P. 1
Geografie Generala

Geografie Generala

|Views: 2,246|Likes:
Published by Dan Dragos

More info:

Published by: Dan Dragos on Jan 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/05/2013

pdf

text

original

Universitatea din Oradea Fac.de Istorie-Geografie si Rel.

Internationale Specializarea: Geografie

GEOGRAFIE GENERALA-SEMESTRUL 1

CURS 1

GEOGRAFIE CA STIINTA SI LOCUL GEOGRAFIEI GENERALE.IN SISTEMUL STIINTELOR GEOGRAFICE 1. Geografia ca stiinta:
Ca orice stiinta,geografia este obligate sa-si stabileasca: domeniul stiintific respectiv (sa-l defineasca); obiectul de studiu; sa-si precizeze teoria (ansamblul de legi,notiuni si teorii care au rezultat in urma generalizarii si abstractizarii materialului faptic acumulat); • sa-si precizeze metodologia adica complexul de metode utilizate in demersul cunoasterii. Parte integranta a stiintelor Pamantului si aparuta inca din antichitate,geografia a cunoscut de-a lungul timpului, numeroase definiri. Astfel,Al.Vonunbholt spune ca ultimul scop al geografiei este cunoasterea unitatii in diversitate, studierea legilor interne dintre fenomene si cunoasterea legilor generale. • • • Er.Vonrichtoffen spune ca geografia este stiinta despre fata Pamantului si despre lucrurile si fenomenele care stau in legatura directa cu ea; Paul Vidal de la Blaj spune ca geografia este stiinta locurilor, preocupata de calitatile si potentialitatile tarilor; • • •

Simion Mehedinti afirma ca geografia este stiinta Pamantului considerat in relatie reciproca a maselor celor 4 invelisuri considerate atat din p.d.v static cat si dinamic; • Vintila Mihailescu afirma ca geografia studiaza complexul planetar si regional considerat ca un intreg rezultat din imbinarea si colaborarea elementului component sub impulsul fortelor exterioare si interioare invelisului geosferic; Aceeasi diversitate de opinii se observa si in ceea ce priveste obiectul de studiu al geografiei; • Pamantul ca intreg; • Suprafata terestra conceputa insa nu ca o simpla suprafata topografica; • Geosferele si relatiile dintre ele; • Unitatile teritoriale (regiunile); • Mediul geografic; • Locurile; Dintre cauzele acestei diversitati de opinii in planul definirii geografice ca stiinta si a precizarii obiectului de studiu mentionam 2: 1) vastitatea campului de studiu, respectiv complexitatea structurala si fenomeno-logica a realitatii geografice; 2) modificarea in timp a curentelor metodo-logice si a teoriilor care au influentat gandirea geografica, conducand-o inspre progres dar uneori si inspre incertitudine

a) Astfel, paradicma (super model, teorie care da nastere unor traditii particulare si influenteaza gandirea stiintifica a lumii de la un moment dat) evolutionista a lui Darwin aduce in planul conceptual al acestei stiinte “ Teoria ciclului geografic” formulate in 1899 de W.Davis. Se contureaza astfel asa numitul evolutionism, istorism davisian bazate pe conceptual de ontogenie peologica deductive si pe principiul simplitatii. b) Rev.cantitativa in geografie promovata in perioada anilor 1950-1960 aduce o noua schimbare de metoda care promoveaza metodele statistice, tehnicile de regresie, analiza multivariabila si teoria retelelor. c) Teoria generala a sistemelor (TGS) aparuta dupa 1950 are un impact covarsitor asupra tuturor stiintelor. Ea favorizeaza cunoasterea si cercetarea geografica prin conceptele de sistem, structura, relatie, stare, informatie, feed-back, autoreglare si autoorganizare. Combinata cu metode cantitative si completata cu conceptele colarhice (holon si holarhie). TGS ofera geografiei un cadru de actiune clar, concis, riguros si cu posibilitatea de verificare a rezultatelor. In present se vehiculeaza deja “noi teorii morfologice” care incearca sa surprinda legatura dintre forma si functie, avand ca baza principiul independentei relative a formei fata de substrat (materie). -“ Teoria fractalilor” a lui Madelbrot care vine sa sticuleze faptul ca obiectele si fenomenele din realitatea geografica sunt prea neregulate pt.a putea fi descrise prin elemente de geometrie euclidiana. Se introduce astfel asa numita dimensiune fractala ca masura a neregularitatilor fundamentale existente in lumea geografica. -“ Teoria structurilor disipative” formulate de Iliya Prigojind care mentioneaza posibilitatea de functionare a sistemelor naturale departe de starea de echilibru termodinamic prin import de negentopie. Urmarind firul evolutiv al gandirii geografice se observa ca indiferent de natura teoriilor, paradicmelor si conceptiilor care au guvernat lumea stiintifica la un moment dat, majoritatea obiectelor de studiu ale geografiei utilizate, au o calitate comuna, aceea de emergent (un lucru care are proprietati pe care nu le are nici una din partile componente). Prin integrare polarhica si functionala a tuturor unitatilor teritoriale considerate cu proprietatile lor, ajungem la cel mai important emergent care constituie adevaratul obiect de studiu al geografiei: invelisul terestru exterior, analizat la nivel local, regional si global. El trebuie considerat ca un sistem integrat de unitati teritoriale ordonate ierarhic, fiind un rezultat al intrepatrunderii si combinarii continue dintre geosfere cu o intensitate mai mare in imediata apropiere a suprafetei terestre. Limitele sale in plan vertical sunt considerate: stratul de ozon si discontinuitatea MOHO. Ca si termeni echivalenti pt invelisul terestru superior ( I.T.S ), mentionam: invelis geografic, intreg teritorial, invelisul terestru, invelis geosferic, biogenosfera.

2.Locul geografiei generale in cadrul sistemelor stiintelor geografice:
In cadrul acestui sistem s-au pus in evidenta 2 mari directii de abordare: 1* Directia analitica sau sistematica care are drept metoda de studiu analiza si inductia ( cunoasterea dinspre particular spre general ); aici se incadreaza cele 2 ramuri traditionale ale geografiei: geografia fizica si geografia umana. 2* Directia integrata care are drept metode definitorii sinteza si deductia.Geografia generala urmeaza directii integrate fiind o disciplina de sinteza.

integrarea abstractizarilor in legi si teorii care sa reprezinte suporturile fundamentale ale cunoasterii deductive. formularea de noi legi si teorii care sa aiba in vedere integrarea componentelor si a fenomenelor.Sarcinile geografiei generale sunt: • • • • • selectarea informatiilor si a rezultatelor oferite de disciplinele analitice si sintetice. . abstractizarea generalizarilor in concepte. generalizarea informatiilor utile prin eliminarea detaliilor.

Iesirile: . obiecte si proprietatile lor Starea sistemului: -modul in care un sistem se prezinta la un moment dat. dimensiunea vaii are statutde variabila dependenta la scara timpului ciclic. Dupa functia cauzala exista: -variabile independente (care isi asigura singure propria marime). Alte definitii ale sistemului: 1) un set de elemente impreuna cu relatiile dintre ele si intre starile lor. Statutul variabilelor de stare la nivelul unui sistem se modifica in functie de scara de timp la care ne raportam De exemplu la nivelul variabilelor dintr-un bazin hidrografic. Structura are 3 semnificatii: •structura este echivalenta cu sistemul.reprezinta totalitatea cauzelor exterioare sistemului cu efecte in interiorul lui. . iar la scara timpului gresit si stationar (contemporan) are statut de variabila independenta. 2) o multime structurata de obiecte si/sau atributele lor. 3) sistemul este un set structurat de interactiuni stabilite in vederea analizei. -variabile extrinseci (din exteriorul sistemului).Curs 2 NOTIUNI ELEMENTARE DE TEORIE GENERALA A SISTEMELOR: TGS este un ansamblu conceptual si metodologic care explica pe baza relatiei de interactiune dintre parte si intreg ordinea si complexitatea lumii. In acest sens au fost introduce in literature de specialitate conceptele de holon (privit ca un ansamblu de elemente care se comporta simultan ca sistem si subsistem) si olarhie (desemneaza integrarea ierarhica a subsistemului pe principiul complexitatii structurale).totalitatea cauzelor din interiorul sistemului cu efecte in exteriorul acestuia. In analiza unui sistem se impun a fi cunoscute structura. Prin sistem se intelege. Variabila de stare: este orice factor care influenteaza sistemul. Relatia presupune orice legatura intre procese. conform definitiilor initiale un ansamblu de elemente aflate in interactiune. Orice sistem are un caracter dual adica reprezinta un intreg pt. •un ansamblu de elemente legate intre ele prin relatia de ordine. relatiile si starile care insumate in timp si spatiu edifica functionarea acestuia. fenomene. modul in care sunt influentate intrarile.sistemul supraordonat ierarhic. -variabile dependente (a caror valoare depinde de variabilele independente). Dupa originea lor pot fi : -variabile intrinseci (din interiorul sistemului). Intrarile : .partile componente si poate fi interpretat ca si parte pt. •structura inseamna relatia din sistem.

7) Stabilitatea sistemelor este proprietatea specifica sistemelor cu autoreglare de a reveni la starea de echilibru dinamic initiala dupa incetarea perturbatiei aparuta in functionarea sistemului. Proprietatile generale ale sistemelor: 1) Integralitatea (emergenta) [emergent=lucru. 9) Dualitatea presupune ca orice sistem evolueaza intre 2 poli care pot fi interpretati ca . Ea se realizeaza prin intermediul conexiunilor..Subsistemele care-l compun se supun regulilor intregului.mentine dinamica si stabilitatea initiala a sistemului deoarece marimile de intrare sunt controlate prin marimile de iesire.Toate sistemele care au proprietati de autoreglare si sistemele cibernetice.Reprezinta capacitatea acestora de a-si ajusta starea interna in raport cu presiunile care se exercita la nivelul marimilor de intrare..en. 6) Autoreglarea: este cea care asigura functionalitatea pt sisteme. 2) Unitatea (integritatea) ofera sistemului capacitatea de a actiona ca o entitate bine structurata. starea unui subsistem si relatiile cu celelalte componente pot fi determinate simultan si obiectiv doar intre anumite limite.si informatii cu med.sistemele geografice au o structura complicata si foarte extinsa..S are caracteristici de sistem deschis.. 3) Caracterul istoric: .toate sistemele.Dupa natura relatiei pe care sistemele le au cu exteriorul distingem: 1 sisteme izolate – care nu au schimb de subst.orice sistem se caracterizeaza printr-o durata si evolutie in timp. -inverse: .geografice au caracteristici de sistem deschis. si info. Conform acesteia. dar in general. I. •pozitiv – conduce sistemul spre o noua stare deoarece prin intermediul marimilor de iesire sunt diminuate sau amplificate marimile de intrare in sens contrar nevoilor de echilibru intern.Toate obiectele si struct. 4) Complexitatea nu este o proprietate comuna pt. 2 sisteme inchise – care au numai schimb de en.ext.. 8) Sensibilitatea este o proprietate a sistemului de a inregistra mici variatii ale marimilor de iesire ca efect al unor fluctuatii de la nivelul marimilor de intrare. Acestea pot fi: -directe –sunt relatii care se transmit dinspre intrari inspre marimile de iesire influentand starea sistemului.feed-back-ul este o relatie care se transmite dinspre marimile de iesire inspre marimile de intrare. Conform acestei proprietati intregul nu se reduce la suma partilor.T.en.cu ext.obiect care poseda proprietati noi ce rezulta din combinarea partilor] reprezinta o reflectare a efectului sinergic. 3 sisteme deschise – care au schimb de subst.cu ext. 5) Incertitudinea: este o proprietate a sistemelor mari care deriva din complexitate. Dupa efectele generate se disting 2 tipuri de feed-back: •negativ.

Astfel.proprie care rezulta din reactiile termonucleare din nucleu. pricipalele nivele de structurare sunt: 1. 8. •stadii de evolutie tarzie cu 3 variante: * stadiu de pitica alba cand steaua “moare” prin racire.timp. fotoni. 2) Univers fizic cuprinde metagalaxia si spatial cosmic unde prezenta corpurilor poate fi dedusa pe baza influentelor exercitate de acestea in Universul observabil. Originea stelelor sta in materia difuza interstelara.fundamentala. Nivelul planetar. •stadiul de stea gigantica.conform modelului piramidal al Universului construit de Laszlov. 6. 5. Electroni.) la care se adauga fortele nucleare.roiuri si superroiuri de galaxii. Nivelul sistemelor stelare. STELELE . Nivelul roiurilor si superroiurilor de galaxii. 9. 2. 4. Structurarea materiei din Univers se realizeaza pe nivele ierarhice conform principiului complicatiei structurale de la particule elementare ( protoni. 10) Ierarhizarea releva faptul ca orice sistem este compus din subsisteme care se integreaza in sistemele supraordonate.sunt componentele de baza ale galaxiilor. Ea are la baza conceptele de holon si holarhie.si camp continuu.spatiu. cu en.este partea din Univers cunoscuta pana in prezent cu ajutorul mijloacelor actuale.are in vedere un colaps gravitational in urma caruia volumul materiei scade foarte mult. Condensari de en. Curs 3 NIVELUL COSMIC DE ORGANIZARE A MATERIEI: Universul= reprezinta ansamblul tuturor corpurilor. fotoni ) pana la galaxii. . •stadiu de stea colapsata. 3. relatiilor si structurilor infinit diversificate in spatiu si timp. Nivelul stelelor si planetelor. la nivelul microcosmosului. In evolutia lor se disting mai multe stadii: •stadiul contractiei gravitationale care corespunde condensarii gravitice a materiei interstelare. En. Materia in cadrul Universului este diferentiata pe 2 moduri de existenta sub forma: -organizata si neorganizata. 7. 3) Univers total cu o desfasurare necunoscuta. •stadiul de stea a secventei principale ce corespunde cu cea mai mare parte din existenta sa. sferice.atractori ai starii sale. In general se utilizeaza 3 acceptiuni in legatura cu idea de Univers: 1) Univers observabil sau metagalaxia .. Nivelul galaxiilor. Atomul. Ele concentreaza intre 97-99% din masa acestora. •stadiu de stea neutronica . nucleoni. Fortele care guverneaza aceasta organizare sunt: gravitatia (la nivelul macrocosmosului) si legaturile electro-magnetice (elmag. Sunt corpuri ceresti gazoase.

150 mld.c. •galaxii spirale. Dupa forma lor.reprezinta asocieri de miliarde de stele. “-structura este complicata de prezenta bratelor de tip spirala. In structura lor se disting 2 parti: -nucleu.000 a. •galaxii eliptice. 2)–roiurile stelare = agregate complexe de ordinul 102-105 stele intre care se exercita forte de atractie suficient de mari.. Calea Lactee . superroiuri de galaxii. urme de N ionizat. grupuri de galaxii. molecule de hidroxil.l.mai mare decat media.este o galaxie de tip spirala care cuprinde cca. b. •modelul expansiunii contractiei conform caruia cele 2 fenomene au repetabilitate in timp .000 a. •haloul galactic-este interpretat ca un fel de invelis al galaxiei alcatuite din materie interstelara si aglomerari de stele.in cadrul lui.(parseci). •discul – “-constituie aria de rarefiere in care se observa o descrestere a grosimii si a densitatii. In structura ei . •galaxii lenticulare.de ani. •modelul Universului stationar si al acretiunii continue a materiei. roiuri de galaxii. c.si varsta apropiata. galaxiile au fost clasificate in: •galaxii neregulate. Diametrul 100. amoniac (NH3). nebuloase gazoase si pulberi care graviteaza in jurul centrului de greutate galactic. sisteme stelare. •modelul big-bang.Calea Lactee face parte din Grupul local care concentreaza 17 galaxii. aldehida (CH2O). Principalele modele de evolutie galactica sunt: •modelul galactic primar sferic.predomina H (hidrogenul) neutru aflat in expansiune. b). c). compozitie ch. GALAXIILE . grosime la centru 15.cu o – mai mica.Stelele se grupeaza in: 1) -oscilatii stelare = grupari de zeci de stele cu ac.cu diametrul 1300 p. materia se gaseste la temperaturi foarte ridicate si intr-o miscare violenta de rotatie. acestea au origine. varsta de 10 mld.proprietatilor fizice dar intre care F.G nu sunt suficient de puternice pt.este alcatuit din stele si nori de plasma cu o . ca si elementele de baza amintim: •nucleula). -zona periferica.stele.l.a le mentine impreuna pe o perioada mai mare de timp. •modelul galactic neregular.(ani-lumina). Galaxiile se asociaza in: a.

Este din gama spectrala GzV. -giganta rosie.a Soarelui intra: H (71%). cantitate suficienta insa pt. 4HHe+O. • 9 planete cu satelitii lor (54-60).60.mai mare decat volumul Terrei (1.94-1. -aici se produc reactii termonucleare care produc la transformarea H in He prin intermediul lantului proton-proton.000) amplasati pe o orbita intre Marte si Jupiter. Pamantul primeste numai a -2-a miliarda parte. -masa Soarelui este de 330.5 mld. Structura interna a Soarelui: Soarele este structurat in : *Nucleu .de ani. -varsta este de aproximativ 4. -pitica neagra.3 p.). SOARELE: este o stea de dimensiuni mijlocii care apartine pop. sub forma de: en. de tipul 1. eliberandu-se astfel o cantitate imensa de energie (3. Din intreaga cantitate de energie pe care o emite Soarele in unitatea de timp. Aceasta cantitate de en.km3). -este situat la 33. He (28%).975x1021t).km2). perpendicular pe directia de propagare a razelor solare a fost numita constanta solara. • meteoriti. -cea mai apropriata stea de Soare este Proxima Centauri (1.000 a. • comete.000 de ori mai mare decat masa Terrei (5.98 cal/cm2/min) si masurata la limita superioara a atmosferei. In compozitia ch. Temperatura a fost .concentreaza 50% din masa Soarelui. • praf cosmic. Datorita reactiei de fuziune. • asteroizi (cca. • spatiu interplanetar. temperatura si presiunea sunt deosebit de ridicate.Curs 4 SISTEMUL SOLAR – STRUCTURA SI DINAMICA: Sistemul solar este un ansamblu alcatuit din: • Soare .l de centrul galaxiei in Bratul Orion si concentreaza 99.4 g/cm3.9x1033ergi/s). -densitatea Soarelui este de 1.900 de ori mai mare decat suprafata Terrei (510.2 mil. alte gaze (1%).ocupa centru de greutate al maselor din system.a asigura functionarea invelisului geografic. -secventa principala (in care se gaseste in present).c. (1. -suprafata Soarelui este de 11.luminoasa (98%) si neutrinos (2%).3 mil. -pitica alba. Principalele stadii evolutive ale Soarelui sunt cele de: -protostea. -volumul Soarelui este de 1.86% din masa sistemului solar.083 mil.

-cuantele gama de mare energie emise din nucleu. cu inaltimi care variaza intre 30.atm.calculata la aproximativ 15 mil. ciclicitatea fiind tot de 11 ani.de oK. Diametrul lor variaza intre 7000 si 15000 km.300-400 km si o temperatura de cca. se remarca o periodicitate in ceea ce priveste frecventa de aparitie. Petele solare sunt portiuni mai intunecate din fotosfera cu temperature de cca. Are 2 parti: una inferioara (care tine pana la 4000km cu temperaturi mai scazute) si una superioara. El este responsabil de deformarea campului magnetic terestru (magnetosfera). atomi ionizati de He-0.6% ) cu viteze supersonice. In consecinta.000-200. iar presiunea este echivalenta la 200 mld. Planetele graviteza in jurul Soarelui pe orbite cu forma si pozitie clar stabilite in conformitate cu o serie de legi. compuse dintr-o parte centrala numita “umbra” si o parte periferica numita “penumbra”.000 km: -in cadrul ei temperatura scade pana la 5 mil. .oK.cronosfera. *Zona radiativa .solara. acestea fiind de cca.000 km si se remarca aici prezenta unor curenti de convectie care asigura transferal energia inspre atm. Protuberantele sunt emisii de plasma deasupra cromosferei.000 km.oK. protuberante. aceasta suportand apoi fenomenul de racier adiabatica.are o grosime de cca 400. Coroana solara = este stratul exterior al atmosferei. Accelerarea particulelor se datoreaza diferentei de presiune care exista intre plasma din vecinatatea Soarelui si cea din spatiul interstelar. Temperatura creste in cronosfera spre exterior pana la 1 mil. Se considera ca se formeaza prin aparitia de materie dinspre interiorul Soarelui. cu grosimi ce variaza intre 12. chiar daca densitatea materiei scade.1% si particule de atomi dublu ionizati de He-8. Atm.oK. materia este sub forma de plasma. Fotosfera = este baza atmosferei solare cu o grosime de cca. Cronosfera si coroana solara sunt vizibile de pe Terra in timpul eclipselor de Soare.00050. Eruptiile solare (cronosferice) sunt explozii foarte rapide care se manifesta prin radiatie elmag.coroana solara.6000 oK. Activitatea solara se refera la intreaga gama de procese care se produc in atmosfera solara: pete solare.3%.11 ani.000 si 15. Vantul solar este un flux de particule (nucleide H-91. . Durata lor de manifestare variaza intre 20-40 min.solara este structurata la randul ei in 3 subinvelisuri: . de aici se emite intreaga cantitate de lumina si caldura. . ioni si electroni cu viteze de mii de km/s). filamente.alcatuita din gaze ionizate extrem de rarefiate cu temperature de mil. care porneste din coroana solara. Faculele apar tot in fotosfera sub forma de nervure si pete mai luminoase cu o activitate cvasiperiodica. apare ca o suprafata agitata pe care sunt raspandite mici formatiuni de materie gazoasa cu temperaturi care depasesc cu 300oK fotosferei numite granule (sunt cauzate de miscari pe verticala a unor volume de gaz din zona convectiva).000 km. eruptii solare. foarte rar cateva ore. sunt absorbite de atomi prezenti care reemit treptat sub forma de cuante de joasa energie (razele x) *Zona convectiva – are o grosime de 150. 4500 oK. facule.fotosfera.din domeniul ultraviolet si radiatie corpusculara ( atomi. Cronosfera = este plasata deasupra fotosferei. vant solar.

adica raportul dintre masa si volum in functie de care se disting: -planete telurice cu densitati mari. Jupiter. Venus. dimensiuni mici. -planetele joviene (gigante) cu densitati mici. cu viteza de 220 km/s. Dinamica sistemului solar: Se impune a fi analizata. Consecinte: . Terra.miscarea de rotatie. sistemul solar ca si intreg executa 2 categorii de miscari: 1. Astfel. Miscarea Terrei – dintre miscarile pe care le realizeaza Terra. sateliti naturali putini sau inexistenti (Mercur. intr-un interval de timp numit an galactic (170 mil. *Miscarea de rotatie. fapt care se reflecta in intensificarea miscarii tectonice. Miscarea planetelor – toate planetele graviteaza in jurul Soarelui pe orbite de forma elipsa.Legile lui Kepler: 1) Legea elipselor: . in functie de care au fost separate planete interne (Mercur. Miscarea de rotatie: in jurul centrului galaxiei. II.miscarea de revolutie. 3) Legea Armonica: .orbita unei planete este o elipsa cu Soarele in unul din focare. Uranus. 2.4 km/s. Pluto) Al doilea criteriu este densitatea. inclusiv a Terrei. rotatii lente. la nivel de ansamblu si la nivelul partilor componente.este miscarea pe care o realizeaza Terra in jurul propriei axe pe directia VE. Traiectoria miscarii este sub forma de spiral. 2) Legea ariilor: .succesiunea zilelor si noptilor. dimensiuni mari. .km si un pas de cca. cu un diametru mediu de 297 mil.raza vectoare “matura” arii egale in timpuri egale. Uranus.625 mil. catre constelatia Hercule. c. Miscarea Soarelui in jurul propriei axe. Pluto reprezinta o exceptie.patratul perioadei orbitale a unei planete este proportional cu cubul distantei medii a acesteia de la Soare. Neptun.Legea Titus-Bode: Raza fiecarei orbite planetare este aproximativ de 2 ori mai mare decat cea a orbitei celei mai apropiate planete in directia Soarelui. 2 sunt mai importante: .ani). Miscarea de deplasare: in cadrul galaxiei. Saturn. Saturn. pe aceeasi directie. cu exceptia lui Uranus. fiind o planeta intermediara intre cele telurice si joviene.I. care se realizeaza in 25 de zile la Ecuatorul solar si 35 de zile la poli. viteza 465m/s la Ecuator si scade inspre regiunile polare. Dintre miscarile pe care le realizeaza componentele sistemului solar mentionam: a. Durata 23h56’4”. alcatuiti predominant din gaze ( Jupiter. un mare nr. Neptun).de sateliti. cu o viteza medie de 19. Gruparea planetelor sistemului solar se realizeaza in general in 2 criterii: Primul criteriu are in vedere pozitia fata de Soare si fata de Terra.km. b. Venus) si planete externe (Marte. la poli viteza este 0. pe directia V-E si executa miscari de rotatie in jurul propriilor axe. Marte). Variatiile de viteza impun variatii in masa planetelor. .

