P. 1
Arhanghelii2003

Arhanghelii2003

|Views: 322|Likes:
Published by Angela Szanto

More info:

Published by: Angela Szanto on Jan 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/10/2014

pdf

text

original

Trăsături stilistice în romanul “Arhanghelii” de Ion Agârbiceanu

de Szánto Angela
Anul II Secţia: norvegiană – română

1998. V.Ediţia folosită în realizarea lucrării: Ion Agârbiceanu. VI. Ediţie. Editura 100+1 Gramar. Arhanghelii. curriculum vitae şi bibliografie de Constantin Mohanu CUPRINS: I. III. Realizarea artistică şi stilistică a romanului Concluzii generale asupra romanului Bibliografie 14 2 . prefaţă. Scurtă analiză generală a romanului 4 Firul narativ al romanului – redare rezumativ-analitică pe părţi şi capitole 5 12 14 IV. Bucureşti. Scurtă prezentare a istoriei biografice şi bibliografice a autorului 3 II.

povestiri. acesta era adesea poreclit Agârbiceanu ori Aghirbiceanu.” (I. Astfel. într-o familie cu 8 copii. cu predilecţie în domeniul prozei scurte (nuvele. Acest stil de viaţă îi va influenţa mult scrierile şi îi va induce un stil literar moralizator. cu întreruperi cauzate de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. SCURTĂ PREZENTARE A ISTORIEI BIOGRAFICE ŞI BIBLIOGRAFICE A AUTORULUI MOTTO: „Cea mai înaltă frumuseţe omenească e frumuseţea spirituală. Participă la Marea Unire 3 . Militează pentru pace şi democraţie. iar în reviste încă alte numeroase schiţe. nuvele ori poezii. Numele l-a moştenit de la bunicul lui. Se implică în jurnalism şi politică. venit din comuna Agârbiciu (între Copşa Mică şi Sibiu). cu păstrarea valorilor morale tradiţionale. povestiri). În literatură debutează la vârsta de 17 ani în revista Unirea din Blaj cu poezia Amintiri. un sat din apropierea Blajului. uneori cu iz de predică. A absolvit Facultatea de Teologie din Budapesta în 1904 şi va fi preot greco-catolic din 1906 până spre sfârşitul vieţii. Ion Agârbiceanu a fost un prozator talentat. damnând adoptarea unei direcţii ce a dus la o nouă conflagraţie la nivel mondial. schiţe. În acelaşi an devine secretarul „Societăţii de lectură” a liceului pe care îl urmează şi debutează în aceeaşi revistă de Blaj – Unirea – şi cu proză: În postul Paştilor. În timpul războiului publică numeroase articole de îmbărbătare a Armatei Române şi îşi exprimă cu fervoare dorinţa Unirii tuturor românilor. Agârbiceanu) Născut la 12 septembrie 1882 în Cenade.I. armonia şi desăvârşirea vieţii spirituale. A publicat peste 30 de volume de proză şi romane. iar porecla urma să le devină nume urmaşilor săi.

de la Alba-Iulia în 1918. într-o măsură) să schimbe societatea în care a trăit în bine. spirituale. II. Astfel. Subiectul şi tematica romanului este inspirată din experienţa autorului în timpul petrecut la Bucium-Saşa (unde locuise înainte să se stabilească la Orlat). Capitolele sunt doar numerotate. la comemorări ale marilor scriitori trecuţi la cele veşnice. în apropierea Sibiului. li se vor înlătura toate piedicile din calea fericirii pământeşti. ovaţionat de băieşi ori de societari. un sat sărac de mineri. Personajele sunt foarte atent caracterizate prin toate tipurile de caracterizare directă şi indirectă. Titlul romanului este acelaşi cu numele „băii” (minei) care i-a adus lui Iosif Rodean atât progresul financiar şi ierarhic social. S-a implicat activ în crearea şi/sau dezvoltarea societăţilor literare ale vremii. după un progres aproape vertical şi o decădere de asemenea bruscă. cât şi declinul final. În 1914 apare şi în volum. A apărut întâi în revista Luceafărul în anul 1913. punându-se mare accent pe trăirile lor sufleteşti şi moralitatea ori imoralitatea 4 . care crede mai degrabă în valorile morale. decât în bogăţia materială şi statutul social pe care Iosif Rodean le preţuia atât de mult. datorită sentimentelor lor curate şi puternice unul faţă de celălalt şi datorită răbdării şi înţelepciunii de care dau dovadă. fiind apreciat ca „romanul revistei Luceafărul pe anul 1913”. a primit premii şi distincţii pentru activitatea literară şi jurnalistică. fiecare cuprinzând câte 21 de capitole. prin traiul distinct. fără a avea titluri individuale. SCURTĂ ANALIZĂ GENERALĂ A ROMANULUI Romanul Arhanghelii a fost scris în perioada în care a fost preot în Orlat. a participat la numeroase conferinţe literare ori teologice. Romanul este structurat pe două părţi. Arhanghelii este un nume aclamat. a încercat (şi reuşit. Iosif Rodean va sfârşi în deznădejde. Centrul tematic al romanului e constituit de antiteza dintre progresul şi decăderea fostului notar Iosif Rodean şi realizările perechii Vasile Murăşanu – Elenuţa Rodean prin păstrarea unor valori şi credinţe antagonice. unele de asemenea împărţite în tablouri prin marcaje precum „” (care e posibil să difere de la o ediţie la alta). iar perechii de îndrăgostiţi. fiind martor la scrierea istoriei patriei şi la îndeplinirea visului unei naţiuni. însă damnat şi detestat de clericul Vasile Murăşanu. a inspirat generaţiile vremii la patriotism şi spiritualitate.

printre primii. fiica fostului notar şi actualului director al minei Arhanghelii din satul Văleni. Din conversaţia purtată cu slujnica localului reiese că mina Arhanghelii dă mult aur şi directorul Rodean e avut. Finalul romanului aduce din nou în lumină vestitul nume „Arhanghelii”. însă de data aceasta fiind purtat cu fală nu de o mină bogată. schiţându-i-se un portret atât fizic (păr castaniu. ci de nou înfiinţata bancă din satul Văleni. Îi cumpără un volum de nuvele şi porneşte spre gară. Noaptea părintele Murăşanu îl trezeşte pe Vasile să meargă la Biserică la slujba înmormântării. II. IV. Sunt descrise satul Văleni („un sat cu aproape două mii de suflete. pentru că a doua zi urma să plece cu căruţa spre Văleni. Elenuţa îi aprinde lumânarea 5 . distanţa reală şi obiectivă dintre el şi Elenuţa Rodean pentru prima dată. Astfel. pentru vacanţa de Paşti. ochi albaştri). Conştientizând. romanul ar putea fi uşor împărţit în mai multe nuvele. II.acestora. Reiese dezgustul lui Vasile Murăşanu pentru mina respectivă. Vasile află că Elenuţa a petrecut iarna la Viena şi că e posibil să se logodească de Paşti cu un „advocat”. e chinuit de griji şi îndoieli. cât şi moral. Clericul petrece o noapte în oraşul X. E descris drumul şi – din conversaţie –„băitul” la Arhanghelii. Este descrisă viaţa de seminarist a clericului Vasile Murăşanu. Vasile uită de grijile lumeşti. Adoarme îmbrăcat abia spre zori. mineritul şi minele. care devenise din ce în ce mai puternică şi bogată sub conducerea fostului societar Gheorghe Pruncul. la Văleni. Ierotei şi clericul pornesc spre Văleni. Ierotei („sluga popii Murăşanu”) ajunge „cu noaptea-n cap” la „birtul” unde înnoptase clericul. răzleţit de-a lungul văii pe o întindere de şapte kilometri”). Însă rezumarea firului epic va lămuri mai bine ironia acestei sorţi şi antiteza dintre semnificaţia iniţială şi cea finală a „Arhanghelilor”. e ambiţios şi îndrăgostit de Elenuţa Rodean. La înconjurarea Bisericii. vălenarii. FIRUL NARATIV AL ROMANULUI – REDARE REZUMATIVĂ PE PĂRŢI ŞI CAPITOLE Partea întâi I. fiecare putând fi dedicată câte unuia dintre ele. căci era Vinerea Mare. III. Vasile Murăşanu e un student conştiincios. însă. de unde avea să plece acasă. Preotul se plânge familiei de năravurile risipitoare şi desfrâul băieşilor.

Constată cu stupoare că „fruntaşii” se înmulţesc tot mai mult în Văleni. La poalele muntelui Negruţa începe petrecerea de Paşti la care ia parte întreg satul. Toţi trei bărbaţii îi sunt. unde vălenarii risipesc banii cu fală.clericului. însă cea de-a doua e descrisă ca o zi de petrecere. uneori fără frâu.  Elenuţa face o plimbare cu Gheorghe – fratele ei proaspăt sosit în vacanţă – şi poartă o conversaţie despre viitorul ei. În preajma prânzului. însă care trezeşte noi emoţii în sufletul clericului. însă tatăl ei e mânios şi aspru. În casa familiei Rodean vin în vizită logodnicii celor două fete mai mari – Eugenia şi Octavia – şi un pretendent la mâna Elenuţei. Se prezintă târgul din Sâmbăta Mare din orăşelul vecin. Conversaţiile toate au în centru mina Arhanghelii. apoi. însă rostirea numelui băii celei bogate într-o discuţie îl trezeşte la realitate. V. Chemată la masă. ce se stinsese de-o haină a altuia. refuză să stea lângă pretendentul ei. VIII. VII. poreclit de ea „soarele Voicu”. Întâia zi de Paşti era sărbătorită de vălenari cu evlavie. familia şi oaspeţii hotărăsc să meargă şi ei la petrecerea din luncă. orăşenii. Cei doi tineri discută cu înflăcărare despre vălenarii risipitori şi despre patima bogăţiei ce i-a stăpânit de când s-a găsit aur la Arhanghelii. şi despre Arhanghelii. faţă de care Ghiţă îşi exprimă acordul pentru a împrietenire a fetei. La slujba Învierii. Vasile simte pentru un moment posibilitatea apropierii de Elenuţa. Naratorul descrie un obicei de Paşti dus. cei doi poartă o conversaţie scurtă. 6 . Cei doi se întâlnesc cu Vasile Murăşanu. VI. Într-un final. Elenuţa căuta des să plece din preajma pretendentului. Retrospectiva Elenuţei dezvăluie motivul îndepărtării ei de surori şi de mama ei (abandonarea portului popular şi a tradiţiilor în favoarea garderobelor luxoase – practic abandonarea frumuseţii fireşti pentru mofturi burgheze) şi apropierea ei de Ghiţă – singurul ce o mai putea consola. ridicând preţul produselor şi încurcând. la extrem de vălenari: pocnitul treascurilor. Fata îi cere împrumut ceva de citit. Lăiţă – lăutarul satului – porni cu o parte din taraf să le cânte „domnişorilor”. din discuţie reiese lipsa lor de credinţă ori practică a religiei. Întâi merge la fostul notar. însă. însă. antipatici fetei. Ascunsă în cameră. căutând s-o ţină cât mai mult în casă. Societarii de la Arhanghelii se intalnesc la barul lui Spiridon. Elenuţa răsfoieşte cartea primită de la cleric şi găseşte un rând scris de mână: „Adevărata fericire e în noi înşine”. astfel. lângă oaspeţi. Clericul ţine prima lui predică. se căieşte că n-a fost întâi la familia preoţească şi le făcură şi lor o vizită. însă. aşa cum i l-ar dori Iosif Rodean. Iosif Rodean e mânios din cauza năduşelii din Biserică.

impresionat de cântec. ce o lasă mai mult moartă decât vie. XI. Gligoraş moare în vârtej. „soarele Voicu”. clericul meditează la predica pe care tatăl său o ţinuse la înmormântarea lui Gligoraş cu respect şi admiraţie. iar clericului îi sunt respinse părerile. Iosif Rodean nu se lasă impresionat de legende şi coboară în mină. Elenuţa dansează cu clericul şi râde cu poftă de un compliment stupid făcut ei de candidatul Voicu. XII. Clericul Murăşanu ajunge la petrecere şi se aşează lângă diacul Gavril.Clericul nu ezită şi se lasă prins între două fete în horă. Ea dansa. Acasă. scriitorul notarului actual. şi Dochiţa. dar acum nu ne rămâne alta decât să ne petrecem!” X. Mărioara. După câteva cântări alese ale unui cor pregătit de Bratu. Salvina. Elenuţa şi Ghiţă se prind în horă. După horă. ea îi mulţumeşte pentru volumul împrumutat şi discută despre şirul scris ei. care-l îmbie pe tânăr la joc. unde Elenuţa e nevoită să danseze şi cu candidatul la mâna ei. Lăcomia unui băieş îi sperie pe ceilalţi. o tânără văduvă din sat. care se aşează la singura masă liberă. iar diacul şi părintele oftează meditând la tinereţe. primarul a băut cu mânie câteva pahare de vin şi i-a poruncit nevestii sa plece. dându-le impresia că în mina Arhanghelii s-a mutat Vâlva Băilor. observă apropierea fratelui ei de fiica fostului notar şi îl sfătuieşte să nu-şi facă speranţe deşarte. care se furişase în mină să fure aur în a treia zi de Paşti. iar universitarii Ungurean şi Pruncul (fii de societari la Arhanghelii) începură să fredoneze diverse cântări de petrecere. o fiinţă mitologică ce apărea uneori în mine. iar primarul o privea cu poftă. Vasile o invită pe Elenuţa la ţarină. Soseşte şi familia Murăşanu la petrecere şi ocupă masa unde şedeau deja diacul şi clericul. nevasta lui. iar nevasta sa blastămă mina. Societarii discută despre sensul vieţii şi posibilitatea existenţei unei fiinţe supreme. unde-l află pe băieşul Gligoraş. după ce se va fi întremat puţin. Petrecerea continuă în sala cea mare a birtului. după ce-a intrat Dochiţa în birt să continue dansul. Iosif Rodean. Reacţia lui Ghiţă este una dezaprobatoare: „E un gest şi ăsta! Adevărat că eu nu l-aş fi făcut. Plecând înapoi spre seminar. Văzând tristeţea clericului faţă de dansul lor. ea-l mângâie vorbind cu ironie despre partenerul ei de dans. nemaicutezând acum să creadă 7 . să deie Dumnezeu să săce tot aurul. ce părea a fi fost păstrată anume pentru ei. sora mai mică a lui Vasile Murăşanu. ce lucrase odată pentru ei şi care-l ispitise pe primar cu tinereţea ei. cumpără toată băutura localului şi o oferă oamenilor. Apare şi familia Rodean. tot!” XIII. zicând: „Să deie Dumnezeu să trăznească-n Arhanghelii.IX. Atenţia naratorului se îndreaptă spre primarul Vasile Cornean. tot. motiv pentru care îi făgăduieşte bărbatului că va părăsi casa a doua zi. Copiii preotului joacă mult şi cu poftă. Salvina e „răsplătită” pentru dragostea şi osteneala ei cu o bătaie cruntă.

