You are on page 1of 255

Misterele Romaniei vol.

1
culese de Grig de pe net

Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca
ceilalti si le-au promovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim
nici macar in ce tara minunata traim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de
la un an la altul, in vremurile de demult traia un popor ales care carmuia destinele
Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne privim cu reticenta pe
noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem impresia
ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare
prin zona.

Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub
alta forma, semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea
poporului din care ne tragem, aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte
de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici oricat de mult si-ar dori unii si altii sa
ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor puteri asimilatoare? A
celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?

Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu
uitati nimic din ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.

Cuprins

Vol. 1
ImparaŃii traco-iliri si Străromâni 3
ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani 9
Testamentul Lupului Alb 16
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic 18
łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! 20
Argedava tainuita 24
Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 29
Uriaşii de ieri 33
Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor 35
Oameni din neamul zmeilor 37
Piramidele de la Sona 41
Bozioru-Scăieni 49
Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului 53
Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete 56
TăbliŃele cerate de la Roşia Montană 59
TăbliŃele de la Sinaia 65
Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria 93
Dacii liberi (A. Păunescu) 96
Misterul balaurilor, călătorii norilor 97
Localizarea Kogaionului 102

1
Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi 112
Stema veche şi stindardul Daciei 114
Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu 119
Blestemul focului 122
TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe 130
Mitologia Mării Negre 131
Potopul biblic a fost confirmat 136
Românul care aşteaptă potopul 138
Podul uriaşilor 141
Misterele din MunŃii Bucegi 143
Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 147
Sarcofagele din inima Retezatului 166
În CarpaŃi există o poartă către un alt univers 167
Blestemul dinozaurilor vii 169
Misterul sfincşilor din CarpaŃi 171
Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor 180
Melodii într-o limbă care nu există 183
Copiii diavolului 185
Pericolele de sub Bucureşti 190
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania 198
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti 209
Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? 227
Buzaul, traversat de galerii subterane 234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei 235
Reteaua subterana - Braila 237
Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant 239
Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” 243
Tunelul sfintilor la Straja 245
Lacuri subterane 246
Misterul apelor pierdute din Dobrogea 248
Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii 250
TradiŃii magice la români 252

2
Imparatii traco
traco-
aco-iliri si Straromani

Constantius Chlorus

Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238).
Acesta fusese pastor in regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai
sus de Sever Alexandru (222-235) datorita capacitatii sale militare si
aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.
Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de
obicei pe detinatorii puterii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea,
consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe zi etc1. Mai mult, ridicarea sa pe
tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!2

Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de
origine traco-ilira(3). Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius
Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca majoritatea imensa a
imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian
- Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus -
(272-282) din Sirmium(i), Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius
Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al Crestinismului, Valerius
Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui
Hristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare
si unul dintre imparatii pagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei
sotiei sale Elena – care era crestina), Caius Galerius Valerius Maximianus
(305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia
(305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-
307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308-
324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-328).
Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel
Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius
Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat
al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II
(317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului
Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de
asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au
fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare);
Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350),
Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354),
Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al
3
crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363). Urmeaza o noua dinastie
straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox (363-364), si
continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378),
arian, Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius
Valentinianus II (375-392), Flavius Constantius III (417-421), Valentinian III
(425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II
(456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527),
Iustinian I (527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582),
Focas (602-610), ultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit (Romania),
care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiu grecesc, zis Romaic
(cunoscut ca Imperiul Bizantin).

Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva
noua asupra unei perioade pe care istoriografia noastra oficiala are tristul
obicei de a o trata cu prea putin interes(4).

Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul
III un declin tot mai accentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama
invaziilor venite in special din Rasarit. Neamurile migratorilor, lovind val
dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insa o
observatie empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare
ale problemei, ci chiar si pe Dumnezeu, realitatea absoluta.

Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a
cetatenilor romani. Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si
ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai lui Dumnezeu si complacerea
in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa divina. Invaziile
migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum
stapanirea filistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu
invers. Trebuie observat insa un fapt semnificativ: aceasta epoca, numita si a
anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman (Maximin Tracul) si
continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-
ilira.

Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th.
Mommsen spune: Ca intotdeauna in asemenea situatii, in fiecare canton se
forma o partida a docililor partizani ai Romei si una nationala, care pregatea
rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii. Spre
exemplu, la inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus
Romei o rezistenta indarjita, reeditata atunci cand impozitele sau alte

4
obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu
predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci.
Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde
triburile din Oltenia au refuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva
romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale opuse ca aceea dintre
taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in
cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei
Imperiului. Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante in
armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in interesul propriu
pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.

Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu
fata de primele contacte traco sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca
romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-a manifestat mai tarziu
decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizare
decat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul.
Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava,
datorata probabil nu doar vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii
trufase a caracterului exceptional al ascensiunii sale sociale, a fost unul
dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de la inceput
uciderea conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de
invatatura cea dupa Evanghelie (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28).

Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251).
Amintirea acestuia este trista, data fiind inversunarea cu care atat el cat si
oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-275) a inceput spre sfarsitul
domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui se pune
intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord
dunareana si aceasta persecutie? Sa fi incercat Aurelian eliminarea
crestinismului din Dacia nordica prin intermediul paganilor migratori ? Sa se
fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o
justificare reala aceasta retragere se vede din aceea ca dupa circa trei
decenii, fara ca situatia militara sa se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel
Mare va recupera in mare parte Dacia Romana. Starneste mirarea si mai mult
faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapt trupele decat din
actuala Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind deloc
abandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi subpamantene a Transilvaniei
facea mai mult decat justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu numai
ca de-a lungul timpului Transilvania a fost relativ putin vizata de invazii -
indreptate in general spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod de necrezut
5
parasita de trupele romane. Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont
de toate aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului
nord-dunarean.

Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii
Diocletian (284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si
Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai grea persecutie. Acesti
imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte de
persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care
decretau daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor
crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor crestine, pedepsirea aspra a
clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In 298,
Galeriu a procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai
departe autorul citat ofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si
din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de asemenea cunoscuta atitudinea lui
Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la statutul de
persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand
in final totul.

Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul
Roman in timpul dinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie).
Acesta este scopul altor lucrari, cu caracter mai general. Dorim sa aratam aici
doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul fenomen
al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar,
efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in
considerare pozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au
dat acesteia.
Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind
in numar de peste 200.000 de soldati, militarii traci formau o forta
extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar pentru dusmanii externi.
Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri
politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel
dezbinat, tracii de sub arme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi,
cel putin din punct de vedere politic. Totusi imparatii traco-romani s-au
folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc
neglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius.

A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului
iliro-tracic in Imperiu. Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum
pana departe in Rasarit. In afara importantei militare ei erau si o insemnata
6
putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat de mult
dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui
Decebal, trebuia sa fi sporit mult sub organizata stapanire romana. Totodata
se dezvoltasera si regiuni cu o economie latenta - daca o putem numi astfel
- ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de marea faramitare
geografica si statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in
Dacia se intindeau o sumedenie de mine si de ape aurifere ce erau
exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se gaseau in mod firesc centre
mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe - ceramica,
zidarie, producerea carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este
cazul sa prezentam activitatile agro-pastorale si conexe, in care iliro-tracii
totdeauna excelasera. Si totusi, aceasta imensa forta economica n-a fost
folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe.

La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest
teritoriu de influenta enorma pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra
grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Cati se gandesc, de exemplu, la
influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unor
personalitati ca filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau
Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide etc. ? Cati isi amintesc de
faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cu opusa lor mistica si mitologie, ca si
alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de la traci ? Sau de
avansata cultura a getilor de care aminteste Iordanes ? Nu este locul aici a
trata despre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-am limita la opera
lui Mircea Eliade De la Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este
insa o realitate incontestabila stiintific faptul ca traco-ilirii au avut o cultura
cel putin la fel de avansata ca si cea greceasca, sortita insa sa ramana in
umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si
dezinteresului pe care militarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut
fata de cultura.

Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si
este de remarcat ca aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe
linie militara. Nu li se poate nega in general nici dragostea de neam, fie ea si
intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-ostila
fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene
a Mantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba
tracica ? De ce au fost oare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe
care ar fi adus-o neamului lor crestinismul ? Pozitia lor este cel putin
ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici
7
cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul
inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de
clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat
de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor.

Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-
au adaugat loviturilor primite de aceasta din partea inamicilor adusi de
Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor Sai. Alte lovituri le-a
suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului
sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si
hedonismul promovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in
conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea mult timp liber, prea
multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de
atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia
conflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea
sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

Sursa:

http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75-
impraii-traco-iliri-i-strromani.html

8
Conspiratia anti-
anti-dacica: Ascunderea originii dacice a unor
imparati romani

Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut.
Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor
dacica s-a pastrat tacere. De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani,
dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne
garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma
Imperiului, istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost
alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles.

Regalian, stranepotul lui Decebal

Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani.
Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de
intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui
Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu
mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale
ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui
Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau
cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea
urca in ierarhiile vremii.

Regalian

Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele
epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260
d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui
rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie
imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a
lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul
Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona
Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o
rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale.
Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie
cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce
lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il
invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de
propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

9
Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romana ?

Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia,
deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre
Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si
administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne
confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea
lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt
deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l
recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta” in vremea
adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui
imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de
monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor
(daci liberi) asupra provinciei.

Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea
romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar
daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin
“carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona,
prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca
retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un
abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv,
alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca
Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a
creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi
“Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi
intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi
nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca
Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In
acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost
nevoiti sa se retraga.

Aureolus, ciobanul din Carpati, s-
s-a proclamat imparat al Romei

Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o
familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras
spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de
neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata
romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al
cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui

10
Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui
uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva
imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre
armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a
imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la tronul
Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de
armata.

Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat,
Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand
prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a
fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui
Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

Imparatul Galeriu, “olteanul” care i-
i-a razbunat pe daci

Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui
protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-
o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana. Se crede ca, dupa
numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia,
din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt).
Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului
Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns
imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma
si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian,
care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele
Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in
satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale.

Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat
in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a
muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de
Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci
cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-
au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au
presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului.

Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de
romani si de numele de “roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi
exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate

11
disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a
altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.

Maximinus Daia

Daia si Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in
Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A
ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si
pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se
tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul
265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui
Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia,
nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au
fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau
tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi
de rang mai mic), erau de origine dacica.

Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu
Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega,
la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru
un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia
crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De
cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre
Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a
preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui
Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un
conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic
imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au
condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului
roman.

Imparatul Constantin

Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul
imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia
de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul
Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului
12
de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”.
Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa
aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac.
Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un
lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza
monumentele din splendidul for al lui Traian.

Marea friza de piatra a lui Traian, masurand
peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si
fiind a treia ca marime din intreaga antichitate,
este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati
sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma,
dupa ce figura lui Traian este stearsa din
reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din
grandioasele statui de daci, inalte de trei metri,
care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de
la locul lor si urcate pe Arcul imparatului
Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor
statui colosale de daci si plasarea lor pe un
monument al unui imparat roman, daca nu faptul
ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu
siguranta, Constantin avea o mare pretuire
Columna Traiana, cu statuia pentru stramosii sai.
Sfantului Petru asezata in locul
celei a lui Traian (sec.XVI) Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa
aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi,
cum de a fost posibila aceasta “profanare” a
forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie
de material de constructie si ca, in acelasi timp,
nu mai existau artisti talentati ca in vremurile
anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin
evident. E adevarat, pe langa piesele luate din
forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si
Scena disparuta: sinuciderea reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui
lui Decebal. Desi soldatul Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi
roman face semnul prin care il
luat ce i-a placut de pe monumentele
lasa in viata, regele dac
prefera moartea predecesorilor sai.

Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe
Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile
13
de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a
imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca
scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si
celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din
ordinul lui Constantin.

Falsificarea istoriei

Se impune o intrebare: de ce manualele
de istorie nu pomenesc nimic despre rolul
dacilor in istoria imperiului roman? A
existat si continua sa existe o adevarata
conspiratie in jurul acestui subiect.
Istoricii nostri, dar si unii straini, in
special maghiari, au facut tot posibilul
Scena stearsa a capului lui Decebal pentru a “demonta” originea dacica a
prezentat multimii pe un scut
unor personaje ajunse pe tronul
imparatiei romane. Despre mama lui,Galeriu s-a
spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in
cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne
spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar
daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni
le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu
merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia
Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui
Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De
ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un
unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A.
Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa
abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas
Imparatul Traian,
niciun dac si ca nu a existat niciun fel de
reprezentat pe columna
continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana
la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice
importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la
contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de
daci autentici.

Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea
Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin
urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea
14
vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din
stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista
asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau
daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte
importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea
romana provinciala, dar obarsia lor era dacica.

Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire
dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe
originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin
Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui
Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la
sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui
Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri
stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei
decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca
romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe
Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”.

Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor
daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a
dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific
furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar
istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea
dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult,
dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars
scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai
sfarseasca.

15
Testamentul Lupului Alb

Poate ca ar trebui sa ne amintim ca suntem generatie de Daci Liberi, ca
Spiritul Marelui Lup Alb vegheaza, asa cum Sfinxul in tacere si prin taceri ne
vorbeste ? Suntem Stapani pe deciziile noastre, daca dorim cu original, si
nimeni nu ne poate manipula sau constrange la nimic, o farama din Spiritul
Marelui Lup Alb ajunge sa nea? trezim, sa ne redescoperim spiritul de
Luptatori, sa nu mai permitem sa fim umiliti, sa nu lasam ca valorile sa ne fie
calcate-n picioare, sa ne opunem ingradirilor si niminicieia? o farama si-acea
farama din Spiritul Marelui Lup Alb se afla-n fiecare pui de Dac !

Imaginea mitica a Lupului Alb - capetenia lupilor, era respectata cu sfintenie
de catre stramosii nostrii ca pe cel care a fost salvatorul dacilor, din cetatea
Sarmisegetuza asediata de romani si in general cel care-i ajuta in orice
moment de cumpana. Este surprinzatoare similitudinea intre legenda Lupului
alb si legenda zeului Apollo. cesta isi avea templul pe insula Alba ( Leuke), pe
malul Marii Negre ( actuala Insula a Serpilor). In fiecare toamna Apollo se
retragea in * misterioasa tara a hiperboreenilor, unde domeste aprigul
Boreas * pentru a petrece iarna. El era conducatorul acestor hiperboreeni si
era denumit Lycantropul , adica Lupul, in mitologie ramanand cu denumirea
de * Lupul Luminos *.

Pentru a contracara credinta in puterea magico-mistica a lupului,
crestinismul primitiv l-a investit pe Sfantul Petru (Samedru) cu atributele de
pastor al lupilor , care sunt considerati cainii sai, precum si pe fratele sau ,
Apostolul Andrei, care se spune ca a propovaduit Evanghelia Mantuitorului in
* teritoriile lupilor *, printre care si Dobrogea. (Dumitru Manolache - Sfantul
Apostol Andrei si protocrestinismul in spatiul romanesc. Lupii mielului)
Se pot banui cel putin doua izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor:
una poate dacogetica - daca locuitorii Daciei vor fi practicat intr-adevar
Lycantropia (cuvant grecesc insemnand transformarea unui om in animal. In
Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzatiile pentru care erau arse pe
rug vrajitoarele. In psihiatrie este asimilata cu dedublarea personalitatii).

O alta ipostaza este in mod sigur alano-oseta, stiind ca alanii au stationat un
rastimp destul de lung pe teritoriul fostei Dacii si ca urmasii lor - osetii din
Caucazul de nord, au avut in epica lor precrestina un cult al zeului Tutyr ,
venerat ca pastor al lupilor. ( Victor Kernbach - Universul mitic al romanilor).
Pentru poporul roman imaginea lupului persista ca o dominanta mitica. In
16
patru substraturi mitice se reia si se verifica imaginea sacra a lupului:
Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic; substratul indo-european ,
cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al
lupului latin ingemanat cu cel dac intr-o sinteza daca-romana; substratul
iudeo-crestin primitiv, care preia si rastalmaceste aspectele zoomitologice
ale lupului din celelalte trei substraturi mitice precedente intr-o viziune de
bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcanescu in Mitologie Romana)

Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de catre Constantin Brailoiu :
Si-ti va mai iesi / Lupul inainte / Ca sa te spaimante / Sa nu te spaimanti, /
Frate, cum sa-l prinzi / Ca lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor /
Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. - Sa te duca-n
paradis / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp
cu bujorul / C-acolo ti-e dorula?

17
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic
Cu 1.600 de ani în urmă, istoricul Dio Cassius a notat: “Se găsiră şi
comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargetia…

Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui şi punând
într-însa mult aur şi argint, precum şi alte lucruri de mare preŃ şi care puteau
suferi umezeala, puse peste ele pietre şi grămădi pământ; după aceea aduse
din nou râul în albia lui, iar în peşteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse
veşmintele şi alte lucruri de felul acesta.
După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar
Bicilis, un soŃ de-al lui, care ştia ce se lucrase, fu prins şi dădu pe faŃă toate
acestea…” Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani după cel de-al doilea
război daco-roman. Nu se ştie dacă ele reprezintă adevărul istoric, dar o
realitate a rămas: după acel război, imperiul şi-a refăcut finanŃele, un an
romanii au fost scutiŃi de impozit, Traian a organizat timp de 123 de zile
sărbători la Roma şi a construit o serie de edificii măreŃe. Cercetătorii au
evaluat la 165 de tone aur şi 330 tone argint prada luată de Traian din Dacia,
dar oare acesta era tot aurul strămoşilor noştri? Unii oameni de ştiinŃă,
evaluând producŃia de aur din MunŃii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea
era intensă şi străveche, să nu uităm că aur din minele de lângă Brad s-au
găsit şi în tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin
analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa
1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu siguranŃă că Decebal nu a ascuns tot
tezaurul în acelaşi loc. În plus, în mod sigur, fiecare tarabostes avea averea
lui. Să nu uităm nici stocurile de la exploatările miniere, care erau nu numai
în Apuseni, ci şi în Banat, în zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur?

Din când în când, aurul dacic a trimis câte un “semnal”, cele mai
semnificative fiind:

– În secolul XVI, la vărsarea Streiului în Mureş, un pescar a scos de pe
fundul apei câteva monede de aur. Mai sus, într-o boltă zidită, a găsit
40.000 galbeni şi bucăŃi de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a
încercat să vândă câte ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul
Martinuzzi, care, prin mijloace “specifice” a recuperat totul, în urma
unor cercetări intense în apa râului el rotunjindu-şi tezaurul. Cardinalul
a început să cheltuie fără socoteală, construind un castel la Vântu de
Jos şi cumpărând cu nemiluita cai, bijuterii şi alte obiecte de lux,
atrăgând astfel atenŃia asupra lui. Drept urmare, împăratul Ferdinand de
Habsburg l-a trimis în zonă pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe
Martinuzzi, dar nu a mai găsit decât 2.000 de monede de aur.
– Un cronicar povestea că la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, s-
au găsit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini.
18
– Cronicile vorbesc de nişte butoaie cu monede vechi de aur aflate în
posesia domnitorului Petru Rareş al Moldovei.
– La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, îmbogăŃit brusc, lăsa un
testament în care pomenea de o mare comoară din care luase ceva,
restul, care ar fi putut îmbogăŃi toată populaŃia Transilvaniei, rămânând
ascuns.
– Pe la 1800, copilul unui Ńăran a găsit 264 monede de aur pe Dealul
Anineşului.
– În 1804, un preot din Vâlcele a descoperit la rădăcina unui fag bătrân
400 de monede dacice tip “koson”. Ulterior, în aceeaşi vară, s-au mai
găsit 35, respectiv 987 monede de acelaşi tip.
– În 1970, un lucrător a găsit o monedă tip “koson” (nume care se
presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea
şi acumulările din tezaurul dac) în zona sanctuarelor de la
Sarmisegetuza.

Enigmele rămân. Dacă evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este măcar
aproximativ reală, înseamnă că romanii au mai fost păcăliŃi o dată de
înŃeleptul Decebal, chiar si după moarte, Bicilis jucând, probabil, rolul de
“pion otrăvit”. Chiar dacă o parte din aur a fost îngropată în albia Streiului,
restul poate fi oriunde în arealul fostului regat dacic, zona cetăŃilor de lângă
Orăştie fiind cea mai “fierbinte”, dar să nu uităm că toată zona montană
dintre Olt şi łara HaŃegului, probabil chiar şi Masivul Godeanu, era un spaŃiu
strategic, cu drumuri de culme şi cu cetăŃi la gura văilor. Dacă mai adăugăm
şi zona aşezărilor şi a exploatărilor aurifere din MunŃii Apuseni şi Munceii
Dognecei, aria de căutare se măreşte, la fel şi şansele de a se mai găsi ceva şi
doar norocul sau eroziunea naturală pot aduce ceva nou

19
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi ?!

Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus,
de multe ori ne purtam aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat
toate categoriile umane, toate caracterele existente. Sa nu-l uitam pe Iuda,
cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat Mintuitorul, ajungind
sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea
mai crunta. Dar sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea
ce vedea. El nu a crezut in Invierea Domnului sau decit in clipa in care i-a
atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma, fara sa luaam seama la un
aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui Toma.
Noi nu-i vom spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se
temea de mistificari. Asa suntem toti, nu credem daca nu vedem cu ochii
nostri. Iar cand vedem ceva incredibil, incercam sa ne convingem ca asa ceva
nu exista.

Elefantul preistoric

Oltenia a fost mereu o pagina speciala din istoria si geografia Romaniei. Ca
istorie, a fost una din zonele cele mai puternice, care a dat Tarii Romanesti
domnitori de vaza. Numarul mare al manastirilor fortificate a facut ca acest
tinut romanesc sa fie, mai mult ca oricare altul din lume, un adevarat
avanpost al crestinatatii. Oamenii erau deopotriva agricultori, buni crestini si
luptatori – nu trebuie sa uitam ca aici s-au nascut elitele cavaleriei romane.
La ora actuala Oltenia este printre cele mai sarace zone din Romania. Dar
oltenii nu se plang. Ei sunt in continuare aceeasi oameni muncitori care nu se
plang si care incearca sa-si poarte crucea cu demnitate.

Satenii din comuna Cosoveni sunt departe de a fi printre cei mai bogati
dintre olteni. Dimpotriva, mineritul, in loc sa le fi adus bogatie, le-a adus
doar necazuri, iar daca inainte de a se deschide exploatarile, comuna avea
cateva sute de case, acum cu greu mai pot fi numarate 40 – 50. Unii ar spune
ca celor din Cosoveni le-a aparut Satana care le-a aratat drumul pavat cu
aur, fara sa le spuna ca e cel ce duce in Iad. Iar in loc de bogatii si
prosperitate, oamenii se lupta acum cu saracia si poluarea. Cu toate astea,
comuna a fost mereu martora unor evenimente daca nu ciudate, cel putin
greu de explicat. Mai exact, aici s-au semnalat mereu lumini ciudate si
zgomote stranii, oamenii spun ca simt deseori prezente stranii, ca au
impresia ca sunt urmariti de cineva, dar ca nu vad pe nimeni. Localitatea,
aflata in imediata apropiere a Baniei, a iesit din anonimat in urma unei
20
descoperiri de exceptie – oasele unui elefant preistoric care a trait in acele
locuri in urma cu mai bine de 2.000.000 de ani in urma. Dupa cum spun
specialistii, nu e vorba de oase de mastodont sau de mamut, ci de un
stramos urias al elefantilor de astazi. Descoperirea a avut loc in urma cu
cativa ani si a generat bucurie in randul oamenilor, care au fost convinsi ca e
semn de bogatie. Locul din care a fost dezgropat scheletul este o fosta
cariera de pietris, iar elefantul preistoric a fost gasit la o adincime de circa 6
– 8 metri.

Tinutul uriasilor veniti din cer

Batranii din sat nu au fost foarte surprinsi de ceea ce s-a gasit. Ei cunosc
legende care vorbesc despre oameni uriasi ce ar fi trait in zona in urma cu
multa vreme. Ecaterina Sandache, spune:

“Se spune ca pe locurile astea ar fi coborit din ceruri, pe niste balauri
zburatori, niste uriasi. Si atat de mult le-a placut locul, incit au decis sa
ramana. Si au avut grija uriasii si de oameni si de dobitoace. Si toata lumea
traia in pace si in armonie. Pana cand unul dintre ei a descoperit ca din
strugurii pe care ei ii mincau, se putea face o licoare buna de baut. Atunci se
spune ca a fost descoperit vinul, dar odata cu el s-a terminat si buna
intelegere. Uriasii se imbatau si se luptau intre ei, isi faceau rau unul altuia si
impreuna le faceau rau oamenilor care se asezasera in tinutul lor. Strigatele
de disperare ale oamenilor au fost auzite de Bunul Dumnezeu care a trimis
un inger de-al Sau sa le curme suferinta. Iar ingerul, dupa ce i-a luat pe
oameni si i-a pus pe cel mai inalt munte, a scufundat tinutul cu tot cu uriasi,
de nu a mai ramas in viata nici unul. De atunci stapinesc oamenii aici.”

La ora actuala nimeni nu mai pune la indoiala faptul ca in vremuri
indepartate au existat uriasi pe Terra. Acesta e un lucru cunoscut, fiecare
popor vorbind de uriasii care l-au precedat. Pana si Biblia aminteste de
popoare de uriasi, chiar pe vremea cand Moise isi conducea poporul catre
tarimul fagaduintei. Exista picturi si basoreliefuri care arata zei de cativa ori
mai mari ca oamenii si exista cetati cu scari de piatra pe care un om normal
nu poate trece decit catarandu-se. Singurele necunoscute sunt identitatea
uriasilor si modul in care au ajuns ei pe Pamant. Spusele batrinei au un
simbure de adevar in ele. Pentru ca aici, in urma cu milioane de ani in urma,
a existat marele Lac Getic, ale carui urme se pot vedea si la ora actuala in
straturile de pamant excavate. Iar descoperiri de animale preistorice s-au
facut in toata Oltenia: la Leu, la Timiseni, la Stoina.

21
Lemnul care nu putrezise

Incet, din tenebrele pamantului apar marturii ale existentei vietii, marturii
care schimba de la un an la altul geografia istorica a tinutului fostilor bani ai
Craiovei. Cat ii priveste pe cosoveneni, acestia spun ca nu se mai mira de
nimic. In comuna lor s-au petrecut mereu fapte greu de crezut. In urma cu
vreo 20 de ani, la cativa kilometri in afara localitatii a fost instalat un santier
pentru constructiile de locuinte. Voiau comunistii sa ii mute pe sateni in
blocuri si sa le ia pamanturile. Intr-o zi, un excavator a distrus ceea ce parea
a fi o fintina imensa. Anatol Mihailovici, actualmente pensionar, lucrator pe
santierul de atunci, spune ca dimensiunile fintinii erau impresionante. Era
facuta dintr-un lemn care nu putrezise, desi era sub pamant de cel putin
cateva sute de mii de ani, cit aveau vechime straturile de pamant de
deasupra ei. Latura fintinii era de vreo 20 de metri.

“Unii spuneau ca era o baie de pe vremea romanilor, dar nu era adevarat,
pentru ca adincimea ei depasea cateva zeci de metri. Cat am apucat noi sa
sapam, pentru ca imediat a venit ordin de la Bucuresti sa astupam totul cum
a fost. Au luat lemnul pe care-l scosesem si au turnat deasupra beton. Peste
beton au pus pamantul si pietrisul excavat. Iar pe noi, cei care lucrasem si
vazusem fintina, ne-a imprastiat pe santiere din nord si la Canal si ne-au
amenintat ca daca vreunul vorbeste nu va mai iesi din puscarie. Nici acum nu
stiu ce anume descoperisem.”

Dar indiferent ce descoperisera muncitorii, santierul a fost ridicat si localnicii
lasati in pace. Cu toate acestea, descoperiri au mai fost facute in Oltenia.
Astfel, in apropiere de Timiseni, excavatoarele au distrus ceea ce parea a fi
un cuptor urias. La ce anume era bun cuptorul sau cui apartinea, asta e mai
greu de spus.

“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”

Intre timp, animati de dorinta de imbogatire, localnicii din Cosoveni au
amenajat un lac imens pe locul unde a fost descoperit elefantul preistoric.
Cu toate astea, nu toti sunt de acord cu ceea ce se intampla. Unii dintre ei
cred ca in felul acesta va fi tulburat somnul uriasilor si ca acestia se vor trezi
din mormint ca sa-i pedepseasca. Iar faptul ca unul dintre sateni s-a si
inecat in lac, e pus pe seama acestui lucru. Si oamenii incep sa se teama, mi
ales ca, de la o vreme, se simt urmariti. G. B., afirma:

22
“E o senzatie cumplita. Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o
prezenta stranie. Ca si cum cineva ne urmareste, ne analizeaza. Iar din lac
razbat tot felul de zgomote ciudate, de ti se face pielea de gaina. Se aud
lovituri ca intr-o poarta imensa, metalica.”

Cine si de ce loveste poarta de sub Cosoveni sau ce fel de poarta e, raman
doar simple intrebari. Deocamdata. In plus, oamenii vad tot felul de luminite
ciudate si toate in preajma locului unde a fost dezgropat elefantul preistoric.
Mihalcea Radescu, ne spune:

“Tiu minte de la bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, ca prin `40 - 41 ar fi
fost descoperit in zona o jumatate de craniu imens. Oamenii spuneau ca ar fi
fost al unuia din uriasii de pe vremuri. A venit un neamt de la Bucuresti, cu
ordin de la Maresal si l-a ridicat. Bunicul spunea ca numai ochii erau asa, ca
la vreo 20 – 30 cm si ca dupa dinti nu parea a fi de animal. Au incarcat
craniul pe un camion si l-au trimis in Germania. Se spune ca Hitler credea in
lucruri de acest gen si era convins ca va descoperi un secret mare prin care
sa stapineasca lumea.”

E adevarat, nu s-au mai gasit alte oase, de picior sau de mana, aparand
intrebarea, fireasca, ce anume cauta craniul, singur, intr-un astfel de loc. Iar
singurele explicatii ar fi ca celelalte oase au fost mincate de alte animale
(poate chiar de alti uriasi, n. a.) sau ca uriasul a avut – ca si alti oameni peste
timp, dorinta ca parti din trupul sau sa fie ingropate in diverse locuri care i-
au placut in timpul vietii, craniul ajungind in Oltenia. Si ar mai fi o explicatie,
dar cel putin lugubra. Aceea ca, asa cum oamenii din vechime, aduceau
sacrificii umane in lacasurile sfinte, uriasul a fost, la randul sau sacrificat,
pentru ca spiritul sau sa pazeasca locul unde a avut loc sacrificiul.

Sunt supozitii care in mod sigur nu vor putea fi justificate intr-o singura
viata.

23
Argedava tăinuită
Situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de început a
Statului Dac Centralizat făurit de Burebista, Argedava, reprezintă astăzi un promontoriu,
căruia i se spune Nucet; o movilă ce înaintează ca o săgeată spre albia Argeşului, pe malul
drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeşti-Novaci, denumită Popeşti,
şi notată pe hartă în JudeŃul Giurgiu.

Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăŃime de la Est la Vest şi
are o înălŃime de 20 m. FortificaŃiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-Sud-
Vest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaŃie, fiind locuit neântrerupt
pâna în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăŃi getice întinse pe o
rază de cel puŃin 17 Km, de la Grădinari - Ogrezeni şi până la AdunaŃii Copăceni, puternice
fortificaŃii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte
10.000 de ani, socotiŃi de la anul de graŃie în care scriem aceste rânduri, adică 2002 conform
calendarului creştin.

Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Rovinele “din câmpii“ la care
face referire Mihai Eminescu, fortificaŃii pe linia Argeşului, folosite mii şi mii de ani ca linie
de apărare a łării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcŃia Centrului Spiritual al
łării.

Aici identificăm, şi noi, desfăşurarea bătăliei de la Rovine a lui Basarab Mircea zis
“Cel Bătrân”, tot în aceste locuri şi Mihai Voevod Pătraşcu fiul Teodorei – Basarab, zis “Cel
Viteaz” – Reunificatorul, şi-a concentrat forŃele armate împortiva invadatorilor străini la
Ogrezeni, unde şi-a format “ogreziile”, adică batalioanele, iar la Gorneni, în apropiere, a fost
dat semnalul de luptă.
24
Ultimul Basarab, Constantin Brâncoveanu, pentru a proteja Argedava şi împrejurimile
sacre cu pădurea Novăceanca, a ridicat nenumărate biserici pe care le-a înzestrat cu pământ şi
păduri, în felul acesta urmărind protejarea acestor locuri.

Astfel, biserica din Nucet este ridicată de Domnul
Constantin Brâncoveanu la 1688, ornată cu
splendidul brâu brâncovenesc, sursă de inspiraŃie a
lui Constantin Brâncuşi pentru Coloana Infinitului.
Deasupra altarului acestei biserici au existat doi
dragoni. Astăzi mai poate fi admirat numai unul
singur.

Alegerea nu credem că a fost deloc întâmplătoare, locul cu pricina fiind un important
centru ecleziastic în secolul al V e.n., aşa după cum ne arată şi numele ce-l poartă … Popeşti
(Popii din Nucet). Denumirea de Nucet foarte posibil se trage de la Sfântul Nicetas care a
întemeiat în Dacia, la … Angesem, un episcopat ridicat la rang de Mitropolie în sec. VI,
alături de Episcopia de Milcov. Denumirea de Novaci, face trimitere la “uriaşi”.

În apropiere, pe o altă Rovină, în Comuna Mihăileşti, încă o biserică brâncovenească
ridicată în anul 1712, azi năpădită de “investitori” care i-au smuls pământul dăruit de marele
Domn, ne arată măreŃia locului. Cimitirul de lângă biserică, astăzi mai mult devastat, mai
păstrează încă cruci având pe ele desenate … Soarele. Deasemenea, în satul Novaci, Comuna
Popeşti, o altă biserică veche protejează încă un alt loc sacru.

Argedava a fost aleasă, în mod neinspirat, drept loc de conac, de unii fanarioŃi,
dispăruŃi fulgerător în străfundurile cetăŃii cu tot cu castelele lor efemere.
AnunŃată de Cezar Boliac în 1869, cetatea Argedava a început a fi “cercetată” de către
arheologi, neîntrerupt, pâna în zilele noastre.
Astfel, Vasile Pârvan, cel ce identifică Argeşul ca fiind Argessis din vechime, îşi
extinde săpăturile de la Piscul Crăsanilor la Argedava în anul 1926. Sapă şi … moare în anul
1927, nu înainte de a fi convins că a descoperit cetatea de scaun a lui Burebista.
După această dată, monopolul săpăturilor l-a avut Dinu V. Rosetti.
Decretul în cinstea lui Acornion descoperit la Balcic şi controversele în jurul acestui
document au avut darul să încurce iŃele descifrării primei capitale a lui Burebista. Aşa e când
vrei să demonstrezi că … găina a precedat oul.

Argedava a mai fost vizitată şi transformată în şantier arheologic şi de distinsa familia
Vulpe: Radu, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe iar mai apoi Alexandru. RenumiŃii arheologi
identifică, fără dubii, cetatea de la Popeşti cu Argedava, fapt prea bine cunoscut de localnici
de la moşii lor.

Astfel, partea de Nord a Nucetului (Curtea Princiară) şi vestul Nucetului (Necropola
Zeilor) au revenit lui Dinu V. Rosetti, iar partea de Est şi Sud-Est cu cele două palate plus
clădirea cu absidă au revenit arheologilor Ecaterina Dunăreanu Vulpe şi Radu Vulpe.
Ulterior întreg Nucetul a fost devastat.
25
Săpături recente au efectuat, din anul 1990, Nona Pălincaş şi Calista Fischer.
Rezultatul cercetărilor arheologice s-au concretizat într-o comunicare de specialitate,
“Evaluare arheologică a probelor C14 din cetatea de la Popeşti (România) fondată în perioada
târzie de bronz “ – 2000.

Lucrarea şi Referatele au meritul de a demonstra, fără putinŃă de tăgadă, că Popeşti
este cercul de foc al arheologiei noastre.
Vizionările din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruină în care se află cetatea,
total neprotejată împotriva intemperiilor, lăsată la voia întâmplării şi hazardului.
Mai mult cunoaştem de la localnici, care amabili ne-au destăinuit interesante lucruri,
(spre ştiinŃa Domniilor Voastre, vă îndemnăm de a merge în teren şi de a vă convinge
personal ), următoarele :
- Nucetul şi toate Rovinele de pe aliniamentul Grădinari – Ogrezeni – AdunaŃii
Copăceni au fost ridicate de “uriaşi care au cărat pământul cu poala“.
- Nucetul este numai creştetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat în
satul Buda din apropriere în anul 44 i.e.n., 5464 ani socotiŃi de noi, luând drept referinŃă
inscripŃia de la Biserica Curtea de Argeş, de pe mormântul lui Neagoe Basarab, unde marele
domnitor cărturar ne arată că a săvârşit această mănăstire la anul 7025, informaŃie care
actualizată, dovedeşte că astăzi suntem în anul 7510.
- Înainte de cel de al doilea război mondial, în Nucet au fost aduşi mai mulŃi deŃinuŃi,
păziŃi de militari care i-au pus pe aceştia să sape în cetate.
Săpăturile arheologice au reînceput în anul 1946, dar cu mare intensitate din 1950
până în 1954 şi cu o largă asistenŃă internaŃională. La aceste săpături au fost folosiŃi localnici
sub pază, ca muncitori cu ziua la săpat, plătiŃi cu … 8 lei pe zi. Copiii săraci erau folosiŃi la
strângerea şi curăŃarea diverselor obiecte dezgropate, precum şi a unor oseminte umane de
oameni … uriaşi, apreciaŃi de localnici ca având o înălŃime de peste 5 m. Astfel au fost
deshumaŃi din Nucet, “Necropola Zeilor”, vestul cetăŃii, scheletele a peste … 80 de “uriaşi”.

Această din urmă informaŃie am găsit-o şi la MăriuŃa,
altă cetate geto-dacă, în urma discuŃiilor purtate cu un
localnic ce a săpat în cetate. Localitatea MăriuŃa este
situată în JudeŃul Calăraşi, unde au fost deshumate trei
schelete de uriaşi, dintre care unul făra cap. Săpăturile
au fost coordonate în acest punct arheologic de către
profesorul Simon Mihai, dispărut în anul 1990, în
condiŃii neclare.

- “Arheologii” din Argedava, “cu mâinile la
spate, vorbind când în româneşte când în altă limbă”, au
pus copiii săraci, în special fetiŃele, să spele “ciotoaiele”
şi “căpăŃânile ăle mari”, după care minorii erau puşi să
le bocească. ÎntrebaŃi de localnici, “arheologii” le-au
spus că acei “uriaşi” sunt Jidovii (!?).
Aşa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana şi Ghencea
Marin din satul Popeşti, participanŃi la săpăturile arheologice.
26
Din partea de Nord-Est a cetăŃii, a fost ridicată cu macaraua o placă foarte mare de
andezit având desenată pe ea … Soarele. În ce muzeu a fost oare expusă ?
Din partea de Est a cetăŃii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult şi stâlpii unui Calendar
Geto-Dac. Se naşte întrebarea: unde sunt aceste vetre de cult şi Stâlpii Calendarului ?
- Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu în “CetăŃi geto-
dacice în Câmpia Munteniei”.
O cantitate însemnată de monezi de toate tipurile au fost descoperite cu ocazia
săpăturilor, ponderea deŃinând-o cele de argint. Ulcelele pline de argintărie găsite de localnici
erau recompensate cu “un ban pentru Ńuică“.
Aşa după cum ne-o dovedeşte urna de incinerare, precum şi ceşcuŃa găsită în interior,
cultul înmormântării practicat la un moment dat în cetate a fost acela al incinerării, şi totuşi,
osemintele de care am făcut vorbire, ne demonstrează că, mult timp mai înainte de practicarea
acestui cult, înhumarea constituia un ritual specific acelor oameni deosebit de înalŃi. (Zeii !?)
De o parte şi de alta a Argedavei se întind mai mult de 7 cetăŃi getice care comunică
între ele printr-un tunel subteran, îndelung căutat. Izvoarele locale ne relatează că în partea de
Est a cetăŃii, s-a descoperit un tunel care porneşte din Nucet către pintenul pe care este
aşezată biserica şi cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m adâncime, şi că tunelul cu pricina a fost
declarat … fântână şi acoperit urgent cu pământ luat din alt loc. (!?)

În faŃa Nucetului, către râul Argeş, două balastiere scot la iveală trunchiuri de copaci
şi pomi de dimensiuni impresionante carbonizate, semn al existenŃei în trecut a unei mari
grădini. Eden ?

Toate Rovinele adăpostesc palate subterane legate între ele, ce întrec în grandoare
orice cetate sau complex de cetăŃi descoperite pâna acum în Dacia. Recentele excavări ale
celor două balastiere vor conduce la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodământ
“planificat din neştiinŃă” trebuie evitat cu orice preŃ.
- Constatările din teren ne-au întărit convingerea că în lipsa oricărei protecŃii
artificiale, Nucetul se surpă zi de zi în valea Argeşului, mai ales că “binevoitorii” dau foc
lăstărişului ce apără cetatea, lăstăriş care renaşte primăvară de primăvară, spre disperarea
unora, apărând cu îndârjire Argedava.
“ Noi ştim multe, dar cine să ne asculte ? “ ne-a declarat un nonagenar din comuna
Popeşti.

AfirmaŃiile unor istorici, precum că toate cetăŃile din Muntenia, inclusiv Argedava, şi-
au încetat brusc activitatea în anii 11-12 e.n. ca urmare a expediŃiei militare a unui oarecare
general roman, Sextus Aelius Catus, ce ar fi deportat o populaŃie de 50.000 de locuitori din
Dacia la sud de Dunăre, combinată cu o presupusă altă acŃiune de acelaşi gen, în anii 62-66
e.n., ce ar fi fost săvârşită de Tiberius Platius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei, care
şi el ar fi deportat o populaŃie de 100.000 de geŃi la sud de Dunăre, noi le considerăm vorbe în
vânt scrise de antici şi preluate fără discernământ de unii contemporani, fără prea multă cu-
getare, deci lipsite de temei istoric real care, ca şi multe alte neadevăruri, au făcut mult rău
neamului nostru geto-dac.

łinând cont de cele prezentate mai sus, noi considerăm că se impune alcătuirea unui
colectiv de specialişti patrioŃi, care să aprofundeze cercetările cu privire la cetatea getică de la

27
Popeşti, Argedava, prin restudierea documentelor de până acum, depistarea de noi documente
istorice, organizarea unor săpături arheologice în Nucet şi în împrejurimi, în scopul
demonstrării unei realităŃi istorice : Popeşti este Argedava lui Burebista situată pe râul Argeş,
fost Argessis.

Şi noi considerăm că Argedava este vestita cetate Hellis menŃionată de antici drept
Cetatea Soarelui. În susŃinerea acestei teze Ńinem cont de poziŃionarea cetăŃii, măreŃia locului
şi întinderea fortificaŃiilor.

Trebuie să specificăm că se impune alcătuirea unui plan de investigaŃii arhgeologice
la capătul căruia întreaga cetate să fie restaurată şi protejată, astfel ea putând deveni un centru
turistic, istoric şi arheologic de cea mai mare importanŃă pentru Ńara noastră şi pentru
umanitate.

Apreciem la superlativ iniŃiativa Domnului Prof. Dr. Napoleon Săvescu de a ridica la
Orăştie o statuie a lui Burebista. A fost binevenită. Un act de dreptate şi de cinstire a marelui
rege. Monumentul ridicat în Ardeal stă drept pavăză întregii românimi.

Pentru cinstirea acestui strămoş al nostru, al tuturor geto-dacilor, credem noi că se
impune înălŃarea unei mari statui şi în CASA CU GEłI a lui Burebista, adică la ARGE-
DAVA, acolo unde a văzut pe Pământ, acest MARE GET cerul, pentru întâia şi ultima oară,
în Nucet.

Statuia lui Burebista este bine să fie amplasată în partea de Nord, pe locul Palatului Princiar,
cu faŃa către Capitala Bucureşti.

Aici, pe malul Argessis-ului, unde s-a născut acea minte luminată care a făcut posibilă
apariŃia pe harta vechii lumii a Marii Dacii şi a celui mai mare stat monoteist din lume, unde
s-a născut ideea unificării, sau, cine poate şti, a reunificării întregului neam, trebuie să se
înalŃe statuia Marelui Spirit şi Suflet de Get care a fost Burebista.

Facem menŃiunea că cercetările trebuie extinse şi asupra mediului ambiant, care face
din Argedava o comoară nu numai arheologico-istorică dar şi una de cult, dat fiind vechimea
cultului Soarelui pe această Rovină. ProprietăŃile curative ale apelor şi izvoarelor din această
zonă, şi în mod deosebit mediul ambiant din cetate, au efecte benefice asupra organismului
uman, o simplă plimbare prin cetate având darul de a linişti psihicul şi a tonifica organismul,
în vreme ce o sticlă cu apă din Argeş, lăsată în cetate câteva ore, are efecte benefice pentru
cel ce o bea, lucru prea bine ştiut de localinici de la moşii lor, oameni de altfel foarte
longevivi. Toate cu o condiŃie : să intri în Cetatea Zeilor cu gândurile curate.

44.313070° 25.964819°

28
«Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950»
Articol semnat de Sorin Golea, Claudiu Pacearca

PomeniŃi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi
de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinŃe,
dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a văzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe
urmele uriaşilor şi a găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava,
judeŃul Giurgiu. IoniŃă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganŃilor. Iar arheologii ne-
au explicat, de fapt, despre ce e vorba.

"Aici era Nucetul. PărinŃii mei spuneau că în aceste
locuri stăteau uriaşii. Ei le spuneau jidovi, că aşa îi nu-
meau aici pe uriaşi. Credeam că sunt poveşti, dar am
avut ocazia să văd un schelet", spune IoniŃă Florea, în
vârstă de 80 de ani, din comuna Popeşti, judeŃul Giur-
giu. Despre ce e vorba?

În nordul acestei localităŃi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită
din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile
Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat
săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că
a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi
toate triburile dacilor şi a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Eu-
ropa.

«Când găseam oasele, ne trimiteau acasă»

Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaŃiile conform cărora în timpul săpătu-
rilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriaşi, adică umanoizi înalŃi
de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin 1946 -1954. InformaŃii
despre schelete de uriaşi descoperite pe teritoriul României au mai existat. Dar
până acum nu s-a găsit nici o persoană care să declare că le-a văzut. "Eu am
început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de
oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus
pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un
kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o
adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu - n.r.) foarte mare, cam de vreo
două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti
(Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar
ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat
aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri
lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce
e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ-
na mea în 1950", a spus IoniŃă Florea.
29
La Argedava s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la
Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde.

Novac e cel mai renumit

Au rămas legendele uriaşilor porecliŃi "Jidovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona
de sud a Munteniei. La sud de Popeşti există o vale care se întinde de la Olt
până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume Novac, cel mai renumit
dintre toŃi, s-a luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. SimŃindu-se învins,
balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac".

În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de
pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic.

"Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din
bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeŃi asemenea măguri
(movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna
Tangâru, judeŃul Giurgiu.

«Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani în urmă»

"Cu aproximativ 7000 de ani în urmă, în zona României se dezvoltase o civilizaŃie
înaintată, sedentară, cu o cultură strălucitoare. Peste ei au venit populaŃii din Est,
numite de arheologul american Maria Gimbutas civilizaŃia kurganelor. DiferenŃa
dintre populaŃiile autohtone şi cele invadatoare era în primul rând de înălŃime, cei
veniŃi fiind mai înalŃi - lucru atestat arheologic - războinici, buni metalurgi şi
constructori de cetăŃi aşezate pe înălŃimi. Aşa se explică faptul că în legende
toate cetăŃile vechi sunt construite de uriaşi, iar agricultura performantă este
legată de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaşii au venit din Est, cu 7000
de ani în urmă. Răspândirea acestor populaŃii de uriaşi în toată Europa, apoi în
Orientul Mijlociu şi nordul Africii, a dus, se pare, la naşterea legendelor despre
uriaşi. E foarte posibil ca ei să se fi asimiliat în marea masă a populaŃiilor autoh-
tone, mai mici de înălŃime, aşa cum spun, de altfel, şi legendele, şi astfel să fi
dispărut. ReminiscenŃe ale acestor uriaşi le vedem cu ochii noştri: se mai nasc
din când în când oameni foarte înalŃi. Medicii le spun persoane bolnave de
gigantism. Şi aici este de amintit faptul că mitologiile vorbesc despre uriaşi ca
despre o rasă umanoidă degenerată, nereuşită", ne-a explicat arheologul Traian
Popa.

GiganŃi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele
multor popoare. Dăm exemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri.

- Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în
vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele
30
oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un
popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se:
Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- CelŃii considerau că primele fiinŃe care au
locuit Pământul au fost giganŃii, abia după ei
venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au
şi ele poveşti ce se referă la un gigant care a
cumpărat pietre uriaşe, magice, de la o
vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până
în Câmpia Salisbury.
- Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraŃi ai
zeilor, care s-au răsculat împotriva acestora,
dar au pierdut lupta şi au fost închişi în întu-
nericul veşnic.
- Mitologia română spune că existenŃa
umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a
început cu căpcăunii, forme nereuşite de
umanizare, care au dispărut. După ei au venit
uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui
Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a
omorât pe toŃi. După uriaşi au venit oamenii,
care vor fi înlocuiŃi cu blajinii, o rasă de fiinŃe
mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe
placul lui Dumnezeu.

În general, toate legendele consideră că rasa uriaşilor a dispărut, iar locul ei a
fost luat de oameni.

Probe tangibile

Antropologistul german Larson Kohl a descoperit in 1936, pe malul lacului
Elyasi, in Africa de Sud, oseminte unane gigantice. Paleontologii si
antropologiigermani Gustav von Konigswald si Frank Wedenreich(1873-1948) au
gasit intre 1937 si 1941, in farmacii chinezesti sau in Hong-Kong, mai multe
oseminte umane de talie uimitoare.
Profesorul Weidenreich a facut, in 1944, o expunere privind aceste resturi de
giganti, in prezenta American Ethnological Society. Doctorul Rex Gilroy, un
arheolog australian, director al Mount Tork Natural History Museum, a gasit la
Mount Victoria amprente fosile de picioare de giganti a caror autenticitate nu a
putut fi pusa la indoiala. In plus, au fost gasite trei resturi de maxilare umane
gigantice: unul in Africa de Sud, unul in Java si unul in China de sud. Aceste
fragmente de schelete gigantice pun numeroase intrebari. Doctorul Burkhalter,
de la Societatea Franceza de Preistorie, a scris in 1950 intr-o revista a muzeului
din Beytouth ca existenta giganticilor in Paleoliticul vechi este un fapt stiintific
stabilit.

31
In timpul sapaturilor efectuate in Caucaz, in 1964, s-au gasit intr-o grota din
Alguetca, in apropiere de Mangliss, schelete de oameni masurand 2,8-3m. Prin
urmare, cercetatori recunoscuti si competenti au descoperit elemente importante
care vin sa confirme existenta giganticilor pe Terra intr-o epoca foarte veche.

32
Uriasii de ieri
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de
Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani.

Schelete de uriasi, artefacte ciudate, apartinand unei civilizatii necunoscute, simboluri
mistice, confiscate de lumea stiintifica si invaluite in tacere.

GIGANTII DE LA NUCET

Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava – Popesti-
Novaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de
uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la
Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la
Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine
si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta
video inregistrata la congres.

COMPLEXUL DIN VALEA MORTII

Dincolo de Ocean, autoritatile au asternut tacerea asupra
“descoperirii secolului”, cum o denumise presa din 1947. In
Desertul Colorado, in legendara Vale a Mortii, s-a descoperit un
complex de 32 de pesteri ce se intind pe o suprafata de 180 de
mile in care s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri
inaltime, imbracate ciudat, cu costume de piele, pantaloni bufanti,
stransi la glezne si jachete lungi. Dr. Bruce Russell a fost primul
cercetator care a rupt tacerea. Pe langa uriasi, s-au descoperit si
ramasitele unor specii disparute, dinozauri, tigri preistorici,
elefanti imperiali, expuse in nise, ca la muzeu.

ORASUL SUBTERAN

Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende
confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in
mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce
pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit
sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea
muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.

CIMITIRE

Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut
tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de
mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu
inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand
33
schelete de oameni depasind 2,50 metri si artefacte inscriptionate cu scrieri nedescifrate. La
Cayuga, Niagara, se afla “Cimitirul
gigantilor”, descoperit in 1880, care a
avut noua schelete masurand peste 2,70
metri. Smithsonian Institute a expus din
toate aceste situri cateva artefacte,
motivand ca scheletele s-au prefacut in
pulbere.

SCHELETELE DIN PANTELIMON

In Romania, schelete de uriasi au mai fost
descoperite la Polovragi, in mai multe
etape de sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete, deshumate in 2005, din
dealul de sub manastirea Negru Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon –
Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de uriasi. La Scaieni, necropola de
uriasi a fost descoperita de localnici, in 1985. Au fost scoase doua schelete, dar situl nu a fost
niciodata cercetat.

34
Blestemul uriasilor din creierii muntilor

Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se
spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i lase sa traiasca in Apuseni,
linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea
ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt.
El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean
Ardeu, cu 30 de ani in urma.
O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata
lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa
sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care
este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 73 de ani (tinand cont ca
suntem in 2006): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la
aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile.
Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o
fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si
cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut
mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu
de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am
ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de
blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se
odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or
mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic
dintre ei o murit otravit de oameni.
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost
insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care
erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care
capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei
intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa
niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica
a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de
kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte
s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus
trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era
pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care
grupul de pradatori a ajuns aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al
uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa
sa ia cu el si cele trei pâini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature.
Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramâi tu aici ca eu ajung mai
repede acasa si vin cu pâine destula ca sa mincam amindoi. Ceata de pradatori a
ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi
era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a
vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca
sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai
35
incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a
intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din
mincarea otravita de oameni.
Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa
sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat,
tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind
s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a
spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a
ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi
de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii
din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile sfirtecate din zona si asa a fost
scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri, l-au folosit apoi pentru a
face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut
si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care
s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de
urias.
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost
cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele
spunea ca mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme
(aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias). Deodata a venit
un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe
vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii
pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.
Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din
comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri
supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes
explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje
malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim
de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau
singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-
un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a
oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste
sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut
orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la
ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.

36
Oameni din neamul zmeilor

Tinutul momarlanilor continua sa fascineze. Intamplari uluitoare i se releva
ascultatorului, in special celui foarte interesat. Intamplari care par desprinse
din Star Trek sau din basmele romanilor, numai ca spuse putin altfel.

“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”

Undeva, pe o culme insorita, in afara drumurilor de masina (cel mai apropiat
drum de acces e la 8 km) – exista un catun straniu. Locul sa tot aiba vreo 20
si ceva de case. Case simple, de oameni gospodari. Fara curent electric, fara
telefon, fara masini. Ca multe alte sate de acum cateva sute de ani. Oamenii
de aici spun ca nici macar buletin nu au, pentru ca nu au nevoie de asa ceva.
Niciodata nu pleaca nicaieri si nici nu au nevoie de altii ca sa-si duca viata
patriarhala. Banii nu au valoare acolo, pentru ca oamenii se supun unui sfat
al batranilor care imparte roadele fiecaruia dupa nevoi si dupa dreptate. Si
nimeni nu e nemultumit de ceea ce are. Putini sunt cei care intra in vorba cu
strainii si mai ales cu presa. Nu pentru ca sunt convansi ca presa
denatureaza uneori adevarul, ci pentru ca se tem de straini. Spun ca strainii
nu aduc decat necazuri si ca din cauza strainilor s-au pierdut traditiile atat
de frumoase ale acestui popor. De ce am ales tocmai catunul Zalmos? In
primul rand pentru ca o astfel de denumire arata perpetuarea vechii noastre
limbi, fiind, probabil, legata de stravechiul cult al lui Zamolxis. Iar in al doilea
rand, pentru ca oamenii de aici au o istorie ciudata. Ei sunt convansi ca
intemeietorii catunului au venit din... cer.

Nu au date istorice, nu au documente, au doar legende si povestiri, care mai
de care mai fantastice. In primul moment ai impresia fie ca interlocutorul isi
bate joc de tine fie ca a innebunit de-a binelea. Dar daca ai rabdare si ii
asculti, nu poti sa nu iei seama la coerenta povestirii, la siguranta
povestitorului si la amanuntele relatarii si sa te intrebi daca nu cumva esti pe
punctul de a dezlega una din miile de enigme care se regasesc pe acest
pamant binecuvantat de Dumnezeu. Si apoi, la ce ar minti acei oameni
morocanosi, suficient de mindri pentru a nu primi nimic de la nimeni si care
nu se amesteca deloc cu strainii? Pentru ca acolo, la Zalmos, oamenii se
casatoresc doar in cadrul comunitatii. Nimeni nu a plecat vreodata si nimeni
nu a fost acceptat vreodata din afara comunitatii.

37
“Ne-au lasat stramosii cu juramant sa nu plecam niciodata de aici si sa-i
asteptam, pentru ca vor veni candva sa ne ia. Din cer vor veni ca sa ne ia si
sa ne duca acasa”, spune mos Dragu, unul dintre stalpii comunitatii.

Un Noe autohton de 116 ani

Petrecerile lor sunt simple, cu masa plina de carne fiarta sau fripta, cu
placinte de toate felurile. Se distreaza fara muzica si beau in cinstea
stramosilor din cer. Religia lor e simpla: se inchina unui Creator universal,
care da viata si moarte tuturor fiintelor si isi fac semnul crucii cu fata catre
cer. Dar crucea lor e putin ciudata, e curbata. Degetele descriu un arc de cerc
larg, pornind de la frunte pana la piept, apoi un alt arc de cerc, de la umarul
drept la cel sting. Cat il priveste pe cel decedat, dupa ce a inchis ochii,
mortul este ars de comunitate, iar cenusa e imprastiata in apa unui izvor,
pentru a ajunge sub pamant.

Oamenii spun ca focul arde camasa trupeasca si permite sufletului sa se
inalte si sa ajunga mai repede in lumea de dincolo. Asta este si cauza pentru
care la priveghiul unui mort se maninca si se bea, in cinstea mortului, pentru
bucuria renasterii respectivului. Nu exista biserica ci doar un salas bizar,
pictat cu tot felul de figuri geometrice, puncte, spirale, cercuri, triunghiuri,
ce par aruncate fara noima pe pereti dar care, in mod sigur reprezinta ceva –
probabil ce reprezinta pentru multi dintre noi sfintii pictati in biserici.

Nimeni nu stie exact cand a luat fiinta catunul, dar toti povestesc ca si cum
s-a fi petrecut ieri, despre ultimul descendent al celor care care au coborit
din cer si au infiintat catunul. Imi arata casa, ramasa nelocuita si pe care
actualii locuitori ai catunului o venereaza ca pe o relicva sfinta. Andrei il
chema pe batran si oamenii spun lucruri ciudate despre el, cum ca avea
puteri mari. 116 ani spun ca a trait mos Andrei si ca la varsta lui arata ca la
60 de ani, fiind la fel de vioi si sanatos. Numai cand a murit si i-au ars
trupul, spun oamenii ca focul a avut o culoare albastra si mirosea a tamiie si
nicidecum a carne arsa.

”Noi
”Noi suntem urmasii zmeilor”

Vazand ca ne-a captat atentia, interlocutorul nostru isi da drumul la gura:

“Sa stiti domniile voastre, ca stramosii nostri, care au infiintat satul asta, au
fost zmei. Noi stim asta de la batranii nostri si ei de la batranii lor. Ca
oamenii cred ca zmeii erau rai si omorau si furau. Nu e deloc adevarat. Astea
38
au fost minciuni scornite de invidiosi. Da, e adevarat, zmeii puteau sa
zboare, dar nu faceau rau nimanui. Ba ii mai si protejau pe oameni de alte
rele mai mari”, spune inciudat povestitorul. Si continua cu mindrie

”Iar noi suntem urmasii zmeilor”. Apoi ne ia cu el sa ne arate, la marginea
catunului, o stinca inalta de vreo 30 de picioare si pe care spune ca se
opreau zmeii din zbor. Adevarat, peretele e perfect vertical, iar sus e o
platforma neteda de cateva sute de metri patrati. Îl cred pe povestitor,
pentru ca nu am cum sa urc din lipsa de echipament.

“Oamenii din vale au o balta mai mare, care nu seaca niciodata si careia nu
i-au dat de fund. Ei spun ca acolo isi adapau zmeii caii”.

Apoi imi arata la baza stincii un arbust mic, spunind ca acela creste doar
acolo la ei si ca batranii faceau din el un fel de ceai.

“Cel care stia sa prepare ceaiul si apoi il bea, era luat de zmei si dus in
imparatia lor. Pentru ca ei, aici, la noi, numai se opreau. Imparatia lor era in
alta parte si nimeni nu s-a intors ca sa povesteasca cum e”.

Cat priveste partea cu rapitul femeilor, omul recunoaste ca e si nu e
adevarat. Ca zmeii luau femei, dar numai pe cele care voiau si numai pe cele
care beau din ceaiul acela.

“Ca ceaiul le schimba sangele si aveau si ele sange de zmeu”. Numai ca dupa
ce zmeul le lua pe fecioare, le tineau pana zamisleau prunc, apoi le aduceau
pe ele inapoi si opreau pruncii, ca sa le fie urmasi.

Stapani asupra lupilor

Oamenii din preajma Zalmos-ului se feresc sa-i vorbeasca de bine sau de
rau pe localnici. Pentru ca, spun ei, acolo se petrec lucruri ciudate si fapte
care nu pot fi explicate. Iar daca asta o spune un momarlan, adica el insusi o
persoana ciudata, atunci inseamna ca misterul e mare. Spun ca oamenii de
sus ar vorbi cu lupii si ca ar avea putere asupra acelor lighioane legendare.
Nimeni nu stie prin ce vrajitorie sau cu ce putere stapanesc asupra lupilor.
Nu exista momarlan care sa nu fi avut niscaiva probleme cu lupii si care sa
nu fie convins ca totul e din cauza locuitorilor cei ciudati.

M. R., cioban cu cateva sute de oi, spune ca o data, mai demult, a avut
probleme cu un localnic din Zalmos. “Ma credeti sau nu, peste cateva zile au

39
navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o suta cincizeci de mioare.
Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or
omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au
trimis, altfel nu se poate”.

Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut
sa se urce cu neamurile si sa se razbune. “

Au plecat cu ciomege si cu niscai pusti si aveau peste 30 de caini din cei
mari, ciobanesti. Numa ca, la jumatatea drumului, au fost atacati de sute de
lupi. De unde or fi venit, nimeni nu stie, dupa cum nimeni nu stie incotro
s-au dusara dupa aia. Nici unul din caini nu a supravietuit atacului, da` de
oameni nu s-au atins. Unul care a apucat sa traga cu pusca spre lupi, fara sa
raneasca pe cineva, s-a trezit pus la pamind de doi lupi fiorosi”, ne spune
tanti Marioara.

“Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu
le-a mai atacat lupii turmele”.

Oare ce se ascunde in spatele acestei povestiri? Cine erau zmeii si de unde
veneau ei? Probabil ca asta nu vom afla niciodata. Cu toate astea, catunul e
plin de amintirea lor: Via Zmeilor, Grota Zmeilor, Izvorul Zmeilor. Oamenii ni
le arata pe toate si pentru fiecare din ele au cate o poveste. Si cum sa nu
aiba, cand ei insisi sunt convansi ca se trag din zmei? Cine nu s-ar mindri cu
astfel de stramosi ?!

40
PIRAMIDELE DE LA ŞONA
România e plină de legende. Una dintre ele vorbeşte despre un misterios
popor al uriaşilor, care ar fi ridicat cele şapte movile de la poalele
Făgăraşilor.

A fi sau a nu fi. Întrebarea asta se aplică şi la români. Dar nu oriunde, ci
într-un sat de la poalele Făgăraşilor. Am auzit că acolo ar fi ceva ciudat.
Ne-am dus să vedem. Unii vorbesc de piramide. Localnicii din Şona le zic
guruieŃi. Sunt şapte movile aliniate pe două rânduri, trei pe o parte şi
patru pe cealaltă. Asta e ciudăŃenia, că sunt dispuse astfel. De aici au
răsărit, cu mult timp în urmă, tot felul de legende. Unii zic că ar fi opera
unui vechi popor al uriaşilor. AlŃii cred că e doar rodul unui "moft" al
naturii. Dar pe şoneri îi interesează mai puŃin adevărul. Ei ar vrea să
exploateze turistic "minunea".

Trebuie să ajungi mai întâi în oraşul Făgăraş, până la cetate, iar acolo
întrebi lumea pe unde s-o iei ca să ajungi la Şona. Ne zic trecătorii ce şi
cum, trecem Oltul, apoi o luăm prin pustietate, cale de vreo 12 kilometri.
Drumul de căruŃă e acceptabil pentru maşina noastră. Ne strecurăm
printre dealurile line, în timp ce Făgăraşul, asemenea unui uriaş, cu
creştetul ascuns în nori, ne supraveghează din depărtare.

Românii şi saşii

Ne întâmpină casele în stil săsesc, parcă pustii. Slujba de la biserică s-a
terminat, e trecut de ora prânzului. Am ajuns într-o zi de duminică. Se
ştie de satul ăsta încă de prin anul 1300, după cum am aflat mai târziu de
la gazdele noastre. Povestea spune că saşii, cei care au ridicat aşezarea
asta, s-ar fi retras în altă parte, cu sute de ani în urmă. Nu sunt clare
motivele. Dar sigur e că în locul lor au venit românii. Cel mult 200 de
familii mai trăiesc azi la Şona.

FetiŃa cu movilele

Găsim câŃiva săteni pe la porŃi. Îşi fac siesta. Apoi mai apar şi alŃii,
bătrâni şi tineri, auzind despre ce întrebăm. Cineva aduce din casă un
binoclu, să ne arate guruieŃii. Parcă sunt nişte colŃi răsăriŃi cu brutalitate
din pământ. Se văd pe un platou care domină mica localitate. "Acolo e
dealul Şesului", zice Eutimie Boeriu, care ne este prezentat drept
veteranul satului, la cei 86 de ani ai săi. Vreau să ştiu cum sună legenda
uriaşilor. Sunt mai multe variante. "Cică a fost o fetiŃă de uriaşi care a
41
făcut movilele", aud de la mai tânărul Ioan Buzeche. Dar când au trăit
uriaşii ăştia? Vreau să "sap" în tradiŃia locală. "Demult, înaintea dacilor",
vin păreri din mai multe direcŃii. GuruieŃ înseamnă ridicătură de pământ.
"A fost un uriaş care şi-a curăŃat opincile şi în urma lui au rămas ŃuguieŃii
ăştia", sună altă poveste. "Au avut formă de piramidă, dar le-a spălat
ploaia", sare altul cu părerea.

Cercetări eşuate

Bătrânii spun că, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialişti în
satul lor, cu diverse aparate, în căutarea adevărului despre "ridicături",
dar "n-a aflat nimeni nimic". Sunt din pământ ori din piatră? "Din
pământ". Şi au rezistat atâta amar de vreme? Mi se arată pământul
galben, cleios. "Cu pământul ăsta s-au făcut case, clisa asta face priză şi
între cărămizi". Se încinge atmosfera, mai ales când zic localnicii de
străinii care le calcă bătătura, întrebându-i aceleaşi lucruri pe care vrem şi
noi acum să le ştim. "Vin americani, olandezi. Turişti. Ce să le spunem
noi? Doar legenda", sare altcineva. Şi de aici se pornesc sudălmile pentru
autorităŃi, care nu fac nimic în folosul turismului. "Ştiu eu cum e în alte
Ńări, că am fost pe acolo, ăia au cine ştie ce ciudăŃenie, un castel, o
peşteră, imediat ştiu să atragă turiştii, fac drumuri bune, publicitate. La
noi nu se face nimic", e supărat un trecător între două vârste, arătându-
ne calea de lut până la guruieŃi, care devine impracticabilă dacă plouă,
acesta fiind vechiul drum de la Şona spre Hălmeag.

Somnul uriaşilor

Indiferent dacă ciudăŃeniile astea au fost făcute de mâna uriaşilor ori de
capriciile naturii, cert e că măcar pentru peisajul extraordinar merită să
fiŃi oaspeŃii şonerilor. Probabil că nu întâmplător localitatea se numeşte
Şona, care în germană înseamnă frumoasă. Şi mai ales să vă căŃăraŃi pe
"opera" uriaşilor. "De aici se vede toată łara Oltului", trage aer în piept
nea Boeriu, apoi oftează prelung. Zice că a fost constructor la viaŃa lui şi
nu-şi explică dacă guruieŃii sunt rezultaŃi doar din mişcările pământului,
cum de există aceeaşi distanŃă între ei. Şi mai ales cum de sunt aliniaŃi pe
două rânduri, trei pe o parte, mai înalŃi, plus patru de cealaltă parte, mai
cocoşaŃi. "Ceva e ciudat aici". După care vine vecinul şi-mi arată noul
baraj de pe Olt, în construcŃie, care ar putea să scoată şi "piramidele" din
anonimat. "Se va face un drum nou, care va trece peste coama barajului
şi va ajunge în vecinătatea guruieŃilor. Poate atunci o să-şi aducă cineva
aminte şi de satul nostru". Se zice că uriaşii ar sta şi acum în movile şi
poate că s-ar supăra dacă cineva le-ar strica somnul. Eu zic că merită
riscul…

GuruieŃii nimănui

Trecem pe lângă ruinele fostei gospodării agricole comuniste. Ne însoŃesc
doi dintre localnici. Ajungem în locul cu pricina. Iarba a urcat înaintea
noastră pe movile. Muşuroaiele de cârtiŃă sunt la tot pasul, aşa că ne
folosim de ele ca de nişte "scări", pentru ascensiune. Panta e destul de
42
abruptă. Mai experimentaŃi, bătrânii satului ne-o iau înainte. "Aici mă
jucam când eram copil", îşi aduce aminte moş Eutimie, care a fost şeful
comisiei de împărŃire a pământului, după 1990. "Oamenii şi-au luat
terenurile, chiar şi în jurul guruieŃilor. Numai movilele nu s-au împărŃit, că
nu ştim ale cui sunt". ColŃii pământului n-au fost înregimentaŃi politic nici
înainte de 1989. Sunt ai uriaşilor, glumesc eu, la care interlocutorul meu
mă anunŃă că de ceva vreme e cineva interesat să cumpere terenul din
apropierea "piramidelor", ceea ce înseamnă că "ar putea să se dezvolte
turismul", e optimist celălalt ghid, nea Buzeche.

La Şona am ajuns pe 15 august 2002, intre o vizita de cateva ore la pestera
lui Zamolxis de la Polovragi si una mult mai scurta la Templul de la Şinca
Veche. Norocul nostru ca eram “motorizati” altfel chiar nu stiu cum am fi
gasit localitatea aceasta. Materialele scoase de pe situl d-lui Savescu nu ne-
au prea ajutat, nu aveau deloc indicatii clare asupra drumului pana acolo,
asa ca am incercat sa nu ne abatem de la soseaua principala, sau drum
national ce-o fi. Cum veneam dinspre Rm. Valcea spre Sibiu, dupa ce am
iesit din superbul defileu al Oltului am ajuns la Talmaciu si in loc sa
continuam drumul in sus am facut dreapta spre Avrig, unde am si oprit sa
intrebam pe cineva despre Sona (citisem ca e undeva in zona aceea). Evident
nimeni nu auzise de satul asta. Ba chiar, putin mai departe, la Ucea, un
politist evident deranjat de intrebare ne-a asigurat ca nu exista asa ceva.
Norocul nostru ca spre Sambata era o masina trasa pe dreapta de un –
evident – echipaj de politie, si cand ne-am interesat la organele legii (care
evident nu auzisera de asa ceva) omul de la volanul masinii oprite ne-a spus
ca Şona e chiar langa Fagaras, si chiar ne-a explicat destul de exact locatia.
Bun, am devenit mai increzatori, mai ales ca in Fagaras am ajuns destul de
usor la Casa de Cultura indicata de ajutorul nostru (nu inteleg de ce nu ne
indicase Cetatea care era mult mai vizibila si era chiar vis-à-vis ) si acolo
chiar daca nu am gasit indicatorul in stanga spre Sona i-am urmat sfatul si
am mers la stanga prin fata cetatii, unde un alt cetatean ne-a asigurat ca la
Sona “se ajunge prin tiganie”, adica exact pe drumul pe care ne si aflam, si
ca de acolo mergem prin niste dealuri. Nu cred ca are rost sa mai spun ca o
particica de satra ne-a indicat un drum total aiurea, pe creasta dealului,
unde cand am ajuns s-a mirat foarte un baiat ce pastea vacile: “ati urcat cu
masina pana aici??” Saraca masina… numai ea stie prin ce a trecut. Nu ne
plangem pentru ca a meritat, de acolo de sus se vedea excelent “pista de
aterizare” despre care citisem la dr. Savescu.

Cand sa coboram dealul ne-au luat in primire alti “conationali” bruneti, care
se distrau foarte ca ne vad cu masina atat de sus, dar macar ne-au aratat
drumul corect. De fapt din tiganie trebuia ca la o cruce aflata pe stanga
drumului sa o luam spre dreapta, nu in sus. Cine a zis locului acela
“tiganie” a stiut ce zice! Deja faceam glume intre noi cam ce s-ar intampla
daca am face pana in mijlocul lor… nu recomandam trecerea pe acolo per
pedes! Sau treceti pe riscul vostru, sa nu zica nimeni ca nu i s-a spus…
43
Acum vorba aia, cine s-a fript sufla si-n iaurt, opream langa fiecare
trecator sa intrebam daca e bun drumul. Chiar unul dintre ei era extrem de
dezamagit ca are treaba si nu poate sa mearga sa ne arate chiar el
“guruietii” de pamant, probabil nu prea era obisnuit cu vizitele in zona aia,
oricum ne-a indicat unde le gasim pe cele cunoscute de toata lumea, dar si
inca vreo 2 aflate in alta parte… L-am intrebat si ne-a confirmat legenda cu
noroiul cazut de pe opincile unor uriasi din care sunt formate piramidele (ei
nu le numesc piramide, ci movile sau guruieŃi, deci aveti grija cum
intrebati).

Şona e un satuc izolat in nordul
Fagarasului, e o imagine cam dezolanta, sunt
putini locuitori si majoritatea caselor parasite.
Nu cautati pe acolo magazine sau asa ceva, noi
cel putin n-am vazut, poate ca era sarbatoare
si din cauza asta? Ca sa ajungeti la piramide
va trebui sa il strabateti pana la capat, unde
exista o bifurcatie a drumului in dreptul unui
gard din pietre de rau, de unde mergeti in
partea stanga. Drumul se strica destul de rau
(alta incercare pt masina), incepe sa urce pe
deal, acolo la un moment dat e o cruce mare
de lemn de langa care va trebui sa faceti
dreapta pe creasta dealului, e drum de care pe
acolo. Cam dupa 100 de metri se vad si piramidele deci va fi mult mai usor
sa va orientati.

Deci cand am ajuns pe dealul de langa ele (curios deal, ca un zid de aparare
ni s-a parut noua), de unde se pot vedea cel mai bine, am fost definitiv
convinsi ca asa ceva nu poate fi creat de Mama Natura! Movilele nu-s chiar
9 cum se zice, noi am numarat 7 dintre care 2 sunt unite intre ele… Cred ca

44
au cam 15-20 de metri inaltime (nu bag mana in foc pt. asta) si cum mi s-au
parut f. usor de escaladat m-am avantat cu incredere pe cea mai inalta.
Norocul meu cu iarba care creste pe ele! Nu se urca deloc usor chestiile
astea, inclinatia e destul de mare. Eu, mai neobisnuita cu urcatul, am ajuns
sus obosita rau. Dar a meritat, senzatia e unica. Din pacate ceea ce privit de
acolo in lumina amiezii ni s-a parut a fi o piatra orizontala pe varful
piramidei din fata, de care ne bucuram foarte ca am descoperit-o, s-a
dovedit a fi cand am urcat si acolo o gaura de lopata facuta recent
(pamantul nu se uscase inca…) in forma patrata, adanca de cam jumatate
de metru.

Ceva oprise pe exploratorii dinaintea noastra de la continuarea muncii
“arheologice” pentru ca macar daca se apucasera ne asteptam sa gasim o
gaura mult mai adanca. Dupa ce i-am injurat copios pe cei care inteleg sa
faca arheologie cu lopata in tara noastra am mai facut cateva poze in zona si
am plecat spre Sinca Veche pentru ca era deja seara bine si voiam sa
ajungem acolo pe lumina. Ca n-a fost sa fie asa e alta poveste. Daca aveti
drum prin Fagaras si va puteti rapi cateva ore pentru a vedea ceva mai mult
decat interesant mergeti la Şona. Veti avea ce povesti prietenilor! Si nu uitati
ca daca fiecare dintre noi ar lua macar 100 de grame de pamant de acolo de
unde, dupa cum ne-au spus localnicii, nici cea mai mare ploaie nu a miscat
nimic, peste cativa ani vom povesti despre piramide la timpul trecut. Drum
bun!

45
“Nimeni nu stie ce se ascunde sub movilele de pamint din apropierea Oltului”
Se duc la cimp la fel ca in fiecare dimineata. Au pamintul pe malul Oltului,
chiar langa Guruieti. L-au mostenit de la bunicul, iar batrinul de la parinti.
Sint norocosi. Toti satenii stiu ca pamintul este mai manos acolo. Unii spun ca
Guruietii din Sona sint morminte dacice ale unor mari conducatori. Vinatorii se
jura ca este ceva neciudat in ele. Vulpile dispar cu totul in piramidele uriase
de pamint.

Satul Frumoasa
Satul se afla in apropierea orasului Fagaras, pe malul Oltului. Primele case au
fost cladite de sasi, in anul 1313. Gospodareste au muncit pamintul, au
crescut animalele si si-au inaltat o biserica mica si “frumoasa”.
De cind se stie, movilele uriase de pamint de la marginea satului au fost
numite guruieti. Nu se mai stie de ce. Oricum sasilor nu le-au purtat noroc.

Sasii au plecat din Sona
Nea Goe Aurel, unul dintre batrinii satului, stie cum au plecat sasii din Sona.
“Peste Olt era o padure mare de stejar, bogata in ghinda, numai buna pentru
ingrasarea porcilor. Sasii isi duceau acolo animalele, dar romanii le furau.
S-au saturat de atita tilharie si au plecat cu toti spre alte meleaguri. Din cite
stiu eu s-au stabilit prin Tirnava Mica, linga Blaj, si i-au spus tot satul Sona”,
spune Nea Aurel. Are 83 de ani, s-a nascut in sat. Toti stramosii lui se trageau
tot de aici.

Case in paragina
Acum satul e locuit de romani. Sint 300 de case si doua biserici, una ortodoxa
si una greco-catolica. Localitatea e imbatrinita. Multe case sint in paragina, cu
portile intr-o rina si cu iarba pe acoperis. Linga guruieti sint niste grajduri
lasate in paragina si un cimp plin cu flori si fragi. Putinii tineri care au mai
ramas in sat nu se duc noatea pe acolo. Nu se stie niciodata ce se poate
intimpla.

Tunele secrete
Achim Boieru, alt batrin al satului, e convins ca piramidele de pamint au
legatura cu sanctuarele dacice de la Sarmisegetusa si cu cetatea Risnovului.
“Sigur nu se stie nimic. Istoricii nu si-au bagat nasul in ele sa le cerceteze. Am
auzit ca sint legate prin tunele subterane care duc la cetatea Risnovului si cu
sanctuarele dacice”, spune acesta.
Satenii din Sona nu sint perocupati de fenomenele paranormale. Prefera sa
creada in legendele din batrini.
Multi sint convinsi ca in guruieti sint ascunse comori de pe vremea dacilor.
Altii ar baga mina in foc ca turcii au ridicat movilele ca sa isi ascunda armele.
Sona este un sat uitat de lume, asezat pe malul stang al Oltului, in apropiere
de Fagaras. Singura deosebire intre Sona si celelalte sate din Tara
Fagarasului consta in ciudatele ridicaturi de pamint de la marginea asezarii.
Satenii s-au obisnuit cu “guruietii”, numele pe care l-au pus movilelor uriase
de pe platoul de langa fostul CAP. Au incercat chiar sa le afle secretele,
starniti de cele cateva evenimente spectaculoase ce se petrec in apropierea
acestora. Prin sat se zice ca, daca se pune o lama de ras la o treime de baza,
aceasta se ascute singura. Apa asezata in acelasi loc capata proprietati
curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Curiosi sa afle ce ascund inauntru,

46
localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici
arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor,
nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri.

Legenda Uriasilor
Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului.
Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt
asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ
un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la
baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi
de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de
metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare
legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si
au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se
afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format
damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand
mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia.
Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult
curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund
“piramidele” de la marginea satului.

Cercetatori din Basarabia
De-a lungul anilor, din vorba in vorba, povestea guruietilor de la Sona a
ajuns si la urechile unor arheologi. La prima vedere, fiind acoperite de
vegetatie, piramidele de la Sona pot fi asemuite cu tumulii sub care celtii si
scitii isi ingropau capeteniile, impreuna cu un intreg tezaur de arme si
podoabe. Cum aceste popoare au trecut si pe teritoriul tarii noastre, prima
tendinta a arheologilor a fost sa le identifice cu tumulii. Mai mult, in jurul
guruetilor de la Sona, arheologii au gasit ceramica din epoca tirzie a bronzului
si din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani.
Printre cei mai pasionati arheologi atrasi de misterul guruietilor de la Sona
s-a numarat si profesorul universitar Gavril Budau. Arheologul a adus aici doi
cercetatori basarabeni, care au scris mai multe carti despre daci. Gavril
Budau isi aminteste prima impresie cind a urcat pe una dintre movile: “Am
vazut gauri de vulpi si pamintul nu era scos in afara, cum stiu eu, ca vinator,
ci era cazut inauntru, deci poate exista un gol”. Unul dintre basarabenii veniti
sa cerceteze movilele de la Sona este Andrei Vartic. Fizician de formatie,
acesta a cercetat aproape toate cetatile dacice din Muntii Orastiei. El crede ca
piramidele au fost ridicate sau folosite de daci. Arheologii brasoveni sustin
insa ca in zona nu au gasit decat putine bucati de ceramica dacica.

Mormantul lui Decebal?
Alte patru piramide asemanatoare exista la marginea unui sat apropiat de
Sona, la Halmeag. Acestea, insa, nu sint asa de bine conturate, fiind erodate
de vint. Si langa satul Bunesti exista, de asemenea, guruieti. In apropierea lor
s-au gasit urme de locuire dacica si o terasa asemanatoare celei de la Sona.
Cercetatorul Andrei Vartic spune ca, pe harta, piramidele constituie virful unui
triunghi dreptunghic ale carui laturi unesc varful Omu, dupa unii istorici
47
muntele sacru al dacilor, si sanctuarul de la Racos. O ipoteza spectaculoasa a
lui Vartic: dupa aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele
sa adaposteasca mormintul lui Decebal.

45.855346 25.06534

48
Bozioru - Scăieni
Bozioru - Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca
obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand
zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o „asezare tatarasca“,
adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina
de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic,
fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li
se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.

NECROPOLA DE URIASI

Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case
rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi
drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este
insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca „povestile“
oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au
si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita
intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se
planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete
uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei
care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la „culmea“
unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de
noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai
rodeste: „Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii,
cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai
vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase
de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca
aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca
brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“.

MERELE CAT PEPENASII

Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva,
restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat
sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea Ilie. Adica
fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? „Pai, in
plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat,
au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate.
Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei
de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din
Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta
de mere. „Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi.
Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici“. Ilie Dragoi se ofera sa sape,
sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia
de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un
49
vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai
teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia,
aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul
principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele.
Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe aici“.

MOSNENII DIN SCAIENI

Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi
in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De
mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii
antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa
tinutul colchilor (astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni).
Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau
forma de turn, denumite astazi „cule“. Ele erau construite din trunchiuri intregi
de copaci, taiati la o margine de padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era
formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de
cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi
satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de
constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele
stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita,
pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au
dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul
erou despre care exista o multime de legende, dar
care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru
Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand
dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile
muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se
spune astazi) erau pastratorii multor „tainite“.

STALPII TAINITEI

Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem
foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai
inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se
puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa
rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata.
Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte
veche, dupa cum reiese din „Legendele plaiului“, povestiri din batrani culese de
Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. „Doua subterane
construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea
despre care „tatari“ este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau
asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe
muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de
strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in
forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati,
deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura,

50
cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari
inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de
navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia
au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei
civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea
Scaienilor.

SAT FARA CAINI

Nu putem sa nu ne intrebam de ce o asemenea descoperire a ramas tot in
negura uitarii. Sa fi fost in alta tara, auzea tot mapamondul. Vedem in
documentarele de pe Discovery arheologi straini care curata cate un ciob mititel
si-l prezinta cu veneratie. La noi, oamenii dau intamplator peste o necropola de
uriasi, si cei in drept sa cerceteze locul nici nu sughita. Sa nu mai vorbim despre
saci intregi de „cioburi“ gasite pe meleagurile Boziorului, apartinand unei
civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum
sustine Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care au lucrat mult in
zona. Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar
cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin
tehnologia necesara, au „uitat“ drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere,
Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul
iesite din comun raman in tara doar pozele.

Kapadokia ... la Bozioru

Ne întorceam de la Vulcanii noroioşi (spre Braşov) cînd în raza localităŃii Măgura, un
indicator spre dreapta indicînd Bozioru ne aduce aminte de existenŃa unor chilii
săpate în stîncă. Acesta a fost startul într-o probă de orientare rutieră, avînd ca
protagonistă o Dacie demult obişnuită cu forestierele Romaniei.

51
La Bozioru am ajuns după mai bine de o oră, străbătînd nenumărate drumeaguri ce
suie şi coboară relieful colinar, întrebînd de cîte ori a fost posibil şi nu în ultimul rînd
luînd cu noi al şaselea pasager, un "ghid" local ridicat de la masa unui bufet. Maşina
am părăsit-o într-o curbă din care drumul devenea impracticabil. Un scurt urcuş prin
pădure ne scoate în satul pe care-l străbatem pe uliŃa desfundată pînă în faŃa unei
case unde schimbăm vremelnicul "ghid"cu unul aflat în vacanŃă, dispus să zburde pe
coclauri.

- Şi zici că pe aici cunoşti vreo chilie săpată în stîncă?
- Sînt multe, da' nu avem timp să mergem pe la toate. Vă duc la două care sînt mai
aproape.

Îl urmăm bucuroşi că informaŃiile noastre se adeveresc. Peisajul domol cu păduri şi
poiene lasă să se vadă deseori coloane tăioase de rocă. Mărşăluim o vreme, după
care ghidul nostru se opreşte arătînd spre un turn ce se semeŃeşte dintr-o muchie
împădurită.

- Acolo e prima.
- Acolo în turn?
- Da.

Mocirlindu-ne printr-o mlaştină ce trădeză un
izvor, ajungem la o cărare abruptă ce se
strecoară pînă la baza turnului. La 5-6 m
deasupra noastră zărim deschiderea unei
intrări. Din căteva bîrne aflate la faŃa locului
improvizăm o schelă şubredă cu ajutorul
căreia, pe rînd, vizităm micuŃa chilie în care
nu am fi încăput cu toŃii. De la fereastra
dreptunghiulară panoramăm o parte din
drumul pe care am venit. Un perete poartă
cîteva picturi recente lăsate de vre-un artist
în căutare de linişte şi izolare. PereŃii scobiŃi drept subliniază simplitatea specifică
unei vieŃi trăită între natură şi divin. Ridicat deasupra poienei, cuibul pare într-
adevăr propice desprinderii de cele lumeşti.

Coborîm la cărare şi ne continuăm drumul,
intrînd în cele din urmă în pădure. După 15
minute de urcuş, versantul se transformă
într-un perete compact de stîncă, puŃin
înclinat, în care descoperim cea dea doua
chilie. O deschizătură dreptunghiulară ne
lasă să patrundem în spaŃiul invadat de
frunze uscate, iluminat parcimonios printr-o
ferestruică cu arcadă ogivală. De astă dată,
încăperea lunguiaŃă e mult mai spaŃioasă şi
mai rece. Neavînd multe de observat în semiobscuritatea dinăuntru, ieşim să
cercetăm detaliile de la exterior. De-alungul chiliei, un şanŃ săpat la înălŃime
îndeplineşte oficiu de streaşină, dirijînd în lături apa de ploaie, iar puŃin mai jos,
cîteva găuri pătrate adîncite în perete îşi ascund enigmatice rostul. Să fi susŃinut
vreodată grinzi? Adăstăm la rădăcina copacilor înalŃi impregnîndu-ne de liniştea
locului, în timp ce gîndul încearcă să zugrăvească imaginea altor chilii ascunse prin
peisajul ce nu le trădează. Undeva peste deal se poate ajunge la ColŃi, unde există
un muzeu al chihlimbarului.
45.423466 26.436891 45.426694 26.439858 45.37647 26.391299
ÎnsoŃiŃi de ghidul nostru ne întoarcem în sat apoi la maşina ce ne aşteaptă în cotul
drumului. Dincolo de norii de praf ridicaŃi de autoturism, rămîne enigmatic Bozioru.
52
Pesterile rupestre din Muntii Buzaului
Calatoria spre pesterile rupestre aflate in inima Muntilor Buzaului incepe din orasul
Buzau, urmarind traseul urmat de DN 10 Buzau-Brasov pana in localitatea Magura.
De aici ne abatem pe DJ 203 L ce porneste de la intersectia cu DN 10 si urmareste
indeaproape firul vaii Balaneasa catre amonte, strabatand rand pe rand localitatile
arondate comunelor Parscov, Cozieni si Bozioru. Acest drum judetean se afla intr-o
stare accentuata de degradare a stratului de asfalt, cu portiuni afectate de alunecari
de teren si viituri ce spala versantii vaii.

Pana in centrul comunei Bozioru peisajul intalnit este diversificat, specific zonei de
deal, cu un relief de ansamblu dominat de unitati deluroase, printre acestea
insinuandu-se culoarul de vale al Balanesei, la care se adauga depresiuni de
dimensiuni reduse si asezari rurale rasfirate, de tip liniar, dezvoltate in lungul
drumurilor sau apelor, profilul lor economic fiind in general de crestere a animalelor,
bazat pe multitudinea de pasuni si fanete existente in zona.

Ajunsi in comuna Bozioru intalnim un indicator catre pesterile rupestre, indicandu-ne
distanta de 10 km si un timp de mers pe jos de 2-3 ore pana la obiectiv. Traseul
nostru paraseste drumul judetean si intram pe DC 85, drum neasfaltat, cu portiuni
de drum dificile din cauza degradarii accentuate, fiind marcat pe tot traseul pana la
pesteri cu marcaje turistice (patrat alb taiat de o banda rosie verticala). In prima
parte a traseului panta este destul de accentuata, pornind de la altitudinea de 345 m
(fata de nivelul M. Negre), ajungandu-se la aproape 517 m la intersectia cu DC 89
(catre com. Colti) parcurgand pana aici 3 km. De la intersectia cu acest drum
comunal, traseul nostru coboara pana in satul Fisici, la fostul complex turistic
balnear Fisici, renumit in trecut pt izvoarele sale benefice, apoi incepem sa urcam
din nou destul de abrupt, de la o altitudine de circa 470 m in apropierea statiunii,
pana la circa 570 m altitudine la iesirea din satul Gavanele spre satul Nucu. Distanta
parcursa de la intersectia cu DC 89 si pana la Gavanele este de 2, 3 km. Cu cat
urcam mai sus cu atat peisajul este mai frumos, strabatand pasuni si fanete, apoi
padurile dese de foioase. Ajunsi in localitatea Nucu, traseul pt. autovehicule devine
accesibil doar masinilor de teren puternice, pana la pesteri distanta fiind de circa
1, 5 km. In zona satului Nucu exista doar 2 zone cu pesteri rupestre accesibile,
celelalte sunt dispersate in padurile din zona, nefiind marcate si putin cunoscute.

Cele 2 zone vizitate se situeaza pe valea Bordeiului in apropiere de satul Nucu.

Prima pestera este cea calugarului Dionisie "Torcatorul", atestata documentar in anul
1639, fiind de fapt o chilie sapata in piatra ce tinea loc de adapost si de rugaciune
neincetata pt acest calugar. Cea de a doua pestera este situata la circa 200 m fata
de aceasta, fiind denumita Schitul Ioan Bogoslov (bisericuta lui Iosif), atestata
documentar la 1587. Atat pestera cat si bisericuta au fost construite probabil in
prima jumatate a secolului XV de un mare sihastru din partea locului, numit Iosif. El
era unu din vestitii sihastrii ai locului, un mare dascal si preot, multi bolnavi
vindecandu-se datorita rugaciunilor lui. Dupa moartea sa, alti calugari se muta in
aceasta pestera si au continuat firul vietii de sihastrie in aceeasi smerenie si ravna pt
dragostea lui Hristos. Pe la jumatatea secolului al XIX-lea pestera ramane pustie.

Multi din ucenicii acestuia (sihastrii) si-au construit mici bordeie de lemn si pamant
in toata zona, de aici rezultand si denumirea acestei zone, Valea Bordeiului sau
Paraul Bordeiul.

Bisericuta lui Iosif este cea mai mare din bisericutele in piatra de la Nucu. Sapata
intr-o stanca uriasa, se conserva ca la inceput, cu intrarea in trepte precis taiate.
Dispusa pe directia Nord-Sud, are la mijloc o usoara gatuire, explicabila prin
53
compartimentarea initiala in doua incaperi sau prin saparea in doua etape. Pentru
protejarea intrarii si a ferestrei impotriva scurgerilor de pe stanca s-au sapat santuri
in arc frant (bolta gotica). Deasupra intrarii este incizat un peste, simbol paleo-
crestin. Bisericutei i s-a adaugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperisului
ingropat in stanca au lasat in peretele inclinat un desen simetric.

Pesterile si grotele naturale de la Ruginoasa au fost amenajate ca locuinte primitive
sau folosite ca locuri de refugiu in Evul Mediu. Nu pot fi datate decat aproximativ,
lipsind reperele sigure. Aici sunt: Pestera de la Culmea Pietrei, intre Oala si Vf.
Vulturilor, Pitara Ingaurita in marginea N-NE a satului si Usa Pietrei. Ultima este un
altar primitiv de rugaciune, fiind cioplita intr-un perete.

Cele 2 ruine ale Agatonului: Agatonul Vechi sau
Daramatura si Agatonul Nou sau Bisericuta.

Arheologii sustin ca Bisericuta a fost sapata in sec XIII,
pastrandu-se podeaua, peretele sudic, o parte din
acoperis, altarul si chilia alaturata. Sub biserica se vede
un beci-ascunzatoare, in care incape o persoana,
legenda spunand ca aici s-a gasit o comoara, probabil
odoarele asezamantului.

Vestigiile de pe Piatra Soimului

Aici se gasesc trepte sapate in stanca care duc la o mica
incapere ce seamana cu un observator catre Valea
Ruginoasa. Aceasta incapere contine firide, scobituri si
lacasuri de grinzi. A fost initial (sec IV d. H) un altar
audian de ruga spre soare, apoi o chilie de sihastru. Mai
jos se afla "bucataria", care are in fata o piatra de
mormant cu inscriptii si ani. Tavanul si intrarea fiind
prabusite, au dat nastere unor supozitii diferite cu
privire la rolul incaperii.

Pentru mai multe detalii se pot consulta lucrarile
profesorului Ilie Mindricel, cea mai noua aparand in anul
2008, fiind intitulata "Vestigii rupestre si alte locuri
magice din Muntii Buzaului".

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi
timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o
geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite
in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum
ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai
veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii
magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual,
numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In
astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,
calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati
necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes.
Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte "apasati" de incarcatura energo-
informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este
plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai
54
dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita", ce cuprinde
comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona
intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape
pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile.
Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice,
unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor).
Peste aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori capata o intensitate ce nu
poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin,
avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor
orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii
nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase,
capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai
mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata
fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata.
Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: "Ati
simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine
spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam
momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde
calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI
Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa
privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au
rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de
grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii '80, Vasile Rudan a coordonat un grup de
copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor
deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe
grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului,
de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare
acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu
precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce
i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau?
Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui
amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene.
"Buzuru" (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la
un zeu enigmatic "care rezolva secretele din adancuri", asociat de unii sumerologi cu
un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in "rezonanta" cu micii
cercetatori.

45.423466 26.436891 45.426694 26.439858 45.37647 26.391299

55
Călugării carpatini Iconari – sculptori de suflete
Sebastian Stănculescu

De regulă, când auzim despre călugări sau biserici pe stil vechi, ne
îndreptăm către Biserica ortodoxă rusă. Totuşi, deşi mai puŃin cunoscuŃi,
există şi călugări şi ritualuri ortodoxe carpatice pe stil vechi, iar stilul
vechi face referire la o tradiŃie orală care ar fi fost transmisă de pustnici
de la duhovnic la discipol, de la pătrunderea creştinismului în Dacia
până astăzi. Istoria bisericii ortodoxe române nu cuprinde informaŃii
despre cei care şi-au luat numele de Iconari carpatini, însă asta nu
înseamnă că ei nu există. Timp de cinci ani am lucrat în zona
mănăstirilor din nordul Olteniei, în cercetare folclorică şi paleografică şi
am dat peste aceşti oameni oficial inexistenŃi. Primul Iconar pe care l-am
întâlnit mi-a fost duhovnic şi prieten până în clipa în care şi-a părăsit
trupul şi a plecat spre cele veşnice. Părintele Ghelasie Gheorghe de la
Frăsinei, personaj controversat în ortodoxia dogmatică datorită
publicaŃiilor sale cu un pronunŃat caracter gnostic dar respectat datorită
harului şi ascezei, este cel care mi-a spus povestea lui, a Iconarilor.

Termenul „iconar“ este folosit în erminia bizantină pentru pictorii de
icoane şi s-a înrădăcinat în acest fel. Totuşi, călugării Iconarii nu sunt
pictori de imagini, ci sculptori de suflete, căci se spune că ei poartă
icoanele lor în inimi. ToŃi Iconarii carpatini sunt pustnici şi se nevoiesc în
tot felul de asceze care par greu de înŃeles pentru omul modern. Avva
Ghelasie mâncă uneori doar un pumn de grâu sau orez la două zile.
Iconarii considerau asceza ca fiind puterea pe care o câştigau pentru a-şi
învingepatimile trupeşti în perioada de ucenicie şi forŃa care îi
învredniceşte de vederea în duh şi cunoaştere a lui Hristos pe cei care
devin părinŃi în duh, după ce îşi încheie anii de slujire şi învăŃătură
lângă un mare pustnic, care le este îndrumător.

Umili şi nevazuŃi în cadrul călugărilor ortodocşi, Iconarii nu pot fi
recunoscuŃi decât după un semn ascuns: ei poartă sub rasa monahală o
icoană a Născătoarei de Dumnezeu cu Pruncul, care este aşezată la
piept. Pentru Iconarii pustnici ea are o mare valoare duhovnicească,
deoarece Icoana de lemn este făcută de ei când au trecut de ucenicie, este
un teste de maturitate spirituală. Discipolul iconar poartă la piept icoana
56
dăruită de duhovnicul lui iar cel care trece de perioada de probă şi este
considerat matur şi statornic în rugăciune şi post îşi face propria sa
icoană, pe care o va purta la piept toată viaŃa. Se spune că iconarul îşi
poate da jos de la gât icoana Preasfintei Născătoare doar atunci când
aceasta trăieşte vie în inima lui şi îi poate lumina şi pe cei din jur cu
harul lui Dumnezeu. PuŃini iconari dau jos Icoana din smerenia foarte
necesară unui bun monah.

Ceea ce îi deosebeşte în credinŃele lor pe Iconarii carpatini de marea
parte din călugării ortodocşi este modul în care ei înŃeleg şi primesc
Taina Icoanei Maicii cu Pruncul: Fiul cel din Tatăl Născut a coborât din
Ceruri şi a fost primit în trup de lut prin mijlocirea Maicii Sfinte, ca
protectoare a Pământului; creştinul trebuie să crească în el această Taină
şi să poată ridica Pământul la Cer, prin cunoaşterea Mântuitorului, ca
mulŃumire pentru sacrificiul făcut de Domnul nostru Iisus Hristos. Aşa
s-ar putea sintetiza credinŃa lor fundamentală, care este însoŃită de
certitudinea că strămoşii românilor erau creştini pentru că preoŃii lui
Zalmoxe se închinau Tatălui Ceresc iar la venirea Fiului, au trecut la
creştinism înŃelegând prin aceasta împlinirea unei profeŃii străbune, care
le spunea că Tatăl va trimite pe Fiul Său pe Pământ ca să mântuiască
lumea.

În concordanŃă cu tradiŃiile ritualice arhaice ale
poporului român, călugării carpatini Iconari urcă pe
munŃi sa sărbători religioase şi solare şi se roagă pe
pietre mari, întinse înaintea cerului, pentru cei care i-au
slujit Tatălui ceresc în trecut şi pentru cei care îi vor
sluji în viitor, pentru ca Hristos să poată călăuzi toŃi
oamenii spre a „înduhovnici“ lutul prin harul Său.

Am întâlnit o singură dată un alt Iconar, un pustnic
bătrân, care îşi aranja icoana pe sub rasă. Când a vîzut că m-am apropiat
de el şi mi-a cunoscut intenŃiile, fiind un văzător în duh, s-a uitat în ochii
mei şi mi-a spus că nu mai sunt Iconari pentru că nu mai avem pustnici
care îşi iubesc Pământul şi care iubesc asceza ca pe o miere care unge
sufletul dreptului creştinului. Apoi a plecat şi m-a rugat să nu-l deranjez.
Pentru că Avva Ghelasie a plecat dintre cei vii şi eu nu am mai găsit
Iconari care să ne spună mai mult despre viaŃa lor de acum şi de demult,
57
vă spun eu povestea acestor călugări smeriŃi, pe care nu îi găsiŃi decât
dacă ştiŃi că acei care ascund sub rasă o icoană de lemn, cu taina
Pruncului Ńinut pe braŃe de Maica Sfântă, sunt moştenitorii unei tradiŃii
străvechi, pe care Biserica oficială a neglijat-o datorită celor două mii de
ani de lupte şi prigoniri.

58
Tablitele cerate de la Rosia Montana
File de istorie dacica nebagate in seama
Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si
pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in
galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor
care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un
tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu
pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru
cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii
peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor,

ca si "autohtonii", adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina
vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni "quia se litteras scire
negavit" - "nu stia a scrie literele" -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului
contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic),
ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina
vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in subteran, datarile cu C14 au adus
dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani inainte de a fi partial
cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate
de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o sursa
inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si
inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea
si intr-un mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea
cunoscuta, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate
intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii, in cartea "Romanica", de G.
Popa-Lisseanu, editata in 1926, la tipografia Ion C. Vacarescu.

Contracte in limba latina vulgara
La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre
care jumatate au fost distruse integral sau partial,
din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta,
pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai
multe au fost scoase din tara si se afla la
Budapesta, Viena, Berlin.

Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta
contracte intre "proprietari" de mine romani si
"arendasi"- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare
a unui colegiu funerar (cel mai important document
despre colegiile funerare din antichitate), o lista de
Facsimile după Tripticul unei table
cerate
bucate pentru un ospat al unui colegiu de
meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de
sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor "gauri de mina". Am pus in ghilimele
"proprietari", pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un
exemplu: "Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care

59
zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte". Este cel
putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care
pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un
localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie
grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-
au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare
importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in
secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de
la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost
descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in
galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea
proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta
culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan
pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la
Rosia Montana.

Ascunse in subterane
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in
minele de aur de la Rosia.

Ele au fost descoperite accidental, prin surparea
unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe
langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii
din zona il numesc condeiu si pe care astazi il
folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale
de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice
a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba
lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o
mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana,
care era mobilata cu o masa si mai multe scaune,
avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia
Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost
gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice.
Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788,
un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur
restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul
Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte
doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar,
superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume
de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la
randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la
1811, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a
cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar
Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca,
pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din
60
Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.

Falsificarea grosolana

G. Popa-Lisseanu scrie in
"Romanica" despre
incercarea grosolana de
falsificare a unor tablite: "Pe
alocuri, ceara fusese topita
atat cat sa se stearga literele
initiale si, pe langa unele
vorbe barbare, fara de nici
un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au
aparut numele mai multor "eroi" din migratiunea huno-ungarica", asa-zisi sclavi adusi
de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru
Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel
de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un
profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene
de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna
dreptate, in "Journal des Savants", niste disertatii total nefavorabile despre tablitele
cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au
devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai
ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din
casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi
fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia
Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii
scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai
valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii
nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa
aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta.
Ciudateniile lingvistice
Textul documentului incrustat in astfel de
table cerate se scria de doua ori, iar
numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia
unui singur contract) era, obligatoriu, de
sapte.

Scopul dublei transcrieri era sa se poata
sti cuprinsul textului, fara a se desface
sigiliile, iar scopul contractului era, dupa
cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si
in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic
este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte
martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca
sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii "quia se litteras scire negavit" (nu
stiau sa scrie literele). O "ciudatenie" a limbii latine vulgare utilizate in contracte o

61
constituie folosirea "oltenismelor", pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De
exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula
segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau "oltenismul" semnai.
In alte parti, gasim iarasi o forma "autohtona", "siesi", scrisa "sies" sau "sues". Aici
trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in
limba latina vulgara "SVI MI PIE", "al meu, patriarhul"! Datarea acestui topor este
uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a "latinizat"? Printre monumentele
epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua
capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este incadrat de cuvintele
"IM" si "PIO", "patriarhul imortales, nemuritor". Acest zeu misterios cu doua capete a
fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o
divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea
de Ianus. Isidor, in lucrarea sa "Origini", ne spune ca "limba prisca (vulgara), adica
limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in
timpul lui Ianus". Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe
Catilina: "Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu
poporul!". Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe
altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina
vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de
pronuntie, dupa cum demonstreaza "greselile gramaticale" din texte.

Protagonistii contractelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care
pretindeau ca "gaurile de mina" pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre
"arendasi" erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in
"vicus Pirustarum". Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata
de "Dasius Verzonis", care "pirusta e". In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor
daci. Se poate presupune ca cele doua "neamuri" se aflau in bune relatii. Alti baiesi,
vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine
cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite
sunt "barbare", originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este
important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii
nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul
tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile
referitoare la toate exploatarile aurifere!

Afaceri dubioase
Istoricii sustin ca minele "romane" erau exploatate direct de catre imparat, prin
"procuratori aurari". Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste
liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de "particulari"
romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc "gropi de aur". Intregul personal al
minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din
baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise
pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara

62
organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in
latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala,
culta. Si de ce au fost "ingropate" tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile
sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie
puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa
le piarda! Se poate presupune fie ca erau "furtisaguri", facute pe la spatele
comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de "gropi" aurifere, fie ca
"scribii" erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte
de proprietate.

Monumente unice

Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost
redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a
Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe
teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius,
Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de
Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999,
la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si
specialisti francezi de la "Centre National de la Recherche
Scientifique", de la "Unite Toulousaine d'Archeologie et d'
Histoire (UTAH)" si de la Universitatea "Le Mirail", plus geologi
de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la
Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un
departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode
de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost
sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost
preluate de S. C. "Rosia Montana Gold Corporation".
Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in
volumele "Alburnus Maior" I si II. Conform acestor specialisti,
Alburnus Maior era o "structura de sine statatoare, cu un statut
Stela inchinata zeului Ianus juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar
toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii
etnice, de tip vicus si castella". Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini
iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. "Stilul monumentelor epigrafice
este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua
spirale si un fronton triunghiular la mijloc". Este vorba de simboluri stravechi, folosite de
populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv
decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca "ceramica romana atipica" este
decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si
triunghiul.
Dacii, initiatorii exploatarii in subteran
Citam in continuare din concluziile francezilor,
pentru ca suna altfel cand o spun ei: "In opinia
noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi
cunoscut o activitate miniera chiar din epoca
bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta
exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In
Inscriptie pe un topor 63
campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de
galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne impiedica
sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi
datari dacice".

In capitolul "Retelele miniere antice" din volumul I "Alburnus Maior" se propune in repetate
randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care
cercetatorii francezi le banuiau "si mai interesante" decat cele cercetate. "Sectorul Habad
este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de
redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea
exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii". Aveau si de ce sa
recomande acest lucru. "Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o
cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si
topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in
tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in
introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de
lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine
dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei
secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere,
s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila
a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor
continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica,
cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica".
Recomandam aceste volume si "academicienilor" care sustin ca dacii nu extrageau aurul din
subteran si nu il prelucrau!

64
TăbliŃele de la Sinaia
TăbliŃele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate.
Conform tradiŃiei locale, sau a unor informaŃii care au circulat în zonă la vremea
respectivă, TăbliŃele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăbliŃe de aur
descoperite, cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana şi Peleş, pentru
aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, şi de asanare a mlaştinilor din Poiana
Văcăria, inscripŃionate într-o limbă si o scriere misterioasă. Pe lângă plăcile de aur,
lucrătorii ar fi descoperit şi monede de tip Maia şi Sarmis, ambele tezaure
considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi,
TăbliŃele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăbliŃe de plumb
neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile
Pârvan din Bucureşti, de mai bine de un secol. TradiŃia locală explică existenŃa
prezentelor plăcuŃe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele
originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleş, după ce plăcile ar
fi fost copiate în plumb.

Context istoric
Monede de aur clandestine la temelia Peleşului

Să fie acest castel leagănul de veci al dinastiei mele. Acestea au fost cuvintele rostite
de Carol I la 10 august 1875, în timpul ritualului de începere a construcŃiei Castelului
Peleş. Conform scrierilor vremii, într-un cilindru de plumb au fost puse circa 100 de
monede de aur de 20 de lei, emise în anul 1868, împreună cu un pergament pe care era
scris actul de ctitorie. Cilindrul a fost îngropat sub piatra de temelie a castelului, pusă
în prezenŃa domnitorului. Îngroparea monedelor de aur imita un străvechi obicei
întâlnit în toate zonele Ńării (Ńăranii mai înstăriŃi puneau sub talpa casei sau sub prag o
monedă din argint sau din aur, pentru protecŃia locuinŃei şi belşugul familiei care urma
să locuiască în ea), prin gestul său, Carol conformându-se ancestralei tradiŃii
româneşti. Emisiunea monetară însuma în total 200 de piese, care nu au fost puse în
circulaŃie niciodată şi nici nu au fost făcute mai multe pentru că turcii, sub
suzeranitatea cărora se afla România la acea vreme, nu i-au permis domnitorului Carol
al României să bată monedă cu chipul său.

În 1867, a fost promulgată legea noului sistem monetar. Guvernul României ajusese la
un acord cu Poarta, care prevedea ca divizionara leului, banul de aramă, să poarte
stema Ńării, în timp ce monedele de argint şi cele de aur să fie bătute cu semiluna
otomană, în semn al dependenŃei politice. S-a trecut imediat la baterea monedelor de
aramă, de valoare mică, evitându-se baterea unor monede de aur şi de argint. Printr-un
artificiu legislativ, au fost rezolvate temporar cele două condiŃii de batere a monedelor
de bază (a fost declarată legală circulaŃia monedelor Uniunii Latine, până la emisiunea
naŃională). Acest fapt a permis amînarea baterii leului cu semilună şi totodată au fost
asigurate lichidităŃile necesare unei activităŃi economice normale. Totuşi, Carol I a
bătut moneda de aur, în valoare de 20 de lei, menŃionată mai sus, purtând efigia sa pe
avers, iar pe revers fiind inscripŃionată valoarea nominală, anul baterii (1868) şi
legenda "Carol I Domnulu Romaniloru". Aflând despre manevra lui Carol I, Imperiul
łarist şi cel Austro-Ungar au protestat din cauza legendei inscripŃionate. Aşa se face
că moneda nu a fost pusă în circulaŃie, iar jumătate din tirajul bătut (circa 50-100 de
65
monede) a fost îngropat la temelia Castelului Peleş. Monedele rămase au fost făcute
cadou apropiaŃilor şi curtenilor, unele dintre ele ajungând în colecŃii numismatice.
Astăzi, o asemenea monedă este cotată la peste 10.000 de euro.

ConstrucŃia castelului

Principele Carol, ales Domn al României în 1866, a vizitat pentru prima oară
Mânăstirea Sinaia în 5-6 august acelaşi an, rămânând fascinat de frumuseŃea locurilor
(la vremea respectivă aşezarea purta numele de Podul lui Neag). Impresionat de
eforturile pe care le făceau călugării pentru aprovizionarea cu apă a sfântului lăcaş,
Carol se va îngriji de realizarea unor lucrări de captare a păraielor Sfânta Ana şi Peleş,
care să asigure necesarul de apă al mânăstirii. În 1873, înainte de demararea lucrării la
castel, a fost făcut un schimb de terenuri între Casa CreŃulescu şi Eforia Spitalelor din
Bucureşti, de 1000 de pogoane, aparŃinând mânăstirii, care vor fi cumpărate de Carol.
În toamna aceluiaşi an încep lucrările la castel sub conducerea arhitectului Wilhem
von Doderer.

Ridicarea construcŃiei propriu-zise a fost precedată de ample lucrări de asanare a
cursurilor subterane de apă din Poiana Văcăriei, cum era numit locul pe care urma să
se ridice Peleşul, şi de stăvilire a alunecărilor de teren. Amplul front de lucru a
necesitat efortul a circa 300 de muncitori, cărora le-au trebuit doi ani pentru pentru
terminarea amenajărilor. În tot acest timp, Domnitorul a supravegheat personal
lucrările celui mai mare şi mai important şantier de pe cuprinsul vechiului regat, în
veacul trecut. Regina Elisabeta nota la acea vreme: Erau italieni zidari, români pentru
terasamente, Ńigani salahori. Albanezii şi grecii lucrau în cariere, nemŃii şi ungurii, ca
dulgheri. Turcii ardeau cărămida. Au fost maeştri polonezi şi cioplitori cehi.
Francezii desenau, englezii măsurau, astfel că pe şantier se întâlneau sute de costume
şi se vorbeau patrusprezece limbi; se cânta, se înjura şi se certa în toate dialectele şi
în toate tonurile.

TradiŃia locală. Referiri scrise

În lucrarea sa, jurnalistul Dumitru Manolache afirmă despre "afacerea" tăbliŃelor că:
La aproape un secol şi jumătate de la punerea pietrei fundamentale a Castelului
Peleş, este aproape imposibil să mai refacem, cu date certe, verificabile, istoria
acelor zile. Cu atât mai puŃin momentul descoperirii celor două tezaure de aur despre
care am vorbit. Eforturile noastre susŃinute de a găsi documente care să ateste
incontestabil existenŃa tezaurelor au fost zadarnice. Arhivele tac. Martorii direcŃi au
murit demult, iar rudele lor, cei care mai cunosc câte ceva despre această poveste,
refuză orice discuŃii. Bântuie încă teama că, vorbind despre plăcile de aur descoperite
pe pământurile regale, ar putea fi traşi la răspundere, pedepsiŃi sau, de ce nu, chiar
eliminaŃi. Subiectul a devenit tabu. Iar cine îndrăzneşte să-l abordeze în profunzimea
lui, se va lovi de o tenebroasă tăcere, de o susŃinută şi eficientă campanie de
discreditare. De aceea, în rândurile care urmează vom încerca să redăm ceea ce am
putut descoperi [...] recurgând la puŃinele mărturii scrise şi declaraŃii încredinŃate
nouă. Astfel, informaŃiile scrise nu pot fi considerate izvoare istorice, ci reprezintă,
mai degrabă, culegerea unor "zvonuri ale vremii" care s-ar fi transformat mai apoi în
"tradiŃii locale", şi transpunerea lor pe hârtie.

66
Inginerul silvic Vasile Al. Ionescu

În ciuda caracterului "folcloric" al informaŃiilor, există mulŃi specialişti, precum
doctorul în lingvistică romanică, Aurora PeŃan (aceasta le clasifică drept o tradiŃie
oralã, destul de serioasã), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la
premisa că acestea sunt adevărate. Sursa tradiŃiei pare să fie acelaşi inginer silvic
Vasile Al. Ionescu. În acest sens, Iordace şi Bălaş Moldoveanu afirmă, intr-o notă de
subsol a cărŃii lor:

„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleş, [...] s-a descoperit un tezaur de
aur, compus din mai multe tablete scrise în relief şi alte obiecte de aur. Din ignoranŃă
- tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur - a fost cedat de către guvernul
procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. OperaŃia a fost
efectuată prin administraŃia locală şi jandarmi, în cea mai mare taină şi, astfel,
tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. PosterităŃii au
rămas doar copiile efectuate pe metal nepreŃios de autorităŃile locale, la atelierele
metalice [...], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înfiinŃată apoi în Sinaia în
anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din
Sinaia. TradiŃia a fost transmisă de foştii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I.
Suvrezeanu, I. Manoilescu, GhiŃă Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul
silvic Vasile Al. Ionescu,[...] domiciliat în Sinaia încă din 1921, şi pe care o vizitase
încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigaŃii asupra dramei
tezaurului şi, încercând să studieze şi să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii
arheologului prof. Niculescu-Plopşor. Din cele şase inscripŃii, cinci alfabetice, noi
vom studia două, de pe tăbliŃele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de
cercetătorul ştiinŃific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice,
care ne-au fost puse la dispoziŃie de N. Copoiu, de la acelaşi institut. ”

Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog
şi sculptor, care în perioada '70-'80 a fost implicată în traducerea celor două piese
arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăbliŃelor,
descoperite în context similar şi, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate
a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peştera Sfânta Ana, pe
vremea regelui Carol I, a 40 de tăbliŃe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar şi mai
mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu îşi continuă relatarea, prezentând
două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-PuŃuri
(directorul Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR) şi
oferindu-şi concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăbliŃe
ar fi obŃinut Carol I bani pentru terminarea Peleşului. Deşi habar nu avea de ceea ce
scria pe tăbliŃe, regele şi-ar fi dat totuşi seama de valoarea lor pentru studiul istoriei.
De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înŃelesesem eu, dintre
acele replici se mai salvaseră doar două bucăŃi, care se aflau la muzeul Mânăstirii
Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte
îndrăgostit de comori, de munŃii Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător
peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peştera lui Zalmoxis, care avea o intrare
secretă, cunoscută doar de câŃiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent.
67
Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuŃe de aur cu
scriere getică în peştera Sfânta Ana şi că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în
plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul
Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât "regele
Carol I'", pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit
plăcile. El a fost, se pare, doar Ńap ispăşitor şi subliniind că piesele erau cu siguranŃă
din aur, pentru că strămoşii noştri nu scriau pe lut, ca sumerienii.

Poveştile Peleşului. Surse ale tradiŃiei locale

Regina Elisabeta, soŃia regelui Carol I, sub pseudonimul său literar, Carmen Sylva,
înregistrează în Poveştile Peleşului un alt tip de tradiŃie, existentă anterior construcŃiei
castelului şi care se poate să fi constituit bazele pentru tradiŃia ulterior formată:

„Dar aceea care torcea acolo sus, stăpâna cetăŃii, era o vrăjitoare foarte rea. Piticii
din munte îi aduceau tot aurul din fundul pământului... Aurul se turna acolo fără
măsură, ea-l trăgea la cumpănă, îl alegea şi vai de piticul care nu aducea măsura
plină. Pe loc îl punea într-un cleşte între trunchiul şi coaja unui arbore puternic, până
ce da cel din urmă grăunte de aur, sau i se prindea numai barba şi atunci în zadar
mai trăgea în dreapta şi stânga, în zadar striga: oh şi vai, căci Baba Coaja se făcea
că nu aude. De aceea, lumea o şi chema Baba Coaja... Numai ea ştia să toarcă firele
de aur. Ea punea firele de aur în scule şi le aşeza în beciurile de sub pămînt pentru
sutele şi sutimile de ani ce vin şi trec... ”

Ce s-a întâmplat cu originalele? Ipoteze

După cum a observat Dumitru Manolache, istoria plăcilor despre care, generic, se
spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima,
existenŃa într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost
copiate în plumb, aşa cum susŃin tradiŃia şi o serie de dovezi indirecte, prezentate de
noi până acum; a doua, existenŃa unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate,
parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul
României, fie la Banca NaŃională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleş [...]; a
treia, inexistenŃa unor originale de aur sau din alte materiale, situaŃie în care plăcile
de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor fasificatori; şi a
patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susŃinută de
domnul Dan Romalo în cartea sa.

Variante ale ipotezei existenŃei originalelor de aur

Un personaj misterios şi controversat, Vitalie Usturoi, originar din Moldova de peste
Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de
pe şantierul Castelului Peleş, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care,
ca multe alte vechi aşezăminte creştine, s-ar fi ridicat pe o capişte (vechi altar al
cultului zamolxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija
iniŃială a preoŃilor daci, fiind apoi transmise urmaşilor lor, preoŃii creştini. Conform
ipotezei lui, fiecare trib getic sau dacic ar fi posedat o arhivă de texte scrise pe plăci de
aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de marele
68
preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor şi, ca atare, ar fi fost
foarte bine păzite. În ceea ce priveşte o posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară
de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. şi descoperit în urma multiplelor
săpături arheologice în zonă (printre care se numără şi sondajul efectuat de Tocilescu
în 1890), nu există informaŃii referitoare la epocile ulterioare. Totuşi, Aurora PeŃan
observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona
respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios:

„Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită,
posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoŃilor sau celor iniŃiaŃi. Plăcile
inscripŃionate la Sinaia nu constituiau un tezaur obişnuit, ele nu erau valoroase doar
prin aurul din care erau confecŃionate. Valoarea excepŃională consta în faptul că ele
reprezentau identitatea neamului dac. Căderea lor în mâinile duşmanilor şi
distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci,
cu ştergerea din memorie a acestui neam şi a faptelor şi tradiŃiilor sale. De aceea,
dacă tezaurele de aur şi argint comercial au putut fi ascunse în cele mai diverse
locuri - în albii de râuri sau chiar în aşezări locuite -, un astfel de tezaur trebuia să fie
extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguranŃă unul care să
nu fi atras prin nimic atenŃia romanilor şi a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe
acolo, deci o zonă fără locuire şi resurse care să stârnească interesul. Sinaia putea fi
un astfel de loc.”

Cu privire la construcŃia Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează
în monografia sa că "în pustietatea locului trăiau, în linişte, călugării solitari, care
înălŃau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoŃii strămoşilor noştri daci".
Ieromonahul precizează că "încă din secolul al XV-lea, aceşti călugări s-au adăpostit
în crăpăturile stâncilor şi în peşterile acestor munŃi, mai târziu în bordeie de piatră şi
în schituri de lemn, pentru ca departe de lume şi de zgomotul ei să trăiască în
abnegaŃie totală pentru Iisus Hristos. Astfel, au fost construite şi cele două schituri:
schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, şi schitul Sfântul Nicolae, la 1 km.
Interesantă este şi următoarea mărturisire, cuprinsă în volum:

„Multe din documentele mănăstirii s-au pierdut în timp, ori intenŃionat au fost
distruse. O altă parte din documentele mănăstirii au fost ridicate cu "ordin" de către
Eforia Spitalelor Civile, în anul 1887. În 1961, un incendiu a distrus o mare parte din
colecŃia muzeului, astfel încât, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost găsite
doar 955 de unităŃi de păstrare, de la 1387 la 1963, cuprinzând diferite acte, câteva
originale şi copii în rusă, greacă, germană sau română, cu caractere chirilice, de la
anii 1702 până la 1895, alte câteva dosare sau documente de pe la 1862 până la
1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele
mai importante existente la acea dată în arhiva mănăstirii. ”

Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora PeŃan unui ziar publicat în Toronto,
aceasta vorbeşte despre acelaşi personaj misterios ("al cãrui nume nu vi-l pot face
cunoscut") care spunea cã vine cu o delegaŃie din partea Academiei Ruse şi care

69
susŃinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sunt foarte asemãnãtoare cu
cele de la Sinaia, si cã, din informaŃiile pe care le deŃine, cel puŃin 40 de piese din aur
ar mai exista în Banca NaŃionalã a României. Tot conform informaŃiilor lui, în
România, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mănăstirea Tismana, un altul
undeva în MunŃii Bucegi şi unul chiar lângã Sarmizegetusa. Deocamdatã, doar cel de
la Sinaia ar fi fost scos la luminã. Tot el susŃine cã au existat la Sinaia 240 de piese şi
cã mai multe copii se aflã în diferite instituŃii. Acest număr, lingvista Aurora PeŃan îl
consideră foarte plauzibil, pentru cã ştim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele copii
în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopşor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la
Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniştilor. Aşadar, piesele de aur, fie s-au
salvat şi au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în Banca
NaŃionalã, fie au fost topite.

Ipoteza falsurilor. SuspecŃii. Argumente şi contraargumente

Nu se cunoaşte exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza
falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din
Bucureşti, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care "le
văzuse şi el şi credea că sunt falsuri. GeneraŃia după Pârvan, la fel, le-a considerat
nişte falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii", declara
academicianul în 2004, într-un interviu. Şi el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea
Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: eu le-am preluat de la generaŃia dinaintea
mea drept "falsurile lui Haşdeu".

SuspecŃii. Hasdeu şi Densuşianu
Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este, aşadar, Hasdeu. Despre el,
în rândul specialiştilor se vorbeşte că ar fi creat două falsuri celebre: unul este
Diploma bârlădeană, care ar fi fost elaborată în 1134, şi prin care se conferea unor
negustori din Messembria dreptul de a face comerŃ în Moldova fără să plătească taxe,
doar la Bârlad şi Tecuci. Cel de-al doilea fals este Hrisovul lui Iurg Koriatovici,
indicat ca fiind din anul 1374. Prin acest act, Iurg Koriatovici dădea unui slujitor al
său, Iacsa Litavor, satul ZăbrăuŃi. Falsurile sunt puse pe seama lui Hasdeu de către
P.P. Panaitescu, însă nu toată lumea este de acord cu ceea ce susŃine acesta. Lingvistul
Cicerone Poghirc, care a scris o carte despre Hasdeu, contestă cu vehemenŃă că acesta
ar fi făcut falsuri. De aceeaşi părere sunt mai mulŃi cercetători, pentru faptul că
Hasdeu a publicat zeci de documente, mult mai valoroase decât cele două, şi nu avea
nevoie să inventeze nişte documente atât de banale. Dumitru Manolache, în acest sens,
întreabă retoric: Ce să demonstreze cu aceste documente? Că se făcea comerŃ în
Moldova? Că exista un principe obscur în secolul al XIV-lea?, conchizând că pare
absurd. Având aceste "antecedente", şi pentru că vorbise despre un alfabet getic în
disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecŃilor de fals, în
cazul tăbliŃelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi
"plăsmuit" falsurile de plumb, Aurora PeŃan Ńine să precizeze că aceasta nu poate fi
alta decât cea imediat următoare morŃii fiicei lui, Iulia Hasdeu (perioadă în care
Hasdeu s-a dedicat, în mare parte, şedinŃelor de spiritism din castelul de la Câmpina,
în încercarea sa de a contacta spiritul Iuliei), deoarece, înainte de 1888 (anul morŃii
Iuliei), Hasdeu a muncit enorm la "Etymologicum Magnum Romaniae", şi este greu de
crezut că în paralel ar fi avut timp şi energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât

70
priveşte conŃinutul plăcuŃelor şi legătura acestora cu ideile haşdeene, lingvista Aurora
PeŃan, una dintre puŃinii care au încercat să descifreze inscripŃiile misterioase, afirmă:
„Nimic din activitatea şi concepŃiile lui [Hasdeu] nu se regăseşte în plăci. Acad. Al.
Vulpe a susŃinut o vreme că autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut să-i
demonstreze lui Gr. Tocilescu existenŃa scrierii la daci. Însă Hasdeu credea în
existenŃa unui alfabet propriu dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care
nu are nici o legătură cu scrierile de pe plăci. Dar lucrul cel mai grav îl constituie
absenŃa din acest corpus a oricărei idei haşdeene cu privire la limba dacilor. Pentru
Hasdeu limba dacilor era indo-europeană, de tip satem, înrudită, astfel, îndeaproape
cu limbile baltice. El nu şi-a imaginat niciodată că limba dacă este o limbă neindo-
europeană şi a comparat adesea rămăşiŃele substratului cu sanscrita, vechea persă,
limbile baltice, slave. Nici în privinŃa vocabularului nu avem repere care să ne trimită
la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el dacilor, doar două sau trei pot
fi regăsite în aceste înscripŃii, şi nici acelea cu certitudine. Mai mult, Hasdeu era un
aprig apărător al latinităŃii noastre. El a înfiinŃat ziarul Traian şi revista Columna lui
Traian şi vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui
Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul înseamnă întoarcere la izvoare, cultivarea şi
conservarea individualităŃii şi nicidecum renegarea latinităŃii (din contră, când regele
Carol I a urcat pe tron, Hasdeu susŃinea că este ameninŃată latinitatea neamului) sau
exacerbarea substratului. ”

Un altul pe lista de suspecŃi este istoricul Nicolae Densuşianu, care, după 30 de ani de
cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora PeŃan consideră că aspectul neindo-
european al limbii din tăbliŃe se potriveşte cu ideile sale despre o limbă pelasgică,
însă - lucru foarte important - el nu poseda cunoştinŃe de lingvistică atât de avansate
încât să poată crea o astfel de limbă, doar un lingvist genial putea face aşa ceva. În
plus, era foarte sărac, chiar "Dacia preistorică" a fost publicată abia după moartea
sa, prin grija ministrului educaŃiei de atunci, C.I. Istrati.

Argumentele şi Contraargumentele

Între dovezile de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este şi argumentul
referitor la cetatea "Cumidava": în plăcile de plumb apare cuvântul Comieodabo,
desemnând, după consideraŃiile doamnei PeŃan, cetatea pe care o cunoaştem de la
Ptolemeu sub numele de Comidava, iar dintr-o inscripŃie latinească sub forma
Cumidava. Dl. Vulpe susŃine că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma
reală, Cumidava, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripŃia
amintită, şi prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma Cumidava, scrisă
de un roman într-o inscripŃie latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi
trebuit să figureze în tăbliŃe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva
consideraŃie a dl. Al. Vulpe, Aurora PeŃan întrebă retoric de ce ar fi trebuit ca dacii să
scrie acest nume exact cum îl auzeau şi îl reproduceau în scris romanii şi subliniind
că denumirea Cumidava apare într-o inscripŃie latinească, scrisă de un roman, în
secolul al III-lea d.Hr.: de ce suntem obligaŃi să admitem că forma latinească era
identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă? Doctorul în
71
lingvistică romanică, Aurora PeŃan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu
celelalte nume străine transpuse de către romani şi greci, transpunere în care a
intervenit întotdeauna percepŃia impusă de structura fonetică a celor două limbi, de
"urechea" grecului şi a romanului. Astfel, aceasta observă că în numele greceşti şi
romane din tăbliŃe, vocala 'i' cu cantitate scurtă era percepută adesea ca 'e', iar 'u'
scurt ca 'o' (numele lui 'Lucullus' este redat 'Locolo', cuvântul grecesc 'basileus' este
transpus 'baseleo' etc.). Deci, conchide doamna PeŃan, este întru totul coerent ca
romanii să fi redat prin 'u' ceea ce în limba dacilor era un 'o' închis, aşa cum a
transcris Ptolemeu.

S-a mai invocat drept argument, de către lingvistul Sorin Olteanu şi alŃii, prezenŃa în
scrierile din aceste tăbliŃe a două semne care există şi în alfabetul chirilic (semnele
pentru sunetele palatale /č/ şi /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform
domnului Olteanu, elemente de românism modern, deoarece alfabetul chirilic a fost
creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora PeŃan, susŃine că originea celor
două semne în alfabetul chirilic este "necunoscută", aşadar, câtă vreme nu ştim de
unde au luat slavii aceste semne, acuzaŃia de anacronism nu poate fi susŃinută.
Aceasta mai aminteşte că alfabetul chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX
d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geŃi. Semnul
pentru sunetul palatal ci, existent şi în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică
90. Aurora PeŃan observă că acelaşi semn, cu aceeaşi valoare numerică 90, dar fără
valoare fonetică, se regăseşte în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul
Wulfila în sec. IV d.Cr. Ştiind că limba goŃilor nu poseda sunetul ci, doamna PeŃan
consideră normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate
litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică, şi în acest alfabet originea semnului fiind
obscură. Dacă semnul a putut să existe la goŃi, înainte de slavi, Aurora PeŃan întreabă
de ce nu putea să fi existat şi la geŃi, mai ales că ambele alfabete - cel gotic şi cel
chirilic - au fost create în zona getică? În privinŃa semnului pentru gi, acesta există
astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulŃi slavişti sunt de acord că este luat din
alfabetul chirilic folosit în textele româneşti (la sârbi semnul este atestat pentru prima
oară cu valoarea fonetică gi în sec. XVII, pe când în textele româneşti apare cu un
secol mai devreme). Aurora PeŃan subliniază că, desigur, există şi specialişti care
afirmă că românii l-au luat de la sârbi, însă, în acest caz, semnul rămâne cu origine
necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă. La toate acestea, dl.
Olteanu răspunde că originea literelor în discuŃie nu este deloc "necunoscută". Aşa
cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este
împrumutată din alfabetul ebraic, din litera ‫ צ‬tsade non-final, o dată cu Ш din ‫ ש‬šin, în
sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm
românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ şi împrumutată
ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuŃie nu este deloc
înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui
Wulfila, a semnului grecesc 'koppa', folosit şi în alfabetul grec, şi în cele derivate din
el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere,
două dintre acestea, koppa şi stigma fiind utilizate numai în acest scop).

Alt argument utilizat de filologul clasic Sorin Olteanu, tot de natură lingvistică, este
acela că literele Ι, Υ şi Η din tăbliŃe se citeau ca în neogreacă, în aşa-numita
"pronunŃie reuchliniană", nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă
plăcuŃele erau antice. Aurora PeŃan recunoaşte că Y (ypsilon) avea cu siguranŃă
72
valoarea 'i', la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variaŃie liberă cu I (iota), dar,
susŃine d-sa, acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste
două semne se confundau în inscripŃiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în
epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente. Dl. Olteanu contestă însă
această argumentare, afirmând că deşi unele ezitări între [υ] şi [ι] apar şi înainte de
Hristos, generalizarea pronunŃiei /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar
confuzia completă între υ = η = ι (toate pronunŃate /i/), aşa cum se întâmplă pe tăbliŃe,
este de abia de dată bizantină. În plus, spune d-sa, pe tăbliŃe nu este vorba de ezitări
accidentale între utilizarea lui [υ], [η] şi [ι] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu
bună ştiinŃă în mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observă dl.
Olteanu, nu se întâmplă în nici un singur alfabet antic sau modern. Nicăieri literele
care se pronunŃă la fel nu se află în "variaŃie liberă". Acolo unde ele există, folosirea
lor este normată de reguli ortografice sau de tradiŃie.

Cercetări. Încercări de descifrare a inscripŃiilor

Din păcate, astăzi nu există la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puŃin de
protejare a pieselor care se mai află în depozitul institutului. Plăcile au rămas tot
neinventariate, fiind, astfel, susceptibilă chiar şi dispariŃia lor completă. Conform
opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri
a înmormântat pentru un secol orice iniŃiativă de cercetare, legenda aceasta
funcŃionând ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generaŃii întregi de istorici,
arheologi, lingvişti etc. Tot acesta observă că subiectul a fost ocolit ca un ciumat, din
motivul că, dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul
breslei. Pentru Aurora PeŃan este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol,
nimeni nu s-a ocupat de aceste piese, deşi toatã lumea ştia de existenŃa lor, mister pe
care aceasta şi-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile
Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe ştiau cã a existat un tezaur din piese de aur
care a fost distrus şi că, astfel, scoaterea la luminã a copiilor ar fi dus la un scandal.

După decenii de tăcere, plăcile de la Sinaia au revenit în actualitate la începutul
acestui mileniu. Istoricul Augustin Deac, cel care, în calitatea sa de cercetător la
Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR, văzuse,
împreună cu profesorul Nicolae Copoiu, o scrisoare în care se vorbea despre plăcuŃe şi
despre inginerul silvic Ionescu, făcea o comunicare în iunie 2003, sub titlul Enigma
plăcuŃelor cu scris dacic de la Sinaia, la Congresul InternaŃional de Dacologie, cerând
autorităŃilor să se implice în rezolvarea cazului dispariŃiei tezaurului original. Cu
acelaşi prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tăbliŃe, deşi la vremea aceea se
vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă
nu apăruse. În toamna aceluiaşi an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, Cronică
apocrifă pe plăci de plumb?, care valorifica, într-un studiu pertinent şi inedit, o parte
din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul
Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?.

Aurora PeŃan a început cercetările imediat după apariŃia primei ediŃii a cărŃii lui
Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la
institutul unde lucra, intitulată "ObservaŃii lingvistice asupra Cronicii apocrife pe
plăci de plumb". Apoi, în iunie 2004, a susŃinut o conferinŃă la Academia Română,
intitulată O posibilă sursă de cunoaştere a limbii dace, iar în ianuarie 2005, conferinŃa
73
TăbliŃele de plumb dacice - fals monumental sau izvor istoric ignorat?, la Seminarul
Arheologic Vasile Pârvan al FacultăŃii de Istorie de la Universitatea Bucureşti.

Se fura ca in codru la Institutul de Arheologie din Bucuresti ?

Daca din casa noastra observam disparitia unor obiecte, cum numim acest lucru altfel
decât FURT. Si cum ii numim pe cei platiti sa ne protejeze casa si care aparent nu-şi
fac datoria... partasi prin neglijenta sau complici, daca nu sunt chiar ei hotii.

Si care sunt prevederile codului legal pentru acesti vinovati?

In ziarul “ Formula AS” anul XV , nr. 649 din 10-17 ianuarie 2005, pe prima pagina
ne intâmpina un titlu care poate stârni oricui curiozitatea : “Din tainele istoriei.
Misterul placutelor de plumb“ semnat de Horia Turcan, si caruia ii dam tot creditul
pentru felul inteligent in care a prezentat subiectul sus amintit.

Incepem sa citim cu interes o poveste despre existenta unei istorii a poporului nostru
dac, scrisa pe placute de plumb, istorie care zace de peste 100 de ani in subsolurile
Institutului de Arheologie din Bucuresti, fara a strârni curiozitatea nici unui “stiintific”
de origine româna.

Oare de ce cei care ar trebui sa apere interesele adevarului istoric al poporului nostru,
cei carora le platim salarii, noi cei ce i-am ales sa ne apere si sa ne protejeze interesele
natiunii noastre, noi tarani, muncitori si intelectuali, oameni de afaceri si politicieni,
noi care din munca noastra, prin taxele care le platim ii tinem pe ei, pe “stiintificii”
nostri sa stea la caldura, pe scaune tapisate si moi, nu isi fac datoria? Care altul ar fi
serviciul, pentru care primesc salarile lunare?

Si ce fac acesti “stiintifici” rau, va veti intreba?

Totul a inceput in anul 2002, când la cel de al III-lea Congres International de
Dacologie, tinut la hotelul Intercontinental din Bucuresti, profesorul Augustin Deac
vorbea despre niste tablite de aur de la Sinaia, care ar fi continut o istorie veche a
popoporului nostru dac, tablite de aur care au fost topite din ordinul regelui Carol I,
pentru a ajuta astfel, material, la ridicarea castelului Peles, nu inainte de a fi copiate pe
niste placi de plumb. Copiile, pe placi de plumb, au fost facute in anul 1875, la o
fabrica de cuie din Sinaia si au fost depozitate la inceput la mânastirea Sinaia de unde
au fost transportete mai târziu la Bucuresti.

Istoria ar fi putut fi uitata, ori considerata o simpla poveste, daca la sfârsitul anului
2003 nu ar fi aparut, intr-un tiraj foarte mic, cartea domnului inginer Dan Romalo
“Cronica apocrifa pe placi de plumb”, o carte stranie si tulburatoare, care incita la o
re-scriere a istoriei noastre vechi, o originii limbii vorbite azi de noi. In aceasta carte
domnul Dan Romalo nu numai ca prezinta o parte din aceste misterioase placute de
plumb, pe care dânsul le fotografiase prin anii ’40 in subsolurile Muzeului de
Antichitati din Bucuresti, dar a incercat si o traducere, o descifrare a lor, deosebit de
74
interesanta si profesional facuta. Au trebuit sa mai treaca 63 de ani ca aceste
fascinante placute de plumb, acoperite cu imagini si o scriere necunoscuta sa vada
lumina tiparului. Si asta, subliniez din nou, nu datorita unor straluciti oameni de stiinta
din institutul unde zaceau, ascunse, prin subsoluri, ci datorita unui om de buna
intentie, corect, cinstit, unui inginer deosebit de educat si modest, caruia aceste placute
i-au stârnit curiozitatea stiintifica. Tot respectul nostru pentru domnia sa.

La numai câteva saptamâni de la aparitia cartii, gasim pe internet pe situl
www.dacia.org o scurta istoria a acestor tablite si… pozele a nu mai putin de 97 + 4 =
101 tablite de plumb, complectate cu unele gasite pe internet (patru la numar) si
cumparate de la un bulgar care traieste in California, de catre dr. N. Savescu din New
York.

La cel de al V-lea Congres International de Dacologie, placutele de plumb au fost
prezentate in plenul acestuia, stârnind curiozitatea stiintifica a celor prezenti. Ba chiar
mai mult, acelasi dr. Savescu impreuna cu invitati din Italia si Macedonia, a vorbit de
aceasta Istorie a poporului nostrum Dac, scrisa pe placutele de plumb, si la o emisiune
a postului B1TV, la Nasul.

Cum lucrurile NU mai puteau fi tinute acunse, la Academia româna a avut loc, in vara
anului trecut, o prezentare a acestor placute, facuta de Aurora Petan, cercetator
lingvist la Institutul “Iorgu Iordan”din Bucuresti. Prezentatoarei i s-a oferit o camera
mica si meschina, neaerisita, care s-a dovedit neincapatoare pentru cei ce au dorit sa o
asculte, si unde un oarecare Vulpe, pe la colturi, pufnea si soptea, la cine dorea sa-l
auda, ca placutele nu ar fi nimic alceva decât niste falsuri, in timp ce Marius Sala,
presedintele acestei intâlniri, INTERZICEA orice discutie pe marginea temei!!! Dar
cum si d-l Horia Turcan a interviat-o sa vedem ce ii spune, in mod corect A. Petan….
”evenimentele relatate (pe placutele de pumb, NA) se intind pe aproape cinci secole
inainte de invazia romana... se vorbeste despre un alfabet necunoscut, care pare
anterior alfabetului grecesc... Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui
Romalo , cred ca limba in care sunt scrise textele, nu este o limba inventata, ci ca
a existat cu adevarat, ca limba vie.”

Generatii intregi de studenti au trecut pe lânga aceasta Cronica Dacica pe placute de
plumb, devenind arheologi si istorici, insa, precum mentorii lor, refuzasera chiar sa le
dea un numar de inventar. Dar, ciudat, ciudat, ciudat, numarul placutelor de plumb a
inceput sa scada, asa, din senin, fara sa se stie de ce. Astfel d-l Dan Romalo când s-a
adresat Institutului de Arheologie din Bucuresti, pentru a-si complecta lucrarea,
descopera cu mirare o disparitie a lor in masa, azi gasindu-se doar 4 !!!! piese, din cele
câteva sute existente anterior, ca la o visita ulterioara sa „re-apara” inca 31 de placute,
la fel de misterios cum de altfel si disparusera! A se vedea si articolul „Enigma
Placutelor Dacice” din Gardianul din 31 Mai 2005 „au reaparut, la fel de misterios
cum disparusera. Nu se stie de unde, nu se stie cum. Ce s-a intamplat cu restul, unde
au ajuns, daca mai exista, nimeni nu poate spune nimic”.
75
Majoritatea pieselor sunt drepunghiulare, exceptând una rotunda, având dimensiuni
intre 35cm X 25 cm si 10cam X 10 cm. Majoritatea par sa vorbeasca de imperiul dacic
al lui Burebista, folosind un scris continuu, un alfabet chirilic, dar si latin, impreuna
cu simboluri necunoscute si ciudate monograme. Se recunosc, cu usurinta, cuvinte ,
nume, antroponime, toponime si etnonime dacice.

Probabil ca surpriza cea mai mare, a hotilor, a fost faptul ca nu se asteptasera ca
cineva sa fi fotografiat placutele prin anii ’40 si, culmea, se se intereseze acum de ele,
ba chiar mai mult sa scrie o carte despre aceasta istorie a poporului nostru dac, scrisa
pe acele placute de plumb. Ce ar mai fi putut spune un hot acum, decât ca sunt niste
obiecte neimportante, niste falsuri, de care nimanui nu trebuie sa-i pese. Nu numai ca
acum descoperim furtul a celor mai multe dintre placute, dar descoperim ca ele nici nu
au fost inregistrate, de cei de la Institutul de Arheologie, ca existând. In felul acesta
numai cine nu vrea nu poate sa fure din ele. Starea in care sunt „pastrate” placutele
este deplorabila, provocând deprecierea acestora. Ce brambureala o fi domnind pe
acolo si de ce? Si daca, lucratorii institutului, ar fi facut o munca voluntatra si tot ar fi
trebuit sa-si faca datoria si sa le inregistreze.... Dar atunci când sunt platiti sa o faca si
nu o fac, ne gândim la un singur motiv... furtul.

Va veti intreba ce secret groaznic pentru istoria poporului nostru or fi continând
acele placute de plumb, furate asa ca la usa cortului dintr-un forum stiintific, furt
acoperit “stiintific” tocmai de cei platiti de dumneavoastra sa ne protejeze istoria.

Este vorba de câteva zeci de placute de plumb, absolute fascinante (ne spune acelasi
ziarist Horia Turcanu) acoperite in intregime cu imagini si cu inscrieri intr-o limba
necunoscuta (?N.A. , o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului
cenusiu: osti de luptatori inarmati cu lanci si scuturi, purtând in frunte stindarde,
chipuri de regi si de zei , cetati impresionante, cu palate si temple , decorate cu
insemne heraldice, o lume uluitoare , gravata in plumb, cu o migala si o arta de
exceptie. Zeci si sute de figuri pe care si un copil de liceu ii poate recunoaste ca fiind
dacice ne privesc de pe aceste placute, ele nereusind sa-i impresioneze insa pe
“stiintifici” caci daca i-ar fi impresionat istoria noastra nu ar mai incepe din anul 106
d.Hr., anul ocuparii partiale a Daciei de catre romani, ci ar trebui sa inceapa cu multe
sute de ani inainte.

Placutele descriu cu lux de amanunte o lume disparute a dacilor, cu sute de ani
inaintea sosirii romanilor, ne descriu stramosi uitati, regi si luptatori, zei si preoti,
fapte demne de arme si de neuitat, poate prea demne si prea marete pentru a mai fi
mentionate de istoria noastra romanofona.

Placute „uitate” prin subsolurile Institutului de Arheologie, placute din care „cineva”
fura, asa pe tacute, placute neinregistrate oficial de oamenii de stiinta al sus numitului
institut, placute de care totusi TOTI cei de acolo stiu si totusi nu se mira când se fura
din ele !?

76
Arheologul Ale. VULPE are totus curajul sa recunoasca in fata ziaristului H. Turcan
ca le-a vazut pentru câteva ore, timp suficient pentru domnia sa, ”datorita
cunostintelor care le poseda”, se le declare falsuri. Trebuie sa recunoastem ca este
mare lucru sa fii om de stiinta, si vezi doamne, numai in câteva ore sa-ti dai un
verdict, care de altfel se astepta de mai mult de o suta de ani.

Si totusi nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu VULPEA. D-l Alexandru
Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie, semnatarul prefatei cartii lui
Dan Romalo „Cronica apocrifa pe placi de plumb” considera ca placutele merita sa fie
studiate.....

Atunci hai sa le studiem, a fost si mesajul celui de al V-lea Congres de Dacologie din
anul 2004. Adrian Bucurescu, filolog si ziarist, in plen congres, a descifrat cu usurinta
doua dintre placute, aratând si cheia descifrarii lor, si se pare ca isi continua munca
asa cum putem vedea din paginile publicatiei Dacia Magazin.

Uneori ma intreb, si daca sunt falsuri asa cum declara Vulpe, de ce sunt tinute,
pastrate, intr-un institut stiintific? Am putea crede ca mai sunt si alte falsuri pastrate
prin acest forum de stiinta, am putea considera chiar ca institutul este un adapost de
falsuri....?

De ce nu le arunca la gunoi daca sunt falsuri? De ce nu ni le da noua in pastrare, am
avea o mai buna grije de ele!

Dar daca sunt falsuri de ce le ascundenti? Si mai delirant... de ce furati din ele?

De ce nu sunt inregistrate? Mai aveti si alte lucruri neinregistrate din care puteti fura
confortabil? Cui ii trebuie un fals, daca este un fals?!

Si daca sunt falsuri atunci de ce gasim placute asemanatoare de plumb si la sudul
Dunarii? Or fi intrat spionii bulgari in institutul de Arheologie din Bucuresti, prin
subsolurile acestuia , si au furat din placutele de plumb, oricum neinregistrate de
d-voastra, iar acum le comercializeaza pe internet? Ori face mai mult sens ca placute
asemanatoare au fost folosite, pentru imprimarea momentelor istorice importante, atât
de dacii nord dunareni cât si de cei sud dunareni, Dunarea nefiind in acele timpuri
granita natiunii noastre ci axa ei.

Acelasi inteligent si spiritual ziarist, Horia Turcanu, nu scapa sa nu-l intrebe pe amicul
Vulpe: Cum se face ca planurile cetatii Sarmisegetusa se gasesc pe aceste tablite (ca
de altfel si numele cetatii N.A.), cetate care a fost descoperita mult dupa ce tablitele
zaceau in subsolurile Institutului? Raspunsul lui Vulpe a fost unul „roscovan”. Uneori
si numele le este predestinat unor persoane.

Sigur ca reprezentarea cetatii Sarmisegetusei pe unele din placute, cu mult timp
inainte ca arheologii sa descopere aceast centru religios ar fi trebuit sa le dea de gândit
celor care le considera falsuri. Dar si mai amuzant este faptul ca un templu al lui
77
Burebista, descoperit in anul 1956 se gaseste reprezentat in detaliu pe aceste placi de
plumb care zac de mai mult de 100 de ani prin beciurile Institutului de arheologie.

Aceiasi „stiintifici” nu de mult, intr-o emisiune la TVR cultural, Vulpe si Djuvara,
incercau sa ne convinga intr-un limbaj „cacofonic” precum ca si tablitele de la
Tartaria, continând primul mesaj scris din istoria omenirii, ar de fapt un alt fals! Ele
ar fi fost descoperite prin anii 1950, ne spunea „batrânul om de stiinta” „istoricul”
Djuvara....... când de fapt toata lumea stie ca pe atunci, descoperitorul lor, Vlasa, ar fi
trebuit sa fie elev la liceu si nu arheolog. Domnilor ex-Stalinisti, ex-comunisti,
mastodonti ai istoriei si arheologiei românesti, tablitele de la Tartaria au fost
descoperite in 1961.... Cât despre datarile cu carbon radioactiv facute anul trecut in
Italia, dovedind faptul ca tablitele de la Tartaria sunt vechi de 8.450 de ani, dânsii, nu
le percep, deoarece nu sunt publicate in limba rusa. Faptul ca aveti probleme de
exprimare gramaticala colaborat cu acelea de memorie nu va da dreptul sa va jucati cu
istoria noastra....

Dar el Vulpe nu ezita sa-l atace, asa din senin, pe marele carturar Nicolae Densusianu
(care a scris Dacia Preistorica – publicata in 1913) si pe cei care considera ca „Noi nu
suntem urmasii Romei”, aratându-ne de fapt o alta fata a faptului ca ele, placutele ce
contin o istorie a poporului nostru dac, strica aranjamentele unor „stiintifici”. Ele,
placutele, vin in contradictie cu dogma „Noi suntem urmasii Romei”, asa ca ele
trebuiau sa dispara!

Una este sa falsifici una doua placute de plumb si alta sa falsifici câteva sute de
placute, si asta nu numai la nordul Dunarii dar si la sudul ei, o biblioteca intreaga.

Considerând ca este o rusine sa ascunzi pagini din istoria neamului nostru, a poporului
nostru Dac, sa furi din aceste dovezi, sa le dosesti ne inventariindu-le, cerem
Ministrului Culturii, cerem procuraturii Române, Ministerului de Interne si nu in
ultimul rând S.R.I-ului sa-i cerceteze de urgenta pe cei ce se fac vinovati de astfel de
tâlharii, furturi din gestiunea avutului national, comercializarea lor in afara granitelor
României.

Ne intrebam ce alceva s-a mai furat si continua sa se mai fure din Institutul
Arheologic din Bucuresti? Si cine sunt hotii?

Rune secuieşti

Aşa-zisele Rune secuieşti (maghiară székely magyar rovásírás, „scriere pe răboj”)
reprezintă un alfabet utilizat de secuii din Transilvania.

Acest alfabet a fost răspândit în Transilvania şi în Ungaria, mai ales până în secolul al
X-lea, când regele Ştefan cel Sfânt, sub influenŃa Bisericii Romei, a impus utilizarea
alfabetului latin. A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850, dar a revenit subit în

78
actualitate în februarie 2008, când alfabetul a fost folosit la inscripŃia oficială a
lucrărilor Consiliului NaŃional Secuiesc.

Textele redactate cu alfabetul secuiesc apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la
dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. IniŃial alfabetul a fost utilizat la
crestarea răbojurilor: mai întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la
dreapta la stânga apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade,
capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu
următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secŃiune pătrată), scrierea
continuându-se tot de la dreapta la stânga ş.a.m.d., până la completarea celor patru
laturi.

Origine

Până la mijlocul anilor 1990 s-a presupus că semnele secuieşti ar proveni din
pseudorunele turcice de pe valea Orhonului (Mongolia), folosite de popoare turcofone
(de ex. în sec. VII-VIII în hanatul turcilor „albaştri” (kök sau gök türk), cu variante
ulterioare, ca de exemplu în hanatul uigur; inscripŃiile kîrgîze din sec. IX şi cele din
valea Talas din Turkestan (teritoriul dintre Caspica şi Mongolia). Aşa zisele rune
orhonice sunt considerate a fi fost inspirate din alfabetele canaanite (fenician,
arameic), siriac (sirian), sogdian.

Compararea cu asemenea alfabete arată următoarele potriviri de semne:

- cu alfabetul fenician: 50%

- cu alfabetul etrusc: 43,4%

- cu alfabetul turcic: 28,6%,

ceea ce reprezintă un indiciu că şi pseudorunele secuieşti ar avea la bază alfabetele
canaanite sau un alfabet derivat din cel fenician, trecînd apoi printr-o dezvoltare
diferită.

Etimologie

Din cuvântul maghiar ró(v) (din fondul lexical uralic), „a scrijeli, cresta” + sufixul
substantival -ás („scrijelire, crestătură”). Din rovás se trage cuvântul românesc răvaş,
79
fiind înrudit etimologic cu răboj/răbuş, cu corespondenŃi aproape omofoni în sârbo-
croată şi bulgară).

Primele menŃionări

Cronicarul ungur Símon de Kéza (Kézai Símon) arăta în cronica Gesta Hunnorum et
Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283:

„De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii (românii) se zice că se foloseau de
literele lor”

„cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt”

De asemenea, „Cronica lui Marcus” menŃionează că secuii sunt rămăşiŃele vechilor
huni, care s-au retras în munŃi, stabilindu-se alături de valahi. De la aceştia au
împrumutat alfabetul. Aceste informaŃii se reîntâlnesc şi în „Chronicon pictum
vindobonense” (Cronica pictată de la Viena).

„Au rămas însă din huni trei mii de bărbaŃi care, scăpaŃi din bătălia Crumheldină
printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey.
Care bărbaŃi, deoarece se temeau de naŃiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe
neaşteptate, au intrat în Erdeelw şi s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul... totuşi,
după cum au vrut ungurii, nu şi-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii
în munŃii din vecinătate”

(Cronica lui Marcus)

Acelaşi eveniment la Kézai Símon:

„remanserant quoque de Hunis virorum tria milia... in campo Csiglae usque Arpad
permanserunt, qui se ibi non Hunos sed Zaculos vocaverunt... Postquam autem filii
Ethele in pr[o]elio Crunhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia extitit
Xannis sine rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis advenis
remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant”

(Simon de Keza, Gesta Hungarorum)

Tainele tăbliŃelor de la Sinaia

Adrian Bucurescu

Cele peste 100 de tăbliŃe de plumb, ce provin de la Sinaia, sunt cu siguranŃă geto-
dacice întrucât cuprind:

- un alfabet identic cu cel vechi romanesc, zis „chirilic”;

- nume de zei, regi, cetăŃi, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscută a Daciei;
80
- imagini cu personaje îmbrăcate exact ca Dacii de pe Columna lui Traian, de pe
monumentul de la Adamclisi şi de pe alte monumente cunoscute ca aparŃinând culturii
şi civilizaŃiei geto-dacice.

Un alt argument în favoarea atribuirii acestor tăbliŃe Dacilor este limba în care sunt
scrise, asemănătoare cu limba română şi cu cea albaneză, ultima fiind socotită de
specialişti ca singura limba tracă vorbită în prezent.

Deşi s-a spus că ar fi false, nu există nici o dovadă în acest sens. În schimb, argumente
în favoarea autenticităŃii lor sunt foarte multe. Printre acestea se numără: relatarea
unor fapte, a unor regi şi altor personaje necunoscute până acum nici din izvoarele
antice, nici din alte inscripŃii; informaŃii foarte bogate despre religia zamolxiană,
cunoscută până acum doar după o scurtă relatare a lui Herodot, repetată după aceea, cu
doar câteva mici modificări, de toŃi ceilalŃi autori greci şi romani; savanŃii suspectaŃi
că le-ar fi falsificat, Haşdeu şi Densuşianu, nu menŃionează aceste tăbliŃe niciodată,
fiind greu de crezut că le-ar fi „falsificat” fără să le exploateze în favoarea ideilor lor.

InscripŃiile, în marea lor majoritate, sunt uşor de citit, graŃie acurateŃei literelor,
iar limba în care sunt scrise prezintă o foarte mare asemănare cu latina şi cu româna,
fapt ce a dus şi la o oarecare uşurinŃă în traducerea lor. Din inscripŃii din afara Sinaiei
aflăm că Geto-Dacii numeau această limbă ORO MANISA ori DRAGO
MANISA, ambele sintagme însemnând „Limba Curată; Grai Divin”, de unde româna
are neologismele român şi romanŃă precum şi arhaismul dragoman, care înseamnă
„traducător”.

Gramatica acestei limbi prezintă multe neregularităŃi, ceea ce caracterizează
limbile foarte vechi şi conservatoare. Ca un argument de moştenire directă din Oro
Manisa, limba româna are şi ea o gramatică foarte neregulată. Vocabularul şi
gramatica textelor de la Sinaia arată o profundă înrudire cu limbile zise indo-europene
sau indo-germanice, în realitate atlantice.

Textele sugerează că Oro Manisa era graiul vorbit de Zeii GeŃi la sfârşitul
veacului al VIII-lea î.e.n. Această sugestie, precum şi neregularităŃile gramaticale duc
la concluzia că această limbă extrem de conservatoare este mult mai veche decât
sanscrita şi alte limbi europene, ceea ce o plasează pe primul loc ca importanŃă pentru
studierea acestei familii lingvistice.

Din două texte de la Sinaia se înŃelege că strămoşii noştri cei mai vechi au fost
AtlanŃii, model de înŃelepciune şi virtute, ale căror precepte le-au studiat Zamolxis şi
Buerebuistas.

După AtlanŃi, Dacia a fost şi centrul Imperiului Cerbilor, cunoscut sub numele de
Troia, cu capitala pe Ńărmul vestic al Marii Negre. Cerbii, cărora istoricii le spun
Ionieni şi Dorieni, i-au zdrobit pe Aheii iredentişti, dar, mai târziu, Grecii au născocit
„Iliada” şi „Odiseea”, atribuite lui Homer, ca să spele cumva ruşinea înfrângerii lor de
81
către Troieni. La Cerbi şi Căprioare se referă şi câteva oraŃii de nuntă, în versuri,
consemnate în tăbliŃele de la Sinaia, cu un conŃinut perfect asemănător cu cel al
oraŃiilor de nunta româneşti, ceea ce demonstrează încă o dată ca mitofolclorul
românesc este moştenit de la Geto-Daci.

Cele mai multe inscripŃii de la Sinaia se referă la Gemenii Divini, născuŃi în Ńinutul
Napailor, la Nord de râul sacru al GeŃilor, Naparis „Cerescul”. Mama lor se numea
Maria, cu atributele Leto, Oltea, Ledo, toate numele însemnând „Cea MăreaŃă;
Magnifica”.

Din aceleaşi inscripŃii se înŃelege că Apollon-Zamolxis a fost săgetat de Scytii
care stăpâneau atunci łara GeŃilor şi că zeul ucis a înviat sau că a fost înviat de sora
Lui. Regele Scytilor este numit în câteva inscripŃii Pythagoras, ceea ce explică
oarecum legenda lansată de Herodot, cum că Zamolxis ar fi fost sclavul acestuia. O
altă inscripŃie spune că, mai târziu, Zeii s-au înălŃat la ceruri.

Cele mai multe texte de la Sinaia sunt scrise în versuri, cu o măiestrie deosebită.
Cel mai impresionant astfel de text, pe care l-am numit „Fiii Mariei”, este o adevărată
capodoperă poetică. Pe lângă ritm, măsură, rime şi asonanŃe, poemul se remarcă şi
prin aliteraŃii, specifice descântecelor româneşti.

Ca întindere, următoarele texte acoperă viaŃa lui Buerebistas, numit în inscripŃiile
de la Sinaia Boerovisto sau Boeroviseto, cel mai important împărat geto-dac, poreclit
şi Visica (Pisica). Aflăm că părinŃii lui se numeau Remio şi Coeza, soŃia se numea
Genucla, cu care a avut şase copii.

Despre acest mare rege se spune că a avut o mare iluminare mistică şi că a vorbit cu
zeii. Cea mai surprinzătoare informaŃie, relatată în câteva inscripŃii, este aceea că
marele preot Deceneu l-a trădat. Din pricina intrigilor lui Deceneu, fiul cel mic al lui
Boerovisto şi al Genuclei, Dapyx, s-a sinucis. Tot marele preot l-a dat pe Boerovisto
pe mâna Romanilor, care l-au asasinat pe marele rege.

InscripŃiile de la Sinaia afirmă că Sarmizegetusa a fost ctitoria lui Boerovisto.
Aceleaşi inscripŃii confirmă că, în urma morŃii lui Boerovisto, Imperiul Getic a fost
împărŃit între cei cinci feciori ai săi rămaşi în viaŃă.

Urmează câteva texte referitoare la regele Cotiso, ale cărui fapte relatate de
tăbliŃele de la Sinaia sugerează că a fost unul dintre cei mai mari eroi ai Daciei, ceea
ce reieşea şi din informaŃiile rămase de la autorii antici străini.

Un mare număr de inscripŃii se referă la domnia lui Decebal, numit autocrator,
adică împărat. Se confirmă unele fapte relatate de istoricii antici, de exemplu că
romanii le-au plătit tribut Dacilor, şi se aduc informaŃii inedite despre familia lui
Decebal.

82
Astfel, aflăm că Diegio şi Vezino erau copiii regelui, şi că pe sora acestuia o chema
Geopyr, „Giuvaier”; sora lui Decebal lupta în fruntea femeilor dace, alături de bărbaŃi,
împotriva romanilor lui Traian.

Încă o informaŃie foarte importantă: Decebal a fost împresurat şi s-a sinucis în Valea
Jiului.

În textele de la Sinaia apare şi cel mai important conducător dac de după
Decebal, necunoscut de istoria noastră oficială, dar sugerat de celebrul poem germanic
medieval Cântecul Nibelungilor sub numele de Ramunc şi Sigeher, ca duce al
Valahilor. Acesta este eliberatorul Daciei, cel ce a iniŃiat întoarcerea la vechile tradiŃii
ale Ńării precum şi culegerea de legende divine şi mirene, fixate în tăbliŃele de la
Sinaia. Variante pentru numele său sunt: Romanh, Romansie, Lomanh şi, una foarte
importantă, SO LOMONIUS „Cel LUMINOS”.

Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite
cu certitudine Solomonarilor, care, în mitofolclorul românesc fac parte dintr-un
misterios şi mistic ordin, cu sediul în cetatea Babariului, care se află în MunŃii Galareu
sau Garaleu. Este limpede că numele românesc de Solomonari vine de la împăratul
dac So Lomonius, care nu are nici o legătură cu regele biblic Solomon. În łara
MoŃilor, Solomonarilor li se spune Zgriminteşi.

Strania cetate a Babariului poate fi lesne pusă în legătură cu la fel de straniile stânci
din MunŃii Bucegi, numite Babele, mai ales că este atestată şi o cetate tracică numită
Babule. Dacă, într-adevăr, cetatea mitică a Babariului era în MunŃii Bucegi, atunci nu
mai e de mirare că tăbliŃele dacice de plumb provin de la Sinaia, oraş aflat la poalele
acestor munŃi. Nu numai atât: tot acolo se afla şi KOG-A-ION, „Capul lui Ion; Capul
Magnificului”, cunoscut sub numele de Sfinxul Românesc.

Aşadar, tăbliŃele de la Sinaia par a fi fost făurite de Solomonari, ucenici ai
împăratului dac So Lomonius. În mitofolclorul nostru, Solomonarii învaŃă după o
Carte de Magie, ale cărei pagini ar fi putut fi chiar tăbliŃele de plumb. Ei trec şi nişte
probe fizice extrem de dure, iar dintre ei se aleg numai zece.

Conducătorul Solomonarilor se numeşte Omul Alb sau Uniila. Ei au puteri
miraculoase, îndeosebi în chemarea sau alungarea ploilor cu grindină, slujiŃi de
balauri.

Din cercetări rezultă că Romanh sau So Lomonius este acelaşi cu Zenovius din
celebra inscripŃie de pe relicvariul de la Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI,
care poate fi tradusă astfel: Eu Dunărea pe duşmani i-am trecut. Pentru Zenovius cf.
DANUBIUS, numele Dunării Superioare; pentru VOTUM duşmani cf. a vătăma;
patimă; pentru POSUI „a trece” cf. a păsui; pas; a păşi.

TăbliŃele de la Sinaia sunt de o importanŃă covârşitoare pentru istoria şi cultura
noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii
83
lor cei mai crunŃi, Romanii. ImportanŃa lor constă nu numai în informaŃiile istorice
deosebit de valoroase ci şi în frumuseŃea artistică, de multe ori la treapta de
capodopere, literare şi plastice. De fapt, tăbliŃele de la Sinaia alcătuiesc epopeea
poporului daco-roman, MioriŃa fiind doar un rezumat al acesteia.

Aurora Petan despre tãblitele de plumb de la Sinaia,
o misterioasã arhivã regalã dacicã

De mai bine de un an, cercetãtori avizati sau amatori, pasionati de istorie, ziaristi,
fundatii culturale sunt angajati într-o adevãratã cursã contra cronometru, pentru a
dezlega un mare mister al istoriei noastre vechi: Tãblitele de plumb de la Sinaia.
Peste 30 de plãci acoperite cu imagini si înscrisuri într-o limbã necunoscutã stau
neinventariate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucuresti, de
mai bine de un secol, sub pretextul cã sunt niste falsuri neinteresante. Ele contin o
scriere într-o limbã necunoscutã si reprezentãri iconografice cu luptãtori înarmati cu
suliti si lãnci, regi si zei, temple, palate, cetãti, monograme si însemne heraldice,
eternizate în plumb, cu rãbdare si migalã, cu un simt artistic aproape desãvârsit,
misterios si incitant. O lume înviatã parcã dupã un cataclism dar, paradoxal, puternicã
si realã.
În legãturã cu acest fascinant subiect, am realizat un interviu, în exclusivitate pentru
“Observatorul de Toronto”, cu doamna profesoarã Aurora Petan, cercetãtor principal
la Institutul de Lingvisticã “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Capitalã, specialist în
filologie clasicã. Domnia sa a prezentat o comunicare pe aceastã temã la Academia
Românã, fiind convinsã cã plãcutele de plumb de la Sinaia reprezintã o parte a unei
importante arhive regale dacice.

Aurora Petan a absolvit Facultatea de Limbi Straine, sectia Latina-Greaca Veche, are
un masterat in Filologie Clasica iar in prezent este doctorand in lingvistica. In anul
2001, a castigat Premiul Academiei "B.P. Hasdeu" pentru lingvistica, la 27 de ani.

R: Stimatã doamnã Petan, ce se stie despre aceste plãcute ?
A.P: Se stie de la primarii din Sinaia, din anii ’20-’30, cã, în preajma anului 1875,
când s-a turnat fundatia Castelului Peles, s-a descoperit un mare tezaur, din piese de
aur – plãci scrise în relief. Aceste plãci au fost copiate în plumb, din ordinul Regelui
Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia. Pânã în prezent, nu au fost descoperite dovezi
certe în acest sens. Existã însã o traditie oralã, destul de serioasã.
Multã lume stie despre acest lucru, însã nu a scris nimeni pe tema asta.
Plãcile de plumb au fost depozitate la Mãnãstirea Sinaia si, imediat dupã înfiintarea
Muzeului National de Antichitãti, la sfârsitul secolului al XIX-lea, au fost aduse la
Bucuresti, pe vremea lui Grigore Tocilescu.
În legãturã cu plãcile de aur, existã douã ipoteze: una, cã ar fi fost topite de Regele
84
Carol I si folosite în vremea Rãzboiului de Independentã si, a doua, cã cel putin o
parte din ele ar fi supravietuit. Nu stim ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, dupã unele
speculatii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, într-un fel sau altul.
R: Dumnevoastrã, ce informatii detineti despre plãcutele originale, din aur?
A.P: Informatiile pe care le detin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoanã
din Republica Moldova, care m-a contactat imediat dupã conferinta mea din 3 iunie
2004, de la Academia Românã. Mã vãzuse pe TVR-international si spunea cã vine cu
o delegatie din partea Academiei Ruse. Mi-a arãtat, într-adevãr, o delegatie, semnatã,
parafatã, prin care era împuternicit sã se ocupe de culegerea de informatii despre
aceste obiecte.
Persoana respectivã sustinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sunt foarte
asemãnãtoare cu cele de la Sinaia, si, cã, din informatiile pe care le detine, cel putin 40
de piese din aur ar mai exista în Banca Nationalã a României.
R: Concret, ce v-a spus acest misterios personaj despre plãcutele din aur ?
A.P: Ipoteza domniei sale era urmãtoarea: plãcile din aur nu ar fi fost descoperite când
s-a sãpat fundatia Castelului Peles. Ele s-ar fi aflat în posesia Mãnãstirii Sinaia care,
ca multe alte asezãminte crestine, a fost ridicatã pe o capiste, pe locul unui altar pãgân.
Deci, aceste plãci s-ar fi pãstrat, de-a lungul secolelor, în grija initialã a preotilor
precrestini si, apoi, ar fi fost transmise.
Personajul de care vã spuneam, al cãrui nume nu vi-l pot face cunoscut, mai spune cã
fiecare mare trib geto-dacic avea o astfel de arhivã de texte, care se reînnoia periodic.
Textele erau scrise de Marele Preot si aveau caracter sacru, magic, erau închinate
zeilor si, ca atare, erau foarte, foarte bine pãstrate.
În preajma rãzboaielor cu Traian, câteva ramuri ale neamului daco-get s-au desprins si
au luat-o spre Rãsãrit, împreunã cu arhivele lor. El sustinea cã aceste arhive ar fi ajuns
pe teritoriul actual al Rusiei, odatã cu aceastã migratie dacicã.
Conform informatiilor lui, la noi în tarã, ar mai exista vreo trei depozite: unul la
Mãnãstirea Tismana, un altul undeva în Muntii Bucegi si unul chiar lângã
Sarmizegetuza. Deocamdatã, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la luminã.
Tot el sustine cã au existat la Sinaia 240 de piese si cã mai multe copii se aflã în
diferite institutii. Foarte plauzibil, pentru cã stim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele
copii în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopsor, altele la Dimitrie Pippidi, iar
altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comunistilor.
Deci, piesele de aur, fie s-au salvat si au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar
exista încã în Banca Nationalã, fie au fost topite. Nu avem informatii sigure despre
nici una dintre variante.
R: Dar, pânã acum, s-a ocupat cineva de ele ? Le-a studiat vreun cercetãtor?
A.P: Este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de
aceste piese. Existã informatii absolut sigure cã si Pârvan le cunostea. Asta sustine
Alexandru Vulpe, actualul director al Muzeului de Arheologie “Vasile Pârvan”, al
cãrui tatã, Radu Vulpe, a fost elevul lui Pârvan.
Primul director al Muzeului, Grigore Tocilescu stia despre ele, la fel ca multi altii.
85
Toatã lumea stia de existenta lor, însã nimeni nu a vrut sã se ocupe de ele. Nu vãd nici
o explicatie de ce. Poate doar dacã ei stiau cã a existat un tezaur din piese de aur care a
fost distrus si scoaterea la luminã a copiilor ar fi dus la un scandal. Asta ar fi o
explicatie. Cred cã a fost dositã povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla
povestea celor de aur, care au dispãrut. Pentru cã erau acolo tone de aur. Dacã au fost
cel putin 200 de piese, imaginati-vã.
R: Credeti cã istoricii au evitat, cu bunã stiintã, sã le cerceteze ?
A.P: Probabil. Istoricii si arheologii consacrati nu s-ar fi bucurat sã renunte la tot ce
scriseserã pânã atunci, acceptând atât de multe informatii noi care ar fi dus, într-
adevãr, la rescrierea istoriei noastre vechi, si nu numai a noastrã, pentru cã sunt lucruri
care privesc istoria întregii Europe. Faptul cã un Pârvan, un Tocilescu sau un Radu
Vulpe au spus cã sunt falsuri, a constituit o etichetã definitivã. Nimeni nu a încercat sã
vadã dacã nu cumva este altfel.
R: Ce ne mai puteti spune, în legãturã cu aceste plãci de plumb ?
A.P: Istoria acestor plãcute este foarte zbuciumatã. Pânã de curând, nu se stia cã existã
o legãturã între Sinaia si aceste piese. Inginerul Dan Romano, care a investigat 20 de
ani aceastã poveste, publicându-si rezultatele cercetãrii în volumul “Cronicã apocrifã
pe plãci de plumb?”, nu stia nimic despre Sinaia. El cunostea doar cele douã piese
care existã în depozitul muzeului de la mãnãstire. Eu am dat peste o carte a lui
Iordache Moldoveanu – “Dacii vorbesc” –, care cunostea cele douã piese de la Sinaia.
Domnul Moldoveanu a vorbit cu un inginer din Sinaia, pe nume Ionescu, care astãzi
nu mai trãieste. Acesta a fost foarte pasionat de istoria acestor plãcute. El i-a spus cã
ar fi existat zeci de piese si cã provin de la Regele Carol I.
În acelasi timp, istoricul Augustin Deac a tinut o comunicare în 2003, la Congresul
International de Dacologie, despre plãcile de aur de la Sinaia. Însã nu a avut ecou. Stiu
doar cã detine fotografii inedite dupã plãci, pe care noi nu le cunoastem, le-am vãzut
numai proiectate. Din pãcate, Deac a murit si nu am ajuns la documente si la arhiva pe
care o detinea. Vorbind cu cei de la Institutul de Arheologie, am aflat cã ei stiu, cu
sigurantã, cã toate aceste plãci provin de la Mãnãstirea Sinaia.
În anii ’40, când Romalo le-a fotografiat, mai erau o sutã si ceva, iar în anii ’70, au
dispãrut toate. Romalo a cãutat si în inventare, dar ele nu au fost niciodatã
inventariate.
Nu existã absolut nici o informatie cã ele ar fi existat vreodatã. În 2002, 2003, au
reapãrut 35 de piese, nu se stie de unde. Ce s-a întâmplat cu restul, nu stim. Cele 35 de
piese, aflate astãzi în Muzeul Institutului de Arheologie nu sunt nici acum
inventariate.
R:Am aflat cã, totusi, aceste piese din plumb au fost analizate.
A.P: Da. Am extras mostre din cele 35 de piese, le-am dus la Institutul de Fizicã
Nuclearã si rezultatele sunt, fãrã nici un dubiu: plumb de secolul al XIX-lea. S-au
fãcut comparatii cu medalii de plumb din vremea lui Cuza si compozitia este identicã.
Este sigur plumb modern, care confirmã teoria copiilor.
În anul 2002 a fost trimisã la Oxford una dintre piese, împreunã cu o scoabã de plumb
86
din zidul de la Sarmizegetuza, oferitã de profesorul Ion Glodariu, care este datatã,
sigur, secolul I d.Hr. Analizele au arãtat cã piesa contine cam aceleasi impuritãti ca si
scoaba de plumb dacicã si cã autenticitatea acestei piese depinde de siguranta
contextului în care a fost gãsitã scoaba. Dacã scoaba este autenticã, este posibil ca si
piesa sã fie autenticã. Pornind de la aceste rezultate, considerând cã plumbul este
dacic, s-a ridicat urmãtoarea întrebare: cum e posibil sã arate atât de bine niste piese
de plumb peste care au trecut 2.000 de ani, într-un sol cu umiditate ridicatã, ca al tãrii
noastre?
Domnul Romalo a presupus cã s-au fãcut matrite din folie de aur, în care s-au
imprimat scrisul si imaginile cu poansonul, apoi s-a turnat plumb, iar când piesele au
fost descoperite, s-a extras folia de aur si abia atunci plumbul ar fi intrat în contact cu
aerul. Cei de la Monetãrie spun însã cã aceastã ipotezã este neplauzibilã, pentru cã
multe piese au dimensiuni mari si, o folie de aur, ca sã poatã fi imprimatã, trebuie sã
fie foarte subtire. Astfel de matrite nu ar mai fi suportat o greutate atât de mare de
plumb.
Analizele repetate de trei ori la Institutul de Fizicã Nuclearã pe piesa analizatã la
Oxford au demonstrat cã existã, într-adevãr, impuritãti, dar numai la suprafata
pieselor: cupru, argint si alte metale, în cantitãti foarte mici, care pot proveni fie din
contaminarea cu matritele, fie din contaminarea cu obiectele împreunã cu care au fost
depozitate. Însã, în interiorul pieselor este plumb pur. Este, deci, posibil, ca cei de la
Oxford sã fi mãsurat numai exteriorul piesei, nu si interiorul. Nu existã nici un dubiu
cã plumbul din interior este 98% pur, cu adaos de staniu. Asta este formula tipicã
pentru plumbul de tipografie.
R: Care este opinia Dumneavoastrã, în legãturã cu autenticitatea acestor plãci ?
A.P: Dupã opinia mea, plãcile sunt autentice, în ceea ce priveste continutul lor, însã,
în ceea ce priveste suportul este vorba, în mod sigur despre niste copii din secolul al
XIX-lea.
Cu sigurantã, Regele Carol a vrut, când si-a dat seama de importanta istoricã a acestor
piese, sã lase spre cercetare, chiar dacã cele de aur nu au fost distruse, chiar dacã ele
existã, copii dupã ele. Pentru cã ar fi fost dificil sã se fi dat la studiat tone de aur. Mi
se pare logic sã fi fãcut niste dubluri dupã aceste piese.
R: Dacã sunt falsuri, cine ar fi putut sã le facã ?
A.P: Se presupune cã Hasdeu. Unii spun cã el ar mai fi fãcut niste falsuri, e vorba
despre niste documente medievale.
Nu de aici pleacã însã ipoteza falsului. Alexandru Vulpe sustine cã un nepot de-al lui
Hasdeu ar fi lãsat o scrisoare în care ar fi spus ceva în legãturã cu aceste piese. Nu se
stie nimic despre scrisoare, dacã existã sau nu. Între timp, Alexandru Vulpe a renuntat
la ideea scrisorii, nu si la ideea falsului atribuit lui Hasdeu. De ce? Pentru cã, aceste
plãci, pe lângã foarte multe ilustratii, contin o limbã. Ori, la vremea respectivã, în
afarã de Hasdeu, nimeni nu avea cunostinte atât de temeinice încât sã inventeze o
limbã atribuitã dacilor.
Hasdeu a fost un personaj absolut genial. Este sigur cã cel care a creat plãcile, dacã
87
admitem cã a existat un falsificator, trebuie sã fi fost chiar mai genial decât Hasdeu.
Se stie cã doar Hasdeu detinea la vremea aceea cunostintele necesare creãrii unei
limbi si a unei arhive atribuite dacilor, mai ales cã el era foarte pasionat de substrat. El
este cel care, scotând în evidentã exagerãrile scolii latiniste, a studiat temeinic ce s-a
putut studia, pe vremea respectivã, din substratul dacic. Însã, Hasdeu atribuie dacilor
un alfabet folosit de secui, descoperit într-un document de secol XIII. Hasdeu
presupunea cã dacã secuii aveau un alfabet în secolul al XIII-lea, trebuie sã-l fi gãsit
acolo, în Ardeal, si cã el trebuie sã fie continuarea alfabetului dacilor.
R: Si nu este asa ?
A.P: Alfabetul secuilor nu are nici o legãturã cu alfabetele de pe plãci. Acestea sunt,
predominant, grecesti. Alfabetul secuiesc este foarte straniu. Dacã Hasdeu ar fi fãcut
plãcile astea, nu ar fi folosit alfabetul grec, el fiind convins cã acel alfabet al secuilor
este dacic.
Înainte de a descoperi alfabetul secuilor, Hasdeu presupunea cã Deceneu, care,
conform lui Iordanes, ar fi stat o vreme în Egipt, ar fi adus de acolo o scriere. Deci, a
avut o ipotezã anterioarã alfabetului secuiesc. Asta ar fi prima neconcordantã. A doua
ar fi legatã de limbã. Si este mult mai gravã.
Limba din plãci nu seamãnã cu substratul limbii române. Nu existã cuvinte din
substratul limbii române, nu existã fenomene atribuite substratului limbii române. Ori,
Hasdeu, care studiase substratul (este primul nostru lingvist care studiase substratul)
n-ar fi ratat ocazia sã introducã niste elemente, clar de substrat, în aceste plãci.
R: Atunci, în ce limbã au fost scrise plãcile ?
A.P: Dupã mine, limba din plãci nu este o limbã indo-europeanã. Acesta este lucrul
senzational pe care îl pot spune. Este o limbã care nu are desinente, care nu face
distinctie de gen, de persoanã, de numãr, de caz. Nu stim când avem plural, când avem
singular, când avem feminin. Aproape toate cuvintele se terminã în “o”, nu în “a “, asa
cum le stim noi din izvoarele grecesti si latinesti (de exemplu Boerobiseto, Vezino),
chiar si femininele se terminã în “o”: Napoco, Genuclo. Existã elemente care se
regãsesc si în limba românã, dar care, paradoxal, în românã nu sunt atribuite
substratului, ci limbii latine. Este limba dacã, fãrã îndoialã, însã, fie este o limbã
preindo-europeanã, deci mult mai veche – ceva de genul limbii basce care a
supravietuit asimilãrii indo-europene, fie, a doua variantã (la care m-am gândit, dar la
care nu tin foarte mult) este o limbã sacrã, folositã numai de preoti, în vreme ce
poporul folosea o limbã comunã, diferitã.
Plãcutele ar putea fi, deci, scrise într-o limbã sacrã, care sã se fi conservat în casta
preotilor.
R: De unde ar putea sã provinã aceste plãci scrise, si ce povestesc ele ?
A.P: În mod sigur, plãcutele provin din mai multe zone si din mai multe epoci. Ele au
fost strânse laolaltã, într-un anumit moment. Însã, existã o unitate de stil si de
redactare, ceea ce înseamnã cã exista o traditie puternicã. Plãcile consemneazã, cu
sigurantã, evenimente importante de la curtea regilor daci, precum aliante, rãzboaie
câstigate, diferite evenimente. Lipsesc multe piese din aceastã arhivã. Noi avem foarte
88
putine. Se vede usor cã existã o unitate de stil pentru plãcile din vremea lui Burebista,
pentru cele din vremea lui Decebal, pentru cele din Dobrogea si asa mai departe.
Mai mult, tipurile de scriere se grupeazã pe epoci si pe zone. Lucru foarte important,
pentru cã e greu de crezut cã cineva în secolul al XIX-lea cunostea scrierile grecesti
locale.
Mai exact, plãcile din Dobrogea sunt scrise în alfabet grecesc ionian, care folosea
omega si eta. Este vorba de plãcile care par sã provinã de la cetatea Genucla, spre
exemplu.
În functie de informatiile de pe plãci, le-am putut grupa: asdar sunt plãci de la
Sarmizegetuza, de la cetãtile din Dobrogea, plãcile lui Cotizo, care sunt din zona
Banatului.
Cele care par sã provinã din Dobrogea folosesc un alfabet de influentã clar ionianã,
lucru firesc, pentru cã acolo erau cetãtile grecesti milesiene. În schimb, plãcile din
vremea lui Decebal folosesc un alfabet grecesc occidental, care trebuie sã fi provenit
de undeva din sudul Italiei, acelasi care stã la baza alfabetului latin, prin intermediar
etrusc. Ori asa ceva nu stiu dacã se putea cunoaste la vremea respectivã (secolul XIX
n.n.) pentru cã alfabetele locale si dialectologia greacã s-au constituit ca stiinte doar la
mijlocul secolului al XX-lea.
Multe sunt plãci de la Cetatea Helis. Ele vorbesc nu numai despre Dromichete, el fiind
unul dintre nenumãratii regi de la Helis. Avem chiar o genealogie de la Helis (mai
existã încã una de la Sarmizegetuza), care se încheie cu Oroles, care trebuie sã fie
acelasi cu Rholes, din Dio Cassius, si care, cum pare sã rezulte din texte, este autorul
complotului care l-a detronat pe Burebista.
R: Prof. dr. Vasile Boroneant mi-a arãtat niste semne asemãnãtoare, descoperite de
dânsul pe niste mandibule de cal, la Chitila...
A.P: Am vãzut si eu semnele de pe oasele de la Chitila. Textele din plãci sunt scrise
90% în alfabet grecesc, cu diferite variante. Este adevãrat cã existã si câteva scrieri
total necunoscute în aceste plãci. Cea mai stranie apare pe frontonul templelor
reprezentate pe plãci. Aceastã scriere seamãnã, într-adevãr, cu scrierea de pe oasele de
la Chitila.
R: Asemenea semne se aflã si în Biblia lui Wulfila...
A.P: Biblia lui Wulfila se stie cã a fost scrisã în nordul Dunãrii în sec. IV d.Hr.
Wulfila a trãit câtiva ani aici. El a fost cel care i-a crestinat pe goti si primul care a
tradus în goticã Biblia. Alfabetul gotic a fost inventat de el, si se spune cã are la bazã
alfabetul grecesc. Însã alfabetul gotic primitiv, publicat de Vulcanius Bonaventura,
contine cel putin un semn, care a fost folosit si de daci în aceste tãblite. Pentru cã,
chiar dacã spunem cã dacii au folosit în tãblite alfabetul grecesc, nu este totusi
alfabetul grecesc pur, ci unul care contine niste semne speciale, pentru sunete speciale,
care nu existã în limba greacã. Acel semn din alfabetul gotic, care în alfabetul dacic
noteazã sunetul “ce”, nu are valoare în alfabetul gotic, pentru cã nu existã sunetul. De
aceea nu se explicã existenta lui, decât printr-o preluare de la daci.
R: Au mai fost descoperite piese asemãnãtoare undeva ?
89
A.P: În afarã de plãcile de plumb, mai existã o serie de piese de altã provenientã, din
colectii particulare, din muzee, descoperite de arheologi în sãpãturi, care contin semne
si imagini asemãnãtoare celor de pe plãci, necunoscute în perioada lui Hasdeu. De
pildã, medalionul care se aflã în posesia domnului Dan Romalo, care provine de la
familia Murnu, are pe avers portretul lui Burebista, care se regãseste de mai multe ori
pe plãcile de plumb, probabil fãcut cu aceeasi stantã, pentru cã are aceleasi
dimensiuni. Pe revers are imprimatã emblema cap de bovideu si sarpe, care reprezintã
probabil emblema statului unitar al lui Burebista, si un text în aceeasi limbã cu aceea
de pe plãcute.
Medalionul a fost analizat de cãtre Bogdan Constantinescu, doctor în fizicã, de la
Institutul de Fizicã Nuclearã, care garanteazã cã este autentic, pentru cã are o
combinatie de metale care se regãseste numai undeva din zona din sudul Uralilor, un
aliaj tipic metalurgiei scitice. Domnia sa sustine cã este imposibil ca cineva sã fi
falsificat acest medalion.
Mai existã câteva piese în colectia unui anume domn Pulopol. Domnul Romalo l-a
cunoscut acum vreo 10 ani si a reusit sã le fotografieze. Ele contin imagini
asemãnãtoare cu cele de pe plãcute.
Mai stiu de existenta altor trei piese, descoperite de arheologul Victor Bobi, aflate la
Muzeul din Focsani. Este vorba despre un medalion, cu portretul si numele regelui
Duras, care pe revers are un templu identic cu cele de pe plãcute, si niste monede de
argint, dintre care una contine o scriere rombicã, identicã cu scrierile lui Dromichete
de pe plãci. Este chiar monograma acestui rege. O asemenea monedã a fost
inventariatã si de marele numismat Octavian Iliescu.
Aceste piese se pot constitui în dovezi ale autenticitãtii plãcilor, pentru cã sunt
descoperite recent.
R: Despre reprezentãrile arhitectonice de plãci ce ne puteti spune ?
A.P: În ceea ce priveste reprezentãrile arhitectonice din plãci – temple, cetãti (avem
chiar un plan al cetãtii Sarmizegetuza) – se pare cã sunt conforme cu ce stim noi
despre arhitectura din antichitate. Multe structuri par sã fie structuri de lemn, care nu
s-au pãstrat pânã astãzi, însã, dacã ar fi existat un falsificator, acesta ar fi trebuit sã
cunoascã foarte bine arhitectura anticã. Pe de altã parte, cele câteva mii de
reprezentãri, de portrete, de trofee, de divinitãti, de armate etc., grupate pe epoci si pe
zone de provenientã sunt reprezentate foarte coerent.
Arheologul Silviu Teodor de la Muzeul National a fãcut un studiu de imagine, timp de
câteva luni. A grupat toate aceste imagini si le-a introdus într-o bazã de date.
Rezultatul a fost de-a dreptul surprinzãtor: nu existã nici o inconsecventã. Dacã ar fi
existat un falsificator, acesta si-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, pentru cã
nici o imagine nu se bate “cap în cap”, pe nici una dintre plãci.
R: Ca specialist, cum apreciati limba în care au fost scrise textele de pe misterioasele
plãcute ?
A.P: În ceea ce priveste limba din tãblite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi
naturale. Nu pare deloc sã fie o limbã creatã. Are extrem de multã varietate. Numele
90
lui Burebista spre exemplu, e scris în vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat
pentru un falsificator. Existã foarte multã variatie foneticã. Toate cuvintele au
variante. Existã chiar indicii de variatie dialectale. Tãblitele dacilor si cele ale getilor
prezintã diferente clare dialectale. Existã cuvinte care apar în anumite contexte. Existã
structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva
care nu avea la îndemânã instrumentele actuale. Sã generezi o limbã care sã aibã
cuvinte, care sã aparã numai în anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de
cuvinte. Limba din tãblite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale.
R: Doamnã Aurora Petan, vã multmim foarte mult pentru informatii.

CRONICA łĂRII ROMÂNEŞTI

Una dintre cele mai spectaculoase tăbliŃe de la Sinaia este aceea pe care e scrisă
cronica secretă a łării Româneşti., în vechiul grai al geŃilor. Se ştia de o cronică în
limba română, comandată de Mihai Viteazul, care însă s-a pierdut. ToŃi regii şi
voievozii pomeniŃi în cronica secretă au domnit în łara Românească.
Registrul din stânga-sus şi dreapta-sus este dedicat lui Zalmoxis, respectiv lui
Pythagoras, regele ScyŃilor, care, vrând-nevrând, a rămas în istorie ca marele
persecutor al zeului get.

În registrul din stânga, sub chipul lui Zalmoxis, apare un text privindu-l pe
Boerovisto, care, deşi a avut ca mari reşedinŃe cetăŃile de la Miercurea Ciuc şi Orăştie,
a plecat totuşi de la Helis, actualmente Piscul Crăsanilor, judeŃul IalomiŃa. InscripŃia
91
este aceasta:
BOEROVYSETO // UTY TARIO DALMATOY SYRAONI MEGAS COREY.
Traducerea: Boerovisto // La Apa Divină (Naparis), căpeteniile dalmate l-au slăvit pe
rege.
În stânga jos, la dreapta unui templu, zis în graiul getic SAB-A-DIOS Casa
Zeilor, apare nobilul VRA-ZAR , Cel de pe (cu) Apă (cf.rom. prea; zer; iezer; vârşă),
variantă pentru AIS-EPOS (cf.rom. apă; isop), alt supranume al tatălui adoptiv al lui
Apollon-Zalmoxis, zis în româneşte Sfântul Iosif.
Cam în centrul cronicii, în dreapta-oblic deasupra lui VRA-ZAR, apare şi regele
OROLIO - Oroles, adică Vulturul (cf. slav. orilu vultur; rom. rarău uliu; erete), care,
dacă mergem în spiritul cronicii, a domnit în viitoarea łară Românească. Dar, înaintea
lui, sus, în centru, se află regele DROMYO, abreviere din DROMICHAITES, care şi
el a domnit la Helis, pe IalomiŃa.
În dreapta lui VRA-ZAR este chipul lui REMO sau REMIO, conducătorul;
cârmuitorul (cf.lat. remus vâslă), tatăl lui Boerovisto, care apare aici cu numele
VASOLO (cf.gr. vasileos judecător; rege; împărat; rom. vâslă).
Jos, al doilea de la dreapta la stânga, se află voievodul SE-NES-LAV Cel de la
Apa (Curată) Sfântă (cf.rom. naş; neaoş; a lăia; Neajlov), aici cu numele de SANI-
APO Cel de la Apa Vrăjită (cf.rom. de seamă; semeŃ; apă). El era socrul lui
DEMAROE, abreviere pentru TOCHOMERIU Cel cu Comoara, supranumit de popor
Negru Vodă, al cărui chip se află sub cel al lui NATYHO Blestematul, poreclă a
regelui scyth Pythagoras.
Sub un alt chip al lui Apollon-Zalmoxis, care e în dreapta-sus, se află, sub
numele getic de MYRYSIEO Strălucitorul, Mircea cel Bătrân. Din faŃa lui Mircea,
scrie vertical-orizontal-vertical: NATYS OR BISORAPO DOMBYO, adică Urmaşi ai
lui Basarab cel Mare. Basarab se află sub chipul lui Mircea.
FaŃă în faŃă cu Mircea se află nepotul său, Vlad łepeş, care, la stânga, are
următoarea legendă: NATO DE MAROEON SONTO ANTEI O NEO
MAHEDONOIJIOON. Traducerea: Cel născut de (ca) moroi (strigoi) a fost întâiul
care a înlăturat sfetnicii murdari (pătaŃi; compromişi).
Chipul lui Vlad este înconjurat, în stânga vertical şi jos orizontal, de inscripŃia:
NATYH COMANYSEOY, Duşmanul Cumanilor (Turcilor!).
FaŃă în faŃă cu Orolio e Mihai Viteazul, cu legenda MAIHAI I MAY Mihai cel
Mare, ce era iniŃiat în tainele Daciei şi căruia îi era dedicată cronica .
În dreapta lui Mihai se află mama sa, Theodora, cu legenda MAT YHDO OYHA
Maica de la Apa Minunată.
Se ştie că Theodora se născuse la Târgul de Floci, la vărsarea râului Naparis
(IalomiŃa) în Dunăre. Este singura femeie care apare în această cronică ilustrată.

92
Misterele Tablitelor de la Tartaria
Desi legendele pun inventarea scrisului pe seama atlantilor sau a altor civilizatii
ipotetice pierdute in negura istoriei, pana in urma cu cateva decenii era un fapt
general acceptat acela ca sumerienii au fost cei care au pus bazele scrierii.
Descoperirea in anii ’60 a tablitelor de la Tartaria avea insa sa schimbe ordinea
cronologica a aparitiei limbajului scris si insasi localizarea leaganului in care a luat
nastere prima civilizatie a lumii.

Descoperirea
In anul 1961, arheologul Nicolae
Vlassa a initiat un santier
arheologic in apropierea localitatii
Tartaria, intr-o zona cunoscuta
pentru frecventa cu care resturi de
ceramica si artefacte stravechi ies la
suprafata, lasand impresia ca au fost
cultivate acolo. In ciuda unui inceput
ezitant, eforturile si asteptarile
arheologilor au fost rasplatite in
momentul scoaterii la lumina a trei
tablite din lut care aveau in scurt
timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea
schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu
suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea
povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu
acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara
confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca
apartin unui barbat adult.
In scurt timp, intreaga atentie a expertilor a fost acaparata de cele trei tablite, dintre
care doua aveau forma rectangulara iar una rotunda. Simbolurile erau reprezentate
doar pe o parte, iar cele rectangulare prezentau cate o gaura, deloc intamplatoare,
sustin arheologii. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu semne pictografice
care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la
Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate in jurul datei de 3300 i.H. Artefactele
recuperate din acelasi loc cu resturile umane i-au facut pe arheologi sa banuiasca ca
ramasitele apartin unui om de vaza al societatii de atunci, un preot, saman sau poate
un medium.
Ceea ce reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia
danubiana, cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de
controversa, ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi
par sa confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice.

Incercari de descifrare
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului
5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul
matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se
credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in
bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un
mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si
Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe
care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si
93
temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.

Aparitia celei mai vechi scrieri cunoscute pana in prezent, intr-un loc ce nu fusese
luat in calcul ca un posibil leagan al civilizatiei, a dus la elaborarea unor serii de
ipoteze in incercarea de a explica provenienta acestora. Unii arheologi au incercat
sa demonstreze ca tablitele de la Tartaria au aparut ca urmare a influentei
Sumerului. Ciudatenia este data de faptul ca simbolurile de pe tablite se aseamana
extrem de mult cu cele folosite de sumerieni in comunicarea scrisa. In acest caz, s-a
presupus ca simbolurile au fost imprumutate de la acestia, iar localnicii le-au preluat
mot-a-mot fara sa cunoasca semnificatia lor. Insa oamenii de stiinta sunt contrazisi
chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei 5 500 i.e.n., scrierea sumeriana nu
exista sau, daca exista, dovezile care sa sustina acest fapt nu au fost gasite inca.
Istoricii au incercat chiar sa desluseasca semnificatia lor, dar citindu-le in sumeriana.
Aceasta incercare nu a fost de natura sa lamureasca lucrurile intrucat, interpretate
astfel, semnele de pe tablite duc in fata altei dileme: cum ar putea sa explice aparitia
numelui zeului Saue, echivalentul zeului Usmu cunoscut in cultura sumeriana?

Expertii din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia au concluzionat in urma analizarii
materialului ca tablitele sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg raspandit, de
origine locala. In opinia acestora, textul unei tablite enumera sase totemuri antice
care coincid cu manuscrisul din orasul sumerian Djemdet-Nasra. Citite in cerc,
contrar miscarii acelor de ceasornic, reiese textul proto-sumerian
“NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, tradus prin: "In (cea de-a) patruzecea domnie
pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al
zecelea". Interpretarea oamenilor de stiinta rusi lasa, insa, loc de interpretari, pana in
prezent neexistand un consens la nivel academic cu privire la semnificatia
pictogramelor.

Opinia generala este ca formele acestea de scriere nu puteau aparea izolat, ci
puteau fi dezvoltate numai in cadrul unei culturi puternice si larg raspandite, prin
urmare, dezlegarea tainei celor trei tablite ar putea fi oferita doar de studierea
intregului complex Turdas-Vinca, de care este legat si Tartaria. Totemurile
prezente pe tablite nu numai ca se aseamana izbitor cu cele sumeriene, dar sunt
aranjate si in aceeasi succesiune. Coincidenta grafica a semnelor putea fi
intamplatoare insa succesiunea lor nu. O serie de observatii indica o origine comuna
a conceptiilor religioase din zona Tartaria si Djemdet-Nasra. Scrierea de pe tablite
este ideografica, la fel ca si cea sumeriana, neexistand inca semne silabice si indici
gramaticali, iar numele zeului Usmu este reprezentat la fel ca la sumerieni.
Interpretarea tablitei rotunde indica faptul ca aceasta contine informatii scurte asupra
ritualului uciderii si arderii unui sacerdot.

Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil ca locuitorii stravechi ai
Tartariei sa scrie in sumeriana cand inca nu se pomenea despre Sumer.
Cercetatorul rus Boris Perlov este de parere ca sumerieni ca si babilonienii au fost
doar niste elevi buni, preluand scrierea pictografica de la popoarele balcanice si
transformand-o ulterior in scriere cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii
au fost chiar locuitorii balcanici, nu sumerienii.

Misterioasa Milady Tartaria
Osemintele scoase la lumina in acelasi sit arheologic, despre care s-a crezut initial
ca apartin unui barbat cu varsta cuprinsa intre 35 si 40 de ani, s-au dovedit a fi ale
unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta care se atingea rar in urma cu 7 000
de ani. Judecand dupa obiectele de cult din jurul scheletului, arheologii au
94
considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman. In jurul
resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de teracota, 3 figurine de
alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut ars. In opinia lui Marco Mellini,
director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy,
Roma, femeia botezata Milady Tartarianu era un mare preot sau un saman, iar
analiza oaselor indica faptul ca nu au fost arse, prin umare varianta incinerarii,
propusa initial, a fost exclusa, precum si cea a unui posibil act de canibalism.
Arheologul roman Vlassa a fost primul care a emis aceasta teorie pe baza
documentatiilor anterioare asupra unor ceremonii canibalistice danubiene efectuate
cu scopul de a comunica cu zeii si cu spiritele. Varianta unui act antropofag a fost
respinsa dupa analizarea oaselor, intrucat acestea au fost rupte in mod natural, fara
a fi zdrobite sau arse. Teoria lui Mellini este sustinuta si de faptul ca oasele au fost
ingropate in cadrul unui ritual, in vreme ce la banchetele canibalistice resturile
umane erau aruncate animalelor.

O datare controversata
In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica inca nu este 100%
sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor civilizatiei Vinca, una
dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscuta de circa opt milenii,
cand un asemenea sistem de scriere era folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si
in aria civilizatiilor proto-sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat
artefactele in mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform
acestora, tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele
prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria? O
analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai multa lumina
in acest caz.

In fapt, tablitele nu au fost niciodata analizate cu ajutorul radiocarbonului, insa acest
lucru nu a impiedicat legendele sa se nasca in jurul subiectului. Conform unor
arheologi romani, tablitele nu pot fi datate cu C14 din cauza tratamentelor la care au
fost supuse in necunostinta de cauza. Se pare ca arheologul Nicolae Vlassa nu se
afla in situl arheologic la momentul descoperirii care a avut loc cu cateva ore inainte
de incheierea lucrarilor de excavare. Tablitele erau moi si acoperite de calcar din
cauza umiditatii. Pentru a le intari, unul dintre restauratori a decis sa le usuce in
cuptorul aflat in laboratorul muzeului, insa temperatura si perioada coacerii au ramas
necunoscute. Dupa acest tratament, tablitele nu ar mai putea fi supuse unei datari cu
C14, deoarece stresul termic a compromis calitatea de baza a lutului, indispensabila
in cazul unei analize cu carbon. O mare parte dintre arheologii romani si straini se
plang de faptul ca Vlassa nu a fotografiat artefactele in momentul dezgroparii si a
refuzat sa colaboreze cu colegii lui, evitand in acelasi timp sa dea prea multe detalii
despre descoperirile sale in cadrul raporatelor pe care le redacta periodic,
multumindu-se sa repete aceleasi informatii sub denumirea de noutati.

Lipsa fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar si in
prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu exactitate
placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in bazinul Dunarii care ar
putea sa “fabrice” scrisul cu 1 000 de ani inaintea Sumerului, toti acesti factori au
indreptatit generatii intregi de arheologi si istorici sa se indoiasca de rolul pe care
tablitele le-ar putea juca in stablirea unei cronologii precise si sa isi puna intrebari
referitoare la adevaratul loc de nastere al civilizatiei.
45.946706 23.408844

95
Dacii Liberi

Din nou, Dacii Liberi

Noi n-am avut nevoie Numiti si tara noastra
Sa luam adeverinte Cu numele ei dacic
Ca vietuim acasa, Iubiti pe nou venitii
În patrie la noi, Dupa atâtia ani,
Am fost si vom ramâne Dar vesnic tineti minte
De-a pururi dacii liberi Ca peste dacii liberi
Si iubitori de pace, Au tot calcat invazii
Si vrednici de razboi. Si altfel de romani.

La Sarmisegetuza, Noi am ramas în glie
La focuri, cu Zamolxe, Si devenim padure,
Si stelele din ceruri Si devenim recolte,
Din sânge ni se rup. Sa va hranim pe voi,
Nu ne-au învins romanii Si temelia tarii
Si-am râs de toti barbarii S-o întarim cu oase
Strigând la ei cu steagul Si iubitori de pace,
Facut din cap de lup. Si vrednici de razboi.

Aceasta dam de stire, Cu tot ce nazareste
De sub pamântul nostru, Din firea noastra veche,
Urmasilor în care Dam Romelor de stire,
Reinviem acum. Prin ierburi murmurind,
Femeile iubindu-si Ca numai oboseala
Sa nasca dacii liberi Ne-a asezat sub scoarta,
Spre razbunarea noastra Dar daca e nevoie
Pe cel din urma drum. Ne vom scula oricând !

Adrian Paunescu

96
Misterul balaurilor, calatorii norilor

Coborand in istorie, dincolo de simplele informatii pe care le obtinem in scoli
si cercetand viata spirituala a stramosilor nostri, vom constata ca dacii,
inaintasii nostri, au fost un popor extraordinar, poate cel mai enigmatic
dintre toate care au existat. Aflam lucruri despre care nu aveam nici cea mai
mica idee. Vedem cat de evoluati spiritual au fost. Si nu doar asta. Remarcam
ca au fost poporul initiat al antichitatii, e serie de taine din acele timpuri
fiind si acum invaluite in mister. Poate ca, intr-o buna zi, ne vom trezi si vom
privi cu uimire in jurul nostru, dandu-ne seama ca suntem urmasii unui
popor de exceptie.

Steagul dacic din Orăştie -
monument ridicat de societatea
Dacia Revival

Toti cunosc – sau cel putin asa cred – faptul ca steagul dacic este reprezentat
de capul de lup cu trup de sarpe. Spre uimirea lor, precizam ca acela nu e
trup de sarpe ci trup de dragon, animal fantastic pe care dacii il cunosteau
dinaintea chinezilor. Zgomotul produs in lupta de steag era deosebit si baga
groaza in dusmani. Dar dincolo de simpla existenta fizica a steagului, acesta
simboliza descendenta divina a dacilor. Lupul era reprezentarea totemica a
poporului lui Zamolxis. In conditiile in care dragonul era privit ca stapan al
norilor, steagul dacic simboliza nivelul spiritual al posesorilor, faptul ca
acestia erau, asemeni dragonilor zburatori printre nori, stapani pe o lume
aflata dincolo de nori, depasind granitele umanului, depasind conditiile
existentiale cunoscute si acceptate in acele vremuri. Asadar, balaurul dacic
era mai mult un demon atmosferic. Nu trebuie confundata notiunea de
97
demon actuala cu cea din vremurile de demult, in care era vorba de o
entitate puternica, ale carei actiuni puteau fi atat negative cat si pozitive.

Zmeii – serpii inaripati ai romanilor

Corpul dragonului reprezenta furtuna insasi. Denumirea de dragon a fost
preluata de credintele populare sub forma zmeilor. Zmeii erau intruparea
unor puteri negative care faceau rau oamenilor. Catind cu atentie povestile
romanesti, constatam ca zmeii nu aveau, in principiu, nimic cu oamenii. Daca
ii atacau, faceau asta doar in masura in care oamenii intrau in posesia unor
obiecte sau informatii extraordinare, deosebite de cunoastere si nivelul de
dezvoltare al oamenilor. Asadar, zmeii erau doar paznicii unor secrete care
nu trebuiau sa intre pe mana oricui. Nu trebuie sa uitam ca doar un erou, un
Fat Frumos – asadar un individ diferit de cei din jurul lor - reusea sa
descopere secretele respective, nimeni altcineva. Originea etimologica a
cuvantului “zmeu” pare imprumutata de la vecinii nostri bulgari, in a caror
limba “zei” inseamna “sarpe inaripat”. Cine sa fi fost zmeii pe care poporul
nostru i-a dotat cu o forta extraordinara? Care calareau niste cai nazdravani
si care nu puteau fi invinsi de toata lumea? De ce mereu zmeii coborau din
cer ca sa ia ceea ce le apartinea? De ce nu locuiau, pur si simplu, pe pamant,
asemeni tuturor oamenilor? Probabil ca la aceste intrebari vom gasi, intr-o
buna zi, raspunsuri. Pana atunci insa, sa ne multumim sa catim cu ochi de
adulti povestile copilariei noastre si vom vedea ca putine sunt basmele care
nu au un mesaj mistic, initiatic.

Aducatorii de furtuni

Istoricul Vasile Parvan considera ca steagul dacilor reprezinta mai mult un
triumf, al luptatorilor daci asupra celebrei fiare. Se pare ca, prin imaginea
combinata a fiarei, dacii voiau sa arate ca ei au trecut dincolo de granitele
initiatice ale vietii, ca au reusit sa ajunga deasupra conditiei umane. Nu
trebuie, in situatia de fata, sa uitam ca dacii nu credeau in moartea propriu-
zisa. Pentru ei era o calatorie catre tinuturile lui Zamolxis, unde ajungeau
doar cei curajosi, cei care aveau puterea sa se depaseasca prin ei insisi.
Dovada curajului dacilor sta in insasi obiceiurile lor. Cand era inorat sau erau
furtuni, luptatorii dacilor se strangeau si sagetau norii. Iata asadar un popor
care avea curajul sa se lupte cu proprii lui zei si demoni. Astfel, ei considerau
ca-l ajuta pe Gebeleizis, zeul solar, sa invinga balaurii care aduceau norii.
Credinta dacilor in existenta unor fiinte supranaturale era atat de puternica,
iar convingerea lor ca puteau invinge acele forte atat de mare, incat si-a

98
lasat amprenta si asupra crestinismului. In crestinism il avem pe Sfantul Ilie,
care a primit puteri de la Dumnezeu sa stapaneasca ploaia. Ilie zboara pe
deasupra norilor, intr-un car, de unde arunca cu fulgere si traznete dupa
diavoli sau dupa cei care se roaga necuratului.

Credinta stramoseasca era cum ca norii erau ascunsi in locuri greu
accesibile, in special in lacuri de prin munti, unde balaurii ii pazesc si ii ridica
ori de cate ori vor ei. Unii istorici spun ca, in fapt, balaurii se supuneau unor
oameni cu puteri supranaturale, solomonarii, care ii puteau dirija incotro
doreau ei pentru a duce ploaia, grandina sau furtuna. Despre solomonari se
afirma ca ar fi ultimele ramasite ale unui popor mitic, rahmanii, care-ar fi
existat in vremuri imemoriale. Unele credinte atribuie balaurilor fulgerul si
traznetul, imaginandu-i pe acestia nu numai ca pe aducatori de furtuni, ci si
ca niste monstrii care scuipa foc, care au limbi de foc si cozi imense pe care
le folosesc atunci cand se lupta intre ei. “ Daca doi balauri se intalnesc, ei
sunt furiosi si se lupta si varsa foc pe gura si pe nari si se lovesc cu cozile.
Focul pe care-l varsa pe gura este fulgerul iar loviturile pe care si le dau cu
coada le numim tunete. “

Niciodata pastorii si taranii nu s-au temut de furtuni si de ploi. Singurele lor
spaime erau fata de grandina acre le distrugea recoltele. Grandinile erau
produse, in conceptia lor tot de balauri care faceau sa inghete apele cu
rasuflarea lor. Se spunea ca balaurii sparg gheata din care fac grandina sau
ca fac sa “fiarba pietrele” care inainte de a cadea pe pamant “clocotesc in
nori”, o fierbere contrara celei naturale care, in loc sa incalzeasca, ingheata.

Balauri autohtoni

Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii
sunt cu adevarat monstruosi, au de
la 2 pana la 9 capete, fiecare cu cate
o limba de foc, cu gheare lungi si
puternice si o coada pe masura
monstruozitatii lor si uneori chiar si
aripi. Altii aveau un aspect cu totul
diferit. La acestia din urma “ corpul
este asemanator cu al serpilor. El
este acoperit cu solzi rosii, verzui sau galbeni. Dupa alte relatari balaurii ar fi
fost pe jumatate oameni jumatate sarpe cu solzi de peste. In Muntii Apuseni
se crede ca are capul unui cal si corpul unui sarpe, iar in alte zone romanesti

99
are capul unui taur. Balaurul care are multiple forme ale capului nu este un
balaur nascut. Credinta generala este ca ei provin din serpi care nu vad
oameni timp de un numar mare de ani. Serpii care se transforma in balauri
produc o piatra pretioasa, mare cat un ou, pe care o tin in stomac. Piatra le
tine de foame si de sete pana cand se transforma in balauri. Daca un om ar fi
inghitit piatra se va transforma la randul sau in balaur. Acesti balauri sunt
produsul autohton al credintelor noastre populare, iar locuintele lor sunt
mereu fie fundul unui lac sau iaz, fie lacurile de munte, insulele mici sau
padurile unde nu patrunde suflet de muritor.

Solomonarii, stapani ai balaurilor

Legendele noastre nu spun cand, dar amintesc un fapt ciudat. Si anume, o
data, balaurii nostri au cazut sub puterea catorva vrajitori, pe care istoria ii
numeste solomonari. In realitate, acei solomonari sunt, asa cum am afirmat
anterior, ramasitele unui popor mistic, pastratorul unor taine de nepatruns si
ale unor forte de neexplicat. Cand solomonarii voiau sa ridice balaurii in aer,
se duceau cu cartea lor, ce cuprandea cuvinte vrajite, pe malul unui lac de
munte, tinand in mana un carlig si un frâu.

“Cand termina de catit, lovesc apa cu carligul si balaurul iese din lac. Atunci
ii arunca fraul pe cap si se ridica cu el in vazduh.”

In functie de zone, acesti stapani ai balaurilor sunt descrisi in anumite feluri.
In general insa, ei sunt priviti ca “ oameni inzestrati cu puteri supranaturale...
ei sunt stapanii vantului, ei stapanesc norii, ei calatoresc balaurii dusi de
nori, ei au puterea, dupa bunul lor plac, de a aduna sau a raspandii norii, ei
provoaca furtunile mari, ei fac timpul urat sa se instaleze intr-o regiune si
nimicesc cu grandina intreg tinutul. Intotdeauna sunt cei care au puterea de
a provoca sau de a o face sa stea. “.

Uneori solomonarii erau considerati drept oameni sfinti, care stiau sa
citeasca in stele. Coborand din nou in vremea dacilor, constatam cu
surprandere ca aici gasim o categorie speciala de preoti-magicieni, numiti
skistai (uneori ktistai), care inseamna “calatori ai norilor”.

Solomonarii isi alegeau locuri muntoase pentru a-si construi casele. “ de
acolo ei coboara in sate ca cersetori pentru a pune la incercare inima
oamenilor. Sau stau la panda in timpul noptii, in marginea satelor, pentru a-
si da seama ce fel de oameni locuiesc acolo. Daca oamenii unui sat oarecare
ii primesc bine, dandu-le de pomana mai ales alimente, atunci ei devin
100
protectorii lor. Dar daca, sosind intr-un sat, sunt rau primiti, atunci necaz va
fi pentru acel sat. Solomonarul se duce la un loc unde sunt balauri... face pe
unul sa iasa, il incaleca, se ridica la cer, dezlantuie furtuna, tunetele,
fulgerele, dar mai ales grandina...” Cum se aparau unele sate impotriva
balaurilor care aduceau ploaia? “...pentru timp urat se infige in pamant un
obiect de fier ascutit, mai ales un topor sau o secure, dar si un cutit, un fus
sau un harlet (toate cu taisul in sus), pentru ca balaurului ii este frica de
topor...”

Se mai spune ca balaurii se mai tem de ustensilele folosite pentru coacerea
painii – vatrai, lopata... La ora actuala nu se stie inca daca sagetile pe care le
foloseau dacii ca sa alunge norii erau facute dintr-un anumit tip de lemn sau
daca, inainte de a fi trase inspre cer, ele erau supuse vreunui ritual magic
pentru a avea efect asupra animalului fantastic.

Daca Herodot in povestirile sale descria in povestirile sale un demon al
furtunilor, pe Columna construita din porunca lui Traian apare viziunea unui
balaur invins, un trofeu al luptatorilor daci. Aceasta reprezentare este foarte
importanta, Traian dorand sa arate ca el si armatele sale nu au invins un
popor oarecare ci un popor ales, niste luptatori care triumfasera deja asupra
dragonilor ce zburau printre nori, acele animale legendare a caror existenta
se pierdea in negura timpului, undeva intre realitate si supranatural.

101
Localizarea Kogaionului

Dupa cum se stie, in operele scriitorilor antici greci si latini informatiile
despre daco-geti sunt rare si fragmentare, iar ei insisi n-au lasat, cel putin
din cat se cunoaste pana acum, nimic scris despre civilizatia lor. In aceste
conditii, este dificila reconstituirea universului lor spiritual, multe dintre
aspectele acestuia ramanid in domeniul ipoteticului. Cu toate acestea,
datorita originalitatii conceptiilor morale si religioase, conceptii care au
stirnit interesul filosofilor, istoricilor, geografilor, medicilor si poetilor antici ,
informatiile referitoare la acestea sunt cele mai numeroase si asa se explica
de ce, dupa cum afirma V. Parvan (1926), "antichitatea recunostea unanim
adinca religiozitate a getilor".

In acest context, una dintre cele mai valoroase informatii privind religia
daco-getilor o gasim la Strabon (Geographia, VII, 3,5), care, dupa ce
mentioneaza ca Zamolxis, la inceput mare preot si apoi zeu suprem, traia
intr-o pestera inaccesibila altora si ca annual venea la el regele penru sfat de
taina, referindu-se la muntele pe care acesta traia, consemna ca :"pana si
muntele (cu pestera) a fost socotit sfint si asa il si numesc. Numele lui este
COGAIONON, la fel ca al riului care curge pe langa el".

Plasarea zeilor ceresti pe virful muntilor era un fapt obisnuit si la traci, fratii
dacilor, dar si la greci, romani si celti, pentru care muntii erau salasuri ale
zeilor, asa cum a fost Olimpul salasul zeilor greci si inainte de acesta
Olimpul divinilor pelasgi.

Dupa R. Vulcanescu (1985), dacii se urcau pe culmile muntilor pentru a se
ruga, pentru a fi mai aproape de cer, in care credeau ca salasluiesc zeii lor,
iar incintele sacre de pe crestele muntilor au fost locuri de contact cu
divinitatea, asa cum era hieropola de la Gradistea Muncelului.

Credinta intr-un zeu celest si apropierea de acesta prin urcarea rituala a
muntilor a determinat plasarea principalelor hieropole ale dacilor la virful
muntelui, asa cum este cazul Gradistei Munelului, cu renumita
Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au functionat mai multe temple
construite din piatra dura de andezit, care a infruntat neclintita peste doua
milenii.

102
Judecand dupa dimensiunile blocurilor de andezit e alcatuiesc hieropola,
perfectiunea cu care au fost lucrate si mai ales dupa distanta si diferenta de
nivel de la care au fost aduse, realizam importanta sentimentului religios la
daci, pentru care nimic nu era greu sau imposibil, cand era vorba despre
religia lor.

Unde se afla Kogaiononul ?

Mentionata pentru prima data de Strabon, existenta Kogaiononului ca munte
sacru este confirmata si din alte surse antice. Astfel, de la N. Densusianu
aflam ca poetul roman Papinius Statius plasa Muntele Sfant al dacilor in
apropiere de Tapae, din moment ce armatele imparatului Domitian ar fi
alungat dacii de pe crestetul lui.

Se stie ca, desi invingatori in luptele din anul 88, de la Tapae, romanii au
facut o pace avantajoasa pentru daci. Cat despre ocuparea ariei sacre de
catre romani avem serioase indoieli, avand in vedere atat stilul exagerat de
laudativ al poetului la adresa imparatului, cat si totala tacere a altor izvoare
privind acest eveniment, care nu putea ramine fara rasunet in lumea antica…

Tot din "Dacia preistorica" aflam ca Martial se referea si el la "Muntele cel
faimos din tara hyperboreilor, unde zeii se legasera, cu juramint langa altarul
cel mare, sa lupte uniti contra titanilor si unde vechii giganti asalteaza pe
zeii olimpici".

Revenind la mentiunea lui Strabon, trebuie sa recunoastem ca elementele de
identificare ale muntelui sfint sunt putine: un riu cu acelasi nume care
curgea pe langa munte si existenta unor pesteri, cat de cat locuibile.

Ipoteze de identificare a muntelui sacru

Insuficienta reperelor, dar si analiza lor, uneori superficiala, a determinat
formularea mai multor ipoteze referitoare la identificarea muntelui sfint al
dacilor cu diferite masive din lantul carpatic.

Tinind seama de numarul celor care si-au exprimat opinia in legatura cu
amplasarea muntelui sfint al daco-getilor se selecteaza trei masive
muntoase: Ceahlaul, Gradistea Muncelului si Bucegii. Primul care a afirmat
posibilitatea ca un munte al Moldovei sa fi fost similar Olimpului grecilor a
fost domnitorul Dimitrie Cantemir si se referea la Muntele Ceahlau. De
asemenea, in anul 1813, Fabre d’Olivet (dupa E. Papu, 1996) il considera pe
103
Orfeu "un pastor, preot si profet" ce locuia in muntii ce "despart Moldova de
Transilvania" si ca "pe versantul moldovenesc al Carpatilor s-a format mai
tarziu traditia cunoscuta de greci a muntelui Kogaion, adica Ceahlaul". Tot
pentru Ceahlau au optat: V. Pirvan (1926), V. Voiculescu (1994) si N. si E.
Ticleanu (1999).

Dintre cei pentru care muntele sfint al dacilor ar fi fost Masivul Bucegi
amintim pe N. Densusianu (1913) si pe A. Bucurescu (1998), acesta din
urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula, considera ca Sfinxul
din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion= Capul
Magnificului).

Pornind de la existenta hieropolei de la Samizegetusa mai multi autori (H.
Daicoviciu, 1968; M. Petrescu-Dimbovita si al., 1994; P. Tatomirescu, 1997
si altii) si-au exprimat opinia ca Gradistea Muncelului ar fi fost Kogaiononul.
R. Vulcanescu (1985) aminteste ca dintre muntii mirifici ai Daciei doar trei au
avut hieropole:

Gradistea Muncelului, Ceahalaul si Muntele Gaina si prin aceasta ar putea
corespunde Kogaiononului.

In afara acestora, exista si alte propuneri: Muntele Godeanu (I. Conea, dupa
R. Vulcanescu); Virful Curcubeta din Muntii Bihorului (I. Bogdan 1976);
Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si Lugojanu, 1984); Virful lui
Patru si chiar Retezatul (I. Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici.

Prezenta pesterilor - un indiciu

Daca ne referim la cel de-al doilea indiciu dat de Strabon, prezenta
pesterilor, atunci doar Ceahlaul, Bucegii si Gradistea Muncelului intrunesc
conditii geologice favorabile formarii acestora; in ceilalti munti citati,
alcatuiti exclusiv din sisturi cristaline, pesterile fie ca lipsesc fie ca sint mici
si accidentale.

Ceahlaul este Kogaiononul!

In ceea ce ne priveste, pe baza unui numar de rationamente, argumente si
nu in ultimul rind de descoperiri proprii, toate analizate in cele ce urmeaza,
am considerat (N. si E. Ticleanu, 1999) si incercam sa demonstram ca
Masivul Ceahlau are cele mai multe sanse sa corespunda anticului
Kogaionon.
104
1.Primul si cel mai important argument pleaca de la insusi numele
Cogaionon. Astfel, intr-o lucrare anterioara am aratat (N. si E. Ticleanu,
1999) ca pe platoul superior al Ceahlaului, in partea sa centrala, exista virful
Bitca Ghedeonului, ori la cateva sute de metri spre est, de sub Piatra Lata din
hedeon, izvoraste piriul Ghedeonului, care mai la vale devine Izvorul
Muntelui. Ultimul toponim, unicat in Carpati, poate fi citit si ca Izvorul
Ghedeonului, tinind seama ca muntele de sub care izvoraste este chiar Bitca
Ghedeonului. Dupa opinia noastra, toate aceste denumiri disimuleaza vechiul
nume Kogaionon.

Ce spune legenda lui Ghedeon

In sprijinul acestei ipoteze aducem, in primul rind, legenda lui Ghedeon din
Biblie (Judecatorii, 6, 25), conforma careia Iahve s-a aratat in vis lui Ghedeon
si i-a poruncit sa distruga altarul lui Baal si sa pune in loc altarul sau, cerere
indeplinita intocmai. Apoi, daca ne referim la aspectul Pietrei Late din
Ghedeon, nici ca se poate imagina un altar mai frumos, mai ales ca spre
apus dispune de un amfiteatru natural construit de insusi versantul estic al
Batcii Ghedeonului.

Bâtca - un cuvant dac

In oronimul Ghedeonului, remarcam mai intai originea dacica a cuvantului
"bâtca", apoi faptul ca daca numele acesteia ar fi venit, asa cum se afirma, de
la numele unui calugar, atunci, conform traditiei din Ceahlau, ar fi trebuit,
mai degraba, sa se numeasca Bîtca lui Ghedeon si nu Bîtca Ghedeonului,
adica tot asa cum sunt alte denumiri Pestera lui Vucol, claia lui Miron,
Pestera lui Gherman, Piriul lui Silvestru si multe altele. De asemenea,
denumirea Piatra Lata din Ghedeon, care numai de numele unui calugar nu
pare a fi legata, si tot asa toponimul Fundul Ghedeonului, semnificand aria
din care izvoraste piriul cu acelasi nume.

Consideram ca o astfel de disimulare a fost facuta cu intentia vadita de a
transmite posteritatii ca ktistaii (sacerdoti isihastrii) religiei lui Zamolxis au
trecut la noua religie crestina si, in deplina cunostinta de cauza, ne-au
transmis numele stravechi al muntelui, disimulindu-l prin cea mai potrivita
legenda biblica. Coexistenta unor elemente ale religiei stravechi, alaturi de
elementele ortodoxismului au fost remarcate inca din secolul al XVII-lea de
Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei", in unele locuri ele persistind
pana astazi.

105
Un alt indiciu - toponimia din Ceahlau

In ceea ce priveste prezenta pesterilor, dupa I. Giurgiu (1990) in Ceahlau se
gasesc cateva pesteri, care, asa cum o demonstreaza si toponimia (vezi
exemplele de mai sus), au servit la adapostirea unor calugari si poate chiar
ca locasuri de cult.

In acelasi context, toponimia Ceahlaului este un amstec interesant de
denumiri dacice (Bîtca, Brina, Curmatura, Dochia, Durau, Detunata, Stanile,
Lespezi, Piatra, Poiana etc.) cu denumiri crestine (Toaca, Panaghia, Schitul
lui..., La caune, Sahastru etc.). Aceste consideratii toponimice se pot
constitui intr-un argument de sine statator, intrucat nicaieri pe intinsul
Carpatilor, vechile denumiri dacice nu se imbina atat de bine si de frecvent
cu cele crestine.

2. Alt argument legat de hidronimie se refera la vechea denumire a Siretului,
cunoscut in Geographia lui Ptolemeu cu numele de Hierasus (Sfintul in lb.
greaca). Trebuie sa recunoastem ca o asftel de denumire, unica in
antichitate, presupunea o hierofanie de notorietate in bazinul sau hidrografic
si Ceahlaul putea fi aceasta. In acest sens, avind in vedere stratificarea
hidronimelor si sacralitatea riului Kogaion (Ghedeon) afluent drept al riului
istrita, la rindul sau afluent drept al vechiului Hierasos, nu excludem
posibilitatea ca numele primului sa se fi extins si asupra celui de al doilea.

3. Un alt argument si poate cel mai important, dar de data aceasta tinind
intr-o oarecare masura de miracol, consta in faptul ca in prima decada a
lunii august, la rasaritul soarelui, umbra virfului piramidal Toaca combinata

cu umbra virfului Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste 80 de minute, o
holograma naturala, gigantica, incredibila si terifianta cu aspect de piramida
perfecta, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramida (N. Ticleanu et al.
1999).
106
Prin unicitate si maretie Umbra Piramida a constituit, fara indoiala, din cele
mai vechi timpuri o autentica hierofanie si, dupa opinia noastra, constituie
principalul motiv pentru desfasurarea, in timpul aparitiei sale, in prima
decada a lunii august, a Sarbatorii Muntelui, o sarbatoare uraniana, cu
ovechime posibila de 5.000 de ani (N. si E. Ticleanu, 2000) peste care s-a
suprapus o sarbatoare crestina.

Un alt fenomen optic, cu care debuteaza formarea hologramei naturale a
Umbrei Piramida, desi de mai scurta durata, este probabil chiar mai
important decit acesta si consta in aparitia spre vest, pentru cateva minute, a
mirificei Cai a Cerului. Datorita jocului de lumini si umbre din primele minute
ale rasaritului, umbra virfului se pierde in adancimile cerului, astfel incat
pare ca inre cer si pamant s-a deschis un imens si nesfarsit drum intunecat
marginit in stinga de un parapet luminos. Or este sigur ca aceasta sublima
cale celesta a fost observata de oamenii muntelui, in special de sacerdoti, din
cele mai vechi timpuri.

Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa-numita Calea Sacra
(vezi N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bicului, in sud-estul orasului
Chisinau, de unde continua spre est si era marcata printr-o linie de megaliti
amintita si de D. Cantemir in Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu
Exampeos-ul mentionat de Herodot.

Calea Cerului si piramida de pe stema Daciei

Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic.
Asa cum am vazut-o, ca un drum intunecat marginit de un parapet luminos,
drum al carui virf se pierdea in infinite inaltimi celeste, Calea Cerului
corespunde intru totul piramidei mult prea ascutite de pe stema Daciei,
publicata in anul 1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M.Dogaru
(1994:80, fig.28k) ca una din stemele Moldovei.

Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene
sucesive, Calea Cerului si Umbra Piramida, au constituit hierofanii de prim
ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu numai Sarbatoarea
Muntelui si caracterul de Munte Sfint al Ceahlaului, dar si Calea Sacra ce
pornea de la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.

107
Swiderienii, sacerdoti ai Soarelui

In acelasi context, consideram ca locuitorii swiderieni (cu 12.000-10.000 de
ani in urma), creatorii unletelor de piatra si ai colierului de hematata din
siturile arheologice situate pe platoul muntelui (vezi M. Petrescu-Dimbovita
et al., 1995), par sa fi fost, dupa opinia noastra, cei mai vechi sacerdoti ai
cultului Soarelui cunoscuti pana in prezent. Aceasta este, presupunem noi,
singura explicatie plauzibila pentru locuiri plasate atat de sus (1.300m - La
Scaune si 1.800m - Dochia) pentru acele indepartate vremuri, cand, dupa
cum ne spun istoricii, nici nu putea fi vorba de pastorit, iar vinatoarea se
facea cu mult mai mare usurinta in padurile de la poalele muntelui.

Un arhetip al piramidelor din Egipt

4. Un alt element care asigura unicitatea Ceahlaului printre muntii din jur, si,
prin aceasta, posibila sa hierofanie, il constituie morfologia muntelui: un
zigurat gigantic cu patru platforme si un
virf piramidal, Toaca, situat excentric.
Prin cei 1.907 m ai sai, Ceahlaul se ridica
majestuos "ca un far" (I. Simionescu,
1940) deasupra tuturor muntilor din jur,
care nu depasesc 1.300 m pe o raza de
peste 60 km spre nord si peste 100 km
spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stinci cu aspecte zoomorfe
sau antropomorfe, Ceahlaul a stimulat imaginatia locuitorilor de la poalele
muntelui si a monahilor ce au vietuit pe coclaurile sale, creatorii unor
legende, unele dainuind din vremuri imemorabile.

Referindu-se la Ceahlau, I. Simionescu (1940) scria: "Pe tot intinsul tarii nu
este alt munte mai cunoscut, mai cantat, mai din povesti, sfintit chiar de
multimi…Horele din Ceahalu la 8 august sint semnele inchinarii catre
muntele cu atatea frumuseti in jurul lui incat putea fi socotit ac sfint, iar
Toaca si Panaghia ca monolitele orientale inaintea acrora se prosternau cei
care se inchinau Soarelui".

5. Desi tot morfologic, un alt argument se leaga de virful Toaca, care
reprezinta o piramida cu baza patrata, forma de extrema raritate in natura,
cu latura avind lungimea dubla fata de piramida lui Keops si cu unghiul
pantei vestice cu doar 10 diferente comparativ cu aceeasi piramida. Sa notam
ca prin alcatuirea virfului Toaca dintr-un trunchi de piramida acoperit de o

108
piramida tesita acesta corespunde si cu Piramida Rombica din Egipt. Aceste
stranii coincidente ne-au determinat (N. si E. Ticleanu, 1998) sa consideram
virful Toaca un posibil arhetip al renumitelor piramide din Egipt si aceasta cu
atat mai mult, cu cit la numai 30 km NE de Ceahlau, la Tiroesti Neamt, in
depozitele culturii Cucuteni (4800-3300 i.Hr.), arheologii au descoperit,
incizat in ceramica neolitica, un motiv unic, reprezentind proiectia in plan a
unei piramide cu baza patrata si diagonalele si apotemele trasate cu mare
precizie.

Alte paralelisme cu Egiptul antic

Mentionam ca posibile legaturi cu Egiptul antic sint sugerate si de alte
argumente. Astfel, N. Ghinoiu (1999) a remarcat ca "paralelismele intre
Egiptul antic si Neoliticul din Romania sint evidente". In acelasi context,
notam ca despre Egipt G. Rachet (1997) consemneaza "o discontinuitate intre
paleoliticul egiptean si neolitic" si ca "la nivelul eneoliticului se constata
influente asiatice" de unde si preferinta pentru zeul Ra.

Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecarii din spatiul carpato-
balcanic, in timpul neoliticului, a unor grupe de populatii de agricultori
impreuna cu sacerdotii lor si instalarea acestora in zone similare cimpiei
dunarene, cum sint cimpile Nilului, Tigrului si Eufratului.

Tot asa, W. Rayan si W. Pitman (1997) identifica catastrifa geologica care a
determinat prabusirea Bosforului, permitind invazia apelor Mediteranei peste
cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic si sustin ca toate popoarele
existente la anul 5200 i.Hr. din jurul lacului au migrat in alte directii si au
generat mai tirziu popoarele indoeuropene, sumerienii, semitii etc. In acest
fel, se poate explica si transferul modelului piramidei si a ziguratului din
Kogaionon.

Ce este Pion, Peon, Chion, Cheon

6. Un argument interesant il constituie si oronimul Pion, numele vechi al
Ceahlaului (C. Matase, 1926). Locuitorii de la poalele muntelui il pronunta
Pion sau Peon, or acesta pronuntie este cu totul singulara intr-o arie in care
toate cuvantele incepute cu pi se pronunta chi.

Acest fapt ne-a intarit convingerea ca numai o interdictie cu caracter religios
a putut permite conservarea ca atare a numelui. Mai mult, este interesant ca
utilizand seminificatia din egipteana veche a cuvantelor: pi=casa (vezi G.
109
Rachet, 1970) si on=coloana(Biblia, Iesirea, 1, 11) Pion ar insemna Casa
Coloanei, adica exact ce par sa reprezinte complexul Toaca (casa) - Panaghia
(coloana)(Fig.3). Sa precizam ca Panaghia este o stinca situata la nord-est de
virful Toaca, are o inaltime de aproape 70m si un diamentru de 40m, pozitie
ce ii asigura unicitate in Carpati. Daca analizam complexul Panaghia- Toaca-
Piatra Ciobanului, nu excludem pozibilitatea ca acesta sa fi fost arhetipul
Coloanelor Cerului (Kion ouranou, ale vechilor greci) situate, dupa Homer
(Odiseea), pe un munte din tara "divinilor pelasgi" si acasta cu atat mai mult
cu cit N. Densusianu (1913) prezenta o sela funerara din Sicilia, de la Lilybeu,
pe care erau figurate cele trei coloane, or coloana din centru era mai mare,
asa cum este Toaca in raport cu celelalte doua. Cit despre opinia lui N.
Densusianu ca aceste trei coloane s-ar gasi in Bucegi, avem convingerea ca
aceasta opinie se datoreaza faptului ca eruditul nostru istoric nu a avut
prilejul sa calatoreasca pe Muntele Ceahlau.

7. Un alt argument il poate constitui faptul ca grecii lui Strabon calatoreau
frecvent spre tarmurile Pontului Euxin, unde aveau cetati proprii, astfel incat
puteau foarte bine sa afle cu usurinta de existenta unui munte renumit in
partea rasariteana a tarii daco-getilor. Mai mult, conform celor afirmate de
D. Cantemir, uneori, din Cetatea Alba se putea vedea Ceahlaul, fenomen ce
nu putea sa scape grecilor locuitori antici ai cetatii. Cand facem aceasta
afirmatie ne bazam si pe faptul ca in anumite conditii meteorologice, iarna
dupa incetarea nei puternice ninsori, din blocul Institutului Geologic al
Romaniei, situat in nord-vestul Bucurestiului, uneori, poate fi vazuta o
imagine fascinata a Masivului Bucegi, care, desi situat la peste 150km
departare, apare cu detalii incredibile, pana la nivel de pilcuri de padure si
poiene mari. Atunci, datorita puritatii aerului si existentei mai multor paturi
de aer cu densitati si umiditati diferite, se produc reflexii, refractii, mariri si
apropieri de imagini, toate impreuna generind un fenomen optic de mare
raritate.

Un zigurat gigantic, incununat
incununat de un virf

In concluzie, Ceahlaul a atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri
prin apectul sau inconfundabil, de zigurat gigantic incununat de virful
puramidal Toaca, alaturi de care strajuieste stinca Panaghiei, dar si prin
contrastul frapand de altitudine fata de muntii ce il inconjoara, fapt ce il face
vizibil de la mari si foarte mari departari. Cu toate acestea, Ceahlaul este
absolut unic prin fenomenele optice ce se petrec pe virful sau la rasaritul
Soarelui, in prima decada a lunii august, cand se formeaza imaginea
110
holografica a Caii Cerului ce precede Umbra Piramida. Consideram ca aceste
fenomene au fost remarcate inca de la sfarsitul paleoliticului, cand pe platoul
muntelui existau locuiri swideriene, cu 12.000-10.000 de ani in urma.
Ulterior, probabil in neolitic, muntele a fost sacralizat, simbolul piramidei
patrate de la virf aparind pe ceramica cucuteniana de la Tirpesti, localitate
din apropiere. Probabil tot de atunci dateaza si Sarbatoarea Muntelui,
aparitia ei fiind legata direct de fenomenele optice amintite.

Muntele sfint al dacilor, Kogaiononul, este apropiat sonor de denumirea
virfului central al muntelui, Bitca Ghedeonului, din a carui parte estica
izvoraste piriul cu acelsi nume Ghedeonul, pe care este posibil sa il fi avut in
vechime si Bistrita, afluent drept al Siretului, Hierasos-ul (Sfintul) anticilor, al
cariu nume il justifica in acest mod. Pe baza interpretarii legendei biblice a
lui Ghedeon, consideram ca sub acest nume a fost disimulat vechiul nume al
muntelui sfint. Toponimele Ceahlaului, o interesanta si incitanta imbinare
intre dacic si crestin, pledeaza in acelasi sens.

Al doilea munte sfint al crestinatatii ortodoxe

Ioanichie Balan arata ca, dupa Muntele Athos, Ceahlaul este al doilea munte
sfint al crestinatatii ortodoxe, fapt dovedit de sustinuta activitate monahala
desfasurata pe acest munte cu cea mai bogata toponimie crestin ortodoxa
din Romania. Toate acestea arata ca aici a avut loc un transfer de sacralitate
de la dacii zamolxieni la cei crestini ortodocsi, ceea ce impune celor e il
viziteaza un respect cuvenit atator milenii de sacralitate

http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/localizarea.htm

111
Leaganul Civilizatiei si-
si-al Nemuririi

Civilizatia si istoria au inceput acolo unde locuieste azi neamul romanesc.
(W. Schiller, arheolog american)

Noi, suntem Leaganul Civilizatiei Europene, am fost Leagan Suprem Superior
al Spiritualitatii Divine, aici s-au "nascut" si deprins initiatoarele Invataturi ale
lui Zalmolxe, aici, Preotii Pelasgi au fost initiati si-si potoleau setea cu Apa
Vie, in grote, din izvoare tamaduitoare, mai apoi Vracii au profetit in oglinda
apelor vii si-au gasit leacuri pentru trup si suflet de-a lungul timpului, aici la
noi a existat si zic ca inca mai exista credinta in nemurire, mostenirea
noastra dacica, Devenirea, la noi, in spatiul mioritic, "in perioada feudala,
alchimistii din Ńarile Romane au urmarit realizarea elixirului care in basme
promova tineretea fara batranete si viata fara de moarte", si tot aici, pe
pamantul Zeului Stancii, al Fulgerelor, in Tara Lupilor, e Vf. Omu si Osia
Cerului, Axa Lumii.

Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris si s-au facut
numeroase studii si cercetari. Desi fiecare analiza, cercetare-n parte, prin
vocea celor ce argumenteaza si vin cu dovezi de tot felul, inclusiv descoperiri
ce intaresc afirmatiile in sine, sustin ipoteze, locatii si teze fascinante la
prima vedere, toate au ca numitor comun acelasi subiect, teorie : existenta
Axei Lumii in spatiul carpato-danubiano-pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la
noi, in tara noastra, Dacia Nemuritoare. Gradina Edenului e "semnalata" ca
existand in sud-vestul Daciei, din nou descoperirile arheologilor vin in
sprijinul acestei ipoteze : bratari de aur in chip de capete de vipera din
specia Amodites, pescari si vanatori, grota Hotilor (vechime de 10 000 de
ani), Adamclisi (Adam Clisi pamantul lui Adam, Pamantul Omului, Adam =
om, tradus din ebraica ), pesteri locuite cu zeci de mii de ani i.e.n (40 000
ani i.e.n.), teoria ce sustine existenta Evei-Havva pe Vale si la nord de Pison
(rau Sfant) identificat ca fiind Dunarea, deci in regiunea Havila-Valhia,
respectiv, Dacia Nemuritoare, Dackha-stramosul oamenilor s.a.m.d.

Maximul Energetic al întregului Pamant, prin care trece Axa Lumii e localizat
de istorici, cercetatori, arheologi, oameni de stiinta, etc, de pe intreg
cuprinsul lumii si care s-au aplecat de-a lungul anilor si istoriei,
numeroaselor studii in materie, ca existand pe teritoriul nostru. Fie in Muntii
Bucegi pe Vf. Omu, fie in Masivul Godeanu, Mehedinti, in Muntii Buzaului sau
in Vf. Gugu din Masivul łarcu ( Banat ).

112
Cele mai pertinente ipoteze sunt cele sustinute si argumentate de catre :
- N. Densusianu: "centrul populatiunii neolitice din Europa, al oamenilor
nascuti din pamant, a fost in zona Portile de Fier-Muntii Bucegi-Muntii
Buzaului."
Axa Cerului, Crucea Cerului, Vf. Dumbrava-Bucura, langa Vf Omu, in jurul
Sfinxului exista un halou de Lumina uneori vizibil, si in intreaga zona s-au
semnalat fenomene inexplicabile aparent, precum incarcarea energetica cu
efecte absolut si incontestabil benefice organismului, aici fiind localizat
Muntele Sacru Kogaionul, Poarta Kogaionului facand legatura cu Universul.

- Herculanea? Cel mai puternic punct energetic din lume : istoricul V.
Parvan, bioenergeticianul Iulian Urziceanu, gen. V. Dragomir care a
demonstrat existenta acestui fenomen pe cale astro-geodezica si
gravimetrica in Godeanu creand un camp magnetic atat de puternic
incat campul gravitational capata ondulatii.
Apa Vie, Apa Nemuritoare a Dacilor, Apa Vietii, Apa Pura, este
existenta pe teritoriul tarii noastre (Manastirea Sambata de Sus,
Fantana din Runc-Alba, Muntii Bucegi-Kogaion - intre Lacul Bolboci si
Scropoasa, Barlad, 7 Izvoare Herculane, Comarnic-Prahova, etc.)
prezinta un scop ridicat pentru intreaga lume, dovada imbutelierea
secretizata a Celei mai Pure Ape din Europa in Valea Prahovei, de catre
o firma din Campina si experti NATO din Berlin, dovada proprietatile
terapeutice demonstrate in timp ale acestei Ape,
"Se vorbeste in legendele romanesti de o populatie misterioasa,
blajinii, rohmanii, rucmanii, despre care se spune ca: "sunt blajini, sunt
sfinti, locuiesc la capatul lumii ("dincolo de Boreas") aproximativ de
apa Sambetii; toti sunt sihastrii; tara lor se numeste Macarele
(„Macaron nesoi" adica Insulele Preafericitilor).
- Pe versantul estic al muntilor Bucegi in zona Cheile Scropoasa, la 1300
m altitudine, se gaseste una din cele mai mari surse naturale de apa
minerala naturala necarbogazoasa din lume. Sursa este cunoscuta de
peste 2000 de ani sub denumirea de "7 Izvoare".
Legenda spune ca de aici au baut apa Zalmoxe si dacii cei puternici.

Aceste 7 izvoare au fost considerate multa vreme "izvoare ale nemuririi".
" Da, am zis-o si o voi repeta pana voi putea fi auzit, ca misiunea noastra
este sa dam stiintelor arheologice pe omul Carpatilor preistoric, anteistoric. "
(Cezar Bolliac)

113
Stema veche si stindardul Daciei

Peste veacuri sau milenii strabunii nostri traco-geto-daci, poate si pelasgii
sau arimii, au avut simboluri nationale, care sunt prezente si in zilele
noastre.

Printre primele documente scrise, privitoare la stema Daciei se considera a fi
Novella a XI-a, data pe 14 aprilie 553 d. Chr. de catre imparatul Iustinian,
aflata in Biblioteca Vaticanului, cercetata si fotografiata de dr. Marius
Bizerea. Textul adiacent stemei mentioneaza teritoriile apartinatoare
episcopiei din Iustiniana Prima, ce cuprinde parti ale fostei Dacii romane,
fiind descrise si stemele acestor tinuturi.

Stema Daciei este descrisa astfel:

"Ex partem dextra, in prima divisione. SCUTUM RUBRUM in cuius medio
videtur turris, semnificans utramque Daciam, in secundo divisione SCUTUM
CELESTI cum (signum) tribus Burris, quarum duae lateribus albae sunt media
vero AUREA".

Ceea ce se traduce:

"Din partea dreapta, in prima diviziune (un) SCUT ROSU in mijlocul caruia
sunt vazute turnuri, insemnand Dacia de dincolo (Dacia Traiana n. M
Bizerea), in a doua viziune SCUT CERESC (albastru=de culoarea cerului, n. M.
Bizerea), cu semnele Tribului burilor, ale caror doua laturi sunt albe, iar
mijlocul AURIU (galben)."

Din punct de vedere al culorilor, stema Daciei avea cele trei culori actuale
ale steagului Romaniei: rosu, galben si albastru. In culegerea de steme
"Stemmatographia sive armorum illyiricorum delineatio descriptio et
reconstitutio", opera croatului Paul Ritter Vitezovic (1652-1713), publicata in
1701, exista argumente privitoare la stema ce intereseaza Romania.
Transilvania este reprezentata printr-un scut taiat avand in partea
superioara, pe aur, acvila naturala, iesinda, in partea inferioara un camp
rosu, sapte munti, suprapusi de catre un turn de argint. Pentru Valahia -
Muntenia, simbolul este compus dintr-un scut avand fondul de argint
incarcat cu o acvila cruciata naturala de aur, plasata pe o coroana deschisa
din acelasi metal. Moldova este reprezentata de scut de aur, cuprinzand un
cap de bour natural. In aceeasi lucrare este prezentata si stema Basarabiei

114
(de fapt teritoriul dintre Nistru si Bug) reprezentand trei capete negre legate
fiecare cu o esarfa (cu semnificatia ca acel teritoriu este locuit de tatari).

P.R. Vitezovic a cuprins in lucrarea sa si stema Daciei, infatisand un scut rosu
mobilat cu o piramida de argint, figura ce porneste de la baza scutului si se
inalta pana in partea superioara a acestuia; de o parte si de alta a piramidei
sunt doi lei de aur rampati si afrontati. Aceasta piramida semnifica, dupa
istoricul croat, "o perfectiune deosebita si culmea gloriei". Autorul conchide
ca stema atesta "virtutile care au stapanit Dacia pana la domnia lui Decebal",
s-ar putea spune potrivit acestei afirmatii ca stema a fost dinaintea lui
Decebal, chiar inainte de Christos. Aceasta stema, potrivit fotocopiilor si
descrierilor, este aproape identica cu cea din Novella a XI-a a lui Iustinian.

Tematica lui P.R. Vitezovic a fost preluata si de alti istorici. Sarbul Hristofor
Jefarovic traduce lucrarea in limba sarba in 1741, confirmand cele scrise de
Vitezovic. El precizeaza asupra blazonului Daciei: "Dacia este tara divizata
astazi in Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova, vechiul sau blazon
infatisa doi lei afrontati pe un camp rosu, intre ei se ridica un triunghi ...
jumatate alb, jumatate rosu." Ceea ce concorda cu descrierea stemei din
Novella a XI-a a lui Iustinian.

In lucrare subliniez ca strabunii nostri au avut insemnele heraldice specifice
timpului si ca acei care au stabilit stemele Romaniei si simbolul national
tricolorul, in secolele XIX si XX, au mentinut si consfintit ceea ce am
mostenit, stabilind stemele cu insemne milenare si mentinand culorile
traditionale: rosu, galben si albastru in steagul Romaniei.

Totodata, se mai confirma ca pe langa lup-balaur, sarpe etc. strabunii au
avut si alte simboluri demne de luat in seama.

http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Olimpiu_
Luca/olimpiu_luca.html

Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste
steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard
(dracones).

Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din
bronz sau argint iar coada din stofa. Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa
se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea
ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care
nu il mai auzisera. Intreaga simbolistica daca orbiteaza in jurul simbolului LUP, ce a

115
intruchipat fidel o straveche constiinta de neam stravechi si razboinic. LUPUL a
inmanunchiat in simbolistica lui insasi obirsia totemica a neamului dac, aflat sub protectia
unui zeu propriu, zeu al cerului si al nemuririi si, dacii, potrivit unor reguli magice, au adus
pe invinsul zeului lor, ZAMOLXE, pe balaurul zburator alaturi de ei, i-au infipt capul intr-o
sulita si pentru a-si infricosa dusmanii cu imaginea
lui terifiannta si suieratul nepamintean cit si pentru a
arata si inamicilor cum sfirsesc dusmanii lor, il
purtau cu ei in razboaie. Dacii, conform cu
marturiile antice, dispuneau de o armata puternica,
condusa autoritar, disciplinata si temeinic organizata,
formata din unitati de pedestrasi si din unitati de cavalerie. Ca razboinici, dacii au fost mai
ales apreciati datorita iscusintei cu care minuiau SICA, arma specifica, cu care au intrat in
nemurire. Steagul cu balaur — dragonul — alaturi de cavalerii gemeni purtatori de dragon
(draco) reprezinta un simbol vexicologic caracteristic intregului neam tracic. Dragonul alaturi
de sica sintetizeaza imaginea alegorica a acestui neam care s-a nascut si s-a afirmat sub
semnul lupului.

Acest steag, la fel de vechi ca si neamul trac, i-a insotit permanent in lupta pe ostenii daci si a
produs o impresie deosebit de puternica asupra tuturor celor cu care slujitorii lui ZAMOLXE
au venit in contact. Este cert ca acest semn heraldic a fost preluat oficial de romani dupa
desfiintarea statului dac si a dislocarii unei parti de populatie dacica in imperiu. Romanii l-au
cunoscut mai intii intre trofeele pe care le-au adus din Dacia, cei ce s-au intors. Dragonul,
sinteza dintre sarpe si lup, avind ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect.
Imaginea pe care dacii au lasat-o romanilor, in care dragonul desfasurat, insotea trupele dace
pedestre sau sarjele cavaleriei catafractare a fost incrustata in piatra si a dainuit pina la noi,
spre vesnica aducere aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a
timpului.

Structura cromatica a draconesului a fost reliefata de autorii antici ca fiind existenta si un
argument in acest sens este si faptul ca cetatea Aquincum (Buda Veche) avea in stema sa
culorile rosu, galben si albastru pe care J.F. Neigebaur le considera "o mostenire a Daciei",
fapt plauzibil daca luam in consideratie numarul unitatilor dace din Pannonia.

Imparatul Marcus Aurelius (161—180) a purtat mai multe razboaie cu sarmatii-iazigi aliati
cu dacii liberi si intr-unul din aceste razboaie (171) infringindu-i le-a luat, printre trofee, si
numerosi "balauri"cu care armata romana a defilat la Roma. Acest eveniment probeaza ca si
la aproape un secol de la cucerirea unei parti din Dacia, ce ramasi in afara controlului
imperial foloseau ca stindard, acelasi dracon zburator. Un alt argument care probeaza faptul
ca stindardul dac — dracon — era tricolor este si faptul ca steagurile care au insotit pe celti in
lupta impotriva saxonilor erau stindarde dacice. Prezenta elementului dac pe teritoriul britanic
este confirmata de unitatile armatei romane cantonate aici si formate din luptatori daci. Astfel
gasim cantonata aici COHORS I AELIA DACORUM formata din 1000 de soldati daci
(millitaria) si care a stationat in Britania 200 de ani. Acesti daci erau constienti de originea
lor; avem nume ca: DADA; DACIBALUS; GETA IRELSAURNES sau CLAUDIU
MENANDER. Politica Romei era ca aceste trupe sa pastreze armamentul traditional si
tacticile de lupta proprii. Ba mai mult acesti militari "romani" se si instruiau in limba lor
natala. Avem marturia lui ARIAN, numit pe vremea lui Hadrian, guvernator al Cappadociei.
116
Acesta i-a cunoscut desigur pe militarii daci si a ramas impresionat de modul in care se
instruiau, de dirzenia cu care minuiau armele si de disciplina de care dadeau dovada.In acest
sens Arian afirma ca: "ostasii invata strigatele de lupta stramosesti ale fiecarui neam,
strigatele celtice pentru celti, strigatele getice pentru geti si cele retice pentru reti" (Arian,
Arta tacticii in Fontes ad Historiam Daco-Romaniae Pertinentes). Un alt exemplu al pastrarii
armamentului traditional este si cazul comandantului CLAUDIUS MENANDER care a pus
sa fie sculpatata pe piatra pusa de el un cutit incovoiat, o sica. Prezenta dragonului in Britania
e logica din moment ce Roma admitea oficial in panteonul sau vexicologic ideile totemice ale
trupelor straine ce serveau in armate romana. Este neindoielnic ca urmasii acestor daci au
luptat alaturi de celtii locali (britoni, gaeli, belgi) impotriva triburilor germanice ale saxonilor,
anglilor si iutilor.

Din aceste timpuri s-a pastrat in sud-estul Angliei — balaurul zburator al dacilor, ca semn de
razboi al populatiei din Tara Galilor, semn considerat de cercetatori ca o "relicva a dominatiei
romane".Este deci neindoielnic ca dragonul a fost folosit in Britania si dupa retragerea
romana.Acest lucru este perfect explicabil intru-cit populatia locala, atit bastinasii cit si cei ce
nu au urmat administratia si armata in retragerea sa, au adoptat armele si tehnicile, defensive
si ofensive de la romani. Folosind infanteria disciplinata, armura si armele de aruncat la
distanta si cavaleria din epoca tirzie a tehnicii romane de lupta combinate cu tactici celtice,
britanicii au reusit sa-i respinga o vreme pe anglo-saxoni. Legendarul rege celt ARTHUR a
reusit astfel sa obtina dupa mai multe lupte cu saxonii, o victorie asupra acestora in
apropierea muntelui BADON. Celtii prezenti la locul bataliei au folosit ca stindard balaurul
zburator. Regele Arthur a fost imortalizat ridicind un astfel de dragon in onoarea tatalui sau,
UTHER PENDRAGON. Numele de DRAGON (DRACO) a fost intilnit si in trupele de daci
stationate in imperiu (Aurel Iulio Draco — cohors I Ulpia Dacorum)! Dragonul purtat de celti
era confectionat din tesatura usoara, cu gura deschisa si pe care cea mai mica adiere de vint il
determina sa i-a forma de balaur zburator si sa scoata un suierat ascutit. Redat pe un
document de epoca (Withney Smith) dragonul devenit acum celtic era structurat cromatic in
culorile rosu, galben si albastru! Celebra tapiserie de la Bayeux, care infatiseaza cucerirea
Angliei de catre normanzi (1066) ne arata ca trupele engleze, comandate de HARALD, aveau
ca stindard dragonul considerat un "antic semn de razboi al saxonilor"!

O alta argumentatie este ca legiunile a XIII – GEMINA si a V-a MACEDONICA au pe
insigne o succesiune coloristica neobisnuita: rosu, galben si albastru! (Mihail Zahariade,
Insemnul tricolor in Dacia Romana). Este stiut ca aceste doua legiuni au participat la
razboaiele dacice si dupa 118 e.n. sint singurele ramase in Dacia.

In anul 535 imparatul Iustinian a infiintat provincia Iustiniana Prima, in cuprinsul careia a
intrat si Dacia Ripensis si dacia Mediteranea.este important de mentionat ca stema acestor
provincii, locuita tot de neamul dacilor, avea in cromatica sa tot cele trei culori dispuse de la
dreapta la stinga: rosu, galben si albastru.urcarea celor trei culori in stema celor doua
provincii, reprezinta o continuitate de simboluri, preluate de la daci si semnifica refacerea
tuturor tinuturilor locuite de catre acestia si apoi de catre dacoromini.

Steagul cu balaur a revenit pe pamintul Daciei simbolizind unitatea neamului dac.Dacii
mari, dacii liberi, carpodacii si costobocii s-au intors adesea, uneori patrunzind adinc in
imperiu, mereu sub semnul lupului si mereu avindu-l ca stidard.Ei au jucat un rol insemnat in

117
marea rascoala din 117 si apoi frecvent au atacat imperiul ajungind ca 238, impreuna cu gotii
sa deschida seria atacurilor care au culminat cu retragerea armatei din Dacia si ulterior cu
dezintegrarea imperiului roman. Este de subliniat ca dacii liberi au regindit refacerea Daciei
sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii. Privind acest curcubeu, din
care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si
credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in
nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu. Aparitia lui ZAMOLXE sub forma
unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea
buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea
intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor. Astfel cele trei culori
semnificau ziua in intregul ei ROSU — era DIMINEATA; GALBENUL era culoarea
AMIEZII si ALBASTRUL semnifica AMURGUL.

Prin dracones, pe care dacii l-au purtat in lupta impotriva scitilor, persanilor, macedonenilor,
romanilor si a valurilor de neamuri ce s-au abatut asupra Daciei, mitul poporului dac a ajuns
in tot spatiul ocupat de imperiul roman, din Siria pina in Spania si din Britania pina in insasi
inima Romei si si-a extins spectrul asupra statelor ce i-au urmat acestui imperiu.

118
Dragonul Dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe
Dumnezeu

Despre stindardul dacic s-au scris foarte multe studii. Astazi va prezentam
insa o ipoteza originala, extrem de indrazneata care apartine unui impatimit
de cercetarea istorica. Este vorba de George Liviu Teleoaca, un chimist de
profesie care, dintr-o mare pasiune pentru esenta sacra a civilizatiei
inaintasilor nostri incearca sa demonstreze un fapt tulburator: dragonul
dacic, stindardul pe care il vedem reprodus in mai multe locuri pe Columna
lui Traian, il reprezinta pe insusi Dumnezeu. O teorie care, cu siguranta, va
trezi pasiuni, va fi contestata de unii, dar, de ce nu, ar putea deschide noi
orizonturi de cercetare pentru specialisti. (Dumitru Manolache)

Moto: „De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a
manifestat prin acoperirea lor cu pseudosemnificatii, prin Inecarea lor In
false simboluri sau atribuirea de semnificatii aberante; de aceea, simbolurile
se cer curatate de sedimentele depuse In timp". (Florin Biciusca, “Centrul
lumii locuite”) George Liviu Teleoaca este un chimist pasionat de istorie, cu o
activitatea pluridisciplinara, un cercetator de talent, “plin de neastampar si
orientat spre motivele intrinseci ale interesului epistemic, al voluptatii
explorarii si atractiei misterelor”, cum il caracteriza profesorul dr. Ion
Manzat. Autor al mai multor eseuri despre inceputurile civilizatiei pe aceste
pamanturi, ajutat de ratiunile chimistului axate pe ideea de structura, a
descoperit ca si acest domeniu poate fi sistematizat.”Operand astfel, ne-a
marturisit George Liviu Teleoaca, am constatat ca stravechiul cuvant
romanesc “valc” sau “vlac” a fost atestat cu peste 3 700 de ani in urma in
Rig-Veda si ca singur poate explica formarea a patru grupe mari de cuvinte
ale lumii referitoare la toponime, hidro-toponime, etnonime, precum si la
cuvinte fundamentale de uz comun, de unde si concluzia ca originea
civilizatiei cuprinsa intre Oceanul Indian si Oceanul Atlantic este
esentialmente valahica”.

Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru
drapele, plaseaza dragonul dacic Impreuna cu variantele sale Intre drapelele
care au facut istoria lumii, nimeni n-a Incercat sa dezlege taina imensei sale
puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia si
pana In Anglia, englezii mai purtandu-l Inca In cruciade, dar si In batalia de
la Bosworth din anul 1485. Iata, Insa, ca „nu aduce anul ce aduce ceasul” cel
bun, cand ajuns din Intamplare In foarte bine organizata biblioteca din
119
incinta primariei Slanic Prahova am zabovit, fara graba, ca orice om aflat In
concediu, asupra foto-imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse In
albumul publicat de Constantin Daicoviciu si Hadrian Daicoviciu Inca din anul
1966. Intre ele si metopa In care lui Zeus, numit de romani Jupiter, Ii este
asociat In aceeasi logica de zeu tutelar Dragonul Dacic. Plasate In acelasi
registru superior, cele doua icoane asociate una celeilalte conduc, fara
echivoc, la concluzia ca Dragonul Dacic Il desemna pe Dumnezeu In
conceptia dacilor, tot asa dupa cum Jupiter Il desemna pe Dumnezeu In
viziunea agresorilor romani.

Dragonul Dacic il desemneaza pe Dumnezeu. Abordarea plastica In semi-
profil si a Dragonului Dacic, caruia Ii este redata si cea de a doua ureche, asa
cum se vede bine si pe copia Columnei de la Muzeul de Istorie Nationala din
Bucuresti, consolideaza ideea ca realizatorii Columnei au conferit una si
aceeasi semnificatie celor doua icoane, asa Incat se poate afirma cu
certitudine ca Dragonul Dacic Il desemna pe Dumnezeu. Din nefericire,
Bartoli, ca si toti istoricii care au studiat mesajele Columnei, n-a sesizat
ideea In care a fost realizata aceasta metopa si, ca atare, In impresionantul
sau volum de stampe consacrat Columnei, nu s-a mai considerat obligat sa
redea cu fidelitate ambele icoane de pe Columna, desenand Dragonul Dacic
cu un ireal corp de sarpe, dar si In varianta profil mai usor de realizat, fara sa
se mai vada si a doua ureche a capului de lup obligatorie pentru un semi-
profil. Prea putin importanta pentru epicul bataliei de la Tapae, metopa a
fost creata special pentru a spune peste milenii ca Dragonul Dacic desemna
prin Nume pe Dumnezeul transcendental, aflat din punct de vedere teologic
chiar mai presus de idolatrele Intruchipari antropomorfice.

Surprinzatoarea analogie a hieroglifei cu rol de fonograma. Ca dovada ca
Dragonul Dacic Il desemneaza pe Dumnezeu prin Numele Sau si ca acest
Dragon Dacic trebuie citit ca o hieroglifa cu rol de fonograma, care indica un
nume, vom recurge de aceasta data la analogia cu banala reclama intitulata
„Camelia Pana” oferita puterii de Intelegere a omului de rand anul acesta de o
publicatie centrala In care rebusul unei camile cu pene desemneaza numele
unei persoane. Ceea ce confera certitudine faptului ca cele doua fotograme
au fost realizate urmand una si aceeasi logica grafica este si constatarea ca
varianta camilei cu aripi este aidoma lupului cu aripi de pe drapelul unitatii
galeze, ca alta varianta a Dragonului Dacic Inscrisa In tratatul lui Whitney
Smith.

120
Cuvinte de pe vremea cand exista o singura limba Daca vom merge cu
gandul mai departe si vom avea In vedere doar capul camilei cu cele cateva
pene, vom constata ca si In urma cu mii de ani simbolul dacic alcatuit dintr-
un cap de lup cu alte cateva pene a fost realizat urmand una si aceeasi logica
grafica, fapt ce ne permite sa afirmam ca Numele lui Dumnezeu ilustrat pe
metopa 18 a Columnei de larg-raspanditul dragon dacic este Volco-Black.
Capul de lup sugereaza, In mod evident, cuvantul Volco asemenea cuvantului
rusesc volk = lupul, iar imaginea segmentului cu pene face aluzie la corbul
prezent In mitologie, In folclor, dar si In religie ca simbol pentru culoarea
neagra, care sugereaza In acest fel cuvantul Blac ca si cuvantul englezesc
black = negru, din vremea cand era doar o singura limba. Puterea
Dragonului Dacic, semnul sub care s-a facut istoria lumii Extrem de
importanta este semnificatia teologica a acestei metope care spune peste
milenii Intregii omeniri, cu autoritatea imperiala a Columnei lui Traian, ca
Dragonul Dacic este semnul lui Dumnezeu.

Acest mesaj al Columnei dezleaga, astfel, taina imensei puteri a Dragonului
Dacic sub semnul caruia s-a facut istoria lumii din Persia pana In Anglia. De
aici si definitia pentru dacologie ca stiinta a edificarii lumii civilizate prin
sacru In numele revelatiei primordiale dacice, asa dupa cum am aratat In
eseurile intitulate „Dragonul si falera”, „Varful Peleaga”, „Un simbol pentru
unitatea funciara a Europei” sau „Romanii In cartile sacre ale omenirii”. In
Incheiere mai trebuie spus ca In deplin acord cu eseurile mai sus amintite,
Columna lui Traian din forumul celor doua biblioteci emblematice, cea
greaca si cea latina, reconfirma faptul ca centrul spiritual al lumii este In
Dacia Ardeleana, acolo unde a existat, necontestat, si ca atare continua sa
existe, Axis mundi.

121
Blestemul focului

Muntii Maramuresului ar face pe orice montaniard sa se intoarca dupa ce i-a
vazut o data. Si poate nu atat din cauza aspectului lor, pentru ca, la urma
urmelor, nu au nimic in plus fata de alti munti. Dar acolo, in muntii din
nordul tarii, exista ceva. Se simte in aer izul de istorie. O istorie veche, in
care oameni si locuri se succed deopotriva, pentru a da nastere unei povesti
minunate, o poveste despre nasterea unui popor. Nu vom patrunde prea
adinc in munti ci, dupa vreo 450 de metri de urcus pe drum marcat, ne vom
abate de la carare mai bine de 3 - 400 de metri. Cei care nu au o harta
detaliata sau nu sunt insotiti de oameni ai locului, nu au cum sa stie ca dupa
acest mic ocol urmeaza un drum forestier. Si urmind acest drum, dupa vreo
25- 30 de minute, in functie si de gradul de oboseala si de greutatea
rucsacului, ajungi la un fel de luminis. Aici o cruce veche sta deasupra
locurilor, stapinind parca intreg tinutul. Este, asa cum aveam sa aflu mai
tirziu, crucea care insemneaza locul primei biserici a satului. Un sat cu un
nume pe masura locurilor de aici: Silistea Buciumeni. Sa tot aiba satul ca la
vreo 30 - 40 de case, toate mari si frumoase.

Prima priveliste care se ofera calatorului ce intra in sat este cimitirul local.
Sute de cruci, una linga cealalta, purtind deasupra simbolul taditional al
zonei, acel acoperis simbolic de pe cruce. Este mare cimitirul buciumenilor si
daca ai rabdare, poti cati citeva cuvinte despre fiecare om ce si-a gasit
odihna vesnica aici. Atat ramane din fiecare dintre noi. Un cuvint, poate
doua. Si cite un dram de amintiri printre cei care ne-au cunoscut. Iar dupa o
generatie sau doua, toti te vor uita. Vei ramane doar un nume pe o cruce, la
capatul careia, ine stie, daca ai noroc, din cand in cand, cite un crestin va
aprande o luminare si se va ruga pentru odihna ta.

Trecand de cimitirul mortilor, un alt fel de cimitir se naste din curtile fiecarui
gospodar. Practic nu exista ograda in care sa nu fie cel putin o cruce. Dar
buciumenii nu au morti aici. Aici si-au ingropat ei o parte din necazurile lor.
Aveam sa aflu ca fiecare cruce inseamna ca in gospodaria respectiva focul si-
a luat tributul. Pentru ca au acesti oameni de la capatul tarii o poveste. Ei
spun, oricui se arata gata sa-i asculte, ca satul lor e condamnat sa arda
vesnic. Ca blestemul a fost aruncat de un preot si ca nimeni nu a reusit pina
acum sa se fereasca din calea lui. Ard casele buciumene, ard pe rand. Uneori
trec ani pina sa arda o casa. Dar exista o regula care nu a fost incalcata
122
niciodata: nu exista gospodarie care sa nu fi fost afectata de flacarile din
interiorul pamantului si nu exista generatie care sa nu fi platat tribut focului.
In amintirea acelor focuri au fost ridicate crucile din ograzile oamenilor.

Satenii din zona, cei din alte sate care, in treburile lor sunt obligati sa treaca
prin Silistea Buciumeni, isi fac mereu cruce si isi scuipa in sin, spunind “ptiu,
piei satana”. Degeaba au venit o serie de preoti si calugari, degeaba s-au
tinut Liturghii si tot felul de slujbe si sfestanii, nimic din ce a facut omul nu a
putut indeparta raul de sat. O putere nevazuta domina satul si nu se pare ca
nu se teme de minia oamenilor lui Dumnezeu. Primele case par parasite. Ne
oprim la a treia casa. Ne-a intimpinat un batrinel cumsecate, de vreo 60 de
ani, care purta niste cizme de cauciuc trase peste o salopeda patata de ulei si
cirpita pe alocuri. Am aflat ca-l cheama Bot Toader, dar aici, in acest sat uitat
de lume, numele nu mai conteaza. Oamenii se stiu dupa porecla, ca in
vremurile de demult, cand aceste locuri erau populate de dacii costoboci. Si
mos Toader are o porecla, i se spune ceferistul, pentru ca in tineretea sa,
pina sa se pensioneze, a lucrat la caile ferate. Un accident nefericit l-a facut
sa se pensioneze inainte de vreme. Unul dintre colegii sai a atins un fir de
tensiune. Nea Toader a fost acolo si singura modalitate de a-l salva pe
imprudent a fost sa-l impinga cu miinile. L-a salvat, dar in urma actului sau
a trebuit sa sufere o operatie de amputare a 3 degete de la mina dreapta. Si
s-a pensionat la virsta de 49 de ani, retragindu-se aici, in Silistea Buciumeni,
in casa parintilor sai.

El este ultimul afectat de focul pustiitor. In primavara acestui an i-a ars sura
in intregime. “Era noapte si dormeam. Deodata au inceput vitele sa
mugeasca tare, de-am sarit din pat. M-am dus la ele, dar flacarile
cuprinsesera deja podeaua si jumatate din pereti. Asa incepe mereu. De la
podea. Si nimenea nu mai poate face nimic. Tot ce atinge focul asta nu mai
poate fi stins de nimenea. Am reusit sa salvez animalele, da` sura a ars
toata.” Nici macar nu a incercat sa opreasca flacarile. “Deja toata lumea e
resemnata. Eu am avut noroc ca mi-o distrus numa` sura, da` lu tata al meu
i-o ars toata gospodaria cu acareturi cu tot. Da` nu s-a lasat tata si a mai
ridicat o casa de piatra si pe asta nu a mai lovit-o urgia.“

Unii dintre oameni spun ca abia asteapta focul, ca sa scape de necazuri.
Pentru ca niciodata intr-o generatie focul nu o lovit de doua ori la rand
aceleasi gospodarii. Si multi asteapta mai intii focul ca sa scape de urgie si
abia la urma isi construiesc case trainice.

123
Cei care, fara sa tina cont de sfaturile oamenilor, indraznesc sa-si ridice case
inalte, focul ii atinge in cativa ani. Asa s-a intamplat cu cei din familia Rusu,
care au avut de infruntat cel mai mare foc din ultimii 10 ani. Si oamenii nu
spun nimic, se multumesc ca au scapat cu viata. “Daca Dumnezeu ne da
sanatate, le facem noi la loc, ca asa am invatat de la bunii nostri, sa muncim
si sa ne inchinam puterii Domnului.”, spune domnul Dragos, capul acestei
familii. La fel ca ceilalti si ei cred in blestemul ce a cazut pe satul lor. Cu
toate astea niciodata nu s-au gindit sa plece din sat. E ca si cum ceva peste
puterea lor i-ar lega de miini si de picioare. Mai mult, sunt convinsi ca
blestemul ii va urmari peste tot, indiferent unde se vor duce.

“Au mai fost cite unii care au plecat din sat, crezind ca or sa scape, da` se
spune ca focul i-a urmarit peste tot. E ceva necurat. Bunul meu spunea ca
satul si toti cei care se nasc aici sunt ai Satanei, ca atunci, de mult, pamantul
a fost inchinat domnului Intunericului si ca orice am face suntem
condamnati.”

De la el aflam ca in sat problemele cu focul nu sunt de citeva zile, ci din
primii ani ai secolului trecut, din 1911. Atunci satul avea biserica frumoasa,
din lemn, cu picturi interioare. Preot era un anume Teofil. Lumea spunea ca
n-ar fi lucru tocmai curat cu parintele, ca s-ar fi indeletnicit cu lucruri
necurate. Ba unii erau gata sa jure ca l-au vazut pe preot noaptea umblind
prin cimitir cu tot felul de odajdii, tinind slujbe in cinstea Diavolului. Vara lui
`911 nu se diferentiase aproape cu nimic de verile dinaintea ei. Ba, din
contra, urmase dupa o primavara timpurie, in care ploile ajutasera culturile
de tot felul. Dintre toti, doar parintele nu avea parte de nimic. Nu era noapte
in care griul lui sa nu fie calcat in picioare. Dimineata oamenii nu vedeau
decit spicele culcate si nici o urma la fata locului. Doar in noptile intunecoase
se auzea un urlet lugubru, ca de ciine turbat. Parintele era suparat din cauza
asta si credea ca oamenii din sat sunt de vina pentru asta. Ii afurisea de cite
ori se intilnea cu ei si ii ameninta cu tot felul de blesteme. Dar oamenii se
jurau ca nu au nici o vina si se dadeau la o parte din calea preotului. Intr-una
din zile, chiar de Adormirea Maicii Domnului, dupa ce a tinut slujba la
biserica, Teofil s-a incruntat dintr-o data si a inceput sa tune si sa fulgere
impotriva enoriasilor. Ramasesera oamenii stana de piatra cum de un om al
lui Dumnezeu putea rosti astfel de vorbe. ...

”Arza-v-ar focul sa va arza... sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului
si focul cel vesnic sa va mistuie... sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu
ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din satul asta ci numai foc si
124
scrum si cenusa. Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta
in clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si
pucioasa... Si neam de neamul vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai
flacarile durerii si jalea...”

Se spune ca in momentul blestemului vintul s-ar fi iscat din senin si ar fi
smuls usile de la biserica. Incotro au fost duse nimeni nu stie sa spuna,
pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au aratat deasupra
satului si fulgerele au inceput sa loveasca biserica. Au luat-o oamenii la fuga
care incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica,
boscorodind si blestemind continuu, de parca isi pierduse mintile. Cativa au
mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si cum lemnul s-a aprins
de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au
stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de
biserica. Si-n tot acest timp biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind
un miros greu, de pucioasa. In a treia zi soarele s-a aratat din nou si oamenii
si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de biserica.

“Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste
litere ciudate scrise pe ea. Nu au avut curajul sa apuce crucea, ci numai i-au
pus niste lemne uscate si i-au dat foc. Da` crucea nu a ars de la inceput.
Cand eram eu la parintii mei, inca se mai vedea. Nu stiu cum a disparut de
acolo.”, a continuat domnul Rusu.

La cateva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut un ciine
mare, negru, fara stapin. “Ciinele asta a fost nenorocirea satului nostru.
Oriunde aparea el casa ceea urma sa arda. Nu au avut oamenii cum sa il
alunge, pentru ca nimenea nu indraznea sa dea in el. Toti erau convinsi ca
este Satana care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin
blestemul lui.” Au vrut oamenii sa mai ridice inca o biserica, de doua ori au
incercat, dar de fiecare data cand constructia ajungea la acoperis, un foc
izbucnea noaptea si mistuia cladirea cu tot cu schele. Pina la urma nimeni nu
a mai vrut sa vina sa zideasca lacas de rugaciune in Silistea Buciumeni.

Ani de zile taranii din Silistea Buciumeni au adus ofrande din toate recoltele
lor si chiar ofrande de animale, in speranta ca vor imbuna stihia si ca isi vor
vedea casele si recoltele intregi. Nu exista casa in care sa nu se gaseasca
citeva icoane sfintite, nu exista lacas in care Maica Domnului cu pruncul Iisus
sa nu stea la loc de cinste. Cu toate astea, blestemul continua sa loveasca in
satenii din Silistea Buciumeni, sub puterea cine stie care-i forte necurate...

125
Prima cladire care a ars dupa cea a bisericii a fost casa fruntasului satului,
Burcea Gheorghe. Mos Pintea este fiul acestuia. Acum are virsta de 91 de ani
si inca se mai tine drept ca bradul si merge la munca cimpului.

“Aveam pe atunci vreo 8 – 9 ani si ma intorsesem cu vitele de la pasune. Nu
am apucat sa le bag in grajd ca numai ce simt pamantul ca se cutremura
dintr-o data cu un huruit mare de tot. Noi aveam batatura mare, cu dale de
granit. Numa` ce s-au despicat pietrele cele si au inceput a iesi limbi de
flacari printre ele de ziceai ca arde piatra. O cuprins toate acareturile, mai
putin grajdul. Si toate or ars de n-a mai ramas nimica din ele. Pe noi, copiii,
ne-o luat bunicul si ne-o dus la un frate de-al lui, din vale. Acolo am stat
citeva saptamini pina au ridicat casa noua.”

A fost marcat mos Pintea de ceea ce a vazut. Ani intregi se trezit noaptea din
somn, urlind ca a luat casa foc. “Abia dupa 25 de ani, cand m-am dus la o
baba din Petrosani sa-mi citeasca din carte si sa-mi descinte, abia atunci am
scapat de imaginile de cosmar. Mi-a dat baba ceea sa tin la git un talisman
facut din pamant sfintit, luat de la mormintul Mintuitorului si din lemn de
cedru ce creste pe Golgota. Dupa ce mi-am pus talismanul, au incetat
farmecele cu totul. Uite, si acuma il mai tin la git...” Si scoate din sin o raclita
mica, facuta dintr-un lemn maroniu, unde avea inchis pamantul sfintit.

Plecam de la mos Pintea, care ramane in curte cu amintirile lui care parca vin
dintr-o alta lume, o lume uitata de oameni, o lume in care timpul pare ca a
ramas in loc. Pe drum mai privim inca o data spre dalele inegrite de fum pe
care stapinii locului au vrut sa le pastreze. Cine stie, poate ca marturie
pentru generatiile viitoare, sa vada prin ce au trecut inaintasii lor sau poate
ca marturie pentru acea forta nevazuta, acea forta satanica, ca pe la
gospodaria lor a trecut. Intr-un colt al curtii, parca spre a nu fi vazuta de
nimeni si a nu eranja spiritele rele, tatal lui nea Pintea a ridicat o cruce. Si
totusi, cei care privesc spre acel simbol al crestinatatii, simt parca puterea lui
Dumnezeu, cea in fata careia se pleaca si cel mai crunt dusman al oamenilor,
Diavolul. Numai cu ajutorul acestui simbol au putut oamenii din Silistea
Buciumeni sa treaca peste necazuri.

Urmatorul popas il facem la familia Udroiu, familie mare, 2 bunici, 4 oameni
de virsta medie si 13 nepoti. Ba, de vreo 3 luni, li s-a mai adaugat si un
stranepot, fiul mezinei. I-au pus numele de Gheorghe, asa cum s-au numit
mereu primii barbati din familia asta. Fiecare locuieste in casa proprie, dar
au ograda si acareturile comune. Nu s-au mutat in speranta ca dupa ce ii

126
batrini au fost loviti de foc, blestemul nu se va intinde si asupra celorlalti.
Dar s-au inselat. Nu se casatorise feciorul cel mare de nici 4 luni de zile, nu-
si ridicase a treia camera la casa, ca blestemul s-a abatut asupra noii familii.
Gheorghe Udroiu, acum in virsta de 42 de ani, povesteste:

“Era intr-o seara de iarna si ne trasesem la soba. Soata era in bucatarie,
facea niste cirnati. Toata ziua ciinele urlase a pustiu. Am cam simtit noi ce
urma, da` tot nu ne venea sa credem. Speram sa nu fim tocmai noi, aia. Se
facuse asa, ca la vreo 7, seara, cand s-a luminat afara ca ziua. Era o lumina
rosie. Am iesit fuga din casa. Imi luase foc grajdul cu toate vitele inauntru.
Aveam 3 vaci si un taur si mai aveam si 5 porci, ca tineam la noi porcii
pentru toata familia. Am ramas ca prostit in fata grajdului, cu galeata intr-o
mina. Mai mult am simtit decit am vazut, umbra care s-a repezit asupra
mea. Era ceva, ca un ciine mare, negru. Pentru o clipa i-am privit ochii. Avea
niste ochi rosii, care m-au facut sa ma treaca fiori reci pe sira spinarii si o
privire salbatica. Eu am vazut multi lupi la viata mea. Aratarea asta nu era
nici ciine, nici lup. era o aparitie a Iadului. Si nu cred ca asta era doar din
cauza focului. Nu am putut uita niciodata ochii aia...”

A incercat Gheorghe Udroiu, cand a fost la tirg, sa explice unui pictor
ambulant, ce a vazut. Si are tabloul in casa. Un tablou fantastic, desprins
parca din imaginile de cosmar ale Infernului. Iar partea cea mai
impresionanta sunt ochii. Niste ochi pe care pictorul anonim i-a surprins in
adevarata lor splendoare si salbacicie. Un adevarat paznic al teritoriului
nimanui, tinutul de dinainte de lumea mortii. Si totusi, in acea privire
furioasa si salbatica, se poate vedea o urma de umanitate, o ultima
reminiscenta a ingerului de dinainte de cadere. Am parasit cit am putut de
repede incaperea unde era pastrat tabloul si pentru o clipa am simtit plutind
in aer o spaima aproape perceptibila, un fior care putea fi simtit fizic. In
curtea familiei Udroiu sunt deja 2 cruci, semn ca de 2 ori focul satanic a lovit
gospodaria. Acum urmeaza la rand familia Mariei, mezina familiei, proaspata
mamica. Stau cu totii si asteapta de la o zi la alta sa treaca prapadul, ca sa-si
poata vedea linistiti de viata. “Nu putem face nimica, ca poa` sa vina focul si
sa ia totul. Si trebuie sa mai ridicam cateva camere, ca acuma s-a nascut asta
micul si noi mai vrem copii, ca asa a lasat Dumnezeu, ca pe Pamant omul sa
se bucure prin copii sai...”

Drumul ne duce citeva sute de metri, spre dreapta, pina la o curte mare,
falnica. Aici, doua curti mari, de aproape 2, 5 metri si late de aproape 5,
strajuiesc intrarea intr-o curte imensa. Pe porti pot fi vazute sculpturi in
127
relief, imagini cu stele, soare si luna, ca simboluri universale ale vietii. Dar
peste toate, troneaza imaginea unei cruci, o cruce dreapta, cu toate laturile
egale, sculptata pe cele doua porti. La deschiderea portii, crucea se da in
laturi, facand loc oaspetilor, ca in vremurile de demult, cand inaintasii lui
Dragos ii primeau cu piine si sare pe drumetii care le cereau gazduire in
numele Domnului. Apoi poarta se inchide, ca si cum ar vrea sa-i pazeasca pe
cei proaspat intrati in ograda de cine stie ce aratari ale Infernului. Aici, in
aceasta ograda, se ridica o casa cu doua etaje. Linistea curtii este strajuita de
2 dulai imensi, flocosi, inchisi pe durata zilei intr-o cusca de sirma lunga de
6 metri si lata de alti 4. Unul este alb cu o pata neagra in frunte, celalalt este
negru, cu niste “cizmulite” albe la picioarele din spate. Cain si Abel sunt
numele lor, in amintirea primilor stramosi ai oamenilor in care au existat
deopotriva si bune si rele. Stapinul tuturor este Zaharia Stefan, primarul
buciumenilor.

Este printre putinii care nu au avut mare lucru de suferit de pe urma focului.
Oamenii spun ca asta a fost si din cauza faptului ca se trage din familie de
preoti. Fratele tatalui sau a fost staret la o manastire din sudul Moldovei, iar
fratele sau mai mic este preot intr-un sat din apropiere de Cluj. Spun
oamenii ca s-a temut Satana sa se lege de oamenii lui Dumnezeu si de aceea
focul i-a ars doar o parte din bucatarie. L-am gasit pe nea Zahu, cum ii spun
vecinii, la masa. Ne-a omenit cu o palinca buna si cu un jambon facut de
tanti Rodica, sotia lui. Asta numai pina s-au inclzit bucatele. Iar intre doua
sarmale, un curcan umplut cu castane si cu mere si perpelit prin unt si
smintina, toate stropite cu palinca veche de 10 ani, tinuta in butoi de dud,
gazda noastra ne povesteste o intamplare ce poate fi trecuta in categoria
miracolelor. In urma cu aproape 15 ani, unchiul sau i-a daruit o icoana cu
Fecioara Maria, pe care spunea ca a primit-o de la un calugar pelerin la
Ierusalim. Intr-o zi a remarcat ca pe obrazul sting al icoanei este o pata. A
incercat sa o stearga, dar pata aparea din nou.

“Am intrebat preotul din satul vecin si mi-o spus ca icoana plange a nacaz si
ca in curand ceva se va intampla in familie. Iar in noaptea urmatoare, am
visat cum a venit Fecioara la mine si mi-a spus: <Scoala, Stefane, ca ti s-a
aprins casa>. Eu asa am sarit din somn de parca totul fusese real. I-am
sculat pe toti si tocmai atunci numai ce s-a pornit uruitul si au inceput a se
despica pietrele si a iesi focul din pamant. Dar nici noi nu ne-am lasat. Am
luat galetile si am aruncat la apa pina ce s-a potolit. Si la fiecare galeata
strigat <Piei, satano!>”.

128
Asa s-a ales domnul Zaharia doar cu o parte din bucatarie arsa. Cand s-a
uitat a doua zi la icoana, pata de pe obraz disparuse.

“Atunci mi-am dat seama ca e facatoare de minuni. De atunci de 2 ori a mai
lacrimat icoana, o data cand a murit tata si a doua oara cand a avut accident
fiul meu cel mare, de a stat in spital citeva luni si era sa moara, iar medicii
nu stiau ce are. De atunci ne rugam mereu la icoana asta.” Si mai are
dumnealui un secret pe care ni-l spune. Cand a ridicat casa, a ingropat in
fundatie o bucata de lemn sfint adusa tocmai de la Ierusalim.”Asa faceau
stramosii nostrii cand isi ridicau case si tot asa i-am invatat si eu pe copiii
mei, ca sa le fie casa ferita de duhurile rele”

Ne luam la revedere de la familia Udroiu si ne intoarcem, pe acelasi loc pe
unde am venit. Este o superstitie a satenilor pentru ca blestemul focului sa
nu-i atinga si pe cei care trec prin sat. Cand ajungem la marginea satului,
linga cruce, ingenunchem si spunem <Tatal nostru> si ne rugam pentru
linistea taranilor din Silistea Buciumeni. Fie ca pacea eterna sa-si intinda
aripa protectoare peste acea mina de crestini, care se roaga aceluiasi
Dumnezeu ca si noi. AMIN.

129
Traditii si legende romanesti - broasca lui Noe

Ne-am obisnuit sa asimilam broasca ideii de vrajitorie. Mai mult, aproape toti
traim o senzatie de oroare la gandul ca am putea tine in mana noastra un astfel
de animal. Toate aceste orori ale noastre vin din nestiinta. Pentru ca broasca, in
trecutul indepartat, si-a avut locul ei de cinste. Atat din punct de vedere religios
cat si mistic.

Se spune ca broasca ar fi existat inca dinainte de Facerea Lumii. Impresionat de
micuta broscuta. Dumnezeu Insusi a rugat-o sa care apa in gura si tarana cu
ajutorul urzicilor, pentru facerea pamantului. Supusa, broscuta a carat zile
nenumarate apa si tarana, pana cand pamantul s-a facut la dimensiunile
actuale. Ca urmare a ducerii la bun sfarsit a muncii, Dumnezeu a binecuvantat si
a sfintit broscuta primordiala. Sfintenia este data de faptul ca nici dupa ce
moare broasca nu putrezeste.
Legendele noastre spun ca broasca, la origine, a fost o femeie intristata de
moartea unicului ei fiu. Vazand-o ratacind mereu, plangand, Fecioara a fost
impresionata si a transformat-o in broasca. Iar din lacrimile varsate de ea s-a
format si primul lac unde ar fi trait broscuta.
Alte povestiri romanesti spun ca, in timp ce Maria plangea pierderea Fiului Sau,
o broscuta a venit sa o consoleze. Micul animal i-a povestit ca a avut 9 fii dar ca
pe toti i-au calcat oamenii in picioare. Nascatoarea de Dumnezeu a zambit trist
si a hotarat ca un astfel de suflet merita sa fie altfel decat celelalte vietuitoare,
drept pentru care i-a harazit darul de a nu putrezi niciodata.
Privind in manuscrise atat de vechi incat putini mai stiu de existenta lor,
descoperim ca Noe, in celebra sa Arca, ar fi luat, printre atatea animale, o
broscuta si o vrabie. cand apele s-au retras, toate animalele au plecat, uitand de
cele doua. Cum vrabiuta nu putea sa zboare, broasca s-a latit. Vrabia s-a urcat
pe ea si, plutind pe deasupra apelor care se retrageau, amandoua animalele au
ajuns la mal.
De ce oare, cu tot rolul ei primordial, broasca este detestata si data deoparte
acum? Sa fie din cauza ca noi, oamenii, ne consideram mai buni si nu ne place
ideea ca un alt animal sa ocupe locul mistic care credem ca ne apartine in
interiorul Creatiei? Sau sa fie pur si simplu doar ignoranta? Asa cum nu ne
cunoastem nici macar istoria – cea adevarata, nu cea a invingatorilor, predata in
scoli – sa nu ne mai cunoastem nici macar originile spirituale si mostenirile
stramosilor nostri?! E posibil. Pentru ca, la ora actuala, nu mai avem timp nici
macar pentru noi insine. Pacat. Caci cei care nu-si cunosc radacinile sunt
condamnati la disparitie. Ca popor si ca entitate spirituala.

130
Mitologia Marii Negre

Marea Neagra este o ramasita a Marii Sarmatice si prezinta mai multe
aspecte unice in lume. Este o mare din bazinul atlantic, aflata intre
Europa si Asia. E legata de Marea Mediterana, prin Stramtoarea Bosfor
in Marea Marmara si prin Stramtoarea Dardanele in Marea Egee. Prin
Stramtoarea Cherci se ajunge in Marea Azov.

Marea Neagra are o intindere de 413.000 kmp. Mareele sunt practic
inexistente, avand o amploare de aproximativ 12 cm. In aceasta mare se
varsa mai multe fluvii si rauri, cele romanesti mai importante fiind
Dunarea si Nistru. In urma cu aproximativ trei milenii, Marea Neagra
era inconjurata numai de traci, asa ca am putea spune ca a fost “Mare
Nostrum”, cum numeau romanii, la un moment dat, Mediterana.

Potopul si Arca lui Noe
Ca si Atlantida, potopul biblic a fost rand pe rand “plimbat” de ipoteze
prin tot felul de locuri. Nu e de mirare, avand in vedere vecinatatea
Muntelui Ararat cu Marea Neagra, ca sunt cercetatori care cauta aici
ramasitele celebrei Arce a lui Noe. Astfel, fiindca mai exista un munte cu
numele de Ararat, in apropierea orasului rusesc Ghelendjik, la tarmul
Marii Negre, unii arheologi rusi sustin ca acolo a fost ultimul refugiu,
dupa Biblie, al oamenilor si animalelor care au fugit din calea
Potopului. In Vechiul Testament e descris Muntele Ararat, ca ultima
destinatie a Arcei lui Noe, munte ce se scufunda apoi in “Lacul Negru”,
care dupa aceiasi arheologi ar fi chiar Marea Neagra.

Ipoteza nu este atat de fantastica, pe cat ar parea la prima vedere, fiind
sustinuta si de datele privind un potop adevarat, la sfarsitul erei
glaciare, care ar fi dus la revarsarea Marii Mediterane peste istmul ce a
devenit apoi Stramtoarea Bosfor-Dardanele, intr-o zona depresionara,
unde se afla un lac imens de apa dulce, devenit mai tarziu Marea
Neagra. Tot in favoarea acestei ipoteze vine structura atipica a fundului
Marii Negre, unde se vad terasele unor plaje care inainteaza mult spre
larg, plus salinitatea mult mai scazuta a marii noastre in comparatie cu a
Mediteranei.

Ca aici s-a intamplat candva un mare cataclism o demonstreaza si
urmele unor stravechi cetati scufundate, pe fundul Marii Negre,
131
descoperite de arheologii subacvatici. De cativa ani, arheologi americani
exploreaza fundul Marii Negre, cu rezultate din ce in ce mai interesante.
Pesemne ca amintiri de neuitat ale unei nenorociri de anvergura au dus
la numele antic grecesc al marii noastre, de Pontos Euxinos, adica
“Marea Inospitaliera”, ca si la actualul atribut de Neagra.

La poarta Celuilalt Taram
In “Istoria naturala”, Plinius cel Batran ii mentioneaza pe cattuzi,
populatie care traia la gurile Dunarii. Etnonimul cattuzi se poate talmaci
prin “cei legati” (cf. rom. catusa), cu sensurile, ramase pana astazi, de
“fermecati; vrajiti; blestemati”. Numele stravechi al Insulei Şerpilor, la
greci cu talcul de “Alba”, era Leuke, care, in graiul getilor ducea tot la
sensul de “legatura” (cf. rom. leuca “parte a carului formata dintr-un
lemn incovoiat, cu un capat imbucat in osie si in celalalt prins de loitra,
spre a o sprijini”). Neavand surse de apa de baut, Insula Şerpilor nu
poate fi locuita de oameni; de aceea, dupa legendele românilor din
Bugeac si din Dobrogea este considerata poarta spre Taramul Celalalt, ai
carui locuitori sunt si buni si rai, dar toti cu aptitudini suprafiresti. Acolo
se gaseste si Sorbul Pamantului. Tot acolo e si Bradul Zanelor, care isi
intinde crengile ca pamantenii, dupa ce indeplinesc anumite conditii, sa
poata trece in Celalalt Taram. Aici s-a ajuns si prin evolutia sensurilor si
a sunetelor, de la Leuke - Cei Legati, la serbi, adica legati de glie, iar prin
paronimie, la serpi, cu vechiul talc de “Balauri; Zmei”, cum se vede si in
numele ucrainean al Insulei Şerpilor, Ostriv Zmiinii. In slava, zmii
inseamna si “sarpe” si “balaur”, ca si rom. zmeu. Din cele de mai sus se
vede ca românii au botezat intai Insula serpilor, al carei nume a fost
tradus de slavi.

In timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), puterea voievodului
Tarii Romanesti s-a intins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pana
la gurile de varsare si tarmul Marii Negre, inclusiv asupra Insulei
Şerpilor. In anul 1484 ostrovul a intrat sub stapanire otomana. Apoi, din
unele cronici se intelege ca in vremea domniei lui Ştefan cel Mare,
aceasta parte a marii era “lac moldovenesc”, voievodul stapanind asadar
si insula.

Sanctuarul lui Poseidon
Grecii pomenesc de aceasta insula pentru intaia oara in anul 777 i.Hr.
Dupa mitologia lor, zeita Thetis s-a rugat de Poseidon, zeul marilor, sa
scoata din adancul Marii Negre o insula pentru fiul ei Achile, erou al
132
razboiului troiano-elen. Dupa un poem epic despre aceleasi razboi al lui
Arctinos din Milet, osemintele lui Achile si Patrocle au fost aduse in
acest ostrov de catre zeita Thetis, pentru a fi puse intr-un sanctuar. De
obicei, grecii “prelucrau” informatiile de la traci. Şi in acest caz legenda
cu Achile al lor vine de la un alt nume vechi al insulei, Age-Laos,
“Domnul Apelor” (cf. rom. aga; albanez aga “chiabur”; grec agios
“sfant”; lat. lauo “a spala; a scalda; a uda”), asemanator cu numele
eroului grec. Dar vechiul Age-Laos, atestat si ca nume tracic, se referea la
Poseidon, patronul apelor, si la altarul ce i s-a inchinat pe insula.

Cercetarile efectuate pe Insula Serpilor in veacul al XIX-la confirma
existenta ruinelor unui templu, cu un diametru foarte mare, de forma
patrata, fiecare latura avand 29,8 m. Arhitectura de aici era specifica erei
numite ciclopeana. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatra
imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea
constructiei o culoare alba. Fragmentele descoperite confirma ca
templul a fost un monument de arta, avand alaturi mai multe camere,
pentru functionarea oracolului si pentru ofrandele ce se aduceau zeului.
Acest templu e pomenit de Ovidius, poetul surghiunit la Tomis, precum
si de geograful Ptolemaios si de istoricul Strabon. In veacul al IV-lea
i.Hr. getii pontici inca mai considerau ostrovul ca un loc sacru. Astfel, un
decret din Olbia cere locuitorilor acestei cetati sa apere insula si sa-i
alunge pe piratii care locuiau pe “insula sfanta”.

Legamantul celor zece regi
Ipotezelor conform carora Insula Şerpilor ar fi fost un centru religios al
atlantilor li se adauga noi si noi argumente. Astfel, plecand de la
denumirea ei de Leuke “Legamantul”, pot fi intelese si aceste randuri
din celebrul dialog “Kritias” al lui Platon: “Cat priveste autoritatea unor
regi asupra altora, ca si legaturile intre ei, toate acestea se supuneau
poruncilor purcese chiar de la Poseidon, asa cum le transmisese prin
obiceiul pamantului si printr-o inscriptie pe care cei dintai dintre ei
pusesera s-o graveze pe o stela de orichalc, ridicata in centrul insulei, in
sanctuarul lui Poseidon. (…) Pe langa legea lui Poseidon, stela mai
cuprindea si formula unui juramant care prevestea mari nenorociri celui
ce l-ar fi tradat”.

133
Iata ce ostrov am pierdut, din prostia si lasitatea d-rului Petru Groza,
prim-ministrul Republicii Populare Romane, care a semnat cu Viaceslav
Molotov, ministrul de externe al URSS, la Moscova, “Protocolul referitor
la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS”!
Acest “protocol”, desi invoca Tratatul de pace din 1947, stabilea, contrar
prevederilor acestui Tratat, ca “Insula Şerpilor, situata in Marea Neagra,
la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenata URSS”!

Vidra, Faraoancele si Sorbul Marii Negre
In legendele romanesti, Vidra sau Iuda e un duh maritim si locuieste in
fundul Marii Negre, intr-un mare si frumos palat, si de acolo carmuieste
Imparatia Pestilor. Toti pestii asculta de el. Palatul lui se afla in locul
numit Vidros si e cel mai adanc loc al marii, ca de la cer la pamant.
Acolo sunt pesti cata frunza si iarba.

Prezente in mitologia multor popoare, Sirenele sunt numite de români
Faraoance sau Faraoni. Fiinte stranii, jumatate femei, jumatate pesti, stau
toata saptamana, cat se framanta marea, ascunse pe fundul ei, iar
sambata sau duminica, atunci cand marea se odihneste, ies la suprafata.
In acel loc se face o dunga rosie, una galbena si alta albastra. Faraoancele
se tin de maini si canta foarte frumos, incat cine le aude cantecele
ramane vrajit si, daca nu e om drept, se zapaceste si se ineaca. Daca e om
cinstit, tine minte acele cantece si le aduce pe pamant, de le invata toata
lume. Faraoancele ies foarte rar pe malul marii, mai mult primavara,
cand e cald, randuindu-se pe tarm si pe stanci si jucandu-se cu siraguri
de margele si tot felul de scumpeturi ale marii. Nu doresc sa fie zarite de
ochi de pamantean; de aceea, cand simt ca se apropie pas de muritor, se
arunca in mare, uitand pe tarm scoici, ghiocuri si pietre nespus de
frumoase.

Sorbul Marii nu pare a fi acelasi ca Sorbul Pamantului. Insa si primul
traieste in apa, semanand cu pestii, fiindca are si el solzi stralucitori. Are
o gura uriasa, cu care soarbe apa, inecand oamenii care se scalda in apa
ori stau doar pe maluri privind. In Marea Neagra este cel mai mare
dintre toti Sorbii Marilor. El soarbe apa din cand in cand, caci altfel s-ar
mari prea mult si ar ineca pamantul. Cand ii e sete, semn de seceta,
soarbe si apa raurilor, cu asa lacomie incat soarbe si broastele, care cad

134
apoi pe pamant laolalta cu ploaia. Atunci ploua “cu broaste”, cand dupa
o seceta mare, ploua indelung si mult.

De altfel, in mitologia romaneasca, Marea Neagra este cea mai… mare
din lume, cum se spune si intr-un colind: “Vine Marea cat de mare / si
de mare tarmuri n-are”.

135
Potopul biblic a fost confirmat

Povesti adevarate ramase din instoria fiecarui popor amintesc, la un moment
dat, de o zi in care zeii s-au suparat pe muritori si au revarsat apele pentru
a-i sterge de pe fata pamantului. De fiecare data, insa, un om beneficia de
mila zeilor si era salvat, fie singur, fie cu toata familia lui. Oriunde ar merge,
in orice zona a Pamantului, cercetatorii gasesc urme ale diluviilor produse cu
milioane de ani in urma. In materilul de fata vom prezenta opinia unui
impatimit al trecutului, Robert Ballard, care a pornit pe urmele lui Noe,
incercand sa reconstituie drumul parcurs de patriarhul omenirii in arca sa.

In trecutul indepartat, Marea Neagra a fost un lac

La peste 20 de km de tarmul Turciei, un mini-submarin a reusit sa filmeze
pe fundul marii mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive.
Mai exact, este vorba despre o stanca cioplita si de doua unelte de piatra
dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus,
submarinul a reusit sa filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa
marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata
ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit.
In perioada de sfarsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii
ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu
7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma vreunui cutremur -
fasia de pamant care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si
apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformandu-l in ceea ce
este astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori
pe cea a cascadei Niagara, calculandu-se ca pentru echilibrarea nivelelor
apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii,
cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape
dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor, acele ape au
ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, mediul de acolo este lipsit de
oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a
habitatului de acum cateva mii de ani.

Cand oamenii s-au inrait si si-au intors privirile de la Dumnezeu, Dumnezeu
si-a intors privirea de la oameni. Si a hotarat ca omenirea trebuia sa-si spelle
pacatele. Doar Noe stia ce va urma. El fusese avertizat de Dumnezeu si isi
construise o corabie cu care a salvat omenirea si toate neamurile de animale.
Desi multi au cautat arca, mergand pe urmele biblice, pana la ora cotidiana
136
exista cateva locatii ale acesteia, una dintre ele fiind muntele Ararat din
Turcia.

Trecand peste cronici, trebuie sa acceptam faptul ca nu tot Pamantul a fost
scufundat sub ape si ca au existat oameni si tinuturi ramase deasupra
apelor. Asta pentru ca, sa nu uitam, dupa ce apele potopului s-au retras, fii
si norele lui Noe au plecat fiecare in cate o parte a Pamantului, pentru a-l
repopula. Ori, daca admitem ca singulara existenta familiei lui Noe, ar
rezulta ca noi, cei de acum, suntem produsul hilar al incestului si ar trebui sa
fim condamnati la disparitie. Asa ca stam si ne intrebam, oare ce a fost, pana
la urma Potopul? Gresim noi cautand urmele Arcei in munti sau sub ape?
Oare mesajul biblic se refera la o inundatie catastrofala sau continutul sau
este inca ecriptat pentru noi pana in ziua in care vom fi pregatati sa-l citim?
Intrebari sunt multe si vor fi si mai multe. Raspunsuri, mai putin. Iar noi vom
continua sa cautaam tot felul de epave, uneori sa le gasim si sa dam nastere
unor povesti adevarate asa cum credem noi ca au fost candva.

137
Românul care asteapta Potopul

Cristian Sabin are varsta de 53 de ani si este de profesie inginer constructor.
La ora actuala este proprietarul unei mici firme de profil care se ocupa cu
ridicarea de case de vacanta in zonele muntoase, in special in Prahova.
Dintotdeauna a avut o pasiune deosebita pentru aparatele de zbor.

“Hobby-ul meu il datorez regretatului Doru Davidovici, care a tinut un
semanar la liceul la care predam, ca profesor de atelier, in 1986. Atunci am
avut deosebita onoare sa fiu printre cei care au discutat cu el in afara
semanarului. Mi-a vorbit despre miturile stravechi ale omenirii, despre
credintele ancestrale ale diverselor popoare si despre intalnirile lui cu obiecte
zburatoare neidentificate. Era perioada cand isi lansa <Lumi galactice>. Si
acum mai am in biblioteca cartea cu dedicatia de la el...”

Intalnirea cu Doru Davidovici si-a pus definitiv amprenta pe evolutia vietii
tinarului profesor de atelier. “Mai intii au venit intrebarile, apoi raspunsurile
pe care nu le gaseam. Iar un raspuns genera o alta intrebare. M-am trezit
cautind in arhive tot felul de informatii mai mult sau mai putin vechi.”
Parerea lui personala este ca Pamantul se indreapta, inevitabil catre o
catastrofa mondiala. Dealtfel, considera ca autodistrugerea este faza finala a
oricarei generatii tehnologice si ca singura evolutie pozitiva si continua este
cea spirituala. Cel care il asculta ramine socat de legendele si relatarile
domnului Sabin. Domnia sa spune ca, pana la ora actuala, au avut loc 14
Apocalipse si ca de fiecare data locuitorii planetei au disparut pentru a face
loc altei specii. “Valurile oceanelor au inghitit de fiecare data zonele de uscat.
Pamanturile s-au scufundat sub ape si vechile continente au disparut pentru
a face loc altora noi. De aceea apar, pe fotografiile facute din satelit tot felul
de constructii ciudate la sute sau chiar mii de metri adincime...”

Domnul inginer a studiat schimbarile de clima din ultimii 100 de ani si
impactul lor asupra mediului. Concluzia sa a fost una cumplita: indiferent de
masurile care se vor lua, in urmatorii 20 de ani apele oceanelor se vor inalta
cu pana la 30 de metri si va avea loc un alt sfirsit al lumii. Pentru acest sfirsit
se pregateste din 1993. Undeva, in apropiere de Moeciu, si-a cumparat
citeva zeci de hectare de pamant. Este imperiul sau verde, cum ii place sa-l
denumeasca. Aici s-a retras de cativa ani buni si de aici isi conduce afacerile.
Doar cand este obligat paraseste locul si atunci pentru foarte putina vreme.
Afacerile sunt conduse de cei 2 fii ai sai. Iar el incearca sa finalizeze o
138
constructie pe cit de inedita pe atat de bizara. Este un aparat de propulsie,
un hibrid intre o nava de zbor si o corabie, construit integral din fibra de
carbon, cu o grosime de 43 de centimetri, avind o rezistenta extrem de
mare. Ciudata constructie are o forma aproape rotunda, cu un diametru de
9,8 metri in partea ei cea mai larga si o inaltime de 3,5 metri.

Tot aici se pot vedea 16 hublouri facute din sticla speciala, comandata in
Suedia, care rezista la presiuni foarte mari si la lovituri puternice. Partea
inferioara a sa este construita aidoma fundului unei corabii din Evul Mediu.
Aici se gaseste si rezervorul care are o capacitate de 4500 de litri, ocupand,
practic, aproape jumatate din capacitatea navei. deocamdata nava e
compartimentata in 5 incaperi. rezervorul este construit dintr-un aliaj special
de otel si titaniu, putand sa reziste la temperaturi de citeva mii de grade
Celsius. Una este destinata camerii de comenzi, unde deja se gasesc citeva
computere si o serie de aparate a caror utilizare nu ne-a fost destainuita. O
alta incapere este destinata necesitatilor zilnice, fiind folosita ca baie.

A treia incapere este destinata pentru depozitarea alimentelor si a apei
potabile. Din acest punct de vedere, domnul Sabin a pus la punct un
dispozitiv de reciclare a tuturor deseurilor vegetale, inclusiv a urinei,
obtinind, printr-un procedeu chimic, apa. Ultimele doua incaperi sunt
folosite, cel putin deocamdata, pe post de locuinta. “Probabil ca asta va fi si
destinatia lor finala. Nu stiu, mai sunt inca multe de pus la punct. S-ar putea
ca eu sa nu mai traiesc pana atunci, dar fii mei vor duce la capat acest
proiect. Pentru ca ei stiu ca e spre binele lor si ca este singura sansa de a se
salva pe ei si pe copiii lor.”

Recunoaste ca, deocamdata, nu stie cit sus si de repede va zbura nava sa dar
testele pe care le-a facut in laborator, cu o naveta identica, la scara mica,
pastrind strict proportiile, “... au fost mai mult decat multumitoare.”

Intr-una din cele doua ultime incaperi, domnul S. C. a depozitat citeva zeci
de mii de CD-uri inregistrate cu tot felul de informatii, incepind de la filme
documentare si pana la proiecte stiintifice. Sau pur si simplu CD-uri cu
muzica din toate stilurile si din toti anii. Aceasta este baza de date pe care
este hotarit sa o salveze. “E bine ca, in cazul unei catastrofe puternice, sa
mai ramana ceva care sa arate ca am existat si noi, ca specie.”

CD-urile sunt depozitate in citeva lazi metalice, captusite cu o banda de
cauciuc natural pentru a le etansa perfect si a pastra continutul intact,

139
indiferent ce se va intampla cu pilotii. Si pentru ca nava nu putea purta alt
nume decat cel predestinat, inginerul a botezat-o, simplu, ARCA. O arca ce
pare ca asteapta cu nerabdare un sfirsit care se incapatineaza sa mai vina.

140
Podul uriasilor

Multe sunt enigmene neelucidate ale Romaniei. Despre unele dintre ele s-au
scris carti intregi si nenumarate articole. Despre altele abia s-a vorbit, iar
unele nici macar nu au fost prezentate cititorilor. Departe de noi gandul de a
ne transforma in traducatori de enigme, dar putem fi o parte din cei ce
prezinta aceste enigme ale romanilor. Probabil ca intr-un viitor, fiecare
mister isi va afla dezlegarea.

In dreptul orasului Braila, chiar in mijlocul Dunarii, la o adancime de circa 2
m, exista urmele inca necercetate ale unei constructii stranii. Ani de zile,
barcagiii se fereau se locul respectiv, pentru ca, spuneau ei, o forta malefica
tragea in adancuri oamenii, cu tot cu barci. Ciudata constructie este
cunoscuta de localnici ca Podul Uriasilor. Nimeni nu stie nici cine si pentru ce
anume a fost construit podul. Unii istorici presupun ca a fost facut de romani
pentru a putea trece cu usurinta Dunarea, catre cetatea Troesmis (Iglita, n.
a.). Dar doua argumente spulbera ipoteza asta. In primul rand, costurile nu
justificau o astfel de constructie, cetatea neavand o importanta strategica
deosebita. In al doilea rand in urma cu 2.000 de ani, adancimea si furia
fluviului nu permiteau o astfel de lucrare, cu toata tehnica arhitectilor antici.
Abaterea Dunarii nu e posibila nici astazi in acel loc, darmite in urma cu 2
milenii?! Cit despre o constructie facuta direct sub apa, nici nu incape vorba.
Si atunci, cine a construit, totusi, Podul Uriasilor?

Urmasii uriasului Enac

O legenda crestina spune ca pe vremea cand Apostolul Andrei a stat in
Dobrogea, in zona respectiva inca mai traiau cei din urma urmasi ai lui Enac,
singurii supravietuitori ai uriasilor invinsi de Moise in Canaan. inalti de 8 – 10
picioare (2, 5 – 3 m, n.a.), acestia jurasera sa razbune alungarea stramosilor
lor de catre armatele evreilor si faceau imposibila viata oamenilor din zona.
Talharii uriasi traiau intr-un castel inconjurat de apele Dunarii unde
stransesera bogatii nenumarate din jafuri si silnicii. Mult a fost sangele
varsat de urmasii lui Enac pentru a strange acele comori blestemate. La
rugamintile sarmanilor asupriti de uriasi, apostolul s-ar fi rugat
Mantuitorului si intr-o noapte, apele Danubiului s-au umflat brusc si au
spulberat castelul si pe aparatorii sai de pe fata pamantului, nelasand nici un
supravietuitor.

141
Gemetele din adancuri

In ce priveste cronicile istorice, intr-una singura este amintit acest Pod al
Uriasilor, devenit vizibil pentru putina vreme in urma cu circa doua secole
cand, din cauza secetei, apele Dunarii au scazut enorm, aducand la suprafata
urmele straniului pod. De altfel, putini sunt si localnicii care la ora actuala
mai stiu de existenta ruinelor. Cu toate acestea, din cand in cand, cei care
trec prin zona respectiva sustin ca uneori aud gemete din adancuri.

“Maica, nu stiu ce or spune unii si altii, dar cand se aud gemetele din
adancuri, inseamna ca cere Dunarea cap de om”, sustine tanti Ileana, o
femeie sarmana care vinde verdeata in piata.

“De fiecare data a fost asa. Cum s-au auzit gemetele, n-au trecut citeva zile
si s-a mai inecat cineva”.

“S-
“S-a dus la fund ca un pietroi”

Marius Predescu, de 37 de ani, povesteste ca in urma cu mai putin de doi ani
se plimba prin zona cu Schnautzerul lui urias.

“Eram cu bicicleta si-l alergam, ca sa puna muschi pe el. La un moment dat
mi-a venit o idee, am coborit de pe bicicleta si am luat o bucata de lemn pe
care am aruncat-o in Dunare. Voiam sa fac citeva scufundari cu Athos”.

Ciinele a sarit imediat in Dunare si s-a repezit cu salturi uriase catre bucata
de lemn.

“In clipa urmatoare, l-am vazut pe Athos cum s-a dus la fund ca un pietroi,
fara sa mai apara deloc. Si nu era nici un fel de virtej in zona. Mi s-a facut
frica si m-am urcat repede pe bicicleta”.

Cei care cunosc legenda afirma ca spiritele uriasilor ar pazi in continuare
podul pe care l-au construit si imensa comoara ingropata undeva, pe fundul
Dunarii. Oricum, intre legenda si adevar e o adancime de doar 2 metri...

142
Misterele din Muntii Bucegi

Drumurile subterane de sub munti

Romania misterioasa de ieri si de azi

In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de
persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru
munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar
altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri,
asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de
drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In
vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile trimiteau femeile si
copiii aici, trimiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva
invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.

Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara
ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte
comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi
scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea
muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea
preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu
Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui
nume l-au preluat voievozii nostri in “Io... voievod?”.

Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul
Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le
purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind
cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui
Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori
scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca
sau bere racita la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar
care ascund atatea secrete ale poporului nostru.

Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii,
popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii.
Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de
demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de
speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp
mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.
143
Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom
discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane
conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate
dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna
definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa
construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure
spatele armatei sale.

La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate.
Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua pârâuri, s-a dat
o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii
erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui
Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina primul guvernator al
noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre
seara, balanta incepuse sa incline spre romani, din cauza numarului mare de
luptatori de profesie pe care ii aveau.

La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta.
Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui
lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de
retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de
pamant. Degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se
intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de
dusman…

A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta
regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a
ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud
de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut
intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105,
Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2
zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si
trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al
Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a
aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile
subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.

Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se
retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in
cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de

144
trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost
nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa
acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu
toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind
folosite mai tirziu de domnitorii români. Asa au fost trecerile subterane din
zona Bucegilor.

Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de
treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre
existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili,
acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate.
Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au
transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de
preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor
si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in
interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al
românilor, ca popor.

Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul
Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale
domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii
au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la
cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune?
Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul român era adapostit in
tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.

Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit.
Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de
conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe
durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret
din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un
blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest
blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor,
respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste
familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi
tezaurul tarii in scop personal.

In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au
constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri
subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult,

145
aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg
din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii
Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai
mici sau mai lungi.

Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu
strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui
lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii.
Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de
Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri
subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si
folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa
raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost
construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant
sfant si pe cei ce-l locuiesc.

146
Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?!
Alarma in Bucegi

O creatura ciudata ataca animalele de casa

Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte
accesibili si sunt relativ aproape de capitala, motiv pentru care multi turisti ii prefera.
Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o
aratare ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe
persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a luat nici o pozitie. Fie din cauza
ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida
ochii pentru a nu da o lovitura turismului din zona.

Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara,
gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului a fost atacata. I.M., povesteste:

“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca
auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem cu mine lanterna, ca nu mergea
instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre
locul unde aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe
mine...”

La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se
pregaetsc de hibernare si mai coboara prin sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput
sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a
fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant.

“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba,
ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul
pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani,
domnisorule...”

S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care
zacea moarta. Vaca avea unul din picioare smulse. Murise din cauza sangelui
pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca
“... numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...”

A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la
geografie care faceau un traseu prin Coltii Morarului la inceputul verii.

“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am
remarcat undeva, inspre dreapta, un animal ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat
pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire
cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase,
cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup
cenusiu solitar si au coborit pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de sange si

147
capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde
oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramane o enigma.

Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa
ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac
datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata
creatura care, ciudat, in loc de oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc
din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima data si nici a doua oara nu au
avut ciobanii cu ce se apara.

Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare
data a venit numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi
lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar
in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca
acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele creaturi si le fac sa atace
chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.

“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit
cainii ca dadeau glas si am iesit cu bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar
ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup mare
de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era
atat de mare ca nici unul din caini nu a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea
ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...”

Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni,
crede ca animalul este un hibrid intre lup cenusiu si un caine de casa de rasa mare,
poate chiar un ciobanesc.

“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani,
cand colonistii au adus niste caini mari care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi.
Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una din
cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care
se trageau. E posibil ca si creatura asta sa fie un astfel de hibrid...”

Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca
sa descifreze enigma. Varianta care, la prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se
afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva
milioane bune de ani.

Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre
care se stia ca disparusera de mult de pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile
din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo
unde speologii au descoperit oseminte apartinind ursilor disparuti...

Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta
monstrului din Bucegi, singurele relatari apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au
148
l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana atunci
insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de
protectie a animalului. La fel ca unele tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si
decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...

Lacul misterios din Bucegi

Desi de mai bine de 2000 de ani crestinismul a invins ultimii zei pagani, in
unele zone amintirea acestora este inca foarte puternica. Oamenii cred
deopotriva in Dumnezeu si in sfantii din calendar, dar se inchina si altor
fiinte cu puteri supranaturale, constienti de puterea acestora. Un astfel de loc
se gaseste ascuns intre crestele Bucegilor, inconjurat de mister si de
legendele locale.

Lacul atlantilor

Departe de privirile curioase ale turistilor, intr-o zona in care viperele isi au
un habitat favorabil, un lac apare si dispare dupa legi bizare, dincolo de orice
putere de intelegere. Dar fiecare aparitie a lacului dintre munti e insotita de
moartea sau disparitia unor persoane. Poate e doar o coincidenta, dar
localnicii sunt convinsi ca e mai mult decat atit. Oamenii spun ca nu exista o
anumita periodicitate a aparitiilor. S-a intamplat sa apara si de cite doua, trei
ori pe an, iar in alti ani sa nu apara niciodata. De fiecare data aparitiile si
disparitiile lacului sunt insotite de anumite semne. Inainte de aparitie,
vremea se strica dintr-o data si timp de 2 zile vantul bate atit de puternic
incit oamenii nu-si scot animalele la pascut.

Apoi, in noaptea respectiva, o grindina puternica se abate peste locul
respectiv, iar a doua zi undele lacului scalda muntii. Pentru una sau chiar mai
multe zile. Pana in clipa in care lacul isi primeste ofranda vie. Despre lacul
ciudat circula mai multe legende. Una dintre acestea spune ca pe locul
respectiv ar fi fost un templu vechi, ridicat chiar de catre atlanti. Si ca preotii
respectivi sacrificau fecioare in cinstea zeului lor. Le aruncau in unda
limpede si rece ca gheata a lacului, iar spiritul lor parasea trupul, acest
invelis din carne si sange, pentru a se infatisa dinaintea marelui zeu si a-i
sluji. Alti localnici spun ca pe locul respectiv ar fi trait o vrajitoare sadica.
Locuia intr-o casa ridicata in mijlocul lacului, unde ducea copii pentru tot
felul de facaturi si vraji rele. Sufletele copiilor chinuiti s-au revoltat si ajutati
de zina lacului, au inghitit vrajitoarea, cu casa cu tot. Numai ca puterea
masterei a fost atit de mare, ca uneori lacul revine in locul ce i-a fost dat

149
spre existenta, isi ia vama un suflet de om si apoi dispare iarasi in neant.
Oricum, indiferent de cercetari, nimeni nu a descoperit altceva decat...
legende.

Inec sau sacrificiu ritualic ?!

Cu toate ca oamenii ocolesc locul si-l considera blestemat, fiecare aparitie a
lacului s-a lasat cu o moarte sau o disparitie.

“E asa, ca un cantec de sirena, care-i insala pe oameni. Ăia de apuca sa-l
auda, se duc intins acolo, ca prinsi de vraja. In ultimii ani au murit aproape
numai turisti, dar si doi localnici. Pe unii i-au gasit inecati in undele apei, pe
altii nu i-au mai gasit de loc. Dar cei gasiti aveau figura senina, ca si cum
moartea i-a surprins in cel mai frumos moment al vietii. Daca ma ascultati
pe mine, va spun eu ca i-a vrajit ceva si s-au aruncat singuri in apa”, sustine
domnul Toc Ion, din Poiana Tapului. Dincolo de aceasta teorie profana,
exista opinia domnului George Mironescu, medicul legist care a autopsiat
cateva din trupurile gasite in undele lacului. Pe dumnealui l-a intrigat un
amanunt, in aparenta nesemnificativ.

“Toti <inecatii> care mi se aduceau de sus, suferisera in prealabil un stop
cardiac. Adica murisera de inima si dupa aceea se <inecasera>”.

Un astfel de amanunt nu a parut important pentru anchetatori, mai ales ca
nu o data, apele reci de munte, au provocat accidente din acestea. Pentru cei
care sustin existenta unor puteri nevazute in zona, acesta e doar semnul ca
victimele sunt ritualice si ca nu e doar o pura coincidenta moartea lor prin
stop cardiac.

“Numarul celor care mor in acest fel este extrem de mic, comparativ cu cei
care se scalda in apele reci de munte. In plus, cei care fac stop cardiac in
aceste conditii, au avut in trecut probleme cu inima ori mostenite de la
parinti ori capatate in timp. Ori la cei inecati in lac, aceste antecedente
cardiace lipsesc cu desavirsire. Atit respectivii cit si parintii lor, s-au bucurat
de o sanatate de invidiat. E clar ca stopul cardiac nu a fost provocat de
cauze naturale ci de interventia unor entitati nevazute”, sustine doamna
Mioara Florea, medium din Busteni, care a studiat mai multe fenomene
paranormale petrecute in Bucegi. Domnia sa sustine ca in muntii respectivi
s-ar gasi mai multe puncte de tangenta catre alte lumi, lacul fiind unul dintre
ele.

150
“Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo e intrarea”

In ce ii priveste pe localnici, acestia spun ca unii dintre ei au incercat sa vada
despre ce e vorba, sa fie de fata la momentul umplerii lacului. Dar fie nu
s-au mai intors fie au declarat ca nu au vazut nimic. Varga Remus a fost
printre acestia din urma. In 1997, la 25 de ani, a plecat cu Mihnea, prietenul
sau cel mai bun, sa vada minunea umplerii lacului.

“Imediat cum au inceput vanturile, ne-am imbracat bine, ne-am luat o sticla
de palinca la noi si ceva de mancare si am purces la drum, inainte sa se lase
noaptea si sa inceapa sa bata grandina”. Numai ca lucrurile nu au mers asa
cum s-au asteptat cei doi. La un moment dat s-a pornit o ploaie deasa de nu
se vedea la un metru, iar peste intreg locul s-a lasat o negura ciudata.

“Am auzit vaietele din adincul pamantului. Nu am ce sa va povestesc. Asa
ceva depaseste puterea de intelegere a orisicui. Mi se facuse parul maciuca
in cap de frica. Parea ca geme insusi pamantul si cere viata de om. Daca
iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo e intrarea”,
povesteste Remus. In ce priveste negura, sustine ca era ceva ciudat in
legatura cu ea.

“Aveam impresia ca e vie, ca din ea ma privesc fiinte nevazute. Ba chiar
simteam atingeri, dar la vremea respectiva le-am pus pe seama fricii. Nu stiu
cit a durat totul, dar la primii zori, negura s-a ridicat si lacul era deja acolo”.

Doar Mihnea nu mai era de gasit. Disparuse, se pare, o data cu negura.

“Atunci am inteles ca vocile l-au ademenit si ca el a fost ofranda pentru cine
stie ce zeu pagan care stapaneste lacul”.

Misterioasa apa a dacilor

Intre lacurile Bolboci si Scropoasa se afla
cele Sapte Izvoare, socotite prin traditie
apa sfanta a dacilor.

* Cercetarile stiintifice facute la Sapte
Izvoare au confirmat ca apa din Muntii
Bucegi este foarte pura si poate sta alaturi
de celebrele produse din Occident: Evian
sau Perrier.

151
Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile Bolboci si Scropoasa,
pe valea superioara a Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se
spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Scrierile vechi pomenesc chiar ca Insusi
Zamolxe si-a ostoit setea la aceste izvoare si asa a devenit zeu. Oamenii de
stiinta vorbesc si ei despre aceste izvoare si spun ca ele sunt ascunse vederii
trecatorului obisnuit, tainuite într-un loc anume, între stâncile si padurile de
pe versantul estic al Muntilor Bucegi. Ei au dovezi ca cele Sapte Izvoare sunt
sursa celei mai pure ape din întreaga Europa.
Un loc ascuns între stâncile si padurile de pe versantul estic al muntilor s-a
transformat în ultimii ani în loc de pelerinaj al pasionatilor de istoria dacilor.
Cunoscut de localnicii din satele dâmbovitene sub numele de Sapte Izvoare,
locul este situat între lacurile Bolboci si Scropoasa. Cele sapte izvoare sunt
socotite prin traditie drept „apa sfanta“ a dacilor. În mod surprinzator însa,
cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat o parte a
legendelor tesute în jurul acestui loc, aprinzând imaginatia persoanelor care
studiaza acest fenomen.
45.313133 25.418967

Apa lui Zamolxis
Cele sapte izvoare din Bucegi sunt situate extrem de aproape de zona
Cheilor Zanoagei, între lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a
Ialomitei. Simbolul celor sapte izvoare este inscriptionat pe scuturile de lupta
dacice, sculptate pe Columna lui Traian si pe replica acesteia de la Bucuresti.
Scrierile vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe înainte de a
deveni zeu. Datele stiintifice care descriu acest obiectiv vorbesc despre Sapte
Izvoare ca despre sursa celei mai pure ape din întreaga Europa. Debitul este
de peste 100 de litri pe secunda, iar sursa de apa nu a secat niciodata.
Testele magnetometrice au aratat ca în întreaga zona a izvoarelor exista
anumite anomalii ale magnetismului.

Apa certificata international
Sursa din Bucegi a facut obiectul unor studii de laborator înca din 1927.
Primele analize au confirmat ca apa de acolo este extrem de pura. In 1930,
studiile asupra apei au fost reluate în Romania si preluate cinci ani mai tIrziu
de o societate franceza. Rezultatul este de fiecare data acelasi: toti indicatorii
calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard de calitate extrem de
ridicat, nivelul de bacterii fiind aproape de zero, în timp ce nivelul maxim
admis este de 5. De asemenea, cantitatea de azotati si azotiti este egala cu
zero. Au urmat studii realizate In perioada martie 1981 - februarie 1982 de
societatea Hidrotehnica. Imediat dupa aflarea rezultatelor, Ceausescu a cerut
152
ca zona sa fie închisa, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat. Dupa
Revolutie, analizele au fost reluate în Bucegi. Si de aceasta data, studiile de la
Institutul Fresenius din Germania si cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit
ca apa din Muntii Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alaturi de
celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier.

Munte al misterelor dacice
Sapte Izvoare nu este singurul obiectiv de acest gen din respectivul masiv
muntos. Pe platoul Muntilor Bucegi, la peste doua mii de metri altitudine, se
afla mai multe vestigii transformate în adevarate enigme. Unul dintre ele este
plasat chiar pe vârful cel mai înalt al masivului, la peste 2.500 de metri.
Alaturi de izvoare, Sfinxul si Babele sunt teatrul supozitiilor ca pe platoul din
Muntii Bucegi era plasat enigmaticul Kogaion, locul sacru al geto-dacilor.

Legenda si dovezile stiintifice despre apa de la Sapte Izvoare nu au ramas
neexploatate. Dupa 1990, un grup de oameni de afaceri din judetul
Dâmbovita a lansat pe piata apa din Bucegi. S-au investit atunci aproape
zece milioane de dolari în lucrari de captare si de aducere a apei la o statie
de îmbuteliere. Obiectivul întregii investitii era ca apa sa fie adusa din munte
direct prin conducte la statia de Imbuteliere din localitatea Moroeni, astfel
încIt lichidul sa intre în contact cu aerul de la suprafata numai cInd
consumatorul deschide dopul sticlei de apa plata. La vremea lansarii, s-a
stabilit chiar si un pret pentru apa minune: 12.000 de lei pe litru. In scurt
timp, produsul a fost inclus în programul national „Fabricat In Romania“.

1. O creatura ciudata a speriat ursii de la Predeal
Nici unei fiinte dotate cu inteligenta nu ii plac atat de mult enigmele, ca omului. Daca
nu are parte de ele, omul le cauta. Si in orice fenomen mai putin normal, el vede o
enigma. Ce se intampla, totusi, daca enigma chiar exista?

Nori vinetii deasupra Clabucetului

Turistii aflati in saptamana de dinaintea Pastelui la Predeal au putut remarca un
fenomen cel putin ciudat. Astfel, in ziua de 14 aprilie, intr-o dupa amiaza de luni,
zona Clabucetului a fost acoperita pentru mai bine de 10 de minute de niste nori
vinetii. Matei Coman din Constanta, aflat in vacanta la Predeal cu familia,
povesteste: “Totul s-a petrecut asa, dintr-o data. De unde era un soare orbitor de
pusesem patura sa fac plaja cu ai mei, s-a pornit dintr-o data vintul. In cateva minute
nori grei au acoperit virful muntelui de spuneai ca este noapte, numai ca norii erau
vinetii, nu negri, ca cei de ploaie.” Lumea s-a inspaimintat, crezind ca va porni o
tornada ca cea de la Facaeni. Toti erau ingroziti si asteptau sa inceapa furtuna. Mai

153
ales ca evenimentul parea anuntat de o serie de fulgere care brazdau cerul, fara a
lovi, insa, pamantul.

Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici
macar scirtiitul facut de telescaun. Si asta era doar acolo, deasupra Clabucetului,
pentru ca dincolo de marginile norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti
munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu picaturi mici si dese.

“Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi
s-a parut, ci la toata lumea, ca multi au inceput sa strige ca e ploaie acida.”

La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti
prezenti pe munte au putut sa constate cu uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se
scursese aproape instantaneu in pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva
ascuns. Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar cei mai multi au socotit ca asta
se intampla din cauza temperaturii pamantului care, spuneau ei, vaporizasera
instantaneu picaturile calde de ploaie.

Ursii au atacat Cabana Clabucet

Dupa ce norul s-a retras, toti au pus fenomenul pe seama purei intamplari si pe
faptul ca la munte deseori vremea e capricioasa. La cateva zile dupa ciudata ploaie,
animalele din imprejurimi au inceput sa se comporte anormal. Astfel, cainii
devenisera foarte furiosi la trecerea oamenilor pe strada, cei care reuseau sa iasa de
dupa gard atacand turistii, fara sa le pese de loviturile de picior si pietrele care ii
loveau. In zona garii, mai multi martori oculari au povestit ca se stringeau stoluri de
ciori care se asezau, efectiv, pe sirmele de inalta tensiune si pe stilpii de semnalizare
electrica.

Lucratorilor de la caile ferate le era teama de un accident.

“Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domn’e. Ciugulesc tot ce
nimeresc. Ca nu o data am gasit ciori prajite de curentul de inalta tensiune, lucru
care arata ca au incercat sa rupa sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu
rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua eram afara si dadeam cu pietre dupa
ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.”

Pana si ursii, iesiti de ceva vreme de la hibernare, aveau un comportament agresiv.
M. C., prietena cu administratorii Cabanei Clabucet plecare (cea de sus, de la
telescaun, n. a.), spune ca prietenii sai sunt aproape in pragul falimentului din cauza
vizitelor tot mai dese ale usilor la cabana din virful muntelui. Acestia vin aproape
seara de seara, distrug mobilierul, sparg geamurile si nimeni nu le poate face nimica.
Oamenilor le e teama, ca sunt ditamai namilele, iar oficialitatile nu iau nici o masura
impotriva animalelor, intrucat acestea sunt protejate prin lege.

“Dar pe noi, ca oameni, cine ne protejeaza? Ca in viata mea nu am auzit ca ursul sa
atace oamenii in casele lor. Nici macar angajatii nu mai pot locui acolo de teama
animalelor.”

154
Doamna Iustina G., specialista in comportamentul animalelor, sustine ca
agresivitatea acestora este ceva normal in conditiile in care anotimpurile au luat-o
razna.

“Ursii, de exemplu, la trezirea din hibernare, au perceput automat instalarea verii si
atunci organismul lor s-a manifestat furios, incercand sa recupereze fizic timpul
pierdut prin hibernare.”

Urs sau om preistoric?!

Dar nu toata lumea ia de buna aceasta parere. Nicusor Mogos, tehnician, spune ca
de cativa ani buni, in zona turistica a Clabucetului este semnalata o creatura stranie,
pe care mai multi localnici au vazut-o de la departare, dar de care nu s-a putut
apropia nimeni. Creatura este descrisa a fi humanoida, acoperita de par brun-
cenusiu si depasind doi metri inaltime. Alearga foarte repede si scoate niste strigate
infioratoare. Dumitru Florian, care avea o pereche de caini de vanatoare de toata
frumusetea, sustine ca acea creatura i-a omorit unul dintre caini.

“Auzisem de la vecinii mei ca a aparut monstrul, asa ca i-am luat pe Corbul si pe
Felix si am plecat cu pusca ca sa dau de el.”

Domnia sa era convins ca are de-a face cu un urs lovit de turbare. S-a dus in locurile
unde fusese semnalata prezenta monstruoasa si a pornit pe urmele ei. La un
moment dat cainii au inceput sa dea semne de enervare si s-au oprit brusc.

“Cand am privit inainte, la nici o suta de metri am vazut oribilitatea aceea paroasa si
imensa. Domn’e, eu sunt om trecut prin padurile românesti. Am vanat si cerbi si
mistreti, dar si ursi, lupi si alte jivine salbatice. Dar asemenea strigat pe care l-a scos
creatura, nu mi-a fost dat sa intilnesc in vanatorile mele. Am tras foc dublu in directia
aceea, dar se vede treaba ca l-am ratat, pentru ca a inceput sa fuga. Si atunci mi-am
asmutit cainii pe urmele aratarii.”

Cei doi caini au luat urma vanatului. Dar glasurile lor se auzeau din ce in ce mai
departe si mai stins. Cand a ajuns langa cainii sai, pe domnul Dumitru l-a apucat
disperarea. Unul dintre caini zacea pe o parte, ranit la git, zbatindu-se intre viata si
moarte. Al doilea disparuse complet.

“Poate ca l-a luat aratarea cu ea, nu stiu ce sa cred. Nici al doilea caine nu a mai
trait mult. De atunci am jurat ca eu cu mina mea il impusc cand o sa-l prand. Pentru
ce mi-a facut el la cainii mei o sa-mi simta plumbul intre coaste, asa sa stiti.”

Oamenii au botezat aratarea Capcaunul si au incercat de mai multe ori sa-l
gaseasca, dar fara nici un folos. Au pus si capcane, dar aratarea a ocolit capcanele
si a devorat mancarea pusa acolo ca momeala.

“Parca ar gandi. Nu pot sa cred ca exista in libertate un animal feroce, care poate
gandi asemenea oamenilor. Ar fi dezastruos. Inseamna ca suntem la un pas de a fi
distrusi de o alta specie”, spune Codrin Istrate, profesor de biologie.

155
Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care
publicatiile din intreaga lume i-au semnalat in ultimii ani in preajma muntilor, in
special din Europa si Asia. In ce ii priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba,
pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura pare sa-i atraga mai mult decat ii
sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca in fiecare zi cu aparatele de filmat in
mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca vor
putea inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.

Energii misterioase in Bucegi

Geologul Traian Trufin a fost martorul mai multor intimplari stranii
petrecute in Busteni.
Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge
cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar
putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca
totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intimplari. Este convins
ca sub Carpatii nostri exista o alta lume.

Un muzeograf "patit"
Bucegii sint considerati de catre specialisti un punct energetic foarte
puternic. Locul este invocat de yoghini si vizionari. S-au emis ipoteze
asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice.
Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca
oricare din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul
"Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor
stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii.

Insomnii fara oboseala
"In 1993, timp de doua saptamini, in partea de sud a orasului, oamenii
aveau insomnii, indiferent de virsta. M-am gindit ca sint emanatii de
noxe de la fabrica de hirtie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu
dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel
putin 20 de persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa
traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in
timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de
brusc cum aparusera.

Cutremure la ore fixe
Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi
156
localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din
Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. "Se
produceau la ore fixe: la 20 si 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau
insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal
redus: Azuga-Busteni-Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din
Busteni. Se auzea din pamint un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub
picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale,
nici verticale", povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de
miscari seismice.

Bubuituri din subteran
Nici specialistii de la Statia Seismica de la Cheia n-au putut lamuri
lucrurile. Au cazut citeva cosuri de pe acoperisuri, in zidurile caselor au
aparut citeva fisuri. Misterele s-au succedat. Miscarile de pamint au
durat trei ani. S-a emis ipoteza producerii artificiale a cutremurelor
datorita unor detonari subterane. Dar in acea perioada nu fusesera
facute nici un fel de sapaturi in zona. Seismologii n-au gasit explicatii
Specialistii de la Institutul de Fizica a Pamintului n-au putut spune
decit ca sint manifestari naturale, determinate de fracturi locale ale
scoartei. "Aici este zona de rezonanta a cutremurelor din Vrancea. In
acea perioada, nu s-a inregistrat nici macar un cutremur de intensitate
mare. In Vrancea au loc zilnic miscari slabe ale scoartei, cu magnitudine
sub un grad. Dar aici cutremurele masurau 3-4 grade pe scara Richter",
spune muzeograful convins ca fenomenele de acum 6 ani se pot explica
doar prin alte cauze.

Oameni electrici
A urmat un nou fenomen, aproape generalizat in zona: locuitorii din
Busteni s-au incarcat energetic intr-un mod de neinteles. Oamenii nu
mai puteau atinge cu mina obiecte sau fiinte pentru ca se electrocutau.
Atingerea palmei de corp producea arsuri, iar oamenii evitau sa-si
stringa miinile. Toate acestea la inceput amuzau, dar dupa un timp au
inceput sa ingrijoreze. "Am avut multa vreme pe piele urma degetelor
unui prieten care m-a batut pe umar, amical. Prin camasa, amprenta
palmei lui s-a impregnat pe spatele meu. Pielea s-a inrosit. Pe intuneric,
atunci cind atingeam unele obiecte, ieseau scintei", isi aduce aminte el.

157
Semnale radio amplificate
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de
radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre
Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un
puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede
Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe
Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.

Curcubeu fara ploaie
Intr-o dimineata, pe un soare splendid, fara nici o urma de ploaie in
ultimele zile, a observat un curcubeu imens, cu o stralucire neobisnuita.
Un capat pornea din cartierul Zamora, iar celalalt era ancorat in Crucea
de pe Caraiman. Curcubeul aparuse in contradictie cu legile firesti ale
naturii. Deseori, muntele Caraiman este inconjurat de un briu laptos de
nori. Acest inel compact este prezent numai in partea de mijloc a
masivului. Piscul si baza muntelui ramin neinvaluite in ceata. " Timp de
doua luni, in muzeul unde lucrez, luminile se stingeau si se aprindeau,
intr-un ritm curios. Sau se aprindeau numai filamentele becurilor. I-am
chemat pe cei de la Renel. N-au constatat nici o defectiune", povesteste
Traian.

Coridoare in interiorul muntelui
Traian are o teorie proprie. Crede ca toate anomaliile din Busteni sint
cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor.
Aceste uriase tunele subterane sint de natura artificiala si au fost sapate
de civilizatii nepamintene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind
in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc
cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din
aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii
sint destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde.

Baze extraterestre in Bucegi
"Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii
cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational
este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de
ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este

158
pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca
fenomenele se vor intensifica si pina la urma vor deveni o cale de
comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decit lipsa de
explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pina acum oamenii de stiinta.

Crucea de pe Caraiman
Monumentul istoric a fost construit intre anii 1926-1928, prin staruinta
reginei Maria, in memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in timpul
primului razboi mondial, in luptele de pe Valea Prahovei. Asezata la o
altitudine de 2.291 m, Crucea Eroilor Neamului are o inaltime de 28 m,
cu doua brate a cite sapte metri fiecare. Este montata pe un soclu inalt de
7,5 m, din beton armat imbracat in piatra. Acesta adaposteste un
generator electric care alimenteaza cele 120 de becuri, de cite 500 W
fiecare.
45.415893 25.497455

Valentina confirma ipoteza galeriilor subterane
Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si
prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important
suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul
de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele
nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e
trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult
mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul
pamintului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi
foarte puternic de energie. Atunci cind cu stiinta care va fi pe pamint va
birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste
inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are
de facut. Dar asta se va intimpla numai dupa ce suvoiul de energie de
deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in
Bucegi.

Carpatii, priviti din spatiu
Muntii Carpati au o curbura particulara. Imaginile aeriene obtinute de la
mare inaltime ne pot duce cu gindul la forma sinuoasa a unui sarpe
urias, care incearca sa-si inghita coada. Cosmonautul Dumitru Prunariu
159
a asemanat Carpatii priviti din spatiu cu o mama care isi tine in brate
pruncul. Comparatie care duce cu gindul la afirmatiile religioase care
spun ca Romania este un tinut ocrotit de Maica Domnului.

Misterul Sfinxului din Bucegi
Cea mai misterioasa formatiune
din Carpati ramine stinca din
Bucegi care are o asemanare
tulburatoare cu Sfinxul egiptean.
Dintotdeauna oamenii si-au pus
intrebarea daca aspectul ei
particular a fost efectul eroziunii
sau avem de-a face cu o lucrare
realizata de mina omului. Din orice unghi e privit se poate constata ca
este o reprezentare antropomorfa. Sfinxul romanesc din Bucegi nu are
doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia.
Vizionarii spun ca in preajma lui au trait revelatii si experiente aparte.
45.408371 25.470354

Conuri de lumina din Virful Omu
Bucegii erau muntii preferati ai dacilor. Locuri spirituale pentru
venerarea zeilor. Virful Omu (2.505 m) are si el ciudateniile lui. Deseori
s-au vazut conuri de lumina iesind din acest loc.

Ce altceva mai fac israelienii în munŃii noştri

E greu să întrevezi toate
dedesubturile politicii actuale, mai cu
seamă de când viclenia este “virtutea”
de bază a politicienilor. Se pare insă
să fi existat mai multe motive pentru
prezenŃa militarilor israelieni în
munŃii Bucegi, după cum indică
relatările oamenilor din acea zonă.
Totul trebuia să rămână secret, dar ca urmare a prăbuşirii elicopterului
israelian, afacerea a început să scârŃâie, localnicii să vorbească, iar
relatările lor se bucură acum de atenŃia întregii Ńări. Să le aflăm:

160
Mereu ni se spune ca e bine ca armata romana e in Afganistan si Iraq
pentru ca i se ofera sansa de a se antrena in conditii reale, de razboi. Si ca
ar trebui sa fim fericiti pentru asta.
Acelasi lucru nu e valabil si pentru Israel?
S-a spus ca Israelul ar fi dorit sa se antreneze in Bucegi intrucat zona
muntoasa de acolo seamana cu lantul muntos Elbruz din Iran cel care
face granita comuna cu Afganistanul, situat la nord de Teheran, insa eu
nu stiu de ce tind sa nu diger aceasta explicatie… Sa fim seriosi, cine isi
pune in cap sa desfasoare operatiuni militare in zone precum cea din
zona cuprinsa intre Cabana Pestera – Cabana Padina – Seaua Strunga –
Coltii Tapului – Cabana Vf. Omu, unde nu gasesti un loc decent de
aterizare cu elicopterul ?
Deci cat timp le-a trebuit salvamontistilor sa ajunga la locul accidentului,
aproape 20 de ore? si asta in conditii de vara, urgenta maxima, ajutoare
suplimentare? hai mai, nu ne luati de fraieri; n-or fi salvamontistii nostri
cei mai grozavi din lume, dar nici babe in carje. Convingerea mea este ca
au ajuns abia atunci cand au fost lasati sa ajunga….
Locul accidentului este “Coltii Tapului”, deasupra Poienii Gutanu,
situata in partea vestica a Masivului Bucegi.

Cea mai apropiata localitate este Moeciu de Sus, iar accesul in Poiana
Gutanu se face pe un drum de caruta, cu plecare din Simon, Bran.
Martori din zona spun ca toata ziua intreaga zona cuprinsa intre Babele-
Vf. Omu- Muntele Gaura a fost survolata de mai multe elicoptere
militare, ba chiar au fost zarite echipe de militari care pareau ca pazesc
ceva , mai ales in contextul in care un cioban care se afla pe la Seaua
Strunga s-a plans ca nu a fost lasat sa treaca cu oile spre Padina de doi
”militari care aveau un aparat d-ala ce parca masura curentul..”. Exact in
acest areal se afla insa celebra “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu
o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o
anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care
are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman.
Insa in egala masura, aceasta zona de anomalie magnetica, face praf
orice aparat electronic de genul celor de la bordul unui…elicopter…

Înainte să uit: cine credeŃi că se mai află taman acolo, în acea zonă
extraordinară a României, în tabără organizată strict pe criterii religioase
şi naŃionale ? Citez:

“Cinci membri ai personalului taberei, purtând cămăşi cu inscripŃii în
ebraică şi două steaguri israeliene au venit marŃi la locul unde s-a
prăbuşit elicopterul. Shai Orny, adjunctul directorului filialei JDC în
161
România a declarat, marŃi, că directorul taberei şi-a dat seama că în
accident sunt implicaŃi israelieni, după ce a căutat informaŃii pe Internet.
“Imediat ce-am auzit, ne-am organizat, am făcut nişte sendvişuri şi nişte
cafea israeliană fierbinte pentru echipele israeliene de salvare şi
căutare”, a declarat acesta.

Tabăra se află la aproximativ 15 kilometri de locul catastrofei, în care au
murit şase militari israelieni şi unul român. Cotidianul citează
autorităŃile române, care au confirmat că toate cele şapte persoane aflate
la bordul elicopterului de tip Sikorski au murit, la aproximativ 120 de
kilometri ca Bucureşti.

“(Cei care au venit aici să ajute) sunt toŃi evrei şi este foarte important
pentru noi să facem tot ce putem pentru a fi de ajutor”, a declarat Orny,
subliniind că una dintre misiunile JDC este să ofere ajutor umanitar în
urma unor tragedii, prăbuşirea elicopterului fiind o astfel de ocazie, a
adăugat acesta. Tabăra evreiască va utiliza prăbuşrea elicopterului în
scopuri educaŃionale, pentru a-i învăŃa pe tinerii particanŃi despre
ajutarea altor persoane, în general, dar mai ales despre ajutarea
“poporului Israelului”.

Gura de rai din Bucegi

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care
organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza
brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer
si pamant.

In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o
firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit
ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o
panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se
manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc
specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului
uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata
in Romania.

In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si
pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca
pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si
se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform
“Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este
sinonima cu “plaiul”, iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se
162
releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti
“exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor
de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii
complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca
termenul de “Gura de Rai” exprima o realitate simbolica a sacrului si
una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii
armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie
populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei “Guri
de Rai”, un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care
are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999,
Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firma
romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea
Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din
subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier.
La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special
fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de
geodetectie.

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje,
geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit
ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc,
i-a disparut oboseala. “Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam
ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la
inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este
real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune
Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor
din zona. “Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa
mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala,
lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a
functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun”, declara
Dumitru Stanica.

163
O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a
verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu “ciudatenii”.
Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o
inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura
concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu
numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face
pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au
declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala,
respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot
masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o
anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru
patrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu
apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte
asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica
pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al
diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni
geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am
facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai
mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca
ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice
malefice – a fost ridicata de Institutul “Terra” cu mai multi ani in urma.
Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de
natura necunoscuta care sunt ostile vietii.

Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone “rele” este cunoscuta de
societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o
locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni
inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are
sau nu are “coltii dragonului”. Daca acesti “colti” subpamanteni erau
detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic,
pe el nu se putea construi nici o casa.

164
Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente
dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria “Retelelor Hartmann”.
Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita
incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele
invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere
diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a
inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform
teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele
longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca
atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

“Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura
de Rai” in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum
despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca
nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este
gratuit, are cel putin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan.

“Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu
cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam.
Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor
malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele
ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani
am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat
investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa
facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor,
deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel
putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din
informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii
corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel
mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta”,
spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice
din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul
Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.

Cercetatorii de la Institutul “Terra” spera sa se realizeze, cu concursul
Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite
din comun

165
Sarcofagele din inima Retezatului

In 2 din cele 6 carti publicate de mine pâna in prezent, si anume Taina muntelui insemnat, si
Misiunea Romania - Universul, aparute in 1996, am adus la cunostinta cateva informatii
legate de muntii Retezat, Bucegi si Rarau. Toate informatiile sunt obtinute prin bilocatie,
calatorii astrale. Am ajuns in interiorul Retezatului, si anume in acea piramida ascunsa.
Aceasta, numită Piramida Nordica, a fost construita de atlanti in urma cu 14.000 de ani
(tocmai aici??). E o copie fidela a Piramidei Luminii Celeste careia acum i se spune Marea
Piramida sau cea a lui Keops, fiind construita la scara 1/2 fata de aceasta, iar platforma
(punctul terminal) are o suprafata de 19 m patrati. Aceasta piramida a fost construita numai
de pamanteni, nu ca cea a lui Keops, in colaborare cu extraterestrii, in scopul de a avea o
rezerva a ceea ce detine piramida Celesta si totodata pentru a mentine legatura energetica
intre piramidele care marcheaza punctele terminale ale crucii energetice telurice. Crucea are
un rol deosebit de important pentru mentinerea efectuarii miscarii de rotatie si revolutie a
planetei (Terra) si pentru echilibrul intregului sistem solar. În interiorul piramidei nordice se
fla multe incaperi, unele adapostind sarcofage care detin multe taine. Printre altele si un fel
de televizoare, un fel de globuri asemnatoare cristalului de cuart (poate chiar acesta).
Globurile au diferite marimi iar in ele sunt inmagazinate imagini despre lumile apuse. Tot
ceea ce au vrut atlatii sa trannsmita peste vremi. In unele sarcofage sunt depuse obiecte
sacre de cult, de valori inestimabile. Atingerea lor este fatala celor impuri. Mai exista un fel
de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune
in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte
incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu cateva mii de ani. Iar in incaperea
numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna
fantezist!!!??) care emite raze. La capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla
tablite in care sunt inmgazinate informatii (despre ce?). Aceste informatii pot fi asimilate de
cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau astral, energetic. Printr-o
asemenea plăcuŃă am primit informaŃia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta
zona: trecerea stafetei spiritualităŃii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. Aceasta e taina
stramosilor noştri, ei nu au schimbat cursul unui râu pantru a-şi ascunde comoara, ci,
precum Tatăl atoatecreator, au aşezat-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus
un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe
generatii, pentru ca aceasta taină sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de catre cei care
nu sunt pregatiti s-o foloseasca numai in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea
stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observa devieri ale aparatelor de control
de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de
piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa
divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona. Despre catastrofa de la
Raul Mare Retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvaluirii unui
edificiu de mare importanta pentru care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodată nu
moare cineva din greseala, ci tunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel de
cum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand
consecintele faptelor sale.

166
IN CARPATI EXISTA O POARTA CARE UN ALT UNIVERS

R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume,
zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista
un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul
Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la
intorsura Buzaului.

E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer,
lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In
1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la
Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem un fel de
ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am
vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un
borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o
prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu
am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. După câteva minute de urcat, am
inceput să mă intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care
sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma
eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata
Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi
lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele
formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un
obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o
diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din
spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea
cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initială pentru a o vedea. Baza era cam la 25-
30 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire.
Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am gandit ca
e vre-o panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad ,
iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon.
Elipsa se deforma putin dar rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri
castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar
creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce
continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand
am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect
sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi
intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi
am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice
patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu.
Mai intai, pentru a recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana
putin dupa pranz, i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca nu a ras de
mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea
s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste
noapte, discutand cu baiatul cabnierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de
bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!”
Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai
multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin 2 faze distincte: cand are
aspect transparaent, ea permite intrarea a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare,
167
albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste
a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand l-
am luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din
apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu
2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin
padure si orice incercare a ciobanului de a o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi
fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam
daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas
dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in
cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat
care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene
similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors
Research Group - O.D.R.G.). Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am
primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a
intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar
fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri
vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul
Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa facă mai multe
experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea.
Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai
multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia
(3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai
mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h).
Majoritatea sunt verticale - ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O
poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele
sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte
intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide
sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo.
In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit
forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care
pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne
de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un
proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari
intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri
paralele.(!!?) O civilizatie extraterestră foarte dezvoltată ar poseda aceste sonde expediate
pentru a strânge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe
persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand
politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.

168
Blestemul dinozaurilor vii

Un ou de dinozaur poarta in el blestemul trecutului

In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la
imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se
hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii
au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai
mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au
eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai
adaptabile la schimbarile climaterice.

Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul
Hategului urmele unor dinozauri ciudati, asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau
ajunge la 1,5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai multe, oamenii din
zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt
convinsi ca daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa
din ele micile progenituri. Prin comertul subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul
Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar nu-i pare rau,
pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor
mai mult, dar m-am gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a
fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca necazurile au inceput abia mai tarziu sa
apara.

Oul ciudat

Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu.
Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de
ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile
editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul
1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o
avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de
un bazin facut din sticla securit.

Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana
dupa ce a fost adus, un incendiu izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot
cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi domnul Dobrescu a inceput sa
constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala,
in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam
bateriile. Dintr-o data, totul s-a schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in
biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau fiori si simteam cum ma
parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta
de milioane de ani, dar nu era asa.”

Fugarita de un dinozaur carnivor

Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se
planga de aceleasi simptome. Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit
brusc, fara o explicatie logica.

169
“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si
noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa
urla.”
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in
cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i
sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul
de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit
omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai
vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.
“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci
cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o
cimpie verde, imensa si plina de flori.”
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si
l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul
initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul,
dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar,
totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi
explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.

170
Misterul Sfincsilor din Carpati

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel,
in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca
inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi
tablitele sumeriene spun ca “...a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la
domnie regii popoarelor din munti...”. In sanscrita denumirea de KARPATA
inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult,
o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz,
amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul
Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona
Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate
aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea
spirituala a sfincsilor romanesti.

Energiile inteligente

In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata.
Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si
aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice
au aratat un flux iesit din comun.
Batrinii spun ca demult de tot, Zeus
insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar
fi gasit refugiu intr-o pestera de
sub sfinx si ar fi fost ascuns de un
faun care l-a ingrijit si i-a vindecat
ranile. Tot faunul a fost cel care s-a
sacrificat pentru regele zeilor atunci
cand titanii s-au oprit in preajma
muntilor cautindu-si prada. Dupa
ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un
manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru
salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca
se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.

45.491574 25.893216

Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi
energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este
atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din

171
Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu,
unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva
sfincsi. Domnia sa si cei cativa
colaboratori au efectuat o
experienta inedita in zonele
studiate. La o adincime de
jumatate de metru, au ingropat
trei obiecte: unul de argint, unul
de aur si unul dintr-un aliaj
oarecare, pe care le-au lasat un
an intreg. Se urmarea efectul
energiilor asupra diverselor
metale. “Am pornit de la ideea ca
in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte
metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea
nimic iar aliajul respectiv era pur
si simplu topit. O explicatie logica
nu a putut fi data experimentului.

“Pentru ca ar fi trebuit sa
acceptam ca energiile din zonele
respective sunt... inteligente si au
anumite preferinte metalice. Iar
asta nu e totul. Culoarea
argintului nu a fost niciodata
aceeasi. La Toplet argintul a avut
o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi,
argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica
anomaliile respective decat prin... componenta energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara

Se ajunge relativ usor, de pe
drumul turistic care duce de la
Cabana Ciucas in virf, fiind situat
pe unul din abrupturile sudice ale
Tigailor Mari. Privirea sfinxului
este indreptata catre apus, mai
exact catre locul din care, in
religia crestina, vin luptatorii
172
negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre
sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul
trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe
diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au
fugit catre soare-apune. Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu
sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a
ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in
preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o
stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar
oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are
curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai
exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.

45.518517 25.9174

Disparitii misterioase

In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si
energetica - la vremea cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau
sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in
posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de
trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor
s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele
mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de
aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in
pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.

La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui
Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul
povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut
impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte
stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca
cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca
ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si
faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in
adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o
urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o
galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor
prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii
173
gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de
intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala
are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei
disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii
fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina
acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost
inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor
in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite
zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc
comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic,
indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este
ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat.
Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele
secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul
din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi
loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul
Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l
considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este
autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si
Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au
stapinit planeta in vechime.

Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva
tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care
inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului.
Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva
a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza
ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de
programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se
deruleaza asa cum ar trebui.

Punct de reper pentru calatoriile spatiale

Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In
cartea sa intitulata “Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux
spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care
energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci
despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care

174
poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale
dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg,
Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa
controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest
motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de
energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci
spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”,
unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani
de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in
1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care
reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la

vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar
descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din
dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor
de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca
zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de
vedere stiintific.

46.965 25.9489

Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu
chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca
ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe
formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce
localnicii au numit Dochia si care are o inaltime
impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri.
La baza stincii este un mic izvor, despre care
oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari,
pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce

175
izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase
si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in
fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de
romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea
vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum,
pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe
obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre
acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul
punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a
scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si
aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul
fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo
sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici
din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru
calatoriile spatiale...”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne
arate.

“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre
Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor,
dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el,
din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri
fantastice. Si daca stim ca
Nicolae Densusianu a localizat
Muntele Sfint Kogaionon putin
mai jos, la Dunare, in apropiere
de Portile de Fier, nu ne mai
miram de nimic. Sub Sfinxul de
acolo se spune ca ar fi ingropate
ciomagul lui Hercule si pielea
leului prin care nu trecea nici o
arma. Multi au cautat, de-a
lungul anilor, cele doua obiecte
mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima
curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult,
oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute
stralucand, timp de cateva minute.

44.807153 22.389028

176
“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”,
afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din
legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali,
haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu
si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti
trimise sa-l pranda.

“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un
interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca
in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.

“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta
tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o
grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a
sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat
printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul
maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul
relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor

Dar cea mai importanta alcatuire
stincoasa de tip sfinx a fost
facuta in Muntii Retezat, unde nu
mai putin de sase formatiuni de
tip antropomorf sunt dispuse pe
un arc de cerc care inconjoara
virful cu acelasi nume. Cei care
analizeaza solul masivului vor
remarca uimitoarea lui asemanare
cu cel de pe Luna. In plus, turistii
care au campat sau doar au trecut
prin preajma, sustin ca nu au

simtit nevoia de apa sau de
mincare si ca s-au simtit foarte
relaxati, chiar daca ajunsesera
acolo dupa o zi intreaga de mers
pe munte.

177
Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit
Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru
locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de
semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al
formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste
de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu
aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit
niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au
incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde
radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud
in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa
caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?

Satelitii celesti

O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de
cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate,
acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie – receptie spirituala.
Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele
catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu
intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi
timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor
temple vechi de mii de ani. Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste
ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin
ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate
de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din
Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba
pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama
cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este
putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile
primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre
lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se
repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar
spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de
comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge
niciodata.

178
Locul unde omenirea s-
s-a nascut

Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care
adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le
faca uitate in timp. Nu este vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede
ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma
sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la
Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti.
Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum
zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care
s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.

“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii
au stiut dintotdeauna ca acolo sunt
secrete nemaipomenite care pot da
stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si
cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara
a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de
topor romane si au introdus Bucegii in
circuitul turistic. In felul acesta, printre
turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti
si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog
si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie
de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.

Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai
multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu
convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de
cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale s-
au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

179
Misterele Calimanilor: Inscriptii de peste 2500 de ani la
Muzeul Megalitilor
Muntii Calimani constituie bariera de
stânca intre Ardeal si Moldova. Este
simbolul de piatra care uneste patru
judete – Harghita, Suceava, Mures si
Bistrita. Atlasele geografice spun ca este
cel mai inalt si cel mai spectaculos munte
din Carpatii Orientali. In anii ’80, la
porunca Elenei Ceausescu, aici, la 2.000
de metri, trebuia sa se fabrice acid
sulfuric… De câtiva ani a primit, prin
lege, titlul de „parc national”. Calimanii
ascund insa, dincolo de flora si fauna lor,
unice in România, câteva mistere greu de explicat: „megalitii”. O scriere
si simboluri ciudate sapate in stânca.

Cei care se incumeta sa strabata Calimanii, de la Vatra Dornei la Toplita, isi
dau seama de frumusetea pura a acestui munte. Ochiul iti este ademenit de o
sumedenie de bijuterii pe care doar muntele ti le poate darui, de la padurile de
brad dese ca peria pâna la stâncile sculptate misterios de natura atotstiutoare.
De la rododendronul ce inroseste la inceput de vara pajistile alpine la Iezerul
„fara fund”, lacul izvorât miraculos la 2.000 de metri, „Sfinxul” Calimanilor
sau stâncile care intrupeaza in granit cei Doisprezece Apostoli. S-a pomenit
in literatura de specialitate despre virtutile energetice ale muntelui,
asemanatoare Bucegilor sau Ceahlaului, si despre misterele preistorice pe
care le ascund aceste piscuri indraznete.

Pietrele scrise ale lui Pata

Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean
batrân si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de
stânca. Pe o bucata de scândura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra
sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp
de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate
tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre
jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamântul.
Asa si-a invatat si copiii… Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui.
Vasile Pata ne-a povestit ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, cum sunt
multe pe aici, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12
Apostoli. Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra
Dornei, a descoperit, in santul adânc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe
care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul
180
meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stânca ciudata. O stânca
cu niste inscrisuri tainice si câteva desene greu de deslusit”, ne-a povestit
batrânul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea,
impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti.
Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian
Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne
cunosteam de câtiva ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin
Cârciumaru. Când profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea
lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata.

«Doar strainii sunt interesati de megaliti»

Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din
Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala
originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul
mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor
getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare,
asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen
pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin.
Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit
descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si
Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura
principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost
efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând
probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia
etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian
Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut
ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si
disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera.
Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul
Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda
importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt.
Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.

Muntele jefuit si umilit de Ceausesti

Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul
familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii,
inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la
exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost decapitat fara scrupule un munte.
Negoiul românesc practic nu mai exista decât pe harti. In fapt, acum este doar
o stânca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele
pamântului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul câte unul.
Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul
181
industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in
1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte,
la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si pâraie otravite…
Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul
Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un
proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf
Calimani, finantat de Guvernul României. 200 ha de teren arata si acum,
dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit
complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in câteva zeci de ani”.

182
Melodii intr-
intr-o limba care nu exista

Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti,
pentru ca Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent
de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O privim prin ochi de
copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe
care o dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele
pe care inca nu ni le-am vazut implinite si pe care unii dintre noi nici nu
le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin
ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar.
Cu toate astea, exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de
viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca au avut
probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.

Micul artist autist

Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a
tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da voie, poate
niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa
dinspre mama intr-un mic sat minier din zona Baia Mare. Ambii parinti
au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de
circulatie, cand se intorceau de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina
in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi
parinti ai lui Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si
nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa supravietuiasca
accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi
si ca in urma socului ar fi devenit autist. Altii spun ca la varsta aceea
socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel
de probleme. Nu a facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu
si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o
scoala speciala.

Cu toate astea copilul a invatat sa scrie si chiar sa citeasca. E mai greu cu
pronuntia, dar micutul nu se da batut. De cateva luni Lucian traieste un
experiment terifiant de care nu-si da seama, dar care o inspaiminta pe
bunica sa – care ne-a si scris in aceasta problema. Din septembrie, copilul
a inceput sa... cante. Trecand peste faptul ca un autist nu poate
interpreta melodii, ciudatenia vine de acolo ca melodiile nu sunt in
limba româna ci intr-o limba necunoscuta. Femeia s-a speriat, mai ales ca
183
melodiile cantate de Lucian aveau o nota oarecum duhovniceasca, fiind
molcome si incarcate de tristete. “Maica, mie mi-o fo frica ca s-o scrintit
Lucian, da` popa nost zice ca copilu` ii intreg. No, atunce, ce poate fi?”

Limba care nu exista

Valentina Mihaileanu, lingvistul care s-a deplasat cu noi la fata locului, a
fost la rindul sau uimita de ceea ce auzea. Lucian folosea cuvante de
sorginte germanica si ungara, iar pe alocuri cuvinte pe care nu le-a
inteles nici doamna Mihaileanu.

“Am analizat vechimea cuvantelor si am determinat folosirea in timp a
acestora. Apoi, am tinut cont ca era o contopire de cuvinte germane si
maghiare. Cand am intocmit graficul temporar de folosire a cuvintelor
cheie, am tras concluzia ca acele cuvinte necunoscute pot fi de origine
cumana sau chiar pecenege”, sustine doamna Mihaileanu.
Melodiile sunt un fel de imnuri inchinate lui Dumnezeu precum si
imnuri in care sunt cantate faptele unor eroi necunoscuti care au ajutat la
raspindirea crestinismului printre păgâni. Chiar daca au fost identificate
textele cantecelor, nimeni nu intelege cum a ajuns Lucian la asemenea
cunostinte.

“Limba in care canta nu este una recunoscuta ca atare. Probabil e un
limbaj local care a apartinut unor colonisti sau unor bastanati amestecati
cu colonisti maghiari sau germani. Faptul ca nu s-a descoperit nici un
manuscris scris in limbajul acesta, arata ca grupul care il folosea nu era
unul foarte important, ci mai degraba oameni nestiutori de carte, oameni
care au fost izolati ca urmare a vremurilor turburi de atunci si care,
nemailuind contact cu patria mama, s-au barbarizat, creind un limbaj
propriu, nou”.
Cativa specialisti in hipnoza au propus sa incerce sa afle cum a ajuns
Lucian la cunostintele respective, majoritatea fiind convinsi ca au de-a
face cu un caz de personalitate multipla. Din pacate, lipsa unor
certitudini in aducerea copilului la normal, au facut-o pe bunica sa, care
este tutorele legal al copilului, sa refuze un astfel de tratament
neconventional care poate inrautati starea lui Lucian.

“Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si
El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc Lui.”
Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un
simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba care nu exista.
184
Copiii Diavolului

Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in
primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita,
sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie
ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne
joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata.
Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus.
Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.

Barbatul venit prin vis

In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera
de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de
12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea
celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei
harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara
bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea
12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.

“Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia,
ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan s-a ridicat urland de la masa. Isi
agita bratele si tropaia ca un cal naravas.”

S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe
care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si
a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal.
Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele
lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o
criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a
inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful
unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca
nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi
ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte
urland si agitindu-si miinile.

“Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca
si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti
prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa
copiii sa se joace cu baiatul nostru.”
185
Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata.
Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il
urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i
spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii
ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si
s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care
Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi casa din Munteni. La trei zile
dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si
tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni,
parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor
doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au
incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.

Fetita blestemata in ulita

Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea
celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in
indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura
pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles.
S.G., localnica, se plinge:

“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este
frica sa ne mai lasam copiii pe strada."

Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi,
pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc
de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a
vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O
facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la
injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o
piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a
inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc
si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput
sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a
dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si
doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.

“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i
se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si

186
povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in
locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”

Degeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost
eficient. In cele din urma au mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o
vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a promis ca nu o sa mai
strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit
de bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange
sa curga pe capul fetei. In zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la
acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama lor se transforma, pe zi
ce trece, in ura.

“Lupta cu Satana nu e o joaca”

Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e
din cauza pacatelor savirsite fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai
familiei.

“Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o
persoana vor cadea asupra urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne
mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face ca pacatele parintilor
sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a
spala pacatele. Cei care, prin credinta, reusesc sa descopere acea putere in
ei, vor reusi sa duca o viata tihnita, lipsita de griji...”
Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a
recomandat post sever si rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana
acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “ degeaba se tine post cu
trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem
spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> -
asta nu mai e post. Iar daca parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului,
atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui vreau sa am, dar sa
nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el
mai aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria.

“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar
fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun
ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul
de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El
poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele
lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.

187
Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la
tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au
sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in
exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat.
Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la
nimenea. De ce suntem blestemati?”

Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat
sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla.
Am facut toate analizele posibile...” Dar intotdeauna analizele ieseau bine.
Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic
si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica.
Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii
nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.

Fata care vorbeste lim
limba vechilor druizi

In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din
Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si
determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a
acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley
a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.

R.: Ce ati gasit acolo?

R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat
intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor
principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi
schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca
acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta
pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai
mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.
Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu
era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe
harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit
impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat se opreau
din loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc
nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator
sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand
cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas

188
uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si
care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi
succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai
slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva,
incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”
Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau
de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au
apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta
straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au
inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul
ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era
haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul
unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama
ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.”
Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.

“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si
sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu
am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se
adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce
spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa
vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au
tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe
pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii
druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar
fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai
intamplat nimic.

“Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are
sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre
fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate.
Poate doar o minune sa o mai salveze.”
Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul
parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni.
Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit
toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.

“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi
copii si vom fi iar o familie fericita”.

189
Pericolele de sub Bucuresti

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot
mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care
se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor ba pe
seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa
1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai
departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-
un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii
simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel
de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele
zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa
decit cel mult in anumite cercuri.

La un pas de o posibila
posibila epidemie de ciuma

Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie
este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si
simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var,
in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul
actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru
moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu.
Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei
de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea.

De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai
cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau
loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special
zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era
atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale
pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a
nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut
fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit
zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii
adormiti de ciuma.

190
In urma cu mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou
si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat
existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune
cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei
morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var şi surpat apoi pamantul
de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de
ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp
si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt
putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
ale virusului respectiv.

Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si
ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare,
iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice
descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea,
chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru
antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de
cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar
exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa
declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”.

Lacul
Lacul urias de sub capitala Romaniei

Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea
Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand
loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc
rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora
actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a
intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii
milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer.
Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini
ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la
mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale
saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parŃial, iar
marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au format zona de deal pe
care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”.
191
In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
fie zilnic, in statiile de metrou, fie in perioadele cu ploi, cand canalele se
infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se
umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa
canalizare defectuoasa - care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia dcu
apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in
anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand
permanent o apa. Nu e vorba despre nici un râu ci pur si simplu de canalele
prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran”.

O bomba naturala care poate exploda oricand

Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe
altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a
Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a
vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic
tonaj urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea
pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a
dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre
suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta
nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre
care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub
oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in
Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care
poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul
adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel
mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa,
Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri
in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a
incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa
impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de
ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc
poate transforma zona intr-una desertica.

192
Bucurestiul de acum 2300 de ani

Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele
construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in
aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
opinie:

“Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar
credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea
coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa fie preschimbate
subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si
oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de
amenajare a subsolului cu o sapa si o galeata rudimentara?! Nu, domnilor,
subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea
dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind
capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum:
Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in
realitate”.

Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul
de o eventuala explozie, gazele acumulate in adinduri gasind loc de trecere
catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase
pentru oameni.

“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au o
stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem
nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci
pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar
nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar
banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”.

Subteranele salvatoare

Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi,
urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea
de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma
unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar
unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.

193
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent
prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de
subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la
o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut
in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras,
aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si
a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o
explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama
de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”.

Pamantul viu de sub Capitala

Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut.
Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii
`80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran.

“Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care
a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a
inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram
tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi
amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de
frica”. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri sI ceva sI era imbracat
straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o
culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe totI a fost senzatia ca acel barbat era
inca viu. Avea ochii larg deschisI iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase,
inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa
trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla
coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au
descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.

Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost
obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semana cu un baros
mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic
asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu
avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma
sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod
surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne

194
banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul.
Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe rind,
inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unuia
am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a
scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
<Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt
singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier”.

Refugiul ultimilor zei ai dacilor

Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva
stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in
prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a
ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost
azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite
de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata.
Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda
Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.

“Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii
cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in
care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria
asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de
asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint
in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin
minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca
labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de colidoare permanent.
Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-
a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.

Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au
fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe
daci. “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in
forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta
mai mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne
punem niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta
lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor
sunt dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu.

195
Taina bisericilor ortodoxe

Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in
domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere
asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre
Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea
cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru
interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este
pozitionat pe un nod de energie negativa telurica.

“Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de
directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie
negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza
periodic in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei
este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al
unei dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se
invirte si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci
avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista
momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata”.

Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a
energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce
inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor negative.
“Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi şi deplasari laterale
urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura
deplasare in jurul punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin
ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa
contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
“Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel
ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult
lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la
fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a
schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult
a functionat ca un fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”,
incheie doamna Asaftei.

Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma
gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi
din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost

196
stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste
intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce
i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau
poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme
sa o recunoasca sau sa o accepte.

197
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din
ROMÂNIA

Casa Poporului
Casa Poporului, mastodontul nostru preferat pe care îl uram cu drag - ce s-ar face cultura
populara de legende urbane fără labirintul de secrete al Palatului Parlamentului?

Adevărul e ca... dar cui ii pasa de adevăr când telefonul fără fir Ńese legende atât de grozave
despre misterele Micului Paris?

Ce zice gura târgului?

- cică Ceauşescu voia sa facă linie de metrou (in interes personal, desigur) intre Casa
Poporului si Băneasa. Si revolta: de ce nu se da poporului in folosinŃa ?!
- da, si acum exista canalele, dar nu sunt terminate; prin ele se rătăceau des muncitori
(adică militarii in termen aduşi pe şantier), care erau consideraŃi dezertori, pana când
reuşeau sa iasă la lumina pe undeva prin Băneasa, zile mai târziu.
- cică are 2 buncare antiatomice si 8 tuneluri de fuga, si cel putin unul din ele este izolat cu
plumb.
- la reteaua de tuneluri care impanzeste subteranul Bucurestiului e legata si ambasada
Rusiei. Mai ca o sa credem ca toate drumurile subterane duc direct la Moscova.
- Casa Poporului are si piscina, si sala de fitness - nu vedem nimic de mirare, dar ne
surprinde ca totusi nu se stie nimic clar despre asta.

Piscina uitata de la Casa Poporului
Mostenire a epocii Ceausescu, piscina pe care fostul sef al statului
intentiona sa o faca la Casa Poporului este pe cale sa genereze un
scandal la Camera Deputatilor. "Se tin in unele cazuri sedinte
prelungite, chiar si nocturne, si astfel de instalatii sint chiar
necesare pentru refacerea tonusului parlamentarilor", explica
deputatul PSD, Adrian Severin.
Fost arhitect-sef al Casei Poporului,
deputatul PRM Anca Petrescu
declara zilele trecute ca a fost
"resuscitat" proiectul de finalizare a
piscinei. Ieri, in Biroul Permanent
al Camerei Deputatilor, s-au cerut
lamuriri privind stadiul lucrarilor
si al costurilor. Purtatorul de
cuvint al BPC, Titus Ghiorghiof, l-a
citat pe secretarul general al
institutiei, Mihai Ungheanu, care a mentionat ca "nu este vorba de o
piscina, ci de o simpla groapa, cu care nu stiu ce sa fac".
198
O vizita in zona a ziaristilor a infirmat spusele secretarului general:
ei au vazut o piscina cu accesorii de lux, careia ii lipseste doar
instalatia de iluminare. Ca urmare, purtatorul de cuvint al Camerei
a declarat ca va cere lamuriri la proxima sedinta a BPC. "Este vorba
de o crasa dezinformare a membrilor BPC. Nu este posibil asa
ceva". Titus Ghiorghiof nu a exclus nici posibilitatea de a cere
demiterea lui Mihai Ungheanu.
Surprinzator, foarte multi deputati chestionati de "Cotidianul",
inclusiv veterani de genul lui Viorel Hrebenciuc, au declarat ca
habar nu au de existenta piscinei. Unii dintre parlamentari au
declarat ca nu este necesara aceasta piscina. O pozitie cu totul
aparte a avut Adrian Severin: "In toate tarile civilizate, in
parlamente, existenta unei piscine, a unei sali de fitness si de
recuperare este ceva normal. Numai la noi, la romani, se lasa cu
scandal pe un astfel de subiect. Asa sintem noi, mereu, Gica
contra".

- adancimea confirmata oficial este de 92 de metri sub nivelul solului... dar oare asa este?

Din descrierile aparute in presa,
intelegem ca orasul din subsolul Casei
Poporului ascunde munti de gunoaie si
fecale, masinile SRI si multe legende.
Daca despre legende românii au auzit
multe, despre faptul ca la 19 metri sub
Palatul Parlamentului avem un oras
inundat, poate ca nu. Conducerea
Parlamentului incearca, se pare, sa ne
ascunda secretele catacombelor de sub
Casa Poporului.

Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o
sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre
diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau
faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor
imagini filmate chiar in tuneluri.

Poate si discutiile si variantele dinainte, potrivit carora "conducatorul mult-iubit" intentiona,
printre altele, sa construiasca in asa fel Casa Poporului incât invitatii oficiali sa fie adusi
direct de la aeroport pentru a vedea doar fieful sau si zona Centrului Civic, adica ce
considera el mai frumos. Ei bine, dincolo de zvonurile ca s-ar fi tras din spatele unor ziduri
ale Palatului, aflate la capatul unor astfel de tuneluri, astfel incât soldatii au replicat in asa
mod incât a fost la un pas de distrugere tocmai Biblioteca, exista o realitate cu mult mai
actuala: parlamentarii lucreaza deasupra unui morman de gunoi.
Legendele despre Casa Poporului si tunelurile lui Ceausescu, intrate de ani buni in folclorul
bucurestean, pare-se ca au totusi un sâmbure de adevar. Din subsolul tehnic al cladirii
pleaca tuneluri de dimensiuni respectabile. Unul dintre ele inconjoara Casa Poporului pentru
a servi ca acces pentru interventiile tehnice la instalatiile de caldura. Insa marimea
199
catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista
inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de
asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca
exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.

Gunoi asigurat antiatomic.
Suparati pe scandalul lansat in presa relativ la cele 2000 de tone de gunoi, a caror evacuare
ar costa miliarde, parlamentarii au permis jurnalistilor sa intre in adapostul antiatomic.
Probabil suparati pe ironiile aparute in presa, acestia au invitat ziaristii sa-si murdareasca
pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizere, prin care se pare ca n-a calcat
pâna acum nici un parlamentar. Oamenii de presa au avut acces pâna la 15 metri sub
pamânt, nivel de unde incepe partea secreta a buncarelor. Constructorul care a lucrat la
aceasta cladire inca de pe vremea lui Ceausescu, alaturi de un arhitect si alti patru
reprezentanti ai Secretaritului Tehnic, au constituit grupul ce a calauzit ziaristii prin galeriile
intunecate ale Casei Poporului. "Putem rezista la doua bombe nucleare succesive. Asa a
fost calculat acest adapost dupa metoda sovietica, iar aici diafragma zidului e de 1,40 metri",
a declalat acesta. Insa din acel loc pâna la nivelul 29 sub pamânt se pare ca incepeau, de
fapt, adevaratele adaposturi, functionale in caz de atac nuclear.
Periplul a semanat, pentru ziaristi, cu o excursie de un weekend intr-o pestera, unde au
coborât echipati corespunzator: haine pentru temperaturi scazute, lanterne puternice, statii si
telefoane. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii
de tabla de la celebrele conserve cu fasole si cârnati, meniul-standard al muncitorului român
de pe vremea lui Ceausescu.
Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa '90, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe
care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla in fapt, un mic oras, partial
folosit ca depozit sau garaj si, partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la
tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor
in caz ca pe timpul unei parade militare se intâmpla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul
antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia
baltesc câteva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub
pamânt, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia
Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial.
"Casa Poporului rezista la impactul cu o racheta", a asigurat secretarul general adjunct al
Camerei Deputatilor, Mihai Unghianu. Peretii sunt construiti din beton armat, iar armatura nu
e din fier-beton, ci din sina de tren si tramvai! In plus, exista doua puturi de apa proprii, care
ating 270 de metri adâncime, nefolosite inca in actualele instalatii, care sunt conectate la
aceleasi sisteme ca cetateanul de rând. Cu alte cuvinte, diriguitorii n-au avut totala incredere
in apa mai curata, ci o folosesc in continuare pe cea filtrata, de la suprafata. Acum se afla
insa in lucru o centrala proprie, mostenita de deputati o data cu cladirea. Tevaraia, care e
aceeasi din anii '80, va fi si ea schimbata anul viitor, pentru a oferi Casei Poporului
autonomie integrala.

Pe primele locuri in lume.
"Cele doua buncare au fost preluate de armata, pentru ca unul dintre ele are tot ce-i trebuie",
a subliniat inginerul constructor. "Cel complet echipat ar putea fi faimosul tunel al lui
Ceausescu, cel izolat in plumb, deoarece a fost echipat in sistem sovietic, asa cum
prevedea Pactul de la Varsovia". Doua tuneluri dintre cele opt de baza exista sigur sub Casa
Poporului si sunt functionale.
Unul, putin mai lung de 60 de metri, ajunge pâna la fostul Bulevard Victoria Socialismului.
200
Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre
celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile
intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin
Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se
vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub
cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de atât, noi
nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia".
Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin
discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat
capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de
ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel incât sa
nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in
multe privinte de Casa Poporului.
Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal
din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal,
iar sub el nu existau pânzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De
aceea, puturile de sub cladire merg pâna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind
strâncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in
care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a
trebuit s-o ocoleasca.
Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care
au lucrat din '83 pâna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare decât
egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o
baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar românii sub
Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind
depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare decât
Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul
sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii.
Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pâna la 19 metri sub pamânt. Pâna acum
s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au
ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmând a intra in bugetul
de stat. Câteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste
catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rândul lor,
in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii
secrete, care-si adapostesc aici masinile.
Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi
cilindrii cu hârtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un
parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat
in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca
bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.

Ceausescu

Text: Andrei Pandele

Prin 1986, timp de 18 luni, am proiectat detalii de finisaj pentru Casa Poporului.
Eram cam 300 de arhitecti detasati in sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Conditiile
erau grele. Iarna am avut si 2°C in birou, proiectam cu manusi si caciula. La pranz
se putea lua masa la cantina, cu pret modest, iar o supa calda era chiar o
binefacere. Stateam la masa cu George Marculet, sotul Ancai Petrescu.

201
Seful de sectie, S. Manolescu, nu ma putea angaja: nu eram membru PCR. Mai
discutam impreuna unele optiuni. Doream sa pun granit, mai rezistent, pe trepte.
Manolescu a hotarat sa se puna marmura alba. Cunostea gusturile lui Ceausescu,
care prefera alb, auriu si rosu, in orice situatie. Mi-a propus sa raman detasat inca un
an.

Am refuzat politicos. Imi displacea arhitectura fara comunicare si cu bariere. Nu
aveai acces in cladire in primul an, daca nu lucrai direct cu Anca Petrescu. Nu stiai
cum e in stanga, in dreapta, mai sus sau mai jos. Nu puteai vorbi cu beneficiarul. Nu
puteai consulta constructorul. Exista un sef al coordonarii, dar coordonarea lipsea
total.

Pe coridoare mari se intalneau corpuri gandite diferit: deschideai o usa de 4x4 m; in
spatele ei era alta de 3x5 m. Ridicari topografice precise aratau diferente de nivel de
1,7 m la acelasi etaj, intre puncte opuse ale casei. E drept ca erau 400 m intre ele.
Casa Poporului s-a construit pe cultul personalitatii.

"Un asemenea Om se naste o data la o mie de ani" - i se spunea lui Ceausescu.
Revenit din Nigeria imediat dupa cutremurul catastrofal din 1977, "Omul" si-a gasit
casa din Primaverii devastata, caci fusese fundata pe aluviuni. A intrebat unde sa se
mute.

Putine puncte din Bucuresti sunt cu adevarat sigure - i s-a raspuns. Casa lui era pe
malul lacului. S-a hotarat sa-si faca alta intr-un loc mai sigur pentru viitorul seism.
Cutremurul din 1977 a fost un bun pretext pentru demolarile care au urmat. De ce
nu? Cutremurele schimba Bucurestiul de doua ori pe secol.

Cu atat mai mult are dreptul sa-l schimbe „cel care vine doar o data la un mileniu“. S-
a decis sa rada o parte din orasul istoric, sa construiasca un nou centru civic. Cel
mai sigur loc e Dealul Arsenalului, de pe cornisa inalta a Dambovitei – i s-a spus.
Adica pe locul denumit si Curtea Arsa, un cartier ocupat partial de arsenalul armatei.

Initial, pe vremea domnilor fanarioti, Alexandru Ipsilanti construise in 1775 in Dealul
Spirii un fel de centru civic numit „Curtea Noua“, care a avut un destin destul de
dramatic. A ars prima data in 1789, apoi din nou in 1796. Grav afectata de
cutremurul „cel Mare“, din 1802, mistuita de flacari in 1812, chiar in noaptea instalarii
ca domn a lui Ioan Gh. Caragea, bantuita de ciuma pe timpul aceluiasi domnitor,
parte a orasului istoric, Curtea Arsa a ramas aproape neschimbata din anul 1911.

Dupa cutremur, in aprilie, Ceausescu a convocat o consfatuire cu arhitectii, cerandu-
le sa studieze fiecare cate o varianta. Anca Petrescu, proaspata absolventa,
avusese la proiectul de diploma o megastructura pe Dealul Arsenalului. A incercat sa
adere la colectivul Doicescu, dar fara succes.

A fost sfatuita sa incerce singura. Pe parcurs, castigatorul, prof. Lazarescu, a fost
inlocuit progresiv de Anca Petrescu, care era o tanara simpla, cu aparenta unei fete
de la tara. In acest fel, si-a facut drum spre inima cuplului prezidential, care, cum
bine se stie, avea aversiune fata de intelectuali. Tagma elitista a arhitectilor
bucuresteni s-a vazut silita sa comunice cu „beneficiarii“ doar prin intermediul
ambitioasei fete din provincie.

In plus, Anca Petrescu incuviinta cu entuziasm toate sugestiile cuplului prezidential
si chiar supralicita cand era vorba de dimensiuni, opulenta, hei-rupisme. Purtand
202
numele de domnisoara al Elenei Ceausescu, unii credeau ca e chiar ruda directa cu
ea, fapt ce-i conferea autoritate.

Santierul a debutat fara un proiect definitivat. Arhitectura de acum a Casei este un
amalgam din proiectele sutelor de arhitecti, asimilate si modificate din mers conform
cu ordinele contradictorii date de sotii Ceausescu. De structura s-au ocupat
specialisti de renume de la Trustul de Constructii Carpati, Traian Pop si Mironescu.
Prof. Ing. Al. Cismigiu era deseori consilier.

Ca sa cuprinda o parte din guvern, mai multe ministere si cateva niveluri pentru
familia Ceausescu exclusiv, Casa trebuia sa fie MARE! Iar pofta vine mancand. Pe
masura ce se construia, pretentiile „Beneficiarului“ cresteau. Mai lunga, mai lata, mai
inalta, inca un etaj si inca unul. Si alte doua. Pe parcursul realizarii proiectului, a
cerut nenuma rate modificari, uneori amuzante.

Daca palatul are dimensiuni iesite din scara, aceasta se datoreaza beneficiarului.
Dar si arhitectilor, precum seful de proiect Cezar Lazarescu, rectorul Arhitecturii, si
dl. Jugurica, directorul de la Proiect Bucuresti. Si arh. Anca Petrescu a pus de la ea,
la randul ei. Casa Poporului, cu dimensiuni coplesitoare, cocotata pe dealul de 18 m,
e conceputa la alta scara decat tot orasul. Are un volum de 3.000 de ori mai mare
decat orice alta cladire publica!

Desi multi sunt mandri ca e atat de mare, putini stiu ce si cat au pierdut. Si cat sufera
ei din cauza destructurarii orasului. Dar nu distrugerile facute la construirea ei au fost
cele mai grave. Odata cu inceperea lucrarilor, Ceausescu a cerut un drum de acces
pe masura importantei lui, pe care l-a botezat „Victoria Socialismului“.

A declansat demolari in continuarea axei est-vest, prelungind Victoria Socialismului
cu Bulevardul Unirii. „A fost o idee mai veche a lui Carol II“ – zice Anca Petrescu.
Demolarile facute pentru cladire au afectat 50 de hectare. Cele facute pentru axa au
lasat in orasul istoric o cicatrice de aproape 600 de hectare. Pe vremea aceea, ca
vechi admirator al Micului Paris, ma plimbam cu aparatul de fotografiat pe strazile
intortocheate din Uranus.

Chiar casele mai simple erau pline de farmec si de verdeata, aveau personalitate.
Unele aveau rezolvari originale si partiuri ambitioase, erau concepute de arhitecti
renumit i, imediat dupa Razboiul de Independenta. Aveau structuri din fonta,
materiale exceptionale de finisaj: luminatoare cu vitralii lucrate manual, oglinzi
slefuite de zeci de metri patrati, picturi a fresco, placaje sau scari din marmura
italiana, socluri din granit negru, stucaturi pictate, seminee din portelan Meissen,
tamplarii sculptate din lemn exotic.

Scara monumentala de la Spitalul Brancovenesc, facuta de trei generatii de mesteri
italieni, dupa unii autori, era cea mai frumoasa din lume. Aceasta a fost demolata in
mod stupid. Putea fi pastrata. Dar scaunul era mai important pentru activisti decat
venerabilul monument, nimeni nu risca fulgerele lui Ceausescu de dragul salvarii
unei cladiri.

Institutul Medico-Legal „Mina Minovici“, Schitul Maicilor, cu incinta in amfiteatru,
locuinte splendide ale anilor 1870-1900 au fost demolate. Au disparut Manastirea
Mihai Voda, Arhivele Statului, o parte a Manastirii Antim. Alte biserici au fost mutate
pe amplasamente dosnice.

203
Au fost demolate cu frenezie bisericile Spirea Veche, Sf. Apostoli, Sf. Spiridon Vechi,
Sfanta Vineri, dar si alte constructii reprezentative. Cladiri splendide din secolul al
XIX-lea au fost daramate peste noapte. Demolarile pentru axa majora au avut efecte
neasteptate asupra echipei de proiectare. A fost demolata, aproape intamplator,
casa sefului de proiect, rectorul arh. Cezar Lazarescu.

Acesta nu a suportat pierderea. A facut un accident vascular, lasand cale libera
afirmarii d-nei Anca Petrescu. „Era o executie publica, un razboi impotriva orasului,
cu distrugerea suportului memoriei. Iar locuitorii priveau inmarmuriti“ – isi aminteste
Horia Roman Patapievici. Cei care au participat au amintiri ambigue si raspunsuri
simpliste: „Nu aveai incotro, orasul trebuia oricum innoit...“

Unii dintre ei forteaza, in chip de scuza, comparatia cu modernizarea Parisului din
timpul lui Napoleon III. Dar paralela nu sta in picioare. Din ordinul imparatului,
baronul G. E. Haussmann a propus principii, aprobate de edilii orasului. A infiintat
servicii specializate, utilizate apoi cu succes. Haussmann a dispus relevarea si
fotografierea cladirilor care urmau sa cada. I-a ales pe cei mai buni profesionisti pe
domenii pentru a propune solutii cat mai pragmatice.

Circulatia, aspectul, parcurile si utilitatile Parisului sunt exceptionale si dupa 150 de
ani. Haussmann era si el autoritar, inflexibil si a cheltuit enorm – cam doua miliarde
de franci aur. Dar a condus actiunea spre binele orasului, in favoarea parizienilor.
Ceausescu a impus transformarile pentru gloria lui, impotriva orasului si a
locuitorilor. O cicatrice de 7 km, de la Piata Puisor la Piata Vergului, a brazdat orasul
de la vest la est.

A aparut fractura intre sudul sarac, cenusiu si nordul mai prosper si mai verde al
orasului. Circulatia nordsud a fost compromisa. Cine nu-i din Bucuresti nu poate
traversa nord-sud orasul decat prin Piata Unirii. Intre ecranul de opereta al marelui
bulevard si restul orasului au ramas zone necontrolate, un fel de curti de gunoi, pe
kilometri. Nici acum nu au disparut. De obicei, distrugerile se faceau noaptea, pe
ascuns.

De la multe nu s-au pastrat imagini. Fotografierea era considerata un delict.
Demolarile s-au efectuat inainte sa existe un proiect, uneori dupa semne facute cu
mana de Ceausescu din goana masinii. 57.000 de familii au fost dezradacinate.

Orasul s-a umplut de cainii fugariti din curtile caselor demolate in graba. Ramasi ai
nimanui, tolerati si hraniti de oraseni, au devenit o plaga, Bucurestiul fiind si astazi o
capitala a cainilor vagabonzi. Buncarele si canalele subterane ale Casei au desfiint
at multe trasee de transport in comun.

De aceea, importantul cartier Drumul Taberei a ramas pana azi fara metrou.
Ceausescu nu era pregatit sa inteleaga planuri sau machete la scara. Cerea sa i se
materializeze propunerile direct in marime naturala, asa cum facuse deja la
modificarea Teatrului National. Prieteni arhitecti mi-au relatat, de pilda, reactia lui in
fata machetei cu biroul prezidential.

A protestat fata de dimensiunea „meschina“ – cum i se parea lui – a mobilei din
birou. De fapt, mobila propusa era ciclopica, dar se pierdea in spatiul urias de 19x26
m (cat doua terenuri de tenis!) al cabinetului. Nenumarate spatii construite in Casa
nu au functiuni precise.

204
Sunt rezultatul lucrarilor facute conform toanelor lui Ceausescu, dimensiunilor mari si
simetriei fortate. Coridoarele erau prea largi, excesiv decorate. Distantele intre
grupurile sanitare erau de sute de metri. Ceausescu nu a permis WC-uri in zona
centrala, sa nu se sparga cumva conductele de canalizare in spatiul lui. Arh. Stefan
Burcea a fost dirigintele de santier din partea Trustului Carpati, peste zecile de
trusturi de constructii.

El imi povestea ca pe santier munceau 25 de mii de oameni – constructori, muncitori
si soldati. In momente de varf, s-ar fi ajuns spre o suta de mii in 3 schimburi. Erau
folosite 47 de macarale uriase cu brat de 80 de metri. 29 dintre ele au ramas captive
in curtea interioara, de unde au putut fi scoase numai dupa ce au fost demontate
bucata cu bucata. Vizitele de lucru ale cuplului prezidential – si au fost in total 428 –
erau de obicei sambata.

Ce nu le placea trebuia demolat rapid, in primele trei zile ale saptamanii ce urma,
pentru ca in celelalte trei zile sa se refaca potrivit noilor indicatii. Pe santier au fost
numeroase accidente, dintre care 27 mortale. Nimic nu era suficient de incarcat pe
gustul perechii Ceausescu.

A fost taiat dealul. S-au executat lucrari de infrastructura, inclusiv un buncar, initial
conceput pentru a rezista unui atac atomic, dar care nu a devenit operat ional. „S-a
estimat ca o racheta nucleara lansata de la o baza europeana NATO ar lovi in mai
putin de patru minute, timp prea scurt pentru ca perechea prezidentiala sa coboare
in buncar“ – mi-a spus ing. Burcea.

Mai ales in alternativa blocarii liftului. Siguranta ceruta pentru lifturile Casei putea fi
asigurata numai dupa testarea acestora intr-un turn de incercare special. A fost
construit un astfel de turn in zona Crangasi, la Intreprinderea de Fabricatie si Montaj
Ascensoare. Ulterior, dimensiunea cabinelor lifturilor s-a modificat, dar turnul – multi
ani cea mai inalta cladire din Bucuresti – nu avea un gabarit suficient.

A ramas ca un monument al inutilitatii si suport pentru balizaj de aviatie. Dupa
executarea etajului mai inalt, dealul a fost completat in jurul Casei, pe laturile est si
vest. Un gard greoi a inconjurat terenul. Casa Poporului are 236,1 m pe 190,8 m,
ocupand o suprafata de 44.000 mp.

Cu aceste dimensiuni, se afla intre primele 20 de edificii ale lumii si e a doua cladire
administrativa, dupa Pentagon. Turnurile de colt, amplasate in modelul zis „broasca
testoasa“, ii confera gabaritele maxime de 276,2 m lungime si 227,3 m latime. Nu
vorbim de coordonare sau de seriozitatea urmaririi lucrarilor la aceasta cladire.
Calitatea unor finisaje este in zona rebutului.

Au fost sedinte ale Senatului, sub cupola Salii Romania, cand senatorii au fost
nevoiti sa deschida umbrelele. Cand au demarat, lucrarile trebuiau terminate in doi
ani, un termen aberant. Apoi, inaugurarea s-a mutat pentru august 1990, deci 6 ani.
Din cate stim, in 2008 nu sunt nici pe departe gata. La intrebarea, fireasca de altfel,
„Cat a costat Casa Poporului?“ nu se poate da un raspuns precis.

Nu se tineau socotelile exacte ale cheltuielilor facute. In fond, Casa Poporului era un
cadou de la poporul roman pentru Ceausescu si de pe dar se sterge eticheta cu
pretul. Numai costul materialelor folosite a fost evaluat la circa 18 miliarde de lei,
adica 1 miliard de dolari. Trusturile de constructii din tara, obligate sa trimita mii de
oameni aici, jonglau cu bani negri, materiale, manopera si utilaje.
205
Fara aceasta munca „patriotica“ si necuantificabila, costul ar fi fost probabil triplu.
Constructia Casei a coincis cu una dintre cele mai mizere perioade din istoria
poporului roman. Pe langa costul megalomaniilor lui, Ceausescu hotarase sa
plateasca datoria externa de 11 miliarde $, pentru a nu se lasa santajat de bancile si
corporatiile multinationale.

Plata s-a facut prin infometarea populatiei, prin rationalizarea severa a benzinei, prin
lipsirea oamenilor de cele mai elementare servicii si drepturi. Construita sa fie sediu
si emblema pentru dictatorul Ceausescu si statul sau totalitar, Casa Poporului parea
ca si-a schimbat brusc destinul la 22 decembrie 1989.

In 1990, uriasa cladire a fost deschisa publicului. Vizitele nu erau restrictionate, se
putea merge oriunde era tehnic posibil. Se poate spune ca in acele cateva luni de
dupa revolutia romana Casa a fost cu adevarat a poporului. Aceia care i-au vazut
interioarele au ramas foarte impresionati.

Peste 80% au cerut ca lucrarile sa continue. Rupert Murdoch, magnatul presei
mondiale, s-a oferit sa cumpere Casa in primavara anului 1990, facand o oferta de
un miliard $. Probabil o valoare de piata corecta. Magnatul presei mondiale nu ar fi
ramas in paguba, dar nici romanii.

Putea face reclama locului, implicit Romaniei, dirijand grupul sau de presa sa-i
sustina interesele. Romania ar fi avut de castigat in urma atentiei celui mai mare
trust media din lume. Oportunitatea a fost pierduta din cauza prejudecatilor unor
conducatori din acea vreme. Si oferta facuta de guvernul japonez, care insemna o
suma si mai mare, s-a lovit de refuz. Nu ne vindem tara – era lozinca guvernantilor.

D-na Anca Petrescu mi-a confirmat ca Adrian Nastase era cel mai decis sa pastreze
Casa Poporului. Casa a devenit Palatul Parlamentului, dar a ramas si a poporului,
cel care plateste in continuare facturile. Pentru proaspetii imbogatiti, mirajul Casei
Poporului e irezistibil.

E cea mai frumoasa, pentru ca e cea mai mare – spun multi dintre ei. Si risipa facuta
ostentativ are admiratori. La un congres al etniei rrome desfasurat in cladire,
participantii nu pridideau cu complimentele: „Ce minunatie! Peste tot numai
marmura, aurarii si cristale!“ Pana in 1992, Camera Deputatilor si Senatul au
functionat in cladirea din Dealul Mitropoliei a Marii Adunari Nationale, respectiv in
austerul fost sediu al Comitetului Central al PCR.

Apoi, Casa Poporului a devenit Palatul Parlamentului, locul unde se intrunesc cele
doua camere si unde se afla cele peste 400 de cabinete ale politicienilor. Cladirea
inaltata pe aroganta si megalomanie a devenit locul unde cei alesi democratic de
popor fac legile.

Probabil ca nu mai exista in lume un parlament care sa se lafaie intr-o asemenea
opulenta. Paradox subliniat si de jurnalista elvetiana Yvonne Scherrer : „ Nu sufar de
agorafobie, dar in Casa Poporului am simtit un fel de teroare. Coloanele, lampile de
cristal, toate sunt atat de uriase. Usile acelea de stejar... poti ucide un om cu ele. Nu-
mi pot imagina cum functioneaza un parlament democratic in spatiul acela.“

Nu am reusit sa aflam cat costa in total functionarea Palatului Parlamentului in Casa
Poporului. Numai costul gigacaloriilor si al iluminatului electric depaseste 6 milioane
de dolari pe an, cat un oras. Sunt candelabre cu 700 de becuri. Instalatia de aer
206
conditionat, complet neeficienta, are nevoie de o jumatate de tona de freon pe an,
substanta interzisa pentru ca e vinovata de distrugerea stratului de ozon.

Cele 18 lifturi consuma 50 kWh fiecare, adica dublu decat ar fi normal. O puzderie
de agregate si componente marunte au fost produse de firme romanesti de stat care
intre timp s-au privatizat. Inlocuirea si intretinerea lor sunt extrem de scumpe. De
exemplu, clantele in stil baroc au fost produse de Urbis, care ulterior a fost
cumparata de o firma suedeza. Inlocuirea unei clante defecte a ajuns sa coste 1.000
de euro bucata.

Tot atat de putin democratica pare sa fie si o aura de secretomanie ce invaluie
cladirea. Am asteptat in zadar timp de trei luni o aprobare de intrare in spatiile
nefinalizate, chiar in faimoasele subterane. Accesul in spatiul parlamentului mi-a fost
facilitat de Anca Petrescu, pentru spatiul Senatului am avut acordul vicepresedintelui
acestei camere, in timp ce restul cladirii se afla sub autoritatea unei unitati
militarizate.

Administrarea e in seama Secretariatului General al Camerei Deputatilor, ai carui
circa 1.500 de angajati trebuie sa asigure conditii optime de lucru. Sunt sute de
femei de serviciu, soferi, secretare, gradinari, ospatari, frizeri, curieri etc. Totul
naclait intr-o birocrat ie ce aminteste de faimosul Castel al lui Kafka. S-a incercat
folosirea unora dintre ansamblurile de incaperi goale.

Dar ce se potriveste mai bine cu un asemenea spatiu? S-a vorbit de un muzeu
mondial al totalitarismului. Pana la urma, s-a facut Muzeul National de Arta
Contemporana. O locatie foarte controversata. „Simt Casa Poporului ca pe un
monstru care a inceput deja sa putrezeasca.

E o arhitectura totalitara, pe care n-o poti incadra estetic, nici macar in estetica
uratului“ – spune pictorit a Suzana Dan, curator si cercetator la acest muzeu. Tot aici
mai functioneaza si niste institutii mai misterioase, precum Pactul de Stabilitate
pentru Lupta impotriva Crimei Organizate, Serviciul de Protectie si Paza, Initiativa de
Cooperare in Sud-Estul Europei.

In legislatia internationala, strazile sunt necesare la distante de maximum 190 m.
Intre Piata Constitutiei si Piata Unirii sunt 800 m fara nicio strada. Mai multe strazi au
fost intrerupte. Traficul nord-sud a fost blocat. Pentru strainii de Bucuresti,
traversarea auto nord-sud a orasului se face doar prin Piata Unirii.

Ansamblul Bulevardului Unirii a rupt capitala in doua parti, care se dezvolta cu doua
viteze: mult mai repede cea de la nord si aproape deloc cea de la sud. Uniunea
Arhitectilor a propus refacerea tesaturii sfasiate a orasului. Concursul international
de urbanism „Bucuresti 2000“ desemna capitala drept un oras bolnav, cerand sa fie
vindecat.

235 de echipe din 35 de tari au raspuns apelului. Desi a costat multe milioane,
concursul a fost mai mult un act decorativ al guvernantilor si nu a generat urmari
concrete. O singura data Casa Poporului a aparut prietenoasa. Pe 11 august 1999 a
fost concertul lui Pavarotti, organizat in Piata Constitutiei din Bucuresti.

„Vin sa cant in tara voastra la data eclipsei totale de soare“ – declarase marele
tenor. Scena a fost amplasata cu fata la Palatul Parlamentului. Erau 22.000 de locuri

207
pe scaune, dar pana la urma au participat 50 de mii de spectatori. A fost dorinta lui
Pavarotti de a fi ascultat si de cei care nu au bani.

La Casa Poporului, multe birouri erau iluminate iar functionarii stateau ciorchine la
ferestre. De departe, in lumina discreta, cu zecile de mii de oameni pe scaune sau
stand direct pe taluzul inierbat, uriasa cladire nu mai parea atat de mare.

208
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti
Prima parte probabil o stie oricine, povestea forturilor si bateriilor din jurul Bucurestiului.
Pe scurt, in vremea lui Carol I a inceput constructia intre anii 1882-1894 unei linii de baterii si
forturi, 36 la numar, care sa apere cel mai important oras al tarii, Bucuresciul. Din cele 36 azi
mai stau in picioare doar 32.Cu un cost de 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul
anual alocat armatei romane la vremea respectiva, aproximativ 620 milioane de euro in
zilele noastre acestea s-au dovedit a fi inutile. Probabil cel mai util aspect al acestora este
faptul ca au fost legate intre ele de o sosea (actuala Centura a Bucurestiului) si de o cale
ferata.
Ieri am vizitat bateria 3-4 dintre Otopeni si Tunari, o cladire care m-a impresionat,
interesanta dar parasita, lasata in paragina si nepasare.

Unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de fortificaŃii din
estul Europei, o moştenire istorică, zace în mizerie în jurul
Capitalei. Construit la comanda Regelui Carol I, în perioada 1882-
1894, sistemul de apărare din jurul Bucureştiului, 36 de forturi şi
baterii, a fost gândit să protejeze oraşul în cazul unor atacuri şi să
adăpostească 30.000 de soldaŃi. La peste o sută de ani de atunci,
doar 30 de construcŃii au supravieŃuit.
În timp ce alte capitale europene, precum Roma, Paris sau Atena,
profită de ceea ce istoria a salvat, în Bucureşti, aceste clădiri au
fost lăsate în paragină. Nici o administraŃie nu a luat o decizie
privind reabilitarea lor şi nu a intuit potenŃialul turistic.

Model belgian
Istoria centurii fortificate începe odată cu venirea pe tronul
României, în 1866, a Regelui Carol I. Lucrările au început în 1882,
proiectele fiind realizate de generalul belgian Henri Brialmont, unul
dintre cei mai apreciaŃi ingineri militari ai vremii, care proiectase
fortificaŃii în Ličge, Namur, Anvers. „Un Bucureşti fortificat ar creşte
importanŃa militară a României, astfel încât ea va fi în stare sau de
a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a
cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde“, susŃinea atunci
generalul.
Arhitectul de 27 de ani Ştefan Cristescu s-a interesat, timp de cinci
ani, de istoria acestor construcŃii, pentru a-şi realiza lucrarea de
diplomă. „Bateriile şi forturile sunt dispuse din doi în doi kilometri
pe şoseaua de centură. Primele construite au fost forturile - Chitila,
Mogoşoaia, Otopeni, Jilava - apoi restul, după care a venit rândul
bateriilor“, a explicat arhitectul.

600 de milioane de euro
Regele Carol I a plătit sume fabuloase pentru acest proiect declarat
de utilitate publică: echivalentul în lei/aur a aproape 620 de
milioane de euro.
Primul Război Mondial a jucat o festă viitorului glorios al fortificaŃ
iilor. Cu o lună înainte de începerea conflagraŃiei, ministrul Ion I.C.
Brătianu a hotărât, printr-un ordin secret, dezarmarea unităŃilor.
Există voci care susŃin că decizia a fost luată după ce trupele
209
germane au reuşit să obŃină planurile construcŃiei.
Astăzi, din ceea ce se dorea a fi gloria defensivă a Regelui Carol I
s-a ales praful. Din cele 36 de fortificaŃ ii, doar 30 mai există. Unele
sunt inundate, cum e cel de la Jilava, altele au fost transformate fie
în magazii (bateria din curtea Arhivei NaŃionale de Film) sau au
rămas în pustiu (bateria 14-15 de la Măgurele şi bateria 9-10 de la
intrarea pe Autostrada Soarelui).

Personaje, celule, condamnaŃi
PuŃini sunt cei care ştiu că oraşul este încercuit de aceste clădiri,
dar mulŃi sunt cei care povestesc despre copilăria marcată de
„lupte“ şi „drame“ infantile în dreptul unei turele a cărei mândrie a
apus demult.
„Îmi aduc aminte că am intrat acolo pe vremea când eram copil.
Eram la bunici la Mogoşoaia şi am dat peste o turelă şi o clădire
mare şi roşiatică. Ne-am făcut rapid nişte feştile cu benzină şi am
intrat. Era nemaipomenit“, povesteşte paznicul unei firme din
apropierea fortului de la AfumaŃi“.

Ultimele clipe ale lui Râmaru
Când vine vorba de legende însă, nimeni nu-l întrece pe domnul
Vizitiu, „administratorul“ fortului Jilava. Iese la pensie în
septembrie şi prea mulŃi ani a avut grijă de construcŃia veche şi pe
jumătate inundată. „Aici au fost aduşi, în 1907, cei arestaŃi la
răscoala de cu un an înainte. Apoi au venit deŃinuŃii politici, ca să
nu vă mai povestesc că în celulele astea au fost închişi mareşalul
Antonescu şi tovarăşul Râmaru“, şi începe să zâmbească cu
subînŃeles. Cu braŃele ridicate în aer, administratorul începe să
creioneze o atmosferă lugubră, cu poveşti despre camera neagră,
celule întunecoase şi reci şi gigantice tunuri ce „scuipau“ obuze
până în Giurgiu.

Istoria uitată printre bălării
Dacă majoritatea fortificaŃiilor care au rămas în picioare se află în
unităŃi militare sau sunt aşezate pe proprietăŃi private, există însă
câteva care sunt accesibile curioşilor.
Cea mai la îndemână construcŃie pentru cei care vor să vadă ceva
din istoria acestui oraş este bateria 9-10, situată pe dreapta la
intrarea pe Autostrada Soarelui înspre ConstanŃa.
Un alt amplasament „deschis publicului“ este bateria 14-15, din
apropierea Institutului NaŃional de Cercetare şi Dezvoltare pentru
Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“. „Implicată“ mult timp
în scandalul privind deşeurile toxice depozitate aici, bateria a fost
într-un final cură- Ńată, spun specialiştii. „CurăŃirea definitivă s-a
terminat în 2001 şi, conform analizelor instituŃiilor abilitate,
clădirea nu mai prezintă risc de radioactivitate“, a explicat
directorul tehnic al institutului, Constantin Ivan.

210
Un potenŃial turistic neexploatat
Reabilitarea acestui sistem de fortificaŃii, aproape unic în Europa, ar
putea aduce multe beneficii Capitalei din punct de vedere financiar,
cât şi la nivel de capital de imagine. ReprezentanŃii municipalităŃii
susŃin că au existat unele discuŃii, dar nimic nu a fost finalizat.
„Înainte de introducerea lor în sistemul turistic, e nevoie să
rezolvăm sistemul de transport şi ecologizarea zonei. Să faci acest
traseu turistic ar fi o minunăŃie“, a susŃinut directorul AdministraŃiei
Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Florin Necula. „Aşezarea lor
invită la o mobilitate turistică. Mergi la fortul de la Mogoşoaia, îi
duci pe turişti şi la Palat, la fel şi la Cernica. Se dezvoltă o reŃea de
muzee, expoziŃii şi magazine“, a mai spus el. Ideea unui astfel de
traseu a fost şi pe placul directorului DirecŃiei Dezvoltare Turism din
cadrul Primăriei Capitalei, Cristian Petrescu. Acesta a spus că
problema cea mai delicată este legată de hotărârea
administratorului. El a adăugat că Bucureştiul ar avea de câştigat,
Ńinând cont de faptul că valul de turişti a început să crească, ce-i
drept, cam lent. „Anul trecut, Capitala a fost vizitată de un milion
de turişti, oarecum mai bine faŃă de alŃi ani, dar puŃin faŃă de alte
capitale europene“, a mai adăugat el.

Salvarea monumentelor, o problemă cronică
În prezent, deşi nu există un top 10, cele mai vizitate sunt Palatul
Parlamentului, Muzeul Satului, Muzeul łăranului. Cei de la turism
au gândit un proiect care cuprinde cinci tururi turistice tematice:
Bucureştiul verde (parcuri, Grădina Botanică), clădiri,
shopping&dinning, circuit religios (un traseu care cuprinde cele mai
importante clădiri de cult) şi tururi pietonale de-a lungul celor patru
axe de dezvoltare turistică. Viitorul este însă mai mult decât incert.
După cinci ani de cercetare, Ştefan Cristescu recunoaşte că
problemele cu care se confruntă societatea românească, cel puŃin
la nivel de promovare şi salvare a monumentelor, sunt cronice. „La
începutul proiectului, am plecat plin de entuziasm, că există şanse
ca aceste clădiri să fie reabilitate. Acum, la sfârşit de drum, mi-am
dat seama că nimeni nu are interesul acesta. Fie din comoditate, fie
pentru că există, poate, alte domenii în care să se investească“, s-a
arătat dezamăgit tânărul arhitect.

Aflat în incinta unei unităţi militare, Fortul 4
Tunari este abandonat, fiind în mare parte
inundat. Construcţia lui a fost începută la 30
septembrie 1884, după planurile iniţiale ale gen.
Brialmont, dar în timpul execuţiei s-au adus
modificări în urma schimbării proiectului de
către gen. Berindei.

Am hotărât să sărim peste poarta ruginită. Ne-am făcut apoi loc printre tufe, ne-am furişat
prin iarba înaltă, printre gunoaie, muşuroaie, bălţi şi noroaie, până am ajuns la o clădire cu

211
un fronton impunător. Era Bateria intermediară 4-5. Muşte bâzâiau nervoase în jurul unei
mâţe moarte şi duhnea îngrozitor.

Când am măsurat cu o creangă adâncimea şanţului de apărare din faţa intrării, broaştele din
el au început să sară panicate de colo-colo. Era mâl, nu aveam cum să trecem prin el, pentru
că ne-am fi putut afunda. Am sărit înăuntru pe o fereastră şi m-a izbit mirosul de umezeală şi
putred. Cunoşteam, în principiu, construcţia, pentru că era la fel ca şi celelalte două baterii
pe care le văzusem deja cu Ştefan Cristescu, un tânăr arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu sârg
şi pasiune, multe astfel de fortificaţii în ultimii ani.

Aici era însă mai întuneric, mai înfricoşător. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din
turul pe care l-am făcut prin camuflata centură de fortificaţii a capitalei, formată din 36 de
construcţii: forturi şi baterii, ridicate în urmă cu peste 110 ani pentru a proteja oraşul. Am
înţeles atunci emoţiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare dată când descoperea câte un loc
nou, şi l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a căutat prin arhivele militare şi prin cărţi vechi. "Am
aflat de existenţa lor de la nişte prieteni români stabiliţi în Belgia, care vizitaseră fortificaţii
din alte ţări, construite în aceeaşi perioadă" - povesteşte Cristescu.

"Centura are o importanţă deosebită, pentru că e unul dintre ultimele sisteme de fortificaţii
omogene în jurul unei capitale după planul celebrului general Brialmont şi reprezintă stadiile
finale ale fortificaţiilor detaşabile. Proiectul lui Ştefan Cristescu reprezintă primul pas în
cercetarea necesară pentru valorificarea acestora, după care e nevoie de un proiect pentru
restaurarea şi punerea lor în valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetător la Institutul pentru
Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucureştiului începe odată cu venirea pe tronul
României, în 1866, a lui Carol I.

Prinţul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmareşal Moltke, punea pentru prima dată
problema construirii unor forturi care să apere capitala în cazul unui pericol extern. Aceasta
era una dintre acţiunile sale prin care încerca să ridice standardul unei Românii rămase în
urmă în mai toate domeniile. Lucrarea urma să fie una de mare amploare.

S-au înfiinţat mai multe comisii, care au făcut studii pentru a găsi modalitatea cea mai
eficientă de a construi fortificaţiile. Artileria se dezvolta repede, în contextul revoluţiei
industriale, şi centura de apărare trebuia să fie adaptată la acest progres. În anul 1882, după
obţinerea independenţei ţării, o nouă comisie reîncepea studiile întrerupte din cauza
războiului, terminat în 1877.

În paralel cu comisia din România, ce i se părea, probabil, ineficientă, Carol I l-a invitat la
Bucureşti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut şi apreciat inginer
militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificaţii pentru oraşele Liege, Namur,
Anvers. Un Bucureşti fortificat "ar creşte importanţa militară a României astfel, încât ea va fi
în stare sau de a refuza participarea la un răsboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii,
la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul.

Doi ani mai târziu, belgianul a alcătuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea
construirea unei centuri de 70 de kilometri, care să aibă 18 forturi şi 18 baterii intermediare,
cu o distanţă de aproximativ 2 kilometri între ele. Artileria avea să fie plasată sub cupole
cuirasate, iar 33.000 de soldaţi urmau să populeze fortificaţiile. Planul făcut de Brialmont
împărţea centura în 3 sectoare, dintre care cel mai puţin apărat era cel sudic, direcţie din
care el considera că ar fi cel mai improbabil un atac asupra oraşului.

Ironia a făcut ca exact aceasta să fie partea din care a venit armata germană în anul 1916
(centura de fortificaţii fusese oricum dezafectată), când a ocupat România. Costul total al
212
lucrărilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adică echivalentul a circa 500
de milioane de euro.

Lucrările au început în 1884. Fiecare fort lua numele localităţii în apropierea căreia era
construit, iar după doi ani fortificarea capitalei era declarată, prin lege, lucrare de utilitate
publică. În anul 1887, Brialmont modifica planurile, pentru ca forturile să facă faţă obuzului-
mină apărut în 1884, ducând astfel la o creştere considerabilă a costurilor, aşa că românii au
cerut noi schimbări pentru a scădea din cheltuieli. Generalul nu le-a redus suficient însă şi
ultimele modifică ri au fost făcute de către generalul Berindei, directorul lucrărilor, costurile
scăzând de data aceasta substanţial.

Însă acum structura centurii arăta diferit de cea proiectată de belgian. Unuia dintre forturi,
cel de la Afumaţi, i-a fost modificată structura chiar în timpul construcţiei. Acesta, la fel ca
multe altele, e azi părăsit şi degradat.

"Terenul pe care se află e al lui Gigi Becali. Aşteaptă ca fortul să cadă singur" - povesteşte
paznicul şantierului prin care trebuie să treci ca să ajungi la fort, referindu-se la terenul care
aparţine, în realitate, unui investitor străin. În 1888, Carol I a vizitat pentru prima oară
centura de fortificaţii. Anul următor a fost dominat de intense discuţii şi polemici, atât în
parlament, cât şi în presă, cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Intenţiile regelui s-au lovit, la
fel ca în alte cazuri, de opoziţia românilor. Lucrările aveau însă şi susţinători, printre care
ziarul "România liberă".

După construirea unei căi ferate, ritmul lucrărilor a crescut considerabil. În plus, la Brăila
era înfiinţată prima fabrică de ciment din România, care a furnizat întreaga sa producţie de
ciment Portland construcţiei centurii, până la finalizarea lucrărilor, în condiţiile în care până
atunci cimentul folosit fusese de import. Lucrările la fortificaţii se încheiau în 1894, după 10
ani de la începerea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adică echivalentul a
613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei române pe trei ani.

Proiectul a fost unul grandios, suprafaţa totală a construcţiilor depăşind 120 de hectare.
Unele forturi ajung la 11,60 de hectare. Şoseaua şi calea ferată construite special pentru a
uşura accesul la fortificaţii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de
pământ cu o grosime între 2 şi 8 metri, pe care a crescut mai târziu vegetaţie.

Carol I îi trimitea o scrisoare fratelui său, Fritz von Hohenzollern, în care se arăta mulţumit
de felul în care au fost finalizate lucrările: "... toate instalaţiile corespund întru totul
standardelor impuse unor astfel de fortificaţii moderne.

Bucureştiul poate fi socotit în această privinţă ca un model ce merită văzut" - spunea el. În
anul 1914, Carol I murea, la numai trei luni de la începutul Primului Război Mondial, parte
din marea sa moştenire fiind şi un Bucureşti fortificat.

"Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani, Galaţi ridicate de Mine, ca un
scut puternic al vetrei strămoşeşti, în timpuri de grele încercări, de cari cerul să păzească
ţara" - spunea regele. "Fortificaţiile Bucureştiului sunt deosebite: ele au fost ridicate în
ultima perioadă în care se manifesta interes pentru estetica acestui tip de construcţie, având
elementele compoziţionale şi stilistice specifice arhitecturii militare din secolul al XIX-lea" -
povestea Ştefan Cristescu la prima noastră întâlnire.

La 17 august 1916, România intră în război de partea Antantei. Cu o lună înainte, ministrul
de război, Ion I. C. Brătianu, hotărâse subit părăsirea şi dezarmarea fortificaţiilor, printr-un
ordin secret către Comandamentul Cetăţii Bucureşti, în vederea înarmării trupelor de câmp.

213
Strategia de apărare a României, confirmată prin studii începând din 1872, era acum
abandonată, locul ei fiind luat de una ofensivă, pe care armata română nu avea capacitatea s-
o susţină.

E posibil ca această schimbare radicală să fi fost făcută datorită influenţei pe care au avut-o
doi teoreticieni ai strategiei militare ofensive din armata franceză, dar şi propagandei
germane din 1914, ce a urmat cuceririi oraşelor Liège şi Namur, din Belgia, ambele având
centuri de fortificaţie proiectate tot de generalul Brialmont.

"Tata ne mai spunea că vor fi lupte şi în jurul Bucureştiului, că forturile vor rezista, în cel mai
rău caz, câteva zile" - scria în Memorii Mircea Eliade despre forturile abandonate în secret.
Nemţii, pregătiţi pentru a ataca fortificaţiile, au intrat nestânjeniţi în capitală şi au ocupat,
apoi, la sfârşitul anului 1916, două treimi din teritoriul ţării.

Nu s-a putut da niciodată răspuns polemicilor cu privire la utilitatea fortificaţiilor. Azi au mai
rămas 17 forturi şi 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcţii, restul fiind distruse din
cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de muniţii.

Multe dintre ele sunt degradate, părăsite şi inundate. Majoritatea se află pe teritoriul unor
unităţi militare, dar nu au mai fost folosite. Unele au găzduit sau mai găzduiesc ciupercării
ori depozite de murături sau sunt abandonate, ascunse sub vegetaţie. Doar una dintre baterii
a fost transformată în hotel.

Arhitectul Ştefan Cristescu, cel care a studiat şi ne-a făcut cunoscută povestea centurii de
fortificaţii a Bucureştiului, propune valorificarea bateriilor şi a forturilor, o oportunitate care
se conturează odată cu extinderea oraşului. Acelaşi tip de construcţii din Franţa, Belgia sau
Olanda au fost transformate în centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracţii sau
chiar cluburi de noapte.

Arhitectul crede că este posibilă valorificarea şi în cazul forturilor şi al bateriilor din jurul
Bucureştiului, unde s-ar putea face parcuri de distracţii, centre culturale, cluburi sau
hoteluri. Conform lui Sergiu Isopescu, în alte ţări există ONG-uri care se ocupă de punerea
lor în valoare şi Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta
însă este nevoie de demilitarizarea lor şi de înscrierea acestor construcţii pe Lista
monumentelor istorice, pentru a le proteja.

Centura de fortificaţii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred că
oraşul ar avea mult de câştigat, din punct de vedere turistic, economic şi cultural, dacă
centura ar fi valorificată" - spune el.

La forturi, la Ştefăneşti
Duminică, la ora 22, am fost cu Tanzyy, Horia, Abonatuconnex, Slim şi alŃi patru prieteni
la fortul de lângă Ştefăneşti (judeŃul Ilfov).
Drumul până în localitate l-am parcurs cu maşinile, apoi, de la şoseaua de centură pe jos,
printr-un şantier. Ne-au ieşit în întâmpinare câinii şi vreo patru paznici. Nu au fost prea mari
probleme, localnicii fiind totuşi binevoitori. Am mai străbătut pe câmp o porŃiune, am
escaladat munŃi de moloz şi am ajuns la buza unei râpe nu foarte abrupte. A fost singura
porŃiune poate mai dificilă. Jos, la intrarea în fort, linişte deplină şi deasupra, cer senin
deasupra brăzdat de avioane zburând la mică altitudine.

214
Apoi, a început exploarea galeriilor. Trei dintre prieteni au renunŃat să mai intre în tuneluri,
iar cei care am rămas am străbătut până spre ora 1 zeci de galerii însumând sute şi sute de
metri.

Fiecare dintre noi a făcute zeci de fotografii, iar eu am apucat să filmez în înfraroşu peste 45
minute din traseul parcurs.
N-am apucat până azi să descarc imaginile din aparatul foto şi nici filmele din camera video.
Noroc cu Tanzyy şi Abonatuconnex care mi-au trimis peste 200 de fotografii.

Partea a doua este mai degraba un mit. Galeriile, tunelurile, canalele de sub Bucuresti care
fac legatura intre diverse puncte strategice sau de interes. Unul leaga Palatul Ghica-Tei de
Biserica Plumbuita, altele se zvoneste ca au fost construite de comunisti pentru evadarea
sau siguranta lui Ceausescu. Nu stiu nimic concret insa.
Am cautat pe net si am vazut ca mai sunt si altii interesati de aceste enigme ale
Bucurestiului.

Incursiune prin catacombele bucureştene
de Razvan Mateescu , Dana Fodor

Pe la 1888, când au început primele lucrări de
canalizare a râului DâmboviŃa, oamenii au
descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene.
S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine
le-a construit şi în ce scop?

Primul care a scris despre tunelele aflate sub
Bucureşti este Gion Ionescu, în celebra sa "Istorie
a Bucureştilor" de la începutul secolului al XIX-
lea. O sută de ani mai târziu, constructorii
actualului bulevard al Unirii au rămas stupefiaŃi
215
în momentul descoperirii bătrânelor galerii. Unii istorici sunt de părere
că tunelele din pântecele Capitalei rivalizează cu cele ale Parisului şi că
ar exista multe galerii nedescoperite încă. AlŃii, mai tranşanŃi, cred că ele
nici Pe la 1888, când au început primele lucrări de canalizare a râului
DâmboviŃa, oamenii au descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene.
S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine le-a construit şi în ce
scop? Primul care a scris despre tunelele aflate sub Bucureşti este Gion
Ionescu, în celebra sa "Istorie a Bucureştilor" de la începutul secolului al
XIX-lea. O sută de ani mai târziu, constructorii actualului bulevard al
Unirii au rămas stupefiaŃi în momentul descoperirii bătrânelor galerii.
Unii istorici sunt de părere că tunelele din pântecele Capitalei
rivalizează cu cele ale Parisului şi că ar exista multe galerii
nedescoperite încă. AlŃii, mai tranşanŃi, cred că ele nici nu există şi că
sunt rodul imaginaŃiei. Totuşi, în prezent, se cunosc catacombele din
zona străzii Negru Vodă, precum şi coridorul subteran săpat şi zidit la o
adâncime de peste zece metri, care leagă Hanul lui Manuc, Biserica
Domnească şi Curtea Veche, pe o lungime de circa 300 de metri. şi între
Curtea Veche şi Dealul Văcăreştilor mai este un tunel. O altă galerie
subterană, cu două ramificaŃii, e ascunsă sub Mânăstirea Antim şi se
întinde până la Liceul Gheorghe Sincai şi în zona Centrului Civic.

Galerii pe sub râurile Colentina şi DâmboviŃa
Subterane au fost descoperite şi în nordul Bucureştilor, dar şi în
Colentina. Există tunele care leagă Mănăstirea Plumbuita de Palatul
Ghica, pe sub râul Colentina. Cea mai importantă galerie care are
ramificaŃii şi tunele este cea dintre Turnul ColŃei şi zona de vii de la
Bellu, direcŃia Calea Giurgiului, săpată pe sub biserica Sf. Ioan-Nou,
casa Nicolae Mavros şi râul DâmboviŃa. Un tunel duce spre Dealul
Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe şincai. Altul urcă spre Centrul
Civic şi se bifurcă către Gara de Nord şi Academia Militară.

Tunelele de sub magazinul Victoria
De sub magazinul Victoria se ramifică alte trei subterane, unul către
Dealul Uranus, altul către Palatul Telefoanelor, iar ultimul, spre Biserica
Sf. Gheorghe Nou. Cronicarii din vremea lui Caragea Vodă scriau că

216
acesta se plimba pe sub pământ cu o caleaşcă trasă de patru cai, de la
Palatul Cotroceni şi până la Curtea din Dealul Spirii. Tot în subteranele
Bucureştiului se ascundeau societăŃile secrete FrăŃia şi Eteria. Se
presupune că acolo au fost puse la cale revoluŃiile de la 1821 şi 1848.
Conspiratorii depozitau în tunelele şi în camerele secrete arme, muniŃii
şi hrană. Azi nu se mai cunoaşte nimic despre accesul în aceste
catacombe. Subteranele aveau şi guri de aerisire. Una dintre ele era
ascunsă sub aleea principală din Cişmigiu, iar alta se afla pe locul de
acum al lacului.

Primele lucrari de canalizare a raului Dambovita au inceput inca din
anul 1888. Vechile subterane descoperite atunci au pus multe semne de
intrebare oamenilor. Cine le-a construit si in ce scop? Incarcate de
sumbre taine, ele au ramas pana astazi, dar se pare ca este foarte greu sa
ajungi la ele. O suta de ani mai tarziu, constructorii actualului bulevard
al Unirii din Bucuresti au ramas stupefiati in momentul descoperirii
batranelor galerii. Galeriile secrete ale Capitalei ar putea deveni un
punct de atractie atat pentru turistii straini, dar si pentru locuitorii
Bucurestilor. Singura conditie ca aceste subterane sa devina atractie
turistica este ca ele sa existe cu adevarat. Unii istoricii sunt de parere ca
tunelele Bucurestilor rivalizeaza cu cele ale Parisului si ca sunt multe
galerii care nu au fost inca descoperite. Altii, mai transanti, cred ca ele
nu exista de fapt si ca sunt rodul imaginatiei poporului roman.O placa
de sub casa aflata pe strada Negru Voda la numarul patru fugea pur si
simplu de sub picioarele lor. Inalta de peste doi metri, captusita cu o
caramida speciala, arsa in cuptoare, datand din secolul al XVI-lea,
galeria secreta a fost abandonata imediat dupa descoperire. Mai tarziu,
muncitorii au dat peste un tunel de aproape 400 de metri care se infunda
brusc undeva catre Dealul Mitropoliei. In prezent, se cunosc
catacombele din zona strazii Negru Voda precum si coridorul subteran
sapat si zidit la o adancime de peste zece metri, care leaga Hanul lui
Manuc, Biserica Domneasca si Curtea Veche, pe o lungime de circa 300
de metri. Totodata, intre Curtea Veche si dealul Vacarestilor mai exista
un tunel. Dupa ceva timp, alti constructori de pe alt santier au mai
descoperit sub pamantul din zona Unirii niste subterane secrete. Primul
care a scris despre aceste tunele de sub Bucuresti este Gion Ionescu in
celebra sa “Istorie a Bucurestilor” de la inceputul secolului al XIX-lea.
217
Cine stie cati domnitori si boieri s-au furisat in taina prin aceste galerii
secrete ca sa primeasca raportul iscoadelor sau peschesul zarafilor.

Voda Caragea se plimba in caleasca pe sub pamant
O alta galerie subterana, cu doua ramificatii, se gaseste sub Manastirea
Antim si se intinde pana la Liceul Gheorghe Sincai si in zona Centrului
Civic. La statia de autobuz Razoare sunt sapate galerii pe doua nivele, la
sase, respectiv, zece metri sub pamant. Subterane au fost descoperite si
in zona de nord a Bucurestilor, dar si in Colentina. Exista tunele care
leaga Manastirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub raul Colentina. In
afara de acestea, galerii mai exista si intre Manastirea Sarindar si
Dambovita sau dintre casa Dudescului si Zavoaiele Cioplea, situat in
apropiere de Dudesti. Cea mai importanta galerie care are ramificatii si
tunele pe mai multe nivele este cea dintre Turnul Coltei si zona de vii de
la Bellu, directia Calea Giurgiului, sapata pe sub biserica Sf. Ioan-Nou,
casa Nicolae Mavros si raul Dambovita. Totodata, zidurile inalte si vechi
de cand lumea ale Manastirii Antim se ridica peste tunele si galerii,
unele dintre ele prabusite, altele tencuite cu bolovani de rau sau podite
cu scandura de stejar. Un tunel duce spre Dealul Cociocului, dincolo de
Liceul Gheorghe Sincai, dar se infunda undeva. Altul urca spre Centrul
Civic si se bifurca catre Gara de Nord si Academia Militara. De sub
magazinul Victoria se ramifica trei subterane, unul catre Dealul Uranus,
altul catre Palatul Telefoanelor, iar ultimul spre Biserica Sfantu
Gheorghe. Cronicarii din vremea lui Caragea Voda spuneau ca acesta se
plimba pe sub pamant cu o caleasca trasa de patru cai, de la Palatul
Cotroceni si pana la Curtea din Dealul Spirii. Tot in subteranele
Bucurestiului se ascundeau societatile secrete Fratia si Eteria. Se
presupune ca acolo au fost puse la cale revolutiile de la 1821 si de la
1848. Conspiratorii depozitau in tunelele si in camerele secrete arme,
munitii si hrana. Tunelele au bolta ridicata la peste trei metri si depasesc
in latime cinci metri. In ziua de azi nu se mai stie nimic despre accesul in
aceste catacombe. Doar aurolacii, cartitele pamantului care strabat
kilometri intregi de canalizare, stiu ce inseamna subteranele de acest
gen. Dar pe ei nu-i crede nimeni. Cel mai vechi tunel subteran se spune
ca a apartinut pe vremuri lui Vlad Tepes. Domnitorul roman il
construise special pentru a se refugia acolo, in taina, atunci cand era
218
atacat de dusmani. Tunelul pornea chiar de la castelul lui Vlad, aflat pe
locul superbului Palat Kretzulescu de astazi si trecea pe sub Cismigiu.
De asemenea, avea o ramificatie spre biserica Schitu Magureanu, dupa
care trecea pe dedesubtul aleilor din parc, pe sub lac si ajungea tocmai la
actuala Primarie Generala. Apoi cotea brusc spre cheiul Dambovitei,
unde era o ascunzatoare. Cum era de asteptat, subteranele aveau unele
guri de aerisire, ca sa aiba cei aflati sub pamant cum sa respire. Una
dintre ele era ascunsa sub aleea principala din Cismigiu, iar alta chiar
sub lac, dar a fost distrusa o data cu amenajarea acestuia. Dictionarul
geografic din 1898 precizeaza, de altfel, ca lacul din Cismigiu este legat
de Dambovita “printr-un canal lung de doi kilometri”.

“E vorba doar de imaginatia poporului roman”
Se presupune ca toate subteranele acestea au fost realizate in jurul
secolului al XVI-lea, dar nimeni nu poate preciza anul si data. Totusi,
George Trohani, arheolog la Muzeul National de Istorie, considera ca tot
ceea ce se vehiculeaza despre aceste galerii e legat de legendele
poporului roman si ca ele nu ar exista cu adevarat. “Povesti se spun si
despre muntele Himalaya, ca ar fi legat printr-un tunel subteran de
China.
Nu trebuie neaparat sa si credem asa ceva. Bucurestiul este un oras
schimbator. Fata lui este intr-o continua miscare, se modifica tot timpul.
Noi abia am reusit sa construim metroul din cauza solului plin de apa.
Din punct de vedere tehnic, nu cred ca se poate construi un tunel
subteran, pentru ca pur si simplu s-ar prabusi.
Galeriile, daca au existat, au fost si ele daramate in mare parte. Eu stiu
ca sub Curtea Veche si la Dudesti sunt intr-adevar niste pivnite vechi,
niste beciuri destul de mari, dar nu ca ar fi coridoare secrete. Iar sub
Cismigiu ma indoiesc ca ar exista vreun tunel. Inainte de a se amenaja ca
parc, acolo era o mlastina. Solul e foarte moale.
Va dati seama ca nu se pot construi canale subterane? E vorba doar de
imaginatia poporului roman.”

Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras
Maruntaiele Bucurestiului ascund insa una dintre cele mai celebre, mai
lungi si mai vechi galerii subterane.

219
"In acea perioada, populatia Bucurestiului era cat pe ce sa fie evacuata
din cauza deselor invazii ale unor bande, in special turcesti, care
navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. In trei ore de calarie
acestiau ajungeau langa Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era
inconjurat de codri si avea un diametru de maximum un kilometru.
Oamenii au inceput sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si
pentru depozitarea averilor. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost
descoperit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5
metri, datand se pare din secolul XVI. Sapat la o adancime de peste zece
metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche,
Hanul lui Manuc si Biserica Domneasca.
Alte numeroase cai subterane de acces fac legatura intre diverse imobile.
Pe strada Batistei (intre Casa Luca - un fost cazinou si Banca
"Marmorosch Blank"), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui
imobil se poate ajunge pana la malul Dambovitei), Calea Victoriei (un
tunel porneste de langa blocul turn, trece pe sub Dambovita si ajunge
undeva langa sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel
existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff, care pleca de la palatul unui
fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o
cladire frumoasa, in stil gotic, cu crama.
In perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca
de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala
cazanelor si iesea direct in Cismigiu, langa Palatul Stirbei (astazi sediul
UNESCO).

Cum se "teleporta" Ceausescu
In perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari
la un tunel care facea legatura intre Comitetul Central, Muzeul de Arta
si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca "era un tunel
elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel
construit, cu sursa de apa proprie, incat in cazuri de urgenta se putea
ramane la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare.
Ceausescu venea de la CC direct in loja de la Sala Palatului, prin tunel,
fara paza, lucru care ii contraria pe multi care nu il vedeau traversand
Calea Victoriei.
"Sub fostul CC exista mai multe cai de acces la nivelul subsolului doi. In

220
decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal, si care
ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceausescu trecea pe sub CC, CC-UTC,
Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de
langa statia de metrou Universitate.
Catacombele Bucurestiuui nu pot fi deschise publicului - unele sunt
blocate, altele sunt incluse in planurile MApN, MAI si SRI. Din pacate,
nu am putut publica in articol toate informatiile (au existat restrictii
indreptatite din partea aurtoritatilor; in alte cazuri au fost retineri de alta
natura - teama unor pelerinaje in acele locuri). Insa ce va pot spune: un
ochi ager le vede prin Bucuresti. Exista aceste guri de intrare care sunt
vizibile in mai multe locuri din Bucuresti: Zona Cotroceni, Parcul
Cismigiu (mascate in spatele unor monumente), zona Lipscani, casa
Poporului, Politehnica...zeci de locuri. Personal am vizitat cateva din ele,
inclusiv pe cele din Piata Revolutiei! Din pacate, au existat restrictii la
publicare...

Se poate construi in subteranul Pietei Revolutiei?
Istoricii spun ca NU ! :
Se vor distruge catacombele Bucurestiului (una din atractiile turistice
din multe capitale europene si de la Sofia o reprezinta chiar catacombele,
care au fost iluminate si deschise turistilor).
La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin
care se circula cu barca. Culoarele au latimea de aproximativ doi metri,
prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata.
Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare,
aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci
pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de istoricul Dan Falcan,
seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti.
Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si
coridoare secrete.
Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne
de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea
aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In
secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu,
cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita,
lung de mai bine de un kilometru.
221
In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin
subterane de Palatul Cretzulescu .
Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un
coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei. Coridorul a fost
folosit si de Tudor Vladimirescu. "De pe la 1826 ne-au ramas cateva
relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii
Romanesti.
Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii CC (Palatul de Interior
al Regelui Carol II, fostul CC pe vremea comunista) au gasit un tunel.
Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada
mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare.
Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta
culoare... Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au
ridicat si au gasit... un rau cu apa curata, care curge intr-o matca
artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de
aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub
platforma Pietei Revolutiei. Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru
acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice
facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor.
Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si
magazinul Muzica. "In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca
ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din
Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc.
Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte
interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete,
dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca... nu
se poate".
Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu
Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in
Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a
orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa
limpede care curge prin ele este panza freatica
de sub oras.
Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe
"Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut.
Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata

222
Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una,
tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu.
Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu,
nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer
Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiei cladirii Senatului
Romaniei.

Andrei Silvaseanu:

Am crescut la marginea Bucurestiului in Voluntari si cind eram copil am explorat
si eu fortul de pe centura, linga Dorali,vizavi de cimitir, este un singur bloc, in
spatele lui in padure sint forturile. Cu un bun prieten plecam cu lanterne si bite si
orbecaiam pe acolo. Pe vremea aceea, acum vreo 23 de ani cred se putea intra
foarte usor. Are cel putin trei nivele sub pamint. Al treilea era inundat si scarile
care coborau zidite. Erau niste puturi patrate care coborau de sus pina jos la
ultimul nivel, de vreo 50/50 cm cu niste sine fixate pe laturi care banuiesc ca
serveau unui mic lift pentru munitie. Oricum nivelul 3, cel mai de jos era inundat
si inacesibil, posibil sa fi fost si un al 4-lea dar nu stiu decit ce am vazut. Batrinii
vorbeau ca toate forturile din jurul capitalei erau unite de cel putin un tunel care
pleca de la nivelul cel mai de jos si care a fost inundat si zidit de armata la
capete, astfel incit sa fie impracticabil pentru civili dar in acelasi timp la nevoie
sparte zidurile, trasa apa si repus in functiune.
Inauntru asa cum ati vazut in poze sint colidoare intortocheate si tot felul de
camarute din beton sau caramida. La inceput e palpitant cind intram, hirtii,
gunoaie, peretii afumati, semn ca multi intrau cu torte improvizate, urme ale
civilizatiei... insa pe masura ce inaintam, atenti sa nu ne ratacim, disparea si
gunoiul si fumul si scrisurile de pe pereti. Ramineam doar eu si prietenul meu
intre betoane acelea cu miros statut intr-o liniste de mormint... Mereu aveam
mai multe lanterne la noi, daca am fi ramas fara lumina cred ca muream de
inima acolo. Era ceva acolo in hrubele acelea care-ti ingheta singele in vine.
N-am dat de capatul tunelurilor niciodata pentru ca ne era frica sa nu ne ratacim
sau sa raminem fara lumina. Aveam mereu hirtie si creion la noi si faceam un soi
de harta sa stim pe unde am trecut.
Vorbeam cu un tataie odata, copil fiind cum am mers noi "la forturi" si tin minte
ca mi-a spus, ca data viitoare cind mai merg acolo sa ma opresc undeva departe
de intrare sa intru intr-o camaruta, sa ma asez jos rezemat de perete, sa sting
lanterna si sa ascult linistea.
V-am spus ca era ceva acolo care iti ingheta singele in vine, noi rideam si ne
faceam curaj dar... amindoi stiam ca sintem cu sufletul la gura sa iesim afara
mai repede. Jurasem ca nu mai calc pe acolo dar batrinul imi stirnise
curiozitatea. N-am rezistat si m-am dus, singur de data aceasta... cu lanterna,
baterii si bec de rezerva, am intrat, m-am oprit departe pe un colidor la nivelul
2, am facut stinga intr-o camaruta, m-am rezemat de perete cu spatele, am
stins lanterna si am ascultat linistea. Parca eram intr-un mormint, ingropat. O
liniste atit de adinca n-am ascultat in viata mea. Ai fi jurat ca se aude timpul

223
cum trece... Apoi dupa o vreme mirosul de inchis si igrasie parca se schimbase,
simteam un miros metalic si vag auzeam parca fosnete, am zis ca mi se pare
mie, apoi vaiete... atit de incet incit nu puteam fi nici sigur ca le aud, dar nici
convins ca nu e decit frica din interiorul meu...
Nu mai stiu cum am ajuns afara dar am fugit cit de repede am putut si cind am
zarit prima geana de lumina, apoi am vazut soarele, doamne parca ma
nascusem din nou! N-am mai intrat de atunci acolo niciodata in acel loc... Am
mai fost cu prieteni curiosi si amici dar pina la intrare si atit!
De povestit nu am povestit nimanui ce am trait acolo jos, de teama sa nu fiu luat
de mincinos sau nebun. M-am intilnit si cu tataia care mi-a spus sa intru... dupa
ceva timp: ai mai fost pe acolo? da, zic eu ai facut cum ti-am spus? numai
amintirea m-a ingrozit si mi-a facut pielea de gaina, dar am raspuns cit am putut
de calm, am fost si am ascultat linistea! s-a uitat in ochii mei si a schimbat
vorba. Ardeam sa-l intreb mai multe dar...
Apoi la 18 ani, ce vremuri dom'le, aveam prima Mobra, luasem prmisul si am
iesit cu prietena la plimare. 4 ani mersesem numai prin paduri si pe cimpuri. Ma
bucuram de asfalt ca de rai. Am iesit pe centura, am trecut de Pipera si pe
dreapta, pe unde e fabrica de tigari acum ce-mi vine mie sa-i arat fortul. Ma
gindeam sa-i arat asa exteriorul, i-am povestit ca inauntru e asa si pe dincolo
dar ca nu putem intra. Ne plimbam noi pe acolo si numai ce iese un baiat de
vreo 14 ani cu o lanterna. Vreti sa intrati zice el binevoitor? Eu zic nu! Ea
curioasa zice da! hai ca va arat eu ca am joc pe aici zice el. Intram! Ala in fata
cu lanterna si noi dupa el. Parea sa fie familiarizat cu locul pentru ca se misca
destul de repede. Eu in cap aveam doar prima dreapta, a doua stinga apoi iar
dreapta... si bine am facut pentru ca dupa ce a facut dreapta din nou a stins
lanterna... Am retrait cosmarul din copilarie... Intunericul si linistea aceia...
intr-o fractiune de secunda am tras-o pe fata in spatele meu, m-am aplecat si
am gasit o bucata de caramida sau beton pe jos pe care am strins-o in mina
hotarit sa crap capul cui se apropie de noi. Prietena a dat sa tipe si am strins-o
de mina sa taca. Asteptam in liniste si ascultam. As putea sa jur ca tipul acela
mai era cu cineva acolo... am stat asa poate 10 secunde incordat si hotarit sa-l
omor pe cel care se apropie de noi... apoi am dat inapoi pas cu pas in bezna
pipaind peretii cu mainile si numarind indiciile pe care le memorasem pe drum.
Am iesit destul de usor si repede galbeni ca ceara amindoi. Apoi am fost furios si
l-am asteptat p-ala sa iasa! Zadarnic...
Atunci a fost ultima oara cind am calcat pe acolo, acum am tot auzit ca sint
inundate de nu se mai poate intra nici pina la primul nivel. Mai bine zic eu...
Pericole nu erau, nu cadea tavanul, nu erau gropi, exceptind puturile de munitie
cum le zic eu, sau ce dreak erau, dar din cite imi aduc aminte erau prea mici sa
cazi prin ele. Doar sa te ratacesti pe acolo sau sa mori de frica... La virsta aceia
era palpitant dar oricum sint doar niste hrube igrasioase si nimic palpitant.
In ziua in care a fugit nea Nicu am plecat si noi in oras, eu si prietenul meu.
Eram pusti si nu pricepeam noi prea multe, dar ne saturasem de mizeria
comunista... Pe drum tot felul de indivizi care cred eu ca erau securisti, agitau
lumea. Se trage la universitate haideti mai! La televiziune fratilor, mor ai nostri!
si tot asa ghidau masele spre locuri din Bucuresti. De fapt se tragea pe dracu ca
au tras dupa ce i-au strins acolo. I-au minat ca pe vite la abator.

224
Eu si prietenul meu am ales sa mergem in Primaverii, sa vedem si noi vila lui
Ceausescu. Am intrat acolo si carau unii in draci covoare, tablouri si tot felul de
lucruri. Sint ale noastre fratilor ziceau, ale poporului, le punem bine! Noi creduli
nu ne-am atins de nimic de pe acolo, mai tirziu ne-am dat seama ca furau aia...
Inauntru nimic senzational, totul mai dichisit, normal ca doar era conducatorul!
Apoi am vazut la Tv ca cica avea baterie de aur la cada, candelabre de aur si alte
prostii. Avea un drak ca am fost acolo si le-am vazut, erau tot de urbis nichelate
si mai dichisite putin dar in nici un caz de aur... niste candelabre de alama, stiu
sigur si asta... ma rog asta e alta poveste, dar interesant e ca din vila coborai in
subterane. Am intrat si noi. Mai fratilor tunele dichisite cu marmura pe jos,
aplice, gresie pe pereti, de vreo 2,5 m latime/ 2,5 inaltime. Curatenie ca la
spital, din loc in loc usi ca la submarin cu incuietori din acelea cu roata, cu
garnituri de etansare... vai de capul meu, am ramas trasnit. Oamenii care lucrau
acolo ne-au spus ca astea sint pentru trafic pietonal ca sa spun asa, dar ca sint
altele mai mari pentru masina si ca tot Bucurestiul e plin de ele. Chiar la un
moment dat ne-am orit la un nod de drumuri si ghidul ne-a aratat o multime de
usi inchise etans si ne-a explicat ca aia duce la Herastrau, aia la Floreasca, aia la
drak... ca nu ne venea sa credem! Si pe urma ne-a aratat buncarul de sub
Primaverii! Buncar e impropriu spus totusi. Am trecut de a serie de usi groase de
juma de metru, cu etansare su toate cele, dar v-am spus curatenie si lumina,
bec totul, vopsit in alb. Inauntru o camera de comanda pentru Ceausescu cu
telefoane, televizor, radio si tot ce-i trebuia sa conduca tara de acolo in caz de
ceva... Totul separat complet fata de exterior. Aparat de produs aer, de filtrare,
de apa de tot ce vrei... Era imensa incaperea, erau apoi camerele de locuit,
bucatarie, o camara imensa plina cu tot felul de conserve, camera frigorifica,
grup electrogen, bai, etc. Spuneau oamenii care lucrau acolo ca daca intra
inauntru, un an de zile putea sta acolo fara probleme cu tot personalul care se
ocupa de instalatii. Buncarul era facut sa reziste la orice arma cunoscuta pina la
acea vreme, inclusiv bomba atomica. V-am spus era senzational! Parca eram in
alta lume. Am fost acolo amindoi si am vazut cu ochii nostri nu din auzite sau
povesti!

O filmare în subteranele de la Operă

La sfârşitul lunii trecute, câŃiva tineri au organizat o mică expediŃie în subteranele din
zona Operei Române. Norocul lor că au fost prevăzători: unul dintre ei a rămas la suprafaŃă,
în apropierea gurii de intrare. Probabil, vreun paznic din zonă a observat grupul care intra în
tunel, pentru că altfel nu s-ar putea explica rapiditatea cu care un echipaj al poliŃiei a sosit la
faŃa locului. Maşina poliŃiei a fost plasată chiar lângă intrarea din subteran. Nu prea curajoşi,
membrii echipajului de poliŃie, în afară de a arunca din cînd în când câte o privire spre hăul
care se căsca sub pământ, nu au găsit decât soluŃia de a se înarma cu răbdare şi a aştepta
ca tinerii să iasă din subteran. Şi au avut de aşteptat, mai bine de o oră jumătate, dar fără
niciun rezultat. Cei din tunel au apelat la aceeaşi tactică, răbdarea. Ce a fost bine însă
pentru cei rămaşi în tunel a fost faptul că puteau comunica, prin intermediul telefoanelor
mobile cu prietenul lor rămas la suprafaŃă. În subteran, într-o anumită zonă, de fapt singura,
aflată în apropierea unei ieşiri spre o clădire există semnal pentru telefoanele mobile.
225
Într-un final, poliŃiştii s-au plictisit şi au plecat spre bucuria celor care aşteptau în tunelurile
de la Operă.
Din grupul celor care au participat la expediŃie, Luca ne-a pus la dispoziŃie o scurtă filmare
făcută cu un aparat foto digital, în acea zi, când aşteptau cu sufletul la gură, plecarea
poliŃiştilor din zonă, pentru a putea ieşi la suprafaŃă.
Luca şi colegii săi de expediŃie sunt pasionaŃi de ciclism şi participă periodic, ori de câte ori
se iveşte vreo ocazie, la astfel de incursiuni în tunelurile Capitalei sau forturile de lângă
Bucureşti.

În zona Operei Române există o reŃea de tuneluri şi clădiri tehnice subterane,
interconectate, care fac parte dintr-un sistem complex de adăposturi de tip ALA, un adăpost
de protecŃie civilă antiaeriană, de mari dimensiuni, proiectat şi construit în perioada
comunistă, pentru a putea fi utilizat în caz de război. ConstrucŃia subterană şi instalaŃiile au
fost trecute după anii '90 în conservare, în principal datorită lipsei de fonduri pentru
întreŃinere. Până în anul 2000, a mai existat din partea autorităŃilor locale, o tentativă de
modernizare şi păstrare în funcŃiune a adăpostului, însă datorită costurilor foarte mari s-a
renunŃat la iniŃiativă. În prezent, starea de conservare a obiectivului este relativ bună.

226
Unde a fost mormântul lui Vlad Tepes?

Constantin Rezachevici

In lipsa oricarui izvor documentar, citând doar o asa-zisa traditie, si aceasta datând din
secolul XIX, istoricii români au plasat, fara exceptie, mormântul lui Vlad Tepes la manastirea
Snagov. De ce aici?

De obicei se porneste de la mentiunea din Letopisetul Cantacuzinesc, care înregistreaza o
alta "traditie", dupa care Vlad Tepes "au facut sfânta manastire ot Snagov". Numai ca,
dincolo de inexactitatea informatiei, de la cea mai veche redactie a acestei cronici, datând
din prima jumatate a secolului XVII, si pâna la variantele de la sfârsitul aceluiasi veac, nu se
pomeneste în ea nimic despre mormântul lui Vlad Tepes.

Si atunci de ce ar fi acesta la Snagov, de vreme ce înca dupa 1864 eruditul scriitor
Alexandru Odobescu observase ca Vlad Tepes nu era ctitorul manastirii, citând marturii ale
existentei lacasului cu mult înaintea acestuia, între care si o iconita a Maicii Domnului donata
la 7 iunie 1438 (corect 1431) de Draghici mare stolnic.

Azvârlit cu o balista în iaz

Intr-adevar, pe cale arheologica s-a constatat înca din 1933 existenta unei prime biserici a
manastirii de pe insula de la Snagov datând din vremea lui Vladislav I (Vlaicu; (1364-1376)
sau îndata dupa acesta. Temeliile primei biserici arata ca era chiar ceva mai mare decât cea
construita ulterior în acelasi loc de Neagoe Basarab. Biserica veche a fost refacuta (sau în
jurul ei s-au construit chilii si zid de incinta) de catre Mircea cel Batrân (1386-1418), bunicul
lui Vlad Tepes, care într-un hrisov original, însa nedatat, vorbeste de "manastirea domniei
mele de la Snagov" (ceea ce nu înseamna ca el a fost întâiul ctitor), careia îi întareste un sat
daruit de fratele sau jupan Staico. De altfel, în preajma actualei biserici s-a gasit un mormânt
cu un ducat emis de Mircea cel Batrân. Ulterior, la 1428-1429, manastirea a primit danii si
întariri de danii de la Dan II, varul lui Vlad Dracul, tatal lui Tepes, din acesti doi veri
descinzând cele doua familii rivale: a Danestilor, respectiv a Draculestilor, apoi, în 1441,
chiar de la Vlad Dracul si, în sfârsit, la 1464, de la cel de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel
Frumos. In schimb, tocmai de la Vlad Tepes nu exista nici un fel de documente referitoare la
manastirea Snagov. Iar afirmatia ca Tepes ar fi completat manastirea cu cladiri nu se
justifica prin citarea asa-zisului "asezamânt" din 28 octombrie 1464, care este de fapt o
întarire de proprietate facuta de Radu cel Frumos pentru manastirea Snagov.

Aceasta prima biserica a fost darâmata si rezidita "din temelii" de Neagoe Basarab (1512-
1521) pe locul primei constructii, foarte probabil, într-o prima faza, înca din primele patru luni
de domnie, dupa care în aceasta a doua biserica îl înmormânteaza pe cel care trece drept
tatal sau, mai bine zis sotul mamei sale, marele vornic Pârvu Craiovescu, decedat la 3 iunie
1512. Ca prima biserica, în care, chipurile, ar fi trebuit sa se afle mormântul lui Tepes, a fost
darâmata si înlocuita de constructia lui Neagoe Basarab, este fapt dovedit de cele doua
morminte din primul lacas (din timpul lui Vlaicu si Mircea cel Batrân) si temeliile dezafectate
ale acestuia, dar si de un vas de lut îngropat într-o caseta de caramida, "folosit drept
candela cu prilejul punerii pietrei fundamentale a actualei biserici", vas descoperit în
exteriorul partii de nord, în dreptul altarului celei de-a doua biserici. El slujise drept ornament
în zidul primei biserici.

227
Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca lui Mircea Ciobanul (1545-1552;
1553-1554; 1558-1559), pictura interioara, care prezinta pe acesti ultimi ctitori si familiile lor,
datând din 1563. Este biserica ce se vede si astazi în mijlocul lacului Snagov.

Vlad Tepes, fireste, nu apare nici aici ca vechi ctitor, dar între 1855 si 1864 un oarcare
egumen, arhimandritul Ghermano Bratianu, "împins îl mustra Al. Odobescu de un exces de
zel si, luându-se dupa unii archeologi de fantezie [fantezisti] a caror nemenie [lipsa de
menire] a început a se înmulti si la noi, sub ocrotirea nepasarii publice, bietul egumen,
ziceam, a si înscris, la capul unui portret mural al lui Neagoe Basarab Voevod, ce se afla în
biserica, urmatoarea legenda de o bizarerie anacronica, cu totul comica: Io Mihail Voevod
Tepes Basarab al IV-lea Voevod". Din nefericire, unii nu accepta nici astazi faptul ca
"traditia" despre ctitorirea manastirii Snagov de catre Vlad Tepes si înmormântarea lui acolo
nu are nici un temei. Nici bisericuta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ridicata la 1453 de
Vladislav II, lânga cea mare, fiind paraclis, nu putea adaposti mormântul rivalului acestuia,
Vlad Tepes. Cât despre bisericuta cu hramul Buna Vestire, darâmata ca si cea a lui
Vladislav II înainte de 1844, ea nici nu intra în discutie, fiind înaltata, dupa inscriptia pastrata,
de mitropolitul Serafim la 1588.

Asadar, asa-zisa traditie despre ctitorirea si mormântul lui Vlad Tepes din biserica manastirii
Snagov a fost consemnata doar dupa 1864 de Al. Odobescu si se refera la secolul XIX,
când era însa bine înradacinata în cugetul calugarilor. Cel care îl condusese prin manastire
nu voia sa renunte în ruptul capului "la credinta învederata ca Voda Tepes a cladit Snagovul
si ca de la dânsul sunt toate obiectele ramase din vechime în manastire". Tot calugarii de
aici, creatorii amintitei "traditii", l-au informat pe Odobescu ca Tepes ar fi înaltat, "în cladirile
despre miazazi, un fel de camera de tortura din care osânditul, dupa ce suferise caznele
impuse cu fier si cu foc, era asvârlit, prin mijlocul unui scripete sau balista, în adâncul iazului.
Cu darâmarea vechilor case, camera de tortura si scripetele au disparut".

Aceiasi calugari i-au atribuit mitropolitului Filaret (1792-1793), al carui nume, în secolul XIX,
era foarte popular prin manastirile din Tara Româneasca, initiativa de a "fi pus sa [se]
stearga literile dupa mormântul urgisitului domnitor [...] si i-ar fi asezat piatra, pentru vesnica
pedeapsa, ori pentru izbavirea nenorocitului sau suflet, sub picioarele preotului, când iese cu
sfintele daruri".

228
Mutam mormântul, sa se potriveasca

Peste vreo opt decenii pretinsa actiune a mitropolitului Filaret asupra pietrei de pe
mormântul atribuit lui Vlad Tepes, din fata usilor împaratesti, fusese uitata. Ca atare, în 1942
preotul G. Dumitriu relateaza o alta "traditie": "Piatra este asezata în curmezis de la
miazanoapte la miazazi, nu de la apus la rasarit, cum ar fi fost normal. Se poate ca ea sa fi
fost asezata în acest chip, dupa cum spune poporul, ca preotul sa foiasca mereu peste
dânsa ca sa se ierte pacatele celui îngropat sub lespede".

Cum însa sapaturile arheologice din 1933
dovedisera ca sub aceasta lespede funerara
fara inscriptie nu fusese nici un mormânt,
preotul G. Dumitriu crede ca ea ar fi fost adusa
dintre stâlpii din partea de miazanoapte a
bisericii, "în urma unei profanari a mormântului,
pentru ca fapta profanatorului sa ramâna
necunoscuta". In acest mormânt profanatorii ar
fi lasat un inel de aur cu stema înfatisând un
corb, asadar, acesta ar fi putut sa fie mormântul
lui Vlad Tepes. El socotea ca profanarea ar fi facut-o calugarii greci, în 1815, când au pus si
o alta pisanie bisericii.

Nestiind ca sotia lui Vlad Tepes a fost o ruda catolica a lui Matias Corvin, preotul Dumitriu îi
gaseste si ei un mormânt, alaturi si paralel cu cel pe care i-l atribuise lui Tepes. Aceasta
pentru ca si aici s-a gasit un inel de aur, care îi pare a fi de femeie, "poate doamna lui Vlad
Tepes" (?!).

Fiecare epoca cu legendele ei.

Sapaturile arheologice efectuate de Dinu V. Rosetti în biserica mare de la Snagov în iunie-
octombrie 1933 au dovedit lipsa de temei a "traditiei" calugaresti din secolul XIX, dar dupa
publicarea rezultatelor lor, în 1935, au dat nastere la o noua legenda. La peste sapte decenii
dupa vizita lui Odobescu, arheologului i s-a prezentat la fata locului o alta versiune: "sub
lespedea lui Tepes s-ar fi aflat oseminte de cal si magar, puse acolo, zice-se, ca bataie de
joc la adresa acestui crud domnitor, din partea calugarilor greci". De ce tocmai a calugarilor
greci, cu care în realitate, la vremea sa, Vlad Tepes s-a înteles foarte bine, facând danii
substantiale celor de la Muntele Athos, nu se întelege. Poate ca urmare a ostilitatii cu care
erau priviti calugarii greci, carora în epoca fanariota li se închinasera multe manastiri
românesti?

229
Si aceasta "traditie" s-a dovedit neîntemeiata. In naos, "sub lespedea zisa a lui Tepes, nu s-
a aflat nici un mormânt. In schimb numeroase oseminte si falci de cal". Arheologul precizia
ca "cercetând în mod amanuntit terenul am aflat aici o groapa preistorica în care, pe lânga
obisnuitul material ceramic [...] se aflau si numeroase oseminte de animal".

In 1935, arheologul nu a facut concesii "traditiei", acceptata, în lipsa oricaror informatii certe,
de aproape toti istoricii români. Atunci, printre mormintele sapate de el s-a aflat unul
"aproape în fata intrarii", în care s-au gasit fragmente dintr-un giulgiu purpuriu de matase, iar
din îmbracamintea persoanei decedate resturi de catifea galben-bruna, nasturi de argint si
de fir de aur. "La cheutoarea unui fragment de stofa era prins un inel de aur", la care fusese
"o piatra ce s-a descompus, ori o bucata de fier ruginit". Un fragment de fir de aur pe care se
aflau însirati trei nasturi de faianta împodobiti cu petale din foi de granat, pe o placa de aur,
dând impresia unor floricele, alternând pe fir cu doua sau trei mici peruzele prinse cu
croseturi de metal, a trecut pe atunci aproape neobservat. El împodobea costumul, dupa
afirmatia clara a arheologului, publicata în 1935, si nimeni nu ar fi banuit ca, peste decenii,
dupa ce de fapt disparuse, va fi declarat pompos... cununa de învingator la turnir!

In sfârsit, deasupra sicriului putred, cu "oseminte macinate de vreme", se afla un vas de lut.
Atât si nimic mai mult. Nici o inscriptie, nici o indicatie ca mormântul ar fi apartinut lui Vlad
Tepes. Arheologul nu face nici cea mai mica aluzie la o astfel de identificare.

De-abia în 1973, dupa patru decenii, Dinu V. Rosetti revine, atribuind mormântul respectiv
lui Vlad Tepes. Justificarea subiectiva, de fapt o simpla ipoteza, o înfatiseaza ziaristului
Simion Saveanu, care o expune cu o tenta de senzatie în presa, apoi într-o culegere de
articole, în 1977, anul când s-au comemorat 500 de ani de la moartea lui Vlad Tepes.

In esenta, pe ce se bazeaza ipoteza? Pe faptul ca "legenda [dar care legenda?] afirma ca
temutul Dracula a fost îngropat la intrarea în lacas, pentru ca toata lumea sa calce pe
mormântul sau". Asta pentru a se potrivi cu mormântul descris mai sus, care se afla în
pronaos, de fapt în stânga usii, dar pe care ziaristul amintit îl plaseaza "chiar în fata intrarii".
El reia apoi descrierea inventarului, si modestul fragment de fir de aur cu nasturasi florali si
cu peruzele devine "cel mai valoros obiect: o cununa de aur si pietre pretioase". Descriind-o
pe larg, el se extaziaza: "Intreaga piesa era de o rara frumusete!" Micul inel de aur fara
inscriptie a devenit de asemenea o piesa foarte importanta!

Ingropat într-o biserica inexistenta

Ziaristul consemneaza apoi al doilea argument al lui Dinu V. Rosetti în atribuirea anonimului
mormânt pe care, dupa inventar, îl socotea domnesc lui Vlad Tepes: dimensiunile lespezii
din fata altarului corespundeau cu "urmele pietrei disparute de pe cripta boltita identificata
chiar lânga usa lacasului". Dar multe lespezi funerare au dimensiuni apropiate si de nicaieri,
în afara asa-zisei "traditii" calugaresti din secolul XIX, nu rezulta ca lespedea din fata
altarului provine de la un mormânt al lui Vlad Tepes.

"Cununa de aur" si inelul, apreciaza acum arheologul, sunt "piesele de baza ale enigmei.
Numai ele puteau sa duca la descoperirea adevaratei identitati a celui înhumat în fata usii
monumentului de la Snagov." Dincolo de multe amanunte fara legatura cu subiectul,
urmeaza, în esenta, urmatorul silogism: cele doua piese ar fi reprezentat trofeele unui turnir
la care a participat cel decedat. Iar Vlad Tepes, care a trait în afara Tarii Românesti, ar fi
putut participa la un turnir. Deci el era cel înmormântat lânga usa bisericii de la Snagov...

230
Intr-adevar, înca din vremea lui Mircea cel Batrân, unii români, inclusiv pretendenti domnesti,
au participat la turnire de tip apusean în Europa, încadrându-se în viata ei feudala, dar
despre Vlad Tepes nu exista nici cea mai mica informatie ca ar fi participat la un turnir.
Dincolo de faptul ca identificarea celor doua piese drept trofee de turnir este extrem de
riscanta, în toata aceasta argumentare este o vadita contradictie: un mort îngropat în asa fel
ca lumea sa calce pe el (ceea ce este o absurditate, tot pamântul din biserica fiind sfintit, iar
mormântul respectiv nici nu e în dreptul usii), dar cu podoabe alese si tot felul de accesorii
care vadesc o înmormântare cu fast! In aceasta constructie nimic nu apartine realitatii
istorice, iar cel înmormântat lânga usa de intrare a celei de-a doua biserici de la Snagov îsi
pastreaza anonimatul.

Aceasta a doua biserica, pe care o vedem astazi, si care este opera lui Neagoe Basarab si
Mircea Ciobanul nu este cea existenta în vremea lui Vlad Tepes (de lucrul acesta nu se tine
niciodata seama), aceea a fost darâmata cu prilejul ridicarii constructiei ce se vede astazi. In
astfel de cazuri, dupa constatari arheologice, mormintele din prima biserica fie ca erau
dezafectate sau distruse, fie ca ramâneau la mai mare adâncime sub pardoseala noii
constructii, în orice caz ele se delimitau net de cele apartinând noii biserici, cum de altfel s-a
vazut si la Snagov cu cele doua morminte, amintite mai sus, apartinând primei biserici, unul
fiind chiar suprapus de temeliile celei de-a doua. Or, mormântul cu pricina, propus de Dinu
V. Rosetti drept cel al lui Tepes, apartine celei de-a doua biserici si, chiar daca poate fi al
unui personaj domnesc sau din familie domneasca, este... din veacul XVI!

Dupa publicarea fotocopiilor fragmentului de fir de aur cu nasturasi florali si a inelului atribuit
ulterior de Dinu V. Rosetti lui Vlad Tepes, aceste piese de mici dimensiuni depuse la Muzeul
Municipiului Bucuresti s-au pierdut în împrejurari necunoscute. Prin anii 70 George D.
Florescu, fost director al acestui muzeu, vorbea despre "podoabele din mormântul lui Vlad
Tepes de la Snagov, pe care îl descoperise împreuna cu Dinu V. Rosetti în sapaturile din
anii 1933-1934. Imi vorbea, marturiseste interlocutorul sau Matei Cazacu, de inelul feminin
legat de degetul mic al defunctului [sic!], de coroana de turnir si de brâul format din placi
romboidale, descrise de Rosetti în brosura lui din 1933 [1935 n.n.], dar pierdute dupa o
mutare".

Ipoteza devenise acum, doar prin trecerea timpului, o certitudine si G.D. Florescu îsi amintea
ca "mortul, pe care îl vazuse întreg, descompunându-se în câteva secunde sub ochii lui, în
lumina oblica a soarelui care intra pe usa bisericii de la Snagov", avea capul acoperit cu o
batista. Deci nu putea fi Vlad Tepes, al carui cap nu a fost îngropat alaturi de trup, ci trimis la
Constantinopol! Totusi, ulterior, Matei Cazacu crede ca la Poarta a putut fi trimisa "doar
pielea fetei si a capului, craniul ramânând pe loc", ceea ce de fapt este o alta ipoteza, astfel
ca mormântul, "aflat în mijlocul pronaosului [sic!] la o mare adâncime [sic!]", ar putea fi al lui
Vlad Tepes.

Ca atare, biserica ce se vede astazi a manastirii Snagov continua pâna în prezent sa fie
socotita, fara nici o dovada documentara, locul care adaposteste mormântul temutului
voievod, uitându-se ca, de fapt, e vorba de lacasul din veacul XVI, care nu exista în vremea
lui Tepes!

Care Balteni, care Vlad?

De obicei, se porneste necritic de la relatarile de dupa 1864 ale lui Al. Odobescu, pigmentate
cu afirmatiile arheologului Dinu V. Rosetti si ale ziaristului Simion Saveanu, la care se
adauga tot felul de amanunte nesemnificative, culese din istoriografia referitoare la Vlad
Tepes si chiar din cea generala a manastirii Snagov. Autorii nu se îndoiesc nici macar o
231
clipa ca mormântul lui Tepes nu s-ar afla în biserica actuala de la Snagov. De altfel, si
istoricii adopta aceeasi atitudine, chiar daca uneori relatarea despre amintitul mormânt de la
Snagov este precedata de dubitativul "se zice". Doar autorii mai bine documentati (Mircea
Deac, Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu) arata ca, în afara unor pareri subiective
locale, nu exista indicii pentru a sustine îngroparea aici a lui Vlad Tepes, combatând
argumentat "traditia" care îl plaseaza la Snagov.

In fond, de unde ar putea proveni legatura dintre mormântul lui Vlad Tepes si manastirea
Snagov, de vreme ce nici vorba nu poate fi despre o traditie istorica reala în acest sens?
Dincolo de afirmatia cronicii interne din veacul XVII, care facea din Tepes ctitorul
Snagovului, si de aici parerea ca mormântul i s-ar fi aflat firesc în ctitoria sa, este posibil ca
înca în secolele XVI-XVII biserica de la Snagov ce se vede astazi, ca si restul manastirii
disparut între timp, sa fi capatat o reputatie sângeroasa, careia i se putea atribui mai firesc
decât altor lacasuri mormântul unui personaj de felul lui Vlad Tepes.

A existat însa si un izvor scris care a permis stabilirea unei mici legaturi între mormântul lui
Tepes si manastirea Snagov. Este vorba de actul domnesc din 3 aprilie 1534, acordat
acestei manastiri de Vlad Vintila de la Slatina, care afirma ca "am aflat domnia mea în sfânta
manastire care este mai sus scrisa, cartea marelui voievod Vlad cel Batrân, pe care l-a ajuns
moartea în satul Balteni si iarasi de asemeni si cartea lui Basarab voievod cel Batrân pe
care le-au adus înaintea domniei mele".

Informatia despre Vlad voievod cel Batrân, care a murit la Balteni, a ajuns în cancelaria
domneasca probabil prin calugarii de la Snagov, care au înfatisat la judecata domneasca
hrisovul acestuia, în care, evident nu putea fi pomenita moartea emitentului. Ulterior, acel
Vlad voievod cel Batrân nu a mai fost niciodata identificat de logofetii domnesti, prin
pomenirea mortii sale la Balteni.

Dar daca Basarab cel Batrân din actul de la 1534 este Basarab Laiota, rivalul lui Vlad Tepes,
cine este Vlad voievod cel Batrân? Cel poreclit Dracul sau fiul acestuia, Tepes? Si mai cu
seama la care localitate Balteni se refera actul?

Daca e vorba de satul Balteni din judetul Ilfov, situat la apus de Snagov, asa cum cred fara
exceptie istoricii pâna în ziua de azi, atunci e de înteles rationamentul celor care au plasat
mormântul lui Tepes la Snagov: de vreme ce un voievod Vlad dinainte de 1534 a murit la
Balteni, în apropierea manastirii Snagov, atunci desigur a fost înmormântat în aceasta. Si
cum voievozii se înmormântau de obicei în ctitoriile lor, el este si ctitorul Snagovului. Asa s-
ar fi putut ajunge la informatia din cea mai veche varianta a Letopisetului Cantacuzinesc, din
prima jumatate a secolului XVII, care arata ca Vlad Tepes este cel care a facut manastirea
Snagov. Numai ca în acest caz Tepes ar trebui sa fie voievodul Vlad, cel pe care l-a ajuns
moartea la Balteni. Asa sa fie oare?

Decapitatii de la Snagov

Biserica manastirii Snagov a adapostit de-a lungul anilor trupurile unor boieri executati din
porunca domneasca, "fiind socotita ca un loc de îngropaciune al decapitatilor politici" (N.
Iorga).

Intre cei "taiati", dupa inscriptiile lespezilor care s-au pastrat pâna la începutul secolului XX,
se numara patru fii ai lui Dragomir postelnic: Udrea, din porunca lui Mircea Ciobanul, în
1552, si Barbusa, Cracea si Radu stolnic, din cea a lui Alexandru II Mircea, în 1569.
Mormintele lor au fost vegheate de mama lor îndurerata, jupânita Marga, devenita astfel

232
monahaia E[u]frosina în aceeasi manastire Snagov, în biserica în care si-a aflat si ea
mormântul: "dupa moartea a 4 fii, care au fost taiati [...]. Prea întristata mama pâna la
moarte", cum glasuieste inscriptia pietrei sale de mormânt. Acestora li se adauga stolnicul
Dima, "taiat" si el din dispozitia lui Mihai Viteazul, în 1594, caruia înainte de decapitare i s-a
amputat si mâna dreapta, desigur pentru tradare, cum rezulta din cercetarea pe cale
arheologica a mormântului sau.

In secolul XVII la Snagov a avut loc chiar o executie de mare rasunet în epoca, cea a
postelnicului Constantin Cantacuzino, din porunca fostului sau protejat Grigore Ghica, la
20/30 decembrie 1663. Cel condamnat a fost adus dimineata la Snagov, lasat sa asiste la
liturghie si sa se roage în biserica, dupa care, la cina, a fost strangulat în trapeza manastirii,
ceea ce a declansat în anii urmatori lupta dintre gruparile boieresti ale Cantacuzinilor si
Leurdenilor.

Apoi, izolata pe o insula, departe de Bucuresti, manastirea a devenit închisoare politica
pentru boieri, începând chiar cu Stroe Leurdeanu, principalul acuzator al postelnicului
Cantacuzino, calugarit aici cu forta în 1669. La 1675 a venit rândul logofatului Serban
Cantacuzino, viitorul domn, sa fie arestat din porunca lui Gheorghe Duca: "si-l dusera la
manastirea ot Snagov, ca sa-l omoare acolo, precum au omorât si Grigorie voda pre tata-
sau, Constandin postelnicul".

Ajungând însa domn în 1678, Serban Cantacuzino s-a razbunat în anul urmator pe
prigonitorii sai. Capitanul Patrascu Urziceanu a fost arestat si dus la Snagov, unde, "cu
munci groaznice muncindu-l, l-au spânzurat". Iar pe Vâlcul vornicul, dupa mai multe judecati,
"l-au mutat la Snagov, si acolo l-au omorât cu multe cazne".

In 1690, dupa respingerea incursiunii trupelor imperiale conduse de generalul Donat
Heissler în Tara Româneasca, si Constantin Brâncoveanu a închis o seama de boieri din
gruparea proimperiala la Snagov, Vlaicu armasul ramânând aici multa vreme în temnita.

Situatia s-a perpetuat în parte si în secolul XVIII. In plus, în 1840, Snagovul a fost prima
manastire transformata oficial în închisoare, unde a fost întemnitat Mitita Filipescu si ceilalti
membri ai Societatii secrete, urmati apoi de revolutionarii de la 1848, iar tragedia petrecuta
în 1853 sau 1854, când podul plutitor, supraîncarcat cu detinuti în lanturi, s-a scufundat si
toti s-au înecat, a sporit faima malefica a manastirii. Nu e de mirare ca Snagovul a capatat
cu timpul o faima sângeroasa, tocmai buna pentru a plasa aici de catre calugarii sai în sec.
XIX asa-zisa traditie (!?) despre mormântul lui Vlad Tepes, consemnata doar dupa 1864, de
Alexandru Odobescu.

44.729388 26.175298

233
Buzãul, traversat de galerii subterane

Putini stiu cã sub centrul vechi al orasului
se aflã galerii care dateazã încã de la
începutul secolului 16 sau poate si mai
devreme. Sub pasii grãbiti ai trecãtorilor se
aflã vestigii nestiute de nimeni ale unor
epoci de mult apuse. Sãpãturile fãcute cu
ocazia ridicãrii noilor edificii ale bãncilor
din oras au dat la ivealã vechi catacombe
pe trei nivele. Alte cotloane secrete existã
încã pe sub strãzile ori clãdirile vechi din
centrul orasului. Nu se stie încã starea în care se aflã în prezent, pentru cã
nimeni nu s-a preocupat de conservarea acestora. Ba mai mult, lucrãrile
executate în zonã în ultimii ani au afectat serios tunelurile si le-au acoperit cu
indiferentã. Asa se face cã misterul subteranelor ce fãceau odinioarã legãtura
între clãdirile importante ale urbei a fost îngropat probabil pentru totdeauna.

Distrugerea siturilor arheologice, cu acordul Muzeului
Cu toate cã intrã în cadrul special al monumentelor istorice de o importantã
deosebitã, nu s-a tinut cont si s-a escavat în continuare, distrugîndu-se astfel
vestigiile. Arheologul Marius Constantinescu: "Împreunã cu militarii care
munceau atunci am descoperit dale de piatrã slefuitã care ascundeau o a doua
intrare. Prima catacombã avea 3 m lãtime si înãltimea de 2,80 m, iar lungimea
de cel putin 11 metri, dar deoarece capetele erau surpate ne-am dat seama cã
era mult mai mare. Intrînd în adîncul celei de-a doua catacombe am observat o
nisã care ascundea un al treilea nivel, probabil ultimul, în care am gãsit resturi
de haine, 2 scaune si un vas mare de lut."
Trei variante de datare: 372, 1431, 1615
Cert este cã odatã cu atestarea documentarã a Buzãului (prima 372 si a doua
1431) circulã douã variante ale utilizãrii acestor catacombe. Prima, pentru
depozitarea hranei care trecea prin acest circuit, odatã cu deschiderea tîrgurilor
pentru schimb de mãrfuri (Drãgaica); iar a doua: posibilitatea retragerii la timp
în vremuri de bejenie sau pericol.
Unul dintre cele mai vechi orase atestate din Europa, cu un bogat patrimoniu
arhitectural, riscã sã devinã fãrã istorie, din cauza ageamiilor care dau ordine de
distrugere a patrimoniului cultural local.

234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei

• Un adapost subteran vechi de peste 100 de ani a fost descoperit, in
Parcul „Eugen Ionescu“

Lucratorii firmei care executa modernizarea Parcului „Eugen Ionescu“
(zona orasului vechi) din Slatina au facut ieri o descoperire uimitoare. In
timp ce muncitorii executau lucrari de excavare, a iesit la iveala un
adapost subteran, de aproximativ 100 de metri patrati, despre care
specialisti din institutiile de cultura spun ca ar putea data din perioada
construirii actualului Muzeu Judetean, adica din jurul anului 1880.
Descoperirea a fost facuta ieri, in jurul prânzului, la fata locului venind
atât sefi din Primaria Slatina (contractantul lucrarilor de modernizare a
parcului), cât si arheologi si istorici din institutiile de cultura judetene, cu
totii surprinsi de veste, desi in oras se tot vorbeste despre faptul ca ar
exista tunele care leaga anumite cladiri din oras si care ar fi avut
destinatie despre care nu se prea sufla o vorba. Faptul ca beciul, construit
in sistem boltit, cu arcada semirotunda, a fost acoperit cu o gura de
beton, iar in interior s-au gasit baterii folosite de mineri inainte de 1989,
i-a facut pe cei prezenti sa spuna ca in interior s-a mai patruns mult timp
dupa construirea adapostului, desi acea zona a orasului este cunoscuta si
de cei mai vârstnici dintre slatineni ca parc sau gradina publica.

„Nu stim exact ce este, posibil un beci, desi este prea mare pentru un beci
de locuinta. Oricum, este construit din acelasi tip de caramida ca si
Muzeul Judetean si seamana cu beciurile muzeului, ceea ce ne face sa
credem ca dateaza de la 1880, anul construirii muzeului fiind 1887.
Oricum, este foarte bine zidit si foarte bine pastrat, pentru ca nu este
macar o fisura. Nu cred sa mai comunice cu alte tunele, pentru ca este
infundat, ca un zid. Am batut in ziduri si nu suna a gol. Inca nu stim ce ar
putea fi. Poate un adapost, poate o magazie pentru Prefectura, pentru ca
muzeul a fost multi ani Prefectura judetului“, a declarat directorul
Muzeului Judetean, prof. Laurentiu Gutica, unul dintre primii care au vazut
descoperirea. Intre timp, in parc au mai ajuns si alte persoane, la fel de
surprinse de ceea ce vad.

235
• Dupa cercetarea stiintifica si amenajarea parcului, vizitatorii vor
avea acces

Arheologul Aurelia Grosu, din cadrul Muzeului Judetean, a preluat oficial,
la câteva zeci de minute dupa descoperire, sarcina de a cerceta beciul,
solicitând câtiva muncitori care sa o ajute daca va fi nevoie de sapaturi.
„Vom incepe cercetarea, asa ca as vrea ca zona sa se imprejmuiasca si sa
nu mai patrunda nimeni fara acord“, au fost primele dispozitii ale
arheologului.

Seful Directiei Tehnice din municipiu, Minel Prina, impreuna cu oamenii de
cultura sositi sa vada descoperirea, au preconizat ca acest adapost va fi
conservat exact in forma in care a fost descoperit si va putea fi vizitat de
doritori. „Am putea sa amenajam ceva ca la Sibiu, unde poti sa cobori sa
vezi“, au sunat parerile.

236
Reteaua subterana - Braila

Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din
urmă motiv de surpare a locuinŃelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate
integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace –
punerea lor în valoare, răspunsul
administraŃiei locale a fost negativ.
PorŃiuni din aceste hrube,
amenajate ştiinŃific şi atractiv, ar
putea reprezenta puncte deosebite
din punct de vedere al atracŃiei
turistice. Hrubele Brăilei sunt mai
degrabă o legendă, câtă vreme
nimeni nu mai poate să admire
măcar o porŃiune din ele. Legende întregi se Ńes, din timp în timp, ba că acolo ar
fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii
‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că
hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-
atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut
o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube
pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în
ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit
această astupare care, însă, a fost parŃială pentru că unii au cerut să le lase câte
o porŃiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel
Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puŃinii brăileni care mai
încearcă să aducă în faŃa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990
încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a
unor porŃiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între
Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente
din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul
eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaŃia ultimă, deci de
la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul
zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă
bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila.

Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului –
şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu
avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după
1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe
dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”,
precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe
Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva
zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un
program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în
CetăŃii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de
public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada
CetăŃii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea
237
Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost
amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaŃă de peste 40 metri pătraŃi.
Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este
catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel
Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi
consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un
sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că
lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci
când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că
intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin
şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile
trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaŃiul poate fi amenajat cum se
sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe
scări, era amenajat un spaŃiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câŃiva
metri, iar spaŃiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecŃie a Muzeului
unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaŃiile – pentru
că este un element al vechii cetăŃi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din
toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest
segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem
europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există,
stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu
proiecŃii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei
interesaŃi, dar şi oaspeŃi să poată intra acolo să ia cunoştinŃă de istoria fabuloasă
care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi
a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un
centru de istorie a fortificaŃiilor de pe valea Dunării, cu hărŃi, cu sisteme
moderne de informare la dispoziŃie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot
ceea ce înseamnă istoria cetăŃii, să spunem, a cetăŃii Belgradului, vezi tot ce
înseamnă cetatea – construcŃii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulŃi
chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând
pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. SpaŃiul poate fi
răscumpărat de la proprietar, dacă există voinŃă în acest sens. Cu mai multă
implicare financiară, pentru că porŃiunea e probabil surpată pe întreaga
întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este
vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea
cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe.
Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea
implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19
ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când
suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile
Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puŃin certitudinea că nu le
distrugem cu bună ştiinŃă; din păcate, cu siguranŃă, se distrug prin neprotejare.

238
Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant

Singura galerie subterană din Capitală, catalogată monument istoric se
găseşte în strada łibleş din sectorul 6, pe malul stâng al DâmboviŃei, între str.
Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga (carou cadastral 9 - 10; IH). Este vorba de
Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant, (cod LMI 2004: B-I-s-B-17889)
aflat la nr. 119 pe Lista Monumentelor Istorice din Bucureşti a Ministerului
Culturii şi Cultelor.
Tunelul este o construcŃie datată secolul XVIII-XIX.

Ceea ce se mai poate
vedea astăzi, în zona
străzii łibleş sunt de
fapt rămăşiŃele unui
vechi tunel a cărui
lungime însuma în
trecut câŃiva
kilometri. Galeria de
refugiu făcea cândva
legătura între
reşedinŃa de vară a
lui Dinicu Golescu,
Mănăstirea Chiajna şi
Palatul Cotroceni,
fiind săpat de-a
lungul albiei DâmboviŃei. Se spune despre acest tunel că a fost utilizat şi de
pandurii lui Tudor Vladimirescu.Tunelurile care porneau de la reşedinŃa de vară a
lui Golescu s-au prăbuşit, în mare parte în urma calamităŃilor naturale
(cutremurul din noiembrie 1940 şi cel din 1977), precum şi a bombardamentelor
masive din 1944.
În prezent, segmente din fostul tunel se află în zona străzii łibleş, la Conacul
Golescu Grant (cunoscut şi sub numele de Palatul Grant, Palatul Belvedere sau
Casa cu Turn). În acest loc funcŃionează Centrul de plasament "Orhideea",
aparŃinând de DGASPC Sector 6. Clădirea nu este inclusă în lista monumentelor
istorice a MCC.

Despre tunelul de la Palatul Belvedere găsim o menŃiune în Lista
Monumentelor Istorice- Municipiul Bucuresti, la poziŃia 119: "Tunel de refugiu -
Str. łibleş 64, pe malul stâng al Dâmbovitei, între str. Zinica Golescu şi str.
Adrian Fulga; Datare: sec XVIII- XIX.

239
"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu,
"Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest
jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege
şi verifica informaŃiile strânse, şi de a cerceta la faŃa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenŃă) se afla în partea stânga (privind spre
intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta
(usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol
nu prea larg deasupra unei părŃi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un
coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur
de 25 metri (partea accesibilă), o lăŃime de aproximativ 50 cm şi o înălŃime de
circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălŃimea iniŃială, datorită
colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).

Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie
din construcŃii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar
locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi
negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei
documentaŃii întocmite de membrii AsociaŃiei pentru Dezvoltare Durabilă
“Zorile”.

Cel puŃin 20 metri din tunel intră pe sub
proprietatea imobilului din Str.łibleş 64. Este
probabil că odată decolmatat, tunelul să se
continue până în pivniŃa imobilului. Din
relatările sugerate de Simion Săveanu,
galeria ar putea comunica cu pivniŃa
imobilului, de unde plecă încă o galerie spre
vechea albie a DâmboviŃei. Deoarece aceasta
a cunoscut nenumărate fluctuaŃi de-a lungul
timpului, este aproape imposibil de
reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul.

În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituŃionalizaŃi. Este
parŃial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenŃialul său turistic este
anulat complet de modul deficient de punerea în valoare.

Piatra de temelie a imobilului care adăposteşte în prezent Centrul de
Plasament "Orhideea" a fost pusă în anul 1784, clădirea fiind cunoscută succesiv
sub denumirile de Palatul Belvedere, Casa cu Turn, Palatul Grant şi acum
Conacul Golescu Grant. Clădirea este situat în sectorul 6 al Municipiului Bucureşti
având adresa cadastrală Aleea łibleş, nr.64. În urma protocolului semnat la data
de 10 septembrie 1998, între Consiliul Local Sector 6 şi Inspectoratul Şcolar al
Municipiului Bucureşti, în aplicarea prevederilor art. 41 din O.U. 26/1997 privind
protecŃia copilului aflat în dificultate, centrul este parte integrantă a DGASPC
Sector 6.

240
În jurul anului 1784, Dinicu Golescu a început construcŃia pentru ridicarea unei
reşedinŃe de vară pe malul râului DâmboviŃei. În 1830 Dinicu Golescu şi Heliade
Rădulescu hotărăsc ca destinaŃia acestei “case cu turn” să devină pension pentru
fetele boierilor scăpătaŃi. Palatul “Belvedere” ridicat chiar pe malul rîului era
inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rămas câteva
exemplare de castani.

Întrucât Dinicu Golescu a decedat înainte de punerea în practică a proiectului, în
1859, palatul a fost dat ca zestre nepoatei Zoe Racovita, căsătorită cu Ephigram
Grant, consulul Angliei la Bucureşti. Astfel palatul a fost reamenajat şi a luat
numele de Palatul Grant.

In 1930 familia Grant donează palatul statului român, pentru a deveni
pension, aşa cum iniŃial hotărâse Dinicu Golescu.

În 1994 clădirea a fost reconsolidată.

241
Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30

Tunelul castelului Bran a fost construit în
anii '30, la ordinul reginei Maria pentru a
facilita accesul în castelul Bran. Acest tunel nu
a fost niciodată deschis publicului vizitator.
Noul proprietar a decis în acest an, după
restituirea castelului de către stat, să facă acest
lucru, astfel că turiştii care vor vizita
monumentul castelul Bran vor putea urma
drumul pe care îl parcurgea familia regală
atunci când dorea să ajungă, pe scurtătură, în
hotel. De asemenea, scara secretă a castelului
Bran este un alt captivant loc din castel. Ea a fost săpată încă din secolul XIV pe latura estică
a cetăŃii şi făcea legătura între etajele unu şi patru.

În curând, la Bran veŃi putea chiar dormi o noapte în castelul lui Dracula. Sau veŃi putea fi
spectatorul unei piese de teatru jucată în curtea castelului, după care să luaŃi cina în unul din
turnuri. Aceste lucruri vor fi posibile, contra unor taxe de vizitare a monumentului de la Bran.
În apartamentul principesei Ileana, fiica favorită a reginei Maria, va fi amenajat un dormitor.
Cei care vor dori să petreacă o noapte în castelul lui Dracula vor trebui să scoată din buzunar
destul de mulŃi bani.
După ce a primit castelul, în 1920, de la Consiliul Braşov, în semn de recunoştinŃă pentru
contribuŃia sa la înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria şi-a pus puternic amprenta asupra
vechii fortificaŃii medievale. Printre altele, a construit un tunel de acces şi a transformat
curtea interioară în scenă de teatru.
Deşi niciun document istoric nu menŃionează o şedere sau măcar o trecere a lui Vlad łepeş
pe la Bran, unii susŃin că acesta nu ar fi totuşi străin de castel. Cel puŃin de o anumită
încăpere. Trădat de boieri şi capturat de Matei Corvin în 1462, Vlad Ńepeş a fost întemniŃat la
Visegrad. În drumul său spre Ungaria însă, domnitorul łării Româneşti a fost Ńinut aici, în
închisoarea de la castelul Bran aproximativ două săptămâni.

242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la
vanzare pe Okazii

Câteva schiŃe cu un presupus tunel subteran localizat lângă mănăstirea
Arbore au fost scoase la vânzare pe portalul de licitaŃii Okazii.ro, de o persoană
din RădăuŃi. Suma pentru care a licitat un singur doritor, la data de 9 august
2009, a fost de 200 lei. Vânzătorul susŃinea că hărŃile pe format A4 sunt din
anul 1851.

Textul de pe pagina de licitaŃie era următorul: Document si harta pe verso, tunel
subteran, Arbore, Bucovina,1851; Format apropiat de A4, pe verso harta cu
tunelul din Arbore, Bucovina, plecand din biserica zidita de Stefan cel Mare
(stanga jos), traversand subteran un parau pana la o locuinta. Raritate. Intrarea
in tunel din biserica a fost blocata, tunelul existand probabil pana in ziua de azi,
probabil cu portiuni surpate.

Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal
american de fotografii, denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut
în autenticitatea acestor hărŃi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat
nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele
două schiŃe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi
cerneluri.

Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeŃul
Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul
1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore
a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos)
este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe
lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Mănăstirea Arbore a fost construită din
cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din
zonă., potrivit informaŃiilor de pe site-ul
Mănăstiri din Bucovina. Cu plan
dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-
trilobat în interior (absidele sunt două nişe

243
arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până
atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcŃiei este
accentuată de prelungirea pereŃilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la
partea superioară prin arcadă, obŃinându-se astfel un spaŃiu semideschis ce
apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul,
supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi
naos) înfăŃişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile
fiind profund portretizate laic. SfinŃii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile
în relief şi aurite, semn al opulenŃei caracteristice fruntaşilor feudalităŃii locale,
chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva
căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).

47.733283 25.929068

244
Tunelul SfinŃilor la Straja

Un tunel de 54 de metri, săpat în stâncă, a ajuns una dintre atracŃiile
staŃiunii Straja. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel
lung pe pereŃii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc şi scene din
Vechiul şi Noul Testament.

Pe pereŃii tunelului sunt pictaŃi 365 de sfinŃi din calendarul ortodox.

Pe timp de iarnă, tunelul este singura cale de acces spre schitul din lemn din
staŃiune. StaŃiunea turistica Straja mai este de asemenea cunoscută şi datorita
procesiunii "Drumul Crucii" organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale.

Anual, în Vinerea Mare are loc "Drumul Crucii",
singurul pelerinaj ortodox din Romania care străbate
muntele Straja, până la schitul construit în vârful
muntelui.
"Drumul Crucii" a fost iniŃiat de Emil Părău, un om de
afaceri din orasul Lupeni, in anul 2000, dupa ce a
finalizat construcŃia schitului din masivul Straja. De
atunci se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus
Hristos cu cele 14 popasuri. La fiecare dintre acestea
există cate un bazorelief care simbolizează scena
respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul său către muntele
Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoŃi care participă la
procesiune se opreşte pentru a se ruga.
An de an, circa 4.000 de persoane şi 20 de preoŃi participa la procesiunea
Drumului Crucii din Straja. Ei duc pe umeri o cruce în mărime naturală, în
care se găsesc încastrate părticele din crucea pe care a purtat-o
Mântuitorul şi pe care a fost răstignit pe Golgota. Crucea se găşeste în
Schitul Straja.
45.319621 23.238131

245
Lacuri subterane
Pe harta Planetei Albastre se afla ascunse sub pamant ape enigmatice.

Text: Cristian Lascu

Dupa cum cu siguranta ati citit in Calatorie spre centrul Pamantului, eroii ajung la o
mare intindere de apa subterana, pe care navigheaza, infruntand furtuni si monstri.
O poveste fantastica, imposibila – veti spune pe drept cuvant. Pentru ca in realitate,
sub greutatea formatiunilor geologice, rocile tind sa se compacteze in adancime, iar
probabilitatea existentei unor goluri capabile sa gazduiasca lacuri este redusa.

Ce-i drept, volume imense de apa se afla sub pamant. In tara noastra, de pilda,
rezervele exploatabile de apa subterana sunt de peste noua miliarde de metri cubi
pe an. Dar ele sunt gazduite in porii si fisurile rocilor.

Si totusi, asa cum s-a intamplat de multe ori, fictiunile lui Jules Verne s-au dovedit
reale. Prin 1960, Serghei, fiul marelui fizician atomist Kapita (care era basarabean si
vorbitor de limba romana), laureat al Premiului Nobel pentru fizica, a ajuns la
concluzia incredibila ca langa statiunea sovietica Vostok, din Antarctica, la 4
kilometri sub gheata, se afla un lac urias.

Cu o suprafata de 15.000 de kilometri patrati si o adancime maxima de 800 de metri,
Lacul Vostok e al cincilea ca marime de pe glob! Investigatii radar facute recent din
satelit si un foraj prin cei 4.000 de metri de calota glaciara arata ca in imensul lac se
formeaza curenti si maree si ca apa de fund e usor termalizata.

Nici „monstrii“ nu lipsesc, dar e vorba de o comunitate biologica de bacterii,
nestudiate. Savantii actioneaza cu prudenta maxima, pentru a nu contamina cea mai
pura apa de pe Terra, sigilata sub gheata de sute de mii de ani. Dar o mare surpriza
au avut si vecinii nostri bulgari: in timpul unor prospectiuni in Muntii Rila, prajina de
foraj a plonjat in gol.

Investigatiile ulterioare au evidentiat o cavitate gigantica umpluta cu apa termala, cu
un volum de 237 de milioane de metri cubi, deci o data si jumatate cat Lacul Snagov.
Un foraj s-a oprit la adancimea de 1.300 de metri, fara a atinge fundul cavitatii.
Exista si lacuri subterane pe care va puteti plimba cu gondola. De obicei, ele sunt
gazduite in mari pesteri modelate prin dizolvare in masivele calcaroase. Asa este
„Marea Pierduta“ (The Lost Sea), din Tennessee, de 2,3 hectare.

De un albastru de ametist este Gruta do Lago Azul, din Brazilia. Fundul sau se
pierde dincolo de adancimea de 280 de metri. Paradoxal, dar unele dintre cele mai
mari lacuri carstice se afla sub tinuturi extrem de aride. Cel mai mare lac subteran
din lume accesibil omului este „Rasuflarea Dragonului“, in Desertul Namib.
Coborand 70 de metri pe o coarda in imensa cavitate naturala, se atinge oglinda
lacului.

El are o suprafata de 2,5 hectare si a fost explorat de scafandri pana la 130 de metri.
Alte mari lacuri subterane se afla in Desertul Nullarbor si in alte zone uscate din
sudul Australiei. Explorarea unui astfel de abis este o experienta incitanta. Am
coborat impreuna cu scafandrii cehi in abisul Hranice, un lac carstic din podisul
morav. Covorul plutitor de frunze galbene nu te lasa sa banuiesti ce prapastie lichida
este dedesubt.
246
Am plonjat drept in jos, alunecand printre peretii colturosi, pana cand acestia au
disparut din fata mastii, caci pe la 50 de metri adancime cavitatea se largeste, luand
forma unui gigantic clopot. Senzatia de pierdere a oricarui reper vizual era
coplesitoare. Abisul negru de dedesubt a fost sondat pana la 267 de metri, dar nu e
sigur ca se opreste acolo. Cel mai mare lac subteran din Romania se afla in
Zgurasti, o pestera protejata din Muntii Apuseni, aflata nu departe de catunul
Mununa, in drumul spre Ghetarul Scarisoara.

A pluti pe suprafata lui este o incantare. Din pacate, drumul pana acolo cu barca si
echipament de scufundare este o adevarata performanta de hamalac, iar explorarea
lui subacvatica e echivalenta cu congelarea, caci apa are cel mult 4 grade. Dar
merita: cel putin la inceputul scufundarii apa este foarte limpede. Din surplombele
peretilor atarna candelabrele stalactitelor submerse, cateva foarte mari, ce dau
cavernei aspectul de catedrala scufundata.

La 12-15 metri adancime, intalnim fundul lacului, acoperit de un strat gros de
sediment rosu. Misterioase gauri si canale sapate in sediment arata ca in acel mediu
auster traiesc vietuitoare necercetate inca. Lacul Mununa – cum l-a botezat prietenul
meu Florin Baciu in timpul primei explorari – are un volum de circa 10.000 de metri
cubi.

Si alte pesteri din Romania adapostesc lacuri subterane de o frumusete
exceptionala, chiar daca sunt relativ mici. Unele dintre ele sunt efemere, se
formeaza numai in perioadele cu bogate infiltratii subterane, alimentate de ploi sau
topiri de zapezi.

Coloane si stalagmite inundate in
„Lacul Cadanelor“, dintr-o pestera
protejata, Geoparcul Mehedinti.
Scufundare intr-una dintre geodele
submerse din Pestera Piatra
Altarului, aflata in Muntii Bihor.
Carbonatul de calciu dizolvat se
depune in cateva mii de ani pe
peretii cavitatilor subacvatice sub
forma de cristale de calcit cu
geometrie regulata.

Remarcabile in felul lor sunt si lacurile ce nu depasesc 3-4 metri adancime din
Pestera Piatra Altarului, din Bihor. Aici, din calcitul dizolvat in apele transparente, au
precipitat cristale albe, care le-au transformat in adevarate geode subacvatice. Sunt
printre cele mai remarcabile formatiuni de acest fel din Europa.

247
Misterul apelor pierdute din Dobrogea

Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din
asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste
aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in
relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil
este ce nu se vede.

Text: Cristian Lascu

Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula
undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si
ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe
geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la
Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina
calcaroasa.

Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in
fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost
turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de
balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat
deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea
ferata a fost finalizata.

Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de
ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate.
Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si
stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut
de milenii in aceasta ruina netulburata.

M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe
podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi
trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime
maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un
nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca
neexplorat.

Calcarele din Valea Cheii ascund apele subterane ale
Dobrogei Centrale. Pestera Piatra este singura cavitate
carstica din Romania cu stalagmite submerse. Acestea
s-au format cand nivelul Marii Negre era coborat, iar
Dobrogea avea o clima ploioasa.

Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata,
deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o
locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza
topografiei exacte pe care am facut-o,
terasamentul a fost consolidat.

Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa
salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de
248
munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre
misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o
firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un
mare rau subteran.

Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o
conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un
obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de
un studiu.

Si iata-ne din nou destramand intunericul cu farurile subacvatice. In punctul
presupus a reprezenta amontele, am injectat o fiola cu fluoresceina. O „meduza“
verde-fluorescent si-a defasurat lenes tentaculele. Am revenit a doua zi si colorantul
era tot acolo. Semn rau: inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau
subteran. Am revenit dupa o saptamana, apoi dupa o luna, dar situatia era
neschimbata, indiciu ca nu exista o miscare detectabila, ca rezervorul este absolut
static.

Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si
atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa
ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei
Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental.

Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore,
adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada.
Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care,
datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice.

Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele
depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor.
Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent,
fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare
izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca
pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios,
iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…

249
Sculpturile Marii Sarmatice. TrovanŃii

In formatiunile geologice de la poalele Carpatilor se afla concretiuni de gresie
de o mare frumusete.

Text: Cristian Lascu

Cand faceam practica geologica din anul II, am vazut in albia Doftanei doi bolovani
din gresie cu forme neobisnuite, voluptuoase, o sinteza de hemisfere si rotunjimi.

Desi impreuna aveau vreo 50 de
kilograme, i-am luat in rucsac.
Vazandu-i, prieteni artisti plastici au
fost convinsi ca am descoperit un
muzeu de arta al unei civilizatii
preistorice.

Apoi am vazut bolovani
asemanatori intr-o cariera de nisip,
la marginea soselei dintre Ramnicu
Valcea si Targu Jiu, la Costesti.

Unii semanau cu niste omizi, altii
pareau OZN-uri fosile si aveau
cativa metri lungime. Am avut
scrupule si nu i-am mai luat. Ulterior, mi-a parut rau ca n-am facut-o, pentru ca am
vazut ca fusesera sfaramati cu dinamita de lucratorii de la cariera pentru a largi
frontul exploatarii.

Cum a putut cineva sa distruga, pentru un motiv atat de pamantesc, niste creatii atat
de extraterestre, de unice, este de neinteles. Dar cu timpul au iesit la iveala in frontul
carierei si alti bolovani sferoidali. Unii dintre ei au avut tot o „soarta“ triviala, caci au
fost luati si expusi in fata unor moteluri sau vile, uneori varuiti gospodareste.

Cei ramasi pe loc formeaza acum „Muzeul Trovantilor“, amenajat de studentii
geologi de la Universitatea Bucures ti si de Asociatia Kogayon, din Costesti. Pe un
panou explicativ din muzeul in aer liber puteti afla ca denumirea de trovanti a fost
introdusa in terminologia de specialitate de geologul Gheorghe Munteanu Murgoci,
de la termenul italienesc „trovati“ , copii gasiti.
250
Dar „gaselnitele“ lui Murgoci erau numite deja in popor, in functie de zona, bibiloi sau
balatruci. Trovantii se gasesc in depozitele nisipoase din Subcarpati, in nordul
Olteniei, pe afluentii Prahovei, in Podisul Transilvaniei – pe Dealul Feleacului, de
langa Cluj („bombe de Feleac“), in imprejurimile Sibiului si in Podisul Moldovei.

45.137556 24.068498

251
Traditii magice la români

Calusarii, intre traditie si magie

Traditia calusarilor vine din vremuri stravechi si e nascuta din credintele
pagane pre-crestine. Pe vremuri calusarii erau preoti ai cultului solar.
Condusi de un mare preot- devenit vataf dupa raspandirea crestinismului -
dansurile lor erau mai mult decat initiatice. Erau exorcizante. Marele preot
era cel care implora zeul sa il ajute si el insusi conducea mica armata a
calusarilor care se razboiau cu duhurile rele ce puneau stapanire pe sate. Mai
mult, calusarii depuneau un juramant al tacerii, doar vataful avand voie sa
vorbeasca. Din cand in cand, la indemnurile vatafului, calusarii scoteau
anumite strigate de lupta. S-a constatat ca atat juramantul de tacere cat si
strigatele de lupta isi aveau rolul lor mai mult decat important. Cercetari de
ultima ora in domeniul energetic au demonstrat ca pentru fiecare cuvant
rostit organismul cheltuie o anumita cantitate de energie.

Mai mult, strigatele, in functie de tonalitatea si forta lor, emit energie.
Folosite in lupta, strigatele distrug armonia dusmanului, ii anihileaza puterea
(cat de destepti au fost stramosii nostri cand au descoperit asta cu mii de ani
inaintea practicantilor de arte martiale). Marele preot al cultului, isi
transmitea cunostintele unui singur barbat care urma sa-i ia locul. Datorita
raspandirii crestinismului, celelalte culte pagane au pierdut teren, putin cate
putin, ramanand, totusi, adanc inradacinate in lumea satului. In felul acesta,
“Calusul” a ramas doar un dans inteles de tot mai putini oameni. Cu toate
astea sunt oameni care cred in continuare ca privitul calusarilor te ajuta si iti
aduce noroc tot anul.

Celor care muncesc de Rusalii li se stramba gura

In anumite zone din sudul tarii, de Rusalii taranii stau acasa si nu muncesc
timp de 3 zile de teama ca altfel vor fi pedepsiti de Dumnezeu. Se spune ca
cei care nu respecta traditiile vor avea necazuri tot anul, vor saraci iar gura li
se va stramba. Mai mult, femeilor care sunt prinse ca lucreaza, ielele le vor
stamba mainile si le vor lua graiul. Apa sfintita de Rusalii aduce recolte
bogate In judetul Bihor satenii duc la biserica diverse vase in care urmeaza
sa faca mancare in timpul anului, faina si sare amestecata cu furaje pentru
animale. Animalele care vor consuma mancarea binecuvantata de preot vor fi

252
ferite de actiunile spiritelor rele si de vrajile rele. Din faina se coace paine pe
vatra care e mancata in familie.

Femeile sterpe care vor manca paine facuta din faina de la biserica vor
ramane gravide iar femeile gravide care mananca din acea paine vor naste
copii frumosi si sanatosi. Cu apa sfintita de preot taranii merg si stropesc
ogoarele si gradinile ca sa aiba recolte bogate. Mai mult, in anumite zone,
gospodinele duc la biserica ramuri de tei care vor proteja casa de duhuri
rele. In Halmeu ielele sunt alungate cu... capsuni In zona Halmeului,
cunoscuta si sub numele de Tara Capsunilor, Rusaliile au o semnificatie
aparte. Aici legenda spune ca a doua zi dupa Rusalii, taranii trebuie sa
alunge ielele cu... capsuni. Asta ca ielele sa nu strice culturile oamenilor,
stiut fiind faptul ca aceste entitati ale vazduhului se prand in hora si
danseaza stricand culturile si gradinile oamenilor. Capsunile nu trebuie sa fie
stricate altfel ielele se intorc si ii iau graiul nesabuitului. Iar cel care arunca
cel mai departe capsuna va fi ajutat de Dumnezeu si va avea recolta cea mai
bogata.

Udatul nevestelor

Tot a doua zi dupa Rusalii, pe Valea Gurghiului are loc un obicei pastrat din
vechime si anume udatul nevestelor. Traditia spune ca femeile udate vor fi
mai frumoase si mai sanatoase. Mai intai are loc o petrecere sateasca, unde
barbatii, tineri si batrani, imbracati in straie de sarbatoare se incing la joc. Se
joaca batuta si invartita, dansuri pline de magie, pe care altadata preotii
pagani le oficiau cu oamenii lor in fata enoriasilor veniti sa se inchine zeilor.
La asfintit se canta melodia “De-a lungul”. Atunci barbatii se aduna si invita
la dans femeile. Intai pe cele casatorite in ultimul an, apoi pe fetele
nemaritate si la urma nevestele “cu vechime”. Stransi laolalta cu totii,
pornesc spre rau unde un flacau asteapta femeile ca sa le arunce in apa.
Barbatii care vor sa-si scape nevestele de la udat trebuie sa se tocmeasca
pentru ele.

Nici o femeie nu lipseste de la sarbatoare. Radacina sarbatorii se regaseste in
ritualurile magice pre-crestine. In acele vremuri, pentru a imbuna zeii locali,
cei datatori de viata (stapani ai apei si ai Soarelui), acestora le era oferita in
fiecare an o fata neprihanita. fata era legata pe o pluta si pluta lasata sa
pluteasca in deriva. Daca zeii se indurau de fata, o scoteau la liman si ii
salvau viata, dar fata nu avea voie sa se mai intoarca niciodata in satul sau
natal. daca insa zeii aveau nevoie de fecioara ca sa ii slujeasca, atunci o

253
primeau la ei. Influenta crestinismului si-a spus cuvantul si asupra acestor
ofrande sangeroase si darul catre zei a devenit, treptat, unul simbolic.

Sarbatoarea Fiilor satului

Cunoscuta si sub numele de Duminica Mare – pentru ca la slujba sunt
pomeniti toti sfintii din calendar - prima duminica de dupa Rusalii, este
sarbatorita, la Manastirea din Pietris Vale, si ca ziua fiilor satului. Localnicii
vin inca de dimineata la manastire. Dupa Liturghie, in jurul pranzului,
multimea iese cu praporii in camp, pe locul sfant de langa biserica.
Legendele locale spun ca prin acele locuri a trecut insusi marele imparat al
crestinilor, Constantin, impreuna cu evlavioasa sa mama, Elena. Cu un toiag
infipt in pamant, Constantin a hotarat loc de manastire. upa ce preotii
binecuvanteaza pamantul ca sa dea recolte bogate, taranii saruta crucea si
primesc aghiazma. Apoi, toata lumea se strange in curtea manastirii unde
sunt bucatele aduse pentru a fi binecuvantate. Dupa aceea, fiecare se
intoarce la casa sa unde se pune masa mare in curte, cinstita cu cele mai
bune mancaruri si vinuri din camari.

Sfanta Fecioara din Sumuleu
Sumuleu-
eu-Ciuc

Credinciosii de rit catolic au un mod aparte de a sarbatori Rusaliile. Aici
exista o statuie a fecioarei despre care se zice ca este facatoare de minuni.

In fiecare an, sute de pelerini din tara si de peste hotare se aduna in cel mai
mare pelerinaj catolic din Estul Europei. Ei se roaga Fecioarei pana in zori de
zi. Multi poarta cu ei obiecte personale ale persoanelor netransportabile, pe
care le ating de statuia miraculoasa. Dimineata toata lumea se indreapta,
intonand imnuri si rugaciuni, catre Dealul Calvari, unde este asteptat
rasaritul soarelui. In lumana rasaritului, pelerinii incearca sa desluseasca
vreun semn divin de la Fecioara Maria.

Pogorarea Sfantului Duh sau sarbatoarea cincizecimii

La 50 de zile de la Inviere si la 10 zile de la Inaltarea Domnului la cer, a fost
trimis pe Pamant, in chip de limbi de foc, Duhul Sfant Mangaietorul, “cel care
din Tatal purcede”.

El a fost trimis de catre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a binecuvanta
neamul omenesc, pentru a carui mantuire s-a jertfit Isus. Putini sunt cei care
stiu de ce tocmai a 10 zi de la Inaltarea lui Isus a coborat Sfantul Duh asupra
254
apostolilor sub forma de limbi de foc. Nimic nu se face fara voia Domnului in
imparatia cerurilor, cu atat mai mult pe Pamant. Pentru ca Isus, cand s-a
inaltat la Ceruri, a zabovit cate o zi la fiecare dintre cele noua cete ingeresti
ce apara hotarele celor noua ceruri de pana la Dumnezeu. Abia in cea de a
10 zi, Isus s-a asezat la locul ce i se cuvine in Univers, la dreapta Tatalui. Si
abia atunci, devenind una cu Tatal, El a trimis pe Pamant Sfantul Duh,
puterea ce leaga de-a pururi dreptatea si bunatatea. La evrei Cincizecimea se
mai numea si Sarbatoarea Saptamanilor – a celor 7 saptamani de seceris -
pentru aducerea aminte de ziua in care Dumnezeu i-a inmanat lui Moise
Tablele Legii.

Crestinii insa o sarbatoresc ca Ziua Pogorarii Duhului Sfant. Caci coborand
asupra apostolilor Sfantul Duh si minunandu-se cei care erau in jurul
acestora de darul ce li-l facuse Dumnezeu, numai in acea prima zi s-au
botezat peste 3000 de persoane, cifra foarte mare pentru acele vremuri.

255