Directia V-E .variatia orei pe glob.1 mil. . .variatia temperaturii aerului in 24 h. durata 365zile 6h9’9”.1 mil. datorita formei orbitei. .formarea si succesiunea anotimpurilor..km (afeliu). fapt ce se reflecta si in cantitati de energie pe care o primeste Pamantul.km si un minim la 3 ianuarie de 147. -incalzirea inegala a suprafetei terestre in cursul unui an.7 km/s.aparitia unei forte centrifuge.este miscarea pe care o executa Pamantul in jurul Soarelui pe o orbita de forma elipsa cu Soarele in unul din focare.viteza 29. *Miscarea de revolutie.abaterea corpurilor aflate in miscare spre dreapta in emisfera N si spre stanga in emisfera S (coriolis). Consecinte: . . -inegalitatea zilelor si noptilor in cursul unui an. distanta dintre Pamant si Soare variaza pe parcursul unui an cu un maxim la 6 iulie (periheliu) de 152.

Se disting astfel 3 mari structuri concentrice: scoarta.are o grosime medie de 33 km. Partea superioara a mantalei se ataseaza scoartei. In cadrul lui. iar sub oceane intre 8 si 10 km. Mantaua. Pamantul are o structura zonar-concentrica. 3) mantaua inferioara: – se desfasoara intre discontinuitatea Repetti si Wiechert-Guttenberg . B. sub continente.densitatea medie in manta este de 5g/cm3. . -nucleul intern – este solid. mantaua si nucleul subdivizate la randul lor si in cadrul carora separarea materiei se realizeaza dupa legea greutatii specifice a maselor.tine pana la discontinuitatea Jeffreis respective pana la 400-700 km adancime. iar (-) nucleului variaza intre 8-12 g/cm3. Tranzitia de la un invelis la altul se realizeaza prin intermediul asa numitelor suprafete de discontinuitate.3 g/cm3. 2) mantaua de tranzitie – tine pana la discontinuitatea Repetti ( 984 km ).este responsabila de sustinerea si dinamica scoartei terestre sub forma de placi tectonice. Nucleul este alcatuit in principal din Ni.este alcatuita din magma (topitura de silicate si subst.7-3. Scoarta terestra.Curs 5 NIVELUL TERESTRU DE ORGANIZARE A MATERIEI: A. puse in evidenta prin intermediul variatiilor vitezelor de propagare a undelor seismice longitudinale ( de tip P ). In cadrul ei se disting 3 subinvelisuri: *Patura bazaltica-(continua) = alcatuita din bazalte si roci de tip Gabbron.se desfasoara intre discontinuitatea MOHO si discontinuitatea Wiechert-Guttenberg pana la 2900 km adancime. . Fe. fiind solida si formeaza impreuna cu scoarta litosfera.greu si usor volatile cu temperaturi peste 700oC ). Structura externa a Terrei Inspre suprafata scoartei terestre si la exteriorul ei exista mai multe componente materiale care . alcatuita din roci granite-gnaisice. ca subdiviziuni mentionam: -nucleul extern – care tine in medie pana la 4980 km. Principalele subdiviziuni ale mantalei sunt: 1) astenosfera . -nucleul de tranzitie – pana la 5120 km respectiv discontinuitatea Oldham-Guttenberg. *Patura granitica = intalnita sub continente. aceasta variind intre 20 si 80. Structura interna a Terrei Datorita miscarii de rotatie si a fortei de gravitatie. Densitatea medie variaza intre 2. datorita curentilor magnetici care se formeaza aici. starea materiei in cadrul lui apare a fi aceea a unui fluid aflat la o presiune ridicata. *Patura sedimentara = tranzitia intre patura bazaltica si granitica se face prin discontinuitate Conrad.

gazoasa si solida.T. Astfel. vecinatatea sau departarea de oceane si miscarea maselor de aer.alcatuiesc geosferele externe: atmosfera. 3) MEZOSFERA: .se realizeaza si in plan orizontal.tranzitia de la un orizont la altul se realizeaza tot prin intermediul discontinuitatilor cu particularitati termodinamice distincte. ea fiind un rezultat.omogena: N (78%). hidrosfera.pana la 400 km.distincta: -in baza este stratul de azot molecular pana la cca. dupa criteriul variatiei compozitiei ch. -Zona climatica: este fasia latitudinala in care elementele meteo-climatice si procesele dinamice sunt relativ omogene. Materializarile acestor relatii de conlucrare sunt asigurate de unitatile climatice plan-spatiale. CO2 (0. -datorita gravitatiei 97% din masa atmosferica se concentreaza pana la inaltimea de 30 km. . 4) TERMOSFERA: .alcatuit din 4 strate gazoase. Apa este un agregat chimic care se gaseste pe Terra concomitent in stare lichida. Structurarea amt.10.000 km. O2 (20. -Etajul climatic: este o replica verticala la zona climatica fiind determinata de orosistem -Regiunea climatica:asociaza un teritoriu definit prin particularitati spatiale climatice impuse de relief.tine pana la 90-100 km altitudine. al conlucrarii energetice dintre: atmosfera.tine in medie pana la 11 km altitudina. Este un corp aproape unic prin proprietatile sale. Astfel: . 2) STRATOSFERA: .200 km.tine pana la 80 km.. participand la fotosinteza. -limita sa exterioara a fost stabilita arbitrar la cca.tine pana la 50 km. biosfera. in acest caz. adica acolo unde densitatea atomului de H este rezultata cu cea a spatiului interplanetar.se disting 2 mari orizonturi: 1)Orizontul inferior ( HOMOSFERA ). 2)Orizontul superior (HETEROSFERA).S. hidrosfera. relief.93%). -stratul de oxigen atomic – pana la 1100 km. 2) HIDROSFERA: este considerat sistem sanguin al I..94%). -structura verticala a atmosferei respecta legea organizarii pe invelisuri si subinvelisuri concentrice.033%) si alte gaze. -stratul de He (Heliu). fiecare cu o compozitie ch.este invelisul gazos al Terrei cu cea mai mare extindere spatiala dintre toate geosferele. -stratul de H atomic. C (0.masa sa specifica este de cca. si masa biotica. adica 8-10 km deasupra regiuni polare si 17-18 km deasupra regiuni ecuatoriale. aceasta este partea cea mai importanta a atmosferei si sub aspectul dinamicii respective transformarile energetice fiind integrate invelisului terestru interior si echivalata cu asa numita atmosfera geografica. . 1) ATMOSFERA: . -Unitatea topoclimatica: este un teritoriu restrans definit printr-o stare climatica in care elementele meteo imbraca note specifice. 5) EXOSFERA: . 800 de ori mai mare decat a aerului. cu o compozitie ch.are o mare forta de adeziune si datorita tensiunii superficiale ridicate poate urca prin vase capilare impotriva gravitatiei in corpul plantelor. Dupa criteriul variatiei de temperatura distingem 5 strate: 1) TROPOSFERA: . -Unitatea microclimatica: este un spatiu vertical restrans ( intre 0-2m ) care ocupa un loc geografic distinct fiind definit prin variatii ale elementelor meteorologice impuse in mod direct de suprafata active. prezente la nivelul troposferei.

toata gama de substante minerale. organisme). Suess in 1909. si aici prin asa numitele nivele secundare de tranzitie.in toate structurile geografice.este raspandita din manta pana in atmosfera in structurarea ei verticala distingandu-se mai multe nivele: 1) nivelul apelor subterane (nivel hidrolitosferic) cu 2 suborizonturi: a.. Importante la randul lor in organizarea teritoriala a I. -Populatia : -reprezinta o grupare teritoriala de indivizi care apartin unei specii.500.8 mld.ani prin gruparea acizilor nucleici in celule capabile sa-si mentina forma.en.continental. .1. iar ca frontiera inferioara. care asigura vehicularea subst. Ierarhia individuala: cuprinde totalitatea subsistemelor din interiorul unui organism (celule.Termenul a fost introdus in literatura de specialitate de catre E. In cadrul acestor limite coexista cca. tesuturi. Ulterior.) nivelul apelor freatice. . Limitele sale. precipitatii solide sau lichide.are o mare capacitate termica. zona cea mai profunda a paturii sedimentare. numite protobionti.. notiunea capata un sens mai larg. 2. specii animale. geografic. Materia vie este rezultatul unei evolutii indelungate care a inceput in urma cu cca.000 de specii vegetale si cca. biosfera ). b. -dupa natura organismelor care populeaza arealul se disting: citocenozele ( asociatii veg. ca rezultat al conlucrarii interactiunii cu relieful si clima.S pe componente distincte interconectate prin circuitul de umiditate. de 33 de ori decat a Hg (mercur). Organizarea biosferei poate fi urmarita prin intermediul a 2 linii ierarhice: -1. 1.) nivelul apelor de adancime. . -2.5 mil. Totusi. biocenoza.oceanic. in mod conventional frontiera superioara este considerate centura de ozon. .T. . prin biosfera intelegandu-se. -si in cadrul hidrosferei se remarca o autoorganizare plan-spatiala. iar conductibilitatea sa calorica este de 25 de ori mai mare decat a aerului. 3) nivelul hidroatmosferic: care interfereaza atm.si ocean existenta unui strat pelicula unde se imbina molecule de gaz cu cele de apa.atmosferic. este conceputa ca invelisul viu al planetei. 3. sunt foarte dificil de stabilit. .) si zoocenozele. organe. -fiecare populatie ocupa un anumit areal geografic. Ierarhia supraindividuala: cuprinde ( individul. populatia.constituie un solvent aproape perfect pt. hidrosfera si atmosfera (Vernadski.si info.glaciar. 2) nivelul epihidrosferic: concentrate la partea superioara a scoartei unde alcatuieste un invelis de sine statator.joasa sub forma de vapori de apa. adica cu parti din litosfera. de 8 ori mai mare decat a Fe. -de exemplu. ecosistemul. Se structureaza astfel 4 mari subsisteme: . ierarhia individuala. superioare si inferioare.. Trecerea de la un nivel la altul se realizeaza. cercetarile de detaliu au pus in evidenta la trecerea dintre atm. 3)BIOSFERA: in intelesul ei traditional. invelisul viu cu mediul sau de viata.1926). ierarhia supraindividuala.

N si 54olat. in conditiile emanciparilor sociale si a unor noi orientari in planningul familiar din tarile industrializate. deserturi. adica pana la 78olat.loc.. -din p. euro-afro-asiatica. in sensul ca intereseaza relatia din organisme si mediul lor de viata. la nivelul Terrei s-au diferentiat: . populatia Terrei varia intre 5-8 mil.v biologic. evoluarea pe care o au organismele in evolutia factorilor geografici se realizeaza nu la nivel de populatie si specii ci la nivel de clasificare geografice.. omul se transforma treptat intr-un factor activ. ritmurile de crestere au fost deosebit de scazute (0. In acest teritoriu foarte extins exista arii cu o puternica concentrare a populatiei.1-0. din acest p.d.si de expansiune teritoriala. populatia globului cunostea aproximativ aceeasi valoare ( 253 mil. In acest context. Cresterea numerica a pop.al 3 mld. tendinta ar fi spre echilibru demografic.9. al invelisului geographic si vietuitoare. -din p. -omenirii i-au fost necesari cca. -in anul 1650 ( Varenius ). in urma cu cca. Astfel.a mai adauga inca 5 mld. -11-13 ani pt. Expansiunea teritoriala a populatiei: Din zona calda si temperate. savane. considerate ca spatiu al antropogenezei. populatia globului s-a extins treptat simultan cu fenomene de crestere numerica. Modificarile induse la scara spatio-temporala. -studiul ecosistemelor si al biocenozelor poate fi abordat din perspectiva duala. : -la inceputul erei noastre. al 4 mld. Dupa 1950. populatia era de cca.v. Dupa cum exista si teritorii unde densitatea populatiei este foarte mica. de prim rang al I. pajisti. In present.a cunoscut de-a lungul timpului o mare variabilitate a ritmurilor. Astfel. aceasta era in jur de 250 mil.18 (1750) s-a observat un process de crestere spectaculoasa a populatiei denumit explozie demografica.550 mil. in domeniul uscatului se pot distinge 4 mari clasificari geografice denumita biochore: paduri..2%) existand si perioade de descrestere a populatiei astfel incat la nivelul anului 1000.S.loc. in tarile dezvoltate de astazi.. -14 ani pt.S.d.de locuitori in (1815) si numai 185 de ani pt. modificator.intre orice component.loc.000 de ani. studiul are mai mult un caracter biopolar. a atinge primul mld. cauzele fiind in principal de natura economica. -37 de ani pt. pana la limitele sale actuale. fenomenul de crestere exponentiala a populatiei se manifesta in tarile aflate azi in curs de dezvoltare.T. -incepand cu cea de-a 2 jumatate a sec. in sensul ca se iau in vedere rel. -totalitatea ecosistemelor de pe Terra alcatuiesc biosfera.10 mii de ani pt. -110 ani au fost necesari pt al 2 mld. studiul are caracter multipolar. regional si global sunt legate de procesele de crestere numerica a pop. -pana in preajma anului 1000..) ca si in anul 1.al 5-6 mld. -Ecosistemul : -reprezinta un ansamblu alcatuit din biocenoza si biotope ( conditii de viata care asigura existenta biocenozei ).d.v geografic. Fenomenul se observa cu precadere pana in 1950.-Biocenozele : -sunt comunitati de populatie care apartin mai multor specii. la nivel local. 4)ANTROPOSFERA: Dupa definitivarea proceselor de antropogeneza.

ajungandu-se pana la dezechilibre majore de genul modificarilor climatice globare. Expresia legaturilor dintre om si conditiile de mediu o constituie habitatul. vai si delte din Africa si Asia. In paralel cu extinderea teritoriala si diversificarea formelor de habitat de la tipuri elementare la metropole. Acestea.suboicumena – cuprind acele teritori in care desi se desfasoara activitati economice. la nivelul Terrei se remarca regiunile marilor campii. generandu-se astfel o infrastructura ampla care a modificat complet fizionomia si functionalitatea unor teritorii extinse.Ratzel) . .. . concentreaza 70% din populatie.(Fr. desi insumeaza numai 7% din suprafata Terrei. conurbatii si megalopolisuri iau nastere si se structureaza activitatile de productie si servicii. regiunea arctica. El trebuie inteles ca o structura spatiala care integreaza un suport fizic si o componenta umana.anoicumena – inglobeaza teritori nelocuite ale Terrei (creste montane foarte inalte. zona marilor concentrari industriale din Europa si America de N si regiuni cu o veche civilizatie agrara.oicumena . regiunile Polului S ). populatia nu este sedentara. In raport de concentrarea teritoriala si de densitatea populatiei. .spatiul locuit al Terrei in care se desfasoara activitati productive si de schimb.

In functie de nivelul lor de complexitate. fiind definit ca un set structurat de procese si forme care functioneaza individual si conexat pt.3. antroposfera ). diapire.T. suprafata de nivelare si vai ingropate. scoarta. -Exogeomorfosfera: controlata in principal de agentii ext. -PEDOSFERA.a asigura un ansamblu de reliefuri. iar procesele morfo-genetice se impun a fi analizate la scara spatio-temporala. Privita in ansamblu aceasta lupta a contrariilor in care fortele endogene au tendinta de a crea discontinuitati. .lucreaza inspre uniformizare reprezinta baza functionala a reliefului. Geomorfosistemul trebuie inteles ca un sistem de tip proces-raspuns. in functie de valoarea proceselor si de localizarea lor spatiala se disting 3 nivele: -Endogeomorfosfera: care este controlata efectiv de procesele tectonice ( placi tectonice. se asociaza si se integreaza ierarhic in reliefosfera. In structurarea ei verticala. bazinele oceanice si continentale). iar agentii ext. domuri.primara este radiatia solara ). Reliefosfera trebuie inteleasa ca intreg spatial unde se realizeaza geneza si evolutia reliefului cu desfasurarea de la discontinuitatea MOHO pana la suprafata topografica. Formele de relief se asociaza in ansambluri functionale denumite geomorfosisteme. verticale si compuse pe de o parte) si fortele exogene ( agentii morfogenetici externi a caror sursa de en. hidrosfera ) si geosferele derivate ( biosfera. flexure ) cu forme de relief subepidermice (carst de adancime). -PEISAJE ( LANDSCHAFTOSFERA): se integreaza in palimpsestul superior ( I. -Mezogeomorfosfera: unde se asociaza relieful tectonic de ordin 2 ( cute de ord.Curs 6 NIVELUL GEOGRAFIC DE ORGANIZARE A MATERIEI: Elemente definitorii pt. falii.dar in care se asociaza atat relief rezultat in urma dinamicii externe cat si forme de relief endogene care au un reflex material extern.S ) Ele sunt un rezultat al interferentei si interactiunii dintre geosferele primare (atmosfera. 1) Reliefosfera: Intregul relief este rezultat al interactiunii si confruntarii continue dintre fortele endogene ( miscarile tectonice cu componentele tangentiale.acest nivel de organizare sunt geosferele integrative: -RELIEFOSFERA. Forma de relief trebuie inteleasa ca fiind configuratia geometrica dar si continutul unui sector din scoarta. 2) Pedosfera : Este invelisul de sol al Terrei cu caracter discontinuu.

apa freatica. diferit insa de cel atmosferic. Un profil de sol reprezinta o asociere in plan vertical a mai multor orizonturi pedogenetice impuse in anumite conditii de solificare. b) ierarhizarea supraindividuala: corespunde cu organizarea solurilor in spatiu si timp. In mod sintetic. o faza lichida reprezentata prin solutia solului si o faza gazoasa (aerul din sol.002 mm diametru) si pietrisuri (peste 2 mm). oxizi de Fe si Al. partial legat de partea minerala. pedonul integreaza urmatoarele nivele: -1) nivelul frunzisului. -3) Orizontul A – orizont de acumulare a humusului. -7) Orizontul R – roca in loc nealterata. compusi minerali si organici. -6) Orizontul C ( al materialului parental alterat si neconsolidat).mullul – materia organica complet humificata si intim amestecata cu partea minerala a solului. radacini. activitatea biologica si omul. in functie de continutul in CO2 si O2). Primul nivel este asigurat de pedon ( solul individualizat sau tipul de sol ). solul trebuie privit ca un invelis de sinteza in care s-au contopit suporturile sale si care formeaza puntea de legatura intre materia minerala.turba . . Factori pasivi: roca (material parental). datorita procesului de eluviere ( de spalare pe verticala ). atomi. organica si activitatea productiva a omului. cristale. Tinand cont de aceste aspecte. slab humificate si foarte slab legate de partea minerala. . molecule. In compozitia sa intra o parte anorganica si o parte organica.subatomice.org. -Partea organica se afla sub diferite forme si in diferite stadii de evolutie: litiera. In general se impart in 2 categorii: Factori activi: clima (temperature si umiditate). -4) Orizontul B ( orizont de eluviere ) – orizont ratacit in argila.morul – humusul brut alcatuit din subst. -Partea anorganica cuprinde o faza solida alcatuita din compusi minerali (sub 0. relieful si timpul.care a rezultat din acumularea si transformarea resturilor vegetale hidrofite.Solul este stratul afanat de la partea superioara a scoartei aflat intr-o continua evolutie sub influenta factorilor naturali si antropici si care poseda ca insusire esentiala fertilitatea. organizarea solurilor poate fi analizata si urmarita pe 2 linii de ierarhizare: a) linia individuala: ce corespunde cu integrarea materiei in solul respectiv: (part. Factorii care participa la formarea solului sunt numiti factori pedogenetici. orizont de sol ). In raport cu pedonul.moderul – humus mediu descompus. . Unitatea de referinta in organizarea structural-ierarhica a solului este pedonul (profilul de sol). -2) nivelul fermentatiei.reprezinta o asociatie de tipuri de soluri reunite dupa trasaturi . Dupa acest nivel urmeaza: -polipedonul: . organisme si microorganisme moarte si humus cu variantele sale evolutive: . -5) Orizontul I (de iluviere) – de acumulare a constituientilor proveniti din orizontul superior.

-Exploatarea biologica: . incipiente.cuprind soluri tinere. asigura delimitarea in plan si timp a macronivelelor. . cu o anumita evolutie genetica. fauna. Tipizarea solurilor: Tipul de sol reuneste toate solurile formate in conditii identice de mediu. relief.). Toate tipurile de soluri pot fi in 3 mari clase: -Solurile zonale: . biotice. Ex: molisoluri. -Solurile azonale: .fiecare tip de potential ecologic ii corespunde o anumita exploatare biologica si toate sunt in stransa interdependenta cu omul. (ex: zona solului de stepa. atat sub aspectul interactiunii elementelor constitutive cat si sub aspectul dinamicii fiecaruia. solurile. ajunse in acelasi stadiu de evolutie si caracterizate prin aceleasi procese pedogenetice. neevoluate cu procese pedogenetice. -pedionul – trebuie inteles ca un ansamblu de pedosocionuri integrate intr-un teritoriu unitar. -pedosocionul – reprezinta populatia de polipedonuri dintr-un teritoriu. biogeografic si antropic pe cele de rang inferior.fiecare ordin de fenomene exista praguri de manifestare si destingere care justifica delimitarea peisajelor in unitati ierarhizate. iar discontinuitatile de ordin edafic. aer ). Ex: soluri aluviare. Ierarhizarea teritoriala a peisajelor: Modul de ordonare taxonomica porneste de la premise ca pt. impusa de cauze naturale sau antropice. 2) PEISAJUL GEOGRAFIC: Este o portiune din spatiu caracterizata printr-un tip de combinare dinamica. silvostepa etc. alaturi de cele climatice.formate in cuprinsul unor zone dar sub influenta unor conditii locale de roca. efectul ei fiind acela de degradare a suportului ecologic sau a exploatarii biologice. cele care definesc zonele naturale. Ex: lacovisti. -peditoriul – o grupare spatiala caracterizata de aceleasi trasaturi pedoregionale. exces de sare. -Solurile intrazonale: .care concentreaza toate elementele abiotice (substrat geologic. Biostazia: este o stare bazata pe echilibrul intre suportul ecologic si exploatarea biologica si care se concretizeaza in stabilitatea structurala a componentelor. Astfel discontinuitatile structurale si morfologice. antropice care reactioneaza dialectic si formeaza unitati teritoriale care evolueaza in bloc.impuse de conditiile generale de mediu. peisajul poate evolua sub aspect functional intre 2 stari calitative: BIOSTAZIE si RHEXISTAZIE. podsoluri/podzoluri. -Actiunea antropica: . In alcatuirea sa intra 3 categorii de componente: -Potentialul ecologic: .vegetatia.comune. considerat separate. soluri brune de padure. apa freatica. de elemente fizice. Rhexistazia: este o stare de dezechilibru intre componenti. -in functie de raporturile dintre partile componente. apa. a unitati de rang superior.

podul unei terase. individualizata in principal datorita distributiei neuniforme a en.Unitatea de baza teritoriala functionala este peisajul la care se raporteaza unitatile subordinate. ex: domeniu de platforma : Platforma E-Europeana. Acestia isi pun amprenta si pe fizionomia peisajelor. care alcatuieste peisajul de vale. Macronivelele recunoscute in cele mai multe taxonomii sunt: -zona – o fasie latitudinala. se pot realiza subdivizari. aproape intotdeauna se remarca unul sau 2 componenti care isi asuma calitatea de factori coordonatori in structurarea si dinamica acestora. domeniul hercinic.Geofaciesul – cu o suprafata intre 1-10 km2. individualizate pe baza unor discontinuitati tecto-structurale.. In functie de necesitati. la fiecare nivel de analiza. Ex: geocomplexul de terasa. . pe baza unor insusiri semnificative comune. Tipologia peisajului: Clasificarea tipologica ( tipizarea ) presupune gruparea de obiecte si fenomene. Ex: fruntea unei terase. domeniul coledonian. renie. obligatoriu un sector restrans al substratului cu un component fizic sau biotic.el rezulta din ansamblarea la un nivel superior al geofaciesurilor. de lunca si de versant. cu exceptia geotopului. Micronivelele sunt reprezentate prin urmatoarele nivele: -GEOTOP.defineste unitati de peste 10 km2.in cadrul domeniului alpin se separa regiunea carpatica. domenii orogenetice: domeniul alpin. Trasaturile fizionomice sunt criteriile de baza in tipizarea peisajelor.la scara globala. . intr-o fizionomie mai larga dar unitara.Geocomplexul : . -domeniul – este reprezentata prin mari unitati de platforma si de orogen. . -GEOCOMPLEX.deosebit de omogena. . impusa. reuneste mai multe geotopuri. regiunea transilvana. Platforma Siberiana. Ex: un mal de albie. in care se imbina. regiunea dinarica. clase si genuri de geofaciesuri. dolina. .este individualizata prin combinarea diferita a elementelor de relief si clima in cadrul unui domeniu. sub 1 km2. fapt care se reflecta in diversitatea mai mare sub aspectul compozitiei.Geotopul ( ecotopul ) – este cea mai mica unitate. micronivelele care prin integrare dau nastere unitatilor teritoriale supraordonate ( macronivelele ). crov. -regiunea naturala: . . In cadrul peisajelor. Ex: serii. -GEOFACIES.

depozite superficiale). animale. -baza litosferei unde se realizeaza contactul dintre prelitosfera ( acoperisul mantalei ) si astenosfera. divers structurate si remodelate ( corpuri geologice. in sensul ca sunt definitorii pt cele mai diverse fenomene complexe. functionare sprecifica si limite proprii. densitate si dinamica in litosfera. aici circuitul de en. Indiferent de modul de definire el reprezinta un rezultat al interactiunii si intrepatrunderii continue a geosferelor primare. limita inferioara exista mai multe optiuni din care 2 sunt mai relevante: -discontinuitatea MOHO care marcheaza schimbari de compozitie. 1.T. omul ).T.en. Eterogenitatea: chiar daca stabilitatea. Limita sa superioara este clar asigurata de ecranul de ozon care se formeaza si se distruge continuu la alt. Comunitatea vie: – ( plante. Varietatea geocomponentala: Porneste de la premise ca I. are o structura simpla cu 3 componente principale: Substratul – totalitatea componentelor minerale. teoriile stiintifice postmoderne insista asupra rolului essential pe care-l detine discontinuitatea in diferitele sale ipostaze ( eterogenitate.T. al acretiei si subductiei interfereaza litosfera. omogenitatea si continuitatea sunt considerate in mod traditional atribute mai pregnante ale invelisului geografic.S este alcatuit dintr-un nr.modul diferit in care se prezinta aceste componente si mai ales asocierile lor. . Trasaturile I. Trasaturile generale: sunt cele de factura universala. 400 km adancime. la cca.T. Masa hidro-atmosferica – formeaza o structura dinamica complexa ce asigura transferul si conversia subst. forme de relief. daca este privit la un nivel maxim de generalizare.energetica si informationala de max. cu o intensitate mai mare in imediata apropiere a suprafetei terestre.S : I. ex: minerale. de 25-40 km prin disocierea si asocierea moleculelor si atomului de oxigen sub influenta radiatiilor ultraviolete.in spatiul invelisului geografic. in procesul explicarii realitatii geografice. mase de aer. instabilitate. cu o configuratie sferica. roci. Structura invelisului terestru superior I. .complexitate..realizeaza conexiunea dintre substrat si masa hidro-atmosferica.S ) : ( Invelis geografic ) Este inteles ca o geostructura materiala. continut distinct.Curs 7 INVELISUL TERESTRU SUPERIOR ( I. Pt.S: Cu toata complexitatea sa componentala. forme de relief. si info.S. stau la baza varietatii teritoriale a I. si subst. variabilitate ).. derivate si integrative.T. indiferent de tipul lor.considerabil de geocomponenti = (elemente structurale relative omogene si bine individualizate. animale etc) 2. hidrosfera si biosfera.

si info. Ex: corpurile magnetice de dimensiuni mari. Relatii de complementaritate: de sustinere reciproca intre componenti si structurile teritoriale. 8. agregare.T... Circuitul materiei: are la baza chiar eterogenitatea manifestata la nivelul de masa. 6.S..de restructurare a subst. 2. Sinergia presupune o amplificare sau o diminuare a fluxurilor energetice printr-o comanda informationala adecvata mentinerii echivalente sistemului sau tranzitiei spre un nivel superior de organizare a materiei. modificarea unui geocomponent atrage dupa sine modificarea altora sau chiar a intregului ansamblu.. unitati de platforma. coevolutie si sinergetism.intre infiltrarea apei si scurgerea de suprafata. si pozitie a componentilor. Sinergetismul: reprezinta efectul global neliniar de cooperare si/sau competitie a partilor aflate in interactiune a. Functionalitatea: este o proprietate sistematica care este asigurata de integrarea relationala a componentelor.S.organizatorice: succesiune.. en.T.i. Coevolutia: desemneaza procesul evolutiv de transformare corelativa a componentilor prin intermediul interactiunilor dintre ei..i. Ex: relatiile dintre proc. Ele sunt puse in evidenta prin 2 mari categorii de relatie: 1. . Cele mai importante relatii din aceasta categorie sunt apreciate a fi conexiunile. Ea se realizeaza prin stabilirea unei ordini intrinseci in cadrul I. Ele se exprima prin relatii de functionalitate care confera intregului structurat un comportament relative stabil si coerent. Un rol important la nivel structural revine asa numitilor invarianti ( procese. Autoorganizarea: reprezinta totalitatea formelor de ordine produse prin functionalitate.a. . structurile. . Ex:curentii atmosferici. oceanici. . morfologice si evolutive sunt factorii esentiali ai transformarii si dezvoltarii I. printr-un ansamblu vast de fluxuri. nivelul de baza generala. Unitatea: exprima stransa interdependenta a partilor componente. In acest fel. rifturile. Rel.hidro-dinamice marine si proc. asigurata de fluxurile de subst. fluxurile de polarizare ec. prin intermediul unor catene energetice.en. en.de conversie energetica. Relatii dialectice: care presupun existenta unor agenti.de modelare in regim subaerian. 5. densitate. subst. El consta. Importanta lor rezulta din faptul ca impun un anumit tipar de manifestare viitoare al fenomenelor care va influenta organizarea de ansamblu a structurilor. guvernata de o serie de princ. Coevolutia si sinergetismul stau la baza aparitiei de noi componenti si noi proprietati. 4.care exista la nivelul unui component. procese si fenomene aflate in opozitie.si info.de compensare a disparitatilor. ierarhizare. 7. Ex: rel.de redefinire informationala. sa fie asigurate caracteristicile sistemului. circuitul bio-geo-chimice ). lanturile trofice sau intre 2 sau mai multi componenti ( circuitul apei in natura. fosele oceanice.de complementaritate morfo-dinamica intre versanti si albiile de drenaj adiacente.Eterogenitatile structurale. fiecare component este rezultatul cooperarii si competitiei tuturor celorlalti. 3. Functiile acestui circuit sunt extrem de complexe: . forme si structuri cu o relativa stabilitate spatio-temporala care isi pun amprenta asupra organizarii celorlalti componenti ).

zona subtropicala. .exprima distributia spatiala latitudinala a proceselor si fenomenelor geografice. in urma cu 4. in desfasurarea sistemelor orogenetice si in particularitatile lor morfologice si functionale. Zonalitatea: .reprezinta un alt mod de diferentiere spatiala a elementelor I. mai evident in modul de utilizare a terenurilor agricole. -aparitia ecranului de ozon.5 mld.ani care “a hotarat” dezvoltarea Terrei ca si planeta. cordilierii impugn inlocuirea completa a zonalitatii latitudinale cu cea meridiana./cm2/an) inspre regiunile polare unde valoarea este de cca. zona temperata.80 kcal. Zonalitatea si azonalitatea se manifesta la nivelul Terrei in unitate dialectica. In consecinta se formeaza zonele termice care stau la baza individualizarii zonelor climatice care impugn zonalitatea bio-pedo-geografica si implicit distributia zonala a sistemelor de modelare morfo-climatice. zona subpolara. 9. fasiile latitudinale pot fi deformate iar caracteristicile zonale eterogenizate.S. zone polare.se refera la aparitia unor elemente de noutate pt. Azonalitatea: .T. Exemple de prag: -consolidarea scoartei bazaltice subtiri a Terrei. -miscarea de revolutie. . orice sector al suprafetei terestre poarta in acelasi timp trasaturi de zonalitate si azonalitate iar punerea lor in .Ex: petrografia si structura geologica a unei regiuni la care se adauga relieful preexistent. Prin integrarea lor spatio-temporala. Dezvoltarea emergenta: .de N.prin toate aceste elemente si aspecte.T.are la baza repartitia neuniforma a en. prin conlucrarea si dialectica dintre nivelele terestre de organizare a materiei s-au constituit geosferele derivate. -cataliza polimerica care a condus la aparitia vietii in mediul marin. Cauzele acestei distributii: -forma Pamantului. . I.S: 1.ordinea zonala este perturbata de o serie de factori denumiti azonali./cm2/an). Trasaturile specifice ale I. Ex: in V Am.S. influenteaza modul de organizare a retelei hidrografice.solare pe Terra. care scade de la Ecuator (180-200kcal.S. intre care se remarca fortele tectonice care se implica in repartitia uscatului si a apei. ca efect al sinergetismului si coevolutiei.T.T. zona subecuatoriala. zona tropical uscata. 2. iar prin combinarea acestora si prin dezvoltarea lor corelativa au aparut geosferele integrative.deosebit de importante in aparitia “noului” sunt procese si fenomene cu valori de prag sau de puncte de bifurcatie care decide directia de urmat in evolutia I. astfel. fapt care-si va pune amprenta mai departe pe morfogeneza si pe modul de ansamblare a secventei morfologice in teritorii cu efecte in ultima instanta chiar in utilizarea terenurilor si in amplasarea localitatilor. . II. Efectele zonalitatii se resimt si la nivelul componentelor social-economice. iau nastere zonele geografice (fasii latitudinale relative omogene sub aspectul proceselor si fenomenelor din invelis): zona ecuatoriala. -inclinarea axei terestre.

dereglari functionale in activitatea organismelor. -modificarea unghilui de inclinare a axei terestre. fenomene hidrologice si geomorfologice extreme. separate prin perioade lungi de acalmie (pauza).de asemenea. Etajarea altitudinala (peisagistica): . adica este perturbata ritmicitatea sezoniera care astfel nu se mai repeat de la un an la altul.evidenta este o problema de sc.combinarile dintre componente se produc neuniform de la un teritoriu la altul rezultand o serie de unitati teritoriale. ritmicitatea diurnal se suprapune celei anuale.ca masurare a gradului de aplatizare a orbitei. 5. procese biotice. simple etc. iar ritmicitatea diurnal este mai intensa inspre Ecuator. modificari ai unor parametri ce caracterizeaza miscarea Terrei si pozitia ei pe orbita: -excentricitatea. soluri si chiar etajele morfogenetice. .spatio-temp. Ea este determinate in principal de variatiile fluxurilor de en. Ritmicitatea biografica: Se manifesta ca o diferentiere in timp in desfasurarea diferitelor procese respective in modificarea trasaturilor diferitilor componenti. climatice (alternanta fazelor glaciare si interglaciare). aceasta genereaza anomalii climatice. temperature. in intensitatea mecanismelor pedogenetice. 4. La originea acestor variatii si implicit a ritmicitatii geografice stau miscarile Terrei in relatie cu alti factori de ordin astronomic. . Asimetria si simetria: .dupa nr componentelor care participa pot fi delimitate: teritorii omogene. relative inegale ca durata. Ciclicitatea geografica.ritmicitatea anuala a componentilor creste tot mai mult dinspre Ecuator spre poli. succesiunea etajelor nu respecta intotdeauna succesiunea zonelor latitudinale. Tipuri de ritmicitate: ritmicitatea diurna. regimul de scurgere al raurilor. impusa de miscarile de rotatie.este conditionata de relieful uscatului care prin altitudine impune diferentierea pe verticala a elementelor climatice rezultand etajele climatice care conditioneaza etajele de vegetatie. vanturilor.care stau la baza relatiei din invelis. 6. ritmicitatea sezoniera este determinate de miscarile de revolutie si de inclinarea axei terestre. ritmicitatea multianuala este conditionata de periodicitatea cu care se intensifica activitatea solara. Ex: intensitatea activitatii solare. -intre zonalitate si etajare exista o serie de asemanari.in zonele polare. alterarea ). Ex:ciclurile orogenetice. deoarece ambele sunt dictate de modificarea regimului termic si fluviometric insa exista si diferente mari legate de manifestarea ritmicitatii si spectrul etajarii. . . relative stabile. eterogene. fauna. .se manifesta prin fenomene repetitive persistente. rezultand de aici variatii de la zi la noapte a elementelor meteo care influenteaza mai departe o serie de procese fizico-chimice ( dezagregarea. se manifesta prin succesiunea anotimpurilor care se reflecta in regimul sezonier al presiuni atmosferei.lungimea spectrului de etajare depinde de altitudine dar si de latitudine respective de zona climatica in care se gaseste muntele. sociale si economice. precipitatii. specifice. 3.Diferentierea si individualizarea teritoriala: .

simetrii compuse ( spirala.Arctic.simetria sferica. . . .simetria conica. .S.ca si exemple de simetrii: ..repartitia inegala a uscatului si a apei.Antarctica (Antartida).contributia inegala a uscatului si a apei in emisfera Nordica. .12 mil. polul S.(cca. . stelara). radiara.ca si exemple de simetrii: .Oc.km2) .asimetria polara ( in jurul polului N. .se manifesta la toate nivelele de organizare din I.simetria bilaterala la nivelul vailor si interfluviilor.T.

Cunoasterea modalitatilor de structurare si diversificare energetica in I. Entropia se refera la energia degradata care nu mai poate fi convertita integral in energia din care a provenit.S si al subsistemelor sale exista o serie de mecanisme antientropice.S implica 3 aspecte importante: Cunoasterea legilor si principiilor care definesc starile si transformarile energiilor.Curs 8 ENERGIA SI INFORMATIA IN I. fiind echivalata cu dezordinea. . adica spre starea de echilibru termodinamic. Sursele de energie in I. departe de starea de echilibru termodinamic.S: I. Principala semnificatie a entropiei este aceea ca indica directia spre care evolueaza sistemele isolate. La nivelul I.T. .T.S reprezinta o expresie a diferentierii starii energiei si in acelasi timp o consecinta a conversiilor energetice. Ex: energia calorica rezulta energia mecanica. Studiul energiilor in cadrul I.Principiul entropiei: Legea cresterii entropiei afirma ca procesele ireversibile in sisteme izolatesunt insotite intotdeauna de cresterea entropiei.S: A. . Este principala forta de ordine de pe Terra. Gravitatia terestra: S-a constituit simultan cu procesul de condensare si aglomerare a materiei.T. Cunoasterea surselor de energii care intretin viata si dinamica I. prin care “se importa “ negentropie (energie utila) si “se exporta” entropie.T.T. in exterior. fapt care confera posibilitatea dar si necesitatea functionarii sistemelor deschise. Sursele interne: 1. fapt care presupune o omogenizare structurala si conduce la disparitia sistemului.afirma ca material si energiile nu pot fi create. Altfel spus. nici distruse ci doar transformate dintr-o forma in alta. Ea este o masura comuna a diferitelor forme de miscare a materiei.S. Energia in I.T. impunand : -autoorganizarea materiei respective structurarea zonar concentric ape invelisuri.S.S: In sens general. energia reprezinta capacitatea unui system fizic de a efectua lucrul mechanic atunci cand sufera o transformare de la o stare la alta.el ne indica faptul ca diversitatea materiala de la nivelul I. cresterea entropiei este o masura a descresterii energiilor disponibile. A.Dintre principiile fundamentale ale termodinamicii mentionam: .T.Principiul conservarii masei si energiilor: .T. Este o functie a distributiei energiilor disponibile din system .

-directioneaza vertical descendent. Se pierd prin radiatie terestra. neutroni. protoni. datorita intensificarii fortei centrifuge pe aceasta directie. (14%) sunt absorbite in atmosfera.-edificarea formei Pamantului ( de geoid ) rezultata din interactiunea fortei de gravitatie. scurgerea apei la nivelul raurilor. importanta este energia calorica care se transmite inspre suprafata Terrei in unitatea de timp si pe unitatea de sectiune transversala si care poarta numele de flux termic ( heat flow – HF ).ale temperaturii lavelor. 2.G. energia eliberata de presiunea litostatica. aceasta crestere a temperature cu adancimea este valabila pt.83 m/s) si minim la Ecuator ( 9. este aproximatv egal in domeniul oceanic si continental.G. fluxurile materiale de la nivelul scoartei terestre. B. Pt. fapt care se reflecta intr-o serie de procese geomorfologice. Din cele 110kcal. cu o pondere energetica mai redusa. variind in limite foarte largi(1. Sursele externe: Energia solara: este principala sursa de energie din invelis. Distanta verticala necesara pt. (42%) sunt pierdute in spatial cosmic prin radiatia reflectata. Modul in care este distribuita si utilizata cantitatea totala de 250 kcal.scoarta terestra.procesele din I.: . brusc. Terra primeste doar a doua miliarda parte din energia emisa de Soare care echivaleaza cu 1.acumulata in timp de 1 an pe o suprafata de 1cm2. valoarea lui normala este de 1. Cresterea temperaturii in interiorul Terrei pt. valoarea lui total ape 1 an fiind 1028 ergi. procese de infiltrarea apei). iar valoarea medie a gradientului la 3oC. radiatie corpusculara = sub forma de ioni.constructia de Budako in 1977: 35kcal. Valoarea ei reala depinde de conductibilitatea calorica a rocilor.T. 105 kcal.3X1024 cal/an. (44%) sunt absorbite de suprafata terestra prin radiatie directa si difuza. energia rezultata din reactii geochimice si energia de cristalizare a mineralelor. de apropierea sau departarea de focarele vulcanice. izvoarelor fierbinti. edifice (eroziunea. sedimentarea.5m-180m) Marimea medie a treptei geotermice s-a stability la 33 m. Este compusa din: radiatie elmagnetica ( termica ). scade de la suprafata terestra spre exterior si creste spre interiorul Terrei pana la nucleu. hidrologice. ajungand la valoarea 0 in centrul Terrei.S. -la nivelul scoartei terestre. Interactiunea continua dintre gravitatia terestra si atractia gravitationala a Lunii si Soarelui determina formarea mareelor. Energia termica din interiorul Terrei ( geotermica): Energia geotermica provine in principal de la procesul de dezintegrare a substantei radioactive din scoarta la care se adauga caldura relicta din perioada protoplanetara.cresterea temperaturii cu 1oC se numeste treapta geometrica. la limita superioara a atmosferei. temperature creste cu adancimea. Intensitatea si structura fluxului radiativ se modifica semnificativ la trecerea prin atmosfera si ca urmare a transformarilor care apar prin contact cu suprafata terestra. Calculele geofizice arata ca elementele radioactive sunt prezente in scoarta mai ales intre 5080 km adancime a. Prin observatiile directe si indirecte ( mas.se impugn a fi mentionate urmatoarele aspecte: -F. transportul materialelor.5miu cal/cm2/s. Sunt .i. se regaseste in modelul bilantului energetic. cu forta centrifuga impusa de miscarea de rotatie. 50kcal. 110kcal. F. prabusirile. Primate de suprafata terrei. dupa care scade din nou. 46kcal.fiecare suta de metri poarta numele de gradient geotermic.2-1. acceleratia gravitationala este maxima la poli ( 9. vaporilor ) s-a constatat ca sub limita stratului cu temperature constante. Val.78 m/s).

consummate pt. sublimare). In structurarea ierarhica a informatiilor pot fi identificate 3 nivele informationale: -nivelul informatiei ontologice. Teoria generala a informatiilor este mult mai cuprinzatoare iar o serie de personalitati precum Klaus. Prin reflectare se intelege capacitatea structuri de a inregistra.mecanica. energia solara absorbita de suprafata terestra se distribuie pe 3 componente: energia absorbita pt. Sunt cedate atmosferei prin miscarea turbulenta ( pe verticala ) a aerului. metabolica. Informatia in I.structurile materiale. Dan Petrea vede in informatie modul in care este organizata substanta si energia intr-o anumita structura. Astfel...v.Sahleanu resping pretentia de a limita notiunea de informatie la intelesul prezentat mai sus.elmag.Simoi. Odata emise acestea au capacitatea de a se propaga in mediu pe diverse cai: -radianta – prin fl. iar 14kcal. forma. si ordonarea in spatiu si timp a corpurilor materiale. ea este apreciata ca o cantitate masurabila a carei valori nu trebuie sa depinda de natura informatiilor asa cum temperature nu depinde de natura corpului. Informatia ontological exista la toate nivelele de organizare a materiei si se propaga printr-o mare varietate de semnale.schimbari de stare ( topirea zapezilor. condensare.geoinformatia poate fi considerate ca informatie de programare potentiala.vie. -nivelul informatiei praxiologice. Prin extrapolare putem considera informatiile geografice din cadrul I. Astfel. Informatia se obtine cu pretul unei negentropii.T. senzoriala.d. fara schimbare de temperature dar cu schimbari ale structurii subst. Ea constituie baza de organizare pt.T. Conotatia depinde de cadrul conceptual al abordarii.evaporarea apei. energia absorbita pt. formala. acordandu-i sensuri mult mai vaste. apei ).T. . aerului. presupun echivalenta intre informatiile si negentropie dar informatiile nu se supun legilor fizice. dimensionarea.materializata prin intermediul circuitelor de transfer ale subst. purtatoare de semnificatie despre starea materiei. pastra si transmite influente exercitate de actiunile altor sisteme. Are rolul de a conferi energiei marime si sens determinand astfel starea. II. Distributia neuniforma in spatiu sit imp a acestor energii si tendinta spre echilibrul termic reprezinta motorul intregii dinamici din I. Aceasta idée este mai adecvata deoarece celelalte p. Zeman.absorbite.incalzire ( pt.S ca o ordonare a reflectarii din cadrul ei. calorice. V.S.a micsora entropia nu este pur si simplu o transformare in negentropie potentiala.ridicarea temperaturii solului. Semnalul este o manifestare energetica.en. iar utilizarea ei pt. si info. In consonanta cu ideile lui Wiener. -nivelul informatiei gnoseologice. in contextual teoriei matematice a informatiei. iar in aceste conditii avem de-a face cu o analogie intre cele 2 concepte. energia absorbita in forma chimica care se produce in subst. Dupa C. Nivelul informatiei ontologice: . Zeman considera informatia ca o masura a gradului de organizare si ordonare din system.S: Informatia trebuie considerate ca fiind al 3 lea aspect al materiei. Novik spune ca informatia este coordonarea reflectarii sau reflectarea ordonata. evaporare.

Evolutia I. en. fiind exprimate prin valori ale parametrilor care se refera la masa. -siturile arheologice. temperature acesteia si cantitati de dioxid de carbon dizolvata. Ex: schimburile de aer. In aceste conditii ele asociaza valoarea de semnificatie si de selectie la care se initiaza anumite procese.o serie de procese si fenomene. Informatia circulanta: este specifica proceselor si fenomenelor care inregistreaza redefinirea rapida a structurilor informationale. avand calitatea de descriptori pt. informatia stocata devine circulanta.paleosolurile. de structuri purtatoare de informatie stocata amintim: -elemente de stratigrafie. fenomenul de flux radiativ hidric. -suprafata de modelare policlica. iar prin acumularea de noi constituienti si proprietatile respective prin combinarea acestora s-a ajuns la diferentieri teritoriale complexe de genul peisajelor naturale. legile. pe spatii mari. pt. s-a pornit de la stadii primitive de ordine spontana in curs de formare. favorizeaza dezvoltarea reliefului carstic dar semnalele “comanda” pt.de ex. Semnalul devine informative cand sistemul receptor reactioneaza prin ajustari de subst. Informatia stocata introduce un avantaj selective care orienteaza procesele si fenomenele. Unele din aceste informatii sunt preluate din alte domenii.si energi.si en.care presupune insa procese de schimbarea formei subst. De ex. informatie circulanta. principiile si teoriile utilizate de stiinta geografica. Structura nu reprezinta altceva decat informatia legata in configuratii specifice cu subst. Diferenta dintre informatia stocata si informatia circulanta presupune o analiza a acestora din perspective categoriei de spatiu si timp. informatia ontological poate primi valoare de geocod care directioneaza formarea si evolutia structurilor geografice. Prin structurarea a ceea ce este informatie.si en.. Geoinformatia gnoseologica: se refera la notiunile. carstificare sunt: cantitati de apa. curgerea raurilor. Autoorganizarea materiei: este un rezultat al modificarilor structurale ale subst.S este legata in mod essential nu atat de acumularea de energie cat mai ales de acumularea de informatiilor. Informatiile stocate: sunt refectari ale conditiilor exterioare care actioneaza la nivelul intrarilor in sistemul geographic. -paleovaile.ca ea sa capete identitate este necesar ca semnalele care definesc starile caracteristice sa depaseasca anumite valori critice cu valori de prag. Astfel.de geocoduri: -geocoduri morfopetrografice si morfostructurale care stau la baza tipurilor de forme de relief de eroziune selective si a tipurilor de retele hidrografice.in cazul morfologiei minore sau micromorfologiei pe un versant care directioneaza organizarea retelei hidrografice. conceptele.la scurgerea timpului lung.. Avand in vedere functiile pe care le detine. intensitate.T. de exemplu. aceasta devine la un anumit moment informat. in cazul rocilor solubile. Geoinformatia praxiologica: . cum sunt cele din perioada protoplanetara. coordonate spatiale. -terasele. antropizate sau antropice. Ex. Informatia circulanta devine statica la scara timpului scurt.sau variatii ale campurilor energetice.ca si ex. Informatia ontological se poate diferentia in: informatie stocata.

S.T.9 A. 2. de la simplu la complex. rezultata prin integrarea unor tipuri distincte de manifestari dinamice intr-un intreg. descompunerea unor componente din cadrul invelisului. miscari biotice. In aceste conditii informatia gnoseologica capata functia de informatia praxiologica.) Miscarile orogenetice. -placa pacifica. -placa Americana. diferentierea scalara. Curs nr. Zonele cele mai active sub aspectul formelor de miscare sunt marginile de placi care pot fi convergente. miscarea geografica implica si transformarea regresiva ( involutia ). Miscarile orogenetice: trebuiesc intelese ca fiind un complex de miscari care se produc in geosinclinare ( depresiuni tectonice alungite. sedimentelor din aceste areale. Principalele categorii de miscari pe care le realizeaza scoarta terestra pot fi cuprinse in 2 mari categorii: 1. -placa Africana. Alte criterii: semnificatia evolutiva. -placa Antarctica.S: Dinamica geografica este acea forma specifica de miscare. datorita diferentelor de temperature si presiune existente intre partea inferioara si superioara a astenosferei. divergente sau de tipul faliilor transformate. situatie care poate conduce la degradarea. Sistematizarea formelor de miscare are la baza mai multe criterii printer care: -diferentierea geocomponentala in functie de care se disting miscari ale componentelor abiotice.T. . Curentii magnetici alaturati formeaza cellule de convectie la care se disting 3 categorii de ramuri: ascendente. descendente. 7 placii medii: -placa euroasiatica. diferentierea cauzala. situate la marginea continentelor si a arcurilor insulare ) si determina metamorfozarea. denumite placi tectonice La nivelul Globului exista 6 placi majore. orizontale. Dinamica substratului ( Dinamica scoartei terestre ): Litosfera este fragmentata intr-o serie de blocuri cu aspect de calote semisferice care “se afunda” in astenosfere pana cand isi gasesc un echilibru izostati. Ea se caracterizeaza printr-o transformare ascendenta. -placa indoaustraliana.si foarte multe microplaci. DINAMICA IN I. . implicand astfel o complexitate mereu crescanda a structurilor si formelor de miscare de la nivelul subsistemelor din I. cutarea si inaltarea.) Miscarile epirogenetice.Cuantificarea datelor si interpretarea lor au condus la elaborarea unor modele de cunoastere cu o evidenta importanta practica prin formularea prognozelor si adoptarea deciziilor. In acelasi timp insa. diferentierea dinamica. miscari antropice. Dinamica placilor are la baza formarea la nivelul astenosferei a unor curenti magnetici.

care impugn deformatii plicative de tipul cutelor. -miscari disjunctive ( pe verticala ) care conduc la formarea horsturilor ( portiuni mai inalte ) si grabenelor ( portiuni mai joase din scoarta terestra ). suprafete. -coraziunea ( actiunea de eroziune facuta de vant ). Proceselor endogene si efectele lor morfologice conlucreaza cu procesele exogene care actioneaza in epigeomorfosfera. eroziunea poate fi in suprafata si eroziune laterala. transport. Ele se realizeaza printr-o serie de mecanisme care impugn natura genetica si fizionomia suprafetei terestre. B. se pot determina chiar si conditii si moduri specifice de geneza si se pot stabili stari dinamice sau de echilibru ale diferitelor forme de relief. unghiuri ) si prin analiza relatiilor dintre acestea. procese de teren etc. Epirogenezele pot fi positive. -exaratia ( eroziunea glaciara ). Procese complexes au geomorfologice propriu-zise care implica triada morfo-genetica:eroziune. Procesele geomorfologice exprima modul de manifestare al agentilor de modelare. depozite eoliene.) 2. independent de cauzele care stau la baza deplasarii acestora. Transportul se efectueaza gravitational sau prin intermediul unui mediu ( apa ). Dintre cauzele epirogenezelor. dar pot fi si negative. C.In cadrul lor pot fi differentiate mai multe categorii de miscari: -miscari orizontale sau tangentiale. DINAMICA RELIEFULUI: Se impune a fi analizata la nivel procesual si cinematic. -miscari de cutare propriu-zise.sunt miscari lente pe verticala. Procese simple sau elementare care cuprind un ansamblu de actiuni fizice. se refera la distrugerea mecanica a rocilor si deplasarea materialului din locul respectiv. ale scoartei terestre. acumulare. Acumularea asigura formarea structurilor geomorfologice accumulative care imbraca diverse forme ca: aluviuni. -abraziune marina. CINEMATICA RELIEFULUI: Dupa Devdariani care a introdus conceptul. Eroziunea. Acestea din urma se subdivide in 2 mari categorii: 1. Dupa natura si dinamica si natura agentului ea imbraca forme specifice: -eroziune normala ( eroziunea apelor curgatoare ). sedimente marine. . cinematica se ocupa cu studiul miscarilor si al modificarilor reliefului. cea mai frecventa este reajustarea izostatica sau reechilibrarea izostatica care se realizeaza la discontinuitatea MOHO. acestea conducand la fenomene de regresiune marina. sedimente lacustre. chimice si mecanice care efectueaza partea superioara a litosferei prin meteorizatie si deplasarile in masa ( alunecarii de teren. Transformarile geomorfice au in vedere nu numai modificarile de dimensiune ci si schimbari in ceea ce privestepozitia in spatiu si viteza deplasarii. situatie in care determina transgresiuni marine ( inaintarea marii inspre uscat ). conuri de dijectie. morenele ( materialele transportate si depuse de ghetari ).o astfel de abordare este necesara o sistematizare a suprafetelor geomorfologice pe principiul pozitiei planurilor in raport cu forta de gravitatie si apoi trebuiesc analizate miscarile acestora. in sensul restrans al cuvantului. Pornind de la elemente geometrice ( linii. Miscarile epirogenetice: . Dupa modul de organizare si de lucru in plan. Pt.

iar acceleratia determina sensul simetriei. 2) Deplasarea prin rotatie ( migratia cu punct de privotatie ) -consta in deplasarea formei fata de un punct fix. (cazul micromorfologiei din albia minora-ostroave. -de foarte multe ori miscarea de translatie se desface in 2 componente reciproc. rotatia barcanelor ). -cele mai bune exemple se leaga de dezvoltarea bazinelor hidrografice si a partilor sale componente ( dezvoltarea segmentului de rau in raport cu suprafata bazinului. -forta imprimata unei particule este transmisa de aceasta particulele alaturate si asa mai departe pana la schimbarea pozitiva intregii forme.Principalele metode de analiza cinematica a geomorfostructurilor sunt: metoda analizei miscarii particulelor care alcatuiesc forma de relief. 6) Deformarea prin compresiune si distensie: . Tipurile principale de miscare in cazul formelor de relief: 1) Deplasarea prin translatie: -se realizeaza prin intermediul particulelor componente si este asigurata de o forta externa. poate fi utilizata in cazul deplasarilor in masa. metoda analizei deplasarii punctelor din cadrul formelor de relief. (cazul deplasarii materiale pe plaja prin intermediul derivei de plaja care rezulta din combinarea jetului de resaca si a contracurentului de spalare ).dezvoltarea conurilor aluviare in raport cu suprafata bazinului ). . torentilor. -elementele formei descriu arcuri de cerc sau chiar cercuri ( ex: avansarea si formarea meandrelor. albiilor de rau. care poate fi: pozitiva ( evolutia sa fie ascendenta ) sau negativa ( evolutie descendenta ). metoda analizei deplasarii respective deformarii partilor componente ale formelor de relief. 3) Deplasarea prin rotatie-translatie. -acest aspect se exprima cantitativ prin raportul dintre latimea si adancimea formei. migratia va fi rectilinie. spre amonte in cazul raurilor. -este vorba de alometrie. indifferent de limite. viteza de deplasare impune forma traiectoriei. iar in cazul unor valori variabile migratia devine curbilinie. deformarea neuniforma modifica gradul de convexitate sau concavitate al profilului reliefului. translatia poate fi si regresiva. se bazeaza pe faptul ca relieful este in general compus si el poate fi desfacut in corpuri geometrice mai simple care se pot descompune in elemente geometrice.imbina deformarile uniforme cu sau fara deplasare. -in cazul valorilor constante a orientarii vectoruluide deplasare. 5) Cresterea sau descresterea neuniforma: . -este cazul dunelor de nisip. -miscarea punctului de cea mai mare mobilitate imprima traiectoria formei. ele isi pastreaza configuratia geometrica neschimbata. -proprietatea de crestere a formelor in limitele aceleasi configurati geometrice poarte denumirea de capacitate geomorfologica. 4) Cresterea sau descresterea uniforma: -presupune o marire sau o micsorare a dimensiunilor formelor de relief in raporturi constante. -formele de relief pot efectua o miscare de transversabila atunci cand migreaza in sensul curentului material. -astfel. -de obicei. in cazul ravenelor.se observa in cazul proceselor de tasare impuse de acumularile de zapada. -cresterea neuniforma conduce la aparitia profilelor asimetrice. cu deformari care modifica simetria formei.dune ).

-atm.001% . Dupa ce ajunge la suprafata solului.10 1. 0. punctual de pornire il reprezinta oceanul.100 de mii km3. De pe suprafata acestuia se evapora annual si se antreneaza spre partile superioare ale atmosferei prin convectie termica. o cantitate de cca.oceane: Z0=X0+Y. 1.4 mld.017% .65 mii km3 de apa insa se reantorc sub forma de precipitatii cca. Intreaga succesiune de faze pe care le parcurge apa. trecand prin evaporarea de pe oceane. continente si insule in atmosfera si apoi prin precipitare din nou pe acestea. apa urmeaza cai diferite: -o parte formeaza curgerea subterana.74% . Primele doua forme de scurgere aduc apa la nivelul Oc. DINAMICA HIDROSFEREI: Poate fi analizata la nivel de intreg. De pe uscat se evapora annual cca. 0. repartizat astfel: 96.Oceanul Planetar.-cont. Curs nr.7% . In descrierea lui.ape subterane.apa din atmosfera.500 mii km3 de apa. Toate aceste forme de stocare sunt cuprinse intr-un system functional la baza dinamicii caruia stau: energia solara si gravitatia. Zc=cantitatea medie de apa care se evapora de pe continent.rauri. Tinand cont de aceste aspecte se poate construe ecuatia circuitului universal.1.umezeala solului.apa biologica. de pe obiect sau este consumata de vegetatie formand evapotranspiratia . prin intermediul curentilor atmosferici. prin intermediul circuitului hidrologic sau la nivel de componente.mlastini.022% .-oc. este cunoscuta sub numele de ciclu hidrologic.001% . 0. 0. .5% .Planetar. 0.calote glaciare si ghetari montani.-astfel iau nastere misele sau microdepresiunile nivale. un circuit mic oc. incheind astfel circuitul hidrologic global. formandu-se astfel.lacuri. Cea mai mare parte ( 458 mii km3 ) din aceasta cantitate se reantoarce in ocean sub forma de precipitatii in urma condensarii vaporilor de apa.0002% . 0. Se poate vorbi astfel de un al doilea circuit mic cont. Volumul de apa pe Terra este de cca. -deplasarea prin distensie se produce in cazul decomprimarilor care iau nastere dupa incetarea actiunilor valurilor asupra falezelor.permafrost ( gheata subterana ).-atm. mari. La nivel de continente: Zc=Xc-Y rezulta Z0+Zc=X0+Xc Z0=cantitatea medie de apa care se evapora de pe ocean.km3.0008% . 1. X0=cantitatea medie de precipitatii pe ocean. Diferenta dintre cantitatea de apa evaporate de pe uscat sic ea care ajunge la nivelul acesteia sub forma de precipitatii provine din ocean. 0.0001% .astfel pt. iar o alta parte se evapora de la nivelul solului.

Planetar. -1600 ani – ghetarii montani.S. cicloni si talveguri depresionare daca temperature este ridicata. Efectul acestei forte creste odata cu latitudinea si cu viteza vantului. daca temperature este scazuta sau miscarea pe verticala ale aerului sunt descendente. I. Privit in ansamblu. -deficit de apa. Aceasta poate “imbraca” 3 aspecte: -echilibru. asupra lui actioneaza forta centrifuga a carei valoare este data de raportul dintre patratul vitezei liniare si raza de curbura ( r ) . se implica in bugetul hidric propriu pt. forta centrifuga ). -17 ani – lacurile. Se formeaza anticicloni si dorsale anticicloni ( areale de maxima presiune atmosferica ). forta de frecare. frecarea este mai intensa. Importanta circuitului hidrologic major si a circuitelor locale este multipla. cu cat relieful este mai accidentat cu atat valoarea este mai mare. -16 zile – rauri. acest circuit poate fi considerat un adevarat system sanguine pt. Y=scurgerea medie asigurata de fluvii. Intotdeauna aerul se deplaseaza din zonele de maxima presiune inspre zonele de minima presiune. cu cat viteza vantului este mai mare. De asemenea.cateva ore – apa biologica. 2. Valoarea ei depinde de viteza vantului si de natura suprafetei terestre. iar abaterea este mai mica. Factorii principali care impugn aceasta repartitie neuniforma sunt: incalzirea diferita a suprafetei terestre si insasi deplasarea maselor de aer. Asigura desfasurarea unor procese biologice si climatice constituind in acelasi timp si o sursa inepuizabila de energie pt. Astfel. Astfel. in troposfera se formeaza areale de minima presiune.Oc.000 ani – calotele glaciare. El se imprima practice in peisajul geographical teritoriului. ea actioneaza contrar miscarii aerului si tinde sa-I reduca viteza contracarand partial si efectul fortei Coriolis. DINAMICA ATMOSFEREI: Cauza principala a deplasarii aerului in troposfera o constituie distributia neuniforma in plan orizontal al presiunii atmosferice la nivelul Globului.societate. In primul rand el influenteaza distributia resurselor de apa. prin intermediul sau realizandu-se transferal diferitelor forme de subst. .fiecare regiune.Xc=cantitatea medie de precipitatii pe uscat. Numeroasele forme de miscare a apei participa la modelarea reliefului.si energii de la o structura la alta. -10. -surplus. Totodata circuitul hidrografic asigura regenerarea resurselor de apa cu perioade de reannoire care variaza de la o forma de stocare la alta: -2500 ani pt. Forta Coriolis este cea care determina abaterea maselor de aer aflate in miscare spre dreapta in emisfera N sis pre stange in emisfera S. Asupra acestei deplasari mai actioneaza si alte forte care influenteaza caracteristicile miscari ( forta Coriolis – de abatere. Forta centrifuga: daca aerul se deplaseaza pe traiectorii curbilinii. Forta de frecare se manifesta in apropierea suprafetei terestre pana la inaltimi de 600-900 m. -1400 ani – apa subterana.T.

iar in emisfera S bat dinspre S-E inspre N-V. -in emisfera Sudica. N si lat.vanturile de vest – se manifesta intre 35 si 600 lat. cu nebulozitate accentuate si cu precipitatii bogate. iar deasupra oceanului apar depresiuni barice ( depresiunea Aleutina si depresiunea Islandeza ). de natura dinamica. fata de aceasta schema generala. dinamica fiziologica ritmica. N-E dupa care isi schimba directia pana ajung se bata de la V spre E. zonele de inalta presiune subtropicale. Valoarea ei este de 10 pana la 100 de ori mai mica decat valoarea fortei de abatere. -iarna situatia se inverseaza.vanturile polare – sunt vanturi care bat din zona maxima polara inspre zonele de minima presiune subpolara.S dinspre zonele de maxima presiune subtropicale inspre zona de minima presiune ecuatoriala. -zonele polare au centre permanente de inalta presiune atmosferica. iar cealalta deasupra partii de E a Atlanticului de N. in culoarele vanturilor de V. Datorita lipsei uscatului.a traiectoriei particulei de aer. la nivelul Globului pot fi puse in evidenta mai multe zone ( brauri ): talvegul ecuatorial sau zona nainimelor ecuatoriale. -in emisfera Nordica. dinamica spatiala sub aspectul dispersiei populatiei. deriva vanturilor de vest din emisfera S este mult mai accentuate. ( Anticiclonul Azorelor si Anticiclonul Hawaian ). datorita complexitatii sub aspect structural si functional. In emisfera S. dinamica populatiei. In functie de aceasta distributie a presiuni atmosferice la suprafata Terrei se dezvolta un system de vanturi zonale: . DINAMICA BIOSFEREI: Componenta vie a invelisului geographic se caracterizeaza prin cea mai accentuate dinamica. apar o serie de schimbari. acest brau de presiune este dominat vara de 2 celule de presiune oceanice: una deasupra Pacificului de E. intre 60-900 lat. axate pe paralelele de 600. Exista mai multe forme ale dinamicii sale in care mai importante sunt: inmultirea indivizilor. Ele amplifica caracteristicile climatului litoral maritime. -in zonele temperate.alizeele – sunt vanturi permanente care bat intre 5-120 si 30-400 lat. N si S.N si S si bat dinspre centrele de presiune inalta subtropicale spre zonele de minima presiune subpolare. In emisfera N. pana in zonele subpolare se desfasoara braurile de presiune joasa. deasupra uscatului se dezvolta anticicloni ( Canadian si Siberian ). se deplaseaza pe directie S-V. vremea este instabila. iar deasupra oceanelor sunt prezente cele 2 celule ale zonei subtropicale care se extend foarte mult inspre N. -pe uscat se dezvolta in perioada de vara depresiuni barice. N-E dupa care ajung pe directia V-E. . in conformitate cu repartitia caldurii pe Terra. dinamica temporala a sistemelor biotice. Datorita fortei centrifuge si de in emisfera N bat dinspre N-E inspre S-V ( alizeul de N-E ). In repartitia zonala. avand o presiune ridicata. initial. extinzandu-l inspre E. . datorita marilor intinderi de uscat ale Eurasiei si America de N. directia initiala este S-V. . 3. -aceste fasii de presiune se deplaseaza sezonier cu cateva grade de latitudine. Sub aspect climatic.

Dinamica populatiei: Populatia este definite ca fiind totalitatea indivizilor unei specii care ocupa un anumit teritoriu si intre care se stabilesc relatii reciproce. autoreglarea si alte modificari in sens. • cresterea sau declinul populatiei. Viteza de crestere a unei populatii depinde de marimea potentialului biotic. raurilelor si fluviilor. samanta de nufar este invelita in ceara. • natalitatea – numarul de noi nascuti in cadrul unei populatii. vantul transporta sporii ciupercilor si a ferigilor precum si o serie de fructe si seminte prevazute cu aparate plutitoare.restrictiv ai factorilor de mediu.descrierea populatiei se utilizeaza o serie de elemente caracteristice care precizeaza foarte bine dinamica grupului: • efectivul – numarul total de indivizi de pe un teritoriu. . Ea detine o serie de proprietati ce-I permit sa-si regleze nr. 1) autochoria – reprezinta un mod active de dispersie a organismelor.agatare. Astfel. marimea difera de la o specie la alta si se compune ca o diferenta intre natalitate si mortalitate. 3) hidrochoria – este diseminarea organismelor prin intermediul apei. in 8 zile poate genera prin divizare. capabile sa invinga variatiile sezoniere ale climei. present mai ales la plante. Plantele hidrocore prezinta dispozitive de plutire dar si adaptari care le feresc de putrezire. Exista si plante autochore care-si imprastie semintele prin azvarlire.adaptari ale plantelor zoocore pt.procesul de dispersie a populatiei unei specii se realizeaza in mai multe moduri si prin diverse cai. o masa de subst. Acest process de inmultire este controlat de o serie de factori reglatori intre care se remarca: concurenta intraspecifica.egala cu cea a Terrei. • ritmul de crestere – adaosul mediu intr-o unitate de timp. Pt. Raspandirea populatiei: . mijlocul fr imprastiere pot fi active sau passive. Dispersia se realizeaza prin intermediul curentilor marini. Ex: o singura diatomice. prin mecanismele si adaptarile proprii. Se intalneste mai ales la animalele dotate cu mijloace puternice de locomotive. 2) anemochoria – reprezinta un mod de raspandire a organismelor prin intermediul vantului. • mortalitatea – numarul deceselor pe o perioada de timp. La cele mai multe organisme nu este pur si simplu o reproducere ci e vorba de o multiplicare numerica si cantitativa. Unele dintre ele se intinde pe mai multe zone climatice prin: migratii periodice care se produc in fiecare an. a.de indivizi.aspectul si calitatea unor fructe care atrag animalele. iar semintele de nuca de cocos pot pluti intacte pe mii de km. pe o perioada de timp. Astfel. Ea este conditionata de anumite elemente : .Inmultirea: . Aceasta reflecta maximul theoretic al descendentilor de la o pereche intr-o perioada de timp. epuizarea hranei. Dinamica fiziologica ritmica: Ritmurile naturale ale vietuitoarelor sunt de 2 tipuri: interne – daca sunt conditionate de activitatea organismului. . In natura el nu se realizeaza niciodata in totalitate.este o caracteristica esentiala a lumii vii. in functie de modul in care organismele participa la raspandirea lor. din locul in care au luat nastere. 4) zoochoria – se refera laraspandirea plantelor prin intermediul animalelor. care raspunde necesitatii de perpetuare a speciilor.

Sunt differentiate dupa zonele si tipurile de clima. . Manifestarea lui depinde de ritmul de alternare al perioadelor de lumina si intuneric sin u de intensitatea luminii. • ritmurile flux-reflux – sunt specifice speciilor care traiesc in zonele litorale cu maree. de crestere. migratiile. • ritmurile anuale –cele mai cunoscute in lumea vie. Multe din aceste ritmuri sunt de natura interna ( endogene ) numindu-se cicluri circanice. Cele mai multe situati de acest gen le ofera clima temperate ( caderea frunzelor. fotoperiodismul reprezinta reactia organismelor la modificarile sezoniere ale duratei zilei.externe – care sunt legate de modificarile ciclice ale elementelor naturale. de migratii si de suportarea perioadelor nefavorabile dintr-un an.sunt conditionate in principal de miscarea de rotatie si de modificarea cantitatilor de energie solara de la suprafata Terrei. Astfel. Ritmurile externe: . hibernarea. naparlirea ). manifestari de tipul inchiderea sau deschiderea frunzelor. In cadrul lor se remarca: * ritmurile diurne – care stau la baza capacitatii organismului de a simti timpul. strangerea sau deschiderea cochiliei la stridii nu sunt altceva decat adaptari la flux si reflux. Tin in principal de reproducere.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->