You are on page 1of 12

RĂZBOIUL RECE

Războiul rece este termenul folosit pentru a descrie interesele relaţiilor între USA şi Uniunea Sovietică (URSS), fiecare fiind în fruntea unor alianţe de mare forţă, între 1947-1989. Războiul a fost ,,rece” deoarece relaţiile între cele două puteri au fost reci, dar nu s-au ,,înfierbântat” niciodată într-un război armat. Pe lângă tradiţionala rivalitate între cele două puteri, conflictul se baza şi pe o ciocnire de ideologii (între sistemul democratic capitalist din SUA şi sistemul totalitar din URSS). După al doilea război mondial, lumea şi mai ales, Europa au stat suspendate între o pace imposibilă şi un război improbabil. Analiza oricărei probleme a relaţiilor internaţionale între anii 1945 şi 1991 nu se poate sustrage traversării implicaţiilor războiului rece, motivul fiind faptul că războiul rece caracterizează o etapă a sistemului relaţiilor internaţionale: este un mod de a fi al acestui sistem. Nici un alt fenomen nu a influenţat atât de mult sistemul internaţional creat după al doilea război mondial, ca acea confruntare dintre cele două super-puteri S.U.A. şi U.R.S.S. Până astăzi, antagonismul dintre cele două puteri, ca şi blocurile şi sistemele de alianţe datorate acestora, constituie datele esenţiale ale politicii internaţionale, dorinţa bilaterală de destindere devenind pe cât de necesară pe atât de greu de înfăptuit. Războiul rece a fost cel mai mare război al tuturor timpurilor, dar care a făcut şi cele mai puţine victime. Este primul război care a avut drept miză dominaţia întregii planete şi chiar a spaţiului care o înconjoară, primul care avea să pună în luptă două super-puteri mondiale sau, după cum scria Andre Fontaine, „două reţete ale unei fericiri automate şi universale”. Secretarul de stat J. F. Dulles, al preşedintelui american Dwight Eisenhower, a descris războiul ca fiind o perioadă de „brinkmanship”, şi anume abilitatea de a-l face pe adversar să cedeze, fără a ajunge la un conflict deschis. Stabilirea influenţei economice reprezintă doar o primă etapă în înaintarea americană spre supremaţia mondială. Europa de după război (1945) fiind practic golită de 1

lăsând S. foarte dispuşi să asculte apelurile la revoluţie socială şi politică. Winston Churchill a tras semnalul de alarmă în legătură cu expansionismul sovietic.A. acolo unde viitorul politic părea incert. Statele Unite ale Americii sunt la apogeul puterii lor. inflaţia. U. în Adriatica”.”. până în Triest. Împrumuturile americane s-au dovedit insuficiente. în pragul unui faliment financiar fără precedent după întreruperea împrumuturilor. Ele dispun încă de monopolul armei nucleare..R.. În această lume explozivă şi instabilă.A. Prăbuşirea producţiei agricole şi industriale. atât în lumea europeană cât şi în afara ei. în Fulton. disperaţi şi radicalizaţi. la Westminter College. S. „La sfârşitul războiului. descriind o „cortină de fier”.U.A. iar de cealaltă Estul. Uniunea Sovietică. În comparaţie cu această situaţie. El a ţinut un discurs. militară şi culturală. al comerţului liber şi al investiţiilor prin care urmau să fie salvate S.substanţă. considera istoricul Eric Hobsbawm. „În faţa ei. Congresul s-a opus unor credite mari.A. a absorbit şomajul. Missouri.S. Europa. În ciuda pierderilor suferite. China.A. faţă în faţă cu o Uniune Sovietică mult mai consolidată. „este complet dată peste cap”. inclusiv Marea Britanie. ţările beligerante. şi întreaga omenire. erau nişte mormane de ruină.U.S.U. incompatibile cu sistemul internaţional al întreprinderii libere. cu excepţia S. sub dominaţie americană. în 2 . deficitul dezastruos al balanţei comerciale generează şomaj. la fel ca imediat după Primul Război Mondial.U. S. locuite de ceea ce americanilor li se părea probabil că sunt oameni înfometaţi. şi va consolida puterea care luase naştere prin şi pentru revoluţie. iar victoria sa apare ca fiind a socialismului ce exercită o atracţie considerabilă asupra maselor sărăcite din ţările europene. scrie Philippe Mason. care se lăsase „din Stetin în Balcani. pe data de 5 martie 1946. toate ţările europene fiind ameninţate de întoarcerea la protecţionism. sub dependenţă sovietică.U. Ruinarea datorită războiul nu caracterizează doar continentul european: „economia unor regiuni întregi”.A. apreciază că a sosit clipa să-şi stabilească în sfârşit o dominaţie politică. a dezvăluit capacităţi de producţie nebănuite. odată cu dezvoltarea prostituţiei şi a pieţei negre. Sistemul internaţional antebelic se prăbuşise.”.” Cele două puteri fac o împărţire a Europei în două blocuri: de o parte Vestul. Dezorganizarea priveşte Japonia. scăderea nivelului de trai şi degradarea morală. orice se întâmpla lăsa impresia că va duce la slăbirea capitalismului şi a S.U. „beneficiază de un imens prestigiu.

Stalin a lansat o serie de politici care marchează primăvara şi vara anului 1946.care a propus crearea unei alianţe americano-britanice împotriva expansionismului sovietic. era însă. primul şi cel mai de seamă oponent al Germaniei anilor 1930. o chemare la război cu Uniunea Sovietică.” Ruşii au perceput mesajul ca pe o atacare a puterii lor din Europa de Est. „Eu nu cred că Rusia sovietică vrea război. devenea astfel primul şi cel mai de seamă avocat al reconcilierii cu Germania anilor 1940. Rusia a refuzat de asemenea. Ruşii au respins termenii împrumutului american de un miliard de dolari. fiind o etapă importantă a războiului rece. timp îndelungat. reproşurilor posterităţii.” – exclama el. aceea că timpul nu lucra de partea democraţilor şi că o reglementare generală trebui gândită de urgenţă. „Se iveşte acum o ocazie clară şi minunată pentru cele două ţări ale noastre. Churchill. Peste opt zile.din care cea mai mare parte fusese dată sovieticilor de Statele Unite. este prevenirea permanentă a războiului şi instaurarea condiţiilor de libertate şi democraţie cât mai repede cu putinţă în toate ţările. împrumut pentru care s-au purtat discuţii timp de 15 luni. Stalin a dat un interviu în care îl ataca pe Churchill şi pe „prietenii” lui din America că seamănă cu Hitler. pentru ca cei care vorbesc engleza să conducă celelalte naţiuni ale lumii. Dar ceea ce trebuie noi să judecăm aici astăzi. Ceea ce vor ei sunt roadele războiului şi expansiunea nelimitată a puterii şi a doctrinei lor. dar însuşi Churchill a observat „dificultatea” mesajului care stătea în propunerea conform căreia anglo-americanii în afara Naţiunilor Unite şi cu sprijinul armelor atomice să creeze „o unitate în Europa de la care nici o naţiune nu va fi izgonită.” La o scurtă perioadă după discursul lui Churchill. cât mai este timp. Sovieticii au instalat guverne procomuniste în toate ţările ocupate de Armata Roşie. Aceste refuzuri au pus capăt tentativei americane de a folosi dolarul ca momeală pentru a-i convinge pe ruşi să se retragă din Europa de Est şi să se alăture controlului capitalist al Băncii Mondiale şi al Fondului Monetar Internaţional. Stalin a mai atenţionat că aceasta este o „provocare la război. ca şi în zona sovietică a Germaniei . A o respinge sau a nu profita de ea ne-ar face să ne expunem. să devină membră a Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional. Teama sa centrală. prin susţinerea unei teorii „rasiale”. 3 .” Fraza despre „cortina de fier” a făcut faimos discursul.

ale lui Stalin şi Churchill. duce o politică de sărăcire a Europei în interesul preluării puterii de către comunişti. care se opunea reconstrucţiei Germaniei. Stalin a anunţat noul plan cincinal. la care s-a negociat din 10 martie până în 24 aprilie 1947 tratatul de pace cu Germania.R. promitea şi un salt calitativ prin „unificarea” Europei. În martie 1946. apoi a iniţiat un intens efort ideologi pentru a elimina influenţele vestice. ameninţată de comunism. rezultând astfel o stabilizare economică de durată.S. La 12 mai 1947. arăta că U. Doctrina Truman a reprezentat o cotitură în politica americană faţă de URSS marcând începutul unei politici de „stăvilire”. în timp ce celelalte naţiuni ar fi controlate de agenţi internaţionali. perseverenţa sovietică. 4 .U. Acest raport sugera câteva etape prin care lumea ar ajunge la controlul internaţional al armelor atomice. în cererea ei de despăgubiri. Doctrina Truman a scos în evidenţă faptul că Statele Unite nu aveau nici o intenţie de a reveni la izolaţionism. de "îndiguire" a expansiunii sovietice. care reprezenta lansarea războiului rece. În al doilea rând. Treptat. a lansat un plan pentru controlul atomului. În primul rând se potrivea mai bine independenţei economiilor popoarelor europene. S. revendica partea de nord-est (Anatolia).U. pentru a purifica şi propaga dogma stalinistă şi pentru a-l zeifica pe dictator în persoană. În Germania problema principală erau reparaţiile. lucru inevitabil pentru reconstrucţia generală a Europei. apare ideea unui plan de reconstrucţie europeană care ar fi avut trei avantaje decisive faţă de cele câteva împrumuturi de până acum. programul permitea să rezolve şi problema Franţei.A.S. ar avea o poziţie favorizantă. aşa numita propunere Acheson-Lilienthal. vor avea un efet dramatic asupra celor două elemente importante ale politicii mondiale: Germania şi controlul armelor atomice. si a Turciei unde U. S. ceea ce ar fi dus la inutilitatea acordării unor ajutoare băneşti în viitor.În ţară.S. Secretarul de stat Byrnes a propus ca cele patru puteri să semneze un tratat prin care să unifice Germania şi să garanteze demilitarizarea ei. În al treilea rând. La a patra sesiune a Consiliului miniştrilor de externe de la Moscova.S.R. Truman a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei. dar Molotov nu a fost de acord.A. Cele două declaraţii de război. preşedintele se adresa Congresului pentru a prezenta ceea ce de atunci s-a numit „doctrina Truman”. aşa cum procedaseră după primul război mondial.

Pe 9 iulie guvernele Bulgariei şi Iugoslaviei au anunţat că nu vor lua parte. Majoritatea observatorilor vestici au fost surprinşi de răspunsul pozitiv din estul şi sud-estul Europei. şi anume îngrădirea comunismului şi respectiv. Polonia şi Ungaria au anunţat că vor trimite reprezentanţi. Planul Marshall plasa Uniunea Sovietică într-o situaţie neplăcută. Acest plan avea un scop politic şi unul economic. Cehoslovacia. Planul Marshall a fost lansat oficial printr-un discurs la Universitatea Harvard. reprezentanţii a 22 de guverne europene (numai Uniunea Sovietică şi Spania erau excluse) au fost invitate să se întâlnească la Paris pe 12 iulie. vecinii ei din estul şi sud-estul Europei aveau nevoie urgentă de capitalul şi bunurile americane. pe 5 iunie 1947. Socialiştii şi nu numai sperau că planul Marshall va permite Europei să crească prosperă şi independentă de Uniunea Sovietică şi de Statele Unite. Pe primul loc erau banii. România. iar pe 11 iulie. Ideea a venit din partea lui Marshall şi s-a concretizat într-un plan care i-a purtat numele în istorie. Pe de-o parte dorea să prevină dominaţia economică şi politică a Statelor Unite. Odată ce a decis să nu accepte planul Marshall din cauza fricii influenţei americane. dar pe de altă parte. pe 10 iulie Cehoslovacia şi Ungaria le-au urmat exemplul. Astfel s-ar deschide a treia cale între comunismul Uniunii Sovietice şi capitalismul S.A. Doar Iugoslavia şi România au cerut sfatul sovieticilor înainte de a lua o decizie.U. Invitând şi ţările din estul şi sud-estul Europei. el a sperat că va rupe legăturile acestora cu Uniunea Sovietică. nu putea permite nici vecinilor săi să-şi lărgească contractele cu S. Dar Moscova începuse să facă presiuni. Pe 4 iulie 1947. Economia de piaţă va fi consolidată şi stilul sovietic de economie planificată – încă nepus în practică în Europa de Est şi de Sud-Est – îşi va pierde atractivitatea. deci inclusiv Uniunea Sovietică. Bulgaria şi Albania păreau şi ele interesate de invitaţie. dar mai era nevoie şi de o idee salvatoare. pentru a discuta despre condiţiile participării la planul Marshall.Europa avea nevoie urgent de un mijloc de redresare. Albania. Polonia şi 5 .U. ca pe o extensie a Doctrinei Truman care consta în amestecul în afacerile interne ale altor state. transformarea Europei într-un continent prosper şi promovarea exportului produselor economiei Statelor Unite. Marshall a afirmat clar că propunerile sale erau valabile pentru toate ţările de la Vest de Asia. Răspunsul sovietic iniţial la acest plan a fost unul negativ: ziarul „Pravda” l-a descris pe 16 iunie 1947.A.

Stalin a înţeles că planul Marshall semnifica finalul speranţelor ruseşti de a disloca şi distruge Europa. financiare. care pun mâna pe pârghiile puterii şi elimină progresiv celelalte tendinţe politice.” Propaganda americană va exploata cu abilitate sentimentul de euforie de care beneficia în Europa.U.U.. hotărârea S.A.Finlanda au optat şi ele pentru neparticipare. Industria şi agricultura Europei Occidentale au atins nivelul de producţie cel mai ridicat din istoria lor. acesta a depăşit 50%. permiţând nivelului de viaţă să progreseze considerabil – se ascunde de fapt. efectele acesteia au fost pozitive. prosperitatea economică şi preluarea surplusurilor agricole şi industriale din S. culturale şi în final politice asupra Europei. În anul 1945. Era evident acum că doctrina suveranităţii limitate era aplicată aliaţilor Uniunii Sovietice.A.S. Refuzul Uniunii Sovietice de a accepta oferta. pentru U. Cooperarea economică s-a dezvoltat într-un mod satisfăcător. Planul Marshall a condus la împărţirea Europei şi a făcut ca formarea blocurilor să devină inevitabilă. Singură Austria. Administraţia Cooperării Economice a ajuns la patru ani de activitate. iar la sfârşitul anului 1951. Statele Unite ale Americii au oferit 12 miliarde de dolari ţărilor beneficiare ale planului Marshall. În 1951.S. de a obţine „dependenţa cât mai puternică a Bătrânului Continent de S. dominate de partidele comuniste. „Fronturi naţionale”. a transformat organizaţia într-una exclusiv vest-europeană. şi statele satelit. iar continentul era pus pe picioare. La mijlocul anului 1950 indicele producţiei industriale ale ţărilor planului Marshall a depăşit cu 25% pe cel al anilor 1936-1938. Şaisprezece ţări au înfiinţat un Comitet European pentru Cooperare Economică (care a evaluat nevoile lor în bunuri şi rezerve valutare pentru perioada 1948 – 1952). În spatele aparentei generozităţi care a dus la decizia americană de stabilire a unui plan de ajutor economic pentru Europa – fără îndoială. dar şi începutul unei influenţe economice.A.R. pentru a stabili o strategie care trebuia să asigure în acelaşi timp utilizarea deplină a forţei de muncă. la periferia acestui bloc compact de ţări. ea fiind administrată nu 6 . Europa începând să se ridice din ruinele sale. Europa de Est este ocupată de Armata Roşie care instalează aici guverne de coaliţie. scapă de aceste acaparări complete.U. care s-a transformat în aprilie 1948 în Organizaţia Europeană de Cooperare Economică.

În toate celelalte state ale Europei de Est. În această zonă de ocupaţie. ci şi de britanici. În aceste guverne de coaliţie posturile cheie sunt atribuite comuniştilor.M. În Albania. ocupată de sovietici. pentru a le facilita drumul spre putere. al Economiei. În Bulgaria şi Cehoslovacia.T. cu 96% din sufragiile exprimate. Această acaparare a ministerelor-cheie se face cu ajutorul comuniştilor. partizanii conduşi de Tito au jucat un rol esenţial în rezistenţa în faţa ocupantului fascist şi în eliberarea ţării lor. administraţiei şi societăţii. trecerea la democraţia populară se face pe etape şi sub presiunea sovieticilor.numai de sovietici. este promulgată o Constituţie inspirată din cea iugoslavă. În România. al Justiţiei. pentru a se debarasa de elementele ostile sau pentru a atrage noi partizani. iar în Ungaria. efectivele comuniste sporesc şi asistăm la o veritabilă invadare de către comunişti a statului.-urilor sovietice. Ţăranii bogaţi sunt 7 . Alegerile din 1945 asigură triumful Frontului Naţional al lui Tito. partidele comuniste trebuie să accepte să colaboreze cu celelalte mişcări politice. Constituţia adoptată fiind de tip sovietic. Într-o primă fază. De acum este deschisă calea trecerii la regimul de democraţie populară. Principiile sovietice de socializare a mijloacelor de producţie şi de planificare a dezvoltării sunt aplicate începând din 1946-1948. pentru a-i obişnui pe ţărani cu munca în colectiv şi pentru a facilita culturile pe suprafeţe mari. după alegerile ce dau câştig de cauză Frontului democratic dominat de comunişti. al Forţelor Armate. conducerea guvernului chiar le este încredinţată. trebuie ca mareşalul Voroşilov să insiste ca aceştia să obţină posturi importante. Aceste alegeri pun capăt monarhiei şi este creată o Republică federativă populară. nu are statutul unui stat înainte de 1949. Colectivizarea pământului se va face în etape. Zona răsăriteană a Germaniei. alegerile care au avut loc pe un teren pregătit în prealabil marchează prăbuşirea opoziţiei şi consacră hegemonia comuniştilor şi a socialiştilor care li s-au aliat. fiind pregătită prin crearea „staţiunilor de maşini şi tractoare” după modelul S. În Iugoslavia. regele Mihai este constrâns să formeze un guvern controlat de comunişti. De aici înainte. iar Berlinul este controlat de truele celor patru învingători. militarii şi diplomaţii sovietici instalează guverne de coaliţie dominate de comunişti. Comuniştii folosesc în favoarea lor posturile ministeriale pe care le deţin. Astfel. Este vorba de Ministerul de Interne. americani şi francezi.

Franţei şi U. Ernest Bevin. La 15 decembrie 1947. O astfel de disensiune (reforma monetară lansată de „vestici”) între aliaţi. în urma deciziilor Conferinţei de la Postdam (2 august 1945). şi Polonia. Ungariei. Germania dispare ca stat: suveranitatea ţării trece în mâinile Aliaţilor. unde se ia decizia înfiinţării Biroului Comunist de Informaţii (Cominform).S.A.R. ministru de externe britanic. Marii Britanii. pe 22 septembrie 1947. la o conferinţă la Skarska Poreba în Polonia. sectoarelor cheie ale economiei: industria grea. îngrăşăminte. fiind împărţit şi el în 4 sectoare.R. de la Londra s-a încheiat cu un eşec în privinţa colaborării celor 8 . În aceeaşi lună. care durează până în mai 1949. cu caracter formal sau informal. la Washington.S.R. României. Franţei şi Italiei.. obligaţia de a-şi vinde recolta la preţuri de nimic. funcţionarea regimului cvadripartit este împiedicată de divergenţele între aliaţi.. Însă. duce în data de 24 iunie 1948 la instalarea Blocadei Berlinului. Statele Unite. mine.oprimaţi: fiscalitate excesivă. curând. Bulgariei. bănci şi asigurări. Scopul real este de a întări controlul sovietic asupra partidelor comuniste din Europa Răsăriteană. a Europei Occidentale.S. Pe 7 octombrie 1949. spunându-i că Uniunea Sovietică nu va trata Occidentul în termeni rezonabili şi că salvarea Vestului depinde de alcătuirea unei forme de uniune. Conferinţa miniştrilor de externe ai S. Iugoslaviei. decembrie 1947. fapt finalizat pe data de 8 mai 1949. apărând acum doar ca sateliţi ai Uniunii Sovietice. şi-au pierdut identitatea naţională. a fost proclamată Republica Democrată Germană. la sfârşitul epocii staliniste. care constituie patru zone de ocupaţie. centrale electrice. se adresa omologului său american. Franţa sau Italia. Pe 8 aprilie 1949.. Cehoslovaciei. Marea Britanie şi Franţa s-au hotărât asupra cererii R. Naţionalizările sunt produse cu prudenţă până în 1948. transporturi şi comunicaţii.S. Conducerea sovietică i-a invitat pe liderii partidelor comuniste ale Poloniei. Ţările de democraţie populară. interdicţia de a cumpăra material agricol. După capitularea necondiţionată a celui de-al III-lea Reich. Naţionalizarea se aplică la fel ca în U..S.S.U. Marshall. unde comuniştii au câştigat puterea cu uşurinţă. cu excepţia Iugoslaviei şi Albaniei.G. Stalin recunoscându-şi eşecul. Fosta Prusie Orientală şi teritoriile aflate la Est de linia Oder-Neisse sunt anexate de U.F. Un consiliu cvadripartit îşi va avea sediul la Berlin.

Danemarca. se impun ca singurele conducătoare ale alianţei. care. Cu toate acestea.U.S. Marea Britanie şi ţările Beneluxului nu se puteau angaja să le apere.. La 17 martie 1948. Totuşi. care la început este o alianţă militară clasică.A. Franţa. Bevin a propus trei formule: 1) un sistem care să includă Marea Britanie. Europa şi lumea întreagă par a se organiza în jurul a 2 „poli de putere”: Statele Unite ale Americii şi U. Scopul declarat este punerea în comun a mijloacelor de apărare.. Modelul trebuia sa îl ofere Tratatul de la Dunkerque. Bevin s-a decis să nu invite ţările scandinave la negocieri.A. Franţaşi BENELUX. Luxemburgului.U.A. După o lungă perioadă de gândire. pentru că Franţa. El este însărcinat cu coordonarea obiectivelor militare. furnizând ajutorul militar indispensabil şi deţinând monopolul nuclear. Islanda) semnează documentul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. În subordonarea lui se afla Comitetul de Apărare Occidental. care reunea miniştrii forţelor armate. de către Franţa şi Marea Britanie. Belgia. numir Consiliul Consultativ. Cartierul general al organizaţiei a fost instalat la Fontainebleau. Luxemburg. cu membrii egali între ei. Tratatul prevedea crearea unui corp suprem al „Uniunii Occidentale”. cu sprijinul S.R. în care să se angreneze şi ţările BENELUX (Belgia. la Washington. Olandei şi Regatului Unit al Marii Britanii semnau un tratat de apărare comună. format din cei cinci miniştrii de externe. 2) o schemă de securitate atlantică implicând şi mai puternic S. pentru a putea face faţă pericolelor. politice. În Europa Occidentală s-a întărit convingerea că un conflict cu sovieticii era oricând posibil.patru puteri. pe o durată de 50 de ani. Norvegia. strategice şi structurale ale alianţei. 3) un sistem mediteranean.. La 22 ianuarie 1948. Olanda. înainte de crearea pactului de la 9 . Italia. cu implicarea Italiei. şi Canada şi 10 state europene: Marea Britanie. la Bruxelles.U. tratat care a fost semnat la 4 martie 1947. S. reprezentanţii Belgiei. în care cele două ţări se angajau să-şi unească forţele în eventualitatea apariţiei unor noi tendinţe agresive ale Germaniei. reprezentanţii a 12 ţări (2 state din America de Nord: S. angajându-se să întărească legăturile economice şi culturale. Franţei..S. La 4 aprilie 1949.A. Ernest Bevin a propus Parisului ca Marea Britanie şi Franţa să creeze o reţea de acorduri bilaterale privind apărarea mutuală. la sfârşitul anului 1949. Astfel. Portugalia. Luxemburg).U. Olanda. fără alienarea independenţei naţionale respective. ca un prim pas spre o alianţă defensivă mai largă a comunităţii nord-atlantice.

S: angajându-se să-i ofere sprijin deplin La 30 aprilie 1949.R. deoarece pentru lumea comunistă el era un exemplu al vieţii occidentale prospere. apoi. pe care se străduieşte din ianuarie 1949 să-i integreze economic în spaţiul sovietic. preşedinte al Republicii Populare Chineze.S. consecinţa acestui război reprezentând-o divizarea Coreei în Coreea de Nord şi Coreea de Sud. în urma unor dispute cu SUA. în plus. Cuba se afla la o 10 . De asemenea el oferea o rută relativ facilă de scăpare pentru germanii din est.S. SUA nu agrea prezenţa unui aliat sovietic în această regiune considerată întotdeauna ca făcând parte din sfera sa de influenţă. şi sud-coreeni susţinuţi de S. Probabil cea mai gravă criză postbelică a avut loc în Cuba. Mao Zedong era ales la Beijing.A. La 14 august 1945. Aşa s-a şi întâmplat în cele din urmă. deşi rezultatul nu a fost cel aşteptat de Hruşciov. Berlinul de Vest provoca o veşnică iritare. În 1959.Varşovia din 1955. Dar scăderea tensiunii a fost de scurtă durată.S.. deşi URSS a rămas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid.U.R. Renunţând la ideea conform căreia un conflict între Est şi Vest era inevitabil. revoluţionarul cubanez Fidel Castro a preluat controlul asupra insulei.. a semnat tratate militare cu sateliţii săi. U. Hruşciov a dizolvat Cominformul şi a conceput o nouă doctrină a . În cele din urmă. era semnat un tratat de alianţă pe 30 de ani prin care guvernul naţionalist era recunoscut drept guvern central al Chinei. autorităţile din Germania de Est au ridicat un gard de sârmă ghimpată şi au construit un zid în jurul Berlinului de Vest – pentru a împiedica accesul propriilor cetăţeni în oraş. între China şi U. când reformele şi tacticile lui Hurşiciov s-au dovedit incapabile de a determina puterile occidentale să se retragă. el a declarat că cele două sisteme puteau să se afle într-o competiţie paşnică: cea care va avea mai mult succes o va elimina pe cealaltă. Pentru a-şi dovedi bunele intenţii.S. Acesta a fost o recunoaştere umilitoare a eşecului.R. dar Zidul Berlinului a reuşit să stabilizeze situaţia: Berlinul a încetat să mai fie scânteia care putea declanşa un alt război mondial. Războiul din Coreea a început odată cu atacul nord-coreean din 25 iunie 1950. Dictatorul sovietic Iosif Stalin a murit în 1953. s-a mutat în tabăra comunistă. Noul lider a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist. Succesorul său a fost Nikita Hruşciov. Conflictul dintre nord-coreeni susţinuţi de U. se încheie la 27 iulie 1953 prin semnarea armistiţiului de la Panmunjong.S.convieţuirii paşnice”.

Pentru o perioadă de timp s-a crezut că temutul război mondial era pe punctul de a izbucni. Evident. În timpul lui Brejnev. care au culminat cu propuneri de instalare a unui sistem balistic în spaţiul proiectul . implicând tot mai multe trupe şi echipament militar. când preşedintele american Ronald Reagan.Kennedy a ordonat o blocadă navală pentru a împiedica alte rachete sovietice – care deja se aflau pe drum – să ajungă în Cuba. a întărit programele militare americane. Distrugerile din Vietnamul de Nord datorate unor serioase bombardamente ale SUA au revoltat pături largi ale opiniei publice. În 1979. Ca o consecinţă a acestui fapt şi a sistemului de planificare centralizat. Adevăratele slăbiciuni ale URSS-ului au devenit evidente la începutul anilor 1980. Dar în pofida înţelegerilor limitate şi temporale. Sub conducerea lui Lenoid Brejnev (1967-1982) arsenalul nuclear al URSS a atins o mărime comparabil cu cel al SUA. cheltuielile militare au înghiţit aproape 15% din totalul venitului naţional. În schimb. Ascensiunea comunismului pe plan mondial era înşelătoare. în timp ce eşecul politicii adoptate a avut un efect demoralizant asupra SUA. preşedintele John F. fără a reuşi să înfrângă guerilele din Vietnamul de Sud. 11 . În anii 1960 şi 1970 blocul sovietic a rămas aparent puternic cu toate că ruptura dintre URSS şi China a complicat relaţiile internaţionale. şi relaţiile americano-sovietice oscilau între perioade de detentă(relaxare a tensiunii) şi de reînnoite ostilităţi. armata sovietică a intervenit în Afganistan pentru a susţine un guvern de aceeaşi orientare şi s-a trezit implicată într-un conflict costisitor şi umilitor de tipul celui din Vietnam. acum ambele părţi erau conştiente de pericolele confruntării şi au luat măsuri pentru evitarea ei. Acesta a fost o înfrângere pentru sovietici.distanţă destul de mică faţă de coasta SUA. cursa înarmărilor a continuat. Apoi după eşecul ruşinos al unei invazii a SUA în Cuba. dar în cele din urmă URSS a fost de acord să-şi retragă rachetele.. susţinută de oponenţii exilaţi ai lui Castro. SUA se împotmolise în Vietnam. flota sovietică a fost şi ea extinsă iar influenţa sovietică părea în continuă creştere. susţinute de statul comunist din nord. deoarece în numeroase ţări din lumea a treia a fost impus prin intervenţia sovietică directă sistemul partidului unic.Star Wars”. economia sovietică a alunecat tot mai mult în datorii. Când SUA au descoperit ce se întâmpla. dar Kennedy a evitat să-l umilească pe Hruşciov. pe insulă au fost instalata rachete sovietice. un anticomunist convins.

T. Gorbaciov a hotărât încetarea ajutorului acordat şi retragerea sprijinului politic acordat regimurilor comuniste est-europene. Uniunea Sovietică o luase pe drumul democraţiei controlul partidului comunist devenise din ce în ce mai slab şi economia era la pământ. Cu economia sovietică aflată într-un declin rapid. în decembrie 1989 fiind anunţat sfârşitul Războiului rece de Gorbaciov şi George Bush. la nivel mondial s-a menţinut o singură alianţă militară – N. Concentrat asupra reformei interne. În 1987. Gorbaciov a realizat că URSS nu mai putea face faţă împovărătoarei curse a înarmărilor. după acceptarea unor importante concesii. 12 . cu consecinţe decisive asupra războiului rece.A. După căderea comunismului în Europa şi desfiinţarea pactului de la Varşovia (1991). Uniunea Sovietică devenea un prieten ce trebuia ajuta.O.În 1985 Mihail Gorbaciov a devenit preşedinte al URSS-ului. care în 1989 au început să se prăbuşească. a asigurat prima diminuare a armelor nucleare.