MODUL COMPACT

Psihologia Educationala
[SUPORT CURS]

Conf. Univ. Dr. MIHAI M. PUIU

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
DEPARTAMENTUL DE PREGATIRE PROFESIONALA SI DIDACTICA

PSIHOLOGIA EDUCATIEI- Conf. Univ. Dr. MIHAI M. PUIU

STATUTUL PSIHOLOGIEI EDUCATIEI „Creierul omenesc este reconfigurabil la nesfărşit, indiferent de varstă” Stefan Klein Psihologia educaţiei reprezintă un domeniu aplicativ al psihologiei, al celor mai importante principii, privind Instrucţia, Educaţia, Invăţarea şi Dezvoltarea, raportate practic la fiinţa umană, în planul evoluţiei sale ontogenetice şi filogenetice . Ariile de interes enunţate, ce cuprind aceste principii specifice pe linia psihologiei, au la răndul lor fundamentări proprii şi justifică, totodată, nevoia de psihologie. Instrucţia se preocupă preponderent de informare, apelănd fireşte în proporţii diferite la celelalte componente, Învăţare, Educaţie, Dezvoltare. Educaţia vizează studiul proceselor de influenţare, de modelare şi formare a personalităţii. Învăţarea, generic definită, reprezintă un proces activ prin care se dobăndeşte experienţă, este o formă superioară de adaptare la mediu. Dezvoltarea deja implică parcurgerea celor trei procese specifice ale psihologiei educaţiei şi exprimă, pe fond, sedimentarea experienţei în structura de personalitate. INSTRUCŢIE (informare) EDUCAŢIE ( influenţare, modelare, formare)

ÎNVĂŢARE DEZVOLTARE (dobăndirea de experienţă) (sedimentarea experienţei în personalitate) Preocupări constante faţă de cei patru vectori, mai sus implicaţi în psihologia educaţiei, se regăsesc in studiile prof. univ. dr. Pantelimon Golu (Psihologia educaţională, 2001, Editura Ex. Ponto, Constanţa. Stiinţă aplicativă, numită şi psihologie pedagogică, psihologia educaţiei reuneşte un corp mixt de cunoştinţe şi informaţii interdisciplinar, particularizănd relaţii ale psihologiei generale, la mediul specific al educaţiei. Psihogia generală studiază relaţiile şi efectele psihologice ale eredităţii vis a vis de comportament, iar psihologia educaţiei tratează specific aceste influenţe la nivelul vărstelor şi al particularităţilor legate de procesul de învăţare, al relaţiei de influenţă dintre educat şi educator. Psihologia generală are în atenţie mediul ( în varietatea sa socială, economică, geoclimatică, culturală ş.a.) şi modul în care acesta poate avea repercusiuni asupra psihologiei umane.Psihologia educaţională este centrată pe rolul acestor influenţe în mediul şcolar.

Psihologia generală defineşte problemele privind personalitatea, identificănd structura şi funcţiile acesteia, în adaptarea omului. (Allport, G.W. 1991, Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura 2

PSIHOLOGIA EDUCATIEI- Conf. Univ. Dr. MIHAI M. PUIU Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.) Psihologia educaţiei gestionează aspectele ce se circumscriu personalităţii profesorului ,învăţătorului, elevului, studentului, tuturor celor care sunt cuprinşi în învăţarea continuă. Psihologia educaţiei tratează ca obiect de studiu procesele psihologice ale învăţării şi ale dezvoltării, comportamentele şi conduita de învăţare cu tot ce au acestea specific în mediul şcolar. Mecanismele psihologice conştiente şi inconştiente sunt abordate ca procese dinamice complexe în contextul activităţii de învăţare. Toate aceste relaţii sunt cercetate pentru a se identifica, ştiinţific, forma cea mai eficientă prin care se poate desfăşura procesul de învăţare, de educare şi formare a generaţiilor de mâine.Această necesitate este dictată de faptul că astăzi trăim într-un mediu accelerat, de continuă turbulenţă; crizele pasagere au început să se instaleze pe termen lung şi capătă cu totul ale conotaţii şi dezvoltări. Într-un astfel de context, mediul şcolar (cel de iniţiere), ulterior cel universitar şi academic devin adevărate „arene de căutare a soluţiilor” pentru depăşirea, eventual previzionarea acestor pericole, tot mai globale.(Boudon Raymond,1997, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşti). Influenţe educative şi comportament Procedura în orice domeniu, context se bazează pe o frecvenţă statistică ridicată a soluţiilor de bună paractică. ori aceasta presupune că, În actul educaţional, aceasta presupune că profesorul poate executa actul educativ numai dacă va avea un răspuns pozitiv la întrebarea„ putem anticipa conduita elevului, studentului” ?. Cele mai complexe teorii care încearcă să descopere răspunsuri ştiinţifice, privind modul în care influenţele educaţionale orientează conduite şi comportamente pot fi rezumate la două tendinţe. Una strict deterministă care oferă un model liniar în care relaţia dintre educator şi cel educat este o relaţie asemănătoare celei de la cauză la efect. Educator(profesor) (are un scop educativ bine definit) E (xxx) Student, elev. (este receptiv şi motivat de mesaj) S(xxx)

Acest model de influenţă educaţională este comparabil cu efectul mingiei la masa de biliard, unde o lovitură bine plasată are efectele găndite de jucător(educator). Într-un astfel de model, este subliniat, accentuat, rolul educatorului, iar cel ce suportă influenţele este privit ca o entitate pasivă ce va evolua pe trasa preconizată de altcineva. Simplificarea în sine a acestei relaţii are meritul de a încuraja programe educaţionale dintre cele mai complexe, cu prezumţia acunci când variabilele sunt bine controlate acestea pot fi puse în operă. Modelul opus este cel care ia în calcul personalitatea subiectivă şi complexă a celui ce suportă influenţele educaţionale( constrăngeri, stimulări, susţineri, dezvoltări ş.a.) cât şi acelui care educă. Într-o astfel de perspectivă se ajunge la teoria vulcanului imprevizibil. În orice moment al actului educaţional este posibil ca personalitatea studentului, a elevului să devanseze intenţiile educaţionale( fie să blocheze, fie să accelereze actul de educaţie). Toate aceste probleme conturează deja ceea ce devine cu adevărat important în actul educaţional şi anume, Semnificaţia psihologică a situaţiei educaţionale.

3

PSIHOLOGIA EDUCATIEI- Conf. Univ. Dr. MIHAI M. PUIU Semnificaţia psihologică a situaţiei educaţionale A. B. C. D. Are caracterul unei intervenţii psihologice, adică depăşeşte travaliul pur tehnic sau exerciţiul didactic, mai precis, această intervenţie nu reprezintă numai un transfer de cunoştinţe. Are loc proiectarea unui posibil mod de acţiune al profesorului sau educatorului, sunt implicate total personalitatea şi stilul acestuia. Obiectul intevenţiei educaţionale este o personalitate care funcţionează conform unor legităţi proprii, specifice vărstei, etapei de dezvoltare, nivelului socioeconomic, motivaţiei pentru învăţare. Este o situaţie complexă în care acţionează N. factori (relaţia dintre personalitatea profesorului şi a studentului a elevului, motivaţia pentru disciplina de studiu, stilul de predare şi mangementul clasei , al grupului ş.a.).

Semnificaţia psihologică a situaţiei educaţionale poate fi descrisă schematic astfel: A, B, C, D reprezintă principalii vectori ai semnificaţiei psihologice în educaţie, aflaţi într-o strânsă interrelaţie, fapt ce subliniază că actul didactic, pedagogic poate fi condus şi dirijat numai pe baza unor sistematice cunoştinţe psihopedagogice. Acest fapt a determinat proiectarea şi emiterea de către M.Ed.C.T. a Ordinului nr.4316 din 03.06.2008 , privind aprobarea programului de studii psihopedagogice în vederea certificării pentru profesia didactică prin Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic. Anexa la OM. , articolul 1 precizează că Certificatul de absolvire al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic acordă dreptul de exercitare a profesiei didactice în învăţământul secundar, postliceal şi superior, potrivit legii. Modele ale învăţării şi implicaţii în actul educaţional Învăţarea nu este un fenomen exclusiv uman, actul ca atare este prezent în conduita fiinţelor vii şi are loc ca un proces fundamental în adaptarea organismului la mediu. Din această perspectivă putem enumera mai multe domenii şi discipline care studiază problematica învăţării. Neurobiologia, biochimia, neurofiziologia, sunt centrate pe identificarea modelelor de învăţare care sunt localizate la nivelul reţelelor cognitiv - neuronale, sau al pachetelor de substanţe biochimice ARN, ADN, „acizi biocognitivi”, mari depozitari de informaţii, 10 la puterea 60 de mii. Psihologia este preocupată de identificarea legilor specifice ale memoriei, învăţării, rezolvării de probleme, ale mecanismelor cognitive generale.Alături de pedagogie, sociologie, epistemologie (teoria cunoaşterii), logică, psihologia educaţiei/pedagogică studiază dimensiunile individuală şi socială ale învăţării, condiţiile în care acestea se produc şi metodele de optimizare. Prioritatea ştiinţifică, privind primele modele cu valoare ştiinţifică, legate de învăţare a aparţinut psihologiei clasice unde s-au remarcat pionieri ai domeniului: Herman Ebbinghaus (1885), Edward Thorndike (1898) John B. Watson (1919). Principale definiţii ale conceptului de învăţare. O şcoală realmente cu tradiţie în studiul proceselor specifice ale învăţării este, incontestabil, şcoala rusă. A.N. Leontiev (1903-1979) este reprezentatul teoriei care defineşte învăţarea drept procesul dobăndirii experienţei individuale de comportare, pe care o putem prelua de la experienţa socioculturală a umanităţii. Cu toate acestea, trebuie precizat că problematica psihopedagogică a învăţării este legată direct, intrinsec de mecanismele de prelucrare secundară a informaţiilor, de mecanismele specifice ale memoriei (encodare, stocare şi recuperare a datelor). Toate aceste abordări ale psihologiei şi pedagogiei învăţării sunt adesea polarizate, în sensul că principalele teorii au puncte de plecare opuse. 4

MIHAI M. găndirea.) Factorii ce influenţează învăţarea Sarcina fundamentală a profesorului este aceea de a introduce studentul elevul în situaţia educaţională specifică de învăţare Rezultă că învăţarea nu are loc doar ca un eveniment natural. Găndirea ar reprezenta doar un derivat al simţurilor. iar cele logice sau o parte a lor capătă forme de manifestare intuitivă.” (Stefan Klein 2006. tradiţiile şi atitudinile grupului de referinţă. astăzi este acreditat faptul că este imposibilă stabilirea unor linii de demarcaţie între senzorial şi logic. Polirom. Dopamina favorizează apariţia de noi conexiuni în creier. cunoştinţe şi noutăţi. Dr. În învăţare.un cadru organizat (instituţii specializate de instruire şi educaţie) orientată în direcţia asimilării de cunoştinţe şi a formării structurilor psihice şi de personalitate. Sunt necesare condiţii şi premize optime pentru o eficienţă ridicată a procesului de învăţământ.Plăcerea te face deştept. aflat într-o relaţie cu mediul care se transformă într-o activitate de tipul „rezolvare de problemă”. factorii care influenţează învăţarea sunt cei cognitivi (factorii interni) şi cei socioafectivi. Univ. Formula fericirii. nivelul de dotare intelectuală. Iaşi). precum potenţialul ereditar. dirijată desfăşurată într. nu toate modificările de comportament sunt considerate ca procese de învăţare. „Conexiunile dintre neuroni se modifică atunci cănd creierul învaţă. Reprezintă condiţiile externe (variabile situaţionale) factorii obiectivi care susţin învăţarea: sistemul de cerinţe şcolare. Învăţarea este o activitate sistematică. motivaţionale. neuronul se hrăneşte (trezeşte) cu informaţie. pg 91. fiind integrate verbal. pe baza proceselor mentale abordate strict logic. Sunt desemnate drept condiţii interne (variabile intrapersonale) particularităţile şi disponibilităţile celui care învaţă. ca urmare derivate ale ei. acestea fiind cele care determină şi încarcă procesele cognitive. normele socioculturale. toate reprezentănd capacităţile prealabile . Psihologia educaţiei. 2004. Abordările raţionale sunt cele care fundamentează cunoşterea. voinţă. structura şi gradul de dificultate al disciplinelor. Într-o altă abordare conceptuală. Polirom. Pe fond. memoria ca având puncte de iniţiere în senzaţii. maturizarea organismului. energizante. Iaşi. fapt ce poate fi desemnat ca învăţare numai dacă experienţa este trăită şi consumată individual iar schimbarea de comportament este o achiziţie trainică. apriori (KANT). datorită faptului că procesele senzoriale se intelectualizează.) 5 .PSIHOLOGIA EDUCATIEI.Binomul strict al procesului de învăţare este format din bagajul de informaţii anterioare.Ea influenţează modul în care este prelucrată informaţia genetică din celulele nervoase şi incită neuronii să se organizeze din nou. relaţiile profesor –elev. Bucureşti. În acest context. Iată căt de străns sunt legate dorinţa(n. Raţionalismul susţine că imaginile sunt proiectări ale raţiunii. Definiţia restrânsă a acestui concept devine operaţională atunci cănd este plasată în contextul procesului de instruire. Aceasta se poate desfăşura eficient dacă profesorul activează în timpul oportun variabile socioafective. Este de subliniat că situaţia de învăţare nu reprezintă numai o componentă cognitivă. competenţa cadrului didactic. iar fără plăcere procesul de învăţare funcţionează mai greu. minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi Humanitas. PUIU Astfel. Psihologia mecanismelor cognitive. identificarea corectă a unei soluţii înseamnă modificarea de comportament. oboseala ingerarea de droguri. (Dorina Sălăvăstru. cu noutate şi dezvoltă plăcere. caracter. ( Zlate Mielu. definim ca abordări sensualiste acele teorii care preferă să identifice învăţarea. Cunoştinţele noi nu pot fi însuşite. Pregătirea cognitivă înseamnă activarea unei stări de receptivitate şi de ridicată motivaţie care implică direct studentul.logic. dacă în structura cognitivă iniţială nu sunt cunoştinţele cadru (premize) în care noile date să fie asimilate.motivaţia) şi înţelegerea.n. în mod conştient.Conf. Învăţarea. elevul aflaţi în situaţia de învăţare. considerate predeterminate . Schema de ansamblu priveşte învăţarea ca un răspuns al individului. noile câştiguri nu sunt puse pe seama altor factori cum ar fi : cauze biologice. 2004. definită ca schimbare comportamentală pare a fi agreată deşi. motivaţie.

Teoriile cognitive dezvoltă o viziune globală asupra învăţării. Alte teorii care se bazează pe acumulare de date experimentale şi care evită explicaţii şi generalizări sunt de fapt modele valide numai pentru anumite situaţii. succesul. Fenomenul desemnat prin „eroarea fundamentală a atribuirii” susţine că pentru a-ne explica propriul comportament adesea facem apel la particularităţile externe ale unor situaţii( insuccesul personal este datorat. Smart management. Univ.. pg.. Toate comportamentele sunt orientate spre scop. cu finalitate comprehensivă. Între cele mai cunoscute teorii de anvergură ale învăţării se numără cele asociaţioniste. Thorndike şi Skinner sunt psihologii care au obţinut rezultate deosebite pe această linie de găndire şi cercetare comportamentală. încercarea.Conf.. Editura Universităţii „Titu Maiorescu”. Pentru a explica comportamentul altora subliniem că eşecul şi slăbiciunile se datorează personalităţii lor . pedeapsă.421) Învăţarea trebuie să se orienteze tot mai mult spre descifrarea realităţii. Forme ale învăţării.şcolile de afaceri îşi petrec timpul concentrăndu-se pe vărful vizibil al gheţarului vieţii din organizaţii. Dr. Şi totuşi esenţial în învăţare este altceva. timpul dintre cele două momente joacă rolul esenţial acesta fiind de regulă foarte apropiat.. scheme de acţiune. psihologia cognitivă abordează procesul de învăţare intr-o formulă ceva mai complexă.. PUIU Rezultatul învăţării este mereu unul complex şi cuprinde stocarea unui conţinut informativ util. (Mihai Puiu. recompensă. Watson şi Guthrie. care punea în valuare relaţia directă dintre stimul şi reacţie. algoritmi un întreg discurs cognitiv. eroarea. Psihologii care au iniţiat studiul acestor forme de învăţare sunt Pavlov.. ce am făcut ?) Teoriile cognitive susţin că învăţarea are loc într-un context mai larg decăt cel al unei simple legături de contiguitate sau de recompensă. 6 . Intră astfel în calcul „eroarea fundamentală a atribuirii” care explică de ce unii pot învăţa şi reuşi cu uşurinţă. Karl Weick subliniază că procesele cognitive ale omului implică pe de o parte experimentarea. Asocierea prin contiguitate afirmă că legătura dintre stimul (S) şi răspuns (R) are un caracter temporal. Învăţarea ca obiect de cercetare ştiinţifică are un istoric deosebit de interesant şi multe dezbateri sunt încă în curs. Nu contează doar stimulul. vorbind despre misiune. operaţiile de management. viziune . pedeapsă). Procesele logico lingvistice sunt implicate în procesul cognitiv. Esenţial este altceva. strategie. atribuit unor factori „ obiectivi”). Când se întorc. modului lor de găndire defectuos. artibuirea. 2008.! Kets de Vries arată explicit că studenţii MBA vor totdeauna să înveţe mai mult marketing.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. MIHAI M. Învăţarea este un proces activ şi rezultat al procesului interactiv cu mediul inconjurător. eroare. Bucureşti. Învăţarea se realizează prin asocierea unui răspuns (comportament) la un stimul extern. zece ani mai târziu întreabă întodeauna acelaşi lucru: Cum vă descurcaţi cu oamenii. aceea de a înţelege lumea şi rosturile sale şi în acest context ecoul acţiunilor personale. căt mai ales modul în care acesta este interpretat. Dacă teoriile behavioriste explicau comportamentul prin schema clasică „dacă S atunci R”. proceduri. despre finanţe şi contabilitate. spre explicaţie. pentru semeni. Teoriile învăţării prin întărire (learning by reinforcement) stabilesc că legătura dintre cele două evenimente are loc nu pe baza proximităţii temporale ci pe baza consecinţelor conexiunii( succes. cu subordonaţii ? Cum scoateţi cei mai bun dintr-o echipă ? Din nefericire. Francois Doré distinge două categori de teorii ale învăţării: unele care au o orientare antropocentristă sunt teorii generale ale comportamentului uman. sesizarea retrospectivă( e bine ce am găndit. teorii frecvente ale anilor 19001960. subiecte altfel foarte importante.

ST. ************************* 7 . Univ. Bucureşti. Ex. MIHAI M.W. Ed.S.P. J. Teorii modele .strategii . G. New-York: Mc Grow Hill. P. POPESCU. Comentaţi diferenţa de validitate dintre o fotografie a unui coleg şi o ipotetică caricatură desen grafic al acestuia. GOLU.(2001) Psihologie educaţională. GOLEMAN. Editura IRI. GUILFORD. L. P. VALERIA NEGOVAN (2007) Psihologia învăţării.P. Polirom.(1998) Psihologia inteligenţei. BRUNER. Bucureşti. P. Ed. Bucureşti. Universităţii. GOLU. FESTINGER. Constanţa. ZLATE . J. (2004) Fundamentele psihologiei. DORINA SĂLĂVĂSTRU. Bucureşti. Iaşi. (1996) Cunoaşterea omului. Puteţi utiliza criterii sistemice non test şi operaţionalizări conceptuale.(2004) Psihologia educaţiei. E. MIHAI.D. Ed. Curtea Veche. Universitară. ALLPORT. Ed. Ed. Stanford University Press. Bucureşti. A. M. Nomotetic şi intuitiv sau idiomatic. M. Universităţii „Ttitu Maiorescu”. Bucureşti. D. Stanford.(1957) A Theory of Cognitive Dissonance . Polirom Iaşi. Bucureşti.P. E. Ed.D. Care sunt consecinţele psihopedagogice ale acestei forme de analiză. J.(1978) Dicţionar de Psihologie. Albatros. Ştiinţifică. (2006) Fundamentele psihologiei. Ed.Conf. (1991) Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti. Punctele de bază sunt acordate dacă acesta este uşor de recunoscut şi considerat precis de către cunoştinţe şi prieteni. BONCU. Ed.Univers Bucureşti. PUIU Bibliografie: ADLER . (1954) Psihometric methods. Polirom. E.(1970) Pentru o teorie a instruirii. Cum definiţi dominanta de personalitate şi care poate fi rolul ei în viaţă.NEVEANU.(2002) Psihologia influenţei sociale. Seminar: Realizaţi un portret veridic al unei persoane cunoscute de cei din jur. PIAGET.(1999) Instruire şi învăţare . I. Iaşi. Precizaţi dacă portretul celui în cauză poate constitui un punct de plecare pentru prezicerea comportamentului viitor şi pentru înţelegerea acţiunilor sale din trecut. (2001)Inteligenţa emoţională. CREŢU CARMEN (1997) Psihopedagogia succesului. P.D. NEACŞU . (2008) Smart management.Ponto. Bucureşti. Ed. Interpretaţi valoarea de adevăr dintre trăsăturile esenţiale şi cele globale ale unui portret şi evoluţia lor în timp. Dr.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Bucureşti.

Thorndike (1874-1949) dezvoltă aceste teorii în cadrul studiilor supra comportamentului considerat ca fiind o variabilă obiectivă măsurabilă pretabilă la cercetări pozitiviste. MIHAI M. Căutarea unui răspuns (R) apare ca urmare a nevoi de a rezolva o stare fiziologică. exacte. Dacă în rezolvarea unei probleme există posibilitatea de a prefigura mai întăi „ soluţiile rele”.reprezintă o bună punere în parctică a condiţionării instrumentale . Modelul de condiţionare instrumentală B.F. care pentru lumea vie înseamnă raspuns la o situaţie problemă. la început bazală. Legătura dintre un stimul (S) şi un răspuns( R) capătă semnificaţie numai dacă satisface situaţia problemă. atunci prin excludere (trial mental) omul inteligent evită alternativele greşite şi alege calea cu cea mai mare probabilitate de succes.Totuşi aceste modele sunt valide explicativ pentru învăţarea ce implică formarea unor reflexe şi a unor deprinderi complexe. Univ.1958). „Programarea” celui care învaţă vizează ca acesta să parcurgă legile de întărire obţinerea de bonus.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.Acesta este consolidat fixat prin mai multe repetiţii şi exerciţii. un nivel de pregătire şi de excelenţă pot fi atinse de cel în cauză dacă acesta este supus unui program care să întărească atent stările de aşteptare.Concluzia a fost aceea că. Hrana a apărut la anumite intervale de timp sau după un anumit număr de răspunsuri bune. Fenomenul de întărire continuă care are loc prin stimulare şi programare a succesului conduce la o ridicată eficienţă la nivelul individual. Skinner(1904-1990) este celebru prin experienţele sale care confirmă că „inteligenţa instrumentală” la animale este un proces ce poate face legătura dintre un stimul condiţionat şi unul necondiţionat prin intermediere. Dr.Conceptul de bază (behavior)este legat de procesul de adaptare. recompensă) prin respectarea condiţiilor de rezolvare a problemelor impuse.dialog asistat de computer. PUIU TEORIILE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea prin încercare şi eroare (trial and error) E. fenomen natural. o numită poziţie socială. Generalizarea acestui model de învăţare a dus la forme de dresaj dintre cel mai complexe. (furnizarea recompensei) reprezintă un proces complex. iar comportamentul se repetă dacă urmările acţiunii sau non acţiunii sunt pozitive. o trebuinţă. nu există o astfel de structură anatomică specializată în astfel de procese. un suport anatomic anume (Karl Spencer Lashley 1890. care nu pot fi însuşite direct din primele încercări. cu rol fundamental în învăţare.Conf. permite rezolvarea în ritmul propriu de lucru unor probleme (domenii de studiu) şi este posibilă numai pe ariile care permit segmentarea disciplinelor pe probleme secvenţiale.. Este evident că abordarea programată a învăţării. Fenomenul de întărire. responsabile de păstrarea şi reactualizarea informaţiilor. Au fost dezvoltate cercetări privind localizarea unor structuri ipotetice.Creierul dispune de potenţialtăţi egale pe toată suparafaţa sa adică 8 . Procesul de interacţiune . unităţi bine delimitate. în principiu. ale memoriei care căutau să identifice un loc. Brain Engram Reprezintă modelele localizaţioniste ale învăţării. Un răspuns corect permite trecerea la nivelul superior de rezolvare Acest lucru constitiue în sine o formă de recompensă. Este „salvată” imaginea de sine. Soluţia problemei o reprezintă un comportament nou (prin apăsarea pe o părghie se obţine harnă). Aspiraţia la un anumit statut. Skinner a publicat „The Science of Learning and The Art of Teching”(1954) şi „Teaching Machines”(1958) lucrări ce au constituit un impuls deosebit pentru învăţământul programat.

(Toate cunoştinţele unui om de cultură ar putea fi înscrise în 0. Prin acest model. regiuni şi circumvoluţiuni din acesta au de îndeplinint funcţii psihice. ipoteza nevroglială şi fenomenul de potenţializare pe trmen lung. sinapse. „fapte” ce pot explica fenomenele de engramare. ele sunt în contact cu alte arii corticale care. de o trăire emoţională care este acompaniată de o modificare a stărilor fiziologice. Pe fond. 9 . Inteligenţa emoţională se bazează în mare măsură pe exerienţa acumulată la nivel personal. Experienţele profunde. memorare şi decizie. proteinele şi acizi biotici. în explicarea proceselor mnezice şi ale învăţării intervine creierul cu toate componentele sale anatomice şi neurofuncţionale. un ansamblu de celule fără a produce modificări deosebite.În prezent sunt certitudini cu privire la rolul distinct pe care il poate juca structura anatomofiziologică în procesul psihic.02 grame de acizi nucleici. Cele patru componente (configuraţii) ale acestor nucleoproteine se pot combina într-un număr foarte mare de variante de 10 la puterea 6000. Memoria semantică este legată de neocortexul non– rinencefalic. Polirom. ca atare. cu o notă de instabilitate. circuitele subcorticale (asemeni unor microprocesoare) permit stocarea engramelor la nivel cortical( unităţi menzice) şi utilizarea lor (re-lecturare ). Atunci cănd urma nervoasă este persistentă. Aceste explicaţii sunt susţinute de alte nivele de cercetare care susţin ipoteza bioelectrică. Prin urmare. (Mielu Zlate. enzimele. şi chiar dispun de structuri morfologice distincte. PUIU este echipotenţial. Acest model funcţional a pregătit elaborarea unor noi teorii care au repins localizarea ca atare a unor funcţii psihice. substanţele biochimimce. (Mielu Zlate. Hebb explică memoria de scurtă durată ca fiind o urmă nervoasă ce parcurge. La realizarea unei funcţii psihice participă zone din întregul creier. Modele neuronale D. Deşi s-a afirmat existenţa unor zone principale.O. 1989. Memoria de scurtă durată este procesată de sistemul limbic şi cortexul prefrontal.2004. Hebb dezvoltă teoria autoîntreţinerii excitaţiei nervoase şi a consolidării urmelor .Un nou traseu neuronal apare de regulă pe fondul unei experienţe subiective de învăţare ( emoţia şi experienţa personale). la acest nivel se regăsesc. arii corticale sau de sistemul nervos central. specifice pentru exercitarea unor funcţii psihice. Dacă utilizăm analogia dintre computer şi creierul uman. simultan. conservarea şi arhivarea informaţiei. fapt ce subliniază importanţa implicării prin programele practice în actul de învăţare. implicit biochimice. Univ. circuite. de învăţare prin repetiţie. ipoteza sinaptică. Astfel memoria procedurală este procesată de structurile cortico. MIHAI M. 2004). Iaşi ). conform lui Jaffard şi Signoret. Psihologia mecanismelor cognitive.Conf. ADN-ul ar avea rol în păstrarea informaţiei. nu însuşită didactic. Nivele diverse de organizare neuronală corespund teoriilor explicative legate de molecule. Dr. neuroni. explicativ. iar ARN-ul rolul de preluare şi transport al informaţiei. avem de a face cu modificări care vizează noi legături între neuroni. totuşi. care ne marchează şi ne impresionează psihologic sunt dublate. în condiţii deosebite ( de compensare) pot prelua aceste sarcini. Noile teorii au realizat un compromis care stabileşte că anumite arii ale cortexului sunt totuşi specializate. Astfel se explică memoria de lungă durată.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.striate ale cerebelului. Modelele biochimice şi bioelectrice Explicaţiile care „pătrund” dincolo de nivelul neuronal se îndreaptă spre schimburile de substanţe ce ar putea avea loc în procesul de învăţare.

58-59 si 89 ) 2. Univ. Acest fapt este posibil atunci cănd profesorul. bazate pe self concept. legi ale întăriri şi ale programării conduitei. Stiintifica. Bruner Jerôme. legi de funcţionare ale sistemului nervos. susţin faptul că învăţăm doar lucrurile care ni se par importante. MIHAI M. concomitent. la nivelul înţelegerii dar şi al experienţei.U.Polirom .PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Modelele psihologice de tip holistic. atunci cănd procesarea are loc la nivel semantic. Psihologia educaţiei. al bunei motivaţii al interesului pentru învăţare. Explicaţiile de tip neurofiziologic nu susţin singure teoriile învăţării şi nu răspund la întrebările privind rolul pozitiv declanşator al curiozităţii. este firesc să ne punem problema modelări comportamentale . Libraire Philosophique. pe întreaga durată a acestui proces se înregistreză cu atenţie schimbările de comportament. Paris 1965 3. auditiv.28). care este efectiv agentul de întărire a comportamentelor. Procesul educatiei intelectuale. Biblografie: 1. psihologie de modelare a comportamentului Dacă învăţarea are între legile sale fundamentale. 2004. Dr. opuse celor analitice surprind configuraţii în care sunt implicate mai multe instanţe. Oferta educaţională trebuie să însemne. vizual. simultan cu aplicarea acelor întăriri semnificative pentru comportamentul dezirabil. Imaginea de sine (self-concept) influenţează abilitatea de a învăţa şi ce anume se învaţă. a fecvenţei şi a condiţiilor curente în care el se manifestă). P. precum şi a întăririlor care pot contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil. pentru a putea fi evitate. implicit. Astfel învăţarea este un proces care poate fi facilitat atunci cănd are loc pe mai multe canale de informare cănd sunt stimulate. ştie să programeze atent şi înfluent recompesele şi pedepsele. cât şi individual. La formation de l’esprit scientifique. PUIU Modele psihologice Teoriile învăţării. reţinem acele informaţii care au semnificaţie pentru viitorul nostru. Bachelard. Paşii ce trebuie parcurşi pentru modificarea comportamentelor indezirabile sunt: „Specificarea comportamentului indezirabil ce urmează să fie redus la minimum sau înlăturat (studierea atentă a acestui comportament.G. la nivelul sensului dar şi al semnificaţiei.F.. Psihologia educaţiei. arii dintre cele mai complexe( registre senzoriale variate. atât la nivel de grup. Ed. René Trait de pédagogie générale. o programare deosebit de elaborată a întăririlor comportamentale. . Hubert. Paris 1938 ********************* 10 . Identificarea întăririlor ce susţin comportamentul nedorit . Tehnicile de modelare trebuie să urmărească ignorarea comportamentului indezirabil ( dacă acesta nu impune sancţiuni urgente ) determinănd stingerea lui şi mai apoi întărirea comportamentului dezirabil. ) memorii distincte.Iaşi pg. căt şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul. în sensul optimizării şi al ridicării efificienţei acestui proces. D.” (Dorina Sălăvăstru. Bucuresti 1970 ( pg. Evitarea sistematică a primului tip de întărire. 10-11.Conf. procedurale. legi ale psihologiei motivaţionale.

iar altele benefice. Eu. „Smart psychology”. Instinctual.Sub presiunea unor autorităţi ne transformăm în agenţi de execuţie şi putem săvărşi fapte incredibile. MIHAI M. „Natura umană nu este compasivă. James Thomson identifică în planul elaborării deciziilor patru modele logice care reprezintă o matrice a gândirii umane care dispune în rezolvarea problemelor de decizii mai mult sau mai puţin raţionale. “irationale” . Uneori. după criterii de valoare.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. formarea instruirea şi dezvoltarea resurselor umane aflate în procesul de educaţie şi dezvoltare. astfel încât unele întâlniri sunt otrăvitoare. Univ. Schimbul emoţional are loc la un nivel subtil. Simon Herbert tratează problema „raţionalităţii limitate” (expresie preluată fericit de sociologi) ca pe un concept distinct de „iraţionalitate” (câmp strict psihologic) în managementul organizaţiei. PUIU ABORDAREA PSIHANALITICA A PERSONALITATII „Raţionalitatea limitată”.Conf. Dr. la rândul lor se proiectează în comportament şi decizii. în gestionarea. cu miză în „arena educaţională”. a lua în calcul managerial dimensiunile psihologice ale spiritului uman poate contribui la buna evoluţie şi la diversificarea perspectivelor educaţionale. Transmitem şi captăm dispoziţiile celuilalt într-un fel de economie subterană a psihicului. printr-un „lanţ cauzal” specific realităţii psihologice.nevoia continuă de a fi apreciat. sentimentale. cu o notă de disculpare. unele atitudini de inadecvare faţă de semeni – (documentate. Astfel. ca dimensiune fundamentală în „Managementul educaţional”. contaminarea emoţională este mult mai subtilă. fiind un fel de schimb tacit. dincolo de consistenţa paradigmatică în planul deciziei se dovedeşte a fi o realitate greu contestabilă când ne raportăm la implicarea elementelor religioase. obiective). Într-o astfel de concepţie. pot sta la baza unor decizii specifice ale educatorului . „Smart managementul educaţional” înseamnă a rezolva. afective. Într-o organizaţie pot să funcţioneze modelul raţional. De aceste lucruri ar trebui să se ocupe mai serios doar instituţiile. estetice în psihologia cotidiană. în ansamblu cu efecte serioase în gestiunea educaţiei. distincţia dintre indivizi şi rolul lor în perspectivă. acte ratate care. „De obicei. satisfacerea nevoilor fundamentale conduce la reducerea tensiunii nervoase. de care „managementul educaţional trebuie să ţină cont. planificarea. aproape imperceptibil. metoda încercare/eroare/succes. sublimări.” (Daniel Goleman. Impactul personal este resimţit dincolo de tehnicile de protecţie. care se petrece în fiecare întâlnire în parte.” A dovedit-o experimental psihologul Millgram. desemnează o amplificare a capacităţii de decizie nuanţată. dar nu la dezvoltarea fiinţei umane. 11 . Existenţa acestor modele pune în evidenţă rolul pe care îl joacă inteligenţa emoţională (iraţională) în special la nivelul întâlnirilor interpersonale. între cele trei instanţe psihice – Sine. Supraeu – se pot instala energii negative care conduc la refulări. 2005). diagnosticul valid al unor trebuinţe exagerate. modelul coaliţiei şi modelul „recycle ben”.

asigură (procesează) gestionarea energiei psihice. încurajează studenţii . MIHAI M. ca procedee educaţionale asupra omului. al conducerii strategice şi al perspectivei pedagogice . „Raportul omului cu fantezia este în bună parte determinat de raportul său cu inconştientul în genere. Tipologia oferită de Jung . necesare pentru rezolvarea problemelor individuale. aflat într-o organizaţie educativ. sociale. Psihologia lui se orientează după instinct şi după senzaţie. individul.gânditor extravert/introvert. elevii să „rişte cu imaginaţie”. individul va fi mai mult sau mai puţin înclinat să se lase în voia inconştientului şi a produselor acestuia” (C. G. Jung construieşte un sistem din aceste patru funcţii şi identifică o tipologie (neexistentă în stare pură). sentimental extravert/introvert. Jung. La rându-i. organizaţional sunt consecinţe directe ale dezvoltării personalităţii. solicită un spaţiu de libertate şi decizie. rezolvarea corectă a acestor complexe. dreptul de a se manifesta ca personalitate. Acesta este un important material de analiză pentru resursele umane. ale identificării condiţiilor specifice. distinct se interpretează în raport cu întregul. al rezolvării conflictelor. concrete la orice individ. această din urmă relaţie este determinată de spiritul vremii. De exemplu. sensibil extravert/introvert. în care sunt operante câteva principii prezente în teoria lui Jung: principiul opoziţiei (prea mult într-o parte înseamnă prea puţin în altă parte) .reprezintă o bună teorie a flexibilităţii care dezvoltă un sistem al personalităţii umane – extraversie/introversie.G. într-o viziune unitară şi principiul compensării – mecanism prin care se demonstrează că orice energie poate fi compensată. Sentimental. educaţie. obiectiv. intuitiv extravert/introvert – girează prin prestigiul autorului. sensibil sau intuitiv. profesorii în luarea celor mai bune decizii. centrate în jurul unei „teme majore”. energii specifice psihologice este favorabilă.Conf. Univ. Jung „Dacă destinele oamenilor sunt determinate atât de obiectele intereselor lor. preponderent centrat pe dezvoltarea resurselor umane. spre cel al vieţii reale economice. organizaţionale presupune înţelegerea tipologiilor psihologice jungiene şi în planul eficienţei educative. Factorii de mediu. Evoluţia personalităţii nu se opreşte niciodată. spunea C. atunci determinismul economic al conduitei umane şi determinismul psihologic interesează în cel mai serios mod „managementul educaţional”. diferenţierea dintre pulsiunile eului (fantezie şi creativitate) şi funcţiile conştiinţei care au un caracter orientat. „complexul psihologic” pe care un individ îl poate dezvolta are la bază energiile inconştiente. Jung în 1937. Câştigul obţinut din astfel de analize sensibilizează educatorii. „Tipul senzaţiei” reprezintă în orice privinţă o răsturnare a celui intutiv. 1997). reale. Astfel. După gradul de predominanţă a raţionalismului. trebuinţa de autorealizare se tratează ca o bună orientare a celor în cauză. gânditor. Dr. cât şi de fiinţa lor lăuntrică”. profesie. echilibrul aspectelor inconştient-constiinţă se realizează în procesul de individuare. ideea de perfecţionism. marile înfăptuiri cât şi progresul social. face posibilă distincţia dintre psihologia instinctului şi psihologia eului. PUIU Abordarea neo-psihanalitică a personalităţii C. analiza 12 . familie condiţionează acest proces.instructivă.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Implementarea unei astfel de paradigme din limbajul psihologic.G. principiul unităţii . Principiul contrariilor – ca principiu fundamental . Faptul că psihologia evaluează personalitatea în mod analitic. gândire/ sentiment – trăsături universale. Metodele jungiene de intervenţie în managementul educaţional-organizaţional sunt actuale: “testul asociaţiilor verbale” poate diagnostica stilul personal şi cauzele unor conflicte.ceea ce pare uşor diferit. faptul că dincolo de standardizare şi masificare. În societate.

Insistă pe ideea de dobândire a superiorităţii: „Omul doreşte să atingă idealuri. Univ. Dr. ceea ce conduce la ostilitate şi o anumită neîncredere în relaţiile interumane. „sentimentul de inferioritate” reprezintă forţa motivaţională şi este un complex rezolvabil ca urmare a procesului de compensare. Adler pune bazele studiilor prin care „structurile subiective” (comportamentele organizaţionale de azi) pot fi explicate de interrelaţia dintre individ şi cultura organizaţiei. dar şi în muncă. de scopul şi direcţia activării individuale. 13 . „Logica vieţii în comun”. regulile imanente de existenţă ale grupului din care face parte”. un mod de abordare eficient al relaţiilor interpersonale . Apare sentimentul de frustrare în dragoste şi securitate emoţională. aceştia fiind doar paşii prin care el se îndreaptă spre un drum unic lui – ideea de superioritate. filogenetică şi isto-rică.” „Psihologia individuală”. MIHAI M. dacă se ia în calcul nevoia unei mai bune comprehensiuni mentale faţă de semenii cu care ducem o viaţă în comun. a nivelului de aspiratie) permite înţelegerea personalităţii şi stilului (superioritatea eului. reprezintă un vector deosebit de important în evaluarea umană. aşa cum o surprinde autorul. nu este impus de cineva. Managementul resurselor umane trebuie orientat pe direcţia unei aprofundări a cunoaşterii omului în baza unor principii ştiinţifice. nici stabilitatea ca atare. de rezolvare prin „compen-saţie nervoasă”. Atent în elaborarea unor principii de cunoaştere a omului.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Alfred Adler (1996) ne avertizează: „se poate afirma că niciodată oamenii nu au trăit mai izolaţi decât azi”. o îndatorire. Din cunoaşterea psihicului uman rezultă. Punând în evidenţă importanţa factorului social (exogen care poate explica o anumită simptomatologie individuală. preciza Adler. trăirea interioară a unor satisfacţii. a subiectului faţă de obiect). idealuri). „ca să înţelegem ce se petrece într-un om. Fiinţa umană nu caută de fapt liniştea. avertismentul este valid şi exact. (Manfred Kets de Vries. Chiar fenomenul disident îşi are originea în cultura pe care o contestă Conceptele “stil de viaţă” şi “forţă creatoare a eului” sunt concepte funcţionale pentru managementul resurselor umane. o misiune care. aspiraţii. analiza viselor (se foloseşte mai mult pentru identificarea elementelor de prestigiu. Adler tratează perioada de copilarie ca responsabilă pentru o anumită orientare faţă de viaţă. actele de răzbunare imaginare. orientate teleologic de voinţă. înlătură soluţiile improprii. prin tendinţa spre superioritate. cunoaşterea omului faţă în faţă cu misiunea sa socială. este necesar să supunem examenului atitudinea acestuia faţă de semeni. o adevărată sociopsihologie. 1996) Adler conferă omului o dimensiune socială certă şi descoperă faptul că omul nu este în conflict cu propria cultură. Pe fond. are tendinţa de a-şi disimula sentimentul de inferioritate în spatele unor ficţiuni precum puterea. evită falsa perspectivă şi creează un cadru de viaţă în care sentimentul comuniunii sociale joacă rolul preponderent.Conf. de comunicare comunitară. PUIU simptomelor (echivalentă cu analiza incidentelor critice din psihologia resurselor umane) oferă o metodologie. (Alfred Adler. Adler este preocupat de finalitate. 2004) Alfred Adler Adesea. în mod automat. are în concepţia lui Adler înţelesul unei reale cercetări şi are drept obiectiv. viaţa psihică având sens şi semnificaţie când este integrată dorinţei de depăşire a complexelor (planuri. „Stilul de viaţă” este creat de subiect. preluând cele mai valide şi probate experi-mental teorii psihologice şi psihosociologice. Această programare este genetică.

Aşadar. direct aplicabil. nu depune efortul necesar de a face faţă situaţiei. Dr. a relaţiilor şi a conduitelor mem-brilor poate ţine cont de cele oferite de gândirea şi conceptele neopsihanalizei (Karen Horney. public. Se identifică indivizii oportunişti. a dominanţei sau retragerea. nu doar explicativ pentru psihologie ci. făcând din avantajul unuia. standard de conduită. Concurenţa. fie alcoolici. sunt fie delicvenţi. S. defel. Erich Fromm. „Caracterul omului este destinul său. relaţiile familiale. interesaţi. nu domină numai relaţiile noastre profesionale. compromiterea. iar în altul vor reprezenta abateri cert sancţionabile. fie cultivarea puterii. suspiciunea în orice relaţie umană. nu are sensibilitate şi umanism faţă de persoanele din jur. fapt recunoscut ca „efect de reciprocitate”. a incertitudinii: fie dezvoltarea climatului afectiv. tirani. Dacă încercăm să dăm la iveală motivaţia inconştientă. în general cei care dezvoltă ideea de dezinteres faţă de grup şi colectivitate.” (Herodot). dezavantajul celuilalt. transplantând germenii rivalităţii. Ernest Jones). psihologia culturalistă sau neopsihanaliza are importanţă pentru modul în care pune în valoare dimensiunea şi experienţa socială concepută ca o euristică adecvată intervenţiei în planul personalităţii. trebuie să angajăm o luptă deoarece unele din interesele noastre sunt astfel puse în pericol. Prin-cipiul economic al concurenţei afectează relaţiile umane prin faptul că împinge un individ la luptă contra altuia. neparticiparea. organizaţiile sau indivizii caută protecţia împotriva anxietăţii. globale sau locale). Crearea unui univers al securităţii personale şi al încrederii în sine este totodată un deziderat umanist. încurajarea supunerii. Există o legătură funcţională între stilul de viaţă şi caracter. nu ţine seama. ci impregnează şi relaţiile noastre sociale. de stat.este cel mai răspândit şi cuprinde indivizii care caută să obţină întotdeauna ceea ce doresc.Conf. Pentru „managementul 21”. Nu este. Analiza dintre orga-nizaţii şi mediile acestora. dar şi un obiectiv pe care managementul organizaţional trebuie să îl aibe în vedere. MIHAI M. stilul ezitant . a conformismului. Laing – „Le moi divise”) Karen Horney identifică chiar unele modalităţi prin care o societate. PUIU “Stilul este omul însuşi”. stilul socialmente-util: demonstrează că indivizii sunt capabili să comunice cu ceilalţi să acţioneze într-un acord reciproc profitabil cu semenii. Într-o manieră la limita normelor etice. secundar faptul că aceste implicaţii teoretice antrenează concepte şi afirmaţii cu un rol. el devine baza caracterului. dar egoişti. sociabili. Adler identifică patru „stiluri de a rezolva problemele de viaţă”: stilul dominant – persoana în cauză are interese sociale relativ reduse. stilul achizitiv . odată creat acest stil. Precur-soare a conceptului antipsihiatrie (vezi Ronald D. Sullivan. Într-un anumit context culturalorganizaţional. acest lucru îl face pe individ sa fie dependent continuu de alţi oameni.nu face încercări. Karen Horney precizează că „motivaţia inconştientă rămâne inconştientă deoarece noi suntem interesaţi ca ea să nu devină conştientă” şi subliniază că această formulă condensată conţine cheia înţelegerii atât teoretice cât şi practice a fenomenelor psihice. perturbarea relaţiilor interpersonale prin con-flicte reale şi actuale crează o relaţie circulară între ostilitate şi anxietate. aprecia Karen Horney. aceste atitudini pot avea caracterul normativ. în managementul deciziei. de la alţii. Prin stilul de viaţă. Acesta este pe scurt conceptul de „rezistenţă” cu o arie 14 . individul acordă o importanţă deosebită modului de rezolvare a problemelor de viaţă. Univ. Aceşti indivizi cu „tendinţe sadice”.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. al comunicării în medii diferite (private. nu are iniţiativă în lupta cu dificultăţile vieţii. prieteniile. Karen Horney Face parte din reprezentanţii de seamă ai culturalismului în psihanaliză dar recunoaşte genialitatea lui Freud.

Ori „managementul 21” înseamnă tot mai insistent luarea deciziilor şi fundamentarea proiectelor viitorului. Antropologia umanistă a lui Erich Fromm iden-tifică şase trebuinţe fundamentale. dar pentru marea majoritate „individualismul” nu era decât o faţadă. dar şi în procesele de negociere şi cele de formare a unor atitudini şi respectarea normelor de comunicare în organizaţii. ca pe un principiu al gândirii psihanalitice – cu impact deosebit pentru „management 21” – faptul că „motivaţia atitudinilor şi a comportamentului nostru se situează la nivelul forţelor emoţionale”. Dr. Astfel de interpretări diferenţiază. profesională. când indivi-dul este cauză şi consecinţă a societăţii. în această manieră. spre a înţelege orice structură de personalitate trebuie să identificăm impulsiunile afective cu caracter conflictual. o „minoritate” care a ajuns să simtă „eul”. PUIU de utilizare atât în psihoterapie. deşi calculatorul. Erich Fromm (1983) subliniază că această cultură a eliberat omul pe plan politic şi economic. Renunţarea la libertate. comunicare. renunţând la comunicare. prin expri-marea deschisă a trăirilor emoţionale şi intelectuale. cotidiană şi de perspectivă. Intervenţia psihosociologică în organizaţii este tot mai calificată şi profesionistă. nevoie de care trebuie ţinut cont şi care trebuie analizată în contextul managementului resurselor umane. Trebuinţa de identificare a individului cu un grup.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. învăţându-l să gândească prin el însuşi. motivaţia faţă de muncă. o comunitate socială. au loc când oamenii „acceptă” un regim totalitar. a unor noi valori în diferite domenii (publicitate. În configurarea unei societăţi de tip uman. politică reprezintă o temă de studiu a „managementului 21”. MIHAI M. ple-când de la achiziţiile remarcabile de tipul „smart psychology”. individuală şi/sau de grup. Nevoia de apartenenţă la o matrice (socială. confirmate de marile teorii şi experimente din acest domeniu cu o inserţie strategică în viaţa socială. Jocul de valori care apare în urma acestei etichetări a „spiritului gregar” se traduce în binomul libertate-securitate: dobândirea libertăţii pozitive este posibilă atunci când omul este relaţionat cu ceilalţi prin dragoste şi muncă. Părintele „şcolii culturaliste americane”. şi dezvoltă supoziţia particulară că. suprimarea individualităţii şi integrităţii. management. 1995) Dezvoltarea şi înţelegerea unor teorii privind oamenii în organizaţii. o psihologie umanistă a liderilor poate fi susţinută de această deschidere: „smart psychology”. în promovarea unor schimbări. disimulând falimentul acestei căutări de sine. cultură organizaţională). (Karen Horney. acesta îşi poate concepe independent individualitatea ca un centru şi ca un ordonator activ al forţelor şi experienţei sale.Conf. Erich Fromm Conştiinţa de sine a individului depinde de „desprin-derea sa de clan” şi de gradul la care a ajuns procesul său de individualizare. satisfacţia şi performanţa nu pot fi validate în absenţa imaginii complementare oferite de „smart psychology” – un mod mai profund de procesare a realităţii secolului 21. Autoarea menţionează. Univ. Dezvoltarea culturii occidentale părea capabilă să furnizeze bazele unui sentiment complet al individualităţii. ca simbol al deciziei raţionale este 15 . Se obţine o falsă libertate interioară. sustrăgându-l de la o presiune autoritară. Convingerea fundamentală că procesele psihice sunt tot atât de strict determinate ca şi procesele fizice (formată iniţial ca ipoteză de Freud) ne permite să pătrundem mai adânc în conexiunile psihologice. Erich Fromm aduce în discuţie faptul că „Ştiinţa despre om” trebuie să ajungă la elaborarea unei descrieri precise a ceea ce trebuie să înţelegem prin natura umană. culturală) este o nevoie fundamentală pentru fiinţele umane. Acestea sunt cu atât mai consistente şi valide cu cât înaintăm tehnologic şi cu cât progresul ştiinţific este mai pregnant. organiza-ţională.

este bine să-mi propun cel puţin două”. Ideea de stimulare se poate obţine cultivând dezvoltarea permanentă şi atitudinea de perfecţionare în măsură să contrazică paradigma privind natura umană„leneşă”: „dacă vreau să fac un lucru. asemănător tipului oral (Freud) sau tipului submisiv (Horney). Naţionalismul este o forţă negativă de accentuare a „înrădăci-nismului”. grija pentru destinul ei individual şi bunăstrarea ei materială. responsabilitate. încearcă un sentiment de coerenţă în toate activităţile sociale şi personale. dar poate merge până la accente şi patos faţă de naţiune). Confirmarea este un mod de a dobândi identitatea. (Mihai P. Narcisismul este un mecanism denaturat de rezolvare a trebuinţelor de relaţionare. de o activitate continuă de stimulare şi orientare.” (Erich Fromm. respect şi cunoaştere. dependent. Ne dorim societatea „Lexus” sau „societatea măslinilor liniştiţi”. interpusă între Eu şi lume cu rol de „far”. În managementul clasic acest „individ” formeaza baza resurselor umane şi exprimă structura omului cotidian căruia Szondi îi descifrează experimental un „profil psihopulsi-onal”. de fapt. Fromm subliniază că afecţiunea pe care un cetăţean o simte pentru propria ţară şi care înseamnă. când propria persoană „devine întreaga lume”. „Planul de activitate” acoperă doar secundar mecanismul de stimulare (la modul energetic). 2005. V.persoana simte nevoia de creativitate.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. de consistenţă cu lumea. prin apelul la calităţile grupului. crearea unui cadru social-psiho-logic în care să poată fi rezolvate nevoile şi trebuinţele umane fundamentale. în favoarea lui „a fi” pe deplin.. nu trebuie să se confunde cu dorinţa de dominare a altor naţiuni. Patriotismul este cultul său – atitudinea de spirit care situează naţiunea căreia îi aparţine individul respectiv. 1983). Această nevoie se traduce în managementul resurselor umane prin fapul că omul caută şi acceptă un scop căruia să i se subordoneze operaţional. oamenii sunt sensibili faţă de o filosofie unificatoare. Eşuarea acestei trebuinţe conduce la narcisism. Nevoia de corectă relaţionare interumană implică grijă. cunoaştem sursa răului şi admitem că pentru a pune capăt suferinţei trebuie să urmăm anumite norme de viaţă şi să schimbăm modul nostru de existenţă”. p.177195) Nevoia de „far sau orientare”: toţi oamenii sunt în căutarea unui sens în viaţă. PUIU prezent pe masa tuturor guvernelor se pare că starea anomică este în plină dezvoltare. Condiţiile unei schimbări umane sunt legate de schim-barea caracterului uman. Conceptul “tip productiv – tip neproductiv”: Tipul „neproductiv” este un om receptiv cu nevoia de a fi iubit. Nevoia de transcendenţă . dar „naţionalismul nostru reprezintă idolatria noastră. Nevoia de înrădăcinare – oamenii simt nevoia unei legi stabile care ţine de principiul apartenenţei la grup dar şi de „nevoia de rădăcină” (care porneşte de la grija faţă de familie. paradigma Erich Fromm. deasupra întregii umanităţi şi chiar deasupra principiilor de adevăr şi dreptate.Conf. Univ. compromis foarte accentuat pentru persoanele narcisice.D. „Smart psychology” propune managementului 21.(Mihai P. nu doar „industrial”.Zamfirescu (1973) prezintă „teoria compromisului de integritate” între Supraeu şi Eu. Fromm consideră că această trebuinţă trebuie să aibe o cosubstanţialitate cu fiinţa noastră. să i se dedice vocaţional. de orientare. Nevoia de stimulare este importantă în managementul resurselor umane deoarece omul are nevoie de nivel de per-formanţă. relativ foarte facil. MIHAI M. cele care renunţă la toate formele excesive ale modului „a avea”. Erich Fromm (1983) precizează că: „suferim şi suntem conştienţi de acest lucru. Dr. 2005) 16 . În managementul resurselor umane acestei trans-cendenţe îi corespunde dreptul omului la dialog „organiza-ţional”.

cu o „orientare de vânzare. manageri) îl sprijină.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Dr. Fromm. Cultura va juca un rol deosebit în raport cu nevoile societăţii. este necesară eliberarea de narcisism şi dezvoltarea unei gândiri critice. căci ele sunt relativ lipsite de onestitate. nu satisfa-cerea pulsiunilor de plăcere maximă. nu-ţi permiţi să dezvolţi relaţii deschise. rezultă cu evidenţă că problemele fundamentale pe care societatea le are de înfruntat (economic. care a devenit în mare parte o ficţiune”. ei nu mai conduc de pe acum). dar relaţia este încă departe a asigura succesul deplin. (lideri. Din analiza lor. Un număr de 20 de axiome ar cuprinde textul care guvernează un om nou şi 8 axiome ar fi necesare pentru o nouă societate. de a transforma potenţialul în real. MIHAI M. respectarea reali-tăţii şi a disciplinei dar şi cultivarea imaginaţiei. Este asemănător tipului anal (Freud) sau tipului detaşat (Horney). Preocupat de „a avea sau a fi” ca moduri de existenţă. în fine subliniază E. Univ. comercială” de acumulare. Lumea nu a primit totdeauna „oamenii de afaceri” cu braţele deschise. „ar trebui să acordăm indivizilor o securitate de bază. ar trebui să acor-dăm indivizilor iniţiativa în conduita vieţii lor mai degrabă decât în afaceri” (unde. psihologia atentă la „comerţul cu valori” are de spus „ultimul cuvânt”: nimeni din afara noastră nu poate să confere o semnificaţie vieţii personale. să abandonăm economia bazată pe <<liberul schimb>>. Scopul şi sarcina majoră a individului sunt acelea de a deveni o personalitate. îşi construieşte ziduri în jurul lui. de aceea.Conf. Cultura. cultura organizaţională. în care valorile etice devin secundare iar relaţionarea are loc „pe baze comerciale”. social) sunt legate de natura umană plastică. fără să-i facem dependenţi de birocraţie” şi. Esenţial în discursul lui Fromm este imperativul „tre-buie să atribuim culturii un rol foarte important în modelarea personalităţii”. Fromm are convingerea că valorile „puse în joc” de societate sunt cele care antrenează caractere şi fizionomii ale omului şi. şefi. sunt oferite sugestii manageriale pentru întreaga societate: „să evităm fascismul tehnologic cu chip surâzător. aparent aceeaşi (marea iluzie a psihologiei generale). mereu în schimbare. Succesul său depinde „de vânzare”. care doreşte să intre în posesia valorilor altora. „să împiedicăm ca progresul ştiinţific să devină o ameninţare pentru specia umană”. PUIU Tipul productiv – exploatativ este un om orientat spre alţii. în societăţile unde aproape totul este un produs şi act de vanzare. politic. de a deveni ceea ce poate deveni. Erich Fromm se îndreaptă spre „Omul nou” care în opinia sa reprezintă chiar o funcţie esenţială a societăţii. în orice caz. Recepţia negativă a fost grefată pe „stereotipul” că. sinceritate. într-o lume în care personalitatea devine un bun de vândut. este un individ care îşi găseşte securitatea în cantitatea pe care o poate acumula. să creăm condiţii care să permită indivizilor mulţumirea şi bucuria. De asemenea. ************************ 17 .

Psihologia copilului” Erau identificate mai multe cauze generatoare de confuzie si prejudecata in domeniul pedagogiei: 1. pt ca instinctul nostru ramane mut cu privire la modul de a trata in mod adecvat dezvoltarea copilului. a actiona. De ordin istoric: se invoca adesea un halou peiorativ ce insoteste pedagogia şi-si are originea in statutul inferior al sclavului care se ocupa de copii. sancţionand derapajul de la normele stabilite. Aceasta situatie intretine o alta prejudecata si anume cea conform careia un curs de psihopedagogie nu te va face sa devii un professor mai bun deoarece importanta este vocatia. astfel teoria pedagogica nu este neutra si nici nu trebuie sa fie. In antichitate era numit pedagog. tot asa trebuie sa cream o stiinta a copilului. PUIU CULEGERE DE CURSURI. Discursul contemporan asupra educatiei cu tendinta lui tehnologizanta.. 3. pentru noi trimit la vechiul regim politic. Prof. Univ. fata de ideologia dominanta. impecis. de a-i face educatia in mod dezinteresat este imperioasa”(L. De la aparitia lor. 18 . deoarece ele pretind stiintificului nu doar descrierea.. . deoarece instinctul nu ne spune nimic referitor la modul de a trata boala. Dupa cum a fost creata o stiinta medicala. Ea nu este o stiinta adevarata pentru că nu presupune precizie si exactitate. pierde dimensiunea lui filosofica originala ca si dimensiunea psihologica constitutive unui authentic demers educativ. ci si cuprinderea lui comprehensiva .Conf. In stiintele socioumane adevarul este relativ. In procesul educational.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. ea impunea vehicularea unor idei si sintagme care de cele mai multe ori. îi vom transmite copilului modelele comportamentale pe care le considera adecvate pt o anume societate si pe care un grup sau societate le considera dezirabile. De ordin ideologic: educatia a fost situata într-o relatie de dependenta fata de sistemul ideologiilor politice. Emile Plancharde spune ca scopul stiintei pedagogice este acela de a completa lacunele intelectului. Ecaterina MORAR STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL STIINTELOR EDUCATIEI Termenul folosit: stiintele educatiei. De ordin epistemologic: pedagogia este lipsita de demnitatea epistemologica a stiintelor adevarate (exacte). MIHAI M. Dr. 2. Si astazi in scoli exista 18ducatio cu aceasta titulatura si care au sarcini pe linie administrativă. a simti. Claparede . in sensul ca te nasti educator asa cum te nasti poet.Nevoia de a cunoaste mai bine copilul si de a tine seama de el. Dobandirea statutului de stiinte si consolidarea lui se leaga de imprumutul metodologic din domeniul stiintelor exacte ( experimentul. Daca ideologia inseamna o idée in serviciul unei puteri. Faptul ca pedagogia impunea anumite proiecte de lectii. îndoielnic. Functia teoriei pedagogige nu este doar stiintifica ci si ideologică pentru că educatia ne determina modul de a gandi. sclavul care se ocupa de copii. Not). Definitie: Educatia este un fenomen politic care se raporteaza nu numai la ceea ce este (este satisfacuta astfel functia descriptiv-explicativa a oricarei stiinte si teorii stiintifice) ci si la ceea ce trebie sa fie. ce putere va fi mai mare decat aceea de a influenta copilul si de a forma noul cetatean. stiintele psihosociale au determinat adevarate crize în definirea stiintificului. Dr. 3. Univ. observatia ). Conturarea unui nou tip de om potrivit unui regim aflat la putere.

o teorie practica”. insasi posibilitatea unei stiinte a educatiei. MIHAI M..stiinta educatiei”. iar recunoasterea imposibilitatii unei totale neutralitati a discursului pedagogic în raport cu ideologiile politice nu inseamnă justificarea transformarii acestora in instrumente puse in slujba unei ideologii politice.fiziologia educatiei . Dr. Stiintele 19ducationa reflectiei si evolutiei • • Filosofia educatiei Planificarea 19ducational si teoria modelelor 19 .. Trecerea aceasta constitutie mai mult decat un detaliu grammatical..psihopedagogia grupurilor mici . Concluzia: stiintele educatiei apar ca program de formare interdisciplinara din acest moment. Ideologia nu e doar politica. Clasificarea stiintelor educatiei 3. El afirma ca stiinta educatiei e chiar sociologia educatiei (1980). Mai exact . Univ.Conf.. Mialarede va folosi pt prima data in 1985 termenul de . Stiintele care studiaza conditiile generale si locale ale institutiei scolare: • • • • • • Istoria educatiei si a pedagogiei Sociologia eduactiei Etnologia educatiei Demografia scolara (polulatia scolara) Economia educatiei Educatia comparata 2. E. PUIU Astfel. exprimata in pedagogia generala a inceputului de secol . mediul educational contribuie în mod explicit sau implicit la răspăndirea ideilor politice.PSIHOLOGIA EDUCATIEI..speculatie de alta natura”. Mialarede.stiintele comunicarii Didacticile 19ducati ale diferitelor discipline de invataman Stiinta metodelor si tehnicilor de predare (metodologia) Stiinta evaluarii (notarea) • • • 3. Pedagogia ramane o . Semnificatia pluralului este aceea a unei rupturi epistemologice (demersul pluridisciplinar asupra educatiei inlocuieste demersul monodisciplinar). Durkheim va conditiona sociologic. Claparede a utilizat aceeasi terminologie in 1912. cand s-a infiintat Institutul de stiinte ale aducatiei cu subtitlul Institutul Jean Jack Rosseau. Stiintele care studiaza situatiile si faptele educationale (relatia pedagogica si actul educativ propriu-zis): • Stiinte care studiaza conditiile immediate ale actului 19ducation: . Accentuănd dependenţa sociala a fenomenului educational.psihologia educatiei .stiintele educatiei” si nu de . in lucrarea .Introducere in stiintele educatiei” (1985) spune ca obiectul stiintei peagogice il constituie identificarea legilor fundamentale ale fenomenului educational.

adica interesul prntru fiecare disciplina in parte. presupune afirmarea existentei unor stiinte ale educatiei.. problema epistemologica a specificitatii. Univ. a unicitatii si coerentei demersurilor stiintifice asupra educatiei. In 1991. Autorul subliniaza ca stiintele educatiei au toate acelasi obiect: educatia.Conf. ************************* 20 .inchiderile sau granitele stanjenitoare”. Se rezolva in acelasi timp. Asistam in prezent la inlocuirea expresiei . PUIU Stiintele educatiei Reprezentarea grafica a clasificarii realizata de Mialarede. incercand sa diminueze . ci intr-o noua formula ce-si propune sa valorifice toate avantajele abordarii pluridisciplinare. spune ca interdisciplinaritatea nu anuleaza disciplinaritatea. MIHAI M.Pedagogia generala” (Mialarede) unde se arata ca demersul educativ al pedagogiei presupune o clarificare mai precisa a statutului acestei discipline si a raporturilor sale cu stiinta si filosofia. Intemeierea epistemologica a acestor demersuri.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.. Dr. insa nu in formula initiala a unei stiinte a educatiei fundamentata pe o stiinta de baza ( care inainte era biologia.stiintele educatiei” cu singularul . psihologia sau sociologia). evidentiaza ca stiintele pedagogice constituie un ansamblu al stiintelor educatiei..stiinta educatiei”. se publica . Ea dezvolta conexiuni. Pedagogul roman George Vaideanu.. Iar educatia este in masura sa asigure unitatea si coerenta diversitatii stiintelor educatiei.

Teoriile nu sunt modele. In timp ce modelul considera realitatea statica. Cel care a introdus termenul de paradigma este Th. O teorie poate fi respinsa fara a anula si modelul aferent. centrata pe dinamica interna a dezvoltării persoanei. MIHAI M. al interogarii realitatii) şi un nivel al principiilor..continutul. 2. PUIU DELIMITARI CONCEPTUALE O teorie elaborata este o constructie ce presupune un nivel al ipotezelor (este un nivel al punerii problemei. Teoria este mult mai vulnerabila. Acestea determina genul de probleme semnificative ale stiintei respective si în acelasi timp ofera modelele legitime de abordare. Are la baza teoria invatarii cumulative – ierarhice dar si teoria structurala genetic – cognitiva. cel putin in acest context. Teoria se refera intotdeauna la realitate. (nivel al sistematizarii. independenta de subiectul care învata. La polul interactiuni se afla:  paradigma constructivista. al organizarii si clarificarii). Definiţie : . obiectivul ei fundamental este de a transforma societatea in perspectiva unei mai mari justitii sociale. dar mai logic. contin realitatea. Se subordoneaza unor modele ca si concretizari ale acestora din urma. Teoriile contin modele.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. devenirea. Univ. interactiunile) au fost indicate 7 paradigme: 1. ci ele contin modele.Conf. Cei 2 termeni paradigma si model. iar modelul se straduie sa reprezinte aceasta realitate. 3. mai predispusa ambiguitatii. Dr. pentru care cunostintele ce urmeaza a fi predate vor avea o structura obiectiva. Maturizarea unui domeniu stiintific poate fi considerate incheiata odata cu aparitia primului model sau odata cu aparitia unei paradigme. Modelul este o reprezentare ideala a unei clase de obiecte reale. Acest . teoria incearca sa surprinda procesualitatea.(Teoria big bang ca start al universului).paradigma este un lucru împartaşit în comun de membrii unei comunităti stiintifice si nu numai” (1982). reprezentand unele aspecte ale sistemelor reale. se suprapun aproape perfect. ca baza a practicii sale. Khun. Modelul cognitivist isi subordoneaza teoria organizarii invatarii verbale cognitive. Pentru a îndeplini rolul de paradigmă. La polul continut se intalneste paradigma academica.. Modelul este mai abstract. 4. o opera trebuie sa se remarce pentru o anumita perioada de timp cu o nota de originalitate. Ca prezentare modelul presupune reductii metodologice. societatea.Aceste doua niveluri sunt complementare. Paradigme impuse in teoria educatiei In functie de 4 poli fundamentali (subiectul. sa ofere o explicatie rationala. care dezvolta relatia transcendenta om – univers  paradigma umanistă. ireductibile si indisociabile. preocupata de dezvoltarea proceselor cognitive la copii 21 . La polul societate se intalneste paradigma sociala pentru care educatia este fundamental legata de structuri socio – culturale.lucru” se poate concretiza într-o realizare stiintifica exemplara pe care o comunitate stiintifica o recunoaste pentru un timp. La polul subiect figurează:  paradigma spiritualistă. mai bine articulat didactic si mai greu de invalidat.

care reia importanta factorilor socio – culturali in construirea cunoasterii  ( vezi modelul invatarii sociale ). ideile de baza care te conduc in cunoastere mai departe) Cunostinte care produc placerea de a cunoaste si atrag focalizarea atentiei ( Ex. intr-un moment al invatarii. transferuri si aplicatii. rezolvarea de probleme ). Cunostintele functionale – ajuta la structurarea gandirii individului si permit asocieri. ******************** 22 . care au generat teorii continand varii elemente mai mult sau mai putin valabile.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Educatia intelectuala In domeniul educatiei se face confuzie intre educatie si instructie. Th.Pentru educatia morala putem identifica paradigmele socratica. Vorbim de educatie. de conceptie. putem supune educatiei o seama de paradigme cu rol orientativ dar si normativ. PUIU  paradigma socio – cognitivista. insa temporar. Pentru oricare dintre componentele educatiei. interesata de ameliorarea mesajului prin apelul la tehnologie si informatizarea mediului educational. de valorificare a lor si de interpretare a rezultatelor ). Univ. Cunostintele functionale sunt cunostintele trambulina sau ancora ( adica ideile de la care pornesti. dar ne gandim la instructie. de construire de ipoteze. Cunostinte care la un moment al invatarii au rolul de trambulina si care sunt asociate unor cunostinte sterile care se inched in ele insele si nu servesc la altceva decat la a sprijini imaginatia intr-un domeniu sau altul de activitate.  Paradigma tehnologica. la fel de important este si spiritul enciclopedist ( cunoasterea din cat mai multe domenii ). Demersurile cognitive asupra invatarii au indicat ca invatarea in profunzime pune in joc activitatile mnezice si activitatile intelectuale (capacitatea de abstractizare. astfel incat idealul ar putea fi elaborarea unei paradigme sintetice in domeniul stintelor socio – umane. Kuhn introduce termenul de paradigma pentru a explica emergenta revolutiei stiintifice. de care trebuie sa se tina seama în determinarea continuturilor educaţionale: Cunostintele de baza – sunt indispensabile adaptarii la conditiile vietii. ce urmeaza unor perioade de incertitudine sau de criza. modificarile profunde. Volumul cunostintelor în formarea intelectuală are o foarte mare importanta. de plafonare.Termenii difera. In 1991 Mialarede propune un inventar al tipurilor de cunoştinţe. cu grad ridicat de maturitate al domeniului respective. au un rol esential.Comunicarea paradigmelor nu pare posibila pentru ca fiecare presupune o conceptie proprie.Conf. la transmiterea si insusirea de cunostinte. MIHAI M. sociala si biblica. Dr. de punere in relatie.

aceasta conceptie. Paradigma intelectualista pare a tine mai degraba de domeniul istoriei pedagogiei. ca reprezentantul cel mai important al conceptiei culturaliste.. ca adept al cunoasterii totale. MIHAI M. se considera. in pedagogia aristotelica. Dr. a dezvoltat insa. 1. cuprinde discipline clasice. era considerata esentiala si implica o comuniune ce depasea sfera strict pedagogica. Univ. vom distinge cel putin 3 paradigme ale educaţiei intelectuale: Paradigma intelectualista: se bazeaza pe insusirea de cunostinte si dobandirea unei culturi enciclopedice. s-au hotarat sa incurajeze cultura si sa sustina infiintarea de scoli care sa ofere o instruire sistematica. mai ales in gandirea si invatamantul medieval. care punea accent pe formare si pe relatia formativa. stiinte exacte.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. o constituie culturalismul. Datorita imaginii antiintelectuale a crestinismului primar. G. Paradigma constructivista: axata in principal pe ideea construirii cunoasterii la copil. omul are menirea de a impinge limitele cunoasterii cat mai departe.Cetatea soarelui” ( Campanela ). Una din formele intelectualismului. deoarece Pantagruel. Metodele de cunoastere erau metode active si nu metode de indoctrinare pasiva. urmeaza sa-l transforme intr-un . Pe de alta parte. fiind o comuniune de viata.Paradigma intelectualista ( intelectualism exagerat ) Aceasta paradigama domina invatamantul . Idealul acesta enciclopedist este continuat in . Paradigma formativista: este centrata pe relatia formativa si nu pe continutul instruirii. Antonescu. latina.munte de carte”. decat de cel al teoriilor contemporane ale educatiei. Desi scopul educatiei era religios. apreciaza faptul ca idealul intelectualist se prezinta in aceasta perioada sub aspectul formalismului logic.. ) In functie de rolul atribuit elevului in dobandirea cunostintelor dar si in functie de intelesul concret al conceptului de cunostere. o cunoastere universala. personajul lui Rableais . multi conducatori ai bisericii. Perioada renascentista a dezvoltat o conceptie educationala umanista renascentista.. Cu toate ca a propus o teorie a invatamantului educativ si a considerat ca scopul educatiei este unul de ordin etic. In plan didactic. (ex. tot o conceptie intelectualista asupra educatiei. 23 . Primii reprezentanti ao conceptiei formative.Ex. Astazi. In .traditional” si imbraca forme diferite in perioade si epoci diferite. toate”. Astfel in anii 80-90. relatia maestru – discipol. ramane Herbart. acest invatamant a contribuit la dezvoltarea capacitatii de argumentare. pune accentul pe instruire. Programul educational umanist schitat de Gargantua . iar mai apoi in filosofia educationala renascentista.Pedagogia clasica” a lui Comenius. Potrivit lui Erasmus.. la valorile greco-latine si ale culturii renascentiste. conceptia intelectualista este totusi straina ultimelor decenii ale sec. al XX-lea.. El ii cere profesorului. va face in mod necesar binele. adica pe ceea ce i se preda elevului. arta universala de a-i invata pe toti.Conf. acesta arata ca didactica este . in pedagogia socratica si mai tarziu. el isi imagina ca cine cunoaste binele. precum greaca. ebraica si stiinte ale naturii. PUIU OBIECTIVELE EDUCATIEI INTELECTUALE Formarea de atitudini si capacitati spirituale Formarea de priceperi si obisnuinte Insusirea de cunostinte ( concepte. Socrate si-a imaginat cunoasterea ca fiind temeiul actiunii. teorii etc. solarienii erau instruiti in toate artele si in toate stiintele. accentul se va pune pe activitatea de predare. metodologii. in America de Nord a avut loc intoarcerea la valorile umaniste. Paradigma intelectualista capata noi dimensiuni. sunt reprezentantii scolii socratice. o cunoastere a intregului domeniu al stiintei. stapânind prin spirit intregul univers.G. araba.

sugera ideea unei formari generale a omului. asa cum se realiza aceasta in epoca lui Platon. 24 .. Adler va pune bazele unui grup numit Paideia. partea cea mai putin importanta a educatiei”. a capatat noi forme la sfarsitul sec. s-au interesat de obstacolele epistemologice ale invatarii si de maniera construirii . dezvoltand un model al invatarii care are la baza ideea de . constructivismul va domina teoria si practica intelectualismului din ultimele decenii si va contribui la conturarea unei filosofii si a reformei. Piaget si cercetarile epistemologului francez G. Fara a dispretui eruditia. El dezvolta o conceptie utilitarista asupra educatiei. la confundarea educatiei in general cu instruirea. daca intelectualismul absolut este o eroare. autorul cartii .conceptelor spontane ale elevilor “. Locke. propunand o selectie a cunostintelor si a disciplinelor cu valoare fomativa. vor evidentia conflictul socio-cognitiv drept sursa a invatarii. Confruntarea pune in joc o conceptie democratica asupra cunoasterii.conflict cognitiv”. John Locke. Paradigma constructivista Reuseste sa impace intelectualismul si formalismul.. In sec. Astfel.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. el se referea aici la confundarea educatiei intelectuale cu memorarea si de asemeni. el a inteles si a exprimat necesitatea dedogmatizarii cunoasterii si educatiei insistănd aupra modelarii formarii gandirii copilului. antiintelectualismul in materie de aducatie este o nesabuinta”. Critica intelectualismului exagerat si a invatamantului reproductiv. Montaigne a considerat ca ea singura nu constituie scopul educatiei. Desi critica intelectualismului are deja o traditie indelungata.. La originea teoriilor educative constructiviste sau cognitiviste ( axate pe ideea construirii cunoasterii la elevi ) se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J.lea. Aceste noi variante au evidentiat necesitatea de a pune accentul pe relatia formativa si nu pe continutul instruirii. de la interesele si posibilitatile acestuia in procesul de invatare.Conf. aceasta pentru ca formarea cunoasterii este in mod necesar sociala. chiar denumirea acestui grup. Bachelard. in care fiecare candidat la cunoastere isi exprima opiniile si le confrunta cu ale celorlalti participanti la actul cognitiv.profilului pedagogic al elevului”.culturii prealabile”sau a . Ei au recomandat profesorilor un comportament stimulativ.. astfel diversele variante ale . este prezenta critica adusa atitudinii reductive a educatiei. MIHAI M. Erasmus şi Rabelais s-au opus acelui . utile. Eseu asupra intelectului omenesc”. de asemeni. Univ. XX. astfel adeptii idealului educativ intelectualist ( formarea prin educatie. al XIX-lea si inceputul sec.educatiei noi”.. Se spune ca . Valorificarea modelului piagetian dar si rezultatele cercetarilor de psihologie sociala initiate in anii ’60 de catre Bandura. al XVII. sunt inca prezente in teoria si practica educativa. menit sa reaprinda flacara culturii clasice. pregatitoare pentru viata. Paradigma formativista Ideile de baza sunt : educatia nu inseamna doar educatie intelectuala educatia intelectuala nu se reduce la transmiterea si insusirea de cunostinte Tot in perioada renascentista. in numeroase sisteme de invatamant. 3. practica intelectualismului ramane o realitate. a unei culturi enciclopedice).. Teoriile educative constructiviste s-au interesat în principal de unificaţia . PUIU La inceputul anilor 1930. Confuziile si atitudinile extreme in raport cu sensul si posibilitatile formarii intelectuale. Mai tarziu Spencer continua ideile lui J. 2.. au exprimat necesitatea de a pleca de la copil.sclavaj al inteligentei“ care este memorarea mecanica... Dr. considera ca educatia intelectuala este .

Univ. PUIU In consecinta. Dr. in funcţie de specificul actului cognitiv ( ex. coerenta logica. studentul. MIHAI M.Conf. trece din stadiul de simpla afirmatie in cel de ipoteza care urmeaza a fi verificata in diverse maniere. elevul va intelege importanta diversitatii ideilor si invata sa-si apere sau sasi argumenteze propriile idei. ****************************** 25 . Conceptia prealabila a celui care studiază isi schimba statutul: aceasta conceptie.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Concordanta cu realitatea.

Bruner considera ca un loc extrem de important trebuie acordat mediului educational (autorul apreciaza ca procesul instruirii poate influenta capacitatea de asimilare ). Cele doua aspecte fundamentale ale teoriei: -vizeaza campul interactiunilor in care subiectul isi construieste cunoasterea si se dezvolta in procesul autoreglari si adaptarii la mediu. doar functionarea inteligenta e ereditara. Bruner compara dezvoltarea intelectuala cu o scara.. Profesorul va trebui sa cunoasca modalitatea in care copilul isi reprezintă si isi explica realitatea. antrenand elaborarea continua a datelor si structurilor noi.Conf. Dr. in urma cercetarilor asupra mecanismelor psihologice ale cunoasterii sunt: -50 de ani de experiente ne-au invatat ca nu exista cunoastere rezultand dintr-o simpla inregistrare a observatiilor. fundamentate pe teoriile si rezultatele cercetarilor piagetiene. Concluziile la care ajunge Piaget.. nici performista si nu va putea consta decat intr-un constructivism. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetică ale lui Piaget dar si conceptia epistemologului francez G.corectare” a modelului . sugerand ideea ca fiecare etapa preia si pune in valoare achizitiile precedentei etape ( deci nimic nu de pierde ). situand in centrul explicatiei conceptul . in care stadiile dezvoltarii psihologice se succed dupa legi cu caracter genetic.dezechilibrelor adaptative” care . Daca Piaget considera mediul social mai mult ca un element favorizant.. fara o structurare datorata activitatii (de prelucrare a) subiectului.conflictului socio-cognitiv”. notiunea de continuitate in raport cu datele noi ale cunoasterii ( spiritul cunoscator. PUIU ROLUL CERCETARILOR DE PSIHOLOGIE SI EPISTEMOLOGIE GENETICA PENTRU EDUCATIA INTELECTUALA Curentul constructivist in teoria educatiei se fundamentează pe un model care are în centru . Univ.obliga” subiectul sa-si puna in joc toate resursele sale de acomodare pentru a accede la o forma de echilibru mai stabil. va deveni in acest fel un factor potential de progres cognitiv.. -Nu exista la om structurari cognitive apriori. O situatie de dezechilibru cognitiv in raport cu o problema noua care nu poate fi rezolvată. Bachelard. va elabora noi notiuni si concepte care sunt expresia unui novel superior de aprofundare a cunoasterii. Utilizand procedeele si cunostintele dobandite anterior.ideea costruirii cunoasterii la copil”. teoriile socio-cognitiviste. Teoria modalitatilor de cunoastere Este de inspiratie piagetiana si evidentiaza ca educatia intelectuala a copilului se realizează. 26 . Rezulta ca o epistemologie conforma datelor psihogenezei nu va fi nici empirista. -vizeaza stadiile dezvoltarii copilului ( psihogeneza ) Piaget explica trecerea de la un stadiu la altul prin exsitenta .PSIHOLOGIA EDUCATIEI.El adauga teoriei piagetiene. iar ea nu produce structuri decat printr-o organizare a activitatii succesive exercitate asupra obiectelor. in frunctie de modalitatea de reprezentare a realitatii care il caracterizeaza pe copilul aflat intr-o anumita treapta a evolutiei intelectuale. vor propune o . MIHAI M. Ceea ce i se reproşază modelului piagetian a fost lipsa de interes pentru conceptualizarea dimensiunii sociale a conflictului si din acest punct de vedere..

nu poate fi doar unul fizic. Dr. social.Bertrand. biologica si logica a inteligentei. ca nu numai corpul.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Planul social. PUIU Concluzie: datele noi ale cunoasterii nu le vor exclude pe cele vechi. ci si unul social. fizic. al rationalitatii. ca fiind insuficient pentru cauza dezvoltarii cognitive si cauta sursa acestei dezvoltari in . subliniind necesitatea confruntarii intre elevi. Adaptarea la acest mediu complex. Mediul inteligentei. ei afirma ca . 2. Planul spiritual: presupune adaptarea la spiritualitate. MIHAI M. Adaptarea la realitatea obiectiva: copilul se naste cu lipsa sentimentului acestei realitati obiective a lumii exterioare. Cele 3 dimensiuni ale realitatii. sa gandeasca liber.. sa fie creativi ).nu e numai o adaptare in serviciul vietii ci si o adaptare a vietii insasi in serviciul spiritului”. rational – spiritual. Conflictul interpersonal e considerat de Clermont. acestea vor trebui formate prin educatie. Porneste de la conceptia lui Piaget referitoare la adaptare. integrand achizitiile precedente intr-o noua constructie cognitiva.Conf. Precizeaza dubla natura. conflict socio – cognitiv ‘’ este imprumutat din psihologia sociala. A jucat un rol important in conturarea marii teorii a educatiei intelectuale sau a paradigmei intelectualiste a dezvoltarii. El nu se naste cu sentimentul adevarului sau al coexistentei obiective a fenomenelor si legilor care guverneaza realitatea.. noi consideram pe om ca pe o fiinta care resimte nevoia de a da un sens lucrurilor… gratie tendintei si aptitudinii sale de a cunoaste in mod dezinteresat. Univ. iar autori ca Clermont il vor articula conceptiei piagetiene.. 27 . gratie interactiunilor cu mediul.Aceste confruntari ii permit elevului sa ia cunostinta de alte rezolvari decat ale sale si astfel sa tina seama de diversitatea punctelor de vedere. Inteligenta adaptativa ca principiu al educatiei intelectuale Teoria lui René Hubert Vizeaza inteligenta ca si capacitate de adaptare la modificarile din mediu. conceptele vor fi organizate ca intr-o spirala. ci vor fi reorganizate intr-o maniera din ce in ce mai complexa. care reprezintă obiectivul cel mai complex. Arata ca Piaget defineste echilibrul. Aceasta metoda mareste gradul de activizare cognitiva. apare psihologilor de factura germana prea restransa.Intelegerea pur biologica a fiintei. Teoria conflictului socio – cognitiv Termenul de . psihologul francez sustine. adaptarea sociala Rationalizarea omului incepe odata cu socializarea sa 3. va aduce cateva argumente care sustin eficienta invatarii prin valorificarea confruntarilor socio – cognitive ( punandu-i pe elevi sa-si spuna fiecare punctul de vedere. trebuie sa privim adaptarea ca pe un proces care presupune inteligenta si care . îi invata sa interactioneze. se va face prin cunoastere.. ci si inteligenta se dezvolta. drept starea spre care tind toate structurile. confruntarile interpersonale “. Preluand de la Piaget conceptul de inteligenta adaptativa si transformandu-l in principiu al educatiei intelectuale. incercand sa sublinieze aspectul interactiv care intervine in formarea inteligentei. Abordand educatia intelectuala. si chiar trans – social. care presupune asimilare si acomodare. Echilibrul se realizează între actiunea organismului asupra mediului inconjurator ( asimilare ) si actiunea mediului asupra organismului ( acomodare ). sunt convertite in obiective ale formarii intelectuale: 1. el descopera sensul si ordinea care se disimuleaza sub aparenta si afla astfel raspunsul la ceea ce e problematic in lumea fenomenala”.

MIHAI M. teorie pedagogică a construirii cunoasterii “. Aceasta teorie releva.In cadrul acestei teorii este inversat sensul raportului piagetian. zona a proximei dezvoltari “. deci ca functie intrapsihica.obstacolelor epistemice “ si a . Zona proximei dezvoltari e relevanta pentru dinamica dezvoltarii intelectuale si pentru reusita procesului de invatare.. Plecand de la datele asupra . Metoda ajuta de asemenea celui care studiază sa accepte schimbarea si sa coopereze pentru rezolvarea problemelor. sociala. autorul se arata mirat ca profesorii . problema este nu de a dobandi o cultura experiementală. adultul trebuie sa tina seama nu doar de ceea ce copilul poate singur. astfel.. Dr.. Fiind un sustinator al ideii rupturii totale . al discontinuitatii si conflictului neintrerupt intre cunoasterea comuna. daca. astfel. Nivelul actual masoara dezvoltarea trecuta iar nivelul potential masoara potentialul dezvoltarii. pe de-o parte.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Acest concept exprima distanta dintre doua nivele: cel al dezvoltarii actuale si cel al dezvoltarii potentiale. Conceptia lui Bachelard si consecintele ei pedagogice Această conceptie pune in discutie . nu au reflectat ‘’ la faptul ca elevii vin in clasa avand cunostinte empirice deja constituite.Relevanta pedagogica a conceptiei lui Vâgotski. zona potentiala de dezvoltare ‘’ sau . empirica si cea stiintifica.. Astfel. a .între dezvoltare. ci si de ceea copilul poate sa rezolve indrumat de adult. culturii prealabile ‘’. Teoria socio – istorica Este inspirata de conceptia lui Vâgotski. aceasta idee pedagogica are un fundament psihologic: orice functie psihica superioara apare de cel putin doua ori in cursul dezvoltarii copilului. deci ca functie interpsihica si in al doilea rand ca activitate individuala.. Univ. Un invatamant eficient e cel care precede invatarea. Vâgotski considera ca procesul de dezvoltare e o consecinta a procesului de invatare. profilelor epistemologice “. posibilitatea dezvoltarii si pe de alta parte necesitatea medierii socio – culturale. conceptia piagetiana arata ca dezvoltarea cognitiva conditioneaza capacitatile de invatare ( pe o anume treapta a evolutiei apare reprezentarea ). de . Concluzie: invatamantul trebuie sa valorifice potentialul elevilor. ci de a schimba cultura. inteles ca proces social de comunicare. 28 .. cultura prealabila a elevului “ si considera ca ea reprezinta un obstacol epistemologic. eu-l nostru nu e niciodata independent de existenta sa sociala si culturala. care a fost preluat de pedagogi francezi si americani e cel de .Conceptul fundamental propus de Vâgostski. educatie si invatare.Conf. tine in mod special de rolul atribuit adultului in procesul de invatare al copilului. Bruner arata ca noi ca indivizi suntem actori sociali si culturali si nu jucam decat un rol in dramele sociale si culturale. informatii utile pentru construirea propriei cunoasteri. a fost elaborata o .. a inlocui transform obiectele şi obstacolele acumulate deja ‘’... mai intai apare ca activitate colectiva. PUIU Metoda pune studentul elevul in situatia de a descoperi in raspunsurile celorlalti. in procesul educational.

Reusita scolara depinde de anumite conditii intre care este foarte importanta cunoasterea profilului epistemologic al elevului si profesorului. implinirea actelor morale. memoria. . PUIU Teoria profilelor pedagogice Este dezvoltata de Antoine de La Garanderie si pleaca de la principiul filosofic conform caruia . nu se poate defini doar in functie de variabilele biofiziologice. Ideea care s-a desprins: nici atitudinile si nici metodele de invatare nu se grefeaza pe un teren gol. o prefilosofie “. o metoda de lucru si un mod de analiza a informatiei. Univ. Educatia intelectuala ramane axa educatiei integrale. ci implica in mod necesar si sanatatea intelectului. . care vorbeste despre profilul epistemologic. insusirea cunostintelor de baza si a celor operationale 2. care sa-i permita acestuia integrarea intr-o forma de viata spirituala ). MIHAI M. constituie punctul de plecare. gandirea. cunoastere. Astfel.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. un minim de cunostinte de baza. elevul poseda aptitudini.dobandirea metodei de invatare care sa-i confere autonomie.Conf.maturizarea intelectuala ( dobandirea concomitenta a cunostintelor de baza si functionale.si pe dobandirea metodelor eficiente de invatare. *************************** 29 . Concluzie: exista deci o experienta. Concluzie: educatia intelectuala urmareste 2 mari obiective: 1. Trairea si realizarea frumosului.. in orice efort de autonomizare intelectuala. spiritul elevilor nu e o tabula rasa“. dezvoltarea si perfectioanarea proceselor si activitatilor de cunoastere ( perceptia. reprezentarile. In procesul formarii intelectuale a copilului. XX a excelat prin afirmarea importantei formarii atitudinilor pozitive fata de invatare. Educaţia intelectuala are ca obiective: . Sec. nu putem separa momentul insusirii cunostintelor de cel al dobandirii metodelor de invatare sau al formarii atitudinilor pozitive fata de cunoastere. cunoastere si intelegere. putere de adaptare la diferite contexte de viata si capacitatea de a lua decizii importante si de a determina schimbari pozitive in mediul in care traieste. Sanatatea individului. Obiectivele si finalitatea educatiei intelectuale Educatia intelectuala constituie demersul fundamental pentru formarea fiintei rationale. Notiunea de profil pedagogic e inspirata de filosofia lui Bachelard. implica in diverse grade. limbajul si imaginatia ).. Dr. Profilul pedagogic il va completa si explicita pe cel epistemologic. o serie de intuitii care formeaza inconstientul si preconstientul pedagogic.

Univ. consecventa.atitudini intelectuale care orienteaza procesul cunoasterii perceptive. concentrarea. rolul imaginatiei si gandirii creatoare in formarea intelectuala. 30 . elementara. stabilitatea. ea e si o interpretare orientată de procesul cognitiei superioare. fiind foarte dificil sa separam memoria superioara de inteligenta. Dr. prin insusirea si exersarea operatiilor generale ale gandirii . este. In actul perceptiv sunt implicate si atitudinile: . . cunostinte. capacitatea de elaborare (combinatorica). rolul ei fiind de a maximiza si optimiza cunoasterea. Dezvoltarea atentiei este un obiectiv important al formarii intelectuale. Cunoasterea perceptiva nu reprezinta o cunoastere aprofundata. . Ea consta in orientarea si concentrarea activitatii psihocognitive asupra unui obiectiv sau fenomen. largimea. postura adoptate atunci cand percepem. Memoria nu e un simplu depozitator de materie. Exersarea perceptiei in contextul invatarii urmareste 2 obiective principale: a) dezvoltarea spiritului de observatie. Fara o perceptie elementara nu am reusi sa efectuam activitatea simpla. ea ramane o cunoastere superficiala.a educa din punct de vedere intelectual inseamna a forma notiunile de baza ale conturarii sistemului explicativ. originalitatea. • traiectoria. promptitudinea. totodată. Exersarea atentiei conduce la dezoltarea calitatilor atentiei: mobilitatea. spiritul critic si calitatile gandirii creatoare: fluiditatea. desfasurarea actiunii nu e complet specificata dinainte. Rolul gandirii si al limbajului si inteligentei in contextul activitatii mnezice: din perspectiva formarii intelectuale. un sistem hipercomplex organizat in straturi interdependente. Memoria: exista niveluri si forme ale memoriei. . Perceptia nu e o simpla copie a realitatii.realizarea acestor obiective implica dezvoltarea calitatilor generale ale gandirii: profunzimea. volumul. ea va fi inteleasa drept “o succesiune de aparitii ce conduc la dezvaluirea unor aspecte importante ale realitatii.aspecte ale gandirii superioare: • nu e algoritmica.alti factori: cultura si aspecte ce tin de caracter: facultatea de a observa este nedespartita de forta creatoare a fiecarui copil. PUIU EDUCATIA FUNCTIONALA Se bazeaza pe conceptele din psihologia functionala. atat afectiv motor cu rol de a stimula şi dinamiza cunoasterea. distributivitatea. supletea. b) formarea de reprezentari clare si precise.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.Conf. MIHAI M.cele motorii care vizeaza pozitia. insa e una necesara ce permite reglarea actiunii imediate. . Atentia: cunoasterea in general nu este posibila fara implicarea atentiei. dar si a dezvoltarii rational logice. azi. gandirea nu va fi privita doar ca reflectare generalizata si mijlocita a realitatii sau ca un fenomen pasiv de imagine in oglinda. si la rezolvarea unor probleme”. In perceptie este implicata si gandirea.

Formarea intelectuala incepe cu deprinderile elementare: scris. Cultivarea sentimentelor intelectuale si dezvoltarea motivatiei pentru cunoastere bazate pe impulsul cognitiv sau pe trebuinta de cunoastere.. interese variate curiozitate o anume “indiferenta” fata de impresia pe care o face anturajului • In acelasi timp educatia intelectuala isi mai propune alaturi de cele 2 obiective de baza: 1) dezvoltarea deprinderilor intelectuale. aplicarea unor criterii multiple. cultivarea preciziei limbajului. Educatia intelectuala isi propune insusirea de catre elevi si tineri a normelor de igiena a activitatii intelectuale de cunoastere. capacitate de a realiza rezumate. Deprinderile erau definite drept comportamente automatizate ale activitatii. Fara aceste deprinderi nu se pot forma capacitati superioare de tipul: capacitatea de identificare si utilizare a surselor de informare. socotit. utilizarii cunostintelor si deprinderilor in imprejurari si scopuri variate. Studentul. 31 . iar aceasta prin opozitie cu invatarea mecanica. Paradigma invatamantului creativ presupune imaginatie. Ele contribuie la formarea stilului individul de lucru intelectual al elevului si tanarului. Formarea capacitatii de adaptare a limbajului la fiecare domeniu al cunoasterii si comunicarii.Conf. toate acestea presupun utilizarea dictionarelor si enciclopediile. Imaginatia sta la baza invatarii creative. Univ. 2) dezvoltarea si perfectionarea proceselor de cunoastere. la adevarata valoare. a procesului de educatie intelectuala. • implica rationamentul nuantat si interpretativ. Capacitatile vizeaza capacitatea generala a aplicarii. atat sub aspect formal (pronuntie corecta) cat si sub aspectul continutului (intelegere si utilizarea adecvata a fiecarui cuvant). gandire si capacitate de a comunica. • presupune efort intens Educatia intelectuala in secolul XX isi propune obiectivele: Stimularea si dezvoltarea trebuintelor de cunoastere Dezvoltarea competentei de a comunica eficient. insusirea legilor psihice si a conditionarilor bio-fiziologice ale proceselor cognitive. incertitudine. spiritul critic aspiratiile inalte.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Cultivarea atitudinii critice atat fata de propiul limbaj cat si fata de limbajul celorlalti pentru optimizarea capacitatii de comunicare. elevul creativ se distinge prin urmatoarele calitati: capacitati de patrundere si prelucrare a materialului restructurarea rapida si personalizata a datelor independenta rapida si spirit critic preferinta pentru complexitate capacitatea de a-si asuma riscuri (de interpretare ) increderea de sine nonconformismul intelectual. ceea ce implica imbogatirea si nuantarea limbajului prin lecturi variate si organizarea. iar memoria la baza celei reproductive. citit. Limbajul educativ s-a schimbat. autoreglarea proceselor de gandire. MIHAI M. Dr. sinteze sau capacitatea a utiliza calculatorul. Rolul lor lor este acela de a preveni surmenajul intelectual si de a intretinea energiei intelectuala. 3)dezvoltarea motivaţiei intelectuale. PUIU este complexa: traiectul total nu e vizibil conduce la solutii multiple si rareori la solutii unice. Valorificarea imaginatiei.

*********************** 32 . teologice. “Eseu asupra intelectului omenesc”.raul care provine din ignoranta. 1994.J. Plesu: “ competenta etica nu este o garantie a competentei morale asa cum cunoasterea binelui nu ofera intodeauna garantia infaptuirii binelui”. Incepand cu jumatatea secolului XX. Rolul profesorului in atingerea acestor obiective. Dr. doar daca slujesc virtutea si intelepciunea” La intrebarea . PUIU Toate acestea asigura continuitatea si temeinicia invataturii pe parcursul intregii vietii.. sa structurezi si sa vehiculezi continuturile educatiei. care nu sunt nici religioase. în timp ce competenta morala sta sub semnul trairii si infaptuirii. in care un rol important revine vointei. Intrebarea care s-a pus este: virtutea pote fi educata. Educatia morala o s-o intelegem drept o interiorizare a normelor a regulilor si a valorilor morale.singura regula in care trebuie sa credem este cea spirituala 3) Paradigma sociala. este foarte important mai ales pe linia determinarii posibilitatii si limitelor intelectuale de cunoastere dar si a metodelor cele mai potrivite. iar cunostintele pe care le dobandim “pretioase.să respectăm regulile sociale 4) Paradigma constructivista. puterii si intinderii cunoasterii. ca sa aiba rost o asemenea disciplina? Sensul educatiei morale este acela de a-i face pe oameni mai buni. nici estetice si nici juridice. Etica este un domeniu teoretic (minima moralia). Educatia morala trebuie inteleasa ca “trecerea” de la morala la moralitate. aceasta nu inseamna ca specialistul in domeniul eticii este neaparat competent in domeniul moralei. s-a rapuns cu următoarele paradigme: 1) Paradigma socratica.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Prin educatia intelectuala intelegem “a invata sa inveti” adica sa selectionezi. MIHAI M.civica”. Aceasta nu dezvaluie ca valorile morale implica doar o competenta cognitiva ci si o componenta afectiva si una practic actionala.construirea stadiala a moralitatii copilului. el considera educatia intelectuala drept “partea cea mai putin importanta a educatiei”.Conf. Univ. Educatia morala Cea mai vaga definitie a eticii era acea ca este o disciplina normativa care are ca obiect de analiza si interpretate ansamblul valorilor morale. A.Cum se poate cultiva virtutea?”. Locke: unde el pune problema originii naturii. necunoastere 2) Paradigma spiritual-religioasa. termenul “morala” a inceput sa desemneze un ansamblu de valori si norme specifice de conduita. Acest termen ii apartine lui Ion Grigoras in lucrarea sa “Educatia moral. Competenta etica stă sub semnul cunoasterii.

Conf. educabil. influentat. dezvoltarea sentimentelor morale si formarea caracterului sau a deprinderilor bune de actiune ( I. 33 . Unde exista cunoastere. pentru savarsirea faptei morale e necesara cunoasterea. MIHAI M. Latinii sustin ca . . pentru ca aşa cum arata Socrate.Esenta moralei socratice se poate exprima printr-o formula concisa de tipul .Cum se poate intari puterea de rezistenta la tentatii ?’’ El propune pentru aceasta exercitiul de vointa care nu e o simpla cunoastere ci reprezinta eroismul moral. virtutea si intelepciunea sunt una. comportamentul uman poate fi determinat. atat in etica cat si in pedagogie. PUIU MODELE ALE EDUCATIEI MORALE Paradigma socratica spune ca raul provine din ignoranta. Pentru aceasta afirmatie Socrate propune 2 argumente: 1. Omul just e cel ce stie care conduita e buna in raport cu ceilalti. diferentele se vor constata la nivelul obiectului stiintei respective. dar aleg raul pentru ca nu pot sa rezist tentatiilor’’. Importanta ramane ideea posibilitatii dar si a necesiattii educatiei morale.. conduita justa urmeaza cu necesitate ca o consecinta fireasca 2. ma apropii de el. Univ. Gavanescu. Antonescu rezuma problema esentiala a educatiei morale in intrebarea . Gavanescu arata ca instructia morala se prezinta drept partea cea mai importanta a educatiei morale.Curs de pedagogie’’.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.vad binele. perspectiva care va fi continuata de Kant si Herbart. Pedagogul roman I. morala nu e posibila Rezulta ca virtutea depinde in totalitate de stiinta.. Educatia morala presupune in acelasi timp. Omul pios e cel care stie care este conduita buna in raport cu divinitatea. Toate virtutile revin la intelepciune sau la stiinta. Omul curajos e cel ce stie cum sa se poarte in fata pericolelor. Fara o cunoastere justa.orice virtute este o stiinta’’. din necunoastere. Teoria socratica deschide o perspectiva noua.. Rezulta ca. de a repurta victorii in lupta cu tentatiile. fara o conduita justa. Editura Cartea Romaneasca). Dr. Principala problema a pedagogiei morale e aceea a raportului dintre constiinta morala si conduita morala. pentru ca daca omul cunoaste virtutea el este in mod necesar bun. La nivelul virtutilor particulare.. Esential e sa cultivam aptitudinea virtutii printr-un invatamant bun. acea insusire superioara a sufletului omenesc care ne da puterea de a ne invinge pe noi insine.

. 1994. Si morala si religia au ca scop implinirea spirituala a omului ca persoana 8. ele se situeaza intr-un raport special care nu e nici de coordonare si nici de subordanare 3.. Din punct de vedere al invataturii crestine. o regula autentic morala nu ne prescrie. Cercetarile de sociologie si antropologie culturala indica. 1985 ). Pentru Kant religia e . nu si ce trebuie sa facem. ci ea vine din interior’’. Dr.Continutul moral e dat direct in actul de percepere si de intelegere.morala aplicată la cunoasterea lui Dumnezeu’’. sa nu depui marturie mincinoasa. MIHAI M.Conf. aici intervine liberul arbitru: sa nu ucizi.O valoare nu e morala decat daca e negativa’’. PUIU Paradigma spiritual religioasa Abordeaza raportul morala – religie. ale carui porunci sunt negative . ca ceva strain.PSIHOLOGIA EDUCATIEI.. in viata sociala ele pot fi separate.morala nu vine din afara. Biblioteca Apostrof. dupa cum morala nu poate fi conceputa in sens religios. In plan spiritual. relatie reflectata in planul relatiilor sau interactiunilor interpersonale. in viata spirituala autentica ele sunt inseparabile 5. Religia are si continut si finalitate morala. exista insa un specific al moralizarii prin credinta: . 34 .. pg 67 ) exprima specificul moralitatii religioase. Concluzie: morala este intemeiată pe religie. credintele religioase sunt anterioare preceptelor morale.Filosofia religiei’’. ci sunt conforme datelor si nevolilor spirituale ale acestuia Analiza continutului moral al testelor religioase după francezul O. Desi din punct de vedere teoretic sunt diferite si separate. Si morala si religia opereaza cu judecati si valori 7. 9. acestea nu ise impun omului din exterior.. că la toate popoarele primitive. pun limite care ingradesc libertatea noastra. Desi sunt diferite si nu sunt identice. Educatia morala si cea religioasa sunt componente diferite ale educatiei. sa nu comiti adulter. deoarece acest act se combina cu un angajament moral’’ ( Kolakowski. ci proscriu. religia nu se reduce la moralitate. Raportul morala – religie indica ca cele 2 se implica si se conditioneaza reciproc 4. ci ne ofera libertatea de a face alegeri punand insa cateva limite care definesc libertatea noastra.Prelegeri ale filosofiei religiei’’. ci sunt de natura transcendentala . Cluj. Nae Ionescu ( . sa nu furi.. . Propune o meditatie asupra decalogului. morala si religia sunt realitati apropiate. dar principiile morale ale religiei nu provin din experienta.pentru ca nu prescriu.’’. Reboul . capabila de judecata morala 6. interzic. Morala si religia se raporteaza la om ca la o fiinta inzestrata cu vointa libera. Ambele opereaza cu ideea de rasplata si sanctiune. aratand ca .. Religia e de neconceput fara morala. insa nu pot fi concepute ca demersuri total diferite. din viata sociala. Religia si morala sunt realitati spirituale diferite 2. ne spun ce nu trebuie sa facem. Univ. religia intra deci in moralitate. analiza raportului morala – religie implica prezenta urmatoarelor aspecte: 1. moralitatea religioasa rezulta din relatia omului cu divinitatea. nu ne impune nici un model. Daca din punct de vedere psihologic. Paris. sa nu ravnesti la bunurile altora.

El sugereaza ca o definire negativa a binelui. fie afectiune. fie respect. de normele strict religioase. ca bine sa-ti fie tie si multi ani sa traiesti pe pamant .nu’’ poate antrena fie ajutor. Teoria educatiei transcendentale a lui Ferguson care vorbeste de o educatie independenta de sistemul scolar. PUIU Arata ca. Dr. atata timp cat regulile depind de o credinta religioasa. . chiar in formularile pozitive. Intre teoriile educatiei care dezvolta aceasta paradigama spiritualista sunt: 1. nu se asociaza unei confesiuni sau biserici. ratiunea si emotiile. negatia . putem afla aceeasi idee de negatie.demonul socratic‘’. nu pot aspira la universalitate si nu pot fi morale.. Teoriile educative spiritualiste Aceste teorii nu sunt un curent religios. despre care Socrate spune ca il impiedica de la unele fapte.. Leonard ) 2.. Teoria educatiei extatice ( G.. Ea cauta o mare placere in invatare si incearca sa-l ajute pe om sa descopere ritmul fundamental al bucuriei de a trai.cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. . Prin extaz. de bucurie care poate atinge extazul ( binele care te inalta ). dar putem sti ce nu este el’’.. Acest tip de educatie isi propune 2 sarcini fundamentale: 35 . MIHAI M. ne aminteste de .Ex.. Educatia extatica reconciliaza.sa nu-ti faci chip cioplit’’. Accentul cade nu pe dobandirea de cunostinte. Filosoful francez Reboul distinge cu claritate normele morale ale religiei.civilizatia industriala’’ incapabila sa satisfaca o nevie umana fundamentala: cea a intelegerii sensului vietii pe pamânt. pentru a-si asuma conditia cosmica ( apartenenta la Univers ). invatarea si viata. acea voce interioara.iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti’’. care pleaca de la trebuintele spirituale ale copilului. Nu e suficient ca o porunca sa fie negativa. Porunca li se adreseaza mai mult celor care sunt tentati sa o incalce si ar avea si toate motivele sa o faca. Poate fi religioasa dar nu etica porunca. o asemenea conceptie a binelui. Aceasta interpretare a autorului francez.. dar nu il impinge niciodata sa faca ceva.centrului divin’’ in Sine. ne restituie libertatea esentială fapturii morale.nu stim ce este binele.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Teoriile educative spiritualiste s-au afirmat ca o alternativa pentru . Univ. pentru ca ea sa devina morala. de limitare relativa: . sugerand ca doar primele intra in sfera educatiei morale.ci pe invatarea invatarii ( sa invatam sa invatam ).ci doar sa nu-i dispretuim.Conf. aceasta reprezinta constiinta apartenentei la Univers si e considerata drept cea mai importanta forma a constiintei.’’Nu ni se cere in mod expres sa ne iubim parintii. e mai prudenta si mai eficienta: . O prescriptie pozitiva care ne spune ce trebuie sa facem nu poate fi etica. fiinta umana isi depaseste conditia antropocentrica.intreaga comunitate trebuie sa se implice pentru a asigura resursele pedagogice necesare descoperirii . . Pune accentul pe dobandirea unei discipline interioare prin meditatie dar si prin lectura textelor sacre.. sa nu ai alt Dumnezeu’’.sa nu iei numele Domnului tau in deşert’’.. nici sa-i ajutam. Starea naturala a omului e starea de plăcere.. Aceste teorii propun o elevare morala a fiintei prin dezvoltarea constiintei cosmice.

la care individul se raporteaza prin educatie: adevarul.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. MIHAI M. autonomia vointei Primele doua elemente sunt pe de-o parte universale.pe care se va intemeia paradigma psiho-sociologica a educatiei morale si pe care o lanseaza E. frumusetea. Durkheim spune ca o educatie pur laica. Scoala nu reprezinta decat un intermediar. Durkheim arata că in ordine morală.in care vorbeste de o educatie laica.. rationalista. ajutandu-l sa inteleaga necesitatea regulilor: . variaza de la o societate la alta. Bucuresti. Paradigma sociala Sustine ca morala se intemeiaza pe respectarea regulii.Teoria lui Maslow Teoria identifica.. normelor. 6 ). detasare de preocuparile cotidiene care limiteaza formarea omului la dobandirea unor cunostinte utile si atat. mai presus de actualizaera de sine ( situata in varful piramidelor trebuintelor ). Stefan Bârsănescu a aderat la ideile durkhemiene si a scos lucrarea . care-l pregateste pe elev pentru viata sociala. Inteligenta constituie un element. stiinta societatii este cea care-l face pe individ autonom.A preda morala. spiritul de discernamant care s-ar afla la radacina vietii morale si care presupune respectul autoritatii regulilor. Volumul . 3.un fapt nu poate fi apreciat din punct de vedere moral. fundamentele morale ale educatiei morale se gasesc in sociologie.Probleme de educatie nationala in Romania de azi”.Vremea scolii”.G. Dobandirea unei discipline interioare si a responsabilitatii cosmice. unitatea ( transcendenta dihotomiilor ). justitia. din ce in ce mai important. un ansamblu de metanevoi.Antonescu care arata ca . Intre pedagogii romani. dar supunerea lui este voluntara si in acest sens.in sensul ca nici o societate nu poate exista fara ele. 2. al moralitatii.Conf. PUIU 1. aceasta afirmatie se bazeaza pe postulatul rationalist . legilor. Univ. 3. ordinea.. realizata in principal prin eliberare. pentru ca indivizii prin ei insisi nu au valoare morala. bunatatea. Editura didactica si pedagogica.Educatia morala’’. 1925. ar sta la baza unei revolutii in domeniul pedagogiei.care avanseza ideea ca un act e moral numai daca e facut in deplina libertate ( fara constrangere si presiuni ). 2.Educatie si sociologie’’. Dr.. Conform lui Durkheim. 4.. sensul vietii etc.. aceasta idee apare pentru prima oara in lucrarea lui Durkheim. 1. iar pe de alta parte formale. deoarece continutul normelor sau al regulilor disciplinei. 1980.nu exista nimic in real care sa fie in mod radical refractar explicatiei stiintifice’’. . Aceasta idee de autonomie. aceasta paradigma incurajeaza observatia stiintifica si refuza in buna parte introspectia filosofica. identifica trei elemente fundamentale ale educatiei morale: dezvoltarea gandirii creatoare. adica o educatie rationalista.. care-i ofera specificitate constiintei morale a omului contemporan. atasamentul fata de grupurile sociale. pg. Teoria durkemiana a moralei. se intalneste si in lucrari ale unor sociologi romani ca G.decat daca acela care l-a infaptuit a fost liber “ ( adica nu a fost presat ). Durkheim. autonomia e inteligenta moralei”. aceasta se capata in momentul atasarii la grup.. Facand comparatie cu ceea ce s-a intamplat în domeniul stiintelor naturii. . nu inseamna a predica ci a explica” ( Durkheim ). politica ( Durkheim . . 36 .el nu inceteaza sa li se supuna. Al treilea element este specific societatii industriale moderne. simplitatea. 1940.

2.. In esenta. independent de constiinta. care vine dinspre sociologia copilului.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. este evaluat in functie de consecinte. cu scopul ca el sa inteleaga mecanismul constituirii moralitatii.un decret liber al constiintei’’. ( autoritara si heteronoma ) 2. Univ. etapa ascultarii sau etapa heteronoma (valorile si normele morale exista in sine. de copii si prieteni. corespunde realismului moral al copilului. Piaget ii reproseaza lui Durkheim. El identifica trei niveluri ale judecatii morale la copil. marcheaza transformarea regulii intr-o lege morala efectiva’’ ( Piaget. indiferent de imprejurari.. nu mai e sacra si relevata. Piaget atentioneaza asupra a 2 moduri ale socialului: 1. 1980 ).. 2. ci constituie . realismul moral reprezintă stadiul. la care va lucra 20 de ani. Piaget arata ca . Nivelul preconventional ( 4-10 ani ) In aceasta etapa caracterul moral al unui act bun sau rau. Kolberg va elabora o teorie a dezvoltarii morale tot pe etape. care creeaza si dezvolta cooperarea Putem vorbi astfel de doua tipuri de morala: 1. .o constructie progresiva si autonoma” ). Piaget arată ca interesanta nu este interiorizarea unor reguli complet elaborate de adulti si care de cele mai multe ori nu sunt pe masura trebuintelor si pentru uzul copiilor. Ed. si se impun obligatoriu.. dar a influentat teoriile educatiei. un social al familiei si al institutiilor adultilor care se exercita in chip constrangator( Ex. . MIHAI M. fiecare nivel prezentand doua stadii: I. stadiul de autoritate si ascultare 37 . Dr. nu e decat una. ci mai interesanta e experienta elaborarii regulilor chiar de catre copil.Cum este posibila educatia morala?”.. care in pofida intemeierii pe principiul rationalitatii. drept o educatie de la un stadiul la altul: 1.Conf. Cele doua stadii sunt: 1.Piaget sustine ca morala pe care o promoveaza Durkheim si pe care o propune educatorilor. ( a cooperarii ) Paradigma piagetiana a avut o mare influenta in Europa.Piaget si epistemologia genetica stau la baza teoriilor educative constructiviste. pentru aceasta J.) un social al grupului de egali. Bucuresti.Judecata morala la copil’’.trecerea de la regula din constrangere la regula din cooperare. ca prin teoria sa. Se pune intrebarea . a esuat in definirea autonomiei . PUIU Paradigma constructivista sau psihologica Ideea de baza: exista o morala specifica fiecarei varste. gradinita. scoala etc . autonoma. Piaget concepe formarea moralitatii prin educatie morala. Piaget propune o alternativa la conceptia sociologica a lui Durkheim. Didactica si Pedagogica. constrangatoare. in special din America. stadiul sau etapa cooperarii si a autonomiei constiintei morale ( regula nu mai e exterioara si coercitiva.

stadiul de relativism utilitar ( este bun acel act care conduce la succes. II. la castig ) Ex. egalilor. e aproape imposibil de precizat dacă acest simt moral este in totalitate sau numai partial innascut. Concluzia2: omul se naste cu o inclinatie spre moralitate. depinde in mod esential de educatia pe care o p rimeste. fie cu lezarea drepturilor cetatenilor Ex. Nivelul postconventional Este nivelul moralei autonome in care valorile sunt definite la modul abstract.contractul social ( 20-25 ani ) : raul echivaleaza fie cu nerespectarea legilor stabilite democratic. depinde de educatiei La început. are consecinţe bune. fara sa conteze dacă am copiat. constituie criteriul moralitatii. care se poate exprima in conduita morala dezvoltarea simtului moral. stadiul principiilor etice universale ( este un stadiu ideal. ca pe un ansamblu de reguli transcendente” care vor fi cu atât mai sacre cu cât le va înţelege mai puţin. 5. fiecare are gradul său de educabilitate S-a demonstrat ca si in lumea animala gradul de educabilitate difera. legala. copilul va învăţa „morala. Etapa relativizării valorilor morale în funcţie de consecinţele faptelor. pentru ca autoritatile multor state americane le-au interzis pe cale judecatoreasca. dacă obtin o nota mare. Dr.. să separe binele de rău şi să decidă singur pentru sine. Nu toti oamenii sunt educabili in aceeasi masura. intrarea in rol ( e bun acel subiect care-si intra bine in rol ) Ex. greu de atins ) Aceste stadii ale progresului moralei nu au putut fi experimentate in scoli.. Concluzia3:cel putin o componenta importanta a acestui simt este innascuta si ofera specificul comportamentului uman. Cele doua stadii sunt: 3. 38 - . nu numai de grupul prietenilor.simtul moral se poate atrofia sau dezvolta pana la nivelul de constiinta morala. Eu: Este o fapta bună acea faptă care conduce la un câştig în plan moral sau material. iar maniera in care devine.simt moral’’. Cele doua stadii sunt: 4. de societate in general. elevul care invata bine 4. daca sunt laudat. e vorba de grupul social larg. Univ. PUIU 2. MIHAI M. ci el devine fiinta morala. motivul: invatamantul moral propus nu este neutral si cade in… indoctrinare.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Nivelul conventional ( 10-13 ani ) Este etapa in care ordinea sociala. Specialistii sustin ca: inclinatia spre moralitate trebuie considerata cel putin partial innascuta inclinatia spre moralitate nu inseamna deloc preocupare etica si viata morala .Conf. Darwin considera ca deosebirea cea mai mare dintre om si animal rezida in acest simt moral. care este innascut si nu dobandit. lege si ordine ( e buna actiunea care decurge din ordinea stabilita si regulile care o exprima ) III. Concluzia1:omul nu se naste ca fiinta morala. cu un . Va veni un moment în care copilul va trebui să facă propriile lui alegeri.

Trecerea culturii morale subiective în manifestări morale concrete constituie trecerea de la conştiinţă la conduită morală. Sentimentele morale sunt mobilul intern al actului moral care se reflectă în starea de echilibru dintre individ şi norma morală. spontane şi imediate cu privire la valoarea morală a anumitor acte determinate. formarea conştiinţei morale 2. Formarea sentimentelor morale. Conştiinţa morală ne apare ca expresie a culturii morale. se consideră foarte potrivit deoarece: invocă atât subiectivitatea cât şi obiectivitatea ( „vocea” fiind în acelaşi timp în noi şi în afara noastră). Componenta cognitivă care presupune însuşirea. nu poate fi educatorul care să cultive acest eroism. „Un om care nu are nimic sfânt. Aceasta sugerează că norma morală este în acelaşi timp remanentă dar şi transcendentă. Conduita morală este criteriul principal de apreciere al valorii morale a fiinţei umane. Componenta volitivă/acţională conduce la atitudini faţă de norme. MIHAI M. Educatia morală ca proces de formare al profilului moral al personalităţii are două obiective fundamentale: 1. Formarea reprezentărilor. Obiectivele educaţionale care vizează formarea conştiinţei morale sunt: 1. satisfacţie sau durere. Atunci când conştiinţa morală se aplică actelor viitoare. reguli şi valori morale. Sentimentul moral este expresia asumării. remuşcare. tradus prin puterea pe care o are fiecare om de a se învinge pe sine. Ele sunt măsura în care individul simte normele morale. la valori morale. Reprezentările morale constituie reflectări intuitive ale caracteristicilor unui complex de situaţii şi fapte morale concrete pe care copilul le-a perceput anterior. Componenta afectivă care presupune adeziunea la norme. Sugerează că ea explică atât autonomia cât şi eteronomia fiinţei umane. Formarea conştiinţei morale presupune 3 componente: 1. Dr. Când se aplică actelor trecute ea se va traduce prin sentimente de bucurie. acceptării şi însuşirii normei morale. Univ.Învăţarea valorilor şi atitudinilor morale este un proces dificil şi chiar subtil” TH. De la reprezentarea morală se va trece apoi printr-un proces de generalizare şi abstractizare se va ajunge la formarea noţiunilor morale care permit înţelegerea şi însuşirea critică a concepţiilor morale (argumentarea unor puncte de vedere asupra binelui sau răului). Important: În momentul în care copilul are conştiinţa propriei sale alegeri acela se numeşte momentul „trezirii conştinţei morale”. utilizat pentru explicarea conştiinţei morale. Acest eroism nu se referă la fapte mari. Termenul „voce”. Rezulta rolul important al factorului 39 .o măsură mai mare sau mai mică. ea primeşte forma unor „voci” care comandă sau interzice. cunoaşterea normelor şi valorilor morale.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Acesta este condusă mental şi reglată de conştiinţa morală care în acest fel uneşte faptele psihice cu cele comportamentale. care nu a luptat pentru un ideal. 2. a noţiunilor şi a judecăţilor morale. Ribot. Conduita morală exprimă un anume fel de a se purta în bine sau în rău şi care presupune acţiunea umană. Antonescu vorbeşte despre o însuşire superioară a sufletului omenesc pe care o vom găsi la orice om normal într. formarea atitudinii morale Conştiinţa morală reprezintă acea proprietate a spiritului de a afirma judecăţi normative. la reguli. 2. 3. Această însuşire se numeşte eroism moral. Acest eroism moral trebuie cultivat de către educator începând cu vârstele mici. PUIU Această etapă se va întinde până în preadolescenţă şi va esenţială pentru formarea personalităţii morale. le trăieşte şi se identifică cu ele.Conf.

Ele se formează prin exersarea lor care trebuie să aibă la bază cerinţe precise şi clar formulate. motivaţia extrinsecă devine intrinsecă. • Respectarea particularităţilor individuale ale fiecărui subiect. • Obişnuinţele sunt resimţite ca trebuinţe intime. 2. determinarea devine autodeterminare. Obiectivele educaţionale subsumate formării conduitei morale 1. Deprinderile morale reprezintă componente automatizate ale conduitei care se formează prin învăţare şi exerciţiu. Formarea convingerilor morale. exemplul 3. Aceste „mari acte morale” constituie nivelul cel mai înalt al conduitei morale deoarece antrenează trăsături puternice de caracter care au la bază detaşarea totală de frică şi egoism. Convingerile morale sunt rezultatul interiorizării şi integrării cognitive. puternic înrădăcinate ce devin definitorii pentru modul de a se comporta al unui subiect. Obişnuinţe morale reprezintă deprinderi interiorizate. MIHAI M. Deprinderile şi obişnuinţele morale sunt depăşite la acest nivel deoarece se trece la un comportament moral bazat pe raţiune şi pe capacitatea de renunţare la sine. 3. Univ. aprecierile şi sancţiunile pozitive şi negative **************************** 40 . Metodele de educaţie morală 1. Formarea convingerilor echivalează cu autonomizarea vieţii morale a subiectului în sensul că. • Prevenirea formării unor deprinderi şi obişnuinţe morale negative. supravegherea 2. • Activitatea tinerilor trebuie să permită exersarea deprinderilor şi obişnuinţelor astfel încât să se realizeze trecerea de la comportamentul imitativ la un comportament reglat de conştiinţa morală. 3. Dr.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Formarea obişnuinţelor morale. PUIU afectiv manifestat la nivelul acţiunii morale. ele ne apar drept „adevărate” „trebuinţe spirituale” de comportare morală. Formarea capacităţilor de a săvârşi „mari acte morale” care depăşesc nivelul deprinderilor şi obişnuinţelor.Conf. Formarea deprinderilor morale. afective şi volitive a normelor morale care dau conţinut moralei în structura psihică a persoanei. Dacă norma morală nu este acceptată ea nu va fi tradusă în act şi poate rămâne la nivel de simplu nerealism. Convingerile reprezintă nucleul conştiinţei morale. • Imprimarea unui ritm ascendent activităţilor care au ca scop formarea deprinderilor şi obişnuinţelor morale.

P. 1998 Dorina Salavastru Psihologia educatiei. Golu Fundamentele psihologiei. Bucureşti.Piaget Judecata morala la copil. 2002 6) J.W.S. Allport Structura şi dezvoltarea personalităţii.D. Mihai Smart management. 10-11.G.1999 V. Bucuresti. . 2009 3) G. MIHAI M. Bucureşti. Piaget Psihologia inteligentei. Bucureşti. Ed. Polirom. Hubert Trait de pédagogie générale. 2004 41 21) . E. Univ. E. E. ExPonto. 2004 P. Ed. Trei. Iasi.1938 5) ST. Trei. Bachelard. Dr. 1980 J. Constanta R. 2009 P. Ed. Cretu Psihopedagogia succesului. Polirom. Ed. Dezbaterea dintre J. Ed.D. 1991 4) D. Universităţii „Ttitu Maiorescu”. 2007 P. Popescu.S. Negovan Psihologia invatarii. Agora. Paris 1965 M. Stiintifica.P. Paris . PUIU BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1) A. Adler Cunoasterea omului. Albatros.D.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. 2008 I. Ed.F. Neacsu Instruire şi învăţare. 1997 9) M. Universitara. Bucureşti. Polirom.U.teorii ale invatarii. Ed. Politica.P.Piaget si Chomsky. Didactica si Pedagogica (EDP).Teorii modele . 1970 7) J. Iasi. Iri. Golu Psihologia Educationala. 1978 J. Bucuresti. 1992 J.P.strategii . Bucureşti. Iaşi. Bruner Procesul educatiei intelectuale. Ed. Ed. Bucuresti 2) A. Krahay Psihologia educatiei Ed. Debesse Psihologia copilului de la nastere la adolescenta 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19) 20) M. Ed. Bucureşti. Bucuresti. Bucuresti 1970 ( pg. Iaşi. La formation de l’esprit scientifique. Adler Intelegerea vietii. Bucuresti. Ed.Conf. Libraire Philosophique. Universităţii. Ed. Boncu Psihologia influenţei sociale. Bruner Pentru o teorie a instruirii. 58-59 si 89 ) 8) C.Neveanu Dicţionar de Psihologie. Piaget Psihologia cunostintelor si semnificatia sa epistemological in teorii ale limbajului.

Conf. MIHAI M. Zlate Fundamentele psihologiei. 2006 ********************* 42 .Univers Bucureşti. Univ. Ed.PSIHOLOGIA EDUCATIEI. Dr. PUIU 22) M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful