Lucrarea se adresează cu precădere studenţilor facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, care studiază în anii II şiIII Microeconomia, dar

poate costitui un material de lucru şi pentru alţi studenţi ai Academiei de Studii Economice ce au în programa analitică studiul acestei discipline. În capitolul întâi este analizat, cu ajutorul problemelor propuse, comportamentul agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă, legat de deciziile pe care le iau atunci cand sunt confruntaţi cu astfel de piaţe. Sunt analizate de asemenea diversele tipuri de echilibre ce pot apărea pe o singură piaţă, într-o economie de schimb şi dacă acestea sunt optime Pareto. În capitolul al doilea este analizat, prin intermediul aplicaţiilor prezentate, deciziile agenţilor economici privind volumul de output pe care trebuie să-l producă, atunci când sunt confruntaţi pe o piaţă cu concurenţă imperfectă de tip monopol, oligopol, duopol, cartel cât şi în situaţia în care statul aplică taxe şi subvenţii. Capitolul al treilea tratează din punct de vedere al aplicaţiilor, efectele externe ale diferitelor tipuri de producţie asupra mediului şi consumatorilor. Ultima parte conţine un îndreptar matematic, care se doreşte a fi un instrument minimal în înţelegerea rezolvării problemelor conţinute în lucrarea de faţă. Autorul

1
lor total este:

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă

1.1 Echilbrul pe o singură piaţă Problema 1
Considerăm o piaţă în situaţia de concurenţă perfectă pe care se vinde un produs q la preţul p. Zece întreprinderi asigură producţia acestui bun. Costul

C (q ) = 3q 3 − 2q 2 + 4. Se cere: 1. Determinaţi oferta individuală a fiecărei întreprinderi; 2. Deduceţi oferta globală a ramurii; 3. Dacă preţul de echilibru pe termen scurt este p * = 8, calculaţi cantitatea globală schimbată şi oferită de fiecare întreprinderi la acest preţ.

Rezolvare
1. Vom determina oferta individuală a unei firme, prin maximizarea profitului său. Profitul este: Π = pq − 3q 3 + 2q 2 − 4.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă

La optimum avem:

∂Π =0 ⇒ ∂q

p − 9q 2 + 4q = 0 ⇔

p = 9q 2 − 4q.

Pentru a maximiza profitul său pe termen scurt, producătorul trebuie să egaleze costul său marginal cu preţul pieţei care îi este impus. Se observă că este vorba de un maxim de profit deoarece:

∂ 2Π 2 = −18q + 4 < 0 dacă şi numai dacă q > . 2 9 ∂q Pentru
q> 2 9

rezultă

p = 9q 2 − 4q ⇒ 9q 2 − 4q − p = 0. Prin

rezolvarea ecuaţiei de gradul doi obţinem următoarele soluţii:
2 (4 + 9 p )1 / 2 − 9 9 2 (4 + 9 p )1 / 2 q2 = + . 9 9 q1 =

Cum q >

2 reţinem numai soluţia q2. Totodată q2 trebuie să verifice o altă 9

restricţie şi anume: p ≥ min CM . Deci q2 va fi oferta întreprinderii dacă şi numai dacă p ≥ min CM , minCM fiind minimul costului mediu sau pragul de rentabilitate al firmei. Pentru a găsi minimul costului mediu, este suficient să găsim valoarea lui q pentru care Cm = CM căci se ştie că costul marginal intersectează costul mediu în punctul său de minim. Deci, din Cm = CM obţinem: 9q 2 − 4q = 3q 2 − 2q + 4 q ⇔ (q − 1)(6q 2 + 4q + 4) = 0.

Soluţia acestei ecuaţii este doar q = 1, iar Cm = CM = 5.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.19. . 3. Această ofertă globală a ramurii este egală cu suma ofertelor individuale. 10 Q* = şi qi* = Problema 2 Fie o piaţă în concurenţă perfectă pe care se vinde un produs q la preţul p.9. Aplicaţii În final oferta întreprinderii i este: 2 ( 4 + 9 p )1 / 2 + 9 9 qi = pentru p ≥ 5. Cererea totală pe această piaţă este: Q D = −40 p + 1000. Cum în această ramură sun 10 întreprinderi ce au aceeaşi funcţie de cost total vor avea deci aceeaşi ofertă. întreprinderi de tipul A şi întreprinderi de tipul B. 9 9 Q* = 1. Să deducem acum oferta globală a ramurii. Există 40 de firme de tipul A şi 20 de firme de tipul B. Producţia este asigurată de două tipuri de întreprindere. 2. Prin urmare oferta globală va fi: 20 10(4 + 9 p )1 / 2 + 9 9 Q = 10qi = pentru p ≥ 5. Pentru p * = 8 (8 > 5) vom avea: 20 10(4 + 72)1 / 2 + = 11.

Arătaţi că funcţia de cost total pe termen lung a fiecărei întreprinderi are ca ecuaţie: C TL (q ) = q 3 − 2q 2 + 2q. care pe ∂k termen scurt este fixă. considerând că funcţia de cost total pe termen lung a întreprinderilor de tip B s-a modificat în: C TL (q ) = 2q 3 − 3q 2 + 2q. Calculăm funcţia de cost total pe termen lung. şi plecând de la funcţia de cost pe termen lung. k k fiind o variabilă care reflectă nivelul înzestrării tehnice şi care este fix pe termen scurt. Presupunând că nu există bariere de intrare pe piaţa produsului q. . Se ştie că pe termen lung ∂C (q ) = 0 . determinaţi caracteristicile echilibrului. 2.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Presupunem că întreprinderile indiferent de tipul lor au aceeaşi funcţie de cost total: 1 C (q) = q 3 − (2 − )q 2 + k . Presupunând că nici o firmă nu poate intra pe piaţă produsului q. k fiind o variabilă ce reprezintă înzestrarea tehnică. Se cere: 1. Din: ∂C (q) =0 ⇔ ∂k − q2 +1 = 0 ⇔ k 2 = q2 2 k ⇒ k = q deoarece k > 0. 4. k > 0. 3. determinaţi caracteristicile echilibrului. Cum va evolua piaţa pe termen lung dacă orice întreprindere poate avea acces liber pe această piaţă? Rezolvare 1.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Aplicaţii Pe termen lung k = q şi funcţia de cost total se scrie: 1 CT tl (q) = q 3 − (2 − )q 2 + q ⇔ CT tl (q) = q 3 − 2q 2 + 2q. 3 În consecinţă dacă p > q1 = 2 . La optim avem: Π ′q = 0 ⇔ p − 3q 2 + 4q − 2 = 0 ⇔ p = 3q 2 − 4q + 2 . rezultă că oferta toatală va fi de 60 ori oferta individuală. q 2. există două soluţii: 3 4 − (12 p − 8)1 / 2 2 (3 p − 2)1 / 2 = − 6 3 3 4 + (12 p − 8)1 / 2 2 (3 p − 2)1 / 2 = + 6 3 3 q2 = din care nu vom reţine decât pe q2. 3 Dacă q > 2 ⇔ p = 3q 2 − 4q + 2 ⇒ 3q 2 − 4q + 2 − p = 0 3 Calculă ∆ : ∆ = 16 + 12( p − 2) = 12 p − 8 de unde ∆ > 0 dacă şi numai dacă: 12 p − 8 > 0 ⇒ p > 2 . Trebuie mai întâi calculată oferta globală a ramurii. Dar cum atât întreprinderile de tip A cât şi cele de tip B au aceeaşi funcţie de cost total pe termen lung. Oferta individuală se obţine din maximizarea profitului: Π = pq − q 3 + 2q 2 − 2q. . Este vorba de un maxim deoarece: ′ Π ′qq = −6q + 4 < 0 q> 2 .

837 = 20.145. vom avea ecuaţia: Q S = Q D ⇔ 4 p 2 − 195 p + 2305 = 0 ale cărei rădăcini sunt: p1 = 195 − 33. .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Totodată q2 trebuie să verifice o altă restricţie şi anume: p ≥ min CM . Se observă că dacă: .2 > 0 .p 2 = 28.6 ⇒ Q D = −144 < 0 ceea ce corespunde unei cereri negative. La echilibru.145 8 195 + 33.837 = 28. 3 Deci putem spune că oferta unei întreprinderi i este: qi = 2 (3 p − 2)1 / 2 + 3 3 cu p ≥ 1.p1 = 20. Din Cm = CM ⇔ 3q 2 − 4q + 2 = q 2 − 2q + 2 ⇔ q (q − 1) = 0 de unde q = 1 deoarece q > 2 . 8 p2 = Singura soluţie acceptată este: p1 = 20.6 . Deci q2 va fi oferta întreprinderii dacă şi numai dacă p ≥ min CM .145 ⇒ Q D = 194. Oferta globală se scrie atunci: Q s = 60 q i = 40 + 20(3 p − 2)1 / 2 cu p ≥ 1. min CM fiind minimul costului mediu sau pragul de rentabilitate al firmei. este suficient să găsim valoarea lui q pentru care Cm = CM căci se ştie că costul marginal intersectează costul mediu în punctul său de minim. Pentru a găsi minimul costului mediu.

Pe piaţă există două tipuri de întreprinderi: . i 60 3. ca de altfel profitul fiecărui producător. Cum fiecare firmă realizează un profit.145. Q * = 194. Aplicaţii În concluzie. Procesul se va încheia când profitul fiecărei întreprinderi va fi nul.2 qi = Q* = 3. De unde pe termen lung. Vom numi acest preţ.78. vor exista firme noi ce vor dori să intre pe piaţă.237 Π * = 45. profitul unei firme este nul când costul său marginal taie costul său mediu. pentru p1 = 20. Obţinem deci: p *tl = 1. atunci când piaţa este cu acces liber Π i = 0 ⇒ p = Cmi = CM i . În consecinţă oferta globală va creşte.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. . preţul de echilibru va scădea. acest lucru va atrage numeroase firme din ramură. 4. Atâta timp cât întreprinderile din ramură vor realiza un profit.Întreprinderile A ce au funcţia de cost pe termen lung: CT tl (q ) A = q 3 − 2q 2 + 2q. Întreprinderile B ce au funcţia de cost pe termen lung: CT tl (q) B = 2q 3 − 3q 2 + 2q. De altfel. preţ de echilibru staţionar.

2 Rezolvarea acestei ecuaţii conduce la soluţiile: q1 = 6 − (24 p − 12)1 / 2 1 (6 p − 3)1 / 2 = − 12 2 6 6 − (24 p − 12)1 / 2 1 (6 p − 3)1 / 2 q1 = = + 12 2 6 . avem: Π ′q = 0 ⇔ p − 6q 2 + 6q − 2 = 0 ⇔ p = 6q 2 − 6q + 2 . Se ştie că pregul de rentabilitate al întreprinderilor de tip A este p * = 1. întreprinderile care au costurile cele mai ridicate. La optim. Se observă că este vorba de un maxim deoarece: ′ Π ′qq = −12 q + 6 dacă şi numai dacă q > 1 . 4 sau Pentru a vedea care din cele două valori o vom reţine va trebui să maximizăm profitul firmei B. Profitul se scrie: Π = pq − 2q 3 + 3q 2 − 2q . vom descompune termenul lung în două faze: Faza I Într-o primă fază sunt eliminate de pe piaţă. A avea un cost mai ridicat este echivalent cu a avea un prag de rentabilitate mai ridicat.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Deoarece întreprinderile au costuri diferite. dacă q> 1 ⇔ p = 6q 2 − 6q + 2 ⇒ 6q 2 − 6q + 2 − p = 0. pe termen lung. 2 De unde. A Din q= Cm = CM ⇔ 6q 2 − 6q + 2 = 2q 2 − 3q + 2 ⇔ 4q 2 = 3q ⇒ q = 0 3 . Trebuie să-l determinăm pe cel al întreprinderilor B.

875. întreprinderile A vor fi eliminate de pe piaţă deoarece costul lor de producţie este mai ridicat decât al întreprinderilor B * ( p * = 1 > p B = 0. vor pătrunde numai firme de tipul B.875) .875 şi deci minimul costului 4 8 Atunci când q = mediu este: CM min = 0.875 iar pragul de rentabilitate: ∗ p B = 0.875 . oferta unei întreprinderi B este: S qB = 1 (6 p − 3) + 2 6 1/ 2 p ≥ 0. Intrarea pe piaţă se va opri atunci când profitul întreprinderii de tip B va fi nul. În prima fază. . * Din CmB = CM B rezultă p B = 0. A În faza a II-a.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. şi asta se va întâmpla când costul său marginal este egal cu costul său mediu. 2 4 3 7 . avem Cm = CM = = 0. În concluzie. Aplicaţii Deoarece q > 1 3 însemnă că singura soluţie acceptată este: q = . cum pe piaţă nu mai există firme de tip A.875 .

cantitatea globală schimbată şi oferta fiecărei întreprinderi la acest preţ. Cererea pieţei este YD = -2p + 80. b) Determinaţi oferta globală a industriei. d) Cum va evolua piaţa pe termen lung? Rezolvare a) Venitul total al întreprinderii i este VTi = pi yi. i = 1. Profitul fiecărei firme va fi : ∏ i = p ⋅ yi − C ( yi ) = p ⋅ yi − 2 yi − 4 yi − 8 2 .10 Pentru valoarea preţului p = 14 faceţi reprezentarea grafică. c) Calculaţi preţul de echilibru pe termen scurt.. venitul total este de forma liniară adică o dreaptă ce trece prin origine. Pentru p = 14 VT VTi 14 ⇒ VTi = 14yi.. Deoarece preţul pieţei este fixat de firmă. Zece întreprinderi asigură producţia. a) Scrieţi venitul total al firmei i. Costul total este C(y) = 2y2+4y+8..Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Problema 3 Fie o piaţă în concurenţă perfectă care vinde produsul y la preţul p. 1 yi b) Se determină în prealabil oferta individuală a fiecărei întreprinderi i.

4)/4. d) Evoluţia pieţei pe termen lung Profitul pe termen scurt pentru întreprinderea i este strict pozitiv deoarece p* = 20 > 12. Oferta întreprinderii i este : yis = (p . Pentru a găsi acest cost mediu minim trebuie găsită valoarea yi* pentru care costul marginal este egal cu costul mediu. Atrase de valoarea profitului şi alte întreprinderii vor intra în branşă.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Din Cm = CM ⇒ 4yi + 4 = 2yi + 4 + 8/yi ⇒ yi = 2. Pentru yi = 2.20)/2 = . p ≥ 12 . producătorul trebuie să egalizeze costul marginal cu preţul pieţei ∏"yy = −4 < 0 .20)/2 cu p ≥ 12 . Rezultă deci yi* = (p . preţul de echilibru se va diminua ca şi ⇒ 9p = 180 ⇒ p* = 20 . Aplicaţii La optim. ∏ 'y = 0 ⇒ p − 4 yi − 4 = 0 ⇒ p = 4 yi + 4 ⇒ p = Cm.2p + 80 oferta globală optimală este: y* = 40 şi a fiecărei firme i : yi* = y*/10 = 4. c) Preţul de echilibru se găseşte la intersecţia ofertei globale cu cererea globală şi valorile optimale vor fi: (5p .4)/4 cu Oferta globală este: ys = (5p . trebuie impusă restricţia p ≥ C M min . Deci costul minim mediu este egal cu 12 unităţi monetare şi pragul de rentabilitate se atinge pentru valoarea preţului p = 12. sau pragul de rentabilitate al firmei. unde CMmin este costul mediu minim. Oferta globală va creşte. Cm = CM = 12. Deci pentru maximizarea profitului pe perioade scurte. Pentru ca yi* să fie oferta întreprinderii i.

Informaţia circulă perfect iar accesul este total liber.2 Piaţa produselor în regim concurenţial Problema 4 Fie un produs perfect omogen care se schimbă pe o piaţă unde se întâlnesc 60 de cumpărători şi 40 de producători. . Presupunem că cererea individuală din bunul respectiv este de forma: p = -12q + 100 iar funcţia costului marginal (Cm) a fiecărei întreprinderi este de forma: Cm = 4q + 40. 2° Cantitatea vândută precum şi venitul total al fiecarei întreprinderi. Intrarea de noi firme se va face până ce profitul producătorului va fi nul. .pragul de rentabilitate p*i = 12 .valoarea optimală la nivelul fiecărei firme este y*i = 2. Se cere: 1° Să se calculeze preţul bunului şi cantitatea totală schimbată.2*12 + 80).numărul de întrepinderi pe piaţă când profitul este nul ∏ *i =0 este N = y*/y*i = 28 .valoarea optimală la nivelul industriei: y* = 56(. . Deci pe termen lung vom avea următoarele valori: . 1. ∏i = 0 ⇒ lt p = Cm = CM i Profitul firmei va fi nul când costul marginal intersectează costul mediu Cmi = CMi când preţul pieţei este egal cu pragul de rentabilitate p*i = 12. .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă profitul fiecărei firme.

p1/5QD + 100. avem: QD = Q0 = 200. obţinem p = 1/10Q0 + 40. Cum pe termen scurt oferta se confundă cu costul marginal avem: p = ¼ p – 10 Problema 5 Considerăm că mai multe întreprinderi lucrează cu următoarele costuri: Cantităţi produse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Costuri fixe (CF) 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 Costuri variabile (CV) 80 170 230 275 310 340 375 420 480 575 705 875 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. p = 60 Având 40 de producători. q0 = Q0/40 = 5 VT = pq0 = 300. Aplicaţii Rezolvare Din funcţiile cererii individuale: p = -12q + 100 => q = -1/12 p + 100/12 şi deduce cererea totală: QD = 60q = -5p + 500 => q = Cm = 4q + 40 => şi în plan general: Q0 = 40q = 10p + 400 => La echilibru.

egal cu diferenţa între preţul de vânzare şi costul mediu în aşa fel încât beneficiul său total să fie egal cu valoarea acestei diferenţe înmulţită cu cantitatea produsă. El nu va câştiga şi nici nu va pierde cu ultima unitate produsă şi de asemenea nu va fi interesat să continue. Deci: p = Cm = 95 => q = 10 ∏ = (p . Pentru ea. considerând că cererea totală evoluează după cum urmează: Cantitatea cerută Preţ 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 100 95 90 85 80 75 70 65 60 55 50 45 Rezolvare 1. 2. în limbajul economiştilor.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Se cere: 1. Reamintim că în condiţiile pieţei cu concurenţă perfectă. presupunând că preţul pieţei este de 95 u. În consecinţă. preţul este o dată.m. Ea este “beneficiara” preţului.CTM)q = (95 – 63. Să se spună cum variază aceste date pe termen lung. Să se determine nivelul de producţie şi profitul pe termen scurt pentru fiecare întreprindere. dar el realizează un profit de pe urma unităţilor anterior produse. Orice patron raţional încetează să producă când preţul de producţie coincide cu costul marginal. .5)10 = 315. cererea care-i este adresată este perfect elastică: de unde orizontalitatea dreptei EF. firma este prea mică pentru a putea influenţa formarea preţului.. 3. Să se precizeze numărul de întreprinderi care vor interveni pe piaţă pe termen lung. trasată pornind de la p = OE = 95(vezi graficul de la pagina 24).

Aplicaţii Dacă urmărim pe grafic se observă că: OI: nivelul producţiei. Existenţa unui profit care să atraga noi întreprinderi în bransa respectivă. În acest punct se fixează preţul pe termen lung. 2.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. OK: nivelul producţiei pe termen lung. 3. EFIO: total venituri. Acest lucru se întâmplă când costul marginal şi cel mediu coicid. HGIO: costul total. Producţia fiecarei întreprinderi ca şi beneficiul ei se micşorează putin câte puţin.CTM)q = 0 Se observă pe grafic că: OJ: preţul pe termen lung. Preţul pe termen lung fiind fixat la 60. atunci pe piaţă vor exista: n= 180/9 = 20 întreprinderi . Deci: Cm = CM = p => p = 60 şi q = 9 ∏ = (p . Afluxul de întreprinderi noi se opreşte de indată ce nu mai este profit de împărţit. (oferta totală creste. cererea totală se stabileşte la 180 unităţi. Fiecare întreprindere fabrică 9 unităţi. EFGH: beneficiul total. JCKO: venituri totale egal cu costul total. cererea rămânând neschimbată) provoacă o cădere a preţului.

CVM. Cm 170 160 150 140 130 120 110 100 E 90 80 70 H J 60 50 40 30 20 10 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Q faza costurilor descrescătoare faza costurilor crescătoare Cm F CTM CVM G C S B CFM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Q KI . CTM.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă CT CT 700 600 500 A D 400 300 200 100 0 CFM.

Q = ∑ qi i =1 n ∀ i ∈ {1. Dacă presupunem că în care p este preţul de vânzare iar Q producţia tuturor firmelor.1qi + 2 + 5/2qi şi se găseşte: CMi (q) = Cmi(qi) => qi = 5 2° Plecând de la faptul că preţul coincide cu costul marginal şi costul mediu. avem: p = Cmi(qi) = 0.. cererea de pe piaţă este de forma: p = 10 –Q/20 . 2.1qi2 + 2qi + 5/2. se cere: 1. Rezolvare 1° În cazul concurenţei perfecte pe termen lung echilibrul este atins când costul mediu (CM) şi costul marginal (Cm) sunt egale. Aplicaţii Problema 6 Pe o piaţă cu concurenţă perfectă sunt n firme pentru care funcţia de cost total este de forma: CTi (qi) = 0..2qi + 2 .n} unde qi reprezintă cantitatea produsă de fiecare firmă. Să se găsească nivelul de producţie al fiecarei întreprinderi în cazul în care analiza are loc pe termen lung.2(5) + 2 = 3 Cmi (qi) = [CTi(qi)]’ = 0.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Să se deducă nivelul producţiei totale (a “industriei”. 2. Cum CMi (qi) = CTi(qi) = 0... a tuturor producătorilor) precum şi numărul de producători care îşi exercită activitatea pe piaţă.

Problema 7 Pe o piaţă cu concurenţă perfectă sunt 15 întreprinderi care au o structură a costului (CT) identic. 2. Cererea care se adresează acestei pieţe este : QD = . 4. Pentru a duce la bun sfârşit raţionamentul. de forma CT = [ q/2 + 1]q + 6 unde q semnifică volumul producţiei. Să se găsească nivelul preţului şi al producţiei care realizează echilibrul pe această piaţă. . Să se descrie ce vor deveni firma şi industria la echilibru în ipoteza în care statul impune o taxă asupra producţiei de o unitate monetară pe bunul vândut. 3. ne vom plasa din nou în condiţiile de la punctul 1.85p + 485 Se cere: 1. Să se analizeze evoluţia acestei pieţe pe termen lung.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Introducând această valoare în funcţia de cerere. se găseşte volumul producţiei (q) industriei: ˆ 3 = 10 – Q/20 => Q = 140 şi. în consecinţă. Să se caracterizeze echilibrul pe termen scurt al fiecarei firme atunci când producţia individuală variază de la q = 1 la q = 10. numărul de întreprinderi care acţionează pe piaţă este: n = Q/qi = 28.

echilibrul firmei apare imediat: p = Cm = 5 => q=4 ∏ = (5 – 4.7 9 9 6.7 6 6 5 7 7 5. permite să se stabilească echilibrul: p=5 Q = 60 2. Cum există 15 întreprinderi.5 4 4 4.1 Q0 = 15p – 15 care. Aplicaţii Rezolvare 1. se găseşte cantitatea care reprezintă oferta totală calculată la întrebarea precedentă (60).5)4 = 2.6 11 se obţine o funcţie de ofertă globala (Q0) de 15 ori mai mare: CM 7. Cum: Cm = q + 1 = p => q = p . oferta fiecărei firme va fi obţinută prin egalarea preţului cu costul marginal.5 Preţul pieţei fiind de 51.1 10 10 6.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. .4 8 8 5. Ştiind că CM = CT/q = q/2 +1 + 6/2 Cm = (CT)` = q + 1 construim tabelul următor: Q Cm 1 2 2 5 3 3 4.5 5 5 4. Considerând că orice producător este raţional. confruntată cu funcţia de cerere.

15.25. Cm = CM => q + 1 = ½q + 1 + 6/q => q = 2√3 = 3. Rezultă un prim echilibru din confruntarea cu cererea. aşa cum a fost explicat şi la problema precedentă. Q = 47. astfel: QO = QD => p = 5.9 pe când numărul de întreprinderi necesare pentru a satisface această cerere se dublează: n = QD/q = 30 4. Dat fiind că vechiul preţ era de 5 iar cel nou de 5.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă 3. funcţia de ofertă se rescrie: QO = 15( p − 1) − 15 = 15 p − 30 .46 ∏= 0 La nivelul întregii industrii (a întregii branşe). q = 3. concluzionăm că producătorii suportă în proporţie de 87% greutatea efortului cerut faţă de numai 13% pentru consumatori. Pe termen lung.15 sau de 4 dacă luăm în calcul taxele.15 Impunerea taxei a antrenat o relaxare a activităţii şi o majorare a preţului.46 => p = 4. . Datorită efectului de taxare. cererea creşte datorită scăderii preţului: QD = -85 p +485 = 105. se observă la nivelul firmei.46 Deci q = 3.

oferta totală. Care este profitul întreprinderilor? . oferte individuale. Să se determine funcţiile de ofertă ale fiecarei firme pe termen scurt. 3. care au formele: CT1(q) = 3q2 + 6q + 14 CT2(q) = 2q2 + 8q + 18 CT3(q) = q2 + 10q + 20 Cu n1 = 1000 n2 = 2000 Cererea care se adresează acestei pieţe este: QD = -0. ofertele individuale şi totală precum şi numărul de întreprinderi.336 1. Să se specifice caracteristicile echilibrului pe termen scurt: preţ. apoi oferta totală.25p + 16 998.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Pe această piaţă acţionează 3500 de întreprinderi de trei tipuri diferite: n1 întreprinderi de tipul 1 n2 întreprinderi de tipul 2 n3 întreprinderi de tipul 3 Aceste 3 tipuri de întreprinderi se diferenţiază prin costurile totale. Daţi preţul de echilibru. Aplicaţii Problema 8 Se presupune că avem de a face cu o piaţă care răspunde ipotezelor de concurentă pură şi perfectă. 2. Cum va evolua această piaţă pe termen lung.

6795 q°3 = 8.6 3. La echilibru Q° = QD = -0. Să căutăm atunci minimul acestor costuri medii.25p + 16998.14/q2 = 0 => q = + √14/3 = 2.16) = 18.68 q°1 = 3.7182 2.359 Q°1 = n1q°1 = 3453 Q°2 = n2q°2 = 9539 Q°3 = n3q°3 = 4179. Pe termen lung vor rămâne pe piaţa numai întreprinderile ale căror costuri sunt cele mai mici.9615 min CM2 => min[4q + 8 +18/q] => CM`2 = 2 – 18/q2 = 0 => q = 3 => CM2(3) = 20 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Rezolvare 1.647p – 7500 De unde: p = 26. min CM1 => min[3q + 6 + 14/q] => CM`1 = 3.36 Q° = QD = 16 991. Ştiind ca n3 = 500 (3500 – n1 – n2) vom începe prin a aminti că fiecare întreprindere se străduieşte să-şi egaleze costul marginal preţului astfel încât să poată fi imediat indentificate funcţiile de oferte individuale (q°): p = Cm1 = 6q + 6 => q°1 = (p-6)/6 p = Cm2 = 4q + 8 => q°2 = (p-8)/4 p = Cm3 = 2q + 10 => q°3 = (p-10)/2 Funcţia de ofertă totală (Q°) este atunci: Q° = n1q°1 + n2q°2 + n3q°3 = 1000(p-6)/6 + 2000(p-8)/4 + 500(p-10)/2 Adică: Q° = 916.16 => CM1 (2.453 q°2 = 4.

472) = 18.. 2. = p* de unde: ap* + b = cp* + d deci: p* = (d-b)/(a-c) . Rezolvare 1. La echilibru. vom găsi: q°3.tl = QOtl/q3. ∏3..tl = 18. Să se calculeze ecuaţia recurentă a preţurilor.. Aplicaţii min CM3 => min[2q +10 +20/q] => CM`3 = 2-20/q => q = √20 = 4.. 3. La scară individuală.944. b. Să se calculeze preţul de echilibru.9442 De fapt.tl = 0 şi pe plan global Qtl = 916.tl = 4. Să se discute evoluţia ca tendinţă după cum variază parametrii.472. a. c şi d fiind parametrii (a<0.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.667. Problema 9 Fie o piaţă unde se întâlnesc două funcţii de cerere şi de ofertă astfel: qD1 = apt + b q°1 = cpt-1 +d unde q reprezintă cantităţile. numai întreprinderile de tipul 3 vor acţiona pe termen lung. p°3.tl =3800 întreprinderi.6 n3.472 => CM3(4. există o staţionaritate a preţului: pt = pt-1 = . c.. ttl – 7500 = 16993. b. d > 0) Se cere: 1. p pretul.

se obţine: pt = α t pO + α t −1β + α t − 2 β + L + α 2 β + αβ + β = t −1 ⎡1 − α t ⎤ = α t pO + β ∑ α i = α t pO + β ⎢ ⎥ i =O ⎣ 1−α ⎦ (4) (5) pentru că ∑α i i este o progresie geometrică de raţie α. Trei ecuaţii servesc la descrierea evoluţiei preţurilor: ⎧q1O = q tO ⎪ D ⎨qt = ap t + b ⎪q O = cp + d t −1 ⎩ t Din acestea decurge: c d−b p t −1 + = αp t −1 + β a a c d −b Punând α = şi β = a a pt = (1) În acelaşi mod se va scrie: pt −1 = αpt − 2 + β care introdusă în (1). va da: pt = α 2 pt − 2 + αβ + β şi cum (2) (3) pt − 2 = αpt − 3 + β (1) devine p t = α 3 p t −3 + α 2 β + αβ + β şi tot aşa.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă 2. . prin recurenţă.

Aplicaţii β ⎤ β ⎡ După ce dăm factor comun pe α t . preţul şi profitul pe termen lung în cazul unei pieţe cu concurenţă perfectă. . 2. Aceleaşi întrebări în cazul pieţei monopsonice. 1. ⎯ →∞ Problema 10 O întreprindere produce un bun cu funcţia de cost total de forma: CT=q2+3q iar cererea căreia i se adresesză este: QD=-4p+200. Evoluţia sistemului este strâns dependentă de compararea valorilor absolute a pantelor ofertei şi cererii: • • • lim pt ⎯t⎯ → p 0 dacă |c|=|a|: sistemul admite oscilaţii întreţinute. înlocuind α şi β cu respectivele valori ajungem la: d − b⎤ ⎡d − b⎤ ⎡c ⎤ ⎡c⎤ ⎡ = + pO − p ∗ + p ∗ pt = ⎢ ⎥ ⎢ p0 − a − c ⎥ ⎢ a − c ⎥ ⎢a⎥ a⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎦ ⎣ ⎣ t t [ ] 3. ⎯ →∞ lim pt ⎯t⎯ → p ∗ dacă |c|<|a|: sistemul admite oscilaţii convergente. obţinem: p t = α t ⎢ pO + ⎥ + 1 − α şi 1−α ⎦ ⎣ mai mult. Să se evalueze producţia. ⎯ →∞ lim p t ⎯t⎯ → ∞ dacă |c|>|a|: sistemul admite oscilaţii divergente.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă

Rezolvare
1. Având ecuaţia de cost total, se deduc cele de cost mediu(CM) şi cost marginal(Cm) CM = CT = q−3 q

′ C m = (CT ) = 2q − 3
De asemenea, în ceea ce priveşte veniturile avem:

1 q + 50 4 1 VT = VM ⋅ q = q 2 + 50q 4 ′ 1 Vm = (VT ) = q + 50 2 VM = p = Pe termen lung se ştie că CM = VM, de unde:
∗ q c = 42,4

∏ = VT − CT = (39,4 × 42,4 ) − 42,4 2 − (3 × 42,4 ) = 0
∗ c

∗ p c = CM q ∗ = 39,4

( )

[

]

2. În regim monopsonic se porneşte de la CM=VM:
∗ q m = 21,2

∏ ∗ = (18,2 * 21,2 ) − 21,2 2 − (3 * 21,2 ) = 0 m

∗ p m = CM q ∗ = 18,2

( )

[

]

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Aplicaţii

Inexistenţa profitului se explică prin faptul că cumpărătorul fiind singurul de pe piata isi impune condiţiile cele mai bune.

Problema 11
Fie o economie redusă, compusă din trei consumatori şi doi producători. Consumatorul i dispune de un venit Ri considerat ca dat. Cei doi producători A şi B fabrică două bunuri X şi Y cu ajutorul unui singur factor L (munca), bunuri care sunt cerute de cei trei consumatori. Vom nota cu L A , cantitatea de muncă utilizată de producătorul A şi LB cea folosită de B, iar prin s rata salariului. Funcţia de utilitate pentru fiecare dintre cei trei consumatori U h este U h = x h y h , bugetară este Rh = p x x h + p y y h , unde h = 1, 2, 3. Funcţiile de producţie a bunurilor X şi Y sunt : L A = x 2 + y 2 pentru producătorul A, A A
2 2 LB = x B + y B pentru producătorul B.

h = 1, 2, 3. Restricţia

Se cere: 1. Determinaţi expresiile cererilor individuale din cele două bunuri şi ale cererilor globale. 2. Determinaţi expresiile ofertelor de bunuri pentru fiecare producător şi cele ale ofertelor globale. 3. Stabiliţi expresia preţurilor p x şi p y la echilibru. 4. Calculaţi preţurile şi cantităţile schimbate pe piaţă când R1 = 10 ,

R2 = 8 , R3 = 4 şi s = 4.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă

Rezolvare
1. Fiecare consumator exprimă o cerere individuală raţională de fiecare bun care este o funcţie de venitul de care dispune şi de preţuri. Problema pe care trebuie să o rezolve fiecare consumator este cea a repartizării optimale a venitului său între bunurile X şi Y.

⎧max U 1 = x1 y1 ⎨ ⎩ R1 = p x x1 + p y y1
de unde:

xi =

Ri Ri = Dy ,i , i = 1, 2, 3 = Dx ,i şi yi = 2 py 2 px

deoarece funcţiile de utilitate au aceeaşi formă. Sunt funcţii crescătoare în raport cu venitul şi descrescătoare în raport cu preţurile. Cererile globale sunt :
3

D x = ∑ D x ,i =
i =1

R1 + R2 + R3 2 px
R1 + R2 + R3 . 2 py

şi D y = ∑ D y ,i =
i =1 3

2. Producătorii oferă bunurile X şi Y astfel încât să obţină un profit maxim.
2 2 Π A = p x x A + p y y A − sL A = p x x A + p y y A − s x A + y A

(

)
xB = şi yB = px 2s py 2s

∂ ∂ ∂ ∂

ΠA = p x − 2 sx A = 0 xA ΠA = p y − 2 sy A = 0 yA

xA = de unde yA =

px 2s py 2s

2s ⎟ este strict negativ definită deci soluţia ⎠ ⎝ obţinută realizează un maxim. implică: py s = ⇒ ∗ px = (R1 + R2 + R3 )s 2 ⇒ 44 4 R1 + R2 + R3 2 py p∗ = y (R1 + R2 + R3 )s 2 4. x 1 ) = log x1 + log x 1 2 2 3 3 . Aplicaţii ⎛ − 2s 0 ⎞ Matricea hessian: H = ⎜ ⎟ ⎜ 0 . ∗ ∗ Ox = Dx = ∗ p x = p ∗ = 44 y 1.3 Echilibrul general într-o economie de schimb 1.3. Determinarea preţului de echilibru se va face egalând ofertele globale şi cererile globale. Ofertele globale sunt : Ox = x A + x B = px . s Oy = y A + yB = py s 3. 1 2 1 1 Consumatorul 1 are ca funcţie de utilitate: U 1 ( x1 .1 Schimbul pur a două bunuri de către doi cumpărători Problema 12 Se consideră o economie de schimb cu două bunuri şi doi consumatori.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Ox = Dx implică : p x R1 + R2 + R3 = 2 px s O y = D y .

La optimul Pareto. curbele de indiferenţă pentru cei doi consumatori sunt tangente şi au deci aceeaşi pantă. Determinaţi raportul q al preţului bunului 2 la preţul bunului 1 pentru cantităţile consumate de fiecare individ la echilibru. 2) Să presupunem că resursele de bun 1 şi 2 sunt egal împărţite între consumatori. Rezolvare 1. 2. 2 şi h = 1. Din punct de vedere grafic. x 2 ) = log x12 + log x 2 2 3 3 i unde x h desemnează consumul de bun h al individului i. Să se scrie această ecuaţie sub forma x1 = f ( x1 ) .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă 1 1 2 2 iar consumatorul 2: U 1 ( x 1 . ∂U i ∂x1i = ∂U i i ∂x 2 1 x2 1 2x1 i RMS 2 / 1 i = 1. 2 Reprezentaţi această curbă în diagrama lui Edgeworth. Se cere: 1) Determinaţi ecuaţia curbei contractelor (locul geometric al optimului 1 Pareto). rata marginală de substituţie a bunului 2 cu bunul 1 este aceeaşi pentru cei doi consumatori. i = 1. Verificaţi că acest echilibru este un optim Pareto şi reprezentaţi-l grafic. 2 deci pentru i = 1 şi pentru i = 2 i RMS 2 / 1 = RMS i 2 /1 x2 = 22 . În economie este disponibilă o unitate din fiecare bun. 2x1 .

Notăm cu p1. Aplicaţii La optimul Pareto avem: x1 x2 2 = 2 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. p1 O! Curba contractelor Curbe de indiferenţă pentru consumatorul 2 Curbe de indiferenţă pentru consumatorul 1 O X22 X11 . p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2 iar cu q = X 2 1 X21 p2 . 1 2 x1 x12 (1) Pe de altă parte. 1 1 dx1 d x1 2. 1 1 + x1 Curba contractelor trece prin originile celor două sisteme de axe şi în plus curba contractelor este crescătoare şi concavă deoarece: dx 1 d 2 x1 2 > 0 şi 2 2 < 0 . suma consumurilor celor doi consumatori trebuie să fie egală cu cantitatea disponibilă (pentru fiecare bun în parte): 1 ⎧ x1 + x12 = 1 ⎪ ⎨ 1 2 ⎪ x2 + x2 = 1 ⎩ (2) x1 1 − x1 2 2 = 1 1 2 x1 1 − x1 Condiţiile (1) şi (2) definesc un optim Pareto: 1 2 1 2 x1 de unde: x = ce reprezintă ecuaţia curbei contractelor.

Echilibrul 1 pieţei unu se scrie: x1 + x12 = 1 adică 1+ q 1+ q 7 =1 ⇒ q = + 6 4 5 7 5 Se verifică uşor că 2 x1 + x 2 = 1 ⇒ q = 2 Deci: 2 5 3 2 x1 = 5 1 x1 = 4⎫ x1 = ⎪ 2 7 3⎬ 2 x2 = ⎪ 7⎭ . 4q Un calcul similar pentru consumatorul 2 dă x12 = 2 x2 = Pentru realizarea echilibrului pieţelor. 3q 1+ q . 1 p2 q 2 x1 q 1 Înlocuind în ecuaţia bugetară se obţine x1 = 1+ q 6 1+ q 4 x1 = 2 1+ q .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Fiecare consumator deţine prin ipoteză jumătate din fiecare bun. 2 Vectorul de consum optimal este caracterizat de condiţia RMS 1 2 /1 1 p1 2 x1 x1 1 1 2 = adică = de unde x 2 = . cantităţile consumate sunt egale cu cantităţile disponibile (ce este cerut de unii este oferit de ceilalţi). 1 Consumatorul 1 alege x1 şi x 1 astfel încât să maximizeze utilitatea sa 2 1 respectând restricţia sa bugetară: p1 x1 + p 2 x1 = 2 p1 + p 2 2 1 Prin împărţire la p1 se obţine relaţia: x1 + p2 1 1 + q x2 = 2 p1 de unde: 1 x1 + qx 1 = 2 1+ q .

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Aplicaţii

consumuri ce satisfac optimul Pareto. Echilibrul este ilustrat în graficul următor:
3/5 1/2 O!

4/7 1/2

3/7

1/2

2/5

1/2

Problema 13
Se consideră o economie de schimb cu două bunuri şi doi consumatori. Consumatorul 1 are funcţia de utilitate U1 = x1Ax1B. consumatorul 2 are funcţia de utilitate U2 = 2x2Ax2B, unde xij desemnează consumul de bun j (j = A, B) de către agentul i (i = 1,2). În această economie există 10 unităţi de bun A şi 10 unităţi de bun B. Dotările iniţiale ale consumatorului 1 sunt
x 1 A = 4 şi x 1B = 6. Dotările iniţiale ale consumatorului 2 sunt x 2 A = 6 şi

x 2 B = 4.

Este acesta un echilibru Pareto? 1) Dacă pA = 1 şi pB = 2 este acesta un echilibru general? 2) Să se determine echilibrul general.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă

Rezolvare
1) Optimul Pareto se realizează atunci când RMS1 = RMS2. Calculăm RMS a agentului 1 şi RMS a agentului 2. Se ştie că RMS între bunurile A şi B indică în ce măsură se poate substitui bunul A cu bunul B astfel încât să se rămână pe aceeaşi curbă de indiferenţă, adică pentru a păstra aceeaşi satisfacţie. Se ştie că Ui = f(xA, xB). Diferenţiala totală a lui Ui se scrie

dU i =

∂U i ∂U i dx B dx A + ∂x B ∂x A

Dar de-a lungul unei curbe de indiferenţă, nivelul de utilitate este constant ⇒ dU i = 0 . Rezultă deci:

∂U ∂U i dx A = − i dx B ⇒ ∂x B ∂x A
∂U i ∂x A dx = − A = RMS ∂U i dx B ∂x B

În cazul numeric al problemei avem:

∂U 1 x ∂x 6 3 RMS1 = 1 A = 1B = = , ∂U 1 x1 A 4 2 ∂x1B ∂U 2 x 2x ∂x 4 2 RMS2 = 2 A = 2 B = 2 B = = . ∂U 2 2 x 2 A x 2 A 6 3 ∂x2 B

iar

Cum RMS1

RMS2 putem afirma că nu ne situăm într-un echilibru Pareto.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Aplicaţii

2) Ne situăm într-un echilibru general dacă:

RMS1 = RMS2 =
Dar cum RMS1

pA . pB

≠ RMS2 ⇒ oricare ar fi preţul bunului A şi a bunului B, (pA,
pA pB

pB) putem afirma că nu ne aflăm într-un echilibru general.
3) Determinarea echilibrului general revine la a determina raportul

astfel încât optimul Pareto şi echilibrul general să fie verificate.Pentru aceasta procedăm în 3 etape:

3.1.) etapa I
- determinăm funcţiile de cerere ale fiecărui consumator. Pentru simplificare vom pune U = TxAxB; cu T = 1 pentru consumatorul 1 şi

T = 2 pentru consumatorul 2. Avem de rezolvat problema următoare (pentru
consumator):

⎧ max Tx A x B ⎨ ⎩ p A x A + pB xB = R
unde R este venitul consumatorului, pA, pB sunt preţurile bunurilor A, B. Lagrangeanul se scrie:

L = U + λ ( R − p A x A − p B x B ) = Tx A x B + λ ( R − p A x A − p B x B ) .
⎧ ∂L ⎪ ∂x = 0 ⎪ A ⎪ ∂L = 0 de unde ⎨ ⎪ ∂x B ⎪ ∂L = 0 ⎪ ∂λ ⎩

La optim, avem:

⎧ Tx B − λ p A = 0 ⎪ ⎨ Tx A − λ p B = 0 ⇔ ⎪R − p x − p x = 0 A A B B ⎩

) etapa a II-a: Calculul cererilor nete. * Cererea netă a agentului 1. 2 pB x* şi A * x B fiind funcţiile de cerere ale consumatorilor. de bun A este CN1 A = x1 A − x1 A . Concretizậnd la datele problemei. Cererea netă a * agentului 2.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă (1) ⎧ Tx B = λ p A Tx λ pA (1) ⎪ ⇒ ⇔ ⎨Tx A = λ p B (2) ⇔ ⇔ B = (2) Tx A λ p B ⎪ R = p x + p x (3) A A B B ⎩ ' U xA xB pA p = ⇒ ' = A. Cererea netă a agentului 2. de * bun B este CN 2 B = x 2 B − x 2 B . la optim ⇒ xB = pA xA pB (b). de bun B este CN 1B = x1B − x1B . x A pB pB U xB De unde. * Cererea netă a agentului 1. de bun A este CN 2 A = x 2 A − x 2 A .2. Înlocuind cu datele problemei şi 4 p A + 6 pB 2 pA 4 p A + 6 pB = 2 pB 6 p A + 4 pB 2 pA 6 p A + 4 pB = 2 pB R2 = 6pA + 4pB ⇒ * x2 A = * x2 B 3. Înlocuind în (3) pe xB * xB = ⎛p x ⎞ R ⇒ R = p A x A + pB ⎜ A A ⎟ ⇒ x* = şi A ⎜ p ⎟ 2 pA ⎝ B ⎠ ştiind că R1 = 4pA + 6pB şi * x1 A = * x1B R . avem: CN1 A = 4 p A + 6 pPB − 4 p A + 6 pB −4= 2 pA 2 pA .

3.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Luậnd de exemplu pe pB = 1 ⇒ pA = 1 şi pB şi în plus .3) etapa a III-a: Determinarea echilibrului general. suma cererilor nete pentru fiecare bun este nulă. La echilibru general. aceasta înseamnă că: ⎧CN1 A + CN 2 A = 0 ⇒ ⎨ ⎩CN1B + CN 2 B = 0 ⎧ − 4 p A + 6 pB − 6 p A + 4 pB =0 ⎪ ⎪ 2 pA ⇒ ⎨ 4p − 6p + 6p − 4p A B A B ⎪ =0 ⎪ 2 pB ⎩ ⎧− 10 p A + 10 p B = 0 p ⇒ − 10 p A + 10 p B = 0 ⇒ A = 1 . ⎨ pB ⎩ 10 p A − 10 p B = 0 Deci la echilibru general în aceste condiţii * ⎧ x1 A = 5 ⎪ * ⇒ ⎨ x1B = 5 ⎪U * = 25 ⎩ 1 * ⎧ x2 A = 5 ⎪ * ⎨ x2 B = 5 ⎪U * = 50 ⎩ 2 pA = 1 . 2 pB Remarcăm că o cerere netă negativă corespunde unei oferte nete. Aplicaţii CN1B = CN 2 A = CN 2 B = 4 p A − 6 pB 2 pB − 6 p A + 4 pB 2 pA 6 p A − 4 pB .

2). Reprezentaţi această curbă în diagrama lui Edgeworth. 1) Ce condiţii trebuiesc impuse asupra repartiţiei dotărilor iniţiale pentru a fi la optimul Pareto ? 2) Deduceţi ecuaţia curbei contractelor. În această economie. vom fi într-un optim Pareto căci: RMS1 = RMS2 = 1. 3) Punctul X(1. consumatorul 2 va vinde o unitate de bun A şi va cumpăra o unitate de bun B.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă ⎧ CN1 A = 1 ⎪CN = −1 ⎪ 1B ⎨ ⎪CN 2 A = −1 ⎪ CN 2 B = 1 ⎩ de unde la echilibru general p1 = p2 =1 şi agentul 1 va vinde o unitate de bun B şi cumpără o unitate de bun A. Consumatorul 1 are funcţia de utilitate U 1 = x12A x1B . B) de către agentul i (i =1. există 4 unităţi de bun A şi 4 unităţi de bun B. Consumatorul 2 are 2 funcţia de utilitate U 2 = 2 x2 A x2 B unde xij desemnează consumul de bun j (j = A. Invers. Problema 14 Se consideră o economie de schimb cu două bunuri şi doi consumatori. În aceste condiţii satisfacţia celor doi consumatori va creşte. Notăm cu x1 A şi x1B dotările iniţiale ale agentului 1 şi cu x 2 A şi x 2 B cele ale agentului 2. În sfârşit. 2) este un optim Pareto ? .

adică pentru a păstra aceeaşi satisfacţie) Se ştie că Ui = f(xA. 2x * 2A . Rezultă deci: ∂U i ∂U dx A = − i dx B ⇒ ∂x A ∂x B ∂U i dx ∂x A = − A = RMS . 2 x2 A Cunoscând dotările iniţiale ⇒ RMS1 = 2 x1*B x * 1A şi RMS 2 = * x2 B . Calculăm RMS a agentului 1 şi a gentului 2. x1 A x2 B . ∂U i dx B ∂x B Pentru agentul 1: Pentru agentul 2: RMS1 = RMS 2 = 2 x1B . diferenţiala este dU i = ∂U i ∂U i dx A + dx B .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. (RMS între bunurile A şi B indică în ce măsură trebuie substituit bunul A cu bunul B pentru a rămậne pe aceeaşi curbă de indiferenţă. xB) şi ca atare. Aplicaţii Rezolvare 1) Determinarea condiţiei ce trebuie impusă asupra dotărilor iniţiale pentru a fi un optim Pareto. ∂x A ∂x B nivelul de utilitate este constant ⇒ dU i = 0 . Suntem într-un optim Pareto dacă RMS1 = RMS2. Cum de-a lungul unei curbe de indiferenţă.

.5). Ca atare dacă dotările 4⎜ ⎟ ⎝ x2 A ⎠ respectă condiţia (2.5).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Dar ⇒ 2 x1B x1 A la = x2 B 2 x2 A optimul ⇒ x1B x1 A Pareto avem RMS1 = RMS2 iniţiale ⎛ ⎞ 1 ⎜ x2 B ⎟ = ⎜ ⎟ (2. ne situăm într-un optim Pareto.

3 x2B 0 Agentul 1 1 2 3 x1A Pentru: x1A = 1 ⇒ x1B = 0. 16 − 3x1 A Reprezentarea grafică cu ajutorul diagramei lui Edgeworth este: x2A 0’ Agentul 2 x1B 0.8 x1A = 0 ⇒ x1B = 0 x1A = 4 ⇒ x1B = 4. Se ştie că curba contractelor este locul geometric al punctelor optim Pareto (cele ce satisfac condiţia (2)). nu există nici o altă repartiţie a consumurilor care să crească satisfacerea unui agent fără să diminueze satisfacţia unui alt agent.3 x1A = 2 ⇒ x1B = 0. În plus. se ştie că în această economie.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Rezultă deci: ⎧ x1 A + x2 A = 4 ⇒ ⎨ ⎩ x1B + x 2 B = 4 x1B = ⎧ x2 A = 4 − x1 A ( 2 ) x1B 1 ⎛ 4 − x1B ⎞ ⎟⇒ ⇒ = ⎜ ⎨ x1 A 4 ⎜ 4 − x1 A ⎟ ⎩ x2 B = 4 − x1B ⎝ ⎠ 4 x1 A (3) ecuaţie ce reprezintă curba contractelor. Pentru orice punct de pe curba contractelor. .8 0. Aplicaţii 2) Deducerea ecuaţiei curbei contractelor. există 4 unităţi de bun A şi 4 unităţi de bun B.

2).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă 3) Este punctul X(1. În această economie există 12 unităţi de bun A şi 9 unităţi de bun B. iar cele ale agentului 2 sunt: x 2 A = 9 şi x 2 B = 3 . Comentaţi. Pentru x1 A = 1⇒ x1B = ( 2) 4 4 . 2) să fie un optim Pareto el trebuie să aparţină curbei contractelor (deci trebuie să verifice ecuaţia (2)). 13 13 Problema 15 Se consideră o economie de schimb cu 2 bunuri şi 2 consumatori. iar consumatorul 2 are funcţia de utilitate U 2 = 4 x2 A x1 /B4 . Se ştie că funcţiile de cerere ale unui consumator având funcţia de utilitate β U = Tx α x B (T > 0) sunt: A xα = A αR βR β şi x B = . B) de către agentul i (i = 1. (α + β ) PA (α + β ) PB Se cere: 1) Scrieţi funcţiile de cerere ale celor 2 consumatori. 2) Determinaţi echilibrul general. Ori 2 ≠ deci X nu este un optim Pareto. unde xij desemnează consumul de 2 bun j (j = A. 5) Este verificată legea lui Walras? . 3) Echilibrul este optimal Pareto? 4) Reprezentaţi rezultatele în cadrul diagramei lui Edgeworth. Dotările iniţiale ale agentului 1 sunt: x1 A = 3 şi x1B = 6 . 2) un optim Pareto ? Pentru ca punctul X(1. 1/ 1/ Consumatorul 1 are funcţia de utilitate U 1 = 3x1 A2 x1B2 .

Atunci funcţiile de cerere sunt: R R * x1*A = 1 x1B = 1 2 PA 2 PB 4R R * * x2 A = 2 x2 B = 2 5PA 5PB Putem calcula venitul fiecărui agent folosind dotările iniţiale. PB Procedăm în 2 etape: * . Astfel: R1 = 3PA + 6PB R2 = 9PA + 3PB Ca atare: 3P A +6 PB 4(9 P A +3PB ) * x2 A = 2 PA 5PA iar 3P + 6 PB 9 P + 3PB * * x1B = A x2 B = A 2 PB 5PB 2) Pentru determinarea echilibrului general trebuie să determinăm raportul * x1 A = PA astfel încât să fie verificat echilibrul general.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. respectiv 2.calculăm cererile nete: CN ij = xij − xij ___ Astfel: * CN 1 A = x1 A − x1 A = ___ − 3PA + 6 PB 2 PA 3PA − 6 PB 2 PB − 9 PA + 12 PB 5 PA 9 PA − 12 PB 5 PB CN 1B = x1*B − x1B = ___ ___ * CN 2 A = x 2 A − x 2 A = * CN 2 B = x 2 B − x 2 B = ___ (o cerere netă negativă corespunde unei oferte nete) . Aplicaţii Rezolvare 1) Fie R1 şi R2 veniturile consumatorilor 1.

34 unităţi de bun A şi va cumpăra 0.545 PA 54 = = 1.34 * x1B = 5.545 unităţi de bun B.34 CN 1B = −0.34 unităţi de bun A.545 unităţi de bun B şi va cumpăra 0.545 * U 2 = 47.636 . satisfacţia celor 2 consumatori va creşte. . agentul 2 va vinde 0. În aceste condiţii.66 * x 2 B = 3. agentul 1 va vinde 0. suma cererilor nete pentru fiecare bun este nulă: ⎧− 33PA + 54 PB = 0 ⎧CN1 A + CN 2 A = 0 ⇒⎨ ⎨ ⎩ 33PA − 54 PB = 0 ⎩CN1B + CN 2 B = 0 ⇔ −33PA + 54PB = 0 Considerând PB = 1 ⇒ PA = 1.531 CN 2 A = −0.455 U 1* = 12. Invers. 3) Echilibru este optimal în sens Pareto? Pentru realizarea echilibrului general trebuie să avem RMS1 = RMS2 = PA şi PB ca atare se realizează un echilibru optimal în sens Pareto (care cere doar ca RMS1 = RMS2).determinarea echilibrului general La echilibru general. PB 33 * x 2 A = 8.636.34 CN 2 B = 0.545 ceea ce conduce la concluzia că la echilibru general.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă . În aceste condiţii: * x1 A = 3.8 CN 1 A = 0.

545 Agentul 1 3 0 x2B 3.378 . adică curba asociată nivelului de utilitate U 1* = 3 ⋅ (3)1 / 2 ⋅ 61 / 2 =12.66 x1B C 6 5. In al doilea rând s-a trasat curba de indiferenţă a agentului 1 ce trece prin punctul C. .728. adică la echilibru general. Aplicaţii 4) Diagrama lui Edgeworth este reprezentată în continuare. 6) ce reprezintă dotările iniţiale ale agentului 1.66.34 x1A De remarcat că punctele C şi D sunt suprapuse.punctul C(3.punctul E(3.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.punctul D(9.455) ce reprezintă optimul agentului 1 după efectuarea schimbului. adică la echilibru general.455 D F E 3 3.punctul F(8.545) ce reprezintă optimul pentru agentul 2 după efectuarea schimbului. . 5.3) ce reprezintă dotările iniţiale ale agentului 2.34. Agentul 2 0’ x2A 9 8. Analog pentru agentul 2 s-a trasat curba de indiferenţă ce trece prin punctul * D şi are nivelul de utilitate asociat U 2 = 4 ⋅ (9) ⋅ (3)1 / 4 = 47. 3. Se remarcă că punctul E (sau F) este în zona numită “de avantaj mutual în raport cu punctul C (sau D)” . Pentru reprezentarea diagramei lui Edgeworth s-au luat în considerare: . . analog pentru punctele E şi F.

disponibilitatea factorilor de producţie sunt: K = 100 şi L = 100 .3. În această economie. ⎧CN1 A + CN 2 A = 0 Dar la echilibru general: ⎨ ⎩CN1B + CN 2 B = 0 verificată.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă În această parte haşurată. iar producătorul 2 este caracterizat de funcţia de producţie 1 Q2 = 2 K 2 / 3 L12/ 3 . consumatorii 1 şi 2 au o satisfacţie mai mare decât cea obţinută în punctul C (sau D). Dotările iniţiale ale producătorului 1 sunt: K 1 = 60 şi L1 = 30 . Se cere: 1) Definiţi şi calculaţi ecuaţia curbei contractelor producţiei. şi deci legea lui Walras este 1. iar cele ale producătorului 2 sunt: K 2 = 40 şi L2 = 70 . Echilibrul general este dat de această regiune. 2) Repartiţia iniţială a dotărilor corespundeunui optim de producţie? 3) Determinaţi echilibrul general. la preţurile Pj.2 Schimbul pur a două inputuri de către doi producători Problema 16 Se consideră o economie de schimb cu 2 factori de intrare K şi L şi două produse 1 şi 2. 5) Legea lui Walras stipulează că suma valorilor. . (j = A. Producătorul 1 este caracterizat de funcţia de producţie 1 Q1 = K1 / 2 L1 . B) a cererilor nete a tuturor bunurilor este nulă: PA(CN1A + CN2A) + PB(CN1B + CN2B) = 0.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Ca atare: ∂Qi ∂Q dK = − i dL ⇒ ∂K ∂L ∂Qi ∂L = − dK = RMST ∂Qi dL ∂K 2 K1 ⎫ 2 K1 K 2 L1 ⎪ ⎪ = (1). ⎬⇒ K2 L1 L2 ⎪ RMST2 = L2 ⎪ ⎭ RMST1 = Deci: ⎧ K1 + K 2 = 100 ⎧ K 2 = 100 − K1 ⇒⎨ . nivelul output-ului este constant ⇒ dQi = 0 . adică 2 K1 K 2 . Vom calcula RMST (rata marginală de sustituţie tehnică). Aplicaţii Rezolvare 1) Se ştie că mulţimea punctelor de pe curba contractelor de producţie reprezintă utilizări eficiente în sensul că pentru acestea este imposibil ca output-ul unui producător să crească fără să diminueze pe cel al altuia. L) ⇒ dQi = ∂Qi ∂Q dK + i dL ∂K ∂L Dar de-a lungul isocuantei. 200 − L1 2) Dotările iniţiale corespunzătoare unui optim de producţie verifică relaţia RMST1 = RMST2. Înlocuind în (1) vom avea În plus ⎨ ⎩ L2 = 100 − L1 ⎩ L1 + L2 = 100 K1 = 100 L1 (2) ce reprezintă ecuaţia curbei contractelor de producţie. = L1 L2 . La optim RMST1 = RMST2. Se ştie că Qi = f(K.

w . Programul ce trebuie rezolvat este: ⎨ ⎩rK + wL = C o Langrangeanul: L = Q + λ (C o − rK − wL ) = TK α Lβ + λ (C o − wL − rK ) La optim avem: ⎧ ∂L α (α −1) − λw = 0 (1) ⎪ ∂L = TβK L ⎪ ∂L ⎪ = TαK (α −1) Lβ − λr = 0 (2) ⇒ ⎨ ∂K ⎪ ⎪ ∂L = C − wL − rK = 0 (3) o ⎪ ∂λ ⎩ . α = 1 / 3 β = 1 / 3 pentru al doilea producător. Pentru simplificare vom primul pune Q = TK α Lβ cu : producător. Etapa I: determinarea cererilor optimale de factori pentru cele două întreprinderi. α = 1 / 2 β = 1 pentru T = 2. T = 1. respectiv al capitalului.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Ştiind că: K 1 = 60 K 2 = 40 L1 = 30 L2 = 70 ⇒ 2 K1 L1 =4≠ 4 K2 = 7 L2 şi în consecinţă nu ne aflăm într-un optim de producţie. r 3) Determinarea echilibrului general revine la determinarea raportului w şi r fiind preţurile muncii. ⎧ max Q . Vom face această determinare în trei etape.

K 2 = 02 . −− −− Avem deci: L* = 1 60w + 120r 3w 30w + 60r * K1 = 3r 70 w + 40r 2w 70 w + 40r * K2 = 2r L* = 2 . K * ) reprezintă cererile optimale de factori de producţie. Pentru producătorul 1: L* = 1 Pentru producătorul 2: L* = 2 iniţial. Aplicaţii ∂Q λw (1) TβK L w βK w ⇔ = ⇔ = ⇒ ∂L = (α −1) β ∂Q r (2) λr αL r TαK L ∂K α ( β −1) ⇒K= wα L (4) rβ ⎛ wα ⎞ Înlocuind pe K în ecuaţia (3) ⇒ C o = wL + r ⎜ ⎜ rβ ⎟ L ⇒ ⎟ ⎝ ⎠ β Co ⎛ α⎞ C o = L⎜ w + w ⎟ ⇒ L* = ⇒ ⎜ ⎟ β⎠ (α + β ) w ⎝ din (4) ⇒ K * = α Co . K1* = 01 3r 3w C C 02 * . Dar 2C 01 C .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. (α + β )r ( L* . 2w 2r −− −− C02 fiind nivelul său de cost C 01 = w L1 + r K 1 = 30 w + 60r C 02 = w L2 + r K 2 = 70 w + 40r .

67. La echilibru general. Cererea netă de factor K pentru agentul i (i = 1. ⎨ r 3 ⎩270w − 360r = 0 Dacă se ia factorul r = 1 ⇒ w = În aceste condiţii: 4 . suma cererilor nete pentru fiecare factor este nulă. −− Analog pentru factorul L: CN iL = L* − Li .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Etapa a II-a: calcularea cererilor nete de factori. CN2L = -20.67 . .Deci: i CN 1K = K 1* − K 1 = CN 1L = L* − L1 = 1 −− −− −− −− 30 w − 120r 30 w + 60r − 60 = 3r 3r − 30 w + 120r 60 w + 120r − 30 = 3w 3w 70 w − 40r 70 w + 40r − 40 = 2r 2r * CN 2 K = K 2 − K 2 = −− CN 2 L = L* − L2 = 2 − 70 w + 40r 70 w + 40r − 70 = 2w 2w O cerere netă negativă corespunde unei oferte nete. L* = 50 L* = 50 1 2 În plus CN1K = -26.33 K 2 = 66. 2) este CN ik = K i* − K i . Etapa a III-a: determinarea echilibrului general. CN1L = 20. De unde: ⎧CN 1K + CN 2 K = 0 ⇒ ⎨ ⎩ CN 1L + CN 2 L = 0 ⎧270w − 360r = 0 w 4 ⇒ 270 w − 360 r = 0 ⇒ = . 3 * K 1* = 33. CN2K = 26.67.

1. Invers.3 Echilibrul general într-o economie de schimb Problema 17 Fie următoarea cutie a lui Edgeworth: 2/3 Bunul Y 1 1/3 5/6 2/3 7/2 ½ 5/12 1/3 7/24 1/4 1/6 1/3 5/12 ½ 7/12 2/3 9/12 5/6 Bunul X E .67 unităţi şi va creşte factorul muncă cu 20 unităţi. Aplicaţii La echilibru general producătorul 1 va diminua factorul capital cu 26.67 unităţi şi va diminua factorul muncă cu 20 unităţi.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.3. producătorul 2 va creşte factorul capital cu 26. În aceste condiţii vom fi într-un optim de producţie căci RMST1 = RMST2 = 4/3.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Punctul E de pe grafic reprezintă dotările iniţiale în bunuri X şi Y ale consumatorilor 1 şi 2. Valoarea totală a fiecărui bun este de 10 unităţi. Costurile totale de producţie ale celor douǎ întreprinderi sunt definite de relaţiile: 2 C A (q A ) = 2q A + 5q A + q B 2 C B (q B ) = q B + 3q B + −4q A cu q A + qB = q . Producţia acestui bun este asiguratǎ de douǎ întreprinderi A şi B. se cere să completaţi tabelul următor: Preţ px/py Cerere pentru x1 Cerere pentru Y1 Cerere pentru x2 Cerere pentru Y2 Exces de cerere X Exces de cerere Y 3 3/2 1 2/3 1/3 Rezolvare Preţ px/py Cerere pentru x1 Cerere pentru Y1 Cerere pentru x2 Cerere pentru Y2 Exces de cerere X Exces de cerere Y 3 3/2 1 2/3 1/3 9/12 7/12 ½ 5/12 1/3 5/6 2/3 ½ 1/3 ¼ 1/6 1/3 ½ 2/3 5/6 1/3 5/12 ½ 7/12 17/24 -1/12 -1/12 0 1/12 1/6 1/6 1/12 0 -1/4 -1/24 Problema 18 Fie o piatǎ cu concurenţǎ perfectǎ în care se vinde un produs q la preţul p. Fiind date curbele de indiferenţă.

2) Se ştie cǎ oferta globalǎ este egalǎ cu suma ofertelor individuale.p + 34. Vom determina oferta firmei A şi a firmei B. De fapt firma A îşi creşte costurile sale de producţie din cauza firmei B (externalitate negativǎ) iar firma B îşi diminueazǎ costurile de producţie din cauza firmei A (externalitate pozitivǎ).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. 5) Cum se internalizeazǎ externalitǎţile? Este noul echilibru optimal în sens Pareto? Rezolvare 1) Se observǎ cǎ ∂C B (q B ) ∂C A (q A ) = −4 < 0 şi în consecinţǎ = 1 > 0 şi ∂q A ∂q B întrepinderea A suferǎ o influenţǎ negativǎ din partea întreprinderii B şi întreprinderea B suferǎ o influenţǎ pozitivǎ din partea întrepinderii A. Este el optimal în sens Pareto? 4) Calculaţi surplusul consumatorilor şi surplusul celor douǎ firme. Se cere: 1) Ce puteţi spuse de întreprinderile A şi B? 2) Calculati oferta globalǎ în ipoteza în care nici o firmǎ nu poate intra pe piaţǎ (nu se va determina pragul de rentabilitate) . 2 Pentru A: max ∏ A = pq A − C A (q A ) − pq A − 2q A − 5q A − q B La optim vom avea: ∂∏A = 0 ⇒ p − 4q A − 5 = 0 ⇔ p = 4q A + 5 ⇔ p = Cm A ∂q A (1) . 3) Determinaţi caracteristicile echilibrului. Aplicaţii Cererea totalǎ din acest bun pe piaţǎ este: QD = .

producǎtorul trebuie sǎ egaleze costul sǎu marginal cu preţul pieţei care îi este impus. La optim. b) Cantitatea totalǎ schimbatǎ la acest preţ Q* = 13 . ∂q B S Analog p = 2q B + 3 ⇒ q B = p −3 S . d) Firma B produce q*B = 9. G .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă Pentru maximizarea profitului sǎu. vom avea: ∂ ∏B = 0 ⇔ p − 2q B − 3 = 0 ⇔ p = 2q B + 3 ⇔ p = Cm B . 4 3p − 11 = − p + 34 4 S S Oferta globalǎ Q = q A + q B = 3) La echilibru.( este vorba de un maxim ∂2 ∏A pentru cǎ = −4 < 0 ) 2 ∂q A S Din (1) ⇒ p = 4q A + 5 ⇒ q A = p−5 S . e) Profitul firmei A este ∏ * A = 23 . Caracteristicile echilibrului sunt: a) Preţul echilibrului este p* = 21. q B reprezintǎ oferta întreprinderii B. 4 2 Pentru B: max ∏ B = pq B − C B (q B ) = pq B − q B − 3q B + 4q A . avem: QS = Q D ⇔ ⇔ p* = 21 ⇒ Q* = 13 . q A este oferta întreprinderii A. f) Profitul firmei B este ∏ * = 97 . c) Firma A produce q*A = 4. 2 3 p − 11 . B g) Profitul global este ∏ * = 120 .

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă.5 2 Surplusul social (SS) are forma : SS = S + E I şi deci S = 204. . 4. Dar p* = 21 şi Q* = 13 ⇒ surplusul consumatorilor (S) este deci: S= (34 − 21) × 13 = 84. 5. Se ştie cǎ surplusul firmelor este egal cu diferenţa dintre încasǎri şi costul de producţie.p + 34 Preţul maxim (pe care consumatorii sunt gata sǎ-l plǎteascǎ) este p = 34. Aplicaţii Echilibru nu este optimal în sens Pareto cǎci se ştie cǎ o economie concurenţialǎ nu realizeazǎ producţii optimale în cazul efectelor externe. Deci surplusul întreprinderii este: SI = 120 iar surplusul consumatorilor este egal cu suma surplusurilor individuale. Este vorba de maximizarea profitului global. Profitul global ∏ G este: ∏ G = p(q A + q B ) − C A (q A ) − C B (q B ) 2 2 ∏ G = p ( q A + q B ) − 2q A − 5q A − q B − q B − 3q B + 4q A . Pentru a-l calcula. este suficient sǎ considerǎm funcţia de cerere globalǎ: QD = .5. Ea produce bunuri în exces cu impact pozitiv extern şi în minus bunuri ce au impact negativ extern. Deci concurenţa perfectǎ nu conduce la un optim Pareto.

71 b) Cantitatea totală schimbată la acest preţ Q* = 13.355 e) Profitul firmei A este ∏ *A = 20.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă perfectă La optim. avem: ⎧∂ ∏G ⎪ ∂q = 0 p − 4q A − 1 = 0 ⎪ A ⇒ ⎨∂ ∏ p − 2q B − 4 = 0 G ⎪ =0 ⎪ ∂q B ⎩ (2) ⎧ S p −1 ⎪qA = 4 Din (2) ⇒ ⎨ p−4 S ⎪q B = 2 ⎩ S S q A + qB = 3p − 9 3p − 9 .În plus este vorba de un maxim global căci 2 ∂q A ∂ 2 ∏G 2 ∂q A ∂ 2 ∏G ∂q B ∂q A ∂ 2 ∏G −4 0 ∂q A ∂q B = =8>0 2 ∂ ∏G 0 −2 2 ∂q B Caracteristicile acestui nou echilibru sunt: a) Preţul de echilibru este p* = 20.497 f) Profitul firmei B este ∏ *B = 97.3 c) Firma A produce q*A = 4.869 .927 d) Firma B produce q*B = 8.3 ∂ 2 ∏G = −4 < 0 şi . ⇒ QS = 4 4 Din QD = QS ⇒ p* = 20.71 şi Q* = 13.

744 În concluzie. Totuşi surplusul celor doi producători scade.366 Surplusul social este SS = 206. Se spune că noua situaţie este optimală în sens Pareto. Aplicaţii g) Profitul global este ∏ *G = 118.378 i) j) Surplusul firmelor A şi B este SE = 118.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în condiţii de piaţă. Surplusul social este mai ridicat pe baza faptului că avem de-a face cu o creştere a surplusului consumatorilor rezultată din scăderea preţului de echilibru.366 h) Surplusul consumatorilor este S = 88. . se remarcă că firma A creşte producţia sa iar firma B o diminuează.

Să se deducă expresia venitului total. deci funcţia inversă cererii se scrie: 2 p( y ) = − 1 y+5 2 . Cererea care i se adresează are forma: D(p)= -2p+10. avem: y = −2 p + 10 ⇒ p = − 1 y + 5 . Rezolvare 1.Plecând de la funcţia de cerere D(p)= -2p+10 si notând cu y cantitatea cerută. p fiind preţul produsului.2 Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2. 2. 1.1 Echilibrul pieţei de monopol Problema 19 Considerăm o întreprindere care se găseşte într-o situaţie de monopol.Să se scrie funcţia inversă a cererii. venitului marginal si a venitului mediu.

. 2. 1 ⎛ 1 ⎞ Deci VT = ⎜ − y + 5 ⎟ y = − y 2 + 5 y 2 ⎝ 2 ⎠ VTm = VTM = ∂VT ⇒ VTm = − y + 5 ∂y VT 1 ⇒ VTM = − y + 5 y 2 p (0. p fiind preţul produsului y.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2.Deduceţi venitul total al monopolistului.5) Vm 5 VTM 10 y Problema 20 Fie o inteprindere care se găseşte în situaţie de monopol. Costul total al monopolului se scrie C(y)=y2+3y. 1.Să se determine preţul.Se ştie că venitul total este VT=p(y)*y. Cererea ce i se adresează este D(p)=-2p+10. cantitatea şi profitul înteprinderii in condiţiile in care întreprinderea doreşte să-şi maximizeze profitul.

monopolistul trebuie sa aleagă un volum de producţie astfel încât venitul sau marginal sa fie egal cu costul sau marginal. unde P(y) este funcţia inversă funcţiei de cerere. ' ' Este vorba de un maxim al profitului ⇔ Π " < 0 ⇔ Vm < C m (rata de creştere a venitului marginal este mai mică decât rata de creştere a costului marginal). Deci y = D( p) = −2 p + 10 ⇒ p = 5 − ⎛ 1 ⎞ Π = ⎜ − y + 5⎟ ⋅ y − y2 − 3y ⎝ 2 ⎠ y y ⇒ p( y ) = 5 − ⇒ 2 2 Dar Π 'q = 0 ⇒ − y + 5 − 2 y − 3 = 0 ⇔ − y + 5 = 2 y + 3 ⇔ Vm = C m (1) La optim. p fiind preţul produsului y. căci Π " = −3 < 0 .Venitul total este dat de formula VT = p ( y ) ⋅ y ⇒ VT = 28 . 2 2. Din (1) ⇒ −3 y = −2 ⇒ y* = 2 . Aplicaţii Rezolvare 1. Este evident.Profitul se scrie Π = P( y ) ⋅ y − C ( y ) .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. 9 Problema 21 Funcţia inversă a de cererii a unei întreprinderi aflată în situaţie de monopol este p=100-2y. 3 3 3 In aceste condiţii p* = − 1 ( y*) + 5 = 14 ⇒ Π* = 2 . .

9.Determinaţi preţul si cantitatea de echilibru ale monopolului. Dar Π" = −2 y − 2 < 0.05 avem p*=81. Π* = p * y * −C * ( y ) = 566.05 > 0 2 Pentru y*=9.025 Problema 22 Fie o piaţă a unui bun de consum y. 3 1.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Costul total al monopolului este C ( y ) = y3 − y 2 + 10 . 2. caracterizată de funcţia de cerere: D ( p ) = a − p. monopolul trebuie sa aleagă un volum de producţie astfel încât venitul sau marginal sa fie egal costul marginal. a > 0 . y ≥ 0 . ⇒ y 2 + 2 y − 100 = 0 ⇒ Din (1) ∆ = 404 > 0 ⇒ y1 = y2 = − 2 − 404 <0 2 − 2 + 404 = 9.Deduceţi valoarea profitului intreprinderii. max Π = p( y ) ⋅ y − C ( y ) = (100 − 2 y ) ⋅ y − Π ' = 0 ⇒ 100 − 4 y = y − 2 y ⇔ Vm = C m 2 y3 + y 2 − 10 3 (1) La optim. Pentru a avea un maxim trebuie ca Π" < 0 ⇔ Vm ' < C m ' . 1. Rezolvare 1.

Π m (q) şi Π m (q) . preţul p va fi fixat de aşa manieră încât să maximizeze profitul total al structurii verticale formată de cele două monopoluri. Π = Π A + Π B . 2) Monopolul B alege preţul q anticipând că monopolul A va fixa preţul Π A (q ) şi Π B (q ) obţinute de cele două p(q) determinat de relaţia obţinută la punctul 1. monopolul B alege preţul q pentru bunul intermediar şi odată q fixat. pe baza tehnologiei descrisă de funcţia: y= x c Bunul intermediar este şi el produs de un alt monopol B. Se cere: 1) Fie q preţul bunului intermediar ce verifică qc < a . Determinaţi p în funcţie de q. Determinaţi preţul p M ales şi profitul total Π M .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. preţul p m = p (q m ) ce rezultă şi profitul fiecărui monopol la echilibru. Determinaţi preţul q m ales de B. Interpretaţi rezultatele. A B . Monopolul B are funcţia de cost: C ( x) = x2 2 Preţurile sunt fixate în felul următor: în primul rând. cât şi producţia de bun y (q ) şi cererea de bun intermediar x(q ) . monopolul A alege preţul p al bunului y. Determinaţi profiturile monopoluri A şi B. Aplicaţii Acest bun este produs de un monopol A plecând de la un bun intermediar x. p(q) ce permite monopolului A să obţină maximum de profit. Arătaţi că p M < p m şi că Π M > Π M + Π M . A B 3) Monopolul A decide să încorporeze monopolul B. Odată cele două monopoluri integrate.

este egal cu costul său marginal. pentru că el anticipează că A va fixa un preţ p(q) . p(q) şi x(q ) . Fie q preţul bunului intermediar. Profitul monopolului B este dat de: Π B = qx(q) − adică x(q) 2 . ⇒ x(q) = 2 2 producţia de bun de consum şi cererea de bun intermediar sunt: y (q) = În acelaşi mod putem scrie că A alege producţie y pentru care venitul său marginal. 2 ΠB = qc(a − qc) c 2 (a − qc) 2 c(a − qc) − = (4q − ac + qc 2 ) . Din ∂Π a + qc = 0 ⇒ p(q) = .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Rezolvare 1. ∂p 2 a − qc c(a − qc) . Se ştie că dacă B alege preţul q. Preţul p(q) este preţul ce maximizează acest profit: max Π A . a-2y. Dacă A alege un preţ p. deci profitul lui A este: Π A = p (a − p ) + qc(a − p ) . producţia sa este: y = D( p) = a − p iar costul său va fi: C ( y ) = qcy. x = cy . va obţine profitul Π B (q ) . 2 8 8 2. . ceea ce dă y.

profitul său total este: Π = py − x2 . Deoarece cele două monopoluri sunt integrate într-o întreprindere. ceea ce va da q m utilizând c +4 2 ac − 2 x c2 Egalând Vm cu C m se va obţine: x = funcţia de cerere inversă. 3. ceea ce implică: 4 Se va obţine astfel: dΠ B (q) = 2ca − 4c 2 q + c 3 (a − qc) = 0 dq a(2 + c 2 ) a(3 + c 2 ) m . c2 ac .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. funcţia de cerere inversă se scrie: q= iar venitul marginal va fi: Vm = ac − 4 x . Pentru B. q = şi p = c(4 + c 2 ) 4 + c2 m Un calcul direct ne dă profitul: a2 a2 m Π = şi Π B = . 2 cu y =a− p x = cy . (4 + c 2 ) 2 2(4 + c 2 ) m A Se pot obţine aceleaşi rezultate plecând de la egalitatea: Vm = C m . Aplicaţii El alege deci q astfel încât să maximizeze Π B (q ) .

obţinem: Πm + Πm = A B a2 6 + c2 ( ) 2(4 + c ) 2 2 2 < ΠM = a2 2 2 + c2 ( ) Se observă că o structură separată conduce la un preţ final mai ridicat decât structura integrală : p M < p m . pentru profiturile totale. dacă întreprinderile sunt separate. De fapt. Deci: ∂Π a (1 + c 2 ) = 0 ⇒ a − 2 p + c 2 (a − p) = 0 ⇒ p M = ∂p 2 + c2 Profitul total va fi: Π Se verifică uşor că M a2 = 2(2 + c 2 ) 2 pM < pm : a(1 + c 2 ) a (3 + c 2 ) ⇒ 1 + c 2 4 + c 2 < 3 + c 2 2 + c 2 ⇒ 4 < 6 (adevărat). . < 2 2 2+c 4+c ( )( ) ( )( ) De asemenea. 2 Întreprinderea urmăreşte să-şi maximizeze profitul: max Π .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă ceea ce dă : Π = p (a − p ) − c 2 (a − p) 2 . primul monopol introduce o distorsiune a preţului său în raport cu costul marginal şi monopolul A face faţă unui cost marginal ce nu reflectă adevăratul cost de producţie în termen de factor prim de producţie. Din punct de vedere al eficacităţii sociale a producţiei este mai bună o structură integrală.

c > 0. Astfel. ceea ce este de dorit din punct de vedere al eficacităţii sociale. Consecinţa este că cele două monopoluri au interesul să fuzioneze pentru a creşte profiturile lor. a > 0. Funcţia de cost marginal si mediu se scriu: Cm(y) =2cy CM(y) =a-2by . Problema 23 Presupunem că funcţia de cerere inversă a unei întreprinderi aflată în poziţia de monopol. Aplicaţii În plus. unde CF este costul fix al monopolului Să se determine profitul monopolului şi să se reprezinte grafic. Rezultatul este un preţ mai ridicat decât preţul ce maximizează profitul total. pantele fiind -b. este de formă liniară: p(y)=a-by. Rezolvare Funcţiile de venit total si venit marginal se scriu: VT(y) =p(y)-ay-by2 Vm(y) =a-2by Curbele Vm(y) şi VT(y) sunt aici drepte. având aceiaşi ordonata la origine şi egală cu a. respectiv -2b. chiar el introduce o distorsiune suplimentară în raport cu acest cost marginal deja prea ridicat.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. prin puterea sa de monopol pe piaţa bunului de consum. b > 0 Presupunem de asemenea că funcţia de cost total pe termen scurt se scrie: CT(y)=CF+cy2. se vorbeşte de o dublă marginalizare.

VM a Cm CF .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Costul mediu este minimal pentru y = Cm. CM. Vm. În acest punct CM=Cm c CM D C G F A B Vm 0 CF c ˆ y a 2b VM a b y ˆ Profitul monopolului este maximal pentru o producţie y caracterizată de egalitatea : Vm(y)=Cm(y) adică ˆ ˆ a-2b y =2c y ceea ce dă: ˆ y= a 2(b + c ) ˆ p= a(b + 2c ) 2(b + c ) Profitul optimal se scrie: ˆ Π( y ) = a2 − CF 4(b + c ) a2 adică dacă costurile fixe nu sunt prea 4(b + c ) El este pozitiv dacă: CF < ridicate ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ Π ( y ) = p( y ) ⋅ y − CT ( y ) = (a − by ) − CF − cy 2 = ⎛ a ⎞ a a2 ⎜a −b⋅ ⎟ − CF − c 2 ⎜ 2(b + c ) ⎟ 2(b + c ) y (b + c ) ⎝ ⎠ .

Acesta este egal cu suprafaţa dreptunghiului ABCD.î.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Din această cauză distanţa între preţul unitar( care este egal cu VM) şi costul mediu (CM) creşte. aceasta se traduce prin deplasarea curbei CM in jos. p . Surplusul total este maxim în punctul G. Aplicaţii = a2 ba 2 ca 2 − − CF − 2 2(b + c ) 4(b + c ) 4(b + c ) = (b + c )a 2 − CF = a 2 − CF a2 − 2(b + c ) 4(b + c ) 4(b + c ) Această condiţie este verificată pe figura de mai sus. În punctul de intersecţie al dreptelor Vm(y) şi Cm(y). costul mediu este inferior preţului a. prin urmare creşte profitul monopolului(aria dreptunghiului ABCD). producţia y* este atunci definita de egalitatea preţ si cost marginal ˆ y= a b + 2c Cu cît CF este mai mic. Problema 24 Considerăm un monopol care are funcţia de cost total notată CT(y) unde y reprezintă producţia. El se confruntă cu o cerere D(p) unde p este preţul de vânzare. profitul este pozitiv. cu atât vârful curbei costului mediu este mai jos. Să se determine preţul. profitul şi ecartul relativ (rata abaterii) E= p − Cm dacă monopolul urmăreşte să-şi maximizeze profitul.

b > 0 şi CT(y) = y2 Rezolvare 1) Profitul exprimat în funcţie de preţ: Π ( p ) = p ( y ) ⋅ y ( p ) − CT ( y ) Π ( p ) = p1−α − cp −α D( p ) = p −α Profitul ⇒ p=y este − 1 α maximal p= ⇒ Π ' ( p ) = 0 ⇒ (1 − α ) p −α + cp −α −1 = 0 ⇒ Producţia este deci: αc α −1 ⎛ αc ⎞ y=⎜ ⎟ ⎝ α −1⎠ −α ⇒ costul total=cy Profitul va fi atunci: Π = py − cy = αc ⎛ αc ⎞ ⋅⎜ ⎟ α −1 ⎝ α −1⎠ α −1 −α Π = α −α ⋅ (α − 1) Ecartul 1 relativ ⋅ c1−α = 1 ⎛ c ⎞ ⋅⎜ ⎟ α α ⎝ α −1⎠ abaterii) 1−α = este 1 αα ⋅ ⎛ c ⎞ ⋅ ⎟ α −1 ⎜ α ⎝ α −1⎠ 1 p − Cm p 1−α (rata α −1 E= adică ⎞ 1⎛ c E= = ⎜ ⎜ α (α − 1) ⎟ ⎟ α α⎝ ⎠ . α > 1 şi CT(y) = cy 2) D(p ) = a-bp .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Vom lua în calcul două situaţii: 1) D(p ) = p −α . a > 0.

vom avea: P ⎛ 1 ⎞ C m ( y ) = p ⎜1 + ⎜ ε ( p ) ⎟ în z=D(p) ceea ce ne dă: ⎟ ⎝ ⎠ E=− 1 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. În acest caz se verifica că ε ( p ) = −α . elasticitatea preţ a cererii. Aplicaţii Ilustrarea grafică a rezultatului este dată de figura următoare: P p Cerere Cm=c y Vm(y) = producţie Dacă se notează V(y)=yD-1(y) ⇒ Producţia şi preţul de monopol se obţin din Vm(y)=Cm(y) Notând ε ( p ) = pD ′ ⋅ D( p ) . ecartul relativ este egal cu inversul elasticităţii preţ a ε ( p) cererii (în valoare absolută).

pentru preţul optimal. 2(1 + b ) − 4(1 + b ) a2 2 = a2 4b(1 + b ) Egalând Vm(y)=Cm(y) ⇒ obţinem producţia şi preţul de monopol a − 2b = 2y b Se poate verifica egalitatea dintre E si inversul elasticităţii preţ a cererii: − bp în valoare absolută. Este dat de a(1 + 2b ) 2b(1 + b ) ecuaţia: a − bp + 2b(a − bp ) = 0 ⇒ Producţia este prin urmare: y = Profitul va fi atunci: Π = py − y 2 = Dar Cm(y) =2y Ecartul E= relativ este ⎡ a(1 + 2b ) 1 p − 2y a ⎤ ⎡ 2b(1 + b ) ⎤ ⇒m=⎢ − ⎥ ⋅ ⎢ a(1 + 2b ) ⎥ = 1 + 2b p ⎣ 2b(1 + b ) 1 + b ⎦ ⎣ ⎦ a 2 (1 + 2b ) 4b(1 + b ) 2 p= a şi costul total este y2. Profitul Π ( p ) = p(a − bp ) − (a − bp ) Π ′( p ) = 0 2 (Condiţia ca profitul să fie maximal).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2. a − bp ε ( p) = .

şi C(y) = 2y.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. p = Dar ∂y y ∂y p : ⇒β = ⋅ ∂p p ∂p y 1 P( y ) P( y ) 1 1 ∂y ⇒β = ⋅ = = = Py ' y Py '⋅ y ∂p ∂p Py ' ∂y Vm = Py '⋅ y + P( y ) ⇒ Py '⋅ y = Vm − P( y ) ⇒ β = Dar ⇒ (Vm − P ( y )) ⋅ β = P( y ) ⇒ Vm = P( y ) ⇒ Vm − P ( y ) ⎛ 1⎞ = P( y )⎜1 + ⎟ ⎜ β⎟ ⎝ ⎠ P( y ) + βP ( y ) (*) β . Elasticitatea cererii în raport cu preţul este: ξ q. Vm = ∂VT ∂y Dar VT=p(y)*y.Arătaţi că venitul marginal al monopolistului este egal cu: ⎛ 1⎞ Vm = p( y )⎜1 + ⎟ ⎜ β⎟ ⎝ ⎠ 2. Rezolvare 1.Calculaţi venitul marginal când D(p)=p-α . Determinaţi profitul maxim al firmei şi ecartul relativ. 1. Vm = p y '⋅ y + p( y ) . Deci. Fie β elasticitatea cererii în raport cu preţul.α > 1. p fiind preţul produsului y. Aplicaţii Problema 25 Notăm cu p(y) funcţia inversă a funcţiei de cerere şi cu C(y) costurile totale ale unei întreprinderi aflată în poziţia de monopol.

y − c( y )] unde p(y) este este funcţia inversă a funcţiei de cerere − α -1 max Π = y y .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2. 2α α −1 α α ⎛ α −1⎞ ⎛ 2α ⎞⎛ α − 1 ⎞ Π* = ⎜ ⎟ ⎟⎜ ⎟ − 2⎜ ⎝ 2α ⎠ ⎝ α − 1 ⎠⎝ 2α ⎠ ⎛ 2α ⎞⎛ α − 1 ⎞ Π* = ⎜ − 2 ⎟⎜ ⎟ ⎝ α −1 ⎠⎝ 2α ⎠ ⎛ 2 ⎞⎛ α − 1 ⎞ Π* = ⎜ ⎟ ⎟⎜ ⎝ α − 1 ⎠⎝ 2α ⎠ α α .2y ⇒ Π = 0 ⇒ (α − 1) y α − 2 = 0 α 1 1 α ' y α − 1 −α ⇒ y =2 α 1 ⇔ Vm = Cm (3) ' Pentru a fi un maxim trebuie ca Π 'yy < 0 ' Dar Π 'yy = − 1 α −1 y 2 α -1 −1 − α α < 0 deoarece α > 1 1 Din (3) ⇒ y α = 2α (α − 1)α ⇒ y α = (α − 1)2α ⇒ y* = α −1 α (4) . ∂y y p : = −αp −α −1 ⋅ −α = −αp −1 p = −α ∂p p p −α β= Din y = D( p ) = p ⇒ p=y 1 − 1 α ⇒ P( y ) = y − 1 α 1⎞ − ⎛ ⇒ V m = ⎜1 − ⎟ y α ⎝ α⎠ Să calculăm profitul maxim: max Π[ p ( y ). a)Vm se poate calcula pe baza formulei (*). În aceste condiţii p * = Şi deci.

cu 0 ≤ s ≤ 1 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.Costul producerii unei cantităţi y de calitate s este: C ( y. cu venitul R şi al cărui nivel de utilitate este: U = x− x2 +M 2s . Aplicaţii De altfel. s ) = sy Cererea din bunul produs de monopol este exprimată de către un consumator reprezentativ. de unde E = 1 α 2α α −1 α * In concluzie: Pretul de echilibru este: p * = ⎛ α −1⎞ Cantitatea de echilibru este: y = ⎜ ⎟ ⎝ 2α ⎠ ⎛ 2 ⎞⎛ α − 1 ⎞ Profitul monopolistului este: Π * = ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎝ α − 1 ⎠⎝ 2α ⎠ (si E = 1 α α Problema 26 Se consideră un monopol care produce un bun de o calitate variabilă. Calitatea este măsurată printr-un indice s. ştim că ecartul relativ este egal cu inversul elastcităţii preţ a cererii(în valoare absolută). E= 1 y εp y Dar ε p = −α .

