prima raza de lumina isi facu loc printre perdele simple. Lumina calda ii lumina chipul.

O adiere usoara de primavara umpluse micuta lor camera cu parfum de lil iac. e duminica dimineata si in scurt timp soarele isi strecura razele in camera lor si ii mangaia cu lumina lor calda. Se trezi, dar a refuzat sa deschida ochii. Trage aer adanc in piept, parfumul de sfatandu-i simturile. Se gandea ca poate viseaza, simtea ca pluteste in atmosfer a. Intr-un final si-a facut curaj si a deschis ochii. Lumina calda de primavara ii incanta retina...zambea ca un copil. Intoarse capul usor si privirea lui se fixa asupra ei. Dormea linistita, pierdut a in lumea viselor iar in lumina aceea, era mai frumoasa decat orice printesa di n povestile cu zane. Parca trecusera secole sau chiar milenii de cand nu o mai v azuze, iei era atat de dor ochii ei caprui, de parul ei negru...fusese langa el de atata vreme si totusi ii se parea ca o vede pentru prima data, mai frumoasa c a oricand. O caldura ciudata ii inunda intreaga lui fiinta, pentru prima data is i simtea sufletul usor. O privea si ea era langa el, si lumea nu mai conta, abso lut nimic nu mai conta, intreaga lui lume era doar in ochii ei.continua sa zambe asca si totul ii era limpede ca cerul senin...o iubea. S-a dat jos din pat si a iesit pe micuta terasa din fata casei lor, unde, in urm a cu ceva timp el construise o bancuta de lemn si o masa. Deseori isi petreceau serile de vara pe acea bancuta povestind despre stele, despre oameni...uneori do ar preferau sa asculte simfonia greirilor sau sunetul ploii de vara. Ea adormea in bratele lui, in bratele lui se simtea in sigurata, o protejau de rautatea lum ii de afara, iar el o invaluia in brate si o tinea la piept continuand sa ascult e muzica unei ploi de vara. S-a asezat incet pe banca, mai trase inca o data adanc in piept parfumul de lili ac. Privea in jurul lui si ii se parea ca vede totul pentru prima data. Casa lor nu era mare, nu era perfecta, dar nimic din toate acestea nu il suparau, nimic nu ii putea intina linistea...totul era perfect, casa lor ii se parea perfecta p rin simplu fapt ca era a lor, o construisera impreuna. - Hey! Ce faci asa de dimineata? Vocea ei il opri din visare...Isi intoarse privirea sprea ea. Statea in pragul u sii, pe jumate adormita purtand un tricou lung alb. El nu spuse nimic, doar o privea zambind... - Esti atat de frumoasa!...ii spuse el cu o voce blanda si senina. - Mmmm...probabil ca ai dreptate. ii raspunse ea razand din pragul usii. Din pragul usii, ea, a facut doar cativa pasi si a poposit in bratele lui, ancor andu-se de gatul lui privindu-l in ochi. - Te iubesc. ii spuse el deodata. Ea se incrunta haios. - Ma iubesti? - Da. raspunse el senin. - Hmmm, si de ce ma iubesti tu pe mine? Doar ca sunt cea mai frumoasa ?....ah s i era sa uit de modesta. il intreba ea razand si jucandu-se cu mana prin parul l ui.

ii spuse ea lasandu-si capul pe pieptul lui alunecand in visare. In toate trairile si toate sentimentele lui uitase sa l e da sens in cuvinte. ii raspunsea ea incet cu o voce calma . se panica usor. protejati de lumina calda a soarelui si imbaiati in parfumul florilor de liliac adormira impreuna pe bancuta lor de lemn. il tachina ea zambind. Erau doar ei doi si lumea.Stiu.Te iubesc pentru omul care sunt cand ma aflu langa tine. . . Intr-o dimineata de primavara. Pentru ca totul imi pare perfect in toata imperfectiunea lui.Tine-ma in brate si nu imi da drumul. . si surprins a fost cand a realizat ca nu iesea nici un cuvant.. nu ma asteptam la raspunsul asta. ..Deschise gura in a spune de ce o iubeste.Hmmm.