Teoria personalităţii la Gordon Allport

Domeniul s t u d i u l u i personalităţii a devenit o parte importantă a psihologiei ştiinţifice odată cu apariţia lucrării lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologică" (1937). In teoria lui G. Allport, conceptul de trăsătură joacă un rol foarte important. Teoria sa are un caracter electic, autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o funcţionalitate dinamică. G. Allport nu este de acord cu Freud în următoarele privinţe: ©el consideră că rolul inconştientului a fost mult exagerat; - el nu crede ca forţele de natură inconştientă joacă un rol însemnat în viaţa unui adult matur şi normal; - afirmă că subiecţii sănătoşi funcţionează mai ales la nivel conştient si raţional, controlând majoritatea forţelor care le motivează comportamentul; - funcţionarea inconştientului este semnificativă mai ales la nevrotici. ©Allport nu consideră că trecutul este cel care stăpâneşte prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor şi experienţelor clin c o p i l ă r i e , ei f i i n d influenţaţi î n t r - o măsură mult mai mare
de s i t u a ţ i i l e prezente. ©De asemenea, G. Allport s-a opus studierii personalităţii pe baza unor cazuri cl i ni c e . Spre deosebire de Freud, care a conceput un continuum între normal şi patologic, Allport a postulat o d e l i m i t a r e foarte clară între normal si patologic, considerând că subiecţii cu tulburări psihice funcţionează la un nivel i n f a n t i l . Nevroticii, c o pi i i sau a n i m a l e l e nu pot fi comparaţi cu a d u l ţ i i normali şi ca atare, s t u d i i l e realizate pe astfel de subiecţi nu se pot generaliza. Poate că, cea mai însemnată contribuţie pe care a adus-o Allport la teoria personalităţii constă în accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de u n i c i t a t e a f i i n ţ e i umane, u n i c i t a t e definită în termenii trăsăturilor psihice. G. A l l p o r t afirmă deci că personalitatea nu este o noţiune cu caracter" general sau universal, ci este particulară, specifică fiecărui i n d i v i d .

Natura personalităţii: caracterul conştient, evoluţia şi unicitatea
A l l p o r t a trecut în revistă 50 de d e f i n i ţ i i diferite ale personalităţii, înainte de a-şi elabora propria definiţie, care sună astfel: „Personalitatea reprezintă organizarea d i n a m i c ă a sistemelor psihofizice, organizare ce determină un mod caracteristic de gândire şi de comportament" (Allport, 1961, p. 28; cit.Schultz, 1986, p. 197). Să analizăm conceptele caracteristice acestei d efini ţii. Organizare dinamică: autorul este de părere că personalitatea se află în continuă modificare şi dezvoltare care are însă un caracter organizat (nu haotic). Forma de organizare se modifică odată cu aspectele specifice ale personalităţii. Termenul de psihofizic înseamnă că personalitatea este compusă din trup şi psihic care acţionează împreună, ca un tot unitar. Conceptul determină se referă la aspectul a c t i v al personalităţii care pune în acţiune şi dirijează aspectele diferite ale gândirii şi comportamentului. De asemenea, definiţia l u i Allport presupune şi faptul că tot ceea ce face sau gândeşte individul îi
1

© Existenţa trăsăturilor poate fi demonstrată în mod empiric. în majoritatea situaţiilor. patriotismul. prin observarea comportamentului s u b i e c t u l u i . Deşi pune accent pe unicitate. G. autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca trăsături. ele dirijându-i cursul. Personalitatea copilului are un caracter predominant b i o l o g i c . Deşi reprezintă caracteristici diferite. Ereditatea oferă materialul brut care este apoi modelat de mediu. Ele nu sunt puse în evidenţă doar ca răspuns la anumiţi stimuli ci. denumind trăsăturile comune prin termenul simplu de trăsături. Mai târziu. conformism. Astfel. Allport subliniază că este. El consideră că nu există un continuu între personalitatea adultului şi cea a copilului. sex. nevrozism. ci există în interiorul fiecărui individ. © Trăsăturile nu sunt separate în mod rigid între ele. Ea se deosebeşte de abordarea nomotetică. Caracteristicile trăsăturilor sunt următoarele: © Trăsăturile de personalitate au o existentă reală. i n t e l i g e n ţ ă şi temperament (care implică tonalitatea emoţională generală). uneori. pe dinţi etc. în timp ce personalitatea adultului funcţionează mai mult la nivel psihologic. există s i m i l i t u d i n i între oamenii aparţinând aceleiaşi culturi.este caracteristic acestuia. Trăsăturile de personalitate Allport defineşte trăsăturile de personalitate ca fiind nişte predispoziţii de a răspunde într-o manieră similară la anumite tipuri de stimuli. pot forma o trăsătură care este curăţenia). Allport este. în acelaşi timp. mai mult. Materialul brut este reprezentat în concepţia lui Allport de aspectele fizice. ©Trăsăturile reprezintă cauza comportamentului. Pentru a facilita denumirea trăsăturilor de personalitate. care studiază grupuri mari de subiecţi şi pe baza datelor obţinute caută să stabilească legi valabile pentru toţi oamenii. Allport şi-a revizuit terminologia. dificil de realizat diferenţa dintre trăsătură şi atitudine. comportament analizat în timp. ocupaţie etc. putem realiza această distincţie: 2 . feminitate etc). Coerenţa şi constanţa comportamentului pun în evidenţă prezenţa unor trăsături. ca persoană unică. Această abordare poartă numele de abordare idiografică. supunere. Allport a oferit o listă de 18 000 de termeni în limba engleză (exemplu: dominanţă. Un alt punct de vedere îmbrăţişat de Allport se referă la faptul că el vede personalitatea ca fiind un proces discret ( d i s c o n t i n u u ) . Un număr de habitudini pot fuziona formând o trăsătură sau o dispoziţie personala (exemplu: habitudinile de a se spăla pe mâini. unele corelând s e m n i f i c a t i v cu altele (exemplu: agresivitatea corelează cu ostilitatea). cât şi ca atitudini. Allport face distincţia între trăsături. Totuşi. specifice unei persoane şi trăsături comune unui număr de indivizi aparţinând unei c u l t u r i . Habitudinile au sferă mai restrânsă decât trăsăturile. masculinitate. habitudini si atitudini. sunt inflexibile şi implică un răspuns specific la un anumit stimul. de acord că. de pildă. primar. iar trăsăturile individuale le-a denumit dispoziţii personale. Allport este de părere că în studiul personalităţii trebuie să fie abordat cazul individual. diferită de ceilalţi. aceleiaşi grupe de vârstă. ele direcţionează căutarea unui anumit t i p de stimuli. Allport a făcut distincţia între trăsături individuale. în ciuda u n i c i t ă ţ i i . Allport argumentează existenţa caracterului unic al personalităţii prin faptul că omul este produsul atât al eredităţii cât si ai m e d i u l u i . La începutul carierei sale. ele se pot interpătrunde. Ele nu reprezintă doar constructe teoretice menite să explice comportamentul.

d) Recunoaşterea caracterului unic şi concret al forţelor motivationale. sadism). motivul a devenit autonom. b) Să fie pluralistă. detaşăndu-se de circumstanţele sale de origine. Cu alte cuvinte. mijloacele u t i l i z a t e pentru atingerea unui anumit scop devin scop în sine. deci implică o evaluare. adică. b) Trăsături centrale: sunt trăsături pe care le posedă fiecare individ în număr redus (între 5 şi 10). ⇒ atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva). Abstract:Ea isi sublimează o dorinţă sexuală refulată. In concepţia sa. Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudiană. c) Trăsături secundare: sunt mai puţin evidente (de regulă. o teorie satisfăcătoare asupra motivaţiei trebuie să îndeplinească următoarele criterii: a) Să pună accentul pe starea prezentă a i n d i v i d u l u i şi nu pe ce s-a î n t â m p l a t a t u n c i când se formau la copil deprinderile igienice. Allport a s u b l i n i a t faptul că principiul autonomiei funcţionale a motivelor nu explică integral motivaţia umană. P r i n c i p i u l autonomiei funcţionale postulează că la un adult normal. Autorul arată că diversitatea motivelor este foarte mare. mai ales când ne referim la intenţionalitate şi la planificarea conştientă a unor acţiuni. altele nu. au un caracter general şi influenţează puternic toate aspectele vieţii individului. precum şi a complexităţii acestora. 3 . Autonomia funcţională a motivelor G. Allport distinge trei categorii de trăsături: a) Trăsături cardinale. Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec într-o caracterizare). în cadrul cărora s-a format. Punând accent pe caracterul intenţional al comportamentului uman. le cunosc doar prietenii apropiaţi). care punea accent pe motivele iraţionale. Unele motive sunt conştiente. Un motiv trebuie definit în mod concret şi nu abstract. Allport explica prezentul mai ales în termenii viitorului şi nu în termenii trecutului. totuşi acest principiu surprinde ceva mai bine motivaţia adultului. Allport oferă următorul exemplu de motiv concret şi motiv abstract: Concret: Maria are o dorinţă puternică dean deveni asistentă medicală. adică să recunoască existenţa unei multitudini de motive. spune Allport. c) liste necesar ca în teoria motivaţiei să fie implicate şi procesele cognitive. Allport le denumeşte ca fiind un fel de pasiuni care guvernează existenţa individului. Personalitatea si motivaţia Allport consideră că problema centrală pentru orice teorie a personalităţii constă în clarificarea conceptului de motivaţie. Ele domină v i a ţ a acestuia (exemplu: şovinism. unele motive fiind temporare.⇒ atitudinile au totdeauna un obiect de referinţă specific. iar altele având un c a i a e l e r permanent. Datorită acestei complexităţi este imposibil să includem motivaţia umană într-un model unic. de natură inconştientă. căutarea plăcerii sau nevoia de putere sau securitate. Allport consideră că este o simplificare grosieră sa se reducă motivaţia umană la câteva motive de bază cum ar fi reducerea t e n s i u ni i . un anumit motiv nu mai rămâne legat de experienţele trecute. a l t e l e manifestandu-se din când în când.

Allport face distincţia între: ⇒ autonomie funcţională de tip perseverativ. structură în cadrul căreia ele sunt cognitive în jurul ego-ului. © A c ţ i u n i l e reflexe ( c l i p i t . omul continuă să muncească pentru că îl pasionează munca. subiectul selecţionând din multitudinea stimulilor ambianţei acei stimuli care sunt relevanţi pentru sistemul de interese şi valori al persoanei. există o relaţie directă între interesele unei persoane şi a b il it ă ţi l e sale. Motivele care contribuie ia îmbogăţirea imaginii de sine sunt menţinute. procese fiziologice). somn. G. Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din jurul nostru.Allport arată că modul în care autonomia funcţională a proprium-ului organizează personalitatea se poate explica prin intermediul a trei pr i n c i p i i : a) Principiul organizării nivelului de energic. b) Principiul măiestriei şi competenţei: se referă la nivelul înalt la care persoana preferă să-şi satisfacă motivele. valoare. reflex rotulian. păstrând acele elemente care contribuie la evoluţia egoului şi rejectându-le pe celelalte.Exemplu: ► cineva începe să practice sport pentru a se dezvolta fizic şi la un moment dat devine pasionat de sport. energie care altfel poate să se exprime într-un mod distructiv. Noile motive sau v e c h i l e motive latente vin la suprafaţă pentru a consuma energia psihică în exces. Procesele perceptive şi cognitive sunt înalt selective. Odată a t i n s ă s i t u a ţ i a materială respectivă. oamenilor le place să facă ceea ce fac bine. Allport este de părere că nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul p r i n c i p i u l u i autonomiei funcţionale a motivelor. intenţii. Din acest motiv. atitudini. Exemplu: o femeie ai cărei copii au părăsit locuinţa constată că are prea multă energie care ar trebui canalizată spre noi interese şi motive. care explică unele comportamente elementare. El arată că există unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei funcţionale a motivelor. Acestea sunt: ©Comportamentele rezultate în urma trebuinţelor biologice: nevoile de apă. hrană etc. ⇒ autonomie funcţională a eului (sau a proprium-ului). G. Autonomia funcţională a proprium-ului reprezintă un proces de organizare internă care contribuie la menţinerea sentimentului eu-lui unei persoane. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele. mai precis. Este direct legată de nucleul profund al personalităţii şi se referă la interese. c) Principiul structurării motivelor proprium-ului. G. G. 4 . ci formează o structură caracteristică ego-ului. cât şi la imaginea de sine şi la stilul de viaţă al subiectului. cum ar fi: toxicomania sau modalitatea rutinieră de a îndeplini sarcinile zilnice. ►o persoană lucrează d i n greu pentru a-şi face o situaţie m a t e r i a l ă bună. Allport afirmă că un adult normal este motivat să acţioneze cat mai b i n e şi mai eficient pentru aşi îmbunătăţi n i v e l u l de măiestrie şi competenţă. Acest proces de organizare şi structurare internă acţionează în direcţia consistenţei şi integrării personalităţii.

în aceste stadii. inteligenţă. ©Comportamente infantile şi fixaţii: se referă la adulţii care continuă să pună în acţiune comportamente şi conflicte de tip infantil. G. Ei funcţionează în mod raţional în prezent şi îşi elaborează în mod conştient propriul stil de viaţă. ©Sublimarea se referă la situaţia în care un anumit motiv real este sublimat. Proprium-ul include toate aspectele personalităţii care sunt distinctive şi vitale pentru viaţa emoţională a individului. Identitatea eului: Copiii realizează faptul că identitatea lor rămâne aceeaşi indiferent de schimbările care au loc. Etapa adultă: Adulţii normali şi maturi funcţionează independent de motivaţiile copilăriei. copiii devin conştienţi de ei înşişi şi de existenţa lor şi încep să realizeze di stin cţia între propriul l o r corp şi obiectele ambianţei. Constituirea proprium-ului: Această etapă se dezvoltă în adolescenţă. Eul corporal: Stadiile 1-3 se dezvoltă în primii ani de viaţă. Extensiunea eului: Este vorba de etapele care au loc între 4 şi 6 ani. ©Deprinderi. Personalitatea în copilărie Allport consideră că între personalitatea adultului şi a c o p i l u l u i există o dihotomie şi nu un continuum. In această fază c o p ii i încep să utilizeze logica în soluţionarea problemelor cotidiene. fac ca persoana să fie diferită de orice altă persoană şi ele sunt cele care reunesc percepţiile. Auto-stima: Copiii învaţă să se mândrească cu realizările lor. comportamente care încetează să se producă atunci când respectivele incidente sunt conştientizate. unele având caracter funcţional iar altele neavând nici un fel de valoare motivaţională. In această perioadă tinerii îşi formulează scopuri şi planuri pe termen lung. 5 . stadii ce se dezvoltă până la maturitatea individului. In această etapă copii ajung să recunoască obiectele şi persoanele care fac parte d i n lumea lor. Proprium-ul sau ego-ul unic Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de ego sau self. Eul ca o dinstanţă raţională: Această etapă se dezvoltă între 6 şi 12 ani. ©Comportamente ce depind de o întărire primară şi care devin discontinui în absenţa întăririi (exemplu: un copil care nu mai merge în vizită la vecini pentru că nu mai primeşte prăjituri). temperament. © Comportamente n e v r o t i c e : se referă la acele comportamente legate de existenţa anumitor incidente în copilărie. sănătate. Imaginea de sine: Copiii dezvolta imaginea de sine actuală şi idealizată şi devin conştienţi de faptul că satisfac sau nu satisfac expectaţiile parentale. atitudinile si intenţiile unui individ într-un tot unitar. Allport descrie stadiile dezvoltării proprium-ului.©Elemente ce ţin de zestrea ereditară: particularităţi fizice. luând forma altui motiv. Aspectele caracteristice ale proprium-ului sunt unice pentru o anumită persoană.

dar în copilărie încă nu putem vorbi de p e r s o n a l i t a t e in adevăratul sens al c u v â n t u l u i . G. Allport descrie copilul ca fiind o fiinţă distructivă. fără să fie victima unor experienţe traumatizante din mica copilărie. căutătoare de plăcere. Materialul genetic brut care ţine de structura fizică. nu apar trăsăturile unice de personalitate. toleranţă). ©Auto-obiectivare (înţelegerea intuitiva a eu-lui şi simţul umorului). Proprium-ul nu se dezvoltă. Personalitatea adultă normală. ci continuă să fie conectate la condiţia lor de origine. Copilul operează in raport cu trebuinţe şi reflexe menite să conducă la reducerea t e n s i u n i l o r şi durerii. agresiv. nesocializată. solicitant. reprezintă bazele personalităţii. Daca a c e s t e c r i t e r i i s u n i a t i n s e . precum şi la maximizarea plăcerilor. devenind un adult matur şi normal. nerăbdătoare şi dependentă.Personalitatea adultului matur reprezintă mai mult o funcţie a prezentului şi a viitorului decât a trecutului. temperament şi inteligenţă. persoana d e v i n e independentă de propria sa copilărie şi devine capabilă să facă faţă prezentului şi să elaboreze planuri realiste pentru viitor. compasiune. copilul devine nesigur. In această perioadă. Allport arată că individul se modifică de ia un organism biologic care este motivat de reducerea tensiunilor către un sistem psihologic cu alte tipuri de motivaţii decât cele din copilărie şi orientat în direcţia viitorului. atunci el va cunoaşte o evoluţie pozitivă. Motivele nu ating autonomia funcţională. un bolnav psihic. dezvoltarea unor abilităţi şi angajarea în anumite tipuri de ac t i vi t ăţ i. Allport): ©Extinderea sentimentului eului la persoane şi obiecte din afara eului. Dacă copilul are aceste trebuinţe satisfăcute. Personalitatea adultului G. C r i t e r i i l e dezvoltării normale specifice unei persoanlităţi mature sănătoase (G. Un astfel de adult este. nu mai este dominată de motivaţiile din copilărie. egoistă. evoluţia este ciuntită şi individul continuă şi la vârsta adultă să funcţioneze la nivelul trebuinţelor şi conflictelor infantile. ©Securitate emoţională (auto-acceptare). funcţionând la un nivel infantil. după Allport. spune Allport. In cazul în care nevoile copilăriei sunt frustrate. de importanţă vitală este obţinerea afecţiunii şi securităţii mai ales din partea mamei. gelos şi egocentric. Drept rezultat. iar personalitatea rămâne nediferenţiată. 6 . care dirijează toate aspectele vieţii persoanei în direcţia unor scopuri viitoare. ©O filosofie unitară de viaţă. ©Percepţie realistă. ©Legături psihologice calde pe care le întreţine eul cu alte persoane (intimitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful