agenda i agenda ile

Weekend

z

SÃNÃTATE

Enurezisul nocturn este o patologie care poate sã aparã la toate vârstele
Emisia involuntară de urină în somn este considerată patologică după 5 ani
Copiii învaţă în primii ani de viaţă să-și controleze emisia de urină. La unii dintre copii, acest control întârzie să se instaleze, apărând ceea ce în medicină este denumit enurezis nocturn. Această patologie poate să apară și la adulţi, datorită existenţei altor maladii: diabet nediagnosticat, infecţii urinare, calculi urinari, adenom de prostată, cancer al vezicii, tulburări neurologice. Vorbim de enurezis primar atunci când persoana în cauză scapă urina în somn încontinuu de când era copil; în cazul enurezisului secundar, problema apare la cel puţin șase luni (dar în general la mulţi ani) după dobândirea autocontrolului vezical. Vezica urinară este un rezervor muscular pentru urină; ea se dilată atunci când în ea se acumulează urina venită de la rinichi și se contractă atunci când urina e expulzată prin micţiune. La persoanele cu control normal al vezicii urinare, nervii din peretele vezicii urinare trimit mesaje către creier atunci când vezica este plină, iar creierul răspunde printr-un mesaj care comandă vezicii să se abţină de la golire până când persoana respectivă poate ajunge la toaletă. C. C.

Dr. Cristina Buzulică medic de familie:
Cam 15% dintre copii se vindecă anual de enurezis fără nici un fel de intervenţie. Pentru cei ce nu vor să aștepte, există niște sisteme de alarmă care se declanșează la cea mai mică senzaţie de umezeală și trezesc copilul. De asemenea, există medicamente care mimează acţiunea vasopresinei, reducând producerea de urină în timpul nopţii. Problema este că ele nu sunt lipsite de efecte secundare, iar enurezisul s-ar putea să revină odată cu oprirea tratamentului. Cea mai eficientă cale pentru tratarea enurezisului este consilierea psihologică.

Dr. Carmen Tărniceru homeopat:
Tratamentul homeopat în enurezis este eficient cu condiţia ca părinţii copilului să știe amănunte legate de pierderea involuntară de urină, și anume dacă aceasta se produce în prima sau în a doua parte a nopţii, sau dacă este cumva legată de o cauză specifică (etiologia e importantă). Tratamentul este strict individualizat și durează cel puţin câteva luni. El este stabilit diferit de la caz la caz, în funcţie de particularităţile acestuia. Foarte important este remediul constituţional.

Dr. Ioan Ometa acupunctor:
Enurezisul se manifestă în special în prima copilărie, dar poate să continue până la adolescenţă și, foarte rar, chiar la adult. Este o tulburare energetică care de cele mai multe ori se rezolvă prin acupunctură sau plăcuţele de cupru; procentul copiilor care se vindecă este de peste 90%. Având în vedere că medicaţia folosită în enurezis toropește individul, este de luat în considerare prima oară tratamentul prin acupunctură, iar în rarele cazuri în care acesta nu dă rezultat, să se treacă la medicamente.

Precauţii
 Sosurile.  Multă prudenţă cu sosul din soia, deoarece este foarte bogat în sare și devine insidios cu cei ce suferă de hipertensiune  La fel și cu sosurile foarte picante, contraindicate persoanelor ce suferă de hemoroizi.  Ceaiul verde.  Datorită preparării sale, pe vapori sau prin uscare, ceaiul verde păstrează o enormă cantitate de polifenoli, utili împotriva radicalilor liberi. Dar dacă se exagerează cu consumul de ceai verde, poate fi oprită absorbţia de fier în organism. D. M.

Cum poţi recunoaște alergia?
În ultimii zece ani, persoanele alergice și-au dublat numărul, trecând de la 10 la 20% dintre europeni
Alergia este o reacţie anormală a sistemului de apărare a organismului, provocată de contactul cu anumite substanţe inofensive pentru majoritatea persoanelor, dar care declanșează reacţii alergice la cei ce sunt predispuși. Ce posibilităţi există pentru a recunoaște boala și a evalua riscul îmbolnăvirii? Cele mai elocvente sunt testele de laborator. 1. Prick test: constă în injectarea subcutanată a anumitor substanţe care creează alergii. Dacă pielea se inflamează și se înroșește la contactul cu una dintre substanţe, înseamnă că persoana este alergică. 2. Rast test: este un examen de sânge ce verifică dacă se produc anticorpi (apărarea naturală) împotriva unei anumite substanţe, semnalul prezenţei alergiei. 3. Patch test: se aplică pe piele un plasture ce conţine substanţe ce pot provoca alergie. Dacă pielea reacţionează, inflamându-se și înroșindu-se în contact cu una dintre substanţe, persoana este alergică. 4. Test de declanșare: constă în administrarea unei mici cantităţi dintr-o substanţă de risc (de obicei un aliment) pentru a evalua dacă există reacţii alergice efective. D. M.

Test pentru recunoașterea factorului alergic

Pag. 2

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful