Curs 1 – trimestru 2

SISTEMUL VASCULAR SANGVIN

Sistemul vascular sangvin este un sistem inchis de vase prin care sangele circula continuu. Vasele sangvine sunt organe alcatuite din mai multe tipuri de tesuturi. Peretele vascular are trei straturi concentrice numite tunici: tunica intima, tunica medie si tunica adventitie. Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare. A. TUNICA INTIMA Este formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu este obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica. B. TUNICA MEDIE Are fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta limitanta elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin. C. ADVENTITIA Are tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare netede. La vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv. TIPURI DE TESUTURI INTALNITE IN VASE A. EPITELIUL DE ACOPERIRE Este un epiteliu pavimentos unistratificat. Celulele sunt poligonale, cu axul lung de 30 micrometri si axul scurt de 10 micrometri, asezate pe o membrana bazala cu componenta fibrilara reprezentata de colagen IV si V nesintetizat de fibroblasti ci de celulele endoteliale si de fibrele musculare netede din stratul subendotelial. B. TESUTUL CONJUNCTIV Contine fibre de colagen (media are colagen de tip III, iar adventitia de tipI) sintetizate de fibroblastii din adventitie si de celulele musculare netede. Fibrele elastice sunt sub forma de lamele groase si fenestrate, sau nu. Tesutul mai contine si fibre de reticulina. C. TESUTUL MUSCULAR NETED Se gaseste in intima la nivelul stratului subendotelial, in medie unde este cel mai bine reprezentat si in adventitie. La nivelul mediei sunt mai multe randuri de celule musculare si intre randuri se gasesc jonctiuni GAP. Fibra musculara neteda vasculara se comporta similar unui fibroblast: in caz de agresiune ea prolifereaza si poate capata proprietati fagocitare.

D. TESUTUL NERVOS Este reprezentat de fibre amielinice (cele mai numeroase) ce apartin SNV si se termina butonat, fibre mielinice in zone cu baro si chemoreceptori si microganglioni nervosi in adventitia unor vase. CLASIFICAREA MORFOFUNCTIONALA A VASELOR - pentru conducere: artere elastice -de distributie: artere musculare - cu rol in reglarea presiunii: arteriole si metaarteriole -pentru schimb cu tesuturile: capilare si venule postcapilare (pericitare) -pentru intoarcerea sangelui: venele mici, mijlocii si mari Macrovasculatura: arterele elastice, musculare si venele. Microvasculatura: restul

ARTERELE ELASTICE Sunt reprezentate de : aorta, pulmonare, carotida comuna, trunchi brahiocefalic, subclavie, iliaca comuna. Ele prezinta strat subendotelial, lamele elastice fenestrate (40-70 de straturi), limitante elastice interna si externa, iar adventitia are toate componentele. Limitanta elastica interna este o lamela elastica groasa, fenestrata si ondulata ARTERELE MUSCULARE Spre deosebire de cele elastice, au rare lamele elastice. Prezinta limitante elastice interna si externa. Unele au perete gros comparativ cu lumenul: aa. coronare, aa. membrelor inferioare. Arterele intracraniene si pulmonare au peretele mai subtire. ARTERIOLA Diametrul lumenului este de doua ori grosimea peretelui, fibrele musculare netede sunt asezate pe 1, 2, 3 randuri, cele mai mari (cu 3-4 randuri) pot avea limitanta elastica interna (arteriolele mici renale), niciodata externa, si vasa vasorum. Arteriolele cu un sigur rand de fibre au fibrele dispuse continuu. METAARTERIOLA Este o arteriola precapilara, are un sfincter precapilar, un endoteliu continuu pe o membrana bazala, nu are limitanta elastica interna, prezinta un singur rand de fibre musculare netede, discontinuu. Sfincterul precapilar are contractii ritmice (la 2-8 s). Arteriolele si metaarteriolele regleaza dar nu opresc circulatia sangelui, au rolul de a mentine nivelul presional dintre sistemul arterial si venos. Sfincterul, prin contractie, opreste complet fluxul sangvin. Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZAMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici. CAPILARUL Exista mai multe tipuri de capilarizare: - normala: arteriola - metarateriola - sfincter - retea de capilare - venula postcapilara

- reteaua poate fi suntata de un vas care leaga arteriola de venula, caracteristic arteriolelor mici fara limitanta elastica interna, cu fibre in strat continuu, bine inervata. Acest tip de retea se intalneste la nivelul muschilor, pielii degetelor subunghial, urechii. Ea regleaza presiunea si fluxul sanguin; are rol in mentinerea caldurii in acea regiune - capilare-venula-capilare/ venula-capilare-venula; alcatuiesc sistemul port venos; se intalneste la nivelul ficatului - sistemul port arterial: capilare-arteriola-capilare; se intalneste la nivelul glomerulului renal, pancreasului In rinichi, ficat, m. striat, reteaua capilara este abundenta. Retelele capilare sunt mai slab reprezentate in mm. netezi, tesutul conjunctiv dens. Peretele capilarului este format dintr-un strat de celule endoteliale asezate pe o membrana bazala in dedublarea careia se gasesc pericite.Nu prezinta tunica medie. TIPURI DE CAPILARE -capilare continue: intre celule exista jonctiuni stranse si GAP; au un diametru de 5-10 micrometri; se gasesc in: SNC, muschi, glande exocrine, plamani, timus, retina, etc. -capilare fenestrate: prezinta fenestre (orificii rotunde) intre celulele endoteliale, au diametru de 50-80 nanometrii; fenestrele pot avea diafragme; se gasesc in glandele exocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (nu au diafragma). -capilare sinusoide: au atat stratul de celule endoteliale cat si membrana bazala discontinuue; pericitele lipsesc; se gasesc in: lobulul hepatic, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara. VENULELE POSTCAPILARE Au un strat continuu de pericite cu ramificatii ce inconjura venula. Ele continua capilarele continue si fenestrate. Au un diametru de 15-20 micrometri, o lungime de 50-700 micrometri (de obicei 200 micrometri). Dupa 200 micrometri apar 1-2 randuri de fibre musculare si dispar pericitele. Venulele postcapilare au intre celulele endoteliale jonctiuni slabe, mai permeabile , ce se pot desface sub actiunea histaminei, serotoninei, PROTEOGLICANI, bradikininei. In jurul lor intalnim mastocite, eozinofile, plasmocite, fibroblasti, macrofage (la suprafata celulelor endoteliale). Nu prezinta tunica medie. Rolul venulelor este: de bariera, metabolic si antitrombogenic. a.-bariera sange-tesuturi (lichid interstitial): o celula activa din jurul unui capilar trebuie sa fie asezata la 20-40 de micrometri fata de el (exceptie: tendon, aponevroza, os, vase mai mari in tunica medie si intima). b.-bariera sange-aer (alveolo-capilara) c.-bariera sange-tesut: este pentru capilare continue si fenestrate si este foarte selectiva; cu capilare continue sunt in: SNC, timus, testicul, ochi. d.-bariera hemato-encefalica: se gaseste la nivelul ariei postrema, eminentei mediane, neurohipofizei, organului pineal, subcomisural si subfornical; are selectivitate mare la capilare continue datorita jonctiunilor stranse; au numar redus de vezicule plasmalemale. Bariera sange-tesut functioneaza ambi-sens. Straturile barierelor sunt: -suprafata celulei endoteliale care este incarcata negativ si respinge elementele figurate sanguine -celula endoteliala propriu-zisa

membrana bazala si elemente ale stratului subendotelial in ax. *Valva venoasa are: endoteliu.-membrana bazala capilara Ph-ul. diversele gradiente. Prin jonctiunile intercelulare pot trece particule cu diametrul mai mic de 2 nm. . marimea si incarcarea electrica a particulelor. iar prin canalele transcelulare si veziculele plasmalemale (diacitoza) particule cu diametrul mai mare de 10 nm. prin diafragmele fenestratiilor particule cu diametrul mai mic de 10nm (transport selectiv electric). fenestratiile sunt factori care influenteaza difuziunea.

polipeptide ⇒ calcitonina . Celula endocrină poate fi de natură : .peptide ⇒ hormonii hipotalamici şi hormonii eliberaţi de sistemul neuroendocrin difuz .steroizi ⇒ secretaţi de corticosuprarenală. de gradul de diferenţiere a celulei. dar nu poate traversa membrana celulară ⇒ interacţionează cu proteinele membranare (receptori specifici) ⇒ se activează A.neuronală ⇒ secretă neurohormoni .moleculă hidrofobă se leagă de o proteină transportoare.oxid nitric Mecanismele de acţiune depind de gradul de solubilitate a medicamentului în apă: .moleculă hidrofilă –difuzează liber în sânge.eicosanoide ⇒ PROTEOGLICANI. parathormonul .Curs de histologie nr.Orice mesager poate acţiona prin primele 3 mecanisme (a.amine ⇒ hormonii medulosuprarenalieni .la sistemul neuro-endocrin difuz c) endocrini – la distanţă d) sinaptic .un mesager poate acţiona asupra mai multor tipuri de celule .epitelială ⇒ secretă mesageri cu acţiune la distanţă . hormonii placentari. derivaţi hidroxilaţi de calciferol .Secreţia mesagerilor chimici poate fi continuă sau pot fi eliberaţi la cerere . TROMBOXANI.local – prin joncţiuni de comunicare .iodotironine ⇒ hormonii tiroidieni .glicoproteine ⇒ tropii hipofizari . .control local al creşterii celulare . al patrulea fiind specific sistemului nervos(d) Din punct de vedere chimic mesagerii pot fi: . molecula trece prin membrana celulară.Un mesager poate fi elaborat de mai multe tipuri de celule .la distanţă – prin mesageri chimici: a) autocrini – control local al creşterii celulare . c). hormonii gonadali. Celula endocrină este orice celulă cu proprietatea de a secreta o substanţă cu rol de mesager chimic.C. b. LEUCOTRIENE . receptorii fiind nucleari Mecanismul de recepţie depinde de concentraţia plasmatică a mesagerului chimic.specific pentru factorii de creştere b) paracrini .proteine ⇒ factorii de creştere.2 Curs 2 Trimestru 2 Glandele endocrine Comunicarea celulară se face: . ajunge la celula ţintă.

Spectru larg de celule endocrine cu capacitatea de a sintetiza anumite peptide pe care le stochează în citoplasmă li care acţionează ca factori auto.Are organizare de tip nervos: neuroni cu pericarion şi preluingiri.Cuprinde: . mastocite).Caractere comune ⇒ secretă neuropeptide şi amine ⇒ secretă enolaza neuronală specifică ⇒ au antigene comune .celule endocrine întâlnite în structura glandelor endocrine clasice(adenohipofiza. anterior prin comisura albă anterioară. inferior prin infundibullum cu eminenţa mediană şi tija hipofizară . glandelor mamare.Grupuri de celule incluse în parenchimul organelor specializate(gonade. delimitat superior de talamus prin şanţul hipotalamic. raporturi apropiate cu capilare fenestrate şi cu limfatice. chiasma optică.paraneuronală : paraneuronul e o celulă care aminteşte ca structură de o celulă receptoare. epifiza. reprezentată de fibre visceromotorii ce controlează fluxul sanguin.Aceste celule au asemănări cu neuronii şi cu celulele endocrine clasice: celulele eliberează secreţiile în meduil intern şi au activitate electrică ce creşte în momentul eliberării mediatorilor . Stroma e formată din fibre de reticulină şi din celule conjunctive(fibroblaste. aparatului respirator) au origine endodermală .celule dispersate în numreoase ţesuturi şi organe (la nivelul ţesuturilor ele formând axa gastro-entero-pancreatică.Unele celule au origine ectodermică. tiroida) . posterior prin fosa interpedunculară. ganglionilor simpatici) . tractului uro-genital.diferenţieri membranare ⇒ microvili cu rol receptor . având şi proprietatea de a răspunde la un stimul adecvat Criterii de diferenţiere: . uneori ele putându-se distribui direct celulelor endocrine.Nu toate celulele au capacitatea de a secreta şi a stoca amine . endocrini şi la distanţă . .Dispersate ⇒ sistemul neuroendocrin difuz Sistemul neuro-endocrin difuz .eliberarea de peptide şi/sau amine .. Are celule cu rol secretor ce formează parenchimul.Organul specializat e glanda endocrină.Unele celule secretă preferenţial peptide. altele amine (medulosuprarenala) Funcţia endocrină a hipotalamusului . la nivelul aparatului respirator. iar altele (axa gastro-enteropancreatică. celule gliale . Are capsulă conjunctivă ce trimite septuri conjunctive care pot compartimenta sau nu în lobuli glanda.granule de ser în citoplasmă . pancreas) . Inervaţia e vegetativă. para. pielii.Hipotalamusul e situat la baza diencefalului şi a ventriculului 3 .originea în crestele neurale Distribuţia glandelor endocrine: .

o mică parte din axonii nucleului supraoptic se termină într-o reţea de capilare din meinescenţa madiană formând plexul caplar primar .contribuie la formarea a 2 tracturi nervoase: supraoptico-hipofizar şi paraventriculo-hipofizar.eliberarea se face sub acţiunea unui P.controlează activitatea secretorie a celulelor din hipofiza anterioară. din capsulă se desprind septuri ce compartimentează glanda în lobuli .formând tractul tubero-infundibular. granule de secreţie mai mici . ai căror axoni ajung în lobul posterior hipofizar . ei se termină în plexul capilar primar . GnRH.au talie mare(25 µm). – sunt neuroni magnocelulari. controlaţi de neuronii parvicelulari Hipofiza . granule de secreţie). aparatul de sinteză mai slab reprezentat. după transport are loc şi clivajul moleculelor precursor.. aparat de sinteză dezvoltat.axonii nu realizează sinapse şi formează conexiuni de tip neurovascular .axonii lor participă la realizarea conexiunilor nervoase. ei conţin peptide de secreţie peptidele posthipofizare sunt numite şi hormoni hipotalamici efectori : ADH şi ocitocina ⇒ ele sunt sintetizate sub formă de molecule precursoare ce conţin pe lângă peptide şi neurofizine (proteine transportor).pe traseul lor prezintă dilataţii numite corpii Hering. microtubuli. GHIH. – sunt neuroni parvicelulari ce se găsesc în aria hipofizotropă . granule de secreţie mari (200 nm) .eliberarea aceste molecule se realizează prin mecanisme de feed-back exercitat de concentraţia plasmatică a hormonilor eliberaţi de celulele ţintă ale hormonilor tropi hipofizari.din punct de vedere structural şi funcţional hipofiza are două componente: . unii neuroni fiind capabili să sintetizeze şi să secrete neurohormoni şi neuromoderatori(are multe mitocondrii.nu au sinapse. dopamina . nucleu paraventricular . nuclei periventriculari. 1. CRH.A.au talie mică(15µm).aria hipofizotropă e compusă din: . învelită de o capsulă ce derivă din duramater.transportul axonal poate fi lent (mm/zi) sau rapid(mm/2-3h) .Localizată în şaua turcească. la nivelul perikarionului secretor ⇒ exocitoză Ca-dependentă 1. TRH. majoritatea găsindu-se în nucleii supraoptic şi paraventricular . complex Golgi. nucleu ventromedial.Are arhitectură nervoasă.nucleu arcuat. în apropiere de capilar. astfel încât în moleculele de secreţie peptidele şi neurofizinele sunt în stare liberă . prin neurohormoni: GHRH. ci formează conexiuni neuro-vasculare . Neuronii sunt capabili să secrete peptide posthipofizare(1) şi peptide hipofizare(2).

Adenohipofiza: . tija pituitară şi eminenţa mediană 1. Adenohipofiza Celule adenohipofizare granulare(endocrine) Celule adenohipofizare Agranulare .lobul intermediar ⇒ cordoane de celule şi ocazional foliculi . Adenohipofiza ⇒ derivă din punga lui Ratke şi are o structură glandulară ⇒ este alcătuită din trei lobi: anterior – 75%. din artera hipofizară inferioară. intermediar şi tuberal 2.lobul tuberal ⇒ cordoane de celule sau cuiburi 2. Neurohipofiza ⇒ apare ca o extensie a hipotalamusului printr-o evaginare a planşeului ventricular 3 ⇒ este alcătuită din lobul posterior. Sensul de circulaţie prin acest sistem port este atât descendent cât şi ascendent(controlând activitatea neuronilor parvicelulari).are inervaţie de tip vasomotor .lobul anterior ⇒ cordoane de celule înconjurate de fibre de reticulină şi capilare sanguine . Există şi capilare limfatice. Din acestea se formează plexul capilar secundar ce se întinde şi în lobul intermediar. Neurohipofiza – nu are structură glandulară. datorită axonilor din nucleii supraoptic şi paraventricular . formând sistemul port hipofizar. ea formează plexul capilar primar din care iau naştere vase periportale.1. ci fibrilară.El se anastomozează cu reţeaua de capilare din lobul posterior hipofizar.vascularizaţia este asigurată de arterele hipofizare superioară şi inferioară Artera hipofizară superioară vascularizează lobul tuberal şi tija pituitară.

PAS(+) ⇒ TSH e. celule foliculare(bazofile) .rol necunoscut b.alcătuit din fibre nervoase ce conţin axoni din nucleul supraoptic. ele intervin în fagocitoza locală. mijlociu . PAS(-) ⇒ PRL a.are 3 straturi: 1. celule gonadotrope .pe lângă axonii neuronilor din nucleii mai sus amintiţi esistă şi axoni catecolaminergici ce se distribuie vaselor . ependimar – alcătuit dintr-un tip particular de celule(tanicite) diferenţiate din epiteliul ce căptuşeşte ventriculul 3 . ele au prelungiri ce înconjură lamina bazală a capilarelor din lobul posterior.are zone de vascularizaţie datorită arteriolelor mici şi capilarelor Eminenţa mediană . PAS(+) ⇒ POMC ce se clivează în : ACTH. celule somatotrope: . celule stem(cromofile) c. α-MSH. celule lactotrope .în partea laterală -c.bazofile.la mijlocul cordoanelor celulare .în partea anterioară Neurohipofiza .tanicitele au microvili spre cavitatea ventriculului 3.în partea postero-medială -d.bazofile. o prelungire ca ajunge lângă plexul capilar primar.a.uneori acelaşi tip de celule poate secreta mai mulţi hormoni . LH . β-lipotropină d.bazofile.provin din degranularea celulelor endocrine . care exercită rol corticotrop la nivelul celulelor din lobul anterior hipofizar 3.au cili/microvili .alcătuit din plex capilar primar .acidofile. PAS(+) ⇒ FSH.acidofile.conţine pituicite(asemănătoare astrocitelor). β-endorfine. PAS(-) ⇒ STH b. granulaţii ce sunt vezicule de transport dinspre LCR spre sânge şi invers 2.celulele lactotrope apar în lobul intermediar . celule tireotrope . au rol trofic şi de susţinere pentru axonii secretori . aici se descarcă ADH. celule corticotrope .celulele gonadotrope apar în lobul tuberal . palisadic .majoritatea celulelor sunt în lobul anterior hipofizar: -a.

.

3. apar formaţiuni chistice ( dilataţii ) în parenchimul glandular 2. EPIFIZA Este localizată între corpul calos şi coliculii cvadrigemeni superiori . Din punct de vedere al originii celulele endocrine sunt : . Paraneuronul – este o celulă care din punct de vedere morfologic seamănă cu o celulă receptoare .celule epiteliale ce secretă hormoni cu acţiune la distanţă . .este bogat vascularizată ( conţine o reţea de capilare fenestrate ) . paracrin ) . Din punct de vedere structural : . Există şi celule endocrine dispersate ubicuitar .este bogat inervată : majoritatea fibrelor sunt amielinice .este acoperită de o capsulă conjunctivă ( pia mater ) ce trimite în interior septuri fine ce compartimentează incomplet glanda . acervulus cerebri . . de la comisură albă posterioară sau de la nivelul nucleului habenular (nc. toţi paraneuronii au origine embriologică comună ( din crestele neurale ) . se produc modificări în glandă : 1.paraneuroni – secretă mesageri chimici cu acţiune locală ( autocrin . Celulele endocrine formează cuiburi ( insule celulare din structura unor organe ca ovar . iar din punct de vedere funcţional este o celulă implicată în sinteza şi secreţia unor amine şi peptide mici . 3. pancreas ) . intraepitelial formând sistemul neuroendocrin difuz . Concreţiunile calcare se mai numesc : nisip cerebral . are cel mai abundent flux sanguin din sistemul endocrin . . 2. corpi psamoma . apar concreţiuni calcare = depozite de fosfat şi carbonat de calciu care se formează treptat în parenchim . corpora arenacea . epitalamic în care se închide reflexul olfactivo-somatic) Odată cu înaintarea în vârstă . ataşată de tavanul ventriculului III şi legată de encefal printr-o tijă numită habenulă . la aceste fibre se adaugă şi fibre mielinice din nevrax . simpatice fiind de fapt axonii unor neuroni postganglionari al lanţului paravertebral ( ganglionul cervical superior ) . aceste concreţiuni au structură lamelară .conţine celule secretorii organizate în cordoane şi cuiburi .Curs 3 Trimestru 2 SISTEMUL ENDOCRIN Celule endocrine pot forma organe endocrine specializate . . cu aspect coraliform şi pot fi localizate chiar în parenchim sau spre spaţiile pericapilare . sunt celule cu granule de secreţie în citoplasmă . . celulele trebuie să aibă ca mesager chimic amine şi / sau peptide 4. creşte cantitatea de ţesut conjunctiv astfel încât lobulaţia devine mai evidentă .neuroni ce secretă neurohormoni sau neuromodulatori . sintetizează şi secretă mesageri chimici sub acţiunea unor stimuli prezentând la polul apical microvili lungi cu rol de receptor . Criterii conform cărora paraneuronul este celulă endocrină : 1.

În hipotalamus există un nucleu suprachiasmatic cu ritm de descărcare endogen . de a asigura funcţionalitatea tuturor pinealocitelor din glandă ( ventriculul III . La mamifere este transductor neuroendocrin : converteşte un stimul nervos specific într-un răspuns umoral .sunt localizate de obicei în jurul pinealocitelor . Celulele secretorii .conţin granule de secreţie mici . lipide . citoplsmă moderat bazofilă . pinealocitele . secretă 2 categorii de hormoni : a. ce percepe lumina . dă o prelungire numită recesus . citoplasma nu conţine nici gliofilamente . În retină există 2 sisteme fotoreceptoare : primul sistem mediază perceperea luminii . . Când afară este întuneric se transmite un impuls nervos pe tractul optic . Din măduvă .pinealocitele sunt considerate paraneuroni . peptide : arginin-vaso-docina . în glanda pineală ) . cu activitate independentă de primul .au un corp lăţit cu 2 sau mai multe prelungiri care se orientează spre capilare şi se termină sub formă de butoni .la mamifere rămâne doar fotoperiodicitatea funcţiei ( adaptarea funcţiei secretorii la ritmul circadian . .nu se evidenţiază corpusculi Nissl şi nici neurofilamente › deci pinealocitele nu sunt neuroni . de 100 nm .seamănă din punct de vedere structural cu astrocitele fibroase . angiotensina Rolul glandei în organism : . pe care le înconjură incomplet . El declanşează impulsul nervos în raport cu intensitatea luminoasă . .conţin incluziuni de glicogen . . inconstant pe 24 ore şi sincronizat cu ritmul circadian . cu lichidul cefalo-rahidian . care sunt conectate cu retina prin intermediul hipotalamusului . pe . O parte din fibrele tractului optic ajung la nucleul suprachiasmatic din hipotalamus ce este conectat cu neuronii din coarnele laterale ale măduvei toracale . mediază secreţia epifizară . iar al doilea . incluziuni pigmentare şi numai după pubertate apar incluziunile de lipofuscină ( pigment de uzură ) .nucleu eucromatic rotund .Există 2 tipuri celulare în parenchimul glandular : pineanocite ( cele mai numeroase ) şi celule gliale ( interstiţiale ) . Descărcările de impulsuri cresc când este întuneric ( lumină crepusculară ) . deci nu sunt nici celule gliale .la vertebratele inferioare este organ senzorial fotoreceptor . . Celulele gliale : . . în citoplasmă există enzime implicate în sinteza de amine . sau în jurul capilarelor .între pinealocite există spaţii › canaliculi ce comunică între ei şi formează în structura glandei un sistem labirintic cu rol de vehicul al substanţelor între lichidul cefalo-rahidian şi pinealocite . b. indolamine : melatonina ( principalul hormon al glandei ) . Pineanocitele : . Din punct de vedere structural glanda pineală este o glandă de origine nervoasă . De asemenea deţine o bogată inervaţie pinealopetă ( fibrele vin la glandă ) : fibre simpatice .

Sinapsa dintre fibra postganglionară simpatică şi pinealocite este mediată de norepinefrină ce produce descărcarea în circulaţie a melatoninei . Foliculul : . 140 / moleculă de proteină . .efecte antigonadotrope › supresia secreţiilor de gonadotropi hipofizari cu efecte antiovulatorii şi de infertilitate . . . .cavitatea conţine coloid ( masă omogenă ) .coloidul are drept componentă principală tiroglobulina › glicoproteină cu greutate moleculară mare alcătuită din multe reziduuri de tirozină . Depozitul din coloid asigură necesarul de hormoni pentru 2-3 luni de zile pentru un adult ( aşa se explică diferenţa dintre debutul bolii şi apariţia primelor semne clinice de hipotiroidism . . din sistemul al II –lea se constată o hiperpolarizare şi nu se mai descarcă impulsuri nervoase . impulsul ajunge la glanda pineală ( prin fibrele preganglionare care ajung la ganglionul cervical superior şi de aici prin fibre postganglionare la pinealocite .este o cavitate închisă delimitată de epiteliul simplu ( de obicei este cubic ) aşezat pe membrana bazală . Rolurile secreţiilor epifizare : . Dacă afară este lumină puternică . Are origine embriologică dublă : . Peste vârsta de 50 de ani în ţesutul interfolicular apar adipocite .eferenţa simpatică . Există şi o bogată inervaţie vegetativă : fibre vegetative ce se termină şi la nivelul capilarelor şi la nivelul epiteliului secretor . efectul hipnotic al melatoninei induce somnul artificial .posibile roluri : . Depozitarea cantităţilor mari de hormoni ( extracelulară ) se face la nivelul coloidului .reglarea tonusului SNC ( reglarea ritmului nictimeral ) . TIROIDA Are 2 lobi laterali uniţi prin istm ( ţesut glandular ) .ectodermală : din crestele neurale . Canalul tireoglos poate suferi transformări chistice . În caz contrar se formează lobul piramidal ( fără implicaţii patologice ) .melatonina este legată şi de procesul de senescenţă › odată cu înaintarea în vârstă scade secreţia de melatonină ( scăderea ei intensifică senescenţa . Parenchimul este organizat în foliculi separaţi între ei de ţesut conjunctiv interfolicular . Există o bogată reţea vasculară care se termină în vecinătatea foliculilor tiroidieni . La exterior avem o capsulă conjunctivă ce trimite septuri care delimitează lobulii tiroidieni . Canalul tireoglos se atrofiază şi se obliterează . vacuolele ce apar la periferia coloidului sunt artefacte de fixare .endodermală : din canalul tireoglos de la baza limbii .stimularea sistemului imun › melatonina inhibă creşterea unor tumori . Foliculii tiroidieni au formă şi dimensiuni variate .tiroglobulina dă coloidului caracter amfoter şi caracter PAS pozitiv . . poate da naştere la ţesut tiroidian ectopic . la nivelul celulelor fotoreceptoare .

se poate găsi spre polul apical sau bazal în funcţie de activitatea celulei (această deplasare poartă numele de “ vals golgian “) . preluarea din circulaţie de aminoacizi şi monozaharide la nivelul membranei plasmatice bazale prin transport activ . b. captarea de iod este stimulată de TSH . epiteliul are celule aplatizate . . Tirocitul – are citoplasmă bazofilă . nucleu cu nucleol proeminent . masa de coloid e voluminoasă . putând apărea şi pseudopode .veziculele mici au origine golgiană cu tiroglobulină sintetizată şi sunt găsite la polul apical . Sinteza – etape : a. c. epiteliul este înalt . Procesul este catalizat de o peroxidază . tiroperoxidaza lizozomală . ajunge la nivelul polului apical unde se oxidează rapid trecând în iod organic . Aspectul foliculilor variază în raport cu activitatea desfăşurată de celule : . aparatul Golgi completează sinteza . . prin difuziune . . Golgi adăugânduse galactoză . tirocite ( celule foliculare ) 2.la polul apical există microvili . a. în reticulul endoplasmatic rugos aminoacizii sunt înlănţuiţi alcătuind componenta proteică a tiroglobulinei . . celule C ( parafoliculare ) – sunt celule “ clear “ cu citoplasmă clară . .în hipotiroidism – foliculi voluminoşi . Iodul .coloidul este locul de depozitare hormonală şi precursorul necesar sintezei .aparatul Golgi este localizat în vecinătatea nucleului . Apoi are loc împachetarea în vacuole golgiene la polul apical şi prin exocitoză se adaugă coloidul . concentraţia de iod intracelular este de 10 – 40 ori mai mare decât în circulaţie ) . a II-a glicozilare are loc în ap. columnar . . . 1. . prima glicozilare a tiroglobulinei are loc în reticulul endoplasmatic rugos prin adăugare de reziduuri de manoză .în hipertiroidism – foliculii sunt mici . . reabsoarbe şi digeră proteine › deci are reticul endoplasmic rugos foarte bine reprezentat ( când celule sintetizează tiroglobulina cisternele sunt dilatate ) .în eutiroidie – aspect de epiteliu cubic . turtite . mai mari şi cu origine ectodermală .la polul apical mai există şi lizozomi ( primari şi fagolizozomi ) .veziculele mari conţin picături de coloid endocitat ( formează fagolizozomii ) . iar coloidul este redus . tirocitul preia din circulaţie şi I anorganic printr-o pompă de I ( împotriva unui gradient de concentraţie şi electric .rolul tirocitului este sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni iodaţi în mai multe etape . cilindric . secretă . sunt localizate la polul apical .are polaritate distinctă privind repartiţia organitelor . În parenchimul glandular există 2 categorii de celule : 1.roluri : sintetizează ..

şi adesea sunt incluse în capsula tiroidei . Sunt în număr de 4 : 2 superioare şi 2 inferioare . . Parenchimul este format din : grămezi celulare . . 1.în anumite situaţii se pot găsi în grosimea membranei bazale a epiteliului . Există 2 tipuri de celule : principale şi oxifile . condensarea tirozinelor însoţită de formarea hormonilor tiroidieni . lor creşte cu vârsta ( reprezintă 50-80 % din volumul glandei la vârsta de 40 de ani ) . hormonii rămân ataşaţi de moleculele de tiroglobulină MIT + DIT ? triiodotironina DIT + DIT ? tetraiodotironina Secreţia indusă de necesităţile organismului .au caracteristicile unor celule ce sintetizează şi secretă proteine . Pot varia ca mărime şi formă . c. .şi endocrină .pot avea prelungiri în vecinătatea capilarelor sanguine . Din momentul pubertăţii apar adipocite în glandă şi nr. 1.nu au polaritate distinctă în ceea ce priveşte dispunerea organitelor .apar izolate sau în grupuri mici . T4 trec spre membrana plasmatică bazală şi prin difuziune ajung în sânge . sunt rotunde . Picătura de coloid şi lizozomul primar formează un fagolizozom ce conţine enzime proteolitice ce eliberează hormonii din molecula de tireoglobulină . . sunt cele mai multe . PARATIROIDELE Sunt localizate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni .au citoplasmă mai clară .b. . Procesul de sinteză decurge în 2 faze : exo.citoplasma are aspect vacuolar dat de incluziuni numeroase de glicogen şi lipide . cordoane şi foliculi mici . . şi sunt vitale în organism pentru homeostazia Ca . mai palidă . Celulele principale – au talie mică . poligonale. iodarea tirozinei din tiroglobulină se realizează extracelular în apropierea interfeţei coloid – membrană apicală sub acţiunea iodazelor . sunt localizate în afara foliculilor în ţesutul interfolicular .sunt mai numeroase la copil . Reabsorbţia din coloid a tiroglobulinei cu hormonii tiroidieni se face cu ajutorul microvililor şi pseudopodelor . Faza endocrină : prelucrarea picăturii de coloid şi eliminarea în circulaţie a hormonului . Faza exocrină : sinteză de tiroglobulină şi exocitare în cavitate .sunt mai mari şi mai rare decât tirocitele . . .conţin mici granulaţii de secreţie de diametrul 150 nm care conţin hormonul sintetizat de aceste celule parafoliculare › calcitonina ( tirocalcitonina ) – este un peptid important pentru menţinerea concentraţiei Ca şi inhibă mobilizarea sărurilor de Ca din oase . T3 . . rezultă tirozine iodate MIT(monoiodotirozina) şi DIT(diiodotirozina) care rămân ataşate în moleculele tiroglobulinei . Celulele parafoliculare – sunt componente ale sistemului neuroendocrindifuz . Au origine endodermală .

La senescenţă are loc o transformare regresivă mai evidentă la femei : devine dominantă zona fasciculată şi involuează reticulata şi glomerulata . Au 2 componente ce diferă ca origine structural şi funcţional : . Celulele oxifile – sunt mai mari şi puţine .rol : sinteza şi secreţia parathormonului ( hormon ce reglează echilibrul fosfocalcic acţionând pe os şi la nivel renal şi intestinal ) . În perioada adultă avem o dezvoltare egală între zona glomerulată şi reticulată . .celulele sunt mai mari având în citoplasmă mai multe picături lipidice ce dau aspect vacuolar citoplasmei . .apar într-un anumit moment în glandă ( se văd după vârsta de 5-7 ani ) . zona reticulată este foarte bine dezvoltată . . în grăsimea perirenală . Raportul între cele 3 zone variază în funcţie de vârstă ţi de condiţiile de viaţă ale individului ( stressul ) . fără să involueze celelalte › transformare progresivă . .granulele mari sunt localizate în plină citoplasmă şi reprezintă depozitele de hormoni din celulă .zona centrală = medulosuprarenala ( MSR ) cu origine endodermică . . . care nu dau lobuli . .au granule de secreţie : mici ( mai mici de 200 nm ) şi mari ( între 200 – 500 nm ) . cordoane şi cuiburi .după modul de dispunere al celulelor secretorii distingem 3 zone : glomerulată . 2. fasciculată şi reticulată . Celulele se numesc spongiocite . Zona fasciculată – este cea mai extinsă şi cea mai clară . În copilărie şi adolescenţă predomină zona fasciculată . În timpul vieţii fetale : zona glomerulată lipseşte . 1. lor creşte progresiv cu vârsta : în perioada de senescenţă au o dispoziţie nodulată tumor like . care nu diferă între ele . GLANDELE SUPRARENALE Sunt localizate retroperitoneal la polul superior al rinichilor .zona periferică = corticosuprarenala ( CSR ) cu origine mezodermică . Nu este sub influenţa hipofizei . . Celulele sunt organizate în cordoane paralele . .Principalul mecanism de control este corticotropina hipofizară . separate între ele de capilare .Rol : sinteză + secreţie de glucocorticoizi : cortizol şi androgeni .este acoperită de o capsulă conjunctivă subţire care trimite în interior septuri .nr.rol : necunoscut – din punct de vedere endocrin sunt inactive . În condiţii de stress domină zona fasciculată ( secreţie de cortizol ) . Conţine capilare sanguine fenestrate .granulele mici sunt localizate spre periferia celulei şi conţinutul lor este eliminat în mediul intern prin exocitoză . Celulele sunt mici cu citoplasma acidofilă şi rare picături lipidice .citoplasma este intens acidofilă cu numeroase mitocondrii . Zona glomerulată – conţine celule dispuse sub formă de arcuri . . CSR – este indispensabilă vieţii .Cordoanele sunt alcătuite din 2 şiruri celulare ..

conţin multe organite cu enzime implicate în sinteza steroizilor : mitocondrii cu criste şireticul endoplasmatic neted.Rol : sinteză + secreţie de mineralocorticoizi : aldosteron şi dezoxicorticosteron .ATP preluat din citoplasmă . . . . şi care secretă amine şi peptide mici . . Celulele ganglionare – sunt puţine şi îşi menţin forma . . .în granulele de secreţie există şi alţi compuşi : . . . cu multe incluziuni de lipofuscină . anexată sistemului nervos vegetativ . . Celulele cromafine – sunt neuroni postganglionari S modificaţi fără dendrite şi fără axoni .la om există un singur tip de celule cromafine care conţin în citoplasmă 2 categorii de granule de secreţie : granule cu epinefrină şi cu norepinefrină ( sunt cele mai numeroase ) . endodermică . MSR . Celulele sunt organizate în cordoane scurte .conţine celule mici cu rare picături lipidice .granulele de secreţie sunt absente › nu se formează stocuri de hormoni în celulă sinteza fiind însoţită de secreţie continuă .este alcătuită din neuroni postganglionari simpatici modificaţi .cromogranine ( aparţin celulelor sistemului APUD ) – proteine ce menţin catecolaminele în vezicule . Toate celulele glandei sintetizează şi secretă steroizi : . Hormoni sexuali ce participă la procesul de sexualizare sunt DHEA ( dehidroepiandrosterona ) şi androstendiona .este alcătuită din celule cromafine cu origine în crestele neurale . norepinefrină şi dopamină . structura şi funcţia .controlul activ al MSR este exclusiv nervos : la fiecare celulă cromafină ajunge o fibră preganglionară simpatică ( sinapsă colinergică ) . .dopamin β hidroxilazγ – cu rol în sinteza norepinefrinei . Celulele sunt dispuse în cordoane ramificate sau cuiburi ce vin în raport cu capilare şi venule postcapilare ( reţea cu ochiuri ) . Zona reticulată . .Rol : sinteză şi secreţie de catecolamine : epinefrină .Rol : secreţie de hormoni sexuali de tip androgenic şi mai puţin glucocorticoizi .este o glandă mică . . anastomozate între ele › se formează o reţea cu ochiuri corespunzătoare capilarelor fenestrate .citoplasma este întunecată . .celulele conţin microvili .parenchimul este alcătuit din celule cromafine şi celule ganglionare . . .dau reacţie pozitivă cu săruri de metale › conţinutul granulelor de secreţie se oxidează şi polimerizează dând un compus colorat într-o soluţie apoasă de sare metalică Bicromat de K sau clorit feric ( sunt celule feocromocite ) .în citoplasmă apar picături lipidice .ioni de Ca . 1. 2. 2.doar la celulele din zona reticulată există multe incluziuni de lipofuscină .Principalul mecanism de reglare : corticotropina hipofizară . . . care controlează sistemul renină-angiotensină .

putina substanta fundamentala si fibre de reticulina. corticala si medulara. la acest nivel. iar dupa menopauza este simplu pavimentos. uter. Sub actiunea hormonilor. Albugineea e considerata un fel de capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros cu rol protector. rotunzi aplatizati) si este tahicromatic. Corticala lipseste in dreptul hilului. In anumite momente si la anumite femei. fibroblastele se pot diferentia pe trei directii: i. cu predominanta celulara. contractilitatea lor are un rol important in ovulatie iii. 2. dar care exista doar la animale. de culoare roz-cenusie si medulara. nu se produce ovulatia si se pot forma chiar macrochisturi. intre pubertate si menopauza toate tipurile de formatiuni parenchimatoase. iar dupa menopauza are doar tesut fibros si se reduca ca dimensiuni. albugineea ovarului. se transforma in miofibroblaste formand teaca externa foliculara. vagin si glande anexe. de la exterior spre interior. . Nucleul se adapteaza formei (ovali. albugineea poate sa sufere fenomenul de scleroza pasagera (ingrosare). Ele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase. care secreta estrogeni si progesteron. Este formata din stroma si parenchim. In acest epiteliu se pot distinge celule epiteliale care degenereaza chistic rezultand microchisturi paraovariene care au tendinta sa se desprinda de suprafata ovarului. Aspectul epiteliului nu variaza sub influenta hormonilor. ovarul este format din: epiteliu de acoperire. epiteliul de acoperire se continua cu mezoteliul peritoneal. Nici ea nu e influentata de hormoni. nu si la om. Daca ea e sclerozata. de culoare rosu-intens. Corticala are aspectul cel mai heterogen datorita foliculilor pe cale de crestere. Fibroblastele din acest tesut au particularitati functionale: sunt foarte sensibile la actiunea gonadotropilor si a hormonilor ovarieni.Curs 4 APARATUL GENITAL FEMININ Aparatul genital feminin este format din: ovar. a. tuba uterina. ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUI Ovarul are doua componente: corticala. Celulele au citoplasma putina. afectand ovulatia. Epiteliul de acoperire se numeste impropriu epiteliu germinativ Waldayer deoarece s-a crezut initial ca in el se formeaza celulele germinative primordiale. El variaza ca aspect dupa varsta. Stroma e un tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spino-celular. ramanand legate de suprafata printr-un pedicul fin. Pana la pubertate contine doar foliculi primordiali.: pana la pubertate este simplu cilindric. Ele pot sa ramana ca atare sau pot sa degenereze calcar. in perioada fertila a femeii este simplu cubic. se transforma in celule tecale interne (celule endocrine in teaca foliculului care secreta androgeni pana la androstendion) ii. 1. Aceste microchisturi nu altereaza functia organului. Foliculul ia contact cu albugineea. care se subtiaza si are loc ovulatia cu ruperea albugineei. Microscopic. 3. se transforma in glanda interstitiala a ovarului.

La nastere. tuba uterina se aplica cu fimbriile si preia ovocitul II.In luna III o parte din ovogonii prin mitoza dau nastere ovocitelor de ordinul 1. secundari (veziculari si antrali) si maturi (de Graaf). iar ceilalti sufera procesul de atrezie (foliculi involutivi). nespiralizati) excentric. celule interstitiale Berger si. lichid folicular. diametru de 2-5 microni. in prima luna de viata intrauterina. Ovocitul de ordinul I sufera procesul de meioza si se transforma in ovocit II si primul globul polar. cu exceptia hilului. corpi luteali si corpi albicans. nucleu eucromatic (cz. si componente de origine conjunctiva.ovocitul. Daca e fertilizat isi termina diviziunea meiotica si se transforma in ovul si al II globul polar. El contine doar un ovocit si un singur rand de celule foliculare.teci foliculare si vase sangvine. cei mai mici. plexuri venoase dilatate si vase limfatice). cu aspect omogen (fin granulata). Daca acesta nu e fertilizat. care incepe din viata uterina si are loc la parametrii mari atunci cind profilul hormonal al organismului se schimba ( ex: dupa nastere. raminind in metafaza ei si asa e expulzat in ovulatie.Dupa diviziunea mitotica in epiteliul celomic.Restul de 4. Aici aceste celule dau nastere la ovogonii care continua sa se divida mitotic pina in luna a cincea . 4. fetita va avea doar 1. imediat sub albuginee. RE.000. Aceste doua componente sunt separate prin membrana Slavianski.5 milioane au suferit un proces de atrezie foliculara .proces care se va incheia in luna VII.aderente.b. Dupa ovulatie.cind exista 6 milioane de ovogonii in cele doua ovare. se autolizeaza sau e fagocitat de macrofagele locale. aceste celule migreaza in crestele genitale iar apoi vor popula viitoarea corticala ovariana. asezate pe o membrana care separa partea avasculara de corticala inconjuratoare. OVOGENEZA In epiteliul celomic. palida. localizati in corticala externa. este acoperita. Parenchimul este format din foliculi ovarieni.5 milioane de foliculi primordiali. primari (unilamelari si multilamelari). complex Golgi). iar . malformatii. fibre nervoase amielinice cu rol senzitiv (anexita doare). apar celule germinative primordiale. celule foliculare. zona pellucida si corpii Call-Exner-. Ovocitul are forma ovalara. Obstruarea comunicarii catre uter. Foliculii evolutivi sunt de patru feluri: primordiali. Aceste ovocite intra in prima faza a diviziunii meiotice raminind in profaza ei si se inconjura de celule foliculare formind foliculii primordiali.dupa pubertate ). STRUCTURA FOLICULULUI Foliculul este format din componente de origine epiteliala. perinucleare. Foliculii ovarieni sunt in numar de 400. turtite. La microscopul electronic se observa putine organite (mitocondrii. cu nucleol evident. Primul globul polar involueaza si se autolizeaza sau e fagogitat de macrofagele locale. Foliculul primordial Sunt cei mai numerosi.nu-si definitiveaza diviziunea meiotica. citoplasma acidofila. fibre musculare netede diseminate.Ovocitul II mai sufera un proces de meioza. Medulara este zona cea mai bine vascularizata. din care doar 400-500 se maturizeaza (foliculi evolutivi). de corticala si este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc: vase de sange (artere helicine. vestigii ale canalului Wolff. celule deciduale (celule mari cu glicogen).pozitie inalta ale tubei uterine duc la sarcina extrauterina tubara care nu poate fi dusa la termen . uneori.

apoi celulele (proces de crestere asincron). contine lichid folicular cu estrogeni. incarcata cu glicogen. Cavitatea e acidofila. veziculos ( se numeste vezicula germinativa). avand aspect granulat. miozina . ele sunt unite prin desmozomi si hemidesmozomi. In rest are aceleasi componente.Capacitatea de a transforma mediul androgenic in estrogeni conditioneaza capacitatea foliculului de a ajunge la maturitate. nucleu mare si eucromatic. nucleolul se numeste pata germinativa. cu citoplasma palida si nucleu eucromatic pentru ca se incarca cu incluziuni lipidice (h. Aceasta secretie se face in teaca interna unde rezulta androstendion care trece in celulele granuloasei si sunt substrat de aromatizare rezultand estriol. urmand un proces de secretie a GP din zona pellucida. hemidesmozomi. FSH cu GAG. avand aspect granulat. rezultand un ovocit si un singur rand de celule cubice foliculare. celulele cu receptori pentru FSH au ~1500 de receptori. nucleu mare. Secretia propriu-zisa de estrogeni incepe in stadiul de FPM cu 6 randuri de celule granuloase. Foliculul primar multilamelar(FPM) Este format din ovocit si mai multe randuri de celule foliculare care formeaza granuloasa foliculara. Citoplasma e acidofila. hormonul se acumuleaza extracelular pentru ca e exocitat impreuna cu lichidul folicular. Ovocitul masoara 60 de micrometrii. Celulele tecale interne prezinta receptori pentru LH care stimuleaza secretia de androgeni dar si de progesteron. Celulele foliculare sunt turtite. Astfel se disloca celulele din granuloasa si se formeaza corpii Call-Exner inconjurati de celule foliculare dispuse radiar. Teaca interna este formata din celule alungite . relizandu-se o stimulare de tip mesager secund. Foliculul primar unilamelar Mai intai creste ovocitul. Foliculul antral . La ME se observa organitele care se dezvolta. Apare un contur fin de zona pellucida. Slavianski. Limita dintre granuloasa si teaca interna este clara pentru ca incepe sa se formeze m.membrana prezinta microvili. neregulate. cu citoplasma putina si nuclei tahicromatici. Granuloasa este formata din celule foliculare de dimensiuni crescute. fusiforme cu citoplasma palida incarcata cu incluziuni lipidice. teaca externa si teaca interna. Cavitatile conflueaza formandu-se cavitati mai mari. Zona pellucida apare striata pentru ca e strabatuta de microvilii ovocitului si de prelungirile celulare foliculare unite prin jonctiuni gap. cu nucleol. Celulele care nu au receptori sunt conectate prin jonctiunea gap cu celelalte. Citoplasma se incarca cu glicogen. cu proteine de legare a steroizilor. sterolici). Pe membrana celulara apar receptori pentru FSH. poliginale. membrana are numerosi microvili si se vede mult mai bine zona Pellucida. Teaca externa e formata din miofibroblaste cu filamente de actina . Celulele foliculare sunt unite prin desmozomi. Foliculul secundar vezicular Datorita secretiei de estrogeni crescuta. FSH stimuleaza actiunea enzimatica a aromatazei. se disperseaza in citoplasma si zonele Golgi se dispun in citoplasma periferica. cu mici cantitati de androgeni. iar membrana bazala separa formatiunile avasculare de corticala inconjuratoare. La ME apar organite foarte bine dezvoltate cu aparatul Golgi in ectoplasma. Ovocitul are 130 de microni.filamente intermediare de vimentina si desmina. acidofila.

Structural e o vezicula polara. la picioare. trei cavitati mici si nu se gaseste in corticala externa. In acest stadiu se formeaza corona radiata. se incarca cu incluziuni lipidice si cu un pigment luteotrop de culoare galbena. granuloasa subtiindu-se foarte mult si acumulandu-se lichid. se autolizeaza si dispare. psihice. o. in care albugineea se subtiaza). Progesteronul opreste diviziunea celulara. In locul lui se observa z. secretoare de androgeni. Granuloasa degenereaza prin procese de fragmentare si de liza a nucleului (carionexis/carioliza) urmate de vacuolizari citoplasmatice si de autoliza. Acest cheag se gaseste in centrul corpului galben. Ea si zona pellucida insotesc ovocitul pana in oviduct. PG. plasmina permeabilizeaza membrana lizozomala si se elibereaza colagenaza care lizeaza peretele folicular.Nu e matur pentru ca mai exista doua. Progesteronul activeaza plasminogenul. In timpul ovulatiei. creste concentratia progesteronului. colagenaza in lichidul folicular. Celulele granuloasei cresc in dimensiuni. Foliculii atretici La foliculii mici (pana la multilamelar). Celulele care nu au degenerat se pot descuama si vor fi regasite in cavitatea centrala impreuna cu z. medicamentoase-stimulatori de ovulatie.o. Ovulatia poate fi unica (o data pe luna) sau multipla (din cauze genetice. El are o structura polara. Foliculul matur Masoara 2. Are o cavitate mare numita antru folicular. Tecile se hipertrofiaza si se desprind din ele insule de celule care vor forma glanda interstitiala a ovarului. ovocitul degenereaza. pellucida si corona radiata incluse in c. dimineata. pellucida. O data cu expulzarea ovocitului II se expulzeaza si o parte din lichidul din antru. apar histamina. Corpul galben Celulele granuloasei si celulele tecale restante dupa ovulatie vor forma o glanda endocrina localizata tot in corticala. pellucida care se ingroasa si se faldureaza si ocupa cavitatea centrala a foliculului.). Apare astfel stigma pe suprafata ovarului (z. cu ovocitul cu z.5-5 cm. Corona radiata se desprinde de granuloasa si floteaza liber in antrul folicular. vasopresina. Se contracta miofibroblastele din teaca externa iar ovocitul e eliminat in tuba uterina. la un pol si antrul la celalalt inconjurat de o granuloasa subtire (5-6 randuri de celule foliculare). Ultimele doua sunt vascularizate (granuloasa ramane avasculara pana la ovulatie). Urmatoarea faza este de luteinizare a celulelor granuloasei si tecale: granuloasa devine luteinica (80% din greutatea corpului galben). formandu-se un cheag care va fi invadat de tesut conjunctiv. daca anticonceptionalele sunt intrerupte se produce ovulatia indiferent de ziua ciclului). anticonceptionale daca sunt intrerupte brusc. teaca interna si teca externa. producandu-se edeme-palpebral. la alt pol fiind antrul. Datorita acestui fapt. foliculul se colabeaza si apare o formatiune policiclica cu numeroase invaginari ale peretelui. Sangele se acumuleaza in cavitatea foliculului restant si se coaguleaza. iar tecile devin teci luteine. Datorita ruperii foliculare in ziua 14 poate aparea o usoara sangerare. Apar vase de . simtindu-se la mana. au loc extravazari de proteine in interstitiu datorita LH care creste cu cateva zile inaintea ovulatiei. La foliculii mari. la un pol gasindu-se ovocitul cuprins in cumulus ooforus (c. procesul de atrezie e complet si duce la disparitia completa a folicului. Secreta progesteron pentru ca e cu cateva zile inainte de ovulatie si creste cantitatea de LH din sange.

apoi involueaza pana la termen. astfel incat intre zilele 7-16 exista riscul de sarcina fie ca ciclul e de 21. Daca nu exista sarcina. Numarul vaselor de sange e mai mare decat in folicul. un corp galben numit.. Celulele granuloase luteinice secreta estrogeni.. 28. formatiune ovalara cu contur policiclic.. selectiei foliculilor care vor intra in crestere si a celor ce urmeaza sa se matureze. Aspectul heterogen al ovarului se datoreaza cresterii foliculare.sange printre celulele granuloasei. incepe sa involueze in ziua 24 .. Cresterea se face in 120150 de zile pentru foliculii mici si in 65 de zile pentru foliculii mari. Celulele tecale interne devin poligonale.... deformeaza suprafata ovarului. Corpul alb sufera un proces de degenerare hialina. Aceste vase sunt de neoformatie sau provin din structurile din jurul granuloasei. 35 de zile . Involutia incepe prin progresia de tesut conjunctiv dispre cheagul central si corpul galben e inlocuit complet de benzi de fibre de colagen. Initial cresterea foliculilor e independenta de FSH. Apare astfel corpul albicans. El secreta in aceasta perioada relaxina care determina o imbibare apoasa a tesutului conjunctiv din simfiza pubiana determinand dezvoltarea soldurilor. iar involutia se termina in ziua 28.. cu putina substanta fundamentala si rare celule conjunctive. dar cresterea in sine e dependenta de FSH. Selectia foliculilor care vor intra in crestere se face cu un an inaintea fiecarui ciclu. iar selectia celor care se vor maturiza se face cu o luna inaintea ciclului: se selecteaza acel folicul care are cea mai mare concentratie de FSH si de estrogen in lichidul folicular. aparand palida. Faza foliculinica are valoare fixa de 14 zile indiferent de durata ciclului.. fiind inlocuit de o masa amorfa care nu se coloreaza cu coloranti acizi sau bazici. Ciclul ovarian are doua faze: faza foliculinica (dezvoltarea foliculilor si pregatirea ovulatiei) si faza luteinica. Daca exista sarcina se formeaza corpul galben de sarcina care evolueaza 6 luni la parametrii maximi. Treptat dispare dar cat exista . se incarca cu incluziuni lipidice dar au citoplasma mult mai intunecata.

Curs 5 Trimestru 2 Organele limfoide(limfopoietice) 1.au traiect sinuos . tahicromatic(heterocromatină) . nu există vase limfatice.este împărţită în loji şi lojete .zona corticală foliculară – e întunecată pentru că are limfocite mature. în care predomină fibrele de colagen(fâşii sau mănunchiuri). Foliculii limfatici secundar(cu zonă corticală şi medulară)se găseşte în toţi ganglionii după naştere. vase sau nervi . . se aglomerează in axilă.celulele sunt aşezate pe o plajă conjunctivă alcătuită din celule şi fibre : celule reticulare de la care pleacă prelungiri ce se pot ramifica. Sinusurile limfatice perifoliculare . În apropierea peretelui vascular se află macrofage ce trimit şi ele prelungiri ce străbat lumenul vasului (ca şi celulele reticulare).foliculul prezintă o zonă corticală(la periferie) şi o zonă medulară(centrul germinativ) în mijlocul folicului . regiunea inghinală.foliculii limfatici şi sinusuri limfatice perifoliculare (1.din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase şi împart zona corticală în loji ganglionare(formaţiuni mai mici) a) Zona corticală : . plasmocite. puţină substanţă fundamentală şi rare celule.au lumen neregulat .la periferie are capsulă conjunctivă. sau 3 în fiecare lojetă) . macrofage) . (limfoblaşti. cu puţine celule.aşezaţi pe traiectul căilor limfatice. rezistentă. Printre celulele endoteliale se află celule reticulere ce trimit prelungiri ce traversează lumenul sinusului şi ajung la peretele opus al sinusului.zona medulară foliculară – mai clară. mezenter . 2. pe ea existând limfocite şi limfoblaste În folicul se află capilare sanguine.fibre subţiri de reticulină ce se anastomozează ⇒ reţea reticulară adevărată .stroma foliculului: citoreticul şi reţea fibrilară de reticuline. vin în contact unele cu altele ⇒pseudo reţea celulară(citoreticul). Ganglionii limfatici .peretele e format din celule endoteliale distanţate ⇒ tip de vas cu endoteliu discontinuu . Foliculii limfatici primari se află in ganglionii limfatici înainte de naştere(nu au centru germinativ). nu fac anastomoze . cu nucleu mare.

se ramifică în capilare şi se distribuie foliculilor limfatici şi celulelor din medulară .Cel mai mult recirculă limfocitele T.au calibru neregulat .limfocitele sunt T(venite din timus) şi formează zona timodependentă a ganglionului Foliculii din corticală şi cordoanele celulare medulare au limfocite B şi formează zone timo-independente ale ganglion.Astfel de prelungiri în lumen încetinesc circulaţia limfatică prin ganglionul respectiv. antigen ce va stimula funcţia limfocitelor T ce secretă limfokine Circulaţia sanguină : .e o zonă îngustă. ajung în ţesutul conjunctiv stromal(în afara sângelui). sunt recaptate în sinusurile limfatice.sângele e recolectat de venule ce se colectează într-o venă unică ce părăseşte ganglionul tot prin hil Circulaţia limfatică : . vase sanguine de tipul : venule postcapilare cu endoteliu continuu(celule endoteliale cilindrice înalte) . neorganizate.au pereţii cu endoteliu discontinuu . aflată între celelalte două .se realizează prin hil . celule prezentatoare de antigen .au reţea de susţinere cu citoreticul şi fibre de reticulină . b) Zona medulară : este formată din : 1) Cordoane celulare: . ajung din nou în sânge ⇒ astfel se descrie circulaţia şi recirculaţia limfocitelor între sânge. ţesuturi şi limfă. 2) Celulele dendritiforme – sunt celule interdigitate.pe stromă se află limfocite dispersate difuz.stroma(reţeaua de susţinere) e aceeaşi .pe reţea se află limfocite mature.se numesc prezentatoare de antigen pentru că reţin antigenul pătruns în organism. macrofage .din corpul lor celular pleacă prelungiri ce se ramifică şi sunt asemănătoare dendritelor .la acest nivel din sânge limfocitele T trec endoteliul venulelor printre celulele înalte.se numesc interdigitale pentru că prin aceste prelungiri celulele vin în contact unele cu altele . 1) Venulele postcapilare .artera pătrunde prin hil în ganglion .au lumen traversat de prelungirile celulelor reticulare şi ale macrofagelor c) Zona paracorticală : . plasmocite.au un aspect întunacet 2) Sinusurile limfatice mediane(căile cavernoase) – au traiect spiralat .

în ganglion pătrund nervi mielinici şi ramificaţii⇒ ramurile terminale amielinice(controlează toată activitatea celulară) Funcţiile : . formează un plex limfatic subcapsular. . are 3 sectoare: .splina prezintă o suprafaţă convexă şi un hil. Artera splenică se ramifică şi se înveleşte de o teacă de limfocite ⇒ teacă limfatică periarterială(pentru că e în mijlocul tecii: artera splenică centrală).limfocitele B declanşează procesul imunologic umoral în organism 2. pătrund între capsulă şi corticală. ele pătrund în splină unde artera se separă de venă iar teaca conjunctivă dispare. nu pe cale limfatică .. Splina . puţine fibroblaste şi substanţă fundamentală . apoi la ieşirea din corpusculul Malpighi . Arteriolele rezultate sunt învelite de o teacă mai groasă şi formează corpusculul Malpighi.septurile formează trabecule sau travee . Arteriolele se divid mai departe.are o capsulă conjunctivă groasă ce conţine multe fibre de colagen.pulpa roşie(cea mai bine reprezentată) pulpa albă(e mai redusă) zona marginală între pulpa albă şi pulpa roşie .este bogată .este situată pe cale sanguino-circulatorie.organe limfopoietice – formează pentru organism limfocite B . apoi în zona medulară . Limfa care iese din ganglion e mai curată decât limfa care pătrunde în ganglion.din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede) ce se ramifică la întâmplare necompartimentând complet splina şi formând teritorii inegale ca mărime şi ca formă. de acolo în sinusurile limfatice medulare de unde ies din ganglion prin vasele limfatice eferente din hil Curentul limfatic în ganglion e foarte redus (viteză mică) cu scopul de a se reţine in ganglion toţi microbii şi elementele non-self reţinute de prelungirile macrofagelor şi celulelor interdigitale şi apoi fagocitate de macrofage. ajung în corticală în sinusul limfatic perifolicular. Inervaţia : .în zona germinativă au loc transformări blastice unde se formează noi limfocite ce ajung în zona corticală.ajung vase limfatice aferente la faţa convexă a ganglionului.pulpa albă e reprezentată de mici puncte albe diseminate în pulpa roşie Vascularizaţie : La nivelul hilului artera şi vena splenică sunt învelite într-un manşon comun fibros conjunctiv.

apoi în venule. plasmocite. fibroblaste şi fibre de reticulină. apoi în venule. Corpusculul(foliculul splenic) Malpighi format din : . cu axul mare paralel cu axul lung al vasului. 1) Teoria circulaţiei închise : Sângele.limfocite dispuse izolat în ochiurile reţelei formând un ţesut limfoid difuz . corpusculii splenici Malpighi. b) Pulpa roşie prezintă : cordoane celulare Billroth şi sinusuri venoase. pierd teaca limfatică din jur şi capătă o teacă conjuctivă elipsoidă fiecare. Sângele nu părăseşte deloc vasul sanguin. macrofage. astfel tecile sunt zona timo-dependentă a splinei.reţea de susţinere reticulinică . agranulocite(limfocite/monocite).arteriola dă naştere la 5 artere pernicilate . Cordoanele celulare au aceeaşi stromă pe care se află foarte multe tipuri de celule: granulocite. apoi în vena splenică ce iese prin hil.are foarte multe celule dendritiforme Funcţii : . vena splenică(din hil). Pe stromă sunt aşezate limfocite T. Acestea se ramifică în continuare. 3) Teoria circulaţiei mixte : În splină există zone cu circulaţie deschisă şi zone cu circulaţie închisă. Apoi sângele se reîntoarce în sinusul venos.e populat cu limfocite B şi reprezintă zona timo-independentă din splină . Elipsoidul are : macrofage. 2) Teoria circulaţiei deschise : Sângele din capilare iese în afara vasului în ţesutul conjunctiv ce inconjură cordoanele celulare din pulpa roşie. trombocite . Din aceste ramuri arteriolare rezultă capilare sanguine neînvelite de nici o teacă.capilare sanguine . pentru a fi menţinute pe loc. traiect helicoidal şi perete cu endoteliu discontinuu: celule endoteliale la distanţă între ele. c) Zona marginală prezintă: . în jurul lor se află un cerc cu ulte fibre de reticulină(circulare) ce solidarizează celulele. foarte rare megacariocite.zona medulară (centrul germinativ) .conţin excentric un ram arterial(permite punerea diagnosticului de organ de splină : folicul limfatic cu arteriolă). Astfel sângele lasă în splină hematiile bătrâne ce trebuie distruse.zona corticală întunecată .foarte multă vascularizaţie . Tecile au stromă obişnită(citoreticul şi reţea de reticulină). ieşind din capilare ajunge în sinusurile venoase ale pulpei roşii. a) Pulpa albă prezintă: teci foliculare periarteriale. Sinusurile venoase au calibru neregulat.

conţine multe limfocite mature în special T(sosesc din măduvă pe cale sanguină) . apare întunecată . Endoteliul vascular continuu 2. Corticala – la periferie. Timusul .are formă cu margini neregulate . înconjoară medulara.are o capsulă conjunctivă cu fibre de colagen.din capsulă pleacă septuri vasculo-nervoase ce împart organul în lobi şi lobuli .poate fi socotită centrul germinativ deoarece aici se nasc multe limfocite T şi multe limfocite T mor pe loc(foarte puţine limfocite T trec în medulară şi pe cale sanguină ajung să populeze zonele timo-dependente din organele limfoide periferice) .lobulul este unitatea morfo-funcţională . Hematiile sunt reţinute aici şi fagocitate de macrofage. Prin această degradare se eliberează fier din hematii. lamă subţire de ţesut conjunctiv în care se află o placă deasă de fibre de reticulină .are 2 zone: corticala şi medulara Lobulul are reţea de susţinere cu dublă origine: . membrana bazală conjunctivă a vasului sanguin 3. Fierul trece în sânge şi la nivelul măduvei hematogene este reutilizat pentru fabricarea unor noi hematii. au prelungiri ce se ramifică şi vin în contact unele cu altele ⇒ citoreticul(celulele au formă asemănătoare cu celulele reticulare conjunctive) . este locul principal de distrugere a hematiilor îmbătrânite . intervine în apărarea organismului în procesul umoral şi celular prin limfocitele B şi T 3.1. dar citoplasma celulelor epiteliale conţine tonofilamente şi tonofibrile.prezintă foarte multe capilare sanguine: între sânge şi limfaticele din jur se formează bariera sânge-timus cu următoarele straturi(dispre lumen spre populaţia de celule limfocitare): 1.timusul nu are foliculi limfatici Lobulul timic .conjunctivă – ce derivă din mezoderm Reţeaua de susţinere a) celulele epiteliale îşi modifică forma. bogată în vase şi nervi . b) există şi citoreticul format de celule reticulare c) reţeaua reticulară este alcătuită din fibre de reticulină (citoreticulul este o pseudoreţea celulară) 1.epitelială pentru că organul se dezvoltă din pungile 3 şi 4 branhiale (din endoderm) . organ limfopoietic ce formează limfocite pentru organism 2.

în jurul criptei se găsesc foliculi limfatici secundari cu limfocite B(organ timoindependent). ovalară. Rol: limfopoietic şi intervin în procesele locale de apărare Amigdala faringiană .forme reziduale de celule epiteliale fără activitate . organ limfopoietic – formează limfocitele T pentru organism 2. limfoblaşti şi limfocite mature în număr mai mare (ce trec din corticală).prezenţa lor pune diagnosticul de organ Funcţii : 1. Rolul lor este : . intervine în procesul imun al organismului. sunt inerte) celulele se aşează unele peste altele ca foile într-o ceapă. faringiană. membrana bazală a celulelor epiteliale din afară 5. linguală ⇒ inel limfatic Waldeyer. au formă rotunjită. Unii corpusculi Hassall pot conţine în mijlocul lor o substanţă hialină sau lichid sau depuneri de calciu.4. Medulara .corpusculii Hassall : în număr variabil în fiecare lobul (cresc cu vârsta) . 1-2 rânduri de celule epiteliale situate pe această membrană bazală Astfel se formează o barieră de nepătruns între sânge şi celulele limfatice T pentru ca limfocitele T să fie ferite de agresivitatea antigenului ce le poate distruge. Amigdala palatină . . celule epiteliale ce şi-au încheiat activitatea(nu mai au nucleu.pe reţeaua de susţinere dublă sunt mai puţine celule : macrofage. Amigdalele Sunt următoarele : palatine. 2. în special în imunitatea celulară 3.e acoperită de epiteliu pavimentos stratificat cilindric ciliat(!) de tip respirator . funcţia endocrină : secretă timina.sub epiteliu se află foliculi limfatici secundari cu limfocite B Amigdala linguală . rare limfocite T la periferia foliculului. Ţesutul timic e înlocuit cu ţesut adipos.epiteliul se învaginează li rezultă cripta amigdaliană(în fundul lor rămân resturi alimentare sau microbi) .este acoperită de epiteliu bucal(pluristratificat pavimentos moale) . La bătrâni există insule timice înconjurate de adipocite.epiteliul e străbătut de limfocite şi alte celule sanguine . timozina cu rol de hormoni Involuţia timică : se dezvoltă cel mai mult la pubertate apoi involuează.

se găsesc în intestinul subţire(în special ileon) .sunt alcătuite din foliculi limfatici solitari sau grupaţi. B dar destul de numeroase limfocite T . Foliculii nu au 2 zone diferite.au mai multe limfocite.limfocitele B din plăcile Peyer secretă în principal imuoglobuline A . căile respiratorii.este acoperită de epiteliu de tip masticator(pavimentos pluristratificat cu zone de cheratină şi parakeratoză cu scopul de a o proteja) Ţesut limfatic difuz ..nu au capsulă .în corionul tuturor mucoaselor organelor cavitare: digestive. au aspect uniform(primar şi secundar) .limfocite răspândite la întâmplare în şesutul conjunctiv al mucoaselor Plăcile Peyer .pentru a fi stimulate au şi ele celule prezentatoare de antigen(sunt în epiteliul intestinal şi se numesc celule M) . de excreţie . urinare.

nekeratinizat. buzele şi dinţii) . parakeratinizat .participă la : . palatul moale 3.determinarea expresiei feţei (muşchii obrajilor) .arcadele dentare şi dinţii .vestibul (mărginit de buze şi obraji) . De căptuşire .este alcătuită din următoarele elemente : .lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax 2.ţesut conjunctiv lax . Mucoasa – alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat. Raport cu pielea şi epiteliul respirator Mucoasa 1. corpusculi Meissner.este primul segment al tubului digestiv . Submucoasa .epiteliu pavimentos stratificat – keratinizat. Musculara .e reprezentată şi de mucoasa alveolară . Masticatorie – acoperă palatul dur şi gingia 2. deşi au keratină.muşchi striaţi 4. Specializată (gustativă) – faţa superioară a limbii 1. capilare sanguine.acoperă podeaua cavităţii bucale. strat reticular (profund) alcătuit din ţesut dens semiordonat . faţainferioară a limbii.în această regiune îşi au originea aproximativ 5% din totalitatea cancerelor (destul de mult) .inextensibilă. legată ferm de os .primul act al digestiei .conţine glande salivare mici 3. Mucoasa masticatorie din palatul dur .lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu: strat papilar cu multe papile.Curs 6 Trimestru 2 Cavitatea bucală . tumoarea malignă trebuie cunoscută foarte bine de timpuriu . îşi păstrează nucleii) .examenul cavităţii bucale e obligatoriu .acoperă pereţii vestibulului (buze şi obraji) .articularea cuvintelor (limba.cavitatea bucală propriu-zisă ce conţine ⇒ tavanul – alcătuit din palat dur şi palat moale ⇒ podea – din care proemină limba ⇒ istmul buco-faringian – ce se deschide posterior în faringe Structură histologică generală 1. fibre nervoase. se realizează la sfârşit . keratinizat sau parakeratinizat (are strat cornos iar celulele cornoase.

e aşezată pe osul palatin . limfatice. celule Merkel (receptori mecanici)..este legată de muşchi sau de os .nu există pe rafeul median şi pe gingie . Mucoasa de căptuşire .Pe faţa internă a obrajlor.este alcătuită şi din epiteliu parakeratinizat . aceste zone având un risc mai mare de apariţie a cancerelor (D. .Mucoasa de căptuşire prezintă zone de trecere între mucoasa bucală şi cea respiratorie (pe faţa posterioară a palatului moale) şi între mucoasa bucală şi cea digestivă (în faringe) . conţine fibre nervoase TNL ce pătrund în epiteliu şi corpi Meissner Submucoasa . şi celule din următoarele tipuri: keratinocite. în partea anterioară are ţesut adipos şi în partea posterioară are multe glande salivare mici 2. nervi Raporturi: cu mucoasa respiratorie.fibrile de ancorare cu epiteliul Submucoasa palatului dur . Langerhans.este alcătuită din ţesut conjunctiv lax .are benzi de colagen ceea ce implică o rezistenţă crescută . osul. canalul cervical al colului uterin şi epiteliul extern al vaginului – cancerul de col uterin 3. există glande sebacee de culoare galbenă (granulele Cordance) . melanocite. în apropierea comisurii labiale.conţine glande salivare mici. arcadele dentare. pielea.orice zonă de trecere între tipuri diferite de epitelii prezintă o rată mai mare de diviziune a celulelor.este alcătuită din epiteliu pavimentos nekeratinizat cu trei straturi : bazal. superficial. spinos.are fibre elastice ⇒ elasticitate necesară mai ales la obraji (pentru ca ei să nu fie mestecaţi) .este extensibilă şi elastică şi se adaptează . vase sanguine. . Mucoasa specializată . ce se extind în muşchi.E.lamina propria este alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu papile.acolo unde există.este prezentă cu excepţia feţei inferioare a limbii .

au muguri gustativi Papilele Circumvalate .sunt de patru tipuri: filiforme.nu au muguri gustativi. dar mai frecvente pe margini . au rol mecanic Papilele Fungiforme .sunt ridicături ale epiteliulu şi ale laminei propria de dedesupt . fungiforme.este alcătuit din ţesut pavimentos stratificat nekeratinizat cu cripte (invaginări adânci) .este alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos .lamina propria conţine amigdalele linguale (aglomerări de foliculi limfatici) şi glande salivare mici ⇒ 1/3 posterioară şi 2/3 anterioare sunt separate de V-ul lingual – şanţul terminal (vestigiu al ductului tiro-glos) ⇒ 2/3 anterioare corespund corpului şi vârfului limbii Papilele linguale .se află pe faţa superioară a limbii .sunt în număr de 8-12 situate anterior de V-ul lingual . circumvalate (înconjurate de un şanţ la bază).au muguri gustativi . au formă conică .. foliate (numai la sugari) Papilele Filiforme .au glande salivare mici (von Elmer) în lamina propria Mugurii gustativi .sunt alcătuite din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat . iar epiteliul lor este stratificat pavimentos .conţin epiteliu stratificat pavimentos keratinizat .lamina propria este un ţesut conjunctiv lax ⇒ 1/3 posterioară corespunde bazei limbii .sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat .sunt mai rare pe suprafaţă.sunt cele mai multe (pe toată suprafaţa limbii).axul lor conşine ţesut conjunctiv lax.

neuroepiteliale senzoriale (înalte) .de susţinere (înalte) .vegetativă –simpatică şi parasimpatică– pentru vase şi glande salivare . durere.senzorială : 2/3 anterioare prin nervul VII.substanţele dulci şi amare se pare că ar avea receptorii în membrana celulelor neuroepiteliale Muşchii limbii Sunt muşchi striaţi extrinseci şi intrinseci aşezaţi pe 3 planuri : longitudinal.celule de susţinere ce conţin granule de secreţie (proteoglicani) . La MICROSCOPUL ELECTRONIC : .se găsesc în epiteliul palpilelor fungiforme. rece) : 2/3 anterioare prin nervul V.celulele înalte converg spre suprafaţă şi delimitează un por gustativ .bazale (mici. iar 1/3 posterioară prin nervul IX . 2 pemolari. iar cei postganglionari parasimpatici sunt intramurali Dintele şi structurile asociate . 1 canin. scunde) .senzitivă (tact. foliate şi circumvalate.neuroepiteliu ce prezintă microvili spre por şi unul singur e lung şi gros (spre por) Din celulele bazale (generatoare) apar celulele de susţinere apoi celulele neuroepiteliale cu microvili mulţi şi celulele neuroepiteliale cu un microvil mare Celulele cu un microvil mare eliberează la polul bazal (spre fibra nervoasă) osubstanţă cu rol de madiator atunci când există substanţe sapide. 3 molari)x2 . .motorie prin nervul XII .neuronii postganglionari simpatici se află în ganglionul cervical simpatic.gustul acru e dat de substanţe acide (acţionează prin canalul de K ⇒ deschidere ⇒ depolarizare) .dinţii permanenţi : (2 incisivi.substanţele sărate se presupune că ar acţiona prin canale de Na ⇒ deschidere ⇒ depolarizare . iar 1/3 posterioară prin nervul IX . oblic. longitudinal. cu trei tipuri de celule la MICROSCOPUL OPTIC : .dinţii deciduali : (2 incisivi. 1 canin.. Inervaţia limbii .există două tipuri de dinţi : . cald. . precum şi în epiteliul faringian . 2 premolari)x4.la fiecare por vin fibre nervoase senzoriale din nervii VII sau IX.au un corp palid ovoidal. orizontal.

mitocondrii şi corpusculii abac .e format din prisme adamantine + substanţă interprismatică .este alcătuită din 70% apatită .corp cilindric ce conţine retiul endoplasmatic rugos.tufele(?) smalţului. aparat Golgi. fosfoproteine).strat granulos (Tomes) .complexe joncţionale apico-laterale .cavitatea pulpară ce se continuă cu canalul apical ce se deschide prin foramen apical (la vârful rădăcinii) ⇒ conţine pulpa dentară. granule de secreţie.lacune (Czermak) .odontoblaştii participă la mineralizare .ia naştere numai în timpul vieţii intrauterine de ameloblaşti . 4% materie organică + apă .prezintă: .GLICOZ-AMINO-GLICANI.prezintă: .liniile Retzius sunt de mai joasă mineralizare (reprezintă etape în depunerea calciului) .spaţiile intercelulare sunt străbătute de fibre de colagen (von Korf) şi fibre nervoase .linii incrementale Retzius (sunt aproape paralele cu suprafaţa smalţului) . vase şi nervi Smalţul . microtubuli.perete dur : dentina acoperită de smalţ (acoperă dentina la nivelul coroanei) şi cement (acoperă dentina la nivelul rădăcinii) . mitocondrii .este un material extracelular foarte mult mineralizat.matricea organică este alcătuită din enameline şi are rol în protejarea tufelor Dentina . conţinând: 96% mineral de hidroxi-apatită. microfilamente.tubuli dentinali (Tomes) : adăpostesc 1 prelungire apicală a unui odontoblast (celulă ce secretă dentina) .30% materie organică cu 90% colagen I şi 10% glicoz-amino-glicani şi fosfoproteine Celulele . care sunt neregularităţi între smalţ şi dentină . granule de secreţie (secretă colagenul.sunt formaţi din .sunt odontoblaşti cu: .linii incrementale (de creştere) von Ebner (una e mai groasă şi se numeşte linia Owen) ..prelungire (Tomes) în tubulii dentinali.

are următoarele funcţii: de ataşare.are zone acelulare şi zone celulare reprezentate de cementocite . transmite forţele mecanice de la dinte la osul alveolar. fibroblaşti (secretă sau resorb colagenul) 2. în remodelarea osului. proteoglicani sulfataţi şi nu are fibre elastice Inervaţie . leucocite migrate . ţesut conjunctiv lax alcătuit din fibroblaşti şi vase sanguine. traversează spaţiul dintre rădăcină şi os şi ajung în os. fibroblaşti.fibre senzitive din ganglionul nervului V care vin la corpul şi prelungirea apicală a odontoblastului Vascularizaţia .celulele sunt odontoblaşti la periferie. ţesut conjunctiv dens alcătuit din fibre de colagen transversale ce ies din cement. în propriocepţie.reţea capilară subodontoblastică din care pornesc anse capilare în stratul odontoblaştilor = capilare fenestrate. 50-55% colagen I şi proteoglicani . în erupţia dintelui . suport.are 3 componente: 1.fibre vegetative din ganglionul cervical simpatic (pentru vase) . fibre de oxytalan logitudinale (conferă elasticitate).nu este vascularizat şi se hrăneşte prin difuziune de la nivelul alveolei dentare Ligamentul periodontal .este echivalent cu periostul osului alveolar . aşezate pe o membrană bazală . în nutriţia cementului. mastocite. epiteliu alcătuit din insule epiteliale Malassez = vestigiu al dezvoltării ligamentului .realizează ataşarea dintelui de osul alveolar . macrofage.este un ţesut similar cu osul . mobilitate. terminaţii nervoase (vasele au rol de hrănire prin difuzie a cimentului) 3.matricea este formată din fascicule mici de fibre de colagen.Pulpa dentară .este alcătuit din 45-50% apatită.prelungirile odontoblaştilorvce sunt senzori de durere Cementul .

osul de susţinere alcătuit dintr-un strat lamelar Gingia .epiteliul este ataşat prin hemidesmozomi de o membrană bazală ce aderă de smalţ alcătuind acest dispozitiv de ataşare epitelial (Gottlieb) . nekeratinizat. gingie . care este format dintr-un strat nelamelar (inseţia ligamentului periodontal) şi un strat lamelar . ligament periodontal.boala periodontală (paradontoza) afectează toate aceste componenete ce sunt interdependente . os alveolar.lamina propria ce conţine foarte multe papile conjunctive ce o ataşează de epiteliu şi fibre de colagen ce o ataşează de osul alveolar .este alcătuită din osul alveolar.conţine mucoasă masticatorie alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos (keratinizat. parakeratinizat) .Alveola dentară .periodonţiumul este format din următoarele elemente: cement.

pătrunde spre corion fără a depăşi musculara mucoasei şi formează glande mucoase . iar la nivelul esofagului şi duodenului glande Tunica musculară . prin contracţie dă posibilitatea realizării unor mişcări ale mucoasei. 2.Este formată din : 1.apar vase sanguine cu calibrul cel mai mare din tot peretele tubului digestiv şi vase limfatice. 3. corion (lamina propria) .Curs 7 trimestru 2 Tubul digestiv Planul de organizare al tubului digestiv: Mucoasa . terminaţii nervoase. cu rol în creşterea suprafeţei de contact al mucoasei cu conţinutul lumenului ⇒ invaginările formează: a) glande: . conţinând: celule imuno-competente cu activitate imunologică. epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul.au rol în creşterea suprafeţei de secreţie b) canale de excreţie ce străbat toată grosimea peretelui digestiv şi ajung la ficat şi pancreas Tunica submucoasă Din punct de vedere structural e formată din ţesut conjunctiv moderat dens la nivelul căruia numărul de celule e scăzut faţă de corion. .Dintre componentele sale.alcătuită din ţesut conjunctiv lax.ce apare ca o pătură subţire de musculatură netedă. protejând organismul de migrarea unor celule neoplazice.intern şi altul longitudinal – extern. capilare sanguine şi limfatice ce preiau moleculele absorbite. .ce vine în contact direct cu lumenul şi este de două tipuri – stratificat pavimentos nekeratinizat sau simplu cilindric. De-a lungul tubului digestiv există şi zone unde tranziţia nu se face brusc. Elementele fibrilare sunt fibre de colagen şi câteva fibre de elastină. găsim plexul intrinsec Meissner. glande. epiteliu de acoperire . .Acţionează ca o barieră. .La anumite nivele mucoasa formează evaginări sau invaginări: ⇒ evaginările sunt formate de vilozităţi (numai mucoasa) sau pliuri (mucoasa şi submucoasa). musculara mucoasei .depăşeşte musculara mucoasei şi pătrunde până în submucoasă formând glande submucoase . Este dispusă pe două straturi : unul circular . apare ţesut limfoid ca noduli .

este formată din ţesut conjunctiv cu vase şi nervi .circulaţia limfatică începe prin capilare limfatice ce se ramifică în submucoasă (sunt prevăzute cu numeroase valvule) apoi ajung în musculară şi apoi în tunica externă Ţesutul limfoid .apare iniţial în structura corionului.cu excepţia părţii superioare a esofagului şi a sfincterului anal extern.poate fi adventice sau seroasă .din ele pornesc ramuri spre mucoasă şi musculară. trec în tunica musculară şi apoi în tunica externă .contracţiile musculaturii longitudinale generează undele peristaltice ce asigură progresia conţinutului . colonul descendent au adventice.seroasa este ţesut conjunctiv acoperit de mezoteliu (ţesut epitelial simplu pavimentos)-foiţa viscerală a peritoneului Vascularizaţia .prin îngroşarea musculaturii circulare se formează sfinctere digestive (sfincterul faringo-esofagian este striat) . în rest organele tubului digestiv au seroasă .adventice este dacă este alcătuită din ţesut conjunctiv lax ce înconjură structura şi o ancorează de organele vecine: esofagul toracic. ulterior se poate extinde şi în submucoasă . este alcătuită din ţesut muscular neted ..se organizează în două straturi : unul circular⇒intern şi altul longitudinal⇒ extern . duodenul. dar de calibru mai mic se află şi în tunica externă . colonul ascendent.cele mai mari arteriole se află în tunica submucoasă şi au dispoziţie longitudinală . în mucoasă formând plexuri periglandular iar în intestin formând capilare fenestrate în axul vilozităţii .vasele provin de la nivelul ţesutului conjunctiv din adventice şi de la nivelul mezourilor .venulele postcapilare se varsă în vene şi acestea se află în tunica submucoasă.contracţiile musculaturii circulare asigură micşorarea lumenului tubului digestiv.poate apare sub două forme : ţesut limfatic difuz şi ţesut limfatic în foliculi . comprimând conţinutul şi amestecându-l cu sucurile digestive .între cele două straturi de musculatură se află ţesut conjunctiv lax ce conţine vase şi plexul nervos Auerbach Tunica externă .arteriole cu aceaşi dispoziţie. rectul.

a) Ţesutul limfatic difuz - se află la nivelul corionului, predomină limfocitele T , conţine monocite, plasmocite, eozinofile, mastocite - asigură corionului sediul major în procesele de apărare la nivelul tubului digestiv b) Ţesut limfatic în foliculi - apare iniţial în mucoasă şi se poate extinde până în submucoasă - foliculii pot fi ⇒ izolaţi (solitari): esofag, stomac-regiune pilorică, intestin subţire şi gros ⇒ grupaţi : ileon (plăci Peyer), apendice - conţin limfocite T şi limfocite B - în epiteliul de acoperire ce se află în dreptul agregatelor nodulare se află celule M cu rol în iniţierea răspunsului imun local - acest ţesut are la polul apical microfalduri sau microvili în funcţie de momentul funcţional al celulei; microvilii sunt mai lungi, mai puţini ca la celulele absorbante - corpul celulei e adânc invaginat de limfocite migrate sau de pseudopodele unor monocite La apariţia în lumenul intestinal a antigenului, celulele M preiau prin endocitoză molecula de antigen şi o elimină în spaţiul extracelular adiacent unde se află limfocite migrate şi pseudopodele monocitelor. Aici antigenul este preluat de monocite prezentatoare de antigen, care le prezintă limfocitelor adiacente . Limfocitele migrează apoi în nodulii limfatici din corion, apoi prin duct toracic în circulaţia sanguină. Limfocitele sunt readuse în corion prin circulaţia sanguină. Limfocitele se diferenţiază în plasmocite ce secretă imunoglobulinele şi în special Imunoglobulina A. Imunoglobulina A interacţionează cu receptorii specifici ce se află la baza celulei epiteliale, pătrund şi traversează celula epitelială. În timpul traversării Imunoglobulina A se completează cu o glicoproteină secretoare ce protejează Imunoglobulina A de acţiunea proteolitică a enzimelor din tubul digestiv. Imunoglobulina A se află în glicocalix, spre lumen. Inervaţia - este asigurată de sistemul nervos vegetativ şi de plexurile intramurale Plexurile intramurale: - se întind de la esofag până la sfincterul anal intern pe toată lungimea tubului digestiv - au un număr mare de neuroni ⇒ aproximativ 100 de milioane de neuroni - neuroni sunt asemănători din punct de vedere funcţional cu cei din sistemul nervos central şi pot acţiona independent de acţiunea SNC ⇒ constituie creierul tubului digestiv - iniţial s-a considerat că ele reprezintă eferenţa vegetativă, ulterior demonstrându-se că mulţi neuroni de aici nu sunt conectaţi cu fibrele preganglionare - reprezintă partea componenetă a SNC migrată în peretele tubului digestiv cu capacitatea de a funcţiona independent - plexurile menţin legătura cu SNC, legătură prin fibre vegetative

- realizează un control local al activităţii tublui digestiv, control ce poate fi influenţat de centrii din nevrax - asigură: controlul secreţiei exo şi endocrine al mucoasei digestive, controlul microcirculaţiei din tubul digestiv, controlul motilităţii tubului digestiv, reglarea răspunsului imun - e alcătuit din ganglioni mici ce conţin 3 până la 50 de neuroni, neuroni ce pot fi din punct de vedere funcţional de mai multe tipuri, conţin fibre nervoase amielinice ce stabilesc conexiuni cu ganglionii şi formează o reţea, conţin celule gliale în număr mai mare decât neuronii, asemănătoare unor astrocite fibroase, cu rol în desfăşurarea răspunsului imun din peretele tubului digestiv, secretând interleukine şi unele exprimă antigeni din clasa 2 de histocompatibilitate - neuronii sunt : aferenţi intrinseci, interneuroni, motori ⇒ se oferă posibilitatea realizării unor reflexe scurte locale - neuronii aferenţi intrinseci vor forma componenta aferentă a reflexului local - interneuronii fac legătura dintre cei aferenţi şi cei locali - neuronii motori sunt excitatori sau inhibitori - axonii neuronilor motori se pot distribui direct la efectori sau indirect folosind o celulă intermediară din tubul digestiv, o celulă endocrină, celulă din sistemul imun (mastocit), celulă intermediară Cajal (nu sunt neuroni, dar au capacitatea de pacemaker şi susţin activitatea spontană a tubului digestiv) - conexiunile plexurilor se realizează prin : ⇒ fibre senzitive, în cazul parasimpaticului, prin fibre vagale cu originea în ganglionul nodal al vagului; duc informaţiile de la organele digestive în nevrax, sunt stimuli de distensie, variaţie de compoziţie chimică ⇒ fibre senzitive simpatice ce au originea în ganglionul spinal, sunt stimulate de durere, informaţiile ajung în nevrax, de unde prin eferenţă influenţează neuronii din plexul intramural ⇒ fibre parasimpatice cu efect excitator pe neuroni motori din plex ⇒ fibre simpatice ce sunt fibre postganglionare adrenergice şi se distribuie direct la neuronii secretori, direct spre efector (musculatura sau vase sanguine) Patologie - lipsa sau distrugerea selectivă a neuronilor motori din plexul mienteric 1. Atalazia : - leziune a neuronilor motori din plexurile intramurale ce se află la nivelul esofagului, leziune de tip inhibitor - ca urmare, sfincterul cardia şi musculatura esofagiană nu se mai relaxează, se produce o dilatare a esofagului terminal prin hipertrofia musculaturii esofagiene ce se vor manifesta prin vărsături, reflux esofagian etc. 2. Boala Hirschprung - leziune inhibitorie a neuronilor motori, leziune congenitală, selectivă de la nivelul colonului sigmoid, rect

- rămâne contractat tot colonul sigmoid şi rectul - constipaţie rebelă care din când în când, la intervale de zile sau săptămâni este urmată de scaune abundente - distensie abundentă însoţită uneori de dureri abdominale datorită acumulării gazelor - megacolon

Esofagul - este un tub muscular cu lungimea de 25 cm la adult - se află cea mai mare parte în cavitatea toracică, cu un traiect abdominal de 2-4 cm străbătând diafragma Mucoasa - este mai groasă decăt în restul tubului digestiv, are un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat alcătuit din 1-3 straturi de celule bazale - celulele de deasupra celulelor bazale conţin granule de keratohialină - când mucoasa esofagiană e supusă traumelor mecanice granulele de keratohialină pot realiza zone de keratină - mai există şi alte tipuri de celule: ⇒ 25% din indivizii sănătoşi au şi celule ce aparţin sistemului nervos endocrin difuz cu posibilitatea apariţiei în condiţii patologice de carcinoame cu celule mici, originare în mucoasa esofagiană ⇒ 8% din subiecţii normali au melanocite, cu posibilitatea producerii unor tumori rapide numite melanoame primare esofagiene - în stratul bazal se află celule Langerhans - uneori pot exista insule de epiteliu cilindric ciliat din viaţa embrionară, formaţiune numită "Esofag Barret" , cu risc de declanşare a inflamaţiei şi ulceraţiei în caz de reflux gastro-esofagian - tranziţia spre epiteliul gastric e bruscă, realizându-se la 1-1,5 cm deasupra orificiului cardial Corionul mucoasei - este alcătuit din ţesut conjunctiv formând spre epiteliu papile conjunctive înalte la contactul cu acestea - ţesutul conjunctiv este mai sărac în celule - apar glande esofagiene mucoase doar în partea inferioară şi partea superioară a esofagului - glandele esofagiene sunt glande simple, tubulare ramificate, de tip mucos, produsul mucos eliminându-se în lumenul esofagului - conţine ţesut limfatic nodular, noduli ce apar în jurul canalelor de excreţie ale glandelor şi la nivelul joncţiunii eso-gastrice Musculara mucoasei - este alcătuită în cea mai mare parte din fibre musculare longitudinale - partea inferioară a esofagului are şi strat circular intern - apare mai groasă când se organizează pe două straturi Submucoasa

regiunea pilorică cu antrum şi canal piloric . sunt glande simple. delimitat de orificiile cardia şi pilor..mai există celule secretoare de lizozim.canalele de excreţie au o parte dilatată când se deschid în lumen – chisturi esofagiene (partea dilatată e obstruată de mucus) . care sunt celule epiteliale alterate.în ultimele două pătrimi musculatura este exclusiv netedă . regiunea fundică şi a corpului.glandele esofagiene propriu-zise sunt mult mai bine dezvoltate în ½ superioarã a esofagului .oncocitele sunt celule cu citoplasma abundentă. unele medicamente Mucoasa a) Epiteliul .la suprafaţă se află şanţuri puţin adânci ce delimitează ariile gastrice .este localizat sub diafragm. tubulo-acinoase. inclusiv la nivelul musculaturii striate Stomacul . astfel încât o presiune crescută sau scăzută în sistemul port există repercusiuni asupra venelor esofagiene .o parte din venele esofagului se deschid în venele gastrice formând o anastomoză porto-cavă.canalele lor de excreţie se deschid în lumenul esofagului .celula mucoasă predomină în aceste glande . cu rol de rezervor de alimente.la nivelul fiecărei arii gastrice se află numeroase orificii – cripte(foveole) gastrice. apa. endocrină : peptide şi amine prin celulele sistemului nervos endocrin difuz .ţesutul muscular se organizează pe cele două straturi. granulară. de tip mucos. cu o importantă funcţie exocrină (1000-1500 ml suc gastric/24h).din punct de vedere histologic are 3 regiuni: regiunea cardială. secretând un mucus acid . proporţia lor crescând pe măsură ce se apropie de mijlocul esofagului . ce sunt invaginări ale epiteliului de acoperire .are o cantitate mai mare de fibre elastice ce permit distensia esofagului la trecerea bolului alimentar . suferind un proces de alterare Musculara .în ¼ superioarã a esofagului e alcătuită din fibre musculare striate .formează cu submucoasa pliuri gastrice ce dispar când stomacul se destinde . pepsinogen şi oncocite. eozinofilă.în a doua pătrime apar şi fibre musculare netede.esofagul are un sistem venos foarte bine dezvoltat .are rol în procesele de digestie şi de absorbţie: unii ioni. mitocondrii. există abia după vârsta de 50 de ani .

epitelii simple cilindrice . glande pilorice .glandele gastrice sunt simple.aici găsim : celule mucoase ale colului. 1 din grosimea mucoasei . celule principale (pepsinogen.cripta e adâncă. col ce vine în raport cu cripta. are reticul endoplasmatic rugos în zona bazală. glande(15 milioane)/nr.are conţinut în glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice .epitelii de acoperire formate dintr-un rând de celule – celule mucoase de suprafaţă . celule endocrine(în regiunea pilorică). celule secretoare de lizozim. uneori bifurcate în partea profundă.ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomină celulele mucoase) . glande gastrice propriu-zise. clasificându-se după regiunea în care se află : glande cardiale.glanda gastrică este alcătuită din corp. nucleii uşor oval şi situat pre polul bazal al celulei. au rol în secreţia de mucus neutru o parte în sucul gastric. rectilinii. pentru cele ce delimitează criptele gastrice numărul de granule de secreţie este scăzut. are apical granule de secreţie mici delimitate de membrane golgiene şi dense la fluxul de electroni. cu mitocondrii printre cisternele lui. celule nediferenţiate Regiunea fundică şi corpul gastric . celule parietale (oxintice). cripte(3 milioane) este supraunitară . acoperă 1 din grosimea mucoasei . are microvili scurţi.. tubulare şi ramificate.are conţinut mare în celule imunocompetente şi în foliculi limfocitari solitari în regiunea pilorică . tubulare.celulele mucoase de suprafaţă : au formă cilindrică. bază i) Celulele mucoase ale colului: . aparatul Golgi se află supranuclear. zimogene).acest tip de celule se află şi la nivelul criptelor . celule nediferenţiate.glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundică şi a corpului gastric .glandele sunt lungi.valoarea raportului nr. iar altă parte formează o peliculă protectoare de mucus ce protejează mucoasa de apariţia ulcerului gastric b) Corionul . cu lumen îngust .ocazional există : celule parietale ce secretă HCl. celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz .criptele sunt puţin adânci.glanda e scurtă.glandele sunt lungi. acoperă 1 din grosimea mucoasei . citoplasma are mucină spre polul apical dând o culoare palidă.între criptele gastrice şi glandele gastrice se crează un anumit raport Regiunea cardială . sinuoase cu lumen larg Regiunea pilorică . sinuoasă cu lumen larg .cripta e puţin adâncă.

cu microvili . pot fi binucleate .preia prin difuziune CO2 din sânge .în ficat se află depozite importante de vitamină B12 . au nucleul situat spre polul bazal şi e rotund .are mitocondrii.apar izolate sau în grupuri mici .se află pe toată lungimea glandei .citoplasma din zona nucleului e mai puţin intens bazofilă.predomină în partea superioară a glandei .factorul intrinsec este o glico-proteină indispensabilă absorbţiei la nivelul ileonului de vitamină B12 .polul bazal e în raport cu membrana bazală . rotund.în sinteză sistemul canalicular e bogat. gnu atinge suprafaţa epiteliului .sunt celule sferice sau piramidale cu nucleu mare. reticul endoplasmatic neted bine organizat . disociază în ioni de hidrogen şi de bicarbonat. iar sistemul tubulo-vezicular e aproape absent . complexul Golgi slab reprezentat. la nivelul microvililor . seamănă foarte bine cu celulele mucoase de suprafaţă.conţin multă anhidrază carbonică .au rol în secreţia mucusului acid ii) Celulele parietale: .celulele au receptori pentru histamină.polul apical comunică cu glanda.citoplasma este intens acidofilă . numărul microvililor e scăzut. sunt situate spre polul bazal .granulele de secreţie de la polul apical sunt mai puţin dense la fluxul de electroni . central. acesta din urmă întorcându-se în mediul intern. cu conţinut crescut în reticul endoplasmatic rugos . iar cel de H este pompat activ la nivel apical datorită pompei hidrogen/potasiu (omeprazolul inhibă activitatea pompei) .aclorhidria poate fi provocată de : lipsa celulelor parietale. formează acidul carbonic(H2CO3).în repaus sistemul canalicular e redus.Se află printre celulele parietale în partea superioară a glandei gastrice propriuzise.apare un sistem canalicular cu microvili şi altul tubulo-vezicular ce are membrane netede ce sintetizează rezerve membranoase ce pot fi transferate la nivelul canaliculelor formând microvili . iar sistemul tubulo-vezicular e intens reprezentat . gastrină . anemia perinicioasă Birmer .clorul e transportat activ de-a lungul celulei parietale .reticulul endoplasmatic rugos..prin combinarea hidrogenului şi clorului se formează HCl la suprafaţa sistemului canalicular .celulele mai secretă şi factor intrinsec .celula e implicată în sinteza şi secreţia de HCl .

este cea mai mare glanda din organism . parenchimatos . . intre ele se gasesc canaliculi biliari.la nou nascut reprezinta circa 1/30 din greutatea corpului . . formand un perete aproape comtinuu care e perforat doar de ramificatii vasculare si ducte biliare. cu lungimea de 2 mm si diametrul de 1mm. anastomozate intre ele. incapsulat. placa limitanta vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiul portal.in unghiurile triunghiului se gaseste cate o vena centrolobulara din trei lobuli adiacenti. -delimitarea lobulului hepatic clasic este dificila deoarece contine putin tesut conjunctiv. hepatocitele sunt dispuse sub forma unor placi sau lame celulare care au dispozitie radiara.spatiile portale au marimi variate si contin minim trei elemente ( triada portala): a.hepatocitele formeaza cordoane ( grosimea e limitata la 1 hepatocit). 2.la adult este a 50-a parte din greutatea corpului . el are forma de prisma poliedrica (hexagon).are forma triunghiulara iar in centrul lui se afla un canal biliar din spatiul portal .contine o importanta populatie celulara (de origine epiteliala majoritatea = hepatocite) alaturi de tesut conjunctiv in cantitate mica. interlobulara care aduce sange oxigenat. PANCREASUL. .reprezinta aria din parenchimul hepatic a carei bila e drenata de un canal biliar in spatiul portal. UNITATEA MORFOLOGICA A FICATULUI 1. . oricarui cordon ii corespund cel putin doua randuri de hepatocite. .la nivelul prismei. pe langa triada mai exista si vase limfatice si fibre nervoase vegetative.Curs 9 FICATUL. in centrul sau aflandu-se venula hepatica terminala numita vena centrolobulara. ramificate. alcatuind o retea tridimensionala in care se afla o retea de capilare sanguine numite sinusoide si o retea de ducte biliare. lobulul are forma unui poligon in unghiurile caruia se gasesc spatiile portale Kiernan .reprezinta aria din parenchimul hepatic a carei sange e drenat de o vena centrolobulara. . Acinul portal Sabourin . interlobulara care provine din vena porta si canal biliar interlobular care preia bila. FICATUL: . .este un organ vital.la periferia lobulului se formeaza placa limitanta ce reprezinta un rand de hepatocite care circumscriu periferia lobulului. v.placile sunt perforate.pe o sectiune transversala. Lobulul hepatic clasic .

central. sunt primele care realizeaza semne de regenerare in conditii de lezare a parenchimului. c. Aspectul hepatocitului la M. modificari de necroza ischemica apar in hepatocitele din vecinatatea v. hepatocitele din aceasta zona sunt mai putin expuse la ischemie si staza biliara. la nivelul lor se constata depozitarea glucozei in glicogen. .Acin hepatic Rappaport . diploid: . sunt primele care vin in contact cu toxinele absorbite la nivelul tubului digestiv. dar care pe o anumita distanta delimiteaza intre ele un spatiu pentru a forma canalicul biliar numite pol biliar sau suprafata biliara a hepatocitului. eucromatic. rotund. .diferente metabolice: hepatocitele din zona I primesc sangele cu cel mai mare continut in oxigen si substante nutritive.3.nucleul:. suprafete care vin in raport cu capilare sinusoide numite poli vasculari sau suprafete sinusoidale. centrolobulare si (II) una intre ele. centrolobulare.unul sau doi. . prezinta doua vene centrolobulare in varfuri.hepatocitele din zona III primesc sangele cu cantitatea cea mai mica de oxigen si substante nutritive. forma poliedrica. Acesta are durata de viata de 150 de zile. dimensiune de 30 micrometrii si i se descriu trei tipuri de suprafete: a.este aria din parenchimul hepatic a carei vascularizatie si drenaj biliar sunt asigurate de acelasi vas sanguin si acelasi canal biliar. are forma romboidala cu doua arii adiacente prin baza lor (o margine a unui lobul hepatic clasic). . sunt primele la care se realizeaza depolimerizarea glicogenului. . sunt primele afectate in staza biliara. b.frecvent se intalneste poliploidie (nucleu tetraploid). 80% din populatia celulara e reprezentata de hepatocit.O. . (III)una in vecinatatea v. sunt primele care raspund la ischemie prin leziuni de tip necrotic. in conditii de scadere a concentratiei de oxigen in sange. suprafete intercelulare ce sunt suprafete de hepatocit care vin in raport cu alte hepatocite fara a delimita un canalicul biliar. . .este unitatea functionala propusa de anatomopatologi. suprafete care vin in raport cu hepatocite invecinate.numarul celulelor binucleate creste progresiv cu varsta si in cadrul proceselor de regenerare .intre gradul de poliploidie si volumul nucleului este un raport direct proportional. ele fiind cele mai active metabolic. in mod obisnuit uninucleat.se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica: (I) una in vecinatatea axului scurt al rombului.: .in 25% din cazuri hepatocitele sunt binucleate: provin din cele uninucleate la nivelul carora se produce diviziunea nucleului fara segmentarea citoplasmei.

se concentreaza spre polul sinusoidal .sintetizeaza albumine. proteinele din LP.citop.exista o relatie directa intre administrarea de medicamente si durata de viata a REN . factori de coagulare .e fin granulata datorita incluziunilor citoplasmatice .E. bazofile din citoplasma .au rol in sinteza proteinelor de uz extern .glicogenul se coloreaza cu albastru de toluidina Aspectul hepatocitului la M.in HE are aspect vacuolar dat de incluziunile de glicogen .este o celula polarizata. se observa glicogenul cu tenta rosiatica si incluziunile lipidice colorate in negru .: ..participa si la formarea bilei.REN: . proteinele ajung in corpii Golgi de unde sunt exocitate spre polul vascular.poliribozomi : . -RER: . proteinele sintetizate nu raman in citoplasma . rozeta . bogata in organite celulare al caror grad de dezvoltare depinde de activitatea hepatocitului.. in procesele de detoxifiere si inactivare ce se realizeaza prin oxidare si conjugare .apare corelat cu functiile de sinteza care tin de activitatea exo si endocrina a hepatocitului si in procesele catabolitice .aici se conjuga medicamentele: antihistaminice.se inactiveaza hormonii steroidieni . globuline.are corespondent in MO corpii Berg = imagini punctiforme.aceasta caracteristica nu se pastreaza in procesul de regenerare .dupa sinteza.apar sub forma de spirala. sinteza de colesterol.in procesele de conjugare intervine citocromul B 450 .comunica cu RER .apar numeroase incluziuni de glicogen si lipidice .au loc sinteze de proteine de uz extern .in fixarea cu glutaraldehida si osmiu. a acizilor biliari si a bilirubinei conjugate .tinctorialitatea variaza in raport cu pozitia hepatocitului in lobul si cu dieta alimentara (la persoanele bine hranite este bazofila) .este dispersat in citoplasma sub forma de tubuli ramificati si anastomozati intre ei .numarul de mitoze e mic in ficatul normal -procesul de diviziune e inhibat de existenta unor glicoproteine in glicocalixul hepatocitelor . anticonvulsivante .intervine in: metabolismul glicogenului.

la pH-ul alcalin al bilei se gasesc sub forma de saruri biliare . organitelor celulare perimate.numar mare: peste 1000/hepatocit .apar dupa ingestia de alimente. numarul mitocondriilor este mai mare decat in hepatocitele de langa v. alte enzime: alcool dehidrogenaza. incluziunilor. sau in vecinatatea polului biliar .in conditii patologice cantitatea de ioni poate fi crescuta: hemosideraza. taurina si glicina si formeaza acizii biliari conjugati.in hepatocit din colesterol se sintetizeaza acid colic si chenodezoxicolic. formarea LP deversate in sange.se gasesc spre polul biliar . mai numeroase la periferie .au aspect foarte heterogen .aspect: variaza cu : ritmul circadian si dieta alimentara (incluziunile sunt crescute cand dieta este bogata) .incluziuni lipidice: .cand hepatocitul nu e capabil sa preia bilirubina neconjugata apare sindromul icteric -mitocondrie: .complex Golgi: .rol: excretie proteine sintetizate. asigura sinteza de acid uric.rozete. acestia se conjuga in REN cu aa.. deci lizozomii au rol in mentinerea parenchimului hepatic . substantele obtinute sunt refolosite in procesele de sinteza.peroxizomi: .rol: procesele catabolice.in hepatocitele de la periferie. hemocromataza .sunt corpii peribiliari.lizozomii: .este sediul bilirubinei conjugate (glicuronidata).bilirubina neconjugata este conjugata in REN cu acid glucuronic .au caracter tranzitoriu . B oxidarea acizilor grasi cu lant lung. dispersate . catabolismul substantelor exogene.stocheaza ioni sub forma de feritin-like .rotunde/ovale.rol: procese oxidative ( enzima marker: catalaza). dispar la cateva ore . formarea lizozomilor .sunt localizati in vecinatatea polului vascular alaturi de REN. cetrolobulara . apar la polul biliar al hepatocitului . bilirubina provine din biliverdina care se formeaza in macrofagele din splina si in celulele Kupfer .sunt rari in hepatocitul normal (200-300) . procesul de gluconeogeneza -incluziuni de glicogen: .este un organit multiplu (50 de CG/hepatocit) sau unic cu mai multe ramificatii .

adipocit. ea trece deci doar prin canalicul.depoziteaza lipide si vitamina A exogena . ce contin insa numai picaturi lipidice .rol: . Ei au rol in marirea de sase ori a suprafetei de schimb dintre hepatocit si capilarele sinusoide..azi se considera ca ele nu au rol endocrin ci sunt de fapt o varianta de limfocite circulante numite limfocite mari granulare . Ag specifice ce permit identificarea polului biliar.prezinta granule de secretie care au diametrul de 300 de nm.. . pot reaparea in anemii cronice la adult ) Celulele Ito = lipocite = celule interstitiale = celule stelate.sunt descrise numai la M. In citoplasma corespunzatoare se gasesc numeroase filamente de actina. colagenizarile din spatiul Disse reprezinta rezultatul celulelor Ito . Sunt rare in ficatul adult normal (1 celula Ito la 25 de hepatocite). celula Ito se poate transforma fibroblast. PAL.Intre polul vascular si capilarul sinusoid exista spatiul Disse perisinusoidal.secreta colagen de tip III (sta la baza organizarii fibrelor de reticulina din spatiul Disse) . De-o parte si de alta a zonelor membranei care delimiteaza canaliculul se gasesc jonctiuni stranse care fac impermeabila.secreta un factor de crestere al hepatocitelor ..au raporturi apropiate cu benzile de reticulina .se gaseste:. La acest nivel membrana contine microvili. deci sunt celule endocrine . Ele sint considerate fibroblaste modificate. celula hematopoietica (sufera deci modificari de fenotip). pit (cu gauri) -celule hematopoietice ( in viata fetala .in anumite conditii numarul lor creste: in perioada de sarcina.in conditii patologice creste cantitatea de tesut conjunctiv. Au urmatoarele caracteristici: -au organite citoplasmatice slab dezvoltate. El contine: -fibre conjunctive de reticulina -micrivilii hepatocitelor -celule perisinusoidale: Ito.au prelungiri care vin in contact cu hepatocitele fara a realiza jonctiuni si care inconjura peretele sinusoidelor din vecinatate sau dupa ce prelungirile strabat un cordon de hepatocit .sunt rar intalnite in ficat .rol: killer Specializari ale membranei spre polul biliar Hepatocitele prin membrana lor participa la delimitarea canaliculului biliar... in lactatie. Celulele pit: . Exista o cantitate mare de ATP-aza.in timpul vietii fetale au rol hematopoietic In conditii patologice. Acesta are dimensiuni de 150-200 A. care circumscriu canaliculul (ele influenteaza diametrul canaliculului biliar). Tesutul conjunctiv al ficatului ..la nivelul capsulei Glisson ..E. in etilism cronic: steatoza hepatica Membrana hepatocitului contine domenii specializare spre pol biliar si vascular: la acest nivel hepatocitul formeaza microvili.

intensa activitate de transport .primeste aprox. adeseori grupate . sanguin hepatic .forma stelata . porta. prolifereaza si tesutul conjunctiv.rol: mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide .localizare: la locul unde capilarele sinusoide se anastomozeaza . aceste septuri inconjura vase.rol: aduce sange cu subst. porte din lobulul hepatic adica in capilarele sinusoide (contin amestec de tip venos-arterial).au rare organite citoplasmatice . procesul de fibroza debuteaza in spatiul portal Kiernan.numeroase vezicule de pinocitoza . nutritiva -1. apar septuri noi conjunctive care impiedica raporturile cu capilarele sinusoide si ductele biliare. in prima faza apar tulburari de irigatie.la nivelul endoteliului mai apare si o a doua categorie de celule: celulele Kuppfer. plasma venind in raport direct cu hepatocitul. septurile au efect restrictiv asupra proliferarii hepatocitelor. reprezinta 75% din totalul vol. cu nucleu oval care proemina spre lumen .se continua sub forma unei retele alcatuita din fibre de reticulina = retea de sustinere pentru parenchim .prin procesul de hiperplazie si hipertrofie a tesuturilor restante ficatul se poate reface deoarece are o mare putere de regenerare (1 luna de zile-70% din parenchim se regenereaza). Vascularizatia ficatului .rol: aduce sange cu oxigen pentru hepatocit V. hepatice se deschid in ultimele ramificatii ale v.este componenta a sist. hepatica cu ramurile ei (25% din volumul sanguin al ficatului) . porta si a. alaturi de proliferare celulara. peretele sinusoidelor nu realizeaza o bariera intre polul sinusoidal al hepatocitului si capilar. e asigurata de a. centrolobulara.alungita. endoteliul fiind discontinuu si lamina bazala redusa.functionala 2.. secretia endocrina a pancreasului . Capilarele sinusoide formeaza in lobul o bogata retea intralobulara. produsi de degradare ai Hb din splina. Particularitatile structurale ale capilarelor sinusoide .celula endoteliala:. ducand la fibroza hepatica.celula Kuppfer: . hepatica urmeaza un sistem de ramificatii: ultimele ramificatii ale a.contin numeroase fenestre fara diafragma. nutritive (+toxine). .are o dubla vascularizatie: 1. cand in urma leziunii prolifereaza tesutul conjunctiv. 1/4 din debitul cardiac . pierzandu-se arhitectura normala a hepatocitului si ducand la dezorganizare. Sangele in ele curge de la periferie catre v.peretele lor e format din endoteliu discontinuu si lamina bazala alcatuita din fibre de reticulina ce formeaza o retea laxa in jurul endoteliului . canalicule si fibre nervoase . mononuclear fagocitar . e asigurata de v.diametru mare: 10-30 microni .in structura septurilor conjunctive ce compartimenteaza parenchimul in lobi si lobuli.2.

canalul cistic prezinta la nivelul lumenului numeroase pliuri spiralate cu ax muscular .particularitati: . deci se pot divide . cai extrahepatice 1.canaliculele biliare intralobulare initial nu au perete propriu .rol: sinteza de proteine de export . Boyden. ele contin receptori pentru Ig si complement. apar celulele secretoare de mucus . au perete propriu din epiteliu simplu pavimentos sau cubic inconjurat de fibre de reticulina . are rol fagocitar (eritrocite batrane sau deformate).incorporeaza timidina tritiata.epiteliul de acoperire: simplu cilindric. . fibros alaturi.are organite citoplasmatice bine reprezentate.prin impregnare argentica sau met Gomery se observa cum canaliculele comunica intre ele . lobare. la iesirea din lobul canaliculul devine canal Structura cailor biliare . Sistemul canalicular biliar Se clasifica in 2 categorii mari: 1.caile extralobulare: perete alcatuit din epiteliu pe MB cu tesut conj. cai intrahepatice 2. extralobulare: canale perilobulare. pot fi: a.intotdeauna bombeaza spre lumenul capilarului . musculara si adventice . infiltrate limfoide si glande de tip mucos . activitatea de fagocitoza a eritrocitelor se amplifica mult la nivelul celulelor Kuppfer Vase limfatice: sunt bine reprezentate in spatiul extalobular la nivelul capsulei si la nivelul septurilor (insotesc ramificatiile septurilor numai pana la periferia lobulului. secreta citokine. alaturi de numerosi lizozomi. daca se realizeaza splenectomie.pasajul Hering este zona care face legatura intre canaliculele biliare si canalele biliare din spatiul portal. interlobulare. corespunde placii limitante.caile extrahepatice au peretele alcatuit din 3 tunici: mucoasa. IL1. epiteliul variaza de la simplu cubic la simplu cilindric.corion: contine fibre elastice. formand sfincterele Oddi. TNFR. O parte din lichidele din spatiul perisinusoidal nu patrund in sinusoid ci merg in spatiul Mall = spatiul dintre placa limitanta din lobulul hepatic si tesutul conjunctiv periportal.canalul coledoc .. PANCREASUL ENDOCRIN SI EXOCRIN . contine REN.ponderea lor in producia de proteine de export e mult inferioara celei realizate de hepatocite (5%) .rol principal: in procesul de imunitate. fagolizozomi si corpi reziduali . intralobulare: canalicule biliare si pasaje Hering b.epiteliul de acoperire are in plus si celule endocrine care secreta somatostatina. stratul muscular care este discontinuu devine continuu si se ingroasa.

acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare.sistemul canalicular: .lipsesc celulele mioepiteliale . idem b. + fibre musculare netede Componenta endocrina: . . se capilarizeaza.circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar.celule cu secretie mixta: enterocromatina ..2 componente: 1. epiteliu simplu cilindric si tesut conjunctiv fibros c.celule secretoare de VIP .structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata . se diferentiaza prin: . motilina. .au polaritate morfologica si functionala . insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine 2.1.lipsesc ductele striate . jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%) Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.contin granule de secretie cu: serotonina.Componenta exocrina: .aspect structural: seamana cu cel biliar a.in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii 1.5% din volumul pancreasului .numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada. epiteliu simplu cubic si fibre de reticulina b.izolate . celule endocrine: .minore si II. I. interlobulare c. intercalare b. iar capilarele iriga in cascada insulele. substanta P .la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec de proenzime ce se activeaza in lumen .majore.piramidale .alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o portiune intraacinara a ductului intercalar .celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa. capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor. 2 canale pancreatice: Wirsung si Santorini .celulele din acini: . primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor).are ducte: a.functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros. consta in : arteriole aferente care ajung la periferie..este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului) .

.celule secretoare de somatostatin = celule D. sunt cele mai voluminoase celule din insule. au granule omogene putin dense . sunt la periferia insulei. . la periferie sunt cele care se pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii. 25% din insule.celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F. 5-10%. se concentreaza la centrul insulei.celule secretoare de glucagon = celule A.sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz II.. predomina la periferie . .celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B.

este un ţesut renal aşezat printre piramidele Ferrein. cu fibre de colagen în mănunchi.este învelit de o capsulă fibroasă groasă. fiind delimitat de două artere interlobulare.are două zone: medulara (spre hil) şi corticala (spre partea convexă) Zona medulară . puţină substanţă fundamentală şi foarte rare fibroblaste .are trei zone : 1. ramuri ce provin din artera renală ⇒ Lobulul renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi zona labirintică înconjurătoare şi zona de cortex cortici de deasupra .în medulară se află ansele Henle (mai lungi) Corpusculul renal Malpighi . fiind delimitat de două artere interlobare.Curs 11 Aparatul urinar Rinichiul . Cortex cortici – este o zonă îngustă fiin partea cea mai externă a rinichiului 2. au vârful spre hil şi baza spre partea convexă Piramidele Ferrein – pleacă de la baza fiecărei piramide Malpighi.în corticală se află corpusculii.un rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dacă sunt distruşi (apare ţesut conjunctiv cicatricial) . sunt în număr de 200-300 pentru fiecare piramidă Malpighi şi au baza către baza piramidei Malpighi Zona corticală . tubii contorţi distali .are o formă caracteristică cu faţă convexă şi hil renal . tubii contorţi proximali. tub contort distal . Labirintul cortical .e alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi căile urinifere (tubi) : tub contort proximal.sunt 8-10 pentru fiecare rinichi.este formată din piramidele Malpighi şi piramidele Ferrein Piramidele Malpighi . ramuri ale arterei interlobare Nefronul . separându-le între ele ⇒ Lobul renal este alcătuit din piramida Malpighi şi toate piramideleFerrein ce pleacă de la baza piramidei Malpighi şi toate zonele corticale adiacente. separându-le între ele 3. Coloanele Bertin – aşezate intre piramidele Malpighi. ansă Henle.

joncţiune desmozomală) cu citoplasma conţinând fenestre (orificii neacoperite) ⇒ epiteliul se numeşte lamina fenestrata b) Stratul subendotelial este amorf.are diametrul de 200 µm. medie. două straturi intern şi extern clare la fluxul de electroni cu foarte rare fibre de colagen. mulţi lizozomi (hidrolaze acide). adventice .lamina densa este un filtru pentru sânge în vederea formării urinei primare.celulele sunt de formă poliedrică. Totalitatea celulelor mezangiale formează mezangiul intracorpuscular .pătrunde în corpusculul renal prin polul vascular şi se ramifică în 4-5 ramuri scurte ce formează anse capilare cu bucla orientate către polul urinar şi rezultă o reţea anastomotică (anastomozele sunt rare).celulele mezangiale au corpul mare. căreia i se adaugă reticulul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat. trecând numai anumite tipuri de molecule . având rol în schimbul dintre sânge şi spaţiul extravascular c) Membrane bazală este alcătuită din ţesut conjunctiv şi se uneşte cu membrana bazală a foiţei viscerale a capsulei Bowman formând împreună lamina densa . . glomerul renal (ghem de capilare intracapsular) şi arteriola eferentă Arteriola aferentă .are o componentă vasculară. capsula Bowman ca înveliş . cu glucoz-amino-glicani şi proteo-glicani. fără structură . fibrele musculare netede suferă o transformare epiteloidă şi secretorie (apar granule de secreţie ce secretă renina) . cu nucleu rotund.apare o bogată reţea nervoasă cu fibre terminale amielinice pentru celulele secretorii Arteriola aferentă ..LEI(?) dispare în zona de tranformare epiteloidă astfel încât renina să ajungă din zona de transformare mai repede în sânge . dar au multe molecule de heparansulfat . are intimă.componenta vasculară este alcătuită din arteriolă aferentă.este ram din arteriola interlobulară.media are fibre musculare netede ce pierd miofibrilele din sarcoplasmă. cu doi poli funcţionali: unul urinar (iese filtratul urinar primar). aparat Golgi dezvoltat şi multe mitocondrii . Din corpul celular pleacă prelungiri ce ajung până în lumenul capilarului. zonula adherens. Se formează o lobulaţie vasculară intracorpusculară. fiecare ansă se consideră un lobul vascular Peretele capilar a) Endoteliul este format dintr-un singur rând de celule unite strâns între ele (joncţiune pentalaminată.la microscopul electronic lamina densa are trei straturi: un strat mijlociu întunecat alcătuit din fibrile fine de colagen IV.cele două membrane bazale se separă şi creează mici spaţii cu celule speciale mezangiale. şi unul vascular (intră şi ies arterele din corpuscul) .

glucoza (molecule mici). – spaţiul subendotelial 3. pe faţa ei internă se găseşte un rând de celule epiteliale turtite (orientate spre spaţiul urinar) .între cele două foiţe se găseşte spaţiul urinar ce colectează prima urină formată (filtratul) ce trece apoi prin polul urinar în tubul contort proximal .în medie doar un număr mic de celule suferă transformări epiteloide şi secretorii . de pe faţa internă pornesc prelungiri celulare ramificate. adventiţie . prezintă membrană bazală ce se continuă la polul urinar cu membrana bazală a tubului contort proximal şi la polul vascular cu membrana bazală a capsulei bazale.părăseşte corpusculul prin polul vascular în unghi ascuţit cu arteriola aferentă.Foiţa internă o continuă pe cea externă la nivelul polului vascular.are două foiţe : externă (parietală) şi internă (viscerală) una în continuarea celeilalte la polul vascular . sângele trecând prin bariera de filtrare (lumen⇒ spaţiu urinar) : 1. se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) şi rezultă un spaţiu anfractuos(între lamina densa şi podocite) = labirintul subpodocitar Funcţia corpusculului renal Colectează sângele pentru a se forma urina primară. .sunt celule de apărare locală.Foiţa externă delimitează fiecare corpuscul la periferie. – labirint subpodocitar 5. având un perete format din intimă. Numărul prelungirilor creşte în glomerulo-nefrite.podocitul are citoplasma bogată în organite celulare. – spaţiile dintre corpurile podocitelor Prin această barieră trec apa. – lamina densa şi mezangiu 4. reglează formarea cantitativă a urinii) . prin prelungiri ele fagocitând particulele străine (în lizozomi). Procesul de reducere are loc în tubii uriniferi. media prezintă sfincter mic (reglează circuitul sângelui în interiorul corpusculului. apoi în tubul contort proximal Filtratul urinar primar e foarte mare şi trebuie redus.. membrana sa bazală se uneşte cu membrana bazală a capilarului glomerular (lamina densa). proteine mici (masa moleculară ≤70000). K+. epiteliul aşezat pe faţa dinspre spaţiul urinar este alcătuit din podocite = celule cu picioruşe (un singur rând) . Arteriola eferentă . ioni (Na+.la ieşirea din corpuscul. – lamina fenestrata 2. etc) în diferite concentraţii şi ajung în spaţiul urinar. medie.lumenul ei este mai îngust decât al arterei aferente Capsula Bowman .

Pe această margine se află enzime ce produc energie: ATP-aza de membrană. . continuă tubul contort proximal. are un braţ subţire.Tubul contort proximal . şi segment drept . iar bazal avem mitocondrii Mitocondriile sunt foarte lungi. bogat în eucromatină . Ansa Henle .nucleul este rotund. începe la nivelul polului urinar. cu axurile mari paralele între ele.cele mai multe se găsesc în medulară. toţi aminoacizii şi toate proteinele (cu energia eliberată din marginea microvilară). cu multe organite celulare: supranuclear se află lizozomii. ioni(Na+. mare. în toată citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos şi ribozomi liberi. membrana celulară are 3 domenii diferite ca funcţie: la polul apical are microvili=marginea în perie. aparatul Golgi. nucleu. cu nucleol central. fosfataza alcalină etc. cu membrană celulară. Marginea microvilară e marginea de resorbţie.segmentul lateral al membranei celulare prezintă joncţiuni GAP. zonulă adherens. centrul celular . traversează celula. Tubul contort proximal are ca funcţie principală resorbţia: . şi ajung în circulaţia sanguină prin capilarele de lângă membrană. perpendiculare pe membrane bazală cu aspect de palisadă.se găseşte în totalitate în corticală. Funcţia excretorie la acest nivel se exprimă prin excreţia creatininei şi a coloranţilor pătrunşi în organism. trec prin polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale). se resorb toate moleculele de glucoză. 7-8 celule nefrocite ce delimitează lumenul tubului Nefrocitul este o celulă înaltă.fără energie pentru apă. buclă şi braţ gros ascendent Braţul descendent are lumen îngust. cu consum energetic) Aceste molecule resorbite sunt prelucrate în lizozomi o parte.domeniul bazal prezintă învaginări adânci ce creează compartimente citoplasmatice ce conţin mitocondrii . are două segmente unul în continuarea celuilalt: segment contort (convolut). Au creste mitocondriale abundente şi sunt foarte active. zonulă desmozomală . K+. ambele având aceaşi organizare: membrană bazală conjunctivă(continuarea membranei bazale a foiţei externe a capsulei Bowman).citoplasma este abundentă. peretele este format din membrană conjunctivă (continuă membrana tubului contort proximal) ce are pe faţa internă celule scurte turtite fără microvili apicali manifestând un proces de resorbţie redus. citoplasmă. .

Cl rezultând un mediu hipertonic local pentru urina definitivă. aici având loc un proces de resorbţie mai activă (apa.au lumen larg. Funcţia tubului contort distal este controlată de aldosteron (secretat de zona glomerulară a corticosuprarenalei). Aparatul juxtaglomerular . Partea convolută se află în dreptul polului vascular. celule cu mulţi microvili apicali. aşezate pe un singur rând În ei se încheie resorbţia urinară şi aici se formează urina definitivă hipertonică.se găseşte la polul vascular al corpusculului renal . apar mai multe organite în citoplasmă. mezangiul extracorpuscular = . peretele are membrană bazală conjunctivă care spre lumen are un singur rând cu 8-10 celule ce delimitează lumenul. Tubii colectori Bellini . NH+4). secretă puţină renină .Bucla şi braţul ascendent au un lumen mai larg. Modificările constă în : celulele epiteliale devin înalte şi aşezate în palisadă.se află totdeauna în medulara renală printre ansele Henle. continuă ramura ascendentă a ansei. H+. prezintă un segment drept şi un segment contort .este alcătuit din: arteriolă aferentă şi eferentă în unghi ascuţit. După alţii tubii colectori Bellini sunt primul segment al căilor urinare.se află în totalitate în corticala renală. Lipsa ADH determină o afecţiune numită diabet insipid. aparţin nefronului (după unii autori). Funcţia lor este controlată de ADH . dar tubii colectori Bellini au altă origine embriologică decât formaţiunile nefrotice. Aici peretele se modifică zonal şi se numeşte macula densa. în acest loc resorbindu-se Na.este alcătuit dintr-un lumen mai larg. peretele format din membrană conjunctivă (15-20 de celule epiteliale înalte cu microvili. nucleii sunt situaţi spre polul bazal. Tubul contort distal . Se menţine echilibrul mineral Na+-K+. . macula densa cu baza triunghiulară (formată cu cele două artere) . ea controlează celelalte celule secretoare de renină. membrana conjunctivă căptuşită spre lumen cu microvili apicali.

format dintr-un grup de celule aflate în interiorul triunghiului. Este alcătuit din substanţă fundamentală puţină.în componenţa aparatului mai intră şi o reţea nervoasă bogată în jurul celor 4 formaţiuni (cu terminaţii amielinice) Funcţiile sunt următoarele : mecanică – de a controla circuitul sanguin din interiorul corpusculului renal şi prin urmare de a controla cantitatea de urină.lacis. se ramifică. subcapsular. Circulaţia venoasă Începe la periferia feţei convexe. Vascularizaţie Artera renală pătrunde prin hil. Arterele arcuate înconjură piramidele Malpighi (partea concavă a arterei este spre baza piramidei) . apoi în vena renală ce iese prin hil. . . aceasta devine (sub acţiunea unei enzime secretată în plămâni) apoi angiotensina II (octapeptidă) ce stimulează secreţia de hormini din corticosuprarenală (aldosteronul) ce controlează funcţia tubului contort distal. Aici dă naştere la două ramuri principale : arterele arcuate şi arterele interlobulare. apoi în venele interlobare. Mai se află în membranele bazale. arteriolele eferente. se împarte în arterele interlobare ce urcă prin mijlocul coloanelor Bertin până la baza piramidelor Malpighi . menţinând astfel echilibrul mineral din organism (raportul Na+/K+). prin venele stelate ce se varsă în venele interlobulare. rare celule conjunctive. dau ramuri amielinice şi terminale pe toate celulele componente ale nefronului. mai bine reprezentat în medulară. arteriolele peritubulere din care rezultă arterele drepte (altele) în piramidele Malpighi. active secretor .ţesutul conjunctiv al rinichiului e sărac. capilarele glomerulare. pernuţa polară. endocrină – de a secreta renina Renina ajunge în sânge unde acţionează asupra angiotensinogenului transformându-l în angiotensina I (decapeptidă). În anumite boli el poate creşte cantitativ (apar plasmocite). Din ele se desprind arteriolele aferente. Din artera arcuată rezultă ramuri ce pătrund în piramide (artere drepte=în ploaie) Arterele interlobulare se găsesc în partea corticală printre piramidele Ferrein. Inervaţia -este abundentă şi este reprezentată de fibre nervoase mielinice ce pătrund prin hil.

epiteliu specific numit uroteliu alcătuit dintr-un rând de celule bazale regeneratoare. un singur rând de celule umbeliforme (cu deschiderea către celulele în rachetă).diabetul reprezinţă îngroşarea membranei batale rezultând tulburarea funcţiilor renale.lumenul ureterului este stelat . cavernoasă (epiteliul pseudounistratificat se transformă treptat în epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formează legăturile cu epidermul) La femeie: . cele de deasupra formează un singur strat) . au loc aceleaşi transformări dar pe o lungime mai scurtă (evident!) . membranoasă (cu epiteliu pseudounistratificat).corionul este alcătuit din ţesut conjunctiv cu fibre de colagen. când vezica este plină epiteliul poate deveni bistratificat (stratul generator rămâne. apar infiltraţii limfoide Uretra La bărbat: .lumenul vezicii se schimbă în funcţie de plenitudine Peretele vezicii urinare este alcătuit din : . reticulină şi toate tipurile de celule conjunctive.este mai scurtă.. Acest epiteliu se modifică: când vezica este goală se observă foarte bine toate straturile. Căile urinare Ureter şi vezică urinară .are trei porţiuni : prostatică (se remarcă o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat). este bogat vascularizat şi inervat. 2-3 straturi de celule în rachetă (cu mânerul către celulele bazale).