CURS DREPT PENAL 08.02.2010 Prof.

Boroi

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE
Legea nr.278/2006 Teza negativistă – persoana juridică este o concepţie inerentă; Teza pozitivistă – persoana juridică este o instituţie de avangardă, trage la răspundere penală persoanele care comit fapte împotriva legii penale. În Europa: Franţa, Olanda, Belgia, Suedia, Marea Britanie, România au răspunderea penală a persoanei juridice. 1837 – codul lui Carol al II – lea avea elemente privind persoana juridică. Franţa are lege din 1992 soluţionându-se doar 2 cazuri, însă în România nu s-a soluţionat nici un caz. Persoanele juridice răspund penal, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilorpublice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea infracţiunii. Până la apariţia persoanei juridice, prin prisma subiectului activ al infracţiunii rezultă că există o persoană fizică; persoana juridică nu poate răspunde pentreu că nu are o conştiinţă proprie. Prin legea nr.278/2006 – răspunde persoana care poate săvârşi o faptă penală, aceasta putând fi o persoană fizică sau juridică. Codul penal finlandez delimitează raspunderea penală a persoanei fizice şi răspunderea penală a persoanei juridice.

PEDEPSELE APLICABILE PERSOANELOR JURIDICE
Pedepse principale: Amenda Pedepse complementare: 1. Dizovarea persoanei juridice; 2. Suspendarea activităţii persoanei juridice; 3. Închiderea unor puncte de lucru;

pg.

1

Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii mai mică de 10 ani sau amenda. DIZOLVAREA PERSOANEI JURIDICE *poate fi pronunţată în două situaţii: 1. 2. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10000 lei. patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor. 5. constituite potrivit legii. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5000 lei. iar maximul amenzii este de 600000 lei. iar maximul special al amenzii este de 900000 lei. AFIŞAREA SAU DIFUZAREA HOTĂRÂRII DE CONDAMNARE pg. 2 .4.Atunci când obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat în scopul săvârşirii de infracţiuni. Această pedepasă complementară nu poate fi aplicată partidelor politice. iar o copie după dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunucat de îndată instanţei civile competente. AMENDA *presupune suma de bani pe vare o persoană juridică este condamnată să o plătească. Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii de lichidare potrivit legii. Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor juridice ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. sindicatelor. Interzicerea de a mai participa la procedurile de achiziţii publice. Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. Atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni. care va proceda la desemnarea lichidatorului.

) spre deosebire de pluralitatea necesară în cadrul căreia numai faptele unora dintre participanţii necesari sunt sancţionate de legi (ca de exemplu în cazul infracţiunilor de trafic de influenţă. unde sub numele de participaţie obligatorie sunt analizate infracţiunile cu infractori plurali. primire de foloase necuvenite etc.*se precizează în lege că se face pe cheltuiala condamnatului. Această diferenţiere în cazul pluralităţii necesare este deosebit de importantă. PARTICIPAŢIA PENALĂ – ELEMENTE DE DREPT COMPARAT În doctrina modernă un asemenea mod de abordare a participaţiei penale nu mai este însuşit astfel încât aceasta (participaţia penală) să mai fie înscrisă în conceptul mai larg al pluralităţii de infracţiuni. dar şi pe cea constitutivă. denumită şi întâmplătoare. Această din urmă problematică este tratată de regulă la sfârşitul capitolului despre participaţia penală. Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei. 3 . pentru a o deosebi de infracţiunea colectivă prin accident – rezervată pluralităţii eventuale. Autorii francezi moderni folosesc chiar noţinunea de infracţiune colectivă prin natura ei pentru pluralitatea necesară. Ea ridică probleme deosebit de controversate şi anume: dacă participanţii nepedepsibili din cadrul pluralităţii pg. cum ar fi asocierea în vederea comiterii de infracţiuni. decât în cazul în care există acordul acesteia sau a reprezentantului său legal. Doctrina penală modernă include în acest concept de pluralitate necesară nu numai pluralitatea necesară. nefăcând nici o deosebire între pluralitatea necesară şi cea constitutivă. ea este mai profundă decât doctrina română în ce priveşte analiza substanţei acestei figuri juridice. prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-vizuale desemnate de instanţa de judecată. dare de mită etc. Sub acest aspect doctrina modernă relevă existenţa unei pluralităţi necesare în cadrul căreia faptele tuturor participanţilor sunt sancţionate (cum ar fi în cazul infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.). Tentativa şi recidiva – de avut în vedere. Dar daca doctrina penală modernă ignoră posibilitatea unor diferenţieri în cadrul participaţiei necesare. Difuzarea sau afişarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanţă.

În doctrina penală s-a susţinut necesitatea de a se distinge între poziţia acestora pentru săvârşirea de infracţiuni şi poziţia aceloraşi persoane în raport cu faptele concrete săvârşite în realizarea programului asocierii. de ex. Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni). Un loc important se acordă în doctrina modernă problemelor legate de pluralitatea necesară în cazul crimei organizate. participantul necesar. chiar dacă persoanele menţionate având rol de conducere în asociaţii nu au luat parte în mod nemijlocit la comiterea acestor fapte. În al doilea caz. După unii autori soluţia este condiţionată de voinţa legiuitorului. Infracţiunea de rix=încăierare). În cuprinsul acesteia pot fi activităţi care deşi aparţin unor participanţi diferiţi converg spre acelaşi rezultat (ex. care se întâlnesc în realizarea unui rezultat comun. O altă chestiune pe care o ridică crima organizată în această materie este aceea a răspunderii penale a persoanelor care nu sunt membrii ai asocierii. În această categorie ar pg. nu exclude posibilitatea unor participanţi ocazionali (instigatori. După alţi autori. Alţi autori argumentează că sancţionarea participantului necesar în această situaţie ca instigator sau complice ar însemna o încălcare a regulilor participaţiei penale deoarece ne-am afla în faţa unor situaţii diferite: una este a instiga pe autorul principal ori a sprijini fapta acestuia. dar relizează acţiuni care se încadrează în obietivele acestora.: evadarea persoanei instigate chiar de către el însuşi. doctrina a argumentat că persoanele cu rol conducător n-ar putea fi trase la răspundere în mod automat pentru faptele membrilor în realizarea planului asocierii. În raport cu modul de organizare şi desfăşurare a activităţii acestor asociaţii criminale s-a ridicat chestiunea dacă şefii. Sub acest aspect autorii germani critică soluţiile instanţelor germane prin care s-a admis posibilitatea sancţionării ca instigator sau complice a participantului necesar pe care legea nu-l ăedepseşte. conducătorii ar putea fi traşi la răspundere penală automat pentru faptele săvârşite de membrii asociaţiilor. O altă chestiune pe care o semnalizează doctrina modernă este legată de structura pluralităţii necesare. iar acţiunea fiecărui participant fie o completează pe a celuilalt (ex. fie constitutive. Pluralitatea necesară fie sub forma pluralităţii naturale. 4 . În acest caz pluralitatea necesară se înfăţişează ca o infracţiune de convergenţă. complici) dincolo de numărul care trenuie să exisportant te pentru modalităţile menţionate ale participaţiei necesare. ci numai dacă sunt îndeplinite condiţiile minime ale răspunderii penale în raport cu fiecare dintre infracţiunile săvârşite. nu ar putea fi incriminat ca instigator sau complice decât dacă legea în mod explicit permite aceasta. organizatorii. În primul caz persoanele cu rol conducător în asociaţie va răspunde întocmai ca orice membru.necesare ar putea fi traşi la răspundere penală în cadrul unei participaţii ocazionale (ca instigatorii ori complicii). teză care este admisă atât de doctrina română cât şi de cea străină. deoarece cuprinde acţiuni din diferite direcţii. fie se opune acţiunii celuilalt participant (ex. instigarea la prostituţie comisă de o prostituată. alta este participaţia necesară la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală în calitate de coautor. dar nepedepsibil prin norma de incriminare. Luare şi dare de mită). Alteori pluralitatea necesară se înfăţişează ca o infracţiune de întâlnire.

în principiu. însă accidental. Legislaţia română enumeră şi pe autor printre participanţi. rus. în afară de cazurile de excepţie prevăzute în articolele următoare ale codului penal italian. şi anume existenţa în mod excepţional a unor participanţi care pot să contribuie la o faptă comisă de autor şi care acţioneză fără vinovăţie. cele care participă sistematic la acţiunile asocierii. În doctrina americană se subliniază că spre deosebire de sistemul tradiţional comman low în cadrul căreia se făcea deosebire între participanţii principali de gradul 1 şi 2 şi participanţii accesorii.pen. soluţie adoptată de legiuitorul român în art. doctrina analizează pe larg aceste situaţii. adoptându-se principiul parificării pedepsei. situându-se pe poziţia concepţiei extensive asupra noţiunii de autor. german. Pluralitatea ocazională de infractori sau participaţia există ori de câte ori o faptă prevăzută de legea penală ar putea fi săvârşită de o singură persoană. codurile penale ale statelor americane nu mai fac nici o diferenţiere.putea intra medicii. Acest model de a trata participaţia penală îl regăsim şi în legislaţia italiană care prevede că în cazul în care mai multe persoane contribuie la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. devin treptat membrii ai acesteia. Aşa cum se observă în viziunea doctrinei penale române. situaţii în care de regulă vor opera dispoziţiile privind pluralitatea ocazională şi nu cu cele ale participaţiei necesare. însă nu trebuie exclusă situaţia (cel putin teoretic) unor contribuţii întâmplătoare a unor persoane din sfera asocierii. Pe o asemenea bază şi tratamentul participanţilor ar trebui să fie identic. Dimpotrivă. sprijini sau facilita săvârşirea infracţinii. participaţia se defineşte prin referire la o faptă prevăzută de legea penală şi nu la o infracţiune.27 C. solicită altei persoane să o comită sau ajută. O concepţie extensivă a noţiunii de autor a adoptat şi legislaţia penală americană. Codul penal model american defineşte noţiunea de „acomplice” (=participant) la comiterea faptei de către o altă persoană ca fiind situaţia în care se află o persoană care. juriştii. De regulă. Legislaţiile penale străine (Codul penal francez. Astfel se prevede sancţionarea sub numele de complicitate a tuturor acelora care au contribuit sub o formă sau alta la săvârşirea unei infracţiuni. dar şi prin acte de determinare a altei persoane ori prin acte de sprijinire în orice mod a relizării faptei. toate persoanele care au cooperat la săvârşirea unei infracţiuni având. italian. spaniol. eventual. acţionând în scopul de a încuraja pe autor ori de a înlesni. 5 . iar legislaţia le reglementează. teorie care preconizează treatarea nedistinctă a tuturor persoanelor care au contribuit la producerea unui rezultat ilicit cu motivarea ca fiecare dintre aceste contribuţii înscriindu-se în antecedenţa cauzală a rezultatului. acelaşi tratament juridic. fiecare dintre ele va fi sancţionat cu pedeapssa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. este săvârşită de mai multe persoane. contabilii sau persoane din sfera politicii ori din cadrul autorităţilor ori a unor unităţi economice. Inovatoare este şi viziunea legiuitorului român asupra formelor participaţiei penale şi anume participaţia penală este concepută a se desfăşura prin acte de executare nemijlocită a faptei prevăzută de legea penală. După unii autori ar fi greu de făcut deosebire între contribuţiile participanţilor interni şi ai celor externi la acţiunea unei asocieri criminale. Codul penal model american şi altele) definind participaţia în raport cu săvârşirea unei infracţiuni nu nesocotesc realitatea. sprijină ori încearcă să ajute o persoană la pregătirea sau pg.

instigatori sau complici. ea nu se absoarbe în infracţiunea care constituie obiectul conspiraţiei. Aşa cum s-a desprins şi din cele de până acum. ori având obligaţia legală să prevină comiterea unei infracţiuni nu depune nici un efort pentru a realiza aceasta sau atunci când conduita sa este în mod explicit caracterizată de lege drept complicitate. Pe o poziţie restrictivă în privinţa noţiunii de autor se situează şi codulpenal francez. Codul penal model americanprevede o instituţie care pe lângă alte funcţionalităţi o are şi pe aceea de a constitui o alternativă la instituţia participaţiei. Doctrina germană a dezvoltat mai departe instituţia participaţiei de pe o poziţie restrictivă asupra noţiunii de infractor. Este vorba de instituţia denumită „conspiraţie”. instigator şi complice apropiindu-se de legislaţia penală română. sancţionându-l în aceleaşi limite de pedepasă ca şi autorul. În cadrul autoratului sunt enumerate: persoanele care săvârşesc singure infracţiuni. 6 . autor al infracţiunii este cel ce săvârşeşte în mod nemijlocit infracţiunea sau nemijlocit participă la săvârşirea ei împreună cu alte persoane ori săvârşeşte infracţiunea prin alte persoane care nu răspund penal din cauza vârstei sau alte cauze prevăzute de lege. legea defineşte pe instigator. Apropiată de acestă concepţie este reglementarea participaţiei penale în codul penal al Federaţiei Ruse. elaborând un criteriu nou de delimitare între autor şi participanţi. Ca participanţi. De asemenea. O soluţie interesantă este consacractă de codul penal spaniol care enumeră pe participanţi: autorul şi complicele. pg. aplicându-se regulile concursului de infracţiuni. Potrivit textelor de lege o persoană este vinovată de conspiraţie cu o altă persoană sau persoane la comiterea unei infracţiuni dacă în scopul sprijinirii sau săvârşirii infracţiunii aceasta se declară de acord cu o altă persoană sau persoane ca toţi sau unul sau mai muştă dintre ei să săvârşească o infracţiune sau o tentativă la infracţiune ori să solicite comiterea unei asemenea infracţiuni. prin sprijin şi asistenţă înlesneşte pregătirea sau consumarea infracţiunii. este cel german. iar complicele este persoana care cu ştiinţă. care defineşte infractorul ca fiind persoana care comite faptele incriminate sau o tentativă la infracţiune.comiterea infracţiunii. trebuie să se înscrie în antecedenţa cauzală a producerii rezultatului. Cea mai consecventă legislaţie care se situează pe poziţia concepţiilor restrictive cu privire la noţiunea de autor. Pe lângă autor codul penal rus enumeră şi pe organizator. Este autor acela care execută fapta prin el însuşi sau împreună cu alţii ori folosindu-se de altul ca de un instrument. Astfel. persoane care săvârşesc prin altul infracţiuni şi coautorii. Conspiraţia este o infracţiune de sine stătătoare. iar complicele samcţionându-l cu o pedeapsă mai redusă. este autor acela care determină pe altul să execute fapta şi cel care cooperează la executarea faptei printr-un act fără de care fapta nu ar fi putut să fie executată. doctrina penală română este ferm statornicită pe poziţia după care orice contribuţie a participanţilor.

orice asemenea contribuţie trebuie să fie o contribuţie sine qua non a rezultatului ilicit. pg. 7 .Altfel spus. DE ÎNVĂŢAT SI: EXTRĂDAREA CETĂŢENILOR ROMANI SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI (şi prin prisma modificărilor noului cod penal).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful