MAC-MAC În tramvaiul care duce Din Lipscani în Ghica Tei Plin de lume anonimă De bărbaţi şi de femei.

La o staţie din centru, Sau de prin împrejurimi, S-a urcat o cuconiţă Cu superbe rotunjimi. Trup felin, plin de ispite, Dar rotund şi voinicel Parcă-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel. După ea se urc-un tânărTip de Donjuan sadea,Care nu ştiu din ce pricini Se cam îndesa în ea. Doamna foarte intrigată L-a privit cu mult temei. Însă tot mai mult măgarul Se-ndesa în... viaţa ei. Că Nu Şi Nu deodată cuconiţa s-a mai putut abţine i-a spus: - Ascultă, june, te simţi sau nu ţi-e bine?

Ce te-ndeşi ca la pomană? Când nici nu ştiu cine eşti! Cu metode de-astea brute Crezi c-ai să mă cucereşti? Află că sunt doctoriţă, Chiar de nu m-arata faţa,Şi-ţi fac una s-o ţii minte Toată viaţa, toată viaţa! Că de mai m-atingi o dată Peste trup sau peste braţe Ţi-o tai jos în bucăţele Imediat! Şi-o dau la raţe! Iar femeile-vreo zeceDin tramvaiul cel sărac, Începură toate odată: Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful