Misterele Romaniei vol.

1
culese de Grig de pe net
Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca ceilalti si le-au promovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim nici macar in ce tara minunata traim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de la un an la altul, in vremurile de demult traia un popor ales care carmuia destinele Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne privim cu reticenta pe noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem impresia ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare prin zona. Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub alta forma, semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea poporului din care ne tragem, aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici oricat de mult si-ar dori unii si altii sa ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor puteri asimilatoare? A celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul? Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu uitati nimic din ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.

Cuprins
Vol. 1 ImparaŃii traco-iliri si Străromâni ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani Testamentul Lupului Alb O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! Argedava tainuita Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 Uriaşii de ieri Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor Oameni din neamul zmeilor Piramidele de la Sona Bozioru-Scăieni Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete TăbliŃele cerate de la Roşia Montană TăbliŃele de la Sinaia Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria Dacii liberi (A. Păunescu) Misterul balaurilor, călătorii norilor Localizarea Kogaionului 3 9 16 18 20 24 29 33 35 37 41 49 53 56 59 65 93 96 97 102
1

Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi Stema veche şi stindardul Daciei Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu Blestemul focului TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe Mitologia Mării Negre Potopul biblic a fost confirmat Românul care aşteaptă potopul Podul uriaşilor Misterele din MunŃii Bucegi Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! Sarcofagele din inima Retezatului În CarpaŃi există o poartă către un alt univers Blestemul dinozaurilor vii Misterul sfincşilor din CarpaŃi Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor Melodii într-o limbă care nu există Copiii diavolului Pericolele de sub Bucureşti Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? Buzaul, traversat de galerii subterane Catacombe in centrul vechi al Slatinei Reteaua subterana - Braila Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” Tunelul sfintilor la Straja Lacuri subterane Misterul apelor pierdute din Dobrogea Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii TradiŃii magice la români

112 114 119 122 130 131 136 138 141 143 147 166 167 169 171 180 183 185 190 198 209 227 234 235 237 239 242 243 245 246 248 250 252

2

traco acoImparatii traco-iliri si Straromani

Constantius Chlorus
Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238). Acesta fusese pastor in regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai sus de Sever Alexandru (222-235) datorita capacitatii sale militare si aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic. Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de obicei pe detinatorii puterii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea, consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe zi etc1. Mai mult, ridicarea sa pe tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!2 Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de origine traco-ilira(3). Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca majoritatea imensa a imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian - Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus (272-282) din Sirmium(i), Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al Crestinismului, Valerius Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare si unul dintre imparatii pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei sotiei sale Elena – care era crestina), Caius Galerius Valerius Maximianus (305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia (305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-328). Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II (317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare); Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350), Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354), Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
3

crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363). Urmeaza o noua dinastie straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox (363-364), si continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378), arian, Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius Valentinianus II (375-392), Flavius Constantius III (417-421), Valentinian III (425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II (456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527), Iustinian I (527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582), Focas (602-610), ultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit (Romania), care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiu grecesc, zis Romaic (cunoscut ca Imperiul Bizantin). Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva noua asupra unei perioade pe care istoriografia noastra oficiala are tristul obicei de a o trata cu prea putin interes(4). Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul III un declin tot mai accentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama invaziilor venite in special din Rasarit. Neamurile migratorilor, lovind val dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insa o observatie empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare ale problemei, ci chiar si pe Dumnezeu, realitatea absoluta. Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a cetatenilor romani. Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai lui Dumnezeu si complacerea in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa divina. Invaziile migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum stapanirea filistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu invers. Trebuie observat insa un fapt semnificativ: aceasta epoca, numita si a anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman (Maximin Tracul) si continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine tracoilira. Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th. Mommsen spune: Ca intotdeauna in asemenea situatii, in fiecare canton se forma o partida a docililor partizani ai Romei si una nationala, care pregatea rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii. Spre exemplu, la inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus Romei o rezistenta indarjita, reeditata atunci cand impozitele sau alte
4

obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci. Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde triburile din Oltenia au refuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale opuse ca aceea dintre taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei Imperiului. Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante in armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in interesul propriu pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul. Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu fata de primele contacte traco sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-a manifestat mai tarziu decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizare decat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul. Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava, datorata probabil nu doar vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii trufase a caracterului exceptional al ascensiunii sale sociale, a fost unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de la inceput uciderea conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de invatatura cea dupa Evanghelie (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28). Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251). Amintirea acestuia este trista, data fiind inversunarea cu care atat el cat si oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-275) a inceput spre sfarsitul domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui se pune intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord dunareana si aceasta persecutie? Sa fi incercat Aurelian eliminarea crestinismului din Dacia nordica prin intermediul paganilor migratori ? Sa se fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o justificare reala aceasta retragere se vede din aceea ca dupa circa trei decenii, fara ca situatia militara sa se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel Mare va recupera in mare parte Dacia Romana. Starneste mirarea si mai mult faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapt trupele decat din actuala Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind deloc abandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi subpamantene a Transilvaniei facea mai mult decat justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu numai ca de-a lungul timpului Transilvania a fost relativ putin vizata de invazii indreptate in general spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod de necrezut
5

parasita de trupele romane. Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont de toate aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului nord-dunarean. Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii Diocletian (284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai grea persecutie. Acesti imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte de persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care decretau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor crestine, pedepsirea aspra a clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In 298, Galeriu a procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai departe autorul citat ofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de asemenea cunoscuta atitudinea lui Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la statutul de persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand in final totul. Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul Roman in timpul dinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie). Acesta este scopul altor lucrari, cu caracter mai general. Dorim sa aratam aici doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul fenomen al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar, efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in considerare pozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au dat acesteia. Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind in numar de peste 200.000 de soldati, militarii traci formau o forta extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar pentru dusmanii externi. Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel dezbinat, tracii de sub arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi, cel putin din punct de vedere politic. Totusi imparatii traco-romani s-au folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc neglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius. A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului iliro-tracic in Imperiu. Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum pana departe in Rasarit. In afara importantei militare ei erau si o insemnata
6

putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat de mult dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui Decebal, trebuia sa fi sporit mult sub organizata stapanire romana. Totodata se dezvoltasera si regiuni cu o economie latenta - daca o putem numi astfel - ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de marea faramitare geografica si statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in Dacia se intindeau o sumedenie de mine si de ape aurifere ce erau exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se gaseau in mod firesc centre mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe - ceramica, zidarie, producerea carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este cazul sa prezentam activitatile agro-pastorale si conexe, in care iliro-tracii totdeauna excelasera. Si totusi, aceasta imensa forta economica n-a fost folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe. La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest teritoriu de influenta enorma pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Cati se gandesc, de exemplu, la influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unor personalitati ca filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide etc. ? Cati isi amintesc de faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cu opusa lor mistica si mitologie, ca si alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de la traci ? Sau de avansata cultura a getilor de care aminteste Iordanes ? Nu este locul aici a trata despre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-am limita la opera lui Mircea Eliade De la Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este insa o realitate incontestabila stiintific faptul ca traco-ilirii au avut o cultura cel putin la fel de avansata ca si cea greceasca, sortita insa sa ramana in umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si dezinteresului pe care militarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut fata de cultura. Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si este de remarcat ca aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe linie militara. Nu li se poate nega in general nici dragostea de neam, fie ea si intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-ostila fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene a Mantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba tracica ? De ce au fost oare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe care ar fi adus-o neamului lor crestinismul ? Pozitia lor este cel putin ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici
7

cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor. Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori sau adaugat loviturilor primite de aceasta din partea inamicilor adusi de Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si hedonismul promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea
Sursa: http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75impraii-traco-iliri-i-strromani.html

8

antiConspiratia anti-dacica: Ascunderea originii dacice a unor imparati romani
Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere. De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului, istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles. Regalian, stranepotul lui Decebal Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii. Regalian Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

9

Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romana ? Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta” in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei. Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin “carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona, prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi “Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiti sa se retraga. sAureolus, ciobanul din Carpati, s-a proclamat imparat al Romei Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui
10

Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati. Imparatul Galeriu, “olteanul” care i-a razbunat pe daci iGalerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintro mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana. Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale. Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu sau dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului. Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de “roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate
11

disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor. Maximinus Daia Daia si Licinius Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau de origine dacica. Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman. Imparatul Constantin Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului
12

de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire
Columna Traiana, cu statuia Sfantului Petru asezata in locul celei a lui Traian (sec.XVI)

pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si

aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi,

Scena disparuta: sinuciderea lui Decebal. Desi soldatul roman face semnul prin care il lasa in viata, regele dac prefera moartea

reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai.

Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile
13

de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Falsificarea istoriei Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul
Scena stearsa a capului lui Decebal prezentat multimii pe un scut

pentru a “demonta” originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul

imparatiei romane. Despre mama lui,Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas
Imparatul Traian, reprezentat pe columna

niciun dac si ca nu a existat niciun fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana

la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea
14

vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”. Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.

15

Testamentul Lupului Alb

Poate ca ar trebui sa ne amintim ca suntem generatie de Daci Liberi, ca Spiritul Marelui Lup Alb vegheaza, asa cum Sfinxul in tacere si prin taceri ne vorbeste ? Suntem Stapani pe deciziile noastre, daca dorim cu original, si nimeni nu ne poate manipula sau constrange la nimic, o farama din Spiritul Marelui Lup Alb ajunge sa nea? trezim, sa ne redescoperim spiritul de Luptatori, sa nu mai permitem sa fim umiliti, sa nu lasam ca valorile sa ne fie calcate-n picioare, sa ne opunem ingradirilor si niminicieia? o farama si-acea farama din Spiritul Marelui Lup Alb se afla-n fiecare pui de Dac ! Imaginea mitica a Lupului Alb - capetenia lupilor, era respectata cu sfintenie de catre stramosii nostrii ca pe cel care a fost salvatorul dacilor, din cetatea Sarmisegetuza asediata de romani si in general cel care-i ajuta in orice moment de cumpana. Este surprinzatoare similitudinea intre legenda Lupului alb si legenda zeului Apollo. cesta isi avea templul pe insula Alba ( Leuke), pe malul Marii Negre ( actuala Insula a Serpilor). In fiecare toamna Apollo se retragea in * misterioasa tara a hiperboreenilor, unde domeste aprigul Boreas * pentru a petrece iarna. El era conducatorul acestor hiperboreeni si era denumit Lycantropul , adica Lupul, in mitologie ramanand cu denumirea de * Lupul Luminos *. Pentru a contracara credinta in puterea magico-mistica a lupului, crestinismul primitiv l-a investit pe Sfantul Petru (Samedru) cu atributele de pastor al lupilor , care sunt considerati cainii sai, precum si pe fratele sau , Apostolul Andrei, care se spune ca a propovaduit Evanghelia Mantuitorului in * teritoriile lupilor *, printre care si Dobrogea. (Dumitru Manolache - Sfantul Apostol Andrei si protocrestinismul in spatiul romanesc. Lupii mielului) Se pot banui cel putin doua izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor: una poate dacogetica - daca locuitorii Daciei vor fi practicat intr-adevar Lycantropia (cuvant grecesc insemnand transformarea unui om in animal. In Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzatiile pentru care erau arse pe rug vrajitoarele. In psihiatrie este asimilata cu dedublarea personalitatii). O alta ipostaza este in mod sigur alano-oseta, stiind ca alanii au stationat un rastimp destul de lung pe teritoriul fostei Dacii si ca urmasii lor - osetii din Caucazul de nord, au avut in epica lor precrestina un cult al zeului Tutyr , venerat ca pastor al lupilor. ( Victor Kernbach - Universul mitic al romanilor). Pentru poporul roman imaginea lupului persista ca o dominanta mitica. In
16

patru substraturi mitice se reia si se verifica imaginea sacra a lupului: Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic; substratul indo-european , cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al lupului latin ingemanat cu cel dac intr-o sinteza daca-romana; substratul iudeo-crestin primitiv, care preia si rastalmaceste aspectele zoomitologice ale lupului din celelalte trei substraturi mitice precedente intr-o viziune de bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcanescu in Mitologie Romana) Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de catre Constantin Brailoiu : Si-ti va mai iesi / Lupul inainte / Ca sa te spaimante / Sa nu te spaimanti, / Frate, cum sa-l prinzi / Ca lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. - Sa te duca-n paradis / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp cu bujorul / C-acolo ti-e dorula?

17

O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic
Cu 1.600 de ani în urmă, istoricul Dio Cassius a notat: “Se găsiră şi comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargetia… Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui şi punând într-însa mult aur şi argint, precum şi alte lucruri de mare preŃ şi care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre şi grămădi pământ; după aceea aduse din nou râul în albia lui, iar în peşteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse veşmintele şi alte lucruri de felul acesta. După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar Bicilis, un soŃ de-al lui, care ştia ce se lucrase, fu prins şi dădu pe faŃă toate acestea…” Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani după cel de-al doilea război daco-roman. Nu se ştie dacă ele reprezintă adevărul istoric, dar o realitate a rămas: după acel război, imperiul şi-a refăcut finanŃele, un an romanii au fost scutiŃi de impozit, Traian a organizat timp de 123 de zile sărbători la Roma şi a construit o serie de edificii măreŃe. Cercetătorii au evaluat la 165 de tone aur şi 330 tone argint prada luată de Traian din Dacia, dar oare acesta era tot aurul strămoşilor noştri? Unii oameni de ştiinŃă, evaluând producŃia de aur din MunŃii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea era intensă şi străveche, să nu uităm că aur din minele de lângă Brad s-au găsit şi în tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa 1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu siguranŃă că Decebal nu a ascuns tot tezaurul în acelaşi loc. În plus, în mod sigur, fiecare tarabostes avea averea lui. Să nu uităm nici stocurile de la exploatările miniere, care erau nu numai în Apuseni, ci şi în Banat, în zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur? Din când în când, aurul dacic a trimis câte un “semnal”, cele mai semnificative fiind: – În secolul XVI, la vărsarea Streiului în Mureş, un pescar a scos de pe fundul apei câteva monede de aur. Mai sus, într-o boltă zidită, a găsit 40.000 galbeni şi bucăŃi de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a încercat să vândă câte ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care, prin mijloace “specifice” a recuperat totul, în urma unor cercetări intense în apa râului el rotunjindu-şi tezaurul. Cardinalul a început să cheltuie fără socoteală, construind un castel la Vântu de Jos şi cumpărând cu nemiluita cai, bijuterii şi alte obiecte de lux, atrăgând astfel atenŃia asupra lui. Drept urmare, împăratul Ferdinand de Habsburg l-a trimis în zonă pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe Martinuzzi, dar nu a mai găsit decât 2.000 de monede de aur. – Un cronicar povestea că la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, sau găsit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini.
18

– Cronicile vorbesc de nişte butoaie cu monede vechi de aur aflate în posesia domnitorului Petru Rareş al Moldovei. – La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, îmbogăŃit brusc, lăsa un testament în care pomenea de o mare comoară din care luase ceva, restul, care ar fi putut îmbogăŃi toată populaŃia Transilvaniei, rămânând ascuns. – Pe la 1800, copilul unui Ńăran a găsit 264 monede de aur pe Dealul Anineşului. – În 1804, un preot din Vâlcele a descoperit la rădăcina unui fag bătrân 400 de monede dacice tip “koson”. Ulterior, în aceeaşi vară, s-au mai găsit 35, respectiv 987 monede de acelaşi tip. – În 1970, un lucrător a găsit o monedă tip “koson” (nume care se presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea şi acumulările din tezaurul dac) în zona sanctuarelor de la Sarmisegetuza. Enigmele rămân. Dacă evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este măcar aproximativ reală, înseamnă că romanii au mai fost păcăliŃi o dată de înŃeleptul Decebal, chiar si după moarte, Bicilis jucând, probabil, rolul de “pion otrăvit”. Chiar dacă o parte din aur a fost îngropată în albia Streiului, restul poate fi oriunde în arealul fostului regat dacic, zona cetăŃilor de lângă Orăştie fiind cea mai “fierbinte”, dar să nu uităm că toată zona montană dintre Olt şi łara HaŃegului, probabil chiar şi Masivul Godeanu, era un spaŃiu strategic, cu drumuri de culme şi cu cetăŃi la gura văilor. Dacă mai adăugăm şi zona aşezărilor şi a exploatărilor aurifere din MunŃii Apuseni şi Munceii Dognecei, aria de căutare se măreşte, la fel şi şansele de a se mai găsi ceva şi doar norocul sau eroziunea naturală pot aduce ceva nou

19

Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi ?!
Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus, de multe ori ne purtam aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat toate categoriile umane, toate caracterele existente. Sa nu-l uitam pe Iuda, cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat Mintuitorul, ajungind sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea mai crunta. Dar sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea ce vedea. El nu a crezut in Invierea Domnului sau decit in clipa in care i-a atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma, fara sa luaam seama la un aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui Toma. Noi nu-i vom spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se temea de mistificari. Asa suntem toti, nu credem daca nu vedem cu ochii nostri. Iar cand vedem ceva incredibil, incercam sa ne convingem ca asa ceva nu exista. Elefantul preistoric Oltenia a fost mereu o pagina speciala din istoria si geografia Romaniei. Ca istorie, a fost una din zonele cele mai puternice, care a dat Tarii Romanesti domnitori de vaza. Numarul mare al manastirilor fortificate a facut ca acest tinut romanesc sa fie, mai mult ca oricare altul din lume, un adevarat avanpost al crestinatatii. Oamenii erau deopotriva agricultori, buni crestini si luptatori – nu trebuie sa uitam ca aici s-au nascut elitele cavaleriei romane. La ora actuala Oltenia este printre cele mai sarace zone din Romania. Dar oltenii nu se plang. Ei sunt in continuare aceeasi oameni muncitori care nu se plang si care incearca sa-si poarte crucea cu demnitate. Satenii din comuna Cosoveni sunt departe de a fi printre cei mai bogati dintre olteni. Dimpotriva, mineritul, in loc sa le fi adus bogatie, le-a adus doar necazuri, iar daca inainte de a se deschide exploatarile, comuna avea cateva sute de case, acum cu greu mai pot fi numarate 40 – 50. Unii ar spune ca celor din Cosoveni le-a aparut Satana care le-a aratat drumul pavat cu aur, fara sa le spuna ca e cel ce duce in Iad. Iar in loc de bogatii si prosperitate, oamenii se lupta acum cu saracia si poluarea. Cu toate astea, comuna a fost mereu martora unor evenimente daca nu ciudate, cel putin greu de explicat. Mai exact, aici s-au semnalat mereu lumini ciudate si zgomote stranii, oamenii spun ca simt deseori prezente stranii, ca au impresia ca sunt urmariti de cineva, dar ca nu vad pe nimeni. Localitatea, aflata in imediata apropiere a Baniei, a iesit din anonimat in urma unei
20

descoperiri de exceptie – oasele unui elefant preistoric care a trait in acele locuri in urma cu mai bine de 2.000.000 de ani in urma. Dupa cum spun specialistii, nu e vorba de oase de mastodont sau de mamut, ci de un stramos urias al elefantilor de astazi. Descoperirea a avut loc in urma cu cativa ani si a generat bucurie in randul oamenilor, care au fost convinsi ca e semn de bogatie. Locul din care a fost dezgropat scheletul este o fosta cariera de pietris, iar elefantul preistoric a fost gasit la o adincime de circa 6 – 8 metri. Tinutul uriasilor veniti din cer Batranii din sat nu au fost foarte surprinsi de ceea ce s-a gasit. Ei cunosc legende care vorbesc despre oameni uriasi ce ar fi trait in zona in urma cu multa vreme. Ecaterina Sandache, spune: “Se spune ca pe locurile astea ar fi coborit din ceruri, pe niste balauri zburatori, niste uriasi. Si atat de mult le-a placut locul, incit au decis sa ramana. Si au avut grija uriasii si de oameni si de dobitoace. Si toata lumea traia in pace si in armonie. Pana cand unul dintre ei a descoperit ca din strugurii pe care ei ii mincau, se putea face o licoare buna de baut. Atunci se spune ca a fost descoperit vinul, dar odata cu el s-a terminat si buna intelegere. Uriasii se imbatau si se luptau intre ei, isi faceau rau unul altuia si impreuna le faceau rau oamenilor care se asezasera in tinutul lor. Strigatele de disperare ale oamenilor au fost auzite de Bunul Dumnezeu care a trimis un inger de-al Sau sa le curme suferinta. Iar ingerul, dupa ce i-a luat pe oameni si i-a pus pe cel mai inalt munte, a scufundat tinutul cu tot cu uriasi, de nu a mai ramas in viata nici unul. De atunci stapinesc oamenii aici.” La ora actuala nimeni nu mai pune la indoiala faptul ca in vremuri indepartate au existat uriasi pe Terra. Acesta e un lucru cunoscut, fiecare popor vorbind de uriasii care l-au precedat. Pana si Biblia aminteste de popoare de uriasi, chiar pe vremea cand Moise isi conducea poporul catre tarimul fagaduintei. Exista picturi si basoreliefuri care arata zei de cativa ori mai mari ca oamenii si exista cetati cu scari de piatra pe care un om normal nu poate trece decit catarandu-se. Singurele necunoscute sunt identitatea uriasilor si modul in care au ajuns ei pe Pamant. Spusele batrinei au un simbure de adevar in ele. Pentru ca aici, in urma cu milioane de ani in urma, a existat marele Lac Getic, ale carui urme se pot vedea si la ora actuala in straturile de pamant excavate. Iar descoperiri de animale preistorice s-au facut in toata Oltenia: la Leu, la Timiseni, la Stoina.
21

Lemnul care nu putrezise Incet, din tenebrele pamantului apar marturii ale existentei vietii, marturii care schimba de la un an la altul geografia istorica a tinutului fostilor bani ai Craiovei. Cat ii priveste pe cosoveneni, acestia spun ca nu se mai mira de nimic. In comuna lor s-au petrecut mereu fapte greu de crezut. In urma cu vreo 20 de ani, la cativa kilometri in afara localitatii a fost instalat un santier pentru constructiile de locuinte. Voiau comunistii sa ii mute pe sateni in blocuri si sa le ia pamanturile. Intr-o zi, un excavator a distrus ceea ce parea a fi o fintina imensa. Anatol Mihailovici, actualmente pensionar, lucrator pe santierul de atunci, spune ca dimensiunile fintinii erau impresionante. Era facuta dintr-un lemn care nu putrezise, desi era sub pamant de cel putin cateva sute de mii de ani, cit aveau vechime straturile de pamant de deasupra ei. Latura fintinii era de vreo 20 de metri. “Unii spuneau ca era o baie de pe vremea romanilor, dar nu era adevarat, pentru ca adincimea ei depasea cateva zeci de metri. Cat am apucat noi sa sapam, pentru ca imediat a venit ordin de la Bucuresti sa astupam totul cum a fost. Au luat lemnul pe care-l scosesem si au turnat deasupra beton. Peste beton au pus pamantul si pietrisul excavat. Iar pe noi, cei care lucrasem si vazusem fintina, ne-a imprastiat pe santiere din nord si la Canal si ne-au amenintat ca daca vreunul vorbeste nu va mai iesi din puscarie. Nici acum nu stiu ce anume descoperisem.” Dar indiferent ce descoperisera muncitorii, santierul a fost ridicat si localnicii lasati in pace. Cu toate acestea, descoperiri au mai fost facute in Oltenia. Astfel, in apropiere de Timiseni, excavatoarele au distrus ceea ce parea a fi un cuptor urias. La ce anume era bun cuptorul sau cui apartinea, asta e mai greu de spus. “Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie” Intre timp, animati de dorinta de imbogatire, localnicii din Cosoveni au amenajat un lac imens pe locul unde a fost descoperit elefantul preistoric. Cu toate astea, nu toti sunt de acord cu ceea ce se intampla. Unii dintre ei cred ca in felul acesta va fi tulburat somnul uriasilor si ca acestia se vor trezi din mormint ca sa-i pedepseasca. Iar faptul ca unul dintre sateni s-a si inecat in lac, e pus pe seama acestui lucru. Si oamenii incep sa se teama, mi ales ca, de la o vreme, se simt urmariti. G. B., afirma:

22

“E o senzatie cumplita. Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie. Ca si cum cineva ne urmareste, ne analizeaza. Iar din lac razbat tot felul de zgomote ciudate, de ti se face pielea de gaina. Se aud lovituri ca intr-o poarta imensa, metalica.” Cine si de ce loveste poarta de sub Cosoveni sau ce fel de poarta e, raman doar simple intrebari. Deocamdata. In plus, oamenii vad tot felul de luminite ciudate si toate in preajma locului unde a fost dezgropat elefantul preistoric. Mihalcea Radescu, ne spune: “Tiu minte de la bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, ca prin `40 - 41 ar fi fost descoperit in zona o jumatate de craniu imens. Oamenii spuneau ca ar fi fost al unuia din uriasii de pe vremuri. A venit un neamt de la Bucuresti, cu ordin de la Maresal si l-a ridicat. Bunicul spunea ca numai ochii erau asa, ca la vreo 20 – 30 cm si ca dupa dinti nu parea a fi de animal. Au incarcat craniul pe un camion si l-au trimis in Germania. Se spune ca Hitler credea in lucruri de acest gen si era convins ca va descoperi un secret mare prin care sa stapineasca lumea.” E adevarat, nu s-au mai gasit alte oase, de picior sau de mana, aparand intrebarea, fireasca, ce anume cauta craniul, singur, intr-un astfel de loc. Iar singurele explicatii ar fi ca celelalte oase au fost mincate de alte animale (poate chiar de alti uriasi, n. a.) sau ca uriasul a avut – ca si alti oameni peste timp, dorinta ca parti din trupul sau sa fie ingropate in diverse locuri care iau placut in timpul vietii, craniul ajungind in Oltenia. Si ar mai fi o explicatie, dar cel putin lugubra. Aceea ca, asa cum oamenii din vechime, aduceau sacrificii umane in lacasurile sfinte, uriasul a fost, la randul sau sacrificat, pentru ca spiritul sau sa pazeasca locul unde a avut loc sacrificiul. Sunt supozitii care in mod sigur nu vor putea fi justificate intr-o singura viata.

23

Argedava tăinuită
Situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de început a Statului Dac Centralizat făurit de Burebista, Argedava, reprezintă astăzi un promontoriu, căruia i se spune Nucet; o movilă ce înaintează ca o săgeată spre albia Argeşului, pe malul drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeşti-Novaci, denumită Popeşti, şi notată pe hartă în JudeŃul Giurgiu.

Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăŃime de la Est la Vest şi are o înălŃime de 20 m. FortificaŃiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-SudVest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaŃie, fiind locuit neântrerupt pâna în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăŃi getice întinse pe o rază de cel puŃin 17 Km, de la Grădinari - Ogrezeni şi până la AdunaŃii Copăceni, puternice fortificaŃii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte 10.000 de ani, socotiŃi de la anul de graŃie în care scriem aceste rânduri, adică 2002 conform calendarului creştin. Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Rovinele “din câmpii“ la care face referire Mihai Eminescu, fortificaŃii pe linia Argeşului, folosite mii şi mii de ani ca linie de apărare a łării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcŃia Centrului Spiritual al łării. Aici identificăm, şi noi, desfăşurarea bătăliei de la Rovine a lui Basarab Mircea zis “Cel Bătrân”, tot în aceste locuri şi Mihai Voevod Pătraşcu fiul Teodorei – Basarab, zis “Cel Viteaz” – Reunificatorul, şi-a concentrat forŃele armate împortiva invadatorilor străini la Ogrezeni, unde şi-a format “ogreziile”, adică batalioanele, iar la Gorneni, în apropiere, a fost dat semnalul de luptă.
24

Ultimul Basarab, Constantin Brâncoveanu, pentru a proteja Argedava şi împrejurimile sacre cu pădurea Novăceanca, a ridicat nenumărate biserici pe care le-a înzestrat cu pământ şi păduri, în felul acesta urmărind protejarea acestor locuri. Astfel, biserica din Nucet este ridicată de Domnul Constantin Brâncoveanu la 1688, ornată cu splendidul brâu brâncovenesc, sursă de inspiraŃie a lui Constantin Brâncuşi pentru Coloana Infinitului. Deasupra altarului acestei biserici au existat doi dragoni. Astăzi mai poate fi admirat numai unul singur.

Alegerea nu credem că a fost deloc întâmplătoare, locul cu pricina fiind un important centru ecleziastic în secolul al V e.n., aşa după cum ne arată şi numele ce-l poartă … Popeşti (Popii din Nucet). Denumirea de Nucet foarte posibil se trage de la Sfântul Nicetas care a întemeiat în Dacia, la … Angesem, un episcopat ridicat la rang de Mitropolie în sec. VI, alături de Episcopia de Milcov. Denumirea de Novaci, face trimitere la “uriaşi”. În apropiere, pe o altă Rovină, în Comuna Mihăileşti, încă o biserică brâncovenească ridicată în anul 1712, azi năpădită de “investitori” care i-au smuls pământul dăruit de marele Domn, ne arată măreŃia locului. Cimitirul de lângă biserică, astăzi mai mult devastat, mai păstrează încă cruci având pe ele desenate … Soarele. Deasemenea, în satul Novaci, Comuna Popeşti, o altă biserică veche protejează încă un alt loc sacru. Argedava a fost aleasă, în mod neinspirat, drept loc de conac, de unii fanarioŃi, dispăruŃi fulgerător în străfundurile cetăŃii cu tot cu castelele lor efemere. AnunŃată de Cezar Boliac în 1869, cetatea Argedava a început a fi “cercetată” de către arheologi, neîntrerupt, pâna în zilele noastre. Astfel, Vasile Pârvan, cel ce identifică Argeşul ca fiind Argessis din vechime, îşi extinde săpăturile de la Piscul Crăsanilor la Argedava în anul 1926. Sapă şi … moare în anul 1927, nu înainte de a fi convins că a descoperit cetatea de scaun a lui Burebista. După această dată, monopolul săpăturilor l-a avut Dinu V. Rosetti. Decretul în cinstea lui Acornion descoperit la Balcic şi controversele în jurul acestui document au avut darul să încurce iŃele descifrării primei capitale a lui Burebista. Aşa e când vrei să demonstrezi că … găina a precedat oul. Argedava a mai fost vizitată şi transformată în şantier arheologic şi de distinsa familia Vulpe: Radu, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe iar mai apoi Alexandru. RenumiŃii arheologi identifică, fără dubii, cetatea de la Popeşti cu Argedava, fapt prea bine cunoscut de localnici de la moşii lor. Astfel, partea de Nord a Nucetului (Curtea Princiară) şi vestul Nucetului (Necropola Zeilor) au revenit lui Dinu V. Rosetti, iar partea de Est şi Sud-Est cu cele două palate plus clădirea cu absidă au revenit arheologilor Ecaterina Dunăreanu Vulpe şi Radu Vulpe. Ulterior întreg Nucetul a fost devastat.
25

Săpături recente au efectuat, din anul 1990, Nona Pălincaş şi Calista Fischer. Rezultatul cercetărilor arheologice s-au concretizat într-o comunicare de specialitate, “Evaluare arheologică a probelor C14 din cetatea de la Popeşti (România) fondată în perioada târzie de bronz “ – 2000. Lucrarea şi Referatele au meritul de a demonstra, fără putinŃă de tăgadă, că Popeşti este cercul de foc al arheologiei noastre. Vizionările din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruină în care se află cetatea, total neprotejată împotriva intemperiilor, lăsată la voia întâmplării şi hazardului. Mai mult cunoaştem de la localnici, care amabili ne-au destăinuit interesante lucruri, (spre ştiinŃa Domniilor Voastre, vă îndemnăm de a merge în teren şi de a vă convinge personal ), următoarele : - Nucetul şi toate Rovinele de pe aliniamentul Grădinari – Ogrezeni – AdunaŃii Copăceni au fost ridicate de “uriaşi care au cărat pământul cu poala“. - Nucetul este numai creştetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat în satul Buda din apropriere în anul 44 i.e.n., 5464 ani socotiŃi de noi, luând drept referinŃă inscripŃia de la Biserica Curtea de Argeş, de pe mormântul lui Neagoe Basarab, unde marele domnitor cărturar ne arată că a săvârşit această mănăstire la anul 7025, informaŃie care actualizată, dovedeşte că astăzi suntem în anul 7510. - Înainte de cel de al doilea război mondial, în Nucet au fost aduşi mai mulŃi deŃinuŃi, păziŃi de militari care i-au pus pe aceştia să sape în cetate. Săpăturile arheologice au reînceput în anul 1946, dar cu mare intensitate din 1950 până în 1954 şi cu o largă asistenŃă internaŃională. La aceste săpături au fost folosiŃi localnici sub pază, ca muncitori cu ziua la săpat, plătiŃi cu … 8 lei pe zi. Copiii săraci erau folosiŃi la strângerea şi curăŃarea diverselor obiecte dezgropate, precum şi a unor oseminte umane de oameni … uriaşi, apreciaŃi de localnici ca având o înălŃime de peste 5 m. Astfel au fost deshumaŃi din Nucet, “Necropola Zeilor”, vestul cetăŃii, scheletele a peste … 80 de “uriaşi”. Această din urmă informaŃie am găsit-o şi la MăriuŃa, altă cetate geto-dacă, în urma discuŃiilor purtate cu un localnic ce a săpat în cetate. Localitatea MăriuŃa este situată în JudeŃul Calăraşi, unde au fost deshumate trei schelete de uriaşi, dintre care unul făra cap. Săpăturile au fost coordonate în acest punct arheologic de către profesorul Simon Mihai, dispărut în anul 1990, în condiŃii neclare.

- “Arheologii” din Argedava, “cu mâinile la spate, vorbind când în româneşte când în altă limbă”, au pus copiii săraci, în special fetiŃele, să spele “ciotoaiele” şi “căpăŃânile ăle mari”, după care minorii erau puşi să le bocească. ÎntrebaŃi de localnici, “arheologii” le-au spus că acei “uriaşi” sunt Jidovii (!?). Aşa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana şi Ghencea Marin din satul Popeşti, participanŃi la săpăturile arheologice.
26

Din partea de Nord-Est a cetăŃii, a fost ridicată cu macaraua o placă foarte mare de andezit având desenată pe ea … Soarele. În ce muzeu a fost oare expusă ? Din partea de Est a cetăŃii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult şi stâlpii unui Calendar Geto-Dac. Se naşte întrebarea: unde sunt aceste vetre de cult şi Stâlpii Calendarului ? - Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu în “CetăŃi getodacice în Câmpia Munteniei”. O cantitate însemnată de monezi de toate tipurile au fost descoperite cu ocazia săpăturilor, ponderea deŃinând-o cele de argint. Ulcelele pline de argintărie găsite de localnici erau recompensate cu “un ban pentru Ńuică“. Aşa după cum ne-o dovedeşte urna de incinerare, precum şi ceşcuŃa găsită în interior, cultul înmormântării practicat la un moment dat în cetate a fost acela al incinerării, şi totuşi, osemintele de care am făcut vorbire, ne demonstrează că, mult timp mai înainte de practicarea acestui cult, înhumarea constituia un ritual specific acelor oameni deosebit de înalŃi. (Zeii !?) De o parte şi de alta a Argedavei se întind mai mult de 7 cetăŃi getice care comunică între ele printr-un tunel subteran, îndelung căutat. Izvoarele locale ne relatează că în partea de Est a cetăŃii, s-a descoperit un tunel care porneşte din Nucet către pintenul pe care este aşezată biserica şi cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m adâncime, şi că tunelul cu pricina a fost declarat … fântână şi acoperit urgent cu pământ luat din alt loc. (!?) În faŃa Nucetului, către râul Argeş, două balastiere scot la iveală trunchiuri de copaci şi pomi de dimensiuni impresionante carbonizate, semn al existenŃei în trecut a unei mari grădini. Eden ? Toate Rovinele adăpostesc palate subterane legate între ele, ce întrec în grandoare orice cetate sau complex de cetăŃi descoperite pâna acum în Dacia. Recentele excavări ale celor două balastiere vor conduce la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodământ “planificat din neştiinŃă” trebuie evitat cu orice preŃ. - Constatările din teren ne-au întărit convingerea că în lipsa oricărei protecŃii artificiale, Nucetul se surpă zi de zi în valea Argeşului, mai ales că “binevoitorii” dau foc lăstărişului ce apără cetatea, lăstăriş care renaşte primăvară de primăvară, spre disperarea unora, apărând cu îndârjire Argedava. “ Noi ştim multe, dar cine să ne asculte ? “ ne-a declarat un nonagenar din comuna Popeşti. AfirmaŃiile unor istorici, precum că toate cetăŃile din Muntenia, inclusiv Argedava, şiau încetat brusc activitatea în anii 11-12 e.n. ca urmare a expediŃiei militare a unui oarecare general roman, Sextus Aelius Catus, ce ar fi deportat o populaŃie de 50.000 de locuitori din Dacia la sud de Dunăre, combinată cu o presupusă altă acŃiune de acelaşi gen, în anii 62-66 e.n., ce ar fi fost săvârşită de Tiberius Platius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei, care şi el ar fi deportat o populaŃie de 100.000 de geŃi la sud de Dunăre, noi le considerăm vorbe în vânt scrise de antici şi preluate fără discernământ de unii contemporani, fără prea multă cugetare, deci lipsite de temei istoric real care, ca şi multe alte neadevăruri, au făcut mult rău neamului nostru geto-dac. łinând cont de cele prezentate mai sus, noi considerăm că se impune alcătuirea unui colectiv de specialişti patrioŃi, care să aprofundeze cercetările cu privire la cetatea getică de la
27

Popeşti, Argedava, prin restudierea documentelor de până acum, depistarea de noi documente istorice, organizarea unor săpături arheologice în Nucet şi în împrejurimi, în scopul demonstrării unei realităŃi istorice : Popeşti este Argedava lui Burebista situată pe râul Argeş, fost Argessis. Şi noi considerăm că Argedava este vestita cetate Hellis menŃionată de antici drept Cetatea Soarelui. În susŃinerea acestei teze Ńinem cont de poziŃionarea cetăŃii, măreŃia locului şi întinderea fortificaŃiilor. Trebuie să specificăm că se impune alcătuirea unui plan de investigaŃii arhgeologice la capătul căruia întreaga cetate să fie restaurată şi protejată, astfel ea putând deveni un centru turistic, istoric şi arheologic de cea mai mare importanŃă pentru Ńara noastră şi pentru umanitate. Apreciem la superlativ iniŃiativa Domnului Prof. Dr. Napoleon Săvescu de a ridica la Orăştie o statuie a lui Burebista. A fost binevenită. Un act de dreptate şi de cinstire a marelui rege. Monumentul ridicat în Ardeal stă drept pavăză întregii românimi. Pentru cinstirea acestui strămoş al nostru, al tuturor geto-dacilor, credem noi că se impune înălŃarea unei mari statui şi în CASA CU GEłI a lui Burebista, adică la ARGEDAVA, acolo unde a văzut pe Pământ, acest MARE GET cerul, pentru întâia şi ultima oară, în Nucet. Statuia lui Burebista este bine să fie amplasată în partea de Nord, pe locul Palatului Princiar, cu faŃa către Capitala Bucureşti. Aici, pe malul Argessis-ului, unde s-a născut acea minte luminată care a făcut posibilă apariŃia pe harta vechii lumii a Marii Dacii şi a celui mai mare stat monoteist din lume, unde s-a născut ideea unificării, sau, cine poate şti, a reunificării întregului neam, trebuie să se înalŃe statuia Marelui Spirit şi Suflet de Get care a fost Burebista. Facem menŃiunea că cercetările trebuie extinse şi asupra mediului ambiant, care face din Argedava o comoară nu numai arheologico-istorică dar şi una de cult, dat fiind vechimea cultului Soarelui pe această Rovină. ProprietăŃile curative ale apelor şi izvoarelor din această zonă, şi în mod deosebit mediul ambiant din cetate, au efecte benefice asupra organismului uman, o simplă plimbare prin cetate având darul de a linişti psihicul şi a tonifica organismul, în vreme ce o sticlă cu apă din Argeş, lăsată în cetate câteva ore, are efecte benefice pentru cel ce o bea, lucru prea bine ştiut de localinici de la moşii lor, oameni de altfel foarte longevivi. Toate cu o condiŃie : să intri în Cetatea Zeilor cu gândurile curate. 44.313070° 25.964819°

28

«Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950»
Articol semnat de Sorin Golea, Claudiu Pacearca

PomeniŃi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinŃe, dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a văzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe urmele uriaşilor şi a găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava, judeŃul Giurgiu. IoniŃă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganŃilor. Iar arheologii neau explicat, de fapt, despre ce e vorba.
"Aici era Nucetul. PărinŃii mei spuneau că în aceste locuri stăteau uriaşii. Ei le spuneau jidovi, că aşa îi numeau aici pe uriaşi. Credeam că sunt poveşti, dar am avut ocazia să văd un schelet", spune IoniŃă Florea, în vârstă de 80 de ani, din comuna Popeşti, judeŃul Giurgiu. Despre ce e vorba?

În nordul acestei localităŃi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor şi a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Europa. «Când găseam oasele, ne trimiteau acasă» Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaŃiile conform cărora în timpul săpăturilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriaşi, adică umanoizi înalŃi de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin 1946 -1954. InformaŃii despre schelete de uriaşi descoperite pe teritoriul României au mai existat. Dar până acum nu s-a găsit nici o persoană care să declare că le-a văzut. "Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu - n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950", a spus IoniŃă Florea.
29

La Argedava s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde. Novac e cel mai renumit Au rămas legendele uriaşilor porecliŃi "Jidovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona de sud a Munteniei. La sud de Popeşti există o vale care se întinde de la Olt până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume Novac, cel mai renumit dintre toŃi, s-a luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. SimŃindu-se învins, balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac". În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic. "Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeŃi asemenea măguri (movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna Tangâru, judeŃul Giurgiu. «Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani în urmă» "Cu aproximativ 7000 de ani în urmă, în zona României se dezvoltase o civilizaŃie înaintată, sedentară, cu o cultură strălucitoare. Peste ei au venit populaŃii din Est, numite de arheologul american Maria Gimbutas civilizaŃia kurganelor. DiferenŃa dintre populaŃiile autohtone şi cele invadatoare era în primul rând de înălŃime, cei veniŃi fiind mai înalŃi - lucru atestat arheologic - războinici, buni metalurgi şi constructori de cetăŃi aşezate pe înălŃimi. Aşa se explică faptul că în legende toate cetăŃile vechi sunt construite de uriaşi, iar agricultura performantă este legată de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaşii au venit din Est, cu 7000 de ani în urmă. Răspândirea acestor populaŃii de uriaşi în toată Europa, apoi în Orientul Mijlociu şi nordul Africii, a dus, se pare, la naşterea legendelor despre uriaşi. E foarte posibil ca ei să se fi asimiliat în marea masă a populaŃiilor autohtone, mai mici de înălŃime, aşa cum spun, de altfel, şi legendele, şi astfel să fi dispărut. ReminiscenŃe ale acestor uriaşi le vedem cu ochii noştri: se mai nasc din când în când oameni foarte înalŃi. Medicii le spun persoane bolnave de gigantism. Şi aici este de amintit faptul că mitologiile vorbesc despre uriaşi ca despre o rasă umanoidă degenerată, nereuşită", ne-a explicat arheologul Traian Popa. GiganŃi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele multor popoare. Dăm exemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri. - Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele
30

oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul). - CelŃii considerau că primele fiinŃe care au locuit Pământul au fost giganŃii, abia după ei venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au şi ele poveşti ce se referă la un gigant care a cumpărat pietre uriaşe, magice, de la o vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până în Câmpia Salisbury. - Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraŃi ai zeilor, care s-au răsculat împotriva acestora, dar au pierdut lupta şi au fost închişi în întunericul veşnic. - Mitologia română spune că existenŃa umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a început cu căpcăunii, forme nereuşite de umanizare, care au dispărut. După ei au venit uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a omorât pe toŃi. După uriaşi au venit oamenii, care vor fi înlocuiŃi cu blajinii, o rasă de fiinŃe mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe placul lui Dumnezeu. În general, toate legendele consideră că rasa uriaşilor a dispărut, iar locul ei a fost luat de oameni.
Probe tangibile Antropologistul german Larson Kohl a descoperit in 1936, pe malul lacului Elyasi, in Africa de Sud, oseminte unane gigantice. Paleontologii si antropologiigermani Gustav von Konigswald si Frank Wedenreich(1873-1948) au gasit intre 1937 si 1941, in farmacii chinezesti sau in Hong-Kong, mai multe oseminte umane de talie uimitoare. Profesorul Weidenreich a facut, in 1944, o expunere privind aceste resturi de giganti, in prezenta American Ethnological Society. Doctorul Rex Gilroy, un arheolog australian, director al Mount Tork Natural History Museum, a gasit la Mount Victoria amprente fosile de picioare de giganti a caror autenticitate nu a putut fi pusa la indoiala. In plus, au fost gasite trei resturi de maxilare umane gigantice: unul in Africa de Sud, unul in Java si unul in China de sud. Aceste fragmente de schelete gigantice pun numeroase intrebari. Doctorul Burkhalter, de la Societatea Franceza de Preistorie, a scris in 1950 intr-o revista a muzeului din Beytouth ca existenta giganticilor in Paleoliticul vechi este un fapt stiintific stabilit. 31

In timpul sapaturilor efectuate in Caucaz, in 1964, s-au gasit intr-o grota din Alguetca, in apropiere de Mangliss, schelete de oameni masurand 2,8-3m. Prin urmare, cercetatori recunoscuti si competenti au descoperit elemente importante care vin sa confirme existenta giganticilor pe Terra intr-o epoca foarte veche.

32

Uriasii de ieri
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani. Schelete de uriasi, artefacte ciudate, apartinand unei civilizatii necunoscute, simboluri mistice, confiscate de lumea stiintifica si invaluite in tacere. GIGANTII DE LA NUCET Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava – PopestiNovaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta video inregistrata la congres. COMPLEXUL DIN VALEA MORTII

Dincolo de Ocean, autoritatile au asternut tacerea asupra “descoperirii secolului”, cum o denumise presa din 1947. In Desertul Colorado, in legendara Vale a Mortii, s-a descoperit un complex de 32 de pesteri ce se intind pe o suprafata de 180 de mile in care s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri inaltime, imbracate ciudat, cu costume de piele, pantaloni bufanti, stransi la glezne si jachete lungi. Dr. Bruce Russell a fost primul cercetator care a rupt tacerea. Pe langa uriasi, s-au descoperit si ramasitele unor specii disparute, dinozauri, tigri preistorici, elefanti imperiali, expuse in nise, ca la muzeu.

ORASUL SUBTERAN Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape. CIMITIRE Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand
33

schelete de oameni depasind 2,50 metri si artefacte inscriptionate cu scrieri nedescifrate. La Cayuga, Niagara, se afla “Cimitirul gigantilor”, descoperit in 1880, care a avut noua schelete masurand peste 2,70 metri. Smithsonian Institute a expus din toate aceste situri cateva artefacte, motivand ca scheletele s-au prefacut in pulbere. SCHELETELE DIN PANTELIMON In Romania, schelete de uriasi au mai fost descoperite la Polovragi, in mai multe etape de sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete, deshumate in 2005, din dealul de sub manastirea Negru Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon – Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de uriasi. La Scaieni, necropola de uriasi a fost descoperita de localnici, in 1985. Au fost scoase doua schelete, dar situl nu a fost niciodata cercetat.

34

Blestemul uriasilor din creierii muntilor
Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma. O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice. Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 73 de ani (tinand cont ca suntem in 2006): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metri. Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit otravit de oameni. Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei pâini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramâi tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu pâine destula ca sa mincam amindoi. Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai 35

incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita de oameni. Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile sfirtecate din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri, l-au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias. Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele spunea ca mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme (aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias). Deodata a venit un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!. Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intrun mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.

36

Oameni din neamul zmeilor

Tinutul momarlanilor continua sa fascineze. Intamplari uluitoare i se releva ascultatorului, in special celui foarte interesat. Intamplari care par desprinse din Star Trek sau din basmele romanilor, numai ca spuse putin altfel. “Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa” Undeva, pe o culme insorita, in afara drumurilor de masina (cel mai apropiat drum de acces e la 8 km) – exista un catun straniu. Locul sa tot aiba vreo 20 si ceva de case. Case simple, de oameni gospodari. Fara curent electric, fara telefon, fara masini. Ca multe alte sate de acum cateva sute de ani. Oamenii de aici spun ca nici macar buletin nu au, pentru ca nu au nevoie de asa ceva. Niciodata nu pleaca nicaieri si nici nu au nevoie de altii ca sa-si duca viata patriarhala. Banii nu au valoare acolo, pentru ca oamenii se supun unui sfat al batranilor care imparte roadele fiecaruia dupa nevoi si dupa dreptate. Si nimeni nu e nemultumit de ceea ce are. Putini sunt cei care intra in vorba cu strainii si mai ales cu presa. Nu pentru ca sunt convansi ca presa denatureaza uneori adevarul, ci pentru ca se tem de straini. Spun ca strainii nu aduc decat necazuri si ca din cauza strainilor s-au pierdut traditiile atat de frumoase ale acestui popor. De ce am ales tocmai catunul Zalmos? In primul rand pentru ca o astfel de denumire arata perpetuarea vechii noastre limbi, fiind, probabil, legata de stravechiul cult al lui Zamolxis. Iar in al doilea rand, pentru ca oamenii de aici au o istorie ciudata. Ei sunt convansi ca intemeietorii catunului au venit din... cer. Nu au date istorice, nu au documente, au doar legende si povestiri, care mai de care mai fantastice. In primul moment ai impresia fie ca interlocutorul isi bate joc de tine fie ca a innebunit de-a binelea. Dar daca ai rabdare si ii asculti, nu poti sa nu iei seama la coerenta povestirii, la siguranta povestitorului si la amanuntele relatarii si sa te intrebi daca nu cumva esti pe punctul de a dezlega una din miile de enigme care se regasesc pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu. Si apoi, la ce ar minti acei oameni morocanosi, suficient de mindri pentru a nu primi nimic de la nimeni si care nu se amesteca deloc cu strainii? Pentru ca acolo, la Zalmos, oamenii se casatoresc doar in cadrul comunitatii. Nimeni nu a plecat vreodata si nimeni nu a fost acceptat vreodata din afara comunitatii.

37

“Ne-au lasat stramosii cu juramant sa nu plecam niciodata de aici si sa-i asteptam, pentru ca vor veni candva sa ne ia. Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”, spune mos Dragu, unul dintre stalpii comunitatii. Un Noe autohton de 116 ani Petrecerile lor sunt simple, cu masa plina de carne fiarta sau fripta, cu placinte de toate felurile. Se distreaza fara muzica si beau in cinstea stramosilor din cer. Religia lor e simpla: se inchina unui Creator universal, care da viata si moarte tuturor fiintelor si isi fac semnul crucii cu fata catre cer. Dar crucea lor e putin ciudata, e curbata. Degetele descriu un arc de cerc larg, pornind de la frunte pana la piept, apoi un alt arc de cerc, de la umarul drept la cel sting. Cat il priveste pe cel decedat, dupa ce a inchis ochii, mortul este ars de comunitate, iar cenusa e imprastiata in apa unui izvor, pentru a ajunge sub pamant. Oamenii spun ca focul arde camasa trupeasca si permite sufletului sa se inalte si sa ajunga mai repede in lumea de dincolo. Asta este si cauza pentru care la priveghiul unui mort se maninca si se bea, in cinstea mortului, pentru bucuria renasterii respectivului. Nu exista biserica ci doar un salas bizar, pictat cu tot felul de figuri geometrice, puncte, spirale, cercuri, triunghiuri, ce par aruncate fara noima pe pereti dar care, in mod sigur reprezinta ceva – probabil ce reprezinta pentru multi dintre noi sfintii pictati in biserici. Nimeni nu stie exact cand a luat fiinta catunul, dar toti povestesc ca si cum s-a fi petrecut ieri, despre ultimul descendent al celor care care au coborit din cer si au infiintat catunul. Imi arata casa, ramasa nelocuita si pe care actualii locuitori ai catunului o venereaza ca pe o relicva sfinta. Andrei il chema pe batran si oamenii spun lucruri ciudate despre el, cum ca avea puteri mari. 116 ani spun ca a trait mos Andrei si ca la varsta lui arata ca la 60 de ani, fiind la fel de vioi si sanatos. Numai cand a murit si i-au ars trupul, spun oamenii ca focul a avut o culoare albastra si mirosea a tamiie si nicidecum a carne arsa. ”Noi ”Noi suntem urmasii zmeilor” Vazand ca ne-a captat atentia, interlocutorul nostru isi da drumul la gura: “Sa stiti domniile voastre, ca stramosii nostri, care au infiintat satul asta, au fost zmei. Noi stim asta de la batranii nostri si ei de la batranii lor. Ca oamenii cred ca zmeii erau rai si omorau si furau. Nu e deloc adevarat. Astea
38

au fost minciuni scornite de invidiosi. Da, e adevarat, zmeii puteau sa zboare, dar nu faceau rau nimanui. Ba ii mai si protejau pe oameni de alte rele mai mari”, spune inciudat povestitorul. Si continua cu mindrie ”Iar noi suntem urmasii zmeilor”. Apoi ne ia cu el sa ne arate, la marginea catunului, o stinca inalta de vreo 30 de picioare si pe care spune ca se opreau zmeii din zbor. Adevarat, peretele e perfect vertical, iar sus e o platforma neteda de cateva sute de metri patrati. Îl cred pe povestitor, pentru ca nu am cum sa urc din lipsa de echipament. “Oamenii din vale au o balta mai mare, care nu seaca niciodata si careia nu i-au dat de fund. Ei spun ca acolo isi adapau zmeii caii”. Apoi imi arata la baza stincii un arbust mic, spunind ca acela creste doar acolo la ei si ca batranii faceau din el un fel de ceai. “Cel care stia sa prepare ceaiul si apoi il bea, era luat de zmei si dus in imparatia lor. Pentru ca ei, aici, la noi, numai se opreau. Imparatia lor era in alta parte si nimeni nu s-a intors ca sa povesteasca cum e”. Cat priveste partea cu rapitul femeilor, omul recunoaste ca e si nu e adevarat. Ca zmeii luau femei, dar numai pe cele care voiau si numai pe cele care beau din ceaiul acela. “Ca ceaiul le schimba sangele si aveau si ele sange de zmeu”. Numai ca dupa ce zmeul le lua pe fecioare, le tineau pana zamisleau prunc, apoi le aduceau pe ele inapoi si opreau pruncii, ca sa le fie urmasi. Stapani asupra lupilor Oamenii din preajma Zalmos-ului se feresc sa-i vorbeasca de bine sau de rau pe localnici. Pentru ca, spun ei, acolo se petrec lucruri ciudate si fapte care nu pot fi explicate. Iar daca asta o spune un momarlan, adica el insusi o persoana ciudata, atunci inseamna ca misterul e mare. Spun ca oamenii de sus ar vorbi cu lupii si ca ar avea putere asupra acelor lighioane legendare. Nimeni nu stie prin ce vrajitorie sau cu ce putere stapanesc asupra lupilor. Nu exista momarlan care sa nu fi avut niscaiva probleme cu lupii si care sa nu fie convins ca totul e din cauza locuitorilor cei ciudati. M. R., cioban cu cateva sute de oi, spune ca o data, mai demult, a avut probleme cu un localnic din Zalmos. “Ma credeti sau nu, peste cateva zile au
39

navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o suta cincizeci de mioare. Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au trimis, altfel nu se poate”. Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut sa se urce cu neamurile si sa se razbune. “ Au plecat cu ciomege si cu niscai pusti si aveau peste 30 de caini din cei mari, ciobanesti. Numa ca, la jumatatea drumului, au fost atacati de sute de lupi. De unde or fi venit, nimeni nu stie, dupa cum nimeni nu stie incotro s-au dusara dupa aia. Nici unul din caini nu a supravietuit atacului, da` de oameni nu s-au atins. Unul care a apucat sa traga cu pusca spre lupi, fara sa raneasca pe cineva, s-a trezit pus la pamind de doi lupi fiorosi”, ne spune tanti Marioara. “Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu le-a mai atacat lupii turmele”. Oare ce se ascunde in spatele acestei povestiri? Cine erau zmeii si de unde veneau ei? Probabil ca asta nu vom afla niciodata. Cu toate astea, catunul e plin de amintirea lor: Via Zmeilor, Grota Zmeilor, Izvorul Zmeilor. Oamenii ni le arata pe toate si pentru fiecare din ele au cate o poveste. Si cum sa nu aiba, cand ei insisi sunt convansi ca se trag din zmei? Cine nu s-ar mindri cu astfel de stramosi ?!

40

PIRAMIDELE DE LA ŞONA
România e plină de legende. Una dintre ele vorbeşte despre un misterios popor al uriaşilor, care ar fi ridicat cele şapte movile de la poalele Făgăraşilor. A fi sau a nu fi. Întrebarea asta se aplică şi la români. Dar nu oriunde, ci într-un sat de la poalele Făgăraşilor. Am auzit că acolo ar fi ceva ciudat. Ne-am dus să vedem. Unii vorbesc de piramide. Localnicii din Şona le zic guruieŃi. Sunt şapte movile aliniate pe două rânduri, trei pe o parte şi patru pe cealaltă. Asta e ciudăŃenia, că sunt dispuse astfel. De aici au răsărit, cu mult timp în urmă, tot felul de legende. Unii zic că ar fi opera unui vechi popor al uriaşilor. AlŃii cred că e doar rodul unui "moft" al naturii. Dar pe şoneri îi interesează mai puŃin adevărul. Ei ar vrea să exploateze turistic "minunea".

Trebuie să ajungi mai întâi în oraşul Făgăraş, până la cetate, iar acolo întrebi lumea pe unde s-o iei ca să ajungi la Şona. Ne zic trecătorii ce şi cum, trecem Oltul, apoi o luăm prin pustietate, cale de vreo 12 kilometri. Drumul de căruŃă e acceptabil pentru maşina noastră. Ne strecurăm printre dealurile line, în timp ce Făgăraşul, asemenea unui uriaş, cu creştetul ascuns în nori, ne supraveghează din depărtare. Românii şi saşii Ne întâmpină casele în stil săsesc, parcă pustii. Slujba de la biserică s-a terminat, e trecut de ora prânzului. Am ajuns într-o zi de duminică. Se ştie de satul ăsta încă de prin anul 1300, după cum am aflat mai târziu de la gazdele noastre. Povestea spune că saşii, cei care au ridicat aşezarea asta, s-ar fi retras în altă parte, cu sute de ani în urmă. Nu sunt clare motivele. Dar sigur e că în locul lor au venit românii. Cel mult 200 de familii mai trăiesc azi la Şona. FetiŃa cu movilele Găsim câŃiva săteni pe la porŃi. Îşi fac siesta. Apoi mai apar şi alŃii, bătrâni şi tineri, auzind despre ce întrebăm. Cineva aduce din casă un binoclu, să ne arate guruieŃii. Parcă sunt nişte colŃi răsăriŃi cu brutalitate din pământ. Se văd pe un platou care domină mica localitate. "Acolo e dealul Şesului", zice Eutimie Boeriu, care ne este prezentat drept veteranul satului, la cei 86 de ani ai săi. Vreau să ştiu cum sună legenda uriaşilor. Sunt mai multe variante. "Cică a fost o fetiŃă de uriaşi care a
41

făcut movilele", aud de la mai tânărul Ioan Buzeche. Dar când au trăit uriaşii ăştia? Vreau să "sap" în tradiŃia locală. "Demult, înaintea dacilor", vin păreri din mai multe direcŃii. GuruieŃ înseamnă ridicătură de pământ. "A fost un uriaş care şi-a curăŃat opincile şi în urma lui au rămas ŃuguieŃii ăştia", sună altă poveste. "Au avut formă de piramidă, dar le-a spălat ploaia", sare altul cu părerea. Cercetări eşuate Bătrânii spun că, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialişti în satul lor, cu diverse aparate, în căutarea adevărului despre "ridicături", dar "n-a aflat nimeni nimic". Sunt din pământ ori din piatră? "Din pământ". Şi au rezistat atâta amar de vreme? Mi se arată pământul galben, cleios. "Cu pământul ăsta s-au făcut case, clisa asta face priză şi între cărămizi". Se încinge atmosfera, mai ales când zic localnicii de străinii care le calcă bătătura, întrebându-i aceleaşi lucruri pe care vrem şi noi acum să le ştim. "Vin americani, olandezi. Turişti. Ce să le spunem noi? Doar legenda", sare altcineva. Şi de aici se pornesc sudălmile pentru autorităŃi, care nu fac nimic în folosul turismului. "Ştiu eu cum e în alte Ńări, că am fost pe acolo, ăia au cine ştie ce ciudăŃenie, un castel, o peşteră, imediat ştiu să atragă turiştii, fac drumuri bune, publicitate. La noi nu se face nimic", e supărat un trecător între două vârste, arătândune calea de lut până la guruieŃi, care devine impracticabilă dacă plouă, acesta fiind vechiul drum de la Şona spre Hălmeag. Somnul uriaşilor Indiferent dacă ciudăŃeniile astea au fost făcute de mâna uriaşilor ori de capriciile naturii, cert e că măcar pentru peisajul extraordinar merită să fiŃi oaspeŃii şonerilor. Probabil că nu întâmplător localitatea se numeşte Şona, care în germană înseamnă frumoasă. Şi mai ales să vă căŃăraŃi pe "opera" uriaşilor. "De aici se vede toată łara Oltului", trage aer în piept nea Boeriu, apoi oftează prelung. Zice că a fost constructor la viaŃa lui şi nu-şi explică dacă guruieŃii sunt rezultaŃi doar din mişcările pământului, cum de există aceeaşi distanŃă între ei. Şi mai ales cum de sunt aliniaŃi pe două rânduri, trei pe o parte, mai înalŃi, plus patru de cealaltă parte, mai cocoşaŃi. "Ceva e ciudat aici". După care vine vecinul şi-mi arată noul baraj de pe Olt, în construcŃie, care ar putea să scoată şi "piramidele" din anonimat. "Se va face un drum nou, care va trece peste coama barajului şi va ajunge în vecinătatea guruieŃilor. Poate atunci o să-şi aducă cineva aminte şi de satul nostru". Se zice că uriaşii ar sta şi acum în movile şi poate că s-ar supăra dacă cineva le-ar strica somnul. Eu zic că merită riscul… GuruieŃii nimănui Trecem pe lângă ruinele fostei gospodării agricole comuniste. Ne însoŃesc doi dintre localnici. Ajungem în locul cu pricina. Iarba a urcat înaintea noastră pe movile. Muşuroaiele de cârtiŃă sunt la tot pasul, aşa că ne folosim de ele ca de nişte "scări", pentru ascensiune. Panta e destul de
42

abruptă. Mai experimentaŃi, bătrânii satului ne-o iau înainte. "Aici mă jucam când eram copil", îşi aduce aminte moş Eutimie, care a fost şeful comisiei de împărŃire a pământului, după 1990. "Oamenii şi-au luat terenurile, chiar şi în jurul guruieŃilor. Numai movilele nu s-au împărŃit, că nu ştim ale cui sunt". ColŃii pământului n-au fost înregimentaŃi politic nici înainte de 1989. Sunt ai uriaşilor, glumesc eu, la care interlocutorul meu mă anunŃă că de ceva vreme e cineva interesat să cumpere terenul din apropierea "piramidelor", ceea ce înseamnă că "ar putea să se dezvolte turismul", e optimist celălalt ghid, nea Buzeche. La Şona am ajuns pe 15 august 2002, intre o vizita de cateva ore la pestera lui Zamolxis de la Polovragi si una mult mai scurta la Templul de la Şinca Veche. Norocul nostru ca eram “motorizati” altfel chiar nu stiu cum am fi gasit localitatea aceasta. Materialele scoase de pe situl d-lui Savescu nu neau prea ajutat, nu aveau deloc indicatii clare asupra drumului pana acolo, asa ca am incercat sa nu ne abatem de la soseaua principala, sau drum national ce-o fi. Cum veneam dinspre Rm. Valcea spre Sibiu, dupa ce am iesit din superbul defileu al Oltului am ajuns la Talmaciu si in loc sa continuam drumul in sus am facut dreapta spre Avrig, unde am si oprit sa intrebam pe cineva despre Sona (citisem ca e undeva in zona aceea). Evident nimeni nu auzise de satul asta. Ba chiar, putin mai departe, la Ucea, un politist evident deranjat de intrebare ne-a asigurat ca nu exista asa ceva. Norocul nostru ca spre Sambata era o masina trasa pe dreapta de un – evident – echipaj de politie, si cand ne-am interesat la organele legii (care evident nu auzisera de asa ceva) omul de la volanul masinii oprite ne-a spus ca Şona e chiar langa Fagaras, si chiar ne-a explicat destul de exact locatia. Bun, am devenit mai increzatori, mai ales ca in Fagaras am ajuns destul de usor la Casa de Cultura indicata de ajutorul nostru (nu inteleg de ce nu ne indicase Cetatea care era mult mai vizibila si era chiar vis-à-vis ) si acolo chiar daca nu am gasit indicatorul in stanga spre Sona i-am urmat sfatul si am mers la stanga prin fata cetatii, unde un alt cetatean ne-a asigurat ca la Sona “se ajunge prin tiganie”, adica exact pe drumul pe care ne si aflam, si ca de acolo mergem prin niste dealuri. Nu cred ca are rost sa mai spun ca o particica de satra ne-a indicat un drum total aiurea, pe creasta dealului, unde cand am ajuns s-a mirat foarte un baiat ce pastea vacile: “ati urcat cu masina pana aici??” Saraca masina… numai ea stie prin ce a trecut. Nu ne plangem pentru ca a meritat, de acolo de sus se vedea excelent “pista de aterizare” despre care citisem la dr. Savescu. Cand sa coboram dealul ne-au luat in primire alti “conationali” bruneti, care se distrau foarte ca ne vad cu masina atat de sus, dar macar ne-au aratat drumul corect. De fapt din tiganie trebuia ca la o cruce aflata pe stanga drumului sa o luam spre dreapta, nu in sus. Cine a zis locului acela “tiganie” a stiut ce zice! Deja faceam glume intre noi cam ce s-ar intampla daca am face pana in mijlocul lor… nu recomandam trecerea pe acolo per pedes! Sau treceti pe riscul vostru, sa nu zica nimeni ca nu i s-a spus…
43

Acum vorba aia, cine s-a fript sufla si-n iaurt, opream langa fiecare trecator sa intrebam daca e bun drumul. Chiar unul dintre ei era extrem de dezamagit ca are treaba si nu poate sa mearga sa ne arate chiar el “guruietii” de pamant, probabil nu prea era obisnuit cu vizitele in zona aia, oricum ne-a indicat unde le gasim pe cele cunoscute de toata lumea, dar si inca vreo 2 aflate in alta parte… L-am intrebat si ne-a confirmat legenda cu noroiul cazut de pe opincile unor uriasi din care sunt formate piramidele (ei nu le numesc piramide, ci movile sau guruieŃi, deci aveti grija cum intrebati). Şona e un satuc izolat in nordul Fagarasului, e o imagine cam dezolanta, sunt putini locuitori si majoritatea caselor parasite. Nu cautati pe acolo magazine sau asa ceva, noi cel putin n-am vazut, poate ca era sarbatoare si din cauza asta? Ca sa ajungeti la piramide va trebui sa il strabateti pana la capat, unde exista o bifurcatie a drumului in dreptul unui gard din pietre de rau, de unde mergeti in partea stanga. Drumul se strica destul de rau (alta incercare pt masina), incepe sa urce pe deal, acolo la un moment dat e o cruce mare de lemn de langa care va trebui sa faceti dreapta pe creasta dealului, e drum de care pe acolo. Cam dupa 100 de metri se vad si piramidele deci va fi mult mai usor sa va orientati.

Deci cand am ajuns pe dealul de langa ele (curios deal, ca un zid de aparare ni s-a parut noua), de unde se pot vedea cel mai bine, am fost definitiv convinsi ca asa ceva nu poate fi creat de Mama Natura! Movilele nu-s chiar 9 cum se zice, noi am numarat 7 dintre care 2 sunt unite intre ele… Cred ca
44

au cam 15-20 de metri inaltime (nu bag mana in foc pt. asta) si cum mi s-au parut f. usor de escaladat m-am avantat cu incredere pe cea mai inalta. Norocul meu cu iarba care creste pe ele! Nu se urca deloc usor chestiile astea, inclinatia e destul de mare. Eu, mai neobisnuita cu urcatul, am ajuns sus obosita rau. Dar a meritat, senzatia e unica. Din pacate ceea ce privit de acolo in lumina amiezii ni s-a parut a fi o piatra orizontala pe varful piramidei din fata, de care ne bucuram foarte ca am descoperit-o, s-a dovedit a fi cand am urcat si acolo o gaura de lopata facuta recent (pamantul nu se uscase inca…) in forma patrata, adanca de cam jumatate de metru.

Ceva oprise pe exploratorii dinaintea noastra de la continuarea muncii “arheologice” pentru ca macar daca se apucasera ne asteptam sa gasim o gaura mult mai adanca. Dupa ce i-am injurat copios pe cei care inteleg sa faca arheologie cu lopata in tara noastra am mai facut cateva poze in zona si am plecat spre Sinca Veche pentru ca era deja seara bine si voiam sa ajungem acolo pe lumina. Ca n-a fost sa fie asa e alta poveste. Daca aveti drum prin Fagaras si va puteti rapi cateva ore pentru a vedea ceva mai mult decat interesant mergeti la Şona. Veti avea ce povesti prietenilor! Si nu uitati ca daca fiecare dintre noi ar lua macar 100 de grame de pamant de acolo de unde, dupa cum ne-au spus localnicii, nici cea mai mare ploaie nu a miscat nimic, peste cativa ani vom povesti despre piramide la timpul trecut. Drum bun!

45

“Nimeni nu stie ce se ascunde sub movilele de pamint din apropierea Oltului” Se duc la cimp la fel ca in fiecare dimineata. Au pamintul pe malul Oltului, chiar langa Guruieti. L-au mostenit de la bunicul, iar batrinul de la parinti. Sint norocosi. Toti satenii stiu ca pamintul este mai manos acolo. Unii spun ca Guruietii din Sona sint morminte dacice ale unor mari conducatori. Vinatorii se jura ca este ceva neciudat in ele. Vulpile dispar cu totul in piramidele uriase de pamint. Satul Frumoasa Satul se afla in apropierea orasului Fagaras, pe malul Oltului. Primele case au fost cladite de sasi, in anul 1313. Gospodareste au muncit pamintul, au crescut animalele si si-au inaltat o biserica mica si “frumoasa”. De cind se stie, movilele uriase de pamint de la marginea satului au fost numite guruieti. Nu se mai stie de ce. Oricum sasilor nu le-au purtat noroc. Sasii au plecat din Sona Nea Goe Aurel, unul dintre batrinii satului, stie cum au plecat sasii din Sona. “Peste Olt era o padure mare de stejar, bogata in ghinda, numai buna pentru ingrasarea porcilor. Sasii isi duceau acolo animalele, dar romanii le furau. S-au saturat de atita tilharie si au plecat cu toti spre alte meleaguri. Din cite stiu eu s-au stabilit prin Tirnava Mica, linga Blaj, si i-au spus tot satul Sona”, spune Nea Aurel. Are 83 de ani, s-a nascut in sat. Toti stramosii lui se trageau tot de aici. Case in paragina Acum satul e locuit de romani. Sint 300 de case si doua biserici, una ortodoxa si una greco-catolica. Localitatea e imbatrinita. Multe case sint in paragina, cu portile intr-o rina si cu iarba pe acoperis. Linga guruieti sint niste grajduri lasate in paragina si un cimp plin cu flori si fragi. Putinii tineri care au mai ramas in sat nu se duc noatea pe acolo. Nu se stie niciodata ce se poate intimpla. Tunele secrete Achim Boieru, alt batrin al satului, e convins ca piramidele de pamint au legatura cu sanctuarele dacice de la Sarmisegetusa si cu cetatea Risnovului. “Sigur nu se stie nimic. Istoricii nu si-au bagat nasul in ele sa le cerceteze. Am auzit ca sint legate prin tunele subterane care duc la cetatea Risnovului si cu sanctuarele dacice”, spune acesta. Satenii din Sona nu sint perocupati de fenomenele paranormale. Prefera sa creada in legendele din batrini. Multi sint convinsi ca in guruieti sint ascunse comori de pe vremea dacilor. Altii ar baga mina in foc ca turcii au ridicat movilele ca sa isi ascunda armele. Sona este un sat uitat de lume, asezat pe malul stang al Oltului, in apropiere de Fagaras. Singura deosebire intre Sona si celelalte sate din Tara Fagarasului consta in ciudatele ridicaturi de pamint de la marginea asezarii. Satenii s-au obisnuit cu “guruietii”, numele pe care l-au pus movilelor uriase de pe platoul de langa fostul CAP. Au incercat chiar sa le afle secretele, starniti de cele cateva evenimente spectaculoase ce se petrec in apropierea acestora. Prin sat se zice ca, daca se pune o lama de ras la o treime de baza, aceasta se ascute singura. Apa asezata in acelasi loc capata proprietati curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Curiosi sa afle ce ascund inauntru,
46

localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor, nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri. Legenda Uriasilor Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului. Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia. Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund “piramidele” de la marginea satului. Cercetatori din Basarabia De-a lungul anilor, din vorba in vorba, povestea guruietilor de la Sona a ajuns si la urechile unor arheologi. La prima vedere, fiind acoperite de vegetatie, piramidele de la Sona pot fi asemuite cu tumulii sub care celtii si scitii isi ingropau capeteniile, impreuna cu un intreg tezaur de arme si podoabe. Cum aceste popoare au trecut si pe teritoriul tarii noastre, prima tendinta a arheologilor a fost sa le identifice cu tumulii. Mai mult, in jurul guruetilor de la Sona, arheologii au gasit ceramica din epoca tirzie a bronzului si din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani. Printre cei mai pasionati arheologi atrasi de misterul guruietilor de la Sona s-a numarat si profesorul universitar Gavril Budau. Arheologul a adus aici doi cercetatori basarabeni, care au scris mai multe carti despre daci. Gavril Budau isi aminteste prima impresie cind a urcat pe una dintre movile: “Am vazut gauri de vulpi si pamintul nu era scos in afara, cum stiu eu, ca vinator, ci era cazut inauntru, deci poate exista un gol”. Unul dintre basarabenii veniti sa cerceteze movilele de la Sona este Andrei Vartic. Fizician de formatie, acesta a cercetat aproape toate cetatile dacice din Muntii Orastiei. El crede ca piramidele au fost ridicate sau folosite de daci. Arheologii brasoveni sustin insa ca in zona nu au gasit decat putine bucati de ceramica dacica. Mormantul lui Decebal? Alte patru piramide asemanatoare exista la marginea unui sat apropiat de Sona, la Halmeag. Acestea, insa, nu sint asa de bine conturate, fiind erodate de vint. Si langa satul Bunesti exista, de asemenea, guruieti. In apropierea lor s-au gasit urme de locuire dacica si o terasa asemanatoare celei de la Sona. Cercetatorul Andrei Vartic spune ca, pe harta, piramidele constituie virful unui triunghi dreptunghic ale carui laturi unesc varful Omu, dupa unii istorici
47

muntele sacru al dacilor, si sanctuarul de la Racos. O ipoteza spectaculoasa a lui Vartic: dupa aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele sa adaposteasca mormintul lui Decebal. 45.855346 25.06534

48

Bozioru - Scăieni
Bozioru - Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o „asezare tatarasca“, adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m. In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia. NECROPOLA DE URIASI Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca „povestile“ oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la „culmea“ unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: „Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“. MERELE CAT PEPENASII Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea Ilie. Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? „Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. „Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici“. Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un 49

vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia, aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele. Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe aici“. MOSNENII DIN SCAIENI Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor (astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi „cule“. Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor „tainite“. STALPII TAINITEI Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din „Legendele plaiului“, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. „Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea despre care „tatari“ este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, 50

cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea Scaienilor. SAT FARA CAINI Nu putem sa nu ne intrebam de ce o asemenea descoperire a ramas tot in negura uitarii. Sa fi fost in alta tara, auzea tot mapamondul. Vedem in documentarele de pe Discovery arheologi straini care curata cate un ciob mititel si-l prezinta cu veneratie. La noi, oamenii dau intamplator peste o necropola de uriasi, si cei in drept sa cerceteze locul nici nu sughita. Sa nu mai vorbim despre saci intregi de „cioburi“ gasite pe meleagurile Boziorului, apartinand unei civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum sustine Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care au lucrat mult in zona. Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin tehnologia necesara, au „uitat“ drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere, Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul iesite din comun raman in tara doar pozele.

Kapadokia ... la Bozioru
Ne întorceam de la Vulcanii noroioşi (spre Braşov) cînd în raza localităŃii Măgura, un indicator spre dreapta indicînd Bozioru ne aduce aminte de existenŃa unor chilii săpate în stîncă. Acesta a fost startul într-o probă de orientare rutieră, avînd ca protagonistă o Dacie demult obişnuită cu forestierele Romaniei.

51

La Bozioru am ajuns după mai bine de o oră, străbătînd nenumărate drumeaguri ce suie şi coboară relieful colinar, întrebînd de cîte ori a fost posibil şi nu în ultimul rînd luînd cu noi al şaselea pasager, un "ghid" local ridicat de la masa unui bufet. Maşina am părăsit-o într-o curbă din care drumul devenea impracticabil. Un scurt urcuş prin pădure ne scoate în satul pe care-l străbatem pe uliŃa desfundată pînă în faŃa unei case unde schimbăm vremelnicul "ghid"cu unul aflat în vacanŃă, dispus să zburde pe coclauri. - Şi zici că pe aici cunoşti vreo chilie săpată în stîncă? - Sînt multe, da' nu avem timp să mergem pe la toate. Vă duc la două care sînt mai aproape. Îl urmăm bucuroşi că informaŃiile noastre se adeveresc. Peisajul domol cu păduri şi poiene lasă să se vadă deseori coloane tăioase de rocă. Mărşăluim o vreme, după care ghidul nostru se opreşte arătînd spre un turn ce se semeŃeşte dintr-o muchie împădurită. - Acolo e prima. - Acolo în turn? - Da. Mocirlindu-ne printr-o mlaştină ce trădeză un izvor, ajungem la o cărare abruptă ce se strecoară pînă la baza turnului. La 5-6 m deasupra noastră zărim deschiderea unei intrări. Din căteva bîrne aflate la faŃa locului improvizăm o schelă şubredă cu ajutorul căreia, pe rînd, vizităm micuŃa chilie în care nu am fi încăput cu toŃii. De la fereastra dreptunghiulară panoramăm o parte din drumul pe care am venit. Un perete poartă cîteva picturi recente lăsate de vre-un artist în căutare de linişte şi izolare. PereŃii scobiŃi drept subliniază simplitatea specifică unei vieŃi trăită între natură şi divin. Ridicat deasupra poienei, cuibul pare întradevăr propice desprinderii de cele lumeşti. Coborîm la cărare şi ne continuăm drumul, intrînd în cele din urmă în pădure. După 15 minute de urcuş, versantul se transformă într-un perete compact de stîncă, puŃin înclinat, în care descoperim cea dea doua chilie. O deschizătură dreptunghiulară ne lasă să patrundem în spaŃiul invadat de frunze uscate, iluminat parcimonios printr-o ferestruică cu arcadă ogivală. De astă dată, încăperea lunguiaŃă e mult mai spaŃioasă şi mai rece. Neavînd multe de observat în semiobscuritatea dinăuntru, ieşim să cercetăm detaliile de la exterior. De-alungul chiliei, un şanŃ săpat la înălŃime îndeplineşte oficiu de streaşină, dirijînd în lături apa de ploaie, iar puŃin mai jos, cîteva găuri pătrate adîncite în perete îşi ascund enigmatice rostul. Să fi susŃinut vreodată grinzi? Adăstăm la rădăcina copacilor înalŃi impregnîndu-ne de liniştea locului, în timp ce gîndul încearcă să zugrăvească imaginea altor chilii ascunse prin peisajul ce nu le trădează. Undeva peste deal se poate ajunge la ColŃi, unde există un muzeu al chihlimbarului. 45.423466 26.436891 45.426694 26.439858 45.37647 26.391299 ÎnsoŃiŃi de ghidul nostru ne întoarcem în sat apoi la maşina ce ne aşteaptă în cotul drumului. Dincolo de norii de praf ridicaŃi de autoturism, rămîne enigmatic Bozioru.

52

Pesterile rupestre din Muntii Buzaului
Calatoria spre pesterile rupestre aflate in inima Muntilor Buzaului incepe din orasul Buzau, urmarind traseul urmat de DN 10 Buzau-Brasov pana in localitatea Magura. De aici ne abatem pe DJ 203 L ce porneste de la intersectia cu DN 10 si urmareste indeaproape firul vaii Balaneasa catre amonte, strabatand rand pe rand localitatile arondate comunelor Parscov, Cozieni si Bozioru. Acest drum judetean se afla intr-o stare accentuata de degradare a stratului de asfalt, cu portiuni afectate de alunecari de teren si viituri ce spala versantii vaii. Pana in centrul comunei Bozioru peisajul intalnit este diversificat, specific zonei de deal, cu un relief de ansamblu dominat de unitati deluroase, printre acestea insinuandu-se culoarul de vale al Balanesei, la care se adauga depresiuni de dimensiuni reduse si asezari rurale rasfirate, de tip liniar, dezvoltate in lungul drumurilor sau apelor, profilul lor economic fiind in general de crestere a animalelor, bazat pe multitudinea de pasuni si fanete existente in zona. Ajunsi in comuna Bozioru intalnim un indicator catre pesterile rupestre, indicandu-ne distanta de 10 km si un timp de mers pe jos de 2-3 ore pana la obiectiv. Traseul nostru paraseste drumul judetean si intram pe DC 85, drum neasfaltat, cu portiuni de drum dificile din cauza degradarii accentuate, fiind marcat pe tot traseul pana la pesteri cu marcaje turistice (patrat alb taiat de o banda rosie verticala). In prima parte a traseului panta este destul de accentuata, pornind de la altitudinea de 345 m (fata de nivelul M. Negre), ajungandu-se la aproape 517 m la intersectia cu DC 89 (catre com. Colti) parcurgand pana aici 3 km. De la intersectia cu acest drum comunal, traseul nostru coboara pana in satul Fisici, la fostul complex turistic balnear Fisici, renumit in trecut pt izvoarele sale benefice, apoi incepem sa urcam din nou destul de abrupt, de la o altitudine de circa 470 m in apropierea statiunii, pana la circa 570 m altitudine la iesirea din satul Gavanele spre satul Nucu. Distanta parcursa de la intersectia cu DC 89 si pana la Gavanele este de 2, 3 km. Cu cat urcam mai sus cu atat peisajul este mai frumos, strabatand pasuni si fanete, apoi padurile dese de foioase. Ajunsi in localitatea Nucu, traseul pt. autovehicule devine accesibil doar masinilor de teren puternice, pana la pesteri distanta fiind de circa 1, 5 km. In zona satului Nucu exista doar 2 zone cu pesteri rupestre accesibile, celelalte sunt dispersate in padurile din zona, nefiind marcate si putin cunoscute. Cele 2 zone vizitate se situeaza pe valea Bordeiului in apropiere de satul Nucu. Prima pestera este cea calugarului Dionisie "Torcatorul", atestata documentar in anul 1639, fiind de fapt o chilie sapata in piatra ce tinea loc de adapost si de rugaciune neincetata pt acest calugar. Cea de a doua pestera este situata la circa 200 m fata de aceasta, fiind denumita Schitul Ioan Bogoslov (bisericuta lui Iosif), atestata documentar la 1587. Atat pestera cat si bisericuta au fost construite probabil in prima jumatate a secolului XV de un mare sihastru din partea locului, numit Iosif. El era unu din vestitii sihastrii ai locului, un mare dascal si preot, multi bolnavi vindecandu-se datorita rugaciunilor lui. Dupa moartea sa, alti calugari se muta in aceasta pestera si au continuat firul vietii de sihastrie in aceeasi smerenie si ravna pt dragostea lui Hristos. Pe la jumatatea secolului al XIX-lea pestera ramane pustie. Multi din ucenicii acestuia (sihastrii) si-au construit mici bordeie de lemn si pamant in toata zona, de aici rezultand si denumirea acestei zone, Valea Bordeiului sau Paraul Bordeiul. Bisericuta lui Iosif este cea mai mare din bisericutele in piatra de la Nucu. Sapata intr-o stanca uriasa, se conserva ca la inceput, cu intrarea in trepte precis taiate. Dispusa pe directia Nord-Sud, are la mijloc o usoara gatuire, explicabila prin

53

compartimentarea initiala in doua incaperi sau prin saparea in doua etape. Pentru protejarea intrarii si a ferestrei impotriva scurgerilor de pe stanca s-au sapat santuri in arc frant (bolta gotica). Deasupra intrarii este incizat un peste, simbol paleocrestin. Bisericutei i s-a adaugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperisului ingropat in stanca au lasat in peretele inclinat un desen simetric. Pesterile si grotele naturale de la Ruginoasa au fost amenajate ca locuinte primitive sau folosite ca locuri de refugiu in Evul Mediu. Nu pot fi datate decat aproximativ, lipsind reperele sigure. Aici sunt: Pestera de la Culmea Pietrei, intre Oala si Vf. Vulturilor, Pitara Ingaurita in marginea N-NE a satului si Usa Pietrei. Ultima este un altar primitiv de rugaciune, fiind cioplita intr-un perete. Cele 2 ruine ale Agatonului: Agatonul Vechi sau Daramatura si Agatonul Nou sau Bisericuta. Arheologii sustin ca Bisericuta a fost sapata in sec XIII, pastrandu-se podeaua, peretele sudic, o parte din acoperis, altarul si chilia alaturata. Sub biserica se vede un beci-ascunzatoare, in care incape o persoana, legenda spunand ca aici s-a gasit o comoara, probabil odoarele asezamantului. Vestigiile de pe Piatra Soimului Aici se gasesc trepte sapate in stanca care duc la o mica incapere ce seamana cu un observator catre Valea Ruginoasa. Aceasta incapere contine firide, scobituri si lacasuri de grinzi. A fost initial (sec IV d. H) un altar audian de ruga spre soare, apoi o chilie de sihastru. Mai jos se afla "bucataria", care are in fata o piatra de mormant cu inscriptii si ani. Tavanul si intrarea fiind prabusite, au dat nastere unor supozitii diferite cu privire la rolul incaperii. Pentru mai multe detalii se pot consulta lucrarile profesorului Ilie Mindricel, cea mai noua aparand in anul 2008, fiind intitulata "Vestigii rupestre si alte locuri magice din Muntii Buzaului". GEOGRAFIA SACRA Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte "apasati" de incarcatura energoinformationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai

54

dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre. CERUL STRANIU Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita", ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: "Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii. SECRETELE DIN ADANCURI Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii '80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. "Buzuru" (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic "care rezolva secretele din adancuri", asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in "rezonanta" cu micii cercetatori. 45.423466 26.436891 45.426694 26.439858 45.37647 26.391299

55

Călugării carpatini Iconari – sculptori de suflete
Sebastian Stănculescu De regulă, când auzim despre călugări sau biserici pe stil vechi, ne îndreptăm către Biserica ortodoxă rusă. Totuşi, deşi mai puŃin cunoscuŃi, există şi călugări şi ritualuri ortodoxe carpatice pe stil vechi, iar stilul vechi face referire la o tradiŃie orală care ar fi fost transmisă de pustnici de la duhovnic la discipol, de la pătrunderea creştinismului în Dacia până astăzi. Istoria bisericii ortodoxe române nu cuprinde informaŃii despre cei care şi-au luat numele de Iconari carpatini, însă asta nu înseamnă că ei nu există. Timp de cinci ani am lucrat în zona mănăstirilor din nordul Olteniei, în cercetare folclorică şi paleografică şi am dat peste aceşti oameni oficial inexistenŃi. Primul Iconar pe care l-am întâlnit mi-a fost duhovnic şi prieten până în clipa în care şi-a părăsit trupul şi a plecat spre cele veşnice. Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei, personaj controversat în ortodoxia dogmatică datorită publicaŃiilor sale cu un pronunŃat caracter gnostic dar respectat datorită harului şi ascezei, este cel care mi-a spus povestea lui, a Iconarilor. Termenul „iconar“ este folosit în erminia bizantină pentru pictorii de icoane şi s-a înrădăcinat în acest fel. Totuşi, călugării Iconarii nu sunt pictori de imagini, ci sculptori de suflete, căci se spune că ei poartă icoanele lor în inimi. ToŃi Iconarii carpatini sunt pustnici şi se nevoiesc în tot felul de asceze care par greu de înŃeles pentru omul modern. Avva Ghelasie mâncă uneori doar un pumn de grâu sau orez la două zile. Iconarii considerau asceza ca fiind puterea pe care o câştigau pentru a-şi învingepatimile trupeşti în perioada de ucenicie şi forŃa care îi învredniceşte de vederea în duh şi cunoaştere a lui Hristos pe cei care devin părinŃi în duh, după ce îşi încheie anii de slujire şi învăŃătură lângă un mare pustnic, care le este îndrumător. Umili şi nevazuŃi în cadrul călugărilor ortodocşi, Iconarii nu pot fi recunoscuŃi decât după un semn ascuns: ei poartă sub rasa monahală o icoană a Născătoarei de Dumnezeu cu Pruncul, care este aşezată la piept. Pentru Iconarii pustnici ea are o mare valoare duhovnicească, deoarece Icoana de lemn este făcută de ei când au trecut de ucenicie, este un teste de maturitate spirituală. Discipolul iconar poartă la piept icoana
56

dăruită de duhovnicul lui iar cel care trece de perioada de probă şi este considerat matur şi statornic în rugăciune şi post îşi face propria sa icoană, pe care o va purta la piept toată viaŃa. Se spune că iconarul îşi poate da jos de la gât icoana Preasfintei Născătoare doar atunci când aceasta trăieşte vie în inima lui şi îi poate lumina şi pe cei din jur cu harul lui Dumnezeu. PuŃini iconari dau jos Icoana din smerenia foarte necesară unui bun monah. Ceea ce îi deosebeşte în credinŃele lor pe Iconarii carpatini de marea parte din călugării ortodocşi este modul în care ei înŃeleg şi primesc Taina Icoanei Maicii cu Pruncul: Fiul cel din Tatăl Născut a coborât din Ceruri şi a fost primit în trup de lut prin mijlocirea Maicii Sfinte, ca protectoare a Pământului; creştinul trebuie să crească în el această Taină şi să poată ridica Pământul la Cer, prin cunoaşterea Mântuitorului, ca mulŃumire pentru sacrificiul făcut de Domnul nostru Iisus Hristos. Aşa s-ar putea sintetiza credinŃa lor fundamentală, care este însoŃită de certitudinea că strămoşii românilor erau creştini pentru că preoŃii lui Zalmoxe se închinau Tatălui Ceresc iar la venirea Fiului, au trecut la creştinism înŃelegând prin aceasta împlinirea unei profeŃii străbune, care le spunea că Tatăl va trimite pe Fiul Său pe Pământ ca să mântuiască lumea. În concordanŃă cu tradiŃiile ritualice arhaice ale poporului român, călugării carpatini Iconari urcă pe munŃi sa sărbători religioase şi solare şi se roagă pe pietre mari, întinse înaintea cerului, pentru cei care i-au slujit Tatălui ceresc în trecut şi pentru cei care îi vor sluji în viitor, pentru ca Hristos să poată călăuzi toŃi oamenii spre a „înduhovnici“ lutul prin harul Său. Am întâlnit o singură dată un alt Iconar, un pustnic bătrân, care îşi aranja icoana pe sub rasă. Când a vîzut că m-am apropiat de el şi mi-a cunoscut intenŃiile, fiind un văzător în duh, s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus că nu mai sunt Iconari pentru că nu mai avem pustnici care îşi iubesc Pământul şi care iubesc asceza ca pe o miere care unge sufletul dreptului creştinului. Apoi a plecat şi m-a rugat să nu-l deranjez. Pentru că Avva Ghelasie a plecat dintre cei vii şi eu nu am mai găsit Iconari care să ne spună mai mult despre viaŃa lor de acum şi de demult,
57

vă spun eu povestea acestor călugări smeriŃi, pe care nu îi găsiŃi decât dacă ştiŃi că acei care ascund sub rasă o icoană de lemn, cu taina Pruncului Ńinut pe braŃe de Maica Sfântă, sunt moştenitorii unei tradiŃii străvechi, pe care Biserica oficială a neglijat-o datorită celor două mii de ani de lupte şi prigoniri.

58

Tablitele cerate de la Rosia Montana
File de istorie dacica nebagate in seama Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si "autohtonii", adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni "quia se litteras scire negavit" - "nu stia a scrie literele" -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii, in cartea "Romanica", de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la tipografia Ion C. Vacarescu. Contracte in limba latina vulgara La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre "proprietari" de mine romani si "arendasi"- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de Facsimile după Tripticul unei table bucate pentru un ospat al unui colegiu de cerate meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor "gauri de mina". Am pus in ghilimele "proprietari", pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: "Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care
59

zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte". Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac? In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care leau studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana. Ascunse in subterane Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de aur de la Rosia. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice. Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la 1811, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din
60

Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini. Falsificarea grosolana G. Popa-Lisseanu scrie in "Romanica" despre incercarea grosolana de falsificare a unor tablite: "Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au aparut numele mai multor "eroi" din migratiunea huno-ungarica", asa-zisi sclavi adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in "Journal des Savants", niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta. Ciudateniile lingvistice Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii "quia se litteras scire negavit" (nu stiau sa scrie literele). O "ciudatenie" a limbii latine vulgare utilizate in contracte o
61

constituie folosirea "oltenismelor", pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau "oltenismul" semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma "autohtona", "siesi", scrisa "sies" sau "sues". Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara "SVI MI PIE", "al meu, patriarhul"! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a "latinizat"? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este incadrat de cuvintele "IM" si "PIO", "patriarhul imortales, nemuritor". Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa "Origini", ne spune ca "limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus". Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: "Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!". Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza "greselile gramaticale" din texte. Protagonistii contractelor Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca "gaurile de mina" pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre "arendasi" erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in "vicus Pirustarum". Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de "Dasius Verzonis", care "pirusta e". In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate presupune ca cele doua "neamuri" se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt "barbare", originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere! Afaceri dubioase Istoricii sustin ca minele "romane" erau exploatate direct de catre imparat, prin "procuratori aurari". Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de "particulari" romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc "gropi de aur". Intregul personal al minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara
62

organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta. Si de ce au fost "ingropate" tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau "furtisaguri", facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de "gropi" aurifere, fie ca "scribii" erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate. Monumente unice
Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la "Centre National de la Recherche Scientifique", de la "Unite Toulousaine d'Archeologie et d' Histoire (UTAH)" si de la Universitatea "Le Mirail", plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. "Rosia Montana Gold Corporation". Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele "Alburnus Maior" I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o "structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar Stela inchinata zeului Ianus toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si castella". Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. "Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton triunghiular la mijloc". Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca "ceramica romana atipica" este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul. Dacii, initiatorii exploatarii in subteran Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: "In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In Inscriptie pe un topor 63

campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi datari dacice". In capitolul "Retelele miniere antice" din volumul I "Alburnus Maior" se propune in repetate randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care cercetatorii francezi le banuiau "si mai interesante" decat cele cercetate. "Sectorul Habad este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii". Aveau si de ce sa recomande acest lucru. "Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica". Recomandam aceste volume si "academicienilor" care sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!

64

TăbliŃele de la Sinaia
TăbliŃele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Conform tradiŃiei locale, sau a unor informaŃii care au circulat în zonă la vremea respectivă, TăbliŃele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăbliŃe de aur descoperite, cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana şi Peleş, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, şi de asanare a mlaştinilor din Poiana Văcăria, inscripŃionate într-o limbă si o scriere misterioasă. Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit şi monede de tip Maia şi Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi, TăbliŃele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăbliŃe de plumb neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti, de mai bine de un secol. TradiŃia locală explică existenŃa prezentelor plăcuŃe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleş, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.

Context istoric
Monede de aur clandestine la temelia Peleşului Să fie acest castel leagănul de veci al dinastiei mele. Acestea au fost cuvintele rostite de Carol I la 10 august 1875, în timpul ritualului de începere a construcŃiei Castelului Peleş. Conform scrierilor vremii, într-un cilindru de plumb au fost puse circa 100 de monede de aur de 20 de lei, emise în anul 1868, împreună cu un pergament pe care era scris actul de ctitorie. Cilindrul a fost îngropat sub piatra de temelie a castelului, pusă în prezenŃa domnitorului. Îngroparea monedelor de aur imita un străvechi obicei întâlnit în toate zonele Ńării (Ńăranii mai înstăriŃi puneau sub talpa casei sau sub prag o monedă din argint sau din aur, pentru protecŃia locuinŃei şi belşugul familiei care urma să locuiască în ea), prin gestul său, Carol conformându-se ancestralei tradiŃii româneşti. Emisiunea monetară însuma în total 200 de piese, care nu au fost puse în circulaŃie niciodată şi nici nu au fost făcute mai multe pentru că turcii, sub suzeranitatea cărora se afla România la acea vreme, nu i-au permis domnitorului Carol al României să bată monedă cu chipul său. În 1867, a fost promulgată legea noului sistem monetar. Guvernul României ajusese la un acord cu Poarta, care prevedea ca divizionara leului, banul de aramă, să poarte stema Ńării, în timp ce monedele de argint şi cele de aur să fie bătute cu semiluna otomană, în semn al dependenŃei politice. S-a trecut imediat la baterea monedelor de aramă, de valoare mică, evitându-se baterea unor monede de aur şi de argint. Printr-un artificiu legislativ, au fost rezolvate temporar cele două condiŃii de batere a monedelor de bază (a fost declarată legală circulaŃia monedelor Uniunii Latine, până la emisiunea naŃională). Acest fapt a permis amînarea baterii leului cu semilună şi totodată au fost asigurate lichidităŃile necesare unei activităŃi economice normale. Totuşi, Carol I a bătut moneda de aur, în valoare de 20 de lei, menŃionată mai sus, purtând efigia sa pe avers, iar pe revers fiind inscripŃionată valoarea nominală, anul baterii (1868) şi legenda "Carol I Domnulu Romaniloru". Aflând despre manevra lui Carol I, Imperiul łarist şi cel Austro-Ungar au protestat din cauza legendei inscripŃionate. Aşa se face că moneda nu a fost pusă în circulaŃie, iar jumătate din tirajul bătut (circa 50-100 de
65

monede) a fost îngropat la temelia Castelului Peleş. Monedele rămase au fost făcute cadou apropiaŃilor şi curtenilor, unele dintre ele ajungând în colecŃii numismatice. Astăzi, o asemenea monedă este cotată la peste 10.000 de euro. ConstrucŃia castelului Principele Carol, ales Domn al României în 1866, a vizitat pentru prima oară Mânăstirea Sinaia în 5-6 august acelaşi an, rămânând fascinat de frumuseŃea locurilor (la vremea respectivă aşezarea purta numele de Podul lui Neag). Impresionat de eforturile pe care le făceau călugării pentru aprovizionarea cu apă a sfântului lăcaş, Carol se va îngriji de realizarea unor lucrări de captare a păraielor Sfânta Ana şi Peleş, care să asigure necesarul de apă al mânăstirii. În 1873, înainte de demararea lucrării la castel, a fost făcut un schimb de terenuri între Casa CreŃulescu şi Eforia Spitalelor din Bucureşti, de 1000 de pogoane, aparŃinând mânăstirii, care vor fi cumpărate de Carol. În toamna aceluiaşi an încep lucrările la castel sub conducerea arhitectului Wilhem von Doderer. Ridicarea construcŃiei propriu-zise a fost precedată de ample lucrări de asanare a cursurilor subterane de apă din Poiana Văcăriei, cum era numit locul pe care urma să se ridice Peleşul, şi de stăvilire a alunecărilor de teren. Amplul front de lucru a necesitat efortul a circa 300 de muncitori, cărora le-au trebuit doi ani pentru pentru terminarea amenajărilor. În tot acest timp, Domnitorul a supravegheat personal lucrările celui mai mare şi mai important şantier de pe cuprinsul vechiului regat, în veacul trecut. Regina Elisabeta nota la acea vreme: Erau italieni zidari, români pentru terasamente, Ńigani salahori. Albanezii şi grecii lucrau în cariere, nemŃii şi ungurii, ca dulgheri. Turcii ardeau cărămida. Au fost maeştri polonezi şi cioplitori cehi. Francezii desenau, englezii măsurau, astfel că pe şantier se întâlneau sute de costume şi se vorbeau patrusprezece limbi; se cânta, se înjura şi se certa în toate dialectele şi în toate tonurile. TradiŃia locală. Referiri scrise În lucrarea sa, jurnalistul Dumitru Manolache afirmă despre "afacerea" tăbliŃelor că: La aproape un secol şi jumătate de la punerea pietrei fundamentale a Castelului Peleş, este aproape imposibil să mai refacem, cu date certe, verificabile, istoria acelor zile. Cu atât mai puŃin momentul descoperirii celor două tezaure de aur despre care am vorbit. Eforturile noastre susŃinute de a găsi documente care să ateste incontestabil existenŃa tezaurelor au fost zadarnice. Arhivele tac. Martorii direcŃi au murit demult, iar rudele lor, cei care mai cunosc câte ceva despre această poveste, refuză orice discuŃii. Bântuie încă teama că, vorbind despre plăcile de aur descoperite pe pământurile regale, ar putea fi traşi la răspundere, pedepsiŃi sau, de ce nu, chiar eliminaŃi. Subiectul a devenit tabu. Iar cine îndrăzneşte să-l abordeze în profunzimea lui, se va lovi de o tenebroasă tăcere, de o susŃinută şi eficientă campanie de discreditare. De aceea, în rândurile care urmează vom încerca să redăm ceea ce am putut descoperi [...] recurgând la puŃinele mărturii scrise şi declaraŃii încredinŃate nouă. Astfel, informaŃiile scrise nu pot fi considerate izvoare istorice, ci reprezintă, mai degrabă, culegerea unor "zvonuri ale vremii" care s-ar fi transformat mai apoi în "tradiŃii locale", şi transpunerea lor pe hârtie.
66

Inginerul silvic Vasile Al. Ionescu În ciuda caracterului "folcloric" al informaŃiilor, există mulŃi specialişti, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora PeŃan (aceasta le clasifică drept o tradiŃie oralã, destul de serioasã), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa tradiŃiei pare să fie acelaşi inginer silvic Vasile Al. Ionescu. În acest sens, Iordace şi Bălaş Moldoveanu afirmă, intr-o notă de subsol a cărŃii lor: „În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleş, [...] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tablete scrise în relief şi alte obiecte de aur. Din ignoranŃă - tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur - a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. OperaŃia a fost efectuată prin administraŃia locală şi jandarmi, în cea mai mare taină şi, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. PosterităŃii au rămas doar copiile efectuate pe metal nepreŃios de autorităŃile locale, la atelierele metalice [...], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înfiinŃată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia. TradiŃia a fost transmisă de foştii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, GhiŃă Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[...] domiciliat în Sinaia încă din 1921, şi pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigaŃii asupra dramei tezaurului şi, încercând să studieze şi să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopşor. Din cele şase inscripŃii, cinci alfabetice, noi vom studia două, de pe tăbliŃele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de cercetătorul ştiinŃific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice, care ne-au fost puse la dispoziŃie de N. Copoiu, de la acelaşi institut. ” Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog şi sculptor, care în perioada '70-'80 a fost implicată în traducerea celor două piese arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăbliŃelor, descoperite în context similar şi, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peştera Sfânta Ana, pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăbliŃe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar şi mai mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu îşi continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-PuŃuri (directorul Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR) şi oferindu-şi concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăbliŃe ar fi obŃinut Carol I bani pentru terminarea Peleşului. Deşi habar nu avea de ceea ce scria pe tăbliŃe, regele şi-ar fi dat totuşi seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înŃelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăŃi, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munŃii Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peştera lui Zalmoxis, care avea o intrare secretă, cunoscută doar de câŃiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent.
67

Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuŃe de aur cu scriere getică în peştera Sfânta Ana şi că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât "regele Carol I'", pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar Ńap ispăşitor şi subliniind că piesele erau cu siguranŃă din aur, pentru că strămoşii noştri nu scriau pe lut, ca sumerienii. Poveştile Peleşului. Surse ale tradiŃiei locale Regina Elisabeta, soŃia regelui Carol I, sub pseudonimul său literar, Carmen Sylva, înregistrează în Poveştile Peleşului un alt tip de tradiŃie, existentă anterior construcŃiei castelului şi care se poate să fi constituit bazele pentru tradiŃia ulterior formată: „Dar aceea care torcea acolo sus, stăpâna cetăŃii, era o vrăjitoare foarte rea. Piticii din munte îi aduceau tot aurul din fundul pământului... Aurul se turna acolo fără măsură, ea-l trăgea la cumpănă, îl alegea şi vai de piticul care nu aducea măsura plină. Pe loc îl punea într-un cleşte între trunchiul şi coaja unui arbore puternic, până ce da cel din urmă grăunte de aur, sau i se prindea numai barba şi atunci în zadar mai trăgea în dreapta şi stânga, în zadar striga: oh şi vai, căci Baba Coaja se făcea că nu aude. De aceea, lumea o şi chema Baba Coaja... Numai ea ştia să toarcă firele de aur. Ea punea firele de aur în scule şi le aşeza în beciurile de sub pămînt pentru sutele şi sutimile de ani ce vin şi trec... ” Ce s-a întâmplat cu originalele? Ipoteze După cum a observat Dumitru Manolache, istoria plăcilor despre care, generic, se spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima, existenŃa într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost copiate în plumb, aşa cum susŃin tradiŃia şi o serie de dovezi indirecte, prezentate de noi până acum; a doua, existenŃa unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate, parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul României, fie la Banca NaŃională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleş [...]; a treia, inexistenŃa unor originale de aur sau din alte materiale, situaŃie în care plăcile de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor fasificatori; şi a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susŃinută de domnul Dan Romalo în cartea sa. Variante ale ipotezei existenŃei originalelor de aur Un personaj misterios şi controversat, Vitalie Usturoi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe şantierul Castelului Peleş, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care, ca multe alte vechi aşezăminte creştine, s-ar fi ridicat pe o capişte (vechi altar al cultului zamolxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija iniŃială a preoŃilor daci, fiind apoi transmise urmaşilor lor, preoŃii creştini. Conform ipotezei lui, fiecare trib getic sau dacic ar fi posedat o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de marele
68

preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor şi, ca atare, ar fi fost foarte bine păzite. În ceea ce priveşte o posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. şi descoperit în urma multiplelor săpături arheologice în zonă (printre care se numără şi sondajul efectuat de Tocilescu în 1890), nu există informaŃii referitoare la epocile ulterioare. Totuşi, Aurora PeŃan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios: „Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită, posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoŃilor sau celor iniŃiaŃi. Plăcile inscripŃionate la Sinaia nu constituiau un tezaur obişnuit, ele nu erau valoroase doar prin aurul din care erau confecŃionate. Valoarea excepŃională consta în faptul că ele reprezentau identitatea neamului dac. Căderea lor în mâinile duşmanilor şi distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci, cu ştergerea din memorie a acestui neam şi a faptelor şi tradiŃiilor sale. De aceea, dacă tezaurele de aur şi argint comercial au putut fi ascunse în cele mai diverse locuri - în albii de râuri sau chiar în aşezări locuite -, un astfel de tezaur trebuia să fie extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguranŃă unul care să nu fi atras prin nimic atenŃia romanilor şi a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe acolo, deci o zonă fără locuire şi resurse care să stârnească interesul. Sinaia putea fi un astfel de loc.” Cu privire la construcŃia Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că "în pustietatea locului trăiau, în linişte, călugării solitari, care înălŃau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoŃii strămoşilor noştri daci". Ieromonahul precizează că "încă din secolul al XV-lea, aceşti călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor şi în peşterile acestor munŃi, mai târziu în bordeie de piatră şi în schituri de lemn, pentru ca departe de lume şi de zgomotul ei să trăiască în abnegaŃie totală pentru Iisus Hristos. Astfel, au fost construite şi cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, şi schitul Sfântul Nicolae, la 1 km. Interesantă este şi următoarea mărturisire, cuprinsă în volum: „Multe din documentele mănăstirii s-au pierdut în timp, ori intenŃionat au fost distruse. O altă parte din documentele mănăstirii au fost ridicate cu "ordin" de către Eforia Spitalelor Civile, în anul 1887. În 1961, un incendiu a distrus o mare parte din colecŃia muzeului, astfel încât, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost găsite doar 955 de unităŃi de păstrare, de la 1387 la 1963, cuprinzând diferite acte, câteva originale şi copii în rusă, greacă, germană sau română, cu caractere chirilice, de la anii 1702 până la 1895, alte câteva dosare sau documente de pe la 1862 până la 1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele mai importante existente la acea dată în arhiva mănăstirii. ” Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora PeŃan unui ziar publicat în Toronto, aceasta vorbeşte despre acelaşi personaj misterios ("al cãrui nume nu vi-l pot face cunoscut") care spunea cã vine cu o delegaŃie din partea Academiei Ruse şi care
69

susŃinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sunt foarte asemãnãtoare cu cele de la Sinaia, si cã, din informaŃiile pe care le deŃine, cel puŃin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca NaŃionalã a României. Tot conform informaŃiilor lui, în România, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mănăstirea Tismana, un altul undeva în MunŃii Bucegi şi unul chiar lângã Sarmizegetusa. Deocamdatã, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la luminã. Tot el susŃine cã au existat la Sinaia 240 de piese şi cã mai multe copii se aflã în diferite instituŃii. Acest număr, lingvista Aurora PeŃan îl consideră foarte plauzibil, pentru cã ştim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopşor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniştilor. Aşadar, piesele de aur, fie s-au salvat şi au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în Banca NaŃionalã, fie au fost topite. Ipoteza falsurilor. SuspecŃii. Argumente şi contraargumente Nu se cunoaşte exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din Bucureşti, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care "le văzuse şi el şi credea că sunt falsuri. GeneraŃia după Pârvan, la fel, le-a considerat nişte falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii", declara academicianul în 2004, într-un interviu. Şi el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: eu le-am preluat de la generaŃia dinaintea mea drept "falsurile lui Haşdeu". SuspecŃii. Hasdeu şi Densuşianu Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este, aşadar, Hasdeu. Despre el, în rândul specialiştilor se vorbeşte că ar fi creat două falsuri celebre: unul este Diploma bârlădeană, care ar fi fost elaborată în 1134, şi prin care se conferea unor negustori din Messembria dreptul de a face comerŃ în Moldova fără să plătească taxe, doar la Bârlad şi Tecuci. Cel de-al doilea fals este Hrisovul lui Iurg Koriatovici, indicat ca fiind din anul 1374. Prin acest act, Iurg Koriatovici dădea unui slujitor al său, Iacsa Litavor, satul ZăbrăuŃi. Falsurile sunt puse pe seama lui Hasdeu de către P.P. Panaitescu, însă nu toată lumea este de acord cu ceea ce susŃine acesta. Lingvistul Cicerone Poghirc, care a scris o carte despre Hasdeu, contestă cu vehemenŃă că acesta ar fi făcut falsuri. De aceeaşi părere sunt mai mulŃi cercetători, pentru faptul că Hasdeu a publicat zeci de documente, mult mai valoroase decât cele două, şi nu avea nevoie să inventeze nişte documente atât de banale. Dumitru Manolache, în acest sens, întreabă retoric: Ce să demonstreze cu aceste documente? Că se făcea comerŃ în Moldova? Că exista un principe obscur în secolul al XIV-lea?, conchizând că pare absurd. Având aceste "antecedente", şi pentru că vorbise despre un alfabet getic în disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecŃilor de fals, în cazul tăbliŃelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi "plăsmuit" falsurile de plumb, Aurora PeŃan Ńine să precizeze că aceasta nu poate fi alta decât cea imediat următoare morŃii fiicei lui, Iulia Hasdeu (perioadă în care Hasdeu s-a dedicat, în mare parte, şedinŃelor de spiritism din castelul de la Câmpina, în încercarea sa de a contacta spiritul Iuliei), deoarece, înainte de 1888 (anul morŃii Iuliei), Hasdeu a muncit enorm la "Etymologicum Magnum Romaniae", şi este greu de crezut că în paralel ar fi avut timp şi energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât
70

priveşte conŃinutul plăcuŃelor şi legătura acestora cu ideile haşdeene, lingvista Aurora PeŃan, una dintre puŃinii care au încercat să descifreze inscripŃiile misterioase, afirmă: „Nimic din activitatea şi concepŃiile lui [Hasdeu] nu se regăseşte în plăci. Acad. Al. Vulpe a susŃinut o vreme că autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut să-i demonstreze lui Gr. Tocilescu existenŃa scrierii la daci. Însă Hasdeu credea în existenŃa unui alfabet propriu dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care nu are nici o legătură cu scrierile de pe plăci. Dar lucrul cel mai grav îl constituie absenŃa din acest corpus a oricărei idei haşdeene cu privire la limba dacilor. Pentru Hasdeu limba dacilor era indo-europeană, de tip satem, înrudită, astfel, îndeaproape cu limbile baltice. El nu şi-a imaginat niciodată că limba dacă este o limbă neindoeuropeană şi a comparat adesea rămăşiŃele substratului cu sanscrita, vechea persă, limbile baltice, slave. Nici în privinŃa vocabularului nu avem repere care să ne trimită la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el dacilor, doar două sau trei pot fi regăsite în aceste înscripŃii, şi nici acelea cu certitudine. Mai mult, Hasdeu era un aprig apărător al latinităŃii noastre. El a înfiinŃat ziarul Traian şi revista Columna lui Traian şi vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul înseamnă întoarcere la izvoare, cultivarea şi conservarea individualităŃii şi nicidecum renegarea latinităŃii (din contră, când regele Carol I a urcat pe tron, Hasdeu susŃinea că este ameninŃată latinitatea neamului) sau exacerbarea substratului. ” Un altul pe lista de suspecŃi este istoricul Nicolae Densuşianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora PeŃan consideră că aspectul neindoeuropean al limbii din tăbliŃe se potriveşte cu ideile sale despre o limbă pelasgică, însă - lucru foarte important - el nu poseda cunoştinŃe de lingvistică atât de avansate încât să poată crea o astfel de limbă, doar un lingvist genial putea face aşa ceva. În plus, era foarte sărac, chiar "Dacia preistorică" a fost publicată abia după moartea sa, prin grija ministrului educaŃiei de atunci, C.I. Istrati. Argumentele şi Contraargumentele Între dovezile de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este şi argumentul referitor la cetatea "Cumidava": în plăcile de plumb apare cuvântul Comieodabo, desemnând, după consideraŃiile doamnei PeŃan, cetatea pe care o cunoaştem de la Ptolemeu sub numele de Comidava, iar dintr-o inscripŃie latinească sub forma Cumidava. Dl. Vulpe susŃine că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, Cumidava, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripŃia amintită, şi prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma Cumidava, scrisă de un roman într-o inscripŃie latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăbliŃe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva consideraŃie a dl. Al. Vulpe, Aurora PeŃan întrebă retoric de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau şi îl reproduceau în scris romanii şi subliniind că denumirea Cumidava apare într-o inscripŃie latinească, scrisă de un roman, în secolul al III-lea d.Hr.: de ce suntem obligaŃi să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă? Doctorul în
71

lingvistică romanică, Aurora PeŃan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani şi greci, transpunere în care a intervenit întotdeauna percepŃia impusă de structura fonetică a celor două limbi, de "urechea" grecului şi a romanului. Astfel, aceasta observă că în numele greceşti şi romane din tăbliŃe, vocala 'i' cu cantitate scurtă era percepută adesea ca 'e', iar 'u' scurt ca 'o' (numele lui 'Lucullus' este redat 'Locolo', cuvântul grecesc 'basileus' este transpus 'baseleo' etc.). Deci, conchide doamna PeŃan, este întru totul coerent ca romanii să fi redat prin 'u' ceea ce în limba dacilor era un 'o' închis, aşa cum a transcris Ptolemeu. S-a mai invocat drept argument, de către lingvistul Sorin Olteanu şi alŃii, prezenŃa în scrierile din aceste tăbliŃe a două semne care există şi în alfabetul chirilic (semnele pentru sunetele palatale /č/ şi /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform domnului Olteanu, elemente de românism modern, deoarece alfabetul chirilic a fost creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora PeŃan, susŃine că originea celor două semne în alfabetul chirilic este "necunoscută", aşadar, câtă vreme nu ştim de unde au luat slavii aceste semne, acuzaŃia de anacronism nu poate fi susŃinută. Aceasta mai aminteşte că alfabetul chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geŃi. Semnul pentru sunetul palatal ci, existent şi în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică 90. Aurora PeŃan observă că acelaşi semn, cu aceeaşi valoare numerică 90, dar fără valoare fonetică, se regăseşte în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul Wulfila în sec. IV d.Cr. Ştiind că limba goŃilor nu poseda sunetul ci, doamna PeŃan consideră normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică, şi în acest alfabet originea semnului fiind obscură. Dacă semnul a putut să existe la goŃi, înainte de slavi, Aurora PeŃan întreabă de ce nu putea să fi existat şi la geŃi, mai ales că ambele alfabete - cel gotic şi cel chirilic - au fost create în zona getică? În privinŃa semnului pentru gi, acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulŃi slavişti sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele româneşti (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică gi în sec. XVII, pe când în textele româneşti apare cu un secol mai devreme). Aurora PeŃan subliniază că, desigur, există şi specialişti care afirmă că românii l-au luat de la sârbi, însă, în acest caz, semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă. La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea literelor în discuŃie nu este deloc "necunoscută". Aşa cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este împrumutată din alfabetul ebraic, din litera ‫ צ‬tsade non-final, o dată cu Ш din ‫ ש‬šin, în sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ şi împrumutată ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuŃie nu este deloc înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui Wulfila, a semnului grecesc 'koppa', folosit şi în alfabetul grec, şi în cele derivate din el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere, două dintre acestea, koppa şi stigma fiind utilizate numai în acest scop). Alt argument utilizat de filologul clasic Sorin Olteanu, tot de natură lingvistică, este acela că literele Ι, Υ şi Η din tăbliŃe se citeau ca în neogreacă, în aşa-numita "pronunŃie reuchliniană", nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă plăcuŃele erau antice. Aurora PeŃan recunoaşte că Y (ypsilon) avea cu siguranŃă
72

valoarea 'i', la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variaŃie liberă cu I (iota), dar, susŃine d-sa, acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste două semne se confundau în inscripŃiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente. Dl. Olteanu contestă însă această argumentare, afirmând că deşi unele ezitări între [υ] şi [ι] apar şi înainte de Hristos, generalizarea pronunŃiei /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar confuzia completă între υ = η = ι (toate pronunŃate /i/), aşa cum se întâmplă pe tăbliŃe, este de abia de dată bizantină. În plus, spune d-sa, pe tăbliŃe nu este vorba de ezitări accidentale între utilizarea lui [υ], [η] şi [ι] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu bună ştiinŃă în mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observă dl. Olteanu, nu se întâmplă în nici un singur alfabet antic sau modern. Nicăieri literele care se pronunŃă la fel nu se află în "variaŃie liberă". Acolo unde ele există, folosirea lor este normată de reguli ortografice sau de tradiŃie. Cercetări. Încercări de descifrare a inscripŃiilor Din păcate, astăzi nu există la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puŃin de protejare a pieselor care se mai află în depozitul institutului. Plăcile au rămas tot neinventariate, fiind, astfel, susceptibilă chiar şi dispariŃia lor completă. Conform opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri a înmormântat pentru un secol orice iniŃiativă de cercetare, legenda aceasta funcŃionând ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generaŃii întregi de istorici, arheologi, lingvişti etc. Tot acesta observă că subiectul a fost ocolit ca un ciumat, din motivul că, dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei. Pentru Aurora PeŃan este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese, deşi toatã lumea ştia de existenŃa lor, mister pe care aceasta şi-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe ştiau cã a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus şi că, astfel, scoaterea la luminã a copiilor ar fi dus la un scandal. După decenii de tăcere, plăcile de la Sinaia au revenit în actualitate la începutul acestui mileniu. Istoricul Augustin Deac, cel care, în calitatea sa de cercetător la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR, văzuse, împreună cu profesorul Nicolae Copoiu, o scrisoare în care se vorbea despre plăcuŃe şi despre inginerul silvic Ionescu, făcea o comunicare în iunie 2003, sub titlul Enigma plăcuŃelor cu scris dacic de la Sinaia, la Congresul InternaŃional de Dacologie, cerând autorităŃilor să se implice în rezolvarea cazului dispariŃiei tezaurului original. Cu acelaşi prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tăbliŃe, deşi la vremea aceea se vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiaşi an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, Cronică apocrifă pe plăci de plumb?, care valorifica, într-un studiu pertinent şi inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?. Aurora PeŃan a început cercetările imediat după apariŃia primei ediŃii a cărŃii lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată "ObservaŃii lingvistice asupra Cronicii apocrife pe plăci de plumb". Apoi, în iunie 2004, a susŃinut o conferinŃă la Academia Română, intitulată O posibilă sursă de cunoaştere a limbii dace, iar în ianuarie 2005, conferinŃa
73

TăbliŃele de plumb dacice - fals monumental sau izvor istoric ignorat?, la Seminarul Arheologic Vasile Pârvan al FacultăŃii de Istorie de la Universitatea Bucureşti. Se fura ca in codru la Institutul de Arheologie din Bucuresti ? Daca din casa noastra observam disparitia unor obiecte, cum numim acest lucru altfel decât FURT. Si cum ii numim pe cei platiti sa ne protejeze casa si care aparent nu-şi fac datoria... partasi prin neglijenta sau complici, daca nu sunt chiar ei hotii. Si care sunt prevederile codului legal pentru acesti vinovati? In ziarul “ Formula AS” anul XV , nr. 649 din 10-17 ianuarie 2005, pe prima pagina ne intâmpina un titlu care poate stârni oricui curiozitatea : “Din tainele istoriei. Misterul placutelor de plumb“ semnat de Horia Turcan, si caruia ii dam tot creditul pentru felul inteligent in care a prezentat subiectul sus amintit. Incepem sa citim cu interes o poveste despre existenta unei istorii a poporului nostru dac, scrisa pe placute de plumb, istorie care zace de peste 100 de ani in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti, fara a strârni curiozitatea nici unui “stiintific” de origine româna. Oare de ce cei care ar trebui sa apere interesele adevarului istoric al poporului nostru, cei carora le platim salarii, noi cei ce i-am ales sa ne apere si sa ne protejeze interesele natiunii noastre, noi tarani, muncitori si intelectuali, oameni de afaceri si politicieni, noi care din munca noastra, prin taxele care le platim ii tinem pe ei, pe “stiintificii” nostri sa stea la caldura, pe scaune tapisate si moi, nu isi fac datoria? Care altul ar fi serviciul, pentru care primesc salarile lunare? Si ce fac acesti “stiintifici” rau, va veti intreba? Totul a inceput in anul 2002, când la cel de al III-lea Congres International de Dacologie, tinut la hotelul Intercontinental din Bucuresti, profesorul Augustin Deac vorbea despre niste tablite de aur de la Sinaia, care ar fi continut o istorie veche a popoporului nostru dac, tablite de aur care au fost topite din ordinul regelui Carol I, pentru a ajuta astfel, material, la ridicarea castelului Peles, nu inainte de a fi copiate pe niste placi de plumb. Copiile, pe placi de plumb, au fost facute in anul 1875, la o fabrica de cuie din Sinaia si au fost depozitate la inceput la mânastirea Sinaia de unde au fost transportete mai târziu la Bucuresti. Istoria ar fi putut fi uitata, ori considerata o simpla poveste, daca la sfârsitul anului 2003 nu ar fi aparut, intr-un tiraj foarte mic, cartea domnului inginer Dan Romalo “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, o carte stranie si tulburatoare, care incita la o re-scriere a istoriei noastre vechi, o originii limbii vorbite azi de noi. In aceasta carte domnul Dan Romalo nu numai ca prezinta o parte din aceste misterioase placute de plumb, pe care dânsul le fotografiase prin anii ’40 in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti, dar a incercat si o traducere, o descifrare a lor, deosebit de
74

interesanta si profesional facuta. Au trebuit sa mai treaca 63 de ani ca aceste fascinante placute de plumb, acoperite cu imagini si o scriere necunoscuta sa vada lumina tiparului. Si asta, subliniez din nou, nu datorita unor straluciti oameni de stiinta din institutul unde zaceau, ascunse, prin subsoluri, ci datorita unui om de buna intentie, corect, cinstit, unui inginer deosebit de educat si modest, caruia aceste placute i-au stârnit curiozitatea stiintifica. Tot respectul nostru pentru domnia sa. La numai câteva saptamâni de la aparitia cartii, gasim pe internet pe situl www.dacia.org o scurta istoria a acestor tablite si… pozele a nu mai putin de 97 + 4 = 101 tablite de plumb, complectate cu unele gasite pe internet (patru la numar) si cumparate de la un bulgar care traieste in California, de catre dr. N. Savescu din New York. La cel de al V-lea Congres International de Dacologie, placutele de plumb au fost prezentate in plenul acestuia, stârnind curiozitatea stiintifica a celor prezenti. Ba chiar mai mult, acelasi dr. Savescu impreuna cu invitati din Italia si Macedonia, a vorbit de aceasta Istorie a poporului nostrum Dac, scrisa pe placutele de plumb, si la o emisiune a postului B1TV, la Nasul. Cum lucrurile NU mai puteau fi tinute acunse, la Academia româna a avut loc, in vara anului trecut, o prezentare a acestor placute, facuta de Aurora Petan, cercetator lingvist la Institutul “Iorgu Iordan”din Bucuresti. Prezentatoarei i s-a oferit o camera mica si meschina, neaerisita, care s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce au dorit sa o asculte, si unde un oarecare Vulpe, pe la colturi, pufnea si soptea, la cine dorea sa-l auda, ca placutele nu ar fi nimic alceva decât niste falsuri, in timp ce Marius Sala, presedintele acestei intâlniri, INTERZICEA orice discutie pe marginea temei!!! Dar cum si d-l Horia Turcan a interviat-o sa vedem ce ii spune, in mod corect A. Petan…. ”evenimentele relatate (pe placutele de pumb, NA) se intind pe aproape cinci secole inainte de invazia romana... se vorbeste despre un alfabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc... Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui Romalo , cred ca limba in care sunt scrise textele, nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie.” Generatii intregi de studenti au trecut pe lânga aceasta Cronica Dacica pe placute de plumb, devenind arheologi si istorici, insa, precum mentorii lor, refuzasera chiar sa le dea un numar de inventar. Dar, ciudat, ciudat, ciudat, numarul placutelor de plumb a inceput sa scada, asa, din senin, fara sa se stie de ce. Astfel d-l Dan Romalo când s-a adresat Institutului de Arheologie din Bucuresti, pentru a-si complecta lucrarea, descopera cu mirare o disparitie a lor in masa, azi gasindu-se doar 4 !!!! piese, din cele câteva sute existente anterior, ca la o visita ulterioara sa „re-apara” inca 31 de placute, la fel de misterios cum de altfel si disparusera! A se vedea si articolul „Enigma Placutelor Dacice” din Gardianul din 31 Mai 2005 „au reaparut, la fel de misterios cum disparusera. Nu se stie de unde, nu se stie cum. Ce s-a intamplat cu restul, unde au ajuns, daca mai exista, nimeni nu poate spune nimic”.
75

Majoritatea pieselor sunt drepunghiulare, exceptând una rotunda, având dimensiuni intre 35cm X 25 cm si 10cam X 10 cm. Majoritatea par sa vorbeasca de imperiul dacic al lui Burebista, folosind un scris continuu, un alfabet chirilic, dar si latin, impreuna cu simboluri necunoscute si ciudate monograme. Se recunosc, cu usurinta, cuvinte , nume, antroponime, toponime si etnonime dacice. Probabil ca surpriza cea mai mare, a hotilor, a fost faptul ca nu se asteptasera ca cineva sa fi fotografiat placutele prin anii ’40 si, culmea, se se intereseze acum de ele, ba chiar mai mult sa scrie o carte despre aceasta istorie a poporului nostru dac, scrisa pe acele placute de plumb. Ce ar mai fi putut spune un hot acum, decât ca sunt niste obiecte neimportante, niste falsuri, de care nimanui nu trebuie sa-i pese. Nu numai ca acum descoperim furtul a celor mai multe dintre placute, dar descoperim ca ele nici nu au fost inregistrate, de cei de la Institutul de Arheologie, ca existând. In felul acesta numai cine nu vrea nu poate sa fure din ele. Starea in care sunt „pastrate” placutele este deplorabila, provocând deprecierea acestora. Ce brambureala o fi domnind pe acolo si de ce? Si daca, lucratorii institutului, ar fi facut o munca voluntatra si tot ar fi trebuit sa-si faca datoria si sa le inregistreze.... Dar atunci când sunt platiti sa o faca si nu o fac, ne gândim la un singur motiv... furtul. Va veti intreba ce secret groaznic pentru istoria poporului nostru or fi continând acele placute de plumb, furate asa ca la usa cortului dintr-un forum stiintific, furt acoperit “stiintific” tocmai de cei platiti de dumneavoastra sa ne protejeze istoria. Este vorba de câteva zeci de placute de plumb, absolute fascinante (ne spune acelasi ziarist Horia Turcanu) acoperite in intregime cu imagini si cu inscrieri intr-o limba necunoscuta (?N.A. , o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: osti de luptatori inarmati cu lanci si scuturi, purtând in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei , cetati impresionante, cu palate si temple , decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare , gravata in plumb, cu o migala si o arta de exceptie. Zeci si sute de figuri pe care si un copil de liceu ii poate recunoaste ca fiind dacice ne privesc de pe aceste placute, ele nereusind sa-i impresioneze insa pe “stiintifici” caci daca i-ar fi impresionat istoria noastra nu ar mai incepe din anul 106 d.Hr., anul ocuparii partiale a Daciei de catre romani, ci ar trebui sa inceapa cu multe sute de ani inainte. Placutele descriu cu lux de amanunte o lume disparute a dacilor, cu sute de ani inaintea sosirii romanilor, ne descriu stramosi uitati, regi si luptatori, zei si preoti, fapte demne de arme si de neuitat, poate prea demne si prea marete pentru a mai fi mentionate de istoria noastra romanofona. Placute „uitate” prin subsolurile Institutului de Arheologie, placute din care „cineva” fura, asa pe tacute, placute neinregistrate oficial de oamenii de stiinta al sus numitului institut, placute de care totusi TOTI cei de acolo stiu si totusi nu se mira când se fura din ele !?
76

Arheologul Ale. VULPE are totus curajul sa recunoasca in fata ziaristului H. Turcan ca le-a vazut pentru câteva ore, timp suficient pentru domnia sa, ”datorita cunostintelor care le poseda”, se le declare falsuri. Trebuie sa recunoastem ca este mare lucru sa fii om de stiinta, si vezi doamne, numai in câteva ore sa-ti dai un verdict, care de altfel se astepta de mai mult de o suta de ani. Si totusi nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu VULPEA. D-l Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie, semnatarul prefatei cartii lui Dan Romalo „Cronica apocrifa pe placi de plumb” considera ca placutele merita sa fie studiate..... Atunci hai sa le studiem, a fost si mesajul celui de al V-lea Congres de Dacologie din anul 2004. Adrian Bucurescu, filolog si ziarist, in plen congres, a descifrat cu usurinta doua dintre placute, aratând si cheia descifrarii lor, si se pare ca isi continua munca asa cum putem vedea din paginile publicatiei Dacia Magazin. Uneori ma intreb, si daca sunt falsuri asa cum declara Vulpe, de ce sunt tinute, pastrate, intr-un institut stiintific? Am putea crede ca mai sunt si alte falsuri pastrate prin acest forum de stiinta, am putea considera chiar ca institutul este un adapost de falsuri....? De ce nu le arunca la gunoi daca sunt falsuri? De ce nu ni le da noua in pastrare, am avea o mai buna grije de ele! Dar daca sunt falsuri de ce le ascundenti? Si mai delirant... de ce furati din ele? De ce nu sunt inregistrate? Mai aveti si alte lucruri neinregistrate din care puteti fura confortabil? Cui ii trebuie un fals, daca este un fals?! Si daca sunt falsuri atunci de ce gasim placute asemanatoare de plumb si la sudul Dunarii? Or fi intrat spionii bulgari in institutul de Arheologie din Bucuresti, prin subsolurile acestuia , si au furat din placutele de plumb, oricum neinregistrate de d-voastra, iar acum le comercializeaza pe internet? Ori face mai mult sens ca placute asemanatoare au fost folosite, pentru imprimarea momentelor istorice importante, atât de dacii nord dunareni cât si de cei sud dunareni, Dunarea nefiind in acele timpuri granita natiunii noastre ci axa ei. Acelasi inteligent si spiritual ziarist, Horia Turcanu, nu scapa sa nu-l intrebe pe amicul Vulpe: Cum se face ca planurile cetatii Sarmisegetusa se gasesc pe aceste tablite (ca de altfel si numele cetatii N.A.), cetate care a fost descoperita mult dupa ce tablitele zaceau in subsolurile Institutului? Raspunsul lui Vulpe a fost unul „roscovan”. Uneori si numele le este predestinat unor persoane. Sigur ca reprezentarea cetatii Sarmisegetusei pe unele din placute, cu mult timp inainte ca arheologii sa descopere aceast centru religios ar fi trebuit sa le dea de gândit celor care le considera falsuri. Dar si mai amuzant este faptul ca un templu al lui
77

Burebista, descoperit in anul 1956 se gaseste reprezentat in detaliu pe aceste placi de plumb care zac de mai mult de 100 de ani prin beciurile Institutului de arheologie. Aceiasi „stiintifici” nu de mult, intr-o emisiune la TVR cultural, Vulpe si Djuvara, incercau sa ne convinga intr-un limbaj „cacofonic” precum ca si tablitele de la Tartaria, continând primul mesaj scris din istoria omenirii, ar de fapt un alt fals! Ele ar fi fost descoperite prin anii 1950, ne spunea „batrânul om de stiinta” „istoricul” Djuvara....... când de fapt toata lumea stie ca pe atunci, descoperitorul lor, Vlasa, ar fi trebuit sa fie elev la liceu si nu arheolog. Domnilor ex-Stalinisti, ex-comunisti, mastodonti ai istoriei si arheologiei românesti, tablitele de la Tartaria au fost descoperite in 1961.... Cât despre datarile cu carbon radioactiv facute anul trecut in Italia, dovedind faptul ca tablitele de la Tartaria sunt vechi de 8.450 de ani, dânsii, nu le percep, deoarece nu sunt publicate in limba rusa. Faptul ca aveti probleme de exprimare gramaticala colaborat cu acelea de memorie nu va da dreptul sa va jucati cu istoria noastra.... Dar el Vulpe nu ezita sa-l atace, asa din senin, pe marele carturar Nicolae Densusianu (care a scris Dacia Preistorica – publicata in 1913) si pe cei care considera ca „Noi nu suntem urmasii Romei”, aratându-ne de fapt o alta fata a faptului ca ele, placutele ce contin o istorie a poporului nostru dac, strica aranjamentele unor „stiintifici”. Ele, placutele, vin in contradictie cu dogma „Noi suntem urmasii Romei”, asa ca ele trebuiau sa dispara! Una este sa falsifici una doua placute de plumb si alta sa falsifici câteva sute de placute, si asta nu numai la nordul Dunarii dar si la sudul ei, o biblioteca intreaga. Considerând ca este o rusine sa ascunzi pagini din istoria neamului nostru, a poporului nostru Dac, sa furi din aceste dovezi, sa le dosesti ne inventariindu-le, cerem Ministrului Culturii, cerem procuraturii Române, Ministerului de Interne si nu in ultimul rând S.R.I-ului sa-i cerceteze de urgenta pe cei ce se fac vinovati de astfel de tâlharii, furturi din gestiunea avutului national, comercializarea lor in afara granitelor României. Ne intrebam ce alceva s-a mai furat si continua sa se mai fure din Institutul Arheologic din Bucuresti? Si cine sunt hotii? Rune secuieşti Aşa-zisele Rune secuieşti (maghiară székely magyar rovásírás, „scriere pe răboj”) reprezintă un alfabet utilizat de secuii din Transilvania. Acest alfabet a fost răspândit în Transilvania şi în Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele Ştefan cel Sfânt, sub influenŃa Bisericii Romei, a impus utilizarea alfabetului latin. A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850, dar a revenit subit în
78

actualitate în februarie 2008, când alfabetul a fost folosit la inscripŃia oficială a lucrărilor Consiliului NaŃional Secuiesc. Textele redactate cu alfabetul secuiesc apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. IniŃial alfabetul a fost utilizat la crestarea răbojurilor: mai întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secŃiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga ş.a.m.d., până la completarea celor patru laturi.

Origine Până la mijlocul anilor 1990 s-a presupus că semnele secuieşti ar proveni din pseudorunele turcice de pe valea Orhonului (Mongolia), folosite de popoare turcofone (de ex. în sec. VII-VIII în hanatul turcilor „albaştri” (kök sau gök türk), cu variante ulterioare, ca de exemplu în hanatul uigur; inscripŃiile kîrgîze din sec. IX şi cele din valea Talas din Turkestan (teritoriul dintre Caspica şi Mongolia). Aşa zisele rune orhonice sunt considerate a fi fost inspirate din alfabetele canaanite (fenician, arameic), siriac (sirian), sogdian. Compararea cu asemenea alfabete arată următoarele potriviri de semne: - cu alfabetul fenician: 50% - cu alfabetul etrusc: 43,4% - cu alfabetul turcic: 28,6%, ceea ce reprezintă un indiciu că şi pseudorunele secuieşti ar avea la bază alfabetele canaanite sau un alfabet derivat din cel fenician, trecînd apoi printr-o dezvoltare diferită. Etimologie Din cuvântul maghiar ró(v) (din fondul lexical uralic), „a scrijeli, cresta” + sufixul substantival -ás („scrijelire, crestătură”). Din rovás se trage cuvântul românesc răvaş,
79

fiind înrudit etimologic cu răboj/răbuş, cu corespondenŃi aproape omofoni în sârbocroată şi bulgară). Primele menŃionări Cronicarul ungur Símon de Kéza (Kézai Símon) arăta în cronica Gesta Hunnorum et Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283: „De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii (românii) se zice că se foloseau de literele lor” „cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt” De asemenea, „Cronica lui Marcus” menŃionează că secuii sunt rămăşiŃele vechilor huni, care s-au retras în munŃi, stabilindu-se alături de valahi. De la aceştia au împrumutat alfabetul. Aceste informaŃii se reîntâlnesc şi în „Chronicon pictum vindobonense” (Cronica pictată de la Viena). „Au rămas însă din huni trei mii de bărbaŃi care, scăpaŃi din bătălia Crumheldină printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey. Care bărbaŃi, deoarece se temeau de naŃiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe neaşteptate, au intrat în Erdeelw şi s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul... totuşi, după cum au vrut ungurii, nu şi-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii în munŃii din vecinătate” (Cronica lui Marcus) Acelaşi eveniment la Kézai Símon: „remanserant quoque de Hunis virorum tria milia... in campo Csiglae usque Arpad permanserunt, qui se ibi non Hunos sed Zaculos vocaverunt... Postquam autem filii Ethele in pr[o]elio Crunhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia extitit Xannis sine rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis advenis remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant” (Simon de Keza, Gesta Hungarorum)

Tainele tăbliŃelor de la Sinaia Adrian Bucurescu Cele peste 100 de tăbliŃe de plumb, ce provin de la Sinaia, sunt cu siguranŃă getodacice întrucât cuprind: un alfabet identic cu cel vechi romanesc, zis „chirilic”; nume de zei, regi, cetăŃi, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscută a Daciei;
80

imagini cu personaje îmbrăcate exact ca Dacii de pe Columna lui Traian, de pe monumentul de la Adamclisi şi de pe alte monumente cunoscute ca aparŃinând culturii şi civilizaŃiei geto-dacice. Un alt argument în favoarea atribuirii acestor tăbliŃe Dacilor este limba în care sunt scrise, asemănătoare cu limba română şi cu cea albaneză, ultima fiind socotită de specialişti ca singura limba tracă vorbită în prezent. Deşi s-a spus că ar fi false, nu există nici o dovadă în acest sens. În schimb, argumente în favoarea autenticităŃii lor sunt foarte multe. Printre acestea se numără: relatarea unor fapte, a unor regi şi altor personaje necunoscute până acum nici din izvoarele antice, nici din alte inscripŃii; informaŃii foarte bogate despre religia zamolxiană, cunoscută până acum doar după o scurtă relatare a lui Herodot, repetată după aceea, cu doar câteva mici modificări, de toŃi ceilalŃi autori greci şi romani; savanŃii suspectaŃi că le-ar fi falsificat, Haşdeu şi Densuşianu, nu menŃionează aceste tăbliŃe niciodată, fiind greu de crezut că le-ar fi „falsificat” fără să le exploateze în favoarea ideilor lor. InscripŃiile, în marea lor majoritate, sunt uşor de citit, graŃie acurateŃei literelor, iar limba în care sunt scrise prezintă o foarte mare asemănare cu latina şi cu româna, fapt ce a dus şi la o oarecare uşurinŃă în traducerea lor. Din inscripŃii din afara Sinaiei aflăm că Geto-Dacii numeau această limbă ORO MANISA ori DRAGO MANISA, ambele sintagme însemnând „Limba Curată; Grai Divin”, de unde româna are neologismele român şi romanŃă precum şi arhaismul dragoman, care înseamnă „traducător”. Gramatica acestei limbi prezintă multe neregularităŃi, ceea ce caracterizează limbile foarte vechi şi conservatoare. Ca un argument de moştenire directă din Oro Manisa, limba româna are şi ea o gramatică foarte neregulată. Vocabularul şi gramatica textelor de la Sinaia arată o profundă înrudire cu limbile zise indo-europene sau indo-germanice, în realitate atlantice. Textele sugerează că Oro Manisa era graiul vorbit de Zeii GeŃi la sfârşitul veacului al VIII-lea î.e.n. Această sugestie, precum şi neregularităŃile gramaticale duc la concluzia că această limbă extrem de conservatoare este mult mai veche decât sanscrita şi alte limbi europene, ceea ce o plasează pe primul loc ca importanŃă pentru studierea acestei familii lingvistice. Din două texte de la Sinaia se înŃelege că strămoşii noştri cei mai vechi au fost AtlanŃii, model de înŃelepciune şi virtute, ale căror precepte le-au studiat Zamolxis şi Buerebuistas. După AtlanŃi, Dacia a fost şi centrul Imperiului Cerbilor, cunoscut sub numele de Troia, cu capitala pe Ńărmul vestic al Marii Negre. Cerbii, cărora istoricii le spun Ionieni şi Dorieni, i-au zdrobit pe Aheii iredentişti, dar, mai târziu, Grecii au născocit „Iliada” şi „Odiseea”, atribuite lui Homer, ca să spele cumva ruşinea înfrângerii lor de
81

către Troieni. La Cerbi şi Căprioare se referă şi câteva oraŃii de nuntă, în versuri, consemnate în tăbliŃele de la Sinaia, cu un conŃinut perfect asemănător cu cel al oraŃiilor de nunta româneşti, ceea ce demonstrează încă o dată ca mitofolclorul românesc este moştenit de la Geto-Daci. Cele mai multe inscripŃii de la Sinaia se referă la Gemenii Divini, născuŃi în Ńinutul Napailor, la Nord de râul sacru al GeŃilor, Naparis „Cerescul”. Mama lor se numea Maria, cu atributele Leto, Oltea, Ledo, toate numele însemnând „Cea MăreaŃă; Magnifica”. Din aceleaşi inscripŃii se înŃelege că Apollon-Zamolxis a fost săgetat de Scytii care stăpâneau atunci łara GeŃilor şi că zeul ucis a înviat sau că a fost înviat de sora Lui. Regele Scytilor este numit în câteva inscripŃii Pythagoras, ceea ce explică oarecum legenda lansată de Herodot, cum că Zamolxis ar fi fost sclavul acestuia. O altă inscripŃie spune că, mai târziu, Zeii s-au înălŃat la ceruri. Cele mai multe texte de la Sinaia sunt scrise în versuri, cu o măiestrie deosebită. Cel mai impresionant astfel de text, pe care l-am numit „Fiii Mariei”, este o adevărată capodoperă poetică. Pe lângă ritm, măsură, rime şi asonanŃe, poemul se remarcă şi prin aliteraŃii, specifice descântecelor româneşti. Ca întindere, următoarele texte acoperă viaŃa lui Buerebistas, numit în inscripŃiile de la Sinaia Boerovisto sau Boeroviseto, cel mai important împărat geto-dac, poreclit şi Visica (Pisica). Aflăm că părinŃii lui se numeau Remio şi Coeza, soŃia se numea Genucla, cu care a avut şase copii. Despre acest mare rege se spune că a avut o mare iluminare mistică şi că a vorbit cu zeii. Cea mai surprinzătoare informaŃie, relatată în câteva inscripŃii, este aceea că marele preot Deceneu l-a trădat. Din pricina intrigilor lui Deceneu, fiul cel mic al lui Boerovisto şi al Genuclei, Dapyx, s-a sinucis. Tot marele preot l-a dat pe Boerovisto pe mâna Romanilor, care l-au asasinat pe marele rege. InscripŃiile de la Sinaia afirmă că Sarmizegetusa a fost ctitoria lui Boerovisto. Aceleaşi inscripŃii confirmă că, în urma morŃii lui Boerovisto, Imperiul Getic a fost împărŃit între cei cinci feciori ai săi rămaşi în viaŃă. Urmează câteva texte referitoare la regele Cotiso, ale cărui fapte relatate de tăbliŃele de la Sinaia sugerează că a fost unul dintre cei mai mari eroi ai Daciei, ceea ce reieşea şi din informaŃiile rămase de la autorii antici străini. Un mare număr de inscripŃii se referă la domnia lui Decebal, numit autocrator, adică împărat. Se confirmă unele fapte relatate de istoricii antici, de exemplu că romanii le-au plătit tribut Dacilor, şi se aduc informaŃii inedite despre familia lui Decebal.

82

Astfel, aflăm că Diegio şi Vezino erau copiii regelui, şi că pe sora acestuia o chema Geopyr, „Giuvaier”; sora lui Decebal lupta în fruntea femeilor dace, alături de bărbaŃi, împotriva romanilor lui Traian. Încă o informaŃie foarte importantă: Decebal a fost împresurat şi s-a sinucis în Valea Jiului. În textele de la Sinaia apare şi cel mai important conducător dac de după Decebal, necunoscut de istoria noastră oficială, dar sugerat de celebrul poem germanic medieval Cântecul Nibelungilor sub numele de Ramunc şi Sigeher, ca duce al Valahilor. Acesta este eliberatorul Daciei, cel ce a iniŃiat întoarcerea la vechile tradiŃii ale Ńării precum şi culegerea de legende divine şi mirene, fixate în tăbliŃele de la Sinaia. Variante pentru numele său sunt: Romanh, Romansie, Lomanh şi, una foarte importantă, SO LOMONIUS „Cel LUMINOS”. Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite cu certitudine Solomonarilor, care, în mitofolclorul românesc fac parte dintr-un misterios şi mistic ordin, cu sediul în cetatea Babariului, care se află în MunŃii Galareu sau Garaleu. Este limpede că numele românesc de Solomonari vine de la împăratul dac So Lomonius, care nu are nici o legătură cu regele biblic Solomon. În łara MoŃilor, Solomonarilor li se spune Zgriminteşi. Strania cetate a Babariului poate fi lesne pusă în legătură cu la fel de straniile stânci din MunŃii Bucegi, numite Babele, mai ales că este atestată şi o cetate tracică numită Babule. Dacă, într-adevăr, cetatea mitică a Babariului era în MunŃii Bucegi, atunci nu mai e de mirare că tăbliŃele dacice de plumb provin de la Sinaia, oraş aflat la poalele acestor munŃi. Nu numai atât: tot acolo se afla şi KOG-A-ION, „Capul lui Ion; Capul Magnificului”, cunoscut sub numele de Sfinxul Românesc. Aşadar, tăbliŃele de la Sinaia par a fi fost făurite de Solomonari, ucenici ai împăratului dac So Lomonius. În mitofolclorul nostru, Solomonarii învaŃă după o Carte de Magie, ale cărei pagini ar fi putut fi chiar tăbliŃele de plumb. Ei trec şi nişte probe fizice extrem de dure, iar dintre ei se aleg numai zece. Conducătorul Solomonarilor se numeşte Omul Alb sau Uniila. Ei au puteri miraculoase, îndeosebi în chemarea sau alungarea ploilor cu grindină, slujiŃi de balauri. Din cercetări rezultă că Romanh sau So Lomonius este acelaşi cu Zenovius din celebra inscripŃie de pe relicvariul de la Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI, care poate fi tradusă astfel: Eu Dunărea pe duşmani i-am trecut. Pentru Zenovius cf. DANUBIUS, numele Dunării Superioare; pentru VOTUM duşmani cf. a vătăma; patimă; pentru POSUI „a trece” cf. a păsui; pas; a păşi. TăbliŃele de la Sinaia sunt de o importanŃă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii
83

lor cei mai crunŃi, Romanii. ImportanŃa lor constă nu numai în informaŃiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseŃea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice. De fapt, tăbliŃele de la Sinaia alcătuiesc epopeea poporului daco-roman, MioriŃa fiind doar un rezumat al acesteia.

Aurora Petan despre tãblitele de plumb de la Sinaia, o misterioasã arhivã regalã dacicã De mai bine de un an, cercetãtori avizati sau amatori, pasionati de istorie, ziaristi, fundatii culturale sunt angajati într-o adevãratã cursã contra cronometru, pentru a dezlega un mare mister al istoriei noastre vechi: Tãblitele de plumb de la Sinaia. Peste 30 de plãci acoperite cu imagini si înscrisuri într-o limbã necunoscutã stau neinventariate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucuresti, de mai bine de un secol, sub pretextul cã sunt niste falsuri neinteresante. Ele contin o scriere într-o limbã necunoscutã si reprezentãri iconografice cu luptãtori înarmati cu suliti si lãnci, regi si zei, temple, palate, cetãti, monograme si însemne heraldice, eternizate în plumb, cu rãbdare si migalã, cu un simt artistic aproape desãvârsit, misterios si incitant. O lume înviatã parcã dupã un cataclism dar, paradoxal, puternicã si realã. În legãturã cu acest fascinant subiect, am realizat un interviu, în exclusivitate pentru “Observatorul de Toronto”, cu doamna profesoarã Aurora Petan, cercetãtor principal la Institutul de Lingvisticã “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Capitalã, specialist în filologie clasicã. Domnia sa a prezentat o comunicare pe aceastã temã la Academia Românã, fiind convinsã cã plãcutele de plumb de la Sinaia reprezintã o parte a unei importante arhive regale dacice. Aurora Petan a absolvit Facultatea de Limbi Straine, sectia Latina-Greaca Veche, are un masterat in Filologie Clasica iar in prezent este doctorand in lingvistica. In anul 2001, a castigat Premiul Academiei "B.P. Hasdeu" pentru lingvistica, la 27 de ani. R: Stimatã doamnã Petan, ce se stie despre aceste plãcute ? A.P: Se stie de la primarii din Sinaia, din anii ’20-’30, cã, în preajma anului 1875, când s-a turnat fundatia Castelului Peles, s-a descoperit un mare tezaur, din piese de aur – plãci scrise în relief. Aceste plãci au fost copiate în plumb, din ordinul Regelui Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia. Pânã în prezent, nu au fost descoperite dovezi certe în acest sens. Existã însã o traditie oralã, destul de serioasã. Multã lume stie despre acest lucru, însã nu a scris nimeni pe tema asta. Plãcile de plumb au fost depozitate la Mãnãstirea Sinaia si, imediat dupã înfiintarea Muzeului National de Antichitãti, la sfârsitul secolului al XIX-lea, au fost aduse la Bucuresti, pe vremea lui Grigore Tocilescu. În legãturã cu plãcile de aur, existã douã ipoteze: una, cã ar fi fost topite de Regele
84

Carol I si folosite în vremea Rãzboiului de Independentã si, a doua, cã cel putin o parte din ele ar fi supravietuit. Nu stim ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, dupã unele speculatii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, într-un fel sau altul. R: Dumnevoastrã, ce informatii detineti despre plãcutele originale, din aur? A.P: Informatiile pe care le detin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoanã din Republica Moldova, care m-a contactat imediat dupã conferinta mea din 3 iunie 2004, de la Academia Românã. Mã vãzuse pe TVR-international si spunea cã vine cu o delegatie din partea Academiei Ruse. Mi-a arãtat, într-adevãr, o delegatie, semnatã, parafatã, prin care era împuternicit sã se ocupe de culegerea de informatii despre aceste obiecte. Persoana respectivã sustinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sunt foarte asemãnãtoare cu cele de la Sinaia, si, cã, din informatiile pe care le detine, cel putin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Nationalã a României. R: Concret, ce v-a spus acest misterios personaj despre plãcutele din aur ? A.P: Ipoteza domniei sale era urmãtoarea: plãcile din aur nu ar fi fost descoperite când s-a sãpat fundatia Castelului Peles. Ele s-ar fi aflat în posesia Mãnãstirii Sinaia care, ca multe alte asezãminte crestine, a fost ridicatã pe o capiste, pe locul unui altar pãgân. Deci, aceste plãci s-ar fi pãstrat, de-a lungul secolelor, în grija initialã a preotilor precrestini si, apoi, ar fi fost transmise. Personajul de care vã spuneam, al cãrui nume nu vi-l pot face cunoscut, mai spune cã fiecare mare trib geto-dacic avea o astfel de arhivã de texte, care se reînnoia periodic. Textele erau scrise de Marele Preot si aveau caracter sacru, magic, erau închinate zeilor si, ca atare, erau foarte, foarte bine pãstrate. În preajma rãzboaielor cu Traian, câteva ramuri ale neamului daco-get s-au desprins si au luat-o spre Rãsãrit, împreunã cu arhivele lor. El sustinea cã aceste arhive ar fi ajuns pe teritoriul actual al Rusiei, odatã cu aceastã migratie dacicã. Conform informatiilor lui, la noi în tarã, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mãnãstirea Tismana, un altul undeva în Muntii Bucegi si unul chiar lângã Sarmizegetuza. Deocamdatã, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la luminã. Tot el sustine cã au existat la Sinaia 240 de piese si cã mai multe copii se aflã în diferite institutii. Foarte plauzibil, pentru cã stim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopsor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comunistilor. Deci, piesele de aur, fie s-au salvat si au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în Banca Nationalã, fie au fost topite. Nu avem informatii sigure despre nici una dintre variante. R: Dar, pânã acum, s-a ocupat cineva de ele ? Le-a studiat vreun cercetãtor? A.P: Este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese. Existã informatii absolut sigure cã si Pârvan le cunostea. Asta sustine Alexandru Vulpe, actualul director al Muzeului de Arheologie “Vasile Pârvan”, al cãrui tatã, Radu Vulpe, a fost elevul lui Pârvan. Primul director al Muzeului, Grigore Tocilescu stia despre ele, la fel ca multi altii.
85

Toatã lumea stia de existenta lor, însã nimeni nu a vrut sã se ocupe de ele. Nu vãd nici o explicatie de ce. Poate doar dacã ei stiau cã a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus si scoaterea la luminã a copiilor ar fi dus la un scandal. Asta ar fi o explicatie. Cred cã a fost dositã povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla povestea celor de aur, care au dispãrut. Pentru cã erau acolo tone de aur. Dacã au fost cel putin 200 de piese, imaginati-vã. R: Credeti cã istoricii au evitat, cu bunã stiintã, sã le cerceteze ? A.P: Probabil. Istoricii si arheologii consacrati nu s-ar fi bucurat sã renunte la tot ce scriseserã pânã atunci, acceptând atât de multe informatii noi care ar fi dus, întradevãr, la rescrierea istoriei noastre vechi, si nu numai a noastrã, pentru cã sunt lucruri care privesc istoria întregii Europe. Faptul cã un Pârvan, un Tocilescu sau un Radu Vulpe au spus cã sunt falsuri, a constituit o etichetã definitivã. Nimeni nu a încercat sã vadã dacã nu cumva este altfel. R: Ce ne mai puteti spune, în legãturã cu aceste plãci de plumb ? A.P: Istoria acestor plãcute este foarte zbuciumatã. Pânã de curând, nu se stia cã existã o legãturã între Sinaia si aceste piese. Inginerul Dan Romano, care a investigat 20 de ani aceastã poveste, publicându-si rezultatele cercetãrii în volumul “Cronicã apocrifã pe plãci de plumb?”, nu stia nimic despre Sinaia. El cunostea doar cele douã piese care existã în depozitul muzeului de la mãnãstire. Eu am dat peste o carte a lui Iordache Moldoveanu – “Dacii vorbesc” –, care cunostea cele douã piese de la Sinaia. Domnul Moldoveanu a vorbit cu un inginer din Sinaia, pe nume Ionescu, care astãzi nu mai trãieste. Acesta a fost foarte pasionat de istoria acestor plãcute. El i-a spus cã ar fi existat zeci de piese si cã provin de la Regele Carol I. În acelasi timp, istoricul Augustin Deac a tinut o comunicare în 2003, la Congresul International de Dacologie, despre plãcile de aur de la Sinaia. Însã nu a avut ecou. Stiu doar cã detine fotografii inedite dupã plãci, pe care noi nu le cunoastem, le-am vãzut numai proiectate. Din pãcate, Deac a murit si nu am ajuns la documente si la arhiva pe care o detinea. Vorbind cu cei de la Institutul de Arheologie, am aflat cã ei stiu, cu sigurantã, cã toate aceste plãci provin de la Mãnãstirea Sinaia. În anii ’40, când Romalo le-a fotografiat, mai erau o sutã si ceva, iar în anii ’70, au dispãrut toate. Romalo a cãutat si în inventare, dar ele nu au fost niciodatã inventariate. Nu existã absolut nici o informatie cã ele ar fi existat vreodatã. În 2002, 2003, au reapãrut 35 de piese, nu se stie de unde. Ce s-a întâmplat cu restul, nu stim. Cele 35 de piese, aflate astãzi în Muzeul Institutului de Arheologie nu sunt nici acum inventariate. R:Am aflat cã, totusi, aceste piese din plumb au fost analizate. A.P: Da. Am extras mostre din cele 35 de piese, le-am dus la Institutul de Fizicã Nuclearã si rezultatele sunt, fãrã nici un dubiu: plumb de secolul al XIX-lea. S-au fãcut comparatii cu medalii de plumb din vremea lui Cuza si compozitia este identicã. Este sigur plumb modern, care confirmã teoria copiilor. În anul 2002 a fost trimisã la Oxford una dintre piese, împreunã cu o scoabã de plumb
86

din zidul de la Sarmizegetuza, oferitã de profesorul Ion Glodariu, care este datatã, sigur, secolul I d.Hr. Analizele au arãtat cã piesa contine cam aceleasi impuritãti ca si scoaba de plumb dacicã si cã autenticitatea acestei piese depinde de siguranta contextului în care a fost gãsitã scoaba. Dacã scoaba este autenticã, este posibil ca si piesa sã fie autenticã. Pornind de la aceste rezultate, considerând cã plumbul este dacic, s-a ridicat urmãtoarea întrebare: cum e posibil sã arate atât de bine niste piese de plumb peste care au trecut 2.000 de ani, într-un sol cu umiditate ridicatã, ca al tãrii noastre? Domnul Romalo a presupus cã s-au fãcut matrite din folie de aur, în care s-au imprimat scrisul si imaginile cu poansonul, apoi s-a turnat plumb, iar când piesele au fost descoperite, s-a extras folia de aur si abia atunci plumbul ar fi intrat în contact cu aerul. Cei de la Monetãrie spun însã cã aceastã ipotezã este neplauzibilã, pentru cã multe piese au dimensiuni mari si, o folie de aur, ca sã poatã fi imprimatã, trebuie sã fie foarte subtire. Astfel de matrite nu ar mai fi suportat o greutate atât de mare de plumb. Analizele repetate de trei ori la Institutul de Fizicã Nuclearã pe piesa analizatã la Oxford au demonstrat cã existã, într-adevãr, impuritãti, dar numai la suprafata pieselor: cupru, argint si alte metale, în cantitãti foarte mici, care pot proveni fie din contaminarea cu matritele, fie din contaminarea cu obiectele împreunã cu care au fost depozitate. Însã, în interiorul pieselor este plumb pur. Este, deci, posibil, ca cei de la Oxford sã fi mãsurat numai exteriorul piesei, nu si interiorul. Nu existã nici un dubiu cã plumbul din interior este 98% pur, cu adaos de staniu. Asta este formula tipicã pentru plumbul de tipografie. R: Care este opinia Dumneavoastrã, în legãturã cu autenticitatea acestor plãci ? A.P: Dupã opinia mea, plãcile sunt autentice, în ceea ce priveste continutul lor, însã, în ceea ce priveste suportul este vorba, în mod sigur despre niste copii din secolul al XIX-lea. Cu sigurantã, Regele Carol a vrut, când si-a dat seama de importanta istoricã a acestor piese, sã lase spre cercetare, chiar dacã cele de aur nu au fost distruse, chiar dacã ele existã, copii dupã ele. Pentru cã ar fi fost dificil sã se fi dat la studiat tone de aur. Mi se pare logic sã fi fãcut niste dubluri dupã aceste piese. R: Dacã sunt falsuri, cine ar fi putut sã le facã ? A.P: Se presupune cã Hasdeu. Unii spun cã el ar mai fi fãcut niste falsuri, e vorba despre niste documente medievale. Nu de aici pleacã însã ipoteza falsului. Alexandru Vulpe sustine cã un nepot de-al lui Hasdeu ar fi lãsat o scrisoare în care ar fi spus ceva în legãturã cu aceste piese. Nu se stie nimic despre scrisoare, dacã existã sau nu. Între timp, Alexandru Vulpe a renuntat la ideea scrisorii, nu si la ideea falsului atribuit lui Hasdeu. De ce? Pentru cã, aceste plãci, pe lângã foarte multe ilustratii, contin o limbã. Ori, la vremea respectivã, în afarã de Hasdeu, nimeni nu avea cunostinte atât de temeinice încât sã inventeze o limbã atribuitã dacilor. Hasdeu a fost un personaj absolut genial. Este sigur cã cel care a creat plãcile, dacã
87

admitem cã a existat un falsificator, trebuie sã fi fost chiar mai genial decât Hasdeu. Se stie cã doar Hasdeu detinea la vremea aceea cunostintele necesare creãrii unei limbi si a unei arhive atribuite dacilor, mai ales cã el era foarte pasionat de substrat. El este cel care, scotând în evidentã exagerãrile scolii latiniste, a studiat temeinic ce s-a putut studia, pe vremea respectivã, din substratul dacic. Însã, Hasdeu atribuie dacilor un alfabet folosit de secui, descoperit într-un document de secol XIII. Hasdeu presupunea cã dacã secuii aveau un alfabet în secolul al XIII-lea, trebuie sã-l fi gãsit acolo, în Ardeal, si cã el trebuie sã fie continuarea alfabetului dacilor. R: Si nu este asa ? A.P: Alfabetul secuilor nu are nici o legãturã cu alfabetele de pe plãci. Acestea sunt, predominant, grecesti. Alfabetul secuiesc este foarte straniu. Dacã Hasdeu ar fi fãcut plãcile astea, nu ar fi folosit alfabetul grec, el fiind convins cã acel alfabet al secuilor este dacic. Înainte de a descoperi alfabetul secuilor, Hasdeu presupunea cã Deceneu, care, conform lui Iordanes, ar fi stat o vreme în Egipt, ar fi adus de acolo o scriere. Deci, a avut o ipotezã anterioarã alfabetului secuiesc. Asta ar fi prima neconcordantã. A doua ar fi legatã de limbã. Si este mult mai gravã. Limba din plãci nu seamãnã cu substratul limbii române. Nu existã cuvinte din substratul limbii române, nu existã fenomene atribuite substratului limbii române. Ori, Hasdeu, care studiase substratul (este primul nostru lingvist care studiase substratul) n-ar fi ratat ocazia sã introducã niste elemente, clar de substrat, în aceste plãci. R: Atunci, în ce limbã au fost scrise plãcile ? A.P: Dupã mine, limba din plãci nu este o limbã indo-europeanã. Acesta este lucrul senzational pe care îl pot spune. Este o limbã care nu are desinente, care nu face distinctie de gen, de persoanã, de numãr, de caz. Nu stim când avem plural, când avem singular, când avem feminin. Aproape toate cuvintele se terminã în “o”, nu în “a “, asa cum le stim noi din izvoarele grecesti si latinesti (de exemplu Boerobiseto, Vezino), chiar si femininele se terminã în “o”: Napoco, Genuclo. Existã elemente care se regãsesc si în limba românã, dar care, paradoxal, în românã nu sunt atribuite substratului, ci limbii latine. Este limba dacã, fãrã îndoialã, însã, fie este o limbã preindo-europeanã, deci mult mai veche – ceva de genul limbii basce care a supravietuit asimilãrii indo-europene, fie, a doua variantã (la care m-am gândit, dar la care nu tin foarte mult) este o limbã sacrã, folositã numai de preoti, în vreme ce poporul folosea o limbã comunã, diferitã. Plãcutele ar putea fi, deci, scrise într-o limbã sacrã, care sã se fi conservat în casta preotilor. R: De unde ar putea sã provinã aceste plãci scrise, si ce povestesc ele ? A.P: În mod sigur, plãcutele provin din mai multe zone si din mai multe epoci. Ele au fost strânse laolaltã, într-un anumit moment. Însã, existã o unitate de stil si de redactare, ceea ce înseamnã cã exista o traditie puternicã. Plãcile consemneazã, cu sigurantã, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum aliante, rãzboaie câstigate, diferite evenimente. Lipsesc multe piese din aceastã arhivã. Noi avem foarte
88

putine. Se vede usor cã existã o unitate de stil pentru plãcile din vremea lui Burebista, pentru cele din vremea lui Decebal, pentru cele din Dobrogea si asa mai departe. Mai mult, tipurile de scriere se grupeazã pe epoci si pe zone. Lucru foarte important, pentru cã e greu de crezut cã cineva în secolul al XIX-lea cunostea scrierile grecesti locale. Mai exact, plãcile din Dobrogea sunt scrise în alfabet grecesc ionian, care folosea omega si eta. Este vorba de plãcile care par sã provinã de la cetatea Genucla, spre exemplu. În functie de informatiile de pe plãci, le-am putut grupa: asdar sunt plãci de la Sarmizegetuza, de la cetãtile din Dobrogea, plãcile lui Cotizo, care sunt din zona Banatului. Cele care par sã provinã din Dobrogea folosesc un alfabet de influentã clar ionianã, lucru firesc, pentru cã acolo erau cetãtile grecesti milesiene. În schimb, plãcile din vremea lui Decebal folosesc un alfabet grecesc occidental, care trebuie sã fi provenit de undeva din sudul Italiei, acelasi care stã la baza alfabetului latin, prin intermediar etrusc. Ori asa ceva nu stiu dacã se putea cunoaste la vremea respectivã (secolul XIX n.n.) pentru cã alfabetele locale si dialectologia greacã s-au constituit ca stiinte doar la mijlocul secolului al XX-lea. Multe sunt plãci de la Cetatea Helis. Ele vorbesc nu numai despre Dromichete, el fiind unul dintre nenumãratii regi de la Helis. Avem chiar o genealogie de la Helis (mai existã încã una de la Sarmizegetuza), care se încheie cu Oroles, care trebuie sã fie acelasi cu Rholes, din Dio Cassius, si care, cum pare sã rezulte din texte, este autorul complotului care l-a detronat pe Burebista. R: Prof. dr. Vasile Boroneant mi-a arãtat niste semne asemãnãtoare, descoperite de dânsul pe niste mandibule de cal, la Chitila... A.P: Am vãzut si eu semnele de pe oasele de la Chitila. Textele din plãci sunt scrise 90% în alfabet grecesc, cu diferite variante. Este adevãrat cã existã si câteva scrieri total necunoscute în aceste plãci. Cea mai stranie apare pe frontonul templelor reprezentate pe plãci. Aceastã scriere seamãnã, într-adevãr, cu scrierea de pe oasele de la Chitila. R: Asemenea semne se aflã si în Biblia lui Wulfila... A.P: Biblia lui Wulfila se stie cã a fost scrisã în nordul Dunãrii în sec. IV d.Hr. Wulfila a trãit câtiva ani aici. El a fost cel care i-a crestinat pe goti si primul care a tradus în goticã Biblia. Alfabetul gotic a fost inventat de el, si se spune cã are la bazã alfabetul grecesc. Însã alfabetul gotic primitiv, publicat de Vulcanius Bonaventura, contine cel putin un semn, care a fost folosit si de daci în aceste tãblite. Pentru cã, chiar dacã spunem cã dacii au folosit în tãblite alfabetul grecesc, nu este totusi alfabetul grecesc pur, ci unul care contine niste semne speciale, pentru sunete speciale, care nu existã în limba greacã. Acel semn din alfabetul gotic, care în alfabetul dacic noteazã sunetul “ce”, nu are valoare în alfabetul gotic, pentru cã nu existã sunetul. De aceea nu se explicã existenta lui, decât printr-o preluare de la daci. R: Au mai fost descoperite piese asemãnãtoare undeva ?
89

A.P: În afarã de plãcile de plumb, mai existã o serie de piese de altã provenientã, din colectii particulare, din muzee, descoperite de arheologi în sãpãturi, care contin semne si imagini asemãnãtoare celor de pe plãci, necunoscute în perioada lui Hasdeu. De pildã, medalionul care se aflã în posesia domnului Dan Romalo, care provine de la familia Murnu, are pe avers portretul lui Burebista, care se regãseste de mai multe ori pe plãcile de plumb, probabil fãcut cu aceeasi stantã, pentru cã are aceleasi dimensiuni. Pe revers are imprimatã emblema cap de bovideu si sarpe, care reprezintã probabil emblema statului unitar al lui Burebista, si un text în aceeasi limbã cu aceea de pe plãcute. Medalionul a fost analizat de cãtre Bogdan Constantinescu, doctor în fizicã, de la Institutul de Fizicã Nuclearã, care garanteazã cã este autentic, pentru cã are o combinatie de metale care se regãseste numai undeva din zona din sudul Uralilor, un aliaj tipic metalurgiei scitice. Domnia sa sustine cã este imposibil ca cineva sã fi falsificat acest medalion. Mai existã câteva piese în colectia unui anume domn Pulopol. Domnul Romalo l-a cunoscut acum vreo 10 ani si a reusit sã le fotografieze. Ele contin imagini asemãnãtoare cu cele de pe plãcute. Mai stiu de existenta altor trei piese, descoperite de arheologul Victor Bobi, aflate la Muzeul din Focsani. Este vorba despre un medalion, cu portretul si numele regelui Duras, care pe revers are un templu identic cu cele de pe plãcute, si niste monede de argint, dintre care una contine o scriere rombicã, identicã cu scrierile lui Dromichete de pe plãci. Este chiar monograma acestui rege. O asemenea monedã a fost inventariatã si de marele numismat Octavian Iliescu. Aceste piese se pot constitui în dovezi ale autenticitãtii plãcilor, pentru cã sunt descoperite recent. R: Despre reprezentãrile arhitectonice de plãci ce ne puteti spune ? A.P: În ceea ce priveste reprezentãrile arhitectonice din plãci – temple, cetãti (avem chiar un plan al cetãtii Sarmizegetuza) – se pare cã sunt conforme cu ce stim noi despre arhitectura din antichitate. Multe structuri par sã fie structuri de lemn, care nu s-au pãstrat pânã astãzi, însã, dacã ar fi existat un falsificator, acesta ar fi trebuit sã cunoascã foarte bine arhitectura anticã. Pe de altã parte, cele câteva mii de reprezentãri, de portrete, de trofee, de divinitãti, de armate etc., grupate pe epoci si pe zone de provenientã sunt reprezentate foarte coerent. Arheologul Silviu Teodor de la Muzeul National a fãcut un studiu de imagine, timp de câteva luni. A grupat toate aceste imagini si le-a introdus într-o bazã de date. Rezultatul a fost de-a dreptul surprinzãtor: nu existã nici o inconsecventã. Dacã ar fi existat un falsificator, acesta si-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, pentru cã nici o imagine nu se bate “cap în cap”, pe nici una dintre plãci. R: Ca specialist, cum apreciati limba în care au fost scrise textele de pe misterioasele plãcute ? A.P: În ceea ce priveste limba din tãblite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi naturale. Nu pare deloc sã fie o limbã creatã. Are extrem de multã varietate. Numele
90

lui Burebista spre exemplu, e scris în vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat pentru un falsificator. Existã foarte multã variatie foneticã. Toate cuvintele au variante. Existã chiar indicii de variatie dialectale. Tãblitele dacilor si cele ale getilor prezintã diferente clare dialectale. Existã cuvinte care apar în anumite contexte. Existã structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva care nu avea la îndemânã instrumentele actuale. Sã generezi o limbã care sã aibã cuvinte, care sã aparã numai în anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de cuvinte. Limba din tãblite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale. R: Doamnã Aurora Petan, vã multmim foarte mult pentru informatii. CRONICA łĂRII ROMÂNEŞTI Una dintre cele mai spectaculoase tăbliŃe de la Sinaia este aceea pe care e scrisă cronica secretă a łării Româneşti., în vechiul grai al geŃilor. Se ştia de o cronică în limba română, comandată de Mihai Viteazul, care însă s-a pierdut. ToŃi regii şi voievozii pomeniŃi în cronica secretă au domnit în łara Românească. Registrul din stânga-sus şi dreapta-sus este dedicat lui Zalmoxis, respectiv lui Pythagoras, regele ScyŃilor, care, vrând-nevrând, a rămas în istorie ca marele persecutor al zeului get.

În registrul din stânga, sub chipul lui Zalmoxis, apare un text privindu-l pe Boerovisto, care, deşi a avut ca mari reşedinŃe cetăŃile de la Miercurea Ciuc şi Orăştie, a plecat totuşi de la Helis, actualmente Piscul Crăsanilor, judeŃul IalomiŃa. InscripŃia
91

este aceasta: BOEROVYSETO // UTY TARIO DALMATOY SYRAONI MEGAS COREY. Traducerea: Boerovisto // La Apa Divină (Naparis), căpeteniile dalmate l-au slăvit pe rege. În stânga jos, la dreapta unui templu, zis în graiul getic SAB-A-DIOS Casa Zeilor, apare nobilul VRA-ZAR , Cel de pe (cu) Apă (cf.rom. prea; zer; iezer; vârşă), variantă pentru AIS-EPOS (cf.rom. apă; isop), alt supranume al tatălui adoptiv al lui Apollon-Zalmoxis, zis în româneşte Sfântul Iosif. Cam în centrul cronicii, în dreapta-oblic deasupra lui VRA-ZAR, apare şi regele OROLIO - Oroles, adică Vulturul (cf. slav. orilu vultur; rom. rarău uliu; erete), care, dacă mergem în spiritul cronicii, a domnit în viitoarea łară Românească. Dar, înaintea lui, sus, în centru, se află regele DROMYO, abreviere din DROMICHAITES, care şi el a domnit la Helis, pe IalomiŃa. În dreapta lui VRA-ZAR este chipul lui REMO sau REMIO, conducătorul; cârmuitorul (cf.lat. remus vâslă), tatăl lui Boerovisto, care apare aici cu numele VASOLO (cf.gr. vasileos judecător; rege; împărat; rom. vâslă). Jos, al doilea de la dreapta la stânga, se află voievodul SE-NES-LAV Cel de la Apa (Curată) Sfântă (cf.rom. naş; neaoş; a lăia; Neajlov), aici cu numele de SANIAPO Cel de la Apa Vrăjită (cf.rom. de seamă; semeŃ; apă). El era socrul lui DEMAROE, abreviere pentru TOCHOMERIU Cel cu Comoara, supranumit de popor Negru Vodă, al cărui chip se află sub cel al lui NATYHO Blestematul, poreclă a regelui scyth Pythagoras. Sub un alt chip al lui Apollon-Zalmoxis, care e în dreapta-sus, se află, sub numele getic de MYRYSIEO Strălucitorul, Mircea cel Bătrân. Din faŃa lui Mircea, scrie vertical-orizontal-vertical: NATYS OR BISORAPO DOMBYO, adică Urmaşi ai lui Basarab cel Mare. Basarab se află sub chipul lui Mircea. FaŃă în faŃă cu Mircea se află nepotul său, Vlad łepeş, care, la stânga, are următoarea legendă: NATO DE MAROEON SONTO ANTEI O NEO MAHEDONOIJIOON. Traducerea: Cel născut de (ca) moroi (strigoi) a fost întâiul care a înlăturat sfetnicii murdari (pătaŃi; compromişi). Chipul lui Vlad este înconjurat, în stânga vertical şi jos orizontal, de inscripŃia: NATYH COMANYSEOY, Duşmanul Cumanilor (Turcilor!). FaŃă în faŃă cu Orolio e Mihai Viteazul, cu legenda MAIHAI I MAY Mihai cel Mare, ce era iniŃiat în tainele Daciei şi căruia îi era dedicată cronica . În dreapta lui Mihai se află mama sa, Theodora, cu legenda MAT YHDO OYHA Maica de la Apa Minunată. Se ştie că Theodora se născuse la Târgul de Floci, la vărsarea râului Naparis (IalomiŃa) în Dunăre. Este singura femeie care apare în această cronică ilustrată.

92

Misterele Tablitelor de la Tartaria
Desi legendele pun inventarea scrisului pe seama atlantilor sau a altor civilizatii ipotetice pierdute in negura istoriei, pana in urma cu cateva decenii era un fapt general acceptat acela ca sumerienii au fost cei care au pus bazele scrierii. Descoperirea in anii ’60 a tablitelor de la Tartaria avea insa sa schimbe ordinea cronologica a aparitiei limbajului scris si insasi localizarea leaganului in care a luat nastere prima civilizatie a lumii. Descoperirea In anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa a initiat un santier arheologic in apropierea localitatii Tartaria, intr-o zona cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica si artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au fost cultivate acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si asteptarile arheologilor au fost rasplatite in momentul scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau in scurt timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca apartin unui barbat adult. In scurt timp, intreaga atentie a expertilor a fost acaparata de cele trei tablite, dintre care doua aveau forma rectangulara iar una rotunda. Simbolurile erau reprezentate doar pe o parte, iar cele rectangulare prezentau cate o gaura, deloc intamplatoare, sustin arheologii. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu semne pictografice care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate in jurul datei de 3300 i.H. Artefactele recuperate din acelasi loc cu resturile umane i-au facut pe arheologi sa banuiasca ca ramasitele apartin unui om de vaza al societatii de atunci, un preot, saman sau poate un medium. Ceea ce reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia danubiana, cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de controversa, ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi par sa confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice. Incercari de descifrare Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si
93

temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene. Aparitia celei mai vechi scrieri cunoscute pana in prezent, intr-un loc ce nu fusese luat in calcul ca un posibil leagan al civilizatiei, a dus la elaborarea unor serii de ipoteze in incercarea de a explica provenienta acestora. Unii arheologi au incercat sa demonstreze ca tablitele de la Tartaria au aparut ca urmare a influentei Sumerului. Ciudatenia este data de faptul ca simbolurile de pe tablite se aseamana extrem de mult cu cele folosite de sumerieni in comunicarea scrisa. In acest caz, s-a presupus ca simbolurile au fost imprumutate de la acestia, iar localnicii le-au preluat mot-a-mot fara sa cunoasca semnificatia lor. Insa oamenii de stiinta sunt contrazisi chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei 5 500 i.e.n., scrierea sumeriana nu exista sau, daca exista, dovezile care sa sustina acest fapt nu au fost gasite inca. Istoricii au incercat chiar sa desluseasca semnificatia lor, dar citindu-le in sumeriana. Aceasta incercare nu a fost de natura sa lamureasca lucrurile intrucat, interpretate astfel, semnele de pe tablite duc in fata altei dileme: cum ar putea sa explice aparitia numelui zeului Saue, echivalentul zeului Usmu cunoscut in cultura sumeriana? Expertii din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia au concluzionat in urma analizarii materialului ca tablitele sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg raspandit, de origine locala. In opinia acestora, textul unei tablite enumera sase totemuri antice care coincid cu manuscrisul din orasul sumerian Djemdet-Nasra. Citite in cerc, contrar miscarii acelor de ceasornic, reiese textul proto-sumerian “NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, tradus prin: "In (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea". Interpretarea oamenilor de stiinta rusi lasa, insa, loc de interpretari, pana in prezent neexistand un consens la nivel academic cu privire la semnificatia pictogramelor. Opinia generala este ca formele acestea de scriere nu puteau aparea izolat, ci puteau fi dezvoltate numai in cadrul unei culturi puternice si larg raspandite, prin urmare, dezlegarea tainei celor trei tablite ar putea fi oferita doar de studierea intregului complex Turdas-Vinca, de care este legat si Tartaria. Totemurile prezente pe tablite nu numai ca se aseamana izbitor cu cele sumeriene, dar sunt aranjate si in aceeasi succesiune. Coincidenta grafica a semnelor putea fi intamplatoare insa succesiunea lor nu. O serie de observatii indica o origine comuna a conceptiilor religioase din zona Tartaria si Djemdet-Nasra. Scrierea de pe tablite este ideografica, la fel ca si cea sumeriana, neexistand inca semne silabice si indici gramaticali, iar numele zeului Usmu este reprezentat la fel ca la sumerieni. Interpretarea tablitei rotunde indica faptul ca aceasta contine informatii scurte asupra ritualului uciderii si arderii unui sacerdot. Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil ca locuitorii stravechi ai Tartariei sa scrie in sumeriana cand inca nu se pomenea despre Sumer. Cercetatorul rus Boris Perlov este de parere ca sumerieni ca si babilonienii au fost doar niste elevi buni, preluand scrierea pictografica de la popoarele balcanice si transformand-o ulterior in scriere cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii au fost chiar locuitorii balcanici, nu sumerienii. Misterioasa Milady Tartaria Osemintele scoase la lumina in acelasi sit arheologic, despre care s-a crezut initial ca apartin unui barbat cu varsta cuprinsa intre 35 si 40 de ani, s-au dovedit a fi ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta care se atingea rar in urma cu 7 000 de ani. Judecand dupa obiectele de cult din jurul scheletului, arheologii au
94

considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman. In jurul resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de teracota, 3 figurine de alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut ars. In opinia lui Marco Mellini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy, Roma, femeia botezata Milady Tartarianu era un mare preot sau un saman, iar analiza oaselor indica faptul ca nu au fost arse, prin umare varianta incinerarii, propusa initial, a fost exclusa, precum si cea a unui posibil act de canibalism. Arheologul roman Vlassa a fost primul care a emis aceasta teorie pe baza documentatiilor anterioare asupra unor ceremonii canibalistice danubiene efectuate cu scopul de a comunica cu zeii si cu spiritele. Varianta unui act antropofag a fost respinsa dupa analizarea oaselor, intrucat acestea au fost rupte in mod natural, fara a fi zdrobite sau arse. Teoria lui Mellini este sustinuta si de faptul ca oasele au fost ingropate in cadrul unui ritual, in vreme ce la banchetele canibalistice resturile umane erau aruncate animalelor. O datare controversata In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica inca nu este 100% sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor civilizatiei Vinca, una dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscuta de circa opt milenii, cand un asemenea sistem de scriere era folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si in aria civilizatiilor proto-sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat artefactele in mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform acestora, tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria? O analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai multa lumina in acest caz. In fapt, tablitele nu au fost niciodata analizate cu ajutorul radiocarbonului, insa acest lucru nu a impiedicat legendele sa se nasca in jurul subiectului. Conform unor arheologi romani, tablitele nu pot fi datate cu C14 din cauza tratamentelor la care au fost supuse in necunostinta de cauza. Se pare ca arheologul Nicolae Vlassa nu se afla in situl arheologic la momentul descoperirii care a avut loc cu cateva ore inainte de incheierea lucrarilor de excavare. Tablitele erau moi si acoperite de calcar din cauza umiditatii. Pentru a le intari, unul dintre restauratori a decis sa le usuce in cuptorul aflat in laboratorul muzeului, insa temperatura si perioada coacerii au ramas necunoscute. Dupa acest tratament, tablitele nu ar mai putea fi supuse unei datari cu C14, deoarece stresul termic a compromis calitatea de baza a lutului, indispensabila in cazul unei analize cu carbon. O mare parte dintre arheologii romani si straini se plang de faptul ca Vlassa nu a fotografiat artefactele in momentul dezgroparii si a refuzat sa colaboreze cu colegii lui, evitand in acelasi timp sa dea prea multe detalii despre descoperirile sale in cadrul raporatelor pe care le redacta periodic, multumindu-se sa repete aceleasi informatii sub denumirea de noutati. Lipsa fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar si in prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu exactitate placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in bazinul Dunarii care ar putea sa “fabrice” scrisul cu 1 000 de ani inaintea Sumerului, toti acesti factori au indreptatit generatii intregi de arheologi si istorici sa se indoiasca de rolul pe care tablitele le-ar putea juca in stablirea unei cronologii precise si sa isi puna intrebari referitoare la adevaratul loc de nastere al civilizatiei. 45.946706 23.408844
95

Dacii Liberi
Din nou, Dacii Liberi
Noi n-am avut nevoie Sa luam adeverinte Ca vietuim acasa, În patrie la noi, Am fost si vom ramâne De-a pururi dacii liberi Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. Numiti si tara noastra Cu numele ei dacic Iubiti pe nou venitii Dupa atâtia ani, Dar vesnic tineti minte Ca peste dacii liberi Au tot calcat invazii Si altfel de romani.

La Sarmisegetuza, La focuri, cu Zamolxe, Si stelele din ceruri Din sânge ni se rup. Nu ne-au învins romanii Si-am râs de toti barbarii Strigând la ei cu steagul Facut din cap de lup.

Noi am ramas în glie Si devenim padure, Si devenim recolte, Sa va hranim pe voi, Si temelia tarii S-o întarim cu oase Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi.

Aceasta dam de stire, De sub pamântul nostru, Urmasilor în care Reinviem acum. Femeile iubindu-si Sa nasca dacii liberi Spre razbunarea noastra Pe cel din urma drum.

Cu tot ce nazareste Din firea noastra veche, Dam Romelor de stire, Prin ierburi murmurind, Ca numai oboseala Ne-a asezat sub scoarta, Dar daca e nevoie Ne vom scula oricând !

Adrian Paunescu

96

Misterul balaurilor, calatorii norilor
Coborand in istorie, dincolo de simplele informatii pe care le obtinem in scoli si cercetand viata spirituala a stramosilor nostri, vom constata ca dacii, inaintasii nostri, au fost un popor extraordinar, poate cel mai enigmatic dintre toate care au existat. Aflam lucruri despre care nu aveam nici cea mai mica idee. Vedem cat de evoluati spiritual au fost. Si nu doar asta. Remarcam ca au fost poporul initiat al antichitatii, e serie de taine din acele timpuri fiind si acum invaluite in mister. Poate ca, intr-o buna zi, ne vom trezi si vom privi cu uimire in jurul nostru, dandu-ne seama ca suntem urmasii unui popor de exceptie.

Steagul dacic din Orăştie monument ridicat de societatea Dacia Revival

Toti cunosc – sau cel putin asa cred – faptul ca steagul dacic este reprezentat de capul de lup cu trup de sarpe. Spre uimirea lor, precizam ca acela nu e trup de sarpe ci trup de dragon, animal fantastic pe care dacii il cunosteau dinaintea chinezilor. Zgomotul produs in lupta de steag era deosebit si baga groaza in dusmani. Dar dincolo de simpla existenta fizica a steagului, acesta simboliza descendenta divina a dacilor. Lupul era reprezentarea totemica a poporului lui Zamolxis. In conditiile in care dragonul era privit ca stapan al norilor, steagul dacic simboliza nivelul spiritual al posesorilor, faptul ca acestia erau, asemeni dragonilor zburatori printre nori, stapani pe o lume aflata dincolo de nori, depasind granitele umanului, depasind conditiile existentiale cunoscute si acceptate in acele vremuri. Asadar, balaurul dacic era mai mult un demon atmosferic. Nu trebuie confundata notiunea de
97

demon actuala cu cea din vremurile de demult, in care era vorba de o entitate puternica, ale carei actiuni puteau fi atat negative cat si pozitive. Zmeii – serpii inaripati ai romanilor Corpul dragonului reprezenta furtuna insasi. Denumirea de dragon a fost preluata de credintele populare sub forma zmeilor. Zmeii erau intruparea unor puteri negative care faceau rau oamenilor. Catind cu atentie povestile romanesti, constatam ca zmeii nu aveau, in principiu, nimic cu oamenii. Daca ii atacau, faceau asta doar in masura in care oamenii intrau in posesia unor obiecte sau informatii extraordinare, deosebite de cunoastere si nivelul de dezvoltare al oamenilor. Asadar, zmeii erau doar paznicii unor secrete care nu trebuiau sa intre pe mana oricui. Nu trebuie sa uitam ca doar un erou, un Fat Frumos – asadar un individ diferit de cei din jurul lor - reusea sa descopere secretele respective, nimeni altcineva. Originea etimologica a cuvantului “zmeu” pare imprumutata de la vecinii nostri bulgari, in a caror limba “zei” inseamna “sarpe inaripat”. Cine sa fi fost zmeii pe care poporul nostru i-a dotat cu o forta extraordinara? Care calareau niste cai nazdravani si care nu puteau fi invinsi de toata lumea? De ce mereu zmeii coborau din cer ca sa ia ceea ce le apartinea? De ce nu locuiau, pur si simplu, pe pamant, asemeni tuturor oamenilor? Probabil ca la aceste intrebari vom gasi, intr-o buna zi, raspunsuri. Pana atunci insa, sa ne multumim sa catim cu ochi de adulti povestile copilariei noastre si vom vedea ca putine sunt basmele care nu au un mesaj mistic, initiatic. Aducatorii de furtuni Istoricul Vasile Parvan considera ca steagul dacilor reprezinta mai mult un triumf, al luptatorilor daci asupra celebrei fiare. Se pare ca, prin imaginea combinata a fiarei, dacii voiau sa arate ca ei au trecut dincolo de granitele initiatice ale vietii, ca au reusit sa ajunga deasupra conditiei umane. Nu trebuie, in situatia de fata, sa uitam ca dacii nu credeau in moartea propriuzisa. Pentru ei era o calatorie catre tinuturile lui Zamolxis, unde ajungeau doar cei curajosi, cei care aveau puterea sa se depaseasca prin ei insisi. Dovada curajului dacilor sta in insasi obiceiurile lor. Cand era inorat sau erau furtuni, luptatorii dacilor se strangeau si sagetau norii. Iata asadar un popor care avea curajul sa se lupte cu proprii lui zei si demoni. Astfel, ei considerau ca-l ajuta pe Gebeleizis, zeul solar, sa invinga balaurii care aduceau norii. Credinta dacilor in existenta unor fiinte supranaturale era atat de puternica, iar convingerea lor ca puteau invinge acele forte atat de mare, incat si-a
98

lasat amprenta si asupra crestinismului. In crestinism il avem pe Sfantul Ilie, care a primit puteri de la Dumnezeu sa stapaneasca ploaia. Ilie zboara pe deasupra norilor, intr-un car, de unde arunca cu fulgere si traznete dupa diavoli sau dupa cei care se roaga necuratului. Credinta stramoseasca era cum ca norii erau ascunsi in locuri greu accesibile, in special in lacuri de prin munti, unde balaurii ii pazesc si ii ridica ori de cate ori vor ei. Unii istorici spun ca, in fapt, balaurii se supuneau unor oameni cu puteri supranaturale, solomonarii, care ii puteau dirija incotro doreau ei pentru a duce ploaia, grandina sau furtuna. Despre solomonari se afirma ca ar fi ultimele ramasite ale unui popor mitic, rahmanii, care-ar fi existat in vremuri imemoriale. Unele credinte atribuie balaurilor fulgerul si traznetul, imaginandu-i pe acestia nu numai ca pe aducatori de furtuni, ci si ca niste monstrii care scuipa foc, care au limbi de foc si cozi imense pe care le folosesc atunci cand se lupta intre ei. “ Daca doi balauri se intalnesc, ei sunt furiosi si se lupta si varsa foc pe gura si pe nari si se lovesc cu cozile. Focul pe care-l varsa pe gura este fulgerul iar loviturile pe care si le dau cu coada le numim tunete. “ Niciodata pastorii si taranii nu s-au temut de furtuni si de ploi. Singurele lor spaime erau fata de grandina acre le distrugea recoltele. Grandinile erau produse, in conceptia lor tot de balauri care faceau sa inghete apele cu rasuflarea lor. Se spunea ca balaurii sparg gheata din care fac grandina sau ca fac sa “fiarba pietrele” care inainte de a cadea pe pamant “clocotesc in nori”, o fierbere contrara celei naturale care, in loc sa incalzeasca, ingheata. Balauri autohtoni Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt cu adevarat monstruosi, au de la 2 pana la 9 capete, fiecare cu cate o limba de foc, cu gheare lungi si puternice si o coada pe masura monstruozitatii lor si uneori chiar si aripi. Altii aveau un aspect cu totul diferit. La acestia din urma “ corpul este asemanator cu al serpilor. El este acoperit cu solzi rosii, verzui sau galbeni. Dupa alte relatari balaurii ar fi fost pe jumatate oameni jumatate sarpe cu solzi de peste. In Muntii Apuseni se crede ca are capul unui cal si corpul unui sarpe, iar in alte zone romanesti
99

are capul unui taur. Balaurul care are multiple forme ale capului nu este un balaur nascut. Credinta generala este ca ei provin din serpi care nu vad oameni timp de un numar mare de ani. Serpii care se transforma in balauri produc o piatra pretioasa, mare cat un ou, pe care o tin in stomac. Piatra le tine de foame si de sete pana cand se transforma in balauri. Daca un om ar fi inghitit piatra se va transforma la randul sau in balaur. Acesti balauri sunt produsul autohton al credintelor noastre populare, iar locuintele lor sunt mereu fie fundul unui lac sau iaz, fie lacurile de munte, insulele mici sau padurile unde nu patrunde suflet de muritor. Solomonarii, stapani ai balaurilor Legendele noastre nu spun cand, dar amintesc un fapt ciudat. Si anume, o data, balaurii nostri au cazut sub puterea catorva vrajitori, pe care istoria ii numeste solomonari. In realitate, acei solomonari sunt, asa cum am afirmat anterior, ramasitele unui popor mistic, pastratorul unor taine de nepatruns si ale unor forte de neexplicat. Cand solomonarii voiau sa ridice balaurii in aer, se duceau cu cartea lor, ce cuprandea cuvinte vrajite, pe malul unui lac de munte, tinand in mana un carlig si un frâu. “Cand termina de catit, lovesc apa cu carligul si balaurul iese din lac. Atunci ii arunca fraul pe cap si se ridica cu el in vazduh.” In functie de zone, acesti stapani ai balaurilor sunt descrisi in anumite feluri. In general insa, ei sunt priviti ca “ oameni inzestrati cu puteri supranaturale... ei sunt stapanii vantului, ei stapanesc norii, ei calatoresc balaurii dusi de nori, ei au puterea, dupa bunul lor plac, de a aduna sau a raspandii norii, ei provoaca furtunile mari, ei fac timpul urat sa se instaleze intr-o regiune si nimicesc cu grandina intreg tinutul. Intotdeauna sunt cei care au puterea de a provoca sau de a o face sa stea. “. Uneori solomonarii erau considerati drept oameni sfinti, care stiau sa citeasca in stele. Coborand din nou in vremea dacilor, constatam cu surprandere ca aici gasim o categorie speciala de preoti-magicieni, numiti skistai (uneori ktistai), care inseamna “calatori ai norilor”. Solomonarii isi alegeau locuri muntoase pentru a-si construi casele. “ de acolo ei coboara in sate ca cersetori pentru a pune la incercare inima oamenilor. Sau stau la panda in timpul noptii, in marginea satelor, pentru asi da seama ce fel de oameni locuiesc acolo. Daca oamenii unui sat oarecare ii primesc bine, dandu-le de pomana mai ales alimente, atunci ei devin
100

protectorii lor. Dar daca, sosind intr-un sat, sunt rau primiti, atunci necaz va fi pentru acel sat. Solomonarul se duce la un loc unde sunt balauri... face pe unul sa iasa, il incaleca, se ridica la cer, dezlantuie furtuna, tunetele, fulgerele, dar mai ales grandina...” Cum se aparau unele sate impotriva balaurilor care aduceau ploaia? “...pentru timp urat se infige in pamant un obiect de fier ascutit, mai ales un topor sau o secure, dar si un cutit, un fus sau un harlet (toate cu taisul in sus), pentru ca balaurului ii este frica de topor...” Se mai spune ca balaurii se mai tem de ustensilele folosite pentru coacerea painii – vatrai, lopata... La ora actuala nu se stie inca daca sagetile pe care le foloseau dacii ca sa alunge norii erau facute dintr-un anumit tip de lemn sau daca, inainte de a fi trase inspre cer, ele erau supuse vreunui ritual magic pentru a avea efect asupra animalului fantastic. Daca Herodot in povestirile sale descria in povestirile sale un demon al furtunilor, pe Columna construita din porunca lui Traian apare viziunea unui balaur invins, un trofeu al luptatorilor daci. Aceasta reprezentare este foarte importanta, Traian dorand sa arate ca el si armatele sale nu au invins un popor oarecare ci un popor ales, niste luptatori care triumfasera deja asupra dragonilor ce zburau printre nori, acele animale legendare a caror existenta se pierdea in negura timpului, undeva intre realitate si supranatural.

101

Localizarea Kogaionului

Dupa cum se stie, in operele scriitorilor antici greci si latini informatiile despre daco-geti sunt rare si fragmentare, iar ei insisi n-au lasat, cel putin din cat se cunoaste pana acum, nimic scris despre civilizatia lor. In aceste conditii, este dificila reconstituirea universului lor spiritual, multe dintre aspectele acestuia ramanid in domeniul ipoteticului. Cu toate acestea, datorita originalitatii conceptiilor morale si religioase, conceptii care au stirnit interesul filosofilor, istoricilor, geografilor, medicilor si poetilor antici , informatiile referitoare la acestea sunt cele mai numeroase si asa se explica de ce, dupa cum afirma V. Parvan (1926), "antichitatea recunostea unanim adinca religiozitate a getilor". In acest context, una dintre cele mai valoroase informatii privind religia daco-getilor o gasim la Strabon (Geographia, VII, 3,5), care, dupa ce mentioneaza ca Zamolxis, la inceput mare preot si apoi zeu suprem, traia intr-o pestera inaccesibila altora si ca annual venea la el regele penru sfat de taina, referindu-se la muntele pe care acesta traia, consemna ca :"pana si muntele (cu pestera) a fost socotit sfint si asa il si numesc. Numele lui este COGAIONON, la fel ca al riului care curge pe langa el". Plasarea zeilor ceresti pe virful muntilor era un fapt obisnuit si la traci, fratii dacilor, dar si la greci, romani si celti, pentru care muntii erau salasuri ale zeilor, asa cum a fost Olimpul salasul zeilor greci si inainte de acesta Olimpul divinilor pelasgi. Dupa R. Vulcanescu (1985), dacii se urcau pe culmile muntilor pentru a se ruga, pentru a fi mai aproape de cer, in care credeau ca salasluiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe crestele muntilor au fost locuri de contact cu divinitatea, asa cum era hieropola de la Gradistea Muncelului. Credinta intr-un zeu celest si apropierea de acesta prin urcarea rituala a muntilor a determinat plasarea principalelor hieropole ale dacilor la virful muntelui, asa cum este cazul Gradistei Munelului, cu renumita Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au functionat mai multe temple construite din piatra dura de andezit, care a infruntat neclintita peste doua milenii.

102

Judecand dupa dimensiunile blocurilor de andezit e alcatuiesc hieropola, perfectiunea cu care au fost lucrate si mai ales dupa distanta si diferenta de nivel de la care au fost aduse, realizam importanta sentimentului religios la daci, pentru care nimic nu era greu sau imposibil, cand era vorba despre religia lor. Unde se afla Kogaiononul ? Mentionata pentru prima data de Strabon, existenta Kogaiononului ca munte sacru este confirmata si din alte surse antice. Astfel, de la N. Densusianu aflam ca poetul roman Papinius Statius plasa Muntele Sfant al dacilor in apropiere de Tapae, din moment ce armatele imparatului Domitian ar fi alungat dacii de pe crestetul lui. Se stie ca, desi invingatori in luptele din anul 88, de la Tapae, romanii au facut o pace avantajoasa pentru daci. Cat despre ocuparea ariei sacre de catre romani avem serioase indoieli, avand in vedere atat stilul exagerat de laudativ al poetului la adresa imparatului, cat si totala tacere a altor izvoare privind acest eveniment, care nu putea ramine fara rasunet in lumea antica… Tot din "Dacia preistorica" aflam ca Martial se referea si el la "Muntele cel faimos din tara hyperboreilor, unde zeii se legasera, cu juramint langa altarul cel mare, sa lupte uniti contra titanilor si unde vechii giganti asalteaza pe zeii olimpici". Revenind la mentiunea lui Strabon, trebuie sa recunoastem ca elementele de identificare ale muntelui sfint sunt putine: un riu cu acelasi nume care curgea pe langa munte si existenta unor pesteri, cat de cat locuibile. Ipoteze de identificare a muntelui sacru Insuficienta reperelor, dar si analiza lor, uneori superficiala, a determinat formularea mai multor ipoteze referitoare la identificarea muntelui sfint al dacilor cu diferite masive din lantul carpatic. Tinind seama de numarul celor care si-au exprimat opinia in legatura cu amplasarea muntelui sfint al daco-getilor se selecteaza trei masive muntoase: Ceahlaul, Gradistea Muncelului si Bucegii. Primul care a afirmat posibilitatea ca un munte al Moldovei sa fi fost similar Olimpului grecilor a fost domnitorul Dimitrie Cantemir si se referea la Muntele Ceahlau. De asemenea, in anul 1813, Fabre d’Olivet (dupa E. Papu, 1996) il considera pe
103

Orfeu "un pastor, preot si profet" ce locuia in muntii ce "despart Moldova de Transilvania" si ca "pe versantul moldovenesc al Carpatilor s-a format mai tarziu traditia cunoscuta de greci a muntelui Kogaion, adica Ceahlaul". Tot pentru Ceahlau au optat: V. Pirvan (1926), V. Voiculescu (1994) si N. si E. Ticleanu (1999). Dintre cei pentru care muntele sfint al dacilor ar fi fost Masivul Bucegi amintim pe N. Densusianu (1913) si pe A. Bucurescu (1998), acesta din urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula, considera ca Sfinxul din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion= Capul Magnificului). Pornind de la existenta hieropolei de la Samizegetusa mai multi autori (H. Daicoviciu, 1968; M. Petrescu-Dimbovita si al., 1994; P. Tatomirescu, 1997 si altii) si-au exprimat opinia ca Gradistea Muncelului ar fi fost Kogaiononul. R. Vulcanescu (1985) aminteste ca dintre muntii mirifici ai Daciei doar trei au avut hieropole: Gradistea Muncelului, Ceahalaul si Muntele Gaina si prin aceasta ar putea corespunde Kogaiononului. In afara acestora, exista si alte propuneri: Muntele Godeanu (I. Conea, dupa R. Vulcanescu); Virful Curcubeta din Muntii Bihorului (I. Bogdan 1976); Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si Lugojanu, 1984); Virful lui Patru si chiar Retezatul (I. Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici. Prezenta pesterilor - un indiciu Daca ne referim la cel de-al doilea indiciu dat de Strabon, prezenta pesterilor, atunci doar Ceahlaul, Bucegii si Gradistea Muncelului intrunesc conditii geologice favorabile formarii acestora; in ceilalti munti citati, alcatuiti exclusiv din sisturi cristaline, pesterile fie ca lipsesc fie ca sint mici si accidentale. Ceahlaul este Kogaiononul! In ceea ce ne priveste, pe baza unui numar de rationamente, argumente si nu in ultimul rind de descoperiri proprii, toate analizate in cele ce urmeaza, am considerat (N. si E. Ticleanu, 1999) si incercam sa demonstram ca Masivul Ceahlau are cele mai multe sanse sa corespunda anticului Kogaionon.
104

1.Primul si cel mai important argument pleaca de la insusi numele Cogaionon. Astfel, intr-o lucrare anterioara am aratat (N. si E. Ticleanu, 1999) ca pe platoul superior al Ceahlaului, in partea sa centrala, exista virful Bitca Ghedeonului, ori la cateva sute de metri spre est, de sub Piatra Lata din hedeon, izvoraste piriul Ghedeonului, care mai la vale devine Izvorul Muntelui. Ultimul toponim, unicat in Carpati, poate fi citit si ca Izvorul Ghedeonului, tinind seama ca muntele de sub care izvoraste este chiar Bitca Ghedeonului. Dupa opinia noastra, toate aceste denumiri disimuleaza vechiul nume Kogaionon. Ce spune legenda lui Ghedeon In sprijinul acestei ipoteze aducem, in primul rind, legenda lui Ghedeon din Biblie (Judecatorii, 6, 25), conforma careia Iahve s-a aratat in vis lui Ghedeon si i-a poruncit sa distruga altarul lui Baal si sa pune in loc altarul sau, cerere indeplinita intocmai. Apoi, daca ne referim la aspectul Pietrei Late din Ghedeon, nici ca se poate imagina un altar mai frumos, mai ales ca spre apus dispune de un amfiteatru natural construit de insusi versantul estic al Batcii Ghedeonului. Bâtca - un cuvant dac In oronimul Ghedeonului, remarcam mai intai originea dacica a cuvantului "bâtca", apoi faptul ca daca numele acesteia ar fi venit, asa cum se afirma, de la numele unui calugar, atunci, conform traditiei din Ceahlau, ar fi trebuit, mai degraba, sa se numeasca Bîtca lui Ghedeon si nu Bîtca Ghedeonului, adica tot asa cum sunt alte denumiri Pestera lui Vucol, claia lui Miron, Pestera lui Gherman, Piriul lui Silvestru si multe altele. De asemenea, denumirea Piatra Lata din Ghedeon, care numai de numele unui calugar nu pare a fi legata, si tot asa toponimul Fundul Ghedeonului, semnificand aria din care izvoraste piriul cu acelasi nume. Consideram ca o astfel de disimulare a fost facuta cu intentia vadita de a transmite posteritatii ca ktistaii (sacerdoti isihastrii) religiei lui Zamolxis au trecut la noua religie crestina si, in deplina cunostinta de cauza, ne-au transmis numele stravechi al muntelui, disimulindu-l prin cea mai potrivita legenda biblica. Coexistenta unor elemente ale religiei stravechi, alaturi de elementele ortodoxismului au fost remarcate inca din secolul al XVII-lea de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei", in unele locuri ele persistind pana astazi.
105

Un alt indiciu - toponimia din Ceahlau In ceea ce priveste prezenta pesterilor, dupa I. Giurgiu (1990) in Ceahlau se gasesc cateva pesteri, care, asa cum o demonstreaza si toponimia (vezi exemplele de mai sus), au servit la adapostirea unor calugari si poate chiar ca locasuri de cult. In acelasi context, toponimia Ceahlaului este un amstec interesant de denumiri dacice (Bîtca, Brina, Curmatura, Dochia, Durau, Detunata, Stanile, Lespezi, Piatra, Poiana etc.) cu denumiri crestine (Toaca, Panaghia, Schitul lui..., La caune, Sahastru etc.). Aceste consideratii toponimice se pot constitui intr-un argument de sine statator, intrucat nicaieri pe intinsul Carpatilor, vechile denumiri dacice nu se imbina atat de bine si de frecvent cu cele crestine. 2. Alt argument legat de hidronimie se refera la vechea denumire a Siretului, cunoscut in Geographia lui Ptolemeu cu numele de Hierasus (Sfintul in lb. greaca). Trebuie sa recunoastem ca o asftel de denumire, unica in antichitate, presupunea o hierofanie de notorietate in bazinul sau hidrografic si Ceahlaul putea fi aceasta. In acest sens, avind in vedere stratificarea hidronimelor si sacralitatea riului Kogaion (Ghedeon) afluent drept al riului istrita, la rindul sau afluent drept al vechiului Hierasos, nu excludem posibilitatea ca numele primului sa se fi extins si asupra celui de al doilea. 3. Un alt argument si poate cel mai important, dar de data aceasta tinind intr-o oarecare masura de miracol, consta in faptul ca in prima decada a lunii august, la rasaritul soarelui, umbra virfului piramidal Toaca combinata

cu umbra virfului Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste 80 de minute, o holograma naturala, gigantica, incredibila si terifianta cu aspect de piramida perfecta, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramida (N. Ticleanu et al. 1999).
106

Prin unicitate si maretie Umbra Piramida a constituit, fara indoiala, din cele mai vechi timpuri o autentica hierofanie si, dupa opinia noastra, constituie principalul motiv pentru desfasurarea, in timpul aparitiei sale, in prima decada a lunii august, a Sarbatorii Muntelui, o sarbatoare uraniana, cu ovechime posibila de 5.000 de ani (N. si E. Ticleanu, 2000) peste care s-a suprapus o sarbatoare crestina. Un alt fenomen optic, cu care debuteaza formarea hologramei naturale a Umbrei Piramida, desi de mai scurta durata, este probabil chiar mai important decit acesta si consta in aparitia spre vest, pentru cateva minute, a mirificei Cai a Cerului. Datorita jocului de lumini si umbre din primele minute ale rasaritului, umbra virfului se pierde in adancimile cerului, astfel incat pare ca inre cer si pamant s-a deschis un imens si nesfarsit drum intunecat marginit in stinga de un parapet luminos. Or este sigur ca aceasta sublima cale celesta a fost observata de oamenii muntelui, in special de sacerdoti, din cele mai vechi timpuri. Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa-numita Calea Sacra (vezi N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bicului, in sud-estul orasului Chisinau, de unde continua spre est si era marcata printr-o linie de megaliti amintita si de D. Cantemir in Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu Exampeos-ul mentionat de Herodot. Calea Cerului si piramida de pe stema Daciei Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic. Asa cum am vazut-o, ca un drum intunecat marginit de un parapet luminos, drum al carui virf se pierdea in infinite inaltimi celeste, Calea Cerului corespunde intru totul piramidei mult prea ascutite de pe stema Daciei, publicata in anul 1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M.Dogaru (1994:80, fig.28k) ca una din stemele Moldovei. Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene sucesive, Calea Cerului si Umbra Piramida, au constituit hierofanii de prim ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu numai Sarbatoarea Muntelui si caracterul de Munte Sfint al Ceahlaului, dar si Calea Sacra ce pornea de la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.

107

Swiderienii, sacerdoti ai Soarelui In acelasi context, consideram ca locuitorii swiderieni (cu 12.000-10.000 de ani in urma), creatorii unletelor de piatra si ai colierului de hematata din siturile arheologice situate pe platoul muntelui (vezi M. Petrescu-Dimbovita et al., 1995), par sa fi fost, dupa opinia noastra, cei mai vechi sacerdoti ai cultului Soarelui cunoscuti pana in prezent. Aceasta este, presupunem noi, singura explicatie plauzibila pentru locuiri plasate atat de sus (1.300m - La Scaune si 1.800m - Dochia) pentru acele indepartate vremuri, cand, dupa cum ne spun istoricii, nici nu putea fi vorba de pastorit, iar vinatoarea se facea cu mult mai mare usurinta in padurile de la poalele muntelui. Un arhetip al piramidelor din Egipt 4. Un alt element care asigura unicitatea Ceahlaului printre muntii din jur, si, prin aceasta, posibila sa hierofanie, il constituie morfologia muntelui: un zigurat gigantic cu patru platforme si un virf piramidal, Toaca, situat excentric. Prin cei 1.907 m ai sai, Ceahlaul se ridica majestuos "ca un far" (I. Simionescu, 1940) deasupra tuturor muntilor din jur, care nu depasesc 1.300 m pe o raza de peste 60 km spre nord si peste 100 km spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stinci cu aspecte zoomorfe sau antropomorfe, Ceahlaul a stimulat imaginatia locuitorilor de la poalele muntelui si a monahilor ce au vietuit pe coclaurile sale, creatorii unor legende, unele dainuind din vremuri imemorabile. Referindu-se la Ceahlau, I. Simionescu (1940) scria: "Pe tot intinsul tarii nu este alt munte mai cunoscut, mai cantat, mai din povesti, sfintit chiar de multimi…Horele din Ceahalu la 8 august sint semnele inchinarii catre muntele cu atatea frumuseti in jurul lui incat putea fi socotit ac sfint, iar Toaca si Panaghia ca monolitele orientale inaintea acrora se prosternau cei care se inchinau Soarelui". 5. Desi tot morfologic, un alt argument se leaga de virful Toaca, care reprezinta o piramida cu baza patrata, forma de extrema raritate in natura, cu latura avind lungimea dubla fata de piramida lui Keops si cu unghiul pantei vestice cu doar 10 diferente comparativ cu aceeasi piramida. Sa notam ca prin alcatuirea virfului Toaca dintr-un trunchi de piramida acoperit de o
108

piramida tesita acesta corespunde si cu Piramida Rombica din Egipt. Aceste stranii coincidente ne-au determinat (N. si E. Ticleanu, 1998) sa consideram virful Toaca un posibil arhetip al renumitelor piramide din Egipt si aceasta cu atat mai mult, cu cit la numai 30 km NE de Ceahlau, la Tiroesti Neamt, in depozitele culturii Cucuteni (4800-3300 i.Hr.), arheologii au descoperit, incizat in ceramica neolitica, un motiv unic, reprezentind proiectia in plan a unei piramide cu baza patrata si diagonalele si apotemele trasate cu mare precizie. Alte paralelisme cu Egiptul antic Mentionam ca posibile legaturi cu Egiptul antic sint sugerate si de alte argumente. Astfel, N. Ghinoiu (1999) a remarcat ca "paralelismele intre Egiptul antic si Neoliticul din Romania sint evidente". In acelasi context, notam ca despre Egipt G. Rachet (1997) consemneaza "o discontinuitate intre paleoliticul egiptean si neolitic" si ca "la nivelul eneoliticului se constata influente asiatice" de unde si preferinta pentru zeul Ra. Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecarii din spatiul carpatobalcanic, in timpul neoliticului, a unor grupe de populatii de agricultori impreuna cu sacerdotii lor si instalarea acestora in zone similare cimpiei dunarene, cum sint cimpile Nilului, Tigrului si Eufratului. Tot asa, W. Rayan si W. Pitman (1997) identifica catastrifa geologica care a determinat prabusirea Bosforului, permitind invazia apelor Mediteranei peste cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic si sustin ca toate popoarele existente la anul 5200 i.Hr. din jurul lacului au migrat in alte directii si au generat mai tirziu popoarele indoeuropene, sumerienii, semitii etc. In acest fel, se poate explica si transferul modelului piramidei si a ziguratului din Kogaionon. Ce este Pion, Peon, Chion, Cheon 6. Un argument interesant il constituie si oronimul Pion, numele vechi al Ceahlaului (C. Matase, 1926). Locuitorii de la poalele muntelui il pronunta Pion sau Peon, or acesta pronuntie este cu totul singulara intr-o arie in care toate cuvantele incepute cu pi se pronunta chi. Acest fapt ne-a intarit convingerea ca numai o interdictie cu caracter religios a putut permite conservarea ca atare a numelui. Mai mult, este interesant ca utilizand seminificatia din egipteana veche a cuvantelor: pi=casa (vezi G.
109

Rachet, 1970) si on=coloana(Biblia, Iesirea, 1, 11) Pion ar insemna Casa Coloanei, adica exact ce par sa reprezinte complexul Toaca (casa) - Panaghia (coloana)(Fig.3). Sa precizam ca Panaghia este o stinca situata la nord-est de virful Toaca, are o inaltime de aproape 70m si un diamentru de 40m, pozitie ce ii asigura unicitate in Carpati. Daca analizam complexul Panaghia- ToacaPiatra Ciobanului, nu excludem pozibilitatea ca acesta sa fi fost arhetipul Coloanelor Cerului (Kion ouranou, ale vechilor greci) situate, dupa Homer (Odiseea), pe un munte din tara "divinilor pelasgi" si acasta cu atat mai mult cu cit N. Densusianu (1913) prezenta o sela funerara din Sicilia, de la Lilybeu, pe care erau figurate cele trei coloane, or coloana din centru era mai mare, asa cum este Toaca in raport cu celelalte doua. Cit despre opinia lui N. Densusianu ca aceste trei coloane s-ar gasi in Bucegi, avem convingerea ca aceasta opinie se datoreaza faptului ca eruditul nostru istoric nu a avut prilejul sa calatoreasca pe Muntele Ceahlau. 7. Un alt argument il poate constitui faptul ca grecii lui Strabon calatoreau frecvent spre tarmurile Pontului Euxin, unde aveau cetati proprii, astfel incat puteau foarte bine sa afle cu usurinta de existenta unui munte renumit in partea rasariteana a tarii daco-getilor. Mai mult, conform celor afirmate de D. Cantemir, uneori, din Cetatea Alba se putea vedea Ceahlaul, fenomen ce nu putea sa scape grecilor locuitori antici ai cetatii. Cand facem aceasta afirmatie ne bazam si pe faptul ca in anumite conditii meteorologice, iarna dupa incetarea nei puternice ninsori, din blocul Institutului Geologic al Romaniei, situat in nord-vestul Bucurestiului, uneori, poate fi vazuta o imagine fascinata a Masivului Bucegi, care, desi situat la peste 150km departare, apare cu detalii incredibile, pana la nivel de pilcuri de padure si poiene mari. Atunci, datorita puritatii aerului si existentei mai multor paturi de aer cu densitati si umiditati diferite, se produc reflexii, refractii, mariri si apropieri de imagini, toate impreuna generind un fenomen optic de mare raritate. incununat Un zigurat gigantic, incununat de un virf In concluzie, Ceahlaul a atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri prin apectul sau inconfundabil, de zigurat gigantic incununat de virful puramidal Toaca, alaturi de care strajuieste stinca Panaghiei, dar si prin contrastul frapand de altitudine fata de muntii ce il inconjoara, fapt ce il face vizibil de la mari si foarte mari departari. Cu toate acestea, Ceahlaul este absolut unic prin fenomenele optice ce se petrec pe virful sau la rasaritul Soarelui, in prima decada a lunii august, cand se formeaza imaginea
110

holografica a Caii Cerului ce precede Umbra Piramida. Consideram ca aceste fenomene au fost remarcate inca de la sfarsitul paleoliticului, cand pe platoul muntelui existau locuiri swideriene, cu 12.000-10.000 de ani in urma. Ulterior, probabil in neolitic, muntele a fost sacralizat, simbolul piramidei patrate de la virf aparind pe ceramica cucuteniana de la Tirpesti, localitate din apropiere. Probabil tot de atunci dateaza si Sarbatoarea Muntelui, aparitia ei fiind legata direct de fenomenele optice amintite. Muntele sfint al dacilor, Kogaiononul, este apropiat sonor de denumirea virfului central al muntelui, Bitca Ghedeonului, din a carui parte estica izvoraste piriul cu acelsi nume Ghedeonul, pe care este posibil sa il fi avut in vechime si Bistrita, afluent drept al Siretului, Hierasos-ul (Sfintul) anticilor, al cariu nume il justifica in acest mod. Pe baza interpretarii legendei biblice a lui Ghedeon, consideram ca sub acest nume a fost disimulat vechiul nume al muntelui sfint. Toponimele Ceahlaului, o interesanta si incitanta imbinare intre dacic si crestin, pledeaza in acelasi sens. Al doilea munte sfint al crestinatatii ortodoxe Ioanichie Balan arata ca, dupa Muntele Athos, Ceahlaul este al doilea munte sfint al crestinatatii ortodoxe, fapt dovedit de sustinuta activitate monahala desfasurata pe acest munte cu cea mai bogata toponimie crestin ortodoxa din Romania. Toate acestea arata ca aici a avut loc un transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei crestini ortodocsi, ceea ce impune celor e il viziteaza un respect cuvenit atator milenii de sacralitate http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/localizarea.htm

111

siLeaganul Civilizatiei si-al Nemuririi
Civilizatia si istoria au inceput acolo unde locuieste azi neamul romanesc. (W. Schiller, arheolog american)
Noi, suntem Leaganul Civilizatiei Europene, am fost Leagan Suprem Superior al Spiritualitatii Divine, aici s-au "nascut" si deprins initiatoarele Invataturi ale lui Zalmolxe, aici, Preotii Pelasgi au fost initiati si-si potoleau setea cu Apa Vie, in grote, din izvoare tamaduitoare, mai apoi Vracii au profetit in oglinda apelor vii si-au gasit leacuri pentru trup si suflet de-a lungul timpului, aici la noi a existat si zic ca inca mai exista credinta in nemurire, mostenirea noastra dacica, Devenirea, la noi, in spatiul mioritic, "in perioada feudala, alchimistii din Ńarile Romane au urmarit realizarea elixirului care in basme promova tineretea fara batranete si viata fara de moarte", si tot aici, pe pamantul Zeului Stancii, al Fulgerelor, in Tara Lupilor, e Vf. Omu si Osia Cerului, Axa Lumii. Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris si s-au facut numeroase studii si cercetari. Desi fiecare analiza, cercetare-n parte, prin vocea celor ce argumenteaza si vin cu dovezi de tot felul, inclusiv descoperiri ce intaresc afirmatiile in sine, sustin ipoteze, locatii si teze fascinante la prima vedere, toate au ca numitor comun acelasi subiect, teorie : existenta Axei Lumii in spatiul carpato-danubiano-pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la noi, in tara noastra, Dacia Nemuritoare. Gradina Edenului e "semnalata" ca existand in sud-vestul Daciei, din nou descoperirile arheologilor vin in sprijinul acestei ipoteze : bratari de aur in chip de capete de vipera din specia Amodites, pescari si vanatori, grota Hotilor (vechime de 10 000 de ani), Adamclisi (Adam Clisi pamantul lui Adam, Pamantul Omului, Adam = om, tradus din ebraica ), pesteri locuite cu zeci de mii de ani i.e.n (40 000 ani i.e.n.), teoria ce sustine existenta Evei-Havva pe Vale si la nord de Pison (rau Sfant) identificat ca fiind Dunarea, deci in regiunea Havila-Valhia, respectiv, Dacia Nemuritoare, Dackha-stramosul oamenilor s.a.m.d. Maximul Energetic al întregului Pamant, prin care trece Axa Lumii e localizat de istorici, cercetatori, arheologi, oameni de stiinta, etc, de pe intreg cuprinsul lumii si care s-au aplecat de-a lungul anilor si istoriei, numeroaselor studii in materie, ca existand pe teritoriul nostru. Fie in Muntii Bucegi pe Vf. Omu, fie in Masivul Godeanu, Mehedinti, in Muntii Buzaului sau in Vf. Gugu din Masivul łarcu ( Banat ).
112

Cele mai pertinente ipoteze sunt cele sustinute si argumentate de catre : - N. Densusianu: "centrul populatiunii neolitice din Europa, al oamenilor nascuti din pamant, a fost in zona Portile de Fier-Muntii Bucegi-Muntii Buzaului." Axa Cerului, Crucea Cerului, Vf. Dumbrava-Bucura, langa Vf Omu, in jurul Sfinxului exista un halou de Lumina uneori vizibil, si in intreaga zona s-au semnalat fenomene inexplicabile aparent, precum incarcarea energetica cu efecte absolut si incontestabil benefice organismului, aici fiind localizat Muntele Sacru Kogaionul, Poarta Kogaionului facand legatura cu Universul. - Herculanea? Cel mai puternic punct energetic din lume : istoricul V. Parvan, bioenergeticianul Iulian Urziceanu, gen. V. Dragomir care a demonstrat existenta acestui fenomen pe cale astro-geodezica si gravimetrica in Godeanu creand un camp magnetic atat de puternic incat campul gravitational capata ondulatii. Apa Vie, Apa Nemuritoare a Dacilor, Apa Vietii, Apa Pura, este existenta pe teritoriul tarii noastre (Manastirea Sambata de Sus, Fantana din Runc-Alba, Muntii Bucegi-Kogaion - intre Lacul Bolboci si Scropoasa, Barlad, 7 Izvoare Herculane, Comarnic-Prahova, etc.) prezinta un scop ridicat pentru intreaga lume, dovada imbutelierea secretizata a Celei mai Pure Ape din Europa in Valea Prahovei, de catre o firma din Campina si experti NATO din Berlin, dovada proprietatile terapeutice demonstrate in timp ale acestei Ape, "Se vorbeste in legendele romanesti de o populatie misterioasa, blajinii, rohmanii, rucmanii, despre care se spune ca: "sunt blajini, sunt sfinti, locuiesc la capatul lumii ("dincolo de Boreas") aproximativ de apa Sambetii; toti sunt sihastrii; tara lor se numeste Macarele („Macaron nesoi" adica Insulele Preafericitilor). - Pe versantul estic al muntilor Bucegi in zona Cheile Scropoasa, la 1300 m altitudine, se gaseste una din cele mai mari surse naturale de apa minerala naturala necarbogazoasa din lume. Sursa este cunoscuta de peste 2000 de ani sub denumirea de "7 Izvoare". Legenda spune ca de aici au baut apa Zalmoxe si dacii cei puternici. Aceste 7 izvoare au fost considerate multa vreme "izvoare ale nemuririi". " Da, am zis-o si o voi repeta pana voi putea fi auzit, ca misiunea noastra este sa dam stiintelor arheologice pe omul Carpatilor preistoric, anteistoric. "

(Cezar Bolliac)

113

Stema veche si stindardul Daciei
Peste veacuri sau milenii strabunii nostri traco-geto-daci, poate si pelasgii sau arimii, au avut simboluri nationale, care sunt prezente si in zilele noastre. Printre primele documente scrise, privitoare la stema Daciei se considera a fi Novella a XI-a, data pe 14 aprilie 553 d. Chr. de catre imparatul Iustinian, aflata in Biblioteca Vaticanului, cercetata si fotografiata de dr. Marius Bizerea. Textul adiacent stemei mentioneaza teritoriile apartinatoare episcopiei din Iustiniana Prima, ce cuprinde parti ale fostei Dacii romane, fiind descrise si stemele acestor tinuturi. Stema Daciei este descrisa astfel: "Ex partem dextra, in prima divisione. SCUTUM RUBRUM in cuius medio videtur turris, semnificans utramque Daciam, in secundo divisione SCUTUM CELESTI cum (signum) tribus Burris, quarum duae lateribus albae sunt media vero AUREA". Ceea ce se traduce: "Din partea dreapta, in prima diviziune (un) SCUT ROSU in mijlocul caruia sunt vazute turnuri, insemnand Dacia de dincolo (Dacia Traiana n. M Bizerea), in a doua viziune SCUT CERESC (albastru=de culoarea cerului, n. M. Bizerea), cu semnele Tribului burilor, ale caror doua laturi sunt albe, iar mijlocul AURIU (galben)." Din punct de vedere al culorilor, stema Daciei avea cele trei culori actuale ale steagului Romaniei: rosu, galben si albastru. In culegerea de steme "Stemmatographia sive armorum illyiricorum delineatio descriptio et reconstitutio", opera croatului Paul Ritter Vitezovic (1652-1713), publicata in 1701, exista argumente privitoare la stema ce intereseaza Romania. Transilvania este reprezentata printr-un scut taiat avand in partea superioara, pe aur, acvila naturala, iesinda, in partea inferioara un camp rosu, sapte munti, suprapusi de catre un turn de argint. Pentru Valahia Muntenia, simbolul este compus dintr-un scut avand fondul de argint incarcat cu o acvila cruciata naturala de aur, plasata pe o coroana deschisa din acelasi metal. Moldova este reprezentata de scut de aur, cuprinzand un cap de bour natural. In aceeasi lucrare este prezentata si stema Basarabiei
114

(de fapt teritoriul dintre Nistru si Bug) reprezentand trei capete negre legate fiecare cu o esarfa (cu semnificatia ca acel teritoriu este locuit de tatari). P.R. Vitezovic a cuprins in lucrarea sa si stema Daciei, infatisand un scut rosu mobilat cu o piramida de argint, figura ce porneste de la baza scutului si se inalta pana in partea superioara a acestuia; de o parte si de alta a piramidei sunt doi lei de aur rampati si afrontati. Aceasta piramida semnifica, dupa istoricul croat, "o perfectiune deosebita si culmea gloriei". Autorul conchide ca stema atesta "virtutile care au stapanit Dacia pana la domnia lui Decebal", s-ar putea spune potrivit acestei afirmatii ca stema a fost dinaintea lui Decebal, chiar inainte de Christos. Aceasta stema, potrivit fotocopiilor si descrierilor, este aproape identica cu cea din Novella a XI-a a lui Iustinian. Tematica lui P.R. Vitezovic a fost preluata si de alti istorici. Sarbul Hristofor Jefarovic traduce lucrarea in limba sarba in 1741, confirmand cele scrise de Vitezovic. El precizeaza asupra blazonului Daciei: "Dacia este tara divizata astazi in Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova, vechiul sau blazon infatisa doi lei afrontati pe un camp rosu, intre ei se ridica un triunghi ... jumatate alb, jumatate rosu." Ceea ce concorda cu descrierea stemei din Novella a XI-a a lui Iustinian. In lucrare subliniez ca strabunii nostri au avut insemnele heraldice specifice timpului si ca acei care au stabilit stemele Romaniei si simbolul national tricolorul, in secolele XIX si XX, au mentinut si consfintit ceea ce am mostenit, stabilind stemele cu insemne milenare si mentinand culorile traditionale: rosu, galben si albastru in steagul Romaniei. Totodata, se mai confirma ca pe langa lup-balaur, sarpe etc. strabunii au avut si alte simboluri demne de luat in seama. http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Olimpiu_ Luca/olimpiu_luca.html Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard (dracones). Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din bronz sau argint iar coada din stofa. Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care nu il mai auzisera. Intreaga simbolistica daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a
115

intruchipat fidel o straveche constiinta de neam stravechi si razboinic. LUPUL a inmanunchiat in simbolistica lui insasi obirsia totemica a neamului dac, aflat sub protectia unui zeu propriu, zeu al cerului si al nemuririi si, dacii, potrivit unor reguli magice, au adus pe invinsul zeului lor, ZAMOLXE, pe balaurul zburator alaturi de ei, i-au infipt capul intr-o sulita si pentru a-si infricosa dusmanii cu imaginea lui terifiannta si suieratul nepamintean cit si pentru a arata si inamicilor cum sfirsesc dusmanii lor, il purtau cu ei in razboaie. Dacii, conform cu marturiile antice, dispuneau de o armata puternica, condusa autoritar, disciplinata si temeinic organizata, formata din unitati de pedestrasi si din unitati de cavalerie. Ca razboinici, dacii au fost mai ales apreciati datorita iscusintei cu care minuiau SICA, arma specifica, cu care au intrat in nemurire. Steagul cu balaur — dragonul — alaturi de cavalerii gemeni purtatori de dragon (draco) reprezinta un simbol vexicologic caracteristic intregului neam tracic. Dragonul alaturi de sica sintetizeaza imaginea alegorica a acestui neam care s-a nascut si s-a afirmat sub semnul lupului. Acest steag, la fel de vechi ca si neamul trac, i-a insotit permanent in lupta pe ostenii daci si a produs o impresie deosebit de puternica asupra tuturor celor cu care slujitorii lui ZAMOLXE au venit in contact. Este cert ca acest semn heraldic a fost preluat oficial de romani dupa desfiintarea statului dac si a dislocarii unei parti de populatie dacica in imperiu. Romanii l-au cunoscut mai intii intre trofeele pe care le-au adus din Dacia, cei ce s-au intors. Dragonul, sinteza dintre sarpe si lup, avind ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect. Imaginea pe care dacii au lasat-o romanilor, in care dragonul desfasurat, insotea trupele dace pedestre sau sarjele cavaleriei catafractare a fost incrustata in piatra si a dainuit pina la noi, spre vesnica aducere aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a timpului. Structura cromatica a draconesului a fost reliefata de autorii antici ca fiind existenta si un argument in acest sens este si faptul ca cetatea Aquincum (Buda Veche) avea in stema sa culorile rosu, galben si albastru pe care J.F. Neigebaur le considera "o mostenire a Daciei", fapt plauzibil daca luam in consideratie numarul unitatilor dace din Pannonia. Imparatul Marcus Aurelius (161—180) a purtat mai multe razboaie cu sarmatii-iazigi aliati cu dacii liberi si intr-unul din aceste razboaie (171) infringindu-i le-a luat, printre trofee, si numerosi "balauri"cu care armata romana a defilat la Roma. Acest eveniment probeaza ca si la aproape un secol de la cucerirea unei parti din Dacia, ce ramasi in afara controlului imperial foloseau ca stindard, acelasi dracon zburator. Un alt argument care probeaza faptul ca stindardul dac — dracon — era tricolor este si faptul ca steagurile care au insotit pe celti in lupta impotriva saxonilor erau stindarde dacice. Prezenta elementului dac pe teritoriul britanic este confirmata de unitatile armatei romane cantonate aici si formate din luptatori daci. Astfel gasim cantonata aici COHORS I AELIA DACORUM formata din 1000 de soldati daci (millitaria) si care a stationat in Britania 200 de ani. Acesti daci erau constienti de originea lor; avem nume ca: DADA; DACIBALUS; GETA IRELSAURNES sau CLAUDIU MENANDER. Politica Romei era ca aceste trupe sa pastreze armamentul traditional si tacticile de lupta proprii. Ba mai mult acesti militari "romani" se si instruiau in limba lor natala. Avem marturia lui ARIAN, numit pe vremea lui Hadrian, guvernator al Cappadociei.
116

Acesta i-a cunoscut desigur pe militarii daci si a ramas impresionat de modul in care se instruiau, de dirzenia cu care minuiau armele si de disciplina de care dadeau dovada.In acest sens Arian afirma ca: "ostasii invata strigatele de lupta stramosesti ale fiecarui neam, strigatele celtice pentru celti, strigatele getice pentru geti si cele retice pentru reti" (Arian, Arta tacticii in Fontes ad Historiam Daco-Romaniae Pertinentes). Un alt exemplu al pastrarii armamentului traditional este si cazul comandantului CLAUDIUS MENANDER care a pus sa fie sculpatata pe piatra pusa de el un cutit incovoiat, o sica. Prezenta dragonului in Britania e logica din moment ce Roma admitea oficial in panteonul sau vexicologic ideile totemice ale trupelor straine ce serveau in armate romana. Este neindoielnic ca urmasii acestor daci au luptat alaturi de celtii locali (britoni, gaeli, belgi) impotriva triburilor germanice ale saxonilor, anglilor si iutilor. Din aceste timpuri s-a pastrat in sud-estul Angliei — balaurul zburator al dacilor, ca semn de razboi al populatiei din Tara Galilor, semn considerat de cercetatori ca o "relicva a dominatiei romane".Este deci neindoielnic ca dragonul a fost folosit in Britania si dupa retragerea romana.Acest lucru este perfect explicabil intru-cit populatia locala, atit bastinasii cit si cei ce nu au urmat administratia si armata in retragerea sa, au adoptat armele si tehnicile, defensive si ofensive de la romani. Folosind infanteria disciplinata, armura si armele de aruncat la distanta si cavaleria din epoca tirzie a tehnicii romane de lupta combinate cu tactici celtice, britanicii au reusit sa-i respinga o vreme pe anglo-saxoni. Legendarul rege celt ARTHUR a reusit astfel sa obtina dupa mai multe lupte cu saxonii, o victorie asupra acestora in apropierea muntelui BADON. Celtii prezenti la locul bataliei au folosit ca stindard balaurul zburator. Regele Arthur a fost imortalizat ridicind un astfel de dragon in onoarea tatalui sau, UTHER PENDRAGON. Numele de DRAGON (DRACO) a fost intilnit si in trupele de daci stationate in imperiu (Aurel Iulio Draco — cohors I Ulpia Dacorum)! Dragonul purtat de celti era confectionat din tesatura usoara, cu gura deschisa si pe care cea mai mica adiere de vint il determina sa i-a forma de balaur zburator si sa scoata un suierat ascutit. Redat pe un document de epoca (Withney Smith) dragonul devenit acum celtic era structurat cromatic in culorile rosu, galben si albastru! Celebra tapiserie de la Bayeux, care infatiseaza cucerirea Angliei de catre normanzi (1066) ne arata ca trupele engleze, comandate de HARALD, aveau ca stindard dragonul considerat un "antic semn de razboi al saxonilor"! O alta argumentatie este ca legiunile a XIII – GEMINA si a V-a MACEDONICA au pe insigne o succesiune coloristica neobisnuita: rosu, galben si albastru! (Mihail Zahariade, Insemnul tricolor in Dacia Romana). Este stiut ca aceste doua legiuni au participat la razboaiele dacice si dupa 118 e.n. sint singurele ramase in Dacia. In anul 535 imparatul Iustinian a infiintat provincia Iustiniana Prima, in cuprinsul careia a intrat si Dacia Ripensis si dacia Mediteranea.este important de mentionat ca stema acestor provincii, locuita tot de neamul dacilor, avea in cromatica sa tot cele trei culori dispuse de la dreapta la stinga: rosu, galben si albastru.urcarea celor trei culori in stema celor doua provincii, reprezinta o continuitate de simboluri, preluate de la daci si semnifica refacerea tuturor tinuturilor locuite de catre acestia si apoi de catre dacoromini. Steagul cu balaur a revenit pe pamintul Daciei simbolizind unitatea neamului dac.Dacii mari, dacii liberi, carpodacii si costobocii s-au intors adesea, uneori patrunzind adinc in imperiu, mereu sub semnul lupului si mereu avindu-l ca stidard.Ei au jucat un rol insemnat in
117

marea rascoala din 117 si apoi frecvent au atacat imperiul ajungind ca 238, impreuna cu gotii sa deschida seria atacurilor care au culminat cu retragerea armatei din Dacia si ulterior cu dezintegrarea imperiului roman. Este de subliniat ca dacii liberi au regindit refacerea Daciei sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii. Privind acest curcubeu, din care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu. Aparitia lui ZAMOLXE sub forma unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor. Astfel cele trei culori semnificau ziua in intregul ei ROSU — era DIMINEATA; GALBENUL era culoarea AMIEZII si ALBASTRUL semnifica AMURGUL. Prin dracones, pe care dacii l-au purtat in lupta impotriva scitilor, persanilor, macedonenilor, romanilor si a valurilor de neamuri ce s-au abatut asupra Daciei, mitul poporului dac a ajuns in tot spatiul ocupat de imperiul roman, din Siria pina in Spania si din Britania pina in insasi inima Romei si si-a extins spectrul asupra statelor ce i-au urmat acestui imperiu.

118

Dragonul Dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu

Despre stindardul dacic s-au scris foarte multe studii. Astazi va prezentam insa o ipoteza originala, extrem de indrazneata care apartine unui impatimit de cercetarea istorica. Este vorba de George Liviu Teleoaca, un chimist de profesie care, dintr-o mare pasiune pentru esenta sacra a civilizatiei inaintasilor nostri incearca sa demonstreze un fapt tulburator: dragonul dacic, stindardul pe care il vedem reprodus in mai multe locuri pe Columna lui Traian, il reprezinta pe insusi Dumnezeu. O teorie care, cu siguranta, va trezi pasiuni, va fi contestata de unii, dar, de ce nu, ar putea deschide noi orizonturi de cercetare pentru specialisti. (Dumitru Manolache) Moto: „De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificatii, prin Inecarea lor In false simboluri sau atribuirea de semnificatii aberante; de aceea, simbolurile se cer curatate de sedimentele depuse In timp". (Florin Biciusca, “Centrul lumii locuite”) George Liviu Teleoaca este un chimist pasionat de istorie, cu o activitatea pluridisciplinara, un cercetator de talent, “plin de neastampar si orientat spre motivele intrinseci ale interesului epistemic, al voluptatii explorarii si atractiei misterelor”, cum il caracteriza profesorul dr. Ion Manzat. Autor al mai multor eseuri despre inceputurile civilizatiei pe aceste pamanturi, ajutat de ratiunile chimistului axate pe ideea de structura, a descoperit ca si acest domeniu poate fi sistematizat.”Operand astfel, ne-a marturisit George Liviu Teleoaca, am constatat ca stravechiul cuvant romanesc “valc” sau “vlac” a fost atestat cu peste 3 700 de ani in urma in Rig-Veda si ca singur poate explica formarea a patru grupe mari de cuvinte ale lumii referitoare la toponime, hidro-toponime, etnonime, precum si la cuvinte fundamentale de uz comun, de unde si concluzia ca originea civilizatiei cuprinsa intre Oceanul Indian si Oceanul Atlantic este esentialmente valahica”. Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plaseaza dragonul dacic Impreuna cu variantele sale Intre drapelele care au facut istoria lumii, nimeni n-a Incercat sa dezlege taina imensei sale puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia si pana In Anglia, englezii mai purtandu-l Inca In cruciade, dar si In batalia de la Bosworth din anul 1485. Iata, Insa, ca „nu aduce anul ce aduce ceasul” cel bun, cand ajuns din Intamplare In foarte bine organizata biblioteca din
119

incinta primariei Slanic Prahova am zabovit, fara graba, ca orice om aflat In concediu, asupra foto-imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse In albumul publicat de Constantin Daicoviciu si Hadrian Daicoviciu Inca din anul 1966. Intre ele si metopa In care lui Zeus, numit de romani Jupiter, Ii este asociat In aceeasi logica de zeu tutelar Dragonul Dacic. Plasate In acelasi registru superior, cele doua icoane asociate una celeilalte conduc, fara echivoc, la concluzia ca Dragonul Dacic Il desemna pe Dumnezeu In conceptia dacilor, tot asa dupa cum Jupiter Il desemna pe Dumnezeu In viziunea agresorilor romani. Dragonul Dacic il desemneaza pe Dumnezeu. Abordarea plastica In semiprofil si a Dragonului Dacic, caruia Ii este redata si cea de a doua ureche, asa cum se vede bine si pe copia Columnei de la Muzeul de Istorie Nationala din Bucuresti, consolideaza ideea ca realizatorii Columnei au conferit una si aceeasi semnificatie celor doua icoane, asa Incat se poate afirma cu certitudine ca Dragonul Dacic Il desemna pe Dumnezeu. Din nefericire, Bartoli, ca si toti istoricii care au studiat mesajele Columnei, n-a sesizat ideea In care a fost realizata aceasta metopa si, ca atare, In impresionantul sau volum de stampe consacrat Columnei, nu s-a mai considerat obligat sa redea cu fidelitate ambele icoane de pe Columna, desenand Dragonul Dacic cu un ireal corp de sarpe, dar si In varianta profil mai usor de realizat, fara sa se mai vada si a doua ureche a capului de lup obligatorie pentru un semiprofil. Prea putin importanta pentru epicul bataliei de la Tapae, metopa a fost creata special pentru a spune peste milenii ca Dragonul Dacic desemna prin Nume pe Dumnezeul transcendental, aflat din punct de vedere teologic chiar mai presus de idolatrele Intruchipari antropomorfice. Surprinzatoarea analogie a hieroglifei cu rol de fonograma. Ca dovada ca Dragonul Dacic Il desemneaza pe Dumnezeu prin Numele Sau si ca acest Dragon Dacic trebuie citit ca o hieroglifa cu rol de fonograma, care indica un nume, vom recurge de aceasta data la analogia cu banala reclama intitulata „Camelia Pana” oferita puterii de Intelegere a omului de rand anul acesta de o publicatie centrala In care rebusul unei camile cu pene desemneaza numele unei persoane. Ceea ce confera certitudine faptului ca cele doua fotograme au fost realizate urmand una si aceeasi logica grafica este si constatarea ca varianta camilei cu aripi este aidoma lupului cu aripi de pe drapelul unitatii galeze, ca alta varianta a Dragonului Dacic Inscrisa In tratatul lui Whitney Smith.

120

Cuvinte de pe vremea cand exista o singura limba Daca vom merge cu gandul mai departe si vom avea In vedere doar capul camilei cu cele cateva pene, vom constata ca si In urma cu mii de ani simbolul dacic alcatuit dintrun cap de lup cu alte cateva pene a fost realizat urmand una si aceeasi logica grafica, fapt ce ne permite sa afirmam ca Numele lui Dumnezeu ilustrat pe metopa 18 a Columnei de larg-raspanditul dragon dacic este Volco-Black. Capul de lup sugereaza, In mod evident, cuvantul Volco asemenea cuvantului rusesc volk = lupul, iar imaginea segmentului cu pene face aluzie la corbul prezent In mitologie, In folclor, dar si In religie ca simbol pentru culoarea neagra, care sugereaza In acest fel cuvantul Blac ca si cuvantul englezesc black = negru, din vremea cand era doar o singura limba. Puterea Dragonului Dacic, semnul sub care s-a facut istoria lumii Extrem de importanta este semnificatia teologica a acestei metope care spune peste milenii Intregii omeniri, cu autoritatea imperiala a Columnei lui Traian, ca Dragonul Dacic este semnul lui Dumnezeu. Acest mesaj al Columnei dezleaga, astfel, taina imensei puteri a Dragonului Dacic sub semnul caruia s-a facut istoria lumii din Persia pana In Anglia. De aici si definitia pentru dacologie ca stiinta a edificarii lumii civilizate prin sacru In numele revelatiei primordiale dacice, asa dupa cum am aratat In eseurile intitulate „Dragonul si falera”, „Varful Peleaga”, „Un simbol pentru unitatea funciara a Europei” sau „Romanii In cartile sacre ale omenirii”. In Incheiere mai trebuie spus ca In deplin acord cu eseurile mai sus amintite, Columna lui Traian din forumul celor doua biblioteci emblematice, cea greaca si cea latina, reconfirma faptul ca centrul spiritual al lumii este In Dacia Ardeleana, acolo unde a existat, necontestat, si ca atare continua sa existe, Axis mundi.

121

Blestemul focului

Muntii Maramuresului ar face pe orice montaniard sa se intoarca dupa ce i-a vazut o data. Si poate nu atat din cauza aspectului lor, pentru ca, la urma urmelor, nu au nimic in plus fata de alti munti. Dar acolo, in muntii din nordul tarii, exista ceva. Se simte in aer izul de istorie. O istorie veche, in care oameni si locuri se succed deopotriva, pentru a da nastere unei povesti minunate, o poveste despre nasterea unui popor. Nu vom patrunde prea adinc in munti ci, dupa vreo 450 de metri de urcus pe drum marcat, ne vom abate de la carare mai bine de 3 - 400 de metri. Cei care nu au o harta detaliata sau nu sunt insotiti de oameni ai locului, nu au cum sa stie ca dupa acest mic ocol urmeaza un drum forestier. Si urmind acest drum, dupa vreo 25- 30 de minute, in functie si de gradul de oboseala si de greutatea rucsacului, ajungi la un fel de luminis. Aici o cruce veche sta deasupra locurilor, stapinind parca intreg tinutul. Este, asa cum aveam sa aflu mai tirziu, crucea care insemneaza locul primei biserici a satului. Un sat cu un nume pe masura locurilor de aici: Silistea Buciumeni. Sa tot aiba satul ca la vreo 30 - 40 de case, toate mari si frumoase. Prima priveliste care se ofera calatorului ce intra in sat este cimitirul local. Sute de cruci, una linga cealalta, purtind deasupra simbolul taditional al zonei, acel acoperis simbolic de pe cruce. Este mare cimitirul buciumenilor si daca ai rabdare, poti cati citeva cuvinte despre fiecare om ce si-a gasit odihna vesnica aici. Atat ramane din fiecare dintre noi. Un cuvint, poate doua. Si cite un dram de amintiri printre cei care ne-au cunoscut. Iar dupa o generatie sau doua, toti te vor uita. Vei ramane doar un nume pe o cruce, la capatul careia, ine stie, daca ai noroc, din cand in cand, cite un crestin va aprande o luminare si se va ruga pentru odihna ta. Trecand de cimitirul mortilor, un alt fel de cimitir se naste din curtile fiecarui gospodar. Practic nu exista ograda in care sa nu fie cel putin o cruce. Dar buciumenii nu au morti aici. Aici si-au ingropat ei o parte din necazurile lor. Aveam sa aflu ca fiecare cruce inseamna ca in gospodaria respectiva focul sia luat tributul. Pentru ca au acesti oameni de la capatul tarii o poveste. Ei spun, oricui se arata gata sa-i asculte, ca satul lor e condamnat sa arda vesnic. Ca blestemul a fost aruncat de un preot si ca nimeni nu a reusit pina acum sa se fereasca din calea lui. Ard casele buciumene, ard pe rand. Uneori trec ani pina sa arda o casa. Dar exista o regula care nu a fost incalcata
122

niciodata: nu exista gospodarie care sa nu fi fost afectata de flacarile din interiorul pamantului si nu exista generatie care sa nu fi platat tribut focului. In amintirea acelor focuri au fost ridicate crucile din ograzile oamenilor. Satenii din zona, cei din alte sate care, in treburile lor sunt obligati sa treaca prin Silistea Buciumeni, isi fac mereu cruce si isi scuipa in sin, spunind “ptiu, piei satana”. Degeaba au venit o serie de preoti si calugari, degeaba s-au tinut Liturghii si tot felul de slujbe si sfestanii, nimic din ce a facut omul nu a putut indeparta raul de sat. O putere nevazuta domina satul si nu se pare ca nu se teme de minia oamenilor lui Dumnezeu. Primele case par parasite. Ne oprim la a treia casa. Ne-a intimpinat un batrinel cumsecate, de vreo 60 de ani, care purta niste cizme de cauciuc trase peste o salopeda patata de ulei si cirpita pe alocuri. Am aflat ca-l cheama Bot Toader, dar aici, in acest sat uitat de lume, numele nu mai conteaza. Oamenii se stiu dupa porecla, ca in vremurile de demult, cand aceste locuri erau populate de dacii costoboci. Si mos Toader are o porecla, i se spune ceferistul, pentru ca in tineretea sa, pina sa se pensioneze, a lucrat la caile ferate. Un accident nefericit l-a facut sa se pensioneze inainte de vreme. Unul dintre colegii sai a atins un fir de tensiune. Nea Toader a fost acolo si singura modalitate de a-l salva pe imprudent a fost sa-l impinga cu miinile. L-a salvat, dar in urma actului sau a trebuit sa sufere o operatie de amputare a 3 degete de la mina dreapta. Si s-a pensionat la virsta de 49 de ani, retragindu-se aici, in Silistea Buciumeni, in casa parintilor sai. El este ultimul afectat de focul pustiitor. In primavara acestui an i-a ars sura in intregime. “Era noapte si dormeam. Deodata au inceput vitele sa mugeasca tare, de-am sarit din pat. M-am dus la ele, dar flacarile cuprinsesera deja podeaua si jumatate din pereti. Asa incepe mereu. De la podea. Si nimenea nu mai poate face nimic. Tot ce atinge focul asta nu mai poate fi stins de nimenea. Am reusit sa salvez animalele, da` sura a ars toata.” Nici macar nu a incercat sa opreasca flacarile. “Deja toata lumea e resemnata. Eu am avut noroc ca mi-o distrus numa` sura, da` lu tata al meu i-o ars toata gospodaria cu acareturi cu tot. Da` nu s-a lasat tata si a mai ridicat o casa de piatra si pe asta nu a mai lovit-o urgia.“ Unii dintre oameni spun ca abia asteapta focul, ca sa scape de necazuri. Pentru ca niciodata intr-o generatie focul nu o lovit de doua ori la rand aceleasi gospodarii. Si multi asteapta mai intii focul ca sa scape de urgie si abia la urma isi construiesc case trainice.
123

Cei care, fara sa tina cont de sfaturile oamenilor, indraznesc sa-si ridice case inalte, focul ii atinge in cativa ani. Asa s-a intamplat cu cei din familia Rusu, care au avut de infruntat cel mai mare foc din ultimii 10 ani. Si oamenii nu spun nimic, se multumesc ca au scapat cu viata. “Daca Dumnezeu ne da sanatate, le facem noi la loc, ca asa am invatat de la bunii nostri, sa muncim si sa ne inchinam puterii Domnului.”, spune domnul Dragos, capul acestei familii. La fel ca ceilalti si ei cred in blestemul ce a cazut pe satul lor. Cu toate astea niciodata nu s-au gindit sa plece din sat. E ca si cum ceva peste puterea lor i-ar lega de miini si de picioare. Mai mult, sunt convinsi ca blestemul ii va urmari peste tot, indiferent unde se vor duce. “Au mai fost cite unii care au plecat din sat, crezind ca or sa scape, da` se spune ca focul i-a urmarit peste tot. E ceva necurat. Bunul meu spunea ca satul si toti cei care se nasc aici sunt ai Satanei, ca atunci, de mult, pamantul a fost inchinat domnului Intunericului si ca orice am face suntem condamnati.” De la el aflam ca in sat problemele cu focul nu sunt de citeva zile, ci din primii ani ai secolului trecut, din 1911. Atunci satul avea biserica frumoasa, din lemn, cu picturi interioare. Preot era un anume Teofil. Lumea spunea ca n-ar fi lucru tocmai curat cu parintele, ca s-ar fi indeletnicit cu lucruri necurate. Ba unii erau gata sa jure ca l-au vazut pe preot noaptea umblind prin cimitir cu tot felul de odajdii, tinind slujbe in cinstea Diavolului. Vara lui `911 nu se diferentiase aproape cu nimic de verile dinaintea ei. Ba, din contra, urmase dupa o primavara timpurie, in care ploile ajutasera culturile de tot felul. Dintre toti, doar parintele nu avea parte de nimic. Nu era noapte in care griul lui sa nu fie calcat in picioare. Dimineata oamenii nu vedeau decit spicele culcate si nici o urma la fata locului. Doar in noptile intunecoase se auzea un urlet lugubru, ca de ciine turbat. Parintele era suparat din cauza asta si credea ca oamenii din sat sunt de vina pentru asta. Ii afurisea de cite ori se intilnea cu ei si ii ameninta cu tot felul de blesteme. Dar oamenii se jurau ca nu au nici o vina si se dadeau la o parte din calea preotului. Intr-una din zile, chiar de Adormirea Maicii Domnului, dupa ce a tinut slujba la biserica, Teofil s-a incruntat dintr-o data si a inceput sa tune si sa fulgere impotriva enoriasilor. Ramasesera oamenii stana de piatra cum de un om al lui Dumnezeu putea rosti astfel de vorbe. ... ”Arza-v-ar focul sa va arza... sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului si focul cel vesnic sa va mistuie... sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din satul asta ci numai foc si
124

scrum si cenusa. Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta in clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si pucioasa... Si neam de neamul vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai flacarile durerii si jalea...” Se spune ca in momentul blestemului vintul s-ar fi iscat din senin si ar fi smuls usile de la biserica. Incotro au fost duse nimeni nu stie sa spuna, pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au aratat deasupra satului si fulgerele au inceput sa loveasca biserica. Au luat-o oamenii la fuga care incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica, boscorodind si blestemind continuu, de parca isi pierduse mintile. Cativa au mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si cum lemnul s-a aprins de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de biserica. Si-n tot acest timp biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind un miros greu, de pucioasa. In a treia zi soarele s-a aratat din nou si oamenii si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de biserica. “Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste litere ciudate scrise pe ea. Nu au avut curajul sa apuce crucea, ci numai i-au pus niste lemne uscate si i-au dat foc. Da` crucea nu a ars de la inceput. Cand eram eu la parintii mei, inca se mai vedea. Nu stiu cum a disparut de acolo.”, a continuat domnul Rusu. La cateva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut un ciine mare, negru, fara stapin. “Ciinele asta a fost nenorocirea satului nostru. Oriunde aparea el casa ceea urma sa arda. Nu au avut oamenii cum sa il alunge, pentru ca nimenea nu indraznea sa dea in el. Toti erau convinsi ca este Satana care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin blestemul lui.” Au vrut oamenii sa mai ridice inca o biserica, de doua ori au incercat, dar de fiecare data cand constructia ajungea la acoperis, un foc izbucnea noaptea si mistuia cladirea cu tot cu schele. Pina la urma nimeni nu a mai vrut sa vina sa zideasca lacas de rugaciune in Silistea Buciumeni. Ani de zile taranii din Silistea Buciumeni au adus ofrande din toate recoltele lor si chiar ofrande de animale, in speranta ca vor imbuna stihia si ca isi vor vedea casele si recoltele intregi. Nu exista casa in care sa nu se gaseasca citeva icoane sfintite, nu exista lacas in care Maica Domnului cu pruncul Iisus sa nu stea la loc de cinste. Cu toate astea, blestemul continua sa loveasca in satenii din Silistea Buciumeni, sub puterea cine stie care-i forte necurate...
125

Prima cladire care a ars dupa cea a bisericii a fost casa fruntasului satului, Burcea Gheorghe. Mos Pintea este fiul acestuia. Acum are virsta de 91 de ani si inca se mai tine drept ca bradul si merge la munca cimpului. “Aveam pe atunci vreo 8 – 9 ani si ma intorsesem cu vitele de la pasune. Nu am apucat sa le bag in grajd ca numai ce simt pamantul ca se cutremura dintr-o data cu un huruit mare de tot. Noi aveam batatura mare, cu dale de granit. Numa` ce s-au despicat pietrele cele si au inceput a iesi limbi de flacari printre ele de ziceai ca arde piatra. O cuprins toate acareturile, mai putin grajdul. Si toate or ars de n-a mai ramas nimica din ele. Pe noi, copiii, ne-o luat bunicul si ne-o dus la un frate de-al lui, din vale. Acolo am stat citeva saptamini pina au ridicat casa noua.” A fost marcat mos Pintea de ceea ce a vazut. Ani intregi se trezit noaptea din somn, urlind ca a luat casa foc. “Abia dupa 25 de ani, cand m-am dus la o baba din Petrosani sa-mi citeasca din carte si sa-mi descinte, abia atunci am scapat de imaginile de cosmar. Mi-a dat baba ceea sa tin la git un talisman facut din pamant sfintit, luat de la mormintul Mintuitorului si din lemn de cedru ce creste pe Golgota. Dupa ce mi-am pus talismanul, au incetat farmecele cu totul. Uite, si acuma il mai tin la git...” Si scoate din sin o raclita mica, facuta dintr-un lemn maroniu, unde avea inchis pamantul sfintit. Plecam de la mos Pintea, care ramane in curte cu amintirile lui care parca vin dintr-o alta lume, o lume uitata de oameni, o lume in care timpul pare ca a ramas in loc. Pe drum mai privim inca o data spre dalele inegrite de fum pe care stapinii locului au vrut sa le pastreze. Cine stie, poate ca marturie pentru generatiile viitoare, sa vada prin ce au trecut inaintasii lor sau poate ca marturie pentru acea forta nevazuta, acea forta satanica, ca pe la gospodaria lor a trecut. Intr-un colt al curtii, parca spre a nu fi vazuta de nimeni si a nu eranja spiritele rele, tatal lui nea Pintea a ridicat o cruce. Si totusi, cei care privesc spre acel simbol al crestinatatii, simt parca puterea lui Dumnezeu, cea in fata careia se pleaca si cel mai crunt dusman al oamenilor, Diavolul. Numai cu ajutorul acestui simbol au putut oamenii din Silistea Buciumeni sa treaca peste necazuri. Urmatorul popas il facem la familia Udroiu, familie mare, 2 bunici, 4 oameni de virsta medie si 13 nepoti. Ba, de vreo 3 luni, li s-a mai adaugat si un stranepot, fiul mezinei. I-au pus numele de Gheorghe, asa cum s-au numit mereu primii barbati din familia asta. Fiecare locuieste in casa proprie, dar au ograda si acareturile comune. Nu s-au mutat in speranta ca dupa ce ii
126

batrini au fost loviti de foc, blestemul nu se va intinde si asupra celorlalti. Dar s-au inselat. Nu se casatorise feciorul cel mare de nici 4 luni de zile, nusi ridicase a treia camera la casa, ca blestemul s-a abatut asupra noii familii. Gheorghe Udroiu, acum in virsta de 42 de ani, povesteste: “Era intr-o seara de iarna si ne trasesem la soba. Soata era in bucatarie, facea niste cirnati. Toata ziua ciinele urlase a pustiu. Am cam simtit noi ce urma, da` tot nu ne venea sa credem. Speram sa nu fim tocmai noi, aia. Se facuse asa, ca la vreo 7, seara, cand s-a luminat afara ca ziua. Era o lumina rosie. Am iesit fuga din casa. Imi luase foc grajdul cu toate vitele inauntru. Aveam 3 vaci si un taur si mai aveam si 5 porci, ca tineam la noi porcii pentru toata familia. Am ramas ca prostit in fata grajdului, cu galeata intr-o mina. Mai mult am simtit decit am vazut, umbra care s-a repezit asupra mea. Era ceva, ca un ciine mare, negru. Pentru o clipa i-am privit ochii. Avea niste ochi rosii, care m-au facut sa ma treaca fiori reci pe sira spinarii si o privire salbatica. Eu am vazut multi lupi la viata mea. Aratarea asta nu era nici ciine, nici lup. era o aparitie a Iadului. Si nu cred ca asta era doar din cauza focului. Nu am putut uita niciodata ochii aia...” A incercat Gheorghe Udroiu, cand a fost la tirg, sa explice unui pictor ambulant, ce a vazut. Si are tabloul in casa. Un tablou fantastic, desprins parca din imaginile de cosmar ale Infernului. Iar partea cea mai impresionanta sunt ochii. Niste ochi pe care pictorul anonim i-a surprins in adevarata lor splendoare si salbacicie. Un adevarat paznic al teritoriului nimanui, tinutul de dinainte de lumea mortii. Si totusi, in acea privire furioasa si salbatica, se poate vedea o urma de umanitate, o ultima reminiscenta a ingerului de dinainte de cadere. Am parasit cit am putut de repede incaperea unde era pastrat tabloul si pentru o clipa am simtit plutind in aer o spaima aproape perceptibila, un fior care putea fi simtit fizic. In curtea familiei Udroiu sunt deja 2 cruci, semn ca de 2 ori focul satanic a lovit gospodaria. Acum urmeaza la rand familia Mariei, mezina familiei, proaspata mamica. Stau cu totii si asteapta de la o zi la alta sa treaca prapadul, ca sa-si poata vedea linistiti de viata. “Nu putem face nimica, ca poa` sa vina focul si sa ia totul. Si trebuie sa mai ridicam cateva camere, ca acuma s-a nascut asta micul si noi mai vrem copii, ca asa a lasat Dumnezeu, ca pe Pamant omul sa se bucure prin copii sai...” Drumul ne duce citeva sute de metri, spre dreapta, pina la o curte mare, falnica. Aici, doua curti mari, de aproape 2, 5 metri si late de aproape 5, strajuiesc intrarea intr-o curte imensa. Pe porti pot fi vazute sculpturi in
127

relief, imagini cu stele, soare si luna, ca simboluri universale ale vietii. Dar peste toate, troneaza imaginea unei cruci, o cruce dreapta, cu toate laturile egale, sculptata pe cele doua porti. La deschiderea portii, crucea se da in laturi, facand loc oaspetilor, ca in vremurile de demult, cand inaintasii lui Dragos ii primeau cu piine si sare pe drumetii care le cereau gazduire in numele Domnului. Apoi poarta se inchide, ca si cum ar vrea sa-i pazeasca pe cei proaspat intrati in ograda de cine stie ce aratari ale Infernului. Aici, in aceasta ograda, se ridica o casa cu doua etaje. Linistea curtii este strajuita de 2 dulai imensi, flocosi, inchisi pe durata zilei intr-o cusca de sirma lunga de 6 metri si lata de alti 4. Unul este alb cu o pata neagra in frunte, celalalt este negru, cu niste “cizmulite” albe la picioarele din spate. Cain si Abel sunt numele lor, in amintirea primilor stramosi ai oamenilor in care au existat deopotriva si bune si rele. Stapinul tuturor este Zaharia Stefan, primarul buciumenilor. Este printre putinii care nu au avut mare lucru de suferit de pe urma focului. Oamenii spun ca asta a fost si din cauza faptului ca se trage din familie de preoti. Fratele tatalui sau a fost staret la o manastire din sudul Moldovei, iar fratele sau mai mic este preot intr-un sat din apropiere de Cluj. Spun oamenii ca s-a temut Satana sa se lege de oamenii lui Dumnezeu si de aceea focul i-a ars doar o parte din bucatarie. L-am gasit pe nea Zahu, cum ii spun vecinii, la masa. Ne-a omenit cu o palinca buna si cu un jambon facut de tanti Rodica, sotia lui. Asta numai pina s-au inclzit bucatele. Iar intre doua sarmale, un curcan umplut cu castane si cu mere si perpelit prin unt si smintina, toate stropite cu palinca veche de 10 ani, tinuta in butoi de dud, gazda noastra ne povesteste o intamplare ce poate fi trecuta in categoria miracolelor. In urma cu aproape 15 ani, unchiul sau i-a daruit o icoana cu Fecioara Maria, pe care spunea ca a primit-o de la un calugar pelerin la Ierusalim. Intr-o zi a remarcat ca pe obrazul sting al icoanei este o pata. A incercat sa o stearga, dar pata aparea din nou. “Am intrebat preotul din satul vecin si mi-o spus ca icoana plange a nacaz si ca in curand ceva se va intampla in familie. Iar in noaptea urmatoare, am visat cum a venit Fecioara la mine si mi-a spus: <Scoala, Stefane, ca ti s-a aprins casa>. Eu asa am sarit din somn de parca totul fusese real. I-am sculat pe toti si tocmai atunci numai ce s-a pornit uruitul si au inceput a se despica pietrele si a iesi focul din pamant. Dar nici noi nu ne-am lasat. Am luat galetile si am aruncat la apa pina ce s-a potolit. Si la fiecare galeata strigat <Piei, satano!>”.
128

Asa s-a ales domnul Zaharia doar cu o parte din bucatarie arsa. Cand s-a uitat a doua zi la icoana, pata de pe obraz disparuse. “Atunci mi-am dat seama ca e facatoare de minuni. De atunci de 2 ori a mai lacrimat icoana, o data cand a murit tata si a doua oara cand a avut accident fiul meu cel mare, de a stat in spital citeva luni si era sa moara, iar medicii nu stiau ce are. De atunci ne rugam mereu la icoana asta.” Si mai are dumnealui un secret pe care ni-l spune. Cand a ridicat casa, a ingropat in fundatie o bucata de lemn sfint adusa tocmai de la Ierusalim.”Asa faceau stramosii nostrii cand isi ridicau case si tot asa i-am invatat si eu pe copiii mei, ca sa le fie casa ferita de duhurile rele” Ne luam la revedere de la familia Udroiu si ne intoarcem, pe acelasi loc pe unde am venit. Este o superstitie a satenilor pentru ca blestemul focului sa nu-i atinga si pe cei care trec prin sat. Cand ajungem la marginea satului, linga cruce, ingenunchem si spunem <Tatal nostru> si ne rugam pentru linistea taranilor din Silistea Buciumeni. Fie ca pacea eterna sa-si intinda aripa protectoare peste acea mina de crestini, care se roaga aceluiasi Dumnezeu ca si noi. AMIN.

129

Traditii si legende romanesti - broasca lui Noe
Ne-am obisnuit sa asimilam broasca ideii de vrajitorie. Mai mult, aproape toti traim o senzatie de oroare la gandul ca am putea tine in mana noastra un astfel de animal. Toate aceste orori ale noastre vin din nestiinta. Pentru ca broasca, in trecutul indepartat, si-a avut locul ei de cinste. Atat din punct de vedere religios cat si mistic. Se spune ca broasca ar fi existat inca dinainte de Facerea Lumii. Impresionat de micuta broscuta. Dumnezeu Insusi a rugat-o sa care apa in gura si tarana cu ajutorul urzicilor, pentru facerea pamantului. Supusa, broscuta a carat zile nenumarate apa si tarana, pana cand pamantul s-a facut la dimensiunile actuale. Ca urmare a ducerii la bun sfarsit a muncii, Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit broscuta primordiala. Sfintenia este data de faptul ca nici dupa ce moare broasca nu putrezeste. Legendele noastre spun ca broasca, la origine, a fost o femeie intristata de moartea unicului ei fiu. Vazand-o ratacind mereu, plangand, Fecioara a fost impresionata si a transformat-o in broasca. Iar din lacrimile varsate de ea s-a format si primul lac unde ar fi trait broscuta. Alte povestiri romanesti spun ca, in timp ce Maria plangea pierderea Fiului Sau, o broscuta a venit sa o consoleze. Micul animal i-a povestit ca a avut 9 fii dar ca pe toti i-au calcat oamenii in picioare. Nascatoarea de Dumnezeu a zambit trist si a hotarat ca un astfel de suflet merita sa fie altfel decat celelalte vietuitoare, drept pentru care i-a harazit darul de a nu putrezi niciodata. Privind in manuscrise atat de vechi incat putini mai stiu de existenta lor, descoperim ca Noe, in celebra sa Arca, ar fi luat, printre atatea animale, o broscuta si o vrabie. cand apele s-au retras, toate animalele au plecat, uitand de cele doua. Cum vrabiuta nu putea sa zboare, broasca s-a latit. Vrabia s-a urcat pe ea si, plutind pe deasupra apelor care se retrageau, amandoua animalele au ajuns la mal. De ce oare, cu tot rolul ei primordial, broasca este detestata si data deoparte acum? Sa fie din cauza ca noi, oamenii, ne consideram mai buni si nu ne place ideea ca un alt animal sa ocupe locul mistic care credem ca ne apartine in interiorul Creatiei? Sau sa fie pur si simplu doar ignoranta? Asa cum nu ne cunoastem nici macar istoria – cea adevarata, nu cea a invingatorilor, predata in scoli – sa nu ne mai cunoastem nici macar originile spirituale si mostenirile stramosilor nostri?! E posibil. Pentru ca, la ora actuala, nu mai avem timp nici macar pentru noi insine. Pacat. Caci cei care nu-si cunosc radacinile sunt condamnati la disparitie. Ca popor si ca entitate spirituala.

130

Mitologia Marii Negre

Marea Neagra este o ramasita a Marii Sarmatice si prezinta mai multe aspecte unice in lume. Este o mare din bazinul atlantic, aflata intre Europa si Asia. E legata de Marea Mediterana, prin Stramtoarea Bosfor in Marea Marmara si prin Stramtoarea Dardanele in Marea Egee. Prin Stramtoarea Cherci se ajunge in Marea Azov. Marea Neagra are o intindere de 413.000 kmp. Mareele sunt practic inexistente, avand o amploare de aproximativ 12 cm. In aceasta mare se varsa mai multe fluvii si rauri, cele romanesti mai importante fiind Dunarea si Nistru. In urma cu aproximativ trei milenii, Marea Neagra era inconjurata numai de traci, asa ca am putea spune ca a fost “Mare Nostrum”, cum numeau romanii, la un moment dat, Mediterana. Potopul si Arca lui Noe Ca si Atlantida, potopul biblic a fost rand pe rand “plimbat” de ipoteze prin tot felul de locuri. Nu e de mirare, avand in vedere vecinatatea Muntelui Ararat cu Marea Neagra, ca sunt cercetatori care cauta aici ramasitele celebrei Arce a lui Noe. Astfel, fiindca mai exista un munte cu numele de Ararat, in apropierea orasului rusesc Ghelendjik, la tarmul Marii Negre, unii arheologi rusi sustin ca acolo a fost ultimul refugiu, dupa Biblie, al oamenilor si animalelor care au fugit din calea Potopului. In Vechiul Testament e descris Muntele Ararat, ca ultima destinatie a Arcei lui Noe, munte ce se scufunda apoi in “Lacul Negru”, care dupa aceiasi arheologi ar fi chiar Marea Neagra. Ipoteza nu este atat de fantastica, pe cat ar parea la prima vedere, fiind sustinuta si de datele privind un potop adevarat, la sfarsitul erei glaciare, care ar fi dus la revarsarea Marii Mediterane peste istmul ce a devenit apoi Stramtoarea Bosfor-Dardanele, intr-o zona depresionara, unde se afla un lac imens de apa dulce, devenit mai tarziu Marea Neagra. Tot in favoarea acestei ipoteze vine structura atipica a fundului Marii Negre, unde se vad terasele unor plaje care inainteaza mult spre larg, plus salinitatea mult mai scazuta a marii noastre in comparatie cu a Mediteranei. Ca aici s-a intamplat candva un mare cataclism o demonstreaza si urmele unor stravechi cetati scufundate, pe fundul Marii Negre,
131

descoperite de arheologii subacvatici. De cativa ani, arheologi americani exploreaza fundul Marii Negre, cu rezultate din ce in ce mai interesante. Pesemne ca amintiri de neuitat ale unei nenorociri de anvergura au dus la numele antic grecesc al marii noastre, de Pontos Euxinos, adica “Marea Inospitaliera”, ca si la actualul atribut de Neagra. La poarta Celuilalt Taram In “Istoria naturala”, Plinius cel Batran ii mentioneaza pe cattuzi, populatie care traia la gurile Dunarii. Etnonimul cattuzi se poate talmaci prin “cei legati” (cf. rom. catusa), cu sensurile, ramase pana astazi, de “fermecati; vrajiti; blestemati”. Numele stravechi al Insulei Şerpilor, la greci cu talcul de “Alba”, era Leuke, care, in graiul getilor ducea tot la sensul de “legatura” (cf. rom. leuca “parte a carului formata dintr-un lemn incovoiat, cu un capat imbucat in osie si in celalalt prins de loitra, spre a o sprijini”). Neavand surse de apa de baut, Insula Şerpilor nu poate fi locuita de oameni; de aceea, dupa legendele românilor din Bugeac si din Dobrogea este considerata poarta spre Taramul Celalalt, ai carui locuitori sunt si buni si rai, dar toti cu aptitudini suprafiresti. Acolo se gaseste si Sorbul Pamantului. Tot acolo e si Bradul Zanelor, care isi intinde crengile ca pamantenii, dupa ce indeplinesc anumite conditii, sa poata trece in Celalalt Taram. Aici s-a ajuns si prin evolutia sensurilor si a sunetelor, de la Leuke - Cei Legati, la serbi, adica legati de glie, iar prin paronimie, la serpi, cu vechiul talc de “Balauri; Zmei”, cum se vede si in numele ucrainean al Insulei Şerpilor, Ostriv Zmiinii. In slava, zmii inseamna si “sarpe” si “balaur”, ca si rom. zmeu. Din cele de mai sus se vede ca românii au botezat intai Insula serpilor, al carei nume a fost tradus de slavi. In timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), puterea voievodului Tarii Romanesti s-a intins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pana la gurile de varsare si tarmul Marii Negre, inclusiv asupra Insulei Şerpilor. In anul 1484 ostrovul a intrat sub stapanire otomana. Apoi, din unele cronici se intelege ca in vremea domniei lui Ştefan cel Mare, aceasta parte a marii era “lac moldovenesc”, voievodul stapanind asadar si insula. Sanctuarul lui Poseidon Grecii pomenesc de aceasta insula pentru intaia oara in anul 777 i.Hr. Dupa mitologia lor, zeita Thetis s-a rugat de Poseidon, zeul marilor, sa scoata din adancul Marii Negre o insula pentru fiul ei Achile, erou al
132

razboiului troiano-elen. Dupa un poem epic despre aceleasi razboi al lui Arctinos din Milet, osemintele lui Achile si Patrocle au fost aduse in acest ostrov de catre zeita Thetis, pentru a fi puse intr-un sanctuar. De obicei, grecii “prelucrau” informatiile de la traci. Şi in acest caz legenda cu Achile al lor vine de la un alt nume vechi al insulei, Age-Laos, “Domnul Apelor” (cf. rom. aga; albanez aga “chiabur”; grec agios “sfant”; lat. lauo “a spala; a scalda; a uda”), asemanator cu numele eroului grec. Dar vechiul Age-Laos, atestat si ca nume tracic, se referea la Poseidon, patronul apelor, si la altarul ce i s-a inchinat pe insula. Cercetarile efectuate pe Insula Serpilor in veacul al XIX-la confirma existenta ruinelor unui templu, cu un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,8 m. Arhitectura de aici era specifica erei numite ciclopeana. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Fragmentele descoperite confirma ca templul a fost un monument de arta, avand alaturi mai multe camere, pentru functionarea oracolului si pentru ofrandele ce se aduceau zeului. Acest templu e pomenit de Ovidius, poetul surghiunit la Tomis, precum si de geograful Ptolemaios si de istoricul Strabon. In veacul al IV-lea i.Hr. getii pontici inca mai considerau ostrovul ca un loc sacru. Astfel, un decret din Olbia cere locuitorilor acestei cetati sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe “insula sfanta”. Legamantul celor zece regi Ipotezelor conform carora Insula Şerpilor ar fi fost un centru religios al atlantilor li se adauga noi si noi argumente. Astfel, plecand de la denumirea ei de Leuke “Legamantul”, pot fi intelese si aceste randuri din celebrul dialog “Kritias” al lui Platon: “Cat priveste autoritatea unor regi asupra altora, ca si legaturile intre ei, toate acestea se supuneau poruncilor purcese chiar de la Poseidon, asa cum le transmisese prin obiceiul pamantului si printr-o inscriptie pe care cei dintai dintre ei pusesera s-o graveze pe o stela de orichalc, ridicata in centrul insulei, in sanctuarul lui Poseidon. (…) Pe langa legea lui Poseidon, stela mai cuprindea si formula unui juramant care prevestea mari nenorociri celui ce l-ar fi tradat”.
133

Iata ce ostrov am pierdut, din prostia si lasitatea d-rului Petru Groza, prim-ministrul Republicii Populare Romane, care a semnat cu Viaceslav Molotov, ministrul de externe al URSS, la Moscova, “Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS”! Acest “protocol”, desi invoca Tratatul de pace din 1947, stabilea, contrar prevederilor acestui Tratat, ca “Insula Şerpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenata URSS”! Vidra, Faraoancele si Sorbul Marii Negre In legendele romanesti, Vidra sau Iuda e un duh maritim si locuieste in fundul Marii Negre, intr-un mare si frumos palat, si de acolo carmuieste Imparatia Pestilor. Toti pestii asculta de el. Palatul lui se afla in locul numit Vidros si e cel mai adanc loc al marii, ca de la cer la pamant. Acolo sunt pesti cata frunza si iarba. Prezente in mitologia multor popoare, Sirenele sunt numite de români Faraoance sau Faraoni. Fiinte stranii, jumatate femei, jumatate pesti, stau toata saptamana, cat se framanta marea, ascunse pe fundul ei, iar sambata sau duminica, atunci cand marea se odihneste, ies la suprafata. In acel loc se face o dunga rosie, una galbena si alta albastra. Faraoancele se tin de maini si canta foarte frumos, incat cine le aude cantecele ramane vrajit si, daca nu e om drept, se zapaceste si se ineaca. Daca e om cinstit, tine minte acele cantece si le aduce pe pamant, de le invata toata lume. Faraoancele ies foarte rar pe malul marii, mai mult primavara, cand e cald, randuindu-se pe tarm si pe stanci si jucandu-se cu siraguri de margele si tot felul de scumpeturi ale marii. Nu doresc sa fie zarite de ochi de pamantean; de aceea, cand simt ca se apropie pas de muritor, se arunca in mare, uitand pe tarm scoici, ghiocuri si pietre nespus de frumoase. Sorbul Marii nu pare a fi acelasi ca Sorbul Pamantului. Insa si primul traieste in apa, semanand cu pestii, fiindca are si el solzi stralucitori. Are o gura uriasa, cu care soarbe apa, inecand oamenii care se scalda in apa ori stau doar pe maluri privind. In Marea Neagra este cel mai mare dintre toti Sorbii Marilor. El soarbe apa din cand in cand, caci altfel s-ar mari prea mult si ar ineca pamantul. Cand ii e sete, semn de seceta, soarbe si apa raurilor, cu asa lacomie incat soarbe si broastele, care cad
134

apoi pe pamant laolalta cu ploaia. Atunci ploua “cu broaste”, cand dupa o seceta mare, ploua indelung si mult. De altfel, in mitologia romaneasca, Marea Neagra este cea mai… mare din lume, cum se spune si intr-un colind: “Vine Marea cat de mare / si de mare tarmuri n-are”.

135

Potopul biblic a fost confirmat

Povesti adevarate ramase din instoria fiecarui popor amintesc, la un moment dat, de o zi in care zeii s-au suparat pe muritori si au revarsat apele pentru a-i sterge de pe fata pamantului. De fiecare data, insa, un om beneficia de mila zeilor si era salvat, fie singur, fie cu toata familia lui. Oriunde ar merge, in orice zona a Pamantului, cercetatorii gasesc urme ale diluviilor produse cu milioane de ani in urma. In materilul de fata vom prezenta opinia unui impatimit al trecutului, Robert Ballard, care a pornit pe urmele lui Noe, incercand sa reconstituie drumul parcurs de patriarhul omenirii in arca sa. In trecutul indepartat, Marea Neagra a fost un lac La peste 20 de km de tarmul Turciei, un mini-submarin a reusit sa filmeze pe fundul marii mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, este vorba despre o stanca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In perioada de sfarsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma vreunui cutremur fasia de pamant care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformandu-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculandu-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum cateva mii de ani. Cand oamenii s-au inrait si si-au intors privirile de la Dumnezeu, Dumnezeu si-a intors privirea de la oameni. Si a hotarat ca omenirea trebuia sa-si spelle pacatele. Doar Noe stia ce va urma. El fusese avertizat de Dumnezeu si isi construise o corabie cu care a salvat omenirea si toate neamurile de animale. Desi multi au cautat arca, mergand pe urmele biblice, pana la ora cotidiana
136

exista cateva locatii ale acesteia, una dintre ele fiind muntele Ararat din Turcia. Trecand peste cronici, trebuie sa acceptam faptul ca nu tot Pamantul a fost scufundat sub ape si ca au existat oameni si tinuturi ramase deasupra apelor. Asta pentru ca, sa nu uitam, dupa ce apele potopului s-au retras, fii si norele lui Noe au plecat fiecare in cate o parte a Pamantului, pentru a-l repopula. Ori, daca admitem ca singulara existenta familiei lui Noe, ar rezulta ca noi, cei de acum, suntem produsul hilar al incestului si ar trebui sa fim condamnati la disparitie. Asa ca stam si ne intrebam, oare ce a fost, pana la urma Potopul? Gresim noi cautand urmele Arcei in munti sau sub ape? Oare mesajul biblic se refera la o inundatie catastrofala sau continutul sau este inca ecriptat pentru noi pana in ziua in care vom fi pregatati sa-l citim? Intrebari sunt multe si vor fi si mai multe. Raspunsuri, mai putin. Iar noi vom continua sa cautaam tot felul de epave, uneori sa le gasim si sa dam nastere unor povesti adevarate asa cum credem noi ca au fost candva.

137

Românul care asteapta Potopul

Cristian Sabin are varsta de 53 de ani si este de profesie inginer constructor. La ora actuala este proprietarul unei mici firme de profil care se ocupa cu ridicarea de case de vacanta in zonele muntoase, in special in Prahova. Dintotdeauna a avut o pasiune deosebita pentru aparatele de zbor. “Hobby-ul meu il datorez regretatului Doru Davidovici, care a tinut un semanar la liceul la care predam, ca profesor de atelier, in 1986. Atunci am avut deosebita onoare sa fiu printre cei care au discutat cu el in afara semanarului. Mi-a vorbit despre miturile stravechi ale omenirii, despre credintele ancestrale ale diverselor popoare si despre intalnirile lui cu obiecte zburatoare neidentificate. Era perioada cand isi lansa <Lumi galactice>. Si acum mai am in biblioteca cartea cu dedicatia de la el...” Intalnirea cu Doru Davidovici si-a pus definitiv amprenta pe evolutia vietii tinarului profesor de atelier. “Mai intii au venit intrebarile, apoi raspunsurile pe care nu le gaseam. Iar un raspuns genera o alta intrebare. M-am trezit cautind in arhive tot felul de informatii mai mult sau mai putin vechi.” Parerea lui personala este ca Pamantul se indreapta, inevitabil catre o catastrofa mondiala. Dealtfel, considera ca autodistrugerea este faza finala a oricarei generatii tehnologice si ca singura evolutie pozitiva si continua este cea spirituala. Cel care il asculta ramine socat de legendele si relatarile domnului Sabin. Domnia sa spune ca, pana la ora actuala, au avut loc 14 Apocalipse si ca de fiecare data locuitorii planetei au disparut pentru a face loc altei specii. “Valurile oceanelor au inghitit de fiecare data zonele de uscat. Pamanturile s-au scufundat sub ape si vechile continente au disparut pentru a face loc altora noi. De aceea apar, pe fotografiile facute din satelit tot felul de constructii ciudate la sute sau chiar mii de metri adincime...” Domnul inginer a studiat schimbarile de clima din ultimii 100 de ani si impactul lor asupra mediului. Concluzia sa a fost una cumplita: indiferent de masurile care se vor lua, in urmatorii 20 de ani apele oceanelor se vor inalta cu pana la 30 de metri si va avea loc un alt sfirsit al lumii. Pentru acest sfirsit se pregateste din 1993. Undeva, in apropiere de Moeciu, si-a cumparat citeva zeci de hectare de pamant. Este imperiul sau verde, cum ii place sa-l denumeasca. Aici s-a retras de cativa ani buni si de aici isi conduce afacerile. Doar cand este obligat paraseste locul si atunci pentru foarte putina vreme. Afacerile sunt conduse de cei 2 fii ai sai. Iar el incearca sa finalizeze o
138

constructie pe cit de inedita pe atat de bizara. Este un aparat de propulsie, un hibrid intre o nava de zbor si o corabie, construit integral din fibra de carbon, cu o grosime de 43 de centimetri, avind o rezistenta extrem de mare. Ciudata constructie are o forma aproape rotunda, cu un diametru de 9,8 metri in partea ei cea mai larga si o inaltime de 3,5 metri. Tot aici se pot vedea 16 hublouri facute din sticla speciala, comandata in Suedia, care rezista la presiuni foarte mari si la lovituri puternice. Partea inferioara a sa este construita aidoma fundului unei corabii din Evul Mediu. Aici se gaseste si rezervorul care are o capacitate de 4500 de litri, ocupand, practic, aproape jumatate din capacitatea navei. deocamdata nava e compartimentata in 5 incaperi. rezervorul este construit dintr-un aliaj special de otel si titaniu, putand sa reziste la temperaturi de citeva mii de grade Celsius. Una este destinata camerii de comenzi, unde deja se gasesc citeva computere si o serie de aparate a caror utilizare nu ne-a fost destainuita. O alta incapere este destinata necesitatilor zilnice, fiind folosita ca baie. A treia incapere este destinata pentru depozitarea alimentelor si a apei potabile. Din acest punct de vedere, domnul Sabin a pus la punct un dispozitiv de reciclare a tuturor deseurilor vegetale, inclusiv a urinei, obtinind, printr-un procedeu chimic, apa. Ultimele doua incaperi sunt folosite, cel putin deocamdata, pe post de locuinta. “Probabil ca asta va fi si destinatia lor finala. Nu stiu, mai sunt inca multe de pus la punct. S-ar putea ca eu sa nu mai traiesc pana atunci, dar fii mei vor duce la capat acest proiect. Pentru ca ei stiu ca e spre binele lor si ca este singura sansa de a se salva pe ei si pe copiii lor.” Recunoaste ca, deocamdata, nu stie cit sus si de repede va zbura nava sa dar testele pe care le-a facut in laborator, cu o naveta identica, la scara mica, pastrind strict proportiile, “... au fost mai mult decat multumitoare.” Intr-una din cele doua ultime incaperi, domnul S. C. a depozitat citeva zeci de mii de CD-uri inregistrate cu tot felul de informatii, incepind de la filme documentare si pana la proiecte stiintifice. Sau pur si simplu CD-uri cu muzica din toate stilurile si din toti anii. Aceasta este baza de date pe care este hotarit sa o salveze. “E bine ca, in cazul unei catastrofe puternice, sa mai ramana ceva care sa arate ca am existat si noi, ca specie.” CD-urile sunt depozitate in citeva lazi metalice, captusite cu o banda de cauciuc natural pentru a le etansa perfect si a pastra continutul intact,
139

indiferent ce se va intampla cu pilotii. Si pentru ca nava nu putea purta alt nume decat cel predestinat, inginerul a botezat-o, simplu, ARCA. O arca ce pare ca asteapta cu nerabdare un sfirsit care se incapatineaza sa mai vina.

140

Podul uriasilor

Multe sunt enigmene neelucidate ale Romaniei. Despre unele dintre ele s-au scris carti intregi si nenumarate articole. Despre altele abia s-a vorbit, iar unele nici macar nu au fost prezentate cititorilor. Departe de noi gandul de a ne transforma in traducatori de enigme, dar putem fi o parte din cei ce prezinta aceste enigme ale romanilor. Probabil ca intr-un viitor, fiecare mister isi va afla dezlegarea. In dreptul orasului Braila, chiar in mijlocul Dunarii, la o adancime de circa 2 m, exista urmele inca necercetate ale unei constructii stranii. Ani de zile, barcagiii se fereau se locul respectiv, pentru ca, spuneau ei, o forta malefica tragea in adancuri oamenii, cu tot cu barci. Ciudata constructie este cunoscuta de localnici ca Podul Uriasilor. Nimeni nu stie nici cine si pentru ce anume a fost construit podul. Unii istorici presupun ca a fost facut de romani pentru a putea trece cu usurinta Dunarea, catre cetatea Troesmis (Iglita, n. a.). Dar doua argumente spulbera ipoteza asta. In primul rand, costurile nu justificau o astfel de constructie, cetatea neavand o importanta strategica deosebita. In al doilea rand in urma cu 2.000 de ani, adancimea si furia fluviului nu permiteau o astfel de lucrare, cu toata tehnica arhitectilor antici. Abaterea Dunarii nu e posibila nici astazi in acel loc, darmite in urma cu 2 milenii?! Cit despre o constructie facuta direct sub apa, nici nu incape vorba. Si atunci, cine a construit, totusi, Podul Uriasilor? Urmasii uriasului Enac O legenda crestina spune ca pe vremea cand Apostolul Andrei a stat in Dobrogea, in zona respectiva inca mai traiau cei din urma urmasi ai lui Enac, singurii supravietuitori ai uriasilor invinsi de Moise in Canaan. inalti de 8 – 10 picioare (2, 5 – 3 m, n.a.), acestia jurasera sa razbune alungarea stramosilor lor de catre armatele evreilor si faceau imposibila viata oamenilor din zona. Talharii uriasi traiau intr-un castel inconjurat de apele Dunarii unde stransesera bogatii nenumarate din jafuri si silnicii. Mult a fost sangele varsat de urmasii lui Enac pentru a strange acele comori blestemate. La rugamintile sarmanilor asupriti de uriasi, apostolul s-ar fi rugat Mantuitorului si intr-o noapte, apele Danubiului s-au umflat brusc si au spulberat castelul si pe aparatorii sai de pe fata pamantului, nelasand nici un supravietuitor.
141

Gemetele din adancuri In ce priveste cronicile istorice, intr-una singura este amintit acest Pod al Uriasilor, devenit vizibil pentru putina vreme in urma cu circa doua secole cand, din cauza secetei, apele Dunarii au scazut enorm, aducand la suprafata urmele straniului pod. De altfel, putini sunt si localnicii care la ora actuala mai stiu de existenta ruinelor. Cu toate acestea, din cand in cand, cei care trec prin zona respectiva sustin ca uneori aud gemete din adancuri. “Maica, nu stiu ce or spune unii si altii, dar cand se aud gemetele din adancuri, inseamna ca cere Dunarea cap de om”, sustine tanti Ileana, o femeie sarmana care vinde verdeata in piata. “De fiecare data a fost asa. Cum s-au auzit gemetele, n-au trecut citeva zile si s-a mai inecat cineva”. “S“S-a dus la fund ca un pietroi” Marius Predescu, de 37 de ani, povesteste ca in urma cu mai putin de doi ani se plimba prin zona cu Schnautzerul lui urias. “Eram cu bicicleta si-l alergam, ca sa puna muschi pe el. La un moment dat mi-a venit o idee, am coborit de pe bicicleta si am luat o bucata de lemn pe care am aruncat-o in Dunare. Voiam sa fac citeva scufundari cu Athos”. Ciinele a sarit imediat in Dunare si s-a repezit cu salturi uriase catre bucata de lemn. “In clipa urmatoare, l-am vazut pe Athos cum s-a dus la fund ca un pietroi, fara sa mai apara deloc. Si nu era nici un fel de virtej in zona. Mi s-a facut frica si m-am urcat repede pe bicicleta”. Cei care cunosc legenda afirma ca spiritele uriasilor ar pazi in continuare podul pe care l-au construit si imensa comoara ingropata undeva, pe fundul Dunarii. Oricum, intre legenda si adevar e o adancime de doar 2 metri...

142

Misterele din Muntii Bucegi
Drumurile subterane de sub munti Romania misterioasa de ieri si de azi In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile trimiteau femeile si copiii aici, trimiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor. Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in “Io... voievod?”. Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racita la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru. Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.
143

Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale. La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua pârâuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina primul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa incline spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau. La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. Degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman… A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta. Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de
144

trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii români. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor. Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al românilor, ca popor. Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul român era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor. Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal. In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult,
145

aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi. Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.

146

Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?! Alarma in Bucegi O creatura ciudata ataca animalele de casa Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt relativ aproape de capitala, motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a luat nici o pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida ochii pentru a nu da o lovitura turismului din zona. Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului a fost atacata. I.M., povesteste: “Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe mine...” La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se pregaetsc de hibernare si mai coboara prin sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant. “Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani, domnisorule...” S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca avea unul din picioare smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “... numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...” A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau un traseu prin Coltii Morarului la inceputul verii. “... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva, inspre dreapta, un animal ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si au coborit pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de sange si
147

capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma. Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura care, ciudat, in loc de oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara. Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva. “Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu l-au atacat...” Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca animalul este un hibrid intre lup cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un ciobanesc. “Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un astfel de hibrid...” Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani. Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre care se stia ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor disparuti... Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi, singurele relatari apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au
148

l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. La fel ca unele tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...

Lacul misterios din Bucegi Desi de mai bine de 2000 de ani crestinismul a invins ultimii zei pagani, in unele zone amintirea acestora este inca foarte puternica. Oamenii cred deopotriva in Dumnezeu si in sfantii din calendar, dar se inchina si altor fiinte cu puteri supranaturale, constienti de puterea acestora. Un astfel de loc se gaseste ascuns intre crestele Bucegilor, inconjurat de mister si de legendele locale. Lacul atlantilor Departe de privirile curioase ale turistilor, intr-o zona in care viperele isi au un habitat favorabil, un lac apare si dispare dupa legi bizare, dincolo de orice putere de intelegere. Dar fiecare aparitie a lacului dintre munti e insotita de moartea sau disparitia unor persoane. Poate e doar o coincidenta, dar localnicii sunt convinsi ca e mai mult decat atit. Oamenii spun ca nu exista o anumita periodicitate a aparitiilor. S-a intamplat sa apara si de cite doua, trei ori pe an, iar in alti ani sa nu apara niciodata. De fiecare data aparitiile si disparitiile lacului sunt insotite de anumite semne. Inainte de aparitie, vremea se strica dintr-o data si timp de 2 zile vantul bate atit de puternic incit oamenii nu-si scot animalele la pascut. Apoi, in noaptea respectiva, o grindina puternica se abate peste locul respectiv, iar a doua zi undele lacului scalda muntii. Pentru una sau chiar mai multe zile. Pana in clipa in care lacul isi primeste ofranda vie. Despre lacul ciudat circula mai multe legende. Una dintre acestea spune ca pe locul respectiv ar fi fost un templu vechi, ridicat chiar de catre atlanti. Si ca preotii respectivi sacrificau fecioare in cinstea zeului lor. Le aruncau in unda limpede si rece ca gheata a lacului, iar spiritul lor parasea trupul, acest invelis din carne si sange, pentru a se infatisa dinaintea marelui zeu si a-i sluji. Alti localnici spun ca pe locul respectiv ar fi trait o vrajitoare sadica. Locuia intr-o casa ridicata in mijlocul lacului, unde ducea copii pentru tot felul de facaturi si vraji rele. Sufletele copiilor chinuiti s-au revoltat si ajutati de zina lacului, au inghitit vrajitoarea, cu casa cu tot. Numai ca puterea masterei a fost atit de mare, ca uneori lacul revine in locul ce i-a fost dat
149

spre existenta, isi ia vama un suflet de om si apoi dispare iarasi in neant. Oricum, indiferent de cercetari, nimeni nu a descoperit altceva decat... legende. Inec sau sacrificiu ritualic ?! Cu toate ca oamenii ocolesc locul si-l considera blestemat, fiecare aparitie a lacului s-a lasat cu o moarte sau o disparitie. “E asa, ca un cantec de sirena, care-i insala pe oameni. Ăia de apuca sa-l auda, se duc intins acolo, ca prinsi de vraja. In ultimii ani au murit aproape numai turisti, dar si doi localnici. Pe unii i-au gasit inecati in undele apei, pe altii nu i-au mai gasit de loc. Dar cei gasiti aveau figura senina, ca si cum moartea i-a surprins in cel mai frumos moment al vietii. Daca ma ascultati pe mine, va spun eu ca i-a vrajit ceva si s-au aruncat singuri in apa”, sustine domnul Toc Ion, din Poiana Tapului. Dincolo de aceasta teorie profana, exista opinia domnului George Mironescu, medicul legist care a autopsiat cateva din trupurile gasite in undele lacului. Pe dumnealui l-a intrigat un amanunt, in aparenta nesemnificativ. “Toti <inecatii> care mi se aduceau de sus, suferisera in prealabil un stop cardiac. Adica murisera de inima si dupa aceea se <inecasera>”. Un astfel de amanunt nu a parut important pentru anchetatori, mai ales ca nu o data, apele reci de munte, au provocat accidente din acestea. Pentru cei care sustin existenta unor puteri nevazute in zona, acesta e doar semnul ca victimele sunt ritualice si ca nu e doar o pura coincidenta moartea lor prin stop cardiac. “Numarul celor care mor in acest fel este extrem de mic, comparativ cu cei care se scalda in apele reci de munte. In plus, cei care fac stop cardiac in aceste conditii, au avut in trecut probleme cu inima ori mostenite de la parinti ori capatate in timp. Ori la cei inecati in lac, aceste antecedente cardiace lipsesc cu desavirsire. Atit respectivii cit si parintii lor, s-au bucurat de o sanatate de invidiat. E clar ca stopul cardiac nu a fost provocat de cauze naturale ci de interventia unor entitati nevazute”, sustine doamna Mioara Florea, medium din Busteni, care a studiat mai multe fenomene paranormale petrecute in Bucegi. Domnia sa sustine ca in muntii respectivi s-ar gasi mai multe puncte de tangenta catre alte lumi, lacul fiind unul dintre ele.
150

“Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo e intrarea” In ce ii priveste pe localnici, acestia spun ca unii dintre ei au incercat sa vada despre ce e vorba, sa fie de fata la momentul umplerii lacului. Dar fie nu s-au mai intors fie au declarat ca nu au vazut nimic. Varga Remus a fost printre acestia din urma. In 1997, la 25 de ani, a plecat cu Mihnea, prietenul sau cel mai bun, sa vada minunea umplerii lacului. “Imediat cum au inceput vanturile, ne-am imbracat bine, ne-am luat o sticla de palinca la noi si ceva de mancare si am purces la drum, inainte sa se lase noaptea si sa inceapa sa bata grandina”. Numai ca lucrurile nu au mers asa cum s-au asteptat cei doi. La un moment dat s-a pornit o ploaie deasa de nu se vedea la un metru, iar peste intreg locul s-a lasat o negura ciudata. “Am auzit vaietele din adincul pamantului. Nu am ce sa va povestesc. Asa ceva depaseste puterea de intelegere a orisicui. Mi se facuse parul maciuca in cap de frica. Parea ca geme insusi pamantul si cere viata de om. Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo e intrarea”, povesteste Remus. In ce priveste negura, sustine ca era ceva ciudat in legatura cu ea. “Aveam impresia ca e vie, ca din ea ma privesc fiinte nevazute. Ba chiar simteam atingeri, dar la vremea respectiva le-am pus pe seama fricii. Nu stiu cit a durat totul, dar la primii zori, negura s-a ridicat si lacul era deja acolo”. Doar Mihnea nu mai era de gasit. Disparuse, se pare, o data cu negura. “Atunci am inteles ca vocile l-au ademenit si ca el a fost ofranda pentru cine stie ce zeu pagan care stapaneste lacul”.

Misterioasa apa a dacilor Intre lacurile Bolboci si Scropoasa se afla cele Sapte Izvoare, socotite prin traditie apa sfanta a dacilor.
* Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte pura si poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier. 151

Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Scrierile vechi pomenesc chiar ca Insusi Zamolxe si-a ostoit setea la aceste izvoare si asa a devenit zeu. Oamenii de stiinta vorbesc si ei despre aceste izvoare si spun ca ele sunt ascunse vederii trecatorului obisnuit, tainuite într-un loc anume, între stâncile si padurile de pe versantul estic al Muntilor Bucegi. Ei au dovezi ca cele Sapte Izvoare sunt sursa celei mai pure ape din întreaga Europa. Un loc ascuns între stâncile si padurile de pe versantul estic al muntilor s-a transformat în ultimii ani în loc de pelerinaj al pasionatilor de istoria dacilor. Cunoscut de localnicii din satele dâmbovitene sub numele de Sapte Izvoare, locul este situat între lacurile Bolboci si Scropoasa. Cele sapte izvoare sunt socotite prin traditie drept „apa sfanta“ a dacilor. În mod surprinzator însa, cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat o parte a legendelor tesute în jurul acestui loc, aprinzând imaginatia persoanelor care studiaza acest fenomen. 45.313133 25.418967 Apa lui Zamolxis Cele sapte izvoare din Bucegi sunt situate extrem de aproape de zona Cheilor Zanoagei, între lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei. Simbolul celor sapte izvoare este inscriptionat pe scuturile de lupta dacice, sculptate pe Columna lui Traian si pe replica acesteia de la Bucuresti. Scrierile vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe înainte de a deveni zeu. Datele stiintifice care descriu acest obiectiv vorbesc despre Sapte Izvoare ca despre sursa celei mai pure ape din întreaga Europa. Debitul este de peste 100 de litri pe secunda, iar sursa de apa nu a secat niciodata. Testele magnetometrice au aratat ca în întreaga zona a izvoarelor exista anumite anomalii ale magnetismului. Apa certificata international Sursa din Bucegi a facut obiectul unor studii de laborator înca din 1927. Primele analize au confirmat ca apa de acolo este extrem de pura. In 1930, studiile asupra apei au fost reluate în Romania si preluate cinci ani mai tIrziu de o societate franceza. Rezultatul este de fiecare data acelasi: toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard de calitate extrem de ridicat, nivelul de bacterii fiind aproape de zero, în timp ce nivelul maxim admis este de 5. De asemenea, cantitatea de azotati si azotiti este egala cu zero. Au urmat studii realizate In perioada martie 1981 - februarie 1982 de societatea Hidrotehnica. Imediat dupa aflarea rezultatelor, Ceausescu a cerut
152

ca zona sa fie închisa, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat. Dupa Revolutie, analizele au fost reluate în Bucegi. Si de aceasta data, studiile de la Institutul Fresenius din Germania si cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit ca apa din Muntii Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier. Munte al misterelor dacice Sapte Izvoare nu este singurul obiectiv de acest gen din respectivul masiv muntos. Pe platoul Muntilor Bucegi, la peste doua mii de metri altitudine, se afla mai multe vestigii transformate în adevarate enigme. Unul dintre ele este plasat chiar pe vârful cel mai înalt al masivului, la peste 2.500 de metri. Alaturi de izvoare, Sfinxul si Babele sunt teatrul supozitiilor ca pe platoul din Muntii Bucegi era plasat enigmaticul Kogaion, locul sacru al geto-dacilor. Legenda si dovezile stiintifice despre apa de la Sapte Izvoare nu au ramas neexploatate. Dupa 1990, un grup de oameni de afaceri din judetul Dâmbovita a lansat pe piata apa din Bucegi. S-au investit atunci aproape zece milioane de dolari în lucrari de captare si de aducere a apei la o statie de îmbuteliere. Obiectivul întregii investitii era ca apa sa fie adusa din munte direct prin conducte la statia de Imbuteliere din localitatea Moroeni, astfel încIt lichidul sa intre în contact cu aerul de la suprafata numai cInd consumatorul deschide dopul sticlei de apa plata. La vremea lansarii, s-a stabilit chiar si un pret pentru apa minune: 12.000 de lei pe litru. In scurt timp, produsul a fost inclus în programul national „Fabricat In Romania“.

1.

O creatura ciudata a speriat ursii de la Predeal

Nici unei fiinte dotate cu inteligenta nu ii plac atat de mult enigmele, ca omului. Daca nu are parte de ele, omul le cauta. Si in orice fenomen mai putin normal, el vede o enigma. Ce se intampla, totusi, daca enigma chiar exista? Nori vinetii deasupra Clabucetului Turistii aflati in saptamana de dinaintea Pastelui la Predeal au putut remarca un fenomen cel putin ciudat. Astfel, in ziua de 14 aprilie, intr-o dupa amiaza de luni, zona Clabucetului a fost acoperita pentru mai bine de 10 de minute de niste nori vinetii. Matei Coman din Constanta, aflat in vacanta la Predeal cu familia, povesteste: “Totul s-a petrecut asa, dintr-o data. De unde era un soare orbitor de pusesem patura sa fac plaja cu ai mei, s-a pornit dintr-o data vintul. In cateva minute nori grei au acoperit virful muntelui de spuneai ca este noapte, numai ca norii erau vinetii, nu negri, ca cei de ploaie.” Lumea s-a inspaimintat, crezind ca va porni o tornada ca cea de la Facaeni. Toti erau ingroziti si asteptau sa inceapa furtuna. Mai
153

ales ca evenimentul parea anuntat de o serie de fulgere care brazdau cerul, fara a lovi, insa, pamantul. Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici macar scirtiitul facut de telescaun. Si asta era doar acolo, deasupra Clabucetului, pentru ca dincolo de marginile norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu picaturi mici si dese. “Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi s-a parut, ci la toata lumea, ca multi au inceput sa strige ca e ploaie acida.” La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti prezenti pe munte au putut sa constate cu uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se scursese aproape instantaneu in pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva ascuns. Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar cei mai multi au socotit ca asta se intampla din cauza temperaturii pamantului care, spuneau ei, vaporizasera instantaneu picaturile calde de ploaie. Ursii au atacat Cabana Clabucet Dupa ce norul s-a retras, toti au pus fenomenul pe seama purei intamplari si pe faptul ca la munte deseori vremea e capricioasa. La cateva zile dupa ciudata ploaie, animalele din imprejurimi au inceput sa se comporte anormal. Astfel, cainii devenisera foarte furiosi la trecerea oamenilor pe strada, cei care reuseau sa iasa de dupa gard atacand turistii, fara sa le pese de loviturile de picior si pietrele care ii loveau. In zona garii, mai multi martori oculari au povestit ca se stringeau stoluri de ciori care se asezau, efectiv, pe sirmele de inalta tensiune si pe stilpii de semnalizare electrica. Lucratorilor de la caile ferate le era teama de un accident. “Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domn’e. Ciugulesc tot ce nimeresc. Ca nu o data am gasit ciori prajite de curentul de inalta tensiune, lucru care arata ca au incercat sa rupa sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua eram afara si dadeam cu pietre dupa ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.” Pana si ursii, iesiti de ceva vreme de la hibernare, aveau un comportament agresiv. M. C., prietena cu administratorii Cabanei Clabucet plecare (cea de sus, de la telescaun, n. a.), spune ca prietenii sai sunt aproape in pragul falimentului din cauza vizitelor tot mai dese ale usilor la cabana din virful muntelui. Acestia vin aproape seara de seara, distrug mobilierul, sparg geamurile si nimeni nu le poate face nimica. Oamenilor le e teama, ca sunt ditamai namilele, iar oficialitatile nu iau nici o masura impotriva animalelor, intrucat acestea sunt protejate prin lege. “Dar pe noi, ca oameni, cine ne protejeaza? Ca in viata mea nu am auzit ca ursul sa atace oamenii in casele lor. Nici macar angajatii nu mai pot locui acolo de teama animalelor.”
154

Doamna Iustina G., specialista in comportamentul animalelor, sustine ca agresivitatea acestora este ceva normal in conditiile in care anotimpurile au luat-o razna. “Ursii, de exemplu, la trezirea din hibernare, au perceput automat instalarea verii si atunci organismul lor s-a manifestat furios, incercand sa recupereze fizic timpul pierdut prin hibernare.” Urs sau om preistoric?! Dar nu toata lumea ia de buna aceasta parere. Nicusor Mogos, tehnician, spune ca de cativa ani buni, in zona turistica a Clabucetului este semnalata o creatura stranie, pe care mai multi localnici au vazut-o de la departare, dar de care nu s-a putut apropia nimeni. Creatura este descrisa a fi humanoida, acoperita de par bruncenusiu si depasind doi metri inaltime. Alearga foarte repede si scoate niste strigate infioratoare. Dumitru Florian, care avea o pereche de caini de vanatoare de toata frumusetea, sustine ca acea creatura i-a omorit unul dintre caini. “Auzisem de la vecinii mei ca a aparut monstrul, asa ca i-am luat pe Corbul si pe Felix si am plecat cu pusca ca sa dau de el.” Domnia sa era convins ca are de-a face cu un urs lovit de turbare. S-a dus in locurile unde fusese semnalata prezenta monstruoasa si a pornit pe urmele ei. La un moment dat cainii au inceput sa dea semne de enervare si s-au oprit brusc. “Cand am privit inainte, la nici o suta de metri am vazut oribilitatea aceea paroasa si imensa. Domn’e, eu sunt om trecut prin padurile românesti. Am vanat si cerbi si mistreti, dar si ursi, lupi si alte jivine salbatice. Dar asemenea strigat pe care l-a scos creatura, nu mi-a fost dat sa intilnesc in vanatorile mele. Am tras foc dublu in directia aceea, dar se vede treaba ca l-am ratat, pentru ca a inceput sa fuga. Si atunci mi-am asmutit cainii pe urmele aratarii.” Cei doi caini au luat urma vanatului. Dar glasurile lor se auzeau din ce in ce mai departe si mai stins. Cand a ajuns langa cainii sai, pe domnul Dumitru l-a apucat disperarea. Unul dintre caini zacea pe o parte, ranit la git, zbatindu-se intre viata si moarte. Al doilea disparuse complet. “Poate ca l-a luat aratarea cu ea, nu stiu ce sa cred. Nici al doilea caine nu a mai trait mult. De atunci am jurat ca eu cu mina mea il impusc cand o sa-l prand. Pentru ce mi-a facut el la cainii mei o sa-mi simta plumbul intre coaste, asa sa stiti.” Oamenii au botezat aratarea Capcaunul si au incercat de mai multe ori sa-l gaseasca, dar fara nici un folos. Au pus si capcane, dar aratarea a ocolit capcanele si a devorat mancarea pusa acolo ca momeala. “Parca ar gandi. Nu pot sa cred ca exista in libertate un animal feroce, care poate gandi asemenea oamenilor. Ar fi dezastruos. Inseamna ca suntem la un pas de a fi distrusi de o alta specie”, spune Codrin Istrate, profesor de biologie.

155

Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care publicatiile din intreaga lume i-au semnalat in ultimii ani in preajma muntilor, in special din Europa si Asia. In ce ii priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba, pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura pare sa-i atraga mai mult decat ii sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca in fiecare zi cu aparatele de filmat in mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca vor putea inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.

Energii misterioase in Bucegi Geologul Traian Trufin a fost martorul mai multor intimplari stranii petrecute in Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intimplari. Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Un muzeograf "patit" Bucegii sint considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic. Locul este invocat de yoghini si vizionari. S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii. Insomnii fara oboseala "In 1993, timp de doua saptamini, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de virsta. M-am gindit ca sint emanatii de noxe de la fabrica de hirtie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera. Cutremure la ore fixe Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi
156

localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. "Se produceau la ore fixe: la 20 si 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga-Busteni-Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamint un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale", povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice. Bubuituri din subteran Nici specialistii de la Statia Seismica de la Cheia n-au putut lamuri lucrurile. Au cazut citeva cosuri de pe acoperisuri, in zidurile caselor au aparut citeva fisuri. Misterele s-au succedat. Miscarile de pamint au durat trei ani. S-a emis ipoteza producerii artificiale a cutremurelor datorita unor detonari subterane. Dar in acea perioada nu fusesera facute nici un fel de sapaturi in zona. Seismologii n-au gasit explicatii Specialistii de la Institutul de Fizica a Pamintului n-au putut spune decit ca sint manifestari naturale, determinate de fracturi locale ale scoartei. "Aici este zona de rezonanta a cutremurelor din Vrancea. In acea perioada, nu s-a inregistrat nici macar un cutremur de intensitate mare. In Vrancea au loc zilnic miscari slabe ale scoartei, cu magnitudine sub un grad. Dar aici cutremurele masurau 3-4 grade pe scara Richter", spune muzeograful convins ca fenomenele de acum 6 ani se pot explica doar prin alte cauze. Oameni electrici A urmat un nou fenomen, aproape generalizat in zona: locuitorii din Busteni s-au incarcat energetic intr-un mod de neinteles. Oamenii nu mai puteau atinge cu mina obiecte sau fiinte pentru ca se electrocutau. Atingerea palmei de corp producea arsuri, iar oamenii evitau sa-si stringa miinile. Toate acestea la inceput amuzau, dar dupa un timp au inceput sa ingrijoreze. "Am avut multa vreme pe piele urma degetelor unui prieten care m-a batut pe umar, amical. Prin camasa, amprenta palmei lui s-a impregnat pe spatele meu. Pielea s-a inrosit. Pe intuneric, atunci cind atingeam unele obiecte, ieseau scintei", isi aduce aminte el.
157

Semnale radio amplificate "Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme. Curcubeu fara ploaie Intr-o dimineata, pe un soare splendid, fara nici o urma de ploaie in ultimele zile, a observat un curcubeu imens, cu o stralucire neobisnuita. Un capat pornea din cartierul Zamora, iar celalalt era ancorat in Crucea de pe Caraiman. Curcubeul aparuse in contradictie cu legile firesti ale naturii. Deseori, muntele Caraiman este inconjurat de un briu laptos de nori. Acest inel compact este prezent numai in partea de mijloc a masivului. Piscul si baza muntelui ramin neinvaluite in ceata. " Timp de doua luni, in muzeul unde lucrez, luminile se stingeau si se aprindeau, intr-un ritm curios. Sau se aprindeau numai filamentele becurilor. I-am chemat pe cei de la Renel. N-au constatat nici o defectiune", povesteste Traian. Coridoare in interiorul muntelui Traian are o teorie proprie. Crede ca toate anomaliile din Busteni sint cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sint de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamintene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sint destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. Baze extraterestre in Bucegi "Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este
158

pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pina la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decit lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pina acum oamenii de stiinta. Crucea de pe Caraiman Monumentul istoric a fost construit intre anii 1926-1928, prin staruinta reginei Maria, in memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in timpul primului razboi mondial, in luptele de pe Valea Prahovei. Asezata la o altitudine de 2.291 m, Crucea Eroilor Neamului are o inaltime de 28 m, cu doua brate a cite sapte metri fiecare. Este montata pe un soclu inalt de 7,5 m, din beton armat imbracat in piatra. Acesta adaposteste un generator electric care alimenteaza cele 120 de becuri, de cite 500 W fiecare.
45.415893 25.497455

Valentina confirma ipoteza galeriilor subterane Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamintului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cind cu stiinta care va fi pe pamint va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intimpla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi. Carpatii, priviti din spatiu Muntii Carpati au o curbura particulara. Imaginile aeriene obtinute de la mare inaltime ne pot duce cu gindul la forma sinuoasa a unui sarpe urias, care incearca sa-si inghita coada. Cosmonautul Dumitru Prunariu
159

a asemanat Carpatii priviti din spatiu cu o mama care isi tine in brate pruncul. Comparatie care duce cu gindul la afirmatiile religioase care spun ca Romania este un tinut ocrotit de Maica Domnului. Misterul Sfinxului din Bucegi Cea mai misterioasa formatiune din Carpati ramine stinca din Bucegi care are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean. Dintotdeauna oamenii si-au pus intrebarea daca aspectul ei particular a fost efectul eroziunii sau avem de-a face cu o lucrare realizata de mina omului. Din orice unghi e privit se poate constata ca este o reprezentare antropomorfa. Sfinxul romanesc din Bucegi nu are doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia. Vizionarii spun ca in preajma lui au trait revelatii si experiente aparte.
45.408371 25.470354

Conuri de lumina din Virful Omu Bucegii erau muntii preferati ai dacilor. Locuri spirituale pentru venerarea zeilor. Virful Omu (2.505 m) are si el ciudateniile lui. Deseori s-au vazut conuri de lumina iesind din acest loc.

Ce altceva mai fac israelienii în munŃii noştri E greu să întrevezi toate dedesubturile politicii actuale, mai cu seamă de când viclenia este “virtutea” de bază a politicienilor. Se pare insă să fi existat mai multe motive pentru prezenŃa militarilor israelieni în munŃii Bucegi, după cum indică relatările oamenilor din acea zonă. Totul trebuia să rămână secret, dar ca urmare a prăbuşirii elicopterului israelian, afacerea a început să scârŃâie, localnicii să vorbească, iar relatările lor se bucură acum de atenŃia întregii Ńări. Să le aflăm:
160

Mereu ni se spune ca e bine ca armata romana e in Afganistan si Iraq pentru ca i se ofera sansa de a se antrena in conditii reale, de razboi. Si ca ar trebui sa fim fericiti pentru asta. Acelasi lucru nu e valabil si pentru Israel? S-a spus ca Israelul ar fi dorit sa se antreneze in Bucegi intrucat zona muntoasa de acolo seamana cu lantul muntos Elbruz din Iran cel care face granita comuna cu Afganistanul, situat la nord de Teheran, insa eu nu stiu de ce tind sa nu diger aceasta explicatie… Sa fim seriosi, cine isi pune in cap sa desfasoare operatiuni militare in zone precum cea din zona cuprinsa intre Cabana Pestera – Cabana Padina – Seaua Strunga – Coltii Tapului – Cabana Vf. Omu, unde nu gasesti un loc decent de aterizare cu elicopterul ? Deci cat timp le-a trebuit salvamontistilor sa ajunga la locul accidentului, aproape 20 de ore? si asta in conditii de vara, urgenta maxima, ajutoare suplimentare? hai mai, nu ne luati de fraieri; n-or fi salvamontistii nostri cei mai grozavi din lume, dar nici babe in carje. Convingerea mea este ca au ajuns abia atunci cand au fost lasati sa ajunga…. Locul accidentului este “Coltii Tapului”, deasupra Poienii Gutanu, situata in partea vestica a Masivului Bucegi. Cea mai apropiata localitate este Moeciu de Sus, iar accesul in Poiana Gutanu se face pe un drum de caruta, cu plecare din Simon, Bran. Martori din zona spun ca toata ziua intreaga zona cuprinsa intre BabeleVf. Omu- Muntele Gaura a fost survolata de mai multe elicoptere militare, ba chiar au fost zarite echipe de militari care pareau ca pazesc ceva , mai ales in contextul in care un cioban care se afla pe la Seaua Strunga s-a plans ca nu a fost lasat sa treaca cu oile spre Padina de doi ”militari care aveau un aparat d-ala ce parca masura curentul..”. Exact in acest areal se afla insa celebra “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Insa in egala masura, aceasta zona de anomalie magnetica, face praf orice aparat electronic de genul celor de la bordul unui…elicopter… Înainte să uit: cine credeŃi că se mai află taman acolo, în acea zonă extraordinară a României, în tabără organizată strict pe criterii religioase şi naŃionale ? Citez: “Cinci membri ai personalului taberei, purtând cămăşi cu inscripŃii în ebraică şi două steaguri israeliene au venit marŃi la locul unde s-a prăbuşit elicopterul. Shai Orny, adjunctul directorului filialei JDC în
161

România a declarat, marŃi, că directorul taberei şi-a dat seama că în accident sunt implicaŃi israelieni, după ce a căutat informaŃii pe Internet. “Imediat ce-am auzit, ne-am organizat, am făcut nişte sendvişuri şi nişte cafea israeliană fierbinte pentru echipele israeliene de salvare şi căutare”, a declarat acesta. Tabăra se află la aproximativ 15 kilometri de locul catastrofei, în care au murit şase militari israelieni şi unul român. Cotidianul citează autorităŃile române, care au confirmat că toate cele şapte persoane aflate la bordul elicopterului de tip Sikorski au murit, la aproximativ 120 de kilometri ca Bucureşti. “(Cei care au venit aici să ajute) sunt toŃi evrei şi este foarte important pentru noi să facem tot ce putem pentru a fi de ajutor”, a declarat Orny, subliniind că una dintre misiunile JDC este să ofere ajutor umanitar în urma unor tragedii, prăbuşirea elicopterului fiind o astfel de ocazie, a adăugat acesta. Tabăra evreiască va utiliza prăbuşrea elicopterului în scopuri educaŃionale, pentru a-i învăŃa pe tinerii particanŃi despre ajutarea altor persoane, în general, dar mai ales despre ajutarea “poporului Israelului”. Gura de rai din Bucegi In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant. In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania. In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu “plaiul”, iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se
162

releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti “exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice. Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de “Gura de Rai” exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila. Locul in care organismul nu oboseste Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie. Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. “Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei. Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. “Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun”, declara Dumitru Stanica.

163

O anomalie geomagnetica atipica A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu “ciudatenii”. Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc. S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan. De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicata de Institutul “Terra” cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii. Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone “rele” este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp. In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are “coltii dragonului”. Daca acesti “colti” subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

164

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria “Retelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele. Armata este interesata de subiect “Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan. “Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta”, spune Rudan. Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu. Cercetatorii de la Institutul “Terra” spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun

165

Sarcofagele din inima Retezatului
In 2 din cele 6 carti publicate de mine pâna in prezent, si anume Taina muntelui insemnat, si Misiunea Romania - Universul, aparute in 1996, am adus la cunostinta cateva informatii legate de muntii Retezat, Bucegi si Rarau. Toate informatiile sunt obtinute prin bilocatie, calatorii astrale. Am ajuns in interiorul Retezatului, si anume in acea piramida ascunsa. Aceasta, numită Piramida Nordica, a fost construita de atlanti in urma cu 14.000 de ani (tocmai aici??). E o copie fidela a Piramidei Luminii Celeste careia acum i se spune Marea Piramida sau cea a lui Keops, fiind construita la scara 1/2 fata de aceasta, iar platforma (punctul terminal) are o suprafata de 19 m patrati. Aceasta piramida a fost construita numai de pamanteni, nu ca cea a lui Keops, in colaborare cu extraterestrii, in scopul de a avea o rezerva a ceea ce detine piramida Celesta si totodata pentru a mentine legatura energetica intre piramidele care marcheaza punctele terminale ale crucii energetice telurice. Crucea are un rol deosebit de important pentru mentinerea efectuarii miscarii de rotatie si revolutie a planetei (Terra) si pentru echilibrul intregului sistem solar. În interiorul piramidei nordice se fla multe incaperi, unele adapostind sarcofage care detin multe taine. Printre altele si un fel de televizoare, un fel de globuri asemnatoare cristalului de cuart (poate chiar acesta). Globurile au diferite marimi iar in ele sunt inmagazinate imagini despre lumile apuse. Tot ceea ce au vrut atlatii sa trannsmita peste vremi. In unele sarcofage sunt depuse obiecte sacre de cult, de valori inestimabile. Atingerea lor este fatala celor impuri. Mai exista un fel de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu cateva mii de ani. Iar in incaperea numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna fantezist!!!??) care emite raze. La capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla tablite in care sunt inmgazinate informatii (despre ce?). Aceste informatii pot fi asimilate de cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau astral, energetic. Printr-o asemenea plăcuŃă am primit informaŃia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta zona: trecerea stafetei spiritualităŃii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. Aceasta e taina stramosilor noştri, ei nu au schimbat cursul unui râu pantru a-şi ascunde comoara, ci, precum Tatăl atoatecreator, au aşezat-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe generatii, pentru ca aceasta taină sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de catre cei care nu sunt pregatiti s-o foloseasca numai in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observa devieri ale aparatelor de control de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona. Despre catastrofa de la Raul Mare Retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvaluirii unui edificiu de mare importanta pentru care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodată nu moare cineva din greseala, ci tunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel de cum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand consecintele faptelor sale.

166

IN CARPATI EXISTA O POARTA CARE UN ALT UNIVERS

R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume, zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la intorsura Buzaului. E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer, lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In 1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem un fel de ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. După câteva minute de urcat, am inceput să mă intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initială pentru a o vedea. Baza era cam la 2530 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire. Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am gandit ca e vre-o panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad , iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon. Elipsa se deforma putin dar rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu. Mai intai, pentru a recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana putin dupa pranz, i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca nu a ras de mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste noapte, discutand cu baiatul cabnierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!” Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin 2 faze distincte: cand are aspect transparaent, ea permite intrarea a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare, 167

albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand lam luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu 2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin padure si orice incercare a ciobanului de a o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors Research Group - O.D.R.G.). Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa facă mai multe experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea. Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia (3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h). Majoritatea sunt verticale - ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo. In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri paralele.(!!?) O civilizatie extraterestră foarte dezvoltată ar poseda aceste sonde expediate pentru a strânge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.

168

Blestemul dinozaurilor vii

Un ou de dinozaur poarta in el blestemul trecutului In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai adaptabile la schimbarile climaterice. Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul Hategului urmele unor dinozauri ciudati, asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau ajunge la 1,5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai multe, oamenii din zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt convinsi ca daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa din ele micile progenituri. Prin comertul subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar nu-i pare rau, pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor mai mult, dar m-am gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca necazurile au inceput abia mai tarziu sa apara. Oul ciudat Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu. Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul 1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de un bazin facut din sticla securit. Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana dupa ce a fost adus, un incendiu izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi domnul Dobrescu a inceput sa constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala, in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam bateriile. Dintr-o data, totul s-a schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau fiori si simteam cum ma parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta de milioane de ani, dar nu era asa.” Fugarita de un dinozaur carnivor Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se planga de aceleasi simptome. Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit brusc, fara o explicatie logica.
169

“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa urla.” Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa. “Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o cimpie verde, imensa si plina de flori.” Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul, dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar, totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.

170

Misterul Sfincsilor din Carpati
Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca “...a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti...”. In sanscrita denumirea de KARPATA inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult, o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti. Energiile inteligente In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun. Batrinii spun ca demult de tot, Zeus insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub sfinx si ar fi fost ascuns de un faun care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci cand titanii s-au oprit in preajma muntilor cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori. 45.491574 25.893216 Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din
171

Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva sfincsi. Domnia sa si cei cativa colaboratori au efectuat o experienta inedita in zonele studiate. La o adincime de jumatate de metru, au ingropat trei obiecte: unul de argint, unul de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au lasat un an intreg. Se urmarea efectul energiilor asupra diverselor metale. “Am pornit de la ideea ca in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv era pur si simplu topit. O explicatie logica nu a putut fi data experimentului. “Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt... inteligente si au anumite preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi. La Toplet argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi, argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica anomaliile respective decat prin... componenta energetica diferita intre zone. Paznicul de seara Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea sfinxului este indreptata catre apus, mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii
172

negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre soare-apune. Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”. 45.518517 25.9174 Disparitii misterioase In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si energetica - la vremea cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati. La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii. A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii
173

gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat. Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au stapinit planeta in vechime. Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se deruleaza asa cum ar trebui. Punct de reper pentru calatoriile spatiale Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata “Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care
174

poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg, Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual si energetic. Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”, unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la

vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de vedere stiintific. 46.965 25.9489 Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce localnicii au numit Dochia si care are o inaltime impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri. La baza stincii este un mic izvor, despre care oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari, pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce
175

izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru calatoriile spatiale...”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate. “Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap” In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint Kogaionon putin mai jos, la Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic. Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar fi ingropate ciomagul lui Hercule si pielea leului prin care nu trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute stralucand, timp de cateva minute. 44.807153 22.389028
176

“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”, afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise sa-l pranda. “Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase. “Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul relatarea. Vocile din preajma sfincsilor Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu mai putin de sase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara virful cu acelasi nume. Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui asemanare cu cel de pe Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma, sustin ca nu au simtit nevoia de apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de mers pe munte.

177

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte? Satelitii celesti O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie – receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor temple vechi de mii de ani. Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge niciodata.

178

sLocul unde omenirea s-a nascut Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele. “Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete nemaipomenite care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus Bucegii in circuitul turistic. In felul acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor. Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale sau intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

179

Misterele Calimanilor: Inscriptii de peste 2500 de ani la Muzeul Megalitilor
Muntii Calimani constituie bariera de stânca intre Ardeal si Moldova. Este simbolul de piatra care uneste patru judete – Harghita, Suceava, Mures si Bistrita. Atlasele geografice spun ca este cel mai inalt si cel mai spectaculos munte din Carpatii Orientali. In anii ’80, la porunca Elenei Ceausescu, aici, la 2.000 de metri, trebuia sa se fabrice acid sulfuric… De câtiva ani a primit, prin lege, titlul de „parc national”. Calimanii ascund insa, dincolo de flora si fauna lor, unice in România, câteva mistere greu de explicat: „megalitii”. O scriere si simboluri ciudate sapate in stânca. Cei care se incumeta sa strabata Calimanii, de la Vatra Dornei la Toplita, isi dau seama de frumusetea pura a acestui munte. Ochiul iti este ademenit de o sumedenie de bijuterii pe care doar muntele ti le poate darui, de la padurile de brad dese ca peria pâna la stâncile sculptate misterios de natura atotstiutoare. De la rododendronul ce inroseste la inceput de vara pajistile alpine la Iezerul „fara fund”, lacul izvorât miraculos la 2.000 de metri, „Sfinxul” Calimanilor sau stâncile care intrupeaza in granit cei Doisprezece Apostoli. S-a pomenit in literatura de specialitate despre virtutile energetice ale muntelui, asemanatoare Bucegilor sau Ceahlaului, si despre misterele preistorice pe care le ascund aceste piscuri indraznete. Pietrele scrise ale lui Pata Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean batrân si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de stânca. Pe o bucata de scândura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamântul. Asa si-a invatat si copiii… Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui. Vasile Pata ne-a povestit ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, cum sunt multe pe aici, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12 Apostoli. Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra Dornei, a descoperit, in santul adânc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul
180

meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stânca ciudata. O stânca cu niste inscrisuri tainice si câteva desene greu de deslusit”, ne-a povestit batrânul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea, impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti. Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne cunosteam de câtiva ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin Cârciumaru. Când profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata. «Doar strainii sunt interesati de megaliti» Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin. Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera. Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt. Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”. Muntele jefuit si umilit de Ceausesti Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii, inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost decapitat fara scrupule un munte. Negoiul românesc practic nu mai exista decât pe harti. In fapt, acum este doar o stânca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele pamântului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul câte unul. Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul
181

industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in 1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte, la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si pâraie otravite… Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf Calimani, finantat de Guvernul României. 200 ha de teren arata si acum, dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in câteva zeci de ani”.

182

intrMelodii intr-o limba care nu exista

Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti, pentru ca Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O privim prin ochi de copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe care o dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele pe care inca nu ni le-am vazut implinite si pe care unii dintre noi nici nu le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar. Cu toate astea, exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca au avut probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.

Micul artist autist Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da voie, poate niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa dinspre mama intr-un mic sat minier din zona Baia Mare. Ambii parinti au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de circulatie, cand se intorceau de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi parinti ai lui Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa supravietuiasca accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi si ca in urma socului ar fi devenit autist. Altii spun ca la varsta aceea socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel de probleme. Nu a facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o scoala speciala. Cu toate astea copilul a invatat sa scrie si chiar sa citeasca. E mai greu cu pronuntia, dar micutul nu se da batut. De cateva luni Lucian traieste un experiment terifiant de care nu-si da seama, dar care o inspaiminta pe bunica sa – care ne-a si scris in aceasta problema. Din septembrie, copilul a inceput sa... cante. Trecand peste faptul ca un autist nu poate interpreta melodii, ciudatenia vine de acolo ca melodiile nu sunt in limba româna ci intr-o limba necunoscuta. Femeia s-a speriat, mai ales ca
183

melodiile cantate de Lucian aveau o nota oarecum duhovniceasca, fiind molcome si incarcate de tristete. “Maica, mie mi-o fo frica ca s-o scrintit Lucian, da` popa nost zice ca copilu` ii intreg. No, atunce, ce poate fi?”

Limba care nu exista Valentina Mihaileanu, lingvistul care s-a deplasat cu noi la fata locului, a fost la rindul sau uimita de ceea ce auzea. Lucian folosea cuvante de sorginte germanica si ungara, iar pe alocuri cuvinte pe care nu le-a inteles nici doamna Mihaileanu. “Am analizat vechimea cuvantelor si am determinat folosirea in timp a acestora. Apoi, am tinut cont ca era o contopire de cuvinte germane si maghiare. Cand am intocmit graficul temporar de folosire a cuvintelor cheie, am tras concluzia ca acele cuvinte necunoscute pot fi de origine cumana sau chiar pecenege”, sustine doamna Mihaileanu. Melodiile sunt un fel de imnuri inchinate lui Dumnezeu precum si imnuri in care sunt cantate faptele unor eroi necunoscuti care au ajutat la raspindirea crestinismului printre păgâni. Chiar daca au fost identificate textele cantecelor, nimeni nu intelege cum a ajuns Lucian la asemenea cunostinte. “Limba in care canta nu este una recunoscuta ca atare. Probabil e un limbaj local care a apartinut unor colonisti sau unor bastanati amestecati cu colonisti maghiari sau germani. Faptul ca nu s-a descoperit nici un manuscris scris in limbajul acesta, arata ca grupul care il folosea nu era unul foarte important, ci mai degraba oameni nestiutori de carte, oameni care au fost izolati ca urmare a vremurilor turburi de atunci si care, nemailuind contact cu patria mama, s-au barbarizat, creind un limbaj propriu, nou”. Cativa specialisti in hipnoza au propus sa incerce sa afle cum a ajuns Lucian la cunostintele respective, majoritatea fiind convinsi ca au de-a face cu un caz de personalitate multipla. Din pacate, lipsa unor certitudini in aducerea copilului la normal, au facut-o pe bunica sa, care este tutorele legal al copilului, sa refuze un astfel de tratament neconventional care poate inrautati starea lui Lucian. “Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc Lui.” Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba care nu exista.
184

Copiii Diavolului
Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita, sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata. Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus. Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului. Barbatul venit prin vis In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de 12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea 12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu. “Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia, ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan s-a ridicat urland de la masa. Isi agita bratele si tropaia ca un cal naravas.” S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal. Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte urland si agitindu-si miinile. “Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa copiii sa se joace cu baiatul nostru.”
185

Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata. Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi casa din Munteni. La trei zile dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni, parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui. Fetita blestemata in ulita Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles. S.G., localnica, se plinge: “Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este frica sa ne mai lasam copiii pe strada." Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi, pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta. “Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si

186

povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.” Degeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost eficient. In cele din urma au mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a promis ca nu o sa mai strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit de bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange sa curga pe capul fetei. In zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama lor se transforma, pe zi ce trece, in ura. “Lupta cu Satana nu e o joaca” Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e din cauza pacatelor savirsite fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai familiei. “Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o persoana vor cadea asupra urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face ca pacatele parintilor sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a spala pacatele. Cei care, prin credinta, reusesc sa descopere acea putere in ei, vor reusi sa duca o viata tihnita, lipsita de griji...” Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a recomandat post sever si rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “ degeaba se tine post cu trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> asta nu mai e post. Iar daca parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului, atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui vreau sa am, dar sa nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el mai aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria. “Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.
187

Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat. Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la nimenea. De ce suntem blestemati?” Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla. Am facut toate analizele posibile...” Dar intotdeauna analizele ieseau bine. Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica. Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii. lim Fata care vorbeste limba vechilor druizi In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari. R.: Ce ati gasit acolo? R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse. Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat se opreau din loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas
188

uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva, incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.” Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.” Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare. “Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai intamplat nimic. “Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate. Poate doar o minune sa o mai salveze.” Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni. Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim. “Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi copii si vom fi iar o familie fericita”.
189

Pericolele de sub Bucuresti

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dintun razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in anumite cercuri. posibila La un pas de o posibila epidemie de ciuma Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea. De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812. Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de ciuma.
190

In urma cu mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var şi surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite ale virusului respectiv. Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”. Lacul Lacul urias de sub capitala Romaniei Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parŃial, iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”.
191

In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec fie zilnic, in statiile de metrou, fie in perioadele cu ploi, cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia dcu apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand permanent o apa. Nu e vorba despre nici un râu ci pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran”. O bomba naturala care poate exploda oricand Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc poate transforma zona intr-una desertica.

192

Bucurestiul de acum 2300 de ani Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: “Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in realitate”. Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru oameni. “Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”. Subteranele salvatoare Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.
193

“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”. Pamantul viu de sub Capitala Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran. “Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri sI ceva sI era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe totI a fost senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisI iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”. Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semana cu un baros mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne
194

banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unuia am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier”. Refugiul ultimilor zei ai dacilor Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata. “Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara sa numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”. Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci. “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu.
195

Taina bisericilor ortodoxe Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod de energie negativa telurica. “Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata”. Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi şi deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe. “Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”, incheie doamna Asaftei. Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost
196

stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o accepte.

197

Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din ROMÂNIA
Casa Poporului
Casa Poporului, mastodontul nostru preferat pe care îl uram cu drag - ce s-ar face cultura populara de legende urbane fără labirintul de secrete al Palatului Parlamentului? Adevărul e ca... dar cui ii pasa de adevăr când telefonul fără fir Ńese legende atât de grozave despre misterele Micului Paris? Ce zice gura târgului? - cică Ceauşescu voia sa facă linie de metrou (in interes personal, desigur) intre Casa Poporului si Băneasa. Si revolta: de ce nu se da poporului in folosinŃa ?! - da, si acum exista canalele, dar nu sunt terminate; prin ele se rătăceau des muncitori (adică militarii in termen aduşi pe şantier), care erau consideraŃi dezertori, pana când reuşeau sa iasă la lumina pe undeva prin Băneasa, zile mai târziu. - cică are 2 buncare antiatomice si 8 tuneluri de fuga, si cel putin unul din ele este izolat cu plumb. - la reteaua de tuneluri care impanzeste subteranul Bucurestiului e legata si ambasada Rusiei. Mai ca o sa credem ca toate drumurile subterane duc direct la Moscova. - Casa Poporului are si piscina, si sala de fitness - nu vedem nimic de mirare, dar ne surprinde ca totusi nu se stie nimic clar despre asta.

Piscina uitata de la Casa Poporului Mostenire a epocii Ceausescu, piscina pe care fostul sef al statului intentiona sa o faca la Casa Poporului este pe cale sa genereze un scandal la Camera Deputatilor. "Se tin in unele cazuri sedinte prelungite, chiar si nocturne, si astfel de instalatii sint chiar necesare pentru refacerea tonusului parlamentarilor", explica deputatul PSD, Adrian Severin. Fost arhitect-sef al Casei Poporului, deputatul PRM Anca Petrescu declara zilele trecute ca a fost "resuscitat" proiectul de finalizare a piscinei. Ieri, in Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, s-au cerut lamuriri privind stadiul lucrarilor si al costurilor. Purtatorul de cuvint al BPC, Titus Ghiorghiof, l-a citat pe secretarul general al institutiei, Mihai Ungheanu, care a mentionat ca "nu este vorba de o piscina, ci de o simpla groapa, cu care nu stiu ce sa fac".
198

O vizita in zona a ziaristilor a infirmat spusele secretarului general: ei au vazut o piscina cu accesorii de lux, careia ii lipseste doar instalatia de iluminare. Ca urmare, purtatorul de cuvint al Camerei a declarat ca va cere lamuriri la proxima sedinta a BPC. "Este vorba de o crasa dezinformare a membrilor BPC. Nu este posibil asa ceva". Titus Ghiorghiof nu a exclus nici posibilitatea de a cere demiterea lui Mihai Ungheanu. Surprinzator, foarte multi deputati chestionati de "Cotidianul", inclusiv veterani de genul lui Viorel Hrebenciuc, au declarat ca habar nu au de existenta piscinei. Unii dintre parlamentari au declarat ca nu este necesara aceasta piscina. O pozitie cu totul aparte a avut Adrian Severin: "In toate tarile civilizate, in parlamente, existenta unei piscine, a unei sali de fitness si de recuperare este ceva normal. Numai la noi, la romani, se lasa cu scandal pe un astfel de subiect. Asa sintem noi, mereu, Gica contra".
- adancimea confirmata oficial este de 92 de metri sub nivelul solului... dar oare asa este? Din descrierile aparute in presa, intelegem ca orasul din subsolul Casei Poporului ascunde munti de gunoaie si fecale, masinile SRI si multe legende. Daca despre legende românii au auzit multe, despre faptul ca la 19 metri sub Palatul Parlamentului avem un oras inundat, poate ca nu. Conducerea Parlamentului incearca, se pare, sa ne ascunda secretele catacombelor de sub Casa Poporului. Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor imagini filmate chiar in tuneluri. Poate si discutiile si variantele dinainte, potrivit carora "conducatorul mult-iubit" intentiona, printre altele, sa construiasca in asa fel Casa Poporului incât invitatii oficiali sa fie adusi direct de la aeroport pentru a vedea doar fieful sau si zona Centrului Civic, adica ce considera el mai frumos. Ei bine, dincolo de zvonurile ca s-ar fi tras din spatele unor ziduri ale Palatului, aflate la capatul unor astfel de tuneluri, astfel incât soldatii au replicat in asa mod incât a fost la un pas de distrugere tocmai Biblioteca, exista o realitate cu mult mai actuala: parlamentarii lucreaza deasupra unui morman de gunoi. Legendele despre Casa Poporului si tunelurile lui Ceausescu, intrate de ani buni in folclorul bucurestean, pare-se ca au totusi un sâmbure de adevar. Din subsolul tehnic al cladirii pleaca tuneluri de dimensiuni respectabile. Unul dintre ele inconjoara Casa Poporului pentru a servi ca acces pentru interventiile tehnice la instalatiile de caldura. Insa marimea 199

catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.

Gunoi asigurat antiatomic. Suparati pe scandalul lansat in presa relativ la cele 2000 de tone de gunoi, a caror evacuare ar costa miliarde, parlamentarii au permis jurnalistilor sa intre in adapostul antiatomic. Probabil suparati pe ironiile aparute in presa, acestia au invitat ziaristii sa-si murdareasca pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizere, prin care se pare ca n-a calcat pâna acum nici un parlamentar. Oamenii de presa au avut acces pâna la 15 metri sub pamânt, nivel de unde incepe partea secreta a buncarelor. Constructorul care a lucrat la aceasta cladire inca de pe vremea lui Ceausescu, alaturi de un arhitect si alti patru reprezentanti ai Secretaritului Tehnic, au constituit grupul ce a calauzit ziaristii prin galeriile intunecate ale Casei Poporului. "Putem rezista la doua bombe nucleare succesive. Asa a fost calculat acest adapost dupa metoda sovietica, iar aici diafragma zidului e de 1,40 metri", a declalat acesta. Insa din acel loc pâna la nivelul 29 sub pamânt se pare ca incepeau, de fapt, adevaratele adaposturi, functionale in caz de atac nuclear. Periplul a semanat, pentru ziaristi, cu o excursie de un weekend intr-o pestera, unde au coborât echipati corespunzator: haine pentru temperaturi scazute, lanterne puternice, statii si telefoane. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii de tabla de la celebrele conserve cu fasole si cârnati, meniul-standard al muncitorului român de pe vremea lui Ceausescu. Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa '90, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla in fapt, un mic oras, partial folosit ca depozit sau garaj si, partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor in caz ca pe timpul unei parade militare se intâmpla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia baltesc câteva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub pamânt, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial. "Casa Poporului rezista la impactul cu o racheta", a asigurat secretarul general adjunct al Camerei Deputatilor, Mihai Unghianu. Peretii sunt construiti din beton armat, iar armatura nu e din fier-beton, ci din sina de tren si tramvai! In plus, exista doua puturi de apa proprii, care ating 270 de metri adâncime, nefolosite inca in actualele instalatii, care sunt conectate la aceleasi sisteme ca cetateanul de rând. Cu alte cuvinte, diriguitorii n-au avut totala incredere in apa mai curata, ci o folosesc in continuare pe cea filtrata, de la suprafata. Acum se afla insa in lucru o centrala proprie, mostenita de deputati o data cu cladirea. Tevaraia, care e aceeasi din anii '80, va fi si ea schimbata anul viitor, pentru a oferi Casei Poporului autonomie integrala.

Pe primele locuri in lume. "Cele doua buncare au fost preluate de armata, pentru ca unul dintre ele are tot ce-i trebuie", a subliniat inginerul constructor. "Cel complet echipat ar putea fi faimosul tunel al lui Ceausescu, cel izolat in plumb, deoarece a fost echipat in sistem sovietic, asa cum prevedea Pactul de la Varsovia". Doua tuneluri dintre cele opt de baza exista sigur sub Casa Poporului si sunt functionale. Unul, putin mai lung de 60 de metri, ajunge pâna la fostul Bulevard Victoria Socialismului. 200

Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de atât, noi nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia". Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel incât sa nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in multe privinte de Casa Poporului. Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal, iar sub el nu existau pânzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De aceea, puturile de sub cladire merg pâna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind strâncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a trebuit s-o ocoleasca. Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care au lucrat din '83 pâna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare decât egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar românii sub Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare decât Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii. Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pâna la 19 metri sub pamânt. Pâna acum s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmând a intra in bugetul de stat. Câteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rândul lor, in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii secrete, care-si adapostesc aici masinile. Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi cilindrii cu hârtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.

Ceausescu Text: Andrei Pandele Prin 1986, timp de 18 luni, am proiectat detalii de finisaj pentru Casa Poporului. Eram cam 300 de arhitecti detasati in sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Conditiile erau grele. Iarna am avut si 2° in birou, proiectam cu manusi si caciula. La pranz C se putea lua masa la cantina, cu pret modest, iar o supa calda era chiar o binefacere. Stateam la masa cu George Marculet, sotul Ancai Petrescu.
201

Seful de sectie, S. Manolescu, nu ma putea angaja: nu eram membru PCR. Mai discutam impreuna unele optiuni. Doream sa pun granit, mai rezistent, pe trepte. Manolescu a hotarat sa se puna marmura alba. Cunostea gusturile lui Ceausescu, care prefera alb, auriu si rosu, in orice situatie. Mi-a propus sa raman detasat inca un an. Am refuzat politicos. Imi displacea arhitectura fara comunicare si cu bariere. Nu aveai acces in cladire in primul an, daca nu lucrai direct cu Anca Petrescu. Nu stiai cum e in stanga, in dreapta, mai sus sau mai jos. Nu puteai vorbi cu beneficiarul. Nu puteai consulta constructorul. Exista un sef al coordonarii, dar coordonarea lipsea total. Pe coridoare mari se intalneau corpuri gandite diferit: deschideai o usa de 4x4 m; in spatele ei era alta de 3x5 m. Ridicari topografice precise aratau diferente de nivel de 1,7 m la acelasi etaj, intre puncte opuse ale casei. E drept ca erau 400 m intre ele. Casa Poporului s-a construit pe cultul personalitatii. "Un asemenea Om se naste o data la o mie de ani" - i se spunea lui Ceausescu. Revenit din Nigeria imediat dupa cutremurul catastrofal din 1977, "Omul" si-a gasit casa din Primaverii devastata, caci fusese fundata pe aluviuni. A intrebat unde sa se mute. Putine puncte din Bucuresti sunt cu adevarat sigure - i s-a raspuns. Casa lui era pe malul lacului. S-a hotarat sa-si faca alta intr-un loc mai sigur pentru viitorul seism. Cutremurul din 1977 a fost un bun pretext pentru demolarile care au urmat. De ce nu? Cutremurele schimba Bucurestiul de doua ori pe secol. Cu atat mai mult are dreptul sa-l schimbe „cel care vine doar o data la un mileniu“. Sa decis sa rada o parte din orasul istoric, sa construiasca un nou centru civic. Cel mai sigur loc e Dealul Arsenalului, de pe cornisa inalta a Dambovitei – i s-a spus. Adica pe locul denumit si Curtea Arsa, un cartier ocupat partial de arsenalul armatei. Initial, pe vremea domnilor fanarioti, Alexandru Ipsilanti construise in 1775 in Dealul Spirii un fel de centru civic numit „Curtea Noua“, care a avut un destin destul de dramatic. A ars prima data in 1789, apoi din nou in 1796. Grav afectata de cutremurul „cel Mare“, din 1802, mistuita de flacari in 1812, chiar in noaptea instalarii ca domn a lui Ioan Gh. Caragea, bantuita de ciuma pe timpul aceluiasi domnitor, parte a orasului istoric, Curtea Arsa a ramas aproape neschimbata din anul 1911. Dupa cutremur, in aprilie, Ceausescu a convocat o consfatuire cu arhitectii, cerandule sa studieze fiecare cate o varianta. Anca Petrescu, proaspata absolventa, avusese la proiectul de diploma o megastructura pe Dealul Arsenalului. A incercat sa adere la colectivul Doicescu, dar fara succes. A fost sfatuita sa incerce singura. Pe parcurs, castigatorul, prof. Lazarescu, a fost inlocuit progresiv de Anca Petrescu, care era o tanara simpla, cu aparenta unei fete de la tara. In acest fel, si-a facut drum spre inima cuplului prezidential, care, cum bine se stie, avea aversiune fata de intelectuali. Tagma elitista a arhitectilor bucuresteni s-a vazut silita sa comunice cu „beneficiarii“ doar prin intermediul ambitioasei fete din provincie. In plus, Anca Petrescu incuviinta cu entuziasm toate sugestiile cuplului prezidential si chiar supralicita cand era vorba de dimensiuni, opulenta, hei-rupisme. Purtand
202

numele de domnisoara al Elenei Ceausescu, unii credeau ca e chiar ruda directa cu ea, fapt ce-i conferea autoritate. Santierul a debutat fara un proiect definitivat. Arhitectura de acum a Casei este un amalgam din proiectele sutelor de arhitecti, asimilate si modificate din mers conform cu ordinele contradictorii date de sotii Ceausescu. De structura s-au ocupat specialisti de renume de la Trustul de Constructii Carpati, Traian Pop si Mironescu. Prof. Ing. Al. Cismigiu era deseori consilier. Ca sa cuprinda o parte din guvern, mai multe ministere si cateva niveluri pentru familia Ceausescu exclusiv, Casa trebuia sa fie MARE! Iar pofta vine mancand. Pe masura ce se construia, pretentiile „Beneficiarului“ cresteau. Mai lunga, mai lata, mai inalta, inca un etaj si inca unul. Si alte doua. Pe parcursul realizarii proiectului, a cerut nenuma rate modificari, uneori amuzante. Daca palatul are dimensiuni iesite din scara, aceasta se datoreaza beneficiarului. Dar si arhitectilor, precum seful de proiect Cezar Lazarescu, rectorul Arhitecturii, si dl. Jugurica, directorul de la Proiect Bucuresti. Si arh. Anca Petrescu a pus de la ea, la randul ei. Casa Poporului, cu dimensiuni coplesitoare, cocotata pe dealul de 18 m, e conceputa la alta scara decat tot orasul. Are un volum de 3.000 de ori mai mare decat orice alta cladire publica! Desi multi sunt mandri ca e atat de mare, putini stiu ce si cat au pierdut. Si cat sufera ei din cauza destructurarii orasului. Dar nu distrugerile facute la construirea ei au fost cele mai grave. Odata cu inceperea lucrarilor, Ceausescu a cerut un drum de acces pe masura importantei lui, pe care l-a botezat „Victoria Socialismului“. A declansat demolari in continuarea axei est-vest, prelungind Victoria Socialismului cu Bulevardul Unirii. „A fost o idee mai veche a lui Carol II“ – zice Anca Petrescu. Demolarile facute pentru cladire au afectat 50 de hectare. Cele facute pentru axa au lasat in orasul istoric o cicatrice de aproape 600 de hectare. Pe vremea aceea, ca vechi admirator al Micului Paris, ma plimbam cu aparatul de fotografiat pe strazile intortocheate din Uranus. Chiar casele mai simple erau pline de farmec si de verdeata, aveau personalitate. Unele aveau rezolvari originale si partiuri ambitioase, erau concepute de arhitecti renumit i, imediat dupa Razboiul de Independenta. Aveau structuri din fonta, materiale exceptionale de finisaj: luminatoare cu vitralii lucrate manual, oglinzi slefuite de zeci de metri patrati, picturi a fresco, placaje sau scari din marmura italiana, socluri din granit negru, stucaturi pictate, seminee din portelan Meissen, tamplarii sculptate din lemn exotic. Scara monumentala de la Spitalul Brancovenesc, facuta de trei generatii de mesteri italieni, dupa unii autori, era cea mai frumoasa din lume. Aceasta a fost demolata in mod stupid. Putea fi pastrata. Dar scaunul era mai important pentru activisti decat venerabilul monument, nimeni nu risca fulgerele lui Ceausescu de dragul salvarii unei cladiri. Institutul Medico-Legal „Mina Minovici“, Schitul Maicilor, cu incinta in amfiteatru, locuinte splendide ale anilor 1870-1900 au fost demolate. Au disparut Manastirea Mihai Voda, Arhivele Statului, o parte a Manastirii Antim. Alte biserici au fost mutate pe amplasamente dosnice.
203

Au fost demolate cu frenezie bisericile Spirea Veche, Sf. Apostoli, Sf. Spiridon Vechi, Sfanta Vineri, dar si alte constructii reprezentative. Cladiri splendide din secolul al XIX-lea au fost daramate peste noapte. Demolarile pentru axa majora au avut efecte neasteptate asupra echipei de proiectare. A fost demolata, aproape intamplator, casa sefului de proiect, rectorul arh. Cezar Lazarescu. Acesta nu a suportat pierderea. A facut un accident vascular, lasand cale libera afirmarii d-nei Anca Petrescu. „Era o executie publica, un razboi impotriva orasului, cu distrugerea suportului memoriei. Iar locuitorii priveau inmarmuriti“ – isi aminteste Horia Roman Patapievici. Cei care au participat au amintiri ambigue si raspunsuri simpliste: „Nu aveai incotro, orasul trebuia oricum innoit...“ Unii dintre ei forteaza, in chip de scuza, comparatia cu modernizarea Parisului din timpul lui Napoleon III. Dar paralela nu sta in picioare. Din ordinul imparatului, baronul G. E. Haussmann a propus principii, aprobate de edilii orasului. A infiintat servicii specializate, utilizate apoi cu succes. Haussmann a dispus relevarea si fotografierea cladirilor care urmau sa cada. I-a ales pe cei mai buni profesionisti pe domenii pentru a propune solutii cat mai pragmatice. Circulatia, aspectul, parcurile si utilitatile Parisului sunt exceptionale si dupa 150 de ani. Haussmann era si el autoritar, inflexibil si a cheltuit enorm – cam doua miliarde de franci aur. Dar a condus actiunea spre binele orasului, in favoarea parizienilor. Ceausescu a impus transformarile pentru gloria lui, impotriva orasului si a locuitorilor. O cicatrice de 7 km, de la Piata Puisor la Piata Vergului, a brazdat orasul de la vest la est. A aparut fractura intre sudul sarac, cenusiu si nordul mai prosper si mai verde al orasului. Circulatia nordsud a fost compromisa. Cine nu-i din Bucuresti nu poate traversa nord-sud orasul decat prin Piata Unirii. Intre ecranul de opereta al marelui bulevard si restul orasului au ramas zone necontrolate, un fel de curti de gunoi, pe kilometri. Nici acum nu au disparut. De obicei, distrugerile se faceau noaptea, pe ascuns. De la multe nu s-au pastrat imagini. Fotografierea era considerata un delict. Demolarile s-au efectuat inainte sa existe un proiect, uneori dupa semne facute cu mana de Ceausescu din goana masinii. 57.000 de familii au fost dezradacinate. Orasul s-a umplut de cainii fugariti din curtile caselor demolate in graba. Ramasi ai nimanui, tolerati si hraniti de oraseni, au devenit o plaga, Bucurestiul fiind si astazi o capitala a cainilor vagabonzi. Buncarele si canalele subterane ale Casei au desfiint at multe trasee de transport in comun. De aceea, importantul cartier Drumul Taberei a ramas pana azi fara metrou. Ceausescu nu era pregatit sa inteleaga planuri sau machete la scara. Cerea sa i se materializeze propunerile direct in marime naturala, asa cum facuse deja la modificarea Teatrului National. Prieteni arhitecti mi-au relatat, de pilda, reactia lui in fata machetei cu biroul prezidential. A protestat fata de dimensiunea „meschina“ – cum i se parea lui – a mobilei din birou. De fapt, mobila propusa era ciclopica, dar se pierdea in spatiul urias de 19x26 m (cat doua terenuri de tenis!) al cabinetului. Nenumarate spatii construite in Casa nu au functiuni precise.
204

Sunt rezultatul lucrarilor facute conform toanelor lui Ceausescu, dimensiunilor mari si simetriei fortate. Coridoarele erau prea largi, excesiv decorate. Distantele intre grupurile sanitare erau de sute de metri. Ceausescu nu a permis WC-uri in zona centrala, sa nu se sparga cumva conductele de canalizare in spatiul lui. Arh. Stefan Burcea a fost dirigintele de santier din partea Trustului Carpati, peste zecile de trusturi de constructii. El imi povestea ca pe santier munceau 25 de mii de oameni – constructori, muncitori si soldati. In momente de varf, s-ar fi ajuns spre o suta de mii in 3 schimburi. Erau folosite 47 de macarale uriase cu brat de 80 de metri. 29 dintre ele au ramas captive in curtea interioara, de unde au putut fi scoase numai dupa ce au fost demontate bucata cu bucata. Vizitele de lucru ale cuplului prezidential – si au fost in total 428 – erau de obicei sambata. Ce nu le placea trebuia demolat rapid, in primele trei zile ale saptamanii ce urma, pentru ca in celelalte trei zile sa se refaca potrivit noilor indicatii. Pe santier au fost numeroase accidente, dintre care 27 mortale. Nimic nu era suficient de incarcat pe gustul perechii Ceausescu. A fost taiat dealul. S-au executat lucrari de infrastructura, inclusiv un buncar, initial conceput pentru a rezista unui atac atomic, dar care nu a devenit operat ional. „S-a estimat ca o racheta nucleara lansata de la o baza europeana NATO ar lovi in mai putin de patru minute, timp prea scurt pentru ca perechea prezidentiala sa coboare in buncar“ – mi-a spus ing. Burcea. Mai ales in alternativa blocarii liftului. Siguranta ceruta pentru lifturile Casei putea fi asigurata numai dupa testarea acestora intr-un turn de incercare special. A fost construit un astfel de turn in zona Crangasi, la Intreprinderea de Fabricatie si Montaj Ascensoare. Ulterior, dimensiunea cabinelor lifturilor s-a modificat, dar turnul – multi ani cea mai inalta cladire din Bucuresti – nu avea un gabarit suficient. A ramas ca un monument al inutilitatii si suport pentru balizaj de aviatie. Dupa executarea etajului mai inalt, dealul a fost completat in jurul Casei, pe laturile est si vest. Un gard greoi a inconjurat terenul. Casa Poporului are 236,1 m pe 190,8 m, ocupand o suprafata de 44.000 mp. Cu aceste dimensiuni, se afla intre primele 20 de edificii ale lumii si e a doua cladire administrativa, dupa Pentagon. Turnurile de colt, amplasate in modelul zis „broasca testoasa“, ii confera gabaritele maxime de 276,2 m lungime si 227,3 m latime. Nu vorbim de coordonare sau de seriozitatea urmaririi lucrarilor la aceasta cladire. Calitatea unor finisaje este in zona rebutului. Au fost sedinte ale Senatului, sub cupola Salii Romania, cand senatorii au fost nevoiti sa deschida umbrelele. Cand au demarat, lucrarile trebuiau terminate in doi ani, un termen aberant. Apoi, inaugurarea s-a mutat pentru august 1990, deci 6 ani. Din cate stim, in 2008 nu sunt nici pe departe gata. La intrebarea, fireasca de altfel, „Cat a costat Casa Poporului?“ nu se poate da un raspuns precis. Nu se tineau socotelile exacte ale cheltuielilor facute. In fond, Casa Poporului era un cadou de la poporul roman pentru Ceausescu si de pe dar se sterge eticheta cu pretul. Numai costul materialelor folosite a fost evaluat la circa 18 miliarde de lei, adica 1 miliard de dolari. Trusturile de constructii din tara, obligate sa trimita mii de oameni aici, jonglau cu bani negri, materiale, manopera si utilaje.
205

Fara aceasta munca „patriotica“ si necuantificabila, costul ar fi fost probabil triplu. Constructia Casei a coincis cu una dintre cele mai mizere perioade din istoria poporului roman. Pe langa costul megalomaniilor lui, Ceausescu hotarase sa plateasca datoria externa de 11 miliarde $, pentru a nu se lasa santajat de bancile si corporatiile multinationale. Plata s-a facut prin infometarea populatiei, prin rationalizarea severa a benzinei, prin lipsirea oamenilor de cele mai elementare servicii si drepturi. Construita sa fie sediu si emblema pentru dictatorul Ceausescu si statul sau totalitar, Casa Poporului parea ca si-a schimbat brusc destinul la 22 decembrie 1989. In 1990, uriasa cladire a fost deschisa publicului. Vizitele nu erau restrictionate, se putea merge oriunde era tehnic posibil. Se poate spune ca in acele cateva luni de dupa revolutia romana Casa a fost cu adevarat a poporului. Aceia care i-au vazut interioarele au ramas foarte impresionati. Peste 80% au cerut ca lucrarile sa continue. Rupert Murdoch, magnatul presei mondiale, s-a oferit sa cumpere Casa in primavara anului 1990, facand o oferta de un miliard $. Probabil o valoare de piata corecta. Magnatul presei mondiale nu ar fi ramas in paguba, dar nici romanii. Putea face reclama locului, implicit Romaniei, dirijand grupul sau de presa sa-i sustina interesele. Romania ar fi avut de castigat in urma atentiei celui mai mare trust media din lume. Oportunitatea a fost pierduta din cauza prejudecatilor unor conducatori din acea vreme. Si oferta facuta de guvernul japonez, care insemna o suma si mai mare, s-a lovit de refuz. Nu ne vindem tara – era lozinca guvernantilor. D-na Anca Petrescu mi-a confirmat ca Adrian Nastase era cel mai decis sa pastreze Casa Poporului. Casa a devenit Palatul Parlamentului, dar a ramas si a poporului, cel care plateste in continuare facturile. Pentru proaspetii imbogatiti, mirajul Casei Poporului e irezistibil. E cea mai frumoasa, pentru ca e cea mai mare – spun multi dintre ei. Si risipa facuta ostentativ are admiratori. La un congres al etniei rrome desfasurat in cladire, participantii nu pridideau cu complimentele: „Ce minunatie! Peste tot numai marmura, aurarii si cristale!“ Pana in 1992, Camera Deputatilor si Senatul au functionat in cladirea din Dealul Mitropoliei a Marii Adunari Nationale, respectiv in austerul fost sediu al Comitetului Central al PCR. Apoi, Casa Poporului a devenit Palatul Parlamentului, locul unde se intrunesc cele doua camere si unde se afla cele peste 400 de cabinete ale politicienilor. Cladirea inaltata pe aroganta si megalomanie a devenit locul unde cei alesi democratic de popor fac legile. Probabil ca nu mai exista in lume un parlament care sa se lafaie intr-o asemenea opulenta. Paradox subliniat si de jurnalista elvetiana Yvonne Scherrer : „ Nu sufar de agorafobie, dar in Casa Poporului am simtit un fel de teroare. Coloanele, lampile de cristal, toate sunt atat de uriase. Usile acelea de stejar... poti ucide un om cu ele. Numi pot imagina cum functioneaza un parlament democratic in spatiul acela.“ Nu am reusit sa aflam cat costa in total functionarea Palatului Parlamentului in Casa Poporului. Numai costul gigacaloriilor si al iluminatului electric depaseste 6 milioane de dolari pe an, cat un oras. Sunt candelabre cu 700 de becuri. Instalatia de aer
206

conditionat, complet neeficienta, are nevoie de o jumatate de tona de freon pe an, substanta interzisa pentru ca e vinovata de distrugerea stratului de ozon. Cele 18 lifturi consuma 50 kWh fiecare, adica dublu decat ar fi normal. O puzderie de agregate si componente marunte au fost produse de firme romanesti de stat care intre timp s-au privatizat. Inlocuirea si intretinerea lor sunt extrem de scumpe. De exemplu, clantele in stil baroc au fost produse de Urbis, care ulterior a fost cumparata de o firma suedeza. Inlocuirea unei clante defecte a ajuns sa coste 1.000 de euro bucata. Tot atat de putin democratica pare sa fie si o aura de secretomanie ce invaluie cladirea. Am asteptat in zadar timp de trei luni o aprobare de intrare in spatiile nefinalizate, chiar in faimoasele subterane. Accesul in spatiul parlamentului mi-a fost facilitat de Anca Petrescu, pentru spatiul Senatului am avut acordul vicepresedintelui acestei camere, in timp ce restul cladirii se afla sub autoritatea unei unitati militarizate. Administrarea e in seama Secretariatului General al Camerei Deputatilor, ai carui circa 1.500 de angajati trebuie sa asigure conditii optime de lucru. Sunt sute de femei de serviciu, soferi, secretare, gradinari, ospatari, frizeri, curieri etc. Totul naclait intr-o birocrat ie ce aminteste de faimosul Castel al lui Kafka. S-a incercat folosirea unora dintre ansamblurile de incaperi goale. Dar ce se potriveste mai bine cu un asemenea spatiu? S-a vorbit de un muzeu mondial al totalitarismului. Pana la urma, s-a facut Muzeul National de Arta Contemporana. O locatie foarte controversata. „Simt Casa Poporului ca pe un monstru care a inceput deja sa putrezeasca. E o arhitectura totalitara, pe care n-o poti incadra estetic, nici macar in estetica uratului“ – spune pictorit a Suzana Dan, curator si cercetator la acest muzeu. Tot aici mai functioneaza si niste institutii mai misterioase, precum Pactul de Stabilitate pentru Lupta impotriva Crimei Organizate, Serviciul de Protectie si Paza, Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. In legislatia internationala, strazile sunt necesare la distante de maximum 190 m. Intre Piata Constitutiei si Piata Unirii sunt 800 m fara nicio strada. Mai multe strazi au fost intrerupte. Traficul nord-sud a fost blocat. Pentru strainii de Bucuresti, traversarea auto nord-sud a orasului se face doar prin Piata Unirii. Ansamblul Bulevardului Unirii a rupt capitala in doua parti, care se dezvolta cu doua viteze: mult mai repede cea de la nord si aproape deloc cea de la sud. Uniunea Arhitectilor a propus refacerea tesaturii sfasiate a orasului. Concursul international de urbanism „Bucuresti 2000“ desemna capitala drept un oras bolnav, cerand sa fie vindecat. 235 de echipe din 35 de tari au raspuns apelului. Desi a costat multe milioane, concursul a fost mai mult un act decorativ al guvernantilor si nu a generat urmari concrete. O singura data Casa Poporului a aparut prietenoasa. Pe 11 august 1999 a fost concertul lui Pavarotti, organizat in Piata Constitutiei din Bucuresti. „Vin sa cant in tara voastra la data eclipsei totale de soare“ – declarase marele tenor. Scena a fost amplasata cu fata la Palatul Parlamentului. Erau 22.000 de locuri
207

pe scaune, dar pana la urma au participat 50 de mii de spectatori. A fost dorinta lui Pavarotti de a fi ascultat si de cei care nu au bani. La Casa Poporului, multe birouri erau iluminate iar functionarii stateau ciorchine la ferestre. De departe, in lumina discreta, cu zecile de mii de oameni pe scaune sau stand direct pe taluzul inierbat, uriasa cladire nu mai parea atat de mare.

208

Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti
Prima parte probabil o stie oricine, povestea forturilor si bateriilor din jurul Bucurestiului. Pe scurt, in vremea lui Carol I a inceput constructia intre anii 1882-1894 unei linii de baterii si forturi, 36 la numar, care sa apere cel mai important oras al tarii, Bucuresciul. Din cele 36 azi mai stau in picioare doar 32.Cu un cost de 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul anual alocat armatei romane la vremea respectiva, aproximativ 620 milioane de euro in zilele noastre acestea s-au dovedit a fi inutile. Probabil cel mai util aspect al acestora este faptul ca au fost legate intre ele de o sosea (actuala Centura a Bucurestiului) si de o cale ferata. Ieri am vizitat bateria 3-4 dintre Otopeni si Tunari, o cladire care m-a impresionat, interesanta dar parasita, lasata in paragina si nepasare.
Unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de fortificaŃii din estul Europei, o moştenire istorică, zace în mizerie în jurul Capitalei. Construit la comanda Regelui Carol I, în perioada 18821894, sistemul de apărare din jurul Bucureştiului, 36 de forturi şi baterii, a fost gândit să protejeze oraşul în cazul unor atacuri şi să adăpostească 30.000 de soldaŃi. La peste o sută de ani de atunci, doar 30 de construcŃii au supravieŃuit. În timp ce alte capitale europene, precum Roma, Paris sau Atena, profită de ceea ce istoria a salvat, în Bucureşti, aceste clădiri au fost lăsate în paragină. Nici o administraŃie nu a luat o decizie privind reabilitarea lor şi nu a intuit potenŃialul turistic.

Model belgian Istoria centurii fortificate începe odată cu venirea pe tronul României, în 1866, a Regelui Carol I. Lucrările au început în 1882, proiectele fiind realizate de generalul belgian Henri Brialmont, unul dintre cei mai apreciaŃi ingineri militari ai vremii, care proiectase fortificaŃii în Ličge, Namur, Anvers. „Un Bucureşti fortificat ar creşte importanŃa militară a României, astfel încât ea va fi în stare sau de a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde“, susŃinea atunci generalul. Arhitectul de 27 de ani Ştefan Cristescu s-a interesat, timp de cinci ani, de istoria acestor construcŃii, pentru a-şi realiza lucrarea de diplomă. „Bateriile şi forturile sunt dispuse din doi în doi kilometri pe şoseaua de centură. Primele construite au fost forturile - Chitila, Mogoşoaia, Otopeni, Jilava - apoi restul, după care a venit rândul bateriilor“, a explicat arhitectul. 600 de milioane de euro Regele Carol I a plătit sume fabuloase pentru acest proiect declarat de utilitate publică: echivalentul în lei/aur a aproape 620 de milioane de euro. Primul Război Mondial a jucat o festă viitorului glorios al fortificaŃ iilor. Cu o lună înainte de începerea conflagraŃiei, ministrul Ion I.C. Brătianu a hotărât, printr-un ordin secret, dezarmarea unităŃilor. Există voci care susŃin că decizia a fost luată după ce trupele 209

germane au reuşit să obŃină planurile construcŃiei. Astăzi, din ceea ce se dorea a fi gloria defensivă a Regelui Carol I s-a ales praful. Din cele 36 de fortificaŃ ii, doar 30 mai există. Unele sunt inundate, cum e cel de la Jilava, altele au fost transformate fie în magazii (bateria din curtea Arhivei NaŃionale de Film) sau au rămas în pustiu (bateria 14-15 de la Măgurele şi bateria 9-10 de la intrarea pe Autostrada Soarelui).

Personaje, celule, condamnaŃi
PuŃini sunt cei care ştiu că oraşul este încercuit de aceste clădiri, dar mulŃi sunt cei care povestesc despre copilăria marcată de „lupte“ şi „drame“ infantile în dreptul unei turele a cărei mândrie a apus demult. „Îmi aduc aminte că am intrat acolo pe vremea când eram copil. Eram la bunici la Mogoşoaia şi am dat peste o turelă şi o clădire mare şi roşiatică. Ne-am făcut rapid nişte feştile cu benzină şi am intrat. Era nemaipomenit“, povesteşte paznicul unei firme din apropierea fortului de la AfumaŃi“.

Ultimele clipe ale lui Râmaru Când vine vorba de legende însă, nimeni nu-l întrece pe domnul Vizitiu, „administratorul“ fortului Jilava. Iese la pensie în septembrie şi prea mulŃi ani a avut grijă de construcŃia veche şi pe jumătate inundată. „Aici au fost aduşi, în 1907, cei arestaŃi la răscoala de cu un an înainte. Apoi au venit deŃinuŃii politici, ca să nu vă mai povestesc că în celulele astea au fost închişi mareşalul Antonescu şi tovarăşul Râmaru“, şi începe să zâmbească cu subînŃeles. Cu braŃele ridicate în aer, administratorul începe să creioneze o atmosferă lugubră, cu poveşti despre camera neagră, celule întunecoase şi reci şi gigantice tunuri ce „scuipau“ obuze până în Giurgiu. Istoria uitată printre bălării Dacă majoritatea fortificaŃiilor care au rămas în picioare se află în unităŃi militare sau sunt aşezate pe proprietăŃi private, există însă câteva care sunt accesibile curioşilor. Cea mai la îndemână construcŃie pentru cei care vor să vadă ceva din istoria acestui oraş este bateria 9-10, situată pe dreapta la intrarea pe Autostrada Soarelui înspre ConstanŃa. Un alt amplasament „deschis publicului“ este bateria 14-15, din apropierea Institutului NaŃional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“. „Implicată“ mult timp în scandalul privind deşeurile toxice depozitate aici, bateria a fost într-un final cură- Ńată, spun specialiştii. „CurăŃirea definitivă s-a terminat în 2001 şi, conform analizelor instituŃiilor abilitate, clădirea nu mai prezintă risc de radioactivitate“, a explicat directorul tehnic al institutului, Constantin Ivan.

210

Un potenŃial turistic neexploatat Reabilitarea acestui sistem de fortificaŃii, aproape unic în Europa, ar putea aduce multe beneficii Capitalei din punct de vedere financiar, cât şi la nivel de capital de imagine. ReprezentanŃii municipalităŃii susŃin că au existat unele discuŃii, dar nimic nu a fost finalizat. „Înainte de introducerea lor în sistemul turistic, e nevoie să rezolvăm sistemul de transport şi ecologizarea zonei. Să faci acest traseu turistic ar fi o minunăŃie“, a susŃinut directorul AdministraŃiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Florin Necula. „Aşezarea lor invită la o mobilitate turistică. Mergi la fortul de la Mogoşoaia, îi duci pe turişti şi la Palat, la fel şi la Cernica. Se dezvoltă o reŃea de muzee, expoziŃii şi magazine“, a mai spus el. Ideea unui astfel de traseu a fost şi pe placul directorului DirecŃiei Dezvoltare Turism din cadrul Primăriei Capitalei, Cristian Petrescu. Acesta a spus că problema cea mai delicată este legată de hotărârea administratorului. El a adăugat că Bucureştiul ar avea de câştigat, Ńinând cont de faptul că valul de turişti a început să crească, ce-i drept, cam lent. „Anul trecut, Capitala a fost vizitată de un milion de turişti, oarecum mai bine faŃă de alŃi ani, dar puŃin faŃă de alte capitale europene“, a mai adăugat el.

Salvarea monumentelor, o problemă cronică În prezent, deşi nu există un top 10, cele mai vizitate sunt Palatul Parlamentului, Muzeul Satului, Muzeul łăranului. Cei de la turism au gândit un proiect care cuprinde cinci tururi turistice tematice: Bucureştiul verde (parcuri, Grădina Botanică), clădiri, shopping&dinning, circuit religios (un traseu care cuprinde cele mai importante clădiri de cult) şi tururi pietonale de-a lungul celor patru axe de dezvoltare turistică. Viitorul este însă mai mult decât incert. După cinci ani de cercetare, Ştefan Cristescu recunoaşte că problemele cu care se confruntă societatea românească, cel puŃin la nivel de promovare şi salvare a monumentelor, sunt cronice. „La începutul proiectului, am plecat plin de entuziasm, că există şanse ca aceste clădiri să fie reabilitate. Acum, la sfârşit de drum, mi-am dat seama că nimeni nu are interesul acesta. Fie din comoditate, fie pentru că există, poate, alte domenii în care să se investească“, s-a arătat dezamăgit tânărul arhitect.

Aflat în incinta unei unităţi militare, Fortul 4 Tunari este abandonat, fiind în mare parte inundat. Construcţia lui a fost începută la 30 septembrie 1884, după planurile iniţiale ale gen. Brialmont, dar în timpul execuţiei s-au adus modificări în urma schimbării proiectului de către gen. Berindei. Am hotărât să sărim peste poarta ruginită. Ne-am făcut apoi loc printre tufe, ne-am furişat prin iarba înaltă, printre gunoaie, muşuroaie, bălţi şi noroaie, până am ajuns la o clădire cu 211

un fronton impunător. Era Bateria intermediară 4-5. Muşte bâzâiau nervoase în jurul unei mâţe moarte şi duhnea îngrozitor. Când am măsurat cu o creangă adâncimea şanţului de apărare din faţa intrării, broaştele din el au început să sară panicate de colo-colo. Era mâl, nu aveam cum să trecem prin el, pentru că ne-am fi putut afunda. Am sărit înăuntru pe o fereastră şi m-a izbit mirosul de umezeală şi putred. Cunoşteam, în principiu, construcţia, pentru că era la fel ca şi celelalte două baterii pe care le văzusem deja cu Ştefan Cristescu, un tânăr arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu sârg şi pasiune, multe astfel de fortificaţii în ultimii ani. Aici era însă mai întuneric, mai înfricoşător. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din turul pe care l-am făcut prin camuflata centură de fortificaţii a capitalei, formată din 36 de construcţii: forturi şi baterii, ridicate în urmă cu peste 110 ani pentru a proteja oraşul. Am înţeles atunci emoţiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare dată când descoperea câte un loc nou, şi l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a căutat prin arhivele militare şi prin cărţi vechi. "Am aflat de existenţa lor de la nişte prieteni români stabiliţi în Belgia, care vizitaseră fortificaţii din alte ţări, construite în aceeaşi perioadă" - povesteşte Cristescu. "Centura are o importanţă deosebită, pentru că e unul dintre ultimele sisteme de fortificaţii omogene în jurul unei capitale după planul celebrului general Brialmont şi reprezintă stadiile finale ale fortificaţiilor detaşabile. Proiectul lui Ştefan Cristescu reprezintă primul pas în cercetarea necesară pentru valorificarea acestora, după care e nevoie de un proiect pentru restaurarea şi punerea lor în valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetător la Institutul pentru Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucureştiului începe odată cu venirea pe tronul României, în 1866, a lui Carol I. Prinţul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmareşal Moltke, punea pentru prima dată problema construirii unor forturi care să apere capitala în cazul unui pericol extern. Aceasta era una dintre acţiunile sale prin care încerca să ridice standardul unei Românii rămase în urmă în mai toate domeniile. Lucrarea urma să fie una de mare amploare. S-au înfiinţat mai multe comisii, care au făcut studii pentru a găsi modalitatea cea mai eficientă de a construi fortificaţiile. Artileria se dezvolta repede, în contextul revoluţiei industriale, şi centura de apărare trebuia să fie adaptată la acest progres. În anul 1882, după obţinerea independenţei ţării, o nouă comisie reîncepea studiile întrerupte din cauza războiului, terminat în 1877. În paralel cu comisia din România, ce i se părea, probabil, ineficientă, Carol I l-a invitat la Bucureşti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut şi apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificaţii pentru oraşele Liege, Namur, Anvers. Un Bucureşti fortificat "ar creşte importanţa militară a României astfel, încât ea va fi în stare sau de a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul. Doi ani mai târziu, belgianul a alcătuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea construirea unei centuri de 70 de kilometri, care să aibă 18 forturi şi 18 baterii intermediare, cu o distanţă de aproximativ 2 kilometri între ele. Artileria avea să fie plasată sub cupole cuirasate, iar 33.000 de soldaţi urmau să populeze fortificaţiile. Planul făcut de Brialmont împărţea centura în 3 sectoare, dintre care cel mai puţin apărat era cel sudic, direcţie din care el considera că ar fi cel mai improbabil un atac asupra oraşului. Ironia a făcut ca exact aceasta să fie partea din care a venit armata germană în anul 1916 (centura de fortificaţii fusese oricum dezafectată), când a ocupat România. Costul total al 212

lucrărilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adică echivalentul a circa 500 de milioane de euro. Lucrările au început în 1884. Fiecare fort lua numele localităţii în apropierea căreia era construit, iar după doi ani fortificarea capitalei era declarată, prin lege, lucrare de utilitate publică. În anul 1887, Brialmont modifica planurile, pentru ca forturile să facă faţă obuzuluimină apărut în 1884, ducând astfel la o creştere considerabilă a costurilor, aşa că românii au cerut noi schimbări pentru a scădea din cheltuieli. Generalul nu le-a redus suficient însă şi ultimele modifică ri au fost făcute de către generalul Berindei, directorul lucrărilor, costurile scăzând de data aceasta substanţial. Însă acum structura centurii arăta diferit de cea proiectată de belgian. Unuia dintre forturi, cel de la Afumaţi, i-a fost modificată structura chiar în timpul construcţiei. Acesta, la fel ca multe altele, e azi părăsit şi degradat. "Terenul pe care se află e al lui Gigi Becali. Aşteaptă ca fortul să cadă singur" - povesteşte paznicul şantierului prin care trebuie să treci ca să ajungi la fort, referindu-se la terenul care aparţine, în realitate, unui investitor străin. În 1888, Carol I a vizitat pentru prima oară centura de fortificaţii. Anul următor a fost dominat de intense discuţii şi polemici, atât în parlament, cât şi în presă, cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Intenţiile regelui s-au lovit, la fel ca în alte cazuri, de opoziţia românilor. Lucrările aveau însă şi susţinători, printre care ziarul "România liberă". După construirea unei căi ferate, ritmul lucrărilor a crescut considerabil. În plus, la Brăila era înfiinţată prima fabrică de ciment din România, care a furnizat întreaga sa producţie de ciment Portland construcţiei centurii, până la finalizarea lucrărilor, în condiţiile în care până atunci cimentul folosit fusese de import. Lucrările la fortificaţii se încheiau în 1894, după 10 ani de la începerea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adică echivalentul a 613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei române pe trei ani. Proiectul a fost unul grandios, suprafaţa totală a construcţiilor depăşind 120 de hectare. Unele forturi ajung la 11,60 de hectare. Şoseaua şi calea ferată construite special pentru a uşura accesul la fortificaţii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de pământ cu o grosime între 2 şi 8 metri, pe care a crescut mai târziu vegetaţie. Carol I îi trimitea o scrisoare fratelui său, Fritz von Hohenzollern, în care se arăta mulţumit de felul în care au fost finalizate lucrările: "... toate instalaţiile corespund întru totul standardelor impuse unor astfel de fortificaţii moderne. Bucureştiul poate fi socotit în această privinţă ca un model ce merită văzut" - spunea el. În anul 1914, Carol I murea, la numai trei luni de la începutul Primului Război Mondial, parte din marea sa moştenire fiind şi un Bucureşti fortificat. "Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani, Galaţi ridicate de Mine, ca un scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de cari cerul să păzească ţara" - spunea regele. "Fortificaţiile Bucureştiului sunt deosebite: ele au fost ridicate în ultima perioadă în care se manifesta interes pentru estetica acestui tip de construcţie, având elementele compoziţionale şi stilistice specifice arhitecturii militare din secolul al XIX-lea" povestea Ştefan Cristescu la prima noastră întâlnire. La 17 august 1916, România intră în război de partea Antantei. Cu o lună înainte, ministrul de război, Ion I. C. Brătianu, hotărâse subit părăsirea şi dezarmarea fortificaţiilor, printr-un ordin secret către Comandamentul Cetăţii Bucureşti, în vederea înarmării trupelor de câmp. 213

Strategia de apărare a României, confirmată prin studii începând din 1872, era acum abandonată, locul ei fiind luat de una ofensivă, pe care armata română nu avea capacitatea so susţină. E posibil ca această schimbare radicală să fi fost făcută datorită influenţei pe care au avut-o doi teoreticieni ai strategiei militare ofensive din armata franceză, dar şi propagandei germane din 1914, ce a urmat cuceririi oraşelor Liège şi Namur, din Belgia, ambele având centuri de fortificaţie proiectate tot de generalul Brialmont. "Tata ne mai spunea că vor fi lupte şi în jurul Bucureştiului, că forturile vor rezista, în cel mai rău caz, câteva zile" - scria în Memorii Mircea Eliade despre forturile abandonate în secret. Nemţii, pregătiţi pentru a ataca fortificaţiile, au intrat nestânjeniţi în capitală şi au ocupat, apoi, la sfârşitul anului 1916, două treimi din teritoriul ţării. Nu s-a putut da niciodată răspuns polemicilor cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Azi au mai rămas 17 forturi şi 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcţii, restul fiind distruse din cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de muniţii. Multe dintre ele sunt degradate, părăsite şi inundate. Majoritatea se află pe teritoriul unor unităţi militare, dar nu au mai fost folosite. Unele au găzduit sau mai găzduiesc ciupercării ori depozite de murături sau sunt abandonate, ascunse sub vegetaţie. Doar una dintre baterii a fost transformată în hotel. Arhitectul Ştefan Cristescu, cel care a studiat şi ne-a făcut cunoscută povestea centurii de fortificaţii a Bucureştiului, propune valorificarea bateriilor şi a forturilor, o oportunitate care se conturează odată cu extinderea oraşului. Acelaşi tip de construcţii din Franţa, Belgia sau Olanda au fost transformate în centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracţii sau chiar cluburi de noapte. Arhitectul crede că este posibilă valorificarea şi în cazul forturilor şi al bateriilor din jurul Bucureştiului, unde s-ar putea face parcuri de distracţii, centre culturale, cluburi sau hoteluri. Conform lui Sergiu Isopescu, în alte ţări există ONG-uri care se ocupă de punerea lor în valoare şi Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta însă este nevoie de demilitarizarea lor şi de înscrierea acestor construcţii pe Lista monumentelor istorice, pentru a le proteja. Centura de fortificaţii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred că oraşul ar avea mult de câştigat, din punct de vedere turistic, economic şi cultural, dacă centura ar fi valorificată" - spune el.

La forturi, la Ştefăneşti
Duminică, la ora 22, am fost cu Tanzyy, Horia, Abonatuconnex, Slim şi alŃi patru prieteni la fortul de lângă Ştefăneşti (judeŃul Ilfov). Drumul până în localitate l-am parcurs cu maşinile, apoi, de la şoseaua de centură pe jos, printr-un şantier. Ne-au ieşit în întâmpinare câinii şi vreo patru paznici. Nu au fost prea mari probleme, localnicii fiind totuşi binevoitori. Am mai străbătut pe câmp o porŃiune, am escaladat munŃi de moloz şi am ajuns la buza unei râpe nu foarte abrupte. A fost singura porŃiune poate mai dificilă. Jos, la intrarea în fort, linişte deplină şi deasupra, cer senin deasupra brăzdat de avioane zburând la mică altitudine.

214

Apoi, a început exploarea galeriilor. Trei dintre prieteni au renunŃat să mai intre în tuneluri, iar cei care am rămas am străbătut până spre ora 1 zeci de galerii însumând sute şi sute de metri. Fiecare dintre noi a făcute zeci de fotografii, iar eu am apucat să filmez în înfraroşu peste 45 minute din traseul parcurs. N-am apucat până azi să descarc imaginile din aparatul foto şi nici filmele din camera video. Noroc cu Tanzyy şi Abonatuconnex care mi-au trimis peste 200 de fotografii.

Partea a doua este mai degraba un mit. Galeriile, tunelurile, canalele de sub Bucuresti care fac legatura intre diverse puncte strategice sau de interes. Unul leaga Palatul Ghica-Tei de Biserica Plumbuita, altele se zvoneste ca au fost construite de comunisti pentru evadarea sau siguranta lui Ceausescu. Nu stiu nimic concret insa. Am cautat pe net si am vazut ca mai sunt si altii interesati de aceste enigme ale Bucurestiului.

Incursiune prin catacombele bucureştene
de Razvan Mateescu , Dana Fodor

Pe la 1888, când au început primele lucrări de canalizare a râului DâmboviŃa, oamenii au descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene. S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine le-a construit şi în ce scop? Primul care a scris despre tunelele aflate sub Bucureşti este Gion Ionescu, în celebra sa "Istorie a Bucureştilor" de la începutul secolului al XIXlea. O sută de ani mai târziu, constructorii actualului bulevard al Unirii au rămas stupefiaŃi
215

în momentul descoperirii bătrânelor galerii. Unii istorici sunt de părere că tunelele din pântecele Capitalei rivalizează cu cele ale Parisului şi că ar exista multe galerii nedescoperite încă. AlŃii, mai tranşanŃi, cred că ele nici Pe la 1888, când au început primele lucrări de canalizare a râului DâmboviŃa, oamenii au descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene. S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine le-a construit şi în ce scop? Primul care a scris despre tunelele aflate sub Bucureşti este Gion Ionescu, în celebra sa "Istorie a Bucureştilor" de la începutul secolului al XIX-lea. O sută de ani mai târziu, constructorii actualului bulevard al Unirii au rămas stupefiaŃi în momentul descoperirii bătrânelor galerii. Unii istorici sunt de părere că tunelele din pântecele Capitalei rivalizează cu cele ale Parisului şi că ar exista multe galerii nedescoperite încă. AlŃii, mai tranşanŃi, cred că ele nici nu există şi că sunt rodul imaginaŃiei. Totuşi, în prezent, se cunosc catacombele din zona străzii Negru Vodă, precum şi coridorul subteran săpat şi zidit la o adâncime de peste zece metri, care leagă Hanul lui Manuc, Biserica Domnească şi Curtea Veche, pe o lungime de circa 300 de metri. şi între Curtea Veche şi Dealul Văcăreştilor mai este un tunel. O altă galerie subterană, cu două ramificaŃii, e ascunsă sub Mânăstirea Antim şi se întinde până la Liceul Gheorghe Sincai şi în zona Centrului Civic.

Galerii pe sub râurile Colentina şi DâmboviŃa Subterane au fost descoperite şi în nordul Bucureştilor, dar şi în Colentina. Există tunele care leagă Mănăstirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub râul Colentina. Cea mai importantă galerie care are ramificaŃii şi tunele este cea dintre Turnul ColŃei şi zona de vii de la Bellu, direcŃia Calea Giurgiului, săpată pe sub biserica Sf. Ioan-Nou, casa Nicolae Mavros şi râul DâmboviŃa. Un tunel duce spre Dealul Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe şincai. Altul urcă spre Centrul Civic şi se bifurcă către Gara de Nord şi Academia Militară.

Tunelele de sub magazinul Victoria De sub magazinul Victoria se ramifică alte trei subterane, unul către Dealul Uranus, altul către Palatul Telefoanelor, iar ultimul, spre Biserica Sf. Gheorghe Nou. Cronicarii din vremea lui Caragea Vodă scriau că
216

acesta se plimba pe sub pământ cu o caleaşcă trasă de patru cai, de la Palatul Cotroceni şi până la Curtea din Dealul Spirii. Tot în subteranele Bucureştiului se ascundeau societăŃile secrete FrăŃia şi Eteria. Se presupune că acolo au fost puse la cale revoluŃiile de la 1821 şi 1848. Conspiratorii depozitau în tunelele şi în camerele secrete arme, muniŃii şi hrană. Azi nu se mai cunoaşte nimic despre accesul în aceste catacombe. Subteranele aveau şi guri de aerisire. Una dintre ele era ascunsă sub aleea principală din Cişmigiu, iar alta se afla pe locul de acum al lacului. Primele lucrari de canalizare a raului Dambovita au inceput inca din anul 1888. Vechile subterane descoperite atunci au pus multe semne de intrebare oamenilor. Cine le-a construit si in ce scop? Incarcate de sumbre taine, ele au ramas pana astazi, dar se pare ca este foarte greu sa ajungi la ele. O suta de ani mai tarziu, constructorii actualului bulevard al Unirii din Bucuresti au ramas stupefiati in momentul descoperirii batranelor galerii. Galeriile secrete ale Capitalei ar putea deveni un punct de atractie atat pentru turistii straini, dar si pentru locuitorii Bucurestilor. Singura conditie ca aceste subterane sa devina atractie turistica este ca ele sa existe cu adevarat. Unii istoricii sunt de parere ca tunelele Bucurestilor rivalizeaza cu cele ale Parisului si ca sunt multe galerii care nu au fost inca descoperite. Altii, mai transanti, cred ca ele nu exista de fapt si ca sunt rodul imaginatiei poporului roman.O placa de sub casa aflata pe strada Negru Voda la numarul patru fugea pur si simplu de sub picioarele lor. Inalta de peste doi metri, captusita cu o caramida speciala, arsa in cuptoare, datand din secolul al XVI-lea, galeria secreta a fost abandonata imediat dupa descoperire. Mai tarziu, muncitorii au dat peste un tunel de aproape 400 de metri care se infunda brusc undeva catre Dealul Mitropoliei. In prezent, se cunosc catacombele din zona strazii Negru Voda precum si coridorul subteran sapat si zidit la o adancime de peste zece metri, care leaga Hanul lui Manuc, Biserica Domneasca si Curtea Veche, pe o lungime de circa 300 de metri. Totodata, intre Curtea Veche si dealul Vacarestilor mai exista un tunel. Dupa ceva timp, alti constructori de pe alt santier au mai descoperit sub pamantul din zona Unirii niste subterane secrete. Primul care a scris despre aceste tunele de sub Bucuresti este Gion Ionescu in celebra sa “Istorie a Bucurestilor” de la inceputul secolului al XIX-lea.
217

Cine stie cati domnitori si boieri s-au furisat in taina prin aceste galerii secrete ca sa primeasca raportul iscoadelor sau peschesul zarafilor.

Voda Caragea se plimba in caleasca pe sub pamant O alta galerie subterana, cu doua ramificatii, se gaseste sub Manastirea Antim si se intinde pana la Liceul Gheorghe Sincai si in zona Centrului Civic. La statia de autobuz Razoare sunt sapate galerii pe doua nivele, la sase, respectiv, zece metri sub pamant. Subterane au fost descoperite si in zona de nord a Bucurestilor, dar si in Colentina. Exista tunele care leaga Manastirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub raul Colentina. In afara de acestea, galerii mai exista si intre Manastirea Sarindar si Dambovita sau dintre casa Dudescului si Zavoaiele Cioplea, situat in apropiere de Dudesti. Cea mai importanta galerie care are ramificatii si tunele pe mai multe nivele este cea dintre Turnul Coltei si zona de vii de la Bellu, directia Calea Giurgiului, sapata pe sub biserica Sf. Ioan-Nou, casa Nicolae Mavros si raul Dambovita. Totodata, zidurile inalte si vechi de cand lumea ale Manastirii Antim se ridica peste tunele si galerii, unele dintre ele prabusite, altele tencuite cu bolovani de rau sau podite cu scandura de stejar. Un tunel duce spre Dealul Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe Sincai, dar se infunda undeva. Altul urca spre Centrul Civic si se bifurca catre Gara de Nord si Academia Militara. De sub magazinul Victoria se ramifica trei subterane, unul catre Dealul Uranus, altul catre Palatul Telefoanelor, iar ultimul spre Biserica Sfantu Gheorghe. Cronicarii din vremea lui Caragea Voda spuneau ca acesta se plimba pe sub pamant cu o caleasca trasa de patru cai, de la Palatul Cotroceni si pana la Curtea din Dealul Spirii. Tot in subteranele Bucurestiului se ascundeau societatile secrete Fratia si Eteria. Se presupune ca acolo au fost puse la cale revolutiile de la 1821 si de la 1848. Conspiratorii depozitau in tunelele si in camerele secrete arme, munitii si hrana. Tunelele au bolta ridicata la peste trei metri si depasesc in latime cinci metri. In ziua de azi nu se mai stie nimic despre accesul in aceste catacombe. Doar aurolacii, cartitele pamantului care strabat kilometri intregi de canalizare, stiu ce inseamna subteranele de acest gen. Dar pe ei nu-i crede nimeni. Cel mai vechi tunel subteran se spune ca a apartinut pe vremuri lui Vlad Tepes. Domnitorul roman il construise special pentru a se refugia acolo, in taina, atunci cand era
218

atacat de dusmani. Tunelul pornea chiar de la castelul lui Vlad, aflat pe locul superbului Palat Kretzulescu de astazi si trecea pe sub Cismigiu. De asemenea, avea o ramificatie spre biserica Schitu Magureanu, dupa care trecea pe dedesubtul aleilor din parc, pe sub lac si ajungea tocmai la actuala Primarie Generala. Apoi cotea brusc spre cheiul Dambovitei, unde era o ascunzatoare. Cum era de asteptat, subteranele aveau unele guri de aerisire, ca sa aiba cei aflati sub pamant cum sa respire. Una dintre ele era ascunsa sub aleea principala din Cismigiu, iar alta chiar sub lac, dar a fost distrusa o data cu amenajarea acestuia. Dictionarul geografic din 1898 precizeaza, de altfel, ca lacul din Cismigiu este legat de Dambovita “printr-un canal lung de doi kilometri”.

“E vorba doar de imaginatia poporului roman” Se presupune ca toate subteranele acestea au fost realizate in jurul secolului al XVI-lea, dar nimeni nu poate preciza anul si data. Totusi, George Trohani, arheolog la Muzeul National de Istorie, considera ca tot ceea ce se vehiculeaza despre aceste galerii e legat de legendele poporului roman si ca ele nu ar exista cu adevarat. “Povesti se spun si despre muntele Himalaya, ca ar fi legat printr-un tunel subteran de China. Nu trebuie neaparat sa si credem asa ceva. Bucurestiul este un oras schimbator. Fata lui este intr-o continua miscare, se modifica tot timpul. Noi abia am reusit sa construim metroul din cauza solului plin de apa. Din punct de vedere tehnic, nu cred ca se poate construi un tunel subteran, pentru ca pur si simplu s-ar prabusi. Galeriile, daca au existat, au fost si ele daramate in mare parte. Eu stiu ca sub Curtea Veche si la Dudesti sunt intr-adevar niste pivnite vechi, niste beciuri destul de mari, dar nu ca ar fi coridoare secrete. Iar sub Cismigiu ma indoiesc ca ar exista vreun tunel. Inainte de a se amenaja ca parc, acolo era o mlastina. Solul e foarte moale. Va dati seama ca nu se pot construi canale subterane? E vorba doar de imaginatia poporului roman.” Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras Maruntaiele Bucurestiului ascund insa una dintre cele mai celebre, mai lungi si mai vechi galerii subterane.
219

"In acea perioada, populatia Bucurestiului era cat pe ce sa fie evacuata din cauza deselor invazii ale unor bande, in special turcesti, care navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. In trei ore de calarie acestiau ajungeau langa Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era inconjurat de codri si avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au inceput sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si pentru depozitarea averilor. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost descoperit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5 metri, datand se pare din secolul XVI. Sapat la o adancime de peste zece metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche, Hanul lui Manuc si Biserica Domneasca. Alte numeroase cai subterane de acces fac legatura intre diverse imobile. Pe strada Batistei (intre Casa Luca - un fost cazinou si Banca "Marmorosch Blank"), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge pana la malul Dambovitei), Calea Victoriei (un tunel porneste de langa blocul turn, trece pe sub Dambovita si ajunge undeva langa sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff, care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o cladire frumoasa, in stil gotic, cu crama. In perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala cazanelor si iesea direct in Cismigiu, langa Palatul Stirbei (astazi sediul UNESCO). Cum se "teleporta" Ceausescu In perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura intre Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca "era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, incat in cazuri de urgenta se putea ramane la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceausescu venea de la CC direct in loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care ii contraria pe multi care nu il vedeau traversand Calea Victoriei. "Sub fostul CC exista mai multe cai de acces la nivelul subsolului doi. In
220

decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal, si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceausescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou Universitate. Catacombele Bucurestiuui nu pot fi deschise publicului - unele sunt blocate, altele sunt incluse in planurile MApN, MAI si SRI. Din pacate, nu am putut publica in articol toate informatiile (au existat restrictii indreptatite din partea aurtoritatilor; in alte cazuri au fost retineri de alta natura - teama unor pelerinaje in acele locuri). Insa ce va pot spune: un ochi ager le vede prin Bucuresti. Exista aceste guri de intrare care sunt vizibile in mai multe locuri din Bucuresti: Zona Cotroceni, Parcul Cismigiu (mascate in spatele unor monumente), zona Lipscani, casa Poporului, Politehnica...zeci de locuri. Personal am vizitat cateva din ele, inclusiv pe cele din Piata Revolutiei! Din pacate, au existat restrictii la publicare...

Se poate construi in subteranul Pietei Revolutiei? Istoricii spun ca NU ! : Se vor distruge catacombele Bucurestiului (una din atractiile turistice din multe capitale europene si de la Sofia o reprezinta chiar catacombele, care au fost iluminate si deschise turistilor). La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. Culoarele au latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de istoricul Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru.
221

In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu . Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei. Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. "De pe la 1826 ne-au ramas cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii CC (Palatul de Interior al Regelui Carol II, fostul CC pe vremea comunista) au gasit un tunel. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare... Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit... un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei. Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. "In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca... nu se poate". Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras. Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe "Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata
222

Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiei cladirii Senatului Romaniei.
Andrei Silvaseanu: Am crescut la marginea Bucurestiului in Voluntari si cind eram copil am explorat si eu fortul de pe centura, linga Dorali,vizavi de cimitir, este un singur bloc, in spatele lui in padure sint forturile. Cu un bun prieten plecam cu lanterne si bite si orbecaiam pe acolo. Pe vremea aceea, acum vreo 23 de ani cred se putea intra foarte usor. Are cel putin trei nivele sub pamint. Al treilea era inundat si scarile care coborau zidite. Erau niste puturi patrate care coborau de sus pina jos la ultimul nivel, de vreo 50/50 cm cu niste sine fixate pe laturi care banuiesc ca serveau unui mic lift pentru munitie. Oricum nivelul 3, cel mai de jos era inundat si inacesibil, posibil sa fi fost si un al 4-lea dar nu stiu decit ce am vazut. Batrinii vorbeau ca toate forturile din jurul capitalei erau unite de cel putin un tunel care pleca de la nivelul cel mai de jos si care a fost inundat si zidit de armata la capete, astfel incit sa fie impracticabil pentru civili dar in acelasi timp la nevoie sparte zidurile, trasa apa si repus in functiune. Inauntru asa cum ati vazut in poze sint colidoare intortocheate si tot felul de camarute din beton sau caramida. La inceput e palpitant cind intram, hirtii, gunoaie, peretii afumati, semn ca multi intrau cu torte improvizate, urme ale civilizatiei... insa pe masura ce inaintam, atenti sa nu ne ratacim, disparea si gunoiul si fumul si scrisurile de pe pereti. Ramineam doar eu si prietenul meu intre betoane acelea cu miros statut intr-o liniste de mormint... Mereu aveam mai multe lanterne la noi, daca am fi ramas fara lumina cred ca muream de inima acolo. Era ceva acolo in hrubele acelea care-ti ingheta singele in vine. N-am dat de capatul tunelurilor niciodata pentru ca ne era frica sa nu ne ratacim sau sa raminem fara lumina. Aveam mereu hirtie si creion la noi si faceam un soi de harta sa stim pe unde am trecut. Vorbeam cu un tataie odata, copil fiind cum am mers noi "la forturi" si tin minte ca mi-a spus, ca data viitoare cind mai merg acolo sa ma opresc undeva departe de intrare sa intru intr-o camaruta, sa ma asez jos rezemat de perete, sa sting lanterna si sa ascult linistea. V-am spus ca era ceva acolo care iti ingheta singele in vine, noi rideam si ne faceam curaj dar... amindoi stiam ca sintem cu sufletul la gura sa iesim afara mai repede. Jurasem ca nu mai calc pe acolo dar batrinul imi stirnise curiozitatea. N-am rezistat si m-am dus, singur de data aceasta... cu lanterna, baterii si bec de rezerva, am intrat, m-am oprit departe pe un colidor la nivelul 2, am facut stinga intr-o camaruta, m-am rezemat de perete cu spatele, am stins lanterna si am ascultat linistea. Parca eram intr-un mormint, ingropat. O liniste atit de adinca n-am ascultat in viata mea. Ai fi jurat ca se aude timpul 223

cum trece... Apoi dupa o vreme mirosul de inchis si igrasie parca se schimbase, simteam un miros metalic si vag auzeam parca fosnete, am zis ca mi se pare mie, apoi vaiete... atit de incet incit nu puteam fi nici sigur ca le aud, dar nici convins ca nu e decit frica din interiorul meu... Nu mai stiu cum am ajuns afara dar am fugit cit de repede am putut si cind am zarit prima geana de lumina, apoi am vazut soarele, doamne parca ma nascusem din nou! N-am mai intrat de atunci acolo niciodata in acel loc... Am mai fost cu prieteni curiosi si amici dar pina la intrare si atit! De povestit nu am povestit nimanui ce am trait acolo jos, de teama sa nu fiu luat de mincinos sau nebun. M-am intilnit si cu tataia care mi-a spus sa intru... dupa ceva timp: ai mai fost pe acolo? da, zic eu ai facut cum ti-am spus? numai amintirea m-a ingrozit si mi-a facut pielea de gaina, dar am raspuns cit am putut de calm, am fost si am ascultat linistea! s-a uitat in ochii mei si a schimbat vorba. Ardeam sa-l intreb mai multe dar... Apoi la 18 ani, ce vremuri dom'le, aveam prima Mobra, luasem prmisul si am iesit cu prietena la plimare. 4 ani mersesem numai prin paduri si pe cimpuri. Ma bucuram de asfalt ca de rai. Am iesit pe centura, am trecut de Pipera si pe dreapta, pe unde e fabrica de tigari acum ce-mi vine mie sa-i arat fortul. Ma gindeam sa-i arat asa exteriorul, i-am povestit ca inauntru e asa si pe dincolo dar ca nu putem intra. Ne plimbam noi pe acolo si numai ce iese un baiat de vreo 14 ani cu o lanterna. Vreti sa intrati zice el binevoitor? Eu zic nu! Ea curioasa zice da! hai ca va arat eu ca am joc pe aici zice el. Intram! Ala in fata cu lanterna si noi dupa el. Parea sa fie familiarizat cu locul pentru ca se misca destul de repede. Eu in cap aveam doar prima dreapta, a doua stinga apoi iar dreapta... si bine am facut pentru ca dupa ce a facut dreapta din nou a stins lanterna... Am retrait cosmarul din copilarie... Intunericul si linistea aceia... intr-o fractiune de secunda am tras-o pe fata in spatele meu, m-am aplecat si am gasit o bucata de caramida sau beton pe jos pe care am strins-o in mina hotarit sa crap capul cui se apropie de noi. Prietena a dat sa tipe si am strins-o de mina sa taca. Asteptam in liniste si ascultam. As putea sa jur ca tipul acela mai era cu cineva acolo... am stat asa poate 10 secunde incordat si hotarit sa-l omor pe cel care se apropie de noi... apoi am dat inapoi pas cu pas in bezna pipaind peretii cu mainile si numarind indiciile pe care le memorasem pe drum. Am iesit destul de usor si repede galbeni ca ceara amindoi. Apoi am fost furios si l-am asteptat p-ala sa iasa! Zadarnic... Atunci a fost ultima oara cind am calcat pe acolo, acum am tot auzit ca sint inundate de nu se mai poate intra nici pina la primul nivel. Mai bine zic eu... Pericole nu erau, nu cadea tavanul, nu erau gropi, exceptind puturile de munitie cum le zic eu, sau ce dreak erau, dar din cite imi aduc aminte erau prea mici sa cazi prin ele. Doar sa te ratacesti pe acolo sau sa mori de frica... La virsta aceia era palpitant dar oricum sint doar niste hrube igrasioase si nimic palpitant. In ziua in care a fugit nea Nicu am plecat si noi in oras, eu si prietenul meu. Eram pusti si nu pricepeam noi prea multe, dar ne saturasem de mizeria comunista... Pe drum tot felul de indivizi care cred eu ca erau securisti, agitau lumea. Se trage la universitate haideti mai! La televiziune fratilor, mor ai nostri! si tot asa ghidau masele spre locuri din Bucuresti. De fapt se tragea pe dracu ca au tras dupa ce i-au strins acolo. I-au minat ca pe vite la abator. 224

Eu si prietenul meu am ales sa mergem in Primaverii, sa vedem si noi vila lui Ceausescu. Am intrat acolo si carau unii in draci covoare, tablouri si tot felul de lucruri. Sint ale noastre fratilor ziceau, ale poporului, le punem bine! Noi creduli nu ne-am atins de nimic de pe acolo, mai tirziu ne-am dat seama ca furau aia... Inauntru nimic senzational, totul mai dichisit, normal ca doar era conducatorul! Apoi am vazut la Tv ca cica avea baterie de aur la cada, candelabre de aur si alte prostii. Avea un drak ca am fost acolo si le-am vazut, erau tot de urbis nichelate si mai dichisite putin dar in nici un caz de aur... niste candelabre de alama, stiu sigur si asta... ma rog asta e alta poveste, dar interesant e ca din vila coborai in subterane. Am intrat si noi. Mai fratilor tunele dichisite cu marmura pe jos, aplice, gresie pe pereti, de vreo 2,5 m latime/ 2,5 inaltime. Curatenie ca la spital, din loc in loc usi ca la submarin cu incuietori din acelea cu roata, cu garnituri de etansare... vai de capul meu, am ramas trasnit. Oamenii care lucrau acolo ne-au spus ca astea sint pentru trafic pietonal ca sa spun asa, dar ca sint altele mai mari pentru masina si ca tot Bucurestiul e plin de ele. Chiar la un moment dat ne-am orit la un nod de drumuri si ghidul ne-a aratat o multime de usi inchise etans si ne-a explicat ca aia duce la Herastrau, aia la Floreasca, aia la drak... ca nu ne venea sa credem! Si pe urma ne-a aratat buncarul de sub Primaverii! Buncar e impropriu spus totusi. Am trecut de a serie de usi groase de juma de metru, cu etansare su toate cele, dar v-am spus curatenie si lumina, bec totul, vopsit in alb. Inauntru o camera de comanda pentru Ceausescu cu telefoane, televizor, radio si tot ce-i trebuia sa conduca tara de acolo in caz de ceva... Totul separat complet fata de exterior. Aparat de produs aer, de filtrare, de apa de tot ce vrei... Era imensa incaperea, erau apoi camerele de locuit, bucatarie, o camara imensa plina cu tot felul de conserve, camera frigorifica, grup electrogen, bai, etc. Spuneau oamenii care lucrau acolo ca daca intra inauntru, un an de zile putea sta acolo fara probleme cu tot personalul care se ocupa de instalatii. Buncarul era facut sa reziste la orice arma cunoscuta pina la acea vreme, inclusiv bomba atomica. V-am spus era senzational! Parca eram in alta lume. Am fost acolo amindoi si am vazut cu ochii nostri nu din auzite sau povesti!

O filmare în subteranele de la Operă
La sfârşitul lunii trecute, câŃiva tineri au organizat o mică expediŃie în subteranele din zona Operei Române. Norocul lor că au fost prevăzători: unul dintre ei a rămas la suprafaŃă, în apropierea gurii de intrare. Probabil, vreun paznic din zonă a observat grupul care intra în tunel, pentru că altfel nu s-ar putea explica rapiditatea cu care un echipaj al poliŃiei a sosit la faŃa locului. Maşina poliŃiei a fost plasată chiar lângă intrarea din subteran. Nu prea curajoşi, membrii echipajului de poliŃie, în afară de a arunca din cînd în când câte o privire spre hăul care se căsca sub pământ, nu au găsit decât soluŃia de a se înarma cu răbdare şi a aştepta ca tinerii să iasă din subteran. Şi au avut de aşteptat, mai bine de o oră jumătate, dar fără niciun rezultat. Cei din tunel au apelat la aceeaşi tactică, răbdarea. Ce a fost bine însă pentru cei rămaşi în tunel a fost faptul că puteau comunica, prin intermediul telefoanelor mobile cu prietenul lor rămas la suprafaŃă. În subteran, într-o anumită zonă, de fapt singura, aflată în apropierea unei ieşiri spre o clădire există semnal pentru telefoanele mobile. 225

Într-un final, poliŃiştii s-au plictisit şi au plecat spre bucuria celor care aşteptau în tunelurile de la Operă. Din grupul celor care au participat la expediŃie, Luca ne-a pus la dispoziŃie o scurtă filmare făcută cu un aparat foto digital, în acea zi, când aşteptau cu sufletul la gură, plecarea poliŃiştilor din zonă, pentru a putea ieşi la suprafaŃă. Luca şi colegii săi de expediŃie sunt pasionaŃi de ciclism şi participă periodic, ori de câte ori se iveşte vreo ocazie, la astfel de incursiuni în tunelurile Capitalei sau forturile de lângă Bucureşti. În zona Operei Române există o reŃea de tuneluri şi clădiri tehnice subterane, interconectate, care fac parte dintr-un sistem complex de adăposturi de tip ALA, un adăpost de protecŃie civilă antiaeriană, de mari dimensiuni, proiectat şi construit în perioada comunistă, pentru a putea fi utilizat în caz de război. ConstrucŃia subterană şi instalaŃiile au fost trecute după anii '90 în conservare, în principal datorită lipsei de fonduri pentru întreŃinere. Până în anul 2000, a mai existat din partea autorităŃilor locale, o tentativă de modernizare şi păstrare în funcŃiune a adăpostului, însă datorită costurilor foarte mari s-a renunŃat la iniŃiativă. În prezent, starea de conservare a obiectivului este relativ bună.

226

Unde a fost mormântul lui Vlad Tepes?
Constantin Rezachevici

In lipsa oricarui izvor documentar, citând doar o asa-zisa traditie, si aceasta datând din secolul XIX, istoricii români au plasat, fara exceptie, mormântul lui Vlad Tepes la manastirea Snagov. De ce aici? De obicei se porneste de la mentiunea din Letopisetul Cantacuzinesc, care înregistreaza o alta "traditie", dupa care Vlad Tepes "au facut sfânta manastire ot Snagov". Numai ca, dincolo de inexactitatea informatiei, de la cea mai veche redactie a acestei cronici, datând din prima jumatate a secolului XVII, si pâna la variantele de la sfârsitul aceluiasi veac, nu se pomeneste în ea nimic despre mormântul lui Vlad Tepes. Si atunci de ce ar fi acesta la Snagov, de vreme ce înca dupa 1864 eruditul scriitor Alexandru Odobescu observase ca Vlad Tepes nu era ctitorul manastirii, citând marturii ale existentei lacasului cu mult înaintea acestuia, între care si o iconita a Maicii Domnului donata la 7 iunie 1438 (corect 1431) de Draghici mare stolnic. Azvârlit cu o balista în iaz Intr-adevar, pe cale arheologica s-a constatat înca din 1933 existenta unei prime biserici a manastirii de pe insula de la Snagov datând din vremea lui Vladislav I (Vlaicu; (1364-1376) sau îndata dupa acesta. Temeliile primei biserici arata ca era chiar ceva mai mare decât cea construita ulterior în acelasi loc de Neagoe Basarab. Biserica veche a fost refacuta (sau în jurul ei s-au construit chilii si zid de incinta) de catre Mircea cel Batrân (1386-1418), bunicul lui Vlad Tepes, care într-un hrisov original, însa nedatat, vorbeste de "manastirea domniei mele de la Snagov" (ceea ce nu înseamna ca el a fost întâiul ctitor), careia îi întareste un sat daruit de fratele sau jupan Staico. De altfel, în preajma actualei biserici s-a gasit un mormânt cu un ducat emis de Mircea cel Batrân. Ulterior, la 1428-1429, manastirea a primit danii si întariri de danii de la Dan II, varul lui Vlad Dracul, tatal lui Tepes, din acesti doi veri descinzând cele doua familii rivale: a Danestilor, respectiv a Draculestilor, apoi, în 1441, chiar de la Vlad Dracul si, în sfârsit, la 1464, de la cel de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel Frumos. In schimb, tocmai de la Vlad Tepes nu exista nici un fel de documente referitoare la manastirea Snagov. Iar afirmatia ca Tepes ar fi completat manastirea cu cladiri nu se justifica prin citarea asa-zisului "asezamânt" din 28 octombrie 1464, care este de fapt o întarire de proprietate facuta de Radu cel Frumos pentru manastirea Snagov. Aceasta prima biserica a fost darâmata si rezidita "din temelii" de Neagoe Basarab (15121521) pe locul primei constructii, foarte probabil, într-o prima faza, înca din primele patru luni de domnie, dupa care în aceasta a doua biserica îl înmormânteaza pe cel care trece drept tatal sau, mai bine zis sotul mamei sale, marele vornic Pârvu Craiovescu, decedat la 3 iunie 1512. Ca prima biserica, în care, chipurile, ar fi trebuit sa se afle mormântul lui Tepes, a fost darâmata si înlocuita de constructia lui Neagoe Basarab, este fapt dovedit de cele doua morminte din primul lacas (din timpul lui Vlaicu si Mircea cel Batrân) si temeliile dezafectate ale acestuia, dar si de un vas de lut îngropat într-o caseta de caramida, "folosit drept candela cu prilejul punerii pietrei fundamentale a actualei biserici", vas descoperit în exteriorul partii de nord, în dreptul altarului celei de-a doua biserici. El slujise drept ornament în zidul primei biserici. 227

Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca lui Mircea Ciobanul (1545-1552; 1553-1554; 1558-1559), pictura interioara, care prezinta pe acesti ultimi ctitori si familiile lor, datând din 1563. Este biserica ce se vede si astazi în mijlocul lacului Snagov.

Vlad Tepes, fireste, nu apare nici aici ca vechi ctitor, dar între 1855 si 1864 un oarcare egumen, arhimandritul Ghermano Bratianu, "împins îl mustra Al. Odobescu de un exces de zel si, luându-se dupa unii archeologi de fantezie [fantezisti] a caror nemenie [lipsa de menire] a început a se înmulti si la noi, sub ocrotirea nepasarii publice, bietul egumen, ziceam, a si înscris, la capul unui portret mural al lui Neagoe Basarab Voevod, ce se afla în biserica, urmatoarea legenda de o bizarerie anacronica, cu totul comica: Io Mihail Voevod Tepes Basarab al IV-lea Voevod". Din nefericire, unii nu accepta nici astazi faptul ca "traditia" despre ctitorirea manastirii Snagov de catre Vlad Tepes si înmormântarea lui acolo nu are nici un temei. Nici bisericuta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ridicata la 1453 de Vladislav II, lânga cea mare, fiind paraclis, nu putea adaposti mormântul rivalului acestuia, Vlad Tepes. Cât despre bisericuta cu hramul Buna Vestire, darâmata ca si cea a lui Vladislav II înainte de 1844, ea nici nu intra în discutie, fiind înaltata, dupa inscriptia pastrata, de mitropolitul Serafim la 1588. Asadar, asa-zisa traditie despre ctitorirea si mormântul lui Vlad Tepes din biserica manastirii Snagov a fost consemnata doar dupa 1864 de Al. Odobescu si se refera la secolul XIX, când era însa bine înradacinata în cugetul calugarilor. Cel care îl condusese prin manastire nu voia sa renunte în ruptul capului "la credinta învederata ca Voda Tepes a cladit Snagovul si ca de la dânsul sunt toate obiectele ramase din vechime în manastire". Tot calugarii de aici, creatorii amintitei "traditii", l-au informat pe Odobescu ca Tepes ar fi înaltat, "în cladirile despre miazazi, un fel de camera de tortura din care osânditul, dupa ce suferise caznele impuse cu fier si cu foc, era asvârlit, prin mijlocul unui scripete sau balista, în adâncul iazului. Cu darâmarea vechilor case, camera de tortura si scripetele au disparut". Aceiasi calugari i-au atribuit mitropolitului Filaret (1792-1793), al carui nume, în secolul XIX, era foarte popular prin manastirile din Tara Româneasca, initiativa de a "fi pus sa [se] stearga literile dupa mormântul urgisitului domnitor [...] si i-ar fi asezat piatra, pentru vesnica pedeapsa, ori pentru izbavirea nenorocitului sau suflet, sub picioarele preotului, când iese cu sfintele daruri".

228

Mutam mormântul, sa se potriveasca Peste vreo opt decenii pretinsa actiune a mitropolitului Filaret asupra pietrei de pe mormântul atribuit lui Vlad Tepes, din fata usilor împaratesti, fusese uitata. Ca atare, în 1942 preotul G. Dumitriu relateaza o alta "traditie": "Piatra este asezata în curmezis de la miazanoapte la miazazi, nu de la apus la rasarit, cum ar fi fost normal. Se poate ca ea sa fi fost asezata în acest chip, dupa cum spune poporul, ca preotul sa foiasca mereu peste dânsa ca sa se ierte pacatele celui îngropat sub lespede". Cum însa sapaturile arheologice din 1933 dovedisera ca sub aceasta lespede funerara fara inscriptie nu fusese nici un mormânt, preotul G. Dumitriu crede ca ea ar fi fost adusa dintre stâlpii din partea de miazanoapte a bisericii, "în urma unei profanari a mormântului, pentru ca fapta profanatorului sa ramâna necunoscuta". In acest mormânt profanatorii ar fi lasat un inel de aur cu stema înfatisând un corb, asadar, acesta ar fi putut sa fie mormântul lui Vlad Tepes. El socotea ca profanarea ar fi facut-o calugarii greci, în 1815, când au pus si o alta pisanie bisericii. Nestiind ca sotia lui Vlad Tepes a fost o ruda catolica a lui Matias Corvin, preotul Dumitriu îi gaseste si ei un mormânt, alaturi si paralel cu cel pe care i-l atribuise lui Tepes. Aceasta pentru ca si aici s-a gasit un inel de aur, care îi pare a fi de femeie, "poate doamna lui Vlad Tepes" (?!). Fiecare epoca cu legendele ei. Sapaturile arheologice efectuate de Dinu V. Rosetti în biserica mare de la Snagov în iunieoctombrie 1933 au dovedit lipsa de temei a "traditiei" calugaresti din secolul XIX, dar dupa publicarea rezultatelor lor, în 1935, au dat nastere la o noua legenda. La peste sapte decenii dupa vizita lui Odobescu, arheologului i s-a prezentat la fata locului o alta versiune: "sub lespedea lui Tepes s-ar fi aflat oseminte de cal si magar, puse acolo, zice-se, ca bataie de joc la adresa acestui crud domnitor, din partea calugarilor greci". De ce tocmai a calugarilor greci, cu care în realitate, la vremea sa, Vlad Tepes s-a înteles foarte bine, facând danii substantiale celor de la Muntele Athos, nu se întelege. Poate ca urmare a ostilitatii cu care erau priviti calugarii greci, carora în epoca fanariota li se închinasera multe manastiri românesti?

229

Si aceasta "traditie" s-a dovedit neîntemeiata. In naos, "sub lespedea zisa a lui Tepes, nu sa aflat nici un mormânt. In schimb numeroase oseminte si falci de cal". Arheologul precizia ca "cercetând în mod amanuntit terenul am aflat aici o groapa preistorica în care, pe lânga obisnuitul material ceramic [...] se aflau si numeroase oseminte de animal". In 1935, arheologul nu a facut concesii "traditiei", acceptata, în lipsa oricaror informatii certe, de aproape toti istoricii români. Atunci, printre mormintele sapate de el s-a aflat unul "aproape în fata intrarii", în care s-au gasit fragmente dintr-un giulgiu purpuriu de matase, iar din îmbracamintea persoanei decedate resturi de catifea galben-bruna, nasturi de argint si de fir de aur. "La cheutoarea unui fragment de stofa era prins un inel de aur", la care fusese "o piatra ce s-a descompus, ori o bucata de fier ruginit". Un fragment de fir de aur pe care se aflau însirati trei nasturi de faianta împodobiti cu petale din foi de granat, pe o placa de aur, dând impresia unor floricele, alternând pe fir cu doua sau trei mici peruzele prinse cu croseturi de metal, a trecut pe atunci aproape neobservat. El împodobea costumul, dupa afirmatia clara a arheologului, publicata în 1935, si nimeni nu ar fi banuit ca, peste decenii, dupa ce de fapt disparuse, va fi declarat pompos... cununa de învingator la turnir! In sfârsit, deasupra sicriului putred, cu "oseminte macinate de vreme", se afla un vas de lut. Atât si nimic mai mult. Nici o inscriptie, nici o indicatie ca mormântul ar fi apartinut lui Vlad Tepes. Arheologul nu face nici cea mai mica aluzie la o astfel de identificare. De-abia în 1973, dupa patru decenii, Dinu V. Rosetti revine, atribuind mormântul respectiv lui Vlad Tepes. Justificarea subiectiva, de fapt o simpla ipoteza, o înfatiseaza ziaristului Simion Saveanu, care o expune cu o tenta de senzatie în presa, apoi într-o culegere de articole, în 1977, anul când s-au comemorat 500 de ani de la moartea lui Vlad Tepes. In esenta, pe ce se bazeaza ipoteza? Pe faptul ca "legenda [dar care legenda?] afirma ca temutul Dracula a fost îngropat la intrarea în lacas, pentru ca toata lumea sa calce pe mormântul sau". Asta pentru a se potrivi cu mormântul descris mai sus, care se afla în pronaos, de fapt în stânga usii, dar pe care ziaristul amintit îl plaseaza "chiar în fata intrarii". El reia apoi descrierea inventarului, si modestul fragment de fir de aur cu nasturasi florali si cu peruzele devine "cel mai valoros obiect: o cununa de aur si pietre pretioase". Descriind-o pe larg, el se extaziaza: "Intreaga piesa era de o rara frumusete!" Micul inel de aur fara inscriptie a devenit de asemenea o piesa foarte importanta! Ingropat într-o biserica inexistenta Ziaristul consemneaza apoi al doilea argument al lui Dinu V. Rosetti în atribuirea anonimului mormânt pe care, dupa inventar, îl socotea domnesc lui Vlad Tepes: dimensiunile lespezii din fata altarului corespundeau cu "urmele pietrei disparute de pe cripta boltita identificata chiar lânga usa lacasului". Dar multe lespezi funerare au dimensiuni apropiate si de nicaieri, în afara asa-zisei "traditii" calugaresti din secolul XIX, nu rezulta ca lespedea din fata altarului provine de la un mormânt al lui Vlad Tepes. "Cununa de aur" si inelul, apreciaza acum arheologul, sunt "piesele de baza ale enigmei. Numai ele puteau sa duca la descoperirea adevaratei identitati a celui înhumat în fata usii monumentului de la Snagov." Dincolo de multe amanunte fara legatura cu subiectul, urmeaza, în esenta, urmatorul silogism: cele doua piese ar fi reprezentat trofeele unui turnir la care a participat cel decedat. Iar Vlad Tepes, care a trait în afara Tarii Românesti, ar fi putut participa la un turnir. Deci el era cel înmormântat lânga usa bisericii de la Snagov...

230

Intr-adevar, înca din vremea lui Mircea cel Batrân, unii români, inclusiv pretendenti domnesti, au participat la turnire de tip apusean în Europa, încadrându-se în viata ei feudala, dar despre Vlad Tepes nu exista nici cea mai mica informatie ca ar fi participat la un turnir. Dincolo de faptul ca identificarea celor doua piese drept trofee de turnir este extrem de riscanta, în toata aceasta argumentare este o vadita contradictie: un mort îngropat în asa fel ca lumea sa calce pe el (ceea ce este o absurditate, tot pamântul din biserica fiind sfintit, iar mormântul respectiv nici nu e în dreptul usii), dar cu podoabe alese si tot felul de accesorii care vadesc o înmormântare cu fast! In aceasta constructie nimic nu apartine realitatii istorice, iar cel înmormântat lânga usa de intrare a celei de-a doua biserici de la Snagov îsi pastreaza anonimatul. Aceasta a doua biserica, pe care o vedem astazi, si care este opera lui Neagoe Basarab si Mircea Ciobanul nu este cea existenta în vremea lui Vlad Tepes (de lucrul acesta nu se tine niciodata seama), aceea a fost darâmata cu prilejul ridicarii constructiei ce se vede astazi. In astfel de cazuri, dupa constatari arheologice, mormintele din prima biserica fie ca erau dezafectate sau distruse, fie ca ramâneau la mai mare adâncime sub pardoseala noii constructii, în orice caz ele se delimitau net de cele apartinând noii biserici, cum de altfel s-a vazut si la Snagov cu cele doua morminte, amintite mai sus, apartinând primei biserici, unul fiind chiar suprapus de temeliile celei de-a doua. Or, mormântul cu pricina, propus de Dinu V. Rosetti drept cel al lui Tepes, apartine celei de-a doua biserici si, chiar daca poate fi al unui personaj domnesc sau din familie domneasca, este... din veacul XVI! Dupa publicarea fotocopiilor fragmentului de fir de aur cu nasturasi florali si a inelului atribuit ulterior de Dinu V. Rosetti lui Vlad Tepes, aceste piese de mici dimensiuni depuse la Muzeul Municipiului Bucuresti s-au pierdut în împrejurari necunoscute. Prin anii 70 George D. Florescu, fost director al acestui muzeu, vorbea despre "podoabele din mormântul lui Vlad Tepes de la Snagov, pe care îl descoperise împreuna cu Dinu V. Rosetti în sapaturile din anii 1933-1934. Imi vorbea, marturiseste interlocutorul sau Matei Cazacu, de inelul feminin legat de degetul mic al defunctului [sic!], de coroana de turnir si de brâul format din placi romboidale, descrise de Rosetti în brosura lui din 1933 [1935 n.n.], dar pierdute dupa o mutare". Ipoteza devenise acum, doar prin trecerea timpului, o certitudine si G.D. Florescu îsi amintea ca "mortul, pe care îl vazuse întreg, descompunându-se în câteva secunde sub ochii lui, în lumina oblica a soarelui care intra pe usa bisericii de la Snagov", avea capul acoperit cu o batista. Deci nu putea fi Vlad Tepes, al carui cap nu a fost îngropat alaturi de trup, ci trimis la Constantinopol! Totusi, ulterior, Matei Cazacu crede ca la Poarta a putut fi trimisa "doar pielea fetei si a capului, craniul ramânând pe loc", ceea ce de fapt este o alta ipoteza, astfel ca mormântul, "aflat în mijlocul pronaosului [sic!] la o mare adâncime [sic!]", ar putea fi al lui Vlad Tepes. Ca atare, biserica ce se vede astazi a manastirii Snagov continua pâna în prezent sa fie socotita, fara nici o dovada documentara, locul care adaposteste mormântul temutului voievod, uitându-se ca, de fapt, e vorba de lacasul din veacul XVI, care nu exista în vremea lui Tepes! Care Balteni, care Vlad? De obicei, se porneste necritic de la relatarile de dupa 1864 ale lui Al. Odobescu, pigmentate cu afirmatiile arheologului Dinu V. Rosetti si ale ziaristului Simion Saveanu, la care se adauga tot felul de amanunte nesemnificative, culese din istoriografia referitoare la Vlad Tepes si chiar din cea generala a manastirii Snagov. Autorii nu se îndoiesc nici macar o 231

clipa ca mormântul lui Tepes nu s-ar afla în biserica actuala de la Snagov. De altfel, si istoricii adopta aceeasi atitudine, chiar daca uneori relatarea despre amintitul mormânt de la Snagov este precedata de dubitativul "se zice". Doar autorii mai bine documentati (Mircea Deac, Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu) arata ca, în afara unor pareri subiective locale, nu exista indicii pentru a sustine îngroparea aici a lui Vlad Tepes, combatând argumentat "traditia" care îl plaseaza la Snagov. In fond, de unde ar putea proveni legatura dintre mormântul lui Vlad Tepes si manastirea Snagov, de vreme ce nici vorba nu poate fi despre o traditie istorica reala în acest sens? Dincolo de afirmatia cronicii interne din veacul XVII, care facea din Tepes ctitorul Snagovului, si de aici parerea ca mormântul i s-ar fi aflat firesc în ctitoria sa, este posibil ca înca în secolele XVI-XVII biserica de la Snagov ce se vede astazi, ca si restul manastirii disparut între timp, sa fi capatat o reputatie sângeroasa, careia i se putea atribui mai firesc decât altor lacasuri mormântul unui personaj de felul lui Vlad Tepes. A existat însa si un izvor scris care a permis stabilirea unei mici legaturi între mormântul lui Tepes si manastirea Snagov. Este vorba de actul domnesc din 3 aprilie 1534, acordat acestei manastiri de Vlad Vintila de la Slatina, care afirma ca "am aflat domnia mea în sfânta manastire care este mai sus scrisa, cartea marelui voievod Vlad cel Batrân, pe care l-a ajuns moartea în satul Balteni si iarasi de asemeni si cartea lui Basarab voievod cel Batrân pe care le-au adus înaintea domniei mele". Informatia despre Vlad voievod cel Batrân, care a murit la Balteni, a ajuns în cancelaria domneasca probabil prin calugarii de la Snagov, care au înfatisat la judecata domneasca hrisovul acestuia, în care, evident nu putea fi pomenita moartea emitentului. Ulterior, acel Vlad voievod cel Batrân nu a mai fost niciodata identificat de logofetii domnesti, prin pomenirea mortii sale la Balteni. Dar daca Basarab cel Batrân din actul de la 1534 este Basarab Laiota, rivalul lui Vlad Tepes, cine este Vlad voievod cel Batrân? Cel poreclit Dracul sau fiul acestuia, Tepes? Si mai cu seama la care localitate Balteni se refera actul? Daca e vorba de satul Balteni din judetul Ilfov, situat la apus de Snagov, asa cum cred fara exceptie istoricii pâna în ziua de azi, atunci e de înteles rationamentul celor care au plasat mormântul lui Tepes la Snagov: de vreme ce un voievod Vlad dinainte de 1534 a murit la Balteni, în apropierea manastirii Snagov, atunci desigur a fost înmormântat în aceasta. Si cum voievozii se înmormântau de obicei în ctitoriile lor, el este si ctitorul Snagovului. Asa sar fi putut ajunge la informatia din cea mai veche varianta a Letopisetului Cantacuzinesc, din prima jumatate a secolului XVII, care arata ca Vlad Tepes este cel care a facut manastirea Snagov. Numai ca în acest caz Tepes ar trebui sa fie voievodul Vlad, cel pe care l-a ajuns moartea la Balteni. Asa sa fie oare? Decapitatii de la Snagov Biserica manastirii Snagov a adapostit de-a lungul anilor trupurile unor boieri executati din porunca domneasca, "fiind socotita ca un loc de îngropaciune al decapitatilor politici" (N. Iorga). Intre cei "taiati", dupa inscriptiile lespezilor care s-au pastrat pâna la începutul secolului XX, se numara patru fii ai lui Dragomir postelnic: Udrea, din porunca lui Mircea Ciobanul, în 1552, si Barbusa, Cracea si Radu stolnic, din cea a lui Alexandru II Mircea, în 1569. Mormintele lor au fost vegheate de mama lor îndurerata, jupânita Marga, devenita astfel 232

monahaia E[u]frosina în aceeasi manastire Snagov, în biserica în care si-a aflat si ea mormântul: "dupa moartea a 4 fii, care au fost taiati [...]. Prea întristata mama pâna la moarte", cum glasuieste inscriptia pietrei sale de mormânt. Acestora li se adauga stolnicul Dima, "taiat" si el din dispozitia lui Mihai Viteazul, în 1594, caruia înainte de decapitare i s-a amputat si mâna dreapta, desigur pentru tradare, cum rezulta din cercetarea pe cale arheologica a mormântului sau. In secolul XVII la Snagov a avut loc chiar o executie de mare rasunet în epoca, cea a postelnicului Constantin Cantacuzino, din porunca fostului sau protejat Grigore Ghica, la 20/30 decembrie 1663. Cel condamnat a fost adus dimineata la Snagov, lasat sa asiste la liturghie si sa se roage în biserica, dupa care, la cina, a fost strangulat în trapeza manastirii, ceea ce a declansat în anii urmatori lupta dintre gruparile boieresti ale Cantacuzinilor si Leurdenilor. Apoi, izolata pe o insula, departe de Bucuresti, manastirea a devenit închisoare politica pentru boieri, începând chiar cu Stroe Leurdeanu, principalul acuzator al postelnicului Cantacuzino, calugarit aici cu forta în 1669. La 1675 a venit rândul logofatului Serban Cantacuzino, viitorul domn, sa fie arestat din porunca lui Gheorghe Duca: "si-l dusera la manastirea ot Snagov, ca sa-l omoare acolo, precum au omorât si Grigorie voda pre tatasau, Constandin postelnicul". Ajungând însa domn în 1678, Serban Cantacuzino s-a razbunat în anul urmator pe prigonitorii sai. Capitanul Patrascu Urziceanu a fost arestat si dus la Snagov, unde, "cu munci groaznice muncindu-l, l-au spânzurat". Iar pe Vâlcul vornicul, dupa mai multe judecati, "l-au mutat la Snagov, si acolo l-au omorât cu multe cazne". In 1690, dupa respingerea incursiunii trupelor imperiale conduse de generalul Donat Heissler în Tara Româneasca, si Constantin Brâncoveanu a închis o seama de boieri din gruparea proimperiala la Snagov, Vlaicu armasul ramânând aici multa vreme în temnita. Situatia s-a perpetuat în parte si în secolul XVIII. In plus, în 1840, Snagovul a fost prima manastire transformata oficial în închisoare, unde a fost întemnitat Mitita Filipescu si ceilalti membri ai Societatii secrete, urmati apoi de revolutionarii de la 1848, iar tragedia petrecuta în 1853 sau 1854, când podul plutitor, supraîncarcat cu detinuti în lanturi, s-a scufundat si toti s-au înecat, a sporit faima malefica a manastirii. Nu e de mirare ca Snagovul a capatat cu timpul o faima sângeroasa, tocmai buna pentru a plasa aici de catre calugarii sai în sec. XIX asa-zisa traditie (!?) despre mormântul lui Vlad Tepes, consemnata doar dupa 1864, de Alexandru Odobescu.

44.729388 26.175298

233

Buzãul, traversat de galerii subterane

Putini stiu cã sub centrul vechi al orasului se aflã galerii care dateazã încã de la începutul secolului 16 sau poate si mai devreme. Sub pasii grãbiti ai trecãtorilor se aflã vestigii nestiute de nimeni ale unor epoci de mult apuse. Sãpãturile fãcute cu ocazia ridicãrii noilor edificii ale bãncilor din oras au dat la ivealã vechi catacombe pe trei nivele. Alte cotloane secrete existã încã pe sub strãzile ori clãdirile vechi din centrul orasului. Nu se stie încã starea în care se aflã în prezent, pentru cã nimeni nu s-a preocupat de conservarea acestora. Ba mai mult, lucrãrile executate în zonã în ultimii ani au afectat serios tunelurile si le-au acoperit cu indiferentã. Asa se face cã misterul subteranelor ce fãceau odinioarã legãtura între clãdirile importante ale urbei a fost îngropat probabil pentru totdeauna. Distrugerea siturilor arheologice, cu acordul Muzeului Cu toate cã intrã în cadrul special al monumentelor istorice de o importantã deosebitã, nu s-a tinut cont si s-a escavat în continuare, distrugîndu-se astfel vestigiile. Arheologul Marius Constantinescu: "Împreunã cu militarii care munceau atunci am descoperit dale de piatrã slefuitã care ascundeau o a doua intrare. Prima catacombã avea 3 m lãtime si înãltimea de 2,80 m, iar lungimea de cel putin 11 metri, dar deoarece capetele erau surpate ne-am dat seama cã era mult mai mare. Intrînd în adîncul celei de-a doua catacombe am observat o nisã care ascundea un al treilea nivel, probabil ultimul, în care am gãsit resturi de haine, 2 scaune si un vas mare de lut." Trei variante de datare: 372, 1431, 1615 Cert este cã odatã cu atestarea documentarã a Buzãului (prima 372 si a doua 1431) circulã douã variante ale utilizãrii acestor catacombe. Prima, pentru depozitarea hranei care trecea prin acest circuit, odatã cu deschiderea tîrgurilor pentru schimb de mãrfuri (Drãgaica); iar a doua: posibilitatea retragerii la timp în vremuri de bejenie sau pericol. Unul dintre cele mai vechi orase atestate din Europa, cu un bogat patrimoniu arhitectural, riscã sã devinã fãrã istorie, din cauza ageamiilor care dau ordine de distrugere a patrimoniului cultural local.

234

Catacombe in centrul vechi al Slatinei
• Un adapost subteran vechi de peste 100 de ani a fost descoperit, in Parcul „Eugen Ionescu“

Lucratorii firmei care executa modernizarea Parcului „Eugen Ionescu“ (zona orasului vechi) din Slatina au facut ieri o descoperire uimitoare. In timp ce muncitorii executau lucrari de excavare, a iesit la iveala un adapost subteran, de aproximativ 100 de metri patrati, despre care specialisti din institutiile de cultura spun ca ar putea data din perioada construirii actualului Muzeu Judetean, adica din jurul anului 1880. Descoperirea a fost facuta ieri, in jurul prânzului, la fata locului venind atât sefi din Primaria Slatina (contractantul lucrarilor de modernizare a parcului), cât si arheologi si istorici din institutiile de cultura judetene, cu totii surprinsi de veste, desi in oras se tot vorbeste despre faptul ca ar exista tunele care leaga anumite cladiri din oras si care ar fi avut destinatie despre care nu se prea sufla o vorba. Faptul ca beciul, construit in sistem boltit, cu arcada semirotunda, a fost acoperit cu o gura de beton, iar in interior s-au gasit baterii folosite de mineri inainte de 1989, i-a facut pe cei prezenti sa spuna ca in interior s-a mai patruns mult timp dupa construirea adapostului, desi acea zona a orasului este cunoscuta si de cei mai vârstnici dintre slatineni ca parc sau gradina publica.

„Nu stim exact ce este, posibil un beci, desi este prea mare pentru un beci de locuinta. Oricum, este construit din acelasi tip de caramida ca si Muzeul Judetean si seamana cu beciurile muzeului, ceea ce ne face sa credem ca dateaza de la 1880, anul construirii muzeului fiind 1887. Oricum, este foarte bine zidit si foarte bine pastrat, pentru ca nu este macar o fisura. Nu cred sa mai comunice cu alte tunele, pentru ca este infundat, ca un zid. Am batut in ziduri si nu suna a gol. Inca nu stim ce ar putea fi. Poate un adapost, poate o magazie pentru Prefectura, pentru ca muzeul a fost multi ani Prefectura judetului“, a declarat directorul Muzeului Judetean, prof. Laurentiu Gutica, unul dintre primii care au vazut descoperirea. Intre timp, in parc au mai ajuns si alte persoane, la fel de surprinse de ceea ce vad.

235

• Dupa cercetarea stiintifica si amenajarea parcului, vizitatorii vor avea acces Arheologul Aurelia Grosu, din cadrul Muzeului Judetean, a preluat oficial, la câteva zeci de minute dupa descoperire, sarcina de a cerceta beciul, solicitând câtiva muncitori care sa o ajute daca va fi nevoie de sapaturi. „Vom incepe cercetarea, asa ca as vrea ca zona sa se imprejmuiasca si sa nu mai patrunda nimeni fara acord“, au fost primele dispozitii ale arheologului. Seful Directiei Tehnice din municipiu, Minel Prina, impreuna cu oamenii de cultura sositi sa vada descoperirea, au preconizat ca acest adapost va fi conservat exact in forma in care a fost descoperit si va putea fi vizitat de doritori. „Am putea sa amenajam ceva ca la Sibiu, unde poti sa cobori sa vezi“, au sunat parerile.

236

Reteaua subterana - Braila
Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinŃelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraŃiei locale a fost negativ. PorŃiuni din aceste hrube, amenajate ştiinŃific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracŃiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porŃiune din ele. Legende întregi se Ńes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şiatunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parŃială pentru că unii au cerut să le lase câte o porŃiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puŃinii brăileni care mai încearcă să aducă în faŃa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porŃiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaŃia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în CetăŃii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada CetăŃii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea 237

Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaŃă de peste 40 metri pătraŃi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaŃiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaŃiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câŃiva metri, iar spaŃiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecŃie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaŃiile – pentru că este un element al vechii cetăŃi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecŃii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaŃi, dar şi oaspeŃi să poată intra acolo să ia cunoştinŃă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaŃiilor de pe valea Dunării, cu hărŃi, cu sisteme moderne de informare la dispoziŃie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăŃii, să spunem, a cetăŃii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcŃii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulŃi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. SpaŃiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinŃă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porŃiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puŃin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinŃă; din păcate, cu siguranŃă, se distrug prin neprotejare.

238

Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant
Singura galerie subterană din Capitală, catalogată monument istoric se găseşte în strada łibleş din sectorul 6, pe malul stâng al DâmboviŃei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga (carou cadastral 9 - 10; IH). Este vorba de Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant, (cod LMI 2004: B-I-s-B-17889) aflat la nr. 119 pe Lista Monumentelor Istorice din Bucureşti a Ministerului Culturii şi Cultelor. Tunelul este o construcŃie datată secolul XVIII-XIX. Ceea ce se mai poate vedea astăzi, în zona străzii łibleş sunt de fapt rămăşiŃele unui vechi tunel a cărui lungime însuma în trecut câŃiva kilometri. Galeria de refugiu făcea cândva legătura între reşedinŃa de vară a lui Dinicu Golescu, Mănăstirea Chiajna şi Palatul Cotroceni, fiind săpat de-a lungul albiei DâmboviŃei. Se spune despre acest tunel că a fost utilizat şi de pandurii lui Tudor Vladimirescu.Tunelurile care porneau de la reşedinŃa de vară a lui Golescu s-au prăbuşit, în mare parte în urma calamităŃilor naturale (cutremurul din noiembrie 1940 şi cel din 1977), precum şi a bombardamentelor masive din 1944. În prezent, segmente din fostul tunel se află în zona străzii łibleş, la Conacul Golescu Grant (cunoscut şi sub numele de Palatul Grant, Palatul Belvedere sau Casa cu Turn). În acest loc funcŃionează Centrul de plasament "Orhideea", aparŃinând de DGASPC Sector 6. Clădirea nu este inclusă în lista monumentelor istorice a MCC. Despre tunelul de la Palatul Belvedere găsim o menŃiune în Lista Monumentelor Istorice- Municipiul Bucuresti, la poziŃia 119: "Tunel de refugiu Str. łibleş 64, pe malul stâng al Dâmbovitei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga; Datare: sec XVIII- XIX.

239

"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu, "Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege şi verifica informaŃiile strânse, şi de a cerceta la faŃa locului tunelul. Tunelul (de fapt o iesire de urgenŃă) se afla în partea stânga (privind spre intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta (usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa . Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol nu prea larg deasupra unei părŃi a acestei întăriri. Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur de 25 metri (partea accesibilă), o lăŃime de aproximativ 50 cm şi o înălŃime de circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălŃimea iniŃială, datorită colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului). Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie din construcŃii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei documentaŃii întocmite de membrii AsociaŃiei pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile”. Cel puŃin 20 metri din tunel intră pe sub proprietatea imobilului din Str.łibleş 64. Este probabil că odată decolmatat, tunelul să se continue până în pivniŃa imobilului. Din relatările sugerate de Simion Săveanu, galeria ar putea comunica cu pivniŃa imobilului, de unde plecă încă o galerie spre vechea albie a DâmboviŃei. Deoarece aceasta a cunoscut nenumărate fluctuaŃi de-a lungul timpului, este aproape imposibil de reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul. În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituŃionalizaŃi. Este parŃial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenŃialul său turistic este anulat complet de modul deficient de punerea în valoare. Piatra de temelie a imobilului care adăposteşte în prezent Centrul de Plasament "Orhideea" a fost pusă în anul 1784, clădirea fiind cunoscută succesiv sub denumirile de Palatul Belvedere, Casa cu Turn, Palatul Grant şi acum Conacul Golescu Grant. Clădirea este situat în sectorul 6 al Municipiului Bucureşti având adresa cadastrală Aleea łibleş, nr.64. În urma protocolului semnat la data de 10 septembrie 1998, între Consiliul Local Sector 6 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în aplicarea prevederilor art. 41 din O.U. 26/1997 privind protecŃia copilului aflat în dificultate, centrul este parte integrantă a DGASPC Sector 6.

240

În jurul anului 1784, Dinicu Golescu a început construcŃia pentru ridicarea unei reşedinŃe de vară pe malul râului DâmboviŃei. În 1830 Dinicu Golescu şi Heliade Rădulescu hotărăsc ca destinaŃia acestei “case cu turn” să devină pension pentru fetele boierilor scăpătaŃi. Palatul “Belvedere” ridicat chiar pe malul rîului era inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rămas câteva exemplare de castani. Întrucât Dinicu Golescu a decedat înainte de punerea în practică a proiectului, în 1859, palatul a fost dat ca zestre nepoatei Zoe Racovita, căsătorită cu Ephigram Grant, consulul Angliei la Bucureşti. Astfel palatul a fost reamenajat şi a luat numele de Palatul Grant.

In 1930 familia Grant donează palatul statului român, pentru a deveni pension, aşa cum iniŃial hotărâse Dinicu Golescu. În 1994 clădirea a fost reconsolidată.

241

Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30
Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30, la ordinul reginei Maria pentru a facilita accesul în castelul Bran. Acest tunel nu a fost niciodată deschis publicului vizitator. Noul proprietar a decis în acest an, după restituirea castelului de către stat, să facă acest lucru, astfel că turiştii care vor vizita monumentul castelul Bran vor putea urma drumul pe care îl parcurgea familia regală atunci când dorea să ajungă, pe scurtătură, în hotel. De asemenea, scara secretă a castelului Bran este un alt captivant loc din castel. Ea a fost săpată încă din secolul XIV pe latura estică a cetăŃii şi făcea legătura între etajele unu şi patru. În curând, la Bran veŃi putea chiar dormi o noapte în castelul lui Dracula. Sau veŃi putea fi spectatorul unei piese de teatru jucată în curtea castelului, după care să luaŃi cina în unul din turnuri. Aceste lucruri vor fi posibile, contra unor taxe de vizitare a monumentului de la Bran. În apartamentul principesei Ileana, fiica favorită a reginei Maria, va fi amenajat un dormitor. Cei care vor dori să petreacă o noapte în castelul lui Dracula vor trebui să scoată din buzunar destul de mulŃi bani. După ce a primit castelul, în 1920, de la Consiliul Braşov, în semn de recunoştinŃă pentru contribuŃia sa la înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria şi-a pus puternic amprenta asupra vechii fortificaŃii medievale. Printre altele, a construit un tunel de acces şi a transformat curtea interioară în scenă de teatru. Deşi niciun document istoric nu menŃionează o şedere sau măcar o trecere a lui Vlad łepeş pe la Bran, unii susŃin că acesta nu ar fi totuşi străin de castel. Cel puŃin de o anumită încăpere. Trădat de boieri şi capturat de Matei Corvin în 1462, Vlad Ńepeş a fost întemniŃat la Visegrad. În drumul său spre Ungaria însă, domnitorul łării Româneşti a fost Ńinut aici, în închisoarea de la castelul Bran aproximativ două săptămâni.

242

Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe Okazii
Câteva schiŃe cu un presupus tunel subteran localizat lângă mănăstirea Arbore au fost scoase la vânzare pe portalul de licitaŃii Okazii.ro, de o persoană din RădăuŃi. Suma pentru care a licitat un singur doritor, la data de 9 august 2009, a fost de 200 lei. Vânzătorul susŃinea că hărŃile pe format A4 sunt din anul 1851. Textul de pe pagina de licitaŃie era următorul: Document si harta pe verso, tunel subteran, Arbore, Bucovina,1851; Format apropiat de A4, pe verso harta cu tunelul din Arbore, Bucovina, plecand din biserica zidita de Stefan cel Mare (stanga jos), traversand subteran un parau pana la o locuinta. Raritate. Intrarea in tunel din biserica a fost blocata, tunelul existand probabil pana in ziua de azi, probabil cu portiuni surpate.

Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal american de fotografii, denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut în autenticitatea acestor hărŃi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele două schiŃe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi cerneluri. Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeŃul Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă., potrivit informaŃiilor de pe site-ul Mănăstiri din Bucovina. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi falstrilobat în interior (absidele sunt două nişe 243

arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcŃiei este accentuată de prelungirea pereŃilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obŃinându-se astfel un spaŃiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul, supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos) înfăŃişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. SfinŃii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenŃei caracteristice fruntaşilor feudalităŃii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).

47.733283 25.929068

244

Tunelul SfinŃilor la Straja
Un tunel de 54 de metri, săpat în stâncă, a ajuns una dintre atracŃiile staŃiunii Straja. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung pe pereŃii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc şi scene din Vechiul şi Noul Testament. Pe pereŃii tunelului sunt pictaŃi 365 de sfinŃi din calendarul ortodox. Pe timp de iarnă, tunelul este singura cale de acces spre schitul din lemn din staŃiune. StaŃiunea turistica Straja mai este de asemenea cunoscută şi datorita procesiunii "Drumul Crucii" organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale.

Anual, în Vinerea Mare are loc "Drumul Crucii", singurul pelerinaj ortodox din Romania care străbate muntele Straja, până la schitul construit în vârful muntelui. "Drumul Crucii" a fost iniŃiat de Emil Părău, un om de afaceri din orasul Lupeni, in anul 2000, dupa ce a finalizat construcŃia schitului din masivul Straja. De atunci se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri. La fiecare dintre acestea există cate un bazorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoŃi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga. An de an, circa 4.000 de persoane şi 20 de preoŃi participa la procesiunea Drumului Crucii din Straja. Ei duc pe umeri o cruce în mărime naturală, în care se găsesc încastrate părticele din crucea pe care a purtat-o Mântuitorul şi pe care a fost răstignit pe Golgota. Crucea se găşeste în Schitul Straja. 45.319621 23.238131

245

Lacuri subterane
Pe harta Planetei Albastre se afla ascunse sub pamant ape enigmatice. Text: Cristian Lascu Dupa cum cu siguranta ati citit in Calatorie spre centrul Pamantului, eroii ajung la o mare intindere de apa subterana, pe care navigheaza, infruntand furtuni si monstri. O poveste fantastica, imposibila – veti spune pe drept cuvant. Pentru ca in realitate, sub greutatea formatiunilor geologice, rocile tind sa se compacteze in adancime, iar probabilitatea existentei unor goluri capabile sa gazduiasca lacuri este redusa. Ce-i drept, volume imense de apa se afla sub pamant. In tara noastra, de pilda, rezervele exploatabile de apa subterana sunt de peste noua miliarde de metri cubi pe an. Dar ele sunt gazduite in porii si fisurile rocilor. Si totusi, asa cum s-a intamplat de multe ori, fictiunile lui Jules Verne s-au dovedit reale. Prin 1960, Serghei, fiul marelui fizician atomist Kapita (care era basarabean si vorbitor de limba romana), laureat al Premiului Nobel pentru fizica, a ajuns la concluzia incredibila ca langa statiunea sovietica Vostok, din Antarctica, la 4 kilometri sub gheata, se afla un lac urias. Cu o suprafata de 15.000 de kilometri patrati si o adancime maxima de 800 de metri, Lacul Vostok e al cincilea ca marime de pe glob! Investigatii radar facute recent din satelit si un foraj prin cei 4.000 de metri de calota glaciara arata ca in imensul lac se formeaza curenti si maree si ca apa de fund e usor termalizata. Nici „monstrii“ nu lipsesc, dar e vorba de o comunitate biologica de bacterii, nestudiate. Savantii actioneaza cu prudenta maxima, pentru a nu contamina cea mai pura apa de pe Terra, sigilata sub gheata de sute de mii de ani. Dar o mare surpriza au avut si vecinii nostri bulgari: in timpul unor prospectiuni in Muntii Rila, prajina de foraj a plonjat in gol. Investigatiile ulterioare au evidentiat o cavitate gigantica umpluta cu apa termala, cu un volum de 237 de milioane de metri cubi, deci o data si jumatate cat Lacul Snagov. Un foraj s-a oprit la adancimea de 1.300 de metri, fara a atinge fundul cavitatii. Exista si lacuri subterane pe care va puteti plimba cu gondola. De obicei, ele sunt gazduite in mari pesteri modelate prin dizolvare in masivele calcaroase. Asa este „Marea Pierduta“ (The Lost Sea), din Tennessee, de 2,3 hectare. De un albastru de ametist este Gruta do Lago Azul, din Brazilia. Fundul sau se pierde dincolo de adancimea de 280 de metri. Paradoxal, dar unele dintre cele mai mari lacuri carstice se afla sub tinuturi extrem de aride. Cel mai mare lac subteran din lume accesibil omului este „Rasuflarea Dragonului“, in Desertul Namib. Coborand 70 de metri pe o coarda in imensa cavitate naturala, se atinge oglinda lacului. El are o suprafata de 2,5 hectare si a fost explorat de scafandri pana la 130 de metri. Alte mari lacuri subterane se afla in Desertul Nullarbor si in alte zone uscate din sudul Australiei. Explorarea unui astfel de abis este o experienta incitanta. Am coborat impreuna cu scafandrii cehi in abisul Hranice, un lac carstic din podisul morav. Covorul plutitor de frunze galbene nu te lasa sa banuiesti ce prapastie lichida este dedesubt.
246

Am plonjat drept in jos, alunecand printre peretii colturosi, pana cand acestia au disparut din fata mastii, caci pe la 50 de metri adancime cavitatea se largeste, luand forma unui gigantic clopot. Senzatia de pierdere a oricarui reper vizual era coplesitoare. Abisul negru de dedesubt a fost sondat pana la 267 de metri, dar nu e sigur ca se opreste acolo. Cel mai mare lac subteran din Romania se afla in Zgurasti, o pestera protejata din Muntii Apuseni, aflata nu departe de catunul Mununa, in drumul spre Ghetarul Scarisoara. A pluti pe suprafata lui este o incantare. Din pacate, drumul pana acolo cu barca si echipament de scufundare este o adevarata performanta de hamalac, iar explorarea lui subacvatica e echivalenta cu congelarea, caci apa are cel mult 4 grade. Dar merita: cel putin la inceputul scufundarii apa este foarte limpede. Din surplombele peretilor atarna candelabrele stalactitelor submerse, cateva foarte mari, ce dau cavernei aspectul de catedrala scufundata. La 12-15 metri adancime, intalnim fundul lacului, acoperit de un strat gros de sediment rosu. Misterioase gauri si canale sapate in sediment arata ca in acel mediu auster traiesc vietuitoare necercetate inca. Lacul Mununa – cum l-a botezat prietenul meu Florin Baciu in timpul primei explorari – are un volum de circa 10.000 de metri cubi. Si alte pesteri din Romania adapostesc lacuri subterane de o frumusete exceptionala, chiar daca sunt relativ mici. Unele dintre ele sunt efemere, se formeaza numai in perioadele cu bogate infiltratii subterane, alimentate de ploi sau topiri de zapezi.
Coloane si stalagmite inundate in „Lacul Cadanelor“, dintr-o pestera protejata, Geoparcul Mehedinti. Scufundare intr-una dintre geodele submerse din Pestera Piatra Altarului, aflata in Muntii Bihor. Carbonatul de calciu dizolvat se depune in cateva mii de ani pe peretii cavitatilor subacvatice sub forma de cristale de calcit cu geometrie regulata.

Remarcabile in felul lor sunt si lacurile ce nu depasesc 3-4 metri adancime din Pestera Piatra Altarului, din Bihor. Aici, din calcitul dizolvat in apele transparente, au precipitat cristale albe, care le-au transformat in adevarate geode subacvatice. Sunt printre cele mai remarcabile formatiuni de acest fel din Europa.

247

Misterul apelor pierdute din Dobrogea
Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil este ce nu se vede. Text: Cristian Lascu Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa. Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata. Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata. M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.
Calcarele din Valea Cheii ascund apele subterane ale Dobrogei Centrale. Pestera Piatra este singura cavitate carstica din Romania cu stalagmite submerse. Acestea s-au format cand nivelul Marii Negre era coborat, iar Dobrogea avea o clima ploioasa.

terasamentul a fost consolidat.

Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata, deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza topografiei exacte pe care am facut-o,

Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de
248

munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un mare rau subteran. Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de un studiu. Si iata-ne din nou destramand intunericul cu farurile subacvatice. In punctul presupus a reprezenta amontele, am injectat o fiola cu fluoresceina. O „meduza“ verde-fluorescent si-a defasurat lenes tentaculele. Am revenit a doua zi si colorantul era tot acolo. Semn rau: inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau subteran. Am revenit dupa o saptamana, apoi dupa o luna, dar situatia era neschimbata, indiciu ca nu exista o miscare detectabila, ca rezervorul este absolut static. Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental. Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore, adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada. Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care, datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice. Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor. Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent, fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios, iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…

249

Sculpturile Marii Sarmatice. TrovanŃii

In formatiunile geologice de la poalele Carpatilor se afla concretiuni de gresie de o mare frumusete. Text: Cristian Lascu Cand faceam practica geologica din anul II, am vazut in albia Doftanei doi bolovani din gresie cu forme neobisnuite, voluptuoase, o sinteza de hemisfere si rotunjimi. Desi impreuna aveau vreo 50 de kilograme, i-am luat in rucsac. Vazandu-i, prieteni artisti plastici au fost convinsi ca am descoperit un muzeu de arta al unei civilizatii preistorice. Apoi am vazut bolovani asemanatori intr-o cariera de nisip, la marginea soselei dintre Ramnicu Valcea si Targu Jiu, la Costesti. Unii semanau cu niste omizi, altii pareau OZN-uri fosile si aveau cativa metri lungime. Am avut scrupule si nu i-am mai luat. Ulterior, mi-a parut rau ca n-am facut-o, pentru ca am vazut ca fusesera sfaramati cu dinamita de lucratorii de la cariera pentru a largi frontul exploatarii.

Cum a putut cineva sa distruga, pentru un motiv atat de pamantesc, niste creatii atat de extraterestre, de unice, este de neinteles. Dar cu timpul au iesit la iveala in frontul carierei si alti bolovani sferoidali. Unii dintre ei au avut tot o „soarta“ triviala, caci au fost luati si expusi in fata unor moteluri sau vile, uneori varuiti gospodareste. Cei ramasi pe loc formeaza acum „Muzeul Trovantilor“, amenajat de studentii geologi de la Universitatea Bucures ti si de Asociatia Kogayon, din Costesti. Pe un panou explicativ din muzeul in aer liber puteti afla ca denumirea de trovanti a fost introdusa in terminologia de specialitate de geologul Gheorghe Munteanu Murgoci, de la termenul italienesc „trovati“ , copii gasiti.
250

Dar „gaselnitele“ lui Murgoci erau numite deja in popor, in functie de zona, bibiloi sau balatruci. Trovantii se gasesc in depozitele nisipoase din Subcarpati, in nordul Olteniei, pe afluentii Prahovei, in Podisul Transilvaniei – pe Dealul Feleacului, de langa Cluj („bombe de Feleac“), in imprejurimile Sibiului si in Podisul Moldovei.

45.137556 24.068498

251

Traditii magice la români

Calusarii, intre traditie si magie Traditia calusarilor vine din vremuri stravechi si e nascuta din credintele pagane pre-crestine. Pe vremuri calusarii erau preoti ai cultului solar. Condusi de un mare preot- devenit vataf dupa raspandirea crestinismului dansurile lor erau mai mult decat initiatice. Erau exorcizante. Marele preot era cel care implora zeul sa il ajute si el insusi conducea mica armata a calusarilor care se razboiau cu duhurile rele ce puneau stapanire pe sate. Mai mult, calusarii depuneau un juramant al tacerii, doar vataful avand voie sa vorbeasca. Din cand in cand, la indemnurile vatafului, calusarii scoteau anumite strigate de lupta. S-a constatat ca atat juramantul de tacere cat si strigatele de lupta isi aveau rolul lor mai mult decat important. Cercetari de ultima ora in domeniul energetic au demonstrat ca pentru fiecare cuvant rostit organismul cheltuie o anumita cantitate de energie. Mai mult, strigatele, in functie de tonalitatea si forta lor, emit energie. Folosite in lupta, strigatele distrug armonia dusmanului, ii anihileaza puterea (cat de destepti au fost stramosii nostri cand au descoperit asta cu mii de ani inaintea practicantilor de arte martiale). Marele preot al cultului, isi transmitea cunostintele unui singur barbat care urma sa-i ia locul. Datorita raspandirii crestinismului, celelalte culte pagane au pierdut teren, putin cate putin, ramanand, totusi, adanc inradacinate in lumea satului. In felul acesta, “Calusul” a ramas doar un dans inteles de tot mai putini oameni. Cu toate astea sunt oameni care cred in continuare ca privitul calusarilor te ajuta si iti aduce noroc tot anul. Celor care muncesc de Rusalii li se stramba gura In anumite zone din sudul tarii, de Rusalii taranii stau acasa si nu muncesc timp de 3 zile de teama ca altfel vor fi pedepsiti de Dumnezeu. Se spune ca cei care nu respecta traditiile vor avea necazuri tot anul, vor saraci iar gura li se va stramba. Mai mult, femeilor care sunt prinse ca lucreaza, ielele le vor stamba mainile si le vor lua graiul. Apa sfintita de Rusalii aduce recolte bogate In judetul Bihor satenii duc la biserica diverse vase in care urmeaza sa faca mancare in timpul anului, faina si sare amestecata cu furaje pentru animale. Animalele care vor consuma mancarea binecuvantata de preot vor fi

252

ferite de actiunile spiritelor rele si de vrajile rele. Din faina se coace paine pe vatra care e mancata in familie. Femeile sterpe care vor manca paine facuta din faina de la biserica vor ramane gravide iar femeile gravide care mananca din acea paine vor naste copii frumosi si sanatosi. Cu apa sfintita de preot taranii merg si stropesc ogoarele si gradinile ca sa aiba recolte bogate. Mai mult, in anumite zone, gospodinele duc la biserica ramuri de tei care vor proteja casa de duhuri rele. In Halmeu ielele sunt alungate cu... capsuni In zona Halmeului, cunoscuta si sub numele de Tara Capsunilor, Rusaliile au o semnificatie aparte. Aici legenda spune ca a doua zi dupa Rusalii, taranii trebuie sa alunge ielele cu... capsuni. Asta ca ielele sa nu strice culturile oamenilor, stiut fiind faptul ca aceste entitati ale vazduhului se prand in hora si danseaza stricand culturile si gradinile oamenilor. Capsunile nu trebuie sa fie stricate altfel ielele se intorc si ii iau graiul nesabuitului. Iar cel care arunca cel mai departe capsuna va fi ajutat de Dumnezeu si va avea recolta cea mai bogata. Udatul nevestelor Tot a doua zi dupa Rusalii, pe Valea Gurghiului are loc un obicei pastrat din vechime si anume udatul nevestelor. Traditia spune ca femeile udate vor fi mai frumoase si mai sanatoase. Mai intai are loc o petrecere sateasca, unde barbatii, tineri si batrani, imbracati in straie de sarbatoare se incing la joc. Se joaca batuta si invartita, dansuri pline de magie, pe care altadata preotii pagani le oficiau cu oamenii lor in fata enoriasilor veniti sa se inchine zeilor. La asfintit se canta melodia “De-a lungul”. Atunci barbatii se aduna si invita la dans femeile. Intai pe cele casatorite in ultimul an, apoi pe fetele nemaritate si la urma nevestele “cu vechime”. Stransi laolalta cu totii, pornesc spre rau unde un flacau asteapta femeile ca sa le arunce in apa. Barbatii care vor sa-si scape nevestele de la udat trebuie sa se tocmeasca pentru ele. Nici o femeie nu lipseste de la sarbatoare. Radacina sarbatorii se regaseste in ritualurile magice pre-crestine. In acele vremuri, pentru a imbuna zeii locali, cei datatori de viata (stapani ai apei si ai Soarelui), acestora le era oferita in fiecare an o fata neprihanita. fata era legata pe o pluta si pluta lasata sa pluteasca in deriva. Daca zeii se indurau de fata, o scoteau la liman si ii salvau viata, dar fata nu avea voie sa se mai intoarca niciodata in satul sau natal. daca insa zeii aveau nevoie de fecioara ca sa ii slujeasca, atunci o
253

primeau la ei. Influenta crestinismului si-a spus cuvantul si asupra acestor ofrande sangeroase si darul catre zei a devenit, treptat, unul simbolic. Sarbatoarea Fiilor satului Cunoscuta si sub numele de Duminica Mare – pentru ca la slujba sunt pomeniti toti sfintii din calendar - prima duminica de dupa Rusalii, este sarbatorita, la Manastirea din Pietris Vale, si ca ziua fiilor satului. Localnicii vin inca de dimineata la manastire. Dupa Liturghie, in jurul pranzului, multimea iese cu praporii in camp, pe locul sfant de langa biserica. Legendele locale spun ca prin acele locuri a trecut insusi marele imparat al crestinilor, Constantin, impreuna cu evlavioasa sa mama, Elena. Cu un toiag infipt in pamant, Constantin a hotarat loc de manastire. upa ce preotii binecuvanteaza pamantul ca sa dea recolte bogate, taranii saruta crucea si primesc aghiazma. Apoi, toata lumea se strange in curtea manastirii unde sunt bucatele aduse pentru a fi binecuvantate. Dupa aceea, fiecare se intoarce la casa sa unde se pune masa mare in curte, cinstita cu cele mai bune mancaruri si vinuri din camari. Sumuleu euSfanta Fecioara din Sumuleu-Ciuc Credinciosii de rit catolic au un mod aparte de a sarbatori Rusaliile. Aici exista o statuie a fecioarei despre care se zice ca este facatoare de minuni. In fiecare an, sute de pelerini din tara si de peste hotare se aduna in cel mai mare pelerinaj catolic din Estul Europei. Ei se roaga Fecioarei pana in zori de zi. Multi poarta cu ei obiecte personale ale persoanelor netransportabile, pe care le ating de statuia miraculoasa. Dimineata toata lumea se indreapta, intonand imnuri si rugaciuni, catre Dealul Calvari, unde este asteptat rasaritul soarelui. In lumana rasaritului, pelerinii incearca sa desluseasca vreun semn divin de la Fecioara Maria. Pogorarea Sfantului Duh sau sarbatoarea cincizecimii La 50 de zile de la Inviere si la 10 zile de la Inaltarea Domnului la cer, a fost trimis pe Pamant, in chip de limbi de foc, Duhul Sfant Mangaietorul, “cel care din Tatal purcede”. El a fost trimis de catre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a binecuvanta neamul omenesc, pentru a carui mantuire s-a jertfit Isus. Putini sunt cei care stiu de ce tocmai a 10 zi de la Inaltarea lui Isus a coborat Sfantul Duh asupra
254

apostolilor sub forma de limbi de foc. Nimic nu se face fara voia Domnului in imparatia cerurilor, cu atat mai mult pe Pamant. Pentru ca Isus, cand s-a inaltat la Ceruri, a zabovit cate o zi la fiecare dintre cele noua cete ingeresti ce apara hotarele celor noua ceruri de pana la Dumnezeu. Abia in cea de a 10 zi, Isus s-a asezat la locul ce i se cuvine in Univers, la dreapta Tatalui. Si abia atunci, devenind una cu Tatal, El a trimis pe Pamant Sfantul Duh, puterea ce leaga de-a pururi dreptatea si bunatatea. La evrei Cincizecimea se mai numea si Sarbatoarea Saptamanilor – a celor 7 saptamani de seceris pentru aducerea aminte de ziua in care Dumnezeu i-a inmanat lui Moise Tablele Legii. Crestinii insa o sarbatoresc ca Ziua Pogorarii Duhului Sfant. Caci coborand asupra apostolilor Sfantul Duh si minunandu-se cei care erau in jurul acestora de darul ce li-l facuse Dumnezeu, numai in acea prima zi s-au botezat peste 3000 de persoane, cifra foarte mare pentru acele vremuri.

255