CUPRINS

CUVÂNT-ÎNAINTE ………………………………………………... Cap. I. CADRE TEORETICE GENERALE 1.1. Delimitări conceptuale privind domeniul psihologiei vârstelor 1.1.1. Debutul studiilor despre copil …………………….. 1.2. Teorii ale dezvoltării ……………………………………. 1.2.1. Behaviorismul …………………………………….. 1.2.2. Teoria învăŃării sociale ……………………………. 1.2.3. Teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltării a lui J.Piaget ………………………………………. 1.2.4. Teoria procesării informaŃiei şi relevanŃa ei pentru dezvoltare …………………………………………. 1.2.5. Abordările etologice cu privire la dezvoltare …….. 1.2.6. Abordările psihanalitice …………………………... 1.2.6.1. Teoria dezvoltării psiho-sexuale – Sigmund Freud ... 1.2.6.2. Teoria dezvoltării psihosociale – Erik Erikson …. Cap. II. DEZVOLTAREA PRENATALĂ ŞI NAŞTEREA 2.1. Perioada prenatală şi factorii ce influenŃează dezvoltarea … 2.2. Naşterea ………………………………………………… Cap. III. PRIMUL AN DE VIAłĂ 3.1. Nou-născutul – aspecte generale …………………… 3.1.1. ÎnfăŃişarea nou-născutului la naştere ………… 3.1.2. Reflexele ……………………………………… 3.1.3. Raportul somn-veghe …………………………. 3.1.4. Somnul ………………………………………… 3.1.5. Plânsul ………………………………………… 3.2. Sensibilitatea nou-născutului …………………….…. 3.2.1. Gustul ………………………………………… 3.2.2. Mirosul ……………………………………….. 3.2.3. Auzul …………………………………………. 3.2.4. Vederea ……………………………………….. 3.2.5. PercepŃia ………………………………….…… 3.3. Dezvoltarea inteligenŃei ………………………….…. 3.4. Dezvoltarea afectivă ………………………………… 3.5. Principalii factori de risc în perioada primului an de viaŃă – deprivarea senzorială ………………………... Cap. IV. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 1 LA 3 ANI 4.1. Caracterizare generală …………………………………... 4.2. Dezvoltarea fizică ………………………………………. 4.3. Principalele achiziŃii psihice ale perioadei ……………… 4.4. Dezvoltarea inteligenŃei şi gândirii ……………………... 4.5. Dezvoltarea afectivităŃii ………………………………… 4.6. Debutul personalităŃii …………………………………… Cap. V. LIMBAJ ŞI COMUNICARE 5.1. Cadrul teoretic general privind dezvoltarea limbajului … 5.2. EvoluŃia teoriilor şi perspectiva modernă cu privire la dezvoltarea limbajului ……………………………….. 5.2.1. Controversa Skinner-Chomsky …………………… 5.2.2. Perspectiva modernă cu privire la dezvoltarea limbajului …………………………………………. 5.3. Debutul competenŃelor de comunicare la copil ………… 5.4. Etapele dezvoltării limbajului ………………………….. Cap. VI. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 3 LA 6/7 ANI

9 11 17 19 19 21 23 25 27 28 29 38 47 54 58 58 60 61 62 64 66 66 67 67 68 68 68 71 71 75 77 78 85 87 89 92 93 93 95 97 99

Cap. Jocul copilului până la 6 ani ……………………… 6.6.2. Perspectiva biologică ……………………………. 6.2.1. Dezvoltarea senzorială ………………………………… 6.3. Teoria dezvoltării cognitive a lui J.5. Jocul şi învăŃarea – forme de bază ale activităŃii copilului între 3 şi 6 ani …………………………………………… 6. 9.4.3..1.2. DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 6 LA 12 ANI 8.1. 9. 11. Dezvoltarea personalităŃii ……………………………… 6. Jocul – definiŃii şi accepŃiuni ……………………… 6. Teoria procesării informaŃiei ……………………. Caracteristici ale dezvoltării psihice ………………….. Perspectiva psihanalitică …………………………..2. 10. 10.. Dezvoltarea personalităŃii în perioada şcolarităŃii mici .4. 9.7. Dezvoltare fizică la pubertate şi adolescenŃă …………... Dezvoltarea limbajului …………………………… 6.3.9. ConsecinŃe ale dezvoltării fizice în planul dezvoltării sociale …………………………………………………. Alte teorii cu privire la dezvoltarea cognitivă ………….. 11. 8.4. 7. Dezvoltarea inteligenŃei şi gândirii ……………………. Dezvoltarea fizică şi influenŃa asupra dezvoltării psihice … 8.1. Dezvoltarea socială şi învăŃarea …………………. Perspectiva behavioristă …………………………. 7. Principalele perspective teoretice asupra învăŃării ……… 9.2.4....2. ADOLESCENłA – TRANZIłIA DE LA COPILĂRIE LA MATURITATE 11.6.2. Cap. Morala şi societatea …………………………………… 7.1.. Dezvoltarea proceselor cognitive de la 6/7 ani la 10/12 ani .2.3.7.6.7.7. Conflictul între responsabilităŃile profesionale şi familiale – Perspectiva ComunităŃii Europene …………………..6. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI ÎNVĂłAREA 9. Caracterizare generală a perioadei preşcolare …………. Dezvoltarea intelectuală ………………………………. Familia monoparentală ……………………………… 10. 6.. Familia – aspecte definitorii …………………………..2.. Dezvoltarea socială şi dinamica relaŃiilor familiale în perioada de debut al şcolarităŃii ………………………… 8. VIII.. Sărăcia – factor de risc în dezvoltarea copilului ……… 10.2.5.4. 8.4.1. achiziŃia scris-cititului ………… 8. Teoriile cu privire la dezvoltarea morală ……………… 7. Jocul în psihodiagnostic şi psihoterapia copilului … 6. Dezvoltarea psihomotorie ……………………………… 6.1..2.8. 102 103 104 106 108 111 113 113 113 114 116 118 118 121 122 123 124 126 132 136 138 145 147 148 149 152 155 155 158 159 163 163 169 170 173 175 178 182 183 184 185 190 190 193 194 196 . O nouă abordare a inteligenŃei şi relevanŃa ei pentru procesul educaŃional ……………………………………. Abuzul asupra copilului ………………………………. Teorii psihologice despre joc …………………….4. Cap. Teoria cognitivă asupra dezvoltării morale ……… Cap... Teoria inteligenŃelor multiple – Howard Gardner …………. 9..3. VII. XI. X. Căsătoria şi familia în societatea contemporană ……… 10.1.5. Adaptarea copilului la activitatea şcolară ……………… Cap. 6.5.. FAMILIA – ROLUL ŞI IMPORTANłA SA PENTRU CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ 10.5.3. DEZVOLTAREA MORALITĂłII ŞI AUTOCONTROLUL 7. IX..7..2.7.4.7..2. 11... RelaŃiile părinŃi-copii ………………………………… 10. 11.1.. Climatul familial ……………………………………… 10.2. Dezvoltarea limbajului.Piaget din perspectivă modernă ………………………………………………….3. Teoria social-istorică a dezvoltării psihice – Lev Semionovici Vîgotsky ………………………. Elemente de protecŃie a copilului în România ………… 10. 7.1. Substadii ale adolescenŃei …………………………….. Dezvoltarea afectivă …………………………………… 6.2.

2.3.8.2... 12.. Comportamentul deviant şi delincvent în adolescenŃă … Cap.11.1.3..1.. Schimbări în plan fiziologic …………………………… 12. Etapele vârstei adulte …………………………………. Problematica retragerii din viaŃa activă ………………. Teorii cu privire la dezvoltarea în perioada adultă …….6. 198 199 204 208 210 211 214 218 221 228 232 234 234 235 236 238 241 245 . 13.. Caracteristicile personalităŃii la vârstele adulte ………. XIII.. Dezvoltarea socială ……………………………………. Factorii de risc ai dezvoltării personalităŃii.7.5. Atitudinea în faŃa morŃii ………………………………. PERIOADA ADULTĂ 12.6.. 12.. 11. Identitate şi personalitate în adolescenŃă ……………… 11.. Cap. Stadiile perioadei de bătrâneŃe ………………………… 13..7.4.. XII. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………. Regresia biologică ……………………………………. 12. Marea bătrâneŃe – longevitatea ……………………….6. Dinamica şi tranziŃia rolurilor în perioada adultă …….. Probleme de natură psihoafectivă şi comportamentală … 13. Aspecte caracteristice ale gândirii şi învăŃării în perioada adultă ………………………………………. 12. ANEXE …………………………………………………………….4. 13.5. PERIOADA BĂTRÂNEłII 13. Noi roluri în familie …………………………………… 13. 13.

Organizarea dinamică a personalităŃii presupune mecanisme de funcŃionare şi relaŃii între instanŃele ce o compun. provizoriu sau definitiv. Aceste forŃe în interacŃiune cu mediu au ca rezultat dezvoltarea personalităŃii. Aceste mecanisme sunt: catharsisul. Houde. definind o nouă direcŃie în psihologie – psihologia abisală sau psihologia ce vizează sondarea inconştientului. 1996) al cărui obiect se limitează la geneza categoriilor esenŃiale ale gândirii. refula-rea şi cenzura. InstanŃele personalităŃii sunt: inconştientul ca rezervor al pulsiunilor şi energiilor instinctuale. Psihologia copilului este centrată asupra studiului copilului. Părintele psihanalizei ca teorie şi metodă este considerat Sigmund Freud (1856-1939). cât şi cu lumea interioară din sfera inconştien-tului şi este definit de EU (EGO) şi SUPRAEU (SUPEREGO). Abordările psihanalitice Abordările psihanalitice sunt cele care încearcă să identifice forŃe existente. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIUL PSIHOLOGIEI VÂRSTELOR Psihologia vârstelor are ca obiect studiul schimbărilor psiholo-gice care au loc începând de la naştere până în perioada bătrâneŃii. psihanaliza post freudiană s-a sprijinit pe fundamentul oferit de întemeietorul său. Un alt aspect de menŃionat este acela că studiul psihologiei genetice nu se ocupă cu studiul genezei umane acesta fiind domeniul geneticii ca domeniu de studiu al eredităŃii umane. sublimarea. Pedinielli. 2002. J. de regulă în plan inconştient. „finalitate” şi „evolu-Ńie” (Bideaud. Personalitatea din punctul de vedere psihanalitic este organizată după un model dinamic şi stratificat ierarhic. Neveanu. Gesell în Statele Unite. 1978). explicaŃia este inseparabilă de studiul dezvoltării (P. dinamica exteriorizării pulsiunilor în conştient. Dezvoltarea psihică are la bază încorporări şi constituiri de conduite şi atitudini noi ca formare de instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe şi ca formare de modalităŃi de satisfacere de trebuinŃe şi formare de noi trebuinŃe şi mijloace de a le satisface. cât şi în practica sa. Psihologia copilului studiază dezvoltarea copilului pentru a descrie şi explica dezvoltarea acestuia. Psihologia genetică se deosebeşte şi de psihologia adultului prin importanŃa crescută pe care o acordă explicaŃiei în raport cu simpla descripŃie şi prin ipoteza că în psiho-logie ca şi în biologie. pe când psihologia genetică. adânc înrădăcinate în individ. format din instanŃe cu specializări funcŃionale. are ca scop descrierea şi explicarea dezvoltării copilului de la naştere la adolescenŃă. II. Dezvoltarea implică modificarea echilibrului între asimilarea realităŃii şi acomodare la condiŃiile subiective şi circumstanŃiale concrete ale vieŃii (U. PERSPECTIVE TEORETICE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA UMANĂ 1. Mecanismele care asigură sau permit trecerea dintr-o etapă în alta se circumscriu dezvoltării. Atât în teorie. 1997). fundament care a deschis în primul rând un nou cadru de analiză. relaŃii ce se referă la dinamica pulsiunilor. p.P. Psihologia copilului nu trebuie confundată cu psihologia genetică care la rândul ei este o ştiinŃă a dezvoltării. precum şi pentru a realiza predicŃii şi recomandări privind educaŃia copilului. Sillamy. O accepŃiune generală a termenului este aceea conform căreia dezvoltarea este un ansamblu de etape determinate temporal care conduc un organism viu sau o organizaŃie socială dintr-un stadiu primitiv către unul mai elaborat şi mai complex. Termenul de „psihologie genetică” nu include aspectul ere-ditar al conduitelor ci dimpotrivă aspectul lor evolutiv. Psihologia genetică reprezentată de A. subconştientul sau preconştientul ca loc al cenzurii asupra pulsiunilor venite din incon-ştient şi instanŃă intermediară între conştient – inconştient şi conştientul ca ultimă instanŃă ce realizează schimbul de informaŃii cu lumea reală – externă.REZUMATUL CURSULUI I. Şchiopu. plecând de la studiul copilului are ca scop cunoaşterea genezei structurilor mentale ale adultului. . centrată asupra aspectului evolutiv al comportamentelor şi asupra genezei lor.3). Wallon în FranŃa include şi epistemologia genetică (N. simbolizarea. Piaget în ElveŃia şi H. Termenul de „dezvoltare” este definit ca ansamblu de transfor-mări care afectează organismele vii sau instituŃiile sociale ceea ce implică de asemenea noŃiunile de „continuitate”.

educaŃia specială. Aşadar viziunea psihanalitică a dezvoltării are la bază principiul libidoului. etapa de latenŃă şi. de aceea sexualitatea are o atât de mare importanŃă în descrierea dezvoltării umane de către Freud. denumirea fiecărei etape reflectă modificările în aria satisfacŃiei sexuale pe măsură ce copilul se maturizează începând cu etapa orală. Dacă psihologia copilului descrie o dată cu Piaget dezvoltarea cognitivă a copilului. dezvoltarea copilului. Cercetările lui Erikson şi scrierile sale au extins gândirea psihanalitică la domenii cum ar fi antropologia culturală. Ultimele trei stadii descriu maturitatea pentru că aşa cum am arătat. psihiatria. Teoria dezvoltării personale şi sociale a lui Erikson propune abordarea stadială a formării personalităŃii pe latura socializării. îngrijirea copilului. copil – aşa cum apare el în complexele Electra şi Oedip şi. teoria lui Freud identifică trei nivele ale personalităŃii: ID. Sexualitate nu înseamnă numai acele activităŃi evident asociate cu sexul. deşi acceptă cadrele de bază ale dezvoltării psihosexuale. direcŃia pe care o ia dezvoltarea personalităŃii derivă din două tendinŃe foarte puternice: pornirea de a supravieŃui şi pornirea de a procrea (Roazen. Stadiile dezvoltării în perspectiva lui E. Erik Erikson – teoria dezvoltării psihosociale Este unul din cei mai importanŃi continuatori ai lui Freud. iar individul trebuie să parcurgă şi ultimele trei stadii pentru a progresa. se consideră că mulŃi adulŃi au încă de rezolvat probleme ce Ńin de criza identităŃii manifestată în adolescenŃă. 1975). Instinctul de supravieŃuire are o importanŃă secundară şi este legat de o relaŃie cu mediul (Freud denumeşte mediul drept realitate).Printre ideile fundamentale ale lui Freud este noŃiunea de comportament uman şi. În fiecare stadiu are loc o criză. accentuează asupra mediului social al dezvoltării copilului. DorinŃele sexuale sunt foarte importante în sistemul lui Freud încât acestora el le conferă un termen special – libido. Erikson duce formulările psihanalitice mult mai departe decât cele timpurii realizate de Freud. în acelaşi timp. în consecinŃă. În 1950 publică lucrarea Childhood and Society. suptul degetului. Cu fiecare stadiu parcurs şi prin obŃinerea unei rezolvări. după cum dorinŃele sexuale sunt încadrate drept dorinŃe de libido. Erikson pune în evidenŃă felul în care fiecare stadiu contribuie la dezvoltarea unei personalităŃi unice şi.Freud împarte schimbările de motivaŃie într-o succesiune de etape care se disting prin obiectivele sau activităŃilor necesare satisfacerii instinctelor individuale pe durata respectivei etape (vezi tabelul de mai jos). tată. a cărui teorie are relevanŃă pentru psihologia dezvoltării copilului. Opera lui Erikson vine în sprijinul profesioniştilor şi este organizată în cercuri care depăşesc cercurile psihanalitice ale teoreticienilor şi practicanŃilor – între acestea fiind activităŃile sociale. etapa falică. etapa genitală. Majoritatea oamenilor rezolvă aceste crize satisfăcător şi efectele acestora sunt îndepărtate pentru a se mişca spre alte provocări dictate de ritmul vieŃii. Erikson spre deosebire de alŃi teoreticieni nu consideră că dezvoltarea nu se încheie cu adolescenŃa. Pornirea de a procrea este însă în mod constant descurajată şi chiar împiedicată de realitate. lucrare de mare circulaŃie şi în prezent în literatura psihologică. Libidoul este sursa de energie pentru dorinŃele sexuale. „iar întreaga dezvoltare a individului este o succesiune de etape ale apariŃiei. 2. Erikson micşorează interesul de studiu asupra clasicului triunghi descris de Freud – mamă. educaŃia timpurie. 1998. ori un moment critic. psihologia şi consilierea confesională. de a cărui rezolvare depinde cursul dezvoltării ulterioare. p. teoria lui Erik Erikson propune o stadialitate a dezvoltării cunoaşterii sinelui în interacŃiunea cu ceilalŃi. îl sprijină pe individ să devină un membru activ şi creator al societăŃii. Sexualitatea este folosită de Freud într-un înŃeles foarte larg. Ego şi SuperEgo . dezvoltării şi regresiunii libidinale” (Constantin Enăchescu. 36). psihologia gestaltistă. trecând prin etapa anală. Pe scurt. Cele opt stadii ale vieŃii după Erikson se identifică cu o criză majoră ce trebuie rezolvată pentru a întruni condiŃiile unei personalităŃi sănătoase. dar există persoane care nu rezolvă complet aceste crize şi efectele lor continuă să pună probleme mai târziu pe parcursul vieŃii. literatura şi arta. individul capătă o dimensiune a competenŃei sale. Erikson: . De exemplu. psihologia socială. fumatul). în final. respectiv. el se axează pe influenŃele psihosociale ale dezvoltării. Erikson propune ipoteza conform căreia oamenii trec prin opt stadii pe parcursul întregii vieŃi. ci toate activităŃile care pot fi legate de comportamentul sexual indiferent cât de primar (de exemplu.

teoria lui Freud a prevăzut că frustrarea intensă a nevoilor primare ale copilului duce la anxietate şi neadaptare compor-tamentală. InfluenŃa behavio-ristă se întrevede prin nevoia de testare şi experimentare şi studiul comportamentului. După al II-lea război mondial teoria învăŃării sociale devine una din forŃele dominante în domeniul cercetării dezvoltării copilului. La vremea sa această recomandare a creat controverse în sensul că această abordare ştiinŃi-fică a creşterii copilului. Impresionat de activitatea lui Pavlov. Behaviorismul a început în decadele anterioare cu cercetări efectuate de psihologi între care este importantă contribuŃia iniŃială a lui John B. Această conducere ştiinŃifică a educaŃiei trebuie să înceapă din primele luni de viaŃă ale copilului printr-un program de hrănire rigid şi prin introducerea oliŃei de la vârsta de 1-3 luni. Cu această constatare. Acesta susŃine ştiinŃa obiec-tivă a psihologiei în ideea că orice studiu trebuie să se concentreze direct pe evenimente observabile – stimuli şi răspunsuri comporta-mentale şi nu pe structurile inconştientului. 4. precum şi satisfacerea altor necesităŃi de dependenŃă ale copilului sunt considerate ca bază a învăŃării sociale ulterioare. atenŃie şi aprobare reprezintă pentru părinŃi un instrument puternic de a-l învăŃa pe copil regulile vieŃii sociale. În acest moment. Alte influenŃe asupra lucrărilor sale vin din perspectiva învăŃării sociale. Ceea ce ştim astăzi este că recomandările lui Watson sunt prea dure şi nu Ńin seamă de nevoile şi capacităŃile copi-lului pentru a duce la o dezvoltare sănătoasă. Hull. În locul căldurii şi dragostei. în anii ’30 cercetătorii studiază posibilitatea de testare a predicŃiilor psihanalitice şi de transpunere a acestora într-o teorie a învăŃării. foarte curând a început să plângă vehement întorcând capul să nu mai vadă. sărutaŃi. Behaviorismul În deceniile 3 şi 4 studiul copilului a fost profund influenŃat de un punct de vedere total diferit de cel al psihanalizei: teoria behavioristă – o tradiŃie ce vine din concepŃia de „tabula rasa” a lui J. din care se naşte o nouă teorie: teoria învăŃării sociale. iar factorii biologici (cei menŃionaŃi de Gesell şi Freud) sunt importanŃi numai în măsura în care asigură fundamentul de bază pentru răspunsurile învăŃate. dome-niul dezvoltării copilului intră în mediu de laborator controlat ştiinŃific. Se conturează astfel o serie de variante teoretice.3. Teoreticienii învăŃării au adoptat această ipoteză a legării agresiunii de frustrare şi au studiat-o în detaliu. Watson recomandă părinŃilor să folosească metode eficiente care să-i ajute pe copii să înveŃe bunele obiceiuri. comportamentul părinŃilor trebuie să fie obiectiv şi ferm. practica modernă recomandă părinŃilor formarea deprinderilor de folosirea toaletei în intervalul de la 18 luni la 3 ani. 1939). În acest scop. În lucrarea Psychological Care of Infant and Child (1928) se recomandă părinŃilor să nu se manifeste afectiv pentru a preveni răsfăŃul şi comportamentul dependent. Treptat acestea duc prin asociere la aceste conduite secundare cum ar fi obŃinerea apropierea fizice. Elementul cheie al acesteia este învăŃarea. Gesturile permise sunt legate de recompensă şi salut şi se rezumă la o strângere de mână sau bătaie pe umăr şi o mângâiere pe creştet. ReacŃiile agresive ale copiilor sunt legate de măsura frustrării prin care au trecut şi de recompensele şi pedepsele primite pentru comportament agresiv (Dollard. Interesul special pe care Sears îl arată teoriilor învăŃării se poate explica prin apropierea de Clark L. Robert Sears este deschizătorul de drumuri în domeniul teoriei sociale în dezvoltarea personalităŃii. Teoreticienii învăŃării sociale acceptă principiile condiŃionării şi întăririi identificate de behaviorişti. Un copil de 9 luni a fost învăŃat să se teamă de un stimul neutru – un şobolan alb furios – după ce Watson i l-a arătat de câteva ori însoŃit de un sunet terifiant. Controlul părinŃilor devine în ultimă instanŃă . Teoria învăŃării sociale Plecând de la teoria psihanalitică (după unii autori). Această dorinŃă de apropiere. Watson este pionierul behaviorismului – a psihologiei experimentale a copilului. căruia i-a fost şi student şi mai apoi coleg în anii petrecuŃi la Yale. Watson consideră mediul ca fiind forŃa supremă în dezvoltarea copilului şi crede că orice copil poate fi modelat de adult în orice direcŃie dacă sunt controlate atent asociaŃiile stimul – răspuns. aplicat comportamentului copiilor. acesta face un experiment în 1920. a aplicat teoria condiŃionării în creşterea copilului. Copii nu trebuie îmbrăŃişaŃi. dar blând. dar ei construiesc peste aceste principii oferind puncte de vedere mai largi referitoare la modul în care copiii şi adulŃii achiziŃionează noi răspunsuri. cum este agresiunea. rigidă şi extremă. ŃinuŃi pe genunchi. De exemplu. în special influenŃa lui Dollard şi Miller cu care Sears a colaborat într-o cercetare ce avea drept obiectiv aplicarea teoriei învăŃării la problemele sociale imediate. Locke asupra intelectului uman. Watson. a fost considerată chiar şi de adepŃii ei rece. Adoptând teoria lui Hull. atenŃia sa se concentrează pe comportamentul însuşit al copilului datorită asocierii cu reducerea conduitei primare. aprobării părinŃilor. În opinia sa copii trebuie trataŃi ca tineri adulŃi. Hrănirea promptă. Copilul care la început a fost tentat să atingă micul obiect alb. atenŃiei. folosind principiul pavlovian al condiŃionării clasice.

căldură şi afecŃiune a copilului este esenŃial pentru dezvoltarea acestuia. care au demonstrat atracŃia copiilor faŃă de modele calde şi puternice şi care posedă obiecte dorite de ei sau alte trăsături. iar structurile care sunt generate de funcŃionarea sa sunt descrise în termeni logici (structuri logicomatematice. AlŃi teoreticieni ai învăŃării sociale şi-au propus să demonstreze că învăŃarea observaŃională şi imitarea sunt instrumente puternice de socializare pe perioada copilăriei. Mecanismul intern pe care se bazează dezvoltarea de la un stadiu la altul este cel al asimilării şi acomodării care caracterizează omul din primele zile de viaŃă. Schemele perceptive sunt entităŃi abstracte ca şi schemele mentale care corespund structurii unei acŃiuni. structuri de grup). Acomo-darea comportă. Stadiile dezvoltării conform teoriei lui J. Întrebarea „ce anume îi face pe copii să dorească să imite comportamentul anumitor modele” a găsit răspuns prin cercetările lui Bandura şi a celor ce au continuat studiile. inteligenŃa este acomodare la mediu şi variaŃiile sale. acestea fiind: asimilarea şi acomodarea. aşa cum omul asimilează substanŃe şi le transformă tot aşa pe plan psihologic. se produc modificări şi diferenŃieri ale schemei. dar percepem acŃiunea. 5. de asemenea. dar se poate modifica fie generalizându-se. fără pedepse sau recompense directe. Copiii şi-l însuşesc ajungând la autocontrol şi conştientizare. Asimilarea şi adaptarea intervin în toate actele de inteligenŃă. metode de disciplinare – ca fiind factori ce pot anticipa agresiunea. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 1 LA 3 ANI 1. Fenomenul invers asimilării se numeşte acomodare. El postulează un efect de continuitate între procesele biologice de adaptare a organismului la mediul în care trăieşte şi procesele psihologice unde factorii exteriori şi interiori ai dezvoltării sunt indisociabili. Dezvoltarea şi maturaŃia reprezintă noŃiuni calitative referitoare la diferenŃieri de structură. acomodare. Stadiul operaŃiilor concrete: de la 7/8 ani la 11/12 ani. Piaget – teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltării Conceptele de bază pe care le foloseşte în teoria sa sunt preluate din biologie şi logică. Adapta-rea individului la mediu se face graŃie celor două mecanisme principale care constau în schimburile continue ce se stabilesc între individ şi mediul său: asimilarea şi acomodarea. prin acomodare. pedepsire. şi cunoaştere care rezultă într-o inter-acŃiune între subiect şi obiect. particulare fiecărui Ńesut. adaptare). Forma cea mai înaltă de adaptare mentală după Piaget este inteligenŃa. După Sears modul în care părinŃii satisfac nevoia de hrană. Stadiul preoperator: de la 2 la 7/8 ani. iar adaptarea intelectuală comportă un element de asimilare. J. O schemă se conservă. Bandura recunoscute că de la vârste foarte timpurii copilul achiziŃio-nează multe din răspunsuri ascultându-i pe ceilalŃi din jur. Asimilarea se reali-zează graŃie schemelor care se vor modifica prin acomodare. conduita prosocială şi imitaŃia conduitei sexuale. adică de structurare prin incorporare şi. se consolidează prin exer-ciŃiu. copiii speră să obŃină propriile resurse de valoare pentru viitor. . Ritmul de creştere. Stadiul operaŃiilor formale: de la 11/12 ani la 15/16 ani. obiectele suferă transformări când sunt asimilate. fie modificându-se sub presiunea lumii exterioare. deci. Schemele perceptive sunt cele care permit realizarea acŃiunii. hormonali şi de mediu. Albert Bandura a efectuat o serie de investigaŃii de laborator pentru a demonstra că învăŃarea observaŃională numită modelare reprezintă baza unor mari varietăŃi de comportamente însuşite ale copilului cum ar fi agresiunea.conduită secundară. De aceea cercetările lui Sears se ocupă în principal de practicile de creştere a copilului – hrănire. Echilibrul între asimilare şi acomodare duce la adaptare. Sursa existenŃei şi a modificării schemelor reiese din cele două momente ale adaptării unui individ la mediul său. adaptarea schemei la realitatea obiectelor. Astfel. Comportându-se ca aceste modele. Nu percepem schema. dezvoltare şi maturaŃie depinde de factori ereditari. funcŃionarea inteligenŃei va fi descrisă prin termeni biologici (asimilare. de compoziŃie şi funcŃie celu-lară. Pe plan biologic. Pe plan psihologic acomodarea corespunde procesului prin care presiunile din mediul extern duc la modificarea structurilor sau acŃiunilor individului. Piaget sunt: Stadiul senzorio-motor: de la naştere la 2 ani. astfel că atunci când o schemă se dovedeşte inadecvată în faŃa unui obiect nou. comportamentul dependent şi autocontrolul copiilor. Dezvoltarea fizică Prin creştere se înŃeleg acumulările cantitative ale dimensiunilor corporale. III. Cercetările lui Bandura continuă să influenŃeze în mare măsură studiile privind dezvoltarea socială a copiilor.

AchiziŃia mersului este o bună ilustrare a acestei interrelaŃii. Mielinizarea fibrelor nervoase se realizează progresând de la zona creierului la zona de bază a coloanei vertebrale. În acelaşi timp. adică de la ceea ce este la mică distanŃă către ceea ce se află din ce în ce mai departe. redresând capul. Zlate. căci este importantă variaŃia propriei curbe de dezvoltare pe care se evaluează progresul. Mişcările devin astfel mai suple şi mai adaptate. de la umeri la mână şi aşa mai departe). Stress-ul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenŃează negativ procesul de creştere. EvoluŃia tonusului şi a posturii. iar deficitul acestui hormon se exprimă prin încetinirea proceselor de creştere şi maturare. Termenul de „psihomotricitate” este folosit pentru a exprima faptul că dezvoltarea motricităŃii este legată de celelalte progrese în dezvoltarea intelectuală şi socioafectivă. apoi la nivelul articulaŃiei cotului şi apoi în palmă. EvoluŃia prehensiunii este efectiv o bună ilustrare a acestei legi deoarece putem constata că controlul mişcărilor dirijate ale copilului asupra unui obiect apar mai întâi la nivelul umărului. cu imaginea ei are implicaŃii asupra jocului. 2. Copilul de aici înainte are capacitatea de a opera în plan mental cu imaginile secundare furnizate de reprezentare. achiziŃia ultimă fiind cea legată de mişcările mâinii unde controlul degetelor este din ce în ce mai perfecŃionat dezvoltând motricitatea fină. Ea ilustrează progresele mielinizării într-un sens proximo-distal. obiceiuri elementare. un copil privat de îngrijire şi nestimulat va prezenta un retard important în achiziŃiile sale. deoarece copiii hipertonici stau în picioare mai mult decât ceilalŃi şi cei hipotonici au un control mai bun al motricităŃii fine. tonusul axial va creşte pentru a permite redresarea trunchiului pe când tonusul muşchilor flexori (ai braŃelor şi picioarelor) se va diminua pentru a permite gradul de sensibilitate necesar staŃionării în picioare şi mersului. dar asta nu înseamnă că mediul nu intervine ca factor de modulare a celui genetic. Tonusul muscular al noului-născut va evolua diferit în funcŃie de muşchii solicitaŃi şi anume. factori hormonali – între aceştia hormonul de creştere este indispensabil pentru reglarea creşterii scheletice. Dezvoltarea inteligenŃei şi gândirii . 3. factorii socio-economici influenŃează creşterea organismului copilului prin modul de viaŃă. Verza. Dezvoltarea psihomotorie este progra-mată genetic pentru fiecare specie. Capacitatea de a înlocui acŃiunea concretă. Tonusul este legat de evoluŃia posturii. prin exersarea mersului el dezvoltă o autonomie faŃă de adult ceea ce înseamnă baza independenŃei de mai târziu. climatul afectiv. Aceste legi sunt: Legea dezvoltării cefalo-codale. Majoritatea autorilor apreciază că la această vârstă copilul învaŃă prin imitaŃie. la muşchii gâtului.factori ereditari – influenŃează ritmul de creştere şi valorile definitive ale parametrilor de creştere. a manevrării obiectelor şi asupra dezvoltării gândirii (Golu. Normele dezvoltării. apoi controlul membrelor inferioare adăugând achiziŃia poziŃiei bipede. La un an şi jumătate se face trecerea decisivă spre reprezentarea acŃiunii înainte de executarea ei reală. apoi ai spatelui permiŃând poziŃia şezând. Evaluarea dezvoltării unui copil se realizează raportat la propriul ritm de dezvoltare şi nu numai prin raport la grupa de vârstă de referinŃă. 1993). Acestea au fost descrise de Gesell şi ilustrează progresul maturizării nervoase cu efectele sale asupra controlului motricităŃii. De exemplu. directă. Această înseamnă lărgirea controlului de la segmentele centrale la segmentele periferice facilitând progresul în controlul de la grupele de muşchi mari la grupele de muşchi mici. copilul va exersa un control din ce în ce mai mare asupra muşchilor. La sfârşitul primului an de viaŃă gândirea copilului este dominată în totalitate de acŃiunea concretă cu obiectele. factorii de mediu – nutriŃia – element esenŃial în dezvoltarea procesului de creştere. Posibili-tatea copilului de a se mişca conduce la experimentarea de noi senzaŃii dezvoltând experienŃa cognitivă. descendent de la muşchii oculari. excesul determină accelerarea creşterii fără maturaŃie (gigantismul). factorii psihici şi emoŃionali contribuie în mare măsură la confort prin ambianŃa familială. calitatea relaŃiilor dintre părinŃi şi copii. Principalele achiziŃii psihice ale perioadei Dezvoltarea psihomotorie. progresul copiilor hipertonici sau hipotonici nefiind similară. tradiŃii culturale în strânsă legătură cu factorii nutriŃionali. Dezvoltarea se derulează urmând câteva legi generale care permit înŃelegerea mecanismelor dezvoltării. permiŃând de asemenea gesturi din ce în ce mai precise şi minuŃioase (de la regiunea pelviană la picioare. Legea dezvoltării proximo-distale. De aceea. conform programelor genetice.

nevoia de contact social care este o nevoie primară. Perioada preoperaŃională sau stadiul preoperator debutează în jurul vârstei de doi ani cu apariŃia reprezentărilor mentale şi posibili-tăŃile de evocare verbală şi mentală caracteristice.Perioada de la 1 la 3 ani din perspectiva piagetiană este caracterizată de încheierea stadiului senzorio-motor (0 – 2 ani) şi debutul stadiului următor. etapa formării unei relaŃii reciproce – 18 luni/2 ani şi după. Această funcŃie se va dezvolta într-o manieră privilegiată pe parcursul diferitelor conduite care sunt: imitaŃia amânată. Această perioadă de după vârsta de 2 ani. copilul fiind capabil să găsească soluŃia în mintea sa. E. etapa ataşamentului de acŃiune – (6 săptămâni-6/8 luni) – în această fază copiii mici se orientează şi răspund marcând mai mult decât până acum preferinŃa faŃă de mamă. Această perioadă de ataşament delimitat îşi găseşte echivalenŃa în permanenŃa obiectului din teoria lui Piaget. Conduita sforii – Trage sfoara de care este legat un obiect pentru a-l apropia. este marcată de trei mari achiziŃii. respectiv: apariŃia funcŃiunii semiotice. cel preoperaŃional (de la 2 la 7 ani). etapa ataşamentului delimitat – 6/8 luni până la 18 luni/2 ani corespunzătoare etapei în care ataşamentul faŃă de mamă este foarte evident. etologie şi psihologie cognitivă (R. Atkinson. crearea lor şi căutarea acestor mijloace este caracteristica acestui moment. Bowlby descrie că în jurul vârstei de 3 ani se formează un palier matur în construcŃia acestei reprezentări care îl va ajuta pe copil să suporte . La sfârşitul stadiului senzorio-motor copilul deŃine un sistem elementar de semnificaŃii şi o posibilitate elementară de a reprezenta mental anumite acŃiuni.2. În această perioadă copiii manifestă anxietate de separare. Dezvoltarea afectivităŃii J Bowlby. p.J. 111). în cele terŃiare acŃiunile sunt caracterizate de schimbarea modalităŃii de producere a rezultatului.1. structurală. Conduita bastonului – apropie un obiect îndepărtat folosind un băŃ. Această funcŃie generatoare a reprezentării este denumită de Piaget simbolică. Smith. semnele fiind mai arbitrare decât simbo-lurile deoarece ele nu au nici o legătură cu obiectele pe care le repre-zintă (Tourrette şi Guidetti.L. 2002. 2002. apoi semiotică. Atkinson. Stadiul reacŃiilor circulare terŃiare şi descoperirea de mijloace noi prin experimentare activă (11/12 luni – 18 luni) Pentru ca actul inteligent să fie complet sunt necesare mijloacele noi de acŃiune. prin intermediul semnelor şi simbolurilor.E. 579).C. Conduita suportului – Trage covorul pentru a aduce mai aproape obiectul. „experienŃe pentru a vedea ce se întâmplă” Exemplu: descoperind traiectoria unui obiect copilul va căuta să-l arunce în alte moduri sau de la alte puncte de plecare. R. Apar reacŃiile circulare terŃiare În RCS copilul cunoaşte rezultatul acŃiunii sale şi îl repetă folosind scheme cunoscute de acŃiune. Aceste reprezentări şi utilizarea semnifi-cantului se dezvoltă o dată cu apariŃia funcŃiei semiotice sau simbolice care reprezintă capacitatea de a evoca obiectele sau situaŃiile care au fost cândva percepute. – Trage faŃa de masă pentru a coborî obiectul. 3. apogeul gândirii egocentrice şi începutul descentrării cognitive. elaborează în jurul anilor ’50 teoria ataşamentului. jocul simbolic. imaginile mentale şi limbajul. În această perioadă copilul construieşte progresiv o reprezentare internă ale figurilor de ataşament care îi va permite să suporte din ce în ce mai bine absenŃa şi să anticipeze întoarcerea lor. 4. Sfârşitul inteligenŃei senzorio-motorii şi debutul inteligenŃei veritabile. teorie care asimilează concepte din teoria psihanalistă. Bowlby împarte dezvoltarea ataşamentului în 4 etape: etapa de preataşament – de la naştere la 6 săptămâni când comportamentul este o problemă de răspunsuri reflexive determinate genetic cu valoare de supravieŃuire. D. Stadiul inventării de mijloace noi prin combinări mentale (18 -24 luni) SoluŃia la problemă nu mai este tatonată practic. p. Bem. El arată că nevoia de ataşament a copilului faŃă de mama sa evidenŃiază o nevoie înnăscută. La sfârşitul primului an de viaŃă dezvoltarea inteligenŃei conform teoriei lui Piaget parcurge substadiile 5 şi 6 ale dezvoltării senzorio-motorii: 3.

imagine mintală. ea devine tot mai schematică şi mai puŃin legată de concret. Dezvoltarea inteligenŃei şi gândirii Conform teoriei lui J. imitaŃia amânată imitaŃia este o prefigurare a reprezentării fără ca aceasta să fie prezentă în gândire. în special de către educatoare ( Tinca CreŃu.147) Reprezentările copiilor sunt prima instanŃă a transformării impresiilor senzoriale. PercepŃiile preşco-larilor se formează în consecinŃa acŃiunii directe cu obiectele. această capacitate de a reprezenta un obiect în absenŃa sa există după vârsta de 1 an şi jumătate. preluarea semnelor colective prin canalul imitaŃiei este mai mult sau mai puŃin fidelă. neîngrădită. b. Exisă câteva caracteristici importante ale percepŃiei copiilor de la 3 la 6 ani: sunt stimulate şi susŃinute de curiozitatea lor foarte mare. percepŃia şcolarilor poate fi dirijată verbal de către adult. Inhelder. anxietatea de separare scade la vârsta de 3 ani. fie ceea ce ştie copilul despre acel obiect (Tinca CreŃu. Reprezentarea este un proces reconstitutiv în care se implică operaŃii mintale şi dacă acestea nu s-au format încă. mai ales cea a structurilor verbale. spaŃiu are o valoare foarte mare pentru formarea noŃiunilor de mai târziu. saturate emoŃional. astfel. dar uneori transferurile sunt deformate. colective. la sfârşitul perioadei senzorio-motorii. fie dominante perceptive. • semnele nu mai păstrează nici o asemănare cu realitatea ce o desemnează. 3 ani şi 5. Piaget. în ansamblu. percepŃiile preşcolarilor sunt foarte vii. gest simbolic (J. dacă vede un recipient ca un cilindru. imitaŃia amânată începe în absenŃa modelului şi prefigurează reprezentarea propriu-zisă (la sfârşitul perioadei senzorio-motorie). de acces la obiecte. . spune că e pahar. B. astfel încât o posibilitate mai mare. conduce la o mai bună cunoaştere şi o mai corectă formare a percepŃiilor.149). Ca urmare. percepŃia rămâne globală. IV. apare funcŃia semiotică şi se referă la posibilitatea de a reprezenta un lucru (un semnificat: obiect din realitate) cu ajutorul unui „semnificant” diferenŃiat şi care nu serveşte decât pentru această reprezentare: limbaj. mani-pularea. 2001 p. p. compunerea şi descompunerea lor. spaŃiul în care se mişcă copilul este din ce în ce mai vast. spune că e un câine mare. în structura imaginii se impun. sunt convenŃionale. percepŃia şcolarului poate beneficia de experienŃa anterioară. jocul simbolic la 2. lumea adulŃilor prezintă pentru copil două obstacole la care trebuie să se adapteze: limbajul şi regulile pe care nu le înŃelege. pot apărea uneori performanŃe discriminative surprinzătoare pentru cei din jur. 2001. 45). Stimularea variată conduce la o accentuată dezvoltare senzorială mai ales în ceea ce priveşte sensibilitatea vizuală şi auditivă. sunt preluate de copil ca pe nişte modele exterioare. Au fost puse în evidenŃă 5 conduite ce implică construirea sau folosirea de semnificaŃii pentru a reprezenta un obiect sau un eveniment: a. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 3 LA 6/7ANI 1. explorarea perceptivă este facilitată de transferurile mai uşoare de la tact şi auz la văz. apoi reprezentarea copiilor evoluează şi pe măsura întăririi reprezentării prin revenirea la obiectul pe baza căruia s-a format. aşa încât chiar dacă preşcolarul doar vede un obiect poate să se refere şi la celelalte calităŃi ale lui. 2.mai bine separarea corespunzătoare intrării în grădiniŃă. AchiziŃia limbajului are de asemenea un rol important în dezvoltarea percepŃiei şi reprezentărilor. cuvintele care expri-mă caracteristici tactile sunt mult mai stabile ca semnificaŃie şi au un caracter mai evident operaŃional. dacă vede la grădina zoologică un lup. 6 ani. Piaget. este descris ca fiind apogeul jocului infantil. 1976. Formarea reprezentărilor de mărime. formă. dar. timp. funcŃia semiotică dă naştere la două tipuri de instrumente: • simbolurile sunt semnificaŃii apropiate de realitatea pe care o desemnează. Dezvoltarea senzorială În consecinŃa dezvoltării motorii. Acum. p.

la răsturnări de roluri etc. perioada de imitaŃie de la 5 la 6 ani. cinetice. iar după 5 ani mai persistă doar unele rămăşiŃe ale animismului. atitudinilor. e. Copilul. Schemele verbale devin ele însele preconcepte. Îi place să se dea în spectacol şi se vrea seducător pentru adultul din preajmă şi pentru propria sa satisfacŃie. În perioada . personajele fantastice pot interveni în viaŃă. desenul – 1. jocul simbolic poate evidenŃia conflicte inconştiente: interese sexuale. Caracteristica stadiului este în continuare centripetă. fobii. abia după 5 ani copiii încep să decidă asupra realităŃii personajelor. Conceptul de sincretism ex-primă faptul că gândirea copilului nu poate coordona detaliile ca părŃi ale ansamblului în formula logicii adulte (analiză şi sinteză). Gândirea egocentrică este o gândire prelogică. – statice. Perioada de opoziŃie face parte din nevoia afirmării persona-lităŃii ce se naşte acum. Într-o primă etapă toate lucrurile sunt animate. perioada de graŃie de la 4 la 5 ani. 4. Egocentrismul logic se referă la caracteristicile raŃionamentului copilului: sincretismul şi transducŃia. artificialismul constă în faptul că posibilul şi imposibilul se suprapun. d. 9ani). proces în care se stabilesc legături stranii între fenomene. c. „realismul intelectual”. „realismul neizbutit”. 3. evocarea verbală – limbajul. Stadiul preoperator debutează la 2 ani şi durează până la 7/8 ani. personajelor. de aceea el este centrat pe sine însuşi. Până la 5 ani gândirea copilului este stăpânită de magism. Piaget distinge două tipuri de manifestare a egocentrismului: logic şi ontologic. ceea ce el înŃelege despre mediu şi despre locul său în mediu. 8 ani apar cele cinetice. Are ca şi caracteristici generale: egocentrismul gândirii copilului caracterizează starea în care propriile dorinŃe şi plăceri sunt suverane. el caută acum aprobarea. Wallon în perioada 3-6 ani corespunde stadiului personalismului. este o formă de sinteză subiectivă deformată a realităŃii.. de transformare. imaginea mintală = imitaŃii interiorizate. 2. iar eveni-mentele din jur au legătură cu acŃiunea copilului „realismul” gândirii copilului se referă la materializarea elemen-telor de factură spirituală datorată nediferenŃierii între fizic şi psihic. „realismul fortuit”. ceea ce lip-seşte gândirii egocentrice a copilului este un plus de mobilitate pentru a-i permite să se descentreze şi să câştige prin aceasta un grad mai mare de mobilitate care-i va permite să examineze simultan toate punctele de vedere. reproductive şi anticipative. apărarea împotriva angoasei. Punctul de plecare este constituit de schemele senzorio-motorii care se transformă la finalul stadiului senzorio-motor în scheme verbale. vii şi conştiente. proiectează propriile senzaŃii asupra celorlalŃi. agresivitate sau identificare cu agresorii. Este o perioadă de narcisism. copilul nu poate înŃelege faptul că ceilalŃi trăiesc sentimente diferite sau gândesc diferit. deoarece el asociază elemente care nu sunt legate între ele decât aparent. Perioada de graŃie este cea în care eul copilului tinde să se valorizeze. Gândirea intuitivă este încă foarte legată de acŃiune şi percepŃie. ci conferă realităŃii explicaŃii confuze. dificile. Perioada imitaŃiei corespunde momentelor când copilul consa-cră mult timp imitaŃiei adultului nu doar la nivelul gesturilor. Egocentrismul ontologic se manifestă prin: • animismul se referă la faptul că fenomenele şi obiectele din jur sunt privite ca fiind însufleŃite. intuitivă şi preconceptuală. apoi de la 3 ani jumătate doar jucăriile sunt vii. are dificultăŃi în a corela punctul său de vedere cu al altora. copilul fiind încă centrat pe sine. ci şi la nivelul rolurilor. 3. Dezvoltarea personalităŃii Dezvoltarea personalităŃii copilului după H. după 7. copilul procedând de la singular la singular. – la nivel preoperator imaginile mentale sunt statice. bazându-se pe relativa independenŃă şi autonomie nou câştigată. TransducŃia precede apariŃia conceptelor logice de deducŃie (de la general la particular) şi inducŃie (de la particular către general). adică cuvântul se detaşează de acŃiune şi de percepŃie chiar dacă rămâne încă foarte ataşat de reprezentarea concretă. În cursul acestei perioade se pot distinge mai multe substadii: perioada de opoziŃie de la 3 la 4 ani. proce-dând într-o manieră aparent logică. felul în care se reprezintă pe sine. Gândirea preconceptuală se află la jumătatea drumului între scheme şi concepte. Egocentrismul ontologic exprimă modul în care copilul percepe realitatea.jocul simbolic reprezintă exerciŃiul de familiarizare cu situaŃiile noi. În concluzie. câştigă prin opoziŃia faŃă de ceilalŃi conştiinŃa de sine ca fiind diferit de ceilalŃi. „realismul vizual” (8. problematice în care prin folosirea simbolurilor copilul rezolvă mai ales conflictele afective servind la compensarea unor trebuinŃe nesatisfăcute.

culoare. ca să intre apoi într-o nouă fază a pulsiunilor genitale în perioada preadolescenŃei. Perioada categorială (9 la 11 ani) debutează după Wallon într-o manieră comparativă. dar şi cu cele ce vor surveni. Este o perioadă importantă a întăririi Super-ego-ului. desprinderea relaŃiilor cantitative în seria numerică). acŃiunile fiind legate de acŃiunea efectivă. − structuri operatorii de clase. modificarea categoriilor anterioare prestabilite. În această perioadă energia pulsională se eliberează printr-o investire intelectuală: interesul copilului pentru cunoaştere. – clasificare (grupare după criterii – formă. ea făcând legătura între inteli-genŃa situaŃională şi inteligenŃa discursivă. VI. − numeraŃie în plan conceptual (număr ca element articulat al seriei. sărace. Se poate întâmpla să nu se fi rezolvat în totalitate complexul oedipian în perioada precedentă. ci numai asupra obiectelor pe care copilul le clasifică. ADOLESCENłA – TRANZIłIA DE LA COPILĂRIE LA MATURITATE 1.precedentă. limitate. raŃionalizările nu depăşesc concretul imediat decât din aproape în aproape. Debutul stadiului este numit de către H. care va permite regruparea. potenŃarea acestei structuri se poate realiza printr-o bună dirijare a activităŃii de cunoaştere prin sarcini concrete formulate faŃă de copil (Valentina Radu. DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 6 LA 12 ANI 1. aşezarea lor în categorii. respectiv copilul va încerca sa determine prin ce anume sunt obiectele diferite sau nu şi aceasta îl conduce la abstragerea calităŃilor lucrurilor. Psihanaliza arată că de la 6 la 12 ani se instalează perioada de latenŃă. ImitaŃia este un concept cheie în gândirea walloniană. generalizări înguste. OperaŃiile: – seriere (ordonarea în şir crescător. de experienŃa imediată. dar el rămâne deocamdată ocultat. acum ea devine progresiv amânată contribuind imitaŃia propriu-zisă. seriază. toate acestea făcând gândirea să devină din ce în ce mai abstractă. Există o desexualizare a relaŃiilor cu părinŃii acompaniată de refulare şi sublimare a pulsiunilor sexuale arhaice. Dezvoltarea proceselor cognitive de la 6/7 ani la 10/12 ani Principalele achiziŃii ale stadiului operaŃiilor con-crete (7-12 ani) sunt: Structura operatorie concretă – nu se extinde asupra enun-Ńurilor verbale. Termenul de latenŃă marchează faptul că între 5 şi 6 ani evoluŃia sexualităŃii se încetineşte simŃitor sau chiar se opreşte. care contribuie atât la decentrarea socio-afectivă cât şi la decentrarea intelectuală. cognitivă. ÎmbogăŃirea limbajului şi asimilarea structurilor gramaticale conduce la dezvoltarea capacităŃilor intelectuale. V. 2. Copilul nu mai este centrat pe sine ca în stadiul centripet şi devine din ce în ce mai centrat pe exterior ca în stadiul centrifug. Dezvoltarea fizică la pubertate şi adolescenŃă . − organizarea noŃiunilor în ansambluri flexibile (urmare a achiziŃiei reversibilităŃii). dar rămâne concretă (legată de obiecte şi situaŃii reale). 1973). cu toate aceste achiziŃii copilul se desprinde greu de expresiile perceptive. iar copilul se află într-o stare de relativ echilibru privind conflictele pulsionale comparativ cu perioadele precedente. − structuri operatorii de relaŃii (reversibilitatea prin reciprocitate). Dezvoltarea personalităŃii în perioada şcolarităŃii mici La începutul acestei perioade copilul părăseşte faza narcisismului şi „afirmării” personalităŃii pentru a intra puŃin câte puŃin în lumea cunoaşterii. imitaŃia era aproape simultană producerii atitudinii. pentru lumea exterioară. Se poate constata o schimbare a intereselor. Această evoluŃie intelectuală este realizată într-un context social important şi anume şcoala. mărime). Wallon perioada precategorială (de la 6 la 9 ani) şi se caracterizează printr-o diminuare a sincretismului: gândirea devine din ce în ce mai diferenŃiată. AchiziŃia fundamentală – reversibilitatea. descrescător).

1950). Cercetări mai vechi luau ca repere momentul când fetele aveau prima menstră pentru a fixa momentul de debut al pubertăŃii. creşterea părului în regiunea pubisului şi în axilă. . după care urmează o perioadă de creştere explozivă. Are loc un proces de perfecŃionare funcŃională a neuronilor scoarŃei cerebrale. pubescenŃa se referă la acele schimbări care au ca rezultat maturitatea sexuală.Biologic adolescenŃa semnifică perioada de la pubertate la maturitate. În cadrul dezvoltării caracteristicilor sexuale primare menŃionăm ovulaŃia la femei şi o creştere a dimensiunilor vaginului. din punct de vedere morfologic. Probleme. Problema în definirea pubertăŃii şi din acest punct de vedere este aceea că este aproape imposibil de determinat exact momentul când o persoană devine fertilă. pielea grasă. în timp ce la băieŃi are loc o dezvoltare a penisului şi a testiculelor şi o dezvoltare funcŃională caracterizată de debutul producerii spermei. Între caracteristicile sexuale secundare menŃionăm apariŃia menstruaŃiei la fete şi a secreŃiei seminale la băieŃi. Creşterea statutară a adolescentului este corelată cu maturizarea funcŃiei de reproducere. Acum este cunoscut faptul că foarte frecvent fetele nu sunt fertile aproape un an după prima menstruaŃie (menarhă). În această perioadă se pot constata confruntări între comportamentele impregnate de atitudinile copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acŃionează adolescentul. Golu. Transformările psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile şi trebuinŃele pe care le resimte – atât de nevoile apărute încă în pubertate. alteori descrie perioada de la 13 la 29 ani. În perioada adolescenŃei. Jersild (1963) spune că înainte de pubertate individul este copil. Lefrancois). Perioada este caracterizată de schimbări rapide şi creşteri explozive în greutate şi în înălŃime. dezvoltarea glandelor mamare la fete. Acesta este un motiv pentru care majoritatea adolescenŃilor se preocupă intens de felul cum arată (Fraziev şi Lisanbee. schimbarea vocii. M. După M. În preadolescenŃă un loc deosebit de important îl ocupă începutul maturizării sexuale. alteori adolescenŃa este descrisă ca începând cu pubertatea şi încheindu-se în perioada adultă. dinŃii neregulaŃi. de ele îngrijorându-se în egală măsură şi fetele ca şi băieŃii. el trebuind să înveŃe să se adapteze noii aparenŃe într-un ritm de multe ori prea rapid. Datorită creşterii explozive şi inegale. După Ursula Şchiopu şi Emil Verza (1981). Procesele de analiză şi sinteză devin tot mai fine. clitorisului şi uterului. (P. La fete dezvoltarea bustului se corelează cu dezvoltarea bazinului care capătă conformaŃie diferită de cea a băieŃilor. Creşterea explozivă este o provocare pentru psihicul adolescentului. se accentuează funcŃia reglatoare a limbajului intern. În acest moment este aproape general acceptat faptul că maturitatea sexuală este de 12 ani la fete şi 14 la băieŃi (G. Verza. Perioada de creştere rapidă însă poate debuta în jurul vârstei de 910 ani la fete şi 11-12 ani la băieŃi. În intervalul de la 12 la 14 ani la fete şi la 14 la 16 ani la băieŃi are loc dezvoltarea caracterelor sexuale primare şi secundare. Zlate (1993) adolescentul se confruntă cu o serie de nevoi sau nevoile . proces care continuă lent până pe la 22-23 de ani. după această perioadă el este capabil să aibă copii. E. pubertatea propriu-zisă (12-14 ani). Toate aceste lucruri ce pot părea minore devin adevărate probleme existenŃiale în această perioadă. Acesta este motivul pentru care alŃi autori au apreciat creşterea explozivă drept criteriu de intrare în perioada pubertăŃii. Caracteristici ale dezvoltării psihice După Maurice Debesse. cât şi de noile trebuinŃe apărute în adolescenŃă. Cu atât mai mult acest criteriu este greu de identificat la băieŃi. creierul e în linii mari constituit (încă de la 6 ani el atinge 85-90% din greutatea finală constatată la 24-25 de ani).R. pubertatea corespunde la rândul ei mai multor stadii: etapa prepuberală (10-12 ani). Se încheie prima perioada a maturizării sexuale. Zlate. Pubertatea sau nubilitatea (Malmquist. precum coşurile. apariŃia pilozităŃii faciale la băieŃi. 1978) este echivalentă cu maturitatea sexuală şi deci capacitatea de reproducere. ochelarii. Aceste schimbări au loc în pubertatea târzie sau în adolescenŃa timpurie. 2. 1993). Pubertatea semnificând fapt maturarea sexuală. funcŃiile adolescenŃei se pot exprima sintetic astfel: de adaptare la mediu de depăşire de definire a personalităŃii În consecinŃă are loc acum un proces de dezvoltare la finalul căruia ne vom afla în faŃa unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mai mare de mobilitate. înfăŃişarea adolescentului nu este întotdeauna armonioasă. şi momentul postpuberal considerat puŃin diferenŃiabil de momentul preadolescenŃei (de la 14-16/18 ani).

Sunt structurate noi particularităŃi ale atenŃiei datorită sporirii cunoştinŃelor. vederea la distanŃă (gradul de distanŃă). autodepăşire. precum şi vederea fină a detaliilor amănuntelor. pentru a înŃelege şi pentru a dezvolta teme proprii de interes. percepŃia fiind clar potenŃată de interesul stârnit de un anume domeniu. creşte acuitatea vizuală şi vederea sub unghi mic. Memoria operează acum mai frecvent cu reprezentări şi noŃiuni din ce în ce mai bogate şi mai complexe. 425). Această maturizare îşi are sursa în maturizarea proceselor psihice. „Elanul acesta este rodul unei îndelungate maturizări a perso-nalităŃii şi constituie o reacŃie împotriva sterilelor lui visări de odinioară” (Jean Rousselet. Actualizarea este mai rapidă şi pentru că procesarea informaŃiei devine mai structurată. IntrospecŃia conduce la un examen al propriilor posibilităŃi şi aptitudini. 1963. iar adolescentul nu se sfieşte să-şi accepte dovezile propriei slăbiciuni. şi nevoia modelelor. Se dezvoltă atenŃia voluntară şi atenŃia involuntară şi post-voluntară îşi modifică mult aspectul. Creşte activitatea senzorială şi se modifică pragul minimal şi maximal al diverşilor analizatori şi pragurile diferenŃiale (U. Şchiopu. se îmbogăŃeşte capacitatea de operare cu scheme logice. p. înŃelegerii nuanŃelor din vorbire. care treptat se dezvoltă în „reciprocitate” afectivă pe parcursul maturizării afective şi emoŃionale. revolta împotriva moralei şi a bunelor maniere în încercarea sa de a se elibera de constrângerile sociale suspectate de încercarea de a anihila personalitatea în plină dezvoltare a adolescentului. Adolescentul dispune de o percepŃie complexă. Jean Rousselet (1969) identifică mai multe tipuri de conduite dezvoltate în adolescenŃă: conduita revoltei conduita închiderii în sine conduita exaltării şi afirmării Conduita revoltei conŃine refuzul de a se supune. sensibilitatea cutanată. 158). voluntară şi perseverentă (U. problemă. 4. Nevoia de independenŃă. se lărgeşte câmpul vizual. Interesul pentru muzică şi pictură frecvent în preadolescenŃă şi adolescenŃă susŃine creşterea şi antrenarea sensibilităŃii vizuale şi auditive. de autodeterminare a puberului devine nevoia de desăvârşire. de planificare. dar această introspecŃie pe lângă construirea unei imagini de sine conduc la reflecŃii privind locul lor ca indivizi în societate şi chiar mai mult apar întrebări şi reflecŃii cu privire la locul şi rolul omului în univers. 1969. Revolta este direcŃionată iniŃial împotriva fami-liei. Zlate. precum şi datorită implicării în alegeri vocaŃionale. de răzvrătire. p. ea începe chiar cu momentul fixării procedând la restructurări ce conduc la o organizare mai . 1993. În măsura în care gândirea şi atenŃia extrag esenŃialul dintr-un material. 1963). Are loc o schimbare calitativă a memoriei şi anume se îmbogăŃeşte cu memoria logică. de apar-tenenŃă la grup. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă foarte mult pe linia reproducerii. iar în adolescenŃă se transformă în nevoia de a fi unic în prima parte a perioadei ca apoi să se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate (M. asupra studierii defectelor sale. de anticipare. Ca urmare se restructurează şi procesele percepŃiei. devin mai eficiente. a identificării obiectelor sau fiinŃelor după însuşiri perceptive auditiv. spune Jean Rousselet. Nevoia de a şti este prezentă începând cu perioada şcolarului mic. Şchiopu. Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism. mirosul. de predicŃii. spiritul critic şi autocritic. Sub imperiul acestor nevoi adolescentul dezvoltă instrumentarul psihic necesar. Creşte acuitatea vizuală.descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativă: nevoia de a şti. p. Se dezvoltă gustul. Sunt capabili de eforturi sporite pentru controlul atenŃiei şi sunt conştienŃi de anumite deficienŃe şi relativ în măsură a le corija. ObservaŃia este folosită pentru a verifica. 137). datorită lărgirii intereselor de cunoaştere şi datorită creşterii spiritului de observaŃie. Are loc erotizarea sensibilităŃii. Perioada de exaltare şi afirmare survine în momentul în care tânărul se simte capabil de a valorifica resursele dobândite prin informare şi introspecŃie. Nevoia de imitaŃie a şcolarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate. capacitatea de interpretare şi evaluare. manifestări de protest. se dezvoltă caracterul de sistem al gândirii. Conduita închiderii în sine este similară cu o perioadă de introspecŃie. acesteia i se adaugă în pubertate nevoia de creaŃie care se transformă în adolescenŃă în nevoia creaŃiei cu valoare socială. Satisfacerea nevoilor de autodeterminare şi autoeducare se dato-rează maturizării sociale. Dezvoltarea intelectuală Perioada adolescenŃei şi preadolescenŃei este perioada de maxim a creşterii capacităŃilor perceptive şi de reprezentare. capacitatea de acomodare. obiectiv. de a fi afectuos. conştientizării responsabilităŃilor ce-i revin. de independenŃă. Nevoia de grupare îşi pierde caracteristica neselectivă devenind axată pe criterii şi preferinŃe. TendinŃa către intro-specŃie şi înclinarea spre visare sunt caracteristice adolescenŃei. memoria adolescentului poate opera cu aspecte esenŃiale. apoi apare revolta împotriva şcolii prin refuzul de a accepta o autoritate recunoscută până atunci. autoeducare în adolescenŃă. Adolescentul insistă. se dezvoltă şi se consolidează structurile gândirii logico-formale.

ca urmare el identifică 4 direcŃii de dezvoltare carac-teristice: stabilirea identităŃii eului independenŃa relaŃiilor personale creşterea intereselor umanizarea valorilor C. p. Adolescentul capătă deprinderea de a raŃiona logic şi sunt întărite acum capacităŃile operative intelectuale. Generalizarea operaŃiilor de clasificare sau a relaŃiilor de ordine duce la ceea ce se numeşte o combinatorică (combinări permutări) în cursul căreia cea mai simplă operaŃie constă în combinări propriu-zise sau din clasificări ale tuturor clasificărilor (J. E. VII. Are loc denuclearizarea familiei şi diminuarea până la anulare a subidentităŃii profesionale (momentul retragerii din viaŃa profesională). Se dezvoltă formele raŃionale abstracte ale gândirii. elaborare de ipoteze. Piaget. de la 29 la 34 de ani perioada crizei de evaluare. de la 43 la 50 de ani atingerea unei relative stabilităŃi. este momentul diminuării acelor 4 subidentităŃi într-un mod variat şi inegal. se dezvoltă posibilitatea de determinare logică a relaŃiilor dintre fenomene în cadrul unui sistem deductiv şi inductiv. B. sunt urmărite logic trăsăturile de similitudine şi diferenŃă dintre clase de fenomene. implantaŃie profesională intensă. se determină criteriile logice ale clasificării. dar are loc diminuarea subidentităŃilor de soŃ şi părinte. Creşte randamentul activităŃii intelectuale prin intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. 95). EvoluŃia feminină este relativ mai tensionată şi încărcată de indispoziŃii şi anxietăŃi cu substrat biologic şi hormonal (menopauza). În conformitate cu teoria lui Piaget. În studiile sale propune mai multe etape şi anume: elevarea de dominanŃă de la 16 la 18 ani unde axa comportamentală este lupta pentru câştigarea independenŃei. Perioada adultă dominată de tinereŃe este după WHITE (1975) una din cele mai importante. OperaŃiile de gândire devin formale în condiŃiile în care se operează asupra informaŃiei prin generalizare şi transfer. Rămâne activă subidentitatea maritală şi cea social-culturală şi are loc tranziŃia către vârstele de regresie. p. 1976. Etapele vârstei adulte Perioada adultă este perioada cea mai bogată şi activă a ciclurilor de viaŃă. mai solicitată în pro-bleme noi. 254) sunt tipul fundamental de activitate şi tipul de relaŃii implicate. Şchiopu. CunoştinŃele verbale se corelează puternic cu extinderea. 1979. intrarea în adolescenŃă presupune desăvârşirea stadiului operaŃiilor formale. Copiii încep să frecventeze şcoala şi creşte conŃinutul subidentităŃii de părinte. PERIOADA ADULTĂ 1. 1963.inteligibilă a mate-rialului. contraargumentare. Şchiopu. activă creatoare. de demons-trare. Pe de altă parte trebuie să mai adăugăm faptul . 2) 45/55 ani adultă propriu-zisă unde continuă dezvoltarea planurilor profesionale şi sociale. Criteriile diferenŃierii stadiilor dezvoltării psihice după U. activitate cumulativă. Aceasta are consecinŃe asupra capacităŃii de învăŃare care devine de 4-5 ori mai eficientă decât în perioada micii şcolarităŃi (U. Statusurile şi rolurile încep să fie mai încărcate de responsabilităŃi. putem afirma că perioada adultă este una dintre perioadele cele mai pline de variaŃii şi în pofida propunerilor de periodizare majoritatea autorilor recunosc faptul că adulŃii trec prin stadiile propuse de ei pe paliere largi de vârstă. p. Carroll. p. 3) 55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite caracterizată de diminuarea forŃelor fizice. de la 22 la 28 perioada construirii unei vieŃi funcŃionale (efective). este o perioadă critică pentru femei fragilizarea lor fizică fiind mai evidentă. cel puŃin în măsura în care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte (John B. de la 50 în sus perioada maturităŃii depline când adultul în vârstă este axat pe valorizarea activităŃilor zilnice în detrimentul planurilor de lungă durată. Ca urmare autorii propun următoarele subetape cu anume caracteristici: 1) 35/45 ani este vârsta adultă caracterizată de stabilitate. Ca o concluzie. mai complexe şi mai variate. 112). este caracterizată de activitate profesională intensă. precum şi de extinderea responsabilităŃilor privind viaŃa de familie. varietatea şi bogăŃia conceptelor individului. Procesul de învăŃământ solicită foarte mult adolescentul şi dezvoltarea gândirii sale este astfel antrenată. Adolescentul dezvoltă acum numeroase alte instrumente de activitate intelectuală cum ar fi: capacitatea de argumentare. datorită multiplelor structuri ce se solidifică acum. Limbajul cunoaşte de asemenea în această perioadă o dezvoltare deosebită. de la 35 la 43 de ani criza relativă la încheierea perioadei de tinereŃe. Gould este un alt cercetător preocupat de dezvoltarea adultului. Inhelder. Verza (1981. 432). relaŃii sociale şi de muncă în expansiune. de la 18 la 22 perioada părăsirii familiei unde caracteristica este construirea relaŃiilor de prietenie ca substitute ale familiei.

sentimentul securităŃii. politica sau aspiraŃia religioasă. Pe toată perioada continuă modelarea personalităŃii şi este legată de adaptarea profesională şi socială. „Dacă nu s-au dezvoltat interese autonome în unele din aceste domenii – dacă munca noastră. 2. Persoanele mature sunt centrate pe probleme. În contrast. starea de defensivă pot fi toate uitate pentru lungi intervale de timp deoarece implicarea într-o sarcină le preia. Alături de intimitate se află compasiunea respectiv înŃelegerea condiŃiei umane a tuturor oamenilor. Regresia biologică Perioada de bătrâneŃe aduce cu sine numeroase schimbări importante în modul în care individul se percepe pe sine şi lumea din jur respectiv au loc schimbări în viaŃa profesională. În a doua perioadă a vârstei adulte se conştientizează simŃul reuşitei şi al împlinirii sau al nereuşitei şi al neîmplinirii. Conform Merck Manual of Geriatrics. Caracteristicile personalităŃii la vârstele adulte Personalitatea sănătoasă la vârsta maturităŃii. dar expectanŃa socială aliniază vârsta adultă cu maturitatea. abilităŃi şi sarcini. p. intimitate. . iar domeniile sunt: economic. Obiectivarea eului: intuiŃie şi umor. Acest fapt însemnă că imboldurile egoiste ale satisfacŃiei impulsului. 1991. VIII. 280). Raportarea caldă la ceilalŃi presupune. recreaŃional. dar totuşi sunt capabili de o bună funcŃionare. p. studiul nostru. Sintetizând. Ei tind să semene mai mult cu adulŃii de vârstă mijlocie decât cu cei bătrâni. într-o condiŃie de sănătate superioară şi cu o siguranŃă financiară mai bună decât generaŃiile anterioare. Allport mai adaugă şi faptul că personalitatea matură reclamă o înŃelegere clară a scopului vieŃii în termenii unei teorii inteligibile. propriile calităŃi şi valori. politic. mândria. domestic şi religios. exemplifică Allport. În contemporaneitate. îşi stăpâneşte în mod activ mediul. Securitatea emoŃională (autoacceptarea). Acest criteriu special poate fi pus în legătură cu scopul „responsabilităŃii” care este subliniat de gânditorii existenŃialişti. Îmbătrânirea este un proces biologic complex determinat genetic şi modulat de mediu. Unele din aceste schimbări au loc într-o perioadă specifică de timp şi necesită o adaptare imediată. PercepŃie realistă. autocontrolul caracterizează achiziŃia securităŃii emoŃionale. majoritatea indivizilor între 65 şi 75 de ani sunt într-o condiŃie de sănătate. asemă-nătoare celor de vârstă mijlocie cu toate că unele abilităŃi sunt afectate evident. nu au devenit personale în mod semnificativ – nu putem fi calificaŃi ca personalităŃi mature” (Gordon Allport. spune Allport (1991. persoana imatură doreşte mai mult să fie iubită decât să dăruiască iubire. Raportarea caldă a eului la ceilalŃi. În virtutea extensiunii eului persoana matură este capabilă de o mare intimitate în capacitatea sa de a iubi.că fiecare aspect al dezvoltării adultului pe fiecare stadiu este trăit diferit fiind afectat de contextul individual de viaŃă şi de propriile trăsături de personalitate. manifestă o anu-mită unitate a personalităŃii şi este capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi. Filosofia unificatoare a vieŃii. 280). familia noastră. Ceea ce este obiectiv este demn de făcut. educaŃional. De exemplu. plăcerea. oamenii şi situaŃiile aşa cum sunt şi va fi implicat într-o activitate (muncă) relevantă pentru sine. PERIOADA BĂTRÂNEłII 1. Allport arată că o persoană matură va fi în contact strâns cu ceea ce numim „lumea reală”. dar şi toleranŃă şi „structura de caracter democratică”. 287). O dată cu apropierea retragerii din viaŃa activă adultul se pregăteşte pentru dezangajare profesională cu tot ce implică aceasta. spune Allport. deci. Va vedea obiectele. Maturitatea personalităŃii nu are o relaŃie necesară cu vârsta cronologică (idem. Aceste interese se referă la participarea autentică a persoanei în câteva sfere semnificative ale efortului uman. Extensiunea simŃului eului presupune dezvoltarea intereselor puternice în afara eului. în relaŃiile cu familia şi prietenii. capitolul despre biologia procesului de îmbătrânire. p. PrezenŃa umorului ca şi caracteristică a personalităŃii mature face individul capabil să perceapă dezacordurile şi absurdităŃile prezente înlăuntru. din perspectiva lui. După Allport criteriile de maturitate ale personalităŃii sunt şase la număr şi anume: Extensiunea simŃului eului. A participa nu este acelaşi lucru cu a fi activ. indivizii aflaŃi în perioada de trecere spre bătrâneŃe sunt în general într-o stare psiho-afectivă mai bună. compasiune. Autoacceptarea. toleranŃa la frustraŃie. ocupaŃia favorită din timpul liber.

masa osoasă. Bucureşti. iar memoria de lungă durată se păstrează mai bine. Problema cu care se confruntă partenerul rămas în viaŃă este singurătatea chiar dacă acesta are suportul şi compania familiei şi prietenilor. 2003. 2. Emil Verza. Bucureşti. se produc restructurări ale caracteristicilor personalităŃii şi o modificare de stare a diferitelor funcŃii psihice. SoŃul rămas singur pierde o sursă primară de suport mate-rial. Melancolia sau pierderea bruscă a energiei poate evolua spre o serioasă şi îndelungată condiŃie depresivă. lipsa de interes. Pe scala evenimentelor celor mai stresante. ci şi datorită altor pierderi ce sunt frecvente în perioada bătrâneŃii. ale structurilor biologice ale organismului. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. January 22. Schimbările de natură fiziologică au un impact real asupra stării şi sănătăŃii psihice. În timp ce majoritatea indivizilor se adaptează pierderii partenerului. de companie şi de asemenea pierde şi un partener sexual. Dar vârsta nu spune nimic despre bazele sistemice sau genetice ale îmbătrânirii. Probleme de natură psiho-afectivă şi comportamentală Perioada bătrâneŃii este şi cea în care creşte numărul neuronilor care ies din funcŃie.îmbătrânirea este un proces ce implică schimbări graduale şi spontane conducând spre maturare prin vârstele copilăriei şi pubertăŃii până în perioada de adult tânăr după care are loc un declin până la vârsta adultă mijlocie şi marea bătrâneŃe. Editura FundaŃiei România de Mâine. Se diminuează memoria de scurtă durată. o evaluare deformată a prezentului şi viitorului. . Cu cât persoana este mai învârstă însă adaptarea la noua situaŃie de viaŃă este mai dificilă şi cu atât pare să fie mai dureroasă şi mai plină de consecinŃe pentru starea psiho-fizică a individului (B. reducerea încrederii în sine. după o perioadă de durere un număr de semnificativ de persoane văduve experimentează o depresie de lungă durată. trofice. Descreşte funcŃionalitatea intelectuală mai ales după 70 de ani şi ca urmare a modificărilor structurale ale sistemului nervos. pierderea parte-nerului de viaŃă are un scor foarte ridicat indiferent de vârsta persoanei care traversează această situaŃie. de consistenŃă şi funcŃionale. a conştiinŃei şi dina-micii vieŃii interioare. Pe de o parte fragilizarea biologică aduce cu sine sentimentul de incapacitate ceea ce produce schimbări majore în imaginea de sine a persoanelor vârstnice. oxigenare şi alimentare a creierului. de ajutor în activităŃile zilnice. Psihologia vârstelor. Scade interesul pentru activităŃi noi şi se diminuează cel pentru activităŃile obişnuite. Unii indivizi totuşi trăiesc un nivel înalt de activitate găsind că este foarte dificil să se mai odihnească sau să rămână tăcuŃi. 1992). Norton &co. Caracteristicile acestei depresii include o durere continuă. Skinner şi M. Unele manifestări ale procesului de îmbătrânire sunt legate de efectele declinului hormonal. metabolismul. datorită antrenării sociale şi active mai reduse. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983). Această depresie rezultă nu doar din pierderea partenerului. masa musculară şi rezistenŃa. WW. . apar noi scheme de adaptare şi noi maniere de rezolvare a problemelor. Degradarea sistemului nervos este legată şi de reducerea capacităŃii organismului de a satisface cerinŃele de irigare. lipsa de speranŃă. În anii bătrâneŃii depresia apare din episoade scurte de tristeŃe. GraŃiela Sion. Îmbătrânirea este greu de definit altfel decât pe baze operaŃionale sau în baza continuumului cronologic (vârsta individului). are loc scăderea capacităŃii de concentrare a atenŃiei şi sunt afectate mai ales.E. 2. mod de a vorbi şi mişcări. În ansamblu. se produc o serie de modificări biochimice (hormonale). În declinul funcŃiilor psihice un rol major îl joacă diminuarea funcŃionalităŃii SNC începând cu scleroza celulelor din receptori.F. iar greutatea creierului scade şi ca urmare scade şi mobilitatea proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie şi creşte latenŃa emiterii de răspunsuri la excitanŃi complecşi. Psihologia vârstelor. Persoanele vârstnice depresive se confruntă deseori cu dificultatea în a lua decizii şi devin mai încete în gândire. 1981. Scade producŃia de estrogen la femei (menopauza) şi cea de testosteron (andropauza) la bărbaŃi („Journal of the American Medical Association”. De asemenea. Vaughan. Modificările intelectuale sunt mai puŃin accentuate decât schimbările fizice sau senzoriale. iar pe de altă parte îmbătrânirea sistemului neurohormonal produce alte schimbări ale manierei de reacŃie la mediul familial şi social. greutatea corporală şi starea de bine psiho-afectivă. Ceea ce este comun acceptat este că sistemul endocrin este în mare măsură responsabil de procesul de îmbătrânire fiind cel care reglează depozitele de grăsime. activităŃile intelectuale care cer viteza de reacŃie.

din perspectiva teoriilor invatarii sociale. Psihologia copilului mic. Nicolae Radu. Tinca CreŃu. psihomotricitate 7. Care sunt etapele dezvoltarii atasamentului conform teoriei lui J. teoria cognitiv costructivista – J. P. Care sunt principalele teorii psihanalitice ce au oferit un cadru explicativ pentru teoria dezvoltarii umane? A. Editura Departamentului de ÎnvăŃământ deschis la DistanŃă. principiul placerii C. teratogeni 6. M. Bucureşti. Universitatea Bucureşti. 6. Verza. întărirea B. dezvoltare psihosociala B. 2001. preatasamentul B. modelarea C. genetici B. Zlate. 1993. Mihaela Minulescu. 2003. 4. teoria dezvoltarii psihosociale . E. Care sunt princiipiile care ghideaza in psihanaliza intreaga dezvoltare a psihicului uman? A. 5.Erick Erikson B. Bowlby? A. Psihologia vârstelor. B. aplicabile pentru a elimina comportamentele nedorite ale copiilor si pentru a spori adoptarea de către acestia a unor răspunsuri acceptabile social sunt: A. Care sunt factorii care impieteaza asupra dezvoltarii intrauterine? A. Care este termenul prin care se exprima faptul ca dezvoltarea motricitatii este legata de celelalte progrese in dezvoltarea intelectuala si socioafectiva? A. Golu. 1995 TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Teoria behaviorista sustine ca orice studiu trebuie să se concentreze pe: evenimente observabile stimuli si răspunsuri comportamentale structurile inconstientului 2. SchiŃă de psihologie istorică. atasamentul de actiune C. C. A.3. formarea de relatii reciproce 8. manipularea indiciilor situationale 3. teoria dezvoltarii psihosexuale – Sigmund Freud C. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. AdolescenŃa. Psihologia copilului. Procedurile practice. principiul stratificarii ierarhice B. atasamantul delimitat D. Editura FundaŃiei România de Mâine. Imitatia amanata este: .Piajet 4. Editura Psyche. principiul realitatii 5.

Educatia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. B. C. B. C. în special de către mamă 11. E. de către părinti. de regulă. dezvoltarea responsabilitătii fată de sine si fată de ceilalti D. societatea B.A. dezvoltarea deprinderilor de relationare interpersonală. perceptia realista E. obiectivarea eului F. Criteriile de maturitate ale personalitatii dupa Allport sunt: A. anteprescolaritate C. Stimularea dezvoltării intelectuale se începe în perioada de sugar si se face. Identitatea de sine în perioada adolescentei se poate contura în trei maniere: pozitivă. Nevoile pentru dezvoltarea intelectuală corespunzătoare a copilului sunt: A. raportarea calda a eului la ceilalti C. multumirea. biologice si spirituale. criteriul fiind autoperceptia. o prefigurare a reprezentarii fara ca aceasta sa fie prezenta in gandire. emotională si comportamentală) sociale. Acest tip de educatie se focalizează pe obiective fundamentale care sunt: A. Crearea de facilităti educationale. De la 7/8 la 10 /11 ani gândirea copilului trece în : A.se conturează mai clar unele sentimente morale (rusinea. ormarea de convingeri. prescolaritate B. stadiul operatiilor concrete B. A. mediul familial C. prietenia si dragostea) iar conduita negativistă intră într-un proces de involutie si devine evidentă adâncirea si nuantarea trăirilor afective. adaptate nevoilor copilului B. scolaritate mare 12. stadiul preoperator C. valori si atitudini despre sine si ceilalti. filosofia unificatoare a vietii 10. de a fi afectuos. Adolescentul se confruntă cu o serie de nevoi sau nevoile descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativă.criza de identitate. stadiul operatiilor formale 13. aceste nevoi sunt: A. D. nevoia modelelor . de independentă. Care este perioada cand au loc urmatoarele transformari: se face trecerea de la emotii la sentimente ca stări afective stabile si generalizate . proces care incepe in abseta modelului si prefigureaza reprezentarea propriu-zisa: 9. B. grupul de prieteni 14. informarea 15. de apartenentă la grup. felul în care se percep tinerii în raport cu: A. negativă si incertă respectiv . extensiunea simtului eului B. nevoia de a sti. securitatea emotionala D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful