P. 1
MatematiciAplicateVol2

MatematiciAplicateVol2

|Views: 213|Likes:
Published by Kittie Cat

More info:

Published by: Kittie Cat on Jan 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1.1 S¸iruri de numere reale
  • 1.2 S¸iruri ˆın spat¸ii metrice
  • 1.3 Probleme
  • Serii numerice
  • 2.1 Not¸iuni preliminare
  • 2.3 Serii absolut convergente. Serii semi-
  • 2.4 Serii cu termeni pozitivi
  • 2.5 Problem˘a economic˘a. Fluxul de venit
  • 2.6 Probleme
  • 3.1 Vecin˘atatea unui punct
  • 3.2 Funct¸ii ˆıntre spat¸ii metrice
  • 3.3 Limita unei funct¸ii ˆıntr-un punct
  • 3.4 Continuitatea funct¸iilor ˆıntre spat¸ii
  • 3.5 Probleme
  • Derivarea funct¸iilor reale
  • 4.1 Definit¸ia derivatei ¸si propriet˘at¸ile ei de
  • 5.5 Definit¸ia integralei definite (Riemann)
  • 5.6 Propriet˘at¸ile integralei definite
  • 5.7 Calculul integralelor definite
  • 5.7.3 Metoda integr˘arii prin p˘art¸i
  • 5.8 Aplicat¸ie economic˘a. Flux de venituri
  • 5.9 Ecuat¸ii diferent¸iale
  • 5.9.1 Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆai
  • 5.10 Probleme
  • 6.1 S¸iruri de funct¸ii
  • 6.2 Serii de funct¸ii
  • 6.3 Serii de puteri
  • 6.4 Serii Taylor
  • 6.5 Probleme
  • 7.1 Derivate part¸iale
  • ale derivatelor part¸iale
  • 7.3 Derivarea funct¸iilor compuse
  • 7.4 Diferent¸iala funct¸iilor de mai multe
  • 7.5 Extremele funct¸iilor de mai multe vari-
  • 7.6 Extreme condit¸ionate
  • 7.7 Ajustarea unor date
  • 7.8 Interpolarea funct¸iilor
  • 7.9 Probleme
  • 8.1 Integrale improprii
  • 8.2 Integrale cu parametri
  • 8.4 Integrale duble
  • 8.5 Probleme
  • Bibliografie

Cuprins

1 S¸iruri 9
1.1 S¸iruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 S¸iruri ˆın spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . 26
1.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2 Serii numerice 43
2.1 Not ¸iuni preliminare . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2 Criterii de convergent ¸˘a pentru serii numerice
cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.3 Serii absolut convergente. Serii semiconvergente 57
2.4 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . 61
2.5 Problem˘ a economic˘ a. Fluxul de venit . . . . . 72
2.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3 Funct ¸ii ˆıntre spat ¸ii metrice 77
3.1 Vecin˘ atatea unui punct . . . . . . . . . . . . . 77
3.2 Funct ¸ii ˆıntre spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . 98
3.3 Limita unei funct ¸ii ˆıntr-un punct . . . . . . . 103
3.4 Continuitatea funct ¸iilor ˆıntre spat ¸ii metrice . . 109
3.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4 Derivarea funct ¸iilor reale 131
4.1 Definit ¸ia derivatei ¸si propriet˘ at ¸ile ei de baz˘a . 132
3
4.2 Propriet˘ at ¸i de baz˘a ale funct ¸iilor derivabile pe
un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
4.3 Diferent ¸iala unei funct ¸ii reale . . . . . . . . . 151
4.4 Aplicat ¸iile derivatei ˆın economie . . . . . . . . 154
4.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
5 Integrarea funct ¸iilor reale 163
5.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
5.2 Metode de aflare a primitivelor . . . . . . . . 166
5.3 Aflarea primitivelor funct ¸iilor rat ¸ionale . . . . 175
5.4 Primitive de funct ¸ii irat ¸ionale . . . . . . . . . 182
5.4.1 Integrale de tipul I
1
=

dx

ax
2
+ bx + c
, x ∈ I, I un in-
terval pe care ax
2
+ bx + c > 0 . . . . 183
5.4.2 Integrale de tipul I
2
=

mx + n

ax
2
+ bx + c
, x ∈ I, I un in-
terval pe care ax
2
+ bx + c > 0 . . . . 183
5.4.3 Integrale de tipul I
3
=

P
n
(x)

ax
2
+ bx + c
, unde P
n
(x) este
un polinom de grad n . . . . . . . . . . 184
5.4.4 Integrale de tipul I
4
=

P
n
(x)

ax
2
+ bx + cdx, x ∈ I, I
interval pe care ax
2
+ bx + c > 0, iar
P
n
(x) este un polinom de gradul n . . 185
5.4.5 Integrale de forma I
5
=

dx
(x−d)
k

ax
2
+bx+c
, unde x ∈ I pe
care ax
2
+ bx + c > 0 ¸si x −d = 0 . . . 185
4
5.4.6 Integrale de forma I
6
=

R

x, x
m
1
n
1
, x
m
2
n
2
, . . . , x
m
k
n
k

dx,
unde R = P/Q este o funct ¸ie
rat ¸ional˘ a, P, Q ∈ R[x
1
, x
2
, . . . , x
k+1
],
x ∈ I ⊂ (0, ∞), pe care Q(x) = 0 . . . 186
5.4.7 Integrale de forma I
7
=

R

x,

ax+b
cx+d

m
1
n
1
, . . . ,

ax+b
cx+d

m
k
n
k

dx
unde x ∈ I este un interval pe care
(ax + b)/(cx + d) > 0, iar R este o
funct ¸ie rat ¸ional˘ a . . . . . . . . . . . . 187
5.4.8 Integrale de forma I
8
=

R(x,

ax
2
+ bx + c)dx, x ∈ I pe
care ax
2
+ bx + c > 0, iar R este o
funct ¸ie rat ¸ional˘ a de dou˘ a variabile . . . 187
5.5 Definit ¸ia integralei definite (Riemann) . . . . . 188
5.6 Propriet˘ at ¸ile integralei definite . . . . . . . . . 197
5.7 Calculul integralelor definite . . . . . . . . . . 204
5.7.1 Calculul integralelor cu ajutorul
sumelor integrale . . . . . . . . . . . . 204
5.7.2 Calculul integralelor cu ajutorul for-
mulei lui Leibniz–Newton . . . . . . . 204
5.7.3 Metoda integr˘ arii prin p˘ art ¸i . . . . . . 205
5.7.4 Metoda schimb˘ arii de variabil˘ a sau
substitut ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . 207
5.8 Aplicat ¸ie economic˘a. Flux de venituri continue 210
5.9 Ecuat ¸ii diferent ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . 211
5.9.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai . . 214
5.9.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul
doi cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . 217
5.10 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
6 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii 229
6.1 S¸iruri de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
6.2 Serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
5
6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
6.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
6.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
7 Derivarea funct ¸iilor de mai multe variabile 257
7.1 Derivate part ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . . 257
7.2 Interpret˘ ari geometrice ¸si economice ale
derivatelor part ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . 263
7.3 Derivarea funct ¸iilor compuse . . . . . . . . . . 265
7.4 Diferent ¸iala funct ¸iilor de mai multe variabile . 278
7.5 Extremele funct ¸iilor de mai multe variabile . . 285
7.6 Extreme condit ¸ionate . . . . . . . . . . . . . . 290
7.7 Ajustarea unor date . . . . . . . . . . . . . . . 299
7.8 Interpolarea funct ¸iilor . . . . . . . . . . . . . 302
7.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
8 Generaliz˘ari ale not ¸iunii de integral˘a 313
8.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . 314
8.2 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . 326
8.3 Integrale euleriene. Funct ¸ia Gamma. Funct ¸ia
Beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
8.4 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
8.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
Bibliografie 367
6
Cuvˆant ˆınainte
Scopul celui de al doilea volum din trilogia Matematici
Aplicate ˆın Economie este de a prezenta, ˆıntr-un ansamblu
bine ˆınchegat, elementele de Analiz˘a Matematic˘ a necesare
unui viitor specialist ˆın studiul fenomenelor economice.
Conceptele Analizei Matematice, ˆın general, sunt utile atˆ at
ˆın realizarea unor modele teoretice pentru fenomenele studi-
ate, cˆ at ¸si pentru studiul profund al unor precese de calcul.
Analiza Matematic˘ a, prin conceptele sale puternice de limit˘ a,
continuitate, derivabilitate ¸si integrabilitate, are o contribut ¸ie
deosebit˘a ˆın studiul sistematic al variat ¸iei unor structuri.
ˆ
In aceast˘ a lucrare am selectat cˆ ateva capitole de Analiz˘ a
Matematic˘ a, care cont ¸in rezultatele fundamentale, ˆınsot ¸ite de
aplicat ¸ii, ˆın special din domeniul economic, pe care le-am con-
siderat semnificative.
Ca ¸si ˆın primul volum, din punct de vedere didactic, am
ˆıncercat s˘a realiz˘ am jonct ¸iunea cu cuno¸stint ¸ele de analiz˘a
matematic˘ a acumulate ˆın liceu. Cititorii, parcurgˆ andu-le, ˆı¸si
pot, cu un efort minim, reˆınprosp˘ ata cuno¸stint ¸ele.
Majoritatea rezultatelor sunt ˆınsot ¸ite de exemple, care con-
tribuie la ˆınt ¸elegerea ¸si aprofundarea cuno¸stint ¸elor.
Cartea se adreseaz˘a student ¸ilor de la specializ˘ arile eco-
7
nomice ¸si tehnice, cˆat ¸si speciali¸stilor care utilizeaz˘ a concepte
de Analiz˘ a Matematic˘ a.
Un cuvˆant de mult ¸umire pentru cei doi referent ¸i ¸stiint ¸ifici
¸si pentru tot ¸i cei care au contribuit la aparit ¸ia acestei c˘art ¸i.
Sibiu, decembrie 2002
Autorii
8
Capitolul 1
S¸iruri
” Nu ne inform˘ am pur ¸si simplu, ci ne convingem,
dup˘a cum nu ne instruim ci ˆınv˘ at ¸˘am ”
(Mircea Malit ¸a)
ˆ
In acest capitol vor fi reluate cuno¸stint ¸ele esent ¸iale de-
spre ¸siruri de numere reale presupuse cunoscute din liceu, care,
apoi, vor fi completate cu cˆ ateva not ¸iuni ¸si rezultate noi ¸si cu
studiul ¸sirurilor pe spat ¸ii metrice, cu particulariz˘ari ˆın spat ¸iile
R
m
, m ≥ 1.
1.1 S¸iruri de numere reale
Acest paragraf este consacrat recapitul˘ arii not ¸iunilor
principale despre ¸siruri de numere reale ¸si complet˘ arii lor cu
cˆateva not ¸iuni ¸si rezultate necesare ˆın expunerile ulterioare.
Definit ¸ia 1.1.1 Se nume¸ste ¸sir de numere reale sau ¸sir
numeric o funct ¸ie f : N
p
→ R, unde N
p
= ¦p, p + 1, p +
2, . . .¦, p fiind un num˘ ar natural.
Scriind f(n) = a
n
, ¸sirul se noteaz˘a prin (a
n
)
n≥p
sau
¦a
n
¦
n≥p
.
ˆ
In mod uzual se ia p = 1 sau, uneori, p = 0. Pen-
tru comoditate, f˘ ar˘ a a restrˆ ange generalitatea, vom considera
9
¸sirurile (a
n
)
n≥1
, scriind simplu (a
n
); a
n
se va numi termenul
general al ¸sirului.
Un ¸sir poate fi dat prin termenul general, enumerˆ and
termenii ¸sirului sau printr-o formul˘ a de recurent ¸˘a.
Definit ¸ia 1.1.2 Un ¸sir de numere reale (a
n
) este m˘arginit
superior (majorat) dac˘a mult ¸imea termenilor s˘ ai este ma-
jorat˘ a.
Altfel spus, ¸sirul numeric (a
n
) este majorat dac˘ a exist˘ a
num˘arul real β a¸sa ˆıncˆat a
n
≤ β, n = 1, 2, 3, . . ..
Definit ¸ia 1.1.3 Un ¸sir de numere reale (a
n
) este m˘arginit
inferior (minorat) dac˘a mult ¸imea termenilor s˘ ai este mi-
norat˘ a.
Cu alte cuvinte, ¸sirul numeric (a
n
) este minorat dac˘ a
exist˘a num˘ arul real a¸sa ˆıncˆat α ≤ a
n
, n = 1, 2, 3, . . ..
Definit ¸ia 1.1.4 Spunem c˘a ¸sirul numeric (a
n
) este
m˘arginit dac˘a simultan este majorat ¸si minorat, adic˘ a
dac˘a exist˘a numerele reale α ¸si β a¸sa ˆıncˆ at α ≤ a
n
≤ β,
n = 1, 2, 3, . . ..
Deoarece orice interval [α, β] este inclus ˆıntr-un interval
simetric fat ¸˘a de 0 de forma [−M, M], cu M > 0, putem afirma
c˘a ¸sirul (a
n
) este m˘arginit dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a un num˘ ar
real M > 0 a¸sa ˆıncˆat s˘ a avem
[a
n
[ ≤ M, n = 1, 2, 3, . . . .
Definit ¸ia 1.1.5 S¸irul numerelor (a
n
) este nem˘arginit dac˘ a
nu este m˘ arginit, adic˘ a dac˘ a ˆın afara oric˘ arui interval
m˘arginit exist˘ a cel put ¸in un termen al ¸sirului.
Exemple:
1.1.1 S¸irul a
n
= 2 + (−1)
n
este m˘arginit deoarece [a
n
[ ≤ 3,
(∀)n ∈ N.
10
1.1.2 S¸irul a
n
= 3
n
nu este m˘arginit superior dar este m˘ arginit
inferior (a
n
≥ 1, (∀)n ∈ N).
1.1.3 S¸irul a
n
= −3
n
nu este minorat, dar este majorat (a
n
<
0, (∀)n ∈ N).
1.1.4 S¸irul a
n
= (−1)
n
2
n
nu este nici minorat ¸si nici majorat.
Definit ¸ia 1.1.6 S¸irul (a
n
) este cresc˘ator (strict
cresc˘ator) dac˘ a a
n
≤ a
n+1
, (respectiv a
n
< a
n+1
) pen-
tru orice n ∈ N

.
Definit ¸ia 1.1.7 S¸irul (a
n
) este descresc˘ator (strict de-
scresc˘ator) dac˘a a
n+1
≤ a
n
(respectiv a
n+1
< a
n
) pentru
orice n ∈ N

.
Un ¸sir cresc˘ator sau descresc˘ ator se nume¸ste ¸sir mono-
ton, iar un ¸sir strict cresc˘ator sau strict descresc˘ator se
nume¸ste ¸sir strict monoton.
Exemple:
1.1.5 S¸irul a
n
=
2n −1
n
este strict cresc˘ator.
1.1.6 S¸irul a
n
=
2n + 1
n
este strict descresc˘ator.
1.1.7 S¸irul a
n
= 2 + (−1)
n
nu este monoton.
Definit ¸ia 1.1.8 Fie (a
n
) un ¸sir de numere reale, iar (n
k
) un
¸sir strict cresc˘ ator de numere naturale. S¸irul y
k
= a
n
k
, k ∈ N,
se nume¸ste sub¸sir al ¸sirului (a
n
).
Definit ¸ia 1.1.9 S¸irul numeric (a
n
) are limita l ∈ R dac˘ a
pentru orice num˘ ar real ε > 0, exist˘a un num˘ar natural n
ε
astfel ˆıncˆ at s˘a avem [a
n
− l[ < ε, pentru orice n natural,
n > n
ε
.
11
Dac˘ a ¸sirul (a
n
) are limita l se scrie lim
n→∞
a
n
= l sau
a
n
→ l pentru n → ∞ ¸si se mai spune c˘a (a
n
) este conver-
gent la l.
Geometric, faptul c˘a (a
n
) converge la l ˆınseamn˘ a c˘a ˆın
afara intervalului V (l, ε) = (l − ε, l + ε) (numit vecin˘ atate
de centru l ¸si raz˘a ε) se afl˘ a un num˘ ar finit de termeni,
a
1
, a
2
, . . . , a
n
ε
, iar interiorul lui V (l, ε) se afl˘ a o infinitate de
termeni ai ¸sirului (fig.1.1.1).
Fig.1.1.1.
Rezult˘ a c˘a orice ¸sir numeric convergent este m˘ arginit.
Definit ¸ia 1.1.10 S¸irul numeric (a
n
) are limita +∞ dac˘a
pentru orice num˘ ar real pozitiv E, exist˘a n
E
∈ N a¸sa ˆıncˆ at
a
n
> E, pentru orrice n natural, n > n
E
.
Dac˘ a ¸sirul (a
n
) are limita +∞ ˆınseamn˘ a c˘a ˆın afara
intervalului V (∞) = (E, ∞) (numit vecin˘atate a lui +∞)
se afl˘a un num˘ ar finit de termeni a
1
, a
2
, . . . , a
n
E
(fig.1.1.2).
Fig.1.1.2.
Definit ¸ia 1.1.11 S¸irul numeric (a
n
) are limita −∞ dac˘ a
pentru orice num˘ ar real negativ E, exist˘a n
E
∈ N a¸sa ˆıncˆ at
a
n
< E, pentru orice n natural, n > n
E
.
12
Dac˘ a ¸sirul a
n
are limit˘ a −∞ se scrie lim
n→∞
a
n
= −∞ sau
a
n
→−∞ pentru n →∞.
Geometric, faptul c˘a ¸sirul (a
n
) are limita −∞
ˆınseamn˘ a c˘a ˆın afara intervalului V (−∞) = (−∞, E)
(numit vecin˘atate a lui −∞) se afl˘a un num˘ ar finit de
termeni ai ¸sirului: a
1
, a
2
, . . . , a
n
E
(fig.1.1.3).
Fig.1.1.3.
Dac˘ a un ¸sir de numere reale are limita +∞ sau −∞
se mai zice c˘a are limit˘ a infinit˘ a. Un ¸sir de numere reale
care are limit˘ a infinit˘ a sau nu are limit˘ a se spune c˘a este
divergent.
Propozit ¸ia 1.1.1 Dac˘a un ¸sir de numere reale are limit˘ a,
finit˘a sau infinit˘a, atunci ea este unic˘ a.
Veridicitatea acestei propozit ¸ii rezult˘a prin reducere la
absurd ¸si folosind definit ¸ia limitei unui ¸sir.
Teorema 1.1.1 Dac˘a (a
n
) ¸si (b
n
) sunt ¸siruri de numere reale
astfel ˆıncˆ at lim
n→∞
a
n
= l
1
, lim
n→∞
b
n
= l
2
, l
1
¸si l
2
finite sau infi-
nite, iar a
n
≤ b
n
pentru n natural, n ≥ n
0
, atunci l
1
≤ l
2
.
Demonstrat ¸ie. Vom demonstra numai ˆın cazul l
1
¸si l
2
finite.
ˆ
In celelalte situat ¸ii demonstrat ¸ia este analoag˘ a.
Presupunem c˘a l
1
> l
2
. Putem alege ε > 0 a¸sa ˆıncˆat
l
1
− ε > l
2
+ ε > l
2
. Atunci exist˘a n

∈ N a¸sa ˆıncˆat dac˘ a
n > n

s˘a avem [a
n
−l
1
[ < ε adic˘a ε < a
n
−l
1
< ε, de unde
a
n
> l
1
− ε > l
2
+ ε. Din lim
n→∞
b
n
= l
2
rezult˘a c˘a exist˘ a n

s˘a avem [b
n
− l
2
[ < ε, de unde b
n
< l
2
+ ε. Acum, deducem
13
c˘a pentru n > max¦n
0
, n

, n

¦ are loc inegalitatea a
n
> b
n
,
ceea ce contrazice ipoteza. A¸sadar, l
1
≤ l
2
.
Utilizˆ and aceast˘ a teorem˘ a, se deduce valabilitatea
urm˘ atoarelor criterii de comparat ¸ie, utile ˆın aflarea limitelor
de ¸siruri.
Propozit ¸ia 1.1.2 (Criteriul major˘arii pentru limit˘a
finit˘a). Dac˘a pentru ¸sirul de numere reale (a
n
) exist˘a un
num˘ar real l ¸si un ¸sir numeric (b
n
), cu lim
n→∞
b
n
= 0, astfel
ˆıncˆ at [a
n
−l[ ≤ b
n
, atunci lim
n→∞
a
n
= l.
Observat ¸ia 1.1.1
ˆ
In practic˘ a, cea mai ˆıntˆ alnit˘a situat ¸ie este
a
n
= x
n
y
n
, cu (x
n
) ¸sir m˘ arginit ¸si (y
n
) un ¸sir convergent la
zero.
Exemplul 1.1.8. S¸irul a
n
=
1
n
sin
1
n
, n ∈ N

are limita 0
deoarece lim
n→∞
1
n
= 0 ¸si

sin
1
n

≤ 1.
Propozit ¸ia 1.1.3 (Criteriul minor˘arii pentru limita
+∞). Dac˘a pentru ¸sirul de numere reale (a
n
) exist˘a ¸sirul
numeric (b
n
), cu lim
n→∞
b
n
= +∞, ¸si num˘arul natural n
0
a¸sa
ˆıncˆ at a
n
≥ b
n
, pentru orice n ≥ n
0
, atunci lim
n→∞
a
n
= +∞.
Exemplul 1.1.9. S¸irul a
n
=
n

1 + 2
2
+ 3
3
+ . . . + n
n
, n ∈
N

, are limita +∞ deoarece a
n

n

n
n
= n, pentru orice
n ∈ N

, ¸si lim
n→∞
a
n
= +∞.
Propozit ¸ia 1.1.4 (Criteriul major˘arii pentru limita
−∞). Dac˘a pentru ¸sirul numeric (a
n
) exist˘a ¸sirul de numere
reale (b
n
), cu lim
n→∞
b
n
= −∞, ¸si num˘arul natural n
0
, a¸sa ˆıncˆ at
a
n
≤ b
n
, pentru orice n ≥ n
0
, atunci lim
n→∞
a
n
= −∞.
14
Propozit ¸ia 1.1.5 (Criteriul ˆıncadr˘arii unui ¸sir ˆıntre
dou˘a ¸siruri care au aceea¸si limit˘a sau criteriul
cle¸stelui).
Dac˘a pentru ¸sirul numeric (a
n
) exist˘a ¸sirurile (b
n
) ¸si (c
n
)
de numere reale a¸sa ˆıncˆ at b
n
≤ a
n
≤ c
n
pentru n ≥ n
0
,
n
0
∈ N, cu lim
n→∞
b
n
= lim
n→∞
c
n
= l, atunci ¸sirul (a
n
) are limit˘ a
¸si lim
n→∞
a
n
= l.
Exemplul 1.1.10. Pentru ¸sirul
a
n
=
1
3

8n
3
+ n + 1
+
1
3

8n
3
+ 2n + 2
+. . . +
1
3

8n
3
+ n
2
+ n
,
n ∈ N

, avem
n
3

8n
3
+ n
3
+ n
< a
n
<
n
3

8n
3
+ n + 1
, pentru orice n ∈ N

.
Cum
lim
n→∞
n
3

8n
3
+ n
2
+ n
= lim
n→∞
n
3

8n
3
+ n + 1
=
1
2
,
deducem c˘a
lim
n→∞
a
n
=
1
2
.
Propozit ¸ia 1.1.6 Fie (a
n
) ¸si (b
n
) ¸siruri de numere reale cu
lim
n→∞
a
n
= l
1
¸si lim
n→∞
b
n
= l
2
, l
1
¸si l
2
finite sau infinite. Dac˘a
l
1
+ l
2
are sens, atunci lim
n→∞
(a
n
+ b
n
) = lim
n→∞
a
n
+ lim
n→∞
b
n
=
l
1
+ l
2
.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am cazul l
1
¸si l
2
finite. Pentru
orice ε > 0 exist˘ a numerele naturale n

¸si n

a¸sa ˆıncˆat
[a
n
−l
1
[ <
ε
2
, pentru orice n natural n > n

¸si
[b
n
−l
2
[ <
ε
2
, pentru orice n natural n > n

15
Fie n
ε
= max¦n

, n

¦. Atunci, pentru orice n natural
n > n
ε
, avem, ˆın conformitate cu cele dou˘ a inegalit˘ at ¸i:
[(a
n
+ b
n
) −(l
1
+ l
2
)[ ≤ [a
n
−l
1
[ +[b
n
−l
2
[ <
ε
2
+
ε
2
= ε,
ceea ce ne arat˘ a c˘a
lim
n→∞
(a
n
+ b
n
) = l
1
+ l
2
.
ˆ
In mod analog se demonstreaz˘ a c˘a: dac˘ a l
1
= +∞ ¸si
l
2
finit, atunci l
1
+ l
2
= +∞; dac˘a l
1
= +∞ ¸si l
2
= +∞,
atunci l
1
+ l
2
= +∞, iar dac˘ a l
1
= −∞ ¸si l
2
= −∞, atunci
l
1
+ l
2
= −∞.
Observat ¸ia 1.1.2 Pentru l
1
= +∞ ¸si l
2
= −∞ operat ¸ia
l
1
+ l
2
este f˘ ar˘ a sens (numit ¸si caz de except ¸ie sau caz de
nedeterminare) deoarece ˆın acest caz nu se poate preciza de la
ˆınceput valoarea lui l
1
+l
2
, aceasta putˆand s˘a fie orice num˘ ar
real, +∞, −∞ sau s˘a nu existe, ˆın funct ¸ie de (a
n
) ¸si (b
n
).
Observat ¸ia 1.1.3 Afirmat ¸iile din Propozit ¸ia 1.1.6 r˘ amˆ an
valabile ¸si pentru un num˘ ar finit de termeni independent de
n.
Astfel, putem scrie
lim
n→∞

1
n
+
2
n
+ +
k
n

= 0 (k independent de n)
dar nu putem scrie
lim
n→∞

1
n
+
2
n
+ . . . +
n
n

= 0 + . . . + 0
. .. .
∞·0
= 0
Corect, avem
lim
n→∞

1
n
+
2
n
+ . . . +
n
n

= lim
n→∞
1 + 2 + . . . + n
n
=
16
= lim
n→∞
n(n + 1)
2n
= lim
n→∞
n + 1
2
= ∞.
Propozit ¸ia 1.1.7 Fie (a
n
) ¸si (b
n
) dou˘a ¸siruri de numere
reale cu lim
n→∞
a
n
= l
1
¸si lim
n→∞
b
n
= l
2
. Dac˘a l
1
l
2
are sens,
atunci lim
n→∞
(a
n
b
n
) = lim
n→∞
a
n
lim
n→∞
b
n
= l
1
l
2
.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am l
1
¸si l
2
finite. Dac˘ a l
2
= 0,
atunci t ¸inˆand seama c˘ a a
n
este m˘arginit, pe baza Observat ¸iei
1.1.1, g˘ asim lim
n→∞
a
n
b
n
= 0.
S˘a presupunem c˘a l
2
= 0. Cum (a
n
) este convergent,
pe de o parte este m˘ arginit, adic˘ a exist˘ a M > 0 a¸sa ˆıncˆat
[a
n
[ < M, pentru orice n ∈ N

, iar pe de alt˘ a parte, pentru
orice ε > 0 exist˘ a n

∈ N a¸sa ˆıncˆat
[a
n
−l
1
[ <
ε
2[l
2
[
, pentru orice n > n

Din lim
n→∞
b
n
= l
2
rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a
n

∈ N a¸sa ca
[b
n
−l
2
[ <
ε
2M
, pentru orice n > n

.
Considerˆ and n
ε
= max¦n

, n

¦, avem
[a
n
b
n
−l
1
l
2
[ = [a
n
b
n
−a
n
l
2
+a
n
l
2
−l
1
l
2
[ = [a
n
(b
n
−l
2
)+l
2
(a
n
−l
1
)[ ≤
≤ [a
n
[ [b
n
−l
2
[ +[l
2
[ [a
n
−l
1
[ < M
ε
2M
+[l
2
[
ε
2[l
2
[
= ε,
pentru orice n > n
ε
, adic˘a lim
n→∞
(a
n
b
n
) = l
1
l
2
.
Analog se arat˘ a c˘a: dac˘ a l
1
finit ¸si l
2
= +∞, atunci
l
1
l
2
= +∞, dac˘a l
1
> 0 ¸si l
1
l
2
= −∞, dac˘ a l
1
< 0, dac˘ a l
1
finit
¸si l
2
= −∞, atunci l
1
l
2
= −∞, dac˘a l
1
> 0 ¸si l
1
l
2
= +∞, dac˘a
l
1
< 0; dac˘ a l
1
= +∞ ¸si l
2
= −∞, atunci l
1
l
2
= −∞, dac˘a
l
1
= +∞ ¸si l
2
= +∞, atunci l
1
l
2
= +∞ iar dac˘ a l
1
= −∞ ¸si
l
2
= −∞, atunci l
1
l
2
= +∞.
17
Observat ¸ia 1.1.4 Pentru l
1
= 0 ¸si l
2
= ±∞, operat ¸ia l
1
l
2
este f˘ ar˘ a sens.
Observat ¸ia 1.1.5 Cele afirmate la Observat ¸ia 1.1.3 r˘ amˆ an
valabile ¸si la produsul de ¸siruri.
Propozit ¸ia 1.1.8 Fie (a
n
) un ¸sir de numere reale cu
lim
n→∞
a
n
= l.
i) Dac˘a l ∈ R

, atunci lim
n→∞
1
a
n
=
1
l
;
ii) Dac˘a l = +∞ sau l = −∞, atunci lim
n→∞
1
a
n
= 0;
iii) Dac˘a l = 0 ¸si a
n
> 0 pentru tot ¸i n ≥ n
0
, atunci
lim
n→∞
1
a
n
= +∞, iar dac˘ a a
n
< 0 pentru tot ¸i n ≥ n
0
,
atunci lim
n→∞
1
a
n
= −∞.
Demonstrat ¸ie. i) Cum l = 0 rezult˘ a c˘a 1/a
n
este definit cu
except ¸ia eventual, a unui num˘ ar finit de termeni.
Cum [ [a
n
[ −[l[ [ ≤ [a
n
−l[, Deducem c˘a lim
n→∞
[a
n
[ = [l[.
Acum exist˘a n
1
∈ N a¸sa ˆıncˆat [ [a
n
[ − [l[ [ <
[l[
2
, de unde
[a
n
[ >
[l[
2
, pentru orice n ≥ n
1
.
Pentru orice ε > 0 exist˘ a n
2/ε
∈ N a¸sa c˘a
[a
n
−l[ <
[l[
2
2
ε, pentru orice n > n

.
Fie n
ε
= max¦n
1
, n

¦; atunci

1
a
n

1
l

=
[a
n
−l[
[a
n
[ [l[
<
[l[
2
ε
2

1
[l[

2
[l[
= ε,
18
pentru orice n > n
ε
. Prin urmare, lim
n→∞
1
a
n
=
1
l
.
ˆ
In mod analog se demonstreaz˘ a punctele ii) ¸si iii) din
enunt ¸ul Propozit ¸iei 1.1.8.
Observat ¸ia 1.1.6 Folosind Propozit ¸iile 1.1.7 ¸si 1.1.8, acum,
putem preciza limita cˆ atului a dou˘a ¸siruri. Dac˘ a lim
n→∞
a
n
= l
1
,
lim
n→∞
b
n
= l
2
¸si l
1
/l
2
are sens (cazuri de except ¸ie sunt 0/0 ¸si
±∞/ ±∞), atunci lim
n→∞
a
n
/b
n
= l
1
/l
2
.
Propozit ¸ia 1.1.9 Fie (a
n
) ¸si (b
n
) dou˘a ¸siruri de numere
reale, a
n
> 0, pentru orice n ∈ N

, lim
n→∞
a
n
= a ¸si lim
n→∞
b
n
= b.
i) Dac˘a a ∈ (0, ∞) ¸si b ∈ R, atunci lim
n→∞
a
b
n
n
= a
b
;
ii) Dac˘a a = 0 ¸si b ∈ R −¦0¦, atunci
lim
n→∞
a
b
n
n
=

0 , pentru b > 0
+∞ , pentru b < 0;
iii) Dac˘a a ∈ (0, +∞) ¸si b = +∞, atunci
lim
n→∞
a
b
n
n
=

∞ , pentru a > 1
0 , pentru a ∈ (0, 1);
iv) Dac˘a a ∈ (0, +∞) ¸si b = −∞, atunci
lim
n→∞
a
b
n
n
=

0 , pentru a > 1
∞ , pentru a ∈ (0, 1);
v) Dac˘a a = +∞ ¸si b ∈ (0, ∞), atunci
lim
n→∞
a
b
n
n
=

+∞ , pentru b > 0
0 , pentru b < 0.
19
ˆ
In cazul ridic˘arii la putere avem cazurile de except ¸ii,
situat ¸iile 0
0
, ∞
0
¸si 1

.
Pentru demonstrat ¸ie acestei propozit ¸ii se poate consulta
cartea [16].
Propozit ¸ia 1.1.10 Sunt adev˘ arate afirmat ¸iile:
i) Orice ¸sir de numere reale monoton ¸si m˘arginit este con-
vergent;
ii) Orice ¸sir numeric cresc˘ ator ¸si nem˘arginit are limita +∞;
iii) Orice ¸sir numeric descresc˘ ator ¸si nem˘arginit are limita
−∞.
Demonstrat ¸ie.
i) Fie (a
n
) un ¸sir cresc˘ator ¸si m˘arginit. Punem α =
sup¦a
n
[ n ∈ N

¦. Avem a
n
≤ α, pentru orice n ∈ N

.
Deoarece α este majorant, pentru orice ε > 0, exist˘ a
n
ε
∈ N

a¸sa ˆıncˆat α − ε < a
n
ε
≤ α. Cum ¸sirul (a
n
) este
cresc˘ator, pentru orice n ∈ N, n ≥ n
ε
va rezulta a
n
≥ a
n
ε
.
Deci, α−ε < a
n
ε
≤ a
n
≤ α, de unde [a
n
−α[ < ε pentru
n > n
ε
, ceea ce ne arat˘ a c˘ a lim
n→∞
a
n
= α.
ii) Fie (a
n
) un ¸sir numeric monoton cresc˘ ator ¸si nem˘arginit.
Atunci mult ¸imea termenilor ¸sirului este m˘ arginit˘ a infe-
rior de a
1
, dar nu este majorat˘ a. Rezult˘ a c˘a, pentru orice
E > 0, exist˘ a un n
E
∈ N a¸sa ˆıncˆat a
n
E
> E. Acum, pen-
tru n ∈ N, n > n
ε
, putem scrie a
n
≥ a
n
ε
> E, ceea ce ne
arat˘ a c˘a lim
n→∞
a
n
= +∞.
iii) Se demonstreaz˘ a la fel ca ii).
Observat ¸ia 1.1.7 Propozit ¸ia 1.1.10 se poate enunt ¸a scurt:
orice ¸sir monoton de numere reale are o limit˘ a ˆın R = R ∪
¦−∞, +∞¦.
20
Exemplul 1.1.11. Fie ¸sirul e
n
= (1 + 1/n)
n
, n ∈ N

. S˘a
ar˘ at˘ am c˘ a (e
n
) este convergent.
S˘a pornim de la identitatea
b
k
−a
k
= (b −a)(b
k−1
+ b
k−2
a + + ba
k−2
+ a
k−1
), (1.1)
care este valabil˘ a pentru orice a, b ∈ R ¸si orice k natural. Din
(1.1), pentru 0 < a < b, obt ¸inem inegalitatea
b
k
< a
k
+ k(b −a)b
k−1
. (1.2)
Luˆ andˆın (1.2) a = 1+1/(n+1), b = 1+1/n ¸si k = n+1,
g˘ asim

1 +
1
n

e
n
= b
n+1
< a
n+1
+
n + 1
n(n + 1)
b
n
= e
n+1
+
1
n
e
n
,
de unde rezult˘ a e
n
< e
n+1
, ceea ce ne arat˘ a c˘ a ¸sirul (e
n
) este
strict cresc˘ator. S˘ a ar˘ at˘ am c˘a ¸sirul (e
n
) este m˘arginit superior.
Lu˘ am ˆın (1.2) a = 1, b = 1 + 1/(2n) ¸si k = n ¸si obt ¸inem

1 +
1
2n

n
< 1 + n
1
2n

1 +
1
2n

n−1
< 1 +
1
2

1 +
1
2n

n
,
de unde g˘ asim

1 +
1
2n

n
< 2,
care conduce la e
2n
< 4. Deoarece (e
n
) este un ¸sir strict
cresc˘ator, urmeaz˘ a c˘ a e
n
< 4 pentru orice n ∈ N

. Din
punctul i) al Propozit ¸iei 1.1.10 deducem c˘a ¸sirul (e
n
) este
convergent. Limita ¸sirului (e
n
) se noteaz˘ a cu e, care este un
num˘ar des ˆıntˆ alnit ˆın matematic˘ a ¸si ¸stiint ¸˘a. valoarea lui este
2, 71828 . . ..
Propozit ¸ia 1.1.11 (Lema lui Cesar´o). Orice ¸sir m˘ arginit de
numere reale cont ¸ine cel put ¸in un sub¸sir convergent.
21
Demonstrat ¸ie. Fie (a
n
) un ¸sir m˘arginit de numere reale.
Consider˘am submult ¸imile A
k
= ¦a
k
, a
k+1
, . . .¦, k ∈ N

¸si
not˘ am cu b
k
marginile lor superioare (acestea exist˘ a deoarece
mult ¸imea A
1
= ¦a
1
, a
2
, . . .¦ este m˘arginit˘ a). Din A
k
⊃ A
k+1
,
rezult˘a b
k
≥ b
k+1
k ∈ N

, ¸si deci ¸sirul (b
n
) este descresc˘ator.
Cum A
k
⊂ A
1
, pentru orice k ∈ N

¸si A
1
m˘arginit˘ a rezult˘ a
c˘a ¸sirul (b
k
) este m˘arginit inferior. Rezult˘ a c˘a ¸sirul (b
k
) este
convergent.
Dac˘ a pentru orice k ∈ N

avem b
k
∈ A
k
, atunci putem
lua b
k
= a
n
k
cu n
k
≥ k. Din n
k
≥ k obt ¸inem lim
n→∞
n
k
= ∞,
ceea ce ne arat˘ a c˘a putem extrage un sub¸sir (n
k
) strict
cresc˘ator de numere naturale, iar sub¸sirul (a
n
k
) va fi un sub¸sir
al ¸sirului (a
n
), care are limit˘ a.
Acum, s˘a presupunem c˘a exist˘ a un indice i ∈ N a¸saˆıncˆat
b
i
∈ A
i
. Din faptul c˘ a b
i
este marginea superioar˘ a a mult ¸imii
A
i
, deducem c˘a pentru orice n ∈ N

exist˘a k
n
a¸sa ˆıncˆat
b
i

1
n
< a
i+k
n
≤ b
i
, adic˘a putem scrie [a
i+k
n
− b
i
[ <
1
n
. De
aici, pe baza criteriului major˘ arii pentru limit˘ a finit˘ a, obt ¸inem
lim
n→∞
a
i+k
n
= b
i
. S˘a ar˘ at˘ am c˘a ¸sirul (k
n
) de numere naturale
este nem˘arginit.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘ a ar exista un n
0
astfel ca
k
n
= k
n
0
, pentru tot ¸i n ≥ n
0
, atunci am avea [a
i+k
n0
−b
i
[ ≤
1
n
pentru tot ¸i n > n
0
, ceea ce ar ˆınsemna c˘a a
i+k
n
0
= b
i
¸si
b
i
∈ A
i
, ceea ce ar constitui o contradict ¸ie. Prin urmare,
sub¸sirul (a
i+k
n
) este un sub¸sir convergent pentru ¸sirul (a
n
).
Definit ¸ia 1.1.12 Un ¸sir (a
n
) de numere reale se nume¸ste ¸sir
fundamental sau ¸sir Cauchy dac˘ a pentru orice ε > 0, exist˘a
un num˘ar natural n
ε
, astfel ˆıncˆ at pentru orice n, m ∈ N

,
n > n
ε
, m > n
ε
s˘a avem [a
m
−a
n
[ < ε.
Dac˘ a n = m, atunci condit ¸ia din definit ¸ia precedent˘a
este evident satisf˘acut˘ a. De aceea, putem considera, f˘ ar˘ a a
restrˆ ange generalitatea, c˘ a m > n, adic˘a m = n + p, unde
p ∈ N

. Atunci Definit ¸ia 1.1.12 se poate scrie sub forma
22
echivalent˘a.
Definit ¸ia 1.1.13 Un ¸sir (a
n
) numeric se nume¸ste ¸sir fun-
damental sau ¸sir Cauchy dac˘ a, pentru orice ε > 0, exist˘a
un num˘ar natural n
ε
a¸sa ˆıncˆ at pentru orice n ∈ N, n > n
ε
¸si
orice p ∈ N s˘a avem [a
n+p
−a
n
[ < ε.
Propozit ¸ia 1.1.12 Orice ¸sir fundamental de numere reale
este m˘arginit
Demonstrat ¸ie. Aplic˘am Definit ¸ia 1.1.12 pentru ε = 1.
Atunci exist˘a n
1
∈ N a¸sa ˆıncˆat pentru orice n, m ∈ N, n > n
1
,
m > n
1
, s˘a avem [a
n
−a
m
[ < 1. Acum, putem scrie
[a
n
[ = [a
n
−a
n
1
+1
+a
n
1
+1
[ ≤ [a
n
−a
n
1
+1
[ +[a
n
1
+1
[ < 1+[a
n
1
+1
[
pentru orice n > n
1
. Dac˘ a punem α =
max¦[a
1
[, [a
2
[, . . . , [a
n
1
[, [1 + [a
n
1
+1
[¦. atunci [a
n
[ ≤ α,
pentru orice n ∈ N

, adic˘a ¸sirul (a
n
) este m˘arginit.
Teorema 1.1.2 (Criteriul lui Cauchy). Un ¸sir de numere
reale este convergent dac˘ a ¸si numai dac˘a este ¸sir fundamental.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Fie (a
n
) un ¸sir de nu-
mere convergent la l. S˘a ar˘ at˘ am c˘a este fundamental. Din
lim
n→∞
a
n
= l, rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a n
ε
∈ N a¸sa
ˆıncˆat [a
n
− l[ < ε/2 pentru orice n ∈ N, n > n
ε
. Atunci,
pentru orice n, m ∈ N, m > n
ε
, n > n
ε
avem
[a
n
−a
m
[ = [a
n
−l +l −a
m
[ ≤ [a
n
−l[ +[a
m
−l[ <
ε
2
+
ε
2
= ε
ceea ce ne dovede¸ste c˘a (a
n
) este un ¸sir fundamental.
Suficient ¸a. S˘a admitem c˘ a (a
n
) este un ¸sir fundamental
¸si s˘a ar˘ at˘ am c˘a exist˘ a l ∈ R a¸sa ˆıncˆat lim
n→∞
a
n
= l. S¸irul
(a
n
) fiind fundamental, rezult˘ a ca este m˘ arginit (Propozit ¸ia
1.1.12). Atunci conform Lemei lui Cesar´ o (Propozit ¸ia 1.1.11),
¸sirul (a
n
) va cont ¸ine un sub¸sir (a
n
k
) convergent; fie l limita
23
sa. Deoarece a
n
k
→l, pentru k →∞, rezult˘a c˘a pentru orice
ε > 0 exist˘ a k
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat
[a
n
k
−l[ <
ε
2
, pentru orice k ∈ N, k > k
ε
. (1.3)
Din faptul c˘a (a
n
) este ¸sir fundamental avem c˘ a exist˘ a
n

∈ N a¸sa ˆıncˆat
[a
n
−a
m
[ <
ε
2
, pentru orice n, m ∈ N, n > n

, m > n

.
Fie acum n
ε
= max¦k
ε
, n

¦ ¸si luˆand k > n
ε
ˆın (1.3),
obt ¸inem:
[a
n
−l[ = [a
n
−a
n
k
+a
n
k
−l[ ≤ [a
n
−a
n
k
[+[a
n
k
−l[ <
ε
2
+
ε
2
= ε,
pentru orice n ∈ N, n > n
ε
.
Prin urmare, ¸sirul (a
n
) are limita l ∈ R, adic˘a este con-
vergent.
Observat ¸ia 1.1.8 Criteriul lui Cauchy permite studierea
convergent ¸ei unui ¸sir f˘ ar˘ a s˘a cunoa¸stem limita lui. Pentru
aceasta este suficient s˘a cercet˘ am dac˘ a ¸sirul este fundamen-
tal.
Exemplul 1.1.12. S˘a ar˘ at˘ am c˘a ¸sirul
a
n
=
cos x
3
+
cos 2x
3
2
+ . . . +
cos nx
3
n
, x ∈ R,
este ¸sir Cauchy, deci convergent.
Avem
a
n+p
=
cos x
3
+
cos 2x
3
2
+. . .+
cos nx
3
n
+
cos(n + 1)x
3
n+1
+. . .+
cos(n + p)x
3
n+p
,
cu p ∈ N

.
Atunci
[a
n+p
−a
n
[ =

cos(n + 1)x
3
n+1
+ . . . +
cos(n + p)x
3
n+p


24

1
3
n+1
+. . .+
1
3
n+p
=
1
3
n+1

1 −
1
3
p
1 −
1
3
=
1
2 3
n

1 −
1
3
p

<
1
2 3
n
.
Cum 1/2 3
n
→ 0, rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a
n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat 1/2 3
n
< ε, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
.
Atunci, pentru orice n > n
ε
¸si orice p ∈ N

, avem[a
n+p
−a
n
[ <
ε, ceea ce ne asigur˘ a c˘a (a
n
) este ¸sir Cauchy.
Exemplul 1.1.13. S˘a ar˘ at˘ am c˘a ¸sirul
a
n
= 1 +
1
2
+ . . . +
1
n
nu este fundamental, deci nu este ¸sir convergent.
Se observ˘ a c˘a avem
a
2n
−a
n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+. . .+
1
2n
>
1
2n
+ . . . +
1
2n
. .. .
de n ori
= n
1
2n
=
1
2
,
ceea ce ne arat˘ a c˘a (a
n
) nu poate fi ¸sir Cauchy.
Aplicat ¸ie economic˘a. Dobˆ anda compus˘a. Se in-
veste¸ste o sum˘a S, dat˘ aˆıntr-o anumit˘ a unitate monetar˘ a, care
acumuleaz˘ a o dobˆ and˘ a compus˘ a de r% anual.
Dac˘ a dobˆ anda se adaug˘ a anual, atunci la sfˆ ar¸sirul
primului an vom avea suma
S
1
= S + rS = S(1 + r).
Dup˘ a doi ani, vom avea suma
S
2
= S(1 + r)
2
,
iar dup˘ a trecerea a k ani, suma acumulat˘ a va fi
S
k
= S(1 + r)
k
.
Dac˘ a dobˆ anda s-ar ad˘ auga de n ori pe an, atunci la
trecereea a k ani am avea suma
S
n,k
= S

1 +
r
n

kn
.
25
Se observ˘a c˘a ¸sirul (S
n,k
) este cresc˘ator ˆın raport cu n.
Apare ˆıntrebarea: dac˘ a n ar cre¸ste, adic˘a ad˘ augarea dobˆ anzii
s-ar face cˆat mai des, valoarea sumei acumulate ˆın cei k ani,
ar cre¸ste foarte mult?
Pentru a r˘ aspunde la ˆıntrebare s˘ a calcul˘ am limita ¸sirului
(S
n,k
) cˆ and n →∞. Avem
lim
n→∞
S
n,k
= lim
n→∞
S

1 +
r
n

nk
= S lim
n→∞
¸

1 +
r
n
n
r
r
n
·nk
= Se
rk
,
ceea ce ne arat˘ a c˘a, practic, valoarea sumei finale depinde
de suma init ¸ial˘a S, dobˆ anda anual˘ a r ¸si de num˘arul de ani
k, influent ¸a desimii ad˘ aug˘ arii dobˆ anzii fiind de mai mic˘ a
important ¸˘a.
De exemplu, dac˘ a am depune o sum˘ a S = 1$ cu
dobˆ and˘ a compus˘ a anual˘ a de 1% pe o perioad˘ a de 1 an, oricˆ at
de des am ad˘ auga dobˆ anda, valoarea sumei acumulate la
sfˆar¸sirul anului ar oscila ˆın jurul lui e = 2, 71828 . . . $. (v. [2],
[14], [23]).
1.2 S¸iruri ˆın spat ¸ii metrice
ˆ
In acest paragraf ne vom ocupa cu studiul ¸sirurilor cu valori
ˆın spat ¸ii metrice, particularizarea lor ˆın spat ¸iile R ¸si principiul
contract ¸iei.
Definit ¸ia 1.2.1 Se nume¸ste ¸sir de puncte ˆın spat ¸iul metric
(X, d) o aplicat ¸ie a mult ¸imii N

= ¦1, 2, . . . , n, . . .¦ ˆın X.
Pentru un astfel de ¸sir folosim notat ¸ia (x
n
)
n≥1
sau sim-
plu (x
n
) ca ¸si ˆın cazul ¸sirurilor de numere reale.
Definit ¸ia 1.2.2 S¸irul de puncte (x
n
) din spat ¸iul metric (X, d)
este convergent la x ∈ X dac˘a ¸sirul de numere reale pozi-
tive (d(x
n
, x)) are limita zero.
26
Ca ¸si la ¸sirurile reale folosim notat ¸ia lim
n→∞
x
n
= x sau
x
n
→x (n →∞).
Altfel spus, ¸sirul x
n
→ x (n → ∞) ˆın spat ¸iul metric
(X, d) dac˘ a pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat
d(x
n
, x) < ε dac˘a n > n
ε
.
Propozit ¸ia 1.2.1 Dac˘a ¸sirul de puncte (x
n
) din (X, d) este
convergent ˆın spat ¸iul metric (X, d), atunci limita lui este
unic˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
x
n
= y. Din
Definit ¸ia 1.2.2 avem lim
n→∞
d(x
n
, x) = 0 ¸si lim
n→∞
d(x
n
, y) = 0.
Atunci din d(x, y) ≤ d(x, x
n
) + d(x
n
, y) avem d(x, y) ≤
lim
n→∞
d(x
n
, x)+ lim
n→∞
d(x
n
, y) = 0, de unde deducem c˘a d(x, y) =
0. Deci avem x = y.
Definit ¸ia 1.2.3 S¸irul de puncte (x
n
) din spat ¸iul metric (X, d)
este m˘arginit dac˘ a exist˘a x
0
∈ X ¸si M > 0 a¸sa ˆıncˆ at
d(x
n
, x
0
) ≤ M, pentru orice n ∈ N

.
Propozit ¸ia 1.2.2 Orice ¸sir convergent de puncte din spat ¸iul
metric (X, d) este m˘arginit.
Demonstrat ¸ie. Fie lim
n→∞
x
n
= x; pentru ε = 1 exist˘ a n
1

N a¸sa ˆıncˆat d(x
n
, x) < 1, oricare ar fi n > n
1
. Punˆand M =
max¦d(x
1
, x), d(x
2
, x), . . . , d(x
n
1
, x), 1¦, avem d(x
n
, x) ≤ M,
pentru orice n ∈ N

, ceea ce ne arat˘ a c˘ a ¸sirul de puncte (x
n
)
este m˘arginit ˆın (X, d).
Definit ¸ia 1.2.4 S¸irul de puncte (y
n
) din spat ¸iul (X, d) este
sub¸sir al ¸sirului de puncte (x
n
) din (X, d) dac˘a exist˘a un ¸sir
(k
n
)
n≥1
de numere naturale, strict cresc˘ ator, a¸sa ˆıncˆ at y
n
=
x
k
n
.
Propozit ¸ia 1.2.3 Dac˘a ¸sirul de puncte (x
n
) este convergent
la x ˆın (X, d), atunci orice sub¸sir al s˘ au are de asemenea
limita x.
27
Demonstrat ¸ie. Valabilitatea propozit ¸iei rezult˘a din
Propozit ¸ia 1.1.11, de la ¸siruri de numere reale deoarece dac˘ a
(y
n
) este un sub¸sir al ¸sirului de puncte (x
n
), atunci ¸sirul real
(d(y
n
, x)) este sub¸sir al ¸sirului numeric (d(x
n
, x)).
Propozit ¸ia 1.2.4 (Criteriul major˘arii). Dac˘a pentru
¸sirul de puncte (x
n
) din (X, d) exist˘a x ∈ X ¸si ¸sirul (a
n
)
de numere reale a¸sa ca d(x
n
, x) ≤ [a
n
[ ¸si lim
n→∞
a
n
= 0, atunci
(x
n
) este convergent ¸si lim
n→∞
x
n
= x.
Demonstrat ¸ia se obt ¸ine folosind criteriul major˘ arii de la
¸siruri de numere reale ¸si Definit ¸ia 1.2.2.
Definit ¸ia 1.2.5 S¸irul de puncte (x
n
) din (X, d) se nume¸ste
¸sir fundamental sau ¸sir Cauchy dac˘a pentru orice ε > 0
exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆ at pentru orice n, m ∈ N, n > n
ε
,
m > n
ε
, s˘a avem d(x
m
, x
n
) < ε.
Dac˘ a ˆın Definit ¸ia 1.2.5 lu˘ am m = n + p, p ∈ N

, atunci
obt ¸inem formularea echivalent˘ a: ¸sirul (x
n
) din (X, d) este
fundamental dac˘ a, pentru orice ε > 0 ¸si orice p ∈ N

ex-
ist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
, avem
d(x
n+p
, x
n
) < ε.
Propozit ¸ia 1.2.5 Orice ¸sir fundamental ˆın spat ¸iul metric
(X, d) este m˘arginit.
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
) un ¸sir Cauchy ˆın (X, d). Pentru
ε = 1 exist˘ a n
1
∈ N a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n, m ∈ N, n > n
1
,
m > n
1
, s˘a avem d(x
n
, x
m
) < 1. Dac˘ a punem
M = max¦1, d(x
1
, x
n
1
+1
), d(x
2
, x
n
1
+1
), . . . , d(x
n
1
, x
n
1
+1

atunci d(x
n
, x
n
1
+1
) ≤ M, pentru orice n ∈ N

. Prin urmare,
¸sirul (x
n
) este m˘arginit ˆın (X, d).
Teorema 1.2.1 Orice ¸sir convergent de puncte din (X, d)
este ¸sir Cauchy ˆın (X, d).
28
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
) un ¸sir convergent de puncte din
(X, d). Dac˘ a lim
n→∞
x
n
= x, x ∈ X, atunci pentru orice ε > 0
exist˘a n
ε
a¸sa ˆıncˆat, oricare ar fi n ∈ N, n > n
ε
, s˘a avem
d(x
n
, x) < ε/2. Cum pentru orice p ∈ N

¸si orice n ∈ N,
n > n
ε
, avem ¸si d(x
n+p
, x) < ε/2, putem scrie
d(x
n+p
, x
n
) ≤ d(x
n+p
, x) + d(x, x
n
) < ε/2 + ε/2 = ε,
pentru orice n > n
ε
. De aici, rezult˘a c˘a ¸sirul (x
n
) este ¸sir
fundamental.
Reciproca Teoremei 1.2.1 nu este adev˘ arat˘ a ˆın orice
spat ¸iu metric.
Exemplul 1.2.1.
ˆ
In spat ¸iul metric (R, [ [),
´
inzestrat cu met-
rica dat˘ a de modul, ¸sirul e
n
=

1 +
1
n

n
, n ∈ N

este conver-
gent (deci ¸si fundamental) ¸si are limita e.
Spat ¸iul metric (Q, [ [) este un subspat ¸iu al lui (R, [ [).
Proprietatea ¸sirului (e
n
) de a fi fundamental se p˘ astreaz˘ a ¸si
ˆın (Q, [ [), dar el nu mai este convergent ˆın (Q, [ [) deoarece
num˘arul e ∈ Q (e este num˘ar irat ¸ional).
Definit ¸ia 1.2.6 Spat ¸iul metric (X, d) se nume¸ste complet
dac˘ a orice ¸sir fundamental din (X, d) este convergent ˆın
(X, d).
Exemplul 1.2.2. Spat ¸iul metric (R, [ [) este complet pe
baza criteriului lui Cauchy (v. Teorema 1.1.2).
Definit ¸ia 1.2.7 Un spat ¸iu vectorial normat ¸si complet se
nume¸ste spat ¸iu Banach, iar un spat ¸iu prehilbertian ¸si com-
plet se nume¸ste spat ¸iu Hilbert.
Fie (X, d
1
), (Y, d
2
) dou˘ a spat ¸ii metrice ¸si Z = X Y
produsul cartezian al celor dou˘ a spat ¸ii metrice. Dac˘a z
1
=
(x
1
, y
1
), z
2
= (x
2
, y
2
) sunt dou˘ a puncte din Z, atunci definim
d(z
1
, z
2
) =

d
2
1
(x
1
, x
2
) + d
2
2
(y
1
, y
2
).
29
Propozit ¸ia 1.2.6 (Z, d) este un spat ¸iu metric.
Demonstrat ¸ie. Trebuie s˘a verific˘am pentru d axiomele
metricii.
1. Evident d(z
1
, z
2
) ≥ 0, oricare ar fi (z
1
, z
2
) ∈ Z. Dac˘ a
d(z
1
, z
2
) = 0, atunci d
1
(x
1
, x
2
) = 0 ¸si d
2
(y
1
, y
2
) = 0, de unde
rezult˘a x
1
= x
2
, y
1
= y
2
, adic˘a z
1
= z
2
.
2. d(z
1
, z
2
) =

d
2
1
(x
1
, x
2
) + d
2
2
(y
1
, y
2
) =

d
2
1
(x
2
, x
1
) + d
2
2
(y
2
, y
1
) = d(z
2
, z
1
), oricare ar fi z
1
, z
2
∈ Z.
3. Fie z
3
= (x
3
, y
3
) ˆınc˘a un punct arbitrar din Z. Avem
d(z
1
, z
2
) =

d
2
1
(x
1
, x
2
) + d
2
2
(y
1
, y
2
) ≤

(d
1
(x
1
, x
3
) + d
1
(x
3
, x
2
))
2
+ (d
2
(y
1
, y
3
) + d
2
(y
3
, y
2
))
2

d
2
1
(x
1
, x
3
) + d
2
2
(y
1
, y
3
) +

d
2
1
(x
3
, x
2
) + d
2
2
(y
3
, y
2
) =
= d(z
1
, z
3
) + d(z
3
, z
2
),
adic˘a d verific˘a inegalitatea triunghiului.
Prin urmare (Z, d) este spat ¸iu metric.
Observat ¸ia 1.2.1 Valabilitatea Propozit ¸iei 1.2.6 se poate ex-
tinde la produsul cartezian al unui num˘ ar finit de spat ¸ii me-
trice.
Teorema 1.2.2 S¸irul z
n
= (x
n
, y
n
), n ∈ N, din spat ¸iul metric
(Z, d) este convergent c˘ atre z = (x, y) ∈ Z dac˘a ¸si numai
dac˘ a, lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y.
Demonstrat ¸ie. Fie lim
n→∞
z
n
= z, atunci, pentru orice ε >
0, exist˘ a n
ε
∈ N, a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε
, s˘a avem
d(z
n
, z) < ε. Cum
d
1
(x
n
, x) ≤

d
2
1
(x
n
, x) + d
2
2
(y
n
, y) = d(z
n
, z) < ε
30
¸si
d
2
(y
n
, y) ≤

d
2
1
(x
n
, x) + d
2
2
(y
n
, y) = d(z
n
, z) < ε,
pentru orice n ∈ N, n > n
ε
, deducem c˘a lim
n→∞
x
n
= x ¸si
lim
n→∞
y
n
= y, ceea ce trebuie demonstrat.
Reciproc, dac˘ a lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y, atunci pentru
orice ε > 0 exist˘ a n

a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n > n

, s˘a
avem d
1
(x
n
, x) < ε/

2 ¸si exist˘a n

astfel ˆıncˆat, pentru orice
n > n

, s˘a avem d
2
(y
n
, y) < ε/

2.
Cum, pentru orice n > n
ε
, n
ε
= max¦n

, n

¦ avem
d(z
n
, z) =

d
2
1
(x
n
, x) + d
2
2
(y
n
, y) <

ε
2
2
+
ε
2
2
= ε,
rezult˘a lim
n→∞
z
n
= z.
Din Teorema 1.2.2 rezult˘ a c˘a putem scrie
lim
n→∞
(x
n
, y
n
) =

lim
n→∞
x
n
, lim
n→∞
y
n

.
Observat ¸ia 1.2.2 Rezultatul Teoremei 1.2.2 r˘amˆ ane valabil
¸si la produsul cartezian al unui num˘ ar finit de spat ¸ii metrice.
Corolarul 1.2.1 Un ¸sir din spat ¸iul R
m
este convergent, dac˘ a
¸si numai dac˘a, ¸sirurile reale componente sunt convergente.
Valabilitatea corolarului rezult˘ a din Teorema 1.2.1 ¸si
faptul c˘a R
m
este produsul cartezian al spat ¸iului metric R,
repetat de m ori.
Exemplul 1.2.3. S˘a calcul˘ am limita ¸sirului din R
3
z
n
=

n

n,

1 +
1
n

n
,
3n
2
−n + 1
4n
2
+ n + 1

, n ≥ 2.
Avem
lim
n→∞
z
n
=

lim
n→∞
n

n, lim
n→∞

1 +
1
n

n
, lim
n→∞
3n
2
−n + 1
4n
2
+ n + 1

=
31
=

1, e,
3
4

.
Teorema 1.2.3 S¸irul de puncte z
n
= (x
n
, y
n
), n ∈ N

, din
spat ¸iul metric (Z, d) este ¸sir fundamental, dac˘a ¸si numai dac˘a,
(x
n
) ¸si respectiv (y
n
) sunt ¸siruri fundamentale ˆın (X, d
1
) ¸si
respectiv (Y, d
2
).
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am, mai ˆıntˆ ai, c˘a ¸sirul (z
n
)
este fundamental ˆın (Z, d), adic˘ a, pentru orice ε > 0 ¸si orice
p ∈ N

, exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε
, s˘a avem
d(z
n+p
, z
n
) < ε. Deoarece
d
1
(x
n+p
, x
n
) ≤

d
2
1
(x
n+p
, x
n
) + d
2
2
(y
n+p
, y
n
) = d(z
n+p
, z
n
) < ε
¸si
d
2
(y
n+p
, y
n
) ≤

d
2
1
(x
n+p
, x
n
) + d
2
2
(y
n+p
, y
n
) = d(z
n+p
, z
n
) < ε
pentru orice p ∈ N ¸si orice n ∈ N, n > n
ε
, rezult˘a c˘a ¸sirul
(x
n
) ¸si respectiv (y
n
) sunt fundamentale ˆın (X, d
1
) ¸si respectiv
(Y, d
2
).
Reciproc, fie (x
n
) ¸si respctive (y
n
) ¸siruri fundamentale
ˆın (X, d
1
) ¸si respectiv (Y, d
2
). S˘ a ar˘ at˘ am ca z
n
= (x
n
, y
n
),
n ∈ N

este ¸sir fundamental ˆın (Z, d).
Pentru orice ε > 0 ¸si orice p ∈ N

exist˘a n
ε
∈ N a¸sa
ˆıncˆat, pentru orice n > n

s˘a avem
d
1
(x
n+p
, x
n
) <
ε

2
¸si exist˘a n

∈ N a¸sa ˆıncˆat pentru orice n > n

s˘a avem
d
2
(y
n+p
, y
n
) <
ε

2
.
Deoarece, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
, n
ε
=
max¦n

, n

¦ avem
d(z
n+p
, z
n
) =

d
2
1
(x
n+p
, x
n
) + d
2
2
(y
n+p
, y
n
) <

ε
2
2
+
ε
2
2
= ε,
32
deducem c˘a ¸sirul (z
n
) este fundamental ˆın (Z, d).
Din Teorema 1.2.3 rezult˘ a c˘a ¸sirul z
n
= (x
n
, y
n
), n ∈ N

,
din (Z, d) este fundamental, dac˘ a ¸si numai dac˘ a, compo-
nentele sale (x
n
), respectiv (y
n
) sunt ¸siruri fundamentale ˆın
(X, d
1
) ¸si respectiv (Y, d
2
). Prin urmare, spat ¸iul (Z, d) este
complet, dac˘ a ¸si numai dac˘ a, (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) sunt complete.
Observat ¸ia 1.2.3 Rezultatul Teoremei 1.2.3 r˘amˆ ane valabil
¸si la produsul cartezian al unui num˘ ar finit de spat ¸ii metrice.
Corolarul 1.2.2 Spat ¸iile R
m
sunt complete.
Valabilitatea corolarului rezult˘ a din Observat ¸ia 1.2.3 ¸si
din faptul c˘a spat ¸iul R este complet (Exemplul 1.2.2).
Definit ¸ia 1.2.8
ˆ
In spat ¸iul metric (X, d), o funct ¸ie f : X →
X se nume¸ste contract ¸ie, dac˘ a exist˘a α ∈ [0, 1) a¸sa ˆıncˆ at,
oricare ar fi x, y ∈ X avem
d(f(x), f(y)) ≤ αd(x, y). (1.4)
Exemplul 1.2.4. Fie X = R
m
cu metrica euclidian˘ a
d(x, y) =

m
¸
i=1
(x
i
−y
i
)
2
,
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
m
) ∈ X, y = (y
1
, y
2
, . . . , y
m
) ∈ X.
Consider˘am aplicat ¸ia f : X → X dfinit˘ a prin f(x) =
(αx
1
, αx
2
, . . . , αx
m
), α ∈ [0, 1). Avem
d(f(x), f(y)) =

m
¸
i=1
(αx
i
−αy
i
)
2
= α

m
¸
i=1
(x
i
−y
i
)
2
= αd(x, y),
pentru orice x, y ∈ X, adic˘ a (1.4) este verificat˘ a pentru α ∈
[0, 1), ceea ce ne arat˘ a c˘a f este o contract ¸ie.
Exemplul 1.2.5. Funct ¸ia f : R →R, definit˘a prin
f(x) =
a
x
2
+ b
, a > 0, b > 0, a < b

b
33
este o contract ¸ie a spat ¸iului metric (R, [ [).
ˆ
In adev˘ar, pentru orice x, y ∈ R, avem
d(f(x), f(y)) = [f(x) −f(y) =

a
x
2
+ b

a
y
2
+ b

=
a[x + y[
(x
2
+ b)(y
2
+ b)
d(x, y).
Cum [t[ ≤ (t
2
+b)/2

b, pentru orice t ∈ R, putem scrie
[x + y[ ≤ [x[ +[y[ ≤
x
2
+ b
2

b
+
y
2
+ b
2

b
=
1
2

b
(x
2
+ y
2
+ 2b) ≤

1
2

b
2
b
(x
2
+ b)(y
2
+ b) =
1
b

b
(x
2
+ b)(y
2
+ b)
Atunci
d(f(x), f(y)) ≤
a
b

b
d(x, y),
cu α = a/b

b ∈ [0, 1), ceea ce ne arat˘ a c˘a f este o contract ¸ie
a spat ¸iului metric R.
Numeroase probleme practice conduc la rezolvarea unei
relat ¸ii de forma f(x) = x, unde f este o aplicat ¸ie a unui spat ¸iu
metric X ˆın el ˆıns˘a¸si. Un astfel de punct x ∈ X pentru care
f(x) = x se nume¸ste punct fix al funct ¸iei f.
Astfel, dac˘a f este aplicat ¸ia identic˘a a unui spat ¸iu met-
ric ˆın el ˆınsu¸si, adic˘a f(x) = x, pentru orice x ∈ X, atunci
toate punctele lui X sunt puncte fixe.
ˆ
In continuare vom prezenta un rezultat fundamental
al Analizei Matematice, cu multe aplicat ¸ii ˆın matematic˘ a ¸si
¸stiint ¸ele practice, numit principiul contract ¸iei sau teo-
rema de punct fix a lui Banach care asigur˘ a, ˆın anumite
condit ¸ii, existent ¸a ¸si unicitatea unui punct fix.
Teorema 1.2.4 (Principiul contract ¸iei). Orice contract ¸ie
a unui spat ¸iu metric complet ˆın el ˆınsu¸si admite un singur
punct fix.
34
Demonstrat ¸ie. Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si f : X →X
o contract ¸ie a sa.
Unicitatea punctului fix. S˘a admitem c˘ a ar exista
dou˘ a puncte fixe x ¸si y din X, cu x = y, a¸sa ˆıncˆat f(x) = x
¸si f(y) = y. Atunci
d(x, y) = d(f(x), f(y)) ≤ αd((x, y), α ∈ [0, 1),
de unde
(1 −α)d(x, y) ≤ 0.
Cum d(x, y) > 0 ¸si (1 − α) > 0, avem o contradict ¸ie.
Prin urmare, presupunerea noastr˘ a este fals˘ a, deci exist˘a un
singur punct fix.
Existent ¸a punctului fix. S˘a consider˘ am x
0
∈ X un
punct arbitrar ¸si s˘a definim recurent ¸sirul (x
n
) prin x
1
=
f(x
0
), x
2
= f(x
1
), . . ., x
n+1
= f(x
n
), . . ..
Vom ar˘ ata c˘ a ¸sirul (x
n
) este un ¸sir fundamental.
Avem
d(x
2
, x
1
) = d(f(x
1
), f(x
0
)) ≤ αd(x
1
, x
0
),
d(x
3
, x
2
) = d(f(x
2
), f(x
1
)) ≤ αd(x
2
, x
1
) ≤ α
2
d(x
1
, x
0
).
Prin induct ¸ie matematic˘ a deducem c˘a
d(x
n+1
, x
n
) ≤ α
n
d(x
1
, x
0
), pentru orice n ∈ N. (1.5)
Pentru n, p numere naturale, p = 0, conform cu (1.5),
putem scrie
d(x
n+p
, x
n
) ≤ d(x
n+p
, x
n+p−1
) + d(x
n+p−1
, x
n+p−2
) + . . . +
(1.6)
+d(x
n+1
, x
n
) ≤ (α
n+p−1
+ α
n+p−2
+ . . . + α
n
)d(x
1
, x
0
) =
= α
n
1 −α
p
1 −α
d(x
1
, x
0
) ≤
α
n
1 −α
d(x
1
, x
0
).
S˘a lu˘ am d(x
1
, x
0
) > 0 (ˆın caz contrar, punctul fix
este x
0
¸si demonstrat ¸ia existent ¸ei este terminat˘a). Deoarece
35
α ∈ [0, 1), rezult˘ a lim
n→∞
α
n
= 0, de unde pentru orice ε > 0,
exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε
, avem
α
n
<
ε(1 −α)
d(x
1
, x
0
)
. (1.7)
Din (1.6) ¸si (1.7) rezult˘ a c˘a, pentru orice ε > 0 ¸si pentru
orice p ∈ N

, exist˘a n
ε
∈ N, a¸sa ˆıncˆat d(x
n+p
, x
n
) < ε, pentru
orice n ∈ N, n > n
ε
, adic˘ a ¸sirul (x
n
) este fundamental.
Cum (X, d) este spat ¸iul metric complet, exist˘ a x ∈ X
a¸sa ˆıncˆat lim
n→∞
x
n
= x. Mai trebuie ar˘ atat c˘ a x este punct fix.
ˆ
Intr–adev˘ ar, putem scrie
d(f(x), x) ≤ d(f(x), x
n+1
) + d(x
n+1
, x) = d(f(x), f(x
n
))+
+d(x
n+1
, x) ≤ αd(x, x
n
) + d(x
n+1
, x).
De aici, folosind c˘a lim
n→∞
d(x, x
n
) = 0, lim
n→∞
d(x
n+1
, x) = 0
¸si t ¸inˆand cont de criteriul major˘ arii pentru ¸siruri reale, de-
ducem c˘a d(f(x), x) = 0, adic˘ a f(x) = x.
Demonstrat ¸ia teoremei lui Banach de punct fix ne arat˘ a
nu numai existent ¸a ¸si unicitatea punctului fix, ci ¸si o metod˘ a
de aflare a punctului fix x ¸si de asemenea, punerea ˆın evident ¸˘a
a unei formule pentru evaloarea erorii ce se comite considerˆ and
respectiva aproximat ¸ie.
ˆ
Intr–adev˘ ar, deoarece
d(x
n
, x) ≤ d(x
n
, x
n+p
)+d(x
n+p
, x) ≤
α
n
1 −α
d(x
1
, x
0
)+d(x
n+p
, x),
rezult˘a, pentru p →∞ c˘a
d(x
n
, x
0
) ≤
α
n
1 −α
d(x
1
, x
0
),
inegalitatea ce ne arat˘ a cu ce eroare aproximeaz˘ a x
n
punctul
fix x.
ˆ
In acest fel, pornind de la x
0
∈ X arbitrar, punctele
36
x
n
= f(x
n−1
), n = 1, 2, . . ., apar drept aproximat ¸ii succesive
ale punctului fix x, ceea ce face ca metoda de aproximare s˘ a
poarte numele de metoda aproximat ¸iilor succesive.
ˆ
In aplicarea efectiv˘ a a metodei aproximat ¸iilor succesive
partea dificil˘ a const˘ a ˆın determinarea convenabil˘ a a spat ¸iului
metric complet (X, d) ¸si a contract ¸iei f. Cu toat˘ a aceast˘ a
dificultate, metoda aproximat ¸iilor succesive este una dintre
cele mai puternice procedee de aproximare numeric˘ a a mul-
tor probleme puse de matematic˘ a ¸si ¸stiint ¸ele practice (inclusiv
cele economice).
Exemplul 1.2.6. Fie ecuat ¸ia x
3
+ 4x −1 = 0 ¸si s˘a ne prop-
unem s˘a-i g˘ asim aproximativ singura r˘ ad˘ acin˘a real˘ a pe care o
are (demonstrat ¸i acest fapt !).
Scriem ecuat ¸ia sub forma
x =
1
x
2
+ 4
¸si consider˘am funct ¸ia f : R →R, f(x) = 1/(x
2
+ 4).
Din Exemplul 1.2.5, pentru a = 1 ¸si b = 4, g˘ asim c˘a f
este o contract ¸ie a spat ¸iului metric (R, [ [), cu α = 1/8. Pe
baza principiilor contract ¸iei f are un singur punct fix x ¸si deci
ecuat ¸ia dat˘ a va avea o singur˘ a r˘ ad˘ acin˘a real˘ a. Folosind ¸sirul
aproximat ¸iilor succesive, considerˆand x
0
= 0, g˘ asim:
x
1
= f(x
0
) =
1
4
= 0, 25
x
2
= f(x
1
) = 0, 2461
x
3
= f(x
2
) = 0, 2463,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
iar x
n
va aproxima pe x cu o eroare d(x
n
, x) ≤
2
7 8
n
.
37
1.3 Probleme
1. Ar˘ atat ¸i c˘a dac˘ a (n
k
) este un ¸sir cresc˘ator de numere nat-
urale, atunci n
k
≥ k pentru orice k ∈ N.
2. Studiat ¸i m˘arginirea ¸si monotonia urm˘ atoarelor ¸siruri:
a) a
n
=

2n + 1 −

2n, n = 1, 2, . . ..
b) a
n
= 2(−1)
n
+
1
n
, n = 1, 2, . . ..
c) a
n
=
2n + 1
2n
, n = 1, 2, . . ..
d) a
n
=
3n + 1
3n + 2
, n = 1, 2, . . ..
3. Ar˘ atat ¸i c˘a ¸sirul z
n
= 1+
1
1!
+
1
2!
+. . . +
1
n!
, n = 1, 2, . . .,
are limita e.
4. Fie a
1
= a, unde a ∈ R ¸si a
n+1
= 5a
2
n
, pentru orice n ∈ N

.
Precizat ¸i natura ¸sirului (a
n
).
5. G˘asit ¸i limitele urm˘ atoarelor ¸siruri:
a) a
n
=
n

2
n
+ 3
n
+ 4
n
+ 5
n
+ 6
n
+ 7
n
, n = 1, 2, . . .;
b) a
n
=
3

8n
3
+ 3n
2
+ n + 1 −

4n + 1, n = 1, 2, . . .;
c) a
n
=

2n
2
−n + 1
2n
2
+ 3n + 2
n
2
+n+1
n+1
, n = 1, 2, . . .;
d) a
n
=
a
n+1
+ 3a
2
+ a + 1
a
n
+ a
2
+ 1
, a ∈ R;
e) a
n
=
1
4

n
4
+ n
3
+ 1
+
1
4

n
4
+ n
3
+ 2
+. . .+
1
4

n
4
+ n
3
+ n
,
n = 1, 2, . . .;
f) a
n
=
n
¸
k=1
1
(k + 1)(k + 2)(k + 3) . . . (k + 2000)
, n ∈ N

;
38
g) a
n
=
¸
n
k=1
k(k + 1) . . . (k + 2000)
n
2002
, n = 1, 2, . . ..
6. Ar˘ atat ¸i c˘a ¸sirul a
n
= 1+
1

2
+
1

3
+. . . +
1

n
, n = 1, 2, . . .,
nu este ¸sir Cauchy. Este (a
n
) convergent?
7. Ar˘ atat ¸i c˘a ¸sirul (a
n
) definit astfel a
1
= 1, a
n+1
=
n
n + 1
a
n
,
n = 1, 2, . . ., este convergent.
8. S˘a se arate c˘ a ¸sirul x
n
= 1+
1
2
+
1
3
+. . .+
1
n
−ln n, n ≥ 1 este
convergent. Limita acestui ¸sir se noteaz˘ a cu C (uneori cu γ)
¸si se nume¸ste constanta lui Euler. Valoarea ei este 0, 5772 . . ..
9. Fie (a
n
) un ¸sir numeric arbitrar ¸si (b
n
) un ¸sir strict monoton
divergent. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a exist˘ a
lim
n→∞
a
n+1
−a
n
b
n+1
−b
n
= l ∈ R,
atunci exist˘ a ¸si
lim
n→∞
a
n
b
n
= l
(teorema lui Stolz–Cessar´ o).
10. Utilizˆ and Teorema lui Stolz–Cesar´ o (v.problema 9.),
ar˘ atat ¸i c˘a dac˘ a (x
n
) este un ¸sir de numere reale strict pozitive,
iar lim
n→∞
x
n+1
x
n
= l, atunci exist˘ a ¸si lim
n→∞
n

x
n
= l.
Calculat ¸i limitele:
a) lim
n→∞
1 + a + a
2
+ . . . + a
n
1 + b + b
2
+ . . . + b
n
, a, b ∈ (−1, 1);
b) lim
n→∞
1
n
α
n
¸
k=1
1

k
, α ∈ R;
c) lim
n→∞
ln n!
nln n
;
39
d) lim
n→∞
1
n
n
¸
k=2
1
ln k
;
e) lim
n→∞

3

8n
3
+ 2n
2
+ n + 1 +

4n
2
+ n + 1 −an

, a ∈
R;
f) lim
n→∞
n
¸
k=1
1
2n + k
;
g) lim
n→∞
1
2

3
4

5
6

2n −1
2n
.
11. Utilizˆ and criteriul lui Cauchy, ar˘ atat ¸i c˘a:
i) ¸sirurile
a
n
= 1+
1
2
2
+
1
3
2
+. . .+
1
n
2
, b
n
=
sin x
3
+
sin 2x
3
2
+. . .+
sin nx
3
n
,
n ∈ N

, sunt convergente;
ii) sumele
c
n
= 1 +
1
3

2
+
1
3

3
+ . . . +
1
3

n
,
d
n
= 1 +
1
3
+
1
5
+ . . . +
1
2n −1
, n = 1, 2, . . . ,
sunt divergente.
12. Ar˘ atat ¸i c˘a:
i) ¸sirul x
n
=

1 −
1
n

n
, n ∈ N

este strict cresc˘ator ¸si
m˘arginit;
ii) ¸sirul y
n
=

1 +
1
n

n+1
, n ∈ N

este strict descresc˘ator
¸si m˘arginit.
40
13. Fie ¸sirul (x
n
) ⊂ R
2
:
x
n
=

n + 1
2n
2
+ 1
,
3n + 1
2n + 1

Ar˘ atat ¸i c˘a (x
n
) este convergent ˆın R
2
.
14.
ˆ
In spat ¸iile metrice R
m
, calculat ¸i limitele ¸sirurilor:
a) x
n
=

ln n
n
, ncos
π
2
n
,
n

n!
n

, n ∈ N

;
b) x
n
=

n

2n + 1
2n + 3
,
3
n
+ n
4
n
+ n
2
, n(
n

3 −1)

, n ∈ N

;
c) x
n
=

n
¸
k=1
1
(2k −1)(2k + 1)(2k + 3)
,

n + 2 −2

n + 1+
+

n,
n

8n
3
+ n
2
+ n + 1 −2n

, n ∈ N

;
d) x
n
=

n
3
n
,
n

n!
,
1
n

n

, n ∈ N

;
e) x
n
=

n
¸
k=1
1
k
2
,
n
¸
k=1
1
k
2
+ k
,
n
¸
k=1
k
3
k
4
+ 1

, n ∈ N

;
f) x
n
=

n
¸
k=1
k
2
3
k
,
¸
n
k=1
k
2000
n
2001
,
a
2n
−1
a
2n
+ 1

, n ∈ N

, a ∈ R;
g) x
n
=

n!
a
n
,
n
n
n!
,
2
n
+ 3
n
5
n

, n ∈ N

, a ≥ 1.
15. Ar˘ atat ¸i c˘a I = (0, 1) este spat ¸iu metric cu metrica euclid-
ian˘ a d(x, y) = [x−y[, x, y ∈ I. Este I spat ¸iu metric complet?
16. S¸irul
x
n
=

n
2
+ 1
2n
3
, 1 +
1
2
+
1
3
+ . . . +
1
n

, n = 1, 2, . . . ,
41
este fundamental ˆın spat ¸iul metric R
2
?
17. Folosind metodele aproximat ¸iilor succesive, g˘asit ¸i
r˘ad˘ acina ecuat ¸iei x
3
+ 2x −1 = 0 cu ¸sase zecimale exacte.
18. Ar˘ atat ¸i c˘a dac˘ a:
i) (x
n
) ¸si (y
n
) sunt ¸siruri convergente ˆın spat ¸iul metric
(X, d), atunci (d(x
n
, y
n
)) este un ¸sir convergent ˆın R;
ii) (x
n
) ¸si (y
n
) sunt ¸siruri fundamentale ˆın (X, d), atunci
(d(x
n
, y
n
)) este ¸sir fundamental ˆın R.
19. Fie sistemul de ecuat ¸ii liniare







a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ . . . + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ . . . + a
2n
x
n
= b
2
.
.
.
a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ . . . + a
nn
x
n
= b
n
cu a
ij
∈ R, i, j = 1, n, b
i
∈ R, i = 1, n, a
i
= 0, i = 1, n, n ∈ N,
n ≥ 2.
Aplicat ¸i metoda aproximat ¸iilor succesive la rezolvarea
acestui sistem, folosind spat ¸iile metrice complete R
n
.
20. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸ia f : (0, 1] → (0, 1], f(x) = x/3 este o
contract ¸ie a spat ¸iului metric ((0, 1], [ [) ¸si totu¸si, nu are punct
fix ˆın (0, 1].
21.
ˆ
Intr-o progresie aritmetic˘ a, ˆın care al n-lea termen este a
n
¸si suma primilor n termeni S
n
, avem
S
m
S
n
=
m
2
n
2
. S˘a se arate
c˘a
a
m
a
n
=
2m−1
2n −1
.
22. Utlizˆand criteriul lui Cauchy s˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele
¸siruri sunt convergente:
a) a
n
=
sin a
1
2
+
sin a
2
2
2
+ ... +
sin a
n
2
n
b) b
n
=
cos a
1
1·2
+
cos a
2
2 3
+ ... +
cos a
n
n(n + 1)
cu a
i
∈ [0, 2π], i = 1, n
42
Capitolul 2
Serii numerice
” A gˆ andi ˆınseamn˘ a a te ˆınˆ alt ¸a”
(Victor Hugo)
2.1 Not ¸iuni preliminare
Se cunoa¸ste c˘a pentru orice num˘ ar finit de numere reale
a
1
, a
2
, . . . , a
n
, putem efectua suma lor, utilizˆ and proprietatea
de asociativitate a adun˘ arii de numere reale. Astfel, mai ˆıntˆ ai
calcul˘am a
1
+ a
2
, apoi se efectueaz˘a
a
1
+a
2
+a
3
= (a
1
+a
2
)+a
3
, a
1
+a
2
+a
3
+a
4
= (a
1
+a
2
+a
3
)+a
4
¸si, ˆın general
a
1
+ a
2
+ . . . + a
n−1
+ a
n
= (a
1
+ a
2
+ . . . + a
n−1
) + a
n
.
Acum, este firesc s˘a ne punem problema efectu˘ arii sumei
termenilor unui ¸sir (a
n
)
n≥1
de numere reale, adic˘ a a unei sume
cu un num˘ar infinit de termeni.
Definit ¸ia 2.1.1 Fiind dat ¸sirul de numere reale (a
n
), se
nume¸ste serie de numere reale sau serie numeric˘a
43
problema adun˘ arii termenilor ¸sirului (a
n
), adic˘ a problema
efectu˘arii sumei
a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
+ . . . . (2.1)
ˆ
In locul sumei (2.1) scriem prescurtat

¸
n=1
a
n
sau
¸
n≥1
a
n
sau simplu
¸
a
n
, a
n
fiind numit termenul general al seriei
numerice.
Prin urmare, observ˘ am c˘ a seriile numerice constituie
problema adun˘ arii unei infinit˘ at ¸ii num˘arabile de numere reale.
Cum ¸stim efectua adun˘ari de numere reale ˆın care
num˘arul termenilor este finit, dar oricˆ at de mare, este nat-
ural ca pentru efectuarea sumei

¸
n=1
a
n
s˘a utiliz˘ am sume finite
de tipul S
n
= a
1
+a
2
+. . . +a
n
, ˆın care s˘a facem pe n s˘a tind˘ a
la infinit.
Definit ¸ia 2.1.2 Numin sum˘a part ¸ial˘ a a seriei numerice
¸
a
n
, suma
S
n
=
n
¸
i=1
a
i
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
,
iar ¸sirul de numere reale (S
n
) se nume¸ste ¸sirul sumelor
part ¸iale.
Observat ¸ia 2.1.1
ˆ
In literatura matematic˘ a, deseori, se de-
fine¸ste seria numeric˘ a
¸
a
n
prin cuplul de ¸siruri (a
n
) ¸si (S
n
)
([9], [17]).
Definit ¸ia 2.1.3 Spunem c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘a
dac˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
) este convergent.
44
ˆ
In acest caz, dac˘ a lim
n→∞
S
n
= S, atunci S se nume¸ste
suma seriei
¸
a
n
¸si scriem
S =
¸
a
n
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
+ . . . .
Definit ¸ia 2.1.4 Spunem c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘a,
dac˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
) este divergent.
Exemplul 2.1 Seria numeric˘a

¸
n=0
aq
n
, unde a, q ∈ R, se
nume¸ste serie geometric˘a . Dac˘ a a = 0, avem S
n
= 0
pentru orice q ∈ R, de unde rezult˘a c˘ a seria este convergent˘ a,
avˆ and suma 0. S˘ a consider˘ am a = 0. Atunci, pentru q = 1,
avem
S
n
= a + aq + . . . + aq
n
= a
1 −q
n+1
1 −q
,
iar pentru q = 1
S
n
= a(n + 1).
Pentru q ∈ (−1, 1), deoarece lim
n→∞
q
n+1
= 0, avem
lim
n→∞
S
n
=
a
1 −q
. Prin urmare, pentru [q[ < 1, seria geo-
metric˘a este convergent˘ a, avˆ and suma S = a/(1 −q).
Dac˘ a q ≥ 1, atunci ¸sirul (S
n
) are limita +∞ sau −∞
dup˘a cum a > 0 sau, a < 0, iar pentru q ≤ −1 limita ¸sirului
(S
n
) nu exist˘ a. Deci, pentru [q[ ≥ 1 seria geometric˘ a este
divergent˘ a.
ˆ
In concluzie, seria geometric˘a

¸
n=0
aq
n
cenverge
pentru a = 0, oricare q ∈ R ¸si pentru a = 0 ¸si q ∈ (−1, 1).
Prin urmare, pentru [q[ < 1, putem scrie

¸
n=0
aq
n
= a + aq + . . . + aq
n
+ . . . =
a
1 −q
.
45
Exemplul 2.1.2. Seria

¸
n=1
1
(2n −1)(2n + 1)
este conver-
gent˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ar, avem
S
n
=
n
¸
h=1
1
(2h −1)(2h + 1)
=
n
¸
h=1
1
2

1
2h −1

1
2h + 1

=
=
1
2

1 −
1
3
+
1
3

1
5
+
1
5

1
7
+ . . . +
+
1
2n −3

1
2n −1
+
1
2n −1

1
2n + 1

=
=
1
2

1 −
1
2n + 1

.
Prin urmare, lim
n→∞
S
n
=
1
2
, ceea ce arat˘ a c˘a seria dat˘ a
este convergent˘a, avˆ and suma 1/2.
Observat ¸ia 2.1.2 O serie
¸
a
n
ˆın care termenul general se
poate pune sub forma a
n
= b
n
−b
n+1
poart˘ a numele de serie
telescopic˘a.
Exemplul 2.1.3. Seria

¸
n=1
(−1)
n−1
este divergent˘ a
deoarece S
2k−1
= 1 ¸si S
2k
= 0, pentru orice k ∈ N

, ¸sirul
sumelor part ¸iale (S
n
) fiind divergent.
Exemplul 2.1.4. Seria

¸
n=1
1
n
, numit˘ a seria armonic˘ a,
este divergent˘ a.
ˆ
In adev˘ar, ¸sirul sumelor part ¸iale S
n
= 1+
1
2
+. . .+
1
n
este
divergent deoarece nu este ¸sir Cauchy (v. Exemplul 1.1.13).
46
Observat ¸ia 2.1.3 Seria
¸
1
n
este numit˘a serie armonic˘ a
deoarece a
n
= 1/n este media armonic˘ a a numerelor a
n−1
,
a
n+1
, adic˘ a 2/a
n
= 1/a
n−1
+ 1/a
n+1
.
Propozit ¸ia 2.1.1 Dac˘a seria
¸
a
n
converge, atunci
lim
n→∞
a
n
= 0.
Demonstrat ¸ie. Seria
¸
a
n
fiind convergent˘ a , avem
lim
n→∞
S
n
= S. Dar a
n
= S
n
− S
n−1
, de unde lim
n→∞
a
n
=
lim
n→∞
S
n
− lim
n→∞
S
n−1
= S −S = 0.
Corolarul 2.1.1 Dac˘a pentru seria
¸
a
n
¸sirul (a
n
) nu con-
verge la 0, atunci seria este divergent˘ a.
Observat ¸ia 2.1.4 Condit ¸ia lim
n→∞
a
n
= 0 este necesar˘ a dar nu
¸si suficient˘a pentru convergent ¸a seriei
¸
a
n
.
De exemplu, seria armonic˘ a
¸
1
n
este divergent˘ a, de¸si
lim
n→∞
1/n = 0.
Exemplul 2.1.5. Seria
¸
n≥2
n

n este divergent˘ a deoarece
lim
n→∞
n

n = 1 = 0.
Definit ¸ia 2.1.5 Fiind dat˘a seria

¸
n=1
a
n
, numim rest de or-
dinul k al ei, notat cu r
k
seria

¸
n=k+1
a
n
= a
k+1
+ a
k+2
+ . . .
47
Propozit ¸ia 2.1.2 Seria

¸
n=1
a
n
, seria rest

¸
n=k+1
a
n
au aceea¸si
natur˘ a, adic˘ a sunt ambele convergente sau ambele divergente.
Demonstrat ¸ie. Fie n > k; not˘ am cu S
n
¸si respectiv T
n
sumele part ¸iale corespunz˘atoare termenului a
n
din seria
¸
a
n
¸si respectiv

¸
n=k+1
a
n
. Avem
T
n
= S
n
−(a
1
+ a
2
+ . . . + a
k
).
Dac˘ a
¸
a
n
este convergent˘ a, adic˘a lim
n→∞
S
n
= S, atunci
lim
n→∞
T
n
= S − (a
1
+ a
2
+ . . . + a
k
), ceea ce ne arat˘ a c˘a seria
¸
n=k+1
a
n
este tot convergent˘ a. Reciproc, dac˘ a
¸
n=k+1
a
n
este
convergent˘ a, adic˘ a lim
n→∞
T
n
= T, atunci lim
n→∞
S
n
= T + (a
1
+
. . . + a
k
), ceea ce arat˘ a c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘ a.
Evident c˘a, dac˘ a unul din ¸sirurile (S
n
) ¸si T
n
) este diver-
gent atunci ¸si cel˘alalt este divergent. Prin urmare, dac˘ a una
din seriile

¸
n=1
a
n
¸si

¸
n=k+1
a
n
este divergent˘ a, atunci ¸si cealalt˘ a
este divergent˘ a.
Corolarul 2.1.2 Dac˘a unei serii numerice i se suprim˘ a sau
i se adaug˘ a un num˘a finit de termeni, atunci natura ei nu se
schimb˘a.
Propozit ¸ia 2.1.3 Dac˘a seria
¸
a
n
converge atunci ¸sirul
resturilor (r
k
)
k≥1
este convergent la zero.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘a, atunci
lim
n→∞
S
n
= S. Cum, pentru orice k ∈ N

, avem r
k
= S − S
k
,
de unde lim
k→∞
r
k
= S −S = 0.
48
Definit ¸ia 2.1.6 Dac˘a consider˘ am seriile

¸
n=1
a
n
¸si

¸
n=1
b
n
se
nume¸ste seria sum˘a seria numeric˘ a

¸
n=1
(a
n
+ b
n
) = (a
1
+ b
1
) + (a
2
+ b
2
) + . . . + (a
n
+ b
n
) + . . .
¸si serie produs cu scalarul λ ∈ R seria numeric˘ a

¸
n=1
(λa
n
) = λa
1
+ λa
2
+ . . . + λa
n
+ . . . .
Teorema 2.1.1 Dac˘a seria
¸
a
n
converge, avˆ and suma A,
iar seria
¸
b
n
converge, avˆ and suma B atunci seria
¸
(a
n
+
b
n
) converge ¸si are suma A + B.
Demonstrat ¸ie. Fie A
n
=
n
¸
k=1
a
k
¸si B =
n
¸
k=1
b
k
. Cum
lim
n→∞
A
n
= A, iar lim
n→∞
B
n
= B, rezult˘a c˘a A
n
+B
n
=
n
¸
k=1
(a
k
+
b
k
) converge la A+B, ceea ce ne permite s˘a scriem
¸
(a
n
+
b
n
) = A + B.
Teorema 2.1.2 Dac˘a λ ∈ R − ¦0¦,atunci seriile
¸
a
n
¸si
¸
λa
n
au aceea¸si natur˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie S
n
=
n
¸
h=1
a
k
. Dac˘ a
¸
a
n
converge,
atunci lim
n→∞
n
¸
h=1
a
k
= S, ceea ce implic˘a ¸si lim
n→∞
λS
n
= λS.
Cum λa
1
+ . . . + λa
n
= T
n
= λS
n
, rezult˘a c˘ a ¸si seria
¸
λa
n
49
este convergent˘a ¸si are suma λS. Dac˘ a

¸
n=1
a
n
este divergent˘ a,
atunci ¸sirul (S
n
) diverge, ceea ce atrage dup˘ a sine c˘a ¸sirul T
n
=
λS
n
diverge, adic˘a seria
¸
λa
n
este divergent˘ a. Reciproc
rezult˘a prin ˆınlocuirea lui λ cu 1/λ.
Teorema 2.1.3 Dac˘a ˆıntr-o serie convergent˘ a se asociaz˘a
termenii seriei ˆın grupe cu un num˘ ar finit de elemente,
p˘astrˆ and ordinea, atunci se obt ¸ine tot o serie covnergent˘ a cu
aceea¸si sum˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie seria
¸
a
n
convergent˘ a, S
n
= a
1
+
a
2
+. . . +a
n
¸si lim
n→∞
S
n
= S. S˘a aranj˘ am termenii seriei
¸
a
n
ˆın grupe cu un num˘ ar finit de termeni astfel
(a
1
+a
2
+. . . +a
n
1
) + (a
n
1
+1
a
n
2
+2
+. . . +a
n
2
) +. . . + (2.2)
+(a
n
k−1
+1
+ a
n
k−1
+2
+ . . . + a
n
k
) + . . .
p˘astrˆ and ordinea termenilor. Notˆ and b
i
= a
n
i−1
+1
+a
n
n−1
+2
+
. . . +a
n
i
, i = 1, 2, 3, . . . ¸si T
k
= b
1
+b
2
+. . . +b
k
, k = 1, 2, . . .
scriem T
k
= S
n
k
, k = 1, 2, . . . ceea ce ne arat˘ a c˘a (T
k
) este
un sub¸sir al ¸sirului (S
n
). Deoarece lim
n→∞
S
n
= S, deducem c˘a
lim
k→∞
T
k
= lim
k→∞
S
n
k
= S, ceea ce ne arat˘ a c˘a seria (2.2) este
convergent˘ a, iar suma ei este S.
Observat ¸ia 2.1.5 Reciproca teoremei nu are loc, adic˘ a dac˘ a
ˆıntr-o serie
¸
a
n
convergent˘ a ˆın care termenii sunt grupe
cu un num˘ar finit de termeni, atunci prin desf˘ a¸surarea gru-
pelor (ˆınl˘aturarea parantezelor), p˘ astrˆ and ordinea termenilor,
se poate obt ¸ine o serie divergent˘ a.
De exemplu, seria
(1 −1) + (1 −1) + (1 −1) + . . . (2.3)
50
este convergent˘a, ˆın imp ce seria
1 −1 + 1 −1 + 1 −1 + . . . =

¸
n=1
(−1)
n−1
(2.4)
este divergent˘a.
Observat ¸ia 2.1.6
ˆ
Intr-o serie divergent˘ a se pot aranja ter-
menii ˆın grupe cu un num˘ ar finit de elemente, p˘ astrˆ and or-
dinea, a¸sa ˆıncˆ at seria obt ¸inut˘a s˘a fie convergent˘ a. Astfel, seria
(2.4) este divergent˘ a iar seria (2.3) este convergent˘ a.
2.2 Criterii de convergent ¸˘a pentru serii nu-
merice cu termeni oarecare
Dac˘ a ˆın seria
¸
a
n
nu facem nici o precizare asupra
semnului termenilor, atunci se mai spune c˘a avem o serie
numeric˘a cu termeni oarecare.
ˆ
In acest paragraf ne intere-
seaz˘a s˘ a g˘ asim criterii prin care s˘a putem preciza convergent ¸a
unei serii de numere reale. Este important s˘ a cunoa¸stem
convergent ¸a unei serii deoarece, cunoscˆand acest fapt, chiar
dac˘a nu-i cunoa¸stem suma, o putem evalua luˆ and sume
part ¸iale cu un num˘ar cˆ at mai mare de termeni.
Teorema 2.2.1 (Criteriul lui Cauchy). Seria
¸
a
n
este
convergent˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a un
num˘ar natural n
ε
astfel ˆıncˆ at, pentru orice n natural, n > n
ε
¸si orice p ∈ N

s˘a avem
[a
n+1
+ a
n+2
+ . . . + a
n+p
[ < ε
Demonstrat ¸ie. Fie (S
n
) ¸sirul sumelor part ¸iale, S
n
= a
1
+
a
2
+. . .+a
n
. Cum seria a
n
este convergent˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
¸sirul (S
n
) este convergent, iar ¸sirul (S
n
) este covnergent dac˘ a
¸si numai dac˘ a este ¸sir fundamental , rezult˘ a c˘a serie
¸
a
n
51
este convergent˘a dac˘ a si numai dac˘ a, pentru orice ε > 0 ¸si
orice p ∈ N

, exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat, petru orice n ∈ N,
n > n
ε
s˘a avem [S
n+p
− S
n
[ < ε. De aici, prin ˆınlocuirea
corespunz˘atoare a sumelor S
n+p
¸si S
n
, obt ¸inem valabilitatea
criteriului lui Cauchy pentru serii numerice.
Teorema 2.2.2 (Criteriul Dirichlet). Seria
¸
a
n
b
n
este
convergent˘ a dac˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale al seriei
¸
a
n
este
m˘arginit, iar ¸sirul (b
n
) este descresc˘ ator ¸si convergent la 0.
Demonstrat ¸ie. Fie (S
n
) ¸sirul sumelor part ¸iale al seriei
¸
a
n
, fiind m˘arginit, exist˘ a un M > 0 a¸sa ˆıncˆat [S
n
[ ≤ M,
pentru orice n natural.
Utilizˆ and faptul c˘ a ¸sirul (b
n
) este descresc˘ator putem
scrie succesiv:
[a
n+1
b
n+1
+ a
n+2
b
n+2
+ a
n+3
b
n+3
+ . . . + a
n+p
b
n+p
[ = (2.5)
= [b
n+1
(S
n+1
−S
n
)+b
n+2
(S
n+2
−S
n+1
)+b
n+3
(S
n+3
+S
n+2
)+. . . +
+b
n+p
(S
n+p
+ S
n+p−1
)[ =
= [ −b
n+1
S
n
+ (b
n+1
−b
n+2
)S
n+1
+ (b
n+2
−b
n+3
)S
n+2
+. . . +
+(b
n+p−1
−b
n+p
)S
n+p−1
+ b
n+p
S
n+p
[ ≤
≤ [S
n
[ [b
n+1
[ +[b
n+1
−b
n+2
[ [S
n+1
[ +[b
n+2
−b
n+2
[ [S
n+2
[ +. . . +
+[b
n+p−1
−b
n+p
[ S
n+p−1
[ +[b
n+p
[ S
n+p
[ ≤
≤ M(b
n+1
+b
n+1
−b
n+2
+b
n+2
−b
n+3
+. . .+b
n+p−1
−b
n+p
+b
n+p
) =
= 2Mb
n+1
Deoarece b
n+1
→ 0 pentru n → ∞, pentru orice ε > 0
exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
, s˘a avem
b
n+1
< ε/2M. Acum, din (2.5) rezult˘ a
[a
n+1
b
n+1
+ a
n+2
b
n+2
+ . . . + a
n+p
b
n+p
[ < ε
52
pentru orice n ∈ N, n > n
ε
. Prin urmare, sunt ˆındeplinite
condit ¸iile din criteriul lui Cauchy (Teorema 2.2.1), rezultˆ and
c˘a seria
¸
a
n
b
n
este convergent˘a.
Exemplul 2.2.1. Fie seria

¸
n=1
sin nx

n
, unde x ∈ R. Se
observ˘a c˘a seria

¸
n=1
sin nx are ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
(x))
m˘arginit.
ˆ
Intr-adev˘ ar dac˘ a x = 2kπ, k ∈ Z, ˆınmult ¸ind S
n
(x)
cu 2 sin
x
2
, g˘ asim
S
n
(x) =
cos
x
2
−cos

n +
1
2

x
2 sin
x
2
,
de unde
[S
n
(x)[ = [ sin x + . . . + sin nx[ =

cos
x
2
−cos

n +
1
2

x

2

sin
x
2



2
2

sin
x
2

=
1

sin
x
2

, pentru orice n ∈ N.
Dac˘ a x = 2kπ, k ∈ Z, atunci S
n
(x) = 0. Deci, ˆın
ambele situat ¸ii exist˘a M > 0 a¸sa ˆıncˆat [S
n
(x)[ ≤ M, pentru
orice n ∈ N

.
Pe de alt˘a parte, ¸sirul b
n
= 1/

n tinde descresc˘ator
la 0. Prin urmare, fiind ˆındeplinite condit ¸iile criteriului lui
Dirichlet rezult˘a c˘a seria

¸
n=1
sin nx

n
este convergent˘ a pentru
orice x ∈ R.
Teorema 2.2.3 (Criteriul lui Abel). Dac˘a seria
¸
a
n
este convergent˘ a ¸si (b
n
) este un ¸sir monoton ¸si m˘arginit,
atunci seria
¸
a
n
b
n
este convergent˘ a.
53
Demonstrat ¸ie. Cum ¸sirul (b
n
) este monoton ¸si m˘arginit
rezult˘a c˘ a el este convergent; fie lim
n→∞
b
n
= b. F˘ar˘ a a restrˆ ange
generalitatea demonstrat ¸iei putem considera c˘a ¸sirul (b
n
) este
cresc˘ator. Atunci ¸sirul (b −b
n
) va fi un ¸sir descresc˘ator ¸si cu
limita 0. Din faptul c˘ a serie
¸
a
n
este convergent˘a rezult˘ a
c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este m˘arginit. Aplicˆ and criteriul lui
Dirichlet, deducem c˘a serie
¸
a
n
(b − b
n
) este convergent˘a.
Dar
¸
a
n
fiind convergent˘ a rezult˘ a c˘a ¸si
¸
ba
n
este con-
vergent˘ a. Acum, utilizˆand teorema 2.1.1, obt ¸inem c˘a seria
¸
a
n
b
n
este convergent˘a deoarece a
n
b
n
= −a
n
(b −b
n
) +ba
n
,
pentru orice n ∈ N

. Cu aceast˘a teorema este demonstrat˘ a.
Exemplul 2.2.2. Fie seria

¸
n=1
1
2
n

1 +
1
n

n
. Observ˘ am c˘a
seria
¸
1
2
n
este convergent˘a, fiind serie geometric˘a cu rat ¸ia
1
2
∈ (−1, 1), iar ¸sirul b
n
=

1 +
1
n

n
, n ∈ N

, este strict
cresc˘ator ¸si m˘arginit (Exemplul 1.1.1). Cum sunt ˆındeplinite
condit ¸iile criteriului lui Abel, deducem c˘a seria dat˘ a este con-
vergent˘ a.
Definit ¸ia 2.2.1 O serie

¸
n=1
a
n
se nume¸ste serie alternant˘a
(sau alternat˘a) dac˘a a
n
a
n+1
< 0, pentru orice n ∈ N

, adic˘a
dac˘ a termenii s˘ai alterneaz˘ a ca semn.
Este evident c˘a orice serie alternant˘ a poate fi scris˘ a ˆın
una din formele:

¸
n=1
(−1)
n−1
a
n
sau

¸
n=1
(−1)
n
a
n
, unde a
n
≥ 0,
pentru orice n ∈ N

.
54
Exemplul 2.2.3. Seriile
¸
(−1)
n−1
1
n
= 1−
1
2
+
1
3

1
4
+. . .
¸si

¸
n=1
(−1)
n
1
2n −1
= −1+
1
3

1
5
+
1
7
−. . . sunt serii alternate.
Teorema 2.2.4 (Criteriul lui Leibniz). Dac˘a ˆın serie al-
ternant˘ a

¸
n=1
(−1)
n−1
a
n
¸sirul (a
n
) este descresc˘ ator ¸si conver-
gent la zero, atunci seria este convergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Cum seria

¸
n=1
(−1)
n−1
are ¸sirul sumelor
part ¸iale m˘arginit ([S
n
[ ≤ 1, oricare ar fi n ∈ N

), iar ¸sirul
(a
n
) este descresc˘ator ¸si convergent la 0 rezult˘ a, conform
criteriului lui Dirichlet c˘ a seria alternant˘ a este convergent˘ a.
Exemplul 2.2.4. Seria

¸
n=1
(−1)
n−1
1
2n −1
este conver-
gent˘ a deoarece ¸sirul

1
2n −1

n≥1
este descresc˘ator ¸si conver-
gent la 0.
Corolarul 2.2.1 Dac˘a seria

¸
n=1
(−1)
n−1
a
n
ˆındepline¸ste
condit ¸iile din Criteriul lui Leibniz (Teorema 2.2.4) ¸si S este
suma ei, atunci
[S −S
n
[ ≤ a
n+1
, pentru orice n ∈ N

,
unde S
n
=
n
¸
k=1
(−1)
k−1
a
k
sum˘a part ¸ial˘a de rang n.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, cum a
k
− a
k+1
≥ 0, k ∈ N

,
atunci
[S −S
n
[ =


¸
n=1
(−1)
n−1
a
n

n
¸
k=1
(−1)
k−1
a
k

=
55
[(−1)
n
a
n+1
+ (−1)
n+1
a
n+2
+ (−1)
n+2
a
n+3
+ . . . [ =
= [(−1)
n
[(a
n+1
−a
n+2
) + (a
n+3
−a
n+4
) + . . .][ =
= (a
n+1
−a
n+2
) + (a
n+3
−a
n+4
) + . . . =
= a
n+1
−(a
n+2
−a
n+3
) −(a
n+4
−a
n+5
) −. . . ≤ a
n+1
.
Exemplul 2.2.5. Seria

¸
n=1
(−1)
n−1
1
n
(numit˘ a seria ar-
monic˘a alternant˘ a) este convergent˘a deoarece ¸sirul

1
n

este descresc˘ator ¸si convergent la 0. Fie (S
n
) ¸sirul sumelor
part ¸iale al seriei. Cum ¸sirul
x
n
= 1 +
1
n
+ . . . +
1
n
−ln n, n ∈ N

,
este convergent la γ–constanta lui Euler (vezi Problema 8 din
1.3), avem
S
2n+1
=
2n+1
¸
k=1
(−1)
k−1
1
k
= x
2n+1
+ ln(2n + 1) −(γ
n
+ ln n) =
= x
2n+1
−x
n
+ ln
2n + 1
n
,
de unde
lim
n→∞
S
2n+1
= γ −γ + ln 2 = ln 2.
Deoarece ¸sirul (S
n
) este convergent ¸si sub¸sirul (S
2n+1
)
are limita ln 2, rezult˘ a c˘a ¸si ¸sirul (S
n
) are limita S = ln 2.
Atunci, pe baza Corolarului 2.2.1, putem scrie
[S
n
−ln 2[ ≤
1
n + 1
, n ∈ N

,
adic˘a eroarea absolut˘ a prin care ¸sirul (S
n
) aproximeaz˘ a pe ln 2
nu dep˘a¸se¸ste pe 1/(n + 1).
56
2.3 Serii absolut convergente. Serii semi-
convergente
Am v˘ azut ˆın Exemplul 2.2.5. c˘ a seria armonic˘ a al-
ternant˘ a

¸
n=1
(−1)
n−1
1
n
este convergent˘ a ˆın timp ce seria

¸
n=1

(−1)
n−1
1
n

=

¸
n=1
1
n
, adic˘a seria armonic˘ a, este divergent˘ a
(Exemplul 2.1.1). Acest exemplu ne permite s˘ a consider˘ am
definit ¸iile de mai jos, care ne permit o clasificare a seriilor
convergente.
Definit ¸ia 2.3.1 Seria
¸
a
n
se nume¸ste absolut conver-
gent˘a, dac˘ a seria
¸
[a
n
[ este convergent˘ a.
Exemplul 2.3.1. Seria

¸
n=1
(−1)
n−1
2
n
este absolut conver-
gent˘ a.
Propozit ¸ia 2.3.1 Dac˘a seria
¸
a
n
este absolut conver-
gent˘a, atunci seria
¸
a
n
este convergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Deoarece
¸
a
n
este absolut convergent˘ a
rezult˘a c˘a
¸
[a
n
[ este convergent˘a. Atunci, conform cu cri-
teriul lui Cauchy, pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N

a¸sa
ˆıncˆat, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
¸si orice n ∈ N

, s˘a avem
[a
n+1
[ +[a
n+2
[ + . . . +[a
n+p
[ < ε.
Cum
[a
n+1
+ a
n+2
+ . . . + a
n+p
[ ≤ [a
n+1
[ +[a
n+2
[ + . . . +[a
n+p
[,
57
obt ¸inem c˘a, pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N

, astfel ˆıncˆat,
pentru orice n ∈ N, n > n
ε
¸si orice p ∈ N

, are loc
[a
n+1
+ a
n+2
+ . . . + a
n+p
[ < ε,
adic˘a seria
¸
a
n
satisface criteriul lui Cauchy, ceea ce ne
arat˘ a c˘a ea este o serie convergent˘ a.
Observat ¸ia 2.3.1 Reciproca Propozit ¸iei 2.3.1 nu are loc. Ex-
ist˘a serii convergente pentru care seria valorilor absolute este
divergent˘ a; de exemplu, seria armonic˘ a alternant˘ a.
Definit ¸ia 2.3.2 Seria
¸
a
n
se nume¸ste serie semicon-
vergent˘a sau condit ¸ionat convergent˘a dac˘a seria
¸
a
n
este convergent˘ a dar seria
¸
[a
n
[ este divergent˘ a.
Exemplul 2.3.2. Seria

¸
n=1
(−1)
n−1
este semiconvergent˘a.
Observat ¸ia 2.3.2 (Riemann). Dac˘a
¸
a
n
este o serie
semiconvergent˘ a, atunci exist˘ a o permutare a termenilor s˘ ai
astfel ˆıncˆ at s˘a se obt ¸in˘a: i) o serie convergent˘ a cu suma un
num˘ar real dat; ii) o serie divergent˘ a cu suma +∞ sau −∞;
iii) o serie divergent˘ a cu ¸sirul sumelor part ¸iale f˘ar˘ a limit˘a
(divergent, oscilant) (v. [16]).
Aceast˘a observat ¸ie ne avertizeaz˘a c˘ a ˆın seriile semicon-
vergente trebuie s˘a fim atent ¸i la schimbarea ordinii termenilor,
deoarece putem obt ¸ine serii cu naturi diferite.
Definit ¸ia 2.3.3 Fiind date seriile

¸
n=1
a
n
¸si

¸
n=1
b
n
se nume¸ste
produs Cauchy sau de convolut ¸ie al celor dou˘ a serii, serie

¸
n=1
c
n
ˆın care c
n
=
n
¸
k=1
a
k
b
n−k+1
.
58
Exemplul 2.3.3. Pentru seria

¸
n=1
(−1)
n−1

n
produsul de
convolut ¸ie cu ea ˆıns˘a¸si este seria

¸
n=1
c
n
, unde
c
n
=
n
¸
k=1
(−1)
k−1

n

(−1)
n−k

n −k + 1
= (−1)
n−1
n
¸
n=1
1

k(n −k + 1)
,
n = 1, 2, . . ..
Se observ˘ a ˆın exemplul precedent c˘a seria

¸
n=1
(−1)
n−1

n
este convergent˘a, conform criteriului lui Leibniz, ˆıns˘a seria
¸
c
n
a produsului de convolut ¸ie este divergent˘a deoarece
[c
n
[ =
n
¸
k=1
1

k(n −k + 1)

n
¸
k=1
1

n

n
= 1,
pentru orice n ∈ N

, adic˘a lim
n→∞
c
n
= 0.
Teorema 2.3.1 (Mertens). Dac˘a dou˘a serii sunt conver-
gente ¸si cel put ¸in una este absolut convergent˘ a, atunci seria
produs Cauchy al celor dou˘ a serii este convergent˘ a, iar suma
sa este egal˘a cu produsul sumelor celor dou˘ a serii.
Demonstrat ¸ie. Fie seria

¸
n=1
a
n
= A ¸si

¸
n=1
b
n
= B, cu (A
n
)
¸si (B
n
) ¸sirurile corespunz˘atoare ale sumelor part ¸iale, iar

¸
n=1
c
n
seria produs de convolut ¸ie, cu (C
n
) ¸sirul sumelor part ¸iale. S˘a
presupunem c˘a

¸
n=1
a
n
este absolut convergent˘ a. Avem
C
n
= c
1
+ c
2
+ . . . + c
n
= a
1
b
1
+ (a
1
b
2
+ a
2
b
1
) + . . . +
59
+(a
1
b
n
+ a
2
b
n−1
+ . . . + a
n
b
1
) =
= a
1
(b
1
+b
2
+. . .+b
n
)+a
2
(b
1
+. . .+b
n−1
)+. . .+a
n−1
(b
1
+b
2
)+a
n
b
1
=
= a
1
B
n
+ a
2
B
n−1
+ . . . + a
n−1
B
2
+ a
n
B
1
.
Deoarece seria

¸
n=1
b
n
este convergent˘ a ¸si are suma B,
¸sirul d
n
= B
n
− B, n = 1, 2, . . ., este convergent. Acum
putem scrie
C
n
= a
1
(d
n
+ B) + a
2
(d
n−1
+ B) + . . . + a
n
(d
1
+ B) =
B(a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
) + a
1
d
n
+ a
2
d
n−1
= . . . + a
n
d
1
=
= BA
n
+ a
1
d
n
+ a
2
d
n−1
+ . . . + a
n
d
1
,
de unde
C
n
−A
n
B = a
1
d
n
+ a
2
d
n−1
+ . . . + a
n
d
1
. (2.6)
Cum seria

¸
n=1
[a
n
[ este convergent˘a rezult˘ a c˘ a ¸sirul
sumelor ei part ¸iale este m˘arginit, adic˘ a exist˘ a un M > 0 a¸sa
ˆıncˆat
n
¸
k=1
[a
k
[ < M, pentru orice n ∈ N

. (2.7)
Din faptul c˘a ¸sirul (d
n
) este convergent la 0, deducem
c˘a, pentru orice ε > 0, exist˘ a n

∈ N

a¸sa ˆıncˆat, pentru orice
n > n
1
s˘a avem
[d
n
[ <
ε
2M
. (2.8)
Pe de alt˘a parte, deoarece seria
¸
a
n
este convergent˘a
avem c˘a a
n
→ 0. Atunci, pentru orice ε > 0 exist˘ a n
2
∈ N

a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n ∈ N, n > n
2
, s˘a avem
[a
n
[ <
ε
2([d
1
[ +[d
2
[ + . . . +[d
n
2
[)
.
60
Acum, din (2.6), (2.7) ¸si (2.8), pentru orice n natural,
n > n
1
+ n
2
−1, avem
[C
n
−A
n
B[ ≤ ([a
1
[ [d
n
[ +[a
2
[ [d
n−1
+ . . . +[a
n−n
1
[ [d
n
1
+1
)+
+([a
n−n
1
+1
[ [d
n
1
[ + . . . +[a
n
[ [d
1
[) <
<
ε
2M
([a
1
[ +[a
2
[ + . . . [[a
n−n
1
[)+
+
ε
2([d
1
[ + . . . +[d
n
1
[)
([d
n
1
[ + . . . +[d
1
[) <
<
ε
2M
M +
ε
2
= ε
Ceea ce ne arat˘a c˘a lim
n→∞
(C
n
− A
n
B) = 0. De aici,
obt ¸inem lim
n→∞
C
n
= lim
n→∞
A
n
B = A B, ceea ce trebuia demon-
strat.
2.4 Serii cu termeni pozitivi
ˆ
In paragraful precedent am v˘ azut c˘ a o serie
¸
a
n
ab-
solut convergent˘ a este ¸si convergent˘ a. Cum ˆın seria
¸
[a
n
[
avem [a
n
[ ≥ 0, n = 1, 2, . . ., rezult˘a c˘a prezint˘ a interes s˘a
obt ¸inem criterii de convergent ¸˘a pentru serii
¸
a
n
, cu a
n
> 0,
n = 1, 2, 3, . . ..
Definit ¸ia 2.4.1 O serie

¸
n−1
a
n
cu a
n
> 0, n = 1, 2, 3, . . ., se
nume¸ste serie cu termeni pozitivi.
Teorema 2.4.1 (Criteriul m˘arginirii ¸sirului sumelor
part ¸iale). Seria cu termeni pozitivi
¸
a
n
este convergent˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este m˘arginit.
61
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘a, atunci
¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
) este convergent ¸si, prin urmare,
m˘arginit.
Reciproc dac˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
) este m˘arginit,
observˆ and c˘a el este strict cresc˘ator (S
n+1
− S
n
= a
n+1
> 0,
n = 1, 2, . . .), deducem c˘a el este convergent, ceea ce ne
demonstreaz˘ a c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘a.
Criteriul m˘ arginirii ¸sirului sumelor part ¸iale ne va per-
mite s˘a obt ¸inem condit ¸ii suficiente pentru convergent ¸a seriilor
cu termeni pozitivi.
Teorema 2.4.2 (Criteriul de comparat ¸ie a termenilor
generali). Fie seriile cu termenii pozitivi

¸
n=1
a
n
¸si

¸
n=1
b
n
astfel ca a
n
≤ b
n
, pentru orice n ∈ N

. i) Dac˘a

¸
n=1
b
n
este
convergent˘ a, atunci ¸si

¸
n=1
a
n
este convergent˘ a; ii) Dac˘a

¸
n=1
a
n
este divergent˘ a, atunci ¸si

¸
n=1
b
n
este divergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie A
n
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
¸si B
n
=
b
1
+ b
2
+ . . . + b
n
pentru n ∈ N

. Din a
n
≤ b
n
rezult˘a
A
n
≤ B
n
, pentru orice n ∈ N

(2.9)
i) Dac˘ a

¸
n=1
b
n
este convergent˘a, atunci ¸sirul (B
n
) este
m˘arginit ¸si din (2.9) deducem c˘ a ¸sirul (A
n
) este
m˘arginit, deci, conform criteriului m˘ arginirii ¸sirului
sumelor part ¸iale, seria

¸
n=1
a
n
este convergent˘a.
62
ii) Dac˘ a seria

¸
n=1
a
n
este divergent˘ a, atunci ¸sirul (A
n
) este
divergent ¸si cresc˘ator; deci, ¸sirul (B
n
) este divergent ¸si
cresc˘ator. Prin urmare, seria

¸
n=1
b
n
este divergent˘ a.
Observat ¸ia 2.4.1 Criteriul de comparat ¸ie al termenilor gen-
erali se p˘ astreaz˘ a ¸si dac˘a a
n
≤ b
n
pentru orice n > n
0
, n
0
∈ N.
Exemplul 2.4.1. Seria

¸
n=1
1
n
α
, α ∈ R se nume¸ste seria
armonic˘a generalizat˘a.
Pentru α = 1 seria este divergent˘ a (Exemplul 2.1.4.).
Dac˘ a α < 1, atunci 1/n
α
> 1/n, pentru orice n ∈
N

. Cum seria

¸
n=1
1
n
este divergent˘ a, conform criteriului de
comparat ¸ie a termenilor generali obt ¸inem c˘a seria

¸
n=1
1
n
α
este
divergent˘ a pentru α < 1.
Fie α ∈ R, α > 1. Avem
1 ≤ 1
1
2
α
+
1
3
α
≤ 2
1
2
α
=
1
2
α−1
1
4
α
+
1
5
α
+
1
6
α
+
1
7
α
< 4
1
4
α
<

1
2
α−1

2
1
(2
t−1
)
α
+
1
(2
t−1
+ 1)
α
+. . .+
1
(2
t
1)
α
< 2
1
(2
n−1
)
α
=

1
2
α−1
α

t−1
,
de unde
S
2
t
−1
=
2
t
−1
¸
k=1
1
k
α
<
t
¸
k=1
1
(2
α−1
)
k−1
=
1 −
1
(2
α−1
)
t
1 −
1
2
α−1
<
2
α
−1
2
α−1
−1
,
63
adic˘a sub¸sirul (S
2
t
−1
) al ¸sirului sumelor part ¸iale (S
n
) este
m˘arginit.
Cum ¸sirul (S
n
) este cresc˘ator ¸si pentru orice n ∈ N ex-
ist˘a un t ∈ N a¸sa ˆıncˆat n < 2
t
−1, deducem c˘a ¸sirul (S
n
) este
m˘arginit. Prin urmare, conform criteriului m˘ arginirii sumelor
part ¸iale rezult˘a c˘a seria

¸
n=1
1
n
α
este convergent˘ a pentru orice
α ∈ R, α > 1.
Este bine de ret ¸inut c˘a seria armonic˘ a generalizat˘ a

¸
n=1
1
n
α
este convergent˘a pentru α > 1 ¸si divergent˘ a pentru
α ≤ 1.
Exemplul 2.4.2. Seria

¸
n=1
1

n(n + 1)(n + 2)
este con-
vergent˘ a deoarece
1

n(n + 1)(n + 2)
<
1

n
3
,
iar seria
¸
1
n
3/2
este convergent˘ a fiind o serie armonic˘ a gen-
eralizat˘ a cu α = 3/2 > 1.
Teorema 2.4.3 (Criteriul de comparat ¸ie al limitei ra-
portului termenilor generali). Fie seriile
¸
a
n
¸si
¸
b
n
cu termenii pozitivi.
i) Dac˘a exist˘a lim
n→∞
a
n
b
n
= λ ¸si λ ∈ (0, ∞), atunci cele dou˘ a
serii au aceea¸si natur˘ a.
ii) Dac˘a lim
n→∞
a
n
b
n
= 0, atunci dac˘ a
¸
b
n
este convergent˘ a
rezult˘ a c˘a ¸si
¸
a
n
este convergent˘ a, iar dac˘ a
¸
a
n
este
divergent˘ a rezult˘ a c˘a ¸si
¸
b
n
este divergent˘ a.
64
iii) Dac˘a lim
n→∞
a
n
b
n
= ∞, atunci dac˘ a
¸
a
n
este convergent˘ a
rezult˘ a c˘a ¸si
¸
b
n
este convergent˘ a, iar dac˘ a
¸
b
n
este
divergent˘ a rezult˘ a c˘a ¸si
¸
a
n
este divergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. i) Din lim
n→∞
a
n
b
n
= λ rezult˘a c˘a, pentru
orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N, a¸sa ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε
, s˘a
avem

a
n
b
n
−λ

< ε, de unde
λ −ε <
a
n
b
n
< λ + ε.
De aici, luˆ and ε = λ/2, g˘ asim
λ
2
b
n
< a
n
<
3
2
λ b
n
, (2.10)
pentru orice n > n
λ/2
.
Din (2.10), aplicˆ and teorema 2.4.2, rezult˘ a afirmat ¸ia de
la i).
ii) Dac˘ a λ = 0, atunci pentru orice ε > 0, exist˘ a n
ε
∈ N,
astfel ˆıncˆat s˘ a avem −ε < a
n
/b
n
< ε, pentru orice n > n
0
, de
unde obt ¸inem
a
n
< εb
n
, pentru orice n > n
0
. (2.11)
Aplicˆ and criteriul de comparat ¸ie a termenilor generali,
din (2.11) rezult˘ a afirmat ¸ia de la ii).
iii) Dac˘ a lim
n→∞
a
n
/b
n
= ∞, atunci rezult˘ a c˘a lim
n→∞
b
n
/a
n
=
0, de unde, conform cu ii) al teoremei, obt ¸inem afirmat ¸iile de
la iii).
Exemplul 2.4.3. Seria

¸
n=2
(
n

2 − 1) este divergent˘ a
65
deoarece, considerˆ and seria
¸
1
n
, cum
lim
n→∞
n

2 −1
1
n
= lim
n→∞
2
1
n
−1
1
n
= ln 2 > 0,
rezult˘a conform teoremei 2.4.3i), c˘ a seria dat˘ a are aceea¸si
natur˘ a ca ¸si seria armonic˘ a
¸
1
n
, adic˘a divergent˘ a.
Teorema 2.4.4 (Criteriul raportului – D

Alembert).
Fie seria numeric˘ a

¸
n=1
a
n
cu termeni pozitivi. Dac˘ a
a
n+1
a
n

λ < 1, pentru orice n ∈ N

, atunci seria este convergent˘ a,
iar dac˘ a
a
n+1
a
n
≥ 1, pentru orice n ∈ N

, atunci seria este
divergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a
a
n+1
a
n
≤ q < 1. atunci putem scrie
a
n
= a
1

a
2
a
1

a
2
a
2
. . .
a
n
a
n−1
≤ a
1
q q . . . q
. .. .
(n−1) ori
= a
1
q
n−1
,
de unde a
n
≤ a
1
q
n−1
. Cum q < 1, rezult˘a c˘a seria geometric˘ a

¸
n=1
aq
n−1
este convergent˘a, iar de aici, folosind criteriul de
comparat ¸ie, a termenilor generali, deducem c˘ a seria
¸
a
n
este convergent˘a, ˆın acest caz.
Dac˘ a
a
n+1
a
n
≥ 1, rezult˘a c˘a ¸sirul de numere pozitive (a
n
)
este cresc˘ator, deci lim
n→∞
a
n
= 0. Utilizˆ and Corolarul 2.1.1,
rezult˘a c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Corolarul 2.4.1 Fie seria
¸
a
n
cu termeni pozitivi. Dac˘ a
exit˘a lim
n→∞
a
n+1
a
n
= l, atunci:
66
i) dac˘ a l < 1, seria
¸
a
n
este covnergent˘ a;
ii) dac˘ a l > 1, seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. i) Dac˘ a lim
n→∞
a
n+1
a
n
= l < 1, atunci pentru
orice ε, cu 0 < ε < 1 −l, exist˘a n
ε
∈ N astfel ca, pentru orice
n > ε, s˘a avem

a
n+1
a
n
−l

< ε,
de unde
a
n+1
a
n
< l + ε < 1, pentru orice n > n
ε
.
Acum, folosind prima parte a Teoremei 2.4.4, obt ¸inem
c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘a.
ii)
ˆ
In situat ¸ia l > 1, procedˆ and ˆın mod analog, g˘ asim
a
n+1
a
n
> l −ε > 1, pentru n > n
ε
De aici, utilizˆ and a doua parte a Teoremei 2.4.4, de-
ducem c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Observat ¸ia 2.4.2 Corolarul 2.4.1 nu este aplicabil ˆın
situat ¸ia l = 1.
ˆ
In acest caz, trebuie apelat la alte metode
pentru a preciza natura seriei de studiat.
Exemplul 2.4.4. Seria de numere reale

¸
n=1
3
n
n!
n
n
,
este cu termeni pozitivi. Vom studia natura ei utilizˆ and cri-
teriul raportului cu limit˘ a. Avem succesiv:
lim
n→∞
a
n+1
a
n
= lim
n→∞
3
n+1
·(n+1)!
(n+1)
n+1
3
n
·n!
n
n
= lim
n→∞
3

n
n + 1

n
=
67
= 3 lim
n→∞
1

n+1
n

n
=
3
e
Cum 3/e > 1, rezult˘a c˘a seria este divergent˘ a.
Teorema 2.4.5 (Criteriul r˘ad˘acinii – Cauchy). Fie seria
¸
a
n
cu termeni pozitivi. Dac˘ a
n

a
n
≤ λ < 1. pentru n ≥
1, atunci seria este convergent˘ a, iar dac˘ a
n

a
n
≥ 1, pentru
n ≥ 1, atunci seria este divergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a
n

a
n
≤ λ < 1, atunci avem
a
n
= (
n

a
n
)
n
≤ λ
n
, pentru orice n ≥ 1.
Cum seria geometric˘ a
¸
λ
n
este convergent˘a deoarece
λ < 1, conform criteriului de comparat ¸ie a termenilor generali,
rezult˘a c˘a ¸si seria
¸
a
n
este convergent˘a.
Dac˘ a
n

a
n
≥ 1, atunci a
n
≥ 1, deci lim
n→∞
= 0 ¸si deci, pe
baza Corolarului 2.1.1, rezult˘ a c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Corolarul 2.4.2 (Criteriul r˘ad˘acinii cu limit˘a). Fie se-
ria
¸
a
n
cu termeni pozitivi. Dac˘ a exist˘a lim
n→∞
n

a
n
= l,
atunci seria este convergent˘ a pentru l < 1 ¸si este divergent˘ a
pentru l > 1.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a lim
n→∞
n

a
n
= l < 1, atunci pentru
orice ε, cu 0 < ε < 1 − l, exist˘a un num˘ ar natural n
ε
, a¸sa
ˆıncˆat
[
n

a
n
−l[ < ε, pentru n > n
ε
,
de unde
n

a
n
< l + ε < 1, pentru n > n
ε
,
adic˘a
a
n
< (l + ε)
n
, pentru n > n
ε
.
68
Cum seria geometric˘ a
¸
(l +ε)
n
este convergent˘ a, con-
form criteriului de comparat ¸ie a termenilor generali, rezult˘ a
c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘a.
Dac˘ a l > 1, procedˆ and ˆın mod analog, g˘ asim
a
n
> (l −ε)
n
, cu l −ε > 1, pentru n > n
ε
,
de unde obt ¸inem c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Exemplul 2.4.5. Seria numeric˘a

¸
n=1

2a n + 1
n + 1

n
, cu a > 0,
este cu termeni pozitivi.
Utilizˆ and criteriul r˘ ad˘ acinii cu limit˘ a, avem
lim
n→∞
n

2a n + 1
n + 1

n
= lim
n→∞
2a n + 1
n + 1
= 2a.
Dac˘ a 2a < 1, adic˘a a < 1/2, atunci seria numeric˘a dat˘ a
este convergent˘a, iar dac˘ a 2a > 1, adic˘a a > 1/2, atunci seria
dat˘ a este divergent˘ a.
Dac˘ a a = 1/2 atunci termenul general al seriei este 1,
ceea ce implic˘a c˘a seria este divergent˘ a.
Teorema 2.4.6 (Criteriul Raabe–Duhamel cu limit˘a).
Fie seria
¸
a
n
cu termeni pozitivi. Dac˘ a
lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

= l,
atunci seria este convergent˘ a cˆand l > 1 ¸si este divergent˘ a
cˆand l < 1.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a l > 1, atunci pentru orice ε ∈ (0, l−
1) exist˘ a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat
n

a
n
a
n+1
−1

> l −ε, pentru n > n
ε
,
69
de unde
(l −ε)
a
n+1
< na
n
−na
n+1
, pentru n > n
ε
. (2.12)
F˘ar˘ a a restrˆ ange generalitatea, putem considera c˘ a
(2.12) are loc pentru orice n ∈ N

. Dˆ and succesiv valorile
1, 2, . . . , n −1 ˆın (2.12) obt ¸inem
(l −ε)a
2
< a
1
−a
2
(l −ε)a
3
< 2a
2
−3a
3
.
.
.
(l −ε)a
n
< (n −1)a
n−1
−(n −1)a
n
,
care adunate membru cu membru conduc la
(l −ε)(a
2
+ a
3
+ . . . + a
n
) <
< a
1
+ a −2 + . . . + a
n−1
−(n −1)a
n
.
(2.13)
Punˆand S
n
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
, n ∈ N

, din (2.13)
obt ¸inem
(l −ε)(S
n
−a
1
) < S
n
−na
n
< S
n
, pentru orice n ∈ N

,
de unde g˘ asim
S
n
<
a
1
(l −ε)
l −ε −1
, pentru orice n ∈ N

,
ceea ce ne arat˘ a c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este m˘arginit.
Prin urmare conform cu criteriul m˘ arginirii ¸sirului sumelor
part ¸iale, deducem c˘a seria
¸
a
n
este convergent˘ a.
Dac˘ a l < 1, atunci pentru orice ε ∈ (0, 1 − l) exist˘ a
n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
n

a
n
a
n+1
−1

< l + ε < 1, pentru orice n > n
ε
,
70
de unde
na
n
−na
n+1
< a
n+1
, n > n
ε
adic˘a
na
n
< (n + 1)a
n+1
, n > n
ε
. (2.14)
F˘ar˘ a a mic¸sora generalitatea, putem presupune c˘ a (2.14)
are loc pentru orice n ∈ N

. Luˆ and succesiv ˆın (2.14) pentru
n valorile 1, 2, . . . , n −1, obt ¸inem
a
1
< 2a
2
, 2a
2
< 3a
3
, . . . , (n −1)a
n−1
< na
n
,
care ˆınmult ¸ite membru cu membru conduc la a
1
< na
n
, de
unde
a
n
>
1
n
a
1
.
Cum seria armonic˘ a
¸
1
n
este divergent˘ a, conform cri-
teriului de comparat ¸ie a termenilor generali, deducem c˘ a ¸si
seria a
n
este divergent˘a.
Exemplul 2.4.6. Fie seria numeric˘a

¸
n=1
2 4 6 . . . 2n
1 3 5 . . . (2n −1)

1
2n + 1
.
S˘a cercet˘am natura acestei serii de termeni pozitivi.
Notˆ and cu a
n
termenul general al seriei, avem
a
n+1
a
n
=
2 4 6 . . . 2n(2n + 2)
1 3 5 . . . (2n + 1)

1
2n + 3

2 4 . . . 2n
1 3 . . . (2n −1)

1
2n + 1
=
=
2n + 2
2n + 3
.
Cum lim
n→∞
a
n+1
a
n
= 1, rezult˘ a c˘a nu putem preciza natura
seriei cu ajutorul criteriului raportului. Aplic˘ am criteriul
Raabe–Duhamel:
lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

= lim
n→∞
n

2n + 3
2n + 2
−1

=
71
= lim
n→∞
n
2n + 2
=
1
2
< 1,
de unde rezult˘ a c˘a seria dat˘ a este divergent˘ a.
2.5 Problem˘a economic˘a. Fluxul de venit
ˆ
In problemele de capitalizare se pune problema: ce sum˘ a
trebuie investit˘a ca dup˘ a x ani s˘a se obt ¸in˘a o sum˘ a egal˘ a cu
a, dac˘ a se cunoa¸ste dobˆ anda r% ¸si frecvent ¸a capitaliz˘ arii ei.
S˘a not˘ am cu S suma investit˘ a (ce trebuie aflat˘ a). Ea se
nume¸ste valoarea prezent˘a ¸si scontat˘a a sumei a, disponi-
bil˘a peste x ani.
Dac˘ a dobˆ anda r% se capitalizeaz˘ a o dat˘ a pe an, atunci
din aplicat ¸ia economic˘ a din 1.1, rezult˘ a c˘a suma disponibil˘ a
peste x ani este S(1 + r)
x
. Atunci, din
S(1 + r)
x
= a,
rezult˘a
S =
a
(1 + r)
x
.
Dac˘ a dobˆ anda s-ar capitaliza de n ori pe an, cu r%,
atunci
S =
a

1 +
r
n

nx
.
ˆ
In fine, dac˘a, dobˆ anda s-ar ad˘ auga continuu, cu r%,
atunci
S = ae
−rx
.
Parametrii de care depinde S sunt r ¸si n, care reprezint˘ a
dobˆ anda ¸si frecvent ¸a capitaliz˘ arii. Se observ˘ a c˘a suma
prezent˘a S este cu atˆ at mai mic˘ a cu cˆ at dobˆ anda este mai
mare ¸si cu cˆat se capitalizeaz˘ a mai des.
Problema pus˘ a se poate extinde astfel: dac˘ a dorim s˘ a
variem veniturile de la an la an cu valorile a
0
, a
1
, . . . , a
m
,
72
ad˘ augˆ andu-se ˆın fiecare an dobˆ anda r%,a tunci valoarea
variat ¸iei venitului, numit˘a flux de venituri, ar fi
a
0
+
a
1
1 + r
+
a
2
(1 + r)
2
+ . . . +
a
m
(1 + r)
m
. (2.15)
Suma (2.15) se nume¸ste valoarea de capital a fluxului
de venit. Ea este suma S ce trebuie investit˘a pentru a obt ¸ine
veniturile a
0
, a
1
, . . . , a
m
ˆın anii urm˘ atori.
Se observ˘ a c˘a dac˘ a num˘ arul anilor de capitalizare ar
cre¸ste indefinit, atnci suma (2.15) reprezint˘ a o serie de tip
geometric.
S˘a consider˘ am acum un flux de venit ˆın valoare a care
ˆıncepe ˆın anul urm˘ ator ¸si continu˘ a timp de n ani cu dobˆ anda
anual˘ a r%. Atunci valoarea prezent˘ a a fluxului va fi
S =
a
1 + r
+
a
(1 + r)
2
+ . . . +
a
(1 + r)
n
=
a
1 + r

1 −
1
(1+r)
n
1 −
1
1+r
=
a
r
¸
1 −

1
1 + r

n

.
Dac˘ a fluxul de venit continu˘ a indefinit, atunci valoarea
prezent˘a se obt ¸ine prin trecere la limit˘ a, f˘acˆ and n → ∞,
adic˘a suma seriei geometrice convergente

¸
n=1
a/(1+r)
n
. Prin
urmare, valoarea prezent˘ a S a sumei a, care va fi capitalizat˘ a
la nesfˆar¸sit, cu rata dobˆ anzii r% anual, este a/r.
2.6 Probleme
1. Ar˘ atat ¸i c˘a mult ¸imea seriilor de numere ˆınzestrat˘ a cu
operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire cu un scalar este un spat ¸iu
vectorial. Submult ¸imea seriilor convergente este un subspat ¸iu
vectorial al mult ¸imii seriilor?
73
2. Cercetat ¸i natura ¸si eventual precizat ¸i suma pentru seriile:
a)

¸
n=1
1
(n + 1)(n + 2)
; b)

¸
n=1
1
n
2
+ 4n + 3
;
c)

¸
n=1
1
(n + 1)(n + 2)(n + 3)(n + 4)(n + 5)
;
d)

¸
n=1
3
n
+ (−4)
n
5
n
;
e)

¸
n=1
(

n + 1 −

n); f)

¸
n=1
n
3
n
; g)

¸
n=1
n
2
5
n
;
h)

¸
n=1
2
n
(2
n
+ 1)(2
n+1
+ 1)
; i)

¸
n=1
n 2
n
(n + 2)!
;
j)

¸
n=1
n!
(n + p)!
, p ∈ N

fixat.
3. Precizat ¸i natura seriilor
a)

¸
n=1
cos n
n
; b)

¸
n=1
sin
3
n
n
3
; c)

¸
n=1
(−1)
n−1
n
α
, α > 0;
d)

¸
n=1
(−1)
n−1
n
α

1 +
1
2
+ . . . +
1
n
−ln n

;
e)

¸
n=1
(−1)
n
n
2
f)

¸
n=1
1
(n
2
+ 1)n!
;
g)

¸
n=1
(−1)
n
1
(2n + 1)!
; h)

¸
n=1
(−1)
n
3
3n
(3n)!
;
i)

¸
n=1
(−1)
n
(

2n + 1 −

2n −1).
4. Stabilit ¸i natura seriilor cu termeni pozitivi:
a)

¸
n=1
n
3
+ 5n
2
+ 3
n
5
+ 4n
3
+ n
2
+ 1
; b)

¸
n=1
(n + 1)!
n
n
; c)

¸
n=1
n + 3
2
n
+ 3
n
;
74
d)

¸
n=1
a
n
+ b
n
(a + b)
n
, a > 0, b > 0; c)

¸
n=1
(3
1
n
2
−1)(5
1
n
−1);
f)

¸
n=1
n

2 −1
n
2
; g)

¸
n=1
n(n + 1)
3

n
7
+ 3n
5
+ n + 1
;
h)

¸
n=1
n!
(n + 1)
n
; i)

¸
n=1

2n + 1
n

n
2
; j)

¸
n=1

an + 1
n

n
2
,
a > 0;
k)

¸
n=1
a
n

n + 2
n + 3

n
2
, a > 0; l)

¸
n=1

n
2
+ n + 1
n
2
−n + 1

n
;
m)

¸
n=1
1
a
n
, a > 0; n)

¸
n=1
n!
1 3 . . . (2n −1)
;
o)

¸
n=1
1
k
+ 2
k
+ . . . + n
k
(n + 1)
k+1
, k > 0;
p)

¸
n=1
1 2 + 2 3 + . . . + n(n + 1)
1
2
+ 2
2
+ . . . + n
2
; q)

¸
n=1
5
n
n!
n
n
;
r)

¸
n=1
n
5
2
n
+ 3
n
; s)

¸
n=1
n!e
n
n
n+α
, α > 0;
t)

¸
n=1
a(a + 1) . . . (a + n + 1)
n!

1
n
b
, a, b ∈ N

.
5. Fie seriile

¸
n=1
a
n
¸si

¸
n=1
b
n
cu termeni pozitivi, astfel ca
a
n+1
/a
n
≤ b
n+1
/b
n
, pentru orice n ∈ N

. Ar˘ atat ¸i c˘a:
i) dac˘ a

¸
n=1
b
n
este convergent˘ a, atunci

¸
n=1
a
n
este conver-
gent˘ a;
ii) dac˘ a

¸
n=1
a
n
este divergent˘ a, atunci seria

¸
n=1
b
n
este di-
75
vergent˘ a (criteriul de comparat ¸ie a rapoartelor).
6. Ar˘ atat ¸i c˘a seria

¸
n=1
1
n!
este convergent˘ a ¸si are suma
num˘arul e. Utilizˆ and rezultatul precedent, demonstrat ¸i c˘a
num˘arul e este irat ¸ional.
7. Precizat ¸i natura seriei

¸
n=1
a
n
1 +
1
2
+ . . . +
1
n
, unde a > 0.
8. Demosntrat ¸ie c˘a produsul Cauchy (de convolut ¸ie) cu dou˘a
serii absolut convergente este o serie absolut convergent˘ a cu
suma egal˘ a cu produsul sumelor celor dou˘ a serii.
9. Fie

¸
n=1
a
n
o serie cu termen pozitivi convergent˘ a. Ar˘ atat ¸i
c˘a seriile

¸
n=1
3

a
n
a
n+1
a
n+2
¸si

¸
n=1
(a
−1
n
+ a
−1
n+1
+ a
−1
n+2
)
−1
sunt convergente.
10. Fie

¸
n=1
a
n
o serie cu termeni pozitivi divergent˘ a ¸si S
n
=
n
¸
k=1
a
k
. Ar˘atat ¸i c˘a:
a)

¸
n=1
a
n
1 + a
n
este divergent˘a: b)

¸
n=1
a
n
S
n
este divergent˘ a;
c)

¸
n=1
a
n
S
2
n
este convergent˘a.
11. Precizat ¸i valoarea actual˘ a a venitului actual de 1.000.000
lei, care continu˘ a la nesfˆ ar¸sit dac˘a rata dobˆ anzii este de 40%
anual.
76
Capitolul 3
Funct ¸ii ˆıntre spat ¸ii
metrice
” A ˆınt ¸elege ˆınseamn˘ a a te apropia”
(Victor Hugo)
Multe din problemele practice conduc la modele
matematice ce utilizeaz˘a aplicat ¸ii ˆıntre dou˘ a spat ¸ii metrice,
mai ales ˆıntre spat ¸iile R
n
¸si R.
ˆ
In acest capitol vom prezenta, ˆın esent ¸˘a, not ¸iunile de
limit˘ a ¸si de continuitate pentru funct ¸iile ˆıntre spat ¸ii metrice.
3.1 Vecin˘atatea unui punct
Not ¸iunea de vecin˘atate a unui punct ˆıntr-un spat ¸iu met-
ric este fundamental˘a ˆın setarea not ¸iunilor de limit˘ a ¸si de con-
tinuitate.
Definit ¸ia 3.1.1 Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si a un punct
arbitrar din X ¸si r un num˘ ar real pozitiv.
Mult ¸imea
S(a, r) = ¦x ∈ X[d(a, x) < r¦
77
se nume¸ste sfer˘a (bil˘a) deschis˘a sau de centru a ¸si raz˘ a r,
iar mult ¸imea
S(a, r) = ¦x ∈ X[d(a, x) ≤ r¦
se nume¸ste sfer˘a (bil˘a) ˆınchis˘a de centru a ¸si raz˘ a r.
Exemplul 3.1.1. Pentru X = R ¸si d(x, y) = [x − y[,
pentru orice x, y ∈ R. sfera deschis˘a
S(a, r) = ¦x ∈ R⊥ : [x −a[ < r¦ = (a −r, a + r)
este intervalul deschis, centrat ˆın a, iar sfera ˆınchis˘a
S(a, r) = ¦x ∈ R⊥ : [x −a[ ≤ r¦
este intervalul ˆınchis [a −r, a + r].
Exemplul 3.1.2. Pentru X = R
2
, sfera ˆınchis˘a, ¸si
respectiv deschis˘a, de centru (a, b) ¸si de raz˘a r ˆın raport cu
metrica euclidian˘ a
d(x, y) =

(x
1
−y
1
)
2
+ (x
2
−y
2
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
) ¸si
y = (y
1
, y
2
∈ R
2
),sunt date, repectiv, ˆın figurile 3.1.1. ¸si 3.1.2.
Fig.3.1.1. Fig.3.1.2.
Exemplul 3.1.3. Pentru X = R
2
¸si d(x, y) =
max¦[x
1
−y
1
[, [x
2
−y
2
[¦, dac˘a x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), sfera
78
deschis˘a de raz˘ a r ¸si centru x
0
= (a, b) ∈ R
2
este trasat˘ a ˆın
figura 3.1.4., iar sfera ˆınchis˘a de aceea¸si raz˘a ¸si acela¸si centru
este trasat˘ a ˆın figura 3.1.3.
Fig.3.1.3. Fig.3.1.4.
Exemplul 3.1.4. Dac˘ a X = R
3
¸si d(x, y) =

(x
1
−y
1
)
2
+ (x
2
−y
2
)
2
+ (x
3
−y
3
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, x
3
),
y = (y
1
, y
2
, y
3
), atunci sfera deschis˘a S(x
0
, r) coincide cu in-
teriorul sferei cu centrul ˆın x
0
= (a, b, c) ¸si de raz˘a r, iar sfera
ˆınchis˘a S(x
0
, r) coincide cu mult ¸imea punctelor din R
3
aflate
ˆın interiorul sferei sau pe sfera de raz˘ a r ¸si centru x
0
.
Definit ¸ia 3.1.2 Fie spat ¸iul metric (X, d) ¸si x
0
un punct ar-
bitrar din X. Numim vecin˘atate a punctului x
0
o mult ¸ime
V (x
0
) a spat ¸iului X pentru care exist˘ a o sfer˘ a deschis˘a cen-
trat˘ a ˆın x
0
, cont ¸inut˘a ˆın V .
Altfel spus, V (x
0
) este vecin˘ atate a lui x
0
dac˘a exist˘a
r > 0 a¸sa ˆıncˆ at S(x
0
, r) ⊂ V (x
0
).
Propozit ¸ia 3.1.1 Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si x
0
un punct
arbitrar din X. Sunt valabile urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
1) dac˘ a V (x
0
) este o vecin˘ atate a punctului x
0
, atunci orice
supramult ¸ime a sa, V , este, de asemenea vecin˘atate a
punctului x
0
;
2) dac˘ a V
1
(x
0
) ¸si V
2
(x
0
) sunt dou˘ a vecin˘at˘at ¸i ale punctului
x
0
, atunci V
1
(x
0
) ∩V
2
(x
0
) este vecin˘ atate a punctului x
0
;
79
3) dac˘ a V (x
1
) este o vecin˘ atate a punctului x
0
atunci x
0

V (x
0
);
4) dac˘ a V (x
0
) este o vecin˘ atate a punctului x
0
, atunci exist˘a
o vecin˘atate W(x
0
) a punctului x
0
astfel ca pentru orice
y ∈ W(x
0
) mult ¸imea V (x
0
) s˘a fie vecin˘ atate a punctului
y.
Demonstrat ¸ie. 1) Cum V (x
0
) este vecin˘atate a lui x
0
rezult˘a
c˘a exist˘ a r > 0 a¸sa ˆıncˆat S(x
0
, r) ⊂ V (x
0
). Dar atunci
S(x
0
, r) ⊂ U, adic˘ a U este o vecin˘atate a lui x
0
.
2) Din faptul c˘ a V
1
(x
0
) ¸si V
2
(x
0
) sunt vecin˘at˘ at ¸i ale lui x
0
rezult˘a c˘a exist˘ a r
1
> 0 ¸si r
2
> 0, a¸sa ˆıncˆat S(x
0
, r
1
) ⊂ V
1
(x
0
)
¸si S(x
0
, r
2
) ⊂ V
2
(x
0
). Considerˆ and r = min(r
1
, r
2
) se observ˘ a
c˘a S(x
0
, r) ⊂ V
i
(x
0
), i = 1, 2; deci S(x
0
, r) ⊂ V
1
(x
0
) ∩ V
2
(x
0
).
Prin urmare, V
1
(x
0
) ∩ V
2
(x
0
) este o vecin˘atate a lui x
0
.
3) Aceast˘ a proprietate rezult˘ a din definit ¸ia vecin˘at˘ at ¸ii lui x
0
.
4) Cum V (x
0
) este vecin˘atate a lui x
0
rezult˘a c˘a exist˘ a r > 0
a¸sa ca S(x
0
, r) ⊂ V (x
0
). Consider˘ am W(x
0
) = S(x
0
, r).
Dac˘ a y ∈ W(x
0
), ˆıntrucˆat d(y, x
0
) < r, luˆ and r
1
a¸sa ˆıncˆat
0 < r
1
< r − d(y, x
0
), avem S(y, r
1
) ⊂ S(x
0
, r) ⊂ V (x
0
).
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a z ∈ S(y, r), atunci d(y, z) < r
1
¸si t ¸inˆand
seama de alegerea lui r
1
, avem d(z, x
0
) ≤ d(z, y) + d(y, x
0
) <
r
1
+ d(x
0
, y) < r, ceea ce ne arat˘ a c˘a z ∈ S(x
0
, r). Prin ur-
mare, S(y, r
1
) ⊂ V (x
0
), adic˘ a V (x
0
) este vecin˘atate pentru
y ∈ W(x
0
).
Din demonstrat ¸ia propriet˘ at ¸ii 4) a Propozit ¸iei 3.1.1,
rezult˘a:
Corolarul 3.1.1 Orice sfer˘ a deschis˘a dintr-un spat ¸iu metric
este vecin˘ atate pentru orice punct al s˘ au.
Teorema 3.1.1 (Proprietatea de separat ¸ie Hausdorff).
Dac˘a a ¸si b sunt dou˘ a puncte distincte ale spat ¸iului metric
(X, d),a tunci exist˘ a o vecin˘atate V (a) a punctului a ¸si o
vecin˘ atate U(b) a punctului b astfel ca V (a) ∩ U(b) = ∅.
80
Demonstrat ¸ie. Cum a = b, rezult˘a d(a, b) = k > 0. Con-
sider˘am V (a) = S

a,
k
3

¸si U(b) = S

b,
k
3

. Evident c˘a
V (a) ¸si U(b) sunt vecin˘ at˘ at ¸i respectiv ale punctelor a ¸si b.
Vom ar˘ ata c˘ a V (a) ∩ U(b) = Φ. Presupunem contrariul,
adic˘a exist˘ a z ∈ V (a) ∩ U(b). Atunci avem d(a, z) <
k
3
¸si
d(b, y) <
k
3
. Dar putem scrie k = d(a, b) ≤ d(a, z) + d(z, b) <
k
3
+
k
3
=
2k
3
, de unde 1 <
2
3
, ceea ce evident este absurd.
ˆ
In
concluzie, V (a) ∩ U(b) = Φ.
Definit ¸ia 3.1.3 O submult ¸ime D a spat ¸iului metric (X, d) se
nume¸ste mult ¸ime deschis˘a ˆın X fie dac˘a D = Φ, fie dac˘ a D
este o vecin˘ atate pentru orice punct al s˘ au, adic˘ a dac˘a pentru
orice x ∈ D exist˘a r > 0 astfel ca S(x, r) ⊂ D.
Exemplu 3.1.5. Orice sfer˘a deschis˘a S(x
0
, r) dintr-un spat ¸iu
metric este o mult ¸ime deschis˘a. Valabilitatea acestei afirmat ¸ii
rezult˘a din Corolarul 3.1.1.
ˆ
In particular, dac˘ a lu˘ am X = R
cu metrica euclidian˘ a, atunci orice interval de forma (x
0

r, x
0
+ r), cu r > 0, este o mult ¸ime deschis˘a.
Exemplu 3.1.6.
ˆ
In X = R cu metrica euclidian˘ a, orice
interval de forma (a, b), a < b, sau (a, +∞) sau (−∞, b), cu
a, b ∈ R, este o mult ¸ime deschis˘a.
Exemplul 3.1.7. Mult ¸imile D
1
= ¦(x, y) ∈ R
2
[2 < x <
4, −3 < y < 2¦ ¸si D
2
= ¦(x, y) ∈ R
2
[x
2
+ y
2
= 4¦ sunt
deschise.
Exemplul 3.1.8. Mult ¸imea ¦x ∈ R[3 < x ≤ 4¦ nu este
deschis˘a ˆıntr-ucˆat (3, 4] nu este vecin˘ atate pentru 4 (nici o
sfer˘a cu centrul ˆın 4 nu este cont ¸inut˘a ˆın (3, 4]).
Propozit ¸ia 3.1.2 Fie (X, d) un spat ¸iu metric. Sunt valabile
urm˘ atoarele afirmat ¸ii:
1) Orice reuniune (finit˘ a sau infinit˘a) de mult ¸imi deschise
este o mult ¸ime deschis˘a;
81
2) Intersect ¸ia a doua mult ¸imi deschise este o mult ¸ime de-
schis˘a;
3) X este o mult ¸ime deschis˘a;
4) Orice mult ¸ime deschis˘a nevid˘a se poate reprezenta ca o
reuniune de sfere deschise.
Demonstrat ¸ie. 1) Fie (D
i
)
i∈I
o familie oarecare de mult ¸imi
deschise ale lui X ¸si fie D =
¸
i∈I
D
i
. Dac˘ a D = Φ, atunci
D este deschis˘a pe baza Definit ¸iei 3.1.3. Dac˘ a D = Φ, s˘a
consider˘am un x ∈ D arbitrar. Atunci rezult˘ a c˘a exist˘ a D
i
0
a¸sa ˆıncˆat x ∈ D
i
0
. Cum D
i
0
este mult ¸ime deschis˘a rezult˘ a
c˘a D
i
0
este vecin˘atate pentru x. Dar D
i
0
⊂ D ¸si atunci ˆın
conformitate cu proprietatea 1) din Propozit ¸ia 3.1.1, obt ¸inem
c˘a D este vecin˘atate a punctului x. Deoarece x a fost ales
arbitrar rezult˘ a c˘a D este o mult ¸ime deschis˘a.
2) Fie D
1
¸si D
2
dou˘ a mult ¸imi deschise ¸si D = D
1
∩D
2
. Dac˘ a
D = Φ, atunci proprietatea este evident˘ a. Dac˘ a D = Φ,
atunci fie x ∈ D arbitrar. Atunci x ∈ D
1
¸si x ∈ D
2
. Cum
D
1
¸si D
2
sunt deschise, rezult˘a c˘ a D
1
¸si D
2
sunt vecin˘ at˘ at ¸i
ale punctului x. Folosim proprietatea 2) din Propozit ¸ia 3.1.1,
rezult˘a c˘a ¸si D este vecin˘atate pentru punctul x. Cum x a
fost ales arbitrar rezult˘ a c˘a D este o mult ¸ime deschis˘a.
3) Este evident˘a.
4) Fie D = Φ o mult ¸ime deschis˘a; atunci pentru orice x ∈ D
exist˘a r
x
> 0 a¸sa ˆıncˆat S(x
1
, r
x
) ⊂ D. Dar D =
¸
x∈D
¦x¦ ⊂
¸
x∈D
S(x, r
x
) ⊂ D, de unde rezult˘a D =
¸
x∈X
S(x, r
x
), ceea ce
trebuie demonstrat.
Corolarul 3.1.2 Intersect ¸ia unui num˘ar finit de mult ¸imi de-
schise este o mult ¸ime deschis˘a.
Justificarea acestui corolar rezult˘ a din afirmat ¸ia 2) de la
Propozit ¸ia 3.1.2.
82
O intersect ¸ie infinit˘a de mult ¸imi deschise poate s˘a nu
mai fie o mult ¸ime deschis˘a. Se poate vedea acest fapt din ex-
emplul urm˘ator.
Exemplul 3.1.9.
ˆ
In spat ¸iu metric X = R cu metrica eu-
clidian˘ a mult ¸imea D
k
=


1
k
,
1
k

este deschis˘a, pentru orice
k ∈ N

. Se observ˘a c˘a

¸
k=1
D
k
= ¦0¦ care nu este o mult ¸ime
deschis˘a deoarece pentru orice r > 0, intervalul (−r, r) ⊂ ¦0¦.
Definit ¸ia 3.1.4 O submult ¸ime H a spat ¸iului metric (X, d)
se nume¸ste ˆınchis˘a dac˘a complementara C(X) = X−H este
deschis˘a.
Exemplul 3.1.10. Mult ¸imile X ¸si Φ sunt ˆınchise deoarece
C(x) = Φ ¸si C(Φ) = X sunt deschise.
Exemplul 3.1.11. Orice sfer˘a ˆınchis˘a dintr-un spat ¸iu metric
(X, d) este o mult ¸ime ˆınchis˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, fie S(x
0
, r) = ¦x ∈ X[d(x, x
0
) ≤ r¦ ¸si fie
y ∈ C(S(x
0
, r)) ales arbitrar. Dac˘ a lu˘ am 0 < r
1
< d(y, x
0
)−r,
atunci se observ˘a c˘a S(y, r
1
) ⊂ C(S(x
0
, r)), adic˘ a C(S(x
0
, r))
este vecin˘atate pentru punctul y.
ˆ
In particular, pentru X = R intervalul ˆınchis [a, b],
a, b ∈ R, a ⊂ b este o mult ¸ime ˆınchis˘a.
Utilizˆ and Propozit ¸ia 3.1.2 ¸si formulale lui Morgan
rezult˘a valabilitatea urm˘ atoarei propozit ¸ii:
Propozit ¸ia 3.1.3 Dac˘a (X, d) este un spat ¸iu metric, atunci:
1) Orice intersect ¸ie de mult ¸imi ˆınchise ale lui X este o
mult ¸ime ˆınchis˘ a;
2) Orice reuniune finit˘ a de mult ¸imi ˆınchise ale lui X este o
mult ¸ime ˆınchis˘ a.
Observat ¸ia 3.1.1 Un spat ¸iu metric cont ¸ine ¸si submult ¸imi
care nu sunt nici deschise nici ˆınchise. De exemplu, dac˘ a
83
X = R cu metrica euclidian˘ a, atunci un interval de forma
[a, b) cu a, b ∈ R, a < b, nu este nici mult ¸ime deschis˘a nici
ˆınchis˘a. Nu este deschis˘a deoarece mult ¸imea [a, b) nu este
vecin˘ atate pentru punctul a ¸si nu este ˆınchis˘a deoarece com-
plementara C([a, b)) = R − [a, b) = (−∞, a) ∪ [b, ∞) nu este
mult ¸ime deschis˘a, nefiind vecin˘atate pentru punctul b.
Definit ¸ia 3.1.5 Dac˘a A este o submult ¸ime nevid˘ a a spat ¸iului
metric (X, d), numim diametrul mult ¸imii A, notat δ(A), el-
ementul din R
+
= (0, ∞) ∪ (+∞) definit prin
δ(A) = sup¦d(x, y)[x ∈ A, y ∈ A¦.
Exemplul 3.1.13. Dac˘ a X = R
2
este ˆınzestrat cu metrica
euclidian˘ a ¸si A = ¦(x, y) ∈ R
2
[1 ≤ x ≤ 2, 1 ≤ y < 3¦, atunci
δ(A) =

(2 −1)
2
+ (3 −1)
2
=

5.
Definit ¸ia 3.1.6 Fie A o submult ¸ime nevid˘a a spat ¸iului met-
ric (X, d). Spunem c˘a A este o mult ¸ime m˘arginit˘a dac˘a
δ(A) < +∞. Dac˘a δ(A) = +∞, atunci spunem c˘ a
mult ¸imea A este nem˘arginit˘a. Practic, pentru a ar˘ ata c˘a o
mult ¸ime A este m˘arginit˘ a este suficient s˘a r˘ at˘am c˘ a mult ¸imea
¦d(x, y)[x, y ∈ A¦ este majorat˘ a.
Propozit ¸ia 3.1.4 O mult ¸ime nevid˘a A ⊂ (X, d) este
m˘arginit˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o sfer˘ a deschis˘a S(x
0
, r).
a¸sa ˆıncˆ at A ⊂ S(x
0
, r).
Demonstrat ¸ie. Fie A = Φ ¸si m˘arginit˘ a. Dac˘ a A cont ¸ine
un singur punct, atunci proprietatea este evident˘ a. S˘ a pre-
supunem c˘a A cont ¸ine cel put ¸in dou˘a puncte. Consider˘am
x
0
¸si x
1
dou˘ a puncte arbitrare diferite din A. Fie r ∈ R,
r > d(x
0
, x
1
) + δ(A); evident r > 0. Pentru sfera S(x
0
, r)
avem A ⊂ S(x
0
, r) deoarece, pentru orice y ∈ A, avem
d(y, y
0
) < δ(A) < r.
Reciproc, dac˘ a exist˘ a o sfer˘ a deschis˘a S(x
0
, r) a¸sa ˆıncˆat
A ⊂ S(x
0
, r), atunci δ(A) ≤ δ(S(x
0
, r)) ≤ 2r, adic˘a A este o
mult ¸ime m˘arginit˘ a.
84
Definit ¸ia 3.1.7 Fie A o submult ¸ime nevid˘ a a spat ¸iului met-
ric (X, d). Un punct x
0
∈ A este numit punct interior al
mult ¸imii A dac˘a A este o vecin˘ atate pentru x
0
, dac˘a exist˘a
r > 0 a¸sa ˆıncˆ at S(x
0
, r) ⊂ A.
Definit ¸ia 3.1.8 Mult ¸imea tuturor punctelor interioare
mult ¸imii A se nume¸ste interiorul lui A ¸si se noteaz˘a cu
˚
A
sau int A.
Exemplul 3.1.14. Fie X = R spat ¸iul metric ˆınzestrat cu
metrica euclidian˘ a, iar A
1
= [a, b], A
2
= [a, b), A
3
= (a, b],
A
4
= (a, b) submult ¸imi ale lui X. Se observ˘a c˘a:
˚
A
1
=
˚
A
2
=
˚
A
3
=
˚
A
4
= (a, b). Punctul a nu este interior lui A
1
deoarece
A
1
nu este vecin˘atate pentru a.
Teorema 3.1.2 Mult ¸imea A nevid˘a din spat ¸iul metric (X, d)
este deschis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a A =
˚
A.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a A este deschis˘a; atunci
pentru orice x ∈ A avem c˘a A este o vecin˘atate a lui x, adic˘a
x ∈
˚
A. Cum totdeauna
˚
A ⊂ A, obt ¸inem A =
˚
A.
Reciproc, dac˘ a A =
˚
A, atunci orice x ∈ A este punct
interior lui A ¸si deci A este o vecin˘atate a lui x, ceea ce ne
arat˘ a c˘a A este deschis˘a.
Definit ¸ia 3.1.9 Fie A o submult ¸ime nevid˘ a a spat ¸iului met-
ric (X, d). Un punct interior complementarei lui A se
nume¸ste punct exterior mult ¸imii A, iar int C(A) se
nume¸ste exteriorul lui A, notat prin Ext A.
Definit ¸ia 3.1.10 Fie A o submult ¸ime a spat ¸iului metric
(X, d) un element x
0
∈ X se nume¸ste punct aderent
mult ¸imii A dac˘a pentru orice vecin˘ atate V (x
0
) a lui x
0
avem
V ∩ A = Φ.
Definit ¸ia 3.1.11 Dac˘a A ⊂ (X, d), mult ¸imea tuturor
punctelor aderente mult ¸imii se nume¸ste aderent ¸a sau
ˆınchiderea mult ¸imii A, notat˘ a cu A.
85
Exemplul 3.1.15. Orice punct al mult ¸imii A din Definit ¸ia
3.1.10 este punct aderent al mult ¸imii A. Evident c˘a avem
A ⊆ A.
Exemplul 3.1.16. Pentru mult ¸imea A = (a, b) ⊂ R, a, b ∈
R, a < b, punctele a, b sunt puncte aderente deoarece orice
vecin˘atate a lor are puncte comune cu A. Avem A = [a, b].
Teorema 3.1.3 Mult ¸imea A din spat ¸iul metric (X, d) este
ˆınchis˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a A = A.
Demonstrat ¸ie. S˘a admitem c˘ a A este o mult ¸ime ˆınchis˘a.
Atunci conform Definit ¸iei 3.1.4, deducem c˘a mult ¸imea C(A)
este deschis˘a. Cum A ⊆ A trebuie s˘a ar˘ at˘ am c˘a A ⊆ A.
Dar A ⊆ A este echivalent cu C(A) ⊆ C(A). Fie x ∈ C(A)
arbitrar, cu C(A) deschis˘a. Atunci conform Definit ¸iei 3.1.3
rezult˘a c˘a C(A) este vecin˘atate a lui X.
ˆ
Ins˘a C(A) ∩ A = Φ,
ceea ce implic˘a x ∈ A, deci x ∈ C(A).
Reciproc, s˘ a presupunem c˘a A = A. Fie x ∈ C(A) =
C(A); atunci x ∈ A, deci exist˘a o vecin˘ atate V (x) a punctului
x, cu proprietatea V (x) ∩ A = Φ. Rezult˘ a c˘a V (x) ⊂ C(A);
de unde, pe baza propriet˘ at ¸ii 1) din Propozit ¸ia 3.1.1, obt ¸inem
c˘a C(A) este o vecin˘atate a punctului x. Cum x a fost ales
arbitrar din C(A), deducem c˘a C(A) este o mult ¸ime deschis˘a,
adic˘a A este ˆınchis˘a.
Definit ¸ia 3.1.12 Fie A o submult ¸ime a spat ¸iului metric
(X, d). Numim frontiera mult ¸imii A, notat˘ a cu ∂A sau
Fr A, mult ¸imea A∩C(A). Punctele mult ¸imii Fr A se numesc
punctele frontier˘a ale mult ¸imii A.
Este evident c˘a Fr A = A −
˚
A.
Exemplul 3.1.17. Dac˘ a A = [a, b], atunci Fr A = ¦a, b¦.
Exemplul 3.1.18. Dac˘ a A = Q, atunci A = Q = R, C(Q) =
R ¸si Fr A = R.
Exemplul 3.1.19. Dac˘ a A = R
2
, atunci Fr A = Φ.
86
Definit ¸ia 3.1.13 O submult ¸ime A a unui spat ¸iu metric X, d)
se nume¸ste dens˘a ˆın X dac˘a X = A.
Exemplul 3.1.20. Mult ¸imea Q este dens˘a ˆın R (ˆınzestrat
cu metrica euclidian˘ a) deoarece Q = R. La fel mult ¸imea
numerelor irat ¸ionale R −Q este dens˘a ˆın R.
Exemplul 3.1.21. Mult ¸imea Q
n
= Q Q . . . Q (de n
ori) este dens˘a ˆın R.
Definit ¸ia 3.1.14 Un spat ¸iu metric (X, d) se nume¸ste sep-
arabil dac˘a cont ¸ine o submult ¸ime A num˘arabil˘a ¸si
dens˘a ˆın X.
Exemplul 3.1.22. Spat ¸iul metric R ˆınzestrat cu metrica
euclidian˘ a este separabil deoarece Q este mult ¸ime num˘arabil˘ a
¸si dens˘a ˆın R.
Exemplul 3.1.23. Spat ¸iu metric R
n
, n ≥ 1, ˆınzestrat cu
metrica euclidian˘ a este separabil deoarece mult ¸imea Q
n
este
num˘arabil˘ a ¸si dens˘a ˆın R
n
.
Definit ¸ia 3.1.15 Fie A o submult ¸ime a spat ¸iului metric
(X, d). Un punct x ∈ X se nume¸ste punct de acumulare
pentru mult ¸imea A dac˘a pentru orice vecin˘ atate V (x) a lui x
are loc (V (x) −¦x¦) ∩A = Φ, adic˘a ˆın orice vecin˘ atate V (x)
a punctului x se g˘asesc puncte din A, diferite de x.
Mult ¸iema punctelor de acumulare ale mult ¸imii A se
nume¸ste mult ¸imea derivat˘a ¸si se noteaz˘a cu A

.
Observat ¸ia 3.1.2 Orice punct de acumulare este un punct
aderent.
Observat ¸ia 3.1.3
ˆ
In orice vecin˘ atate a unui punct de acu-
mulare x
0
se g˘ase¸ste o infinitate de puncte din A.
ˆ
Intr-adev˘ ar,
dac˘a propunem c˘ a exist˘a o vecin˘atate V (x
0
) a punctului x
0
care s˘ a cont ¸in˘a numai un num˘ar finit de puncte x
1
, x
2
, . . . , x
n
,
diferite de x
0
¸si apart ¸inˆand lui A, atunci alegˆ and r a¸sa ˆıncˆ at
0 < r < min
i=1,n
λd(x
0
, x
i
)¦, sfera S(x
0
, r) nu mai cont ¸ine nici un
87
punct din A diferit de x
0
, ceea ce contrazice definit ¸ia punctului
de acumulare.
Din aceast˘ a observat ¸ie rezult˘a c˘a o mult ¸ime finit˘a nu are
puncte de acumulare.
Definit ¸ia 3.1.16 Fie A o submult ¸ime a spat ¸iului metric
(X, d). Un punct x ∈ A care nu este punct e acumulare pen-
tru A se nume¸ste punct izolat.
Altfel spus, un punct x ∈ A este izolat dac˘ a exist˘a o
vecin˘ atate V (x) a sa astfel ˆıncˆ at V (x) ∩ A = ¦x¦.
Exemplul 3.1.24. Pentru mult ¸imea A = (0, 1) ∪ ¦2, 3¦ din
R avem A

= [0, 1], iar punctele 2 ¸si 3 sunt izolate.
Teorema 3.1.4 (de caracterizare a punctelor aderente ¸si a
punctelor de acumulare). Fie A o submult ¸ime a spat ¸iului met-
ric X, d).
1) un punct x ∈ X este aderent mult ¸imii A dac˘a ¸si nu-
mai dac˘a exist˘a un ¸sir (x
n
) de puncte din A astfel ca
lim
n→∞
x
n
= x (ˆın X).
2) Un punct x ∈ X este punct de acumulare al mult ¸imii A
dac˘ a ¸si numai dac˘a exist˘a un ¸sir (x
n
) de puncte din A
astfel ˆıncˆ at x
n
= x, pentru orice n ∈ N, ¸si lim
n→∞
x
n
= x
(ˆın X).
Demonstrat ¸ie. 1) S˘ a presupunem c˘a x ∈ A, adic˘a este punct
aderent pentru A. Atunci, pentru orice n ∈ N

, sfera deschis˘a
S

x,
1
n

are puncte comune cu A. Alegem cˆate un punct
x
r
∈ A ∩ S

x,
1
n

, pentru orice n ∈ N

. Obt ¸inem, astfel,
¸sirul de puncte (x
n
) din A cu d (x
n
, x) <
1
n
, pentru orice
n ∈ N

. Din d(x
n
, x) <
1
n
rezult˘a lim
n→∞
d(x
n
, x) = 0, ceea ce
88
ne arat˘ a c˘ a lim
n→∞
x
n
= x (ˆın X).
Reciproc, dac˘ a (x
n
) este un ¸sir de puncte din A, astfel
ˆıncˆat lim
n→∞
x
n
= x (ˆın X), atunci, pentru orice ε > 0, exist˘ a un
n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat x
n
∈ S(x, ε) de ˆındat˘ a ce n > n
ε
. Rezult˘ a
c˘a pentru orice ε > 0 avem S(x, ε)∩A = Φ, ceea ce ne asigur˘ a
c˘a x ∈ A.
2) Demonstrat ¸ia se face ˆın acela¸si mod ca la punctul 1),
utilizˆand definit ¸ia punctului de acumulare.
Definit ¸ia 3.1.17 Spat ¸iul metric (X, d) se nume¸ste com-
pact, dac˘ a orice ¸sir din X cont ¸ine un sub¸sir convergent.
Definit ¸ia 3.1.18 Mult ¸imea A din spat ¸iul metric (X, d) este
compact˘a, dac˘ a orice ¸sir (a
n
) din A cont ¸ine un sub¸sir con-
vergent c˘ atre un punct x
0
din A.
Altfel spus, mult ¸imea A din (X, d) este compact˘a dac˘a
¸si numai dac˘a spat ¸iul metric (A, d) este compact.
Exemplul 3.1.25. Mult ¸imea A = [a, b] ⊂ R, a < b, este
compact˘ a ˆıntrucˆat, conform Lemei lui Ces`aro (vezi Propozit ¸ia
(1.1.11), orice ¸sir de puncte din [a, b] cont ¸ine un sub¸sir con-
vergent ¸si cum [a, b] este ˆınchis, limita acestui sub¸sir apart ¸ine
lui A.
Exemplul 3.1.26. Mult ¸imea A = (a, b] ⊂ R, a < b, nu
este compact˘ a deoarece ¸sirul x
n
= a +
1
n
nu cont ¸ine nici un
sub¸sir convergent la un punct din (a, b) (toate sub¸sirurile lui
x
n
converg la a care nu apart ¸ine mult ¸imii A).
Definit ¸ia 3.1.19 Fie (X, d) un spat ¸iu metric arbitrar ¸si A o
submult ¸ime a sa. O familie T = ¦D
i
[D
i
⊂ X, i ∈ I¦ de p˘art ¸i
ale lui X se nume¸ste acoperire a mult ¸imii A dac˘a
A ⊂
¸
i∈I
D
i
.
89
Dac˘a T
1
⊂ T ¸si A ⊂
¸
D
i
∈D
D
i
, spunem c˘a T
1
este o
subacoperire a lui T.
O acoperire T a mult ¸imii A se va numi deschis˘a dac˘ a
elementele lui T sunt mult ¸imi deschise.
Exemplul 3.1.27. Fie A = (1, 2) ⊂ R. Familia T for-
mat˘ a din intervalele D
i
=

1 +
1
i
, 2

, i = 2, 3, . . . formeaz˘ a
o acoperire deschis˘ a pentru A deoarece pentru orice x ∈ A
exist˘a un i
0
∈ N

a¸sa ˆıncˆat 1 +
1
i
0
< x, adic˘a orice x ∈ A se
afl˘ a ˆın cel put ¸in un interval D
i
.
Propozit ¸ia 3.1.5 (Lebesgue). Dac˘a A este o mult ¸ime
compact˘ a ˆın spat ¸iul metric (X, d) iar T = ¦D
i
[i ∈ I¦ este
o acoperire deschis˘ a a lui A, atunci exist˘a un ε > 0 a¸sa ˆıncˆ at
pentru orice x din A s˘a existe un i ∈ I a¸sa ca S(x, ε) ⊂ D
i
.
Demonstrat ¸ie. Vom proceda prin reducere la absurd.
S˘a presupunem c˘a A este compact˘ a dar pentru orice ε >
0 exist˘ a un x
ε
∈ A a¸sa ˆıncˆat pentru orice i ∈ I, S(x
ε
, ε) ⊂ D
i
.
ˆ
In particular, pentru ε = 1/n exist˘a x
n
∈ A astfel ˆıncˆat pentru
orice i ∈ I are loc
S

x
n
,
1
n

⊂ D
i
. (3.1)
Deoarece A este compact˘ a, ¸sirul (x
n
) cont ¸ine un sub
¸sir (x
n
k
) convergent la un punct x ∈ A. Cum T constituie
o acoperire pentru A, exist˘a o mult ¸ime D
i
0
∈ T a¸sa ˆıncˆat
x ∈ D
i
0
. Mult ¸imea D
i
0
fiind deschis˘a exist˘ a o sfer˘ a deschis˘a
S(x, r) a¸sa ca
S(x, r) ⊂ D
i
o
(3.2)
Din lim
k→∞
x
n
k
= x ∈ A rezult˘a c˘ a exist˘ a un num˘ ar natural
k
0
depinzˆand de r/2 a¸sa ca pentru orice k ≥ k
0
s˘a avem
90
x
n
k
∈ S

x,
r
2

, adic˘ a
d (x
n
k
, x) <
r
2
. (3.3)
Cum lim
k→∞
1
n
k
= 0, exist˘ a un k
1
(r) ∈ N a¸sa ˆıncˆat pentru
orice k > k
1
s˘a rezulte
1
n
k
<
r
2
. (3.4)
Fie k
2
= max¦k
0
, k
1
¦. Pentru orice k > k
0
, din relat ¸iile
(3.2), (3.3) ¸si (3.4) obt ¸inem
S

x
n
k
,
1
n
k

⊂ S(x, r) ⊂ D
i
0
,
incluziune ce contrazice (3.1). Cu aceasta teorema este
demonstrat˘ a.
Propozit ¸ia 3.1.6 Dac˘a A este o mult ¸ime ˆın spat ¸iul metric
(X, d), atunci pentru orice ε > 0 exist˘a o familie finit˘a de
sfere deschise cu raza ε care constituie o acoperire deschis˘ a a
mult ¸imii A.
Demonstrat ¸ie. Vom rat ¸iona tot prin reducere la absurd.
Presupunem c˘a A este o mult ¸ime compact˘ a in (X, d) a¸sa ˆıncˆat
exist˘a un ε > 0 pentru care nu exist˘ a o acoperire finit˘ a cu sfere
deschise de raz˘a ε.
Fie x
1
∈ A; atunci sfera S(x
1
, ε) ⊃ A. Alegem x
2
∈ A
a¸sa ˆıncˆat x
2
∈ S(x
1
, ε).
Acum consider˘am sferele S(x
1
, ε) ¸si S(x
2
, ε), pentru care
A ⊂ S(x
1
, ε) ∪ S(x
2
, ε). Prin urmare, exist˘ a x
3
∈ A a¸sa ca
x
3
∈ A ¸si x
3
∈ S(x
1
, ε), x
3
∈ S(x
2
, ε).
Din aproape ˆın aproape, construim ¸sirul (x
n
) de puncte
din A a¸sa ˆıncˆat
x
n
∈ A, x
n
∈ S(x
i
, ε), i = 1, n −1.
91
De aici rezult˘a c˘ a avem d(x
n
, x
i
) ≥ ε, i = 1, n −1, pen-
tru orice n ∈ N

. Prin urmare, ¸sirul (x
n
) astfel construit cere
proprietatea c˘ a x
n
∈ A pentru orice n ∈ N

, dar
d(x
n
, x
m
) ≥ ε, pentru orice n, m ∈ N

, (3.5)
cu n = m.
Acum, se observ˘a c˘a ¸sirul (x
n
) nu poate cont ¸ine nici un
sub¸sir convergent, ˆıntrucˆat, dac˘ a ar exista un asemenea sub¸sir
acesta ar trebui s˘ a fie ¸sir Cauchy, ceea ce ar contrazice (3.5) .
A¸sadar, ¸sirul (x
n
) nu poate cont ¸ine nici un sub¸sir conver-
gent, ceea ce contrazice faptul c˘a A este o mult ¸ime compact˘ a.
ˆ
In concluzie enunt ¸ul teoremei este adev˘arat.
Teorema 3.1.5 O mult ¸ime A dintr-un spat ¸iu metric (X, d)
este compact˘a dac˘ a ¸si numai dac˘a din orice acoperire deschis˘ a
a sa se poate extrage o subacoperire finit˘ a.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am c˘a A este o mult ¸ime com-
pact˘ a. Fie T = ¦D
i
[i ∈ I¦ o acoperire deschis˘ a a mult ¸imii
compacte A. Conform Propozit ¸iei 3.1.5 exist˘ a ε > 0 a¸sa ˆıncˆat
pentru orice x ∈ A s˘a existe i ∈ I a¸sa ca
S(x, ε) ⊂ D
i
. (3.6)
Din Propozit ¸ia 3.1.6, pentru acest ε > 0 exist˘ a un num˘ ar
finit de sfere cu raza ε care s˘ a acopere mult ¸imea A, adic˘a
A ⊂
n
¸
k=1
S(x
k
, ε).
Din (3.6) rezult˘ a c˘ a S(x
k
, ε) ⊂ D
i,k
, pentru orice k =
1, 2, . . . , n. Atunci
A ⊂
n
¸
k=1
D
i,k
,
adic˘a din acoperirea T a lui A am extras o subacoperire finit˘ a
T
1
= ¦D
i,k
[k = 1, n¦ a sa, ceea ce trebuia demonstrat.
92
Reciproc, s˘ a admitem c˘ a din orice acoperire deschis˘ a
a mult ¸imii A se poate extrage o subacoperire finit˘ a. Vom
rat ¸iona prin reducere la absurd. S˘ a presupunem c˘a A nu este
o mult ¸ime compact˘ a. Atunci, exist˘a un ¸sir (x
n
) ⊂ A care
nu cont ¸ine nici un sub¸sir convergent, ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a
mult ¸imea termenilor s˘ ai nu are nici un punct de acumulare.
De aici, rezult˘ a c˘a pentru orice x ∈ A exist˘a o sfer˘ a S(x, ε
x
)
care cont ¸ine cel mult un num˘ar finit de termeni ai ¸sirului (x
n
)
deoarece, ˆın caz contrar, ar exista un sub¸sir al lui (x
n
) care s˘a
convearg˘ a la x.
Familia T = ¦S(y, ε
y
)[y ∈ A¦ constituie o acoperire de-
schis˘a pentru A. Deci, din T se poate extrage o subacoperire
finit˘ a
T
1
= ¦S(y
i
, ε
y
i
)[i = 1, m¦.
Cum (x
n
) ⊂ A ⊂ D
1
iar fiecare din sferele S(y
i
, ε
y
i
)
cont ¸ine cel mult un num˘ar finit de termeni ai ¸sirului (x
n
)
rezult˘a c˘a ¸sirul (x
n
) are un num˘ ar finit de termeni, ceea ce
constituie o contradict ¸ie. Prin urmare, mult ¸imea A este com-
pact˘ a.
Teorema 3.1.6 Orice submult ¸ime compact˘ a a unui spat ¸iu
metric este m˘ arginit˘ a ¸si ˆınchis˘a.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am A o submult ¸ime compact˘ a a
spat ¸iului metric (X, d).
Mai ˆıntˆ ai, s˘a ar˘ at˘ am c˘a A este m˘arginit˘ a. S˘ a observ˘ am
c˘a familia sferelor deschise D = ¦S(x, 1)[x ∈ A¦ formeaz˘ a
o acoperire deschis˘ a pentru A. Conform cu Teorema 3.1.5,
cum A este compact˘ a, se poate extrage o subacoperire finit˘ a
T
1
= ¦S(x
i
, 1)[x
i
∈ A, i = 1, n¦. Fie B = ¦x
i
[i = 1, n¦, care
este finit˘a ¸si diametrul s˘au δ(B) < ∞.
S˘a consider˘ am acum x ¸si y dou˘ a puncte arbitrare din
A. Atunci exist˘a o sfer˘ a deschis˘a S(x
i
, 1) ∈ T
1
, care cont ¸ine
pe x ¸si, de asemenea, exist˘a sfera deschis˘a S(x
j
, 1) a¸sa ca
93
y ∈ S(x
j
, 1). Utilizˆ and inegalitatea triunghiului, obt ¸inem
d(x, y) ≤ d(x, x
i
)+d(x
i
, x
j
)+d(x
j
, y) < 2+d(x
i
, x
j
) < 2+δ(B),
pentru orice x, y din A. A¸sadar, δ(A) ≤ 2+δ(B) < +∞, ceea
ce ne arat˘ a c˘a A este m˘arginit˘ a.
Acum, s˘a ar˘ at˘ am c˘a A este ˆınchis˘a, ceea ce este echiva-
lent cu C(A) = x −A este deschis˘a. Fie x un punct arbitrar
din C(A) ¸si fie y ∈ A. Cum x = y, utilizˆ and proprietatea de
separat ¸ie Hausdorff (Teorema 3.1.1) a spat ¸iului metric (X, d)
rezult˘a c˘a exist˘ a sferele deschise S(y, r
y
) ¸si S(x, r
x,y
) a¸sa ˆıncˆat
S(y, r
y
) ∩ S(x, r
x,y
) = Φ. (3.7)
Familia T = ¦S(y, r
y
)[y ∈ A¦ este o acoperire deschis˘a
pentru A ¸si cum A este compact˘ a exist˘ a o subacoperire finit˘ a
a sa T
1
= ¦S(y
i
, r
y
i
)[i = 1, n¦ (Teorema 3.1.5).
Fiec˘arei sfere S(y
i
, r
y
i
) ˆıi corespunde, pe baza lui (3.7),
o sfer˘a deschis˘a S(x, r
x,y
i
).
Fie r = min
i=1,n
¦r
x
, y
i
¦; atunci S(x, r) =
n
¸
i=1
S(x, r
x,y
i
) iar
S(x, r) ∩ A = Φ deoarece A ⊂
n
¸
i=1
S(y
i
, r
y
i
) ¸si, din (3.7),
avem S(x, r) ∩ S(y
i
, r
y
i
) = Φ. A¸sadar, S(x, r) ⊂ C(A), adic˘ a
C(A) este vecin˘atate pentru x. Cum x a fost ales arbitrar ˆın
C(A) rezult˘a c˘a mult ¸imea C(A) este deschis˘a deoarece ea este
vecin˘atate pentru orice punct al ei.
Condit ¸iile ca mult ¸imea A s˘a fie m˘ argnit˘ a ¸si ˆınchis˘a sunt
necesare pentru ca A s˘a fie compact˘ a. Aceste dou˘ a condit ¸ii nu
sunt, ˆın general, suficiente pentru compactitatea unei mult ¸imii
ˆıntr-un spat ¸iu metric.
Vom ar˘ ata c˘ aˆın spat ¸iile R
n
, n ≥ 1, ˆınzestrate cu metrica
euclidian˘ a, aceste condit ¸ii sunt ¸si suficiente.
Mai ˆıntˆ ai vom demonstra urm˘ atorul rezultat general.
94
Teorema 3.1.7 Dac˘a (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) sunt dou˘ a spat ¸ii met-
rice compacte, atunci ¸si spat ¸iul Z = XY , ˆınzestrat cu met-
rica din Propozit ¸ia 1.2.6, este compact
Demonstrat ¸ie. Fie (z
n
) un ¸sir arbitrar din Z, cu z
n
=
(x
n
, y
n
), x
n
∈ X, y
n
∈ Y , n = 1, 2, . . .. Cum (X, d
1
) este
compact, ¸sirul (x
n
) cont ¸ine un sub¸sir (x
n
k
)
k∈N
convergent la
x ∈ X. Considerˆ and sub¸sirul (y
n
k
)
k∈N
al ¸sirului (y
n
) ¸si t ¸inˆand
seama c˘a ¸si (Y, d
2
) este compact, rezult˘ a c˘a exist˘ a un sub¸sir
(y
n
k
t
)
t∈N
al s˘au, convergent la un punct y ∈ Y .
T¸ inˆand seama de Teorema 1.2.2 rezult˘ a c˘a
lim
t→∞
z
n
k
t
= lim
t→∞
(x
n
k
t
, y
n
k
t
) = (x, y),
ceea ce ne arat˘ a c˘a spat ¸iul Z este compact.
Propozit ¸ia 3.1.7 Intervalul [a, b] din R, a < b, este o
mult ¸ime compact˘ a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a (x
n
) este un ¸sir arbitrar din [a, b],
rezult˘a c˘a (x
n
) este m˘arginit. Atunci, conform lemei lui
Ces`aro (Propozit ¸ia 1.1.11) el cont ¸ine un sub¸sir (x
n
k
) conver-
gent la un punct din R. Cum [a, b] este mult ¸imeˆınchis˘a rezult˘ a
c˘a x ∈ [a, b]. Deci, [a, b] este o mult ¸ime compact˘ a ˆın R.
Definit ¸ia 3.1.20 Fie [a
i
, b
i
], i = 1, n, n ≥ 1, n intervale ale
lui R. Mult ¸imea P ⊂ R
n
, unde
P = [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] . . . [a
n
, b
n
],
se nume¸ste paralelipiped ˆınchis ˆın R
n
.
Propozit ¸ia 3.1.8 Orice paralelipiped ˆınchis din R
n
, n ≥ 1,
este o mult ¸ime compact˘ a.
Demonstrat ¸ie. Valabilitatea propozot ¸iei rezult˘a imediat,
utilizˆand Teorema 3.1.7 ¸si Propozit ¸ia 3.1.7.
Acum putem demonstra:
95
Teorema 3.1.8 O submult ¸ime A a lui R
n
(n ≥ 1) este com-
pact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este m˘arginit˘ a ¸si ˆınchis˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a A este compact˘ a, atunci pe baza Teo-
remei 3.1.6, deducem c˘a ea este marginit˘ a ¸si ˆınchis˘a.
Reciproc, s˘ a admitem c˘ a submult ¸imea A a lui R
n
este
m˘arginit˘ a ¸si ˆınchis˘a ¸si s˘a ar˘ at˘ am c˘a este compact˘ a.
Cum A este m˘arginit˘ a, exist˘ a un paralelipiped ˆınchis P
a¸sa ˆıncˆat A ⊆ P.
Fie (x
n
) un ¸sir abritrar ˆın A; atunci el este ¸si ˆın P ¸si
cum P este o mult ¸ime compact˘ a rezult˘ a c˘a exist˘ a un sub¸sir
(x
n
k
) convergent la un punct x ∈ P. Dar x este punct aderent
mult ¸imii A ¸si cum A este ˆınchis˘a rezult˘ a c˘a A = A (Teorema
3.1.3). Deducem c˘ a x ∈ A ¸si deci A este compact˘ a.
ˆ
In finalul acestui paragraf vom introduce not ¸iunea de
conexitate, care, intuitiv, descrie faptul c˘a o mult ¸ime este
format˘ a ”dintr-o bucat˘ a”, adic˘ a nu poate fi descompus˘ a ˆın
dou˘ a sau mai multe p˘ art ¸i separate.
Definit ¸ia 3.1.21 Spat ¸iul metric (X, d) se nume¸ste conex
dac˘ a nu exist˘a dou˘a mult ¸imi D
1
, D
2
deschise, nevide ¸si dis-
juncte astfel ca X = D
1
∪D
2
.
ˆ
In caz contrar spat ¸iul (X, d) se
nume¸ste neconex sau disconex.
Deoarece D
1
= C(D
2
) ¸si D
2
= C(D
1
), rezult˘a c˘a
mult ¸imile D
1
¸si D
2
sunt, ˆın acela¸si timp, ¸si inchise, rezultˆand
imediat urm˘ atorul rezultat:
Propozit ¸ia 3.1.9
ˆ
Intr-un spat ¸iu metric (X, d) urm˘ atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
1) (X, d) exte conex;
2) Nu exist˘a dou˘a mult ¸imi ˆınchise F
1
¸si F
2
, nevide ¸si dis-
juncte, a¸sa ˆıncˆ at X = F
1
∪ F
2
;
3) Singura mult ¸ime nevid˘ a din X simultan deschis˘a ¸si
ˆınchis˘a este ˆıntreg spat ¸iul X.
96
Definit ¸ia 3.1.22 O submult ¸ime A a spat ¸iului metric (X.d)
este conex˘a dac˘a (A, d) este un spat ¸iu metric conex.
Altfel spus, A este conex˘ a dac˘a nu exist˘a dou˘a mult ¸imi
deschise ˆın X, cu propriet˘ at ¸ile:
1) D
1
∩ A = Φ, D
2
∩ A = Φ
2) A ⊂ D
1
∪ D
2
3) D
1
∩ D
2
∩ A = Φ.
Exemplul 3.1.28. Orice interval al lui R este o mult ¸ime
conex˘a.
S˘a demonstr˘ am acest fapt. Presupunem contrariul;
adic˘a exist˘ a un interval A ⊂ R care este o mult ¸ime neconex˘a.
Conform Definit ¸iei 3.1.22, exist˘ a dou˘ a mult ¸imi deschise, nev-
ide, D
1
¸si D
2
ˆın R a¸sa ˆıncˆat
D
1
∪ D
2
= A; D
1
∩ D
2
= Φ.
Exist˘a punctele a ∈ D
1
¸si b ∈ D
2
, a = b (putem pre-
supune c˘a a < b). Cum A este interval rezult˘ a c˘a ¸si [a, b] este
interval ¸si [a, b] ⊂ A. Not˘ am c = sup(D
1
∩ [a, b]). Cum D
1
este, ˆın acela¸si timp, ˆınchis˘a ˆın A rezult˘a c˘a c ∈ D
1
.
ˆ
Ins˘a
b ∈ D
2
¸si deci c ∈ D
1
∩ [a, b), adic˘ a c = b, deoarece, ˆın caz
contrar, c = b ∈ D
2
, ceea ce ar conduce la c ∈ D
1
∩ D
2
, lucru
absurd. A¸sadar, c ∈ D
1
∩[a, b) ¸si D
1
fiind deschis˘a ˆın A exist˘a
ε > 0 astfel ˆıncˆat c +ε ∈ D
1
∩[a, b), ceea ce contrazice faptul
c˘a sup(D
1
∩[a, b)) = c. Prin urmare, presupunerea f˘ acut˘ a este
fals˘a, rezultˆand c˘a A este conex˘a.
Observat ¸ia 3.1.4 Are loc ¸si reciproca pentru afirmat ¸ia din
exemplul 3.1.28: orice submult ¸ime nevid˘ a ¸si conex˘ a a lui R
este un interval.
Vom rat ¸iona prin reducere la absurd. S˘ a admitem c˘ a
exist˘a o mult ¸ime A ⊂ R conex˘a, care nu este interval. Atunci
exist˘a trei puncte x
1
, x
2
, x
3
din R a¸sa ˆıncˆat x
1
, x
3
∈ A, x
1
<
97
x
2
< x
3
, iar x
2
∈ A. Consider˘ am mult ¸imile D
1
= (−∞, x
2
)∩A
¸si D
2
= A∩(x
2
, +∞). Evident c˘ a D
1
¸si D
2
sunt ˆınchise ˆın A,
D
1
∪D
2
= A ¸si D
1
∩D
2
= Φ. Prin urmare, A este o mult ¸ime
neconex˘a, ceea ce constituie o contradict ¸ie. A¸sadar, A este
un interval.
Exemplul 3.1.29.
ˆ
In spat ¸iul metric R mult ¸imea A = (1, 2)∪
(3, 4) este neconex˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, mult ¸imile D
1
= (1, 2) ¸si
D
2
= (3, 4) sunt deschise, A = D
1
∪D
2
, iar D
1
∩D
2
∩A = Φ,
D
1
∩ A = (1, 2) = Φ, D
2
∩ A = (3, 4) = Φ.
Definit ¸ia 3.1.23 O mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a se nume¸ste
domeniu. O mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si conex˘a se nume¸ste con-
tinuu.
Exemplul 3.1.30. O sfer˘a deschis˘a din R
m
este un domeniu,
iar una ˆınchis˘a este un continuu.
3.2 Funct ¸ii ˆıntre spat ¸ii metrice
Definit ¸ia 3.2.1 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice. O
apliact ¸ie f : A → B, A ⊆ X ¸si B ⊆ Y , se nume¸ste funct ¸ie
definit˘a ˆıntre dou˘a spat ¸ii metrice.
Definit ¸ia 3.2.2 Dac˘a X = R
m
, m ∈ N, m ≥ 1 ¸si Y = R,
atunci funct ¸ia f : A → R, A ⊆ R
m
, se nume¸ste funct ¸ie
real˘a de o variabil˘a vectorial˘a x = (x
1
, x
2
, . . . , x
m
) ∈ A
sau funct ¸ie real˘a de m variabile reale ¸si se noteaz˘a prin
y = f(x) sau y = f(x
1
, x
2
, . . . , x
m
).
Este evident c˘a valorile y ale funct ¸iei y =
f(x
1
, x
2
, . . . , x
m
) depind de cele m variabile. Din punct
de vedere sistemic variabilele independente x
1
, x
2
, . . . , x
m
reprezint˘a m˘ arimi ce pot fi controlate sau precizate, numite
date de intrare, iar variabila dependent˘ a y precizeaz˘a
valoarea rezultat˘ a prin act ¸iunea lui f asupra datelor de
98
intrare ¸si se nume¸ste data de ie¸sire (v.fig.3.2.1).
Fig.3.2.1
Observat ¸ia 3.2.1 Funct ¸iile reale de mai multe variabile se
mai numesc ¸si funct ¸ii scalare sau cˆampuri scalare.
Graficul unei funct ¸ii reale de m variabile reale, definit˘ a
pe o mult ¸ime A ⊆ R
m
, este o mult ¸ime de puncte din R
m+1
,
ceea ce face s˘a avem o imagine geometric˘ a numai pentru
m ≤ 2. Astfel, dac˘a m = 1 atunci funct ¸ia y = f(x),
x ∈ A ⊂ R are ca ¸si grafic o curb˘ a plan˘ a, iar dac˘ a m = 2
funct ¸ia real˘ a f : A ⊆ R
2
→R, y = f(x
1
, x
2
) are ca ¸si grafic o
suprafat ¸˘a (Σ) ˆın spat ¸iul R
3
(v.fig.3.2.2).
Fig.3.2.2
99
Definit ¸ia 3.2.3 Dac˘a X = R
m
¸si Y = R
p
, o funct ¸ie f :
A →B, A ⊆ X, B ⊆ Y , se nume¸ste funct ¸ie vectorial˘a de
variabil˘a vectorial˘a.
Dac˘ a x = (x
1
, . . . , x
m
) ∈ A iar y = (y
1
, . . . , y
p
) ∈ B,
atunci funct ¸ia vectorial˘ a poate fi scris˘ a
y = f(x),
iar desf˘a¸surat:
(y
1
, . . . , y
p
) = (f
1
(x
1
, . . . , x
m
), f(x
1
, . . . , x
m
), . . . , f
p
(x
1
, . . . , x
m
))
unde f
i
, i = 1, p, sunt funct ¸ii de m variabile reale definite pe
A cu valori ˆın R.
Funct ¸iile y
i
= f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
m
), i = 1, p se numesc
componentele funct ¸iei vectoriale f.
Rezult˘ a c˘a studiul unei funct ¸ii vectoriale se reduce la
studiul unor funct ¸ii reale de mai multe variabile reale.
Cazuri particulare. 3.2.1. Dac˘ a p = 1, atunci funct ¸ia
vectorial˘ a de variabil˘ a vectorial˘ a se reduce la o funct ¸ie real˘a
de mai multe variabile reale.
3.2.2. Dac˘ a p = 2 ¸si m = 1, atunci funct ¸ia vectorial˘ a are
forma
(y
1
, y
2
) = (x, y) =
−−→
f(t) = (f
1
(t), f
2
(t)), t ∈ A ⊆ R,
de unde
x = f
1
(t), y = f
2
(t), t ∈ A,
care constituie reprezentarea parametric˘a a unei curbe
plane Γ (v.fig.3.2.3).
100
Fig.3.2.3
3.2.3. Dac˘ a p = 3 ¸si m = 1, atunci funct ¸ia vectorial˘ a are
forma
(y
1
, y
2
, y
3
) = (x, y, z) =
−−→
f(t) = (f
1
(t), f
2
(t), f
3
(t)), t ∈ A ⊆ R,
de unde
x = f
1
(t), y = f
2
(t), z = f
3
(t), t ∈ A,
care constituie reprezentarea parametric˘ a a unei curbe ˆın
spat ¸iu.
3.2.4. Dac˘ a p = 3 ¸si m = 2, atunci funct ¸ia vectorial˘ a are
forma
(y
1
, y
2
, y
3
) = (x, y, z) =
−→
f (u, v) =
= (f
1
(u, v), f
2
(u, v), f
3
(u, v)), (u, v) ∈ A ⊆ R
2
,
de unde
x = f
1
(u, v), y = f
2
(u, v), z = f
3
(u, v), (u, v) ∈ A,
care constituie reprezentarea parametric˘a a unei
suprafet ¸e
¸
ˆın spat ¸iu (v.fig.3.2.4).
101
Fig.3.2.4
3.2.5. Dac˘ a p = 3 ¸si m = 3, atunci o astfel de funct ¸ie vecto-
rial˘ a se nume¸ste cˆamp vectorial.
De obicei, modelele matematice utilizate ˆın descrierea
fenomenelor economice se descriu prin funct ¸ii reale de mai
multe variabile reale.
Exemplul 3.2.1. Funct ¸ia de product ¸ie. O problem˘ a des
ˆıntˆ alnit˘ a ˆın practica economic˘ a se refer˘a la condit ¸iile de com-
binare a factorilor pentru producerea unui produs Y de c˘atre
o ˆıntreprindere: Dac˘ a condit ¸iile tehnice ale product ¸iei sunt
date, cantitatea y din produsul Y realizat˘ a depinde numai de
factorii variabili ai product ¸iei folosit ¸i X
1
, X
2
, . . . , X
m
. Dac˘ a
x
1
, x
2
, . . . , x
m
sunt cantit˘ at ¸ile folosite din ace¸sti factori, atunci
putem scrie funct ¸ia de product ¸ie
y = f(x
1
, x
2
, . . . , x
m
),
care este o funct ¸ie de m variabile reale.
Exemplul 3.2.2. Funct ¸ia cererii. S˘a presupunem c˘a n
m˘arfuri de consum Y
1
, Y
2
, . . . , Y
n
se vˆand la pret ¸uri invariabile
102
x
1
, x
2
, . . . , x
n
pe o piat ¸˘a cu concurent ¸˘a, care const˘ a dintr-un
num˘ar de consumatori, cu gusturi ¸si venituri date.
ˆ
In aceast˘ a
situat ¸ie cantitatea y
k
de marf˘ a Y
k
, k = 1, n, cerut˘ a pe piat ¸˘a
depinde numai de pret ¸urile tuturor m˘ arfurilor de pe piat ¸˘a.
Aceasta ˆınseamn˘ a c˘a funct ¸ia cererii pentru marfa Y
k
este
y
k
= f
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
care este o funct ¸ie de n variabile. Funct ¸ia cerere pentru toate
cele n m˘arfuri va fi o funct ¸ie vectorial˘ a
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = (f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
n
(x
1
, . . . , x
n
)).
ˆ
In practic˘a, ˆıntre funct ¸iile cerere y
k
= f
k
(x
1
, . . . , x
n
),
k = 1, n, se studiaz˘a anumite corelat ¸ii.
Exemplul 3.2.3. Funct ¸ia costurilor de product ¸ie. S˘a
admitem c˘ a o ˆıntreprindere produce m˘ arfurile X
1
, X
2
, . . . , X
n
ˆın condit ¸ii tehnice de product ¸ie ¸si condit ¸ii de aprovizionare
date. Atunci funct ¸ia costurilor de product ¸ie este
y = f(x
1
, . . . , x
n
),
unde x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt cantit˘ at ¸ile de m˘arfuri λ
1
, λ
2
, . . . , λ
n
produse, iar y este costul total. Pentru comoditate, ˆın cazul a
dou˘ a m˘ arfuri X ¸si Y funct ¸ia costurilor se poate lua de forma
particular˘ a
z = ax
2
+ by
2
+ cxy + dx + ey + f.
3.3 Limita unei funct ¸ii ˆıntr-un punct
Fie (X, d
1
) ¸si (X, d
2
) dou˘ a spat ¸ii metrice, F : A → Y ,
A ⊆ X, o funct ¸ie ¸si x
0
un punct de acumulare al mult ¸imii A
(x
0
∈ A

).
Definit ¸ia 3.3.1 (cu vecin˘at˘at ¸i.) Spunem c˘a funct ¸ia f are
limit˘a ˆın punctul x
0
, dac˘a exist˘a un punct l ∈ Y astfel ˆıncˆ at,
103
pentru orice vecin˘ atate U(l) a lui l, exist˘a o vecin˘ atate V (x
0
)
a¸sa ˆıncˆ at, pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩A−¦x
0
¦, s˘a avem f(x) ∈
U(l), adic˘ a
f(V (x
0
) ∩ A −¦x
0
¦) ⊂ U(l).
Scriem lim
x→x
0
f(x) = l.
Intuitiv not ¸iunea de limit˘ a a funct ¸iei f ˆın punctul
x
0
exprim˘ a faptul c˘ a dac˘ a ne apropiem de x
0
prin puncte
din mult ¸imea A, atunci valorile funct ¸iei ˆın aceste puncte se
apropie oricˆ at de mult de punctul l din Y .
Teorema 3.3.1 (de caracterizare a not ¸iunii de limit˘a.)
Fie f : A → (Y, d
2
), unde A ⊆ (X, d
1
) ¸si x
0
∈ A

. Atunci
urm˘ atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
1) l este limita funct ¸iei f ˆın punctul x
0
(definit ¸ia cu
vecin˘ at˘at ¸i);
2) pentru orice sfer˘ a deschis˘a S
Y
(l, ε) din spat ¸iul metric Y
exist˘a o sfer˘ a deschis˘a S
X
(x
0
, δ
ε
) din spat ¸iul metric X
astfel ˆıncˆ at, pentru orice x ∈ S
X
(x
0
, δ
ε
) ∩ A − ¦x
0
¦ s˘a
avem f(x) ∈ S
Y
(l, ε) (definit ¸ia cu sfere);
3) pentru orice ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆ at pentru orice
x ∈ A − ¦x
0
¦ cu d
1
(x, x
0
) < δ
ε
s˘a avem d
2
(f(x), l) < ε
(definit ¸ia cu ε ¸si δ);
4) pentru orice ¸sir convergent de puncte din A − ¦x
0
¦ cu
lim
n→∞
x
n
X
= x
0
s˘a rezulte lim
n→∞
f(x
n
)
Y
= l (definit ¸ia cu
¸siruri sau definit ¸ia lui Heine)
Demonstrat ¸ie. S˘a ar˘ at˘ am mai ˆıntˆ ai c˘ a din 1) rezult˘ a 2).
Lu˘ am U(l) = S
Y
(l, ε), unde ε > 0 este arbitrar. Con-
form cu 1), exist˘ a o vecin˘ atate V (x
0
) a¸sa ˆıncˆat, pentru orice
x ∈ V (x
0
) ∩ A −¦x
0
¦ s˘a avem f(x) ∈ U(l). Cum V (x
0
) este
o vecin˘atate pentru x
0
, exist˘a o sfer˘ a deschis˘a S
X
(x
0
, δ
ε
) ⊂
104
V (x
0
). Atunci pentru orice x ∈ S
X
(x
0
, δ
ε
) ∩ A − ¦x
0
¦ avem
f(x) ∈ U(l) = S
Y
(l, ε), adic˘ a 2) este ˆındeplinit˘ a.
Acum s˘a ar˘ at˘ am c˘a din 2) rezult˘ a 3). Pentru aceasta
este suficient s˘a exprim˘ am sferele ¸si condit ¸iile de la 2) prin
inegalit˘ at ¸i.
S˘a demonstr˘ am acum c˘ a din 3) rezult˘ a 4). Fie (x
n
)
un ¸sir de puncte din A
{
x
0
¦ cu lim
n→∞
x
n
X
= x
0
. Din 3) rezult˘ a
c˘a, pentru orice ε > 0, exist˘ a δ
ε
> 0 a¸sa ˆıncˆat, pentru orice
x ∈ A −¦x
0
¦ cu d
1
(x, x
0
) < δ
ε
s˘a avem d
2
(f(x), l) < ε. Cum
lim
n→∞
x
n
X
= x
0
, exist˘a un n
δ
ε
∈ N a¸sa ca pentru orice n ∈ N,
n > n
δ
ε
s˘a rezulte d
1
(x
n
, x
0
) < δ
ε
. Atunci d
2
(f(x), l) < ε
pentru orice n ∈ N, n > n
δ
ε
= n
ε
. A¸sadar, pentru orice ε > 0
exist˘a n
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat pentru orice n ∈ N, n > n
ε
s˘a avem
d
2
(f(x
n
), l) < ε, adic˘ a lim
n→∞
f(x
n
) = l, ceea ce trebuia demon-
strat.
Demonstrat ¸ia teoremei este ˆıncheiat˘ a dac˘ a ar˘ at˘ am c˘a
din 4) rezult˘ a 1). Vom rat ¸iona prin reducere la absurd. S˘ a pre-
supunem c˘a exist˘ a o vecin˘ atate U(l) a lui R astfel ca, oricare
ar fi V (x
0
) o vecin˘ atate a lui x
0
, s˘a existe x ∈ V (x
0
)∩A−¦x
0
¦
pentru care f(x) ∈ U(l).
Pentru orice n ∈ N

lu˘am V (x) = S

x
0
,
1
n

. Atunci
exist˘a x
n
∈ V (x
0
) ∩ A − ¦x
0
¦ cu x
n
= x
0
a¸sa ˆıncˆat f(x
n
) ∈
U(l). Cum x
n
∈ S

x
0
,
1
n

, avem d
X
(x
n
, x
0
) <
1
n
, oricare ar
fi n ∈ N

. De aici rezult˘ a c˘a lim
n→∞
x
n
= x
0
. Conform cu 4),
deducem c˘a lim
n→∞
f(x
n
) = l; atunci exist˘ a n
1
∈ N a¸sa ˆıncˆat
pentru orice n ∈ N, n > n
1
s˘a avem f(x
n
) ∈ U(l), ceea ce
contrazice f(x
n
) ∈ U(l). Prin urmare, presupunerea f˘ acut˘ a
este fals˘a ¸si deci din 4) rezult˘a 1).
Observat ¸ia 3.3.1 Afirmat ¸iile 1) – 4) din teorema 3.3.1 fi-
ind echivalente logic, rezult˘ a c˘a oricare din ele poate fi luat˘ a
105
ca definit ¸ie a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct.
ˆ
In contin-
uare, noi vom folosi mai mult definit ¸ia cu ¸siruri deoarece ne
va permite ca s˘ a obt ¸inem propriet˘ at ¸ile limitelor de funct ¸ii din
propriet˘ at ¸ile limitelor de ¸siruri.
Observat ¸ia 3.3.2 Definit ¸ia limitei cu ¸siruri a limtiei unei
funct ¸ii ˆıntr-un punct se utilizeaz˘ a la a dovedi c˘ a o funct ¸ie
nu are limit˘ a ˆıntr-un punct. Pentru aceasta este suficient s˘ a
g˘asim un ¸sir (x
n
), (x
n
) ⊂ A−¦x
0
¦, cu lim
n→∞
x
n
= x
0
a¸sa ˆıncˆ at
lim
n→∞
f(x
n
) s˘a nu existe sau s˘a afl˘am dou˘ a ¸siruri (x
(1)
n
) ¸si (x
(2)
n
)
din A − ¦x
0
¦, ambele convergente la x
0
, pentru care ¸sirurile
(f(x
(1)
n
)) ¸si (f(x
(2)
n
)) s˘a aib˘ a limite diferite ˆın Y .
Teorema 3.3.2 Fie spat ¸iile metrice (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
), A ⊆
X, x
0
∈ A

¸si f : A →Y o funct ¸ie. Dac˘a f are limit˘ a ˆın x
0
,
atunci aceast˘a limit˘a este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. Valabilitatea afirmat ¸iei rezult˘a aplicˆ and
definit ¸ia cu ¸siruri a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct ¸si t ¸inˆand
seama c˘a limita unui ¸sir de puncte dintr-un spat ¸iu metric este
unic˘a.
Teorema 3.3.3 Fie
−→
f : A → R
p
, A ⊆ R
m
, m ≥ 1, p ≥ 2,
funct ¸ia vectorial˘ a
−→
f = (f
1
, f
2
, . . . , f
p
), unde f
i
: A → R,
i = 1, p ¸si x
0
∈ A

. Atunci
−→
f are limita l = (l
1
, l
2
, . . . , l
p
) ˆın
punctul x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a lim
x→x
0
f
i
(x) = l
i
, i = 1, p.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸ia rezult˘ a imediat folosind definit ¸ia
limtiei unei funct ¸ii cu ¸siruri ¸si faptul c˘aˆın R
n
convergenta unui
¸sir de elemente este echivalent˘a cu convergent ¸a pe coordonate
(v.Teorema 1.2.2).
Observat ¸ia 3.3.3 Din Teorema 3.3.3 rezult˘ a c˘a studiul lim-
itei funct ¸iilor vectoriale se reduce la studiul funct ¸iilor reale de
mai multe variabile reale f : A →R, A ⊆ R
m
.
106
Dac˘ a x
0
= (a
1
, a
2
, . . . , a
m
) ∈ A

se obi¸snuie¸ste a nota
lim
x→x
0
f(x), x = (x
1
, x
2
, . . . , x
m
) ∈ R
m
, prin
lim
x
1
→a
1
x
2
→a
2
.
.
.
x
m
→a
m
f(x
1
, x
2
, . . . , x
m
)
Utilizˆ and cele demonstrate la ¸siruri pentru funct ¸iile care
iau valori reale rezult˘ a:
Teorema 3.3.4 Fie f, g : A → R, unde A ⊆ (X, d) ¸si x
0

A

. Dac˘a exist˘a lim
x→x
0
f(x) = l
1
¸si lim
x→x
0
f(x) = l
2
, cu l
1
, l
2
∈ R,
atunci exist˘a
1) lim
x→x
0
(f + g)(x) ¸si valoarea ei este l
1
+ l
2
;
2) lim
x→x
0
(f + g)(x) ¸si valoarea ei este l
1
l
2
;
3) lim
x→x
0
f(x) ¸si valoarea ei este
l
1
l
2
, dac˘a l
2
= 0 ¸si g(x) = 0
pentru x ∈ A.
Observat ¸ia 3.3.4 Dac˘a l
1
, l
2
∈ R, atunci pot s˘a apar˘ a a¸sa
numitele ”operat ¸ii f˘ar˘ a sens”, care se elimin˘ a prin diferite
metode.
Observat ¸ia 3.3.5 Fie f : A →(Y, d), cu A ⊆ R, o funct ¸ie ¸si
x
0
∈ A

. Dac˘a exist˘a lim
x→x
0
x<x
0
f(x) = l
s
(respectiv lim
x→x
0
x>x
0
f(x) = l
d
),
atunci spunem c˘ a f are limit˘a la stˆanga (respectiv limit˘a
la dreapta) ˆın punctul x
0
. Limitele la stˆanga ¸si la dreapta
ˆıntr-un punct poart˘ a numele de limit˘ a lateral˘ a.
Se arat˘ a c˘a f are limit˘ a ˆın punctul x
0
dac˘a ¸si numai
dac˘a exist˘ a atˆ at limita la stˆ anga l
s
cˆat ¸si limita la dreapta l
d
ˆın punctul x
0
pentru f ¸si lim
x→x
0
f(x) = l
s
= l
d
.
Exemple. 3.3.1. S˘a calcul˘ am
107
a) l
1
= lim
x→0

x
2
+ x
3
2x
, (1 + x)
2
2x
, x
2
+ x + 1

b) l
2
= lim
x→0
y→0

x
2
y
2
+ 1, (1 + xy)
1
xy
,
x
2
+ 1
x
2
+ y
2

a) Avem
lim
x→0
x
2
+ x
3
2x
= lim
x→0
x + x
2
2
= 0;
lim
x→0
(1 + x)
2
2x
= lim
x→0
[(1 + x)
1
x
]
2
= e
2
;
de unde l
1
= (0, e
2
, 1).
b) Pentru l
2
avem
lim
x→0
y→0
(x
2
+ y
2
+ 1) = 1; lim
x→0
y→0
(1 + xy)
1
xy
= e
¸si
lim
x→0
y→0
x
2
y
x
2
+ y
2
= 0, deoarece

x
2
y
x
2
+ y
2


x
2
[y[
x
2
= [y[,
de unde l
2
= (1, e, 0).
3.3.2. S˘a se arate c˘ a f(x, y) =
xy
x
2
+ y
2
nu are limit˘ a ˆın
punctul (0, 0) = θ. Consider˘am ¸sirul de puncte z
n
=

1
n
,
α
n

,
α ∈ R ¸si convergent la θ = (0, 0). Avem
f

1
n
,
α
n

=
α
n
2
1
n
2
+
α
n
2
=
α
1 + α
2
,
adic˘a limita ¸sirului

f

1
n
,
α
n

depinde de α, de unde
rezult˘a c˘a funct ¸ia f nu are limit˘ a ˆın (0, 0).
108
3.4 Continuitatea funct ¸iilor ˆıntre spat ¸ii
metrice
ˆ
In acest paragraf vom adˆ anci studiul ideii intuitive de
”apropiere” a valorilor unei funct ¸ii de valoarea ei ˆıntr–un
punct dat x
0
de ˆındat˘ a ce valorile argumentului sunt suficient
de aproape de x
0
.
Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘ a spat ¸ii metrice ¸si f : A →Y o
funct ¸ie, unde A ⊆ X este o submult ¸ime a lui X.
Definit ¸ia 3.4.1 (cu vecin˘at˘at ¸i.) Spunem c˘a funct ¸ia f este
continu˘a ˆın punctul x
0
∈ A dac˘a pentru orice vecin˘ atate
U(f(x
0
)) a lui f(x
0
) exist˘a o vecin˘atate V (x
0
) a lui x
0
a¸sa
ˆıncˆ at pentru orice x ∈ V (x) ∩ A s˘a avem f(x) ∈ U(f(x
0
)).
Dac˘a funct ¸ia f nu este continu˘a ˆın punctul x
0
∈ A,
atunci spunem c˘ a funct ¸ia f este discontinu˘a ˆın punctul x
0
sau c˘a x
0
este punct de discontinuitate a funct ¸iei f.
Teorema 3.4.1 Funct ¸ia f : A →Y , A ⊆ X, este continu˘a ˆın
punctul x
0
∈ A dac˘a ¸si numai dac˘a are loc una din situat ¸iile:
i) sau x
0
este punct izolat;
ii) sau x
0
este punct de acumulare pentru A ¸si
lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
).
Demonstrat ¸ie.
i)
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆın orice punct izolat al domeniului de
definit ¸ie o funct ¸ie este continu˘a. Fie x
0
un punct izo-
lat pentru mult ¸imea A; atunci exist˘ a o vecin˘ atate V (x
0
)
a sa, a¸sa ˆıncˆat V (x
0
) ∩ A = ¦x
0
¦. Acum, rezult˘ a
c˘a pentru orice vecin˘ atate U(f(x
0
)) exist˘ a o vecin˘ atate
V (x
0
) astfel ˆıncˆat, pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩ A, s˘a avem
f(x) ∈ U(f(x
0
)).
109
ii) S˘ a admitea c˘ a f este continu˘ a ˆın punctul x
0
. Atunci
pentru orice vecin˘ atate U(f(x
0
)) exist˘ a o vecin˘ atate
V (x
0
) a lui x
0
a¸sa ˆıncˆat pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩ A s˘a
avem f(x) ∈ U(f(x
0
)). Evident c˘ a aceast˘ a afirmat ¸ie are
loc ¸si pentru x = x
0
, ceea ce implic˘a lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
).
Reciproc, dac˘a presupunem c˘a lim
x→x
0
f(x
0
) = f(x
0
),
atunci pentru orice U(x
0
), exist˘ a o vecin˘ atate V (x
0
) a¸saˆıncˆat,
pentru orice x ∈ V (x
0
)∩(A−¦x
0
¦) s˘a avem f(x) ∈ U(f(x
0
)).
Cum pentru x = x
0
∈ A avem evident f(x
0
) ∈ U(f(x
0
),
rezult˘a c˘a pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩A avem f(x) ∈ U(f(x
0
))),
ceea ce ne arat˘ a c˘a f este continu˘ a ˆın x
0
.
Observat ¸ia 3.4.1 Dac˘a x
0
este punct de acumulare din A ¸si
funct ¸ia f este continu˘a ˆın x
0
, atunci putem scrie
lim
x→x
0
f(x) = f

lim
x→x
0
x

,
ceea ce ne spune c˘ a operat ¸ia de trecere la limit˘ a este per-
mutabil˘ a cu funct ¸ia f.
Teorema 3.4.2 (de caracterizare a continuit˘at ¸ii ˆın
punct). Fie f : A → (Y, d
2
) o funct ¸ie, unde A ⊆ (X, d
1
)
¸si x
0
∈ A. Atunci urm˘ atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
1) f este continu˘a ˆın punctul x
0
(definit ¸ia cu vecin˘ at˘at ¸i
3.4.1)
2) pentru orice sfer˘ a deschis˘a S
Y
(f(x
0
), ε) din spat ¸iul met-
ric Y , exist˘a o sfer˘ a deschis˘a S
λ
(x
0
, δ
ε
) din spat ¸iul metric
X astfel ˆıncˆ at, pentru orice x ∈ S
X
(x
0
, δ
ε
) ∩ A s˘a avem
f(x) ∈ S
Y
(f(x
0
), ε) (definit ¸ia cu sfere);
3) pentru orice ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆ at pentru orice
x ∈ A cu d
1
(x, x
0
) < δ
ε
, s˘a avem d
2
(f(x), f(x
0
)) <
ε(definit ¸ia cu ε ¸si δ);
110
4) pentru orice ¸si convergent de puncte din A cu lim
n→∞
x
n
X
=
x
0
s˘a rezulte lim
n→∞
f(x
n
)
Y
= f(x
0
) (definit ¸ie cu ¸siruri).
Demonstrat ¸ie. Valabilitatea teoremei rezult˘ a imediat din
Teorema 3.3.1 de caracterizare a not ¸iunii de limit˘a.
Teorema 3.4.3 Fie f : A → R
p
, A ⊆ R
m
, m ≥ 1, p ≥ 2,
funct ¸ia vectorial˘ a f = (f
1
, f
2
, . . . , f
p
), unde f
i
: A → R, i =
1, p ¸si x
0
∈ A. Atunci f este continu˘a ˆın punctul x
0
∈ A,
dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸iile f
i
sunt continue ˆın x
0
, i = 1, p.
Demonstrat ¸ie. Utilizˆ and Teoremele 3.4.1 ¸si 3.3.4, rezult˘ a
imediat valabilitatea celor afirmate ˆın enunt ¸ul teoremei.
Definit ¸ia 3.4.2 Fie f : A → (Y, d
2
), unde A ⊂ (X, d
1
), o
funct ¸ie. Zicem c˘ a funct ¸ia f este continu˘a pe D dac˘a f este
continu˘a ˆın orice punct din D.
Exemple. 3.4.1. Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si k un ele-
ment fixat din X. Funct ¸ia f : X → X, f(x) = k, oricare
ar fi x ∈ X, este continu˘a pe X deoarece dac˘a x
0
∈ X ¸si
x
n
X
−→x
0
, atunci f(x
n
)
X
−→k = f(x
0
), adic˘ a este satisf˘acut˘ a
definit ¸ia cu ¸siruri a continuit˘ at ¸ii ˆın x
0
.
3.4.2. Fie 1
X
: (X, d) → (X, d) aplicat ¸ia identic˘a, adic˘a
1
X
(x) = x, oricare ar fi x ∈ X. Atunci 1
X
este con-
tinu˘a pe X.
ˆ
Intr-adev˘ ar, s˘ a consider˘ am un x
0
∈ X arbi-
trar; atunci pentru orice ¸sir (x
n
) ⊂ X cu lim
n→∞
x
n
X
= x
0
avem
lim
n→∞
1
x
(x
n
)
X
= lim
n→∞
x
n
X
= x
0
= 1
X
(x
0
), ceea ce ne arat˘ a c˘a 1
X
este continu˘ a ˆın x
0
.
3.4.3. (Continuitatea funct ¸iilor compuse.) Fie (X, d
1
),
(Y, d
2
¸si (Z, d
3
) trei spat ¸ii metrice ¸si fie funct ¸iile f : X → Y ,
y : Y →Z. Dac˘ a f este continu˘ a ˆın x
0
∈ X ¸si g este continu˘ a
ˆın f(x
0
) ∈ Y , atunci g ◦ f este continu˘ a ˆın x
0
.
Folosim definit ¸ia cu ¸siruri a continuit˘ at ¸ii. Fie (x
n
) un
111
¸sir arbitrar din X cu lim
n→∞
x
n
X
= x
0
. Din continuitatea lui f ˆın
x
0
rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
)
Y
= f(x
0
). Acum, t ¸inˆand seama de conti-
nuitatea lui g ˆın f(x
0
), obt ¸inem c˘a lim
n→∞
g(f(x
n
))
Z
= g(f(x
0
)),
adic˘a lim
n→∞
(g ◦ f)(x
n
)
Z
= (g ◦ f)(x
0
), ceea ce ne arat˘ a c˘ a g ◦ f
este continu˘ a ˆın x
0
∈ X.
3.4.4. (Prelungirea prin continuitate). Fie (X, d
1
) ¸si
(Y, d
2
) dou˘ a spat ¸ii metrice, A ⊂ X ¸si x
0
un punct de acumu-
lare din A. Dac˘ a f : A −¦x
0
¦ →Y este o funct ¸ie definit˘a pe
A −¦x
0
¦, atunci am putea prelungi funct ¸ia f la mult ¸imea A
ˆın diferite moduri atribuindu-i lui f o valoarea arbitrar˘ aˆın x
0
.
Dac˘ a exist˘ a lim
x→x
0
f(x)
Y
= l ∈ Y , am putea considera funct ¸ia
¯
f : A →Y,
¯
f(x) =

f(x) , dac˘a x ∈ A −¦x
0
¦,
l , dac˘a x = x
0
,
care este, evident, o prelungire a lui f pe A.
Deoarece lim
x→x
0
¯
f(x) = l =
¯
f(x
0
), rezult˘a c˘a f este con-
tinu˘a ˆın x
0
. Funct ¸ia
¯
f ata¸sat˘ a funct ¸iei f poart˘ a numele de
prelungirea funct ¸iei f prin continuitatea ˆın punctul
x
0
.
3.4.5. (Funct ¸ii continue cu valori reale). Fie f, g :
(X, d) →R funct ¸ii continue ¸si λ ∈ R. Atunci:
1) f + g, λf ¸si fg sunt continue pe X;
2)
f
g
: X−¦x ∈ X[g(x) = 0¦ →R este continu˘ a pe X−¦x ∈
X[g(x) = 0¦;
3) [f[ este continu˘ a pe X.
Pentru a demonstra aceste afirmat ¸ii s˘a observ˘ am mai
ˆıntˆ ai c˘a dac˘ a x
0
este punct izolat, atunci valabilitatea celor
trei afirmat ¸ii rezult˘a din teorema 3.4.1, punctul i). Dac˘ a x
0
112
este punct de acumulare atunci afirmat ¸iile 1) ¸si 2) rezult˘a din
teorema 3.3.4, utilizˆ and definit ¸ia cu ¸siruri a continuit˘ at ¸ii.
Pentru a demonstra 3) este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘a dac˘ a
lim
n→∞
x
n
X
= x
0
,atunci lim
n→∞
[f(x
n
)[ = [f(x
0
)[. Cum
[ [f(x
n
)[ −[f(x
0
)[ [ ≤ [f(x
n
) −f(x
0
)[,
pentru orice n ∈ N, ¸si din f continu˘ a ˆın x
0
, obt ¸inem c˘a
lim
n→∞
[f(x
n
)[ = [f(x
0
)[, adic˘a [f[ este continu˘ a ˆın x
0
.
3.4.6. (Continuitate lateral˘a). Fie f : A → R, unde
A ⊂ R, ¸si fie x
0
∈ A un punct acumulare pentru D. Dac˘ a ex-
ist˘a limita la stˆ anga ˆın x
0
, f(x
0
−0) = f
s
(x
0
) = lim
x→x
0
x<x
0
f(x), iar
f
s
(x
0
) = f(x
0
), atunci spunem c˘a f este continu˘a la stˆanga
ˆın x
0
. Dac˘ a exist˘ a limit˘ a la dreaptaˆın x
0
, f(x
0
+0) = f
d
(x
0
) =
lim
x→x
0
x>x
0
f(x), iar f
d
(x
0
) = f
(x
0
)
atunci spunem c˘a f este continu˘a
la dreapta ˆın x
0
.
T¸ inˆand seama de Observat ¸ie 3.3.5, deducem c˘a o funct ¸ie
f este continu˘ a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘ a f este continu˘ a atˆ at
la stˆ anga cˆ at ¸si la dreapta ˆın punctul x
0
.
Punctul de acumulare x
0
∈ A se nume¸ste punct de dis-
continuitate de spet ¸a (specia) ˆıntˆaia dac˘a f nu este con-
tinu˘aˆın x
0
, f
s
(x
0
) ¸si f
d
(x
0
) exist˘ a, sunt finite ¸si diferite. Punc-
tul x
0
∈ A se nume¸ste de discontinuitate de spet ¸a a II-a
dac˘a este punct de discontinuitate ¸si nu este de spet ¸a ˆıntˆ aia.
Dac˘ a x
0
∈ A este un punct de discontinuitate de spet ¸a
ˆıntˆ aia pentru funct ¸ie f, atunci expresiile
s
f
(x
0
) = [f
d
(x
0
) −f
s
(x
0
)[
¸si
osc (f; x
0
) = max¦[f
d
(x
0
) −f
s
(x
0
)[, [f(x
0
) −f
s
(x
0
)[,
, [f(x
0
) −f
d
(x
0
)[¦
113
se numesc saltul lui f ˆın x
0
¸si respectiv oscilat ¸ia lui f ˆın
x
0
.
3.4.7. (Discontinuit˘at ¸ile funct ¸iilor monotone). O
funct ¸ie monoton˘ a f, definit˘a pe intervalul (a, b),
−∞≤ a < b ≤ +∞, poate avea puncte de discontinuitate
numai de spet ¸a ˆıntˆ aia.
S˘a presupunem c˘a funct ¸ia f este cresc˘atoare ¸si s˘a alegem
un punct x
0
arbitrar din (a, b). Exist˘ a punctele x
1
, x
2
∈ (a, b)
astfel ˆıncˆat x
1
< x
0
< x
2
. Pentru orice x ∈ (x
1
, x
0
) avem
f(x
1
) ≤ f(x) ≤ f(x
0
), de unde prin trecere la limit˘ a rezult˘ a
f(x
1
) ≤ lim
x →x
0
x < x
0
f(x) ≤ f(x
0
), ceea ce ne arat˘ a c˘a f(x
0
−0)
este finit˘a.
ˆ
In mod analog, considerˆ and x ∈ (x
0
, x
2
), obt ¸inem
c˘a f(x
0
+ 0) este finit˘ a. Prin urmare, dac˘ a x
0
este punct de
discontinuitate, atunci el este de spet ¸a ˆıntˆ aia.
Din demonstrat ¸ie rezult˘a c˘a pentru orice x
0
∈ (a, b) au
loc inegalit˘ at ¸ile
f(x
0
−0) ≤ f(x
0
) ≤ f(x
0
+ 0).
Definit ¸ia 3.4.3 Fie X ¸si Y dou˘a spat ¸ii liniare normate.
Spunem c˘a operatorul liniar T : X → Y este m˘arginit dac˘ a
exist˘a un num˘ ar M > 0 a¸sa ˆıncˆ at
|T(x)| ≤ M|x|, (3.8)
pentru orice x ∈ X.
Vom ar˘ ata c˘ a ˆın cazul operatorilor liniari, m˘ arginirea
este echivalent˘a cu continuitatea lor.
Teorema 3.4.4 Dac˘a T este un operator liniar ˆıntre spat ¸iile
liniare normate X ¸si Y , atunci urm˘ atoarele afirmat ¸ii sunt
echivalente:
1) T este continuu pe X;
114
2) T este continuu ˆın originea θx a spat ¸iului X;
3) T este m˘arginit.
Demonstrat ¸ie. Din 1) rezult˘ a imediat deoarece T fiind con-
tinuu pe X este continuu ˆın orice punct al lui X, deci ¸si ˆın
θx. Acum, s˘a ar˘ at˘ am c˘a din 2) rezult˘ a 3). Din faptul c˘ a op-
eratorul T este continuu ˆın θx rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0
exist˘a δ
ε
a¸sa ˆıncˆat, pentru orice x ∈ X cu |x| < δ
ε
, s˘a avem
|T(x) − T(θx)| = |T(x)| < ε.
ˆ
In particular, luˆ and ε = 1
exist˘a δ
1
> 0 a¸sa ˆıncˆat din [[x[[ < δ
1
s˘a rezulte [[T(x)[[ < 1.
Se observ˘a c˘a (3.8) este verificat˘ a pentru x = θx.
Fie acum x = θx. S˘a consider˘ am y =
δ
1
2
x
|x|
. Atunci
|y| =

δ
1
2

x
|x|

=
δ
1
2
< δ
1
, ceea ce conduce la |T(y)| ≤ 1.
De aici obt ¸inem

T

δ
1
2
x
|x|

=

δ
1
2|x|
T(x)

≤ 1,
de unde
δ
1
2|x|
|T(x)| ≤ 1,
adic˘a
|T(x
0
)| ≤
2
δ
1
|x|,
pentru orice x ∈ X. Prin urmare, operatorul T este m˘arginit.
S˘a ar˘ at˘ am c˘a 3) implic˘ a 1). Din faptul c˘ a T este m˘arginit
rezult˘a c˘a exist˘ a M > 0 a¸sa ˆıncˆat (3.8) s˘ a aib˘ a loc.
Fie x
o
∈ X arbitrar. Pentru orice ε > 0 ¸si orice x ∈ X,
a¸sa ˆıncˆat |x −x
0
| <
ε
M
, avem
|T(x) −T(x
0
)| = |T(x −x
0
)| ≤ M|x −x
0
| < M
ε
M
= ε,
ceea ce exprim˘a continuitatea operatorului T.
115
Corolarul 3.4.1 Dac˘a T : R
n
→ R
p
este un operator liniar,
atunci el este continuu.
Demonstrat ¸ie. Fie T = (T
1
, T
2
, . . . , T
p
), unde
T
i
: R
n
→ R, i = 1, p. Dac˘ a T este operator liniar, atunci
rezult˘a c˘a ¸si aplicat ¸iile T
i
sunt liniare.
Conform Teoremei 3.4.3, a ar˘ ata c˘ a T este un oeprator
liniar continuu revine la a arat˘ a c˘a T
i
, i = 1, p, sunt funct ¸ii
continue. Prin urmare, este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘a un opera-
tor liniar T : R
n
→R este continuu.
Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ baza canonic˘ a a lui R
n
. Dac˘ a
x ∈ R
n
atunci x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ¸si deci x =
n
¸
i=1
x
i
e
i
. Atunci
T(x) = T

n
¸
i=1
x
i
e
i

=
n
¸
r=1
x
i
T(e
i
),
de unde, utilizˆ and inegalitatea lui Cauchy–Schwartz–
Buniakowski, avem
[T(x)[ =

n
¸
i=1
x
i
T(e
i
)

n
¸
i=1
T
2
(e
i
)
1
2

n
¸
i=1
x
2
i
1
2
= M|x|,
pentru orice x ∈ R
n
, care ne arat˘ a c˘a T este un operator liniar
m˘arginit. A¸sadar, conform Teoremei 3.4.4, rezult˘ a c˘a T este
operator continuu.
ˆ
In continuare vom prezenta cˆ ateva propriet˘ at ¸i cu privire
la transformarea mult ¸imilor deschise, respectiv ˆınchise, com-
pacte ¸si conexe printr-o aplicat ¸ie continu˘a.
Teorema 3.4.5 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice ¸si
f : X → Y o funct ¸ie. Atunci urm˘ atoarele afirmat ¸ii sunt
echivalente:
1) f este continu˘a pe X;
116
2) pentru orice mult ¸ime deschis˘a D din Y , imaginea invers˘ a
f
−1
(D) este mult ¸ime deschis˘a ˆın X;
3) pentru orice mult ¸ime ˆınchis˘a B din Y , imaginea invers˘ a
f
−1
(B) este mult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X;
4) pentru orice submult ¸ime A a lui X, avem f(A) ⊂ f(A).
Demonstrat ¸ie. S˘a ar˘ at˘ am c˘a din 1 rezult˘ a 4). Fie x ∈ A
a¸sa ca y = f(x). Cum x ∈ A rezult˘a c˘a exist˘ a un ¸sir de
puncte (x
n
) din mult ¸imea A a¸sa ˆıncˆat lim
n→∞
x
n
X
= x. Din conti-
nuitatea lui f rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
)
Y
= f(x) = y,adic˘ a am ar˘ atat
c˘a ˆın mult ¸imea f(A) exist˘ a un ¸sir de puncte (f(x
n
)) a¸sa ca
lim
n→∞
f(x
n
)
Y
= y. Prin urmare, y ∈ f(A), ceea ce ne arat˘ a c˘a
am dovedit incluziunea f(A) ⊂ f(A).
Acum, s˘a ar˘ at˘ am c˘a 4) implic˘ a 3). Fie B o mult ¸ime
ˆınchis˘a ˆın Y , adic˘a B = B ˆın Y . Not˘ am f
−1
(B) cu A. Con-
form ipotezei 4) avem
f(A) ⊂ f(A) = f(f
−1
(B)) ⊂ B = B,
de unde
A ⊂ f
−1
(f(A)) ⊂ f
−1
(B) = A.
Cum A ⊂ A, rezult˘a c˘a A = A, ceea ce ne arat˘ a c˘a
A = f
−1
(B) este ˆınchis˘a ˆın X.
S˘a ar˘ at˘ am c˘a 3) implic˘ a 2). Fie D o mult ¸ime deschis˘a
ˆın Y . Atunci B = Y −D este ˆınchis˘a ˆın Y . Conform ipotezei
3) mult ¸imea f
−1
(B) = f
−1
(Y −D) este ˆınchis˘a ˆın X. De aici
rezult˘a c˘a
X −f
−1
(B) = X −[f
−1
(Y ) −f
−1
(D)] = f
−1
(D)
este deschis˘a ˆın X.
Mai avem de demonstrat c˘ a din 2) rezult˘ a 1). Fie x
0
un punct arbitrar din X ¸si D = S
Y
(f(x
0
), ε) o sfer˘a deschis˘a
117
din Y . Conform ipotezei 2), mult ¸imea f
−1
(D) este mult ¸ime
deschis˘a ˆın X. Rezult˘a c˘a f
−1
(D) este o vecin˘atate pentru
x
0
∈ X.
Atunci exist˘a o sfer˘ a S
X
(x
0
, δ
ε
) ⊂ f
−1
(D) a¸sa ˆıncˆat pen-
tru orice x ∈ S
X
(x
0
, δ
ε
) s˘a avem f(x) ∈ S
Y
(f(x
0
), ε) = D,
ceea ce ne arat˘ a c˘a f este continu˘ a ˆın x
0
(vezi Teorema 3.4.2).
Observat ¸ia 3.4.2 Mult ¸imea funct ¸iilor continue pe X cu val-
ori ˆın Y se noteaz˘a prin C(X, Y ).
Definit ¸ia 3.4.4 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice ¸si
f : A ⊂ X → Y o funct ¸ie. Spunem c˘a f este uniform
continu˘a pe A, dac˘a oricare ar fi ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0 (acela¸si
pentru toate punctele x ∈ A) astfel ˆıncˆ at, oricare ar fi x
1
, x
2

A cu proprietatea d
1
(x
1
, x
2
) < δ
ε
are loc d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) < ε.
Propozit ¸ia 3.4.1 Dac˘a f : A ⊂ X → Y este o funct ¸ie uni-
form continu˘ a pe A, atunci f este continu˘a pe A.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am x
0
un punct arbitrar din
A. Din faptul c˘ a f este uniform continu˘a pe A rezult˘a c˘ a,
pentru orice ε > 0, exist˘ a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat, pentru orice
x
1
, x
2
∈ A cu d
1
(x
1
, x
2
) < δ
ε
, are loc d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) < ε.
Atunci, oricare ar fi x ∈ A a¸sa ˆıncˆat d
1
(x, x
0
) < δ
ε
, are loc
d(f(x), f(x
0
)) < ε, adic˘a f este continu˘ a ˆın x
0
. Cum x
0
a fost
ales arbitrar din A, rezult˘a c˘ a f este continu˘ a pe A.
Observat ¸ia 3.4.3 Reciproca Propozit ¸iei 3.4.1 este fals˘a,
adic˘ a exist˘a funct ¸ii continue pe o mult ¸ime, care nu sunt uni-
form continue.
Exemplul 3.4.8. Fie f : (0, 1] →R definit˘ a prin f(x) = 1/x,
x ∈ (0, 1]. Se observ˘ a c˘a f este continu˘ a pe (0, 1].
S˘a presupunem c˘a f este uniform continu˘a pe (0, 1],
adic˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a un δ
ε
> 0, acela¸si pentru
toate punctele x ∈ (0, 1], a¸sa ˆıncˆat pentru orice x
1
, x
2
∈ (0, 1]
cu proprietatea [x
1
−x
2
[ < δ
ε
s˘a aib˘ a loc [f(x
1
) −f(x
2
)[ < ε.
118
S˘a lu˘ am, ˆın particular, ε = 1/2, cˆ and obt ¸inem c˘a exist˘ a δ1
2
> 0
astfel ˆıncˆat pentru orice x
1
, x
2
∈ (0, 1] cu [x
1
−x
2
[ < δ1
2
, avem

1
x
1

1
x
2

<
1
2
.
Fie x
1
= 1/n ¸si x
2
= 1/(n + 1) cu n ∈ N

ales a¸sa ˆıncˆat
2
n
< δ
1/2
. Atunci, cum [x
1
− x
2
[ =
1
n(n + 1)
<
2
n
< δ1
2
, ar
trebui ca

1
x
1

1
x
2

= [n − (n + 1)[ = 1 <
1
2
, ceea ce con-
stituie o contradict ¸ie. Prin urmare, presupunerea f˘acut˘ a este
fals˘a deci f nu este uniform continu˘a pe (0, 1].
Observat ¸ia 3.4.4 Uniform continuitatea este o proprietate
global˘a pentru o funct ¸ie, referindu-se la ˆıntreg domeniul de
definit ¸ie, al funct ¸iei, ˆın timp ce, continuitatea unei funct ¸ii
ˆıntr-un punct este o proprietate local˘a.
Definit ¸ia 3.4.5 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice.
Spunem c˘a aplicat ¸ia f : A ⊂ X → Y este lipschitzian˘ a pe
A, dac˘a exist˘a un num˘ar α ≥ 0 astfel ˆıncˆ at oricare ar fi
x
1
, x
2
∈ A, are loc d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) ≤ αd
1
(x
1
, x
2
). Se mai zice
c˘a f este lipschitzian˘ a ˆın raport cu α, sau α–lipschitzian˘ a.
Propozit ¸ia 3.4.2 Orice contract ¸ie a unui spat ¸iu metric
(X, d) este o funct ¸ie lipschitzian˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie f o contract ¸ie a lui X. Atunci, conform
Definit ¸iei 1.2.8, exist˘ a α ∈ [0, 1) a¸sa c˘a pentru orice x
1
, x
2

X, avem d(f(x
1
), f(x
2
)) ≤ αd(x
1
, x
2
), care ne arat˘ a c˘a f este
lipschitzian˘ a.
Propozit ¸ia 3.4.3 Orice funct ¸ie lipschitzian˘ a este uniform
continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie f : A ⊂ (X, d
1
) → (Y, d
2
) o funct ¸ie
α–lipschitzian˘ a pe A, adic˘a pentru orice x
1
, x
2
∈ A, are loc
d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) ≤ αd
1
(x
1
, x
2
). Fie ε > 0. Dac˘ a α = 0,a
119
tunci d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) ≤ 0, pentru orice x
1
, x
2
∈ A. Rezult˘a
c˘a f(x
1
) = f(x
2
) oricare ar fi x
1
, x
2
∈ A, deci f este constant˘ a
pe A ¸si prin urmare este uniform continu˘ a pe A.
Dac˘ a α > 0, luˆ and δ
ε
= ε/α, atunci pentru orice
x
1
, x
2
∈ A cu d
1
(x
1
, x
2
) < δ
ε
, are loc d
2
(f(x
1
), f(x
2
)) ≤
αd
1
(x
1
, x
2
) < α
ε
α
= ε, ceea ce ne arat˘ a c˘a f este uniform
continu˘ a pe A.
Acum, s˘a facem cˆateva preciz˘ ari asupra funct ¸iilor con-
tinue pe mult ¸imi compacte.
Teorema 3.4.6 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice ¸si
f : X → Y o funct ¸ie continu˘ a. Dac˘a A este o submult ¸ime
compact˘ a a lui X, atunci f(A) este o submult ¸ime compact˘ a a
lui Y .
Demonstrat ¸ie. Fie (y
n
) un ¸sir din f(A). Atunci, pentru
orice n ∈ N, exist˘a x
n
∈ K, a¸sa ˆıncˆat f(x
n
) = y
n
. Mult ¸imea
K fiind compact˘ a, conform cu Definit ¸ia 3.1.18, ¸sirul (x
n
)
cont ¸ine un sub¸sir (x
n
k
) convergent. Din continuitatea lui f
rezult˘a c˘a ¸sirul (f(x
n
k
)) este un sub¸sir convergent al ¸sirului
(y
n
) ¸si prin urmare, f(A) este o mult ¸ime compact˘ a din Y .
Definit ¸ia 3.4.6 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice.
Spunem c˘a o funct ¸ie f : A ⊆ X → Y este m˘arginit˘ a dac˘ a
mult ¸imea f(A) este m˘arginit˘ a ˆın Y .
Acum, din Teorema 3.4.6 obt ¸inem urm˘atorul rezultat.
Corolarul 3.4.2 Orice funct ¸ie continu˘a pe un compact dintr-
un spat ¸iu metric este m˘ arginit˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie f : A ⊂ (X, d
1
) →(Y, d
2
) o funct ¸ie con-
tinu˘a ¸si A o submult ¸ime compact˘ a a lui X; conform Teoremei
3.4.6 rezult˘ a ca f(A) este compact˘ a ˆın Y . Atunci f(A) este
m˘arginit˘ a ˆın Y ¸si deci funct ¸ia f este m˘arginit˘ a pe A.
ˆ
In caz particular, din Corolarul 3.4.2 obt ¸inem urm˘atorul
rezultat cunoscut din liceu:
120
Corolarul 3.4.3 Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] → R este continu˘a,
atunci f este m˘arginit˘ a.
Observat ¸ia 3.4.5 Dac˘a mult ¸imea A, pe care funct ¸ia f este
continu˘a, nu este compact˘ a, atunci rezultatul Corolarului
3.4.2 nu se mai p˘astreaz˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘ a consider˘ am funct ¸ia f : (0, 2) → R
definit˘a prin f(x) = 1/x; pentru orice x ∈ (0, 2), aceasta este
continu˘ a pe (0, 2), dar f(0, 2) = (1/2, ∞) ¸si deci f nu este
m˘arginit˘ a.
Definit ¸ia 3.4.7 Fie (X, d) un spat ¸iu metric, f : X → R o
funct ¸ie, M = sup
x∈X
f(x) – marginea superioar˘ a a lui f pe X ¸si,
respectiv, m = inf
x∈X
f(x) – marginea inferioar˘ a a lui f pe X.
Spunem, c˘a f ˆı¸si atinge marginea superioar˘a, respec-
tiv marginea inferioar˘a pe mult ¸imea X dac˘ a exist˘a un
punct x
1
∈ X, respectiv un punct x
2
∈ X, a¸sa ca M = f(x
1
)
, respectiv f(x
2
) = m.
Spunem c˘a f ˆı¸si atinge marginile pe X dac˘ a f ˆı¸si
atinge atˆ at marginea superioar˘ a cˆ at ¸si marginea inferioar˘ a pe
X.
Teorema 3.4.7 (Weierstrass). Dac˘a A este o submult ¸ime
compact˘ a a spat ¸iului metric (X, d) ¸si f : X → R este con-
tinu˘ a, atunci f ˆı¸si atinge marginile pe mult ¸imea A.
Demonstrat ¸ie. Pe baza Corolarului 3.4.2 rezult˘ a c˘a f(A)
este m˘arginit˘ a ˆın R. Fie M = sup
x∈A
f(x) ¸si m = inf
x∈A
f(x).
Deoarece M ¸si m sunt puncte aderente pentru mult ¸imea f(A)
rezult˘a c˘a M ∈ f(A) ¸si m ∈ f(A). Din f(A) este com-
pact˘ a rezult˘ a c˘a este mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si atunci M ∈ f(A) ¸si
m ∈ f(A).
Deci, rezult˘a c˘a exist˘ a x
1
∈ A a¸sa ˆıncˆat f(x
1
) = M ¸si
exist˘a x
2
∈ A a¸sa ca f(x
2
) = m, ceea ce ne arat˘ a c˘a f ˆı¸si
121
atinge marginile pe A.
ˆ
In particular, din Teorema 3.4.7 obt ¸inem cunoscuta teo-
rem˘a a lui Weierstrass studiat˘ a ˆın liceu.
Corolarul 3.4.4 Funct ¸ia f : [a, b] →R continu˘a pe [a, b] este
m˘arginit˘ a ¸si ˆı¸si atinge marginile pe [a, b].
D˘am acum o reciproc˘ a pentru Propozit ¸ia 3.4.1.
Teorema 3.4.8 (Cantor.) Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii
metrice. Dac˘ a f : A ⊆ X →Y este o funct ¸ie continu˘ a pe A,
iar A este o mult ¸ime compact˘ a ˆın X, atunci f este uniform
continu˘a pe A.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f nu este uniform continu˘a.
Atunci, exist˘ a un ε
0
> 0 a¸sa ˆıncˆat pentru orice δ > 0 ex-
ist˘a x
1,δ
, x
2,δ
∈ A cu proprietatea c˘ a d
1
(x
1,δ
, x
2,δ
) < δ ¸si
d
2
(f(x
1,δ
), f(x
2,δ
)) ≥ ε
0
.
ˆ
In particular, dac˘ a δ = 1/n cu n ∈ N

¸si not˘ am
x
1,δ
= x
n
, x
2,δ
= y
n
obt ¸inem ¸sirurile (x
n
), (y
n
) din A cu
proprietatea c˘ a d
1
(x
n
, y
n
) < δ ¸si d
2
(f(x
n
), f(y
n
)) ≥ ε
0
.
Din faptul c˘a mult ¸imea A este compact˘ a rezult˘ a c˘a ¸sirul
(x
n
) cont ¸ine un sub¸sir (x
n
k
) convergent la punctul x
0
∈ A.
Consider˘am sub¸sirul (y
n
k
) a ¸sirului (y
n
). Cum
d
1
(y
n
k
, x
0
) ≤ d
1
(y
n
k
, x
n
k
) + d
1
(x
n
k
, x
0
) ≤
1
n
k
+ d
1
(x
n
k
, x
0
)
¸si
lim
k→∞

1
n
k
+ d
1
(x
n
k
, x
0
) =

= 0,
rezult˘a c˘a lim
n→∞
d
1
(y
n
k
, x
0
) = 0, adic˘ a lim
n→∞
y
n
k
Y
= x
0
.
Funct ¸ia f fiind continu˘ a, rezult˘a c˘a
lim
k→∞
f(x
n
k
)
Y
= f(x
0
) ¸si lim
k→∞
f(y
n
k
)
Y
= f(x
0
),
122
de unde
lim
k→∞
d
2
(f(x
n
k
), f(y
n
k
)) = 0,
care este ˆın contradict ¸ie cu d
2
(f(x
n
), f(y
n
)) ≥ ε
0
.
A¸sadar, f este uniform continu˘a pe A.
ˆ
In ˆıncheierea acestui paragraf s˘ a abord˘ am cˆ ateva pro-
priet˘ at ¸i ale funct ¸iilor continue pe mult ¸imi conexe.
Teorema 3.4.9 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
) dou˘a spat ¸ii metrice ¸si
f : A ⊆ X →Y o funct ¸ie continu˘ a pe A. Dac˘a A este conex˘ a
ˆın X, atunci f(A) este conex˘ a ˆın Y .
Demonstrat ¸ie. Vom proceda prin reducere la absurd. S˘ a
presupunem contrariul. Atunci exist˘a dou˘ a mult ¸imi nevide.
D
1
, D
2
, deschise ˆın Y , a¸sa ca
D
1
∩D
2
∩f(A) = ∅, D
1
∩f(A) = ∅, D
2
∩f(A) = ∅ (3.9)
f(A) ⊂ D
1
∪ D
2
.
Din faptul c˘a f este continu˘ a, pe baza Teoremei 3.4.5,
rezult˘a c˘a mult ¸imile Δ
1
= f
−1
(D
1
) ¸si Δ
2
= f
−1
(D
2
) sunt
deschise ˆın X.
ˆ
In plus, Δ
1
= ∅, Δ
2
= ∅, Δ
1
∩ Δ
2
∩ A =
f
−1
(D
1
) ∩f
−1
(D
2
) ∩A = f
−1
(D
1
∩D
2
) ∩A = ∅, Δ
1
∩A = ∅,
Δ
2
∩ A = ∅ ¸si A ⊂ Δ
1
∪ Δ
2
. De aici, rezult˘a c˘a A este
neconex˘a, ceea ce este o contradict ¸ie. Prin urmare, f(A) este
conex˘a ˆın Y .
Corolarul 3.4.5 (Proprietatea valorilor intermediare).
Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si A o submult ¸ime conex˘a a sa.
Dac˘a funct ¸ia f : A → R este continu˘a pe A, a, b ∈ A ¸si
f(a) < f(b), atunci pentru orice λ ∈ (f(a), f(b)) exist˘a c
λ
∈ A
a¸sa ca f(c
λ
) = λ.
Demonstrat ¸ie. Din Teorema 3.4.9 rezult˘ a c˘a f(A) este
conex˘a. De aici, pe baza Observat ¸iei 3.1.4, deducem c˘a f(A)
este interval. Prin urmare, dac˘ a f(a), f(b) ∈ f(A),atunci
intervalul (f(a), f(b)) este ˆınclus ˆın f(A), de unde rezult˘ a
123
afirmat ¸ia din Corolar.
Din Corolarul 3.4.5 obt ¸inem rezultatul cunoscut:
Corolarul 3.4.6 Dac˘a I este un interval al lui R ¸si f : I →
R este o funct ¸ie continu˘a pe I, atunci mult ¸imea f(I) este un
interval.
Definit ¸ia 3.4.8 Fie (X, d
1
) ¸si (Y, d
2
dou˘a spat ¸ii metrice.
Spunem c˘a funct ¸ia f : X → Y are proprietatea lui Dar-
boux dac˘ a transform˘ a orice submult ¸ime conex˘a a lui X ˆıntr-o
submult ¸ime conex˘a a lui Y .
Observat ¸ia 3.4.6 Teorema 3.4.9 ne spune c˘ a orice funct ¸ie
continu˘a are proprietatea lui Darboux.
Observat ¸ia 3.4.7
ˆ
In particular, o funct ¸ie real˘ a f : I → R,
I interval din R, are proprietatea Darboux dac˘ a pentru orice
a, b ∈ I cu a < b ¸si pentru orice λ ∈ (f(a), f(b)) sau λ ∈
(f(b), f(a)), exist˘a un element c
λ
∈ (a, b) a¸sa ca f(c
λ
) = λ
Propozit ¸ia 3.4.4 Fie f : I → R o funct ¸ie, unde I este un
interval al lui R. Dac˘a f are proprietatea lui Darboux, atunci
f poate avea numai discontinuit˘at ¸i de spet ¸a a doua.
Demonstrat ¸ie. Vom folosi metoda reducerii la absurd. Pre-
supunem c˘a funct ¸ia f are un punct x
0
∈ I de discontinui-
tate de spet ¸a ˆıntˆ aia. Atunci, exist˘ a limitele laterale f
s
(x
0
)
¸si f
d
(x
0
) finite ¸si ori f(x
0
) = f
s
(x
0
), ori f(x
0
) = f
d
(x
0
). S˘ a
presupunem c˘a f(x
0
) < f
d
(x
0
). Consider˘ am λ ∈ R a¸sa ˆıncˆat
f(x
0
) < λ < f
d
(x
0
); de aici, avem f
d
(x
0
)−λ > 0. Din definit ¸ia
limitei rezult˘ a c˘a pentru ε = f
d
(x
0
) −λ > 0 exist˘ a δ
ε
> 0 a¸sa
ca, pentru orice x ∈ (x
0
, x
0
+ δ
ε
), s˘a avem
[f(x) −f
d
(x
0
)[ < ε = f
d
(x
0
) −λ,
de unde f(x) > λ, pentru orice x ∈ (x
0
, x
0
+ δ
ε
).
Cum x
0
+ δ
ε
/2 ∈ (x
0
, x
0
+ δ
ε
), avem f(x + δ
ε
/2) >
124
λ > f(x
0
), adic˘ a λ este valoare intermediar˘ a. Atunci, din
faptul c˘a f are proprietatea lui Darboux rezult˘ a c˘ a exist˘ a
c
λ
∈ (x
0
, x
0

ε
) a¸sa ca f(c
λ
) = λ, ceea ce contrazice f(x) > λ,
pentru orice x ∈ (x
0
, x
0

ε
). Presupunerea f˘acut˘ a este fals˘ a,
rezultˆand c˘a f nu poate avea decˆ at puncte de discontinuitate
de spet ¸a a doua.
Corolarul 3.4.7 Fie f : I → R o funct ¸ie, unde I este un
interval al lui R. Dac˘a f este monoton˘ a ¸si are proprietatea
lui Darboux, atunci f este continu˘a pe I.
Demonstrat ¸ie. Conform Exemplului 3.4.3 funct ¸ia f fiind
monoton˘ a ar putea avea numai discontinuit˘ at ¸i de spet ¸aˆıntˆ aia,
iar, conform Propozit ¸iei 3.4.4, posedˆ and proprietatea Dar-
boux, poate avea numai discontinuit˘ at ¸i de spet ¸a a doua. Prin
urmare, f trebuie s˘a fie continu˘ a.
Teorema 3.4.10 Fie I un interval al lui R, f : I → R o
funct ¸ie continu˘a ¸si J = f(I). Atunci f este o biject ¸ie de la I
la J dac˘ a ¸si numai dac˘a f este strict monoton˘ a.
ˆ
In acest caz
inversa f
−1
: J → I este, de asemenea, strict monoton˘ a (de
acela¸si sens) ¸si continu˘a.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘ am c˘a f nu este strict monoton˘ a.
Atunci exist˘a trei puncte x
1
, x
2
, x
3
ˆın I a¸sa ca x
1
< x
2
<
x
3
dar f(x
1
) > f(x
2
) ¸si f(x
2
) < f(x
3
) (sau f(x
1
) < f(x
2
)
¸si f(x
2
) > f(x
3
)). Fie λ = min(f(x
1
), f(x
2
)) ¸si μ = (λ +
f(x
2
))/2. F˘ ar˘ a a influent ¸a rigurozitatea demonstrat ¸iei, putem
alege λ = f(x
1
). Atunci
f(x
2
) < μ =
λ + f(x
2
)
2
=
f(x
1
) + f(x
2
)
2
< f(x
1
)
¸si cum f, fiind continu˘ a, are proprietatea lui Darboux, rezult˘ a
c˘a exist˘ a c ∈ (x
1
, x
2
) a¸sa ca μ = f(c). Dar avem ¸si
f(x
2
) < μ =
λ + f(x
2
)
2
< f(x
3
),
125
rezult˘a de aici c˘ a exist˘ a d ∈ (x
2
, x
3
) a¸sa ca f(d) = μ. Rezult˘ a
c˘a f(c) = f(d) ¸si fum f este bijectiv˘a obt ¸inem c = d, ceea ce
este imposibil deoarece x
1
< c < x
2
< d < x
3
.
A¸sadar, presupunerea f˘ acut˘ a este fals˘a. Rezult˘ a c˘a f
este strict monoton˘ a.
Reciproc, s˘a consider˘ am c˘ a f : I →J este strict mono-
ton˘ a ¸si continu˘ a. De aici, rezult˘a c˘a f este injectiv˘a (strict
monoton˘ a) ¸si surjectiv˘a (J = f(I)), deci f este bijectiv˘a.
F˘ar˘ a a restrˆ ange generalitatea, s˘ a presupunem c˘a f este
strict cresc˘atoare ¸si s˘a ar˘ at˘ am c˘ a ¸si f
−1
: J → I are aceea¸si
proprietate.
Fie y
1
, y
2
din J cu y
1
< y
2
. Not˘ am cu x
1
= f
−1
(y
1
)
¸si cu x
2
= f
−1
(y
2
). Atunci f(x
1
) = y
1
¸si f(x
2
) = y
2
. Cum
f
−1
este injectiv˘a, avem f
−1
(y
1
) = f
−1
(y
2
). Dac˘ a am avea
f
−1
(y
1
) > f
−1
(y
2
), atunci, cum f este strict cresc˘atoare,
rezult˘a f(f
−1
(y
1
)) > f(f
−1
(y
2
)), de unde y
1
> y
2
, ceea ce este
ˆın contradict ¸ie cu y
1
< y
2
. R˘ amˆ ane c˘a f
−1
(y
1
) < f
−1
(y
2
), ceea
ce arat˘ a c˘ a f
−1
este strict cresc˘atoare. Cum f
−1
este strict
monoton˘ a ¸si posed˘a proprietatea lui Darboux, de unde, pe
baza Corolarului 3.4.7, rezult˘ a c˘a f
−1
este continu˘ a.
Observat ¸ia 3.4.8 Utilizˆ and aceast˘a teorem˘ a, se arat˘ a cu
u¸surint ¸˘a c˘a funct ¸iile inverse ale principalelor funct ¸ii ele-
mentare sunt continue.
3.5 Probleme
1. Calculat ¸i limitele urm˘ atoarelor funct ¸ii ˆın punctele indicate:
a) f : R −¦0¦ →R, f(x) = xsin
2
x
, ˆın x = 0;
b) f : R −¦1¦ →R, f(x) =
3
x−1
−1
x −1
, ˆın x = 1;
c) f : R
2
−¦(0, 0)¦ →R, f(x, y) =
2xy
2
4x
2
+ y
4
, ˆın (0, 0);
126
d) f : ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 1, y > 1¦ →R,
f(x, y) = (2 + xy −x −y)
(x−1)(y−1)

x−1+

y−1
, ˆın (1, 1);
e) f : R
2
−¦(0, 0)¦ →R, f(x, y) =
x
5
y
3
x
8
+ y
6
, ˆın (0, 0);
f) f : R
2
−¦(0, 0)¦ →R, f(x, y) = xln(x
2
+ y
2
), ˆın (0, 0).
2. S˘a se arate c˘ a funct ¸ia f : R →R
f(x) =

1 , x ∈ Q
0 , x ∈ R −Q,
nu are limit˘ a ˆın nici un punct.
3. S˘a se determine
˚
A, ExtA, FrA, A, A

ˆın R, unde:
a) A = ¦a
1
, a
2
, . . . , a
n
¦;
b) A = [2, 4] ∪ (5, 6) ∪ ¦7¦;
c) A = Q;
d) A =

1
n

n ∈ N

.
4. Fie R
2
ˆınzestrat cu metrica euclidian˘ a. Aflat ¸i
˚
A, ExtA,
FrA, A ¸si A

ˆın R
2
pentru mult ¸imea
A = ¦(x, y) ∈ R
2
[x
2
+ y
2
≥ 1, x
2
+ y
2
−2x < 0¦.
5. Reprezentat ¸i grafic ˆın R
2
mult ¸imile:
a) A = [2, 3] [3, 4];
b) A = [−1, 1] ¦1, 3¦;
c) A = ¦(x, y) ∈ R
2
[4 < x
2
+ y
2
≤ 9¦.
6. Reprezentat ¸i grafic ˆın R
3
mult ¸imile:
a) A = [2, 3] [3, 4] [−2, 2];
127
b) A = [2, 3] [−3, 3] ¦1, 2¦;
c) A = ¦(x, y, z)[x + y + z = 1¦;
d) A = ¦(x, y, z)[1 ≤ x
2
+ y
2
+ z
2
≤ 4¦.
7. Studiat ¸i continuitatea urm˘ atoarelor funct ¸ii:
a) f : R →R, f(x) =





3
x
−1
x
, x = 0
ln 3 , x = 0
b) f : R →R, f(x) =



x
2
, x ∈ Q
2x , x ∈ R −Q
c) f : R
2
→R, f(x, y) =





x
y
2
e

x
y
2
, dac˘a y = 0, x ∈ R
0 , dac˘a y = 0, x ∈ R
d) f : R
2
→R, f(x, y) =





xsin
1
y
, dac˘a y = 0, x ∈ R
0 , dac˘a y = 0, x ∈ R
e) f : ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x > 0, y > 0, z > 0¦ →R,
f(x, y, z) =



(1 + xyz)
xyz

x+

y+

z
, dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
0 , dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0).
8.Fie f : R
3
→ R
2
, definit˘a prin f(x, y, z) = (z, x + y + z),
oricare ar fi (x, y, z) ∈ R
3
. Ar˘ atat ¸i c˘a f este continu˘ a pe R
3
.
9. Fie f, g : (X, d
1
) → (Y, d
2
), dou˘ a funct ¸ii continue pe X.
Ar˘ atat ¸i c˘a mult ¸imea A = ¦x ∈ X[f(x) = g(x)¦ este ˆınchis˘a.
10. Fie f, g : (X, d) →R dou˘ a funct ¸ii continue pe X. Ar˘atat ¸i
c˘a mult ¸imea A = ¦x ∈ X[f(x) < g(x)¦ este deschis˘a.
11. Fie (X, d) un spat ¸iu metric. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸ia d :
128
X X →R este continu˘ a pe X X.
12. Fie (X, d) un spat ¸iu metric. Ar˘ atat ¸i c˘a reuniunea
¸si intersect ¸ia a dou˘ a submult ¸imi compacte ale lui X sunt
mult ¸imi compacte.
13. S˘a se arate c˘ a orice funct ¸ie uniform continu˘a transform˘ a
un ¸sir Cauchy ˆıntr-un ¸sir Cauchy.
14. S˘a se arate c˘ a nu exist˘ a funct ¸ii continue:
a) care s˘ a aplice intervalul [2, 3] din R pe intervalul (2, 3);
b) care s˘ a aplice intervalul [1, 3] pe R.
15. S˘a se arate c˘ a funct ¸ia f : [0, 1] →R,
f(x) =





1 , dac˘a x = 0
sin
π
x
, dac˘a x ∈ (0, 1]
nu este continu˘ a ˆın x = 0, dar f are proprietatea lui Darboux.
16. S˘a se arate c˘ a urm˘ atoarele mult ¸imi sunt conexe:
a) A = ¦(x, y) ∈ R
2
[x
2
+ y
2
≤ 1¦;
b) A = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+ y
2
+ (z −1)
2
≤ 1¦;
c) A = ¦(x, y) ∈ R
2
[(x − 1)
2
+ y
2
≤ 1¦ ∪ ¦(x, y) ∈ R
2
[(x +
1)
2
+ y
2
≤ 1¦.
17. S˘a se arate c˘ a ecuat ¸ia x 3
x
= 1 are cel put ¸in o solut ¸ie pe
intervalul [0, 1].
18. Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie continu˘a. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a
c ∈ (a, b) a¸sa ˆıncˆat
f(c) =
1
a −c
+
1
b −c
.
19. S˘a se demonstreze c˘a o funct ¸ie f : R → R periodic˘a ¸si
care nu este constant˘ a, nu are limite la +∞ ¸si −∞
20. Calculat ¸i L = lim
x→∞
(a
1

x + 1+a
2

x + 2+...+a
k

x + k),
129
unde a
i
∈ R, i = 1, k ¸si x ∈ R, x > 0.
21. Ar˘ atat ¸i ajutorul definit ¸iei cu ¸siruri, c˘a funct ¸ia f(x, y) =
y
2
+ 2x
y
2
−2x
cu y
2
−2x = 0 nu are limit˘ a ˆın origine.
22. Cercetat ¸i limitele iterate ˆın origine pentru funct ¸ia
f(x, y) = x
2
sin
1
y
cu y = 0.
23. Calculat ¸i L = lim
(x,y)→(0,0)
xy

xy + 1 −1
24. Studiat ¸i continuitatea funct ¸iei f ˆın origine, unde:
f(x, y) =



sin(x
2
+ y
2
)
x
2
+ y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
25. Calculat ¸i:
a) L
1
= lim
x→
π
4
(tg x)
ctg

x−
π
4

b) L
2
= lim
x→∞
(2
x
+ x)
1
x
26. Studiat ¸i continuitatea funct ¸iei:
f(x) = arctan
1 + x
1 −x
, x ∈ (1, ∞).
27. Studiat ¸i uniform continuitatea funct ¸iei:
f : (1, 2) (1, 2) →R, f(x, y) =
x
y
.
130
Capitolul 4
Derivarea funct ¸iilor reale
” Activitatea este singura cale spre cunoa¸stere”
(G. B. Shaw)
ˆ
In acest capitol vom trece ˆın revist˘a not ¸iunea de
derivat˘ a pentru o funct ¸ie real˘a de o variabil˘ a real˘ a ¸si pro-
priet˘ at ¸ile ei mai principale, multe dintre ele cunoscute din
liceu.
Am v˘azut c˘ a multe fenomele ¸siint ¸ifice, ˆın particular eco-
nomice, sunt descrise prin funct ¸ii y = f(x), pentru care tre-
buie s˘a studiem viteza variat ¸ie a lui y cˆand x variaz˘ a. Re-
zolvarea acestei probleme fundamentale a ¸stiint ¸ei se face cu
ajutorul derivatei.
ˆ
In domeniul economic cu ajutorul derivatei se introduc
dou˘ a concepte importante: conceptul de medie ¸si concep-
tul marginal. Conceptul de medie exprim˘a variat ¸ia lui y pe
ˆıntreg intervalul de valori ale lui x, iar conceptul marginal se
refer˘a la variat ¸ia lui y ”la margine”, adic˘ a corespunz˘ ator unor
variat ¸ii foarte mici ale lui x pornind de la o valoare dat˘ a.
131
4.1 Definit ¸ia derivatei ¸si propriet˘at ¸ile ei de
baz˘a
Fie funct ¸ia f : A → R, unde A este o submult ¸ime a lui
R ¸si fie x
0
∈ A un punct de acumulare pentru A.
Definit ¸ia 4.1.1 Spunem c˘a funct ¸ia f are derivat˘a ˆın
punctul x
0
dac˘a exist˘a ˆın R limita
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
,
notat˘a, de obicei, cu f

(x
0
).
Dac˘a derivata f

(x
0
) exist˘a ¸si este finit˘a zicem c˘ a funct ¸ia
f este derivabil˘a ˆın punctul x
0
. Dac˘a f

(x
0
) = +∞ sau
f

(x) = −∞, atunci vom spune c˘ a f are derivata infinit˘a
ˆın punctul x
0
.
Propozit ¸ia 4.1.1 Dac˘a funct ¸ia f : A →R este derivabil˘ a ˆın
x
0
∈ A ∩ A

, atunci f este continu˘a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘ a avem c˘ a exist˘ a ¸si este finit˘a
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
= f

(x
0
).
Se observ˘ a c˘a pentru orice x ∈ A −¦x
0
¦, avem
f(x) = (x −x
0
)
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
+ f(x
0
),
de unde prin trecere la limit˘ a obt ¸inem lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
), ceea
ce ne arat˘ a c˘a f este continu˘ a ˆın x
0
.
Observat ¸ia 4.1.1 Reciproca Propozit ¸iei 4.1.1 este fals˘a
deoarece exist˘ a funct ¸ii continue ˆıntr-un punct care nu sunt
derivabile ˆın acel punct. Pentru aceasta, este suficient s˘a con-
sider˘ am funct ¸ia f(x) = [x[, x ∈ R, care este continu˘ a pe R
dar nu este derivabil˘ a ˆın 0.
132
Definit ¸ia 4.1.2 Dac˘a funct ¸ia f : A →R, A ⊆ R, este deriv-
abil˘a ˆın orice punct al unei submult ¸imi B a lui A, atunci
spunem c˘ a f este derivabil˘a pe B.
Dac˘ a B este format˘ a din toate punctele lui A ˆın care
funct ¸ia f este derivabil˘a, atunci B se nume¸ste domeniul de
derivabilitate a lui f.
ˆ
In acest caz, funct ¸ia definit˘ a pe B cu valori reale care
asociaz˘ a fiec˘arui punct x ∈ B derivata f

(x) ˆın punctul x se
nume¸ste derivata lui f pe mult ¸imea B ¸si not˘ am prin f

.
Operat ¸ia prin care din funct ¸ia f obt ¸inem funct ¸ia f

se
nume¸ste operat ¸ie de derivare.
Definit ¸ia 4.1.3 Fie f : A ⊂ R → R ¸si x
0
∈ A un punct de
acumulare pentru A ∩ (−∞, x
0
). Dac˘a exist˘a limita
f

s
(x
0
) = lim
x→x
0
x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
atunci numim aceast˘ a limit˘a derivata la stˆanga a funct ¸iei
f ˆın punctul x
0
.
Dac˘a x
0
∈ A este punct de acumulare pentru A ∩
(x
0
, +∞) ¸si exist˘a limita
f

d
(x
0
) = lim
x→x
0
x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
,
atunci numim aceast˘ a limit˘a derivata la dreapta a funct ¸iei
f ˆın punctul x
0
.
Dac˘a f

s
(x
0
), respectiv f

d
(x
0
), este finit˘ a, atunci spunem
c˘a f este derivabil˘a la stˆanga, respectiv la dreapta, ˆın
punctul x
0
.
Observat ¸ia 4.1.2 Dac˘a funct ¸ia f este definit˘a pe un interval
[a, b] ¸si are derivat˘ a la dreapta ˆın punctul a, respectiv la stˆ anga
ˆın punctul b, atunci convenim s˘a spunem c˘a f are derivat˘ a ˆın
a, respectiv ˆın b.
133
Din leg˘ atura ˆıntre limita unei funct ¸ii ˆıntr-un punct ¸si
limitele laterale ˆın acel punct, obt ¸inem:
Propozit ¸ia 4.1.2 O funct ¸ie f : A ⊂ R → R are
derivat˘ a ˆın punctul x ∈ A ∩ A

dac˘a ¸si numai dac˘a f
are derivat˘ a la dreapta ¸si la stˆanga ˆın punctul x
0
, iar
f

s
(x
0
) = f

d
(x
0
) = f

(x
0
).
Teorema 4.1.1 Fie f, g : A → R dou˘a funct ¸ii derivabile ˆın
x
0
∈ A ∩ A

¸si λ ∈ R. Atunci sunt variabile afirmat ¸iile:
1) Suma f + g este derivabil˘ a ˆın x
0
¸si
(f + g)

(x
0
) = f

(x
0
) + g

(x
0
);
2) Produsul λf este derivabil˘ a ¸si
(λf)

(x
0
) = λf

(x
0
);
3) Produsul fg este derivabil˘ a ˆın x
0
¸si
(fg)

(x
0
) = f

(x
0
)g

(x
0
) + f(x
0
)g

(x
0
).
4) Dac˘a g(x
0
) = 0, atunci funct ¸ia cˆ at f/g este derivabil˘ a ˆın
x
0
¸si

f
g

(x
0
) =
f

(x
0
)g(x
0
) −f(x
0
)g

(x
0
)
(g(x
0
))
2
.
Demonstrat ¸ia teoremei se face utilizˆ and definit ¸ia
derivatei. De exemplu, s˘ a demonstr˘ am afirmat ¸ia de la 3).
Avem
lim
x→x
0
(fg)(x) −(fg)(x
0
)
x −x
0
= lim
x→x
0
f(x)g(x) −f(x
0
)g(x
0
)
x −x
0
=
= lim
x→x
0
g(x)[f(x) −f(x
0
)] + f(x
0
)[g(x) −g(x
0
)]
x −x
0
=
134
= lim
x→x
0
g(x)
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
+ lim
x→x
0
f(x
0
)[g(x) −g(x
0
)]
x −x
0
=
= g(x
0
)f

(x
0
) + f(x
0
)g

(x
0
),
ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 4.1.2 (Derivarea funct ¸iilor compuse sau reg-
ula lant ¸ului) Fie f : I ⊂ R → J ⊂ R, g : J → R, I ¸si J
fiind intervale. Dac˘ a f este derivabil˘ a ˆın punctul x
0
∈ I ¸si
g este derivabil˘ a ˆın punctul f(x
0
), atunci funct ¸ia h : I → R,
h(x) = g(f(x
0
)) (h = g ◦ f) este derivabil˘ a ˆın punctul x
0
¸si
h

(x
0
) = g

(f(x
0
))f

(x
0
) adic˘a (g ◦ f)

= (g

◦ f)f

.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am funct ¸ia ajut˘ atoare u : J → R,
definit˘a prin
u(y) =



g(y) −g(y
0
)
y −y
0
, dac˘a y = y
0
g

(y
0
) , dac˘a y = y
0
= f(x
0
)
(4.1)
Cum lim
y→y
0
u(y) = g

(y
0
) rezult˘ a c˘ a u este continu˘ a ˆın
punctul y
0
= f(x
0
). Din (4.1) obt ¸inem:
g(y) −g(y
0
) = u(y) (y −y
0
), pentru orice y ∈ J
Deci avem
g(f(x)) −g(f(x
0
)) = u(f(x
0
))(f(x) −f(x
0
)),
pentru orice x ∈ I.
Rezult˘ a c˘a, pentru orice x ∈ I −¦x
0
¦ avem
g(f(x)) −g(f(x
0
))
x −x
0
= u(f(x))
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
(4.2)
Cum f este derivabil˘a ˆın x
0
rezult˘a c˘a f este continu˘ a ˆın
x
0
, de unde, t ¸inˆand seama de continuitatea lui uˆın y
0
= f(x
0
),
deducem c˘a funct ¸ia compus˘ a u ◦ f este continu˘ a ˆın x
0
.
135
Acum, utilizˆ and derivabilitatea lui f ˆın punctul x
0
obt ¸inem din (4.2) c˘ a exist˘ a limita
lim
x→x
0
g(f(x)) −g(f(x
0
))
x −x
0
= u(f(x))f

(x
0
) (4.3)
Dar din (4.1), avem u(y
0
) = u(f(x
0
)) = g

(y
0
) =
= g

(f(x
0
)) ¸si atunci din (4.3) obt ¸inem
(g ◦ f)

(x
0
) = g

(f(x
0
))f

(x
0
),
ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 4.1.3 Fie f : I → J, I, J intervale ale lui R, o
funct ¸ie continu˘ a ¸si bijectiv˘a. Dac˘a f este dervabil˘ a ˆın punctul
x
0
∈ I ¸si f

(x
0
) = 0, atunci funct ¸ia invers˘a f
−1
este derivabil˘ a
ˆın punctul f(x
0
) = y
0
¸si are loc formula
(f
−1
)

(y
0
) =
1
f

(x
0
)
,
adic˘ a
(f
−1
)

=
1
f

◦ f
−1
Demonstrat ¸ie. T¸ inˆand seama de Teorema 3.4.10 rezult˘ a
c˘a f este strict monoton˘ a.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie deducem c˘a
funct ¸ia invers˘ a f
−1
este strict monoton˘ a ¸si continu˘ a. Fie
y ∈ I −¦y
0
¦ ¸si x = f
−1
(y). Deoarece y = y
0
, t ¸inˆand seama de
strict monotonia lui f
−1
, rezult˘a c˘a ¸si x = x
0
. Acum, putem
scrie
f
−1
(y) −f
−1
(y
0
)
y −y
0
=
f
−1
(f(x)) −f
−1
(f(x
0
))
f(x) −f(x
0
)
=
x −x
0
f(x) −f(x
0
)
=
1
f(x)−f(x
0
)
x−x
0
,
136
de unde prin trecere la limit˘ a rezult˘ a
lim
y→y
0
f
−1
(y) −f
−1
(y
0
)
y −y
0
=
1
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
=
1
f

(x
0
)
.
ˆ
In finalul acestui paragraf s˘ a introducem not ¸iunea de
derivat˘ a de ordin superior.
Fie f : D → R o funct ¸ie derivabil˘ a pe mult ¸imea D.
ˆ
In
acest caz, exist˘ a funct ¸ia derivat˘ a f

: D →R.
Definit ¸ia 4.1.4 Spunem c˘a funct ¸ia f : D →R
2
este de dou˘a
ori derivabil˘a ˆıntr-un punct x
0
∈ D, dac˘a f este derivabil˘ a
ˆıntr-o vecin˘ atate a punctului x
0
¸si f

este derivabil˘ a ˆın punc-
tul x
0
.
ˆ
In acest caz derivata lui f

ˆın punctul x
0
se nume¸ste
derivata a doua a lui f ˆın x
0
¸si o not˘am cu f

(x
0
).
Dac˘a f

este derivabil˘ a pe D, atunci derivata lui f

se
nume¸ste derivata a doua (sau de ordinul doi) a lui f ¸si
se noteaz˘a cu f

.
ˆ
In general, spunem c˘ a f este derivabil˘a de n (n ≥ 2,
n ∈ N) ori ˆın x
0
∈ D dac˘a f este de (n − 1) ori derivabil˘ a
pe o vecin˘atate V a lui x
0
¸si dac˘a derivata de ordin (n − 1),
notat˘a prin f
(n−1)
, este derivabil˘ a ˆın punctul x
0
.
Spunem c˘a f este derivabil˘a de n ori pe D dac˘a f
este derivabil˘a de n ori ˆın orice punct x ∈ D.
Derivatele succesive ale lui f se noteaz˘a prin f
(1)
= f

,
f
(2)
= f

, f
(3)
= f

, . . ., f
(n)
pentru orice n ∈ N

. Convenim,
de asemenea, s˘a not˘ am prin f
(0)
= f.
ˆ
In general, aflarea derivatei de ordinul n a funct ¸iei f se
face prin induct ¸ie matematic˘ a.
Exemplul 4.1.1. Se consider˘ a funct ¸ia f : E → R, f(x) =
(ax +b)
α
, α ∈ R, iar E domeniul maxim de definit ¸ie al lui f.
S˘a se calculeze f
(n)
. Avem
f

(x) = αa(ax + b)
α−1
137
f

= α(α −1)a
2
(ax + b)
α−2
. . .
Presupunem c˘a f
(n)
(x) = α(α−1) . . . (α−n+1)a
n
(ax+
b)
α−n
¸si s˘a demonstr˘ am c˘a f
(n+1)
(x) = α(α − 1) . . . (α − n +
1)(α −n)(ax + b)
α−n−1
.
Avem
f
(n+1)
(x) = (f
(n)
(x))

= (α(α−1) . . . (α−n+1)a
n
(ax+b)
α−n
)

=
= α(α −1) . . . (α −n + 1)(α −n)a
n+1
(a + b)
α−n−1
A¸sadar, avem
((ax + b)
α
)
(n)
= α(α −1) . . . (α −n + 1)a
n
(ax + b)
α−n
(4.4)
Cazuri particulare. 1. Dac˘ a α = n, atunci din (4.4) g˘ asim
((ax + b)
n
)
(n)
= n!a
n
, de unde pentru a = 1 ¸si b = 0 obt ¸inem
(x
n
)
(n)
= n!.
2. Dac˘ a α = −1, atunci din (4.4) obt ¸inem

1
ax + b

(n)
=
(−1)
n
n!a
n
(ax + b)
n+1
.
3. Dac˘ a α =
1
2
, atunci din (4.4) obt ¸inem
(

ax + b)
(n)
= (−1)
n−1
1 3 5 . . . (2n −3)
2
n

ax + b
(ax + b)
n
, n ≥ 2.
Exemplul 4.1.2. (Formula lui Leibniz.) Fie f, g : D ⊆
R → R dou˘ a funct ¸ii de n ori derivabile pe D. Atunci are loc
egalitatea
(fg)
(n)
(x) =
n
¸
k=0
C
k
n
f
(n−k)
(x)g
(k)
(x),
pentru orice x ∈ D, numit˘ a formula lui Leibniz.
Avem (f g)

(x) = f

(x)g
(0)
(x) + f
(0)
(x)g

(x), pentru
orice x ∈ D, deci egalitatea este adev˘ arat˘ a pentru n = 1.
138
Presupunem egalitatea adev˘ arat˘ a pentru n = k ¸si s˘a
demonstr˘ am c˘a este adev˘ arat˘ a ¸si pentru n = k + 1.
Putem scrie
(fg)
(k+1)
(x) = ((fg)
(k)
)

(x) =

k
¸
i=0
C
i
k
f
(k−i)
(x)g
(i)
(x)

=
=
k
¸
i=0
C
i
k

f
(k−i+1)
(x)g
(i)
(x) + f
(k−i)
(x)g
(i+1)
(x)

=
= C
0
k
f
(k+1)
(x)g
(0)
(x) + [C
0
k
+ C
1
k
]f
(k)
(x)g
(1)
(x)+
+[C
1
k
+C
2
k
]f
(k−1)
(x)g
(2)
(x) +. . . +[C
k−1
k
+C
k
k
]f
(1)
(x)g
(k)
(x)+
+C
k
k
f
(0)
(x)g
(k+1)
(x).
Deoarece C
0
k
= C
0
k+1
= 1, C
k
k
= C
k+1
k+1
= 1 ¸si C
i−1
k
+C
i
k
=
C
i
k+1
, i ≤ k, egalitatea precedent˘ a conduce la
(fg)
k+1
(x) =
k+1
¸
i=0
C
i
k+1
f
(k+1−i)
(x)
g
(i)
(x)
,
ceea ce trebuia demonstrat. A¸sadar, formula lui Leibniz este
adev˘ arat˘ a.
4.2 Propriet˘at ¸i de baz˘a ale funct ¸iilor deri-
vabile pe un interval
Definit ¸ia 4.2.1 Fie f : A ⊆ R → R o funct ¸ie. Un punct
x
0
∈ A se nume¸ste punct de maxim local (sau relativ)
al funct ¸iei f dac˘a exist˘a o vecin˘ atate V (x
0
) a lui x
0
a¸sa ˆıncˆ at
f(x) ≤ f(x
0
), pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩ A.
Un punct x
0
∈ A se nume¸ste punct de minim local
(sau relativ) dac˘ a exist˘a o vecin˘ atate V (x
0
) a lui x
0
a¸sa
ˆıncˆ at f(x) ≥ f(x
0
), pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩ A.
139
Punctele de maxim sau minim local ale funct ¸iei f se
numesc puncte de extrem relativ (sau local) ale funct ¸iei
f, iar valorile funct ¸iei ˆın punctele sale de extrem se numesc
extreme ale funct ¸iei f.
Teorema 4.2.1 (Teorema lui Fermat). Fie I un interval
al lui R ¸si fie funct ¸ia f : I → R. Dac˘a x
0
este un punct de
extrem local interior al intervalului I ¸si f este derivabil˘ a ˆın
x
0
, atunci f

(x
0
) = 0.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a x
0
este un punct de
maxim local pentru f, adic˘a exist˘ a o vecin˘ atate V (x
0
) a punc-
tului x
0
astfel ca f(x) ≤ f(x
0
), pentru orice x ∈ V (x
0
) ∩ I.
Atunci, pentru x ∈ V (x
0
) ∩ I cu x < x
0
putem scrie
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
≤ 0, (4.5)
iar pentru x ∈ V (x
0
) ∩ I cu x > x
0
avem
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
≥ 0. (4.6)
Cum f este derivabil˘ a ˆın punctul interior x
0
∈ I, de-
ducem c˘a exist˘ a f

s
(x
0
), f

d
(x
0
) ¸si f

(x
0
) = f

s
(x
0
) = f

d
(x
0
) ∈
R. T¸ inˆand seama de aceasta ¸si trecˆand la limit˘ a ˆın (4.5) ¸si
(4.6), obt ¸inem, pe de o parte c˘ a f

(x
0
) = f

s
(x
0
) ≤ 0, iar, pe
de alt˘ a parte, c˘ a f

(x
0
) = f

d
(x
0
) ≥ 0. De aici, rezult˘a c˘a
f

(x
0
) = 0, ceea ce trebuia demonstrat.
Observat ¸ia 4.2.1 Teorema lui Fermat d˘ a numai o condit ¸ie
necesar˘ a dar nu ¸si suficient˘a pentru existent ¸a punctelor de
extrem. Se poate ˆıntˆ ampla ca ˆıntr-un punct derivata s˘ a se
anuleze f˘ar˘ a ca punctul respectiv s˘ a fie punct de extrem local.
R˘ad˘ acinile derivatei unei funct ¸ii se numesc puncte critice
sau puncte stat ¸ionare pentru funct ¸ia respectiv˘ a.
140
Observat ¸ia 4.2.2 Geometric, teorema lui Fermat afirm˘ a c˘a
graficul unei funct ¸ii derivabile are tangent˘ a paralel˘ a cu axa
Ox ˆın punctele de extrem interioare intervalului de definit ¸ie a
funct ¸iei.
Teorema 4.2.2 (Teorema lui Rolle). Fie funct ¸ia f :
[a, b] → R, unde a, b ∈ R ¸si a < b. Dac˘a sunt ˆındeplinite
condit ¸iile:
i) f este continu˘a pe [a, b],
ii) f este derivabil˘ a pe (a, b),
iii) f(a) = f(b),
atunci exist˘ a un punct c ∈ (a, b) a¸sa ˆıncˆ at f

(c) = 0.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a f este constant˘ a pe [a, b], atunci
f

= 0 pe (a, b) ¸si deci orice punct c ∈ (a, b) satisface cerint ¸a
f

(c) = 0.
S˘a admitem acum c˘ a f nu este constant˘ a pe [a, b].
Cum f este continu˘ a pe intervalul compact [a, b], conform
Corolarului 3.4.3. rezult˘ a c˘a f este m˘arginit˘ a ¸si ˆı¸si atinge
marginile. Dac˘ a m = inf
x∈[a,b]
f(x) ¸si M = sup
x∈[a,b]
f(x), atunci ex-
ist˘a x
1
∈ [a, b] ¸si x
2
∈ [ a, b] a¸saˆıncˆat f(x
1
) = m¸si f(x
2
) = M.
Cum f nu este constant˘ a pe [a, b] deducem c˘a m < M. Se
observ˘a c˘a x
1
¸si x
2
nu pot fi ambele situate ˆın extremit˘ at ¸ile in-
tervalului [a, b].
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘ a am presupune c˘a x
1
= a sau
x
1
= b, cum f(a) = f(b), din f(x
1
) = f(a) = m < M = f(x
2
)
rezult˘a c˘a x
2
nu poate coincide nici cu a ¸si nici cu b, deci
x
2
∈ (a, b). Atunci, conform Teoremei lui Fermat, avem
f

(x
2
) = 0 ¸si deci exist˘a c = x
2
∈ (a, b) a¸sa ca f

(c) = 0.
Observat ¸ia 4.2.3 Geometric, teorema lui Rolle afirm˘ a c˘a ˆın
condit ¸iile din enunt ¸ul teoremei exist˘ a cel put ¸in un punct al
graficului funct ¸iei f, care nu coincide cu extremit˘ at ¸ile, ˆın care
tangenta este paralel˘ a cu axa Ox.
141
Observat ¸ia 4.2.4 Dac˘a ˆın teorema lui Rolle f(a) = f(b) =
0, atunci rezult˘ a c˘a ˆıntre dou˘ a r˘ ad˘acini a, b ale funct ¸iei f
exist˘a cel put ¸in o r˘ ad˘acin˘a c a derivatei.
Observat ¸ia 4.2.5
ˆ
Intre dou˘ a r˘ ad˘acini reale consecutive ale
derivatei unei funct ¸ii pe un interval se afl˘ a cel mult o r˘ ad˘acin˘ a
real˘ a a funct ¸iei.
ˆ
Intr-adev˘ar, fie c
1
< c
2
dou˘ a r˘ ad˘ acini consecutive ale
derivatei. S˘ a presupunem c˘a exist˘ a dou˘ a r˘ acini reale diferite
x
1
¸si x
2
ale funct ¸iei, f(x
1
) = f(x
2
) = 0, c
1
< x
1
< x
2
< c
2
.
Dup˘ a teorema lui Rolle ˆıntre x
!
¸si x
2
trebuie s˘a existe o
r˘ad˘ acin˘a a derivatei, ceea ce nu se poate, c
1
¸si c
2
fiind r˘ ad˘ acini
consecutive ale derivatei.
Aceast˘a observat ¸ie permite s˘a separ˘ am r˘ ad˘ acinile reale
ale ecuat ¸iei f(x) = 0, dac˘ a se cunosct r˘ad˘ acinile ecuat ¸iei
f

(x) = 0. Fie c
1
< c
2
< c
3
< . . . < c
k
r˘ad˘ acinile ecuat ¸iei
f

(x) = 0 a¸sezate ˆın ordine cresc˘atoare pe intervalul [a, b].
Form˘ am ¸sirul lui Rolle
f(a), f(c
1
), f(c
2
), . . . , f(c
k
), f(b).
Conform observat ¸iei 4.2.5, ˆın fiecare interval
(a, c
1
), (c
1
, c
2
), . . . , (c
k
, b) exist˘ a cel mult o r˘ ad˘ acin˘a a funct ¸iei.
Exist˘a o r˘ ad˘ acin˘a pe unul din aceste intervale numai dac˘ a
funct ¸ia ia valori de semne contrare la capetele intervalului
respectiv. Prin urmare, ecuat ¸ia f(x) = 0 are atˆ ate r˘ ad˘ acini
reale ˆın [a, b] cˆate variat ¸ii de semn are ¸sirul lui Rolle.
Teorema 4.2.3 (Teorema lui Cauchy; a doua teorem˘a
de medie a calculului diferent ¸ial). Fie f, g : [a, b] → R
dou˘a funct ¸ii care verific˘ a condit ¸iile:
i) f, g sunt continue pe [a, b].
ii) f, g sunt derivabile pe (a, b).
iii) g

(x) = 0 pentru orice x ∈ (a, b).
142
Atunci exist˘ a un punct c ∈ (a, b) astfel ca
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Demonstrat ¸ie. Observ˘am c˘a g(b) = g(a) deoarece ˆın caz
contrar, conform Teoremei lui Rolle, aplicat˘ a funct ¸iei g, ar
exist˘a ξ ∈ (a, b) cu g

(ξ) = 0, ceea ce este ˆın contradict ¸ie cu
condit ¸ia (iii) din enunt ¸.
Acum, consider˘am funct ¸ia auxiliar˘ a
h(x) = f(x) −
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
g(x), x ∈ [a, b],
care este continu˘ a pe [a, b], derivabil˘a pe (a, b), cu
h

(x) = f

(x) −
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
g

(x), x ∈ (a, b)
¸si h(a) = h(b). Deci, Teorema lui Rolle este aplicabil˘ a funct ¸iei
h, ceea ce implic˘a existent ¸a unui punct c ∈ (a, b) a¸sa c˘a h

(c) =
0, echivalent˘ a cu
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Observat ¸ia 4.2.6 Teorema lui Cauchy ne permite s˘ a de-
ducem a¸sa numitele ”Reguli ale lui l

Hospital” (Fran¸ cois
Guillaume Antoine de l

Hospital – 1696) de aflare a limitelor
de funct ¸ii ˆın cazul nedetermin˘ arilor
0
0
¸si


.
Prima regul˘a a lui l

Hospital.Fie I un interval din
R, x
0
∈ I ¸si f, g : I →R. Dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
i) funct ¸iile f ¸si g sunt derivabile pe I −¦x
0
¦;
ii) exist˘a lim
x→x
0
f(x) = lim
x→x
0
g(x) = 0;
iii) g

(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I −¦x
0
¦;
143
iv) exist˘a lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= l ∈ R,
atunci are loc
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= l.
Pentru demonstrat ¸ie consider˘am funct ¸iile
F(x) =

f(x) , dac˘a x ∈ I −¦x
0
¦
0 , dac˘a x = x
0
¸si
G(x) =

g(x) , dac˘a x ∈ I −¦x
0
¦
0 , dac˘a x = x
0
Aceste funct ¸ii sunt continue pe I derivabile pe I −¦x
0
¦
¸si G

(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I −¦x
0
¦. Aplic˘am teorema lui
Cauchy funct ¸iilor F(x) ¸si G(x) pe intervalul compact [x
0
, x]
¸si avem
F(x) −F(x
0
)
G(x) −G(x
0
)
=
F

(c)
G

(c)
=
f

(c)
g

(c)
, x
0
< c < x.
De aici, utilizˆ and condit ¸ia iv), prin trecere la limit˘ a
obt ¸inem:
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= l.
A doua regul˘a a lui l

Hospital.Fie a > 0 ¸si f, g :
(a, +∞) →R dou˘a funct ¸ii. Dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
i) funct ¸iile f ¸si g sunt derivabile pe (a, +∞);
ii) lim
x→∞
f(x) = lim
x→∞
g(x) = 0;
iii) g

(x) = 0 pentru orice x > a;
144
iv) exist˘a lim
x→∞
f

(x)
g

(x)
= l ∈ R, atunci are loc egalitatea
lim
x→∞
f(x)
g(x)
= lim
x→∞
f

(x)
g

(x)
.
Pentru demonstrat ¸ie se face schimbarea de variabil˘ a x =
1/t ¸si se aplic˘a prima regul˘ a a lui l

Hospital pe intervalul

0,
1
a

pentru x →0.
Observat ¸ia 4.2.7 Dac˘a avem lim
x→x
0
f(x) = lim
x→x
0
y(x) = +∞,
atunci scriem
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= lim
x→x
0
1
f(x)
1
g(x)
¸si se aplic˘a prima regul˘ a a lui l

Hospital.
Observat ¸ia 4.2.8 Cazurile de nedeterminare ∞−∞, 0
0
, 1

,

0
se reduc prin transform˘ ari (operat ¸ii) algebrice la situat ¸iile
0
0
sau


.
Teorema 4.2.4 (Teorema lui Lagrange – teorema
cre¸sterilor finite – prima formul˘a de medie a calcu-
lului diferent ¸ial). Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie care satisface
condit ¸iile:
i) f este continu˘a pe [a, b];
ii) f este derivabil˘ a pe (a, b),
atunci exist˘ a un punct c ∈ (a, b) a¸sa ca
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c).
Demonstrat ¸ie. Lu˘ am ˆın Teorema lui Cauchy funct ¸ia
g(x) = x, x ∈ [a, b].
145
Observat ¸ia 4.2.9 Dac˘a funct ¸ia f are derivat˘ a nul˘a pe un
interval I, atunci f este constant˘ a pe I.
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
un punct fixat din I ¸si x ∈ I un
punct arbitrar. Aplic˘ am teorema lui Lagrange pe intervalul
[x
0
, x] (sau [x, x
0
]) ¸si rezult˘a c˘ a exist˘ a c ∈ (x
0
, x) (sau (x, x
0
))
a¸sa ˆıncˆat
f(x) −f(x
0
) = f

(c)(x −x
0
).
Cum f

(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I, rezult˘a c˘ a f(x) =
f(x
0
), oricare ar fi x ∈ I, ¸si deci f este cosntant˘a pe intervalul
I.
Observat ¸ia 4.2.10 Dac˘a dou˘a funct ¸ii sunt derivabile pe un
interval I ¸si derivatele sunt egale pe acest interval, atunci
diferent ¸a lor este o constant˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a f

(x) = g

(x) pentru orice x ∈ I,
atunci rezult˘a c˘a (f −g)

(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I. Atunci,
pe baza Observat ¸iei 4.2.9, rezult˘ a, (f − g)(x) = k, oricare ar
fi x ∈ I, adic˘ a f(x) −g(x) = k, pentru orice x ∈ I.
Observat ¸ia 4.2.11 Fie f o funct ¸ie derivabil˘ a pe intervalul I.
i) Dac˘a f

(x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ I, atunci f este
cresc˘ atoare pe I;
ii) Dac˘a f

(x) ≤ 0, oricare ar fi x ∈ I, atunci f este de-
scresc˘ atoare pe I;
iii) Dac˘ a f

(x) > 0, oricare ar fi x ∈ I, atunci f este strict
cresc˘ atoare pe I;
iv) Dac˘a f

(x) < 0, oricare ar fi x ∈ I, atunci f este scrict
descresc˘ atoare pe I.
Demonstrat ¸ie. Vom justifica numai punctul i), cele-
lalte cazuri demonstrˆ andu-se ˆın mod analog.
Fie x
1
, x
2
dou˘ a puncte arbitrare din I a¸sa ˆıncˆat x
1
< x
2
.
146
Aplic˘am teorema lui Lagrange pe intervalul [x
1
, x
2
] ¸si rezult˘a
c˘a exist˘ a c ∈ (x
1
, x
2
) a¸sa ˆıncˆat f(x
2
) −f(x
1
) = f

(c)(x
2
−x
1
).
Cum f

(x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ I, rezult˘a c˘a
f(x
2
) −f(x
1
) ≥ 0, adic˘a f(x
2
) ≥ f(x
1
).
A¸sadar, f este cresc˘atoare pe I.
Afirmat ¸iile de la punctele i) ¸si ii) ale Observat ¸iei admit
¸si reciproce, ˆın timp ce afirmat ¸iile de la punctele iii) ¸si iv) nu
mai admit reciproce.
Observat ¸ia 4.2.12 Fie f o funct ¸ie continu˘a pe un interval
I ¸si x
0
∈ I. Dac˘a f este dervabil˘ a pe I −¦x
0
¦ iar derivata sa
f

are limit˘ a (finit˘a sau infinit˘a) ˆın punctul x
0
, atunci exist˘a
derivata funct ¸iei f ¸si ˆın punctul x
0
¸si ˆın plus
f

(x
0
) = lim
x→x
0
f

(x).
Pentru demonstrat ¸ie se aplic˘a teorema lui Lagrange pe
intervalele [x, x
0
] ¸si [x
0
, x] ¸si se face x →x
0
.
Observat ¸ia 4.2.13 Dac˘a funct ¸ia f are derivata m˘ arginit˘ a pe
I, atunci f este funct ¸ia lipschitzian˘ a pe I.
Demonstrat ¸ie. Fie x
1
, x
2
dou˘ a puncte arbitrare
diferite din I. Aplic˘am teorema lui Lagrange pe inter-
valul [x
1
, x
2
] (sau [x
2
, x
1
]) ¸si exist˘a c ∈ (x
1
, x
2
) a¸sa ˆıncˆat
f(x
1
) − f(x
2
) = f

(c)(x
1
− x
2
). Cum [f

(x)[ ≤ M, M > 0,
oricare ar fi x ∈ I, avem
[f(x
1
)−f(x
2
)[ = [f

(c)(x
1
−x
2
)[ = [f

(c)[ [x
1
−x
2
[ ≤ M[x
1
−x
2
[,
ceea ce ne arat˘ a c˘a f este lipschitzian˘a pe I.
Teorema 4.2.5 (Teorema lui Darboux). Dac˘a f : I →
R este o funct ¸ie derivabil˘ a pe I, atunci derivata sa f

are
proprietatea lui Darboux pe acel interval.
Demonstrat ¸ie. Fie x
1
, x
2
∈ I cu x
1
< x
2
. S˘a pre-
supunem c˘a f

(x
1
) < f

(x
2
) ¸si λ ∈ (f

(x
1
), f

(x
2
)). Con-
sider˘am funct ¸ia auxiliar˘ a g : I → R, g(x) = f(x) − λx, care
147
verific˘a inegalit˘ at ¸ile: g

(x
1
) < 0 ¸si g

(x
2
) > 0.
Deoarece g este derivabil˘a pe [x
1
, x
2
] ∈ I rezult˘a c˘a g
este continu˘ a pe compactul [x
1
, x
2
] deci ˆı¸si atinge marginile.
Atunci exist˘a c ∈ [x
1
, x
2
] a¸sa ˆıncˆat g(c) = min
x∈[x
1
,x
2
]
g(x). S˘ a
ar˘ at˘ am c˘a c = x
1
¸si c = x
2
. Din g

(x
1
) < 0 rezult˘ a c˘a exist˘ a
ε > 0 a¸sa ˆıncˆat
g(x)−g(x
1
)
x−x
1
< 0, pentru orice x ∈ (x
1
, x
1
+ε), de
unde obt ¸inem c˘a g(x) < g(x
1
), pentru orice x ∈ (x
1
, x
1
+ ε).
Aceast˘a ultim˘ a inegalitate ne arat˘ a c˘a g ˆı¸si atinge marginea
inferioar˘ a ˆıntr-un punct diferit de x
1
; deci c = x
1
.
ˆ
In mod
analog, demonstr˘ am c˘ a c = x
2
. Acum, aplicˆ and teorema lui
Fermat funct ¸iei g pe intervalul [x
1
, x
2
] rezult˘a c˘a g

(c) = 0,
adic˘a f

(c) = λ.
Teorema 4.2.6 (Teorema lui Taylor). Fie I un interval
deschis al lui R. Dac˘a funct ¸ia f : I → R este derivabil˘ a de
n + 1 ori pe I, atunci pentru orice dou˘ a puncte x, x
0
∈ I, cu
x = x
0
, exist˘a un punct c ∈ (x, x
0
) (sau (x
0
, x)) a¸sa ˆıncˆ at
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x −x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x −x
0
)
2
+ . . . +
+
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x −x
0
)
(n+1)
,
numit˘ a formula lui Taylor.
Demonstrat ¸ie. Ne propunem s˘a scriem pe f sub
forma:
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x −x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x −x
0
)
2
+ . . . +
+
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
+ K(x −x
0
)
(n+1)
, (∀)x ∈ I,
(4.7)
unde K este un num˘ar real. Consider˘ am funct ¸ia auxiliar˘ a
g(t) = f(t) +
f

(t)
1!
(x −t) +
f

(t)
2!
(x −t)
2
+ . . . +
148
+
f
(n)
(t)
n!
(x −t)
n
+ K(x −t)
(n+1)
, (∀)t ∈ I.
Observ˘am c˘ a g este derivabil˘ a pe I, g(x) = f(x), g(x
0
) =
f(x
0
). A¸sadar, funct ¸ia g satisface condit ¸iile teoremei lui Rolle
pe [x, x
0
] (sau [x
0
, x]). Atunci exist˘ a un punct c ∈ (x, x
0
) (sau
(x
0
, x)) a¸sa ˆıncˆat g

(c) = 0.
Dar
g

(t) = f

(t)+
f

(t)
1!
(x−t)−
f

(t)
1!
+
f

(t)
2!
(x−t)
2

f

(t)
1!
(x−t)+
+. . .+
f
(n+1)
(t)
n!
(x−t)
n

f
(n)
(t)
(n −1)!
(x−t)
n−1
−K(n+1)(x−t)
n
,
(∀)t ∈ I, de unde
g

(t) =
f
(n+1)
(t)
n!
(x −t)
n
−K(n + 1)(x −t)
n
, (∀)t ∈ I.
De aici obt ¸inem g

(c) = 0, adic˘ a
f
(n+1)
(c)
n!
(x −c)
n
= K(n + 1)(x −c)
n
,
de unde g˘ asim
K =
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
,
care ˆınlocuit˘a ˆın (4.7) conduce la formula lui Taylor.
Observat ¸ia 4.2.14 Formula lui Taylor este o formul˘ a de
aproximare a funct ¸iei f prin polinomul
(T
n
f)(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x −x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x −x
0
)
2
+ . . . +
+
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
,
149
numit polinomul lui Taylor de grad n asociat funct ¸iei
f. Expresia
(v
n
t)(x) =
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x −x
0
)
n+1
,
se nume¸ste restul sub forma Lagrange al formulei lui
Taylor.
Proprietatea esent ¸ial˘a a polinomului lui Taylor este dat˘ a
de relat ¸iile:
(T
n
f)(x
0
) = f(x
0
); (T
n
f)

(x
0
) = f

(x
0
);
(T
n
f)
(2)
(x
0
) = f
(2)
(x
0
); . . . ; (T
n
f)
(n)
(x
0
) = f
(n)
(x
0
).
Observat ¸ia 4.2.15 Dac˘a ˆın formula lui Taylor consider˘ am
x
0
= 0,atunci obt ¸inem Formula lui MacLaurin, adic˘a
f(x) = f(0)+
f

(0)
1!
x+
f

(0)
2!
x
2
+. . .+
f
(n)
(0)
n!
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
x
n+1
.
Observat ¸ia 4.2.16 Dac˘a ˆın formula lui Taylor consider˘ am
n = 0, atunci obt ¸inem formula cre¸sterilor finite a lui Lagrange
(v.Teorema 4.2.4).
Observat ¸ia 4.2.17 Punctul c din intervalul deschis determi-
nat de punctele x ¸si x
0
depinde de x, x
0
¸si n. Punctul c se
poate scrie ¸si sub forma c = x
0
+ θ(x −x
0
), unde θ ∈ (0, 1).
Exemple. 4.2.1. Funct ¸ia f(x) = e
x
, x ∈ R, este de clas˘a
C

pe R iar f
(k)
(x) = e
x
, oricare ar fi k ∈ N ¸si oricare ar fi
x ∈ R. Cum f
(k)
(0) = 1, k ∈ N

, formula MacLaurin pentru
e
x
are forma:
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
+
x
n+1
(n + 1)!
e
θx
, (∀)x ∈ R.
4.2.2. Funct ¸ia f(x) = ln(1 + x), x ∈ (−1, ∞), este indefinit
derivabil˘ a pe (−1, ∞). Cum
f
(k)
(x) = (−1)
k−1
(k −1)!
(1 + x)
k
, k ∈ N

, (∀)x ∈ (−1, ∞)
150
(vezi Exemplul 4.1.1), avem f(0) = 1, f
(k)
(0) = (−1)
k−1

(k −1)!, k ∈ N

¸si formula de tip MacLaurin
ln(1 + x) =
x
1

x
2
2!
+
x
3
3!

x
4
4!
+ . . . + (−1)
n−1
x
n
n!
+
+(−1)
n
x
n+1
n + 1

1
(1 + θx)
n+1
(∀)x ∈ (−1, ∞), θ ∈ (0, 1).
4.3 Diferent ¸iala unei funct ¸ii reale
ˆ
In acest paragraf introducem not ¸iunea de diferent ¸ial˘a
relativ˘ a la o funct ¸ie real˘a de o variabil˘ a real˘ a.
Definit ¸ia 4.3.1 Fie f : I →R o funct ¸ie definit˘a pe intervalul
deschis I.
Spunem c˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul x
0
∈ I
dac˘ a exist˘a num˘arul real A, care depinde de f ¸si x
0
, ¸si o
funct ¸ie α : I →R cu lim
x→x
0
α(x) = α(x
0
) = 0 astfel ˆıncˆ at
f(x) −f(x
0
) = A(x −x
0
) + α(x)(x −x
0
), (4.8)
pentru orice x ∈ I.
Teorema 4.3.1 Funct ¸ia f : I → R, interval deschis, este
diferent ¸iabil˘a ˆın punctul x
0
∈ I dac˘ a ¸si numai dac˘a f este
derivabil˘ a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. S˘a admite c˘ a f este diferent ¸iabil˘ a ˆın
punctul x
0
∈ I. Atunci exist˘a A ∈ R ¸si o funct ¸ie α : I → R
cu lim
x→x
0
α(x) = α(x
0
) = 0 astfel ˆıncˆat s˘ a aib˘ a loc (4.8).
Considerˆ and x = x
0
¸si ˆımpart ¸ind ˆın (4.8) ambii membrii
prin x −x
0
obt ¸inem
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
A + α(x), (∀)x ∈ I −¦x
0
¦.
151
Cum lim
x→x
0
α(x) = 0, rezult˘ a c˘a exist˘ a
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
= A, adic˘a f este derivabil˘ a ˆın punc-
tul x
0
¸si A = f

(x
0
).
Reciproc, s˘ a presupnem c˘a f este derivabil˘ a ˆın punctul
x
0
. Din definit ¸ia derivatei lui f ˆın punctul x
0
avem
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
= f

(x
0
).
Consider˘am funct ¸ia α : I →R,
α(x) =



f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−f

(x
0
) , pentru x ∈ I −¦x
0
¦
0 , pentru x = x
0
.
Se observ˘a c˘a lim
x→x
0
α(x) = α(x
0
) = 0, adic˘ a α este con-
tinu˘a ˆın x
0
. Din definit ¸ia lui α pentru x = x
0
avem
f(x) −f(x
0
) = f

(x
0
)(x −x
0
) + α(x)(x −x
0
),
egalitate evident verificat˘ a ¸si pentru x ≡ x
0
. Rezult˘a c˘a f
este diferent ¸iabil˘ a ˆın x
0
¸si A = f

(x
0
).
Observat ¸ia 4.3.1 Teorema 4.3.1 exprim˘ a faptul c˘ a pen-
tru funct ¸iile reale de o variabil˘ a real˘ a not ¸iunile de
diferent ¸iabilitate ¸si derivabilitate ˆıntr-un punct sunt echiva-
lente.
Observat ¸ia 4.3.2 Dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul x
0
,
atunci pentru valori mici ale lui h = x −x
0
diferent ¸a
f(x) −f(x
0
) se poate aproxima cu f

(x
0
)h, adic˘a
f(x
0
+ h) −f(x
0
) ≈ f

(x
0
)h (4.9)
Definit ¸ia 4.3.2 Fie f : I → R, I interval deschis din R,
derivabil˘ a ˆın punctul x
0
∈ I. Funct ¸ia liniar˘ a ¸si omogen˘a
g : R →R, g(h) = f

(x
0
)h, h ∈ R,
152
se nume¸ste diferent ¸iala funct ¸iei f ˆın punctul x
0
¸si se
noteaz˘a prin df(x
0
), adic˘a
df(x
0
)(h) = f

(x
0
)h. (4.10)
Acum, relat ¸ia (4.9) se mai poate scrie
f(x
0
+ h) −f(x
0
) ≈ df(x
0
)(h).
Diferent ¸iala lui f ˆıntr-un punct oarecare x ∈ I o not˘ am
prin df(x).
Dac˘ a ˆın (4.10) alegem, ˆın particular, ca f aplicat ¸ia
identic˘a, atunci diferent ¸iala lui f ˆıntr-un punct x ∈ I este
df(x)(h) = h, (∀)h ∈ R, adic˘a h = d(x)(h). Folosind notat ¸ia
simpl˘a d(x) = dx, avem dx(h) = h. Revenind cu acest rezul-
tat ˆın (4.10), obt ¸inem
df(x)(h) = f

(x)dx(h), (∀)h ∈ R,
de unde g˘ asim
df(x) = f

(x)dx. (4.11)
Din (4.11) rezult˘ a ¸si scrierea
f

(x) =
df(x)
dx
,
care constituie exprimarea derivatei lui f ˆın limbajul
diferent ¸ialelor.
T¸ inˆand seama de (4.11), obt ¸inem imediat din regulile de
derivare urm˘ atoarele reguli de diferent ¸iere: dac˘a f, g : I →R
sunt funct ¸ii derivabile pe intervalul deschis I ⊂ R, atunci
d(f + g) = df + dg; d(λt) = λdf, d(fg) = gdf + fdg,
iar dac˘ a, ˆın plus g = 0, atunci
d

f
g

=
gdf −fdg
g
2
.
153
Teorema 4.3.2 (diferent ¸iala unei funct ¸ii compuse). Fie
I ¸si J dou˘a intervale deschise ale lui R ¸si fie u : I → J ¸si
f : J →R dou˘a funct ¸ii derivabile respectiv pe I ¸si J. Atunci
df(u) = f

(u)du.
Demonstrat ¸ie. Avem
df(u(x)) = (f(u(x)))

dx = f

(u(x))u

(x)dx = f

(u(x))du(x),
oricare ar fi x ∈ I.
Definit ¸ia 4.3.3 Numim diferent ¸iala de ordinul doi a
funct ¸iei f ˆın punctul x, notat˘ a prin d
2
f(x), expresia d(df(x)),
adic˘ a avem
d
2
f(x) = d(df(x)).
ˆ
In general, d
n
f(x) = d(d
n−1
f(x)). Avem:
d
2
f(x) = d(f

(x)dx) = d(f

(x)) dx + f

(x)d(dx) =
= f

(x)dx dx = f

(x)dx
2
,
deoarece d(dx) = 0 (derivata de ordinul doi a funct ¸iei identice
este egal˘ a cu 0).
Prin induct ¸ie matematic˘ a obt ¸inem c˘a d
n
f(x) =
f
(n)
(x)dx
n
. Se mai zice c˘a diferent ¸ialele de ordin superior
sunt invariante fat ¸˘a de ordinul de derivare.
Aceast˘a proprietate nu se mai p˘ astreaz˘ a pentru
diferent ¸iala funct ¸iilor compuse.
4.4 Aplicat ¸iile derivatei ˆın economie
Economia este considerat˘ a cea mai ”exact˘ a” dintre
¸stiint ¸ele sociale, [2], deoarece, ˆın general, procesele economicce
sunt studiate prin modele matematice.
ˆ
In '3.2 am v˘ azut c˘ a
relat ¸iile dintre diferite m˘ arimi economice se pot exprima prin
154
funct ¸ii. Pentru a studia variat ¸ia unei astfel de funct ¸ii ¸si a
trasa graficul ei se folosesc derivatele funct ¸iei de ordinul ˆıntˆ ai
¸si doi.
ˆ
In domeniul economic ˆın descrierea variat ¸iei m˘arimii y
ˆın raport cu o alt˘ a m˘ arime x, dat˘ a prin funct ¸ia y = f(x),
x ∈ I, I interval din R, se utilizeaz˘a conceptul de medie ¸si
conceptul de marginal. (vezi partea introductiv˘ a la capitolul
4).
Definit ¸ia 4.4.1 Numim valoarea medie a lui f pe inter-
valul [x, x + h] ⊂ I,h > 0, notat˘ a cu f(x), raportul
Δf
Δx
=
f(x + h) −f(x)
h
.
Exemple: 4.4.1. Fie P(t) num˘ arul de unit˘ at ¸i produse ˆıntr-
un flux tehnologic dup˘ a t ore de la ˆınceperea proccesului. Val-
oarea medie a lui P(t) ˆıntr-un interval de h ore este
P(t + h) −P(t)
h
= P(t)
¸si se nume¸ste product ¸ie medie.
4.4.2. Dac˘ a funct ¸ia de cost total pentru realizarea a x
unit˘at ¸i dintr-un produs este C(x) =
x
2
9
+ x + 100, x ≥ 1 s˘ a
stabilim cˆ ate unit˘ at ¸i trebuie realizate pentru a avea cel mai
sc˘azut pret ¸ mediu pe unitate de produs.
Trebuie s˘a studiem variat ¸ia funct ¸iei pret ¸ mediu
C(x) =
C(x)
x
=
x
9
+
100
x
, x ≥ 1.
Cum C(x)

=
1
9

100
x
2
are r˘ ad˘ acina x = 30, din tabelul
de variat ¸ie
x 1 30 ∞
C

(x) − − − 0 + + +
C(x)
910
9
`
23
3

155
rezult˘a c˘a vom avea cel mai sc˘ azut pret ¸ mediu dac˘a se produc
30 unit˘ at ¸i de produs.
Definit ¸ia 4.4.2 Numim valoare marginal˘a a funct ¸iei f :
I →R, ˆın punctul x ∈ I
lim
h→0
f(x + h) −f(x)
h
= f

(x) =
df(x)
dx
Exemplul 4.4.3.
ˆ
In cazul Exemplului 4.4.1, valoarea
marginal˘ a a product ¸iei P(t) este productivitatea
P

(t) = lim
h→0
P(t + h) −P(t)
h
.
Definit ¸ia 4.4.3 Numim variat ¸ia relativ˘a a funct ¸iei
f : I →R ˆın punctul x ∈ I raportul
Δf(x)
f(x)
=
f(x + h) −f(x)
f(x)
, h > 0.
Definit ¸ia 4.4.4 Numim ritmul mediu de variat ¸ie a funct ¸iei
f : I → R ˆın punctul x ∈ I raportul
Δf(x)
f(x)

h ¸si se noteaz˘a
cu R
f,m
.
Definit ¸ia 4.4.5 Numim ritmul local (marginal) a funct ¸iei
f : I →R ˆın punctul x limita lim
h→0
R
f,m
, adic˘a
lim
h→0
Δf(x)
f(x)

h = lim
h→0
Δf(x)
h

1
f(x)
=
f

f
= (ln f)

,
care este derivata logaritmic˘ a a lui f. Ritmul local a lui f ˆın
x se noteaz˘a prin R
f,x
.
Definit ¸ia 4.4.6 Numim elasticitatea medie a funct ¸iei f :
I → R ˆın punctul x, notat˘ a prin E
m
, raportul variat ¸iilor rel-
ative ale lui f(x) ¸si x, adic˘a
E
f,m
=
Δf(x)
f(x)

h
x
=
Δf(x)
h

x
f(x)
.
156
Definit ¸ia 4.4.7 Numim elasticitatea local˘a (marginal˘a)
a funct ¸iei f : I → R, ˆın punctul x limita elasticit˘ at ¸ii medii
cˆand h →0. Ea se noteaz˘a prin E
f,m
.
Avem
E
f,m
= lim
h→0
x
f(x)

Δf(x)
h
=
x
f
f

= x(ln f)

=
(ln f)

(ln x)

.
Proprietatea important˘ a a elasticit˘ at ¸ii unei funct ¸ii este
aceea c˘a ea este ca m˘ arime independent˘ a de unit˘ at ¸ile de
m˘asur˘ a ˆın care au fost m˘ asurate variabilele f(x) ¸si x.
Exemplul 4.4.4. Fie x = ap+b, a > 0, b > 0 o funct ¸ie cerere
pentru o marf˘ a de pret ¸ p. Elasticitatea marginal˘ a a cererii ˆın
p este
E
ap+b,p
= p(ln(ap + b))

=
ap
ap + b
.
Cum E
ap+b,p
< 1, rezult˘a c˘a la o cerere de tip liniar la o
cre¸stere relativ˘ a a pret ¸ului corespunde o cre¸stere relativ˘ a mai
mic˘a pentru cerere.
Observat ¸ia 4.4.1 Not ¸iunile introduse ˆın acest paragraf se
transpun u¸sor la not ¸iunile din domeniul economic. Astfel,
avem cost mediu, cost marginal, elasticitatea costului, cerere
medie, cerere marginal˘ a, elasticitatea cererii etc.
4.5 Probleme
1. Studiat ¸i derivabilitatea funct ¸iei f : R → R,
f(x) = [x
2
−3x + 2[.
2. S˘a se determine a ¸si b reale a¸sa ˆıncˆat funct ¸ia
f : (0, ∞) →R, f(x =

ln
3
x x ∈ (0, e]
ax + b , x > e
)
s˘a fie derivabil˘ a pe (0, ∞).
3. Studiat ¸i derivabiltiatea funct ¸iei f : R → R, f(x) =
157
max¦x, x
2
, x
3
¦.
4. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸ia f : R → R, f(x) = (x +

x
2
+ 1)
α
,
α ∈ R, verific˘a egalitatea
(1 + x
2
)f

(x) + xf

(x) −α
2
f(x) = 0, (∀)x ∈ R.
5. Fie funct ¸ia f : (0, ∞) → R, f(x) = e
n

x
+ e

n

x
, n ∈ N,
n ≥ 2. Ar˘ atat ¸i c˘a are loc egalitatea
x
2n−2
n
f

(x) +
(n −1)
n
x
n−2
n
f

(x) −
1
n
2
f(x) = 0,
oricare ar fi x > 0.
6. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸ia f : R →R, f(x) = me
4x
+ne
3x
, m, n ∈
R, verific˘a egalitatea
f
(3)
(x) −8f

(x) + 19f

(x) −12f(x) = 0,
oricare ar fi x ∈ R.
7. Se consider˘ a funct ¸iile f : R → R, f(x) = x
2
¸si g : R −
¦0¦ → R, f(x) =
x
2
+x−1
x
. Ar˘atat ¸i c˘a exist˘ a un punct ˆın care
graficele corespunz˘ atoare celor dou˘ a funct ¸ii sunt tangente ¸si
scriet ¸i ecuat ¸ia tangentei comune ˆın punctul respectiv.
8. Calculat ¸i derivatele de ordinul n pentru funct ¸iile:
a) f(x) =
2n−3
x
2
−4x+3
, x ∈ R −¦1, 3¦;
b) f(x) = sin x, x ∈ R;
c) f(x) = cos x, x ∈ R;
d) f(x) =
1

2x−1
, x >
1
2
;
e) f(x) = (2x
2
−3x)e
x
, x ∈ R;
f) f(x) = xe
ax
, x ∈ R, a ∈ R.
9. Cercetat ¸i valabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸ia
f : [−1, 1] →R,
f(x) =

x
2
+ 9, x ∈ [−1, 0]
x
3
+ 9, x ∈ [0, 1].
158
10. Fie f, g : I → R dou˘ a funct ¸ii derivabile pe inter-
valul deschis I. S˘a presupunem c˘a a, b ∈ I, a < b ¸si
f(a) = f(b) = 0. Ar˘ atat ¸i c˘a exist˘ a un punct c ∈ (a, b) a¸sa
ˆıncˆat f

(c) + f(c)g

(c) = 0.
11. S˘a se arate c˘ a dac˘ a f, g, h sunt trei funct ¸ii continue pe
[a, b] ¸si derivabile pe (a, b), atunci exist˘ a c ∈ (a, b) a¸sa ˆıncˆat

f

(c) g

(c) h

(c)
f(a) g(a) h(a)
f(b) g(b) h(b)

= 0
12. Aplicat ¸i Teorema lui Lagrange funct ¸iei f : [1, 4] →R,
f(x) =

x, x ∈ [1, 3]
x
2
+ 9
6
, x ∈ (3, 4].
13. S˘a se determine valoarea lui c care intervine ˆın Teorema
lui Cauchy aplicat˘ a la perechea de funct ¸ii
f, g : [1, e] →R, f(x) = ln x, g(x) =
e
x
14. S˘a se arate c˘ a funct ¸iile f, g :


π
2
,
π
2

→ R definite prin
f(x) = arcsin(tgx) ¸si g(x) = arctg
sin x

cos 2x
difer˘a printr-o cos-
ntant˘ a.
15. S˘a se arate c˘ a
arccos
1 −x
2
1 + x
2
−2arctgx = 0,
oricare ar fi x ≥ 0.
16. Demonstrat ¸i inegalit˘ at ¸ile:
a) ln x ≤
x
e
, pentru orice x > 0;
b)
m−n
m
< ln m−ln n <
m−n
n
, dac˘a 0 < n < m;
c) e
x
> 1 + x +
x
2
2
, dac˘a x > 0;
159
d) ln x >
2(x−1)
x+1
, x > 1;
e)
x
1+x
< ln(1 + x) < x, pentru orice x ∈ R
+
.
17. Utilizˆ and regulile lui l

Hospital, calculat ¸i limitele:
a) lim
x→0
nx
n+1
−(n + 1)x
n
+ 1
(x −1)
2
;
b) lim
x→1
¸
1
ln(x + 1)

1
x

c) lim
x→0

2
x
+ 3
x
+ . . . + n
x
n −1
x
2
+1
x
2
+2x
, n ∈ N, n ≥ 2;
d) lim
x→1
x>1
(x
2
−3x + 2)e
1
x−1
e) lim
x→∞
x[ln
2
(x + 1) −ln
2
x]
ln x
;
f) lim
x→2
x>2

1
ln(x −1)

1
x −2

;
g) lim
x→1
x>1

x
2
+ 1
x −1
x
2
−3x+2
x
;
h) lim
x→∞
(x −ln x);
i) lim
x→1

m
1 −x
m

n
1 −x
n

, m, n ∈ N.
18. Scriet ¸i funct ¸ia f : R → R, f(x) = 2x
4
− 3x
2
+ x − 5
dup˘a puterile lui x −1.
19. Scriet ¸i formula lui Mac-Laurin pentru funct ¸iile:
a) f(x) = sin x, x ∈ R;
b) f(x) = cos x, x ∈ R;
160
c) f(x) =
1
x−1
, x ∈ (−1, 1);
d) f(x) =
1

2x+1
, x > −
1
2
.
20. Utilizˆ and formula Mac-Laurin, calculat ¸i cu trei zecimale
exacte
3

35 ¸si ln 2.
21. Fie f : I →R o funct ¸ie de n ori derivabil˘ a ˆıntr-un punct
x
0
∈ I (n ≥ 2), astfel ˆıncˆat f

(x
0
) = 0, f

(x
0
) = 0, . . .,
f
(n−1)
(x
0
) = 0 ¸si f
(n)
(x
0
) = 0.
Ar˘ atat ¸i c˘a:
a) dac˘ a n este par, atunci x
0
este punct de extrem local ¸si
anume dac˘ a f
(n)
(x
0
) < 0, atunci x
0
este punct de maxim
local iar dac˘ a f
(n)
(x
0
) > 0, atunci x
0
este punct de minim
local;
b) dac˘ a n este impar, atunci x
0
nu este punct de extrem.
22. S˘a se arate c˘ a polinomul
f(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
nu poate avea r˘ ad˘ acini multiple.
23. Reprezentat ¸i grafic funct ¸iile:
a) f(x) = (x −1)e
2x
, x ∈ R;
b) f(x) = x −

x
2
+ 1, x ∈ R;
c) f(x) =

(x + 1)x +

(x + 1)(x + 2), x ∈ (−∞, −2] ∪
¦−1¦ ∪ [0, ∞);
d) f(x) =
ln x
x−1
, x > 0, x = 1;
e) f(x) =
ln |x|
x
, x = 0;
f) f(x) =
3

x
3
−3x
2
, x ∈ R;
g) f(x) =
(x−1)
2
x
, x = 0.
161
24. Calculat ¸i diferent ¸ialele de ordinele ˆıntˆ ai ¸si doi pentru
funct ¸iile:
a) f(x) = xe
x
, x ∈ R; b) f(x) = ln(1 −x
2
), x ∈ (−1, 1);
c) f(x) =
ln x

x
, x > 0; d) f(x) =

4 + x
2
, x ∈ R.
25. Aflat ¸i punctele de extrem pentru funct ¸iile:
a) f(x) = x
2
e
x
, x ∈ R; b) f(x) = ln x −x, x > 0;
c) f(x) = xln x, x > 0; d) f(x) = xe
−e
, x ∈ R.
26.Calculat ¸i elasticitatea funct ¸iilor:
a) f(x) = ax
α
, x > 0;
b) f(x) = ae
bx
, x ∈ R;
c) f(x) = xe
x
, x ∈ R;
d) f(x) = x
a
e
−bx
, x > 0.
27. Aflat ¸i ritmul mediu de variat ¸ie a funct ¸iei
f(x) =
3x + 1
2x −1
, x > 1
cˆand x variaz˘ a de la x = 2 la x = 3; 2, 5; 2, 1 ¸si 2, 05.
Comparat ¸i aceste ritmuri medii cu ritmul marginal ˆın x = 2.
28. S¸tiind c˘a funt ¸ia costurilor totale este
f(x) =
ax
2
(x + b)
x + c
+ d,
a, b, c, d > 0, b < c, x ∈ R, s˘a se exprime costul mediu ¸si
costul marginal ˆın funct ¸ie de x.
29. S¸tiind c˘a productivitatea corespunz˘ atoare unui produs ˆın
cadrul unei echipe ce lucreaz˘a de la orele 7 la orele 15 urmeaz˘ a
o lege de forma f(t) = at, a > 0, aflat ¸i num˘arul de unit˘ at ¸i
realizate la orele 13.
162
Capitolul 5
Integrarea funct ¸iilor reale
”Matematica constituie deci, sufletul invizibil al realiz˘ arilor
practice”
(Petre Sergescu)
Acest capitol este dedicat introducerii not ¸iunilor de
primitiv˘ a, integral˘ a nedefinit˘ a, integral˘ a definit˘ a ¸si prezent˘arii
propriet˘ at ¸ilor ¸si metodelor de calcul corespunz˘ atoare.
5.1 Primitive
ˆ
In Capitolul IV, s-a v˘azut c˘ a dac˘ a f : I →R, I ⊂ R un
interval, este o funct ¸ie dat˘ a, derivabil˘ a pe I, atunci derivata
ei f : I →R se poate afla
Operat ¸ia efectiv˘a de aflare a lui f

se nume¸ste derivare.
Acum, ne punem o problem˘ a invers˘ a, adic˘a avˆ and o
funct ¸ie dat˘a f : I →R, s˘a g˘ asim o alt˘ a funct ¸ie F : I →R a¸sa
ˆıncˆat F

(x) = f(x), (∀)x ∈ I. Operat ¸ia de aflare a lui F se
va numi integrare sau antiderivare.
ˆ
In continuare prin I vom nota un interval inclus ˆın R.
Definit ¸ia 5.1.1 Se spune c˘ a funct ¸ia f : I → R, admite o
primitiv˘a pe I sau c˘a este primitivabil˘a pe I sau c˘a este o
derivat˘a pe I dac˘ a exist˘a funct ¸ia F : I → R derivabil˘ a a¸sa
163
ˆıncˆ at F

(x) = f(x), pentru orice x ∈ I.
Funct ¸ia F se nume¸ste primitiv˘a sau antiderivat˘a pen-
tru funct ¸ia f pe intervalul I.
Evident c˘a, dac˘ a F este o primitiv˘ a a lui f pe intervalul
I, atunci ¸si F + K, unde K ∈ R, este o primitiv˘ a pentru f.
Aceasta ˆınseamn˘ a c˘ a dac˘ a f admite o primitiv˘ a, atunci ea are
o infinitate de primitive.
Definit ¸ia 5.1.2 Fie f : I → R o funct ¸ie care admite primi-
tive pe I. Mult ¸imea tuturor primitivele lui f se nume¸ste inte-
grala nedefinit˘a a lui f ¸si se noteaz˘a prin

f(x)dx, adic˘ a
avem

f(x)dx = ¦F[F : I →R, F primitiv˘ a a lui f¦
Propozit ¸ia 5.1.1 Fie f : I →R o funct ¸ie care admite prim-
itiva F pe I. Atunci are loc egalitatea de mult ¸imi

f(x)dx = F(x) + C,
unde
C = ¦g[g : I →R, g constant˘a¦
Demonstrat ¸ie. Fie G ∈

f(x)dx, atunci G

(x) = F

(x), de
unde G(x) = F(x) +k, k ∈ C, deci G ⊂ F(x) +C. Reciproc,
dac˘a G ∈ F(x) + C, atunci G = F(x) + k, k ∈ C ¸si avem
G

(x) = F

(x) = f(x), (∀)x ∈ I.
A¸sadar G ∈

f(x)dx. Deci, avem F(x)+C ⊂

f(x)dx,
ceea ce demonstreaz˘a egalitatea din enunt ¸.
Propozit ¸ia 5.1.2 Fie f, g : I → R dou˘a funct ¸ii care admit
primitive pe I ¸si α ∈ R

. Atunci au loc afirmat ¸iile:
i) f + g admite primitive pe I ¸si

(f(x) + g(x))dx =

f(x)dx +

g(x)dx
(integrala sumei este egal˘ a cu suma integralelor).
164
ii) αf admite primitive ¸si

αf(x)dx = α

f(x)dx.
(constanta de sub integral˘ a iese ˆın fat ¸a ei)
Demonstrat ¸ie. i) Fie F ∈

f(x)dx ¸si G ∈

g(x)dx. Atunci
H
def
= F + G este derivabil˘a cu H

(x) = F

(x) + G

(x) =
= f(x) +g(x), oricare ar fi x ∈ I. De aici rezult˘ a c˘a F +G ∈

(f(x) + g(x))dx.
Reciproc, dac˘ a H ∈

(f(x) + g(x))dx ¸si F ∈

f(x)dx,
atunci G
def
= H − F este derivabil˘ a ¸si G

(x) = g(x),
oricare ar fi x ∈ I, adic˘ a G ∈

g(x)dx. Rezult˘a c˘a
H ∈

f(x)dx +

g(x)dx. Cu aceasta egalitatea de mult ¸imi
de la i) este demonstrat˘ a.
ˆ
In mod analog se demonstreaz˘ a punctul ii).
Observat ¸ia 5.1.1 Dac˘a funct ¸ia f : I →R este primitivabil˘ a
pe intervalul I, atunci f are proprietatea lui Darboux.
Aceasta rezult˘ a din Teorema lui Darboux ¸si Definit ¸ia
5.1.1.
Observat ¸ia 5.1.2 Orice primitiv˘ a a unei funct ¸ii primi-
tivabile f : I →R

este strict monoton˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie F o primitiv˘ a a funct ¸iei f. Cum f are
proprietaeta Darboux, rezult˘ a c˘a f > 0 pe I sau f < 0 pe I.
De aici rezult˘a c˘a F este strict monoton˘ a pe I.
Observat ¸ia 5.1.3 O funct ¸ie primitivabil˘ a f : I → R nu are
discontinuit˘at ¸i de prima spet ¸˘a.
Observat ¸ia 5.1.4 O funct ¸ie monoton˘ a discontinu˘a f : I →
R nu este primitivabil˘ a.
Veridicitatea acestei observat ¸ii rezult˘ a din 3.4.7. Deocam-
dat˘a s˘a admitem f˘ ar˘ a demonstrat ¸ie rezultatul.
165
Teorema 5.1.1 Orice funct ¸ie continu˘ a f : I → R, este pri-
mitivabil˘a pe I.
Propozit ¸ia 5.1.3 Dac˘a f : I → R este primitivabil˘ a ¸si g :
I →R este de clas˘ a C
1
(I), atunci fg este primitivabil˘ a pe I.
Demonstrat ¸ie. Fie F : I → R o primitiv˘ a a lui f ¸si H :
I → R, H = F g. Atunci H este derivabil˘ a ¸si H

= F

g +
Fg

= fg + Fg

. Cum Fg

este continu˘ a pe I rezult˘a c˘a este
primitivabil˘ a pe I. Fie G o primitiv˘ a a lui Fg

. Atunci funct ¸ia
H −G este derivabil˘a pe I cu
(H −G)

= H

−G

= f g,
adic˘a fg este primitivabil˘ a ¸si H −G este o primitiv˘ a a sa.
5.2 Metode de aflare a primitivelor
ˆ
In acest paragraf vom expune cˆ ateva din metodele de
aflare a primitivelor.
Metoda direct˘a. Ea are la baz˘ a faptul c˘ a operat ¸ia
de integrare este inversa operat ¸iei de derivare. Plecˆand de
la formulele de derivare se g˘ asesc formulele imediate de
integrare. Astfel, se obt ¸ine tabelul de mai jos de integrale
nedefinite.
Funct ¸ie Integrala nedefinit˘ a
1. f : I →R, I ⊂ (0, ∞)
f(x) = x
α
, α ∈ R −¦−1¦

x
α
dx =
x
α+1
α + 1
+ C
2. f : I →R, I ⊂ (0, ∞) sau
f(x) = x
−1
, I ⊂ (−∞, 0)

dx
x
= ln [x[ + C
166
3. f : R →R, f(x) = a
x
a > 0, a = 1

a
x
dx =
a
x
ln a
+ C
Dac˘ a a = e, atunci

e
x
dx = e
x
+ C
4. f : I →R, I ⊂ R −¦a, −a¦
f(x) =
1
x
2
−a
2
, a > 0

dx
x
2
−a
2
=
=
1
2a
ln

x −a
x + a

+ C
5. f : R →R
f(x) =
1
x
2
+ a
2
, a > 0

dx
x
2
+ a
2
=
=
1
a
arctg
x
a
+ C
6. f : I →R, I ⊂ (−a, a), a > 0
f(x) =
1

a
2
−x
2

dx

a
2
−x
2
=
= arcsin
x
a
+ C
7. f : R →R
f(x) =
1

x
2
+ a
2

dx

x
2
+ a
2
=
= ln(x +

x
2
+ a
2
) + C
8. f : I →R, a > 0
I ⊂ (−∞, −a) ∪ (a, +∞)
f(x) =
1

x
2
−a
2

dx

x
2
−a
2
=
= ln [x +

x
2
−a
2
[ + C
9. f : R →R
f(x) =
e
x
−e
−x
2
= shx
funct ¸ia sinus hiperbolic

shx dx = chx + C
10. f : R →R
f(x) =
e
x
−e
−x
2
= chx
funct ¸ia cosinus hiperbolic

chx dx = shx + C
167
11. f : R →[−1, 1]
f(x) = sin x

sin xdx = −cos x + C
12. f : R →[−1, 1]
f(x) = cos x

cos xdx = sin x + C
13. f : I →R
I ⊂ R −

(2k + 1)
π
2

k ∈ Z
¸
f(x) =
1
cos
2
x

1
cos
2
x
dx = tg x + C
14. f : I →R
I ⊂ R −¦kπ[k ∈ Z¦
f(x) =
1
sin
2
x

dx
sin
2
x
= −ctg x + C
15. f : I →R
I ⊂ R −

(2k + 1)
π
2

, k ∈ Z
¸
f(x) = tg x

tg xdx = −ln [ cos x[ + C
16. f : I →R
I ⊂ R −¦kπ[k ∈ Z¦
f(x) = ctg x

ctg xdx = ln [ sin x[ + C
Exemple. 5.2.1. Avem

(x
3
+ 2
3

x + 2 sin x)dx =
=

x
3
dx + 2

x
1
3
dx + 2

sin xdx =
=
x
4
4
+ 2x
4
3
3
4
−2 cos x + C =
=
x
4
4
+
3
2
x
3

x −2 cos x + C
5.2.2.

1
x
2
−3
+
2

1 −x
2

dx =
168
=
1
2

3
ln

x −

3
x +

3

+ 2 arcsin x + C
Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i. O alt˘ a metod˘ a care
permite determinarea primitivelor unor funct ¸ii date este
oferit˘ a de integrarea prin p˘ art ¸i, dat˘ a de:
Teorema 5.2.1 Fie f, g : I → R dou˘a funct ¸ii derivabile pe
I. Atunci
i) fg

este primitivabil˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a f

g este prim-
itivabil˘a;
ii) dac˘ a fg

este primitivabil˘ a, atunci

f(x)g

(x)dx = f(x)g(x) −

f

(x)g(x)dx,
numit˘ a formula de integrare prin p˘art ¸i.
Demonstrat ¸ie. i) T¸ inˆand seama c˘ a f ¸si g sunt derivabile,
avem fg este derivabil˘a ¸si (fg)

= f

g + fg

de unde rezult˘ a
imediat afirmat ¸ia de la i).
ii) Fie H ∈

f(x)g

(x)dx. Atunci funct ¸ia F
det
= fg−H,
este derivabil˘a cu F

= (fg)

− H

= f

g. A¸sadar avem H =
fg + F ∈ f(x)g(x) −

f

(x)g(x)dx, adic˘ a

f(x)g

(x)dx ⊂ f(x)g(x) −

f

(x)g(x)dx.
Reciproc, dac˘ a consider˘ am G ∈ f(x)g(x) −

f

(x)g(x)dx, atunci exist˘ a H ∈

f

(x)g(x)dx cu
G = fg − H. Cum G

= (fg)

− H

= fg

, deducem
c˘a G ∈

fg

dx, adic˘ a am demonstrat ¸si incluziunea
f(x)g(x) −

f

(x)g(x)dx ⊂

f(x)g

(x)dx,
169
ceea ce trebuia ar˘ atat.
Practic, dac˘a avem de calculat

h(x)dx se caut˘a s˘a se
scrie h(x) = f(x)g

(x).
Exemple 5.2.3. Pentru calculul integralei
I =

x2
x
dx,
punem
f(x) = x, g

(x) = 2
x
f

(x) = 1, g(x) =
2
x
ln 2
¸si avem
I = x
2
x
ln 2

1
ln 2

2
x
dx =
=
x 2
x
ln 2

2
x
ln
2
2
+ C.
5.2.4. Pentru a calcula
I =

xcos 3xdx
punem
f(x) = x, g

(x) = cos 3x
f

(x) = 1, g(x) =
sin 3x
3
¸si avem
I =
1
3
xsin 3x −
1
3

sin 3xdx =
=
1
3
xsin 3x +
1
9
cos 3x + C.
170
Observat ¸ia 5.2.1 Dac˘a funct ¸iile f, g : I →R sunt derivabile
de n ori pe intervalul I, n ∈ N

, atunci are loc formula
generalizat˘a de integrare prin p˘ art ¸i

f(x)g
(n)
(x)dx = f(x)g
(n−1)
(x) −f

(x)g
(n−2)
(x)+
+. . . + (−1)
n−1
f
(n−1)
(x)g(x) + (−1)
n

f
(n)
(x)g(x)dx.
Exemple. 5.2.5. Pentru a calcula I =

(x
2
−2x)e
x
dx
punem
g
(3)
(x) = e
x
f(x) = x
2
−2x
+
−→g
(2)
(x) = e
x
f

(x) = 2x −2

−→g

(x) = e
x
f
(2)
(x) = 2
+
−→g(x) = e
x
f
(3)
(x) = 0

−→g(x) = e
x
¸si avem
I = (x
2
−2x)e
x
−(2x −2)e
x
+ 2e
x
+ C =
= (x
2
−4x + 4)e
x
+ C.
5.2.6. Pentru a calcula
I =

e
ax
sin bxdx, a, b ∈ R

punem
g

(x) = sin bx
f(x) = e
ax
+
−→g

= −
sin bx
b
2
f

(x) = ae
ax

−→g(x) = −
sin bx
b
2
171
f

(x) = a
2
e
ax
+

−→g(x) = −
sin bx
b
2
¸si avem
I = −
e
ax
cos bx
b
+
a
b
2
e
ax
sin bx −
a
2
b
2
I
de unde
I =
e
ax
a
2
+ b
2
(a sin bx −b cos x) + C.
Observat ¸ia 5.2.2 Urm˘ atoarele tipuri de integrale se cal-
culeaz˘ a comod prin metoda integr˘ arii prin p˘ art ¸i:
1)

P
n
(x)a
bx+c
dx, a > 0, a = 0, P
n
–polinom de gradul n
n ∈ N

(se pune f(x) = P
n
(x));
2)

P
n
(x) P
m
(x)dx (se pune f(x) = P
k
(x), k =
min(n, m));
3)

P
n
(x) sin(ax + b)dx (se pune f(x) = P
n
(x));
4)

P
n
(x) cos(ax + b)dx (se pune f(x) = P
n
(x));
5)

u(x) ln v(x)dx (se pune f(x) = ln v(x));
6)

u(x)







arcsin v(x)
arccos v(x)
arctg v(x)
arcctg v(x)







dx (se pune f(x) =
arcsin v(x), respectiv arccos v(x), arctg v(x),
arcctg v(x));
7)


x
2
±a
2
dx (se pune f(x) =

x
2
±a
2
);
172
8)


a
2
−x
2
dx (se pune f(x) =

a
2
−x
2
).
Metoda schimb˘arii de variabil˘a (substitut ¸iei).
ˆ
In matematic˘ a schimbarea de variabil˘ a joac˘ a un rol im-
portant. Formal, o schimbare de variabil˘ a poate fi consid-
erat˘ a ca o transformare a unei funct ¸ii, pornind de la ideea
unei notat ¸ii (schimb˘ari) convenabile de variabil˘ a, ˆın scopul
simplific˘arii rezolv˘ arii unei probleme.
O schimbare de variabil˘ a poate fi privit˘ a astfel: dac˘ a
avem o problem˘ a ce cont ¸ine variabila x, substituim x cu o
alt˘ a expresie, exprimat˘a printr-o variabil˘ a nou˘ a (de exemplu
x = h(t)), cu scopul ca ˆın noua formulare problema s˘ a aib˘ a o
solut ¸ie mai simpl˘a.
ˆ
In aflarea primitivelor unor funct ¸ii schimbarea de
varaibil˘ a este o metod˘ a eficient˘a.
Teorema 5.2.2 Fie I, J dou˘a intervale din R ¸si g : I → J
o funct ¸ie derivabil˘ a, iar f : J → R o funct ¸ie primitivabil˘ a.
Atunci, funct ¸ia (f ◦ g) g

: I → R este primitivabil˘ a ¸si dac˘a
F este o primitiv˘ a a lui f, atunci avem

(f ◦ g)(x)g

(x)dx = (F ◦ g)(x) + C,
numit˘ a formula schimb˘arii de variabil˘a.
Demonstrat ¸ie. S˘a observ˘ am c˘a F ◦ g este derivabil˘ a pe I
deoarece este compunere de dou˘ a funct ¸ii derivabile ¸si avem
(F ◦ g)

= (F

◦ g) g

= (f ◦ g) g

.
De aici rezult˘a c˘a (f ◦ g) g

este primitivabil˘ a ¸si

(f ◦ g)(x) g

(x)dx = (F ◦ g)(x) + C.
Practic, formula schimb˘ arii de variabil˘ a se aplic˘a atunci
cˆand dorim s˘ a calcul˘ am o integral˘ a de forma:

h(x)dx,
173
x ∈ I.
Ea are dou˘ a variante de lucru, una direct˘ a ¸si una de tip
invers.
ˆ
In varianta direct˘ a (numit˘ a de mult ¸i matematicieni prima
metod˘a de schimbare de variabil˘a) se observ˘a c˘a h(x) =
f(g(x))g

(x).
ˆ
In acest moment facem schimbarea de variabil˘ a
(substitut ¸ia) g(x) = t. Apoi ˆınlocuim prin diferent ¸iere g

(x)dx
prin dt (adic˘a dt = g

(x)dx) ¸si obt ¸inem

f(g(x)
....
t
) g

(x)dx
. .. .
dt
=

f(t)dt
Dac˘ a

f(t)dt = F(t) + C, atunci

f(g(x))g

(x)dx = F(g(x)) + C.
ˆ
In varianta de tip invers (numit˘ a de c˘ atre unii matem-
aticieni a doua metod˘a de schimbare de variabil˘a) se
face schimbarea de variabil˘ a x = g(t), g : I →J, g derivabil˘ a
¸si bijectiv˘a. De aici, prin diferent ¸iere avem dx = g

(t)dt ¸si
integrala ia forma

h(x)dx =

h(g(t))g

(t)dt.
Dac˘ a

h(g(t))g

(t)dt = H(t) + C,
atunci

h(x)dx = H(g
−1
(x)) + C.
Exemple 5.2.7. Fie de calculat integrala

2x + 1
x
2
+ x + 1
dx, x ∈ R.
Facem schimbarea de varaibil˘ a g(x) = x
2
+ x + 1 = t,
t ∈ [
3
4
, ∞) cu (2x + 1)dx = dt.
174
Avem

dt
t
= ln t + C
¸si prin urmare:

2x + 1
x
2
+ x + 1
dx = ln(x
2
+ x + 1) +C.
5.2.8. S˘a calcul˘ am


a
2
−x
2
dx, a > 0.
Consider˘am funct ¸ia f : [−a, a] → R, f(x) =

a
2
−x
2
.
Se observ˘a c˘a punˆ and x = h(t) = a sin t, cu h :


π
2
,
π
2


[−a, a], h bijectiv˘a ¸si derivabil˘ a pe


π
2
,
π
2

, avem


a
2
−x
2
dx = a

1 −sin
2
t a cos tdt = a
2

cos
2
tdt.
Cum

cos
2
tdt =

1 + cos 2t
2
=
t
2
+
sin 2t
4
+ C,
t = arcsin
x
a
¸si sin 2t = 2 sin t cos t = 2 sin t

1 −sin
2
t
obt ¸inem


a
2
−x
2
dx = a
2

1
2
arcsin
x
a
+
1
4
2
x
a

1 −
x
2
a
2

+ C =
=
a
2
2
arcsin
x
a
+
x
2

a
2
−x
2
+ C.
5.3 Aflarea primitivelor funct ¸iilor rat ¸ionale
ˆ
In acest paragraf prezent˘ am pe scurt aflarea primitivelor
funct ¸iilor rat ¸ionale.
175
O funct ¸ie f : I → R, I interval, se nume¸ste rat ¸ional˘a
dac˘a f(x) = P(x)/Q(x), unde P ¸si Q sunt funct ¸ii polinomiale
cu coeficient ¸i reali ¸si Q(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I.
Definit ¸ia 5.3.1 O funct ¸ie rat ¸ional˘a f se nume¸ste simpl˘a
dac˘a are una din formele:
i) f este funct ¸ie polinomial˘ a;
ii) f(x) =
A
(x −a)
n
, n ∈ N

, x ∈ I, I ⊂ (−∞, a) sau
I ⊂ (a, ∞);
iii) f(x) =
Bx + C
(ax
2
+ bx + c)
n
, n ∈ N

, a = 0, b
2
−4ac < 0.
Din algebr˘a se cunoa¸ste urm˘ atoarea teorem˘ a fundamen-
tal˘a de descompunere ˆın fract ¸ii simple
Teorema 5.3.1 Fie f : I → R, f(x) = P(x)/Q(x),
(Q(x) = 0, oricare ar fi x ∈ I), P ¸si Q polinoame prime
ˆıntre ele, o funct ¸ie rat ¸ional˘a.
Presupunem c˘a descompunerea lui Qˆın factori primi are
forma
Q(x) = (x −d
1
)
α
1
. . . (x −d
m
)
α
m
(a
1
x
2
+ b
1
x + c
1
)
β
1
. . .
. . . (a
n
x
2
+ b
n
x + c
n
)
β
n
,
unde b
2
j
−4a
j
c
j
< 0, j = 1, n
176
Atunci f se descompune, ˆın mod unic, sub forma:
f(x) =
S(x) +
m
¸
k=1
¸
A
1,k
x −d
k
+
A
2,k
(x −d
k
)
2
+ . . . +
A
α
k
,k
(x −d
k
)
α
k

+
+
n
¸
i=1
¸
B
1,i
x + C
1,i
a
1
x
2
+ b
i
x + c
i
+
B
2,i
x + C
2,i
(a
2
x
2
+ b
i
x + c
i
)
2
+ . . . +
B
β
i
,i
x + C
β
i
,i
(a
i
x
2
+ b
i
x + c
i
)
β
i

(5.1)
unde S este o funct ¸ie polinomial˘ a cu coeficient ¸i reali, iar A
j,k
,
B
t,i
, C
t,i
sunt constante reale.
Dac˘ a grad P ≥ grad Q, atunci se face ˆımp˘ at ¸irea lui P
la Q ¸si avem P = S Q + R, unde grad R < grad Q ¸si deci
f(x) = S(x) +
R(x)
Q(x)
.
Acum pentru R(x)/Q(x) avem descompunerea ˆın fract ¸ii
simple de tipurile ii) ¸si iii) ¸si corespunde celor dou˘a sume din
(5.1). Pentru aflarea coeficient ¸ilor se procedeaz˘ a prin metoda
coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i sau prin metoda valorilor parti-
culare.
A¸sadar, calcularea primitivelor funct ¸iilor rat ¸ionale se
reduce la integrarea funct ¸iei putere ¸si g˘asirea primitivelor
fract ¸iilor simple.
Pentru fract ¸ii simple de la ii) avem

A
x −a
dx = Aln [x −a[ + C
¸si

A
(x −a)
n
dx =
A
n −1

1
(x −a)
n−1
+ C, n ≥ 2.
177
Acum s˘a calcul˘ am primitivele fract ¸iilor simple de la iii).
Pentru n = 1 avem

Bx + C
ax
2
+ bx + c
dx =

B
2a
(2ax + b) + C −
Bb
2a
ax
2
+ bx + c
dx =
=
B
2a
ln [ax
2
+ bx + c[ +

C −
Bb
2a

dx
ax
2
+ bx + c
.
Integrala r˘ amas˘ a se calculeaz˘ a scriind ax
2
+ bx + c sub
forma canonic˘ a:
ax
2
+bx+c = a
¸
a
2
+
b
a
x +
c
a

= a
¸
a

x +
b
2a

2

b
2
−4ac
4a
2
¸
.
Exemplul 5.3.1. S˘a calcul˘ am

5x + 3
2x
2
−3x + 1
dx, x > 1.
Avem

5x + 3
2x
2
−3x + 1
dx =

5
4
(4x −3) + 3 +
15
4
2x
2
−3x + 1
dx =
=
5
4
ln [2x
2
−3x + 1[ +
27
4

dx
2x
2
−3x + 1
¸si

dx
2x
2
−3x + 1
=
1
2

dx
x
2

3
2
x +
1
2
=
=
1
2

dx

x −
3
4

2
+
1
2

9
16
=
1
2

dx

x −
3
4

2

1
4

2
=
=
1
2

1
2
1
4
ln

x −
3
4

1
4
x −
3
4
+
1
4

+ C =
= ln

x −1
x −
1
2

+ C.
178
A¸sadar

5x −3
2x
2
−3x + 1
dx =
5
4
ln [2x
2
−3x + 1[+
+
27
4
ln

x −1
x −
1
2

+ C.
Pentru n ≥ 2 proced˘ am astfel:

Bx + C
(ax
2
+ bx + c)
n
dx =
=

B
2a
(2ax + b) + C −
Bb
2a
(ax
2
+ bx + c)
n
dx =
= −
B
2a

1
n −1
1
(ax
2
+ bx + c)
n−1
+
+

C −
Bb
2a

dx
(ax
2
+ bx + c)
n
.
(5.2)
ˆ
In integrala r˘ amas˘ a scriem ax
2
+ bx + c sub forma
canonic˘a ¸si facem substitut ¸ia x +
b
2a
= t, rezultˆ and integrala
de tipul

dt
(t
2
+ p
2
)
n
,
unde p =

−Δ
2a
pentru cazul cu ”+” ¸si, respectiv, p =

Δ
2a
pentru cazul cu ”−”, Δ = b
2
−4ac.
Integrˆ and prin p˘ art ¸i, pentru integrale se g˘ asesc formulele
de recurent ¸˘a

dt
(t
2
+p
2
)
n
dx = ±
1
2(n −1)p
2

t
(t
2
±p
2
)
n−1
+
+
2n −3
2(n −1)p
2

dt
(t
2
±p
2
)
n−1
, n = 2, 3, . . .
(5.3)
179
Revenind ˆın (5.3) la variabila x, obt ¸inem formula de
recurent ¸˘a

1
(ax
2
+ bx + c)
n
dx =
=
Ax + B
(ax
2
+ bx + c)
n−1
+ α

dx
(ax
2
+ bx + c)
n−1
,
(5.4)
n = 2, 3, . . ., unde A, B, α sunt numere reale.
Aplicˆ and repetat formulele (5.4), g˘ asim egalitatea

Bx + C
(ax
2
+ bx + c)
n
dx =
=
P
2n−3
(x)
(ax
2
+ bx + c)
n−1
+ λ

dx
ax
2
+ bx + c
,
(5.5)
unde P
2n−3
(x) este un polinom de gradul 2n −3 (mai mic cu
o unitate decˆ at al numitorului) cu coeficient ¸i nedeterminat ¸i,
iar λ o constant˘ a.
Practic, pentru a calcula

Bx + C
(ax
2
+ bx + c)
n
dx, n ≥ 2,
se poate proceda ca mai sus sau scriind direct (5.5) ¸si de-
terminˆ and coeficient ¸ii polinomului P
2n−3
(x) ¸si a constantei λ
prin identificare.
ˆ
In acest scop, se deriveaz˘a ˆın (5.5) ¸si g˘asim
Bx + C
(ax
2
+ bx + c)
n
=
P

2n−3
(x)(ax
2
+ bx + c) −(n −1)(2ax + b)P
2n−3
(x)
(ax
2
+ bx + c)
n
+
+
λ
ax
2
+ bx + c
.
180
Eliminˆ and numitorul, ajungem la o egalitate de dou˘ a
polinoame, de unde, prin identificare, rezult˘ a un sistem de
ecuat ¸ii liniare, avˆ and ca necunoscute coeficient ¸ii polinomului
P
2n−3
(x) ¸si λ.
Exemplu 5.3.2. Calculat ¸i

3x + 7
(x
2
−3x + 2)
3
dx.
Scriem egalitatea

3x + 7
(x
2
−3x + 2)
3
dx =
Ax
3
+ Bx
2
+ Cx + D
(x
2
−3x + 2)
2
+

dx
x
2
−3x + 2
,
de unde, prin derivare ¸si eliminarea numitorului, g˘ asim:
3x+7 = (3Ax
2
+28x+C)(x
2
−3x+2)−2(2x−3)(Ax
3
+Bx
2
+
+Cx + D) + λ(x
2
−3x + 2)
2
.
Prin identificare obt ¸inem sistemul de ecuat ¸ii:











−A + λ = 0
3A + 2B + 6 = 0
6A −3C + 13 = 0
4B + 3C −4D −12 = 3
2C + 4D + 4 = 7
care are solut ¸ia
A = λ = 69, B = −
621
2
, C = 437, D = −
381
2
.
Cum

dx
x
2
−3x + 2
=

dx

x −
3
2

2

1
2

2
= ln

x −2
x −1

+ C,
181
ˆın final g˘ asim:

3x + 7
(x
2
−3x + 2)
3
dx =
138x
3
−621x
2
+ 874x −381
2(x
2
−3x + 2)
2
+ln

x −2
x + 1

+C.
5.3.3. S˘a calcul˘ am

x
6
−x
2
−2
1 −x
4
dx.
Avem
x
6
−x
2
−x
1 −x
4
= −x
2
+
x
x
4
−1
,
cu
x
x
4
−1
=
x
(x
2
+ 1)(x −1)(x + 1)
=
=
A
x −1
+
B
x + 1
+
Cx + D
x
2
+ 1
.
Efectuˆand calculele, g˘ asim
A = B =
1
4
, C = −
1
2
¸si D = 0
Acum obt ¸inem:

x
6
−x
2
−x
1 −x
4
dx = −
x
3
3
+
1
4
ln [x−1[+
1
4
ln [x+1[−
1
4
ln(x
2
+1)+C.
5.4 Primitive de funct ¸ii irat ¸ionale
ˆ
In acest paragraf prezent˘ am metode de g˘ asire a primi-
tivelor unor clase de funct ¸ii irat ¸ionale.
182
5.4.1 Integrale de tipul I
1
=

dx

ax
2
+ bx + c
, x ∈ I, I
un interval pe care ax
2
+ bx + c > 0
Scriem ax
2
+ bx + c sub form˘ a canonic˘ a ¸si obt ¸inem o
integral˘ a de una din formele

du

u
2
±k
2
sau

du
k
2
−u
2
, k > 0.
Exemplul 5.4.1. S˘a calcul˘ am
I
1
=

dx

−7x
2
+ 6x + 1
, x ∈


1
7
, 1

.
Avem succesiv
I
1
=

dx

−7[x
2

6
7
x −
1
7
]
=
1

7

dx

x −
3
7

2

16
49

=
=
1

7

dx

4
7

2

x −
3
7

2
=
1

7
arcsin
x −
3
7
4
7
+ C =
=
1

7
arcsin
7x −3
4
+ C.
5.4.2 Integrale de tipul I
2
=

mx + n

ax
2
+ bx + c
, x ∈ I, I
un interval pe care ax
2
+ bx + c > 0
Mai ˆıntˆ ai facem s˘a apar˘ a la num˘ ar˘ ator derivata lui ax
2
+
bx + c. Avem
I
2
=

m
2a
(2ax + b) + n −
bm
2a

ax
2
+ bx + c
dx =
=
m
a

ax
2
+ bx + c +

n −
bm
2a

dx

ax
2
+ bx + c
,
care se ¸stie finaliza.
183
5.4.3 Integrale de tipul I
3
=

P
n
(x)

ax
2
+ bx + c
, unde
P
n
(x) este un polinom de grad n
Formula obt ¸inut˘a la 5.4.2. ne sugereaz˘ a urm˘ atoarea
relat ¸ie de calcul

Pn(x)

ax
2
+ bx + c
dx = Q
n−1
(x)

ax
2
+ bx + c+

dx

ax
2
+ bx + c
,
unde Q
n−1
(x) este un polinom de grad n − 1 iar λ o con-
stant˘a. Determinarea coeficient ¸ilor polinomului Q
n−1
(x) ¸si a
constantei λ se face prin metoda identific˘arii.
ˆ
In acest scop,
se deriveaz˘a ˆın egalitate, se elimin˘ a numitorul 2

ax
2
+ bx + c
¸si se egaleaz˘ a coeficient ¸ii polinoamelor din cei doi membrii,
rezultˆand astfel un sistem de n +1 ecuat ¸ii liniare, din care se
afl˘ a coeficient ¸ii lui Q
n−1
(x) ¸si constanta λ.
Exemplul 5.4.2. S˘a se calculeze integrala
I
3
=

x
3
+ 2x + 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
dx, x ∈ R.
Scriem egalitatea

x
3
+ 2x
2
+ 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
dx =
= (Ax
2
+ Bx + C)

x
2
+ 2x + 2 + λ

dx

x
2
+ 2x + 2
,
de unde prin derivare obt ¸inem:
x
3
+ 2x
2
+ 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
= (2Ax + B)

x
2
+ 2x + 2+
+(Ax
2
+ Bx + C)
x + 1

x
2
+ 2x + 2
+
λ

x
2
+ 2x + 2
.
184
Eliminˆ and numitorul ¸si identificˆand coeficient ¸ii poli-
noamelor obt ¸inute, g˘asim sistemul de ecuat ¸ii







3A = 1
4A + 2B = 2
4A + 3B + C = 3
2B + C = 4
care are solut ¸ia
A =
1
3
, B =
1
6
, C =
7
6
, λ =
5
2
Cum

dx

x
2
+ 2x + 2
=

dx

(x + 1)
2
+ 1
=
ln(x + 1 +

x
2
+ 2x + 2) + C,
obt ¸inem

x
3
+ 2x
2
+ 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
dx =

1
3
x
2
+
1
6
x +
7
6


x
2
+ 2x + 2+
+
5
2
ln(x + 1 +

x
2
+ 2x + 2) + C.
5.4.4 Integrale de tipul I
4
=

P
n
(x)

ax
2
+ bx + cdx,
x ∈ I, I interval pe care ax
2
+ bx + c > 0, iar
P
n
(x) este un polinom de gradul n
Aceste integrale se reduc la cele de la '5.4.3, prin ampli-
ficarea expresiei de sub semnul integralei cu

ax
2
+ bx + c.
5.4.5 Integrale de forma I
5
=

dx
(x−d)
k

ax
2
+bx+c
, unde
x ∈ I pe care ax
2
+ bx + c > 0 ¸si x −d = 0
Cu schimbarea de variabil˘ a x −d = 1/t aceste integrale
se reduc la integrale de tipul 5.4.3.
185
5.4.6 Integrale de forma I
6
=

R

x, x
m
1
n
1
, x
m
2
n
2
, . . . , x
m
k
n
k

dx, unde R = P/Q este
o funct ¸ie rat ¸ional˘a, P, Q ∈ R[x
1
, x
2
, . . . , x
k+1
],
x ∈ I ⊂ (0, ∞), pe care Q(x) = 0
Pentru calcularea lui I
6
not˘ am cu λ cel mai mic multi-
plu comun al numitorilor n
1
, n
2
, . . . , n
k
¸si efectu˘am substitut ¸ia
x = t
λ
, care conduce la rat ¸ionalizarea expresiei de sub inte-
gral˘ a.
Exemplu 5.4.3. S˘a calcul˘ am
I
6
=

2 +

x
3

x +
4

x
dx, x ∈ (0, ∞)
Not˘ am x = t
12
¸si avem dx = 12t
11
dt. Atunci:
I
6
= 12

(2 + t
6
)t
11
t
4
+ t
3
dt =
= 12

t
8
(t
6
+ 2)
t + 1
dt = 12

t
8
(t
6
−1 + 3)
t + 1
dt =
12

t
8
(t
5
−t
4
+ t
3
−t
2
+ t −1)dt + 36

t
8
−1 + 1
t + 1
dt =
= 12

(t
13
−t
12
+ t
11
−t
10
+ t
9
−t
8
)dt+
+36

(t
7
−t
6
+ t
5
−t
4
+ t
3
−t
2
+ t −1)dt + 36

dt
t + 1
=
=
6
7
t
14

12
13
t
13
+ t
12

12
1
1t
11
+
6
5
t
10

4
3
t
9
+
+36

t
8
8

t
7
7
+
t
6
6

t
5
5
+
t
4
4

t
3
3
+
t
2
2
−t

+36 ln(t+1)+C,
unde t =
12

x.
186
5.4.7 Integrale de forma I
7
=

R

x,

ax+b
cx+d

m
1
n
1
, . . . ,

ax+b
cx+d

m
k
n
k

dx unde x ∈ I
este un interval pe care (ax + b)/(cx + d) > 0,
iar R este o funct ¸ie rat ¸ional˘a
Pentru calculul acestui tip de integrale efectu˘ am
substitut ¸ia
ax + b
cx + d
= t
λ
,
unde λ este cel mai mic multiplu comun al numitorilor
n
1
, n
2
, . . . , n
k
.
5.4.8 Integrale de forma I
8
=

R(x,

ax
2
+ bx + c)dx,
x ∈ I pe care ax
2
+bx+c > 0, iar R este o funct ¸ie
rat ¸ional˘a de dou˘a variabile
De obicei, aceste integrale se calculeaz˘ a prin substitut ¸iile
lui Euler. Se deosebesc dou˘a situat ¸ii.
Cazul a > 0.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie se folose¸ste substitut ¸ia
lui Euler

ax
2
+ bx + c −

a x = t
de unde g˘ asim
x =
t
2
−c
b −2

at
.
Cu aceast˘a schimbare de variabil˘ a integrala dat˘ a se reduce la
una rat ¸ional˘ a.
Cazul Δ = b
2
−4ac > 0. Observ˘am c˘a acest caz cont ¸ine
¸si situat ¸ia a < 0. Avem ax
2
+ bx + c = a(x − x
1
)(x + x
2
),
unde x
1
, x
2
sunt r˘ad˘ acinile reale ale trinomului. Efectu˘am
schimbarea de variabil˘ a

ax
2
+ bx + c = (x −x
1
)t,
de unde obt ¸inem
x =
ax
2
−x
1
t
2
a −t
2
.
187
Cu aceast˘a substitut ¸ie, calculul integralei I
8
revine la
calculul unei integrale rat ¸ionale.
5.5 Definit ¸ia integralei definite (Riemann)
ˆ
In acest paragraf vom introduce integrala definit˘ aˆın sen-
sul dat de Riemann.
Fie a, b dou˘ a numere reale, a < b.
Definit ¸ia 5.5.1 Numim diviziune a intervalului [a, b] un
sistem finit de puncte Δ = (x
0
, x
1
, . . . , x
n
), unde n ∈ N

¸si
a = x
0
< x
1
< . . . < x
n−1
< x
n
= b. Punctele x
0
, x
1
, . . . , x
n
se numesc puncte de diviziune sau nodurile diviziunii
Δ , iar intervalele [x
0
, x
1
], [x
1
, x
2
], . . . , [x
n−1
, x
n
] se numesc
subintervale de diviziune sau intervale part ¸iale.
Definit ¸ia 5.5.2 Fie Δ = (x
0
, x
1
, . . . , x
n
) o diviziune a inter-
valului [a, b]. Num˘arul |Δ| = max
i=1,n
(x
i
− x
i−1
) se nume¸ste
norma diviziunii.
A¸sadar, norma diviziunii este cea mai mare dintre
lungimile subintervalelor de diviziune.
Exemple. 5.5.1. Pentru diviziunea
Δ =

1,
3
2
, 2,
5
2
,
8
3
, 3

a intervalului [1, 3] avem
|Δ| = max

3
2
−1, 2 −
3
2
,
5
2
−2,
8
3

5
2
, 3 −
8
3

=
= max

1
2
,
1
2
,
1
2
,
1
6
,
1
3

=
1
2
188
5.5.2. Pentru orice num˘ar natural n ≥ 1 consider˘ am
diviziunea Δ = (x
0
, x
1
, . . . , x
n
), unde
x
0
= a, x
1
= a +
b −a
n
, . . . , x
i
= a + i
b −a
n
, . . . , x
n−1
=
= a + (n −1)
b −a
n
, x
n
= a + n
b −a
n
= b,
numite ¸si diviziunea n–echidistant˘a. Norma ei este
|Δ| = (b −a)/n.
Definit ¸ia 5.5.3 Fie (Δ
n
)
n≥1
un ¸sir de diviziuni asociat inter-
valului [a, b]. Vom spune c˘ a ¸sirul (Δ
n
)
n≥1
tinde (sau con-
verge) la 0 ˆın norm˘a dac˘a
lim
n→∞

n
| = 0.
Exemplul 5.5.3. Dac˘ a Δ
n
= (x
0
, x
1
, . . . x
n
) este diviziunea
n–echidistant˘ a, atunci ¸sirul de diviziuni (Δ
n
) converge ˆın
norm˘ a la 0 deoarece
lim
n→∞

n
[ = lim
n→∞
b −a
n
= 0.
Definit ¸ia 5.5.4 Fie date f : [a, b] → R o funct ¸ie Δ =
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) o diviziune a intervalului [a, b] ¸si punctele
ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
], i = 1, 2, . . . , n (numite puncte intermediare
ale diviziunii). Num˘ arul
σ(f, Δ, ξ) =
n
¸
i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
)
se nume¸ste suma Riemann ata¸sat˘ a funct ¸iei f, diviziunii Δ
¸si punctele intermediare ξ
i
.
Observat ¸ia 5.5.1 Uneori se folsoe¸ste denumirea de sum˘a
riemannian˘a ˆın loc de sum˘a Riemann. Mai este folosit˘ a
¸si denumirea de sum˘a integral˘a.
189
Observat ¸ia 5.5.2 Litera greceasc˘ a ξ se cite¸ste ksi ¸si core-
spunde literei x din alfabetul latin.
Observat ¸ia 5.5.3 Putem da ¸si o interpretare geometric˘ a
sumei σ(f, Δ, ξ). Pentru f : [a, b] → (0, +∞) consider˘ am
mult ¸imea punctelor din plan delimitat˘ a de graficul funct ¸iei,
axa 0x ¸si dreptele x = a, x = b. Aceast˘a mult ¸ime se noteaz˘a
prin
Γ
f
= ¦(x, y) ∈ R
2
[a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f(x)¦
¸si se nume¸ste subgraficul lui f.
Termenul f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
) al sumei σ(f, Δ, ξ) reprezint˘ a
aria dreptunghiului de baz˘ a x
i
− x
i−1
¸si ˆın˘alt ¸imea f(ξ
i
) ¸si
aproximeaz˘ a aria trapezului curbiliniu (fig.5.5.1.) m˘ arginit
de graficul funct ¸iei, axa 0x ¸si dreptele x = x
i−1
, x = x
i
.
Fig.5.5.1.
Num˘arul σ(f, Δ, ξ) aproximeaz˘ a aria subgraficului lui
f. Se observ˘a c˘a dac˘ a lungimea x
i
− x
i−1
este mic˘a, atunci
190
aria dreptunghiului de baz˘ a x
i
−x
i−1
aproximeaz˘ a ”mai bine”
aria trapezului curbiliniu. Rezult˘ a c˘a dac˘ a lungimile subinter-
valelor diviziunii Δ sunt mici, atunci σ(f, Δ, ξ) aproximeaz˘ a
”mai bine” aria subgraficului lui f.
Definit ¸ia 5.5.5 Fie funct ¸ia f : [a, b] → R. Spunem
c˘a funct ¸ia f este integrabil˘a Riemann pe [a, b] dac˘ a
pentru orice ¸sir (Δ
n
) de diviziuni ale lui [a, b], conver-
gent la 0 ˆın norm˘ a ¸si oricare ar fi punctele intermediare
ξ
i,n
∈ [x
i−1,n
, x
i,n
], i = 1, 2, . . . , k
n
, ¸sirul sumelor Riemann
(σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
)) este convergent la acela¸si num˘ar real.
Num˘arul real I pentru care lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) = I se
noteaz˘ a prin
b

a
f(x)dx ¸si se nume¸ste integrala definit˘a a
lui f pe [a, b]. Citirea corect˘ a a simbolurilor
b

a
f(x)dx este
integral˘a de la a la b din f(x)dx.
Simbolul

se nume¸ste semnul integralei. Numerele a
¸si b se numesc limite de integrare: a este limita inferioar˘a
de integrare, iar b este limita superioar˘a de integrare. In-
tervalul [a, b] este numit intervalul de integrare. Funct ¸ia
f se nume¸ste funct ¸ia de integrat sau integrant. Variabila
x se nume¸ste variabila de integrare.
ˆ
In continuare, pentru simplificarea limbajului, vom
folosi denumirile simplificate: funct ¸ie integrabil˘a ˆın loc de
”funct ¸ie integrabil˘ a Riemann” ¸si integral˘a ˆın loc de ”in-
tegrala Riemann”. De asemenea, dac˘ a f : [a, b] → R este
integrabil˘ a pe [a, b], vom zice c˘a f este integrabil˘ a.
Observat ¸ia 5.5.4 Variabila de integrare este o variabil˘ a
mut˘a (liber˘a), ˆın sensul c˘ a o putem nota cu orice liter˘ a.
191
Altfel spus, avem egalitatea
b

a
f(x)dx =
b

a
f(t)dt.
Observat ¸ia 5.5.5 Integrala lui f pe [a, b] (cˆand exist˘a!) este
unic determinat˘ a de integrandul f ¸si intervalul de integrare
[a, b] deoarece limita unui ¸sir convergent este unic˘ a.
Exemplul 5.5.4. Funct ¸ia constant˘ a f : [a, b] →R, f(x) = k,
pentru orice x din [a, b], unde k este un num˘ar real fixat, este
integrabil˘ a.
Pentru a justifica aceast˘ a afirmat ¸ie alegem un ¸sir

n
)
n≥1
de diviziuni ale lui [a, b] convergent ˆın norm˘ a la
0 ¸si sistemele de puncte intermediare ξ
i,n
∈ [x
i−1,n
, x
i,n
],
i = 1, 2, . . . , k
n
. Atunci, pentru orice n, avem
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) =
k
n
¸
i=1
k(x
i,n
−x
i−1,n
) = k(b −a).
Rezult˘ a c˘a
lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) = k(b −a),
ceea ce ne demonstrez˘a c˘a
f(x) = k este integrabil˘ a
¸si
b

a
kdx = k(b −a).
Teorema 5.5.1 (de caracterizare a integrabilit˘at ¸ii cu ε
¸si δ). Funct ¸ia f : [a, b] → R este integrabil˘ a pe [a, b] dac˘ a ¸si
numai dac˘a, exist˘ a un num˘ar real I (de fapt I =
b

a
f(x)dx) cu
192
proprietatea: pentru orice ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆ at ori-
care ar fi diviziunea Δ a lui [a, b] cu |Δ| ≤ δ
ε
¸si oricare ar fi
sistemul de puncte intermediare ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
], i = 1, 2, . . . , n
corespunz˘ atoare lui Δ avem [σ(f, Δ, ξ) −I[ < ε.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Presupunem c˘a f este integra-
bil˘a pe [a, b]. Atunci lu˘am I =
b

a
f(x)dx ¸si consider˘am c˘a
exist˘a un ε
0
> 0 cu proprietatea c˘ a pentru oricea n natural
exist˘a o diviziune Δ
n
a lui [a, b] cu [Δ
n
[ <
1
n
¸si exist˘a o alegerea
a sistemelor de puncte intermediare ξ
i,n
∈ [x
i−1,n
, x
i,n
], i = i, n
corespunz˘atoare diviziunii Δ
n
a¸sa ˆıncˆat [σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) − I[ ≥
ε
0
pentru orice n ≥ 1. Ultima inegalitate contrazice faptul c˘ a
lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) = I
deoarece lim
n→∞

n
| = 0. Contradict ¸ia ne arat˘ a c˘ a pentru
I =
b

a
f(x)dx are loc proprietatea din anunt ¸.
Suficient ¸a. Admitem c˘a exist˘ a I real cu proprietatea
din enunt ¸. Vom demonstra c˘ a f este integrabil˘ a ¸si avem I =
b

a
f(x)dx. Pentru aceasta consider˘ am un ¸sir (Δ
n
), n ≥ 2 de
diviziuni ale lui [a, b] care converge la 0 ˆın norm˘ a ¸si s˘a alegem
ˆın mod arbitrar punctele intermediare ξ
i,n
∈ [x
i−1,n
, x
i,n
], i =
i, k
n
. Atunci pentru orice ε > 0 exist˘ a un δ
ε
> 0 a¸sa ˆıncˆat

n
| ≤ δ
ε
. Aceasta ˆınseamn˘ a c˘a exist˘ a un rang n
ε
∈ N cu
proprietatea c˘ a |Δ
n
| ≤ δ
ε
dac˘a n ≥ n
ε
, n ∈ N. Atunci,
pentru orice n ≥ n
ε
avem
[σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) −I[ < ε,
adic˘a
lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) = I.
193
Aceast˘a ˆınseamn˘ a c˘ a f este integrabil˘ a ¸si
I =
b

a
f(x)dx
Acum putem demonstra un rezultat important relativ
la funct ¸iile integrabile.
Teorema 5.5.2 (de m˘arginire a funct ¸iilor integrabile).
Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] → R, a < b, este integrabil˘ a pe [a, b],
atunci f este m˘arginita pe [a, b].
Demonstrat ¸ie. Din f integrabil˘ a pe [a, b], conform cu Teo-
rema 5.4.1., pentru ε = 1 exista I ∈ R ¸si δ > 0 astfel ca
[σ(f, Δ, ξ)−I[ < 1, pentru orice diviziune Δ = (x
0
, x
1
, . . . , x
n
)
¸si orice alegere a punctelor intermediare ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
], i =
1, 2, . . . , n.
Pentru a demonstra c˘ a f este m˘arginit˘ a pe [a, b] este su-
ficient s˘a ar˘ at˘ am c˘a f este m˘arginit˘ a pe orice interval part ¸ial
[x
i−1
, x
i
], i = 1, 2, . . . , n.
Fie deci k ∈ ¦1, 2, . . . , n¦ fixat. Not˘ am
σ
k
=
n
¸
i=1
i=k
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
)
¸si avem
I −1 < σ(f, Δ, ξ) < I + 1
¸si
σ(f, Δ, ξ) = σ
n
+ f(ξ
k
)(x
k
−x
k−1
).
De aici, obt ¸inem inegalit˘at ¸ile
I −1 −σ
k
< f(ξ
k
)(x
k
−x
k−1
) < I + 1 −σ
k
,
ceea ce implic˘a
I −1 −σ
k
x
k
−x
k−1
< f(ξ
k
) <
I + 1 −σ
k
x
k
−x
k−1
,
194
pentru orice ξ
k
∈ [x
k−1
, x
k
]. Deci, conchidem c˘a f este
m˘arginit˘ a pe [x
k−1
, x
k
].
ˆ
In ˆıncheierea acestui paragraf preyent˘ am dou˘ a clase im-
portante de funct ¸ii integrabile, cele monotone ¸si cele continue
pe [a, b].
Teorema 5.5.3 Dac˘a f : [a, b] → R este monoton˘ a pe [a, b],
atunci ea este integrabil˘ a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a f este o funct ¸ie constant˘ a, atunci ea
este integrabil˘a (vezi Exemplul 5.5.4.).
Presupunem c˘a f nu este constant˘ a ¸si c˘a este
cresc˘atoare. Consider˘ am ¸sirul (Δ
n
) de diviziuni, cu Δ
n
=
(x
0,n
, x
1,n
, . . . , x
k
n
,n
) ¸si lim
n→∞

n
| = 0. Dac˘ a ξ
i,n

[x
i−1,n
, x
i,n
], i = 1, k
n
sunt punctele intermediare, atunci
f(x
i−1,n
) ≤ f(ξ
i,n
) ≤ f(x
i,n
), i = 1, k
n
.
De aici rezult˘a
f(x
i−1,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) ≤ f(ξ
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) ≤
≤ f(x
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
),
de unde prin ˆınsumare dup˘ a i = 1, k
n
g˘ asim
k
n
¸
i=1
f(x
i−1,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) ≤ σ(f, Δ
n
, ξ) ≤

k
n
¸
i=1
f(x
i,n
)(x
i,n−x
i−1,n
)
(5.6)
195
F˘acˆ and diferent ¸a sumelor extreme obt ¸inem:
0 ≤
k
n
¸
i=1
f(x
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
)−

k
n
¸
i=1
f(x
i−1,n
)(x
i,n
−x
x
i−1,n
) =
=
k
n
¸
i=1
(f(x
i,n
) −f(x
i−1,n
))(x
i,n
−x
i−1,n
) ≤
≤ |Δ
n
|
k
n
¸
i=1
(f(x
i,n
) −f(x
i−1,n
)) =

n
|(f(b) −f(a)).
(5.7)
Deoarece lim
n→∞

n
|(f(b) −f(a)) = 0, conform criteriu-
lui cle¸stelui, din (5.7) deducem c˘a diferent ¸a sumelor extreme
din (5.6) este convergent˘ a la 0. Cum fiecare sum˘ a este un ¸sir
cresc˘ator ¸si m˘arginit (relativ la n), atunci din (5.6) obt ¸inem
c˘a cele trei sume au aceea¸si limit˘a ¸si anume
b

a
f(x)dx.
Teorema 5.5.4 Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] →R este continu˘a pe
[a, b], atunci f este integrabil˘ a pe [a, b].
Demonstrat ¸ia acestei teoreme cere introducerea
not ¸iunilor de sume Darboux, ceea ce face s˘a renunt ¸˘am
la ea (vezi [20]).
Definit ¸ia 5.5.6 Dac˘a f : a, b → R, a ≤ b este o funct ¸ie
integrabil˘ a, atunci prin definit ¸ie:
1)
a

a
f(x)dx = 0 ¸si
196
2)
b

a
f(x)dx = −
a

b
f(x)dx.
5.6 Propriet˘at ¸ile integralei definite
ˆ
In acest paragraf vom prezenta propriet˘ at ¸ile principale
ale integralei definite (Riemann).
Teorema 5.6.1 Dac˘a f, g : [a, b] →R sunt dou˘ a funct ¸ii inte-
grabile pe [a, b], iar α, β ∈ R, atunci αf + βg este integrabil˘ a
pe [a, b] ¸si avem egalitatea
b

a
(αf(x) + βg(x))dx = α
b

1
f(x)dx + β
b

a
g(x)dx.
Demonstrat ¸ie. Fie (Δ
n
)
n≥1
un ¸sir de diviziuni ale lui [a, b],
cu Δ
n
= (x
0,n
, x
1,n
, . . . , x
k
n
,n
) ¸si lim
n→∞

n
| = 0.
Dac˘ a ξ
i,n
∈ [x
i−1,n
, x
i,n
] i = 1, k
n
sunt punctele interme-
diare, atunci avem
σ(αt + βg, Δ
n
, ξ
i,n
) =
k
n
¸
i=0
[αf(ξ
i,n
) + βg(ξ
i,n
)](x
i,n
−x
i−1,n
) =
= α
k
n
¸
i=0
f(ξ
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) + β
k
n
¸
i=0
g(ξ
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) =
= ασ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) + βσ(y, Δ
n
, ξ
i,n
)
Cum f, g sunt integrabile rezult˘ a c˘a
lim
n→∞
σ(αf + βg, Δ
n
, ξ
i,n
) = α lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
)+
+β lim
n→∞
σ(g, Δ
n
, ξ
i,n
) = α
b

a
f(x)dx + β
b

a
g(x)dx
197
Prin urmare, αf +βg este integrabil˘ a ¸si are loc formula
din enunt ¸ul teoremei.
Teorema 5.6.2 (Proprietatea de ereditate a integra-
bilit˘at ¸ii). Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] → R este integrabil˘ a pe
[a, b], atunci, pentru orice interval [α, β] ⊂ [a, b], f este inte-
grabil˘ a ¸si pe [α, β]
L˘as˘am demonstrat ¸ia ˆın seama cititorului
Teorema 5.6.3 (Proprietatea de aditivitate fat ¸˘a de in-
terval). Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] → R este integrabil˘ a pe [a, b]
¸si a < c < b, atunci f este integrabil˘ a pe [a, c] ¸si pe [c, b] ¸si
avem egalitatea
b

a
f(x)dx =
c

a
f(x)dx +
b

x
f(x)dx.
Demonstrat ¸ie se face cu ajutorul sumelor integrale.
Teorema 5.6.4 (Proprietatea de semn)Dac˘a f : [a, b] →
R este o funct ¸ie integrabil˘ a ¸si f(x) ≥ 0 (respectiv ≤ 0), oricare
ar fi x ∈ [a, b], atunci
b

a
f(x)dx ≥ 0 (respectiv ≤ 0).
Demonstrat ¸ia rezult˘a imediat din definit ¸ia integralei cu
ajutorul sumelor integrale.
Teorema 5.6.5 (Proprietatea de monotonie) Dac˘a
f, g : [a, b] → R sunt funct ¸ii integrabile pe [a, b] a¸sa ˆıncˆ at
f(x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci
b

a
f(x)dx ≤
b

a
g(x)dx.
198
Demonstrat ¸ie. Folosim g(x) − f(x) ≥ 0, (∀)x ∈ [a, b] ¸si
proprietatea de semn a integralei (Teorema 5.6.4).
Teorema 5.6.6 (Proprietatea modulului) Dac˘a f :
[a, b] →R este o funct ¸ie continu˘a, atunci are loc inegalitatea

b

a
f(x)dx


b

a
[f(x)[dx.
Demonstrat ¸ie. Deoarece f este continu˘ a rezult˘ a c˘a [f[ este
continu˘ a, deci integrabil˘ a. T¸ inˆand seama de inegalit˘ at ¸ile
−[f(x)[ ≤ f(x) ≤ [f(x)[, (∀)x ∈ [a, b]
¸si aplicˆand Teorema 5.6.5, obt ¸inem

b

a
[f(x)[dx ≤
b

a
f(x)dx ≤
b

a
[f(x)[dx,
de unde

b

a
f(x)dx


b

a
[f(x)[dx.
Observat ¸ia 5.6.1 Proprietatea modulului r˘ amˆ ane valabil˘ a ¸si
dac˘ a consider˘ am funct ¸ia f numai integrabil˘ a (v. [13]).
Teorema 5.6.7 (Prima formul˘a de medie a calculului
integral.) Dac˘a f, g : [a, b] → R sunt funct ¸ii integrabile pe
[a, b], iar g are semn constant pe [a, b], atunci exist˘a un num˘ar
α, cu m ≤ α ≤ M, m ¸si M marginile lui f pe [a, b],a stfel
ˆıncˆ at
b

a
f(x)g(x)dx = α
b

a
g(x)dx,
numit˘ a prima formul˘a de medie a calculului integral.
199
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a g(x) ≥ 0, pentru orice
x ∈ [a, b]. Cum m ≤ f(x) ≤ M, (∀)x ∈ [a, b],a vem
mg(x) ≤ f(x)g(x) ≤ Mg(x), (∀)x ∈ [a, b]. De aici, aplicˆ and
proprietatea de monotonie a integralei, obt ¸inem
m
b

a
g(x)dx ≤
b

a
f(x)g(x)dx ≤ M
b

a
g(x)dx. (5.8)
Dac˘ a
b

a
g(x)dx = 0,
atunci
b

a
f(x)g(x)dx = 0
si putem alege α ∈ R.
Dac˘ a
b

a
g(x)dx > 0,
atunci din (5.8) avem
m ≤
b

a
f(x)g(x)dx
b

a
g(x)dx
≤ M
200
¸si alegem
α =
b

a
f(x)g(x)dx
b

a
g(x)dx
.
Observat ¸ia 5.6.2 Dac˘a f este continu˘a pe [a, b], atunci e-
xist˘a c ∈ [a, b] a¸sa ˆıncˆ at f(c) = α ¸si deci formula de medie ia
forma
b

a
f(x)g(x)dx = f(c)
b

a
g(x)dx.
ˆ
In particular, pentru g(x) = 1, x ∈ [a, b], obt ¸inem
b

a
f(x)dx = f(c)(b −a).
Observat ¸ia 5.6.3 Formula lui Bonnet sau a doua for-
mul˘a de medie a calculului integral.
Dac˘a f ¸si g sunt integrabile pe [a, b], f pozitiv˘ a ¸si mono-
ton descresc˘ atoare, atunci exist˘ a c, c ∈ [a, b], astfel ca
b

a
f(x)g(x)dx = f(a)
c

a
g(x)dx (v.[15])
Observat ¸ia 5.6.4 Se demonstreaz˘ a c˘a dac˘a f, g : [a, b] →
R sunt dou˘ a funct ¸ii integrabile, atunci ¸si fg este integrabil˘ a
(v.[15])
Teorema 5.6.8 (Teorema de existent ¸˘a a primitivelor
unei funct ¸ii continue.) Pentru orice funct ¸ie continu˘a f :
201
[a, b] →R, funct ¸ia F : [a, b] →R, definit˘a prin
F(x) =
x

a
f(t)dt, (∀)x ∈ [a, b]
este o primitiv˘ a a lui f cu F(a) = 0.
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
∈ [a, b] ¸si x ∈ [a, b], x = x
0
. Atunci
F(x) −F(x
0
) =
x

a
f(t)dt −
x

a
f(t)dt =
x

x
0
f(t)dt. (5.9)
Aplic˘am prima formul˘ a de medie integralei
x

x
0
f(t)dt.
Deci, exist˘a c
x
∈ [x
0
, x] sau c
x
∈ [x, x
0
], dup˘a cum x
0
< x
sau x
0
> x, a¸sa ˆıncˆat
x

x
0
f(t)dt = f(c
x
)(x −x
0
). (5.10)
Din (5.9) ¸si (5.10) rezlt˘ a
F(x) −F(x
0
)
x −x
0
= f(c
x
),
de unde
lim
x→x
0
F(x) −F(x
0
)
x −x
0
= lim
x→x
0
f(c
x
) = f(x
0
)
(deoarece c
x
este cuprins ˆıntre x si x
0
, iar f este continu˘ a).
Cele de mai sus sunt valabile ¸si dac˘a x
0
= a sau x
0
= b.
ˆ
In concluzie, F este derivabil˘ a pe [a, b] ¸si F

= f,a dic˘a
F este o primitiv˘ a a funct ¸iei f. Conform, cu Definit ¸ia 5.5.6,
avem F(a) = 0.
202
Observat ¸ia 5.6.5 Se demonstreaz˘ a u¸sor c˘ a dac˘ a f : [a, b] →
R este o funct ¸ie continu˘a, atunci orice primitiv˘ a F ce se a-
nuleaz˘a ˆıntr-un punct x
0
∈ [a, b] are forma
F(x) =
x

x
0
f(t)dt
Teorema 5.6.9 Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie integrabil˘ a
care admite primitive pe [a, b], atunci pentru orice primitiv˘ a
F a lui f are loc egalitatea
b

a
f(x)dx
not
= F(x)[
b
a
= F(b) −F(a),
numit˘ a formula lui Leibniz–Newton.
Demonstrat ¸ie. Fie Δ
n
= (x
0,n
, x
1,n
, . . . , x
k
n
,n
) un ¸sir de di-
viziuni ale intervalului a, b convergent ˆın norm˘ a la zero.
Aplic˘am funct ¸iei F teorema cre¸sterilor finite pe inter-
valul [x
i−1,n
, x
i,n
] ¸si obt ¸inem punctul ξ
i,n
∈ (x
i−1,n
x
i,n
) cu pro-
prietatea
F(x
i,n
)−F(x
i−1,n
) = F


i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) = f(ξ
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
).
Acum putem scrie
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) =
k
n
¸
i=1
f(ξ
i,n
)(x
i,n
−x
i−1,n
) =
=
n
¸
i=1
[F(x
i,n
) −F(x
i−1,n
)] = F(b) −F(a), (∀)n ∈ N.
Cum f este integrabil˘ a, obt ¸inem
lim
n→∞
σ(f, Δ
n
, ξ
i,n
) =
b

a
f(x)dx = F(b) −F(a).
203
Observat ¸ia 5.6.6 Exist˘a funct ¸ii integrabile care nu admit
primitive, dup˘ a cum exist˘a funct ¸ii m˘arginite care au primi-
tive, dar care nu sunt integrabile.
5.7 Calculul integralelor definite
ˆ
In acest paragraf vom expune cˆ ateva din principalele
metode de calcul al integralelor definite.
5.7.1 Calculul integralelor cu ajutorul sumelor inte-
grale
Metoda este greoaie ¸si nu este practic˘a.
5.7.2 Calculul integralelor cu ajutorul formulei lui
Leibniz–Newton
Este cea mai folosit˘ a metod˘ a de calcul pentru integralele
definite. Dac˘ a avem de calculat
b

a
f(x)dx, atunci se g˘ ase¸ste
o primitiv˘ a F a lui f ¸si avem
b

a
f(x)dx = F(x)[
b
a
= F(b) −F(a).
Exemplul 5.7.1. S˘a calcul˘ am
I =
2

1
x + 1
x
2
+ 1
dx
Avem

x + 1
x
2
+ 1
dx =

x
x
2
+ 1
dx +

1
x
2
+ 1
dx =
204
=
1
2
ln(x
2
+ 1) + arctgx + C
¸si
I =
¸
1
2
ln(x
2
+ 1) + arctgx

2
1
=
=
1
2
ln 5 + arctg2 −
1
2
ln 2 −
π
4
=
=
1
2
ln
5
2
+ arctg2 −
π
4
.
Practic, se scrie direct:
2

1
x + 1
x
2
+ 1
dx =
2

1
x
x
2
+ 1
dx +
2

1
dx
x
2
+ 1
=
=
1
2
ln(x
2
+ 1)[
2
1
+arctgx[
2
1
=
1
2
ln 2 + arctg2 −
π
4
=
=
1
2
ln
5
2
+ arctg2 −
π
4
5.7.3 Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i
Aceast˘a metod˘ a are la baz˘ a urm˘ atorul rezultat:
Teorema 5.7.1 (Teorema de integrare prin p˘art ¸i).
Dac˘a f, g : [a, b] →R sunt dou˘ a funct ¸ii derivabile, cu derivate
continue, atunci
b

a
f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)[
b
a

b

a
f

(x)g(x)dx,
numit˘ a formula de integrare prin p˘art ¸i.
205
Demonstrat ¸ie. Din (f g)

(x) = f

(x)g(x) + f(x)g

(x), ori-
care ar fi x ∈ [a, b], rezult˘a c˘a f g este o primitiv˘ a a funct ¸iei
f

g + g g

. De aici, conform formulei lui Leibniz–Newton,
avem
b

a
(f g)

(x)dx = (f g)(x)[
b
a
=
b

a
f

(x)g(x)dx+
b

a
f(x)g

(x)dx,
de unde
b

a
f

(x)g(x)dx = (f g)(x)[
b
a

b

a
f

(x)g(x)dx
Exemplul 5.7.2. S˘a se calculeze intgrala
I =
1

0
(x + 1)e
x
dx
Avem
I = (x + 1)e
x
[
1
0

1

0
e
x
dx = 2e −1 −e
x
[
1
0
= 2e −1 −e + 1 = e.
Observat ¸ia 5.7.1 Dac˘a funct ¸iile f, g : [a, b] →R sunt deriv-
abile de n ori pe intervalul [a, b], n ∈ N

, cu f
(n)
¸si g
(n)
con-
tinue, atunci are loc formula generalizat˘ a de integrare prin
p˘art ¸i:
b

a
f(x)g
(n)
(x)dx =
=

f(x)g
(n−1)
−f

(x)g
(n−2)
(x) + . . . + (−1)
n−1
f
(n−1)
(x)g(x)

[
b
a
+
+(−1)
n
b

a
f
(n)
(x)g(x)dx.
206
Exemplul 5.7.3. S˘a se calculeze integrala
I =
π

0
(x
2
+ x) sin 2x dx.
Avem
f(x) = x
2
+ x g

(x) = sin 2x
f

(x) = 2x + 1 g

(x) = −
cos 2x
2
f

(x) = 2 g

(x) = −
sin 2x
4
f

(x) = 0 g(x) =
cos 2x
8
¸si avem:
I =
¸
−(x
2
+ x)
cos 2x
2
+ (2x + 1)
sin 2x
4
+2
cos 2x
8

π
0
=
=
1
2

2
+ π) +
1
4
0 =
π(π + 1)
2
.
5.7.4 Metoda schimb˘arii de variabil˘a sau substitut ¸iei
Aceast˘a metod˘ a are la baz˘ a urm˘ atorul rezultat:
Teorema 5.7.2 Fie u : [a, b] → I ¸si f : I → R dou˘a funct ¸ii
care verific˘ a condit ¸iile:
i) f este continu˘a pe I;
ii) u este derivabil˘ a, cu derivata continu˘ a pe [a, b].
Atunci are loc egalitatea
b

a
f(u(x))u

(x)dx =
u(b)

u(a)
f(t)dt,
numit˘ a schimb˘arii de variabil˘a.
207
Demonstrat ¸ie. Funct ¸ia f fiind continu˘ a, adimite primitive.
Dac˘ a F este o primitiv˘ a a lui f pe I, atunci F

(x) = f(x),
(∀)x ∈ I ¸si avem
u(b)

u(a)
f(t)dt = F(u(b)) −F(u(a)).
Pe de alt˘a parte, observ˘ am c˘a
(F ◦ u)

(x) = F

(u(x)) u

(x) = f(u(x))u

(x), (∀)x ∈ [a, b],
de unde
b

a
f(u(x))u

(x)dx = (F ◦ u)(x)[
b
a
= (F ◦ u)(b) −(F ◦ u)(a) =
= F(u(b)) −F(u(a)) =
u(b)

u(a)
f(t)dt.
Practic, dac˘a avem de calculat
b

a
h(x)dx se caut˘a s˘ a
se scrie h(x) = f(u(x))u

(x) ¸si se pune u(x) = t. Apoi se
calculeaz˘a t
a
= u(a), t
b
= u(b) ¸si dt = u

(x)dx.
Exemplul 5.7.4. S˘a se calculeze
I =
1

0
x
3

x
2
+ 1dx.
Solut ¸ie. Observ˘am c˘a (x
2
+ 1)

= 2x ¸si x
3
=
1
2
x
2
2x. Punem
x
2
+ 1 = t, t
0
= 1, t
1
= 2, 2x dx = dt ¸si avem:
I =
1
2
2

1
(t −1)

tdt =
1
2
2

1

t
3
2
−t
1
2

dt =
208
=
1
2

2
5
t
5
2

2
3
t
3
2

2
1
=
1
2

8
5

2 −
4
3

2



1
2

2
5

2
3

=
2

2
15
+
2
15
=
2(1 +

2)
15
.
Observat ¸ia 5.7.2
ˆ
In varianta de tip invers (numit˘ a de c˘ atre
unii ”a doua metod˘a de schimbare de variabil˘a”), pentru
a calcula
b

a
h(x)dx se face schimbare de variabil˘ a x = g(t),
g : I →J, g derivabil˘ a ¸si bijectiv˘a. Dac˘a a = g(α), b = g(β),
avem dx = g

(t)dt ¸si
b

a
h(x)dx =
β

α
h(g(t))g

(t)dt.
Exemplul 5.7.5. S˘a se calculeze
I =
a

0

a
2
−x
2
dx, a > 0.
Punem x = a sin t = g(t), g :

0,
π
2

→ [a, b], g(0) = 0,
g

π
2

= a, este bijectiv˘a ¸si derivabil˘ a.
Cum dx = a cos t dt, avem
I =
π
2

0

a
2
−a
2
sin
2
t cos tdt =
= a
2
π
2

0
cos
2
t dt = a
2
π
2

0
1 + cos 2t
2
dt =
=
a
2
2

t +
sin 2t
2

π
2
0
=
a
2
2
π
2
=
πa
2
4
.
209
5.8 Aplicat ¸ie economic˘a. Flux de venituri
continue
ˆ
In paragraful 2.5 am ar˘ atat c˘ a valoarea de capital a
unui flux de venituri care variaz˘ a de la an la an cu valorile
a
0
, a
1
, . . . , a
m
, ad˘ augˆ andu-se ˆın fiecare an dobˆ anda r%, este
dat˘ a de formula
S =
m
¸
i=0
a
i
(1 + r)
i
.
Not ¸iunea de integral˘ a definit˘ a ne permite s˘a generaliz˘ am
rezultatele ˆın cazul ˆın care veniturile variaz˘ a continuu.
S˘a presupunem c˘a veniturile sunt obt ¸inute continuu ˆın
timp, rata fiind de f(t) unit˘ at ¸i monetare pe an, ˆın orice mo-
ment t de ani, socotit din momentul init ¸ial. Atunci ˆıntr-un
interval de timp [t, t + Δt] m˘asurat ˆın ani, se obt ¸ine un venit
aproximativ egal cu f(t)Δt. Consider˘ am c˘a ¸si dobˆ anda cu-
mulat˘ a variaz˘ a continuu cu o rat˘ a r%, iar r este funct ¸ie de
timpul t. Aceasta ˆınseamn˘ a c˘a valoarea veniturilor ˆın inter-
valul de timp [t, t +Δt] este aproximativ egal˘ a cu f(t)e
−rt
Δt.
Dac˘ a calcul˘ am fluxul veniturilor pe o perioad˘ a de x ani,
atunci valoarea aproximativ˘ a a fluxului este
¸
f(t)e
rt
Δt, (5.11)
unde ˆınsumarea se face la toate intervalele Δt ani, de la t = 0
la t = x. Dac˘ a num˘ arul intervalelor de timp cre¸ste, fiecare din
ele devenind mai scurt, atunci aproximat ¸ia devine mai bun˘ a.
Dar, atunci (5.14) este o sum˘a integral˘ a ¸si obt ¸inem pentru
flux formula
S =
x

0
f(t)e
−rt
dt
Astfel c˘a am obt ¸inut valoarea de capital a unui flux de
venituri continue.
210
S˘a consider˘ am cazul particular ˆın care venitul este
obt ¸inut ˆıntr-un ritm constant k anual ¸si rata dobˆ anzii este
de r% anual ¸si este constant˘ a ˆın timp. Atunci
S = a
x

0
e
−rt
dt = −
a
r
e
−rt

x
0
=
a
r
(1 −e
−rx
).
5.9 Ecuat ¸ii diferent ¸iale
ˆ
In aplicat ¸ii economice privind probleme de stabilitate,
de cre¸stere etc., apar modele matematice care cont ¸in o funct ¸ie
(sau mai multe) ˆımpreun˘ a cu derivata ei (derivatele lor).
Astfel de ecuat ¸ii (sisteme de ecuat ¸ii) se numesc ecuat ¸ii
diferent ¸iale (sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale).
Acest paragraf este consacrat prezent˘ arii unor tipuri
simple de ecuat ¸ii diferent ¸iale.
Definit ¸ia 5.9.1 Se nume¸ste ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆın funct ¸ia
necunoscut˘ a y = y(x), x ∈ I, I interval, o relat ¸ie de forma
F(x, y, y

, ..., y
(n)
) = 0 (5.12)
unde F este o funct ¸ie real˘ a de n + 2 variabile.
Se nume¸ste ordinul ecuat ¸iei diferent ¸iale, cel mai
mare dintre ordinele derivatei care figureaz˘ a ˆın ecuat ¸ie.
Dac˘ a, ˆın particular, ecuat ¸ia este explicitat˘ a ˆın raport cu
y
(n)
, n fiind ordinul ecuat ¸iei diferent ¸iale, adic˘ a
y
(n)
= f(x, y, y
1
, . . . , y
(n−1)
),
atunci se zice c˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a este dat˘ a sub form˘a nor-
mal˘a.
Pentru n = 1 se obt ¸ine o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de or-
dinul ˆıntˆai.
Dac˘ a ecuat ¸ia (5.12) are forma
a
0
(x)y
(n)
+ a
1
(x)y
(n−1)
+ . . . + a
n−1
(x)y
1
+ a
n
(x)y = f(x),
211
unde a
k
, k = 0, n ¸si f sunt funct ¸ii date ¸si a
0
= 0, atunci
spunem c˘a avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a de ordinul
n.
Dac˘ a a
k
, k = 0, n, sunt constante reale, atunci spunem
c˘a avem o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a cu coeficient ¸i
constant ¸i.
Definit ¸ia 5.9.2 Se nume¸ste solut ¸ie a ecuat ¸iei
diferent ¸iale (5.12) pe intervalul I o funct ¸ie y = h(x)
definit˘ a pe acest interval ˆımpreun˘ a cu derivatele sale pˆan˘a
la ordinul n ¸si pentru care ˆınlocuind y = h(x), ˆın ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a, aceasta devine o egalitate adev˘ arat˘ a pentru orice
x din I.
A rezolva o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆınseamn˘ a a determina
toate funct ¸iile care sunt solut ¸iile ei. Operat ¸ia de c˘autare
a solut ¸iilor unei ecuat ¸ii diferent ¸iale se nume¸ste integrarea
ecuat ¸iei.
Exemplul 5.10.1. Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆ ai
y

= x
2
+ x, x ∈ R (5.13)
are familia de solut ¸ii
y =

(x
2
+ x)dx =
x
3
3
+
x
2
2
+ C, (5.14)
uned C este o constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a.
5.10.2. Pentru a g˘ asi solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale de
ordinul trei
y

= e
x
+ x + 1, x ∈ R, (5.15)
scriem
(y

)

= e
x
+ x + 1,
de unde prin integrare obt ¸inem
y

= e
x
+
x
2
2
+ x + C
1
, x ∈ R,
212
C
1
– constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a. Acum scriem
(y

)

= e
x
+
x
2
2
+ x + C
1
iar de aici prin integrare g˘ asim
y

= e
x
+
x
3
6
+
x
2
2
+ C
1
x + C
2
,
unde x ∈ R, iar C
2
este o nou˘ a constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a.
Acum, printr-o nou˘ a integrare, obt ¸inem pentru ecuat ¸ia
(5.15) familia de solut ¸ii
y = e
x
+
x
4
24
+
x
3
6
+ C
1
x
2
2
+ C
2
x + C
3
, (5.16)
unde x ∈ R, iar C
3
este o constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a.
Definit ¸ia 5.9.3 Se nume¸ste solut ¸ie general˘a sau integra-
la general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (5.12) de ordinul n, solut ¸ia
ei de forma
y = h(x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) (5.17)
ce depinde de ”n” constante independente C
1
, C
2
, . . . , C
n
.
Numim solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale
(5.12) orice solut ¸ie a ei obt ¸inut˘a din solut ¸ia general˘ a prin par-
ticularizarea constantelor arbitrare.
De obicei, solut ¸iile particulare se gasesc impunˆ and
una sau mai multe condit ¸ii suplimentare, numite condit ¸ii
init ¸iale sau condit ¸ii Cauchy.
Exemplul 5.10.3. Pentru ecuat ¸ia (5.13) solut ¸ia general˘ a
este dat˘a de (5.14), iar y =
x
3
2
+
x
2
2
este o solut ¸ie particular˘ a
obt ¸inut˘a impunˆ and condit ¸ia init ¸ial˘a y(0) = 0.
Pentru ecuat ¸ia dferent ¸ial˘a (5.15) solut ¸ia general˘ a este
dat˘ a de (5.16), iar
y = e
x
+
x
4
24
+
x
3
6
+
x
2
2
−x
este o solut ¸ia particular˘ a ce satisface condit ¸iile init ¸iale y(0) =
1, y

(0) = 0 ¸si y

= 2.
ˆ
In continuare vom prezenta cˆ ateva tipuri mai importante
de ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si modalitatea de integrare a lor.
213
5.9.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai
Forma general˘ a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul
ˆıntˆ ai este
F(x, y, y

) = 0, (5.18)
unde y = y(x) este o funct ¸ie derivabil˘ a pe intervalul I.
Ne vom ocupa cu dou˘ a tipuri importante de ecuat ¸ii
diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai: ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile
separabile ¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare.
Definit ¸ia 5.9.4 O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆ ai se
nume¸ste cu variabile separabile dac˘ a ea poate fi pus˘a sub
forma y

= f(x)g(y), unde f ¸si g sunt funct ¸ii continue pe
intervalul I.
Dac˘ a scriem y

= dy/dx, atunci ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu
variabile separabile se poate scrie sub forma echivalent˘ a
dy
g(y)
= f(x)dx. (5.19)
Prin ˆımp˘ art ¸irea ambilor membrii ai ecuat ¸iei printr-o ex-
presie cont ¸inˆand variabila x ¸si funct ¸ia necunoscut˘a y se poate
ˆıntˆ ampla s˘ a se piard˘ a anumite solut ¸ii. Acestea sunt numite
solut ¸ii singulare ¸si ele nu se pot obt ¸ine din solut ¸ia general˘ a
prin particularizare.
Pentru a integra ecuat ¸ia (5.19) se afl˘ a F(x) ¸si G(y) dou˘ a
primitive ale funct ¸iilor f(x) ¸si 1/g(y), iar integrala ei va fi dat˘ a
de relat ¸ia
G(y) = F(x) + C,
C fiind o constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a.
Exemplul 5.10.4. S˘a se rezolve ecuat ¸ia
x
2
y y

+ 1 = y.
Ecuat ¸ia se mai poate scrie
x
2
y
dy
dx
= y −1
214
de unde, separˆand variabilele, obt ¸inem
y dy
y −1
=
1
x
2
dx,
ˆın condit ¸iile y = 1 ¸si x = 0.
Cum

1
x
2
dx = −
1
x
+ C
¸si

y
y −1
dy =

1 +
1
y −1

dy = y + ln [y −1[ + C,
rezult˘a c˘a solut ¸i general˘ a a ecuat ¸iei date este
y + ln [y −1[ = −
1
x
+ C,
C constant˘ a real˘ a arbitrar˘ a.
Se observ˘a c˘a y = 1 verific˘ a ecuat ¸ia dat˘ a, deci este o
solut ¸ie singular˘ a, ˆın timp ce x = 0 nu verific˘ a ecuat ¸ia dat˘ a.
Definit ¸ia 5.9.5 O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆ ai are
forma
y

+ a(x)y = f(x), (5.20)
unde a ¸si f sunt funct ¸ii continue pe intervalul I.
Dac˘ a f ≡ 0, atunci ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘ a se
nume¸ste omogen˘a, iar dac˘ a f = 0, atunci ecuat ¸ia se nume¸ste
neomogen˘a.
Pentru rezolvare ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare (5.20) se
caut˘ a o solut ¸ie sub forma unui produs de funct ¸ii
y = u(x)v(x), (5.21)
dintre care u se alege convenabil, iar v se determin˘a impunˆ and
condit ¸ia ca funct ¸ia y = uv s˘a verifice ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a.
ˆ
Inlocuim pe y = uv ˆın (5.20) ¸si avem
u

v + uv

+ a(x)uv = f(x)
215
sau
[u

+ a(x)u]v + uv

= f(x) (5.22)
Alegem pe u a¸sa ˆıncˆat
u

+ a(x)u = 0. (5.23)
Aceast˘a ecuat ¸ie este cu variabile separabile ¸si putem afla
o solut ¸ie a ei. Cu u astfel determinat revenim ˆın (5.22) ¸si
obt ¸inem ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆ ai
uv

= f(x),
de unde afl˘ am pe v.
Cu u ¸si v g˘ asite revenim ˆın (5.24) ¸si afl˘am solut ¸ia gen-
eral˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare (5.20).
Exemplul 5.10.5. S˘a se rezolve ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
xy

+ y = x
3
, x ∈ R −¦0¦.
Punem y = uv. Obt ¸inem succesiv
x(u

v + uv

) + uv = x
3
(xu

+ u)v + xuv

= x
3
,
de unde
xu

+ u = 0 ¸si uv

= x
2
.
Din xu

+ u = 0 avem
x
du
dx
= −u
sau
du
u
= −
dx
x
,
care, prin integrare, ne d˘ a
ln u = −ln x,
216
de unde
u =
1
x
.
Cu u astfel determinat, din uv

= x
2
g˘ asim
v

= x
3
.
De aici obt ¸inem
v =
x
4
4
+ C.
ˆ
In final, solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei date este
y = uv =
1
x

x
4
4
+ C

=
C
x
+
x
3
4
5.9.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul doi cu
coeficient ¸i constant ¸i
A¸sa cum am v˘ azut la ˆınceputul acestui paragraf,
ecuat ¸iile diferent ¸iale liniare de ordinul doi cu coeficient ¸i
constant ¸i au forma
a
0
y

+ a
1
y

+ a
2
y = f(x), x ∈ R, (5.24)
ude a
0
, a
1
, a
2
sunt numere reale, a
0
= 0, iar f este o funct ¸ie
continu˘ a dat˘ a.
Integrarea ecuat ¸iei (5.24) se face ˆın dou˘ a etape. Prima
etap˘ a const˘ a ˆın a g˘ asi solut ¸ia general˘ a y
0
a ecuat ¸iei omogene
a
0
y

+ a
1
y

+ a
2
y = 0, (5.25)
iar ˆın cea de a doua etap˘ a se afl˘ a o solut ¸ie particular˘ a y
p
pentru ecuat ¸ia neomogen˘ a (5.24). Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei
(5.24) este y = y
o
+ y
p
.
Pentru rezolvarea ecuat ¸iei omogene (5.25) se caut˘ a
217
solut ¸ii de forma y = e
rx
, unde r este un num˘ar ce urmeaz˘a a
se determina. Avem y

= re
rx
, y

= r
2
e
rx
¸si (5.25) ia forma
(a
0
r
2
+ a
1
r + a
2
)e
rx
= 0
Cum e
rx
= 0, pentru orice x ∈ R, rezult˘a pentru deter-
minarea lui r ecuat ¸ia de gradul doi
a
0
r
2
+ a
1
r + a
2
= 0, (5.26)
numit˘ a ecuat ¸ia caracteristic˘a asociat˘a ecuat ¸iei
diferent ¸iale (5.25).
Avem urm˘ atoarele trei situat ¸ii:
1) ecuat ¸ia (5.26) are dou˘ a r˘ ad˘ acini reale r
1
, r
2
distincte,
atunci solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale omogene
(5.25) este
y
o
= C
1
e
r
1
x
+ C
2
e
r
2
x
, C
1
, C
2
∈ R;
2) ecuat ¸ia caracteristic˘ a (5.26) are o r˘ ad˘ acin˘a real˘ a dubl˘ a r;
atunci solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (5.28) este
y
o
= (C
1
x + C
2
)e
rx
, C
1
, C
2
∈ R;
3) ecuat ¸ia caracteristic˘ a (5.26) are dou˘ a r˘ ad˘ acini complex
conjugate α + βi ¸si α − β
i
, α, β ∈ R, β = 0, atunci
solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei (5.25) este
y
o
= e
αx
(C
1
cos(βx) + C
2
sin(βx)), C
1
, C
2
∈ R.
Pentru aflarea unei solut ¸ii particulare y
p
a ecuat ¸iei (5.24)
se folose¸ste metoda identific˘ arii, c˘ autˆ and pe y
p
de forma mem-
brului doi.
Astfel, dac˘a a
2
= 0 ¸si f(x) = P
n
(x), unde P
n
este poli-
nom de gradul n, atunci y
p
se caut˘a sub fora y
p
= Q
n
(x),
unde Q
n
este un polinom de grad n. Coeficient ¸ii s˘ai se afl˘a
218
a¸sa ˆıncˆat y
p
= Q
n
(x) s˘a fie solut ¸ie pentru ecuat ¸ia (5.24).
Dac˘ a f(x) = P
n
(x)e
λx
, λ ∈ R, diferit de r˘ ad˘ acinile
ecuat ¸iei caracteristice, atunci c˘aut˘ am
y
p
= Q
n
(x)e
λx
.
Dac˘ a f(x) = P
n
(x)e
λx
¸si λ ∈ R este o r˘ad˘ acin˘a simpl˘ a
pentru ecuat ¸ia caracteristic˘ a, atunci y
p
se caut˘a de forma
xQ
n
(x)e
λx
.
Dac˘ a f(x) = P
n
(x)e
λx
¸si λ ∈ R este o r˘adacin˘ a dubl˘ a
pentru ecuat ¸ia caracteristic˘ a, atunci y
p
= x
2
Q
n
(x)e
λx
.
Dac˘ a f(x) = P
m
(x) cos βx + P
n
(x) sin βx ¸si iβ nu este
r˘ad˘ acin˘a a ecuat ¸iei caracteristice, P
m
¸si P
n
polinoame date de
grade m, respectiv n, atunci
y
p
= Q
s
(x) cos βx + T
s
(x) sin βx,
unde Q
s
¸si T
s
sunt polinoame de grad s, s = max(m, n).
Exemplul 5.10.6. S˘a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

+ 3y

−4y = 0
Ecuat ¸ia caracteristic˘ a ata¸sat˘ a ecuat ¸iei diferent ¸iale este
r
2
+ 3r −4 = 0
cu r˘ad˘ acinile r
1
= 1 ¸si r
2
= −4.
Solut ¸ia ei general˘ a este
y = C
1
e
x
+ C
2
e
−4x
.
Exemplul 5.10.7. S˘a se rezolve ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
y

−2y

= 2x
3
−4x
2
−6x + 2.
Mai ˆıntˆ ai afl˘ am solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene
y

−2y

+ 2y = 0.
219
Ecuat ¸ia caracteristic˘ a asociat˘ a ei este
r
2
−2r + 2 = 0,
care are r˘ ad˘ acinile r
1
= 1 + i ¸si r
2
= 1 −i.
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale omogene este
y
o
= e
x
(C
1
cos x + C
2
sin x), C
1
, C
2
∈ R.
Cum coeficientul lui y este 2 = 0, caut˘ am o solut ¸ie par-
ticular˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale neomogene de forma
y
p
= AX
3
+ Bx
2
+ Cx + D.
Avem
y

p
= 3Ax
2
+ 2Bx + C
y

p
= 6Ax + 2B.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia dat˘ a, obt ¸inem
2Ax
3
+ (2B −6A)x
2
+ (2C −4B + 6A)x + 2D −4C + 2B =
= 2x
3
−4x
2
+ 6x + 2.
Identificˆand coeficient ¸ii obt ¸inem sistemul







2A = 2
2B −6A = −4
2C −4B + 6A = 6
2D −4C + 2B = 2
care admite solut ¸ia: A = 1, B = 1, C = 2, D = 2, deci
y
p
= x
3
+ x
2
+ 2x + 2.
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei date este
y = y
o
+ y
p
= e
x
(C
1
cos x + C
2
sin x) + x
3
+ x
2
+ 2x + 2.
220
5.10 Probleme
1. Aflat ¸i primitivele funct ¸iilor:
a) f(x) = 2x
3
−3x
2
−5x + 7, x ∈ R
b) f(x) = x
3
+
3
x
+
2
3

x
−3
5

x, x > 0
c) f(x) =

x

x

x

x −
5

x
3

x, x > 0
d) f(x) = (3
x
+ 5
x
)
2
, x ∈ R
e) f(x) = 2
x
3
2x
5
2x
, ∈ R
f) f(x) =
e
5x
+32
e
x
+2
, x ∈ R
g) f(x) =
1
3+5x
2
+
x
2
5−x
2
, x ∈ R −¦

5, −


h) f(x) =

2+x
2
+

2−x
2

4−x
4
, x ∈ (−

2,

2).
2. Calculat ¸i integralele nedefinite
a)


x
2
+ 3 −

x
2
−3

x
4
−9
dx, x >

3
b)

(5x −2)
15
dx c)

(2x
2
−x + 11)
15
(4x −1)dx
d)

cos(5x + 3)dx e)

2
4x+4
dx
f)

(2sh x + 3ch x)dx g)

1
x
(ln x)
5
dx
h)

x
2
e
−2x
3
dx i)

dx
cos
2
2x
3. Utilizˆ and metoda integr˘ arii prin p˘ art ¸i, calculat ¸i inte-
gralele nedefinite:
221
a)

(x
2
+ x + 1)e
x
dx b)

(x + 3)e
2x
dx
c)

(2x + 1)3
x
dx d)

(x
2
+ x + 1) cos 2x dx
e)

(2x + 3) ln x dx, x > 0 f)

(x
2
+ x)ch 2x dx
g)

e
2x
sin 3x dx h)

dx
(x
2
+ 4)
3
i)

arctg x dx j)


x
2
+ 7dx
k)


4 −x
2
dx, x ∈ (−2, 2)
4. Utilizˆ and metoda schimb˘ arii de variabil˘ a, calculat ¸i in-
tegralele:
a)

x
3
(x −1)
8
dx, x > 1 b)

x
2
dx
(x
3
+ 1)
2
, x > −1
c)

x
x
4
+ 16
, x ∈ R d)

e
x
1 + e
2x
dx, x ∈ R
e)

dx
x(1 + ln x)
, x > 1 f)

dx
x(ln
2
x −4)
, x > e
2
g)

cos x
4 + sin
2
x
, x ∈ R h)

x
3

x
2
+ 4dx, x ∈ R
5. Cercetat ¸i dac˘a urm˘ atoarele funct ¸ii au primitive pe
domeniul lor de definit ¸ie:
a) f : R →R, f(x) =

x
2
−4, x ≥ 2
x
2
−2x, x < 2
b) f : R →R, f(x =

xln x, x > 0
0, x = 0
c) f : R →R, f(x) = max(x, x
2
, x
3
)
d) f : R →R, f(∗x) =

e
x
, x ≤ 0
x + 2, x > 0
e) f : R →R, f(x) =

(x + 1)e
x
, x = 0
2, x = 0
222
6. Calculat ¸i integralele nedefinite:
a)

dx
4x
2
−x −3
, x > 1
b)

dx
5x
2
+ x + 4
, x ∈ R
c)

(3x + 1)dx
x
2
+ x + 1
, x ∈ R
d)

(7x −3)dx
6x
2
−x −5
, > 1
e)

3x + 2
(x
2
−3x + 2)
2
, x > 2
f)

2x
2
−3x + 2
(x −1)(x −2)(x −3)
dx, x > 3
g)

2x
2
+ 3
(x −1)
2
(x + 3)
dx, x > 1
h)

(x
5
+ x
4
−10)dx
x
3
−4x
, x > 2
i)

x
6
x
4
+ 1
dx, x ∈ R
j)

x
3
−3x + 2
(x −1)
4
, x > 1.
7. Calculat ¸i integralele nedefinite
a)

dx
4x
2
+ 2x + 3
, x ∈ R
b)

dx

6x
2
−x −5
, x > 1
223
c)

dx

−3x
2
+ x + 2
, x ∈


2
3
, 1

d)

7x + 5

4x
2
−3x −1
, x > 1
e)

5x + 4

3x
2
+ x + 2
, x ∈ R
f)

x
2
+ 2x + 3

2x
2
+ x + 1
, x ∈ R
g)

(x
2
+ x)

3x
2
−2x −1dx, x > 1
h)

dx
(x −1)

x
2
+ x + 1
, x > 1
i)

6

x
1 +
3

x
dx, x > 0
j)


x + 1 −

x −1

x + 1 +

x −1
dx, x > 1
k)

dx
x(1 + 2

x +
3

x)
, x > 0
l)

1
x + 1
3

x + 1
x −1
dx, x > 1.
224
8. Calculat ¸i integralele definite:
a)
3

1
xln x dx b)
1

0
dx

1 −x
2
c)
4

0
dx
1 +

2x + 1
d)
1

0

x
1 −x
dx
e)
1

0
x
3

x
2
+ 1
dx f)
1

0
(x
2
+ x)e
x
dx
g)
π
4

0
ln(1 + tg x)dx h)
2

1
x
2
+ 1
x
4
+ 1
dx
i)
3

0
[x −2[dx j)
2

1
dx
x(x
2
+ 1)
2
k)
1

0

x
2
+ 9dx l)
1

0
7x + 3
x
2
+ x + 1
dx
m)
1

0
e

x
dx n)
e

1
1
x
2
ln x dx
9. Demonstrat ¸i inegalit˘ at ¸ile:
a)
1

0
e
x
dx <
1

0
e
x
3
dx
b)
2
5
<
2

0
x dx
x
2
+ 1
<
1
2
225
c)
1
2
<
1
2

0
dx

1 −x
2n
<
π
6
, n ∈ N

d)
2
3
<
1

0
e
−x
2
dx <
5
4
e)
1
2
<
1

0
−2x dx
1 + x
17
< 1
10. Studiat ¸i convergent ¸a ¸sirului (a
n
)
n≥0
dat de termenul gen-
eral
a
n
=
1

0
x
n

1 −xdx, n ∈ N.
11.Studiat ¸i natura ¸sirului I
n
=
e

1
ln
n
x dx, n ∈ N.
12. Utilizˆ and integrala definit˘ a, calculat ¸i limitele de ¸siruri:
a) lim
n→∞

1
n + 1
+
1
n + 2
+ . . . +
1
2n

b) lim
n→∞
n
¸
k=1
1

n
2
+ k
2
c) lim
n→∞
1
n
6
n
¸
k=1
k
5
.
13. Un flux de venituri scade ˆın timp, timp de x ani, cu rata
de ae
−bt
pe an, ˆın t ani din momentul considerat. S˘ a se afle
valoarea de capital, ¸stiind c˘a dobˆ anda este comun˘ a continuu
¸si rata ei este r%.
14. Rezolvat ¸i ecuat ¸iile diferent ¸iale
226
a) y

= x
2
−e
x
, cu condit ¸iile y(0) = 0, y

(0) = 1
b) y

= x + 1
c) x
2
yy

+ 2 = y
d) y

= xy −x dac˘a y(0) = 2
e) y

= xe
x
(y
2
+ 4)
f) y

=
y
2
+4
x
2
−3
, x ∈ R −¦

3, −


g) xy

−(x + 1)y = x
2
−x
3
, x = 0
h) y

+ 2xy = e
−x
2
i) xy

−3y + x
4
e
x
, x = 0
j) xy

+ 3y = −
2
x
, y(−1) = −3
k) y

−2y = 2x + 1, y(0) = 1
15. Rezolvat ¸i ecuat ¸iile diferent ¸iale liniare de ordinul doi cu
coeficient ¸i constant ¸i:
a) y

−5y

+ 4y = 0, y(0) = 1, y

(0) = 2
b) y

−14y

+ 49y = 0
c) 3y

+ y

+ 4y = 0
d) y

+ 4y = x
2
+ x
e) y

−2y

+ y = x
2
, y(0) = 0, y

(0) = 1
f) y

+ y

= 6x
2
e
x
g) y

+ 2y

−3y = cos x
h) y

−y

+ 2y = (2x
2
+ 2x + 6)e
x
i) y

+ y

−2y = (6x + 8)e
x
j) y

+ y

= (x
2
+ 4x + 3) cos x −3 sin x
227
k) y

+ y

= e
−x
, y(0) = 1, y

(0) = 0
l) y

−y

−2y = 4x −2e
x
m) y

−4y

+ 4y = x
2
−x + 1, y(0) = 1, y

(0) = 2
n) y

+ y = 2 sin x −cos x
16. Se consider˘ a funct ¸ia f : [0, 2] →R definit˘a prin:
f(x) =









1
1 + x
2
, x ∈ [0, 1)
1 , x = 1
ln x , x ∈ (1, 2]
a) S˘ a se arate c˘ a f este integrabil˘ a pe [0, 2];
b) S˘a se calculeze
2

0
f(x)dx.
17. F˘ar˘ a a calcula integrala s˘ a se demonstreze urm˘atoarea
inegalitate:
e

0
ln(1 + x)dx ≥
e

0
x
1 + x
dx.
18. Utilizˆ and teorema de medie, s˘ a se arate c˘ a:

3 −1 <
24
π
π
3

π
4
1
1 + tg x
dx < 1.
228
Capitolul 6
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
” Matematica nu e grea, greu este s-o t ¸ii minte”
(Gr. Moisil)
Not ¸iunile de ¸sir ¸si serie numeric˘a pot fi extinse la ¸sir
¸si serie de funct ¸ii.
ˆ
In acest capitol studiem aceste extensii.
6.1 S¸iruri de funct ¸ii
Fie A ⊆ R, iar Hom(A, R) = ¦f[f : A →R, f–funct ¸ie¦.
Definit ¸ia 6.1.1 O aplicat ¸ie f : N → Hom(A, R) se nume¸ste
¸sir de funct ¸ii reale pe A.
Not˘ am f(n) = f
n
, iar pe f cu (f
n
). A¸sadar, pentru orice
n ∈ N f
n
este o funct ¸ie definit˘a pe A cu valori reale. Rezult˘ a
c˘a un ¸sir de funct ¸ii este o familie num˘ arabil˘ a de funct ¸ii reale
definite toate pe aceea¸si mult ¸ime.
Funct ¸ia f
n
se nume¸ste termenul general de rang n al
¸sirului de funct ¸ii (f
n
).
Definit ¸ia 6.1.2 S¸irul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: A → R converge
punctual (simplu) ˆın punctul x
0
∈ A dac˘a ¸sirul numeric
(f
n
(x
0
)) este convergent.
229
Not˘ am cu A
c
⊆ A mult ¸imea punctelor ˆın care ¸sirul de
funct ¸ii (f
n
) este convergent ¸si cu A
d
⊆ D mult ¸imea punctelor
ˆın care ¸sirul (f
n
)
n≥1
nu este convergent. Avem evident A
c

A
d
= A¸si A
c
∩A
d
= ∅. Mult ¸imea A
c
se nume¸ste mult ¸imea de
convergent˘a pentru ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), iar A
d
se nume¸ste
mult ¸imea de divergent˘a.
Exemplul 6.1.1. Fie f
n
: R → R, f
n
(x) = x
n
, n = 1, 2, . . .
un ¸sir de funct ¸ii. Pentru x ∈ R, [x[ < 1 avem lim
n→∞
f
n
(x) = 0,
dac˘a x = 1, atunci lim
n→∞
f
n
(1) = 1, iar dac˘ a [x[ > 1, atunci
¸sirul ori nu are limit˘ a dac˘ a x < 1 ori are limita = ∞. A¸sadar
A = R, A
c
= (−1, 1], iar A
d
= (−∞, −1] ∪ (1, ∞).
Definit ¸ia 6.1.3 Dac˘a (f
n
) este un ¸sir de funct ¸ii definite pe
A ⊆ R, A = A
c
∪ A
d
, A
c
= ∅, atunci pe A
c
se poate defini o
funct ¸ie f : A
c
→R, f(x) = lim
n→∞
f
n
(x). Funct ¸ia f se nume¸ste
limita punctual˘a (simpl˘a) pentru ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n≥1
.
Scriem
f
n
p
−→f sau f
n
s
−→f
¸si citim f
n
converge punctual (simplu) la f.
Exemplul 6.1.2. Pentru ¸sirul de funct ¸ii (f
n
) con-
siderat ˆın Exemplul 6.1.1 avem f : A
c
= (−1, 1],
f(x) =

0, x ∈ (−1, 1)
1, x = 1
¸si f
n
p
−→f.
Observat ¸ia 6.1.1 S¸irul de funct ¸ii (f
n
) converge punctual la
f pe A
c
dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a n
0
= n
0
(ε, x) ∈ N astfel
ˆıncˆ at oricare este n ∈ N, n ≥ n
0
avem [f
n
(x) −f(x)[ < ε.
Este de remarcat c˘a n
0
= n
0
(ε, x) depinde atˆ at de ε cˆat
¸si de x.
Exemplul 6.1.3. S¸irul de funct ¸ii
f
n
: R
+
→R, f
n
(x) =
3nx
2 + nx
230
converge simplu la funct ¸ia
f : R
+
→R, f(x) =

0 , x = 0
3 , x > 0
ˆ
Intr-adev˘ar, din inegalitatea
[f
n
(x) −f(x)[ =

0 , x = 0
6
2 + nx
, x > 0
< ε
rezult˘a c˘a n
0
∈ N poate fi ales astfel
n
0
= n
0
(ε, x) =



0 , x = 0
1 +
¸
6
ε
x

, x > 0
Se observ˘ a c˘a nu este posibil s˘a g˘ asim un n
0
care s˘ a fie
independent de x.
Observat ¸ia 6.1.2 Exemplul 6.1.3 arat˘ a c˘a limita unui ¸sir
punctual convergent de funct ¸ii continue nu este ˆın mod nece-
sar continu˘ a.
Observat ¸iile 6.1.1 ¸si 6.1.2 sugereaz˘ a introducerea unui
alt concept de convergent ¸˘a pentru ¸sirurile de funct ¸ii.
Definit ¸ia 6.1.4 S¸irul de funct ¸ii f
n
: A → R, n ≥ 1, con-
verge uniform pe A
n
⊆ A
c
c˘atre funct ¸ia f : A
n
→ R dac˘a
pentru orice ε > 0 exist˘a n(ε) ∈ N a¸sa ˆıncˆ at oricare ar fi
x ∈ A
n
¸si n ≥ n(ε) are loc inegalitatea
[f
n
(x) −f(x)[ < ε
Faptul c˘a ¸sirul (f
n
) de funct ¸ii converge uniform la
funct ¸ia f se noteaz˘a prin f
n
u
−→ f ¸si se cite¸ste ¸sirul (f
n
)
converge uniform la f pe A
n
.
Observat ¸ia 6.1.3 Este evident c˘a orice ¸sir de funct ¸ii uni-
form convergent pe A
n
este simplu convergent.
231
S¸irurile de funct ¸ii considerate ˆın Exemplele 6.11 ¸si 6.1.3
nu sunt convergente uniform.
Exemplul 6.1.4. Fie a > 0 un num˘ ar real fixat ¸si ¸sirul de
funct ¸ii
f
n
: A = [a, ∞) →R, f
n
(x) =
3nx
2 + nx
, n ≥ 1.
Se observ˘ a c˘a f
n
(x)
p
−→ f(x) = 3 pe A. Cum pentru
orice ε > 0 exist˘ a n(ε) = 1+

6
εa

∈ N astfel ˆıncˆat pentru orice
n ≥ n(ε) ¸si orice x ≥ a, avem
[f
n
(x) −f(x)[ =

3nx
2 + nx
−3

=
6
2 + nx
<
6
na
< ε,
deducem c˘a f
n
u
−→f pe A.
Observat ¸ia 6.1.4 Dac˘a f
n
p
−→ f pe A, atunci f
n
u
−→ f pe
A dac˘ a ¸si numai dac˘a
lim
n→∞
sup
x∈A
[f
n
(x) −f(x)[ = 0.
Definit ¸ia 6.1.5 S¸irul de funct ¸ii f
n
: A →R se nume¸ste uni-
form fundamental sau uniform Cauchy pe A dac˘a pentru
orice ε > 0 exist˘a n(ε) ∈ N a¸sa ˆıncˆ at pentru orice m, n ∈ N
cu m, n ≥ n(ε) ¸si orice x ∈ A avem [f
m
(x) −f
n
(x)[ < ε.
Cu ajutorul acestei not ¸iuni putem da criteriul funda-
mental al lui Cauchy de convergent ¸˘a uniform˘a.
Teorema 6.1.1 (Criteriul Cauchy). S¸irul de funct ¸ii f
n
:
A → R converge uniform pe A dac˘ a ¸si numai dac˘a este uni-
form Cauchy pe A.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Dac˘ a f
n
u
−→f pe A, atunci
[f
m
(x) −f
n
(x)[ ≤ [f
m
(x) −f(x)[ +[f(x) −f
n
(x)[ <
ε
2
+
ε
2
= ε,
232
pentru orice m, n ≥ n(ε) ¸si orice x ∈ A.
ˆ
In concluzie (f
n
) este
¸si uniform Cauchy.
Suficient ¸a. Dac˘ a (f
n
) este uniform Cauchy pe A, atunci
din Definit ¸ia 6.1.5 rezult˘ a ca pentru orice x ∈ A ¸sirul de nu-
mere reale (f
n
(x)) este convergent ˆın R ¸si deci exist˘a funct ¸ia
f : A → R, f(x)
def
= lim
n→∞
f(x). Vom ar˘ ata c˘ a f
n
u
−→ f pe A.
Din [f
m
(x) −f
n
(x)[ < ε pentru orice x ≥ n(ε) ¸si orice x ∈ A,
f˘acˆ and m → ∞, obt ¸inem [f(x) − f
n
(x)[ < ε, adic˘ a f
n
u
−→ f
pe A.
O alt˘ a condit ¸ie de convergent ¸˘a uniform˘ a este criteriul
lui Dini (v.[15]) dat de
Teorema 6.1.2 Fie A ⊂ R o mult ¸ime compact˘ a ¸si f
n
, f :
A →R continue cu f
n
p
−→f pe A. Dac˘a pentru orice x ∈ A
¸sirul numeric (f
n
(x)) este monoton, atunci f
n
u
−→f pe A.
Un rezultat important ˆın teoria convergent ¸ei uniforme a
¸sirurilor de funct ¸ii este teorema urm˘ atoare, datorat˘ a matem-
aticianului german Karl Weierstrass (1815–1897).
Teorema 6.1.3 (Weierstrass). Pentru orice funct ¸ie con-
tinu˘ a f : [a, b] → R exist˘a un ¸sir de funct ¸ii polinomiale
P
n
u
−→f pe [a, b].
Un astfel de ¸sir de funct ¸ii polinoamiale este dat de
B
n
(x) =
n
¸
k=0
C
k
n
f

k
n

x
k
(1 −x)
n−k
, n ≥ 1
numit ¸sirul de polinoame Bernstein.
Ne propunem acum s˘a cercet˘am propriet˘ at ¸ile invariante
la convergent ¸a uniform˘ a, adic˘a acele propriet˘ at ¸i relative la
o funct ¸ie (limit˘a, continuitate, derivabilitate, integrabilitate)
care se transmit de la termenii unui ¸sir de funct ¸ii uniform
convergent la limita sa.
233
Teorema 6.1.4 (trecerii la limit˘a.) Dac˘a f
n
u
−→ f pe A
¸si pentru orice n ∈ N avem lim
x→a
f
n
(x) = l
n
, a ∈ A

, atunci
a) ¸sirul (l
n
) este convergent ˆın R;
ii) exist˘a lim
x→a
f(x) ¸si lim
x→a
f(x) = lim
n→∞
l
n
Pentru demonstrat ¸ie se arat˘ a c˘a ¸sirul (l
n
) este ¸sir Cauchy
¸si se utilizeaz˘a completitudinea lui R.
Observat ¸ia 6.1.5 Din Teorema 6.1.4 rezult˘ a c˘a avem egali-
tatea
lim
x→a
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
lim
x→a
f
n
(x),
adic˘ a o proprietate de schimbare a ordinii de trecere la limit˘ a.
Corolarul 6.1.1 Dac˘a f
n
u
−→ f pe A ¸si pentru orice ∈ N
funct ¸ia f
n
este continu˘a ˆın a ∈ A, atunci ¸si funct ¸ia limit˘a f
este continu˘a ˆın a.
Demonstratia Corolarului rezult˘ a imediat utilizˆ and Teo-
rema 6.1.4.
Acest corolar ne arat˘ a c˘a ¸si continuitatea este un invari-
ant la convergent ¸a uniform˘ a.
Teorema 6.1.5 (Teorema de integrabilitate a ¸sirurilor
de funct ¸ii) Fie f
n
: I → R, I ⊂ R fiind un interval f
n
continuu ¸si (f
n
)
n≥2
uniform convergent c˘ atre f pe I, atunci
pentru orice [a, b] ⊂ I are loc egalitatea
lim
n→∞
b

a
f
n
(x)dx =
b

a
f(x)dx
Demonstrat ¸ie. Conform Corolarului 6.1.1 funct ¸ia f este
continu˘ a pe [a, b] deci integrabil˘ a. Pentru orice ε > 0, t ¸inˆand
234
seama c˘a f
n
u
−→f pe I, exist˘a n(ε) ∈ N a¸sa ˆıncˆat dac˘ a n ∈ N,
n > n(ε) ¸si x ∈ I avem
[f
n
(x) −f(x)[ <
ε
b −a
.
Acum rezult˘ a

b

a
f
n
(x)dx −
b

a
f(x)dx

=

b

a
(f
n
(x) −f(x)dx)



b

a
[f
n
(x) −f(x)[dx <
ε
b −a
(b −a) = ε
ceea ce demonstreaz˘a teorema.
Observat ¸ia 6.1.6 Din Teorema 6.1.2 rezult˘ a c˘a avem egali-
tatea
lim
n→∞
b

a
f
n
(x)dx =
b

a

lim
n→∞
f
n
(x)

dx,
adic˘ a dac˘ a un ¸sir de funct ¸ii este uniform convergent, atunci
el se poate integra termen cu termen.
Aceast˘a proprietate nu r˘ amˆ ane adev˘ arat˘ a dac˘a ¸sirul de
funct ¸ii converge numai simplu.
Exemplul 6.1.5. S¸irul f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = nxe
−nx
2
converge simplu la f(x) = 0, iar
1

0
f
n
(x)dx =
−e
−nx
2
2

1
0
=
1
2
(1 −e
−n
) →
1
2
=
1

0
f(x)dx = 0
Teorema 6.1.6 (Teorema de derivabilitate a ¸sirurilor
de funct ¸ii). Fie f
n
: [a, b] → R un ¸sir de funct ¸ii derivabile
pe [a, b] cu propriet˘ at ¸ile:
235
i) exist˘a x
0
∈ [a, b] a¸sa ˆıncˆ at ¸sirul numeric (f
n
(x
0
)) este
convergent ˆın R;
ii) exist˘a o funct ¸ie g : [a, b] →R a¸sa ˆıncˆ at f

n
u
−→g pe [a, b].
Atunci exist˘ a o funct ¸ie derivabil˘ a f : [a, b] → R cu pro-
priet˘ at ¸ile
j) f
n
u
−→f pe [a, b];
jj) f

= g pe [a, b].
Demonstrat ¸ie. Putem scrie
f
n
(x) =
x

x
0
f

n
(t)dt + f
n
(x
0
)
¸si afirmat ¸ia j) este consecint ¸˘a a Teoremei 6.1.2. Tot din
aceast˘ a teorem˘ a avem
f(x) =
x

x
0
g(t)dt + f(x
0
),
de unde rezult˘ a c˘a f este derivabil˘ a ¸si f

= g.
Observat ¸ia 6.1.7 Egalitatea f

= g din Teorema 6.1.6 se
mai scrie sub forma
lim
n→∞
f

n
=

lim
n→∞
f
n

,
adic˘ a ˆıntr-un ¸sir de funct ¸ii se poate permuta derivata cu
trecerea la limit˘a.
De aceea Teorema 6.1.6 se mai nume¸ste ¸si proprietatea
de derivare termen cu termen a ¸sirurilor de funct ¸ii.
Corolarul 6.1.2 Dac˘a f
n
: [a, b] → R este un ¸sir de funct ¸ii
primitivabile cu f
n
u
−→f pe [a, b],a tunci f este primitivabil˘ a
pe acela¸si interval.
236
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
∈ [a, b], iar F
n
: [a, b] →R o primitiv˘ a
a lui f
n
pe [a, b] cu F
n
(x
0
) = 0. Prin aplicarea Teoremei 6.1.6
¸sirului (F
n
) rezult˘a c˘a exist˘ a o funct ¸ie F : [a, b] →R derivabil˘ a
cu F

= f pe [a, b], adic˘a f este primitivabil˘ a pe [a, b].
6.2 Serii de funct ¸ii
Acest paragraf este consacrat extinderii not ¸iunii de serie
numeric˘a pentru funct ¸ii.
Definit ¸ia 6.2.1 Fie ¸sirul de funct ¸ii f
n
: A ⊂ R → R, aces-
tui ¸sir ˆıi ata¸s˘am ¸sirul S
n
: A → R, S
n
(x) = f
1
(x) + f
2
(x) +
+. . . + f
n
(x), numit ¸sirul sumelor part ¸iale.
Perechea de ¸siruri de funct ¸ii ((f
n
), (S
n
)) se
nume¸ste serie de funct ¸ii generate de ¸sirul de funct ¸ii
f
n
. Not˘ am seria de funct ¸ii prin

¸
n=1
f
n
(x) sau
¸
f
n
(x) sau
f
1
(x) + f
2
(x) + . . . + f
n
(x) + ...
Definit ¸ia 6.2.2 Seria

¸
n=1
f
n
(x) este convergent˘ a punctual
(simplu) pe A dac˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
(x)) este con-
vergent.
Altfel spus, seria

¸
n=1
f
n
(x) este convergent˘ a ˆın punctul
x dac˘ a seria numeric˘ a

¸
n=1
f
n
(x) este convergent˘ a.
Ca ¸si la ¸sirurile de funct ¸ii putem introduce mult ¸imea de
convergent ¸˘a A
c
¸si mult ¸imea de divergent ¸˘a A
d
.
Definit ¸ia 6.2.3 Fie

¸
n=1
f
n
(x) o serie de funct ¸ii definite pe
A ⊂ R ¸si A
c
mult ¸imea ei de convergent ¸˘a. Funct ¸ia f : A
c
→R,
237
f(x)
def
=

¸
n=1
f
n
(x) se nume¸ste suma seriei date de funct ¸ii.
Exemplul 6.2.1. Pentru seria de funct ¸ii

¸
n=0
x
n
, x ∈ A = R,
¸sirul sumelor part ¸iale este
S
n
(x) = 1 + x + x
2
+ . . . + x
n
=





1 −x
n+1
1 −x
, x = 1
n + 1 , x = 1
care este convergent punctual pe A
c
= (−1, 1) la funct ¸ia
f(x) =
1
1−x
.
Exist˘a serii de funct ¸ii care au mult ¸imea de convergent ¸˘a
vid˘ a.
Exemplul 6.2.2. Seria de funct ¸ii

¸
n=0
1
n + x + 1
, x > 0,
are mult ¸imea de convergent ¸˘a A
c
= ∅, deoarece pentru orice
a ∈ (0, ∞) seria numeric˘a

¸
n=0
1
n + a + 1
este divergent˘ a.
Definit ¸ia 6.2.4 Seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
(x) este absolut con-
vergent˘a ˆın punctul a dac˘ a seria numeric˘ a

¸
n=1
f
n
(a) este ab-
solut convergent˘ a.
O serie de funct ¸ii este absolut convergent˘ a pe o mult ¸ime
dac˘ a ea este absolut convergent˘ a ˆın fiecare punct al mult ¸imii.
Este evident c˘a o serie absolut convergent˘ a pe o mult ¸ime este
simplu convergent˘a pe acea mult ¸ime. Reciproca nu are loc.
238
Exemplul 6.2.3. Seria de funct ¸ii

¸
n=0
(−1)
n
n + x + 1
, x > 0 este
simplu convergent˘ a pe (0, ∞) dar nu este absolut convergent˘ a.
Definit ¸ia 6.2.5 Seria de funct ¸ii
¸
n
f
n
(x) x ∈ A, se nume¸ste
uniform convergent˘ a pe A
n
⊆ A dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale
(S
n
(x)) este uniform convergent pe A
n
.
Teorema 6.2.1 (Criteriul lui Cauchy). Seria de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x) este uniform convergent˘ a pe A ⊆ R dac˘a ¸si nu-
mai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a un n(ε) ∈ N a¸sa ˆıncˆ at
pentru orice n, p ∈ N, n ≥ n(ε) ¸si orice x ∈ A avem
[f
n+1
(x) + f
n+2
(x) + . . . + f
n+p
(x)[ < ε.
Demonstrat ¸ia rezult˘a prin aplicarea criteriului Cauchy
(Teorema 6.1.1) pentru convergent ¸a uniform˘ a a ¸sirului
sumelor part ¸iale ata¸sat seriei de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x).
O consecint ¸˘a practic˘ a a criteriului lui Cauchy este cri-
teriul lui Weierstrass pentru convergent ¸a uniform˘ a a seriilor
de funct ¸ii.
Corolarul 6.2.1 (Criteriul lui Weierstrass). Fie seria de
funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x), f
n
: A ⊆ R → R. Dac˘a exist˘a o serie
numeric˘ a
¸
n≥1
a
n
, a
n
≥ 0, convergent˘ a, astfel ˆıncˆ at pentru
orice n ≥ 1 ¸si orice x ∈ A
n
⊆ A s˘a aib˘a loc inegalitatea
[f
n
(x)[ ≤ a
n
, atunci seria de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x) este uniform
convergent˘ a pe A
n
.
Exemplul 6.2.3. Seria de funct ¸ii
¸
n≥1
1
n
2
+ x
2
, x ∈ R este uniform convergent˘ a pe R
239
deoarece

1
n
2
+ x
2


1
n
2
,
oricare ar fi x ∈ R, ¸si seria numeric˘a
¸
n≥1
1
n
2
este convergent˘ a.
Majoritatea criteriilor de convergent ¸˘a de la seriile nu-
merice se pot transpune, cu mici modific˘ari, ˆın criterii de
convergent ¸˘a uniform˘ a pentru serii de funct ¸ii. De exemplu,
criteriul lui Dirichlet (Teorema 2.2.2) ia forma:
Teorema 6.2.2 (Dirichlet). Dac˘a ¸sirurile de funct ¸ii a
n
, f
n
:
A →R verific˘ a condit ¸iile:
i) exist˘ a M > 0 a¸sa ˆıncˆ at pentru orice x ∈ A ¸si orice n ∈
N

s˘a avem [f
1
(x) + f
2
(x) + . . . + f
n
(x)[ ≤ M;
ii) a
n+1
(x) ≤ a
n
(x) pentru orice n ∈ N

¸si orice x ∈ A;
iii) a
n
u
−→0 pe A,
atunci seria de funct ¸ii
¸
n≥1
a
n+1
(x)f
n
(x) converge uniform pe
A.
Demonstrat ¸ia este imediat˘ a, fiind analoag˘ a cu cea de la Teo-
rema 2.2.2.
Deoarece convergent ¸a uniform˘ a a unei serii de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x) se reduce la convergent ¸a uniform˘ a a ¸sirului sumelor
part ¸iale rezult˘a c˘a rezultatele cu privire la propriet˘ at ¸ile in-
variante la convergent ¸a uniform˘ a a ¸sirurilor de funct ¸ii conduc
la propriet˘ at ¸i analoage pentru serii de funct ¸ii.
Teorema 6.2.3 (trecerii la limit˘a). Fie seria de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x) convergent˘ a uniform pe A ⊆ R. Dac˘a pentru orice
240
n ∈ N

avem lim
x→a
f
n
(x) = l
n
, a ∈ A

, atunci seria numeric˘ a
¸
n≥1
l
n
este convergent˘ a ¸si avem
lim
n→a

¸
n=1
f
n
(x) =

¸
n=1

lim
x→a
f
n
(x)

.
Teorema 6.2.4 (Teorema de continuitate – Weier-
strass). Dac˘a seria de funct ¸ii
¸
n≥1
f
n
(x), f
n
: A ⊆ R → R,
este uniform convergent˘ a pe A ¸si f
n
sunt continue ˆın a ∈ A,
atunci suma seriei este o funct ¸ie continu˘a ˆın a.
Teorema 6.2.5 (Teorema de integrabilitate termen cu
termen). Dac˘a funct ¸iile f
n
: I ⊂ R → R sunt continue pe I
¸si seria
¸
n≥1
f
n
(x) converge uniform pe I, atunci pentru orice
interval [a, b] ⊂ I suma seriei
¸
n≥2
f
n
(x) este integrabil˘ a ¸si are
lor egalitatea
b

a


¸
n=1
f
n
(x)

dx =

¸
n=1
b

a
f
n
(x)dx.
Teorema 6.2.6 (Teorema de derivabilitate termen cu
termen). Fie f
n
: [a, b] → R, n ≥ 1, un ¸sir de funct ¸ii
derivabile pe [a, b] cu propriet˘ at ¸ile
i) exist˘a x
0
∈ [a, b] astfel ca seria numeric˘ a
¸
n≥1
f
n
(x
0
) este
convergent˘ a;
ii) seria derivatelor
¸
n≥1
f

n
converge uniform pe [a, b] c˘atre
o funct ¸ie g.
241
Atunci exist˘ a o funct ¸ie derivabil˘ a f : [a, b] → R cu pro-
priet˘ at ¸ile:
j)
¸
n≥1
f
n
u
−→f pe [a, b];
jj) f

= g pe [a, b].
Egalitatea jj) se scrie ¸si sub forma


¸
n=1
f
n
(x)

=

¸
n=1
f

n
(x)
pentru orice x ∈ [a, b].
6.3 Serii de puteri
O serie de funct ¸ii
¸
n≥0
f
n
de forma f
n
: R → R, f
n
(x) =
a
n
(x−x
0
)
n
, unde a
n
¸si x
0
sunt numere reale, se nume¸ste serie
de puteri centrat˘a ˆın x
0
.
Prin urmare, o serie de puteri centrat˘ a ˆın x
0
are forma
¸
n0
a
n
(x−x
0
)
n
= a
0
+a
1
(x−x
0
)+a
2
(x−x
0
)
2
+. . .+a
n
(x−x
0
)
n
+. . .
Se observ˘ a c˘a sumele part ¸iale ale unei serii de puteri
centrat˘ a ˆın x
0
sunt polinoame, ceea ce face din ele un mijloc
eficient de aproximare a unei funct ¸ii.
Dac˘ a x
0
= 0, atunci seria de puteri centrat˘ a ˆın 0 se
nume¸ste simplu serie de puteri. Altfel spus, o serie de puteri
are forma

¸
n=0
a
n
x
n
, a
n
∈ R.
Observat ¸ia 6.3.1 Mult ¸imea de convergent ¸˘a a unei serii de
puteri centrat˘ a ˆın x
0
este nevid˘a deoarece cont ¸ine pe x
0
.
242
Teorema 6.3.1 (Abel – matematician norvegian). Dac˘ a se-
ria de puteri

¸
n=0
a
n
x
n
este convergent˘ a pentru x = b ∈ R,
atunci seria este absolut convergent˘ a pentru orice x ∈ R pen-
tru care [x[ < [b[.
Demonstrat ¸ie. Deoarece seria numeric˘a

¸
n=0
a
n
b
n
este con-
vergent˘ a rezult˘ a c˘a ¸sirul (a
n
b
n
) este m˘arginit. A¸sadar, exist˘ a
M > 0 a¸sa ˆıncˆat [a
n
b
n
[ < M, pentru orice n ∈ N. Dac˘ a
consider˘am x ∈ R, pentru care [x[ < [b[, atunci putem scrie
[a
n
x
n
[ =

a
n
b
n

x
b

n

= [a
n
b
n
[

x
b

n
< M

x
b

n
.
Seria umeric˘ a

¸
n=0
M

x
b

n
este o serie geometric˘a cu rat ¸ia
q =

x
b

< 1, deci este convergent˘a. Utilizˆ and criteriul
comparat ¸iei, deducem c˘a seria

¸
n=0
a
n
x
n
este absolut conver-
gent˘ a pentru orice x ∈ R, care satisface conditia [x[ < [b[.
Definit ¸ia 6.3.1 Numim raz˘a de convergent ¸˘a a seriei de
puteri
¸
n≥0
a
n
x
n
, num˘arul nenegativ R definit prin
R = sup¦x ≥ 0[x ∈ R punct de convergent ¸˘a al seriei¦
Teorema 6.3.2 Dac˘a seria de puteri
¸
n≥0
a
n
x
n
are raza de
convergent ¸˘a R, atunci
1
R
= lim
n→∞

a
n+1
a
n

¸si
1
R
= lim
n→∞
n

[a
n
[.
243
Demonstrat ¸ie. Pentru a obt ¸ine prima dintre formule
aplic˘am criteriul raportului de la serii numerice cu termeni
pozitivi la seria
¸
n≥0
[a
n
x
n
[. Avem
lim
n→∞
[a
n+1
x
n+1
[
[a
n
x
n
[
= lim
n→∞
[x[

a
n+1
a
n

= [x[ l,
unde
l = lim
n→∞

a
n+1
a
n

.
Convergent ¸a seriei
¸
n≥0
[a
n
x
n
[ are loc dac˘ a [x[l < 1, adic˘a
pentru [x[ <
1
l
= R.
A¸sadar, avem c˘ a
1
R
= l = lim
n→∞

a
n+1
a
n

.
Cea de a doua formul˘ a se obt ¸ine aplicˆ and criteriul
r˘ad˘ acinii pentru seria cu termeni pozitivi
¸
n≥0
[a
n
x
n
[.
Corolarul 6.3.1 Fie seria de puteri
¸
n≥0
a
n
x
n
cu raza de
convergent ¸˘a R. Atunci seria de puteri
¸
n=0
a
n
(x − x
0
)
n
cen-
trat˘ a ˆın x
0
este:
i) absolut convergent˘ a pentru (x
0
−R, x
0
+ R);
ii) uniform convergent˘ a pe orice interval (a, b) ⊂ (x
0

R, x
0
+ R);
iii) convergent˘ a pe A
c
= (x
0
− R, x
0
+ R) sau A
c
= [x
0

R, x
0
+ R) sau A
c
= (x
0
− R, x
0
+ R] sau A
c
= [x
0

R, x
0
+ R], care constituie mult ¸imea de convergent ¸˘a.
244
Exemplul 6.3.1. Seria de puteri

¸
n=0
x
n
are raza de
convergent ¸˘a R = 1 deoarece lim
n→∞

a
n+1
a
n

= 1. Pentru x = 1 ¸si
pentru x = −1 seria este divergent˘ a. Rezult˘ a c˘a mult ¸imea de
convergent ¸˘a a seriei este A
c
= (−1, 1).
Exemplul 6.3.2. Pentru seria de puteri
¸
n≥0
(x −2)
n
(2n + 1)
3
cen-
trat˘ a ˆın 2 s˘ a afl˘ am mult ¸imea de convergent ¸˘a.
Seria de puteri
¸
n≥0
x
n
(2n + 1)
3
are raza de convergent ¸˘a
R = 1 deoarce lim
n→∞

a
n+1
a
n

= lim
n→∞

2n + 1
2n + 3

3
= 1. Pen-
tru x = 1 seria
¸
n≥0
1
(2n + 1)
3
este convergent˘a deoarece
1
(2n + 1)
3
<
1
2n
3
¸si seria armonic˘ a generalizat˘ a
¸
n≥1
1
n
3
este
convergent˘ a.
Pentru x = −1 seria
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
3
este convergent˘a con-
form criteriului lui Leibniz pentru serii numerice alterante.
A¸sadar, seria
¸
n≥0
x
n
(2n + 1)
3
are mult ¸imea convergent˘ a [−1, 1].
Atunci, seria
¸
n≥1
(x −2)
n
(2n + 1)
3
are mult ¸imea de convergent ¸˘a dat˘ a
de sistemul de inecuat ¸ii [x −2[ ≤ 1, adic˘ a intervalul [1, 3].
T¸ inˆand seama c˘ a funct ¸iile f
n
(x) = a
n
(x − x
0
)
n
, n =
0, 1, 2, . . . sunt continue, derivabile ¸si integrabile pe R, din
teoremele 6.2.4, 6.2.5 ¸si 6.2.6 obt ¸inem:
Teorema 6.3.3 Suma oric˘ arei serii de puteri centrat˘ a ˆın x
0
este o funct ¸ie continu˘a pe mult ¸imea sa de convergent ¸˘a.
245
Teorema 6.3.4 Dac˘a seria de puteri

¸
n=0
a
n
(x−x
0
)
n
centrat˘ a
ˆın x
0
are raza de convergent ¸˘a R,a tunci seria derivatelor de
orice ordin este o serie de acela¸si tip cu raza de convergent ¸˘a
R.
Pentru justificare este suficient s˘a demonstr˘ am c˘a seria
derivatelor

¸
n=0
(a
n
(x − x
0
)
n
)

=

¸
n=0
na
n
(x − x
0
)
n−1
are, de
asemenea, raza de convergent ¸˘a R. Avem
R

= lim
n→∞

n a
n
(n + 1)a
n+1

= lim
n→∞

a
n
a
n+1

= R.
Teorema 6.3.5 Fie seria de puteri

¸
n=0
a
n
(x − x
0
)
n
cu raza
de convergent ¸˘a R. Atunci pentru orice interval [a, b] ⊂ (x
0

R, x
0
+ R) avem
b

a


¸
n=0
a
n
(x −x
0
)
n

dx =

¸
n=0
a
n
b

a
(x −x
0
)
n
dx =
=

¸
n=0
a
n
(x −x
0
)
n+1
n + 1

b
a
.
Observat ¸ia 6.3.2 Derivarea ¸si integrarea seriilor de puteri
sunt utile ˆın calcularea sumelor unor serii de funct ¸ii sau chiar
a unor serii numerice.
Exemplul 6.3.3. S˘a afl˘ am suma seriei

¸
n=1
n
2
x
n
.
Raza de convergent ¸˘a a seriei este
R = lim
n→∞
n
2
(n + 1)
2
= 1,
246
iar mult ¸imea de convergent ¸˘a (−1, 1).
Consider˘am seria

¸
n=0
x
n
=
1
1 −x
convergent˘ a pe
(−1, 1). Deriv˘ am termen cu termen ¸si obt ¸inem

¸
n=1
n x
n−1
=
1
(1 −x)
2
, x ∈ (−1, 1).
ˆ
Inmult ¸im aceast˘a egalitatea cu x ¸si avem

¸
n=1
n x
n
=
x
(1 −x)
2
, x ∈ (−1, 1),
pe care o deriv˘ am din nou ¸si g˘asim:

¸
n=1
n
2
x
n−1
=
1 + x
(1 −x)
3
, x ∈ (−1, 1).
De aici, prin ˆınmult ¸ire cu x obt ¸inem

¸
n=1
n
2
x
n
=
x(1 + x)
(1 −x)
3
, x ∈ (−1, 1).
Pentru x =
1
3
g˘ asim

¸
n=1
n
2
3
n
=
3
2
.
Exemplul 6.3.4. S˘a calcul˘ am suma seriei

¸
n=1
(−1)
n−1
n
.
Consider˘am seria de puteri

¸
n=1
x
n−1
convergent˘ a pe
(−1, 1) la
1
1 −x
. Dac˘ a integr˘ am termen cu termen pe (−1, 1),
247
atunci obt ¸inem

¸
n=1
x

0
x
n−1
dx =
x

0
1
1 −x
dx
sau

¸
n=1
x
n
n
= −ln(1 −x),
pentru orice x ∈ (−1, 1).
F˘acˆ and pe x s˘a tind˘ a la −1 ˆın egalitatea precedent˘ a,
obt ¸inem

¸
n=1
(−1)
n−1
n
= ln 2.
Observat ¸ia 6.3.3 Operat ¸iile cu serii de puteri se efectueaz˘ a
ca la operat ¸iile cu polinoame.
6.4 Serii Taylor
Fie

¸
n=0
a
n
(x−x
0
)
n
o serie de puteri centrat˘aˆın x
0
cu raza
de covergent ¸˘a R ¸si suma f. Pentru orice x ∈ (x
0
−R, x
0
+R)
avem
f
(n)
(x) = n!a
n
+ (n + 1)n. . . 2a
n+1
(x −x
0
) + . . . ,
de unde, luˆ and x = x
0
, obt ¸inem a
n
=
f
(n)
(x
0
)
n!
, n = 0, 1, . . ..
Am g˘ asit c˘a
f(x) =

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
pentru orice x ∈ (x
0
−R, x
0
+ R).
Acum ne punem o problem˘ a reciproc˘ a. Fie dat˘ a o
248
funct ¸ie f : I → R, I interval, indefinit derivabil˘ a ˆıntr-un
punct x
0
∈ I. Acesteia ˆıi asociem seria de puteri

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
centrat˘ a ˆın x
0
, numit˘ a seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın
punctul x
0
. Pentru x
0
= 0 seria Taylor asociat˘ a funct ¸iei f
ˆın x
0
= 0 se nume¸ste seria MacLaurin asociat˘a funct ¸iei
f.
Seria Taylor asociat˘ a funct ¸iei f ˆın x
0
are o mult ¸ime de
convergent˘ a A
c
. Se pune problema ˆın ce condit ¸ii suma acestei
serii de puteri pe mult ¸imea A
c
este funct ¸ia f de la care am
plecat.
Se observ˘ a c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei Taylor aso-
ciat˘ a funct ¸iei f ˆın x
0
este tocmai (T
n
(f)), unde T
n
(f) este
polinomul Taylor de gradul n asociat funct ¸iei f ˆın x
0
. Dac˘ a
F : A
c
→R este suma seriei Taylor asociat˘ a funct ¸iei f ˆın x
0
,
atunci
lim
n→∞
T
n
(f)(x) = F(x) (6.1)
pentru orice x ∈ A
c
.
S˘a not˘ am cu R
n
(f) restul de ordinul n din formula lui
Taylor. Avem
f(x) = T
n
(f)(x) + R
n
(f)(x) (6.2)
pentru orice x ∈ A
c
.
Teorema 6.4.1 Seria Taylor asociat˘ a funct ¸iei f ˆın x
0

I are suma f pe mult ¸imea A
c
∩ I dac˘a ¸si numai dac˘a
R
n
(f)
p
−→0 pe A
c
∩ I.
Demonstrat ¸ie. Din egalit˘ at ¸ile (6.1) ¸si (6.2) rezult˘ a c˘a f = F
pe A
c
∩ I dac˘a ¸si numai dac˘ a R
n
(f)
p
−→0 pe A
c
∩ I.
Corolarul 6.4.1 Fie f : I →R o funct ¸ie indefinit derivabil˘ a
pe I cu proprietatea c˘ a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆ at f
(n)
(x) ≤ M
n
249
pentru orice n ∈ N ¸si orice x ⊂ I. Atunci f este dezvoltabil˘a
ˆın serie Taylor pe I centrat˘ a ˆın orice x
0
∈ I.
Demonstrat ¸ie. Utiliz˘am expresia restului formulei lui Tay-
lor sub forma lui Lagrange ¸si avem
[R
n
(f)(x)[ =
[x −x
0
[
n+1
(n + 1)!
[f
(n+1)
(c)[ ≤
M
n+1
[x −x
0
[
n+1
(n + 1)!
,
pentru orice x, x
0
∈ I ¸si c situat ˆıntre x ¸si x
0
.
Cum
lim
n→∞
M
n+1
[x −x
0
[
n+1
(n + 1)!
= 0,
pentru orice x, x
0
∈ I, rezult˘a c˘a R
n
(f)
p
−→ 0 pe I. Atunci,
conform cu Teorema 6.4.1, deducem c˘ a f este dezvoltabil ˆın
serie Taylor pe I.
Definit ¸ia 6.4.1 O funct ¸ie f : I → R dezvoltabil˘a ˆın serie
Taylor ˆın orice punct x
0
∈ I se ume¸ste analitic˘a pe I.
ˆ
In final vom prezenta cˆ ateva exemple de dezvoltare ˆın
serie Taylor a unor funct ¸ii elementare.
Exemplul 6.4.1. Fie funct ¸ia f : R → R, f(x) = e
x
, se ¸stie
c˘a f
(k)
(x) = e
x
pentru orice k ∈ N ¸si orice x ∈ R,a dic˘a f este
indefinit derivabil˘ a pe R.
ˆ
In plus, dac˘a x ∈ R cu [x[ < M,
M > 0, atunci [f
(n)
(x) = e
x
< e
M
, deci conform Corolaru-
lui 6.4.1 funct ¸ia f este analitic˘ a pe R ¸si cum f
(n)
(x) = 1,
n = 0, 1, 2, . . ., avem
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
+ . . . ,
pentru orice x ∈ R.
Exemplul 6.4.2. S˘a scriem dezvoltarea ˆın serie MacLaurin
pentru funct ¸ia f(x) = ln(1 +x), x > −1.
Prin induct ¸ie matematic˘ a obt ¸inem
f
(n)
(x) =
(−1)
n−1
(n −1)!
(1 + x)
n
, n = 1, 2, 3 . . . ,
250
de unde f
(n)
(0) = (−1)
n−1
(n −1)! pentru orice n ≥ 1.
Seria MacLaurin pentru f are forma

¸
n=1
(−1)
n−1
(n −1)!
n!
x
n
=

¸
n=1
(−1)
n−1
x
n
n
=
= x −
x
2
2
+
x
3
3
−. . . + (−1)
n−1
x
n
n
+ . . . .
Raza ei de convergent ¸˘a este
R = lim
n→∞

a
n
a
n+1

= lim
n→∞
n
n + 1
= 1
iar intervalul de convergent ¸˘a este (−1, 1).
Petru x = 1,avem seria numeric˘ a

¸
n=1
(−1)
n−1
n
= 1 −
1
2
+
1
3
−. . . +
(−1)
n−1
n
+ . . . ,
adic˘a seria armonic˘ a alternant˘ a, care este convergent˘ a.
Pentru x = −1, avem seria numeric˘ a

¸
n=1
1
n
, care este
opusa seriei armonice, despre care ¸stim c˘a este divergent˘ a.
A¸sadar, mult ¸imea de convergent ¸˘a a seriei de puteri este (−1, 1]
¸si pentru orice x ∈ (−1, 1] avem
ln(1 + x) =

¸
n=1
(−1)
n−1
n
x
n
.
De aici, pentru x = 1 obt ¸inem
ln 2 = 1 −
1
2
+
1
3
−. . . + (−1)
n−1
1
n
+ . . . .
Exemplul 6.4.3. S˘a dezvolt˘ am in serie MacLaurin funct ¸ia
f(x) = (1 + x)
α
, α ∈ R

¸si x > −1.
Prin induct ¸ie matematic˘ a se arat˘ a c˘ a
f
(n)
(x) = α(α −1)(α −2) . . . (α −n + 1)(1 +x)
α−n
,
251
oricare ar fi x > −1, ceea ce ne arat˘ a c˘a f este indefinit
derivabil˘ a. Cum
f
(n)
(0) = α(α−1) . . . (α−n+1), n = 1, 2, 3, . . . , f(0) = 1,
deducem c˘a seria MacLaurin asociat˘ a lui f are forma

¸
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
= 1 +
α
1!
x +
α(α −1)
2!
x
2
+ . . . +
+
α(α −1) . . . (α −n + 1)
n!
x
n
+ . . .
Calculˆ and raza ei de convergent ¸˘a, g˘ asim
R + lim
n→∞

a
n
a
n+1

= lim
n→∞

(m + 1)!α(α −1) . . . (α −n + 1)
n!α(α −1) . . . (α −n)

=
= lim
n→∞

n + 1
α −n

= 1
¸si deci seria are intervalul de convergent ¸˘a (−1, 1).
Dac˘ a scriem restul formulei lui MacLaurin sub forma lui
Lagrange, atunci se arat˘ a imediat c˘ a lim
n→∞
R
n
(f) = 0 pentru
orice x ∈ (−1, 1). Atunci putem scrie c˘a
(1+x)
α
= 1+αx+
α(α −1)
2!
x
2
+. . .+
α(α −1) . . . (α −n + 1)
n!
x
n
+. . .
pentru orice x ∈ (−1, 1) ¸si orice α ∈ R.
Seria astfel obt ¸inut˘a se nume¸ste seria binomial˘ a deoarece
dac˘a α = n, n ∈ N formula de mai sus devine formula bino-
mului lui Newton.
Pentru diferite valori particulare ale exponentului α,
α =
1
2
, α = −
1
2
, α =
1
3
, . . . obt ¸inem dezvolt˘ ari ˆın serie utile
ˆın calculele aproximative.
252
6.5 Probleme
1. S˘a se studieze convergent ¸a simpl˘a ¸si convergent ¸a uniform˘ a
pentru urm˘atoarele ¸siruri de funct ¸ii:
i) f
n
: R
+
→R, f
n
(x) =
2nx
3 + nx
, n = 1, 2, . . .;
ii) f
n
: R →R, f
n
(x) =
nx
2
2 + nx
2
, n = 1, 2, . . .;
iii) f
n
: [1, ∞) →R, f
n
(x) =
3nx
1 + nx
, n = 1, 2, . . .;
iv) f
n
: [0, 1] →R, f
n
(x) = x
n
, n = 0, 1, 2, . . ..
2. Ar˘ atat ¸i c˘a ¸sirul f
n
:
¸

1
4
,
1
4

→ R, f
n
(x) = [x[
1+
1
n
con-
verge uniform la f
n
(x) = [x[. Ar˘atat ¸i c˘a f
n
este derivabil˘ a
pe (−1, 1), n = 1, 2, . . . ¸si c˘a f nu este derivabil˘ a ˆın x = 0.
Explicat ¸i acest rezultat.
3. S˘a se studieze uniform convergent ¸a ¸sirurilor de funct ¸ii:
i) f
n
(x) =
x
1 + n
2
x
2
, x ∈ [−1, 1], n = 1, 2, . . .;
ii) f
n
(x) =
1 −x
n
1 −x
, x ∈ (−1, 1), n = 0, 1, 2, . . ..
4. Studiat ¸i convergent ¸a simpl˘a ¸si uniform˘ a pentru seriile de
funct ¸ii:
i)
¸
n≥1
1
n+x+1
, x ∈ R
+
ii)
¸
n≥1
1
1+x
n
, x ∈ R
+
iii)
¸
n≥1
nx
1+n
4
x
2
, x ∈ R
+
iv)
¸
n≥1
(−1)
n−1
n+x
2
, x ∈ R
253
v)

¸
n=0
(1 −x)x
n
, x ∈ [0, 1]
vi)

¸
n=1
1
(x+n)(x+n+1)
, x ∈ R
+
vii)

¸
n=1
(−1)
n
x+2
n
, x ∈ (−2, ∞)
viii)

¸
n=1
nx
1+n
5
x
2
, x ∈ R
5. Aratat ¸i c˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) = nx(1 −x)
n
, n = 1, 2, . . .
converge uniform pe [0, 1] ¸si are loc egalitatea
lim
n→∞
1

0
f
n
(x)dx =
1

0

lim
n→∞
f
n
(x)

dx.
6. Determinat ¸i raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de
convergent ¸˘a pentru seriile de puteri:
i)

¸
n=1
x
n
n
α
, α ∈ R;
ii)

¸
n=1
n
n+
1
n

n +
1
n

n
x
n
;
iii)

¸
n=0
(ln a)
n
n!
x
n
, a > 0;
iv)

¸
n=1
¸
1 3 5 . . . (2n −1)
2 4 6 . . . (2n)

α

x −1
2

n
;
v)

¸
n=1
n!
a
n
2
x
n
, a > 1;
254
vi)

¸
n=1
(n!)
2
(2n)!
(x −1)
n
.
7. Dezvoltat ¸i ˆın serie de puteri MacLaurin funct ¸iile:
i) f(x) =
3

1 + x, x ∈ (−1, 1);
ii) f(x) = arctg x, x ∈ [−1, 1];
iii) f(x) = arcsin x, x ∈ [−1, 1];
iv) f(x) = sin x, x ∈ R;
v) f(x) = cos x, x ∈ R;
vi) f(x) = e
−x
2
, x ∈ R;
vii) f(x) =
x
10
1 −x
, x ∈ (−1, 1);
viii) f(x) =
1
(1 −x)
2
, x ∈ (−1, 1).
8. Calculat ¸i sumele seriilor:
i)

¸
n=0
x
2n+1
2n + 1
, x ∈ (−1, 1);
ii)

¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
2n + 1
, x ∈ (−1, 1);
iii)

¸
n=1
nx
n
, x ∈ (−1, 1);
iv)

¸
n=1
(−1)
n−1
n
2
x
n
, x ∈ (−1, 1);
v)

¸
n=1
n(n + 1)x
n
, x ∈ (−1, 1).
255
9. Calculat ¸i suma seriilor numerice:
i)

¸
n=0
(−1)
n
3n + 1
;
ii)

¸
n=1
(−1)
n−1
2n −1
;
iii)

¸
n=1
1
n(n + 1)2
n
;
iv)

¸
n=1
n(n + 1)
3
n
.
10. Utilizˆ and dezvoltarea ˆın serie de puteri, calculat ¸i:
i)
x

0
e
−t
2
dt;
ii)
x

0
sin t
t
dt;
iii)
x

0
dt

1 −t
4
11. Studiat ¸i convergent ¸a ¸sirurilor de funct ¸ii (f
n
)
n≥1
cu:
a) f
n
: [0, ∞) →R, f
n
(x) =
1
ne
nx
b) f
n
(x) =
1
n
arctg (nx).
256
Capitolul 7
Derivarea funct ¸iilor de
mai multe variabile
” Ce ˆınvet ¸i la tineret ¸e aceea ¸stii la b˘atrˆ anet ¸e”
(Anton Pann)
ˆ
In acest capitol ne propunem s˘ a extindem not ¸iunea
de derivat˘ a la funct ¸iile reale de mai multe variabile reale. Vom
prezenta: not ¸iunea de derivat˘ a part ¸ial˘ a, derivate part ¸iale de
ordin superior, derivarea funct ¸iilor compuse, teorema lui Tay-
lor, diferent ¸ial˘a, aflarea extremelor simple ¸si determinarea ex-
tremelor condit ¸ionate.
ˆ
In mai toate situat ¸iile, expunerea se va face ˆın cazul
funct ¸iilor de dou˘ a variabile, extinderea la funct ¸iile de n vari-
abile, n ≥ 3, f˘acˆ andu-se prin analogie.
7.1 Derivate part ¸iale
S˘a consider˘ am o funct ¸ie de dou˘a variabile f : D ⊆ R
2

R, z = f(x, y) ¸si M(a
1
, a
2
) un punct din D.
257
Definit ¸ia 7.1.1 Dac˘a exist˘a limitele
lim
x→a
1
f(x, a
2
) −f(a
1
, a
2
)
x −a
1
¸si lim
x→a
2
f(a
1
, y) −f(a
1
, a
2
)
y −a
2
¸si sunt finite, atunci spunem c˘ a funct ¸ia f este derivabil˘ a
part ¸ial ˆın punctul M, ˆın cazul primei limite, ˆın raport cu
x ¸si ˆın cazul al doilea, ˆın raport cu y.
Aceste limite se numesc respectiv derivata part ¸ial˘a a
funct ¸iei f ˆın raport cu x ¸si derivata part ¸ial˘a a funct ¸iei
f ˆın raport cu y, ˆın punctul M(a
1
, a
2
). Ele se noteaz˘a prin
f

x
(a
1
, a
2
) =
∂f(a
1
, a
2
)
∂x
¸si respectiv f

y
(a
1
, a
2
) =
∂f(a
1
, a
2
)
∂y
.
Este evident c˘a dac˘a funct ¸ia f este derivabil˘ a ˆın raport
cu x ¸si respectiv cu y, atunci f este continu˘a ˆın raport cu x
¸si respectiv ˆın raport cu y.
Dac˘a funct ¸ia f este derivabil˘ a part ¸ial ˆın orice punct din
domeniul D, atunci derivatele part ¸iale resprezint˘ a noi funct ¸ii
de dou˘ a variabile, definite pe D ¸si asociate funct ¸iei f.
Practic, pentru a calcula derivata part ¸ial˘a ˆın raport cu
x a funct ¸iei z = f(x, y) se consider˘a f ca funct ¸ie de x, con-
siderˆandu-se y constant˘ a, ¸si se aplic˘a formulele de derivare
cunoscute, pentru aceast˘ a funct ¸ie de variabil˘ a x.
Pentru a calcula derivata part ¸ial˘a ˆın raport cu y se con-
sider˘a x constant˘ a.
Exemplul 7.1.1. S˘a calcul˘ am derivatele part ¸iale pentru
funct ¸ia
f(x, y) =
x + y
x
2
+ y
2
+ 1
, (x, y) ∈ R
2
.
Avem
f

x
(x, y) =
∂f(x, y)
∂x
=
1(x
2
+ y
2
+ 1) −2x(x + y)
(x
2
+ y
2
+ 1)
2
=
=
y
2
−x
2
−2xy + 1
(x
2
+ y
2
+ 1)
2
,
258
f

y
(x, y) =
∂f(x, y)
∂y
=
1(x
2
+ y
2
+ 1) −2y(x + y)
(x
2
+ y
2
+ 1)
2
=
=
x
2
−y
2
−2xy + 1
(x
2
+ y
2
+ 1)
2
,
oricare ar fi (x, y) ∈ R
2
.
Exemplul 7.1.2. Pentru funct ¸ia f(x, y) = x
2y
definit˘a pe
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[x > 0, y ∈ R¦ derivatele part ¸iale sunt
f

x
(x, y) =
∂f(x, y)
∂x
= 2y x
2y−1
¸si
f

y
(x, y) =
∂f(x, y)
∂y
= x
2y
2 ln x.
Observat ¸ia 7.1.1 Derivatele part ¸iale ale unei funct ¸ii de n
variabile, n ≥ 3, se definesc ˆın mod analog. Fie funct ¸ia
f : D ⊆ R
n
→ R, z = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ¸si punctul
M(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) ∈ D. Spunem c˘ a funct ¸ia f este derivabil˘a
part ¸ial ˆın punctul M ˆın raport cu variabila x
k
, dac˘a
lim
x
k
→a
k
f(a
1
, . . . , a
k−1
, x
k
, a
k+1
, . . . , a
n
) −f(a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
x −a
k
exist˘a ¸si este finit˘a. Aceast˘a limit˘a o numim derivata
part ¸ial˘a a funct ¸iei f ˆın raport cu variabila x
k
ˆın punctul M
¸si o not˘am prin
f

x
k
(M) = f

x
k
(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) sau
∂f(M)
∂x
k
=
∂f(a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
∂x
k
O funct ¸ie de n variabile derivabil˘ a ˆın fiecare punct
al domeniului D este derivabil˘a part ¸ial ˆın acel domeniu ¸si
derivatele part ¸iale sunt funct ¸ii de n variabile definite ˆın acel
domeniu. Calculul lor se face pe acelea¸si principii ca la
funct ¸iile de dou˘a variabile.
259
Exemplul 7.1.3. Pentru funct ¸ia u = ln(x
2
+y
2
+z
2
) definit˘ a
pe R −¦(0, 0, 0)¦ = D, avem derivatele part ¸iale:
u

x
=
∂u
∂x
=
2x
x
2
+ y
2
+ z
2
, u

y
=
∂u
∂y
=
2y
x
2
+ y
2
+ z
2
,
u

z
=
∂u
∂z
=
2z
x
2
+ y
2
+ z
2
.
Exemplul 7.1.4. Pentru funct ¸ia u = x
y
3z
definit˘a pe D =
¦(x, y, z) ∈ R
3
[x > 0, y > 0, z ∈ R¦, derivatele part ¸iale sunt:
∂u
∂x
= y
3z
x
y
3z
−1
,
∂u
∂y
= x
y
3z
3z y
3z−1
ln x,
∂u
∂z
= x
y
3z
y
3z
ln y ln x.
Acum s˘a introducem derivatele part ¸iale de ordin supe-
rior.
Derivatele part ¸iale pentru funct ¸ia f : D ⊆ R
2
→ R,
z = f(x, y) sunt noi funct ¸ii de dou˘a variabile. Dac˘ a derivatele
part ¸iale f

x
(x, y), f

y
(x, y) sunt la rˆ andul lor derivabile part ¸ial
ˆın raport cu x ¸si y, atunci derivatele lor part ¸iale se numesc
derivate part ¸iale de ordinul doi ale funct ¸iei f. Ele se
noteaz˘ a prin
(f

x
)

x
= f

x
2 sau
∂f
∂x

∂f
∂x

=

2
f
∂x
2
;
(f

x
)

y
= f

xy
sau

∂y

∂f
∂x

=

2
f
∂y∂x
;
(f

y
)

x
= f

yx
sau
∂f
∂y

∂f
∂x

=

2
f
∂y∂x
;
(f

y
)

y
= f

y
2 sau

∂y

∂f
∂y

=

2
f
∂x
2
.
260
Exemplul 7.1.5. Pentru funct ¸ia f(x, y) = ln(x
2
+ y
2
+ 3),
(x, y) ∈ R
2
, avem
f

x
=
2x
x
2
+ y
2
+ 3
, f

y
=
2y
x
2
+ y
2
+ 3
,
f

x
2 =

2x
x
2
+ y
2
+ 3

x
=
2(x
2
+ y
2
+ 3) −2x 2x
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
=
2(y
2
−x
2
+ 3)
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
,
f

xy
=

2x
x
2
+ y
2
+ 3

y
= −
4xy
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
,
f

yx
=

2y
x
2
+ y
2
+ 3

x
=
−4xy
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
,
f

y
2 =

2y
x
2
+ y
2
+ 3

y
=
2(x
2
+ y
2
+ 3) −4y
2
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
=
2(x
2
−y
2
+ 3)
(x
2
+ y
2
+ 3)
2
.
Se observ˘ a c˘a derivatele f

xy
¸si

yx
, numite ¸si derivate
part ¸iale mixte, sunt egale.
ˆ
In general ele nu sunt egale.
Urm˘ atoarea teorem˘ a d˘ a condit ¸ii suficiente ca derivatele
part ¸iale mixte s˘a fie egale.
Teorema 7.1.1 (A.Schwarz). Dac˘a funct ¸ia f : D ⊆ R
2

R, z = f(x, y) are derivate part ¸iale de ordinul doi ˆıntr-o
vecin˘ atate V a lui (x, y) ∈ D ¸si dac˘a f

xy
este continu˘a ˆın
punctul (x, y), atunci f

xy
(x, y) = f

yx
(x, y).
Nu prezent˘am demonstrat ¸ia acestei teoreme.
Observat ¸ia 7.1.2
ˆ
In mod analog se definesc derivatele
part ¸iale de ordin n, n ≥ 3.
Rezultatul Teoremei lui Schwarz se p˘ astreaz˘ a.
Observat ¸ia 7.1.3 Derivatele part ¸iale de ordin superior se
definesc ¸si pentru funct ¸iile de n variabile, n ≥ 3. Pentru
derivatele lor mixte se p˘astreaz˘ a afirmat ¸ia din Teorema 7.1.1.
261
Exemplul 7.1.6. S˘a calcul˘ am derivatele part ¸iale de ordinul
doi pentru funct ¸ia
f(x, y, z) =

x
2
+ y
2
+ z
2
, (x, y, z) ∈ R
3
.
Avem:
f

x
=
x

x
2
+ y
2
+ z
2
, f

y
=
y

x
2
+ y
2
+ z
2
,
f

z
=
z

x
2
+ y
2
+ z
2
f

x
2 =

x
2
+ y
2
+ z
2

x
2

x
2
+y
2
+z
2
x
2
+ y
2
+ z
2
=
y
2
+ z
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
,
f

xy
= f

yx
= −
yx
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
,
f

xz
= f

zx
= −
xz
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
,
f

yz
= f

zy
= −
yz
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
,
f

y
2 =
x
2
+ z
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
,
f

z
2 =
x
2
+ z
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3/2
, (x, y, z) ∈ R
3
−¦(0, 0, 0)¦.
Exemplul 7.1.7. S˘a calcul˘ am

3
u
∂x∂y∂z
dac˘a u = e
xyz
,
(x, y, z) ∈ R
3
.
Avem
∂u
∂z
= xye
xyz
,

2
u
∂y∂z
= xe
xyz
+ xy xze
xyz
= (x + x
2
yz)e
xyz
,

3
u
∂x∂y∂z
= (1 + 2xyz)e
xyz
+ (x + x
2
yz)yze
xyz
=
= (1 + 3xyz + x
2
y
2
z
2
)e
xyz
, oricare ar fi (x, y, z) ∈ R
3
.
262
7.2 Interpret˘ari geometrice ¸si economice
ale derivatelor part ¸iale
Semnificat ¸ia geometric˘ a a derivatelor part ¸iale rezult˘a
limpede dac˘a le interpret˘ am cu ajutorul reprezent˘ arilor ge-
ometrice.
ˆ
In figura 7.2.1. fie M(a, b, f(a, b)) un punct de pe
suprafat ¸a z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
. Prin M pot fi duse
dou˘ a sect ¸iuni verticale, una perpendicular˘ a pe Oy (y = b) ¸si
cealalt˘a perpendicular˘ a pe Ox (x = a).
Fig.7.2.1.
263
Prima este o curb˘ a de pe suprafat ¸˘a, care trece prin M
ˆın direct ¸ia lui Ox ¸si arat˘ a variat ¸ia lui z cˆand x variaz˘ a.
ˆ
In
aceast˘ a sect ¸iune valoarea lui y este b. Panta tangentei MT
x
la sect ¸iune ˆın M este m˘asurat˘ a de derivata lui z ca funct ¸ie de
x, adic˘ a de derivata part ¸ial˘a
∂z
∂x
(a, b) =
∂f(a,b)
∂x
.
La fel, valoarea
∂z(a,b)
∂y
=
∂f(a,b)
∂y
m˘asoar˘ a panta lui MT
y
,
tangenta ˆın M(a, b) la sect ¸iunea vertical˘ a a suprafet ¸ei perpen-
dicular˘ a pe Ox ˆın x = a.
ˆ
In concluzie, derivatele part ¸iale
∂f
∂x
(a, b) ¸si
∂f
∂y
(a, b)
m˘asoar˘ a pantele suprafet ¸ei z = f(x, y) ˆın dou˘ a direct ¸ii per-
pendiculare duse ˆın punctul M(a, b), una perpendicular˘ a pe
Oy, iar cealalt˘ a pe Ox.
Utilizˆ and interpretarea geometric˘ a a derivatelor part ¸iale
ale funct ¸iei z = f(x, y) ˆın punctul M(a, b, f(a, b)) putem scrie
ecuat ¸ia planului tangent la suprafat ¸a z = f(x, y) ˆın punctul
M(a, b, f(a, b)). Acesta are forma
(x −a)
∂f(a, b)
∂x
+ (y −b)
∂f(a, b)
∂y
= z −f(a, b).
Exemplul 7.2.1. S˘a scriem ecuat ¸ia planului tangent la
suprafat ¸a z = xy + 2x −3y + 1 ˆın punctul M(1, 1, 1).
Avem
z

x
= y + 2, z

x
(1, 1) = 3,
z

y
= x −3, z

x
(1, 1) = −2,
z(1, 1) = 1,
iar ecuat ¸ia planului tangent este:
(x −1)3 + (y −1)(−2) = z −1
adic˘a
3x −2y −z = 0.
Din punct de vedere economic derivatele part ¸iale au in-
terpret˘ ari analoage cu cele de la derivata funct ¸iilor reale de o
264
variabil˘ a real˘ a.
De exemplu, dac˘ a cererea piet ¸ei pentru o marf˘ a X este
o funct ¸ie de toate pret ¸urile piet ¸ei
x = f(p
1
, p
2
, . . . , p
n
), (p
1
, p
2
, . . . , p
n
) ∈ R
n
+
,
atunci derivatele part ¸iale ale acestei funct ¸ii arat˘ a variat ¸iile
cereri cˆand unul din pret ¸uri variaz˘ a, celelalte r˘ amˆ anˆ and con-
stante.
Elasticitatea part ¸ial˘a a cererii pentru X ˆın raport cu
pret ¸ul s˘au p
x
este
n
k
= −
∂(ln x)
∂(ln p
k
)
= −
p
k
x

∂x
∂p
k
,
care este o expresie independent˘a de unit˘ at ¸ile de m˘asur˘ a ale
cererii sau pret ¸ului. Ea d˘a viteza descre¸sterii relative a cererii
pentru o cre¸stere relativ˘ a a pret ¸ului.
Raportul x/p
k
poate fi numit cerere medie, iar derivata
part ¸ial˘ a
∂x
∂p
k
, cererea marginal˘ a dat˘ a de pret ¸ul p
k
ˆın combinat ¸ia
de pret ¸uri (p
1
, p
2
, . . . , p
n
).
7.3 Derivarea funct ¸iilor compuse
Fie z = f(u, v) o funct ¸ie de dou˘a variabile definit˘ a ˆıntr-
un domeniu D ⊂ R
2
, cu derivate part ¸iale continue pe D.
Dac˘ a u = u(x) ¸si v = v(x), sunt dou˘ a funct ¸ii de variabil˘ a
x, definite ¸si derivabile ˆın intervalul I ⊆ R,a tunci funct ¸ia
compus˘ a z(x) = f(u(x), v(x)) este derivabil˘ a pe I ¸si avem
formula
z

(x) =
∂f
∂u
u

(x) +
∂f
∂v
v

(x). (7.1)
Demonstrat ¸ia formulei rezult˘ a din egalitatea
z(x) −z(x
0
)
x −x
0
=
f(u(x), v(x)) −f(u(x
0
), v(x))
u(x) −u(x
0
)

u(x) −u(x
0
)
x −x
0
+
265
+
f(u(x
0
), v(x)) −f(u(x
0
), v(x
0
))
v(x) −v(x
0
)

v(x) −v(x
0
)
x −x
0
prin trecere la limit˘ a cˆ and x →x
0
, x
0
fiind un punct arbitrar
din I.
Derivatele de ordin superior ale acestor funct ¸ii com-
puse se scriu t ¸inˆand seama de formula (7.1) ¸si de regulile de
derivare.
Exemplul 7.3.1. S˘a calcul˘ am z
(n)
(x) dac˘ a
z = f(u, v), u = ax + b, v = cx + d, x ∈ R.
Avem
z

(x) =
∂f
∂u
u

(x) +
∂f
∂v
v

(x) = a
∂f
∂u
+ c
∂f
∂v
,
z

(x) = (z

(x))

x
=

a
∂f
∂u
+ c
∂f
∂v

x
=
= a

∂f
∂u

x
+c

∂f
∂v

x
= a
¸

∂u

∂f
∂u

u

(x) +

∂v

∂f
∂u

v

(x)

+
+c
¸

∂u

∂f
∂v

u

(x) +

∂v

∂f
∂v

v

(x)

=
+a
¸
a

2
f
∂u
2
+

2
f
∂u∂v
c

+ c
¸
a

2
f
∂u∂v
+ c

2
f
∂v
2

=
= a
2

2
f
∂u
2
+ 2ac

2
f
∂y∂v
+ c
2

2
f
∂v
2
.
Simbolic acest rezultat se scrie sub forma
y

(x) =

a

∂u
+ c

∂v

(2)
f(u, v),
cu semnificat ¸ia c˘a se ridic˘a binomul la p˘ atrat ¸si exponent ¸ii
puterilor pentru

∂u
¸si

∂v
se iau ca ordine de derivare pentru
266
f(u, v) ˆın raport cu u ¸si v.
Prin induct ¸ie matematic˘ a se arat˘ a c˘a
z
(n)
(x) =

a

∂u
+ c

∂v

(n)
f(u, v) (7.2)
Pentru n = 3 avem
z
(3)
(x) = a
3

3
f
∂u
3
+ 3a
2
c

3
f
∂u
2
∂v
+ 3ac
2

3
f
∂u∂v
2
+ c
3

3
f
∂v
3
.
Funct ¸iile compuse considerate mai sus sunt funct ¸ii com-
puse de o singur˘ a variabil˘ a. Se pot considera funct ¸ii din mai
multe variabile. Astfel putem forma funct ¸ia compus˘ a de dou˘ a
variabile
z(x, y) = f(u(x, y), v(x, y)), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
. (7.3)
Presupunem c˘a funct ¸ia f(u, v) admite derivate part ¸iale
de ordinul ˆıntˆ ai continue ¸si funct ¸iile u(x, y), v(x, y) au, de
asemenea, derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai.
Utilizˆ and (7.1) ˆın raport cu x ¸si y, din (7.3) g˘ asim:
∂z
∂x
= z

x
=
∂f
∂u

∂u
∂x
+
∂f
∂v

∂v
∂x
∂z
∂y
= z

y
=
∂f
∂u

∂u
∂y
+
∂f
∂v

∂v
∂y
.
Derivatele part ¸iale de ordin superior ale acestor funct ¸ii
se calculeaz˘a ˆın mod analog, t ¸inˆandu-se seama c˘a ¸si derivatele
part ¸iale obt ¸inute sunt funct ¸ii compuse.
Aplicat ¸ia 7.3.1. Funct ¸ii omogene. Un polinom P de dou˘ a
sau mai multe variabile este omogen de gradul k, k ∈ N, dac˘a
tot ¸i termenii polinomului sunt de gradul k. Aceste polinoame
au proprietatea evident˘ a
P(tx
1
, tx
2
, . . . , tx
n
) = t
k
P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
267
pentru orice t real.
Extindem aceast˘ a definit ¸ie pentru funct ¸ii de mai multe
variabile.
Definit ¸ia 7.3.1 Funct ¸ia f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) de n variabile,
definit˘ a ˆıntr-un domeniu D ⊆ R
n
, este omogen˘a de gradul
k, k ∈ R, dac˘ a este ˆındeplinit˘ a condit ¸ia
f(tx
1
, tx
2
, . . . , tx
n
) = t
k
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (7.4)
oricare ar fi t ∈ R.
De exemplu, funct ¸ia
f(x, y) =

x
4
+ x
2
y
2
+ y
4
x
4
+ y
4
, (x, y) ∈ R
2
−¦(0, 0)¦
este omogen˘a de gradul −2 deoarece
f(tx, ty) =
t
2

x
4
+ x
2
y
2
+ y
4
t
4
(x
4
+ y
4
)
= t
−2
f(x, y),
oricare ar fi t ∈ R −¦0¦.
Pentru funct ¸iile omogene este valabil urm˘ atorul rezultat:
Teorema 7.3.1 Pentru ca funct ¸ia f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) s˘a fie
omogen˘ a de gradul k este necesar ¸si suficient s˘a avem identi-
tatea
x
1
f

x
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + x
2
f

x
2
(x
1
, . . . , x
n
) + . . . +
+x
n
f

x
n
(x
1
, . . . , x
n
) = kf(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
numit˘ a identitatea lui Euler.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Funct ¸ia f fiind omogen˘ a de
gradul k satisface (7.4). Membrul ˆıntˆ ai al acestei relat ¸ii este
o funct ¸ie compus˘a de t. Derivˆ and ambii membrii ˆın raport cu
t, avem egalitatea
n
¸
i=1
x
i
f

tx
i
(tx
1
, . . . , tx
n
) = kt
k−1
f(x
1
, . . . , x
n
)
268
care este adev˘arat˘ a ¸si pentru t = 1, adic˘ a
n
¸
i=1
x
i
f

x
i
(x
1
, . . . , x
n
) = kf(x
1
, . . . , x
n
),
care este tocmai indetitatea lui Euler.
Suficient ¸a. Consider˘am funct ¸ia auxiliar˘ a
F(t) =
f(tx
1
, . . . , tx
n
)
t
k
, t = 0
¸si s˘a presupunem c˘a f satisface identitatea lui Euler.
Avem
F

(t) =
t
k
n
¸
i=1
x
i
f

x
i
(tx
1
, . . . , tx
n
) −kt
k−1
f(tx
1
, . . . , tx
n
)
t
2k
=
=
t
n
¸
i=1
x
i
f

x
i
(tx
1
, . . . , tx
n
) −kf(tx
1
, . . . , tx
n
))
t
k+1
= 0
pentru orice t = 0.
Rezult˘ a c˘ a F(t) este o funct ¸ie constant˘ a. Valoarea con-
stantei este dat˘a de F(1) = f(x
1
, . . . , x
n
). Atunci
F(t) =
f(tx
1
, . . . , tx
n
)
t
k
= f(x
1
, . . . , x
n
),
de unde
f(tx
1
, . . . , tx
n
) = t
k
f(x
1
, . . . , x
n
),
adic˘a funct ¸ia f este omogen˘ a de gradul k.
Aplicat ¸ia 7.3.2. Formula lui Taylor. O alt˘ a aplicat ¸ie a
deriv˘arii funct ¸iilor compuse este extinderea formulei lui Taylor
la funct ¸iile de mai multe varaibile reale.
Teorema 7.3.2 (Taylor.) Fie funct ¸ia f : D ⊂ R
2
→ R ¸si
punctul interior M(a
1
, a
2
) ∈ D. Dac˘a funct ¸ia f are derivate
269
part ¸iale pˆ an˘a la ordinul n+1, n ∈ N, ˆıntr-o vecin˘ atate V (M)
a lui M, atunci exist˘a punctul P(ξ, η) ∈ V (M) a¸sa ˆıncˆ at s˘a
aib˘ a loc formula
f(x, y) =
n
¸
k=0
1
k!
¸
(x −a
1
)

∂x
+ (y −a
2
)

∂y

(k)
f(a
1
, a
2
)+
+
1
(n + 1)!
¸
(x −a
1
)

∂x
+ (y −a
2
)

∂y

(n+1)
f(ξ, η),
oricare ar fi (x, y) ∈ V (M), numit˘a formula lui Taylor
Demonstrat ¸ie. Consider˘am funct ¸ia compus˘ a
F(t) = f(a
1
+ t(x −a
1
), a
2
+ t(y −a
2
)), (x, y) ∈ V (M)
¸si t ∈ [0, 1]. Pentru t = 0 avem F(0) = f(a
1
, a
2
), iar pentru
t = 1 avem F(1) = f(x, y).
Funct ¸ia de o singur˘ a variabil˘ a F(t) este definit˘a ¸si
posed˘a derivate pe variabil˘ a pˆ an˘ a la ordinul (n + 1) continue
ˆın origine ¸si deci se poate dezvolta dup˘ a formula lui Maclaurin
ˆın jurul originii:
F(t) = F(0) +
t
1!
F

(0) +. . . +
t
n
n!
F
(n)
(0) +
t
n+1
(n + 1)!
F
(n+1)
(θt),
θ ∈ (0, 1). Pentru t = 1 obt ¸inem:
F(1) = f(x, y) = F(0)+
1
1!
F

(0)+...+
1
n!
F
(n)
(0)
+
1
(n + 1)!
F
(n+1)
(θ)
(7.5)
Utilizˆ and formula (7.2) de la exemplul 7.3.1, obt ¸inem
F
k
(t) =
¸
(x −a
1
)

∂x
+ (y −a
2
)

∂y

(k)
f(a
1
+ t(x −a
1
), a
2
+ t(y −a
2
))
k= 0, 1, ..., n+ 1; de unde
F
k
(0)
=
¸
(x −a
1
)

∂x
+ (y −a
2
)

∂y

(k)
f(a
1
, a
2
), k = 0, n.
270
Acum din (7.5) rezult˘ a formula lui
Taylor, cu ξ = a
1
+ θ(x − a
1
),
η = a
2
+ θ(y −a
2
), θ ∈ (0, 1).
Pentru n= 0 formula lui Taylor conduce la
formula cre¸sterilor finite sau formula lui Lagrange pentru
funct ¸iile de dou˘a variabile:
f(x, y) = f(a
1
, a
2
) + (x −a
1
)f

x
(ξ, η) + (y −a
2
)f

y
(ξ, η),
cu ξ = a
1
+ θ(x −a
1
), η = a
2
+ θ(y −a
2
), θ ∈ (0, 1)
Observat ¸ia 7.3.1 Formula lui Taylor pentru dou˘ a variabile
se poate generaliza pentru funct ¸iile cu m variabile, ˆın condit ¸ii
analoage. Pentru funct ¸ia z = f(x
1
, x
2
, ..., x
m
), definit˘a ˆıntr-o
vecin˘ atate a unui punct M(a
1
, a
2
, ..., a
m
) ¸si care are derivate
part ¸iale pˆ an˘a la ordinul (n+ 1), continue, este valabil˘a for-
mula lui Taylor:
f(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
n
¸
k=0
1
k!
¸
(x
1
−a
1
)

∂x
1
+ ... + (x
m
−a
m
)

∂x
m

k
f(M)+
+
1
(n + 1)!
¸
(x
1
−a
1
)

∂x
1
+ ... + (x
m
−a
m
)

∂x
m

(n+1)
f(ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
m
)
ξ
1
= a
1
+ θ(x
1
− a
1
), ξ
2
= a
2
+ θ(x
2
− a
2
), ξ
m
= a
m
+ θ(x
m
− a
m
),
θ ∈ (0, 1).
Aplicat ¸ia 7.3.3. Derivata dup˘a o direct ¸ie. Fie
funct ¸ia f : D ⊆ R
n
→ R, M(a
1
, a
2
, ..., a
n
) un punct inte-
rior din D ¸si vectorul l = (l
1
, l
2
, ..., l
n
) ∈ R
n
, pentru care
[[l[[
2
=
n
¸
k=1
l
2
k
= 1.
Definit ¸ia 7.3.2 Numim derivata funct ¸iei f dup˘a direct ¸ia
l ˆın punctul M, notat˘ a prin
∂f(M)
∂l
, num˘arul real definit prin
∂f(M)
∂l
= lim
x→M
f(x) −f(M)
d(x, M)
,
271
unde X = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ D iar d(X, M) este distant ¸a dintre
punctele X ¸si M.
Considerˆ and l = e
k
= (0, ..., 1, 0, ..., 0), obt ¸inem
∂f(M)
∂e
k
=
∂f(M)
∂x
k
, k = 1, n
adic˘ a derivatele part ¸iale ale lui f ˆın punctul M.
Teorema 7.3.3 Dac˘a funct ¸ia f : D ⊆ R
n
→ R are derivate
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ˆın raport cu fiecare din argumentele
x
k
, k = 1, n, ˆın punctul M(a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D, atunci derivata
dup˘a direct ¸ia vectorului l = (l
1
, ..., l
n
), cu [[l[[ = 1, este
∂f(M)
∂l
=
∂f(M)
∂x
1
l
1
+
∂f(M)
∂x
2
l
2
+ ... +
∂f(M)
∂x
n
l
n
Demonstrat ¸ie. T¸ inˆand seam˘ a c˘a X = (x
1
, ..., x
n
) ∈ D
situat pe direct ¸ia l se scrie sub forma M(a
1
+ tl
1
, ..., a
n
+
tl
n
), t ∈ [0, 1], avem
∂f(M)
∂l
= lim
t→0
f(a
1
+ tl
1
, a
n
+ tl
n
) −f(a
1
, ..., a
n
)
t
=
=
∂f(a
1
+ tl
1
, ..., a
n
+ tl
n
)
∂t
[
t=0
Folosind formula de derivare a funct ¸iilor compuse, putem scrie
∂f(M)
∂l
=
∂f(M)
∂x
1

∂(a
1
+ tl
1
)
∂t
+
∂f(M)
∂x
2

∂(a
2
+ tl
2
)
∂t
+ ...+
+
∂f(M)
∂x
n

∂(a
n
+ tl
n
)
∂t
=
=
∂f(M)
∂x
1
l
1
+
∂f(M)
∂x
2
l
2
+ ... +
∂f(M)
∂x
n
l
n
,
ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplul 7.3.2. S˘a calcul˘ am derivata
∂f
∂l
pentru funct ¸ia
272
f(x, y, z) = xyz + x + y + z + 1, (x, y, z) ∈ R
3
, ˆın punctul
M(3, 2, 1), dup˘ a direct ¸ia l dat˘ a de dreapta MX, unde X(1, 3,
2).
Avem
MX = (1, 3, 2) −(3, 2, 1) = (−2, 1, 1),
[[MX[[ =

4 + 1 + 1 =

6, l =

−2

6
,
1

6
,
1

6

,
f

x
(M) = 3, f

y
(M) = 4, f

z
(M) = 7
¸si
∂f
∂l
(M) = −
6

6
+
4

6
+
7

6
=
5

6
Aplicat ¸ia 7.3.3. Fie F : D ⊆ R
2
→ R o funct ¸ie de
dou˘ a variabile. O funct ¸ie f : A → B cu A B ⊆ D astfel
ˆıncˆat F(x, f(x)) = 0 pentru orice x ∈ A se nume¸ste funct ¸ie
definit˘a implicit sau pe scurt funct ¸ie implicit˘a.
Cu alte cuvinte, funct ¸iile y= f(x) definite cu ajutorul
ecuat ¸iilor F(x, y)= 0 se numesc funct ¸ii implicite. O astfel
de ecuat ¸ie poate s˘ a aib˘ a pe A una, mai multe solut ¸ii sau nici
una. Se pune problema studierii propriet˘ at ¸ilor (de continui-
tate, de derivabilitate, etc.) ale funct ¸iilor implicite direct de
pe ecuat ¸ia de definit ¸ie, f˘ar˘ a a face explicitarea lor. Teoremele
care stabilesc astfel de propriet˘ at ¸i se numesc teoreme de
existent ¸˘a
Teorema 7.3.4 Fie F o funct ¸ie real˘ a de dou˘a variabile
definit˘ a pe AB, A ⊆ R, B ⊆ R ¸si (a
1
, a
2
) un punct interior
lui A B (a
1
punct interior lui A, a
2
punct interior lui B).
Dac˘a
i) F(a
1
, a
2
) = 0
ii) F, F

x
, F

y
sunt continue pe o
vecin˘ atate U V a lui (a
1
, a
2
),
U V ⊂ A B;
273
iii) F

y
(a
1
, a
2
) = 0, atunci
1) exist˘a o vecin˘ atate U
0
⊆ U a lui a
1
, o vecin˘ atate V
0
⊆ V
a lui a
2
¸si o funct ¸ie unic˘a f : U
0
→V
0
, y = f(x), astfel
ˆıncˆ at f(a
1
) = a
2
¸si F(x, f(x)) = 0 pentru x ∈ U
0
;
2) funct ¸ia f are derivata continu˘ a pe U
0
dat˘a de formula
f

(x) = −
F

x
(x, y)
F

y
(x, y)
;
3) dac˘ a F are derivate part ¸iale de ordinul k continue pe U
V , atunci f are derivate de ordinul k continu˘ a pe U
0
.
Nu prezent˘a demonstrat ¸ia riguroas˘ a a acestei teoreme de
existent ¸˘a.
ˆ
Ins˘a d˘ am modalitatea practic˘ a de obt ¸inere a
derivatei f

.
ˆ
In acest scop , consider˘amˆın ecuat ¸ia F(x, y) = 0
pe y = f(x) ¸si deriv˘am ˆın raport cu x utilizˆ and regula de
derivare a funct ¸iilor compuse. Avem
F

x
+ F

y
y

(x) = 0,
de unde
y

(x) = f

(x) = −
F

x
F

y
.
Pentru calculul derivatelor de ordin superior ale funct ¸iei f se
procedeaz˘a ˆın mod analog.
Exemplul 7.3.3. Ecuat ¸ia x
3
+ 3xy + y
3
= 1 define¸ste pe
y ca funct ¸ie de x, pentru (x, y) ∈ D ⊂ R
2
. S˘a se calculeze
y

, y

, y

(1) ¸si y

(1).
Deriv˘am ˆın raport cu x ˆın ecuat ¸ia care define¸ste pe y ca
funct ¸ie de x ¸si avem
x
2
+ y + xy

+ y
2
y

= 0.
De aici, pentru x + y
2
= 0, obt ¸inem
y

= −
x
2
+ y
x + y
2
. (7.6)
274
Pentru a calcula pe y

proced˘am astfel:
y

= −
(2x + y

)(x + y
2
) −(x
2
+ y)(1 + 2yy

)
(x + y
2
)
2
=
= −
x
2
−y + xy

−2x
2
yy

−y
2
y

+ 2xy
2
(x + y
2
)
2
.
Acum, ˆınlocuim cu y

cu expresia din (7.6) ¸si obt ¸inem
y

= −
6x
2
y
2
−2xy + 2xy
4
+ 2x
4
y
(x + y
2
)
2
. (7.7)
Pentru x= 1 din ecuat ¸ia dat˘ a avem
1 + 3y(1) + (y(1))
3
= 1,
de unde y(1)= 0. Atunci, din (7.6) ¸si (7.7) obt ¸inem y

(1) = −1
¸si y

(1) = 0
Observat ¸ia 7.3.2 Se pot considera funct ¸ii implicite
z = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) de variabile definite printr-o ecuat ¸ie
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z) = 0. Calculul derivatelor part ¸iale ale lui
z se obt ¸in printr-un procedeu analog cu cel de la derivarea
funct ¸iilor implicite de o variabil˘ a real˘ a.
Exemplul 7.3.4. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de or-
dinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z(x, y) definit˘ a implicit de ecuat ¸ia
2x + y + xyz = e
z
Deriv˘amˆın raport cu x ¸si y t ¸inˆand seama c˘ a z este funct ¸ie de
x ¸si y. Avem
2 + yz + xy
∂z
∂x
= e
z

∂z
∂x
,
1 + xz + xy
∂z
∂y
= e
z

∂z
∂y
,
de unde
∂z
∂x
=
2 + yz
e
z
−xy
,
∂z
∂y
=
1 + xz
e
z
−xy
,
dac˘a e
z
−xy = 0.
275
Observat ¸ia 7.3.3 Exist˘a situat ¸ii practice sau teoretice ˆın
care intervin funct ¸ii definite implicit de sisteme de ecuat ¸ii.
S˘a consider˘ am cazul simplu a dou˘ a ecuat ¸ii cu patru variabile:
F
1
(x, y, u, v) = 0,
F
2
(x, y, u, v) = 0.
ˆ
In anumite condit ¸ii, acest sistem define¸ste implicit dou˘a
funct ¸ii u = f(x, y) ¸si v = g(x, y)
Pentru calculul derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale
funct ¸iilor u ¸si v se deriveaz˘ a ecuat ¸iile sistemului ˆın raport cu
x ¸si y, t ¸inˆand cont c˘a u ¸si v sunt funct ¸ii de x ¸si y. Avem:
∂F
1
∂x
+
∂F
1
∂u

∂u
∂x
+
∂F
1
∂v

∂v
∂x
= 0,
∂F
2
∂x
+
∂F
2
∂u

∂u
∂x
+
∂F
2
∂v

∂v
∂x
= 0,
∂F
1
∂y
+
∂F
1
∂u

∂u
∂y
+
∂F
1
∂v

∂v
∂y
= 0,
∂F
2
∂y
+
∂F
2
∂u

∂u
∂y
+
∂F
2
∂v

∂v
∂y
= 0.
Se observ˘ a c˘a primele dou˘ a ecuat ¸ii formeaz˘ a un sistem liniar
ˆın necunoscutele
∂u
∂x
¸si
∂v
∂x
. Ambele sisteme au ca determinant
pe
D(F
1
, F
2
)
D(u, v)
=

∂F
1
∂u
∂F
1
∂v
∂F
2
∂u
∂F
2
∂v

,
numit determinantul funct ¸ional sau jacobianul funct ¸iilor
F
1
, F
2
ˆın raport cu u, v. Dac˘ a
D(F
1
, F
2
)
D(u, v)
= 0, atunci din sis-
temele de mai sus se afl˘a
∂u
∂x
,
∂v
∂x
,
∂u
∂y
,
∂v
∂y
.
Exemplul 7.3.5. Sistemul x + 2y + u
2
+ v
2
= 6, x
2
+
xy + 2u
3
− v
3
= 7 define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y,
276
cu u(2, 1)= 1 ¸si v(2, 1)= 1. S˘ a calcul˘ am derivatele part ¸iale
∂u
∂x
,
∂v
∂x
,
∂u
∂y
,
∂v
∂y
ˆın punctul (2, 1).
Pentru a calcula
∂u
∂x
¸si
∂v
∂x
deriv˘am ecuat ¸iile sistemului ˆın
raport cu x, t ¸inˆand seama c˘ a u ¸si v sunt funct ¸ii de x. Avem
1 + 2u
∂u
∂x
+ 2v
∂v
∂x
= 0
2x + 6u
2
∂u
∂x
−3v
2
∂v
∂x
= 0,
care este un sistem liniar ˆın necunoscutele
∂u
∂x
¸si
∂v
∂x
, cu deter-
minantul

2u 2v
6u
2
−3v
2

= −6uv(v + 2u).
Dac˘ a (x, y) ∈ R
2
a¸sa ˆıncˆat 6uv(v + 2u) = 0, atunci
∂u
∂x
=

1 2v
2x −3v
2

6uv(v + 2u)
= −
3v + 4x
6u(v + 2u)
,
∂v
∂x
=

2u 1
6u
2
2x

6uv(v + 2u)
=
2x −3u
3v(v + 2u)
ˆ
In mod analog, derivˆ and ecuat ¸iile sistemului ˆın raport cu y,
obt ¸inem
2 + 2u
∂u
∂y
+ 2v
∂v
∂y
= 0
x + 6u
2
∂u
∂y
−3v
2
∂v
∂y
= 0
¸si dac˘a 6uv(v + 2u) = 0, avem
∂u
∂y
=
3v + x
3u(v + 2u)
,
∂v
∂y
=
x −6u
3v(v + 2u)
.
277
Dac˘ a x= 2, y= 1, atunci sistemul dat ia forma
u
2
(2, 1) + v
2
(2, 1) = 2
2u
3
u(2, 1) −v
3
(2, 1) = 1
care are solut ¸ia u(2, 1)= 1 ¸si v(2, 1)= 1.
Acum, utilizˆ and expresiile derivatelor part ¸iale ale funct ¸iilor
u ¸si v, g˘ asim
∂u
∂x
(2, 1) = −
11
18
,
∂v
∂x
(2, 1) =
1
9
,
∂u
∂y
(2, 1) = −
5
9
,
∂v
∂y
(2, 1) = −
4
9
.
7.4 Diferent ¸iala funct ¸iilor de mai multe
variabile
Fie f : D ⊆ R
2
→ R o funct ¸ie de dou˘a variabile ¸si M(a
1
, a
2
)
un punct interior lui D.
Teorema 7.4.1 Dac˘a funct ¸ia f admite derivate part ¸iale de
ordinul ˆıntˆ ai ˆıntr-o vecin˘ atate V(M) a punctului M ¸si dac˘a
aceste derivate part ¸iale sunt continue ˆın M, atunci exist˘ a dou˘a
funct ¸ii α
1
, α
2
: V (M) → R, continue ˆın M ¸si avˆand propri-
etatea
lim
x→a
1
, y→a
2
α
1
(x, y) = lim
x→a
1
, y→a
2
α
2
(x, y) = 0
astfel ˆıncˆ at
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)(x −a
1
) + f

y
(a
1
, a
2
)(y −a
2
)+
(7.8)

1
(x, y)(x −a
1
) + α
2
(x, y)(y −a
2
).
278
Demonstrat ¸ie. Avem
f(x, y)−f(a
1
, a
2
) = [f(x, y) −f(a
1
, y)]+[f(a
1
, y) −f(a
1
, a
2
)] .
Aplic˘am fiec˘arei paranteze drepte formula cre¸sterilor finite ¸si
avem:
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(ξ, y)(x −a
1
) + f

y
(a
1
, η)(y −a
2
),
unde ξ este cuprins ˆıntre a
1
¸si x, iar η este cuprins ˆıntre a
2
¸si
y. Acum putem scrie
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)(x −a
1
) + f

y
(a
1
, a
2
)(y −a
1
)+
+[f

x
(ξ, y) −f

x
(a
1
, a
2
)] (x−a
1
)+

f

y
(a
1
, a
2
) −f

y
(a
1
, a
2
)

(y−a
2
)
ˆ
In continuare, not˘ am:
α
1
(x, y) = f

x
(ξ, y) −f

x
(a
1
, a
2
)
α
2
(x, y) = f

y
(a
1
, η) −f

y
(a
1
, a
2
).
Cum din (x, y) →(a
1
, a
2
) rezult˘a (ξ, y) →(a
1
, a
2
) ¸si (a
1
, η) →
(a
1
, a
2
) ¸si deoarece f

x
¸si f

y
sunt continue ˆın M(a
1
, a
2
) avem
lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
α
1
(x, y) = lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
[f

x
(ξ, η) −f

x
(a
1
, a
2
)] = 0
¸si
lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
α
2
(x, y) = lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
[f

y
(a
1
, η) −f

y
(a
1
, a
2
)] = 0
ˆ
In final obt ¸inem
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)(x −a
1
) + f

y
(a
1
, a
2
)(y −a
2
)+

1
(x, y)(x −a
1
) + α
2
(x, y)(y −a
2
),
unde funct ¸iile α
1
¸si α
2
sunt continue ˆın M ¸si
lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
α
1
(x, y) = lim
(x,y)→(a
1
,a
2
)
α
2
(x, y) = 0.
279
Teorema este demonstrat˘ a.
Pentru (x, y) suficient de aproape de (a
1
, a
2
) din (7.1) avem
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)(x −a
1
) + f

y
(a
1
, a
2
)(y −a
2
),
iar dac˘ a not˘ am x −a
1
= h ¸si y −a
1
= k, atunci obt ¸inem
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)h + f

y
(a
1
, a
2
)k.
Definit ¸ia 7.4.1 Funct ¸ia liniar˘ a g : R
2
→R,
g(h, k) = f

x
(a
1
, a
2
)h + f

y
(a
1
, a
2
)k
se nume¸ste diferent ¸iala funct ¸iei ˆın punctul M(a
1
, a
2
).
Not˘ am g prin df(a
1
, a
2
). Dac˘ a consider˘ am f(x, y) = x ¸si
f(x, y) = y, (x, y) ∈ R
2
g˘ asim h = dx ¸si k = dy. Acum
diferent ¸iala lui f ˆın (a
1
, b
1
) ia forma
df(a
1
, a
2
) = f

x
(a
1
, a
2
)dx + f

y
(a
1
, a
2
)dy.
Diferent ¸iala funct ¸iei f ˆıntr-un punct arbitrar (x, y) ∈ D se
scrie
df(x, y) = f

x
(x, y)dx + f

y
(x, y)dy =
=
∂f
∂x
dx +
∂f
∂y
dy.
ˆ
In unele situat ¸ii este avantajos s˘ a folosim scrierea
df =


∂x
dx +

∂y
dy

f,
unde produsul din dreapta este un produs ˆıntre operatorul
d =

∂x
dx +

∂y
dy,
numit operator de diferent ¸iere ¸si funct ¸ia f.
Exemplul 7.4.1.Fie f(x, y) = y
2
xe
3x+y
, (x, y) ∈ R
2
. Avem
df =
∂f
∂x
dx +
∂f
∂y
dy = y
2
(1 + 3x)e
3x+y
dx + xy(2 + y)e
3x+y
dy
280
Observat ¸ia 7.4.1 Pentru o funct ¸ie de n variabile
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) diferent ¸iala se define¸ste prin
df =
∂f
∂x
1
dx
1
+
∂f
∂x
2
dx
2
+ ... +
∂f
∂x
n
dx
n
iar operatorul de diferent ¸iere este
d =

∂x
1
dx
1
+

∂x
2
dx
2
+ ... +

∂x
n
dx
n
.
Uneori df se nume¸ste diferent ¸iala total˘a a funct ¸iei f, iar
∂f
∂x
i
dx
i
, i = 1, n, se numesc diferent ¸ialele part ¸iale.
Se observ˘ a imediat c˘a operatorul de diferent ¸iere este liniar
Observat ¸ia 7.4.2 Metoda direct˘ a de a diferent ¸ia o funct ¸ie
este de a folosi formula fundamental˘ a
df =
n
¸
k=1
∂f
∂x
k
dx
k
.
Uneori este mai convenabil s˘ a se foloseasc˘a regulile de
diferent ¸iere, care sunt analoage cu regulile de derivare.
Exemplul 7.4.2. S˘a calcul˘ am diferent ¸iala funct ¸iei u =

x
2
+ y
2
+ z
2
, (x, y, z) ∈ R
3
Avem
du =
d(x
2
+ y
2
+ z
2
)
2

x
2
+ y
2
+ z
2
=
d(x
2
) + d(y
2
) + d(z
2
)
2

x
2
+ y
2
+ z
2
=
=
x

x
2
+ y
2
+ z
2
dx +
y

x
2
+ y
2
+ z
2
dy +
z

x
2
+ y
2
+ z
2
dz,
(x, y, z) ∈ R
3
−¦(0, 0, 0)¦.
ˆ
In aplicat ¸ii sunt utile propriet˘ at ¸ile diferent ¸ialei date ˆın
urm˘ atoarele dou˘ a teoreme.
281
Teorema 7.4.2 Condit ¸ia necesar˘ a ¸si suficient˘a ca
diferent ¸iala unei funct ¸ii f : D ⊆ R
2
→ R, z = f(x, y),
s˘a fie identic nul˘a pe D este ca f s˘a fie constant˘ a pe D.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a f(x, y) = k, k constant˘ a, pentru orice
(x, y) ∈ D, atunci alegˆ and pe rˆ and x constant ¸si y constant,
obt ¸inem
∂f
∂x
= 0,
∂f
∂y
= 0, deci df = 0 pe domeniul D. Reciproc,
dac˘a df =
∂f
∂x
dx +
∂f
∂y
dy = 0, pentru orice (x, y) ∈ D, atunci
alegˆ and pe rˆ and x constant ¸si constant, obt ¸inem
∂f
∂x
= 0 ¸si
∂f
∂y
= 0.
Teorema 7.4.3 Dac˘a o expresie diferent ¸ial˘a E =
P(x, y)dx + Q(x, y)dy, cu funct ¸iile P ¸si Q continue pe
domeniul D ⊆ R
2
, este diferent ¸iala unei funct ¸ii f : D → R,
pentru orice (x, y) ∈ D, atunci P =
∂f
∂x
¸si Q =
∂f
∂y
, pentru
orice (x, y) ∈ D
Demonstrat ¸ie: Pentru orice (x, y) ∈ D avem df =
∂f
∂x
dx +
∂f
∂y
dy = Pdx + Qdy, de unde

∂f
∂x
−P

dx +

∂f
∂y
−Q

dy = 0,
pentru orice (x, y) ∈ D.
De aici, utilizˆ and Teorema 7.4.2., obt ¸inem
∂f
∂x
= P ¸si
∂f
∂y
=
Q, oricare ar fi (x, y) ∈ D.
Observat ¸ia 7.4.3 Propriet˘ at ¸ile diferent ¸ialei din Teoremele
7.4.2. ¸si 7.4.3. se ment ¸in ¸si pentru funct ¸iile de n variabile,
n ≥ 3.
Ca ¸si la funct ¸iile de o variabil˘ a se pot introduce
diferent ¸ialele de ordin superior.
Definit ¸ia 7.4.2 Numim diferent ¸ial˘a de ordinul doi a unei
funct ¸ii de mai multe variabile, diferent ¸iala diferent ¸ialei de or-
dinul ˆıntˆ ai.
282
ˆ
In general, diferent ¸iala de ordinul n, n ∈ N

, este
diferent ¸iala diferent ¸ialei de ordinul (n- 1).
Dac˘ a f : D ⊆ R
2
→ R este o funct ¸ie derivabil˘a part ¸ial
de dou˘ a ori pe D, cu toate derivatele part ¸iale de ordinul doi
continue, atunci avem
d
2
f = d(df) = d

∂f
∂x
dx +
∂f
∂y
dy

=
= d

∂f
∂x

dx +
∂f
∂x
d(dx) + d

∂f
∂y

dy + d(dy)
Cum d(dx) = 0 ¸si d(dy) = 0, putem scrie
d
2
f =
¸

∂x

∂f
∂x

dx +

∂y

∂f
∂x

dy

dx+
+
¸

∂x

∂f
∂y

dx +

∂y

∂f
∂y

dy

dy =
=

2
f
∂x
2
dx
2
+ 2

2
f
∂x∂y
dxdy +

2
f
∂y
2
dy
2
.
Operatorul
d
2
=

2
∂x
2
dx
2
+ 2

2
∂x
2
y
dxdy +

2
∂y
2
dy
2
=
=
¸

∂x
dx +

∂y
dy

(2)
se nume¸ste operatorul de diferent ¸iere de ordinul doi.
Cu ajutorul acestui operator avem
d
2
f =
¸

∂x
dx +

∂y
dy

(2)
f.
283
Prin induct ¸ie matematic˘ a se arat˘ a c˘a
d
n
f = d(d
n−1
f) =
¸

∂x
dx +

∂y
dy

(n)
f(x, y).
Pentru o funct ¸ie de n variabile, diferent ¸iala de ordinul m are
forma
d
m
f =
¸

∂x
1
dx
1
+

∂x
2
dx
2
+ ... +

∂x
n
dx
n

(m)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
ˆ
In caz particular, pentru m= 2 avem:
d
2
f =
¸

∂x
1
dx
1
+

∂x
2
dx
2
+ ... +

∂x
n
dx
n

(2)
f(x
1
, ..., x
n
) =
=

2
f
∂x
2
1
dx
2
1
+

2
f
∂x
2
2
dx
2
2
+ ... +

2
f
∂x
2
n
dx
2
n
+
+2

2
f
∂x
1
∂x
2
dx
1
dx
2
+ 2

2
f
∂x
1
∂x
3
dx
1
dx
3
+ ... + 2

2
f
∂x
1
∂x
n
dx
1
dx
n
+
+2

2
f
∂x
2
∂x
n
dx
2
dx
n
+ ... + 2

2
f
∂x
n−1
∂x
n
dx
n−1
dx
n
.
Se observ˘a c˘a d
2
f pentru o funct ¸ie de n variabile este o form˘ a
p˘atratic˘ a ([1]) ˆın variabilele dx
1
, dx
2
, ..., dx
n
, care are matricea
H = (h
ij
)
i,j=1,n
,
unde h
ij
=

2
f
∂x
i
∂x
j
, i, j = 1, n, numit˘ a matricea hessian˘a sau
matricea lui Hess.
Observat ¸ia 7.4.4
ˆ
In cazul funct ¸iilor compuse de mai multe
variabile formula diferent ¸ialei de ordinul ˆıntˆ ai se p˘astreaz˘ a,
spunˆandu-se c˘a ”diferent ¸iala de ordinul ˆıntˆ ai este invariant˘ a
fat ¸˘a de operat ¸ia de compunere a funct ¸iilor”. Formula pentru
diferent ¸ialele de ordin superior nu se mai p˘ astreaz˘ a pentru
funct ¸iile compuse de mai multe variabile, ad˘ augˆ andu-se cˆat ¸iva
termeni suplimentari.
284
7.5 Extremele funct ¸iilor de mai multe vari-
abile
Aflarea extremelor funct ¸iilor de mai multe variabile este una
din cele mai importante probleme de matematic˘ a deoarece
multe chestiuni practice (¸stiint ¸ifice, tehnice, economice etc.)
conduc la optimizarea unor modele descrise prin funct ¸ii de
mai multe variabile.
Fie f : D ⊆ R
2
→ R, z = f(x, y) o funct ¸ie de dou˘a
variabile.
Definit ¸ia 7.5.1 Un punct M(a
1
, a
2
), (a
1
, a
2
) ∈ D, se
nume¸ste punct de minim local (relativ) respectiv maxim
local (relativ) al lui f dac˘a exist˘a o vecin˘atate V(M) a
lui M a¸sa ˆıncˆ at pentru orice (x, y) ∈ V (M) ∩ D s˘a avem
f(x, y) ≥ f(a
1
, a
2
) respectiv f(x, y) ≤ f(a
1
, a
2
).
Cel mai mare dintre toate maximele locale se nume¸ste
maxim absolut, iar cel mai mic dintre toate minimele lo-
cale, minim absolut. Maximele ¸si minimele unei funct ¸ii se
numesc extremele funct ¸iei.
Teorema 7.5.1 Fie (a
1
, a
2
) ∈ D, D ⊆ R
2
, punct de ex-
trem local pentru funct ¸ia f : D → R. Dac˘a exist˘a derivatele
part ¸iale f

x
¸si f

y
, atunci f

x
(a
1
, a
2
) = 0 ¸si f

y
(a
1
, a
2
) = 0.
Demonstrat ¸ie. Pentru y = a
2
, funct ¸ia f(x, a
2
)are ˆın punc-
tul x = a
1
, un punct de extrem ¸si este derivabil˘a ˆın acest
punct deci, conform teoremei lui Fermat avem f

x
(a
1
, a
2
) = 0.
ˆ
In mod analog, pentru x = a
1
, funct ¸ia f(a
1
, y) are ˆın punc-
tul y = a
2
un punct de extrem ¸si deci f

y
(a
1
, a
2
) = 0.
Reciproca teoremei nu are loc, adic˘ a dac˘ a f

x
(a
1
, a
2
) =
0, f

y
(a
1
, a
2
) = 0 nu rezult˘ a c˘a (a
1
, a
2
) este punct de extrem.
Punctele (a
1
, a
2
) pentru care f

x
(a
1
, a
2
) = 0, f

y
(a
1
, a
2
) = 0 se
numesc puncte stat ¸ionare. A¸sadar, punctele de extrem ale
funct ¸iei f se g˘asesc printre solut ¸iile sistemului f

x
= 0, f

y
= 0,
ˆıns˘a nu toate solut ¸iile acestui sistem sunt puncte de extrem.
285
Observat ¸ia 7.5.1
ˆ
Intr-un punct de extrem avem f

x
(a
1
, a
2
) =
0, f

y
(a
1
, a
2
) = 0, deci df(a
1
, a
2
) = 0.
Ne intereseaz˘ a o condit ¸ie suficient˘ a ca un punct stat ¸ionar
s˘a fie punct de extrem.
Teorema 7.5.2 Fie punctul (a
1
, a
2
) interior domeniului D ⊆
R
2
, punct stat ¸ionar al funct ¸iei f : D → R. Presupunem c˘ a
funct ¸ia f are derivate part ¸iale de ordinul doi continue ˆıntr-o
vecin˘ atate V (a
1
, a
2
) a punctului (a
1
, a
2
). Se consider˘ a ma-
tricea Hess
H =


2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂x∂y

2
f
∂y
2

cu minorii principali
´
1
=

2
f(a
1
, a
2
)
∂x
2
, ´
2
= det H(a
1
, a
2
)
Cu aceste notat ¸ii au loc afirmat ¸iile:
i) dac˘ a ´
1
> 0 ¸si ´
2
> 0, atunci punctul (a
1
, a
2
) este punct
de minim local pentru f;
ii) dac˘ a ´
1
< 0 ¸si ´
2
> 0, atunci punctul (a
1
, a
2
) este punct
de maxim local pentru f;
iii) dac˘a ´
2
< 0, atunci punctul (a
1
, a
2
) nu este punct de
extrem.
Demonstrat ¸ie. Natura punctului stat ¸ionar (a
1
, a
2
) este
dat˘ a de semnul diferent ¸ei f(x, y)−f(a
1
, a
2
). T¸ inˆand seama c˘ a
f

x
(a
1
, a
2
) = 0, f

y
(a
1
, a
2
) = 0, din formula lui Taylor pentru
n= 2 (Teorema 7.3.2) avem f(x, y) = f(a
1
, a
2
)+
+
1
2!
¸
(x −a
1
)

∂x
+ (y −a
2
)

∂y

(2)
f(a
1
, a
2
) + R
2
(f, x, y)
pentru (x, y) ∈ D ∩ V ((a
1
, a
2
)). Dac˘ a (x, y) este suficient de
aproape de punctul (a
1
, a
2
), atunci semnul diferent ¸ei f(x, y)−
286
f(a
1
, a
2
) nu este influent ¸at de restul R
2
(f, x, y) al formulei.
A¸sadar, avem
f(x, y) −f(a
1
, a
2
) =
1
2
¸
(x −a
1
)
2

2
f
∂x
2
(a
1
, a
2
)+
+2(x −a
1
)(y −a
2
)

2
f(a
1
, a
2
)
∂x∂y
+ (y −a
2
)
2

2
f(a
1
, a
2
)
∂y
2

,
care este o form˘ a p˘ atratic˘ aˆın variabilele x−a
1
¸si y−a
2
, avˆ and
matricea chiar hessiana. Conform rezultatelor cunoscute de
la formele p˘ atratice ([1]), avem c˘ a:
i) dac˘ a ´
1
> 0 ¸si ´
2
> 0, atunci forma p˘ atratic˘ a este
pozitiv definit˘ a, adic˘a diferent ¸a f(x, y) − f(a
1
, a
2
) > 0
pentru (x, y) = (a
1
, a
2
), deci f(x, y) > f(a
1
, a
2
) ¸si, prin
urmare, punctul (a
1
, a
2
) este punct de minim;
ii) dac˘ a ´
1
< 0 ¸si ´
2
> 0, atunci forma p˘ atratic˘ a este
negativ definit˘ a, adic˘a diferent ¸a f(x, y) − f(a
1
, a
2
) < 0
pentru (x, y) = (a
1
, a
2
), deci f(x, y) < f(a
1
, a
2
) ¸si, prin
urmare, punctul (a
1
, a
2
) este punct de maxim local;
iii) dac˘ a ´
2
< 0, atunci forma p˘ atratic˘ a este nedefinit˘ a, deci
(a
1
, a
2
) nu este punct de extrem local
Exemplul 7.5.1. S˘a determin˘ am punctele de extrem local
pentru funct ¸ia
f(x, y) = x
5
+ y
5
−5xy, (x, y) ∈ R
2
.
Mai ˆıntˆ ai determin˘am punctele stat ¸ionare. Pentru aceasta
calcul˘am derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai:
∂f
∂x
= 5x
4
−5y,
∂f
∂y
= 5y
4
−5x.
Egalˆ andu-le cu zero, avem sistemul
x
4
= y, y
4
= x,
287
care are solut ¸ile (0, 0) ¸si (1, 1). Acestea sunt punctele
stat ¸ionare ale funct ¸iei f. Printre acestea se vor afla punctele de
extrem ale funct ¸iei f. Calcul˘am derivatele part ¸iale de ordinul
doi ale lui f:

2
f
∂x
2
= 20x
3
,

2
f
∂x∂y
= −5,

2
f
∂y
2
= 20y
3
.
Prin urmare, matricea hessian˘ a este

20x
3
−5
−5 20y
3

.
Pentru punctul stat ¸ionar (0, 0) se obt ¸ine
H
(0,0)
=

0 −5
−5 0

, ´
1
= 0, ´
2
= −25 < 0
deci punctul (0, 0) nu este punct de extrem local.
Pentru punctul stat ¸ionar (1, 1) se obt ¸ine

20 −5
−5 20

, ´
1
= 20 > 0, ´
2
= 375 > 0,
deci (1, 1) este punct de minim local ¸si avem f
min
= f(1, 1) =
−3.
Observat ¸ia 7.5.2
ˆ
In cazul unei funct ¸ii f : D ⊆ R
n
→ R,
z = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), n ≥ 3, se procedeaz˘ a ˆın mod analog.
Punctele ei stat ¸ionare se afl˘ a printre solut ¸iile sistemului
f

x
1
= 0, f

x
2
= 0, ..., f

x
n
= 0
Dac˘a A(a
1
, a
2
, ..., a
n
) este un punct stat ¸ionar al funct ¸iei f,
atunci pentru precizarea naturii lui se consider˘ a matricea Hess
H = (h
ij
)
i,j
= 1, n,
288
unde h
ij
= f

x
i
x
j
(A), i, j = 1, n. Not˘ am minorii ei principali
cu ´
k
, adic˘ a
´
k
=

h
11
h
12
... h
1k
h
21
h
22
... h
2k
... ... ... ...
h
k1
h
k2
... h
kk

, k = 1, n
Cu aceste notat ¸ii, conform cu cele cunoscute de la formele
p˘atratice ([1]) avem:
i) dac˘ a ´
k
> 0, k = 1, n, atunci punctul A este punct
de minim local pentru funct ¸ia f, (condit ¸ie echivalent˘a cu
d
2
f(A) > 0 );
ii) dac˘ a ´
1
< 0, ´
2
> 0, ´
3
< 0, ..., (−1)
n
´
n
> 0, atunci
punctul A este punct de maxim local pentru funct ¸ia f
(condit ¸ie echivalent˘a cu d
2
f(A) < 0);
iii) dac˘ a ´
2
< 0, atunci punctul A nu este punct de extrem
local (condit ¸ie echivalent˘a cu d
2
f(A) nu este definit˘ a).
Exemplul 7.5.2. O firm˘ a produce trei sortimente de pro-
duse, ˆın cantit˘ at ¸ile x, y, ¸si z.
Dac˘ a funct ¸ia profitului este dat˘ a de
f(x, y, z) = 170x+110y+120z−3x
2
−2y
2

3
2
z
2
−2xy−xz−yz−50,
x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0,
atunci s˘ a se determine volumele celor trei produse astfel ˆıncˆat
profitul s˘ a fie maxim.
Mai ˆıntˆ ai afl˘ am punctele stat ¸ionare ale lui f, prin rezolvarea
sistemului de ecuat ¸ii



f

x
(x, y, z) = 170 −6x −2y −z = 0
f

y
(x, y, z) = 110 −4y −2x −z = 0
f

z
(x, y, z) = 120 −3z −x −y = 0
289
Solut ¸ia acestui sistem este x= 20, y= 10 ¸si z= 30. A¸sadar,
funct ¸ia f are un singur punct stat ¸ionar A(20, 10, 30).
Pentru a stabili natura punctului A calcul˘ am derivatele
part ¸iale de ordinul doi ale lui f.
f

x
2 = −6, f

y
2 = −4, f

z
2 = −3
f

xy
= f

yz
= −2, f

xz
= f

zx
= −1, f

yz
= f

zy
= −1
¸si scriem hessiana
H =


−6 −2 −1
−2 −4 −1
−1 −1 −3


.
Minorii principali ai lui H ˆın punctul A au valorile
´
1
= −6 < 0, ´
2
=

−6 −2
−2 −4

= 20 > 0
´
3
= det H = −54 < 0.
Rezult˘ a c˘a punctul A este un punct de maxim. Valoarea
maxim˘ a a profitului este f
max
= f(20, 10, 30) = 4000.
7.6 Extreme condit ¸ionate
Multe probleme practice conduc la aflarea punctelor de ex-
trem supuse unor condit ¸ii (leg˘aturi).
Fie f : D ⊆ R
2
→ R, z = f(x, y) o funct ¸ie de dou˘a
variabile ¸si fie F(x, y) = 0 o ecuat ¸ie, unde F : D →R. Not˘ am
cu A mult ¸imea solut ¸ilor ecuat ¸iei F(x, y) = 0.
Definit ¸ia 7.6.1 Un punct (a
1
, a
2
) ∈ A este punct de ex-
trem condit ¸ionat (cu leg˘aturi) al funct ¸iei f dac˘ a exist˘a
o vecin˘atate V a punctului (a
1
, a
2
) astfel ˆıncˆ at pentru orice
(x, y) ∈ A se verific˘ a una din inegalit˘ at ¸ile:
f(x, y) ≤ f(a
1
, a
2
), pentru maxim local condit ¸ionat;
f(x, y) ≥ f(a
1
, a
2
), pentru minim local condit ¸ionat.
290
Geometric, problema punctelor de extrem condit ¸ionate cere
s˘a determin˘ am punctele curbei dat˘ a de ecuat ¸ia F(x, y)= 0,
ˆın care ia valori extreme, ˆın comparat ¸ie cu celelalte valori ale
sale ˆın punctele de pe aceast˘a curb˘ a.
Acum s˘a presupunem c˘a funct ¸ia F ˆındepline¸ste condit ¸iile
necesare existent ¸ei unei funct ¸ii implicite. Fie y = ϕ(x)
funct ¸ia implicit˘ a definit˘ a de F(x, y) = 0. Atunci prob-
lema g˘ asiri punctelor de extrem condit ¸ionate ale funct ¸iei
f revine la aflarea punctelor de extrem ale funct ¸iei
z(x) = f(x, ϕ(x)), pe un anumit interval precizat.
Punctele stat ¸ionare, printre care se g˘ asesc ¸si posibile
puncte de extrem condit ¸ionate sunt solut ¸iile reale ale ecuat ¸iei
z

(x) = f

x
+ f

y
y

= 0, (7.9)
unde y

este derivata funct ¸iei implicite definit˘a de ecuat ¸ia
F(x, y) = 0
F

x
+ F

y
y

= 0 (7.10)
Solut ¸iile sistemului dat de ecuat ¸iile (7.9) ¸si (7.10) g˘ asim
f

x
f

y
=
F

x
F

y
ˆ
In concluzie, punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei f sunt punctele
ale c˘aror coordonate verific˘ a ecuaiile
f

x
F

x
=
f

y
F

y
; F(x, y) = 0.
Pentru rezolvarea acestui sistem not˘ am cu −λ valoarea celor
dou˘ a rapoarte ¸si obt ¸inem sistemul:



f

x
+ λF

x
= 0
f

y
+ λF

y
= 0
F(x, y) = 0
. (7.11)
291
La sistemul (7.11) putem ajunge ¸si pe cale formal˘ a. Con-
sider˘am funct ¸ie auxiliar˘ a
L(x, y) = f(x, y) + λF(x, y),
numit˘ a funct ¸ia lui Lagrange, unde λ este un parametru
auxiliar, numit multiplicatorul lui Lagrange. C˘aut˘ am
punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei L(x, y) cu leg˘atura F(x, y) =
0, obt ¸inˆand sistemul



L

x
= f

x
+ λF

x
= 0
L

y
= f

y
+ λF

y
= 0
F(x, y) = 0 ,
adic˘a tocmai sistemul (7.6.3).
Din cele de mai sus deducem c˘a dac˘ a (a
1
, a
2
, λ
1
) este un
punct stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei auxiliare L, atunci
(a
1
, a
2
) este punct stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei date f.
Pentru precizarea naturii punctelor de extrem condit ¸ionat
se cerceteaz˘a semnul diferent ¸ei f(x, y) − f(a
1
, a
2
) ˆın
vecin˘atatea punctului (a
1
, a
2
), t ¸inˆand seama de leg˘ atura dat˘ a.
Aceasta revine la studierea semnului diferent ¸ialei a doua a
funct ¸iei lui Lagrange, d
2
L(x, y), t ¸inˆand cont de dF= 0.
Aceast˘a metod˘ a de aflare a punctelor de extrem
condit ¸ionate se nume¸ste metoda multiplicatorilor lui La-
grange.
Exemplul 7.6.1. S˘a se ˆınscrie ˆıntr-un cerc un dreptunghi de
arie maxim˘ a.
Fie cercul de raz˘a a, a > 0, cu centrul ˆın origine (fig. 7.6.1)
292
Fig.7.6.1.
x
2
+ y
2
= a
2
.
Notˆ and cu x, y coordonatele unui vˆ arf al dreptunghiului,
t ¸inˆand seama de simetria figurii, aria dreptunghiului ˆınscris
este z = 4xy
Problema propus˘ a se formuleaz˘ a astfel: s˘ a se afle extremele
funct ¸iei z = 4xy, x > 0, y > 0, cu condit ¸ia x
2
+ y
2
= a
2
.
Utiliz˘am metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Consider˘am funct ¸ia auxiliar˘ a
L(x, y) = 4xy + λ(x
2
+ y
2
−a
2
)
¸si form˘ am sistemul



L

x
= 4y + 2λx = 0
L

y
= 4x + 2λy = 0
x
2
+ y
2
= a
2
293
Sistemul are solut ¸ia
λ = −2, x = y =
a

2
2
Pentru a preciza natura punctului stat ¸ionar condit ¸ionat

a

2
2
,
a

2
2

cercet˘am semnul diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei
auxiliare.
Avem
d
2
L = L

x
2dx
2
+ 2L

xy
dxdy + L

y
2dy
2
=
= 2λdx
2
+ 8dxdy + 2λdy
2
¸si
d
2
L

a

2
2
,
a

2
2

= −4(dx
2
−2dxdy + dy
2
)
Diferent ¸iind relat ¸ia de leg˘ atur˘ a avem
2xdx + 2ydy = 0,
de unde dy = −
x
y
dx. Pentru x = y =
a

2
2
g˘ asim dy= -dx.
Atunci, ˆınlocuind ˆın d
2
L, g˘ asim
d
2
L

a

2
2
,
a

2
2

= −8dx
2
< 0,
ceea ce ne arat˘ a c˘a punctul

a

2
2
,
a

2
2

este un maxim
condit ¸ionat.
Am g˘ asit c˘a dreptunghiul de arie maxim˘ a ˆınscris ˆın cercul
x
2
+ y
2
= a
2
este p˘atratul de latur˘ a 2x = a

2 ¸si arie z
max
=
2a
2
.
S˘a consider˘ am acum cazul general al afl˘ ari extremelor
funct ¸iei
f : D ⊆ R
n
→R, z = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
294
cu m, m < n, condit ¸ii de leg˘atur˘ a







F
1
(x
1
, ..., x
n
) = 0
F
2
(x
1
, ..., x
n
) = 0
.
.
.
F
m
(x
1
, ..., x
n
) = 0
Metoda direct˘ a de aflare a extremelor condit ¸ionate const˘ aˆın a
exprima m argumenteˆın funct ¸ie de celelalte n- m ¸si a leˆınlocui
ˆın f. Obt ¸inem o funct ¸ie de n-m variabile ale c˘ arei puncte de
extrem local vor fi puncte de extrem condit ¸ionate pentru f.
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange const˘ a ˆın consider-
area funct ¸iei auxiliare
L(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, ..., x
n
) + λ
1
F
1
(x
1
, ..., x
n
)+

2
F
2
(x
1
, ..., x
n
) + ... + λ
m
F
m
(x
1
, ..., x
n
),
unde parametrii λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
se numesc multiplicatorii lui La-
grange.
Apoi, se determin˘ a punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei L din
condit ¸iile









∂L
∂x
1
=
∂f
∂x
1
+ λ
1
∂F
1
∂x
1
+ ... + λ
m
∂F
m
∂x
1
= 0
∂L
∂x
2
=
∂f
∂x
2
+ λ
1
∂F
1
∂x
2
+ ... + λ
m
∂F
m
∂x
2
= 0
.
.
.
∂L
∂x
n
=
∂f
∂x
n
+ λ
1
∂F
1
∂x
n
+ ... + λ
m
∂F
m
∂x
n
= 0
la care se adun˘ a leg˘ aturile



F
1
(x
1
, ..., x
n
) = 0
.
.
.
F
m
(x
1
, ..., x
n
) = 0
Avem un sistem de n+m ecuat ¸ii cu n+m necunoscute:
x
1
, x
2
, ..., x
n
, λ
1
, ..., x
m
.
295
Dac˘ a x
i
= a
i
, i = 1, n ¸si λ
j
= λ

j
, i = 1, n, este o
solut ¸ie a sistemului, atunci punctul A(a
1
, a
2
, ..., a
n
) este punct
stat ¸ionar condit ¸ionat pentru funct ¸ia f.
Pentru precizarea naturii lui A, ˆın diferent ¸iala de ordinul
doi
d
2
L(A) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1

2
L(A)
∂x
i
∂x
j
dx
i
dx
j
se introduc leg˘ aturile date prin diferent ¸ialele leg˘aturilor
dF
k
(A) =
n
¸
i=1
∂F
k
(A)
∂x
i
dx
n
= 0, k = 1, m
Forma p˘ atratic˘ a d
2
L(A) astfel obt ¸inut˘a se aduce la forma
canonic˘a. Dac˘ a d
2
L(A) > 0, atunci punctul A este punct de
minim local condit ¸ionat pentru funct ¸ia f, iar dac˘ a d
2
L(A) < 0,
atunci A este punct de maxim local condit ¸ionat pentru funct ¸ia
f.
Exemplul 7.6.2.S˘a se afle punctele de extrem legate pentru
funct ¸ia
f(x, y, z) = xyz, (x, y, z) ∈ R
3
cu leg˘aturile
x + y −z = 3, x −y −z = 8.
Metoda direct˘a Din sistemul

y −z = 3 −x
y + z = x −8
g˘ asim y = −
5
2
¸si z =
2x−11
2
.
ˆ
Inlocuind ˆın f g˘asim funct ¸ia
h(x) = x(−
5
2
)
2x −11
2
=
−10x
2
+ 55x
4
, x ∈ R
296
Afl˘am punctele de extrem local pentru funct ¸ia h. Din h

(x) =
0, obt ¸inem x =
11
4
. Cum h

= −
5
2
< 0, deducem c˘a x =
11
4
este punct de maxim pentru h.
Atunci punctul x =
11
4
, y = −
5
2
, z = −
11
4
este punct de
maxim condit ¸ionat pentru f, cu f
min
=
605
32
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Consider˘am funct ¸ia Lagrange auxiliar˘ a
L(x, y, z) = xyz + λ
1
(x + y −z −3) + λ
2
(x −y −z −8)
Determin˘ am punctele stat ¸ionare ale lui L din ecuat ¸iile



∂L
∂x
= yz + λ
1
+ λ
2
= 0
∂L
∂y
= xz + λ
1
−λ
2
= 0
∂L
∂z
= xy −λ
1
−λ
2
= 0
la care se adaug˘ a leg˘ aturile

x + y −z = 3
x −y −z = 8
Solut ¸ia acestui sistem este:
x =
11
4
, y = −
5
2
, z = −
11
4
, λ
1
=
11
32
, λ
2
= −
231
32
.
Punctul stat ¸ionar condit ¸ionat pentru f este A

11
4
, −
5
2
, −
11
4

.
Pentru a decide natura lui A calcul˘ am d
2
L. Avem
d
2
L =

2
L
∂x
2
dx
2
+

2
L
∂y
2
dy
2
+

2
L
∂z
2
+
+2

2
L
∂x∂y
dxdy + 2

2
L
∂x∂z
dxdz + 2

2
L
∂y∂z
dydz =
= 2zdxdy + 2ydxdz + 2xdydz;
care ˆın punctul A este:
d
2
L(A) = −
11
2
dxdy −5dxdz +
11
2
dydz.
297
Prin diferent ¸ierea celor dou˘ a leg˘ aturi rezult˘ a relat ¸iile:
dx + dy −dz = 0
dx −dy −dz = 0,
de unde g˘asim dz = dx, dy = 0, care substituite ˆın d
2
L =
−5dx
2
< 0. Rezult˘ a c˘a punctul A este punct de maxim
condit ¸ionat pentru funct ¸ia f. Se observ˘ a c˘a am obt ¸inut acela¸si
rezultat ca ¸si la metoda direct˘ a.
Exemplul 7.6.3.S˘a consider˘ am funct ¸ia de product ¸ie dat˘a
prin
f(x, y) = x
0,2
y
0,7
,
x reprezentˆand capitalul, iar y fort ¸a de munc˘a. Ne propunem
s˘a determin˘ am product ¸ia maxim˘ a cu restrict ¸ia 2x +5y = 360
Utiliz˘am metoda multiplicatorilor lui Lagrange
Funct ¸ia auxiliar˘ a a lui Lagrange este
L(x, y) = x
0,2
y
0,7
+ λ(2x + 5y −360).
Pentru determinarea punctelor stat ¸ionare condit ¸ionate avem
sistemul:



L

x
= 0, 2 x
−0,8
y
0,7
+ 2λ = 0
L

y
= 0, 7 x
0,2
y
−0,3
+ 5λ = 0
2x + 5y = 360
Dac˘ a se exprim˘ a λ din fiecare din primele dou˘ a expresii, atunci
se obt ¸ine c˘a y =
7
5
x. Acum din ecuat ¸ia de leg˘ atur˘ a se obt ¸ine
x = 40, y = 56. Pentru λ g˘ asim valoarea −
1
10
40
−0,8
50
0,7
.
Diferent ¸iala de ordinul doi al funct ¸iei L este D
2
L =
= −0, 16x
−1,8
y
0,7
dx
2
+20, 14x
−0,8
y
−0,3
dxdy−0, 21x
0,2
y
−1,3
dy
2
Prin diferent ¸ierea relat ¸iei de leg˘atur˘ a avem 2dx+5dy = 0, de
unde dy = −
2
5
dx.
ˆ
Inlocuind pe x = 40, y = 56 ¸si dy = −
2
5
dx
ˆın d
2
L, obt ¸inem
d
2
L(40, 56) = −(40
−1,8
56
0,7
+ 0, 28 40
−0,8
56
−0,3
+
298
+0, 21 40
0,2
56
−1,3
)dx
2
< 0
ceea ce ne arat˘ a c˘a punctul x = 40, y=56 este un punct de
maxim local condit ¸ionat. Valoarea maxim˘ a pentru f este
f
max
= f(40, 56) = 40
0,2
56
0,7
.
7.7 Ajustarea unor date
Adesea ˆın urma unor experimente obt ¸inem pentru dou˘ a
marimi x ¸si y urm˘ atorul tabel de valori
x x
1
x
2
... x
n
y y
1
y
2
... y
n
ˆ
Incerc˘am s˘a exprim˘ am leg˘atura dintre variabilele x ¸si y printr-
o funct ¸ie continu˘a y = f(x, a
1
, ..., a
m
), unde a
1
, a
2
, ..., a
m
sunt parametrii care urmeaz˘ a s˘a fie determinat ¸i a¸sa ˆıncˆat
f(x
i
, a
1
, ..., a
m
) s˘a aproximeze cˆ at mai bine valorile y
i
, i = 1, n.
ˆ
In acest scop se folose¸ste metoda celor mai mici p˘atrate.
Aceasta const˘ a ˆın a determina parametrii a
1
, a
2
, ..., a
m
a¸sa
ˆıncˆat suma p˘ atratelor erorilor comise s˘ a fie minim˘ a, adic˘a
n
¸
i=1
(y
i
−f(x
i
, a
1
, ..., a
n
))
2
= min.
Detreminarea valorilor y
i
= f(x
i
, a
1
, ..., a
m
) a¸sa ˆıncˆat ele s˘a
aproximeze cˆ at mai bine valorile y
i
, i = 1, n, se nume¸ste
ajustare. Funct ¸ia y −f(x, a
1
, ..., a
m
) e funct ¸ie de ajustare.
De obicei, forma funct ¸iei de ajustare se alege din reprezentarea
grafic˘ a a perechilor de puncte (x
i
, y
i
), i = 1, n, obt ¸inute ex-
perimental.
299
Problema determin˘ arii parametrilor a
1
, a
2
, ..., a
m
este o
aplicat ¸ie a problemei afl˘ ari extremelor funct ¸iei de m variabile
S(a
1
, a
2
, ..., a
m
) =
n
¸
i=1
(y
i
−f(x
i
, a
1
, ..., a
m
))
2
.
Se constat˘ a imediat c˘ a punctele de stat ¸ionare sunt puncte de
minim, iar ecuat ¸iile care dau aceste puncte numite ecuat ¸ii
normale, sunt











∂S
∂a
1
= −2
n
¸
i=1
(y
i
−f(x
i
, a
1
, ..., a
m
))
∂f
∂a
1
= 0
.
.
.
∂S
∂a
m
= −2
n
¸
i=1
(y
i
−f(x
i
, a
1
, ..., a
m
))
∂f
∂a
m
= 0
S˘a consider˘ am cazul cel mai simplu, ˆın care funct ¸ia de ajustare
este de gradul ˆıntˆ ai, adic˘ a y = ax + b.
Trebuie s˘a determin˘ am a ¸si b a¸sa ˆıncˆat
S(a, b) =
n
¸
i=1
(y
i
−ax
i
−b)
2
s˘a fie minim˘ a. Condit ¸iile de minim
∂S
∂a
= −2
n
¸
i=1
(y
i
−ax
i
−b)x
i
= 0
∂S
∂b
= −2
n
¸
i=1
(y
i
−ax
i
−b) = 0,
conduc la sistemul liniar





a
n
¸
i=1
x
2
i
+ b
n
¸
i=1
x
i
=
n
¸
i=1
x
i
y
i
a
n
¸
i=1
x
i
+ bn =
n
¸
i=1
y
i
,
300
cu necunoscutele a ¸si b.
Dac˘ a ˆımp˘ art ¸im ambele ecuat ¸ii cu n ¸si not˘ am
x =
n
¸
i=1
x
i
n
, y =
n
¸
i=1
y
i
n
,
x
2
=
n
¸
i=1
x
2
i
n
, xy =
n
¸
i=1
x
i
y
i
n
,
atunci sistemul liniar ia forma

x
2
a + xb = xy
xa + b = y.
Prin eliminarea lui b, g˘ asim
(x
2
−x
2
)a = xy −x y.
Dac˘ a not˘ am σ
2
x
= x
2
− x
2
, numit˘ a dispersia lui x, ¸si c
xy
=
xy−x y, m˘arime numit˘ a corelat ¸ia variabilelor x ¸si y, atunci
avem
a =
c
xy
σ
2
x
=
σ
y
σ
x

c
xy
σ
x
σ
y
=
σ
y
σ
x
r
xy
Raportul r
xy
=
c
xy
σ
x
σ
y
se nume¸ste coeficient de corelat ¸ie a
variabilelor x, y ¸si m˘asoar˘ a intensitatea dependent ¸ei liniare
dintre variabilele x ¸si y.
Oberv˘ am c˘a b = y −ax ¸si avem y = a(n −x) +y, de unde
y =
σ
y
σ
x
r
xy
(x −x),
care este dreapta care ajusteaz˘ a cel mai bine datele init ¸iale.
Dreapta g˘ asit˘ a este numit˘ a dreapta de regresie.
Exemplul 7.7.1. S˘a se ajusteze cu o dreapt˘ a datele ce
reprezint˘a num˘ arul de piese produse ˆın cele cinci zile de lucru
dintr-o s˘apt˘ amˆ am˘ a, date trecute ˆın tabelul
zilele 1 2 3 4 5
num˘arul de piese 4 5 7 6 6
301
Not˘ am cu y num˘arul de piese ¸si cu x zilele s˘apt˘ amˆ anii. Avem
n = 5, x
1
= 1, x
2
= 2, x
3
= 3, x
4
= 4, x
5
= 5, ¸si y
1
=
4, y
2
= 5, y
3
= 7, y
4
= 6, y
5
= 6.
x =
1 + 2 + 3 + 4 + 5
5
= 3; y =
4 + 5 + 7 + 6 + 6
5
=
28
5
xy =
4 + 10 + 21 + 24 + 30
5
=
89
5
x
2
=
1
2
+ 2
2
+ 3
2
+ 4
2
+ 5
2
5
=
55
5
= 11
σ
2
x
= x
2
−x
2
= 11 −9 = 2
c
xy
=
89
5
−3
28
5
=
89 −84
5
= 1
a =
c
xy
σ
2
x
=
1
2
; b = y −ax =
28
5

3
2
=
41
10
¸si y =
x
2
+
41
10
.
Observat ¸ia 7.7.1 Ajustarea datelor se poate folosi ¸si ˆın re-
zolvarea problemelor de prognoz˘ a. Avˆ and g˘asit˘ a funct ¸ia de
ajustare, putem evalua m˘ arimea valorii y ¸si ˆın alte puncte.
Astfel, ˆın exemplul 7.7.1 putem prognoza care s˘ a fie num˘ arul
de piese ˆın ziua a ¸sasea.
Avem y =
6
2
+
41
10
= 3 +4 +
1
10
= 7 +
1
10
, de unde rezult˘a c˘a
ˆın ziua a ¸sasea atrebui s˘ a se produc˘ a 7 piese.
7.8 Interpolarea funct ¸iilor
Ca ¸si ˆın cazul ajust˘ arilor, s˘ a presupunem c˘a pentru m˘ arimea
y, care variaz˘ a continuu ˆın raport cu m˘ arimea x, cunoa¸stem
tabelul de valori
x x
0
x
1
... x
n
y y
0
y
1
... y
n
, n ≥ 1,
302
cu x
i
∈ [a, b], i = 0, n, distincte dou˘ a cˆ ate dou˘ a.
Prin interpolare ˆınt ¸elegem pro-
cesul de alegere a unei funct ¸ii
I : [a, b] → R, dintr-o anumit˘ a clas˘ a de funct ¸ii, a¸sa ˆıncˆat
I(x
i
) = y
i
, i = 0, n se nume¸ste funct ¸ie de interpolare.
T¸ inˆand seama c˘ a cele mai simple ¸si convenabile funct ¸ii sunt
polinoamele vom alege funct ¸ie de interpolare un polinom P.
O vom numi ˆın continuare polinom de interpolare.
Avˆ andˆın vedere c˘a avem n+ 1 condit ¸ii P(x
i
) = y
i
, i = 0, n,
alegem
P(x) = a
0
x
n
+ a
1
x
n−1
+ ... + a
n−1
x + a
n
Cele n+ 1 condit ¸ii conduc la sistemul liniar







a
0
x
n
0
+ a
1
x
n−1
0
+ ... + a
n−1
x
0
+ a
n
= y
0
a
0
x
n
1
+ a
1
x
n−1
1
+ ... + a
n−1
x
1
+ a
n
= y
1
.... .... .... ....
a
0
x
n
n
+ a
1
x
n−1
n
+ ... + a
n−1
x
n
+ a
n
= y
n
ˆın necunoscutele a
0
, a
1
, ..., a
n
.
Determinantul sistemului este determinantul Vandermond
V (x
0
, x
1
, ..., x
n
) =

x
n
0
x
n−1
0
... x
0
1
x
n
1
x
n−1
1
... x
1
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
n
n
x
n−1
n
... x
n
1

=
=
¸
0≤j<i≤n
(x
i
−x
j
) = 0
Rezult˘ a c˘ a sistemul determin˘ a coeficient ¸ii a
i
, i = 0, n, ai poli-
nomului P ˆın mod unic.
Pentru polinomului P de interpolare exist˘ a mai multe
forme. O form˘ a simpl˘ a ¸si u¸sor de aplicat ˆın cazurile prac-
tice a fost dat˘ a de Lagrange.
303
El a introdus polinoamele fundamentale l
i
, i = 0, n, de
grad n date prin expresiile
l
i
(x) =
(x −x
0
)(x −x
1
)...(x −x
i−1
)(x −x
i+1
)...(x −x
n
)
(x
i
−x
0
)(x
i
−x
1
)...(x
i
−x
i−1
)(x
i
−x
i+1
)...(x
i
−x
n
)
, i = 0, n
Se observ˘ a imediat c˘ a
l
i
(x
j
) = δ
ij
=

0, j = i
1, j = i
Utilizˆ and polinoamele fundamentale polinomul de interpolare
Lagrange are forma
P(x) =
n
¸
i=0
l
i
(x)y
i
ˆ
Intradev˘ar, avem
P(x
j
) =
n
¸
i=0
l
i
(x
j
)y
i
= y
j
, j = 0, n
Exemplul 7.8.1. S˘a determin˘ am polinomul de interpolare
pentru datele din tabelul
x 1 2 3 4
y 3 2 4 5
¸si apoi calculat ¸i valoarea lui y pentru x =
3
2
Avem n = 3, x
0
= 1, x
1
= 2, x
2
= 3, x
3
= 4, ¸si y
0
= 3,
y
1
= 2, y
2
= 4, y
3
= 5.
Polinoamele fundamentale sunt:
l
0
(x) =
(x −2)(x −3)(x −4)
(1 −2)(1 −3)(1 −4)
=
(x
2
−5x + 6)(x −4)
−6
=
= −
1
6
(x
3
−9x
2
+ 26x −24),
304
l
1
(x) =
(x −1)(x −3)(x −4)
(2 −1)(2 −3)(2 −4)
=
(x
2
−4x + 3)(x −4)
2
=
=
1
2
(x
3
−8x
2
+ 19x −12),
l
2
(x) =
(x −1)(x −2)(x −4)
(3 −1)(3 −2)(3 −4)
=
(x
2
−3x + 2)(x −4)
−2
=
= −
1
2
(x
3
−7x
2
+ 14x −8),
l
3
(x) =
(x −1)(x −2)(x −3)
(4 −1)(4 −2)(4 −3)
=
(x
2
−3x + 2)(x −3)
6
=
=
1
6
(x
3
−6x
2
+ 11x −6)
Atunci polinomul de interpolare are expresia
P(x) = −
1
6
(x
3
−9x
2
+26x−24)3+
1
2
(x
3
−8x
2
+19x−12)2−

1
2
(x
3
−7x
2
+ 14x −8) 4 +
1
6
(x
3
−6x
2
+ 11x −6) 5 =
= −
2
3
x
3
+
11
2
x
2

27
2
x + 11
Acum, avem
P

3
2

=
7
8
= y.
Observat ¸ia 7.8.1 Dac˘a pentru valorile y ˆın funct ¸ie de valo-
rile lui x, date la ˆınceputul acestui paragraf, exist˘ a o funct ¸ie
continu˘a y = f(x), cu f(x
i
) = y
i
, i = 0, n, atunci polinomul
de interpolare este o aproximare a funct ¸iei f care satisface
condit ¸iile P(x
i
) = f(x
i
), i = 0, n.
305
7.9 Probleme
1. Utilizˆ and definit ¸ia, calculat ¸i derivatele part ¸iale de ordinul
ˆıntˆ ai, ˆın punctele precizate, pentru urm˘atoarele funct ¸ii:
a) f(x, y) = x
3
+ 2y
2
+ xy, ˆın punctul (1, 2);
b) f(x, y, z) = xyz −x
3
+ y
3
+ xy, ˆın punctul (1, 2, 3)
c) f(x, y) = 2 sin(2x + y) + 3y, ˆın punctul (0, 0)
d) f(x, y) = 5x
2
+ 3xy + 2y
2
, ˆın (1, 1)
2. Calculat ¸i derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ¸si doi
pentru funct ¸iile:
a) f(x, y) = x
6
+ y
6
−5x
2
y + 2xy
2
−xy + 3x + 4y −6;
b) f(x, y) =
x+y
x
2
+y
2
;
c) f(x, y) = xy +
x
y
;
d) f(x, y) =
x

x
2
+y
2
;
e) f(x, y) = 2
xy
f) f(x, y) = x

y +
y
3

x
;
g) f(x, y) = ln(x + ln y);
h) f(x, y) = e

y
x
;
i) f(x, y, z) =

x
2
+ y
2
+ z
2
;
j) f(x, y, z) = x
y
z
;
k) f(x, y, z) = (xy)
z
;
l) f(x, y, z) = e
3x+2y+4z
;
m) f(x, y) =
3x+2

x
2
+y
2
306
3. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸iile urm˘atoare verific˘ a ecuat ¸iile indicate
ˆın dreptul fiec˘areia:
a) u = ln(x
2
+ y
2
),

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0;
b) u =
1

x
2
+y
2
+z
2
,

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
+

2
u
∂z
2
= 0;
c) u =
a

x
e

y
2
4b
2
t
, a, b constante,
∂u
∂x
= b
2 ∂
2
u
∂y
2
;
d) u = x
y
y
x
, x
∂u
∂x
+ y
∂u
∂y
= (x + y + ln u) u;
e) u = ln(e
x
+ e
y
),
∂u
∂x
+
∂u
∂y
= 1.
4. Scriet ¸i ecuat ¸ia planului tangent la suprafet ¸ele
urm˘ atoare, ˆın punctele indicate:
a) z = xy, ˆın punctul (1, 1, 1)
b) z = x
2
+ y
2
, ˆın punctul (1, 2, 5)
c) z = xy + x
2
+ y
2
+ 2x −3y −5, ˆın punctul (1, 2, -2)
5. Funct ¸ia de product ¸ie u = x
3
y
2
+xy+2x+3y reprezint˘a
dependent ¸a product ¸iei bunului u de factorii de product ¸ie x ¸si
y. Calculat ¸i product ¸iile marginale ˆın punctul (1, 1, 1).
6. Fie z = (x + a)
α
(y + b)
β
, a, b, α, β ∈ R
+
con-
stante o funct ¸ie utilitate pentru m˘ arfurile x ¸si y. Precizat ¸i
utilit˘ at ¸ile marginale pentru m˘ arfurile x ¸si y, ˆıntr-un ansam-
blu de cump˘ar˘ aturi (x, y).
7. Ar˘ atat ¸i c˘a dac˘ a ϕ ¸si ψ sunt funct ¸ii definite pe R ¸si
admit derivate de ordinul ˆıntˆ ai ¸si doi continue, atunci funct ¸iile
urm˘ atoare verific˘ a ecuat ¸iile indicate ˆın dreptul fiec˘areia:
a) z = x
m
ϕ

y
x

, x
∂z
∂x
+ y
∂z
∂y
= 0;
b) z = xyϕ(x
2
−y
2
), xy
2 ∂z
∂x
+ x
2
y
∂z
∂y
= (x
2
+ y
2
)z;
c) z = x
n
ϕ

y
x
2

, x
∂z
∂x
+ 2y
∂z
∂y
= nz, n ∈ N;
307
d) z = ϕ(y −ax) + ϕ(y + ax), a constant˘ a,

2
z
∂x
2
= a
2 ∂
2
z
∂y
2
;
e) z = xϕ(x + y) + yψ(x + y),

2
z
∂x
2
−2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0;
f) z =
y
2
3x
+ ϕ(x, y), x
2 ∂z
∂x
−xy
∂z
∂y
+ y
2
= 0.
8. Ar˘ atat ¸i c˘a dac˘ a z = f(x, y) este o funct ¸ie omogen˘ a de
grad m, atunci:
a) z = x
m
ϕ

y
x

, ϕ funct ¸ie de o variabil˘ a;
b)
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
sunt funct ¸ii omogene de gradul m- 1;
c) x
2 ∂
2
z
∂x
2
+ 2xy

2
z
∂x∂y
+ y
2 ∂z
∂y
2
= m(m−1)z.
9. Pentru funct ¸ia f(x, y) = x
y
scriet ¸i formula lui Lagrange
ˆın punctul (1, 1).
10. Scriet ¸i polinomul f(x, y) = x
2
+xy +y
2
dup˘a puterile
lui x −1 ¸si y −1.
11. Scriet ¸i formula lui Taylor cu trei termeni, pentru
funct ¸ia f(x, y) = ln(1 + x + y), ˆın punctul (0, 0).
12. Fie funct ¸ia f : R
3
→ R, definit˘a prin f(x, y, z) =
x
3
+ 2y
2
− xyz. Calculat ¸i derivata funct ¸iei f ˆın punctul A(1,
2, 0), dup˘ a direct ¸ia AB, dac˘a B(3, 1, 2).
13. Pentru funct ¸ia z = xye
x+y
, (x, y) ∈ R
2
, calculat ¸i
derivata funct ¸iei f ˆın punctul A(1, 1), dup˘ a direct ¸ia AB, dat˘ a
de B(3, 3).
14. Calculatˆı y

, y

, dac˘a y= y(x) este definit˘ a implicit de
ecuat ¸ia x
2
+ y
2
+ xy = 3.
15. Calculat ¸i y

pentru x= 0 ¸si y= 0, dac˘ a y este definit˘ a
implicit de ecuat ¸ia
(x
2
+ y
2
)
2
= 3x
2
y −y
3
.
16. Fie z= z(x, y) o funct ¸ie definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
3
+ 2y
3
+ z
3
−3xyz −2y + 3 = 0
308
Calculat ¸i
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
.
17. Aflat ¸i

2
z
∂x
2
,

2
z
∂x∂y
,

2
z
∂y
2
ˆın punctul (-1, 2) dac˘ a z= z(x, y)
este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
+ xy −z −9 = 0.
18. Dac˘ a z= z(x, y) este definit˘ a implicit prin ecuat ¸ia
z
3
−3xyz = 1, atunci calculat ¸i z

x
, z

y
, z

x
2
, z

xy
¸si z

y
2
.
19. Calculat ¸i diferent ¸iala de ordinul ˆıntˆ ai ¸si doi pentru
funct ¸iile:
a) z = xe
y
;
b) z = y
ln x
;
c) z = xe
y
+ ye
x
;
d) u = xyz;
e) u = xy + xz + yz;
f) u = e
2x+3y+4z
;
g) u = x
1
x
2
x
3
...x
n
.
20. Aflat ¸i punctele de extrem local pentru urm˘atoarele
funct ¸ii:
a) z = (x −1)
2
+ 2y;
b) z = x
2
+ xy + y
2
−2x −y;
c) z = x
3
+ 3xy
2
−15x −12y;
d) z = (x −1)
2
−2y
2
;
e) z = 7x
2
−6xy + 3y
2
−4x + 7y −12;
f) z = x
3
y
3
(6 −x −y), x > 0, y > 0;
g) z = x
4
+ y
4
−x
2
−2y
2
;
309
h) z = xy +
50
x
+
20
y
, x > 0, y > 0;
i) u = x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2x + 4y −6z;
j) u = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, x > 0, y > 0, z > 0;
k) z = xy
2
e
x−y
, (x, y) ∈ R
2
, x < 0;
l) z = x
3
+ 3x
2
y + y
2
−9x −7y;
m) z = 2x
3
+ x
2
y −xy
2
+ y
3
−5x + 2y;
21. O intreprindere produce dou˘ a produse. Costul pro-
ducerii acestor dou˘ a produse este dat de funct ¸ia
f(x, y) = x
3
+ y
3
−9xy + 200.
Aflat ¸i costul minim.
22. S˘a se determine punctele de extrem local condit ¸ionate
pentru funct ¸iile:
a) z = x
2
+ y
2
, cu condit ¸ia x+ y= 2;
b) z = x
xy
, cu condit ¸ia x+ y= 4;
c) z = x+y, cu condit ¸ia x
α
y
β
= a, α, β, a constante reale
pozitive;
d) z = x + y, cu leg˘atura x
2
+ y
2
= 1;
e) u = x + y + z, cu leg˘aturile xyz= 8, xy= 12z;
f) u = x −2y + 2z, cu leg˘atura x
2
+ y
2
+ z
2
= 1;
g) u = x+y+z, cu leg˘aturile x−y+z = 2 ¸si x
2
−y
2
+z
2
= 4;
h) u = xy +yz, cu leg˘aturile x
2
+y
2
= 2, y +z = 2, x > 0,
y > 0, z > 0.
310
23. O fabric˘ a produce bunuri de dou˘ a tipuri. S˘ a se max-
imizeze profitul, dac˘ a acesta este dat prin funct ¸ia:
f(x, y) = 80x −2x
2
−xy −3y
2
+ 100y + 30
x ¸si y fiind cantit˘ atˆıile din cele dou˘a produse supuse leg˘ aturii
x+ y= 12.
24. Ajustat ¸i linar valorile din tabelul
luna x 1 2 3 4 5 6
vˆ anz˘ari y 9 10 8 11 10 7
,
unde y reprezint˘a vˆ anz˘arile realizate de o firm˘ a ˆın primele 6
luni ale anului. Care este valoarea estimat˘ a a se obt ¸ine ˆın
luna a 8-a a anului?
25. Ajustat ¸i datele din tabelul
x 1 1,5 2 2,5 3
y 150 200 130 160 180
26. Ajustat ¸i datele numerice din tabelul
x 0 1 2 3 4
y 1 2 4 8 16
printr-o:
a) parabol˘ a de gradul doi
b) exponent ¸ial˘a de forma y = b a
x
27. Scriet ¸i polinomul de interpolare Lagrange pentru
tabelul de date numerice
x 0 1 2 3 4
y 3 2 1 4 5
28. Ajustat ¸i printr-o funct ¸ie liniar˘ a datele din tabelul
x 1 3 4 8
y 3 7 7 18
311
Pentru datele din acela¸si tabel scriet ¸i polinomul de interpolare
Lagrange.
29. S˘a se ajusteze datele numerice
x 1 2 4 5 8 11
y 3 7 10 4 9 5
printr-o funct ¸ie de forma y =
ax
x
2
+1
+ b.
30. Pentru datele numerice
x 1 2 4 5
y 3 10 12 15
scriet ¸i polinomul lui Lagrange. Cu rezultatul g˘ asit prognozat ¸i
valorile lui y pentru x= 6 ¸si x= 10.
31. G˘asit ¸i extremele locale ale funct ¸iilor:
a) f : R →R, f(x, y) = x
3
+ y
3
+ 3xy
b) f : R
2
→R, f(x, y) = x
2
+ y
4
c) f : R
2
→R, f(x, y) = x
2
+ y
3
32. G˘asit ¸i extremele locale ale funct ¸iei f : R
2
→ R,
f(x, y) = 6 −4x −3y condit ¸ionate de ecuat ¸ia x
2
+ y
2
= 1.
33. S˘a se determine dreptunghiul de arie maxim˘ a ˆınscris
ˆıntr-o elips˘a
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0.
312
Capitolul 8
Generaliz˘ari ale not ¸iunii
de integral˘a
”Tot ce va servi la ceva, e bun”
(W. Shakespeare)
Pˆan˘ a acum s-a considerat c˘ a
b

a
f(x)dx reprezint˘a o inte-
gral˘ a Riemann, dac˘ a sunt ˆındeplinite condit ¸iile: a = −∞ ¸si
b = ∞; f funct ¸ie m˘arginit˘ a pe [a, b] ¸si f funct ¸ie real˘a de o
singur˘a variabil˘ a real˘ a.
Dac˘ a una din aceste condit ¸ii nu este ˆındeplinit˘ a, atunci
expresia

b
a
f(x)dx constituie o extindere a not ¸iunii de inte-
gral˘ a.
ˆ
In acest capitol vom preciza sensul acestei not ¸iuni pentru
cˆateva dintre aceste extinderi.
313
8.1 Integrale improprii
ˆ
In multe situat ¸ii practice apar integrale care au intervalul de
integrare de lungime infinit˘ a ¸si integrale pentru care funct ¸ia
de integrat nu este m˘ arginit˘ a.
Astfel de integrale se numesc improprii sau generalizate.
Dac˘ a lungimea intervalului este infinit˘ a, adic˘a avem una din
situat ¸iile
I =
+∞

a
f(x)dx , I =
b

−∞
f(x)dx , I =
+∞

−∞
f(x)dx =

R
f(x)dx,
atunci spunem c˘a avem integrale improprii de spet ¸a ˆınˆai.
Dac˘ a funct ¸ia de integrat este nem˘ arginit˘ a pe [a, b], atunci
spunem c˘a avem integrale improprii de spet ¸a a doua.
Dac˘ a atˆ at intervalul de integrare este de lungime infinit˘ a, cˆ at
¸si f este nem˘arginit˘ a ˆın acest interval, atunci spunem c˘ a avem
integrale improprii mixte.
Definit ¸ia 8.1.1 Fie f : [a, ∞) → R o funct ¸ie integrabil˘ a pe
orice interval [a, b], b ∈ R, b > a. Dac˘a exist˘a lim
b→∞
b

a
f(x)dx,
atunci prin definit ¸ie

a
f(x)dx = lim
b→∞
b

a
f(x)dx;
cˆand limita este finit˘a spunem c˘a integrala este convergent˘a
iar ˆın caz contrar, adic˘ a dac˘a limita nu exist˘a sau este in-
finit˘a, spunem c˘ a integrala improprie este divergent˘a.
ˆ
In mod analog definim
b

−∞
f(x)dx = lim
a→−∞
f(x)dx
314
¸si

−∞
f(x)dx = lim
a→−∞
b→∞
b

a
f(x)dx.
Imediat se observ˘a c˘a avem relat ¸iile
b

−∞
f(x)dx =

−b
f(−t)dt
¸si
+∞

−∞
f(x)dx =

C
−∞
f(x)dx +
+∞

C
f(x)dx , C ∈ R,
care ne arat˘ a c˘a este suficient s˘a studiem cazul intervalului
[a, ∞].
Exemplul 8.1.1. S˘a consider˘ am integrala

a
dx
x
λ
; a > 0 ¸si λ ∈ R.
Pentru b > a ¸si λ = 1 avem
b

a
dx
x
λ
=
1
1 −λ
(b
1−λ
−a
1−λ
).
Limita
lim
b→∞
1
1 −λ
(b
1−λ
−a
1−λ
)
este finit˘a, fiind egal˘ a cu
a
1−λ
λ −1
, pentru 1−λ < 0, adic˘a λ > 1.
315
ˆ
In cazul λ = 1 avem

a
dx
x
= lim
b→∞
b

a
dx
x
= lim
b→∞
(ln b −ln a) = ∞,
integrala fiind divergent˘ a.
ˆ
In concluzie, avem c˘a

a
dx
x
λ
=
a
1−λ
λ −1
pentru λ > 1, adic˘ a
este convergent˘a, iar pentru λ ≤ 1 integrala improprie este
divergent˘ a.
Exemplul 8.1.2. Fie de calculat integrala improprie
+∞

−∞
dx
x
2
+ 4
.
Avem
+∞

−∞
dx
x
2
+ 4
= lim
a→−∞
b→∞
b

a
dx
x
2
+ 4
=
= lim
a→−∞
b→∞
1
2

arctg
b
2
−arctg
a
2

=
1
2

π
2


π
2

=
π
2
.
Observat ¸ia 8.1.1 Putem scrie

a
f(x)dx =
k

a
f(x)dx +
k+1

k
f(x)dx +... +
k+n

k+n−1
f(x)dx +...,
k ∈ N, k > a.
Dac˘ a not˘ am u
n
=
k+n

k+n−1
f(x)dx, n = 1, 2, ..., u
0
=
k

a
f(x)dx,
316
atunci

k
f(x)dx =

¸
n=0
u
n
,
adic˘a integralei

a
f(x)dxˆıi corespunde seria numeric˘a

¸
n=0
u
n
.
Integrala improprie ¸si seria asociat˘ a au aceea¸si natur˘ a.
Aceast˘a observat ¸ie ne permite s˘a adapt˘ am criteriile de
convergent ¸˘a de la seriile numerice la integralele improprii de
spet ¸a ˆıntˆ ai.
Teorema 8.1.1 (Criteriul lui Cauchy) Integrala impro-
prie

a
f(x)dx, este convergent˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru
orice ε > 0 exist˘a M(ε) ∈ R
+
a¸sa ˆıncˆ at pentru orice α, β ∈ R,
β > α > M(ε) s˘a avem

β

α
f(x)dx

< ε.
Demonstrat ¸ia rezult˘a imediat din Criteriul lui Cauchy scris
pentru seria numeric˘a
¸
n≥0
u
n
.
Definit ¸ia 8.1.2 Integrala improprie


a
f(x)dx se nume¸ste
absolut convergent˘a dac˘a integrala improprie

a
[f(x)[dx
este convergent˘ a.
317
Teorema 8.1.2 Dac˘a

a
f(x)dx este absolut convergent˘ a,
atunci ea este convergent˘ a.
Pentru demonstrat ¸ie se folose¸ste Teorema 8.1.2 ¸si inegali-
tatea

b

a
f(x)dx


b

a
[f(x)[dx.
S¸i criteriile de comparat ¸ie de la serii cu termeni pozitivi se
extind imediat la integrale improprii.
Teorema 8.1.3 (primul criteriu de comparat ¸ie) Fie f, g
funct ¸ii definite ¸si integrabile pentru x ≥ a. Dac˘a 0 ≤ f(x) ≤
g(x) pentru x ≥ a, atunci:
1) dac˘ a

a
g(x)dx este convergent˘ a, atunci ¸si

a
f(x)dx este
convergent˘ a;
2) dac˘ a

a
f(x)dx este divergent˘ a, atunci ¸si

a
g(x)dx este
divergent˘ a.
Teorema 8.1.4 (Al doilea criteriu de comparat ¸ie) Fie
funct ¸iile f, g : [a, ∞) → (0, ∞). dac˘a lim
x→∞
f(x)
g(x)
= k, k ∈
(0, ∞), atunci integralele improprii

a
f(x)dx ¸si

a
g(x)dx
su aceea¸si natur˘a, adic˘ a ambele sunt convergente sau ambele
sunt divergente. Dac˘a k = 0, atunci convergent ¸a integralei

a
g(x)dx implic˘ a convergent ¸a integralei

a
f(x)dx.
318
Corolarul 8.1.1 Fie f : [a, ∞) → (0, ∞), a > 0. Dac˘a
exist˘a lim
x→∞
x
λ
f(x) = k, k constant˘a real˘ a finit˘a, pentru λ > 1,
atunci integrala

a
f(x)dx este convergent˘ a. Dac˘a λ ≤ 1 ¸si
k > 0, atunci integrala este divergent˘ a.
Valabilitatea Corolarului rezult˘ a din Teorema 8.1.3 ¸si Ex-
emplul ??.
Exemplul 8.1.3. Integralele improprii

a
x
α
e
−x
dx, a > 0,
sunt convergente pentru orice α real.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru x > 0 putem scrie
e
x
= 1 +
x
1!
+ ... +
x
n
n!
+ ... >
x
n
n!
, n ∈ N.
De aici, avem 0 < e
−x
<
n!
x
n
, adic˘ a 0 < x
α
e
−x
<
n!
x
n−α
.
Alegˆ and n ∈ N a¸sa ˆıncˆat n−α = λ > 1 ¸si aplicˆand primul cri-
teriu de comparat ¸ie pentru f(x) = x
α
e
−x
, g(x) =
n!
x
λ
, λ > 1,
pe baza Exemplului ??, obt ¸inem afirmat ¸ia din enunt ¸ul exem-
plului.
Exemplul 8.1.4. Integralele improprii

a
P
m
(x)
Q
n
(x)
dx, P
m
¸si
Q
n
fiind funct ¸ii polinomiale cu coeficient ¸i reali, cu gradele m
¸si respectiv n, Q
n
= 0 pentru x ≥ a, sunt convergente pentru
n −m ≥ 2.
Avem
lim
x→∞
x
λ
P
m
(x)
Q
n
(x)
= lim
x→∞
x
λ
a
m
x
m
+ a
m−1
x
m−1
+ ... + a
0
b
n
x
n
+ b
n−1
x
n−1
+ ... + b
0
=
319
= lim
x→∞
x
λ+m−n

a
m
+
a
m−1
x
+ ... +
a
0
x
m
b
n
+
b
n−1
x
+ ... +
b
0
x
n
=
a
m
b
n
dac˘a λ = n − m. Conform Corolarului 8.1.1, integrala dat˘ a
este convergent˘a dac˘ a n −m ≥ 2.
ˆ
In mod analog se studiaz˘ a ¸si integralele improprii de spet ¸a
a doua.
Definit ¸ia 8.1.3 Fie funct ¸ia f : [a, b) →R, nem˘arginit˘ a ˆın b,
dar m˘ arginit˘ a ¸si integrabil˘ a pe orice subinterval ˆınchis [a, β] ⊂
[a, b). dac˘ a exist˘a lim
β→b
β<b
β

a
f(x)dx, atunci prin definit ¸ie
b

a
f(x)dx = lim
β→b
β<b
β

a
f(x)dx.
Dac˘ a limita este finit˘ a, atunci spunem c˘a integrala impro-
prie este convergent˘a iar ˆın caz contrar spunem c˘ a integrala
este divergent˘a.
Dac˘ a f este nem˘arginit˘ a ˆın a atunci
b

a
f(x)dx = lim
α→a
α>a
b

α
f(x)dx,
iar dac˘ a f este nem˘arginit˘ a ˆıntr-un punct c, a < c < b, atunci
b

a
f(x)dx =
c

a
f(x)dx +
b

c
f(x)dx.
Pe baza acestor considerente, ne putem limita numai la
cazul
b

a
f(x)dx, cu lim
x→b
x<b
[f(x)[ = ∞.
320
Exemplul 8.1.5. Integrala
b

a
dx
(b −x)
λ
este convergent˘a pen-
tru λ < 1 ¸si divergent˘ a pentru λ ≥ 1.
Avem
β

a
dx
(b −x)
λ
=
1
λ −1
1
(b −x)
λ−1

β
a
=
=
1
λ −1
¸
1
(b −β)
λ−1

1
(b −a)
λ−1

,
cu
lim
β→b
β<b
1
λ −1
¸
1
(b −β)
λ−1

1
(b −a)
λ−1

=
1
1 −λ

1
(b −a)
λ−1
pentru λ < 1 ¸si +∞ pentru λ > 1. Deci λ = 1 valoarea
integralei este −ln [b −x[ [
β
a
→∞ cˆand β → b, β < b, deci
este divergent˘a.
Dac˘ a b −a > 1, atunci putem scrie
b

a
f(x)dx =
b−1

a
f(x)dx +
b−
1
2

b−1
f(x)dx +
b−
1
3

b−
1
2
f(x)dx + ...+
+
b−
1
n+1

b−
1
n
f(x)dx + ...,
iar dac˘ a punem u
0
=
b−1

a
f(x)dx ¸si u
n
=
b−
1
n+1

b−
1
n
f(x)dx, n =
321
1, 2, ..., atunci obt ¸inem
b

a
f(x)dx =

¸
n=0
u
n
,
care exprim˘ a integrala improprie de spet ¸a a doua printr-o serie
numeric˘a.
Ca ¸si la integralele improprii de spet ¸a ˆıntˆ ai, putem trans-
forma criteriile de convergent ¸˘a de la seriile de numere reale ˆın
criterii de convergent ¸˘a pentru integrale improprii de spet ¸a a
doua.
Teorema 8.1.5 (Criteriul lui Cauchy). Integrala impro-
prie
b

a
f(x)dx, cu lim
x→b
x<b
[f(x)[ = ∞, este convergent˘ a dac˘a ¸si
numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a un num˘ar M(ε) > 0
a¸sa ˆıncˆ at pentru orice α ¸si β cu b − M(ε) < α < β < b s˘a
avem

b

a
f(x)dx

< ε.
Definit ¸ia 8.1.2 ¸si Teoremele 8.1.2 ¸si 8.1.3 se p˘ astreaz˘ a f˘ ar˘ a
modific˘ari ¸si pentru integralele improprii de spet ¸a a doua.
Teorema 8.1.6 (Al doilea criteriu de comparat ¸ie). Fie
funct ¸iile f, g : [a, b) → (0, ∞). Dac˘a lim
x→b
x<b
f(x)
g(x)
= k, k ∈
(0, ∞), atunci integralele improprii
b

a
f(x)dx ¸si
b

a
g(x)dx au
aceea¸si natur˘a. Dac˘a k = 0, atunci convergent ¸a integralei
improprii
b

a
g(x)dx implic˘ a convergent ¸a integralei improprii
322
b

a
f(x)dx.
Corolarul 8.1.2 Fie f : [a, b) → (0, ∞) cu lim
x→b
x<b
f(x) = ∞.
Dac˘a lim
x→b
x<b
(b −x)
λ
f(x)dx = k, k constant˘a real˘ a finit˘a, pentru
λ < 1, atunci integrala improprie
b

a
f(x)dx este convergent˘ a.
Dac˘a λ ≥ 1 ¸si k = 0, atunci integrala este divergent˘ a.
Exemplul 8.1.6. S˘a studiem convergent ¸a integralei
1

0
dx
6

1 −x
6
.
Funct ¸ia f : [0, 1) →(0, ∞), f(x) =
1
6

1 −x
6
divine infinit˘ a
cˆand x →1, x < 1, deci avem o integral˘ a improprie de spet ¸a
a doua. Cum
f(x) =
1
6

1 −x

1 + x + x
2
+ x
3
+ x
4
+ x
5

1
6

1 −x
,
x ∈ [0, 1) ¸si

1
6

1 −x
dx =

1
(1 −x)
1/6
dx este convergent
(v. Exemplul ??, λ = 1/6 < 1), deducem c˘a integrala dat˘ a
este converget˘ a.
Exemplul 8.1.7. S˘a studiem natura integralei
b

a
dx

(x −a)(b −x)
.
Se observ˘ a c˘a funct ¸ia f : (a, b) → (0, ∞),
f(x) =
1

(x −a)(b −x)
devine +∞ atˆ at ˆın a cˆat ¸si ˆın b.
323
Pentru studierea naturii integralei utiliz˘ am Corolarul 8.1.2.
Avem
lim
x→b
x<b
(b −x)
λ
f(x) = lim
x→b
x<b
(b −x)
λ−
1
2

1

x −a
=
1

b −a
pentru λ =
1
2
< 1 ¸si
lim
x→a
x>a
(x −a)
λ
f(x) = lim
x→a
x>a
(x −a)
λ−
1
2

1

b −x
=
1

b −a
pentru λ =
1
2
< 1, deci integrala dat˘ a este convergent˘ a.
Observat ¸ia 8.1.2 Din considerat ¸iile anterioare, deducem c˘ a
propriet˘ at ¸ile principale ale integralei Riemann se p˘ astreaz˘ a ¸si
ˆın cazul integralelor improprii convergente. Astfel, de exem-
plu, pentru o integral˘ a improprie de spet ¸a ˆıntˆ ai are loc formula
lui Leibniz - Newton.
Teorema 8.1.7 Fie f : [a, ∞) → R, integrabil˘ a ¸si fie F o
primitiv˘ a a funct ¸iei f pe intervalul [a, ∞). Atunci integrala
improprie

a
f(x)dx este convergent˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a ex-
ist˘a lim
x→∞
F(x) ¸si ˆın plus este valabil˘ a formula Leibniz - Newton

a
f(x)dx = F(∞) −F(a) , F(∞) = lim
x→∞
F(x).
Demonstrat ¸ie. Pentru orice b > a avem
b

a
f(x)dx = F(b) −
F(a) ¸si prin trecere la limit˘ a se obt ¸in afirmat ¸iile din enunt ¸.
ˆ
In mod analog se extind schimbarea de variabil˘ a ¸si inte-
grarea prin p˘ art ¸i.
324
Exemplul 8.1.8. S˘a calcul˘ am

0
(x −1)e
−x
dx.
Avem

0
(x −1)e
−x
dx = −xe
−x


0
= 0.
Observat ¸ia 8.1.3
ˆ
In cazul unor integrale improprii diver-
gente se ata¸seaz˘a o valoare printr-un procedeu datorat lui
Cauchy.
Acesta este aplicabil integralelor improprii de spet ¸a ˆıntˆ ai
de forma
+∞

−∞
f(x)dx
¸si integralelor improprii de spet ¸a a doua
b

a
f(x)dx
ˆın care f devine infinit˘a ˆıntr-un punct c, a < c < b.
Definit ¸ia 8.1.4 Integrala improprie
+∞

−∞
f(x)dx se nume¸ste
convergent˘a ˆın sensul valorii principale Cauchy, dac˘a
limita
lim
a→∞
a

−a
f(x)dx = v p C
+∞

−∞
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a.
325
Exemplul 8.1.9. Pentru integrala improprie divergent˘ a
2

−1
dx
x
avem
v p C
2

−1
dx
x
= lim
ε→0


ε

−1
dx
x
+
2

ε
dx
x


= ln 2.
8.2 Integrale cu parametri
S˘a trecem la extinderea not ¸iunii de integral˘ aˆın cazul funct ¸iilor
de mai multe variabile. Dac˘ a funct ¸ia de integrat este de mai
multe variabile ¸si ea este integrat˘ a Riemann ˆın raport cu una
din variabile, atunci spunem c˘ a avem o integral˘a cu para-
mentri. Acestea au forma general˘ a
I(λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
) =
b

a
f(x, λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
)dx,
unde λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
sunt parametrii reali cu valori din anumite
mult ¸imi de numere. Se observ˘a imediat c˘ a o integral˘ a de acest
fel defini¸ste o funct ¸ie de p variabile λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
.
ˆ
In leg˘atur˘ a cu astfel de funct ¸ii se pune problema studierii
propriet˘ at ¸ilor de baz˘ a (trecerea la limit˘ a, continuitatea, deriv-
abilitatea ¸si integrabilitatea) f˘ ar˘ a a calcula efectiv integrala
care define¸ste funct ¸ia.
ˆ
In continuare, ne vom limita numai la cazul p = 1, adic˘ a
la funct ¸iile de forma:
I(λ) =
b

a
f(x, λ)dx , λ ∈ Y ⊆ R. (8.1)
326
Teorema 8.2.1 (Teorema trecerii la limit˘a) Fie f :
[a, b]Y →R o funct ¸ie de dou˘a variabile, integrabil˘ a ˆın raport
cu x pe [a, b] ¸si λ
0
un punct de acumulare pentru Y . Dac˘a
exist˘a lim
λ→λ
0
f(x, λ), atunci
lim
λ→λ
0
I(λ) = lim
λ→λ
0
b

a
f(x, λ)dx =
b

a

lim
λ→λ
0
f(x, λ)

dx.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0 ¸si not˘ am lim
λ→λ
0
f(x, λ) = g(λ);
atunci exist˘ a δ(ε) > 0 astfel ca pentru [λ − λ
0
[ < δ(ε) s˘a
avem [f(x, λ) −g(λ)[ < ε/(b −a). Atunci putem scrie:

b

a
f(x, λ)dx −
b

a
g(λ)dx

=
=

b

a
(f(x, λ) −g(λ)dx)


b

a
[f(x, λ) −g(λ)[
b
a
dx < ε,
ceea ce demonstreaz˘a Teorema 8.2.1.
Observat ¸ia 8.2.1 Teorema 8.2.1 ne arat˘ a c˘a ˆıntr-o inte-
gral˘ a cu parametru putem interventi operat ¸ia de integrare cu
operat ¸ia de trecere la limit˘ a.
Pentru a putea aprofunda studiul propriet˘ at ¸ilor funct ¸iei
I(λ) vom considera Y = [c, d].
Teorema 8.2.2 Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] [c, d] → R este
continu˘a ˆın raport cu ansamblul variabilelor pe dreptunghiul
[a, b] [c, d], atunci funct ¸ia I definit˘ a de (8.1) este continu˘ a
pe intervalul [c, d].
327
Demonstrat ¸ie Fie λ
0
un punct din intervalul [c, d].
Form˘ am diferent ¸a
I(λ) −I(λ
0
) =
b

a
[f(x, λ) −f(c, λ
0
)]dx.
Funct ¸ia de dou˘ a variabile f, fiind continu˘ a ˆın dreptunghiul
[a, b] [c, d], este ¸si uniform continu˘ a ˆın acest domeniu.
Atunci, pentru orice ε > 0, exist˘ a un δ(ε) > 0, a¸sa ˆıncˆat
s˘a avem
[f(x, λ) −f(x, λ
0
)[ <
ε
b −a
dac˘a [λ −λ
0
[ < δ(ε).
Acum, putem scrie
[I(λ) −I(λ
0
)[ ≤
b

a
[f(x, λ) −f(x, λ
0
)[dx <
ε
b −a
(b −a) = ε,
dac˘a [λ −λ
0
[ < δ(ε).
Deci, avem lim
λ→λ
0
I(λ) = I(λ
0
), ceea ce ne arat˘ a c˘a funct ¸ia I
este continu˘ a ˆın λ
0
. Cum λ
0
a fost ales arbitrar din intervalul
[c, d], rezult˘a c˘a funct ¸ia I este continu˘ a pe [c, d].
Teorema 8.2.3 (De derivare sub semnul integral˘a)
Dac˘a f : [a, b] [c, d] → R este continu˘a ˆın dreptunghiul
[a, b] [c, d] ¸si exist˘a derivata part ¸ial˘a f

λ
continu˘a ˆın raport
cu ansamblul variabilelor ˆın acela¸si dreptunghi, atunci funct ¸ia
I(λ) =
b

a
f(x, λ)dx este derivabil˘ a pe [c, d] ¸si are loc formula
I

(λ) =
b

a
f

λ
(x, λ)dx.
328
Demonstrat ¸ie Fie λ
0
un punct fixat din [c, d]. Din egali-
tatea
I(λ) −I(λ
0
)
λ −λ
0
=
b

a
f(x, λ) −f(x, λ
0
)
λ −λ
0
dx,
prin trecere la limit˘ a sub integral˘ a, avem
lim
x→x
0
I(λ) −I(λ
0
)
λ −λ
0
=
b

a
f

λ
(x, λ
0
)dx,
care ne arat˘ a c˘ a funct ¸ia I este derivabil˘ a ˆın λ
0
¸si are loc for-
mula din enunt ¸ul teoremei.
Exemplul 8.2.1. S˘a calcul˘ am derivata funct ¸iei I definit˘a
prin
I(λ) =
1

0
sin λx
x
dx , λ ∈ R.
Integrala nu este improprie deoarece lim
x→0
sin λx
x
= λ.
Avem
I

(λ) =
1

0
x
cos λx
x
dx =
1

0
cos λxdx =
=
sin λx
λ

1
0
=
sin λ
λ
.
Observat ¸ia 8.2.2
ˆ
In unele situat ¸ii se consider˘ a integrale cu
parametru ˆın care ¸si limitele de integrare depind de parametru,
adic˘ a avem
I(λ) =
b(λ)

a(λ)
f(x, λ)dx , λ ∈ [c, d].
329
Dac˘ a, pe lˆ ang˘ a condit ¸iile din Teorema 8.2.3, mai adaug˘ am
faptul c˘a funct ¸iile a ¸si b sunt derivabile ˆın raport cu λ pe [c, d],
atunci are loc formula
I

(λ) =
b(λ)

a(λ)
f

λ
(x, λ)dx + b

(λ)f(b(λ), λ) −a

(λ)f(a(λ), λ).
Teorema 8.2.4 (de integrare) Dac˘a funct ¸ia f : [a, b]
[c, d] → R este continu˘a ˆın raport cu ansamblul variabilelor
ˆın dreptunghiul [a, b] [c, d], atunci oricare ar fi intervalul
[α, β] ⊆ [c, d] are loc egalitatea
β

α
I(λ)dλ =
β

α


b

a
f(x, λ)dx


dx =
b

a


β

α
f(x, λ)dx


dx.
Cu alte cuvinte, ˆın condit ¸iile teoremei se poate integra sub
semnul integralei, sau se poate schimba ordinea de integrare.
Demonstrat ¸ie Fie z ∈ [c, d]; vom demonstra egalitatea
mai general˘ a
z

α


b

a
f(x, λ)dx


dλ =
b

a


z

α
f(x, λ)dλ


dx.
Facem notat ¸iile
ϕ(z) =
z

α


b

a
f(x, λ)dx



¸si
ψ(z) =
b

a


z

α
f(x, λ)dλ


dx.
330
Avem
ϕ

(z) =
b

a
f(x, λ)dx,
¸si
ψ

(z) =
b

a
f(x, λ)dx,
oricare ar fi z ∈ [c, d]. De aici, rezult˘ a c˘a ϕ(z) − ψ(z) = C
- constant˘ a. Cum ϕ(α) − ψ(α) = 0, obt ¸inem C = 0, ceea ce
ne arat˘ a c˘a ϕ(z) = ψ(z), oricare ar fi z ∈ [c, d]. Teorema este
demonstrat˘ a.
Exemplul 8.2.2. S˘a consider˘ am integrala cu parametru
I(λ) =
1

0
x
λ
dx.
Integr˘am funct ¸ia I pe intervalul [a, b], 0 < a < b, ¸si avem
b

a
I(λ)dλ =
b

a


1

0
x
λ
dx


dλ =
1

0


b

a
x
λ



dx
de unde
b

a
x
λ+1
λ + 1

1
0
dλ =
1

0
x
λ
ln x

b
a
dx
sau
b

a

λ + 1
=
1

0
x
b
−x
a
ln x
dx,
ceea ce conduce la
1

0
x
b
−x
a
ln x
dx = ln(λ + 1)[
b
a
= ln
b + 1
a + 1
.
331
Se observ˘a c˘a, utilizˆ and proprietatea de intervertire a or-
dinii de integrare ˆıntr-o integral˘ a cu parametru, am reu¸sit s˘a
calcul˘am o integral˘ a greu de calculat pe alt˘ a cale.
De fapt, aceasta este una dintre aplicat ¸iile importante ale
integralelor cu parametrii: calculul unor integrale greu de
evaluat pe alt˘ a cale.
Deseori, integrale f˘ ar˘ a parametru sunt transformate ˆın in-
tegrale cu parametru la care, apoi, se aplic˘ a derivarea sau inte-
grarea sub semnul integralei ¸si se obt ¸ine o valoare mai general˘ a
pentru integrala dat˘ a. Prin particularizarea parametrului se
obt ¸ine valoarea integralei date.
Exemplul 8.2.3. S˘a calcul˘ am integrala
I =
1

0
arctgx
x

1 −x
2
dx.
Se observ˘ a c˘a integrala nu este improprie deoarece
lim
x→0
arctgx
x

1 −x
2
= 1. Consider˘ am integrala mai general˘ a
I(λ) =
1

0
arctgλx
x

1 −x
2
dx , λ ∈ [0, ∞).
Deriv˘am ˆın raport cu parametrul λ ¸si avem
I
(λ)
=
1

0
x
1 + λ
2
x
2

1
x

1 −x
2
dx =
1

0
dx
(1 + λ
2
x
2
)

1 −x
2
.
F˘acˆ and schimbarea de variabil˘ a x = cos t, g˘ asim
I

(λ) =
π
2

0
dt
1 + λ
2
cos
2
t
=
1

1 + λ
2
arctg
tgt

1 + λ
2

π
2
0
=
332
=
π
2

1

1 + λ
2
.
De aici, integrˆ and ˆın raport cu λ, g˘ asim
I(λ) =
π
2
ln(λ +

1 + λ
2
) + C.
Cum I(0) = 0, rezult˘ a C = 0 ¸si
I(λ) =
π
2
ln(λ +

1 + λ
2
).
Pentru λ = 1 avem
I(1) = I =
π
2
ln(1 +

2).
Observat ¸ia 8.2.3
ˆ
In cazul cˆ and integrala ce depinde de un
parametru este improprie, cele expuse ˆın acest paragraf r˘ amˆ an
valabile cu condit ¸ia ca integralele improprii cu care se lucreaz˘ a
s˘a fie convergente.
Exemplul 8.2.4. S˘a consider˘ am integrala
I(α) =

0
e
−αx
sin x
x
dx , α ∈ (0, ∞).
Scriem
I(λ) =
1

0
e
−αx
sin x
x
dx +

1
e
−αx
sin x
x
dx.
Cum lim
x→0
x>0
e
−αx
sin x
x
= 1, rezult˘ a c˘a prima integral˘ a este
convergent˘ a.
Deoarece, pentru x ≥ 1 avem

e
−αx
sin x
x

≤ e
−αx
333
¸si

1
e
−αx
dx = −
e
−αx
α


1
=
e
−α
α
,
deducem c˘a

1
e
−αx
sin x
x
dx este convergent˘ a. Prin urmare,
I(α) este bine definit˘a.
Aplicˆ and teorema de derivare a integralelor cu parametru,
avem:
I

(α) =

0
e
−αx
(−x)
sin x
x
dx = −

0
e
−αx
sin xdx,
care este o integral˘ a improprie convergent˘ a. Integrˆ and prin
p˘art ¸i, obt ¸inem
I

(α) = −1 −α
2
I

(α),
de unde
I

(α) = −
1
1 + α
2
,
din care rezult˘ a
I(α) = −arctgα + C.
Pentru determinarea constantei C calcul˘am
lim
α→∞
I(α) = −
π
2
+ C,
pe de o parte, ¸si din
[I(α)[ ≤

0

e
−αx
sin x
x

dx ≤

0
e
−αx
dx =
1
α
lim
α→∞
I(α) = 0.
334
Avem deci C −
π
2
= 0, de unde C =
π
2
. Rezult˘ a c˘a
I(α) =
π
2
−arctgα. din acest rezultat, prin trecere la limit˘ a
cˆand α →0, α > 0, g˘ asim

0
sin x
x
dx =
π
2
.
8.3 Integrale euleriene. Funct ¸ia Gamma.
Funct ¸ia Beta
ˆ
In orice activitate exist˘ a anumite rezultate care trebuiesc stu-
diate mai aprofundat ¸si chiar ret ¸inute. Aceast˘a situat ¸ie se
ˆıntˆ alne¸ste ¸si ˆın clasa integralelor cu parametri ¸si improprii.
Exist˘a anumite funct ¸ii, numite uneori ¸si funct ¸ii speciale,
definite prin integrale cu parametrii la care apel˘ am deseori ˆın
calculele matematice.
Dou˘ a dintre aceste funct ¸ii speciale sunt funct ¸iile Gamma
¸si Beta, numite sub un generic comun integrale euleriene.
Definit ¸ia 8.3.1 Funct ¸ia Γ : (0, ∞) →R definit˘ a prin
Γ(p) =

0
e
−x
x
p−1
dx
se nume¸ste funct ¸ia Gamma sau funct ¸ia lui Euler de spet ¸a a
doua, iar funct ¸ia B : (0, ∞) (0, ∞) →R definit˘ a prin
B(p, q) =
1

0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx
se nume¸ste funct ¸ia Beta sau funct ¸ia lui Euler de spet ¸a
ˆıntˆai.
335
Teorema 8.3.1 Funct ¸iile Γ ¸si B sunt bine definite, adic˘a in-
tegralele improprii care le definesc sunt convergente.
Demonstrat ¸ie S˘a ar˘ at˘ am c˘a funct ¸ia Γ este bine definit˘ a.
Scriem Γ ca sum˘a de dou˘ a integrale, anume:
Γ(p) =
1

0
e
−x
x
p−1
dx +

1
e
−x
x
p−1
dx.
Prima integral˘ a I
1
=
1

0
e
−x
x
p−1
dx pentru p ≥ 1 nu este
improprie. pentru p ∈ (0, 1) avem
lim
x→0
x>0
x
λ
e
−x
x
p−1
= lim
x→0
x>0
x
λ+p−1
e
−x
= 1
dac˘a λ = 1 − p < 1, de unde, conform cu Corolarul 8.1.2,
deducem c˘a integrala I
1
este convergent˘ a.
Convergent ¸a integralei I
2
=

1
e
−x
x
p−1
dx rezult˘a din Ex-
emplul ??.
Din I
1
¸si I
2
convergente ¸si faptul c˘a Γ(p) = I
1
+I
2
, rezult˘a
c˘a integrala improprie ce define¸ste funct ¸ia Gamma este con-
vergent˘ a.
Utilizˆ and acela¸si Corolar 8.1.2 se arat˘ a imediat c˘ a ¸si funct ¸ia
B este bine definit˘a.
ˆ
In continuare, vom prezenta cˆ ateva din propriet˘ at ¸ile mai
uzuale ale funct ¸iilor Γ ¸si B.
Teorema 8.3.2 Pentru funct ¸ia Γ sunt adev˘ arate urm˘ atoarele
afirmat ¸ii:
1) Γ(1) = 1;
2) Γ(p + 1) = pΓ(p);
336
3) Γ(n + 1) = n! , n ∈ N;
4) Γ(p) = 2

0
e
−t
2
t
2p−1
dt;
5) Γ(p)Γ(1 −p) =
π
sin pπ
, p ∈ (0, 1) (numit˘a formula com-
plementelor).
6) Γ

1
2

=

π.
Demonstrat ¸ie
1) Γ(1) =

0
e
−x
dx = −e
−x
[

0
= 1
2) Aplic˘ am integrarea prin p˘ art ¸i succesiv ¸si avem
Γ(p + 1) =

0
e
−x
x
p
dx = −(e
−x
x
p
)[

0
+
+p

0
e
−x
x
p−1
dx = pΓ(p).
3) Se aplic˘ a ˆın mod repetat formula se recurent ¸˘a de la 2):
Γ(n + 1) = nΓ(n) = n(n −1)Γ(n −1) = ... =
= n(n −1)...2 1 Γ(1) = n!.
4) Efectu˘ am schimbarea de variabil˘ a x = t
2
¸si avem
Γ(p) = 2

0
e
−t
2
(t
2
)
p−1
tdt = 2

0
e
−t
2
t
2p−1
dt,
ceea ce trebuia demonstrat.
337
5) Demonstrat ¸ia formulei complementelor este mai compli-
cat˘ a ¸si de aceea renunt ¸˘am la prezentarea ei.
6) Dac˘ a lu˘ am ˆın formula complementelor p =
1
2
, atunci
avem
Γ

1
2

Γ

1
2

= π,
de unde Γ

1
2

=

π.
Teorema 8.3.3 Pentru funct ¸ia B sunt adev˘ arate
urm˘ atoarele relat ¸ii:
1) B(p, q) =

0
y
p−1
(1 + y)
p+q
dy;
2) B(p, q) =
1

0
t
p−1
+ t
q−1
(1 + t)
p+q
dt;
3) B(p, q) =
Γ(p) Γ(q)
Γ(p + q)
(formula de leg˘ atur˘ a dintre
funct ¸iile B ¸si Γ sau formula lui Dirichlet);
4) B(p, q) = B(q, p) (proprietatea de simetrie);
5) B(p, q) =
p −1
p + q −1
B(p −1, q); p > 1, q > 0;
B(p, q) =
q −1
p + q −1
B(p, q −1), p > 0, q > 1.
Demonstrat ¸ie
1) Facem schimbarea de variabil˘ a x =
y
y + 1
¸si avem
B(p, q) =

0

y
y + 1

p−1

1 −
y
y + 1

q−1
dy
(y + 1)
2
=
338
=

0
y
p−1
(1 + y)
p+q
dy.
2) Utilizˆ and formula de la 1), putem scrie
B(p, q) =
1

0
y
p−1
(1 + y)
p+q
dy +

1
y
p−1
(1 + y)
p+q
dy.
ˆ
In integrala a doua facem schimbarea de variabil˘ a y = 1/t
¸si obt ¸inem formula de la 2).
3)
ˆ
In Γ(p) =

0
e
−x
x
p−1
dx facem schimbarea de variabil˘ a
x = ty, t parametru real pozitiv ¸si obt ¸inem
Γ(p) = t
p

0
e
−ty
y
p−1
dy. (8.2)
ˆ
In acest rezultat ˆınlocuim pe t prin 1 + t ¸si p prin p + q
¸si obt ¸inem
Γ(p + q)
(1 + t)
p+q
=

0
e
−(1+t)y
y
p+q−1
dy
Multiplic˘am ambii membri ai formulei precedente cu t
p−1
¸si egalitatea obt ¸inut˘a o integr˘ amˆın raport cu t de la 0 la
∞ ¸si avem:
Γ(p + q)

0
t
p−1
(1 + t)
p+q
dt =

0


t
p−1

0
e
−(1+t)y
y
p+q−1
dy


dt =
339
=

0
e
−y
y
q−1


y
p

0
e
−yt
t
p−1
dt


dy.
Acum, conform cu 1) ¸si cu (8.2), ˆın care schimb˘am pe t
cu y, obt ¸inem:
Γ(p + q) B(p, q) =

0
e
−y
y
q−1
Γ(p)dy =
= Γ(p)

0
e
−y
y
q−1
dy = Γ(p) Γ(q),
de unde g˘asim
B(p, q) =
Γ(p) Γ(q)
Γ(p + q)
,
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
4) Rezult˘ a imediat din 3).
5) Aceste formule rezult˘a din formula de leg˘ atur˘ a de la 3)
¸si utilizˆ and formula de recurent ¸˘a pentru Γ.
Observat ¸ia 8.3.1 Integralele euleriene sunt utile ˆın studiul
multor funct ¸ii neelementare. De aceea, valorile lor au fost
tabelate.
Calculul multor integrale se reduce prin diferite trans-
form˘ ari, la evaluarea funct ¸iilor B ¸si Γ.
Exemplul 8.3.1. S˘a ar˘ at˘ am c˘a

0
e
−x
2
dx =

π
2
(integrala lui Poisson).
340
Facem schimbarea de variabil˘ a x
2
= t ¸si avem

0
e
−x
2
dx =
1
2

0
e
−t
t

1
2
dt.
ˆ
In integrala din membrul doi se recunoa¸ste expresia funct ¸iei
Γ pentru p −1 = −
1
2
, adic˘ a p =
1
2
. Atunci, putem scrie

0
e
−x
2
dx =
1
2
Γ

1
2

=

π
2
.
Exemplul 8.3.2. S˘a calcul˘ am
I =

0
4

x
(1 + x)
2
dx.
Putem scrie
I =

0
x
1
4
(1 + x)
2
dx,
care comparat˘ a cu exprimarea lui B dat˘ a de 1) din Teorema
8.3.3, conduce la p −1 =
1
4
¸si p + q = 2, de unde p =
5
4
¸si
q =
3
4
.
Rezult˘ a c˘a
I = B

5
4
,
3
4

,
de unde, utilizˆ and formula de leg˘ atur˘ a dintre B ¸si Γ, obt ¸inem
I =
Γ

5
4

Γ

3
4

Γ

5
4
+
3
4
=
1
4
Γ

1
4

Γ

3
4

Γ(2)
=
341
=
1
4
Γ

1
4

Γ

3
4

.
Acum, utilizˆ and formula complementelor avem
I =
1
4

π
sin
π
4
=
π

2
4
.
ˆ
In general, integralele de forma
I =

0
x
m
(1 + x
n
)
p
dx , np > m + 1
se calculeaz˘a prin funct ¸iile B ¸si Γ, f˘acˆ and schimbarea de vari-
abil˘ a x
n
= t.
Exemplul 8.3.3. S˘a se reduc˘a la funct ¸iile B ¸si Γ calculul
integralelor de forma
I
m,n
=
b

a
(x −a)
m
(b −x)
n
dx,
m¸si n numere reale a¸sa aleseˆıncˆat integrala s˘ a fie convergent˘ a.
Facem schimbarea de variabil˘ a
x = (1 −t)a + bt , t ∈ [0, 1]
¸si avem
I
m,n
= (b −a)
m+n+1
1

0
t
m
(1 −t)
n
dt =
= (b −a)
m+n+1
B(m + 1, n + 1) =
= (b −a)
m+n+1
Γ(m + 1)Γ(n + 1)
Γ(m+ n + 2)
.
342
Exemplul 8.3.4. S˘a calcul˘ am I =
1

0
ln
p

1
x

dx, p ∈ R,
p > −1
Facem schimbarea de variabil˘ a x = e
−t
¸si avem
I =

0
t
p
e
−t
dt = Γ(p + 1).
8.4 Integrale duble
La integralele cu parametrii funct ¸ia de integrat era de mai
multe variabile, ˆıns˘a calculul integralei se aplic˘ a numai la una
din variabile, celelalte le consider˘am parametrii. Ne prop-
unem s˘a extindem not ¸iunea de integral˘ a pentru funct ¸iile de
mai multe variabile a¸saˆıncˆat ˆın evaluarea lor s˘ a utiliz˘ am toate
variabilele. Astfel de integrale le vom numi multiple. Dac˘ a
f : D ⊆ R
n
→ R z = f(x
1
, ..., x
n
), atunci o integral˘ a m-
multipl˘a o not˘ am prin

...

D
f(x
1
, ..., x
n
)dx
1
dx
2
...dx
n
.
Dac˘ a n = 2, atunci spunem c˘ a avem o integral˘a dubl˘a,
iar dac˘ a n = 3, atunci spunem c˘ a avem o integral˘ a tripl˘ a.
Pentru comoditatea trat˘ arii consider˘am numai cazul inte-
gralelor duble.
Fie f : D ⊂ R
2
→ R, z = f(x, y) o funct ¸ie de dou˘a
variabile. Mai presupunem c˘a D este un domeniu m˘ arginit.
S˘a consider˘ am o partit ¸ie (descompunere) arbitrar˘ a a dome-
niului D ˆın n subdomenii D
1
, D
2
, ..., D
n
cu D
i
= ∅, i = 1, n
¸si D
i
∩ D
j
= ∅, i = j, i, j = 1, n. O astfel de partit ¸ie a lui
D se nume¸ste diviziune a lui D ¸si o not˘ am prin (Δ
n
). Not˘ am
cu a
i
aria sub domeniului D
i
, i = 1, n ¸si cu d
i
diametrul
343
lui D
i
(cea mai mare dintre distant ¸ele dintre dou˘ a puncte din
D
i
), i = 1, n. Num˘arul |Δ
n
| = max
i=1,n
d
i
se nume¸ste norma
diviziunii (partit ¸ia) Δ
n
.
ˆ
In fiecare subdomeniu D
i
al diviziunii (Δ
n
) alegem un
punct arbitrar de coordonate (ξ
i
, η
i
), i = 1, n, numite puncte
intermediare.
Cu aceste preciz˘ari, introducem suma integral˘a
σ(Δ
n
, ξ, η, f) =
n
¸
i=1
f(ξ
i
, η
i
)a
i
.
Evident c˘a suma σ(Δ
n
, ξ, η, t) depinde de diviziunea Δ
n
,
de punctele intermediare (ξ
i
, η
i
) ¸si de funct ¸ia f.
Definit ¸ia 8.4.1 Spunem c˘a funct ¸ia f este integrabil˘a pe
domeniul D dac˘ a oricare ar fi ¸sirul de diviziuni (Δ
n
)
n≥1
cu
¸sirul normelor (|Δ
n
|)
n≥2
tinde la zero ¸si oricare ar fi punctele
intermediare (ξ
i
, η
i
) ∈ D
i
, i = 1, 2, ..., n ¸sirul sumelor integrale
(σ(D
n
, ξ, η, f))
n≥1
are o limit˘a finit˘a.
Not˘ am aceast˘ a limit˘ a prin

D
f(x, y)dxdy sau

D
f(x, y)da.
¸si o numim integrala dub˘a a funct ¸iei f pe domeniul D.
A¸sadar, putem scrie

D
f(x, y)dxdy = lim
n→∞
Δ
n
→0
n
¸
k=1
f(ξ
k
, η
k
)a
k
.
Ca ¸si la funct ¸iile de o variabil˘ a real˘ a se arat˘ a c˘a orice funct ¸ie
continu˘ a pe domeniul D este integrabil˘ a.
S¸i propriet˘ at ¸ile integralei duble sunt analoage cu cele ale
integralei Riemann.
344
Teorema 8.4.1 (de liniaritate) Dac˘a f, g : D ⊂ R
2
→ R
sunt funct ¸ii integrabile pe D, atunci oricare ar fi α, β ∈ R
funct ¸ia αf + βg este integrabil˘ a pe D ¸si avem

D
(αf(x, y) + βg(x, y))dxdy =
= α

D
f(x, y)dxdy + β

D
g(x, y)dxdy.
Aceast˘a proprietate ne spune c˘ a integrala dubl˘ a pe dome-
niul D este o funct ¸ional˘ a liniar˘ a.
Demonstrat ¸ia teoremei este imediat˘ a.
Teorema 8.4.2 (de aditivitate fat ¸˘a de domeniu) Dac˘a
funct ¸ia f : D ⊂ R
2
→ R este integrabil˘ a pe D, iar D =
D
1
∪ D
2
, D
1
∩ D
2
= ∅, atunci f este integrabil˘ a pe D
1
¸si pe
D
2
¸si avem

D
f(x, y)dxdy =

D
1
f(x, y)dxdy +

D
2
f(x, y)dxdy.
Afirmat ¸ia din aceast˘ a teorem˘ a se demonstreaz˘ a cu ajutorul
definit ¸iei.
Teorema 8.4.3 (de interpretare geometric˘a) Dac˘a f :
D ⊂ R
2
→(0, ∞) este integrabil˘ a, atunci avem

D
f(x, y)dxdy = V (f),
unde V (f) este volumul barei cilindrice m˘ arginit˘ a de dome-
niul D ¸si suprafat ¸˘a dat˘a de z = f(x, y), avˆ and generatoarele
paralele cu axa Oz.
345
Pentru cazul particular f ≡ 1, avem

D
dy = aria(D).
Teorema 8.4.4 (de semn) Dac˘a f : D ⊂ R
2
→ (0, ∞),
atunci

D
f(x, y)dxdy ≥ 0.
Proprietatea din enunt ¸ rezult˘a imediat din nenegativitatea
sumelor integrale.
Teorema 8.4.5 (de monotonie) Dac˘a f, g : D ⊂ R
2
→ R
sunt integrabile pe D ¸si f ≤ g pe D, atunci

D
f(x, y)dxdy ≤

D
g(x, y)dxdy.
Pentru demonstrat ¸ie se aplic˘a funct ¸iei g − f ≥ 0 propri-
etatea de semn.
Teorema 8.4.6 (modulului) Dac˘a funct ¸ia f : D ⊂ R
2
→R
este integrabil˘ a pe D ¸si atunci [f[ este integrabil˘ a pe D ¸si avem

D
f(x, y)dxdy

D
[f(x, y)[dxdy.
Formula din teorem˘ a rezult˘ a imediat din inegalitatea
−[f[ ≤ f ≤ [f[.
Teorema 8.4.7 (de medie) Dac˘a f, g : D ⊂ R
2
→R sunt
integrabile pe D, m = inf
(x,y)∈D
f(x, y), M = sup
(x,y)∈D
f(x, y) ¸si g
346
are semn constant pe D, atunci exist˘a un num˘ar real μ ∈
[m, M] a¸sa ˆıncˆ at

D
f(x, y)d(x, y)dxdy = μ

D
g(x, y)dxdy,
numit˘ a formula de medie generalizat˘a pentru integrala
dubl˘a.
Demonstrat ¸ie Consider˘ am g ≥ 0 pe D. Atunci din m ≤
f(x, y) ≤ M rezult˘a mg(x, y) ≤ f(x, y)g(x, y) ≤ Mg(x, y).
Utilizˆ and proprietatea de monotonie a integralei duble, putem
scrie:
m

D
g(x, y)dxdy ≤

D
f(x, y)g(x, y)dxdy ≤
≤ M

D
g(x, y)dxdy = 0.
(8.3)
Dac˘ a

D
g(x, y)dxdy = 0, atunci

D
f(x, y)g(x, y)dxdy = 0 ¸si putem alege orice μ ∈ [m, M]
ca s˘a avem formula din Teorema de medie.
Dac˘ a

D
g(x, y)dxdy = 0, atunci prin ˆımp˘ art ¸ire cu acest
347
num˘ar ˆın (8.3) avem
m ≤

D
f(x, y)g(x, y)dxdy

D
g(x, y)dxdy
≤ M,
de unde rezult˘ a c˘a putem lua
μ =

D
f(x, y)g(x, y)dxdy

D
g(x, y)dxdy
.
Cazuri particulare
8.4.1 Dac˘ a f este continu˘ a pe D, atunci exist˘ a un punct
(ξ, η) ∈ D a¸sa ˆıncˆat μ = f(ξ, η).
8.4.2 Dac˘ a g ≡ 1 pe D, atunci formula de medie ia forma

D
f(x, y)dxdy = μ aria(D),
numit˘ a formula de medie pentru integrala dubl˘a.
Calculul integralelor duble se reduce la calculul a dou˘ a in-
tegrale definite (Riemann), succesive. pentru ˆınceput s˘a con-
sider˘am cazul unui domeniu dreptunghiular.
Teorema 8.4.8 Dac˘a f : [a, b] [c, d] →R este integrabil˘ a pe
dreptunghiul D = [a, b] [c, d] ¸si dac˘a pentru orice x constant
din intervalul [a, b], funct ¸ia f este integrabil˘ a ˆın raport cu y,
adic˘ a exist˘a
F(x) =
d

c
f(x, y)dy , x ∈ [a, b],
348
atunci avem

D
f(x, y)dxdy =
b

a
dx
d

c
f(x, y)dy.
Demonstrat ¸ie Vom considera diviziunile D
x
¸si D
y
, re-
spectiv pentru intervalele [a, b] ¸si [c, d], definite prin
D
x
: a = x
0
< x
1
< ... < x
m
= b
D
y
: c = y
0
< y
1
< ... < y
n
= d
¸si avˆ and normele
|D
x
| = max
i=i,m
(x
i
−x
i−1
)
respectiv
|D
y
| = max
j=1,n
(y
j
−y
j−1
).
Cele dou˘a diviziuni D
x
¸si D
y
determin˘ a pe D diviziunea D
dat˘ a de subdreptunghiurile
D
i,j
= ¦(x, y) ∈ D[ x
i−1
≤ x ≤ x
i
, y
j−1
≤ y ≤ y
j
¦ ,
i = 1, m, j = 1, n ¸si avˆ and norma |D| dat˘ a de max
i=1,m
j=a,n
d
i,j
, de
unde d
ij
este diametrul dreptunghiului D
ij
.
Se observ˘ a imediat c˘ a dac˘ a |D
x
| →0 ¸si |D
y
| →0, atunci
|D| →0 ¸si reciproc.
Alegem punctele intermediare (ξ
i
, η
j
) ∈ D
ij
, ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
],
η
j
∈ [y
j−1
, y
j
], i = 1, m, j = 1, n.
Deoarece f este integrabil˘ a pe D, iar funct ¸ia F exist˘a ¸si
este integrabil˘a pe [a, b], avem succesiv

D
f(x, y)dxdy = lim
D→0
m
¸
i=1
n
¸
j=1
f(ξ
i
, η
j
)ariaD
ij
=
349
= lim
D
x
→0
D
y
→0
m
¸
i=1
n
¸
j=1
f(ξ
i
, η
j
)(x
i
−x
i−1
)(y
j
−y
j−1
) =
= lim
D
x
→0
m
¸
i=1
(x
i
−x
i−1
)

lim
D
y
→0
n
¸
j=1
f(ξ
i
, η
j
)(y
j
−y
j−1
)

=
= lim
D
x
→0
m
¸
i=1
(x
i
−x
i−1
)
d

c
f(ξ
i
, y)dy =
= lim
D
x
→0
m
¸
i=1
F(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
) =

b
a
F(x)dx =
=
b

a
dx
d

c
f(x, y)dy,
ceea ce trebuia demonstrat.
Deseori, integrala pe dreptunghiul D = [a, b] [c, d] se
noteaz˘ a prin
b

a
d

c
f(x, y)dxdy.
A¸sadar, formula din enunt ¸ul Teoremei ia forma
b

a
d

c
f(x, y)dxdy =
b

a
dx
d

c
f(x, y)dy.
ˆ
In mod analog, se arat˘ a c˘a avem ¸si formula
b

a
d

c
f(x, y) =
d

c
dy
b

a
f(x, y)dx.
350
Exemplul 8.4.1. S˘a calcul˘ am
I =
1

0
2

1
dxdy
(x + y + 1)
2
.
Avem
I =
1

0
dx
2

1
dy
(x + y + 1)
2
=
1

0
dx


1
x + y + 1

2
1
=
=
1

0


1
x + 3
+
1
x + 2

dx =
= −ln(x + 3)[
1
0
+ ln(x + 2)[
1
0
=
= −ln 4 + ln 3 + ln 3 −ln 2 = ln
9
8
.
S˘a trecem acum la calculul integralelor duble pe un dome-
niu D regulat ˆın raport cu una din axele de coordonate
.
Definit ¸ia 8.4.2 Spunem c˘a un domeniu D este regulat ˆın ra-
port cu una din axele de coordonate dac˘ a orice paralel˘ a la
una din axele de coordonate ˆıntˆ alne¸ste curba care m˘ argine¸ste
domeniul ˆın cel mult dou˘ a puncte.
S˘a consider˘ am c˘a domeniul D este regulat ˆın raport cu axa
Oy (fig 8.4.1). Un astfel de domeniu se descrie astfel:
D = ¦(x, y)[ a ≤ x ≤ b, ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)¦.
351
d
c
a
y= (x) R
y= (x) n
0 b x
y
Fig. 8.4.1
Teorema 8.4.9 Dac˘a funct ¸ia f este definit˘a ¸si integrabil˘ a pe
domeniul D = ¦(x, y)[ a ≤ x ≤ b, ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)¦ ¸si pentru
fiecare x ∈ [a, b] exist˘a integrala
F(x) =
ψ(x)

ϕ(x)
f(x, y)dy,
atunci are loc formula

D
f(x, y)dxdy =
b

a
dx
ψ(x)

ϕ(x)
f(x, y)dy.
Demonstrat ¸ie Folosim Teorema 8.4.8. Consider˘ am
dreptele paralele cu Ox, y = c ¸si y = d, astfel ca c ≤ ϕ(x) ¸si
d ≥ ψ(x), x ∈ [a, b] (Fig. 8.4.1) ¸si not˘am cu Δ dreptunghiul
[a, b] [c, d]. Introducem funct ¸ia auxiliar˘ a
g : Δ →R , g(x, y) =

f(x, y) , dac˘a (x, y) ∈ D
0 , dac˘a (x, y) ∈ Δ−D.
Funct ¸ia g este integrabil˘ a pe dreptunghiul Δ fiind integra-
bil˘a atˆ at pe D, cˆat ¸si pe domeniul Δ−D, unde este nul˘a.
352
Folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble fat ¸˘a
de domeniu (Teorema 8.4.2), putem scrie

D
g(x, y)dxdy =

D
g(x, y)dxdy +

Δ−D
g(x, y)dxdy =
=

D
f(x, y)dxdy,
(8.4)
deoarece

Δ−D
g(x, y)dxdy = 0.
Dar, integrala

D
g(x, y)dxdy se poate calcula folosind
¸si formula din Teorema 8.4.8. Avem

D
g(x, y)dxdy =
b

a
d

c
g(x, y)dxdy =
=
b

a
dx
d

c
g(x, y)dy =
b

a
dx


ϕ(x)

c
g(x, y)dy+
+
ψ(x)

ϕ(x)
g(x, y) +
d

ψ(x)
g(x, y)dy



=
=
b

a
dx
ψ(x)

ϕ(x)
f(x, y)dy
(8.5)
353
deoarece
ϕ(x)

c
g(x, y)dy = 0 ¸si
d

ψ(x)
g(x, y)dy = 0.
Din (8.4) ¸si (8.5) rezult˘ a formula din enunt ¸ul Teoremei
8.4.9.
Dac˘ a domeniul D este regulat ˆın raport cu axa Ox, adic˘ a el
are forma D = ¦(x, y)| c ≤ y ≤ d, ϕ(y) ≤ x ≤ ψ(y)¦ atunci
avem formula

D
f(x, y)dxdy =
d

c
dy
ψ(y)

ϕ(y)
f(x, y)dx.
Exemplul 8.4.2. S˘a calcul˘ am integrala dubl˘ a
I =

D
(3x −y + 2)dxdy
dac˘a D este domeniul m˘ arginit de curbele y = x ¸si y = x
2
.
Examin˘ am domeniul D (Fig. 8.4.2) ¸si observ˘am c˘a el este
situat ˆıntre dreapta y = x ¸si parabola y = x
2
¸si punctele
O(◦, ◦) ¸si A(1, 1).
1
1
A(1, 1)
y
=
x
y
=
x
2
0
x
y
Fig. 8.4.2
354
D este regulat ˆın raport cu axa Oy ¸si avem
D = ¦(x, y)[ 0 ≤ x ≤ 1, x
2
≤ y ≤ x¦.
Atunci putem scrie succesiv:
I =
1

0
dx
x

x
2
(3x −y + 2)dy =
=
1

0

3xy −
y
2
2
+ 2y

x
x
2
dx =
=
1

0

3x
2

x
2
2
+ 2x −3x
3
+
x
4
2
−2x
2

dx =
=
1

0

x
4
2
−3x
3
+
x
2
2
+ 2x

dx =
31
60
.
Observat ¸ia 8.4.1 Dac˘a avem de calculat o integral˘ a dubl˘a pe
un domeniu arbitrar, atunci ˆıncerc˘ am s˘a g˘asim o partit ¸ie a sa
ˆın domenii regulate ¸si apoi aplic˘ am proprietatea de aditivitate
fat ¸˘a de domeniu.
Ca ¸si ˆın cazul integralelor Riemann, calculul unor integrale
duble se poate face cu o schimbare de variabile.
Se demonstreaz˘a ([16], [22]) c˘ a are loc urm˘ atoarea teorem˘ a
de schimbare de variabile:
Teorema 8.4.10 Fie f : D ⊂ R
2
→ R o funct ¸ie integrabil˘ a
pe D ¸si fie transformare x = ϕ(u, v), y = ψ(u, v) a domeniu-
lui Δ ⊂ R
2
ˆın domeniul D. Dac˘a funct ¸iile ϕ ¸si ψ au derivate
355
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai continue pe domeniul Δ, iar deter-
minantul funct ¸ional (jacobianul transform˘ arii)
J =
D(x, y)
D(u, v)
=

∂ϕ(u, v)
∂u
∂ϕ(u, v)
∂v
∂ψ(u, v)
∂u
∂ψ(u, v)
∂v

= 0,
atunci are loc formula de schimbare de variabile ˆın integrala
dubl˘a

D
f(x, y)dxdy =

Δ
f(ϕ(u, v), ψ(u, v))[J[dudv.
O schimbare de variabile des utilizat˘ a este cea polar˘ a:
x = r cos θ , y = r sin θ,
prin care se trece de la coordonatele carteziene (x, y) la cele
polare (r, θ).
Geometric (Fig. 8.4.3), dac˘ a avem punctul A(x, y) din
planul xOy, atunci coordonatele polare ale lui A sunt date
de distant ¸a de la origine la A, adic˘ a r =

x
2
+ y
2
, ¸si de
unghiul pe care ˆıl face axa Ox cu direct ¸ia OA, adic˘a tgθ =
y
x
.
A(x, y)
0
x
2
y
r
Fig. 8.4.3
356
Jacobianul transform˘ arii polare este
J =
D(x, y)
D(r, θ)
=

∂x
∂r
∂x
∂θ
∂y
∂r
∂y
∂θ

=

cos θ −r sin θ
sin θ r cos θ

= r.
Exemplul 8.4.3. S˘a calcul˘ am integrala dubl˘ a
I =

D
dxdy

1 + x
2
+ y
2
,
unde D = ¦(x, y) ∈ R[ x
2
+ y
2
≤ a
2
, a > 0, x ≥ 0, y ≥ 0¦.
Se observ˘a c˘a D este m˘arginit de sfertul de cerc x
2
+y
2
= r
2
din primul cadran ¸si de axele Ox ¸si Oy (Fig. 8.4.4).
0
x
a
2
y
r
Fig. 8.4.4
Utiliz˘am coordonatele polare, prin care domeniul D este
transformat ˆın dreptunghiul
Δ =

(r, θ)[ 0 ≤ r ≤ a, 0 ≤ θ ≤
π
2
¸
,
357
¸si avem
I =

Δ
1

1 + r
2
rdrdθ =
a

0
π
2

0
rdrdθ

1 + r
2
=
=
a

0
rdr

1 + r
2
dr
π
2

0
dθ =
π
2

1 + r
2

a
0
=
=
π
2
(

1 + a
2
−1).
Observat ¸ia 8.4.2 Prin analogie cu integralele improprii din
funct ¸iile de o variabil˘ a real˘ a, se pot introduce ¸si integrale duble
(ˆın general, multiple ) improprii.
Observat ¸ia 8.4.3
ˆ
In domeniul economic integralele duble
apar deseori ˆın studiul modelelor matematico - economice des-
crise prin variabile aleatoare bidimensionale.
8.5 Probleme
1. Prin calculul direct, stabilit ¸i natura urm˘ atoarelor inte-
grale improprii;
a)
+∞

0
sin xdx;
b)

0
dx
x
2
+ 9
;
c)

0
arctgx
1 + x
2
dx;
358
d)
0

−∞
dx
9 + x
2
;
e)

0
xe
−x
2
dx;
f)

0
x
n
e
−x
dx, n ∈ N;
g)
2

0
x
5
dx

4 −x
2
;
h)
1

0
dx

x(1 −x)
;
i)
2

0
dx
(x −1)
2
;
j)
1

0
xln
2
xdx;
k)

0
2x + 1
x
2
+ x + 1
dx;
l)

0
xdx
x
4
+ 1
.
2. Precizat ¸i natura urm˘ atoarelor integrale improprii:
a)

1
dx
1 + x
2
+ x
10
;
359
b)

1
dx

2 + x
2

3

4 + x
3
;
c)
+∞

2
3

3 + x
2

x
2
−2
dx;
d)

0
e
−ax
sin bxdx, a, b ∈ R, a > 0;
e)

0
e
−ax
cos bxdx, a, b ∈ R, a > 0;
f)
+∞

0
x
2
x
4
+ 2x
2
+ 3
dx;
g)

1
dx
x
3

x
2
+ 1
;
h)
1

0
dx

1 −x
6
;
i)
1

0
x
3
dx
3

(1 −x
2
)
5
;
j)
1

0
dx
e
3

x
−1
;
k)
1

0
dx
tgx −x
.
360
3. Aflat ¸i v. p. C pentru integralele:
a)
+∞

−∞
sin xdx;
b)
+∞

−∞
1 + x
1 + x
2
dx;
c)
2

1
2
dx
xln x
;
d)

0
dx
1 −x
2
;
e)

0
dx
x
2
−3x + 2
.
4. Aflat ¸i:
a) lim
α→0
2

1
(3x + 1) cos(αx)dx;
b) lim
α→0
1

0
5

x
6
+ x
2
+ α
2
dx.
5. Aflat ¸i derivatele I

(α) pentru urm˘ atoarele funct ¸ii:
a) I(α) =
1

0
dx
x
2
+ α
2
, α ∈ R;
b) I(α) =
α

α
2
cos(x
2
+ α
2
)dx, x ∈ R;
361
c) I(α) =
1

0
x

x
2
+ α
2
dx, α > 0.
6. Calculat ¸i integralele cu parametrii:
a) I(α) =

0
1 −e

xe
x
dx, α > −1;
b) I(α) =
π
2

0
ln(cos
2
x + α
2
sin
2
x)dx, α > 0;
c) I(α) =
1

0
ln(1 −αx
2
)

1 −x
2
dx, [α[ < 1.
7. Calculat ¸i

0
e
−αx
dx, α > 0. Plecˆand de la rezultatul
g˘ asit, ar˘ atat ¸i c˘a

0
e
−x
x
n
dx = n! , n ∈ N.
8. Plecˆand de la

0
dx
x
2
+ a
, a > 0, g˘ asit ¸i

0
dx
(x
2
+ 1)
n+1
, n ∈ N.
9. Ar˘ atat ¸i c˘a funct ¸ia Γ este o funct ¸ie convex˘a.
10. Utilizˆ and integralele euleriene, calculat ¸i integralele:
362
a)
1

0

x −x
2
dx;
b)
0

a
x
2

a
2
−x
2
dx, a > 0;
c)

0
4

x
(1 + x
2
)
2
dx;
d)

0
x
2
dx
1 + x
4
;
e)

0
3

x
(1 + x
2
)
2
dx;
f)

0
x
2
dx
(1 + x
6
)
2
;
g)
1

0
x
3

1 −x
3
dx;
h)
2

1
(x −1)
8
(2 −x)
10
dx;
i)

0
dx
(1 + x
2
)
n
, n ∈ N;
j)
π
2

0
sin
4
xcos
2
xdx, (se noteaz˘a sin
2
x = t);
363
k)

0
x
2n
e
−x
2
dx, n ∈ N.
11. Calculat ¸i integralele duble:
a)
1

0
2

1
dx
(3x + y + 1)
2
;
b)
2

1
1

−1
(2x
2
y −3xy + 2x −3y + 1)dxdy;
c)
1

0
2

1
e
x+y
dxdy;
d)

D
xydxdy dac˘a
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ≥ 0 , y ≥ 0 , x + y ≤ 1¦;
e)

D
xydxdy, unde D este interiorul triunghiului de
vˆ arfuri (0, 0), (0, 1) ¸si (1, 1);
f)

D
(2x −y)dxdy, unde D este domeniul m˘ arginit
de curbele y = 2 −x
2
¸si y = 2x −1;
g)

D
y ln xdxdy, dac˘a D este domeniul m˘ arginit de
curbele xy = 1, y =

x, x = 2;
364
h)

D

x
2
+ y
2
dxdy, dac˘a D este domeniul m˘ arginit
de cercul x
2
+ y
2
= a
2
, a > 0;
i)

D
ln(x
2
+ y
2
)dxdy, dac˘a D este domeniul
m˘arginit de cercurile x
2
+ y
2
= e
2
¸si x
2
+ y
2
= e
4
;
j)

D
(x + y)
3
(x −y)
2
dxdy, dac˘a D este domeniul
m˘arginit de dreptele x +y = 1, x −y = 1, x +y = 3
¸si x −y = −1.
12. Calculat ¸i aria domeniului D limitat de curbele xy = 1,
xy = 2, y = x ¸si y = 3x.
13. Calculat ¸i aria domeniului plan D limitat la curbele x =
4y −y
2
¸si x + y = 6.
14. Calculat ¸i aria domeniului plan limitat de curbele y =
2 −x ¸si y
2
= 4x + 4.
15. Calculat ¸i volumul corpului limitat de suprafet ¸ele y = 1+
x
2
, z = 3x, y = 5 ¸si z = 0 ¸si situat ˆın primul octant.
16. Calculat ¸i volumul corpului limitat de suprafet ¸ele z = 0,
z = xy, x
2
+ y
2
= 4.
17. Studiat ¸i convergent ¸a integralelor:
a) I
1
=
π
2

0
ctg x dx
b) I
2
=

0
dx
(x + 1)

[x
2
−1[
.
365
18. Calculat ¸i integrala:
I(b) =
π
2

0
1
sin x
ln
1 + b sin x
1 −b sin x
dx
care depinde de parametrul real −1 < b < 1.
19. Calculat ¸i integrala:
I(y, k) =

0
1 −cos y x
x
e
−kx
dx
care depinde de parametrii reali y ≥ 0 ¸si k > 0.
20. Calculat ¸i cu ajutorul integralelor euleriene urm˘ atoarele
integrale:
a) I
1
=
1

0
x
1
2
(1 −x)
1
2
;
b) I
2
=

0

x
1 + x
2

x
.
21. Calculat ¸i integralele duble:
a) I
1
=
1

0
1

0
2ydxdy
(1 + x
2
+ y
2
)
3
2
;
b) I
2
=
2

1
1

0
4x
3
1 + y
2
dxdy
c) I
3
=

2(x
2
+ y)dxdy,
D
unde D este domeniul m˘arginit de parabolele y = x
2
¸si
y
2
= x.
366
Bibliografie
[1] Acu, D., Dicu, P., Acu. M., Acu, A.-M., Matematici
aplicate ˆın economie, Vol.I, Editura Universit˘ at ¸ii ”Lucian
Blaga” din Sibiu, 2001.
[2] Allen, R.G.D., Analiz˘a matematic˘ a pentru economi¸sti,
Editura S¸tiint ¸ific˘a (traducere), Bucure¸sti, 1971.
[3] Apostol, T.M., Mathematical Analysis (second edition),
Addison–Wesley Publishing Company, 1974.
[4] Aram˘ a, L., Morozan, I., Culegere de probleme de calcul
diferent ¸ial ¸si integral, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1978.
[5] Blaga, P., Mure¸san, A., Matematici aplicate ˆın economie,
Vol.I, Transilvania Press, Cluj–Napoca, 1996.
[6] Blaga, P., Mure¸san, A., Lupa¸s, Al., Matematici aplicate,
Vol.I, Editura Promedia Plus, Cluj–Napoca, 1999.
[7] Browder, A., Mathematical Analysis. An Introduction,
Springer, 1996.
[8] Cobza¸s, S¸., Analiz˘a matematic˘ a (Calcul diferent ¸ial), Ed-
itura Presa Universitar˘ a Clujean˘a, Cluj–Napoca, 1997.
[9] Donciu, N., Flondor, D., Algebr˘ a ¸si analiz˘a matematic˘ a.
Culegere de probleme, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1979.
367
[10] Dowling, E.T., Math´ematiques pour l

´economie,
McGraw–Hill, Paris, 1990.
[11] Gheorghiu, N., Precupeanu, T., Analiz˘a matematic˘ a, Ed-
itura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1979.
[12] Izvercian, P.N., Nit ¸oiu, R., Izvercian, N., Analiz˘a matem-
atic˘ a. Aplicat ¸ii ˆın tehnic˘ a ¸si economie, Editura de Vest,
Timi¸soara, 1994.
[13] Krasnov, M., Kiselev, A., Makarenko, G., Shikin, E.,
Mathematical Analysis for Engineers, Vol.I, II, Mir Pub-
lishers, Moscow, 1990.
[14] Lancaster, K., Analiz˘a economic˘ a matematic˘ a, Editura
S¸tiint ¸ific˘a, Bucure¸sti, 1973.
[15] Meghea, C., Bazele analizei matematice, Editura
S¸tiint ¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘a, Bucure¸sti, 1977.
[16] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Manual de
analiz˘a matematic˘ a, Vol.I, 1962, Vol.II, 1964, Editura Di-
dactic˘a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti.
[17] Olaru, V., Halanay, A., Turbatu, S., Analiz˘a matematic˘ a,
Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1983.
[18] Popa, C., Hiri¸s, V., Megan, M., Introducere ˆın anal-
iza matematic˘a prin exercit ¸ii ¸si probleme, Editura Facla,
Timi¸soara, 1976.
[19] Popescu, O., Raischi, C., Matematici aplicate ˆın
economie, Vol.I, II, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1993.
[20] Precupeanu, A., Bazele analizei matematice, Editura
Polirom, Ia¸si, 1998.
[21] Siret ¸chi, Gh., Calcul diferent ¸ial ¸si integral, Vol.I, II, Edi-
tura S¸tiint ¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘a, Bucure¸sti, 1985.
368
[22] St˘ an˘ a¸sil˘a, O., Analiz˘a matematic˘ a, Editura Didactic˘ a ¸si
Pedagogic˘ a, Bucre¸sti, 1981.
[23] Vasiliu, D.P., Matematici economice, Editura Eficient,
Bucure¸sti, 1996.
369

4.2 4.3 4.4 4.5

Propriet˘¸i de baz˘ ale functiilor derivabile pe at a ¸ un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Diferentiala unei functii reale . . . . . . . . . 151 ¸ ¸ Aplicatiile derivatei ˆ economie . . . . . . . . 154 ¸ ın Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 163

5 Integrarea functiilor reale ¸ 5.1 5.2 5.3 5.4

Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Metode de aflare a primitivelor . . . . . . . . 166 Aflarea primitivelor functiilor rationale . . . . 175 ¸ ¸ Primitive de functii irationale . . . . . . . . . 182 ¸ ¸ 5.4.1 = de tipul I1 dx √ , x ∈ I, I un inax2 + bx + c terval pe care ax2 + bx + c > 0 . . . . 183 Integrale = Integrale de tipul I2 mx + n √ , x ∈ I, I un inax2 + bx + c terval pe care ax2 + bx + c > 0 . . . . 183 = Integrale de tipul I3 Pn (x) √ , unde Pn (x) este ax2 + bx + c un polinom de grad n . . . . . . . . . . 184 = Integrale de tipul I4 √ Pn (x) ax2 + bx + cdx, x ∈ I, I interval pe care ax2 + bx + c > 0, iar Pn (x) este un polinom de gradul n . . 185 = forma I5 unde x ∈ I pe care ax + bx + c > 0 ¸i x − d = 0 . . . 185 s Integrale de
dx √ , (x−d)k ax2 +bx+c 2

5.4.2

5.4.3

5.4.4

5.4.5

4

5.5 5.6 5.7

5.8 5.9

5.10

Integrale de forma I6 = mk m1 m2 nk n1 n2 dx, R x, x , x , . . . , x unde R = P/Q este o functie ¸ rational˘, P, Q ∈ R[x1 , x2 , . . . , xk+1 ], ¸ a x ∈ I ⊂ (0, ∞), pe care Q(x) = 0 . . . 5.4.7 Integrale de forma I7 = mk m1 ax+b n1 ax+b nk dx R x, cx+d , . . . , cx+d unde x ∈ I este un interval pe care (ax + b)/(cx + d) > 0, iar R este o functie rational˘ . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ a = 5.4.8 Integrale de forma I8 √ 2 + bx + c)dx, x ∈ I pe R(x, ax care ax2 + bx + c > 0, iar R este o functie rational˘ de dou˘ variabile . . . ¸ ¸ a a Definitia integralei definite (Riemann) . . . . . ¸ Propriet˘¸ile integralei definite . . . . . . . . . at Calculul integralelor definite . . . . . . . . . . 5.7.1 Calculul integralelor cu ajutorul sumelor integrale . . . . . . . . . . . . 5.7.2 Calculul integralelor cu ajutorul formulei lui Leibniz–Newton . . . . . . . 5.7.3 Metoda integr˘rii prin p˘rti . . . . . . a a¸ 5.7.4 Metoda schimb˘rii de variabil˘ sau a a substitutiei . . . . . . . . . . . . . . . ¸ Aplicatie economic˘. Flux de venituri continue ¸ a Ecuatii diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ 5.9.1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai . . ¸ ¸ ıntˆ 5.9.2 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul ¸ ¸ doi cu coeficienti constanti . . . . . . . ¸ ¸ Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.4.6

186

187

187 188 197 204 204 204 205 207 210 211 214 217 221

¸ s ¸ 229 6 Siruri ¸i serii de functii 6.1 Siruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 ¸ ¸ 6.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 ¸
5

6.3 6.4 6.5

Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 257 257 263 265 278 285 290 299 302 306 313 314 326 335 343 358 367

7 Derivarea functiilor de mai multe variabile ¸ 7.1 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 7.2 Interpret˘ri geometrice ¸i economice ale a s derivatelor partiale . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 7.3 Derivarea functiilor compuse . . . . . . . . . . ¸ 7.4 Diferentiala functiilor de mai multe variabile . ¸ ¸ 7.5 Extremele functiilor de mai multe variabile . . ¸ 7.6 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . ¸ 7.7 Ajustarea unor date . . . . . . . . . . . . . . . 7.8 Interpolarea functiilor . . . . . . . . . . . . . ¸ 7.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Generaliz˘ri ale notiunii de integral˘ a ¸ a 8.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . 8.2 Integrale cu parametri . . . . . . . . 8.3 Integrale euleriene. Functia Gamma. ¸ Beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8.4 Integrale duble . . . . . . . . . . . . 8.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . Bibliografie . . . . . . . . . . Functia ¸ . . . . . . . . . . . . . . .

6

Cuvˆnt ˆ a ınainte

Scopul celui de al doilea volum din trilogia Matematici Aplicate ˆ Economie este de a prezenta, ˆ ın ıntr-un ansamblu bine ˆ ınchegat, elementele de Analiz˘ Matematic˘ necesare a a unui viitor specialist ˆ studiul fenomenelor economice. ın Conceptele Analizei Matematice, ˆ general, sunt utile atˆt ın a ˆ realizarea unor modele teoretice pentru fenomenele studiın ate, cˆt ¸i pentru studiul profund al unor precese de calcul. a s Analiza Matematic˘, prin conceptele sale puternice de limit˘, a a continuitate, derivabilitate ¸i integrabilitate, are o contributie s ¸ deosebit˘ ˆ studiul sistematic al variatiei unor structuri. a ın ¸ ˆ aceast˘ lucrare am selectat cˆteva capitole de Analiz˘ In a a a Matematic˘, care contin rezultatele fundamentale, ˆ ¸ite de a ¸ ınsot aplicatii, ˆ special din domeniul economic, pe care le-am con¸ ın siderat semnificative. Ca ¸i ˆ primul volum, din punct de vedere didactic, am s ın ˆ ıncercat s˘ realiz˘m jonctiunea cu cuno¸tintele de analiz˘ a a ¸ s ¸ a a ın a ı¸ matematic˘ acumulate ˆ liceu. Cititorii, parcurgˆndu-le, ˆsi pot, cu un efort minim, reˆ ınprosp˘ta cuno¸tintele. a s ¸ Majoritatea rezultatelor sunt ˆ ¸ite de exemple, care conınsot tribuie la ˆ ¸elegerea ¸i aprofundarea cuno¸tintelor. ınt s s ¸ Cartea se adreseaz˘ studentilor de la specializ˘rile ecoa ¸ a
7

nomice ¸i tehnice, cˆt ¸i speciali¸tilor care utilizeaz˘ concepte s a s s a de Analiz˘ Matematic˘. a a Un cuvˆnt de multumire pentru cei doi referenti ¸tiintifici a ¸ ¸ s ¸ ¸i pentru toti cei care au contribuit la aparitia acestei c˘rti. s ¸ ¸ a¸

Sibiu, decembrie 2002

Autorii

8

Capitolul 1

Siruri ¸
” Nu ne inform˘m pur ¸i simplu, ci ne convingem, a s dup˘ cum nu ne instruim ci ˆnv˘¸˘m ” a ı ata (Mircea Malita) ¸ ˆ acest capitol vor fi reluate cuno¸tintele esentiale deIn s ¸ ¸ spre ¸iruri de numere reale presupuse cunoscute din liceu, care, s apoi, vor fi completate cu cˆteva notiuni ¸i rezultate noi ¸i cu a ¸ s s studiul ¸irurilor pe spatii metrice, cu particulariz˘ri ˆ spatiile s ¸ a ın ¸ m R , m ≥ 1.

1.1

Siruri de numere reale ¸

Acest paragraf este consacrat recapitul˘rii notiunilor a ¸ principale despre ¸iruri de numere reale ¸i complet˘rii lor cu s s a cˆteva notiuni ¸i rezultate necesare ˆ expunerile ulterioare. a ¸ s ın Definitia 1.1.1 Se nume¸te ¸ir de numere reale sau ¸ir ¸ s s s numeric o functie f : Np → R, unde Np = {p, p + 1, p + ¸ 2, . . .}, p fiind un num˘r natural. a s a Scriind f (n) = an , ¸irul se noteaz˘ prin (an )n≥p sau {an }n≥p . ˆ mod uzual se ia p = 1 sau, uneori, p = 0. PenIn tru comoditate, f˘r˘ a restrˆnge generalitatea, vom considera aa a
9

. 3. n = 1. . s Un ¸ir poate fi dat prin termenul general. a s ıncˆ Definitia 1. 3. . 10 . a a s s ıncˆ n = 1. .. an se va numi termenul s general al ¸irului. enumerˆnd s a termenii ¸irului sau printr-o formul˘ de recurent˘. 2.2 Un ¸ir de numere reale (an ) este m˘rginit ¸ s superior (majorat) dac˘ multimea termenilor s˘i este maa ¸ a jorat˘. .3 Un ¸ir de numere reale (an ) este m˘rginit ¸ s a inferior (minorat) dac˘ multimea termenilor s˘i este mia ¸ a norat˘. cu M > 0.1. n = 1.1.. Deoarece orice interval [α. .¸irurile (an )n≥1 .5 Sirul numerelor (an ) este nem˘rginit dac˘ ¸ ¸ nu este m˘rginit.. ¸ a (∀)n ∈ N. . β] este inclus ˆ ıntr-un interval simetric fat˘ de 0 de forma [−M. 2. 2.1 Sirul an = 2 + (−1)n este m˘rginit deoarece |an | ≤ 3. adic˘ a a s a dac˘ exist˘ numerele reale α ¸i β a¸a ˆ at α ≤ an ≤ β. 3. . 2. a a ¸ s Exemple: 1. ¸irul numeric (an ) este majorat dac˘ exist˘ s num˘rul real β a¸a ˆ at an ≤ β. a a s ıncˆ Definitia 1. . a a a Altfel spus. a a Definitia 1. a a Cu alte cuvinte. s a ¸a a Definitia 1. adic˘ dac˘ ˆ afara oric˘rui interval a a a ın a m˘rginit exist˘ cel putin un termen al ¸irului. putem afirma ¸a a as a a a c˘ ¸irul (an ) este m˘rginit dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ un num˘r as real M > 0 a¸a ˆ at s˘ avem s ıncˆ a |an | ≤ M.1. n = 1. .1.1.4 Spunem c˘ ¸irul numeric (an ) este ¸ a s m˘rginit dac˘ simultan este majorat ¸i minorat. . scriind simplu (an ). . M ]. . ¸irul numeric (an ) este minorat dac˘ s exist˘ num˘rul real a¸a ˆ at α ≤ an . 3.

a Definitia 1.1. (∀)n ∈ N).1.6 Sirul an = ¸ 2n − 1 este strict cresc˘tor. Sirul yk = ank .3 Sirul an = −3n nu este minorat.1.7 Sirul an = 2 + (−1)n nu este monoton. a n 2n + 1 este strict descresc˘tor.1.1.7 Sirul (an ) este descresc˘tor (strict de¸ ¸ scresc˘tor) dac˘ an+1 ≤ an (respectiv an+1 < an ) pentru a a orice n ∈ N∗ .9 Sirul numeric (an ) are limita l ∈ R dac˘ ¸ ¸ a pentru orice num˘r real ε > 0. dar este majorat (an < ¸ 0. iar (nk ) un ¸ s ¸ir strict cresc˘tor de numere naturale. exist˘ un num˘r natural nε a a a astfel ˆncˆt s˘ avem |an − l| < ε.6 Sirul (an ) este cresc˘tor ¸ ¸ cresc˘tor) dac˘ an ≤ an+1 . (∀)n ∈ N ).8 Fie (an ) un ¸ir de numere reale. s a ¸ se nume¸te sub¸ir al ¸irului (an ). ¸ Definitia 1. pentru orice n natural.4 Sirul an = (−1)n · 2n nu este nici minorat ¸i nici majorat.1. s 1. iar un ¸ir strict cresc˘tor sau strict descresc˘tor se s a a nume¸te ¸ir strict monoton. a n 1.2 Sirul an = 3n nu este m˘rginit superior dar este m˘rginit ¸ a a inferior (an ≥ 1. (respectiv an < an+1 ) pena a tru orice n ∈ N∗ . ı a a n > nε . s s s Definitia 1. 1. ¸ a (strict Definitia 1.1. Un ¸ir cresc˘tor sau descresc˘tor se nume¸te ¸ir monos a a s s ton. k ∈ N.1.1.1. s s Exemple: 1.1.5 Sirul an = ¸ 1. 11 .

anE (fig. .10 Sirul numeric (an ) are limita +∞ dac˘ ¸ ¸ a pentru orice num˘r real pozitiv E. a a s a Definitia 1.2). a2 .1). Rezult˘ c˘ orice ¸ir numeric convergent este m˘rginit.1.1. . n > nE .1.1. . ınseamn˘ c˘ ˆ a a ın Geometric. a2 . exist˘ nE ∈ N a¸a ˆ at a a s ıncˆ an > E. l + ε) (numit vecin˘tate a de centru l ¸i raz˘ ε) se afl˘ un num˘r finit de termeni. Dac˘ ¸irul (an ) are limita +∞ ˆ a s ınseamn˘ c˘ ˆ afara a a ın intervalului V (∞) = (E.1. . iar interiorul lui V (l. a a Fig. s a a a a a1 . Definitia 1.1.1.11 Sirul numeric (an ) are limita −∞ dac˘ ¸ ¸ a s ıncˆ pentru orice num˘r real negativ E. ∞) (numit vecin˘tate a lui +∞) a se afl˘ un num˘r finit de termeni a1 . .1. ε) = (l − ε. exist˘ nE ∈ N a¸a ˆ at a a an < E. .1.1.Dac˘ ¸irul (an ) are limita l se scrie lim an = l sau a s s a an → l pentru n → ∞ ¸i se mai spune c˘ (an ) este convergent la l. . n > nE .2.1. . s n→∞ Fig. ε) se afl˘ o infinitate de termeni ai ¸irului (fig. anε . faptul c˘ (an ) converge la l ˆ a afara intervalului V (l. pentru orice n natural. 12 . pentru orrice n natural.

faptul c˘ ¸irul (an ) are limita −∞ a s ˆ ınseamn˘ c˘ ˆ afara intervalului V (−∞) = (−∞.1 Dac˘ un ¸ir de numere reale are limit˘. Dac˘ un ¸ir de numere reale are limita +∞ sau −∞ a s se mai zice c˘ are limit˘ infinit˘.1. Geometric. anE (fig. Atunci exist˘ n1ε ∈ N a¸a ˆ at dac˘ a a n > n1ε s˘ avem |an − l1 | < ε adic˘ ε < an − l1 < ε. Putem alege ε > 0 a¸a ˆ at a a s ıncˆ a l1 − ε > l2 + ε > l2 . s ¸ s s s Teorema 1. In ¸ ¸ a s ıncˆ Presupunem c˘ l1 > l2 . Un ¸ir de numere reale a a a s care are limit˘ infinit˘ sau nu are limit˘ se spune c˘ este a a a a divergent. Demonstratie.3). ¸ a s a finit˘ sau infinit˘. de unde bn < l2 + ε. E) a a ın (numit vecin˘tate a lui −∞) se afl˘ un num˘r finit de a a a termeni ai ¸irului: a1 . Acum. .1.1 Dac˘ (an ) ¸i (bn ) sunt ¸iruri de numere reale a s astfel ˆncˆt lim an = l1 . l1 ¸i l2 finite sau infiı a n→∞ n→∞ nite. a a a Veridicitatea acestei propozitii rezult˘ prin reducere la ¸ a absurd ¸i folosind definitia limitei unui ¸ir. s Fig. Vom demonstra numai ˆ cazul l1 ¸i l2 finite. ¸ ın s ˆ celelalte situatii demonstratia este analoag˘.1. atunci ea este unic˘. Din lim bn = l2 rezult˘ c˘ exist˘ n2ε a a a s˘ avem |bn − l2 | < ε.1. . .1. a2 .Dac˘ ¸irul an are limit˘ −∞ se scrie lim an = −∞ sau as a n→∞ an → −∞ pentru n → ∞. iar an ≤ bn pentru n natural. atunci l1 ≤ l2 . lim bn = l2 . n ≥ n0 . . deducem a 13 n→∞ .3. de unde an > l1 − ε > l2 + ε.1. Propozitia 1.

Sirul an = 1 +√2 + 33 + . s Propozitia 1. + nn . a ceea ce contrazice ipoteza. pentru orice s n ∈ N∗ . . se deduce valabilitatea a a a urm˘toarelor criterii de comparatie. a¸a ˆ at n→∞ an ≤ bn . .8.c˘ pentru n > max{n0 . ¸i lim an = +∞. cu (xn ) ¸ir m˘rginit ¸i (yn ) un ¸ir convergent la zero. A¸adar. cu lim bn = −∞.1.9.2 (Criteriul major˘rii pentru limit˘ ¸ a a a finit˘).1. Sirul an = ¸ deoarece lim n→∞ 1 1 = 0 ¸i sin s ≤ 1. atunci lim an = +∞. cea mai ˆ alnit˘ situatie este ¸ a ıntˆ a ¸ s a s s an = xn yn . n2ε } are loc inegalitatea an > bn . n→∞ √ n n→∞ Propozitia 1. cu lim bn = 0. n n 1 1 sin . n→∞ 14 .1. n1ε .1. ¸i num˘rul natural n0 . cu lim bn = +∞. ıncˆ 2 Exemplul 1. n ∈ N∗ are limita 0 n n Propozitia 1. s Utilizˆnd aceast˘ teorem˘. utile ˆ aflarea limitelor a ¸ ın de ¸iruri. l1 ≤ l2 .1 In practic˘. Dac˘ pentru ¸irul de numere reale (an ) exist˘ ¸irul a s numeric (bn ). ıncˆ n→∞ n→∞ ˆ Observatia 1. ¸i num˘rul natural n0 a¸a s a s n→∞ ˆ at an ≥ bn .3 (Criteriul minor˘rii pentru limita ¸ a a s +∞). Dac˘ pentru ¸irul numeric (an ) exist˘ ¸irul de numere a s as s a s ıncˆ reale (bn ). Dac˘ pentru ¸irul de numere reale (an ) exist˘ un a a s num˘r real l ¸i un ¸ir numeric (bn ). atunci lim an = l. pentru orice n ≥ n0 . are limita +∞ deoarece an ≥ nn = n. pentru orice n ≥ n0 .4 (Criteriul major˘rii pentru limita ¸ a −∞).1. astfel a s s ˆ at |an − l| ≤ bn .1. atunci lim an = −∞. Exemplul 1. n ∈ ¸ n ∗ N .

atunci ¸irul (an ) are limit˘ n→∞ n→∞ ¸i lim an = l. atunci lim (an + bn ) = lim an + lim bn = n→∞ n→∞ n→∞ l1 + l2 .+ √ . n→∞ 2 s s Propozitia 1. s ıncˆ s a n0 ∈ N. pentru orice n natural n > n2ε 2 15 . avem n n √ < an < √ . s as s Dac˘ pentru ¸irul numeric (an ) exist˘ ¸irurile (bn ) ¸i (cn ) a s de numere reale a¸a ˆ at bn ≤ an ≤ cn pentru n ≥ n0 .1. s n→∞ Exemplul 1. pentru orice n ∈ N∗ . 3 3 3 + n3 + n 3+n+1 8n 8n Cum n n 1 = lim √ = . Dac˘ n→∞ deducem c˘ a n→∞ l1 + l2 are sens..1.5 (Criteriul ˆ ¸ ıncadr˘rii unui ¸ir ˆ a s ıntre dou˘ ¸iruri care au aceea¸i limit˘ sau criteriul a s s a cle¸telui). l1 ¸i l2 finite sau infinite.Propozitia 1. s Demonstratie.6 Fie (an ) ¸i (bn ) ¸iruri de numere reale cu ¸ s s a lim an = l1 ¸i lim bn = l2 . cu lim bn = lim cn = l.1. pentru orice n natural n > n1ε 2 ¸i s ε |bn − l2 | < .10. S˘ consider˘m cazul l1 ¸i l2 finite. lim √ 3 3 3 + n2 + n 3+n+1 n→∞ n→∞ 2 8n 8n 1 lim an = . Pentru ¸irul s an = √ 3 1 1 1 +√ +. 3 3 8n3 + n + 1 8n3 + 2n + 2 8n3 + n2 + n n ∈ N∗ . Pentru ¸ a a s s ıncˆ orice ε > 0 exist˘ numerele naturale n1ε ¸i n2ε a¸a ˆ at a ε |an − l1 | < ..

+ 0 = 0 ∞·0 Corect. +∞. putem scrie n→∞ lim 1 2 k + + ··· + n n n = 0 (k independent de n) dar nu putem scrie n→∞ lim 1 2 n + + . a ı ¸ Observatia 1. dac˘ l1 = +∞ ¸i l2 = +∞. iar dac˘ l1 = −∞ ¸i l2 = −∞. Atunci. + n = n→∞ n . ˆn functie de (an ) ¸i (bn ).1..1. ˆ mod analog se demonstreaz˘ c˘: dac˘ l1 = +∞ ¸i In a a a s a s l2 finit. atunci a s l1 + l2 = −∞. ˆ conformitate cu cele dou˘ inegalit˘¸i: ε ε |(an + bn ) − (l1 + l2 )| ≤ |an − l1 | + |bn − l2 | < + = ε. n2ε }. Observatia 1. −∞ sau s˘ nu existe.Fie nε = max{n1ε ... atunci l1 + l2 = +∞.3 Afirmatiile din Propozitia 1.. avem n→∞ lim 1 2 n + + .6 r˘mˆn ¸ ¸ ¸ a a valabile ¸i pentru un num˘r finit de termeni independent de s a n. avem. 2 2 ceea ce ne arat˘ c˘ a a n→∞ lim (an + bn ) = l1 + l2 . aceasta putˆnd s˘ fie orice num˘r s real.. pentru orice n natural ın a at n > nε .. atunci l1 + l2 = +∞..2 Pentru l1 = +∞ ¸i l2 = −∞ operatia ¸ s ¸ a a s ¸ l1 + l2 este f˘r˘ sens (numit ¸i caz de exceptie sau caz de nedeterminare) deoarece ˆn acest caz nu se poate preciza de la ı a a a ˆ ınceput valoarea lui l1 + l2 . + n n n = 0 + .1. + n n n = lim 16 1 + 2 + .. Astfel.

Dac˘ l1 · l2 are sens. 2M Considerˆnd nε = max{n1ε . 2M 2|l2 | a pentru orice n > nε . adic˘ exist˘ M > 0 a¸a ˆ at a a a s ıncˆ a |an | < M .1. iar pe de alt˘ parte. s a atunci lim (an bn ) = lim an · lim bn = l1 · l2 . a n→∞ S˘ presupunem c˘ l2 = 0. atunci l1 l2 = +∞. n→∞ s Analog se arat˘ c˘: dac˘ l1 finit ¸i l2 = +∞.= lim n→∞ n(n + 1) n+1 = lim = ∞. pentru orice n > n1ε 2|l2 | n2ε Din lim bn = l2 rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ a a a n→∞ ∈ N a¸a ca s ε |bn − l2 | < . dac˘ s a s a l1 < 0. S˘ consider˘m l1 ¸i l2 finite. atunci l1 l2 = −∞. n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ s a Demonstratie. g˘sim lim an bn = 0. dac˘ s a s l1 = +∞ ¸i l2 = +∞.1. Cum (an ) este convergent.7 Fie (an ) ¸i (bn ) dou˘ ¸iruri de numere ¸ reale cu lim an = l1 ¸i lim bn = l2 . dac˘ l1 < 0. atunci l1 l2 = −∞. dac˘ l1 = +∞ ¸i l2 = −∞.1. atunci a a a l1 ·l2 = +∞. Dac˘ l2 = 0. pentru orice n > n2ε . atunci l1 l2 = +∞ iar dac˘ l1 = −∞ ¸i l2 = −∞. dac˘ l1 > 0 ¸i l1 l2 = −∞. pentru orice n ∈ N∗ . ¸ a a a ¸ atunci ¸inˆnd seama c˘ an este m˘rginit. avem a |an bn −l1 l2 | = |an bn −an l2 +an l2 −l1 l2 | = |an (bn −l2 )+l2 (an −l1 )| ≤ ≤ |an | |bn − l2 | + |l2 | |an − l1 | < M · ε ε + |l2 | = ε. a a pe de o parte este m˘rginit. dac˘ l1 finit a s a a a s a ¸i l2 = −∞. 17 . n→∞ 2n 2 s a s Propozitia 1. adic˘ lim (an bn ) = l1 l2 . n2ε }. dac˘ l1 > 0 ¸i l1 l2 = +∞. pentru s ıncˆ orice ε > 0 exist˘ n1ε ∈ N a¸a ˆ at a ε |an − l1 | < . pe baza Observatiei t a a 1.

de unde 2 |l|2 ε. i) Cum l = 0 rezult˘ c˘ 1/an este definit cu ¸ a a exceptia eventual. atunci lim a 1 1 = . n→∞ an l 1 = 0. a a Observatia 1. an l |an | |l| 2 |l| |l| 18 . a ¸ n→∞ an 1 = −∞. operatia l1 l2 ¸ s ¸ este f˘r˘ sens.3 r˘mˆn ¸ ¸ a a valabile ¸i la produsul de ¸iruri.1. ¸ a a Cum | |an | − |l| | ≤ |an − l|. atunci lim n→∞ an Demonstratie. Deducem c˘ lim |an | = |l|.5 Cele afirmate la Observatia 1. s s Propozitia 1. pentru orice n ≥ n1 . n→∞ s ıncˆ Acum exist˘ n1 ∈ N a¸a ˆ at | |an | − |l| | < a |l| |an | > .Observatia 1.1. n2ε }. atunci 1 |an − l| |l|2 ε 1 2 1 − = < · · = ε. n→∞ an ii) Dac˘ l = +∞ sau l = −∞. 2 s a Pentru orice ε > 0 exist˘ n2/ε ∈ N a¸a c˘ a |an − l| < |l| . pentru orice n > n2ε .4 Pentru l1 = 0 ¸i l2 = ±∞. n→∞ i) Dac˘ l ∈ R∗ . iar dac˘ an < 0 pentru toti n ≥ n0 .1. atunci lim a iii) Dac˘ l = 0 ¸i an > 0 pentru toti n ≥ n0 .1.8 Fie (an ) un ¸ir de numere reale cu ¸ s lim an = l. a unui num˘r finit de termeni. 2 Fie nε = max{n1 . atunci a s ¸ 1 lim = +∞.

∞). pentru b > 0 0 . pentru b > 0 +∞ .1. atunci a s n→∞ lim abn = n 0 . iv) Dac˘ a ∈ (0. ¸ ¸ s putem preciza limita cˆtului a dou˘ ¸iruri.1. pentru a > 1 0 . a as a n→∞ n→∞ s ¸ s lim bn = l2 ¸i l1 /l2 are sens (cazuri de exceptie sunt 0/0 ¸i n→∞ ±∞/ ± ∞). a s n n→∞ ii) Dac˘ a = 0 ¸i b ∈ R − {0}. v) Dac˘ a = +∞ ¸i b ∈ (0.1. +∞) ¸i b = −∞. pentru a ∈ (0. 1). pentru b < 0. pentru a ∈ (0. 1). Prin urmare.6 Folosind Propozitiile 1. atunci a s n→∞ lim abn = n 0 .8. pentru a > 1 ∞ . ∞) ¸i b ∈ R. an > 0. iii) Dac˘ a ∈ (0.7 ¸i 1. atunci lim abn = ab . lim an = a ¸i lim bn = b. atunci a s n→∞ lim abn = n +∞ . acum. atunci lim an /bn = l1 /l2 .1. n→∞ an l ˆ mod analog se demonstreaz˘ punctele ii) ¸i iii) din In a s enuntul Propozitiei 1.9 Fie (an ) ¸i (bn ) dou˘ ¸iruri de numere ¸ reale. atunci a s n→∞ lim abn = n ∞ . s a s Propozitia 1.1 1 = . +∞) ¸i b = +∞.8. ¸ ¸ pentru orice n > nε . Dac˘ lim an = l1 . pentru b < 0.1. s n→∞ n→∞ i) Dac˘ a ∈ (0. 19 . pentru orice n ∈ N∗ . lim Observatia 1.

dar nu este majorat˘. pentru orice ε > 0.ˆ cazul ridic˘rii la putere avem cazurile de exceptii. Demonstratie. Cum ¸irul (an ) este cresc˘tor. pentru orice n ∈ N. a a n→∞ iii) Se demonstreaz˘ la fel ca ii). α − ε < anε ≤ an ≤ α. Atunci multimea termenilor ¸irului este m˘rginit˘ infe¸ s a a a a a rior de a1 . ceea ce ne arat˘ c˘ lim an = +∞. a Deci. n ≥ nε va rezulta an ≥ anε . ∞ ¸i 1 . pentru orice s ıncˆ E > 0. Deoarece α este majorant. putem scrie an ≥ anε > E. Punem α = s a s a sup{an | n ∈ N∗ }. Acum.1. de unde |an − α| < ε pentru n > nε . ceea ce ne arat˘ c˘ lim an = α. Propozitia 1. Rezult˘ c˘. exist˘ un nE ∈ N a¸a ˆ at anE > E. ii) Orice ¸ir numeric cresc˘tor ¸i nem˘rginit are limita +∞. In a ¸ 0 0 ∞ situatiile 0 . ¸ s Pentru demonstratie acestei propozitii se poate consulta ¸ ¸ cartea [16]. pena tru n ∈ N. s a s a iii) Orice ¸ir numeric descresc˘tor ¸i nem˘rginit are limita s a s a −∞. Avem an ≤ α.1. exist˘ a s ıncˆ s nε ∈ N∗ a¸a ˆ at α − ε < anε ≤ α.10 Sunt adev˘rate afirmatiile: ¸ a ¸ i) Orice ¸ir de numere reale monoton ¸i m˘rginit este cons s a vergent. a a n→∞ s a s a ii) Fie (an ) un ¸ir numeric monoton cresc˘tor ¸i nem˘rginit. a Observatia 1. +∞}.7 Propozitia 1. 20 . ¸ i) Fie (an ) un ¸ir cresc˘tor ¸i m˘rginit.10 se poate enunta scurt: ¸ ¸ ¸ orice ¸ir monoton de numere reale are o limit˘ ˆ R = R ∪ s a ın {−∞. pentru orice n ∈ N∗ . n > nε .1.

Din a s (1. ¸ ¸ s 21 . pentru 0 < a < b. ceea ce ne arat˘ c˘ ¸irul (en ) este a a as a strict cresc˘tor.11 (Lema lui Cesar´). urmeaz˘ c˘ en < 4 pentru orice n ∈ N∗ .1.1). Deoarece (en ) este un ¸ir strict s cresc˘tor.2) Luˆnd ˆ (1. b ∈ R ¸i orice k natural. . a ın s g˘sim a 1+ 1 n en = bn+1 < an+1 + n+1 n 1 b = en+1 + en . (1. S˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul (en ) este m˘rginit superior. S˘ s a ar˘t˘m c˘ (en ) este convergent. . Din a a a punctul i) al Propozitiei 1. 71828 . de unde g˘sim a 1 1+ 2n < 2.. Limita ¸irului (en ) se noteaz˘ cu e. Fie ¸irul en = (1 + 1/n)n . n(n + 1) n de unde rezult˘ en < en+1 . (1.10 deducem c˘ ¸irul (en ) este ¸ a s a convergent.2) a = 1+1/(n+1).11. care este un s num˘r des ˆ alnit ˆ matematic˘ ¸i ¸tiint˘.2) a = 1. obtinem inegalitatea ¸ bk < ak + k(b − a)bk−1 .1) care este valabil˘ pentru orice a. n ∈ N∗ . a a a a as Lu˘m ˆ (1.1. b = 1 + 1/(2n) ¸i k = n ¸i obtinem a ın s s ¸ 1+ 1 2n n <1+n· 1 2n 1+ 1 2n n n−1 <1+ 1 2 1+ 1 2n n . Propozitia 1.1. Orice ¸ir m˘rginit de ¸ o s a numere reale contine cel putin un sub¸ir convergent. aa a S˘ pornim de la identitatea a bk − ak = (b − a)(bk−1 + bk−2 a + · · · + bak−2 + ak−1 ). b = 1+1/n ¸i k = n+1. valoarea lui este a ıntˆ ın a s s ¸a 2. care conduce la e2n < 4.Exemplul 1.

¸i deci ¸irul (bn ) este descresc˘tor. Din nk ≥ k obtinem lim nk = ∞. Rezult˘ c˘ ¸irul (bk ) este as a a as convergent. Fie (an ) un ¸ir m˘rginit de numere reale. adic˘ putem scrie |ai+kn − bi | < . . atunci conditia din definitia precedent˘ a ¸ ¸ a este evident satisf˘cut˘. Prin urmare. s Acum. n→∞ ceea ce ne arat˘ c˘ putem extrage un sub¸ir (nk ) strict a a s s cresc˘tor de numere naturale. pentru orice k ∈ N∗ ¸i A1 m˘rginit˘ rezult˘ c˘ ¸irul (bk ) este m˘rginit inferior. exist˘ s a a ıncˆ un num˘r natural nε . ceea ce ar ˆ ¸ bi ∈ Ai . . care are limit˘. ak+1 .12 Un ¸ir (an ) de numere reale se nume¸te ¸ir ¸ s fundamental sau ¸ir Cauchy dac˘ pentru orice ε > 0. s s s Definitia 1. S˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul (kn ) de numere naturale n→∞ este nem˘rginit. ˆ a Intr-adev˘r. f˘r˘ a a a aa restrˆnge generalitatea. m > nε s˘ avem |am − an | < ε. De n n aici. dac˘ ar exista un n0 astfel ca a a 1 kn = kn0 . deducem c˘ pentru orice n ∈ N∗ exist˘ kn a¸a ˆ at 1 1 a bi − < ai+kn ≤ bi . ¸ s a s Consider˘m submultimile Ak = {ak . astfel ˆ at pentru orice n.12 se poate scrie sub forma 22 . atunci am avea |ai+kn0 − bi | ≤ ¸ n ınsemna c˘ ai+kn0 = bi ¸i a s pentru toti n > n0 . putem considera.1. . obtinem a a a ¸ a aa as lim ai+kn = bi . adic˘ m = n + p. a a n > nε . a2 . iar sub¸irul (ank ) va fi un sub¸ir a s a al ¸irului (an ). Atunci Definitia 1. ceea ce ar constitui o contradictie.} este m˘rginit˘). s˘ presupunem c˘ exist˘ un indice i ∈ N a¸a ˆ at a a a s ıncˆ a a ¸ bi ∈ Ai . Din faptul c˘ bi este marginea superioar˘ a multimii a a s ıncˆ Ai . unde a a a ¸ p ∈ N∗ . pe baza criteriului major˘rii pentru limit˘ finit˘. ¸ s s a rezult˘ bk ≥ bk+1 k ∈ N∗ . k ∈ N∗ ¸i a ¸ not˘m cu bk marginile lor superioare (acestea exist˘ deoarece a a a a multimea A1 = {a1 . . c˘ m > n. a s a a a Cum Ak ⊂ A1 . .1. atunci putem a ¸ lua bk = ank cu nk ≥ k. Din Ak ⊃ Ak+1 .Demonstratie. pentru toti n ≥ n0 . m ∈ N∗ . ¸ s s sub¸irul (ai+kn ) este un sub¸ir convergent pentru ¸irul (an ).}. . Dac˘ pentru orice k ∈ N∗ avem bk ∈ Ak . Dac˘ n = m. De aceea.

1. S˘ ar˘t˘m c˘ este fundamental. ¸ a ¸ s ıncˆ Atunci exist˘ n1 ∈ N a¸a ˆ at pentru orice n.12 Orice ¸ir fundamental de numere reale ¸ s este m˘rginit a Demonstratie. a a m > n1 .13 Un ¸ir (an ) numeric se nume¸te ¸ir fun¸ s s s damental sau ¸ir Cauchy dac˘. Aplic˘m Definitia 1.echivalent˘. a Definitia 1. Fie (an ) un ¸ir de nu¸ s mere convergent la l.1. Teorema 1. s˘ avem |an − am | < 1. as a pentru orice n ∈ N∗ . Atunci conform Lemei lui Cesar´ (Propozitia 1. adic˘ ¸irul (an ) este m˘rginit. m ∈ N. s s Suficienta. Acum.1. . o ¸ ¸ s ¸irul (an ) va contine un sub¸ir (ank ) convergent. exist˘ s a a s ıncˆ s un num˘r natural nε a¸a ˆ at pentru orice n ∈ N. n > nε avem |an − am | = |an − l + l − am | ≤ |an − l| + |am − l| < ε ε + =ε 2 2 n→∞ s a ceea ce ne dovede¸te c˘ (an ) este un ¸ir fundamental. rezult˘ ca este m˘rginit (Propozitia 1. pentru orice ε > 0. rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at |an − l| < ε/2 pentru orice n ∈ N.12 pentru ε = 1. Din a aa a a a a s lim an = l. |1 + |an1 +1 |}. a Propozitia 1. n > n1 .2 (Criteriul lui Cauchy). Un ¸ir de numere s reale este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir fundamental. Necesitatea.1. n > nε .11). max{|a1 |.1. m ∈ N. |an1 |.12). as a s Demonstratie. Sirul s a aa a a s ıncˆ n→∞ a a ¸ (an ) fiind fundamental. Atunci. . putem scrie |an | = |an −an1 +1 +an1 +1 | ≤ |an −an1 +1 |+|an1 +1 | < 1+|an1 +1 | pentru orice n > n1 .1. ıncˆ pentru orice n. Dac˘ punem α a = atunci |an | ≤ α. . fie l limita s 23 . m > nε . . |a2 |. n > nε ¸i a orice p ∈ N s˘ avem |an+p − an | < ε. S˘ admitem c˘ (an ) este un ¸ir fundamental ¸ a a ¸ ¸i s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ l ∈ R a¸a ˆ at lim an = l.

pentru orice k ∈ N.sa. ¸irul (an ) are limita l ∈ R. m > n1ε . deci convergent. x ∈ R. adic˘ este cons vergent. .. . + 2 +. Exemplul 1. a Prin urmare. + n+1 3 3n+p 24 .. n1ε } ¸i luˆnd k > nε ˆ (1.1. pentru k → ∞. 2 2 pentru orice n ∈ N.3).+ n + n+1 3 3 3 3 3n+p cu p ∈ N∗ .3) 2 Din faptul c˘ (an ) este ¸ir fundamental avem c˘ exist˘ a s a a s ıncˆ n1ε ∈ N a¸a ˆ at ε |an − am | < .1. k > kε . m ∈ N.12. .8 Criteriul lui Cauchy permite studierea ¸ convergentei unui ¸ir f˘r˘ s˘ cunoa¸tem limita lui. + . s Avem an = cos x cos 2x cos nx cos(n + 1)x cos(n + p)x +. Atunci an+p = |an+p − an | = cos(n + p)x cos(n + 1)x ≤ + .. S˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul a aa as cos x cos 2x cos nx + . n > nε .+ . pentru orice n. n > n1ε .. Observatia 1. . rezult˘ c˘ pentru orice a a s ıncˆ ε > 0 exist˘ kε ∈ N a¸a ˆ at a ε |ank − l| < . + 2 3 3 3n este ¸ir Cauchy. 2 s a ın Fie acum nε = max{kε . Deoarece ank → l. Pentru ¸ s a a a s aceasta este suficient s˘ cercet˘m dac˘ ¸irul este fundamena a a s tal. (1. obtinem: ¸ ε ε |an −l| = |an −ank +ank −l| ≤ |an −ank |+|ank −l| < + = ε.

n > nε .. Dup˘ doi ani. s Atunci. vom avea suma a S2 = S(1 + r)2 .≤ 1 1 1 − 31p 1 +. iar dup˘ trecerea a k ani.+ > + . dat˘ ˆ s a a ıntr-o anumit˘ unitate monetar˘. pentru orice n > nε ¸i orice p ∈ N∗ . atunci la a a a trecereea a k ani am avea suma r kn .. 2 · 3n Cum 1/2 · 3n → 0. + 2 n nu este fundamental. s Se observ˘ c˘ avem a a 1 1 1 1 1 1 1 a2n −an = = n· + +. . deci nu este ¸ir convergent. a a Exemplul 1.+ n+p = n+1 · 1 = n+1 3 3 3 2 · 3n 1− 3 1 1− 1 3p < 1 . Sn.13.1.k = S 1 + n 25 . n+1 n+2 2n 2n 2n 2n 2 de n ori an = 1 + ceea ce ne arat˘ c˘ (an ) nu poate fi ¸ir Cauchy.. pentru orice n ∈ N. suma acumulat˘ va fi a a Sk = S(1 + r)k .. . Se in¸ a a a veste¸te o sum˘ S. avem |an+p −an | < s ε. Dac˘ dobˆnda s-ar ad˘uga de n ori pe an. atunci la sfˆr¸irul a a a as primului an vom avea suma S1 = S + rS = S(1 + r). a a s Aplicatie economic˘. + = . . care a a acumuleaz˘ o dobˆnd˘ compus˘ de r% anual. ceea ce ne asigur˘ c˘ (an ) este ¸ir Cauchy. Dobˆnda compus˘. a a a a Dac˘ dobˆnda se adaug˘ anual. . rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ a a a s ıncˆ nε ∈ N a¸a ˆ at 1/2 · 3n < ε. S˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul a aa as 1 1 + .

as ın [14].1 Se nume¸te ¸ir de puncte ˆ spatiul metric ¸ s s ın ¸ ın (X. [23]). $. . [2]. influenta desimii ad˘ug˘rii dobˆnzii fiind de mai mic˘ ¸ a a a a important˘. oricˆt a a a a a a de des am ad˘uga dobˆnda. Avem lim Sn. n. . valoarea sumei finale depinde a a de suma initial˘ S. . . ¸ Definitia 1. 71828 . particularizarea lor ˆ spatiile R ¸i principiul ın ¸ ın ¸ s contractiei.} ˆ X. . practic. .k ) este cresc˘tor ˆ raport cu n. .k ) cˆnd n → ∞. valoarea sumei acumulate ˆ cei k ani. (v. valoarea sumei acumulate la a a sfˆr¸irul anului ar oscila ˆ jurul lui e = 2. adic˘ ad˘ugarea dobˆnzii a s a a a s-ar face cˆt mai des. dobˆnda anual˘ r ¸i de num˘rul de ani ¸ a a a s a k. 1. . ¸a De exemplu.Se observ˘ c˘ ¸irul (Sn. Definitia 1. 2. 26 . a as a ın Apare ˆ ıntrebarea: dac˘ n ar cre¸te.k r = lim S 1 + n→∞ n nk n→∞ = S lim n→∞ r 1+ n n r r ·nk n = Serk . a ın ar cre¸te foarte mult? s Pentru a r˘spunde la ˆ a ıntrebare s˘ calcul˘m limita ¸irului a a s a (Sn. d) ¸ ¸ ¸ este convergent la x ∈ X dac˘ ¸irul de numere reale pozias tive (d(xn .2 Siruri ˆ spatii metrice ¸ ın ¸ ˆ acest paragraf ne vom ocupa cu studiul ¸irurilor cu valori In s ˆ spatii metrice. dac˘ am depune o sum˘ S = 1$ cu a a dobˆnd˘ compus˘ anual˘ de 1% pe o perioad˘ de 1 an.2. d) o aplicatie a multimii N ∗ = {1. ¸ ¸ Pentru un astfel de ¸ir folosim notatia (xn )n≥1 sau sims ¸ s ın s plu (xn ) ca ¸i ˆ cazul ¸irurilor de numere reale. ceea ce ne arat˘ c˘.2 Sirul de puncte (xn ) din spatiul metric (X.2. x)) are limita zero. .

pentru ε = 1 exist˘ n1 ∈ ¸ a N a¸a ˆ at d(xn . xn ) + d(xn . x0 ) ≤ M . a ın Definitia 1. y) = 0. ¸irul xn → x (n → ∞) ˆ spatiul metric s ın ¸ ıncˆ (X. de unde deducem c˘ d(x. d) ¸ ¸ ¸ este m˘rginit dac˘ exist˘ x0 ∈ X ¸i M > 0 a¸a ˆ at a a a s s ıncˆ ∗ d(xn . . ceea ce ne arat˘ c˘ ¸irul de puncte (xn ) este m˘rginit ˆ (X. .4 Sirul de puncte (yn ) din spatiul (X. Propozitia 1. y) ≤ d(x. oricare ar fi n > n1 . Propozitia 1. a¸a ˆ at yn = xkn . ¸ Atunci din d(x. x). d(xn1 . d). x) < ε dac˘ n > nε . d) dac˘ exist˘ un ¸ir s s a a s a s ıncˆ (kn )n≥1 de numere naturale.2 avem lim d(xn . Fie lim xn = x. y) = n→∞ n→∞ 0. 27 n→∞ n→∞ n→∞ . y) avem d(x. a Demonstratie.2. Definitia 1.1 Dac˘ ¸irul de puncte (xn ) din (X. atunci orice sub¸ir al s˘u are de asemenea ın s a limita x. Punˆnd M = s ıncˆ max{d(x1 . x) < 1.3 Sirul de puncte (xn ) din spatiul metric (X. . Altfel spus.2. x) = 0 ¸i lim d(xn . astfel ˆ at a a a d(xn . x).2. x). exist˘ nε ∈ N. Fie lim xn = x ¸i lim xn = y. 1}. Propozitia 1.Ca ¸i la ¸irurile reale folosim notatia lim xn = x sau s s ¸ xn → x (n → ∞). d). d) este ¸ ¸ ¸ sub¸ir al ¸irului de puncte (xn ) din (X. strict cresc˘tor. y) ≤ a lim d(xn . x)+ lim d(xn . atunci limita lui este ı ¸ unic˘. Deci avem x = y. pentru orice n ∈ N . . Din ¸ s n→∞ n→∞ n→∞ s Definitia 1.3 Dac˘ ¸irul de puncte (xn ) este convergent ¸ as la x ˆ (X. d) dac˘ pentru orice ε > 0. d).2.2 Orice ¸ir convergent de puncte din spatiul ¸ s ¸ metric (X. d) este ¸ as convergent ˆn spatiul metric (X.2. d) este m˘rginit. x) ≤ M . a a Demonstratie.2. y) = 0. a as pentru orice n ∈ N∗ . d(x2 . avem d(xn .

avem a d(xn+p . xn1 +1 ). m ∈ N. x)) este sub¸ir al ¸irului numeric (d(xn . p ∈ N∗ .1 Orice ¸ir convergent de puncte din (X. d(x2 . Prin urmare. Propozitia 1. d). s s ¸ Definitia 1. n > nε .5 lu˘m m = n + p. d) exist˘ x ∈ X ¸i ¸irul (an ) s a s s s de numere reale a¸a ca d(xn . d). a m > nε .Demonstratie. a m > n1 . . d) s este ¸ir Cauchy ˆn (X. s˘ avem d(xm . n > n1 . Dac˘ punem a a M = max{1. pentru orice ε > 0 ¸i orice p ∈ N∗ exa s ıncˆ ist˘ nε ∈ N astfel ˆ at. d) se nume¸te ¸ ¸ s ¸ir fundamental sau ¸ir Cauchy dac˘ pentru orice ε > 0 s s a s ıncˆ exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at pentru orice n. atunci s n→∞ (xn ) este convergent ¸i lim xn = x. a ın ¸irul (xn ) este m˘rginit ˆ (X.11. xn1 +1 )} atunci d(xn . xn1 +1 ). . atunci a ın ¸ a obtinem formularea echivalent˘: ¸irul (xn ) din (X. . ¸ Valabilitatea propozitiei rezult˘ din ¸ a Propozitia 1. a Demonstratie. s ı 28 .5 Orice ¸ir fundamental ˆn spatiul metric ¸ s ı ¸ (X. s˘ avem d(xn . Pentru ¸ s ın s ıncˆ ε = 1 exist˘ n1 ∈ N a¸a ˆ at. Propozitia 1. d) este ¸ a s fundamental dac˘. xn ) < ε. x)). n > nε .2. pentru orice n ∈ N.5 Sirul de puncte (xn ) din (X. atunci ¸irul real s s (d(yn . xm ) < 1. pentru orice n ∈ N∗ .4 (Criteriul major˘rii). s Teorema 1. . xn1 +1 ) ≤ M .2.2. Fie (xn ) un ¸ir Cauchy ˆ (X. d) este m˘rginit. pentru orice n.2.2. Dac˘ pentru ¸ a a ¸irul de puncte (xn ) din (X. xn ) < ε. a Dac˘ ˆ Definitia 1. x) ≤ |an | ¸i lim an = 0. d(x1 .1. d(xn1 . s n→∞ Demonstratia se obtine folosind criteriul major˘rii de la ¸ ¸ a ¸iruri de numere reale ¸i Definitia 1.2. de la ¸iruri de numere reale deoarece dac˘ ¸ s a s s s (yn ) este un sub¸ir al ¸irului de puncte (xn ). d). m ∈ N.2.

avem ¸i d(xn+p . d). | |). x) + d(x. Teorema 1.1 nu este adev˘rat˘ ˆ orice a a ın spatiu metric. Exemplul 1. ˆ spatiul metric (R. Reciproca Teoremei 1. pentru orice n > nε . ¸ Exemplul 1. z2 ) = d2 (x1 . s˘ avem a d(xn . rezult˘ c˘ ¸irul (xn ) este ¸ir a a s s fundamental.1. | |) este complet pe ¸ baza criteriului lui Cauchy (v. De aici. | |). Dac˘ z1 = a ¸ a (x1 . Dac˘ lim xn = x.2. x2 ) + d2 (y1 . ´ In ¸ inzestrat cu met1 n rica dat˘ de modul. xn ) < ε/2 + ε/2 = ε. Definitia 1.6 Spatiul metric (X.2. s ¸ a ¸ s Fie (X. Fie (xn ) un ¸ir convergent de puncte din ¸ s (X. d1 ). y1 ). x ∈ X. d).Demonstratie. z2 = (x2 .2. ¸ ¸ a as Proprietatea ¸irului (en ) de a fi fundamental se p˘streaz˘ ¸i s ˆ (Q. 1 2 29 .2. Spatiul metric (R. x) < ε/2. n ∈ N∗ este convera s gent (deci ¸i fundamental) ¸i are limita e. dar el nu mai este convergent ˆ (Q. s s Spatiul metric (Q. n > nε . iar un spatiu prehilbertian ¸i coms ¸ ¸ s plet se nume¸te spatiu Hilbert. s s n > nε . d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i Z = X × Y produsul cartezian al celor dou˘ spatii metrice. d) este convergent ˆn a s ı (X. y2 ) sunt dou˘ puncte din Z. | |) deoarece ın ın num˘rul e ∈ Q (e este num˘r irational). atunci pentru orice ε > 0 a n→∞ s ıncˆ a exist˘ nε a¸a ˆ at.2.7 Un spatiu vectorial normat ¸i complet se ¸ ¸ s nume¸te spatiu Banach. putem scrie d(xn+p . (Y. xn ) ≤ d(xn+p . ¸irul en = 1 + n . | |). | |) este un subspatiu al lui (R. atunci definim a d(z1 . x) < ε/2. y2 ).2).1. a a ¸ Definitia 1. oricare ar fi n ∈ N. Cum pentru orice p ∈ N∗ ¸i orice n ∈ N . d) se nume¸te complet ¸ ¸ s dac˘ orice ¸ir fundamental din (X.2.

yn ). z1 ). x) + d2 (yn . x) ≤ d2 (xn .2.6 se poate ex¸ ¸ tinde la produsul cartezian al unui num˘r finit de spatii mea ¸ trice. d) este un spatiu metric. oricare ar fi z1 .6 (Z. x2 ) + d2 (y1 . Evident d(z1 . Fie z3 = (x3 . a 2. y3 ) ˆ a un punct arbitrar din Z. z) < ε 1 2 30 . z2 ∈ Z.2. a¸a ˆ at. z2 ) = d2 (x1 . ¸ Teorema 1. x2 ) = 0 ¸i d2 (y1 . y3 ) + d2 (y3 . y1 = y2 . y2 ) = 0. y2 ) = 1 2 = d(z1 . Trebuie s˘ verific˘m pentru d axiomele ¸ a a metricii. Avem d(z1 . pentru orice n > nε . oricare ar fi (z1 . x2 ) + d2 (y3 .Propozitia 1. x2 ) + d2 (y1 . x2 ))2 + (d2 (y1 . d(z1 . z3 ) + d(z3 . n ∈ N. z) < ε.2. 1. d) este convergent c˘tre z = (x. ¸ ¸ Demonstratie. exist˘ nε ∈ N. Fie lim zn = z. atunci d1 (x1 . de unde a rezult˘ x1 = x2 . x1 ) + d2 (y2 . z2 ). y) ∈ Z dac˘ ¸i numai a a s s dac˘. lim xn = x ¸i lim yn = y. y1 ) = d(z2 .2 Sirul zn = (xn . ınc˘ 3. z2 ) = 0. atunci. adic˘ z1 = z2 . y2 ))2 ≤ d2 (x1 . ¸ Observatia 1. din spatiul metric ¸ (Z. adic˘ d verific˘ inegalitatea triunghiului.2. z2 ) = ≤ ≤ d2 (x1 . y) = d(zn . z2 ) ≥ 0. pentru orice ε > ¸ n→∞ s ıncˆ a 0.1 Valabilitatea Propozitiei 1. x3 ) + d2 (y1 . y3 ) + 1 2 d2 (x3 . d) este spatiu metric. Dac˘ a s d(z1 . y2 ) ≤ 1 2 (d1 (x1 . z2 ) ∈ Z. a a Prin urmare (Z. x3 ) + d1 (x3 . s˘ avem a d(zn . y2 ) = 1 2 2 2 d1 (x2 . a n→∞ n→∞ Demonstratie. Cum d1 (xn .

2 r˘mˆne valabil ¸ a a ¸i la produsul cartezian al unui num˘r finit de spatii metrice. x) < ε/ 2 ¸i exist˘ n2ε astfel ˆ at. y) < 1 2 ε2 ε2 + = ε. y) ≤ d2 (xn . a repetat de m ori. lim 3n2 − n + 1 n→∞ 4n2 + n + 1 = .2. x) + d2 (yn . Exemplul 1. z) < ε. lim yn .2.2.2 rezult˘ c˘ putem scrie a a n→∞ lim (xn . s a ¸ a Corolarul 1. pentru orice n > nε . 1 2 pentru orice n ∈ N. y) = d(zn .2. s a s Valabilitatea corolarului rezult˘ din Teorema 1. Cum. x) + d2 (yn . 2 2 rezult˘ lim zn = z. pentru orice √ a n > n2ε . n2ε } avem d(zn . ceea ce trebuie demonstrat. y) < ε/ 2. n→∞ s Reciproc. pentru orice n > n1ε . 3n2 − n + 1 4n2 + n + 1 1 n n .2. s˘ avem d2 (yn . n→∞ Observatia 1. lim n→∞ 1+ 31 . a n→∞ Din Teorema 1.¸i s d2 (yn . z) = d2 (xn . dac˘ s ¸ ¸i numai dac˘. nε = max{n1ε .2. ¸irurile reale componente sunt convergente. S˘ calcul˘m limita ¸irului din R3 a a s zn = Avem n→∞ √ n 1 n.1 ¸i a s m ¸ faptul c˘ R este produsul cartezian al spatiului metric R. n ≥ 2.2 Rezultatul Teoremei 1. 1 + n √ n n . atunci pentru a n→∞ n→∞ s ıncˆ a orice ε > 0 exist˘ √1ε a¸a ˆ at. yn ) = n→∞ lim xn . n > nε .3. dac˘ lim xn = x ¸i lim yn = y.1 Un ¸ir din spatiul Rm este convergent. lim zn = n→∞ lim n. s˘ a n s a ıncˆ avem d1 (xn . deducem c˘ lim xn = x ¸i a s n→∞ lim yn = y.

a s Pentru orice ε > 0 ¸i orice p ∈ N∗ exist˘ nε ∈ N a¸a s ˆ at. n > nε . n2ε } avem d(zn+p . d). xn ) + d2 (yn+p . adic˘. c˘ ¸irul (zn ) ¸ a a ıntˆ a s este fundamental ˆ (Z. d). xn ) + d2 (yn+p . yn ) < √ . xn ) ≤ ¸i s d2 (yn+p . Demonstratie. 2 Deoarece.3 . yn ) ≤ d2 (xn+p . d1 ) ¸i respectiv (Y. 4 Teorema 1. din ¸ spatiul metric (Z. d1 ) ¸i respectiv (Y. Reciproc. zn ) < ε 1 2 d2 (xn+p . yn ). ¸ s as a s s ı s (xn ) ¸i respectiv (yn ) sunt ¸iruri fundamentale ˆn (X. dac˘ ¸i numai dac˘. n ∈ N∗ . pentru orice ε > 0 ¸i orice ın a s a s ıncˆ a p ∈ N∗ . d) este ¸ir fundamental. = 1. pentru orice n ∈ N. exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at. fie (xn ) ¸i respctive (yn ) ¸iruri fundamentale s s s a aa ˆ (X. nε = max{n1ε . d2 ). Deoarece d1 (xn+p . yn ) = d(zn+p . d1 ) ¸i respectiv (Y. ın s ın n ∈ N∗ este ¸ir fundamental ˆ (Z. pentru orice n > n1ε s˘ avem ıncˆ a ε d1 (xn+p .2. yn ) < 1 2 32 ε2 ε2 + = ε. yn ) = d(zn+p .3 Sirul de puncte zn = (xn . mai ˆ ai. d2 ). S˘ ar˘t˘m ca zn = (xn . zn ) < ε 1 2 a a s pentru orice p ∈ N ¸i orice n ∈ N. rezult˘ c˘ ¸irul s s ın s (xn ) ¸i respectiv (yn ) sunt fundamentale ˆ (X. 2 2 . n > nε . zn ) < ε. e. d2 ). pentru orice n > nε . s˘ avem d(zn+p . xn ) + d2 (yn+p . xn ) < √ 2 s ıncˆ a ¸i exist˘ n2ε ∈ N a¸a ˆ at pentru orice n > n2ε s˘ avem s a ε d2 (yn+p . zn ) = d2 (xn+p . S˘ consider˘m. yn ).

Fie X = Rm cu metrica euclidian˘ a m d(x. as ın Din Teorema 1. definit˘ prin ¸ a √ a . respectiv (yn ) sunt ¸iruri fundamentale ˆ s ¸ (X.4) este verificat˘ pentru α ∈ a a [0. d) este fundamental. y).2. s a ¸ Corolarul 1. . 1). ¸ Valabilitatea corolarului rezult˘ din Observatia 1. y2 . . yn ). as a Observatia 1. (X. Consider˘m aplicatia f : X → X dfinit˘ prin f (x) = a ¸ a (αx1 . . unde x = (x1 .4) Exemplul 1.2 Spatiile Rm sunt complete. Prin urmare.2. a as din (Z. d) este s complet. compoa s a s ın nentele sale (xn ). pentru orice x. . adic˘ (1. dac˘ ¸i numai dac˘.3 r˘mˆne valabil ¸ a a ¸i la produsul cartezian al unui num˘r finit de spatii metrice. y = (y1 .4. o functie f : X → ¸ ¸ ¸ X se nume¸te contractie. s ¸ a a s ıncˆ oricare ar fi x. spatiul (Z. x2 . Avem m m d(f (x).2. d1 ) ¸i (Y. d). . .3 ¸i a ¸ s din faptul c˘ spatiul R este complet (Exemplul 1.2. . a ¸ ˆ Definitia 1. dac˘ exist˘ α ∈ [0.2. n ∈ N∗ . f (y)) ≤ αd(x.2.2. αxm ). d2 ) sunt complete. ym ) ∈ X. Functia f : R → R. xm ) ∈ X. y ∈ X avem d(f (x). αx2 .2.deducem c˘ ¸irul (zn ) este fundamental ˆ (Z. a a ¸ Exemplul 1. 1). d2 ). b > 0. . dac˘ ¸i numai dac˘.2). .2. (1. 1) a¸a ˆ at. α ∈ [0. y ∈ X. . . y). y) = i=1 (xi − yi )2 . ceea ce ne arat˘ c˘ f este o contractie.8 In spatiul metric (X.3 rezult˘ c˘ ¸irul zn = (xn . .3 Rezultatul Teoremei 1. d1 ) ¸i respectiv (Y. f (y)) = i=1 (αxi − αyi )2 = α i=1 (xi − yi )2 = αd(x. a > 0. d).5. a < b b f (x) = 2 x +b 33 .

| |). ¸ ¸ ˆ adev˘r. dac˘ f este aplicatia identic˘ a unui spatiu meta ¸ a ¸ ric ˆ el ˆ si. pentru orice t ∈ R.este o contractie a spatiului metric (R. Un astfel de punct x ∈ X pentru care ın ıns˘s f (x) = x se nume¸te punct fix al functiei f . adic˘ f (x) = x. 1). Orice contractie ¸ ¸ a unui spatiu metric complet ˆn el ˆ si admite un singur ¸ ı ınsu¸ punct fix. ¸ Numeroase probleme practice conduc la rezolvarea unei relatii de forma f (x) = x. s ¸ Astfel. + b)(y 2 + b) √ Cum |t| ≤ (t2 + b)/2 b. ceea ce ne arat˘ c˘ f este o contractie a a ¸ a spatiului metric R. y). pentru orice x ∈ X. 34 . b b √ cu α = a/b b ∈ [0. ˆ anumite a ın conditii. f (y)) ≤ √ d(x.2. avem In a d(f (x). f (y)) = |f (x) − f (y) = (x2 a a − 2 = x2 + b y + b a|x + y| d(x. cu multe aplicatii ˆ matematic˘ ¸i ¸ ın a s ¸tiintele practice. putem scrie 1 x2 + b y 2 + b √ + √ = √ (x2 + y 2 + 2b) ≤ 2 b 2 b 2 b 1 2 1 ≤ √ (x2 + b)(y 2 + b) = √ (x2 + b)(y 2 + b) 2 bb b b Atunci a d(f (x). pentru orice x. y ∈ R. existenta ¸i unicitatea unui punct fix.4 (Principiul contractiei). atunci ın ınsu¸ a toate punctele lui X sunt puncte fixe. ¸ ¸ s |x + y| ≤ |x| + |y| ≤ Teorema 1. unde f este o aplicatie a unui spatiu ¸ ¸ ¸ metric X ˆ el ˆ a¸i. y). ˆ continuare vom prezenta un rezultat fundamental In al Analizei Matematice. numit principiul contractiei sau teos ¸ ¸ rema de punct fix a lui Banach care asigur˘.

x0 ). x0 ) ≤ d(x1 . 1−α 1−α S˘ lu˘m d(x1 . (1. a¸a ˆ at f (x) = x a s s ıncˆ ¸i f (y) = y. de unde (1 − α)d(x. x2 ) = d(f (x2 ). . xn ) ≤ (α p 1−α αn = αn d(x1 . . avem o contradictie. x0 ) > 0 (ˆ caz contrar. Cum d(x.6) n+p−1 n+p−2 n +α + . d) un spatiu metric ¸i f : X → X ¸ ¸ s o contractie a sa. f (x0 )) ≤ αd(x1 . pentru orice n ∈ N. x2 = f (x1 ). putem scrie d(xn+p .Demonstratie. x1 ) ≤ α2 d(x1 . xn ) ≤ αn d(x1 . xn+1 = f (xn ). ¸ Unicitatea punctului fix. + (1. S˘ admitem c˘ ar exista a a dou˘ puncte fixe x ¸i y din X. d(x3 . . . S˘ consider˘m x0 ∈ X un ¸ a a punct arbitrar ¸i s˘ definim recurent ¸irul (xn ) prin x1 = s a s f (x0 ). p = 0. cu x = y. y) ≤ 0. a as Avem d(x2 . y). . .5) Pentru n. x0 ).5). . s Vom ar˘ta c˘ ¸irul (xn ) este un ¸ir fundamental. Fie (X. conform cu (1. xn+p−1 ) + d(xn+p−1 . xn ) ≤ d(xn+p . s ¸ a Prin urmare. p numere naturale. + α )d(x1 . . Atunci s d(x. y) = d(f (x). y) > 0 ¸i (1 − α) > 0. x0 ). ... f (y)) ≤ αd((x. Existenta punctului fix. punctul fix a a ın este x0 ¸i demonstratia existentei este terminat˘). α ∈ [0. x0 ) = +d(xn+1 . x0 ). presupunerea noastr˘ este fals˘. Prin inductie matematic˘ deducem c˘ ¸ a a d(xn+1 . x1 ) = d(f (x1 ). deci exist˘ un a a singur punct fix. 1). f (x1 )) ≤ αd(x2 . xn+p−2 ) + . . Deoarece s ¸ ¸ a 35 .

a a Demonstratia teoremei lui Banach de punct fix ne arat˘ ¸ a nu numai existenta ¸i unicitatea punctului fix. punctele In 36 . De aici. lim d(xn+1 . x) ≤ rezult˘. x) = d(f (x). punerea ˆ evident˘ s ın ¸a a unei formule pentru evaloarea erorii ce se comite considerˆnd a respectiva aproximatie. ˆ acest fel. x) ≤ αd(x. xn+p )+d(xn+p . x0 ) ≤ αn d(x1 . x) = 0. ¸ ˆ Intr–adev˘r. putem scrie a d(f (x). xn+1 ) + d(xn+1 . pentru orice ε > 0 ¸i pentru s a a s ∗ a s ıncˆ orice p ∈ N . a n→∞ s ıncˆ exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at. s ıncˆ n→∞ ˆ Intr–adev˘r. pentru orice n > nε . Cum (X. des t a a s ducem c˘ d(f (x). deoarece a d(xn . exist˘ x ∈ X ¸ a a a a¸a ˆ at lim xn = x. adic˘ ¸irul (xn ) este fundamental.7) Din (1.α ∈ [0. x). d) este spatiul metric complet. pentru p → ∞ c˘ a a d(xn . x0 )+d(xn+p . xn ) + d(xn+1 . ci ¸i o metod˘ ¸ s s a de aflare a punctului fix x ¸i de asemenea. Mai trebuie ar˘tat c˘ x este punct fix.7) rezult˘ c˘. x) = 0 a n→∞ n→∞ ¸i ¸inˆnd cont de criteriul major˘rii pentru ¸iruri reale. x). a¸a ˆ at d(xn+p . 1). adic˘ f (x) = x. x) ≤ d(xn . x0 ) (1. f (xn ))+ +d(xn+1 . exist˘ nε ∈ N. x0 ). x) ≤ d(f (x). d(x1 . de unde pentru orice ε > 0. n > nε . rezult˘ lim αn = 0. xn ) < ε. folosind c˘ lim d(x. pornind de la x0 ∈ X arbitrar.6) ¸i (1. 1−α inegalitatea ce ne arat˘ cu ce eroare aproximeaz˘ xn punctul a a fix x. 1−α αn d(x1 . pentru as orice n ∈ N. xn ) = 0. avem a αn < ε(1 − α) .

Pe ¸ ¸ baza principiilor contractiei f are un singur punct fix x ¸i deci ¸ s ecuatia dat˘ va avea o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘..... .. 2.. 2461 x3 = f (x2 ) = 0.. d) ¸i a contractiei f ..2.. Cu toat˘ aceast˘ s ¸ a a dificultate..5. apar drept aproximatii succesive ¸ ale punctului fix x.2.xn = f (xn−1 ).. n = 1. Folosind ¸irul ¸ a a a a a a s a aproximatiilor succesive. s a Exemplul 1. Fie ecuatia x3 + 4x − 1 = 0 ¸i s˘ ne prop¸ unem s˘-i g˘sim aproximativ singura r˘d˘cin˘ real˘ pe care o a a a a a a are (demonstrati acest fapt !). . ¸ ˆ aplicarea efectiv˘ a metodei aproximatiilor succesive In a ¸ partea dificil˘ const˘ ˆ determinarea convenabil˘ a spatiului a a ın a ¸ metric complet (X. x) ≤ 37 2 . ceea ce face ca metoda de aproximare s˘ a poarte numele de metoda aproximatiilor succesive.. 7 · 8n . pentru a = 1 ¸i b = 4.. . ¸ Scriem ecuatia sub forma ¸ x= 1 +4 x2 ¸i consider˘m functia f : R → R. metoda aproximatiilor succesive este una dintre ¸ cele mai puternice procedee de aproximare numeric˘ a mula tor probleme puse de matematic˘ ¸i ¸tiintele practice (inclusiv as s ¸ cele economice). x1 = f (x0 ) = iar xn va aproxima pe x cu o eroare d(xn .. considerˆnd x0 = 0. 25 4 x2 = f (x1 ) = 0. 2463...... cu α = 1/8.6. | |). . f (x) = 1/(x2 + 4).. g˘sim c˘ f s a a este o contractie a spatiului metric (R. s a ¸ Din Exemplul 1.. g˘sim: ¸ a 1 = 0..

c) an = d) an = 2n2 − n + 1 2n2 + 3n + 2 n2 +n+1 n+1 . . . . 2. . Ar˘tati c˘ dac˘ (nk ) este un ¸ir cresc˘tor de numere nata ¸ a a s a urale. n = 1. . n = 1. an+1 + 3a2 + a + 1 . 2. G˘siti limitele urm˘toarelor ¸iruri: a ¸ a s √ n a) an = n 2 + 3n + 4n + 5n + 6n + 7n . . n = 1. . n 2n + 1 . 4 4 4 4 + n3 + 1 4 + n3 + 2 4 + n3 + n n n n n = 1.. 2. n = 1. n ∈ N∗ . 3n + 2 1 1 1 3. 2. . n = 1. . . . 2. an + a2 + 1 1 1 1 e) an = √ +√ +. 2.1. Ar˘tati c˘ ¸irul zn = 1 + + + . atunci nk ≥ k pentru orice k ∈ N.. ¸ s 5. √ √ b) an = 3 8n3 + 3n2 + n + 1 − 4n + 1. 2. (k + 1)(k + 2)(k + 3) . n = 1. n = 1. . . . . s n Precizati natura ¸irului (an ). . 2. Fie a1 = a. . Studiati m˘rginirea ¸i monotonia urm˘toarelor ¸iruri: ¸ a s a s √ √ a) an = 2n + 1 − 2n. pentru orice n ∈ N∗ . . . . . n f) an = k=1 1 .. .. . a ¸ as 1! 2! n! are limita e. 2n 3n + 1 d) an = .. (k + 2000) 38 . 2.. . .. 4. a ∈ R. . . .3 Probleme 1. . . 2.+ √ . unde a ∈ R ¸i an+1 = 5a2 . n = 1. . + . b) an = 2(−1)n + c) an = 1 .. . ..

o 10. n = 1. n→∞ bn+1 − bn lim atunci exist˘ ¸i as n→∞ lim an =l bn (teorema lui Stolz–Cessar´). a. Ar˘tati c˘ ¸irul an = 1+ √ + √ +. n ≥ 1 este a as 2 3 n convergent. Valoarea ei este 0. n = 1. .. Limita acestui ¸ir se noteaz˘ cu C (uneori cu γ) s a ¸i se nume¸te constanta lui Euler. 1). . . Fie (an ) un ¸ir numeric arbitrar ¸i (bn ) un ¸ir strict monoton s s s divergent. (k + 2000) . b ∈ (−1. .problema 9. . .. . . . n2002 1 1 1 6. s s 9. . .g) an = n k=1 k(k + 1) . . S˘ se arate c˘ dac˘ exist˘ a a a a an+1 − an = l ∈ R. a ¸ as n 2 3 nu este ¸ir Cauchy.+ √ . atunci exist˘ ¸i lim n xn = l. Utilizˆnd Teorema lui Stolz–Cesar´ (v.). este convergent. k ln n! . Ar˘tati c˘ ¸irul (an ) definit astfel a1 = 1. 1 1 1 8. . . an+1 = a ¸ as n+1 n = 1. . S˘ se arate c˘ ¸irul xn = 1+ + +. 2. . . . 5772 . as n→∞ xn n→∞ Calculati limitele: ¸ a) lim 1 + a + a2 + . a ¸ a a √ xn+1 iar lim = l. 2. . . α ∈ R. . Este (an ) convergent? s n an .. n→∞ n ln n 39 .. 2. n→∞ 1 + b + b2 + . + bn n 1 b) lim α n→∞ n c) lim k=1 1 √ . 7. + a n .+ −ln n. a o s ar˘tati c˘ dac˘ (xn ) este un ¸ir de numere reale strict pozitive.

ii) sumele 1 1 1 cn = 1 + √ + √ + . 2 2 3 n 3 3 3 n ∈ N∗ .d) lim 1 n→∞ n n k=2 1 . ln k √ 4n2 + n + 1 − an . dn = 1 + + + . . 12. a ii) ¸irul yn = s ¸i m˘rginit. a ∈ e) lim n→∞ R. 2n + k g) lim 2n − 1 1 3 5 · · ··· . n→∞ 2 4 6 2n 11. . . ar˘tati c˘: a a ¸ a i) ¸irurile s an = 1+ 1 1 1 sin x sin 2x sin nx + 2 +. 2. sunt convergente. n = 1. f) lim n→∞ √ 3 8n3 + 2n2 + n + 1 + n k=1 1 . . . Utilizˆnd criteriul lui Cauchy. . . n ∈ N∗ este strict cresc˘tor ¸i a s n+1 . bn = + 2 +.+ n . . . . n ∈ N∗ este strict descresc˘tor a . + √ . .+ 2 . + 3 5 2n − 1 sunt divergente. 3 3 3 n 2 3 1 1 1 . . Ar˘tati c˘: a ¸ a i) ¸irul xn = s m˘rginit. s a 40 n 1 1− n 1 1+ n .

n ∈ N∗ . n ∈ N∗ . n2001 . 1) este spatiu metric cu metrica euclida ¸ a ¸ ian˘ d(x. + 3 2n 2 3 n 41 . a ≥ 1. . f) xn = k=1 a2n − 1 a2n + 1 g) xn = n! nn 2n + 3n . n + 2 − 2 n + 1+ (2k − 1)(2k + 1)(2k + 3) n c) xn = k=1 √ √ n + n. Ar˘tati c˘ I = (0. 3k n 2000 k=1 k . . x.1 + + + . n( 3 − 1) .√ . y) = |x − y|. ˆ spatiile metrice Rm . . n ∈ N∗ . Fie ¸irul (xn ) ⊂ R2 : s xn = n + 1 3n + 1 . . . a ∈ R. Sirul ¸ xn = n2 + 1 1 1 1 . √ n n 3 n n! n n . n 2 2n + 3 4 + n √ √ 1 . n ∈ N∗ . k 2 k=1 k 2 + k k=1 k 4 + 1 k2 . calculati limitele ¸irurilor: In ¸ ¸ s √ ln n π n n! a) xn = . an n! 5n . n 2 n b) xn = n √ 2n + 1 3n + n n . n ∈ N∗ .. a ¸ a 14. 8n3 + n2 + n + 1 − 2n . Este I spatiu metric complet? a ¸ 16. n ∈ N ∗. n ∈ N∗ . .13.. . . 15. d) xn = e) xn = k=1 n 1 n n . n cos n . . 2n2 + 1 2n + 1 ın Ar˘tati c˘ (xn ) este convergent ˆ R2 . y ∈ I. . 2. n = 1. n 1 1 k3 .

ˆ Intr-o progresie aritmetic˘. f (x) = x/3 este o a ¸ a ¸ contractie a spatiului metric ((0. s s ın ii) (xn ) ¸i (yn ) sunt ¸iruri fundamentale ˆ (X. 2π]. 1]. bi ∈ R. n. n. yn )) este ¸ir fundamental ˆ R. yn )) este un ¸ir convergent ˆ R. avem Sm = m2 . + cos an 1·2 2·3 n(n + 1) cu ai ∈ [0. atunci s ın (d(xn . . + a1n xn = b1 ⎪ ⎨ a21 x1 + a22 x2 + . d).. n ≥ 2. + ann xn = bn cu aij ∈ R. ın 21. Utlizˆnd criteriul lui Cauchy s˘ se arate c˘ urm˘toarele a a a a ¸iruri sunt convergente: s a) an = sin a1 + sin2a2 + . 1] → (0. n. j = 1. . 1]. 19.. ⎪ . ˆ care al n-lea termen este an a ın 2 ¸i suma primilor n termeni Sn .. + a2n xn = b2 . S˘ se arate s a Sn n −1 c˘ am = 2m − 1 . Aplicati metoda aproximatiilor succesive la rezolvarea ¸ ¸ acestui sistem. Ar˘tati c˘ functia f : (0. ⎩ an1 x1 + an2 x2 + .. n 42 . . Folosind metodele aproximatiilor succesive. . i. g˘siti ¸ a ¸ 3 s r˘d˘cina ecuatiei x + 2x − 1 = 0 cu ¸ase zecimale exacte. i = 1. i = 1. nu are punct ¸ ¸ s s fix ˆ (0. Ar˘tati c˘ dac˘: a ¸ a a s s ın ¸ i) (xn ) ¸i (yn ) sunt ¸iruri convergente ˆ spatiul metric s ın (X. ai = 0. | |) ¸i totu¸i. a a ¸ 18. i = 1. . atunci (d(xn . a an 2n 22. n ∈ N. Fie sistemul de ecuatii liniare ¸ ⎧ ⎪ a11 x1 + a12 x2 + .este fundamental ˆ spatiul metric R2 ? ın ¸ 17. . 1]. ¸ 20. ⎪ . + sinnan 2 2 2 b) bn = cos a1 + cos a2 + . d). folosind spatiile metrice complete Rn .

mai ˆ ai a ıntˆ a calcul˘m a1 + a2 . + an−1 + an = (a1 + a2 + . a2 . apoi se efectueaz˘ a a1 +a2 +a3 = (a1 +a2 )+a3 . an . adic˘ a unei sume s a cu un num˘r infinit de termeni. utilizˆnd proprietatea a de asociativitate a adun˘rii de numere reale. se ¸ s nume¸te serie de numere reale sau serie numeric˘ s a 43 a1 +a2 +a3 +a4 = (a1 +a2 +a3 )+a4 . este firesc s˘ ne punem problema efectu˘rii sumei a a termenilor unui ¸ir (an )n≥1 de numere reale.1 Notiuni preliminare ¸ Se cunoa¸te c˘ pentru orice num˘r finit de numere reale s a a a1 . + an−1 ) + an . . ˆ general s ın a1 + a2 + . Acum. . ¸i. .1 Fiind dat ¸irul de numere reale (an ).Capitolul 2 Serii numerice ” A gˆndi ˆ a ınseamn˘ a te ˆ alta” a ınˆ ¸ (Victor Hugo) 2. Astfel. a Definitia 2. .1. . . . putem efectua suma lor. .

s s iar ¸irul de numere reale (Sn ) se nume¸te ¸irul sumelor s partiale. as ¸ 44 . .1) an sau n=1 n≥1 ˆ In locul sumei (2. este nata a ∞ ural ca pentru efectuarea sumei n=1 an s˘ utiliz˘m sume finite a a ın a a a de tipul Sn = a1 + a2 + . . + an + . + an . . a at a Cum ¸tim efectua adun˘ri de numere reale ˆ care s a ın num˘rul termenilor este finit. . adic˘ problema a s a efectu˘rii sumei a a1 + a2 + . + a n . Definitia 2. deseori. .1. ∞ (2. . suma n Sn = i=1 ai = a1 + a2 + .1. ˆ care s˘ facem pe n s˘ tind˘ la infinit. Definitia 2. dar oricˆt de mare. [17]).problema adun˘rii termenilor ¸irului (an ). se de¸ a s s fine¸te seria numeric˘ s a an prin cuplul de ¸iruri (an ) ¸i (Sn ) ([9]. .3 Spunem c˘ seria ¸ a an este convergent˘ a dac˘ ¸irul sumelor partiale (Sn ) este convergent.1. an fiind numit termenul general al seriei numerice.1) scriem prescurtat an sau simplu an . . ¸ ˆ Observatia 2. observ˘m c˘ seriile numerice constituie a a problema adun˘rii unei infinit˘¸ii num˘rabile de numere reale.2 Numin sum˘ partial˘ a seriei numerice ¸ a ¸ a an . Prin urmare.1 In literatura matematic˘. .

a a a Dac˘ q ≥ 1. . . pentru |q| < 1. iar pentru q ≤ −1 limita ¸irului a s a a (Sn ) nu exist˘. pentru q = 1. + a n + .ˆ In acest caz. Deci. . Atunci.1. . de unde rezult˘ c˘ seria este convergent˘. a < 0. Pentru q ∈ (−1.4 Spunem c˘ seria ¸ a an este divergent˘. = n=0 a . putem scrie ∞ aq n = a + aq + . 1). . a Definitia 2. 1−q 45 . 1). s s Prin urmare. oricare q ∈ R ¸i pentru a = 0 ¸i q ∈ (−1. deoarece lim q n+1 = 0. dac˘ ¸irul sumelor partiale (Sn ) este divergent. atunci S se nume¸te a s n→∞ suma seriei S= s an ¸i scriem a n = a1 + a2 + . a a a avem 1 − q n+1 . + aq n = a 1−q iar pentru q = 1 Sn = a(n + 1). a a a avˆnd suma 0. . avˆnd suma S = a/(1 − q). q ∈ R. Dac˘ a = 0. unde a. .1 Seria numeric˘ a n=0 aq n . se nume¸te serie geometric˘ . atunci ¸irul (Sn ) are limita +∞ sau −∞ a s dup˘ cum a > 0 sau. . Sn = a + aq + . dac˘ lim Sn = S. pentru |q| ≥ 1 seria geometric˘ este ∞ divergent˘. pentru |q| < 1. ˆ concluzie. Prin urmare. avem Sn = 0 s a a pentru orice q ∈ R. S˘ consider˘m a = 0. seria geometric˘ a In a n=0 aq n cenverge pentru a = 0. avem n→∞ a lim Sn = . . . as ¸ ∞ Exemplul 2. . seria geon→∞ 1−q metric˘ este convergent˘. + aq n + .

1. s 46 . ceea ce arat˘ c˘ seria dat˘ a a a n→∞ 2 este convergent˘.∞ Exemplul 2.. a a Exemplul 2. . numit˘ seria armonic˘. ¸ ∞ 1 ..4.2.+ 1 este In a s ¸ 2 n divergent deoarece nu este ¸ir Cauchy (v. Seria n=1 (−1)n−1 este divergent˘ a s s deoarece S2k−1 = 1 ¸i S2k = 0. . Seria n=1 1 este conver(2n − 1)(2n + 1) n gent˘.1.13).+ 3 3 5 5 7 = + 1 1 1 1 − + − 2n − 3 2n − 1 2n − 1 2n + 1 = 1 2 1− 1 2n + 1 . avˆnd suma 1/2. 1 .1.1. ¸irul sumelor partiale (Sn ) fiind divergent. a ˆ adev˘r. avem a n Sn = h=1 1 = (2h − 1)(2h + 1) = 1 2 1− h=1 1 2 1 1 − 2h − 1 2h + 1 = 1 1 1 1 1 + − + − + .2 O serie ¸ an ˆ care termenul general se a poate pune sub forma an = bn − bn+1 poart˘ numele de serie telescopic˘. lim Sn = ın Observatia 2. ˆ a Intr-adev˘r. Seria n n=1 este divergent˘. Exemplul 1.3. a a Prin urmare.1. pentru orice k ∈ N∗ . a ∞ Exemplul 2. ¸irul sumelor partiale Sn = 1+ 1 +.

1 este divergent˘.1. Seria ¸ an fiind convergent˘ . n→∞ n→∞ Corolarul 2. de¸i a s n lim 1/n = 0.1. Dar an = Sn − Sn−1 .5. .1.1. de unde lim an = n→∞ n→∞ lim Sn − lim Sn−1 = S − S = 0.1 Dac˘ ¸ a lim an = 0.1. avem lim Sn = S. numim rest de or- dinul k al ei. seria an converge. Propozitia 2.1. Seria n≥2 Exemplul 2.4 Conditia lim an = 0 este necesar˘ dar nu ¸ ¸ n→∞ ¸i suficient˘ pentru convergenta seriei s a ¸ De exemplu.1 Dac˘ pentru seria a an ¸irul (an ) nu cons verge la 0. notat cu rk seria ∞ an = ak+1 + ak+2 + . a a Observatia 2. n→∞ √ n n este divergent˘ deoarece a lim √ n n = 1 = 0. adic˘ 2/an = 1/an−1 + 1/an+1 .3 Seria ¸ 1 este numit˘ serie armonic˘ a a n a deoarece an = 1/n este media armonic˘ a numerelor an−1 . a an+1 . atunci n→∞ a Demonstratie. seria armonic˘ a n→∞ an .Observatia 2. . atunci seria este divergent˘. ∞ Definitia 2. n=k+1 47 .5 Fiind dat˘ seria ¸ a n=1 an .

adic˘ lim Tn = T .1.3 Dac˘ seria ¸ a an converge atunci ¸irul resturilor (rk )k≥1 este convergent la zero.2 Dac˘ unei serii numerice i se suprim˘ sau a a i se adaug˘ un num˘ finit de termeni. dac˘ a a an este n=k+1 n→∞ n→∞ n=k+1 convergent˘. atunci natura ei nu se a a schimb˘. . Prin urmare. Reciproc. dac˘ una s a a ∞ ∞ din seriile n=1 an ¸i s n=k+1 an este divergent˘. a a Demonstratie. . atunci ¸i cealalt˘ a s a este divergent˘.1. + ak ). atunci n→∞ a a lim Tn = S − (a1 + a2 + .2 Seria ¸ n=1 an . k→∞ 48 .∞ ∞ Propozitia 2. a Corolarul 2. + ak ). pentru orice k ∈ N . . a s Propozitia 2. . adic˘ lim Sn = S. dac˘ unul din ¸irurile (Sn ) ¸i Tn ) este divera a s gent atunci ¸i cel˘lalt este divergent. adic˘ sunt ambele convergente sau ambele divergente. Dac˘ a n→∞ a a an este convergent˘. + ak ).1. a Demonstratie. Cum. . avem rk = S − Sk . Dac˘ seria ¸ a an este convergent˘. n→∞ de unde lim rk = S − S = 0. seria rest n=k+1 an au aceea¸i s natur˘. not˘m cu Sn ¸i respectiv Tn ¸ a s sumele partiale corespunz˘toare termenului an din seria ¸ a an ∞ ¸i respectiv s n=k+1 an . Fie n > k. Avem Tn = Sn − (a1 + a2 + . ceea ce ne arat˘ c˘ seria an este tot convergent˘. atunci ∗ lim Sn = S. . atunci lim Sn = T + (a1 + a a . ceea ce arat˘ c˘ seria a a an este convergent˘. a s Evident c˘.

. Fie Sn = ¸ n h=1 ak .∞ ∞ Definitia 2. atunci lim n→∞ ak = S. s n n Demonstratie. a (an + a iar seria bn converge.1 Dac˘ seria a an converge. avˆnd suma B atunci seria bn ) converge ¸i are suma A + B. . Fie An = ¸ k=1 ak ¸i B = s k=1 bk . a s h=1 n→∞ a as Cum λa1 + . ceea ce ne permite s˘ scriem bn ) = A + B.1. . Cum n n→∞ a a lim An = A. . avˆnd suma A. . . + (an + bn ) + . . Teorema 2. n=1 Teorema 2. . n=1 ¸i serie produs cu scalarul λ ∈ R seria numeric˘ s a ∞ (λan ) = λa1 + λa2 + .1.6 Dac˘ consider˘m seriile ¸ a a n=1 an ¸i s n=1 bn se nume¸te seria sum˘ seria numeric˘ s a a ∞ (an + bn ) = (a1 + b1 ) + (a2 + b2 ) + . .2 Dac˘ λ ∈ R − {0}. rezult˘ c˘ ¸i seria 49 λan . + λan + . iar lim Bn = B. ceea ce implic˘ ¸i lim λSn = λS. . . rezult˘ c˘ An + Bn = n→∞ k=1 (ak + (an + an ¸i s a bk ) converge la A + B. Dac˘ a an converge. + λan = Tn = λSn . n Demonstratie.atunci seriile a s a λan au aceea¸i natur˘.1.

ceea ce ne arat˘ c˘ (Tk ) este a un sub¸ir al ¸irului (Sn ). ¸i Tk = b1 + b2 + . . adic˘ dac˘ ¸ a a ˆ ıntr-o serie an convergent˘ ˆ care termenii sunt grupe a ın cu un num˘r finit de termeni. 50 (2.2) +(ank−1 +1 + ank−1 +2 + . p˘strˆnd ordinea termenilor. S˘ aranj˘m termenii seriei s a a n→∞ ˆ grupe cu un num˘r finit de termeni astfel ın a (a1 + a2 + . . + an1 ) + (an1 +1 an2 +2 + . k = 1. a Observatia 2. + ani . + an2 ) + . ı a p˘strˆnd ordinea. . s a Demonstratie.3) . 3.1. . . . . . p˘strˆnd ordinea termenilor. + (2.1.∞ este convergent˘ ¸i are suma λS. . + bk . . . . .3 Dac˘ ˆ a ıntr-o serie convergent˘ se asociaz˘ a a termenii seriei ˆn grupe cu un num˘r finit de elemente. Dac˘ as a n=1 an este divergent˘. . ceea ce ne arat˘ c˘ seria (2. ceea ce atrage dup˘ sine c˘ ¸irul Tn = s a as λSn diverge. . ¸ a De exemplu. . . a atunci ¸irul (Sn ) diverge. Deoarece lim Sn = S. deducem c˘ s s n→∞ k→∞ a a lim Tk = lim Snk = S. atunci prin desf˘¸urarea grua as pelor (ˆnl˘turarea parantezelor). . ı a a a se poate obtine o serie divergent˘. Notˆnd bi = ani−1 +1 + ann−1 +2 + a a a . atunci se obtine tot o serie covnergent˘ cu a a ¸ a aceea¸i sum˘.5 Reciproca teoremei nu are loc. + an ¸i lim Sn = S. 2. adic˘ seria a λan este divergent˘. . . iar suma ei este S. + ank ) + . 2. Sn = a1 + an a2 + . 2.2) este k→∞ convergent˘. seria (1 − 1) + (1 − 1) + (1 − 1) + . k = 1. . . . i = 1. Reciproc a rezult˘ prin ˆ a ınlocuirea lui λ cu 1/λ. Teorema 2. s a a scriem Tk = Snk . . . Fie seria ¸ a an convergent˘. . .

1.6 Intr-o serie divergent˘ se pot aranja ter¸ a menii ˆ grupe cu un num˘r finit de elemente. . iar ¸irul (Sn ) este covnergent dac˘ s ¸i numai dac˘ este ¸ir fundamental . o putem evalua luˆnd sume a s a partiale cu un num˘r cˆt mai mare de termeni.. ˆ imp ce seria a ın ∞ 1 − 1 + 1 − 1 + 1 − 1 + .4) este divergent˘ iar seria (2.1 (Criteriul lui Cauchy). atunci se mai spune c˘ avem o serie a numeric˘ cu termeni oarecare. cunoscˆnd acest fapt. n > nε a ¸i orice p ∈ N∗ s˘ avem s a |an+1 + an+2 + .4) este divergent˘.2. a¸a ˆ at seria obtinut˘ s˘ fie convergent˘. . Seria an este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ε > 0 exist˘ un a as a a ı a num˘r natural nε astfel ˆncˆt. Astfel. . Cum seria an este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ s a ¸irul (Sn ) este convergent. pentru orice n natural. ˆ acest paragraf ne interea In seaz˘ s˘ g˘sim criterii prin care s˘ putem preciza convergenta a a a a ¸ unei serii de numere reale. p˘strˆnd orın a a a dinea. rezult˘ c˘ serie s a s a a an 51 .este convergent˘. + an+p | < ε Demonstratie. seria s ıncˆ ¸ a a a (2. ¸ a a Teorema 2..+an . a a 2. Sn = a1 + ¸ s ¸ a as a a2 +. = n=1 (−1)n−1 (2. Este important s˘ cunoa¸tem a s convergenta unei serii deoarece. chiar ¸ a dac˘ nu-i cunoa¸tem suma. .3) este convergent˘. Fie (Sn ) ¸irul sumelor partiale.2 Criterii de convergent˘ pentru serii nu¸a merice cu termeni oarecare Dac˘ ˆ seria a ın an nu facem nici o precizare asupra semnului termenilor. a ˆ Observatia 2.

2. din (2. . . . . . iar ¸irul (bn ) este descresc˘tor ¸i convergent la 0. Fie (Sn ) ¸irul sumelor partiale al seriei ¸ s ¸ a a s ıncˆ an . Seria an bn este convergent˘ dac˘ ¸irul sumelor partiale al seriei a a s ¸ an este a s m˘rginit. + +|bn+p−1 − bn+p | Sn+p−1 | + |bn+p | Sn+p | ≤ ≤ M (bn+1 +bn+1 −bn+2 +bn+2 −bn+3 +.5) = |bn+1 (Sn+1 −Sn )+bn+2 (Sn+2 −Sn+1 )+bn+3 (Sn+3 +Sn+2 )+. .este convergent˘ dac˘ si numai dac˘. obtinem valabilitatea a criteriului lui Cauchy pentru serii numerice. exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at. . exist˘ un M > 0 a¸a ˆ at |Sn | ≤ M .5) rezult˘ |an+1 bn+1 + an+2 bn+2 + . + an+p bn+p | = (2. . pentru orice n natural. a Utilizˆnd faptul c˘ ¸irul (bn ) este descresc˘tor putem a a s scrie succesiv: |an+1 bn+1 + an+2 bn+2 + an+3 bn+3 + . pentru orice n ∈ N. petru orice n ∈ N. . + an+p bn+p | < ε 52 . pentru orice ε > 0 ¸i a a a s a s ıncˆ orice p ∈ N∗ . fiind m˘rginit. n > nε . De aici. Acum. . Teorema 2. s˘ avem a s ıncˆ a a bn+1 < ε/2M . prin ˆ a ınlocuirea s ¸ corespunz˘toare a sumelor Sn+p ¸i Sn . + +(bn+p−1 − bn+p )Sn+p−1 + bn+p Sn+p | ≤ ≤ |Sn | |bn+1 |+|bn+1 −bn+2 | |Sn+1 |+|bn+2 −bn+2 | |Sn+2 |+. a s Demonstratie. n > nε s˘ avem |Sn+p − Sn | < ε.+bn+p−1 −bn+p +bn+p ) = = 2M bn+1 Deoarece bn+1 → 0 pentru n → ∞. pentru orice ε > 0 exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at. . + +bn+p (Sn+p + Sn+p−1 )| = = | − bn+1 Sn + (bn+1 − bn+2 )Sn+1 + (bn+2 − bn+3 )Sn+2 + . .2 (Criteriul Dirichlet).

Fie seria ∞ n=1 sin nx √ .2. g˘sim 2 Sn (x) = de unde cos x − cos n + 2 |Sn (x)| = | sin x + . fiind ˆ ındeplinite conditiile criteriului lui ¸ ∞ sin nx √ Dirichlet rezult˘ c˘ seria a a este convergent˘ pentru a n n=1 orice x ∈ R. Prin urmare.2. Deci. pentru ¸ a s ıncˆ orice n ∈ N∗ . ¸irul bn = 1/ n tinde descresc˘tor a s la 0. ˆ a ambele situatii exist˘ M > 0 a¸a ˆ at |Sn (x)| ≤ M . Dac˘ seria a an este convergent˘ ¸i (bn ) este un ¸ir monoton ¸i m˘rginit. Prin urmare.1). ˆ a Intr-adev˘r dac˘ x = 2kπ. a 53 . + sin nx| = 2 sin x 2 ≤ 2 1 = . sunt ˆ ındeplinite conditiile din criteriul lui Cauchy (Teorema 2. ∞ Exemplul 2. k ∈ Z. n > nε .2. Teorema 2. .3 (Criteriul lui Abel). x ≤ ın Dac˘ x = 2kπ. pentru orice n ∈ N. ˆ a a ınmultind Sn (x) ¸ a cu 2 sin x . a s s s a atunci seria an bn este convergent˘. k ∈ Z. √ a Pe de alt˘ parte.1. atunci Sn (x) = 0. Se n observ˘ c˘ seria a a n=1 sin nx are ¸irul sumelor partiale (Sn (x)) s ¸ m˘rginit.pentru orice n ∈ N. . rezultˆnd ¸ a a c˘ seria a an bn este convergent˘. unde x ∈ R. x 2 sin 2 sin x 2 1 2 cos x − cos n + 2 2 sin x 2 1 2 x .

Observ˘m c˘ a a n 2 n n=1 1 seria este convergent˘.1.2. a a a s ban este conDar an fiind convergent˘ rezult˘ c˘ ¸i vergent˘. iar ¸irul bn = 1 + n . adic˘ a a a dac˘ termenii s˘i alterneaz˘ ca semn. n ∈ N∗ . pentru orice n ∈ N∗ . n=1 (−1) n−1 an sau n=1 (−1)n an . 54 .1 O serie ¸ n=1 an se nume¸te serie alternant˘ s a (sau alternat˘) dac˘ an an+1 < 0.1. Cum sunt ˆ a s a ındeplinite conditiile criteriului lui Abel. deducem c˘ seria dat˘ este con¸ a a vergent˘.Demonstratie. Acum. fie lim bn = b. obtinem c˘ seria a a ¸ a a an bn este convergent˘ deoarece an bn = −an (b − bn ) + ban . ∞ n 1 1 1+ Exemplul 2.1).1. Fie seria . a a a Este evident c˘ orice serie alternant˘ poate fi scris˘ ˆ a a a ın ∞ ∞ una din formele: pentru orice n ∈ N∗ . fiind serie geometric˘ cu ratia a a ¸ 2n 1 1 n ∈ (−1. ∗ a a pentru orice n ∈ N . Aplicˆnd criteriul lui as ¸ a a a Dirichlet.2. Cu aceast˘ teorema este demonstrat˘. este strict s 2 cresc˘tor ¸i m˘rginit (Exemplul 1. Din faptul c˘ serie a an este convergent˘ rezult˘ c˘ ¸irul sumelor partiale este m˘rginit. 1). deducem c˘ serie a an (b − bn ) este convergent˘. unde an ≥ 0. utilizˆnd teorema 2. Cum ¸irul (bn ) este monoton ¸i m˘rginit ¸ s s a aa a rezult˘ c˘ el este convergent. F˘r˘ a restrˆnge a a n→∞ generalitatea demonstratiei putem considera c˘ ¸irul (bn ) este ¸ as s a s cresc˘tor. a ∞ Definitia 2. Atunci ¸irul (b − bn ) va fi un ¸ir descresc˘tor ¸i cu a s a a limita 0.2.

oricare ar fi n ∈ N∗ ). k ∈ N∗ . cum ak − ak+1 ≥ 0. a ¸ a Demonstratie.2.Exemplul 2. n 2 3 4 ¸i s n=1 (−1)n 1 1 1 1 = −1 + − + − . Dac˘ ˆ serie ala ın ∞ ternant˘ a n=1 gent la zero.4. Seria n=1 (−1)n−1 n≥1 ∞ 1 este conver2n − 1 gent˘ deoarece ¸irul a s gent la 0.2. 2n − 1 3 5 7 (−1)n−1 an ¸irul (an ) este descresc˘tor ¸i convers a s Teorema 2. 1 2n − 1 este descresc˘tor ¸i convera s Corolarul 2. a atunci ∞ n |S − Sn | = n=1 (−1)n−1 an − k=1 (−1)k−1 ak = 55 . Cum seria ¸ n=1 (−1)n−1 are ¸irul sumelor s s partiale m˘rginit (|Sn | ≤ 1. a a a ∞ Exemplul 2. a ∞ Demonstratie. sunt serii alternate.2.2. atunci |S − Sn | ≤ an+1 . .3.1 Dac˘ a seria n=1 (−1)n−1 an ˆ ındepline¸te s conditiile din Criteriul lui Leibniz (Teorema 2. n unde Sn = k=1 (−1)k−1 ak sum˘ partial˘ de rang n. . .2. iar ¸irul ¸ a a s a (an ) este descresc˘tor ¸i convergent la 0 rezult˘.4) ¸i S este ¸ s suma ei. conform criteriului lui Dirichlet c˘ seria alternant˘ este convergent˘. ˆ ¸ Intr-adev˘r. atunci seria este convergent˘.4 (Criteriul lui Leibniz). Seriile ∞ (−1)n−1 1 1 1 1 = 1− + − +. pentru orice n ∈ N∗ . .

n n ∞ este convergent la γ–constanta lui Euler (vezi Problema 8 din 1. . . putem scrie |Sn − ln 2| ≤ 1 . Cum ¸irul ¸ s (−1)n−1 xn = 1 + 1 1 + . = = an+1 − (an+2 − an+3 ) − (an+4 − an+5 ) − . n ∈ N∗ .2. n ∈ N∗ .5. Fie (Sn ) ¸irul sumelor a s s partiale al seriei. Seria 1 (numit˘ seria ara n n=1 1 monic˘ alternant˘) este convergent˘ deoarece ¸irul a a a s n este descresc˘tor ¸i convergent la 0. n+1 a adic˘ eroarea absolut˘ prin care ¸irul (Sn ) aproximeaz˘ pe ln 2 a a s nu dep˘¸e¸te pe 1/(n + 1). . s s Deoarece ¸irul (Sn ) este convergent ¸i sub¸irul (S2n+1 ) s are limita ln 2. . a a s s Atunci. as s 56 . . + − ln n. . n = x2n+1 − xn + ln de unde n→∞ lim S2n+1 = γ − γ + ln 2 = ln 2.1. avem 2n+1 S2n+1 = k=1 (−1)k−1 1 = x2n+1 + ln(2n + 1) − (γn + ln n) = k 2n + 1 . | = = |(−1)n [(an+1 − an+2 ) + (an+3 − an+4 ) + . . pe baza Corolarului 2. ≤ an+1 .3).2. Exemplul 2. rezult˘ c˘ ¸i ¸irul (Sn ) are limita S = ln 2.|(−1)n an+1 + (−1)n+1 an+2 + (−1)n+2 an+3 + .]| = = (an+1 − an+2 ) + (an+3 − an+4 ) + . . . .

+ |an+p | < ε. exist˘ nε ∈ N∗ a¸a a ∗ s a ˆ at.3 Serii absolut convergente.3. + an+p | ≤ |an+1 | + |an+2 | + . . . . s˘ avem ıncˆ |an+1 | + |an+2 | + . adic˘ seria armonic˘. Deoarece ¸ a rezult˘ c˘ a a |an | este convergent˘.1. este divergent˘ a a a n n n=1 n=1 (Exemplul 2. c˘ seria armonic˘ ala ın a a ∞ 1 (−1)n−1 este convergent˘ ˆ timp ce seria a ın ternant˘ a n n=1 1 . Serii semiconvergente Am v˘zut ˆ Exemplul 2. Atunci. Acest exemplu ne permite s˘ consider˘m a a definitiile de mai jos. 57 .5.2. Seria n=1 (−1)n−1 este absolut conver2n gent˘. . pentru orice n ∈ N. a Propozitia 2. a an este absolut convergent˘ Demonstratie. (−1) = Definitia 2.2. + |an+p |. dac˘ seria a a s an se nume¸te absolut convera |an | este convergent˘.1 Dac˘ seria ¸ a gent˘. ∞ ∞ n−1 1 ∞ Exemplul 2.3.1). pentru orice ε > 0. n > nε ¸i orice n ∈ N . atunci seria a an este absolut conver- a an este convergent˘. . .1 Seria ¸ gent˘.3. care ne permit o clasificare a seriilor ¸ convergente.1. conform cu cris teriul lui Cauchy. Cum |an+1 + an+2 + .

pentru orice ε > 0. 58 . a a a Definitia 2. n > nε ¸i orice p ∈ N∗ . Seria Observatia 2. seria armonic˘ alternant˘. . a a a Observatia 2.2 Seria ¸ este convergent˘ dar seria a ∞ s an se nume¸te serie semiconan |an | este divergent˘.3. + an+p | < ε.1 Reciproca Propozitiei 2. Ex¸ ¸ ist˘ serii convergente pentru care seria valorilor absolute este a divergent˘. atunci exist˘ o permutare a termenilor s˘i a a a astfel ˆncˆt s˘ se obtin˘: i) o serie convergent˘ cu suma un ı a a ¸ a a num˘r real dat. a ¸ deoarece putem obtine serii cu naturi diferite. astfel ˆ at.2. de exemplu. are loc |an+1 + an+2 + . ceea ce ne arat˘ c˘ ea este o serie convergent˘. Dac˘ ¸ a an este o serie semiconvergent˘.3. serie ¸ a cn ˆ care cn = ın n=1 k=1 ak bn−k+1 .3.2 (Riemann). .3 Fiind date seriile ¸ n=1 ∞ n an ¸i s n=1 bn se nume¸te s produs Cauchy sau de convolutie al celor dou˘ serii. adic˘ seria a an satisface criteriul lui Cauchy. oscilant) (v.3. Aceast˘ observatie ne avertizeaz˘ c˘ ˆ seriile semicona ¸ a a ın vergente trebuie s˘ fim atenti la schimbarea ordinii termenilor. ¸ a a ıncˆ s pentru orice n ∈ N. [16]). a (−1)n−1 este semiconvergent˘. a a iii) o serie divergent˘ cu ¸irul sumelor partiale f˘r˘ limit˘ a s ¸ a a a (divergent. ii) o serie divergent˘ cu suma +∞ sau −∞. a n=1 vergent˘ sau conditionat convergent˘ dac˘ seria a ¸ a a Exemplul 2.3.3. ¸ ∞ ∞ Definitia 2.obtinem c˘. exist˘ nε ∈ N∗ .1 nu are loc.

n n a pentru orice n ∈ N∗ . Pentru seria ∞ n=1 (−1)n−1 √ produsul de n convolutie cu ea ˆ a¸i este seria ¸ ıns˘s n=1 n cn . ˆ a seria a ıns˘ cn a produsului de convolutie este divergent˘ deoarece ¸ a n |cn | = k=1 1 k(n − k + 1) n→∞ n ≥ k=1 1 √ √ = 1. . S˘ ¸ s ¸ a presupunem c˘ a n=1 an este absolut convergent˘. . + cn = a1 b1 + (a1 b2 + a2 b1 ) + . + 59 . atunci seria s ¸ a produs Cauchy al celor dou˘ serii este convergent˘. . cu (Cn ) ¸irul sumelor partiale.∞ Exemplul 2.3. Se observ˘ ˆ exemplul precedent c˘ seria a ın a (−1)n−1 √ n n=1 este convergent˘. . .3. iar s s a ¸ n=1 ∞ cn seria produs de convolutie.3. . cu (An ) ∞ ¸i (Bn ) ¸irurile corespunz˘toare ale sumelor partiale. conform criteriului lui Leibniz. iar suma a a sa este egal˘ cu produsul sumelor celor dou˘ serii. Avem a Cn = c1 + c2 + . adic˘ lim cn = 0. Teorema 2.1 (Mertens). unde n cn = k=1 (−1)k−1 (−1)n−k √ = (−1)n−1 ·√ n n−k+1 n=1 1 k(n − k + 1) ∞ . n = 1. a a ∞ ∞ Demonstratie.. . Fie seria ¸ n=1 an = A ¸i s n=1 bn = B. 2. Dac˘ dou˘ serii sunt convera a gente ¸i cel putin una este absolut convergent˘.

(2. de unde Cn − An B = a1 dn + a2 dn−1 + . + an−1 B2 + an B1 . + an (d1 + B) = B(a1 + a2 + . + an d1 . deoarece seria a an este convergent˘ avem c˘ an → 0.+bn−1 )+. 2(|d1 | + |d2 | + . . n = 1. pentru orice ε > 0 exist˘ n2 ∈ N∗ a a a¸a ˆ at. . + |dn2 |) 60 . . pentru orice n ∈ N.+bn )+a2 (b1 +. ∞ Deoarece seria n=1 bn este convergent˘ ¸i are suma B. + an ) + a1 dn + a2 dn−1 = . . . . 2. s˘ avem s ıncˆ a |an | < ε . . . pentru orice a a n > n1 s˘ avem a ε . este convergent. . exist˘ n1ε ∈ N∗ a¸a ˆ at. . + an b1 ) = = a1 (b1 +b2 +.6) Cum seria n=1 |an | este convergent˘ rezult˘ c˘ ¸irul a a a s sumelor ei partiale este m˘rginit. . . .+an−1 (b1 +b2 )+an b1 = = a1 Bn + a2 Bn−1 + . . . .8) |dn | < 2M a Pe de alt˘ parte. . . Acum s putem scrie Cn = a1 (dn + B) + a2 (dn−1 + B) + . k=1 pentru orice n ∈ N∗ . . adic˘ exist˘ un M > 0 a¸a ¸ a a a s ˆ at ıncˆ n |ak | < M. Atunci. + an d1 = = BAn + a1 dn + a2 dn−1 + . . a s ¸irul dn = Bn − B. pentru orice ε > 0. .7) Din faptul c˘ ¸irul (dn ) este convergent la 0.+(a1 bn + a2 bn−1 + . + an d1 . (2. ∞ (2. n > n2 . .. . . deducem as s ıncˆ c˘. .

2.1 (Criteriul m˘rginirii ¸irului sumelor a s partiale). 3. 3.6). Cum ˆ seria a s a ın |an | a a a a avem |an | ≥ 0. + |dn1 |) < ε ε ·M + =ε 2M 2 Ceea ce ne arat˘ c˘ lim (Cn − An B) = 0. + |an−n1 | |dn1 +1 )+ +(|an−n1 +1 | |dn1 | + . .1 O serie ¸ n−1 an cu an > 0. n = 1. a a n→∞ obtinem lim Cn = lim An B = A · B. . n = 1. . se nume¸te serie cu termeni pozitivi. + |d1 |) < 2(|d1 | + .4. s n > n1 + n2 − 1. . avem |Cn − An B| ≤ (|a1 | |dn | + |a2 | |dn−1 + . .. . n = 1. rezult˘ c˘ prezint˘ interes s˘ obtinem criterii de convergent˘ pentru serii ¸ ¸a an . (2. . . . . ∞ Definitia 2. pentru orice n natural.8).. . < 2. s Teorema 2. cu an > 0. . . De aici. Seria cu termeni pozitivi ¸ an este convergent˘ a dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul sumelor partiale este m˘rginit. . . din (2. + |an | |d1 |) < ε (|a1 | + |a2 | + .. . . 2.7) ¸i (2. ||an−n1 |)+ 2M ε + (|dn1 | + .4.4 Serii cu termeni pozitivi ˆ paragraful precedent am v˘zut c˘ o serie In a a an ab- solut convergent˘ este ¸i convergent˘. 2. .Acum. . ceea ce trebuia demon¸ n→∞ n→∞ strat. as as ¸ a 61 .

deci.2 (Criteriul de comparatie a termenilor ¸ ∞ ∞ generali). a 62 . atunci a ¸irul sumelor partiale (Sn ) este convergent ¸i. atunci ¸i a s n=1 bn este divergent˘. a a a n = 1. Criteriul m˘rginirii ¸irului sumelor partiale ne va pera s ¸ mite s˘ obtinem conditii suficiente pentru convergenta seriilor a ¸ ¸ ¸ cu termeni pozitivi. a s Demonstratie.). Fie An = a1 + a2 + .4. prin urmare. pentru orice n ∈ N . i) Dac˘ a ∞ n=1 ∞ convergent˘. Teorema 2.9) i) Dac˘ a n=1 bn este convergent˘. Dac˘ seria ¸ a an este convergent˘. atunci ¸i a s n=1 an este convergent˘. deducem c˘ el este convergent. seria ¸ n=1 an este convergent˘. a a Reciproc dac˘ ¸irul sumelor partiale (Sn ) este m˘rginit. atunci ¸irul (Bn ) este a s m˘rginit ¸i din (2. ii) Dac˘ a a ∞ n=1 an este divergent˘. + bn pentru n ∈ N .9) deducem c˘ ¸irul (An ) este a s a s m˘rginit. . Fie seriile cu termenii pozitivi n=1 ∗ an ¸i s ∞ n=1 bn bn este astfel ca an ≤ bn . . conform criteriului m˘rginirii ¸irului a a s ∞ sumelor partiale. ceea ce ne a a demonstreaz˘ c˘ seria a a an este convergent˘. + an ¸i Bn = ¸ ∗ a b1 + b2 + . . . ∞ pentru orice n ∈ N∗ (2.Demonstratie. . Din an ≤ bn rezult˘ An ≤ Bn . s ¸ s m˘rginit. as ¸ observˆnd c˘ el este strict cresc˘tor (Sn+1 − Sn = an+1 > 0. . 2. .

α ∈ R se nume¸te seria s nα armonic˘ generalizat˘.+ t α < 2· n−1 α = t−1 )α α (2 (2 + 1) (2 1) (2 ) de unde 1 2t −1 2 1 2α−1 α t−1 . ¸irul (Bn ) este divergent ¸i s a s s cresc˘tor. 2α−1 − 1 .1. atunci ¸irul (An ) este a s ∞ divergent ¸i cresc˘tor.1 Criteriul de comparatie al termenilor gen¸ ¸ erali se p˘streaz˘ ¸i dac˘ an ≤ bn pentru orice n > n0 . n0 ∈ N.4. .1. a Observatia 2. S2t −1 = k=1 1 < kα t 1 (2α−1 )k−1 63 = 1− 1 k=1 1 (2α−1 )t 1 − 2α−1 < 2α − 1 . Avem 1≤1 1 1 1 1 + α ≤ 2 · α = α−1 2α 3 2 2 1 1 1 1 1 1 + α + α + α <4· α < α α−1 4 5 6 7 4 2 1 1 1 + t−1 +. atunci 1/nα > 1/n.4. Cum seria n n=1 ∞ comparatie a termenilor generali obtinem c˘ seria ¸ ¸ a n=1 1 este nα divergent˘ pentru α < 1. a a Pentru α = 1 seria este divergent˘ (Exemplul 2. a Fie α ∈ R. Seria n=1 1 . a Dac˘ α < 1. conform criteriului de a N .∞ ii) Dac˘ seria a n=1 an este divergent˘. deci. .4.). a as a ∞ Exemplul 2. pentru orice n ∈ a ∞ 1 ∗ este divergent˘. Prin urmare. α > 1. seria a n=1 bn este divergent˘.

Prin urmare. . Seria este conn(n + 1)(n + 2) n=1 vergent˘ deoarece a 1 <√ . conform criteriului m˘rginirii sumelor a a ∞ 1 este convergent˘ pentru orice a partiale rezult˘ c˘ seria ¸ a a nα n=1 α ∈ R. n(n + 1)(n + 2) n3 iar seria 1 n3/2 este convergent˘ fiind o serie armonic˘ gena a 1 eralizat˘ cu α = 3/2 > 1. Fie seriile an ¸i s bn cu termenii pozitivi. i) Dac˘ exist˘ lim a a an = λ ¸i λ ∈ (0. iar dac˘ n→∞ ii) Dac˘ lim a divergent˘ rezult˘ c˘ ¸i a a as 64 a bn este divergent˘.4. ∞). atunci dac˘ a bn este convergent˘ a bn a a an este rezult˘ c˘ ¸i a as an este convergent˘. ∞ 1 Exemplul 2.2. α > 1. deducem c˘ ¸irul (Sn ) este a s ıncˆ m˘rginit.4. a Teorema 2.adic˘ sub¸irul (S2 t−1 ) al ¸irului sumelor partiale (Sn ) este a s s ¸ m˘rginit. s a an = 0.3 (Criteriul de comparatie al limitei ra¸ portului termenilor generali). Este bine de retinut c˘ seria armonic˘ generalizat˘ ¸ a a a ∞ 1 este convergent˘ pentru α > 1 ¸i divergent˘ pentru a s a nα n=1 α ≤ 1. atunci cele dou˘ s a n→∞ bn serii au aceea¸i natur˘. a a s Cum ¸irul (Sn ) este cresc˘tor ¸i pentru orice n ∈ N exs as ist˘ un t ∈ N a¸a ˆ at n < 2t − 1.

atunci rezult˘ c˘ lim bn /an = a n→∞ n→∞ 0.11) Aplicˆnd criteriul de comparatie a termenilor generali. g˘sim a a λ 3 bn < an < λ · bn . atunci dac˘ a an este convergent˘ a bn rezult˘ c˘ ¸i a as bn este convergent˘. a ¸ a a iii) Dac˘ lim an /bn = ∞. i) Din lim ¸ a an este divergent˘. exist˘ nε ∈ N. pentru orice n > nε . Seria n=2 65 . a a astfel ˆ at s˘ avem −ε < an /bn < ε. conform cu ii) al teoremei. ii) Dac˘ λ = 0. pentru orice n > n0 . an = λ rezult˘ c˘.4. a¸a ˆ at. pentru orice n > n0 . (2. luˆnd ε = λ/2. de unde bn λ−ε< an < λ + ε. obtinem afirmatiile de ¸ ¸ la iii).iii) Dac˘ lim a an = ∞. bn De aici.11) rezult˘ afirmatia de la ii). aplicˆnd teorema 2.10) pentru orice n > nλ/2 . s˘ a s ıncˆ a an avem − λ < ε. atunci pentru orice ε > 0. exist˘ nε ∈ N. rezult˘ afirmatia de a a ¸ la i). a ¸ din (2.4. iar dac˘ a a bn este n→∞ divergent˘ rezult˘ c˘ ¸i a a as Demonstratie. 2 2 (2. ∞ √ n ( 2 − 1) este divergent˘ a Exemplul 2.3.10). pentru a a n→∞ bn orice ε > 0. de unde. Din (2.2. de ıncˆ a unde obtinem ¸ an < εbn .

4. pentru orice n ∈ N∗ . cum n 2n − 1 1 n 1 lim 2−1 1 n = lim n→∞ = ln 2 > 0. deci lim an = 0.4. folosind criteriul de a n=1 comparatie.1. pentru orice n ∈ N . atunci seria este an divergent˘. rezult˘ conform teoremei 2. ∞ an+1 Fie seria numeric˘ a an cu termeni pozitivi. a ın an+1 ≥ 1. Cum q < 1. Dac˘ a ≤ an n=1 a λ < 1. q = a1 q n−1 . atunci seria este convergent˘. rezult˘ c˘ ¸irul de numere pozitive (an ) a as Dac˘ a an a este cresc˘tor. . Dac˘ a Corolarul 2. iar de aici. Utilizˆnd Corolarul 2. deducem c˘ seria ¸ a an este convergent˘.4 (Criteriul raportului – D Alembert). c˘ seria dat˘ are aceea¸i a a a s 1 natur˘ ca ¸i seria armonic˘ a s a . a1 a2 an−1 (n−1) ori a a a de unde an ≤ a1 q n−1 . an+1 ∗ iar dac˘ a ≥ 1.4. atunci: n→∞ an 66 . rezult˘ c˘ seria geometric˘ ∞ aq n−1 este convergent˘.. a n→∞ rezult˘ c˘ seria a a an este divergent˘. a an cu termeni pozitivi.3i). ˆ acest caz. adic˘ divergent˘. atunci putem scrie an a2 a2 an an = a 1 · · · .. . · ≤ a1 · q · q . considerˆnd seria a √ n n→∞ 1 .1.1 Fie seria an+1 exit˘ lim a = l. a a n Teorema 2. a termenilor generali. Dac˘ ¸ a ≤ q < 1.deoarece. a an+1 Demonstratie.

i) Dac˘ lim ¸ a Acum. procedˆnd ˆ mod analog. cu 0 < ε < 1 − l. ii) ˆ situatia l > 1.4.4.i) dac˘ l < 1. dea a ducem c˘ seria a an este divergent˘. an de unde an+1 < l + ε < 1.4. seria a an este covnergent˘. nn este cu termeni pozitivi. Vom studia natura ei utilizˆnd cria teriul raportului cu limit˘. s˘ avem a an+1 − l < ε. Observatia 2. Seria de numere reale ∞ n=1 3n n! .2 Corolarul 2. obtinem ¸ a c˘ seria a an este convergent˘. g˘sim In ¸ a ın a an+1 > l − ε > 1. trebuie apelat la alte metode ¸ pentru a preciza natura seriei de studiat.4. an+1 = l < 1. Exemplul 2.4. In acest caz. folosind prima parte a Teoremei 2. utilizˆnd a doua parte a Teoremei 2.4. seria a ii) dac˘ l > 1. a a an este divergent˘. pentru orice n > nε .1 nu este aplicabil ˆn ¸ ı ˆ situatia l = 1.4. pentru orice a n > ε.4. exist˘ nε ∈ N astfel ca. an Demonstratie. pentru n > nε an De aici. atunci pentru n→∞ an orice ε. Avem succesiv: a an+1 = lim lim n→∞ an n→∞ 3n+1 ·(n+1)! (n+1)n+1 3n ·n! nn = lim 3 n→∞ n n+1 n = 67 .

a a a Teorema 2. pentru a a n ≥ 1.1. de unde adic˘ a an < (l + ε)n . √ Demonstratie. pentru n > nε . atunci an ≥ 1. Dac˘ exist˘ lim n an = l. a¸a a a ˆ at ıncˆ √ | n an − l| < ε. pentru n > nε . Dac˘ lim n an = l < 1.4. cu 0 < ε < 1 − l. Fie sea a a √ a a ria an cu termeni pozitivi. a √ Demonstratie. n→∞ atunci seria este convergent˘ pentru l < 1 ¸i este divergent˘ a s a pentru l > 1. ¸ a rezult˘ c˘ ¸i seria a as an este convergent˘. 68 √ n an < l + ε < 1.1. Dac˘ n an ≤ λ < 1. a Cum seria geometric˘ a λn este convergent˘ deoarece λ < 1. √ n a Dac˘ a s n ≥ 1. Fie seria a a √ an cu termeni pozitivi.= 3 lim 1 n+1 n n n→∞ = 3 e Cum 3/e > 1. pentru n ≥ a √ 1. conform criteriului de comparatie a termenilor generali.4. pentru orice n ≥ 1. Dac˘ n an ≤ λ < 1. pentru n > nε . atunci avem ¸ a √ an = ( n an )n ≤ λn .5 (Criteriul r˘d˘cinii – Cauchy). exist˘ un num˘r natural nε . deci lim = 0 ¸i deci. rezult˘ c˘ seria a a an este divergent˘. rezult˘ c˘ seria este divergent˘. atunci pentru ¸ a n→∞ s orice ε. atunci seria este convergent˘.2 (Criteriul r˘d˘cinii cu limit˘). pe n→∞ baza Corolarului 2. atunci seria este divergent˘. . iar dac˘ n an ≥ 1. a Corolarul 2.

cona form criteriului de comparatie a termenilor generali. a Exemplul 2. n→∞ n+1 Dac˘ 2a < 1. g˘sim a a ın a an > (l − ε)n . avem a a a a lim n n→∞ 2a · n + 1 n+1 n = lim 2a · n + 1 = 2a. procedˆnd ˆ mod analog. atunci seria este convergent˘ cˆnd l > 1 ¸i este divergent˘ a a s a cˆnd l < 1. a ceea ce implic˘ c˘ seria este divergent˘. a a an cu termeni pozitivi.4. Dac˘ Fie seria n→∞ lim n an −1 an+1 = l. a Demonstratie. Dac˘ l > 1. atunci seria numeric˘ dat˘ a a a a este convergent˘. 69 pentru n > nε .5. pentru n > nε . rezult˘ ¸ a a c˘ seria a an este convergent˘. adic˘ a < 1/2. a a Dac˘ a = 1/2 atunci termenul general al seriei este 1. Dac˘ l > 1.4. a a a Teorema 2. este cu termeni pozitivi. cu l − ε > 1.Cum seria geometric˘ a (l + ε)n este convergent˘. de unde obtinem c˘ seria ¸ a an este divergent˘. l− ¸ a s ıncˆ 1) exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at a n an −1 an+1 > l − ε. adic˘ a > 1/2. Utilizˆnd criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. iar dac˘ 2a > 1. cu a > 0. . atunci pentru orice ε ∈ (0.6 (Criteriul Raabe–Duhamel cu limit˘). Seria numeric˘ a ∞ n=1 2a · n + 1 n+1 n . atunci seria a a a dat˘ este divergent˘.

1 − l) exist˘ a a ıncˆ nε ∈ N astfel ˆ at n an −1 an+1 < l + ε < 1. din (2. . .13) a obtinem ¸ (l − ε)(Sn − a1 ) < Sn − nan < Sn . ceea ce ne arat˘ c˘ ¸irul sumelor partiale este m˘rginit. Dˆnd succesiv valorile 1. + an . . . . . 70 pentru orice n > nε . de unde g˘sim a Sn < a1 (l − ε) . a a s ¸ a Prin urmare conform cu criteriul m˘rginirii ¸irului sumelor a s a partiale. . n − 1 ˆ (2. n ∈ N∗ .12) obtinem ın ¸ (l − ε)a2 < a1 − a2 (l − ε)a3 < 2a2 − 3a3 . . pentru orice n ∈ N∗ . . . + an−1 − (n − 1)an . care adunate membru cu membru conduc la (l − ε)(a2 + a3 + . (l − ε)an < (n − 1)an−1 − (n − 1)an . l−ε−1 pentru orice n ∈ N∗ .12) are loc pentru orice n ∈ N∗ .de unde (l − ε)an+1 < nan − nan+1 . putem considera c˘ aa a a a (2. deducem c˘ seria ¸ a an este convergent˘.12) F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. .13) Punˆnd Sn = a1 + a2 + . 2. Dac˘ l < 1. (2. pentru n > nε . . . + an ) < < a1 + a − 2 + . (2. atunci pentru orice ε ∈ (0.

a a Notˆnd cu an termenul general al seriei. n 1 Cum seria armonic˘ a este divergent˘. .4. (2n − 1) 2n + 1 2n + 2 . adic˘ a nan < (n + 1)an+1 . . 2n 1 · = 1 · 3 .de unde nan − nan+1 < an+1 . 2n · . (2n + 1) 2n + 3 = Cum lim n→∞ 2 · 4 . .14) aa s a a ın are loc pentru orice n ∈ N∗ . . . . . a Exemplul 2. . (2n − 1) 2n + 1 S˘ cercet˘m natura acestei serii de termeni pozitivi. obtinem ¸ a1 < 2a2 . 2a2 < 3a3 . . . . (2.6. putem presupune c˘ (2. n − 1. . 1 · 3 · 5 . Aplic˘m criteriul a Raabe–Duhamel: an 2n + 3 lim n − 1 = lim n −1 = n→∞ n→∞ an+1 2n + 2 71 . 2n + 3 an+1 = 1. 2n(2n + 2) 1 an+1 = · an 1 · 3 · 5 . . rezult˘ c˘ nu putem preciza natura a a an seriei cu ajutorul criteriului raportului. Fie seria numeric˘ a ∞ n > nε n=1 1 2 · 4 · 6 . . . care ˆ ınmultite membru cu membru conduc la a1 < nan . . n > nε . avem a 2 · 4 · 6 .14) pentru n valorile 1. . de ¸ unde 1 an > a 1 . .14) F˘r˘ a mic¸ora generalitatea. (n − 1)an−1 < nan . conform cria n teriului de comparatie a termenilor generali. Luˆnd succesiv ˆ (2. . . deducem c˘ ¸i ¸ a s seria an este divergent˘. 2.

din S(1 + r)x = a. 72 . (1 + r)x Dac˘ dobˆnda s-ar capitaliza de n ori pe an.1 n = < 1. Ea se a a a a nume¸te valoarea prezent˘ ¸i scontat˘ a sumei a. rezult˘ a S= a .5 Problem˘ economic˘. care reprezint˘ s a dobˆnda ¸i frecventa capitaliz˘rii. r nx 1+ n ˆ fine. n→∞ 2n + 2 2 de unde rezult˘ c˘ seria dat˘ este divergent˘. am . Atunci. cu r%. . a a a a = lim 2. s a a Problema pus˘ se poate extinde astfel: dac˘ dorim s˘ a a a variem veniturile de la an la an cu valorile a0 .1. a a atunci a S= . . a Dac˘ dobˆnda r% se capitalizeaz˘ o dat˘ pe an. disponis as a bil˘ peste x ani. rezult˘ c˘ suma disponibil˘ ¸ a a a a x peste x ani este S(1 + r) . Fluxul de venit a a ˆ problemele de capitalizare se pune problema: ce sum˘ In a trebuie investit˘ ca dup˘ x ani s˘ se obtin˘ o sum˘ egal˘ cu a a a ¸ a a a a. In a a a atunci S = ae−rx . dac˘. . cu r%. a1 . . a s a s ¸ a S˘ not˘m cu S suma investit˘ (ce trebuie aflat˘). atunci a a a a din aplicatia economic˘ din 1. dac˘ se cunoa¸te dobˆnda r% ¸i frecventa capitaliz˘rii ei. Parametrii de care depinde S sunt r ¸i n. dobˆnda s-ar ad˘uga continuu. Se observ˘ c˘ suma a s ¸ a a a prezent˘ S este cu atˆt mai mic˘ cu cˆt dobˆnda este mai a a a a a mare ¸i cu cˆt se capitalizeaz˘ mai des.

am ˆ anii urm˘tori. numit˘ flux de venituri.a tunci valoarea a a ın a variatiei venitului. Dac˘ fluxul de venit continu˘ indefinit.15) se nume¸te valoarea de capital a fluxului s de venit. Submultimea seriilor convergente este un subspatiu ¸ ¸ vectorial al multimii seriilor? ¸ 73 . + . Ea este suma S ce trebuie investit˘ pentru a obtine a ¸ ın a veniturile a0 . care va fi capitalizat˘ a a la nesfˆr¸it.. este a/r. valoarea prezent˘ S a sumei a. + 2 1 + r (1 + r) (1 + r)m (2. Atunci valoarea prezent˘ a fluxului va fi a a S= a a a + + . a1 . . + = 2 1 + r (1 + r) (1 + r)n 1 1+r n 1 1 − (1+r)n a a = · 1− 1 1 + r 1 − 1+r r .15) reprezint˘ o serie de tip s a geometric. ar fi ¸ a a0 + a1 am a2 + .ad˘ugˆndu-se ˆ fiecare an dobˆnda r%. . Prin urmare. Ar˘tati c˘ multimea seriilor de numere ˆ a ¸ a ¸ ınzestrat˘ cu a operatiile de adunare ¸i ˆ ¸ s ınmultire cu un scalar este un spatiu ¸ ¸ vectorial. a ¸ a a a ∞ adic˘ suma seriei geometrice convergente a n=1 a/(1 + r)n .6 Probleme 1. atunci valoarea a a prezent˘ se obtine prin trecere la limit˘.. . Se observ˘ c˘ dac˘ num˘rul anilor de capitalizare ar a a a a cre¸te indefinit. f˘cˆnd n → ∞. cu rata dobˆnzii r% anual. as a 2.. . atnci suma (2. S˘ consider˘m acum un flux de venit ˆ valoare a care a a ın ˆ ıncepe ˆ anul urm˘tor ¸i continu˘ timp de n ani cu dobˆnda ın a s a a anual˘ r%..15) Suma (2.

b) 5 + 4n3 + n2 + 1 n nn n=1 n=1 ∞ n=1 n+3 . 2 n 1 . nα d) n=1 ∞ (−1) nα n−1 1+ ∞ 1 1 + . . 5n h) n=1 ∞ 2n . p ∈ N∗ fixat. . d) n=1 ∞ ∞ f) n=1 n . (n + 1)(n + 2)(n + 3)(n + 4)(n + 5) 3n + (−4)n . c) . 2n + 3n 74 . a) 2 + 4n + 3 (n + 1)(n + 2) n n=1 n=1 ∞ c) n=1 ∞ 1 . . (n + 2)! n! j) . h) . (n + p)! n=1 3. 3n ∞ ∞ g) n=1 n2 .2. α > 0. (n2 + 1)n! ∞ e) n=1 ∞ (−1)n n2 f) n=1 1 33n g) (−1)n (−1)n . (2n + 1)(2n+1 + 1) i) n=1 n · 2n . (2n + 1)! (3n)! n=1 n=1 ∞ √ √ (−1)n ( 2n + 1 − 2n − 1). Stabiliti natura seriilor cu termeni pozitivi: ¸ ∞ ∞ n3 + 5n2 + 3 (n + 1)! a) . b) . b) n n3 n=1 n=1 ∞ ∞ c) n=1 (−1)n−1 . 5n n=1 ∞ √ √ e) ( n + 1 − n). Cercetati natura ¸i eventual precizati suma pentru seriile: ¸ s ¸ ∞ ∞ 1 1 . i) n=1 4. Precizati natura seriilor ¸ ∞ ∞ cos n sin3 n a) . + − ln n .

a > 0. . . + n2 ∞ p) n=1 ∞ q) n=1 5n n! . a > 0. m) o) n=1 ∞ n=1 ∞ k 1 . . α > 0. a. . (2n − 1) 1 + 2k + . astfel ca a ¸ a an+1 /an ≤ bn+1 /bn . . an n) n=1 n! . . nn r) n=1 ∞ 2n n . . Ar˘tati c˘: ∞ ∞ i) dac˘ a n=1 bn este convergent˘. ∞ l) n=1 n2 + n + 1 n2 − n + 1 . c) (3 n2 − 1)(5 n − 1). k > 0. n (a + b) n=1 √ n=1 ∞ n ∞ 2−1 n(n + 1) √ f) . n! n ∞ ∞ 5. Fie seriile n=1 an ¸i s n=1 bn cu termeni pozitivi. g) 3 n2 n7 + 3n5 + n + 1 n=1 n=1 ∞ ∞ ∞ h) a > 0. a ∞ ∞ ii) dac˘ a n=1 an este divergent˘. (a + n + 1) 1 · b . k) n=1 ∞ n+2 n+3 . ∞ n=1 n! . (n + 1)k+1 1 · 2 + 2 · 3 + . s) + 3n 5 ∞ n=1 n!e . (n + 1)n a n ∞ i) n=1 n2 2n + 1 n ∞ n2 ∞ . nn+α n t) n=1 a(a + 1) . pentru orice n ∈ N∗ . b > 0.d) 1 1 an + b n . . atunci seria a n=1 bn este di- 75 . . . + n(n + 1) . + nk . j) n=1 an + 1 n n n2 . 1 · 3 . atunci a n=1 an este conver- gent˘. a > 0. b ∈ N∗ . 12 + 22 + . .

Fie n n=1 an o serie cu termeni pozitivi divergent˘ ¸i Sn = as ak . Precizati valoarea actual˘ a venitului actual de 1. care continu˘ la nesfˆr¸it dac˘ rata dobˆnzii este de 40% a as a a anual. ∞ 10. a 2 Sn ∞ b) n=1 an este divergent˘. Ar˘tati a a ¸ √ 3 ∞ c˘ seriile a ∞ an an+1 an+2 ¸i s n=1 (a−1 + a−1 + a−1 )−1 n n+1 n+2 n=1 sunt convergente.. a ¸ 1 este convergent˘ ¸i are suma a s n! n=1 num˘rul e. Fie n=1 an o serie cu termen pozitivi convergent˘. demonstrati c˘ a a ¸ a a ¸ num˘rul e este irational. 1 + 1 + . 76 . Demosntratie c˘ produsul Cauchy (de convolutie) cu dou˘ ¸ a ¸ a serii absolut convergente este o serie absolut convergent˘ cu a suma egal˘ cu produsul sumelor celor dou˘ serii. Utilizˆnd rezultatul precedent. 8. + n 2 unde a > 0. Precizati natura seriei ¸ 6. Ar˘tati c˘: a ¸ a k=1 ∞ a) n=1 ∞ an este divergent˘: a 1 + an an este convergent˘. a a ∞ 9.000 ¸ a lei. 7. a Sn c) n=1 11..vergent˘ (criteriul de comparatie a rapoartelor). Ar˘tati c˘ seria a ¸ a ∞ ∞ n=1 an 1.000.

¸ 3. a ¸ n s mai ales ˆ ıntre spatiile R ¸i R. Definitia 3. x) < r} 77 .Capitolul 3 Functii ˆ ¸ ıntre spatii ¸ metrice ” A ˆ ¸elege ˆnseamn˘ a te apropia” ınt ı a (Victor Hugo) Multe din problemele practice conduc la modele matematice ce utilizeaz˘ aplicatii ˆ a ¸ ıntre dou˘ spatii metrice. notiunile de In ın ¸a ¸ limit˘ ¸i de continuitate pentru functiile ˆ as ¸ ıntre spatii metrice. r) = {x ∈ X|d(a. s a Multimea ¸ S(a. ¸ ˆ acest capitol vom prezenta.1 Fie (X. d) un spatiu metric ¸i a un punct ¸ ¸ s arbitrar din X ¸i r un num˘r real pozitiv.1 Vecin˘tatea unui punct a Notiunea de vecin˘tate a unui punct ˆ ¸ a ıntr-un spatiu met¸ ric este fundamental˘ ˆ setarea notiunilor de limit˘ ¸i de cona ın ¸ as tinuitate.1. ˆ esent˘.

sfera a 78 . Fig. sfera ˆ respectiv deschis˘. y2 ∈ R2 ).3.1. x2 ) ¸i s ın s y = (y1 . y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 .3. Fig. Pentru X = R ¸i d(x. x2 ).1. a + r) este intervalul deschis. ¸i a s Exemplul 3. unde x = (x1 . a s a Exemplul 3. centrat ˆ a. r) = {x ∈ R⊥ : |x − a| ≤ r} este intervalul ˆ ınchis [a − r. repectiv. ˆ figurile 3. s pentru orice x. Pentru X = R2 . y ∈ R. Exemplul 3. b) ¸i de raz˘ r ˆ raport cu a s a ın metrica euclidian˘ a d(x. y) = |x − y|. y) = s max{|x1 − y1 |.1. ınchis˘. y = (y1 .1.2.sunt date. s a a a s a iar multimea ¸ S(a. x) ≤ r} se nume¸te sfer˘ (bil˘) ˆ s a a ınchis˘ de centru a ¸i raz˘ r.1.1.2.2. de centru (a. ¸i 3. y2 ).3.se nume¸te sfer˘ (bil˘) deschis˘ sau de centru a ¸i raz˘ r.1. r) = {x ∈ X|d(a. sfera deschis˘ a S(a. iar sfera ˆ ın ınchis˘ a S(a. Pentru X = R2 ¸i d(x.1. |x2 − y2 |}. a + r]. dac˘ x = (x1 . r) = {x ∈ R⊥ : |x − a| < r} = (a − r.1.1.

1.. (x1 − y1 ) 2 2 3 3 1 2 3 a y = (y1 . a ın Fig.1 Fie (X.3. y3 ).1. b. atunci V1 (x0 ) ∩ V2 (x0 ) este vecin˘tate a punctului x0 . r) coincide cu multimea punctelor din R3 aflate a ˆ interiorul sferei sau pe sfera de raz˘ r ¸i centru x0 . x . y2 .4.4. de asemenea vecin˘tate a ¸ a punctului x0 . x ). y) = a s 2 + (x − y )2 + (x − y )2 . unde x = (x .3. r) coincide cu ins a teriorul sferei cu centrul ˆ x0 = (a.deschis˘ de raz˘ r ¸i centru x0 = (a. d) ¸i x0 un punct ar¸ ¸ s ¸ bitrar din X. V . continut˘ ˆ V . s ıncˆ Propozitia 3. atunci sfera deschis˘ S(x0 . b) ∈ R2 este trasat˘ ˆ a a s a ın figura 3. Exemplul 3. ın a s Definitia 3. a ın ¸ a ın a a a Altfel spus. r) ⊂ V (x0 ). Numim vecin˘tate a punctului x0 o multime a ¸ a a a V (x0 ) a spatiului X pentru care exist˘ o sfer˘ deschis˘ centrat˘ ˆ x0 . Dac˘ X = R3 ¸i d(x. atunci orice a supramultime a sa.1.4. c) ¸i de raz˘ r.1. iar sfera ˆ ınchis˘ de aceea¸i raz˘ ¸i acela¸i centru a s as s este trasat˘ ˆ figura 3. d) un spatiu metric ¸i x0 un punct ¸ ¸ s arbitrar din X. a 79 .3.1. V (x0 ) este vecin˘tate a lui x0 dac˘ exist˘ r > 0 a¸a ˆ at S(x0 . 2) dac˘ V1 (x0 ) ¸i V2 (x0 ) sunt dou˘ vecin˘t˘¸i ale punctului a s a a at x0 .2 Fie spatiul metric (X.1. Fig. iar sfera ın ¸ ˆ ınchis˘ S(x0 . este.1.3. Sunt valabile urm˘toarele propriet˘¸i: a at a 1) dac˘ V (x0 ) este o vecin˘tate a punctului x0 .

a a Demonstratie. r1 ) ⊂ V (x0 ). Prin urmare. Considerˆnd r = min(r1 . a Prin urmare. r) ⊂ Vi (x0 ). Dar atunci a a s ıncˆ a a S(x0 . ¸ at ¸ rezult˘: a Corolarul 3. atunci d(y. r) ⊂ V (x0 ). r) ⊂ V (x0 ). Din demonstratia propriet˘¸ii 4) a Propozitiei 3. r). ˆ Intr-adev˘r. adic˘ V (x0 ) este vecin˘tate pentru a a y ∈ W (x0 ). a 3) Aceast˘ proprietate rezult˘ din definitia vecin˘t˘¸ii lui x0 . y) < r. Consider˘m W (x0 ) = S(x0 . x0 ).1.a tunci exist˘ o vecin˘tate V (a) a punctului a ¸i o a a s vecin˘tate U (b) a punctului b astfel ca V (a) ∩ U (b) = ∅. avem d(z. r1 ) ⊂ V1 (x0 ) a a a s s ıncˆ a a ¸i S(x0 . atunci exist˘ a a a o vecin˘tate W (x0 ) a punctului x0 astfel ca pentru orice a ¸ a a y ∈ W (x0 ) multimea V (x0 ) s˘ fie vecin˘tate a punctului y. a a Teorema 3. S(y. x0 ) ≤ d(z. d). r).1 Orice sfer˘ deschis˘ dintr-un spatiu metric a a ¸ este vecin˘tate pentru orice punct al s˘u. dac˘ z ∈ S(y. z) < r1 ¸i ¸inˆnd a a s t a seama de alegerea lui r1 . a¸a ˆ at S(x0 . a 80 .1. 2. r1 ) ⊂ S(x0 . r). r) ⊂ U . s a at 2) Din faptul c˘ V1 (x0 ) ¸i V2 (x0 ) sunt vecin˘t˘¸i ale lui x0 a rezult˘ c˘ exist˘ r1 > 0 ¸i r2 > 0.1. r2 ) se observ˘ s c˘ S(x0 . x0 ) < r. luˆnd r1 a¸a ˆ at a a s ıncˆ 0 < r1 < r − d(y. r) ⊂ V (x0 ).1. 1) Cum V (x0 ) este vecin˘tate a lui x0 rezult˘ ¸ c˘ exist˘ r > 0 a¸a ˆ at S(x0 . r) ⊂ V1 (x0 ) ∩ V2 (x0 ). x0 ) < a a r1 + d(x0 . y) + d(y. ¸ Dac˘ a ¸i b sunt dou˘ puncte distincte ale spatiului metric a s a ¸ (X. a a ¸ a at a a a a 4) Cum V (x0 ) este vecin˘tate a lui x0 rezult˘ c˘ exist˘ r > 0 a a¸a ca S(x0 . ceea ce ne arat˘ c˘ z ∈ S(x0 . V1 (x0 ) ∩ V2 (x0 ) este o vecin˘tate a lui x0 . s Dac˘ y ∈ W (x0 ). avem S(y. ˆ a ıntrucˆt d(y.1 (Proprietatea de separatie Hausdorff ).3) dac˘ V (x1 ) este o vecin˘tate a punctului x0 atunci x0 ∈ a a V (x0 ). 4) dac˘ V (x0 ) este o vecin˘tate a punctului x0 . r2 ) ⊂ V2 (x0 ). deci S(x0 . i = 1. adic˘ U este o vecin˘tate a lui x0 .

6. d) un spatiu metric. Presupunem contrariul. adic˘ dac˘ pentru a a a a orice x ∈ D exist˘ r > 0 astfel ca S(x. dac˘ lu˘m X = R a In a a cu metrica euclidian˘. Valabilitatea acestei afirmatii ¸ a ¸ rezult˘ din Corolarul 3. y) ∈ R2 |2 < x < ¸ 4. y) ∈ R2 |x2 + y 2 = 4} sunt s deschise. rezult˘ d(a. a ın ¸ a ın Propozitia 3. ˆ In 3 3 3 3 concluzie. V (a) ∩ U (b) = Φ.8. d) se ¸ ¸ ¸ nume¸te multime deschis˘ ˆ X fie dac˘ D = Φ.1. Con¸ a k k sider˘m V (a) = S a.1. de unde 1 < . Dar putem scrie k = d(a. +∞) sau (−∞. fie dac˘ D s ¸ a ın a a este o vecin˘tate pentru orice punct al s˘u.1. 4] nu este vecin˘tate pentru 4 (nici o a a sfer˘ cu centrul ˆ 4 nu este continut˘ ˆ (3. sau (a. 4]). Multimile D1 = {(x. a a k ¸i s adic˘ exist˘ z ∈ V (a) ∩ U (b). Evident c˘ a 3 3 V (a) ¸i U (b) sunt vecin˘t˘¸i respectiv ale punctelor a ¸i b. este o multime deschis˘. ¸ a 81 .Demonstratie. In a interval de forma (a. y) < . atunci orice interval de forma (x0 − a ¸ a r. cu a.1.2 Fie (X.1. s a at s Vom ar˘ta c˘ V (a) ∩ U (b) = Φ. b ∈ R. b) = k > 0. este o multime deschis˘. b).3 O submultime D a spatiului metric (X.7. Orice sfer˘ deschis˘ S(x0 . Exemplul 3. s . Definitia 3. a Exemplu 3. Sunt valabile ¸ ¸ urm˘toarele afirmatii: a ¸ 1) Orice reuniune (finit˘ sau infinit˘) de multimi deschise a a ¸ este o multime deschis˘. a < b.1. a ¸i U (b) = S b. Atunci avem d(a.5. ¸ a Exemplul 3. z) < a a 3 k d(b. b) ≤ d(a. r) dintr-un spatiu a a ¸ metric este o multime deschis˘. ˆ X = R cu metrica euclidian˘.1. −3 < y < 2} ¸i D2 = {(x. orice Exemplu 3. cu r > 0. Cum a = b. x0 + r). b) < 3 k k 2k 2 + = . ˆ particular. r) ⊂ D.1. z) + d(z. b). Multimea {x ∈ R|3 < x ≤ 4} nu este ¸ deschis˘ ˆ a ıntr-ucˆt (3. ceea ce evident este absurd.

1.2) Intersectia a doua multimi deschise este o multime de¸ ¸ ¸ schis˘. a a s atunci fie x ∈ D arbitrar. Dar Di0 ⊂ D ¸i atunci ˆ a conformitate cu proprietatea 1) din Propozitia 3. ¸ Demonstratie. Dac˘ D = Φ.1. rx ). a a ¸ a s a ¸ s a 2) Fie D1 ¸i D2 dou˘ multimi deschise ¸i D = D1 ∩ D2 . Cum Di0 este multime deschis˘ rezult˘ s ıncˆ ¸ a a a s ın c˘ Di0 este vecin˘tate pentru x. atunci proprietatea este evident˘. rezult˘ c˘ D1 ¸i D2 sunt vecin˘t˘¸i s a a s a at ale punctului x. a a ¸ a 3) Este evident˘. rx ) ⊂ D. Cum D1 ¸i D2 sunt deschise. rx ) ⊂ D.1. ¸ 82 . s˘ a ¸ a a consider˘m un x ∈ D arbitrar. a 3) X este o multime deschis˘. Corolarul 3.1. ceea ce trebuie demonstrat. de unde rezult˘ D = a x∈D x∈X S(x. Deoarece x a fost ales a a arbitrar rezult˘ c˘ D este o multime deschis˘. Dac˘ D = Φ. Dar D = a x∈D S(x.1.3. ¸ a Justificarea acestui corolar rezult˘ din afirmatia 2) de la a ¸ Propozitia 3. Cum x a a a s a fost ales arbitrar rezult˘ c˘ D este o multime deschis˘. Dac˘ D = Φ. Atunci x ∈ D1 ¸i x ∈ D2 .1. ¸ a 4) Orice multime deschis˘ nevid˘ se poate reprezenta ca o ¸ a a reuniune de sfere deschise. Dac˘ D = Φ. Folosim proprietatea 2) din Propozitia 3. 1) Fie (Di )i∈I o familie oarecare de multimi ¸ Di . atunci pentru orice x ∈ D ¸ a s ıncˆ {x} ⊂ exist˘ rx > 0 a¸a ˆ at S(x1 .1. obtinem ¸ ¸ c˘ D este vecin˘tate a punctului x. Atunci rezult˘ c˘ exist˘ Di0 a a a a a¸a ˆ at x ∈ Di0 . ¸ rezult˘ c˘ ¸i D este vecin˘tate pentru punctul x. a 4) Fie D = Φ o multime deschis˘.2 Intersectia unui num˘r finit de multimi de¸ a ¸ schise este o multime deschis˘. atunci a deschise ale lui X ¸i fie D = s i∈I D este deschis˘ pe baza Definitiei 3.2.

10.1. a. Orice sfer˘ ˆ a ınchis˘ dintr-un spatiu metric a ¸ (X. pentru orice a clidian˘ multimea Dk = − . a ˆ Intr-adev˘r. a 2) Orice reuniune finit˘ de multimi ˆ a ¸ ınchise ale lui X este o multime ˆ ¸ ınchis˘. b ∈ R. De exemplu. r)) ales arbitrar. r) = {x ∈ X|d(x. r1 ) ⊂ C(S(x0 . ˆ spatiu metric X = R cu metrica euIn ¸ 1 1 este deschis˘.11. a Exemplul 3.1.1.1. Se observ˘ c˘ a a k=1 Dk = {0} care nu este o multime ¸ deschis˘ deoarece pentru orice r > 0. dac˘ ı a 83 . Se poate vedea acest fapt din ex¸ a emplul urm˘tor. adic˘ C(S(x0 .1. b]. a Observatia 3. d) este un spatiu metric.4 O submultime H a spatiului metric (X. x0 )−r. r)). fie S(x0 .O intersectie infinit˘ de multimi deschise poate s˘ nu ¸ a ¸ a mai fie o multime deschis˘. pentru X = R intervalul ˆ In ınchis [a. a Exemplul 3. a Definitia 3.3 Dac˘ (X.9. r)) a a a este vecin˘tate pentru punctul y. a ¸ k k ∞ k ∈ N∗ . Dac˘ lu˘m 0 < r1 < d(y. Multimile X ¸i Φ sunt ˆ ¸ s ınchise deoarece C(x) = Φ ¸i C(Φ) = X sunt deschise. intervalul (−r. a Utilizˆnd Propozitia 3. atunci se observ˘ c˘ S(y. d) este o multime ˆ ¸ ınchis˘. a ⊂ b este o multime ˆ ¸ ınchis˘.2 ¸i formulale lui Morgan a ¸ s rezult˘ valabilitatea urm˘toarei propozitii: a a ¸ Propozitia 3.1 Un spatiu metric contine ¸i submultimi ¸ ¸ ¸ s ¸ care nu sunt nici deschise nici ˆnchise. a ˆ particular. r) ⊂ {0}.1. s Exemplul 3. x0 ) ≤ r} ¸i fie a s a a y ∈ C(S(x0 .1. d) ¸ ¸ ¸ se nume¸te ˆ s ınchis˘ dac˘ complementara C(X) = X − H este a a deschis˘. atunci: ¸ a ¸ 1) Orice intersectie de multimi ˆ ¸ ¸ ınchise ale lui X este o multime ˆ ¸ ınchis˘.

x1 ) + δ(A).6 Fie A o submultime nevid˘ a spatiului met¸ ¸ a ¸ ric (X. y)|x. d). y)|x ∈ A.X = R cu metrica euclidian˘.1. evident r > 0. a) ∪ [b. Dac˘ δ(A) = +∞.1. y ∈ A}. b) nu este a a ¸ vecin˘tate pentru punctul a ¸i nu este ˆ a s ınchis˘ deoarece coma plementara C([a. dac˘ exist˘ o sfer˘ deschis˘ S(x0 . Spunem c˘ A este o multime m˘rginit˘ dac˘ a ¸ a a a δ(A) < +∞. pentru orice y ∈ A.4 O multime nevid˘ A ⊂ (X. y) ∈ R2 |1√ x ≤ 2. s ıncˆ Reciproc. ¸ a a Definitia 3. atunci as δ(A) = (2 − 1)2 + (3 − 1)2 = 5. b ∈ R. ¸ a a 84 . Fie A = Φ ¸i m˘rginit˘. adic˘ A este o multime m˘rginit˘.5 Dac˘ A este o submultime nevid˘ a spatiului ¸ a ¸ a ¸ metric (X. s ıncˆ Demonstratie. notat δ(A). nefiind vecin˘tate pentru punctul b. a < b. b) = (−∞. d) este ¸ ¸ a m˘rginit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ o sfer˘ deschis˘ S(x0 . r). r). r)) ≤ 2r. S˘ prea a supunem c˘ A contine cel putin dou˘ puncte. ∞) nu este multime deschis˘.1. a a as a a a a a¸a ˆ at A ⊂ S(x0 . atunci spunem c˘ a a multimea A este nem˘rginit˘. avem d(y. Exemplul 3. ∞) ∪ (+∞) definit prin δ(A) = sup{d(x. pentru a ar˘ta c˘ o ¸ a a a a multime A este m˘rginit˘ este suficient s˘ r˘t˘m c˘ multimea ¸ a a a aa a ¸ {d(x. y ∈ A} este majorat˘. Fie r ∈ R. numim diametrul multimii A. r) avem A ⊂ S(x0 .13. Dac˘ A contine ¸ s a a a ¸ un singur punct. b)) = R − [a. nu este nici multime deschis˘ nici ¸ a ˆ ınchis˘.1. r > d(x0 . atunci proprietatea este evident˘. b) cu a. Consider˘m a ¸ ¸ a a s a x0 ¸i x1 dou˘ puncte arbitrare diferite din A. r) deoarece. Nu este deschis˘ deoarece multimea [a. Definitia 3. r). 1 ≤ y < 3}. y0 ) < δ(A) < r. r) a¸a ˆ at a a a a a A ⊂ S(x0 . a Propozitia 3. Practic. d). Pentru sfera S(x0 . el¸ ementul din R+ = (0. atunci un interval de forma a [a. atunci δ(A) ≤ δ(S(x0 . Dac˘ X = R2 este ˆ a ınzestrat cu metrica ≤ euclidian˘ ¸i A = {(x.

notat prin Ext A. dac˘ exist˘ ¸ a a a a r > 0 a¸a ˆ at S(x0 . d). a as a A Demonstratie. b). d) un element x0 ∈ X se nume¸te punct aderent multimii A dac˘ pentru orice vecin˘tate V (x0 ) a lui x0 avem ¸ a a V ∩ A = Φ.8 Multimea tuturor punctelor interioare ¸ ¸ multimii A se nume¸te interiorul lui A ¸i se noteaz˘ cu ˚ ¸ s s a A sau int A. notat˘ cu A. A A ¸ A Reciproc.1. s ıncˆ Definitia 3. a a a Definitia 3. A2 = [a. b].10 Fie A o submultime a spatiului metric ¸ ¸ ¸ s (X. ceea ce ne s a arat˘ c˘ A este deschis˘.Definitia 3.9 Fie A o submultime nevid˘ a spatiului met¸ ¸ a ¸ ric (X. d). Definitia 3.1. S˘ presupunem c˘ A este deschis˘. Punctul a nu este interior lui A1 deoarece A A a A1 nu este vecin˘tate pentru a. Cum totdeauna ˚ ⊂ A. Un punct interior complementarei lui A se ¸ nume¸te punct exterior multimii A.7 Fie A o submultime nevid˘ a spatiului met¸ ¸ a ¸ ric (X. multimea tuturor ¸ a ¸ punctelor aderente multimii se nume¸te aderenta sau ¸ s ¸ ˆ ınchiderea multimii A.1. iar A1 = [a. atunci ¸ a a a pentru orice x ∈ A avem c˘ A este o vecin˘tate a lui x.1. Fie X = R spatiul metric ˆ ¸ ınzestrat cu metrica euclidian˘. Un punct x0 ∈ A este numit punct interior al multimii A dac˘ A este o vecin˘tate pentru x0 . r) ⊂ A. A3 = (a. b]. b). Teorema 3. ¸ a 85 .1.1.14.2 Multimea A nevid˘ din spatiul metric (X. iar int C(A) se s nume¸te exteriorul lui A. atunci orice x ∈ A este punct a A interior lui A ¸i deci A este o vecin˘tate a lui x.11 Dac˘ A ⊂ (X.1. d) ¸ a ¸ este deschis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ A = ˚. b) submultimi ale lui X. s Definitia 3. adic˘ a a a x ∈ ˚. Se observ˘ c˘: ˚1 = ˚2 = ˚3 = ˚4 = (a. Exemplul 3. obtinem A = ˚. d). dac˘ A = ˚. a ¸ a a A A A4 = (a.

Cum x a fost ales a a arbitrar din C(A). a Reciproc. b sunt puncte aderente deoarece orice vecin˘tate a lor are puncte comune cu A. atunci F r A = Φ. Orice punct al multimii A din Definitia ¸ ¸ 3. deci exist˘ o vecin˘tate V (x) a punctului a a x. Exemplul 3. b ∈ ¸ R. a a de unde.16. Fie x ∈ C(A) = a a C(A). punctele a. a Dar A ⊆ A este echivalent cu C(A) ⊆ C(A). a ¸ a adic˘ A este ˆ a ınchis˘. S˘ admitem c˘ A este o multime ˆ ¸ a a ¸ ınchis˘. Evident c˘ avem ¸ a A ⊆ A. obtinem at ¸ ¸ c˘ C(A) este o vecin˘tate a punctului x. a Atunci conform Definitiei 3. Pentru multimea A = (a. a Exemplul 3.18. atunci A = Q = R. b]. a. a Definitia 3. b]. cu C(A) deschis˘. pe baza propriet˘¸ii 1) din Propozitia 3. notat˘ cu ∂A sau ¸ a ¸ F r A.1.1. C(Q) = a R ¸i F r A = R. multimea A∩C(A). Dac˘ A = R2 . Cum A ⊆ A trebuie s˘ ar˘t˘m c˘ A ⊆ A.4.Exemplul 3. b) ⊂ R.1. a ¸ A Este evident c˘ F r A = A − ˚.10 este punct aderent al multimii A.17. Atunci conform Definitiei 3. d) este ¸ ¸ ˆ ınchis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ A = A. Fie x ∈ C(A) arbitrar. Rezult˘ c˘ V (x) ⊂ C(A). a a a Ins˘ ceea ce implic˘ x ∈ A. a Teorema 3. deducem c˘ C(A) este o multime deschis˘. s˘ presupunem c˘ A = A. cu proprietatea V (x) ∩ A = Φ.1. a 86 .1. Dac˘ A = [a. Dac˘ A = Q.3 Multimea A din spatiul metric (X. Punctele multimii F r A se numesc ¸ punctele frontier˘ ale multimii A.12 Fie A o submultime a spatiului metric ¸ ¸ ¸ (X.1. a Exemplul 3.1.1.1. s Exemplul 3. d). a as a Demonstratie. Numim frontiera multimii A. Avem A = [a. a < b. ˆ a C(A) ∩ A = Φ. b}.3 a ¸ rezult˘ c˘ C(A) este vecin˘tate a lui X.1.1. atunci F r A = {a. deci x ∈ C(A). atunci x ∈ A. deducem c˘ multimea C(A) ¸ a ¸ a aa a este deschis˘.1.15.19.

Multimea Q este dens˘ ˆ R (ˆ ¸ a ın ınzestrat cu metrica euclidian˘) deoarece Q = R.Definitia 3. ˆ Observatia 3. s a ın ınzestrat cu Exemplul 3. Spatiul metric R ˆ ¸ ınzestrat cu metrica euclidian˘ este separabil deoarece Q este multime num˘rabil˘ a ¸ a a ¸i dens˘ ˆ R. La fel multimea a ¸ numerelor irationale R − Q este dens˘ ˆ R. .n 87 .1. atunci alegˆnd r a¸a ˆ at 0 < r < min λd(x0 .1. dac˘ propunem c˘ exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a punctului x0 a a a a care s˘ contin˘ numai un num˘r finit de puncte x1 . Un punct x ∈ X se nume¸te punct de acumulare s pentru multimea A dac˘ pentru orice vecin˘tate V (x) a lui x ¸ a a are loc (V (x) − {x}) ∩ A = Φ. . Spatiu metric Rn .15 Fie A o submultime a spatiului metric ¸ ¸ ¸ (X. a Multiema punctelor de acumulare ale multimii A se ¸ ¸ nume¸te multimea derivat˘ ¸i se noteaz˘ cu A .1. Intr-adev˘r.1. a as a ın Definitia 3.23. . x2 . . × Q (de n ¸ ori) este dens˘ ˆ R. a ın Definitia 3.13 O submultime A a unui spatiu metric X. . s a ın a Exemplul 3. d) ¸ ¸ ¸ se nume¸te dens˘ ˆ X dac˘ X = A. xn .1. s ¸ as a Observatia 3. xi )}. sfera S(x0 .1. n ≥ 1. d). adic˘ ˆ orice vecin˘tate V (x) a ın a a punctului x se g˘sesc puncte din A. .20. ˆ ¸ metrica euclidian˘ este separabil deoarece multimea Qn este a ¸ num˘rabil˘ ¸i dens˘ ˆ Rn .1. d) se nume¸te sep¸ ¸ s arabil dac˘ contine o submultime A num˘rabil˘ ¸i a ¸ ¸ a a s dens˘ ˆ X. ¸ a ın Exemplul 3. a ¸ a a s ¸ a a s ıncˆ diferite de x0 ¸i apartinˆnd lui A. Multimea Qn = Q × Q × .2 Orice punct de acumulare este un punct ¸ aderent.3 In orice vecin˘tate a unui punct de acu¸ a ˆ a s a mulare x0 se g˘se¸te o infinitate de puncte din A.21.1. diferite de x.14 Un spatiu metric (X.22.1. a ın Exemplul 3. r) nu mai contine nici un ¸ i=1.

1. ceea ce contrazice definitia punctului ¸ de acumulare. Un punct x ∈ A care nu este punct e acumulare pentru A se nume¸te punct izolat. d). Fie A o submultime a spatiului met¸ ¸ ric X. ceea ce a n ∈ N . 1) un punct x ∈ X este aderent multimii A dac˘ ¸i nu¸ a s mai dac˘ exist˘ un ¸ir (xn ) de puncte din A astfel ca a a s lim xn = x (ˆ X). pentru orice n ∈ N. 1) S˘ presupunem c˘ x ∈ A. ın n→∞ 2) Un punct x ∈ X este punct de acumulare al multimii A ¸ dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ un ¸ir (xn ) de puncte din A a s a a s s astfel ˆncˆt xn = x.24. 1].16 Fie A o submultime a spatiului metric ¸ ¸ ¸ (X.punct din A diferit de x0 . ın Demonstratie. n 1 ¸irul de puncte (xn ) din A cu d (xn . 3} din ¸ R avem A = [0. Din aceast˘ observatie rezult˘ c˘ o multime finit˘ nu are a ¸ a a ¸ a puncte de acumulare. d). Pentru multimea A = (0. x) = 0. a ıncˆ Exemplul 3. pentru orice n ∈ N∗ .4 (de caracterizare a punctelor aderente ¸i a s punctelor de acumulare). iar punctele 2 ¸i 3 sunt izolate. Alegem cˆte un punct a n 1 xr ∈ A ∩ S x. pentru orice s n 1 ∗ rezult˘ lim d(xn .1. Atunci. s Altfel spus. astfel. are puncte comune cu A. x) < . 1) ∪ {2.1. ¸ . ¸i lim xn = x ı a n→∞ (ˆ X). pentru orice n ∈ N ∗ . sfera deschis˘ 1 S x. Din d(xn . Obtinem. un punct x ∈ A este izolat dac˘ exist˘ o a a vecin˘tate V (x) a sa astfel ˆ at V (x) ∩ A = {x}. x) < n→∞ n 88 . s Teorema 3. Definitia 3. adic˘ este punct ¸ a a a a aderent pentru A.

a < b.1. d) este ¸ ¸ ¸ compact˘.ne arat˘ c˘ lim xn = x (ˆ X).1. astfel a ˆ at lim xn = x (ˆ X). orice ¸ir de puncte din [a. dac˘ (xn ) este un ¸ir de puncte din A. conform Lemei lui Ces`ro (vezi Propozitia a a ¸ (1. a < b.25. a ¸ Definitia 3. s a ¸ Exemplul 3. b] este ˆ s ınchis. dac˘ orice ¸ir (an ) din A contine un sub¸ir cona a s ¸ s vergent c˘tre un punct x0 din A. Multimea A = [a. d) un spatiu metric arbitrar ¸i A o ¸ ¸ s submultime a sa. limita acestui sub¸ir apartine s ¸ lui A. Rezult˘ a a nε ∈ N astfel ˆ at xn ∈ S(x. b] ⊂ R. Exemplul 3.18 Multimea A din spatiul metric (X.17 Spatiul metric (X. d) este compact˘ dac˘ ¸ a a ¸i numai dac˘ spatiul metric (A. ε)∩A = Φ. multimea A din (X. ¸ ın s utilizˆnd definitia punctului de acumulare. 89 .1. exist˘ un ıncˆ ın a ıncˆ ındat˘ ce n > nε . b] contine un sub¸ir cons ¸ s vergent ¸i cum [a.1. atunci. pentru orice ε > 0. dac˘ orice ¸ir din X contine un sub¸ir convergent. O familie D = {Di |Di ⊂ X.19 Fie (X. a 2) Demonstratia se face ˆ acela¸i mod ca la punctul 1). nu ¸ 1 ¸ este compact˘ deoarece ¸irul xn = a + nu contine nici un a s n sub¸ir convergent la un punct din (a. Multimea A = (a. a Altfel spus. d) se nume¸te com¸ ¸ s pact.1. ceea ce ne asigur˘ a a c˘ x ∈ A.1. b] ⊂ R. ¸ ¸ Definitia 3. i ∈ I} de p˘rti ¸ a¸ ale lui X se nume¸te acoperire a multimii A dac˘ s ¸ a A⊂ i∈I n→∞ Di . a a ın n→∞ s Reciproc. a s ¸ s Definitia 3. b) (toate sub¸irurile lui s s xn converg la a care nu apartine multimii A). d) este compact. ε) de ˆ c˘ pentru orice ε > 0 avem S(x.11).26. este ¸ compact˘ ˆ a ıntrucˆt.

a ın ¸ Propozitia 3. ¸ S˘ presupunem c˘ A este compact˘ dar pentru orice ε > a a a s ıncˆ 0 exist˘ un xε ∈ A a¸a ˆ at pentru orice i ∈ I.2) Din lim xnk = x ∈ A rezult˘ c˘ exist˘ un num˘r natural a a a a k0 depinzˆnd de r/2 a¸a ca pentru orice k ≥ k0 s˘ avem a s a 90 k→∞ . Fie A = (1. (3. atunci exist˘ un ε > 0 a¸a ˆ at a a s ıncˆ pentru orice x din A s˘ existe un i ∈ I a¸a ca S(x. 1 n ⊂ Di . r) ⊂ Dio (3. . Familia D for1 mat˘ din intervalele Di = 1 + .1. Vom proceda prin reducere la absurd. ¸ Exemplul 3. a s Demonstratie. . i = 2. exist˘ o multime Di0 ∈ D a¸a ˆ at a ¸ ¸ a a a a x ∈ Di0 . formeaz˘ a a i o acoperire deschis˘ pentru A deoarece pentru orice x ∈ A a 1 s ıncˆ < x.5 (Lebesgue). 3. 2) ⊂ R.27. S(xε . 2 . Cum D constituie s s ıncˆ o acoperire pentru A. d) iar D = {Di |i ∈ I} este a ın ¸ o acoperire deschis˘ a lui A. a ˆ particular.Dac˘ D1 ⊂ D ¸i A ⊂ a s Di ∈D Di . ε) ⊂ Di .1. pentru ε = 1/n exist˘ xn ∈ A astfel ˆ at pentru In a ıncˆ orice i ∈ I are loc S xn . . ¸irul (xn ) contine un sub a s ¸ ¸ir (xnk ) convergent la un punct x ∈ A. ε) ⊂ Di . adic˘ orice x ∈ A se a exist˘ un i0 ∈ N∗ a¸a ˆ at 1 + a i0 afl˘ ˆ cel putin un interval Di .1) Deoarece A este compact˘. r) a¸a ca s S(x. Multimea Di0 fiind deschis˘ exist˘ o sfer˘ deschis˘ S(x. spunem c˘ D1 este o a subacoperire a lui D. O acoperire D a multimii A se va numi deschis˘ dac˘ ¸ a a elementele lui D sunt multimi deschise. Dac˘ A este o multime ¸ a ¸ compact˘ ˆ spatiul metric (X.

n − 1.3) 1 = 0. xn ∈ S(xi . ¸ Demonstratie. exist˘ un k1 (r) ∈ N a¸a ˆ at pentru a s ıncˆ k→∞ nk orice k > k1 s˘ rezulte a Cum lim r 1 < . r . pentru care a A ⊂ S(x1 .3) ¸i (3. atunci pentru orice ε > 0 exist˘ o familie finit˘ de a a sfere deschise cu raza ε care constituie o acoperire deschis˘ a a multimii A. Vom rationa tot prin reducere la absurd. 91 i = 1. a Fie x1 ∈ A. exist˘ x3 ∈ A a¸a ca a s s x3 ∈ A ¸i x3 ∈ S(x1 . 2 (3.xnk ∈ S x.6 Dac˘ A este o multime ˆ spatiul metric ¸ a ¸ ın ¸ (X. d) a¸a ˆ at a ¸ a s ıncˆ exist˘ un ε > 0 pentru care nu exist˘ o acoperire finit˘ cu sfere a a a deschise de raz˘ ε. Alegem x2 ∈ A a¸a ˆ at x2 ∈ S(x1 . adic˘ a 2 r d (xnk . ε). Prin urmare. construim ¸irul (xn ) de puncte ın s din A a¸a ˆ at s ıncˆ xn ∈ A. . ε) ∪ S(x2 .1. ε). ¸ ¸ Presupunem c˘ A este o multime compact˘ in (X. ε). d).4) obtinem s ¸ S xnk . 1 nk ⊂ S(x. din relatiile ¸ (3. atunci sfera S(x1 . (3. Din aproape ˆ aproape. r) ⊂ Di0 . ε) ¸i S(x2 .4) Fie k2 = max{k0 . ε). x) < . ε). ε) ⊃ A. nk 2 (3. s ıncˆ s Acum consider˘m sferele S(x1 . ε). Cu aceasta teorema este incluziune ce contrazice (3. demonstrat˘. Pentru orice k > k0 .1). a Propozitia 3. k1 }.2). x3 ∈ S(x2 .

92 . ¸ Acum. (3.5 O multime A dintr-un spatiu metric (X. m ∈ N∗ . . ¸irul (xn ) nu poate contine nici un sub¸ir convers s gent. . S˘ consider˘m c˘ A este o multime com¸ a a a ¸ pact˘.k |k = 1.6) rezult˘ c˘ S(xk .6. a Demonstratie.1. ceea ce trebuia demonstrat.k . ¸irul (xn ) astfel construit cere s proprietatea c˘ xn ∈ A pentru orice n ∈ N∗ . i = 1. ε) ⊂ Di. .5) cu n = m. ε) ⊂ Di . 2. n. adic˘ a ¸ a n A⊂ k=1 S(xk . xm ) ≥ ε. dar a d(xn . pentru orice n.6) Din Propozitia 3. . dac˘ ar exista un asemenea sub¸ir a a s acesta ar trebui s˘ fie ¸ir Cauchy. (3. Fie D = {Di |i ∈ I} o acoperire deschis˘ a multimii a a ¸ compacte A.De aici rezult˘ c˘ avem d(xn . ceea ce contrazice faptul c˘ A este o multime compact˘.1. xi ) ≥ ε. pentru acest ε > 0 exist˘ un num˘r ¸ a a finit de sfere cu raza ε care s˘ acopere multimea A. Conform Propozitiei 3. Din (3. n − 1. n} a sa. adic˘ din acoperirea D a lui A am extras o subacoperire finit˘ a a D1 = {Di.1. ceea ce ar contrazice (3.5 exist˘ ε > 0 a¸a ˆ at ¸ a s ıncˆ pentru orice x ∈ A s˘ existe i ∈ I a¸a ca a s S(x.k . In ¸ a Teorema 3. ˆ s ıntrucˆt. se observ˘ c˘ ¸irul (xn ) nu poate contine nici un a as sub¸ir convergent. pentru orice k = a a 1. Prin urmare. a ¸ a ˆ concluzie enuntul teoremei este adev˘rat. d) ¸ ¸ este compact˘ dac˘ ¸i numai dac˘ din orice acoperire deschis˘ a as a a a sa se poate extrage o subacoperire finit˘. ε). Atunci n A⊂ k=1 Di. a s ¸ s A¸adar. pena a tru orice n ∈ N∗ .5) .

εy )|y ∈ A} constituie o acoperire deschis˘ pentru A.1. s˘ admitem c˘ din orice acoperire deschis˘ a a a a multimii A se poate extrage o subacoperire finit˘. S˘ presupunem c˘ A nu este ¸ a a o multime compact˘. Deci. rezult˘ c˘ pentru orice x ∈ A exist˘ o sfer˘ S(x. 1) ∈ D1 . a cum A este compact˘. S˘ observ˘m ıntˆ a a a a a a a a c˘ familia sferelor deschise D = {S(x. ceea ce ˆ ¸ s ınseamn˘ c˘ a a multimea termenilor s˘i nu are nici un punct de acumulare. din D se poate extrage o subacoperire a finit˘ a D1 = {S(yi . ˆ caz contrar. εyi )|i = 1. as a S˘ consider˘m acum x ¸i y dou˘ puncte arbitrare din a a s a ¸ A. se poate extrage o subacoperire finit˘ a a D1 = {S(xi . d). de asemenea. a Familia D = {S(y. ceea ce a a s constituie o contradictie. Vom ¸ a rationa prin reducere la absurd. a Demonstratie. ¸ a De aici. εyi ) contine cel mult un num˘r finit de termeni ai ¸irului (xn ) ¸ a s a rezult˘ c˘ ¸irul (xn ) are un num˘r finit de termeni. 1)|xi ∈ A. Prin urmare. 1)|x ∈ A} formeaz˘ a a o acoperire deschis˘ pentru A. S˘ consider˘m A o submultime compact˘ a ¸ a a ¸ a ¸ spatiului metric (X. Mai ˆ ai. Fie B = {xi |i = 1. care contine a a a pe x ¸i. 1) a¸a ca s a a s 93 . n}. i = 1.Reciproc. Cum (xn ) ⊂ A ⊂ D1 iar fiecare din sferele S(yi . Atunci. εx ) a a a a care contine cel mult un num˘r finit de termeni ai ¸irului (xn ) ¸ a s a deoarece.5. care este finit˘ ¸i diametrul s˘u δ(B) < ∞. s˘ ar˘t˘m c˘ A este m˘rginit˘. Conform cu Teorema 3. n}. multimea A este com¸ ¸ pact˘.1. exist˘ un ¸ir (xn ) ⊂ A care ¸ a a s nu contine nici un sub¸ir convergent.6 Orice submultime compact˘ a unui spatiu ¸ a ¸ metric este m˘rginit˘ ¸i ˆ a a s ınchis˘. exist˘ sfera deschis˘ S(xj . m}. ar exista un sub¸ir al lui (xn ) care s˘ ın s convearg˘ la x. a Teorema 3. Atunci exist˘ o sfer˘ deschis˘ S(xi .

A¸adar. utilizˆnd proprietatea de s a separatie Hausdorff (Teorema 3. ry ) ¸i S(x. suficiente pentru compactitatea unei multimii ın ¸ ˆ ıntr-un spatiu metric.1) a spatiului metric (X. ˆ general. xj )+d(xj .yi ) iar S(x. y) < 2+d(xi . Cum x = y. r) ∩ A = Φ deoarece A ⊂ i=1 S(yi . ¸ ınzestrate cu metrica Vom ar˘ta c˘ ˆ spatiile Rn .7). obtinem a ¸ d(x. ıi Fiec˘rei sfere S(yi . a ¸ s Mai ˆ ai vom demonstra urm˘torul rezultat general. ry )|y ∈ A} este o acoperire deschis˘ a pentru A ¸i cum A este compact˘ exist˘ o subacoperire finit˘ s a a a a sa D1 = {S(yi . a Conditiile ca multimea A s˘ fie m˘rgnit˘ ¸i ˆ ¸ ¸ a a a s ınchis˘ sunt a necesare pentru ca A s˘ fie compact˘. ry ) ∩ S(x. n ≥ 1.5). y) ≤ d(x.1.1.7) Familia D = {S(y. a o sfer˘ deschis˘ S(x. ryi ) = Φ.y ) a¸a ˆ at a a a S(y. ˆ a a ın ¸ euclidian˘. r) ∩ S(yi . ceea ce este echivaa lent cu C(A) = x − A este deschis˘. r) = i=1. rx. Fie x un punct arbitrar a din C(A) ¸i fie y ∈ A. r) ⊂ C(A). d) ¸ ¸ s s ıncˆ rezult˘ c˘ exist˘ sferele deschise S(y. n} (Teorema 3. (3. atunci S(x.y ∈ S(xj . Cum x a fost ales arbitrar ˆ a ın C(A) rezult˘ c˘ multimea C(A) este deschis˘ deoarece ea este a a ¸ a vecin˘tate pentru orice punct al ei. din (3. pentru orice x.y ) = Φ. pe baza lui (3. yi }. δ(A) ≤ 2 + δ(B) < +∞. 1).7). s˘ ar˘t˘m c˘ A este ˆ a aa a ınchis˘. rx. S(x. ceea s ce ne arat˘ c˘ A este m˘rginit˘. A¸adar. Utilizˆnd inegalitatea triunghiului. a a a a Acum. ryi ) ˆ corespunde.yi ). aceste conditii sunt ¸i suficiente. ıntˆ a 94 .n n i=1 S(x. xi )+d(xi . xj ) < 2+δ(B). ryi )|i = 1. a a n Fie r = min {rx . s s a avem S(x. adic˘ C(A) este vecin˘tate pentru x. rx. ryi ) ¸i. y din A. rx. Aceste dou˘ conditii nu a a a ¸ sunt.

cu zn = ¸ (xn . n. Valabilitatea propozotiei rezult˘ imediat.6. este compact ¸ s Demonstratie. ¸ ¸ a utilizˆnd Teorema 3.1. n intervale ale ¸ lui R.1.7 ¸i Propozitia 3. Deci. ¸ a Demonstratie. i = 1.8 Orice paralelipiped ˆnchis din Rn . Dac˘ (xn ) este un ¸ir arbitrar din [a. Atunci. yn ). b2 ] × .1.2 rezult˘ c˘ ¸ a a a t→∞ lim znkt = lim (xnkt .2. b] este o multime compact˘ ˆ R. d1 ) este ¸ s compact. Cum [a. a ¸ a ın Definitia 3. ¸ ı este o multime compact˘. b] este multime ˆ ¸ ınchis˘ rezult˘ a a c˘ x ∈ [a. . b] din R. n ≥ 1. [a.Teorema 3. bn ]. atunci ¸i spatiul Z = X × Y .11) el contine un sub¸ir (xnk ) convera ¸ ¸ s gent la un punct din R. Fie (zn ) un ¸ir arbitrar din Z. d2 ) este compact. ˆ s ¸ ınzestrat cu metrica din Propozitia 1. xn ∈ X. ynkt ) = (x. . Considerˆnd sub¸irul (ynk )k∈N al ¸irului (yn ) ¸i ¸inˆnd a s seama c˘ ¸i (Y. a a ¸ Propozitia 3. a < b.1. b]. b]. d1 ) ¸i (Y. Multimea P ⊂ Rn .1. rezult˘ c˘ exist˘ un sub¸ir as a a a s a (ynkt )t∈N al s˘u.. . b1 ] × [a2 . Cum (X. este o ¸ multime compact˘.7 Dac˘ (X. se nume¸te paralelipiped ˆ s ınchis ˆ Rn . . ¸ a Demonstratie. conform lemei lui a a Ces`ro (Propozitia 1. . n = 1.7. × [an .7 Intervalul [a. bi ]. unde ¸ P = [a1 .1. yn ∈ Y . t→∞ ceea ce ne arat˘ c˘ spatiul Z este compact. y). ın Propozitia 3. Tinˆnd seama de Teorema 1. a s ¸ Acum putem demonstra: 95 . d2 ) sunt dou˘ spatii meta s a ¸ rice compacte. 2.1. n ≥ 1. ¸irul (xn ) contine un sub¸ir (xnk )k∈N convergent la s s s t a x ∈ X.20 Fie [ai .2. ¸ a s a rezult˘ c˘ (xn ) este m˘rginit. convergent la un punct y ∈ Y .

s ıncˆ s ın s ın s Fie (xn ) un ¸ir abritrar ˆ A. D2 deschise. deducem c˘ ea este marginit˘ ¸i ˆ a a s ınchis˘. a Reciproc.6. ¸ 96 . s s 2) Nu exist˘ dou˘ multimi ˆ a a ¸ ınchise F1 ¸i F2 . intuitiv. d) se nume¸te conex ¸ ¸ s s dac˘ nu exist˘ dou˘ multimi D1 . nevide ¸i disjuncte. s˘ admitem c˘ submultimea A a lui Rn este a a ¸ m˘rginit˘ ¸i ˆ a a s ınchis˘ ¸i s˘ ar˘t˘m c˘ este compact˘. s s a a Deoarece D1 = C(D2 ) ¸i D2 = C(D1 ). a a¸ Definitia 3. Dar x este punct aderent multimii A ¸i cum A este ˆ ¸ s ınchis˘ rezult˘ c˘ A = A (Teorema a a a 3. adic˘ nu poate fi descompus˘ ˆ a a a a ın dou˘ sau mai multe p˘rti separate.8 O submultime A a lui Rn (n ≥ 1) este com¸ pact˘ dac˘ ¸i numai dac˘ este m˘rginit˘ ¸i ˆ a as a a a s ınchis˘.1. s ıncˆ 3) Singura multime nevid˘ din X simultan deschis˘ ¸i ¸ a a s ˆ ınchis˘ este ˆ a ıntreg spatiul X. Dac˘ A este compact˘. d) urm˘toarele ¸ ¸ a afirmatii sunt echivalente: ¸ 1) (X.3). In caz contrar spatiul (X. rezult˘ c˘ s ın s s a multimile D1 ¸i D2 sunt. exist˘ un paralelipiped ˆ a a a ınchis P a¸a ˆ at A ⊆ P . d) se nume¸te neconex sau disconex. rezultˆnd ¸ imediat urm˘torul rezultat: a ˆ Propozitia 3.21 Spatiul metric (X. as a aa a a Cum A este m˘rginit˘. atunci pe baza Teo¸ a a remei 3. ¸i inchise.1. Deducem c˘ x ∈ A ¸i deci A este compact˘. a s a ˆ finalul acestui paragraf vom introduce notiunea de In ¸ conexitate.Teorema 3. a Demonstratie. atunci el este ¸i ˆ P ¸i cum P este o multime compact˘ rezult˘ c˘ exist˘ un sub¸ir ¸ a a a a s (xnk ) convergent la un punct x ∈ P .1. d) exte conex. nevide ¸i disa a a ¸ ˆ ¸ juncte astfel ca X = D1 ∪ D2 .9 Intr-un spatiu metric (X.1. care. a¸a ˆ at X = F1 ∪ F2 .1. descrie faptul c˘ o multime este a ¸ format˘ ”dintr-o bucat˘”. ˆ acela¸i timp.

b). A¸adar. x3 ∈ A. a a ¸ a Conform Definitiei 3. ˆ a a ın a a Ins˘ s a ın b ∈ D2 ¸i deci c ∈ D1 ∩ [a. ˆ ın s ınchis˘ ˆ A rezult˘ c˘ c ∈ D1 . b).28. cu propriet˘¸ile: ı at 1) D1 ∩ A = Φ. a a adic˘ exist˘ un interval A ⊂ R care este o multime neconex˘.28: orice submultime nevid˘ ¸i conex˘ a lui R ¸ a s a este un interval. x1 < a 97 . S˘ admitem c˘ ¸ a a exist˘ o multime A ⊂ R conex˘. c ∈ D1 ∩ [a. rezultˆnd c˘ A este conex˘. Prin urmare. x3 din R a¸a ˆ at x1 . s Exist˘ punctele a ∈ D1 ¸i b ∈ D2 . ˆ acela¸i timp. c = b ∈ D2 . deoarece. d) este un spatiu metric conex. a S˘ demonstr˘m acest fapt. adic˘ c = b. A este conex˘ dac˘ nu exist˘ dou˘ multimi a a a a ¸ deschise ˆn X.22. a a ¸ Altfel spus. nev¸ a a ¸ s ın s ıncˆ ide.Definitia 3. ˆ caz contrar.1. D1 ∩ D2 = Φ. b)) = c. presupunerea f˘cut˘ este a fals˘. b]). a a a a Observatia 3.22 O submultime A a spatiului metric (X. b] este a a as interval ¸i [a. Not˘m c = sup(D1 ∩ [a. Vom rationa prin reducere la absurd. Cum D1 s a este.1. Orice interval al lui R este o multime ¸ conex˘. b) ¸i D1 fiind deschis˘ ˆ A exist˘ s s a ın a ε > 0 astfel ˆ at c + ε ∈ D1 ∩ [a. exist˘ dou˘ multimi deschise.1.1. Cum A este interval rezult˘ c˘ ¸i [a.4 Are loc ¸i reciproca pentru afirmatia din ¸ s ¸ exemplul 3. a = b (putem prea supune c˘ a < b).1. D2 ∩ A = Φ 2) A ⊂ D1 ∪ D2 3) D1 ∩ D2 ∩ A = Φ. D1 ¸i D2 ˆ R a¸a ˆ at D1 ∪ D2 = A.d) ¸ ¸ ¸ este conex˘ dac˘ (A. ceea ce ar conduce la c ∈ D1 ∩ D2 . lucru absurd. care nu este interval. Atunci a ¸ a s ıncˆ exist˘ trei puncte x1 . b] ⊂ A. ceea ce contrazice faptul ıncˆ a a c˘ sup(D1 ∩[a. Exemplul 3. x2 . Presupunem contrariul.

30. ın ¸i D2 = A ∩ (x2 . D2 ∩ A = (3. A ⊆ R . .1. d2 ) dou˘ spatii metrice. Este evident c˘ valorile y ale functiei y = a ¸ f (x1 . . a ¸ s Definitia 3. m ∈ N. ¸ a m s ¸ atunci functia f : A → R. x2 . ˆ spatiul metric R multimea A = (1. . 4) = Φ. A = D1 ∪ D2 . Consider˘m multimile D1 = (−∞. O multime ˆ ¸ ınchis˘ ¸i conex˘ se nume¸te cona s a s tinuu. 2)∪ In ¸ ¸ ˆ s (3. A este o multime s ¸ neconex˘.x2 < x3 . ceea ce constituie o contradictie.1 Fie (X. 4) sunt deschise. 2) ¸i a a ¸ D2 = (3.29. . iar D1 ∩ D2 ∩ A = Φ. . . A ⊆ X ¸i B ⊆ Y . se nume¸te functie ¸ real˘ de o variabil˘ vectorial˘ x = (x1 . x2 . . se nume¸te functie ¸ s s ¸ definit˘ ˆ a ıntre dou˘ spatii metrice. Evident c˘ D1 ¸i D2 sunt ˆ s D1 ∪ D2 = A ¸i D1 ∩ D2 = Φ. . multimile D1 = (1. O ¸ s a ¸ apliactie f : A → B. Definitia 3. Din punct de vedere sistemic variabilele independente x1 . iar variabila dependent˘ y precizeaz˘ a a valoarea rezultat˘ prin actiunea lui f asupra datelor de a ¸ 98 . A¸adar.23 O multime deschis˘ ¸i conex˘ se nume¸te ¸ ¸ a s a s domeniu. xm ). iar x2 ∈ A. 4) este neconex˘.2 Functii ˆ ¸ ıntre spatii metrice ¸ Definitia 3.1. x2 . xm ) depind de cele m variabile. 2) = Φ. . a 3.2. . O sfer˘ deschis˘ din Rm este un domeniu. . Exemplul 3. numite a a date de intrare. x2 . Intr-adev˘r. . xm reprezint˘ m˘rimi ce pot fi controlate sau precizate.2 Dac˘ X = Rm . Prin urmare. D1 ∩ A = (1. a a iar una ˆ ınchis˘ este un continuu. . m ≥ 1 ¸i Y = R. +∞). x2 )∩A a ¸ a s ınchise ˆ A. .1. Exemplul 3. d1 ) ¸i (Y. . A este a ¸ s un interval. . xm ) ∈ A a a a sau functie real˘ de m variabile reale ¸i se noteaz˘ prin ¸ a s a y = f (x) sau y = f (x1 .2.

iar dac˘ m = 2 s a a a s functia real˘ f : A ⊆ R2 → R.2.1 Functiile reale de mai multe variabile se ¸ ¸ mai numesc ¸i functii scalare sau cˆmpuri scalare. definit˘ ¸ a ¸ pe o multime A ⊆ Rm .3.2.3. este o multime de puncte din Rm+1 .2 99 . dac˘ m = 1 atunci functia y = f (x).2.3.1 Observatia 3. s s s Fig.2.intrare ¸i se nume¸te data de ie¸ire (v.fig. y = f (x1 . Astfel. ¸a ın ¸ Fig.1). ¸ ceea ce face s˘ avem o imagine geometric˘ numai pentru a a m ≤ 2.3. s ¸ a Graficul unei functii reale de m variabile reale. a ¸ x ∈ A ⊂ R are ca ¸i grafic o curb˘ plan˘.2.2). x2 ) are ca ¸i grafic o ¸ a suprafat˘ (Σ) ˆ spatiul R3 (v.fig.

yp ) = (f1 (x1 . a atunci functia vectorial˘ poate fi scris˘ ¸ a a y = f (x). . .2. ın Functiile yi = fi (x1 . xm ). . . p se numesc ¸ componentele functiei vectoriale f .3.2. f (x1 . . .3).3 Dac˘ X = Rm ¸i Y = Rp . . . care constituie reprezentarea parametric˘ a unei curbe a plane Γ (v. y) = f (t) = (f1 (t). . . . ¸ Rezult˘ c˘ studiul unei functii vectoriale se reduce la a a ¸ studiul unor functii reale de mai multe variabile reale.2. . xm ). . . . o functie f : ¸ a s ¸ A → B. 3.1. x2 . . 100 . . . . . xm ) ∈ A iar y = (y1 . Dac˘ p = 1.Definitia 3. . i = 1. B ⊆ Y . . de unde x = f1 (t). . yp ) ∈ B. t ∈ A ⊆ R. . y = f2 (t). f2 (t)). . . fp (x1 . sunt functii de m variabile reale definite pe ¸ A cu valori ˆ R. xm ). atunci functia vectorial˘ are a s ¸ a forma −→ − (y1 . . . 3. y2 ) = (x. . p. se nume¸te functie vectorial˘ de s ¸ a variabil˘ vectorial˘. .2. atunci functia a ¸ vectorial˘ de variabil˘ vectorial˘ se reduce la o functie real˘ a a a ¸ a de mai multe variabile reale. iar desf˘¸urat: as (y1 . . a a Dac˘ x = (x1 .2. . t ∈ A.fig. ¸ Cazuri particulare. i = 1. A ⊆ X. Dac˘ p = 2 ¸i m = 1. xm )) unde fi .

z) = f (t) = (f1 (t).2. v). t ∈ A ⊆ R. v) ∈ A. (u. (u. v). care constituie reprezentarea parametric˘ a suprafete ¸ ˆ spatiu (v.2. f3 (u.3.Fig.4). v) = = (f1 (u. ¸ 3. de unde x = f1 (t). z) = f (u. z = f3 (u. de unde x = f1 (u. atunci functia vectorial˘ are a s ¸ a forma − → (y1 . care constituie reprezentarea parametric˘ a unei curbe ˆ a ın spatiu. y2 . f2 (u. y = f2 (u. y.2.3 3. v). t ∈ A.3. y = f2 (t). Dac˘ p = 3 ¸i m = 2. atunci functia vectorial˘ are a s ¸ a forma −→ − (y1 . f2 (t).3. y3 ) = (x. v)).fig. y2 . y. v).4. y3 ) = (x. Dac˘ p = 3 ¸i m = 1. v) ∈ A ⊆ R2 . ın ¸ 101 a unei . f3 (t)).2. v). z = f3 (t).

2.3. X2 . Y2 .Fig. x2 .2. Functia de productie. .1. . atunci o astfel de functie vectoa s ¸ rial˘ se nume¸te cˆmp vectorial. Dac˘ ¸ ¸ at s x1 . Xm . cantitatea y din produsul Y realizat˘ depinde numai de a a factorii variabili ai productiei folositi X1 . Exemplul 3. . Dac˘ p = 3 ¸i m = 3. Yn se vˆnd la preturi invariabile a a ¸ 102 .2. xm sunt cantit˘¸ile folosite din ace¸ti factori. . . O problem˘ des ¸ ¸ a ˆ alnit˘ ˆ practica economic˘ se refer˘ la conditiile de comıntˆ a ın a a ¸ binare a factorilor pentru producerea unui produs Y de c˘tre a oˆ ıntreprindere: Dac˘ conditiile tehnice ale productiei sunt a ¸ ¸ date. .2. ¸ Exemplul 3.2. S˘ presupunem c˘ n ¸ a a m˘rfuri de consum Y1 . Functia cererii. modelele matematice utilizate ˆ descrierea ın fenomenelor economice se descriu prin functii reale de mai ¸ multe variabile reale.4 3. .5. atunci putem scrie functia de productie ¸ ¸ y = f (x1 . . . xm ). . . . x2 . . . care este o functie de m variabile reale. . a s a De obicei. .

.3. . λn at a produse. . . . n. .3. Pentru comoditate. cerut˘ pe piat˘ ¸ depinde numai de preturile tuturor m˘rfurilor de pe piat˘. Functia cerere pentru toate ¸ ¸ cele n m˘rfuri va fi o functie vectorial˘ a ¸ a (y1 . iar y este costul total. dac˘ exist˘ un punct l ∈ Y astfel ˆncˆt. cu gusturi ¸i venituri date. . . xn ). . xn ). ˆ cazul a ın dou˘ m˘rfuri X ¸i Y functia costurilor se poate lua de forma a a s ¸ particular˘ a z = ax2 + by 2 + cxy + dx + ey + f. . xn pe o piat˘ cu concurent˘. care este o functie de n variabile. . xn sunt cantit˘¸ile de m˘rfuri λ1 .x1 . ˆ aceast˘ a s In a a a ¸a situatie cantitatea yk de marf˘ Yk . . . Definitia 3. . Atunci functia costurilor de productie este ¸ ¸ y = f (x1 . a ¸ Exemplul 3. . s a ¸ ¸ A ⊆ X. xn ).1 (cu vecin˘t˘¸i. . . Functia costurilor de productie. F : A → Y . k = 1. . . fn (x1 . yn ) = (f1 (x1 . . 3. . . λ2 . . . care const˘ dintr-un ¸a ¸a a num˘r de consumatori. . ¸ k = 1. . . .) Spunem c˘ functia f are ¸ a at a ¸ limit˘ ˆ punctul x0 . se studiaz˘ anumite corelatii. o functie ¸i x0 un punct de acumulare al multimii A ¸ s (x0 ∈ A ). d2 ) dou˘ spatii metrice. xn )). . ˆ In a ıntre functiile cerere yk = fk (x1 .3 Limita unei functii ˆ ¸ ıntr-un punct Fie (X. . . . . a ın a a ı a 103 . x2 . . . . ¸ a ¸a Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ functia cererii pentru marfa Yk este a a ¸ yk = fk (x1 .2. . unde x1 . . x2 . . x2 . . . d1 ) ¸i (X. S˘ ¸ ¸ a admitem c˘ o ˆ a ıntreprindere produce m˘rfurile X1 . ˆ practic˘. Xn a ˆ conditii tehnice de productie ¸i conditii de aprovizionare ın ¸ ¸ s ¸ date. . . X2 . . n. y2 . xn ).

) ¸ a s Fie f : A → (Y. δε ) ∩ A − {x0 } s˘ ı a ¸ avem f (x) ∈ SY (l.pentru orice vecin˘tate U (l) a lui l. unde A ⊆ (X. pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A − {x0 }. pentru orice x ∈ SX (x0 . adic˘ a f (V (x0 ) ∩ A − {x0 }) ⊂ U (l). s˘ avem f (x) ∈ s ıncˆ U (l). ε) (definitia cu sfere). Scriem lim f (x) = l. ¸ s 4) pentru orice ¸ir convergent de puncte din A − {x0 } cu s X Y a ¸ lim xn = x0 s˘ rezulte lim f (xn ) = l (definitia cu n→∞ n→∞ ¸iruri sau definitia lui Heine) s ¸ Demonstratie. a at ¸ 2) pentru orice sfer˘ deschis˘ SY (l. Cons ıncˆ form cu 1). unde ε > 0 este arbitrar. ¸ a aa ıntˆ a a a Lu˘m U (l) = SY (l. ε). l) < ε (definitia cu ε ¸i δ).3. d2 ). pentru orice a a x ∈ V (x0 ) ∩ A − {x0 } s˘ avem f (x) ∈ U (l). δε ) ⊂ a 104 . x0 ) < δε s˘ avem d2 (f (x). Atunci urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: a ¸ 1) l este limita functiei f ˆ punctul x0 (definitia cu ¸ ın ¸ vecin˘t˘¸i). x→x0 Intuitiv notiunea de limit˘ a functiei f ˆ punctul ¸ a ¸ ın a a a x0 exprim˘ faptul c˘ dac˘ ne apropiem de x0 prin puncte din multimea A. d1 ) ¸i x0 ∈ A .1 (de caracterizare a notiunii de limit˘. δε ) din spatiul metric X a a a a astfel ˆncˆt. ε) din spatiul metric Y a a ¸ exist˘ o sfer˘ deschis˘ SX (x0 . Cum V (x0 ) este a a a a o vecin˘tate pentru x0 . atunci valorile functiei ˆ aceste puncte se ¸ ¸ ın apropie oricˆt de mult de punctul l din Y . exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a a a a a¸a ˆ at. exist˘ o sfer˘ deschis˘ SX (x0 . S˘ ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ din 1) rezult˘ 2). a Teorema 3. exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a¸a ˆ at. 3) pentru orice ε > 0 exist˘ δε > 0 astfel ˆncˆt pentru orice a ı a a x ∈ A − {x0 } cu d1 (x.

1 Afirmatiile 1) – 4) din teorema 3. pentru orice ε > 0 exist˘ nε ∈ N a¸a ˆ at pentru orice n ∈ N. at S˘ demonstr˘m acum c˘ din 3) rezult˘ 4). . Prin urmare. oricare a a a a a ar fi V (x0 ) o vecin˘tate a lui x0 . Demonstratia teoremei este ˆ ¸ ıncheiat˘ dac˘ ar˘t˘m c˘ a a aa a din 4) rezult˘ 1). a f (x) ∈ U (l) = SY (l. pentru orice ε > 0. δε ) ∩ A − {x0 } avem a ındeplinit˘. A¸adar. ceea ce contrazice f (xn ) ∈ U (l). Conform cu 4).1 fi¸ ¸ ind echivalente logic. l) < ε s pentru orice n ∈ N. Cum xn ∈ S x0 . Pentru aceasta a aa a a este suficient s˘ exprim˘m sferele ¸i conditiile de la 2) prin a a s ¸ inegalit˘¸i. oricare ar n n fi n ∈ N∗ . exist˘ δε > 0 a¸a ˆ at. avem dX (xn . n > nε s˘ avem a s ıncˆ a a d2 (f (xn ). Cum X lim xn = x0 . l) < ε. presupunerea f˘cut˘ a a este fals˘ ¸i deci din 4) rezult˘ 1). pentru orice a a a x ∈ A − {x0 } cu d1 (x. Atunci n exist˘ xn ∈ V (x0 ) ∩ A − {x0 } cu xn = x0 a¸a ˆ at f (xn ) ∈ a s ıncˆ 1 1 U (l). Atunci pentru orice x ∈ SX (x0 . a a a s ıncˆ deducem c˘ lim f (xn ) = l. exist˘ un nδε ∈ N a¸a ca pentru orice n ∈ N. x0 ) < δε s˘ avem d2 (f (x). x0 ) < . atunci exist˘ n1 ∈ N a¸a ˆ at a a pentru orice n ∈ N. n > nδε = nε . 1 Pentru orice n ∈ N∗ lu˘m V (x) = S x0 . Fie (xn ) a a a a X a un ¸ir de puncte din A{ x0 } cu lim xn = x0 .3. n > n1 s˘ avem f (xn ) ∈ U (l). adic˘ 2) este ˆ Acum s˘ ar˘t˘m c˘ din 2) rezult˘ 3). Vom rationa prin reducere la absurd. De aici rezult˘ c˘ lim xn = x0 . Din 3) rezult˘ s n→∞ s ıncˆ c˘. as a Observatia 3. a s n→∞ a n > nδε s˘ rezulte d1 (xn . rezult˘ c˘ oricare din ele poate fi luat˘ a a a 105 n→∞ n→∞ . a . s˘ existe x ∈ V (x0 )∩A−{x0 } pentru care f (x) ∈ U (l). ε).V (x0 ). S˘ prea ¸ a supunem c˘ exist˘ o vecin˘tate U (l) a lui R astfel ca.3. adic˘ lim f (xn ) = l. l) < ε. ceea ce trebuia demonn→∞ strat. Atunci d2 (f (x). x0 ) < δε .

(xn ) ⊂ A − {x0 }. − → functia vectorial˘ f = (f1 .2 Fie spatiile metrice (X. ¸ a − → s ın i = 1. In continuare. Pentru aceasta este suficient s˘ a s ıncˆ g˘sim un ¸ir (xn ). p ≥ 2.Teorema 1. Afirmatia rezult˘ imediat folosind definitia ¸ ¸ a ¸ limtiei unei functii cu ¸iruri ¸i faptul c˘ ˆ Rn convergenta unui ¸ s s a ın ¸ir de elemente este echivalent˘ cu convergenta pe coordonate s a ¸ (v.2 Definitia limitei cu ¸iruri a limtiei unei ¸ ¸ s functii ˆ ¸ ıntr-un punct se utilizeaz˘ la a dovedi c˘ o functie a a ¸ nu are limit˘ ˆ a ıntr-un punct. Observatia 3. A ⊆ ¸ s s ¸ a a ın X. d2 ). Valabilitatea afirmatiei rezult˘ aplicˆnd ¸ ¸ a a ¸ s ¸ ıntr-un punct ¸i ¸inˆnd s t a definitia cu ¸iruri a limitei unei functii ˆ seama c˘ limita unui ¸ir de puncte dintr-un spatiu metric este a s ¸ unic˘.2. f2 . x→x0 Demonstratie. . s a a ı Teorema 3. m ≥ 1. x0 ∈ A ¸i f : A → Y o functie. noi vom folosi mai mult definitia cu ¸iruri deoarece ne ¸ s va permite ca s˘ obtinem propriet˘¸ile limitelor de functii din a ¸ at ¸ propriet˘¸ile limitelor de ¸iruri. A ⊆ Rm . unde fi : A → R. . a − → Teorema 3.ˆ ca definitie a limitei unei functii ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. Atunci f are limita l = (l1 .3. l2 . p.3.2). . i = 1. at s Observatia 3. .3 Din Teorema 3.3.3 Fie f : A → Rp . lp ) ˆ as a a punctul x0 dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ lim fi (x) = li . p ¸i x0 ∈ A . Dac˘ f are limit˘ ˆ x0 . d1 ) ¸i (Y. fp ). cu lim xn = x0 a¸a ˆ at a s n→∞ n→∞ a a a as s lim f (xn ) s˘ nu existe sau s˘ afl˘m dou˘ ¸iruri (xn ) ¸i (xn ) (1) (2) s din A − {x0 }. .3.3 rezult˘ c˘ studiul lim¸ a a itei functiilor vectoriale se reduce la studiul functiilor reale de ¸ ¸ m mai multe variabile reale f : A → R. 106 .3. A ⊆ R . a a a Demonstratie. . atunci aceast˘ limit˘ este unic˘. pentru care ¸irurile (1) (2) (f (xn )) ¸i (f (xn )) s˘ aib˘ limite diferite ˆn Y . . ambele convergente la x0 . .

l2 ∈ R. . d) ¸i x0 ∈ s A . o functie ¸i ¸ ¸ s a a lim lim x0 ∈ A . xm ) ∈ Rm . . .x→x0 Dac˘ x0 = (a1 .3. am ) ∈ A se obi¸nuie¸te a nota a s s lim f (x). x2 . prin x1 →a1 x2 →a2 xm lim f (x1 . .5 Fie f : A → (Y. . ın s Exemple.3.4 Fie f. unde A ⊆ (X. 0 x<x0 0 x>x0 atunci spunem c˘ f are limit˘ la stˆnga (respectiv limit˘ a a a a la dreapta) ˆ punctul x0 . Dac˘ exist˘ x→x f (x) = ls (respectiv x→x f (x) = ld ). Observatia 3. d). . Limitele la stˆnga ¸i la dreapta ın a s ˆ ıntr-un punct poart˘ numele de limit˘ lateral˘.3. atunci pot s˘ apar˘ a¸a ¸ a numitele ”operatii f˘r˘ sens”. dac˘ l2 = 0 ¸i g(x) = 0 a s l2 a a s Observatia 3.3. a a a Se arat˘ c˘ f are limit˘ ˆ punctul x0 dac˘ ¸i numai a a a ın a s a s dac˘ exist˘ atˆt limita la stˆnga ls cˆt ¸i limita la dreapta ld a a a a ˆ punctul x0 pentru f ¸i lim f (x) = ls = ld . . xm ) . S˘ calcul˘m a a 107 x→x0 . x2 . Dac˘ exist˘ lim f (x) = l1 ¸i lim f (x) = l2 . cu A ⊆ R. . cu l1 . . →a m Utilizˆnd cele demonstrate la ¸iruri pentru functiile care a s ¸ iau valori reale rezult˘: a Teorema 3. . x = (x1 . s s 3) lim f (x) ¸i valoarea ei este x→x0 pentru x ∈ A. .4 Dac˘ l1 . l2 ∈ R. . s 2) lim (f + g)(x) ¸i valoarea ei este l1 l2 . g : A → R. a a s atunci exist˘ a x→x0 x→x0 x→x0 x→x0 1) lim (f + g)(x) ¸i valoarea ei este l1 + l2 . 3. a2 . care se elimin˘ prin diferite ¸ a a a metode. . .1. l1 .

e. 1). e2 . 0). x2 + x + 1 2x b) l2 = lim x2 y 2 + 1. 0). 3. S˘ se arate c˘ f (x. (1 + x) 2x . . y) = a a xy nu are limit˘ ˆ a ın + y2 1 α . x→0 y→0 1 x2 + 1 x2 + y 2 a) Avem x2 + x3 x + x2 = lim = 0. x→0 x→0 2x 2 lim x→0 lim (1 + x) 2x = lim [(1 + x) x ]2 = e2 .2. punctul (0. 0). x→0 2 1 de unde l1 = (0.3. a a ¸ a ın adic˘ limita ¸irului a s 108 . 0) = θ.a) l1 = lim x→0 2 x2 + x3 . (1 + xy) xy . de unde n n rezult˘ c˘ functia f nu are limit˘ ˆ (0. b) Pentru l2 avem lim (x2 + y 2 + 1) = 1. = 0. x→0 y→0 lim (1 + xy) xy = e x→0 y→0 1 ¸i s lim x→0 y→0 x2 |y| x2 y x2 y ≤ 2 = |y|. Avem s x2 f 1 α . n n f = 1 n2 α n2 + α n2 = α . Consider˘m ¸irul de puncte zn = a s n n α ∈ R ¸i convergent la θ = (0. depinde de α. deoarece 2 x2 + y 2 x + y2 x de unde l2 = (1. 1 + α2 1 α .

unde A ⊆ X este o submultime a lui X. Fie x0 un punct izo¸ ¸ a lat pentru multimea A.4. a¸a ˆ at V (x0 ) ∩ A = {x0 }. ¸ ¸ Definitia 3.1 Functia f : A → Y . ¸ i) ˆ Intr-adev˘r. 109 . rezult˘ s ıncˆ a a c˘ pentru orice vecin˘tate U (f (x0 )) exist˘ o vecin˘tate a a V (x0 ) astfel ˆ at. d1 ) ¸i (Y. s a ¸ s Fie (X. A ⊆ X. ii) sau x0 este punct de acumulare pentru A ¸i s x→x0 lim f (x) = f (x0 ). este continu˘ ˆ ¸ a ın punctul x0 ∈ A dac˘ ¸i numai dac˘ are loc una din situatiile: as a ¸ i) sau x0 este punct izolat.1 (cu vecin˘t˘¸i. atunci exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) ¸ a a a a sa. a ¸ a ın atunci spunem c˘ functia f este discontinu˘ ˆ punctul x0 a ¸ a ın sau c˘ x0 este punct de discontinuitate a functiei f . Demonstratie. d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i f : A → Y o functie. ˆ orice punct izolat al domeniului de a ın definitie o functie este continu˘. ıncˆ a Dac˘ functia f nu este continu˘ ˆ punctul x0 ∈ A. Acum. pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A.) Spunem c˘ functia f este ¸ a at a ¸ continu˘ ˆ punctul x0 ∈ A dac˘ pentru orice vecin˘tate a ın a a a a s U (f (x0 )) a lui f (x0 ) exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a lui x0 a¸a ˆ at pentru orice x ∈ V (x) ∩ A s˘ avem f (x) ∈ U (f (x0 )). a ¸ Teorema 3.3.4 Continuitatea functiilor ˆ ¸ ıntre spatii ¸ metrice ˆ acest paragraf vom adˆnci studiul ideii intuitive de In a ”apropiere” a valorilor unei functii de valoarea ei ˆ ¸ ıntr–un punct dat x0 de ˆ ındat˘ ce valorile argumentului sunt suficient a de aproape de x0 . s˘ avem ıncˆ a f (x) ∈ U (f (x0 )).4.

s˘ avem d2 (f (x). s x→x0 Reciproc. atunci putem scrie ¸ a ın x→x0 lim f (x) = f x→x0 lim x . Atunci a a a ın a a pentru orice vecin˘tate U (f (x0 )) exist˘ o vecin˘tate a V (x0 ) a lui x0 a¸a ˆ at pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A s˘ s ıncˆ a a a ¸ avem f (x) ∈ U (f (x0 )). a a ceea ce ne arat˘ c˘ f este continu˘ ˆ x0 . rezult˘ c˘ pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A avem f (x) ∈ U (f (x0 ))). ceea ce implic˘ lim f (x) = f (x0 ). a Cum pentru x = x0 ∈ A avem evident f (x0 ) ∈ U (f (x0 ). pentru orice x ∈ SX (x0 .1) ¸ 2) pentru orice sfer˘ deschis˘ SY (f (x0 ). ¸ s 110 .4.4. dac˘ presupunem c˘ lim f (x0 ) = f (x0 ).2 (de caracterizare a continuit˘¸ii ˆ at ın ¸ punct). Atunci urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: s 1) f este continu˘ ˆ punctul x0 (definitia cu vecin˘t˘¸i a ın ¸ a at 3. Fie f : A → (Y. x0 ) < δε . pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ (A − {x0 }) s˘ avem f (x) ∈ U (f (x0 )). f (x0 )) < ε(definitia cu ε ¸i δ). ε) din spatiul meta a ¸ ric Y . ceea ce ne spune c˘ operatia de trecere la limit˘ este pera ¸ a mutabil˘ cu functia f . a ¸ Teorema 3.4. ε) (definitia cu sfere). d2 ) o functie.1 Dac˘ x0 este punct de acumulare din A ¸i ¸ a s functia f este continu˘ ˆ x0 . unde A ⊆ (X. a a a ın Observatia 3. ¸ 3) pentru orice ε > 0 exist˘ δε > 0 astfel ˆncˆt pentru orice a ı a a x ∈ A cu d1 (x.ii) S˘ admitea c˘ f este continu˘ ˆ punctul x0 . δε ) ∩ A s˘ avem ı a f (x) ∈ SY (f (x0 ). exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a¸a ˆ at. d1 ) a ¸ ¸i x0 ∈ A. δε ) din spatiul metric a a a a X astfel ˆncˆt. Evident c˘ aceast˘ afirmatie are a loc ¸i pentru x = x0 . a a x→x0 a a s ıncˆ atunci pentru orice U (x0 ). exist˘ o sfer˘ deschis˘ Sλ (x0 .

d3 ) trei spatii metrice ¸i fie functiile f : X → Y .3. s a y : Y → Z. Functia f : X → X. unde A ⊂ (X. d) → (X. functia vectorial˘ f = (f1 . d2 ).3. Zicem c˘ functia f este continu˘ pe D dac˘ f este ¸ a ¸ a a continu˘ ˆ orice punct din D. s a ın dac˘ ¸i numai dac˘ functiile fi sunt continue ˆn x0 .4. A ⊆ Rm . p ≥ 2. m ≥ 1. atunci f (xn ) −→ k = f (x0 ). Fie 1X : (X. adic˘ este satisf˘cut˘ a a a definitia cu ¸iruri a continuit˘¸ii ˆ x0 . d) aplicatia identic˘.1 de caracterizare a notiunii de limit˘. (Continuitatea functiilor compuse. adic˘ 1X (x) = x.3 Fie f : A → Rp .1 ¸i 3. unde fi : A → R. . ın Folosim definitia cu ¸iruri a continuit˘¸ii. oricare ¸ s ar fi x ∈ X. . a ın Exemple.2 Fie f : A → (Y. Valabilitatea teoremei rezult˘ imediat din ¸ a Teorema 3. d1 ). oricare ar fi x ∈ X. Atunci 1X este continu˘ pe X. a ın 3.) Fie (X. p ¸i x0 ∈ A. ¸ a Teorema 3. d2 ¸i (Z. i = 1. 3.1.4) pentru orice ¸i convergent de puncte din A cu lim xn = s n→∞ X x0 s˘ rezulte lim f (xn ) = f (x0 ) (definitie cu ¸iruri). . ¸ s ¸ s ¸ (Y.4. f (x) = k. . ¸ s at ın ¸ a a 3.4. ın ¸ Definitia 3. f2 . Fie (xn ) un ¸ s at n→∞ X X 111 . i = ¸ a 1. atunci g ◦ f este continu˘ ˆ x0 . o ¸ functie. d1 ). ceea ce ne arat˘ c˘ 1X a a n→∞ este continu˘ ˆ x0 .2. a ¸ s n→∞ Y Demonstratie. Fie (X. fp ). p.4. Utilizˆnd Teoremele 3.4. Atunci f este continu˘ ˆ punctul x0 ∈ A. este continu˘ pe X deoarece dac˘ x0 ∈ X ¸i a a X X xn −→ x0 . Dac˘ f este continu˘ ˆ x0 ∈ X ¸i g este continu˘ a a ın a ın ˆ f (x0 ) ∈ Y . rezult˘ ¸ a s a imediat valabilitatea celor afirmate ˆ enuntul teoremei. atunci pentru orice ¸ir (xn ) ⊂ X cu lim xn = x0 avem s n→∞ lim 1x (xn ) = lim xn = x0 = 1X (x0 ). d) un spatiu metric ¸i k un ele¸ s ment fixat din X.4.3. as a ¸ ı Demonstratie. ˆ a Intr-adev˘r. s˘ consider˘m un x0 ∈ X arbia a a X trar.4.

d) → R functii continue ¸i λ ∈ R. λf ¸i f g sunt continue pe X. A ⊂ X ¸i x0 un punct de acumu¸ a lare din A.1. dac˘ x = x0 . rezult˘ c˘ f este conx→x0 ¸ s a ¸ a tinu˘ ˆ x0 . atunci am putea prelungi functia f la multimea A ˆ diferite moduri atribuindu-i lui f o valoarea arbitrar˘ ˆ x0 . Dac˘ x0 ¸ a a 112 . punctul i). Acum. dac˘ x ∈ A − {x0 }. 3. Fie f. s 2) f : X−{x ∈ X|g(x) = 0} → R este continu˘ pe X−{x ∈ a g X|g(x) = 0}. evident. (Prelungirea prin continuitate). Functia f ata¸at˘ functiei f poart˘ numele de a ın prelungirea functiei f prin continuitatea ˆ punctul ¸ ın x0 .4. d2 ) dou˘ spatii metrice. ın ¸ a n→∞ adic˘ lim (g ◦ f )(xn ) = (g ◦ f )(x0 ).¸ir arbitrar din X cu lim xn = x0 . Atunci: ¸ s 1) f + g.4. Din continuitatea lui f ˆ s ın x0 rezult˘ lim f (xn ) = f (x0 ). f (x) = f (x) .4. a a Deoarece lim f (x) = l = f (x0 ). atunci valabilitatea celor ıntˆ a a trei afirmatii rezult˘ din teorema 3. g : ¸ (X. ceea ce ne arat˘ c˘ g ◦ f a a a n→∞ este continu˘ ˆ x0 ∈ X. (Functii continue cu valori reale). am putea considera functia a a x→x0 Z f : A → Y.5. 3) |f | este continu˘ pe X. a ın 3. o prelungire a lui f pe A. a care este. obtinem c˘ lim g(f (xn )) = g(f (x0 )). d1 ) ¸i s a ¸ s (Y. a l . Fie (X. ¸inˆnd seama de contia t a n→∞ n→∞ Y Z X nuitatea lui g ˆ f (x0 ).4. ın a ın Y ¸ Dac˘ exist˘ lim f (x) = l ∈ Y . Dac˘ f : A − {x0 } → Y este o functie definit˘ pe a ¸ ¸ A − {x0 }. a Pentru a demonstra aceste afirmatii s˘ observ˘m mai ¸ a a ˆ ai c˘ dac˘ x0 este punct izolat.

(Continuitate lateral˘). sunt finite ¸i diferite. iar fd (x0 ) = f(x0 ) atunci spunem c˘ f este continu˘ x→x la dreapta ˆ x0 . atunci spunem c˘ f este continu˘ la stˆnga a a a a a a ın ˆ x0 .5. ¸ a pentru orice n ∈ N.atunci lim |f (xn )| = |f (x0 )|. a ¸ s at Pentru a demonstra 3) este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ dac˘ a aa a a X lim xn = x0 .este punct de acumulare atunci afirmatiile 1) ¸i 2) rezult˘ din ¸ s a teorema 3. f (x0 +0) = fd (x0 ) = ın a a lim f (x).4. a s ¸ ıntˆ ¸ Dac˘ x0 ∈ A este un punct de discontinuitate de speta a ˆ aia pentru functie f . |f (x0 ) − fs (x0 )|.6. ın Tinˆnd seama de Observatie 3. ¸i fie x0 ∈ A un punct acumulare pentru D. x0 ) = max{|fd (x0 ) − fs (x0 )|.3. fs (x0 ) ¸i fd (x0 ) exist˘. . unde a a A ⊂ R. obtinem c˘ s a ın a a ın lim |f (xn )| = |f (x0 )|. ¸i din f continu˘ ˆ x0 . |f (x0 ) − fd (x0 )|} 113 0 x>x0 . Dac˘ exs ist˘ limita la stˆnga ˆ x0 .4. Fie f : A → R. Punca ın s ¸ tul x0 ∈ A se nume¸te de discontinuitate de speta a II-a dac˘ este punct de discontinuitate ¸i nu este de speta ˆ aia. 3. f (x0 − 0) = fs (x0 ) = x→x f (x). Cum n→∞ n→∞ | |f (xn )| − |f (x0 )| | ≤ |f (xn ) − f (x0 )|. adic˘ |f | este continu˘ ˆ x0 . Dac˘ exist˘ limit˘ la dreapta ˆ x0 . a a s ın s Punctul de acumulare x0 ∈ A se nume¸te punct de discontinuitate de speta (specia) ˆ aia dac˘ f nu este con¸ ıntˆ a s a s tinu˘ ˆ x0 . deducem c˘ o functie ¸ a ¸ a ¸ as a a a f este continu˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘ f este continu˘ atˆt a ın la stˆnga cˆt ¸i la dreapta ˆ punctul x0 .3. atunci expresiile ıntˆ ¸ sf (x0 ) = |fd (x0 ) − fs (x0 )| ¸i s osc (f . iar a a ın lim 0 x<x0 n→∞ fs (x0 ) = f (x0 ). utilizˆnd definitia cu ¸iruri a continuit˘¸ii.

¸ ıntˆ Din demonstratie rezult˘ c˘ pentru orice x0 ∈ (a.se numesc saltul lui f ˆ x0 ¸i respectiv oscilatia lui f ˆ ın s ¸ ın x0 .4. 114 (3. considerˆnd x ∈ (x0 . (Discontinuit˘¸ile functiilor monotone). Exist˘ punctele x1 .4.8) . a Teorema 3. b). ¸ s a ¸ Spunem c˘ operatorul liniar T : X → Y este m˘rginit dac˘ a a a exist˘ un num˘r M > 0 a¸a ˆ at a a s ıncˆ T (x) ≤ M x .4. dac˘ x0 este punct de a discontinuitate. de unde prin trecere la limit˘ rezult˘ a a lim f (x) ≤ f (x0 ). Prin urmare. poate avea puncte de discontinuitate numai de speta ˆ aia.3 Fie X ¸i Y dou˘ spatii liniare normate. atunci urm˘toarele afirmatii sunt s a ¸ echivalente: 1) T este continuu pe X. x2 ). x2 ∈ (a. b) au ¸ a a loc inegalit˘¸ile at f (x0 − 0) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 + 0). definit˘ pe intervalul (a. 3. ceea ce ne arat˘ c˘ f (x0 − 0) a a f (x1 ) ≤ x → x0 x < x0 este finit˘. atunci el este de speta ˆ aia. Definitia 3.7.4 Dac˘ T este un operator liniar ˆntre spatiile a ı ¸ liniare normate X ¸i Y . ¸ a a −∞ ≤ a < b ≤ +∞. m˘rginirea a a ın a este echivalent˘ cu continuitatea lor. b). x0 ) avem ıncˆ f (x1 ) ≤ f (x) ≤ f (x0 ). ¸ ıntˆ S˘ presupunem c˘ functia f este cresc˘toare ¸i s˘ alegem a a ¸ a s a a un punct x0 arbitrar din (a. Vom ar˘ta c˘ ˆ cazul operatorilor liniari. O at ¸ functie monoton˘ f . b) astfel ˆ at x1 < x0 < x2 . ˆ mod analog. pentru orice x ∈ X. Pentru orice x ∈ (x1 . obtinem a In a ¸ a a c˘ f (x0 + 0) este finit˘.

operatorul T este m˘rginit. 2 x 2 De aici obtinem ¸ T de unde δ1 x 2 x δ1 2 x = δ1 T (x) ≤ 1. deci ¸i ˆ ın s ın θx. Din faptul c˘ opa aa a a a eratorul T este continuu ˆ θx rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0 ın a a s ıncˆ a exist˘ δε a¸a ˆ at. ε . Acum. a s ıncˆ a Se observ˘ c˘ (3. Din faptul c˘ T este m˘rginit a aa a a a a rezult˘ c˘ exist˘ M > 0 a¸a ˆ at (3.8) s˘ aib˘ loc. Pentru orice ε > 0 ¸i orice x ∈ X. a a a s ıncˆ a a s Fie xo ∈ X arbitrar. ˆ particular. T (x) − T (x0 ) = T (x − x0 ) ≤ M x − x0 < M · M T (x0 ) ≤ ceea ce exprim˘ continuitatea operatorului T . ceea ce conduce la T (y) ≤ 1. S˘ consider˘m y = 2 x δ1 x δ1 y = · = < δ1 . ın ¸ 3) T este m˘rginit.2) T este continuu ˆ originea θx a spatiului X. a S˘ ar˘t˘m c˘ 3) implic˘ 1). s˘ avem a T (x) − T (θx) = T (x) < ε. avem a¸a ˆ at x − x0 < s ıncˆ M ε = ε. δ1 pentru orice x ∈ X. Atunci a a Fie acum x = θx. Prin urmare. 2 x T (x) ≤ 1. a a a δ1 x . s˘ ar˘t˘m c˘ din 2) rezult˘ 3). a 115 adic˘ a . Din 1) rezult˘ imediat deoarece T fiind con¸ a tinuu pe X este continuu ˆ orice punct al lui X. 2 x . luˆnd ε = 1 In a exist˘ δ1 > 0 a¸a ˆ at din ||x|| < δ1 s˘ rezulte ||T (x)|| < 1. pentru orice x ∈ X cu x < δε . a Demonstratie.8) este verificat˘ pentru x = θx.

de unde. . en } baza canonic˘ a lui Rn . .4. p. i = 1. . T2 . . . Dac˘ a a n s x ∈ Rn atunci x = (x1 . compacte ¸i conexe printr-o aplicatie continu˘. Atunci T (x) = T i=1 xi ei = r=1 xi T (ei ). rezult˘ c˘ T este a s a a operator continuu. . sunt functii a a continue. d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i f : X → Y o functie. . Demonstratie. s ¸ a s a ¸ s Teorema 3. Fie B = {e1 .Corolarul 3. a ar˘ta c˘ T este un oeprator a a ¸ liniar continuu revine la a arat˘ c˘ Ti . ¸ Fie T = (T1 . xn ) ¸i deci x = i=1 n n xi ei . . x2 . avem n n 1 2 n 1 2 |T (x)| = i=1 xi T (ei ) ≤ i=1 T 2 (ei ) i=1 x2 i =M x .5 Fie (X.4. . care ne arat˘ c˘ T este un operator liniar a a m˘rginit. i = 1. a 116 . a atunci el este continuu. A¸adar. unde n a Ti : R → R. utilizˆnd inegalitatea lui Cauchy–Schwartz– a Buniakowski. atunci rezult˘ c˘ ¸i aplicatiile Ti sunt liniare.3. ˆ continuare vom prezenta cˆteva propriet˘¸i cu privire In a at la transformarea multimilor deschise. este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ un operaa aa a tor liniar T : Rn → R este continuu. e2 . respectiv ˆ ¸ ınchise. . d1 ) ¸i (Y. Dac˘ T este operator liniar. a as ¸ Conform Teoremei 3. conform Teoremei 3. Tp ).1 Dac˘ T : Rn → Rp este un operator liniar. .4. pentru orice x ∈ Rn . p.4.4. Atunci urm˘toarele afirmatii sunt ¸ a ¸ echivalente: 1) f este continu˘ pe X. . Prin urmare.

a ın S˘ ar˘t˘m c˘ 3) implic˘ 2). Conform ipotezei a ın ınchis˘ ˆ X. Fie x0 a a un punct arbitrar din X ¸i D = SY (f (x0 ). Cum x ∈ A rezult˘ c˘ exist˘ un ¸ir de s X puncte (xn ) din multimea A a¸a ˆ at lim xn = x. Atunci B = Y − D este ˆ ın ınchis˘ ˆ Y . adic˘ B = B ˆ Y . y ∈ f (A). ceea ce ne arat˘ c˘ a a am dovedit incluziunea f (A) ⊂ f (A). Fie x ∈ A ¸ a aa a a a a a s a¸a ca y = f (x). avem f (A) ⊂ f (A). imaginea invers˘ a a ¸ ınchis˘ ˆ X. s˘ ar˘t˘m c˘ 4) implic˘ 3). ε) o sfer˘ deschis˘ s a a 117 . Prin urmare.adic˘ am ar˘tat a n→∞ Y n→∞ s c˘ ˆ multimea f (A) exist˘ un ¸ir de puncte (f (xn )) a¸a ca a ın ¸ a s Y lim f (xn ) = y. 3) pentru orice multime ˆ ¸ ınchis˘ B din Y . rezult˘ c˘ A = A. Din conti¸ s ıncˆ n→∞ a a nuitatea lui f rezult˘ lim f (xn ) = f (x) = y. imaginea invers˘ ¸ a a ¸ a ın f −1 (D) este multime deschis˘ ˆ X. ceea ce ne arat˘ c˘ a a a a A = f −1 (B) este ˆ ınchis˘ ˆ X. a ın f −1 (B) este multime ˆ 4) pentru orice submultime A a lui X. Not˘m f (B) cu A. Cum A ⊂ A. ¸ Demonstratie. a ın Mai avem de demonstrat c˘ din 2) rezult˘ 1). Fie D o multime deschis˘ a aa a a ¸ a ˆ Y . Cona ın a form ipotezei 4) avem f (A) ⊂ f (A) = f (f −1 (B)) ⊂ B = B. de unde A ⊂ f −1 (f (A)) ⊂ f −1 (B) = A. De aici a ın 3) multimea f −1 (B) = f −1 (Y − D) este ˆ ¸ rezult˘ c˘ a a X − f −1 (B) = X − [f −1 (Y ) − f −1 (D)] = f −1 (D) este deschis˘ ˆ X. Acum. Fie B o multime a aa a a ¸ −1 ın a ˆ ınchis˘ ˆ Y .2) pentru orice multime deschis˘ D din Y . S˘ ar˘t˘m c˘ din 1 rezult˘ 4).

4. ε) = D. ¸ ¸ a adic˘ exist˘ functii continue pe o multime. a a 118 . ceea ce ne arat˘ c˘ f este continu˘ ˆ x0 (vezi Teorema 3. atunci f este continu˘ pe A.8. S˘ consider˘m x0 un punct arbitrar din ¸ a a A. Rezult˘ c˘ f −1 (D) este o vecin˘tate pentru a ın a a x0 ∈ X. 1]. care nu sunt unia a ¸ ¸ form continue. δε ) s˘ avem f (x) ∈ SY (f (x0 ). d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i ¸ f : A ⊂ X → Y o functie. 1] → R definit˘ prin f (x) = 1/x.4.din Y . 1]. d1 ) ¸i (Y. are loc d2 (f (x1 ). dac˘ oricare ar fi ε > 0 exist˘ δε > 0 (acela¸i a a a pentru toate punctele x ∈ A) astfel ˆncˆt. oricare ar fi x ∈ A a¸a ˆ at d1 (x. ı a s a ¸ s Definitia 3. rezult˘ c˘ f este continu˘ pe A.1 Dac˘ f : A ⊂ X → Y este o functie uni¸ a ¸ form continu˘ pe A. 1]. Se observ˘ c˘ f este continu˘ pe (0.4 Fie (X. adic˘ f este continu˘ ˆ x0 . Exemplul 3. are loc s ıncˆ a a ın d(f (x).4. x2 ) < δε . x2 ∈ ı a A cu proprietatea d1 (x1 . a a a Observatia 3. x2 ∈ (0.2 Multimea functiilor continue pe X cu val¸ ¸ ¸ ori ˆn Y se noteaz˘ prin C(X. Cum x0 a fost ales arbitrar din A. x2 ) < δε are loc d2 (f (x1 ). Spunem c˘ f este uniform ¸ a s continu˘ pe A.4.1 este fals˘.4.2). a a a s adic˘ pentru orice ε > 0 exist˘ un δε > 0. Atunci. multimea f −1 (D) este multime ¸ ¸ a deschis˘ ˆ X. Conform ipotezei 2). δε ) ⊂ f −1 (D) a¸a ˆ at pena a a tru orice x ∈ SX (x0 .3 Reciproca Propozitiei 3.4. pentru orice a x1 . f (x0 )) < ε. x0 ) < δε . acela¸i pentru a a toate punctele x ∈ (0. Fie f : (0. a¸a ˆ at pentru orice x1 . Y ). a x ∈ (0. a a Demonstratie. Propozitia 3.4. f (x2 )) < ε. exist˘ δε > 0 astfel ˆ at. a a a S˘ presupunem c˘ f este uniform continu˘ pe (0. 1]. a a a a ıncˆ pentru orice ε > 0. 1] s ıncˆ cu proprietatea |x1 − x2 | < δε s˘ aib˘ loc |f (x1 ) − f (x2 )| < ε. a a a ın Observatia 3. f (x2 )) < ε. Din faptul c˘ f este uniform continu˘ pe A rezult˘ c˘. oricare ar fi x1 . s ıncˆ Atunci exist˘ o sfer˘ SX (x0 . x2 ∈ A cu d1 (x1 .

x2 ∈ (0. x2 ). care ne arat˘ c˘ f este lipschitzian˘. ¸ Demonstratie. avem d(f (x1 ).2. cˆnd obtinem c˘ exist˘ δ 1 > 0 a a ın a ¸ a a 2 astfel ˆ at pentru orice x1 .4. Prin urmare. Dac˘ α = 0.5 Fie (X. 1]. Se mai zice c˘ f este lipschitzian˘ ˆ raport cu α.4. Fie f o contractie a lui X. ˆ particular. ε = 1/2.8.4. avem ıncˆ 2 1 1 1 < .3 Orice functie lipschitzian˘ este uniform ¸ ¸ a a continu˘. a s a ¸ Definitia 3. 1] cu |x1 − x2 | < δ 1 . cum |x1 − x2 | = < < δ 1 . d1 ) → (Y. dac˘ exist˘ un num˘r α ≥ 0 astfel ˆncˆt oricare ar fi a a a ı a x1 . d2 ) o functie ¸ α–lipschitzian˘ pe A. referindu-se la ˆntreg domeniul de a ¸ ı definitie. are loc d2 (f (x1 ). ceea ce con− x1 x2 2 stituie o contradictie. ¸ a Demonstratie. adic˘ pentru orice x1 . presupunerea f˘cut˘ este ¸ a a fals˘ deci f nu este uniform continu˘ pe (0. a Propozitia 3. are loc a a d2 (f (x1 ). x2 ∈ A. − x1 x2 2 Fie x1 = 1/n ¸i x2 = 1/(n + 1) cu n ∈ N∗ ales a¸a ˆ at s s ıncˆ 1 2 2 < δ1/2 . x2 ∈ ¸ a s a a a X. Fie ε > 0. 1) a¸a c˘ pentru orice x1 . ˆ timp ce. x2 ). x2 ∈ A. x2 ). Atunci. Fie f : A ⊂ (X.2 Orice contractie a unui spatiu metric ¸ ¸ ¸ (X. d2 ) dou˘ spatii metrice.4 Uniform continuitatea este o proprietate ¸ global˘ pentru o functie. a a Observatia 3. f (x2 )) ≤ αd1 (x1 . f (x2 )) ≤ αd(x1 .4. a a ın a Propozitia 3. sau α–lipschitzian˘.S˘ lu˘m. exist˘ α ∈ [0. conform ¸ ¸ Definitiei 1. Atunci. ar 2 n n(n + 1) n 1 1 1 trebui ca = |n − (n + 1)| = 1 < . f (x2 )) ≤ αd1 (x1 . ¸ Spunem c˘ aplicatia f : A ⊂ X → Y este lipschitzian˘ pe a ¸ a A. al functiei. d) este o functie lipschitzian˘. d1 ) ¸i (Y.a a 119 . continuitatea unei functii ¸ ¸ ın ¸ ˆ ıntr-un punct este o proprietate local˘.

d1 ) ¸i (Y.6 rezult˘ ca f (A) este compact˘ ˆ Y . d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i f : X → Y o functie continu˘. ¸irul (xn ) a ¸ s contine un sub¸ir (xnk ) convergent. f (x2 )) ≤ 0.4. s a Dac˘ α > 0. x2 ∈ A. Din continuitatea lui f ¸ s rezult˘ c˘ ¸irul (f (xnk )) este un sub¸ir convergent al ¸irului a as s s s ¸ a (yn ) ¸i prin urmare. d1 ) → (Y. ¸ Spunem c˘ o functie f : A ⊆ X → Y este m˘rginit˘ dac˘ a ¸ a a a multimea f (A) este m˘rginit˘ ˆ Y . din Corolarul 3. Fie (yn ) un ¸ir din f (A). ¸ a a ın Acum.4.4. exist˘ xn ∈ K. conform Teoremei as ¸ a 3. atunci pentru orice a a x1 .6 obtinem urm˘torul rezultat. ¸ a Corolarul 3. ¸ a a ¸ Demonstratie. x2 ) < α · = ε. pentru ¸ s ıncˆ ¸ orice n ∈ N. f (A) este o multime compact˘ din Y .2 obtinem urm˘torul In ¸ a rezultat cunoscut din liceu: 120 .tunci d2 (f (x1 ). ceea ce ne arat˘ c˘ f este uniform a a α continu˘ pe A.6 Fie (X. a¸a ˆ at f (xn ) = yn . pentru orice x1 . s˘ facem cˆteva preciz˘ri asupra functiilor cona a a ¸ tinue pe multimi compacte. a a ın s ¸ a a ˆ caz particular. are loc d2 (f (x1 ). atunci f (A) este o submultime compact˘ a a ¸ a lui Y . x2 ) < δε . x2 ∈ A. x2 ∈ A cu d1 (x1 . s Demonstratie. s a ¸ Definitia 3. d2 ) o functie con¸ tinu˘ ¸i A o submultime compact˘ a lui X. Atunci. conform cu Definitia 3.18. Dac˘ A este o submultime ¸ a a ¸ compact˘ a lui X. ¸ s a ¸ s Teorema 3. deci f este constant˘ a pe A ¸i prin urmare este uniform continu˘ pe A.6 Fie (X. din Teorema 3.4.2 Orice functie continu˘ pe un compact dintr¸ a un spatiu metric este m˘rginit˘. f (x2 )) ≤ ε αd1 (x1 . Multimea a K fiind compact˘. d2 ) dou˘ spatii metrice.1.4.4. luˆnd δε = ε/α. d1 ) ¸i (Y. Atunci f (A) este a a ın m˘rginit˘ ˆ Y ¸i deci functia f este m˘rginit˘ pe A. a Acum. Rezult˘ a a c˘ f (x1 ) = f (x2 ) oricare ar fi x1 . Fie f : A ⊂ (X.

Corolarul 3. Teorema 3. s ıncˆ s Deci.4. Pe baza Corolarului 3. a a ın x∈A x∈A Deoarece M ¸i m sunt puncte aderente pentru multimea f (A) s ¸ rezult˘ c˘ M ∈ f (A) ¸i m ∈ f (A). 2). Spunem c˘ f ˆsi atinge marginile pe X dac˘ f ˆsi a ı¸ a ı¸ atinge atˆt marginea superioar˘ cˆt ¸i marginea inferioar˘ pe a a a s a X. M = sup f (x) – marginea superioar˘ a lui f pe X ¸i. 2) → R a a a ¸ definit˘ prin f (x) = 1/x. a a Definitia 3. a a ˆ Intr-adev˘r.7 Fie (X.2 nu se mai p˘streaz˘. Fie M = sup f (x) ¸i m = inf f (x). respeca ı¸ a tiv marginea inferioar˘ pe multimea X dac˘ exist˘ un a ¸ a a s punct x1 ∈ X. respectiv un punct x2 ∈ X.4. atunci f ˆsi atinge marginile pe multimea A. pentru orice x ∈ (0. 2) = (1/2. d) ¸i f : X → R este cona ¸ s tinu˘.4. ¸ x∈X respectiv.4.4. ∞) ¸i deci f nu este a s m˘rginit˘. f : X → R o ¸ ¸ a s functie.4. dar f (0.2 rezult˘ c˘ f (A) ¸ a a s este m˘rginit˘ ˆ R. a¸a ca M = f (x1 ) . a ¸ a atunci f este m˘rginit˘. Din f (A) este coma a s pact˘ rezult˘ c˘ este multime ˆ a a a ¸ ınchis˘ ¸i atunci M ∈ f (A) ¸i as s m ∈ f (A). nu este compact˘. pe care functia f este ¸ a ¸ ¸ continu˘. b] → R este continu˘. rezult˘ c˘ exist˘ x1 ∈ A a¸a ˆ at f (x1 ) = M ¸i a a a exist˘ x2 ∈ A a¸a ca f (x2 ) = m. c˘ f ˆsi atinge marginea superioar˘.3 Dac˘ functia f : [a.7 (Weierstrass). a ı¸ ¸ Demonstratie. m = inf f (x) – marginea inferioar˘ a lui f pe X. ceea ce ne arat˘ c˘ f ˆsi a s a a ı¸ 121 . a a Observatia 3. aceasta este a continu˘ pe (0. 2). respectiv f (x2 ) = m. d) un spatiu metric. dac˘ consider˘m functia f : (0. a x∈X Spunem. Dac˘ A este o submultime a ¸ compact˘ a spatiului metric (X. atunci rezultatul Corolarului a a 3.5 Dac˘ multimea A.

δ ) < δ ¸i a d2 (f (x1.δ )) ≥ ε0 .δ ∈ A cu proprietatea c˘ d1 (x1. din Teorema 3. rezult˘ c˘ ¸ a a a k→∞ lim f (xnk ) = f (x0 ) ¸i lim f (ynk ) = f (x0 ).1.7 obtinem cunoscuta teoIn ¸ rem˘ a lui Weierstrass studiat˘ ˆ liceu. x2. xnk ) + d1 (xnk . a a ¸ Teorema 3.) Fie (X. b] este ¸ a m˘rginit˘ ¸i ˆsi atinge marginile pe [a. x0 ) ≤ ¸i s k→∞ 1 + d1 (xnk . x0 ) nk lim 1 + d1 (xnk . dac˘ δ = 1/n cu n ∈ N∗ ¸i not˘m In a s a ¸ s x1.8 (Cantor. b].4. x0 ) = nk = 0.δ = xn .atinge marginile pe A. atunci f este uniform ¸ a ın continu˘ pe A. a ¸ a iar A este o multime compact˘ ˆ X. Y rezult˘ c˘ lim d1 (ynk .4. Cum a s d1 (ynk . x2.δ . ˆ particular. x0 ) ≤ d1 (ynk . exist˘ un ε0 > 0 a¸a ˆ at pentru orice δ > 0 exa a s ist˘ x1. a a a n→∞ n→∞ Functia f fiind continu˘. (yn ) din A cu proprietatea c˘ d1 (xn . s k→∞ Y Y 122 .4. x0 ) = 0. d2 ) dou˘ spatii s a ¸ metrice. x2. Presupunem c˘ f nu este uniform continu˘. Dac˘ f : A ⊆ X → Y este o functie continu˘ pe A. b] → R continu˘ pe [a. a Demonstratie. s Consider˘m sub¸irul (ynk ) a ¸irului (yn ).4.δ ). a a ın Corolarul 3. yn ) < δ ¸i d2 (f (xn ). d1 ) ¸i (Y. f (yn )) ≥ ε0 .δ . ¸ a a s ıncˆ Atunci. a a s ı¸ D˘m acum o reciproc˘ pentru Propozitia 3. ˆ particular.δ = yn obtinem ¸irurile (xn ). adic˘ lim ynk = x0 . a s Din faptul c˘ multimea A este compact˘ rezult˘ c˘ ¸irul a ¸ a a as ¸ s (xn ) contine un sub¸ir (xnk ) convergent la punctul x0 ∈ A.4 Functia f : [a. f (x2.

5 (Proprietatea valorilor intermediare). f (ynk )) = 0.4. a ın Corolarul 3. Δ1 ∩ A = ∅. a¸a ca D1 ∩ D2 ∩ f (A) = ∅. deschise ˆ Y . ceea ce este o contradictie.9) . f (A) este a ¸ conex˘ ˆ Y . In ın f −1 (D1 ) ∩ f −1 (D2 ) ∩ A = f −1 (D1 ∩ D2 ) ∩ A = ∅. rezult˘ c˘ A este neconex˘. Fie (X.9 Fie (X. pe baza Teoremei 3. D1 ∩ f (A) = ∅.4. d) un spatiu metric ¸i A o submultime conex˘ a sa.atunci a intervalul (f (a). care este ˆ contradictie cu d2 (f (xn ). atunci f (A) este conex˘ ˆ Y . d1 ) ¸i (Y. f (A) ⊂ D1 ∪ D2 . Atunci exist˘ dou˘ multimi nevide. f este uniform continu˘ pe A. ın a ın Demonstratie. f (b)) este ˆ ınclus ˆ f (A).1. b ∈ A ¸i a ¸ a s f (a) < f (b). pe baza Observatiei 3.5. s a a Δ2 ∩ A = ∅ ¸i A ⊂ Δ1 ∪ Δ2 .4. s a ˆ ˆ In ıncheierea acestui paragraf s˘ abord˘m cˆteva proa a a priet˘¸i ale functiilor continue pe multimi conexe. s Demonstratie. atunci pentru orice λ ∈ (f (a).9 rezult˘ c˘ f (A) este ¸ a a conex˘. De aici. ın ¸ A¸adar. a a −1 s rezult˘ c˘ multimile Δ1 = f (D1 ) ¸i Δ2 = f −1 (D2 ) sunt a a ¸ ˆ plus.4. Prin urmare. d2 ) dou˘ spatii metrice ¸i f : A ⊆ X → Y o functie continu˘ pe A. Prin urmare.de unde k→∞ lim d2 (f (xnk ). Din Teorema 3. Δ1 = ∅. f (b) ∈ f (A). S˘ ¸ a presupunem contrariul. a a ¸ ın s D1 .4. ¸ s ¸ a Dac˘ functia f : A → R este continu˘ pe A. deducem c˘ f (A) a ¸ a este interval. Dac˘ A este conex˘ ¸ a a a ˆ X. at ¸ ¸ s a ¸ s Teorema 3. f (yn )) ≥ ε0 . D2 . Δ2 = ∅. Din faptul c˘ f este continu˘. f (b)) exist˘ cλ ∈ A a a¸a ca f (cλ ) = λ. De aici. de unde rezult˘ ın a 123 D2 ∩ f (A) = ∅ (3. a. dac˘ f (a). Δ1 ∩ Δ2 ∩ A = deschise ˆ X. Vom proceda prin reducere la absurd.

atunci a f poate avea numai discontinuit˘¸i de speta a doua. b) a¸a ca f (cλ ) = λ a Propozitia 3. d2 dou˘ spatii metrice. d1 ) ¸i (Y.afirmatia din Corolar. f (a)). ¸ a Observatia 3. o functie real˘ f : I → R. Atunci. Consider˘m λ ∈ R a¸a ˆ at a a s ıncˆ ¸ f (x0 ) < λ < fd (x0 ). ¸ ¸ a I interval din R. x0 + δε ).6 Dac˘ I este un interval al lui R ¸i f : I → a s R este o functie continu˘ pe I.9 ne spune c˘ orice functie ¸ a ¸ continu˘ are proprietatea lui Darboux. ¸ Din Corolarul 3. a ˆ Observatia 3. f (b)) sau λ ∈ s s (f (b). Dac˘ f are proprietatea lui Darboux.8 Fie (X. de aici. avem fd (x0 )−λ > 0.4. unde I este un ¸ ¸ interval al lui R. x0 + δε ). s˘ avem |f (x) − fd (x0 )| < ε = fd (x0 ) − λ.4 Fie f : I → R o functie.4. atunci multimea f (I) este un ¸ a ¸ interval.4.7 In particular. pentru orice x ∈ (x0 .4. ori f (x0 ) = fd (x0 ).4. b ∈ I cu a < b ¸i pentru orice λ ∈ (f (a). s a ¸ Definitia 3.6 Teorema 3.4. S˘ s presupunem c˘ f (x0 ) < fd (x0 ).4. ¸ Spunem c˘ functia f : X → Y are proprietatea lui Dara ¸ boux dac˘ transform˘ orice submultime conex˘ a lui X ˆ a a ¸ a ıntr-o submultime conex˘ a lui Y . Din definitia a s limitei rezult˘ c˘ pentru ε = fd (x0 ) − λ > 0 exist˘ δε > 0 a¸a a a a ca. exist˘ limitele laterale fs (x0 ) ¸ ıntˆ a s a ¸i fd (x0 ) finite ¸i ori f (x0 ) = fs (x0 ). Vom folosi metoda reducerii la absurd. Cum x0 + δε /2 ∈ (x0 . at ¸ Demonstratie. x0 + δε ). pentru orice x ∈ (x0 . avem f (x + δε /2) > 124 . are proprietatea Darboux dac˘ pentru orice a a. exist˘ un element cλ ∈ (a. de unde f (x) > λ.5 obtinem rezultatul cunoscut: ¸ Corolarul 3. Pre¸ supunem c˘ functia f are un punct x0 ∈ I de discontinuia ¸ tate de speta ˆ aia.

Presupunerea f˘cut˘ este fals˘. F˘r˘ a influenta rigurozitatea demonstratiei.4. conform Propozitiei 3. strict monoton˘ (de acela¸i sens) ¸i continu˘. S˘ consider˘m c˘ f nu este strict monoton˘. de asemenea. Dar avem ¸i a a f (x2 ) < μ = λ + f (x2 ) < f (x3 ). x3 ˆ I a¸a ca x1 < x2 < a s x3 dar f (x1 ) > f (x2 ) ¸i f (x2 ) < f (x3 ) (sau f (x1 ) < f (x2 ) ¸i f (x2 ) > f (x3 )). Prin at ¸ urmare.λ > f (x0 ). a a Teorema 3. a Demonstratie. adic˘ λ este valoare intermediar˘. Dac˘ f este monoton˘ ¸i are proprietatea a a s lui Darboux. Fie λ = min(f (x1 ).4.4. putem alege λ = f (x1 ). f (x2 )) ¸i μ = (λ + s s aa ¸ ¸ f (x2 ))/2. a a a pentru orice x ∈ (x0 .4. Atunci.4. are proprietatea lui Darboux. poate avea numai discontinuit˘¸i de speta a doua. f : I → R o functie continu˘ ¸i J = f (I). Atunci f (x2 ) < μ = f (x1 ) + f (x2 ) λ + f (x2 ) = < f (x1 ) 2 2 ¸i cum f . s s a Demonstratie. ¸ a a a a ın s Atunci exist˘ trei puncte x1 . f trebuie s˘ fie continu˘. posedˆnd proprietatea Dar¸ a boux.10 Fie I un interval al lui R. rezult˘ s a a s s c˘ exist˘ c ∈ (x1 . ceea ce contrazice f (x) > λ. Conform Exemplului 3. fiind continu˘. x0 +δε ) a¸a ca f (cλ ) = λ. unde I este un ¸ interval al lui R. a at ¸ ıntˆ iar. Atunci f este o bijectie de la I ¸ as ¸ ˆ acest caz la J dac˘ ¸i numai dac˘ f este strict monoton˘. ¸ Corolarul 3. x2 ) a¸a ca μ = f (c). atunci f este continu˘ pe I. 2 125 . rezultˆnd c˘ f nu poate avea decˆt puncte de discontinuitate a a a de speta a doua. x0 + δε ). x2 .7 Fie f : I → R o functie.3 functia f fiind ¸ ¸ monoton˘ ar putea avea numai discontinuit˘¸i de speta ˆ aia. din a a faptul c˘ f are proprietatea lui Darboux rezult˘ c˘ exist˘ a a a a s cλ ∈ (x0 . In as a a a inversa f −1 : J → I este.

rezult˘ c˘ f −1 este continu˘. A¸adar. s˘ consider˘m c˘ f : I → J este strict monoa a a ton˘ ¸i continu˘. Dac˘ am avea −1 −1 f (y1 ) > f (y2 ). cum f este strict cresc˘toare. deci f este bijectiv˘. f (x) = x sin . presupunerea f˘cut˘ este fals˘. 0). ˆ x = 1. R˘mˆne c˘ f −1 (y1 ) < f −1 (y2 ). Rezult˘ a a a s a c˘ f (c) = f (d) ¸i fum f este bijectiv˘ obtinem c = d. se arat˘ cu ¸ a a a a u¸urint˘ c˘ functiile inverse ale principalelor functii eles ¸a a ¸ ¸ mentare sunt continue. Cum s a a f −1 este injectiv˘. a s a a F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. ceea ın ¸ a ce arat˘ c˘ f −1 este strict cresc˘toare. ın x−1 c) f : R2 − {(0. y) = 126 2xy 2 . f (x) = .8 Utilizˆnd aceast˘ teorem˘. ın 4x2 + y 4 . De aici. ceea ce este a a a a ˆ contradictie cu y1 < y2 . ˆ x = 0.4. Not˘m cu x1 = f −1 (y1 ) −1 s ¸i cu x2 = f (y2 ). Calculati limitele urm˘toarelor functii ˆ punctele indicate: ¸ a ¸ ın 2 a) f : R − {0} → R. a a Observatia 3. de unde y1 > y2 . pe a s a a baza Corolarului 3. ın x 3x−1 − 1 b) f : R − {1} → R. f (x.7. Atunci f (x1 ) = y1 ¸i f (x2 ) = y2 .5 Probleme 1. a rezult˘ f (f −1 (y1 )) > f (f −1 (y2 )). y2 din J cu y1 < y2 . 3. ˆ (0.rezult˘ de aici c˘ exist˘ d ∈ (x2 . Cum f −1 este strict a a monoton˘ ¸i posed˘ proprietatea lui Darboux. atunci. s˘ presupunem c˘ f este aa a a a s strict cresc˘toare ¸i s˘ ar˘t˘m c˘ ¸i f −1 : J → I are aceea¸i a s a aa as proprietate. x3 ) a¸a ca f (d) = μ. Rezult˘ c˘ f s a a a a a este strict monoton˘. a Fie y1 . 0)} → R. avem f −1 (y1 ) = f −1 (y2 ). rezult˘ c˘ f este injectiv˘ (strict a s a a a a monoton˘) ¸i surjectiv˘ (J = f (I)). ceea ce a s a ¸ este imposibil deoarece x1 < c < x2 < d < x3 . de unde.4. a Reciproc.

A. y) ∈ R2 |x2 + y 2 ≥ 1. y) ∈ R2 |4 < x2 + y 2 ≤ 9}. ˆ (1. 1). y) = x ln(x2 + y 2 ). 127 . 0)} → R. 3}. 0). a ın ın a A 3. . c) A = {(x. S˘ se determine ˚. ExtA. d) A = 1 n ∈ N∗ . nu are limit˘ ˆ nici un punct. . ˆ (0. 3] × [3. Fie R2 ˆ ınzestrat cu metrica euclidian˘. c) A = Q.d) f : {(x. FrA. 6) ∪ {7}. 2]. 2. ¸ 5. 0)} → R. f (x. a ¸ A s ın ¸ FrA. 4]. Reprezentati grafic ˆ R2 multimile: ¸ ın a) A = [2. 4] × [−2. S˘ se arate c˘ functia f : R → R a a ¸ f (x) = 1 . x2 + y 2 − 2x < 0}. ¸ 6. y > 1} → R. ın x8 + y 6 ın f) f : R2 − {(0. b) A = [2. ExtA. a2 . y) ∈ R2 | x > 1.x ∈ Q 0 . 0). A ¸i A ˆ R2 pentru multimea A = {(x. an }. n 4. . Reprezentati grafic ˆ R3 multimile: ¸ ın a) A = [2. unde: a) A = {a1 . 4] ∪ (5. y) = (2 + xy − x − y) (x−1)(y−1) √ √ x−1+ y−1 . A ˆ R. y) = x5 y 3 . f (x. 3] × [3. ın e) f : R2 − {(0. f (x. x ∈ R − Q. . b) A = [−1. 1] × {1. Aflati ˚. ˆ (0.

y > 0. 0. z)⎧ R3 |x > 0.Fie f : R3 → R2 . f (x. Studiati continuitatea urm˘toarelor functii: ¸ a ¸ ⎧ x ⎪ 3 − 1 . 3] × [−3. g : (X. 0) a f (x. 7. dac˘ y = 0. x ∈ R y 2 c) f : R → R. y. y) = ⎪ ⎩ 0 . g : (X. Fie f. definit˘ prin f (x. x ∈ R a ⎨ y 2 d) f : R → R. d) un spatiu metric. Ar˘tati a ¸ a ¸ c˘ multimea A = {x ∈ X|f (x) < g(x)} este deschis˘. y. x ∈ R a e) f : {(x. a ¸ Ar˘tati c˘ multimea A = {x ∈ X|f (x) = g(x)} este ˆ a ¸ a ¸ ınchis˘. dac˘ (x. dac˘ (x. y) = ⎪ ⎩ 0 . dac˘ y = 0. x ∈ Q b) f : R → R. 0).x = 0 ⎧ ⎨ x2 . Ar˘tati c˘ functia d : ¸ a ¸ a ¸ 128 . ∈ √ xyz √ ⎨ (1 + xyz) x+√y+ z . x ∈ R a ⎧ ⎪ x sin 1 . f (x. x ∈ R − Q ⎧ x −x 2 ⎪ a ⎨ 2 e y . z) = (z. Fie (X. Ar˘tati c˘ f este continu˘ pe R3 . a ¸ a 11. 0. d) → R dou˘ functii continue pe X. d) A = {(x. f (x) = ⎩ 2x . dac˘ y = 0. y.x = 0 ⎨ x a) f : R → R. z) = (0. dou˘ functii continue pe X. y. dac˘ y = 0. a 10. z) = (0. 3] × {1. c) A = {(x. z)|x + y + z = 1}. d2 ). 2}. z) = ⎩ 0 . x + y + z). y. y. y. d1 ) → (Y. a a 8. z)|1 ≤ x2 + y 2 + z 2 ≤ 4}. y. a ¸ a a oricare ar fi (x. Fie f. z > 0} → R. z) ∈ R3 . 9.b) A = [2. f (x) = ⎪ ⎩ ln 3 .

d) un spatiu metric. S˘ se arate c˘ orice functie uniform continu˘ transform˘ a a ¸ a a un ¸ir Cauchy ˆ s ıntr-un ¸ir Cauchy. nu√ limite √ +∞ ¸i −∞ √ a are la s 20. b] → R o functie continu˘. s 14. a−c b−c 19. y) ∈ R2 |(x − 1)2 + y 2 ≤ 1} ∪ {(x. Ar˘tati c˘ reuniunea ¸ a ¸ a ¸i intersectia a dou˘ submultimi compacte ale lui X sunt s ¸ a ¸ multimi compacte. c) A = {(x. y) ∈ R2 |x2 + y 2 ≤ 1}. S˘ se arate c˘ urm˘toarele multimi sunt conexe: a a a ¸ a) A = {(x. a ın 16. ¸ ¸ 17. a se a ¸ . a b) care s˘ aplice intervalul [1. a 15.. 3). dar f are proprietatea lui Darboux. dac˘ x ∈ (0. S˘ se arate c˘ nu exist˘ functii continue: a a a ¸ a) care s˘ aplice intervalul [2. ¸ 13. 1] → R. Fie f : [a. Fie (X. S˘ se arate c˘ ecuatia x · 3x = 1 are cel putin o solutie pe a a ¸ intervalul [0. dac˘ x = 0 a ⎪ 1 ⎨ f (x) = ⎪ sin π . 1] ⎩ a x nu este continu˘ ˆ x = 0.X × X → R este continu˘ pe X × X. ¸ x→∞ 129 . 18. b) a¸a ˆ at s ıncˆ f (c) = 1 1 + . b) A = {(x. y. 1]. z) ∈ R3 |x2 + y 2 + (z − 1)2 ≤ 1}. S˘ ⎧ arate c˘ functia f : [0.+ak x + k). y) ∈ R2 |(x + 1)2 + y 2 ≤ 1}. 3] pe R. 3] din R pe intervalul (2. S˘ se demonstreze c˘ o functie f : R → R periodic˘ ¸i a a ¸ as care nu este constant˘. S˘ se arate c˘ exist˘ ¸ a a a a c ∈ (a. a 12.. Calculati L = lim (a1 x + 1+a2 x + 2+.

0) xy + 1 − 1 24. y) = (0. 2) → R. k ¸i x ∈ R. y) = x . Ar˘tati ajutorul definitiei cu ¸iruri. y) = a ¸ ¸ s a ¸ y 2 + 2x 2 cu y − 2x = 0 nu are limit˘ ˆ origine. y) = (0. (x. 2 f (x. 0) f (x. y) = x · sin y xy 23. s 21. 0) 25. unde: ¸ ın 2 2 ⎨ sin(x + y ) . i = 1. y) = x2 + y 2 ⎩ 0. Studiati uniform continuitatea functiei: ¸ ¸ f : (1. Studiati ⎧ ¸ continuitatea functiei f ˆ origine. c˘ functia f (x. (x. y 130 . Calculati: ¸ a) L1 = lim (tg x) x→ π 4 ctg x− π 4 1 b) L2 = lim (2x + x) x x→∞ 26. x ∈ (1.y)→(0. f (x.unde ai ∈ R. ∞). 1−x 27. Cercetati limitele iterate ˆ origine pentru functia ¸ ın ¸ 1 cu y = 0. 2) × (1. a ın y 2 −2x 22. x > 0. Studiati continuitatea functiei: ¸ ¸ f (x) = arctan 1+x . Calculati L = lim ¸ (x.

Capitolul 4 Derivarea functiilor reale ¸ ” Activitatea este singura cale spre cunoa¸tere” s (G. ¸ a 131 . B. multe dintre ele cunoscute din at liceu. Rea ¸ a a zolvarea acestei probleme fundamentale a ¸tiintei se face cu s ¸ ajutorul derivatei. adic˘ corespunz˘tor unor a ¸ a a variatii foarte mici ale lui x pornind de la o valoare dat˘. sunt descrise prin functii y = f (x). iar conceptul marginal se refer˘ la variatia lui y ”la margine”. ˆ particular ecoa a s ¸ ın nomice. Am v˘zut c˘ multe fenomele ¸iintifice. ˆ domeniul economic cu ajutorul derivatei se introduc In dou˘ concepte importante: conceptul de medie ¸i concepa s a ¸ tul marginal. Conceptul de medie exprim˘ variatia lui y pe ˆ ıntreg intervalul de valori ale lui x. Shaw) ˆ acest capitol vom trece ˆ revist˘ notiunea de In ın a ¸ derivat˘ pentru o functie real˘ de o variabil˘ real˘ ¸i proa ¸ a a a s priet˘¸ile ei mai principale. pentru care tre¸ buie s˘ studiem viteza variatie a lui y cˆnd x variaz˘.

1 Spunem c˘ functia f are derivat˘ ˆ ¸ a ¸ a ın punctul x0 dac˘ exist˘ ˆ R limita a a ın x→x0 lim f (x) − f (x0 ) . s Definitia 4.1 este fals˘ ¸ ¸ a deoarece exist˘ functii continue ˆ a ¸ ıntr-un punct care nu sunt derivabile ˆn acel punct. a as a a ¸ Dac˘ derivata f (x0 ) exist˘ ¸i este finit˘ zicem c˘ functia a a f este derivabil˘ ˆ punctul x0 .1. de obicei. x − x0 x→x0 Se observ˘ c˘ pentru orice x ∈ A − {x0 }. a ın 132 .1. Demonstratie. cu f (x0 ). atunci vom spune c˘ f are derivata infinit˘ a a ˆ punctul x0 . ceea a ¸ ce ne arat˘ c˘ f este continu˘ ˆ x0 . este suficient s˘ conı a sider˘m functia f (x) = |x|. a a a ın Observatia 4. unde A este o submultime a lui ¸ ¸ R ¸i fie x0 ∈ A un punct de acumulare pentru A.1 Reciproca Propozitiei 4.1. care este continu˘ pe R a ¸ a dar nu este derivabil˘ ˆ 0. x ∈ R. atunci f este continu˘ ˆ x0 . x − x0 f (x) − f (x0 ) + f (x0 ).1.1 Dac˘ functia f : A → R este derivabil˘ ˆ ¸ a ¸ a ın a ın x0 ∈ A ∩ A .4. Pentru aceasta. avem a a f (x) = (x − x0 ) de unde prin trecere la limit˘ obtinem lim f (x) = f (x0 ).1 Definitia derivatei ¸i propriet˘¸ile ei de ¸ s at baz˘ a Fie functia f : A → R. Dac˘ f (x0 ) = +∞ sau a ın f (x) = −∞. x − x0 notat˘. ın Propozitia 4. Din ipotez˘ avem c˘ exist˘ ¸i este finit˘ ¸ a a as a x→x0 lim f (x) − f (x0 ) = f (x0 ).

respectiv fd (x0 ). respectiv la stˆnga s a ı a ˆ punctul b.1. respectiv ˆn b. ˆ a a a ın punctul x0 . ı 133 . x − x0 atunci numim aceast˘ limit˘ derivata la dreapta a functiei a a ¸ f ˆ punctul x0 . x0 ). b] ¸i are derivat˘ la dreapta ˆn punctul a.Definitia 4. A ⊆ R. ın Dac˘ x0 ∈ A este punct de acumulare pentru A ∩ a s a (x0 . atunci a ın ¸ spunem c˘ f este derivabil˘ pe B. este deriv¸ a ¸ abil˘ ˆ orice punct al unei submultimi B a lui A.1. respectiv la dreapta.3 Fie f : A ⊂ R → R ¸i x0 ∈ A un punct de ¸ s a a acumulare pentru A ∩ (−∞.2 Dac˘ functia f este definit˘ pe un interval ¸ a ¸ a [a. atunci convenim s˘ spunem c˘ f are derivat˘ ˆ ın a a a ın a. s ¸ Definitia 4. atunci spunem a c˘ f este derivabil˘ la stˆnga.2 Dac˘ functia f : A → R. +∞) ¸i exist˘ limita fd (x0 ) = x→x lim 0 x>x0 f (x) − f (x0 ) . a a Dac˘ B este format˘ din toate punctele lui A ˆ care a a ın functia f este derivabil˘. Dac˘ exist˘ limita lim fs (x0 ) = x→x 0 x<x0 f (x) − f (x0 ) x − x0 atunci numim aceast˘ limit˘ derivata la stˆnga a functiei a a a ¸ f ˆ punctul x0 . Observatia 4. ın a Dac˘ fs (x0 ). s ¸ s a Operatia prin care din functia f obtinem functia f se ¸ ¸ ¸ ¸ nume¸te operatie de derivare. ˆ acest caz.1. atunci B se nume¸te domeniul de ¸ a s derivabilitate a lui f . este finit˘. functia definit˘ pe B cu valori reale care In ¸ a ın asociaz˘ fiec˘rui punct x ∈ B derivata f (x) ˆ punctul x se a a nume¸te derivata lui f pe multimea B ¸i not˘m prin f .

2) Produsul λf este derivabil˘ ¸i as (λf ) (x0 ) = λf (x0 ).1 Fie f.1. (g(x0 ))2 Demonstratia teoremei se face utilizˆnd definitia ¸ a ¸ derivatei. s˘ demonstr˘m afirmatia de la 3). s 3) Produsul f g este derivabil˘ ˆ x0 ¸i a ın (f g) (x0 ) = f (x0 )g (x0 ) + f (x0 )g (x0 ). ¸ a a ın 4) Dac˘ g(x0 ) = 0. iar a s a ı fs (x0 ) = fd (x0 ) = f (x0 ).1. Atunci sunt variabile afirmatiile: 1) Suma f + g este derivabil˘ ˆ x0 ¸i a ın s (f + g) (x0 ) = f (x0 ) + g (x0 ). g : A → R dou˘ functii derivabile ˆn a ¸ ı s ¸ x0 ∈ A ∩ A ¸i λ ∈ R. Teorema 4. De exemplu. obtinem: ın ¸ Propozitia 4.2 O functie f : A ⊂ R → R are ¸ ¸ a s a derivat˘ ˆ punctul x ∈ A ∩ A dac˘ ¸i numai dac˘ f a ın are derivat˘ la dreapta ¸i la stˆnga ˆn punctul x0 . atunci functia cˆt f /g este derivabil˘ ˆ a s x0 ¸i f g (x0 ) = f (x0 )g(x0 ) − f (x0 )g (x0 ) .Din leg˘tura ˆ a ıntre limita unei functii ˆ ¸ ıntr-un punct ¸i s limitele laterale ˆ acel punct. a a ¸ Avem x→x0 lim (f g)(x) − (f g)(x0 ) f (x)g(x) − f (x0 )g(x0 ) = lim = x→x0 x − x0 x − x0 x→x0 = lim g(x)[f (x) − f (x0 )] + f (x0 )[g(x) − g(x0 )] = x − x0 134 .

1) y−y ⎩ g (y ) 0 .2) a a a ın Cum f este derivabil˘ ˆ x0 rezult˘ c˘ f este continu˘ ˆ a ın t a ın x0 . ¸ a ¸ a definit˘ prin a ⎧ ⎨ g(y) − g(y0 ) .= lim g(x) x→x0 f (x) − f (x0 ) f (x0 )[g(x) − g(x0 )] + lim = x→x0 x − x0 x − x0 = g(x0 )f (x0 ) + f (x0 )g (x0 ).2 (Derivarea functiilor compuse sau reg¸ ula lantului) Fie f : I ⊂ R → J ⊂ R. pentru orice y ∈ J Deci avem g(f (x)) − g(f (x0 )) = u(f (x0 ))(f (x) − f (x0 )). a Demonstratie. dac˘ y = y0 a u(y) = (4. ceea ce trebuia demonstrat. pentru orice x ∈ I − {x0 } avem a a g(f (x)) − g(f (x0 )) f (x) − f (x0 ) = u(f (x)) x − x0 x − x0 (4. a ın a ın s h(x) = g(f (x0 )) (h = g ◦ f ) este derivabil˘ ˆ punctul x0 ¸i h (x0 ) = g (f (x0 ))f (x0 ) adic˘ (g ◦ f ) = (g ◦ f )f . g : J → R. pentru orice x ∈ I. deducem c˘ functia compus˘ u ◦ f este continu˘ ˆ x0 .1) obtinem: g(y) − g(y0 ) = u(y) · (y − y0 ). Dac˘ f este derivabil˘ ˆ punctul x0 ∈ I ¸i a a ın ¸ g este derivabil˘ ˆ punctul f (x0 ). Din (4. Teorema 4.1. Consider˘m functia ajut˘toare u : J → R. dac˘ y = y0 = f (x0 ) a 0 a a a ın Cum lim u(y) = g (y0 ) rezult˘ c˘ u este continu˘ ˆ y→y0 ¸ punctul y0 = f (x0 ). Rezult˘ c˘. de unde. ¸inˆnd seama de continuitatea lui u ˆ y0 = f (x0 ). I ¸i J ¸ s s fiind intervale. atunci functia h : I → R. a ¸ a a ın 135 .

2) c˘ exist˘ limita ¸ a a lim g(f (x)) − g(f (x0 )) = u(f (x))f (x0 ) x − x0 (4. avem u(y0 ) = u(f (x0 )) = g (y0 ) = s ¸ = g (f (x0 )) ¸i atunci din (4. J intervale ale lui R. putem scrie f −1 (f (x)) − f −1 (f (x0 )) f −1 (y) − f −1 (y0 ) = = y − y0 f (x) − f (x0 ) x − x0 = f (x) − f (x0 ) 136 1 f (x)−f (x0 ) x−x0 . Tinˆnd seama de Teorema 3. .1. ¸inˆnd seama de s t a a as strict monotonia lui f −1 . Teorema 4.1). Dac˘ f este dervabil˘ ˆ punctul ¸ as a a a ın −1 s ¸ a a x0 ∈ I ¸i f (x0 ) = 0.10 rezult˘ ¸ ¸ a a c˘ f este strict monoton˘.4. atunci functia invers˘ f este derivabil˘ ˆ punctul f (x0 ) = y0 ¸i are loc formula ın s (f −1 ) (y0 ) = adic˘ a (f −1 ) = 1 . ceea ce trebuia demonstrat. Acum.3) x→x0 Dar din (4.Acum. I. ˆ aceast˘ situatie deducem c˘ a a In a ¸ a −1 este strict monoton˘ ¸i continu˘. rezult˘ c˘ ¸i x = x0 . Fie a s a functia invers˘ f ¸ a y ∈ I − {y0 } ¸i x = f −1 (y). o functie continu˘ ¸i bijectiv˘.3) obtinem (g ◦ f ) (x0 ) = g (f (x0 ))f (x0 ).3 Fie f : I → J. f (x0 ) 1 f ◦ f −1 Demonstratie. Deoarece y = y0 . utilizˆnd derivabilitatea lui f ˆ punctul x0 a ın obtinem din (4.

4 Spunem c˘ functia f : D → R2 este de dou˘ ¸ a ¸ a a ori derivabil˘ ˆ a ıntr-un punct x0 ∈ D. Se consider˘ functia f : E → R. a a ın Spunem c˘ f este derivabil˘ de n ori pe D dac˘ f a a a este derivabil˘ de n ori ˆ orice punct x ∈ D. ¸ a Exemplul 4. . f (x) = a ¸ ¸ (ax + b)α . (n) S˘ se calculeze f . a ¸ a a Definitia 4. a (2) (3) (n) f = f . aflarea derivatei de ordinul n a functiei f se In ¸ face prin inductie matematic˘. ın a Dac˘ f este derivabil˘ pe D. f pentru orice n ∈ N∗ . dac˘ f este derivabil˘ s a ın ˆ ıntr-o vecin˘tate a punctului x0 ¸i f este derivabil˘ ˆ punca ˆ tul x0 . f = f . Avem a f (x) = αa(ax + b)α−1 137 . spunem c˘ f este derivabil˘ de n (n ≥ 2. . de asemenea.1. a Fie f : D → R o functie derivabil˘ pe multimea D. a a n ∈ N) ori ˆ x0 ∈ D dac˘ f este de (n − 1) ori derivabil˘ ın a a s a pe o vecin˘tate V a lui x0 ¸i dac˘ derivata de ordin (n − 1).de unde prin trecere la limit˘ rezult˘ a a lim f −1 (y) − f −1 (y0 ) = y − y0 1 1 = .1. iar E domeniul maxim de definitie al lui f . a notat˘ prin f (n−1) .1. a ˆ In general. Convenim. In acest caz derivata lui f ˆ punctul x0 se nume¸te ın s s a derivata a doua a lui f ˆ x0 ¸i o not˘m cu f (x0 ). ˆ ¸ a ¸ In acest caz. . α ∈ R. a ın Derivatele succesive ale lui f se noteaz˘ prin f (1) = f . este derivabil˘ ˆ punctul x0 . exist˘ functia derivat˘ f : D → R. f (x) − f (x0 ) f (x0 ) lim x→x0 x − x0 y→y0 ˆ finalul acestui paragraf s˘ introducem notiunea de In a ¸ derivat˘ de ordin superior. s˘ not˘m prin f (0) = f .. atunci derivata lui f se a nume¸te derivata a doua (sau de ordinul doi) a lui f ¸i s s se noteaz˘ cu f . a a ˆ general.

4) Cazuri particulare. pentru orice x ∈ D. Dac˘ α = n.) Fie f. deci egalitatea este adev˘rat˘ pentru n = 1. . pentru orice x ∈ D. (α − n + 1)(α − n)an+1 (a + b)α−n−1 A¸adar. .f = α(α − 1)a2 (ax + b)α−2 . avem s ((ax + b)α )(n) = α(α − 1) . g : D ⊆ R → R dou˘ functii de n ori derivabile pe D. . . (α − n + 1)an (ax + b)α−n (4.4) g˘sim a a n (n) n s ¸ ((ax + b) ) = n!a . a Avem (f · g) (x) = f (x)g (0) (x) + f (0) (x)g (x). 1. de unde pentru a = 1 ¸i b = 0 obtinem (xn )(n) = n!. a a 138 . .2. .4) obtinem a 2 √ √ ax + b (n) n−1 1 · 3 · 5 · .1. 2n (ax + b)n Exemplul 4. (Formula lui Leibniz. atunci din (4. numit˘ formula lui Leibniz. Presupunem c˘ f (n) (x) = α(α − 1) . Dac˘ α = −1. 2.4) obtinem a ¸ 1 ax + b (n) = (−1)n · n!an . n ≥ 2. . Atunci are loc a ¸ egalitatea n (f g)(n) (x) = k=0 k Cn f (n−k) (x)g (k) (x). (α−n+1)an (ax+b)α−n ) = = α(α − 1) . . atunci din (4. . . . . atunci din (4. . (α − n + 1)an (ax + a ¸i s˘ demonstr˘m c˘ f (n+1) (x) = α(α − 1) . · (2n − 3) ( ax + b) = (−1) . (α − n + s a a a b) α−n−1 . Dac˘ α = 1 . 1)(α − n)(ax + b) Avem α−n f (n+1) (x) = (f (n) (x)) = (α(α−1) . (ax + b)n+1 ¸ 3. .

ceea ce trebuia demonstrat. i Ck+1 . a a a as Putem scrie k (f g)(k+1) (x) = ((f g)(k) ) (x) = i=0 k i Ck f (k−i) (x)g (i) (x) = = i=0 i Ck f (k−i+1) (x)g (i) (x) + f (k−i) (x)g (i+1) (x) = 0 0 1 = Ck f (k+1) (x)g (0) (x) + [Ck + Ck ]f (k) (x)g (1) (x)+ k−1 1 2 k +[Ck + Ck ]f (k−1) (x)g (2) (x) + . k+1 0 0 k i Deoarece Ck = Ck+1 = 1. ıncˆ 139 . .Presupunem egalitatea adev˘rat˘ pentru n = k ¸i s˘ a a s a demonstr˘m c˘ este adev˘rat˘ ¸i pentru n = k + 1. pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A. pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ A.2. . + [Ck + Ck ]f (1) (x)g (k) (x)+ k +Ck f (0) (x)g (k+1) (x).2 Propriet˘¸i de baz˘ ale functiilor deriat a ¸ vabile pe un interval Definitia 4. Un punct ¸ ¸ s x0 ∈ A se nume¸te punct de maxim local (sau relativ) al functiei f dac˘ exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a lui x0 a¸a ˆ at ¸ a a a s ıncˆ f (x) ≤ f (x0 ). formula lui Leibniz este s adev˘rat˘.1 Fie f : A ⊆ R → R o functie. a a 4. Ck = Ck+1 = 1 ¸i Ck + Ck = s i−1 i ≤ k. s Un punct x0 ∈ A se nume¸te punct de minim local s (sau relativ) dac˘ exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a lui x0 a¸a a a a ˆ at f (x) ≥ f (x0 ). egalitatea precedent˘ conduce la a k+1 (k+1−i) (i) (f g) k+1 (x) = i=0 i Ck+1 f(x) · g(x) . A¸adar.

5) Cum f este derivabil˘ ˆ punctul interior x0 ∈ I. x − x0 (4. pe de o parte c˘ f (x0 ) = fs (x0 ) ≤ 0. ¸ Teorema 4. iar valorile functiei ˆ punctele sale de extrem se numesc ¸ ın extreme ale functiei f . Fie I un interval al lui R ¸i fie functia f : I → R. fd (x0 ) ¸i f (x0 ) = fs (x0 ) = fd (x0 ) ∈ a a R. S˘ presupunem c˘ x0 este un punct de ¸ a a maxim local pentru f . a a a R˘d˘cinile derivatei unei functii se numesc puncte critice a a ¸ sau puncte stationare pentru functia respectiv˘. De aici. adic˘ exist˘ o vecin˘tate V (x0 ) a punca a a tului x0 astfel ca f (x) ≤ f (x0 ).2. Dac˘ x0 este un punct de s ¸ a extrem local interior al intervalului I ¸i f este derivabil˘ ˆ s a ın x0 . rezult˘ c˘ a a f (x0 ) = 0. pe ¸ a a a de alt˘ parte. ¸ ¸ a 140 . x − x0 iar pentru x ∈ V (x0 ) ∩ I cu x > x0 avem f (x) − f (x0 ) ≥ 0. pentru x ∈ V (x0 ) ∩ I cu x < x0 putem scrie f (x) − f (x0 ) ≤ 0.6). dea ın s ducem c˘ exist˘ fs (x0 ). pentru orice x ∈ V (x0 ) ∩ I. atunci f (x0 ) = 0.2. Demonstratie. ceea ce trebuia demonstrat. Tinˆnd seama de aceasta ¸i trecˆnd la limit˘ ˆ (4.Punctele de maxim sau minim local ale functiei f se ¸ numesc puncte de extrem relativ (sau local) ale functiei ¸ f. Se poate ˆntˆmpla ca ˆntr-un punct derivata s˘ se ı a ı a anuleze f˘r˘ ca punctul respectiv s˘ fie punct de extrem local.1 (Teorema lui Fermat).1 Teorema lui Fermat d˘ numai o conditie ¸ a ¸ necesar˘ dar nu ¸i suficient˘ pentru existenta punctelor de a s a ¸ extrem. obtinem.5) ¸i ¸ a s a a ın s (4. c˘ f (x0 ) = fd (x0 ) ≥ 0. Atunci. Observatia 4.6) (4. iar.

b] ¸i x2 ∈ [ a. atunci exist˘ un punct c ∈ (a. b]. Dac˘ sunt ˆ s a ındeplinite conditiile: ¸ i) f este continu˘ pe [a. S˘ admitem acum c˘ f nu este constant˘ pe [a. a iii) f (a) = f (b).2. a a a Cum f este continu˘ pe intervalul compact [a. care nu coincide cu extremit˘¸ile. deci a a x2 ∈ (a. din f (x1 ) = f (a) = m < M = f (x2 ) s rezult˘ c˘ x2 nu poate coincide nici cu a ¸i nici cu b. Se a a ın at observ˘ c˘ x1 ¸i x2 nu pot fi ambele situate ˆ extremit˘¸ile ina a s ˆ tervalului [a.b] x∈[a.b] s s ıncˆ s ist˘ x1 ∈ [a. a Cum f nu este constant˘ pe [a.3 Geometric. atunci ¸ a a f = 0 pe (a. rezult˘ c˘ f este m˘rginit˘ ¸i ˆsi atinge a a a a s ı¸ s marginile. b] → R. a 141 . ¸ Teorema 4. a s ıncˆ Demonstratie. a ii) f este derivabil˘ pe (a. Atunci. ˆ care ¸ at ın tangenta este paralel˘ cu axa Ox. b].4. b) ¸i deci orice punct c ∈ (a.2. conform a Corolarului 3. conform Teoremei lui Fermat. Dac˘ m = inf f (x) ¸i M = sup f (x). teorema lui Rolle afirm˘ c˘ ˆ ¸ a a ın conditiile din enuntul teoremei exist˘ cel putin un punct al ¸ ¸ a ¸ graficului functiei f .Observatia 4. b]. teorema lui Fermat afirm˘ c˘ ¸ a a graficul unei functii derivabile are tangent˘ paralel˘ cu axa ¸ a a Ox ˆ punctele de extrem interioare intervalului de definitie a ın ¸ functiei. atunci exa x∈[a. b). s a s Observatia 4. b]. cum f (a) = f (b). b] deducem c˘ m < M .3. b] a¸a ˆ at f (x1 ) = m ¸i f (x2 ) = M . Dac˘ f este constant˘ pe [a. dac˘ am presupune c˘ x1 = a sau a a a x1 = b. b). b) a¸a ˆ at f (c) = 0.2 (Teorema lui Rolle). avem f (x2 ) = 0 ¸i deci exist˘ c = x2 ∈ (a. Fie functia f : ¸ [a. b ∈ R ¸i a < b. unde a. Intr-adev˘r. b) satisface cerinta s ¸ f (c) = 0.2.2 Geometric. b) a¸a ca f (c) = 0. b].

b). b) exist˘ cel mult o r˘d˘cin˘ a functiei. Exist˘ o r˘d˘cin˘ pe unul din aceste intervale numai dac˘ a a a a a functia ia valori de semne contrare la capetele intervalului ¸ respectiv. b ale functiei f a a a ¸ exist˘ cel putin o r˘d˘cin˘ c a derivatei. f (b). b]. (c1 . b] cˆte variatii de semn are ¸irul lui Rolle. S˘ presupunem c˘ exist˘ dou˘ r˘cini reale diferite a a a a a s ¸ x1 ¸i x2 ale functiei. Aceast˘ observatie permite s˘ separ˘m r˘d˘cinile reale a ¸ a a a a ale ecuatiei f (x) = 0. . a ¸ ˆ a a a Intr-adev˘r. iii) g (x) = 0 pentru orice x ∈ (a. g sunt continue pe [a. s a Dup˘ teorema lui Rolle ˆ a ıntre x! ¸i x2 trebuie s˘ existe o r˘d˘cin˘ a derivatei. c1 ). g sunt derivabile pe (a. f (x1 ) = f (x2 ) = 0. . Fie f. Prin urmare. c1 ¸i c2 fiind r˘d˘cini a a a s a a consecutive ale derivatei. a doua teorem˘ a de medie a calculului diferential). Fie c1 < c2 < c3 < . .4 Dac˘ ˆ teorema lui Rolle f (a) = f (b) = ¸ a ın 0. .5. . < ck r˘d˘cinile ecuatiei s ın a f (x) = 0 a¸ezate ˆ ordine cresc˘toare pe intervalul [a. a ¸ a a a ˆ Observatia 4. Form˘m ¸irul lui Rolle a s f (a). atunci rezult˘ c˘ ˆ a a ıntre dou˘ r˘d˘cini a. Conform observatiei 4. g : [a. .Observatia 4. .5 Intre dou˘ r˘d˘cini reale consecutive ale ¸ a a a derivatei unei functii pe un interval se afl˘ cel mult o r˘d˘cin˘ ¸ a a a a real˘ a functiei. (ck . ın a ¸ s Teorema 4.2.2. . . fie c1 < c2 dou˘ r˘d˘cini consecutive ale a derivatei. ecuatia f (x) = 0 are atˆte r˘d˘cini ¸ a a a reale ˆ [a. b).3 (Teorema lui Cauchy. f (c2 ). 142 .2. ˆ ¸ ın fiecare interval a a a a ¸ (a. ii) f. dac˘ se cunosct r˘d˘cinile ecuatiei ¸ a a a ¸ a a ¸ f (x) = 0. . f (ck ).2. ceea ce nu se poate. b] → R ¸ dou˘ functii care verific˘ conditiile: a ¸ a ¸ i) f. c1 < x1 < x2 < c2 . f (c1 ). c2 ). b].

Dac˘ sunt ˆ i) functiile f ¸i g sunt derivabile pe I − {x0 }. derivabil˘ pe (a. b) cu g (ξ) = 0.Atunci exist˘ un punct c ∈ (a. ¸ ¸ Acum. g(b) − g(a) g (c) Observatia 4. b) ¸i h(a) = h(b).2. x0 ∈ I ¸i f. ¸ ın a s ∞ 0 Prima regul˘ a lui l Hospital. b) astfel ca a f (b) − f (a) f (c) = .Fie I un interval din a s a ındeplinite conditiile: ¸ R. g : I → R. g(b) − g(a) g (c) Demonstratie. b]. conform Teoremei lui Rolle. cu a a h (x) = f (x) − x ∈ (a. Observ˘m c˘ g(b) = g(a) deoarece ˆ caz ¸ a a ın contrar. echivalent˘ cu a f (b) − f (a) f (c) = . Teorema lui Rolle este aplicabil˘ functiei s a ¸ h. ceea ce este ˆ contradictie cu a conditia (iii) din enunt. oricare ar fi x ∈ I − {x0 }. Deci. a x→x0 x→x0 iii) g (x) = 0. ar a ¸ ın ¸ exist˘ ξ ∈ (a. g(b) − g(a) f (b) − f (a) g (x).6 Teorema lui Cauchy ne permite s˘ de¸ a c ducem a¸a numitele ”Reguli ale lui l Hospital” (Fran¸ois s Guillaume Antoine de l Hospital – 1696) de aflare a limitelor de functii ˆ cazul nedetermin˘rilor 0 ¸i ∞ . aplicat˘ functiei g. b]. ¸ s ii) exist˘ lim f (x) = lim g(x) = 0. 143 . g(b) − g(a) x ∈ [a. care este continu˘ pe [a. ceea ce implic˘ existenta unui punct c ∈ (a. consider˘m functia auxiliar˘ a ¸ a h(x) = f (x) − f (b) − f (a) g(x). b) a¸a c˘ h (c) = a ¸ s a 0. b).

De aici. ¸ s ii) lim f (x) = lim g(x) = 0. 144 .iv) exist˘ lim a atunci are loc x→x0 f (x) = l ∈ R. g : a (a. g (x) x→x0 lim f (x) f (x) = lim = l. prin trecere la limit˘ a ¸ a obtinem: ¸ f (x) f (x) = lim = l. g(x) x→x0 g (x) Pentru demonstratie consider˘m functiile ¸ a ¸ F (x) = ¸i s G(x) = g(x) . lim x→x0 g(x) x→x0 g (x) s A doua regul˘ a lui l Hospital. dac˘ x = x0 a Aceste functii sunt continue pe I derivabile pe I − {x0 } ¸ a ¸i G (x) = 0. utilizˆnd conditia iv). x] ¸ s ¸i avem s F (x) − F (x0 ) F (c) f (c) = = . +∞). G(x) − G(x0 ) G (c) g (c) x0 < c < x. x→∞ x→∞ iii) g (x) = 0 pentru orice x > a. oricare ar fi x ∈ I − {x0 }.Fie a > 0 ¸i f. Dac˘ sunt ˆ a ¸ a ındeplinite conditiile: ¸ i) functiile f ¸i g sunt derivabile pe (a. dac˘ x ∈ I − {x0 } a 0 . +∞) → R dou˘ functii. dac˘ x = x0 a f (x) . dac˘ x ∈ I − {x0 } a 0 . Aplic˘m teorema lui s Cauchy functiilor F (x) ¸i G(x) pe intervalul compact [x0 .

Observatia 4. 145 . b] → R o functie care satisface ¸ ¸ conditiile: ¸ i) f este continu˘ pe [a. s a a Observatia 4.8 Cazurile de nedeterminare ∞−∞. b). a atunci exist˘ un punct c ∈ (a. ¸ a ¸ ¸ ∞0 se reduc prin transform˘ri (operatii) algebrice la situatiile 0 ∞ sau ∞ . 1∞ . x ∈ [a. x→∞ g (x) g(x) x→∞ Pentru demonstratie se face schimbarea de variabil˘ x = ¸ a 1 1/t ¸i se aplic˘ prima regul˘ a lui l Hospital pe intervalul 0. 0 Teorema 4. b−a Demonstratie. 00 . Fie f : [a. ¸ a atunci scriem x→x0 x→x0 f (x) lim = lim x→x0 g(x) x→x0 1 f (x) 1 g(x) ¸i se aplic˘ prima regul˘ a lui l Hospital. atunci are loc egalitatea g (x) lim f (x) f (x) = lim . Lu˘m ˆ Teorema lui Cauchy functia ¸ a ın ¸ g(x) = x.7 Dac˘ avem lim f (x) = lim y(x) = +∞.2.2.2. b]. b) a¸a ca a s f (b) − f (a) = f (c). a ii) f este derivabil˘ pe (a. b]. a s a a pentru x → 0.4 (Teorema lui Lagrange – teorema cre¸terilor finite – prima formul˘ de medie a calcus a lului diferential).iv) exist˘ lim a x→∞ f (x) = l ∈ R.

Aplic˘m teorema lui Lagrange pe intervalul a s a a a [x0 . a iv) Dac˘ f (x) < 0. Cum f (x) = 0. Fie x0 un punct fixat din I ¸i x ∈ I un ¸ punct arbitrar. a s Demonstratie. oricare ar fi x ∈ I. Observatia 4. Atunci.Observatia 4. a a pe baza Observatiei 4.9. Vom justifica numai punctul i). atunci f este scrict a descresc˘toare pe I.2. rezult˘. atunci f este a cresc˘toare pe I. oricare ar fi x ∈ I. a ii) Dac˘ f (x) ≤ 0. Dac˘ f (x) = g (x) pentru orice x ∈ I. oricare ar ¸ a fi x ∈ I. adic˘ f (x) − g(x) = k. pentru orice x ∈ I. a Demonstratie. ¸i deci f este cosntant˘ pe intervalul I. ¸ ¸ a i) Dac˘ f (x) ≥ 0. x2 dou˘ puncte arbitrare din I a¸a ˆ at x1 < x2 . a ın Fie x1 . x0 )) a¸a ˆ at s ıncˆ f (x) − f (x0 ) = f (c)(x − x0 ). oricare ar fi x ∈ I. ¸ a Demonstratie. a s ıncˆ 146 . oricare ar fi x ∈ I. atunci s diferenta lor este o constant˘. oricare ar fi x ∈ I. atunci f este constant˘ pe I. ¸ a atunci rezult˘ c˘ (f − g) (x) = 0. a Observatia 4. (f − g)(x) = k.11 Fie f o functie derivabil˘ pe intervalul I. x0 ]) ¸i rezult˘ c˘ exist˘ c ∈ (x0 . cele¸ lalte cazuri demonstrˆndu-se ˆ mod analog. a iii) Dac˘ f (x) > 0. oricare ar fi x ∈ I.2.2. rezult˘ c˘ f (x) = a a s a f (x0 ).9 Dac˘ functia f are derivat˘ nul˘ pe un ¸ a ¸ a a interval I. atunci f este strict a cresc˘toare pe I. atunci f este dea scresc˘toare pe I.10 Dac˘ dou˘ functii sunt derivabile pe un ¸ a a ¸ interval I ¸i derivatele sunt egale pe acest interval. x] (sau [x. x) (sau (x.2. oricare ar fi x ∈ I.

Aplic˘m teorema lui Lagrange pe intera s a s ıncˆ valul [x1 . x2 ∈ I cu x1 < x2 . ceea ce ne arat˘ c˘ f este lipschitzian˘ pe I.5 (Teorema lui Darboux). x2 ) a¸a ˆ at f (x2 ) − f (x1 ) = f (c)(x2 − x1 ). f (x2 )). ¸ Fie x1 . Dac˘ f : I → a R este o functie derivabil˘ pe I.2. x2 ] ¸i rezult˘ a s a s ıncˆ c˘ exist˘ c ∈ (x1 . rezult˘ c˘ a a a f (x2 ) − f (x1 ) ≥ 0. M > 0. Cum |f (x)| ≤ M . x2 ] (sau [x2 . Cona sider˘m functia auxiliar˘ g : I → R.Aplic˘m teorema lui Lagrange pe intervalul [x1 .2. x1 ]) ¸i exist˘ c ∈ (x1 . Observatia 4. s a Afirmatiile de la punctele i) ¸i ii) ale Observatiei admit ¸ s ¸ ¸i reciproce. x2 dou˘ puncte arbitrare diferite din I. x→x0 Pentru demonstratie se aplic˘ teorema lui Lagrange pe ¸ a s s intervalele [x. x2 ) a¸a ˆ at f (x1 ) − f (x2 ) = f (c)(x1 − x2 ). A¸adar. Dac˘ f este dervabil˘ pe I − {x0 } iar derivata sa s a a a ın a f are limit˘ (finit˘ sau infinit˘) ˆ punctul x0 . atunci f este functia lipschitzian˘ pe I. Demonstratie. x0 ] ¸i [x0 . f este cresc˘toare pe I.2. ¸ a a Demonstratie.13 Dac˘ functia f are derivata m˘rginit˘ pe ¸ a ¸ a a I. avem |f (x1 )−f (x2 )| = |f (c)(x1 −x2 )| = |f (c)| |x1 −x2 | ≤ M |x1 −x2 |. g(x) = f (x) − λx. a a Cum f (x) ≥ 0. atunci derivata sa f are ¸ a proprietatea lui Darboux pe acel interval. Observatia 4. oricare ar fi x ∈ I. oricare ar fi x ∈ I. x] ¸i se face x → x0 . a a a Teorema 4. S˘ pre¸ a s supunem c˘ f (x1 ) < f (x2 ) ¸i λ ∈ (f (x1 ). Fie x1 . atunci exist˘ s ın derivata functiei f ¸i ˆ punctul x0 ¸i ˆ plus ¸ s ın f (x0 ) = lim f (x). care a ¸ a 147 . adic˘ f (x2 ) ≥ f (x1 ). ˆ timp ce afirmatiile de la punctele iii) ¸i iv) nu s ın ¸ s mai admit reciproce.12 Fie f o functie continu˘ pe un interval ¸ ¸ a a a I ¸i x0 ∈ I.

x2 ] a¸a ˆ at g(c) = min g(x). . x1 + ε). a Teorema 4. x2 ] rezult˘ c˘ g (c) = 0. . pentru orice x ∈ (x1 .6 (Teorema lui Taylor). x1 + ε). atunci pentru orice dou˘ puncte x. n! (∀)x ∈ I. Consider˘m functia auxiliar˘ a a ¸ a g(t) = f (t) + f (t) f (t) (x − t) + (x − t)2 + .2. de s ıncˆ unde obtinem c˘ g(x) < g(x1 ). exist˘ un punct c ∈ (x. pentru orice x ∈ (x1 . ¸ a Aceast˘ ultim˘ inegalitate ne arat˘ c˘ g ˆsi atinge marginea a a a a ı¸ In inferioar˘ ˆ a ıntr-un punct diferit de x1 . Acum. x2 ] ∈ I rezult˘ c˘ g a este continu˘ pe compactul [x1 . S˘ a x∈[x1 .7) unde K este un num˘r real. Ne propunem s˘ scriem pe f sub ¸ a forma: f (x0 ) f (x0 ) f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . cu a x = x0 . deci c = x1 . n! (n + 1)! numit˘ formula lui Taylor. a at s a a Deoarece g este derivabil˘ pe [x1 . x0 ) (sau (x0 . demonstr˘m c˘ c = x2 . x2 ] deci ˆsi atinge marginile. . x0 ∈ I. + 1! 2! 148 . aplicˆnd teorema lui a a a a a Fermat functiei g pe intervalul [x1 . a Demonstratie. + 1! 2! f (n) (x0 ) f (n+1) (c) n + (x − x0 ) + (x − x0 )(n+1) . . . Din g (x1 ) < 0 rezult˘ c˘ exist˘ aa a g(x)−g(x1 ) ε > 0 a¸a ˆ at x−x1 < 0. + 1! 2! + f (n) (x0 ) (x − x0 )n + K(x − x0 )(n+1) .x2 ] s a a a ar˘t˘m c˘ c = x1 ¸i c = x2 . Fie I un interval deschis al lui R. (4. Dac˘ functia f : I → R este derivabil˘ de a ¸ a n + 1 ori pe I. x)) a¸a ˆ at a s ıncˆ f (x) = f (x0 ) + f (x0 ) f (x0 ) (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . . ¸ adic˘ f (c) = λ. ˆ mod analog. a ı¸ s ıncˆ a Atunci exist˘ c ∈ [x1 .verific˘ inegalit˘¸ile: g (x1 ) < 0 ¸i g (x2 ) > 0.

. g(x0 ) = a a a s ¸ ¸ f (x0 ). x0 ] (sau [x0 . (n + 1)! care ˆ ınlocuit˘ ˆ (4. + 1! 2! + f (n) (x0 ) (x − x0 )n .2. g(x) = f (x). adic˘ ¸ f (n+1) (c) (x − c)n = K(n + 1)(x − c)n . n! Observ˘m c˘ g este derivabil˘ pe I. s ıncˆ Dar + g (t) = f (t)+ + . de unde g (t) = (∀)t ∈ I.+ f (t) f (t) f (t) f (t) (x−t)− + (x−t)2 − (x−t)+ 1! 1! 2! 1! f (n) (t) f (n+1) (t) (x−t)n − (x−t)n−1 −K(n+1)(x−t)n . n! de unde g˘sim a K= f (n+1) (c) .f (n) (t) (x − t)n + K(x − t)(n+1) . x)) a¸a ˆ at g (c) = 0. n! 149 . n! (n − 1)! f (n+1) (t) (x − t)n − K(n + 1)(x − t)n . a ın Observatia 4. functia g satisface conditiile teoremei lui Rolle a pe [x. n! (∀)t ∈ I. x]). . .7) conduce la formula lui Taylor. a De aici obtinem g (c) = 0. Atunci exist˘ un punct c ∈ (x. A¸adar.14 Formula lui Taylor este o formul˘ de ¸ a aproximare a functiei f prin polinomul ¸ (Tn f )(x) = f (x0 ) + f (x0 ) f (x0 ) (x − x0 ) + (x − x0 )2 + . (∀)t ∈ I. x0 ) (sau (x0 . .

(1 + x)k 150 k ∈ N∗ . este indefinit ¸ derivabil˘ pe (−1. 4.16 Dac˘ ˆ formula lui Taylor consider˘m ¸ a ın a n = 0. (Tn f )(2) (x0 ) = f (2) (x0 ).15 Dac˘ ˆ formula lui Taylor consider˘m ¸ a ın a ¸ a x0 = 0.Teorema 4. este de clas˘ ¸ a s C ∞ pe R iar f (k) (x) = ex . Functia f (x) = ex . Observatia 4. atunci obtinem formula cre¸terilor finite a lui Lagrange ¸ s (v. (Tn f )(n) (x0 ) = f (n) (x0 ). 1). Cum f (k) (0) = 1.2.2.+ + x . . oricare ar fi k ∈ N ¸i oricare ar fi x ∈ R. (∀)x ∈ (−1. . (Tn f ) (x0 ) = f (x0 ). k ∈ N∗ . ex = 1 + + 1! 2! n! (n + 1)! 4. adic˘ f (x) = f (0)+ f (0) f (n) (0) f (n+1) (c) n+1 f (0) 2 x+ x +. ∞).2. formula MacLaurin pentru ex are forma: x x2 xn xn+1 θx + . . + + e . x0 ¸i n. .2. (∀)x ∈ R. 1! 2! n! (n + 1)! Observatia 4.17 Punctul c din intervalul deschis determi¸ s nat de punctele x ¸i x0 depinde de x. Functia f (x) = ln(1 + x).2.. . x ∈ R. x ∈ (−1. ∞) .numit polinomul lui Taylor de grad n asociat functiei ¸ f . Cum a f (k) (x) = (−1)k−1 (k − 1)! .1. unde θ ∈ (0..4). Punctul c se s poate scrie ¸i sub forma c = x0 + θ(x − x0 ). Expresia (vn t)(x) = f (n+1) (c) (x − x0 )n+1 . s Exemple.2. (n + 1)! se nume¸te restul sub forma Lagrange al formulei lui s Taylor.atunci obtinem Formula lui MacLaurin.2. Observatia 4. . Proprietatea esential˘ a polinomului lui Taylor este dat˘ ¸ a a de relatiile: ¸ (Tn f )(x0 ) = f (x0 ). ∞).

este ¸ a s a diferentiabil˘ ˆ punctul x0 ∈ I dac˘ ¸i numai dac˘ f este ¸ a ın derivabil˘ ˆ x0 .1.3. . x − x0 151 (∀)x ∈ I − {x0 }. interval deschis.1). . S˘ admite c˘ f este diferentiabil˘ ˆ ¸ a a ¸ a ın a s ¸ punctul x0 ∈ I.(vezi Exemplul 4. x→x0 Considerˆnd x = x0 ¸i ˆ a s ımpartind ˆ (4.1 Fie f : I → R o functie definit˘ pe intervalul ¸ ¸ a deschis I. ¸i o a a a s ı a functie α : I → R cu lim α(x) = α(x0 ) = 0 astfel ˆncˆt ¸ x→x0 f (x) − f (x0 ) = A(x − x0 ) + α(x)(x − x0 ). care depinde de f ¸i x0 . ∞).8) Teorema 4. a ın Demonstratie. Spunem c˘ f este diferentiabil˘ ˆ punctul x0 ∈ I a ¸ a ın s dac˘ exist˘ num˘rul real A. 4. f (k) (0) = (−1)k−1 · s (k − 1)!. a ¸ a a a Definitia 4.8) ambii membrii ¸ ın ¸ prin x − x0 obtinem f (x) − f (x0 ) A + α(x). k ∈ N∗ ¸i formula de tip MacLaurin ln(1 + x) = x x2 x 3 x 4 xn − + − + .3. . pentru orice x ∈ I. (4. + (−1)n−1 + 1 2! 3! 4! n! n 1 xn+1 +(−1) · n + 1 (1 + θx)n+1 (∀)x ∈ (−1.3 Diferentiala unei functii reale ¸ ¸ ˆ acest paragraf introducem notiunea de diferential˘ In ¸ ¸ a relativ˘ la o functie real˘ de o variabil˘ real˘.1 Functia f : I → R. Atunci exist˘ A ∈ R ¸i o functie α : I → R ıncˆ a a cu lim α(x) = α(x0 ) = 0 astfel ˆ at s˘ aib˘ loc (4.8). avem f (0) = 1. 1). θ ∈ (0.

2 Fie f : I → R. Observatia 4. rezult˘ a c˘ a exist˘ a lim f (x) − f (x0 ) = f (x0 ). ¸ a ın Observatia 4. Functia liniar˘ ¸i omogen˘ a ın g : R → R. adic˘ f este derivabil˘ ˆ punca a ın x→x0 x − x0 tul x0 ¸i A = f (x0 ).1 exprim˘ faptul c˘ pen¸ a a tru functiile reale de o variabil˘ real˘ notiunile de ¸ a a ¸ diferentiabilitate ¸i derivabilitate ˆntr-un punct sunt echiva¸ s ı lente. ¸ a ¸ a ın ¸ atunci pentru valori mici ale lui h = x − x0 diferenta a f (x) − f (x0 ) se poate aproxima cu f (x0 )h. Din definitia lui α pentru x = x0 avem a ın f (x) − f (x0 ) = f (x0 )(x − x0 ) + α(x)(x − x0 ). s˘ presupnem c˘ f este derivabil˘ ˆ punctul a a a ın ¸ ın x0 . adic˘ f (x0 + h) − f (x0 ) ≈ f (x0 )h (4.3. 152 x→x0 h ∈ R.9) Definitia 4. .2 Dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ punctul x0 .3. s Reciproc. ¸ ¸ as a derivabil˘ ˆ punctul x0 ∈ I. a Se observ˘ c˘ lim α(x) = α(x0 ) = 0. pentru x ∈ I − {x0 } α(x) = x − x0 ⎩ 0 . a ¸ ⎧ ⎨ f (x) − f (x0 ) − f (x0 ) . x − x0 Consider˘m functia α : I → R. adic˘ α este cona a ¸ tinu˘ ˆ x0 . Din definitia derivatei lui f ˆ punctul x0 avem x→x0 x→x0 lim α(x) = 0. I interval deschis din R.3.1 Teorema 4.3.Cum lim f (x) − f (x0 ) = A. pentru x = x0 . Rezult˘ c˘ f a s s este diferentiabil˘ ˆ x0 ¸i A = f (x0 ). g(h) = f (x0 )h. a a egalitate evident verificat˘ ¸i pentru x ≡ x0 .

dx (4. ˆ particular. a ın iar dac˘.10) alegem. Din (4. (∀)h ∈ R. d(f g) = gdf + f dg.10) care constituie exprimarea derivatei lui f ˆ limbajul ın diferentialelor. ¸ Tinˆnd seama de (4.se nume¸te diferentiala functiei f ˆ punctul x0 ¸i se s ¸ ¸ ın s a noteaz˘ prin df (x0 ). obtinem ın ¸ df (x)(h) = f (x)dx(h). ca f aplicatia a ın ın ¸ identic˘. adic˘ a df (x0 )(h) = f (x0 )h. atunci diferentiala lui f ˆ a ¸ ıntr-un punct x ∈ I este df (x)(h) = h.9) se mai poate scrie ¸ f (x0 + h) − f (x0 ) ≈ df (x0 )(h).10). atunci ¸ d(f + g) = df + dg. g2 153 . Diferentiala lui f ˆ ¸ ıntr-un punct oarecare x ∈ I o not˘m a prin df (x). (∀)h ∈ R. d(λt) = λdf. Folosind notatia a ¸ simpl˘ d(x) = dx. Acum.11) (4. relatia (4. g : I → R a ¸ a sunt functii derivabile pe intervalul deschis I ⊂ R. obtinem imediat din regulile de ¸ a ¸ derivare urm˘toarele reguli de diferentiere: dac˘ f. Dac˘ ˆ (4.11). adic˘ h = d(x)(h). ˆ plus g = 0. atunci d f g = gdf − f dg .11) rezult˘ ¸i scrierea as f (x) = df (x) . avem dx(h) = h. Revenind cu acest rezula tat ˆ (4. de unde g˘sim a df (x) = f (x)dx.

ˆ general.2 am v˘zut c˘ In a a relatiile dintre diferite m˘rimi economice se pot exprima prin ¸ a 154 . Se mai zice c˘ diferentialele de ordin superior sunt invariante fat˘ de ordinul de derivare. dn f (x) = d(dn−1 f (x)). deoarece. Demonstratie. Fie ¸ ¸ I ¸i J dou˘ intervale deschise ale lui R ¸i fie u : I → J ¸i s a s s f : J → R dou˘ functii derivabile respectiv pe I ¸i J. Avem ¸ df (u(x)) = (f (u(x))) dx = f (u(x))·u (x)dx = f (u(x))·du(x).Teorema 4.3. deoarece d(dx) = 0 (derivata de ordinul doi a functiei identice ¸ a este egal˘ cu 0). ˆ §3. ˆ general.2 (diferentiala unei functii compuse). [2]. notat˘ prin d2 f (x).3 Numim diferentiala de ordinul doi a ¸ ¸ functiei f ˆ punctul x. Atunci a ¸ s df (u) = f (u)du. expresia d(df (x)). procesele economicce s ¸ ın sunt studiate prin modele matematice. oricare ar fi x ∈ I.3. ¸a Aceast˘ proprietate nu se mai p˘streaz˘ pentru a a a diferentiala functiilor compuse. Prin inductie matematic˘ obtinem c˘ dn f (x) = ¸ a ¸ a (n) n a ¸ f (x)dx . Avem: In d2 f (x) = d(f (x)dx) = d(f (x)) · dx + f (x)d(dx) = = f (x)dx · dx = f (x)dx2 . ¸ ın a adic˘ avem a d2 f (x) = d(df (x)).4 Aplicatiile derivatei ˆ economie ¸ ın Economia este considerat˘ cea mai ”exact˘” dintre a a ¸tiintele sociale. Definitia 4. ¸ ¸ 4.

4. Pentru a studia variatia unei astfel de functii ¸i a ¸ ¸ ¸ s trasa graficul ei se folosesc derivatele functiei de ordinul ˆ ai ¸ ıntˆ ¸i doi. x + h] ⊂ I. x ≥ 1.2. din tabelul a a 30 ∞ − − − 0 + + + 23 ∞ 3 155 .4. ın a a a ¸ x ∈ I. I interval din R. a ¸ Trebuie s˘ studiem variatia functiei pret mediu a ¸ ¸ ¸ C(x) = Cum C(x) = de variatie ¸ x C (x) C(x) 1 910 9 1 9 C(x) x 100 = + .functii.1. Dac˘ functia de cost total pentru realizarea a x a ¸ 2 a unit˘¸i dintr-un produs este C(x) = x + x + 100. Δx h Exemple: 4. s s ¸ 4.h > 0. raportul a Δf f (x + h) − f (x) = . Fie P (t) num˘rul de unit˘¸i produse ˆ a at ıntrun flux tehnologic dup˘ t ore de la ˆ a ınceperea proccesului. Valoarea medie a lui P (t) ˆ ıntr-un interval de h ore este P (t + h) − P (t) = P (t) h ¸i se nume¸te productie medie. Definitia 4. notat˘ cu f (x). x 9 x − 100 x2 are r˘d˘cina x = 30. dat˘ prin functia y = f (x). se utilizeaz˘ conceptul de medie ¸i a s conceptul de marginal. (vezi partea introductiv˘ la capitolul a 4).1 Numim valoarea medie a lui f pe inter¸ valul [x. x ≥ 1 s˘ at 9 stabilim cˆte unit˘¸i trebuie realizate pentru a avea cel mai a at sc˘zut pret mediu pe unitate de produs. s ˆ domeniul economic ˆ descrierea variatiei m˘rimii y In ın ¸ a ˆ raport cu o alt˘ m˘rime x.4.

x . adic˘ ın h→0 h→0 lim Δf (x) f (x) h = lim Δf (x) 1 f · = = (ln f ) .4.4.m .6 Numim elasticitatea medie a functiei f : ¸ ¸ ¸ I → R ˆ punctul x. a functiei ¸ Definitia 4.1.4.3 Numim variatia relativ˘ ¸ ¸ a f : I → R ˆ punctul x ∈ I raportul ın P (t) = lim Δf (x) f (x + h) − f (x) = . Definitia 4. notat˘ prin Em .4. ˆ cazul Exemplului 4.5 Numim ritmul local (marginal) a functiei ¸ ¸ a f : I → R ˆ punctul x limita lim Rf. a Definitia 4. x h f (x) 156 . h→0 h Definitia 4.4.m .m = Δf (x) f (x) h Δf (x) x = · . raportul variatiilor relın a ative ale lui f (x) ¸i x. f (x) f (x) h > 0. valoarea In marginal˘ a productiei P (t) este productivitatea a ¸ h→0 lim P (t + h) − P (t) .2 Numim valoare marginal˘ a functiei f : ¸ a ¸ I → R. at Definitia 4.3.rezult˘ c˘ vom avea cel mai sc˘zut pret mediu dac˘ se produc a a a ¸ a 30 unit˘¸i de produs. Ritmul local a lui f ˆ a ın x se noteaz˘ prin Rf.4. ˆ punctul x ∈ I ın df (x) f (x + h) − f (x) = f (x) = h dx Exemplul 4.4. adic˘ s a Ef.4 Numim ritmul mediu de variatie a functiei ¸ ¸ ¸ Δf (x) s a f : I → R ˆ punctul x ∈ I raportul f (x) h ¸i se noteaz˘ ın cu Rf. h→0 h f (x) f care este derivata logaritmic˘ a lui f .

m = lim (ln f ) Δf (x) x x . ∞) → R. b > 0 o functie cerere ¸ pentru o marf˘ de pret p. S˘ se determine a ¸i b reale a¸a ˆ at functia a s s ıncˆ ¸ f : (0. ˆ punctul x limita elasticit˘¸ii medii ¸ ın at cˆnd h → 0.1 Notiunile introduse ˆn acest paragraf se ¸ ¸ ı transpun u¸or la notiunile din domeniul economic. rezult˘ c˘ la o cerere de tip liniar la o cre¸tere relativ˘ a pretului corespunde o cre¸tere relativ˘ mai s a ¸ s a mic˘ pentru cerere. 1. elasticitatea costului. Studiati derivabilitatea functiei f : R ¸ ¸ f (x) = |x2 − 3x + 2|. cerere medie. · = · f = x(ln f ) = h→0 f (x) h f (ln x) Proprietatea important˘ a elasticit˘¸ii unei functii este a at ¸ aceea c˘ ea este ca m˘rime independent˘ de unit˘¸ile de a a a at m˘sur˘ ˆ care au fost m˘surate variabilele f (x) ¸i x.m .p < 1. Eap+b.5 Probleme → R. Astfel. Elasticitatea marginal˘ a cererii ˆ a ¸ a ın p este ap .p = p(ln(ap + b)) = ap + b a a Cum Eap+b. a > 0. 2. a a 3. cost marginal. elasticitatea cererii etc.4. Fie x = ap+b. a a Avem Ef. s ¸ avem cost mediu. ∞). Studiati derivabiltiatea functiei f : R → R. a a ın a s Exemplul 4. a 4. e] ln3 x ) ax + b .7 Numim elasticitatea local˘ (marginal˘) ¸ a a a functiei f : I → R.4.Definitia 4.4. f (x) = ¸ ¸ 157 . cerere marginal˘. x > e s˘ fie derivabil˘ pe (0. f (x = x ∈ (0.4. Ea se noteaz˘ prin Ef. a Observatia 4.

f (x) + (n − 1) n−2 1 x n f (x) − 2 f (x) = 0. d) f (x) = √ 1 . Cercetati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia ¸ ¸ f : [−1. x3 }. n n oricare ar fi x > 0. x ∈ [−1. f (x) = . x ∈ [0. Ar˘tati c˘ functia f : R → R. 1]. m. x ∈ R. n ∈ N. b) f (x) = sin x. √ 4. 1] → R. a ∈ R. f (x) = x2 + 9. verific˘ egalitatea a (1 + x2 )f (x) + xf (x) − α2 f (x) = 0. x ∈ R. a ¸ a ¸ α ∈ R. ∞) → R. Fie functia f : (0. 9. f (x) = (x + x2 + 1)α . c) f (x) = cos x. x ∈ R. 2x−1 x > 1. n ∈ a ¸ a ¸ R. Calculati derivatele de ordinul n pentru functiile: ¸ ¸ a) f (x) = 2n−3 .max{x. s 7. Ar˘tati c˘ are loc egalitatea a ¸ a x 2n−2 n √ n (∀)x ∈ R. 2 e) f (x) = (2x2 − 3x)ex . verific˘ egalitatea a f (3) (x) − 8f (x) + 19f (x) − 12f (x) = 0. 5. f (x) = me4x + ne3x . Se consider˘ functiile f : R → R. x2 . 158 . Ar˘tati c˘ exist˘ un punct ˆ care a ¸ a a ın x graficele corespunz˘toare celor dou˘ functii sunt tangente ¸i a a ¸ s scrieti ecuatia tangentei comune ˆ punctul respectiv. x2 −4x+3 x ∈ R − {1. f (x) = x2 ¸i g : R − a ¸ x2 +x−1 {0} → R. 3}. f (x) = e ¸ n ≥ 2. ¸ ¸ ın 8. Ar˘tati c˘ functia f : R → R. x ∈ R. oricare ar fi x ∈ R. x + e− √ n x . 0] x3 + 9. f) f (x) = xeax . 6.

x ∈ [1. e b) m−n m < ln m − ln n < x2 . a 15. g. b) a¸a ˆ at s a s ıncˆ f (c) g (c) h (c) f (a) g(a) h(a) f (b) g(b) h(b) =0 12. 6 2 13. ¸ ¸ f (x) = x. 3] x +9 . pentru orice x > 0. b ∈ I. a c) ex > 1 + x + dac˘ x > 0. ıncˆ 11. n dac˘ 0 < n < m. Aplicati Teorema lui Lagrange functiei f : [1. S˘ presupunem c˘ a. g : − π . 4] → R. S˘ se arate c˘ a a arccos 1 − x2 − 2arctgx = 0. g : [1. 2 m−n . S˘ se arate c˘ dac˘ f. e] → R. 16. S˘ se determine valoarea lui c care intervine ˆ Teorema a ın lui Cauchy aplicat˘ la perechea de functii a ¸ f. S˘ se arate c˘ functiile f. 4]. atunci exist˘ c ∈ (a. x ∈ (3. 1 + x2 oricare ar fi x ≥ 0. b) a¸a a ¸ a a s ˆ at f (c) + f (c)g (c) = 0. Fie f. Demonstrati inegalit˘¸ile: ¸ at a) ln x ≤ x . f (x) = ln x. b). a < b ¸i a a s f (a) = f (b) = 0.10. b] ¸i derivabile pe (a. π → R definite prin a a ¸ 2 2 a f (x) = arcsin(tgx) ¸i g(x) = arctg √sin x difer˘ printr-o coss cos 2x ntant˘. Ar˘tati c˘ exist˘ un punct c ∈ (a. g : I → R dou˘ functii derivabile pe intera ¸ valul deschis I. g(x) = e x 14. a 159 . h sunt trei functii continue pe a a a ¸ [a.

− m 1−x 1 − xn 18. pentru orice x ∈ R+ . 160 . < ln(1 + x) < x.d) ln x > e) x 1+x 2(x−1) . h) lim (x − ln x). + nx n−1 1 x2 +1 x2 +2x c) lim x→0 . b) f (x) = cos x. ¸ 17. x→2 ln(x − 1) x − 2 x>2 x2 + 1 x−1 x2 −3x+2 x g) lim x→1 x>1 . x→0 (x − 1)2 x→1 1 1 − ln(x + 1) x 2x + 3x + . . . Utilizˆnd regulile lui l Hospital. x ∈ R. n ∈ N. x→∞ i) lim x→1 m n . calculati limitele: a a) lim b) lim nxn+1 − (n + 1)xn + 1 . x+1 x > 1. a 19. f (x) = 2x4 − 3x2 + x − 5 ¸ ¸ dup˘ puterile lui x − 1. m. x→∞ ln x 1 1 f) lim − . d) lim (x2 − 3x + 2)e x−1 x→1 x>1 e) lim x[ln2 (x + 1) − ln2 x] . Scrieti functia f : R → R. n ∈ N. n ≥ 2. Scrieti formula lui Mac-Laurin pentru functiile: ¸ ¸ a) f (x) = sin x. x ∈ R.

S˘ se arate c˘ polinomul a a x x2 xn f (x) = 1 + + + . astfel ˆ at f (x0 ) = 0. atunci x0 nu este punct de extrem. c) f (x) = (x + 1)x + {−1} ∪ [0. x . x−1 ln |x| . √ 3 x3 − 3x2 . Fie f : I → R o functie de n ori derivabil˘ ˆ ¸ a ıntr-un punct ıncˆ x0 ∈ I (n ≥ 2). + 1! 2! n! nu poate avea r˘d˘cini multiple. . 2x+1 20. x (x + 1)(x + 2). a 22.c) f (x) = d) f (x) = 1 . Ar˘tati c˘: a ¸ a s a) dac˘ n este par. x−1 x ∈ (−1. atunci x0 este punct de maxim a local iar dac˘ f (n) (x0 ) > 0. Utilizˆnd formula Mac-Laurin. atunci x0 este punct de extrem local ¸i a (n) anume dac˘ f (x0 ) < 0.. √ b) f (x) = x − x2 + 1. x = 1. 21.. b) dac˘ n este impar. f (x0 ) = 0. x = 0. x = 0. 2 √ 1 . .. x > −1. −2] ∪ x > 0. 161 (x−1)2 . calculati cu trei zecimale ¸ √ a s exacte 3 35 ¸i ln 2. x ∈ R. Reprezentati grafic functiile: ¸ ¸ a) f (x) = (x − 1)e2x . ∞). d) f (x) = e) f (x) = f) f (x) = g) f (x) = ln x . x ∈ (−∞. s f (n−1) (x0 ) = 0 ¸i f (n) (x0 ) = 0. x ∈ R. atunci x0 este punct de minim a local. x ∈ R. a a 23. . 1).

162 . 2x − 1 x>1 cˆnd x variaz˘ de la x = 2 la x = 3. x > 0. 2. 27. x > 0. a > 0. x > 0. b) f (x) = ln(1 − x2 ). 2. x ∈ R. d) f (x) = xa e−bx . x ∈ R. Aflati punctele de extrem pentru functiile: ¸ ¸ a) f (x) = x2 ex . x ∈ R. ¸ ın 28.Calculati elasticitatea functiilor: ¸ ¸ a) f (x) = axα . x ∈ R.24. 25. b) f (x) = ln x − x. b < c. s˘ se exprime costul mediu ¸i a s costul marginal ˆ functie de x. x ∈ R. d) f (x) = 4 + x2 . Aflati ritmul mediu de variatie a functiei ¸ ¸ ¸ f (x) = 3x + 1 . c. x ∈ R. c) f (x) = xex . b. x ∈ R. 1). 05. x+c a. 5. a a s Comparati aceste ritmuri medii cu ritmul marginal ˆ x = 2. x > 0. aflati num˘rul de unit˘¸i ¸ a at realizate la orele 13. ın ¸ 29. √ √x c) f (x) = ln x . 26. d > 0. 1 ¸i 2. x ∈ (−1. d) f (x) = xe−e . x > 0. b) f (x) = aebx . Stiind c˘ funtia costurilor totale este ¸ a ¸ f (x) = ax2 (x + b) + d. c) f (x) = x ln x. Calculati diferentialele de ordinele ˆ ai ¸i doi pentru ¸ ¸ ıntˆ s functiile: ¸ a) f (x) = xex . Stiind c˘ productivitatea corespunz˘toare unui produs ˆ ¸ a a ın cadrul unei echipe ce lucreaz˘ de la orele 7 la orele 15 urmeaz˘ a a o lege de forma f (t) = at.

1 Se spune c˘ functia f : I → R. derivabil˘ pe I. integral˘ definit˘ ¸i prezent˘rii a a a a as a propriet˘¸ilor ¸i metodelor de calcul corespunz˘toare. admite o ¸ a ¸ primitiv˘ pe I sau c˘ este primitivabil˘ pe I sau c˘ este o a a a a derivat˘ pe I dac˘ exist˘ functia F : I → R derivabil˘ a¸a a a a ¸ a s 163 . ne punem o problem˘ invers˘. este o functie dat˘. s˘ g˘sim o alt˘ functie F : I → R a¸a ¸ a a a a ¸ s ¸ ˆ at F (x) = f (x). integral˘ nedefinit˘. ¸ a s Acum. (∀)x ∈ I. In ın Definitia 5. at s a 5.1.1 Primitive ˆ Capitolul IV. s-a v˘zut c˘ dac˘ f : I → R. adic˘ avˆnd o a a a a functie dat˘ f : I → R. I ⊂ R un In a a a interval. ˆ continuare prin I vom nota un interval inclus ˆ R.Capitolul 5 Integrarea functiilor reale ¸ ”Matematica constituie deci. atunci derivata ¸ a a ei f : I → R se poate afla Operatia efectiv˘ de aflare a lui f se nume¸te derivare. sufletul invizibil al realiz˘rilor a practice” (Petre Sergescu) Acest capitol este dedicat introducerii notiunilor de ¸ primitiv˘. Operatia de aflare a lui F se ıncˆ va numi integrare sau antiderivare.

a ¸ Propozitia 5. k ∈ C ¸i avem a s G (x) = F (x) = f (x). F primitiv˘ a lui f } Propozitia 5.2 Fie f : I → R o functie care admite primi¸ ¸ tive pe I. k ∈ C.1. Deci. ıncˆ Functia F se nume¸te primitiv˘ sau antiderivat˘ pen¸ s a a tru functia f pe intervalul I. Definitia 5.1 Fie f : I → R o functie care admite prim¸ ¸ itiva F pe I. atunci G (x) = F (x). s a Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ f admite o primitiv˘. (∀)x ∈ I. A¸adar G ∈ f (x)dx. avem F (x)+C ⊂ f (x)dx. Atunci au loc afirmatiile: s i) f + g admite primitive pe I ¸i s (f (x) + g(x))dx = f (x)dx + g(x)dx (integrala sumei este egal˘ cu suma integralelor). atunci ¸i F + K. Reciproc. s ceea ce demonstreaz˘ egalitatea din enunt. dac˘ F este o primitiv˘ a lui f pe intervalul a a a I. adic˘ a s a a avem a f (x)dx = {F |F : I → R. Multimea tuturor primitivele lui f se nume¸te inte¸ s grala nedefinit˘ a lui f ¸i se noteaz˘ prin f (x)dx. g : I → R dou˘ functii care admit ¸ a ¸ ∗ ¸ primitive pe I ¸i α ∈ R . atunci G = F (x) + k.1. deci G ⊂ F (x) + C. g constant˘} a Demonstratie.ˆ at F (x) = f (x). pentru orice x ∈ I. dac˘ G ∈ F (x) + C. de ¸ unde G(x) = F (x) + k. atunci ea are a a a a o infinitate de primitive. Fie G ∈ f (x)dx. a 164 . ¸ Evident c˘. este o primitiv˘ pentru f . unde C = {g|g : I → R.2 Fie f. unde K ∈ R.1. Atunci are loc egalitatea de multimi ¸ f (x)dx = F (x) + C.

ii) αf admite primitive ¸i s αf (x)dx = α f (x)dx.

(constanta de sub integral˘ iese ˆ fata ei) a ın ¸ Demonstratie. i) Fie F ∈ ¸
def

f (x)dx ¸i G ∈ s

g(x)dx. Atunci

H = F + G este derivabil˘ cu H (x) = F (x) + G (x) = a = f (x) + g(x), oricare ar fi x ∈ I. De aici rezult˘ c˘ F + G ∈ a a (f (x) + g(x))dx. Reciproc, dac˘ H ∈ (f (x) + g(x))dx ¸i F ∈ f (x)dx, a s a s atunci G = H − F este derivabil˘ ¸i G (x) = g(x), oricare ar fi x ∈ I, adic˘ G ∈ a g(x)dx. Rezult˘ c˘ a a H ∈ f (x)dx + g(x)dx. Cu aceasta egalitatea de multimi ¸ de la i) este demonstrat˘. a ˆ mod analog se demonstreaz˘ punctul ii). In a Observatia 5.1.1 Dac˘ functia f : I → R este primitivabil˘ ¸ a ¸ a pe intervalul I, atunci f are proprietatea lui Darboux. Aceasta rezult˘ din Teorema lui Darboux ¸i Definitia a s ¸ 5.1.1. Observatia 5.1.2 Orice primitiv˘ a unei functii primi¸ a ¸ ∗ a tivabile f : I → R este strict monoton˘. Demonstratie. Fie F o primitiv˘ a functiei f . Cum f are ¸ a ¸ proprietaeta Darboux, rezult˘ c˘ f > 0 pe I sau f < 0 pe I. a a De aici rezult˘ c˘ F este strict monoton˘ pe I. a a a Observatia 5.1.3 O functie primitivabil˘ f : I → R nu are ¸ ¸ a discontinuit˘¸i de prima spet˘. at ¸a Observatia 5.1.4 O functie monoton˘ discontinu˘ f : I → ¸ ¸ a a R nu este primitivabil˘. a Veridicitatea acestei observatii rezult˘ din 3.4.7. Deocam¸ a dat˘ s˘ admitem f˘r˘ demonstratie rezultatul. a a a a ¸
165
def

Teorema 5.1.1 Orice functie continu˘ f : I → R, este pri¸ a mitivabil˘ pe I. a Propozitia 5.1.3 Dac˘ f : I → R este primitivabil˘ ¸i g : ¸ a a s a I → R este de clas˘ C 1 (I), atunci f g este primitivabil˘ pe I. a Demonstratie. Fie F : I → R o primitiv˘ a lui f ¸i H : ¸ a s I → R, H = F · g. Atunci H este derivabil˘ ¸i H = F g + as a a a F g = f g + F g . Cum F g este continu˘ pe I rezult˘ c˘ este ¸ primitivabil˘ pe I. Fie G o primitiv˘ a lui F g . Atunci functia a a H − G este derivabil˘ pe I cu a (H − G) = H − G = f · g, adic˘ f g este primitivabil˘ ¸i H − G este o primitiv˘ a sa. a as a

5.2

Metode de aflare a primitivelor

ˆ acest paragraf vom expune cˆteva din metodele de In a aflare a primitivelor. Metoda direct˘. Ea are la baz˘ faptul c˘ operatia a a a ¸ de integrare este inversa operatiei de derivare. Plecˆnd de ¸ a la formulele de derivare se g˘sesc formulele imediate de a integrare. Astfel, se obtine tabelul de mai jos de integrale ¸ nedefinite. Functie ¸ 1. f : I → R, I ⊂ (0, ∞) f (x) = xα , α ∈ R − {−1} 2. f : I → R, I ⊂ (0, ∞) sau f (x) = x−1 , I ⊂ (−∞, 0)
166

Integrala nedefinit˘ a α+1 x +C xα dx = α+1 dx = ln |x| + C x

3. f : R → R, f (x) = ax a > 0, a = 1

ax +C ln a Dac˘ a = e, atunci a ax dx = ex dx = ex + C dx = − a2 1 x−a = ln +C 2a x+a dx = 2 + a2 x x 1 = arctg + C a a dx √ = a2 − x 2 x = arcsin + C a dx √ = x2 +√2 a = ln(x + x2 + a2 ) + C dx √ = 2 − a2 x √ = ln |x + x2 − a2 | + C x2 shx dx = chx + C

4. f : I → R, I ⊂ R − {a, −a} 1 f (x) = 2 ,a > 0 x − a2 5. f : R → R f (x) = x2 1 ,a > 0 + a2

6. f : I → R, I ⊂ (−a, a), a > 0 1 f (x) = √ 2 − x2 a 7. f : R → R f (x) = √ 1 x 2 + a2

8. f : I → R, a > 0 I ⊂ (−∞, −a) ∪ (a, +∞) 1 f (x) = √ x 2 − a2 9. f : R → R ex − e−x f (x) = = shx 2 functia sinus hiperbolic ¸ 10. f : R → R ex − e−x f (x) = = chx 2 functia cosinus hiperbolic ¸

chx dx = shx + C

167

11. f : R → [−1, 1] f (x) = sin x 12. f : R → [−1, 1] f (x) = cos x 13. f : I → R π k∈Z I ⊂ R − (2k + 1) 2 1 f (x) = cos2 x 14. f : I → R I ⊂ R − {kπ|k ∈ Z} 1 f (x) = sin2 x 15. f : I → R π I ⊂ R − (2k + 1) ,k ∈ Z 2 f (x) = tg x

sin xdx = − cos x + C cos xdx = sin x + C 1 dx = tg x + C cos2 x

dx = −ctg x + C sin2 x

tg xdx = − ln | cos x| + C

16. f : I → R ctg xdx = ln | sin x| + C I ⊂ R − {kπ|k ∈ Z} f (x) = ctg x Exemple. 5.2.1. Avem √ (x3 + 2 3 x + 2 sin x)dx = = x3 dx + 2 x 3 dx + 2
1

sin xdx =

4 3 x4 = + 2x 3 − 2 cos x + C = 4 4 x4 3 √ + x 3 x − 2 cos x + C = 4 2

5.2.2. x2 1 2 +√ −3 1 − x2
168

dx =

√ 1 x− 3 √ + 2 arcsin x + C = √ ln 2 3 x+ 3 Metoda integr˘rii prin p˘rti. O alt˘ metod˘ care a a ¸ a a permite determinarea primitivelor unor functii date este ¸ oferit˘ de integrarea prin p˘rti, dat˘ de: a a¸ a Teorema 5.2.1 Fie f, g : I → R dou˘ functii derivabile pe a ¸ I. Atunci a as a i) f g este primitivabil˘ dac˘ ¸i numai dac˘ f g este primitivabil˘; a a ii) dac˘ f g este primitivabil˘, atunci a f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − f (x)g(x)dx,

numit˘ formula de integrare prin p˘rti. a a ¸ Demonstratie. i) Tinˆnd seama c˘ f ¸i g sunt derivabile, ¸ ¸ a a s avem f g este derivabil˘ ¸i (f g) = f g + f g de unde rezult˘ as a imediat afirmatia de la i). ¸ ii) Fie H ∈ ¸ f (x)g (x)dx. Atunci functia F = f g −H, a f (x)g(x)dx, adic˘ f (x)g(x)dx. G ∈ ∈ f (x)g(x) −
det

s este derivabil˘ cu F = (f g) − H = f g. A¸adar avem H = a f g + F ∈ f (x)g(x) −

f (x)g (x)dx ⊂ f (x)g(x) − Reciproc, G = f g − H. c˘ G ∈ a dac˘ a consider˘m a

f (x)g(x)dx, atunci exist˘ H a

f (x)g(x)dx cu

Cum G = (f g) − H = f g , deducem

f g dx, adic˘ am demonstrat ¸i incluziunea a s f (x)g(x) − f (x)g(x)dx ⊂
169

f (x)g (x)dx,

ceea ce trebuia ar˘tat. a Practic, dac˘ avem de calculat a

h(x)dx se caut˘ s˘ se a a

scrie h(x) = f (x)g (x). Exemple 5.2.3. Pentru calculul integralei I= punem f (x) = x, f (x) = 1, ¸i avem s 2x 1 I =x· − ln 2 ln 2 = 2x dx = g (x) = 2x 2x g(x) = ln 2 x2x dx,

x · 2x 2x − 2 + C. ln 2 ln 2

5.2.4. Pentru a calcula I= punem f (x) = x, f (x) = 1, ¸i avem s 1 1 I = x sin 3x − 3 3 sin 3x dx = g (x) = cos 3x g(x) = sin 3x 3 x cos 3xdx

1 1 = x sin 3x + cos 3x + C. 3 9
170

Observatia 5.2.1 Dac˘ functiile f, g : I → R sunt derivabile ¸ a ¸ de n ori pe intervalul I, n ∈ N∗ , atunci are loc formula generalizat˘ de integrare prin p˘rti a a¸ f (x)g (n) (x)dx = f (x)g (n−1) (x) − f (x)g (n−2) (x)+ + . . . + (−1)n−1 f (n−1) (x)g(x) + (−1)n f (n) (x)g(x)dx.

Exemple. 5.2.5. Pentru a calcula I = (x2 −2x)ex dx punem g (3) (x) = ex f (x) = x2 − 2x −→ g (2) (x) = ex f (x) = 2x − 2 −→ g (x) = ex f (2) (x) = 2 −→ g(x) = ex f (3) (x) = 0 −→ g(x) = ex ¸i avem s I = (x2 − 2x)ex − (2x − 2)ex + 2ex + C = = (x2 − 4x + 4)ex + C. 5.2.6. Pentru a calcula I= punem g (x) = sin bx f (x) = eax −→ g = − f (x) = aeax sin bx b2 sin bx − −→ g(x) = − 2 b
+ − + − +

eax sin bxdx,

a, b ∈ R∗

171

f (x) = a2 eax −→ g(x) = − ¸i avem s I=− de unde I= + sin bx b2 eax cos bx a2 a + 2 eax sin bx − 2 I b b b eax (a sin bx − b cos x) + C. Pn (x) cos(ax + b)dx (se pune f (x) = Pn (x)). a > 0.2. 7) √ x2 ± a2 dx (se pune f (x) = 172 f (x) = arctg v(x). 3) 4) 5) Pn (x) sin(ax + b)dx (se pune f (x) = Pn (x)). 2) Pn (x) · Pm (x)dx (se pune f (x) = Pk (x).2 Urm˘toarele tipuri de integrale se cal¸ a culeaz˘ comod prin metoda integr˘rii prin p˘rti: a a a¸ 1) Pn (x)abx+c dx. arcctg v(x)). . u(x) ln v(x)dx (se pune f (x) = ln v(x)). a2 + b 2 Observatia 5. √ x2 ± a2 ). a = 0. m)). ⎧ ⎫ ⎪ arcsin v(x) ⎪ ⎪ ⎪ ⎨ ⎬ arccos v(x) 6) u(x) dx (se pune ⎪ arctg v(x) ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ arcctg v(x) ⎭ arcsin v(x). k = min(n. respectiv arccos v(x). Pn –polinom de gradul n n ∈ N∗ (se pune f (x) = Pn (x)).

S˘ observ˘m c˘ F ◦ g este derivabil˘ pe I ¸ a a a a deoarece este compunere de dou˘ functii derivabile ¸i avem a ¸ s (F ◦ g) = (F ◦ g) · g = (f ◦ g) · g . ¸ a ˆ aflarea primitivelor unor functii schimbarea de In ¸ varaibil˘ este o metod˘ eficient˘. J dou˘ intervale din R ¸i g : I → J a s o functie derivabil˘. as De aici rezult˘ c˘ (f ◦ g) · g este primitivabil˘ ¸i a a (f ◦ g)(x) · g (x)dx = (F ◦ g)(x) + C. ¸ a ¸ a as a Atunci. a a O schimbare de variabil˘ poate fi privit˘ astfel: dac˘ a a a avem o problem˘ ce contine variabila x. a a a Teorema 5. Practic.2. exprimat˘ printr-o variabil˘ nou˘ (de exemplu a a a a x = h(t)). Metoda schimb˘rii de variabil˘ (substitutiei). a a a Demonstratie. atunci avem a (f ◦ g)(x)g (x)dx = (F ◦ g)(x) + C. iar f : J → R o functie primitivabil˘. Formal. a a ¸ ˆ matematic˘ schimbarea de variabil˘ joac˘ un rol imIn a a a portant. o schimbare de variabil˘ poate fi consida erat˘ ca o transformare a unei functii.8) √ a2 − x2 dx (se pune f (x) = √ a2 − x2 ). substituim x cu o a ¸ alt˘ expresie. ˆ scopul ¸ a a ın simplific˘rii rezolv˘rii unei probleme. functia (f ◦ g) · g : I → R este primitivabil˘ ¸i dac˘ ¸ F este o primitiv˘ a lui f . pornind de la ideea a ¸ unei notatii (schimb˘ri) convenabile de variabil˘. numit˘ formula schimb˘rii de variabil˘. 173 . formula schimb˘rii de variabil˘ se aplic˘ atunci a a a cˆnd dorim s˘ calcul˘m o integral˘ de forma: a a a a h(x)dx.2 Fie I. cu scopul ca ˆ noua formulare problema s˘ aib˘ o ın a a solutie mai simpl˘.

g derivabil˘ a a s ¸i bijectiv˘. prin diferentiere avem dx = g (t)dt ¸i s a ¸ integrala ia forma h(x)dx = Dac˘ a h(g(t))g (t)dt = H(t) + C. 174 . ˆ varianta de tip invers (numit˘ de c˘tre unii matemIn a a aticieni a doua metod˘ de schimbare de variabil˘) se a a face schimbarea de variabil˘ x = g(t). ˆ varianta direct˘ (numit˘ de multi matematicieni prima In a a ¸ metod˘ de schimbare de variabil˘) se observ˘ c˘ h(x) = a a a a ˆ acest moment facem schimbarea de variabil˘ f (g(x))g (x). Exemple 5. a 3 t ∈ [ 4 . g : I → J. ∞) cu (2x + 1)dx = dt. De aici. atunci f (g(x))g (x)dx = F (g(x)) + C.7. Fie de calculat integrala x2 2x + 1 dx. una direct˘ ¸i una de tip a as invers. Facem schimbarea de varaibil˘ g(x) = x2 + x + 1 = t. In a (substitutia) g(x) = t. +x+1 x ∈ R. Apoi ˆ ¸ ınlocuim prin diferentiere g (x)dx ¸ prin dt (adic˘ dt = g (x)dx) ¸i obtinem a s ¸ f (g(x)) g (x)dx = t dt f (t)dt Dac˘ a f (t)dt = F (t) + C. h(g(t))g (t)dt.2. atunci h(x)dx = H(g −1 (x)) + C.x ∈ I. Ea are dou˘ variante de lucru.

f (x) = a2 − x2 . avem as a 2 2 √ a2 − x2 dx = a 1 − sin2 t a cos tdt = a2 cos2 tdt.2. arcsin + 2 a 2 5. ¸ ¸ 175 . a ¸ π π → Se observ˘ c˘ punˆnd x = h(t) = a sin t. a] → R. . 2 2 4 5. S˘ calcul˘m a a x ¸i sin 2t = 2 sin t cos t = 2 sin t 1 − sin2 t s a = a2 x x√ 2 a − x2 + C. a]. h bijectiv˘ ¸i derivabil˘ pe − .3 Aflarea primitivelor functiilor rationale ¸ ¸ ˆ acest paragraf prezent˘m pe scurt aflarea primitivelor In a functiilor rationale.8. ¸i prin urmare: s x2 √ Consider˘m functia f : [−a. a a a 2 2 π π [−a. +x+1 √ a2 − x2 dx.Avem dt = ln t + C t 2x + 1 dx = ln(x2 + x + 1) + C. Cum cos2 tdt = t = arcsin obtinem ¸ √ a2 − x2 dx = a2 1 x 1 x arcsin + · 2 2 a 4 a 1− x2 a2 +C = t sin 2t 1 + cos 2t = + + C. cu h : − . a > 0.

.3. .1 O functie rational˘ f se nume¸te simpl˘ ¸ ¸ ¸ a s a dac˘ are una din formele: a i) f este functie polinomial˘. I ⊂ (−∞. j = 1.3. ¸ a ii) f (x) = A .O functie f : I → R. n j 176 . Bx + C . o functie rational˘. n ∈ N∗ . (an x2 + bn x + cn )βn . . oricare ar fi x ∈ I. f (x) = P (x)/Q(x). se nume¸te rational˘ ¸ s ¸ a dac˘ f (x) = P (x)/Q(x). ¸ s Definitia 5. P ¸i Q polinoame prime s ˆ ıntre ele. b2 − 4ac < 0. unde b2 − 4aj cj < 0. unde P ¸i Q sunt functii polinomiale a s ¸ cu coeficienti reali ¸i Q(x) = 0.1 Fie f : I → R. (ax2 + bx + c)n iii) f (x) = Din algebr˘ se cunoa¸te urm˘toarea teorem˘ fundamena s a a tal˘ de descompunere ˆn fractii simple a ı ¸ Teorema 5. n ∈ N∗ . I interval. oricare ar fi x ∈ I). . . ¸ ¸ a Presupunem c˘ descompunerea lui Q ˆ factori primi are a ın forma Q(x) = (x − d1 )α1 . . a = 0. x ∈ I. (Q(x) = 0. a) sau (x − a)n I ⊂ (a. (x − dm )αm (a1 x2 + b1 x + c1 )β1 . ∞). .

n (x − a) n − 1 (x − a)n−1 177 .i . iar Aj. unde grad R < grad Q ¸i deci s s R(x) .k Aαk .k . ¸ a ¸ Bt.Atunci f se descompune. atunci se face ˆ a¸irea lui P a ımp˘t la Q ¸i avem P = S · Q + R.+ a1 x2 + bi x + ci (a2 x2 + bi x + ci ) Bβi . f (x) = S(x) + Q(x) Acum pentru R(x)/Q(x) avem descompunerea ˆ fractii ın ¸ simple de tipurile ii) ¸i iii) ¸i corespunde celor dou˘ sume din s s a (5. n ≥ 2. sub forma: ın f (x) = m S(x) + k=1 n A1. Pentru aflarea coeficientilor se procedeaz˘ prin metoda ¸ a coeficientilor nedeterminati sau prin metoda valorilor parti¸ ¸ culare. calcularea primitivelor functiilor rationale se s ¸ ¸ reduce la integrarea functiei putere ¸i g˘sirea primitivelor ¸ s a fractiilor simple..k A2.1). ˆ mod unic..i (ai x2 + bi x + ci )βi (5. + 2 x − dk (x − dk ) (x − dk )αk + i=1 B1.k + + + . Ct..i sunt constante reale. ¸ Pentru fractii simple de la ii) avem ¸ A dx = A ln |x − a| + C x−a ¸i s 1 A A · dx = + C.i x + C2. A¸adar.1) unde S este o functie polinomial˘ cu coeficienti reali. Dac˘ grad P ≥ grad Q.i B2.i 2 + + .i x + Cβi .i x + C1..

1. x > 1. ax2 + bx + c Integrala r˘mas˘ se calculeaz˘ scriind ax2 + bx + c sub a a a forma canonic˘: a b c b ax2 +bx+c = a a2 + x + =a a x+ a a 2a Exemplul 5. S˘ calcul˘m a a Avem 5x + 3 dx = 2 − 3x + 1 2x = ¸i s dx 1 = 2x2 − 3x + 1 2 = 1 2 dx x− = 3 2 4 5 (4x 4 2 − b2 − 4ac .3. 4a2 2x2 5x + 3 dx. x− 1 2 178 .Acum s˘ calcul˘m primitivele fractiilor simple de la iii). − 3x + 1 15 4 − 3) + 3 + 2x2 − 3x + 1 2x2 dx = 27 5 ln |2x2 − 3x + 1| + 4 4 dx − 3x + 1 = = dx x2 − 3 x + 2 1 2 1 4 1 4 1 2 +1− 2 9 16 = dx x− 3 2 4 − 1 2 4 x− 3 − 1 1 4 ln · 2 2· 1 x− 3 + 4 4 = ln +C = x−1 + C. a a ¸ Pentru n = 1 avem Bx + C dx = ax2 + bx + c = B (2ax 2a + b) + C − 2 + bx + c ax Bb 2a dx = B Bb ln |ax2 + bx + c| + C − 2a 2a dx .

2) B 1 1 =− · + 2 + bx + c)n−1 2a n − 1 (ax + C− Bb 2a (ax2 dx . . Δ = b2 − 4ac. . 3. n = 2. 2(n − 1)p2 (t2 ± p2 )n−1 179 . pentru integrale se g˘sesc formulele a a¸ a de recurent˘ ¸a 1 t dt dx = ± · + 2 +p2 )n 2 (t2 ± p2 )n−1 (t 2(n − 1)p (5. . p = s 2a 2a pentru cazul cu ”−”.A¸adar s 2x2 5x − 3 5 dx = ln |2x2 − 3x + 1|+ − 3x + 1 4 + x−1 27 ln + C. 4 x− 1 2 Pentru n ≥ 2 proced˘m astfel: a Bx + C dx = 2 + bx + c)n (ax = B (2ax + b) + C − Bb 2a 2a dx (ax2 + bx + c)n = (5. + bx + c)n ˆ integrala r˘mas˘ scriem ax2 + bx + c sub forma In a a b a canonic˘ ¸i facem substitutia x + 2a = t. 2 + p2 )n (t √ √ −Δ Δ unde p = pentru cazul cu ”+” ¸i. Integrˆnd prin p˘rti. respectiv.3) 2n − 3 dt + . rezultˆnd integrala as ¸ de tipul dt .

3. g˘sim egalitatea a a (ax2 Bx + C dx = + bx + c)n (5.Revenind ˆ (5. . 2 + bx + c)n−1 (ax n = 2. B. + bx + c)n n ≥ 2. α sunt numere reale. + bx + c 180 . 2 + bx + c ax unde P2n−3 (x) este un polinom de gradul 2n − 3 (mai mic cu o unitate decˆt al numitorului) cu coeficienti nedeterminati..5) P2n−3 (x) = +λ 2 + bx + c)n−1 (ax dx . a Practic. . se poate proceda ca mai sus sau scriind direct (5. a ¸ ¸ iar λ o constant˘. In a ın s a (ax2 Bx + C = + bx + c)n P2n−3 (x)(ax2 + bx + c) − (n − 1)(2ax + b)P2n−3 (x) + (ax2 + bx + c)n + ax2 λ . se deriveaz˘ ˆ (5.3) la variabila x. . obtinem formula de ın ¸ recurent˘ ¸a (ax2 1 dx = + bx + c)n (5.4) Ax + B +α = 2 + bx + c)n−1 (ax dx .4).5) ¸i des s terminˆnd coeficientii polinomului P2n−3 (x) ¸i a constantei λ a ¸ ˆ acest scop. Aplicˆnd repetat formulele (5. pentru a calcula (ax2 Bx + C dx. unde A.5) ¸i g˘sim prin identificare.

Calculati ¸ (x2 Scriem egalitatea 3x + 7 Ax3 + Bx2 + Cx + D dx = + (x2 − 3x + 2)3 (x2 − 3x + 2)2 dx . D=− 381 .3. 2 C = 437. rezult˘ un sistem de a ecuatii liniare.2. g˘sim: s a +λ x2 3x+7 = (3Ax2 +28x+C)(x2 −3x+2)−2(2x−3)(Ax3 +Bx2 + +Cx + D) + λ(x2 − 3x + 2)2 . Exemplu 5. − 3x + 2 de unde. prin derivare ¸i eliminarea numitorului. ajungem la o egalitate de dou˘ a a polinoame. 2 − 1 2 2 = ln x−2 + C. Prin identificare obtinem sistemul de ecuatii: ¸ ¸ ⎧ ⎪ −A + λ = 0 ⎪ ⎪ ⎪ 3A + 2B + 6 = 0 ⎨ 6A − 3C + 13 = 0 ⎪ 4B + 3C − 4D − 12 = 3 ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ 2C + 4D + 4 = 7 care are solutia ¸ A = λ = 69.Eliminˆnd numitorul. prin identificare. Cum dx = x2 − 3x + 2 dx x− 3 2 2 3x + 7 dx. x−1 181 . avˆnd ca necunoscute coeficientii polinomului ¸ a ¸ s P2n−3 (x) ¸i λ. de unde. − 3x + 2)3 B=− 621 .

¸ ¸ 182 .3. x−1 x+1 x +1 Efectuˆnd calculele.ˆ final g˘sim: ın a 138x3 − 621x2 + 874x − 381 3x + 7 x−2 dx = +ln +C. 4 Acum obtinem: ¸ x6 − x2 − x x3 1 1 1 dx = − + ln |x−1|+ ln |x+1|− ln(x2 +1)+C. 4 1−x x −1 cu x4 x x = 2 = −1 (x + 1)(x − 1)(x + 1) = A B Cx + D + + 2 . 4 1−x 3 4 4 4 C=− 1 2 ¸i D = 0 s 5. S˘ calcul˘m a a x 6 − x2 − 2 dx. (x2 − 3x + 2)3 2(x2 − 3x + 2)2 x+1 5.3. g˘sim a a 1 A=B= . 1 − x4 Avem x x6 − x2 − x = −x2 + 4 .4 Primitive de functii irationale ¸ ¸ ˆ acest paragraf prezent˘m metode de g˘sire a primiIn a a tivelor unor clase de functii irationale.

5.4.1 dx . 4 7 5.1 . x ∈ I. 2 − u2 k u2 ± k 2 Exemplul 5. Avem m (2ax + b) + n − bm 2a 2a √ I2 = dx = ax2 + bx + c bm dx m√ 2 √ . ax + bx + c + n − = 2 + bx + c a 2a ax care se ¸tie finaliza. I ax2 + bx + c un interval pe care ax2 + bx + c > 0 Integrale de tipul I1 = √ Scriem ax2 + bx + c sub form˘ canonic˘ ¸i obtinem o a a s ¸ integral˘ de una din formele a du du √ sau . S˘ calcul˘m a a dx .4. 7 dx − x− 3 2 7 3 7 = − 16 49 1 =√ 7 dx 4 2 7 − x− 3 2 7 x− 1 = √ arcsin 4 7 7 +C = 1 7x − 3 = √ arcsin + C. s 183 .4.2 mx + n . x ∈ I. k > 0.1. −7x2 + 6x + 1 Avem succesiv 1 dx I1 = =√ 7 −7[x2 − 6 x − 1 ] I1 = √ 7 7 x∈ 1 − . I ax2 + bx + c un interval pe care ax2 + bx + c > 0 Integrale de tipul I2 = √ Mai ˆ ai facem s˘ apar˘ la num˘r˘tor derivata lui ax2 + ıntˆ a a aa bx + c.

√ a In se deriveaz˘ ˆ egalitate. Determinarea coeficientilor polinomului Qn−1 (x) ¸i a a ¸ ˆ acest scop.2. x2 + 2x + 2 x2 + 2x + 2 184 x2 dx .3 Pn (x) . se elimin˘ numitorul 2 ax2 + bx + c a ın a ¸i se egaleaz˘ coeficientii polinoamelor din cei doi membrii.2. Scriem egalitatea x3 + 2x2 + 3x + 4 √ dx = x2 + 2x + 2 √ = (Ax2 + Bx + C) x2 + 2x + 2 + λ √ de unde prin derivare obtinem: ¸ √ x3 + 2x2 + 3x + 4 √ = (2Ax + B) x2 + 2x + 2+ x2 + 2x + 2 +(Ax2 + Bx + C) √ λ x+1 +√ . constantei λ se face prin metoda identific˘rii. + 2x + 2 . x2 + 2x + 2 x ∈ R.5. S˘ se calculeze integrala a +λ √ ax2 I3 = x3 + 2x + 3x + 4 √ dx.4. a ¸ Exemplul 5. + bx + c unde Qn−1 (x) este un polinom de grad n − 1 iar λ o cons stant˘. s a ¸ rezultˆnd astfel un sistem de n + 1 ecuatii liniare. ne sugereaz˘ urm˘toarea ¸ a a a relatie de calcul ¸ √ P n(x) √ dx = Qn−1 (x) ax2 + bx + c+ ax2 + bx + c dx .4. unde ax2 + bx + c Pn (x) este un polinom de grad n Integrale de tipul I3 = √ Formula obtinut˘ la 5.4. din care se a ¸ s afl˘ coeficientii lui Qn−1 (x) ¸i constanta λ.

prin ampli√ ficarea expresiei de sub semnul integralei cu ax2 + bx + c. 6 7 C= .4.Eliminˆnd numitorul ¸i identificˆnd coeficientii polia s a ¸ noamelor obtinute. 5.3. unde ax x ∈ I pe care ax2 + bx + c > 0 ¸i x − d = 0 s Cu schimbarea de variabil˘ x − d = 1/t aceste integrale a se reduc la integrale de tipul 5. g˘sim sistemul de ecuatii ¸ a ¸ ⎧ ⎪ 3A = 1 ⎪ ⎨ 4A + 2B = 2 ⎪ 4A + 3B + C = 3 ⎪ ⎩ 2B + C = 4 care are solutia ¸ 1 A= .4. iar Pn (x) este un polinom de gradul n Aceste integrale se reduc la cele de la §5. 3 Cum √ dx dx = = x2 + 2x + 2 (x + 1)2 + 1 √ ln(x + 1 + x2 + 2x + 2) + C. 2 5. 1 B= . I interval pe care ax2 + bx + c > 0.3. 6 λ= 5 2 obtinem ¸ x3 + 2x2 + 3x + 4 7 √ 2 1 2 1 √ x + 2x + 2+ x + x+ dx = 3 6 6 x2 + 2x + 2 √ 5 + ln(x + 1 + x2 + 2x + 2) + C. x ∈ I.4 √ Integrale de tipul I4 = Pn (x) ax2 + bx + cdx.5 Integrale de forma I5 = (x−d)k √dx 2 +bx+c . 185 .4.4.

x . . . . . . ∞) I6 = 3 x+ 4x s Not˘m x = t12 ¸i avem dx = 12t11 dt.5.6 Integrale de forma I6 = mk m1 m2 nk n1 n2 dx. 8 7 6 5 4 3 2 √ unde t = 12 x. . x ∈ (0. nk ¸i efectu˘m substitutia λ ¸ x = t . ¸ ¸ a x ∈ I ⊂ (0.4. ∞). n2 . pe care Q(x) = 0 a Pentru calcularea lui I6 not˘m cu λ cel mai mic multis a ¸ plu comun al numitorilor n1 . x . . xk+1 ]. care conduce la rationalizarea expresiei de sub integral˘. . S˘ calcul˘m a a √ 2+ x √ √ dx. Atunci: a I6 = 12 = 12 12 (2 + t6 )t11 dt = t4 + t3 t8 (t6 − 1 + 3) dt = t+1 t8 − 1 + 1 dt = t+1 t8 (t6 + 2) dt = 12 t+1 t8 (t5 − t4 + t3 − t2 + t − 1)dt + 36 = 12 (t13 − t12 + t11 − t10 + t9 − t8 )dt+ dt = t+1 +36 (t7 − t6 + t5 − t4 + t3 − t2 + t − 1)dt + 36 12 12 6 4 6 = t14 − t13 + t12 − 1t11 + t10 − t9 + 7 13 1 5 3 t8 t7 t6 t5 t4 t3 t2 +36 − + − + − + − t +36 ln(t+1)+C.4.3. . . unde R = P/Q este R x. 186 . . P. x o functie rational˘. x2 . a Exemplu 5. . Q ∈ R[x1 .

4. Observ˘m c˘ acest caz contine 2 ¸i situatia a < 0.7 Integrale de forma I7 = mk m1 ax+b n1 ax+b nk R x.5. aceste integrale se calculeaz˘ prin substitutiile a ¸ lui Euler. . a − t2 187 . . x= b − 2 at Cu aceast˘ schimbare de variabil˘ integrala dat˘ se reduce la a a a una rational˘. a ¸ In Cazul a > 0. . cx + d unde λ este cel mai mic multiplu comun al numitorilor n1 . ax2 + bx + c)dx. . s ¸ a a a unde x1 .4.8 √ Integrale de forma I8 = R(x. . ¸ a a a ¸ Cazul Δ = b2 −4ac > 0. n 2 . x2 sunt r˘d˘cinile reale ale trinomului. Se deosebesc dou˘ situatii. iar R este o functie rational˘ ¸ ¸ a Pentru calculul acestui tip de integrale efectu˘m a substitutia ¸ ax + b = tλ . de unde obtinem ¸ x= ax2 − x1 t2 . iar R este o functie rational˘ de dou˘ variabile ¸ a a De obicei. . n k . cx+d . Efectu˘m schimbarea de variabil˘ a √ ax2 + bx + c = (x − x1 )t. . . Avem ax + bx + c = a(x − x1 )(x + x2 ). 5. ¸ x ∈ I pe care ax2 +bx+c > 0. ˆ aceast˘ situatie se folose¸te substitutia a ¸ s ¸ lui Euler √ √ ax2 + bx + c − a · x = t de unde g˘sim a t2 − c √ . cx+d dx unde x ∈ I este un interval pe care (ax + b)/(cx + d) > 0.

¸ Definitia 5. .1 Numim diviziune a intervalului [a. A¸adar. iar intervalele [x0 . calculul integralei I8 revine la a ¸ calculul unei integrale rationale.5. a < b. 3 2 2 3 = = max = 1 2 .1. − . 2.5 Definitia integralei definite (Riemann) ¸ ˆ acest paragraf vom introduce integrala definit˘ ˆ senIn a ın sul dat de Riemann. − 2. Fie a. . 5. . x1 . . . Num˘rul Δ = max(xi − xi−1 ) se nume¸te a i=1. [x1 . x2 ]. . Exemple. < xn−1 < xn = b. [xn−1 . . . . b].5. . x1 . x1 ]. . 2 2 2 6 3 188 5 8 3 1. ¸ 5. . . . 2 − . Pentru diviziunea Δ= a intervalului [1. . xn ).2 Fie Δ = (x0 . unde n ∈ N∗ ¸i a = x0 < x1 < . . xn ) o diviziune a inter¸ s valului [a. xn ] se numesc subintervale de diviziune sau intervale partiale.Cu aceast˘ substitutie.5. 3] avem Δ = max 3 5 8 5 8 3 − 1. . xn se numesc puncte de diviziune sau nodurile diviziunii Δ . . x1 . Punctele x0 . .n norma diviziunii. . b dou˘ numere reale. . . a Definitia 5. norma diviziunii este cea mai mare dintre s lungimile subintervalelor de diviziune. . . b] un ¸ s sistem finit de puncte Δ = (x0 . 3 − 2 2 2 3 2 3 1 1 1 1 1 .

. . Dac˘ Δn = (x0 . . Exemplul 5. .5. . . unde x0 = a. . n n numite ¸i diviziunea n–echidistant˘. ξ) = i=1 f (ξi )(xi − xi−1 ) se nume¸te suma Riemann ata¸at˘ functiei f .5.5. atunci ¸irul de diviziuni (Δn ) converge ˆ a s ın norm˘ la 0 deoarece a n→∞ lim |Δn | = lim b−a = 0. Δ. 2. Mai este folosit˘ a ın a a ¸i denumirea de sum˘ integral˘. Vom spune c˘ ¸irul (Δn )n≥1 tinde (sau conas verge) la 0 ˆ norm˘ dac˘ ın a a n→∞ lim Δn = 0.3. . n (numite puncte intermediare ale diviziunii). . Pentru orice num˘r natural n ≥ 1 consider˘m a a diviziunea Δ = (x0 . . . b] ¸i punctele ξi ∈ [xi−1 . diviziunii Δ s s a ¸ ¸i punctele intermediare ξi . s Observatia 5. s a a 189 . xn ) este diviziunea a n–echidistant˘.4 Fie date f : [a. . b] → R o functie Δ = ¸ ¸ s (x0 . xi ]. xn ). b]. Norma ei este s a Δ = (b − a)/n. i = 1. . = a + (n − 1) Definitia 5.1 Uneori se folsoe¸te denumirea de sum˘ ¸ s a riemannian˘ ˆ loc de sum˘ Riemann. . . x1 .5. . xn = a + n = b. Num˘rul a n σ(f. x1 .5. . n→∞ n Definitia 5. . . x1 = a + b−a b−a . xi = a + i . xn ) o diviziune a intervalului [a. xn−1 = n n b−a b−a .5. . x1 . . . .3 Fie (Δn )n≥1 un ¸ir de diviziuni asociat inter¸ s valului [a.2.

atunci a a a a 190 . Pentru f : [a. ξ) reprezint˘ s ın˘ ¸ s aria dreptunghiului de baz˘ xi − xi−1 ¸i ˆ altimea f (ξi ) ¸i a aproximeaz˘ aria trapezului curbiliniu (fig.5.Observatia 5.5.5. axa 0x ¸i dreptele x = xi−1 . Δ. Aceast˘ multime se noteaz˘ s a ¸ a prin Γf = {(x.5. 0 ≤ y ≤ f (x)} ¸i se nume¸te subgraficul lui f . ξ) aproximeaz˘ aria subgraficului lui a a f . x = xi . b] → (0.1. x = b.5. +∞) consider˘m a multimea punctelor din plan delimitat˘ de graficul functiei. Observatia 5.) m˘rginit a a de graficul functiei. ¸ a ¸ axa 0x ¸i dreptele x = a. s s a Termenul f (ξi )(xi − xi−1 ) al sumei σ(f.3 Putem da ¸i o interpretare geometric˘ ¸ s a sumei σ(f. Δ. Num˘rul σ(f.1.2 Litera greceasc˘ ξ se cite¸te ksi ¸i core¸ a s s spunde literei x din alfabetul latin.5. ¸ s Fig. ξ). Se observ˘ c˘ dac˘ lungimea xi − xi−1 este mic˘. Δ. y) ∈ R2 |a ≤ x ≤ b.

a a ın 191 . Spunem ¸ ¸ c˘ functia f este integrabil˘ Riemann pe [a. vom In folosi denumirile simplificate: functie integrabil˘ ˆ loc de ¸ a ın ”functie integrabil˘ Riemann” ¸i integral˘ ˆ loc de ”in¸ a s a ın tegrala Riemann”. Ina tervalul [a. pentru simplificarea limbajului. dac˘ f : [a.n . Rezult˘ c˘ dac˘ lungimile subintera a a valelor diviziunii Δ sunt mici. kn . Definitia 5. b] este numit intervalul de integrare. ξi. Δn .5 Fie functia f : [a. Δ. ξi. Functia ¸ f se nume¸te functia de integrat sau integrant. De asemenea. b]. b]. s ˆ continuare.5. . .n ) = I se a n→∞ b noteaz˘ prin a a f (x)dx ¸i se nume¸te integrala definit˘ a s s a b lui f pe [a. . b]. vom zice c˘ f este integrabil˘. Numerele a s ¸i b se numesc limite de integrare: a este limita inferioar˘ s a de integrare.n )) este convergent la acela¸i num˘r real. Δn . 2. Citirea corect˘ a simbolurilor a a f (x)dx este integral˘ de la a la b din f (x)dx. . b] dac˘ a ¸ a a pentru orice ¸ir (Δn ) de diviziuni ale lui [a. convers gent la 0 ˆ norm˘ ¸i oricare ar fi punctele intermediare ın a s s ξi. Num˘rul real I pentru care lim σ(f. ¸irul sumelor Riemann s a (σ(f. b] → R este a integrabil˘ pe [a.4 Variabila de integrare este o variabil˘ ¸ a a a mut˘ (liber˘). Variabila s ¸ x se nume¸te variabila de integrare. b] → R.n ]. atunci σ(f. ξ) aproximeaz˘ a ”mai bine” aria subgraficului lui f . iar b este limita superioar˘ de integrare.n ∈ [xi−1. ˆ sensul c˘ o putem nota cu orice liter˘. a a a Observatia 5. a Simbolul se nume¸te semnul integralei. i = 1. xi.aria dreptunghiului de baz˘ xi − xi−1 aproximeaz˘ ”mai bine” a a aria trapezului curbiliniu.5.

5.5. exist˘ un num˘r real I (de fapt I = a a a a f (x)dx) cu 192 . s a Exemplul 5.n ) = k(b − a). ¸ a pentru orice x din [a. . a Pentru a justifica aceast˘ afirmatie alegem un ¸ir a ¸ s ın a (Δn )n≥1 de diviziuni ale lui [a.n − xi−1. f (x) = k.n ]. avem kn σ(f.5. .n ) = i=1 k(xi. Functia constant˘ f : [a. este a integrabil˘. b] dac˘ ¸i s ¸ a as b numai dac˘. b] → R. ξi. b] (cˆnd exist˘!) este ¸ a a unic determinat˘ de integrandul f ¸i intervalul de integrare a s [a.Altfel spus. Atunci. b] → R este integrabil˘ pe [a. .4.5 Integrala lui f pe [a. . b] deoarece limita unui ¸ir convergent este unic˘. Functia f : [a.n ) = k(b − a).n ∈ [xi−1.n . b]. ξi. Observatia 5. Δn . b] convergent ˆ norm˘ la 0 ¸i sistemele de puncte intermediare ξi. xi. 2. Rezult˘ c˘ a a n→∞ lim σ(f.1 (de caracterizare a integrabilit˘¸ii cu ε at ¸i δ). ceea ce ne demonstrez˘ c˘ a a f (x) = k ¸i s b este integrabil˘ a kdx = k(b − a). avem egalitatea b b f (x)dx = a a f (t)dt. pentru orice n. Δn . kn . a Teorema 5. s i = 1. unde k este un num˘r real fixat.

i = i.n ) − I| < ε.n ∈ [xi−1. b] care converge la 0 ˆ norm˘ ¸i s˘ alegem ın as a ˆ mod arbitrar punctele intermediare ξi. n corespunz˘toare diviziunii Δn a¸a ˆ at |σ(f. ¸ Suficienta.n ) = I = 0.proprietatea: pentru orice ε > 0 exist˘ δε > 0 astfel ˆ at oria ıncˆ s care ar fi diviziunea Δ a lui [a. Ultima inegalitate contrazice faptul c˘ n→∞ lim σ(f. 193 . Atunci lu˘m I = a a a f (x)dx ¸i consider˘m c˘ s a a exist˘ un ε0 > 0 cu proprietatea c˘ pentru oricea n natural a a 1 exist˘ o diviziune Δn a lui [a. ξi. Δn . ξi. Admitem c˘ exist˘ I real cu proprietatea ¸ a a din enunt. Vom demonstra c˘ f este integrabil˘ ¸i avem I = ¸ a as b a f (x)dx.n . n ∈ N.n . . Δn . kn . Atunci. xi ]. ξ) − I| < ε.n ]. ξi. Contradictia ne arat˘ c˘ pentru ¸ a a deoarece lim Δn n→∞ b I= a f (x)dx are loc proprietatea din anunt. ξi. adic˘ a n→∞ lim σ(f. Aceasta ˆ a proprietatea c˘ Δn ≤ δε dac˘ n ≥ nε . b] cu |Δn | < n ¸i exist˘ o alegerea a s a a sistemelor de puncte intermediare ξi. i = 1. Atunci pentru orice ε > 0 exist˘ un δε > 0 a¸a ˆ at a s ıncˆ ınseamn˘ c˘ exist˘ un rang nε ∈ N cu a a a Δn ≤ δε .n ∈ [xi−1. Presupunem c˘ f este integra¸ a b bil˘ pe [a. b].n ) = I. . n ≥ 2 de a s diviziuni ale lui [a. a pentru orice n ≥ nε avem |σ(f. . Δn . b] cu Δ ≤ δε ¸i oricare ar fi sistemul de puncte intermediare ξi ∈ [xi−1 . Pentru aceasta consider˘m un ¸ir (Δn ). a Demonstratie. Δ. .n ]. 2. i = ın i. Necesitatea. xi. Δn . n corespunz˘toare lui Δ avem |σ(f.n ) − I| ≥ a s ıncˆ a ε0 pentru orice n ≥ 1. xi.

n.1. a ¸ a atunci f este m˘rginita pe [a.Aceast˘ ˆ a ınseamn˘ c˘ f este integrabil˘ ¸i a a as b I= a f (x)dx Acum putem demonstra un rezultat important relativ la functiile integrabile. b] este sua a a ficient s˘ ar˘t˘m c˘ f este m˘rginit˘ pe orice interval partial a aa a a a ¸ [xi−1 . i = s 1. . ¸ Teorema 5. . obtinem inegalit˘¸ile ¸ at I − 1 − σk < f (ξk )(xk − xk−1 ) < I + 1 − σk . n} fixat. pentru ε = 1 exista I ∈ R ¸i δ > 0 astfel ca s |σ(f. Δ. .4.. a ¸ Dac˘ functia f : [a. xk − xk−1 xk − xk−1 194 . x1 . conform cu Teo¸ a rema 5. a < b. Δ. ξ)−I| < 1. n. xi ]. 2. b]. ξ) < I + 1 ¸i s σ(f. xn ) ¸i orice alegere a punctelor intermediare ξi ∈ [xi−1 . . .2 (de m˘rginire a functiilor integrabile). . . Din f integrabil˘ pe [a. . . . b]. Fie deci k ∈ {1. . b]. . . . Δ. a Demonstratie. . Pentru a demonstra c˘ f este m˘rginit˘ pe [a. xi ]. De aici.5. pentru orice diviziune Δ = (x0 . Not˘m a n σk = i=1 i=k f (ξi )(xi − xi−1 ) ¸i avem s I − 1 < σ(f. este integrabil˘ pe [a. 2. i = 1. b] → R. ceea ce implic˘ a I − 1 − σk I + 1 − σk < f (ξk ) < . . ξ) = σn + f (ξk )(xk − xk−1 ). 2.

. i = 1.5.n ) ¸i lim Δn n→∞ [xi−1.pentru orice ξk ∈ [xk−1 .n ) ≤ σ(f.n )(xi. b].n − xi−1. . Deci. kn g˘sim a a kn i=1 kn f (xi−1.n ) ≤ f (ξi. a Presupunem c˘ f nu este constant˘ ¸i c˘ este a a s a cresc˘toare. . xk ].n ).).5. Δn . Teorema 5.n )(xi. conchidem c˘ f este a m˘rginit˘ pe [xk−1 .n . Dac˘ ξi.n ). a a ˆ ˆ In ıncheierea acestui paragraf preyent˘m dou˘ clase ima a portante de functii integrabile.n ) ≤ f (xi.n )(xi. xkn . atunci ea ¸ a ¸ a este integrabil˘ (vezi Exemplul 5.4.n ) ≤ f (ξi. ξ) ≤ (5. cele monotone ¸i cele continue ¸ s pe [a.n − xi−1. kn sunt punctele intermediare. a Demonstratie. .n ) ≤ ≤ f (xi.n .3 Dac˘ f : [a.n − xi−1. xk ]. a a atunci ea este integrabil˘. Consider˘m ¸irul (Δn ) de diviziuni.n − xi−1. b]. x1. Dac˘ f este o functie constant˘.n ∈ a (x0. de unde prin ˆ ınsumare dup˘ i = 1.n )(xi.n .6) f (xi. i = 1. kn .n ) i=1 ≤ 195 . cu Δn = a a s s = 0. atunci f (xi−1.n )(xi.n ]. xi.n−xi−1. b] → R este monoton˘ pe [a. De aici rezult˘ a f (xi−1.

atunci din (5. atunci f este integrabil˘ pe [a.n ) = − i=1 kn = i=1 (f (xi. Deoarece lim Δn (f (b) − f (a)) = 0.n ) − f (xi−1.6) este convergent˘ la 0. atunci prin definitie: a ¸ a 1) a f (x)dx = 0 ¸i s 196 .5. din (5.n )(xi.n )− f (xi−1.4 Dac˘ functia f : [a. b] → R este continu˘ pe a ¸ a [a.7) deducem c˘ diferenta sumelor extreme s a ¸ din (5.7) ≤ Δn i=1 (f (xi.n )(xi.n ) − f (xi−1. b].6 Dac˘ f : a. a ≤ b este o functie ¸ a ¸ integrabil˘. Definitia 5.n − xxi−1. conform criteriun→∞ lui cle¸telui.F˘cˆnd diferenta sumelor extreme obtinem: a a ¸ ¸ kn 0≤ i=1 kn f (xi. b → R. a Teorema 5. a Demonstratia acestei teoreme cere introducerea ¸ notiunilor de sume Darboux.n − xi−1.n )) = Δn (f (b) − f (a)).n − xi−1.5. b].n ))(xi. Cum fiecare sum˘ este un ¸ir a a s cresc˘tor ¸i m˘rginit (relativ la n).n ) ≤ kn (5.6) obtinem a s a ¸ c˘ cele trei sume au aceea¸i limit˘ ¸i anume a s as b f (x)dx. ceea ce face s˘ renunt˘m ¸ a ¸a la ea (vezi [20]).

n ∈ [xi−1. ξi.n − xi−1. .n )](xi. Δn . Fie (Δn )n≥1 un ¸ir de diviziuni ale lui [a.n )+ n→∞ b b +β lim σ(g.n ) + β i=0 g(ξi.n − xi−1.n ) = kn =α i=0 f (ξi. g : [a. b]. g sunt integrabile rezult˘ c˘ a a n→∞ lim σ(αf + βg. ξi.n ) = α n→∞ a f (x)dx + β a g(x)dx 197 .n ) = i=0 kn [αf (ξi. ξi. .n ) = α lim σ(f. atunci αf + βg este integrabil˘ a pe [a.n ) + βg(ξi.b a 2) a f (x)dx = − b f (x)dx. xkn .n ) + βσ(y.n )(xi. x1. b].n ) ¸i lim Δn = 0. Teorema 5. b] → R sunt dou˘ functii intea a ¸ grabile pe [a.n ) Cum f.n )(xi. b] ¸i avem egalitatea s b b b (αf (x) + βg(x))dx = α a 1 f (x)dx + β a g(x)dx. Δn . ξi. Δn .6 Propriet˘¸ile integralei definite at ˆ acest paragraf vom prezenta propriet˘¸ile principale In at ale integralei definite (Riemann). . β ∈ R. iar α. 5. atunci avem kn n→∞ σ(αt + βg. Δn . ξi. Δn . kn sunt punctele intermea diare. .n . Dac˘ ξi. s Demonstratie. xi.n . ξi.1 Dac˘ f.n .n ] i = 1.n ) = = ασ(f. ¸ s cu Δn = (x0.n − xi−1. Δn .6.

6. β] as L˘s˘m demonstratia ˆ seama cititorului aa ¸ ın Teorema 5.3 (Proprietatea de aditivitate fat˘ de in¸a terval). atunci b b f (x)dx ≤ a a g(x)dx. oricare ¸ as ar fi x ∈ [a. f este integrabil˘ ¸i pe [α. b].6.6.6. Demonstratia rezult˘ imediat din definitia integralei cu ¸ a ¸ ajutorul sumelor integrale. ¸ Teorema 5. Dac˘ functia f : [a. 198 . pentru orice interval [α. atunci. αf + βg este integrabil˘ ¸i are loc formula as din enuntul teoremei. b]. b]. c] ¸i pe [c. b] a ¸ a ¸i a < c < b. b] → R este integrabil˘ pe [a. b] a¸a ˆ at ¸ s ıncˆ f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a. b] → a R este o functie integrabil˘ ¸i f (x) ≥ 0 (respectiv ≤ 0). ¸ Teorema 5. atunci f este integrabil˘ pe [a.2 (Proprietatea de ereditate a integrabilit˘¸ii). b] → R sunt functii integrabile pe [a. β] ⊂ [a. Teorema 5. b]. Dac˘ functia f : [a. Demonstratie se face cu ajutorul sumelor integrale.Prin urmare. atunci b f (x)dx ≥ 0 a (respectiv ≤ 0).5 (Proprietatea de monotonie) Dac˘ a f. g : [a. b] → R este integrabil˘ pe at a ¸ a [a.4 (Proprietatea de semn)Dac˘ f : [a. b] ¸i s a s s avem egalitatea b c b f (x)dx = a a f (x)dx + x f (x)dx.

6.1 Proprietatea modulului r˘mˆne valabil˘ ¸i ¸ a a as dac˘ consider˘m functia f numai integrabil˘ (v. deci integrabil˘.7 (Prima formul˘ de medie a calculului a integral. Observatia 5. de unde f (x)dx ≤ a a |f (x)|dx. m ¸i M marginile lui f pe [a.5. b] ¸i ¸ s proprietatea de semn a integralei (Teorema 5. b] − a |f (x)|dx ≤ a b f (x)dx ≤ a b |f (x)|dx.6 (Proprietatea modulului) Dac˘ f : a [a. Demonstratie. obtinem s a ¸ b b b (∀)x ∈ [a.6. b]. b].4). a a 199 . Tinˆnd seama de inegalit˘¸ile a a ¸ a at −|f (x)| ≤ f (x) ≤ |f (x)|.6.Demonstratie. (∀)x ∈ [a. iar g are semn constant pe [a. [13]). atunci exist˘ un num˘r a a α.a stfel s ˆ at ıncˆ b b f (x)g(x)dx = α a a g(x)dx. atunci are loc inegalitatea ¸ a b b f (x)dx ≤ a a |f (x)|dx.6. b]. Deoarece f este continu˘ rezult˘ c˘ |f | este ¸ a a a continu˘. cu m ≤ α ≤ M . g : [a. ¸i aplicˆnd Teorema 5. Folosim g(x) − f (x) ≥ 0. a a ¸ a Teorema 5. Teorema 5. b] → R este o functie continu˘.6.) Dac˘ f. numit˘ prima formul˘ de medie a calculului integral. b] → R sunt functii integrabile pe a ¸ [a.

a atunci din (5.8) Dac˘ a b g(x)dx = 0. S˘ presupunem c˘ g(x) ≥ 0. b]. obtinem ¸ b b b m a g(x)dx ≤ a f (x)g(x)dx ≤ M a g(x)dx. (∀)x ∈ [a. (∀)x ∈ [a. Dac˘ a b g(x)dx > 0.8) avem b f (x)g(x)dx m≤ a b ≤M g(x)dx a 200 . aplicˆnd a proprietatea de monotonie a integralei. b]. (5. b]. a atunci b f (x)g(x)dx = 0 a si putem alege α ∈ R.Demonstratie. Cum m ≤ f (x) ≤ M . pentru orice ¸ a a x ∈ [a. De aici.a vem mg(x) ≤ f (x)g(x) ≤ M g(x).

x ∈ [a. atunci exist˘ c.) Pentru orice functie continu˘ f : ¸ ¸ a 201 . atunci e¸ a a xist˘ c ∈ [a.¸i alegem s b f (x)g(x)dx α= a b .3 Formula lui Bonnet sau a doua for¸ mul˘ de medie a calculului integral. a Dac˘ f ¸i g sunt integrabile pe [a. astfel ca a a b c f (x)g(x)dx = f (a) a a g(x)dx (v. atunci ¸i f g este integrabil˘ a ¸ s a (v. b] → ¸ a a a R sunt dou˘ functii integrabile. b].4 Se demonstreaz˘ c˘ dac˘ f. b].6.2 Dac˘ f este continu˘ pe [a.6.6. g(x)dx a Observatia 5. obtinem In ¸ b f (x)dx = f (c)(b − a). c ∈ [a. b]. g : [a.[15]) Observatia 5.[15]) Teorema 5. ˆ particular. b]. a Observatia 5. pentru g(x) = 1.8 (Teorema de existent˘ a primitivelor ¸a unei functii continue. b] a¸a ˆ at f (c) = α ¸i deci formula de medie ia a s ıncˆ s forma b b f (x)g(x)dx = f (c) a a g(x)dx. f pozitiv˘ ¸i monoa s as ton descresc˘toare.6.

[a, b] → R, functia F : [a, b] → R, definit˘ prin ¸ a
x

F (x) =
a

f (t)dt,

(∀)x ∈ [a, b]

este o primitiv˘ a lui f cu F (a) = 0. a s Demonstratie. Fie x0 ∈ [a, b] ¸i x ∈ [a, b], x = x0 . Atunci ¸
x x x

F (x) − F (x0 ) =
a

f (t)dt −
a

f (t)dt =
x0

f (t)dt.
x

(5.9)

Aplic˘m prima formul˘ de medie integralei a a
x0

f (t)dt.

Deci, exist˘ cx ∈ [x0 , x] sau cx ∈ [x, x0 ], dup˘ cum x0 < x a a s ıncˆ sau x0 > x, a¸a ˆ at
x

f (t)dt = f (cx )(x − x0 ).
x0

(5.10)

Din (5.9) ¸i (5.10) rezlt˘ s a F (x) − F (x0 ) = f (cx ), x − x0 de unde
x→x0

lim

F (x) − F (x0 ) = lim f (cx ) = f (x0 ) x→x0 x − x0

(deoarece cx este cuprins ˆ ıntre x si x0 , iar f este continu˘). a Cele de mai sus sunt valabile ¸i dac˘ x0 = a sau x0 = b. s a ˆ concluzie, F este derivabil˘ pe [a, b] ¸i F = f ,a dic˘ In a s a F este o primitiv˘ a functiei f . Conform, cu Definitia 5.5.6, a ¸ ¸ avem F (a) = 0.
202

Observatia 5.6.5 Se demonstreaz˘ u¸or c˘ dac˘ f : [a, b] → ¸ a s a a R este o functie continu˘, atunci orice primitiv˘ F ce se a¸ a a nuleaz˘ ˆ a ıntr-un punct x0 ∈ [a, b] are forma
x

F (x) =
x0

f (t)dt

Teorema 5.6.9 Dac˘ f : [a, b] → R este o functie integrabil˘ a ¸ a care admite primitive pe [a, b], atunci pentru orice primitiv˘ a F a lui f are loc egalitatea
b

f (x)dx = F (x)|b = F (b) − F (a), a
a

not

numit˘ formula lui Leibniz–Newton. a Demonstratie. Fie Δn = (x0,n , x1,n , . . . , xkn ,n ) un ¸ir de di¸ s viziuni ale intervalului a, b convergent ˆ norm˘ la zero. ın a Aplic˘m functiei F teorema cre¸terilor finite pe intera ¸ s s ¸ valul [xi−1,n , xi,n ] ¸i obtinem punctul ξi,n ∈ (xi−1,n xi,n ) cu proprietatea F (xi,n )−F (xi−1,n ) = F (ξi,n )(xi,n −xi−1,n ) = f (ξi,n )(xi,n −xi−1,n ). Acum putem scrie
kn

σ(f, Δn , ξi,n ) =
i=1 n

f (ξi,n )(xi,n − xi−1,n ) = (∀)n ∈ N.

=
i=1

[F (xi,n ) − F (xi−1,n )] = F (b) − F (a), Cum f este integrabil˘, obtinem a ¸
b n→∞

lim σ(f, Δn , ξi,n ) =
a

f (x)dx = F (b) − F (a).

203

Observatia 5.6.6 Exist˘ functii integrabile care nu admit ¸ a ¸ primitive, dup˘ cum exist˘ functii m˘rginite care au primia a ¸ a tive, dar care nu sunt integrabile.

5.7

Calculul integralelor definite

ˆ acest paragraf vom expune cˆteva din principalele In a metode de calcul al integralelor definite. 5.7.1 Calculul integralelor cu ajutorul sumelor integrale Metoda este greoaie ¸i nu este practic˘. s a 5.7.2 Calculul integralelor cu ajutorul formulei lui Leibniz–Newton Este cea mai folosit˘ metod˘ de calcul pentru integralele a a
b

definite. Dac˘ avem de calculat a
a

f (x)dx, atunci se g˘se¸te a s

o primitiv˘ F a lui f ¸i avem a s
b

f (x)dx = F (x)|b = F (b) − F (a). a
a

Exemplul 5.7.1. S˘ calcul˘m a a
2

I=
1

x+1 dx x2 + 1

Avem x+1 dx = x2 + 1 x2 x dx + +1
204

x2

1 dx = +1

= ¸i s I= =

1 ln(x2 + 1) + arctgx + C 2 1 ln(x2 + 1) + arctgx 2
2

=
1

1 1 π ln 5 + arctg2 − ln 2 − = 2 2 4 =

1 5 π ln + arctg2 − . 2 2 4 Practic, se scrie direct:
2

1

x+1 dx = x2 + 1

2

1

x dx + x2 + 1

2

1

dx = x2 + 1

=

1 1 π ln(x2 + 1)|2 +arctgx|2 = ln 2 + arctg2 − = 1 1 2 2 4 = 1 5 π ln + arctg2 − 2 2 4

5.7.3

Metoda integr˘rii prin p˘rti a a ¸ Aceast˘ metod˘ are la baz˘ urm˘torul rezultat: a a a a

Teorema 5.7.1 (Teorema de integrare prin p˘rti). a ¸ Dac˘ f, g : [a, b] → R sunt dou˘ functii derivabile, cu derivate a a ¸ continue, atunci
b b

f (x)g (x)dx = f (x)g(x)|b − a
a a

f (x)g(x)dx,

numit˘ formula de integrare prin p˘rti. a a ¸
205

Demonstratie. Din (f · g) (x) = f (x)g(x) + f (x)g (x), ori¸ care ar fi x ∈ [a, b], rezult˘ c˘ f · g este o primitiv˘ a functiei a a a ¸ f · g + g · g . De aici, conform formulei lui Leibniz–Newton, avem
b b b

(f ·g) (x)dx =
a

(f ·g)(x)|b = a
a

f (x)g(x)dx+
a

f (x)g (x)dx,

de unde
b b

f (x)g(x)dx = (f ·
a

g)(x)|b − a
a

f (x)g(x)dx

Exemplul 5.7.2. S˘ se calculeze intgrala a
1

I=
0

(x + 1)ex dx

Avem
1

I=

(x + 1)ex |1 − 0
0

ex dx = 2e − 1 − ex |1 = 2e − 1 − e + 1 = e. 0

Observatia 5.7.1 Dac˘ functiile f, g : [a, b] → R sunt deriv¸ a ¸ abile de n ori pe intervalul [a, b], n ∈ N∗ , cu f (n) ¸i g (n) cons tinue, atunci are loc formula generalizat˘ de integrare prin a p˘rti: a¸
b

f (x)g (n) (x)dx =
a

= f (x)g

(n−1)

− f (x)g (n−2) (x) + . . . + (−1)n−1 f (n−1) (x)g(x) |b + a
b

+(−1)

n a

f (n) (x)g(x)dx.

206

Exemplul 5.7.3. S˘ se calculeze integrala a
π

I=
0

(x2 + x) sin 2x dx.

Avem f (x) = x2 + x f (x) = 2x + 1 f (x) = 2 f (x) = 0 ¸i avem: s cos 2x sin 2x cos 2x + (2x + 1) +2 I = −(x + x) 2 4 8
2 π

g (x) = sin 2x cos 2x 2 sin 2x g (x) = − 4 cos 2x g(x) = 8 g (x) = − =
0

1 π(π + 1) 1 . = (π 2 + π) + · 0 = 2 4 2 5.7.4 Metoda schimb˘rii de variabil˘ sau substitutiei a a ¸ Aceast˘ metod˘ are la baz˘ urm˘torul rezultat: a a a a Teorema 5.7.2 Fie u : [a, b] → I ¸i f : I → R dou˘ functii s a ¸ care verific˘ conditiile: a ¸ i) f este continu˘ pe I; a ii) u este derivabil˘, cu derivata continu˘ pe [a, b]. a a Atunci are loc egalitatea
b u(b)

f (u(x))u (x)dx =
a u(a)

f (t)dt,

numit˘ schimb˘rii de variabil˘. a a a
207

Demonstratie. Functia f fiind continu˘, adimite primitive. ¸ ¸ a Dac˘ F este o primitiv˘ a lui f pe I, atunci F (x) = f (x), a a (∀)x ∈ I ¸i avem s
u(b)

f (t)dt = F (u(b)) − F (u(a)).
u(a)

Pe de alt˘ parte, observ˘m c˘ a a a (F ◦ u) (x) = F (u(x)) · u (x) = f (u(x))u (x), de unde
b

(∀)x ∈ [a, b],

f (u(x))u (x)dx = (F ◦ u)(x)|b = (F ◦ u)(b) − (F ◦ u)(a) = a
a u(b)

= F (u(b)) − F (u(a)) =
u(a) b

f (t)dt.

Practic, dac˘ avem de calculat a
a

h(x)dx se caut˘ s˘ a a

se scrie h(x) = f (u(x))u (x) ¸i se pune u(x) = t. Apoi se s s calculeaz˘ ta = u(a), tb = u(b) ¸i dt = u (x)dx. a Exemplul 5.7.4. S˘ se calculeze a
1

I=
0

√ x3 x2 + 1dx.

Solutie. Observ˘m c˘ (x2 + 1) = 2x ¸i x3 = 1 x2 2x. Punem ¸ a a s 2 2 s x + 1 = t, t0 = 1, t1 = 2, 2x dx = dt ¸i avem: 1 I= 2
2

1

√ 1 (t − 1) tdt = 2
208

2

t 2 − t 2 dt =
1

3

1

pentru a a − b 1 8√ 4√ = 2− 2 − 2 5 3 1 √ √ 2 2 2 2(1 + 2) = + = . b]. g(0) = 0. as a Cum dx = a cos t dt.5. Dac˘ a = g(α). g π 2 Punem x = a sin t = g(t). 2 = a. S˘ se calculeze a a I= 0 √ a2 − x2 dx. Exemplul 5. avem π 2 I= 0 π 2 a2 − a2 sin2 t cos tdt = π 2 = a2 0 cos2 t dt = a2 sin 2t 2 π 2 0 1 + cos 2t dt = 2 a2 π πa2 = . as a a s avem dx = g (t)dt ¸i b β h(x)dx = a α h(g(t))g (t)dt. g derivabil˘ ¸i bijectiv˘.= 1 2 1 2 2 5 2 3 t2 − t2 5 3 2 2 − 5 3 ˆ Observatia 5. 2 2 4 = a2 2 t+ = 0 209 . b = g(β). π → [a.7. a g : I → J.2 In varianta de tip invers (numit˘ de c˘tre ¸ a a unii ”a doua metod˘ de schimbare de variabil˘”).7. g : 0. este bijectiv˘ ¸i derivabil˘. 15 15 15 2 a calcula a h(x)dx se face schimbare de variabil˘ x = g(t). a > 0.

se obtine un venit a ın ¸ aproximativ egal cu f (t)Δt.14) este o sum˘ integral˘ ¸i obtinem pentru a a s ¸ flux formula x S= 0 f (t)e−rt dt Astfel c˘ am obtinut valoarea de capital a unui flux de a ¸ venituri continue. Flux de venituri ¸ a continue ˆ paragraful 2. t + Δt] este aproximativ egal˘ cu f (t)e−rt Δt. atunci aproximatia devine mai bun˘. atunci (5. a1 . (5. a a a atunci valoarea aproximativ˘ a fluxului este a f (t)ert Δt. iar r este functie de a a a ¸ timpul t. ¸ a Dar. . Consider˘m c˘ ¸i dobˆnda cua a s a mulat˘ variaz˘ continuu cu o rat˘ r%. a Dac˘ calcul˘m fluxul veniturilor pe o perioad˘ de x ani.8 Aplicatie economic˘. socotit din momentul initial. Dac˘ num˘rul intervalelor de timp cre¸te. am . . este dat˘ de formula a m ai . ın ın a S˘ presupunem c˘ veniturile sunt obtinute continuu ˆ a a ¸ ın timp.5. . de la t = 0 la t = x.11) unde ˆ ınsumarea se face la toate intervalele Δt ani. 210 . rata fiind de f (t) unit˘¸i monetare pe an. Atunci ˆ ¸ ıntr-un interval de timp [t. Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ valoarea veniturilor ˆ intera a ın valul de timp [t. S= (1 + r)i i=0 Notiunea de integral˘ definit˘ ne permite s˘ generaliz˘m ¸ a a a a rezultatele ˆ cazul ˆ care veniturile variaz˘ continuu. t + Δt] m˘surat ˆ ani. . fiecare din a a s ele devenind mai scurt.5 am ar˘tat c˘ valoarea de capital a In a a unui flux de venituri care variaz˘ de la an la an cu valorile a a a ın a a0 . ad˘ugˆndu-se ˆ fiecare an dobˆnda r%. ˆ orice moat ın ment t de ani.

n fiind ordinul ecuatiei diferentiale. a ın ¸ Dac˘. o relatie de forma a ¸ F (x. y (n) ) = 0 unde F este o functie real˘ de n + 2 variabile. adic˘ y (n) = f (x. . . y. y. Atunci s a ın x x S=a 0 a e−rt dt = − e−rt r 0 a = (1 − e−rx ). x ∈ I.. a Astfel de ecuatii (sisteme de ecuatii) se numesc ecuatii ¸ ¸ ¸ diferentiale (sisteme de ecuatii diferentiale). atunci se zice c˘ ecuatia diferential˘ este dat˘ sub form˘ nora ¸ ¸ a a a mal˘. ¸ ¸ ¸ Acest paragraf este consacrat prezent˘rii unor tipuri a simple de ecuatii diferentiale. + an−1 (x)y 1 + an (x)y = f (x). . ecuatia este explicitat˘ ˆ raport cu a ın ¸ a ın ¸ ¸ a y (n) . ¸ ¸ Definitia 5. I interval. apar modele matematice care contin o functie s ¸ ¸ (sau mai multe) ˆ ımpreun˘ cu derivata ei (derivatele lor). . a Pentru n = 1 se obtine o ecuatie diferential˘ de or¸ ¸ ¸ a dinul ˆ ai. ˆ particular.9.12) . y (n−1) ). . In ¸ de cre¸tere etc. y 1 . .S˘ consider˘m cazul particular ˆ care venitul este a a ın obtinut ˆ ¸ ıntr-un ritm constant k anual ¸i rata dobˆnzii este s a de r% anual ¸i este constant˘ ˆ timp. ... 211 (5. ¸ a s ¸ ¸ Se nume¸te ordinul ecuatiei diferentiale. cel mai mare dintre ordinele derivatei care figureaz˘ ˆ ecuatie. ıntˆ Dac˘ ecuatia (5. y .1 Se nume¸te ecuatie diferential˘ ˆ functia ¸ s ¸ ¸ a ın ¸ necunoscut˘ y = y(x).9 Ecuatii diferentiale ¸ ¸ ˆ aplicatii economice privind probleme de stabilitate.. r 5.12) are forma a ¸ a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n−1) + .

ˆ ecuatia s ı ın ¸ diferential˘. x ∈ R. 3 2 (5. Dac˘ ak . Ecuatia diferential˘ de ordinul ˆ ai ¸ ¸ a ıntˆ y = x2 + x. A rezolva o ecuatie diferential˘ ˆ ¸ ¸ a ınseamn˘ a determina a toate functiile care sunt solutiile ei. k = 0. atunci spunem a c˘ avem o ecuatie diferential˘ liniar˘ cu coeficienti a ¸ ¸ a a ¸ constanti.2 Se ¸ nume¸te s solutie ¸ a ecuatiei ¸ diferentiale (5.1.15) y = ex + x + 1. Pentru a g˘si solutiile ecuatiei diferentiale de a ¸ ¸ ¸ ordinul trei (5.10. atunci s ¸ s spunem c˘ avem o ecuatie diferential˘ liniar˘ de ordinul a ¸ ¸ a a n. n. aceasta devine o egalitate adev˘rat˘ pentru orice ¸ a a a x din I. n ¸i f sunt functii date ¸i a0 = 0.14) x∈R (5. scriem (y ) = ex + x + 1. de unde prin integrare obtinem ¸ y = ex + x2 + x + C1 . Operatia de c˘utare ¸ ¸ ¸ a a solutiilor unei ecuatii diferentiale se nume¸te integrarea ¸ ¸ ¸ s ¸ ecuatiei. are familia de solutii ¸ y= (x2 + x)dx = x 3 x2 + + C. a a a 5.9. 2 212 x ∈ R.12) pe intervalul I o functie y = h(x) ¸ ¸ definit˘ pe acest interval ˆmpreun˘ cu derivatele sale pˆn˘ a ı a a a la ordinul n ¸i pentru care ˆnlocuind y = h(x).unde ak .13) uned C este o constant˘ real˘ arbitrar˘. k = 0. sunt constante reale. ¸ Definitia 5.10.2. . Exemplul 5.

15) familia de solutii ¸ y = ex + x 4 x3 x2 + + C1 + C2 x + C3 . C2 .13) solutia general˘ ¸ ¸ a x3 x2 ¸ a este dat˘ de (5.12) de ordinul n. . solutiile particulare se gasesc impunˆnd ¸ a una sau mai multe conditii suplimentare.C1 – constant˘ real˘ arbitrar˘. . printr-o nou˘ integrare. 24 6 2 unde x ∈ R. .12) orice solutie a ei obtinut˘ din solutia general˘ prin par¸ ¸ a ¸ a ticularizarea constantelor arbitrare. .15) solutia general˘ este ¸ ¸ a ¸ a dat˘ de (5. y (0) = 0 ¸i y = 2. . Cn ) ce depinde de ”n” constante independente C1 .16). iar y = 2 + 2 este o solutie particular˘ a obtinut˘ impunˆnd conditia initial˘ y(0) = 0.10. numite conditii ¸ ¸ initiale sau conditii Cauchy. iar a x4 x3 x2 + + −x 24 6 2 este o solutia particular˘ ce satisface conditiile initiale y(0) = ¸ a ¸ ¸ 1. a a a Acum scriem 2 a (y ) = ex + x + x + C1 iar de aici prin integrare g˘sim 2 x3 x2 + + C1 x + C2 . ¸ a a ¸ ¸ a Pentru ecuatia dferential˘ (5.16) Definitia 5. C1 . iar C3 este o constant˘ real˘ arbitrar˘. .3 Se nume¸te solutie general˘ sau integra¸ s ¸ a la general˘ a ecuatiei diferentiale (5. a a a a Acum. iar C2 este o nou˘ constant˘ real˘ arbitrar˘. 6 2 unde x ∈ R. Pentru ecuatia (5. .14). C2 . s ˆ continuare vom prezenta cˆteva tipuri mai importante In a de ecuatii diferentiale ¸i modalitatea de integrare a lor. ¸ ¸ s y = ex + 213 . solutia a ¸ ¸ ¸ ei de forma (5. Cn . Numim solutie particular˘ a ecuatiei diferentiale ¸ a ¸ ¸ (5. obtinem pentru ecuatia a ¸ ¸ (5. ¸ ¸ Exemplul 5. De obicei. a a a y = ex + (5. .9.17) y = h(x.3.

19) se afl˘ F (x) ¸i G(y) dou˘ ¸ a s a primitive ale functiilor f (x) ¸i 1/g(y).19) Prin ˆ artirea ambilor membrii ai ecuatiei printr-o exımp˘ ¸ ¸ presie continˆnd variabila x ¸i functia necunoscut˘ y se poate ¸ a s ¸ a ˆ ampla s˘ se piard˘ anumite solutii. Ecuatia se mai poate scrie ¸ x2 y dy =y−1 dx 214 . Acestea sunt numite ıntˆ a a ¸ solutii singulare ¸i ele nu se pot obtine din solutia general˘ ¸ s ¸ ¸ a prin particularizare. s ¸ ¸ Definitia 5. atunci ecuatia diferential˘ cu a ¸ ¸ a variabile separabile se poate scrie sub forma echivalent˘ a dy = f (x)dx. unde f ¸i g sunt functii continue pe intervalul I. S˘ se rezolve ecuatia a ¸ x2 y y + 1 = y.9. Dac˘ scriem y = dy/dx.10. a a a Exemplul 5.4 O ecuatie diferential˘ de ordinul ˆntˆi se ¸ ¸ ¸ a ı a nume¸te cu variabile separabile dac˘ ea poate fi pus˘ sub s a a s ¸ forma y = f (x)g(y).18) F (x.9.5. iar integrala ei va fi dat˘ ¸ s a de relatia ¸ G(y) = F (x) + C. y ) = 0. C fiind o constant˘ real˘ arbitrar˘. g(y) (5. unde y = y(x) este o functie derivabil˘ pe intervalul I.4. Pentru a integra ecuatia (5.1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai ¸ ¸ ıntˆ Forma general˘ a unei ecuatii diferentiale de ordinul a ¸ ¸ ˆ ai este ıntˆ (5. y. ¸ a Ne vom ocupa cu dou˘ tipuri importante de ecuatii a ¸ diferentiale de ordinul ˆ ai: ecuatii diferentiale cu variabile ¸ ıntˆ ¸ ¸ separabile ¸i ecuatii diferentiale liniare.

rezult˘ c˘ soluti general˘ a ecuatiei date este a a ¸ a ¸ 1 y + ln |y − 1| = − + C.20) ¸i avem ın s u v + uv + a(x)uv = f (x) 215 .20) se ¸ ¸ caut˘ o solutie sub forma unui produs de functii a ¸ ¸ y = u(x)v(x). y−1 x ˆ conditiile y = 1 ¸i x = 0. x C constant˘ real˘ arbitrar˘. iar dac˘ f = 0. separˆnd variabilele.20) y + a(x)y = f (x). (5.9. atunci ecuatia diferential˘ liniar˘ se nume¸te omogen˘.5 O ecuatie diferential˘ de ordinul ˆntˆi are ¸ ¸ ¸ a ı a forma (5. ¸ ¸ a ¸ ¸ a ˆ Inlocuim pe y = uv ˆ (5. atunci ecuatia se nume¸te s a a ¸ s neomogen˘. a a a Se observ˘ c˘ y = 1 verific˘ ecuatia dat˘. s ¸ a ¸ ¸ a a Dac˘ f ≡ 0. unde a ¸i f sunt functii continue pe intervalul I. obtinem a ¸ y dy 1 = 2 dx. deci este o a a