Arătaţi. Se cere: 1. Arătaţi că dacă se fixează nivelul de calitate S M . 2. preţul p m (s ) şi cantitatea x m (s ) ce maximizează profitul monopolului. D( p. Determinaţi producţia x * şi indicele de calitate S * ce maximizează surplusul colectiv. 4. Determinaţi calitatea S M . Calitatea s este fixată. determinaţi cererea consumatorului. Comentaţi rezultatele. Determinaţi în funcţie de s. va creşte surplusul toatal scăzând calitatea bunului în raport cu S M . 3. de asemenea. în funcţie de x şi s. Consumatorul îşi determină cererea maximizându-şi utilitatea în raport cu x. la preţul p şi dispune de un venit rezidual M = R − px pentru efectuarea altor cheltuieli. Să presupunem că monopolul poate să-şi aleagă calitatea. Calculaţi. Rezolvare 1. Exprimaţi surplusul colectiv (suma dintre surplusul consumatorului şi profitul întreprinderii).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă atunci când consumă o cantitate x de bun de calitate s. Pentru un bun de preţ p şi de calitate s. preţul p M şi cantitatea vândută x M ce maximizează profitul monopolului. creşte surplusul total. s ) . că dacă se fixează cantitatea vândută de x M . de asemenea. max U ( x) = x − x2 + R − px 2s . respectând condiţia x ≥ 0 . atunci când creşte cantitatea vândută în raport cu x M . profitul corespunzător. 5.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Aplicaţii

de unde se obţine: ⎧ s (1 − p ), dacă p < 1 dU x = 0 ⇒ 1 − − p = 0 ⇒ D(s, p ) = ⎨ , dacă p ≥ 1 dx s ⎩0 2. La o cantitate fixată, monopolul fixează preţul astfel încât să maximizeze profitul:
Π = pD( p, s ) − C (D( p, s ), s ) = px − C ( x, s ) = px − sx = ( p − s )x = s( p − s )(1 − p )

ceea ce duce la: dΠ = 0 ⇒ s (1 + s − 2 p ) = 0 dp
⎧ 1+ s m ⎪ p (s) = 2 ⎪ s (1 − s ) ⎪ m ⎨ x (s) = 2 ⎪ 2 ⎪Π m ( s ) = s (1 − s ) ⎪ 4 ⎩

3. Monopolul max Π m ( s ) . Valoarea

alege

s ∈ [0,1] astfel

încât

maximizeze

profitul:

reţinută

verifică

0 ≤ s ≤1

deoarece: Π m (0) = Π m (1) = 0

şi

Π m ( s ) > 0 pentru 0 ≤ s ≤ 1 . Valoarea optimală verifică: ∂Π m ( s ) (1 − s ) 2s (1 − s ) (1 − s )(1 − 3s ) = − = = 0, ∂s 4 4 4
2

1 ceea ce dă : S M = , 3

⎛1⎞ 2 pM = pm ⎜ ⎟ = , ⎝ 3⎠ 3

⎛1⎞ 1 xM = xm ⎜ ⎟ = . ⎝ 3⎠ 9

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă

4. Surplusul consumatoarului, S asociat unui consum x este: S= x2 2s

x Doarece monopolul vinde o cantitate x la preţul p = 1 − , el relizează un s profit: Π = ( p − s )x = (1 − s )x − Surplusul colectiv este: W = S + Π = (1 − s )x − Fixăm mai întâi: S = S * = Luând: x = x M = x2 . 2s x2 . s

1 2 3 ∂W 2 ⇒ W = x − x 2 , astfel: = − 3x . 3 3 2 ∂x 3

1 ∂W 1 ⇒ = >0 9 ∂x 3

Surplusul creşte dacă va creşte cantitatea. Este vorba aici de un rezultate obişnuit: la o cantitate dată, monopolul produce prea puţin. Fixăm acum cantitatea la x M = Surplusul colectiv este: W= Pentru s= ∂W 1 ⎛ 1 1− s 1 ⎞ = ⎜ − 1⎟ − ⇒ 2 ∂s 9 ⎝ 18s 9 162s ⎠ 1 . 9

1 1 ∂W 1 ⎛ 1 ⎞ ⇒ = ⎜ − 1⎟ = − < 0 . 3 18 ∂s 9 ⎝ 2 ⎠

reducerea cantităţii a permis creşterea surplusului.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Aplicaţii

5. x * şi S * maximizează W.
x ⎧ ∂W ⎧ * 1 ⎪ ∂s = 1 − s − s = 0 ⎪s = 3 ⎪ ⇒⎨ Deci: max W ⇒ ⎨ 2 2 x ,s ⎪ ∂W = − x + x 2 = 0 ⎪ x * = ⎪ ∂s 9 ⎩ 2s ⎩ Se observă că S * = S M şi x * > x M . Faptul că x * > x M corespunde proprietăţii conform căreia monopolul ce caută profitul maximal produce o cantitate inferioară celei ce maximizează surplusul colectiv, pentru a beneficia de un preţ de vânzare mai ridicat. Egalitatea S * = S M rezultă din compensaţia celor două efecte. Pe de o parte, aşa cum s-a verificat la întrebarea precedentă, pentru x * = x M reducerea calităţii de către monopol la o producţie dată creşte surplusul colectiv. Invers, un nivel de producţie mai ridicat ( x * > x M )conduce la preferarea unui indice al calităţii mai ridicat. În acest exerciţiu, cele două efecte se compemsează exact dar acest lucru este specific modelului. În cazul unor ipoteze diferite asupra funcţiilor de cost şi cerere, monopolul va putea să aleagă un nivel al calităţii mai mare sau mai mic decât nivelul social.

2.2 Echilibrul pieţei cu concurenţă monopolistică Problema 27
Fie o industrie în concurenţă monopolistă conţinând N întreprinderi notate j =1,...,N. Vom nota cu pj preţul fixat de întreprinderea j şi presupunem că cererea ce i se adresează întreprinderii j notată ydj este definită astfel:

ydj =

α−βp
N

+γ ( p − pj )

α , β , γ >0

.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă unde p este media preţurilor la nivelul industriei. Aceasta permite reprezentarea curbelor D şi d pentru firma j. Deci: ydj > α −βp N Dacă p j > p rezultă ydj < α−βp N . Curba D defineşte cererea ydj dacă toate întreprinderile fixează un acelaşi nivel de preţ p: p j = p = p ⇒ ecuaţia lui D este: D: ydj = α −β pj N Din contră. = p n = p Dacă întreprinderea j fixează un preţ pj inferior mediei preţurilor p . adică p= 1 N ∑p j =1 N j Se cere să se definească echilibrul în cazul concurenţei monopolistice Rezolvare Aşa cum este definită expresia lui ydj fiecare întreprindere primeşte 1/N din cererea totală α − β p dacă toate îşi fixează un preţ uniform p1 = p 2 = ... curba d defineşte cererea ydj adresată întreprinderii j în funcţie de pj dacă toate celelalte întreprinderi îşi menţin neschimbat un anumit nivel al preţului. ea beneficiază de un report pozitiv.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. presupunând că celelalte întreprinderi îşi menţin preţul la acelaşi nivel. = p N = p* să definească un echilibru de concurenţă monopolistă trebuie să existe interesul ca fiecare întreprindere j să fixeze un preţ p j = p* . obţinem: ( N − 1) p* + p j p= N şi deci pentru curba d: y = j d α N ( N − 1) p* + p j + γ ( N − 1) ( p* − p j ) −β N2 N adică: ydj = α * ⎛β ⎞ ( N − 1) p ⎛ β γ ( N − 1) ⎞ j − ⎜ −γ ⎟ −⎜ 2 + ⎟p N ⎝N N N ⎠ ⎝N ⎠ Pentru ca p1 = p 2 = . Aplicaţii Dacă notăm cu p* acest nivel. VTj = p j y j = Venitul marginal Vmj va fi: Vmj = (αN − ( β − γN )( N − 1) p * − N 2 y j ) y j β + γN ( N − 1) α N − ( β − γ N )( N − 1) p* − 2 N 2 y j β + γ N ( N − 1) . Întreprinderea j se comportă deci ca un monopol cu o funcţie a venitului mediu ce se deduce din curba d (adică pj). Venitul total... Această funcţie a venitului mediu se scrie: α N − ( β − γ N )( N − 1) p* − N 2 y j p = β + γ N ( N − 1) j ( ∗) Ea defineşte preţul la care întreprinderea j se gândeşte că va putea vinde cantitatea yj presupunând că celelalte menţin preţul la p*.

echilibrul pe piaţa monopolistă seamănă din ce în ce mai mult cu cel de pe piaţa cu concurenţă perfectă unde preţul este egal cu costul marginal.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Presupunem că fiecare întreprindere are o funcţie de cost total. costul marginal este constant. Alegerea optimală a întrprinderii j este definită de egalitatea costului marginal şi a venitului marginal (Cm=c). . că pe termen lung. adică. αN − ( β − γN )( N − 1) p • − 2 N 2 y j =c β + γN ( N − 1) yj = αN − ( β − γN )( N − 1) p • − βc − cγ ( N − 1) N 2N 2 (**) Preţul optimal ales de întreprinderea j este definit de ecuaţia curbei d. din (*) şi (**): pj = αN − ( β − γN )( N − 1) p • + βc + cγ ( N − 1) N 2 β + 2γN ( N − 1) Va fi vorba efectiv de un echilibru al concurenţei monopoliste dacă întreprinderea j alege un preţ p*. adică dacă numărul de întreprinderi devine foarte mare. Pentru întreprinderea j ea este: CT ( y j ) = CF + cy j Aceasta înseamnă. adică dacă avem: α N − ( β − γ N )( N − 1) p* + β c + cγ ( N − 1) N p = 2 β + 2γ N ( N − 1) * adică: p* = c + (α − β c ) N β ( N + 1) + γ ( N − 1) N Se poate observa că preţul de echilibru p* tinde către costul marginal c dacă N → ∞ .

dacă N=1 ⇒ p* = α + βc ceea ce corespunde preţului de monopol. se constată că marja unitară faţă de costul variabil este o funcţie descrescătoare de numărul de întreprinderi prezente pe o piaţă. γ 2 . De fapt echilibrul pe termen lung nu corespunde echilibrului cu concurenţă perfectă (preţ egal cu costul marginal) decât dacă nu există cost fix (CF=0). Cu cât N creşte cu atât p* − c scade. Să se aminteasca specificaţiile acestei structuri de piaţă. b > 0 Evolutia costurilor sale medii urmează funcţia: CM = αq + β + Se cere: 1. a < 0. Dacă întreprinderile suportă costuri fixe. Aplicaţii Invers. profitul se anulează pentru un preţ superior costului marginal şi aceasta defineşte numărul de întreprinderi N* care pe termen lung aparţin industriei. 2. Să se dea valorile de echilibru pe termen scurt. 2β Sunt deci o mulţime de situaţii intermediare mergând de la monopl la concurenţă perfectă. În particular.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Problema 28 Considerăm o piaţă în concurenţă monopolistică pe care o întrteprindere vinde un bun unei clientele a cărei cerere se exprimă sub forma: p = aq + b.

adică: q* = β −b β −b . Pe termen scurt prevalează condiţiile de monopol exprimandu-se liber.Neîncrezator în strategia concurentelor. Existenţa acestei diferenţieri permite deci o modulare a volumului producţiei şi a nivelului de preţ. Să se descrie evolutia echilibrului (pentru calcul se va presupune că ordonata la origine a funcţiei de cerere devine b ' şi că ea este în legătură cu ceilalţi parametri din expresia: (b ' − β ) 2 = 4γ (α − a) Rezolvare 1. fiecare producator va acţiona de unul singur. Este vorba de concurenţă în măsura în care pe de o parte numărul celor care intervin pe piaţă este de aşa natură încât niciunul dintre ei nu este capabil să-şi impună condiţiile(atomicitatea ofertei ) şi pe de altă parte fiecare întreprindere poate intra sau din contra poate ieşi fără cea mai mică dificultate (libera intrare şi libera ieşire) . dar această modulare este foarte limitată deoarece bunurile pe care le produc firmele concurente sunt considerate ca bunuri puţin substituibile .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 3. p * = a[ ]+b 2(a − α ) 2(a − α ) . o piaţă cu concurenţă monopolistică ţine atât de concurenţa perfectă cat şi de monopol. 2. Din punct de vedere al monopolului mai putem spune că produsul realizat este eterogen . fiecare întreprindere işi maximizează profitul prin egalarea venitului marginal cu costul marginal. După cum sugerează chiar numele.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. echilibrul pe temen lung are loc într-o zonă în care costul mediu continuă să scadă. . se observă că: q < q ∗ şi p < p ∗ . Cantităţile oferite. În faţa acestui aflux. procesul terminându-se atunci când curba venitului mediu ajunge tangentă la curba costului mediu: VM = CM ⇒ aq + b′ = αq + β + γ q ⇒ (a − α )q 2 + (b′ − β )q − γ = 0 Dat fiind faptul că. Iată de ce. adesea. S-ar putea ca avantajul pe care l-ar avea din scăderea costului său mediu să fie contrabalansat prin acceptarea preţului de vânzare astfel încât să-şi poată vinde producţia. discriminantul este nul ( ∆ = [b′ − β ] − 2 − 4(a − α )[− γ ] = 0 ⇒ [b′ − β ] = 4γ (α − a ) ) . fiecare producător se vede constrâns să-şi micşoreze preţul de vânzare dacă are intenţia de a vinde o cantitate de bunuri neschimbată sau să-şi micşoreze cadenţa producţiei dacă nu doreşte să-şi modifice preţul de vânzare. industria bunului respectiv atrage noi întreprinderi. din cauza concurenţei. acest echilibru nu este stabil deoarece. Nu se poate încă vorbi de o stare de optimalitate. Curbele de venit sunt translatate. Pe temen lung. ca şi preţul se micşorează pe termen lung. Vom reţine faptul că fiecare întreprindere are un astfel de nivel de producţie în aşa fel încât nu-i permite să-şi atingă minimul costului mediu. 2 această ecuaţie admite o rădăcină dublă ˆ q= β − b′ ⇒ 2(a − α ) ⎡ β − b′ ⎤ ˆ p = a⎢ ⎥ + b′ ⎣ 2(a − α )⎦ ˆ ˆ În final. în conformitate cu enunţul. deoarece b’<b datorită translatării. concurenţa monopolistică se mai numeşte economie de risipă. Altfel spus. Aplicaţii 3.

Să se precizeze care ar trebui să fie atitudinea statului dacă ar dori să protejeze pe consumatori prin plafonarea preţului de vânzare la p= a ⎡β − b⎤ +b 4 ⎢a −α ⎥ ⎣ ⎦ 3. Aceste funcţii au parametri definiţi astfel: a < 0 < α < β < b < γ şi b > a ⎡β − b⎤ 2 ⎢a −α ⎥ ⎣ ⎦ Se cere: 1. 2. Să se găsească cantitatea şi preţul de echilibru al acestei pieţe.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Problema 29 Funcţia de cost mediu al unei întreprinderi monopolistice se notează CM = αq + β + γ q pe când cererea căreia i se adresează este de forma p=aq+b. Să ne amintim că la echilibrul monopolului avem egalitate: Vm=Cm (Vm)’<(Cm)’ . Săse arate că la echilibru elasticitatea cererii depăşeşte unitatea în valoare absolută. Rezolvare 1.

statul ar fi nevoit sa acorde o subvenţie (s) întreprinderii monopolistice egală cu: a ⎡β − b⎤ s= p -p∗= – ⎢ >0 2 ⎣a −α ⎥ ⎦ 3. Cum Vm = pq =>Vm= şi dat fiind faptul că: dVT dp ⋅q+p = dq dq ε= dq dp dq p dp p / = . În cazul nostru avem: ⎧ p = aq + b ⇒ VT = pq = aq 2 + bq ⇒ Vm = (VT )′ = 2aq + b ⎪ ⎨ γ ′ 2 ⎪CM = αq + β + 2 ⇒ CT = CM ⋅ q = αq + βq + γ ⇒ Cm = (CT ) = 2αq + β ⎩ Deci : Vm = C m ⇒ q = ⎡ β −b ⎤ β −b > 0 ⇒ p∗ = a⎢ ⎥+b 2(a − α ) ⎣ 2(a − α ) ⎦ (ceea ce este precizat în enunţ) (Vm)′ < (Cm )′ ⇒ a < α 2.Se demonstrează usor că venitul marginal al monopolistului şi elasticitatea cererii( ε ) sunt strâns legate. => = q p dp q dq qε . Aplicaţii care înseamnă că pe de o parte.Intr-o astfel de ipoteză. condiţia de ordinul I( venitul marginal Vm trebuie să fie egal cu costul marginal Cm) iar în al doilea rând că ritmul de creştere al venitului marginal este mai mic decât ritmul de creştere a costului marginal.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.

2) sunt preţurile. daca ⎟ ε ⎟ < 1. producatorul raţional nu are nici un interes sa producă într-o fază în care randamentele sunt negative(pentru că în acest caz nu ar putea avea loc egalitatea Vm= Cm fiindcă Cm are toate şansele să fie pozitiv). 4. Să se efectueze o prezentare formalizată a teoriei echilibrului monopolului discriminant. Să se deducă dacă preţurile de echilibru corespunzătoare justifică diferenţierea lor.). Vm < 0. 3. se scriu sub forma: q 1 =25-p 1 si q 2 =75-3p 2 Se cere: 1. 2. . căci ε < 0 ε ε Ori. Functiile de cerere (qi).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă rezultă că: 1 1 Vm=p(1+ )=p(1. Să se compare elasticitatea celor două cereri. unde pi (i=1.ceea ce este puţin probabil pentru că. Să se aplice aceasta pentru a determina raportul cantitatilor qa si qb vândute în mod real. Se verifică că: ⎟ ε ⎜>1 2.3 Echilibrul pieţei de monopol cu discriminarea preţurilor Problema 30 Un monopolist are posibilitatea de a-şi “segmenta” clientela împărţindu-şi producţia pe două pieţe a şi b.

şi reciproc. venitul marginal al fiecărui produs este egal cu costul marginal al producţiei totale. . că un preţ scăzut echivalează unei elasticităţi crescute.q 2 )=Cm(q 1 +q 2 ).Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.Să ne imaginăm două categorii de clientelă (1 şi 2) care se adresează unui monopol cu cereri de forma: D 1 =p 1 =f1(q 1 ) şi D 2 =p 2 =f2(q 2 ) Deoarece ele se confundă cu veniturile medii.qi + f i (qi ) − ϕ q (q1 + q 2 ) i =>Vm i (q 1 . venitul total devine: VT=f 1 (q 1 )⋅q 1 +f 2 (q 2 )⋅q 2 iar cel al profitului: Π=VT-CT=f 1 (q 1 )⋅q 1 +f 2 (q 2 )⋅q 2 -ϕ(q 1 +q 2 ) Costul total fiind o funcţie (ϕ) de cantităţile produse. Amintindu-se de legătura existentă între venitul marginal şi elasticitatea cererii.2} Prin urmare. pe de altă parte. stabilim o relaţie între preţurile bunurilor astfel: 1) Vm 1 = p 1 [1+1/ ε 1 ] 2) Vm 2 = p 2 [1+1/ ε 2 ] Din 1) şi 2) =>p 2 = p 1 [(1+1/ ε 1 )⋅(1+1/ ε 2 )] Din care concluzionăm pe de-o parte că preţurile nu sunt egale decât dacă elasticităţile cererilor sunt identice si. Se demonstrează atunci folosind condiţia de ordinal I că: ' ' Π 'qi = f qiO (qi ). Aplicaţii Rezolvare 1. i={1.

p 1 2) q 2 = 75 .( Vm1 − Cm )( Vm 2 − Cm )-( (C m ) 2 >0 ceea ce duce obligatoriu la condiţia: ( Vm 2 − Cm ) < 0 ' ' Veniturile marginale ale produselor cresc într-un ritm mai lent decât costul marginal al producţiei. Din funcţiile de cerere. alternanţa semnelor trebuie să se succeadă astfel încât: Vm 1 -Cm < 0 şi ' ' ' Vm1 − C m − Cm ' ' ' − Cm Vm 2 − C m ' ' ' ' ' > 0 deci.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă In ceea ce privesc condiţiile de ordinal II. 2.q 1 şi p 2 = 25 . q 2 ) Din 1) şi 2) => q 2 =3 q1 ^ ^ . ale veniturilor totale si marginale: 2 1) VT 1 =p 1 q 1 =25q 1 -q 1 2) VT 2 =p 2 q 2 =25q 2 -1/3q 2 2 şi deoarece Vm 1 şi Vm 2 sunt egale cu costul marginal al producţiei totale Cm.3p 2 Din 1) şi 2) = > p 1 = 25 .1/3q 2 Si prin urmare. se obţin ecuaţiile preţurilor: 1) q 1 = 25 .q 2 ) 2) Vm 2 =Cm(q 1 . avem 1) Vm 1 =Cm(q 1 .

. De la prima intrebare se vede imediat că elasticităţile ( ε ) celor 2 cereri sunt echivalente: 1) Vm 1 = p1 [1+1/ ε 1 ] 2) Vm 2 = p 2 [1+1/ ε 2 ] Din 1) şi 2) => ε 1 = ε 2 ^ ^ deoarece Vm 1 = Vm 2 şi p1 = p 2 ^ ^ Problema 31 Să presupunem că un monopol este confruntat pe două pieţe ale căror curbe de cerere sunt: D1 ( p1 ) = 100 − p1 D2 ( p 2 ) = 100 − 2 p 2 Să admitem că costul marginal este egal cu 20 unităţi.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Dacă monopolistul poate discrimina în termeni de preţ. ce preţ trebuie să practice pe fiecare piaţă pentru a-şi maximiza profitul. Preţurile corespunzătoare sunt deci: 1 ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ p1 = 25 − q1 şi p 2 = 25 − q 2 = 25 − q1 ⇒ p1 = p 2 3 Cum ele sunt egale. orice diferenţiere este inutilă 4. Aplicaţii 3.

y1 + p2(y2) y2 – CT(y1+y2)=60. obţinem preţurile p1 = 60.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Rezolvare Calculăm funcţiile de cerere inversă: p1 ( y1 ) = 100 − y1 p 2 ( y 2 ) = 50 − y2 2 Egalitatea costului marginal şi a venitului marginal pe fiecare piaţă ne conduce la: V1 ( y1 ) = p1 ( y1 ) y1 = (100 − y1 ) y1 = 100 y1 − y12 V m1 ( y1 ) = 100 − 2 y1 2 y2 y2 V 2 ( y 2 ) = p 2 ( y 2 ) y 2 = (50 − ) y 2 = 50 y 2 − 2 2 V m2 ( y 2 ) = 50 − y 2 100 − 2 y1 = 20 50 − y 2 = 20 Soluţiile sunt: * * y1 = 40.CT(y1+y2)=3450. calculăm mai întâi cererea totală(prin însumare orizontală): D( p ) = D1 ( p1 ) + D2 ( p 2 ) = 200 − 3 p1 .CT(y1+y2) Dacă monopolistul trebuie să practice acelaţi preţ pe fiecare piaţă.y2) = p1(y1). p 2 = 35 În acest caz profitul este:∏(y1.35 .40+30. y 2 = 30 * * Inlocuind în funcţiile de cerere inversă.

L si E ale căror preţuri sunt p k =1.CT(y1+y2)= 3031 . mediu si marginal pe termen lung.4 Echilibrul monopolului public şi privat Problema 32 Funcţia de producţie a unui monopol care se scrie: Q=(K 1 / 2 L 1 / 2 E 1 / 3 )/9 face legătura între outputul Q si 3 inputuri (factori de producţie) K.CT(y1+y2) Se observă că monopoliustul este mai avantajos dacă practică preţuri diferenţiate pentru cele două pieţe. .Pe de altă parte preţul bunului fabricat depinde de cantitate prin expresia: P=216Q −1 / 2 Se cere: 1. p L =9 şi p E =18 .33. Să se deducă cantitatea produsă. Să se stabilească funcţiile de cost total. preţul de echilibru şi eventualul profit. 2. 2.43.y – CT(y1+y2) = 70.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Aplicaţii Curba cererii inverse este: p( y ) = 200 y − 3 3 Condiţia de egalitate între venitul marginal şi costul marginal: 200 2 − y = 20 3 3 Care ne dă ca soluţie: y * = 70 şi p * = 43 1 iar profitul în acest caz va fi: 3 ∏(y) = p(y).

pl − K 1 / 2 L1 / 2 E 1 / 3 = 0 => λ = ∂K 18 − K 1/ 2 E1/ 3 − 1 2 2 3 K L E ] 9 1 1 1 deoarece p k = 1 (2) deoarece pl = 9 (3) λ 1 / 2 1 / 2 −2 / 3 486 E 2 / 3 ∂L = 0. pk − K −1 / 2 L1 / 2 E 1 / 3 = 0 => λ = 1 / 2 1 / 3 ∂K 18 L E ∂L λ 162L1 / 2 = 0. Rezolvare 1. să se calculeze din nou preţurile şi cantităţile care corespund unei gestionări la echilibru şi aceleia a unei tarifări la nivelul costului marginal.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 3. Să se discute despre avantajele şi dezavantajele în cele 2 cazuri. Dacă presupunem că monopolul devine public. . Q = K 1 / 2 L1 / 2 E 1 / 3 ∂λ 9 K = 9L Deci din (1) si (2) se obtine o relatie intre K si L . pE − = 0 => λ = 1 / 2 1 / 2 K L E ∂K 27 K L deoarece p E = 18 (4) ∂L 1 = 0. Să ncepem prin a rezolva: min [CT ]=p k K+p L L+p E E] cu restricţia: − 1 Q= K 2 L 2 E 3 = Q 9 1 1 1 Formăm Lagrangianul: L= p k K+p L L+p E E + λ [ Q Condiţiile de ordinal I sunt: (1) ∂L λ 18K 1 / 2 = 0.

K = 27Q 3 / 4 . E = Q 3 / 4 Funcţiile de cost se obţin astfel imediat: costul total CT = p K K + p L L + p E E = 72Q 3 / 4 costul mediu CM= CT =72Q −1 / 4 Q costul marginal Cm=(CT) ' =54Q −1 / 4 2. p e = 24 pe cand dacă ne aflăm la o tarifare la nivelul costului marginal avem: Pt = C m = 54Qt −1 / 4 ⎛ 54 ⎞ ⇒ Qt = ⎜ ⎟ ⎜p ⎟ ⎝ t⎠ 4 ceea ce în final dă: pt = 13. Qe = 81. p=54. Aplicaţii şi de asemenea din (2) si (3) se stabileşte o relaţie între E si L: 1 E= L 3 Introducând aceste rezultate în funcţia de producţie. profitul devine nul: ∧ π e = 0.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. π t = −1152 . Qt = 256. π = 288 Dacă ne aflăm la echilibru. Soluţiile derivă din comportamentul raţional al producătorului care doreşte să-şi maximizeze profitul π : Π = VT − CT = pQ − C (Q) = 216Q 1 / 2 − 72Q 3 / 4 ' deci Π Q = 108Q −1 / 2 − 54Q −1 / 4 = 0 de unde Q=16. se găseşte : 1 1 1 1 Q = ( KL)1 / 2 E 1 / 3 = (9 L2 )1 / 2 ( L)1 / 3 = ( ) 4 / 3 L4 / 3 9 9 3 3 Din această expresie se obţine: L = 3Q 3 / 4 .5.

Aceasta înseamnă că la echilibrul care evita un bilanţ deficitar este preferabil situaţiei înregistrate situaţiei de la intrebarea precedentă deoarece Qe > Q si p e < p . Comparaţi rezultatele. ∧ Problema 33 Se consideră un monopol a cărei funcţie de cost total este CT (Y ) = F + y2 2 şi care se confruntă pe piaţă cu o cerere a cărei funcţie este de forma D(p)=a-py unde. 1. . respectiv preţul de vânzare. în următoarele trei cazuri. Monopolul trebuie să fixeze un preţ egal cu costul său marginal şi să satisfacă cererea. surplusul total al consumatorilor si surplusul colectiv. Monopolul trebuie să echilibreze cheltuielile şi veniturile(încasări=costuri) şi să satisfacă cererea. El urmăreşte să maximizeze surplusul colectiv. şi mai simplu această situaţie este sursă de ineficienţă economică. Monopol public supus unei constrângeri de echilibru bugetar. 2. Aceasta din urma este constrânsă să producă cu pierderi( pt = 13. monopolul îşi alege preţul astfel încât să-şi maximizeze profitul.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă În consecinţă dacă tarifarea la nivelul costului marginal este favorabilă colectivităţii – productie mai mare( Qt > Qe ) şi la un preţ mai mic ( pt < p e ) ea este dazavantajoasă pentru monopol. 3. Se presupune că a2 > 6F Calculaţi. p desemnează volumul producţiei.5 < CM = 18 ) pentru că el se află în faza randamentelor crescătoare. y. Tarifarea la cost marginal. profitul realizat. preţul optimal. Monopol privat.

Aplicaţii Rezolvare Profitul monopolului exprimat în funcţie de p este dat de: Π ( p ) = p(a − p ) − (a − p )2 − F 2 Surplusul total al consumatorului este egală cu aria haşurată: Cm p CM Cerere y Surplus exprimat în funcţie de p este: (a − p )2 S ( p) = 2 Surplusul colectiv W(p)= surplusul total al consumatorilor + profitul monopolului W ( p ) = Π ( p ) + S ( p ) = p (a − p ) − F 1.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.Monopol privat: Preţul ce maximizează profitul este dat de: Π ′( p ) = 0 Π ′( p ) = a − 2 p + a − p = 0 ⇒ p= 2a 3 .

M indică că 3 este vorba de o tarifare la nivelul costului mediu: pM = 2a − a 2 − 6 F a 2 − 3F + a a 2 − 6 F . În acest caz profitul este nul şi monopolul fixează un preţ egal cu costul mediu CM = F Y + Y 2 ⇒ echilibrul este obţinut egalând preţul p=a-y cu costul mediu. pm = a 2 a2 −F 8 a2 8 a2 −F 4 Πm = Cm = Wm = .Tarifarea la nivelul costului marginal Cm(y) = y. Π= − F > 0.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Se obţine deci: p= 2a 2a 2 a2 a2 . Obţinem deci rezultatele următoare unde. Se 2 obţin deci în acest caz soluţiile următoare(prim indicele m am desemnat cuvântul marginal). Soluţia care maximizează surplusul colectiv corespunde celui mai ridicat volum de producţie. S M = WM = 3 9 3. F Y + =a-y Y 2 Această ecuaţia admite două soluţii pozitive. S = .Monopol public supus unei constrângeri de echilibru bugetar. W = −F 3 6 18 9 2. Echilibrul este obţinut în y = p = a-y ⇒ y = p = a . Π M = 0. adică: y= a + a 2 − 6F .

adică dacă a2 > 8F. Un calcul direct arată că S < SM şi S < Sm: surplusul consumatorilor este minimal când monopolul îşi alege singur treţul. vom avea Sm < SM dacă pm > pM. deci Vm(Y)=a-2y Tarifarea la nivelul costului marginal va conduce la un preţ superior costului mediu cand profitul Π m . Aplicaţii Compararea rezultatelor Se observă că un monopol nereglementat ce-şi maximizează profitul va tarifa la nivelul costului marginal si costului mediu(profitul este pozitiv in primul caz si p > pM). Se verifică cu uşurinţă că W < WM < Wm .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.este pozitiv adică când a2 > 8 F. Acest lucru este ilustrat pe figura următoare: pret Cm(y) a p pM pm CM(y) Vm(y) Cerere a/2 a y unde Vm(y) desemnează venitul marginal. Venitul total este VT(Y)=Y(a-Y). De altfel surplusul consumatorilor este cu atât mai mare cu cat preţul este mai scăzut. Din contră.

subvenţionarea monopolului s-ar putea dovedi nedorită(de exemplu. Să ne amintim aici că întreprinderea operează într-o zonă a deseconomiilor de scală dacă costul său mediu(pe termen lung) este crescător. preţul este inferior costului mediu iar monopolul are pierderi dacă acesta tarifează la nivelul costului marginal.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Surplusul colectiv este maxim când întreprinderea tarifează la nivelul costului marginal(a se vedea figura următoare) Cm(y) E F pret p pM pm B A D C Vm(y) Cerere O Surplusul net al costului fix a W+F= aria OAEF WM+F=aria OBDF Wm+F=aria OCF y Dacă autoritatea de tutelă a monopolului decide asupra modului de reglementare utilizând drept criteriu surplusul colectiv. deci dacă costul marginal este superior costului mediu. Profitul este atunci pozitiv. autoritatea va trebui atunci sa-l subvenţioneze. Dacă a2 > 8F tarifarea la nivelul costului marginal conduce deci la a produce într-o zonă a deseconomiilor de scală. Din contră. în caz contrar. costurile administraqtive pot să fie foarte ridicate iar . Pentru a permite monopolului să funcţioneze. Ori. ea va alege deci tarifarea la nivelul costului marginal.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. cantitatea şi ecartul relativ atunci când profitul firmei este la echilibru. Se notează cu ‘t’ rata marginală de impozit t = 20%. Aceeaşi întrebare dacă statul decide să impună un impozit forfetar T0 . 4) Care este surplusul consumatorilor în cele trei cazuri? Comentaţi. Aplicaţii resursele autorităţilor limitate). Dacă autoritatea de tutelă nu vrea să subvenţioneze întreprinderea. . Funcţia de cost total al monopolului este: C(y)=3y2 /2 +2y Se cere: 1) 2) 3) Determinaţi preţul. Aceeaşi întrebare dacă statul pune un impozit a cărei sumă este proporţională cu numarul unităţilor produse (taxă pe unitate). ea va fi nevoită să impună o tarifare la nivelul costului mediu. T0 >0. Să notăm de asemenea că este mai uşor de calculat costul mediu(este suficient să se cunoască costul total şi producţia) decât costul marginal(trebuie cunoscută funcţia de producţie).5 Echilibrul monopolului supus taxelor şi subvenţiilor Problema 34 Fie o întreprindere în situaţie de monopol. Autorităţile vor putea prefera să impună o tarifare la nivelul costului mediu mai degrabă decât să pună în aplicare un sistem complicat şi puţin fiabil pentru a estima costul marginal 2.Cererea ce i se adresează este: yD= -p + 60 p fiind preţul de vânzare al produsului.

4.6 . Întreprinderea urmăreşte să-şi maximizeze profitul Π = p(y)y – c(y) .96% − 121 12 p 29 Atunci ecartul relativ este: 2) Fie T0 impozitul forfetar.T0 ⇒ Π = -y 2 + 60y –3y2/2 –2y . p ε Ecartul relativ Dar ε p = p p ∂ (− p + 60) ∂y y ∂y y . In aceste condiţii p∗ = -58/5 + 60 = 242/5 .6 ⇒ p∗ = 242/5 . p − Cm 1 = − p .T0 La optim avem Π’y = 0 ⇔ Vm = Cm ⇔ -5y = -58 ⇒ y∗ = 58/5 = 11. ε p – elasticitatea directă cerere – preţ.3y2 /2 –2y unde p(y) este funcţia inversă a cererii ⇒ y = -p + 60 ⇒ p = -y + 60 La optim Π’y = 0 ⇔ Vm = Cm ⇔ -5y = -58 ⇒ y = 58/5 = 11.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Rezolvare 1) Pentru întreprindere este vorba să-şi maximizeze profitul ∏ ∏ = p(y)y – c(y) = (-y +60)y . ⇒εp = = =− ∂p p ∂p p ∂p − p + 60 − p + 60 = p Dar p*=242/5 şi prin urmare ε p =-121/29 p + 60 p − Cm 1 29 = = = 23. : = . Deci Π∗ = 336. Deoarece Π’’yy < 0 ( Π’’yy = -5) ⇒ este vorba de un maxim.

ty find impozitul proporţional.96% p Observaţie Perceperea unui impozit forfetar nu modifică decât profitul monopolistului. în sensul că il diminuează. În aceste condiţii p*=-(58-t)/5+60= =(242+t)/5. Ecartul relativ rămâne neschimbat p − Cm = 23. De unde: Π = -y 2 + 60y –3y2/2 –2y –ty . monopolul trebuie sa aleagă un volum de producţie astfel încât venitul său marginal sa fie egal cu costul său marginal mărit cu taxa marginală de impozitare t.⎜ . de unde: 2 ⎛ 58 − t ⎞ ⎛ 58 − t ⎞ ⎛ 242 + t ⎞⎛ 58 − t ⎞ 3 ⎛ 58 − t ⎞ Π* = ⎜ ⎟= ⎟ − t⎜ ⎟ − 2⎜ ⎟− ⎜ ⎟⎜ ⎝ 5 ⎠ ⎝ 5 ⎠ ⎝ 5 ⎠⎝ 5 ⎠ 2 ⎝ 5 ⎠ = = 58 − t ⎛ 290 − 5t ⎞ (58 − t ) (58 − t ) (58 − t ) . Dar: Π = p(y)y – c(y) – ty . La optim avem: Π’y = 0 ⇔ -5y + 58 –t = 0 ⇔ Vm = Cm + t La optim. Scopul întreprinderii este să-şi maximizeze rata profitului Π. 3) Fie t = rata marginală de impozitare. Aplicaţii Deci Π* = 336.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. În plus este vorba de un maxim de profit căci: Π’yy = -5 < 0 Din -5y = .T0 .5 = ⎟= 5 ⎝ 10 ⎠ 5 10 10 ⎤ 58 − t ⎛ 484 + 2t − 174 + 3t − 20 − 10t ⎞ 58 − t ⎡ 242 + t 3 ⎛ 58 − t ⎞ ⎟ ⎢ 5 − 2 ⎜ 5 ⎟ − 2 − t⎥ = 5 ⎜ 5 ⎣ 10 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎦ 2 .58 + t ⇒ y∗ =(58-t)/5. T0 > 0.4 .

această fiscalitate lasă atât preţul cât şi cantitatea de echilibru neschimbate ⇒ S = 67. Aşa cum s-a văzut.2 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Dacă t = 20% ⇒ y * = Ecartul relativ: 58 − 20 100 = 57.2 Observaţie.Surplusul unui consumator este egal cu diferenta intre suma de bani maximală pe care consumatorul este dispus să o cheltuiască pentru a obţine o anumită cantitate de bun şi cheltuiala pe care trebuie să o suporte pentru a obţine această cantitate de bun.08 5 p − Cm 57. Deoarece y = -p + 60 ⇒ consumatorul este gata sa plătească până la p = 60 pentru a obţine o unitate de output. scade profitul şi ecartul relativ al firmei. 5 5 p* = 242.28 2 b) Cazul cand există o fiscalitate forfetară. Se remarcă că o taxă pusă pe unitatea de produs are ca efect diminuarea cantităţii produse de către monopol. 4) Se ştie că surplusul consumatorului este egal cu suma surplusurilor individuale ale fiecarui consumator.Distingem trei cazuri: a) Cazul cand nu există fiscalitate. ∏*=334. Surplusul consumatorului este: 242 ⎞ 58 ⎛ ⎜ 60 − ⎟ 5 ⎠ 5 ⎝ = 67. creşte preţul output-ului.8 = = 23.8 .86% p 242.28 .

Rezolvare 1. Aplicaţii c) Cazul existenţei unei taxe pe unitate 242. Aceeaşi întrebare dacă statul impune o taxă pe profit.Funcţia de cost total al monopolistului este: c(y) = 3y2. Notăm cu θ1 rata marginală de impozitare θ1 = 30%. Aceeaşi întrebare dacă statul decide să aplice un impozit proporţional de 20% (θ2 = 20%) asupra veniturilor. p(y) fiind funcţia inversă a cererii si care aici este p(y) = (-1/2)y + 21 . p fiind preţul de vânzare al produsului .8 ⎛ ⎜ 60 − ⎟ 5 ⎠ 5 ⎝ = 66.2 ⎞ 57. cantitatea şi profitul firmei la echilibru. Problema 35 Fie o întreprindere în situaţie de monopol. deci y = . Se cere: 1.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.81 2 Deoarece în acest caz preţul de echilibru creşte.2p + 42 Funcţia profit este: Π = [(-1/2)y + 21]y -3y2 La optim avem: Π’y = 0 ⇔ Vm = Cm ⇔ 7y = 21 ⇒ y∗ = 3 . 2.Pentru întreprindere este vorba de maximizarea profitului său: Π(y) = p(y)y – C(y). 3. surplusul consumatorului scade. Cererea ce i se adresează este y = -2p + 42 . Determinaţi preţul.

3y2]. θ2 este rata marginală de impozitare a veniturilor ⎛ 1 ⎞ ⇒ Π = (1 − θ 2 ) ⎜ − y 2 + 21y ⎟ − 3 y 2 ⎝ 2 ⎠ La optim. atunci.1] .05 Observatie. La optim vom avea: δΠ/δy =0 ⇔ (1 -θ1)(-y +21 – 6y) = 0 ⇔ 7y =2 y* = 3 ⇒ p* =19. adică: (1 − θ 2 ) Vm = Cm Este vorba de un maxim de profit pentru că: ′ Π′yy = −(1 − θ 2 ) − 6 <0 deoarece θ 2 ∈ (0.θ 2 )(− y + 21) − 6 y = 0 ⇔ (1 .5 ΠN = (1 -θ1)Π = (1 – 30/100)31.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Este vorba de un maxim căci Π’yy = -7 < 0 În aceste condiţii p* = (–1/2) × 3 + 21 = 39/2 = 19. Dacă statul impune un impozit de rată θ1 = 30%. impozitul net va fi: ΠN = (1 -θ1)Π ⇒ ΠN = (1 -θ1)[ p(y)y – C(y)] De unde ΠN = (1 -θ1)[(-1/2)y2 + 21y .θ 2 )(− y + 21) = 6 y dy ceea ce dă: Vm − θ 2 Vm = Cm . avem: dΠ = 0 ⇔ (1 .5 şi ∏vechi= 31. Statul impune un impozit proporţional de 20% pe venituri.5 = (70×31.5 2.5 şi deci Π* = 63/2 = 31. Se poate vedea că o taxă pe profit nu afectează comportamentul monopolistului: preţul şi cantitatea de echilibru rămân neschimbate. 3.5)100 = 22. Pentru întreprindere este vorba să-şi maximizeze profitul: Π(y) = (1 -θ2) [p(y)y] – c(y) .

θ 2 ) =2. putem afima că un impozit proporţional pe venituri are un efect negativ asupra surplusului social. cum şi profitul întreprinderii este mai scăzut.753 Se poate remarca faptul că o asemena fiscalitate scade cantitatea produsă de monopolist şi creste preţul de echilibru. Acesta va determina diminuarea surplusului consumatorilor.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.47 deoarece θ 2 =20% 7 −θ2 42 − y y = 21 − = 2 2 21(1 − θ 2 ) 21[14 − 2θ 2 − 1 + θ 2 ] = 21 − = = 2(7 − θ 2 ) 2(7 − θ 2 ) = 21(13 − θ 2 ) 2(7 − θ 2 ) În aceste condiţii: p* = p* =19. Aplicaţii Din (1 − θ 2 )(− y + 21) = 6 y ⇒ y (− 1 + θ 2 − 6 ) = −21(1 − θ 2 ) y* = 21(1 . . Deasemenea.765 2 Π = (1 − θ 2 ) p* y* − 3 y* = y* (1 − θ 2 ) p* − 3 y* = = 21(1 − θ 2 ) ⎡ 21(13 − θ 2 ) 21(1 − θ 2 ) ⎤ = −3 ⎢(1 − θ 2 ) (7 − θ 2 ) ⎣ (7 − θ 2 ) ⎥ 2(7 − θ 2 ) ⎦ [ ] 212 (1 − θ 2 )2 ⎡ (13 − θ 2 ) − 6 ⎤ 212 (1 − θ 2 )2 = ⎥= 2 ⎣ ⎦ (7 − θ 2 )2 ⎢ 2(7 − θ 2 ) Π* =20.

Se notează S . cantitatea şi profitul firmei la echilibru dacă statul decide să-i acorde o subvenţie forfetară S0 . Pentru firmă. este vorba de maximizarea profitului Π Π ( y ) = p ( y ) y − C ( y ) + S0 .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Problema 36 Considerăm o întrepindere care se găseşte într-o situaţie de monopol. Aceeaşi chestiune dacă subvenţia este menţinută proporţional cu numărul unităţilor produse. S0 fiind subvenţia forfetară 1 Π (y ) = − y 2 + 10 y − y 2 + S0 2 La optim. Funcţia inversă a cererii este: 1 p = − y + 10 2 Funcţia de cost total al monopolistului este C ( y ) = y 2 Se cere: 1. Determinaţi preţul. S0 >0 2. rata marginală de subvenţie S =10% În ce caz surplusul social este mai ridicat? Rezolvare 1. avem: dΠ = 0 ⇔ − y + 10 = 2 y ⇔ Vm = Cm dy .

. 3. Aplicaţii y* = d 2Π 10 (Este vorba de un maxim deoarece = −3 <0) 3 dy 2 p* = 25 3 In aceste condiţii In plus Π* = 150 50 + S0 = + S0 9 3 2. Cât despre profit. Surplusul consumatorilor = ∑ surplusurilor individuale ale fiecărui consumator.665 ≈ 17 6 Observaţie Se remarcă că în cazul unei subvenţii proporţionale. preţul de echilibru este mai scăzut şi în consecinţă cantitatea oferită este mai mare.9 şi în plus Π* = 16. Π = − y 2 + 10 y − y 2 + S y 2 La optim. Acesta depinde de valoarea S0 . S y =fiind suma subvenţiei ( ) 1 deci. Se ştie că surplusul social = ∑ surplusurilor firmelor si a consumatorilor. maximizarea profitului duce la max Π = max p ( y ) y − C ( y ) + S y .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. avem: proportionale 10 + S 10. nu putem spune nimic. Dar surplusul monopolistului este egal cu profitul său.1 dΠ = 0 ⇔ − y + 10 = 2 y − S ⇔ Vm = Cm ⇒ y* = = 3 3 dy deoarece S =10% În aceste condiţii p* = 49.

Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Surplusul unui consumator = diferenţa între suma maximală de bani ce este dispus să o cheltuiască pentru a obţine o anumită cantitate de bun şi cheltuiala pe care o suportă pentru achiziţionarea cantităţii considerate.777 2 Surplusul întreprinderii este SI1 = 50 + S0 3 Surplusul social este SS1 = 19. .1 ⎛ ⎜10 − ⎟ 6 ⎠ 3 ⎝ Surplusul consumatorului este S 2 = = 2. Aici consumatorul este gata să plătească p=10 pentru a achiziţiona o unitate de output. Cazul subvenţiei proporţionale 49.833 2 Surplusul întreprinderii este SI 2 = 17 Surplusul social este SS 2 = S 2 + SI 2 = 19.444 + S0 2. Cazul subveţiei forfetare: 25 ⎞ 10 ⎛ ⎜10 − ⎟ 3 ⎠3 Surplusul consumatorului este S1 = ⎝ = 2. Distingem 2 cazuri: 1. surplusul social va fi deci identic in cazul celor 2 subventii.389 ⇒ SS1 = SS 2 În acest caz.9 ⎞ 10.833 În total: a) dacă S0 =0.

Să se determine preţul de vânzare care va fi în aceeaşi măsură apropiat de cel din concurenţă. întreprinderile sunt tentate să se unească şi să formeze un cartel.389 ⇒ SS1 < SS 2 In acest caz. Să se calculeze veniturile totale şi marginale. surplusul social va fi mai mare dacă subvenţia este forfetară. 2. Să se stabilească costurile totale şi costurile marginale ale cartelului. Se înţeleg ca pentru un preţ anume. Deci pentru consumatori este preferabil ca subvenţia să fie proporţională deoarece S 2 > S1 . . 2. c) dacă S0 >. Aplicaţii b) dacă S0 < 0.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. nemulţumite de soarta lor. surplusul social va fi mai mare dacă subvenţia este proporţională. şi presupunem că. fiecare dintre ele să fabrice o cantitate similară.6 Echilibrul pieţelor de tip cartel Problema 37 Revenim la problema 5. Să se determine nivelurile de producţie ale cartelului şi a fiecărei întreprinderi făcând o comparare cu regimul concurenţial. 3. 4.389 ⇒ SS1 > SS 2 În acest caz. Se cere: 1.

costul total al cartelului este de 20 de ori mai mare decât acela din fiecare întreprindere. facem tabelul următor. . el dQ este egal de asemenea cu de 20 de ori costul marginal al fiecărei întreprinderi.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Rezolvare Pentru 1.venitul marginal va fi: Vm = dVT care este suplimentul de venit încasat cu dQ ocazia producţiei a 20 unităţi în plus.venitul total este egal produsului dintre cantităţi şi preţul de vânzare( conform enunţului din problema 21). spunând că: .costul marginal poate fi dedus aplicând formula C m = dCT cu Q=20q. şi 2. . Q 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 CT 3200 4600 5800 6700 7400 8000 8700 9600 10800 12700 15300 18700 Cm 1400 1200 900 700 600 700 900 1200 1900 2600 3400 P 100 95 90 85 80 75 70 65 60 55 50 45 VT 2000 3800 5400 6800 8000 9000 9800 10400 10800 11000 11000 10800 Rm - . . deoarece condiţiile costului sunt presupuse identice.

Condiţia de decizie optimală este Vm=Cm. dar ele obţin de acum înainte un profit ceea ce nu era cazul mai înainte. Se adevereşte astfel caracterul nefast al unui cartel: el jugulează producţia prin ridicarea preţului. pentru că dacă ar produce 20 de unităţi suplimentare. se constată că p = 70 adică un preţ superior celui din concurenţa pe termen lung(egal cu 60). venitul său marginal nu ar mai fi de ajuns să acopere costul marginal. Deci: Q=140 ⇒ q=140:20=70 ∏=1100 ⇒ ∏=1100:20=55 Formând un cartel. cartelul va produce 140. întreprinderile îşi văd nivelurile de activitate încetinând( q=7 faţă de q=9) în regim concurenţial pe termen lung. . adică 160. Cum această egalitate nu se produce. Cantitatea produsă fiind 140. 4. Aplicaţii 3.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.

Dacă parametrul a=-2 şi b=80 să se compare diversele situaţii vis-a-vis de producţie.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2. b – parametri. a < 0. y2 . 3. Se cere să se descrie analitic modul de determinare a echilibrului pe această piaţă în cazul în care cele 2 întreprinderi adoptă o strategie: 1.producţiile celor 2 întreprinderi CT1. CT2 . Rezolvare 1.producţia totală. supremaţia dublă.funcţiile de cost ale celor întreprinderi a. . de preţ şi de profituri. y1. b < 0 cu: y . 2. supremaţia simplă.7 Echilibrul pieţelor de tip duopol Problema 38 Să ne imaginăm 2 întreprinderi în situaţii de duopol. fiecare întreprindere se străduieşte să-şi maximizeze profitul fără a prezice care ar fi volumul de producţie al firmei concurente. În această ipoteză.Considerăm ca avem: y = y1 + y 2 CT1 = y12 2 CT2 = 2 y 2 p = f ( y1 + y 2 ) = a ( y1 + y 2 ) + b. dublu satelit.

echilibrul pietei este realizat. Aplicaţii 2 2 Π 2 = VT2 − CT2 = [a( y1 + y2 ) + b ] ⋅ y2 − y2 = (a − 1) y2 + (ay1 + b ) ⋅ y2 (2) Π1 = VT1 − CT1 = [a ( y1 + y2 ) + b] ⋅ y1 − y12 = (a − 1) y12 + (ay2 + b ) ⋅ y1 (1) Logica raţionalităţii impune respectarea a două condiţii: . cealaltă se va adapta: în funcţie de această adaptare. din momentul în care cele 2 funcţii de reacţie sunt satisfăcute simultan.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. dacă una din ele decide să producă o anumită cantitate. Astfel se schiţează funcţiile de reacţie care au ca scop să exprime volumul producţiei unui duopolist în funcţie de volumul de producţie a celuilalt. Aceasta este semnificaţia ecuaţiilor (3) şi (4). Evident. căci a<0 2 ∂y12 ∂y2 Doarece nici una din cele 2 întreprinderi nu se preface că o domină pe cealaltă. prima va reacţiona la rândul ei. şi reciproc.anularea derivatelor de ordin I: ∂Π1 − ay2 − b = 2(a − 1) y1 + (ay2 + b ) = 0 ⇒ y1 = φ1 ( y2 ) = 2(a − 1) ∂y1 ∂Π 2 − ay1 − b = 2(a − 2) y2 + (ay1 + b ) = 0 ⇒ y2 = φ2 ( y1 ) = 2(a − 2 ) ∂y2 . De fapt. şi aşa mai departe.nenegativitatea derivatelor de ordin II: ∂ 2Π 2 ∂ 2 Π1 = 2(a − 1) < 0 şi = 2(a − 2) < 0 . Aici găsim: − ab + 4b ⎧ ∗ ⎪ y1 = 3a 2 − 12a + 8 ⎪ φ1 ( y 2 ) = φ2 ( y1 ) ⇒ ⎨ b(− a 2 + 4a − 4) ∗ ⎪ y2 = ⎪ (3a 2 − 12a + 8)(a − 2) ⎩ (3) (4) . ne îndoim că echilibrul pieţei ar rezulta prin tatonare succesivă.

adică: − ab + 4b 2 a 2 − 6a + 4 − ab + 2b y2 = 2 a 2 − 6a + 4 y1 = ( ) ) ( . fiecare duopolist se străduieşte să domine piaţa. ceea ce. În acest caz. Firma 1 presupune funcţia de reacţie a celei de-a doua firme şi o integrează în propriul său comportament.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 2. deducem pe y2: ˆ ˆ y 2 = φ 2 ( y1 ) = ˆ − ay1 − b b − a 2 + 8a − 8 = 2(a − 2 ) 4 a 2 − 6a + 4 (a − 2 ) ( ( ) ) Dacă. Regăsim acelaşi comportament de producţie ca acela găsit când fiecare firmă dorea să domine singură. din punct de vedere matemetic. s-ar fi obţinut aceleaşi valori: b − a 2 + 10a − 8 4 a 2 − 6a + 4 (a − 1) − ab + 2b ˆ y2 = 2 a 2 − 6a + 4 ˆ y1 = ( ( ) ) ( ) 3. lucrul revine la a introduce (4) în (1) ⎡ ⎛ − ay1 − b ⎞⎤ (a 2 − 6a + 4)y12 + (ab − 4b )y1 Π 1 = (a − 1) y12 + ⎢a⎜ + b ⎟⎥ y1 = ⎟ ⎜ 2(a − 2 ) ⎠⎦ ⎣ ⎝ 2(a − 2 ) Funcţia de profit nu mai are decât o singură variabilă. să zicem primul iar cel de-al doilea se adaptează. întreprinderea 2 ar fi căutat să obţină poziţia de lider. Când există un duopol de supremaţie simplă unul din cei doi îşi impune legea. din contră. anularea derivatei de ordinul I ne dă: ∂Π 1 2(a 2 − 6a + 4)y1 + ab − 4b − ab + 4b ˆ = = 0 ⇒ y1 = ∂y1 2(a − 2) 2(a 2 − 6a + 4 ) Datorită funcţiei de reacţie φ2 ( y1 ) .

în care caz. 2 2 Π = Π 1 + Π 2 = a ( y12 + y 2 ) − y12 − 2 y 2 + 2ay1 y 2 + by1 + by 2 . avertizaţi de multiplele inconveniente pe care le întâlnesc în acest gen de luptă. fie. cele două firme caută să-şi maximizeze profitul global. Prima alternativă ne trimite pur şi simplu la situaţia de monopol. adică: ∂Π ⎫ = 2(a − 1) y1 + 2ay2 + b = 0 ⎪ ⎧ y1 = 2ay2 + b ∂y1 ⎪ ⎪ ⎪ 2(a − 1) ⎬⇒⎨ 2ay1 + b ∂Π = 2(a − 2) y2 + 2ay1 + b = 0⎪ ⎪ y2 = 2(a − 2) ⎪ ⎪ ∂y2 ⎭ ⎩ De unde rezultă: b − 3a + 2 b y2 = 2(− 3a + 2) y1 = . ţinând cont de celălalt. Aplicaţii Începe atunci o luptă acerbă cu un final alternativ. va fi declarat învingător întreprinzătorul al cărui nivel al costului este mai mic.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. recurge la un război al preţului. Noi o analizăm pe cea de a doua. Când aveam de a face cu un monopol de „înţelegere”. În primul caz avem de a face cu construirea unui monopol prin eliminare iar în al doilea caz a unui monopol de înţelegere (de „cârdăşie”). cei doi protagonişti preferă să se înţeleagă. Fie conflictul se ascute până ce unul din combatanţi.

66 42.66 8 18.17 p 43.43 211.evident.9 y2 7. . . când este pus în evidenţă un efect de supremaţie simplă.supremaţia dublă este însoţită de o micşorare a profiturilor participanţilor. de preţ şi de profituri globale.duopolurile Cournot şi Stackelberg furnizează rezultate foarte apropiate în termeni de cantităţi produse.69 Să facem câteva consideraţii majore ţinând cont că forma funcţiei de cerere p=f(y1+y2) şi a curbelor de cost sunt determinante: .6 340.8 553.5 212.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă 4. . creşterea puternică a preţurilor se datorează în mare parte acestui fapt. Facem tabelul următor Y1 Dublu Satelit Supremaţie Simplă (1 lider) Supremaţie Simplă (2 lideri) Supremaţie Dublă Înţelegere 12 10 8 5 20 15 40 50 336 400 192 200 528 600 10.6 Π1 Π2 Π=Π1+Π2 356.27 Y=y1+y2 18.26 567. repartizarea profiturilor devine mai favorabilă întreprinderea care-l exersează.3 12 7 19 42 360 196 556 10. monopolul de înţelegere constitue situaţia cea mai profitabilă.

să se găsească suma taxei pe unitate (t) prelevată de stat. . a funcţiilor de costuri totale). Aplicaţii 2. astfel încât pe de o parte această taxă să nu modifice cantitatea şi preţul de echilibru şi pe de altă parte să producă cel mai bun randament fiscal. 4. 2 p 2 = 120 − 2 y. Să se spună cum va evolua profitul dacă cantitatea produsă variază cu o unitate de o parte şi de alta a valorii de echilibru (raţionamentul se va face. Să se interpreteze modificările pe care le înregistrează cererea firmei (p=VT) când producţia evoluează după cum urmează: 1 y. iar pe de altă parte. 2. 5.8 Echilibrul pieţelor de tip oligopol Problema 39 O întreprindere îşi desface producţia pe o piaţă oligopolistică la un preţ p = 60 ştiind că costul său mediu depinde de cantitatea (y) prin relaţia 3 y . Să se calculeze cantitatea pe care o oferă şi profitul pe care-l încasează întreprinderea dacă ea are un comportament raţional.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. pe de o parte plecând de la funcţiile de venituri totale calculate cu datele de la întrebarea 2. cand y ≥ 20 p1 = 90 − ( ) 3. 2 Se cere: 1. cand y < 20 . Să se stabilească funcţiile de venituri marginale şi să se traseze pe acelaşi grafic cu acea a costului marginal.

Întreprinderea oligopolistică îşi maximizează profitul: Π = VT − CT ceea ′ ′ ce implică: Π′q = (VT ) − (CT ) = 0 ⇒ Vm = Cm Ori: VT = py = 60 y ⇒ Vm = 60 şi CT = CM ⋅ y = De unde: y ∗ = 20. Din enunţ. într-un cuvânt „frântura” sa. CT ∗ = 600 = Π ∗ .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Rezolvare 1. Pe scurt. Cererea care i se adresează firmei care este de asemenea funcţia de venit mediu . 3 2 y ⇒ Cm = 3 y 2 2. avem: p1 = 90 − ∂y 1 y ⇒ y = 180 − 2 p1 ⇒ = −2 ∂p1 2 ∂y 1 1 p2 ⇒ =− ∂p 2 2 2 p 2 = 120 − 2 y ⇒ y = 60 − Deci. puternica elasticitate. Invers. apoi rigiditatea netă a vânzărilor la variaţiile de preţ explică schimbarea pantei vânzării medii. . ea îşi va vedea vânzările puternic micşorate (-dy=-2dp1=-8) datorită sensibilităţii foarte mari a clientelei sale faţă de bunurile fabricate de întreprinderile concurente. dacă întreprinderea doreşte să-şi crească preţul (∆p=+4 de exemplu) în speranţa că-şi va mări profitul.este frântă. VT ∗ = 1200. o micşorare a preţului (∆p=-4) nu va duce la creşterea vânzărilor sale decât moderat (dy=(-1/2)dp2=+2) pentru că firmele rivale vor reacţiona imediat aliniindu-şi propriile preţuri.

Aplicaţii 3. După cum y ≤ 20 . regula identităţii costului marginal şi a venitului marginal devine caducă . O varieţie a lui Cm pe acest interval nu mai afectează nici cantitatea nici preţul de echilibru.5 VT(20) = 1600 VT(21) = 1638 CT(19) = 541.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.5 CT(20) = 600 CT(21) = 661. deoarece funcţia de cost marginal (Cm=3q) traversează zona discontinuă. avem: VT(19) = 153. Vm/Cm Cm=3y+10 Cm=3y 90 Vm1=90-y Vm2=120-4y 10 30 q 4.21. Când q ia valorile succesive 19.5 . scriem: ≥ 1 2 ⎫ y ⇒ ⎪Vm1 = 90 − q 2 ⎬ V = 120 − 4q 2 VT2 = p 2 y = 120 y − 2 y ⇒ ⎪ m 2 ⎭ VT1 = p1 y = 90 y − Pe de altă parte.20.

5 < Π(20) = 1000⇒ ∆Π = -23. Ori pentru y=20 avem: 40 ≤ Vm ≤ 70 după cum se ia în considerare Vm2 sau Vm1. când q creşte cu o unitate.5 Astfel spus. 5. trebuie reţinută valoarea venitului marginal cea mai mare: 70 = 3y + t ⇒ t = 10 Noua funcţie de cost marginal. dacă dorim să îndeplinim similar condiţia a doua. dat fiind că taxa se aplică fiecărei unităţi produse. când cantitatea produsă variază cu o unitate. orice depărtare faţă de cantitatea de echilibru nefiind profitabilă. costul mediu trebuie să o conţină: CM = 3 y+t 2 3 2 y + ty ⇒ C m = 3 y + t 2 ceea ce transformă costul total şi costul marginal în: CT = Prin urmare. Pentru ca prima condiţie să fie respectată trebuie păstrată egalitatea Vm=Cm. trece prin punctul limită cel mai mare din partea punctată a curbei venitului marginal. În plus.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici pe pieţe cu concurenţă imperfectă Astfel. q=20 constituie un echilibru local. se observă că atât cantitatea cât şi preţul de echilibru nu sunt deloc modificate. paralelă cu precedenta. . profitul global se micşorează de asemenea: Π(21) = VT(21)-CT(21) = 967. căci: Π(19) = VT(19)-CT(19) = 988 < Π(20) = 1000⇒ ∆Π = -12 De asemenea. se constată o scădere a profitului global cu 12.

xN sunt numere întregi. cu X numărul total de pescadoare.….N) îşi exercită activitatea lor în aceleaşi ape. Considerăm prin ipoteză.3 Problema 40 Într-un orăşel mic de pe malul mării. Presupunem: Y = X1/2S1/2. dar în calcule le vom trata ca variabile reale. iar factorii de producţie sunt. presupuse toate identice şi cu S suprafaţa maritimă exploatată. Notăm cu Y cantitatea totală de peşte pescuit (în tone pe an). Pescuitul este considerat ca o activitate productivă în care produsul este măsurat prin cantitatea de peşte pescuită. pe de o parte pescadoarele (cu tot ansamblul de echipament şi cu echipajul necesar) şi pe de-altă parte suprafaţa de mare disponibilă. j =1 N În practică X şi x1. că cantitatea de peşte pescuită de . N Externalităţi întreprinderii de pescuit (numerotate j = 1. Considerând S = 1 (deoarece suprafaţă maritimă este dată) rezultă că Y = X1/2 Fie xj numărul de pescadoare corespunzătoare întreprinderii j cu X = ∑ x j ...

Fiecare licenţă este vândută la un preţ q şi ea dă dreptul unui pescador particular să opereze în zona maritimă de pescuit. ^ .Răspundeţi de ce ne aflăm în prezenţa externalităţilor? 2.Fiecare întreprindere j îşi alege numărul de pescadoare xj astfel încât să-şi maximizeze profitul. sindicatul întreprinderilor de pescuit este abilitat să elibereze licenţe. Se cere: 1. notată yj este proporţională cu numărul de pescadoare de care dispune. determinat la punctul 2.Determinaţi numărul de pescadoare X* care maximizează profitul total al celor N întreprinderi. Caracterizaţi echilibrul după care se conduce acest comportament. în cazul unei repartizări egale a numărului de pescadoare. Calculaţi pierderea de profit la nivel de întreprindere corespunzătoare acestui număr excesiv de pescadoare. Arătaţi că acest număr este superior numărului optimal de pescadoare la nivel de întreprindere.Externalităţi întreprinderea j. considerând numărul pescadoarelor concurente ca fiind dat. Care este profitul maximal realizat de întreprindere. adică: yj = xj X Y Se va nota cu ∏ cheltuielile ocazionate de pescuit. 3. Toate întreprinderile fiind identice. iar cu p preţul unei tone de peşte. pentru acest echilibru cele N întreprinderi dispun de acelaşi număr de pescadoare x ce va fi calculat. 4) Pentru a controla numărul de pescadoare în activitate.

Aplicaţii Încasările corespunzătoare vânzării licenţelor sunt retrocedate întreprinderilor de pescuit într-o manieră forfetară: fiecare întreprindere primeşte o fracţiune 1/N din aceste încasări. ∏ j = py j − πx j = px j ( x j + X − j ) −1/ 2 − πx j . Profitul întreprinderii j. se exprimă în funcţie de numărul de pescadoare ale acestei întreprinderi xj şi de asemenea ca funcţie de numărul total de pescadoare ale celorlalte întreprinderi adică: yj = xj X Y = x j X −1 / 2 = x j ( x j + X − j ) −1 / 2 unde N X−j = ∑xj i =1 i≠ j O creştere a numărului de pescadoare funcţionale ale celorlalte întreprinderi reduce cantitatea de peşte pe care pescadoarele întreprinderii j o poate captura. notat ∏ j va fi deci redus dacă una din celelalte întreprinderi îşi va creşte numărul de pescadoare. Care trebuie să fie preţul licenţei dacă se doreşte să se ajungă la un număr optimal de pescadoare? Verificaţi că fiecare întreprindere realizează astfel profitul optimal caracterizat la punctul 2. adică yj. Rezolvare 1) Producţia întreprinderii j.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.

^ ^ . acelaşi număr x de pescadoare. adică pX −1 / 2 − π = 0 ceea ce dă dX 2 X* = p2 . N 2πN În cazul unei repartizări egalitare a numărului de pescadoare. fiecare întreprindere dispune de x* pescadoare: şi se realizează o producţie y* definită de: x* = Fiecare întreprindere poate deci realiza un profit maximal X* definit de: ∏ * = py * −πx* = p2 . 4π 2 X* p2 = N 4π 2 N y* = 1 ( X *)1 / 2 = p . −− 2) Profitul total al celor N întreprinderi ∏ se scrie ∏ = pY − πX = pX 1 / 2 − πX Maximul este atunci când −− 1 dΠ = 0 . În aceste condiţii întreprinderea j va trebui să exploateze optimal. ea va reduce eficacitatea pescuitului la întreprinderile concurente. deci: Ne aflăm ca atare în cazul unei externalităţi negative de producţie deoarece: dacă una din întreprinderi îşi măreşte numărul de pescadoare în activitate. 4πN 3) La echilibru toate întreprinderile utilizează acelaşi număr de pescadoare x ce trebuie determinat.Externalităţi Avem.

4π 2 N 3 Numărul total de pescadoare este ^ ^ X = N x şi fiecare întreprindere 1⎛^⎞ ⎜X⎟ N⎝ ⎠ 1/ 2 realizează o producţie y definită prin: y = ^ 1⎞ ⎛ Avem: x = x * ⎜ 2 − ⎟ > x * dacă N > 1. Avem: ^ ∂∏ j ∂x j ^ ⎡ ⎤ = p ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ ⎣ ⎦ −1 / 2 − ^ 1 ⎡ ⎤ px j ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ 2 ⎣ ⎦ −3 / 2 −π . Acest profit ∏ j considerat ca funcţie de xj trebuie să şi atingă maximul în x j = x . Maximul profitului este definit de condiţia de ordinul întâi ∂∏ j ∂x j = 0 căci: ∂2 ∏ j ∂x j 2 ^ ⎤ ⎡ = − p ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ ⎦ ⎣ −5 / 2 −3 / 2 ^ 3 ⎤ ⎡ + px j ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ 4 ⎦ ⎣ −5 / 2 = ^ ⎡ ⎤ = − p ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ ⎣ ⎦ ^⎤ ⎡xj + ( N − 1) x ⎥ < 0 ⎢ ⎣4 ⎦ Maximul lui ∏ j va fi efectiv realizat în x j = x căci ^ ∂∏ j ∂x j = 0 în x j = x .Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. atunci când X − j = ( N − 1) x este: ^ ⎡ ⎤ ∏ j = px j ⎢ x j + (N − 1) x ⎥ ⎣ ⎦ − πx j . Aplicaţii ^ Atunci profitul întreprinderi −1 / 2 j. N⎠ ⎝ 2 = p(2 N − 1) . 2πN 2 . 2 ^ ⎛ ^⎞ adică: p⎜ N x ⎟ ⎝ ⎠ −1 / 2 − px ⎛ ^ ⎞ ⎜ N x⎟ 2 ⎝ ⎠ −3 / 2 = π ceea ce dă: x = ^ ^ ^ p 2 (2 N − 1) .

încasările totale ale sindicatului provenite din vânzarea licenţelor sunt egale cu q[xj + (N-1)x*]. Profitul lor ∏ va fi definit prin: ^ ∏ = p y− π x = ^ ^ ^ p 2 (2 N − 1) p 2 (2 N − 1) 2 p 2 (2 N − 1) − = .Externalităţi La echilibru. 4πN 4πN 3 4πN 3 Această pierdere este strict pozitivă pentru cel puţin o întreprindere. o fracţiune 1/N. 4) Vom cerceta preţul licenţelor q astfel încât fiecare întreprindere cumpără x* licenţe dacă concurenţii săi au cumpărat în total (N-1)x* licenţe. Din condiţia N −3 / 2 [ ] ^ ⎡ ⎤ = p ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ ⎣ ⎦ −1 / 2 ^ 1 ⎡ ⎤ − px j ⎢ x j + ( N − 1) x ⎥ 2 ⎣ ⎦ − π − q (1 − 1 )=0 N se obţine valoarea xj ce maximizează ∏ j . profitul său se scrie: ∏ j = px j x j + ( N − 1)x * de ordinul întâi ∂∏ j ∂x j [ ] −1 / 2 − (π + q )x j + q x j + ( N − 1)x * . 2πN 2 4πN 3 4πN 3 Numărul excesiv de pescadoare cauzează o pierdere de profit de ∏* − ∏ = ^ p2 p 2 (2 N − 1) p 2 ( N − 1) 2 − = . De altfel. Ştiind că întreprinderea j …. întreprinderile aleg deci un număr de pescadoare superior numărului optimal. Pentru ca această condiţie să fie verificată pentru xj = x* trebuie să avem: p( Nx *) −1 / 2 − px * (Nx *)−3 / 2 = π + q⎛1 − 1 ⎞ şi deci ⎟ ⎜ 2 ⎝ N⎠ . În această ipoteză avem: X-j = (N-1)x* iar producţia întreprinderii j Yj = xj[xj + (N-1)x*]-1/2 .

să exploateze efectiv x* pescadoare. provine din faptul că descriem o economie ce are trei bunuri ca resurse (peştele pescuit. . Se poate lua în considerare şi varianta de a atribui x* licenţe în mod gratuit. Sistemul de licenţe vine să repare această insuficienţă a sistemului de pieţe: determinarea unui preţ ce trebuie plătit pentru a putea exploata un pescador a creat echivalentul unei pieţe suplimentare (cea a licenţelor) în care oferta va fi fixată la nivelul X* şi unde preţul q determină întreprinderile să ceară exact X* licenţe. Pe această piaţă preţul licenţelor se va stabili la nivelul q = π şi fiecare întreprindere va alege la acest preţ. Sistemul de licenţe permite deci aici. Intreprinderile realizează un profit: ∏ j = py * −(π + q )x * + q (Nx *) = py * −πx * N adică ∏ j = ∏ * (∀) j = 1.. Aplicaţii p( X *) −1 / 2 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎛ ⎜1 − ⎟ = π + q⎜1 − ⎟ de unde se obţine preţul optimal al ⎝ N⎠ ⎝ 2N ⎠ licenţelor: q =π . pescadoarele şi marea) şi doar două pieţe unde preţurile sunt determinate: piaţa peştelui şi cea a navelor.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. internalizarea externalităţilor negative de producţie ce antrenează o creştere a numărului de nave. N .. Ineficacitatea funcţionării descentralizate a pieţei pusă în evidenţă la punctul 3.. fiecărei întreprinderi şi de a lăsa posibilitatea să se organizeze o piaţă de licenţe între întreprinderi. Nu există piaţă şi deci nici preţ unde să se facă tranzacţii cu dreptul de a exploata natura.

un factor de producţie ce este disponibil într-o cantitate limitată ω şi două întreprinderi.Externalităţi Problema 41 Fie o economie ce conţine două bunuri de consum. pe baza unei tehnologii deasemenea cu randamente la scală constante: y2 = ax2 Parametrul a. 2) Identificând c1 cu y1 şi c2 cu y2. Ipoteza unui unic consumator este şi ea o ipoteză simplificatoare căci în economie există implicit un număr mare de consumatori identici. proprietar al factorului de producţie. considerat de întreprinderea 2 ca o dată. Nimic nu se schimbă dacă se consideră un număr mare de întreprinderi identice ce produc bunul 1 sau bunul 2.y2). y2* ce maximizează surplusul consumatorului. Suntem deci în prezenţa unei externalităţi pozitive de producţie. determinaţi producţiile y1*. depinde de fapt de activitatea întreprinderii 1 şi presupunem că a = y1. . Se cere: 1) Reprezentaţi ansamblul producţiilor realizabile în planul (y1. Mulţimea de consumatori este reprezentată de un consumator unic. Relaţia a = y1 exprimă de fapt o relaţie între producţia agregată de bun 1 şi parametrul a. Ipoteza conform căreia în economie sunt numai două întreprinderi nu face decât să simplifice notaţiile. Prima produce bunul 1 în cantitatea y1 utilizând cantitatea x1 de factor şi având funcţia de producţie cu randamente la scală constante: y1 = x1 A doua întreprindere produce bunul 2 în cantitatea y2 plecând de la cantitatea de factor x2. ce consumă cantităţile c1 şi c2 de bun 1 şi 2 şi ale cărui preferinţe sunt descrise de de funcţia de utilitate U = c1c2.

Arătaţi că o alegere judicioasă a taxei t conduce la un echilibru general ce coincide cu optimul definit la punctul 2. Aplicaţii 3) Presupunem că pieţele din această economie funcţionează într-o manieră perfect concurenţială. Care este valoarea preţului p1 în cazul echilibrului general în economie? Arătaţi că la echilibru general p2 = 1/y1. 5) Statul decide să taxeze bunul 2. unde t desemnează taxa unitară. y 2 ≥ 0 ce pot fi obţinute repartizând cele ω unităţi de factor între cele două întreprinderi. preţul p2 devine p2 + t. y1 şi y2 astfel încât să se realizeze echilibru pe pieţele bunurilor 1 şi 2. p2. Ca atare (y1. Mulţimea producţiilor realizabile corespunde mulţimii de perechi y1 ≥ 0. . Considerăm preţul factorului de producţie egal cu 1 şi notăm cu p1.y2) aparţin mulţimii pentru care y1 = x1 există x1 ≥ 0. Caracterizaţi echilibrul general astfel definit.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Veniturile fiscale sunt redistribuite consumatorului sub formă de transfer forfetar. x 2 ≥ 0 astfel încât: y 2 = y1 x 2 x1 + x 2 ≤ ω adică dacă: y1 + y2 ≤ω y1 y1 ≥ 0 y2 ≥ 0 . Verificaţi că pentru aceste valori echilibrul este realizat şi pe piaţa factorului de producţie. respectiv p2 preţurile bunurilor 1 şi 2. Rezolvare 1. 4) Determinaţi valorile p1. Pentru acest bun.

Externalităţi Această mulţime este redată prin zona din figura de mai jos. În figura următoare se identifică c1 lui y1 şi c2 lui y2. 2ω 3 2ω 2 9 * y2 = c2= y2 y2* Curba de indiferenţă B 0 y1* c1=y1 . y2*) este obţinut în punctul B unde frontiera mulţimii Un calcul elementar conduce la: * y1 = producţiilor realizabile este tangentă curbei de indiferenţă ce trece prin acest punct. y2 A ω2/4 0 ω/2 ω y1 2. Cuplul optimal (y1*. delimitată de parabola de ecuaţie: y 2 = y1 (ω − y1 ) şi axa Oy1.

nu există nivel de producţie ce maximizează profitul şi dacă preţul este inferior costului mediu. Dacă p1< 1. şi cu un profit nul. Nivelul de producţie de echilibru pe piaţa bunului 1 va fi determinat de cererea consumatorului. pentru orice bun produs printr-o tehnologie cu randamente la scală constante. Profitul întreprinderii 1 se scrie: p1 y1 − x1 = ( p1 − 1) y1 Dacă p1> 1. p2). La echilibru general. Aplicaţii 3. preţul este egal cu costul mediu şi profitul este nul. . Singura soluţie posibilă este deci p1 = 1 şi profitul este în acest caz nul oricare ar fi nivelul de producţie y1. Se regăseşte aici de fapt o proprietate generală care se enunţă în felul următor: la echilibrul general al unei economii. profitul este maximal în y1 = 0 este nul şi deci orice nivel de producţie pozitiv va conduce la un profit negativ. acest raţionament conduce la p2 = 1/a = 1/y1.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. întreprinderile 1 şi 2 produc cantităţile y1 şi y2 care maximiyează profitul lor. Acesta nu poate corespunde la un echilibru general pentru că într-un astfel de echilibru avem y1 = c1 > 0 si y2 = c2 > 0 (vom verifica la punctul următor că pentru orice vector de preţuri (p1. profitul este maximal pentru o producţie nulă. acest profit este cu atât mai mare cu cât y1 este mai mare şi deci nu există o situaţie în care să avem profit maxim. Aplicat întreprinderii 2. consumatorul cere o cantitate pozitivă din fiecare bun). Demonstraţia acestei proprietăţi este următoarea: dacă preţul este superior costului mediu.

c2) = c1c2 cu restricţia bugetară: p1c1 + p2c2 = ω. Producţiile acestui echilibru general corespund punctului A din figura de mai jos. ceea ce corespunde unei cereri totale egale cu cantitatea oferită ω. cererile c1 şi c2 maximizează U(c1.Externalităţi 4. c2= y2 A B 0 c1= y1 . Venitul consumatorului fiind egal cu ω. echilibrul ce se realizează pe n -1 pieţe implică realizarea echilibrului şi pe ultima piaţă. Acest rezultat este o aplicaţie a “Legii lui Walras”: într-o economie ce conţine n pieţe (aici n = 3). ceea ce conduce la cererile: c1 = ω 2 p1 c2 = ω 2 p2 Echilibrul este realizat pe pieţele bunurilor 1 şi 2 dacă c1 = y1. c2 = y2. p1 = 1 şi p2 = 1/y1 ce conduce la: c1 = y1 = c2 = y 2 = ω ω2 4 2 Cererea de factori de producţie este atunci egală cu ω/2 pentru fiecare întreprindere.

Aplicaţii Acestea diferă de producţiile optimale y1*. el va fi la originea unei externalităţi de producţie ce va reduce costul unitar al bunului 2 şi al cărui ultim beneficiar va fi chiar el însuşi. Restricţia bugetară a consumatorului se scrie: p1c1 + ( p 2 + t )c 2 = ω + T unde T reprezintă transferul consumatorului. 5. Acesta din urmă nu este conştient că mărind cererea sa de bun 1 peste c1 = ω/2. întreprinderea 1 va contribui la ameliorarea productivităţii întreprinderii 2 (parametrul a va creşte) iar nu piaţa este cea care o determină să acţioneze astfel.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Prin creşterea producţiei sale peste y1 = ω/2. este necesar să se crească producţia şi consumul de bun 1 şi să se reducă cele de bun 2. se observă că pentru a mări satisfacţia consumatorului. Aşa cum s-a specificat şi în enunţ se presupune implicit că există un număr mare de consumatori în această economie şi ca atare pare foarte raţională supoziţia ca un consumator să considere neglijabil efectul propriului său consumm de bun 1 asupra productivităţii factorului în întreprinderea 2. De fapt aşa cum a mai fost precizat. De fapt orice punct din zona haşurată a figurii de mai sus va atât realizabil şi preferabil lui A. Funcţiile de cerere se scriu: c1 = ω +T 2 p1 c2 = ω +T 2( p 2 + t ) . Trasând curba de indiferenţă ce trece prin A. întreprinderile sunt indiferente la nivelul producţiei acesta fiind determinat de consumator. Această suboptimalitate a echilibrului concurenţial provine din externalitatea producţiei. conform cu ipoteza de randamente de scală constante. y2*.

C intersectează producţiilor realizabile în y2 frontiera y1 = y1* şi y2 = y2*. p2 = 1/y1 şi T = tc2. A B D0 0 C D1 y1 . Alegând o valoare adecvată pentru taxa unitară t. c2 = y2. Acesta defineşte taxa optimală ce este egală cu t = 3/2ω. p1 = 1. descrisă la punctul 1. Deasemenea mai putem scrie: y 2 = y1 (ω − y1 ) y12 y2 = 1 + ty1 Prima dintre aceste două egalităţi nu este alta decât ecuaţia frontierei mulţimii producţiilor realizabile. Aceasta conduce la : y1 = y2 = ω + ty 2 2 2[(1 / y1 ) + t ] ω + ty 2 Aceste două condiţii definesc producţiile de echilibru y1 şi y2 în funcţie de t. echilibrul este realizat pe pieţele bunurilor 1 şi 2 dacă c1 = y1. Cea de-a doua ecuaţie defineşte o curbă crescătoare notată cu C pe figura de mai jos. Ultima egalitate exprimă faptul că transferul consumatorului este egal cu veniturile fiscale.Externalităţi Pentru un nivel dat al taxei unitare t.

La echilibrul cu taxă. Notând cu Ya poluarea provenită de la automobile şi Yi poluarea industrială şi ştiind că operaţiunile de depoluare vor costa: Ca = Ya2 +7 2 pentru automobile. C i = Yi2 + 35 atunci: a) primarul oraşului consideră că toţi poluatorii ar trebui să fie interzişi. dreapta de buget de deplasează în D1 şi consumatorul alege punctul B. Problema 42 Locuitorii unui oraş doreşc ca acesta să fie curăţat de poluare.25y2 + 2y + 49. dreapta D0 reprezintă dreapta de buget a consumatorului la echilibru general în absenţa taxei. ceea ce conduce la punctul A. iar poluarea industrială se ridică la 15 tone. Datele obţinute arată astfel: traficul auto emite anual 20 tone. În ce condiţii propunerea lui ar fi eficientă din punct de vedere economic? b) s-a calculat că beneficiul realizat din reducerea poluării se obţine pe baza formulei: B = 0. Pentru aceasta primăria oraşului culege informaţii despre factorii poluanţi.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă. Aplicaţii Pe figura de mai sus. pentru poluare industrială. .

Criticaţi această analiză. b) Primarul doreşte mai degrabă să egaleze beneficiile totale cu costurile totale decât beneficiile marginale cu costurile. Rezolvare a) Dacă beneficiul marginal obţinut din interzicerea a 20 tone de emisie poluantă provenită de la automobile este egal cu costul marginal CMa şi beneficiul marginal din interzicerea a 15 tone de emisie industrială poluantă este egal cu costul marginal CMi. iar cea a fabricilor cu 10 unităţi.m. c) Care este nivelul optim din punct de vedere economic de curăţare a fiecărei zone? d) Sugeraţi o politică publică de atingere a acestui nivel optim. De altfel. şi anume: dacă emisia automobilelor este redusă cu 16 unităţi.Externalităţi Consilierul primarului îi sugerează acestuia o soluţie “echitabilă”. Costul total va fi atunci de 270 u. beneficiul provenit din curăţarea a 26 de unităţi de poluare este 270.m. atunci depoluarea va costa pentru fiecare sector 135 u. . atunci curăţarea totală va fi Pareto optimală.

Aplicaţii c) Pentru a determina nivelul optim de curăţare trebuie egalate beneficiile marginale cu suma pe orizontală a costurile marginale. Pentru y = 12. Astfel: ya = CMa yi = CMi/2. Atunci y = ya + yi = 3CM/2 ⇒ CM=2y/3. . CMi = 8 şi 3 d) Pentru a atinge nivelul optim de poluare este necesară impunerea unei taxe pe emisia poluantă. Egalând CM cu beneficiul marginal se obţine: BM = CM ⇒ BM = y 2y +2= ⇒ y = 12 2 3 Pentru a afla câte unităţi din cele 12 sunt unităţi de poluare auto şi câte provenite din industrie se egalează CM = CMa = CMi. CM = yi = 4. 2 × 12 = 8 . Atunci CMa = 8 şi ya = 8.Comportamentul microeconomic al agenţilor economici în în condiţii de piaţă.

Derivatele parţiale şi diferenţiala totală 1.I.derivata de ordinul n: f (n) df dx d2 f dx 2 dn f ( x) = dx n .derivata de ordinul întâi: f ' ( x) = .derivata de ordinul doi: f ′′( x) = M . Cazul unei funcţii de o singură variabilă: y = f (x ) . Operaţii cu puteri în aceeaşi bază xn = x n−m xm x −n = 1 xn x n x m = x n+m n x = x1 / n n xm = xm/ n x =a ⇔ x = an n xa = a ⇔ xa = am ⇔ x = a1/ n x = am/n II.

1) x ∈ (-1. 1) f ′( x) = − f ′( x ) = 1 1+ x2 1 1+ x2 x∈ R x∈ R f ′( x ) = − . a ≠ 1 f ′( x) = f ′( x ) = cos x f ′( x ) = − sin x f ( x) = tgx f ( x ) = ctgx ⇒ ⇒ f ′( x ) = 1 cos 2 x 1 sin 2 x cos x ≠ 0 sin x ≠ 0 f ′( x ) = − f ( x) = arcsin x f ( x) = arccos x f ( x ) = arctgx f ( x) = arcctgx ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ f ′( x) = 1 1− x2 1 1− x2 x ∈ (-1.a) Derivatele funcţiilor elementare: f ( x) = c ⇒ f ′( x) = 0 f ( x) = x n f ( x) = x a f ( x) = x f ( x) = e x f ( x) = ln x f ( x ) = log a x f ( x ) = sin x f ( x) = cos x ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ f ′( x) = nx n −1 f ′( x) = ax a −1 f ′( x) = 1 2 x n∈N a ∈ R. a ≠ 1 x>0 f ′( x) = e x f ′( x) = 1 x x>0 1 x ln a x > 0.

b) Derivatele funcţiilor compuse f ( x) = u ( x) n f ( x) = u ( x) a f ( x) = u ( x) f ( x) = e u ( x ) f ( x) = ln u ( x) f ( x) = log a u ( x) f ( x) = sin u ( x) f ( x ) = cos u ( x ) ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ f ′( x) = nu ( x) n −1 u ′(x) f ′( x) = au ( x) a −1 u ′(x) f ′( x) = 1 2 u ( x) u ′(x) n∈N a ∈ R. a ≠ 1 f ′( x) = 1 u ′(x) u ( x) ln a ⇒ ⇒ f ′( x ) = u ′(x) cos u ( x) f ′( x ) = −u ′(x) sin u ( x ) f ( x) = tgu ( x) ⇒ f ′( x) = 1 u ′(x) cos u ( x) 2 cos u ( x0 ≠ 0 f ( x) = ctgu ( x) f ( x) = arcsin u ( x) f ( x) = arccos u ( x) f ( x) = arctgu ( x) f ( x) = arcctgu ( x) ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ f ′( x) = − 1 sin u ( x) 2 sin( x) ≠ 0 u ( x) ∈ (-1. 1) f ′( x) = 1 1 − u ( x) 2 1 1 − u ( x) 2 f ′( x) = − f ′( x) = 1 1 + u ( x) 2 1 1 + u ( x) 2 x∈ R x∈R f ′( x) = − Diferenţiala totală a lui y = f (x) : df ( x) = f ′( x ) dx 2. 1) u ( x) ∈ (-1. a ≠ 1 u ( x) > 0 f ′( x) = e u ( x ) u ′(x) f ′( x) = 1 u ′(x) u ( x) u ( x) > 0 u ( x) > 0. Cazul unei funcţii de două variabile: z = f ( x. y ) .

. x 2 . y ) dxdy + f y′′2 ( x. x n )dx 2 + . x 2 . y ) = ∂f ( x.. + f x′n ( x1 . y ) ∂y ∂ 2 f ( x. y ) = . y ) dx 2 + 2 f x′′y ( x. y ) dy 2 2 . x n ) diferenţiala totală de ordinul întâi este: dy = f x′1 ( x1 . y ) . ∂ 2 f ( x. y ) ∂x∂y Diferenţiala totală de ordinul întâi a funcţiei z = f ( x.. y ) dy Diferenţiala totală de ordinul doi a funcţiei z = f ( x.derivata parţială de ordinul doi în raport cu x: f x′′( x. y ) este: d 2 z = f x′′ ( x... x n ) dx n III Extremele unei funcţii 1. y ) este: dz = f x′( x.. y ) = ∂x 2 ∂ 2 f ( x.. x n ) dx1 + f x′2 ( x1 ... x 2 . y ) = .derivata parţială de ordinul doi în raport cu x şi cu y: f x′′y ( x. y ) ∂x ∂f ( x... y ) = ∂y 2 ... x 2 ..... Generalizare Pentru o funcţie de mai multe variabile y = f ( x1 ....derivata parţială de ordinul doi în raport cu x: f y′′( x. y ) dx + f y′ ( x. din care se deduc punctele de extrem: f ′( x ) = 0 b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim: . y ) . x3 ..derivata parţială de ordinul întâi în raport cu y: f y′ ( x. Cazul unei funcţii de o variabilă: y = f (x ) a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim..derivata parţială de ordinul întâi în raport cu x: f x′ ( x.

x 2 ) = c Funcţia Lagrange asociată are forma : L ( x1 . x 2 ) ⎨ ⎩ g ( x1 . x1 2 f x′1′. λ fiind multiplicatorul lui Lagrange. Programul ce trebuie rezolvat are forma : ⎧max f ( x1 . Cazul unei funcţii de două variabile: y = f ( x1 .dacă f ′′( x ) < 0 optimul este un maxim. x2 ( x1 . x 2 ) < 0 şi f x′′ 2 1 f x′′ . x2 )) . f x′′ 2 2 . x2 ) + λ (c − g ( x1 .O condiţie suficientă pentru ca un extrem să fie un maxim este: f x′1′.fără restricţii: a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim.dacă f ′′( x ) > 0 optimul este un minim. x2 ) = f ( x1 . x 2 ) > 0 şi f x′′ 2 1 f x′′ . x2 > 0. f x′′ 2 2 .. . x2 ( x1 .cu restricţii: În acest caz se utilizează metoda multiplicatorilor lui Lagrange. x2 ) .O condiţie suficientă pentru ca un extrem să fie un minim este: f x′1′. . x2 > 0. x1 2 f x′1′. din care se deduc punctele de extrem: ⎧ ∂f ⎪ ∂x = 0 ⎪ 1 ⎨ ∂f ⎪ =0 ⎪ ∂x 2 ⎩ b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim: .

. λ ) ∂λ ∂x1 ∂ 2L ( x1 . x 2 . λ ) ∂λ ∂x1 ∂ 2L ( x1 . x 2 . λ ) ∂λ 2 HB este pozitiv în cazul unui punct de maxim. x 2 . x 2 . λ ) =0 ⎪ ∂λ ⎩ b) Condiţia de ordinul doi sau condiţia suficientă de optim: . λ ) =0 ⎪ ∂ x1 ⎪ ⎪ ∂ L ( x1 . x 2 . din care se deduc punctele de extrem: ⎧ ∂ L ( x1 . x 2 . λ ) ∂x1∂λ ∂ 2L ( x1 . x 2 . x 2 . λ ) ∂x12 ∂ 2L ( x1 . λ ) ∂x1∂λ 2 ∂ L ( x1 . λ ) 2 ∂x 2 ∂ 2L ( x1 . λ ) ∂x1∂x 2 ∂ 2L ( x1 . x 2 . λ ) HB = ∂x 2 ∂x1 2 ∂ L ( x1 . λ ) = 0 ⎨ ∂x2 ⎪ ⎪ ∂ L ( x1 . x 2 .se calculează matricea hessian bordată notată HB: ∂ 2L ( x1 . x 2 . x 2 .a) Condiţia de ordinul întâi sau condiţia necesară de optim. HB este negativ în cazul unui punct de minim.

Gravelle.. Editura. H.. Dobson. 1988 Microeconomics...1. Théorie et applications. 2000 Élements de microéconomie. 1987 Microeconomics McGraw-Hill Book Company. S. 5. C. C. ASE. N. Roman..Y. 1992 .. N. A. Gallini.Y. Varian. Galupa.. Albu. H. Miller Ellen 3. Longman group UK Limited England 1992 Microeconomic Problems. 2. Galupa. 4.S. R. Bergstrom. Paris. 7. Bucureşti.. Edwin 6. M. Hartulari. S. D.. ASE.Editura. D. Marin.. Aplicaţii. Teorie şi aplicaţii. 1995 Problems solving in Microeconomics W.. G.T. 2000 Microeconomie. Stancu.. 2000 Microeconomie. Norton & Company. C.H. Marin. Freeman and Company N. Mansfield. Pieţe în concurenţă perfectă şi imperfectă. Bucuresti. Marin. 8. Montchrestien. Picard. Workouts in intermediate "microeconomics" W.C. Hartulari. Editura ASE. N... Norton. C. D. Rees. Bucuresti. A.Y. Teorie şi aplicaţii. 9. P. Maddala. Albu.W.. T. London 1991 Microconomie. Consumatorul şi producătorul.

A. Redslob. Synonyme. Stancu. T. Editura All. H. Andrei. teorie şi aplicaţii Bucureşti. Exercices corrigès. 11. Editura. . 1992 12. Paris. 13.10. 1997 Microeconomic analysis. Varian. Maxima. Editura. 2000 Macroeconomie. London. 1999 Microéconomie. manuel d'éxercices corrigès Paris. Piller. Microéconomie.. S. A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful