oricît te sileai nu mai nimereai drumul. îmi este deci fecior... vrînd să ieşi. a glăsuit Dedal. Dar asta-i treaba niea. pesemne. peste tot.. vrea doar carne de om. Fecioare şi flăcăi ca jertfă pentru fiara ascunsă-n labirint.Pe Minotaur. Cînd n-avea prizonieri.. nu mă-nspăimînt. Nu mai puteai ieşi. fără de nici un murmur. însă stăpînul Cretei era rege războinic. înalt .. In acest larg palat. îmi sfîşie supuşii ... Nu mai puteam să-ndur. Dacă-l ţin în palat. ţinuturi. Tu. Au plătit atenienii de două ori tributul. încît te năuceau. de vrei. că scapi neosîndit ? . stăpîne. dar s-a născut. să vii cît mai curînd.cum l-a numit Dedal .Tu le-ai dat ajutor ?.. crudule basileu. a venit şi Tezeu.. Şi cine să plătească ? Cine să ispăşească şi pentru Minotaur.Te du. Fâptuieşti numai crime. . El a doborît fiara şi a fugit din Creta. la mine în palat. cu miere-nmiresmată. . . Minos îi aducea în negrul labirint pe prinşii din războaie şi pe alţi condamnaţi. şi supunînd popoare. cîine atenian ? Şi-ai socotit. după obiceiul pe care şi-l făcuse. Era clădit din piatră.. de pildă.. Nici nu mai pot să-l văd. Ucide-mă acuma. dar neacoperit.a-nchis regele Cretei pe fiara Minotaur. Dedal construieşte labirintul Şi a plecat Dedal. Atîţia osîndiţi de tine pe nedrept. în fiecare an.Şi cu ce-l vei hrăni ? . te afundai mai rău. S-a apucat de lucru şi în puţină vreme a făcut un palat cum nu se mai văzuse în lume nicăieri. Aş vrea să-l şi ucid... Nu mai pot să-l aud. cîte şapte fecioare şi alţi şapte flăcăi. însă a treia oară. au fost mîn96 câţi de fiară. . Toate se-ncrucişau..

Da. voi.. sclavii s-au repezit. a mai rămas văzduhul. abia se mai vedea. Trecuseră de Delos şi de insula Păros. ce se numea Icar.. nu tenălţa prea tare şi fără chibzuială. şi le-a legat cu fire din haina lui desprinse şi le-a lipit cu ceară. l-a învăţat să zboare : . să le alcătuiesc aşa cum aş fi vrut. II 97 . cu mirare. Căderea lui Icar Şi. pescarii şi alţi oameni se uitau. Dar am să te închid . lîngă sine.' Şi-acuma să zburăm spre dulcea libertate . îmbătat de vîrtejul acelui zbor înalt. şi celelalte două i le-a pus lui Icar. In depărtări s-arată şi fermecata Samos.Icar. Tatăl şi-a luat feciorul în braţe şi-a grăit : .. Şi au vîslit din aripi.. El se uita-ngrozit la zidurile-nalte. Simte că se înalţă ca vulturul în slavă. îi strigă tatăl. Aripile acestea nu am avut mijloace. Şi-ndat-a luat bătrînul. Cînd fiul lui Dedal. Dar ce sîntem noi. şi-aşa. i-a dat sfaturi bătrînul . pe care-l dobîndise dintr-o căsătorie cu-o sclavă a lui Minos.. cum nişte pămînteni puteau zbura ca zeii. nu uita ce ţi-am spus şi fii prevăzător î Numai că el. în labirint.Dacă regele Cretei ne-a-nchis drumul pe ape şi drumul pa pă. i-au adus şi feciorul. ajutat de fecior. Să ne-apucăm de lucru. Bagă de seamă.. hai.Hai să zburăm. a glăsuit Icar. să zburăm ?. . Alţi sclavi. . păsări ? a întrebat Icar... Nutream de mult în mine un gînd de acest fel. mai mult tîrîş. rămase-n labirint din timpul cît trăise preahîdul Minotaur. căci mintea ta isteaţă. pe ziduri. Ce-i drept. Aripa se des-princfe şi-ai să te prăbuşeşti. făcînd patru aripi6.Legendele Olimpului. bate din aripi tare. pene. S-au ridicat spre boltă şi au pornit în lume.Cum. în vremea asta. şi ceara se topeşte. aici în labirint. . cuprins în inimă de-o aprigă dorinţă de-a spinteca văzduhul şi-a se-nălţa spre cer. l-au purtat prin grădină pînă ia labirint. Nu sta nici prea aproape de valurile mării. cea plină de miresme. dragul meu copil ! Astăzi a sosit vremea ca să-i învăţ pe oameni să zboare prin văzduh. cumva. la semnul lui Minos. L-au înşfăcat de umeri..Nu.Priveşte cum se-nalţă vulturul prin văzduhuri ! Vîsleşte rar din aripi. dar..în schimb. Două şi le-a pus sieşi. Se ridică mai sus. S-au urcat sus.n-ascultă. tată. harul tău de artist îmi sînt de trebuinţă. De pe ţărmuri păstorii.. oase de păsări. Să nu-ţi treacă prin minte. Ajută-mă şi tu. Nu le venea să creadă... Nu te-apropia de soare.a spus regele Minos . tată. ca apa să nu-ţi ude aripile uşoare.mînt. prinzîndu-le-n curmeie făcute din veşminte. Creta era în urmă. să-ncerci să fugi. . cu fiul tău Icar. Chemîndu-l pe Icar aproape. nu socoteam că am să fiu silit atîta de curînd să fac astfel de aripi ca să scăpăm cu ele din ghearele lui Minos. în aceeaşi vreme. N-am să te ucid. Să te iei după mine.

îndurerat.. şi Minos îl întreabă : . şi ajungînd la el. Poate s-a rătăcit. Tocmai se auzise zvonul că dinspre Creta s-ar apropia şi Minos. . gelos pe pămîntenii care zburau ca zeii. uşor ca gîndul şi slobod să plutească pînă-n nemărginiri. bătrîn.Desigur.... s-a-nvoit să-l ascundă pe bătrînul Dedal. Cocalos îl pofteşte la el în ospeţie.. Icar nu mai era. unde sălăşluiau şi copilele lui. Helios trimitea valuri. nu-l mai ţinea nimica sub cerul arzător. Legi firul de mătase cu grijă de-o furnică. Icar s-a prăbuşit în valurile mării. de nu ştii ce-i cu sclavul. însă nu ştiu cum aş putea să vîr un fir lung. vezi bine.Ii vine să şi cînte. înconjurat de flăcări de aur.N-ai auzit. nu prea deştept. bietul. în scoica răsucită a unui melc de mare... peste mări şi pămînturi ? . Se-apropia sfîrşitul urzit de Helios. simţind căldura. Ea intră să s-ascundă.. Facem aşa şi-aşa..Icar. chiar de pe malul mării. să dogorească tare.......E lucru foarte simplu. se ridică.Şi l-a adăpostit într-o clădire mică. de mătase. Era către amiază. Mai ştii ce s-a întîmplat !.. nesfărîmată. îi dai după aceea drumul furnicii-n scoică. cu oaste. şi iacătă şi Minos coboară cu oştirea în faţă la palat.. A zburat mai departe. A fugit la Dedal şi l-a-ntrebat pe el.. . să-l găsească pe bătrînul artist şi să-l închidă iarăşi la el. Dedal. Dar între timp. Şi-a spus ce-l învăţase înţeleptul Dedal.Să vîri un fir de aţă într-o cochilie. cumva de-un sclav al meu. auzind glasul. a glăsuit Cocalos către vicleanul Minos ce sta şi-1 aştepta în sala tronului. ca să se răcorească. Ceara care lipea aripile uşoare a prins să se topească.. să chiuie. Ce zici tu... 98 Cocalos.. Şi regele Cocalos. rege. Degeaba da din braţe feciorul lui Dedal. Au trecut doar trei zile. nu-i nimica. în labirint. Firul să intre tot.. opreşte-te ! îi strigă tatăl care. Avîntul lui spre ceruri nu-l mai putea opri cu strigătu-i Dedal. n-a mai avut ce face. să curgă încetinel. Dedal.. a rostit iarăşi Minos..Ei bine. ascultă.. cu aripi făurite de mina lui isteaţă. c-un ţipăt disperat. La regele Cocalos Dar nu i-a răspuns nimeni. Parc-ar vrea să se smulgă din trup.Icar !. la regele Cocalos. Tîrăşte cu ea firul. Unde eşti ?. Penele s-au desprins. ce-avea răspuns la toate. Dar Helios. a glăsuit Dedal. Pe unde eşti ?. Apa l-a înghiţit pe loc. să strige. Şi zboară. eu nu m-oi supăra.. Se-nţelege. din ceruri. Cine n-avea nevoie de un artist ca el ? . E simplu. . Scoica rămîne-ntreagă.. . a dat răspuns Cocalos. mai sus. Nu-i mare lucru.. Am să te-ntreb ceva. însă Icar. mai sus... tu. . valuri de flăcări. Unde eşti ?. iar scoica să rămînă întreagă. a lunecat în cursa dibace a lui Minos. ca un nimb. El se-nălţa întruna. s-a-ntors îngrijorat şi şi-a strigat feciorul : ..N-am auzit.Ai dezlegat tu asta ? . în zboru-i. i-a cerut adăpost. s-ar putea ?.. nici nu-l mai auzea. L-a dus la fund 7. se apropia de ape.. De la acea-nălţime. . rege paşnic. mai sus. pînă-n Sicilia. precum vezi. .Am şi dezlegat taina. fără ca s-o sfărîmi ? Stai că-ţi aduc răspunsul. a început să ardă. care-a zburat. sau a căzut în mare..

Se povestea că mai tîrziu i s-ar fi găsit trupul şi ar fi fost înmormîntat „Odiseea". întors în patrie.. Ungă insulele Samos. că e-n mijlocul mării. ca şi despre Dedal şi Ariadna. o smoală clocotită care l-a-năbuşit şi l-a fiert ca pe-un rac. în haine preschimbate. isteţul XJlise. a rostit iară Minos. 6. şi mîndri Eteocreţi. Dar după moartea sa.Nu. grăieşte astfel Penelopei : „.. Cocalos. veneau. 100 în loc de apă caldă. Atîta l-a rugat pe feciorul lui Zeus : să mai rămînă-o seară acolo.P.. Cunoaştem din legendele anterioare că taurul a fost îmblînzit de Heracle şi adus la Micena. Pe-ntinsul ei sînt nouăzeci de-oraşe Cu lei de lei de limbi : ahei. şi să se odihnească. 4. Legenda aceasta antică are. după ce se stingeau. înainte de masă.de la acela al frumoasei prinţese feniciene răpită de Zeus sub chip de taur si dusă în Creta. Am amintit despre acest Minotaur. în loc de apă. fără îndoială. legenda lui Icar a fost des ilustrată. In artă. A fost cîntatâ mai ales de Ovidiu. 101 chiar în insula Samos.. eu poruncesc oştirii să-ţi ardă-ntreg oraşul.A. Nu-i adevărat. Este vorba de laurul care. Aşa a scăpat lumea de regele din Creta 8. 2. Şi-a-ncălzit în cazan.. Note 1. Şi oamenii foiesc în ea puzderii. Ştim că numele continentului nostru s-a dat . A oprit repede apa care curgea către sala de baie. Acolo l-a făcut. roditoare. Dar bătrînul Dedal. ce se numea Eac. Locul unde legenda spune că ar fi căzut în acea zi Icar este Marea Icariană.. Murnu. privind cu-amenin-ţare. Zeus l-a coborît în ţinutul lui Hades. E. multă legătură şi cu legenda românească despre „Meşterul Manole". Numai un singur om putea să născocească un astfel de răspuns.I-o ţară Ce-i zice Creta. în palat. 1956. cea mare. care aflase totul. în româneşte de G. turbînd mai tîrziu din porunca lui Fosei-don. pelasgi. încă din legenda anterioară despre Tezeu. pustia toată Creta. Intre oraşe E unul mare. Cu toţii hotărau destinul celor care. Tezeu. Mai tîrziu. regele l-a poftit să se şi îmbăieze. aduşi de Hermes. De nu mi-l dai. cellalt fiu al Europei şi-un alt fecior al său. la tine. care se temea să nu facă stricăciuni.după legendă . sa şi grăbit spre beciuri. dar aici lăsat liber de Euris-teu. unde Minos Fu împărat la nouă ani şi cel mai Apropiat de Joe. în Infern. după călătorii îndelungate. Labirintul construit de Dedal era considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii.L. Cnosos. l-a prins pe cîmpul Maraton şi l-a răpus. celălalt erou.. Se află-aici. mare judecător.. mîndră. cidonieni alături De dorieni războinici şi de oameni Dumnezeieşti. 5. Se numeşte Dedal. ca şi pe Rada-mante." 3. în cîntecele „Odiseei" . Cu ape-n jur.. La astfel de cuvinte şi regele Cocalos s-a-nduplecat. la Hades. fireşte. pentru oaspeţi.S. Cînd a intrat în baie prearăul rege Minos. a început să curgă. . smoală. Să stea cu el la masă şi să se veselească după atîta cale.

s-au găsit multe statuete şi vase dintr-acestea.un amulet probabil . Şi s-a schimbat pe loc în vultur. mai cu seamă. i-a dat răspunsul Afrodita. cununi de gheaţă orbitoare. 8. Mai sînt şi multe vase în culori minunate. trăia cîndva regele Tindar. zeiţa. în lebădă cu pene albe . la Hagia-Triada şi-n alte părţi. nu se referă chiar la acest palat. pe de o parte lipsei sale de experienţă în îndepărtatul trecut istoric. plecate peste ape.care s-ar fi născut sub nişte blesteme divine.legendă care a fost apoi înflorită în cîntecele aezilor. în palatul din Cnosos ... a rîs cu hohot olimpianul.ce se află acum în muzeul din Luvru.. Aşa este palatul descoperit la Cnosos.. de a se ridica. Nu-i aprindea focuri în templu. La miazănoapte de Eurot. Icar pare a fi simbolul dorinţei omului de a se depăşi pe sine. Aşa se găseşte o statuetă arhaică de bronz . să aibă înfăţişarea soarelui adorat. Şi lebăda am să fiu eu !.Şi. Nu cunoşteau nici ei prea multe. urcuşul omului spre cele mai înalte culmi.. care se preschimbase-n vultur. ce-a început să-l izgonească pe Zeus. Afrodita a hotărît să-l pedepsească pe Tindar. nebiruită. în zborul său spre libertate. îl vedem pe Dedal făurind aripi pentru el şi Icar. cu ciocul roşu ca mărgeanul şi ochii scînteind ca jarul . Cînd s-a distrus regatul străvechilor cretani. înfăţişînd o fiinţă cu trup omenesc. Taurul se pare că era un simbol al soarelui pe vremuri . lebăda măiastră. . Şi. a- . Nu ştim dacă povestea despre labirint.şi a chemat-o pe Afrodita : .. pe de alta acelor forţe dominatoare.adică un Minotaur . -Gonindu-l prin văzduh. cîte o mască.. ştiau că acest rege-o dispreţuia pe Afrodita. pe valea rîului Eurot. puternică. pe frunte..cum e la egipteni taurul care poartă un astru între coarne. la Festos.Am înţeles. CASTOR Şl POLUX ÎN ŢARA MlNDRĂ A LACONIEI. . Se mai găseşte şi un jilţ regal. cît mai sus.. muntele care se-nălţa în zare şi-avea pe fruntea lui semeaţă.Tu ai să iei înfăţişarea de vultur care urmăreşte. în schimb. aezii nu ştiau să spună. Soţia lui se numea Leda K Pe ţărmurile rîului Eurot creşteau mirţi înfloriţi şi sălcii cu ramuri lungi. slăvite Zeus. era cetatea ce se numea Lacedemonia sau Sparta. şi pe un vas pictat de un artist cretan. despre care s-a spus că e tronul lui Minos.o lebădă strălucitoare. Oamenii din Creta îşi puneau la sărbători şi jocuri. care prezintă oameni cu capete de taur.. frumoasa Leda. albe. Iar prăbuşirea sa se dator aste. în timpul iernii. într-un splendid basorelief din secolul al doilea înaintea erei noastre. dacă Tindar era vrednic. Probabil că astfel s-a creat legenda despre un mare taur din regatul lui Minos . întruchipînd un taur. Zeus se preface în lebădă Iar Zeus s-a prefăcut. Nu-i aducea pe altar jertfe... desigur mult transformată de-a lungul veacurilor... Dar. supărată.. Iar în plastica modernă se află o operă celebră a sculptorului francez Rodin.. cu ciocul umezit de sînge. Drama căderii lui Icar o găsim înfăţişată în picturi murale nespus de expresive. cîntau aezii. Cum ? Aţîţîndu-l pe însuşi Zeus la dragoste nelegiuită faţă de soaţa regelui. aflate sub lava din Pompei. In Creta se mai află şi astăzi multe urme ce amintesc de legendarul Minos. zugrăvit în zeci de culori. Să mă goneşti în aşa chip. regele din Sparta. Mai albe uneori decît Taigetul. Mai sînt şi alte ruine. o biată lebădă prin aer. dar cu cap de animal. care doresc să împiedice progresul. încît s-ajung pe lîngă Leda.7. la ceasul cînd se scaldă-n rîu. vieţuiau în cîrduri lebede graţioase.

Şi Leda a adus pe lume în timpul cuvenit . cutreierau în vremurile-acelea nişte piraţi pe marea largă. Iar Castor şi cu Clitemnestra lui Tindar îi erau copii 2. şi-au început să gîngurească şi să se joace împreună. cei doi flăcăi şi-au spus că-i datoria lor să plece şi să-i răpună pe tîlhari. ardeau oraşele pe ţărmuri. erau odraslele lui Zeus.uimită de albeaţa acestei păsări maiestuoase. cînd rîul pare tot poleit cu aur. cit nici nu se vedea cu ochii. Deodată vede prin văzduhuri venind o lebădă spre ea. Polux şi sora lui. venise singură la rîu. Aveau cam treisprezece ani. Nu mai puteau pluti corăbii. iar pe Taiget răsare luna cu fermecata ei făclie. poate asemeni lui Heracle. Şi-atunci. Dintr-un ou s-au ivit atuncea Polux şi sora lui Elena . bucurîndu-se că se găsea la sinul ei. Eliberarea Elenei din Atena în acest fel au văzut lumea cei doi băieţi : Castor şi Polux. Zeus ar fi vroit . din cellalt. Şi ei s-au luat îndată-n braţe. Pasărea albă se preface că-i este frică şi s-azvîrle în braţele reginei Leda. Insă. o-mbrăţişează pe regină. să scape oamenii de rele. 104 Au mai deprins şi meşteşugul de-a naviga pe mări. pe Polux. Iar Zeus. Lebăda se părea că-i cere soţiei regelui s-o scape de vulturul urmăritor. s-au îmbarcat pe o triremă şi s-au luptat cu toţi tîlharii piraţii. Aezii povesteau că Polux lupta neîntrecut cu pumnii şi arunca greutăţi. c-a fost furată de Tezeu. . Clitemnestra. se afundase-n apa rece.două ouă. sub aspră priveghere. Regina. departe. în schimb. un vultur zbura cu aripile-ntinse. Fuge pe ţărm şi-ntinde mîinile spre ea. A poruncit zeului Her-mes să-i ia pe unul şi pe cellalt. de moarte. să-i ducă înspre miazănoapte.să-şi ia pe fiul său. ca rîndunica în văzduhuri. Aici. cînd prin frunzişul din platani îşi cîntă vîntul melodia. s-au ivit Castor şi o copilă. iar carul lui zbura pe ţărmuri. jefuiau pe neguţători şi-i ucideau fără cruţare. văzîndu-i pe băieţi jucîndu-se doar împreună.se pare . Hermes i-a învăţat să lupte cu iscusinţă. să-i dăruiască ocrotire. Soţia regelui spartan mîngîia lebăda cu gîndul că va să-i potolească spaima.de-o frumuseţe fără seamăn . regina Spartei să se scalde. una din cele două fete. cu plute şi in corăbii înzestrate cu pînze şi cu vîsle bune. 103 Era către amurg. într-un ţinut îndepărtat 3. chiar înspre rîul unde venea.ca păsările . s-a răzgîndit să-i mai despartă. cu ciocul roşu ca mărgeanul şi ochi de flăcări. Zvîrlindu-şi vălul sub un mirt. fugea mai bine şi călărea ca o nălucă . Gîndea să-l facă un erou. şi să şi-l crească după voie. în timp ce vulturul se-ntoarce în slăvile îndepărtate şi-şi ia din nou înfăţişarea obişnuită de zeiţă. însoţiţi doar de cîţiva prieteni.ndreptat lebăda. ce-i grăiau cu o privire rugătoare . pe Zeus. I-au nimicit pînă la unul.sare din rîu. fără teamă. de urgii. Mai ales că se zvonise despre Elena. Castor. Ba. ca întotdeauna. Crescuseră acum feciorii destul de mari. după cum se povesteşte. Elena. iar. Leda -. seară de seară. jafuri. în urma lebedei. care bîntuiau apele din arhipelag. ca să se-ntoarcă la vatra părintească-n Sparta.

Se-ntorc deci toţi.. care urla plină de ură şi era gata să-i înghită. ce se frînsese între stînci.ne răspunde ?. ducînd cu ei.. Nici nu o cunoşteau destul. şi se pornesc către Atena. 105 Spre oiţe isprăvi Tocmai se pregătea-n Elada . cu trosnituri de lemnărie. mama lui Tezeu. Vitejii se porneau acolo. căci ei crescuseră departe.. ce atîrna deasupra mării. cu colţii ei de spumă. lîna berbecului de aur. au luat parte la vînătoare. şi-au săvîrşit isprăvi de seamă ce i-au făcut nepieritori. Marea. cel ce ne-ai răpit de-acasă şi l-ai trimis pe zeul Hermes să ne înveţe meşteşugul cel viforos al armelor şi navigaţia pe mări. Pe urmă fraţii dioscuri au plecat cu argonauţii. cu oastea lor în Atica. S-au gătit repede de drum şi. Elena. Corabia cădea în ele. să şi-o răpească din Infern pe blinda Cora-Persefona. voinicii-ncalecă pe cai. grădinile lui Academos 5.Fata era de-o gingăşie cum încă nu se mai văzuse. plini denţelepciuhe.. Corabia. Nu mai era nici o nădejde. Heracle şi mulţi alţii. Deodată s-a stîrnit furtuna. cu trăsnete-nfricoşătoare. purtată de un vînt prielnic. Şi auzind. din Colhida. cu toate că le era soră . Tezeu.. Zadarnic se trudeau eroii.ce bucurie !. Castor şi Polux izbutesc să afle locul unde sta închisă sora lor. stăpînul din cer : . să ţină vîslele în mîini. regele Atenei.. Unii-şi aveau drumul prin Sparta şi povesteau despre mistreţ şi lupta ce se pregătea. de cum făcuse nunta. pe Etra. în Sparta. De pe atunci se auzise în lumeantreagă despre ea.. care domnea peste lapiţi. pe cînd dansa la o serbare . o vînătoare renumită. însoţindu-i pe ceilalţi. cu voie bună. de ce opreşti acuma drumul corăbiei. dioscurii. o tată .la Calidon. care ne poartă spre ţara unde se găseşte lîna de aur mult dorită ?. într-o regiune rău pustiită de-un mistreţ. Cine e vrednic n-o să şadă mereu la danturi şi la mese. precum cîntau aezii. unde se adunau adesea. urmaţi de ostile-spartane. intră şi fraţii. venise şi răpise fata. apoi o luase de nevastă . păzită de prinţesa Etra. .. La-ntoarcere au fost primiţi cu ospeţe şi veselie şi sărbători strălucitoare. Castor şi Polux n-au stat pe gînduri nici o clipă.. pe cînd Elena rămăsese lîngă părinţii săi. Fără a sta în cumpănă. numită Argo. Dar cruţă. Iason6. să stea de vorbă.. la Hades. gîndind să îmblînzească zeii. mama eroului Tezeu. plecase în Infern.. Gropi mari de apă se căscau. Cînd o găsesc . sau o izbea de stînci cumplite. în timp ce fraţii dioscuri vroiau să sprijine catargul. Iar Tezeu. plutea pe mări de multă vreme. filozofii Cătînd după aceea bine. şi iarăşi valul o sălta pînă la bolta înnegrită.. Zdrobesc armata ateniană.. Castor şi Polux au chemat pe Zeus. E însetat să săvîrşească fapte de glorie şi cinste !. ca sclavă Spartei. părea o fiară îndîrjită. Cuceresc sate şi oraşe şi-Atena cea cu temple multe. Din fericire pentru ei. Furtuna se dezlănţuia tot mai avană şi mai cruntă.Tu... Era pe lîngă Tracia. în timp ce el era-n Infern. în Macedonia muntoasă. ca să dea lupta cu Tezeu şi să-şi elibereze sora.. să dobîndeasca.. Vroia s-ajute pe un prieten... De ce.. Au petrecut ceau petrecut şi s-a curmat de la o vreme şi bucuria revederii. Şi-atunci. Zadarnic încerca să cînte Orfeu ' din lira lui divină.

. Şi ei nu-ngăduiau pe nimeni ca să-i înşele cu ceva. ce purta numele de Talos. Aceşti uriaşi nu-i ospeţeau 106 pe-aceia ce-şi căutau.. Zeus. Fraţii au rîs : . în luptă dreaptă. Pe cîmp ardea soarele viu şi. mamă.Dacă ar fi să dăm crezare poemelor din alte vremi. un rege neospitalier. feciorii mei. de cîte ori erau furtuni. . şiretul Eros ţinea frîiele cailor. alta Feba. frate cu Linceu. frumos... Cearta cu fiii lui Afareu Părea că totul se aşterne senin. de atun-cea. în puţină vreme. prin păduri.. Unii pretind că toată cearta s-ar fi pornit pentru că verii i-ar fi-nşelat pe dioscuri cu nişte boi dintr-o cireada adusă din Ar-cadia. şi-l biruise la sfîrşit. într-o zi. s-a întîmplat ca dioscurii să se certe cu nişte veri.care era cu Tindar frate. C-ar fi trăit atunci. le-au smuls pe cele două fete dintr-o grădină unde ele culegeau flori. cu piept de foc şi de aramă. de fapt. Ne vom căuta nişte soţii. drept în piept. dioscurii au năvălit ca o furtună. Iar Idas.. în acest timp. un adăpost şi-un pic de hrană. Altul. ce parcă lunecau din cer 8. să-i salveze. ce-au luminat pe dioscuri. tatăl Tindar şi Clitem-nestra şi Elena i-au primit plini de bucurie.Prea bine. în viaţa lor..Bine că v-aţi întors acasă.. feciorul lui Poseidon. prin case. ar fi răspuns atunci c-un tunet. Verii erau Linceu şi Idas.. Furtuna a-ncetat pe dată. care vesteau primejdia ce s-apropia9. făcînd dreptate.. Iar micul Eros. Eros.. vrînd să se joace. Mama lor. şi vom avea un trai tihnit. Cu toţii s-au mirat nespus de o asemenea minune şi. Leda. Se povesteşte că Linceu era-nzestrat cu o privire ce străbătea pînă departe. De-aceea fraţii dioscuri i-au nimicit. Unul. Regele-a cam îmbătrînit şi n-avem sprijin la nevoie. totuşi. două fecioare-ncîntătoare. să împărţiţi pămîntul între voi. rugau pe zei şi dioscuri să le dea sprijin. Săgeţile i-au nimerit pe toţi flăcăii. pe ţărmuri. Pe dată înceta furtuna şi se zăreau aceleaşi flăcări. fiicele regelui Leucip. flăcăii Ledei s-au gîndit că trebuie să le răpească.-a pus în arc patru săgeţi muiate-n fiere şi le-a dat drumul în văzduh. Pe cai sălbatici. Linceu şi Idas. Tuspatru veri au îndrăgit acele fete-ncîntătoare pe care le avea Leucip. şi două flăcări aurite au lunecat peste catarg. dup-atîtea lupte. Să vănsuraţi.. îmbrăţişîndu-i cu mîndrie : . odraslele lui Afareu . să le ceară pe fetele lui Leucip. pe lume. erau şi nişte nori. pe care îl chema Amicos. îi ucideau pe corăbieri şi scufundau vasele-n apă. care vroia să fie vestit şi prin feciorii săi. avea o-asemenea putere că nici un muritor din lume n-ar fi-ndrăznit să se măsoare. Ca să n-apuce însă verii. Castor şi Polux s-au întors la casa părintească-n Sparta. Numai că. în sfîrşit. un monstru de la Creta. S-au prefăcut în două stele. cumva. pentru-o fată. cu el.. Una Hilera . 107 El se luptase şi cu zeul Febus-Apolo. Să-l stăpîniţi cu braţ vînjos. în înalt.. Dar alţii spun că pricina ar fi iscat-o. prin munţi. Tot în acea călătorie Castor şi Polux s-au luptat cu doi uriaşi. corăbierii. Iară regina lea grăit.

.. Castor nu stă nici el degeaba şi îl ţinteşte cu-o săgeată pe Idas cel voinic.Atunci să ne-ncercăm puterea.. şi o azvîrle cu putere în pieptul agerului Castor. în Olimpul luminos. Cu-rînd o să muşcaţi pămîntul. şi care-o fi învingător să aibă parte de soţii. 108 Castor se stinge-acum pe-ncetul.Şi dioscurii au pornit cu caii în galop. vrea să-l răzbune pe Linceu. arde pe Idas şi Linceu.iată-i !. pînă ce Castor.. sus. Apolo.. în f. Ochii lor sînt înflăcăraţi. se clătinau. Polux. Tăind prin muntele Taigetul. .. mai dibaci. Dar . sfîrşit. Şopteşte-ncet : . Duşmanii se opresc o clipă. pe Castor cel lovit de moarte şi să-l doboare pe Linceu. Auzind vorbele acestea. Polux sare atunci degrabă să-şi sprijine iubitul frate. i-a şi văzut pe cei doi fraţi gonind cu fetele în braţe. de pe rnormîntul tatălui lor.Daţi-ne fetele ! le strigă Linceu. şi disperat strigă spre Zeus : .. Dă-i. tu ştii că fără Castor viaţa mea n-are nici un rost. cu glas întărîtat. Dar inima mi-e-ndurerată că mă despart de tine. Idas atuncea se repede. cu furie. deci lui Castor viaţă sau . tată. Păreau că-s stane. Ceilalţi să piară ! Vă-nvoiţi ? . decît o dragoste de frate... Ochii sticloşi privesc spre cer.Nu-mi pare rău că părăsesc acest pămînt. Dar suliţele se sfărîmă în scuturile de aramă şi în armurile de fier. Zeus i-a răspuns : .. Şi Polux cade în genunchi. cătîndu-se adine în ochi.. Polux îşi împarte nemurirea cu fratele său Castor Lupta a fost îngrozitoare. Dar Zeus curmă bătălia şi. . în coaste.aţa gemenilor. ei se reped unul spre cellalt. mai nobil.. abia-n-gropat. Polux. pe coifuri. nu flăcăi.de nu vrei . amîndoi. dintr-o dată. Artemis şi ceilalţi. se avîntă iarăşi ca doi vultani înfometaţi. Sărută faţa-ngălbenită. împunge pe Linceu în pîntec . fără să-m-bătrîneşti vreodată. pe fetele ce lendrăgeau.Tu eşti nemuritor. călări. Luptăm cu rîndul cîte doi. Şi. Şi nu-i nimic mai sfînt. Cu suliţe scînteietoare. Afareu.. cuprind şi săbiile-n mîini. cu un fulger din văzduh.. Hermes. sub adierea vîntului dinspre miazăziuă.Tată. jos. la piepturile lor bărbate. muntele lacedemonian. Linceu..încuviinţează să plec alăturea de el spre negrele genuni. Pieptul lui e aproape rece. o. care ţi-e în acelaşi timp prietenul cel mai devotat. de bună seamă. pe groapa fără de coloană. cu ochiul său pătrunzător. ducînd. şi ai dreptul să vieţuieşti cu fraţii tăi : Atena. ce străjuia Taigetul.. în timp ce fetele-i privesc înmărmurite... Înşfacă iute o coloană de marmură. răspund în hohot gemenii.. a tatălui lor. Cei dinţii se ciocnesc. Linceu şi Idas se ivesc. şiacesta cade. Castor cu vărul său Linceu. la Hades. din Olimp... Numai panaşele. .Vin de le ia ! răspunde Castor. El l-a chemat grabnic pe Idas şi-au pornit după dioscuri.Ne învoim." Lupta durează ceasuri multe. fără glas. Şi . şi îi preface în cenuşă.

Ea 109 a dat numele oraşului cel mai important din Laconia. întotdeauna-i cîte-o stea 13. în care ei sînt dăltuiţi ca doi flăcăi cu trupuri goale. ca să trăiască din nou Castor. se află Leda cu lebăda alături. Zeus i-a preschimbat în aştrill. Iară cealaltă jumătate să se coboare în Infern. pentru că ştiinţa medicinei era încă la începuturi. ce le lăsase peste Castor. nepătaţi. Vrei să-ţi pierzi oare nemurirea. zîmbind discret şi parcă trist. împreună. sub mirţii înfloriţi. Tot la Roma. ei îşi explicau această taină numai printr-o intervenţie divină. se mai găseşte şi o copie după tabloul lui Leonardo da Vinci : pe malul rîului Eurot. Iar. soţul reginei Leda. (Se ştie foarte bine că şi Heracle. Ei se întrebau de ce vin oare. Penelul marelui Leonardo da Vinci a ilustrat cu meşteşug sensul străvechilor credinţe ale elinilor. Adeseori ei sînt călări. 2. sau să murim alăturea. împodobite cu marmure. cei doi fraţi gemeni s-au urcat pînă-n palatele cereşti.. Iar muntelui învecinat i se mai spunea Taigetul. Iar în pictură e faimoasa pînzâ lucrată de Corregio. Vreau să trăim. Regii Spartei se mîndreau mult cu această genealogie şi mai ales cu faptul că aveau strămoşi pe cei doi vestiţi eroi gemeni. Scena se petrece în amurg. pe un deal înalt. al cărui nume nu-l cunoaştem. în muzeul San-Marco. Cum a sunat porunca asta. Considerau că dintre gemeni unul este poate copil de zeu. Urmaşul lui. din an. avea un frate geamăn. Sparta s-a căsătorit cu Lacedemon. de prietenia ce-i lega pe dioscuri unul de altul. o jumătate să şi-o petreacă în Olimp. O altă statuă de seamă mai este la Veneţia. în loc de un copil. Pe o pajişte smălţată de flori se văd cele două ouă.şi care era strămoşul direct lui Tindar. pe cai ca spuma. iară pe cap coifuri rotunde 12. In depărtare. pe lume. nu numai ca fii . Eurot Ha lui Eurot or fi fost Sparta. elinii le-au clădit altare şi temple mari. Se găseşte astfel la Roma o splendidă marmură. Zeus a dat poruncă morţii să-şi strîngă aripile negre. adică însăşi prietenia. Aici ei au căpătat dreptul să ocrotească totdeauna nepreţuita prietenie între popoare şi-ntre oameni10. Ori amîndoi nemuritori. Ei sînt cunoscuţi în povestiri şi poeme. mama celor doi eroi : Castor şi Polux. care era feciorul lui Zeus. ori împreună în Infern. sculptată de un artist antic. Lele. avînd în mîini suliţe lungi. doi sau mai mulţi ? Ce poate să însemne acest lucru? Şi. Sparta ar fi născut pe Amicle întemeietorul celuilalt oraş important al Laconiei : Amicleea .. laolaltă. La rîn-dul ei. din care tocmai se ivesc perechile de copilaşi .) 3. în care Zeus se transformase. Sparta se mai cheamă şi Lacedemonia. în partea de miazănoapte a Greciei. feciorul regelui Amfitrion. se înalţă zidurile Spartei. aflată la Berlin. a răspuns Polux către Zeus. frăţia care ne-a legat îmi e mai dragă decît slava ce aş avea-o în Olimp. însă. a fost sculptată şi pictată de artişti în nenumărate rinduri. Iară pe creştetele lor.Deşi n-avem acelaşi tată. uneori. Cinstind pe Castor şi pe Polux. deci. Legenda despre Leda şi lebăda. Se spune că în copilărie cei doi eroi ar fi trăit o vreme pe tărîmurile-Macedoniei. Toţi cată spre mama lor care-i priveşte înduioşată. fiul lui Zeus şi al nimfei Taigeta. Castor s-a ridicat din morţi. ca şi-nainte. mai tîrziu. Şi-ncă-lecînd pe cai cu aripi. Şi dioscurii să rămînă. ca să-i scutească să se coboare şi-n Infern. un sărman fiu de pămîntean ? . legendă. Mişcat de-asemenea credinţă. ca s-o înşele pe soaţa regelui din Sparta.asemeni unor puişori.Castor e fiul lui Tindar şi-i muritor ca tatăl său.

lyde. 7. S-a arătat într-o legendă anterioară cum Tezeu. 13. De aici vine numele cunoscut pînă astăzi. frumoasa Elena se va mărita cu regele Menelau şi din pricina ei se va isca războiul troian. iar femeile pe Castor.n.. Coifurile lor rotunde evocă ouăle din care se născuseră cei doi flăcăi. şi in Si-0 cilia şi la Roma. în timp ce micul zeu Eros ţine frîul calului. Despre lason se va povesti în legenda călătoriilor pe corabia Argo. ni ' 11. al V-lea î. elinii au clădit un faimos templu. Este vorba de constelaţia cunoscută sub numele de „Gemenii". în localitatea Agrigente. . Despre Orfeu se va povesti în legenda „Orfeu şi Euridice". în anotimpul parfumat cînd înfloresc migdalii. . Frumoasă este însă şi opera creată pe această temă de marele pictor Rubens. şi ei şi-l explicau născocind legenda despre Castor şi Polux. se organizau nişte sărbători strălucitoare. Poeţii spuneau că la această dată Tezeu era în. Soarele arde C -pe clmpie şi. care ' apare pe boltă în luna mai.cura 110 u se înţelege . fiul soarelui.în Sicilia. ăanţaiori şi poeţi. Cînd se sfirşesc furtunile.feciori ai lui Zeus (dios). Se văd dioscurii răpind fetele.12. Bărbaţii jurau pe Polux. din templul zeiţei Artemis. care l-au rugat pe Zeus în timpul unei furtuni să-i ajute. de a ocroti pe navigatori în timpul jurtunilor şi a-i putea scăpa de moarte. ""închinat dioscurilor. însoţit de Piritou. către îndepărtatul ţinut al regelui Eete. Juneţea cugetă la lupte . soţul legiuit al Ledei .) în acest templu. dat celei mai înalte instituţii de ştiinţă şi cultură. belşug de artă gureşă şi dulce. Navigatorii din vechime mu puteau înţelege acest fenomen.pe moale ţărnă în arenă şi . în vîrstă numai de 13 ani. In grădinile învăţatului Academos a întemeiat filozoful Platon celebra lui Academie. pe mare se văd adesea nişte fîşii luminoase în jurul catargului. regele tesalian. j 6.ai lui Tindar. în flacără de aur pe altare de murmură s. Tot atunci Poseidon le-a dăruit şi el dioscurilor dreptul de a comanda vînturilor şi valurilor mării. pe care se vor urca. 9. partea cea mai înaltă o corăbiei. 4. Mai tîrziu. 5. aflată in galeriile de artă din Miinchen. 10. în imperiul roman împricinaţii trebuiau chiar să-şi facă IJ jurămîntul în tribunale pe Castor şi Polux. ..aprinde pentru zei carnea cornutelor şi-a mieilor lînoşi. poetul grec din sec.ei şi ca ăioscuri . se văd norii prevestitori de rele. Oa-Imenii au rîwnit mereu înţelegerea şi pacea. Veneau atunci solii de cîntăreţi. Acestea sînt . Răpirea celor două fete este zugrăvită pe unele vase.tin-darizi. ca să-şi arate măiestria sub semnul dragii prietenii.e. In fiecare an. totuşi. în înalt. au răsunat cîndva şi nişte versuri ca acestea. x. Scena este sculptată de un meşter necunoscut pe un sarcofag ce se găseşte la Florenţa. 8. în templul lui Castor t şi Polux.. ştiinţa nu descoperise încă electricitatea. o răpit-o pe frumoasa Elena. vîrstă de cincizeci de ani.numai ultimele descărcări electrice. (Templul a fost mai tîrziu refăcut de romani. şi aici. rostite de Bakchi. intitulate : „Lauda păcii" : „Măreţe lucruri naşte pacea : flori. Cultul dioscurilor s-a răspîndit în toate coloniile greceşti.

Apoi. cît şi la grai şi port. deopotrivă. Iar lancea ascuţită şi spada cu tăişuri. se zice c-a avut o ceartă cu un tînăr. care e înfăţişat templul lui Castor şi al lui Polux. El este drept şi-nalt ca bradul din pădure. La fel ca şi Tezeu. pe. frumosul fiu de rege s-a pregătit să plece înapoi spre Corint. şi arde cîntecul slăvind frumuseţea. pînă-n ceasul plecării. lui Lucian Blaga. nu mai puţin Corintull avea vitejii săi. ce se chema Anteea. Sfîrşindu-se ritualul.amarnic măcinate de rugină. Nimic din gene nu alungă somnul chemat să-mprospăteze inima.P. sînt în trad. tînărul din Corint. Belerofon.visează doar la fluier şi la hore. S-a spălat cu uleiuri. două. în oraşul Tirint." Tradiţia aceasta. de-atunci. Cu ani în urmă. la Agrigente. Iar-fruntea sa e lată şi sub ea strălucesc doi ochi. a fost supranumit. Aici Belerofon a-ndeplinit ritualul sfînt.A. şi a luat medalia de aur. Deci. aşezat pe un istm şi-adăpostit de-un munt?. voinicul Hiponou era de-o frumuseţe care-i uimea pe toţi. cătînd Anteea la fiul lui Glauc. se legăna la ţărm. cu pompă mare. A amuţit trompeta de aramă. se mai păstrează. spre ţara Argolidei. Ritualul. prăpăstios 2. cîrmuit pe-acel timp de-un rege numit Preţ. în oraşul Corint. în sanctuarul lui Zeus. Serbări senine înfloresc pe uliţi. Şi cum era din fire cam aprig la mînie. cerea unei femei de rang înalt şi nobil să stea cît mai eparte de cel ce ispăşea. au pus pe el veşminte din lînă de oi albe şi l-au stropit cu vin şi apă. prin danţ ţi cîntec popular. Sclavii stăteau plecaţi pe ramele de lemn. împlinind băiatul cam cincisprezece ani.L. tînărul fiu de rege a trebuit să-şi schimbe numele ce-l purta. era bogat in cai. prieten cu tatăl său. A rămas nemişcat şi fără de suflare. ce se chema Beler. făcută fără voie. din volumul „Lirica Universală". S-a-nveşmîntat cu-o haină scurtă şi cenuşie. astfel. atît la înfăţişare. Pe chinga scutului îşi ţese pînza păianjenul. ansamblul românesc a dobîndit premiul cel mare al păcii şi al prieteniei. S. Preoţii au danţat în jurul lui cu suliţi şi scuturi de aramă. Numai că nenorocul nu-ţi cată frumuseţea cînd e să te lovească. cu frînghii. ca . iubită de mulţimi. s-au încleştat în luptă şi s-au izbit cu pumnii. ca să-i facă mai iuţi 5. BELEROFON DACĂ ÎN CRETA. Hiponou. văzu lumina zilei fiul regelui Glauc 3. pe nume Hiponou. Pentru purificare. pe catarg. Dornic să-şi spele crima. Anteea îl învinuieşte pe nedrept Acum. 113 Anteea nu-l văzuse pînă atunci pe tînăr.g plită de-un artist iscusit. cu al victimei sale . A luat cu el merinde în sacii largi de piele şi apă în burdufuri. 1959. trufaşul rege Glauc. Şi umerii săi largi şi mijlocul subţire îi dau o-nfăţişare de statuă cio. Şi alţii aşteptau doar semnul să întindă pînzele cele albe. înalt. după datini. în care urma să plece el. Tînărul corintian s-a prăbuşit în ţărnă cu tîmpla sfărîmată. el a pornit departe. Corabia.. ARGOS SAU SPARTA SAU ATENA au fost eroi vestiţi. 111 . de purificare. "Vîntul sufîa prielnic. Tatăl lui Hiponou . se simte străbătută de un fior ciudat. Şi.cum suna datina. cum se cerea la drum . Hergheliile lui cutreierau tot istmul. şi-a vrut să-şi ia adio de la regele ţării şi de la soaţa sa. Poeţii spun că el se-asemăna c-un zeu. Iar caii şi-i hrănea cu fiinţe omeneşti.

înnebunită de dragostea pe care i-o insuflase Eros . că el ţesuse planul de a-i răpune viaţa regalei sale gazde... în mintea mea de fată.Deşi nu-i încă ziuă. zeul iubirii. trăsese o săgeată cu vîrf 1 înveninat în inima reginei. cînd te-am văzut. l-a învinovăţit pe tînărul lor oaspe că el îi propusese înjositoarea faptă. tare. Prinsă atunci de spaima că el o să arate regalului său soţ cri-ma-nfricoşătoare pe care o urzise. Legea căsătoriei aici e pîngă-rită şi nu mai stau un ceas. minţind fără ruşine. părintele Anteei . cu datoria lui de-a-şi răzbuna soţia. vrînd să-şi răpună soţul.l-a conjurat pe tînăr să-l ucidă pe Preţ. Eros. să mă urc pe triremă şi să părăsesc ţara unde regina însăşi are-un pumnal în mînă. în Tirint.şi se înflăcărase pentru Belerofon. Ce-i drept. regele ţării. la lăsatul serii. să facă nunta-n voie. . Smulgîndu-se cu sila din braţele ei albe. Prin vorbele viclene pe care le rostise. în timp ce tot palatul clocotea la ospăţ.. n-a putut sta-mpotriva preacaldei rugăminţi. Ea nu putea să ştie că n-avea nici o vină. pentru căl întrecea cu mult în frumuseţe şi. Aezii povesteau în versurile lor cum regina Anteea. îl duşmănea de moarte pe prinţul din Corint.. S-a dus iute la rege şi a-nceput să ţipe şi să se văicărească. Anteea a fugit. şi i-a făgăduit săntîrzie trei zile în oraşul lui Preţ. prea crudul Eros. am înţeles că eşti acel pe care biata de mine-l aşteptam. de nu-i dai moartea acestui oaspete atît de ticălos. Mi-e scîrbă şi urăsc asemenea femei. să-i ia în stă-pînire oraşul lui şi tronul. Anteea. fiindcă îl îndrăgise 1 pe fiul lui Glauc. precum eşti tu. era un om blajin şi nu vroia să calce legile ospeţiei.ca altă dată Fe-dra. trăgîndu-se de păr.. regina a venit lîngă Belerofon. . tînărul corintian nu putea să răspundă decît că se-nvoieşte. Dar Preţ. şi să le fie » oaspe în palatul regal. nu pot să mai trăiesc. pe urmă. Ea îşi uitase soţul . cu toate că era pregătit să urce pe triremă. încît trebuia dată osînda cea mai aspră. Belerofon. Anteea izbutise să-l silească pe tînăr ca să mai întîrzie la dînşii.. Şi amîndoi. Regele Preţ îl trimite la moarte . Şi încordîndu-şi arcul.să-i ducă un răvaş. însă Belerofon. La astfel de cuvinte. îmi voi lua zilele. s-a mîniat nespus ascultînd îmbierea reginei din Tirint. mă duc să-mi adun sclavii.. cînd nu eram regină. Dar.. unde domnea lobate.Iţi cer acest serviciu. Şi-Anteea . cu lacrimi în priviri. el i-a rostit aşa : 114 . şinvinuirea adusă de Anteea era atît de grea.. ce-i ţintesc inima. Astăzi... ce-şi caută libertatea şi îşi izbeşte fruntea de gratiile tari.Tare-s nefericită lîngă soţul meu Preţ. A poruncit să vină la el Belerofon şi i-a cerut să plece în ţara Liciei6. i-a glăsuit regina. cînd te-ai purificat de crima săvîrşită în ţara ta natală.Atît sînt de jignită. pe care l-am visat. zvîrlindu-mă în mare. pentru a-l pedepsi. plin de gelozie. care era un tînăr cinstit şi curajos. Eros. pare c-a zis Anteea către regele Preţ. Preţ a ales o cale ceva mai ocolită. Tu-mi eşti mai drag ca viaţa. încît. Şi inima reginei se zbate tare. vroia să se răzbune. în clipa despărţirii. precum e păsărică închisă-n colivie.. nevasta lui Tezeu . Dorind să-mpace legea veche-a ospeţiei. . i-a spus regele Preţ..două stele.. şi pentru prieteşugul ce-l am cu tatăl tău şi pentru ospeţia care ţi-am oferit-o.

Iobate-a făurit la rîndul său un plan7. ca un fecior de zeu. răpusă de Perseu. să-l răpună totuşi cum îi cereau şi Preţ. care-l oprea să ia zilele unui oaspe. Din boturile ei ţîşneau. Anteea. cu părul alb ca neaua. Apoi lipi tăbliţei oscdu deasupra şi o pecetlui. pe muntele Parnas. izvoarele secate şi oamenii răpuşi. decît pămîntul ars.cel care izvorîse din gîtul retezat al hidoasei Meduze. Pirene. în care-i era scrisă osînda lui la moarte.? scăpînd pe bieţii oameni ai Liciei de groază. dacă eşti unî viteaz. i-a povestit că-n ţară hălăduieşte-n voie monstruoasa Himera. după ce dănţuiau pe verzile coline de-aici.. îţi dau însă tăbliţa. Belerofon Acesta luă răvaşul. Ştia că se găseşte în lume calul Pegas. preagingaşele muze. cît a durat ospăţul . Şi chemîndu-l pe tînăr. voinicul. stăpînul din Tirint. din Helicon. calul înaripat. S-a gîndit mult lobate . odraslă olimpiană. II ascunse la piept! ca să-l păstreze bine Se urcă pe trirema bucuros de vîntul care sufla din nord.cînd monstruoasa.ce este de făcut ? N-ar fi vroit să calce nici el străbuna lege. şi fiica lui. în preajma lui Apolo. mai zbura şi pe Acrocorint. să nu-i citească slova. sorbind apa rece de la acest izvor. în schimbul ospeţiei. pe culmea Helicon.! Belerofon. torente-nvăpăiate de foc mistuitor. La izvorul acesta veneau să-şi spele trupul şi să-semprospăteze copilele lui Zeus cu voci melo116 dioase. se socoteau pătrunşi de harul poeziei. mun-. pe Helicon. feciorul lui Poseidon . i-a spus' lobate. Pegas. fie-n Beoţia. Şi feciorul lui Glauc i-a-ncredinţat tăbliţa pe care-o adusese] şi unde era scris să i se curme viaţa. zbura fie-n Focida.! un grumaz de leoaică şi două capete. 8 115 Şi. cumva. prin anumite semne regelui Liciei sil scurteze de zile pe fiul lui Glauc.' tele cel înalt de la marginea mării.Eu sînt Belerofon. Sîngele-a nouă tauri a curs îmbelşugat. putea să spună nu .! fiară secera mii de vieţi şi pustia pămîntul ? Şi-a primit bucuros să se lupte cu fiara şi să o nimicească.. a fost bine primit regele lobate. uneori.îţi cer. Şi. Belerofon s-a pregătit de luptă. Iar Himera aceasta avea corpul de capră. cîndl răsufla. Prinderea calului înaripat Pegas Calul acesta. care-i altă fiică a viperei Ehidna şi a gigantului Tifon. şi-abia-n a zecea zi lobate l-a-ntre-f bat pe fiul lui Glauc să-i spună : cine este şi de ce a venit ? . Şi poate tot de-aceea plecau la Hipocrene poeţii din Elada şi. . cu-o coadă de balaur. . Ce scrie înlăuntru nu ştiuj căci n-am citit. ajungînd flăcăul în Licia depărtată. vijeliosul Pegas făcuse să ţîşnească un izvor : Hipocrene 8. pluti spre Licia. a răsunat răspunsul. lîngă oraşul unde Belerofon văzuse întîi lumina zilei. dintr-un izvor.. Pe unde trecea ea ni» ramînea nimica. vreme d«j nouă zile. şi-ţi aduc un răvaş de la regele Preţ. Atîta doar că Pegas. cum te arăţi a fi. Aşa. şi singur vei afla. Acolo sorbea apă.Atunci regele Preţ se apucă să scrie pe-o tăbliţă cerată răvapul spre lobate în răvaş îi cerea. al artei inspirate de cele nouă muze. lovind cu copita în stînci. unde era-ngrijit de cele nouă muze. să te lupţi cu Himera şi să o nimiceşti.

Belerofon ţintea dihania în coaste. într-o zi. cu vîjîit de aripi. S-a rugat de zeiţă să-i vină-ntr-ajutor cu sfaturi cît mai bune. care era clădit chiar pe Acrocorint. în vuiet de aripe. sărind cu sprinteneală. şi-a aşternut culcuşul alături de altar. parcă fără sfîrşit. a căzut la pămînt. Şi iar urca spre ceruri. Trecuse multă vreme de cînd se tot trudea să-l prindă cu arcanul de gîtul încordat sau să-i apuce-n laţul de sfoară o copită. Belerofon atunci. era un frîu de aur. şi odrasla lui Tifon. Lupta s-a şi pornit. neînfricoşat. .. lui Poseidon . simţind că are-n spate un stăpîn hotărît. căci luneca-n abisuri. gata ! . prin vis i s-a ivit zeiţa-nţelepciunii. Iar flăcări izbucneau. Insă Belerofon tot nu se da bătut. urmînd acea scrisoare. dăruit de Atena. 118 Pieirea Himerei Pegas i s-a supus. şi. Calul s-a repezit îndată către slavă.. ca să-l-afle pe Pegas. că nu vedea flăcăul nimic în faţa lui. şi dintre nori. pe care ţi-l doreşti. Dar lupta era grea. ţepuşele de plumb. maij mult. a adus întîi jertfă un taur.iâsînd în urma ei pă mîntul pîrjolit. pînă ce rămînea numai uri punct pe boltă. Pegas se ridica. însă Belerofon avea la cingătoare . în capetele hîde sau coada ei solzoasă. Cătînd din înălţimi. Zbura atît de iute. ce-nspăimîntase lumea.i-a şi pus frîul. cînd Pegas cobora pînă deasupra mării.îţi dau un frîu de aur. el a văzut Himera. împrăştiind în jur duhori otrăvitoare u. dincolo de nori. I se părea că este tot pradă unui vis. Văzînd el că Himera e tot mai îndîrjită. Cam pe la miezul nopţii. deodată.Aezii povesteau şi cum s-a-ntors eroul în istmul de Corint. Himera a urlat şi a deschis. Şi de se-mpotriveşte zeul cutremurelor.. Plumbul i s-a prelins adînc în măruntaie. Ba. ca să lupţi cu Himera. şi. sus. n-a izbutit să prindă calul înaripat.. nu poţi să stăpîneşti calul înaripat. s-a lăsat la izvor calul aşteptat. Şi poate că Himera l-ar fi răpus pe tînăr pînă-n cele din urmă. Dar adu întîi jertfă un taur din cireada părintelui tău Glauc. pe care-o adusese însuşi Belerofon. mîndre Belerofon. şi cînd nici nu gîndeai răgea asurzitor. s-a dus la altarul zeiţei Atena. Dar bătrînul lobate. Belerofon a tras spre monstru o săgeată. ce străbătea în goană regatul lui lobate . asemenea lui Zeus. Belerofon s-a-ntors în ţara Liciei. Dar. i-a mai cerut să-ndure încă trei încercări. şi ele s-au topit sub potopul de foc ce-l respira Himera. I-a sărit în spinare şi. încît simţea dogoarea soarelui călător că îi mistuie trupul. mult mai primejdioase ca lupta cu Himera. flăcăul i-a azvîrlit. voinicul i-a cerut regelui învoirea să plece spre Corint. Dar oricîtă silinţă şi-a dat Belerofon. N-a stat prea multă vreme. şi-a-nceput să pîndească. pînă la sfîrşit. flămîndă. Părea o dată capră. călare pe el. chiar lîngă aşternutul unde dormise el.trei ţepuşe de plumb. la fel ca o leoaică. sărind din ascunziş mai repede ca vîntul. a tras voios de hăţuri. gurile-nflăcărate. sau se tîra pe jos cu trupul de balaur. înţeleaptă. şi ea i-a glăsuit : . în gurile deschise. în valuri. Sculîndu-se în pripă. Dobîndind biruinţa şi scăpîndu-i pe oameni de spaima monstruoasei odrasle a lui Tifon. venind noaptea.învăţat de Atena . Cu el vei stăpîni calul înaripat. Pegas. calul înaripat. Trezindu-se din vise. De simţea o mişcare ca fulgul de uşoară. pînă-n cer. s-a îmblînzit ca mielul10. măreţului Poseidon. Pegas e fiul lui. a cercetat în preajmă. căci odrasla lui Tifon era înşelătoare. şincălecînd pe el să pornească la luptă0. Şi ce să vezi ? Pe lespezi.

L-a mai trimis să lupte cu un neam de tîlhari, ce se chemau solimi, din munţii Liciei. Ei năvăleau în vale şi părăduiau totul. Dădeau foc la or,aşe şi jefuiau prin sate. Luau orice avuţie şi hrană şi veşminte şi mai ales copile, pe care le duceau cu ei între prăpăstii. Se desfătau o vreme, apoi le ucideau izbindu-le de stînci. Belerofon, călare pe Pegas, zburătorul, s-a repezit în munţi. A căzut ca un fulger în cuibul de tîlhari, şi, luptînd cundrăzneală zile nenumărate, a nimicit cu totul neamul crud de solimi. lobate l-a pornit, pe urmă, şi în ţara pe care-o stăpîneau vitezele amazoane. Amazoaneleacestea puseseră la cale s-atace Licia şi s-o înece-n sînge. Belerofon, cu calul, le-a ieşit înainte. Mai luptaseră ele cu Heracle, Tezeu ; dar vreun duşman zburînd pe-un cal înaripat nu mai văzuseră. Săgeţile curgeau în rîuri din văzduh, trîntind pe călăreţe îndată la pămînt. Astfel, după o luptă crîncenă, le-a înfrînt şi le-a gonit pe toate, zvîrlindu-le în mare. După lupta aceasta, după ce săvîrşise atîtea vitejii, primejduin-du-şi viaţa, lobate a urzit o cursă, trimiţînd o ceată de războinici :- cei mai vînjosi din ţară - să-l prindă pe erou într-o pădure 119 deasă. Să-l lege în curmeie şi-apoi să-i taie capul. Şi iar Belerofon a fost silit să-nfrunte moartea a patra oară. Dar nu s-a-nspăi-mîntat. Şi cu îndemînare, i-a zdrobit pe vrăjmaşi, lovindu-i cu săgeţi care nu-şi greşeau ţinta. Nici unul dintre ei n-a mai rămas în viaţă. Belerofon îi cere socoteală lui Zeus Regele Liciei şi-a dat atuncea seama că a mers prea departe. După credinţa veche, cine biruia moartea, în luptă, de trei ori, urma a fi scutit de orice bănuială. Era un semn că zeii îl socotesc curat. Şi regele lobate a poruncit să vină copila sa mai mică, numită Filonceea, o soră a Anteei, şi i-a grăit aşa : - Belerofon, de vrei, fă-mi cinstea şi primeşte de soaţă pe fecioara ce-o vezi în faţa ta. îţi dau şi jumătate din toată avuţia. Iar ţara Liciei o-mpart, la fel, în două... urmînd ca, după moarte-mi, să stăpîneşti tu singur Licia cea bogată... Eroul cojintian, după atîtea lupte şi-atîtea încercări, s-a învoit să fie ginere lui lobate. Mai ales că-i plăcea frumoasa Filonceea. Şi astfel a rămas acolo-n Licia, în ţinutul pe care-l scăpase de vrăjmaşi. Dar auzind Anteea că el a făcut nuntă cu sora sa mai mică, n-a mai putut să-ndure ruşinea şi mîhnirea ; şi şi-a vîrît pumnalul, cel destinat lui Preţ, în inima pe care i-o-nveninase Eros. Belerofon acum putea să vieţuiască în glorie, mărire şi respectat de toţi. A cîrmuit o vreme-n Licia liniştit. Insă. prea geloşi, zeii, cînd omu-i fericit, au coborît asupră-i din nou nenorocirea. Ares cel zvînturat, în cîinoşia lui, i-a doborît feciorul, ce se chema Isandru. Fiica, Laodomia, nespus de mult iubită de părinţi şi bunici, a fost la rîndul ei înşelată de Zeus. Mai mult, a fost silită să-i nască şi un prunc ; iar pentru fapta asta, săvîrşită de Zeus, fără voinţa ei, tot ea să ispăşească. Artemis, mîniată că s-a-nsoţit cu Zeus, a ţintit-o cu arcul ; şi-a trimis-o-n Infern. Adînc mîhnit eroul de urgia cerească, a hotărît să urce cu Pegas în Olimp. Să-i ceară socoteală preatrufşului Zeus - de ce-i obijduieşte mereu pe pămînteni ? A-ncălecat pe calul înaripat şi alb, cu suliţa în mînă, şi-a zburat spre Olimp. 120

Aezii povesteau că eroul părea mai frumos decît zeii şi mult mai îndrăzneţ, pe calul său ca neaua, cu aripile-n vînt. Iar suliţa sa lungă, cu vîrful de aramă, scînteia prin văzduh. Se pare că şi Zeus s-a-nspăimîntat, văzîndu-l pe viteaz cum se urcă, îndîrjit, spre Olimp. Şi-a poruncit lui Hermes să se schim-be-n tăun cu ciocul ascuţit şi să-l muşte pe Pegas. Hermes a ascultat şi a muşcat cu furie pe fiul lui Poseidon 12. Iar Pegas, de durere, Îndată s-a smucit. A trîntit călăreţul cu fruntea spre pămînt, şi a zburat el singur spre sălaşul ceresc. Belerofon, din slavă, a venit rostogol. A căzut în Corint. A mai trăit puţin, cu capul sf ărîmat şi mintea rătăcită. Şi firul vieţii sale a fost tăiat curînd, din porunca lui Zeus. Dar, după moartea lui, în Licia, Corint şi chiar în alte părţi, oamenii l-au cinstit ca pe un semizeu. In pădurea Creneea, din istmul de Corint, i-au ridicat de-atunci un monument de piatră, şi-n oraş i-au făcut statua lui călare. Din copita lui Pegas curgea ziua şi noaptea un izvor răcoros I;î. Cînd a pierit şi calul, a fost urcat pe boltă de tatăl lui, Poseidon, şi prefăcut în stea 14. Note 1. Oraşul Corint fusese întemeiat de către regele Sisif, acela pe care Zeus îl aruncase în Tartar, obligîndu-l să urce, la nesfirşit, o stîncă pe coastele unui munte. 2. Istmul se află între Marea Egee şi Marea Ionică, la poalele muntelui Acrocorint. Aici era citadela-acropola-Corintului. 3. Glauc era fiul regelui Sisif, rămas cîrmuitor în locul tatălui său, după ce acesta fusese aruncat în Tartar. Numele Glauc s-ar putea tîlcui prin azuriu - aşa cum este apa golfului de Corint, sub bolta albastră a cerului elin. El este o întruchipare a mării. 4. Numele de Hiponou înseamnă tocmai bogăţia ţinutului în cai, în herghelii. Pe lingă aceasta, calul simboliza şi el valurile mării. Calul fusese creat de Poseidon, zeul mărilor. El era o personificare a valului, care aleargă cu coame pe spinare, spre ţărm. Nechezatul calului amintea vuietele mării înfuriate. In felul acesta Hiponou, fiul lui Glauc, este un fecior al mării care îmbrăţişează ca un brîu larg de ape tot istxnul de Corint. Imaginea aceasta poetică o găsim şi în legendele despre eroi. Tezeu, bunăoară, era fiul lui Egeu, care personifica Marea Egee. 5. Alegoria cailor hrăniţi cu trupuri omeneşti arată că pe vremuri marea făcea'sumedenie de victime omeneşti, fie la revărsările ei, fie, mai ales, în timpul furtunilor, cînd înghiţea pe navigatorii ce călătoreau pe şubrede am barcaţiuni. 121 6. Licia, ţinut din Asia de sud-vest. 7. De la această întîmplare a rămas în lume expresia cunoscută de „scri sorile lui Belerofon". Prin ele se înţelege orice fel de răvaşe alcătuite chiar împotriva acelora care trebuie să le ducă. 8. Hipocrene s-ar putea tîlcui prin „izvorul calului". 9. Această întîmplare a fost cîntată după vechile legende de poetul elin. Pindar, în „Olimpicele" sale. 10. Si în folclorul nostru eroii dobîndesc adesea cai înzestraţi cu însuşiri deosebite, unii ştiind să grăiască oamenilor, alţii zburători, cu ajutorul cărora îşi biruiesc duşmanii. "Un astfel de cal are şi Harap-Alb din cunos- i cutul basm al lui Ion Creangă.

11. Belerofon - ca Perseu şi Heracle - este un erou solar. Soarele ce răsare în zori deasupra mării, se înalţă glorios şi coboară în asfinţit, de parcă ar cădea din slavă, cu chip însîngerat. Din pricina aceasta îl vedem pe Belerofon înfăţişat pe vase şi pe monezi antice, cu arcul sau suliţa în mîini, avînd în jurul frunţii un nimb strălucitor de raze aurii, călătorind prin cer pe un cal înaripat. El este gata să distrugă ce e rău şi strică armonia naturii, aşa cum este Himera bunăoară. Sensul acestei alegorii era că. tot ceea ce este monstruos pînă la urmă trebuie să piară de pe scoarţa pâ-mîntească... 12. Pegas, fiul lui Poseidon şi al Meduzei, a dat numele său unui munte şi unui oraş din Tesalia. Muzele se chemau şi ele uneori pegaside, pentru că se strîngeau în jurul izvorului pe care-l făcuse să ţîşnească calul Pegas, lovind stinca cu copita. în greceşte Pegas însemna, dealtfel, tot izvor. 13. Aşa povesteşte cel puţin poetul grec Pausanias. Se mai găseşte încă şi astăzi, în palatul Spada din Roma, un basorelief din sec. al II-lea î.e.n., unde este înfăţişat Belerofon, lingă calul său Pegas. 14. Este vorba de constelaţia, purtînd numele legendarului cal înaripat, care i-a dus, în aventurile lor, şi pe Perseu şi pe Belerofon. Trebuie însă menţionat că astăzi calul Pegas a căpătat un nou sens, şi anume acela de cal înaripat care poartă imaginar pe poeţi, în zbor, spre izvorul muzelor, să soarbă inspiraţii din unda de cleştar. Sensul acesta nou l-a căpătat calul legendar abia în secolul al XV-lea, pierzîndu-l pe cel antic. Cel care a dat acest nou sens este poetul Matteo Măria Bojardo, în faimosul său poem. „Orlando innamorato". ASCLEPIO 122 ELINII IUBEAU VIAŢA, urau tristeţea morţii şi aminteau în silă numele lui Tanatos. In schimb cîntau, în imnuri, soarele, cel ce face să-ncolţească pe glie, în veac de veac, sămînţa, şi-nverzeşte copacii, soarele care dă lumină şi căldura, stîrpind boale şi mo-limi, aciuite adesea în locuri mlăştinoase. Iară lumina albă şi căldura plăcută, dăruită de soare, erau întruchipate în cel mai frumos zeu, Apolo cel cu arcul strălucitor de aur. Apolo o amăgeşte pe fiica regelui Flegias Şi acest zeu frumos şi tînăr zări, odată, la fîntînă, pe fata regelui Flegias - stăpînitor peste lapiţi. Fata, Coronia pe nume, umplea o amforă cu apă. Braţul molatic ţinînd vasul, talia subţire, graţioasă, umărul neted şi rotund, pe jumătate dezvelit, umplură ochii lui Apolo cu o lumină pătimaşă. El se ascunse-ntre copacii unei păduri alăturate. îşi înstrună pe dată lira şi începu să sune dulce. Vă-nchipuiţi ce-a simţit fata, auzind astă melodie, ce-i desfăta" obişnuit numai pe zeii din Olimp. Ba, după legende, lîngă Apolo au venit şi toate cele nouă muze şi se-ntreceau-care de care să cînte mai armonios, însoţind lira cea duioasă. Coronia, ca ameţită, auzind viersul lui Apolo, a scăpat amfora din mînă. Şi amfora s-a spart pe pietre... în timp ce fata, prinsă-n vrajă, păşea domol pe iarba udă, tot mai spre inima pădurii, unde o aştepta Apolo. ' Şi-a mers ; a mers printre copaci, urmînd cîntarea minunată, pînă ce a văzut în faţă o poieniţă smălţuită cu mii şi mii de flori bogate şi în culori şi în miresme. Aici i-a răsărit frumosul fiu al lui Zeus şi al Letei. Şi el purta o haină scumpă. Pe pletele cîrlion-ţate avea o panglică de aur şi pe spinare ţinea arcul, care sclipea mai să-i ia ochii... Coronia a stat uimită.

în cinstea nunţii lui Apolo cu fiica regelui Flegias. Şi-mi vei plăti căsătoria cu caii tăi. cînd s-a trezit copila din vraja zeului Apolo. a şi zburat către Olimp şi a pîrît-o lui Apolo : . a pierit.. treci lîngă Ishis. se drăgosteşte pe pămînt cu un flăcău venit din lume ! Zeul. nu peste multă vreme. Fata mea o să fie mamă. odrasla ta mult aşteptată. nu VŁ rămîne. la urmă..Apolo. rege. El venea din Arcadia şi purta numele de Ishis. Coronia. a murmurat îndurerată : . că primul soţ i-a fost Apolo. tot el i-a rătăcit simţirea.. şi el. ridicînd ochii spre cer. Coronia. în marele-ţi ţinut lapit...Unde ţi-e amfora cu apă ? Spune-mi de ce-ai întîrziat ?. A lăsat doar să-i cadă lira pe pajiştea înmiresmată şi a cuprins-o pe fecioară. Şi regele a poruncit să i se afle fetei sale numaidecît un mire vrednic. Zeul nu i-a răspuns nimica.O. lăsînd-o singură-n poiană. Tu. a spus Flegias către Ishis. 124 Numai că-n acest timp. a plecat în călătorie cu soaţa sa şi cu copila. Tu. .Nu are nici o-nsemnătate c-a fost soţia lui Apolo ! a spus tînărul arcadian.. îr sînul meu adăpostesc tot ce-mi era mai drag pe lume.. fiicele lui Zeus. m-ai lăsat pradă deznădejdii. A spus părintelui său tot. neştiută.123 . vrei să mă uiţi pentru un om ?..Mă învoiesc. plîngînd încet. Şi cum. s-a-nfăţişat un tînăr vrednic.Sînt bucuros ca să-i fii mire Coroniei. dar moartea s-a grăbit să vină şi să-i îngheţe pieptul cald. lucind ca focul prin văzduhuri. a-ntrebat regele Flegias. Din depărtări se auzeau cîntările armonioase. cîntat zeul Apolo cu lira sa mîngîietoare.. Cum i-a. era gelos. a pus în struna lui săgeata cea mai tăioasă dintre toate şi a ţintit-o-pe Coronia.. cu ochii ţintă la Apolo. parcă deodată veştejite.. mai înainte. Şi dragostea a lăsat rod. Amurgul o învăluia într-o mantie albăstrie. s-a-ndreptat către pala-t tul regelui. era şi-o pasăre.. S-au dus spre Epidauria.. Corbul pîrăşte pe Coronia şi zeul o ucide Aici. Şi poate mai rostea sărmana şi alte vorbe către slăvi. .Mori. printr-o vrajj. zei necruţători !. Te învoieşti ?. Coronia a scos un geamăt şi. cu nici un chip. Şi ochii tăi de ce sînt uzi de lacrimile deznădejdii ?. cum spun poeţii că erau în vremuri depărtate corbii . . un oraş care se-ntindea pe lîngă marea argiană. Vă trebuia încă jertfă !. Dar nu-mi iei viaţa numai mie. care-a cerut mîna copilei. .. Ai cai nenumăraţi acasă. a spus Flegias.. S-a făcut galben şi a zvîrlit încolo lira. tu m-ai amăgit. însă. care te-ai învrednicit să-mi fii-ntro bună zi soţie... Iar ca ruşinea îndurată de casa lui să i se uite. deşi o părăsise pe fata regelui Flegias. Tîrziu. soţia ta. . Iar fata a căzut pe lespezi. Corbul era cu pene albe. Dar vreau să ştii. Un vînt subţire tiuia printre copacii clin pădure şi florile îşi plecau fruntea. trădătoare ticăloasă ! a grăit zeul cu mînie. văzînd-o pe Coronia că se alătură lui Ishis.. a strigat tatăl. pe care le rosteau în cor muzele.Soţia ta. Apolo. A prins însă-ntr-o clipă arcul . Coronia. Cum.Cine eşti tu ? a şoptit ea. . s-a văzut'j singură-n poiană. tu arunci săgeata ?. Coronia. Săgeata a pornit din arc. fără suspine. lăsîndu-şi barba albă-n piept. ştiu că eşti bogat. vreau să ştii că fiica mea... şi-acum tot. . pe ţărmul unde vorbiseră cu toţii... şi s-a înfipt în pieptul fetei. un corb.

tu ce-ai adus această ştire ! La pene să te înnegreşti şi să vesteşti de-acum-nainte doar moartea şi nenorocirea. înarmaţi cu săbii. Atunci. m-ai ucis ?". s-a cătrănit pe loc la pene '. îşi înţelege toată vina şi se grăbeşte spre pămînt.. Cum ţi-ai numit însă flăcăul ?.. s-a auzit un ţipăt slab. unde trăiau mai mulţi centauri.. bătrîne Hiron.. să-şi potolească remuşcarea. Venise Hermes să o ia. Cînd văd un hoit corbii s-adună şi croncănesc ca sub blestem.. Şi în sfîrşit.. nevăzut. Peste centauri era rege unul mai înţelept ca toţlB căruia i se zicea Hiron. S-a făcut negru ca mormîntiil şi glasul lui s-a preschimbat. să-l mistuie. Şi a răspuns centaurului : . A început de-atunci s-anunţe numai furtunile şi moartea. PelionJ Aici era o văgăună adîncă. drept pe un munte. A strîns oştirea. a ţipat iar spre-Apolo corbul. să-l facă pulbere. însă zadarnic mai înfl cearcă să-i reînsufleţească pieptul.. s-a mîniat'i peste măsură de moartea dată fiicei sale. L-a strîns în braţe ca un tată. . Nu mai era decît puţin. arcuri şi suliţi ucigătoare au pornit cu toţii-n Delfi. cu ochii aţintiţi spre ceruri. ca într-o mută întrebare : „De ce.. a rostit zeul spre centaur. şi ar fii vrut să verse lacrimi. Zeii n-au dreptul şi nici puterea de-a vărsa lacrimi vreodată! Aceasta-i lucru omenesc. plin de comori.îl voi numi : Cel ce alină. şi. desigur.Să-i zicem dar Asclepio2. Pe rug era urcată fata cu trupul rece.. Micul Asclepio este salvat şi dat în grija centaurului Hiron « în Epidauria. iubite. prin săgeata necruţătoare a lui Apolo. Dar nu putea. Şi. nevinovată.. ungîndu-l c-un balsam ceresc. Tatăl Coroniei ...a jefuit templul acesta şi i-a dat foc. ca mai-nainte. Ia trupul moartei lingă sine şi se sileşte să-l învie. Nu am alt nume pentru el. Flegias. se mai spune că regele lapit. a smuls copilul încă viu.. făcînd farmece. călăreţii şi. putea să vindec™ bolnavii cu fel de fel de buruiene. ţi-l dau pe-acest copil scăpat din flăcări prin minune.. El avea. multă iscusinţă. şi sînt mîhnit.. Tu să mi-l creşti cu multă grijă şi să mi-l faci un om de seamă. zeul Apolo se dumireşte c-a greşit.. Pentru că eu i-am ucis mama. Zboară şi piei din calea mea. zburînd pe spuma unui nor.Coronia s-a stins din viaţă !.Fii blestemat. pe ţărm. cenuşă.. .. a răspuns Hiron. largă. i-a rostit zeul. Şi glasul tău să fie aspru şi să trezească-nfiorare. din alb precum fusese. Apolo se bătea cu pumnii în pieptul său divin.Mă voi sili. să-ţi împlinesc această voie !. se clădea rugu-n vremea asta. Vrea 125 să împiedice destinul.... şi împreună se-ndreptau către Infernul mohorît. . . Zeul şi-a amin. Umbra Coroniei plecase. . a zburat pe un nor de aur. în legendă. gemînd. Nu mi-a rămas decît feciorul să îmi aline întristarea. Rugul ardea cu vîlvătaie.. Corbul.. Zeul a stat puţin pe gînduri. al zeului cu arc de aur. împietrit. minune negrăită.. pe care le căuta el însuşi acolo-n munţii Pelion..Ţine. din gelozia mea nebună. răcoroasă.. şi.cu oastea . L-a smuls fără să-l vadă nimeni dintre cei ce erau de faţă..tit că fata poartă în sînul ei un prunc. s-a învoit la rîndu-i Hiron. şi focul îi mistuia corpul Coroniei sacrificate.. acolo unde era templul împodobit.

pe-o culme. scăpînd pe-o mulţime de oameni. mergînd.. amarnic. 126 Punînd îndată o săgeată în arcul său scânteietor. îi dase. Şi chiar Cîmpiile-Elisee nu mai primeau destule umbre. aţîţînd focul ca să ardă cu vîlvătăi pînă la cer. Şarpele se descolăci şi repede îşi dete duhul. Veneau acolo mii şi mii.. la un bolnav. Şi mulţi dintr-înşii şi-o găseau. O cercetă. fără să fim pîndiţi de Hades. Asclepio băgă de seamă ce fel de iarbă adusese şerpoaica să-şi învie soţul. el s-a-ntărit. . Şi-Asclepio'le dăruia miraculoase băuturi care-i făceau nemu ritori.. cîndva. se ivi şerpoaica .Asclepio. Febus-Apolo. Cînd a văzut toată ruina şi pe Flegias cu oştenii. blestemul meu. cu arta grea a hirurgiei. Tartarul rămăsese gol. s-a îndeletnicit. deşi eşti pămîntean ca noi. un lucru neobişnuit. Cu acest fir atinse limba şarpelui ce zăcea zdrobit. s-a supărat din nou. Regele a căzut din şa. Oamenii cei căutaţi de moarte fugeau în Epidauria şi se rugau plini de nădejde : .7 . apoi prin iscusinţa sa . sub părnînt.întîi cu arta învăţată de la centaurul bătrîn. se povesteşte. Ducea un fir de iarbă-n gură. tropotind peste munţi. Slujba ce se făcea aici era de lecuirea bolii Asclepio. te va lovi.. Feciorul zeului luminii.Blestem să cadă-asupra ta !. în peştera-i încăpătoare. de multe. Şi s-a-ntîmplat. Ei trimit boli şi suferinţe... Legendele spuneau că el ar fi-nviat atîţia morţi.. Hades cere moartea lui Asclepio. blestem de tată. dar. Fie să-ţi vezi şi tu copilul ars în cenuşă ca şi mine. să vadă bine ce fel de însuşiri avea. încît se pustia Infernul. Dar nu trecu nici un minut şi. şi-avea cam unsprezece ani. cînd a-nceput să lecuiască . care erau pe pragul morţii.. Acesta prinse la loc viaţă şi amîndoi pieriră"într-o gropiţă. văzu în drumul său un şarpe. Făcu din ea un leac anume. după un timp. îi ziceau ei. dornici să-şi caute vindecarea.. Dar înainte de-a cădea. Chiar de eşti zeu nemuritor. unde tu vei fi cinstit mai mult ca zeii.. fiu al zeului Apolo. care-şi încredinţase fiul centaurului înţelept. se spune. s-a răspîndit în toată lumea. rostogolindu-se pe vale. Oastea lui a-nceput să fugă..perechea şarpelui ucis. O adună plin de răb127 dare. unde putem zîmbi în voie. şi să doreşti să ţi-l răzbuni. Vestea că fiul lui Apolo este în Epidauria.pe muntenii din Pelion. felurite boale. în acest templu. centaurul luase băiatul şi îi făcuse pat de fîn. Şi pentru încercarea asta să-nduri şi alte suferinţi. tu nu eşti un erou de rînd. tămăduind de multe boale pe oamenii ce merg la el. Fiul zeului luminii începe sâ vindece boalele Pe cînd se petreceau acestea. Capul i s-a sfărîmat de stînci. şi-Asclepio se străduia să le aducă uşurare. să soarbă sucuri de măcieş şi alte fructe de pădure.Tocmai se întorcea şi zeul. i-au ridicat un templu mare. în acest fel. sălbatici.. a crescut mare.. Aici se grămădeau bolnavii în faţa porţilor deschise . De-aceea îţi vom ridica un templu mare. Te ridici peste olimpieni. l-a aţintit şi pe Flegias. pe care tu ştii să le vindeci. Asclepio-l iovi c-o piatră. dă-ne şi nouă să sorbim din sucul fermecat al vieţii. Şi-n Epidauria.Tu. Şarpele i se-ncolăci pe băţul de călătorie. S-a făcut priceput în toate .-n loc de lapte dulce. regele pare c-a strigat : . Mai bine e pe lumea asta. Nu vrem să fim nici unul pradă zeului morţii cel hapsîn. iată.

Şi-acum.. Şi-ntr-adevăr... ce spui. ce-n atelierele divine făureau fulgere lui Zeus.. Ei trebuie să-mbătrînească . . a răcnit Zeus. şi-au încercat să se răscoale contra stăpînului lor. Zeus. sus ? Cine-i netrebnicul acela ce-i fereşte pe pămînteni să nu mai cadă-n gheara morţii ? Ce-o să na facem în Infern.. cel cu aripi negre. ca răzbunare. socotind ziua şi noaptea numai morţi. pe care l-am trimis anume. care o să-i întoarcă viaţa. lecuin-du-i chiar de boli. leacuri. Cum s-a-ndurerat Apolo. zeul mohorît. Numai că tu şi cu Poseidon v-aţi luat ce este mai plăcut. a trebuit să-nalţe zidul unei cetăţi.. făcîndu-ne] 128 1«8SWrades de rîs spre mulţumirea şi folosul netrebnicilor muritori ? Asclepio mai mult ca toţi a născocit. O !. mărite Zeus . . făcîndu-l simplu salahor.i Acum nu-mi mai rămîn nici umbrele de pe pămînt. ca să îi soarbă răsuflarea. cu alţi trei zei nemulţumiţi : Hera.căci Zeus i-a pedepsit fapta... la fel ca şi pe mama sa. poate şi-n Tartar. Ei.. ai rămas stăpîn pe cer şi pd Olimp. văzînd pe fiul său murind sub fulgerele olimpiene !. şi vigoare. II văd şi eu ! a grăit Zeus îndîrjit. nimeni nu vine în Infern !.Destinul zici ?. scos din fire. ucis din uneltirea Fedrei. a prins în mînă un mănunchi de fulgere nimicitoare şi le-a zvîrlit în Atica. ar fi vrut să-i şi răpună pe toţi ciclopii făurari. împreună cu Poseidon. cînd a zărit asta. e tot ce este sub pămînt.. care dau pămîntenilor şi tinereţe. pe care-a risipit-o vîntul şi a spălat-o apoi ploaia. .. încît s-a clătinat Olimpul şi cerul tot şi-ntreg pămîntul scăldat de mările adinei. în acea clipă.. Atunci. Ce ? L-ai uitat pe Prometeu ?... pe ţărmurile Aticii.. îl va scăpa de-mbrăţişarea înaripatului Tanatos. iară tu. Zeus. care se chinuiau de .. neapucînd să spună celor din jur cum pregătea acela băuturi din ierburi.Uite-l. Şi Hades. Focul ceresc l-a mistuit. ... Zeus ? Ce mai spui ?. tu. le dăruieşte nemurirea.. lui Hipolit. . . şi. Blestemul regelui Flegias îl lovea astfel rînd pe rînd . N-a mai rămas din el decît o grămăjoară de cenuşă. nemurirea şi tinereţea veşnică. Mă faci să rîd.Cum asta ?.. şi-apoi să piară. se povesteşte c-Asclepio. tocmai a ridicat un mort..Ce se întîmplă-acolo. Tanatos.Aşa e. dar Hades... Nimeni. Ce s-a petrecut ? a rostit Zeus mîniat. cu mintea lui iscoditoare. şi nici un zîmbet n-anflorit pe faţa mea. Şi pe Heracle l-ai uitat şi pe-alţi eroi asemeni lui. mare Zeus ?. Ba... Poseidon şi Atena . Să stea acolo cu Tantal şi cu Sisif şi cu ceilalţi. Nimeni .... lovind cu sceptrul într-un nor. S-a dus.. de cînd mă ştiu. numită Troia.Cum ? Unde e ? Să-l văd şi eu. i-acolo. fără supuşi şi fără sclavi ?. rînd pe rînd. s-a urcat pare-se-n Olimp sau l-a eh mat numai pe Zeus : . şi geniile infernale se jeluiau necontenit.Lumea am împărţit-o-n trei : Poseidon apele din mări.. care-au călcat poruncile destinului nenduplecat şi ale zeilor cereşti. Nu mai mor oameni ? Pentru ce ? Destinul lor e hotărît.. Hades a vrut să-i ia şi umbra şi s-o arunce în Infern. precum cîntau poeţii.. Da. Asclepio a fost lovit. se străduia să dea iar zile unui voinic. Iar Zeus. a răspuns Hades. Să stăpînească şi-n Olimp.auzi.Şi oamenii se bucurau de leacurile dăruite de-Asclepio în1 templul său. Asclepio a rămas mort. Ba.. Oamenii vor să dobîndească.. el s-a unit. tare supărat... a zis Hades. dacă nu mai coboară nimeni ? Dacă rămînenf numai noi. Nici eu nu îndrăznesc să-l calc. la fel cu zeii....' Eu stau în bezne.. feciorul regelui Tezeu.. Ii toarnă-n gură băutura.. ca osîndă.

fără lumina şi căldura soarelui. altare şi statui. Dealtfel. Bolnavii ajunşi în asclepioane erau puşi la un regim de hrană foarte chibzuit. basoreliefuri. ce se numeau asclepioane 5. Aici bolnavii. nici un zeu n-a avut atîtea temple şi opere de artă. cum făcuse şi-Asclepio 8. Prin persoana legendară a lui Asclepio. Romanii au derivat din numele lui Asclepio pe acela. mai cunoscut. oamenii din antichitate legau direct mijloacele de vindecare cunoscute pe atunci de forţa solară. Aşa. în limba greacă Asclepio înseamnă alinătorul. medici care au însoţit oştirile în războiul troian se numeau Mahaon şi Podaliro. Aceste temple şi sanctuare erau clădite pe-nălţimi. O copie după statua lui Trasimede se găseşte şi astăzi la Atena. Higieea. La Epidauria se găsea şi statua făcută de artistul Trasimede. prin care elinii îşi explicau culoarea neagră a penelor sale. Ei vedeau şi puterea lecuitoare a unor buruieni şi ştiau că. 7. de aici termenul de „panaceu". dar unele s-au dărîmat şi altora li s-a schimbat destinaţia. picturi. şi Zeus s-a înduplecat. cîte i-au ridicat elinii acestui drag lecuitor. care-l înfăţişa pe AsclepioEsculap ca zeu al sănătăţii. unde se adunau elinii la sărbători strălucitoare de două ori în zece ani6. Dealtfel.adică salvator. pe care lumea de-altădată l-a mai numit. Aceasta era povestea corbului. uneori. s-au clădit apoi sute şi sute de sanctuare şi temple mari. şi în cealaltă un baston. chiar ape minerale. pînă astăzi se spune şi la noi că „unde intră soarele. Iar Panaceea se tilcuieşte prin cea care lecuieşte total. Cos. cel care poate să vindece durerile. şi . 4.veacuri. 6. monumente. s-au adunat ca să-l jelească şi să-i cinstească amintirea. Soţia lui. Iată de ce. în Pergam şi în alte multe locuri. străjuitori ai templului. din tot Olimpul. ţinînd într-o mînă şarpele. La picioare avea un cîine. Clinele era simbolul fidelităţii datorate de medic bolnavului pe care-l îngrijeşte. Nu se putea intra în templu decît bine spălat. adică sănătatea. 2. Cel mai măreţ din toate acestea era în Epidauria. ce se poate 131 căpăta prin leacuri. împodobite.igiena necesară pentru menţinerea sănătăţii. erau primiţi de asclepiazi. Astfel de asclepioane au fost la Atena. urmîndu-i mai departe calea. şi îngrijiţi cu devotament. 8. 3. copila cea mai dragă a zeului era Higieea. Soter . ba şi un teatru renumit. unde sînt ape de izvoare7. nici măcar să răsară. Epioneea înseamnă Uniştitoarea . Epioneea 3. acestea n-ar fi putut să crească. Igiena juca un rol mare.temple închinate acestui legendar vindecător al omenirii. unde şi aerul e proaspăt. şi fetele : una Higieea. Templul avea grădini splendide.pe greceşte. iară cealaltă Pana-ceea. S-au găsit pînă acum cam trei sute de asclepioane . capele. 130 Spre slava lui. Bastonul ne arată că medicul trebuie să-i viziteze necontenit pe suferinzi. a dat în limba noastră cuvîntul igiena . Jar şarpele întruchipa pentru cei vechi reîntinerirea. Note 1. stele votive. Ele au fost însă cu siguranţă si mai multe. de Esculap. Cei doi. Fără îndoială că templele se aşezau prin locuri unde se găsea aer foarte bun şi. şi doi băieţi. 5. Insă a mijlocit Atena pe lîngă tatăl său ceresc. medici vestiţi în marele război din Troia 4. El şedea pe un tron. Asclepio a fost şi el urcat pe boltă sub forma unei constelaţii. pleacă doctorul". precum se ştie. cînd veneau. Ea este nelipsită în grupurile statuare.

Este lesne de înţeles de ce elinii au dat acestui legendar întemeietor al artei medicale nimbul de semizeu şi. Ar fi aieijsă mai adaug că regele din Calidon este. cîteodată. creată tot de oameni. cînd se începe legenda despre Meleagru. îi dăruise un lăstar. Dionisos. Iar regele îl înmulţise. Iar cei obosiţi sau bolnavi la minte erau trimişi să se distreze în teatrul din Epidauria. urmînd drumul lui Asclepio. uitase tocmai de zeiţa ce ocroteşte vînătoarea. Se legănau pe ţarini grîne cu spice grele. alergări. sanctuarele lui Asclepio aveau de fapt un caracter laic.. Trăiau pe-acolo căprioare subţiri şi iuţi şi mlădioase . văzînd atîtea avuţii de roade ce trebuiau strînse. MELEAGRU POVESTEA DESPRE EROUL MELEAGRU se-ncepe într-un ţinut numit Etolia. şi asclepiazii primii medici. El pare că îşi frămîntă mintea ce noi mijloace ar mai putea găsi pentru lecuirea suferinţelor oamenilor. ca părul darnicei Demetra . La Cos. Deci. Iar regele. lupi hămesiţi şi vulpi viclene. prin supuşii săi. trecînd pe-acolo. udat de rîul Aheloul1. Calidonul. i-a lecuit pe oameni faimosul Hipocrat. Opera aceasta întruchipează mai bine decît altele efortul medicinii. a bătrîneţii şi morţii.. jocuri. cu barbă şi cu o faţă gînditoare. afară de-o fîşie de pe coastă. paşii progresului în ştiinţă. Alţi suSerinzi urmau să facă şi exerciţii corporale . erau un fel de sanatorii ale antichităţii. fără intervenţii divine. Deşi munceau cu îndârjire !. făgăduind vin mult şi dulce. în acel an.. întîiul ce-a cultivat viţa de vie. atîtea roade. o avem în statua care se găseşte la Ermitaj. plantearomate şi livezi. care se pot vindeca pe ei înşişi. aurite. şi pere. Acest ţinut muntos era sărac. ce-i ocrotea pe agricultori. putea să-şi strîngă avuţie din ce-i agoniseau supuşii. Toţi vînătorii-aveau de lucru iarna şi vara deopotrivă. pricinuite de forţele naturale pe care le reprezentau olimpienii. Aşa se mai sălta mulţimea din foamete şi sărăcie. după poeţi. Artistul l-a creat încărcat de preocupări. fiica lui Zeus şi a Letei. Dar fructele şi grî-nele nu ajungeau aproape niciodată pentru hrana celor de jos.chiar în efigii şi monede. prin priceperea şi forţa lor omenească. O Imagine artistică. Asclepiazii. şi gutui. care dădea vin din belşug. de Ungă tatăl său. Le-a aprins focuri pe altare. Numai că-n marea-i veselie. truda atîtor învăţaţi. Deşi-i rugau pe zei să le dea roade !. s-a întîm-plat ca etolienii să aibă holde cu duiumul. făcînd nenumărate jertfe. In acest ţel. Şi viţa se-nsorea pe coaste. bucurîndu-se Eneu că zeii îi dădeau prilejul să strîngă. socotit întemeietorul medicinii ştiinţifice. împotriva molimelor oarbe. De-atunci regele Calidonului a luat numele de Eneu 2.. Norocul lor era doar unul : prin munţii ţării etoliene umblau sălbăticiuni destule. . 133 Artemis trimite mistreţul în Calidon Şi cum să uiţi tocmai de ea în ţara unde vînătoarea era un meşteşug de seamă ? S-a mîniat grozav zeiţa şi n-a stat mult să se gîndească.zeiţa soră a lui Zeus. Şi pomii erau plini de fructe : mere. pe oameni. alinătorii suferinţelor. chiar de zeu. în marile galerii de artă din Leningrad. grăitoare în acest sens. reprezintă pe fiii soarelui. a hotărît să-i răsplătească. stînd în oraşul cu faimă mare. care era bogată-n grîne. făcînd dintr-un lăstar o vie. Iar Asclepio în sine este simbolul biruinţei nobilei ştiinţe a medicinii. iepuri cu blana cenuşie . Asclepio-Esculap este înfăţişat aici ca un om matur.

. Castor şi Polux de la Sparta . a dat răspuns Alteea.. în focul sacru . ştiu că-i puternic. Iar fiara. Strugurii. rodul cel verde şi gustos. Femeile presimt urgia şi foamea care-o să urmeze. Ochii săi roşii. pe care cîinii şi păstorii nu izbutesc să le ferească de colţii lui distrugători.. cetatea mare. E fiul meu. mîndra Alteea. Zadarnic mai pregăteau ei aria pentru treieriş. le privesc şi jalea le îneacă pieptul. ce se numeşte Atalanta. a urcat coasta către vii. Iason din Iolcos şi Iolau. Cine-ndrăz-nea să se ridice contra zeiţei Artemis ? Atunci s-a îndreptat spre oameni viteazul tînăr Meleagru. erau scînteietori ca focul. Mistreţul a-nceput să scurme prin holdele aproape coapte. au glăsuit mai toţi bătrânii. smulşi din rădăcină. îi voi chema pe cei mai vrednici : Tezeu. cît era atinsă de arzătoarea-i răsuflare. Din botul său curgea o spumă care-i albea pieptul puternic.Să fie-aşa cum gîndeşti tu. tu ce ne spui ?. de-asemeni. olimpianul. pe vale. Şi fulgere păreau să iasă din gura lui mereu deschisă . cînd au adus lîna de aur. ca Telamon. nu ca fecior al lui Eneu. Nu mai era nici o nădejde ca să se curme ispăşirea. regele lapit . cu ochii tulburi. nu ne dă oare nici un sfat ? Nu ne ajută la nevoie. Dar monstrul tot nu-i mulţumit. neîntrecută îa vînat. le stau alături. ci ca odraslă a lui Ares. . priceput în meşteşugul vînătoarei şi-i îndrăzneţ. nepotul marelui Heracle. căci am o vrajă. prin voinţa-i olimpiană. A fost şi-n alte bătălii şi nu i s-a-ntîmplat nimic. Dar numai mama ştia taina şi zeul care pîngărise palatul regelui Eneu. Poporul fuge şi s-ascunde în Calidon.Şi. urmaşă a mistreţului răpus în luptă de Tezeu 3. a spus el. Nu mă tem pentru viaţa lui. Grînarele aveau să fie la fel de goale ca-nainte. Peleu. care străluceau roşii şi galbeni pe lungi coarde. Una-i urase bărbăţie şi-o soţie minunată.îngăduiţi-mi. alb şi neted şi glăsuise mamei astfel : . Iar Meleagru se născuse. Loveşte turme şi cirezi. Rege Eneu. şi plîng amarnic lîngă ziduri.un lemn de frasin.îl las.. plini de sînge.şi ea fusese amăgită de zeul Ares după nuntă. şi ceilalţi pomi erau. Măslinii. Piritou. ţinîndu-şi pruncii strînşi la sîn. ce-l fereşte de moarte. au fost zdrobiţi. sub rîtul fiarei aţîţate. Admet şi o copilă-arca-diană. siliţi să-şi piardă sucul lor dulce-mbătător. căci iarba. I-a însoţit pe-argonauţi. ce-nfricoşau pe etolieni.. s-adun o mînă de viteji de prin regatele vecine şi să începem vînătoarea mistreţului ce pustieşte pămîntul nostru etolian. îşi prăpădeau şi ei. 134 Alteea se învoieşte cu plecarea fiului său . Iară bărbaţii.ce ardea. Furia sa parcă se-nteţeşte.. El era deci nepotul Herei şi al lui Zeus. veniseră-n a şaptea noapte cele trei fete ursitoare. dînd jos şi tăvălind în ţărnă spicele blonde şi bogate. cea stăpî-nită de Eneu. După ce fiul se născuse. pentru totdeauna. acolo-n mijlocu-ncăperii . lăsînd pe fiul ei să plece la vînătoarea asta mare ? . Şi răgete scotea cumplite. Coama zbîrlită-i semăna cu-o culme presărată toată cu suliţe şi cu săgeţi. Fără să amintesc de alţii. eroul din Atena . după ce-a călcat holdă cu holdă sub picioare. într-adevăr . A doua şi mărinimie şi dragoste de patrie. Ultima azvîrlise-n flăcări. Soţia ta. se vestejea şi se usca. monstruoasă. trîntiţi.deşi soţie a regelui din Calidon . cu frunza ofilită şi fructele pierdute toate. s-a năpustit spre Calidon o fiară cruntă.

cel mai ferit din tot palatul lui Eneu. nu retezase vreun copac. Iară pe spate atîrna o tolbă scumpă de argint. 136 . pricină de nenorocire pentru eroul Meleagru . se va preface în cenuşă.. Fata era încîntătoare. Tegeu vroia să 135 aibă-n casă numai băieţi şi nici o fată. fără voie. mure şi afine. a scormonit cu mîna goală între cărbunii de pe vatră şi a smuls lemnul alb de frasin. au şi pornit la vînătoarea monstrului care pustia ţinutul regelui Eneu. spu-neaiTaezii. îl urmăresc. s-a-ntins ospăţul. atunci. şi să găsească. pornind în goană către oameni. Şi fata asta graţioasă. cum cerea datina străbună. mirosind urmele de fiară. Acolo a închis regina lemnul adus de ursitoare. Ştia că nu o să se-ntîmple nimica rău. norocoasă. fără-ncetare. cu simplitate. şi o pădure-ntu-necată. înspumaţi. e foarte greu de nimerit. care-ncepuse să şi ardă.. Mama. Mai arzător decît un fulger s-azvîrle apoi spre viteji. ca să culeagă din pădure zmeură. Dar Atalanta. Iară lădiţa a ascuns-o într-un ungher. Eroii se strîng în Calidon Şi-a dat pe urmă Meleagru veste-n oraşele Eladei că se porneşte vînătoarea. Cu colţii aprigi risipeşte întreaga haită într-o clipă. de parcă priveghea cîmpia. Ea . în dimineaţa următoare. fără dorinţa de-a plăcea. lovind tamburii de aramă. însă mistreţul e mai iute ca vîntul ce aleargă iarna peste colinele Eladei. înspăimîntată. Cu trupul său lovind copacii. mai pe urmă. In apropiere de oraş s-ar fi aflat. iute-o lădiţă de aramă. flăcăul tău o să se stingă şi va purcede către Hades. şi doi îşi pierd îndată viaţa. zvîrlit de mine. şi o copilă. şi-au petrecut toţi nouă zile şi nouă nopţi. şi printre ei. S-au strîns în Calidon eroii. Părul i-era-nnodat pe ceafă. Monstrul dă buzna între cîinii. cu voinicie de bărbat. care i se aţin în cale şi se trudesc să îl oprească. Şi fiara a hrănit copila. cum s-a terminat ospăţul. L-a stins în amfora cu apă şi-a poruncit să i se facă. Şi dintr-o vale se iveşte mistreţul înfricoşător. stupii cu fagurii de miere. fusese părăsită de tatăl său. Lupta se porneşte Dar nici nu s-au pornit hăitaşii să strige şi să facă zgomot. părăsind patul de lăuză. avea să fie.. Pădurea se-ntindea pe coastă. în stejari. Strîngîndu-se dară vitejii în Calidon.ca şi zeiţa Artemis. ce tocmai îşi pierduse puii. de către meşterii cetăţii. umplută toată cu săgeţi4. c-a răsunat un grohăit.Odrasla ta şi a lui Ares îşi are viaţa zăvorîtă-n acest lemn de frasin alb. Atalanta. rostogolindu-i prin pădure. Iată de ce n-avea Alteea teamă că o să-i moară fiul. şi. Lancea se-n-fige-ntr-un copac. Castor şi Polux. în care nu intrase omul. cît ţinea lemnul ferecat bine în lădiţă. Purta pe ea doar un veşmînt scurt.de fapt. dar în zadar.cum vom vedea numaidecît. într-o pădure-ntunecoasă. cea lepădată de un rege lăsînd-o mai întîi să sugă şi deprinzînd-o. cum zvîcneşte prin pădure. călărind pe armăsari albi. cînd era mică. Şi într-acolo lă-trau cîinii. prins pe umeri cu-o agrafă . spuneau aezii. Tezeu îşi cumpăneşte lancea. Cînd lemnul alb. a fost găsită de-o ursoaică. Răsplată trebuia să aibă. el îi îndoaie sau îi frînge. cel care dobora mistreţul : pielea şi capul lui hidos. Dar.fiica regelui Tegeu .

Altminteri. şi-a încordat şi Meleagru arcul său mare şi a tras. A început o ceartă mare şi bătălie mai pe urmă. Mulţi au însîngerat pămîntul. spre oameni. ce eşti frate mamei mele. ce ? Nu crezi cumva că mă voi teme de sabia ce-o porţi în mînă ? Şi nu s-a mulţumit cu vorba. . . dintre hăitaşi şi luptători . toţi vînătorii au ţintit roi de săgeţi asupra ei.. priviţi cum lovitura de bărbat e mai presus decît aceea pe care-o dă o biată fată. Poate a vrut să-i şi răspundă. una dintre săgeţi sa-nfipt pînă-n plămînul stîng al fiarei. din nou. Bărbaţii cîţi erau acolo s-au roşit pînă la urechi. soţia regelui Eneu . în drumul monstrului rănit : . mugind surd. Botul lui parc-aruncă flăcări. pe amîndouă. Botul i s-a umplut de sînge şi. în timpul luptei . s-a necăjit fiul lui Ares. fermecătoarea Atalanta.după cum făgăduise. că fiara i-a sărit în piept. venind aici. însă atunci s-a auzit un glas înverşunat de ură : . e arcadiana.. a grăit el şi i-a zîmbit 137 Ea s-a împurpurat la faţă de bucurie şi plăcere şi l-a privit pe Meleagru cu ochii săi strălucitori.Primeşte premiul şi cinstirea. S-au rotit săbiile prin aer. i-a jupuit pielea ţepoasă şi . al cărui lemn e străpuns lesne. Abia şi-a sfîrşit el cuvîntul. şi cînd nici nu gîndeau cu gîndul. să nu cutezi a urgisi. Şi l-a lăsat în iarbă mort pe tînărul cutezător. mai înainte ca securea s-o poată-atinge cît de cît.. Atalantei. Cearta din pricina Atalantei în timp ce monstrul grohăia. I-a smuls îndată Atalantei trofeul dăruit de fiul zeului Ares şi-al Alteei.Stai.mai ales tineri etolieni. ce-l însoţesc pe Meleagru. la care ţinea mult .. Eşti vînătorul cel mai bun care se află în Elada. ca orbit. căutînd noi victime-n pădure.. fiindcă eşti frumoasă. E în frunte.fiind deci unchi bun lui Meleagru. Ochii săi mici şi sîngeroşi sînt plini de pofta de-a ucide. cu o lance..Tu. Iar Meleagru.. Dar cea mai sprintenă în luptă.Voi. Atalanta.. nu-ndrăzni să răpeşti drepturile noastre. şi nici onoarea nu ne-o lua.le-a întins. a mai lovit-o în grumaz şi-a doborît-o la pămînt. n-a mai putut să ţină seamă că-n faţa lui era chiar unchiul. preafrumoasă Atalanta. ai lovit cea dintîi mistreţul. el se avîntă. Şi cum era un ochitor mai priceput decît mulţi alţii. Şi-a înfipt adînc colţii ei lungi. înconjură cu grijă fiara.Acum mistreţul îşi ascute colţii tăioşi şi lucitori într-un stejar înalt şi gros. în faţa mea. Văzînd că fiara nu mai poate să se ascundă prin hăţişuri. Altminteri. printre copaci. Ea nu se lasă.. Fiul lui Ares vede fapta şi strigă tare spre fecioară : . printre flăcăi. copila regelui Tegeu. Cel ce vorbise era rege într-un oraş învecinat 5. Iar unul a răcnit cu ciudă. Puterea lui se întindea peste războinicii cureţi. că poţi să smulgi premiul rîvnit de noi.. ameţită. El era frate cu Alteea.. şi gloria de-a răpune fiara cea ocrotită de Artemis mi se cuvine numai mie. Cu sabia i-a tăiat capul. pe Atalanta. Şi nu se vede vreun sfîrşit primejdioasei vînători. încerca să se sucească şi să-şi smulgă săgeata care-i scurgea viaţa.. tineri luptători. .. sărind cu o secure-n mîini. Acum pieirea lui e-aproape şi marea cinste-a vînătoarei : trofeul. ceilalţi. săgeata-i zbîrnîie-n văzduh şi se înfige sub urechea monstrului înfricoşător..Tu. Iar Meleagru. şi. Nu crede. tu îl vei avea !.

în vremea asta. lemnul cel alb se prefăcuse într-o movilă de cenuşă. Cleopatra. de vreun duşman. Cleopatra. din dragoste pentru ucisul ei frate. fugeau ca nişte potîrnichi. Cu ei s-a dus şi Atalanta. a sunat toba de război. supuşii regelui curet sparg porţile în Calidon 7. pe care un topor avan l-a retezat din rădăcini.ce retezase. în scurtă vreme. Şi aflînd asta..Hai să vă măsuraţi acuma iarăşi cu mine. Şi asta pentru că Alteea. şi în alţii. Eroul îşi salvase-oraşul şi tot ţinutul etolian. încît nu mai vroia să lupte. plătin-du-şi astfel vina sa. eroii cei veniţi anume din depărtare. . Cleopatra. A luat din tolbă o săgeată şi l-a ţintit pe Meleagru în inima-i înflăcărată. să-l pedepsească. 138 într-adevăr. stingîndu-mă nefericită ?. în fruntea oştii etoliene era eroul Meleagru. blestema. Cîţi mai trăiau dintre supuşii regelui de la Calidon s-au avîntat din nou în luptă. luase lădiţa de aramă. Meleagru. risipindu-se-n ogradă. Numai că mama sa. chemat desigur de Artemis ne-nduplecata. Iar la sfîrşitul bătăliei. apoi în alţii. în curînd am să cad şi eu. s-a-nfăţişat duşmanilor în pragul uşii. laşilor !.. şi-a vîrît sub sînul stîng un fier tăios. lui Hades şi soaţei sale. Şi tot atunci. Alteea. în piept. Cureţii din vecinătate îi atacau pe etolieni. Şi revenindu-şi de îndată. După această întîmplare. Războiul a-nceput cu furie..Nu vezi. Abia atuncea. lîngă soţia-i.. Iar el.Piere poporul etolian ? a strigat el. spunîndu-i vorbele acestea : . . Persefona. cu vîrful săbiei sale-nsîngerate . A căzut jos şi a murit. s-a clătinat ca un stejar. Năvala cureţilor şi ultima biruinţa Dar cum s-au depărtat vitejii din Calidon. pe care tu ai vrut să-i scapi de fiară. lăsînd în voia sa războiul.. ba chiar silită să-l slujesc ani îndelungaţi. Şi sabia i s-a înfipt în cel dintîi oştean curet. glăsuind : . Ci l-a străpuns. Meleagru atît de mult se întristase. la rugămintea Cleopatrei. Alteea. ce stătea-naintea lui îngenuncheată. în puţin timp au biruit. îndurerată pe urcase pe-o stîncă-naltă şi de-acolo s-a aruncat între prăpăstii. Ei ţipau. soaţa iubită. de curînd. cum sînt răpuşi toţi etolienii. Meleagru a luat din nou sabia-n mînă. capul mistreţului răpus.Alteea. cît timp luptase Meleagru şi-i învinsese pe cureţi. Cu-o tresărire. şi. pe obraz. Din ea desferecase lemnul adus cîndva de ursitoare şi-l aruncase-n focul sacru. să-i ia viaţa. în timp ce-şi blestema feciorul. ce avea încă în ochi lacrimi. avînd în piept săgeata şi mistuit de focul ei. Dar viaţa lui se va curma. copila regelui Tegeu. de mistreţul hîd ? Nu sări la luptă pentru ei ? Femeile sînt luate roabe. iubite Meleagru. soţia sa mult credincioasă. S-au despărţit şi au plecat care-ncotro. I-a pus pe goană. pusese sabia alături. îl clatină din hotărîre. Vrei să mă vezi tîrîtă-n ştreanguri. spre ţara sa. îl blestema pe Meleagru şi cerea zeilor. şi-a rămas singur voinicul nostru. ca să ia parte la vînătoarea asta mare. şi-au luat în grabă rămas bun. şiroaie. în slăvi s-a şi ivit Apolo.. zăvorit într-o cămară. Mama. Se retrăsese în cetate şi. iar lacrimile îi curgeau fierbinţi. care i-a întristat pe toţi. Lemnul arsese-n vremea asta. lăsînd poporul de cureţi să-i biruie pe etolieni 6.

mişcarea elegantă cu care îşi apleacă trupul o fac pe fată înzecit de frumoasă. Goana. Meleagru.Surorile lui Meleagru. fiul lui Endimion.. chiar în legendă. 3.înseamnă producător de vin. păcat !. Dînsa cerea de la zeii din iad. şi care au pe aripi pete. lucrul se explică prin aceea că la elini mai existau încă.. şi-au smuls podoabele de aur şi s-au pornit să se jelească pe rugul fratelui ucis. în chip neasemuiţi „Cît se bătu într-ai săi bărbatul luptaciu Meleagru Rău pătimiră cureţii . foarte depărtate. Astăzi Etolia este cunoscută sub denumirea de Misolonghi. 5... urme de matriarhat. îi dăm dreptate lui Ovidiu. de patima. în epoca aceea. păcat !. după legendă. aşa cum arată mitologul sovietic N.. şi omorîrea lui ştirbea prestigiul mamei. Aşa cum este descrisă Atalanta de Ovidiu o vedem şi acum în Muzeul Luvru. un alt personaj mitologic. Fata este înfăţişată alergînd pe o cîmpie. ca nişte lacrime vărsate 8. le-a prefăcut în nişte păsări... A. Şi clocotind de necaz pe maică-sa însăşi. Kun.chiar dacă era feciorul ei. Deci crima asta trebuia să fie aspru condamnată. Ci-n urmă Fu Meleagru cuprins de mînie. Piciorul stîng abia atinge pămîntul plin de ierburi crude. Oraşul Pleuron. dar şi un voinic. printr-o vrajă neştiută. i-a uimit deseori pe oameni. De aici vine numele ştiinţei ce se ocupă cu vinificaţia : enologia. Oineu . Note 1. cu toată mulţimea." „Sta Meleagru la ea mLstuindu-şi amarul mîniei Tare-ndîrjit de blestemul mamei. Fjului moarte să-i 140 Faptul acesta ca o mamă să ceară moartea fiului său. Persef ona şi Hades. deşi au temei la gîndire.Eneu . 4. Legenda a fost cîntată de poetul roman Ovidiu. Sta huzurind la nevasta cea chipeş-a lui. Enos e vinul pe greceşte. fără voia noastră. iar sculptorii l-au dăltuit în marmure nepieritoare 9. oricine ar fi fost făptaşul .. care Şi-altora-nvăluie mintea. cel doborît din voia ei. Precum ne cîntă tot Homer s . 2. cu frumuseţe de fecioară. iar rîul care o udă se cheamă Aspropotamos. Fratele el era o rudă mai apropiaţi ăecît oricare alta. Homer ne cîntă în „lliada" scena aceasta. cioplită de un artist antic. 139 Şi. Etol. 6. de stăpînă. Spre cinstea marelui erou ce i-a salvat şi de mistreţul zeiţei Febe-Artemis şi de cureţii ucigaşi. Adică rolul principal într-o familie îl juca. mama. care rostesc cu ţipăt jalnic : păcat !. Şi. pe-Alteea. viticultor. aezii din Etolia au cîntat imnuri minunate.. care spunea despre Atalanta că putea să fie şi o fată cu putere de bărbat. văzînd această întîmplare. căci ea de mîhnire Mare cuprinsă. Dar Artemis cea nemiloasă s-a necăjit nespus de tare că fetela plîngeau atît pe fratele lor. 7. că el pe fratele ei omorîse. din timpuri foarte. Cleopatra. Numele său vine de la cel dintîi stăpînitor elin. ce s-a numit. Zel chema şi izbind cu pumnul adesea pămîntul Sta istovită-n genunchi şi cu sînul stropit de plînsoare. în „Metamorfozele" sale.. ei nici nu putură să ţie Piept în afară de zid. Dar.

plin de credinţă. şi-i juruie o mare răsplată . că mai tare Sta împotrivă. Sta el în pragul iatacului 'nalt şi ale uşii canaturi Le zguduia. acolo-J. să-şi deschidă gura şi să răspundă spre solie : . Tatăl. primul dintre aezi. Aşa îşi explicau elinii apariţia acestei specii de pasăre. deşi născut în casa regelui trac Eagru. se îndreaptă însă probabil către solia din Calidon care ii mulţumeşte pentru că a scăpat ţinutul etolian de monstrul înfiorător.e. Să nu fie-ntrecut de nici un om pe lume. în zadar îi făcură fierbtete rugare Chiar şi prietenii lui mai iubiţi şi mai vrednici de cinste.n. şi să-i oprească pe vrăjmaşii cureţi care le ameninţă cetatea. Cîntăreţul acesta a fost numit Orfeu. zeul ocrotitor al cântecului dulce. O legendă asemănătoare se află şi în folclorul nostru pe seama acestor păsări. Cum pe copii îi robesc şi femeile-ncinse pe şolduri Inima lui tresări la auzul atîtor amaruri. îa zadar. cum spulberă-n flăcări oraşul. jumătate să-l aibă de vie. Iar mama lui a fost gingaşa Caliopa. Capul oribil al 141 mistreţului este pe un butuc alături.„Larmă şi pocnet la porţi." 8. Tot stăruia şi Oineu călăreţul. Iar jumătatea cealaltă să-i fie pămÎHt de arătură. bătrînul său tată. încît aştepţi ca Meleagru să se mişte. cum sînt acelea care îl desfată pe Zeus la ospeţe-n Olimp. O copie a acestei statui se mai găseşte în Muzeul Vaticanului din Roma. şi-n genunchi pe fiu-şi ruga să-l ajute. de parcă ar căina pe cineva. Loc de pogoane cin'zeci. Cade bocindu-se atunci şi-l roagă pe el Cleopatra. zeul Apolo. Mama. muza ce inspira poezia epică şi arta de-a vorbi frumos şi mişcător. Eroul este în pădure. după victoria lui atît de greu dobîndită. i-a dăruit o liră şi i-a urat să cînte dintr-însa mai frumos ca vîntul cînd foşneşte prin frunzele pădurii. . ce-i cîrmuia pe traci. iar vorbele să-i curgă din gura lui ca mierea. cum intră-H cetate duşmanii. mai cald şi mai duios decît privighetoarea în nopţile cu lună. mama i-a pus pe limbă trei stropi curaţi de rouă şi a rostit o vrajă.. cel dintîi cîntăreţ de imnuri din Elada. Spune ce rău i-ameninţă.'. spre stâpîn. cu lira subţioară. Este vorba de păsările cunoscute sub numele de bibilici sau pichere.. Sculptorul elin Scopos din sec. ca şi de-nţelepciunea pe care-o dovedea cu orişice prilejuri feciorul lui Apolo. El s-a născut în casa unui rege. pe marele Apolo. Cum pe bărbaţi îi ucid. Atîta că Orfeu. Crescînd Orfeu mai mare a început să umble prin ţara lui Eagru. avea şi el drept tată. cînd şi-o-nstruna el lira. ca şi Asclepio. şi să pornim . Născîndu-se copilul. Muza a fost o vreme soţia lui Eagru. Să cînte melodii la fel de-armo-nioase. Toţi cîţi îl întîlneau se minunau de vorba plăcută ce-o avea. pe unde-i Mai) roditoare cîmpia cetăţii. Faţa eroului. îmbie Ei să-şi măsoare mîndreţe de ţarină pentru moşie. în fruntea oştirii etoliene. Eagru. N-a fost cu putinţă şi chip să înduplece pe Meleagru Pînă ce nu izbutiră să-i bată-a odaie cureţii După ce zidul urcară şi aprinseră marea cetate. El luă armele atunci şi îndată ieşi la bătaie Şi izbăvi pe etoli de ziua cea neagr-a pieirii». I-a hărăzit să poată s-alcătuiască stihuri. Se roagă de dînsul etolii Starostii şi trimit preoţi fruntaşi după el ca si iasă Şi să-i ajute. IV î. Statua este făcută în aşa fel. l-a dăltuit în marmură. ORFEU Şl EURIDICE ÎN TRACIA 1 muntoasă a vieţuît. la Calidon răsună. cureţii Bat în cetate la turnuri. senină. surorile tot îl rugau . Dar tobele răsună tare şi toţi îl roagă pe Meleagru să pornească din nou la luptă. se spune. care au parcă aripile şi penele stropite de lacrimi şi care ţipă necontenit. 9. dinele care-l însoţise la vînătoare cată.Luaţi armele.

Un cîntăreţ fără seamăn Iar lira lui măiastră îi fermeca pe toţi2. numite Simplegade. De n-ar fi fost cu ei feciorul lui Apolo .Astfel se povesteşte c-atunci cînd se certau. să poată dănţui în tactul muzicii . care păzea-n Colhida acea lînă de aur şi-a nimicit. Ba chiar. a însoţit eroii plecaţi către Colhida să dobîndească lîna berbecului de aur. devenind Orfeu flăcău în toată legea. privindu-i cu nesaţ zile şi nopţi de-a rîndul. pe nume Aristeu. Cîntecul său era atîtde frumos. împăca pe vrăjmaşi şi-i făcea săşi dea mîna. că oameniiascultîndu-l îşi uitau întristarea. supuşii lui Eagru îl chemau pe Orfeu sâ le facă dreptate. Pierderea frumoasei Euridice S-a întîmplat ca fata să fie îndrăgită şi de un alt flăcău. care striveau adesea corăbiile eline..cînd fiarele pădurii veneau în jurul său ! Chiar rîsul. căuta să se apropie de aed cît mai mult şi să-i asculte viersul. A aşteptat o vreme. prin cîntec. cu vorbe bune şi sfaturi înţelepte. Ei lunecau pe văi şi veneau să-i umbrească fruntea îngîndurată şi plină de visări. Prin sunete de liră a domolit mînia unor stînci fioroase. Adesea Euridice îl ruga pe Orfeu să-şi reverse din liră divina-i armonie. a învins. peste puţină vreme . Se chema Euridice . Orfeu o asculta şi atingea îndată coarda melodioasă c-un beţigaş de-argint. părinţii şi copiii. Şi.. . să-i ţie loc de jilţuri 3. Dar ce spun eu de oameni . prin cîntecele sale. neîntrecute încă de nimeni pînă-atunci. Iar el. Nu bănuia. soarta-nspăimîntătoare ce-i era hărăzită. Nu le mai amintim. aflînd Aristeu că-n casa lui Eagru se pregăteşte nunta. vraja amăgitoare a unor fete-păsări. Şi tot felul de păsări se adunau pe ramuri. şi. ce se chemau sirene şi încercau s-afunde pe marinari în valuri. de vreţi să ştiţi. A mai făcut Orfeu şi-alte isprăvi de seamă. de bucuria ce-o răspîndea Orfeu. Vroia s-o-nveselească pe preafrumoasa nimfă. s-a hotărît s-o fure pe nimfa Euridice. sărmanul. cu alte nimfe. un crescător de-albine. Pietrele se mişcau şi se rostogoleau pînă lîngă Orfeu.cu toată îndrăzneala de care-au dat dovadă vitejiiargonauţi . cea mai crudă dintre sălbăticiuni.n-ar fi putut nici unul să-şi mai revadă casa. fermecată. Aristeu s-a ascuns într-un desiş de arbori. precum pîndeşte tigrul juninca din poiană şi-i gata doar să sară. elinii povesteau că lira lui vrăjită făcea să se desprindă din rădăcini copacii. prea mult. (Isprăvile-s prea multe. Inima bântuită de prea multe necazuri îşi găsea alinare şi se înveselea. totuşi. Arma lui i-a fost lira. îşi culca botul 143 umed de sînge pe piciorul aedului Orfeu şi îi sorbea adesea graiul melodios. şi-n ochii ei cei verzi îi plăcea lui Orfeu să-şi scalde fericirea. care nu îi da pace.) Ar fi să spunem totuşi că fiul lui Apolo şi-al muzei Caliopa s-a-ndrăgostit de-o nimfă. ca ea. Şi. 144 Ca să-şi îndeplinească gîndul acesta rău. Dar n-a luptat cu lancea sau sabia sau arcul. poemele sublime. Tot el a adormit în viers moleşitor balaurul cel groaznic. S-o ştie mulţumită. căci draga-i Euridice n-avea să aibă parte. Munţii se clătinau. Natura. făcînd să izbucnească din liră un nou val de sunete vrăjite. din pricini felurite.

la capul Tenaron 5. Asta i-a fost ursita şi nu ai ce să faci.. străine. Acesta se întoarse. cu inima bătîndu-i ca un ciocan în piept.Veghind plin de răbdare. Orfeu. unde domneşte Hades ? întreba pe localnici. Mă voi ruga de Hades. albăstrui.Zeus. cum era mai iute şi c-un picior mai ager. Ele n-aşteaptă mult şi te strîng de grumaz. însă nu cuteza. strecurîndu-i veninul sub pielea subţirică. ombrăţişa cu sete şi o chema zadarnic să vie împreună cu el. Apoi. Aici era un şarpe cu pielea-mpestriţată şi colţii veninoşi.. E păcat. rămase mut ca stînca. da !. Ajunse doar s-o vadă pe nimfă cum se stinge. îndîrjit. a şi luat-o la fugă. fără zăbavă.. Orfeu s-a îndreptat către un mic sanctuar pe care-l avea Hermes..îi glăsuiau astfel: .Şi. Credinţele străII 145 Vechi spuneau că-n peşteră erau furii. . Se-ncolăci îndată pe glezna Euridicei şi îşi înfipse colţii. Nimfa-l calcă pe şarpe. văzîndu-l pe-Aristeu din umbră cum s-a-vîntă.Spuneţi !.. E zadarnic.Nu... a pornit după ea.. asupra mea... bătîndu-se cu pumnii în fruntea ca de fildeş pogoară-te cu milă. Nu mă voi supune. O jale fără margini simţi în el aedul. în timp ce Aristeu . Luîndu-şi pe umăr lira şi un toiag în mîini. Iubita ţi-e la Hades. Voi pleca spre Infern. Nici cîntecul de liră nu mai clinti pe nimfa ce părăsise lumea. . acum.. şi i-a jertfit un ţap cu blana ca tăciunii. Şi. Nimfa. Atît că ...".din greşeală . era o peşteră. către Peloponez. cum cerea obiceiul. ce-i sugrumau pe oameni cînd încercau să intre. Acolo s-a rugat de feciorul lui Zeus.acela ce fusese pricina morţii ei se mistuia-n adîncuri verzi-negre de pădure. măreţe Zeus .strigă spre cer Orfeu. din turmele regale. răspundeau ei...Nu plînge. Aristeu. Atunci se repezi şi vru s-o ia în braţe. sărind peste un trunchi de stejar răsturnat.Da. trebuie să-mi întoarcă pe Euridice-a mea. oricît de nemilos. în Peloponez.. să te-apropii prea mult de-aceste locuri. ce auzise ţipătul Euridicei. Plînsul lui cel fierbinte îi zguduia pe oameni şi mulţi . Furiile stau de strajă.. a fost gata s-o prindă. Dar cerul. porni şi el în fugă. şi. acolo unde totul sta pregătit de nuntă.. Cată să te supui voinţei olimpiene. Dă viaţă Euridicei.. Stai. L-a proslăvit în imnuri. Stai. nimeri într-o groapă. iată se ivi clipa cînd nimfa Euridice rămase singurică. a pornit iar la drum. . Unde te duci ? Tu n-auzi vorba noastră ? . Cîţi n-au pierit acolo !.. poposind Orfeu la capul Tenaron. Asta-i intrarea spre negrele genuni. Oricît ar fi de crunt..frumoasa Euridice. n-a vrut să ţină seamă de vorbe şi poveţe. Nici un om nu-ndrăznea să treacă pe acolo de la lăsatul serii..dornici s-aline pe cel ce-i mîngîiase cu viersul său vrăjit .. Căci peştera aceea era de bună seamă una din porţile spre tărîmul lui Hades. de-ar fi să rătăcesc pe drumuri toată viaţa . înfricoşată. ! a glăsuit Orfeu. .. trîntit în iarbă. ca să-l călăuzească pe drumul spre Infern. şi am să-mi caut mireasa. pristavul din Olimp.. pătrunde în Infern :. erinii şi fel de fel de iazme.: Orfeu. Eşti tînăr.

păşind prin faţa lor. Dar nu mi-e teamă !. Dar el nu ţine seamă. cu aripi nevăzute. pînă zăreşte rîul cel vînăt.. amărît. Şi dorul pentru ea îmi dă puteri să lupt. Şi gura lui. şi merge mai departe. îi cîntă Orfeu apoi de clipa neuitată cînd şî-a văzut iubita căzută la pămînt. de jalea ce-a cuprins întreg poporul trac. cu barca-i putrezită. în Infern. Haron cerea obolul. pămîntene. silin-du-se să-l muşte cu colţii-nveninaţi pe fiul lui Apolo. însă aedul cîntă lui Haron cel ursuz. acela ce se-nvîrteşte veşnic pe-o roată de aramă înlănţuit cu şerpi. unde-şi avea palatul .. începe să rostească stihuri mai dezmierdate ca şoapta de iubire sau somnul care prinde în braţele lui pruncul. Cerberul stă de pază la porţile de-aramă. Cu ea o să întâmpin geniile infernale. Coboară pe poteci unde-i aţin piciorul tufele în-cîlcite de scai şi mărăcini. O caut pe Euridice. de geniile crude. în care îi picurase muza stropii curaţi de rouă. Iar şerpiincolăciţi pe capetele sale şuieră fioros. de gemetele sale .. voi risipi destinul. şi Ixion. Sisif nu mai ridică pietroiul greu pe coastă. îl zgîrie şi-l rănesc. Iar zeu] Himeneu... şi-i spune doar atît : . Aici erau pe ţărmuri sute şi mii de umbre. preamărite stăpîn peste-ntuneric şi umbre fără viaţă.. Cum regele Eagru le pregătise nunta. din lira sa de aur. senin şi fără frică. El îşi înstrună lira. luntraşul cel bătrîn. .. Am armă lira mea. să-i ducă peste ape. care-l înlănţuise pentru întreaga viaţă de nimfa Euridice. ca prevestire a tristei întîmplări ce urma să-i lovească.. Asta. Zeul Hades se îmblînzeşte Ii povesteşte-n stihuri dragostea cea curată. Cine nu i-l plătea mai rămînea pe ţărmuri.Aud.. Geniile infernale tac toate copleşite de preamărea durere din glasul lui Orfeu. Firea lui duşmănoasă se schimbă dintr-o dată. Toţi cîţi ascultă cîntul divinului aed. Orfeu a păşit drept spre peştera aceea care-şi căsca gîtlejul umed şi-ntunecat. un cîn-tec minunat.. Şi iacătă-l trecut. cîntînd necontenit.Dă-mi voie. acolo. rostea spre ei Orfeu. rătăcind. într-un tărâm de umbre ciudat şi misterios. cel ce-mplineşte legea sfînt-a căsătoriei. să-l înfrunt şi pe Hades. fără de răsuflare .ci răspîndise numai un fum înecăcios. nu pot să-şi stăpînească suspinele din piept. Şi. Speranţele-nflcrite ce le păstrau în inimi. rămîne nemişcat.. Coardele ei răsună. Ochii 146 săi cată blînd. Luntraşul se îndură. din peştera adîncă. venise de la Creta. Şi fratele lui Zeus îi strigă de departe : .Cine eşti tu ? Ce vrei ? Cum cutezi.. ce aşteptau să treacă şi se rugau de Haron. să intri nepoftit în ţinutul tăcerii ?.. pe care i-o dăduse la naştere Apolo. cînd este legănat la sinul cald al mamei. Latră şi urlă tare. în acest chip. Ci prinde-n braţe lira cu coardele de aur. către aria mării.. Tantal şi-a uitat foamea şi setea deopotrivă . să-ţi glâsuiesc în viers. Nu s-a temut de furii.. Lăsaţi-mă să trec. înstrunindu-şi lira. Acolo alte piedici. Aheronul. şi-şi aprinsese facla. Şi n-aşteptă răspunsul ce vrea să i-l dea Hades. Dar facla nu arsese cu flăcăruie albă -x cum cerea datina . îl trece pe Orfeu pe malul celălalt. la pămînt. aedul poate să treacă-n voie către palatul unde sălăşluieşte Hades. şi dinele se lasă pe pîn-tec. cam o sută de ani. Orfeu cată spre Hades fără de-nfricoşare.

a adăugit la urmă zeiţa Persefona.. Hades orînduise să nu fie lăsat pentru a doua oară în sumbrul său palat. Nu ai pleca s-o cauţi ?. De data asta însă e pentru totdeauna 6. Se va întoarce-n lume.. fără de nici o vorbă..parcă l-ar fi strigat . . l-a implorat şi i cîntat din liră.dacă un zeu viclean ţiar răpi într-o zi soţia mult iubită. zice el... de teamă să n-o piardă. . cum merge lîngă Hermes.. Dar trebuie să-mi promiţi. Şi Cora-Persefona îşi lasă fruntea albă pe umăruj lui Hades. dacă aşa ţi-e vrerea.. fericit.Dacă te vei întoarce şi vei privi spre nimfă. Mergea cîntînd din liră şi rostind mîndre stihuri .. O vede. Şi Orfeu trecea pragul din peşteră afară.este sfâşietor. pe blînd acord de liră .pierzînd mireasa în ziua nunţii sale . Şi zeul.. Nu mai e nici un mijloc s-o poţi recăpăta... ceea ce nu se cade nici unui muritor. Ce spun ? Numai un pas. Orfeu. . Dar dalba lui mireasă. nu căta încolo cu privirea.întreita Hecate îşi şterge pe obraji o lacrimă fierbinte. mai spune iar Orfeu. cu-o clipă înainte de-a călca pe pămînt. în timp ce se urca înspre pămîntul nostru.Mă leg mai dinainte să-ndeplinesc orice.. a glăsuit Orfeu. . căci îşi reamintea de scumpa-i Euridice şi inima-i rănită se sfîşia mai mult. în timp ce zeul tace. Mai erau cîţiva paşi. Aşa voi face !. Şi inima-i o dată cu lira lui cînta cîntec de biruinţă şi dor înfrigurat. 147 n-ai suferi ca mine ?. cel care duce morţii în ţinutul lui Hades: Zadarnic s-a zbătut.Cînd vei urca.. Chinul ce îl îndură Orfeu .. Răspunde-mi. soaţa-i. Deci. să nu-ncerci s-o priveşti. mulţumind lui Hades şi Corei-Persefona. tu. se spune. a plîns. în munţii Traciei. o pierzi pe totdeauna. care-altminteri nu are nici o milă. Vrea să-i spună eva. spre celălalt tărîm.mai giăsuieşte el. . pentru iubita ta... . cum îi spusese Hades. Şi Hades îi mai spune : .Gîndeşte-te.Aşa. .Voi face. călăuzit pe Her-mes a plecat spre pămînt. Dragostea ce-l uneşte pe el de Euridice este cu mult prea mare. . Dar în acel moment a fost străpuns de teamă.Deşi mă arde dorul şi clipele îmi par veacuri nemăsurate. Orfeu s-ar fi ascuns. Dacă mireasa lui s-a rătăcit cumva în bezna infernală şi nu e-n urma lui ? Atunci a întors capul îngrijorat s-o vadă... Hades .. urmîndu-te pe tine. Nefericit.. Nu dorea să mai vadă în ochi nici o femeie . îi răspunde Orfeu.alunecă-n Infern. acuma se înclină mişcat către Orfeu.148 Numai cîntecul îi rămîne Zadarnic a-ncercat din nou Orfeu să treacă de rîul Aheron.. Nu l-a mai luat luntraşul. Dar nu-ndrăznea să-ntoarcă înspre iubită capul. şi-n minte-o cerceta pe Euridice-a lui : „E tot atît de albă ? Mai este drăgăstoasă ? Nu s-a schimbat cumva ?". cu glasul gîtuit de marea bucurie că-şi va recăpăta pe scumpa-i Euridice.. nu voi căta spre ea. străpunsă de tăişul amarnicei mîhniri din viersul lui Orfeu. Persefona. să nu-ntorci cumva Capul. însă cu braţele deschise către el . întinde către Hades o mînă rugătoare şi-i cere să s-aplece cu milă spre aed. Ştia că îl urmează şi nimfa Euridice.

şoptind necontenit. pe care-o dovedeau. cu care sfîrtecau ţapii sacrificaţi stăpânului lor Bachus.spunînd că ele înjosesc numele de femeie . frumoase preotese. la asfinţit de fluviul Strimon. bacante. Şi cum se povesteşte. Vechii elini înţelegeau prin Tracta ţinuturile mărginite la miazănoapte de Propontida şi de Marea Egee. în ura lor turbată. cu sila-.. Luceşte între stele. Le blestema . La timp au sărit însă şi cele nouă muze. în Trăda. 3. dacă pe malul apei era cumva vreo nimfă. bacantele acelea şi-au împlântat în el zecile de pumnale. dar feţele războinicilor.adică la orgii. Orfeu îşi trăgea haina pe faţă şi fugea. să ştii că vei muri !. mai sus. dincolo de mormînt.şi se urca în munte. moartea. Aşa ni-l reprezintă pe fiul lui Apolo şi al muzei Caliopa un mozaic dezgropat în oraşul Pompei şi aflat astăzi la Palermo. ele se tot iveau în faţa lui. Nu ştim ce rosteşte. fiarele şi pe Hades şi au pus-o pe boltă. în jurul lui se văd strînse zeci de sălbăticiuni: maimuţe. Poetul cîntăreţ este aşezat în mijloc. gata parcă de luptă.De auzea-n pădure rîsete de copile. zeul cel dezmăţat. cu dezgust. Iar poemele 9 lui au rămas între oameni. avînd pe Caliopa. Tracii stau în preajma lui cu coifuri peste plete şi cu suliţi în mîini.o insulă în care a înflorit poezia 8. i-au ţipat laolaltă.O. între ele. --_ însă el le gonea întruna. Trupul însângerat l-au aruncat în Hebru 7.. astăzi Karasu . numele prea iubit al nimfei Euridice. lei cerbi. Dar se aflau pe-atuncea. Se vede marea putere a cîntecului. E constelaţia Lirei.. Doar capul rămăsese rostogolit pe valuri. a artei. care mişcase munţii.. Prin ea mai pot ajunge s-o văd pe Euridice. L-au urmărit în munte şi l-au încercuit.. 149Muzele şi Apolo au luat această liră. parcă se luminează şi uită de urgia pe care o pregătesc. ameţite de vin. unde este ? le-a dat răspuns aedul.De nu primeşti. înăsprite de lupte şi greutăţi. la răsărit de Pontul Euxin sau Marea Neagră. . Orfeu. în mîini ţine lira. îl ispiteau cu vorbe pline de îndrăzneală şi-l pofteau la serbări închinate lui Bachus . în care proslăvea iubirea fără margini. leoparzi. fiindcă-i păstra credinţă pierdutei Euridice. Note 1. Astfel s-au scurs cu greu vreo trei sau patru ani. cîntînd sau dănţuind sau azvîrlindu-i flori legate-n bucheţele.. cu buzele albite. mama lui. iară la miazănoapte de Istru sau Dunărea cea largă. de moarte şi război. . să nu le vadă purtarea desfrînată. . cu ochii către slavă. ba chiar şi şerpi şi broaşte. asupra lor. păsări. 2. tocmai fuga le aţîţa pe-acestea să-ncerce şi s-atragă în mreje de aed. Iar capul său şi lira au ajuns pînă-n Lesbos . Acestea nu-l iertau pe fiul lui Apolo. Intr-un desen pe un vas este înfăţişat Orfeu. care-l slujeau pe Bachus. Şi auzind acestea. Atîta că nici ele nu s-au lăsat înfrînte. Singurâ-i mângâiere era doar cîntecul. să trădezi amintirea iubitei Euridice. veşnice ca iubirea jurată Euridicei !. pe muntele Olimp. Liberta. în ţara lui Eagru. Ei bine. I-au ridicat din apă corpul său fără viaţă şi l-au înmormântat într-un templu. care-i ascultă viersul.

în alt ţinut vestit. a păşit mai departe. în „Georgi-cele" sale. într-o splendidă îmbinare de culori sînt zugrăviţi oamenii şi natura. deşi unele fragmente par a fi urme veritabile de poezie orfică. O astfel de imagine a pictat artistul francez Nicolas Poussin în opera intitulată „Orfeu şi Euridice". Altele se scaldă în undele străvezii ale rîului Hebru. Bunăoară. care se găseşte acum la Neapole.. Ea a fost cîntată şi de marii poeţi antici: Eschil. şi. cu beţigaşul de argint în mină. pe motivul acesta legendar. necunoscute. Orfeu. Zetos şi Amfion . Tot despre el se spune că avea şi darul profeţiei. Scena este admirabil redată într-un basorelief din secolul al V-lea î. Ar vrea să-nvingă monştri. a ajuns în Elada. aflat azi la muzeul municipal din Chantilly. Şi-a poruncit celor trei fii ai săi : Fenix. 6. după multă vreme.e.n. Capul său. căci nu mai meritaţi să-mi fiţi moştenitori. poezie şi artele plastice. întemeierea tebei Cadmos . Ovidiu şi. Ar vrea să şi ridice o cetate vestită. Doar Cadmos. Şi-atunci zeul Apolo l-a-n-demnat să pornească înspre rîul Cefis. Pindar. Rîul Mariţa de astăzi. In zări se înalţă munţii. în ţinutul Focidei. intitulată „Orfeu şi Euridice".Dacă vă veţi întoarce fără de sora voastră. Edip DUPĂ CE ZEUS A RĂPIT-O PE EUROPA. Şi Cilix de asemeni. S-a plecat lui Apolo şi i-a cerut învăţ ce trebuie să facă. s-au oprit pe coclauri şi au întemeiat nişte oraşe noi. care au fost de fapt create mult mai tîrziu. 5. în care văzuse lumina zilei feciorul lui Apolo. flăcău vrednic. Agenor. 150 8. germanul Gluck a creat. Astăzi capul Matapan. Apolo i-a răspuns prin gura Pitiei că poate să învingă un monstru fioros şi poate să ridice o cetate vestită. cel mai frumos dintre cîntecele pentru preaiubita lui Euridice. Tînărul sidonian s-a învoit cu toate. Aici vor crea mal iîrziu poeţii Alceu şi Safo. întreg tabloul respiră măreţia. 7. fiind fiul lui Apolo . numit Cilicia. Vergiliu. însoţindu-şi vocea cu Ura. adăpostind cetatea cu zidurile sure. Şi i-a mai povestit că-n drum va întîlni un juncan fermecat.. Semnificaţia pierderii Euridicei de către Orfeu pare a fi aceea că faptele mari. cum a învins şi-Apolo pe balaurul Piton. plecînd din Asia. Cilix şi Cadmos să plece-n toată lumea şi să-i găsească fata. nu se pot desăvîrşi fără răbdare şi sacrificiu pînă la capăt. teatru. prins între stîncile insulei Lesbos. 9.. dar săvîrşind acestea el însuşi va plăti prin grele suferinţe.. A străbătut ţinuturi aspre. monştri ce-mpovărează pămîntul cu urgie. puterea suverană a artei : a cîntecului şi poeziei. se pregăteşte să cînte. In epoca modernă nenumăraţi artişti au abordat această temă în muzică. s-a urcat cu greutate pe muntele Parnas. în muzică.. Aflînd el că la Delii se află un oracol.1 Au mers ei ce-or fi mers. se zice dealtminteri că a avut darul să facă profeţii multă vreme după moartea poetului. să ştiţi că vă ucid . cu părul ca . A plutit peste mări. Fenix a ajuns rege în ţara ce i-a luat de-atunci numele lui : Femeia bogată. nu s-a-mpăcat deloc cu gîndul ca draga lui copilă să rămînă pradă aceluia care-o răpise. le-a grăit Agenor. regele Si-idonului . căutînd-o pe Europa. una dintre cele mai frumoase lucrări. mai ales. unde Febus-Apolo prezice viitorul. . Horaţiu. Au plecat dar băieţii pe drumurile lumii. şi cei doi fraţi mai mari au ostenit degrabă. Se văd cîteva nimfe la poalele pădurii.4. Lvi Orfeu i se atribuie o serie întreagă de poeme. Fiindcă n-aveau curajul să-şi mai revadă tatăl. hotârîtoare în viaţă.şi că ar fi organizat aşa-nvmitele mistere orfice. Sau rătăcit de Cadmos.

cum era voinic l-a lovit cu putere pe feciorul lui Ares. Fugea şi iarăşi sta. Balaurul lui Ares a rămas priponit de-acel trunchi de stejar. Prietenii erau morţi şi monstrul sta lungit pe trupurile lor. Tovarăşii lui Cadmos au pornit prin pădure. A sărutat pămîntul pe care ajunsese din voia lui Apolo. S-a ridicat în sus. şi. şi. a ţîşnit un balaur cu solzii de aramă şi ochii fioroşi. dar pe neaşteptate. de cleştar. bine adăpostită de un bunget umbros şi grămezi mari de pietre. pînă ce s-o opri . apoi i-a otrăvit.zăpada. a pornit să-i găsească. monstrul purta o creastă zimţuită şi gîtul său avea o pungă de venin. iatăi !. pînă ce a sosit la izvorul lui Ares. din peştera adîncă. poate să-nalţe ziduri. Dar solzii de aramă l-au ocrotit 153 pe monstru de greaua lovitură. Fugea şintorcea capul. Cadmos să urmărească animalul acesta. Balaurul s-a-ntors. Din el s-aducă apă în amfore de lut. Pe cap. culcîndu-se în iarbă. Parcă-i tot făcea semne s-alerge-n urma sa. balaurul lui Ares s-a rotit către soţii lui Cadmos din Sidon şi i-a încolăcit . lucitoare. şi.. ca viitoarea cetate să fie trainică. şi străjuia izvorul tatălui său ceresc şi tot acel ţinut. Balaurul cu creastă era fiul lui Ares. cînd spulberă nisipul pe ţărmurile mării. s-a repezit la el. pe care-l stăpînea întocmai ca un rege. Doborîrea balaurului lui Ares Cadmos a înţeles c-acela este locul unde va trebui să-şi ridice cetatea. văzînd că seara vine şi soţii nu se-ntorc. lungi ca nişte pumnale. şi neînfricoşat. galbene. şi-acolo unde el vancepe să mugească. încît a străbătut gîtul gros de balaur. Numai că sidonianul era un luptător cum nu-s prea mulţi pe lume . fiul lui Agenor a auzit un glas : . sidonienii au vrut să toarne apă în prima amforă . A ridicat -spre slavă capul încoronat şi a mugit prelung3. pînă pe o colină toată smălţată-n flori. Şi. Atunci. mai nalt decît copacii. şi l-a ţintit pe Cadmos cu ochii arzători.. încolăcit pe coadă. a tot călătorit pîn-a văzut juncanul păscînd pe un imaş 2. mai groasă ca o bute. Fără multă tocmeală. 152 Animalul acesta era alb ca omătul. limpede. însoţit de prieteni . precum se cuvenea. să fac-o fortăreaţă. în timp ce întreita lui limbă îi juca în gura-nveninată. ce ar fi dărîmat şi zidul unei case. fără de care jertfa nu ar fi fost primită de Zeus în Olimp. zeul cel viforos. Din peştera aceea ţîşnea pîrîul rece. l-antîmpinat pe monstru. A trimis cîţiva prieteni să caute un izvor. veseli. Să facă libaţiuni. înfigînd în ei colţii săi ascuţiţi şi albi. pînă ce au zărit un pîrîiaş zglobiu .Cadmos a urmărit juncanul fermecat vreme de nouă zile El l-a călăuzit printre codrii umbroşi. cercetînd peste tot. cu sabia şi lancea. cînd acolo. a pornit către rîu. Acolo s-a oprit şi s-a lungit în iarbă. şuierînd ca vîntul. El a zvîcnit deodată. zărindu-l pe Cadmos. sleindu-le de sînge. Şi arma s-a înfipt într-un trunchi de stejar. După această faptă. răsu-cindu-şi spre tînăr fruntea împodobită cu nişte coarne mari. Iar gura otrăvită era bătută toată în trei rînduri de colţi. Tînărul sidonian a luat atunci o stîncă. şi primul gînd i-a fost s-aducă sacrificii preamăreţului Zeus. Plecînd Cadmos din Delfi. iară puţin mai sus au dat de-o peşteră cu o intrare joasă.care veneau cu dînsul încă de la Si-don . în vremea asta Cadmos. viteazul Cadmos mi l-a lovit cu lancea atîta de puternic. A rătăcit şi el prin umbrele pădurii. care s-a aplecat sub prea marea povară. şi. Şi.

Dorind să se păstreze nestinsă amintirea ciudatei întîmplări. La porunca lui Cadmos. Cu ea a măsurat întinderea de ţară. Totuşi. s-au ridicat întîi nişte vîrfuri de lance . pe nume Amfion. coifuri de luptători . Soţia lui. Tu ai ucis un monstru care-i era şi fiu. S-a făcut o fîşie de piele nesfîrşită. Vreau să zidesc aici o cetate vestită. Amfion nu jurase că va face vreo muncă.. precum se învoise în faţa lui Apolo. la izvorul lui Ares.. Ei s-au gîndit să facă la poalele cetăţii marele oraş : Teba. a suferit destul. Cadmos s-a-ntors pe dată cu sabia în mînă. la fel. S-au tot luptat giganţii. celălalt frate. . Atena. pentru că el doborîse pe fiul cel hidos al lui Ares. cîntînd din liră.Ares iubeşte monştrii. tot din pămînt. ca din senin. visat. Copiii i-au pierit şi. eroul sidonian . Zetos a spus că el o să aducă piatra din munţiinvecinaţi. Cadmos a ascultat sfatul dat de Atena. şi-n sfîrşit. Avea un trup firav.. desprinde plin de grijă toţi colţii de balaur şi seamănă-i pe glie 4. îţi trebuie şi braţe cu care să zideşti cetatea ta visată. au zidit în pădure. sînt fericit. spre sfîrşitul vieţii. au răsărit.Dacă este aşa. apoi. Atunci s-a ivit iară. în schimb. Pentru această faptă ai să plăteşti amarnic. Atena a pierit. ce nu făceau nici un rău nimănui5. într-adevăr. plutind apoi spre slăvi. care s-au luat la luptă. Cadmos a adus jertfă puternicului Zeus juncanul fermecat. zeiţă. i-a dat răspunsul Cadmos.. Cadmos a denumit ţara aceasta nouă : Beoţia . acest fiu al lui Zeus izbutea să urnească munţii din temelii. Pe acestea le-a unit. unde să locuiască oameni nenumăraţi. şi. de Cadmos. Le-a poruncit s-arunce 154 armele ucigaşe şi să se facă prieteni cu preaviteazul Cadmos. semeţe. subţiri de tot. Teba cea cu şapte porţi. Şi ca să dobîndeşti braţele de-ajutor. Zetos era de-o forţă de neînchipuit. olimpiană. crezînd că-i alt duşman. . acropola tebană. Pielea lui i-a tăiat-o în fîşioare lungi. subţiri. însă. a glăsuit zeiţa.s-a preschimbat în şarpe..Chiar de mă voi jertfi. i-a semănat pe glie. Urmaşii lui Cadmos ridică Teba cea cu şapte porţi Urmaşii lui au fost pe tronul din Cadmeea doi feciori ai lui Zeus şi-ai nimfei Antiopa 6 : Zetos şi Amfion. Cînd s-a început lucrul la zidurile Tebei. Spunînd aceste vorbe. Doi şerpi. sidonianul. pînă ce au rămas în viaţă numai cinci. fortăreaţa Cadmeea. Ridicînd fortăreaţa. care le va fi rege. Din colţii semănaţi de Cadmos. cu forţa-i uriaşă. desprinzînd cu grijă toţi colţii de balaur. care urma să intre în stăpînirea lui. ca divinul Orfeu.cum îi spusese Atena . aducea pe spinare stînci mari rupte din munţi. era un cîntăreţ destoinic ca Orfeu.. c-am răpus un balaur care-i împiedica pe oameni să trăiască în locurile-acestea atîta de mănoase. Şi munţii . Un nor se coborîse şi o învăluise pe copila lui Zeus. cu egida pe piept şi suliţa în mînă.. prefăcîndu-te-n şarpe. au ieşit nişte giganţi cu arme şi scuturi sunătoare.ţara juncanului. Naşterea poporului teban din colţii de balaur Da-n faţa lui era însăşi Palas-Atena. de mult.

s-a hotărît să-l crească ca pe copilul său. ca ele s-amintească lira lui Amfion. Ca lovituri de trăsnet cădeau aceste vorbe în inima lui Laios.Dacă mi-e totuşi tată regele din Corint ? Şi dacă mi-e sortit cu-adevărat ca eu să-mi nimicesc părinţii ?. şi el a luat odrasla lui Laios.veneau singuri spre zidurile Tebei. fiindcă pe-aceste locuri. unde se-nalţă Teba. Ascultînd ce spunea bătrîna preoteasă. Iocasta. I-a spus numai atît : . pe capul său. rude şi prieteni. cea zvîrlită . măciucă.. a dobîndit un prunc. s-a dus la un oracol al zeului Apolo. 155 Aezii povestesc că el era-nsurat cu frumoasa Iocasta . tatâl Dar ajungînd Edip flăcău în toată legea.-n răspunsul pe care i l-a dat.. căci nu aveau copii.. Edip a cugetat străpuns de-nfiorare : 156 . balaurul.. şi-acum cît îl ura !. i-a fost ucis feciorul. pe muntele Citeron. Mîhnit peste măsură. regele s-a rugat de marele Apolo. Afară de eroii Zetos şi Amfion. Dar s-a-ntîmplat să treacă pe muntele Citeron un păstor corin-tian . ca meşterul Zetos să poată avea piatră de lucru din belşug. Cutremurat de spaimă.Soţia ta. Cît îl dorise Laios . Nu mă întorc acasă şi-nlătur nenorocul ce mă poate pîndi.. Se mai spunea că Tebei i s-au zidit anume cele şapte porţi. în anul următor. Vă-zînd el pe micuţul atît de oropsit. Vroind să dobîndească un prunc în casa lui. şi-a dus-o în ţara sa. fiind el numit Edip. Mai bine fug în lume. şi zeul i-a răspuns prin glasul Pitiei : .. Iară porţile Tebei au căpătat şi ele fiecare un nume. ce avea şapte corzi. Altfel îţi ucizi tatăl. de Cadmos.Să nu te-ntorci în ţara unde-ai venit pe lume. să afle adevărul. ca să-l mănînce rîşii care foiau pe-acolo. pe care le avea regele Amfion cu soaţa-i Niobeea 7. într-adevăr. şi-aduci nenorocirea asupra tuturora. Şi el a luat copilul şi l-a azvîrlit pe-un munte.. să-şi pîngărească mama şi să umple de sînge şi doliu şi durere tot poporul teban. un alt urmaş de seamă pe tronul de la Teba a fost regele Laios. fără să ştie. şi mama sa.. Numele li s-au dat după şapte copile. Edip îşi ucide. Laios s-a înturnat în palatul din Teba şi-a povestit Iocastei groaznica prorocire. Iocasta. nu i-a destăinuit că tatăl lui e Laios. Insă el e ursit ca să-şi omoare tatăl.. Iocasta. îţi va da un fecior. cine îi sînt părinţii. oameni nechibzuiţi i-au şoptit la ureche că el n-ar fi odrasla regelui din Corint . Iar regele 8 din ţara aceea corintiană n-avea nici un urmaş. Dar Pitia. Aşa a ajuns fiul lui Laios în Corint. Părul i se făcuse. voinic şi înţelept. că e copil găsit şi multe dintr-acestea. unde s-a făcut mare. dar în palatul 6ău era multă mîhnire. copii. Este încă o jertfă pe care o cere Ares. . te vei căsători cu propria ta mamă ..

De mai dura o vreme. Cînd treceau călătorii. Pe cel care ducea către Beoţia venea încet un car. Atunci sfinxul lovea cu coada de balaur pe bietul călător. urmat de cîţiva sclavi. pe foarte mulţi tebani. şi fîlfîind din aripi l-a oprit pe Edip. era regele Laios. Edip s-a înfuriat şi l-a lovit cu lancea. lîngă sclavii săi. Şi sfinxul priveghea pe drumul către Teba. îi va da o răsplată ne-nchipuit de mare. Un sclav care-a fugit. aproape de oraş se aşezase-un sfinx.. 157 Pe lîngă toate astea. Şi s-a iscat o luptă. Astfel îi doborîse sfinxul. Iar tânărul Edip. îi oprea cu un strigăt. sfinxul mai omorîse în zilele acelea pe alţi numeroşi tineri. Atuncea vizitiul a dat în el cu biciul. îndurerat la culme de moartea fiului.cum să-şi salveze Teba ? Pentru că. şi va primi coroana şi tronul rămas gol. lăsîndu-l mort pe loc. s-adăuga ştirea că pe regele Laios l-au omorît tîlharii. căci tînărul Edip. Sclavul care scăpase s-a ruşinat să spună că nu îi învinsese decît un singur om şi a minţit că-n cale le ieşise o ceată de numeroşi tîlhari. In car călătorea un bătrîn cam albit. apoi numai în două şi la sfîrşit în trei ? Haide. băiete. A doua crimă : căsătoria cu Iocasta în tot oraşul Teba domnea o spaimă mare şi numai cu greutate se mai putea ieşi pe cele şapte porţi. şi nimeni nu putea să-i dea acestui monstru răspunsul cuvenit. A cugetat să plece către Beoţia. punîndu-i ontrebare : . din cei cinci călători n-a scăpat decît unul. pe văduva lui Laios. şi nici nu s-a clintit.a văzut două drumuri. . Mai mult. îşi ucisese tatăl.Care este făptura ce merge-n patru labe. tare. de departe. Edip nu 6-a întors în istmul de Corint. cu lancea ridicată. în prea puţină vreme. fără s-aibă habar. pînă se alegea un nou rege la Teba. a şi trecut la faptă . Edip s-a supărat că un. Astfel s-a împlinit întîia prevestire făcută de Apolo 9. cu multă viclenie. aripi avea de vultur şi ghearele de zgripţor n.coborînd din Delfi .Ia fă-ne loc. a rostit vizitiul. Le punea o-ntrebare. a pornit-o de-a dreptul spre sfinxul fioros. care intrase pe pământul teban. El va avea ca soaţă pe regina Iocasta.. sclav oarecare îi porunceşte astfel. Creon a dat de ştire că de se va afla vreun bărbat iscusit care să-nfrunte sfinxul şi să salveze Teba. Sfinxul l-o fi zărit. Edip. şi . bărbatul cel albit a scos o sabie. pesemne. Bătrînul ce zăcea însîn-gerat pe drum. . către Edip. corpu-i era de leu . l-a izbit pe bătrîn. care îl apărau. Cu ghearele de zgripţor îi scotea inima şi i-o storcea de sînge. Ca să-şi răzbune sclavul. Sfinxul avea obrazul şi trupul de femeie . răspunde iute. pînă în acea ziuă. El se ducea la Delfi să-l întrebe pe-Apolo . Iar coada-i de oţel era ca de balaur. Creon păstra dealtminteri coroana-n mîna lui. ca şi pe sclavii lui. oraşu-ar fi rămas fără locuitori. duşmănosul.Socotind deci că fuge. Şi printre ei era şi feciorul lui Creon. din porunca lui Ares.

. alături de Iocasta. şi Zeus l-a trăsnit sau s-a deschis pămîntul. s-a umflat şi-a plesnit. însoţit de copila cea mică. mii de copii. Cînd. 2. omul. Iar Edip şi-a scos ochii cu-o agrafă de aur. Note 1. Feciorii lui Edip s-au ucis între ei.. rătăcind pe drumuri. Cum a sunat răspunsul. pentru că se clădise Teba cu şapte porţi. condus de Tezeu. Căci mamele plîngeau în hohot la răspântii şi-n ca158 se îndoliate. pentru că regele îşi omorîse tatăl şi se căsătorise cu mama lui. s-a grăbit să-l aducă. Antigona. Iară Edip. cînd ajunge gîrbov. Iocasta i-a născut soţului său. el a mărturisit că zeii-au aruncat peste oraşul Teba ciuma nimicitoare. sfinxul.Fiinţa aceasta este. ferindu-l de războiul cel mult dorit de Ares. Auzind tot poporul că tînărul Edip l-a biruit pe sfinx. şi noapte. Apoi. Iocasta.. l-a trîntit de pe stînca. Ca să se pedepsească. o mică aşezare lîngă oraşul unde domnea pe-atunci Tezeu. A mai trecut o vreme. trăind doar din cerşit.carei era şi mamă . Tezeu cunoştea taina. încrîncenatul Ares. Ruguri erau aprinse în Teba peste tot şi jalea cuprinsese poporul. unde se cocoţase. înverşunaţi că soaţa lui Edip .. Dar. sărmanul. această întîmplare. aninîndu-se-n ştreang. Aici a dispărut Edip într-un chip tainic. bous-bos înseamnă bou-juncan. au ajuns la Colona Vl. ca sprijin. doi fii şi două fiice n. Pustiu şi lacrimi au hotărît zeii Mureau şi zi. de bună seamă. Numai pustiu şi lacrimi au rămas după el. în nişte văi adinei. orb şi sărman. In limba celor vechi.. i-a dat răspuns Edip. în versurile sale. Aşa s-a răzbunat zeul furtunilor. Edip a părăsit Teba cu şapte porţi.i-a dăruit copii. au trimis peste Teba ciuma pustiitoare. să salveze cetatea 13. Edip. se găseşte şi-al treilea : toiagul. el merge numai de-a buşilea. cu însăşi mama lui. dar nu a vrut s-o spună. Dar regele Edip a poruncit să vină bătrînul profet orb. Regele cîrmuia cu multă-nţelep-ciune peste poporul său. Zeii. mai cumplit decît cînd trăia sfinxul. Nenorocitul orb l-a rugat pe Tezeu să ia în grija sa pe biata Antigona. Iar regele Tezeu a venit din Atena să-l vadă pe Edip. Legendele eline mai arătau că-n Teba a fost după aceea un război fratricid 16. ca s-o scape de ura netrebnicului Ares şi a celorlalţi zei. Astfel. Oraş din Asia. silit de Edip. regina şi-a luat viaţa. turbat de ciudă. profetul orb nu a vrut să răspundă. bătrînul a păşit într-o pădure deasă. pe ţărmul de răsărit al Mării Mediterane. lîngă două picioare. Creon i-a dat coroana ce o avea în grijă şi l-a suit pe tron. sute. Nu este exclus ca ea să fi influenţat şi legenda noastră despre Dragoş . s-a stîrnit furtuna. Cînd este mic. cu lancea. pe urmaşii lui Cadmos. Legenda aceasta s-a transmis multor popoare. Fetele i-au murit. fără de voie.. pe locurile unde-i hălăduise fiul. şi Hades l-a primit15. balaurul cel groaznic cu solzii de aramă.. Pe urmă se ridică şi. Se zicea că Edip i-a blestemat pe zei. Edip a săvîrşit cea mai groaznică crimă din cîte sînt pe lume. Şi. ce se numea Tiresias. Poetul roman Ovidiu cîntă. pe umeri. în oraş. In Teba era pace. 3. şi. Iar preotul cel mare îl ruga pe Edip să facă sacrificii. Intîi. S-a însurat.

Nu mai rodeşte-n beznă sămînţa cea uscată : Pier turmele. Nu că eşti zeu. In basmele noastre. la porunca mamei lor. 10. fără ca fiecare să fie nevoit să meargă după apă. Sfinxul. făr'nici un ajutor Tu ne-ai scutit de birul ce sfinxu-ngrozitor Pusese asupra Tebei. cu foc cotropitor Ne bîntuie cetatea.cum credeau ei . Este un erou civilizator. Iar fiicele se numeau Ismena şi Antigona. Se ştie că regina Niobeea avusese cu soţul său.geloasă pe fericirea Niobeei. la mare depărtare. El ar fi făcut şi cele dinţii conducte de apă din piatră. prin păduri. era tot odraslă a monstrului Tifon şi a viperei uriaşe Ehidna. numai fiare şi monştri. Regele corintian în casa căruia a crescut Edip se numea Polib şi era căsătorit cu Meropa. şi mai spuneau că ar fi fost un mare apărător al păcii. zeiţa Leto . 5. Nimfa Antiopa era fiica fluviului Asopos şi fusese răpită de Zeus. cerul se învrăjbeşte.. Noi toţi. Cînd dăm de zile negre. 8. „. Fiii lui Edip şi ai Iocastei erau Eteocle şi Polinice. în locuri unde hălă-ăuiau înainte. că el este acela care ar fi adus alfabetul din 159 Asia în Europa. şi tot înavuţeşte Cu gemete şi lacrimi Infernu-ntunecat. Vrăjmaşa zee Ciuma. cu săgeţile. ţara îneîntătoare a Moldovei. 4. mor pruncii la sînul mamei lor. uneori afară din oraş. zgripţorul apare de multe ori. această mitică făptură. cu preţul sacrificiului său. pe locul unde a fost doborît zimbrul. nemilostiv coseşte Odraslele luii Cadmos. 12. Ei ar fi întemeiat. între altele. precum s-a arătat mai înainte. 7. potrivit legendelor. Elinii îi atribuiau eroului Cadmos şi alte merite. 9. aezii vroiau să arate de ce tebanii erau un popor de războinici. 11. încît oamenii să fie aprovizionaţi din belşug. şapte băieţi şi şapte fete. Cadmos reprezintă eroul întemeietor de oraşe. fiind socotit un soi de vultur cu două capete şi gheare mari şi tăioase. la tine-am alergat. Prin această alegorie. dar nimeni cît tine nu plăteşte. ucişi de Apolo şi Artemis. Amfion.Zguduită De-o grea furtună-i Teba. In ale sale valuri o ţine cufundată.. ţi-o spun chiar ochii tăi Şi sîngerata mare ce-apleacă fruntea ei. Prin această legendă elinii protestau contra nedreptăţii destinului hotărît . reprezentau pentru elini lăncile. Fărtiici o călăuză. Spuneau. şi toţi zic în credinţă . bătrîni şi tineri. 6. Colţii balaurului. Poetul antic Sofocle ne redă zguduitor această rugăminte a marelui preot către Edip în versurile sale din tragedia „Edip rege" . venit din Maramureş. fiul lui Ares. Tot el ar fi făcut cele dinţii legi. pe urmele unui zimbru cu o stea în frunte. 13.de forţe supranaturale.Vodă.

făcîndu-l slujitor. regele Pelias. Eson şi-a dus copilul în munţii Pelion. crescînd mare.Că ne-ai ferit de moarte cu-a zeilor voinţă. ca să-şi scape copilul. de Edg. ca să-şi poată ţine tronul. ei îşi reaminteau legenda despre Iason şi corabia Argo.Legendele Olimpului. Eschil şi Euripide. . Voltaire şi alţii. putea pretinde sceptrul luat tatălui său Eson. 160 11 .după ce jertfeau fructe şi flori şi sînge lui Zeus olimpianul sau fiului său Hermes. feciorul lui Apolo. Ulise şi mulţi alţii. Iar te rugăm fierbinte cu milă să ne-ajuţi. Şi . Pelias s-a gîndit să-şi omoare nepotul. însă în mare taină. şi pe Castor şi Polux. fără de nici o grijă. prieteni. acest război fratricid este cunoscut sub numele d« „Cei şapte contra Tebei" şi e povestit în versurile lor de „marii tragici1. avînd pictate victoria lui Edip împotriva sfinxului. Totul lăsa să creadă pe proaspătul stăpîn al oraşului Iolco că odrasla lui Eson s-a stins dintre cei vii.. Aceştia l-au vestit despre ce plănuia noul stăpînitor. Dar Pelias. Iar marele nostru George Enescu o creat o admirabilă operă muzicală. un oraş tesalian 1. au reluat tema. Ingres ş. prin viclenii şi arme. cel mic." 14. A ridicat şi-un rug. îşi însuşise tronul şi luase avuţia regelui legiuit : palatele de piatră şi turmele de vite. In literatură .) Tot Sofocle a scris şi renumita tragedie. la răspîntii şi lîngă focul sacru. A făcut . ca Gustave Moreau. Iar preamîhnitul Eson. cum se obişnuia pentru cei răposaţi. la centaurul Hiron 2.jertfe zeului Hermes. In schimb îi dăruise o colibă de frunze pe clina unui munte. Insă pe rug a ars un iepure sălbatic. Aslan. Pictori moderni. A vestit tot regatul că fiul i-a murit. pesemne. Şi tot la el vor creşte şi viteazul Ahile.ndepărtate.. Şi-acum mare Edip-naintea ta căzuţi. A plîns şi s-a jelit în temple.sorbeau cupe cu vin şi începeau să cînte legenda despre Iason şi corabia Argo. Acesta. Rege fusese Eson. Atîta că şi Eson avea.a. ei îşi începeau povestea arătînd că odată ar fi trăit în Iolco. a cărui creaţie despre Edip atinge cea mai înaltă culme în teatrul antic . In literatură. Astfel se găsesc două renumite vase. doi fii ai lui Poseidon : Eson şi Pelias. Cel mai adesea. şi l-a rugat să-i crească feciorul oropsit. Deci. legenda lui Edip a inspirat mult pe artiştii antici. Atena. 15. zeiţei Persefona şi soţului său. Th. fratele cel mai mare. !n picturile pe vase. zeul călătoriei şi al negoţului.urmlndu-l pe Sofocle. cel care-i învăţa cum să aibă dobînda cu orişice prilej . întreitei Hecate. odraslele lui Zeus. II EXPEDIŢIA ARGONAUŢILOR DE CÎTE ORI ELINII CĂLĂTOREAU PE MARI şi debarcau pe ţărmuri străine. K. 16.după datini . Căci centaurul Hiron creştea pe-Asclepio. Intîmplările au fost povestite de poetul Sofocle în tragedia „Edip Xa Colona". Hades. a trebuit să pună la cale-un şiretlic. (Colona se găsea cam la şapte kilometri depărtare de oraşul Trad.au mai scris lucrări memorabile Corneille. legată de numele fetei moi mici a lui Edip : „Antigona". Numai că fostul rege avea şi un copil. rol.

Trăind mereu pe munte . . poate. Dar el nu avea nume. într-adevăr. cînd i-a ieşit în cale o biată cerşetoare. Apoi.. Un nor a-nvăluit-o şi a pierit în slăvi. cutezător. în fiecare mînă ţinea cîte o lance cu vîrful de aramă . Au socotit că-i Ares sau poate chiar Apolo. în templul lui Poseidon. Haina i se lipea de 164 muşchii încordaţi şi lăsa să se vadă cît este de voinic.. Şi a luat-o în braţe. soaţa marelui Zeus. Te duc numaidecît. pe urmele zeiţei.. au crezut că-i un zeu. băbuţa s-a schimbat pe loc într-o zeiţă.precum purtau păstorii din munţii Pelion. Pe trup avea o haină de pînză.. nu vrei să mă treci rîul ? a glăsuit spre Iason. fiind crescut pe furiş. cum îl crescuse înţeleptul centaur. puternica zeiţă.. şi tu vei birui. şi l-au înconjurat. Iason a stat o vreme privind. neştiind cum să-l strige..Am vrut să te încerc. »•• vl Ł1 162 Fiul lui Eson se întoarce în lolco :. pe scurt. subţirică. ducînd-o pe bătrînă pe ţărmul celălalt 3. păşind cu multă grijă.. De-aceea bunul Hiron.. pruncul adus din lolco s-a făcut în curînd un flăcău ne-nfricat. Iason. cînd l-au văzut pe Iason. mi-e teamă că-mi pierd viaţa. căci apa venea mare. să-l răzbune. A apărut chiar Hera. cum au ajuns. din muntele Olimp. Atîta că-n picioare nu mai avea băiatul decît o sanda. Insă. Eu sînt fără putere şi dacă mă-ncumet să mă cufund în apă. A mers pînă la rîul ce-nconjura oraşul.. Cealaltă o pierduse în apa spumegîndă. pe cînd ducea bătrâna spre malul celălalt. Iason. eu te voi ocroti pe drumurile tale. A intrat în oraş şi s-a-ndreptat spre piaţa unds se pregătea o mare sărbătoare. . . Tocmai vroia să treacă apa pe la un vad. Cînd a-mplinit băiatul cam douăzeci de ani. a glăsuit.adică. cu fală. cîntînd voios pe cale. băiete. Aşa a trecut rîul. Regele pune la cale pieirea lui Iason Oamenii din oraş. care îl apăra de ploaie sau de frig. acel ce cîrmuia întregul Univers.Băiete !. flăcăul era nespus de chipeş. s-a hotărît să plece în oraşul natal ca să-şi revadă tatăl şi. bunicuţo.părul nu şi-l tăiase şi pletele bogate îi atîrnau pe umeri în valuri aurii..Cum de nu.. Hei. plin de uimire.Şi stînd sub privegherea bătrînului centaur. Dar nu-n orice zeiţă..P}" ». Astfel a spus zeiţa şi a bătut din palme. Şi. a pornit mai departe şi a ajuns în lolco. îi ajungea la gît şi curgeanvolburată.. era un tînăr vrednic şi foarte săritor. . fiindcă te-ai grăbit să-mi împlineşti dorinţa. Iar deasupra purta o blană de panteră. i-a zis : fiul lui Eson .

sînt bătrîn. . . . ce nici nu bănuiau că Pelias anume îşi trimitea nepotul. cînd te-ntofci.printr-un oracol .. -. deşi purta în mînă sabia lui de rege ! Mai ales că mulţimea privea cu-ncredere către noul venit. . Peleu . Meleagru . se cade să plece un moşneag. Oracolul din Delfi abia îi proorocise . că părăsesc oraşul. era capătul lumii 'k. asta vreau . cînd are-un nepot tînăr ?. o ţară fabuloasă şi plină de mistere. c-ai să părăseşti tronul... cel urgisit de Hera în gelozia ei. aflată-n răsărit. Şi. potolindu-şi dorul de tatăl său. Spun cu toţii ! a zis Pelias.Şi auzind eroii că se pune la cale călătoria asta către capătul lumii.Cine eşti şi ce vrei ? i-a strigat. . n-am murit. Dar iacătă-l zăreşte în piaţă şi pe Iason. sperînd c-o să se piardă în marea încercare.Deci. a spus la sfîrşit Eason. . Aşa să fie ! a rostit Pelias cu prefăcătorie. regele Piritou . dînd peste tot de ştire că va porni pe mare. apoi Castor şi Polux. pe care-o stăpîneşte azi regele Eete. asta nu se cade. lolco va înflori. şi se îngălbeneşte nedreptul Pelias. eu mă-nvoiesc să plec s-aduc lîna de aur.Dacă te juri pe zeul din care noi ne tragem. De-acolo-şi începea Helios. făcînd semn spre mulţime : Spuneţi şi voi. Regele s-a-nfuriat.. prin ape şi pămînt. punînd două coloane în drumul apelor. pre cît pot să pricep ! a glăsuit băiatul.. îţi jur pe marele Poseidon. ce e-n acelaşi timp străin şi cetăţean al oraşului lolco şi umblă încălţat numai cu o sanda.Nu. urcuşul lui pe cer.Desigur. într-o călătorie cum nu s-a mai văzut. însoţit de un prieten. cu suita. cum s-a-nfricoşat hulpavul Pelias ! Cum tremura pe şa.Vezi. se-ndrepta către templu.. Deacolo vor aduce lîna scumpă de aur.. L-a-mbrăţişat pe Eson.că trebuie să se teamă de un flăcău din munte. tînăr şi curajos. Orfeu . pe care nu-l văzuse de cînd era copil şi. vede că el nu este încălţat decît cu o sanda. cu cei doi veri ai lor : Idas cel preavoinic şi Linceu. au spus mai mulţi bătrîni. Dealtfel. Eson. Se spune că cincizeci. plină de bogăţii. Printre ei se găsea şi eroul Heracle. flăcăul a pornit iar la drum. Regele Pelias. .. aşa cum credeai tu. pînă-n timpul acela : căci ţara lui Eete. odraslele lui Zeus.Eu sînt nepotul tău. Porneşti către Eete şi-aduci lîna de aur. Căci tânărul acesta-l va răzbuna pe Eson. va ajunge oraşul cel mai bogat din lume... 165 El s-a-ndreptat pe urmă spre casa părintească. Este după dreptate ca lolco să ajungă iarăşi în mîna voastră : a ta şi a lui Eson. Mai mult.. departe. ca apoi să coboare în capul celălalt unde zăgăzuise Heracle de curînd oceanul cel uriaş... nu mai rîvnesc mărirea şi-ţi voi da bucuros puterea şi oraşul. spre ţara lui Eete. pe care o ţinea Eete pe nedrept. . la Pontul Euxin. Iason ?.zeii mi-au hotărît să caut lîna de aur. . Cîţi au fost nu ştim bine. S-au strîns deci mulţi eroi. A străbătut Elada. Neleu . Admet . au mai venit : Tezeu. Precum vezi. orişice . O. ca să aducă jertfă zeului mărilor. călare.cîteva zile-n urmă ...Tocmai în acea clipă s-a auzit un ropot. un flăcău înzestrat cu puterea de a zări prin lucruri. Insă.Bine. Nimeni nu mai plutise atîta de departe.. . din care tu şi eu ne tragem deopotrivă. cu asprime. zi de zi. şi am venit să-ţi cer sceptrul ce l-ai răpit părintelui meu. s-au strîns numaidecît.a rostit Pelias. vrei s-aduc eu lîna. Avînd lîna de aur. Cine dintre eroi nu dorea să străbată drumul acesta nou şi să cunoască lumea ? ! Fiecare-ar fi vrut să fie el acela care s-aducă iarăşi în patria iubită lîna scumpă de aur.

văzînd apa mării. Iată de ce eroii s-au adunat în pripă. fusese însurat cu frumoasa Nefele.doi fii ai lui Boreu. Atalanta . Avea lîna de aur. Avea cincizeci de vLsle. închinată lui Ares. S-au strîns cu toţii-n Iolco. cu Hele şi cu Frixos.putea străbate cerul. Corabia aceasta trebuia să înfrunte primejdii fără număr. oraşul colhidian. A vrut să-i însoţească şi-o fată. şi l-au urmat pe Iason. Pregătirea marii călătorii Lîna mult preţioasă a rămas în Colhida. Berbecele cu lîna de aur Ţelul călătoriei era lîna de aur. Frixos a ascultat . însurîndu-l cu una din cele două fete pe care le avea. şi în sfîrşit mulţi alţii. Ca să-şi scape copiii. căci mama vitregă tocmai vroia să vină şi să le vîre-n piepturi cîte-un pumnal tăios. spunînd că nu e bine să meargă o fecioară între atîţi flăcăi. în care fata s-a înecat. poate. N-a păstrat decît lîna. de stejar. Era o încercare îndeajuns de grea !. Lîna scumpă de aur era de pe-un berbece. Şi a ajuns în Ea. Aezii povesteau legenda lui astfel : Se ştia că pe vremuri regele Atamas. Numai băiatul. s-au agăţat copiii în ultima clipită . dar Hele.. fecior al lui Poseidon. din ţara lui Eete. Cînd . Iar el.. fără oprire. adică Marea Helei 7. zeiţa norilor a trimis de îndată acest berbece sacru. i-a venit ameţeală. a plutit mai departe. cu grijă.. şi ea îi dăruise doi copilaşi drăguţi. vîntul de miazănoapte . . 167 Insă lucrînd eroii plini de însufleţire. şi. ape şerpuitoare şi codrii nepătrunşi. încît navigatorii o . ce se afla-ntr-un templu din Iolco. mai presus de toate . Frixos. Iar mama vitregă. prin furtuni şi primejdii.Şi au zburat copiii.deşi nu avea aripi . ca nu cumva pe cale vreunul s-o-ndrăgească şi să se iste ceartă între navigatori. pe mări necunoscute . din Orhomena. agăţată. Aici a adus jertfă puternicului Zeus berbecele de aur. un fiu al lui Poseidon. tot s-a uitat în jos. şi a căzut în valuri. să se lupte cu monştrii şi să aducă iarăşi lîna berbecului plecat odinioară. o fată şi-un băiat.. trebuia să plutească săptămîni. i-a sfătuit berbecul. pe care nu putem să-i înşirăm acum. Intîi s-au sfătuit . al lui Poseidon. dornici să cucerească scumpa lînă de aur.. într-un copac stufos dintr-o livadă sfîntă. lînă ce trebuia întoarsă în Elada. Vorbea ca oamenii şi. luni întregi. Nu s-a mai putut ţine. Marea. . De acest animal ceresc. regele beoţian şi-a luat altă nevastă. ca tatăl lor . care să îndrăznească să plutească pe mări. Ba chiar se hotărîse să le răpună viaţa. Sub ei se întindeau pămînturi nesfîrşite.. Acest berbece sacru era nespus de mare. în zbor.au ajuns deodată deasupra unei mări. i-â jurat că-l va face urmaşul său pe tron. Dar era totodată atîta de uşoară.Nu vă uitaţi spre ape !. avînd copiii ei. Prin nu ştiu ce-ntîmplare. un oraş beoţian. dar ei n-au vrut s-o ia. vroia să-i depărteze pe Hele şi pe Frixos de palatul regal. pe care-a dăruit-o regelui din Colhida.care purtau pe umeri aripi. ca păsările-n zbor 6. să-i răpească din palatul regal al fostului său soţ. stăpîn în Orhomena. Calais şi Zetes ... se cheamă de-atun-cea Helespontul. de peste mări şi ţări. numiţi Hele şi Frixos °. mai curioasă. şi-au hotărît să facă o corabie mare din lemn bun. drept mulţumire. zeiţa norilor. în nu prea multă vreme au făcut o corabie cu totul deosebită. Da-n cîntecele lor aezii arătau că trebuiau să plece cîndva nişte eroi.

a răsunat atunci un glas aspru de tunet şi-un fulger a brăzdat cerul abia-nroşit de Eos . fără vreo oboseală. plutind neîncetat. zbura ca pescăruşul peste aria mării. ţinînd un vas de aur în mîinile-amîndouă. unde fusese azvîrlit Hefaistos. pe corăbii. De-aceea i-au spus Argo 8. cum spun poeţii. stînd cîte doi pe-o bancă. Insă fiul lui Zeus le-a spus că el e sclavul regelui Euristeu. Şi alăturea Iason se sprijinea de proră. Şi vînturile mării. Iar divinul Orfeu şi-a luat lira în braţe. din înălţimi. Au făcut sacrificii zeilor olimpieni. Heracle era-n mijloc. şi lîngă ea săltau popoarele de peşti şi alte vietăţi din apele marine.. Plecarea spre ţara lui Eete de la capătul lumii Cînd au terminat lucrul şi corabia Argo s-a legănat pe ape. au azvîrlit încolo cupele de pe mese. Iason era iubit de soţia lui Zeus. adusă de Atena. Atît că-n Lemnos se-ntîmplase cu cîţiva ani mai înainte o tra-gedie-ngrozitoare. şi.ridicau pe umeri. cu braţul său de fulger. şi-l implora pe Zeus. şi zilele senine. şi ceasul fericit cînd iar se vor întoarce acasă.Şi toţi s-au învoit ca Iason să conducă pe eroi peste mări.şi-a-i putea sfătui în împrejurări grele 10. încrustată în lemn. în asfinţit. s-apropie biruinţa. A început 168 să cînte. părăsind vechile soţii. cei cincizeci de eroi s-au adunat la ţărm. Apoi au început ospăţul de plecare. Se auzea-n Olimp. Cîntecul lui Orfeu răsuna peste valuri. care-i doreşte moartea Deci. şi-ntinsul de smarald al apelor Egeei parcă ardea cu flăcări. Ei au pus-o la proră. . Corabia ieşise în largurile mării cu pînzele întinse.aurora. Corabia plutea. mai bine să-l aleagă în fruntea lor pe Iason. de tatăl său. spre ţara lui Eete de la capătul lumii. Helios-se-nălţase cu carul lui de aur pe cerul fără pată. Din nori. . Aezii povesteau că în acel moment eroii-au întors ochii spre viteazul Heracle. care grăia spre oameni şi făcea prorociri. Au băut şi-au mîncat vreme de nouă ceasuri. Bărbaţii lemnieni. au ajuns repede în Lemnos. vrăjite de-acest cîntec. nenumărate. Dar. s-aleagă pe acela ce urma să-i conducă în expediţie. în Elada. în faţă sta Linceu. şi vînturile repezi. Eroii-argonauţi porniseră cu bine pe drumul presărat cu sute de primejdii. Veneau toate s-asculte cîntul duios din liră şi glasul lui Orfeu.. Se spune că Atena 9 i-a sfătuit tot timpul şi le-a dat o crenguţă din stejarul cel sfînt al măreţului Zeus. avea de-asemeni darul de a putea grăi argonauţilor navigatorilor pe corabia Argo . plecînd la un război. suflau voioase-n pînze 11. şi ţinea cumpăna corăbiei de lemn. biruindu-i pe vrăjmaşi. cum s-au ivit zorii. Au ridicat îndată ancora grea din ape. Au luat cu •dînşii apă şi hrană din belşug şi s-au urcat pe punte. Şi întorcîndu-se acasă se însuraseră cu ele. stejarul din Dodona. agaţînd-o de ciocul corăbiei de lemn. insula mare şi muntoasă. Zeus le răspunsese că le primeşte ruga. care cu ochiul ager privea spre depărtări. el fiind cel mai greu. marele Zeus. răpiseră femei şi fete. Eroii sînt îndemnaţi să ducă o viaţă tihnită în Lemnos Aşa. îl desfăta pe Zeus şi-l făcea să privească plin de îngăduinţă spre corabia Argo. prin uneltirea Herei. şi drumurile mării. Crenguţa de stejar. ca să nu atragă supărarea zeiţei. Fiind atît de uşoară. cu cîte-o vîslă-n mînă.

Curînd. Tocmai pe cînd era în ţară o-atît de mare supărare. cîntece şi vin. însă Heracle a-ntins arcul. ce-i ţineau. îngreunîndu-şi trup şi minte. Au dat în lături pe acele femei şi fete. dacă primea să -i fie soţ. dintre ei nici unul n-a scăpat cu zile. insula Lemnos nu mai avea decît femei. cea mai frumoasă dintre toate. îşi omorlseră bărbaţii 12. iacătă vin argonauţii făcînd întîiul lor popas. în care scînteia vinul purpuriu. Şi iar a lunecat pe ape. In acest fel.. sub săbiile lucitoare şi suliţele de aramă. cu bufnituri răsunătoare. 169 In timp ce-aproape toţi eroii se aşezaseră la mese. Două le-aveau prinse de umeri. Cîţi rămăseseră cu viaţă au trebuit să se mai lupte cu Iason şi ceilalţi eroi. Din tot ceaveau le-au întins mese pline de amfore.Acestea. Aici au trebuit să lupte cu nişte fiinţe fioroase : uriaşi cu cîte şase braţe. turte dulci şi fructe.. stîncoasă. Iar turme şi cirezi de vite aproape nu se mai vedeau. şi nici nu au băgat de seamă cînd au ajuns în Propontida 14. Din nord se repezeau adesea. însă 170 . unde se îmbuibau cu toţii. Răniţi şi otrăviţi. Dar auzind ce se petrece. abia legată de pământul străvechi al Asiei. Ogoare şi livezi erau tot mai puţine şi mai sterpe. Eu am să plec singur din ţara asta blestemată. gîndind să le închidă calea. Pînă la urmă. Uriaşii cu cîte şase braţe Au plutit ei din nou pe mare. pline de talerencărcate cu fripturi. ca să se răzbune. Atunci s-au apropiat de locul unde alunecase-n valuri copila Hele : Helespontul. Le-au cîntat cântece şi i-au rugat să se-nvoiască a fi stăpîni în ţara lor şi să-şi aleagă. corabia argo-naută. lăsînd în flăcări insula. şi-au smuls cununile de flori. însăşi regina de la Lemnos t3. toată întristarea femeilor s-a risipit şi i-au primit cu flori pe oaspeţi. Şi poate că le-ar fi zdrobit corabia de lemn.Aţi uitat oare datoria ? Aţi şi uitat lîna de aur pentru un zîmbet femeiesc şi nişte amfore cu vin ? Vai vouă. N-au mai vrut nici să-ntoarcă ochii. şi au pornit spre ţărmul mării. Au privit apele acestea. s-a auzit un glas puternic: . Auzind ce spunea Heracle. Deodată. El singur nu se învoise să se coboare de pe punte şi să ia parte la ospăţ. la-napoiere spre Elada. că sînt ademeniţi eroii cu vorbe. Au răsturnat acele mese. se şi grăbise în cetate şi îi certase pe voinici. şi-a tras spre ei săgeţi muiate în sîngele otrăvitor al hidrei omorîte-n Lerna. E drept că s-a stârnit furtuna şi era gata s-o scufunde. eroii s-au dezmeticit. în faţa lor se întindea peninsula Cizic. cînd ele îi rugau cu lacrimi să se oprească iar în Lemnos. cîntînd cu fetele din Lemnos şi sorbind cupele cu vin. uriaşii cădeau ca nişte stînci în valuri.. lăsînd ispitele deoparte. acestea şi-au dat seama că singure nu pot trăi. ce murmurau parcă un cîntec gingaşei fete înecate. Cel ce zvîrlise cu tărie astfel de vorbe spre eroi era chiar marele Heracle. dintre ele. spre insulă. Aceşti uriaşi au început s-arunce stînci mari de granit. cete de traci. în voia vîntului zburdalnic. uşoară. Jefuiau totul şi plecau. două de coaste şi-alte două de şoldurile monstruoase. soţiile care le plac. pînă s-a coborît amurgul şi cerul s-a umplut de stele.. printr-o fîşie de nisip. către vitejii-argonauţi. Şi au plecat argonauţii. îi oferea lui Iason tronul.

pînă-ntr-o ţară. se pierdea. Şi i-au căutat. Era o nimfă drăgălaşă ce stăpînea un mic izvor la poalele unei păduri de pini înalţi şi parfumaţi. dar marea s-a despicat pînă-n adîncuri.Şi Iason. i-a provocat pe loc la luptă.. în el aveau toată nădejdea. ascultînd îndemnul. Iar ochii-i se roteau sub frunte.Duceţi-vă şi n-aveţi grijă. părea un mare glob boltit. lăsînd în vînt pînzele toate. Prea îl ura. Dar căprioara s-a schimbat din nou în nimfa cea frumoasă şi. Şi el. eroii au băgat de seamă că dintre ei lipseau Heracle şi încă doi argonauţi17. şi mai departe. iată. Misia 15. strigînd cu toţii. în Misia. Aşa a hotărît Olimpul. a ris regele cu-ngîmfare. pe nume Glauc. Aezii-l zugrăveau pe rege că era-nalt ca un copac. şi... marea-i lină.. argonauţii au fost primiţi cu mare cinste şi de localnici. în locurile astea pline de verzi grădini înmiresmate.. vreme lungă. Nu îi plăcea să aibă oaspeţi. un fiu al zeului Po-seidon. şi-l fermecase s-o iubească. Prinzînd deci vîslele în mîini. neprevăzător. a urmărit-o prin pădure.. sălbatici. un argonaut. fără să-i poată da de urmă.. spuneau că Hera ar fi pus la cale-această întîmplare. Şi nimfa.. Şi Iason a strigat spre Ceruri : . în Misia împădurită. i-au aşteptat să se întoarcă. Sub umerii lui bulbucaţi. n-a stat pe gînduri şi-a pornit să-l caute prin pădurea deasă. . . şi a sărit în calea lui. cutezătorul Polifem 16.» Iară Heracle-şi va urma calea ceri este hărăzită. către ţara bebricilor cea misterioasă i8. pentru că. înverşunată. Pieptul său monstruos. Cine-ncepe ?. îndîrjită 19. Cerul a rămas mut. văzîndu-i pe elini c-au debarcat în ţara lui. Nici unul nu era mai vrednic şi mai viteaz între ei toţi decît Heracle cel puternic şi veşnic urgisit de Hera. ca unei fiare-nfometate.vîslaşii au purtat-o cu vrednicie pest valuri. Urcîndu-se din nou pe Argo. Dar tot aici sa întîmplat ca Hilas. a vrut să soarbă din unda limpede de munte. însetat. Cei trei voinici rămîn aici. El sprinten. era un om hidos şi rău. l-a tras cu ea în fundul apei. în care se vărsa izvorul. căci nimfa-l ascunsese bine pe dragul ei. însă zadarnic. ameninţători. Nici unul nu dădea vreun semn că ar fi auzit chemarea. a rostit Glauc cu voce tare.Spuneţi ce trebuie să facem. şi de rege. Un cap învăluit de alge s-anfăţişat privirii lor. de pe ţărm. Şi neavînd alta ce face. Fiindcă Heracle ţinea mult la tînărul răpit de nimfă. apucîndu-l de grumaz. Un singur lucru preţuia : lupta cu pumnii. numit Amic. Urechile-i erau zdrelite în luptele ce le purtase. vîntul bate şi el prielnic. care sălăşluia acolo. creşteau pe braţele-i robuste muşchii ca nişte bolovani. Cel ce soseşte-n ţara asta trebuie să dea lupta cu mine. Cine se prinde ?. Regele lor. să fie îndrăgit de-o nimfă.. . umflat. Hilas. a dat un strigăt. argonauţii-au adus jertfe lui Zeus şi soţiei sale. Strigătul său l-a auzit Heracle şi-alt argonaut. speriat. Dar mulţi dintre argonauţi nu aveau inima uşoară. Amic. cristalină. acolo-n lacul cu unda verde. Era un zeu.. Ea nu dorea ca şi Heracle s-ajungă-n ţara lui Eete. Unii poeţi. i-a-ntîmpi-nat un popor aspru. acuma. şi noi mâi stăm încă la ţărm. cu voce tare. s-a prefăcut în căprioară. cîntînd povestea.. sunînd în scoici. îndrăgind pe tînăr. aprinzînd focuri. au dus pe Argo mai departe. 171 înfrîngerea bebricilor 7. Pierderea lui Heracle în Misia L-au căutat ei întreaga noapte.Aşa e datina pe-aicea. pînă la apa unui lac.. a făcut semnul de plecare.

Ele se mişcă. Iară din cele două laturi. le-a rostit el. Şi dacă porumbelul trece. căci ei erau înaripaţi şi viforoşi ca tatăl lor. Ca să cunoască vremea asta cînd pot să treacă printre stînci. sărind cu-ndemînare. Cu darul lui de-a prevesti. au pornit iar spre largul mării. cu chip de fete. . merinde bune şi-n burdufuri vin din belşug. Tezeu şi Meleagru îşi tăiau drumul prin mulţime. care se cheamă Simplegade 22. arme.Am să-ncerc eu. Fineu ştia de ce şi cum . de parcă secerau un lan. iar săbiile zvîr-Ueau prin aer lungi curcubeie lucitoare. Iason. regele le-a arătat eroilor greutăţile pe care ei urmau să le întîmpine.. Iar dincolo de acel ţărm se ridica un oraş mare. Cu suliţele prinse-n mîini. se frîngea din încheieturi şi era gata să se sfarme într-un vîrtej negru de ape. Ajunşi acolo să-i dea drumul. dar nu vroia mai mult să spună. plutind prin Pontul Euxin23. feciorii zeului Boreu. şi suliţele scînteiau. l-a şi izbit pe cruntul rege cu pumnul aprig în bărbie. luînd pradă multă. nu e primejdie printre stînci. ce o tîra spre nişte stînci dintr-o strîmtoare f oarte-ngustă 20. Pot să vîslească fără teamă. Dar l-a lovit şi el pe Polux cu tot atîta străşnicie. Bebricii au sărit atuncea ca să-l răzbune pe Amic şi s-a-nceput un război greu. Şi lupta a-nceput pe dată. Drept mulţumire. Zeul Apolo-i luase ochii şi Hades-Pluto din Infern îi trimise nişte harpii. 173 Argonauţii zăresc crestele Caucazului Eroii n-au mai stăruit şi. se ciocnesc şi nici un vas nu poate trece. gheare de leu şi cozi de şarpe. mulţumindu-i lui Fineu. s-aducă jertfe Afroditei. au auzit un zgomot înspăimîntător. zei cereşti ! Corabia se zguduia. Erau acele stînci . L-a nimerit cu pumnu-n tîmplă şi l-a lăsat fără suflare la poalele unui copac. voinicii au reuşit să-ndrepte cîrma ce se stricase-n vijelie.ale lui Zeus . pînă s-ajungă la Eete. vino să te fac fărîme şi să te dau hrană la peşti ! a hohotit din nou Amic. să ia cu ei un porumbel. vîslind din răsputeri. care-i răpeau toată mîncarea. Salvarea lui Fineu de hidoasele harpii In dimineaţa următoare au întins pînzele să plece din ţara neospitalieră şi au pus toţi mîna pe vîsle. s-atingă malul celălalt 21. Argo să stea şi ea pe loc. cu luptă dîrză. Polux.cei din Olimp s-au mîniat şi-au hotărât să-l pedepsească. nişte zeiţe monstruoase. trup de păsări. le-a amintit că la intrarea Mării Negre se află nişte stînci uriaşe. straie. Tot Fineu i-a învăţat ca.O să vedeţi. Pînă la urmă însă Polux l-a biruit pe răul rege. Iară de piere porumbelul.Hai. s-a şi dezlănţuit furtuna. Argonauţii trebuiau să ţie piept unei mulţimi de luptători nespus de mare . puteau să dobîndească lîna cu firele-i scumpe de aur. Dintre eroi s-au ridicat atunci Calais şi Zetes. decît în anumite clipe. Monstrul a scuipat sînge negru. în primul rînd. Plutind aşa. S-au încordat şi s-au bătut pe iarba verde a cîmpiei. Şi în oraş domnea un rege ce avea darul profeţiei şi care se numea Fineu. . cei doi flăcăi le-au urmărit pe-aceste harpii pînă departe peste mări. Numai prin ea puteau învinge. Castor şi Polux nimiceau oştenii regelui Amic cu suliţele de aramă. Numai cu greu. Deşi Amic era uriaş. Şi ce furtună. încît Fineu pierea de foame. a grăit Polux. Dar cum s-au depărtat oleacă de ţărmurile lui Amic. Dar fiindcă el dezvăluise unele taine . vîntul ce bate dinspre nord. şi le-au învins şi le-au silit să jure pe măreţul Zeus că-i vor da tihnă lui Fineu. debarcînd în răsărit. 172 N-a trecut mult şi-argonauţii au fost deplin biruitori.

au zărit munţii Caucaz. pe vîrful Elbrus. Atunci eroii au vîslit mai cu putere mai cu sîrg. o insulă a zeului războiului. Acum vîsleau argonauţii fără de frică peste mare. pînă să ajungă la ţinta lor cea mult visată.cu săbii bine ascuţite. Numai o pană de la coadă i-a fost prinsă de Simplegade. care fuseseră gonite de marele erou Heracle din mlaştinile stimfaiiene. cu pas ferit. trecînd el. şi mîngîios. cu creste sure. şi-adormitor. cetatea regelui Eete. şi nimeni încă nu trecuse cu vreo corabie pe-acolo. Într-adevăr. Către apus s-a auzit şi-un vîjîit tare de aripi. Orfeu cînta ameţitor. către Caucaz. au pus pe ei veşminte noi. Dar.. fiindcă se făcuse noapte. şi turnurile lui de-argint se ridicau pînă la cer. lăsînd valurile mării. E drept că. Ştiau. căutau mereu capătul lumii.. Era chiar vulturul lui Zeus. au mai trecut argonauţii prin multe alte încercări. 174 Dar nu puteau să se oprească. că vulturul lui Zeus o să sfîşie iar ficatul însîngerat al celui care îndura totul pentru oameni. sus. şi ochii lor. Erau în ţara lui Eete. şi-n depărtările verzui zăreau vestitul munte Elbrus. Acolo. unde era lîna de aur..s-au deşteptat şiargonauţii. titanul cel legat în lanţuri. Iar din corabie. . ţara bogată-a lui Eete. S-au odihnit pînă la ziuă.. să nu se vadă. purtînd pe fruntea lui cunună strălucitoare de omăt. voinicii au pus şi ei mîna pe vîsle. în zare. Eroii au privit în urma acestei păsări. s-au îndreptat în sus. Palatul regelui Eete era din marmoră curată.aurora . şi stîncile s-ar fi lovit. Acolo şi-au făcut culcuşul. din acea vreme. Heracle încă nu-l scăpase. argonauţii încărcaţi . Stîncile se mişcau alene sub acest cînt duios de liră. Văzînd acest semn bun. Iar din înalt se oglindeau în apa limpede a mării. zăcea de veacuri Prometeu. blestemul lor se risipea. Şi-au poposit de la o vreme într-o insulă mititică. şi Iason s-a-ndreptat cu fală către oraşul lui Eete. eroii au slobozit un porumbel. pînă ce au ajuns la gura rîului larg şi-albastru. In palatul soarelui în stînga lor se vedea Ea. c-un bubuit asurzitor. Orfeu a început să cînte din lira lui un cîntec dulce. din ţara regelui Eete 24. Apele se roteau în preajmă şi clocoteau ca-ntr-un cazan. Iason s-a încordat la cîrmă. valurile repezi şi înspumate dintre stînci smuceau pe Argo cu putere şi o trăgeau parcă-napoi.sub hainele de sărbătoare . în mînă-avea doar un toiag. In nişte lupte ce-au urmat. Trecea prin slăvi. şi vasul Argo a trecut. în semn de bună prietenie. Aicea se adăposteau negrele păsări ale lui Ares. Şi. Fineu din Tracia spusese că de va trece vreo corabie printre stîncile Simplegade. Şi. plini de spaimă. Vîsleau. Fasis. unde păstra regele ţării lîna berbecului vrăjit. căci aripile lui uriaşe păreau că-s ale lui Boreu. pe Fasis. doi dintre ei au fost ucişi. Nu mai era decît o clipă. De la o vreme. Drumul cel greu se isprăvise. Dar cum şi-a revărsat lumina trandafirie pe pămînt zeiţa Eos . însă pe urma lui veneau. Au lăsat ancora cea grea să se înfigă-n mîlul gras şi au sărit pe o poiană. Au adus jertfe Afro-ditei. La rîndul lor argonauţii au înfruntat aceste păsări şi s-au luptat din greu cu ele. Atîta tot. în dreapta-n schimb erau grădina şi templul mare al lui Ares. Numai un căpătîi de lemn a fost zdrobit. au tras corabia la ţărm. credeau că vine furtuna înfricoşătoare. Acesta a-nceput să zboare şi-a trecut iute printre stînci. şi au vîslit tot mai departe. Şi totuşi. pe veci. teribilele Simplegade au rămas locului. Puteau să doarmă liniştiţi. şi-au spălat trupurile-n apă .cumplite ce se ciocneau necontenit.

Şi spre palat priveau acuma plini de nesaţ argonauţii.. zeiţa Hera. sub veşminte. vom petrece nouă zile.. 176 Eros să tragă o săgeată în inima fetei mai mici. spu-nînd către argonauţi : . Grădini cu flori îmbălsămate şi cu platani şi chiparoşi dădeau jur împrejur răcoare. Regele Pelias îţi cere lîna cu firele de aur. Din cînd în cînd îşi atingeau cu palma săbiile sub haine. cînd a sunat o bufnitură şi porţile i s-au deschis. O clipă regele Eete n-a putut să deschidă gura. pe loc. Şi să-i aţîţe-o patimă nemărginită pentru Iason. scuturi şi săbii ascuţite. untdelemn. desigur. Este a noastră. încăpătoare. în pragul lor s-a-nfăţişat feciorul soarelui. cine sînteţi şi ce căutaţi ? . A aflat-o pe Afrodita într-o grădină din Olimp. Argonauţii erau zdraveni şi încercaţi în lupte grele. Zeus ne porunceşte altfel. A deschis porţile mai largi şi i-a lăsat pe toţi să intre într-o ogradă minunată. şi nu se-nfricoşau de nimeni. odinioară. ca să-i arate prietenie. din Elada. Ea a rugat-o pe zeiţă să-l cheme repede pe Eros. şi-n timpul ierniinfierbîntată. Avea doar un toiag în mînă. la mese . Dar şi-a dat seama că războiul nu putea să-l cîştige el.. rege. Tu ai păstrat-o pe nedrept.. a răspuns Iason cu-ndrăzneală. Intr-alta îşi aveau sălaşul două co-pile-ncîntătoare. într-una locuia chiar el.. de răsunau curţile largi. eroii-argonauţi s-au aşezat. b Eros o ţinteşte în inimă pe Medeea Atunci a cugetat că-i bine să-i tragă-n cursă şi să-i piardă. îmi cer iertare. lapte şi apă. Aveau. îl dăruise pe acesta celui mai drag dintre feciori. Mînia îl înăbuşea. şi să-l trimită în ograda în care regele Eete. ce purta numele Medeea.M-am mîniat. preţioase. Altminteri noi ne vom 175 lupta. îşi pieptăna buclele blonde. celebrul faur al zeilor de pe Olimp. adică regelui Eete 25. Absirt. deşi am auzit că este păzită straşnic de-un balaur. Veseli. şi-o să ţi-o luăm fără-ndoială. obiecte rare. porţi măiestre.Sosim din ţara tesaliană. Rîdeau cu hohote spre rege şi îi spuneau : . s-a dus s-o caute pe-Afrodita. fiindcă nu o slăvea de-ajuns. Meşterul făurar zidise. Şi ţi-o cerem. pe care ţi-a adus-o Frixos. în ţărnă. avînd palate destule-n răsăritul lumii. Iar Helios. soaţa-i şi fiul său. luîndu-l în carul lui de aur. cînd ne vei da lîna de aur ? După ce s-o sfîrşi ospăţul. pe umerii fermecători. A vrut să-şi cheme toţi oştenii şi să înceapă un război cu preavoinicii din Elada.. Aici erau două clădiri. soţia sa şi două fete şedeau la masă cu eroii. pe care îl zidise însuşi Hefaistos. şi-au început să soarbă vin . acest palat măreţ zeului Helios. Vrem să ne-o dai de bună voie. micuţul zeu înaripat.. mort. căci Helios sau mîndrul soare îl ajutase pe Hefaistos în bătălia cu giganţii. şi-a strigat tare spre eroi : . Erau flămînzi şi însetaţi. Aici a poruncit Eete să se gătească un ospăţ. Tot în ograda pietruită cu nestemate şi aramă erau patru fîn-tîni de aur. . să primim oaspeţii cu cinste. de fapt. Curgeau din ele.Străinilor veniţi din lume.Sculpturi. adică după nouă zile ? Mai bine ad-o de pe-acum ! Şi iar rîdeau. Iar apa curgea vara rece. ce avea ciudă pe Eete. împodobeau acest palat. Pînă să-şi cheme el oştenii ar fi căzut. şi să mănînce şi să cînte.Ascultă. C-un toiag nu putea lupta. şi răsuna întreg palatul. în cascadă : vin. în acest timp.. Pe urmă vom vorbi de treburi. Eete. Deci. coloane. care-i cădeau mai moi ca spuma pe gîtul alb. rotund şi neted.

. Medeea.Ce slujbă ? l-a întrebat Iason. pentru că este al lui Ares. o jucărie de-a lui Zeus. i-a răspuns regelui Eete.. Să are cîmpul. mare cît bolta unei case 26.. în Iason. A ajuns în ograda largă. şi să se ducă pe un cîmp. Onflăcăra mereu mai tare în dragostea pentru flăcăul venit pe mare din Elada. cu o săgeată . dar trebuie să-mi dovedeşti că eşti odraslă olimpiană. din slavă. Iason s-a cam înfiorat. măreţul soare. Argonauţii-ar fi rămas pe acel ţărm pentru vecie.. . din dumbravă. însă-i venea să rîdă-n hohot. . Şi Iason îi căzuse pradă acestei pofte-njositoare.. dară. nu pentru cei ce-l aşteptau să se întoarcă în Elada.Bine. Să fie precum vrei. ce au picioarele de-aramă şi varsă-ntruna foc pe nări. însă n-a vrut să se arate . Altul s-ar bate pentru ea. Oştenii. Să-i dea numai răgaz o noapte. şi a ţintit-o pe Medeea. I-o avuţie fără preţ.Atuncea. Să semene apoi pe cîmp nişte colţi negri de balaur 27. în care petreceau eroii. dar nu cinstit. Ochii-i. Eete vrea să-l trimită pe Iason Ia moarte Cum s-a sfîrşit acel ospăţ. aflînd de-această încercare. făcînd o anumită slujbă. Şi regele a arătat feciorului venit din Iolco că are-n curtea lui doi tauri. Pentru că am primit-o-n dar. Nu am răpit-o din Elada. Ştia că Iason n-o să scape.. sub zîmbetul său prefăcut. de tatăl său. .cu o săgeată înmuiată în fiere verde şi venin. De cum a tras micuţul Eros săgeata lui înveninată. Da ţi-o dau fără nici o luptă. 177 făcut din fier şi din aramă. pentru că îi băga-n capcană. La rîndu-i. plin de grijă.Ţi-o dau. şi fiecare socotea.Iar Afrodita. Hera aţîţase pofta de-a stăpîni comoara doar pentru el. Aşa mi-ai spus cînd petreceam şi sorbeam cupele cu vin că eşti din neamul lui Poseidon. de cînd era copil. Şi lui Poseidon eu mă plec. mai înainte limpezi. Terminînd el cu semănatul. ce-i dincolo de riul Fasis. căci eşti odraslă olimpiană. cum să îi ia viaţa lui Iason. Ea s-a jurat c-o să-l ajute să dobîndească. l-a căutat în Olimp pe Eros şi i-a făgăduit un dar. lîna cu firele de aur.nu-n lanţul dragostei . din acei colţi o să răsară o ceată mare de războinici. îngropaţi sub ţărînă rece. a spus Eete . Mai ales că lipsea Heracle. şi-a răspuns foarte liniştit că totul se va face-ntoc-mai.. Mai are-un plug nemaivăzut. în Creta. fata a cătat către Iason.. regele Eete fusese sfătuit. cum să-l lovească pe celălalt.Tu mi-ai cerut lîna de aur. Amîndoi se priveau în ochi şi îşi zîmbeau. şi noi ne vom urca pe Argo şi vom pleca către Elada. Iason să dea lupta cu ei şi să-i doboare pîn-la unul. cu lanţuri bune. aveau putere să-i răpună pe toţi eroiiargonauţi. Pentru că-n inimile lor clocotea ura-nverşunată. în inimă. răsăriţi din colţii aceia negri de balaur. Dar Afrodita nu-i da tihnă copilei regelui. a rostit Iason bucuros. regele i-a grăit lui Iason : . fără să te mai supărăm. mulţumită că o chemau într-ajutor zeiţa şi argonauţii. adă-mi lîna. a-ncuviinţat şi regele. Şi Eros şi-a sărutat mama. . Iason să-nhame aceşti tauri la plugul greu. Stîmise pofta de-a se face stăpîn puternic şi bogat cum era regele Eete. prinsă .. nu pentru oameni. A-ntins aripile de aur şi a plutit grabnic spre Ea.Ne vom retrage toţi pe Argo şi-acolo ne vom sfătui. erau acuma-ntunecaţi de planurile ce urzea. Hera îi trimite un vis Medeei Şi fapta s-ar fi petrecut aşa cum plănuia Eete. cum nu.ci într-o patimă bolnavă. pe care îi păstra-ntr-un sac.. .

. i-a gla-suit Iason repede. într-o văgăună. Pe el au semănat toţi colţii aceia negri de balaur.... mînat de poftele-i aprinse de avuţie şi putere. din sîngele lui Prometeu.ce era de faţă . lovindu-se turbaţi cu ură.Dacă te juri să-ţi fiu regină. ai să fii soţia mea.. nici la oraşul care pierdea lîna de aur. decît zeii. Trebuie să spun că alifia era făcută dintr-o plantă care creştea-n munţii Caucaz.. Te voi urca pe tron în Iolco. auzind făgăduiala. şi-aşa cum l-a-nvăţat Medeea. unde se legăna. pe arme şi pe scut.. tînărul devenea mai tare decît Heracle. însă flăcăul. a strigat iute două sclave. ajutat de-argonauţi. Zeiţa i-a trimis un vis. şi sau certat. care îl mistuiau acum. S-au luat la luptă. a luat o stîncă mare în braţe şi a zvîrlit-o-ntre uriaşi. I-a prins de coarne cu putere şi. bucuros. El era rege.. Dar Iason a rămas pe loc..O... La aste vorbe. E drept că asta doar o zi. de la o doică vrăjitoare. Sclavele l-au chemat pe Iason. au socotit că e de aur.. n-am putut să te uit o clipă. Iason a prins copila-n braţe.. . suliţe şi scuturi. A înhămat la el catîri şi au pornit spre ţărmul apei. Le învăţase de micuţă. în lupta care s-a iscat. . s-au omorît. Medeea. şi el îşi învingea duşmanii. Ar fi aici să mai adaug că fata regelui Eete ştia nenumărate vrăji. . Şi ea. Taurii s-au zvîrlit spre el. cea mai tăioasă dintre arme nu mai putea să-i facă rău.. ce nu avea altă dorinţă decît să capete mai iute nepreţuita avuţie. 179 12 Văzînd că Iason biruieşte. Au pierit toţi. văzînd stînca asta. eşti îndrăzneţ.. căci fiecare vrea s-o aibă. Ungîndu-se cu alifia pe trup. . voi face vrăji şi ai să birui. Dorinţa ei cea mai fierbinte era de-a fi cîndva regină. a glăsuit atunci Medeea. Medeea nu s-a mai gîndit la tatăl său.. Şi." Meriţi să ai noroc în toate. a şi pornit spre locul unde se aflau. ar fi căzut sub izbitură. Uriaşii. taurii regelui Eete.. căci eşti voinic. ca nişte lupi pe o mioară. Medeea ! De la ospăţ.In timpul nopţii următoare fata s-a zbuciumat întruna. Ce mult i-a plăcut visul fetii !. trezindu-se din somn.. S-au repezit nebuni la ea. Semănarea colţilor de balaur pe glie Medeea i-a adus lui Iason o alifie fermecată. învăţat de fata regelui. Avea şi ea un singur gînd : să se mărite şi să fie regină-n ţara tesaliană. Din colţii semănaţi pe glie au răsărit nişte uriaşi. Copila s-a împurpurat : 178 . Iason s-a uns cu alifia . te-am visat. corabia argonaută.. ce sta îngrijorat pe punte. Tînă-rul s-a grăbit spre ţărm. cînd te-am văzut.îţi jur orice. Ea s-a lăsat şi i-a şoptit că ar primi să-i fie soaţă. Sclavele au adus un car.. Acolo se urcau pe tron. i-a răspuns Iason.s-a întors repede-n palat. Chiar focul cel mai arzător. care stăteau mai la o parte. Au arat cîmpul larg şi neted. şi-a glăsuit fetei aşa : .. i-a înhămat bine la plug. regele .Şi eu. De ar fi fost zid de cetate. ea regină.Cît de frumoasă eşti. cu săbii. Se făcea-n vis că o lua Iason în braţe şi-o urca pe Argo. şi amîndoi plecau spre Iolco. străine. Uriaşii au păşit spre Iason şi spre ceilalţi argonauţi. uşoară.

argonauţii au dat glas nemărginitei bucurii care-i înflăcăra pe toţi şi s-au pornit veseli să cînte.. regele a cerut şi el o amînare de o zi. cu argonauţii. El bănuia că va veni copila regelui Eete să-i dea un sfat.Nu ! n-o vom da. Şi au pornit. Medeea a zvîrlit atunci asupra lui un suc vrăjit. Cum au ajuns din nou pe mare. Sau vom găsi o altă cale. avînd de mînă pe Absirt. . S-au îndreptat spre vasul Argo. Sucul l-a adormit pe monstru. care venise la palat să-şi ceară drepturile sale. Nu. după poruncile Medeei. cu pas grăbit. toate aceste jurăminte. lung de nouă stînjeni. Argo. care stătea la ţărmul apei. Lîna de aur strălucea şi lumina pînă departe. într-o lumină orbitoare. Iar Iason. Ci mîine-n zori vom strînge oastea şi-i vom lovi peargonauţi la ceasul cînd ei încă dorm. pe rîul Fasis. plină de foc şi de miasme către voinicul tesalian. înspre dumbrava înverzită. Abia mai pîl-pîiau puţin. pentru tot ajutorul lor. Iară trădările Medeei faţă de ţară şi părinţi pecetluiau. Răpirea lînei de aur Atîta doară că Medeea aflase tot ce plănuiau tatăl său şi cu dregătorii. de cinste şi de glorie. Unul dintre argonauţi a ridicat ancora grea. ce amîndoi şi le făceau noaptea. Ceilalţi au luat vîslele-n mîini. Alunecă uşor în rău. a început să cînte dulce. poate vreo veste. precum se vede. Dar nu uniţi prin dragoste sau prin dorinţa de a fi folositori celorlalţi oameni. să-i prindă pe argonauţi şi să-i ucidă fără milă. Acuma ei erau uniţi. Tatăl şi sfetnicii şi oastea au căzut jos şi-au adormit. lîngă copacul sfînt. care conducea această expediţie. în sinea lui însă gîndea. Acolo l-au găsit pe Iason. pe ţărmurile apei. Medeea l-a călăuzit pe Iason. plină de mistere.. s-au repezit către copac.. Şi cum în vremea asta noaptea se coborîse peste lume. şi şi-au jurat din nou credinţă. Aici. Iar vasul lor să-l facă ţăndări .. ce-l însoţise pe Iason pînă la dumbravă. cum era îndemnat de sfetnici. Porţile s-au izbit în lături şi ea a trecut fără grijă. Balaur care-şi căsca gura. L-a luat alături pe Absirt. lesne supuse lăcomiei. incit nu . ca totuşi s-o păstrăm la noi ? . Medeea s-a urcat şi ea pe puntea vasului de lemn. 180 Iar flăcările otrăvite s-au stins în botul lui hidos. unde era templul lui Ares. s-a lăsat moale la pămînt. fratele ei cel mititel. Ei au smuls lîna din copac. în el lucea lîna de aur. a ridicat ochii spre cer şi-a mulţumit zeiţelor Hera şi mîndrei Afrodită... revăzîndu-se cei doi s-au strîns şi s-au îmbrăţişat . şi monstrul.zeul din care se trăgea . spusese regele lui Iason.şi să-l cufunde-n rîul Fasis. către mare. stătea de strajă un balaur. Fuga Medeei cu Iason Fără să şovăie o clipă. Şi Iason. tăcută.să-i ocrotească pe tot drumul de-ntoarcere către Elada. însă Orfeu. ei erau înlănţuiţi de pofta lor de-a fi bogaţi şi de-a fi rege şi regină.Ce-i de făcut ? Vom da noi lîna acestor tineri din Elada ? a-ntrebat regele Eete pe sfetnicii săi de credinţă. Ea a făcut pe loc o vrajă.. tînărul străin. şi vasul a pornit în jos.Mîine vă dau lîna de aur. Şi. Iason a pus-o pe spinare. Aşa se-ntîmplă totdeauna cu cei care au firi prea slabe. de-a să-vîrşi fapte măreţe. către corabia lor. au spus cu toţii. A implorat apoi pe Zeus şi pe Poseidon furtunosul .

destul de mult 29. a hotărît ca la o vîslă să tragă-n loc de un om.pe Istru-n sus. s-au mî-niat nespus de tare. ce-a primit numele de Torni 30. dincolo de Iliria 31. Urmăritorii au văzut dincotro vine strălucirea şi.Noi sîntem luptători. Dar fiindcă nu mai îndrăzneau să se întoarcă la Eete fără Medeea şi Absirt. Erau gata s-o zvîrle-n valuri. Căutaseră să schimbe drumul. regină în oraşul Iolco. membrele micului Absirt. pe Istru. căci veţi fi Qsîndiţi la moarte ! a rostit regele Eete către oştenii ce plecau. a treia noapte de la plecarea lor pe mare. Cînd au aflat argonauţii această crimă odioasă. să-i ajungă pe Iason şi argonauţi. regi. vîslaşi mai mulţi şi odihniţi. dalba lună. . socotind că urmăritorii or să se-n-drepte spre strîmtori. colhidienii. într-adevăr. Acolo au orînduit slujbe şi jertfe pentru fiul cel sfîrtecat al lui Eete. pe-ncetul. avînd în mijloc pe Medeea şi pe Absirt . înspăimîntătoare. şi nici făclia de argint a lui Selene. pe urma vasului elin. în mare . s-au încordat şi erau gata. văzînd ce fire-are Medeea. s-au oprit ca să le adune. Numai Medeea sta pe gînduri. Prin farmece «a cunoştea că-n Ea regele. tăind marea curmeziş. fiare.se vedeau pe cer nici stelele scînteietoare. ci. Chiar Iason s-a uimit în sine. Deci să se-ntindă pînze multe. cu fratelei. fericiţi. ostaşii au rămas acolo. întemeind o aşezare bogată şi înfloritoare. şi-a sfîrtecat în bucăţele pe micul său frate Absirt. De iapt.Şi vă mai spun să nu vă-ntoarceţi fără Medeea şi Absirt. prin strîmtori28. Ea ştia tot ce se-ii-tîmpla. argonauţii au trecut. Istrul. 181 Căsăpirea micului Absirt iată de ce era Medeea atîta de îngrijorată. una cîte una. Spre ţărmul unde se vărsa rîul cel larg. cum aveau pînze mai bune. . Ea s-a ascuns în fundul bărcii.ce tremura poate de frig. Numai că regele Eete avea şi el corăbii bune. Iason. Medeea a făcut o crimă cumplită. Nu se vedeau decit eroii. gîndinduse că-i va mai fi de ajutor şi-n patrie. el a apărat-o. pentru că nu ştiau nici unul ce planuri nutrea acum Iason.. Toţi erau veseli. Avea oşteni şi avea prieteni. Nu ucigaşi de rînd. şi. eroi. ca să poată să-i ajungă. să n-o vadă argonauţii. curtenii se şi treziseră din somn. Iar membrele însîngerate le-a risipit în largul mării.. s-au văzut şi urmăritorii. Urmăritorii şi-au dat seama că nu i-ar mai putea ajunge. şi-argonauţii n-o luaseră pe-acelaşi drum ca la sosire. După această întîmplare. plutind pe Istru mai departe. Şi. L-au ars pe rug şi au făcut serbări . Descoperiseră răpirea lînei de aur din copac şi fuga fetei. a Medeei. Le-au strîns bucată cu bucată şi le-au adus toate pe ţărm. aproape gata să-i ajungă. care erau adînc mîhniţi că se furase din dumbravă lîna cu firele de aur.cum cerea datina.pe cît se pare . de-aceia care se luptă cu copiii. plecaseră către alt ţărm. doi. în toiul nopţii.adică-n Pontul Euxin. La rugăminţile lui Iason. . Pînze mai mari decît acele ce se aflau pe vasul Argo. înfruntăm monştri. ea şi acela ce-i jurase că o va face soaţa lui. Iar regele a poruncit să plece-ndată trei corăbii. Dar lîna ce-o aveau cu dînşii i-a dat de gol. Vîntul bătea spre asfinţit. Văzînd. Aşa s-a scurs o zi întreagă. argonauţii au iertat-o şi au vîslit în sus. poate de teamă. ca să scape de primejdii. Şi totuşi. în acest timp argonauţii urcaseră . micul Absirt. căci scînteia ca soarele în toiul zilei. pe valuri.

Bucăţile le-a pus la fiert. Visul său scump se spulbera. Doar melodia lui duioasă le-a amintit de patrie şi i-a ţinut pe vasul Argo. ♦ Regele l-a ţinut cu vorba cît timp au stat argonauţii. Dar. Iar Circe să-i purifice de moartea micului Absirt.. un uriaş înspăimîntător. şi s-a pornit cea mai grozavă dintre furtunile pe care le suferiseră în drum. şi a cerut un adăpost la fetele lui Pelias. în schimb. pe cît spunea legenda. şi apa a-nceput să fiarbă. la fel ca mai tîr-ziu Ulise. a aprins foc cu pălălaie. şi. Ramură ce era adusă. Şi Pelias a primit lîna. şi a ajuns pînă la Circe. au atins ţărmul portului magnezian Pagase. Au mai trecut şi pe la Creta. văzînd această preschimbare. Argonauţii. pe rîuri şi din nou pe mări. după multe lupte şi rătăciri. punînd lemne dedesubt. Atunci Medoea. A strîns oastea şi l-a gonit pe Iason din oraşul Iolco. S-a prefăcut că s-a certat cu soţul ei.. Şi ce să credeţi ? Dintr-o dată. Valuri se ridicau cît munţii şi pînzele se sfîşiau sub răsuflarea îngheţată a unui vînt de miazănoapte. Corabia au închinat-o zeului mărilor. de Atena. Căci regele avea trei fiice. sub munţi de apă vineţii. Acolo s-au purificat de sîngele vărsat la Tomi. a sunat un glas. fiul lui Eson. . în furtună. Vorbea. din neamul monştrilor de-aramă şi. Eroii abia se mai luptau şi îşi pierduseră nădejdea că vor putea scăpa cu zile. Şi nu ştia ce-ar putea face să pună mina pe putere. a mai rostit şi nişte vrăji. care cînta mult mai frumos. să se arunce-n apa mării.. eroul i-a cerut tronul părintelui său. Stînd ele într-o zi de vorbă. din Dodona. Eson.o vrăjitoare renumită. în sine chibzuia că avînd tronul şi puterea. Şi ramura i-a îndemnat să plece-n marea Tireniană. tot lui o să-i revie lîna ce şi-o dorea atît de mult. Copilele lui Pelias. cînd iată. au întors cîrma către locul unde trăia faimoasa Circe. prin cîntece ademenitoare.şi l-a tăiat în bucăţele. zvîrlită-ncoace şi încolo. Dar i-a salvat pe toţi Orfeu. Corabia argonaută era ca o coajă de nucă. furtuni. pusă la proră. în curînd au sosit la Iolco. vrăjitoarea. comoara regelui Eete. a născocit un şiretlic. Acolo s-au luptat cu Talos. 183 Pelias este fiert într-un cazan chiar de către fetele sale Iason s-a mîniat amarnic.cel mai bătrîn din toată turma . din nou. A mai turnat un suc în apă. Vîslele se frîngeau şi ele în stînci ce răsăreau din apă. Din apă a ieşit un miel cu blană albă. din care Iason se trăgea. primejdii fără număr. Un glas puternic de la proră. A luat pe urmă un berbec . Ce-i drept. ramura sacră.Şi au întîmpinat. din care Argo se pornise cu peste patru luni în urmă. Poseidon. Trecînd prin apa ce scălda două stînci : Scila şi Caribda. au rugat-o pe vrăjitoare să le întinerească tatăl. Dar s-au luptat cu valurile şi au scăpat iarăşi cu bine. behăind. şi Argo a plutit pe mări. bucăţile s-au închegat.182 întoarcerea la Iolco Abia ajunşi în altă mare. cum s-au risipit aceştia. Cum s-au întors. în insula cea misterioasă unde-şi avea sălaşul Circe . erau de asemeni să se-nece. a stat furtuna pe care-o trimisese Zeus . . din stejarul marelui Zeus. Medeea a-nceput să spună că ea cunoaşte vrăii prin care îi poate-ntineri pe oameni.. Pelias n-a mai vrut să-şi ţină cuvîntul dat cu luni în urmă. Ca să le dovedească asta a umplut un cazan cu apă. două stînci ameninţătoare. Sirenele i-au ispitit.

de nu putea fi rege nici peste mare. s-a istovit de la un timp. Dar cum şi-a îmbrăcat veşmîntul. tras de doi şerpi înaripaţi.aştern pe chipuri nişte umbre. Ea a strigat şi s-a zbătut. A vrut să-şi scoată iute haina. Şi vrăjitoarea.-i dăruise şi doi copii încîntători. soaţa. gazda sa. care domneşte în Atena . Toţi se temeau de vrăjitoarea ce-şi omorîse frăţiorul şi îl fier-sese în cazan pe fostul rege de la Iolco. dacă le-ascultă rugămintea.. avea să moştenească jilţul regelui Creon.precum se cade-ntre bărbaţi. Dar tot ce se clădeşte-n viaţă pe crime şi pe vicleşug se prăbuşeşte prea adesea. şi să le-arunce în cazanul în care apa clocotea. că nu am nici o supărare. Iară cununa îi strîngea. Şi el tot n-a putut să urce pe tronul mult rîvnit din Iolco. Medeea. purpurie şi o cunună de mărgean. Insă cum s-a atins de fată a luat şi el îndată foc. Apoi făcînd nu ştiu ce vrajă. fiind bărbatul Medeei. o să se stingă într-o zi. hotărîse s-o părăsească pe soaţa lui de pîn-atunci şi să se-nsoare cu Glauca. Puterea a trecut în mîna unui fecior al celui mort.Medeea s-a lăsat rugată. dar nu-ntr-o luptă vitejească .. Mă cere regele Egeu. Corpul i-a fost cuprins de flăcări. a simţit un fior de moarte. de supărare. Segele Pelias căzuse . Aflînd Medeea ştirea asta s-a necăjit peste măsură. rege din Corint. Amîndoi au pierit în flăcări32. La fel şi dragostea lui Iason faţă de soaţa lui. Poftim. îţi fac şi eu un dar de nuntă. frumoaso. 184 Glauca şi Creon sînt cuprinşi de fiâcări Creon îl admira pe Iason pentru că adusese lîna de aur de la Ea. ca pe un taur la ospeţe. Nimeni nu l-a lăudat pe Iason pentru-o asemenea victorie. căzînd în cursă.pe cît se pare . şi ca să te încrezi. Medeea s-a urcat în car şi a pierit într-o clipită. acesta-i darul meu !. Era răpus prin vicleşuguri şi uneltiri vrăjitoreşti. un alt argonaut : Adraste. căci tare-i mai fusese teamă de fosta soaţă a lui Iason.. fata lui Creon. Iason a fost silit să fugă la Creon. şi carnea lui au aruncat-o într-un cazan mare să fiarbă. Astfel. fiica lui Creon. şi Pelias rămîne mort. şi Iason. s-a prefăcut că nici nu-i pasă şi a grăit către Glauca. Căci fata regelui Eete se urîţea de la un timp. nici la Iolco. Glauca s-a înseninat. va moşteni bogatul Ea. din Corint. Medeea le-a strigat în faţă că ea l-a răzbunat pe Iason.M-am săturat şi eu de Iason. Iason nădăjduise poate că tatăl ei. şi-aş vrea să fiu şi eu regină. dar stofa se ţinea de trup şi nu putea s-o dezlipească. i-a dăruit fetei lui Creon o haină scumpă. şi-au doborît părintele. I-a dăruit şi un palat.. Iar el. Destul am zăbovit aicea lîngă un om fără noroc. Fetele i-au făgăduit şi un şirag de pietre scumpe. Iar crimele . Şi vrăjitoarea. . La ţipetele ei grozave a alergat regele Creon. şi l-a primit cu multă cinste. Dar cum a dat în clocot apa. prefăcută. Iar fetele. Ar fi putut acuma Iason să vieţuiască liniştit.. ce iubea puterea şi bogăţia şi plăcerea. fruntea albă. Medeea.. s-a arătat un car de flăcări. cirezi de vite şi moşii. mulţumită că planul i se-ndeplinea. le-a sfătuit pe-aceste fete să-l taie pe bătrînul rege în opt bucăţi. cu capul nouă. fiindcă-şi pierduse şi copiii şi lîna cea nepreţuită. ca într-un cleşte. Dar dintr-acolo nu veneau deloc veştile aşteptate.. cu dulceaţă : t. Dar cum era de stăpînită.

cel care mînă tauri . Chemînd Medeea un balaur. Abia de închisese ochii. să se mărite cu Egeu . Tot aici. nu s-a mai aflat nimic ce s-a-ntîmplat cu vrăjitoarea. născociţi în legendă.. în depărtare. dormea Ia umbra vasului său Argo. Tesalia este o regiune din Grecia de nord. De aceea se mai spune că aveau drept tată pe legendarul Ixion . Adunau buruieni din munţii Pelion şi făceau oblojeli cu care-şi vindecau caii muşcaţi de fiare.. era acuma putredă. Astfel s-a stins.aşa cum s-a mai amintit odată . regii tesalieni şi-au făcut cei dintîi oaste de călăreţi. Păstorii tesalieni erau războinici.un fel de vitamine . Şi prin legende se mai spune că Iason. Dar Argo. Note I. După cit se pare. tras de şerpi. Iason visa lîna de aur3'1. Dealtfel.să fi derivat cuvîntul centaur. o lumină.. erau şi pricepuţi. Iason. în munţii Pelion era un soi de plante ce nu se mai cunoaşte. într-o zi.zeiţa norilor. în acelaşi timp. Şi era gata să-l omoare pe fiul lui Egeu : Tezeu. în limba greacă „henteo" înseamnă a înţepa cu lancea. lemnăria putrezită s-a prăbuşit cun zgomot surd. sabia şi lancea. şi mamă pe Nefele . Aflînd Egeu de uneltirea nesăţioasei vrăjitoare.Dar vrăjitoarei nemiloase nu i-au ajuns aceste crime. A luat în mînă un cuţit şi şi-a ucis cu el copiii al căror tată era Iason. Insă. Prin mintea lui se perindau nenumă-ratele-ntîmplări din expediţia spre Ea.. Umblînd mereu călări. cum afirmă unii mitologi. Dintre centauri unul este vestit. imagine dăltuită pe pereţii peşterilor. care-odinioară ca un delfin tăiase apa şi deschisese drum pe mări cutezătorilor elini.corabia. Din pricina aceasta. boii înţepaţi de lănci sau propriile răni dobîndite în lupte. Cînd. a şi zburat pînă la Ea.furtunile grozave din munţi.. să folosească scutul.ce se dădeau copiilor şi-i ajutau să crească. în munte. Din ele se scoteau sucuri întăritoare . mînîndu-le cu lănci.. pe ţărm. cu pămîntul destul de fertil.. S-ar putea ca din. Asclepio-Esculap a deprins meşteşugul de a-i vindeca pe oameni în peştera lui Hiron. în istmul de Corint. a mina. Ei străjuiau averea cea mai de preţ pe acele vremuri: cirezile de boi şi hergheliile de cai. pe care Iason o condusese-n expediţie. erau pînă la brîu oameni şi. Acest centaur Hiron este personificarea ştiinţei medicale ce o aveau păstorii. Centaurii aceştia. despre care se spunea că erau cei mai frumoşi din lume. Chiar turmele de boi erau duse la păşune de slujitori călări. să mînuiască arcul. a goni. S-a împăcat cu tatăl său. Era un munte-ntreg de aur... In cele mai frumoase vise .. A pus la cale alte crime. Să devină astfel viteji şi să . a rămas singur în Corint 33. Tocmai visa că se găsea din nou pe Argo şi se zărise. aveau trupuri de cai. El se numeşte Hiron. acela ce nu luptase pentru oameni şi se iubise doar pe sine.. Iar „tauros" e taur. 2. 186 „heneto tauros" . Ei par să întruchipeze în acelaşi timp . păstorii tesalieni păreau că-s contopiţi cu caii de sub ei. s-a născut poate noţiunea de centaur. Aici creşteau prin munţi cai şi boi. Se luptau cu duşmanii ce vroiau să le fure. L-a-ngropat sub dărîmături. s-a prăbuşit asupra lui. Şi. Dealtfel. dar n-a stat nici acolo mult.vijelia. Apoi a poruncit să vină carul său magic. a izgonit-o cu ruşine. mîhnit şi fără rost după uciderea Glaucei. sau cu fiarele din munţi. băieţii învăţau să îngrijească de vite sau să vîneze fiare. să se facă voinici. şi a fugit către Atena. fără de fală şi fără glorie. mai jos de brîu.. Din imaginea aceasta a călăreţului contopit cu calul.185 Fuga Medeei şi prăbuşirea corăbiei Argo .

Aceasta ca un semn că eroii şi faptele lor nu trebuiau să se bizuie numai pe îndrăzneală. 6. de bună seamă. îi vedem pe argonauţi cum îşi construiesc cu pricepere. O vedem dînd ajutor lui Prometeu. Au adus apoi cu ei bogăţii şi aur mult în Elada. mama lui Learh şi Melicerte (vezi legenda despre zeul Dionisos). Nu avem destule date şi nu putem să ştim ce a fost şi cînd a fost. un alt argonaut mai înfrumuseţează cu dalta şi ciocanul o parte a corăbiei. în stingă este Iason. buruieni fermecate. negoţului elin. 187 Perseu ş. unde forţele li se călesc cel mai bine. Hera. Cînd soarele răsare. cam cu optzeci de ani înaintea războiului renumit al Troiei. faimoasa Colhid. Pentru că . Tezeu. Iar Frixos înseamnă cel care freamătă. In legende vedem adeseori feciori de zei sau ai unor eroi de seamă trimişi la Hiron. care scînteiază. Scutul şi sabia le-a pus însă alături. Munca se vede a fi pe sfîrşite. Atena. era socotită. Norii se nasc din ape. Heracle. avînd pe cap un coif cu creastă. 4. S-au luptat cu popoare necunoscute. Tot poeţii au născocit. să cucerească orice ţinut şi să adune bogăţiile pe care şi le doreau. Ţara lui Eete. .ajutat de un argonaut . Bineînţeles că toate acestea sînt supoziţii. 3.a. în limba greacă „argo" înseamnă uşoară. Dincolo de ea răsărea soarele în fiecare zori de zi. A doua nevastă a Ivi Atamas era regina Ino.el întinde plnza pe catarg. Totuşi. Este vorba de strîmtoarea Dardanele. legenda cîntă pe acei navigatori care au cutezat întîia oară să plece în mari călătorii. Berbecele cu lina de aur simbolizează poate norii călători. Insă. deschizînd drum spre răsărit. In folclorul românesc avem şi noi adesea elemente naturale : crenguţe. Ceorgia de astăzi. îi poleieşte. 8. Insă. l-au înfrînt pe localnici şi i-au silit să dea tot ce aveau mai de preţ. ci şi pe înţelepciune. frunze. avem şi noi într-o mulţime de basme. într-un basoreUef. 11. probabil. ca un simbol al necesităţii creşterii copiilor în mijlocul naturii. zeul apelor. că marii olimpieni : Zeus. că expediţia către extremitatea estică a Mării Negre s-ar fi făcut. 10. zeiţa înţelepciunii. cu multă grijă. Sînt unii învăţaţi care afirmă că o parte din legendă este adevărată. Afrodita i-ar fi ajutat să învingă. Amândoi par a fi simbolul luminii reflectate în nori. care slujesc eroilor noştri.dispreţuiască moartea în bătălii. 5. Aceştia au înfruntat primejdii şi furtuni nenumărate. cînd un bătrîn sau o bătrînă încearcă firea şi bunătatea unui flăcău plecat în lume să sâvîrşească isprăvi mari. ca fiind la marginea de răsărit a pămîntului. mai tîrziu. Prin această aşa-zisă protecţie a marilor olimpieni se dovedea neîndoios că regii elini aveau dreptul să cutreiere mările şi să le stăpînească. Ei par uneori făcuţi în întregime din aur. ar fi deci tot nişte odrasle ale lui Poseidon. Elena. după dorinţele basileilor.a de mai tîrziu. lucrat în teracotă de către un artist antic necunoscut. precum se ştie. ca să înfrumuseţeze această aventură. cu înţelepciune. poeţii au născocit că pe corabia Argo s-ar fi urcat cei mai de seamă eroi şi ei au trăit fel de fel de întîmplări de dragoste şi lupte. Atena şi. care doreau să-şi legitimeze cuceririle. 9. tasul pe care vor pluti înspre ţara regelui Eete. Acelaşi sens îl are şi numele Helena. Motive asemănătoare. era considerată ca sfătuitoarea şi sprijini-toarea tuturor eroilor. pe ape. sau poate încrustează acolo crenguţa din copacul lui Zeus. Hele se tîlcuieşte prin „cea strălucitoare". Plecarea se spune că s-ar fi făcut din portul magnezian Pagase. 7. frumos şi expresiv.

Pînă în preajma oraşului Istambul se întindeau odinioară hotarele Traciei. argonauţii ar fi ajuns. Simplegade înseamnă stîncile care se izbesc între ele. a fost întemeietorul legendar al oraşului Hios. 29. După ce au cunoscut-o mai bine şi au văzut că are ţărmuri roditoare şi bogate. cît şi plugul erau creaţiile lui Hefaistos. au fost ucişi şi toţi băieţii. 24. Regina din Lemnos se numea Hipsipila. Nu mai este folositor semenilor săi aflaţi în suferinţă şi luptă doar pentru sine. cu capitala la Pergam. Aceasta este legenda înfiinţării oraşului Torni sau Tomis. 22. Tezeu.pe care nu şi le respectă . ca aceştia. la început. 14. 33. 15. în lungi coloane argintii. la început. Fuseseră dăruiţi regelui de zeul Ares. Cît timp au durat slujbele pentru Absirt. numele s-ar tîlcui prin locul celui tăiat (temio înseamnă tăiat). care striveau carnea şi sfărîmau oasele. ca o amintire a faptului că micul Absirt fusese tăiat aici în bucăţele de Medeea. în căutarea lui. 32. 30. şi de curele erau prinse plăci mici de aramă. Această nouă crimă a fetei regelui Eete este povestită în versurile zguduitoare ale tragediei lui Euripide : „Medeea". răpit de nimfe. 28. să nu-şi răzbune taţii. adică marea ospitalieră. Colţii ce trebuiau semănaţi pe cîmpul lui Ares erau tot din botul balaurului doborît de Cadmos. cuvinte mari şi promisiuni . ce părăseşte mai apoi calea dreaptă. colţuroase. Eroii .numai ca să-şi atingă scopul. 21.12. 25. în Turcia. 11. Argonautul Polifem. 26. 16. Iason închipuie pe omul viteaz şi generos. Grecii îi ziceau. crescînd mari. Lupta aceasta cu pumnii este strămoaşa boxului. Se spune că Istrul-Dunărea ar fi avut odinioară aici un braţ. argonauţii nu au mai trecut prin strîmtoarea Bosfor. După unele legende. fiindcă avea mereu furtuni. reprezenta pentru elini lumina aurie ce se vede. Faţă în faţă cu Scutari se ştie că se află Istambulul. 20. Polifem şi Hilas. cum i-au spus romanii. In Misia au rămas Heracle. cu orice mijloc : jurăminte. Spre deosebire de Heracle. cam prin regiunea Cazanelor. după legendă. 18.adică aceea care deschidea calea spre Pontul Euxin . alături de Heracle. Atît taurii cu picioarele de aramă. in Marea Marmara. spre răsăritul lumii şi se reflecta în apa Mării Negre. Strîmtoarea Bosfor. Palatul sclipitor pe care îl avea Eete. ca fiu al astrului ceresc. ci s-au îndreptat direct către ţărmul nostru. Grecii vechi credeau că fluviul Dunărea unea Marea Neagră cu Marea Adriatică. 31. adică marea neospitalieră. cînd fundase oraşul Teba. unde este astăzi oraşul Constanţa. care a auzit strigătul lui Hilas. 19. sau Uskiidar. 27. Numai că luptătorii din antichitate îşi legau pumnii cu nişte curele. 13. Unde se află Scutari. Şi în basmele noastre se găsesc de multe ori stînci sau munţi care se izbesc cap în cap. 23. Mării Negre : Pontul Axeinos. în zori. i-au schimbat vechiul 188 nume şi i-au spus Pontul Euxeinos sau Pontul Euxin. Este vorba de rîul Rion din Georgia. In greceşte. Perseu şi alţi eroi.era Marea Marmara. La înapoiere. Este vorba de Marea Adriatică. Ţară din Asia de sud-est. Propontida . şi a plecat.

căci el fusese năpăstuit de Pelias. Priam se urcă pe tronul lui Laomedon Laomedon a fost un rege lipsit de cinste sau cuvînt. Ii trebuiau deci lucrători.deoarece-ntr-o bună zi Zeus s-a mîniat pe Ata. la Mecona. Aceasta e prima greşeală. un oraş mare şi puternic . Era hapsîn. La tron i-a urmat fiul său. din cer. Avînd el multe avuţii. In căzătură.Palas-Atena este-aceea care-mi va ocroti oraşul" . Dealul greşelilor La drept vorbind. cum sînt mai de-obicei toţi regii. a vrut să şi le ocrotească şi să ridice-n jurul Troiei un şir de ziduri cit mai tari. ar fi căzut o statuetă misterioasă 3. întotdeauna. Lui îi plăcea să aibă slugi. colina asta era un loc fermecător. Lina de aur pare a fi şi simbolul bogăţiilor din ţările răsăritene. să cutreiere şi să cunoască lumea. a blestemat dealul acela să fie plin de amăgiri. cîndva. ce se numea Laomedon. Uos. El i-a chemat. Şi i-a dat brînci zeiţei Ata. în apropiere de strîmtoarea Helespont. Fiul lui Tros a hotărît să-nalţe-acolo. . după legendă. Şi-au trecut ani cîţi au trecut. şi ţara înconjurătoare .l-au urmat pe Iason. s-a lovit zeiţa zdravăn. Vor greşi numai pămîntenii. să nimicească monştrii şi fiare. şi oamenii să-l îndrăgească însă s-aducă nenoroc.printr-un voinic. s-ar fi-nălţat. o fortăreaţă nu prea mare. spre răsărit. De azi-nainte nu ai voie să mai urci în Olimpul nostru. îndrăzneţe. Iason cade pradă poftei de mărire şi avere. pe care elinii le-au rîvnit mult. meschin şi ia parte la crime. cîntăreţii antici subliniau în legende tragicul sfîrşit al lui Iason. de-a dobîndi lina de aur. să deschidă drumuri noi pe mări. I-adevărat. In toiul expediţiei ajunşi în Colhida. în templu. Ida. sau poate chiar mai dinainte. a pus această statuetă zisă paladiu-fecioara. către marea cu valurile azurii. apucător şi fără milă de supuşi. locul unde se ridica oraşul se zice că s-ar fi chemat-nainte „dealul greşelilor" . din Asia de asfinţit. în pantă dulce.a cugetat regele Ilos. şi după ce-a zidit. Dardan . Ca să înfiereze astfel de fapte. greşesc adesea. şi. 34. într-un loc de cinste. o fortăreaţă. De aceea el devine egoist.din Zeus.Din cauza ta. Iar spre apus se cobora. zeiţă a greşelilor.. precum se va vedea-n poveste. pe muntele de piatră. dar nu vroia să le plătească. A făcut dară sacrificii şi i-antrebat pe olimpieni dacă-i vor da încuviinţarea. cum s-a-ntîm-plat atuncea. Eroii erau bucuroşi să sâvîrşească fapte mari. pe deal.Troada2.. . care-şi trăgea obîrşia .. cînd m-a-nşelat titanul Prometeu. în numele dreptăţii şi în folosul elinilor. Atunci. Locul unde a căzut ea a fost chiar dealul din poveste.parte din Frigia . să biruie pe regii hapsîni. Cel care a zidit oraşul a fost. Dar de la numele lui Tros acest oraş s-a chemat Troia. Tros. 190 . a făcut lîngă ea un templu. Se rezema. 189 RĂZBOIUL TROIAN SE POVESTEŞTE că pe-un deal. şi a zvîrlit-o din Olimp. feciorul unui rege. şi Ilos într-o zi s-a stins. care o-nfăţişa pe-Atena. pe colină. de ciudă. i-a strigat Zeus.

Cei mai mulţi dintre fiii săi au fost ucişi în bătălii. . în Troia. Acesta era cel mai mic. Hecuba 7 se chema copila.. pe care o iubea nespus. Acolo l-a crescut în taină. Doreau să-l lege pe stăpîn în ştreanguri tari şi să-l arunce în Tartarul întunecat. din cauza asta. L-a-ncre-dinţat unui păstor. şi se făcea c-ar fi născut nu un copil. fiica lui Nereu. şi el îi osîndise aspru pe răsculaţii din Olimp.. Dar taurul făgăduit era crescut chiar de-Alexandru. vulturii şi şerpii vor şti pe urmă ce să facă. trecînd păstorul iar pe-acolo. a luat de soaţă pe-o prinţesă gingaşă. cei mai greu loviţi au fost Posei-don şi Apolo. revenind la Troia. bună. A luat băiatul. a hotărît să-l recîş-tige. Alexandru 10. slujbe şi jocuri şi întreceri. oferea cel mai mare taur pe care îl avea-n cirezi. Laomedon şi-a pierdut tronul. îl vestise pe tatăl zeilor îndată. după datina străbună. ca tatăl adoptiv. Priam a ascultat de sfatul preoţilor. fiindcă Priam i-l ceruse. într-adevăr. peste patru sau cinci zile. ci-o torţă aprinsă. Dar.Tocmai în vremea cînd dorea el să ridice-aceste ziduri. Crescînd. să-l lase-acolo pe o stîncă. fiind sărbătorit la curte. s-a purtat el şi cu Heracle5. Mîna cirezile de vite. Dintre toţi. la Priam. acest fecior de rege s-a tocmit şi el tot păstor.pe fiul regelui Priam sugînd de zor la o ursoaică. Priam. Hecuba şi ceilalţi l-au întrebat : de unde este şi cum îl cheamă ?. S-a urcat deci Priam pe tron . aflînd urzeala. Mai tîrziu i s-a zis Priam 6. i-a întrebat pe nişte preoţi . în întreceri. să facă-n cinstea lui serbări. La fel. Dar Tetis. fără să le plătească munca. îi era drag de animale şi le păzea de hoţi şi fiare cu-atît de multă vitejie încît păstorii l-au numit. 191 Atîta doară că atuncea cînd trebuia să vadă lumea unul dintre feciorii săi. şi nu ştia că el e fiul aceluia ce stăpînea aceste bogăţii pe Ida. Laomedon i-a izgonit pe cei doi zei din ţara sa. Şi bineînţeles că vorba aduce după sine vorbă. cea cu picioare de argint. şi. şi între192 . Pentru asemenea greşeli.iar soaţa sa i-a dăruit cincizeci de fii. luînd şi el parte la întreceri. aşa precum făgăduise. a văzut . trebuia.Şi. dacă regele afla. Iar Priam. Fiarele.. înduioşat. îi aştepta desigur moartea şi pe păstor şi pe băiat9. Flacăra torţei se-ntindea pînă ce cuprindea oraşul şi-1 mistuia în întregime. Şi el l-a părăsit pe-o creastă a muntelui cel înalt. Alexandru i-a biruit pe ceilalţi tineri. cum trecuse vreme multă de cînd Priam îşi aruncase fiul cel nedorit pe Ida. căci. ca salahori. şi. rămas numai un fecior. care căzuse prizonier. Zeus a hotărît că ei se vor trudi. Iară ca premiu. prin iscusinţă şi vitejie. Cînd s-a sfîrşit însă zidirea. fără ca tatăl să-şi mîn-jească mîna cu sînge de copil. I-a. şi ei l-au sfătuit să-l ducă pe fiul nou-născut în munte . s-a întîmplat ca în Olimp mai mulţi zei să se răzvrătească. Ba se mai spune că flăcăul era nespus de inimos. Şi. să-nalţe zidurile Troiei 4. la fel ca toţi ceilalţi păstori. Taurul l-a cîştigat el.nu-i venea să creadă ! . Organizase deci.. a luat păstorul pe-acest copil plin de noroc şi l-a dus în coliba sa. devotată. frumoşi ca zeii. Tînărul ţinea mult la taur. Ida. Hecuba a avut un vis . după străvechi datini. Fiul nou-născut de Hecuba este părăsit pe muntele Ida Priam. aflînd de acest vis. Se numea la-nceput Po-darce. tot fără de cuvînt. faţă de fiii nedoriţi. şi-un număr mare de copile 8.

sudălmi şi uneori blesteme... nu toţi rîdeau cu poftă. şi toţi rî-deau cu-atîta poftă. Zeii erau prevăzători. în peştera unui centaur.. faimosul Hiron din legendă. precum făcuse el cîndva tatălui său. bătrînul Cronos. şedea deci şi privea cu ură la cei care se desfătau.. I-au dat pe loc haine de preţ. Şi l-au chemat. voi.. regăsită.. iar braţu-i a zvîrlit cu grijă mărul acela-ncondeiat între zeiţele ce-n horă alunecau. cu limba roşie ca para strînsă-ntre colţii ruginiţi . dorind să fie armonie şi bunăvoientre meseni .. cu un voinic numit Peleu. se supără rău Afrodita... şi Zeus şi Poseidon pe-ţiseră pe nereidă. Şi. într-un glas. I-al meu. în fruntea lor cu Zeus. Luase din grădina de aur un măr. Daţi-l încoace !.Ştiţi ce ? a spus măreţul Zeus. . nesuferită tuturor. Apolo le suna din liră. şi-a vîrît capul înlăuntru. care îşi va întrece tatăl în vitejie şi putere. şi fiecare-o fi rostit : . . încălecînd pe un balaur. ca să scape de buclucuri. Răsuna vorbe deloc blînde. ci Paris. Căci la intrarea peşterii sta Eris cea posomorită. să nu-l doboare. Dionisos le turna vin şi Momus.Legendele Olimpului. Pe el scrisese cu cerneală de aur.Nu-i al nici uneia.barea. Zeus. Mai ales Zeus se temea de fiii lui.. Mărul cel mai frumos. cea cu picioare argintii. Găsise hîda iar o cale.. Şi toate-acestea duc.. Scrisese : „Celei mai frumoase". L-au ridicat şi au citit sloveleacelea otrăvite.. Să spună Hera sau Atena.. De fapt. scrise de certăreaţă Eris. Destul că Priam a aflat că Alexandru i-e fecior. la dezlegarea unei taine.. întrebare. Vocile-s tari şi ascuţite. la urmă. încît se zguduiau pămîntul.. zeii. că-s mai frumoasă !. zeiţa care proteja discordia. le făcea strîmbături destule. se învoise ca Peleu să fie mirele lui Tetis. Zeii cîntau şi dănţuiau cu nimfe şi cu pămîntene. ca într-un zbor. deopotrivă. nu vrei tu să ne faci dreptate ?. Asta nu le era pe plac nici lui Poseidon. Aşa şi cele trei zeiţe strigau mereu spre adunare şă li se spună care este cea mai frumoasă dintre ele. zeul caraghios.. un rege din Tesalia. nu Alexandru. nume care-nseamnă rudă de-aproape. petreceau straşnic la o nuntă.. începe cearta între cele trei zeiţe L-o fi văzut. zeiţa care uneltea ca-n lume să nu fie pace şi înţelegere deplină... pentru că zeiţa Tetis nu o poftise la ospăţ.Cine-i acela ? au zis ele. cearta şi bîrfa. II S-a-ntors apoi la peşteră . Şi-acuma începuse nunta. Şi tot aşa. Bucuria regelui Troiei n-a fost mică. Zeiţa asta preahidoasă.. Un singur om poate s-arate care-i deplinul adevăr.. ca şi Atena. Şi dintr-o dată a rînjit. . Dar Prometeu le prorocise că ea va naşte un fecior. 193 13 . pesemne.. se mîniau zeiţa Hera.Ba e al meu. trei vorbe bine ticluite. marea şi cerul cel înalt cu luna şi cu stelele. mai strălucitoare decît lumina de amiaz.. cum îi zise-seră-nainte. Se cununa zeiţa Tetis. Să zică-atunci că Afrodita. De fapt. întărîtate.E mărul meu. . zburase-n ţara hesperidă. Au închinat în cinstea lui. Şi. Hera sau Afrodită sau Atena !. Nu ştiţi cum este atunci cînd se porneşte sfada ? Feţele parcă sînt schimbate.gîndea cum să le strice cheful11. nici lui Zeus. Mărul discordiei cade în mijlocul nunţii zeiţei Tetis cu Peleu Pe cînd se petreceau în Troia aceste întîmplări ciudate. .

.Cum îl găsim ? a întrebat zeiţa Hera. şi ne spune care zeiţă-i mai frumoasă : Atena mult preaînţeleaptă. Norul s-a ridicat în slăvi. i-a grăit. l-a dat zeiţei dragostei. cea mai frumoasă-ntre femei. ara-tă-le cine e Paris ! Şi fă ce-oi face ca flăcăul să dea zeiţelor răspuns. de zeiţa vrajbei. avînd pe Hermes între ele. luceau pe ierburile moi. voinice. fiecare dintre ele i-au mai făgăduit să-i dea şi o răsplată cît mai bună. S-a dus ca să-şi revadă-n munte cirezile ce le-ngrijea. i-a dat răspuns marele Zeus. Numai că Hermes l-a ţinut. . stăpîne. Regina e mîndra Elena. Şi .. El o s-aleagă dintre voi pe-aceea care-i mai frumoasă. el va fi cel mai puternic pe pămînt. stăpînă-n marele Olimp. şi n-au trecut decît trei clipe şi norul a ajuns pe Ida. stropi de rouă. fiind soaţa regelui ceresc ? Cui i-ai da tu mărul de aur.Veniţi cu mina să v-arăt pe tînărul judecător. . Astfel. înduioşat îşi amintea de vremea cînd era păstor..Lasă. i-a spus că o să-l facă rege. feciorul regelui din Troia. Paris de la Troia. ce tropoteau către păşuni. Hera. .. preaşiretul Hermes. vorbindu-i cu meşteşug. 194 195 13 Şi Paris n-a mai stat pe gînduri. dîndu-i de soaţă o regină. Şi Hermes cu zeiţele s-au urcat pe un nor de aur. Paris a vrut întîi să fugă. oricum. . Deodată. după cum ţi-e voia. drăgălaşa. Şi. apucîndul pe după umeri. zeiţele Hera şi-Atena au plecat tare supărate. pe care-l vezi în mina mea ? Văzîndu-se-n încurcătură. o greşeală. chiar astăzi. şi Paris o să dea răspunsul. să nu ai nici un fel de grijă. Ele-au jurat să se răzbune nu numai pe tînărul Paris.E Paris. era neîntrecut în toate. care juca de bucurie în faţa peşterii lui Hiron . Hermes ! Călăuzeşte-le spre Ida. l-a sfătuit să stea pe loc şi să răspundă mai degrabă.Hermes a spus către zeiţe : .Ia stai.. ocrotitoare a iubirii. Ba. Iar Afrodita i-a rostit că ea-l va face fericit. şinţelepciunea de la Palas. Dar Hermes.pentru că nunta cea mare. Voi şti eu să-mi fac bine slujba. cel ce se află-acuma pe Ida. nu în Troada sau în Frigia. sau Afrodita. Şi. ci peste toată Asia.Cea mai frumoasă-i Afrodita. ci pe întreg oraşul Troia.făcînd. tot fusese stricată de Eris. s-au ivit din slavă zeiţele înverşunate. fiica lui Zeus şi a Ledei. Paris dă Afroditei mărul de aur Paris păşea pe munte singur. Şi. deasemeni. Zeiţele şi-au arătat lui Paris toată frumuseţea. soaţa lui Zeus. şi a ales numai plăcerea dăruită de dragoste . Palas-Atena i-a promis să-l facă-nvingător în lupte şi înţelept ca nimeni altul. Cerul era abia-nroşit de zorii care se vesteau. Şi Hermes a grăit spre Paris : . S-auzeau mugete de tauri. După această întîmplare. a răspuns el zeului Hermes 12. sau poate însăşi mîndra Hera.Hermes. dacă voinicul le-o alege. . vă va călăuzi pe toate. A dat în lături şi puterea cu care-l îmbiase Hera. şi nu un prinţ cum este azi. pe cînd era un păstor simplu. luînd mărul discordiei. Şi diamante. pristavu-mi de credinţă. după Zeus.

Şi fiecare şi-o dorea. Inima-i 5-a făcut cărbune. să vină în oraşul lui. tot din tulpina dardaniană.N-a rămas decît Afrodita. Ea era liberă s-aleagă pe tînărul care-i plăcea. Au făcut nunta. . cîţi sînt dornici s-o peţească. şi-a adunat iarăşi simţirea. regele insulei Itaca. alţii puternici sau înţelepţi sau iscusiţi. A fost nevoie să pornească cei doi voinici : Castor şi Polux. cu aripile lui de aur. Tindar l-a hotărît urmaş. Ştiind-o toţi aşa frumoasă. din Pilos. S-a urcat pe corabia unde-o-mbia Paris să vie. 196 De supărare. zeiţa l-a făcut pe Paris mult mai frumos decît era. s-o aducă iar în oraşul părintesc. ce era tras de porumbiţe şi-o aducea pe Afrodita. regelui prieten. şi-a izbit fruntea de lespezi şi de ziduri. ceilalţi erau datori să sară şi să-i dea sprijinul cu oastea. şi-amîndoi au pornit spre Troia 13. de popor. Prin vrăji. L-au luat cu ei la sfat pe Nestor. pe urmă. ţinînd-o blînd pe după umăr. a plecat să se sfătuiască cu fratele său. soţul Elenei cea frumoasă. Şi-ndemnat de zeiţa Hera. Unii bogaţi. fostul rege-al Spartei. Şi a rugat-o pe Elena să aibă grijă de voinici. Dar ce să credeţi ? N-au venit unul sau doi. ceilalţi or vrea să se răzbune. Atunci. mai că nu-i venea să creadă că nu-şi mai regăseşte soaţa. unde domnea un rege prieten. Iar Eros a ţintit pe soaţa lui Menelau. Pierzîndu-şi orice stăpînire şi chibzuire mai adîncă. cum credea Tindar. şi s-o isca vreo-ncăierare. cu-o săgeată-nveninată. un război mare cu Atena. alegînd pe unul. s-au grămădit vreo nouăzeci de regi şi cei mai mari eroi. Cînd s-a-ntors Menelau la Sparta. Agamemnon. mai. şi-acest bărbat îi va urma pe jilţul său regal. Elena şi-a uitat de casă. Şi din nimica n-a pierit. Cînd s-a făcut ceva mai mare. care l-a şi-ndemnat pe Paris să plece în cetatea Sparta. ca pe prieteni. Răpirea Elenei cea frumoasă Şi Paris s-a înflăcărat. Regele Tindar s-a temut că fata. Flăcăul care-l însoţea era odrasla Afroditei şi-a unui prinţ păstor. în inimă. din Sparta. i-a pus pe cei veniţi să jure c-or să respecte hotărîrea pe care o va lua Elena. alt rege înţelept. In urma ei venea şi Eros. tinerii au ajuns în Sparta. a trebuit să se mărite. Au jurat cîţi au fost acolo. Insă. şi. la sfatul lui Ulise. pe Menelau. s-a însoţit c-un alt voinic şi s-au căsătorit spre Sparta. rege în Argos. Era atîta de frumoasă. s-a şi ivit din slăvi un car. de prieteni. Pornea către insula Creta. Şi. şi a făcut-o să-ndrăgească pe fiul lui Priam din Troia. Menelau. încît la doisprezece ani a fost răpită de Tezeu. Anhise. zeul iubirii cel viclean. Aici regele Menelau i-a primit bine. Şi Tin-dar. Şi dacă vreunul dintre ei ar fi-njosit pe cel ales şi ar fi vrut "să-i fure soaţa. Şi s-o răpească pe Elena. un tînăr chipeş. a dat de veste în Elada că-i caută un bărbat Elenei . de soţ. Menelau. Zeiţa i-a vorbit Elenei. Dar cum s-a-ndepărtat din Sparta soţul Elenei. după o călătorie destul de lungă şi de grea. Elena l-a ales. căci îşi iubise mult soţia. Supuşii i-au povestit tot. des-pre-nsuşirile lui Paris. numai de ea ştiute. Numele lui era Enea. Deci. Şi toţi ceilalţi au plecat liniştiţi acasă. Sfatul înţeleptului Nestor Iar Nestor le-a reamintit despre Elena că de mică fusese pricină de ceartă. la Micena. Dar jurămîntul a rămas. în timpul cît o să lipsească. liberînd-o. fiind el un om puternic. E] tocmai trebuia să plece cu nişte treburi din oraş.

a grăit înţeleptul Nestor.. şi apoi cu ochii rătăciţi. Penelopa.. chemînd pe regi. Ulise se căsătorise cu o copilă. numit de mamă Telemah. Omul se schimbă între timp. pentru a-şi ţine jurămîntul. Şi regii porunceau mulţimii să se jertfească pentru ei. Insă tot Nestor i-a-ndemnat ca. ca regii să-şi jure credinţă şi sprijin de va fi nevoie. M-am prefăcut. el se făcea că nu-l aude şi arunca pe brazdă neagră. A luat copilul lui Ulise.şi a grăit lui Palamede : . Şi.Elena e soţia mea. Să-i ceară deci regelui Priam să-napoieze pe Elena şi avuţia ce fusese luată de Paris.. spunea trufaşul Agamemnon. cei doi feciori ai lui Atreu . o vară bună a Elenei. El este cel care a dat ideea. o insulă sărăcăcioasă. şi s-a întors cu el pe cîmp. alături. a strigat el cu îndîrjire. L-a aşezat pe Telemah în drumul plugului de lemn. pentru o toană de regină şi pentr-un prinţ nechibzuit. însă de la acea-ntîmplare trecuseră atîţia ani. plecase grabnic Palamede. nişte grunji mărunţiţi de sare. Nu-i mai era pe plac războiul şi se gîndea că nu e drept să moară oameni cu duiumul pentru o ceartă-ntre doi regi. Ulise se preface că e nebun Dar pîn-atunci să amintim că Menelau şi Agamemnon. stîrnise ura-n-tre zeiţe. Iar cînd trimisul Palamede îi rostea vorbe pe-nţeles. Nu vream să se mai verse sînge şi să călcăm cetăţi străine. Se-ncepea deci războiul Troiei. cu oastea lor. şi-a oprit calul şi asinul . pe care îl aruncase reaua Eris. Nu mai vream să pornesc la luptă.numiţi de-aceea şi atrizi . aflînd el că a venit în insulă prinţul Eubeei. în loc de boabe de secară. Ai ghicit. Ba dobîndise şi un prunc. Mărul discordiei. Deci.. mai de mult. Ele îi aţîţau pe regi.-a venit vremea. 198 A înjugat la plug.Şi-acuma uite. N-o dau pentru nimic în lume. învinşii şi învingătorii vor suferi deopotrivă şi vor pieri aproape toţi. în Sparta.. Iar pruncul era încă-n faşă. că Menelau a fost jignit şi soaţa lui i-a fost răpită. Să-l răzbune pe Menelau.. Ne poate sfătui la multe. pe drăgălaşul Telemah. în insula Itaca.trimiteau soli din ţărm în ţărm.. Ulise se făcea că ară şi nu-i cunoaşte pe trimis. în vestitul oraş Aulida « Astfel.. un cal schilod şi un asin . cei care-am jurat atunci sîntem datori să-l ajutăm. Cînd a văzut Ulise însă că plugul său va reteza trupul micului Telemah. . Şi. 197 Priam l-a întrebat pe Paris . S-a dus în grabă la palat. lăsînd o jale fără margini în Europa şi-n Asia. Deci nu-i era deloc pe plac să-şi mai primejduiască viaţa. Atîta doar că Palamede era destul de înţelept şi a băgat uşor de seamă că vrea Ulise să-l înşele. Agamemnon a chemat regii din Elada să-i vie toţi într-ajutor. de la Sparta. dar Paris nici n-a vrut s-audă. Războiul cel mai crunt de care se povesteşte prin legende.Da !. unde domnea pe-a-tunci Ulise 13. Este isteţ şi priceput.Avem nevoie de Ulise.. Vreau să trăiesc tihnit acasă lîngă iubita-mi Penelopa şi lîngă fiu-mi Telemah. Poftele lor şi certurile făceau din nou să curgă sînge. Războiul nu-mi mai este drag. un fiu al regelui Eubeei.. . mai-nainte de război să-ncerce o împăcăciune. aflînd ştirea.. . bolborosind răzleţe vorbe. s-a prefăcut că e nebun. De-ar fi sănceapă şi-un război.

Cum eşti de alb la chip. îl vîra-n flăcări să-l călească. cea cu picioare de argint. de astă dată. mama sa. Numele său o să rămînă nemuritor în bătălia dată sub zidurile Troiei. îşi scăldase copilu-n Stix. aflînd zeiţa Tetis de planul lor. ca să-l înveţe meşteşugul armelor şi al vînătoarei. Şi.. pentru un timp îndelungat. Ba. încă în faşă.Te du fără nici o zăbavă în insula unde domneşte regele prieten Licomede 17. şi cînd îl cufundase-n rîu. acompaniindu-se cu lira. zeiţa Tetis. Nu se gîndise însă Tetis că. Iar cînd fugea. de nu or să atragă-n luptă pe neîntrecutu-Ahile. pentru a-l căli. ca să-l facă nemuritor. rîul cel înfricoşător. Iar viersul lui vrăjea pe oameni şi chiar pe zeii din Olimp. pe Ulise. şi pe soţia-i credincioasă.Dar. Dar mama. Nici nu se ridicase Ahile mai mult de-o şchioapă şi lupta ca un bărbat. călcîiul stîng. cea măritată cu Peleu. lăsînd în urmă casa dragă. Se povesteşte că la Hiron fiul lui Tetis s-a hrănit doar cu măduvă şi cu creier de pui de urs şi cu ficat de leu năprasnic. Ahile se făcuse mare. Pe-acest flăcău vroiau să-l aibă. Va fi viteaz ca nimeni altul. într-o noapte. ca să-şi păstreze jurămîntul. ia glăsuit : . mîndrul Paris. La nunta ei zvîrlise Eris între zeiţele-olimpiene mărul discordiei. lîngă ei. Tetis îşi ţinuse copilul de un călcîi. Ulise s-a gătit de drum. îngrijorată. Zeiţa nereidă Tetis ştia că pruncul său Ahile va creşte mare şi puternic. Un flăcău îmbrăcat în haine de fată Insă. fusese dat de mititel bătrînului centaur Hiron. Acolo ai să te ascunzi în haine femeieşti. Nu vă mai spun că învăţase să cînte minunat din gură. cunoscînd această taină. apucîndu-l de călcîi. Acolo şi-a scăldat în Stix. L-a chemat lîngă ea pe-Ahile. la ceasul cînd vor izbi Troia. Iar Agamemnon trimisese. regele din Tesalia. 200 . s-a temut straşnic că fiul său îşi va da viaţa în faţa zidurilor Troiei. i-a cerut să-i dea-ntru-totul ascultare. îi ungea trupul cu ambrozie. căufa să lupte şi cu Moira şi să îl scape pe Ahile de soarta care-l aştepta. Ca şi mulţi alţi eroi de seamă.. neavînd totuşi ce face. putea să-ntreacă şi căprioara cea mai iute şi cea mai sprintenă din munţi. In acest fel fiul zeiţei nu mai putea fi doborît. piardă zilele acolo.să-şi. Tetis. Acest Ahile era fiul frumoasei nereide Tetis. Ahile s-a împotrivit. Ahile. în război.destinul cel ne-nduplecat . pe care îl dăruise Afroditei fiul lui Priam. In căutarea lui Ahile însă vestitul profet Calha îi spusese lui Agamemnon că nu vor cuceri cetatea regelui Priam cel bogat. locul acela-i va rămîne pe totdeauna necălit16. nimeni na o să deosebească pe fetele lui Licomede de fiul regelui Peleu. Acum cînd are loc povestea. pentru ca nici un fel de armă să nu-i mai poată răni trupul. frumos. 199 s-a dus şi pînă la Hades în Infern. încă de mic. ucigînd fiare prin codrii de pe Pelion.. In acest scop.. şi văzîndu-l. copilul mic. să-l caute şi să-l cheme-n luptă pe fiul regelui Peleu şi al gingaşei nereide. decît dacă era lovit în locul necălit în Stix. pe pruncul său abia născut. Dar lui îi hotărîse Moira . atrizii. Atît c-atunci cînd îl vîrîse în flăcări. a ieşit din marea verde şi adîncă.

Peleu.Şi. Fusese chiar silit să plece. Atunci le tot întindea marfa şi le-mbia s-aleagă salbe. gata să apere palatul. în văluri. ce rămăseseră la porţi. au început să sune tare din trîmbiţe şi din chimvale. El nu venise cu plăcere. însă acuma se găsea în tabăra lui Agamemnon şi. Ulise s-a schimbat de haine. însă. " Si tot atunci. de la bunul centaur Hiron. Dar Calha i-a vestit pe regi că odrasla zeiţei Tetis i-adăpostit de Licomede. Toate prinseseră în mîini bijuterii scînteietoare şi văluri. prin minte şi prin vitejie. crezînd că-ncepe vreun război. la nunta cu iubita-i Tetis. cu însuşiri miraculoase. S-a dus apoi către palatul acelui rege Licomede.. şi Agamemnon şi Menelau. Numai Ahile se uita. A mai primit o suliţă. cercei. unde stăteau fetele sale. Fetele regelui s-au strîns numaidecît să vadă marfa. însă nu desluşea deloc. Se zice că a mai primit de la tatăl său. unde. care mai de care mai albe. A Juat în mînă-o sabie şi a plecat după Ulise. Zeii cer o jertfă la plecare . Apoi şi-a smuls vălul cel alb şi cununiţa de pe plete. la suliţă şi coif. însă Ahile-a luat o lance şi s-a şi repezit spre porţi.Acesta nu e fata ta.. brăţări sau văluri. în acest timp. la armele de-aramă. şi o pereche de cai albi de la Poseidon furtunosul. Lasă-l să plece la război. cu jind. l-a-n-veşmîntat pe flăcăiandru în haine albe. şi Palamede şi Ulise îi căutau urma lui Ahile şi nu puteau să i-o mai afle. la scut. mai frumos brodate. între acestea toate. o mie o sută optzeci şi şase de corăbii. Ulise cerceta cu ochii să vadă unde e băiatul. la nunta frumoasei Elena. purtînd pe ele peste-o sută de mii de oameni înarmaţi18. cu creasta fîlfîind în vînt. însoţitorii lui Ulise. Fetele au fugit speriate. virise şi un coif. femeieşti şi l-a ascuns într-un palat. o platoşă şi nişte arme. Văzînd că planu-i reuşise. aprigul zeu al mărilor. purtînd cu el salbe de aur. Ei. un scut şi-o suliţă strălucitoare. care vedea în depărtare. n-ar fi putut să-l mai găsească. regele. am datoria să-l ajut pe Menelau să se răzbune. Ulise a grăit spre rege : 201 . Iar Licomede. cum Ahile-şi iubea mama şi nu vroia s-o necăjească. văluri alese. -. Peleu. a pornit către insulă. Este ruşine să rămînă ascuns. chiar dacă eu o fi să mor. Potrivit jurământului făcut de tatăl meu. trebuia să dea ajutorul atrizilor să biruiască. a spus Ahile. sînt flăcău. după plac.Adevărat. sfătuit de zeiţa Tetis. şi-a pus în schimb coiful lucios. Nu sînt fecioară. unde îl cheamă Menelau. se adunaseră. printre fete. precum ne spun poeţii. şi între ele se grăbise şi flăcăul zeiţei Tetis. făcîndu-se neguţător. Peleu le căpătase toate de la zeii nemuritori. Aşa s-a-nfăţişat Ahile în portul renumit Aulida. brăţări. la ţărm. cin'să meargă pîn-acolo ? Cine Să-l afle pe Ahile între frumoasele copile ale regelui Licomede ? Adevărul iese la iveală S-au sfătuit şi s-au gîndit să îl trimeată pe Ulise. E un voinic numit Ahile. stăpînul insulei Itaca. potrivit vechilor datini şi jurămintelor făcute. De n-ar fi fost prorocul Calha. Să-şi dovedească voini-cia. bătrînul Nestor.

. Plecarea 'spre Asia Silit de cei din jurul său. Dar între ei lucea Ahile cu oastea lui d mirmidoni. Cînd a sosit corabia. feciorii regelui Atreu . săbii cu tecile deargint. în mîini aveau arme de preţ. vîntul a contenit să sufle şi pînzele s-au moleşit ca nişte aripi ostenite. după ce eu n-am să mai fiu. iar mama fetei se zbătea în braţele oştenilor. ca un luceafăr între stele. tăioase. soaţa lui.Nu vărsaţi sînge în zadar.. Şi singură s-a-nfăţişat marelui preot să o-njunghie 21. cînd încerca să iasă-n larguri. destul de aspre. după furtuni.. zicînd că vrea să o mărite cu fiul lui Peleu. avînd pe cap coifuri înalte cu coamele din păr de cal şi colţi lucioşi. Artemis s-a înduplecat. regele a trimes un sol la Clitemnestra. regele trebuie să-şi jertfească pe o copilă. platoşe bune de aramă împodobite şi cu aur. albi. pentru că regele-Agamemnon îi ucisese-o căprioară. purtîndu-le pe Ifigenia şi pe regina Clitemnestra.de la-nceput a fost lovită de mari furtuni ce-o răvăşeau. A plîns zadarnic Clitemnestra. date de regi sau basilei. şi-anume Artemis.regii lau întrebat pe Calha. Ahile 20.. pulpare pe picior şi scuturi. apoi preaînţeleptul Nestor.cîntată-n vechile legende . Atît era de ne-ntrecut în meşteşugul armelor. Iar mai tîrziu. Urmau Ulise cel isteţ şi Diomede preacuviosul şi Aias de la Salamina şi un alt Aias din Locrida şi Palamede şi Patrocle şi Filoctet. ca tatăl meu să biruiască în luptele înfricoşate. 203 Numai că-n clipele acelea. fratrii şi pe ginţi19. 202 Numai că flota asta mare .în care trase de cai ageri . Porunca dată de zeiţă trebuia iutendeplinită. dacă vor să reuşească în întreprinderea lor grea. Regele-şi ascunsese fruntea sub un veşmînt întunecat. de aramă. fratele lui. într-o . Ei trebuiau să se supună poruncilor. s-o pregătească pentru groaznicul sacrificiu. ca flota să poată porni şi ostile să biruiască. Ca să cunoască adevărul . Oastea cea mare se-mpărţea pe triburi. Oştenii-au smuls-o pe copilă de lîngă mamă şi au dus-o într-un sanctuar. Nu vrea să-şi vadă nici soţia şi nici copila mult iubită. lănci lungi.. Preotul şi-a-nălţat cuţitul ca să-i străpungă inima. ce vor urma foarte curînd.de ce nu puteau să pornească înspre Troada către Asia . Deci. care-i era zeiţei dragă. A dus-o într-un tem-plu-al său. cu ochii înecaţi în lacrămi : . şi cîţi. Mă voi jertfi de bunăvoie. Agamemnon nu lea ieşit nici măcar în întîmpinare. Zeiţa s-a înfăţişat la locul jertfei şi a smuls-o pe Ifigenia. e supărată rău pe el. de mistreţ. jurase să nu se mărite şi să se facă preoteasă într-un lăcaş sacru al ei. însă copila i-a oprit. şi i-a cerut să îi trimită pe fata sa.. . Oştenii cei de rînd luptau numai cu suliţe şi praştii. şi cîţi. Ifigenia. Flota n-a mai putut să părăsească ţărmul aulic vreme lungă şi mulţi oşteni zăceau de friguri şi alte boale misterioase. Cîţiva voinici au vrut s-o scape şi au luat armele în mîini. fecioara. în timp ce regele Agamemnon gemea îngenuncheat pe lespezi. Calha le-a spus că o zeiţă.purtînd pe ei armuri bogate. Iar dintre regi cei mai de seamă erau viteazul Agamemnon şi Menelau.Regii erau în fruntea oastei . pe Ifigenia. sora Elenei cea frumoasă. Şi-a amintit că Ifigenia îi aducea adesea jertfe.

în sfîrşit. Mintea parcă se-nfioară de cît sînge a curs la Troia. încît să n-atingă pămîntul. el a sărit întîiul şi nu i s-a-ntîmplat nimic. Filoctet a rămas în Lemnos.pădure din Taurida 22. neatins. Aici se adunau oştenii în faţa cortului regal. după multe zile şi rătăciri şi vînturi rele. şi alţi regi. urmat de prietenu-i Patrocle. Ce-i de făcut ? Stăteau cu toţii pe punţi şi nu vroiau să sară. care s-au şi încins la luptă. Războiul dintre oastea greacă şi cea troiană s-a-nceput. El era dornic să audă. după ce s-au săvîrşit slujbele către Artemis. şi-au făcut corturile lor regele de la Salamina. cetatea-mbelşugată. nouă ani. şi-au făcut vînt de-asemenea. al celui care conducea întreaga oaste. şi cei doi Aias.. O !. . Dintre aceştia cel mai greu i-a durut faptul c-au pierdut pe Filoctet. spre uşurarea tuturor. după voinţa regilor. Ei şi-au pus corturile astfel. Oş-tenii-aduşi din Grecia şi cei pe care-i trimitea regele Priam din cetate se ucideau unii pe alţii. Hector. văzînd că sare regele insulei Itaca. Atunci ce i-a trăsnit prin minte isteţului de la Itaca ? Să dea exemplu celorlalţi. Hector vroia s-atingă cu lancea lui chiar pe Ulise. Mult mai departe de cetate şi-au făcut grecii tabăra. în locurile cu primejdii. în urmă-i venea Protesilau. 204 Pe urmă a sărit Ahile. cel mai voinic şi mai viteaz dintre odraslele lui Priam. vîntul a-nceput iar să bată. glia troiană. lîngă piaţă. A aruncat un scut pe ţărm şi a sărit. Tabără mare şi întinsă. De-aceea îşi pusese cortul în aşa chip. care-a-nroşit numaidecît. Fusese rău muşcat de-un şarpe şi suferea îngrozitor. a pus zeiţa o cer-boaică. E drept că au mai poposit şi pe-alte ţărmuri. Oştenii nu puteau să-ndure acest miros nesuferit. unde oastea şi-a prăpădit cîţiva oşteni. în schimb. să afle şi să ştie tot. Se-oşază tabăra aheie Cel care i-a întîmpinat a fost eroul troian. mai înainte ca oştenii lui Agamemnon s-o cuprindă şi s-o distrugă-n întregime. Oştenii regelui troian au trebuit să se retragă şi să se-nchidă în cetate. cu sîn-gele-i. dorind să stea mereu de strajă la cele două capete ale întinsei tabere. Nouă ani de lupte sîngeroase Dar dup-o altă prorocire. încît nimica din ce se petrecea în piaţă să nu scape privirii sale. Insă Ulise s-a ferit. unde-a făcut-o preoteasă. Dar nimeni nu-ndrăznea să sară pe ţărmul regelui Priam. Spre partea unde era Troia. Ceilalţi oşteni. da-n aşa fel. rămî-nînd teafăr. De fapt. Trebuiau numai să debarce. ci numai scutul de aramă. voinicul Aias şi Ahile. Iară în locul Ifigeniei. în apropiere. Troia. îşi ridicase cortul său şi preaisteţul din Itaca. Iar în mijlocul taberii era o piaţă foarte largă. Astfel. fiind cel dintîi dintre războinici căzut pe ţărm. acela ce primise-n dar de la Heracle armele lui biruitoare. fără să se primejduiască. tabăra mai era ferită de un val mare de pămînt şi-un şanţ săpat foarte adînc. Şi. Şi Hector şi-a azvîrlit lancea către oşteanul Protesilau. cu mii şi mii de corturi. fiindcă pro-rocul le spusese că primul care va atinge pămîntu-acesta va muri. urma să sufere asediul vremendelungă. în faţa Troiei. Agamemnon. corăbiile aheiene au ajuns lîngă Asia. la cele două margini.. Flota a lunecat pe ape către Troada depărtată şi regii s-au înveselit. Rana lui mirosea urît. Şi lancea i s-a-nfipt în piept.

Regele l-a gonit pe Hrises cu vorbe grele şi-mbrînceli. auzind vestirea. Ea i s-a arătat în faţă şi. în acest an a venit Hrises. să i-o dea înapoi lui Hrises. pe roaba ta. nebiruitul Agamemnon. şi să plăteşti". şi de atrizi. Şi luptele au dăinuit din ce în ce mai sîngeroase. preot al zeului Apolo. ce-i fusese luată ca roabă de nişte oşteni. Ulise era vorbitor fără perechentre elini. Mureau ca muştele oştenii. iar tu. Casandra. şiaproape toţi vor fi ucişi. . Homer23. Eu nu mai pot părăsi lupta. voi lua. să lupt aici pentru atrizi. Apolo. căci sînt legat prin jurămînt. cînd Calha i-a vestit pe regi că molima nu va-nceta. care îţi este-atît de dragă. în Troia. să lupte şi să-l ucidă pe acela care-l jignise-atît de tare. în schimb. s-a supărat însă nespus şi a rostit către Ahile : . Oştirea le va fi zdrobită. Şi Palamede a fost luat şi osîndit la moarte cruntă : să fie doborît cu pietre. profitînd de întîmplare. Aşa a plătit Palamede.. 206 Degeaba Nestor şi cu alţii au. să-mi las soţia şi copilul.. In sinea lui gîndea aşa : „Tu m-ai făcut să plec de-acasă.Pentru c-Apolo îmi ia roaba. decît în clipa cînd Hriseis. să prindă sabia. care-i chemase la război şi pe Ulise şi pe alţii. Ba.în acest timp.. destule glasuri cereau să se curme războiul. Durase molima aceasta ceva mai mult de nouă zile. să nu mai curg-atîta sînge pentru Elena cea frumoasă. a luat din cortul lui Ahile pe roaba lui cea mai iubită.. robita fiică a lui Hrises. Ulise a vrut să se răzbune pe Palamede ce venise şi îl chemase din Itaca şi-i dovedise şiretlicul. o preoteasă a Atenei. în toată tabăra aheie ciuma a năpădit cu furie. în tabăra aheie. Zilnic mureau sute şi mii. Astfel. La fel.. Briseis cea îmbujorată. Ahile a dus la şold mîna. cel ce era stăpînul fetei. îl ajuţi. pe cînd se prefăcea nebun.Şi-a-nceput să-l învinuiască pe Palamede de trădare. s-a-nfăţişat în adunare şi i-a cerut lui Agamemnon.vrut să-mpiedice pe rege să săvîr-şească fapta asta : căci îngîmfatul Agamemnon n-a vrut să ţină socoteală şi. şi-a întins arcul şi-a ţintit în tabăra lui Agamemnon. le arătase tuturor că va urma nenorocirea.. Regele. A fost crezut. Ahile. folosindu-se de dreptul pe care îl avea în oaste. dar l-a oprit Palas-Atena. Cearta dintre Ahile şi Agamemnon Iar anul cel de-al zecelea e povestit de regele poeţilor elini. fiu al lui Atreu. a rostit numai spre AhUe : . va fi-napoi la tatăl său. şi nici la greci n-avea crezare mult chibzuitul Palamede. Ahile. Vreau să te saturi de război. o copilă a regelui Priam. Troia va cădea ruinată. ce-rînd regelui Agamemnon să-i dea-napoi pe fata lui : Hriseis. şi astfel molima să piară. răpită de troianul Paris. 205 Dar nici în tabăra troiană Casandra n-avea ascultare. Atunci preotul s-a rugat de zeul său să-i pedepsească pe-aheii cei înfumuraţi. ascultîndu-i ruga. îi sfătuia des Palamede pe regi şi pe eroi să curme acest război încrîncenat care cerea prea multe jertfe. nevăzută de ceilalţi.

. cetatea cea bogată. să ştii. a glăsuit zeiţa Tetis. încă în aceeaşi noapte. Agamemnon. Acolo a îngenuncheat lîngă picioarele lui Zeus şi. se afla Eris . care te fereşti de lupte şi-i jupoi pe supuşii tăi. a lăsat sabia la şold . regele a şi dat poruncă să se adune toată oastea. tu.. pentru că o va cuceri. care ai nesocotit pe cel dintîi viteaz aheu. aici. ce ţine cu aheii .. în larga piaţă-a taberei. Iar Zeus. ba i-a trimis în ajutor pe un gigant. în faţa oştilor greceşti. i-a biruit cu uşurinţă pe răzvrătiţii din Olimp. tu. Ea l-a vestit numaidecît . Nici tu.. nici nimeni n-o să poată să le ajute-aheilor. sub zidurile Troiei. Ce-aţi zice voi. feciorul meu. Afrodita..Vitejii mei . zeiţa care-nteţise iarăşi vrajba.. cu uliţi largi şi pietruite.. Morfeu. Aşa grăia mîhnit Ahile. ea.Eu am solie de la Hera. Şedea sus pe catarg zeiţa. Să fie astfel nevoit să îl implore pe Ahile să se întoarcă iar în luptă. .. Agamemnon este amăgit de Morfeu Supărat prea adînc.Va veni ceasul. şi tare se mai bucura de cearta care izbucnise între Ahile şi-Agamemnon. prinsă frumos pe după umăr. l-a sfătuit pe rege s-atace-n ziua următoare Troia.. dar. în fruntea căreia sta 207 Hera. Amar. Sînt nouă ani de cînd luptăm. Zeul a luat înfăţişarea bătrînului înţelept Nestor. amar va fi de ei. Oastea aheie va fi zdrobitatunci de Hector. dacă vaş spune să lăsăm chiar acum războiul şi să ne-ntoarcem pe corăbii. în faţa zidurilor Troiei. răspundeţi iute. Ares. gîndind să-i pună la-ncercare dacă sînt gata pentru luptă ori vor să se întoarcă-acasă . discordia. zeiţa. de astă dată să o lase pradă vitejilor ahei. a şi trimis la Agamemnon pe zeul viselor. . nespus de greu. şi s-a înfăţişat.îi spunea-n vis bătrînul Nestor . ceartă ce-i va costa pe greci nespus de mult. iar biruinţa e departe. cel înjosit de Agamemnon. De astă dată. Va fi însă tîrziu. pe Briareu. cu fală. a mai rostit lui Agamemnon : . i-a amintit că i-a fost veşnic credincioasă.Eris. amintindu-şi bine de ajutorul dat de Tetis. Ba.. Oastea aheie vrea sâ se întoarcă acasă .Hera.mare-i osînda ce ne-o dete din cer neînduratul Zeus. Trezit din vis. venit din tabăra troiană.. . Veni-va ziua cînd tu însuţi vei înţelege c-a fost bine să nu te lupţi cu Agamemnon. în acest timp.. toţi cîţi erau de partea Troiei.i-a sfătuit pe ceilalţi zei : Apolo. să gemi din greu. sus pe catarg. zeiţa cea cu braţe albe. S-a îmbrăcat în haine scumpe. mîniat peste măsură.le-a rostit el. L-a ajutat şi-atuncea cînd a fost el primejduit de o urzeală-a zeilor. să te împiedic de la sfadă.. cînd ai să-ţi înţelegi greşeala. i-a promis sprijinul cerut. suspinînd.Numai aşa. zeiţa Tetis cea cu picioare de argint s-a ridicat din apa mării şi prefăcînduse în ceaţă a plutit pînă în Olimp. Ahile a părăsit îndată lupta şi nici n-a vrut să mai audă despre războiul cu troienii. Iar pe-o corabie cu pînze. la vetrele din ţara noastră ? Ce-aţi zice ? Hai. în aşa chip ca Agamem-non să nu mai poată face faţă. îşi va recăpăta mărirea şi cinstea care i se cuvin. şi-n vis. ţinîndu-şi spada cea ţintată în stropi strălucitori de-ar-gint. cu mulţumire. avînd în mîini sceptrul regal. Iar Zeus. ajutat în luptă de Briareu. Ahile s-a plecat zeiţei. şi daruri vei primintreite. îl roagă pe măreţul Zeus să sprijine oastea lui Priam şi să-i lovească pe ahei.

încît. care era în-vesmîntat într-o piele de leopard. a alergat către corăbii. să nu se risipească. cînd bate vîntul peste el şi-i scutură spicele dese. preadevotata Andromaca. Cu vorba lui meşteşugită i-a-ntors pe toţi la adunare. De-aceea Hera şi Atena juraseră să nimicească Troia cu uliţi pietruite . Zeii aţîţă pe războinici Apoi acolo-n adunare. două suliţe. pînă ce îndrăzneţul Hector a ho-tărît s-arunce-n mare peaheii care asediau oraşul tatălui său. adunată. Astianax cel drăgălaş. Ostile iar s-au înfruntat. Şi nu puteau deloc să uite că dăruise mărul scump fermecătoarei Afrodita. Ulise. auzind îndemnul şi amintindu-şi de soţie şi de copil. să-i vină iute-ntr-ajutor. Gloata cea mare. Hecuba. Dar văzîndu-l pe Mene209 Iau. Şi-a luat rămas bun de la soaţă. în mîini. s-a-nspăimîntat şi a fugit. soţul Elenei cea frumoasă. A trebuit să vină Hector. dar Menelau s-a repezit cu-atît -de mare îndîrjire. Nimeni nu mai gîndea s-aducă lui Agamemnon vreun răspuns. a zis ea. Atena a zburat pe ţărmuri lîngă isteţul din Itaca : .Nobile rege. fugi degrabă şi fă ce-oi face şi opreşte-i din goana asta nebunească. pe spate arcul şi o tolbă şi. vedeau că fuge oastea.Fugi. şi copilul. încît toţi s-au înduplecat. Priam. spunînd că ea e mai frumoasă cu mult ca Hera şi Atena. şi-acum. toţi ar fi plecat.Şi-atunci. . într-un nor greu de pulbere. Cum să mai poţi ţine o oaste atîta de dezlănţuită şi gata să se-n-toarcă-acasă ? Desigur. Oastea părea că este-un 208 i lan. şi să-l întoarcă iar la lupta cu Menelau. Cu ţipete fugeau oştenii bunibucuroşi către corăbii. Atunci s-a petrecut un lucru negîndit de rege. De nu m-asculţi. Căci Menelau îl înşfăcase de coiful lui strălucitor pe Paris cel înfricoşat şi îl tîra spre tabăra unde sălăşluiau aheii. s-a clătinat ca un talaz. nu-ţi mai vezi soaţa. S-au dat iar multe lupte grele. pe Penelopa. a strigat Hera. avînd la şold o sabie. de n-ar fi fost zeiţa iubirii şi a frumuseţii. soţul Elenei. avînd alături pe Atena. care ţineau bine la ţărm corăbiile aheiene. Astfel s-a început iar lupta. Atena. Paris ajungea atunci rob. şi de la micul său fecior. Cum s-o oprească ? . Insă din ceruri vegheau Hera şi cu Atena deopotrivă. în faţa taberei troiene ieşise însuşi mîndrul Paris. pînă vor cuceri oraşul regelui Priam cel bogat şi îl vor pedepsi pe Paris. Toţi ridicau proptelele. Chiotul lor se ridica pînă la cer de bucuria nestăvilită a plecării. Dorul de ducă şi de pace i-a zguduit pe toţi oştenii. S-au hotărît să stea la Troia. Ele aveau de răzbunat fapta feciorului lui Priam. S-a-ntors la luptă din nou Paris. şi de la mama lui. Ulise le-a vorbit din nou cu-atît de mare măiestrie. cel mai viteaz dintre feciorii regelui Priam de la Troia. vreţi să lăsaţi nerăzbunată crima netrebnicului Paris ? Călcaţi sfintele jurăminte ? Du-te mai iute şi adună oastea.

chiar el s-a coborît pe creştetul muntelui Ida şi de acolo a zvîrlit un trăsnet înspăimîntător în tabăra lui Agamemnon. dîrzul Hector. s-a ridicat cel mai bun prieten al lui Ahile peleianul. mereu mai crunt. l Cu mare greu. din ambiţia zeiţei. cuprinşi de spaimă. aşa cum plănuise Tetis. care se legănau pe mare. însă Ahile n-a primit. . dă-mi Kiie zalele şi lancea. ca vulturul. grecii tot au fost puşi pe fugă. însuşi regele Agamemnon a fost rănit. şi asta-i va înspăimînta.şi-acel viteaz era Ahile. Oastea lui s-a înfricoşat şi a-nceput să se retragă. cu moartea-n suflet. atîta s-a rugat Patrocle de prietenul lui cel iubit. şi. împuns în braţ. chiar Agamemnon şi-a înţeles marea greşeală de a-l fi înjosit pe-Ahile . . precum vroise însuşi Zeus. la corăbii. trimiţîndu-i o solie cerea să-l ierte pentru fapta nechibzuită ce-o făcuse. pe care o purta Patrocle. Troienii erau ajutaţi acum de preamăreţul Zeus. Fugind. s-a făcut un măcel cumplit. abia au izbutit aheii să scape trupul fără viaţă al lui Patrocle cel viteaz din mîinile troienilor. unde domneşte zeul Hades. El sta însă sub cortul său şi cînta liniştit din liră. Iară măcelul a urmat mereu mai greu. însă armura lui Ahile. cu sprijinul zeiţelor Hera şi-Atena. la rugăminţile lui Tetis cea cu picioare de argint. în faţa cetelor troiene conduse de marele Hector. I-a trimis-o şi pe Briseis. fiul lui Priam cel bătrîn. deşi Patrocle s-a luptat. cu mare luptă. şi-a trebuit să părăsească întinsul cîmp al bătăliei. i Cînd au pătruns însă troienii în tabăra lui Agamemnon. ca să-i salveze de pieire. A rămas neclintit în cort. Eroul se numea Patrocle.în timp ce grecii se jeleau. Acuma se ivise vremea cînd grecii-l vor ruga să vină. o luase pradă de război fiul lui Priam. Dă-mi oastea ta de mirmidoni. întradevăr. Hector îl răpune pe Patrocle Şi. de nu vrei să-i ajuţi pe greci. încît Ahile peleianul i-a întins armele cerute şi s-a-nvoit ca mirmidonii să-l însoţească i Wl război. şi daruri scumpe. Troienii or să Creadă poate că ai intrat chiar tu în luptă. Moartea tăia tot mai flămîndă vieţile-aheilor zdrobiţi şi ei fugeau. 3 Dar după voile lui Zeus.Ahile. roaba sa cea îmbujorată. Hera l-a rugat pe Poseidon să le vie în ajutor şi a trimis-o pe Atena să ia şi ea parte la luptă. îi va goni de la corăbii. cu ţ însuşi Hector. Ba-l ruga să-i fie ginere. Văzînd că iarăşi grecii fug. Ahile se hotărăşte să intre în luptă . . Grecii erau ameninţaţi să fie prăpădiţi cu totul şi azvîrliţi în apa mării. Mai mult. 210 U Ta luate din Troia prizoniere. şi alte douăzeci de fete.Nu ştia de se mai întoarce sau o să plece după luptă către regatul mohorît. să-i ia pe copilă-a lui de soaţă. a rostit Patrocle. pînă la urmă a căzut. Un singur om putea să-i scape. Şi Hector îşi pusese-n gînd să ardă fără nici o milă corăbiile aheiene. Dar chiar aşa. ei ajunseseră lîngă corăbiile de lemn. Lupta s-a început în zori.

ca să-l păstreze neatins de aripa putreziciunii. Ocean.De moarte nu mă tem..Cînd a aflat această ştire. încît l-a auzit din mare şi mama lui. acuma voi uita şi ura ce o aveam pe Agamemnon şi voi intra din nou în luptă. şi-a pus cenuşă peste plete şi a-nceput să plîngă-n hohot. Hector l-a despuiat cu sila şi de armura dăruită tatălui meu.Dar ştii prea bine. pe care-a-nfăţişat măiestru cerul şi marea şi pămîntul. dar fără arme s-a urcat pe parapet şi a răcnit atît de tare spre troieni. o vie. Acesta tocmai făurea nişte trepiede fermecate. cositor. Auzind cererea zeiţei. Pe margini zeul a făcut ca un chenar rîul. Ba a înfăţişat şi-o horă. şi s-a pornit şi ea să plîngă. Plîngea atît de desperat. Hefaistos a aruncat în foc aramă. cirezi de boi. şi pe-o păşune turme de oi albe ca neaua. a spus zeiţa. să-l răzbun astfel pe Patrocle. dacă nu izbutesc. fără să le atingă nimeni.Mamă. ce aveau roţile de aur şi se mişcau doar la poruncă. că după asta vei muri şi tu. în întregime de argint . l-a rugat doar să mai aştepte pînă ce meşterul Hefaistos îi va bate pe nicovală altă armură alte arme. întrunui dintre ele-i nuntă. le-a dat zeiţei să le ducă iubitului său fiu. Mama a înţeles că fiul. de către zeii olim-pieni. Şi. Ahile. Doborîrea lui Hector . pe nicovala lui uriaşă. Ahile s-a-nvoit cu asta. Ahile avea un nor mare de aur care lucea pînă departe. iară pe cer soarele.Feciorul meu. o platoşă mai luminoasă ca para vie-a focului şi-o chivără bine-ncheiată pe tîmplele eroului.. Din cositor moale şi alb i-a încropit două pulpare. Careii durerea ce te arde şi cu ce pot să te ajut ? Ahile i-a răspuns zeiţei : . In jurul capului.. zeiţa Tetis a turnat peste cadavrul lui Patrocle ambrozie şi nectar divin. tot va muri. zeiţa Tetis se şi dusese în palatul de-aramă al zeului Hefaistos. Patrocle a căzut. . Eu nu mai pot trăi pe lume. zeiţa Tetis. A-nchipuit apoi pe scut şi un ogor . în acest timp. şi un aed ce-i desfăta pe tinerii care danţau în mijlocul oraşului. orişice-ar fi să se petreacă. bogate. în faţa Troiei. La rugămintea lui Ahile. A alergat spre el cu grabă şi l-a-ntrebat : 14 211 . pe ea cu o creastă de 212 I aur. Hefaistos a mai lucrat.. Şi pe pămînt a aşezat două oraşe mari. mamă.. toată încărcată cu ciorchini negri pe haraci. Ahile s-a încrîncenat . noianul apelor verzi care înconjură pămîntul. de ce ţi-e plînsu-atît de amarnic ?. de jalea fiului său drag. tot va pleca. argint şi aur lucitor . în celălalt este război. precum îţi e urzit de soartă. Fiind apoi gata armele. Ahile-a primit armele şi s-a-mpăcat cu Agamemnon. luna şi stelele scînteietoare. la nunta voastră. a dat răspuns grabnic Ahile.. Aşa că. . în luptă să-l nimicesc pe cruntul Hector. şi-a făurit întîi un scut. să-i apere) picioarele. isprăvind cu acel scut. încît ei s-au oprit în loc. o. o holdă mîndră . numai ca să-l dobor pe Hector. aici. neavînd ce face.

Intîi. Zadarnic însuşi regele îl îndemna pe fiul său să se ascundă în cetate. murind Hector. pe micul ei Astianax. de nu ar fi venit chiar Tetis să-l roage ca să înceteze. înmărmuriţi. chiar Ahile şi-a jertfit pletele lui cele frumoase. dintre troieni.Apoi Ahile a plecat să se răzbune pe troieni. să-i deanapoi trupul lui Hector. lighene de aramă. Intră în cort şimbrăţişează genunchii. Poate că şi oraşul lui e atacat de vreun vrăjmaş şi n-are cine să-l ajute.O. la Hades 25. Auzind plînsul. Ducea cu el un car cu daruri : velinţe scumpe şi covoare. Hector vroia să se măsoare cu marele erou Ahile. văzînd înverşunarea lui Ahile. Zadarnic îl ruga Hecuba smulgîndu-şi pletele ei albe. sînt singură de astăzi. Şi boi şi oi şi cai şi cîini. îşi izbea fruntea şi striga : 214 . ce purta numele Sperheios. Dar s-a întors la bătălie şi s-a luptat atîta timp. Ba. i-a străpuns tendoanele de la picioare cu sabia lui cea tăioasă şi l-a legat cu o curea de carul său strălucitor. de la traci.adu-ţi aminte de tatăl tău. Pierind Hector. S-a repezit apoi în car şi-a tîrît trupul celui mort în jurul zidurilor Troiei. Hecuba. pa cel mai bun. şi între ei. Iar bătălia s-a-nteţit precum urziserăolimpienii 24. mîinile-amîn-două. Hector. Porţile Troiei s-au deschis. Eroul a fost ars pe rug. au doborît pe cei mai vrednici dintre eroii de la Troia. ce-i drept. cum pîngărea Ahile trupul celui care fusese Hector. însă Ahile n-a voit nici să-i asculte rugămintea şi. sta pe ziduri şi-şi smulgea părul de durere. în acest timp au avut loc serbări şi jocuri mari în cinstea aheului căzut : Patrocle. Jalea ei nu mai avea margini. Toţi erau împietriţi de spaimă. Mama. pe care le făgăduise zeului rîu din ţara sa. nesimţit. . aur. cum sînt copiii fără tată. Aşa ajunge la Ahile în toiul nopţii. năvălise pe ziduri însăşi Andromaca. pînă ce Hector a căzut lovit de suliţă-n grumaz. căci era ocrotit de Hermes. regele Priam a plecat către aheii victorioşi. duşmanului ce-i ucisese atîţia fii în bătălii. îl roagă. trepiede-nalte şi o cupă. S-au făcut jertfe sînge-roase. s-a-nspăimîntat şi a fugit. pe care regele o primise. Şi el ar fi batjocorit la nesfîrşit trupul lui Hector. Hector l-a implorat pe-Ahile săi dea părintelui său trupul. Priam plîngea în hohote şi toţi troienii se uitau. dacă se va întoarce teafăr. cel mai viteaz dintre toţi. Ţinînd în braţe copilaşul. după poruncile lui Zeus. Şi nimeni nu-i da alinare sărmanei soaţe a lui Hector. Era călăuzit de Hermes. conduşi acuma de Ahile. în ziua cea de-a douăsprezecea.îi spune el .. plin de umilinţă. Nu a rămas acolo-n luptă decît fiul lui Priam : Hector. Mai înainte de-a muri. cine putea să mai zăgăzuiască drumul aheilor către oraş ? Priam dobîndeşte trupul fiului său Astfel s-a răzbunat Ahile de moartea celui mai bun prieten. Pe rugul lui s-au mistuit şi doisprezece prizonieri. ca toţi cîţi mai trăiau să intre. Băiatul nostru va rămîne fără le nici o ocrotire.. Nu cutezau nici să vorbească. în vreme ce în barba sură lacrimi îi lunecă şiroaie. Lasă-mă să te însoresc negrele genuni. odinioară. pe neuitatul viteaz Hector.Hector. ucişi de-Ahile. Războiul a durat cu furie puţină vreme şi aheii. bătrîn şi el. . preaputernice Ahile .

Iară Ahile se îndură. încă în aceeaşi noapte. rege peste etiopieni. pînă la moarte. fiul lui Nestor. Ahile a uitat de toate şi a intrat. oastea de tinere-amazoane s-a-napoiat în ţara lor de lîngă Pontul Euxin. Ahile n-ar fi vrut să lupte cu Memnon şi etiopienii. . Şi a jelit-o multă vreme. Şi. la nimeni nu ţinea Ahile mai mult decît la Antiloh. Troienilor le vin ajutoare Priam. purtînd cu el trupul lui Hector. Patrocle. La căpătîiul celui dus. şi. Nu i-a rămas eroului decît să dea troienilor trupul înţepenit al celei care 216 fusese altădată cea mai vitează-ntre femei şi cutezase să se lupte. Erau vestitele-amazoane 27 conduse de Pentesileea. Totuşi. mai de mult. a pus la cale mari întreceri. Oraşului i-era aproape sfîrşitul mult dorit de-ahei. Ele luptau numai călări. Dar a ieşit pe cîmp Ahile. regina lor. i-a venit Troiei un alt sprijin. Pentesileea cea vitează era de-o frumuseţe rară. îndîrjit peste măsură. i-a gonit pînă la corăbii. jocuri şi lupte-n cinstea celui ce se dusese dintre vii. cel mai de seamă-apărător şi viteaz comandant de oşti. fiica lui Ares. că el se va sfîrşi la Troia. în lupta începută cu oştirea etiopiana. regele de la Troia. Aceasta. Pe trupul ei însîngerat. pe de altă parte. La început oştirea asta de amazoane ne-nfricate i-a biruit deplin pe greci. După Patrocle. Nu a rămas în faţa lui decît regina amazoană . mama : Hecuba. Ahile. îi dă-napoi trupul lui Hector. slujbele de înmormîntare 26. după datini. înfrîngerea lui Memnon. îl înştiinţase. puţină vreme după moartea acestui rege-etiopian. el a vărsat lacrimi amare şi ar fi vrut să-i dea iar viaţă. Era Memnon. zeiţa nereidă Tetis. Ba încă îi mai hotărăşte un timp. eroul s-a cutremurat. rude şi prieteni. şi amazoanele-au fugit. i-a făcut fiului iubit o preamă-reaţă-nmormîntare. Totuşi. Dar umbra ei era plecată către tărîmul mohorît. aşa moartă cum era. formată numai din femei. iuţi ca vijelia. în aceeaşi vreme. apoi i-a doborît şi calul. pe nişte cai care fugeau. fiindcă mama sa. ca regele să-i poată face feciorului său. Căzînd regina cea vitează. Şi fiul lui Peleu. prietenul său iubit. s-a repezit către regină mai mîniat decît oricînd. pe care îl purta Ahile. Cea dintîi l-a văzut Casandra. Şi a trezit tot poporul. Cînd i-a dat însă la o parte coiful de aur zimţuit. nepot lui Priam. plîngeau chiar Troia. Priam îi readuce-n minte eroului pe tatăl său. Şi. I-a vîrît suliţa în piept . în ajutorul Troiei a venit o armată mare. Memnon a doborît cu lancea pe Antiloh. Lancea s-a frînt însă în scutul făcut de zeul făurar. cel răpus de Hector pe cîmpul de luptă. în vremea cînd Priam pornise slujbele de înmormîntare ale lui Hector cel viteaz. cînd şi războiul 215 va-nceta.Şi prin cuvintele acestea. douăsprezece zile. Ahile. căci el fusese-apă-: rătorul cel de nădejde al cetăţi. şi fraţii lui. pe loc. Şi toţi plîngeau cu deznădejde. Troia fusese mult slăbită în urma pierderii lui Hector. Priam s-a şi întors acasă. cu Ahile. şi ea a aruncat o lance. în luptă. şi Elena care stîrnise tot războiul. Iar de-l plîngeau. regele etiopienilor Numai că. Ahile s-a simţit cuprins de dragoste pentru regină. s-au strîns soţia : Andromaca. Apoi s-a-nceput iar războiul. în care stăpîneşte Hades. pe cîmpuri.

Ahile nu putea să piară de arma vreunui muritor. cu nimb strălucitor pe frunte. . Astfel săgeata ucigaşă ar fi fost în zadar.Fereşte-te din calea mea ! Nu te vîri în lupta asta. ce nu cutezi să mi te-mpotriveşti în faţă şi mă loveşti doar pe ascuns. şi. însă Ahile. Purta şi el. făcută tot de zeul şchiop. Insă Ahile. i-a răspuns aspru lui Apolo : .. Apolo îndreaptă săgeata lui Paris spre călcîiul lui Ahile Ei bine. însă pe zidurile Troiei şedea fiul lui Priarn : Paris.. înfuriat că zeul i s-aşază-n cale. de nu veghea zeul Apolo. tot a mai fugărit oştirea regelui Priam de la Troia. Mai mult încă.. însă. A pus în strună o săgeată şi l-a ţintit cu-ndemînare pe cel mai brav dintre ahei. în lupta care s-a încins. pentru c-Ahile ridicase suliţa către pieptul său. frumoasa Eos-aurora. Şi şi-a înfipt după aceea suliţa lungă în pămînt. căci ai vărsat rîuri de sînge. care vă uitaţi la mine cum mă prăbuşesc. biata mamă. drept în călcîiul lui Ahile. 217 Şi cum Apolo mai şedea în faţa marelui Ahile. Ahile a simţit săgeata că-l fulgeră şi a ştiut că se apropie clipa morţii . Atît era de-nverşunat. a rămas însă în picioare. îndrăzneala asta avea să-l coste mult prea scump pe fiul nereidei Tetis. Şi prin.. Cu suliţa. chiar riacă-l nimerea-n călcîi. zadarnic o mai ocroteşti. fusese descîntat de Tetis în apele rîului Stix. Memnon a luat un pietroi greu şi l-a zvîrlit către Ahile.. fiul lui Tetis şia-nălţat suliţa s-o azvîrle-n zeu. Asta fiindcă zeiţa Tetis ţinuse pruncul de călcîi atunci cînd îl vîrîse-n rîu. Şi te blestem.Ajunge ! Stai !. Paris şi-a dus arcul la piept. 218 . Dar i s-a arătat Apolo. Lupta şi-l blestema pe-Apolo. i-a spus Apolo. decît ajutat şi de-un zeu. Feciorul nereidei Tetis s-a clătinat numai puţin ... glăsuia el. şi i-ai trimes zeului Hades mai multe umbre în Infern. s-a-nvăluit întrun nor negru şi-a trimis vînturile repezi să-i ia pe aripe feciorul şi să i-l ducă într-o ţară îndepărtată. clătinîndu-se uşor.Legendele ne povestesc că Memnon ar fi fost feciorul zeiţei Eos-aurora. simt cum îngheţul îmi pătrunde în vinele acum sleite.. Chiar şi după moarte. precum ştiţi. fiul zeiţei Leto era turbat de supărare. fără nici o chibzuială. Şi el.O. încît ar fi pătruns în Troia. în călcîi. .. ca şi Ahile. după destin. armură lucie de aur. cei doi viteji păreau doi zei ce se-nfrun-tau fără de teamă. De disperare. unde ea să-l poată mult jeli în voie. eu tot vă voi lovi cu sete.. decît întreaga voastră oaste. Ba i-a mai dat săgeţii încă şi o putere fără margini.. E timpul să dărîmăm Troia . Vai vouă. Şi trupul lui. era acum tare ca fierul.Vai vouă. a simţit că îşi pierda firea şi. Văzînd pe marele Ahile că şovăie în faţa Troiei. S-a clătinat şi a rostit către oştirile lui Priam : . Zeul luminii s-a făcut în acea clipă nevăzut. scăldat în Stix. Căzînd însă regele Memnon. s-a avîntat către troieni.. zeu trufaş. Cum te blestem !.. ameninţîndu-I din priviri. încă de cînd era copil.. cu mintea-nvolburată. s-a repezit către fiul zeiţei Eos şi l-a străpuns adînc în piept. care-i grăbise ceasul morţii. dar n-a lăsat din mînă arma.. Şi el a îndreptat săgeata lui Paris de pe zidul Troiei. urma sfîrşitul lui Ahile. rîul cel negru din Infern. Zeu nemilos.. cel ce trebăluia în Lemnos. Nu putea fi rănit cu arma decît într-un loc.

pînă ce n-or intra în luptă fiul eroului Ahile şi Filoctet. Cînd au ajuns în tabără. ci prin isprăvile pe care le săvîrşeşte preaisteţul rege al insulei Itaca. unde stătuse-ascuns Ahile în straie albe de fecioară. iară Ulise-l apăra. Eroul răpus este adus în tabără Troienii. uriaş. Filoctet îi ura de moarte pe amîndoi fraţii atrizi. cu mama. capre. de spaimă. cele cu viers armonios. Prorocii arătau că Troia nu poate fi încă distrusă. cai ne-nvăţaţi încă la ham. grecii au început să plîngă. însă vă-zîndu-l c-a murit s-au întors repede să-i smulgă armura lui strălucitoare. îiindcă-l apărase . adică toate nouă muze.. s-ar fi părut că oastea greacă este destul de mult slăbită. zeiţa Leto. Aici Ahile se-ndrăgise cu una dintre fetele29 aceluia ce-l găzduise.. Trupul viteazului Ahile a fost urcat apoi pe rug. o luaseră din nou la fugă. şi alţi eroi. Ea a strigat atît de tare : „Feciorul meu !". să plece şi să-l răzbune pe Ahile cel abia doborît la Troia. spre corăbii. însă. oi şi s-au vărsat vinuri alese ca li-baţiuni pentru cel mort. Arcul. din acel ceas. şi ea îi dăruise-un prunc. cu toate că zeul Apolo. după Ahile şi Patrocle şi Antiloh. auzindu-i glasul. zeiţa nereidă Tetis. încît. La înmormîn-tare au cîntat copilele marelui Zeus. pe urmă. Aias îi luase trupu-n braţe şi i-l ducea către corăbii .. tinere fete şi-alte jertfe : tauri uriaşi. viteazului intre viteji ? Se certau mai ales Ulise şi Aias de la Salamina. iscusit în vorbe blânde şi-nţelepte. podit şi sprijinit cu pietre. Se duc. Ulise face pe voinic să-şi cate armele. A plecat după ei Ulise.. De supărare. mîndrul Aias a-nnebunit şi s-a-njunghiat în piept cu sabia sa lungă. în armuri. Cei care se luptau mai dîrz să scape trupul lui Ahile erau Ulise din Itaca şi Aias de la Salamina. iar Aias. Intîi a pornit către Sciros. Cine-avea drept să-i moştenească armura marelui Ahile. Artemis şi Xantos şi Afrodita cea frumoasă încearcă să vă ocrotească. Ulise. Cu toată-mpotrivirea mamei şi lacrimile ei fierbinţi. făcută de zeul Hefaistos. Troada s-a cutremurat. au pus-o în aceeaşi urnă cu-a prietenului său Patrocle. 219 S-ar fi certat ei multă vreme. Pe acest munte-au ridicat un monument de marmură 28. amîndoi. războiul nu-i renumit prin vitejii. Dar după moartea lui Ahile a fost o ceartă-n tabără. şi Ares. regele de la Salamina. Vai vouă !. în acest timp au venit grecii.. fiindcă îi dusese trupul în braţe. a mai strigat el şi a căzut întins pe ţărm. cu-o tolbă de săgeţi muiate în veninul hidrei. cu faţa la pămînt. am să vă nimicesc oraşul în care vă adăpostiţi. acela care stăpînea arcul lui Heracle. unde fusese părăsit nefericitul Filoctet muşcat rău la picior de-un şarpe. S-a început un măcel groaznic în jurul leşului întins în ţărna umedă de sînge. după ce îşi dăduse viaţa.. S-au înjunghiat mulţi robi troieni. S-au făcut slujbe fără seamăn. îl face să se domolească pe urgisitul . dacă regele Agamemnon nu făcea astfel ca Ulise să capete mîndra armură. trîntindu-se toţi la pămînt. Sfîrşitul lui Paris Murind şi îndrăzneţul Aias. lui. Pruncul era Neoptolem. însă Ulise. ajuns flăcău în toată legea. dulăi de pază.urmaşii mei ahei. au strîns cenuşa lui Ahile. Iar peste urnă-au grămădit un munte mare de ţărînă. Iar plînsul lor l-a auzit mama eroului Ahile. pe insula numită Lemnos. Iar luptătorii.

dar nu ar fi destăinuit această taină nimănui. fraţii atrizi. tot cum hotărîse Zeus. Ulise a răpit. în vis. preţuiau sfatul lui Ulise. Şi. pe urmă... de către doi zei olimpieni : Febus-Apolo şi Poseidon.oraşul Troia rezista. El cerceta... el s-a ascuns în munţii Ida. Heracle .. Iar între ei l-a nimerit şi pe fiul lui Priam : Paris. unde trăise altădată o viaţă simplă de păstor. a înţeles că va muri. duşmănindu-l pe Deifob.deşi Ulise împlinise ce-l sfătuiseră prorocii . Ba încă i se-nfăţişează lui Filoctet. a dobîndit-o un chipeş tînăr : Deifob. adică numai de troieni. deoarece se spusese că Troia nu poate fi luată cît timp paladiul era în templul din oraş. acela ce răpise din Sparta pe mîndra Elena. Şi nu ştiau că-n vremea asta pe uliţele pietruite. Şi. după poruncile lui Zeus. Cu toate că bătea la uşă distrugerea cetăţii Troia. clădite. sprijinitoarea lui Ulise. Iară Heracle-i porunceşte lui Filoctet să uite vrajba şi să-l urmeze pe Ulise. ei tot se mai certau acolo. Unii au rîs. Calul să fie-atît de mare. erau doi fii ai lui Asclepio. Aici. să meşterim un cal de lemn. înveşmîntat în straie rupte. la-ntemeierea Troiei. Paris. care i-au lecuit uşor rana nespus de dureroasă. pentru c-o luase pe Elena. Troienii or să vîre calul. Aflase totul. Mulţimea sta adăpostită în dosul zidurilor tari. gîndindu-se poate la vremea cînd grecii vor intra-n cetate. după toate astea . vor sparge zidurile singuri. neîncăpînd firesc pe porţi. pa care o zvîrlise Zeus. jelit de nimfe şi păstori. încît în pîntecu-i să intre cincizeci de-oşteni bine-narmaţi. doi medici buni şi pricepuţi. Şi. într-adevăr. a închis ochii şi-a murit. Au dat poruncă unui meşter 3° să facă-un cal mare de lemn. Ulise se strecoară în Troia Auzind vestea c-a murit. . în chinuri neînchipuite. Săgeata lui fiind otrăvită cu sîngele hidrei din Lerna.după poruncile Atenei. după cum se ştie. el a ucis mii de troieni. dintre toţi. chiar în marea cetate Troia. Totuşi. Cunoştea cearta din palatul regelui Priam pentru soaţa lui Paris cel căzut în luptă. care-or să-i vindece piciorul. Ştia ce oaste-i pregătită. Şi fiind calul atît de mare. cum eroul Filoctet stăpînea arcul lui He220 racle. Luîndu-şi adio de la soaţă. care s-o aibă pe Elena. frate cu Paris şi cu Hector. se strecurase preaisteţul rege al insulei Itaca. Filoctet pleacă deci la Troia. Şi totuşi. din cer. Ceilalţi s-au oţărît cu ciudă.. dar numai unul a dat ideea cea mai bună. alţi prinţi din Troia au vroit s-o ia de soaţă pe Elena.. Şi cum să-i faci chiar pe troieni să-şi sfarme propriile ziduri ? Toţi s-au gîndit .Filoctet..Aheilor. făcîndu-se că-i cerşetor. Noi să ne facem că plecăm. El a răpit statua din lemn ceresc. în oraşul lor. şi se certau mereu cu el. paladiul sau statua Palas-Atenei. Calul de lemn i. Acesta a fost tot Ulise. pentru că-n tabăra grecească sînt fiii lui Asclepio. dar Agamemnon şi Menelau. care dăduse mărul de aur Afroditei. se spune că Elena l-ar fi recunoscut îndată pe regele de la Itaca. le-a spus Ulise. frumosul prinţ. îndată. aceste ziduri nu puteau să fie date la pămînt decît 221 de cei care aveau în stăpînirea lor oraşul.

Vă jur pe zei că e aşa !. ca semn al biruinţei noastre ! răspundeau alţii-nveseliţi. a rostit mincinosul grec. fiind duşman al lui Ulise. drept jertfă. au alergat pe ţărmul încă ud de sînge..In pîntecul acestui cal s-au vîrît cincizeci de oşteni : Neoptolem şi Filoctet şi Menelau. Aici ar fi să adăugăm că-ntr-adevăr Sinon era oşteanul cel mai de credinţă al regelui de la Itaca. .Ba să-l aducem în cetate. s-au arătat. doi şerpi uriaşi. ce se numea Laocoon.. .. . tocmai pe el. Agamemnon a vrut s-aducă zeilor. un bărbat din oaste. După aceea. precum i-au sfătuit prorocii. Şi.Nu-l credeţi ! a mai glăsuit Laocoon cu voce tare. în desişul de păpuriş. a mai strigat Laocoon. Şi şerpii s-au tîrît pe ţărm. el vă va ocroti de rele. . Agamemnon cu grosul oştilor greceşti s-au urcat grabnic pe corăbii şi au vîslit spre largul mării. dar. pe trup cu urme de frînghii.Auziţi sunetul de arme ! a mai rostit Laocoon. Aşadar s-a sfîrşit războiul. şi cu doi fii se pregăteau tocmai s-aducă o jertfă zeului Apolo. Calul de lemn era acolo ! Ce-o mai fi asta ? Ce-i cu el ? Nu-nţelegeau.. Insă el s-a desprins de ştreanguri şi s-a ascuns în păpuriş. Din ochii lor azvîrleau flăcări. A aruncat-o drept în cal. bătrînul. Oşteanul a-nceput să spună c-aheii au plecat spre casă. De fapt. să nu le facă rău pe mare. la plecare. Laocoon înţelege şiretlicul aheilor . ce purta numele de Sinon. Atena. N-aveţi încredere-n ahei ! Eu socotesc că-i vicleşug. . prin vrăji. le-ntunecase mintea. Cum a rostit el vorba asta profetică. Să-l suim pe acropolă. ei s-au făcut că pleacă.. un oştean grec. Din cal s-a auzit un zgomot. . au construit calul acesta. Ca să o poată îmblînzi. unde Laocoon.. să-i amăgească pe troieni. Troienii au văzut plecarea şi se mirau nespus de mult. . pîndind de-acolo-nfriguraţi tot ce se petrecea pe coasta unde fusese tabăra. ca să le fie drumul lin. Şi chiar Ulise îl lăsase pe coasta asta din Troada. Şi l-au ales.. cu creste roşii.Să-l azvîrlim în apa mării ! strigau unii dintre troieni.. Ulise şi mulţi alţi eroi. pîn-au plecat corăbiile. satur de-atîta război . Ştiţi că Ulise a furat paladiul din Troia voastră.. în acest cal ne e pieirea. din Olimp. pentru că. Dacă-l veţi duce în oraş. . unde luptaseră atît. Fapta aceasta ruşinoasă a supărat-o pe Atena. Tocmai atuncea s-a găsit pe ţărmul mării. pe faţa mării.Dar acest cal ? Ce e cu calul ? a vrut să ştie apoi Priam. 222 Şi a pus mîna pe o lance. . bucuroşi. însă troienii n-ascultau. Zgomot de săbii şi de scuturi. de gură. L-au adus regelui troian. însă şi-au tras corăbiile pe lîngă insula Tenedos. Vă minte !..Nu e adevărat.. Cum ? Grecii pleacă ? Zei cereşti !.Calul a fost făcut anume ! a dat răspuns şiretul grec. Aias cel tînăr..Să nu faceţi una ca asta ! a glăsuit atunci un preot al zeului Febus-Apolo.. căci era tare bun.

în lăcaşul sacru. duşmananverşunată-a Troiei. făcînd greşeli după greşeli. de care se prinsese fata. Prin zidul spart au năvălit cetele crunte de ahei..Şerpii fuseseră trimişi de zeul mărilor. cînd troienii dormeau atît de fericiţi. Ba era gata s-o ucidă şi pe fugara lui soţie. au şi dat foc oraşului. Troienii-au fost surprinşi prin somn. să intre în cetate. la urmă. Pe uliţele pietruite curgea un rîu roşu de sînge. Fumul se ridica-n coloane şi ajungea pînă la cer. Şi alte fete mai frumoase au căzut roabe de asemeni. Căci în palatele lui Priam. fiul lui Hector.. troienii au plecat. şi apoi fericiţi cu toţii au petrecut pînă tîrziu. în triumf. acolo. tot încercase să mai lupte. în timp ce pe pămînt curgea sîn-gele-n valuri înspumate şi vaietele sfîşiau văzduhul pur al zorilor. pentru că îşi iubise Troia şi se luptase pentru ea. Şi. rîzînd şi făcînd planuri să-nceapă ei acum război cu-aheii cei fugari pe mare. cu gălăgie. şi obosiţi de cînt şi danţ. pe el şi pe cei doi feciori31. ce se-ascunsese în marele templu-al Atenei. . cu o secure. din casele nezăvorîte. în fruntea lor cu Agamemnon. Cînd. Pe Deifob. bătrîn ca lumea. Bărbaţi. Căci altfel calul n-avea loc. clădit de doi zei olimpieni. Aceştia au fugit în munţi. copii. Ulise şi ceilalţi ahei au părăsit calul de lemn şi. Pe celelalte le-au ucis. doar cîţiva au scăpat cu viaţă. cu silă. Planul făcut de preaisteţul rege al insulei Itaca reuşea astfel pe deplin. S-a repezit şi. a fost smulsă de păr de Aias şi-mbrăţişată fără voie. dar cei doi şerpi. Dintre bărbaţii de la Troia. care le apărau oraşul de-aheii cei răzbunători. Zgomot de arme a sunat şi gemete înfricoşate. istovind amfore cu vin. a-nceput el lupta cu monştrii .. au început să-şi spargă zidul. disperat. Troienii. de oameni spintecaţi de săbii. s-au auzit de peste tot. apoi i-au sugrumat. Pe-Astianax. însă troienii au luat moartea sărmanului Laocoon drept semn că zeii porunceau să vîre calul în oraş. acela care luase de soaţă pe Elena. la acest ceas. Şi tot atunci s-a întors flota. danţînd. Aias a dărîmat în templu şi statua mîndrei Atena. Şi statua s-a sfărîmat.... Şi îmbătaţi de vin şi planuri. • 223 Aheii ies din calul de lemn Aşa a fost răpus bătrînul. şi i-au sfărîmat capul de pietre. Priam... pe porţi. Poseidon. prin case să se odihnească. Şi-au spart ei zidul ca nebunii. Laocoon a vrut să-i scape. Iar şerpii s-au încolăcit pe cei doi fii nevinovaţi. au dus calul de lemn pe-acropolă. bucuroşi. pe rînd. Cîte visuri înfloreau în minţile atîtor nobili din preabo-gatul oraş Troia !. mai groşi ca braţul şi lungi de două ori cît omul. din turn. s-au zărit flăcări uriaşe. muşcîndu-l l-au înveninat. furişaţi pe uliţe. femei. In toiul nopţii. spărsese por224 ţile de-aramă feciorul marelui Ahile : Neoptolem. l-au azvîrlit. Cum dormeau de mulţumiţi !. Pe fetele şi pe surorile regelui Priam le-au luat roabe. Troia este arsa pînă la temelii Troiei îi sosise sfîrşitul. bătrîn. Ulise biruia din nou. Zidul acela întărit. răzbunătorul. Insă Neoptolem l-a prins de plete şi l-a îngenuncheat în faţă-i şi i-a vîrît sabia-n piept. l-a ucis însuşi Menelau. Casandra. O !. la rugăminţile Atenei. O !. cu toţii au fost trecuţi prin foc şi săbii.

nu mai era deci bogăţia mult rîv-nită a Troiei. de ţară care domina strîmtorile. Fumul gros s-a tot ridicat vestind popoarele vecine şi corăbierii de pe mări că Troia. Neoptolem a luat. pe voia Herei.. unde ea domnise-odată ca regină. ce le rîvniseră atîta : aur.c. Aceştia. a păstorilor nomazi. din palat şi a tîrît-o la corăbii. sub haina de legendă. soaţa lui Hector. despre un război dus de către căpeteniile tuturor triburilor din Grecia împotriva bogatului oraş Troia. nici încercarea de a coloniza şi alte regiuni de pe litoralul Asiei Mici. a trezit lăcomia şefilor de triburi ahei. nurorile şi nepoţii. au jefuit-o-n-întregime . Andromaca. s-a arătat că opera atribuită bătrîîiului aed orb. în timpul cînd se trecea de la orînduirea gentilică. au plecat din Elada cu oastea în Asia Mică şi au atacat. Trei zile şi trei nopţi. Se pare că imensa bogăţie a Troiei şi poziţia ei geografică. obiecte rare. Numai Hecuba rămăsese. Cauza războiului. Aceea ce fusese soaţa regelui Priam cel puternic umbla cu părul despletit. urla şi şi-i striga pe nume. nu nu225 15 . după legende. cu mintea rătăcită. din miazănoapte. şi deci negoţul dinspre Marea Neagră şi Marea Egee.. petrecute în Asia Mică între secolele XlV-lea şi al XH-lea î. ca să le ducă în Elada.în vremea asta. stofe de preţ. Şi atît a plîns şi a urlat. era prinsă de crudul fiu ai lui Ahile. elinii . unui rege. statui şi cîte şi mai cîte. Lucrul acesta a fost susţinut în urma cercetărilor arheologice făcute de învăţatul german Heinrich Schliemann. fiicele. Note 1. acoperind cu lacrimi pietrele negre-ale cetăţii. întruna.cu fantezia lor bogată .n. poemele bătrînului Homer au şi valoare documentară deosebită. cu hainele făcute zdrenţe.au născocit legenda despre răpirea Elenei cea frumoasă. Troia s-a mistuit mereu. căutîndu-şi fiii. epoca marilor migraţii. Toate le-au încărcat pe vase.e. de dorieni. Luînd ca temei cîntece foarte vechi. are şi o bază istorică. Au nimicit-o aheienii . Homer. la Micena. Troia nu mai este. într-o căţea. Iar Friedrich Engels a arătat că „pentru popoarele care se găsesc în. ca sclavă. Dar chiar aşa. In acest fel. ci răzbunarea pentru o grea insultă adusă. răpire făcută la îndemnul unei zeiţe olim-piene..1183 î. voi. Neoptolem. pe Andromaca. slabă. ca o umbră rătăcitoare prin ruine. stadiul orînduirii gentilice..n. care s-a stins pe pragul casei. Troia se ridică pe dealul unde se află astăzi localitatea Hisarlik. „miceniană". Adevărul este însă că baza istorică a „lliadei" o formează evenimentele legate de năvălirea cetelor aheiene în Troada. încît se zice că Hecuba s-a preschimbat. uscată şi zbîrcită. din Turcia. şi alcătuiseră cultura aşa-numită. II mai una legendară.Legendele Olimpului. Ca să justifice însă acest război crud şi ca să-i dea nobleţe. după legendă. Şi nouă zile sau mai bine. strînşi în jurul legendarului rege Agamemnon din Micena. aheii au purtat în care multele avuţii din Troia..om înfrumuseţat legenda. pietre scumpe.despre care unii învăţaţi cred că nici n-a existat . Aheii îşi aveau centrul în Argos. Homer a creat cele două mari poeme epice : „lliada" şi „Odiseea". Tradiţia grecească antică plasa evenimentele povestite de Homer prin anii 1199. răzbunătorul. amestecînd în luptele din faţa Troiei pe cei mai mulţi dintre olimpieni. Cu toate plînsetele ei. la societatea împărţită pe clase. ca şi despre isprăvile unora dintre ei la întoarcerea în patrie. au jefuit şi au distrus Troia. împinşi. la rîndul lor. şi-au ars-o pînă-n temelii. Plîngea. Şi ea. Aezii şi mai ales Homer . . Ele ne zugrăvesc cu autenticitate societatea troianâ şi cea din Grecia continentală. aramă. Iar epopeea lui Homer oglindeşte evenimentele reale.

potrivit povestirilor antice. Iasio.fiica lui Atlas. se va întoarce în Italia. II. Pe urmă i s-a zis Priam. ca altădată Perseu pe Andromeda. în acest fel.. debarcînd în Asia Mică. după ce a scăpat din nclavia lui Euristeu. fostă Helespont. 1955. 3. El plecase din Italia şi Enea. s-a întrebuinţat cimentul. fusese obligat să fugă din Elada în Asia. reprezentmd-o pe zeiţa Atena cu o lance în mina dreaptă şi un caier cu lînă şi un fus în cea stingă.dobîndirea de bogăţii a şi devenit unul dintre scopurile principale ale vieţii. arătînd că Dardan venise nu din Elada. „Făt-Frumos cel găsit pe munte" ş. cu mina de troieni rămaşi în viaţă. în schimb. erau şi ei elini. 6.50 m. Iată de ce ne apropiem cu atîta interes de legendele acestea. Tot el a dat şi numele strîmtorii.. 4.S. De aceea au lucrat Poseidon (zeul care întruchipa apa) şi Apolo (căldura soarelui). 227 . 339. se foloseşte cel dat de romani. De aceea Troiei i se mai zicea şi Dardania. Regele i-a promis-o. Cimentul se usca la soare şi lega pietrele mai bine.L. Din această pricină. De aceea Heracle. pentru că fusese eliberat din robie. Numele adevărat este Hecabe. fiind prea puţin cunoscut. dacă i-o va da de nevastă. Mai tîrziu. voi. Apolo a trimis ciuma în Troia. înaltă cam de 1. iar troienilor. jaful le pare mai uşor şi chiar mai onorabil decît agonisirea prin muncă" . cu urmaşii săi Tros şi Ilos. amestecat cu nisip şi apă. Legenda fusese ticluită de elini în aşa fel. . un monstru. fiica lui Laomedon. mortarul. s-a dus cu armele asupra lui Laomedon şi l-a pedepsit. E. La Troia. ed. a Ii-a.. cum presupun unii mitologi. acela care se trăgea direct din Dardan. Heracle s-a oferit s-o scape pe Hesiona. era. în schimbul unor daruri de preţ. Pînă atunci se puneau numai pietrele una peste alta.„învingătorul". dar. 9. Engels : Opere alese în două volume. fiul lui Tros. salvaţi şi aduşi din nou în casa părintească. 5. Povestea spune că Dardan era fiul lui Zeus şi al Electrei . 226 dardanieni. Karl Marx şi Fr. întîia oară.Aflatul". nu cotropeau ţinuturi străine. Deci Troia era o aşezare elină . pentru că acest fiu al lui Laomedon era un alergător de frunte. ci din Italia. Ea se numea paladiu-fecioara şi era ocrotitoarea oraşului. Acesta trebuia s-o primească pe Hesiona. 8. Hecuba. Din neamul lui s-au tras regii troieni. în Dardanele. Ca să-l pedepsească pe Laomedon pentru lipsa lui de cuvînt. Se crede că fetele au fost în număr de douăsprezece. de la Ilos. Omorîndu-l pe fratele său. după cit s-ar părea.a. Podarce însemna : pas uşor. marea epopee a lui Homer. în construcţii.P. 7. Dardan nu mai era elin. Dar Laomedon nu i-a mai dat-o pe fiica lui de soţie. în româneşte. pag. Heracle a ucis monstrul. unde sînt cîntaţi eroii războiului troian. a fost numită „lliada". i s-a spus Troiei şi Ilionul. se pare că romanii au modificat legenda potrivit intereselor lor. iar Poseidon. soseau pe pămînturi eline. în Asia Mică. Alegoria ne arată. după sfîrşitul războiului. care au pe lingă o importanţă istorică şi una de documente ale vieţii sociale din timpurile acelea depărtate. întemeind o aşezare şi o dinastie dardaniană. strănepotul său.A. că la zidirea cetăţii Troia s-ar fi folosit. adică răscumpăratul. încît să se arate că Dardan. dar sînt găsiţi. Şi în folclorul românesc se găsesc basme ca . ca jertfă. Statueta aceasta de lemn. aheii. 2. 10. unde pruncii nedoriţi sînt aruncaţi prin păduri sau pe stînci.

încît Elena îl îndrăgeşte şi. ameninţarea sumbră. se cheamă „Odiseea". şi să alerge după zvînturatul tînăr din Troia. Elinii socoteau că nici un lucru de seamă nu se face fără sacrificiu. Taurida nu este altceva decît Crimeea. 18." 228 Şi zice înţeleptul Nestor astfel pentru că în epoca homerică unitatea socială de bază era ginta paternă. s-a distrus la Dresda. . avea şi-un sfat al lui sau un consiliu. Numele adevărat al lui Ulise este Odiseu. Cu cit era mai preţioasă jertfa. Zeul îl face mai frumos şi mai atrăgător pe Paris. A început ruina Troiei.a şi dezlănţuit urgia.ta să-şi părăsească soţul. 15. eroul german Sigfrid se scaldă în sîngele unui balaur ca să devină invulnerabil. 20. 16. Iară în timpuri grele. pictată de Giorgione. (Vezi de pildă basmul „Vălul miresii" din volumul „In ţara legendelor"). care închipuie veninul ce otrăveşte inima şi face să se nască ura. Atena şi Afro-dita. Mai mare decît ginta era fratria. cu atît succesul era asigurat. Regele. într-un decor exuberant. în culori măiestre. îl sfătuieşte pe Agamemnon să-şi organizeze oastea. 12.e. o convinge.fă-cînd marea greşeală de-a prefera desfătarea. în schimbul mărului de aur. şi aici va fi locul unde îl va lovi mai tîrziu duşmanul. uneori vîrînd discordia. Şi în folclorul altor popoare se găseşte motivul acesta. prin strigăte. Într-un basorelief din secolul al III-lea î. dlnd la o parte înţelepciunea şi puterea . Insula Sciros. Motivul cm vrăjitoarea care strică petrecerea sau nunta. cît şi acela al oştenilor au fost mult exagerate. în adunarea asta. ţara. în timpul scăldatului ii cade însă o frunză de tei pe umăr. Nu-i rămînea poporului decît să-şi arate. 14. Pe ţărmul apelor ce se află între insula Eubeea şi Grecia continentală. în primul rînd. Torţa care aprinde vrajba şi o aţîţă tot mai mult. ţinlnd-o de umăr pe soţia regelui din Sparta. a creat o mare operă Rubens. 17. înţeleptul. alteori răpind mireasa sau scufundînd palatul. care-i cintă peripeţiile. Din clipita aceea Paris . în legenda Nibelungilor. 22.11. 13. basileul putea să cheme şi adunarea poporului sau a oştirii. ii găsim iarăşi în basmele şi legendele noastre. după sfîrşitul războiului troian.n. Artistul a ştiut să pună pe pînză. Mai la o parte stă Paris. tot nobilimea hotăra. se vede cum Afrodita. Neamul pe neam să se-ajute la luptă şi ruda pe rudă. format. Astfel. în mina dreaptă ţine torţa. de o mare valoare. în literatură însă numele de Odiseu nu este aproape deloc folosit. Vlise. In pictura modernă. în timpul războiului. dintre reprezentanţii cei mai bogaţi ai ginţilor. a fost pictată pe zeci de vase din vechime. fiind înlocuit cu cel roman. Paris îi dă mărul discordiei încîntătoarei Afrodita. 21. dezaprobarea sau aprobarea faţă de-aceste hotărîri. Lângă el este zeul Eros. dintre Hera. Atît numărul corăbiilor. să îi aprobe măsurile pe care le lua. pe tema aceasta. este ga. pe drumul întoarcerii acasă. basileul. Iară mai multe fratrii formau tribul. Ea are în mina stingă un şarpe. Intîmplarea este povestită de Euripide în tragedia : „Ifigenia în Au-liăa". O pictură asemănătoare. oraşul înfloritor. să-şi trădeze căsnicia. unde domnea regele Priam. adică grupul de persoane ce avea un strămoş comun în linie directă bărbătească. Pentru că în văzduh pluteşte zeiţa Eris. De fapt. Scena alegerii celei mai frumoase zeiţe. spunîndu-i în felul următor : „Armia tu întocmeşte-ţi acum după neam şi-nrudire. De aceea marea poemă epică a lui Homer. fără minte. Bătrînul Nestor. 19.

Asta vorbi Cel-de-sus şi aprinse nestinsă-nfocare. Merge la tabăr-aheilor Hera şi Palas-Atena. Ea a inspirat adeseori pe artişti. Zeul Cutremur Poseidon şi dăruitorul de bunuri Hermes. Hefestos Vine şoldiş după ei şi-şi deapănă slabe picioare. Dealtfel. acuma de-o parte si alta zoreau fericiţii Zei să se bată . „lliaăa" nu cuprinde decît sfîrşitul războiului troian. scîrbit şi de zeii : aşa zgomot făcură Zeii cînd se încleştară-ntre ei pe cîmpie. isteţ ca nici unul. Amazoana s-ar tîlcui din limba vechilor greci prin „fără sîn". pentru că . Mi-e să nu surpe în ciuda ursitei chiar zidul cetăţii". Tremură Pluto în iad..aşa cum s-a spus . fiecare Tot se uita cu uimire cum iutele-Ahile în arme Străfulgera între-ahei ca urgia bărbaţiilor. Volnic e-oricine cum vrea să-i ajute pe unii sau pe-alţii. Chiar dacă singur Ahile s-ar pune cumva cu troienii. Ba pe troieni îmboldind cu ţipete de pe cetate. aproape de strîmtoarea Helespont. Vasele-aheilor şi se cutremură-ntreg Ilionul. care se găseşte în tezaurul artistic al Ermitajului. Fălos de putere. N-ar putea dînşii cu el să se ţie pe loc o minută. Ares. 21. Zeii îndată pornesc la război împărţindu-se-n două . 'Nalţă-se Vrajba cumplită ce-ntartă mulţimea. au stat . crestele toate-ale muntelui Ida. Leto şi Xantos în urmă şi galeşa zîn-Afrodita.Eu sta-voi aici în Olimp pe o culme Şi voi petrece privind. din coif strălucind. aheii Nu mai puteau de mîndrie.ele îşi retezau de mici copile unul dintre sini. „Andro-maca". a creat în antichitate Euripide . al umbrelor Domn. cu arcul. Dar pe troieni îi cuprinse un tremur grozav . pe aceeaşi temă şi cu acelaşi titlu. Muntele acesta ridicat de greci deasupra mormîntului lui Ahile. Urlă şi Ares în faţă-ii asemenea negrului vifor. s-a dus la troieni şi pletosul Febos-Apolo cu el şi Artemida cu tolba. după cei nouă ani de asediu. ca şi monumentul de marmură. după zidul ahaic. că leul Ahile Iar se ivi la război dup-aşa îndelungă şedere. 24. O tragedie. Astfel. 28.23. Ba pe la ţărmul bătut de talazuri dă chiot puternic. Ares. această operă a stabilit şi reputaţia poetică a renumitului scriitor francez.. a creat o nouă operă tragică poetul francez Racine. Homer ne cîntă în versurile nemuritoare ale „Iliadei" cum Zeus a grăit spre zei: "„..» 25. 229 Pînă ce zeii statură departe de tabără. Darmite acum cînd el e turbat că-i uciseră soţul . iar în secolul al XVlI-lea. Bubuie straşnic în nouri al lumii şii-al zeilor tată Sus din Olimp . Poseidon răzguduie jos în adîncuri Nemărginitul pămînt şi munţii cu piscuri înalte.. Se-nfiorau la vederea viteazului şi înainte. şi de spaimă Ţipă şi sare din tron ca nu cumva zeul Cutremur Cu zguduirea-i de sus să crape pămîntul Şi pămîntenii şi zeii să-i vază cu ochii locaşul Muced şi negru. 26. Ba de pe Dealul Frumos dă fuga spre rîul Simois. chiar ei înde-ei îşi dau crîncenă harţă. pe un promontoriu numit Sigeion. Jalea Andromacăi este unul dintre cele mai zguduitoare cîntece din marea poemă „Iliada". Această înduioşătoare întîmplare a fost pictată pe un vas antic de-o frumuseţe excepţională. Dar mai pe urmă cînd olimpienii iau parte la luptă. şi ţipă Groaznic Atena ba-ncoace la şanţ. Voi zeii ceilalţi după voie Mergeţi la Troia pe cîmp unde luptă troienii şi-aheii. ca să le fie mai lesne cînd trăgeau cu arcul. Tremură poalele.

pe coastele Troadei. pe ţărm. . s-a mîniat de moarte. rege. Menelau porneşte spre patrie. fie-ţi milă. munţi. Aias de la Locrida săvîrşise o crimă. Preoteasa Atenei fusese-m-brăţişată de Aias. Supărarea aceasta îi va costa pe-ahei mai mult decît războiul în toţi cei zece ani. Troia fusese arsă pînă la temelii. ce luptase plin de înverşunare. ce-l făcuse de rîsul întregii omeniri. să fie omorît. şi se vedea de la mare depărtare de către toţi corăbierii. Pe faţa ei frumoasă. la porunca zeiţei Afrodita. Deci Aias pîngărise lăcaşul. cu glas întretăiat de plîns şi de suspine : . năvalnică. vă-zînd-o pe Elena că-i în primejdie. m-a săgetat în piept cu-o săgeată muiată în fiere şi venin. este în mijloc şi se luptă cu cei doi şerpi mai groşi ca braţul şi lungi de două ori cît omul.. 31. ca să poată aduce în apele mării urna fiului ei iubit. Polidor şi Ate-nondor din Rodos.. Asta. cînd a venit o mare furtună. cel tras de porumbiţe. Elena. la Troia. în faţa lui. Mai sînt numai puţine clipe şi toţi trei vor fi ucişi de şerpii zeului Poseidon. înaintea erei noastre. Valurile au năvălit pe promontoriu şi muntele sa spulberat. Mai bine te îndură şi ia-mă iar la Sparta. sculptat în secolui întîi. 29. împreună cu Elena Menelau se-mpăcase cu soaţa lui. îţi voi fi credincioasă. Vn cîntec vechi spunea că Tetis urzise dinadins întîmplarea aceasta. Artistul care a făcut calul de lemn se numea Epeios. se coborîse iute din înaltul Olimp. Insă mîndra Elena. După datina veche. fără voie. oricit se încordează Laocoon. pînă într-o bună zi. 232 Astfel rostea odrasla lui Zeus şi a Ledei.O. Ba i se sfărîmase si statua zeiţei pe lespezi. nu ucide pe fiica puternicului Zeus şi a reginei Leda. Laocoon. însă. Un grup de marmură vestit. trimişi la rugăminţile Atenei. fiul ei. de către sculptorii Agesandru. cum spuneau grecii. regina ce fugise cu Paris de la Troia. biruitor. şi Eros. pe văile din. cînd iese soarele şi-o schimbă în pîraie vesele. lacrimi curgeau şiroaie şi îşi cerea iertare.. E drept că prin legende se spune că zeiţa iubirii. care îi ocrotise pe-ahei şi-i ajutase să nimicească Troia. în sacrul ei lăcaş. 230 întoarcerea aheilor în elada RĂZBOIUL CE DURASE ATÎTA TIMP ÎN TROIA acum se isprăvise.acolo secole întregi. reîntîlnindu-şi soţul. Atît doar că eroii nici n-au vrut să audă ca Aias. Deşi trecuse vremea. Dragostea izbucnise din nou. care îi strangulează fiii şi îl muşcă chiar pe el de mijloc. urna a fost luată de valuri. însoţită de Eros. dar lupta este pe sfîrşite. în bucăţi. intitulat „Laocoon". zeul înaripat. vreme de zece ani.. cu carul din petale de flori de trandafir. pentru soţia lui care îl părăsise. Ochii ei cei albaştri îi muiau inima regelui Menelau. umilă. Fata care ajunsese soţia lui Ahile se chema Deidamia. Fapta am săvîrşit-o din voia zeilor. bătrînul preot. îşi păstra frăgezimea şi era mai frumoasă decît în tinereţe. Atunci Palas-Atena. ne înfăţişează scena aceasta cu un dramatism fără pereche. Am suferit destul.. Simţea cum se topeşte toată mînia-i cruntă ca primăvara gheaţa. M-a-ndemnat Afrodita. preoteasa şi statua zeiţei. cu pietre. zgomotoase. Aias urma să fie Licis. Iubirea renăştea în pieptul regelui. Se zice că bărbatul fusese hotărît să-şi ucidă nevasta. Iar Eros. însă urmările grozavului măcel abia se începeau.. Iar faţa ei era nespus de-ncîntătoare. Fiii caută la el sprijin . căzuse în genunchi. Asta pot să ţi-o jur. 30. Afrodita.

Şi chiar acei învinşi sînt încă proslăviţi. după moarte. în viaţă. cea răpită de Paris . lăudaţi în cîntece şi Troia nu-i uitată". c-un nou cîrmaci. Apolo . pe mări. pe lîngă capul Su-nion. gloria suferinţelor îndurate de mine. Elena.. în acest fel zeiţa cu braţele ca neaua răsplătea pe eroul ce biruise Troia. a grăit Menelau. bărbatul şi-a zvîrlit sabia.. Fe-nicia. „O. preafrumoasa Elena. Apoi a dat cu fală semnalul de plecare corăbierilor săi : . divinul cîntăreţ. Căci. Patrocle mai trăieşte. Menelau şi oştenii i-aa ars trupul pe rug şi i-au făcut o slujbă. Flota s-a risipit. apoi. şi. parcă o-ncercuia c-un brîu larg de argint 4. necum.trăsese o săgeată. Ahile şi Elena se aşezau la masă. La rugămintea mamei. vreme de şapte ani. cum.deşi păstrase taina ascunsă-n inimă . cu voia lui Zeus. şi cu mare greutate au izbutit. Ba . gloria oamenilor.voi care locuiţi pe coastele mănoase ale acestei mări. lăudîndu-l pe poetul ce povestise-n versuri greul război troian '. Ridicaţi pînzele corăbiilor noastre. datorită lui. de astă dată-n pieptul regelui Menelau şi îi reaprinsese dragostea-n vîlvătăi. Elena a fost luată de Hera din Olimp şi dată de soţie eroului Ahile. Dar le-a trimis Poseidon o furtună grozavă. Ahile s-a schimbat din om în semizeu. ca semizeu. corăbierii îşi opreau vasele şi ascultau. Insula a clădit-o Poseidon furtunosul. Vroia să-i mai lovească cel puţin înc-o dată şi să-i împiedice pe-aheii ce-i ura s-ajungă în Elada. care îi era mamă. au plecat mai departe. Şi datorită lui. eu încă n-am murit. Şi pentru că-ndrăgise. pe Elena. cel mai viteaz erou din războiul troian 5. pentru că-n preajma ei marea se-nvolbura. faimă şi renume . au fost siliţi de Ares să rătăcească. nimfele nereide şi geniile toate din Pontul Euxin şi chiar din Meotida 6. din mîlul ce-l purtase Istrul în drumul său din Sciţia depărtată pînă la gura Psilon 3. Doar în puţine zile vom vedea iarăşi Sparta şi palatul dorit. Amfitrita. pentru soţia sa. Corăbiile aheie.rostea în vers Ahile . Şi Ahile cînta. să-şi i revadă Sparta. 233 Ahile. A fost o nuntă mare în insula Leuce. se aşază în insula Leuce. Poseidon a-nălţat în Pontul Euxin o insulă frumoasă. prin ţări îndepărtate : Cipru. In timp ce în Troada aheii au ars trupul eroului Ahile. iar prietenul meu Aias s-aseamănă cu zeii. zeiţa nereidă. pe care-o pregătise ca să-şi ucidă soaţa. în cea mai mare parte.ce ţinuse cu Troia în război . Regele Menelau şi soaţa lui. ajuns un semizeu. De-atunci. la urmă. cuprinşi de-un simţămînt de teamă. Pentru că. umbra celui răpus a fost luată de Tetis.Hera i-a dăruito de soaţă.Vîntul este prielnic. din marmură ca neaua. lira mea azi vă cheamă : slăviţi-mi pe Homer.a săgetat cîrmaciul1 corăbiei regale. Libia şi Egipt. cum era datina. Această melodie era fermecătoare. şi să pornim spre casă. în orice seară. după moarte. din care am plecat acuma zece ani.. căsâtorindu-se el cu frumoasa Elena Legendele mai noi spuneau că. izbindu-se de stînci şi stropind-o cu spumă.. ca toţi marii eroi 2. A luato pe Elena în braţe şi-a dus-o la corăbii. Aşa crezuse el că în puţine zile se vor întoarce-n Sparta. la care au venit Poseidon. Apoi. Şi. Şiapoi s-a ridicat un templu maiestuos. Iar acest nou tărîm a fost numit Leuce sau insula cea albă. s-au sfărîmat de stînci. mai întîi. Dar nu era aşa. Şi. Aici şi-a aşezat zeiţa nereidă pe fiul ei Ahile.

unii povesteau că s-auzeau de-acolo şi zgomote de arme, strigăte de război şi tropote de cai. Şi dacă vreo corabie se afla în furtună şi îşi căuta scăparea în insula Leuce, Ahile sarăta la pupă-nveş-mîntat în straie de război şi le-arăta cu mîna încotro să cîrmească. Nimicirea amazoanelor In insula Leuce trăiau şi multe păsări : porumbei, pescăruşi şi alte zburătoare 8. Ele plecau în zori, îşi muiau penele în valurile mării şi se-ntorceau pe ţărm. Stropeau cu îngrijire tot templul lui Ahile, măturînd lespezile cu aripile lor. Aicea, în Leuce, corăbierii salvaţi de Ahile, pe mare, îi făceau multe daruri : aur, argint, obiecte şi stofe preţioase. Atît de multe daruri se aduceau în templu, încît se adunase o mare bogăţie. Această bogăţie au vrut s-o stăpînească vitezele-amazoane, femeile acelea care luptaseră cu Ahile la Troia, ajutîndu-l pe Priam. De-aceea şi-au făcut corăbii măiestrite. S-au urcat pe corăbii, cu caii lor cu tot ; şi-au pornit spre Leuce. însă marele-Ahile, fiind acum semizeu, a săvîrşit o vrajă. El a cătat cu ochii-i crunţi şi străpungători spre caii ce purtau oastea de amazoane. Sub privirea aceasta, caii s-au scuturat, sforăind ca turbaţi, trîntind pe amazoane cu frunţile-n ţărînă. Apoi s-au repezit, ca nişte lei flă-mînzi, muşcîndu-le de braţe, de pîntece, de şolduri, mîncîndu-le cu totul. Tot în aceeaşi vreme, s-a iscat o furtună ce-a scufundat în marş corăbiile pe care veniserăn Leuce vestitele-amazoane. După osînda asta, semizeul Ahile a chemat apele Pontului Euxin peste insula sa. Apeleau năvălit şi au purificat pămîntul insulei de sîngele vărsat °. Pedepsirea lui Aias din Locrida Toate aceste fapte, povestite-n legende, s-au petrecut tîrziu, după ce Menelau şi frumoasa Elena - întorşi din rătăciri care-au 234 235 durat, cum ştiţi, vreme de şapte ani - au sosit iar acasă şi-au vieţuit, un timp, în palatul din Sparta. Menelau a-nchis ochii, şi soaţa lui Elena a fost luată de Hera, fără a fi întrebată, şi dată lui Ahile. Să ne întoarcem însă din nou" în faţa Troiei, după ce a fost arsă, şi să aflăm ce soartă au mai avut şi ceilalţi ahei rămaşi acolo. După ce Menelau plecase cu Elena şi-o parte din corăbii, pe mare, către Sparta, regele Agamemnon mai zăbovise încă o vreme în Troada. Intîrzia acolo, cu gîndul s-omblînzească pe zeiţa Atena, ce era supărată fiindcă nu-l pedepsise pe Aias din Locrida, acel ce-i pîngărise templul său de la Troia. Şi ca s-o îmbuneze, îi ridica sanctuare şi-i tot aducea jertfe zeiţei purtătoare de coif şi de egidă. - Apleacă-te, zeiţă, cu mila ta spre noi şi nu ne oropsi în drumul către casă ! se ruga Agamemnon de falnica Atena. N-avea de unde şti că ea-i şi presărase zeci, sute de primejdii, în drumul către casă. Terminînd deci cu slujba şi jertfele-n Troada, regele Agamemnon a poruncit, de-asemeni, ca şi oştenii lui să se urce-n corăbii şi cu toţii să plece spre dorita Micenă. Şi au plecat pe mare. La început n-au fost pericole prea mari. Dar în cîteva zile au început furtuni. Furtuni nenumărate, iscate de Poseidon la cererea Atenei. Dar cea mai grea din toate, mai înfricoşătoare, a fost dezlănţuită aproape de Eubeea. Părea că marea fierbe într-un cazan adînc. Cerul se coborîse pînă deasupra apei, vînăt şi mohorît. Iar vîntul împingea corăbiile-aheie spre stîncile din coastă unde, trosnind cumplit, se sfărîmau în ţăndări.

Astfel au fost pierdute în apele adînci cele mai multe vase, oştenii înecaţi şi toată avuţia ce o purtau cu ei, din cetatea lui Priam, risipită pe fundul clocotitoarei mări. Printre aceste vase, a fost spartă-n bucăţi corabia pe care călătorise Aias. Insă eroul nostru nu s-a lăsat tîrît de valuri, spre adîncuri, ci s-a luptat cu ele, şi cum era voinic, a izbutit s-ajungă pe-o stîncă de la ţărm. S-a căţărat pe stîncă, şi, vesel, a cătat cu ochii lucitori spre muntele Olimp şi a strigat din răsputeri : - Voi, zei, Palas-Atena şi tu, acel ce porţi alge în păru-ţi ud şi eşti rege pe mări, preacruntule Poseidon, aflaţi că n-am murit... Cu braţele acestea puternice,-omeneşti am răzbătut prin valuri... ha, ha ! şi am scăpat... şi rid acum de voi... 236 Vă-nchipuiţi atunci cum s-a mîniat Atena, văzîndu-l pe eroul ce-i pîngărise templul că mai trăieşte încă. Şi s-a-ncruntat amarnic zeul mării, Poseidon. - N-ai pierit ?... a răcnit din apele marine furtunosul Poseidon. N-ai pierit ?... Ai să pieri... Şi-a lovit cu tridentul acea stîncă înaltă pe care stătea Aias. Stîncă s-a despicat10. Se mai vede şi astăzi cum a fost ruptă-n două. Iar partea despicată s-a prăvălit în valuri, tîrîndu-l şi pe Aias. Astfel l-au pedepsit Atena şi Poseidon pe-acel ce avusese curajul să-i înfrunte. Înecarea corăbiilor la capul Cafareu După-ntîmplarea asta, regele Agamemnon a plutit mai departe cu bruma de corăbii ce îi mai rămăsese. Credea că s-au sfîrşit necazurile pe mări prin pierderea lui Aias. Numai că în Eubeea domnea pe-atunci Nauplios, tatăl lui Palamede, eroul ce fusese osîndit în Troada şi omorît cu pietre. Atena şi zeiţa cu braţele ca neaua, care-i minaseră pe-ahei pînă-n Troada, vruseseră să piară cel care cerea pacea. Acum, aflînd Nauplios că se apropie flota, a vrut la rîndu-i să plătească regelui Agamemnon moartea fiului său. La capul Cafareu al insulei Eubeea răsar mai peste tot colţi mari, rînjiţi din ape. Şi, într-o noapte neagră, Nauplios a aprins pe-aceste stînci un foc. Flota tocmai trecea prin apele acelea adînci, clocotitoare. Pornise iar furtuna. Vîntul bătea avan şi azvîrlea-n corăbii munţi negri, grei, de apă. Şi, văzînd Agamemnon foc scînteind pe ţărm, a crezut că-i un port. S-a-ndreptat într-acolo cu corăbiile sale. Dar dintr-odată - zei ! - vasele s-au ciocnit de colţii ascuţiţi şi, una după alta, corăbiile lui s-au scufundat în mare. Iar vuietul furtunii a stins pe totdeauna gemetele de moarte ce le scoteau oştenii regelui Agamemnon, care se prăvăleau în apele adînci1!. Cînd s-a sfîrşit furtuna şi s-au ivit iar zorii, nu mai plutea pe mare decît un singur vas. Era vasul regal, care era mai bun ca toate celelalte, însă şi el lovit de stîncile din ţărm şiaproape plin de apă. Cu greu au izbutit de-au plecat mai departe. 237 Au plutit ei pe mare. Au înfruntat şi alte furtuni şi lupte grele, şi-abia într-un tîrziu au izbutit s-ajungă acasă, la Micena. Agamemnon este ucis la-ntoarcerea acasă de soţia necredincioasă Atîta că în timpul cît lipsise-Agamemnon, soţia-i Clitemnestra, sora mîndrei Elena, nu i-a fost credincioasă. Minată de-Afrodita, duşmana grecilor din războiul troian, regina Clitemnestra a îndrăgit pe-un altul, vărul lui Agamemnon, ce se chema Egist. Dorind să nu-i sosească soţul pe negîndite, regina aşezase pe-un munte foarte-nalt o strajă zi şi noapte. Cînd au distrus aheii bogatul oraş Troia, focul s-a ridicat în sus pînă la cer. In Lemnos s-au zărit coloanele de flăcări, care se ridicau din zidurile Troiei. Atunci locuitorii marei insule Lemnos au aprins şi ei focul pe o creastă de munte, dînd veste că

oraşul lui Priam a căzut. Din Lemnos s-a văzut pînă departe focul, pe coastele Eladei. Aşa, din munte-n munte, vestea a şi sosit într-o singură zi în oraşul Micena. E lesne de-nţeles ce-a fost pe Clitemnestra, cînd a aflat c-aheii au biruit Troia şi se înapoiază soţul său, Agamemnon. Sub îndemnul zeiţei, ea s-a făcut că este nespus de bucuroasă. L-a-mbrăţişat cu dor, şi toată numai zîmbet, l-a poftit în palat pe soţu-i Agamemnon. - Intîi şi-ntîi, stăpîne, i-a glăsuit regina, te rog să faci o baie, şi-astfel să te purifici de sînge şi de colb... Regele din Micena s-a învoit, fireşte ; a-şi dezbrăca armura ; a dat încolo lancea, şi sabia, şi scutul. Ştia că e acasă, şi nu mai sînt primejdii. Trîmbiţele sunau. Chimvalele la fel. Şi adunaţi, curtenii îl aclamau pe rege, fiindcă se întorsese biruitor din Troia. Egist pîndea la uşă cu-o sabie în mînă. Regina Clitemnestra îl conducea pe rege într-o sală de baie, largă şi-mpodobită cu sculpturi şi cu aur. Regele a intrat în baie să se scalde. Dar, cum l-a văzut singur, regina Clitemnestra a şi zvîrlit asupră-i un văl lung şi ţesut din fire foarte tari. Regele Agamemnon s-a încurcat în văl, la fel ca într-o plasă, şi a căzut pe lespezi. Iar soaţa-i, Clitemnestra, cu sfatul lui Egist, l-a lovit cu securea în frunte de trei ori, 238 Răzbunarea lui Oreste îndată după crimă 12, Egist s-a-nveşmîntat în hainele regale şi a ieşit în piaţa oraşului, trufaş, stînd lîngă Clitemnestra. Mulţimea înfuriată de crima odioasă, care se săvîrşise acolo, în palat, a vrut să-l şi înşf ace pe vicleanul Egist şi să-i scurteze viaţa. însă l-a apărat regina Clitemnestra. Ea a strigat că fapta era o răzbunare pe regele-Agamemnon, fiindcă o îndrăgise pe copila lui Priam, urgisita Casandra. Fata căzuse roabă lui Aias ; dar acesta pierise-n apa mării ; şi regele-Agamemnon o luase la Micena. Se spune că poporul, văzînd-o pe Casandra, cu chipul luminos şi cu privirea bună, o sfătuia să fugă. Vroia să o ajute. Dar ea îşi dorea moartea. Fusese înjosită de nemiloşii-ahei. Nu vroia să trăiască o viaţă de robie. Şi, fără să se teamă, şi-a lepădat mantia, cununa de pe cap şi băţul ei profetic. A intrat în palat cu celelalte roabe aduse de la Troia. Acolo adăsta securea uci-gaşă, aceeaşi ce lovise în frunte pe-Agamemnon. îndată după moartea regelui Agamemnon, duşmanul său Egist voise să-i omoare şi unicui băiat, ce se numea Oreste. însă micul Oreste fusese luat de doică, în acel ceas de spaimă, şi dus în altă ţară, pe tărîmul Focidei. Departe, în Focida, Oreste-a crescut mare, şi nu avea alt gînd decît să-i pedepsească pe cei doi ucigaşi, cum cerea datina. în e] ardea făclia urii răzbunătoare. Şi, ajungînd flăcău, a plecat la Micena, însoţit de un prieten, ce se numea Pilade. S-a-nfăţişat acolo drept un sol din Focida şi-a pătruns în palat. - Eu sînt acel pe care tu ai vrut să-l răpui... i-a glăsuit, cu silă, fiul lui Agamemnon vicleanului Egist. Am venit să-ţi plătesc moartea tatălui meu !... A început o luptă. însă o luptă scurtă 13. Oreste era tare şi priceput la arme ; şi Egist a căzut - cu toate că regina sărise în ajutorul lui, cu o secure-n mînă. De nu era Electra, sora lui Oreste, poate-l şi răpunea. Electra i-a strigat : - Fugi, frate !... Fugi departe !... Regina te pîndeşte şi vrea să te omoare pentru iubitul ei...

pînă şi urmaşii. unde zace şi-acum. pe stînca lui Ares14. adică tot un jel de zei. filozof şi istoric totodată. 7. Oamenii din antichitate au născocit ideea că eroii deveneau în cea mai mare parte semizei. Ele s-au aşezat într-o peşteră largă. Ca să scape cu viaţă. Aşa povesteşte scriitorul Filostrat din. fecioara Ifigenia. ca preoteasă. Parte dintre erinii şi-au curmat urmărirea. însă alte erinii l-au lovit mai departe pe tînărul Oreste. Au plecat împreună spre patria dorită.ca flota aheiană să poată să pornească spre coastele Troadei. Pe nume Frontis. învinşi şi-nvingători au suferit din plin. din cel de-al doilea secol al erei noastre. ca sprijinitoare a celor mai mari eroi. a Herei. pe mare. Ajungînd în Micena. el se bucura şi de protecţia anumitor zei: în primul rînd a lui Zeus. 3. 2. sub furtuni. datorită urii ei nemărginite faţă de troieni. şi a Atenei. Iată care-a fost soarta celor doi fraţi atrizi : Menelau şi-Aga-memnon care au distrus Troia cu cetele de-ahei. Oreste s-a-nscăunat pe tronul părintesc.geniile infernale 239 trimise să-l răpună şi să-l ducă-n Infern. Note 1. El a fost urmărit de crudele erinii . Oreste. s-a-nsurat cu prinţesa Electra. F. în acest fel. Dar în templul zeiţei slujea. ori de cîte ori aceştia ar fi vroit să-i urgisească.ra un fel de erou naţional. sus. Ahile reprezenta pentru elini vitejia şi curajul desăvîrşit în război. El a plecat alături de prietenu-i Pilade. zicînd că fapta îui a fost cu totul dreaptă. S-au numit eumenide şi-au ocrotit oraşul atît de drag Atenei15. în felul acesta povesteşte un alt scriitor : Flavius Arrianus. Ba. ducînd cu ei chipul de piatră al zeiţei. Iar Ifigenia sa făcut preoteasă într-alt templu măreţ al preacastei zeiţe m. prin intermediul rugăminţilor mamei sale Tetis . adu-cînd indirect. pentru că-şi omorîse pa propria lui mamă. Plin de durere-n suflet a săgetat-o-n piept.ca-re-i iubeau şi luptaseră în viaţă pentru pămînteni . Zeiţele erinii l-au urmărit mult timp. Regina Clitemnestra îşi meritase soarta. în acelaşi timp. prietenii. Oastea lor a pierit la-ntoarcerea spre casă. Homer. După multe necazuri. a avut de-ndurat chinuri nenumărate. şi toată bogăţia jefuită la Troia a fost pierdută-n ape. Şi în acest fel ar fi putut să scape de multe neajunsuri sau să capete ajutor în împrejurări grele. Statuă fermecată. 6. Ei îşi închipuiau că eroii . a trebuit saducă din ţinutul Tauridei o statuă-a zeiţei caste a vînătoarei. Oreste şi Ifigenia s-au cunoscut ca fraţi. chiar sub areopag. Noi îi zicem Leucei: Insula Şerpilor. 5. pentru că ar fi vieţuit acolo nişte şerpi mici. se spune că Oreste ar fi fost judecat de zeii olimpieni în oraşul Atena. 8. un omagiu neîntrecutului poet elin. Marea de Azov. Psilonul era Sulina de astăzi. secolul întîi al erei noastre. 240 4.Oreste s-a întors spre mama ucigaşă. pe care-odinioară regele Agamemnon vrusese s-o jertfească pe-un altar în Aulida . rudele au îndurat la fel. după fapta grozavă săvîrşită. tronul lui Agamemnon. .vor mijloci pe Ungă zeii olimpieni. negri. neveninoşi. Pilade. Pînă-n cele din urmă. Zeii ce-i aţîţau să plece la război i-au asuprit pe urmă. Prietenul credincios al regelui Oreste. Vreo cîţiva olimpieni au hotărît să-l ierte.

9. Filostrat, în „Heroica" sa, pretindea că acest atac al amazoanelor în Insula Şerpilor s-ar fi petrecut în anul 168 al erei noastre. Istorii nu confirmă această luptă şi nici pe amazoane. Totuşi, nu se ştie de n-o fi fost vreodată, cumva, vreun măcel în ostrovul cu şerpi. Poate nişte războinici or fi răpus cu armele vreo ceată de femei, din nu ştim care pricini. Iar grecii, care erau atît de inventivi, or fi vrut să înnobileze acest măcel crud. creînd povestea asta. Dacă este aşa sau altfel, noi nu avem de unde să cunoaştem. Nu ştim ce se ascunde sub cîntecul străvechi despre Insula Şerpilor, care-şi scaldă şi astăzi coastele în apele înspumate ale Mării Negre. 10. Este vorba de stînca numită Gerestes. Văzînd ciudata ei formă, elinii au născocit această interesantă legendă. 11. Motivul acestei legende, al regelui care atrage cu ajutorul focului corăbiile, pe furtună, între stînci, ca să le nimicească, a fost preluat de folclorul multor popoare. Se află şi în basmele noastre. 12. în tragedia sa „Agamemnon", poetul Eschil ne cîntă cumplita in-tîmplare. 13. Eschil, în tragedia „Hef orele", povesteşte moartea reginei Clitem-, nestra. Hef orele erau nişte femei care-i jeleau pe morţi şi făceau libaţiimi pe mormintele lor. Titlul a fost dat simbolic de poet. Dealtfel, într-un desen pe-un vas, îl vedem pe Oreste vîrîndu-şi paloşul răzbunător în trupul lui Egist. Regele învins dă strigătul de moarte. Dintr-o altă încăpere, ţtşneşte insă Clitemnestra cu o secure-n mină, şi este gata să-l lovească pe feciorul său, pe la spate. Mai încolo, se vede şi Electra, fata lui Agamemnon. Zărind-o Electra pe Clitemnestra, cu securea, îl vesteşte pe Oreste, ca să se poată apăra. Sînt unii învăţaţi care asemuiesc tragedia lui Eschil cu o altă 241 •operă, creată de Shakespeare, numită „Hamlet". La fel, tinârul prinţ Harnlet doreşte să răzbune moartea tatălui său, regele ţării, ucis prin uneltirea ţinui unchi criminal, împreună cu mama necredincioasă. 14. Areopagul. 15. Acest lucru se arată în altă tragedie a lui Eschil, „Eumenidele". Piesele : „Agamemnon", ,,Heforele", şi „Eumenidele" compun laolaltă trilogia „Orestia", culme a artei lui Eschil. 16. Intîmplările acestea atît de zbuciumate au fost povestite de Euripide în tragedia lui „lfigenia în Taurida". Într-un grup statuar din secolul al V-lea înaintea erei noastre ne sînt înfăţişaţi Oreste şi Electra, după ce se întîlnesc în pace la Micena. Electra îşi ţine braţul cu dragoste de soră pe umărul voinic al regelui Oreste. Feţele lor exprimă iubirea ce şi-o poartă, caldă şi sinceră. PĂŢANIILE LUI ULISE AHILE-A-NSEMNAT VITEJIA în marele război troian. Fără de el, poate aheii erau zdrobiţi de dîrzul Hector. Dar pe Ahile-l adusese în tabăra lui Agamemnon, prin isteţimea sa, Ulise. Acest erou întruchipează înţelepciunea, priceperea şi dibăcia. El a adus noi luptători, pe Filoctet, Neoptolem şi alţi eroi, în faţa Troiei, cu vorba sa meşteşugită. Fără de el, paladiul nu ar fi părăsit oraşul regelui Priam cel bătrân, nici n-ar fi fost meşteşugit calul de lemn. Zidul nebiruit al Troiei, clădit de doi zei olimpieni, ar fi rămas poate întreg.

Ce-i drept, Ulise nu dorise acest război atît de crud. Greu se urnise de acasă. Insă, intrat în bătălie, el a făcut tot ce-a putut, cu mintea lui născocitoare, ca să asigure victoria cetelor regilor ahei. Atîta că-n timpul cît fusese plecat în crunta bătălie, nu vedea-n visurile lui decît Itaca, patria sa cea mult iubită, în care îşi avea căminul. N-avea alt gînd, altă dorinţă mai fierbinte, decît să se întoarcă acasă J, lîngă fecioru-i Telemah şi lingă draga-i Penelopa. Acuma, isprăvindu-se războiul, Ulise şi-a urcat pe cele douăsprezece corăbii ce le-avea, oastea care-i era încredinţată. Şi vîn-tul a suflat în pînze, iară vîslaşii-au chiuit. Ziua era plină de soare şi marea lucie, în zări, îi chema ademenitoare şi-şi legăna, în faţa lor, valul cu murmure plăcute, aidoma unui cîntec drag. Şi au plutit, au tot plutit, pînă ce au zărit un ţărm locuit de un neam de oameni2 ce-l ajutaseră pe Priam în marele război troian. Aici au debarcat cu oastea. I-au nimicit pe toţi bărbaţii. Au luat întreaga avuţie ce se găsea-n oraşul lor, femeile şi fetele. Iar prada, astfel dobîndită, au împărţit-o-n mod egal3. E drept că pe acest tărîm Ulise a pierdut şi el cam şaptezeci şi doi de oameni. ...Şi iară au pornit pe mare. Au mai plutit o săptămînă şi-ncâ cinci zile pe deasupra. Au străbătut printr-o furtună, care i-a ră243 16 tacit pe ape, şi au ajuns lîngă o coastă, unde sălăşluia poporul ciudat al lotofagilor'k. Aceştia se hrăneau cu lotus. Cine mînca din floarea asta nu mai avea altă dorinţă decît să stea, pe veci, acolo, în insula cu lotofagi. Şi trei dintre însoţitorii cutezătorului Ulise, gustînd din lotusul cel dulce, n-au vrut să plece mai departe. însă Ulise se gîndea la cei de-acasă, că-i aşteaptă. Fiindcă ei se împotriveau, a dat poruncă celorlalţi să-i ia cu sila, să-i aducă sus, pe corăbiile-aheie. Aceştia însă se zbăteau, sub vraja florilor de lotus. Vroiau să se arunce-n apă. Să se întoarcă-n insulă. Atunci Ulise i-a legat de băncile corăbiei cu ştreanguri tari de cînepă. în peştera ciclopului Polifem Plutind ei apoi mai departe, au întîlnit o insulă care era plină de capre. De capre negre, sprintene. I-au spus Insula Caprelor 5. Trecînd apoi de insulă, au poposit pe-un ţărm, pe care sălăşluiau nişte uriaşi c-un singur ochi, nişte ciclopi, am spune azi G. Ulise s-a urcat pe ţărm, lăsînd corabia pe apă, ferită într-un golfuleţ. Doar doisprezece soţi mai zdraveni şi curajoşi urmau pe rege în ţara asta misterioasă. Au luat cu ei puţină hrană şi-ntr-un burduf mare de capră un vin roşu, îmbătător, pe care îl primiseră, din Tracia, de la un preot. Urcîndu-se pe acea coastă au întîlnit o peşteră. O peşteră înaltă, largă, în care locuia ciclopul cel mai cumplit din tot ţinutul. Era ciclopul Polifem, feciorul zeului Poseidon. Şi, pătrunzînd în peşteră, călătorii s-au minunat nespus de tot ce ochii le vedeau. Erau acolo îngrămădite coşuri cu brînză, sistare mari şi alte vase pline cu lapte sau cu zăr. Iară în ţarcuri behăiau sute şi mii de iezi sau miei. Ciclopul nu era acolo. Era cu turmele pe vale.

Dar nu trecu decît puţin şi s-auziră paşii-i groaznici, ce zguduiau pămîntul tot ; şi el pătrunse-n peşteră, mînîndu-şi turmele cu-o bîtă, făcută dintr-un trunchi uriaş. închise peştera cu-o stîncă, ce nu ar fi putut s-o tragă nici patruzeci - poate mai bine - de boi. 244 Aprinde un foc bun şi vrea să-şi pregătească hrana. Dar la lumina focului zăreşte-ndată oaspeţii. - Cine sînteţi ? răcneşte el. Cum aţi pătruns în peşteră ? Şi îşi rotea sub frunte ochiul său arzător şi fioros. - Sîntem ahei. Venim din Troia. Furtunile ne-au rătăcit. Ci tu, fii bun, ne ospeţeşte. Ştii foarte bine că-i poruncă de la stă-pînul nostru, Zeus, să-i primeşti bine pe drumeţi... Ciclopul a-nceput să rîdă. Şi ce rîs, zei !... Parcă era nu rîs de fiinţă, ci un clocot, urlet de valuri şi furtuni. Ce rîs !... Parcă se dăi-îma asupra lor cerul întreg şi bubuiau din înălţimi tunete tari, înfricoşate, şi trăsnete parcă-i loveau. -• Ha, ha, ha, ha !... rîdea ciclopul. Mă învăţaţi pe mine voi ?... Şi să mă tem cumva de Zeus, eu care sînt la fel de tare ca orice zeu ?... Ha, ha, ha, ha !... Fără de alte multe vorbe, i-a înşfăcat pe doi oşteni şi i-a mîncat cît ai clipi. Apoi s-andestulat cu lapte, şi, sătul bine, s-a culcat. Văzîndu-l că a adormit şi sforăie-nfricoşător, Ulise s-a gîndit să-şi scoată sabia lui cea ascuţită şi să i-o vîre-adînc în piept. însă» şi-a dat isteţul seama că omorîndu-l e-n zadar. Erau închişi în peşteră de steiul cel enorm, proptit chiar la intrare de ciclop. Aşa s-a scurs pe-ncetul noaptea. în zori, ciclopul a mîncat pe alţi doi soţi ai lui Ulise, şi a plecat cu turmele, punînd la uşă din nou stînca. Uriaşul este orbit cu un trunchi înroşit în foc Ulise s-a gîndit un timp : ce-i de făcut şi cum să scape din peştera ciclopului ? Căutînd şi frămîntîndu-şi mintea, a zărit într-un colţ un trunchi lung de măslin : o altă bîtă, pe care o avea ciclopul, ca să îşi mîne turmele. L-au luat, l-au ascuţit la vîrf şi l-au pus bine la o parte. Iară cînd s-a lăsat amurgul peste acel ţinut de spaimă, ahsii au aprins un foc în peştera ciclopului. Tocmai venea şi el din vale. Cum a pătruns în peşteră, a înşfăcat alţi doi oşteni şi i-a mîncat numaidecît. Aheii se uitau pieriţi cum le mînca uriaşul soţii, scăpaţi de moarte-n faţa Troii. însă Ulise, fără teamă, s-a repezit, a luat burduful cel plin cu vin roşu şi tare. 245 Şi spune-mi, măi, şi cum Vinul era atît de tare, încît aheii îl sorbeau doar subţiat cu apă rece : trei sferturi apă, un sfert vin. Altfel, doar dintr-o-ngbiţi-tură se prăbuşeau beţi la pămînt. Acum însă isteţul nostru a turnat vinul spumegos într-un vas mare de pămînt şi i l-a întins uriaşului : - Soarbe, să vezi cît e de bun, a glăsuit el spre ciclop. I-o băutură zisă vin... Ciclopul nu băuse încă sucul de struguri pîn-atunci, şi l-a sorbit cu lăcomie. - Mai dă-mi !... a poruncit voios, te cheamă ?... Ulise i-a turnat din nou ciclopului în oală vin şi i-a răspuns plin de dulceaţă : - Numele meu aheu e „Nimeni"...

Nimeni te-a orbit ?. Ulise-atunci a făcut semn ostaşilor şi-au înroşit bîrna de lemn în flacără. ci-s eu. Tată. pentru că Polifem. Un munte-ntreg ! Şi l-a azvîrlit în apa mării....O !.Aha !. uriaşul. şi m-ajutaţi.. Dacă nu-i nimeni.. Şi pe sub pîntecele lor prinsese cîte un oştean. Haideţi. Polifem !. însă înţelept.. că Nimeni mi-a vîrît în ochi o ţeapă înroşită-n foc şi m-a orbit ! . auzind ţipetele lui înverşunate către ape .. iar tu. Atîta numai că Ulise legase cîte trei berbeci. răsări din ape şi pedepseşte-l pe Ulise..Ce-i Polifem ? Ce s-a-ntîmplat şi de ce ne trezeşti din somn ? Iar Polifem. dar eşti netot. însă credeam că-i un uriaş. nemailuînd seamă la feciorul zeului mărilor Poseidon. bine-n curmeie. în timp ce stînca aruncată de Polifem zguduia vasul.. . au început să şi vîslească.. căci Polifem a-nnebunit7... a glăsuit din nou Ulise. Ia mai deşartă-mi puţin vin. Bine. De-acolo a strigat Ulise : .. ce tot urli ?. Polifem... stăpînul mărilor... Şi. Dar grecii hohoteau pe punte.... pedepseşte-l. Auzisem prevestirea că tu. puterea lui l-a doborît.. Ce un palat ? !. care urla necontenit şi se izbea de toţi pereţii peşterii sale.Ce tot spui ?. a mormăit ciclopul. pînă ce au ajuns în larg. Nimeni te cheamă ?.. Hei. starostele berbecilor din turmele lui Polifem. chiar în mijlocul oilor. Polifem.. şi nu un vierme cum te-arăţi.. Tată.. pe vasul care-i aştepta în golfuleţul liniştit. Iară aheilor... Asta pînă spre dimineaţă. O !.Un vierme. Şi urletul lui i-a trezit pe toţi ciclopii insulei. puternic eşti ca zeii.. vei veni. Cînd a auzit ciclopul a înşfăcat o stîncă mare cît un palat. Hei... Poseidon : .Săriţi.. joc de noi. pipăia oile pe spate. ciclopilor. Dar cum l-a sorbit şi pe-acesta. Şi el se agăţase ţeapăn de cel mai mare animal. bătut. te-am păcălit !. o Polifem !.. urlînd mai tare.. Tată. încins..Vai !. Aşa au izbutit Ulise şi soţii lui să ias-afară şi să alerge. Iţi baţi. pesemne. le-a dat răspuns : . cu grăbire. Ulise. de-aici. să iasă. spre peşterile-ntunecate unde-şi făcuseră culcuş. urcaţi pe corabie. de bucurie. Ulise.Hei. răcnind cu ciudă : . ciclopilor.. însă Ulise şi cu soţii săreau prin peşteră mai sprinteni decît căpriţele de munte şi îi scăpau mereu din mîini.. buluc. Nu-l lăsa să se-ntoarc-acasă !.. în piept le bătea tare inima. căci preaisteţul din Itaca le da curaj zicînd aşa : . Ba încă i l-au răsucit. tot căutînd pe Nimeni şi pe soţii săi.. Şi ochiul lui a sfîrîit ca fierul de pe nicovală.. vîrît în apă. cum credeai.. S-au apropiat de Polifem şi ascuţişul trunchiului i l-au vîrît adînc în ochi. striga acum pe tatăl său. Ciclopul s-aşezase-n uşă. ciclopii. acela care ţi-a scos ochiul nu este Nimeni... cînd oile s-au grămădit la gura peşterii. Şi valurile se săltau şi clocoteau în jurul lor... tu.. beat. Aheii se leagă sub pîntecele oilor şi ies din peşteră Şi s-au pornit. din Itaca... bine.. Ei au venit la peşteră şi i-au strigat în cor de-afară : . Uriaşul a-nceput să urle.. laolaltă.. ciclopul s-a lăsat pe-o rînă şi-a lunecat pe lespezi.. că uriaşul nu era cît de cît deştept şi nu căta sub pîntec turma. O !...

căci avea ziduri ridicate de zeii-Apolo şi Poseidon. acele vînturi ce umblau. Şi i-au mîncat numaidecît. feciorul Herei. de vreme ce-am înfrînt destinul cetăţii Troiei. ca să-i împingă pînzele corăbiilor către Itaca. însă jelindu-i pe cei morţi.... care îl sprijineau pe Priam : Apolo. Ulise. Furtuni pe care le-au iscat chiar vînturile ne-ndurate. deseori. Iar vînturile au ieşit şi s-a dezlănţuit furtuna. El s-a urcat sus. Eu ştiu că toate-aceste crime sînt uneltite de Poseidon. Mă voi lupta. însoţitorii lui Ulise. Şi pornind grecii. dormea dus. Nu vă lăsaţi !. făcut din piele. şi Leto. zis lestrigonii. Dar nu mă voi lăsa eu pradă atît de lesne lui Poseidon. 248 Şi chiar sub ochii lui Ulise. uriaşi şi mîncători de oameni. S-au dus acasă şi i-au fript. neputincios stînd pe catarg. ce nu primeşte pe nimeni oaspe-n casa lui. în semn de mare preţuire. Iar la plecare i-a adus. Astfel n-a mai avut Ulise. Vîsliţi !. legat ia gură cu un lanţ în întregime de argint. într-un burduf.. Artemis. cu unsprezece din corăbii. l-a primit bine şi cu cinste. Cîţi rămăseseră cu el i-au plîns cu lacrimi arzătoare pe cei care pieriseră.. căci blestemaţii lestrigoni azvîrleau iarăşi după ei cu stînci cît munţii. în largul mării. şi erau gata să-i zdrobească şi să-i afunde-n apa mării.Vîsliţi !.. au desfăcut din lanţ burduful. pentinsul mării.. Toate-n acelaşi timp suflau şi zguduiau genunea neagră a apelor pînă-n adînc.. Ulise i-a vorbit atît de iscusit şi de frumos. şi pe ahei i-au tras în ţeapă.. .. numai cînd ai s-ajungi la ţintă. Dar zeul Eol l-a rugat un singur lucru pe Ulise : să nu arate nimănui ce se găseşte în burduf. puşi în frigare.Am învins noi oraşul Troia... însoţitorii lui Ulise au socotit că în burduf se află aur şi argint. au şi tras repede la ţărm. . Vîsliţi !. şi Afrodita. cînd el. din flota lui atît de mare. ca pe miei. şi fiind navigator destoinic. cu ochii lui străbătători9. decît doar o corabie. mîncaţi de cruzii lestrigoni. Sub vijelia cea grozavă. In insula lui Eol şi în ţinutul lestrigonilor Aici Ulise i-a grăit cu vorba sa meşteşugită zeului Eol cel măreţ şi i s-a plîns că l-au lovit pe-ntinsul mărilor furtuni. Eol. au sfărîmat corbăiile.. au reuşit să poposească la ţărmul altei insule. de zeul ce ne urmăreşte ca să-l răzbune pe ciclop. Şi ce furtună !. Niciodată nu mai bătuserămpreună atîtea vînturi peste mare. Numai Ulise a rămas. Nu lăsase în libertate decît pe vîntul de apus. după destule încercări.. uriaşii au sărit îndată. s-a deşteptat însă Ulise. regele peste vînturi 8. Zefirul cel îmbălsămat.. Pe târîmul vrăjitoarei Circe şi în Infern . pe voia sa. Vîsliţi !. Şi nu o să răzbim prin marea ocîrmuită de Poseidon ? 246 247 Eu nu mă tem deloc de el. prevăzător. să cerceteze insula. Şi pîndind toţi un timp prielnic. pe catarg. şi nebunul zeu al războiului.. a glăsuit regele Eol. încît Eol. striga Ulise. Să le dai drumul. Plutind ei apoi peste mare. Insă pe insula aceasta trăia un neam. colţuroase. Voi izbîndi şi voi ajunge în Itaca. fără frică.Să le păstrezi. au ajuns într-o insulă unde domnea. au înălţat pînzele toate şi au vîslit cu încordare. nici măcar celorlalţi ahei. căruia soarta îi urzise să fie-n veci nebiruit. Şi-am înfruntat pe-olimpienii.. Prindeţi în mîinile voinice vîslele tari şi să pornim fără de teamă mai departe.

Antiloh. Ulise-a astupat cu ceară urechile vîslaşilor şi pe el însuşi s-a legat cu frînghii groase de catarg.Şi. Patrocle. Ba chiar cînd anul a trecut.fecioare-păsări. Era atît de avîntat. Primejdiile nu mă opresc. dîndu-i ospeţe strălucite. şiacolo ea să uneltească prin Hades şi prin Persefona ca umbrele să-l sfătuiască pe regele de la Itaca să nu mai plece din Eea. deşi erau în ţara morţii.Cu toţii-am suferit destul. însă Ulise iubea atîta de fierbinte insula lui sărăcăcioasă. chiar voinicul Ahile şi umbrele altor eroi i-au grăit în acelaşi fel : . încît nu s-a înduplecat. la Calipso A pornit.Orice mi-aţi spune. Şi Circe n-a avut ce face. încît şi umbrele acelor mult glorioşi eroi : Heracle. au ajuns pe un alt tărîm.care murise între timp . Patrocle. pentru că toţi îl socot mort.după aceea pot să mor. în insula Ogigia. Neavînd altfel nici un mijloc să plece din acel tărîm. Eu trebuie să văd Itaca. Ulise a plecat spre ţara întunecată a lui Hades.. din nou Ulise. de la iubita-ţi Penelopa. zeul mohorît. S-a-nfăţişat şi Agamemnon. Aici. Sirenele . . eu tot plec. dornic întruna s-o învingă. din insulele Sirenuse13 . Circe 4l. în ţara asta locuia o mare vrăjitoare. Potrivit înţelegerii.a venit să-l sfătuiască. 249 Şi tot luptîndu-se cu soarta. pe soaţa-i cea mult răbdătoare şi pe fecioru-i. mult credincioasa Penelopa. dacă-nainte ai să cobori pînă-n ţinutul lui Hades. ea i-a răspuns cu viclenie : . cînd rostea vorbele acestea. Aias şi Ahile se zice c-au zîmbit atunci. Anticleea . i-a mai rostit că soaţa. frumoasa vrăjitoare.Te las să pleci. Aias. Mama lui însăşi. Toţi i-au vorbit. Să nu păţeşti ce-am păţit eu. frumoasa Circe vroia să-l pună pe Ulise să se coboare în Infern . Tele-mah. este silită să-şi aleagă. şi-ai să-i întrebi pe cei de-acolo dacă e bine să te-ntorci... tot vîslind şi rătăcind pe mările fără hotar. . îndrăgostită de Ulise. Apoi. un alt bărbat. Era o insulă Eea 10. Cel puţin tu să fii ferit de relele care te-aşteaptă. . cel doborît de Clitemnestra atunci cînd a ajuns acasă.Nu te încrede în soţie.l-au ispitit cu cîntece înşelătoare să co250 boare în ţara lor şi să rămînă. în locul lui.. Mai bine stai tihnit la Circe ! Heracle. deci. După Tiresias. la stăruinţa lui Ulise că vrea să plece către casă. lui Ulise i s-au mai arătat şi alţii. după această încercare a trebuit să senvoiască şi să-i dea drumul iar pe mări. Tiresias i-a prevestit cîte avea să mai îndure în drumul lui către Itaca şi cum se va dezlănţui mai tare ura-nverşunată a lui Posei-don furtunosul. puţinii care mai trăiau. Ulise i-a făgăduit să se coboare în Infern. Şi-astfel eroul să-i rămînă pe totdeauna ca bărbat12. a spus regele mînios. La drept vorbind. Ulise cu oştenii săi. Acolo. n-a vrut să-l lase să mai plece şi l-a ţinut un an întreg. a-ntîlnit în cale pe regele profeţilor : Tiresias cel prea-vestit.

. au scăpat şi de aceşti monştri. să speJe rufe. cu fiorosul lui trident. Astfel s-a războit. în cele şase boturi ale sale.Parcă-i un zeu picat din slavă !. Itaca dragă.tat de a fi iarăşi în Itaca. nu două. însă Ulise era chipeş. A stat un timp şi a privit-o. O !. Iar Zeus. Ajunşi în ţara soarelui.. insula nimfei Calipso 17. nişte fete. trei zile. Caribda a supt apa mării şi-a azvîrlit-o iar afară. pentru că tu eşti o zeiţă fără moarte. a izbutit totuşi să-şi prindă palmele tari de un buştean. numită Scheria 19. pornind pe mare. Toţi corăbierii au pierit. . ceaveau.. neîndurată. şi biciuit necontenit. şi totuşi Calipso.. a şi zărit-o pe copila lui Alcinou cea minunată. Helios nu a mai vrut să dea lumină. de ţipetele fetelor. Talazurile au urlat spre plută. crescîndu-i dorul şi mărin-du-i jalea. dacă primea să-i fie soţ 18. regele-acelei insule. Abia atunci a izbutit s-atingă ţărmul cel nisipos al unei insule frumoase. vâslind mai încordaţi. Au răsturnat-o într-o clipă.. 251 Şi-a strîns îndată norii şi vînturile cele mai avane şi marea a clătit-o din adâncuri. către casă. furtunosul. Acolo locuiau feacii. ca nişte fiare-nverşunate. Insă Ulise. a trăsnit vasul lui Ulise. însoţitorii lui Ulise au mîncat boii cei sfinţiţi ai marelui zeu Helios.Poseidon. Dar ei. i-a răspuns nimfei Calipso : . şi. l-a ţinut şapte ani la ea. Aşa a glăsuit Ulise. agăţat de scîndurile sfărîmate. a şoptit mîndra Nausicaa. Şi-a făurit atunci o plută. astăzi sînt stînei obişnuite. şi-apoi să moară. copilă a lui Alcinou. cu marea cea învolburată. Ce s-au mai speriat cu toate. Ochii lui nu puteau să creadă că văd asemeni frumuseţe. Dar el nu s-a lăsat zdrobit de soartă. ca să-l îmblînzească şi să-l întoarcă iar pe cer pe zeul care luminează.Eu ştiu că draga mea nevastă Penelopa nu e ca tine de frumoasă. a-nfruntat valurile repezi şi-a ajuns in Ogigia 16. Apoi a glăsuit cu duioşie : .. Frumos bărbat era Ulise ! Nimfa l-a îndrăgit şi ea. Drept răzbunare. S-a ridicat la suprafaţă. o insulă ce-avea trei vîrfuri15.pentru vina de-a-l fi orbit pe Polifem. istovit de luptă. de pe corabie. în Itaca. cum era voinic şi zdravăn. Tu vrei să scapi ? a rostit zeul. Şi printre ele se găsea încîntătoarea Nausicaa. Tocmai se întorcea de la un ospăţ. ci cîte trei rînduri de dinţi.. Dar eu nu am altă dorinţă decît s-ajung s-o văd şi să-mi văd ţara. încît sărmanul ajunsese să nu-şi dorească altceva decît să vadă ţărmurile insulei. îndrăzneţul n-a mai putut să rabde dorul de ţara lui. Iar pe Ulise l-au vîrît la fund. ce se numeau Scila şi Caribda 14. Ospeţia lui Alcinou Trezindu-se din somn Ulise.. ciclopul . Şi atingînd ţărmul acela. Numai Ulise.Aha !. ca să-i înece pe Ulise şi pe însoţitorii săi. înse. trîntit încoace sau încolo.. L-a primit în palatul său şi i-a făgăduit să-l facă nemuritor pe veşnicie. Ulise. un popor blînd.Şi mai erau pe-atunci doi monştri. a căzut jos şi-a adormit. Din fericire pentru el. fără să-şi piardă nici o clipă încrederea că va ajunge în insula lui dragă. Şapte ani l-a ţinut acolo. din trunchiuri de copaci negeluite. şi au sfărîmat-o-n bucăţele. Scila i-a luat şase luntraşi. tocmai veneau la malul mării. s-a luat la luptă şi cu marea. Pluta este cufundată de Poseidon Pînă la urmă. Nenorocirea lui a fost însă că zeul care-l ura de moarte . l-a zărit.

negru. se bucura să aibă-n ţară un astfel de viteaz ca el. să-şi pună lira la o parte. pînă departe. Văzînd atîta bunătate. Unii dintre flăcăi l-au îmbiat şi pe Ulise să lupte în ograda largă. Cînta bă-trînul Demodoc. In sine îşi spunea vrăjită : „De ar vrea zeii să rămînă aici. Iar ea l-a-ndestulat cu hrană. desigur. Cînta. înţelegea că-i un oştean. de va vroi. ca s-arate că nu se teme de nimic. să ne cînţi povestea calului de lemn. l-a îndrăgit parcă mai mult. să-mi fie soţ !. cînta şi rătăcirile-i pe mare. Mă plec-naintea frumuseţii tale şi mă cutremur din adînc. la rîndu-i..Ştiu. un aed orb. Antiloh şi pe ceilalţi viteji de seamă. însoţindu-se cu lira. lupte şi-ntreceri voiniceşti. destoinicia şi puterea. pe care grecii l-au lăsat în faţa porţilor troiene ? . şi-a fost călăuzit la rege. să-şi dovedească-ndemînarea. Şi cum Poseidon. în faţa zidurilor Troiei. După această cuvântare. un bărbat vrednic. Cum a ajuns după aceea la Calipso. . l-a urmărit plin de mînie.. de parcă ai fi fost acolo.. Văzîndu-l cît e de voinic.. . după datini. cătînd cu ochii stinşi în acea parte unde şedeau stăpînu-i şi Ulise. Iară 252 Ulise. Ulise s-a plecat din nou domniţei. fără teamă de nimeni şi nimic pe lume. ce lingeau cerul albăstrui al nopţii. Şi Demodoc a prins să cînte şi-această faptă prea isteaţă a lui Ulise din Itaca. pentru soţie. Deşi nu-l cunoştea pe nume.O.chiar războiul nimicitor. Şi dorul saprinsese iară viu în pieptul multîncercatului Ulise. Deşi îi era drag şi ar fi vrut. Şi regele l-a ospeţit cu cinste mare. faptă ce-a dus în acea noapte la pierderea cetăţii Troia. pentru asta. către ţărmul în care marea se lovea cu înspumatele ei valuri. auzind acele stihuri prin care-aedul proslăvea pe toţi eroii de la Troia. Regele Alcinou. Apoi a început să spună cum au pornit ei de la Troia. Ulise îşi povesteşte rătăcirile Şi tot urmîndu-se ospăţul. Dar ştii. cum s-au luptat cu multe neamuri şi l-au orbit pe Polifem. Semeni cu Artemis încîntătoarea. la noi. văzînd aceasta.. pentru casă. Fecioara. a dat poruncă-aedului să tacă. Poate te-a inspirat Apolo. bătrîne. tu povesteşti mult prea frumos. purtat de-ahei contra lui Priam cel bătrîn .Privesc la tine şi nu ştiu de eşti femeie sau zeiţă din Olimp. El. pe la sirenele cu glasuri înşelătoare ce-l chemau . prin insule . la adăpat cu vin de soi. Ulise şi-a rostit povestea. Şi l-a rugat pe oaspete să-i spună ce 253 nume poartă şi de unde vine. Ulise a simţit că-i vin pe gene lacrimi arzătoare.. feciorul zeului Poseidon. pe mări . A arătat că este din Itaca şi vrea numai sajungă-acasă. Şi. încît pe faţa lui Ulise lacrimi curgeau din nou şiroaie.ce credeţi ? . cînta duios bătrînul şi lira lui suna atît de jalnic ! Cînta povestea cum s-aprinsese Troia şi cum arsese-n flăcări luminoase." Regele Alcinou. din insula feacilor . a spus aedul.. a prins în braţe-un bolovan de o mărime uimitoare. cînta . L-a aruncat numai cu-o mînă peste palat şi peste ziduri. cînta pe-Ahile şi Ulise şi Menelau şi Agamemnon.. A pus la cale jocuri. s-a auzit un cîntec dulce. apoi la Scila şi Caribda. nimeni nu a mai cutezat să-l cheme pe Ulise-n luptă. la Circe . dar plin de har 20. Cînta. a glăsuit regele insulei Itaca. cum de nu. în orice ţară. pe cei doi Aias. totuşi el i-a jurat că îl va duce.. Demodoc. mîndra Nausicaa. să-l aibă ca soţ al scumpei lui copile.

şi a pierit desigur. Dar el în li-nişte-adormise. Acesta. într-un tîrziu. 254 Dormind trudit. spre ţărmurile insulei Itaca. şi sa-mbrăcat în nişte straie de om sărac. zvîrlit pe malul feacian. Şi cu iuţeală îl purta cu sine corabia. şi-a plecat fruntea pe o masă. şi-apoi pe mările învolburate. Dar tot ce ţe-se-n . fii sigur că ai să te-ntorci în insula ta mult dorită. .scă-pînd cu greu din mreaja ei şi.. Ulise l-a întîlnit pe un porcar.Aici e insula Itaca !. undeva. şi vasul feacian a împietrit. pline de daruri. primite de la Alcinou. Unul a dat un chiot. Şi săruta pămîntul drag. l-a omenit cum se cuvine. Ulise. şi-au pornit. . în sfîrşit. Mergînd prin insulă. Şi el s-a supărat cumplit că prada lui.. chiar în ziua următoare. cum a scăpat de moarte. S-a-ndreptat apoi spre curtenii ce se aflau cu el la masă şi le-a cerut s-aducă daruri viteazului de la Itaca. suindu-se pe vasul feacian. cu marele-i trident strălucitor. regele insulei Itaca şi-a luat rămas bun de la gazde. Din întîmplare. alţii de prin cetăţi vecine.că erau mîhniţi. Ulise. Vîslaşii sau plecat pe rame. l-a odihnit şi. cu pînze şi cu vîsle bune. luptîndu-se-n războiul de la Troia. Iară cirezi şi turme are destule. în lupte. un om bă-trîn şi de credinţă. acel ce pătimise atît de multe. s-a dezbrăcat de hainele frumoase.. în casa lui s-au oploşit mulţime de peţitori neruşinaţi. ce purta numele Eumeu. Corabia plutea spre zări ca şoimul. care să-l poarte pe Ulise către pă-mîntul multdorit. Unii sînt chiar din insulă. a dat semnalul de plecare. Privea în jur şi nu-i venea să creadă. s-o cerceteze mai întîi. Să i le pună într-un vas. îi scăpase. încet. zicea Eumeu. Atuncea Alcinou a spus : . de cerşetor. Cînd a sfîrşit. Ochii frumoasei Nausicaa . Dar fiind totuşi prevăzător. Şi fiecare-ar vrea s-o ia pe Penelopa de soţie.spun unii . din-tr-una-ntr-alta. vorbind ei. tîrît de valuri. După aceea regele Ulise. i-a văzut din nou Poseidon. A ascuns într-o peşteră adîncă lăzile mari. Ulise n-a simţit cînd au ajuns în insula Itaca. Vîslaşii l-au dat jos de pe corabie. scăldaţi în lacrimi. L-a ospătat. Amarul tău se va sfîrşi. Eumeu i-a povestit durerea preacredincioasei Penelopa. Şi. Cu îndîrjire-a făcut un semn.. S-a prefăcut pe loc în stîncă sură 21.Soţul. şi-a pornit prin insulă. I-au pus alături lăzile cu darurile feaciene şi au pornit pe calea-ntoarsă. Porcarul Eumeu îi destăinuie lui Ulise faptele peţitorilor După un timp s-a deşteptat Ulise. socotind că-ntr-adevăr Ulise este un cerşetor. Spune că-şi va alege soţul cînd va sfîrşi de ţesut pînza cu care-şi va învăli fruntea regală-n ziua mult urît-a nunţii. purtat de vîsle peste valuri. Uitase-n somnul lui ce suferise si se visa acum acasă. striga el parcă-nnebunit de-atîta fericire ce-o trăia. Ulise. Ea-i tot amînă şi-i amînă. prins de-un buştean. i-a plecat. preaisteţul.. căci nu erau în largurile mării vîslaşi mai buni ca ai lui Alcinou. văzînd pe rege că porneşte către Itaca şi soţie. întoarcerea în Itaca Toţi ascultau fără o şoaptă povestea lui. căci e frumoasă şi e bună. încet culcîndu-l lin pe-un aşternut. sub un copac.De vreme ce-ai sosit. pe viteazul Ulise.

Ulise a pătruns în sala unde-i benche-tuiau duşmanii. Cu cine a plecat de-acolo ? Poate s-a mai aflat ceva între timp. Planul făurit împreună cu Telemah . Nu se pripise niciodată. Nu trebuia să afle nimeni că el. venind cu o corabie. i-au dat nişte resturi de carne . De-aceea şi-a trimis feciorul. în ospeţie. şi l-a privit. în ochii lui plini de credinţă a licărit o luminiţă. Şi ei. Şi iată. A încercat să dea din coadă şi să-şi arate bucuria. H încet. . sleit. destramă iar în timpul nopţii.. 11 cerceta la trup. Ea n-a pierdut încă nădejdea ca să-şi revadă iar bărbatul. Ulise ascultase totul. Telemah. După puţină cumpănire. şi îl aşteaptă. la faţă... Nu crede c-a murit. a sosit Ulise în hainele de cerşetor. Dar el era prevăzător şi chibzuit în toate cele. şi l-au batjocorit cu vorbe care de care mai urîte. în taină-au făcut planul. fură din avuţia lui Ulise şi-i pîngăresc întreg palatul. Mai puţin se pripea acum. nimic alta. L-a cunoscut numaidecît. Era bătrânul cîine Argos. Crescuse mare şi puternic. » y-A . cîinele a ridicat capul. Cînd s-au ivit pe mare zorii.. Cum a simţit însă c-atinge. s-a prefăcut că-i este foame şi le-a cerut o-mbucătură... cu paşii. îi sorb tot vinul. Cînd a intrat la el acasă. 255 frumoasa. că eşti voinic. Tată şi fiu s-au strîns în braţe. înverşunat parcă mai rău. Ulise i-a ieşit-nainte. ce îl slujise pe Ulise şi-l aşteptase să-l mai vadă. însă tîlharii peţitori au pus la cale să-l ucidă fiindcă prea le stătea în cale. să-ntrebe ce se mai aude despre aheii rătăciţi. Acum ne pregătim şi de răsplata netrebnicilor peţitori. pe nume Telemah. în hainele de cerşetor.. dulcea Penelopa. In acest timp neruşinaţii de peţitori pătrund în casă-i. în poarta casei sta un cîine. încet. mănîncă turmele. aproape mort. vărsînd nenumărate lacrimi. s-a arătat şi Telemah. dup-atîta vreme.Mă bucur.Legendele Olimpului. Ar fi pornit în acea clipă să se răzbune pe tîlhari. îi era dat s-o vadă iar. bătrîn. în urmă. la Sparta şi la bătrînul rege Nestor. Chiar astăzi trebuie să se-ntoarcă. căci era tocmai cum fusese Ulise-n vremea tinereţii... Acum. Tot vrea să afle ce s-a mai întîmplat la Troia. rîzînd în hohote. voios cum nu fusese pîn-atuncea sărmanul tînăr niciodată. voi. dar l-au lovit. inima îi bătea să-i spargă pieptul.timpul zilei. Şi tatăl navea ochi destui să-şi vadă şi să-şi mîngîie feciorul. şi-n pieptul lui se aprinsese flacăra urii-n vîlvătăi. Apoi. bătrînul cîine a-nchis ochii. toată noaptea.. Telemah.. Ulise i-a spus cine este. lespedea.Şi-a stat Ulise la Eumeu. şi îl aşteaptă pe Ulise.. privindu-l cu iubire. Şi cel dinţii s-a dus acasă feciorul. benchetuiesc. s-a întors. Ulise. cînd zidurile au fost arse. şi tot rostea : . Pe poarta asta se pornise cu douăzeci de ani în urmă.. Ulise..v ii •256 17 ... şi-l jeleşte.

. A dat poruncă unei roabe. rosteşte-n şoaptă Euricleea. toate securile. stînd departe.. pe care o avea Ulise de cînd o fiară îl rănise.pînă ce dînsul nu-şi isprăveşte pedepsirea celor ce-i pîngăreau căminul. a-nfipt securile la rînd. odată. Pedepsirea peţitorilor în acest timp orînduise Ulise. Dar el îi pune peste buze palma şi-i face semn să tacă. struna lui tare. Iar mai-nainte. stăpîne drag !.. simte la gleznă-o cicatrice. în vatră. Dar peţitorii.Să nu amîi această luptă. au strigat ei. cu jale. I-au uns şi struna cu grăsime. Arcul parcă era de piatră. la o vînătoare. şi lacrimile îi umpleau iar ochii. Penelopa. după datini. şi peţitorii au luat arcul. Aş vrea să îmi încerc şi eu puterea. Am fost silită de ei toţi şi mă tem pentru Telemah.Ulise eşti. O cicatrice cunoscută. Sau apucat întîi şi-ntîi de-ospăţ. s-apucase să-i povestească drumeţului cît suferise de amarnic în aceşti douăzeci de ani.Aş vrea să fie astfel. însă nimic. .. Şi-acela. s-a mîniat fără măsură. bărbaţi mai tineri şi mai plini de fală ? Şi erau gata să-l lovească pe Ulise. . să-i spele-ntr-un lighean de-aramă picioarele preaostenite. prin fiul lui. încă o noapte în acest timp venise noaptea. cu săgeata. Acum la încercarea asta am să-i pun să se întreacă peţitorii. Apoi. arunca săgeata . Telemah. El. să se închidă poarta casei. De dimineaţă. Şi a grăit spre peţitori : . . feciorul ei şi-al lui Ulise. . puneau la cale să-l ucidă pe Tele-mah. Căci iată.. oh !. să s-odihnească. . cit de puţin. cerşetorule. Ulise sta pe lîngă vatră şi Penelopa. L-au luat şi-au încercat săndoaie.Daţi-mi şi mie puţin arcul. în acest chip a mai trecut o noapte. o sfătuia drumeţul pe regină. Bătrîna doică Euricleea a pregătit patul cel moale . să nu se afle că s-a întors .. cu ochii-n lacrimi.Mîine va fi această ziuă. va trebui să-mi fie soţ. Eu ştiu că-ţi va sosi bărbatul mai înainte ca peţitorii tăi să-ntindă arcul şi repedea săgeată să străbată prin găurile-acelea din securi.Tu. dar vrînd să-l spele-n apa caldă pe cerşetor.. acela care va întinde arcul şi va răzbate. cîte douăsprezece. Penelopa a adus arcul lui Ulise. lam să pun în luptă securile pe care bietul 258 Ulise le-nşiruia în sală. şi iar nimic. şi ea trecea prin toate găurile de la securi22.. de nu se învoia s-aleagă dintre ei pe viitoru-i soţ. bătrîna doic-a lui Ulise. de-astă dată. spunea mîhnita Penelopa. a fost bătut şi înjosit. care ştia taina.. să-i pregătească un pat moale drumeţului. fiindcă ceruse de mîncare. îi porunceşte să nu scoată nici un cuvînt.. Nu voi avea ce să mai fac.. .Aflînd regina Penelopa că-n casa ei un biet milog. Să nu mai poată fugi nimeni. spunea ea. însă şi eu am hotărî t că nu e demn să-mi fie soţ acela care n-ar putea săndoaie arcul lui Ulise. Ce n-au făcut ? Cît s-au silit ! L-au încălzit la foc. întristată. au venit cu fală toţi peţitorii la palat. I se păruse ei ciudată şi faţa cerşetorului... nu ţi-e destul că te-ndurăm aici ? Vrei să te pui cu noi la rînd.

pate. răsturnînd tolba la picioare şi. Astfel rosti Ulise şi făcu semnul de luptă către Telemah. Itaca-i cea mai delungată-n mare Şi scundă spre apus. cît era de tare. Şiacum e vremea să gătim ospăţul !... ajutat cu sîrg de fiul său şi două slugi. ţinînd în braţele-i mult încercate pe scumpa. m-am întors !. şi unde împrejur sînt multe Şi-apropiate insule. Nu e. într-un ceas sau două. ce şi-au recunoscut stă-pînul. Ulise... Ulise-a luat în mînă arcul. nici n-am trudit prea mult cu arcul. regina s-a încredinţat. luînd săgeţi de jos. O !. iată că n-am greşit. Itaca : 260 „Eu locuiesc Itaca. . Dar nimeni n-a ştiut cu atîta farmec şi-atîta de zguduitor. Privirea regelui Ulise îi străpungea ca un cuţit. şi ar fi dat orice pe lume să poată alerga prin porţi. ca marele Homer. Şi-a poruncit să i se dea arcul cel greu drumeţului. la nunta lor.A mijlocit însă. deşi toţi peţitorii strigau tare şi îl ameninţau cu moartea. Ulise a sărit pe prag.. fugeau înfricoşaţi pe lături.Vezi. plîngea ca un copil. a zis atunci Ulise. după dreptate. care le răsplătea purtarea. 259 . pe unde-i muntele Neritul Cu freamăt de păduri. Telemah. Note 1. în celebrul poem epic al lui Homer : „Odiseea". Pietroasă. Iar ea-l ţinea de gît cu braţe albe. Tot se temea că s-ar putea să fie vreo-nşelăciune. ce vrea numai să îşi măsoare forţa cu-a tuturor. Ulise. cu o săgeată-nfiptă în grumaz. Ce-a mai fost !. să cînte-n versuri dorinţa vechilor elini de-a-nvinge soarta . Numai Ulise ştia taina. în încăperi. Şi cel dintîi şi cel mai rău dintre tîlharii peţitori a căzut mort. aspră-i Itaca. credincioasa lui soţie. Văzînd că se apropie ceasul. cu milă. cel aşteptat atîta timp. i-au nimicit pe peţitori. Acesta înşfacă o sabie şi-o suliţă mai ascuţită şi veni lîngă tatăl său. .. porni să tragă. mulţi iscusiţi poeţi au luat atunci lirele-n mîini să cînte isprăvile eroului Ulise. Slugile au primit poruncă să zvîrle leşurile-ncolo. l-a încordat şi-a tras în ţintă. că-i lesne de închipuit !. limpezitul Ostrov.. de aur şi de fildeş alb. să nu-l mai vadă pe Ulise. deşi sînt mai bătrîn. împodobit cu flori de-argint. dintr-un măslin. Viclenii peţitori gemeau. Vlise glăsuieşte cu înjlăcărare despre insula lui. Ulise s-a spălat de sînge şi s-a înfăţişat soţiei : ..Eu sînt Ulise.atunci cînd era duşmănoasă . Şi mulţi. Penelopa. Inima îi bătea de teamă. spunînd că nu e drept să se arate atît de aspri cu un oaspe.. Ei încă nu-i venea să creadă că este el. sau. Same. Toţi au rămas înmărmuriţi. mai puţin. cum mă defăima peţitorii. precum e Zachintul păduros. lanfăţişare Măreţ. Cine putea să lupte cu Ulise ? Cine putea să-nfrunte pe viteazul care era atît de încercat ? Vuietul greu al bătăliei se auzea pînă departe. Ce bucurie-a fost. Şi-apoi nimic mai dulce Ca ţara ei nu pot vedea pe lume".. Puterea mi-e încă deplină. Telemah a cerut reginei să urce sus. nu spun. iar celelalte Sînt mai spre răsărit. dar ca bună mamă creşte Feciori voinici. Dar cînd Ulise i-a rostit cum îşi făcuse singur patul. Dulichiu..de-a birui orice primejdii prin isteţime şi curaj. Pînă la urmă.

a. fost distrusă. 15. între insulele Tasos şi Samotrace. în Italia.care era în acelaşi timp ţi mama lui Ahile peleianul.în adevăr . Se zicea că la sosirea aheilor în Eea. la fel ca şi Heracle. Ele prevestesc pe viitorii cuceritori. coastă care este toată presărată de munţi . Astăzi ar fi Monte-Circeo. pe o coastă a Marii Tireniene.. arată pricinile pentru care . Numele ei în româneşte înseamnă : pasăre de pradă. în Trinacria . In acest fel. închinată. Fiindcă eroul se recomandase mai înainte „Eu singur" sau „Singur eu". 14. pe care le-a înfruntat eroul Ulise. în cîntecele lor. Astfel de fapte sîngeroase dovedesc care era îndeletnicirea de bază a cetelor de ahei conduşi de regii sau basileii lor. însă. 13. Această insulă cred unii geografi că ar fi Stromboli. Ea era. Calipso care-a vrut bărbat să-i fie". Dar regele insulei Itaca. sora regelui Eete şi fiica lui Helios . poate ca o influenţă a acestei legende. şi pe romanul care purta numele de Cezar. 4. Homer le zice „ochi rotunzi".avînd pe creştet cîte un ochi rotund şi stins. aheii povesteau şi despre el că s-ar fi coborît în negrele ţinuturi ale lui Hades. Mai tîrziu numele i s-a schimbat. zugrăvesc societatea. ÎS. Sînt geografi care socotesc că ar fi vorba de coasta sardă a strîmtorii Bonifacio. indirect. Insulele poartă aceleaşi nume şi în geografia noastră.zeul soare. 6.insula tridentului. jefuită Troia. în legendă. In apropiere de Amalfi sînt pînă astăzi insulele Sirenuse. Este vorba de ciconi. ba chiar sâ-i facă mai frumoşi şi mai voinici decît fuseseră înainte. Homer numeşte insula : Trinakia . ca şi Ulise de aceea a ciclopilor. pe aceşti uriaşi din piatră sură. 18. un neam de traci. probabil. cînd cel orbit este întrebat de draci cine l-a înţepat cu frigarea. In felul acesta eroul nostru scapă de pedeapsa dracilor. potrivit înfăţişării. 7. Ţara ciclopilor ar fi coasta din golful Neapole. din marea insulă Sidlia. 11. cea cu mulţi vulcani. Vechii geografi pretindeau că insula lotofagilor era Djerba din Sirta Mică. Calipso era fiica lui Ocean şi a zeiţei Tetis . vrăjitoarea Circe o schimbat pe o mare parte dintre tovarăşii lui Vlise în porci. 10. Pare că este de fapt ţinutul Mesinei de astăzi. 5. 261 8. cratere de vulcani. De aceea se spune că s-ar chema acum insula Capri. „Odiseea". pe ţărmul de miazănoapte al mării Egee. se găsesc poveşti despre Păcală sau alţi eroi populari care pătrund în iad sau la moara dracilor şi orbesc pe unii dintre încornoraţi cu o ţepuşă sau o frigare încinsă în foc. prin isteţimea sa. elinii au transformat. iar noi îi denumim ciclopi. fiul lui Filip : Alexandru. Ca să facă legenda despre Vlise mai palpitantă. a reuşit să le redea înfăţişarea lor obişnuită.ca de nişte uriaşi . în nişte fiinţe fabuloase. în cea de-a doua jumătate a mileniului al doilea înaintea erei noastre.Deşi dorit de ţară şi soţie Oprit era-ntr-o peşteră-adîncată De zîna cea frumoasă. Una dintre isprăvile pe care le-au săvîrşit aproape toţi eroii a fost pătrunderea în Infern. Tezeu şi Orfeu.2. şi dir.tre care este destul să amintim pe tînărul macedonean. moravurile de atunci şi. care au năpădit cu sînge. Ogigia ar fi insula Perejil din zilele noastre. Za fel ca şi „Iliada". . în apropiere de Creta. aflat la poalele muntelui Is-maros. săbii şi jaf peste pămînt. . 9.insula cu trei vîrfuri. 12. 17. In folclorul nostru. 3. răspunde : „Singur eu".

Aceasta pare a fi fost una dintre încercările cele mai grele pentru arcaşi. visînd poate calul de lemn. Unii mitologi cred că prin aedul bătrîn şi orb. . Eroul s-a înfăţişat. cu săbiile spintecîndu-i. pentru a putea fi agăţate la cingătoare.. Nu ştim sigur dacă este aşa sau nu. Unii troieni încă dormeau. Enea a şi sărit din aşternut. glăsuia umbra eroului troian. chiar dacă sînt învăluite deseori în haina alegoriei şi legendei. sînt de-a dreptul uimitoare. Fugi. urcă-i într-o corabie. Serov cunoscutul său tablou „Ulise şi Nausicaa". Enea.şi focul sacru al cetăţii. Cunoştinţele geografice ale lui Homer despre insula Corfu. sau în piroane. s-a luptat plin de îndrăzneală. nu s-a ascuns. Dealt262 fel. şi-ntîi către Neoptolem. Iar gemetele se-nălţau pînă-n palatele de aur ale lui Zeus din Olimp. fugi. s-a strecurat prin marea de oşteni ahei. îndestulîndu-le în ura ce o aveau pentru troieni. Trăgătorii cei mai iscusiţi puneau aceste securi una în faţa celeilalte. la care nu se încumetau decît trăgătorii cei mai vestiţi. acest fiu al Afroditei şi al păstorului Anhise a înşfăcat o sabie şi a ieşit la bătălie. avînd sabia în mînă. mîndra zeiţă-a frumuseţii. te salvează dintre flăcări.. se vede şi astăzi Ungă insula Corfu. în vis. în perete. a spus Enea şi.. sau biruinţe în Elada. Şi. dar lucrul pare cu putinţă. Insula Corfu. Demodoc.zeii care au ocrotit pînă azi Troia . AVENTUROASA CĂLĂTORIE A LUI ENEA SFlRŞIND LEGENDELE ce-au amintit păţaniile aheilor la-napoierea spre Elada. tot luptînd. tu.19. pînă la marele palat unde şedea regele Priam. Şi dintr-o dată se trezeau cu lăncile vîrîte-n piept. Securile aveau în partea lor metalică nişte găuri. (And erau folosite ca arme. Măcelăriseră pe Priam. Duşmanul este între ziduri. Troia se va surpa acum. Sţînca în care legenda spune că s-ar fi prefăcut corabia feaciană. ci Karavi. Homer s-a reprezentat chiar pe el. In acel ceas s-a arătat. săntoarcem timpul iar în noaptea cînd flăcările mistuiau marea cetate a lui Priam. stofe. Pe fundalul unei privelişti din insulă şi-a creat pictorul rus V. Du-i peste mare. cîntate de el.Mişeilor. făcînd prăpăd printre duşmani. 20. Ahile. . Karavi înseamnă în limba greacă : corabie. cu sabia udă de sînge. Aşa a rostit aspru Hector. cel născut de Afrodita . s-a repezit către ahei. care-i fusese lui Enea socru şi rege şi stăpîn. cu prada-n braţe : aur. care l-a dus pe Vlise în Itaca. . Din el ieşeau oşteni ahei. 264 Palatul era însă-n flăcări.O. Ci. feciorul marelui Ahile. în tărîmul strămoşului nostru Dardan. însă deodată i-a ieşit-nainte însăşi Afrodita. troianului Enea. ia penaţii2 . către Creta . pînă la Hera şi Atena. ca şi despre celelalte coaste ale mărilor. 22.. De aceea matrozii greci îi spun insulei nu Corfu. In fruntea lor păşea feciorul vestitului erou.părea scăldată toată-n sînge. la distanţă de 20-30 cm una de alta şi trăgeau în aşa fel încît săgeata să străbată toate aceste găuri ale securilor dintr-o dată. 21. H. şi umbra lui însîngerată s-a risipit. Acolo tu ridică ziduri. şi Corfu are înfăţişare de corabie. însîngerat şi plin de răni. Cerul era roşu şi marea . umbra lui Hector cel viteaz. tu. în care să-i adăposteşti. Atunci.pînă departe. Fă să re-nvie astfel Troia. Hector ce apărase Troia şi se sfîrşise de curînd sub crunta lance a lui Ahile. vase de preţ şi arme scumpe. Dar n-a fugit.

cel care-a pus temelii Troiei 3. Enea a văzut cu jale că soaţa lui s-a rătăcit. Hera începe sâ-i lovească iarăşi pe troieni . Feciorul său. micul Ascaniu. după o culme-mpădurită. micul Ascaniu. ce jefuiau încă oraşul. fiica lui Priam a pierit. Acolo tu ai să fii rege. bărbaţi.. Călăuzeşte-ne prin lume şi fă-ne o cetate nouă. care fusese odinioară soţul zeiţei Afrodita. Enea n-a mai stat pe gînduri şi s-a zorit să-şi scape tatăl. Mai înainte a intrat în templul Hestiei4. Fugi şi-1 salvează pe Anhise. precum ştim. care ardea cu vîlvătăi.. Enea. Nu au vrut zeii să-ţi fiu tovarăşă de drum. pe coastele împădurite.Stai. adunau fete şi copii şi duceau totul la corăbii. Enea şi-a urcat pe umeri tatăl cel slab şi gîrbovit. înfruntînd moartea-n orice clipă. te stingi. el s-a întors. Enea a strigat-o încă. a strîns în braţe numai fum. Deasupra ei au căzut leşuri. femei şi chiar copii. Iară soţia l-a urmat. dorind s-o mai îmbrăţişeze pe soaţa sa mult credincioasă . cu cetele lui de troieni. Ai grijă de feciorul nostru. Astfel a răzbătut Enea prin vălmăşagul bătăliei şi a ieşit pe o portiţă. spre ţara unde curge Tibrul cu valurile lui domoale. dar. Iară pe munte-l aşteptau.. Astfel a spus umbra Creusei. s-a rătăcit între ahei. A fost surprinsă de-un oştean şi doborîtă cu o lance. S-a căţărat pe-naltul munte ce se chema.. spre tărîmul de unde a venit Dardan. dar n-a putut s-o mai găsească.. Şi ei îl implorau cu toţii: . Acasă-l aşteptau soţia . Tu ai acum o datorie. Rostind cuvintele acestea. undeva către asfinţit. în goana mare. Unde-i Creusa. S-a furişat cu-ndemînare printre aheii. umbra Creusei a venit lîngă iubitul ei Enea şi i-a rostit cu voce blîndă: . Un pas dacă mai faci. cuprinşi de spaimă şi nădejde. afară din cetatea Troia. Şi fără să asculte sfatul celor ce se sileau să-l ţină. purtînd în braţe o lădiţă cu cîteva lucruri din casă. Şi printr-o vrajă misterioasă. că trebuie să se îndrepte.fiica lui Priam cel bătrîn.Du-ne. după cum spune legenda.. care scăpaseră de moarte.feciorul său cel mititel : Ascaniu-Iulus şi bătrînul.Dragul meu soţ !.Unde-i Creusa ? striga el. Pierderea Creusei Ajuns acolo în dumbrava unde erau mai toţi troienii. pe cînd părăsea Troia.. A luat de-acolo focul sacru într-o căldare de aramă. Altă soţie vei avea. Enea n-o putea zări. N-a mai avut alta ce face decît să se întoarcă-n munte. Aici nu mai putea duşmanul să-i urmărească nicidecum. cîţi se salvaseră cu zile. A luat de-asemeni şi penaţii şi s-a grăbit spre casa sa. Fii sănătos. Enea a căutat să-şi afle soaţa şi-n cetele de robi .. ce te-a iubit atît de mult. Umbra ei doar se ridicase şi rătăcea printre ruine.. şi s-a ascuns într-o dumbravă. draga mea ? S-a rătăcit între duşmani. 265 . pe calea spre Hesperia5. Enea. Ida. Căci ea. vestindu-i soţului. făcută chiar de Afrodita. în care să renască Troia. i-a rostit mîndră zeiţa ce-i era mamă lui Enea. unde vrei. ce purta numele Creusa •. arsă de flăcări. găurită de loviturile de lănci. luptînd necontenit cu-aheii. Ba a pătruns şi în oraş. Deci nu mai plînge pe Creusa. Du-te cu el şi cu fecioru-ţi. bătrînul care mi-a fost soţ şi ţie-ţi este tată scump. s-a agăţat de haina lui.. Urmează-ţi calea..

. Enea s-ar fi învoit să stea acolo-n insulă.. Apoi în Delos.Dar unde s-a născut Dardan. cum arată Italia şi care-i drumul pîn-la ea. rîul Tibru . dar unde curge acest rîu. necum. şi s-au urcat iar pe corăbii. a rostit tatăl lui Enea. cum. plutind mereu.. insula Creta nu avea rege-n acea vreme. Hera era tot ne-mblînzită şi după ce căzuse Troia 9. Dar. . dar într-o noapte . pe care-o cauţi . însă Apolo n-a răspuns. căutaţi pămîntu-i de obîrşie. E ţara unde vor domni Enea şi urmaşii lui 6. şi-n insula Leucadia şi. Le rămînea numai să caute Hesperia necunoscută şi să îndeplinească voia zeului cel bătrîn şi orb. Au poposit. şi.penaţii ce-i avea cu el prind viaţă şi încep să-i spună : 267 Zeii penaţi arată drumul spre Italia . în care colţ din asfinţit ? a întrebat din nou Enea. Hera-i punea-nainte piedici. Pe mări. Şi-au luptat cu aceste păsări şi le-au învins pînă la urmă. unde se afla Andromaca. Enea. mamei troianului Enea. insula regelui Ulise. li spun penaţii. Au făcut două266 zeci de vase şi. au atins Epirul. ce purta numele de Fatum 7. Aici Enea s-a plecat în templul zeului Apolo.Hesperia. după acea. flota troiană a atins de la o vreme ţărmul Cretei.Aici ne e poate limanul. Vremea trecea neostenită şi după-atîtea suferinţe troienii colindau pe mare şi nu ştiau încotro merg. în care-acesta s-a născut. în Tracia. prin oracol. .jertfele de sînge şi a-ntrebat oracolul : încotro trebuie să pornească ? Oracolul i-a dat răspunsul : . întoarceţi-vă tot acolo. întors din Troia. de aur. Au poposit. Enea întîmpina veşnic furtuni. Într-adevăr. Au trebuit însă saştepte pînă ce au plecat aheii. prin iscusinţa lui Enea. plecînd din Delos.ce să credeţi ? . Şi nu găseau nici un răspuns. ţara pe care-a prevestit-o Febus-Apolo. nu apucase să mai spună. două mici insule aflate între Pelo-ponez şi Zante. Au întîlnit în drum Itaca. lui Enea.ţara străveche şi bogată. . unde nechibzuitul Paris dăduse premiul frumuseţii. unde fusese-adînc jignită. cobo-rînd pe orice ţărmuri. de nu-i lovea din nou zeiţa cu braţe albe din Olimp. mărul discordiei. trezeşte pe toţi soţii săi. acele. le spune vestea şi în grabă se şi îmbarcă pe corăbii. tîrîtă jalnic în robie de fiul marelui Ahile : Neoptolem. Ea i-a împins către Strofade. ce vă trageţi din Dardan. Numaidecît bunul Enea îşi părăseşte aşternutul. Şi-ar fi ajuns repede-acolo. fosta soţie a lui Hector.este Italia. Aici se aflau nişte harpii. Atunci şi-au construit corăbii din trunchiurile de pe Ida. din care a purces Dardan . cînd s-arătase lui Enea. care aveau trupuri de păsări şi răpeau oamenilor hrana. decît un nume. Şi nici Creusa nu grăise.Unde o fi Hesperia ? Unde-o fi ţara lui Dardan ? se întrebau acum troienii. genii răutăcioase. a făcut. sub conducerea-nţeleaptă a lui Enea şi Anhise. Ea-l urmărea înverşunată pe acest fiu al Afroditei. în primul rînd. Dar împotriva lor sta Hera 8.La rugămintea lui Anhise. Drept răzbunare pentru asta. troienii au pornit pe mare. Căci nu putea să ierte Troia. pornind către Italia. Enea a primit să fie conducătorul cetelor.Voi. curînd.

zdrobit de-atîta oboseală şi rătăcire peste mări . ca fiarele-n păduri. vremendelungă. fiu-i şi troienii au făcut slujba-nmormîntării. troienii s-au urcat iarăşi pe corăbii. unde Anhise . cum i-a zărit că se apropie.. Acum. troienii au trebuit să treacă pe lîngă Scila şi Caribda i0. A hohotit şi s-a-ndreptat spre adăpostul nalt de stînci. cînd părăsise acest ţărm neospitalier. rostogolin-du-se. a poruncit regina. l-au îngropat şi-au pus la cale multe jocuri. cînd să pornească iarăşi. duşmănoasa Hera. Scăpînd cu greu şi de-aceşti monştri. marele rege peste vînturi. în cîrcă. cele mai credincioase vînturi. Pe celelalte le pierduse . 269 Zeus prezice strălucirea Romei Şi i-a bătut furtuna asta pe bieţii călători. A deschis poarta de aramă şi vînturile au ţîşnit în lungi vîrtejuri peste mare. sosiţi tocmai din Troia depărtată. unde sălăşluiau ciclopii.Eol. Dă drumul vînturilor tale şi suflă straşnic peste mări . De l-ar fi întîlnit pe grec. bunul Anhise. L-au ai-s pe rug. Zile şi zile a durat furtuna fără de pereche. au plutit iarăşi mai departe. Au ocolit Trinacria şi-au lăsat ancoran alt port. numit Drepan. de cînd tot rătăceau pe mare. după atîţia ani de trudă. Moartea bătrînului Anhise Părăsind şi acest tărîm. au şi zărit 'naintea lor un ţărm întins şi nisipos. Nu mai aveau decît un pas. . unde-şi păstra. Poate de n-ar fi fost Enea. bietul. muntele care zvîrlea flăcări. ascunse bine. îngroziţi de Etna. Credeau că nu vor mai scăpa şi nu vor mai atinge ţărmul. neamul duşman. După ce şi-au jelit durerea. sfîrşin-du-se cu toate. Apoi.a închis ochii şi-a murit. cu mînie sporită ne-ncetat de Hera. care crescuse-n acest timp. li s-a ivit în faţă-un grec. Troienii se luptau din greu. I-a rugat în genunchi să-l ierte c-a fost duşmanul lor la Troia şi să-l salveze din tărîmul acesta înfricoşător. demnă deun soţ al Afroditei. chiar de Italia. uitat acolo de Ulise. Mult l-a mai plîns bietul Enea pe tatăl său. Dar Hera. ascuns. sprijinit într-un trunchi de pin. sapropie de Italia-. a şi . Enea. Tocmai se arăta pe munte şi fiorosul Polifem. Pînă atunci stătuse. Nu-i rămînea decît băiatul. cînd îl salvase din măcel. Aici a poposit Enea cu numai şapte corăbii. uriaşe..Purtaţi apoi de vînturi aspre. este pe Marea Tireniană. în goana lui. 268 Enea s-a înduplecat şi l-a luat pe corabie pe acest soţ al lui Ulise. purtîndu-l printre-ahei. Dar cînd s-a potolit furtuna. Acolo. . Erau pe coasta Africii. să mi-i dobori pe toţi de-a valma . troienii au ajuns prin locuri unde călcase şi Ulise. Italia era în faţă. şi-i atingeau ţărmul dorit. privind înmărmuriţi vulcanul. bine ascunşi într-o dumbravă. troienii. îşi amintea de acea noapte. lar fi-nghi-ţit într-o clipită.. şi-aşa să mi-i îneci în ape. Eol a ascultat pe soaţa celui ce stăpînea Olimpul şi poruncea întregii lumi.zburat către Eol. In zori. nu mai ştia de soarta lor. au stat troienii-o noapte-ntreagă. pierdea la rîndu-i pe părinte. Marea a început să geamă şi valurile au crescut. după draga-i soţie. avînd orbit singuru-i ochi de-mpunsătura arzătoare a îndrăzneţului Ulise. sosit din Troia. nici «nul n-ar mai fi scăpat de furia mare-a apelor. şi se făcuse-un flăcăiandru isteţ şi vesel şi voinic. uitat aici de-atîta timp. însuşi Enea fericea pe cei căzuţi în faţa Troiei.. încă îndureraţi. săpînd morminte mari de apă.

Numai Enea era trist. ce va avea hotar Oceanul şi aştri luminoşi din slavă. doar s-o mai zări ceva. pînă în ceasul cînd fecioara Ilia n. că din troieni o să se nască neamul puternic de romani. care-i conduci pe zei. zeul războiului. Ea îi va naşte lui doi gemeni. o preafrumoasă feniciană. fuseseră împinse-aici. a ascultat plin de răbdare pe dulcea zeiţă-a dragostei şi. Didona stăpînise Tirul. a pus la cale s-o ucidă. Războiul va fi ferecat. pe pămînt. învîrtejite de furtună. i-a răspuns Zeus. Atunci o 270 să se curme vrajba. Regină-aici era Didona. Aproape toate vasele. Şi-i va urma. Dar sfetnicul o învăţase să taie pielea-n fîşioare subţiri ca firele de aţă. mîngîind-o pe Afrodita. odată. El însuşi va deveni zeu. Astfel a spui măreţul Zeus. Sosiseră în Africa. sub romana pace augustă. toate cetăţile aheie vor fi atunci legaten lanţuri. . deopotrivă. gonit de vajnica furtună. în Cartagina Pe-această coastă a Africii se-ntemeiase de curînd un regat nou • Cartagina. feciorul său. Să nu ai teamă. surîzîndu-i. de Ares 13.O ! Zeus. va stăpîni Italia. în ajutorul lui 3nea. patria care şi-o doresc ? Tu mi-ai făgăduit. căci îşi pierduse-atîţia oameni. Pe-acest pămînt îşi zidea tocmai un nou oraş mîndra regină. Dintre ei. s-au strîns în braţe fericiţi şi-au chiuit pe malul mării. de pe malul mării. cînd ai simţit că te atinge. Neamul lui Hector va domni trei veacuri în Italia. Pe lume se va naşte Cezar. Romulus va fi acel ce-o să zidească Roma. vrednicul Enea. frumoasă Afrodita. Pigmalion. sfătuită de-un curtean. Didona-şi luase avuţia şi se urcase pe corăbii cu cîţiva prieteni credincioşi.O. cu care ea a-nconjurat o suprafaţă nespus de largă de pămînt. Fiul tău. Şi. suflarea morţii. Temîndu-se de Pigmalion. . îngheţată. se ruga ea. zeiţa mamă a lui Enea se dusese la tatăl zeilor. în lanţuri grele. Argosul. înaltă. tu. . cît este de bine să vieţuieşti. şi-a poruncit zeului Hermes15 să plece iute-n Africa 16. ca şi pe oameni. de la strălucitorul Iulus •care va-ntemeia imperiul. Didona-şi cumpărase-acolo pămînt pentru-o cetate nouă. cînd a sosit la ţărm Enea. în acest timp. dorind sa îi răpească tronul. va veni ceasul cînd romanii vor răzbuna neamul troian. Dar fratele ei. Şi-apoi. stăpînul din Olimp. Fîşiile le-a înnodat la capete şi a făcut un curmei lung. Va-ntemeia oraşe noi. Ftia. de ce înduri ca fiul meu şi cu troienii oropsiţi să nu-şi găsească. pe pămînt14. i-a atins buzele roşii şi frumoase cu mîna lui plină de har şi i-a făcut un semn să tacă. Enea a aflat acolo pe cei mai mulţi dintre troieni. la rîndul lui. doar. El se urcase pe o stîncă.Cîţi au ajuns însă acolo. Micena. numit Iuliu. spiţă troiană. cetatea-n veci nebiruită a zeului războiului. scăpaţi de groaznica furtună. va face legi. va fi-ndrăgită de un zeu. mîndra preoteasă. Ascaniu-Iulus 11. Legendele ne povestesc că ea ceruse unui rege din Africa să-i vîndă numai atît pămînt cît cuprindea pielea întinsă-a unui taur. să nu suspine în zadar. . ce-şi are tronul de aur pe Olimp. Cînd o să semplinească totul ? Zeus.Frumoasa mea.

nenumăratele-ntîmplări pe care le-au trăit troienii. nu mai gîndea să se pornească din nou către italia. Enea. neistovită. pe mări. Iară o sută de bărbaţi. A început atunci Enea să-şi depene. şi-a simţit inima cuprinsă de-un simţămînt tare ciudat. Iar dragostea şia aprins focul şi-n pieptul dîrz al lui Enea.Mai mult s-a minunat Enea.Cum ? Nu se luptă să-mplinească îndatorirea-i de troian ? A uitat de Hesperia ? Înlănţuit de o femeie. Nu mai trecea pe la corăbii. să zboare în Cartagina şi să-l trezească pe Enea din dragostea ce-l mistuia. Enea parcă îşi uitase de soţii săi. de unde le era strămoşul. Didona a orînduit ospeţe mari pentru Enea şi pentru ceilalţi călători. acoperite cu covoare din Iînă albă împletită cu firişoare de argint. Regina Didona se îndrăgosteşte de Enea In acest timp. de datorie. el se trudea să-nalţe ziduri puternice Cartaginei. mai că nu-i venea să creadă. argint şi aur. cum a fost arsă de-ahei Troia. Doreşti să-mi reîmprospătez durerile.Tu-mi ceri să povestesc. Şi-a poruncit fiului său Hermes. Şi ar fi vrut ca acea noapte. sub biciuirea asprei Hera. Ochii i s-au umplut de lacrimi. tu. plină de stele şi parfum. puneau pe mese amforele plinei cu vinuri purpurii. se îngrijeşte să zidească cetăţi străine ? a strigat. cu lira-n braţe. Aşa încît. ar fi ajuns în ţara sa. către Hesperia. Didona nu-şi dezlipea ochii de pe chipul feciorului dulcei zeiţe Afrodita. făcut din aur. Dar dragostea dintre ei doi. privind Didona necontenit pe călătorul sosit din Troia depărtată. Şi dintr-un colţ. cum vînturile şi răutatea zeiţei cea cu braţe albe i-a azvîrlit încoa şi-ncolo. cum şi-au făcut apoi corăbii troienii şi-au pornit de-acolo. Şi vor lupta şi mai tîrziu. însă vroiau să-ndeplinească poruncile destinului şi să ridice-o nouă Troia. regino. A povestit totul Enea. în Hesperia. Insă dorinţa ta-i poruncă. mai. De-aceea nu s-au lăsat pradă greutăţilor care-i loveau şi au luptat cu îndrăzneală. pe laviţe scumpe de lemn. . Au socotit că vor pieri. Cincizeci de roabe se grăbeau s-aducă-n coşuri bunătăţi. glăsuia dalba regină feniciană. cînd în Cartagina cea largă a zărit în basoreliefuri şi în picturi şi în statui înfăţişate întîmplări din marele război troian. . Faima eroilor troieni trecuse peste mări şi ţări. în zilele care-au urmat. care de care mai gustoase. Şi iacătă-ţi voi povesti cum Agamemnon. cel priceput la toate. sub mîngîierile Didonei. sînt prea mulţi ani de cînd cutreieri pe nesfîrşirea mărilor. Regina sta pe-un pat înalt. 271 fripturi şi prăjituri. pe care noi ne străduim să le uităm. Ci-nveşmîntat în haină scumpă. Apoi troienii-au fost poftiţi să se aşeze-n jurul mesei. să nu se mai sfîrşească-n veci. aflînd Didona că ei. şi mai ales Enea. Nu vrei să povesteşti acuma ce-ai pătimit şi ce mai speri ? Enea i-a răspuns Didonei : . tot robi şi ei. de purpură. abia-n-cepută-n acea noapte. cu Ulise şi cu Ahile cel cumplit au nimicit oraşul Troia. .O. s-anvolburat. Numai că din Olinţp veghea stăpînul cel cu braţ de fulger. din amintiri. acolo. 272 Ospăţul s-a jsfîrşit în zori. deştepta sunete duioase un cîntăreţ cu viers divin. în măreţele ei palate. văzînd pe Priam şi pe Hector şi pe alţi mulţi viteji de seamă căzuţi sub armele aheie.

a văzut focul rugilui. dar nu ştia ce poate fi.a fost prinsă de disperare. ce trebuie să stăpînească în ţara vechiului Dardan. şi-a poruncit troienilor să se gătească iar de drum. tată Poseidon ? Da-ndată a-nceput năvala de ape reci şi înspumate peste corăbiile troiene şi vuietul s-a înteţit. Şi a 273 18 cerut să se aprindă .cu o făclie . Se povesteşte că Didona . îmbrăcată în veşminte de sărbătoare. Ascaniu. Enea a orînduit. căci tu mi-ai fost nespus de dragă. Nu mai vedeau în zări nimica. Poseidon 17. feciorul tău. Vasul se legăna mai tare.. nori ameninţători deasupra. Pentru aceasta.. care trăieşte lîngă Cume. ca o umbră. Se împlinea un an din vremea cînd mai fuseseră pe-aici şi avuseseră mîhnirea să îl îngroape pe Anhise. întreceri şi serbări dînd premii mari : tauri şi arme.Nu plec de voia mea. i-a-mbrăţişat picioarele şi. du-i pe troieni.Hermes s-a dus şi l-a mustrat plin de asprime pe Enea. în ţinutul Laţium. urlete ce-i înfricoşau. Mai înainte vino însă în ţara neagră a lui Hades. ce-şi înălţa pala spre slavă . strigînd de groază şi mînie. şi-i vei învinge negreşit. . umilită. Enea a simţit stropi săraţi pe buze. . Pe rug a aşternut un pat..focul. jocuri. după datini. Doar hăuri negre lîngă vase. Astfel s-a scurs o zi şi-o noapte în luptă crîncenă cu marea.Feciorule.. biruitorilor în lupte. Lumea a început s-alerge pe uliţele pietruite.. Şi-a smuls din suflet moliciunea. creste de valuri vinete. Cartagina s-a zguduit aflînd că a murit regink.văzînd corăbiile troiene cum s-au îndepărtat de ţărm . şi i-a rostit poruncitor : . privea la ei cu ochii turburi. Nimic nu mă mai poate ţine. Unii l-au zărit pe zeu şi au strigat la el cu spaimă : . i-a dat răspuns fiul zeiţei care împrăştie iubirea. ploaie şi muget ca de fiare. Efidona s-a străpuns în piept. spre Italia. în visele fiului său. Şi chiar Enea. cu sabia lui Enea. Noua patrie a troienilor Privind încă în depărtare. s-a urcat pe-acest rug. de pe mare. tatăl eroului Enea. pentru această zăbovire pe ţărmurile Cartaginei. Mă vei găsi pe mine însumi nu în Tartar. înlăcrimată. vase de-aramă şi veşminte. Apoi. ţîşnind mereu din adîncimi. în cinstea bunului Anhise.. Ea. . jos. Didona îşi străpunge inima de mîhnire Insă Didona a aflat. către Cartagina. Şi nu am să te uit nicicînd . Tu nu mai plînge în zadar. ridicat din ape. Poseidon îşi vărsa mînia pentru pie-rirea fenicienei. Şi-abia cu greu au izbîndit s-ajungă în Trinacria iS. în timpul nopţii s-a ivit Anhise însuşi. Atunci Enea s-a trezit.De te nesocoteşti pe tine. n-ai dreptul să îl uiţi pe-Ascaniu. S-a îndreptat către corăbii. Cu gemete. Te vei lupta c-un neam sălbatic. la rugăminţile zeiţei cu braţe albe din Olimp. acolo. din tokte patru părţi. clarvăzătoarea prorocită. Didona. A poruncit io-bilor ei să îi clădească-un rug înalt.. ce rămăsese-n casa ei.Ce pregăteşti. ci în Cîmpiile-Elizee.. căci îşi va pierde zilele. Şi ca sajungi pînă la mine. degrabă. însă eu am o datorie faţă de neamul meu troian şi de feciorul meu. Vîntul îi biciuia obrajii. l-a rugat să nu cumva s-o părăsească. te va călăuzi sibila. sub pămînt.

cînd au fost biruiţi titanii. Războinicul se numea Turnus. Cîinele Cerber a mîncat din prăjiturile sibilei. bunul Anhise. Acolo a aflat crenguţa. Şi-a adunat în pripă oastea şi s-a călătorit spre Laţium. Stăpîn în Laţium era regele cel bătrîn Latinus21. de mult. N-a trecut de'cît puţin timp şi. văzîndu-şi noua patrie ! Pe Cîmpiile-Elizee în Cume au căutat troienii lăcaşul sacru-al lui Apolo. să-şi vadă tatăl. în Infern. deşi. Acest Latinus mai avea şi o copilă. A pus doi oameni să adune pe toţi troienii cît mai grabnic. uşoare. o prăjitură. au poposit între-Ardeea şi Ostia. ca s-o dea cîinelui Cerber. să zboare lin deasupra lui şi să-i călăuzească mersul pînă-n dumbrava neştiută.274 I Umbra părintelui Anhise s-a risipit apoi ca fumul. Acolo vieţuia pe-atunci o prorocită. după voinţa zeilor. să-ntemeieze ţara Troadei cea bogată. toată-nlăcrimată şi nu a vrut să-i dea iertare. Erau şi toţi vrtejiiahei. ce avea frunzele de aur. precum îl învăţase Anhise. sibila l-a condus pe fiul zeiţei dragostei la Hades. care-n acest timp îi pregătise din făină. pe ţărmul mării. prin codri. Aici i-a găsit pe eroii ucişi în luptele grozave purtate zece ani la Troia.. plutind de-a lungul coastelor.. . De-aici pornise altă dată Dardan. Iar tatăl său i-a prevestit viitorul.. de mult. chiar pe pămîntul strămoşesc. adică în Laurenţium23. acolo unde se înălţa cetatea regelui Latinus. N-ar fi găsit această creangă Enea-n veci de veci. şi-a adus-o sibilei. îl adormea. a rupt-o iute . Latinus se trăgea din spiţa zeului Cronos22. Era-n Cîm-pule-Ehzee. Regele o făgăduise pe fata sa unui războinic stăpînitor peste rutuli. cu numele de Deifoba. Acuma sentorcea urmaşul. şi-ai săltat ancorele grele. bunul Enea o mai striga. Ce-au chiuit !L Ce-au mai cîntat !. prin somn. Şi ce-au danţat pe coasta mării. călăuzit tot de sibilă. boabe de mac şi stropi de miere. A-ntîlnit-o şi pe Didona. Dar a cerut să i s-aducă mai înainte o crenguţă.. mîhnită. Enea i-a cerut iertare c-a părăsit-o din porunca lui Zeus cel ne-ndu-plecat. Dar ea şi-a-ntors încolo capul. o sibilă. însă zeiţa Afrodita a trimis nişte porumbiţe albe ca laptele.' Era din neamul lui Danae. care avea un oraş mare. Ea a făgăduit să-l ducă pe fiul mîndrei Afrodita pînă-n Infern. ocrotiţi de Aîrodita. 275 18 Pe urmă l-a aflat Enea pe tatăl său. troienii au ajuns la Cume w. Dar umbra nu s-a mai întors. fiindcă era ascunsă bine întrun desiş de nepătruns. Enea şi cu soţii săi. ei au putut să intre lesne în Infern. pornind către Italia. Războiul iscat clin pricina Lavinf Aflînd cele ce-i prevestise părintele său preaiubit. Dulceaţa-l atrăgea pe Cerber. în schimb. Macul. şi. Pe o cărare misterioasă. de-olimpieni. prin gura unei peşteri negre. lîngă Cume. adormind. pe punţile corăbiilor . dintr-un stejar al zeilor. numit şi pînă azi : Ardeea. Enea s-a trezit din somn. spre Asia. pe Lavinia. strămoşul lui Enea. o mai ruga să-ntîrzie încă o clipă şi să-i dea sfaturi înţelepte. pi urmaşii lui si gloria cetăţii Roma 20. Enea s-a înapoiat. doborît.

Evandru. şi-a-mbrăţişat-o pe vestală 27. unchiul Iliei. Intre aceştia. noului rege. Din fericire. în Alba Longa. numit de-aceea Alba Longa 26. mai mulţi vecini. preoteasă. unde Enea dispăruse. Enea era sprijinit de-un alt rege bătrîn. c-a devenit la rîndu-i zeu. pe ţărmul fluviului Numiciu. Enea a pierit în slăvi. Cu ajutorul Afroditei şi al lui Zeus olimpianul. regele Cerei. In amintirea şi spre cinstea acestui zeu strămoş. fiul lui Enea.colină zisă Palatinul . a părăsit apoi Laurenţium şi a clădit un oraş nou. cei mai de seamă-au fost Mezenţiu.Solii troianului Enea. fiul lui Her-mes cel şiret. însă în noaptea ce-a urmat. întemeierea Romei . Ilia a născut doi fii. prin voinţa lui divină. prinţul Amuliu a trimis-o în templul Hes-tiei. nevătămaţi. Palatină. Amuliu. Şi fiindcă Numitor avea şi o copilă : Ilia. Acest Evandru-ntemeiase pe malul stîng al Tibrului. pe cei doi fraţi numiţi de mamă. Latinus i-a primit pe soli cu bunătate şi cu cinste. şi-a urmat regelui Latinus. treizeci la număr. s-a învoit să-i dea ca soaţă eroului sosit din Troia. şi-au hotărît să i se-nchine "sub numele de Indigetul. Enea s-a înfăţişat fiului său. feciorul lui Enea. haina regească şi alte daruri preţioase.. în marea grotă Lupercal28. Dar zeul Ares a pîndit-o pe Ilia cînd a venit pe malurile Tibrului şi-a adormit sub un eopac. Şi apoi s-a urcat pe tron. purtînd pe el încă armura şi-n mîini o sabie şi-o lance. El a domnit numai trei ani. de Ilia : Remus şi Romulus. Lavinia. Amata cea cu păr cărunt. Rege atunci a fost ales feciorul său Iulus-Ascaniu.. la poalele unei coline . Numai că Zeus tot veghea să se-mplinească hotărîrea ce-o prevestise Afroditei. cu ziduri albe. Pe el însă l-a doborît fratele său. care crescuse pe colina încîntătoare. s-a necăjit căşi calcă vorba faţă de Turnus şi rutuli. ce le purta cu el Enea. mereu. foarte întins. rîul s-a revărsat pe 278 ţărm ducînd cu el. pe cînd pornise o furtună. Şi. aflînd despre prorociri. De-aicea s-a iscat şi sfada. Iar după Iulus au domnit alţi doisprezece regi mai mici. Şi într-o altă bătălie. după poruncile lui Ares.cetatea sa Palanţium 25. pîn-s-a stins şi Iulus. trimişi la regele Latinus. Enea s-a căsătorit cu frumoasa Lavinia . Atunci s-a coborît. troienii i-au ridicat şi un sanctuar pe ţărmul fluviului Numiciu.Şi anii au trecut pe urmă. pocalul lui. Enea şi-a învins duşmanii. din Troia nimicită-n flăcări. pe tronul său din Laţium. o fată care se lupta neînfricată cu bărbaţii. Turnus a început războiul 2 Şi s-au bătut fără cruţare. Şi valurile i-au lăsat la poalele unui smochin. . Turnus avea şi el aliaţi. şi Cămila. înconjurat de fulgere şi trăsnete nimicitoare. gonind pe calul ei ca vîntul. Turnus a fost răpus în luptă. pe fiica lui. soaţa bătrînului Latinus. neîmblînzita Hera. găsind copiii. El s-a-nvoit. Numitor. Fiind preoteasă navea dreptul să se mărite niciodată şi deci nu putea avea fii. Şi. cu toate că-i stătea-mpotrivă. a poruncit ca fraţii gemeni să fie aruncaţi în Tibru. i-au dus în dar sceptrul lui Priam. prinţul Amuliu. însă regina. ca Zeus. o lupoaică. Iulus. i-a hrănit. Şi l-a vestit pe fiul său că Zeus l-a urcat în slăvi. 276 înţrj-o regiune păduroasă.

în bună parte cu elemente preluate însă de la elini. în locul unde îi hrănise fiara pe fiii crudului zeu Ares şi ai sărmanei Ilia29. Afrodita-Venus. care a trăit şi a creat în aşa-numitul „secol de aur". eroul Enea se supune soartei şi caută să-i îndeplinească hotărîrile neclintite. aşa cum îi poruncesc zeii. prin Deu-cation şi Pira. 2. prin contopirea cărora şi-a realizat dealtfel însuşi Vergiliu grandioasa lui epopee „Eneida". Crescînd. Hesperia înseamnă ţara din asfinţit. romanii se socoteau descendenţi direcţi din cea dinţii dinastie de zei. L-au doborît. Faptele săvîrşite de supravieţuitorii din Troia au fost cîntate de poetul latin Vergiliu. Deşi sînt puternici. din Prometeu. Sîntem îndreptăţiţi şi mai mult la această păstrare a unităţii. eroi şi acţiuni cunoscute de noi din capitolele anterioare ale „Legendelor Olimpului". îndeplinirea datoriei sau dragostea caldă faţă de popor. oraşul închinat lui Ares. amîndoi apoteozaţi şi preschimbaţi în zei romani. Romei antice. ei nu se străduiesc să înfrunte soarta şi să-i calce voinţa. . nu a putut să se sustragă concepţiei aristocraţilor. vor s-o îndeplinească. după legendă. 5. nu din Elada. Hestia-Vesta la romani . eroii nu sînt ca aceia ai lui Homer. Romulus şi-a mutat aici poporul său din Alba Longa. 279 4. 3. cum ar fi mila faţă de cei în suferinţă.folosim tot numirile greceşti ale zeilor. ar fi fost de origine din Italia. în versurile „Eneidei". şi această legendă romană. 8. în cîntecele sale. Pe baza legendelor romane. atunci cînd este împotriva lor. Aceşti eroi îşi transmiteau. prelucrată de poetul Vergiliu. în timpul lui August. Vergiliu a creat o mare epopee : „Eneida".deşi are ca temei epopeea romană a lui Vergiliu . slăvind eroii care au pus temeliile. Atunci şi-a înstrunat Vergiliu lira lui măiastră să cînte. Penaţii sau larii erau zeii particulari ai fiecărei cetăţi şi chiar ai fiecărei familii. a căminului. care se scursese în apa mării. Mai trebuie adăugat că în poema epică a lui Vergiliu : „Eneida". creîndu-şi epopeea. Facem acest lucru pentru a păstra unitatea firească a lucrării şi a face legătura directă între miturile şi legendele eline . care se trăgeau. deci de origine mai bună decît elinii. mesajul lor către urmaşi de a păstra gloria străbună şi de-a o creşte prin virtuţi. prin Enea. Se simte astfel diferenţa dintre legendele elinilor. Acesta. 6. Fatum era zeul destinului la romani. El a pus temelia Romei pe Palatin. în acest fel credea poetul Vergiliu că poporul roman poate contribui din plin la dezvoltarea grandioasă a unei noi civilizaţii. după poruncile Cezarului. In povestirea aceasta . ei s-au luptat cu Amuliu. zeul războiului cel crunt 30. fiul ei. Astfel justificau faptul că troienii scăpaţi din măcel s-au stabilit în La-ţium şi au întemeiat cetatea Roma. după nenumăratele războaie crîncene. cînd pacea fusese statornicită. Dimpotrivă. acela care venise întîiul din Europa în Asia şi pusese bazele Troici. întrucît epopeea lui Vergiliu se referă la zei.şi cele italice. şi-n locul lui s-a urcat Romulus pe tron. Note 1. Romanii susţineau că Dardan. De aceea. triumful poporului roman ajuns pe culmile puterii şi pretinsul lui drept la supremaţia politică şi economică în Medite-rana.zeiţa ocrotitoare a focului sacru. August. fiindcă zeiţa se născuse din sîngele lui JJranus.homerice . Şi. era socotită drept strămoaşa romanilor. referindu-se de fapt la Italia. 7. Din neamul lui şi-al lui Enea s-au tras apoi şi Iuliu Cezar şi fiu-i adoptiv. Aceasta e povestea Romei.Un păstor i-a aflat pe gemeni şi i-a luat în coliba lui. în care stăruie în bună măsură spiritul popular.

Se ştie doar că O ctavian-August ceruse încă din timpul vieţii să i se facă un templu şi să fie adorat ca zeu. probabil după dorinţa împăratului August.. „Scila-i pe dreapta.L. 14. unde domnise Diomede .P. la romani. în sfîrşit. Vergiliu ne cîntă această întîlnire în „Eneida" . se hotăra de soartă.. mai ales. cînd o răpise pe Elena. Marte. să se răzbune pe ahei. Deci. şi-ncolo-i balenă la trup uriaşă. ci în primul rînd pentru că salvase cîteva cete de troieni şi urmărea să înfiinţeze în Hesperia . Murăşanu. toate acele locuri. avea dreptul să stăpînească tot pâmîntul. Este vorba de coasta Africii de Nord. Numit Mercur de romani. fecioară cu piept ce încîntă Pîn'la mijloc. sau dinastia de Cezari." • Vergiliu : „Eneida". Această imaginară povestire era cîntată de Vergiliu. Acest răspuns este celebru. în epopeea lui. 15. Moştenitorii lui Enea : Iulii. 20. Scila în tainică hrubă se-nchide şi capu-şi aruncă Din ascunziş şi atrage spre stînci plutitoarele vase. Este Cezar şi spiţa întreagă A lui Iul. Chip omenesc are dînsa. că el. lovind şi aştrii cu unda-i în spumă. la romani. 16.. 1950. Cu ajutorul acestei aşa-zise prevestiri. în româneşte de D. şi-n primul rînd însuşi Octavian-August. „ . Numele fiului lui Enea : Ascaniu sau Iulus. care era neam de zei şi viitor zeu. se înrudea cu Afrodita şi cu cel dinţii zeu. Şi.Fatum i-a hotărît lui August să "ntemeieze un imperiu. acela care-i condusese pe ahei la Troia. 13. socotind că el justifica pe deplin pretenţiile de stăpînire asupra întregii lumi de atunci şi.. Care de trei ori înghite-n adîncul gîtlej al genunii Valuri ce nu au sfîrşit şi de-a rîndul din nou către ceruri Ţi le azvîrle. alături de Hector. ale cărui graniţe să fie marginile lumii. atît de drag inimilor imperiale. Ea se mai numeşte în legendă şi Reea-Silvia.Italia . pretindeau că soarta şi zeii olimpieni au hotărît ca ei. unde văzuse lumina zilei cel mai puternic dintre ahei : Ahile.. Pe Ungă Neapole de astăzi. ÎS. ce-o purcede sub larga tărie albastră. ţinutul păduros.o nouă Troie. urmaşii vechilor troieni..S. pe romani. După cum.. dat de Zeus-Jupiter. tot prin Enea. 19. la stînga Caribda cea neîmpăcată. împăraţii romani îl invocau adeseori.9. care-i ocrotea pe călătorii de la Troia. Vergiliu. Cezar-Octavian August dovedea că e din neamul lui Enea. romanii. Numele preotesei Ilia aminteşte de asemeni llionul. Imperiiu-i. Vranus. care-i dăduseră pe eroii biruitori la Troia. acesta-i ce-auzi că promis ţi-i.A. cel cw braţ de fier. . 12. Sicilia. Prin acest închipuit răspuns. 281 Cezar August mlădiţă de zeu . adică splendida Micenă. sau fiindcă era ginerele lui Priam şi luptase cu vitejie împotriva aheilor. 17. 10. adesea. ne cîntă plin de măreţie imaginarul răspuns dat de ZeusJupiter zeiţei Afrodita-Venus. Prin Enea se înrudea cu Dardan. şi dura-va el însuşi Veacul de aur în Latiu. August.Ochii îndreaptă-i acuma încoace : priveşte-ţi tu neamul Şi pe ai tăi. venea de la llvs . Hera-Junona îl duşmăneşte atît de mult pe Enea. deci de puterile supreme. soarta . 280 11.adică cel din Ilion Troia.. Neptun. Iată bărbatul. fiul lui Zeus-Jupiter.. Ftia. peste Elada. Să cucerească şi întregul Argos. nu numai fiindcă îl însoţise pe Paris la Sparta. E. ocupînd chiar oraşul vestitului rege Agamemnon.

se va-ntinde. fiind doborît de olimpieni. la freamătul valurilor mării înfuriate. Vupă cit se pare. care se sparg mugind de ţărm. se arată că războiul a fost iscat de gelozia lui Turnus. pînă în ţinuturile noastre. Pe malul sting al Ti-brului. înfăţi-şînd pe zeul AresMarte. Poetul îndeplinea astfel dorinţele stâpînului său Cezar-Octavian August. 22. a popoarelor ţinute în lanţurile Ramei. în loc de a se povesti că oastea cutezătorului Enea a năpădit cu armele ţinutul Laţium. de bază a fost dată de un bronz turnat in secolul al V-lea înaintea erei noastre. unde neîntinata vestală doarme . are pentru noi o deosebita însemnătate. o pace aspră. a căror variaţie îşi află corespondentul în nesfîrşita gamă de sentimente pe care o trezesc în sufletul nostru ?. Să fie adică veşnic o „Pax romana" sau „Pax Augusta". nu din lăcomia regilor ahei şi din dorinţa lor de a stâpîni oraşul Troia. . ci ca o urmare a răpirii frumoasei Elena. a plebeilor sau a ţăranilor aflaţi în depărtatele provincii ale imperiului. 27. la huietul vijeliei care în-covoaie copacii. dar cu respect faţă de zei. Alba Longa a fost cuprins de Roma. Imaginea. Aici. 25. dealtfel. 24.. Pe Palatin se ridicase. arătînd că el avusese loc.. cînd se coboară la preoteasa Ilia. 30 Legenda aceasta. s-au găsit urme omeneşti cam de la începutul celui dintîi mileniu al erei noastre. Ca să nu râmînă mai prejos. orînduită de la Roma de împărat şi de aristocraţi. la zigzagurile roşii ale trăsnetului şi la lumina orbitoare a fulgerului ? Se găseşte o inimă omenească în stare să rămînă de piatră în faţa acestor măreţe fenomene ale naturii. se celebrau pe vremuri strălucitoarele serbări lupercalii. reprezentantul aristocraţiei. în muzeul din Cracovia se găseşte o splendidă camee antică. în sanctuarul Lupercal. legenda romană are un conţinut asemănător. şi sanctuarul numit Lupercal. 28. care voiau să împiedice orice răscoală populară : a sclavilor. De la el a venit numele de latini. 23. un luptător neobosit. asupritoare. afară încolo De-ale soarelui căi şi pe unde de cer purtătorul Atlas roteşte cu umăru-i bolta-n podoabă de aştri.pe malul rîului Tibru. i s-au adăugat mai tîrziu 282 cei doi gemeni. Roma Quadrată din legendă. STUDIU Există oare vreun om care să rămînă indiferent la adierea mîn-gîietoare a vîntului primăvăratic. de asemenea. Prin ea putem să apropiem „Legendele OlimpuUi" chiar de hotarele istoriei poporului român. al stăpînilor de sclavi. Legendele eline înnobilează războiul Troiei. 29. prin care urmaşii lui August îşi legitimau închipuitul drept de a cotropi orice teritoriu străin. Aici se vor clădi cele mai mari şi mai strălucitoare palate ale oraşului. Căci prin Enea.. Adică cetatea laurilor sau a gloriei. legenda are un pic de adevăr. după tradiţiile romane." Enea este numit în versurile lui Vergiliu drept „cel pios". .ca să o îmbrăţişeze. conduse de împăratul Traian. care sug lacomi laptele hrănitor al mamei adoptive. se refugiase în Laţium. Scena aceasta a hrănirii celor doi gemeni de către lupoaică era însăşi emblema Romei. în amintirea acestei întîmplări. pe colina Palatină.Dincolo de zodiac. ca să-l ia în stăpinire. Vergiliu arăta cum doreau împăratul şi aristocraţii să fie îndeobşte un supus cetăţean roman. care cuprindea numai pe lupoaică. Zeul Cronos sau Saturn.. Pe temeiul său au pătruns ostile romane. 26. Acestui bronz. 21. Pe colina Palatină or să se înalţe primele ziduri ale Romei.

chipuri omeneşti. în . soţia lui Poseidon . înainte de Apolo. forţele naturii au luat chipul unor animale. oamenii au început să cunoască natura. fiicele lui Nereu . Astfel. concepţiile grecilor despre divinităţi.. De pildăr un mit spunea că zeiţa Afrodita se născuse din sîngele lui Uranus. s-a căsătorit cu Peleu. Afrodita este fiica lui Zeus şi a Dionei. de la zeităţi închipuite sub forma unor obiecte neînsufleţite şi pînă la zeii din Olimp. In concepţia vechilor greci. căzut în valurile mării. Miturile Olimpului. Triton. faimosul erou. să-i înţeleagă unele fenomene. de pe vremea lui Pericle. Dacă ne gîndim cît de variate sînt fenomenele naturii şi aspectele lor şi dacă ţinem seama că pentru grecii vechi fiecare fenomen şi aspect al naturii a dus la crearea mai multor zeităţi. zeul iubirii. au fost create într-o epocă de umanizare a concepţiilor despre natură. De pildă. adică miturile care se povestesc despre zeii care locuiau în Olimp. mai întîi prin faptul că la crearea nenumăratelor figuri de zei. era închipuită de o piatră necioplită. a creat figurile mitice ale zeilor. o altă divinitate a mării . în Beoţia. Ares era zeul războiului. Nereu. Aşadar. încetul cu încetul. în oraşul Thespiae. La început. împărăţia morţilor o conducea Hades etc. forţa atribuită mai tîrziu zeului Eros. Poseidon era socotit şi numit „protector de familie" şi „tată". în imaginaţia grecilor mai locuiau : Amfitrita. Apoi. Dar imaginaţia omului primitiv. aducîndu-le fericire sau nenorocire.Astăzi cunoaştem forţele naturii şi puterea lor nu ne mai în-spăimîntă. fiul lui Poseidon . un muritor. pe cînd la Homer el stăpîneşte peste ape. ca forţe ale naturii. şiau închipuit aceste forţe sub forma unor obiecte neînsufleţite. Mitologia grecilor este extrem de bogată. pe cînd la Sparta zeiţa apărea. atribuindu-le toate fenomenele pe care nu şi le putea explica. ale cărui fapte sînt cîn-tate în Iliada. înainte de Homer. dintre care aceea a grecilor se remarcă prin marea bogăţie şi frumuseţe a miturilor. numite fetişuri. atunci ne dăm seama de unde provine bogăţia mitologiei greceşti. grecii. în Siciomia... trona un zeu cu chip de lup. Nereidele. iar din căsătoria lor s-a născut Ahile. ci se amestecau în viaţa lor. Uneori zeii se căsătoreau cu muritoare şi invers : zeiţa Tetis. Astfel s-au plăsmuit mitologiile popoarelor antice. Tetis. au făcut un drum lung. zeii nu trăiau izolaţi de muritori. divinitate a mării. care se deosebeau de oameni numai prin putere şi nemurire. La Delfi. dirijîndu-le sau împiedicîndu-le acţiunile. Hermes era 284 protectorul negustorilor. în viaţa zeilor se reflectă multe din fenomenele vieţii sociale a grecilor. în special pietre şi lemne. au pus stăpîn peste întinsele ape pe Poseidon. Dar cauza principală a mulţimii miturilor o constituie însăşi multitudinea fenomenelor naturii şi a diferitelor aspecte ale acestor fenomene. De aceea. Dar în mare. a contribuit imaginaţia multor generaţii şi a multor oameni de talent. eroi etc. în imaginaţia grecilor. de relativă linişte şi înseninare a sufletului grec în faţa covîrşitoarelor forţe ale naturii. şi atunci forţele ei covîrşitoare au luat. în timp ce la Homer. La constituirea acestui panteon olimpic a contribuit imaginaţia multor oameni şi a multor generaţii din diferite regiuni locuite de greci. zeiţa Hera proteja căsnicia. în lipsa unei raţiuni pătrunzătoare. semizei. Luînd ca pildă marea. fiul lui Poseidon sau al lui Nereu etc. Afrodita era socotită protectoarea lăuzelor. Acest fapt a făcut ca despre acelaşi zeu să se povestească lucruri diferite şi deci zeul să apară în chipuri diferite. observăm să străbunii îndepărtaţi ai grecilor.

El a făcut acest lucru pe de o parte din dorinţa vădită de a lega. poetul care a încercat să facă o „istorie". diferitele mituri între ele. despre zeii Olimpului se povesteau mituri plăsmuite în vremuri şi în regiuni diferite şi reflectînd concepţii felurite. înarmată. care se povestesc despre acelaşi zeu. pe Hesiod. Pentru autorul cărţii de faţă se puneau. pe de alta. cum îl numeşte K. Marx . Aşa cum am arătat. cu Haosul. în legendele Olimpului se reflectau realităţi sociale şi politice de pe vremea cînd trăiau autorii miturilor. Cronos etc. oricine voieşte să scrie o mitologie a grecilor. printrun fir logico-cro-nologic. precum şi motivarea psihologică şi logică a faptelor închipuite. Ea avea să reflecteze. de pe vremea cînd au fost plăsmuite aceste mituri. ci a ales pe cele mai importante în legătură cu zeii cei mari ai Olimpului şi. După cum se vede şi din tabla de materii.n. Aici autorul a urmat. înainte de ei. oricît de variate ar fi fost. deci. haos provocat de nenumă236 . mai ales. astăzi..valoarea unui simbol al luptei pentru smulgerea şi stăpînirea tainelor naturii. Hesiod a fost determinat să scrie Teogonia. şefi de triburi. în secolele XIV. „naşterea zeilor". Prelucrarea miturilor zeilor olimpici de către poeţi a dus şi la diversificarea chipurilor sub care apăreau diferiţi zei. stăpîneau puternicii basilei. mai multe întrebări : cum va proceda cu diferitele variante ale miturilor ? Le va expune pe toate sau numai pe unele ? Care va fi criteriul alegerii. sau Gheea. întrebarea. Geea. Poeţii caie au urmat după Homer au prelucrat miturile în lumina concepţiilor filozofice şi religioase ale vremii lor. împotriva forţelor naturale şi sociale pe care zeii le închipuiau în fantezia celor vechi. din epoci diferite. şi însemnătatea acordată fiecărui zeu. de haosul care domnea în mitologie. pentru progres. dacă va face o selecţie ? Cum vor apărea zeii Olimpului în lumina miturilor alese ? In cele ce urmează. în prima parte a acestui volum.e. era aceea a ordinii cronologice. Dar. autorul nu şi-a propus să dea absolut toate miturile Olimpului.imaginaţia grecilor. Zeus trona în Olimp aşa cum la Tirint şi Micena. două centre importante din Grecia. de la început. Olimpul homeric n-a rămas încremenit. desigur. în general. 285 De aceea.X î. profesorul şi scriitorul Alexandru Mitru ne prezintă miturile despre zeii olimpici. contribuind astfel la îmbogăţirea tezarului mitologic grec. pentru a-i da lui Prometeu . atît cît este cu putinţă. care şi aşa era extrem de bogat. Uranus. Aceste exemple sînt îndeajuns spre a înlesni o reprezentare cît mai clară despre bogăţia de mituri care se povesteau despre zeii din Olimp. Olimpul homeric nu este altceva. de o deosebită însemnătate. încercăm să arătăm cum a înţeles autorul să rezolve aceste probleme. se găseşte de la început în faţa mai multor mituri. povestite de mituri. dar mai ales din titlurile şi subtitlurile lucrării. în toate amănuntele lui. Este însă vrednic de subliniat faptul că Alexandru Mitru a dat o deosebită importanţă mitului prometeic. ca să zicem aşa.„cel mai nobil sfînt şi martir din calendarul filozofic". Cele_expuse mai sus ne explică de ce. odată instituit. care se punea după alegerea miturilor de expus. decît o reflectare a vieţii sociale şi politice a grecilor. a zeilor. De pildă.

deoarece. pentru a explica în acest fel apariţia omului. vom da un singur exemplu. zeiţa Afrodita ne apare însă într-o postură şi mai puţin potrivită cu măreţia unei zeiţe. în general.ratele mituri contradictorii. Nu toate mitologiile procedează aşa. şi ca orice mitograf. îi zise. ca şi Hesiod." Iată dar pe Afrodita. zeiţa frumuseţii. Murnu). „dătătoare de viaţă". Deci. In cartea a VUI-a a Odiseei. de pildă. în lumina pe care o crede cea mai potrivită. în alt fel. în care a prins-o alături de Ares. Afrodita zîmbea prietenos poetei şi o încuraja. Ajun-gînd pe pămînt. în imaginaţia grecilor. după stabilirea domniei lui Zeus în Olimp. conducîndu-se. aşa cum am spus. Pentru a ilustra chipul cum a înţeles să rezolve această problemă autorul „Legendelor Olimpului". (trad. în Iliada. ba chiar rănită • Cîntul V.419 şi urm. aşa cum. Afrodita este rănită de muritorul Diomede şi nevoită să se urce în Olimp. Aici Zeus o cheamă la sine : „Fata mea. iar mitografii greci care au scris după Hesiod s-au găsit în faţa aceleiaşi puzderii de mituri contradictorii. . 287 de un muritor. Haosul în mitologie n-a încetat după apariţia Teogoniei. înainte de Zeus. mîngîind-o. Dar este mai bine cum a procedat Alexandru Mitru. esenţialul îl constituie conţinutul lor. făcînd o plasă de aur invizibilă. Armele şi bătălia sînt date lui Ares şi Palas. Totul se petrece ca în familia unui basileu din Ti-rint sau Micena. „cu tronul zugrăvit în multe culori". Eros este stăpînul inimii zeilor şi oamenilor. Autorul „Legendelor Olimpului" a împletit evenimentele mitologice din Olimp cu cele petrecute pe pămînt. Grija ta fie mereu legăturile dragi ale nunţii . şi anume acela al zeiţei Afrodita. . Pentru poetul roman Lucreţiu. Lucrul este cu atît mai important cu cît. căci. a introdus mitul lui Prometeu. în hazul tuturor zeilor. Zeiţa este dusă pe pămînt într-o teleagă trasă de vrăbiuţe. pentru mitograful modern se pune foarte stringent problema alegerii variantelor care să înfăţişeze zeul. mai ales. la Hesiod. zeii s-au născut ca şi oamenii. se ajunge la inadvertenţe. Problema esenţială care se punea era aceea ca un zeu să nu apară pe scenă mai înainte de a fi creat. atît în ceea ce priveşte faptele zeilor. ceea ce corespunde de fapt ordinei închipuirilor pe care le-au avut grecii despre lume şi viaţă şi luptei duse de oameni pentru eliberarea de tot soiul de suferinţe materiale şi morale. Într-adevăr. Afrodita este numită „nemuritoare". Poetul povesteşte cum Hefaistos a pedepsit-o pe zeiţă. după cum am mai spus. cît. sau eroul respectiv. în ceea ce priveşte momentul apariţiei lor în lume. autorul român vorbeşte despre titani şi despre monştri. după Hesiod. „fiică a iui Zeus". fără să-şi dea seama că nu este în stare să le poarte. care sălăşluieşte în „palatul de aur al tatălui său". diferitele variante ale aceluiaşi mit prezintă personajul mitologic despre care este vorba în lumini diferite. Vers. amesteeîndu-se în lupte. G. A dat-o. Tocmai de aceea Alexandru Mitru a procedat cu multă atenţie şi logică atunci cînd. sau zeiţa. războiul nu te priveşte pe tine . operă a mîinilor lui Prometeu. pe care-l socotim cel mai caracteristic. Alexandru Mitru a trebuit să dea o ordine cronologică miturilor. cînd zeii şi oamenii nici nu existau. Aşadar. dar introducînd şi unele elemente personale. prin care iau fiinţă toate vieţuitoarele de pe pămînt. Afrodita-Venus este : „Născătoare a Eneizilor". Oricît ele importantă ar fi problema cronologiei miturilor. Altă coardă vibrează într-o odă adresată zeiţei de poeta Safo şi în altă lumină ne apare Afrodita.

De rerum natura (Despre natura lucrurilor). Vergiliu. şi anume G. N. în sfîrşit. Hefaistos. naşterea ei din spuma mării. la Afrodita prezentată de autorul „Legendelor Olimpului"." Urmează un fragment din imnul poetului Lucreţiu. sub pana poetului Lucreţiu. ea se duce la Jupiter şi. 52. Lucreţiu. şi ale muritorilor.pra lumii întregi" . însoţitoarele. printr-un exemplu cît mai concludent. în esenţă. Alexandru Mitru vorbeşte mai întîi despre naşterea zeiţei Afrodita din spuma mării. La Vergiliu. în acest fel. Kun. S-a însoţit cu zeul faur. spre deosebire de cei doi autori. Alexandru Mitru. dintre care Kun nu menţionează întîmplarea Afrodita-Ares. Afrodita n-ar trebui să se amestece în bătăliile sîngeroase. Afrodita-Venus a căpătat. Mulţi dintre olimpienii falnici au şi cerut-o de soţie. veşmintele. felul cum a . autorul o consideră „zeiţă a frumuseţii.. rodită de picătura de sînge căzută din rana lui Uranus. Avînd în vedere că această „mitologie" se adresează în primul rînd şcolarilor. modest. cu ochii în lacrimi. o măreţie pe care nici pe departe nu o avea la Homer. pag. ale zeilor. îl roagă să înceteze prigoana împotriva fiului ei. autorul român încearcă să împace măreţia Afroditei-Venus lucreţiene cu versiunea burlescă din Odiseea. trece imediat la descrierea chipului şi a gătelii zeiţei şi la primirea ei în Olimp : „Cînd au văzut-o pe Afrodita intrînd cu pasul legănat în fastuosul lor Olimp. Ea sădeşte dragostea în inimile tuturor . Dragostea îmblînzeşte firea şi duce focul vieţii întruna mai departe. iar Lisseanu reproduce. Autorul continuă să arate puterea pe care o are zeiţa asupra fiarelor. Kun începe prezentarea zeiţei prin următoarele fraze : „Răsfăţată şi zburdalnică. a iubirii şi prosperităţii. autorul „Legendelor Olimpului" a rezolvat problema în chipul cel mai potrivit. cel priceput. de felul în care este înfăţişată Afrodita-Venus la Homer. în acest fel. Prin această putere ea domneşte asu. logic. Am dat fragmente din textele pe care le-a avut autorul „Legendelor Olimpului" la îndemînă. spre a ilustra. zeii s-au ridicat cu toţii năuci de-atîta frumuseţe şi graţie şi gingăşie. apoi autorul povesteşte scena prinderii zeiţei Afrodita în plasa nevăzută de către soţul ei Hefaistos. Iată cîteva exemple. I 1 şi urm Mitologia greco-romană. pentru ca să ajungă apoi la Pigmalion. I. autorul „Legendelor Olimpului". harnic. însă schilod. A. dar Moira hotărîse altfel. dar începuse s-o capete la Safo. 243. Trecînd. Împărăţia ei se întinde peste ceriu şi peste pămînt. osîndind netrebnicia înşelătorului Ares. Afrodita-Venus este preocupată de măreţia Romei. Popa-Lisseanu şi N. Cea mai frumoasă-ntre zeiţe a avut parte de bărbatul cel mai urît din tot Olimpul. a început prezentarea zeiţei Afrodita sub influenţa imaginei lucreţiene. la capitolul „Afrodita" şi am discutat comparativ textele antice cu pasaje din mitografi moderni. Îndurerată de suferinţele lui Enea. după ce se arată în cîteva rînduri legenda .Aşadar. A. ale căror lucrări le avem la îndemînă. autorul reaminteşte cele spuse mai sus şi continuă : „Viaţa împodobită de farmecul iubirii este mai fericită. textul citat din Odiseea. cu uşoare modificări. se trece la descrierea puterii ei. de originalitatea sa. şj. din multele care se pot da. Apoi. Legendele şi miturile Greciei antice. Dar. naşterii zeiţei din spuma mării. pag." într-un capitol special consacrat zeiţei Afrodita.. înainte de a cerceta cum a procedat autorul „Legendelor Olimpului". Safo. reproducând şi el legenda burlescă din Odiseea. ne putem da mai lămurit seama de lumina în care a prezentat-o. La Popa-Lisseanu. întocmai ca Popa-Lisseanu şi Kun. ia o atitudine hotărâtă de condamnare a urîtului fapt. am vrea să vedem cum au procedat doi autori moderni. peste vietăţile mării şi peste vieţuitoarele văzduhului" .

personalitatea. de la oameni. înainte de a-şi închipui zeii cu chip de oameni. înfruntînd mînia Herei. Autorul a ales miturile. 4. la tot pasul. Zeus trona maiestuos şi capricios în Olimp. se caută şi se obţine un fir de legătură între diferitele mituri şi o reală motivare psihologică în povestire. Agamemnon. mărească. Alexandru Mitru a urmărit să dea diverselor mituri o interpretare materialistă. „eroi". Zeii erau nişte fiinţe pur imaginare. Autorul a depus un efort stăruitor de a motiva logic şi psihologic trecerea de la un mit la altul şi diferitele acţiuni în cadrul aceluiaşi mit. în continuare Alexandru Mitru expune mituri şi legende pe care imaginaţia greacă le-a ţesut în jurul unor oameni numiţi. Menelau. n-a omis pe Prometeu. despre care se ştia că au luptat şi au triumfat asupra celor mai grele adversităţi. Evident că această „moralizare" nu putea fi făcută decît atît cît îngăduia mitul. Exemplul cu Afrodita este cît se poate de concludent. uci- .Legendele Olimpului. 3. A căutat totodată să armonizeze versiunile contradictorii într-o sinteză în care predomină punctul de vedere moral. voi. 2. Zeus are mult din caracterele unui basileu. grecii au atribuit puteri zeieşti unor obiecte neînsufleţite. constituie un efort. în legendele despre eroi asistăm la o încordare a tuturor puterilor fizice şi morale ale pămîntenilor. adesea peste fire. Pe cînd mulţi dintre eroi au trăit în realitate. pe cînd. u 289 1.încercat să armonizeze Alexandru Mitru diferitele versiuni contradictorii cu privire la aceeaşi zeitate. Trebuie să facem de la început o distincţie esenţială între zei şi eroi. dar pe pămînt eroul Heracle. imaginaţia a pornit de la realitate. pe care zeii le reprezentau în imaginaţia elinilor. Cea mai de seamă caracteristică este însă dramatizarea continuă a miturilor. spre a birui forţele vrăjmaşe şi a ridica viaţa şi demnitatea omului deasupra tiraniei şi mizeriei. Filemon şi Baucis. de a lega mitologia zeilor olimpici de condiţiile materiale. 5. de dialog. Ulise au fost însă oameni care au luptat sub zidurile Troiei. în felul acesta. care face ca naraţia să fie înlocuită. economice şi politice din epoca în care au fost plăsmuite miturile. iar imaginaţia n-a făcut altceva decît să le. economice şi sociale. în greceşte. subliniind în cuprinsul legendelor ecoul luptei permanente a oamenilor împotriva forţelor capricioase şi asupritoare. Motivarea raţională a alegerii şi ordinei cronologice a miturilor. Ahile. pe care mitul prometeic o ilustrează în chipul cel mai luminos. în care a apărut. Eros şi Psiheea etc. naturale şi sociale. în crearea legendelor eroilor. apoi unor animale. Acest fapt a contribuit la o ancorare mai largă a imaginaţiei în realitate şi deci la o reflectare mai profundă a vieţii cociale. De pildă. în cele 290 •din urmă unor fiinţe cu chip şi însuşiri omeneşti. legendele şi versiunile cele mai cunoscute şi interesante. Marsias. Astfel. Pigmalion. Putem dar distinge în prima parte a „Legendelor Olimpului" următoarele trăsături principale : 283 19 . unic la noi. Zeus n-a existat. în imaginaţia grecilor. chiar dacă în plăsmuirea chipului şi vieţii lor se pornise de la realităţi omeneşti concrete. precum şi diferitele explicaţii date în note.

desigur. comandant militar (Iliada. Herodot (V 105) şi Tucidide (V 11) prin „erou" înţeleg orice om ridicat la rangul de semizeu. toţi luptătorii aveau o figură potenţată. lista sensurilor de mai sus ne arată limpede că la început cuvîntul a arătat un om care se distinge prin ceva faţă de ceilalţi oameni şi. nobil. om distins prin naştere. 2. stăpîn. dîrzenia. Curajul. VIII 423). vitejie . XVIII 423. La Homer. Aşadar. este pus în rîndul zeilor. stăpîn. „eroi eponimi" erau socotiţi bărbaţii care dăduseră numele celor zece triburi ale Atenei. în secolul al V-lea. a fost socotit vrednic de Olimp. erau socotiţi toţi drept nişte „eroi". la sfîrşit. Spre a ne da însă mai bine seama de felul în care s-au plăsmuit legendele. datorită faptelor sale. şef. luptător (în general) (Odiseea. pe scurt. Dar tot în Odiseea. ei erau comandanţi militari. este necesar să începem prin a cerceta înţelesurile pe care le-a căpătat cuvîntul „erou". care reflectă stadiul destrămării comunei primitive şi al înmuguririi sclavagismului. Dar este uşor de închipuit ce profundă influenţă asupra imaginaţiei şi dorului de fapte mari ale generaţiilor de tineri greci exercitau aceste modele de curaj şi dragoste de om pe care le prezentau legendele eroilor. care infestau drumurile Aticei în vremurile îndepărtate. după moarte. despre Tezeu. dragostea de oameni şi spiritul de sacrificiu pentru binele obştei sînt trăsături care se întîlnesc la toţi eroii. 2. de pildă. şi între zei şi oameni. în amintirea cruntelor suferinţe pe care le înduraseră în timpul sîngeroaselor bătălii. este pentru că. cuvîntul are următoarele înţelesuri : 1. a însemnat un om care. cu un pas mai departe spre civilizare şi umanizare. 3. după război. după moarte. în discutarea problemei eroilor antici. La Atena. Platon aşază (Legile 738 d) pe „erou" după zeu. comandant militar . Iar la Roma „eroi" ajunseseră să fie numiţi împăraţii romani divinizaţi. combatant (în general) . Există. într-adevăr. vorbind despre Heracle. unde se luptau crîncen. multe elemente legendare în cele ce se povesteau. I 101) . Dacă în Odiseea prin „eroi" se înţeleg toţi combatanţii. prin curaj sau prin talent (Odiseea. care a dus viaţa greacă. 5. şef. iar la Troia. Pindar (Nemeice 19 291 3. cuvîntul „erou" capătă înţelesul de semizeu. după uriaşele încleştări de la Troia. Incepînd cu Hesiod. talent. „eroi" erau şefii de genosuri. 38) îi dă apelativele de „erou zeu". Legenda spune că Tezeu a fost înflăcărat de isprăvile lui Heracle. la rangul de semizeu. în secolul al V-lea. în Atica. este reflectarea unei realităţi. nu numai şefii de genosuri.gînd monştri şi biruind oameni nelegiuiţi. XIX 34 . în Iliada. decît acela pe care ni-l dă semantica cuvîntului „erou". semizeu . . 4. care reflectă vremuri de pace. Evoluţia înţelesurilor cuvîntului ne arată limpede şi concis noţiunile fundamentale pe care le legau anticii de acest cuvînt şi ne conduce . XX 110) . Dar lupta lui împotriva tîlharilor. linia evolutivă a semanticei cuvîntului „erou" a fost: 1. om care se distinge prin naştere. în evoluţia sensurilor cuvîntului se vădesc limpede momente din istoria societăţii sclavagiste greceşti. Nici nu se poate un mai mare ajutor. 3. un om care cînta minunat era tot un „erou".pe drumul rezolvării diferitelor întrebări pe care le ridică problema constituirii legendelor eroilor.călăuză sigură . nobil. muritor ridicat.

grecii dezvoltaseră strălucita civilizaţie miceniană.La Atena. un mare număr de eroi au fost aduşi. Dar. înainte de a lupta sub zidurile Troiei. cîţi au trecut de la venirea aheilor pe pămîntul Greciei şi pînă la războiul Troiei. Este de neconceput ca timp de cel puţin opt sute de ani. în mai multe cetăţi înfloreau legende prin care un erou le aducea faimă şi glorie. dar numai anumiţi „eroi" au luat parte la luptele de sub zidurile Troiei. se întîm-pla acelaşi fenomen care se petrecea şi cu zeii. comandanţii şi vitejii . Celelalte legende. pe Ahile. nimbaţi de legendă. continuă să pîlpîie cu o lumină modestă în Grecia. Astfel. faptele lor creşteau parcă şi mai mult în imaginaţia generaţiilor.. Dar. de fratrii şi de triburi . la Roma. în comuna primitivă se impuneau atenţiei. după în293 cleştările de la Troia. cîntăreţul Demodocos sau crainicul Mulios . Astfel. Ei luaseră contact cu civilizaţia din Creta pe la 1700 î. şi anume că acelaşi erou era încărcat cu însuşiri contradictorii şi despre el se spuneau lucruri contradictorii. după instaurarea sinoikismosului. admiraţie care a dus la divinizarea anumitor eroi. purtătorii civilizaţiei miceniene să nu fi cunoscut şi admirat oameni cu însuşiri excepţionale. pe care să-i fi numit „eroi". ei contribuiseră la înflorirea civilizaţiei miceniene.e. Felurite legende se ţeseau în jurul acestor mari figuri. dar toţi eroii erau înnobilaţi cu acele calităţi pe care autorii legendelor le socoteau cele mai de frunte. poeme în care se cîntă faptele săvîr-şite de luptătorii care au luat parte la războiul Troiei. Ulise. calităţile admirate s-au schimbat odată cu transformările economice. şi deci numai anumite legende au fost consemnate de eposul homeric. timp de trei secole. Se vede că la baza diferitelor înţelesuri ale cuvîntului „erou" a stat întotdeauna un sentiment de adîncă admiraţie pentru oamenii care se distingeau prin anumite calităţi. Luptătorii de la Troia văzuseră pe şefii lor. care era revendicat de Teba şi de Argos. Nu toţi eroii au luptat la Troia. Dar dacă sentimentul de admiraţie a fost constant. Apoi fiecare cetate din Grecia voia să-şi aibă „eroul" său şi. în patria mamă. şi. Dar. Cum legendele în jurul unui erou se închegau adesea în cetăţi diferite şi în timpuri diferite. împăraţii. luptători pentru binele comunităţii. Poetul Pin-dar şi filozoful Platon îi aşezaseră pe „eroi" între zei şi oameni. De aci înainte pornesc o mişcare de expansiune în răsărit. cei mai de seamă oameni erau aceia care întemeiaseră cele zece triburi.n. Aşadar „eroii" au existat întotdeauna la greci. uriaşe pentru vremea aceea. aşa cum s-a întîmplat cu Heracle. şi adesea admiraţiei 292 geneţilor. pînă la 1400 î.e. în legătură cu anumite cetăţi. în Grecia. două secole mai tîrziu. Menelau. iar alte cetăţi şi-au revendicat anumiţi eroi. Nestor. unii eroi sau unele fapte. pe marii comandanţi. au fost introduse ulterior în textul Iliadei sau Odiseei pentru gloria cetăţilor respective. după terminarea războiului. la Atena. şefii de genosuri. învingătorii la jocurile interhelenioe . . în bătălie. la Troia.n. la curtea paşnică a lui Alcinou. Acest fapt a constituit un reviriment pentru legendele care dăinuiau în diferite cetăţi. Aşa cum s-a văzut mai sus. sociale şi politice ale societăţii. legendele în jurul diferitelor figuri au înmugurit cu mult înainte de războiul Troiei. întemeietorii de triburi. înţelesurile cuvîntului „erou" izvorăsc din Iliada şi Odiseea. după instituirea imperiului. a dus la războiul Troiei. care fuseseră plămădite în epoca miceniană. care. în jurul diferiţilor „eroi".

este de observat că au fost alese cele mai importante. Ulise. cel puţin în embrion. Troia. fiind.de pildă Heracle este pus şi în legătură cu războiul troian . de vreme ce sînt dovezi destul de convingătoare că legenda lui a înflorit în epoca miceniană.argonauţi. poate. pentru a pune o oarecare ordine în acest hăţiş de fapte. savanţii exprimă păreri diferite. se poate spune că legendele eroilor pot fi împărţite în trei mari categorii : legende plămădite pe pămîntul Greciei. Orfeu şi Euridiee. Castor şi Polux. Enea . printr-un amănunt. Expediţia. autorul a respectat următoarea ordine : Perseu. Numai după aceea vin legendele în jurul eroilor luptători la Troia. Astfel. De aceea. Acolo unde cronologia este sigură . Meleagru. In orice caz. autorul a procedat. 294 Date fiind faptele menţionate mai sus. pus în legătură cu Heracle. în legătură cu războiul Troiei. Heracle. înainte de războiul Troiei . în jurul unor eroi veniţi din Grecia . în ceea ce priveşte faptele menţionate. Astfel. se poate presupune că legenda argonauţilor a fost una dintre cele mai vechi legende.autorul a respectat-o cu scrupulozitate. în discuţia cu privire la fiecare erou. Dedal şi Icar. adică substanţa legendelor înseşi. Se poate de asemenea socoti că sînt anterioare războiului Troiei legendele cu privire la luptele date de argivi împotriva Tebei. De asemenea. este urmat de întoarcerea eroilor în Elada. Aceasta fiind situaţia. Asclepio. Alexandru Mitru a trebuit deci să rezolve două probleme fundamentale. Din acest punct de vedere. Este bine plasată şi expediţia argonauţilor anterior războiului troian care. S-ar părea. într-o foarte mare măsură. Războiul Troiei. Cronologic. legende create în Grecia. şi anume acelea care ilustrează ideea de bază pe care . în general. la alterarea conţinutului legendelor şi deci la estomparea cronologiei lor. în legătură cu contaminarea diferitelor legende. Sînt totuşi anumite legende sau cicluri de legende a căror cronologie nu mai trezeşte nici o îndoială şi asupra lor trebuie îndreptată atenţia criticului. întoarcerea aheilor în Elada. semnalate de noi mai sus : problema cronologiei şi problema fizionomiei eroilor. Aventuroasa călătorie a lui Enea. Războiul Troiei a fost evenimentul care a contribuit. că fondarea Tebei şi expediţia argonauţilor sînt aşezate prea departe de Tezeu. Pe baza lor se poate stabili o cronologie relativă a diferitelor legende. Belerofon. argonauţilor. este cu neputinţă de dovedit cu certitudine timpul precis. Dar multe dintre legendele din prima categorie au fost influenţate de legendele războiului Troiei. după şi sub influenţa legendelor războiului Troiei. cu mult înainte de războiul troian.Aşadar. chiar dacă au unele contingenţe cu fapte petrecute mai tîrziu . în lucrarea sa. cît se poate de raţional. legende create în Asia Mică. se pot desprinde din legende unele fapte care sînt în perfect acord cu datele istorice. toată lumea savanţilor care s-a ocupat de problemă este de acord că Heracle este unul dintre cei mai vechi eroi ai grecilor.legendele lor conţin vădit elemente ce dovedesc că ele au fost plămădite. de păţaniile lui Ulise şi de călătoria lui Enea. Tezeu. La această obiecţie se poate răspunde foarte uşor că figurile eroilor citaţi anterior. la rîndul său. căci în ea se reflectă primele mişcări de expansiune ahe-iene. şi uneori chiar locul în care au luat naştere unele legende. adesea contradictorii. era firesc să înceapă cu Perseu. este foarte greu de precizat în ce epocă au apărut legendele în jurul unui anumit erou şi care a fost fizionomia eroului respectiv de-a lungul secolelor. Tezeu îşi găseşte şi el locul după Heracle. Păţaniile lui Ulise. întemeierea Tebei.

sînt urgisit de Hera să fiu sclav unui rege nevolnic. Ulterior.Ţi-am spus-o. în disputa dintre Desfrînare (Voluptate) şi Virtute. în legenda lui Heracle. acolo unde se putea face. pe care vrea s-o sugereze cititorilor.Mai bine dăruieşte-ţi viaţa numai plăcerii. găsim că procedeul este cît se poate de înţelept. A venit apoi războiul troian. autorul a subliniat. geno295 şurile s-au asociat în fratrii.a urmărit-o autorul : lupta omului împotriva elementelor ostile . care se împotriveşte curajos fiarelor şi monştrilor : lei. Eu nu mă tem de soartă şi nu m-aş fi supus. din Micena. Deci la luptele pe care trebuiau să le ducă eroii împotriva fiarelor. Astfel. a spus din nou Virtutea. hidre. în bine pentru oameni. Urmîndu-mă pe mine ai să fii victorios. Astfel de lupte au trebuit să fie numeroase în epoca comunei primitive. lup-tînd neînfricat şi preschimbînd tot răul urzit acolo-n slăvi. Tu-mi poţi fi de folos ? . şi fratriile în triburi. Heracle a fost dus şi pe acolo şi pus să lupte cu regele Laomedon. Dar. după dorinţa Herei. şi cînd o voi înfrînge. Vei fi mai mulţumit.Josnică Desfrînare. apoteoza . Zeii m-au osîndit.. elementul realist reprezintă lupta omului înzestrat cu excepţionale calităţi fizice şi morale. iar după moartea ta numele lui Heracle va fi slăvit pe veci. am să fiu fericit. regina Omfala. deşi puternic. Legenda lui Heracle s-a amplificat cu noi elemente şi a apărut Euristeu. cele douăsprezece munci. pe drumul gloriei. Roma a devenit o putere mediteraneană. l-a-mbiat Desfrî-narea. şi au început lupte între ele. precum şi rezultatul acestei lupte : înălţarea demnităţii omului şi sporirea încrederii în sine şi în puterile sale. în cursul expunerii... a glăsuit Virtutea. S-a-ntors spre Desfrînare şi i-a rostit cu silă : 296 . De pildă. Deianeira. s-au adăugat luptele împotriva şefilor de triburi. a fost purtat pe colina Aventin şi pus să lupte cu monstrul Cacus etc. Heracle. iar legenda lui Heracle a fost îmbogăţită prin întîlnirea cu Virtutea şi Voluptatea. mînia Herei. Heracle. . apoi de cetăţi. Astfel citim : . gîndirea filozofică şi morală s-a dezvoltat. pentru a se găsi şi izvorul celor douăsprezece munci. ţi-o repet. Aleg drumul Virtuţii. se cerea o explicaţie a originii puterii excepţionale a lui Heracle şi a soartei lui triste. balauri. Acesta a fost embrionul legendei.şi le-a expus cu talentul său preabinecunoscut. Apoi.Eu te aştept. citim următoarele replici : „. semnificaţia legendelor. ci şi în vieţile celorlalţi eroi.Şi eu. Am să mă lupt cu Hera. făcută fără voie." în acest scurt schimb de replici este exprimată ideea călăuzitoare pe care caută s-o ilustreze Alexandru Mitru nu numai în viaţa lui Heracle. Dar în afară de alegerea judicioasă a materialului expus. Imaginaţia grecilor a născocit mitul cu Zeus şi Alcmena şi mînia Herei. Avînd în vedere că autorul n-are intenţia să facă un tratat de mitologie ştiinţifică. şerpi. La vorbele acestea Heracle a pus mîna pe greaua lui măciucă. admirabile cuvinte spre a arăta strălucita înfăptuire a prezicerilor Virtuţii. Autorul a mai găsit. . a glăsuit Heracle.. în apoteoza lui Heracle. Dar mai tîrziu. pe de altă parte..naturale şi sociale pentru a-şi dobîndi o viaţă mai bună. Alexandru Mitru a luat legenda în faza ei ultimă şi a ales elementele esenţiale originea divină a eroului.. devenit şi el Hercule. nu mă poţi amăgi !. dar vreau să ispăşesc îngrozitoarea-mi crimă.

binefăcătoare pentru oameni. Vieţi Paralele. Bucureşti. Perifete. autorul a eliminat." Viaţa lui Tezeu a fost scrisă şi de Plutarh. VIII) . dar stăruie mai mult asupra amănuntului că Tezeu i-a luat măciuca. Lau purtat spre Olimp. In al doilea rînd. Iată şi expunerea autorului român : „Aşa s-a întâmplat. Pînă ce Perifete s-o poată ridica. Tezeu n-a pierdut vremea.. Şi. de aceea era numit «mă-ciucaşul». pe care le arată. făcută-n fierăria Olimpului de zeul cel mai meşter. Acolo însuşi Zeus l-a întîmpinat la porţi. l-a ucis. a lui Tezeu. căutînd să-şi afle ghioaga de unde o zvîrlise.. a frînt cîţiva copaci şi s-a înfipt în pămînt. este captivat mai mult de interpretarea decît de expunerea faptelor cu amănunte dramatice. pînă ce l-a răpus". spune : „Şi mai întîi Theseus a ucis în Epidauria pe Periphetes. ci mai în urmă. creînd amănunte esenţiale pentru mişcarea dramatică. Citind cele două pasaje. avînd în vedere cititorii cărora se adresează. uimit că un flăcău ca el cutează să-l înfrunte.. Studiu introductiv. în felul următor : „Dar se spune că Theseus n-a luat localitatea Eleusis cînd s-a dus prima oară la Atena. i Din volumul Plutarh. de care s-a folosit toată viaţa. îl dramatizează. aşa cum Heracles s-a folosit de pielea leului. Editura ştiinţifică. Nike conducea carul.„Un car făcut din aur s-a coborît din cer şi-n el se aflau Hermes. adesea contradictorii. Ce te grăbeşti atîta? Viaţa tot ţi-e sfîrşită . . Atena şi Nike. de-aramă. şi dup-atîta trudă şi-atîtea suferinţe. pregnanţa dramatică a unui fapt ilustrează. cap. ca întotdeauna. orice contradicţie cu privire la legende. şi în acest caz. constatăm că Plutarh expune pe scurt uciderea lui Perifete. se spun în această privinţă" (Plutarh. S-a trîntit la pămînt. 1960. Astfel de ştiri. şi asupra comparaţiei cu pielea de leu a lui Heracle. Tezeu a fost silit să lupte c-un fiu al lui Hefaistos. dar Theseus. Iar Hermes şi Atena l-au ridicat îndată pe erou între ei. Periphetes pusese mîna pe Theseus şi încerca să-l oprească a merge mai departe. Plutarh. El oprea toţi drumeţii.. a dat un răget groaznic.Ia stai. ca să arate ce puternic animal doborîse el. iar Theseus arăta că măciuca fusese învinsă de el. se folosea de o măciucă. Barbu. tatăl său. alături de hîda figură şi îndeletnicire a lui Perifete. Dar Tezeu s-a ferit. . Plutarh. ideea morală pe care vrea s-o exprime. Alexandru Mitru reliefează faptul. Theseu. dar cu ea el va fi neînvins" (Theseus. zeiţa biruinţei. 297 zdrobindu-i cu o ghioagă teribilă. care se bat cap în cap. cap. despre Tezeu. subliniază acţiunea eroică. In acest fel. traducere. moralist-istoric. la cîţiva stînjeni. adînc. notiţe istorice şi note de N. Arma a fulgerat pe lîngă el cu zgomot. l-a tot împuns cu lancea. s-a-ndu-plecat şi Hera. luîndu-se la luptă cu el. Dimpotrivă.eşti doar în mîna mea. Comparînd ici şi colo cele expuse de Alexandru Mitru despre Tezeu cu cele relatate de Plutarh. relatînd uciderea lui Perifete de către Tezeu. în expunere. cu sete. Insă Tezeu. I-a sărit de grumaz. pe care lendurase în viaţa sa Heracle. c-abia plecat. drumeţule ! i-a strigat Perifete. mai luminos decît expunerea abstractă. a luat-o şi a făcut-o armă. ne dăm şi mai bine seama de specificul fiecăreia dintre cele două expuneri. Biograful antic avea " în faţă o sumedenie de versiuni. Şi şi-a ridicat ghioaga să arunce cu ea. Plăcîndu-i măciuca. drept armă de atac. care. dealtfel. pe nume Perifete. I. pe care nu i le punea la îndemînă legenda.

plină de înţeles moral. în acelaşi timp. patos. în lumină. Dar mai există şi punctul de vedere istoric al însemnătăţii pe care o acordau romanii legăturilor înrudirii lor cu zeii. iraţional. ceea ce conferă expunerii relief. „înspumate" n-au nimic extraordinar. Nu trebuie uitat însă că ceea ce dă un deosebit farmec expunerii este proza ritmată. autorul a izbutit să exprime plastic şi poetic ideea. Autorul a avut buna inspiraţie de a însera în volum şi legenda lui Enea şi. pe care a urmărit s-o pună în lumină neîncetat autorul. prin Afro-dita. Chiar sfîrşitul tragic al unui erou . dramatism. bine alese.de pildă Heracle . 299 Iată un exemplu edificator : „Da-ndată a început năvala de ape reci şi înspumate peste corăbiile troiene şi vuietul s-a înteţit". în expunerea legendelor. dînd astfel mitului şi legendei suportul realităţii.este nimbat de aureola biruinţei. din îmbinarea lor. mama lui Enea. al cărui fiu. dar ne-f ăcînduse abuz nici de neologisme. mitologia greacă n-a exercitat influenţe numai asupra culturii şi literaturii greceşti. forţă. Civilizaţia miceniană. aşa cum este expus la autorul român. din care au făcut parte Cezar şi August. şi predomină. îndeosebi. Iulus sau Ascaniu. chiar împotriva hotărîrii zeilor. Procedînd în acest fel. Romanii au cucerit Grecia. în realitate. cultura greacă i-a cucerit pe romani. triumful eforturilor biruitoare. Cuvintele „năvală". „reci". Fraza este adesea mijlocie. în călătoria legendară a lui Enea. Şi dacă ţinem seama că ideea de bază. iar ideea morală vine şi transfigurează dramatismul care. Stilul este şi în această parte a cărţii cît se poate de bine potrivit cu conţinutul. iar realităţii haina fermecătoare a basmului. care poartă caracteristicile geniului lor propriu. Autorul a procedat deci foarte potrivit cînd a vorbit şi despre Enea. nu transformă totuşi textul într-o înşiruire de versuri. atenţia este dusă şi spre realităţile istorice. basileii ahei. şefii triburilor antice. ajută la concentrarea atenţiei asupra dramatismului şi semnificaţiei morale a activităţii diferiţilor eroi. romanii şi-au putut realiza creaţiile materiale şi culturale. să dea şi unele amănunte asupra realităţilor sociale şi politice care au condiţionat înflorirea acestor legende. se reflectă drumul pe care l-au parcurs influenţele de civilizaţie şi cultură exercitate de greci asupra romanilor. pe care o simte cititorul. de la Perseu la Enea. autorul expune legendele. „ape". de la Troia pînă în Italia. şi totuşi. ci influenţa ei a fost profundă şi la Roma. evitîndu-se arhaismele. pe lîngă încîntarea. El a avut prilejul să ilustreze din belşug ideea centrală arătată mai sus şi. sub o formă mai vagă. dar mai ales în note. căruia se adresează cartea. dialogul. s-ar putea spune. una dintre cele mai interesante figuri de erou antic. Cuvintele sînt parcă luate din lumea basmului : expresive. „a începe". De . Faptul. sînt. este aceea a biruinţei omului cînd este perseverent. care. în acest fel. propoziţia şi fraza de două propoziţii şi. evocaţi în note şi. pesimist.X). căci. în acest fel. de a releva încă o dată. Un punct de vedere este acela al evitării de a rămîne necunoscută publicului cititor. ar fi de-a dreptul descurajator. înserarea legendei lui Enea este cît se poate de binevenită din mai multe puncte de vedere. şi. aşa cum se spunea chiar în antichitate. cu privire la cincisprezece eroi. pregnante. a întemeiat ginta Iuliilor. dar. sub influenţa acestei culturi. 298 fără sens. atunci dramatizarea originală a fabulaţiei dă adesea o zguduitoare forţă ideii morale. deşi se întîlneşte destul de des. rînd pe rînd. amintind şi de întemeierea Romei.

fiindcă „Legendele Olimpului" nu constituie. lărgirea şi îmbogăţirea originală a fabulaţiei. cătau spre ele şi tăceau". Dramatizarea acţiunii. în care. cu mîhnire.operă a lui Glicon din Atena. dacă nu cea mai izbutită. luptînd cu dîrzenie şi curaj neistovit. Aşa cum în „Legendele zeilor" s-a dat o deosebită atenţie figurii lui Prometeu. mai demult. ritmul este întrebuinţat de autor numai acolo unde se cer accentuate dramatic anumite situaţii. autorul continuă : „Şi regele. Dar. (Pictură pe o cupă antică.pildă : „Femeile plîngeau în hohot lîngă palatul lui Egeu. (Basorelief din sec. (Tavă de argint teca naţională din Paris. altceva decît o mitologie. BARBU LEGENDE LA ILUSTRAŢII pag. plin de durere.Meşterul Dedal ajutat de fiul său Icar. multe din ciudăţeniile miturilor.este înfăţişat după împlinirea celor 12 munci. în fond. oamenii pot triumfa asupra tuturor obstacolelor şi chiar asupra voinţei zeilor. sec. 300 7. 6. pornind de la realităţi certe. şi anume că. 4. Dr. Este unul din meritele de seamă ale acestei lucrări. Iară bărbaţii. prin explicaţii ştiinţifice. putem afirma că : 1.Heracle (numit Farnese) . pag. tot aşa în „Legendele eroilor" s-a aruncat o lumină deosebită asupra lui Heracle. Rezumînd cele arătate cu privire la cea de-a doua parte a lucrării. în felul acesta naraţia este însoţită de explicaţia raţională a plăsmuirilor fanteziei. al H-lea î. docent NICOLAE I. Pag. mai departe. plastică prin pregnanţa şi culoarea termenilor şi epitetelor. create de antici. Prof.Lupta lui Tezeu cu sîngerosul minotaur. se vede limpede că autorul „Legendelor Olimpu-lui" n-a precupeţit nici un efort spre a da o dezlegare cît mai judicioasă problemelor pe care le ridica alcătuirea acestei mitologii. făcîndu-şi aripi pentru zbor. sprintenă prin muzicalitatea ritmului frazei. 81 . pag.) 99 . pag.e.ca să ia parte la concursuri". i-a povestit că. se formulează năzuinţe spre mai bine şi spre mai frumos. Autorul a ales cele mai interesante figuri de eroi. cartea de faţă este una dintre cele mai izbutite scrise la noi în acest gen. dar o mitologie scrisă într-o formă literară vie. Cronologia este în conformitate cu ipotezele cele mai plauzibile. 2.) 117 129 . 5. Ideile sînt exprimate în proză ritmată.n. Ca şi „Legendele zeilor". .n. ritmul conferă o vioiciune şi pregnanţă poetică de primul ordin. Prin toate aceste calităţi. al II-lea î. Ideea călăuzitoare în expunere a fost aceea care a stat la baza plăsmuirii acestor legende. 3. 35 . spre a le expune viaţa legendară. dialogul. venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta . Notele vin să lămurească. Zicem „mitologie".e. „Legendele eroilor" contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la educaţia tinerei generaţii. Din cele expuse. pag pag. statua reprezentînd idealul de forţă al celor vechi. Aşadar. punîndu-i în faţă modele de luptă dîrză.Heracle doboară leul din Nemeea. vocabularul.) Biblio61 .

... 232 Păţaniile lui Ulise Y.. pag.... 152 Expediţia argonauţilor... în rîndul de sus se văd zeiţa Atena... (Basorelief antic 302 pag....... 143 întemeierea Tebei. luînd armele aduse de Ulise şi strigînd că este gata să ia parte la războiul troian.... Pegas. Grup statuar antic............... BARBV ... de la mijlocul sec.... mărturiseşte cine este.. Argonauţii pregătiţi de plecare....... 103 Belerofon..n... 284 BIBUQTl : "LUCIA : B «SECŢI NR... 243 Aventuroasa călătorie a lui Enea... 264 Studiu de Prof.... spălîndu-l pe picioare....) 277 . îl recunoaşte pe Ulise după o cicatrice din tinereţe.e. Pag..1983 .. (Vas cu figuri roşii din Orvieto.. Dr. al II-lea î..e.... pictat în stilul marelui artist Po-lignote.... CUPRINS EROII t Perseu. 68 Dedal şi Icar C.... . (Vas elin pictat.. Iason şi Heracle..) 213 (jos) .......Ahile...... De-o parte şi de alta se văd zeiţele Hera şi Atena. Inventa: Lector : DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor : AURICA IORDACHE Bun de tipar 1. împăratul ar fi însuşi Traian... 24 Tezeu. 133 Orfeu şi Euridice... să soarbă apă de la izvorul Hipocrene.. ajutat de ciclopi.......împărat roman aducînd jertfe zeului olimpian Apolo...)..... (Basorelief pe asa-numitul „sarcofag al lui Ahile". zeul Hefaistos. Dup...... docent NICOLAE I.......... înte care se ascunsese.....) pag...) 257 .Euricleea... 213 (sus) .. 113 Asclepio. al II-lea î.. făureşte armele lui Ahile.. 190 întoarcerea aheilor în Elada.............. înfăţiişîndu-l pe Asclepio alături de fiica sa Higeea...III. 162 Războiul troian..167 Belerofon lăsîndu-şi înaripatul său cal...... '' unele păreri... ieşind din rîndul fetelor regelui Licomede. al V-lea î.n. 5 Heracle..în fierăria sa din Olimp.. 123 Meleagru... 92 Castor şi Polux ...n. (Basorelief din sec..... (Basorelief din sec... după popasul în insula Lemnos........e. ....

Apărut 1983 Data ediţiilor anterioare 1978. Piaţa Scînteii nr. Republica Socialistă România . Bucureşti. 20 664 Combinatul poligrafic „Casa Scînteii". Coli de tipar 19 Comanda nr. 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful