CUPRINS

CAPITOLUL I. Piaţa financiară...............................................................................4 1.1. Conceptul si necesitatea pieţei financiare.......................................................4 1.2. Cererea şi oferta de capital..............................................................................9 1.3. Participanţii la piaţa de capital......................................................................11 1.4. COMPONENTELE PIEŢEI DE CAPITAL.................................................13 1.5. Rolul şi funcţiile pieţei financiare în ............................................................19 economia contemporană......................................................................................19 CAPITOLUL II. Valorile mobiliare .......................................................................21 2.1. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital..................................21 2.2. Acţiunile .......................................................................................................24 2.2.1. Concept şi tipologie....................................................................................24 2.2.2. Evaluarea acţiunilor....................................................................................29 2.2.3. Efectele emisiunii de acţiuni.......................................................................31 2.3. Obligaţiunile.................................................................................................33 2.3.1. Concept şi tipologie....................................................................................33 2.3.2. Elementele tehnice ale obligaţiunilor.........................................................36 2.4. Contractele futures........................................................................................37 2.5. Opţiunile.......................................................................................................38 2.6. Legislaţia aplicabilă valorilor mobiliare.......................................................39 CAPITOLUL III. Instituţiile pieţei de capital........................................................49 3.1. Comisia Naţională de Valori Mobiliare.......................................................49 3.2. Societăţile de valori mobiliare......................................................................50 3.2.1. Concept.......................................................................................................50 3.2.2. Sarcinile departamentelor care participă la operaţiile bursiere sau pe piaţa O.T.C....................................................................................................................53 3.2.2.1. Departamentul TRANZACŢII (FRONT OFFICE)..............................53 3.2.2.2. DEPARTAMENTUL OPERAŢIUNII (BACK OFFICE)..................55 3.2.3. Tranzacţiile efectuate de S.V.M. – uri .......................................................57

3.2.3.1. Tranzacţii de Agent şi Tranzacţii de Dealer.........................................57 3.2.3.2. Comisioane şi Adaosuri/Reduceri de Preţ..........................................59 3.2.3.3. Confirmarea Tranzacţiei......................................................................60 3.2.4. ETAPELE PROCESĂRII ÎN DEPARTAMENTUL DE OPERAŢIUNI 61 3.2.4.1. Înregistrarea şi Raportarea Tranzacţiilor..............................................62 3.2.4.2 Încasările şi Plăţile în Numerar.............................................................63 3.2.4.3. Administrarea Conturilor Clienţilor....................................................64 3.2.4.4. Segregarea Valorilor Mobiliare...........................................................65 3.2.4.5. Decontarea Tranzacţiilor în Sistemul RASDAQ................................66 Procesarea Individuală a Decontării (Tranzacţie cu Tranzacţie)......................66 3.3. Bursa de valori..............................................................................................70 3.3.1. Concept. Funcţii. Rol..................................................................................70 3.3.2. Organizarea bursei de valori.......................................................................73 3.3.2.1. Organizarea bursei de valori pe plan mondial......................................73 3.3.2.2 Organizarea Bursei de Valori Bucureşti................................................74 3.3.3. Cotarea valorilor mobiliare ........................................................................77 3.3.3.1. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei.........................................77 3.3.3.2. Ordinele de bursă.................................................................................79 3.3.3.3. Tehnicile de cotare...............................................................................82 3.3.3.4. Formarea cursului bursier.....................................................................84 3.3.4. Tranzacţiile bursiere...................................................................................86 3.3.4.1. Tipuri de tranzacţii bursiere.................................................................86 3.3.4.2. Sistemul de tranzacţionare ..................................................................89 3.3.4.3. Procedurile de introducere a ordinului, de tranzacţionare, compensare şi decontare a tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti ................................91 3.3.5. Aprecierea activităţii bursiere.....................................................................98 3.3.5.1. Indicii de bursă.....................................................................................98 3.3.5.2. Analiza bursieră....................................................................................99 3.3.5.3. Eficienţa bursieră şi crahul ................................................................100 3.4. Piaţa extrabursieră.......................................................................................101

3.4.1. Caracteristicile pieţei extrabursiere..........................................................101 3.4.3. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare............................103 3.4.4. Registrul Român al Acţionarilor...............................................................104 3.4.5. Societatea Naţională de Compensare Decontare şi Depozitare pentru Valori Mobiliare.................................................................................................107 3.4.6. RASDAQ.................................................................................................109 3.4.6.1. RASDAQ – Piaţă Secundară de Valori Mobiliare.............................109 2.4.6.2. Sistemul de tranzacţionare RASDAQ...............................................115

este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unei pieţe specializate unde se întâlnesc şi se reglează. Circuitul activelor financiare în economie între ofertanţii de fonduri şi utilizatorii acestora în vederea satisfacerii nevoilor economice se realizează în cadrul pieţei financiare. . aceea de a transforma structura economiilor publice în conformitate cu structura nevoilor de finanţare a investiţiilor. respectiv. obiecte care au capacitatea de valorificare. suprafeţele de teren. Ele sunt de două categorii:  Active fizice (reale) cuprind bunurile materiale : bunuri de capital fix (echipamente. Nevoile de finanţare se manifestă pentru sume mari ce se cer alocate concentrat şi pe termene mijlocii sau lungi. indiferent de nivelul său de dezvoltare. deci. Conceptul si necesitatea pieţei financiare Orice economie naţională. bunurile de consum de folosinţă îndelungată. clădiri. liber sau dirijat. Locuinţele şi suprafeţele de teren asigură proprietarului venituri sub forma chiriilor. Aceste bunuri se numesc active. Spre exemplu. Bunurile de folosinţă îndelungată generează fluxuri de servicii de consum.CAPITOLUL I. pe termene scurte şi dispersate la un număr mare de deţinători. Misiunea instituţiilor financiar bancare în acţiunea lor de intermediere este. bunurile de capital fix contribuie la obţinerea producţiei şi. Piaţa financiară 1. etc.1.). Economiile publice sunt disponibile în sume mici. deci. Veniturile generate de activele fizice diferă de la un gen de activ la altul. inclusiv locuinţele. cererea şi oferta de active necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. bunurile constituite în stocuri şi rezerve. a rentelor. În activitatea economică se lucrează cu bunuri. la încasarea profitului obţinut din vânzarea ei.

în principal. Crearea şi sporirea capitalului investiţional se pot asigura fie pe seama resurselor proprii ale agenţilor economici. Activele financiare sunt constituite din trei mari categorii: a) Activele bancare sunt rezultate ca urmare a operaţiunilor bancare care produc dobânzi. . hârtiile de valoare reprezintă pentru agenţii economici alternative ale plasării economiilor băneşti. din moşteniri. banii fiind puşi „să lucreze” pentru posesorul lor. Sursele proprii (interne) provin. Pentru iniţierea unor activităţi economice de către persoane fizice sursele proprii pot fi constituite şi din economiile personale. Prin plasarea banilor se produce trecerea lor din stare inactivă în stare activă. Activităţile economice contemporane se pot desfăşura numai prin folosirea concomitentă a resurselor interne de finanţare şi a disponibilităţilor financiare interne. Pentru alţi agenţi economici hârtiile de valoare reprezintă instrumente prin care se asigură acoperirea unor necesităţi de finanţare. c) Activele de capital sunt rezultate din operaţiuni de investiţii. nu sunt negociabile şi conferă un grad ridicat de siguranţă. de o familie pot fi reţinuţi de proprietarii lor sub formă lichidă sau pot fi plasaţi într-o afacere oarecare. În principiu. fie pe bază de resurse atrase. etc. cu un grad mare de lichiditate (uşor transformabile în fonduri băneşti). Ei trec din sfera circulaţiei băneşti propriu-zise în sfera pieţei capitalului. Banii economisiţi de o persoană. plasamente pe termen mediu şi lung care se materializează în titluri de valori negociabile şi care includ un element de risc. b) Activele monetare sunt rezultate din plasamentele pe termen scurt negociabile. din partea de profit care se reinvesteşte pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţilor economice şi din amortizarea capitalului fix.

soluţia optimă ţine de diversificarea formelor de plasament astfel încât să se dispună de posibilitatea obţinerii.pe de o parte. populaţie şi autorităţi peste nevoile lor de consum şi care pot fi reţinute de posesorii lor sub formă de lichidităţi (opţiune neeconomică) sau pot fi plasate (direct sau indirect) în activităţi economice. să se diminueze riscurile. Este o piaţă specializată unde se 1 2 Michel Didier – „Economia : regulile jocului” Editura Humanitas 1998. depunerea la casele de economii sau la bănci. folosirea lor într-o afacere pe cont propriu. în alegerea modalităţilor de plasare trebuie să se ţină seama de mai multe criterii (în principal. Pentru aceasta este necesar a se manifesta prudenţă. la nevoie. Izvoarele surselor externe le constituie economiile realizate de agenţii economici. transformându-se în active financiare care au capacitatea de a produce în viitor venituri. urmând criteriul prudenţei. pag. Există mai multe posibilităţi de plasament: cumpărarea de bunuri imobiliare.Sursele atrase (externe) includ sursele directe care constau în emiterea şi vânzarea de hârtii de valoare (în special acţiuni şi obligaţiuni) şi sursele indirecte care se realizează prin intermediul creditelor mijlocite de instituţiile financiare specializate sub forma depozitelor monetare.pe de altă parte. se impun cel puţin două concluzii: . chiar dacă ele promit în schimb venituri mari deoarece se riscă mult sau aşa cum spune proverbul „să nu-ţi pui toate ouăle în acelaşi coş”2 Piaţa financiară reprezintă conjunctura prin care activele financiare sunt constituite şi introduse în circuitul economic. Cit. 132 . puţine plasamente rentabile pentru a nu – ţi lăsa toţi banii inactivi şi nu prea multe plasamente riscante. disponibilitatea. rentabilitatea şi riscul). „Plasamentul ideal ar fi cel care îndeplineşte simultan următoarele condiţii: este foarte sigur. adică diversificarea capitalului: puţine plasamente disponibile pentru a face faţă cheltuielilor neprevăzute. 156 Michel Didier – op. pag. . soluţia adoptându-se pe baza comparării acestor criterii. este foarte bine remunerat şi imediat disponibil în caz de nevoie”1 Întrucât nu este posibil ca un plasament să poată întruni simultan toate aceste condiţii. de lichiditate. achiziţionarea de acţiuni şi obligaţiuni. dar să se obţină şi importante venituri din plasamentul respectiv.

societăţi financiare. cât şi al utilizatorilor.) către investitorii iniţiali. etc. case de economii. etc. Ambele circuite trebuie organizate şi dirijate de intermediari specializaţi în materie. Un prim circuit financiar se stabileşte de la posesorii de active financiare (bănci. dobânzi. întreprinderi financiare.stabilesc circuitele financiare între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor de fonduri în scopul realizării unui profit. în interesul atât al investitorilor.) către utilizatorii de active financiare (agenţi economicii. Intermediar Mobilizări financiare Piaţa monetară Posesori de active financiare Piaţa bancară Piaţa de capital Utilizatori de active financiare Distribuire Intermediar de profit sau risc Schema pieţei financiare (după revista „Tribuna Economică”) .) Al doilea circuit financiar ia naştere după utilizarea activelor financiare în sens invers şi reprezintă distribuirea de profituri sau diminuarea de active rezultate din actul economic de utilizare (dividende. etc. comisioane. fonduri mutuale. instituţii financiare.

societăţile de asigurare şi alte instituţii financiare.) a căror lichiditate e maximă. biletele la ordin. Tranzacţiile includ depozitele bancare la vedere şi la termen ale persoanelor fizice sau juridice. bilete la ordin. depozite. O piaţă de valori sănătoasă constituie. uşor lichidabile. • Piaţa de capital. Piaţa de capital este specializată pe tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung. cambiile. cecurile. către posibilii investitori.În funcţie de tipul activelor negociate şi de mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul economic. Participanţii la oferta şi cererea de active monetare pot fi: guvernul. Rolul acestei pieţe este de absorbţie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea retragerii lor în orice moment. întreprinderile şi societăţile comerciale sau industriale. Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri. în orice ţară din lume. prin intermediul lor asigurându-se transferurile de capitaluri disponibile către utilizatorii ale căror nevoi depăşesc posibilităţile interne de acoperire. stimulându-se astfel eficienţa unor sectoare rămase în urmă. Piaţa monetară este caracterizată prin tranzacţii cu active financiare pe termen scurt. Motivaţia principală a unei pieţe de capital constă în economia şi plasarea valorilor mobiliare ale agenţilor economici în căutare de capital. deţinători de excedente băneşti. piaţa financiară este constituită din trei segmente distincte: • Piaţa bancară. Piaţa bancară reprezintă multitudinea relaţiilor de credit la care participă activele bancare nonnegociabile (cambii. persoanele fizice. cecuri. etc. garanţia alocării eficiente a resurselor disponibile în economie. băncile centrale şi comerciale. certificate de depozit şi alte titluri mobilizate pe termen scurt (până la un an). autorităţile locale. . • Piaţa monetară.

atitudine deschisă faţă de risc.Piaţa de capital nu este un element de „lux” în economie. b) cererea conjuncturală e datorată unor necesităţi tranzitorii: limitarea plafonului de credite pe piaţa monetară. de creare de noi societăţi. a imobilizărilor în lichidităţi active. Pe piaţa de capital cererea şi oferta se întâlnesc în baza unor reglementări specifice menite să apere interesele tuturor participanţilor la procesul de mobilizare şi utilizare a resurselor în condiţiile unei concurenţe loiale. transformarea inactivelor. prezenţă permanentă pe piaţă. Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor băneşti disponibile pentru plasament la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp şi la un anumit preţ. este dat de cererea şi oferta de capital. etc. ca şi al celorlalte pieţe globale. Ea include economiile care se formează în perioada dată. Ea reprezintă un centru de intensă activitate economică. deficitele balanţelor de plăţi. etc. de achiziţionare de bunuri sau servicii de către persoane fizice sau juridice. dar şi un mijloc de educare în spiritul economiei de piaţă. având în vedere şi nivelul dobânzii dispuşi să o suporte. Ea defineşte ansamblul nevoilor de capital al agenţilor economici la un moment dat. 1. instituţii financiar bancare. sesizarea oportunităţilor de profit. deficite bugetare. promptitudine. capitalul eliberat dintr-un împrumut sau o utilizare anterioară. Cererea şi oferta de capital Conţinutul pieţei de capital. . de dezvoltare a celor existente. Cererea de capital se realizează de către societăţi publice şi private.2. capitalurile disponibilizate pentru o perioadă de timp. de stimulare a calităţilor specifice unui om de afaceri: inventivitate. Cererea de capital se poate grupa în : a) cererea structurală de capital se concretizează în finanţarea de investiţii productive şi pentru acţiunile sociale. societăţi de asigurări.

d) Existenţa unui loc bine determinat şi centralizat. reali sau potenţiali. c) Tranzacţiile trebuie să fie cât mai uşoare şi rapide posibil. . astfel încât participanţii să obţină maximum de efect în minimum de timp. în care cererea şi oferta să se întâlnească nestânjenit.Prin intermediul acestei pieţe disponibilităţile de fonduri băneşti sunt concentrate către unităţi specializate în scopul folosirii lor drept surse de capital răspunzând astfel unor nevoi obiective de finanţare a vieţii economice. evitându-se speculaţiile sau influenţele dirijate. pentru a reuni cu maximă promptitudine cumpărătorii şi vânzătorii de capital. Publicitatea trebuie să fie completă şi rapidă. Cererea şi oferta pe piaţa de capital GUVERN OFICIALITĂŢI LOCALE SOCIETĂŢI COMERCIALE PUBLICE ŞI PRIVATE INSTITUŢII BANCARE ŞI FINANCIARE SOCIETĂŢI DE ASIGURARE PIATA DE CAPITAL CASE DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI INVESTITORI PARTICULARI SOCIETĂŢI DE INVESTIŢII ORGANIZAŢII ECONOMICE SOCIETĂŢI BANCARE Organizarea unei pieţe de valori mobiliare depinde de îndeplinirea unor condiţii obligatorii: a) b) Existenţa cererii de capital. e) Nivelul cursului la care se vând şi se cumpără titlurile mobiliare trebuie să fie public. un rol important avându-l mass-media. pentru ca nivelul final al echilibrului să reflecte realitatea. Existenţa ofertei de capital.

ce garanţii oferă emitentul. scopuri generale. care este posibilitatea de recuperare la termen a investiţiilor. investitorii şi intermediarii. El are de ales între contractarea unui împrumut sau majorarea capitalului propriu (emiterea de acţiuni). etc. fondurile mutuale. care va fi costul finanţării (nivelul dobânzilor) şi pe ce perioadă se pot obţine fondurile. b) după scopul urmărit: finanţarea industriei şi gospodăriei comunale. transporturi şi servicii publice. să afle unde sunt fondurile disponibile. Emitentul este partenerul care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaţă. întreprinderi publice şi particulare fără profil financiar. Investitorii se împart în două categorii : a) Instituţionali – societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari: băncile. prin intermediul unei societăţi financiare) sau prin plasament privat (distribuirea de titluri financiare se face prin contracte cu investitori cunoscuţi)1  Investitorii sunt posesorii de capital care doresc să-l valorifice.1. organizaţii internaţionale. Emitentul trebuie să prospecteze piaţa. scadenţa cea mai favorabilă.  Emitenţii. Trebuie să decidă dacă va emite prin ofertă publică (punerea în vânzare de titluri financiare noi către nişte investitori necunoscuţi. societăţile de investiţii. Didactică şi Pedagogică. ce dobândă pot obţine. O deosebită importanţă o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul emisiunii care stabileşte condiţiile şi avantajele investiţiei. Gabirela Anghelache – Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere.. Participanţii la piaţa de capital În tranzacţiile cu titluri financiare se implică trei grupuri de participanţi: emitenţii. societăţile de asigurare. Ei analizează relaţia risc – venit şi trebuie să afle care este rata rentabilităţii (raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea). bănci şi finanţe. 12 . petrol şi gaze naturale. 1 Gabriela Anghelache realizează o clasificare a debitorilor în funcţie de două criterii: a) după activitatea economică: guverne centrale şi locale. ce lichiditate are emitentul.3. instituţii monetare centrale. Ed. bănci comerciale şi alte instituţii bancare. pag. Ei exercită o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi a cursului bursier. Investitorii trebuie să cunoască care este riscul creditării. Bucureşti 1997.

şi dealerii. cu excepţia comercianţilor de titluri (dealerii) şi a societăţilor de valori mobiliare iar pentru serviciile lor pretind un comision. totodată. Intermediarul trebuie să fie o persoană juridică sau fizică de mare probitate.b) Individuali – persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare. etc. care îi acordă şi autorizaţia de a intermedia pe piaţa de capital. credibilitate şi profesionalism. bursele de valori mobiliare. Aceştia pot fi la rândul lor de două feluri: 1) Investitori pasivi pe termen lung care cumpără şi păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştigul de capital pe termen lung. dar. se implică în distribuirea acţiunilor şi obligaţiunilor. . Au un impact redus asupra preţului zilnic al acţiunii. precum şi consultanţă de specialitate pentru aceştia. Ei ţin seama de cerinţele emitentului. Aceste instituţii îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinţa de plasare şi valorificare a fondurilor proprii ale investitorului. societăţi comerciale sau persoane fizice calificate pentru această activitate. oferă servicii de negociere atât pentru emitent cât şi pentru investitor. Ei îşi calculează riscul propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă riscul asumat. Ele acordă asistenţă la lansarea unei emisiuni. Printre acestea se înscriu: băncile comerciale. acţionează pentru protejarea investitorului. brokerii. fondurile mutuale. băncile de investiţii. Sunt reprezentaţi de o serie de instituţii. băncile universale (bănci comerciale din străinătate care dobândesc autorizarea de negociere a titlurilor). 2) Negociatori activi care încearcă să valorifice mişcarea cursului bursier în vederea obţinerii unui profit. El este supravegheat şi controlat de instituţii financiare specializate.  Intermediarii. societăţile de asigurări. Intermediarii nu împrumută fonduri proprii. societăţile de valori mobiliare.

prin atragerea resurselor publice. Pregătirea emisiunii Vom dezbate în continuare această problemă având în vedere mai multe aspecte: . b) lansarea titlurilor mobiliare. piaţa secundară. . piaţa de capital se divide în două segmente dependente temporal:   piaţa primară. obţinând resursele financiare de care are nevoie. majoritatea emitenţilor făcând apel la economiile publice.1. este formată din trei etape: a) pregătirea emisiunii. Asemenea plasamente private sunt însă. o societate comercială pe . c) plasarea şi cotarea titlurilor emise. Producerea de emisiune a unui titlu.4. .intermediarul. pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung.emitentul.calendarul emisiunii. cât şi pe piaţa internaţională. oferind astfel posibilitatea emitentului de titluri de valoare să ia direct contact cu investitorii.decizia de emisiune. • Emitentul încredinţează problema emisiunii de titluri în contul său unei societăţi financiare de intermediere. în general cunoscuţi. COMPONENTELE PIEŢEI DE CAPITAL. Deţinătorii de capitaluri disponibile importante sunt. În funcţie de momentul în care se face tranzacţia. atât pe pieţele interne de capital. fiind în general. relativ rare. PIAŢA PRIMARĂ Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titlu mobiliare. prin utilizarea resurselor bancare. .

cu stabilirea exactă a cantităţii. aprobate de acţionari şi autorităţi. emisia valorilor mobiliare va fi împărţită pe loturi. pentru emitenţii din sectorul public a căror structură este specifică. În funcţie de valoarea totală a emisiunii se poate stabili pentru uşurarea acţiunii. deoarece emitentul singur nu poate acţiona rapid şi eficace. precum şi penuria de titluri la un moment dat. Ca o ultimă condiţie de îndeplinit. Pentru a se evita saturarea pieţei şi stoparea plasării titlurilor. societatea comercială aflată în postura de emitent trebuie să fie liberalizat total capitalul. emisiunea este posibilă şi fără a prezenta bilanţurile contabile. de cele mai multe ori se face apel la societăţi financiare specializate. stabilind modalităţile detaliate. trebuie să aibă aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor. o societate anonimă sau o societate în comandită. organizează fluxul de distribuire a titlurilor emise. care prin intermediul sistemului informaţional propriu.acţiuni. a statului sau a unei alte societăţi comerciale pe acţiuni. Astfel un investitor potenţial îşi va putea plasa fondurile în condiţii de relativă siguranţă şi în cunoştinţă de cauză. • Intermediarul emisiunii de titluri are un rol deosebit de important. De aceea. • Calendarul emisiunii va fi stabilit de către societatea financiară aleasă drept intermediar principal. • Decizia de emisiune. precum şi un raport privind realizările financiare şi programul de dezvoltare propus. Consiliul de Administraţie utilizează autorizaţia dată în scopul îndeplinirii formalităţilor necesare derulării operaţiunilor de emisiune. un plafon sub care fazele emisiunii pot fi comprimate. O asemenea societate trebuie să aibă cel puţin 2-3 ani de existenţă şi să prezinte ultimele bilanţuri contabile. precum şi a termenilor de lansare. eliminând calendarul obligatoriu. înainte de a putea primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor. care poate da autorizaţia de emisiune a titlurilor mobiliare cu valabilitate de 5 ani. Lansarea titlurilor mobiliare . reprezentantul oficial al demersurilor societăţii este preşedintele Consiliului de Administraţie. Dacă societatea beneficiază de garanţia unei colectivităţi publice. În general.

stipulată de legile care reglementează existenţa şi funcţionarea pieţei primare de titluri mobiliare. pe de altă parte. tehnicile de plasare. . Plasarea şi cotarea titlurilor emise Societăţile financiare care formează fluxul primar de distribuire a valorilor mobiliare fac legătura între societatea emitentă şi investitori.rezultatele financiare din ultimele luni. tipul titlurilor etc. • Informarea publică este o etapă nu numai necesară. Plasarea efectivă se derulează după o perioadă (variabilă în funcţie de titlul valorii mobiliare) De la publicarea oficială a acţiunii. . informaţiile minime care trebuie asigurate de societatea emitentă vor conţine: . pe de o parte şi intermediari ce formează fluxuri de distribuire.descrierea titlului mobiliar emis. coerenţa plasării titlurilor şi obţinerea fondurilor băneşti. Indiferent de dispoziţiile legale specifice fiecărei ţări. . Cotarea titlurilor pe piaţa primară este reglementată prin legi specifice şi depinde. Ele se angajează prin contracte ferme să plaseze titlurile.• Modalităţile de lansare sunt stabilite prin lege. precum şi profitul ce revine intermediarilor. condiţiile optime pentru realizarea consensului de interese ale celor două părţi. să verse emitentului fondurile băneşti obţinute. Finanţarea condiţiilor finale ale împrumutului se realizează prin negocieri între societatea emitentă. care precizează. numărul de titluri emise. în general. pentru fiecare titlu în parte următoarele condiţii: valoarea nominală.prezentarea juridică şi financiară a societăţii. alte condiţii necesare. . prin ghişeele specializate ale intermediarilor.ultimul bilanţ contabil. . să garanteze acţiuni de plasare prin susţinerea financiară a soldului de titluri neplasate. Sunt stabilite astfel. de situaţia specifică fiecărei societăţi în parte. dar şi obligatorie. dacă este la prima emisiune sau a mai fost cotată pe piaţă.raportul asupra activităţii.

Structura pieţei primare de capital este prezentată schematic mai jos: contract de intermediere contravaloare titluri SOCIETATE EMITENTA TITULAR DE FLUX BANCĂ BANCĂ flux de distribuire titluri mobiliare CAPITAL Pregătire emisiune Lansarea titlurilor Plasarea si cotarea titlurilor AGENŢIA TITLURILOR MOBILIARE INVESTITO RI INTERMEDIARI acord .

Asigurând mobilitatea capitalurilor. Piaţa secundară reprezintă. echilibrul a doi factori opuşi: • pe de o parte.PIAŢA SECUNDARA Odată puse în circulaţie titlurile mobiliare prin emisiunea pe piaţa primară. dar şi investitori "de ocazie".numite şi pieţe de negociere . având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit. prin intermediul burselor de valori. minimizarea riscului pe care îl incumbă orice titlu. preţul de vânzare-cumpărare la un moment de timp ulterior. ambele referitoare la dividendele sau dobânzile ce revin la sfârşitul anului financiar şi. care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare. ca expresie a cererii şi oferte. reprezintă în acelaşi timp. prin dividende sau dobânzi. în acelaşi timp. maximizarea rentabilităţii unei acţiuni/obligaţiuni. în speranţa unui profit maxim într-un timp record. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor interdealeri . SOCIETĂŢI PERSOANE . a lichidităţilor pe termen lung şi mediu. numite generic gestiunea portofoliului de valori mobiliare. Preţul la care se negociază titlurile mobiliare. Armonizarea dorinţei de câştig cu cea de diminuare a riscului se poate stabili printr-o serie de metode statistice. sociale şi politice a unei ţări. unde legea cererii şi ofertei găseşte terenul propice pentru acţiunea sa neîngrădită. Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere între cererea şi oferta de valori mobiliare. investitori "de profesie". piaţa secundară de capital poate fi considerată o piaţă absolută. de cele mai multe ori. fiind un barometru al nevoii de capital. acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. în primul rând.şi. piaţa secundară atrage. Din acest punct de vedere. dar şi al stării economice. a negociabilităţii oricărui titlu trecut de piaţă primară. modalitatea de a concentra în acelaşi loc investitori particulari sau instituţionali. pe de altă parte. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit. în principal. deopotrivă.

Exista cinci criterii principale de a le departaja: a) După continuitate: ♦ pieţe intermitente .asa funcţionează majoritatea pieţelor moderne de inspiratie anglo-saxona. în general.COMERCIALE PARTICULARE ORGANIZAŢII DE STAT BURSA BĂNCI ŞI INSTITUŢII FINANCIARE PIAŢA SECUNDARĂ Legendă mobilizări de titluri financiare disponibilităţi de titluri financiare Pieţele secundare de capital se caracterizează prin existenţa mai multor participanţi de ambele părţi.în care formarea preţurilor se bazează. pieţele se împart în: ♦ pieţe centralizate ♦ pieţe descentralizate d) După proprietatea asupra pieţei si accesul operatorilor. negocierile pot fi: ♦ licitaţii libere (“open-outcry”). ♦ prin calculator (tehnici electronice). pe fixing. exista pieţe: ♦ private . . ♦ pieţe continue b) Dupa suportul tranzacţional. c) Dupa localizarea ringului de negocieri.

pot exista: ♦ sisteme bazate pe dubla licitaţie (“price driven system”). funcţiunile macroeconomice. Este de menţionat că aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua pieţe (diferă criteriile de listare.5. La celelalte trei criterii. Prin intermediul titlurilor negociate pe piaţa financiară primară 1 În 1982 valoarea acţiunilor şi obligaţiunilor în circulaţie reprezenta 120 % faţă de PIB în Statele Unite. dar discutarea pe larg a acestora impune cunoştinţe aprofundate.în această situatie pieţele sunt privite ca instituţii publice. bazat pe activitatea formatorilor de piaţă (“market-maker”-i). Acest lucru este pus în evidenţă de faptul că produsele sale aflate în tranzacţiile bursiere reprezintă o cotă importantă în raport cu produsul intern brut.♦ de stat . 1 Prin intermediul pieţei financiare este stimulat procesul investiţional concomitent cu sădirea sentimentului de siguranţă economică şi de sentimentul de proprietar pentru cei ce subscriu sau cumpără active financiare. RASDAQ este un sistem privat. opţiunile arhitecţilor au fost diferite. 140 % în Anglia. e) După tehnica tranzacţionării. BVB este o societate publica. ♦ sisteme bazate pe formatori de piaţă (“quote driven system”). 40% în Suedia. Cele două pieţe secundare de capital din România. distribuit. 1. cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitaţie.286 . Capacitatea pieţei financiare primare de a susţine efortul investiţional acţionează pozitiv asupra pieţei muncii prin mărirea gradului de ocupare asupra pieţei bunurilor de consum. Rolul şi funcţiile pieţei financiare în economia contemporană Piaţa financiară reprezintă o componentă a sistemului de pieţe care exercită o influenţă majoră asupra stării şi funcţionării celorlalte pieţe. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) si RASDAQ sunt amândouă pieţe electronice continue. 28% în Franţa – statistică prezentată de Niţă Dobrodă – Economie politică – Universitatea Româno-Americană 1993. sistemele de depozitare-decontare). pag. cu acces liber al operatorilor.

uneori cu anticipaţie asupra modificării conjuncturii economice. prin mecanismele bursiere. c. volumul tranzacţiilor şi evoluţia cursurilor reacţionând brusc. operaţiunile speculative sustrag proceselor economice reale importante capitaluri băneşti care se constituie în „Bani fierbinţi” şi prin impactul psihologic pe care îl creează pot influenţa evoluţia cursului creând panică şi efecte negative asupra vieţii economice. intr-un termen scurt. preluarea controlului asupra unei societăţi pe acţiuni. Prin intermediul bursei se asigură una din cerinţele pieţei cu concurenţă perfectă: libera intrare pe piaţă şi înalta mobilitate a capitalului. scăderea bruscă a cursurilor este semnalul declanşării unei crize sau recesiuni. d. acestea sunt sustrase mecanismelor pieţei monetare. fie că acestea sunt sub forma burselor de valori.sunt mobilizate rezervele de lichiditate şi este favorizată asanarea circulaţiei monetare. după cum ridicarea lor constituie semnalul unui reviriment. Funcţia de concentrare a cererii şi ofertei de disponibilităţi băneşti. transformarea operativă. a capitalului real în capital bănesc şi invers. Funcţia de furnizor de informaţii care să asigure o transparenţă adecvată asupra activităţii emitenţilor în rândul investitorilor. realizându-se astfel şi o protecţie a investitorilor. este atenuată cererea pentru anumite categorii de bunuri. b. fie sub alte forme (piaţa la ghişeu – OTC). Acest tip de piaţă îndeplineşte următoarele funcţii: a. se transferă operativ capitalurile individuale dintr-o întreprindere într-alta. Prin contrast. Tot bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. Funcţia de concentrare a cererii şi ofertei de valori mobiliare. Piaţa financiară permite. Acest aspect este cel mai important dând pieţei şi instrumentelor sale specifice un avantaj substanţial asupra celorlalte forme de fructificare a banilor. Oferind plasamente atractive pentru deţinătorii de economii. . satisfăcând astfel unul din dezideratele oricărui plasament: să fie cât mai lichid posibil. Funcţia de asigurare a lichidităţii prin intermediul pieţelor organizate. De asemenea. Adeseori. Bursa constituie un barometru foarte sensibil al stării economiei.

 deţinătorilor se precizează clar în înscris şi există numai în această măsură. de altfel. iar acesta este constitutiv de drepturi şi obligaţii . . ele sunt numite în literatura anglo-saxonă securities. Din acest punct de vedere ele fac parte din categoria titlurilor de valoare care dau dreptul deţinătorului de a obţine în condiţii specificate o parte din veniturile viitoare ale emitentului. În prima categorie sunt incluse atât titluri care exprimă un drept real asupra mărfii aflate în depozit. În a doua categorie sunt incluse titluri de valoare care rezultă din operaţiuni financiare pe termen scurt (instrumente monetare) sau pe termen lung (instrumente de capital). Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrisuri în cont care conferă deţinătorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune ale acestora.CAPITOLUL II. Ele prezintă anumite trăsături:  Formalism – existenţa înscrisului este de esenţa acestor Literalitate – întinderea drepturilor şi obligaţiilor titluri. Caracter negociabil – pot fi transmise în mod operativ unor terţi.   Caracter autonom al obligaţiei consemnate în titlu. Ele reprezintă modul de existenţă a activelor nebancare şi au o serie de trăsături caracteristice. cât şi titluri care constată o creanţă comercială a deţinătorului lor. titlurile financiare sunt exprimate printr-un înscris – sub formă materială (document scris) sau ca înregistrare electronică care atestă existenţa unei relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi garantează drepturile posesorului lor. Valorile mobiliare 2. În primul rând.1. În literatură se face distincţia între titlurile comerciale şi cele necomerciale.

ale firmei emitente sau ale activităţii economice subiacente titlului. clădiri. titlurile financiare au o anumită valoare. Din acest punct de vedere. ci şi factorii de producţie şi chiar firmele ca atare. Deţinătorul unui titlu financiar se află în poziţia de investitor: el a achiziţionat titlul contra unei sume de bani. Ele permit transformarea unor valori mobiliare prin esenţa lor (pământ. Din punctul de vedere al modului în care sunt create titlurile financiare se împart în două categorii:  Titlurile primare.În al doilea rând. În al treilea rând. titlurile de capital exprimă. anticipările lumii de afaceri în legătură cu performanţele acelui activ. dar incerte produse în acest activ financiar. titlurile financiare pe termen lung (acţiunile şi obligaţiunile) au un rol deosebit în circuitul economico – financiar. cerinţele mişcării factorilor de producţie. Valoarea intrinsecă a titlului se determină prin calcul şi este funcţie de rezultatul plasamentului. Prin crearea de titluri financiare. procesul de „marketizare” (de transformare în marfă) cuprinde ansamblul activelor societăţii. nu numai bunurile şi serviciile pot face obiectul vânzării – cumpărării. care servesc necesităţii funcţionării pieţelor de mărfuri. în principal. activelor reali fixe) se realizează pe o piaţă specifică: piaţa capitalurilor. titlurile financiare sunt drepturi („pretenţii”) asupra unor venituri viitoare obţinute de emitent. valoarea de piaţă se formează în mod curent în report cu cererea şi oferta pentru titlul respectiv şi reflectă estimările. Această piaţă a cunoscut un proces progresiv de dezvoltare cu tendinţa de autonomizare a mişcării capitalului de hârtie în raport cu capitalul real şi de diversificare deosebită a tipurilor de active şi titluri financiare. Spre deosebire de titlurile comerciale. optând în acest fel pentru valorificarea fondurilor sale şi asumânduşi un risc corespunzător. adică de veniturile probabile. . bunuri de echipament) în valori mobiliare prin natura lor. Circulaţia titlurilor care suplineşte mobilitatea factorilor de producţie (în speţă. de veniturile viitoare ale investiţiei.  Titlurile derivate.

. Caracteristica definitorie a titlurilor primare este aceea că ele. asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri. iar.1 Spre deosebire de titlurile primare. mărfuri. investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerii utilizatorului de fonduri. În ultimul deceniu şi jumătate numărul şi complexitatea acestor produse bursiere ele constituind un sector deosebit de atractiv şi dinamic al pieţei financiare. Titlurile sintetice. pag. Titlurile sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active financiare diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului. 128 include în categoria titlurilor derivate şi titlurile convertibile. de opţiuni put şi call precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de futures şi opţiuni. valute. deoarece existenţa şi valoarea de piaţă a acestor titluri depind de activele la care se referă ele se şi numesc titluri derivate. la o anumită scadenţă viitoare. pe de o parte. Există două mari categorii de titluri derivate: contractele futures şi opţiunile. Ed. O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile 1 Constantin Floricel – Relaţii valutar financiare internaţionale. Ele pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de vânzare şi cumpărare. ci asupra unor active diverse cum ar fi: titluri financiare. pe de altă parte. dau deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului. Titlurile primare (titlurile financiare în sens restrâns) sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu – numite şi instrumente de proprietate – şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut – numite şi instrumente de datorie. Totodată. etc. în cea de a doua obligaţiunile. titlurile derivate nu poartă asupra veniturilor monetare nete ale emitentului. În prima categorie intră acţiunile. în condiţiile stabilite prin contract. Didactică şi Pedagogică 1996.

acţiunea ca unitate a dreptului de acţionar şi care reprezintă o parte indivizibilă.1. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.financiare de tip „coş” care au la bază o selecţie de titluri financiare primare combinate astfel încât să rezulte un produs bursier standardizat. mărirea sau restructurarea capitalului propriu. 2. obţinând o cotă proporţională din acesta (dividendul). prin consecinţă. În literatura anglo – saxonă. noţiunea este definită prin două elemenete: „dreptul de acţionar” care exprimă drepturile deţinătorului – acţionar – asupra societăţii emitente şi este reprezentat printr-un document numit „certificat de acţionar”. . Acţiunea este un titlu de proprietate şi.2. de valoare egală. pe de o parte aduce posesorului o parte din beneficiul net. pe de altă parte.2. iar. Concept şi tipologie Societăţile pe acţiuni au un capital social format din mai multe porţiuni egale care se vând pe piaţa investitorilor. corespunzător sumei prescrise. Acţiunea este un titlu negociabil care conferă deţinătorului o serie de drepturi: a) Drepturi patrimoniale: dreptul de proprietate asupra unei cote valorice din capitalul social. Aceste porţiuni poartă denumirea de acţiuni. Acţiunile 2. din capitalul social al firmei emitente. Ele sunt emise pentru constituirea. dreptul de a participa la împărţirea profitului. supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit dacă întreprinderea lucrează în pierdere şi chiar acela de a pierde investiţia. dacă întreprinderea dă faliment.

indiferent de forma lor. Când se procedează la emisiunea de acţiuni noi. dreptul de control şi informare – acţionarii au dreptul de custodie şi control al rapoartelor conducerii. Pentru a conduce activitatea unei întreprinderi. - dreptul de a primi o parte corespunzătoare din activul social rămas după lichidarea societăţii. După forma de prezentare acţiunile pot fi materializate (într-un înscris) sau dematerializate (prin înregistrări în cont). Din momentul iniţial al finanţării se stabilesc proporţii asupra capitalului investit. Drepturi personale nepatrimoniale: dreptul de a primi un înscris.c) societăţii. ar fi necesar ca un acţionar să deţină peste 50% din numărul total de acţiuni. practic. dar. emis în drept. poziţia de control se obţine cu minim 1/3 din totalul drepturilor de vot existente ale unui emitent. Poziţia majoritară este orice participare la capital care conferă deţinătorului. care atestă statutul de proprietar colectiv al acţionarului. precum şi de a primi raportul financiar. dreptul de a dispune liber de acţiuni. în care se specifică fiecare acţiune cu proprietatea ei şi eventualele schimbări. exercitarea dreptului de preemţiune constantă constă practic în cumpărarea de către fiecare acţionar a unui număr suplimentar de acţiuni. numi. acre să menţină constantă distribuţia numărului total de acţiuni. din punct de vedere teoretic. un original. sunt înregistrate în Registrul acţiunilor ţinut la zi de către emitent. revoca. Acţionarii răspund material numai în limitele sumei investite. Acţiunile. înlocui majoritatea numărului de membrii ai consiliului de administraţie sau comitetului de direcţie ale unui emitent. dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere a dreptul de a participa la adoptarea deciziilor. prin existenţa micilor acţionari dispersaţi. fie drepturi de vot suficiente pentru a alege. Tendinţa pieţei este cea . fie mai mult de ½ din totalul drepturilor de vot. dreptul de preemţiune sau de menţinere a poziţiei de proprietar în funcţie de mărimea capitalului investit.

tranzacţiona sau când consiliul de administraţie al unei societăţi declară transfera acţiunile lor altor persoane. Din punctul de vedere al drepturilor pe care le conferă acţiunile pot fi : acţiuni ordinare. Acţiunile ordinare reflectă mărimea capitalului social reprezentând dovada participării la societate. dividendul. Acesta poate înstrăina înscrisul printr-o simplă andosare. Cu toate acestea. Cum existenţa şi mărimea profitului depind de rezultatele financiare ale societăţii. acţiuni la purtător – nu poartă nici un nume şi se pot transmite fără nici o formalitate unei alte persoane. . dar şi pentru efectuarea de tranzacţii rapide pe piaţă el îşi încredinţează stocul de acţiuni nominative băncii sau agentului unde are deschis un cont de investiţii. 2. acţionarii au dreptul de a vinde. 3. Când o persoană cumpără acţiuni ale unei societăţi ea dobândeşte drepturi şi obligaţii ca asociat: 1.de dematerializare a acţiunilor. acţionarul are acces la acest dividend. răspunderea sa este limitată la valoarea investiţiei. acţionarul are dreptul să primească un raport anual asupra situaţiei societăţii care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent însoţit de contul de profit şi pierderi. Tot în funcţie de criteriul formei de prezentare se realizează clasificarea acţiunilor în : acţiuni nominative – au înscris numele deţinătorilor şi pot fi transmise unei alte persoane numai prin transcrierea tranzacţiei întrun registru la societatea emitentă. 4. dacă înscrisul este nominativ se precizează numele investitorului. cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar. acţiuni preferenţiale. acţiunile se mai numesc şi „titluri cu venit variabil”. Pentru o mai mare siguranţă.

acţionarii au dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea pasivului exigibil< 6. şi vor fi plătite în momentul în care societatea va avea profituri suficiente. . dup ce acţionarului ordinar i s-au plătit dividendele. Ele nu dau dreptul de vot în afara cazului în care a fost dispus astfel în contractul preferenţial. iar în eventualitatea că societate nu plăteşte dividendele respective.acţiunile autorizate – reprezintă numărul maxim de acţiuni aprobate pe care corporaţia îl poate emite de-a lungul existenţei sale. Acţiunile preferenţiale pot fi : cumulative – dacă societatea nu poate plăti dividendele într-un an atunci ele se cumulează. acţionarii au drept de vot în Adunarea Generală a Acţionarilor. societatea poate obţine autorizaţia de a emite un număr suplimentar de acţiuni. participând astfel la gestiunea societăţii emitente. În funcţie de treapta atinsă în îndeplinirea rolului lor de autofinanţare acţiunile cunosc următoarele stadii: . Acţiunile preferenţiale reprezintă participarea la societate. Numărul de voturi este dat de numărul acţiunilor deţinute.5. dacă societatea trebuie să fie dizolvată sau dacă dă faliment. necumulative – acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an. dar prezintă anumite caracteristici faţă de cele ordinare. Dreptul de vot poate fi transmis unor terţi în condiţiile prevăzute în statutul societăţii. nu există o acumulare a restanţelor. Numărul de acţiuni este numai relativ limitat pentru că atunci când dovedeşte necesitatea economică a dezvoltării sale. uneori specificat în statut. participative – acţionarii primesc un dividend fix corespunzător acţiunilor preferenţiale în fiecare an şi mai pot primi o parte suplimentară de profit. Acţiunile preferenţiale dau dreptul la un dividend fix care este plătit înaintea dividendului pentru acţiunile comune.

clauza emitentului – desemnează în exclusivitate persoana juridică a emitentului ca fiind răspunzătoare de îndeplinirea contractului stipulat. .acţiuni aflate pe piaţă – acea parte din acţiunile emise şi vândute care se află în posesia acţionarilor şi pentru care societatea plăteşte dividende. perioadă în care investitorul se poate bucura nestânjenit de drepturile prevăzute în contract. clauza de protejare a investitorului – stabileşte perioada de timp în care emitentul nu are voie să-şi exercite dreptul de revocare. . Principalele drepturi şi obligaţii conţinute în acţiune înscrise pe faţa acestora sub forma clauzelor şi menţiunilor.acţiuni de trezorerie – acţiunile proprii pe care societatea şi le răscumpără de pe piaţă pentru a le revinde când preţul lor va creşte. Se înscriu: tipul acţiunii. .. pentru care societatea nu plăteşte încă dividende şi a căror contravaloare urmează a fi încasată.acţiunile neemise – acea parte din numărul total de acţiuni autorizate care încă nu au fost emise şi care constituie potenţialul de autofinanţare a societăţii. . data emisiunii. .acţiuni puse în vânzare – acţiuni emise şi aflate în procesul vânzării iniţiale. valoarea nominală. adresa acestuia. numele emitentului. numărul autorizaţiei de funcţionare. seria şi numărul înscrisului.acţiuni emise – acel cuantum de acţiuni autorizate care au fost emise şi comercializate sau se află în procesul distribuţiei primare. Se mai înscriu: clauza de revocare sau răscumpărare – emitentul poate să-şi retragă de pe piaţă titlurile prin răscumpărarea lor de la deţinători. Pentru acestea nu se plătesc dividende. semnătura şi ştampila emitentului. convertibilitatea – conform căreia se pot schimba contra unui număr oarecare de alte certificate de obicei comune ale aceluiaşi emitent. Acţionarii sau membrii de conducere sunt exoneraţi de orice răspundere.

2. valoarea nominală. este o valoare convenţională pe baza căreia este împărţit capitalul între asociaţi.2. Evaluarea acţiunilor Valoarea unei acţiuni poate fi considerată sub următoarele aspecte: 1. 2.situaţia economico-financiară a emitentului. 5. Cursul este rezultatul raportului cerere-ofertă fiind influenţat de : . numărul de identificare al titlului. 4. Valoarea de rentabilitate este interpretată ca valoarea financiară (capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă) si ca valoare de randament (formă de exprimare a valorii financiare fiind calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune si rata medie a dobânzii de piaţă). Valoarea de piaţă este preţul la care se efectuează schimbul de acţiuni.evoluţia pieţei bursiere naţionale şi internaţionale. .2. Valoarea patrimonială este exprimată prin valoarea contabilă (partea din activul net ce revine pe o acţiune) si valoarea intrinsecă (activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune). Valoarea negociată sau preţul de emisiune e determinată prin adăugarea la valoarea nominală a primei de emisiune. data. Această valoare se prezintă sub forma cursului bursier. . 3. numărul de acţiuni conţinute în certificat şi o serie de desene care împiedică falsificarea. Valoarea nominală este egală cu suma capitalului social divizată la numărul de acţiuni emise. numărul acţiunilor emise.Blocul de acţiuni deţinut de un acţionar este materializat în certificatul de acţionar care cuprinde următoarele elemente: numele societăţii emitente.

dividendul pe acţiuni – calculat atât ca dividend brut repartizat. reprezentând fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende. coeficientul „PER” (Price Earning Ratio) reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienţa plasamentului în acţiuni. randamentul unei acţiuni – produs atât de dividende. decizia de investire este influenţată de informaţiile pe care le poate obţine privind evaluarea acţiunilor la un moment dat. profitul pe acţiune – exprimă capacitatea emitentului de a obţine profit. rata de distribuire a dividendului – reflectă partea din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor 3. 4. volumul tranzacţiilor. 2. ultimul curs cotat. 6. 5. Pentru un investitor pe piaţa de capital. Reprezentarea grafică indică cel mai mare şi cel mai mic nivel de curs. reprezintă pentru posesorul acţiunii venitul produs de investiţia sa. O astfel de analiză necesită un studiu istoric al cursului pe un interval de timp suficient de mare pentru a se desprinde o tendinţă în evoluţia cursului. Există două tipuri de valori ale acţiunilor:  Evaluarea financiară se realizează pe baza unor indicatori financiari cum sunt : 1. Evaluarea tehnică este evaluarea realizată prin analiza  grafică a cursului acţiunilor fiind denumită şi evaluare chartistă. dividendele aşteptate în viitor – calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie. cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii.fenomene pur bursiere. cât şi ca dividend net.. .

cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie. 2. realizată pentru majorarea capitalului social. În urma majorării capitalului social. Dreptul de subscriere se cotează la bursă. acţionarii primesc o parte din profitul societăţii sub forma dividendului.2.3. produce efecte nedorite pentru vechii acţionari. stabilit în funcţie de mărimea profitului. care afectează valoarea acţiunii. Pentru atenuarea efectelor de diluţie.  Diluţia profitului. modificarea valorii intrinseci a acţiunii.4. Posesorii acţiunilor ordinare încasează un dividend anual. Acesta se determină ca diferenţă dintre valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi valoarea acţiunilor vechi şi noi după majorarea capitalului social. Posesorul lui îl poate vinde la un preţ de piaţă ce diferă de mărimea teoretică a dreptului de subscriere. societatea emitentă calculează un drept preferenţial denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. profitul pe acţiuni şi dreptul de vot al posesorului acţiunii. iar pentru investitor. în timp ce .2. Dividendul şi politica de dividend În virtutea dreptului de proprietate asupra acţiunii.2. efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social. efectul se manifestă în viitor. Efectele emisiunii de acţiuni Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare cât şi în timpul funcţionării unei societăţi. La înfiinţare.  Diluţia dreptului de vot. În timpul funcţionării unei societăţi. emisiunea de acţiuni. fiind dat de randamentul investiţiei. se înregistrează următoarele efecte:  Diluţia capitalului. încasând o sumă în numerar prin care este protejat împotriva efectelor de diluţie.

Practic. fiecare societate pe acţiuni decide anual asupra modului de repartizare a dividendelor. Creşterea dividendelor indică creşterea încrederii în rezultatele pozitive ce vor urma. Teoretic dividendul este partea de profit cuvenită sau repartizată acţionarilor şi calculată procentual faţă de capitalul subscris. • Politica stabilizată – nu se ajustează decât parţial creşterea dividendului şi se evită diminuarea lui în cazul deteriorării situaţiei financiare a emitentului. • Politica ratelor – emitentul distribuie anual un anumit procent din profitul realizat. Dividendul variază de la an la an în funcţie de variaţia profitului şi în conformitate cu rata de distribuire atribuită. indiferent de mărimea profitului obţinut. Parametrii deciziei de dividend sunt rata de distribuire a dividendului şi rata de creştere a dividendului pe acţiuni. Nivelul acestuia poate fi. Decizia urmăreşte să atenueze fluctuaţia dividendului în cazul variaţiei sensibile a profitului de la o perioadă la alta. . Distribuirea dividendelor privează firma de lichiditate şi de aceea decizia de distribuire a dividendelor este legată de politica de finanţare şi de structura de creştere a capitalului. deci se poate plăti un dividend ridicat. însă. A stabili suma dividendului ce urmează a fi distribuită înseamnă a stabili şi suma folosită pentru autofinanţare. Dacă profitul e mare. În cadrul politicii de dividend obiectivul urmărit îl constituie menţinerea interesului acţionarilor pentru păstrarea acţiunilor deţinute. redus în conformitate cu nevoia de reţinere a profitului pentru autofinanţare. Există trei tipuri de politică de dividend şi anume: • Politica reziduală – emitentul tratează obligaţia de plată a dividendului ca o variabilă reziduală. resursele de trezorerie sunt mari.posesorii acţiunilor privilegiate au dreptul la obţinerea unui dividend fix.

Concept şi tipologie Obligaţiunile sunt tipuri reprezentative ale unei creanţe a deţinătorilor lor asupra emitentului care poate fi statul.obligaţiunea exprimă angajamentul unui debitor faţă de creditorul care pune la dispoziţia primului fondurile sale. Dividend provizoriu. investitorul recuperându-şi astfel capitalul avansat în schimbul acţiunilor. Obligaţiunile 2.Formele sub care se distribuie dividendele sunt : Dividend anual. Ele dau deţinătorului dreptul la încasarea unei dobânzi (cupon) şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent. Obligaţiunile prezintă următoarele trăsături caracteristice: .obligaţiunea exprimă. creanţa deţinătorului asupra ansamblului activelor emitentului. În acest caz. societatea emitentă calculează dreptul de atribuire. proporţional cu dreptul său la dividend. Dividend repartizat sub formă de noi acţiuni.1. care poate fi negociat la bursă.3. Fiecărei acţiuni îi este ataşat un drept de atribuire. Fiecare acţionar va beneficia de acţiuni gratuite. Realizând o comparaţie între acţiuni şi obligaţiuni se constată următoarele deosebiri : . 2. .3. . un organism public sau o societate comercială. Fiecare acţionar va primi un număr de acţiuni noi.obligaţiunea este un instrument al investiţiei de capital. Dividend fix. Pentru emitent obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut.

obligaţiunea este o fracţiune dintr-un împrumut. semnătura şi sigiliul emitentului. valoarea nominală. Obligaţiunea este materializată într-un înscris care conţine următoarele date : rata cuponului. se înscriu la bursă şi înregistrarea se modifică la 1 În literatura de specialitate tipologia obligaţiunilor este diversificată. 178 se amintesc următoarele tipuri de obligaţiuni : obligaţiuni ordinare. în timp ce posesorul obligaţiunii are calitatea de creditor (acţiunea constă în dreptul de vot în adunarea generală a emitentului. scadenţa. De exemplu în „economie politică” coordonator I. în timp ce acţiunea este o parte a capitalului social. obligaţiunea nu conferă posesorului nici un drept în luarea deciziei). după riscurile asumate de investitor: . durata de viaţă a acţiunii este nelimitată. obligaţiuni asigurate. obligaţiuni ipotecare. dar acesta dispare în cazul obligaţiunilor garantate.D. Prezentăm mai jos principalele tipuri de obligaţiuni1 : Obligaţiunile nominale au înscris numele deţinătorului şi se prezintă sub forma unui certificat nominativ. Piaţa obligaţiunilor este extrem de diversificată. . 5. Din punct de vedere al modului de definire. datele fiind înregistrate electronic în evidenţa emitentului.1. posesorul acţiunii este coproprietar. Adumitrăcesei editura Polirom 1998 pag. alături de obligaţiunile clasice (utilizate în perioadă de relativă stabilitate monetară. elemente grafice care împiedică falsificarea. Obligaţiunile pot fi şi dematerializate. în timp ce perioada de valabilitate a obligaţiunii este limitată până la scadenţă. obligaţiuni indexate.în cazul deţinerii de acţiuni riscurile sunt mai mari (în caz de evoluţie nefavorabilă a emitentului nu se încasează dividende. obligaţiuni convertibile. acţiunile generează un venit variabil. 3. în cazul lichidării firmei apare riscul de pierdere a fondurilor investite). în cazul lichidării firmei creditorii au prioritate în raport cu acţionarii). în timp ce obligaţiunile sunt titluri de valoare cu venit fix. în momentul emisiunii stabilindu-se nivelul dobânzii anuale şi suma ce se va rambursa) apărând noi tipuri de obligaţiuni cu caracteristici ce se abat de la cele clasice. obligaţiuni cu dobândă variabilă. .în cazul deţinerii de acţiuni riscurile sunt mai mici (există riscul de nerambursare a sumei împrumutate. Prin prisma rolului deţinătorului în raport cu emitentul. 4. 2.

fie de un terţ girant fie de către stat. Această opţiune se materializează atunci când veniturile din dividende depăşesc dobânzile atribuite. . spitale. Obligaţiunile de participare – în momentul emisiunii rata dobânzii şi preţul de rambursare se fixează la un nivel minim. având cupoane detaşabile – titularul este posesorul înscrisului din momentul exercitării dreptului oferit de obligaţiune. Obligaţiunile scutite de impozit sunt emise de judeţe. Deţinătorul obligaţiunii este protejat împotriva pierderii prin garantarea unui câştig minim. fără siguranţa răscumpărării. Emisiunea lor se bazează pe încrederea de care se bucură societatea emitentă şi nu sunt garantate cu fondurile fixe ale societăţii.fiecare vânzare – cumpărare. deoarece se pot baza pe dreptul la acelaşi activ. Obligaţiunile convertibile comportă două tipuri de rată a dobânzii: . Obligaţiunile convertibile în acţiuni dau dreptul deţinătorului lor ca. Ele reprezintă împrumuturi pe termen lung emise fără nici o garanţie specifică.o rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emisiunii şi până la data începerii dreptului la convertire (mai mică decât cea a pieţei). Obligaţiunile la purtător sunt confecţionate şi imprimate după norme stricte. întreprinderi publice. în cadrul unui anumit termen fixat prin contractul de emisiune. municipalităţi şi sunt vândute pentru a se obţine bani pentru şcoli. să-şi exprime opţiunea de convertire a titlurilor în acţiuni. Obligaţiunile negarantate sunt simple promisiuni de plată. Obligaţiunile garantate sunt garantate de emitent prin activele sale. cu formalităţi (înscrierea în registrul emitentului). transferul de proprietate se face mai lent. acestea putând fi majorate în conformitate cu rezultatele financiare obţinute de debitor. Acest drept negociabil permite să se achiziţioneze ulterior la un preţ fixat dinainte. Deţinătorii lor se pot bucura de un înalt nivel de protecţie în cazul în care societatea emitentă nu îşi efectuează plăţile. Sunt scutite de taxe deoarece sunt de utilitate publică. acţiuni ale firmei emitente. Obligaţiunile cu bonuri de subscriere combină o obligaţiune clasică simplă cu drept negociabil.

de regulă. Obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit – permit deţinătorului să aleagă între a primi cupoane de dobândă în numerar sau a primi obligaţiuni identice cu cele iniţiale1.obligaţiunea generală este o creanţă pe ansamblul activelor emitentului fără determinarea ca garanţie a unui activ particular.o rată egală cu dobânda pieţei practicată la obligaţiunile ce nu vor fi convertite în perioada de opţiune şi care. 1 Alte tipuri de obligaţiuni: . .. Rata nominală a dobânzii este acea rată aplicată asupra valorii nominale. Obligaţiuni indexate – emitentul îşi asumă obligaţia de a actualiza valoarea acestor titluri în funcţie de un indice.obligaţiunea retractabilă poate fi răscumpărată până la scadenţă de firma emitentă. asupra preţului de rambursare. Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al răscumpărării. devin obligaţiuni clasice.2. . pentru a se asigura atractivitatea investiţiei. permiţând determinarea cuponului de dobândă. 2. pentru a asigura o fructificare a plasamentului în conformitate cu condiţiile pieţei. asupra ambelor elemente. la expirarea acestei perioade. Indexarea se aplică asupra dobânzii. Scopul indexării este de a asigura investitorului posibilitatea recuperării reale a capitalului. sub valoarea nominală. de comun acord cu investitorul. Obligaţiunile cu dobândă variabilă – emitentul se obligă să modifice rata dobânzii pe durata de viaţă a obligaţiunii.obligaţiunea cu fond de răscumpărare – emitentul alimentează periodic un fond din care va răscumpăra la scadenţă obligaţiunea respectivă .3. Valoarea la subscriere (preţul de emisiune) este determinată de emitent. Elementele tehnice ale obligaţiunilor Valoarea nominală constă în raportul dintre suma reprezentând împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise.

restituirea în rate anuale egale. Rata dobânzii la termen este rata dobânzii fixate în momentul actual pentru un contract de împrumut a cărei execuţie va avea loc în viitor. fie să vândă contractul înainte de scadentă unui terţ. rambursarea prin anuităţi constante. sau marfă – la un preţ stabilit. cu executarea contractului la o dată viitoare. respectiv cumpăra în activ – titlu financiar. instrument monetar. 2. adică preţul de piaţă al acestora variază în funcţie de cerere şi ofertă. Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia.creditorul operaţiunii are opţiunea de a alege la scadenţă. Costul rambursării – dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului iar rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală. . Debitorul poate să-şi achite obligaţia la termen sau să cumpere contractul din bursă. . Scopul urmărit de investitori este cel al unei valorificări cât mai avantajoase a activelor lor financiare atrase prin emisiunea de obligaţiuni.contractele futures sunt cotate zilnic la bursă. Contractele futures Contractul futures este o înţelegere între două părţi de a vinde. .4. fie preluarea titlului care a făcut obiectul tranzacţiei. Modalităţile de rambursare sunt : o singură dată la scadenţă. se exprimă în procente şi poate fi egal mai mare sau mai mic cu valoarea nominală. rambursarea sub forma cuponului unic. Caracteristicile acestui tip de contract sunt : .Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea clasamentului în raport de valoarea nominală a acţiunii.obligaţiile celor două părţi sunt concretizate într-un document standard negociat la bursă.

Ca şi titlurile primare contractele futures pot servi unor scopuri de plasament, cel ce le cumpără sperând ca, pe durata de viaţă a acestora, valoarea lor să crească, dar şi altor scopuri precum cel de obţinere de profit din jocul la bursă sau cel de acoperire al riscului la activele pe care titlurile respective se bazează. Spre deosebire de contractele futures, contractele la termen care nu au piaţă secundară ( forward) nu pot fi incluse în categoria titlurilor financiare deoarece nu sunt standardizate, nu pot fi negociate pe piaţa secundară şi nu sunt cotate la bursă cu o valoare de piaţă.

2.5. Opţiunile

Opţiunile sunt contracte încheiate între un vânzător şi un cumpărător care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra un anumit activ până la o scadenţă viitoare – drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime. Aceeaşi situaţie se prezintă şi pentru vânzător. Opţiunile au calitatea de titluri financiare deoarece pot fi negociate la bursă în funcţie de cererea şi oferta existentă pe piaţă. Pentru un cumpărător prima reprezintă un cost care se suportă indiferent dacă contractul se exercită sau nu. Cumpărătorul poate decide executarea contractului în orice moment până la scadenţă (opţiuni de tip american) sau numai la scadenţa contractului (opţiuni de tip european). Pe piaţa opţiunilor sunt cotate atât opţiunile de cumpărare cât şi cele de vânzare. Opţiunea de cumpărare (call) este un contract în formă negociabilă care da dreptul cumpărătorului ca într-o perioadă de timp să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază la un preţ prestabilit. Vânzătorul opţiunii call îşi asumă obligaţia de a onora solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului suport. Opţiunea de vânzare (put) este un contract în forma negociabilă care dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca într-o perioadă de timp să vândă activul suport

partenerului său din contractul de opţiune la un preţ prestabilit şi în schimbul unei prime plătite. Vânzătorul unei opţiuni put îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul opţiunii la preţul prestabilit, dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp. Executarea contractului de opţiune se poate face prin lichidarea, exercitarea, sau expirarea opţiunii.

2.6. Legislaţia aplicabilă valorilor mobiliare

Înainte de a începe prezentarea actelor normative, se impune observaţia că legislaţia română în materie comercială - în principal Codul comercial şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale - au fost elaborate pornind de la concepţia dreptului continental european (dreptul romano-germanic) aşa cum exista aceasta acum aproximativ 100, respectiv 60 de ani1. Pe de altă parte, actele normative reglementând domeniul valorilor mobiliare au fost elaborate pornind de la concepte şi structuri moderne, de origine anglo-saxonă, în principal americană. În consecinţă, unele deosebiri fundamentale dintre dreptul romano-germanic şi cel anglo-saxon (common law), se fac simţite, actualul cadru legislativ aplicabil valorilor mobiliare cunoscând unele contradicţii, unele dintre acestea chiar la nivel de principii. Trebuie însă subliniat faptul că aceste contradicţii nu sunt ireductibile. Experienţa Uniunii Europene a arătat - mai ales din momentul în care Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord a devenit membru al fostei Comunităţi Economice Europene, transformată în Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht - că principiile viabile ale dreptului anglo-saxon pot fi încorporate în sistemul de drept romano-germanic. Şi cum una din condiţiile necesare primirii României în Uniunea Europeană o constituie armonizarea cadrului legislativ,
1

Codul comercial român a fost adoptat la 10 mai 1887, iar legea nr. 31/1990 reproduce un proiect legislativ în materie datând din anul 1938.

structurile şi conceptele de origine anglo-saxonă nu trebuie respinse ci dimpotrivă, integrate în corpus-ul legislativ român, chiar dacă acest lucru presupune modificarea unor acte normative şi/sau ale unor principii ori noţiuni clasice. Singurul lucru care contează este asigurarea unei mai bune protecţii a persoanelor fizice şi/sau juridice, definirea clară a unor noţiuni, nu de către doctrină sau jurisprudenţă, ci chiar în textul actului normativ, asigurarea unor condiţii adecvate de aplicare a legii. Legea nr. 52/1994 Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori1 este în prezent actul normativ fundamental care reglementează sfera raporturilor juridice care se nasc, se modifică şi se sting pe piaţa valorilor mobiliare. În clar, articolul 1 al legii defineşte sfera de aplicare a acesteia : "Art. 1 Prezenta lege reglementează statutul Comisiei Naţionale a

Valorilor Mobiliare, crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe, în scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităţilor financiare prin intermediul valorilor mobiliare în condiţii adecvate de protecţie a investitorilor." Sintetic, structura Legii nr. 52/1994 se prezintă astfel : a) definirea principalelor concepte cu care operează legislaţia valorilor mobiliare (art. 2), limitări ale domeniului de aplicare a legii (art. 3) şi identificarea organului însărcinat cu administrarea legii (art. 4); b) organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, a cărei autoritate se exercită pe întreg teritoriul României şi care este organul de

1

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 0 din 11 august 1994.

şi a actelor individuale (decizii. Prevederile Legii nr. 4. f) reglementarea cadrului general de protecţie a investitorilor (art. p. i) răspunderi şi sancţiuni (art. 52/1994 ( în particular articolele 4 şi 13 ale legii) constituie temeiul adoptării de către CNVM a normelor (regulamente. d) reglementarea intermedierii de valori mobiliare (art. 98 până la art.reglementare şi supraveghere a pieţei valorilor mobiliare (art. 32. 52/1994 : 1. 102 inclusiv). 91).Principiile fundamentale care guvernează reglementările aplicabile pieţei valorilor mobiliare. Actele CNVM sunt acte administrative având o forţă juridică inferioară atât legilor cât şi actelor adoptate de Guvernul României (Ordonanţe de urgenţă. 44 până la art. Cinci principii fundamentale1 alcătuiesc scheletul Legii nr. partea I. 5 până la art.33 până la art. Dumitru . c) reglementarea ofertei publice de valori mobiliare (art. Ordonanţe. 1 S. e) reglementarea înfiinţării şi funcţionării burselor de valori şi a operaţiunilor de bursă (art. h) dispoziţii cu caracter general privind sistemele de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare (art. 24 până la art. 43 inclusiv). principiul protecţiei investitorilor. 2. 78). David şi H. g) dispoziţii referitoare la cenzorii externi independenţi (art. principiul libertăţii contractuale limitate. principiul specializării activităţilor pe piaţa valorilor mobiliare. 95 până la 97 inclusiv). atestări. nr. principiul autoreglementării instituţiilor de supraveghere şi facilitare a tranzacţiilor pe piaţa valorilor mobiliare. principiul supravegherii administrative a pieţei valorilor mobiliare. avize) menite să asigure executarea legii. 32 inclusiv). 79 până la art. 103 până la 114 inclusiv). ordonanţe. Revista de Drept Comercial. 23 inclusiv). 7-8/1996. . 92 până la 94 inclusiv) şi la consultanţii de plasament (art. 5. instrucţiuni). Hotărâri). 3.

În acest context. bazate pe încredere şi concurenţă loială. CNVM îşi îndeplineşte atribuţiile de reglementare. sunt ferite de riscul fraudei. de constatare a încălcărilor legii. de interpretare a legii. corectă. de autorizare. suficientă şi făcută publică la momentul oportun (art. Acest principiu nu poate fi însă invocat pentru a apăra investitorii de consecinţele actelor proprii de administrare defectuoasă a investiţiilor lor. Principiul supravegherii administrative a pieţei valorilor mobiliare are în vedere asigurarea participanţilor pe piaţă că operaţiunile pe care le desfăşoară. de exercitare a jurisdicţiei administrative şi de delegare de competenţe. decurgând din răspunderea civilă a participanţilor pe piaţa valorilor mobiliare. de control în executarea legii. Pe această piaţă încrederea este un factor esenţial fără de care nu există investiţii.Principiul protecţiei investitorilor este principiul ce stă la baza întregii reglementări a pieţei valorilor mobiliare. Principiul protecţiei investitorilor este definit prin existenţa a două drepturi fundamentale ale investitorilor : i) dreptul investitorului la informare certă. cu condiţia ca la momentul luării deciziei de a investi să aibă la îndemână toate informaţiile relevante. de participare la alcătuirea unor structuri de conducere specifice. legiuitorul consacrându-i un întreg capitol∂∂∂. Principiul autoreglementării instituţiilor de supraveghere şi facilitare a tranzacţiilor pe piaţa valorilor mobiliare are în vedere delegarea de competenţe către organismele de autoreglementare (OAR) autorizate de CNVM în direcţia . şi ii) dreptul investitorului la despăgubiri în cazul în care a suferit un prejudiciu datorită actelor frauduloase şi/sau lipsite de profesionalism ale altor participanţi pe piaţă. 79). iar încrederea provine în cea mai mare parte din măsurile de protecţie a investitorilor. menite să sancţioneze actele frauduloase ori pur şi simplu lipsite de profesionalism ale emitenţilor şi/sau intermediarilor de valori mobiliare şi care prejudiciază investitorii.

registrele independente. Legea nr. 52/1994 referitoare la obligativitatea dobândirii unei poziţii de control sau majoritare în cadrul unei societăţi comerciale numai pe calea achiziţionării acţiunilor prin ofertă publică. 24/1993 Ordonanţa Guvernului României nr. Ordonanţa Guvernului nr. 83/1994. cât şi pentru a evita posibilele practici de manipulare a pieţei în cazul în care aceeaşi instituţie ar ţine de exemplu evidenţa acţionarilor şi ar efectua şi tranzacţii. dispoziţiile limitative referitoare la tranzacţiile directe şi în sfârşit. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 21 0 din 30 august 1993. oneste şi transparente. 52/1994 nu se poate face decât prin intermediul SVM-urilor. Partea I.stabilirii de reguli de tranzacţionare uniforme. Principiul libertăţii contractuale limitate rezultă din dispoziţiile Legii nr. respectiv societăţile de valori mobiliare (SVM). Principiul specializării activităţilor pe piaţa valorilor mobiliare are în vedere desfăşurarea de activităţi specifice de către instituţiile pieţei. 52/1994 prevede că principalii actori din piaţă. precum şi societăţile de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare au un obiect de activitate unic. din prevederea legală care stabileşte că tranzacţionarea valorilor mobiliare care intră sub incidenţa Legii nr. aprobată prin Legea nr. atât pentru a asigura o mai bună derulare a operaţiilor legate de tranzacţionarea valorilor mobiliare. . precise. structura şi activităţile organismelor colective de plasament fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii. 292 din 14 octombrie 1994. asigurarea supravegherii pieţei şi adoptarea şi aplicarea unor proceduri disciplinare membrilor OAR care încalcă regulile adoptate de acesta şi aprobate de CNVM. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară1 asigură cadrul normativ general pentru înfiinţarea. precum şi a persoanelor juridice prin intermediul cărora organismele colective de plasament operează pe 1 Publicată în Monitorul Oficial al României. nr.

Administrarea fondului deschis de investiţii este asigurată de o societate de administrare a investiţiilor. Societăţile de investiţii financiare se constituie ca societăţi pe acţiuni având un număr minim de 50 de acţionari şi au ca unic obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice şi juridice şi plasarea lor în valori mobiliare" 1. cu avizul CNVM. Ordonanţa nr. 1 Art. Caracteristic pentru un fond deschis de investiţii este că acesta se constituie prin contract de societate civilă şi cuprinde "totalitatea atât a contribuţiilor băneşti la acest fond printr-o ofertă publică continuă de titluri de participare. cât şi a activelor achiziţionate prin investirea unor astfel de resurse în forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare transferabile" . În plus. vor fi încredinţate spre păstrare.piaţă : societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de depozitare. în vederea stimulării mobilizării economiilor dispersate şi alocării lor către investiţii pe baza diversificării prudente a riscului de portofoliu. . 24/1993 reglementează şi modul în care CNVM supraveghează entităţile create în baza acestui act normativ. deţinătorii respectivelor titluri având dreptul de a răscumpăra titluri de participare emise anterior şi aflate în circulaţie. sau altor societăţi autorizate de CNVM să desfăşoare asemenea activităţi. Fondul deschis de investiţii este deci un emitent aparte deoarece emisiunea şi plasarea prin ofertă publică a titlurilor de participare au un caracter continuu. 23/1993. care evidenţiază drepturi de proprietate la fond. Activele fondurilor deschise de investiţii şi ale societăţilor de investiţii. Societăţile de depozitare se înfiinţează ca societăţi pe acţiuni cu aprobarea CNVM. unor societăţi de depozitare. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. de către societăţile de administrare. înfiinţată ca societate pe acţiuni şi autorizată de CNVM.

organizării şi funcţionării diferitelor tipuri de societăţi comerciale. partea I. realităţilor contemporane din domeniul valorilor mobiliare. 133/1996 privind transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare1. p. De asemenea.76 reglementează contractul de report (calificat şi el ca fapt de comerţ de art. trece aceste entităţi sub autoritatea de supraveghere şi reglementare a CNVM.Societăţile comerciale. Cu alte cuvinte. 31/1990 Legea nr. Codul comercial român Codul comercial român din 10 mai 1887 cu modificările ulterioare. constituite potrivit legii. 3 aliniatele 1 şi 2) cumpărarea cu scop de revânzare a valorilor mobiliare. 273 din 1 noiembrie 1996.L.3). prin actul de voinţă şi cu aportul asociaţilor (persoane fizice sau juridice). intermedierea de valori mobiliare săvârşită în mod repetat.în sistemul Legii nr. . califică drept fapte de comerţ (art. Dobrinoiu. Ţiclea şi M. 133/1996 Legea nr. al adunărilor generale ale acţionarilor şi cele ale deţinătorilor de obligaţiuni. Legea nr. 31/1990 se dovedeşte inaplicabil. 52/1994 şi Ordonanţei nr. V.R. 24/1993. ca fiind "acele entităţi cu personalitate juridică. A. Adaptat perfect cerinţelor de funcţionare a societăţilor închise. în scopul obţinerii de beneficii. Legea nr. sub forma dividendelor. al subscripţiei publice. cu titlu de profesiune. 3 C. 74 . 31/1990 conţine şi reglementări aplicabile valorilor mobiliare : regimul juridic al acţiunilor şi obligaţiunilor. 3. conduce la dobândirea calităţii de comerciant. Bârsan. Publicată în Monitorul Oficial al României. etc. Bucureşti. art. rezultate din acte de comerţ" 3.Legea nr.. ca act juridic acoperind o operaţiune comercială 1 2 Publicată în Monitorul Oficial al României. Toma .10. constituind temeiul legal al încadrării lor din punctul de vedere al organizării şi funcţionării . partea I. 126-127 din 17 noiembrie 1990. 31/1990 privind societăţile comerciale2. nr. nr. sistemul Legii nr. Casa de editură "Şansa" S. fixează cadrul legal general al constituirii. sau cu o aplicabilitate limitată. 1993.

411 reglementând contractul de comision având ca obiect valori mobiliare. art. în aplicarea Legii nr. din domeniul valorilor mobiliare) şi să asigure organizarea executării lor. Potrivit prevederilor art. la regimul consultanţilor de plasament şi al cenzorilor externi independenţi. acţionarul A cumpără un număr de acţiuni de la acţionarul B. 52/1994. CNVM "poate adopta orice alte norme pe care le-ar considera necesare în aplicarea unor dispoziţii legale". Reglementările CNVM Reglementările CNVM . ultim din Legea nr. la oferta publică de vânzare şi la cea de cumpărare. prezentat un index al tuturor acestor norme. norme referitoare la intermedierea de valori mobiliare. De exemplu. În plus. CNVM a adoptat peste 60 de acte normative (regulamente şi instrucţiuni). de regulă. la înfiinţarea şi funcţionarea registrelor independente private şi a sistemelor de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare. Avantajul major. Astfel. De la înfiinţarea sa şi până în prezent. reglementează ceea ce numim astăzi vânzarea/cumpărarea din/pentru contul propriu al intermediarului de valori mobiliare. anumite titluri. explicitarea şi/sau interpretarea dispoziţiilor legale din sfera sa de competenţă (adică. 14 alin. .regulamente şi instrucţiuni . valori mobiliare) circulând în comerţ şi revânzarea simultană cu termen şi la un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie 1. CNVM a adoptat. cu condiţia să i le revândă la un preţ determinat. operaţiunea este profitabilă proprietarului titlurilor care. cumpărătorul va obţine un beneficiu -denumit preţ de report sau premium) sau în cazul în care cumpărătorul are un anume interes să deţină.au drept scop dezvoltarea. la un moment dat. În acest caz . în vederea obţinerii unei majorităţi în cadrul adunării generale a unei societăţi. al societăţilor de investiţii. va încasa un profit de la cel care a folosit acţiunile (deport). la plasamentul privat. 52/1994. este că nu pierde definitiv dreptul asupra valorilor mobiliare.speculativă : cumpărarea contra numerar a unor titluri de credit (deci. la termen. la regimul fondurilor deschise de investiţii. pentru proprietar. a societăţilor de administrare a investiţiilor şi a societăţilor de depozitare. etc. 1 La sfârşitul prezentului capitol este Caracterul general al acestei formulări sugerează posibilitatea ca "în Contractul de report este folosit în cazul în care o persoană care este proprietară a unor valori mobiliare (titluri de credit) are nevoie de numerar (caz în care.

Organismele de autoreglementare şi reglementările adoptate de acestea Organismele de autoreglementare (OAR) sunt de regulă asociaţii profesionale cărora le-a fost conferită autoritatea de a reglementa activitatea membrilor lor în vederea respectării unor norme de interes general precum şi a propriilor norme. indică faptul că normele CNVM nu ar putea adăuga şi nici deroga de la respectivele dispoziţii legale care au legătură cu domeniul valorilor mobiliare. 52/1994. 52/1994. în afara autorităţii sale de reglementare şi supraveghere. ca şi actele sale individuale. sau nu sunt adaptate unor anumite tipuri de operaţii (ca de exemplu. Există opinia că formularea "în aplicarea unor dispoziţii legale". viteza mare de execuţie a operaţiunilor pe piaţa valorilor mobiliare poate necesita derogarea de la unele dispoziţii ale Codului comercial privitoare la executarea obligaţiilor comerciale. CNVM poate adopta norme specifice. Altfel spus. în condiţiile stabilite de art.aplicarea unor dispoziţii legale". ca de exemplu Legea nr. nu cred că normele CNVM pot adăuga la lege sau deroga de la lege. conform căruia aceasta reglementează crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe. prevederile art. dar care au legătură cu obiectul Legii nr. realizează mai repede şi mai bine care le sunt nevoile şi care sunt . pot fi atacate în contencios administrativ. Cu atât mai mult cu cât. Personal. de exemplu. 31/1990 ori Codul comercial. Pe de altă parte. 17 al Legii nr. existenţa acţiunilor dematerializate ale societăţilor comerciale şi imposibilitatea ca acţiunile dematerializate să fie acţiuni la purtător). în schimb consider că în situaţiile în care textele în vigoare nu reglementează un anumit aspect legat de domeniul valorilor mobiliare. ar putea constitui un temei pentru a permite CNVM să realizeze anumite derogări. Regulamentele şi/sau instrucţiunile adoptate de CNVM. ele reprezintă o formă modernă a ceea ce în secolele trecute erau breslele diferitelor categorii de "agenţi economici" ai epocii. Ideea fundamentală este că cei implicaţi zi de zi într-un domeniu de activitate. CNVM să poată emite regulamente şi/sau instrucţiuni şi în executarea altor legi aflate în principiu. 1 al legii.

nr. asociaţiile profesionale ale societăţilor de valori mobiliare şi/sau ale organismelor colective de plasament şi/sau ale registrelor independente autorizate. în ultimă instanţă. 1 Publicat în Monitorul Oficial al României. Cu acest prilej CNVM efectuează controlul legalităţii acestor documente pentru a asigura compatibilitatea lor cu dispoziţiile legale şi reglementare în vigoare şi poate cere eliminarea unor prevederi considerate ilegale sau adăugarea unor prevederi suplimentare. În domeniul valorilor mobiliare. CNVM a acordat. OAR îşi elaborează şi adoptă regulamentele de organizare şi funcţionare care sunt supuse apoi aprobării CNVM. putem menţiona Regulile de Practică Onestă (RPO) ale ANSVM. partea I. Până în prezent. regulile de tranzacţionare pe piaţa RASDAQ şi desigur.piedicile care stau în calea desfăşurării eficiente a activităţii lor.pe cale normativă . În baza delegării de competenţă acordată de CNVM. document ce cuprinde. În nici un caz CNVM nu poate modifica direct . între altele. de eficientizarea comunicării dintre profesioniştii unui domeniu de activitate şi autoritatea sau autorităţile publice. Este. norme de publicitate. . 190 din 15 august 1996. cu titlu temporar. dispoziţii referitoare la conduita membrilor în afaceri. Cu titlu de exemplu. OAR vor trebui să reexamineze propriile reglementări şi să le modifice astfel încât ele să fie compatibile cu noile acte normative. care transmite OAR o parte din atribuţiile sale. OAR este definit la art. precum şi societăţile de compensare şi/sau depozitare colectivă a valorilor mobiliare. 2 din Regulamentul CNVM nr. statutul de OAR următoarelor entităţi : ANSVM. proceduri disciplinare aplicabile membrilor ce încalcă prevederile RPO. de degrevarea autorităţii publice. Textul menţionat dă ca exemple de posibile OAR bursele de valori. vorba pe de o parte. iar pe de altă parte. În cazul modificării cadrului legal şi/sau reglementar existent. 7/1996 1 ca fiind " o organizaţie autorizată de CNVM să reglementeze activitatea membrilor săi şi să asigure respectarea de către aceştia a regulilor CNVM şi a regulilor proprii". în general tot ei fiind aceia care pot propune soluţii viabile pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale.reglementările unui OAR. SNCDD şi UNOPC.

4. garant general al funcţionării acestei pieţe. Fără această autorizaţie nici un participant pe piaţa de capital nu poate efectua tranzacţii cu titluri. Organizează Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare.CAPITOLUL III. Această instituţie este CNVM. asupra numărului de acţiuni sau obligaţiuni emise şi a statutului lor de emisiune. 2. Instituţiile pieţei de capital 3. Ea are următoarele atribuţii: 1. 6. Pentru a obţine această autorizaţie instituţiile candidate trebuie să prezinte date asupra situaţiei proprii. pentru evitarea încercărilor de înşelăciune sau de realizare a unor profituri neloiale este necesară intervenţia unei instituţii care să supravegheze şi să controleze activitatea participanţilor pe piaţa de capital. Aprobă funcţionarea burselor de valori. Acordă autorizaţii de funcţionare tuturor instituţiilor sau agenţilor care desfăşoară operaţiuni cu titluri financiare.1. Supraveghează şi controlează activitatea participanţilor urmărind ca tranzacţiile să se facă corect. 5. Emite norme şi regulamente de comportare a participanţilor pe piaţa bursieră. operativ şi cu eficienţă. . Comisia Naţională de Valori Mobiliare Pentru buna funcţionare a pieţei de capital. Membrii săi sunt numiţi şi revocaţi de Parlament faţă de care instituţia răspunde. 3. autoritate administrativă autonomă cu responsabilităţi în coordonarea pieţei de capital. Înregistrează toate hârtiile de valoare care se emit pe piaţa primară şi confirmă prospectele de emisiune.

aceştia realizând legătura între piaţa primară şi piaţa secundară).2.V. individuale şi de valori mobiliare ale clienţilor: • alte activităţi de intermediere de valori mobiliare prevăzute în reglementările emise de Comisia Naţionali a Valorilor Mobilare. • transmiterea ordinelor clienţilor in scopul utilizării lor prin alţi intermediari autorizaţi. În România intermedierea de valori mobiliare este o activitate realizată de persoane autorizate şi constă în cumpărarea sau/şi vânzarea de valori mobiliare şi drepturi aferente lor sau derivând din acestea precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe autorizate de C.1. • garantarea plasamentului de valori mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare.M.3. Concept Cumpărătorii şi vânzătorii de valori mobiliare. •administrarea conturilor de portofolii proprii..N. în formă juridică de societate pe acţiuni având ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de valori mobiliare. Societăţile de valori mobiliare 3. deşi generează cererea şi oferta de titluri. Intermedierea de valori mobiliare se realizează de către intermediarii autorizaţi de CNVM societăţi de valori mobiliare. . • vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe contul clientului.2. Intermedierea se realizează pe pieţe autorizate şi cuprinde. nu au acces direct la bursă ci numai prin intermediul membrilor bursei (societăţi de intermediere sau agenţi de schimb. • definirea de fonduri şi/sau valori imobiliare ale clienţilor in scopul executării ordinelor privind respectivele valori mobiliare. • vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe cont propriu.

pe care le poate vinde şi cumpăra in contul său câştigul rezultând din diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare al acţiunilor. Societăţile de valori mobiliare şi agenţii lor au obligaţia de a asigura executarea prioritara a ordinelor clienţilor in cele mai bune condiţii existente pe piaţă: sa nu concureze şi nici sa manipuleze executarea ordinelor clienţilor sau să .Societăţile de valori mobiliare sunt organizate ca societăţi pe acţiuni. iar in acest caz se numeşte dealer. al căror obiect unic de activitate este efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare Societăţile de valori mobiliare realizează activitatea de intermediere prin persoane fizice angajaţi sau reprezentanţi exclusivi acţionând ca agenţi de valori mobiliare. Pentru a obţine autorizaţie de a efectua intermediere de valori mobiliare societăţile de valori mobiliare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă ca activitate exclusivă intermedierea de valori mobiliare: să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat: sa se încadreze in coeficienţii de risc eu privire la active: cel puţin 75% din totalul activelor deţinute să fie recunoscute ca active sa nu deţină ea sau acţionarii săi semnificativi nici un fel de ca intermediar şi în acest caz se numeşte broker. adică vinde şi cumpără pe contul clienţilor din afara bursei câştigul rezultând din comisionul ale pieţelor de valori mobiliare: participare într-o alta societate de valori mobiliare. adică societatea are un stoc propriu de acţiuni. Societatea de valori mobiliare poate acţiona la Bursa în două moduri principale: practicat: pe cont propriu. Aceste persoane fizice îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe contul societăţii de la care au primit ordine de tranzacţii şi nu pot angaja în nume şi/sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori mobiliare Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a stabilit proceduri de autorizare agenţilor pentru valori mobiliare precum şi regimul de suspendare şi consecinţele privind retragerea şi anularea autorizaţilor.

.frecventarea cursurilor şi promovarea testelor şi a examenelor profesionale stabilite de bursă.este funcţionar public sau salariat al unei agenţii sau instituţii guvernamentale. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu va autoriza ca agent de valori mobiliare o persoana care: . . normele de conduită pentru societate şi agenţii săi supravegherea şi controlul persoanelor autorizate. sancţiuni pentru persoanele vinovate de încălcarea prevederilor regulamentului şi alte dispoziţii referitoare la societăţile de valori mobiliare. Dobândirea calităţii de agent de bursă necesită îndeplinirea prealabilă a următoarelor condiţii: .determine executarea acestor ordine în condiţii de preţ şi cost mai puţin avantajoase pentru client. Prin regulamentul privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare se stabilesc condiţiile de obţinere a autorizaţiei de exercitare a activităţilor de intermediere.a deţinut autorizaţia de agent de valori mobiliare şi aceasta i-a fost retrasă - a fost sancţionat de către CNVM cu interdicţia de a desfăşura orice activitate profesională reglementată de lege cat timp aceasta interdicţie nu a expirat sau nu i-a fost ridicată . -vârsta minimă de 22 de ani. decât pentru intermediar sau pentru o persoană implicată. categoriile de personal din cadrul unei societăţi de valori mobiliare care necesită autorizarea ca agent pentru valori mobiliare.deţinerea unei autorizaţii valabile de agent de valori mobiliare acordată de CNVM.

În funcţie de complexitatea activităţii fiecărei societăţi de intermediere de valori mobiliare pot fi diferenţiaţi astfel:  agenţi care preiau ordine de la clienţi. se va completa "Formularul de vânzare a acţiunilor dobândite în urma programului de privatizare în masă". în funcţie de obiectivele lor investiţionale.2. deschid conturi pentru toate categoriile de clienţi şi întocmesc toate documentele necesare în acest sens ("Contractul de brokeraj". c) în cazul în care clientul este deţinător de acţiuni obţinute prin Procesul de Privatizare în Masă şi vrea să vândă acţiunile printr-o singură tranzacţie. principalul lor rol fiind atragerea de noi clienţi pentru societate. asupra modului de desfăşurare a operaţiilor.2.3. prin oferirea de informaţii generale şi specifice asupra pieţei de capital. 3.C. .  comerciale medii şi mari.2.T. "Autorizaţia telefonică".2. b) după ajungerea la un acord şi negocierea comisionului. Agenţii pentru valori mobiliare pot avea următoarele atribute: a) constituie puntea de legătură între clienţi şi societate. "Autorizaţia de cont discreţionar"). d) oferă recomandări clienţilor asupra operaţiunilor pe care aceştia doresc să le efectueze. Departamentul TRANZACŢII (FRONT OFFICE) Serviciul vânzări În cadrul serviciului vânzării îşi desfăşoară activitatea agenţii pentru valori mobiliare (brokerii sau salesman-ii).1. Sarcinile departamentelor care participă la operaţiile bursiere sau pe piaţa O. persoane fizice sau societăţi agenţi care preiau ordine de la clienţi instituţionali sau societăţi comerciale mici. "Fişa cu informaţii despre client". agentul de valori mobiliare va prelua Certificatul de acţionar în original şi o copie după buletinul de identitate.

Aceste rapoarte trebuie transmise Serviciului de evidenţă pentru introducerea datelor în sistemul automat de evidenţă. h) transmite zilnic clienţilor "Confirmarea tranzacţiilor" şi transmite lunar "Extrasul de cont". iar agenţii de pe piaţa extrabursieră sunt autorizaţi să introducă cotaţii în sistemul RASDAQ şi să raporteze tranzacţii. această evidenţă ajutându-l la preluarea ordinelor. k) rezolvă eventualele reclamaţii ale clienţilor săi. Acest serviciu va colabora cu toate serviciile şi în special cu:    Serviciul execuţiei. Aceiaşi agenţi primesc Raportul de Tranzacţionare de la Bursă şi RASDAQ cu toate detaliile aferente executării tranzacţiilor şi pe baza căruia verifică exactitatea ordinelor introduse iniţial. Departamentul analiză. Agenţii de bursă sunt persoane autorizate să introducă ordinele de vânzare şi/sau cumpărare în Sistemul de Tranzacţionare al Bursei. Agenţii de bursă colectează toate ordinele de vânzare şi/sau cumpărare de la agenţii pentru valori mobiliare şi au obligaţia să le asigure cea mai bună execuţie posibilă. f) confirmă telefonic clienţilor executarea ordinelor primite. Serviciul evidenţă.e) preiau ordinele clienţilor şi le transmit mai departe spre execuţie agenţilor de bursă sau de piaţa RASDAQ. i) elaborează propriile rapoarte de analiză şi cercetare referitoare la piaţa de capital pentru a oferi clienţilor cele mai bune recomandări. g) oferă informaţii privind evidenţa numerarului şi a valorilor mobiliare de care dispune fiecare client în parte. Serviciul Execuţie Îşi desfăşoară activitatea prin intermediul agenţilor de bursă sau agenţilor de pe piaţa RASDAQ ("trader-ii"). j) păstrează toate documentele relevante în dosarul fiecărui client. .

.2.Decontare pe care le transmit mai departe Serviciului Financiar . Departamentul Analiză. respectiv ordinele iniţiale cu documentele primite de la Bursă sau de la RASDAQ pentru tranzacţiile executate (Rapoartele de Tranzacţionare). Tot ei transmit tranzacţiile executate cu detaliile aferente fiecărei tranzacţii agenţilor de valori mobiliare. • • corectează eventualele erori în termen (datorate greşelilor salariaţilor ţine evidenţa contabilă a tuturor operaţiunilor efectuate cu numerar şi şi societăţii de valori mobiliare) sau externe (cu Bursa sau RASDAQ).Agenţii de bursă primesc de la Bursă Rapoartele de Compensare . Serviciul Vânzări. pe baza acestui exemplar. • verifică corectitudinea tranzacţiilor efectuate prin confruntarea evidenţelor societăţii. DEPARTAMENTUL OPERAŢIUNII (BACK OFFICE) Serviciul Evidenţă . completat cu detaliile tranzacţiilor executate şi efectuează înregistrările în contabilitate.Contabilitate pentru stabilirea obligaţiilor de plată sau a creanţelor în relaţia cu sistemul de decontare. pentru executarea ordinelor. Acest departament colaborează în special cu:    Serviciul Evidenţă. valorile imobiliare în numele clienţilor şi în numele societăţii de valori mobiliare şi asigură înregistrarea corectă în conturi.2.2. 3. verifică existenţa banilor sau valorilor mobiliare în contul clienţilor primeşte un exemplar al ordinelor de vânzare şi/sau cumpărare.Valori Mobiliare Acest serviciu are următoarele atribuţii: • • • încasează de la clienţi numerar prin casierie.

Serviciul Financiar . Serviciul Execuţie. plasamente private. conducerii societăţii şi CNVM. departamentul analiză recomandă societăţilor comerciale cum să-şi reorganizeze activitatea pentru desfăşurarea unei activităţi mai eficiente. . contului clienţilor. se implică în privatizări ale societăţilor comerciale. fuziuni şi preluări. altele decât cele rezultate din intermedierea de valori mobiliare. Fără a fi direct implicat în activitatea de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Acest serviciu colaborează în special cu:   Serviciul Vânzări. Analizele şi cercetările sunt utilizate şi de către administratorul portofoliului societăţii. DEPARTAMENTUL JURIDIC – CONTROL INTERN Este cel care coordonează activitatea societăţii de valori mobiliare din punct de vedere juridic şi are următoarele funcţii: • verifică dacă documentele necesare deschiderii conturilor clienţilor sunt complete şi corecte. oferte publice.2.2.4.2.• • păstrează un exemplar al tuturor documentelor folosite la deschiderea emite toate Rapoartele necesare Serviciului Financiar Contabil.Contabil Acest serviciu va ţine evidenţa tuturor operaţiunilor contabile efectuate de către societatea de valori mobiliare. DEPARTAMENTUL ANALIZĂ Acest departament este cel care oferă Departamentului Tranzacţii şi Serviciului Vânzări suportul necesar pentru atragerea clienţilor în noi tranzacţii financiare.2.3. 3. 3.

3. • Încrucişate. în special dacă acestea respectă regulamentul Bursei.1.2.V. . • De Dealer Fără Risc. reducerea sau comisionul sub limita maximă stabilită de regulamente.3.M. • • • verifică corectitudinea procesării ordinelor de vânzare şi/sau verifică dacă există corespondenţă între valorile mobiliare evidenţiate verifică evidenţierea corectă a numerarului în cele trei conturi: cumpărare.contul curent al societăţii de intermediere.contul de decontare.2.• verifică dacă documentele ce evidenţiază primirea de numerar sau valori mobiliare sunt numerotate şi corect evidenţiate şi dacă la preluarea ordinelor există numerarul şi valorile mobiliare în cont. Societăţile de valori mobiliare trebuie să ofere clienţilor "cea mai bună execuţie" în condiţiile concrete ale pieţei şi a detaliilor referitoare la tranzacţii În general. – uri 3. Tranzacţii de Agent şi Tranzacţii de Dealer Există patru tipuri de tranzacţii: • De Agent. .3. • De Dealer. . . în cadrul societăţii de valori mobiliare şi cele efectiv existente în Registrul Bursei. cea mai bună execuţie înseamnă execuţia promptă la un preţ bazat pe cele mai bune preţuri de cerere sau de ofertă şi adaosul. Tranzacţiile efectuate de S.contul clienţilor.

Adaosul sau reducerea sunt direct incorporate în preţul comunicat clientului. dar deţine această poziţie pentru doar câteva minute.ului X un ordin de cumpărare. Tranzacţia se decontează la Depozitar între X şi Y.M. societatea de valori mobiliare încasează un comision. Tranzacţii de Dealer Fără Risc Societatea de valori mobiliare acţionează ca dealer într-o tranzacţie cu clientul. Când X primeşte acţiunile. le înregistrează imediat în contul .-ul Y pentru a cumpăra în numele clientului (în calitate de agent) la preţul de ofertă (ask) afişat de Y.-ul X contactează S. Clientul plăteşte adaosul sau reducerea. Prima tranzacţie nu comportă riscuri deoarece dealerul are ordinul echivalent din partea clientului. clientului.Tranzacţii de Agent Traderul execută tranzacţia în numele clientului fără a implica valorile mobiliare aflate în portofoliul firmei. S. Tranzacţii de Dealer Societatea de valori mobiliare cumpără de la client pentru completarea propriului portofoliu câştigând din reducerea de preţ practicată sau vinde clientului valori mobiliare din propriile stocuri încasând un adaos. Deoarece tranzacţia de dealer cu un client nu implică Depozitarul.M. Pe RASDAQ tranzacţia este raportată cu menţiunea "CS" în câmpul dedicat contra-partidei. Pentru tranzacţiile de agent.M. De exemplu.V. X încasează de la client un comision. Preţul convenit pentru tranzacţia de dealer este bazat pe cele mai bune cotaţii ale pieţei la momentul execuţiei. Preţul raportat pe RASDAQ trebuie să fie baza de calcul a adaosului sau reducerii de preţ (în mod normal cele mai bune preţuri). clientul plasează S.V. Ideea este că dealerul tranzacţionează mai întâi cu un alt dealer şi apoi satisface ordinul clientului. Preţul raportat pe RASDAQ nu include adaosul sau reducerea. se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare.V.

Societatea de valori mobiliare câştigă un comision de până la 8% de la fiecare client în parte. traderul le vinde apoi imediat clientului cumpărător la cel mai bun preţ de cerere plus adaosul. preţul de execuţie va fi acelaşi pentru ambii clienţi. • Adaosul/reducerea se bazează pe cele mai bune preţuri ale pieţei.3.Tranzacţii Încrucişate (în calitate de agent) Societatea de valori mobiliare intermediază tranzacţiile în care atât cumpărătorul cât şi vânzătorul îi sunt clienţi.2. . Traderul cumpără de la clientul vânzător acţiunile pentru propriul portofoliu la preţul de ofertă minus reducerea. se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare. Firma poate să asocieze ordinele aflate în intervalul dintre cele mai bune cotaţii ale pieţei. Comisioane şi Adaosuri/Reduceri de Preţ Tranzacţii de Dealer • Asistentul responsabil cu evidenţa ordinelor notează pe Ordinul de Tranzacţionare cele mai bune cotaţii ale pieţei. se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare. Traderul raportează o singură dată tranzacţia pe RASDAQ cu menţiunea "CX" în dreptul câmpului desemnat pentru contra-partidă. Deoarece tranzacţia de dealer nu implică Depozitarul. 3. Din acest portofoliu.2. • Adaosul/reducerea se include în preţul de execuţie. Traderul raportează fiecare tranzacţie separat cu menţiunea "CS" în dreptul câmpului desemnat pentru contra-partidă. Tranzacţii Încrucişate (în calitate de dealer) Societatea de valori mobiliare intermediază tranzacţiile în care atât cumpărătorul cât şi vânzătorul îi sunt clienţi. În acest mod societatea de valori mobiliare câştigă adaosul plus reducerea plus diferenţa de preţ. Deoarece tranzacţia de dealer nu implică Depozitarul. Când tranzacţia este de agent.

Tranzacţii de Agent • Sursa de venituri ale societăţii de valori mobiliare o reprezintă comisionul şi nu adaosul/reducerea. Urmează ca tranzacţia să fie raportată din nou cu informaţiile corecte şi în final să fie confirmată de contra- .3. În prezent. • Comisionul se calculează de Departamentul A&V. • Preţul de execuţie nu include comisionul. Această confirmare permite contra-partidei să verifice că raportarea tranzacţiei este corectă. aceasta se confirmă automat în sistem. o societate de valori mobiliare poate percepe până la 8% din valoarea tranzacţiei reprezentând onorariul firmei şi orice alte taxe de tranzacţionare. Dacă tranzacţia se negociază între două societăţi de valori mobiliare ce utilizează funcţia de negociere F9. Confirmarea Tranzacţiei După ce tranzacţia este raportată pe RASDAQ prin funcţia de raportare F5. În tranzacţiile denumite "unilaterale" încheiate cu un client --tranzacţii de dealer cu clienţii şi tranzacţii încrucişate-.• Adaosul/reducerea se menţionează în Raportul de Confirmare adresat clientului. 3. aceasta nu se va deconta. • Comisionul se menţionează în Raportul de Confirmare transmis clientului.2. În cazul în care contra-partida nu confirmă tranzacţia.3. partidă. Plafonul maxim impus adaosurilor sau reducerilor este stabilit de ANSVM şi CNVM. contra-partida trebuie să confirme tranzacţia înainte de a o definitiva.această confirmare nu este necesară. În eventualitatea în care brokerul contra-partidă depistează o greşeală. acesta poate anula tranzacţia de la propriul terminal.

Rezumatul Zilnic al Tranzacţiilor şi Raportul de Tranzacţii de la SNCDD. • Înscrierea detaliilor unei tranzacţii. 5. impozite sau taxe. • Elaborarea şi transmiterea Rapoartelor de Confirmare adresate tuturor clienţilor şi agenţilor implicaţi.3. ETAPELE PROCESĂRII ÎN DEPARTAMENTUL DE OPERAŢIUNI De îndată ce Departamentul de Tranzacţionare execută un ordin. iar de la Departamentul de Tranzacţionare ordinele executate şi toate ordinele anulate şi corectoare. Completează Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări conform ordinelor de tranzacţionare. 2.2. • Efectuarea reconcilierii finale între detaliile înscrise pe Ordinul de Tranzacţionare şi cele provenite de la RASDAQ şi SNCDD. Primeşte de la RASDAQ Raportul Tranzacţiilor Confirmate. Raportarea către Departamentul de Contabilitate în legătură cu taxele şi comisioanele percepute. . Pentru tranzacţiile de dealer. este rândul Departamentului de Achiziţii şi Vânzări (A&V) să preia comanda. Întocmeşte Rapoartele de Confirmare pentru toate tranzacţiile şi le transmite clienţilor. 4. Reconciliază Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări. Etapele Procesării 1. 6. A&V poartă responsabilitatea pentru patru atribuţii majore: • Calcularea sumelor nete datorate de la sau către client luând în considerare orice comisioane. 3. în speţă completarea Registrului Zilnic. verifică dacă adaosul şi reducerea se încadrează în limitele stabilite.4. calculează comisionul şi menţionează suma totală pe Ordinul de Tranzacţionare. Pentru tranzacţiile de agent.

3. Programele de aplicaţii trebuie să calculeze automat sumele de încasat sau plătit. Departamentul de Operaţiuni este în mod obişnuit locul unde sunt introduse pe calculator informaţiile referitoare la tranzacţii (inclusiv depunerea şi retragerea fondurilor. Tranzacţiile încrucişate şi tranzacţiile de dealer. să elaboreze Rapoartele de Confirmare pentru fiecare tranzacţie şi Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări. Raportul Tranzacţiilor provenit de la SNCDD trebuie reconciliat cu Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări pentru a verifica corectitudinea tranzacţiilor ce se vor deconta la SNCDD. Înregistrarea şi Raportarea Tranzacţiilor În majoritatea firmelor se utilizează calculatoare pentru înregistrarea tuturor tranzacţiilor. Toate celelalte tranzacţii de pe RASDAQ se vor deconta la Depozitar.2. Deşi reglementările româneşti nu prevăd în mod expres obligaţia unei confirmări "scrise". Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Rapoartele de Confirmare adresate clientului pentru a se asigura de corectitudinea înregistrării tranzacţiilor .1. în majoritatea pieţelor dezvoltate prevăd ca Rapoartele de Confirmare trebuie întocmite şi trimise clientului imediat după executarea tranzacţiei. Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări cuprinde informaţii referitoare la toate tranzacţiile executate într-o anume zi.4. Deoarece se impune ca toate tranzacţiile să fie raportate pe RASDAQ. Rapoartele de Confirmare informează clienţii în legătură cu detaliile fiecărei tranzacţii în parte. şi care au menţiunea "CS" sau "CX" în coloana destinată contra-partidei. încasări şi livrări). Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări trebuie să coincidă cu Rezumatul Tranzacţiilor provenit de la RASDAQ. Din datele conţinute în Jurnalul Zilnic se poate deduce care tranzacţii vor fi decontate la Depozitar şi care se vor deconta pe plan intern. Societăţile de valori mobiliare ar trebui să efectueze o comparaţie suplimentară între Ordinele de Tranzacţionare sosite de la Departamentul de Tranzacţionare. monitorizarea conturilor şi elaborarea situaţiilor şi rapoartelor necesare. Clientul trebuie să primească Raportul de Confirmare înainte de data decontării tranzacţiei pentru a avea astfel posibilitatea de a alerta societatea de valori mobiliare în cazul apariţiei unei erori. se vor deconta pe plan intern.

O altă copie se poate afla la Agentul Autorizat. Informaţia conţinută în acest registru-jurnal include: • Sumele încasate sau plătite în numerar. Departamentul de Operaţiuni păstrează câte o copie după fiecare Raport de Confirmare trimis. Departamentul de Operaţiuni încearcă să depisteze posibilele discrepanţe şi să ia măsurile cuvenite în astfel de eventualităţi. necesarul zilnic de fonduri în vederea decontării. Păstrarea evidenţelor contabile. • Destinaţia sau provenienţa acestor sume.în contabilitatea proprie. • Felul şi numărul instrumentului de plată utilizat. • Numărul de cont în/din care s-au transferat sume în numerar. 3. taxe şi comisioane. • Data încasării sau achitării în numerar. Registrul-jurnal de Încasări şi Plăţi detaliază toate încasările şi plăţile zilnice efectuate de firmă.4. contabilii înscriu în Registrul-jurnal şi Registrul de Cont detaliile referitoare la tranzacţii. În baza informaţiilor prezente în formă electronică (calculatorul firmei) sau în Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Rapoartele de Confirmare. Custodia fondurilor aflate la sediul firmei. Rapoartele de decontare de la SNCDD detaliază • • • • Depunerile în numerar efectuate de clienţi vor fi însoţite obligatoriu de eliberarea unor chitanţe. Determinarea rulajelor zilnice de numerar. depozitarea şi plata în numerar. Transferarea fondurilor la banca de decontare.2. .2 Încasările şi Plăţile în Numerar Anumite persoane din cadrul Departamentului de Operaţiuni sunt responsabile pentru următoarele funcţiuni: • Încasarea.

• Preţul acţiunilor cumpărate sau vândute. 3. traderilor şi conducerii. Registrul Conturilor Clienţilor detaliază toate operaţiunile desfăşurate întrun cont.3. primite sau livrate. • Stabilirea sistemelor şi rapoartelor care vor alerta conducerea firmei în legătură cu problemele apărute sau încălcările reglementărilor în vigoare sau ale politicilor firmei. ajustări şi orice alte debite sau credite.Departamentul de Operaţiuni trebuie să monitorizeze dividendele şi dobânzile aferente valorilor mobiliare deţinute de clienţi sau în portofoliul societăţii de valori mobiliare. . Administrarea Conturilor Clienţilor Principalele responsabilităţi ce decurg din administrarea conturilor sunt enumerate în cele ce urmează: • Menţinerea evidenţei curente a conturilor clienţilor. inclusiv achiziţii. agenţilor de vânzări. inclusiv poziţiile în valori mobiliare şi soldurile în numerar.2. încasări şi plăţi în numerar. Vezi mai jos capitolele dedicate Dividendelor şi Mandatelor. • Supervizarea justeţii modului de rezolvare a neclarităţilor şi cererilor venite din partea clienţilor. Acest registru individual constituie un document esenţial şi conţine următoarele informaţii: • Data execuţiei şi data decontării oricărei operaţiuni. • Urmărirea încasării de facto a fondurilor şi valorilor mobiliare datorate firmei. • Numărul de acţiuni cumpărate sau vândute. • Autorizarea retragerilor de numerar şi valori mobiliare din conturile clienţilor .4. • Menţinerea evidenţei conturilor clienţilor conform cerinţelor impuse de CNVM şi ANSVM. vânzări.

Segregarea Valorilor Mobiliare La Depozitar (SNCDD). • Poziţiile long sau short deţinute deja în propriile stocuri. • Debitele sau creditele nete ale contului. • Poziţiile nete long sau short ale contului. societăţile de valori mobiliare trebuie să transfere valorile mobiliare respective în sub-contul liber cu puţin timp înaintea datei de decontare. . separat de procesul de decontare. Depozitarul va livra sau primi valorile mobiliare de la sau către sub-contul liber la data decontării. Valorile mobiliare aflate la Depozitar sunt înregistrate ca atare în evidenţele Depozitarului şi în Evidenţa Activităţii Zilnice. • Dobânzile şi dividendele primite şi percepute. (Cel de-al treilea sub-cont "transfer-in" primeşte valorile mobiliare transferate de la o altă societate de valori mobiliare. Sub-contul liber cuprinde valori mobiliare aflate în portofoliu şi valori mobiliare ale clienţilor imediat înainte sau imediat după decontare. Extrasele de Cont trebuie elaborate şi transmise clienţilor cel puţin o dată pe trimestru.• Denumirea şi descrierea valorilor mobiliare cumpărate sau vândute.) Sub-contul segregat conţine valorile mobiliare care aparţin clienţilor firmei. În vederea pregătirii pentru decontare.4. 3.4.2. primite sau livrate. fiecare societate de valori mobiliare va deţine două sub-conturi principale şi anume "segregat" şi "liber". Conturile clienţilor sunt actualizate de fiecare dată când se înregistrează activitate. Vezi capitolul special dedicat pentru mai multe detalii referitoare la ţinerea Evidenţei Activităţii Zilnice.

4. fiind şi singura posibilă în acest moment pentru tranzacţiile executate pe RASDAQ. Decontarea Netă Continuă (DCN) Într-un mediu DNC (inexistent în prezent în România).3. În procesarea "tranzacţie cu tranzacţie" (T/T). Dacă într-un cont liber al societăţii de valori mobiliare există o poziţie insuficientă pentru a deconta o obligaţie netă de livrare a valorilor mobiliare. nu există o casă de compensare care să acţioneze în calitate de contra-partidă la fiecare achiziţie sau vânzare şi să garanteze comportarea ambelor părţi la data decontării. Decontarea Tranzacţiilor în Sistemul RASDAQ Procesarea Individuală a Decontării (Tranzacţie cu Tranzacţie) Această modalitate de decontare este cea mai obişnuită formă de decontare a tranzacţiilor.2. Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare tranzacţie în parte este pierdută. identitatea firmelor cumpărătoare şi vânzătoare este menţinută pentru fiecare tranzacţie în parte prin procesul de decontare. Depozitarul va acţiona în calitate de contra-partidă la toate tranzacţiile şi poate astfel garanta decontarea tranzacţiilor.5. se acceptă livrări parţiale. Ratările de livrare pot fi echilibrate de tranzacţiile procesate în decursul următorului ciclu de decontare netă continuă. astfel încât la data decontării vânzătorul livrează cumpărătorului. În T/T. În decontarea netă continuă. toate tranzacţiile unei societăţi de valori mobiliare efectuate cu o anumită valoare mobiliară sunt combinate astfel încât să rezulte o singură obligaţie de a livra sau un singur drept de a primi valori mobiliare. atunci firma constată o "ratare de livrare" egală cu cantitatea lipsă. Livrare Contra Plată .

La data decontării. Cu ajutorul acestei evidenţe. În mod obişnuit un Depozitar central oferă LCP prin transferuri zilnice ale valorilor mobiliare în formă dematerializată concomitent cu transferarea numerarului necesar la scadenţa obligaţiilor nete de plată la sfârşitul zilei de tranzacţionare. La T+1. În acest caz. cumpărătorii neţi primind iar vânzătorii neţi livrând valori mobiliare. Depozitarul oferă de asemenea fiecărei societăţi de valori mobiliare o Situaţie a Decontării Prognozate enumerând tranzacţiile ce se vor deconta. valorile mobiliare scadente vor fi mutate de Depozitar de la un utilizator la altul prin intermediul sub-conturilor libere. Rapoarte Utilizate la Decontare Depozitarul transmite zilnic societăţilor de valori mobiliare un rezumat al tranzacţiilor. societăţile de valori mobiliare care sunt vânzători neţi într-o anumită valoare mobiliară trebuie să mute valorile mobiliare vândute în numele clienţilor lor din sub-contul segregat în sub-contul liber de la SNCDD. Proceduri de Decontare Până în dimineaţa zilei de decontare. O astfel de livrare eşuată poate conduce la suspendarea drepturilor de utilizare a Depozitarului. a valorilor mobiliare . Valorile mobiliare vor fi transferate cu excepţia cazului în care vânzătorul net nu deţine respectivele valori mobiliare în contul său de la depozitar pentru a-şi onora obligaţiile asumate. Acest rezumat este cunoscut sub numele de Fişă de Contract. survine o "livrare eşuată". LCP în formă pură se întâmplă rareori datorită obstacolelor din sistemul bancar. Situaţia Decontării Prognozate indică poziţia netă pentru fiecare valoare mobiliară şi suma netă scadentă. societăţile de valori mobiliare se pot pregăti pentru decontare la T+3.Livrarea Contra Plată (LCP) este procesul de livrare a valorilor mobiliare concomitent cu plata irevocabilă în numerar. Fiecare societate de valori mobiliare va primi zilnic de la Depozitar un raport cu lista tuturor tranzacţiilor decontate în acea zi. facilităţilor de transfer al fondurilor sau cadrului legislativ.

societăţile de valori mobiliare trebuie să verifice aceste date. Banca Naţională a României (BNR) va încasa de la SNCDD totalul fondurilor de decontat care ar trebui să coincidă cu totalitatea ordinelor de plată încasate de la băncile de decontare. Apoi trebuie să transmită băncii instrucţiuni de transfer a sumei respective în contul băncii Depozitarului. • În fiecare zi. Pe baza ordinelor de plată primite. Acest transfer de numerar trebuie să ajungă la Depozitar înainte de o oră prestabilită. Utilizatorii SNCDD trebuie să deţină suficiente fonduri la banca de decontare pentru a-şi acoperi necesarul de decontare. Departamentul de Operaţiuni completează Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Situaţia Decontării Prognozate pentru a fi reconciliat cu Sumarul Tranzacţiilor de la RASDAQ şi Raportul Detaliat al Tranzacţiilor de la SNCDD. LISTA RAPOARTELOR DE DECONTARE Serviciul de decontare din cadrul Departamentului de Operaţiuni va primi diferite rapoarte necesare pentru planificarea şi îndeplinirea atribuţiilor: • În fiecare zi. Departamentul de Operaţiuni listează Situaţia Decontării Estimate care enumeră obligaţiile la decontare pentru următoarele zile.primite sau livrate şi sumele pe care firma trebuie să le încaseze sau achite. Zilnic participanţii vor avea de efectuat un singur transfer de fonduri de la sau către banca Depozitarului. Băncile de decontare vor fi autorizate de clienţii lor să transfere în mod automat fondurile din conturile destinate decontării către BNR. BNR va transfera fondurile între băncile de decontare şi Depozitar. Într-un interval de timp stabilit. Utilizatorii îşi vor vedea oglindită activitatea de decontare în Situaţia Tranzacţiilor Decontate. .

Tranzacţii Ratate Ratările pot apare fie atunci când brokerul vânzător nu deţine valorile mobiliare vândute.• Depozitarul va elabora o Situaţie a Tranzacţiilor Decontate care va indica sumele în numerar şi valorile mobiliare scadente la o anumită dată de decontare. transferuri între societăţi de valori mobiliare. O greşeală ce determină o ratare poate fi cauzată atunci când firma vânzătoare înregistrează tranzacţia într-un cont greşit de la Depozitar. În cazul în care tranzacţiile sunt decontate în sistemul livrare contra plată (LCP). firma ar fi silită să cumpere acţiunile lipsă şi să prelungească termenul de decontare până la data de . O altă greşeală care poate duce la o ratare apare când o societate de valori mobiliare execută o vânzare pentru un client fără a verifica dacă valorile mobiliare în cauză se află în contul clientului. mişcări includ încasările şi plăţile efectuate în vederea decontării. Într-o astfel de situaţie. ratarea poate fi reparată repede dacă firma procedează la o ajustare a tranzacţiei schimbând numărul de cont şi transmiţând Depozitarului instrucţiuni pentru a livra valori mobiliare din contul corect. de exemplu în contul de portofoliu al firmei în loc de contul segregat ce conţine valorile mobiliare ale clienţilor. fie când brokerul cumpărător nu posedă suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achiziţiei. În acest caz. transferuri de la şi către Registru şi mişcări între sub-conturile segregate şi libere. Societatea de valori mobiliare va achita sau încasa o anumită sumă pentru a-şi solda contul de decontare. • Departamentul de Operaţiuni va înregistra în Evidenţa Activităţii Aceste Zilnice toate mişcările valorilor mobiliare şi le compară cu poziţiile contului societăţii de valori mobiliare deschis la SNCDD. lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor va determina o ratare sau o decontare suspendată.

decontare a tranzacţiei corectoare. Desigur acest tip de eroare expune firma la riscul de piaţă.

3.3. Bursa de valori 3.3.1. Concept. Funcţii. Rol

Bursa este piaţa organizată pe care se oferă şi se desfac după o procedură specială marfă sau valori mobiliare. Etimologic, denumirea de bursă provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen care a înfiinţat la Bruges, în Flandra, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale preţioase şi hârtii de valoare. În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi : - generale – se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare; - specializate – se tranzacţionează numai mărfuri sau numai hârtii de valoare. În funcţie de obiectul tranzacţiilor delimităm: - burse de mărfuri; - burse de valori mobiliare; - burse valutare sau burse de devize; - burse complementare comerţului internaţional (exemplu bursele de navlu). Bursa de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Fiecare tranzacţie e generată de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor şi, la rândul ei, produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare.

Bursa asigură mobilitatea şi lichiditatea capitalurilor (deţinătorii unor titluri financiare pot oricând să le transforme în bani). Bursa de valori mobiliare reprezintă o organizaţie înfiinţată pe bază de lege şi supravegheată de organe statale care are ca scop încheierea de tranzacţii, fără prezentarea, predarea şi plata concomitentă a obiectului tranzacţiei care se efectuează prin intermediari. Bursele de valori au un caracter public în tranzacţie, ele au o localizare oficială, o organizare statutară şi permite accesul numai anumitor instituţii sau societăţi care sunt membrii săi. Particularitatea bursei de valori constă în faptul că hârtiile de valoare se vând şi se cumpără la preţuri stabilite pe baza cererii şi ofertei, în cadrul şedinţelor de licitaţie ce se desfăşoară într-un anumit loc, în zile şi la ore fixate în cadrul programului. Bursa funcţionează după reguli clare şi obligatorii, întreaga sa activitate fiind controlată şi supravegheată. Asemenea reguli privesc condiţiile de înfiinţare şi organismele de conducere a bursei, exigenţele care trebuie de un titlu pentru a fi cotat şi tranzacţionat prin intermediul bursei, agenţii care au acces la tranzacţie, modul de formare a preţurilor, etc. Bursa de valori se poate înfiinţa doar în măsura în care există un număr mare de societăţi pe acţiuni şi subiecţi abilitaţi să emită acţiuni, este necesară o mare dispersie a titlurilor pentru ca oferta să fie cât mai atomizată, să provină de la un număr mare de subiecţi. Modul de organizare a bursei presupune centralizarea tranzacţiilor prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi la efectuarea operaţiunilor exclusiv în cadrul acestui mecanism. Această organizare asigură siguranţa afacerilor, secretul operaţiunilor, rigoarea asupra informaţiilor, asupra afacerilor, şi corectitudinea. Activitatea bursieră se desfăşoară într-un anumit spaţiu –sala de negociere a bursei (are ca elemente esenţiale ringul, panoul de afişare, mijloacele de telecomunicaţie) – în care sunt admişi conducătorii licitaţiei, agenţii de bursă,

curierii care realizează legătura între brokeri şi agenţii economici şi publicul care poate doar să asiste într-o zonă strict delimitată. Bursa de valori mobiliare îndeplineşte următoarele funcţii: constituie un mecanism prin care fondurile din economie circulă de la cei care au resurse financiare către ci care au nevoie de ele pentru desfăşurarea activităţilor economice; organizează efectuarea tranzacţiilor la liberă concurenţă, pe baza ordinelor adresate de clienţi şi asigură în condiţii de control şi supraveghere circuitul titlurilor mobiliare; asigură securitatea tranzacţiilor; oferă condiţii optime pentru difuzarea de capital, asigurând asistenţă tehnică permite urmărirea cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei; constituie un indicator al întregii pieţe de capital, al situaţiei generale Principalul rol al bursei îl constituie efectuarea de tranzacţii cu hârtii de valoare emise de agenţii economici şi plasate de agenţii de schimb acestea putând fi comercializate datorită caracterului lor negociabil. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic financiar – monetar, social, politic. Ea pune în evidenţă starea conjuncturală a economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa1.

partenerilor şi totodată uşurează şi stimulează creaţia de capitaluri mari;

economico-financiare.

1

Constantin Floricel – Relaţii valutar financiare – internaţionale, Ed. Didactică şi pedagogică, 1996, pag. 139 evidenţiază următoarele trăsături comune ale burselor: - există numai acolo unde se manifestă o piaţă liberă de titluri financiare; - are o localizare în spaţiul propriu cu personal şi mijloace tehnice proprii; - în cadrul bursei se desfăşoară tranzacţii concurenţiale, libere şi cu acces egal pentru participanţii admişi la bursă; - asigură transmiterea informaţiilor pentru toţi participanţii, privind titlurile financiare, cotarea lor şi situaţiile economico – financiare ale emitenţilor şi ale investitorilor; - impun desfăşurarea tranzacţiilor după o procedură consacrată de uz internaţional prin intermediul unor persoane fizice sau juridice specializate.

2. acolo unde acestea există). orice persoana fizică sau juridică. Statutul bursei este actul de constituire în care se înscriu prevederile de bază. reguli privind cotarea titlurilor şi mecanismul tranzacţiilor. . de Titluri sau altă autoritate abilitata în acest scop. Regulamentul este actul normativ prin care se stabilesc reguli pentru desfăşurarea activităţii bursei. fiind limitat numai la societăţile financiare sau de bursa. Membrii bursei în unele ţări pot fi membri ai bursei. precum şi modul de soluţionare ale eventualelor litigii ce pot apare între participanţii pe piaţă. reguli privind activitatea agenţilor de bursă. au adoptat principiul autoreg1ementării având dreptul de a-şi stabili singure Statutul şi Regulamentul de funcţionare. sa aibă în sfera activităţii sale operaţiuni cu titluri financiare. Organizarea bursei de valori pe plan mondial Bursa poate fi organizată ca instituţie de stat sau ca instituţie privată.3. În alte ţări accesul nu este permis persoanelor fizice şi băncilor (Cu excepţia băncilor universale.1.3. Cele mai multe. principii generale privind funcţionarea bursei. gestiunea şi controlul activităţii economice. organele de conducere ale bursei cadrele de conducere executivă personalul. admişi la tranzacţiile acesteia. Diferitele modele de bursă arată intervenţia mai mare sau mai moderată a statului. modul de organizare economica privind veniturile. sa fi obţinut în prealabil autorizaţia de activitate cu titluri financiare de la Comisia garanţii de credibilitate. cum ar fi: drepturile şi obligatule membrilor. autorizată în acest scop. însă.2.3. Organizarea bursei de valori 3. cheltuielile. O societate pentru a primi calitatea de membru al bursei trebuie să îndeplinească unele condiţii prealabile: - sa dispună de un capital minim fixat de regulament şi să prezinte sa respecte obligaţiile stabilite prin lege şi regulamentul bursei.

2. Totodată societatea financiară devenita membru al bursei se bucura de o credibilitate certificată de bursă pe piaţa bursiera. director general. Organele de conducere a bursei Conducerea bursei are patru feluri de organe: de decizie. Organele consultative sunt departamentele specializate denumite comitete. de execuţie. Exista şi un organ permanent care da directive de baza între şedinţe denumit Consiliul directorilor. are posibilitatea de a accede la resurse financiare importante şi de a obţine un venit reprezentat de comisioanele realizate în bursa.Intrarea unei societăţi ca membru al bursei aduce o serie de avantaje acesteia. de a alege sau a fi aleasa în organele de conducere a bursei. dreptul de a fi reprezentata în incinta bursei şi de a participa la 3. directori. Organele de control sunt formate din cenzori şi revizori contabili şi lucrează în legătură cu comitetul de supraveghere şi comitetul de etică bursieră. care au menirea de a sprijini organe1e de conducere în luarea deciziilor. . Organul de decizie este adunarea generală a membrilor care se convoacă în şedinţe periodice ordinare sau în şedinţe extraordinare.3. şefi de departamente etc. Organele de execuţie sunt formate din preşedinţi (eventual şi vicepreşedinţi). cum ar fi: tranzacţii. Consiliul bursei sau Comitetul bursei. de a participa la administrarea bursei.dreptul.2 Organizarea Bursei de Valori Bucureşti Bursa de valori este o instituţie cu personalitate juridică ce are ca principal . de consultanţă şi de control.

Centrul de implementare a pieţelor de capital şi burselor de valori din România a pus bazele creării Bursei de Valori din Bucureşti. în scopul realizări unei pieţe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota. Bursa de valori din România este înfiinţată pe baza Deciziei nr. Calitatea de membra al bursei poate fi obţinută de către orice societate de valori mobiliare autorizata de CNVM şi care îndeplineşte următoarele condiţii. • adoptă proiectul de buget al Bursei. Activitatea bursei se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. Societatea de valori mobiliare respectiva pe baza Autorizaţiei de negociere in bursa. mecanisme şi proceduri adecvate. este înscrisă în Registrul de Asociaţi ai Bursei.04. Administratorul principal este Inspectorul General numit de CNVM pentru o perioada de cinci ani care poate fi renumit în funcţie pentru mai multe mandate.scop tranzacţionarea valorilor mobiliare în mod continuu transparent si echitabil. Bursa de Valori Bucureşti este o entitate cu regim de autoconducere sub reglementarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Constituindu-se în 1992 ca direcţie generală în cadrul Băncii Naţionale. • sa aibă ca activitate. cu obligaţia de menţinere a unui minim de capital net ce se stabileşte de CNVM. Inspectorul General participa la întrunirile Bursei şi ale Comitetului Bursei. 20/21. • 75 % din activele societăţii sa fie active financiare: • să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat. prin sisteme.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). având următoarele atribuţii: • numeşte şi demite pe Directorul General al Bursei: • adoptă şi modifică regulamentul de organizare şi funcţionare a Bursei. 52/1994. • stabileşte nivelul şi plafoanele comisioanelor şi tarifelor practicate: . exclusiv intermedierea de valori mobiliare. Comitetul Bursei este ales pe o perioada de 5 ani 5i este compus din noua membri. Fără a avea drept de vot.

• supraveghează la respectarea dispoziţiilor legale.V. a reglementărilor CNVM şi ale Bursei de Valori de către intermediarii în bursa şi agenţii lor. Sunt membri ai Asociaţiei Bursei societăţile de valori mobiliare autorizate să negocieze în Bursa. precum şi de către tot personalul bursei. supunându-se aprobării CNVM. Supravegherea şi controlul bursei în ceea ce priveşte administrarea şi funcţionarea. iar ea are următoarele atribuţii: • • • • alege membrii în comitetul bursei de valori: aprobă bugetul adoptat de Comitetul Bursei de valori: aprobă bilanţul adoptat de Comitetul Bursei de valori: desemnează persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de atribuţii ale camerei arbitrale a bursei de valori. Investigarea regulamentelor şi soluţionarea reclamaţiilor privind desfăşurarea activităţi societăţilor membre ale bursei şi a angajaţilor acesteia se realizează de către Comitetul de Disciplina. Bursa are drept nelimitat de control şi supraveghere a membrilor asociaţiei. In cadrul Bursei de Valori se instituie Asociaţia Bursei. Disputele dintre societăţile de valori mobiliare membre dintre acestea şi agenţii lor pentru valori mobiliare dintre agenţi precum şi dintre clienţi şi societăţile de valori mobiliare membre pot fi supuse pentru soluţionare Camerei Arbitrale a B. fiecare membru are un vot.B. se exercită de către Comisarul General al . Iar aceasta calitate este dobândită la data înscrierii în registrul de asociaţi a societăţilor de valori mobiliare pe baza autorizaţiei de negociere la bursă. Membrii asociaţiei bursei poarta răspunderea exclusivă pentru repararea pagubelor survenite ca urmare a folosirii de către agenţii de bursă a mecanismelor şi sistemelor de tranzacţionare din cadrul bursei.• stabileşte garanţiile ce trebuie constituite de intermediari şi agenţii lor. dispunând masuri corespunzătoare. Asociaţia tine adunări generale ordinare de două ori pe an. ca şi regimul operaţiunilor. In adunarea generală a Asociaţiei Bursei de Valori.

- - emiterea înscrisurilor în conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern şi internaţional. Cotarea valorilor mobiliare 3.bursei de valori. Asumarea unor obligaţii de către emitent. publicarea în presa financiară cel puţin o data pe trimestru a unor informaţii privind evoluţia activităţii economico – financiare a societăţii emitente. la documentele. inclusiv cifra de afaceri. Acesta este numit de CNVM pentru un mandat de 5 ani putând fi reînvestit • • • • cu mandate succesive. . In exercitarea supravegherii si controlului participa fără drept de vot la toate adunările asociaţiei bursei. Procedura de admitere comportă trei faze: a) Întocmirea dosarului de admitere care cuprinde conturi de rezultate şi bilanţuri contabile aferente ultimilor 3 – 5 ani încheiaţi.3. care afectează existenţa juridică a societăţii. în timp util.1. supraveghează operaţiunile de bursă având acces liber la toate transmite CNVM-ului constatările privind încălcarea dispoziţiilor legii Comisarul General: incintele. cum ar fi: - b) punerea la dispoziţia pieţei a unui cuantum de valori mobiliare chiar din ziua introducerii în cotaţia oficială şi menţinerea unei pieţe active a acestor titluri. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei Tranzacţiile bursiere se pot derula cu condiţia înscrierii valorilor mobiliare la cota bursei. 3. informaţiile şi evidenţele bursei de valori. - informarea autorităţilor bursiere.3. şi raportul trimestrial asupra activităţii bursei de valori.3. asista la şedinţele comitetului bursei valori.3.

trimestriale. - - sectorul internaţional. Unele dintre acestea sunt: societatea trebuie să notifice imediat bursei orice informaţie care ar putea crea o falsă piaţă sau afecta preţul acţiunilor societatea va înainta bursei toate rapoartele anuale. Cota BVB este structurată pe mai multe sectoare: - sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române. c) Examinarea şi aprobarea cererii de către organismul de reglementare Introducerea valorilor mobiliare în cotaţia oficială. pasivul obligatoriu. judeţe. şi supraveghere a pieţei bursiere. comune. Într-un buletin de anunţuri legale se publică : denumirea. Înscrierea valorilor mobiliare la cota BVB este reglementată de către CNVM. Bursa are dreptul de a suspenda sau retrage de la cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent : a) emitentul nu respectă condiţiile angajamentului de înscriere şi menţinere la cota bursei. conform procedurilor de menţinere la cotă. şi alte rapoarte pe care bursa le solicită în mod regulat. . avantajele stipulate prin statut pentru investitor şi administrator. taxa de menţinere a listării trebuie plătită la fiecare 12 luni de la data listării. ultimul bilanţ. obiectul. sectorul obligaţiunilor şi al altor valori mobiliare emise de către stat. rezervat valorilor mobiliare emise de persoanele juridice în străinătate.- asigurarea la bănci şi societăţi de asigurare. semestriale. durata. oraşe. Atâta vreme cât societatea emitentă rămâne listată. ea trebuie să se conformeze tuturor cerinţelor formulate de bursă. Menţinerea la cota bursei a valorilor mobiliare începe odată cu intrarea în vigoare a deciziei de înscriere a acesteia. capitalul. presupune şi o publicitate prealabilă. de către autorităţi ai administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte autorităţi. naţionalitatea. sediul.

c) acţionarii decid retragerea de la cotă. în executarea operaţiunilor va apela la un agent de bursă care este prezent în sala de negocieri. Clientul se poate adresa unei societăţi de bursă care poate acţiona în incinta bursei. Bursa are dreptul de a retrage de la cotă valorile mobiliare ale emitentului căruia i s-a iniţiat procedura de faliment. e) emitentul nu prezintă situaţiile financiare solicitate. . Dacă este vorba de o firmă de brokeraj. d) emitentul nu plăteşte vreunul din comisioanele datorate bursei în termen de două luni de la scadenţă.3. Pentru toate tranzacţiile pe care le execută brokerul percepe un comision care recompensează serviciile sale. Decizia de retragere de la cotă aparţine Comitetului Bursei şi se poate lua numai cu avizul CNVM. pentru a-i transmite ordinul de vânzare – cumpărare. Ordinele de bursă Iniţierea oricărei tranzacţii bursiere se bazează pe o operaţiune preliminară prin care se deschide un cont în favoarea clientului la firma de brokeraj în calitate de intermediar. urmând ca acesta să-l transmită spre executare brokerilor din incintă. având calitatea de membru al bursei. Dacă brokerul este societate de bursă. 3. Alegerea unui broker care este membru al bursei prezintă o serie de avantaje pentru client. sau în afara acesteia. clientul va contacta serviciul de tranzacţii şi va transmite ordinul său brokerului de titluri. dar aceasta. În cazul unui broker independent. conform principiilor contabile din legislaţia în vigoare. deoarece calitatea de membru oferă garanţii de seriozitate şi profesionalism.b) nu mai poate fi menţinută sau restabilită o piaţă a respectivelor valori mobiliare.3. clientul îl va contacta personal sau telefonic. acest comision se distribuie între brokerii profesionişti ai firmei şi firma însăşi. Se poate însă lucra şi cu o firmă din afara bursei.2.

acţionează oarecum în sens contrat ordinului cu limită de preţ. ordine ce reflectă o convenţie între intermediari şi clienţii lor. Cea mai importantă indicaţie este cea legata de preţ respectiv cursul la care se oferă sau se comandă produsul bursier. Prin urmare. produsul bursier. având ca obiect tranzacţionarea unui anumit volum de valori mobiliare. Unui ordin cu limita de preţ îi este asociată întotdeauna clauza la un preţ mai bun. este un ordin de vânzare . cantitatea oferită/comandată. în practică sau consacrat câteva tipuri de ordine: Ordinul la piaţă (market order). el este obligat sa o facă imediat. se spune că a pierdut piaţa iar firma de brokeraj este obligata sa despăgubească pe client pentru pierderile suferite de acesta din eroarea profesională (sau eventual frauda) a brokerului său. ”cu grijă”. Din acest punct de vedere. Ordinul la piaţă poate fi executat oricum atâta timp cat piaţa funcţionează. Ordinul stop sau delimitarea pierderii (stop loss order). aceasta înseamnă ca daca brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un preţ mai mare. Daca brokerul nu reuşeşte sa execute ordinul în condiţiile respective. „cu atenţie”. dar lasă intermediarului o oarecare latitudine de a efectua . Ordinul de la clienţi este de fapt o ofertă fermă (în cazul vânzării)..cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă.A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client prin legătura personală sau telefonică cu brokerul. Ordinul cu menţiuni speciale: „în jurul”. respectiv o comandă (în cazul cumpărării). ordinul trebuie să cuprindă o serie de elemente: sensul operaţiunii. Ordinul „în jurul” comportă o limită de curs. tipul tranzacţiei (în cazul celor la termen precizându-se scadenţa). respectiv creşte sau scade la nivelul specificat. atunci când preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării clientului. în anumite condiţii. Ordinul limită (limit order) este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate de vânzător. El devine un ordin de vânzare/cumpărare la piaţă. brokerii sunt răspunzători pentru a fi pierdut piaţa. În caz contrar.

care permite accesul la două tipuri de pieţe: piaţa continuă şi piaţa intermitentă. în funcţie de posibilităţile pieţei.operaţiunea când se ajunge în jurul cursului indicat de client. fără să afecteze capitalul minim net ce trebuie menţinut de fiecare SVM membră a bursei. este cazul cupoanelor de dobândă sau a dividendelor încasate de deţinătorii titlurilor respective. Ordinele primite de la client de broker sunt înscrise într-un formular special numit tichet de ordine (order ticket). Valabilitatea unui ordin expiră. dacă este vorba de un ordin la vedere sau pană la data lichidării angajamentelor la termen. de asemenea. La Bursa de Valori Bucureşti. . Ordinul „cu atenţie”. . Persoana care adresează ordinul fixează şi perioada de valabilitate.pentru ordinele de cumpărare în numele clienţilor. trebuie să fie asigurată existenţa în cont a disponibilului necesar acoperirii valorii tranzacţionate. Bursa utilizează pentru efectuarea tranzacţiilor un program asistat de calculator. acesta notând. dacă este vorba de un ordin la termen. principalele elemente ale tranzacţiei încheiate. ordinele se transmit printr-un sistem computerizat care permite interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. Daca nu este precizată nici o perioadă de valabilitate ordinul este executabil fără revocare până la finele lunii în curs. cu respectarea următoarelor condiţii: . Accesul la STEA este permis de la terminalele din incinta sălii de tranzacţionare sau cele conectate la sistem. „cu grijă”. în momentul executării ordinului. situate la sediul societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei.ordinele de cumpărare în nume propriu trebuie să poată fi onorate. Ordinul introdus de un agent de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societăţile membre ale bursei. permite intermediarului sa execute ordinul în una sau mai multe şedinţe de bursa. odată cu desprinderea vreunui drept sau avantaj particular asupra valorii mobiliare consolidate. Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul sau oricând înainte de executarea acestuia. denumit Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (STEA). Acelaşi formular se află şi în posesia agentului din incinta bursei.

3. cantitatea. Ordinul de bursă trebuie să includă şi alte informaţii. perioada de valabilitate a ordinului. . cum ar fi: simbolul valorii mobiliare ce urmează a fi tranzacţionat.ordin limită.3. pierzându-se avantajul priorităţii obţinute anterior. Modificarea preţului unui ordin este considerată ca reprezentând un nou ordin. Ordinele de bursă pot fi transmise în numele şi pe contul societăţilor membre sau în numele societăţii membre şi pe contul clientului.ordin la piaţă. Ordinele clienţilor vor fi întotdeauna executate înaintea ordinelor membrilor. Ordinul de bursa transmis către BVB este de două tipuri: .3. specificate în ordinul de cumpărare. în afară de preţ. Tehnicile de cotare Cotarea valorilor mobiliare este operaţiunea prin care se înregistrează ordinele de vânzare şi cumpărare în vederea formării cursului şi efectuării tranzacţiilor. Tehnicile de cotare au evoluat de la cotarea clasică „prin strigare”. contul pentru care se execută ordinul. b) contul de valori mobiliare al clientului acoperă în întregime cantitatea specificată în ordinul de vânzare. numărul ordinului în evidenţa societăţii de valori mobiliare. la cotarea .Introducerea unui ordin de bursa în sistemul de tranzacţionare prin intermediul unui terminal destinat unui membru al bursei este o ofertă de vânzare sau o cerere de cumpărare. Ordinul de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societatea membră numai dacă: a) s-a constatat existenţa în contul clientului a disponibilului bancar necesar acoperirii valorii tranzacţiei.3.

Încheierea tranzacţiei are loc atunci când un agent de bursă care a strigat cotaţiile sale. Apoi. principalele tehnici de cotare utilizate pe piaţa bursieră sunt: a) Cotarea prin anunţare publică a ordinelor. Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare. c) Cotarea prin înscrierea pe tablă. agenţii de bursă anunţă cu voce tare preţurile lor de vânzare şi cumpărare căutând parteneri interesaţi. Astfel. într-un spaţiu special amenajat.groapă” (pit trading). într-un document denumit carnet de ordine (order book). urmând apoi ca tranzacţia să fie raportată la bursă. cât şi pe cele continue.electronică. e) Cotarea pe blocuri de titluri (block trading). pentru contracte futures şi opţiuni. Fiecare valoare mobiliară este repartizată pentru tranzacţionare la unul din ringurile aflate în incinta bursei. care se derulează în afara sălii principale de negocieri a bursei.. primeşte un răspuns afirmativ din partea altui agent de bursă. dar contractarea blocurilor de titluri se realizează separat. Aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic sau prin scrierea cu cretă a primelor două (cele mai bune) preţuri de vânzare (ASK) de cumpărare (BID). Contractarea are loc atunci când un agent de bursă terţ accepta o cotaţie ce figurează pe tablă: d) Cotarea în . tehnică folosită atât pe pieţele intermitente. Este una din metodele cele mai spectaculoase de cotare. . care este o variantă a tehnicii clasice de tranzacţionare în ring. după ce a fost încheiată. încât poate influenţa situaţia pieţei. Negocierea lor este supusă unui regim special: în tranzacţii se tine seama de informaţiile venite din sala de negocieri. în cadrul căreia ordinele sunt prezentate în aşa fel încât să fie văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. ce conţine ordinele repartizate în raport cu gradul lor de negociabilitate. utilizându-se pentru valorile mobiliare cel mai intens negociate şi îndeosebi. Dimensiunea contractelor este atât de însemnată. b) Cotarea „prin casier” care presupune centralizarea de către agenţii de bursă a ordinelor primite de la clienţi. Negocierile sunt deschie de un funcţionar al bursei care strigă titlul ce urmează a fi negociat.

apoi sunt ordonate după sensul operaţiei vânzare sau cumpărare şi după limita de curs permisă. sistemul verifică automat registrul de titluri al societăţi respective. încât de fiecare dată când un „trader” introduce un ordin de vânzare.3.B. În cadrul şedinţei de negocieri. este un sistem computerizat de transmitere a ordinelor. agenţii de negocieri concentrează ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. iar din această confruntare rezultă un preţ care exprimă realitatea pieţei.toate ordinele „la piaţă” trebuie executate cu prioritate. le pun fată-n faţă.3.V. Procedura tradiţională permite echilibrarea cererii şi ofertei prin aplicarea următoarelor reguli: . pentru a determina dacă există titluri pentru a satisface ordinul clientului. Acest sistem este astfel organizat. care permite interacţiunea ordinelor de vânzare şi plată în cadrul pieţei. Ordinele privind o anumită valoare cotată sunt centralizate.urmează toate ordinele de vânzare cu o limită inferioară. Formarea cursului bursier Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta. precum şi toate ordinele de cumpărare cu o limită superioară. Sistemul de tranzacţionare şi execuţie automată permite efectuarea tranzacţiilor bursiere pe două tipuri de piaţă bursieră: piaţa intermitentă şi piaţa continuă. prin intermediul societăţilor de bursă şi a agenţilor de bursă. în aşa fel încât să se asigure contrapartidă (interesul vânzătorului de a .f) Cotarea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor şi de prezentare a acestora în bursă. . Sistemul de cotare al B. 3. Centralizarea ordinelor se realizează descrescător la cumpărare şi crescător la vânzare. respectiv echilibrul dintre cerere şi ofertă.4.

În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa intermitentă în care se utilizează mecanismul de licitaţie la preţ unic.mecanismul de licitaţie la preţ unic folosit pentru titlurile din categoria de bază.00 se află algoritmul prin care se determină preţul de piaţă pentru acţiunile solicitate la vânzare sau cumpărare în şedinţa respectivă. - mecanismul de tranzacţionare continuă pentru titlurile listate la categoria I. precum şi raportul de decontare. La ora 11. şi anume: . în funcţie de categoria în care s-a înscris la cotă fiecare valoare mobiliară. Formarea cursului la BVB se realizează prin licitaţie la preţ unic. separat. şedinţa de tranzacţionare poate fi formată din una sau mai multe sesiuni de tranzacţionare. Introducerea ordinelor în sistem se realizează în intervalul 9. în funcţie de clienţi şi ordine proprii.00 timp în care se afişează un preţ de piaţă potenţial.obţine un preţ cât mai mare să coincidă cu interesul cumpărătorului. alocarea.00 – 11. După ce tranzacţiile s-au încheiat. Mecanismul este diferit. şi sesiunea suplimentară. În cadrul sesiunii de tranzacţionare se disting trei etape: sesiunea principală. obligaţiile societăţii rezultate din tranzacţii. . fiecare societate de intermediere primeşte raportul său de tranzacţionare.

Brokerul execută contractul. După momentul executării contractului. tranzacţiile bursiere se referă la contractele încheiate în incinta burselor de valori.1. iar brokerul execută ordinul deci încheie contractul. se derulează următoarele categorii de tranzacţii: .3.4. Tipuri de tranzacţii bursiere În sens larg. dar pe baza de titluri împrumutate. . Tranzacţiile bursiere 3. O categorie aparte a tranzacţiilor de tip american sunt vânzările scurte (short sales). adică livrează titlurile la casa de . Clientul vinde titluri pe care nu le deţine şi pe care. tranzacţiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare cumpărare de titluri şi alte active financiare. 2) 3) Brokerul împrumută titlurile în contul clientului de la un alt broker şi informează că acest împrumut a fost executat în contul clientului său.tranzacţii cu lichidare imediată (cash delivery). - Etapele realizării tranzacţiei sunt următoarele : 1) clientul dă ordin de vânzare „scurtă”. prin intermediul agenţilor de bursa şi în conformitate cu reglementările pieţei bursiere. se disting tranzacţii specifice pieţelor de tip american şi tranzacţii încheiate la bursele de tip european. Adică vânzarea la bursă a unor valori mobiliare cu executarea contractului după formula lichidării normale. încheiate pe piaţa secundară. - tranzacţii cu lichidare normală (regular settlement). La bursele de tip american.3.4. urmează să le obţină prin împrumut pentru o sursă terţă.3.tranzacţii Cu lichidare pe bază de aranjament special. indiferent daca acestea se tranzacţionează la bursa propriu-zisă sau pe pieţele interdealeri. până în ziua executării contractului. În sens restrâns.

Un client care vinde cash trebuie să predea valorile mobiliare contractate în cadrul aceluiaşi termen. Sunt derulate le termen. Aceasta depinde de decizia operatorului. Aceste tranzacţii se derulează pe baza contului cash deschis de client la firma de broker. cunoscute şi sub denumirea de tranzacţii cash sau pe bani gata se caracterizează prin aceea că. dar finalizarea lor nu este obligatorie. tranzacţii la vedere (au comptant). clientul dă ordin de cumpărare a titlurilor respective. cel de-al doilea de a ceda titlurile vândute. în conformitate cu scadenţa operaţiunilor cu lichidare normală. c. în funcţie de evoluţia viitoare a cursului . În cazul operaţiunilor la termen ferm. Valoarea tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit. Astfel. tranzacţii la termen sau „cu reglementare lunară” (a reglement mensuel). persoana care adresează ordinul de vânzare sau cumpărare îşi asumă obligaţia. urmând să fie executate la o dată fixă. are dreptul. restituindu-se împrumutătorului titlurile primite. ca imediat sau în perioada de lichidare normală (câteva zile din momentul încheierii tranzacţiei) să pună la dispoziţia partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând costul tranzacţiei. fie să renunţe la contract. tranzacţii condiţionale (a' prime). Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la vânzător la cumpărător chiar din momentul încheierii contractului. care suportând un cost. primind contravaloarea integrală a acestora în contul lor. cumpărătorul şi vânzătorul sunt definitiv angajaţi din ziua negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate.compensaţie. indiferent de evoluţia cursului de piaţă la termenul tranzacţiei. se încheie în bursă la un moment dat. ordinul este executat. 4) Când consideră oportun. fie să-şi definească poziţia de cumpărător sau de vânzător de titluri. sau într-una din lunile următoare. în perioada de lichidare a lunii în curs. b. un investitor poate cumpăra valori mobiliare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora. Negocierile la termen pot fi ferme şi condiţionate. La bursele de tip european se deosebesc următoarele categorii de tranzacţii: a.

b. precum şi din intenţia de modificare a structurii portofoliului de valori mobiliare deţinute sau pentru transformarea activelor financiare în lichidităţi. . Tranzacţia de stelaj se încheie pe termen de 6 luni. operaţiuni simple. c. prin care se urmăreşte evitarea pierderilor generate de evoluţia nefavorabilă a cursului bursier. mai mare decât pe piaţa cu reglementare lunară. Ele pot avea caracter speculativ sau pot constitui o modalitate de protejare a investiţiei împotriva riscului de curs bursier. se încheie pentru o cantitate de 100 de titluri. preţul tranzacţiei este predeterminat. operaţiuni de arbitraj. se încearcă conservarea valorii activelor şi chiar obţinerea unui câştig. prin care se urmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri. cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti vânzătorului o primă. care se formează pe diferenţa favorabilă dintre cursurile practicate la momente diferite. Stelajul reprezintă o tranzacţie fermă deoarece la scadenţă operatorul are obligaţia să execute contractul. Tranzacţiile cu primă prezintă următoarele caracteristicii: scadenţa tranzacţiei este fixă.valorilor mobiliare tranzacţionate. generate de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor. O formă a operaţiunii de arbitraj este spreadingul. Tranzacţiile condiţionale derulate cu titluri primare sunt operaţiunile cu primă şi stelajele. Tranzacţiile condiţionale cu titluri derivate sunt contractele de opţiuni. de regulă. Stelajele combină caracteristicile tranzacţiilor ferme cu cele ale operaţiunilor de tip condiţionat. dar operatorul poate executa contractul chiar în lichidarea lunii următoare încheierii tranzacţiei sau într-una din următoarele 5 luni până la scadenţa finală. Stelajul este o tranzacţie condiţionată deoarece operatorul care a achiziţionat un stelaj are dreptul ca la scadenţă să-şi stabilească poziţia în funcţie de evoluţia cursului. operaţiuni de acoperire. prima reprezintă pierderea maximă pentru cumpărător în cazul renunţării la contract. In condiţiile unei pieţe instabile. contractul nu poate fi lichidat decât la scadenţă. După scopul urmărit operaţiunile de bursă pot fi clasificate după cum urmează: a. fără ca practic arbitrajorul să-şi asume riscul preţului. Acestea izvorăsc din nevoia de deplasare a capitalurilor disponibile. preţul de cumpărare este.

2.Acestea sunt operaţiuni de tip headging. datorită introducerii mijloacelor electronice de transmitere şi executare a ordinelor. astfel încât participanţii să beneficieze de . Pe pieţele bursiere. având drept scop obţinerea unui profit din diferenţa de cursuri între momentul încheierii şi momentul lichidării operaţiunii. e. Tranzacţionarea pe aceste pieţe are loc după un program bine determinat şi în locuri dinainte precizate. în sensul echilibrării pieţei. respectiv cumpără când oferta este excedentară. ca dealeri. operaţiuni cu caracter tehnic. Contractantul îşi asumă. şi un risc. s-a crea facilitatea ca tranzacţiile să poată fi executate fără prezenţa efectivă a agenţilor de bursă. deoarece evoluţia cursului bursier nu poate fi anticipată cu precizie. Cei care efectuează astfel de tranzacţii joaca rolul de creatori de piaţa (market makers).3. Sistemul de tranzacţionare Tranzacţiile se realizează prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile referitoare la preţ şi la cele furnizate de emitenţii valorilor mobiliare şi care dau. 3. creatorii de piaţa acţionează. societăţile membre pot acţiona în nume propriu. Pe piaţa bursieră. respectiv agenţii de bursă. Urmărind chiar obţinerea unui profit din diferenţe de cursuri. implicit. posibilitatea clienţilor de a lua decizia de a investi sau nu într-o anumită valoare mobiliară. în mod corespunzător. sell high). În prezent.4. şi în calitate de brokeri pentru clienţii lor. Aceştia vând titluri pe cont propriu atunci când se manifestă o cerere neacoperită pe piaţa. operaţiuni speculative. astfel. care sunt efectuate de agenţii de bursă pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei. Principiul pe care se bazează astfel de operaţiuni este acela de a cumpăra ieftin şi de a vinde scump (buy low. d. tranzacţiile sunt efectuate de un personal specializat.

prin vânzare către sau cumpărare de la un specialist – membru desemnat de bursă. La executarea unui ordin de vânzare-cumpărare pentru o acţiune oarecare. Ordinele introduse în sistemul de tranzacţionare pot fi executate în două feluri : prin confruntare cu alte ordine – confruntarea unei solicitări de cumpărare cu o ofertă de vânzare – sau. dacă nu există nici un astfel de ordin la un preţ acceptabil. calculatorul care procedează la alocarea . va avea prioritate ordinul introdus mai devreme în sistem. Fiecare ordin introdus de broker în sistem are menţionat momentul la care s-a efectuat introducerea. Fiecare ordin introdus în sistem trebuie să conţină numărul de cont al clientului său al societăţii de valori mobiliare pentru care se va execută tranzacţia şi în conturile cărora se va efectua transferul valorilor mobiliare.T.monitorizarea riscului la care se expun prin introducerea ordinelor în sistemul de tranzacţionare. în calitate de responsabil pentru piaţa unei anumite valori mobiliare. facilitând dezvoltarea relaţiilor de afaceri. contactul personal cu contrapartea tranzacţiei se realizează mai uşor. Totodată.A. Fiecărui investitor (client al unei societăţi de valori mobiliare sau societate de valori mobiliare care tranzacţionează în nume propriu) i se atribuie în Registrul Bursei un număr de cont în care sunt evidenţiate acţiunile sale şi care reprezintă codul prin care el este identificat.). În consecinţă.E. Mecanismul de execuţie a ordinelor introduse de intermediarii de valori mobiliare are la baza criteriul timp de introducere. în momentul în care cererea s-a întâlnit cu ofertă. Pentru faza actuală de dezvoltare a Bursei de Valori Bucureşti a fost ales sistemul de tranzacţionare în piaţa continuă. Bursa de Valori Bucureşti utilizează pentru efectuarea tranzacţiilor un program asistat de calculator denumit Sistemul de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (S. pentru ordine de valori egale introduse la momente de timp diferite. care permite efectuarea tranzacţiilor pe 2 tipuri de pieţe bursiere : piaţa continuă şi piaţa intermitentă.

cont în care se va depune suma de bani necesara cumpărării acţiunilor. al SVM-ului pe care-l reprezintă). contract ce constituie baza legala pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul clientului în ring1. compensare şi decontare a tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti • ZIUA T-1 = Ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzacţiei) Pentru a cumpăra sau vinde acţiuni ale societăţilor comerciale înscrise la cota Bursei de Valori Bucureşti. Procedurile de introducere a ordinului. potrivit regulamentului bursei agentul de bursă va servi/executa întotdeauna mai întâi ordine în numele clienţilor săi şi doar după aceea ordinele în nume propriu (deci. respectiv deschiderea unui cont în numerar în cazul în care a fost emis un ordin de cumpărare. urmând să parcurgă următoarele 2 etape : încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SVM.4.ordinelor va satisface mai întâi cererea venită la momentul "n" şi apoi pe cea de la momentul "n+1". B2.3. De asemenea.3. cont în care clientul îşi va depune valorile mobiliare pe care doreşte să le vândă2. conform principiului precedenţei : primul venit . 1. mai trebuie menţionat ca. de tranzacţionare. B3 3 Vezi Anexele C1. agentul de valori mobiliare va completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont.primul servit. persoanele fizice sau juridice interesate trebuie să se adreseze uneia dintre societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti care au acces direct sau indirect (prin intermediul altui SVM) la sistemul de tranzacţionare al Bursei. După încheierea contractului între cele 2 părţi. 1 2 Vezi Anexa A Vezi Anexele B1. C2 . sau deschiderea unui cont de valori mobiliare în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare. 3.

chiar daca sunt introduse ordine de bursă. agentul de bursă va introduce în sistem toate ordinele primite de la clienţi. respectiv acţiunile se află în cont. agentul de bursă se afla la terminalul său din ring. În cazul ordinului de vânzare. Ora 9:30 . În ziua T. agentul de bursă este gata să execute ordinul clientului său în ringul computerizat al bursei. agentul de valori mobiliare de la sediul SVM-ului va transmite agentului de bursă din ringul bursier datele de identificare ale clientului (nume. iar banii. ele nu sunt procesate pentru a genera tranzacţii. agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul comisionul aplicat serviciului prestat. va fi transferat în zona clienţilor arondaţi. Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui preţ de deschidere al pieţei pentru valorile mobiliare ce se vor tranzacţiona în şedinţa respectiva. la orele 9:30. telefon).11:30 Etapa de Pre-Deschidere În acest interval. deşi SVM-ul a preluat ordinul de vânzare său de cumpărare de la client. care nu poate depăşi 8% din valoarea tranzacţiei încheiate în ring. Până în acest moment. în vederea introducerii lor în baza de date aferentă Registrului Bursei. sistemul computerizat al bursei nu recunoaşte încă acest ordin(3). buletin. respectiv la cumpărare (mai mic sau egal cu Y lei/acţiune). Ordinele sunt de tip preţ limită. ci doar piaţa este chemată să-şi “spună cuvântul”.În cazul ordinului de cumpărare. • ZIUA T = Ziua tranzacţiei O dată ce ordinul a fost plasat SVM-ului. În faza premergătoare tranzacţiei. La încheierea contractului. valoarea sumei depuse se calculează pe baza preţului de referinţă (preţul mediu) din ultima şedinţă de tranzacţionare. Această . adresă. În această perioada. adică se cere un preţ limită la vânzare (mai mare sau egal cu valoarea X lei/acţiune). Transmiterea ordinului către SVM-ul ales poate avea loc în orice zi între cele 2 sau 3 şedinţe de tranzacţionare în bursă. clientul înregistrat deja în zona aşa-numiţilor clienţi nearondaţi (acţionarii ce deţin acţiuni la societăţile PPM cotate la bursă).

Ora 11:30 Etapa Deschiderii Automate Etapa de predeschidere se încheie cu stabilirea automată a preţului de deschidere pentru şedinţa de tranzacţionare respectivă. ci o cotaţie (exact ca la casele de schimb valutar). În cazul în care în cadrul acestei etape preţul cererii nu se suprapune cu preţul ofertei. după afişarea preţului de deschidere pentru fiecare acţiune cotată. Sistemul de tranzacţionare în piaţa continua permite încheierea tranzacţiilor la preţuri . respectiv toate ordinele de vânzare/cumpărare introduse de toţi agenţii de bursă în sistemul de tranzacţionare. adică afişarea unui preţ de cumpărare său de vânzare.etapă se caracterizează prin faptul că ordinele sunt introduse în sistem. Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de tranzacţionare de către agenţii de bursă după care urmează aplicarea algoritmului de fixing. iar cantităţile de valori mobiliare specificate în ordinele de bursă se însumează conform unui algoritm de fixing. care identifica ordinele de cumpărare/vânzare ce pot iniţia tranzacţii la deschiderea pieţei (etapa următoare) şi care se efectuează la preţul de deschidere determinat. instalat la terminalul său din ring.13:30 Etapa de Deschidere a Pieţei În această perioadă de timp. denumit licitaţie la preţ unic. Stabilirea preţului de deschidere se bazează pe un sistem clasic. în timp ce sistemul afişează pe fiecare terminal piaţa cumulată. Ora 11:30 . Criteriul de selecţie este maximizarea volumului tranzacţiei (în condiţiile întâlnirii celei mai bune cereri cu cea mai buna ofertă. nu va exista un preţ de deschidere. respectiv doar ofertă. astfel încât volumul tranzacţiei să fie maxim). sau dacă există doar cerere. agenţii de bursă trec la executarea efectiva a ordinelor primite pe o baza continua. Etapa de predeschidere este importantă deoarece agentul de bursă îşi poate da seama unde se situează ordinul său faţă de piaţa. Fiecare agent de bursă. executarea ordinelor având loc în timp real. Preţul se determina automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem. cunoaşte doar ordinele introduse de el.

calculatorul afişează automat preţul de închidere al şedinţei care poate fi preţul la care s-a încheiat ultima tranzacţie. sau ultima cotaţie. Raportul de Compensare şi Raportul de Decontare. Această variaţie maxima de preţ admisă pentru o şedinţă de tranzacţionare a fost stabilită cu scopul protejării investitorilor de apariţia unor eventuale modificări excesive pe termen scurt ale preţului unei valori mobiliare. care evidenţiază ordinele executate (volumul acţiunilor tranzacţionate şi valoarea tranzacţiilor).· ordin integral executat. datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere şi ofertă.· raportul de decontare general care stabileşte poziţia fiecărui SVM. La închiderea şedinţei de tranzacţionare.· ordin neexecutat. Etapa Finalizării Şedinţei La încheierea şedinţei de tranzacţionare. sistemul de tranzacţionare stabileşte daca SVM-ul figurează ca vânzător net (a vândut mai mult decât a cumpărat) sau drept cumpărător net (a cumpărat mai mult decât a vândut). respectiv un preţ de vânzare sau de cumpărare în cazul în care cererea nu s-a întâlnit cu oferta. pentru fiecare acţiune. pe baza acţiunii libere a cererii şi ofertei. Ora 13:30 Etapa de Închidere a Şedinţei de Tranzacţionare La ora 13:30.diferite de preţul de deschidere. aceştia modificându-şi ordinele introduse în etapa de predeschidere în vederea executării ordinului în condiţii optime. Limita variaţiei de preţ permite agenţilor de bursă să-şi reevalueze poziţia pe piaţa. Aplicând sistemul de compensare multilaterala pe baze nete. agentul de bursă din ring se poate găsi într-una din următoarele situaţii :· ordin parţial executat. preţuri ce pot varia doar în limita de ± 10 % faţă de preţul mediu din şedinţa precedentă. Bursa de Valori Bucureşti transmite fiecărei societăţi de valori mobiliare Raportul de Tranzacţionare. reechilibrând astfel piaţa şi sporind lichiditatea acesteia. în urma tuturor ordinelor executate în ziua respectiva şi care va fi emis băncii de decontare. calculatorul bursei tipăreşte automat cate doua rapoarte pentru fiecare agent de bursă din ring:· raportul de tranzacţionare. cat şi pentru a menţine integritatea pieţei. Chiar daca încheierea efectiva a tranzacţiei va avea .

. banca efectuează încasări din contul de decontare al SVM-urilor debitoare în contul de decontare al bursei. SVM-ul trimite clientului prin postă o confirmare scrisă a efectuării tranzacţiei. la sfârşitul şedinţei. iar cel mai târziu a doua zi după executarea tranzacţiei. Raportul de compensare şi Raportul de decontare. ca vânzător net de titluri de valoare. în calitate de cumpărători. banca efectuează plaţi din contul de decontare al Bursei în contul de decontare al SVM-urilor creditoare (vânzător net). agentul de bursă îşi poate anunţa deja clientul despre executarea ordinului. bursa emite ordine de plată în numele SVM-ului care are de încasat bani. Daca SVM-ul nu comunica în scris Bursei obiecţiile faţă de datele din Raportul de tranzacţionare.". aceste documente se considera a fi confirmate. De asemenea. La rândul ei. sunt trimise la banca de decontare.A. Bursa va centraliza toate ordinele de plată emise de SVM-uri. fie de bursă. Rolul de banca de decontare pentru tranzacţiile efectuate la Bursă este îndeplinit de către societatea bancara "BANKCOOP S. după primirea rapoartelor. În baza ordinelor de plata emise de SVM-urile debitoare (cumpărator net) şi transmise băncii de decontare prin intermediul bursei. la sfârşitul fiecărei luni SVM-ul emite un extras de cont şi o situaţie a activităţii contului pentru fiecare client. • ZIUA T+1 = Ziua compensării şi decontării tranzacţiei Agentul de bursă revine la sediul bursei cu cele 3 rapoarte confirmate (Raportul de tranzacţionare. Raportul de compensare şi Raportul de decontare) şi avizate de către SVM-ul pe care îl reprezintă. Toate ordinele de plată emise fie de SVM-uri. rapoarte care sunt însoţite de ordinul de plată în cazul în care SVM-ul este cumpărător net.loc la momentul de timp T+3 (zile lucrătoare). documente care sunt puse la dispoziţia acestuia. Orice diferend apărut între Bursă şi SVM cu privire la exactitatea datelor din rapoarte se rezolva la momentul T+1 şi nu mai târziu. În baza ordinelor de plata emise şi transmise de Bursă.

bursa va prelua. În cazul confirmării existenţei disponibilităţilor în contul societăţilor de valori mobiliare debitoare. banca de decontare are obligaţia (conform contractului încheiat cu Bursa de Valori) de a credita contul SVM-ului cu o sumă ce nu va depăşi valoarea scrisorii de garanţie bancara a acesteia. atât înainte de data decontării. Daca se constata ca nu exista suficiente disponibilităţi în contul de decontare al unui SVM debitor. cât şi la data decontării. . conform Procedurii Nr. banca de decontare efectuează operaţiunile de decontare. mai puţin dobânda şi comisionul pe perioada creditării. Daca operaţiile prevăzute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea decontării. Daca exista disponibilităţi suficiente în conturile de decontare ale SVMurilor debitoare. • ZIUA T+3 = Ziua finalizării plăţilor/lichidării tranzacţiilor La momentul T+3 banca de decontare verifica şi informează Bursa de Valori asupra existentei său inexistentei disponibilităţilor suficiente din conturile fiecărei SVM.• ZIUA T+2 = Ziua confirmării existenţei disponibilităţilor în contul de decontare Banca de decontare informează Bursa asupra existentei sau inexistentei disponibilităţilor suficiente în contul SVM-urilor debitoare. proprietatea asupra valorilor mobiliare deţinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate în nume propriu şi aflate în curs de decontare. iar societatea de valori mobiliare debitoare va transmite. 5. banca de decontare va efectua : ♦ viramentul sumelor din conturile de decontare ale societăţilor de viramentul sumelor din contul de decontare al Bursei de Valori în valori mobiliare debitoare în contul de decontare al Bursei de Valori . privind compensarea şi decontarea tranzacţiilor. cu titlu gratuit. ♦ conturile de decontare ale societăţilor de valori mobiliare creditoare.1.

secţiunea conturilor clienţilor care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare . ♦ Secţiunea 2 . Banca de decontare va confirma Bursei de Valori efectuarea decontării în conformitate cu instrucţiunile date de Bursă. Dupa efectuarea transferului.Bursa va înştiinţa societatea de valori mobiliare în scris. prin sistemul computerizat al Bursei se trece la efectuarea transferului valorilor mobiliare din conturile vânzătorilor în cel al cumpărătorilor. toate societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei.conţine toate informaţiile referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale unei societăţi de valori mobiliare. O dată cu confirmarea plăţilor. despre faptul ca proprietatea asupra valorilor mobiliare deţinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate de SVM în nume propriu. bursa va înştiinţa în scris societatea de valori mobiliare debitoare cu privire la valorile mobiliare care au fost preluate în proprietatea acesteia. ♦ Secţiunea 3 . potrivit principiului "livrare contra plată".conţine informaţii referitoare la deţinătorii de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare .conţine informaţii referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale clienţilor unei societăţi de valori mobiliare *. va fi preluata cu titlu gratuit de către bursă. . vor participa la acoperirea sumei ramase cu o contribuţie conform deciziei Comitetului Bursei adoptate în procedură de urgenţă. În situaţia în care nu este asigurata decontarea integrala a tranzacţiilor. Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul societăţii de valori mobiliare debitoare care nu şi-a achitat obligaţia de plata în Registrul Bursei în cadrul secţiunii 3. la ora 10:00. în nume propriu.secţiunea conturilor clienţilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare . Registrul Bursei este organizat în 3 secţiuni : ♦ Secţiunea 1 .secţiunea conturilor proprii ale societăţilor de valori mobiliare .

ca de exemplu. indicii de primă generaţie.5. datorită cuprinderii unui număr mai mare de firme. Urmărind evoluţia pe termen lung a indicelui unei anumite burse se constată că acesta reflectă influenţa unei serii de factori economici.1. -cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul bursei informatizate. Indicii de bursă sunt exprimaţi în puncte ai reprezintă. Semnificaţia titlurilor este dată de structura acestora. aparţinând unor domenii diferite de activitate. Astfel.5.3. apariţia unui avânt sau a unei recesii economice. în general.3. adică difuzia valorilor mobiliare în rândul deţinătorilor să fie foarte mare. -gradul mare de dispersie. intervenţia unei crize politice. au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaţia a doua (indici compoziţi) au un grad de relevanţă mai ridicat. sociali sau psihologici. Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă pentru emitent o consacrare. Criteriul de selectare al valorilor materiale ce compun indicii bursei sunt : -gradul de capitalizare bursieră ridicat. Indicii de bursă Indicii de bursă sunt nişte coeficienţi calculaţi prin diferite metode (în general specifice fiecărei burse) prin care se evidenţiază tendinţa generală de creştere sau scădere a valorilor de piaţă ale titlurilor financiare. ivirea unei instabilităţi sociale sau a unei psihoze generalizate asupra .3. Aprecierea activităţii bursiere 3. -structura valorilor mobiliare ce compun indicele bursier să urmeze repartiţia pe sectoare de activitate a titlurilor înscrise în Cota oficială a bursei. o medie ponderată a valorilor unui număr de titluri selectate dintre cele mai reprezentative de pe piaţă. titlul respectiv fiind considerat o valoare sigură. în structura cărora se cuprind acţiuni ai căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate.

este necesar a se face o analiză bursieră. Analiza bursieră Afluenţa unei cantităţi mari de informaţii de la distanţe tot mai mari şi întrun timp tot mai scurt. Trăsăturile esenţiale ale unei burse sunt: adâncimea.3. ar trebui să influenţeze mişcarea bursei în alt sens1. care se calculează prin însumarea produselor dintre numărul de titluri prezentate.2. pentru calcularea probabilităţii de evaluare a unor titluri se folosesc o serie de indicatori care caută să prindă în cifre sau procente situaţia unor titluri Ia diverse momente. etc. În acest sens există şi un indicator specific denumit capitalizare bursieră. influenţa nivelului cursurilor la bursă asupra tranzacţiilor a crescut decisiv. Pentru a putea face o prognoză care nu poate fi decât relativă. a făcut ca bursa să fie supusă unor influenţe multiple. în mod obişnuit.viitorului. în sensul că la o variaţie importantă a cursului unui titlu apar imediat ordine în sens invers de vânzare sau cumpărare a aceluiaşi titlu. Indicele Daw-Jones este cel mai cunoscut şi cotat indice american. fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. astfel că partenerii de pe piaţa de capital au simţit tot mai mult necesitatea unor pronosticuri bursiere.5. În vederea anticipării tendinţei bursiere. lărgimea şi consistenţa. fiind standardul general folosit de presă şi alte mijloace de informare pentru a măsura progresul pieţei bursiere americane. 3. rapide şi variate. Uneori se constată şi o necorelare între tendinţa bursei şi apariţia unor evenimente care. indiferent de capitalizarea bursieră. În acest caz cursul titlurilor va fi stabilit mai echitabil pentru toţi participanţii. Aceşti indicatori pot fi: 1 Cele mai mari burse din lume au indici care au devenit cunoscuţi pe piaţa financiară mondială. de anumit tip. Indicele Nikkei este compus din 225 de acţiuni din prima secţiune a Bursei din Tokyo. Lărgimea bursei este relevată de existenţa unei cantităţi şi valori mari de titluri prezentate în bursă. Indicele se modifică în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului acţiunii. În acelaşi timp. Adâncimea bursei este dată de faptul că exista un număr suficient de ordine de vânzare şi cumpărare deasupra şi sub preţul curent al pieţei. Consistenţa bursei arată capacitatea de autoreglare a bursei. cu valoarea de piaţă a titlurilor respective rezultate în urma tranzacţiilor de la bursa respectivă. El conţine cele mai importante 30 de acţiuni din ramura industriei. .

El apare atunci când participanţii. randamentul titlurilor emise. în realitate.5. psihoze etc. ceea ce determină prăbuşirea generală a preţurilor valorilor mobiliare. Crahul bursier are consecinţe de . brokerii şi dealerii îşi asumă riscuri prea mari. . nu pot include elementele greu previzibile crize. 3. randamentul plasamentului etc. raportul preţ/câştig. Crahul este dereglare majoră în funcţionarea unei burse care părea la un moment dat foarte eficientă. creditele sunt negarantate şi exagerate. În aceasta situaţie apariţia unui eveniment minor poate declanşa un dezechilibru care produce panica pe piaţa bursieră.. bursa nu este eficientă. În istorie se cunosc două mari crahuri financiare: cel de la Bursa din New York din anul 1929 si cel din marile burse occidentale din anul 1987.3. Într-o bursă eficientă se realizează maximul de profit pentru un anumit nivel de risc sau un minim de risc pentru un nivel dat al profitului. Dacă în cadrul bursei apar dese dereglări nelegate de motive raţionale.capitalizarea bursieră. se fac speculaţii neacoperite. în timp ce. însă. situaţia generală economică este în declin. Creditorii doresc toţi deodată şi imediat recuperarea fondurilor proprii.feed-back" asupra întregii economii.3. Aceasta intră într-o recesiune din care cu greu poate ieşi.) fapt pentru care prognoza bursieră este întotdeauna relativă. Toţi aceşti indicatori se bazează pe elemente reale constatate care. recesiuni. valoarea patrimoniului emitentului. mai ales datorită unor speculaţii exagerate. tranzacţiile fiind mereu supuse unui eventual risc. Eficienţa bursieră şi crahul Sc spune despre o bursă că este eficientă atunci când reuşeşte să stabi1ească cursul unui titlu cat mai aproape de valoarea sa intrinsecă (valoare calculată in funcţie de datele emisiunii).

tranzacţia presupune următoarele faze: ordinul dat de client . „Intel”.1. „T. iar accesul în sistem este simplu. Piaţa extrabursieră 3. pe propriile terminale.unui comerciant de titluri care „face piaţa" (market maker). ci existentă la „ghişeele” societăţilor de intermediere (firme de dealeri). „Microsoft”. „US Healthcare”. cele mai importante dintre acestea fiind acţiunile firmelor : „Apple Computer”. În esenţă. Piaţa OTC este o piaţă electronică preluând în mare măsură. „Ben & Jerry’s”. Prin tradiţie societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi cu o performanţă notabilă sunt listate la bursa. Celelalte. . în orice moment. ce se caracterizează printr-o funcţionare centralizată având o activitate de tranzacţionare care conduce la integrarea mai multor funcţiuni într-o singura instituţie. Creatorii de piaţă de la Nasdaq includ câteva dintre cele mai mari şi mai bine capitalizate firme de brokeri din lume.direct sau printr-un broker . preţurile pe care le cotează. piaţa extrabursieră este tot a piaţă secundară însă 0 piaţă de negocieri. se tranzacţionează pe 0 piaţă difuză nelocalizată într-un anumit sediu. unde confruntarea cererii cu oferta şi asigurarea lichidităţii se realizează prin concurenţa unui mare număr de comercianţi de titluri (dealeri). Firmele de brokeri introduc. Sistemul Nasdaq este o reţea de comunicaţii între comercianţii (dealeri) şi brokerii de titluri care acţionează pe piaţa OTC. încheierea contractului.3. 1 În sistemul Nasdaq se negociază curent circa 4000 de acţiuni. Districtul Columbia şi în Marea Britanie. fie ele afaceri noi sau de interes regional. Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter” (OTC) sau piaţă „la ghişeu”.4. localizaţi în 38 de state. prin terminalele lor. comunicarea de către acesta din urmă a cotaţiilor „ask-bid”. Cel mai relevant exemplu de piaţă OTC este piaţa Nasdaq din SUA1. „Adolph Coors”.4. La Nasdaq acţionează peste 470 de creatori de piaţă. „Sun Microszstems”. „Amgen”. din sediile societăţilor de intermediere. etc care ţin piaţa. tehnicile de tranzacţionare şi exigentele bursiere. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare. Row Price”. astfel încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem pot vedea. tranzacţionarea se face de la distantă. Caracteristicile pieţei extrabursiere Spre deosebire de bursa de valori.

registru independent. 2. 4. ţine evidenţa contractelor încheiate. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM). 3. mijloceşte negocierea electronică. cum ar fi: utilizatori ai sistemului de tranzacţionare. cu rol de reglementare şi urmărire a tranzacţiilor. fiind responsabilul şi beneficiarul întregului sistem. . Organizarea pieţei extrabursiere în România Piaţa extrabursieră este organizată pe 4 componente distincte : 1. Decontare si Depozitare. Acestor patru componente li se adaugă altele specifice. numită şi Registratar. pentru fiecare utilizator direct al sistemului. actualizează componenta 3.2. bănci. indirecţi şi principali ai sistemului de decontare. Societatea de Suport Tehnologic RASDAQ care asigură colectarea informaţiei cu privire la oportunităţile de vânzare – cumpărare de titluri din întreaga ţară. de efectuare a transferului de proprietate şi de deţinere în numele utilizatorilor şi al clienţilor acestora a valorilor mobiliare. fonduri. care păstrează şi acţionariatului fiecărui emitent. raportează situaţia tranzacţiilor fiecărei firme de brokeraj şi difuzează informaţia cu privire la preţurile şi volumul de titluri tranzacţionate zilnic pe piaţă. utilizatori direcţi. Societatea Registrul Român al Acţionarilor. pentru toate titlurile introduse în Nasdaq. agenţii de presă interne şi internaţionale conectate la o reţea principală de telecomunicaţii acoperind întreaga ţară sau subreţele proprii fiecărei societăţi de brokeraj.4.cotaţiile tuturor firmelor „market-maker”. numită şi depozitar. reprezentanţe teritoriale ale SVM-urilor. Societatea Naţională de Compensare. cu rol complex de calcul al soldului pe fiecare titlu.

cât şi pentru noile societăţi care se vor forma şi vor dovedi un potenţial crescut pentru dezvoltare.3. Ca organism de auto-reglementare pentru piaţa extrabursieră de valori mobiliare. din România. operând şi reglând o piaţă cât mai lichidă. împreună cu specialişti de la CNVM. cu grade diferite de risc. eficace şi onestă pentru valorile mobiliare. În vederea atingerii scopului său.4. Operând pe o piaţă în plină schimbare şi orientată către înalte tehnologii obiectivul de bază al ANSVM este acela de a crea prima piaţă de valori mobiliare din România atât pentru societăţile privatizate. . ANSVM contribuie la apariţia unei pieţe cu potenţiale rapid de dezvoltare. ANSVM este organismul care impune standardele etice şi profesionale ridicate. competitive şi inovatoare pentru membri săi pentru emitenţi şi investitori.3. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare Misiunea ANSVM este aceea de a căuta posibilităţi care să faciliteze formarea de capital în sectoarele public şi privat din România dezvoltând. ANSVM contribuie la dezvoltarea activităţii speculative de capital. ANSVM are capacitatea de a detecta eventualele probleme ce pot apare în activitatea membrilor săi şi de a le rezolva într-un mod practic şi eficient. Obiectivul ANSVM este acela de a fi furnizorul cel mai important de servicii si reglementări de piaţă oneste. ANSVM. Financial Market International şi Intrados au instituit un set de reguli cunoscute ca „Regulile de Practică Onestă ale ANSVM”. Folosind tehnologii informatice şi de telecomunicaţii avansate.

BCR BA. asigură reducerea cheltuielilor legate de aceasta activitate. Fiind gestionar al evidentei acţiunilor societăţii. Registrul asigură cunoaşterea de către societate. BIR. • integritatea registrului companiilor ca şi gestionarea profesionistă a registrelor şi transferurilor creează premisa atragerii capitalului străin. • alte activităţi considerate de CNVM ca fiind activităţi de registru Utilizarea serviciilor unui registru autorizat prezintă următoarele avantaje: • integritatea registrelor unei societăţi este esenţială pentru integritatea financiară a acesteia şi satisfacţia acţionariatului: • gestionarea profesionistă a registrului asigură integritatea acestuia. a acţonariatului şi a situaţiei acţiunilor. • înregistrarea transferului de valori mobiliare în fişierul central. toate operaţiunile aferente evidentei şi transferului de proprietate asupra acţiunilor. • serviciile fumizate de o entitate privată independentă asigură un serviciu loial pentru emitent.A. Registrul Român al Acţionarilor Registrul Român a Acţionarilor S.) este prima societate registru privat independent autorizat de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. RRA are ca scop oferirea de servicii specializate de evidenţă a acţionariatului pentru societăţile emitente de valori mobiliare şi efectuează. în orice moment. ceea ce îi conferă acesteia exactitate în consemnarea voturilor în .4. BANCOREX.R. construita la iniţiativa a opt bănci comerciale şi anume: BRD.3. • operaţiunile centralizate. independentă. Banc Post. uniforme. Activitatea Registrului vizează: • monitorizarea valorilor mobiliare emise pentru a împiedica sub sau supraemisiunea. pentru realizarea acestui obiectiv.4. este o entitate privată. Registrul Roman al Acţionarilor (R. BC Ion Tiriac. Mindbanc.A.

RRA este privat şi independent. Efectuarea cu promptitudine a modificărilor în evidenţa acţionariatului pe baza tranzacţiilor private garantează faptul că proprietarii de acţiuni vor fi satisfăcuţi de serviciile de registru contractate de societatea emitentă. RRA operează într-un sistem automat. ca organizaţie privată. pentru asigurarea conformităţii procedurilor interne ale Registrului cu reglementările CNVM. pentru şi în numele acţionarilor. funcţionează pe principul minimizării cheltuielilor. eliminând problemele legate de pierderea din evidentă de acţionari sau acţiuni. conectat la sistemele centrale ale pieţei şi Depozitarului. cu consiliu de administraţie care menţine un comitet consultativ pentru emitenţi. RRA oferă societăţilor eficienţa operaţiunilor şi reducerea cheltuielilor corespunzător serviciilor contratizate. costurile pe societate sunt sensibil mai mici decât costurile pe care o societate individuală ar trebui sa le suporte daca şi-ar gestiona propriul registru. Ca entitate profesionistă care gestionează registrele societăţilor comerciale. pentru a recepţiona opiniile emitenţilor şi a le include in proiectele sale de dezvoltare. Regulamentele şi procedurile sale au fost aprobate de CNVM. RRA nu este nici proprietatea Guvernului. Datorită faptului ca serviciile sale sunt oferite în mod uniform tuturor societăţilor din cadrul marii privatizări. Din acest motiv. pregătit să rezolve nu numai transferuri legate de piaţa de acţiuni dematerializate dar si de transferuri de valori mobiliare emise sub forma fizică reglementate de CNVM. RRA oferă servicii către. RRA.probleme importante ale emitentului ca şi rigurozitatea în distribuirea de dividende. folosind sisteme de proceduri identice pentru toate societăţile. Ulterior emisiunii de titluri pe piaţa primară. eficient. RRA este conceput să funcţioneze pe o bază automată dematerializată în cea mai marc măsură. nici controlat de acesta si nici nu se află sub controlul comunităţii societăţilor de valori mobiliare sau a depozitarului central. Este o entitate legală separată. Registrul are un rol important în desfăşurarea ofertei publice. care este deţinută de un consorţiu de bănci. societăţile pot dori să îşi majoreze capitalul . cu ajutorul unui personal calificat.

iar Registrul a primit certificatul andosat şi l-a anulat. astfel. emitentul poate avea situaţia clară a componentei acţionariatului său în orice moment. Registrul trebuie să înainteze un raport anual la CNVM în timp de 15 zile de la aprobarea bilanţului anual de către Ministerul de Finanţe. care solicita emitentului să îi pună la dispoziţie o listă a acţionarilor actualizată şi exactă şi sa înceteze imediat orice activitate de registru. Registrul le va pune la dispoziţie copii ale raportului anual. O evidenţă lunară conţinând: (i) numărul de instrucţiuni sau cereri primite (ii) numărul de instrucţiuni sau cereri care au fost soluţionate în intervalele de timp prevăzute în Regulament (iii) numărul de instrucţiuni sau cereri care nu au fost soluţionate în acest interval de timp. . 2. Aceasta restricţie este ridicată atunci când fiecare acţionar a predat certificatul andosat unei societăţi de intermediere sau direct Registrului. Toate cererile de restricţionare a transferului dreptului de proprietate şi de încetare a unor astfel de restricţii. Dematerializarea acţiunilor se face de către Registru. Copii ale tuturor cererilor scrise si ale răspunsurilor aferente. 3. Utilizarea Registrului este esenţiala pentru o societate care a realizat o oferta publica în sensul în care tranzacţionarea şi transferul titlurilor pe piaţa secundară vor fi permanent evidenţiate în Registru şi. 4. O evidenţă conţinând datele de primire şi cele de transmitere sau soluţionare ale instrucţiunilor şi cererilor. acţiunile emise în formă materială urmând a fi dematerializate înainte de a se opera cu ele. Registrul impune în acel moment o restricţie de transfer asupra oricărei acţiuni..prin realizarea unei oferte publice. Acesta trebuie să fie însoţit de raportul unui cenzor extern independent cu privire la procedurile sale contabile si la capacitatea sa de a respecta prevederile Regulamentului. La cererea emitenţilor cu care are contract de prestări de serviciu. Registru ţine la zi următoarele: 1. Valorile mobiliare cu care Registrul poate opera sunt numai în forma dematerializată.

obiect al transferului prin înscriere în evidenţe conform legilor în vigoare. păstrarea în siguranţă a valorilor mobiliare. Societatea poate aproba cererea oricărui solicitant. Valorile mobiliare admisibile pot fi numai emisiuni de valori mobiliare care. servicii de înregistrare şi plata valorilor mobiliare şi orice operaţiuni conexe. transferul proprietăţii asupra valorilor mobiliare. Un registru cronologic al tuturor modificărilor făcute în fişierul central al deţinătorilor de valori mobiliare. fie necondiţionat. atunci când sunt transferate la societate pot face în mod legal. pe bază de comision.5.5. Documentaţia obţinută de la fiecare emitent. Societatea Naţională de Compensare Decontare şi Depozitare pentru Valori Mobiliare SNCDD este persoană juridică română constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni care îndeplineşte activităţi de utilitate publică. Societatea are ca obiect de activitate prestarea de servicii utilizatorilor direcţi. 3. Aceste evidenţe trebuie păstrate timp de cel puţin 10 ani şi trebuie să permită accesul în 72 ore de la cererea CNVM. fie temporar în baza unor condiţii corespunzătoare.4. Societatea acţionând în conformitate cu instrucţiunile autorizate din partea . SNCDD îşi oferă serviciile persoanelor juridice care îndeplinesc anumite condiţii. 6. solicită acest lucru şi care au contribuit la Fondul de Garanţie în conformitate cu regulile în vigoare. Aceste servicii includ: decontarea tranzacţiilor cu valori mobiliare. Societatea va accepta o emisiune de valori mobiliare ca valori mobiliare admisibile numai în urma stabilirii de către Societate ca aceasta dispune de capacitatea operaţională şi de cea de a obţine informaţiile care sunt necesare pentru a-i permite sa-şi ofere serviciile participanţilor atunci când aceste valori sunt transferate. fie în alţi termeni în cazul în care societatea apreciază conduita solicitantului sau persoanei asociate ca fiind astfel încât aprobarea cererii nu este împotriva intereselor societăţii.

iar dreptul de primire fiind al participantului care cumpără. • efectuează plăţi pentru şi de la participanţi în legătură cu tranzacţiile. prin transfer în Registru. Sistemul Tranzacţie cu Tranzacţie este un sistem de listare şi decontare a contractelor tranzacţie cu tranzacţie conform căruia participantul este obligat. drepturi. distribuţii. obligaţia de livrare fiind în favoarea Societăţii şi dreptul de a incasa faţă de Societate. prestează următoarele servicii: • creditează. • da instrucţiuni Registrului pentru a transfera valorile mobiliare ale participanţilor din fişierul Societăţii în fişierul participantului sau al persoanei desemnate de acesta. precum şi contul de venituri şi cheltuieli auditate de experţi contabili externi independenţi. • efectuează transferuri scriptice în contul participantului. • livrează dividende.participantului. în care tranzacţiile decontate ale participantului sunt compensate şi fac obiectul unei inovaţiuni astfel încât referitor la fiecare emisiune de valori mobiliare în care participantul are activitate. Societatea va furniza fiecărui participant şi CNVM bilanţul contabil al societăţii. scriptic contul participantului cu valorile mobiliare pentru care acesta a supus o cerere de informaţii şi una de transfer Registrului corespunzător. • efectuează transferuri scriptice la Societate pe baza instrucţiunilor referitoare la valorile mobiliare ale participantului. este fie obligat să livreze un anume volum sau este îndreptăţit să primească un anumit volum de valori mobiliare. fie să livreze unităţi din fiecare valoare mobiliară în care are o activitate pentru respectiva perioadă de decontare. După încheierea anului calendaristic. valori mobiliare. fie este îndreptăţit să primească unităţi din acea valoare mobiliară cu obligaţia de livrare aparţinând participantului care vinde. primite de Societate în legătura cu valorile mobiliare ale unui participant. înregistraţi la CNVM. Sistemul CNS este un sistem pentru tinerea evidenţei şi decontarea contractelor CNS într-o valoare mobiliara. Societatea menţine . Situaţii interne neauditate se pot furniza pe tot parcursul anului. împuterniciri sau alte valori şi documente.

.6. ai cărei participanţi sunt interconectati printr-o retea de date (linii dedicate sau comutate).” este una din instituţiile Pieţei Naţionale de Valori Mobiliare. unde PORTAL este utilizat din 1971 pentru piaţa de capital extrabursieră (OTC). sistemul NASDAQ1.4.1. RASDAQ – Piaţă Secundară de Valori Mobiliare Societatea “RASDAQ S. 3. Această piaţă asigură tranzacţionarea acţiunilor distribuite cetăţenilor români în urma Programului de Privatizare în Masa.L. RASDAQ 3.R. Prin intermediul terminalelor de tranzacţionare (calculatoare personale) conectate în regim de acces 1 Acronimul înseamnă “National Association Securities Dealers Automated Quotation". Constituită ca o structură tehnică afiliată Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare şi înmatriculată ca societate cu răspundere limitată. Această variantă reprezinta adaptarea sistemului PORTAL la realităţile pieţei şi la legislatia în vigoare în România. realizata de Nasdaq Stock Market din Statele Unite ale Americii. În conformitate cu cerinţele formulate de Comitetul Director al ANSVM împreună cu Comisia pentru configuratia pieţei OTC. Sistemul electronic de tranzacţionare utilizează o variantă adaptată a programului PORTAL.4.6. activitatea sa constă în operarea şi menţinerea sistemului electronic de tranzacţionare.pe parcursul anului liste de valori mobiliare admisibile şi le poate modifica conform regulilor în vigoare. numit de RASDAQ după ruda sa îndepărtată. Piaţa este creata de intermediarii de valori mobiliare aflaţi în concurenţă. tehnologia PORTAL asigură funcţionarea unei pieţe distribuite geografic. Societăţile de valori mobiliare de pe întreg cuprinsul ţării sunt interconectate prin intermediul sistemului electronic pus la dispoziţie de Rasdaq SRL având astfel posibilitatea de a tranzacţiona din orice colţ al ţării.

ele sunt disponibile în timp real tuturor participanţilor. Datele despre piaţă pot fi distribuite în timp real investitorilor instituţionali şi altor părţi interesate prin serviciul de acces vizual2. transferul de proprietate a acţiunilor PPM va fi efectuat electronic. Odată introduse în sistem.) . Alegerea unei emisiuni de către unul sau mai mulţi formatori de piaţă în vederea afişării de cotatii ferme în sistem nu conduce la costuri adiţionale pentru emitenţi. Astfel.direct1.pentru fiecare tranzacţie . Tranzacţiile pot fi negociate prin telefon sau chiar prin intermediul sistemului. engl. ei transmit cotaţii de cerere şi ofertă pentru valori mobiliare. fără a mai fi necesar a se trece . Legătura electronică între componentele pieţei prezintă o importanţă deosebită pentru lichiditatea acţiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masa (PPM). 1 2 Direct access (lb. Pot fi listate pe Rasdaq si alte societăţi în afara celor din PPM.) View only (lb. oferind astfel o apreciere publică a performanţelor acesteia. înregistrarea mai multor formatori de piaţă pentru o anumita emisiune implica angajarea unei părţi mai mari din capitalul acestora pentru cumpărarea şi vânzarea acţiunilor societăţii respective. Existenţa unei pieţe publice (RASDAQ) pentru acţiunile unei societăţi comerciale facilitează obţinerea de capital într-o ofertă ulterioară de acţiuni la un cost cât mai scăzut. care se declara societăţi deschise. Societăţile emitente listate pe RASDAQ Regulamentul de tranzacţionare propus de ANSVM nu specifică nici un criteriu financiar şi nu impune comisioane emitenţilor pentru listarea acţiunilor rezultate în urma PPM pentru tranzacţionare în Sistemul RASDAQ.prin procesul de anulare şi emitere a unei noi acţiuni sub formă de certificat. acestea fiind emise în formă dematerializată. engl.

capacitatea de asimilare a informatiilor sau puterea lor economica. etc. Sistemul permite informarea publică permanentă cu privire la preţurile pieţei. sistemul asigura tuturor cetăţenilor posibilitatea de a vinde/cumpăra acţiuni sau alte valori mobiliare admise în sistem la un preţ corect indiferent de locul unde se află. În timp.) serviciul de acces vizual în schimbul unei taxe rezonabile.Înregistrarea unuia sau mai multor formatori de piaţă într-o emisiune a unei societăţi comerciale va antrena "sponsorizarea" . Sistemul are capacitatea de a stoca informatii referitoare la tranzacţii. mass media.elaborarea de rapoarte de cercetare care evidenţiază perspectivele societăţii comerciale respective. Sistemul furnizează o funcţie de supraveghere ce permite urmărirea şi analizarea tuturor tranzacţiilor efectuate si a cotatiilor introduse în sistem în vederea depistării eventualelor încălcări ale regulilor de tranzacţionare. ceea ce nu necesită nici un fel de plata din partea emitenţilor către ANSVM sau către firmele care au ales să devină formatori de piaţă. bănci. agenţii de informaţii financiare. Prin transparenţa asigurată şi posibilităţile de diseminare a informatiilor despre emitenţi.000 de emisiuni de valori mobiliare. piaţa RASDAQ va contribui substanţial la promovarea pieţei românesti în circuitul mondial al pieţelor de capital. inclusiv istoricul acestora precum si informatii referitoare la mai mult de 5. Aceste rapoarte constituie o cale foarte importanta de atragere de capital. Serviciile oferite de această instituţie: . sponsorizarea poate duce la dezvoltarea unei relaţii de consultanţă financiară între emitent şi unul dintre formatorii săi de piaţă. Caracteristici şi funcţionalităţi ale sistemului RASDAQ Prin funcţionarea sa. RASDAQ SRL furnizează nemembrilor (societăţi de investitii. Accesul la cele mai recente cotatii si la ultimul preţ al fiecărei emisiuni admise în sistem este permis tuturor utilizatorilor.

♦ crearea de grupuri1 în care se poate urmării evoluţia mai multor înregistrarea sau retragerea din poziţia de formator de piaţă. engl. diseminarea informaţiilor sintetice si in timp real despre piaţa servicii cu valoare adăugată . în momentul în care contra-partea este de acord cu termenii tranzacţiei aceasta este automat încheiată. vizualizarea şi actualizarea cotaţiilor. 1 Market Minder (lb. ♦ NASDAQ a oferit licenţa asupra codului sursă (programelor) al sistemului şi. transmiterea de mesaje către ceilalţi participanţi la piaţă şi vizualizarea tranzacţiile confirmate sunt raportate la Depozitar pentru decontare. extrabursieră de capital RASDAQ. emisiuni simultan. pregăteşte personalul RASDAQ pentru a menţine şi dezvolta acest sistem pe măsură ce piaţa va evolua. în cazul ♦ ♦ tranzacţiilor încrucişate şi de dealer sau în cazul în care brokerii negociază prin telefon termenii unei tranzacţii ♦ negocierea tranzacţiilor prin intermediul sistemului.rapoarte de sinteza şi analiza a evoluţiei asistenta tehnica pentru utilizatorii sistemului de electronic de mobiliare prezente în sistemul electronic de tranzacţionare RASDAQ. Funcţiile sistemului de tranzacţionare sunt: ♦ vizualizarea emitenţilor listaţi în sistem şi a participanţilor la sistem. ♦ ♦ ştirilor puse pe sistem de către Rasdaq. tranzacţionare RASDAQ.♦ ♦ ♦ ♦ ♦ accesul şi furnizarea informaţiilor necesare societăţilor de valori servicii de “acces vizual” pentru instituţii si investitori. introducerea şi confirmarea de rapoarte de tranzacţionare.) . pentru departamentul de supravegherea a pieţei. pentru celelalte departamente ale ANSVM si CNVM. pieţei în ansamblu. totodată.

şi să fie utilizator direct/ indirect al depozitarului. garantarea. dar care constituie premisele existenţei şi funcţionării pieţei.sunt. Instituţiile de supraveghere veghează la respectarea principiilor si reglementărilor generale ale pieţei.măsură a performanţei şi eficienţei pieţei respective .Participanţii la piaţă În cadrul pieţei Rasdaq sunt mai multe tipuri de participanţi: ♦ ♦ societăţile comerciale emitente societăţile de valori mobiliare. agenţii de presă etc. prima condiţie este ca ea sa fie membră a ANSVM. Tehnicienii şi specialiştii sunt preocupati de aspecte mai puţin vizibile publicului larg. care pot acţiona pe piaţă în calitate de utilizatori care au doar acces vizual. decontarea operaţiunilor. de cele mai multe ori. compensarea. între care: tehnicile de tranzacţionare. De asemenea SVM-ul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii tehnice care sa-i permită conectarea propriu-zisă la sistemul electronic de tranzacţionare. bănci. Mecanismul de formare a preţului Conform principiilor moderne de administrare a portofoliilor şi emitenţii şi investitorii sunt interesati de tehnicile. Societăţile de valori mobiliare sunt preocupate de acoperirea unei game largi de activităţi. daruri ale tehnologiei. creditarea. de configurarea optimă a structurii organizaţionale interne. care pot fi investitori agenţi/dealeri sau formatori de piaţă ♦ instituţionali. Ne vom referi în . Pentru ca o Societate de Valori Mobiliare sa fie utilizator direct al sistemului. Modalităţile lor de realizare . dimensionarea si calendarul programelor de finanţare.

Similar în cazul licitaţiei simple. Acest . La fel ca în cazul negocierii simple. preţurile finale se situează între preţurile iniţiale ale celor două părti. stabilindu-se preţul final la o valoare de compromis între cele două limite iniţiale.În cazul licitatiei simple. Tehnici de formare a preţului Tehnicile elementare de negociere şi formare a preţurilor constituie baza conceptuala de dezvoltare a mecanismelor pieţelor evoluate. Pe parcurs fiecare dintre ei îşi îmbunătăţeşte preţul (în sensul contrapartidei). ♦ Negociere complexă. distingem trei cazuri principale: ♦ Negociere simplă . îmbunătăţesc preţurile în favoarea contrapărţii). Se spune ca aceştia “licitează”. Avem în acest caz de a face cu negocieri “paralele”. cu pachete de preţuri iniţiale (de ambele parti) si un pachet de preţuri finale. preţul final coincizând cu cea mai buna ofertă. de o parte se situează un singur participant. După numărul de participanţi la negocieri. cât si datorita faptului ca ele sunt ilustrate de cele două instituţii ale pieţei secundare de capital din România: Bursa de Valori din Bucuresti şi RASDAQ.Caracteristica acestui scenariu este faptul că se află în competiţie.Negocierea complexa presupune deja pieţe evoluate. Preţul de start cerut de vânzător este mai mare decât cel oferit de cumpărător.cele ce urmează la principalele două tehnici de tranzacţionare. ♦ Licitatie simplă . sau cumpărare) participanţii aflaţi în contrapartea participantului unic vor intra în competiţie îmbunătăţind preţul. părţile “licitează” (în competiţie. Indiferent de tipul licitaţiei (de vânzare. cu cel puţin un grad minim de lichiditate. de fiecare parte (partea vânzării şi partea cumpărării) câte un singur participant. atât pentru a fixa caracteristicile lor. de la valoarea iniţială impusă de contraparte. iar de cealaltă mai mulţi. pieţe în care de fiecare parte se situează mai multi participanţi.

6. În Statele Unite. constituindu-se în vânzător pentru cumpărător şi în cumpărător pentru vânzător. Funcţionarea acestuia se bazează pe achiziţionarea într-un ritm susţinut a acţiunilor la un anumit preţ şi vinderea. ♦ Rolul formatorilor de piaţa este definit chiar de denumirea lor: ei fac piaţa sa existe! Pentru ca o piaţa să existe. condiţia elementară este ca dacă cineva doreşte să vândă sau să cumpere. pentru finanţarea operaţiunilor de achiziţie şi pentru profit. Market-maker-ul facilitează aceasta. (dealeri) sau în numele clienţilor lor (brokeri).2. În România. . în funcţie de cerere şi oferta. s-a considerat prematură obligativitatea cotaţiei bilaterale. 2.un preţ ask la care se obligă să cumpere. datorită stadiului incipient de dezvoltare a pieţei. market-maker-ul afişează (comunică) o cotaţie bilaterală constituita din două preţuri: .lucru petrecându-se şi de partea vânzării şi de partea cumpărării. Diferenţa între cele două preţuri se numeşte spread şi constituie sursa de venit a formatorului de piaţă. la care se obliga să vândă. care efectuează operaţiuni în nume propriu formatori de piaţa (market-maker-i).un preţ bid.4. la un preţ mai ridicat. Daca sistemul cu dubla . Sistemul de tranzacţionare RASDAQ Caracteristic acestui sistem de tranzacţionare este participarea a două categorii de operatori: ♦ operatorii obişnuiţi. el să poată efectua acest lucru. Este de la sine înţeles ca cele două preţuri trebuie să fie ambele competitive. pentru ca mecanismul să fie eficient şi este în interesul market-maker-ului să le găsească şi să le ajusteze dinamic. avem de a face cu o piaţă numită dublu-licitată.

în cel de al doilea sistem de care ne ocupam aici lichiditatea este indusă în piaţa din surse interne ale acesteia. fără a mai apela la market-maker-i. Pe sistemul RASDAQ negocierile vor decurge fie prin telefon. in baza cărora se poate să fie contactaţi de alţi operatori. Mai mult decât atât. în calitate de dealeri. fără contactarea unui market-maker. fiecare dintre ei are propriile preţuri ask si bid. fie prin sistemul de calcul. iar operatorii. Cele mai favorabile preţuri poartă numele de inside ask (cel mai mic ask) si inside bid (cel mai mare bid). bid-ului şi spread-ului în timp (lentă. cât şi pentru propria protecţie. la rândul lor afişate. După tranzacţionarea lor. prin activitatea şi priceperea market-maker-ului. . O facilitate suplimentara este oferita de tranzacţiile încrucişate în care clienţii (vânzători şi cumpărători) contractează tot prin intermediul unui simplu operator. totuşi. O caracteristică a sistemului este însă ca preţul poate fi negociat între părţi. Contractele se încheie de regula între operatorii obişnuiţi şi market-maker-i. Diferenţa dintre ele se numeşte inside spread şi are o semnificaţie aparte în piaţa. este permis ca operatorii să introducă ei însişi cotaţii indicative in sistem. Cotaţiile acestora sunt afişate prin sistemul de calcul în piaţa. Singura constrângere este ca preţul care s-a convenit sa fie cuprins in limitele inside spread-ului. Astfel. operatorii obişnuiţi pot “smulge” un preţ si mai bun. ceea ce face sa putem vorbi de o evoluţie a ask-ului. ci si cu cei care au poziţii mai slabe. care au cele mai bune cotaţii. faţă de cazul dublei licitaţii). Preţurile pe care trebuie să le respecte formatorul de piaţă sunt obligatorii numai pentru anumite cantităţi. pentru negociere. îi vor alege drept contraparte pe acei market-maker-i care au cele mai bune preţuri (inside ask si inside bid).licitaţie reclama o piaţa lichida. operatorii pot contracta direct cu clienţii lor. De asemenea. fireşte. atât pentru căutarea noului punct de echilibru. Ceea ce caracterizează însă pieţele moderne de acest tip este prezenta pe acelaşi titlu a mai multor market-maker-i. La un moment de timp. pornind de la preţul afişat de formatorul de piaţă. market-maker-ul le poate schimba. Aceasta înseamnă că operatorii pot intra în negocieri nu numai cu formatorii de piaţă.

pe baza strigării libere. De multe ori se poate vorbi chiar de un sistem hibrid. ca in cazul dublei licitaţii. activitatea concurenţiala a formatorilor de piaţa este. care afişează un preţ de vânzare si unul de cumpărare. Din acest motiv se pot evidenţia curbe de evoluţie ale inside-ask-ului si inside-bid-ului. sau cu o contraparte (ca brokeri). prin negociere. ei ii apelează prin intermediul operatorilor simpli. Interpolând. ci in interiorul “spread”-ului. ea putând fi determinata fie si de apariţia unui client important interesat masiv de un anumit titlu (până la un procent care sa nu însemne insa oferta publica!). In plus. Astfel. clienţii se pot adresa direct formatorilor de piaţă pe un anumit titlu (pe care ii cunosc din anumite publicaţii). In abordarea clasica a tehnicii tranzacţionării in acest sistem. Deoarece numărul market-maker-ilor este inevitabil mai mic decât al operatorilor din sistemul cu dubla licitaţie. sa o facă si in beneficiul clienţilor. de aceasta data. Ar mai trebui marcat faptul ca. NYSE se . pentru ca numai aşa se acorda fiecăreia dintre cele doua parţi implicate certitudinea celui mai bun preţ al momentului! Deci. se bazează pe activitatea “specialiştilor” (câte unul pe fiecare titlu). procedeul formarii preţului este asemănător negocierii simple. ieşirea si intrarea pe poziţie de market-maker a unei societăţi de valori mobiliare este mult mai dinamica. market-maker-i executa ordine cu referire la propriul portofoliu. New York Stock Exchange (NYSE). in sistemul dublei licitaţii. direct (ca dealer-i).În toate situaţiile enumerate. asemănătoare negocierii complexe. trebuie respectata insa regula de baza: preţul raportat pieţei trebuie sa se situeze în intervalul închis al inside spread-ului. trebuie marcat ca preţurile nu se mai situează. principial. Din acest punct de vedere. precum în cazul dublei licitaţi. majoritar. curbele păstrează mai pregnant aspectul unor funcţii in scara. dar nimic nu-i împiedica. deşi nu este simptomatic. totuşi. Abia înăuntru diferenţei dintre acestea operatorii tranzacţionează (in preajma postului specialistului). Mai noi. cea mai reprezentativa bursa de valori din lume. strict pe una dintre curbe.

fiecare dintre cele doua sisteme caută. nu trebuie neglijat efectul nefast pe care l-ar putea induce participarea cu drepturi depline a unor “neprofesionişti”.V. El vinde când majoritatea cumpăra si cumpăra când ceilalţi presează sa vindă. Astfel. Aparent.aseamănă in mai mare măsura cu RASDAQ (prin NASDAQ!) decât cu B. păstrând calitatea respectiva numai pentru profesionişti si permiţând accesul publicului larg. Totuşi. fără a-si trăda esenţa. aceasta din urma dinamizând puternic transferurile si sporind volumul afacerilor. Tendinţa pieţelor moderne este sa se deschidă unui număr cit mai mare de operatori. sa preia unele elemente de la competitori. aceste pieţe au dezvoltat un sistem automat de executare a ordinelor mici (SOES in sistemul NASDAQ). tranzacţionarea directa. configurând piaţa de capital a viitorului (si. mai nou. numai pentru operaţiuni in nume propriu cu un formator de piaţa. paradoxal. sistemele de calcul de ultima ora care constituie suportul pieţelor cu market. aceasta creştere ar putea sa fie mai uşor suportata de piaţa dublu licitata. specialistul având menirea sa ordoneze si sa asigure lichiditatea pieţei. In plus. in acest caz. Conştiente de avantajele celuilalt. Efectele unui comportament greşit tehnic sau neonest ar fi resimţite de întreg ansamblul! Piaţa cu market-maker-i pare a fi mai bine protejata la acest capitol. unde participanţii sunt trataţi uniform. Cu cit vor exista mai mulţi participanţi direcţi angrenaţi in mecanismele de formare a preţurilor. licenţiat la un anumit nivel. pe piaţa dubla licitata se manifesta tendinţa unor operatori de a se situa simultan de ambele părţi si de a face arbitraj intre preţurile de vânzare si de cumpărare. Pe de alta parte. doar in poziţie de operatori obişnuiţi. Acest experiment a devenit de câţiva ani o practica obişnuita si de succes pe NASDAQ.. sa se “democratizeze”. fiind un fel de formatori de piaţa sui-generis. prin utilizarea celor mai bune preţuri din sistem la un moment dat sau prin “împerecherea“ automata a acestora (după proceduri împrumutate din pieţele de fixing!). .maker-i au început sa lase la latitudinea operatorilor negocierea sau. cu atât piaţa perfecta va fi mai bine aproximata.B.

se interzice încheierea unui contract la un preţ diferit cu mai mult de 20% fata de preţul ultimului contract raportat. de regula. inside bid.B. Daca aceasta din urma situaţie ar apărea. prin grija pentru păstrarea lichiditate si temperarea schimbărilor violente si bruşte ale preţurilor. depăşirea ask-ului de către bid (piaţa încrucişată . Deşi posibil din punct de vedere teoretic. justificate. in lipsa acestora . sau.situaţie posibila cu mai mult de 5000 de societăţi listate . Astfel. sau. Pe de alta parte. introducerea (actualizarea) unei cotaţii mai “rele” cu mai mult de 10% decât inside ask sau. pe piaţa B.revenind la o practica clasica a vechiului OTC. Pe piaţa RASDAQ nu se admite. nu se permit variaţii mai mari de 10% ale preţurilor fata de preţul zilei precedente. libera evoluţie a preţurilor are pe diferite pieţe diverse îngrădiri.utila in mecanismele de fixing). respectiv.V. ea s-ar rezolva rapid prin operaţiuni de arbitraj. prin legătura nemediata clientmarket maker). in schimb. pentru fixarea primului preţ indicativ. nici una dintre tipurile de piaţa nu permit atingerea in vreun moment de timp a preţurilor ask si bid (piaţa blocata). totuşi. mai mult. Proceduri speciale se aplica pentru societăţile proaspăt listate. .