Este caracterizat Iosif Rodean. 8 .  După feştania de Ispas. unde risipesc bani mulţi. pentru a primi de zestre acţiuni la baia Arhanghelii. fraţii Ghiţă şi Elenuţa care erau la fel de dezgustaţi de traiul lipsit de logică al părinţilor.că-l va întrece pe bătrân în arta oratoriei. amintindu-şi că la despărţire îşi spuseseră multe cuvinte mai îndrăzneţe. care e zbuciumată de cheltuielile fiului universitar. Maria îşi dă seama cui îi aparţine inima mezinei. însă. Cerând-o pe fată în căsătorie la directorul Arhanghelilor. Îi destăinuie surorii sale acest gând. ţinută la un izvor crezut tămăduitor. ce purtau parcă promisiunea unui viitor. invocând drept pretext dorinţa de a afla dacă râsul ei nebunesc cauzat de finalul ridicol al peţirii e sau nu un păcat. „advocatul Crăciun”. XVI. E creionată familia Ungurean. neîndrăznind. Apoi cugetă la Elenuţa. lucru care trezeşte mânia tatălui (lui îi plăcea să uimească prin surpriza zestrei mari oferite). avocatul Craciun îndrăzneşte să ceară şi zestre. Marina care era mai tot timpul ocupată cu gospodăria. XIV. este un om plăcut. Elenuţa îi invită pe părintele Murăşanu şi pe diacul Gavril la masa fostului notar. El s-a căsătorit cu Marina. universitarii nu contenesc cu petrecerile. cel dintâi explicându-i celui de-al doilea motivul scandalului – îndrăzneala de a pretinde o anumită sumă drept zestre de la directorul Arhanghelilor. Iosif Rodean primeşte o scrisoare de la bărbatul fiicei lui celei mari.  Ginerele fostului notar şi protejatul lui discută pe trăsură. ei nu-i place. XVII. fără joc. iar ea-i promite că îl va îndepărta pe acest străin de lângă ea. Elenuţa îi scrie lui Vasile. XV. al cărei universitar Gheorghe. se încinge o mică petrecere cu mâncare şi băutură. Maria. Elenuţa descoperă că pretendentul. care îl anunţă că va veni de Ispas în vizită împreună cu un peţitor vrednic de mâna Elenuţei. Aceleaşi probleme le întâmpină şi familia Pruncul. însă doreşte să afle cine i-a furat inima mezinei. fata celui mai avut om din sat la momentul acela. La sosirea musafirilor. însă va medita asupra acestui gând şi va afla că are simţăminte pentru cleric. să-i trimită măcar „un sărut de mână”. totuşi. nu primeşte nimic. Vasile îi răspunde foarte vesel şi deschis. Căsătoria a uimit tot satul. tatăl său fiind hotărât să nu-i mai plătească încă un an de studii. În capitală. în care nădăjduia să găsească aur mult. Ionuţ. care era vinitură în Văleni şi a fost notarul satului înainte de a fi director la baia ce-i adusese atâta aur. însă. însă. însă s-a dovedit o mişcare bine gândită. Elenuţa tăgăduieşte. fiind descrise relaţiile dintre diferiţii membri ai ei: tatăl care se înţelegea bine cu cele două fiice acum logodite. care. Acesta cere bani telegrafic şi-i primeşte numaidecât. Familia e apoi caracterizată. însă.

Pentru întâia oară ei discută despre cununie. Tinerii pleacă apoi spre plai. Acesta aproape imediat se şi însură cu Dochiţa. Ghiţă şi Elenuţa se întâlnesc în plimbarea lor cu clericul Murăşanu şi poartă conversaţii plăcute. prin mijlocirea lui Ghiţă. timp în care clericul să predea în vreun sat. se preface că nu observă. moare Salvina şi-l dezleagă ea pe primar. XXI. Pruncul e găsit beat de bere şi trezit de Ungurean cu rachiu şi aer curat. petrec tot mai mult timp împreună. Pruncul îi cere lui Spiridon un butoi de bere în care să-şi verse amarul (tatăl îl ameninţase că e ultimul an de şcoală pe care i-l plăteşte) pe când ceilalţi pleacă să se odihnească puţin înainte de lăsarea serii. Primăriţa se întoarce la bărbat după ce se mai întremează în urma bătăii. Preotul Murăşanu nu doreşte să-i despartă şi îi scrie şi protopopului să nu le acorde divorţul. Ghiţă e nevoit să-i părăsească o clipă pe cei doi. Ionuţ Ungurean fiindu-i naş. XX. iar Vasile nu iese din casă 4 zile. neputându-le accepta de mândrie. Profesorul îl asigură. bănuind emoţia ce le stăpânea sufletul. pe care el nu o avea. dar mai mult teoretice despre căsătorie. Societarul Gheorghe Pruncul îşi vinde partea din societate lui Iosif Rodean. Profesorul se învoieşte şi îl trimite în Gureni. însă e primită cu răceală.  Vasile Murăşanu îşi vizitează profesorul. Primarul îi spune că-şi doreşte o nevastă tânără. însă. Fata cade bolnavă la pat după conflict. dar îi lasă singuri cu drag. iar Ghiţă. Are loc petrecerea de despărţire a universitarilor la birtul lui Spiridon (Ungurean şi Pruncul plecau pentru ultima oară spre capitală la şcoală). cei doi merg o bucată ţinându-se de mână. în speranţa că va putea primi asigurări asupra găsirii unei parohii bune şi o dispensă de la vârsta canonică de hirotonire. o „comună fruntaşă”. Elenuţa rămâne singură.  Cei doi îndrăgostiţi. Vasile îi sărută mâna. însă e întâmpinat cu batjocură de Iosif Rodean. Ghiţă primeşte post de inginer în Ungaria şi părăseşte Vălenii.  Cei doi îşi vorbesc din ce în ce mai deschis. apoi gonită de acasă. După o vreme. Ghiţă îi destăinuie tatălui său grijile sale de demult legate de cheltuielile nebuneşti ale directorului Arhanghelilor şi acesta îi respinge indignat observaţiile. ajungându-i din urmă. unde plănuiau să continue petrecerea.XVIII. Cei doi se întâlnesc întrun final şi hotărăsc să mai aştepte un an. XIX. 9 .  Vasile o peţeşte pe Elenuţa. Ghiţă e mesagerul îndrăgostiţilor. adesea singuri.

IV. III. hotărând să sape în continuare în gangul cel nou. cu gândul să le ofere fiicelor proaspăt căsătorite. la hotelul Splendid. în care cei doi se mângâie şi se îmbărbătează reciproc. Pierde 10 000 de zloţi. Ulterior. să supravegheze lucrările la case. iar seara se abate mereu la hotelul Splendid. Acolo Iosif Rodean cerceta piatra din noul gang şi descoperă firicele de aur. V. pleacă amandoi la mină să afle adevărul. în camera poreclită încă după deschiderea hotelului „optsprezece carate”. directorul minei decide să joace în sfârşit cu notarul actual.Partea a doua I. cu care tatăl său ar vrea să-l vadă cununat. ci doar o stimează.  Pruncul se bucură să afle că nici gangul cel nou nu mai dă aur destul şi grămezile de piatră se împuţinează tot mai mult. unde era convins că va găsi o nouă vână puternică de aur. Primul capitol e o adunare de epistole între Vasile şi Elenuţa. Iosif Rodean e zdrobit de noutatea tulburătoare. Popescu. după valoarea aurului găsit în mina societarilor vălenari. II. însă pe care el n-o iubeşte. Primăreasa Dochiţa află vestea mergând în sat după băutură pentru bărbatul ei. Directorul nu se pierde cu firea şi-şi continuă jocul liniştit. Începutul sfârşitului: Iosif Rodean este căutat la hotel de un băieş care-i spune că „au săpat în mâncături” (într-un gang vechi de unde fusese scos aurul cu mult timp în urmă). Elenuţa îl anunţă că surorile ei s-au măritat în sfârşit. după ce le-ar fi transformat în palate. însă se îmbărbătează singur. lucru pe care Rodean nu-l putea pricepe. 10 . Sărbătorind la hotel cu oaspeţii punerea pietrei de temelie a noilor case. verifică el însuşi galeria şi află că e adevărat zvonul. Patima jocului i se aprinde când realizează că ar putea recâştiga toţi banii pierduţi.  Directorul îşi face zilnic drum prin oraş. Întâlnindu-se cu Ungurean bătrânul. fiica preotului din Gureni. el jucând doar de dragul jocului si pentru fala risipei.  Iosif Rodean cumpărase două case vechi alăturate în oraş. Acesta juca pentru bani. Joacă tot mai mult şi pierde din ce în ce mai mulţi bani. E prezentată noua ocupaţie a directorului de la Arhanghelii – petrecerile în oraş. Băieşii se liniştesc. Elenuţa se bucură. Primarul n-o crede şi pleacă în sat să afle. Vasile scrie mult despre Laura.

IX. câţi îi ceruse dintr-o dată asigurarea lor şi evitarea pierderilor. dar află casele încuiate şi sunt nevoite să revină la Văleni. care nu i-a mai cerut de mult bani. În casa familiei Rodean domneşte o linişte mormântală şi rece. Elenuţa ezită să-i scrie lui Vasile despre noutăţile de la Arhanghelii. Într-un exces de zel. Restituindu-i.VI. primarul scoate banii din seiful Primăriei şi-i arată nevestii. Băncile la care avea Iosif Rodean datorii hotărăsc să facă paşi repezi pentru Ungurean îi cere împrumut lui Pruncul 1500 de zloţi. Tot satul resimte tensiunea sărăciei. Elenuţa îi scrie lui Vasile. VII. Arhanghelii. Fiul îi soseşte acasă cu noua lui iubită. Gerul împiedică băieşii să lucreze. însă Marina îi dă speranţe soţului ei. Fetele se întorc acasă. VIII. fiul. aproape consolator. mărturisindu-i în sfârşit nenorocirea de la 11 . pentru a se interesa de parohiile vacante şi pentru a vorbi iar cu profesorul în legătură cu hirotonirea. îi împrumută doar 500 şi îl pune şi să semneze o garanţie. Ginerii află de datoriile socrului şi se despart de soţii. empatic. Un bătrân prooroceşte nenorociri tuturor celor ce se poartă cu ipocrizie şi preţuiesc atât de mult aurul. o unguroaică ce se voia actriţă. însă îşi pune toate speranţele în baia Arhanghelii. Clericul pleacă din nou. însă fostul notar nu-l ascultă. iar primarul o bănuieşte. Dochiţa se împrumută de la fratele ei sărac. propunându-i să facă o nouă feştanie la mină. X. însă. XII. Pruncul şi Popescu discută despre starea financiară reală a lui Rodean şi complotează să-i cumpere la licitaţie bunurile. însă se bucură că rămâne căteva zile în Văleni. XI. astfel că Iosif Rodean nu le poate plăti munca. cufundat în gânduri. când se va ajunge la lichidarea lor. îşi păstrează câteva bancnote pâna va putea măcina şi-i va putea restitui.  Vălenarii discută zvonurile despre datoriile directorului. lucru pe care el îl acceptă şi-l duce la bun sfârşit. Iosif Rodean e din ce în ce mai deznădăjduit. I se plânge şi de lipsa veştilor de la fiul său. Acesta. Clericul se întoarce în Văleni şi îi făgăduieşte Elenuţei că o va cere din nou de la Iosif Rodean. Noua lui veselie prevesteşte decăderea ulterioară. Pruncul îşi dă seama de fapta primarului şi pune la cale descoperirea lui. Tatăl e dezamăgit să afle că încă nu e avocat. XIII.  Ungurean îl vizitează pe director imediat după feştanie şi i se plânge de ger. Ungurean e rănit şi porneşte grăbit spre poştă să trimită banii.

s-o doboare. după cum afirmă naratorul. XVII. Primarul e bolnav grav şi locuieşte într-un cram al unei galerii a Arhanghelilor. unde e îngrijit uneori de o strajă şi unde Dochiţa îi aduce o dată pe zi mâncare şi băutură. Surorile Rodean trăiesc în vechea casă din Văleni ca nişte stafii. spre alte mine.XIV. Arhanghelii e acum o casă de economii. nu o baie faimoasă ce dă mult aur. XVI. să-şi refacă viaţa. îi fură scrisorile şi încep să-şi exprime răutatea şi faţă de părinţi. care – lovit în obraz – mai are putere să strige preţul final. Băieşii din Văleni pleacă tot mai mulţi spre Petroşani ori Moldova. Astfel. XV. Între timp. însă nu grav. Singurul care se mai teme de el şi-l ocoleşte e Gheorghe Pruncul. 12 . Elenuţa e măritată acum cu Vasile în Teleguţa. Directorul se plimbă prin casă. Când aude Iosif Rodean vestea ca i se vinde baia faimoasă. XVIII. pentru a ajuta cât putea familia. prin curte şi pare liniştit. ce-l vesteşte că Elenuţa e bolnavă. Pruncul voia cu orice preţ să le obţină. cu orice chip. Dimineaţa. unguroaica lui. În ziua de „25 Faur” era hotărât termenul licitării bunurilor lui Rodean. încercând din răsputeri s-o rănească. pe care reuşeşte să o cumpere Ghiţă împreună cu doctorul Vraciu. După ce a fost purtat mult prin institute. XIX. căci Irmuşca. care-i mărturiseşte şi ea dragul. XX. Apoi se licitează pentru Arhanghelii şi piatra nemăcinată pe care o mai avea Rodean şi preţul urcă mereu. societate pe acţii” îi aparţine lui Pruncul. „Institutul de credit şi economii. deşi mina e părăsită de mult. îl părăsise. Ungurean e creionat beţiv. Clericul are examen cu elevii şi e vizitat în Gureni şi de Ghiţă. care zilnic merge la baia Arhanghelii să caute aur. care aducea banca pe culmi tot mai înalte. Marina e nevoită să rămână în Văleni. primarul fusese denunţat de Pruncul pentru furt şi acesta din urmă fusese numit primar substitut. profitând de nevoile tot mai mare ale oamenilor din sat. dar senil. devine furios. Fostul director al minei e acum un bătrân calm. Elenuţa se încredea tot mai mult în viitorul ei cu clericul. blestemându-l. iar surorile o pizmuiau pentru fericirea ei. roase de răutate şi invidie. Se licitează pentru casă. cât şi notarul Popescu au pornit spre oraş să asiste la vânzarea caselor lui Rodean. şi care rămâne la prânz şi se îndrăgosteşte de domnişoara Laura. Preţul a fost ridicat întru câtva de Ghiţă şi doctorul Vraciu. doar aşa şi-a putut afla liniştea. unde primise clericul parohie. râde nebuneşte. XXI. care păstrează urma glonţului pe obraz. Soseşte şi Ghiţă. fără diplomă de avocat şi singur. Capitolul al XVIII-lea se petrece la opt ani de la celalte întâmplări. să aibă grijă de bărbatul ei. atât el. ia puşca şi-l ocheşte pe Pruncul. care-şi vedea de îndeletnicirea zilnică. cumnatul său.

cât şi de a creiona trăsăturile unor personaje (fie ale celui ce le rosteşte. Acestea încadrează limbajul romanului în registrul stilistic popular. apropiind cititorul de personaje. de asemenea.. foarte prezentă în text prin onomatopee. Oralitatea. – Ai în oraş. planuri nouă. Aceste vorbe se adeveresc (cel puţin pentru Văleni) în final. Romanul are un rol moralizator.III. ficior. trăbă. meal. apar întrebări retorice la dezvăluirea unor adevăruri dureroase. când intrase în mină sa fure: „Să deie Dumnezeu să trăznească-n Arhanghelii.. imprecaţii ori prelungiri ale unor sunete (mai ales în strigăte. mânci mălai şi ceapă şi-ţi pute casa!”). răspunse cu linişte femeia. advocat. cambii. fie ale celui căruia îi este adresată): „Miroşi a hoit. folosirea vocativului şi a imperativului. „toca-toca”. firesc. „să săăăce”. „trăiască!” etc. tot. nevasta băieşului ucis în vârtej în a doua zi de Paşti. ori cântări). camătă. mâncături etc. „vi-vi-vi-vat”. „haaau”. Astfel. „Nuţo!”.) Să săăăce toată sămânţa aurului din toţi munţii. 13 . hocmani. jalbă. „ptii!”. creând uneori chiar o empatie unidirecţională între aceştia. „dragule!”. „măi ăsta!”. iar băieşii sunt nevoiţi să plece spre alte locuri pentru a-şi găsi de lucru. precum despărţirea primarului de nevastă: „Puteam noi şti că din câne nu iese slănină?” Invectivele au atât rolul de a atenţiona asupra unor obiceiuri rele („Se vede că eşti o proastă de pe sate! Zvârli banii numai de fală. „colosal!”. a săcera. să deie. prav. zlot. „vai”. când toate minele din sat sunt părăsite. Astfel. dă şi o puternică notă afectivă romanului. multe cară incărcate etc. „fraţilor!”. ci mai degrabă dintr-un impuls social. E de reţinut imprecaţia (blestemul) lansată de Chiva. piuă. repetiţii. sfârmitură. să deie Dumnezeu să săce tot aurul. inserarea de cântece şi versuri. „of”. baie. vreai. „he-he-he”. vită bătrână ce eşti!”. mălai (pentru porumb) etc şi termeni specifici unei anumite meserii – mineritul – precum băieş. regionalisme precum vâlvă (pentru zână). şuştar. cram. „uf”. precum condei. a ţesăla. dar acasă mânci mălai. de altfel. „hî-hî”. tot! (. Oralitatea este. Astfel. REALIZAREA ARTISTICĂ ŞI STILISTICĂ A ROMANULUI Figurile de stil folosite cel mai adesea de Ion Agârbiceanu în romanul Arhanghelii sunt de ordin lexical. „măi ticală!”. întâlnim numeroase arhaisme. – Am de unde. întâlnim adesea în text formulări de genul: „hop-hop”. însă nu dintr-o dorinţă de încreştinare. din toată lumea!”. vaiete.

lucii. şi-n ochii aceştia negri.”. „Pădurea creştea în jurul lor tot mai puternică. a unui grai neaoş ardelenesc. se bucură de verosimilitate. presărat pe alocuri cu floricele galbene de podbeal. pălăria. însă şi pentru a ilustra anumite trăsături de caracter a personajelor: „Sa-mi dai voie sa-ţi trimit un.. măriţi de spaimă. un cititor atent va realiza devreme că sentimentele Elenuţei sunt deschise faţă de cleric. cel mai adesea cu rolul de a crea momente de suspans. Însă tot spre integrarea cititorului în lectură şi spre răbdarea suspansului apare şi sugestia în aceste pasaje aposiopetice. ce cuprinde trăirile altora... groase ca două arcuri de cărbune. un sărut de. Cred că. care nu poate decât să încânte cititorul doritor să înveţe din realitatea altuia. „De altfel. pe alţii îi întinsese. fruntea. Nu se zăreau decât câteodată luminişuri. dar jos pădurea era rară. vrând poate să se cureţe de ei. care pe alocuri păreau înşiruite ca nişte enorme făclii).?”. metaforele şi epitetele apar cel mai adesea în descrierea locurilor („un nesfârşit covor verde.” Firul epic este cinematografic aproape. jucau parcă mii de întrebări. dar atrage tocmai prin accesibilitatea sa şi utilizarea. fugea în urma trenului în apropiere”. tot mai uriaşă parcă. mâinile erau bătucite cu stropii aceştia..Apare des aposiopeza. deasupra.. Comparaţiile. „Din creştet până-n tălpi era aşa de plin de stropi de tină. IV. atenţia cititorului este captată pe întreaga durată a romanului care ar putea fi despărţit în mai multe nuvele. Vai.” etc. „Aşaa. ca de argint”. „Şi apoi. coroanele se atingeau.. deşi cele două familii din care provin ei nu se înţeleg şi între ei pare a exista o prăpastie de netrecut. totuşi. prăpăstioase. dar mai bine tac!”. eu cred că nici nu e lipsă de curte. trecându-se de la o scenă cu anumite personaje la o alta. CONCLUZII GENERALE ASUPRA ROMANULUI 14 . Obrajii. şi obrajii ei erau înfloriţi cu trandafiri”.. Limbajul lui Ion Agârbiceanu nu este atât de original şi popular precum al lui Creangă. pete vinete de cer.. încât nu era loc curat pe el nici cât să-ţi pui degetul. dar şi a portretelor: „unde fine. dintre care unii se mai uscaseră. Creştetele.. fiind bazată pe o experienţă reală a autorului şi cuprinzând multe detalii în toate aspectele narative ori descriptive. fiecare tratând povestea câte unui personaj. Astfel. Astfel. până departe se vedeau columnele acestea albe. „sprâncenele dese. Iar naraţiunea. Numai ochii subt pleoape îi erau curaţi..

care-şi pierde sinele pe parcurs. De altfel. Ediţie.Romanul Arhanghelii de Ion Agârbiceanu este o capodoperă a autorului. Editura 100+1 Gramar. fiind mai de folos sufletului prin critica pe care o aduce la adresa imoralităţilor cotidiene. dar şi a timpului pe care-l reprezintă. curriculum vitae şi bibliografie de Constantin Mohanu 15 . 1998. Astfel. BIBLIOGRAFIE 1. cred că acest roman creionează aspecte mai importante din viaţa ţăranului român din secolul XX. însă. drama prezentată este aceeaşi: a omului stăpânit de patima înavuţirii. V. Personal. Bucureşti. Arhanghelii. Ion Agârbiceanu. pavând drumul romanului ce avea să devină tipic tradiţionalismului: Ion de Liviu Revreanu. recomand cu căldură citirea romanului de toţi pasionaţii de literatură bună. prefaţă.

Editura Semne. Autor colectiv. George Călinescu. Bucureşti. Vol. Editura Enciclopedică. Bucureşti. Istoria literaturii române. I (A-C). 2007 16 . De la origini până în prezent.2. Dicţionarul Enciclopedic Român. Ediţia 2009 3.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->