UNIVERSITATEA DIN

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „PATRIARHUL JUSTINIAN”

INTRODUCERE CATEHETICA

ÎN

ORTODOXĂ

Curs pentru anul al III - lea – Teologie Pastorală r. Prof. Dr. VASILE GORDON

BUCUREŞTI – 2003

1. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ

2. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE 3.IV. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA TREIME 4.1V. CATEHEZĂ DESPRE MAICA DOMNULUI 5.VI. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA BISERICĂ
6. VII. CATEHEZĂ DESPRE RUGĂCIUNE1

top

Pentru redactarea acestei schiţe de cateheză utilizăm cu precădere Teologia Morală Ortodoxă, vol. 2, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1980, p. 13-55 şi Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, aceeaşi Editură, Bucureşti, 1952, p. 202-223.
1

CUVÂNT ÎNAINTE................................................................................... 2 I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE................................................................ 3
• • •

Terminologie ......................................................................................... 4 Raportul cu Omiletica .......................................................................... 6 Implicaţii actuale ................................................................................... 7

II. EXCURS ÎN ISTORIA CATEHEZEI. Mântuitorul Iisus Hristos, Catehetul Suprem ................................................................................... 9
III.

CATEHEZA ÎN PRIMELE VEACURI CREŞTINE

1. Cateheza Sfinţilor Apostoli............................................................... 16
2. Slujirea harismaticilor ...................................................................... 17

3. Literatura catehetică în primele veacuri creştine .......................... 4. Catehumenatul ...............................................................................
IV.

18 25 27

ŞCOLILE CATEHETICE ........................................................

V. ÎNVĂŢĂMÂNTUL CATEHETIC ROMÂNESC. Repere ale unui scurt excurs istoric ................................................. 33 VI. IMPORTANŢA PRINCIPIILOR DIDACTICE ÎN CATEHIZARE Intenţii.............................................................................................. 59 Definiţii şi delimitări....................................................................... Precizări etimologice şi istorice...................................................... 60 61

Avantajele utilizării principiilor didactice......................................... 62 Nominalizarea principiilor didactice................................................. 63

Descrierea principiilor didactice...................................................... 64 VII. FACTORII ESENŢIALI AI EDUCAŢIEI RELIGIOASE a. Preliminarii............................................................................... b. Terminologie............................................................................ c. Factori generali: ereditatea, mediul, educaţia.................................... d. Factori speciali ai educaţiei religioase: 1. Intenţii..................................................................................... 2. Idealul educaţiei religioase..................................................... 3. Factori concreţi ai educaţiei religioase: • Dumnezeu - factor şi izvor veşnic al educaţiei........... • Familia creştină............................................................. • Şcoala............................................................................ • Profesorul...................................................................... 79 80 77 77 74 74 75

• Biserica........................................................................... 91 93 96

• Elevul............................................................................ 101 VIII. MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE ÎN BISERICĂ. 1. Preliminarii................................................................................ 103 2. Cateheza.................................................................................... 104 3. Dialogul săptămânal................................................................. 4. Biblioteca parohială.................................................................. 5. Buletinul parohial..................................................................... IX. REDACTAREA ŞI PREZENTAREA CATEHEZEI. Repere teoretice, metodice şi practice ........................................................ 114 107 109 110

.. 127 Cateheză despre Sfânta Tradiţie........ 3.................................... 148 CUVÂNT ÎNAINTE Volumul de faţă cuprinde elementele de bază ale Cateheticii Ortodoxe pe care le prezentăm în această ediţie de probă............................... având mai mult un rol de semnalare al temelor principale................................................... 114 2........ 121 X.......... totodată al reperelor bibliografice........... 6.... Etapele redactării şi prezentării catehezei ............. 124 Cateheză despre Sfânta Scriptură...................................................1......................... Cursul se limitează doar la acele teme catehetice şi ... SCHIŢE DE PLANURI PENTRU CATEHEZE: 1.............................. 7... altele mai scurte................................ 140 Cateheză despre rugăciune ........ potrivit cu actualitatea pe care o reprezintă. 137 Cateheză despre Sfânta Biserică ...... unele prelegeri sunt mai dezvoltate. cu nădejdea că vor fi de folos studenţilor din anul al III-lea.......................... 133 Cateheză despre Maica Domnului ............. 130 Cateheză despre Sfânta Treime ................... 143 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU EXAMENE........ 5...... 2............ După cum se va observa.......... 4.......... Cateheză despre importanţa lecturilor pentru luminarea credinţei........ Planul catehezei ............................................. 147 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ORIENTATIVĂ... conţinutul fiind conceput în general schematic... curs de zi şi fără frecvenţă..................................

stil. Pentru noua ediţie aşteptăm cu interes observaţiile şi sugestiile cursanţilor.metodice care corespund mai ales din punctul de vedere al misiunii practice. Deşi temele abordate nu tratează toate subiectele importate. atât cu privire la tematică. cât şi cu referiri la concepţie. AUTORUL . de fapt. ele acoperă în totalitate spaţiile orelor de curs şi ale seminariilor consacrate anului universitar. orientativă. răspunzând. la care se adaugă bibliografia obligatorie şi cea generală. conţinut şi bibliografie. limbaj etc. strictului necesar al exigenţelor la această disciplină.

aceeaşi secţie. cu pregătire specială în domeniu. cu noţiuni de Pedagogie. dr. 2 . pentru majoritatea secţiilor4. 4 În afară de secţiile de Asistenţă socială. 7-10. Pictură şi Patrimoniu. Catedra şi-a păstrat. când Facultatea de Teologie intră în Universitate şi când Pedagogia este preluată de profesori din domeniul laic. acest fapt explicându-se parţial şi prin pregătirea specifică a titularilor.I. decât Pentru unele date utilizăm medalionul analitic al Pr. titlul de Omiletică. dar cu un adaos al noţiunilor de Pedagogie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât (şi Universitatea a acceptat) ca în cadrul Teologiei Practice să se predea şi disciplina intitulată Metodica predării religiei. O dată cu reintroducerea religiei în şcoală. era inclusă într-o singură catedră. De exemplu. iar Omiletica la anul al IV-lea. titlu păstrat ca atare până în anul 1992. catedra purtând. p. 3 Titlul tezei de doctorat: Studiu introductiv în Catehetica Ortodoxă. Catehetică. iar Catehetica de părintele Mihail Bulacu. dar nu singură. Cu timpul a devenit materie distinctă. XXXIII (1981). 18811884). alături de Omiletică. nr. NOŢIUNI INTRODUCTIVE Catehetica este una dintre disciplinele Teologiei Practice care. în “Studii Teologice”. ci împreună cu Omiletica. Omiletica (incluzând şi Exerciţiile de Predică) a fost predată de părintele Grigorie Cristescu. Liturgică şi Pastorală2. la începuturile programelor didactice ale Facultăţii de Teologie (la Bucureşti. Catedra de Omiletică şi Catehetică cu noţiuni de Pedagogie. catedra s-a detaşat în anul 1928. între anii 1947-1952. specialist în Catehetică şi Pedagogie. curs opţional. doar denumirea de Omiletică-Catehetică. Metodica. astfel. datorită apropiatei lor înrudiri. cu doctoratul susţinut în acest domeniu încă din anul 19283. Oradea. 1928. la anul al III-lea de studii. Constantin GALERIU. Secţia Pastorală. an. 578-581. aşadar. nu este altceva. Mai târziu au fost unele perioade când cele două discipline au fost separate. prof. În anul 1952 Omiletica şi Catehetica vor fi din nou asociate. avându-l titular pe părintele Grigorie Cristescu. aşa cum se prezintă şi astăzi: Catehetica pentru anul al IIIlea de studii. de fapt. Propriu-zis.

între altele. din domeniul de care ne ocupăm. că în Germania apar primele manuale de nivel superior. Schwarz. ci în cadrul acestei discipline. Constantin Galeriu (toţi trecuţi în veşnicie). însă. În acest tratat se menţionează. 1818”7. propriu-zis o componentă a Cateheticii şi opinăm că nu ar trebui predată separat. Ştefanelli îl nominalizează pe F. îmbogăţită. Catehetica sau îndrumarea în învăţământ a tineretului în creştinism. ediţia a II-a. După ce prezintă câteva încercări mai timide. Mihail Bulacu. Nicolae Terchilă. pr. arhid. Nicolae Balcă. sub aspectul terminologiei şi al structurării materialului didactic. 8. Comparând programele analitice ale Cateheticii şi Metodicii vom observa imediat că programa celei din urmă este inclusă efectiv în cadrul celei dintâi. autorul primului tratat ştiinţific de Catehetică în literatura noastră ortodoxă5. . Revenind în aria preocupărilor catehetice româneşti. pr. fapt pe care arhimandritul cărturar Juvenal Ştefanelli. 5 6 . teologiei apusene. 7 Op. Din punctul de vedere al instruirii religioase. 342 p. pr. prin cuvântul rostit şi scris: pr. H. 1880. Gissen. Catehetica a fost prezentă dintru început în învăţământul religios românesc. se cuvine să mai pomenim câteva nume de rezonanţă ale câtorva dascăli de Teologie. care “cumpenind însemnătatea catecheticei. Tarangul Oreste. pr. Ştefanelli ne oferă prin tratatul său o mostră de erudiţie şi acrivie ştiinţifică. Format în disciplina şcolilor germane. îl recunoaşte fără complexe. 1904. pilduitoare chiar pentru exigenţele didactice din zilele noastre. atunci când el a căpătat forme organizate. dar prezente încă din secolul al XVI-lea. această disciplină este tributară. dimpreună cu Cernăuţi. Dumitru Călugăr. şi înţelegând necesitatea şi folosul ei pentru crescerea religioasă şi morală în biserică a scris: Katechetik oder Anleitung zum Unterrichte der Jugend im Christentum6. Nicoale Petrescu. cit. p. care au ostenit şi ostenesc cu multă dăruire.Pedagogia creştină. Ca ştiinţă.

a cărui preocupare în acest sens este de-a dreptul impresionantă. 9 Pentru explicaţiile etimologice utilizăm Manualul de Catehetică al pr. Bucureşti. J. 8 . ucenicul. pr. prof. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. catehumenul este cel care învaţă de la altul. Costachi Grigoraş. 1984 (ediţia a II-a) şi Cursul de Catehetică pentru anul al III-lea al pr. astfel. cateheza este. Dumitru CĂLUGĂR. 10 Sensul. este au fost învăţaţi (informaţi) despre tine. În cadrul acestei discipline întâlnim foarte frecvent următorii termeni: catehet. n. catehetică.. peri. Detalii etimologice amănunţite pot fi urmărite şi în Catehetica arhim. ŞTEFANELLI. (kathchvqhsan de. Iată câteva exemple: • Fapte 21. a răsuna de sus în jos. Întâlnim în schimb formele verbale kathcei`n. ci şi la autori aparţinând literaturii şi filozofiei antice. aici. cateheză. Etimologic9. Catehetul este cel care învaţă pe altul. elevul. 17-22. în general vorbind.. n. catehumen.reprezentanţi încă activi: pr. Veniamin Micle etc. fie că este vorba catehizarea în biserică. Catehetica este disciplina Teologiei Practice care se ocupă cu normele ştiinţifice de predare ale învăţământului religios-educativ. toţi aceşti termeni provin din grecescul kathcei`n (kata şi hJcei`n) = a suna. p. anexă a cursului de faţă. dr. fie că este vorba de ora de religie. Bucureşti. sou` o{ti ajpostasivan Operele lor catehetice principale sunt incluse în lista noastră bibliografică. cu scopul de a forma caractere religios. Vasile RĂDUCĂ. care se găsesc şi la Iosif Flavius şi la Filon. Activitatea catehetică din Biserica primară se numea kathvcisi". lucrarea didactică a Bisericii. Sebastian Şebu. a spune ceva de la loc înalt. care poate fi consultată şi la Biblioteca Facultăţii de Teologie.. * TERMINOLOGIE.8.. în demersul său recurgând nu numai la citatele biblice cunoscute. dr.morale. în cadrul cultului divin.) că pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri îi înveţi să se lepede de Moise. 1996. o excelentă cunoaştere a limbii clasice greceşti. arhim. termen pe care nu-l întâlnim sub această formă în Sfânta Scriptură. învăţătorul sau dascălul. 21: Şi ei au auzit despre tine10 (despre Pavel. kathcei`sqai. lect. dovedind.

utilizarea verbului accentuează mai ales caracterul predării orale al învăţăturii creştine. 6: Cel ce primeşte cuvântul (învăţăturii) să-i facă învăţătorului său parte de toate bunurile (Koinwneivtw de. conţinute în Revelaţia dumnezeiască. învăţătoresc. • Romani 2. care doreau să fie iniţiaţi în viaţa creştină. catehumenii numărau oameni mai puţin înaintaţi în vârstă." kata. precum şi în funcţie de vârsta subiecţilor: la to.. deopotrivă. Catehizarea s-a făcut. n. Un alt aspect care trebuie reţinut este că în primele veacuri ale creştinismului catehumenii erau reprezentaţi îndeosebi de oameni maturi..didavskei" ajpo Mwu>sevw" tou. şi pruncilor botezaţi mici. de asemenea. ta. iar pe de altă parte din Tradiţie. Astfel. oJ kathcouvmeno" pa`sin ajgaqoi`"). • Galateni 6. Abia de la începutul Evului Mediu (sfârşitul secolului al V-lea). învăţat fiind de Lege (kathcouvmenou" ejk tou` novmou. exorcismele.. că misiunea de catehizare apostolică nu implica doar aspectul didactic. postul. pe de o parte din Noul Testament.) ştii să desluşeşti deosebirile. După cum lesne se poate observa. începând cu anii în care se impunea educarea deprinderilor creştine.) şi . n.). elementele de bază ale catehezei apostolice erau preluate. e[qnh pavnta" jIoudaivou". 18: Şi-I cunoşti voia (lui Dumnezeu. ci şi de integrarea aspiranţilor la Botez în viaţa liturgică: rugăciunea. ci. adică o predare şi o însuşire a doctrinei. examinarea conştiinţei etc.. de asemenea.n lovgon tw`/ kathcou`nti ejn . viaţa cultică şi disciplinară. Desigur. Trebuie să precizăm. propriu-zis întreaga activitate misionarpastorală a Bisericii. Cu alte cuvinte. cateheza nu se preocupa numai de împărtăşirea cunoştinţelor. înţelesul cuvântului “cateheză” şi “catehumen” variază de la o perioadă istorică la alta.

Kerigma a fost opera Sfinţilor Apostoli şi a unor ucenici ai lor. altora în contextul credinţelor şi tradiţiilor locale. dacă nu kerigma rămânea o încercare nereuşită pe moment.. • Întruparea Fiului Său. creator al cerului şi al pământului. se desfăşura predica misionară = kerigma (de la gr. arătând ca Hristos este împlinirea profeţiilor pe care ei. pentru mântuirea neamului omenesc. despre a căror . ca membri ai poporului iudeu.cei maturi şi neiniţiaţi în viaţa creştină. aşadar. În prima fază a propovăduirii învăţăturii creştine. Până la organizarea catehumenatului. totodată cu celelalte mijloace de pastoraţie. Conţinutul kerigmei era simplu dar de esenţă: • Dumnezeul Cel Unic. urma catehizarea şi botezul. • Întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu. iudeilor se adresau în limbaj biblic vetero-testamentar. împărăţie concretizată în Biserica tuturor celor botezaţi. cateheza se confunda cu predica. Astfel. Ei vesteau Evanghelia celor care încă nu auziseră de ea. Pavel). ba dimpotrivă. a anunţa). făcută iniţial tot de Sfinţii Apostoli şi de ucenici ai lor. Se ştie. de pildă. la care sunt chemate toate neamurile. de didascali sau învăţători. catehizarea premerge botezului. Se cunoaşte că misiunea kerigmatică a întâmpinat uneori mari obstacole. RAPORTUL CU OMILETICA. veşnic proniator. că de multe ori nu erau acceptaţi. însă cu nădejdea propovăduitorului într-o reuşită viitoare. Kerigmei îi urma. de asemenea. Sf. propovăduitorii riscându-şi nu de puţine ori viaţa. Ap. catehizarea propriu-zisă.. în cele mai multe cazuri. khruvggw = a fi crainic. cu toate implicaţiile specifice. Dacă cei ce ascultau erau receptivi. erau alungaţi cu pietre sau chiar omorâţi. în special cu cea misionară. dar care era continuată. Păgânilor se adresau potrivit gradului de înţelegere: grecilor. la cei mici o succede. ca formă instituţională de educaţie religioasă. le cunoşteau de la sinagogă. completându-se reciproc. în limbaj raţional şi chiar filozofic (cum a procedat. 1. 2. urechea lor fiind familiarizată cu termenii acelor credinţe. a vesti. de pildă.

Ap. p. 3. de către cateheţi pasageri. Astăzi nu se mai poate vorbi de catehumeni în înţelesul termenului din Biserica primară. pe când la ortodocşi accentul a rămas pe cult.” (I Cor. În faza următoare. * Din punct de vedere interconfesional.. Menţionăm că acest studiu face parte dintre lecturile bibliografice obligatorii pentru examene. Ocazională. fie a predicii tematice. Esenţial. Pavel în Epistola I-a către Corinteni: “Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi apostoli. desfăşurându-se în cadrul unor instituţii cu autoritate (Biserica. iar omilia sau predica o completează. republicat de Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR în vol. de-a lungul istoriei creştinismului. Popescu. în cadrul disciplinei Cateheticii. 140-211. desigur. în comunitatea eclezială. când s-a făcut într-un mod ne organizat. Biserica şi cultura. Astfel. în cadrul cultului. fie sub forma omiliei. literatura catehetică românească beneficiază de un studiu excepţional aparţinând profesorului de vrednică pomenire Teodor M. după ce catehumenii erau botezaţi şi integraţi. au apărut în mod inevitabil şi diferenţieri de abordare a demersului catehetic. nr. Implicaţii actuale. fiind susţinută. romano-catolicii au dat atenţie cu precădere disciplinei. al treilea învăţători (didavskaloi"). astfel. protestanţii instruirii intelectuale. cateheza a fost dintru început ocazională şi didactică. desigur. 2/1932. cea didactică presupune un loc şi un spaţiu de timp bine determinate.slujire vorbeşte Sf. cel puţin în ţara 11 Publicat în “Studii teologice”. . o dată cu regretabila separare pe denominaţiuni. În legătură cu misiunea deosebit de importantă a didascalilor. 214-233. p. Puţini sunt oamenii maturi.. intitulat “Primii didascali creştini”11. în locuri întâmplătoare. de persoane pregătite şi autorizate de aceste instituţii. ei erau beneficiarii predicii propriu-zise. 1996. şcoli catehetice). o dezvoltă şi o desăvârşeşte. În concluzie: cateheza începe misiunea propovăduirii. al doilea profeţi. 12. 28). pe integrarea în viaţa liturgică. Bucureşti.

în afara orarului de slujbe. s-au afirmat în mod deosebit următoarele: Deisis-Sibiu. totodată. cu editurile mitropoliilor. cu toate că şi pe vremea dictaturii comuniste preoţii au făcut catehizare “cu timp şi fără timp”. dialogând cu creştinii noştri prin specularea tuturor prilejurilor. începând cu anul 1990 s-au putut organiza întruniri speciale. În parohii. ale celor care iniţial au aparţinut religiilor necreştine se datorează căsătoriilor mixte. uneori. împărţind gratuit un număr crescând de publicaţii otrăvite. Unele Alături de vechea şi prestigioasa Editură a Institutului Biblic şi de Misiune a BOR de la Bucureşti. mai mult ca oricând. Cu toate acestea. arhiepiscopiilor şi episcopiilor ortodoxe române. al “catehumenului”. Ramida-Bucureşti. Buna-Vestire-Bacău. acest demers constituindu-se. astfel. în funcţie de gradul de preocupare al preotului-catehet şi. deodată cu dialogul ad-hoc la care cei interesaţi pun întrebări iar preotul răspunde. redusă. care să nu fie botezaţi. neorganizat. În sprijinul acestuia au venit şi noile publicaţii creştine. implicit. cu o tematică prestabilită. au în programul săptămânal o zi şi o oră specială consacrată catehizării propriu-zise. După evenimentele din decembrie 1989 a fost posibilă reintroducerea religiei în şcoală. iar cele mai multe solicitări pentru intrarea în creştinismul ortodox. chiar în interiorul sfintelor lăcaşuri. cărţi şi reviste. profitând. având loc. Şi nu fără temei. fiind posibilă deschiderea de biblioteci publice cu program de împrumut. vorbim şi astăzi în mod curent de cateheză şi catehizare.noastră. într-o formă organizată de catehizare. evident. cu atenţie sporită sau. 12 . cu studiu biblic şi doctrinar. un dialog catehetic organizat. Anastasia-Bucureşti. sectele de tot felul operează cu un zel tot mai aprig. cu un impact benefic şi în plan catehetic. deodată. În condiţiile în care astăzi. parohii au editat reviste şi buletine. astfel. Pentru aceste cazuri. cu teme care se citesc acasă şi se discută apoi la biserică asupra lor. parohii care. SophiaBucureşti. îndeosebi cu tinerii doritori de luminare a credinţei. catehizarea se face în mod particular. din ţară şi din străinătate. astfel. ale câtorva edituri creştin-ortodoxe deosebit de prolifice12. Bizantină-Bucureşti. Sunt.

în vederea mântuirii. ci vor face misiune de catehizare cu responsabilitatea cuvenită. Alături de Omiletică. 13). spre a-i convinge la săvârşirea faptelor prin care să dobândească mântuirea. Caracterul religiosmoral creştin. Mai adânc vorbind. prof. XVI + 292 p. arătându-ne principiile. la măsura vârstei deplinătăţii în Hristos" (Efeseni 4. Sibiu. această disciplină valorifică întreg tezaurul doctrinar. susţinându-i în creşterea duhovnicească spre desăvârşire. slujitorii Bisericii neamului nu pot fi pasivi. Ap. după cum inspirat se exprimă Sf. Dumitru CĂLUGĂR.de ignoranţa multora. Scopul de azi al catehizării nu diferă esenţial de cel din totdeauna: instruirea păstoriţilor cu privire la doctrină şi cult. 13 . că accentul nu cade atât pe aspectul informativ. Didactic vorbind. Pentru acest subiect a se vedea teza de doctorat a pr. biblic. ci mai ales cel formativ. Pavel: "Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. catehetica urmăreşte cu prioritate formarea de caractere creştine13. la starea bărbatului desăvârşit. cultic şi canonic al Bisericii dreptmăritoare. aşadar. a catehiza înseamnă a face din credincioşi membri vii ai Bisericii. Importanţa actuală a Cateheticii se leagă direct de importanţa misiunii Bisericii în contemporaneitate. metodele. istoric. 1955. formele şi mijloacele prin care acest tezaur poate să ajungă şi să pătrundă în inimile credincioşilor. Observăm.

cu date şi remarci trecute prin filtrul cugetării şi trăirii personale. avându-L întemeietor pe Hristos. una dintre cele trei slujiri. dogmatic. acordând în schimb libertate cursanţilor să completeze singuri imaginea Celui mai mare Catehet din istoria mântuirii. un cult a cărui . În consecinţă. este evidenţiată mai pregnant de către evanghelişti decât celelalte două. că sunt” (Matei 23. manifestate printr-o pedagogie unică în istoria umanităţii. Iată. Nu este simplă abordarea slujirii catehetice (sau învăţătoreşti) a Mântuitorului. 1). fiind. să aibă neapărat un învăţător religios. însoţite pe alocuri de ilustraţii. datorită complexităţii ei. De aceea. recunoaştem ab initio imposibilitatea unei abordări corespunzătoare înălţimii Sale catehetice. asumate de Mântuitorul (deodată cu cea arhierească şi pastorală). în consecinţă. aşadar.II. Didavskalo") apelativ pe care Însuşi l-a confirmat: “Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi. El era numit în mod obişnuit Învăţătorul (Rabbi. dar în scurtă vreme “mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu” (Luca V. SCURT EXCURS ÎN ISTORIA CATEHEZEI Mântuitorul Iisus Hristos – Catehetul Suprem. Spre deosebire de păgânism. chiar dacă evangheliile ne dau o mulţime de exemple deosebit de grăitoare în acest sens. egale în importanţa lor mântuitoare. conştienţi de acest risc. audienţa era restrânsă (12 apostoli). Cateheza creştină s-a născut o dată cu zorii creştinismului. Politeismul grec şi roman era o religie fără dogme. de fapt. ne propunem doar semnalarea câtorva aspecte. propriu-zis complexităţii personalităţii Catehetului Suprem. Calitatea de învăţător era cerută în mod firesc de caracterul doctrinar. semnalările noastre:  slujirea învăţătorească. creştinismul este o religie-învăţătură şi trebuia. al creştinismului. 8-10). La începutul misiunii Sale. nepropunând adevăruri de credinţă. iar ca izvor fundamental Evanghelia Sa. Căci orice încercare în acest sens îşi va asuma inevitabil riscul relativizării.

marea temă a predicii şi catehezei Sale o constituie vestirea împărăţiei lui Dumnezeu: “Plinitu-s-a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. pe baza învăţăturilor doctrinare propovăduite de cel mai mare Învăţător. ultimele două fiind abordate permanent în perspectiva veşniciei. Iar pentru dobândirea împărăţiei cereşti. Pedagogul. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. de fapt. a mântuirii propriu-zise. Pedagogului desăvârşit. 29). “secretul” acestei supremaţii retorice incontestabile? Răspunsul ni-l dă Evanghelistul Matei atunci când spune: “. 14 . Părintele bisericesc Clement Alexandrinul a fost pe bună dreptate inspirat atunci când Lui. De aceea. în acelaşi timp. de Dumnezeul-Hristos. de Pr. 198. în esenţă. Clement ALEXANDRINUL. viaţa viitoare etc.. om.  conţinutul învăţăturilor Sale vizează realităţile veşnice: Dumnezeu. D. întărit. o teologie. Bucureşti. ci şi-a conturat o doctrină. lume. paradigmă a oricărei pedagogii autentice. Fericiţi vor fi fost ascultătorii Săi contemporani! Uimiţi adversarii Săi! Chiar şi cei mai înverşunaţi dintre aceştia au recunoscut cu sinceritate: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta”! (In. teoretic. p. 15). În contrast. mit. trad. suflet. căci Omul-Hristos este. FECIORU. 7. ascultătorii trebuiau să recunoască mesianitatea şi dumnezeirea Sa.Căci îi învăţa ca unul care are putere. I-a consacrat una dintre cele mai însemnate scrieri patristice. 4 din PSB. împuternicit. Care conduce întreaga omenire. El este Pedagogul prin excelenţă. în care spune la un moment dat: “Pedagogul nostru este Sfântul Dumnezeu Iisus. Care era. liturgică. Scrieri. 46). Iar puterea izvora din persoana Sa dumnezeiască. Cuvântul. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!” (Marcu 1. vol. În principal. nemurire.. creştinismul nu s-a mărginit la dimensiunea cultică. în legendă. cu toate că fost şi ea prezentă dintru început.justificare se pierdea. superstiţie. iar nu cum îi învăţau cărturarii lor” (7. trei mari teme sunt conturate în slujirea Sa didactică: Dumnezeu. Însuşi iubitorul de oameni Dumnezeu ne este Pedagog”14. 1982.

va constata similitudini evidente în cateheza Mântuitorului. evidenţiind cu prioritate ceea ce este esenţial de reţinut şi urmat: “Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor şi dreptatea Lui. în special prin rostirea parabolelor. pe mare şi pe uscat. Dumnezeiesc cunoscător al sufletului omenesc. în adunări sociale. ca de exemplu o vindecare. Vorbeşte autoritar cu Petru cel impulsiv. pe care le profesează. folosind diverse mijloace intuitive. • Natural. 33). Mântuitorul. Principii: • Psihologic. locul activităţii catehetice era peste tot unde ascultătorii dovedeau receptivitate. Fără să suprasolicite efortul de receptare al ascultătorilor. pe munte şi la şes. sub cerul liber.” (Matei 6. măreţie şi forţă spirituală. Esenţial. Mântuitorul se adaptează permanent la mentalitatea. de fapt. şi astăzi. în acelaşi timp. învăţa mai întâi cele uşor de reţinut. El nu S-a mărginit la un anume loc.. apropiat. Galileea şi Samaria. o înviere. atât de recomandat şi astăzi în procesul educaţional. şi toate celelalte se vor adăuga vouă. cunoştinţele şi preocupările celor cărora le vorbea. modul desfăşurării învăţământului hristic. cele mai eficiente principii şi mijloace pe care le-a promovat pedagogia ulterioară.). aşadar în orice loc unde era ascultat. înmulţire a pâinilor etc. în alt fel cu Nicodim cel erudit.. în sâmbure.. dar plin de tandreţe cu Zaheu. la fel cu traiul Său cotidian. a fost utilizat cu precădere de Mântuitorul. în pieţele publice.  metodele catehizării Sale anticipează.. vameşul cel smerit etc. folosind cu tact metoda inductivă. Acest principiu. inclusiv cea modernă. O simplă enumerare a principiilor şi metodelor pedagogice actuale. Selectăm câteva exemple: 1. cum ar fi acţiunile (grăirea Sa era urmată în chip pilduitor de o fapta concretă. plin de demnitate. Într-un fel vorbeşte cu cei simpli. a fost simplu. plin de iubire şi compasiune pentru cei umili. ci străbătând Iudeea. . învăţa în case. în pustie etc. • Intuitiv. însă.

31). “Dacă-ti va da cineva o palmă. Nu cele trecătoare. 35). 2. ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.. zidirea sufletească a omului. genetică (“Eu sunt uşa. cu Nicodim etc.). strâmtorările..?” (Romani 8. podgorenilor despre lucratorii viei. cu samarineanca. cât şi cea dialogică (întrebătoare sau erotematică).” să se ia măsurile corespunzătoare cu mesajul Său evanghelic)... sintetică (“fiţi. pescarilor despre pescuitul minunat. Învăţătura Sa.. durabil: “Cerul şi pământul vor trece. ci formarea. • Activ şi practic: vorbeşte plugarilor despre semănător.. de asemenea. pe atitudini ca: “Dacă ochiul tău te sminteşte. analitică (pilda semănătorului). Pavel se întreabă retoric şi mărturisitor. încât Sf. aşa cum o vedem în convorbirile particulare (de ex.. aşa cum o întâlnim în special în pilde. • Educativ: urmăreşte nu doar informarea “despre.. voi desăvârşiţi. ci cele veşnice: “Nu numai cu pâine va trăi omul.”. dar cuvintele Mele nu!” (Marcu 13. totodată: “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Foamea. 3. • Temeinic. samarinencei despre Mesia Cel aşteptat etc.”. Ap... contrastul (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Metodele. dar. înmulţirea pâinilor). experimentală (pescuirea minunată. 4). concret.. deductivă (predica de pe munte).individualizările (insistând. sunt cele mai eficiente şi astăzi: inductivă (parabolele). Vameşul şi fariseul) etc. dublată de exemplul iubirii Sale jertfelnice aveau să cucerească definitiv inimile ucenicilor Săi.. ..”).”). prigoanele. Forma didactică este atât cea povestitoare (acroamatică).

Axia. Creştinismul românesc. înfăţişându-ni-se o identificare deplină între ceea ce a învăţat şi viaţa Sa. Iată cum vede. formelor etc. spre exemplu. 1995. oriunde s-ar arăta. Altă creştere. Cu alte cuvinte. Bucureşti. 1921. A fost nu numai un savant ci şi un creştin autentic şi un naţionalist în cel mai bun sens al cuvântului. cel mai mare geograf român. fie şi în treacăt. tot aşa şi învăţătorul trebuie să arate că este învăţător şi când grăieşte şi când tace şi când stă la masă şi când face orice altceva. “Cheia” şi “noutatea” sunt reprezentate de El Însuşi: învăţătura Sa nu este una teoretică. Ediţie îngrijită de Dumitru MUSTER.4. Bucureşti. prefaţată de pr. într-un cuvânt din toate!”15 Din aceste motive Mântuitorul trebuie socotit. Bucureşti. prin alegerea educatorilor. câteva dintre cele mai cunoscute scrieri pedagogice ale sale: Poporul (Cuvinte către studenţi ). Gordon). ci una divino-umană. enumerate anterior. Editura Academiei. * Din cele de mai sus nu trebuie să înţelegem că succesul unic al învăţăturii Mântuitorului s-ar datora exclusiv principiilor. La instalarea comunismului pe meleagurile noastre el nu s-a "aliniat". Pedagogului Suprem. Şcoala Muncii. asumându-şi cu demnitate toate privaţiunile prin care a trecut din această cauză. V. trebuie să se vadă că se deosebeşte de animale. dr. a trăit pe viu învăţătura Sa. 6-7). Dumitru FECIORU. Omilii la Matei. 1935. 823 (tâlcuire la Matei 23. 1929 (vezi şi ultima ediţie. un fel de “artă pentru artă”. Craiova. 1992. Apropierea de Iisus prin Biserica noastră. trebuie socotit şi unul dintre cei mai mari pedagogi pe care i-a avut ţara noastră. “Cheia” impactului suprafiresc al pedagogiei Sale se datorează în primul rând dumnezeirii persoanei Lui. 216. Sf. profesorulSf. metodelor. ci una care se întruchipează întrun model desăvârşit. Notăm. oferind nu o paradigmă catehetică umană. Ioan Gură de Aur această identificare pentru cei ce sunt chemaţi să-şi asume misiunea învăţătorească: “Şi după cum omul. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Parabole şi învăţături 15 . “Cel dintâi mare educator al omenirii şi adevăratul mântuitor al copiilor”16. 16 Scrieri despre educaţie şi învăţământ. 1994. p. Bucureşti.. 23 PSB. Simion Mehedinţi. se disting în special trei: individual (Nicodim). trad. Bucureşti. trebuie să se vadă că este învăţător şi din mers şi din privire şi din ţinută. Moduri de învăţământ. aşa cum inspirat a formulat savantul Simion Mehedinţi (1868-1962). IOAN GURĂ DE AUR. colectiv (în faţa mulţimilor) şi monitorial (când trimite pe ucenici la propovăduire). Bucureşti. a 9a!. p. 2003. Antologie. vol. Edit. pr.

adică al oamenilor maturi.). 8).. farisei şi toată oligarhia care înconjura Templul din Ierusalim. socotit îndeobşte cel mai mare filozof antic... Nazarineanul cel inimos se simţea atras nu spre cărturari. . Gordon). dublat de profesorul-pedagog. Pe toţi aceştia voia El să-i ridice din mizeria fizică şi morală. Greutatea cea mare pentru tânărul Nazarinean era deci să schimbe întâi sufletul dascălilor. pentru orbi. excela în exerciţii raţionale. deoarece chiar în cea mai păcătoasă făptură omenească tot se poate să găseşti măcar un sâmbure de omenie şi. o singură şi supremă metodă: a iubirii depline. în nemărginita Lui milă faţă de scăderile omeneşti. în silogisme şi fineţuri din Evanghelie. V. pentru paraliticii din Vitezda. p.. un cuvânt bun sau un sprijin cât de mic. la timp potrivit. 17 Ibidem. Simion Mehedinţi. până la jertfă dacă este nevoie. adică total.geograf.şi încă moarte pe cruce!” Filipeni 2. susţinută cu dumnezeiasca Sa smerenie (“S-a smerit pe Sine. o privire prietenească. în detrimentul evident al iubirii.. Bunăoară Socrate (470-399)...."17 Mesager al noii porunci (“Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. a pus înainte una singură: iubeşte pe aproapele tău. jertfelnice. ca pe tine însuţi. cine ştie.. îi consacră aprecieri de mare frumuseţe.”. leproşi. schilozi şi alţi dezmoşteniţi ai sorţii. făcându-Se ascultător până la moarte . Iar ca metodă de urmat. el simţise toate disonanţele vieţii şi nenumăratele scăderi ale oamenilor. 1925 (reeditată în 2002. de fapt. 215. Dacă am face o analiză comparativă între pedagogia Mântuitorului şi a filozofilor mari ai antichităţii.. Bucureşti. precum Eu v-am iubit pe voi. s-a ivit acum vreo două mii de ani un tânăr care purta pe fruntea sa lumina unui mare ideal. înainte de a îndruma în alt chip creşterea copiilor.. flămânzi. bătuţi şi schingiuiţi. Încă din pruncie pribeag prin Eghipet. dintre care spicuim: "Într-un sat din Galileea. Mântuitorul a folosit. 34. ci pentru robii care lucrau în arşiţa soarelui. va fi în stare să-l ridice din înjosirea în care se află. cu o prefaţă semnată de pr.. am observa fără greutate că filozofii erau promotori ai raţiunii. fie acela cine va fi şi cum va fi. Ioan 13.

dar nu s-a priceput deloc să intre în sufletele contemporanilor. nu mişcă inima şi nu determină. Iar pentru cel care cumpăneşte bine realităţile este limpede că.dialectice.soră bună cu smerenia. două elemente.. săvârşirea faptelor bune. pe când dragostea smereşte. mărturiseşte Pestalozzi.... ci simţămintele. pentru căi trata de sus. “O mare piedică în cunoaşterea adevărului. . p. curmă lecţia de vorbe. ci cu iubirea. fiind scuzabil. n. exceptând ataşamentul câtorva ucenici fanatici. n. Johann Pestalozzi (1746-1827). O confirmare aparte în acest sens o reprezintă ataşamentul faţă de Evanghelie al celui socotit cel mai mare pedagog modern. În cazul său şi al multora ca el se confirmă adevărul că raţiunea îngâmfă. pedagogii care au cunoscut Evanghelia nu mai pot face abstracţie acum de cel mai preţios izvor al celei mai înalte şi eficiente pedagogii. de fapt. aşadar. fapt care i-a atras în final dezaprobarea generală. dovedite esenţiale.Dar Iisus tăcea. Taci!” 18. 9). . Cu prioritate.şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu?. ne amintim. nu ideile conduc lumea. De aceea Mântuitorul ne-a învăţat şi ne-a dat pildă că apelul la partea emotivă a sufletului omenesc este pârghia cea mai puternică a oricărui învăţământ. Însă. atunci tu. 219. în final... dacă Socrate n-a putut avea Modelul Suprem. era . Când viermele se târăşte pe o frunză. una din metodele utilizate de Mântuitorul în anumite împrejurări (“Şi din nou a intrat în pretoriu – Pilat. a desprins el din pedagogia divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos: iubirea neţărmurită şi utilizarea maximă a intuiţiei. însă. iar iubirea deschisă cunoaşterii şi acceptării părerii celuilalt . Când pasărea cântă. căci silogismele raţionale. este ştiinţa de vorbe. bune sau rele. 18 Ibidem. oricâtă admiraţie ar stârni din partea ascultătorilor. Aşadar. deoarece pasărea şi viermele învaţă pe copil mai mult şi mai bine. de care nu se leagă. o cunoaştere reală a lucrurilor. fără smerenie şi dragoste.” – Ioan 19.. Raţiunea suficientă este soră bună cu mândria. învăţătorule. de fapt.. Evident. nu cu raţiunea a operat Mântuitorul. Tăcerea.

Retorica şi neoretorica.ne cheamă Sfântul Apostol Pavel. 19 20 . paradigma esenţială de la care se va inspira adevăratul creştin în acţiunile sale. Iisus Hristos a fost recunoscut în mod constant ca Supremul Pedagog. 1) . 1999. iar parabolele Sale. Între aceştia în ultima vreme s-a remarcat în chip aparte profesorul de psihologie şi pedagogie de la Universitatea din Iaşi. În măsura în care noi ne livrăm Lui. p. Editura Academiei RSR.. “Polirom”. p. din care am citat deja în prelegerea de faţă. Edit. chiar în traducere.. impresionează şi pe cel mai adânc adversar al creştinismului. 91. Şi acest travaliu se cere a fi făcut pe cont propriu şi în mod liber. Cucoş merită o atenţie aparte. Iată un exemplu: “Hristos a fost un vorbitor cu totul peste nivel. care. cazuri izolate ale unor “pedagogi” atei. bunăoară. şi Dumnezeu coboară la noi. ca nişte fii iubiţi (Efeseni 5. de asemenea. în acest demers deloc uşor al observării impactului actual şi concret al catehezei Învăţătorului nostru suprem.În literatura pedagogică românească laică. Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu. Constantin Cucoş. Educaţia religioasă. ca neîntrecut Învăţător. Şi să luăm aminte că afirmaţia este făcută în anul 1973. Iată. 75-78). un fragment al descrierii consacrate Mântuitorului: "Iisus Hristos este norma fundamentală. exceptând perioada de tristă amintire 19451989. 75-90 (începând cu § Iisus Hristos ca învăţător suprem. Interesant este că şi în anii comunismului au fost minţi luminate din acest domeniu care au avut curajul recunoaşterii în scris a lui Iisus. în cel mai recent volum al său cu privire la educaţia religioasă. Iaşi. pedagogii laici creştini au ieşit din “catacombe” şi au scris nestingheriţi. Constantin CUCOŞ. p. “hristică” . 1973. în plină epocă ceauşistă! După anul de graţie 1989. Dincolo de unele stângăcii de exprimare prea “laică” C. consacră 15 pagini referitoare la pedagogia Mântuitorului.” 19. acordându-I Mântuitorului locul pe care L-a avut din totdeauna în pedagogia românească autentică.după cum o numeşte domnia sa20. Repere teoretice şi metodice. până vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Vasile FLORESCU. exceptând. Bucureşti. Exemplul cel mai strălucit din perioada anterioară comunismului îl avem în scrierile pedagogice ale lui Simion Mehedinţi.

acesta din urmă pretinde şi caută să-L egaleze. ca de altfel şi câtorva sfinţi părinţi mai cunoscuţi23. Spre El au acces toţi indivizii. prof. Ibidem. Vom face în acest punct următoarea precizare: observăm că modelul hristic îngăduie o perfecţionare a atributelor umane reale şi nu ne sperie prin intangibilitatea Lui. făcând abstracţie de anumiţi termeni mai puţin compatibili cu limbajul teologic. la starea bărbatului desăvârşit. 13). să-I urmăm exemplul şi nu să fim egalii Lui. indiferent de slăbiciunile şi căderile de circumstanţă.Dumnezeu. p.. Iisus Hristos este modelul formator prin excelenţă. 21 22 . p. Ibidem. Cucoş conchide: "Hristos ne oferă chipul cu generozitate. prezentarea făcută Învăţătorului Suprem de către acest tânăr profesor neteolog. este o dovadă exemplară a reîntoarcerii pedagogiei laice spre valorile perene ale catehezei creştine. Hristos este un model care transcede omul. 78. la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4.. 23 Ibidem. p. 76. 47-57. Nimeni nu este împiedicat de nimic în acest urcuş. fără însă a atinge statutul Său. Dar oamenii rămân responsabili de calitatea asemănării."21 Iar la sfârşitul paragrafului."22 Aşadar. dragoste şi înţelegere. Tradiţia ne îndeamnă să-L imităm pe El.

” (Matei 28. în slujba lor învăţătorească. Sfinţii Apostoli au cutreierat trei continente (Asia.. ştiut fiind faptul că numai iubirea totală poate determina sacrificiul.. nici viaţa. cărora le porunceau să vegheze la păstrarea nealterată a învăţăturii evanghelice. sau sabia? Precum este scris (în Ps. socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”. Înarmaţi cu această dragoste şi întăriţi cu puterea Sf. de o anumită ştiinţă pedagogică.III. Factorul esenţial în demersul catehetic apostolic nu se leagă. Pavel exprimă în mod admirabil acest temei al iubirii de Hristos. cu toate că ei erau înţelepţi prin firea lor şi înţelepţiţi prin harul Sfântului Duh. însă.. 24. CATEHEZA SFINŢILOR APOSTOLI. ei rânduiau episcopi şi preoţi. Căci nici moartea.): “Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua.. Sfinţii Apostoli. propovăduind Evanghelia şi întemeind peste tot Biserici creştine. Misiunea catehetică s-a desfăşurat parte în scris (consemnată parţial în cele 27 de cărţi ale Noului . cea întru Hristos Iisus. Duh.. 43.. Aşa se explică râvna lor jertfelnică. s-au dus la moarte ca la nuntă! Sf.” (Rom. au continuat misiunea Sa catehetică. O dată cu întemeierea Bisericilor. primit la Cincizecime. n. sau strâmtorarea. Ap. sau prigoana. 8. nici cele ce vor fi.. preoţi şi diaconi etc. Domnul nostru. sau foametea. ca mobil suprem al râvnei lor nelimitate: “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul. n. episcopi. nici cele de acum. Formaţi la “Şcoala Catehetică” a Mântuitorului Iisus Hristos.. pentru împlinirea slujirii învăţătoreşti.. învăţaţi toate neamurile. ci de o neţărmurită dragoste faţă de Hristos şi Evanghelia Sa. totodată. nici îngerii. 35-39). sau lipsa de îmbrăcăminte. nici stăpânirile.19). rânduind. totodată faţă de cei cărora le făceau catehizare. De aceea Sfinţii Apostoli. Europa şi Africa). ascultători poruncii Sale “Mergând. CATEHEZA ÎN PRIMELE VEACURI CREŞTINE 1. nu vor putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu.

Botez. atunci când spune: “Tuturor toate m-am făcut. Ap. şi nici chiar acum nu sunteţi în stare. 9. cunoscute mai bine decât în cazul celorlalţi apostoli.. căci încă nu eraţi în stare. Ap. nu de hrană tare. Metodele şi formele catehizării erau adaptate corespunzător situaţiilor concrete. cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiţi învăţători.Testament). încă mai aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe întâiile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu. intuitive etc. de altfel: “Căci nu ne propovăduim pe noi înşine. Căci tot cel ce se hrăneşte cu lapte e un nepriceput în cuvântul dreptăţii. fiindcă e prunc. atunci când le scrie corintenilor: “V-am hrănit cu lapte. n. Pavel este programativă.. 2-3).” (I Cor. Toţi. în convorbirile catehetice cu iudeii folosea argumente din Legea Veche. Ap. Învăţământul catehetic se desfăşura gradat.). Scopul prioritar al catehezei apostolice era pregătirea “catehumenilor” pentru Taina Sf. care prin obişnuinţă au simţurile deprinse să deosebească binele şi răul” (5. conaţionalilor săi evrei: “Fiindcă voi. de asemenea. şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte. de altfel. 12-14). iar hrana tare e pentru cei desăvârşiţi. de cele mai multe ori inductiv (de la simplu la complex) aşa cum mărturiseşte acelaşi Sf.. . Sfânta Evanghelie. 22). Pavel. pentru toate timpurile.n. Mărturisirea Sf. Pavel se vădesc. Ap. ci pe Hristos!” (II Cor. de altfel.. Ap. 5). iar cu păgânii argumente raţionale (uneori filozofice). sunt.. emblematice pentru toţi apostolii şi ucenicii lor. desprinse din viaţa.” (I Cor. Metodele şi formele de catehizare ale Sf. din propria-i mărturisire. Obiectul catehizării: cuvântul Domnului. Pavel. s-au făcut tuturor toate pentru a-şi împlini mandatul încredinţat. fiindcă sunteţi încă trupeşti. pentru ca-n orice chip să-i mântuiesc. Sf. iar nu cu bucate (tari. datorită scrierilor neotestamentare. parte oral (consemnată sporadic în alte scrieri decât cele neotestamentare). Cu acelaşi înţeles le scrie. fără excepţie. 4. 3. obiceiurile şi gândirea lor. Bunăoară. Pavel. în acest sens. Râvna şi tactul pedagogic al Sf.

o importanţă pe care n-au avut-o evanghelistul misionar şi profetul. Pentru istoria teologiei creştine. în Epistola I-a către Corinteni: “Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi apostoli. p.2. Pentru importanţa deosebită pe care o prezintă acest studiu. Pavel. revelează. 24 25 . Bucureşti. de aceea. ceartă şi sfătuieşte. învăţători.. 26 Biserica şi cultura. Misiunea apostolilor şi a profeţilor s-a stins de timpuriu.. apărut mai întâi în revista “Studii Teologice” 24. 79-182. Cum lesne se poate deduce. al doilea.. atunci când întreabă retoric: “Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi sunt învăţători? Oare toţi fac minuni?. Pavel.”26. 27 Ibidem. în Biserica primară au făcut misiune profeţii şi didascalii. le-a consacrat un studiu cu totul excepţional. purtător al cunoştinţei şi înţelepciunii. iar relativ recent în volumul “Biserica şi cultura”25. cel care o instruieşte mai de-aproape în cele ale credinţei şi moralei creştine. profeţi. 1996. Popescu. p. 29).. Ap. Ilustrul nostru profesor de teologie. Împreună cu Sfinţii Apostoli.. 124. didascalii erau rânduiţi de Nr. el este factorul special al învăţământului creştin. 28). urmând a fi examinaţi din el la colocvii. intitulat Primii didascali creştini. dar a didascalilor a continuat până prin secolul al V-lea.. Didascalul este. Numai el are ca funcţie determinantă învăţătura. cursanţii au obligaţia să-l citească. Ap. Dintre harismatici. Mărturie despre aceşti misionari-cateheţi depune Sf. al treilea. învăţătorul propriu-zis al comunităţii. SLUJIREA HARISMATICILOR. didascalul are.. 86-87. după cum ne încredinţează istoricul bisericesc Socrate27. iar Profetul organul inspirat.. Că aceştia aveau un har misionar special ne încredinţează tot Sf. care prezice. aşa cum îl arată şi numele. 2/1932 (şi în Extras) Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. specifice râvnei incandescente a slujirii apostolice. În triada de slujitori ai cuvântului dumnezeiesc. Iată cum distinge domnia sa slujirile celor trei harisme: “Pe când Apostolul era misionarul profesionist.. cei care s-au ocupat în mod expres de catehizare au fost didascalii. p.” (I Cor.” (12. 12. ca purtători ai unor harisme speciale. regretatul Teodor M.

acela de a forma caractere religios-morale. Toate. Câteva repere. care ne dau ştiri foarte importante privitoare la cateheza primelor veacuri. în vederea mântuirii. care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. câteva . Ap. cu binecuvântarea şi sub ascultarea Bisericii. în timp ce preoţii se ocupau cu precădere de săvârşirea cultului divin.. de fapt. Tot ei erau cei care protejau aceste învăţături de interpretări greşite. aşadar. 7). constituie temelia pe care se zideşte edificiul trainic al unui învăţământ complet. bineînţeles. ca o fericită completare şi tâlcuire a Sfintei Scripturi. Astfel. Pavel. b. didascalii aveau în grijă explicarea învăţăturilor evanghelice propovăduite de Sfinţii Apostoli. ţintind în ultimă instanţă desăvârşirea. cei de azi. Prezentarea noastră va fi selectivă. Astfel.” (Evrei 13. urmează. literatura creştină beneficiază de câteva scrieri deosebit de preţioase în acest subiect. perioada apologetică-polemică. perioada Părinţilor Apostolici. având doar scopul de a semnala câteva dintre ele. Funcţia didascalilor a fost preluată încet-încet de bărbaţi instruiţi. Facem de asemenea precizarea. priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. care vor întemeia şcoli catehetice şi alte instituţii de învăţământ.. precizăm mai întâi că literatura catehetică a primelor veacuri poate fi clasificată în trei categorii: a. în vederea stimulării unei lecturi individuale din partea cursanţilor. Cunoaşterea şi utilizarea lor de către noi. perioada post-apologetică.către Sfinţii Apostoli în comunităţile în care aşezau preoţi. Prezentăm. atât de potrivit în acest sens: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri. care-şi poate împlini scopul. că demersul catehetic de astăzi nu poate ignora bogăţia informativă şi mai ales formativă pe care izvoarele patristice le oferă preoţilor şi dascălilor de religie din zilele noastre. Operele Sfinţilor Părinţi. Pe lângă cărţile Noului Testament. sfatului înţelept dat de Sf. c. chiar dacă faptul s-ar subînţelege de la sine. 3. LITERATURA CATEHETICĂ ÎN PRIMELE VEACURI. de atacurile ereticilor etc.

Barnaba. conform perioadelor mai sus enunţate28: a. 32 Apologeţi de limbă latină. 1978. Nicolae CHIŢESCU. trad. p. 33 ş. Sf. Cele mai însemnate scrieri ale Părinţilor Apostolici sunt: Învăţătura celor doisprezece Apostoli (Didahia). 1 din colecţia PSB. dr. Vezi vol. Justin Martirul şi Filozoful (Apologiile I şi II. T. Teofil al Antiohiei. Epistola către Corinteni a Sf. de Pr. alcătuită din opt cărţi. Epistola Sf. Bucureşti. Bucureşti.30 Alături de aceste scrieri. B. b. Epistola către Diognet etc. Bucureşti. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.31 şi ale apologeţilor latini: Tertulian. pentru Institutele Teologice. Perioada Părinţilor Apostolici. Epistola Sf. Perioada apologetico-polemică a înregistrat opere ale apologeţilor greci.32 Pentru acest capitol utilizăm cu precădere manualele de Catehetică tipărite la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR: al pr. sau cel puţin i-au cunoscut29. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. PETRESCU. D. care au fost ucenici ai Sfinţilor Apostoli. N. CĂLUGĂR. care conţin un rezumat al întregii învăţături dogmatice. Apolinarie. FECIORU. Scrierile Părinţilor Apostolici. Meliton de Sardes. de mare importanţă sunt şi Constituţiile Apostolice. COTELIER. Paul PAPADOPOL. prof. Pr. 390 p. 2633 şi al pr. vol. 1672. J. apărută probabil în sec. vol. El a fost pus în circulaţie în secolul al XVII-lea de primul editor al acestor scrieri. Ignaţiu al Antiohiei. pentru Seminariile Teologice. Eliodor CONSTANTINESCU. 2 volume. Epistolele Sf. 1980. de Pr. BODOGAE.dintre cele mai cunoscute repere patristice. Olimp CĂCIULĂ şi Pr. 2 din colecţia PSB. Se numesc Părinţi Apostolici scriitorii creştini care au trăit în a doua jumătate a secolului întâi şi prima jumătate a secolului al doilea. 29 Termenul "Părinţi apostolici" nu a fost cunoscut antichităţii creştine. 1979. Păstorul lui Herma. în lucrarea sa "Patres aevi apostolici". Miltiade. 28 . Taţian Asirianul. prof. 9. David POPESCU.în cuprinsul a 350 p. 31 Apologeţi de limba greacă. Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române. p. vol. morale şi cultice creştine a Bisericii primare. Sf. 30 Ibidem . Clement al Romei.u. ca: Quadratus. Ciprian etc. operă al cărei autor nu este cunoscut. Menunciu Felix. 1976. scrieri ale unor vrednici “mai-mari” ai noştri. III-V. D. trad. Policarp al Smirnei. FECIORU. Bucureşti. Ariston de Pella. 3 din PSB. trad. p. Atenagora Atenianul etc. Dialogul cu iudeul Trifon). D.

Colecţia “Izvoarele Ortodoxiei”. 198. Cuvântul. este învăţătură a slujirii lui Dumnezeu. este vieţuire dreaptă. 508 p. Literatura catehetică de după epoca apologetică. .. D. care duce la cer. IIIII). în sânul cărora se strecuraseră nişte deprinderi păgâne.a. 35 Ibidem. Pr. filozofică şi teologică strălucită. 34 Ibidem. partea I. Este compusă din trei cărţi şi se încheie cu un imn de slăvire al Mântuitorului. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Bucureşti. Bucureşti. Asupra acestora din urmă vom zăbovi cu un scurt comentariu. precum: Pedagogul (autor: Clement Alexandrinul). Chiril al Ierusalimului. FECIORU. scriitor cu o cultură literară. vol. Catehezele. 36 Sf. dovadă fiind studiile si articolele Bucureşti. De fapt. . este Sfântul Dumnezeu Iisus. 33 A se vedea CLEMENT ALEXANDRINUL. Pr. la care se adaugă o excelentă elocinţă. 165-362.. Catehezele Sf. al IV-lea când au fost rostite.” 35. CHIRIL al Ierusalimului. FECIORU. la fel ca în sec. 1945 (următoarele 12 Cateheze) . 1982. D. Grigorie de Nyssa) etc. este instruirea spre cunoaşterea adevărului. • Catehezele Sf. p. Chiril al Ierusalimului. Marele cuvânt catehetic (al Sf. înregistrează lucrări de adâncă erudiţie. constituie şi astăzi.c.Pedagogul 33 aparţine marelui erudit creştin Clement Alexandrinul (sec. trad. El este Pedagogul Suprem. p. Scrierea se adresează catehumenilor din Alexandria. 196. 4 din colecţia PSB. Cartea I). întrucât prezintă un mare interes nu numai pentru istoria catehezei. un izvor deosebit de preţios pentru Catehetica creştină36. 1981. însă. numerele 6 şi 7. Care conduce întreaga omenire. Tot în acelaşi capitol (al VII-lea. “Scrieri – Partea întâia”. trad. dar şi pentru învăţământul nostru religios de astăzi. mult apreciate de teologii români. 1943 (Procateheza şi primele 12 Cateheze) şi partea a II . după cum însuşi Clement mărturiseşte: “Pedagogul nostru. Clement propune şi o “definiţie” a Pedagogiei creştine: “Pedagogia este credinţă în Dumnezeu. p. Însuşi iubitorul de oameni Dumnezeu ne este Pedagog” 34.

a tratează despre pocăinţă. pe baza textului de la Romani 6. 37. 16: “Spălaţi-vă şi vă curăţiţi şi scoateţi vicleşugurile din inimile voastre dinaintea ochilor Mei”. în moarte. mireasma fericirii! Acum adunaţi florile cele duhovniceşti. Ea începe cu o revărsare a bucuriei din partea autorului pentru cei care au fost chemaţi a fi pregătiţi pentru Botez: “Acum suflă asupra voastră. Dacă cel fără de lege se va întoarce de la toate fărădelegile lui. 6. despre iertarea păcatelor. prin Botez. - Cateheza a III-a este un fel de “lecţie” despre Botez. ataşată la sfârşitul Cursului. ne-am botezat întru moartea Lui? Deci ne-am îngropat cu El. p.. vol. - Procateheza este un prolog al catehezelor. Sunt în număr de 24: Procateheza. în care se dau sfaturi celor care voiesc să intre în creştinism. în care am notat câteva dintre aceste studii şi articole. 38 Partea I..” A se vedea Bibliografia Generală. va trăi negreşit şi nu va muri!” (18. ca să împletiţi cununile cereşti! Acum a adiat mireasma cea bună a Sfântului Duh! Acum aţi ajuns la porţile palatului împărătesc! Să dea Dumnezeu ca să fiţi luaţi înăuntru chiar de Împăratul! Acum s-au arătat florile pomilor! Să dea Dumnezeu ca şi rodul să fie desăvârşit!” 38. despre cel potrivnic etc. care aveţi să fiţi luminaţi. 37 . adresate celor de curând botezaţi (neofiţilor).. 3-4: “Sau nu ştiţi că oricâţi ne-am botezat în Hristos Iisus. 18 cateheze către catehumeni (care urmau să fie botezaţi) şi 5 cateheze mistagogice. - Cateheza I se dezvoltă pe textul de la Isaia 1. 20).consacrate lor37. având drept călăuză un text din Iezechiel: “Dreptatea dreptului peste el va fi şi fărădelegea celui fără de lege peste el va fi. - Cateheza a II .

explică atributul atotputerniciei lui DumnezeuTatăl.. Carele din Tatăl S-a născut.”. 4..”. Doamne mare în sfat şi puternic în lucruri. - . al tuturor celor văzute şi nevăzute... de fapt.. dovedirea lucrurilor nevăzute.. 5-6. despre Cruce. în Simbolul Credinţei: despre Dumnezeu. din care se numeşte tot numele părintesc. 1: “Credinţa este adeverirea celor nădăjduite." (Efeseni 3. pe baza citatului din Iov 33. în cer şi pe pământ. Unul născut. - Cateheza a V-a vorbeşte despre virtutea credinţei.. pe baza textului din I Cor... pornind de la cuvintele: "Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui.- Cateheza a IV-a tratează despre zece dogme. citând textele din Isaia 7. despre Hristos.. 10-13. - Cateheza a X-a explică primele cuvinte din articolul al II-lea al Simbolului de Credinţă: “Şi întru Unul Domn Iisus. - Cateheza a IX-a explică expresia din Crez “Făcătorul cerului şi al pământului. atotputernice. - Cateheza a VI-a se ocupă cu explicarea primului articol din Simbolul Credinţei. - - Cateheza a VIII-a.”. cuprinse.). despre Înviere etc. - Cateheza a XI-a explică în continuare cuvintele din Crez “Fiul lui Dumnezeu. plecând de la citatul din Ieremia 32. Cateheza a VII-a conţine învăţătura despre Tatăl şi atributele Sale. pornind de la textul din Evrei 11. 14-15).. 8.. cu scopul de a combate pe eretici şi pe iudei.” Cateheza a XII-a tâlcuieşte articolul al III-lea din Simbolul Credinţei. 18-19 (Dumnezeule mare şi puternic.

ereziile lui Simon Magul şi a lui Manes (gnostic din secolul al III-lea). o dată cu simbolismul lor. Cateheza a XVIII-a. pe care Sfântul Părinte o numeşte “crivsma”. - - - - Cateheza a XVII-a continuă explicaţiile despre Sf. numite “mistagogice” (kathchvseij mustagogikaiv): - Cateheza I-a mistagogică (XIX) explică ritualul Tainei Sf. vorbeşte despre Biserică (articolul al IX-lea din Crez). - . Botez. iar în ziua praznicului. catehumenii au purtat numele de “luminaţi” sau “neofiţi”. ca să judece viii şi morţii (articolul al VII-lea din Crez). ţinută în ziua Sf. totodată. Cateheza a XV-a vorbeşte despre venirea întru slavă a Domnului nostru Iisus Hristos. ultima din cele “pentru cei care au să se lumineze”. vorbind despre Duhul Sfânt.. îndemnând la cinstirea Sf. după ce au fost botezaţi. Cruci. Cateheza a III-a mistagogică (XXI) vorbeşte despre Taina Sf. combătând.- Cateheza a XIII-a vorbeşte despre Cruce. Cateheza a II-a mistagogică (XX) continuă explicarea începută în cateheza anterioară. În săptămâna luminată. Cateheza a XIV-a. vorbeşte despre Taina Sfintei Euharistii. Duh. răstignirea şi îngroparea Domnului. a face semnul ei etc. explică articolele V şi VI din Crez. Paşti. Cateheza a XVI-a explică articolul al VIII-lea din Crez. - - Cateheza a IV-a mistagogică (XXII). Cateheza a V-a mistagogică (XXIII) explică momentele mai însemnate din Sfânta Liturghie. Sfântul Chiril le ţine alte 5 cateheze. Mir şi despre ungerea propriu-zisă. Facem menţiunea că toate aceste 18 cateheze au fost ţinute înainte de Sfintele Paşti. despre Înviere şi Înălţare.

întrupare şi mântuirea prin Hristos. 403 p. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Niceta de Remesiana. În accepţiunea de azi. 39 Vezi vol. 1969. BARBU. a se vedea teza de doctorat a pr. CRISTESCU şi N. 453-587. 1996. 7-8. ocultismului şi astrologiei. Grigore de Nyssa. Între preocupările principale se numără combaterea păgânismului. vezi Pr. despre care am vorbit mai sus). . a doua parte despre păcat.• Marele Cuvânt Catehetic al Sfântului Grigorie de Nyssa (Lovgo" kathchtiko`" o mevga") este cea mai importantă lucrare a sa39. trad. Sfântul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică din sec. Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa. ST XXI. Sf. Grigorie de NYSSA. de T. Pentru teologia Sf. Ştefan ALEXE. Teză de doctorat. Scrierea este structurată în trei părţi. 40 Pentru viaţa şi opera Sf. publicată în anii 374-381. nr. Bucureşti. sau şase cărticele de învăţătură). Vasile RĂDUCĂ. cu învăţături pentru candidaţii la Botez (competentes). a politeismului. 1947. fiind adresată dascălilor creştini din acea vreme (între care şi didascalii. Prima parte tratează despre Sfânta Treime. această lucrare ar putea fi inclusă în categoria catehismelor. mai ales cu privire la om şi la mântuire. p. S-au păstrat în întregime numai cărţile a 3-a şi a 5-a. cu lucrarea Catechismus sive instructionis libelli sex (Catehismul. "Sofia"). lucrarea cuprinde 40 de capitole şi are mai mult un conţinut dogmatic. Marele cuvânt catehetic. IV şi V. Bucureşti. ediţia a II-a = 1998 (edit. * Dintre autorii de literatură catehetică ai primelor veacuri din Apus evidenţiem doi Părinţi: • Sfântul Niceta de Remesiana40. a treia despre Botez şi Euharistie. dar depăşeşte cu mult nivelul mediu al acestora. precedate de un prolog în care vorbeşte despre rolul pe care îl are învăţământul catehetic. Scrisă pe la anul 385.

Polirom. mort la vârsta de 17 ani. text bilingv. în măsura în care vom învăţa mai mult. la cererea acestuia. Iaşi. pentru a-i fi îndrumar în munca lui de catehizare. De Magistro (Despre Învăţător). XXXX. Paris.L. XXXII. XXI (Sur la manière d'enseigner la doctrine chrétienne aux ignorants). de asemenea. tradusă şi în limba română42. p. Această lucrare este considerată primul manual de catehetică al Bisericii primare apusene. P. Trad. Ediţie bilinvă. Eugen MUNTEANU. dar puţini sunt aceia cărora le este dată bucuria de a o fi găsit cu adevărat. Iniţiere în viaţa creştină.• Fericitul Augustin41 cu scrierea De catechisandis rudibus (Despre trebuinţa de a-i învăţa pe cei simpli). o altă lucrare din domeniul catehetico-pedagogic.. 2002. De magistro. 1869. Amintim. 394-443. că Fericitul Augustin a lăsat. iar a treia despre ţinuta catehetului. Care se află în ceruri şi pe Care. Îl vom iubi mai mult. după opinia Fericitului Augustin. după cum Pedagogul lui Clement Alexandrinul este socotit primul “manual catehetic” din Orient. Fer. Linia călăuzitoare a lucrării este Dumnezeu. VINCENT & comp. rom.. trad. a doua despre procedeele (metodele) adecvate învăţământului. Prima cateheză. în 27 de capitole. Tom.. (vezi şi Oeuvres complètes de Saint Augustin.L. 41 . care-l speria uneori pe tatăl său). col. adresată unui diacon din Cartagina. . AUGUSTIN. scrisă aprox. 42 Idem. 1193-1220. par PERONNE. Bucureşti. Este structurată în trei părţi: prima tratează despre materia învăţământului catehetic. De catechisandis rudibus. între altele. 309-348. 1995 (ediţie bilingvă). Această lucrare se prezintă sub forma unui dialog cu fiul său Adeodatus (fruct al unei iubiri nelegitime. copil de o inteligenţă precoce. pe la anul 400. Deogratias. de George Bogdan Ţâra. "Unicul Învăţător". rom. de dinainte de convertire. Trad. Institutul European. P. MIGNE. col. "A-L iubi şi a-L cunoaşte" înseamnă adevărata fericire pe care pretind toţi că o caută.

la rândul nostru. ei primesc atunci o baie în apă.. în Apologia I-a. în acelaşi fel în care noi înşine am fost renăscuţi.”43 Iar puţin mai încolo: “. Chiril al Ierusalimului. LXI. p. să postească etc. în funcţie de situaţiile specifice. 66. unde este apă şi sunt renăscuţi acolo. apoi. 43 În vol. în numele Părintelui tuturor şi Stăpânului Dumnezeu şi al Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Sfântului Duh. cum am văzut mai sus. în scrierile Sf. postind. ei sunt conduşi de noi undeva. Apologeţi de limbă greacă. 44 Ibidem. întrucât cei care primesc toate cele în legătură cu ea devin apoi luminaţi la minte. D. iar după “baie” se numeau “luminaţi”. 2 PSB. Primele dovezi despre organizarea catehumenatului le avem în jurul anului 150. 67. . Justin Martirul şi Filozoful. sub o formă organizată. s-a desfăşurat catehizarea iudeilor şi a păgânilor în scopul încreştinării. aşadar. că înainte de baia Botezului.”44. 1980. în timp ce noi.Iar baia aceasta se numeşte luminare... Cu timpul s-a simţit însă nevoia unui învăţământ catehetic cu un program coerent. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. iertarea păcatelor pe care le-au săvârşit mai înainte. termen pe care îl întâlnim şi în alte scrieri din perioada catehumenatului. Bucureşti. C A T E H U M E N A T U L . CĂCIULĂ. în Catehezele Sf. D.. întrucât era firesc ca înainte de Botez candidaţii să fie instruiţi.. trad. ne rugăm şi postim laolaltă cu ei. Ca formă neorganizată didactic putem vorbi de catehumenat chiar de pe vremea Sfinţilor Apostoli. în care. O. pe o anumită durată. Observăm.. BODOGAE. despre credinţa lor.. Astfel. notează între altele: “Toţi cei care s-ar încredinţa a crede că lucrurile acestea învăţate şi propovăduite de noi sunt adevărate şi care făgăduiesc că vor putea trăi aşa. Apoi. pentru a putea da dovadă. p. sunt învăţaţi să se roage şi să ceară de la Dumnezeu. pr. cap. Sub acest nume se cuprinde perioada dintre jumătatea secolului al II-lea şi secolul al V-lea. de exemplu. FECIORU şi pr. fiind învăţaţi să se roage. avea loc un anumit instructaj. de pr.4.

Evident. Botezul se săvârşea numai în sâmbăta Paştilor. Rusaliile. 2 şi chiar 3 ani. Mai apoi Botezul s-a săvârşit şi-n ajunul altor Praznice Împărăteşti: Naşterea. alături de învăţăturile morale.”. Conţinutul instruirii îl constituia învăţătura de bază a Bisericii. un număr mult mai mare de pagini. Treptele catehumenatului erau trei: ascultătorii (participau la Sfânta Liturghie până la “câţi sunteţi chemaţi... cu 40 de zile înaintea Sfintele Paşti. moarte. Taine. * Concluzii.fiecare dintre cele patru paragrafe tratate ar fi meritat. La finele acestui mic excurs în slujirea catehetică a primelor veacuri creştine se impun câteva observaţii generale: ..”). Biserică. viaţa veşnică etc. Floriile. era explicată doctrina despre Sfânta Treime. aflăm tot de la Justin Martirul. Botezul. Noii botezaţi se numeau “luminaţi” sau “neofiţi” şi umblau îmbrăcaţi într-o haină albă toată Săptămâna Luminată (de la Paşti la Florii). Iniţial.. în loc de Trisaghion. 1 an. luminaţii. îngenunchetorii – catehumeni mai avansaţi (participau până la Heruvic). Iar catehumenii au fost împărţiţi iniţial în două categorii: instruiţi elementar şi înaintaţii. numiţi şi competenţi. în special Cartea a VII-a): 3 luni. înviere.Instrucţia catehetică. necesare unei conduite creştine autentice.. cu precădere cel niceo-constantinopolitan. erau catehumenii înscrişi deja pe listele pentru Taina Botezului. având în vedere importanţa lor. cuprinsă îndeosebi în Simbolurile de Credinţă. în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. în care să fie . Ca o reminiscenţă (şi dovadă) a acestui fapt este cântarea la Liturghie “Câţi în Hristos vaţi botezat. Durata catehumenatului a crescut progresiv (aflăm din Constituţiile Apostolice. era asigurată de cateheţi.

. am procedat. După cum lesne se poate observa. Din raţiuni metodologice. context în care au slujit părinţii şi scriitorii bisericeşti. cu deosebire prin analizarea lucrărilor mai importante.informaţiile sumare incluse în această prelegere pot fi completate prin aprofundarea bibliografică. fie în variantele unor limbi moderne. . am semnalat cu precădere lucrările traduse din operele Sfinţilor Părinţi. însă. din aceeaşi perioadă a primelor veacuri creştine. vor fi menţionate în capitolul următor. dar studenţii pot apela şi la altele. de largă circulaţie. în cadrul şcolilor catehetice. cât şi la notele de subsol.prezentate şi alte aspecte decât cele menţionate. .precizăm. pentru gradul ridicat de accesibilitate. la această restrângere asupra strictului necesar. netraduse încă. fie în text original. în special pentru a nu încărca excesiv cursul. că unele dintre lucrările catehetice importante. de asemenea. cum sunt cele din cunoscuta colecţie "Sources Chrétiennes". semnalate atât în interiorul capitolelor.

pe la jumătatea secolului al II-lea s-a deschis o importantă şcoală catehetică. autor al Evangheliei a 2-a. ucenic al lui Origen. totodată ce anume din aceste opere poate sluji demersului catehetic actual. Bucureşti. După Panten. La început această şcoală nu a fost întreţinută de Biserică. Scrieri – Partea I. În acest centru vestit al antichităţii au călcat picioarele Sfântului Marcu. ci să punctăm doar care au fost marile centre ale catehizării. din th`" kathchvsew" (to. nota 84. operele lor principale în acest subiect (inclusiv tematica acestora). Iar în Cronică spune că Marcu a evanghelizat şi Alexandria. p. ştire preluată probabil de la Dionisie. adunarea (pentru învăţătură) a credincioşilor (hj tw`n simplu. Ş C O L I L E CATEHETICE La fel ca în capitolele precedente. vol. PSB. episcopul Alexandriei. pentru a putea trăi vindea manuscrise ale unor autori profani pe care le poseda. aşa cum a compus-o. reprezentanţii mai de seamă. şi tot el a întemeiat acolo primele biserici”45. Interesant este faptul că şcoala alexandrină este cunoscută sub nume diferite: şcoala cuvintelor sau învăţăturilor sacre (didaskalei`on tw`n iverw`n pistw`n lovgon). diatribh)v şcoala sau.. Editura Institutului Biblic. Alexandria jAlexavndreian didaskalei`on).. 1987. BODOGAE. unul din cei şaptezeci apostoli. 45 . al cărei prim conducător a fost Panten (pe la anul 180). kat didaskalei`on) .. sau Vezi EUSEBIU DE CEZAREEA. Iată ce spune Eusebiu de Cezareea în privinţa lui: “Despre Marcu se spune că a fost cel dintâi trimis să predice Evanghelia în Egipt. Ei bine. în acest centru evanghelizat deja. ALEXANDRIA. la care Eusebiu se referă deseori în Istoria sa46. 46 Ibidem.IV. T. nici aici nu ne propunem să intrăm în prea multe detalii istorice. 82. pe care cei interesaţi le pot afla în manualele de specialitate. de pildă. trad. Origen. cei mai valoroşi cateheţi vor fi Clement Alexandrinul (150-217) şi Origen (185-245). pr. ci prin mijloace particulare. 13. catehizării Şcoala (to.

dădea lecţii particulare. Metoda prioritară de interpretare în această şcoală este cea alegorică47. 1999. 49 Menţionăm. Repere teoretice şi metodice. expresiile "se pare" şi "probabil". după cum menţionează istoricul Eusebiu de Cezareea (op. El apreciază ştiinţa în general. Protrepticul şi Stromatele. El nu respinge. Matei 19. pe care o aseamănă oarecum cu Vechiul Testament. “Pedagogul” este considerat. în volumul Educaţia religioasă. cit. îngeri. Această tendinţă mistică de abordare a textelor sfinte va fi temperată. Conţinut şi forme de realizare. p. 47-48. 48 Observaţii pertinente asupra personalităţii lui Clement şi a lucrării “Pedagogul” face C. 1996. fapt care i-a atras o sumedenie de necazuri. 47 . Este posibil. De la Clement ne-au rămas trei lucrări mai importante: Pedagogul. pe care o consideră. însă. Clement urmărea întemeierea unei ştiinţe creştine care să contracareze şi să învingă orgoliul “ştiinţei” păgâne. de fapt. Dintre acestea. în ceea ce priveşte Catehetica. Bucureşti. "Polirom". Editura “Didactică şi Pedagogică”. 231). în plan general. de fapt. inclusiv post-mortem (condamnarea de către sinodul al V-lea ecumenic). între care şi încercarea de a contracara acuzaţiile că ar umbla cu femei. totodată. prin interpretarea literală pe care se va axa Şcoala din Antiohia. în care se vorbeşte despre fameni. Paradoxal. în patru cărţi. adică "Despre Începuturi".. lume. pentru că nu este exclus ca alte motive să fi fost determinante. p. CUCOŞ. despre care am făcut deja câteva remarci în prelegerea anterioară49. că face parte din bibliografia obligatorie pentru examen. fapt care obligă pe cursanţi să o citească în particular şi să remarce elementele constitutive. Origen s-a impus posterităţii în domeniul doctrinar-catehetic în special prin lucrarea Despre Principii (Peri. aşadar. despre care vom vorbi mai jos. în Educaţia religioasă. 12. ca această interpretare să-l fi determinat să se castreze. jArcw`n). Însă erudiţia profesorilor alexandrini avea să se răsfrângă benefic asupra prestigiului şcolii. Am folosit. VIII. prima treaptă a mântuirii. primul tratat ştiinţific de pedagogie din care s-a alimentat tradiţia creştină privind educaţia în toate timpurile. cel mai mult ne interesează Pedagogul48. filozofia păgână. Ca şi alţi mari şi conştiincioşi dascăli creştini. în special prin studierea şi interpretarea Sfintei Scripturi. în care se ocupă cu învăţătura creştină despre: Sfânta Treime. astfel. se pare că Origen a interpretat literal un text scripturistic semnificativ. însă pe cea creştină în mod cu totul special. în special cele cu aplicabilitate actuală. care pregăteşte receptarea Noului Testament. 29-31. cap. De asemenea.

. de asemenea. Arhidiacon Ştefan de la Ierusalim. în acelaşi timp dascăl de strălucită erudiţie. Editura Institutului Biblic. dr.. după moartea martirică a Sf. Toulouse. Editura Institutului Biblic. Ioan Gură de Aur († 407).. trad. Linia prioritară de interpretare a Sfintei Scripturi a fost cea literală.” 52. că în Antiohia ucenicii lui Hristos s-au numit prima oară creştini (Fapte 11. 8 PSB. 1927. reprezentantul cel mai renumit al acestei Vezi trad. cum se exprimă un cercetător francez pe la începutul secolului al XX-lea51. este cel mărturisit de Origen însuşi: “Am scris această lucrare. Pavel împreună cu Barnaba (Fapte 11. 1). cf. BARDY. 26-27). în care .. Bucureşti. pr. 14-44). 53 Facem această precizare. Sfintele Scripturi etc.. 51 J. Un prédicateur populaire au III-e siècle. ANTIOHIA. Pr.. Scopul lucrării nominalizate mai sus. sau istorico-gramaticală. totodată. 52 ORIGEN – Scrieri alese. pr. “cel mai popular catehet al veacului al III-lea. p. T. De reţinut. în special în domeniul biblic şi dogmatic. Ioan Gură de Aur. Diodor de Tars. Om de mare căldură sufletească şi de adâncă profunzime a convingerilor religioase. Editura Institutului Biblic. vol. 1982. 1982.om. 14. p. înviere. oraş din provincia romană numită “Galatia” (vezi Fapte 13. p. pentru aceia dintre credincioşii noştri care caută explicarea în haina raţională a principiilor de credinţă. cum se poate observa foarte bine îndeosebi la Sf.. 50 . 297 p. dar pe de alta parte. T. vol.. Ap. 29. Ioan MIRCEA. Dicţionar al Noului Testament. 26) şi cu alţi “prooroci şi învăţători” (Fapte 13. el a fost considerat. pe de o parte. o puternică şcoală catehetică. Este vorba de capitala provinciei romane Siria53. în “Revue pratique d’apologetique”. am vrut să dau şi un răspuns împotriva ereticilor care mereu ne provoacă la discuţii neplăcute. BODOGAE. Aici va fiinţa. BODOGAE. 515. 8 PSB. rom. pentru a nu se confunda cu Antiohia Pisidiei. astfel... 1984. trad. Bucureşti. Bucureşti. ORIGEN – Scrieri alese. Sf.50. libertate. cei mai de seamă reprezentanţi ai ei fiind următorii: Lucian de Samosata (preot martir). Aici va propovădui şi Sf. suflet. s-au refugiat mulţi dintre creştinii de aici de teama represaliilor. care şi-a petrecut toată viaţa în câmpul învăţăturii şi al predicii”. G..

dintre care din nefericire ni s-au păstrat foarte puţine. 1995. In ceea ce priveşte catehumenatul şi amănunte legate de şcoala propriu-zisă. Bucureşti. avea calitatea de predicator al catedralei episcopale (386-398). 55 56 . ca interpreţi ai Botezului. părintele Branişte reliefează aspectele 54 Vezi Sf. fost titular al catedrei de Liturgică la Facultatea noastră56. în S. 1957. găsim date remarcabile în catehezele baptismale. Menţionăm mai întâi faptul că Sf. "Puţul şi împărţire de grâu". Chiril este mai didacticist. Ca o particularitate interesantă. Ioan Gură de Aur se adresează cu precăderii inimii. în general. 5 şi Sf. în cele ce urmează vom creiona câteva aspecte legate de preocupările sale catehetice. Despre creşterea copiilor. Am pomenit de catehezele 2 şi 3. dintre care cele mai relevante sunt a doua şi a treia. 51). 50. comună de asemenea. înclinat spre argumentări raţionale. funcţie care includea şi sarcina de a pregăti catehumeni pentru primirea Botezului. 509527. Aşa se face că Sf. Menţionăm că asupra conţinutului acestei scrieri vom face anumite remarci într-o altă prelegere. după izbăvirea din robia egipteană. face regretatul părinte profesor Ene Branişte. Explicarea Botezului în catehezele baptismale ale Sf. De aceea. p. Cateheza III. totuşi. Desigur. în schimb. Istoria Pedagogiei. Notăm că volumul se găseşte şi la Biblioteca Facultăţii noastre de Teologie. Bacău. Chiril al Ierusalimului. Un studiu deosebit de valoros asupra catehezelor baptismale. multe amănunte legate de ceremonialul Tainei Botezului. nr. Cei doi sfinţi părinţi au. p. că în timp ce Sf. insistând mai mult pe sfaturi morale. Ioan a rostit o serie de cateheze baptismale. în vol. astfel. 24-25). 410-431. multe preocupări comune în aceste scrieri. în traducere slavonă (Şt. de către episcopul Flavian. de fapt. între care aceea de aşi întemeia argumentările pe Sfânta Scriptură. lucrare ce se făcea de regulă în timpul Postului Paştilor. traduse şi editate alături de alte şase de Antoine Wenger. în care vom vorbi despre familie – factor al educaţiei. calitatea lui de orator şi nu cea de profesor. menţionăm ideea despre trecerea evreilor prin Marea Roşie. Interesant este faptul că această lucrare este considerată prima cu caracter educativ din învăţământul rusesc. Studiul are şi un capitol critic comparativ între Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sf. p. 12 în total. 524-527. BÂRSĂNESCU + colectiv. 284 p. deosebit de preţioase pentru reconstituirea cultului baptismal. Sf. 7-8 / 1970. Ioan Gură de Aur. vol. dar cele mai accentuate convingeri pedagogice le găsim în “Despre gloria deşartă şi cum trebuie să crească părinţii pe copii”54. în cunoscuta colecţie Sources chrétiennes55. Se arată. hirotonit preot în Antiohia în anul 386. Ioan Gură de Aur. reliefându-se. Ioan. Opinii cu privire la educaţie aflăm în mai toate predicile sale (în special omilii). Chiril. IOAN GURĂ DE AUR.şcoli. pentru faptul că în ele se descriu cel mai explicit ritualul botezului.T. Cateheza III. p. ca simbol preînchipuitor al izbăvirii din robia diavolului prin Botezul creştin (Sf. 1969. Paris. Oferă.

în forma ei de expunere.. . Între elevii săi se numără Pamfil. petreceţi-vă ziua în rugăciune şi mulţumire. în urma unor neînţelegeri cu episcopul Demetrius din Alexandria. orientată mai mult spre eforturile ascetice şi progresul în virtute decât spre speculaţia asupra învăţăturilor de credinţă. împodobiţi-vă cu zelul pentru virtute. conştientizare care trebuie şi astăzi mereu actualizată. despre care am vorbit într-un capitol anterior. cercetaţi biserica. Ioan Gură de Aur se adresează astfel neofiţilor: “Fiţi deci vrednici de această mare cinste! Fugiţi de toate ispitele diavolului. Sf. în convorbiri duhovniceşti..liturgice ale referirilor Sf. Sale le scoate în evidenţă şi pe cele care ţin de conştientizarea importanţei Tainei. dar studiul P. datorită Sf. să îndemne etc. Căci Botezul nu foloseşte la nimic. Chiril al Ierusalimului. născut prin har. să explice doctrina Bisericii. Nu se cunosc anii de început ai şcolii catehetice din această cetate. Căci săvârşitorul nu era doar un simplu tipicar şi ceremonialist. să examineze. Sf. Cele cinci cuvântări 57 Ibidem. CEZAREEA PALESTINEI. p. poartă pecetea personalităţii marelui orator. IERUSALIM. iar neofitul. care. Ioan Gură de Aur. De aceea. cât şi pentru săvârşitor. în lectură şi zidire sufletească. foarte preţioase pentru noi. care în anii 347-348 şi-a rostit aici celebrele sale cateheze. atât pentru cel botezat. Grigorie lasă posterităţii.. învăţătura catehetică hrisostomică. dacă după primirea lui continuăm a duce o viaţă nedemnă!” 57. C. Sf. Începuturile acestei şcoli se leagă de numele lui Origen. 524. se refugiază aici. a dobândit cea mai mare cinste. ci şi un învăţător capabil să predea. Abia în secolul al IV-lea ne este cunoscută activitatea ei. Grigorie de Nazianz şi Eusebiu de Cezareea. aceea de a fi creştin. orientare întru-totul valabilă şi pentru cateheţii din zilele noastre. În general. între alte opere.

La Milan a activat Sf. C. Ambrozie (cu scrieri preponderent dogmatice şi morale). Milanul. Tatăl nostru). Anastasia. Cartagina. de pr. 1991. care. 58 Vezi Sf. totodată prestigiul de care s-a bucurat Eusebiu. de Argeş. Cele cinci cuvântări despre Dumnezeu. 13 şi 14 din colecţia PSB: Istoria Bisericească. care ne interesează cel mai mult. au şi o mare importanţă catehetică. EDESA SIRIEI. care-şi avea aici reşedinţa episcopală (De dominica oratione= Despre Rugăciunea Domnească. 1993).teologice. el înzestrând-o cu o bibliotecă impresionantă. s-a vorbit mai sus. numit şi “liră a Sfântului Duh”. Trebuie să notăm şi contribuţia însemnată a lui Pamfil în această şcoală. Apologia I. La Roma s-au remarcat Sf. 1987 şi Viaţa lui Constantin cel Mare. D. despre ale cărui lucrări s-a vorbit mai sus. STĂNILOAE. căruia istoria bisericească îi datorează atât de mult pentru informaţiile din primele secole ale creştinismului59. BARBU. Cei interesaţi pot beneficia de traducerea românească58. În interpretarea Sfintei Scripturi a ţinut calea de mijloc. pe la sfârşitul veacului al II-lea. 60 Despre lucrarea sa. Gh. trad. pe lângă valoarea lor dogmatică. Între cateheţii mai însemnaţi amintim pe Efrem Sirul († 378). cel mai învăţat episcop al Cezareii Palestinei. între cea alexandrină şi cea antiohiană. de Pr. ambele apărute la Editura Institutului Biblic din Bucureşti. La Hippo (nordul Africii) îşi avea reşedinţa episcopală Fericitul Augustin. Hippo-Regius etc. De anima. 59 . Vezi vol. Şcoala de aici îşi datorează începuturile învăţatului Protogene. De poenitentia etc) şi Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ.TILEA şi N. 1947 (retrad. pentru vorbirea sa frumoasă. cunoscut imnolog şi orator bisericesc. La Cartagina – Tertulian (De baptismo. ŞCOALA APUSEANO-AFRICANĂ include cetăţile Roma. Ciprian. Justin Martirul şi Filozoful60 şi Hipolit.

tot aşa şi cu nişte scrieri ca acestea. Sf. 569-570 . n. aşa cum fac albinele. care zăboveşte asupra tuturor florilor. iar restul îl lasă cu plăcere.. 17 PSB. potrivit proverbului doric: să potrivim piatra după fir” 61 62 . Această recomandare este întru-totul Lista completă a lor poate fi consultată în vol. FECIORU. prof. citând cu o dexteritate debordantă din mai toţi scriitorii şi filozofii antichităţii: Homer.Cum pot întrebuinţa cu folos literatura scriitorilor eleni. dar atrage atenţia că trebuie extras din ele numai ceea ce foloseşte vieţii. Euripide. ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor. să luăm din cărţi cât ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul (subl. p.. Această omilie catehetică impresionează în primul rând prin erudiţia în câmpul profan de care autorul dă dovadă. p. 1986. nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se aşează. în secolul al IV-lea se pun bazele monahismului organizat. După ce creştinismul a dobândit libertate de manifestare. Pitagora. Antonie cel Mare († 356) Pahomie cel Mare († 346). iar restul să-l lăsăm. şi voi să citiţi scrierile autorilor profani. Noi. în care Sfântul Vasile sfătuieşte pe tinerii creştini din vremea sa ce atitudine trebuie să aibă faţă de scrierile profane. Între iniţiatori amintim pe Pavel de Teba († 341) . Organizator strălucit al monahismului răsăritean este. Şi după cum atunci când culegem flori de trandafir dăm la o parte spinii. care dă între altele şi Regulile mari şi mici pentru monahi. 40-41. Socrate. Departe de a respinge scrierile lor. Din opera sa din câmpul omiletic şi catehetic recomandăm în chip special Omilia către tineri. 17 PSB. alături de alte scrieri ascetice61 . Vasile Cel Mare (330-379). le recomandă cu sinceritate. deci.). dând exemplul albinei. să culegem atât cât este de folos şi să ne ferim de ceea ce este vătămător.. graţie ostenelii exemplare a pr. Hesiod.ŞCOLILE MĂNĂSTIREŞTI. acelea nici nu se duc fără nici o alegere la toate florile.. Pericle. Bucureşti. în vol. de asemenea. D. Platon. dacă suntem înţelepţi. Aşadar. Solon etc. dr.. 62 Omilia XXII-a Către Tineri . dar nu de la toate culege mierea: “Trebuie. chiar de la început se cuvine să cercetăm pe fiecare dintre învăţături şi să le adaptăm scopului urmărit.

la care se adăuga memorizarea Simbolului de credinţă. Înotul. a rugăciunii Tatăl nostru. Repere ale unui scurt excurs istoric .valabilă şi pentru tinerii din zilele noastre. întrucât toate cele septem artes liberales64 se predau în spirit religios. p. de altfel. Limba de predare-ascultare era latina. decât erau tinerii din vremea Sf. Vasile: “Toate-mi sunt îngăduite. 63 64 . în care religia nu era obiect de învăţământ separat.. la mânăstirea de pe Monte-Casino (Italia). ÎNVĂŢĂMÂNTUL CATEHETIC ROMÂNESC. 42. 568. cu scriitorii. întemeietorul şcolilor mănăstireşti este considerat Benedict de Nursia. dar nu toate de folos” (I Cor. au luat fiinţă şcoli în tot Apusul Europei. singurii luminători ai celor dornici de învăţătură. sfătuieşte totuşi răspicat: “Trebuie să stăm de vorbă cu poeţii. implicit. cu toată prudenţa pe care o recomandă. în care erau ajutaţi de cântăreţi şi paraclisieri. metoda prioritară – memorizarea. Treptat. Ap. p. care consună armonios cu linia călăuzitoare pe care se axează omilia Sf. care sunt. Materialul didactic se reducea la citirile din cărţile pomenite mai sus. 1969. Vezi Şt. care a înfiinţat ordinul călugăresc al Benedictinilor (529). 12). călăria. vânătoarea. singurii “intelectuali” ai comunităţilor şi. cărţile de cult şi scrierile lui Aristotel (“încreştinate”). aruncarea lancei. BÂRSĂNESCU & co. Reţinem în final că Sf. Călugării ajung cu timpul şi preoţi parohi. De aceea socotim că este locul aici să amintim şi sfatul Sf. “Manuale” de bază erau: Sfânta Scriptură. ci interferată cu celelalte materii. a celor zece porunci etc. scrima. mult mai expuşi capcanelor de tot felul pe care unele cărţi profane le ascund. fiinţând astfel aşa-numitele Şcoli parohiale. cu oratorii şi cu toţi oamenii de la care am putea avea vreun folos oarecare pentru cultivarea sufletului.”63 În Apus.catehetic.. V. Pavel. 6. Vasile. Bucureşti. Vasile. jocul de societate (un fel de şah). Istoria Pedagogiei. arta versificaţiei. Ibidem.

care vedeau în reintroducerea religiei o “siluire” a libertăţii copiilor. când prin Legea nr. 8159 din 11. că a fost necesară o asiduă muncă de lămurire din partea slujitorilor Bisericii. Dumnezeu Însuşi. Aşadar. alin. geografia etc. 7. liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară. 9715/10. faptul că numai credinţa şi trăirea în adevăr oferă deplină libertate. (2): La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit. Elevul. nr. la toate nivelele. elevul poate să nu frecventeze orele de religie. Partea I. Trebuie să menţionăm. 9. "Monitorul Oficial al României". pentru modificarea şi completarea Legii înv. nr. în rândurile cărora mulţi reprezentanţi au rămas tributari unei mentalităţi ante-decembriste atee. 84/1995. 1996.. A se vedea şi “Protocolul Ministerului Învăţământului". a trebuit să aşteptăm până în anul 1995. 370/3. alin. însă. nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină . În acest caz. liber este numai cel ce crede în adevăr. s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV. 84 din 24 iulie. art. conştient sau nu.04. după cuvântul Mântuitorului “Adevărul vă va face liberi!” (Ioan 8. de fapt. Obstrucţia a venit. ignorând. ne-au oferit posibilitatea de a reaşeza Religia ca obiect de învăţământ în programele şcolare... biologia. însă. 9 (1) precizează: Planurile-cadru ale învăţământului primar.. 36/1997. în special a membrilor Sfântului Sinod.. în care se precizează: Statul asigură libertatea învăţământului religios. potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. 1999. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia. 6. În şcolile de stat. precum El a spus-o: “Eu sunt Calea. "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului". şi din partea unor părinţi neduşi la Astfel. dar pentru gimnaziu doar opţională şi pentru licee şi şcoli profesionale facultativă. cu acordul părinţilor şi al tutorelui legal instituit. 32. situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. parte a trunchiului comun.65. de fapt. Din punct de vedere legislativ a fost necesară trecerea câtorva ani buni până când Parlamentul a votat acele articole în favoarea predării religiei în şcoală ca materie obligatorie. alege pentru studiu religia şi confesiunea. 6). în Adevărul Suprem. nr. cu jertfele a sute de tineri. pentru a-şi desfăşura nestingherită misiunea lăsată ei de Dumnezeu-Mântuitorul nostru Iisus Hristos. art. nr. din motive obiective. învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. 65 . de importanţă egală cu. dusă cu factorii politici şi cu anumite persoane cu funcţii din învăţământ.VIII.1996. Adevărul şi Viaţa. Adevărul fiind. din anul 1991 când s-a prevăzut în Constituţiei României art. încheiat cu Secretariatul de Stat pentru Culte.Din darul lui Dumnezeu. evenimentele din decembrie 1989. gimnazial.04. educaţia fizică. 32). istoria..” (Ioan 14. Biserica însăşi a putut ieşi din “ghetoul” în care sistemul totalitar comunist-ateu o izolase aproape un sfert de veac. În completare.

personalitate uriaşă a culturii noastre. făcându-se apel totodată şi la opiniile unor mari bărbaţi ai ţării.. mai ales după o mediatizare mai intensă a istoriei tradiţiei educaţiei religioase la români.biserică. 19)67 şi luând aminte. 118. astfel. 67 Trebuie să remarcăm faptul că termenul “învăţaţi” din porunca Mântuitorului în original este faceţi ucenici = maqhteuvsate (vezi. a "catehumenilor". ritualul. pe vremea când era Ministru al Cultelor şi Artelor. la sfatul unui ales slujitor al Lui. este suficient. a rostit în Parlament aceste memorabile cuvinte: “Învăţământul religios în şcoala primară chiar. În cele ce urmează ne propunem să întreprindem un mic excurs istoric cu privire la strădaniile depuse pentru propovăduirea religiei creştine. să evocăm un singur exemplu. buna-credinţă a biruit.. I. dovedind în schimb o mare ignoranţă cu privire la dreapta-credinţă mărturisită de ei.” (Matei 28. ale căror nume obstrucţioniştii le rosteau cu zeloasă admiraţie. Atena. publicat în “Monitorul Oficial” nr. De aceea am primit idea de a se face învăţământul religios în însăşi Nicolae IORGA.. porunca Mântuitorului “Mergând. col. p. Sfântul Apostol Pavel: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri.. 131. vol. învăţaţi toate neamurile!. 66 o necesitate de neînlăturat. necunoscute până atunci de sărmanii oponenţi. Vezi Catiheţii de odinioară şi colindele religioase. 69 din 13 aprilie 1932. însă. recunoscută unanim ca atare.. după mărturia părintelui Mihail BULACU.. şcoala primară. Cuvântul rostit în Adunarea Deputaţilor. Nicolae Iorga. să înveţe patru lucruri: dogma. Tot el.”66. În acest sens. învăţând din experienţa trecută să avem mai multă râvnă în demersul catehetic actual. de la educaţia celor "chemaţi". totodată din partea unor cadre didactice cu orizontul limitat de aceeaşi educaţie materialist-dialectică. morala".. pe deasupra şi cu pretenţie de “ştiinţifică”. de la lecţia de catehism din pridvor. a afirmat că "şcoala pleacă tot de la creştinism. împlinind. totodată. cu precădere pe linie şcolară. de ex. este în aceste timpuri. Până la urmă.. faceţi-i ucenici ai lui Hristos! . în vol. 1995. Cuvinte din Evanghelie pentru sufletul românesc . H KAINH DIAQHKH.. I) ceea ce sugerează depăşirea simplă a instruirii pe linie informativă. p. care trebuiau fireşte. 1943. simbolica. pentru ca. făcută într-una din prelegerile ţinute la Universitatea din Bucureşti în ciclul "Şcoală şi cultură".. credem. când moralitatea laică se dovedeşte incapabilă de a da cheagul sufletesc societăţii. Bucureşti. “învăţaţi” având astfel sensul de formaţi sufletele ucenicilor.

greacă pe alocuri. în cadrul căruia să predea poporului şi Utilizăm. învăţăturile de bază ale credinţei drept-măritoare au fost “predate”.. dar cel puţin la spovedanie şi la predică se utiliza limba înţeleasă de cei mulţi. cunoscută direct de către slujitorii consacraţi.. sec. Bucureşti. prelegerea Pr. însă. care a cunoscut atât o largă rază de acţiune. prin cultul însuşi. Ora de religie în trecut şi astăzi. Factorul principal care îşi asuma acest rol atunci a fost Biserica. 5-12. la noi se făcea carte în şi pe lângă sfintele lăcaşuri. 7)68. priviţi cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13. cât şi o durată mare în timp. unii asumându-şi curajul s-o mărturisească chiar în plină perioadă a comunismului. Mai înainte. ca reper principal de orientare în studiul nostru. dispusă ca. 1990. Editura Academiei RSR. prin reprezentarea iconografică şi. Constantin GALERIU. Această statornicire şi organizare a vieţii sociale reclamau şi un sistem de norme de viaţă. dr. slavonă). care scrie. cu timp şi fără timp. X-XVI”. Se cunoaşte din paginile Istoriei Bisericii Române că până la înfiinţarea şcolilor propriu-zise şi la organizarea învăţământului. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. să desfăşoare un învăţământ oral prin predică. prin predică. de a se ţine lecţii în “tindă”. Această realitate. Se ştie că o bună bucată de timp slujbele se oficiau în alte limbi decât cea vorbită de popor (latină. 68 . mai ales.care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu. p. este recunoscută şi de către pedagogii laici. Amintim în acest sens lucrarea “Învăţământul oral prin predică – cel dintâi sistem de învăţământ de durată la români”. prof. Toate aceste aspecte au făcut ca el să joace un rol însemnat în viaţa poporului român. îndeosebi tinda bisericii ţinând multă vreme loc de “sală de clasă”. graiul autohton. elaborată de pedagogul Ştefan Bârsănescu69. Bucureşti. între altele: “În istoria poporului român a existat pe plan de învăţământ un moment deosebit de important: apariţia învăţământului oral prin predică. 1971. o dată cu procesul de creştinare a populaţiei şi de răspândire a credinţei creştine. din “Îndrumări metodologice şi didactice pentru predarea religiei în şcoală”. 69 În vol. “Pagini nescrise din istoria culturii româneşti.

72 Ibidem.). 32. iar a predica . a învăţa pe alţii. unde adusese mai mulţi călugări. Trecând cu vederea inerentele neînţelegeri confesionale.. documentele invocate mai sus sunt târzii faţă de începuturile creştinismului la noi. I. în Răsărit şi Apus. românilor. care trebuie combătuţi.”70. 70 71 . Vol. Actele sinodale din 1359 şi 1369 ale patriarhiei de Constantinopol (documente în legătură cu recunoaşterea Mitropoliei Ungro-Vlahiei). că se predica învăţătura creştină. nici specific doar nouă. De aceea se cuvine precizarea că ceea ce lapidar se Ibidem. Şt. apoi. Reţinem. 34. Desigur. nota 19. Bula papală din anul 1235 (în care se pomeneşte de nişte “pseudo-vlădici schismatici” localnici. n. bunăoară. printre altele li se prevedea obligaţia de a predica învăţătura creştină). că Cenadul este consemnat în istoria pedagogiei noastre ca reper pentru prima şcoală atestată documentar pe teritoriul românesc. Paris. în esenţă aceeaşi. op. ca astfel săşi difuzeze ideile. cărora.. Pentru spaţiul românesc este prezentată. aşadar. făcându-se apel la câteva izvoare istorice deosebit de importante pentru noi: Legenda sancti Gerhardi (care semnalează faptul că la începutul secolului al XI-lea un anume episcop Gerhard predica în părţile Aradului şi că a întemeiat o mânăstire de rit apusean la Cenad. Acest fenomen nu este singular. Căci predica. se impune în creştinism drept principala armă de luptă... (sub. Bârsănescu evocă. care este de origine apostolică şi care s-a conturat o dată cu formarea poporului însuşi. exemplul Franţei şi cercetările lui E. În fapt este vorba de episcopi ortodocşi care predicau dreapta-credinţă). BÂRSĂNESCU. a instrui pe alţii.. baza documentară a învăţământului oral prin predică.spune E. 1938. cit. desigur. hrisoave etc. totodată. apud Şt. combătându-le pe cele păgâne 72... Durkheim. reţinem. p. Cu anumite particularităţi. necunoscută în antichitate.norme de conduită a vieţii. Durkheimînseamnă a preda. concretizate în lucrarea “L’évolution pédagogique en France”71. este întâlnit în toate ţările care au îmbrăţişat creştinismul. p.

) şi a regelui Burebista (70-44 î. Bucureşti. el este element în structura acestei conştiinţe. altfel spus. o dată cu învăţământul religios. dr. se va fi desfăşurat secole de-a rândul. n. pentru a se evita decăderea morală prin consumul exagerat de vin. IX. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. 1969. Hr. Hr. 39. Cezar Baltag. cu fondul ei monoteist (adorarea lui Zalmoxis). înseamnă a fi religios” 73 (sub. vol. După răspândirea creştinismului. când. p. 1981. sau mai degrabă a deveni om. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii. între altele. întrucât din această perioadă datează tăbliţele cerate (tabulae ceratae) descoperite în Scytia Minor şi în Dacia romană. s-a luat măsura arderii unor mari suprafeţe de viţă de vie. episcopii şi preoţii predicând. a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios. promovat prin bisericile din cetăţi şi sate. trăsături evidenţiate mai ales pe vremea preotului Deceneu († 44 î. Căci a fi. Iar după cucerirea romană (106) se poate vorbi chiar despre existenţa unor şcoli de grad elementar. se recunoaşte unanim. cu ajutorul cărora şcolarii din acel timp scriau pe acele tăbliţe74. Şt. înţelegem mai bine importanţa spiritualităţii strămoşilor noştri. doc. Bucureşti. religia şi educaţia religioasă s-a născut odată cu crearea omului. O dată cu aceste tăbliţe s-au descoperit şi mai mulţi “stili” din metal şi os. p. Potrivit acestui postulat.pomeneşte în mărturiile de mai sus. 73 . Cu toate că nu putem vorbi la noi de Mircea ELIADE. un rol important l-a avut misiunea creştină din aşezările mânăstireşti.). adică predând învăţătura creştină. Editura didactică şi pedagogică. 74 Prof. "sacrul nu este un stadiu în istoria conştiinţei. potrivit formulării savantului Mircea Eliade. De altfel. BÂRSĂNESCU & colectiv. Terenul pe care au semănat primii predicatori creştini la noi a fost providenţial pregătit de credinţele şi ideile religioase specifice spaţiului carpatic-dunărean.. nu întâmplător. Istoria Pedagogiei. trad. cultic şi predicatorial. folosite pentru învăţarea scrisului.).. I. cu credinţa în nemurire şi cu admirabila putere de jertfă.

cu două cicluri: elementar – pentru pregătirea negustorilor şi meseriaşilor şi unul mai avansat (“superior” să-i zicem) care pregătea preoţi. Începând cu secolul al XVI-lea ne vom întâlni cu tot mai multe tipărituri religioase româneşti. Galaţi. vezi Pr. Mircea PĂCURARIU. La Peri a apărut şi o Bucoavnă în limba slavonă între anii 1663-1669 (a doua în ordine cronologică. ca nicăieri altundeva. Neamţ etc. Chiar titlurile unor De numele Sf. 75 . Luând apoi o formă organizată. clerici şi mireni. Bucureşti. Aceştia.un monahism organizat până la Sf. Este prima şcoală românească ortodoxă atestată documentar. călugări şi pustnici au vieţuit pe teritoriul ţării noastre dintru început. 1996. lucrare în care expune anumite norme de conduită pentru viitorul domn. Ediţia a IV-a. ca de exemplu la Ieud. deosebit de importante şi în plan catehetic. Nicodim de la Tismana († 1406)75. Manual pentru Seminariile Teologice. un caracter educaţional normativ general. Din conţinutul său se desprinde faptul că ea nu era adresată exclusiv lui Teodosie şi celorlalţi fii. astfel. 76 Onisifor GHIBU. În ordine cronologică. dr. cu pricepere şi cu eficienţă. p. au predicat şi au învăţat poporul dogmele credinţei creştine. Din Istoria literaturii didactice româneşti. consemnăm deschiderea. 87. prof. domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) va scrie. Editura didactică şi pedagogică. Istoria Bisericii Române. Peri. pentru românii ortodocşi de aici. dintre care vom consemna şi noi câteva. la fel ca şi preoţii de mir. deodată cu amintirea unor şcoli şi a unor nume de cărturari. 247. după cea de la Râmnic din anul 165176. ci şi “altor domni”. scrierea şi mai târziu tipărirea de cărţi. În tratatele de istorie pedagogică românească aceste şcoli sunt consemnate cu titlul “mânăstireşti”. scris probabil la Prislop. p. Nicodim se leagă şi copierea unui Tetraevanghel slavon. în slavonă. Vad. cu râvnă. Tismana. Cozia. Învăţăturile către fiul său Teodosie. având. la anul 1490 a şcolii din Şcheii Braşovului. La începutul secolului al XVI-lea. Ediţie îngrijită de Octav Păun. mânăstirile devin adevărate şcoli ale învăţământului religios. aici promovându-se totodată. 1975.

următorul pasaj este concludent. cum este. 80 Pr. G. Filip Moldoveanul (zugrav. MIHĂILĂ). 170-171. 1996. cuprinzând Cele 10 porunci. al VI-lea: “Învăţătură a lui Io(an) Neagoe Voievod către copiii săi şi către alţi unşi ai lui Dumnezeu. credem: “De aceea. 1560). Evanghelia cu învăţătură sau Cazania81. Merită reţinut şi faptul că tipărirea acestei Cazanii este rodul unei 77 Basarab.. iscusit traducător.. Diaconul Coresi. împărtăşanie etc. deopotrivă cărturar. cu o prefaţă de Dan ZAMFIRESCU.80 În aceeaşi vreme istoria consemnează strădaniile altui tipograf însemnat. I. un mic Catehism în limba română (aşadar. Crezul. Vol. NEAGOE. În anul 1544. 429.. când vor cârmui sau vor aşeza pe dregătorii şi marii boieri ori le vor lua dregătoria după faptele lor. te sfătuiesc. 147. 1581). 1928. care cuprinde tâlcuirea Evangheliilor din toate duminicile şi sărbătorile de peste an. 78 Ibidem. fiul meu. din păcate astăzi pierdut79. Tatăl nostru. Întreaga lucrare este pătrunsă de adânci simţăminte creştine. începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului . cea mai importantă tipăritură a sa (Braşov. iar prin anii 1551-1553 va da la lumină Tetraevanghelul slav-român. Atelierele Grafice Socec & Co.. dr. de exemplu. din osteneala căruia notăm: Întrebare Creştinească (Braşov. Versiune originală. Bucureşti. 321. iar cuvintele Dumnezeu. p. botez. cu numele Carte cu Învăţătură. tot timpul sfătuitorul raportându-şi învăţăturile la preceptele evanghelice. (transcriere.fragmente precizează acest fapt. mai întâi să nu uiţi niciodată frica lui Dumnezeu. În acest sens. dr. sfinţi etc. păstrat). primul în româneşte. traducere în limba română şi studiu introductiv de prof.”77. pentru că frica lui Dumnezeu este mumă tuturor binefacerilor şi îndreptărilor “(subl. Bucureşti. câteva învăţături sumare despre rugăciune. 79 Amănunte despre acest catehism ne oferă Nicolae IORGA în Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor. Op. cunoscător al mai multor limbi străine) va tipări la Sibiu Catehismul românesc..)78. apar aproape în fiecare pagină. 1914. Editura Ministerului de Culte. dar şi tipograf. Învăţăturile lui. p. către fiul său Teodosie... Editura “Roza Vânturilor”. Bucureşti. sub formă de întrebări şi răspunsuri. . cit. prima carte în limba română păstrată. p. prof. Mircea PĂCURARIU. n. 81 Pentru studiul critic recomandăm ediţia tipărită de Sextil PUŞCARIU şi Alexie POPOVICI. p. Biserică.

ce reprezintă cu cinste cele două provincii româneşti: cheltuiala tipăririi a făcut-o judele Braşovului. credinţa. Cazania lui Varlaam (Iaşi. Bucureşti. ediţie care păstrează structura celei originale. o expresie a unităţii de neam. texte paleoslave şi românoslave. prin câţiva cărturari. aprobat de sinodul de la Iaşi din anul 1642. nădejdea şi dragostea. binecuvântarea pentru tipărire o dă mitropolitul Ghenadie al Transilvaniei. Glosar slavo-român. S-a tipărit mai întâi la Amsterdam. I. structurat pe cele trei virtuţi teologice (sau cardinale). ierarhi si mireni.colaborări transilvano-muntene. Perioada slavonă la români. 335. Un eveniment deosebit în literatura catehetică îl constituie Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă. NEGRESCU. ca normativ pentru întreaga ortodoxie. Limba slavă veche. 1952). Ioan Damaschin. D. Nicolae din Şcheii Braşovului. Această Mărturisire va fi reeditată de mai multe ori. 82 . p. dar va beneficia de unele îmbunătăţiri şi adaosuri. primul catehism dezvoltat din spaţiul ortodox. care a şi adus exemplarul slavon de la mitropolitul Serafim al Ungrovlahiei. col. O menţiune aparte facem în legătură cu termenul “cazanie” care în slava veche înseamnă “învăţătură” (kazanie)82. ultima diortosire mai însemnată făcându-se pe vremea patriarhului Justinian Marina (Bucureşti. cu sprijinul fratelui său Şerban şi al lui Constantin Cantacuzino Stolnicul (Buzău. fiind receptate ca un fel de “manuale” pentru învăţarea poporului. fapt care indică rolul acestor cărţi în actul catehetic propriu-zis. Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. în limbile latină (1643) şi greacă (1667). iar în româneşte a fost tradusă de logofătul Radu Greceanu. Lucas Hirscher. 1961. 1643) se prezintă ca un monument al culturii noastre religioase şi literare. Intitulată Carte românească de Vezi I. care trece graniţele utilităţii omiletice. după Simbolul Credinţei şi Dogmatica Sf. Muntenia şi Transilvania. iar traducerea aparţine lui Coresi şi învăţaţilor preoţi braşoveni Iane şi Mihai de la biserica Sf. 1691). recunoscut drept a treia Mărturisire de credinţă a Bisericii Ortodoxe. credinţă şi limbă a românilor din Moldova.

şicredinciosu întru părin’tele nenăscut. . Cazania beneficiază de două impresionante prefeţe. carte pre limba romănească întăiu de laudă lui dmdzu. Io Vasilie Voevod. cătr’aceea ş‘altâ usteniînţă s’au adaos aceloru bărbaţi purtâtori de dhulu svănt’ căci câ mărgăndu de susu în gios. una a domnitorului Vasile Lupu. după aceea de învăţătură şide folos’ sufleteloru pravoslavnici. bunăoară. cu toatâ inima cearem’ dela domnul dmdzău şiizbăvitoriul nostru Is Hs. care doreşte ca învăţăturile Sfintei Scripturi să fie date pe limba cea înţeleasă de mulţi: “. şiîntru dhul’ svănt’ dela părintele purcedzătoriu.. şiîn puţinăîndu-se diîn oameni înţelesul’ sventeloru scripturi. şiîntru fiiul dela părin’tele născut mainte de toţi veacii. Iar mitropolitul Varlaam mărturiseşte. simţămintele sale de ierarh român conştiincios. şiprînsă cetind’ pre noi pomeniţi şiîntru ruga voastră pre noi nu uitareţi şihiţi sănătoşi”83.cum’ ca să nu greşascâ hieş‘tecine mar’ginea şisăvrăşitulu acela spre carele-I fâcut’. Iată. între altele. şibiruitoriu. şipre fiiul odihnitoriu.. ci adevărate mărturisiri ale crezului ortodox-naţional. Diîntrucât s’au îndurat’ dmdzău diîntru mila sa de ne-au dăruit’ dăruim’ şinoi acest’ daru limbii romăneşti. şidomnu atoată ţara moldovei dar’ şimilă. Cu darul’ lui dmdzău ţiitoriu. nu doar lămuritoare cu privire la demersul tipăririi. svănta troiţă unul’ adevărat’ dmdzău ziditoriu şifâcătoriu tuturor vădzutelor şinevădzutelor. să iaste şide puţin’ preţ’ iară voi să o priimiţi nu ca un lucru pemntesc’ ce ca un odor ceresc’. şipace şispăsenie a toată seminţia romănească pretutindenea ce să află pravoslavnici într’aceasta liîmbă. cum se exprimă domnitorul (reproducem textul cu ortografia originală): “Prea luminat întru pravoslavie. alta a mitropolitului Varlaam.învăţătură la dumenecele de preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari. la Editura pentru literatură şi artă. le-au câotat’ a pogoră şisvănta scripturâ tot’ mai pre înţelesulu oameniloru păn’au început’ a scoate aşeaş‘ 83 Textul este reprodus după ediţia tipărită în anul 1943.

31. Un alt reper al ostenelilor mitropolitului Varlaam este Răspunsul la Catehismul calvinesc (Iaşi. Scriptură.cineş‘ pre limba sa pen’tru ca să înţeleagă hiecine să sa înveaţe. . credinţă şi faptele bune. cu nevoe iaste a înţeleage cartea alţii lim’bi. o luare demnă de atitudine ortodoxă faţă de erorile doctrinare cuprinse în Catehismul calvinesc tipărit la Alba Iulia în anul 1642. rod al ostenelilor mitropolitului Simion Ştefan (16431656) şi al ieromonahului Silvestru. cinstirea sfinţilor. care se cere mereu înnoită. tineri şi vârstnici. fiind retipărită (desigur. Minunat exemplu de atitudine misionară. Biserică. p. Taine. cu unele adaosuri şi îmbunătăţiri) în mai multe rânduri. când otrăvurile sectare de tot felul intoxică sufletele creştinilor. cu valoare de testament. mai puţin întăriţi în dogmele credinţei drept-măritoare. adunat-am’ diîntoţi tălcovnicii sventei Evglii dascalii besearicii noastre şideac’-am’ dmdzău Domnulu ţărăi moldovei.. acmu nice atăta nime nu învaţâ.”84. 1645). Este momentul să amintim în continuare de două tipărituri cu totul excepţionale: Noul Testament de la Bălgrad. şisă mârturisească minunate lucrurile lui dmdzău cu multu mai vrătos limba noastră romănească ce n’are carte pre lim’ba sa. în prefaţa căruia mitropolitul scrie acele cuvinte memorabile despre folosul utilizării limbii înţelese 84 scris. arătat-am’ măriei sale pravoslavnicului domnu Io Vasilie Vovodul’ cu mila lui Ibidem. Cazania cunoscând cea mai largă răspândire pe teritoriul românesc. prima ediţie românească integrală a Noului Testament (1648). vlădici. căt’ au fost’ învăţăndu mai multă vreame. pentr’aceea de nevoe mi-au fost ca un’ datornic’ ce sint’ lui dmdzău cu talanutulu ce mi-au dat’ să-mi poci’ plăti datoria macaru de căt’ pănă nu mâ duc’ în casa cea de lut’ a moşiloru miei. Aceste mărturisiri. mai ales în zilele noastre. preoţi şi simpli credincioşi. au găsit un ecou deosebit în sufletele românilor. aducând lumină asupra învăţăturilor despre Sf.. fost egumen la Govora. a icoanelor etc. şipentru lip’sa dascalilor ş‘a învăţăturei.

LXII. în binecuvântata cetate a Iaşului. spre a-l face cunoscut cu mai mare râvnă. PĂCURARIU. Textul românesc tipărit al Sfintei Scripturi a reprezentat un salt considerabil şi în misiunea de catehizare. Versificaţi. mitropolitul Dosoftei (1671-1686) va scoate la lumină prima încercare de versificare în limba noastră: Psaltirea în versuri. 1988. preoţii şi învăţătorii având la îndemână acum cuvântul lui Dumnezeu în limba neamului.. prof. prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română. după cum opinează Sf. seamănă virtutea. eliberează sufletul de legăturile trupului. 201. op.G. 1988. cu binecuvântarea P. că banii aceia sunt buni carii umblă în toate ţările. p. LXIII. la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. 485. căci necunoaşterea acestui izvor al Revelaţiei dumnezeieşti este pricină a tuturor relelor. alături de domnitor. Tot în acest veac. 89 Dosoftei a fost nevoit să apeleze la serviciile acestei tipografii. p. învăţatul moldovean Nicolae Milescu Spătaru etc86. dar şi în cel particular. fraţii Radu şi Şerban Greceanu. Biblia de la 1688. Episcop Emilian BIRDAŞ.”85. 85 86 . P. 87 Omilia IX-a la Coloseni. întrucât cea veche. S. P. acelaşi sfânt părinte spune: “Cunoaşterea Scripturilor întăreşte duhul. în orele ţinute în tinda bisericii. Psalmii. 361. atât de prezenţi în cultul public.. ne face să locuim aproape de cer. smulge patimile înrobitoare. din timpul lui Vasile Lupu. ne ridică deasupra săgeţilor diavolului. 116 A se vedea ediţia jubiliară tipărită la 300 de ani de la prima apariţie. la tipărirea căreia au semnat. alături de cele din Ceaslov şi celelalte cărţi de cult. aşia şi cuvintele acelea sunt bune care le înţeleg toţi. Vezi ediţia critică tipărită la Alba Iulia. vor fi fost utilizaţi şi ca “bucăţi de lectură”. dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine”88. tipărită la mânăstirea de la Uniev din Polonia în anul 167389. scrisul etc. Vezi Pr.. au fost desigur mult mai atractivi pentru copiii daţi la şcoli ca să înveţe cititul. 88 Omilia X-a.. numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino. curăţă conştiinţa. nu mai funcţiona. Ioan Gură de Aur87 Iar despre folosul mântuitor al Bibliei.Bine ştim că cuvintele trebuie să fie ca banii.G. episcopul Mitrofan de Huşi. Bucureşti..de toţi: “. cit. M.

Păşind în veacul al XVIII-lea.. iproci” 92 . vol. Ediţia II-a. Bibliografie românească veche. dr. un mic catehism în trei părţi. Târgovişte). 91 Pentru amănunte recomandăm lucrarea prof.94 Onisifor Ghibu (1883-1972). enunţate chiar din titluri91. 93 Ibidem. HODOŞ. În principal. Tom. Bucoavnele.. II. Tom. vol. p. Scurtă tâlcuire a legii celor zece Cuvinte. Rugăciunea Domnului. Cărţile de cetire din Transilvania. I. 1705). Bucureşti. cu lecţii în care se cuprind învăţături de bază ale credinţei. Iar bucoavna de la Râmnic (1726) este tipărită cu titulatura următoare: “Întâia învăţătură pentru tineri (în slavoneşte şi româneşte). Bucureşti. cu scurte explicaţii asupra Tainei Mărturisirii şi Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710. Bucoavnele cuprindeau alfabetul chirilic. cu litere şi silabe într’însa. introducerea definitivă a limbii române în cultul Bisericii noastre. în excepţionala lucrare Din istoria Pr. 150.. I. O menţiune aparte se cuvine despre cărţile propriu-zise. De pildă. unul din cei mai mari tipografi şi traducători pe care i-a avut Ţara Românească. N. de şcoală. Între cărţile care interesează direct învăţământul catehetic. 1699) este intitulată după însuşi cuprinsul ei: “Bucoavna ce are în sine deprinderea învăţăturii copiiloru la carte şi simbolulu credinţii creştineşti. 369 (iproci = etc. Abecedarele . 29. Onisifor GHIBU. între altele. p. 90 .”93. folositor preoţilor în misiunea lor de catehizare90. 1994. diece porunci ale legii vechi şi ale celei noue şiepte taine ale bisericii răsăritului. Bucureşti. Amintim mai întâi Bucoavnele sau Bucvariile. p. II. ediţia II-a. amintim Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţii (Râmnic.). 94 Istoria Literaturii Române. Editura Academiei RSR. Bianu. 316. Istoria Bisericii Române pentru Facultăţile de Teologie. p. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Simbolului credinţei şi a celor nouă fericiri.. 1916. se impune zăbovirea pentru câteva momente asupra personalităţii mitropolitului cărturar Antim Ivireanul (1708-1716). Din istoria literaturii didactice româneşti: I. 1970. profesor de pedagogie al Universităţii din Cluj (iar din 1941 al Seminarului Pedagogic Universitar din Sibiu). alături de cunoscutele Didahii. Bucoavna de la Bălgrad (Alba Iulia. exerciţii de silabisire şi texte pentru lectură cu conţinut creştin. prof. II. Mircea PĂCURARIU. 92 I. cel căruia îi datorăm. III.

rugăciunile dimineţii (Împărate ceresc. Creşterea prunciască atârnă şi de ce fel de copilu iaste. N. Ibidem. cele patru lucruri mai de apoi ale omului”. PRECUM SE CUVINE ORICĂRUI CREŞTIN PRAVOSLAVNIC”96.. 35. Sfârşitul îl formează: cele trei fapte bune ale bogosloviei.. GHIBU arată că şi abecedarele apusene din această vreme aveau conţinut eminamente religios. O. 36 la 62 se tratează pe larg despre cele şapte taine. De altfel. op.Partea de lectură propriu-zisă consta exclusiv din lecturi de ordin pur religios şi anume: rugăciunea când va să înceapă copilul a învăţa. unele chiar şi un astfel de titlu. prin întrebări şi răspunsuri.95 Conţinutul eminamente creştin al acestei Bucoavne dezvăluie intenţia unei educaţii profund religioase. de iaste învăţatu. De exemplu. în care întâlnim sfaturi asemănătoare cu ale Sfântului Ioan Gură de Aur din cuvântările sale cu privire la creşterea copiilor: “Toată obişnuinţa vieţii omeneşti stă spre hrană. p.. Scriptură şi dându-se şi începuturile rugăciunilor corespunzătoare din Molitvelnic. HODOŞ. cele şapte lucruri ale milei trupeşti şi cele şapte faceri de bine împotriva acestora şi. apoi: Simbolul credinţei şi simbolul Sf. BIANU. scopul tipăririi este mărturisit chiar în Predoslovie: ”Primiţi dar această cărticică şi citind-o înţelegeţi pietatea cuvântului. 31. Atanasie. 34. din Am notat aceste informaţii din ediţia 1971. De la p. p.. Cele zece porunci de căpetenie ale legii vechi şi cele şase desăvârşiri ale legii noi. nume inspirat de icoana Răstignirii de pe copertă. 96 I. abecedarele franţuzeşti se numeau Croix de par Dieu sau Croix de Jésus. cit.literaturii didactice româneşti (1916). aceiaşiu şi dacă se face mare. o iubitorilor de Hristos. O altă Predoslovie care merită a fi evocată este a Bucoavnei Mitropolitului Iacob Putneanul (1755). avându-se în vedere formarea caracterului religios moral. notează următoarele despre cuprinsul acestei Bucoavne: “. cele şapte daruri şi cele douăsprezece roduri ale Duhului Sfânt. arătându-se şi locurile din Sf. în fine. Prea Sfântă Treime. 95 . pentru ca să fiţi în stare a VĂ ÎNDREPTA VIAŢA VOASTRĂ ŞI A VA PURTA DUPĂ PORUNCILE LUI DUMNEZEU.. Tatăl nostru şi Din somn sculândumă). ţel întru-totul valabil şi astăzi în cadrul educaţiei religioase din şcoli. p.

98 Pr. potrivit precizărilor lui N. şi după aceste rugăciuni de seară şi de dimineaţă şi rânduiala pentru masă şi după masă. educarea şi formarea pe care copiii trebuie să o primească de la părinţi pioşi şi dascăli virtuoşi. în vol. pentru toată viaţa curge. Vezi şi lucrarea † TEOCTIST. dr.copilărie întru învăţătură cinstită şi întru frica lui Dumnezeu (care iaste începutul înţelepciunii). în “Cuvântul 44”.. În consecinţă.. p...) trebuie să lăsăm copiilor noştri”. totodată. n. am dat în tipar această cărţulie. se cade a nădăjdui că acela va fi cu bună creştere şi dacă va fi mare. Pentru că aceia despart trupul de suflet. publicată la Veneţia în anul 178998. Ioan Gură de Aur. n. Constantin GALERIU. 77-78. precum se vede ca să poată după buchii ceti şi cu sloguri întru întărirea cetirii sale. 429. p. op. n. “Pentru creşterea copiilor”. “umilul monah din Ţara Moldovei (de la Neamţ. cu toată rânduiala. ci sa-i învăţăm pe ei fapta cea bună.” ..şi decât ucigaşii de copii zic ca sunt mai răi. iar aceştia şi pe suflet şi pe trup ducându-l îl aruncă în focul gheenei.)" fiind de fapt mitropolitul de mai 97 Ibidem. bolind cu inima de nenorocirea învăţăturii lor. A se vedea. dacul din Moesia. 1995. Ioan Gură de Aur îndeamnă: “Deci să nu ne sârguim să adunăm bani şi pe aceştia să-i lăsăm copiilor.”97. pentru folosul a tot poporul ortodox. începând de la azbuchi. întâlnim un avertisment ferm pentru părinţii care neglijează educaţia creştinească a copiilor: “Pe aceşti părinţi eu şi să nu socotească cineva că ceea ce se grăieşte este de mânie . cit. 428. "Puţul şi împărţire de grâu". Bacău. Pedagogia Creştină sau Tratat despre buna conducere. Şi pe moartea aceea nevoie este să o primească negreşit de la fire. Ibidem. Iorga din lucrarea “Un pedagog moldovean pe la 1800”). Mânăstirea Neamţ.. . n... Bunăoară. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea îşi fac apariţia câteva lucrări de pedagogie propriu-zisă: Pedagogia lui Iosif Mesiodax (numele grecesc al lui Iosif. lasă-le lor purtarea de grijă a lui Dumnezeu!”. de voieşti să laşi bogăţie multă copiilor tăi. p. p. 1978.. Sf. Mitropolitul Iacob Putneanul. Sf. unde nu iaste hrană bună copiilor? Care văzând noi lipsiţi copiii de hrana ce li se cade. 7. alcătuită de umilul monah Grigorie din Ţara Moldovei şi cu îngrijire revăzută de către unul din cei mai buni dascăli Domn Nicodem de Naxos. 416. 131. carte ce se ocupă cu educaţia copiilor.. Despre creşterea copiilor.. p. în cap. Iar de aceasta se putea şi să scape dacă neluarea aminte a părinţilor nu o ar fi adus pe ea asupra. Cum daru vei nădăjdui de bine. Dinu creşterea copiilor ca dintr-o rădăcină bună şi rea. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Iar în “Cuvânt pentru ce fel de clironomii (bogăţii. prof.

mult răspândită la noi. care. Tipografia cărţilor bisericeşti. la Academia domnească din Iaşi (1640) de pe vremea lui Vasile Lupu. arătaţi-le icoanele Domnului Iisus Hristos. Grigorie al IV-lea Dascălul (1823-1834). Mihail BULACU. capitale şi normale. Meritul aparte al acestei Pedagogii este că se oferă copiilor un catehism mult mai accesibil decât psaltirea sau alte cărţi de cult. Bunăoară. 1786-1986. Revenind asupra importanţei Catehismelor. fiind stabilit şi faptul că trebuia să fie predată numai de către preoţi100. fie şi lapidar. Secolul al XIX-lea va înregistra un număr tot mai mare de catehisme. 1987. Academia domnească de la Bucureşti (1694. inclusiv instituţii de nivel universitar. în Transilvania şcolile elementare se împărţeau în trei grupe: comunale (sau “triviale”. încă din secolele precedente. ai milă de mine!”99. După ea s-au inspirat apoi celelalte catehisme. Mircea PĂCURARIU. fiind citită în toate provinciile româneşti. Bucureşti. acestea din urmă pregătind învăţători. Cuvânt înainte la Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă. vezi † JUSTINIAN. p. citire. Bucureşti. Şcoala grecă-latină de la Târgovişte (1646). o dată cu deschiderea unor importante şcoli. 1937. p. Ediţia de bază. despre care am amintit deja. Cruci. aritmetică). a fost Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă. 2 la Neamţ. 1 la Iaşi. 101 10 la Bucureşti. ale Sfintei Fecioare şi ale Sfinţilor şi învăţaţi-i a face semnul Sf. prof. În conţinutul său autorul insistă asupra importanţei principiului intuiţiei.târziu al Ungro-Vlahiei. Fiul lui Dumnezeu. se cuvine subliniat rolul lor preponderent în lucrarea de catehizare. numite aşa după cele trei materii: religie. Şcolile deschise în Transilvania prin legiuirile date de împărăteasa Maria Tereza pe la 1764 etc. dr. Sibiu. Bucureşti. Este cazul să privim în urmă. În toate cele trei şcoli religia avea loc privilegiat. după traducerea ei în româneşte a cunoscut 17 ediţii101. crez exprimat aşa: “Conduceţi-i la Biserici. 99 . de fapt. Să se aplece până la pământ şi să zică: Iisuse Mântuitorule. Apud Pr. pe vremea domnitorului martir Constantin Brâncoveanu. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. 1 la Buzău. al căror baze s-au pus. Spiritul catehezei patristice din şcoala românească. 100 Pr. cu plecările şi metaniile. 1952. 3 la Sibiu. 13-14. 36. Doua sute de ani de învăţământ Teologic la Sibiu.

Lazăr prin “Înştiinţarea către de toată cinstea vrednică tinerime” (august. Petre Vintilescu. care a avut grijă să rânduiască aici “dascăli procopsiţi”. şcoală a cărei programă prevedea. Iuliu Scriban. iar în 1837 şi la Râmnic. unde se născuse în anul 1779 şi unde va închide ochii la numai 44 de ani (1823).inclusiv din secolul al XX-lea. Ne referim la cele semnate de Pr. 1811 la Sibiu. . prof. şi alţii. seminar la care va preda o vreme şi Gheorghe Lazăr. prin purtarea de grijă a episcopului Vasile Moga. Un alt moment însemnat în afirmarea învăţământului catehetic îl constituie înfiinţarea şi organizarea Seminariilor Teologice: 1803 la Socola-Iaşi. Iar cu privire la înfiinţarea Facultăţilor de Teologie notăm: 1850 la Sibiu (sub păstorirea mitropolitului Andrei Şaguna). Chemarea tinerilor la studii a făcuto cu râvnă apostolică Gh. GALERIU. 1818). După o muncă epuizantă de trei ani. Un fapt cu totul remarcabil este că lecţiile de religie pentru şcoala primară erau incluse în Cartea de citire102.. 102 Pr. trebuie să amintim faptul că dintre toţi ierarhii ortodocşi care au militat pentru promovarea învăţământului românesc. În Ţara Românească un eveniment deosebit îl constituie începuturile învăţământului de nivel superior. Fie şi în treacăt. dr. 1836 este anul în care se vor deschide Seminarii la Bucureşti. prof. predarea Catehismului şi a Istoriei “vivliceşti” a Vechiului şi a Noului Testament. C. Pr. datorate în mare măsură lui Gheorghe Lazăr.. p. alături de cursurile de inginerie şi de filozofie. Arhim. cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi. Pr. op. Ioan Mihălcesu (mai apoi Arhiereu şi Mitropolit). conducător al Şcolii de la Sf. Toma Chiricuţă. acest apostol al învăţământului românesc se întoarce grav bolnav la Avrig – Sibiu. aceste facultăţi au pecetluit reuşita mult dorită de înaintaşi de a avea un învăţământ teologic superior în Ţările Române. 1881 la Bucureşti (mitropolit Calinic Miclescu). Buzău şi Argeş. 8.. cit. 1860 la Iaşi (pe vremea lui Cuza). Sava (1818). Chiar dacă unele au trebuit să-şi închidă temporar porţile (ca de exemplu cea din capitala Moldovei în 1864). prof.

Ne referim. . cum este cazul celei herbartiene. că unele tulburări s-au produs de multe ori şi datorită unei altfel de “râvne”. Crişana şi Banat. numite “poporale”.Andrei Şaguna s-a remarcat într-un chip aparte. anume un caracter prea intelectualist-raţional sub care s-a asimilat şi predat chiar şi Teologia. însă. Râvna promotorilor învăţământului religios ortodox a avut în decursul istoriei nenumărate piedici. despre care se pomeneşte destul de des în izvoare şi asupra cărora nu insistăm acum. De aceea. Iar “povestirea liberă”. biblice. El înfiinţează şcolile elementare. Ap. numai în Arhiepiscopia Sibiului funcţionau aproape 800 de astfel de şcoli. pentru pregătirea viitorilor învăţători ai şcolilor confesionale din Arad. că “Telegraful Român” este ziarul românesc cu cea mai veche apariţie neîntreruptă. mai ales în Ardealul pluriconfesional. Directori ai şcolilor poporale erau preoţii parohi. care. a alunecat în etalare subiectivă de “talente”. de altfel metodă clasică a predării învăţământului. concret. aşadar. propriu-zis un Institut Pedagogic. tipărite cu binecuvântarea sa. Semnalăm. 2). La sfârşitul arhipăstoririi sale. iar din 1824 cu durata de trei ani. un rol catehetic major l-a avut Telegraful Român. cea fără pricepere. prin îndepărtarea peste limitele admise de textele sacre. pentru astfel 103 De notat. Pavel în Epistola către Romani (10. cu apariţie neîntreruptă din anul 1853 până azi. la anumite influenţe pedagogice externe exagerate. care va pregăti terenul pentru deschiderea în acelaşi oraş a unei şcoli teologice cu doi ani de studii. Alături de cărţile de cult şi manualele şcolare. venită în Ardeal prin studenţii români aflaţi în Germania. în genul celei de care vorbeşte Sf.103 În rândul şcolilor cu impact pozitiv deosebit în veacul al XIX-lea trebuie pomenită şi Preparandia de la Arad (1812) cu limba de predare română. iar protopopii aveau misiunea de inspectori în raza protopopiatului. dintre care mai mult de jumătate înfiinţate de el. sub oblăduirea Bisericii. beneficiau de prestaţia învăţătorilor şcoliţi la Institutul pedagogic din Sibiu.

dar primul cod modern de legislaţie şcolară îl datorăm ilustrului pedagog Spiru Haret (18511912). Cu privire la subiectul nostru. desigur. 56. Ar fi deosebit de interesant un studiu amănunţit asupra evoluţiei în timp al acestei legislaţii. Fiecare moment important în istoria şcolilor româneşti s-a bazat. profesor universitar. până la venirea tăvălugului comunist. O contribuţie însemnată la precizarea statutului religiei în şcoală l-a avut. Dumitru CĂLUGĂR. figura în fruntea tuturor celorlalte materii. inspector general şi ministru al învăţământului105. O dată cu ei la pedagogii laici trecuţi în veşnicie. cu preocupări remarcabile şi în câmpul învăţământului religios românesc. din păcate foarte puţin cunoscuţi şi astăzi. la zece ani după “Revoluţie”. În primul rând trebuie să avem în vedere mulţimea de preoţiprofesori care şi-au consacrat timpul şi energia vieţii pentru învăţământul religios. Antonescu. pe o anume legislaţie. a înregistrat prestaţia unor pedagogi de mare valoare. o dată cu apariţia cataloagelor. 105 Doctor în matematici la Paris. Până în anul 1948. Bucureşti. când religia a fost suprimată din programele şcolare. care este foarte sugestiv pentru încercările de limpezire a normelor actuale. prof. Pr. pe care a slujit-o în mod exemplar. fireşte. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. a ocupat prin concurs o catedră universitară. 1976 p. cât şi la cel universitar.de probleme şi altele asemenea. şi de educaţia religioasă. Catehetica. legea care ne interesează este cea din 1898: “Legea asupra învăţământului secundar şi superior”. deodată cu problemele pedagogiei moderne în general. această materie a fost considerată prioritară şi. care s-au preocupat. legislaţia cu privire la învăţământ. ignoraţi în perioada comunismului din motive politice. 104 . G. Manual pentru Institutele Teologice. G. atât la nivel primar şi mediu. Secolul al XX-lea. dr. Constantin Narly. Popescu. profund trăitori ai creştinismului ortodox: Vasile Băncilă. s-au convocat şi ţinut două congrese catehetice. cu totală dăruire şi solicitudine. la Sibiu (1922) şi Mânăstirea Dealu (1933)104. Simion Mehedinţi şi Teodor M.

monumentală ca formă şi conţinut (571 p. Pedagogia creştină ortodoxă. Conştiinţa creştină după Catehezele Sf. 3-4 ani din raft. Oradea.Din prima categorie s-a evidenţiat cu vigurozitate părintele Mihail Bulacu (1898-1985). 108 Face studii de specializare la Universitatea din Jena (1937-1938). întru-totul binevenită. desigur. Bucureşti. cu teza Caracterul religios-moral creştin. precizarea că lucrarea de căpetenie din domeniul catehetic-pedagogic. Conţinutul manualului este în mare măsură valabil şi astăzi. o astfel de reeditare. cel de la Biblioteca Facultăţii de Teologie din Bucureşti lipseşte de aprox. ediţia a II-a. 1935. Facem. 1946. dar numai în spiritul conţinutului original. doctor în teologie al Facultăţii din Bucureşti. profesor de religie la Seminarul Pedagogic Universitar. 1928. autor de cărţi şi studii omiletice şi catehetice. presupune anumite aduceri la zi. de aceea nu insistăm cu amănunte bio-bibliografice. cel mai recent manual de Catehetică de nivel universitar (Bucureşti 1976. Chiril al Ierusalimului. Principiile didactice ale catehezei şi Anexa care cuprinde cateheze sau lecţii practice. Îl recomandăm în special pentru următoarele capitole: Psihologia religioasă. Este în general cunoscut în mediul teologic. titular al catedrei de Omiletică şi Catehetică al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (19361952). fiind necesare doar câteva actualizări sub aspectul tematicii şi al bibliografiei. întrucât. literatura catehetică românească na mai cunoscut un astfel de compendiu pedagogic creştin. părintele Călugăr ne-a lăsat şi Cele Amintim câteva din cărţile reprezentative: Studiu introductiv în Catehetica ortodoxă. În aceeaşi categorie a preoţilor-profesori cu preocupări catehetice deosebite se înscrie şi părintele Dumitru Călugăr (1907-1988)108. mai ales că exemplarele sunt foarte rare107. cu toate că figurează în fişier. 107 Bunăoară. între altele. propriu-zis cel mai prolific publicist român din domeniul catehetic din toate timpurile106. din anul apariţiei (1935). Spiritul catehezei patristice în şcoala românească. Pentru predarea religiei în şcoală. 1984). Pedagogia creştină ortodoxă. Teză de doctorat.) se impune a fi reeditată. 106 . strălucit titular al catedrei de Omiletică şi Catehetică al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu (19681978). Bucureşti. 1937. care a lăsat. Bucureşti. publicată la Sibiu în 1955. Materia învăţământului religios. Evident. Educaţia religioasă. însă.

1993. desigur ambele lucrări. ci şi o pedagogie. pentru primele clase. întrucât nu este pervertit. constituie un veritabil punct de plecare pentru alcătuirea manualelor de religie de astăzi110. se dăruieşte. editate de “Anastasia”: Duhul sărbătorii şi Iniţierea religioasă a copilului. Dar maximul vieţii este sărbătoarea. licenţiat al Universităţii din Bucureşti. specializat la Paris în acelaşi domeniu. chiar dacă sunt pe alocuri depăşite ca limbaj şi tematică. pe băncile şcolilor prin osteneala părintelui profesor dr. Cartea are şapte capitole: Importanţa religiei pentru copil. Ioan Sauca.. Autorul pledează în mod inteligent şi cu dovada unei înalte conştiinciozităţi pentru educaţia religioasă timpurie a copilului: “Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l ştie cu putere un educator. Copilului îi place natura. este că vârsta copilăriei este cea mai însemnată pentru a întreprinde formarea religioasă a omului. dar cea de-a doua fiind mai apropiată preocupărilor noastre112facem o scurtă zăbovire asupra ei. de Ileana BĂNCILĂ. reprezentant strălucit al elitei interbelice111.. se aplică la Reeditate de Episcopia Romanului şi Huşilor în 1990. Omul şi existenţa. Facultatea de Filozofie. Aforisme şi para-aforisme. Pentru Metodica predării religiei ne interesează. jubilează. profesor la liceul “Mihai Viteazul” din Bucureşti şi. un timp. copilul are o mare capacitate festivă. 1. Cea mai însemnată este copilul însuşi. necunoscut de marea masă a cititorilor români decât după trecerea câtorva ani de la evenimentele din decembrie’89. ambele apărute la Bucureşti în anul 1996. la clasa Marelui Voevod Mihai. iar nu o simpla zi liberă: o zi de lucru poate fi sărbătoare. la venirea comunismului a devenit “duşman al poporului”. Vezi Vasile BĂNCILĂ. Începem acum şirul pedagogilor creştini ortodocşi laici cu Vasile Băncilă (1897-1979). valorificarea sărbătorii în şcoală e înlesnită de două împrejurări. Timişoara.. 90.” (subl. Metoda afectivă şi sentimentul spiritualizat. Iată un exemplu: “Sărbătoarea nu implică numai o metafizică şi o morală. scriitor şi filozof creştin. 112 De altfel şi în Duhul sărbătorii întâlnim aprecieri strâns legate de educaţia copiilor prin intermediul sărbătorilor creştine. n. Editura “Marineasa”. 109 110 . 1897 la Brăila. Prezente deja. Un adevăr care. Se înţelege că din acest motiv. ci şcoala pentru viaţă. Formalism şi povestire.). Iubire. Ediţie îngrij. Pentru demersul catehetic actual. 111 Născut la 1 ian. care. Metoda religioasă şi idea concretismului. trăieşte divinul. Decalogul atmosferei. p.. Acesta. iar o zi liberă poate fi negaţia sărbătorii. aceasta lucrare este de importanţă capitală. de altfel. e o fiinţă însetată de sărbătoare – ceea ce am văzut că este ceva plin. p. Din fericire. prezent acum în bibliotecile noastre prin două cărţi deosebit de valoroase. S-a spus că nu viaţa este pentru şcoală. deci şcoala trebuie să fie pentru sărbătoare.şapte cărţi de religie109. seriozitate şi doctrină.. Credinţă şi sinceritate..

el va risca să nu cunoască niciodată farmecul şi binefacerea religiei.. atitudinea educatorului. Elevii vor trăi în cercul de efluvii invizibile care pornesc din fiinţa lui. pragul lecţiei (atitudinea profesorului la intrarea în clasă). pentru ca secetele vieţii să nu-i poată face nici un rău. un fel de logistică obligatorie: mediul fizic şi decorul. Bucureşti. Iniţierea religioasă a copilului. pedagogia preventivă (menţinerea unei atmosfere plăcute. Editura “Anastasia”. aliaţii fireşti (adică susţinerea lecţiei cu ajutorul celor mai dotaţi şi receptivi elevi). . pentru că ea sintetizează toate eforturile recomandate anterior. un copil crescut cu religie va fi mai spiritualizat şi deci mai serios la toate obiectele din şcoală.).orice fel de educaţie căci. p. n. în fine. grija de a înlătura oboseala. 1996. Planta de preţ a religiei să fie adânc înrădăcinată în solul sufletului. Iată cum se exprimă autorul: “Felul prezenţei sufleteşti a educatorului hotărăşte soarta educaţiei. natura exemplelor (tactul de a prezenta ilustrări potrivite. vorbind despre elementele sine qua non ale desfăşurării lecţiei de religie. Plugarii ştiu că grânele trebuie să fie crescute înainte de a veni căldurile verii. Băncilă îşi exprimă opiniile în legătură cu persoana profesorului de religie. pe tot parcursul lecţiei) şi. Ibidem... Dacă nu plouă primăvara. La fel şi în formarea religioasă. că obştea de şcolari. pe către e chemat s-o păstorească va trăi şi va respira neîncetat în aura lui. V. degeaba va ploua mai târziu. autorul mărturiseşte convins: “Aşadar. După o impresionantă pledoarie pentru educarea religioasă a copiilor. nu din cele care produc dubii sau ilaritate). Dodecalogul atmosferei. Să învăţăm o dată. 20-21. prezentate sub un titlu sugestiv. pregătirea (aperceptivă. precum şi în toate manifestările lui “114. ideale. În ultima parte a lucrării. în chip definitiv şi efectiv. Am subliniat această ultimă dimensiune. 29.. n.”113. vorba lui Comenius. creanga trebuie îndoită cât e verde.. adevărul vechi şi de bun simţ că dacă nu se introduce omul în religie de când e copil. p. în ectoplasma lui 113 114 Vasile BĂNCILĂ.. ca să nu le vatăme.

Educaţia religioasă în cadrul educaţiei integrale. pentru ca fiecare profesor de religie să fie convins a-şi face timp pentru a citi integral Iniţierea religioasă a copilului spre marele folos în străduinţa de a-şi îmbunătăţi propria persoană. metaforic. fides-i = credinţă). Ibidem. iar “naţionalist” românul ce ţine la identitatea neamului. 1925-1926. Psihanaliză şi educaţie. alţii demonizează ori deprimă. un termen luat din metapsihică. o vreme şi la Seminarul Nifon din acelaşi oraş. 115 116 Pedagogia Doctrinele în şcoala disciplinei . profesor de Pedagogie la Universitatea din Bucureşti.. G. Istoria Pedagogiei.. fundamentale ale pedagogiei moderne. 1939. la caracterul “naţional” al Statului Român. 1930.”115. 115. II. Unii liniştesc prin simpla lor prezenţă. 1937). alţii întinează tot ce ating. Bucureşti. credem. Bucureşti.spirituală. structurată în trei mari capitole: I. înlăturat de la catedră de către comunişti în anul 1948. Lucrarea ce ne interesează în chip aparte este Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească (Bucureşti. Aceste câteva ilustrări ale gândirii distinsului pedagog Vasile Băncilă sunt suficiente. acuzaţii care constituie în fond mai degrabă recunoaşterea unor merite. 1937 (ultima subliniată de noi pentru interesul aparte în cadrul Metodicii predării religiei). Educaţia morală şi religioasă românească. Antonescu (1882-1953). Generală. decât stigmatizarea propriu-zisă: “fideist” înseamnă credincios (lat. Educaţia morală în şcoala românească. sub acuzaţia de “fideism” şi “naţionalism”. Un alt reprezentant strălucit al pedagogiei creştine româneşti este G. Bucureşti. alţii neliniştesc chiar fără să spună un cuvânt. Fiecare om sugerează o anume atmosferă. ca să aplicăm. alţii o coboară. autor al unor lucrări de prestigiu în domeniu116. p. unii purifică. unii înalţă atmosfera. deodată cu îmbogăţirea conţinutului actului catehetic. Sunt oameni care îmbălsămează totul în jur ca un trandafir de soi şi sunt alţii care infectează totul ca un dihor. 1924. Curs de pedagogie. Bucureşti. Bucureşti. III. Unii produc o atmosferă sfinţitoare încât în vecinătatea lor te simţi mai bun şi mai tare. Semnalăm câteva dintre ele: Din problemele pedagogiei moderne.

constatându-se în plus că nici acum nu avem o catedră de filozofie propriu-zisă.. moderni şi contemporani.aceştia sunt ipocriţii. dogmatica. Ceea ce nu se parcurge.. pe care viitorii profesori de religie să o dobândească în cadrul Facultăţii de Teologie. sau iese armonie. G.. şi atunci înseamnă că am ajuns la rezultatul pe care-l preconizam adineaori: conlucrarea armonică între educaţia religioasă şi intelectuală. însă. Acest deziderat poate fi exprimat şi astăzi. iar în cazul când este ascunsă ajungem la ipocrizia religioasă. pe când alţii. avem nevoie de credincioşi adevăraţi. fiindcă dacă în sufletul seminariştilor sau al tinerilor teologi apar faţă în faţă concepţia ştiinţifică deoparte şi cea teologică de alta. care aveau îndoieli. Observăm. le-au ascuns şi au trecut la facultatea de teologie. morala.”117. Aceste două concepţii se vor ciocni şi din ciocnirea aceasta. trebuie suplimentat prin lecturi individuale. p. . Pot să vă spun că atunci când am fost profesor la Seminarul Nifon. 117 Op. iar în cazul când aceasta este mărturisită. deşi anumite incursiuni în acest domeniu se pot face la câteva din disciplinele de bază. cit. ajungem la scepticismul religios. . care au trecut apoi la alte facultăţi. căci nu putem împărţi sufletul elevilor noştri în compartimente.Chiar dacă au trecut un număr de ani buni de la data publicării acestei cărţi. N-avem nevoie nici de sceptici nici de ipocriţi. aşadar. conţinutul ei este în cea mai mare parte actual. în cadrul programei.. antici. în legătură cu gândirea marilor filozofi ai lumii. cum ar fi. istoria religiilor etc. sau iese contradicţie.. în aşa fel încât orice teolog să posede cunoştinţe. după ce şi-au mărturisit îndoiala. dar voiau să se facă preoţi. vom face o mică ilustrare din ultimul capitol al cărţii cu referire la această importantă misiune: “În ceea ce priveşte pe profesorul de religie considerăm că acesta trebuie să aibă o serioasă pregătire filozofică. spre exemplu. Antonescu pledează pentru “o serioasă cultură filozofică”. Întrucât prelegerea de faţă se adresează în primul rând viitorilor profesori de religie. am găsit elevi sceptici. 136-137. că G. fie şi generale. ele nu pot rămâne izolate.

În această ultimă parte la p. “filozofia” cea mântuitoare. C. 118 . III. IV. din motive politice. care ne-au lăsat. Prin etica pe care o susţine. în fine. însuşi învăţământul religios.” (p. trad.. face liceul la Focşani şi Facultatea de Litere şi Filozofie la Iaşi. Tolstoi educator. fără să vrea şi fără să ştie. Problema comunităţii pedagogice. Problema mijloacelor educaţiei. 1941. Constantin Narly (1896-1956) este un alt mare pedagog al perioadei interbelice119. 17 din colecţia P. unde. (vezi prefaţa la C. II. În 1923 C. Bucureşti.. Pedagogie generală. Dintre lucrările sale mai amintim: Problema idealului pedagogic. când. Aşa se explică faptul că una dintre cărţile lui C. unde va preda până în anul 1947. totodată fără neglijarea gândirii Sfinţilor Părinţi. Dacă în locul instrucţiei religioase s-ar face cu Sf. în sensul propus de Sf. printr-o predare nepedagogică a religiei sentimentul religios se poate pierde în faţa multelor date impuse a fi memorate: “Frumuseţea şi înălţimea etică a religiei creştine. 1943. la Bucureşti. D. 1986 (vol. Bucureşti. 1996. Găvănescu. Aici se va apropia de I. postul său va fi “comprimat”. în subcapitolul Concretizarea (educaţiei n. La un moment dat. la Göttingen. FECIORU. de fapt. n. 490-493 găsim referiri la religie. Narly se intitulează Opera pedagogică a profesorului I. în anul următor va obţine titlul de doctor în filozofie cu teza Die soziale Schichtung Rumäniens (Stratificarea socială a României). 1929. publicată întâia oară în anul 1938. Narly atrage atenţia că de multe ori. cu 528 de pagini şi următorul cuprins: I.B) 119 Născut la Tecuci. religia exercită o influenţă totală asupra omului. este întunecată de amănuntul istoric şi sistematic. între ei legându-se o strânsă prietenie. Narly pleacă la studii în Germania. profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Cernăuţi şi. Întors în ţară. 1927. reeditată în 1996. va fi numit pe rând.. profesor de Pedagogie şi Istoria Pedagogiei la Facultatea de litere şi filozofie. Vasile cel Mare în cunoscuta “Omilie către tineri”118. alcătuită de Viorel NICOLESCU). 1929). 1940. 490).Această preocupare. nr. Educaţie şi ideal. 1925. asistent la Facultatea de litere din Iaşi. Problema idealului pedagogic. Omilia către tineri. fiind înmormântat în cimitirul Belu.. sub care valoarea de devotare s-a înfăţişat în omenire. trebuie făcută cu discernământ. NARLY. Rezultatul este indiferenţa religioasă sau ateismul pe care îl promovează adesea. pr. Misiunea educaţiei româneşti. VASILE CEL MARE. de la 1 oct. Trece în veşnicie în anul 1956.S. Găvănescu (Bucureşti.) în Instituţii despre care afirmă: “Religia este poate cea mai activă formă. Problema posibilităţii educaţiei. Misiunea educatorului. întâlnită de altfel la mulţi dintre studenţii noştri. rămas în conştiinţa educatorilor mai ales prin lucrarea Pedagogia generală.

Poţi fi om deplin fără să fii creştin ?. nominalizândule chiar ca titluri de capitole: Lipsa războaielor confesionale.” (p. Înmormântat în cimitirul Belu din Bucureşti. p. MUSTER. Bucureşti.. Căci Simion Mehedinţi n-a slujit doar poporul român cu o conştiinciozitate ieşită din comun. ediţie îngrij. membru al Academiei Române (1915). 122 Idem.. Primatul sufletului. atâta preţuieşte cât a înţeles din Evanghelie. J.. Simion Mehedinţi (1869-1962) a fost nu numai un mare geograf. autor de cărţi fundamentale din domeniul geografiei (cea mai reprezentativă: Terra. fără excepţie. a. Cartea românească. 121 S. 492). Neutralitatea faţă de certurile dogmatice. MEHEDINŢI. ci a fost un mare admirator al virtuţilor sale strămoşeşti. profesor la catedra de geografie a Universităţii din Bucureşti. Poţi să fii om deplin fără să fii creştin? etc. avertizând tineretul că nu poţi fi om deplin fără să fii creştin şi că un om. Născut în Soveja – Vrancea. 216. ci şi unul dintre cei mai mari pedagogi ai României. atât ca număr de ani (93) cât şi ca activitate oferită în slujba neamului120. Arhaismul creştinismului românesc. În Creştinismul românesc exemplifică a aceste virtuţi. ca şi un popor. dar ne îngăduim observaţia că necesitatea indiscutabilă a cultivării sentimentului religios în Biserică trebuie făcută în paralel cu instrucţia religioasă la clasă. Bucureşti. în care. se observă fără greutate o împletire armonioasă a convingerilor creştine cu simţămintele unui patriotism exemplar. Licenţiat al Facultăţii de filozofie şi litere din Bucureşti (cu teza Ideile lui J. Antologie. Creştinismul românesc. Introducere în geografia ca ştiinţă 2 volume) şi al pedagogiei (Altă creştere. Şcoala muncii. 120 . dăruit de Dumnezeu cu o viaţă bogată. Scrisul său din câmpul pedagogic este atât de pătruns de duhul evanghelic. religiozitatea ar spori. în mod progresiv şi echilibrat. orfan de mamă de la 9 ani şi de tată înainte de terminarea liceului. de D. f. 1992. Scrieri despre educaţie şi învăţământ. şi aceasta mai puţin în şcoală şi mai mult în Biserică. încât instrucţia religioasă de astăzi ar suferi o gravă pierdere ignorând-i cărţile. mărturisind public convingerea că Iisus Hristos este nu numai Mântuitorul lumii ci şi cel mai mare educator al omenirii 121. Credem că observaţiile profesorului Narly sunt în mare măsură valabile. (vezi coperta).precădere educaţia sentimentului religios.122.). doctor în geografie al Universităţii din Leipzig (cu teza Die kartographische Induktion). Editura Academiei Române. Poporul – cuvinte către studenţi. A fost profund credincios.. Rousseau despre educaţie).

Fundaţia “Anastasia”. Bucureşti. este cu putinţă oriunde. Lipsa ereziilor şi a ereticilor. Încrederea în biruinţa binelui asupra răului. Violenţa. Cum se explică această pornire spre iertare? Unii observatori superficiali s-au grăbit să dea o explicaţie simplistă: românul nu se răzbună. fiindcă nu simte suferinţa! Aşa să fie? Cine îşi dă osteneala să privească traiul de toate zilele al ţăranului român. ca fapt individual.. n-a pregetat o clipă să le evidenţieze doar virtuţile. aşa cum se recomandă mai ales în zilele noastre. acela va ajunge la o concluzie cu totul deosebită. Dar de o aplecare a neamului românesc spre ură calculată împotriva cuiva. 123 124 Idem. p. Va vedea că ceea ce deosebeşte pe plugarul sau păstorul român de neamurile vecine este o mare cumpătare în judecată şi o foarte delicată rezervă faţă de alţii. Ibidem. p.. românul adevărat este discret. 84. când exemplele pozitive pot avea un rol întăritor. Absenţa pornirii spre răzbunare. Din fire. 1995. Acceptarea suferinţei ca mijloc de purificare morală. O explicaţie de bun simţ şi preţuire faţă de poporul pentru slujirea căruia a consacrat cu generozitate toată energia vieţii sale îndelungate.”124. cum se exprimă Simion Mehedinţi în legătură cu “Absenţa pornirii de răzbunare la români”: “Poporul român este lipsit de orice înclinare spre răzbunare.123 Cu toate că ştia foarte bine şi anumite scăderi ale conaţionalilor. nu dă buzna în viaţa altuia şi nu se coboară niciodată la nivelul vulgului. cu tact pedagogic şi mare optimism. evident că nu poate fi vorba. Prezenţa lui Iisus în folclorul naţional. Iată. . sursă de nădejde şi inspiraţie. 235.Simbioza între Biserică şi Stat. Creştinismul românesc. Prioritatea frumuseţii morale asupra justiţiei formale. Sentimentul acesta presupune calcularea la rece a suferinţei altuia. bunăoară.

12. p. S. dar şi foarte temut. sau. uscăţiv. aşa cum afirmă autorul. întrucât. 140-211 şi în volumul Biserica şi cultura. de influenţele ereticilor. al doilea profeţi. Pavel: “Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi apostoli. totodată ai profesorilor de religie şi teologie. 126 Vezi "Studii Teologice". doctor în teologie al Facultăţii de Teologie din Atena (cu teza Cauzele persecuţiilor din punct de vedere istoric şi psihologic). Bucureşti. 5). didascalii sunt predecesorii profesorilor de la şcolile catehetice din secolele III-IV. “Tudor”. deţinut politic în închisorile comuniste (1959-1964). didascalii erau slujitorii care catehizau cu timp şi fără timp. la dreapta. În timp ce apostolii predicau kerigmatic vestea cea bună. “în planul învăţăturii. cap. “Autoritatea didascalilor”.. Istoria bisericească şi Patrologia. îndeosebi prin lucrarea Primii didascali creştini 126 . P. 28). Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR.. p. al treilea învăţători (didavskaloi). p. se statornicise o bătătură enormă. totodată.Teodor M. urmă a creionului muncit pe hârtie. în general. profeţii îşi manifestau sporadic harisma prorociei. chiar mai simplu.. didascalii harismatici de care aminteşte Sf.. cu acea respectuoasă familiaritate ce care se spune “Regele”. cu mustaţa tunsă englezeşte. licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. an. Cor. Î. este prezent şi în literatura noastră catehetică. Înalt. Propriu-zis. cât o ghindă.. 1996 127 Biserica şi cultura.. Popescu (1893-1973)125 este un nume de referinţă din galeria profesorilor teologi laici. care. Înainte de a încheia această scurtă semnalare a personalităţii şi Născut în Boteni – Dâmboviţa. 125 . 138. III...”127..” (“Prefaţa” la Biserica şi cultura. iar un 8 cu distincţie. Generaţiile de studenţi ai anilor 40.. Ap. Aceşti învăţători aveau misiunea să explice dogmele credinţei creştine neofiţilor şi să-i apere. Un examen la Istoria Bisericii Universale era o probă de foc. din care fac şi eu parte.. Era admirat şi iubit. deodată cu preocupările de strictă specialitate din domeniul pe care l-a slujit cu devotament total. din timpurile ulterioare. avea o mână osoasă pe al cărei deget mijlociu. iar preoţii şi episcopii se ocupau cu oficierea liturgică a slujbelor. astfel că importanţa misiunii lor depăşeşte graniţele slujirii convenţionale. Acest studiu este foarte important pentru observarea etapelor făcând parte din triada slujitorilor catehizării în Biserica primară. constituia un triumf.” (I. îl numeau “Domnul Tudor”. didascalul harismatic depăşeşte pe episcop şi cu competenţa şi cu învăţătura. Bartolomeu ANANIA al Clujului îi face următorul portret: “A fost unul din cei mai mari profesori ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti. 1932. titular al catedrei de Istorie şi Patrologie al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1948-1959). Despre ei se pomeneşte chiar şi în veacul al V-lea.

Ibidem. Teodor a spus atunci este întru-totul valabil şi astăzi: pe de o parte. dar pentru împlinirea acestui deziderat şi slujitorii Bisericii. căci marii bărbaţi ai ei au fost şi mari oameni de cultură. Iată cum răspunde autorul la întrebarea “ce trebuie să ofere Biserica pentru cultură?”: “Forţa morală a religiei. se impun câteva cuvinte despre conferinţa Biserica şi cultura. prin cărţile şi studiile publicate. Ceea ce Popescu M. se înţelege – celei autentice.. fără de care nu se poate edifica pentru societate o casă solidă şi sigură. să iasă în întâmpinarea culturii. Iar concluzia este pe cât de concisă şi fermă.. * În actualitate. 1936). se înţelege. 223. . totodată prin activitatea practică din biserici şi şcoli. un ideal care depăşeşte contingentul. p. simţul moral.”128. În rândurile clericilor trebuie amintiţi mai întâi profesorii de la Seminariile şi Facultăţile de Teologie. aşa cum a fost dintru început. imperfectă. ţinută la Primul Congres de Teologie Ortodoxă (Atena. cât şi ai laicatului. încrederea. în care se cuprind câteva principii programative pentru relaţia religie-cultură din zilele noastre. atât din rândurile clerului. Tocmai datorită faptului că rămâne legată de pământ. Biserica trebuie să fie deschisă culturii. ierarhia valorilor. de neputincioasă în a ne asigura pacea. trebuie. pe atât de realistă: “Biserica trebuie să creştineze din nou cultura!”129. 224. Teodor M. p. cultura noastră este atât de relativă. legea mântuitoare a lui Iisus Hristos. împăcarea. de schimbătoare. bucuria de a trăi. pe de altă parte ea trebuie să ofere culturii miezul fără de care aceasta riscă să cadă în derizoriu. spiritul şi virtuţile Evangheliei.scrisului prof. cu deschidere plină de solicitudine. Popescu. titulari ai catedrelor de Catehetică. idea autorităţii divine. Metodica predării religiei beneficiază de osteneala câtorva reprezentanţi remarcabili. moravurile şi instituţiile creştine. iar alături de ei şi cei 128 129 Ibidem. preoţi şi profesori.

Psihologia catehumenilor. în “Îndrumări metodologice. 1 / 1983. animalul se dresează”. în S. căci ea începe o dată cu omul. după învăţătura şi practica primelor veacuri creştine. că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19.”. “Decan” de vârstă şi preocupări este părintele Constantin Galeriu (1918-2003). Sfântul Atanasie cel Mare. nu numai în biserică. totodată. fost titular al catedrei Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1978-1994). după aceea îndrumător de doctorate pentru Omiletică şi Catehetică. 4-6/1995. Preotul catehet. autorul unui curs de Metodică şi a câtorva studii fundamentale în domeniu130. învăţător al unităţii creştine. cuprinse mai apoi într-un singur volum. după cărţile de învăţătură din secolul al XIX-lea. Revelaţia şi educaţia. Convins că “educaţia este un dar. volum cu importanţă specială 130 Catedra de omiletică . cv. Cateheza romano-catolică. a Mântuitorului Care a spus: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi. după decembrie 1989. 14)131. Principii catehetice în Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului. 1939). Activitatea învăţătorească a preotului pentru promovarea credinţei ortodoxe.. Un alt nume de referinţă în ogorul catehetic românesc contemporan este al p. . nr. Învăţătorul nostru suprem. o acţiune specifică omului..”. educaţia religioasă a copiilor este o necesitate fundamentală.catehetică cu noţiuni de Pedagogie. părintele Galeriu conchide: “Astfel. în prezent duhovnic la Mânăstirea Bistriţa – Vâlcea. Mântuitorul Iisus Hristos. în " Altarul Banatului". căci numai omul se educă. 12. Ortodoxia. 131 Ora de religie în trecut şi astăzi. arhimandrit Veniamin Micle (n. opinând. ci şi în mas-media. Iniţieri catehetice 132 . în " Ortodoxia".. Asupra noastră apasă o răspundere grea în faţa lor şi a lui Dumnezeu..T. care a publicat studii catehetice deosebit de consistente. 34 / 1993. nr. p. în secolul al XX-lea. că “credinţa religioasă nu reprezintă o achiziţie evolutivă în istoria omenirii. C. totodată în străinătate. dar vocea P. în pofida vârstei octogenare. 7-10 /1981. Ora de religie în trecut şi astăzi. 132 Bistriţa-Vâlcea. Convingerile puternice asupra folosului indiscutabil al predării religiei în şcoli le-a exprimat îndată ce s-au redeschis porţile libertăţii. 1993. fiind preotul cu cea mai mare popularitate în Bucureşti. Sale a fost auzită cu pregnanţă şi astăzi.care predau Religia în şcoli. Iată titlurile studiilor cuprinse în volum: Importanţa catehezei în Biserica Ortodoxă. ci un dat originar. în întreaga ţară (prin conferinţele susţinute în ultimii ani în diferite oraşe).

absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii “A. Rodica Şendroiu. în această perioadă confuză de “tranziţie”. conţinut şi forme de organizare 134 şi Educaţia religioasă. 1994 etc. specialist în Pedagogie. doctor în ştiinţele educaţiei. Iaşi. Ne îngăduim. însă. Având în vedere. Ioan Popescu & co. Letiţia Leonte. singur şi în colaborare: Pedagogie şi axiologie. sunt extrem de utile. 1995. germană. 133 . Ana Danciu etc. franceză. pentru a corespunde exigenţelor de formă şi conţinut. Bologna (Italia). C. la o eventuală nouă ediţie. cu sprijinul unor profesori-teologi de specialitate. Psihopedagogie (colab. pe cea dintâi. cu adaosuri şi completări. de la Universitatea din Iaşi. de asemenea. de fapt. O menţiune aparte se cuvine pentru manualele de Metodică pentru predarea religiei în şcoală. 1996. când educatorii conştiincioşi au încă de luptat cu anumite mentalităţi şi concepţii din afara Bisericii. în prezent titular al catedrei de Ştiinţele Educaţiei. Bucureşti. chiar dacă denumirea de “manual” este improprie pentru unele dintre ele. De aceea. autor al câtorva cărţi în domeniu.). engleză. Pedagogie. vor trebui revizuite şi completate. mai ales că şi munca lor este. Cuza” din Iaşi. 135 Iaşi.. faza de pionierat în care ne găsim. prof. însă. pr. în limbile română. prezent în bibliotecile noastre. Psihologie şi Filozofie. temerară. prof. observaţia că unele dintre ele. Metodicile propuse de prof. între altele. pentru că ele constituie un instrumentar concret în mâinile profesorilor de religie. italiană. 134 Bucureşti. fiecare dintre aceste cărţi merită aprecierea noastră. în situaţia penuriei quasi-generale a materialului catehetic bibliografic actual. spaniolă şi portugheză. cu două lucrări strâns legate de domeniul catehetic: Educaţia religioasă. Iaşi.şi pentru faptul că semnalează peste 500 de repere bibliografice. care vine în sprijinul teologilor cu un bagaj impresionant de Născut în 1958. Universitatea din Iaşi. Repere teoretice şi metodice 135 . 1999. 1996. cu studii în străinătate la Salonic (Grecia). aceasta din urmă reluând-o. Lille (Franţa). Salutăm cu admiraţie preocuparea atât de intensă a unui laic pentru domeniul educaţiei religioase. un loc special în bibliografia “Metodicii predării religiei” l-a câştigat Constantin Cucoş133. Dintre profesorii laici.

n-ar fi rău în sine). dar . Micile noastre rezerve sunt legate de limbaj. şcoliţi înainte de 1989. cartea este girată de Î. există riscul promovării unor idei şi principii impregnate de ateism.. S. care se cere pe alocuri “îmbisericit”136 (de aceea.. pentru o viitoare ediţie a cărţii este bine ca manuscrisul să fie lecturat de un profesor-teolog). P.). p. o serioasă cultură teologică. Domnia sa este de părere că în liceu religia să fie cuprinsă în cadrul unei discipline numite “Cultura şi istoria religiilor” (ceea ce. 10. însă. Aceste mici inadvertenţe nu afectează. de asemenea. prezintă 7 capitole.”137. 136 . cu lucrări de actualitate în domeniu.. 77.şi aici ne exprimăm rezerva – noi ştim cam ce fel de istorie şi filozofie se făcea pe vremea comunismului. n-ar fi rău). 137 Ibidem.. deopotrivă.cunoştinţe psiho-pedagogice şi care dovedeşte. exemplara conştiinciozitate de abordare a problemei: “Predarea religiei în şcoală trebuie asumată cu maximum de atenţie şi seriozitate. iarăşi. valoarea de fond a lucrării. pe care o recomandăm (cu unele foarte mici rezerve).etc. Ediţia 1999. la care este bine să se raporteze dascălul de religie. îndeosebi din domeniul biblic şi patristic. De fapt. de factură universitară.. de exemplu. § Complementaritatea laicat-clericat în realizarea educaţiei religioase.. totodată cu privire la opinia autorului în legătură cu predarea religiei în liceu. încât din partea anumitor profesori. 299). aşezate într-o succesiune logică. dar predată şi de licenţiaţi ai Facultăţilor de istorie şi filozofie (fapt care. Comandant al oştilor cereşti. în cuprinsul celor două cărţi nominalizate. p. Lucrarea este străbătută de credinţa mărturisită deseori că numai o conlucrare strânsă între clerici şi laicatul specializat poate da rezultate pozitive în actul catehetic contemporan (vezi. iar la sfârşit cu un adaos bibliografic. în care se face deseori o asociere nepotrivită de termeni (Hristos este ghid care conduce lumea. Felicităm pe autor si binecuvântăm pe toţi cei care vor citi cu folos această carte. p. Daniel al Moldovei care o prefaţează. Miza este prea mare şi este posibil să Vezi de ex. principial. apreciind nivelul academic al conţinutului: “Tipul de discurs avansat de autor se înscrie pe o linie modernă. Reţinem.

. Terminologia utilizată. intraţi de altfel în circuitul limbajului pedagogic universal.u. Limbaj şi comunicare la ora de religie. ne poate feri de alunecarea pe panta improvizaţiei şi a derizoriului. 302 p. 75) etc. de care nici Metodica predării religiei nu mai poate fi străină. Sebastian ŞEBU. al 6-lea (p. totodată cu binecuvântări din partea Bisericii: Metodica predării religiei. 29. chiar dacă dă uneori impresia unui stil prolix şi afectat de preţiozităţi.). astfel. editată de Arhiepiscopia Albei-Iulia139 şi 138 139 Ibidem. o dată cu noţiunile clasice. Am acordat prof.pierdem totul dacă greşim. Anul 2000 a înregistrat două cărţi noi în bibliografia Metodicii. cu educaţia în gândirea patristică (p. pentru că lucrările domniei sale răspund în chipul cel mai potrivit exigenţelor demersului catehetic actual. 47 ş. ambele cu girul Ministerului Educaţiei Naţionale. Rămâne ca şi profesorii-teologi să-şi însuşească fără urmă de rezervă sau complexe îndrumările psiho-pedagogice care umplu zeci de pagini din acest volum. întâlnim termeni noi. ca brainstorming. proiectare curiculară etc. aşadar de utilitate imediată. este de nivel universitar. . Numai solidaritatea de concepţie şi de metodă a specialiştilor. feed-back. Evaluarea cunoştinţelor şi atitudini religioase. prof. Monica OPRIŞ şi prof. Iisus Hristos ca învăţător suprem (p. Dintre acestea un pronunţat caracter practic.”138.. dr. C. pedagogi. în care. Cucoş un spaţiu preferenţial în studiul de faţă. apreciam a fi următoarele paragrafe ale cap. 181-292): Principii şi reguli de realizare a educaţiei religioase. în calitatea lui de “laic” se ţine de cuvânt: multe dintre paragrafele cărţii dovedesc receptivitate faţă conţinutul teologic al educaţiei. ocupându-se.. atât din spaţiul teologic. Autorul. dar şi teologi. Dorin OPRIŞ. prof.. Metode de predare-învăţare. cât şi din cel laic. Conlucrarea dintre laici şi clerici se impune mai mult decât oricând. totodată pentru că în conţinutul prezentat valorifică tot ce s-a scris mai bine în trecutul mai îndepărtat şi mai apropiat. Proiectarea lecţiei de religie.. Autori: Pr. p.

Conţinutul fiecăreia se prezintă sub formă dublă: teoretică şi practică. totodată. Eminescu. în partea a doua. atât sub raportul conţinutului. Autori: Nicolae IORDĂCHESCU. dar au un limbaj mai accesibil şi mai apropiat de cel catehetic. 140 .. * Încheind aici acest succint periplu istorico-analitic în spaţiul catehetic românesc. Alina VÂLCU. Gheorghe ALEXANDRU. precum odinioară poetul nostru cel de toate zilele.. rostind parcă o dată cu Marele Pavel: “Fiţi mie următori precum şi eu sunt lui Hristos” (I Cor. Iuliana GHEORGHE.”. prin descrieri detaliate ale noţiunilor metodice de bază şi. nu mai puţin a celor contemporani. Simţim. suntem cuprinşi de o mare admiraţie faţă de râvna dascălilor şi preoţilor predecesori. cât şi al bibliografiei menţionate la sfârşit. Ovidiu Gheorghe IONESCU. care mărturiseşte la începutul poeziei “Epigonii”: “Când privesc zilele de-aur a scripturilor române / Mă scufund ca într-o mare de visări dulci şi senine. cum fiecare dintre ei ne cheamă să le urmăm pilda. prin propuneri de proiecte didactice pentru toate nivelele. Ion DRĂGUŞIN. Amândouă sunt deosebit de utile pentru profesorii de religie. Principial nu se depărtează prea mult de structura cărţii prof. 11. 1).Metodica predării religiei în învăţământul preuniversitar. Cucoş (care este citat frecvent în ambele). apărută la Editura "Gheorghe Alexandru" Craiova140.

pe de o parte de a transmite ascultătorilor-ucenici în chip eficient învăţăturile Sfintei Ortodoxii.. rezultatele sunt slabe. sau nu se instrumentează corespunzător. Toţi marii pedagogi. nu doar că au cunoscut şi aplicat cu cea mai mare conştiinciozitate metodologia didactică. Şi. dimpotrivă. că se descurcă foarte bine şi fără ele. Acolo unde se cunosc şi se respectă principiile de bază ale educaţiei. desigur. pe observarea directă a realităţilor etc. care dau mai puţină importanţă principiilor şi metodelor pedagogice. Această modelare sau zidire. Aşa se întâmplă şi cu rezultatele catehizării. se aseamănă. preoţilor tineri şi profesorilor de religie începători. va rezulta. Materialul de faţă se adresează. finalitatea actului catehetic este optimă. nelocuibilă. Dar dacă se construieşte la întâmplare. iar pe de altă parte de a le modela sufletele. n-au depăşit niciodată stadiul mediocrităţii. fără a se respecta legile tehnologice. În schimb. pe experienţa practică. cu zidirea unei case: dacă se face după un plan bine întocmit şi se respectă normele de bază ale construirii. clerici sau mireni. după chipul lui Hristos. Răspundem că în asemenea cazuri este vorba de o falsă strategie didactică. atât în Şcoală cât şi în Biserică.VI. căci se sprijină. va rezulta o clădire trainică şi frumoasă. mai ales din ultimele două sute de ani. pe flerul personal. într-un anume fel. dimpotrivă. La fel se . catastrofale chiar. S-ar putea obiecta de către unii preoţi şi profesori. o clădire şubredă. Modelul nostru Suprem. cu aplicarea corectă a metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare. deodată.. IMPORTANŢA PRINCIPIILOR DIDACTICE ÎN CATEHIZARE Intenţii. cu nădejdea că le va fi de folos în osteneala deloc uşoară. în schimb. deopotrivă. dar fiecare s-a străduit s-o îmbunătăţească şi s-o adapteze mereu la realităţile cotidiene. când nu se cunoaşte metodologia. "pedagogii" care au ignorat legile misiunii învăţătoreşti.

fie şi parţială: • Principiile didactice sunt norme după care se orientează activitatea educatorului. DEFINIŢII ŞI DELIMITĂRI. "Aramis". de formare a priceperilor şi deprinderilor la elevi141.întâmplă cu cei asemenea lor de azi. Din examinările studenţilor la Catehetică şi Metodica predării religiei. sunt norme generale şi fundamentale care orientează activitatea de însuşire a cunoştinţelor. Nominalizarea principiilor se va face mai jos. care vizează nivelul proiectării generale. de care ne vom ocupa în studiul de faţă. ci şi creionarea câtorva clarificări. vom face anumite delimitări. precum şi a candidaţilor înscrişi pentru titularizare. De aceea. Pentru o mai bună înţelegere a problematicii. după o definiţie mai cuprinzătoare. din păcate. având ca scop optimizarea procesului de învăţământ în ansamblul dimensiunilor 141 Constantin POSTELNICU. materialul de faţă nu-şi propune doar descrierea principiilor didactice în sine. a cărei urmare este eşecul sigur. ucenicii se prefac că ascultă şi înţeleg. Fundamente ale didacticii şcolare. . de fapt. A. în timp ce principiile pedagogice reprezintă norme cu valoare strategică şi operaţională. deodată cu nominalizarea lor. De aceea. formele şi mijloacele didactice. şi "principiile didactice". negativ asupra elevilor şi credincioşilor. În asemenea cazuri nefericite se creează. cultivându-se. o delimitare: literatura de specialitate face distincţie între "principiile pedagogice". Bucureşti. Sau. socotim necesar să le definim acum. iar lipsa de eficienţă şi slaba lor prestanţă la catedră şi la amvon se răsfrânge. în general. Astfel. Trebuie să mai facem. astfel. o relaţie mincinoasă. ne-am dat seama că mulţi dintre ei confundă adesea principiile cu metodele. totuşi. înaintea abordării subiectului propriu-zis. o dată cu descrierile şi ilustrările ce se impun. victime sigure ale ignoranţei şi confuziilor de tot felul. definitivat şi gradul II. însoţite de precizările etimologice care se impun. un cerc vicios: catehetul are impresia (uneori chiar se preface) că predă. 2000. Edit.

Părintele autor vorbeşte în acelaşi capitol şi despre "metode" şi despre "forme". deductivă. Dorin OPRIŞ. c. Dicţionar de pedagogie. 144 A se vedea. utilizată de către unii Mijloacele didactice reprezintă instrumentarul auxiliar care facilitează cateheţi144. Dăm câteva exemple: textul biblic. casetele audio-video. calculatorul etc. prof. sunt o altă denumire a metodelor. cuvântul "metodă". dr. Demersul logic care ţinteşte asimilarea (cu metodele: inductivă. p. icoana. Sub această ultimă denumire. Practic. nu invers. Manual pentru Institutele Teologice. 63-152. = spre. Etimologic. Editura "Reîntregirea". p. de două criterii: a. metode fundamentate pe acţiune)143. sa menţionează: forma narativă-expozitivă (sau monologică) şi forma întrebătoare. b. Bucureşti. 183-184. metode de comunicare scrisă. spre exemplu. Pr. harta. Bunăoară. prin acţiuni concrete de predare-învăţareevaluare142. unul dintre Sorin CRISTEA.. Dumitru CĂLUGĂR. în principal. Catehetica. Alba Iulia. Sebastian ŞEBU. prof. Pr. 2000. • Metodele didactice/de învăţământ reprezintă un ansamblu de procedee şi căi menite să sprijine realizarea obiectivelor pedagogice. • Formele . • transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor. 142 143 . p. Izvorul principal al învăţării (metode de comunicare orală: expozitive şi interogative. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Metodica predării religiei. Monica OPRIŞ şi prof. 1976.. prof. Grupul editorial "Litera". deodată cu înregistrarea şi evaluarea rezultatelor obţinute. Chişinău-Bucureşti. 2000. provenit din limba greacă. când spunem "forme" înţelegem "metode" şi invers. genetică). Taxonomia metodicii predării-învăţării ţine seama. analitică. este compus din meta. 173-187. p. dialogică (sau interogativă). sintetică. * La sfârşitul acestui mic periplu orientativ trebuie să precizăm că metodele şi mijloacele didactice sunt subordonate principiilor. ibidem. metode de cunoaştere a realităţii religioase.sale. către şi o{do" = cale. p. principiile didactice au în vedere eficienţa actului didactic în relaţia directă profesor-elev. 298.

principii cere ca învăţământul să fie accesibil. Pentru-l a-l face accesibil, însă, ne vom servi de câteva metode corespunzătoare, între care, spre exemplu, cea inductivă (de la apropiat la îndepărtat, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general), utilizând, în acelaşi timp, mijloacele auxiliare cela mai adecvate: o iconiţă, participarea la o sfântă slujbă, un pelerinaj la o mănăstire etc. B. PRINCIPIILE DIDACTICE. 1. PRECIZĂRI ETIMOLOGICE ŞI ISTORICE. Etimologic, cuvântul "principiu" înseamnă "început" (lat. principium-ii)145. Bunăoară, ediţia latină a Bibliei, Vulgata, utilizează acest termen chiar în primul verset al ei: In principio Deus creavit caelum et terram... (Facere 1, 1). Termenul apare, de asemenea, la începutul Evangheliei după Ioan: In principio erat Verbum et Verbum erat apud Deum et Deus erat Verbum... (Ioan 1, 1), ca de altfel în alte multe locuri vetero şi neo-testamantare. Când spunem, aşadar, "Principii didactice", ne referim, la normele care stau la baza sau începutul strategiei învăţământului. Din punct de vedere istoric, principiile au fost utilizate de către toţi cei care şi-au asumat greaua dar nobila misiune de învăţător, între care şi învăţătorii religiei creştine, începând de la Mântuitorul Iisus Hristos, Învăţătorul Suprem, continuând cu Sfinţii Apostoli, cu Părinţii Apostolici, cu Sfinţii Părinţi ai veacurilor patristice şi post-patristice, până la dascălii de Teologie de astăzi, cu diferitele lor trepte. Nominalizarea, clasificarea şi sistematizarea lor aparţine, însă, promotorilor pedagogiei moderne. Între aceştia, la acest capitol, s-au remarcat în mod deosebit I. Comenius (1592 -1670), J.J. Rousseau (1712-1778) şi I. Pestalozzi (1746-1827). Începutul l-a făcut pedagogul ceh Jan Amos Comenius, în lucrarea Didactica
La rândul lui, principium este direct legat de princeps, compus din primus (= primul) + capio (= a lua, a prinde, a apuca, a alege ); vezi Gh. GUŢU, Dicţionar latin român, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
145

Magna, publicată în anul 1657, la Amsterdam146, în cuprinsul altei lucrări, mai mari, Opera Didactica Omnia . Merită a fi reţinut, mai întâi, cui adresează celebrul pedagog Didactica Magna: "Tuturor diriguitorilor omeneşti: conducătorilor de stat, păstorilor bisericilor, directorilor de şcoli, părinţilor şi tuturor copiilor, graţie şi pace de la Dumnezeu..."147. Despre principii, propriu-zis, Comenius vorbeşte de la cap. al XV-lea la cap. al XIX-lea, inclusiv, numindu-le principii ale prelungirii vieţii, ale predării şi învăţării în aşa fel încât efectul să fie sigur, ale predării şi învăţării lesnicioase, ale predării şi învăţării temeinice şi ale învăţării concise şi rapide. Analizând cu atenţie această lucrare se observă descrierea următoarelor principii didactice, aşa cum sunt ele formulate astăzi: al învăţământului intuitiv, al învăţământului conştient, al învăţământului sistematic, al accesibilităţii şi al temeiniciei şi durabilităţii. Întreaga lucrare, ca de altfel întreaga operă a lui Comenius, are imprimată credinţa în Dumnezeu şi propovăduirea valorilor morale. "Viaţa aceasta nu este decât o pregătire pentru cea eternă"148, spune el, căci, adaugă, "menirea ultimă a omului este, de bună seamă, fericirea veşnică în comuniune cu Dumnezeu"149. După opinia sa, educaţia nu se poate face decât prin întreita carte: natura, Biblia şi conştiinţa omului. Înălţimea operei sale pedagogice i-a atras, astfel, pe bună dreptate, supranumele de "părintele pedagogiei moderne"150. 2. AVANTAJELE UTILIZĂRII PRINCIPIILOR DIDACTICE.

Complexitatea procesului de învăţământ presupune o strategie clară, bine definită. Altfel se cade uşor în rutină, derizoriu şi amatorism. Unul dintre marile pericole ale
Vezi, de exemplu, Jan Amos COMENIUS, Didactica Magna, Traducere, note, comentarii şi studii se prof. univ. dr. Iosif ANTOHI, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, 197 p. 147 Ibidem, p. 10. 148 Ibidem, p. 23. 149 Ibidem. 150 Nela STĂNCULESCU, Educaţia religioasă în concepţia lui Jan Amos Komenski - părintele pedagogiei moderne, în "Glasul Bisericii", 1/1996, p. 128-133. De observat că numele "Komenski" este cel de origine (ceh), iar "Comenius" este cel latinizat.
146

ignorării principiilor în timpul predării unei lecţii, sau a unui curs, este alunecarea pe panta improvizaţiilor spontane, riscându-se, astfel, pierderea firului logic al expunerii. Desigur, orice profesor bun recurge deseori la anumite digresiuni, "paranteze", consideraţii personale, improvizând ad-hoc fraze întregi. Nimic rău în aceasta, mai ales că o lecţie trebuie să fie presărată întotdeauna cu anumite "respiraţii", binevenite atât pentru elevi, cât şi pentru profesor. Procentul improvizaţiilor nu trebuie să depăşească, însă, limitele admise la nici o lecţie, care, în structura ei psiho-pedagogică, trebuie să poarte pecetea sobrietăţii şi limpezimii, atât sub raportul conţinutului, cât şi al modalităţilor de expunere. Iar împlinirea acestor deziderate nu se poate face decât prin aplicarea inteligentă a principiilor. "Încorsetat" de rigoarea lor, profesorul este ferit, astfel, de riscul îndepărtării de subiectul propriu-zis151. În aceeaşi ordine de idei, trebuie avut în vedere şi faptul că procesul de învăţământ se adaptează mereu la condiţiile noi ale vieţii, în general. Adaptarea nu se face, însă, oricum. Profesorul va ţine seama de realităţile cotidiene, adaptându-se cu ajutorul principiilor didactice, astfel că elevul asimilează mai adecvat cele primite, dacă aceste principii sunt respectate. 3. NOMINALIZAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE. Manualele, dicţionarele şi tratatele de pedagogie prezintă diferit ordinea şi numărul lor, apărând diferenţe, de altfel, chiar şi în formulare. Aceste diferenţe nu afectează, însă, fondul metodologic. Caracterul normativ precis al lor, nu obligă neapărat la formulări standard, rigide sau "îngheţate", căci ele au evoluat în timp, neavând nici astăzi un statut exclusivist şi definitiv. Fondul, scopul şi utilitatea lor rămân neschimbate, dar numărul, ordinea şi enunţurile sunt deschise tuturor îmbunătăţirilor posibile. Dintre toate sursele depozitare, dicţionarele ar trebui să le

151

Detalii sub acest aspect, la Pr. lect. dr. Vasile RĂDUCĂ, Curs de Catehetică, Bucureşti, 1996, p. 34.

prezinte mai unitar. În realitate, însă, şi ele preferă acest statut al autonomiei deschise formulărilor personale, de la autor la autor152 . Pentru a simplifica cât mai mult posibil lucrurile, în cele ce urmează vom prezenta doar principiile cele mai eficiente, în ordinea stabilită de autorul unui bun şi recent tratat de Metodică, din care ne vom inspira parţial şi în analizele care urmează153: principiul autonomiei şi respectării libertăţii individuale, principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale (psihologic), principiul învăţământului interesant şi plăcut, principiul temeiniciei şi durabilităţii, principiul intuiţiei, principiul participării conştiente şi active, la care adăugăm cele două principii absolut obligatorii pedagogiei creştine: hristocentric şi eclesiocentric. Înainte de a le explica pe rând, facem precizarea că nu vom intra în prea multe detalii descriptive, care pot fi întâlnite din abundenţă în orice tratat de pedagogie laică. Vom face, în schimb, anumite consideraţii de ordin practic, încercând să le dăm şi un conţinut biblic şi patristic, aşadar creştin, recurgând în acest scop atât la texte din Sfânta Scriptură, cât şi la sfaturi ale unor Sfinţi Părinţi. Evident, nu vom renunţa în totalitate nici la precizările pedagogilor laici, acolo unde acestea consună cu doctrina şi morala ortodoxă.

Iată, bunăoară, două exemple: 1. Dicţionarul de pedagogie editat la Bucureşti în anul 1979, de către un colectiv de autori, sub redacţia lui Viorel NICOLESCU, nominalizează, între altele, următoarele principii, formulate astfel: p. accesibilităţii, p. intuiţiei, p. însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, p. însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi deprinderilor, p. învăţământului activ, p. sistematizării cunoştinţelor, p. unităţii, continuităţii şi consecvenţei, p. unităţii dintre instrucţie şi educaţie, p. unităţii teoriei cu practica etc. , p. 361-371; 2. Dicţionarul de pedagogie, autor Sorin CRISTEA, Bucureşti, 2000 (aşadar, foarte recent), le prezintă altfel: p. orientării formative a activităţii didactice, p. sistematizării activităţii didactice, p. accesibilităţii activităţii didactice, p. participării elevilor în cadrul activităţii didactice, p. interdependenţei necesare în cadrul activităţii didactice îbtre cunoaşterea senzorială şi cea raţională, p. interacţiunii necesare, în cadrul activităţii didactice, între teorie şi practică, p. esenţializării rezultatelor activităţii didactice, p. autoreglării activităţii didactice..., p. 300. 153 Constantin CUCOŞ, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Edit. Polirom, Iaşi, 1999, p. 189-194.
152

După cum credinţa religioasă nu are demnitate valorică dacă nu se bazează pe adeziunea liberă a persoanei. Enunţul însuşi ne sugerează implicaţiile acestui principiu: acela de a ţine seama că. dacă sufletul lui e capabil de o astfel de mare socoteală.. în această privinţă. Un singur imperativ e valabil: al iubirii. Cu ce drept te amesteci în forul interior al altui suflet? Orice om îşi are socoteala lui cu eternitatea. Apropierea faţă de sufletele copiilor trebuie făcută cu totală precauţie şi iubire. Lasă-l deci pe fiecare cu legea lui. fiecare om dispune de autonomie (au[to" = însuşi. poţi să-l prefaci în cenuşă.. actul catehetic nu se împlineşte fără ataşamentul benevol al învăţăcelului. Crezi oare că poţi veni poliţieneşte să robeşti inima cuiva? Poţi să pui pe cineva cu de-a sila pe rug. Între naştere şi moarte e o singură viaţă. 20). întrucât nu pot fi impuse dictatorial." (Apocalipsă 3. Principiul autonomiei şi respectării libertăţii individuale. Se poate! Dar stăpân pe cugetul şi pe simţirea altuia nu poţi fi prin silnicie niciodată. pune-i . Iar dacă ţi se pare că nu-i potrivită cu adevărul... novmo" = lege). nu două. E o supremă cruzime să încerci a apăsa pe sufletul cuiva.4. faţă de conţinutul său şi faţă de cel care-l propune. îndemnurile savantului geograf (dar şi pedagog) Simion Mehedinţi (18691962): "Nu te amesteca în conştiinţa nimănui. în virtutea libertăţii primită de la Dumnezeu. În cazul de faţă. Dumnezeu Însuşi respectă libertatea totală pe care i-a dat-o omului: "Iată stau la uşă şi bat. îi poţi sfâşia carnea de pe oase. Căci ştiinţa şi disciplina. DESCRIEREA PRINCIPIILOR DIDACTICE a. adică de posibilitatea de a se conduce singur. voi intre la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. trebuie să fie acceptate liber-consimţit. de altfel.. după legi proprii. fără de care nu se poate concepe. O singură cale poate duce spre reală înduplecare: să nu te atingi de libertatea de conştiinţă altfel decât prin puterea argumentării. de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa.. de a se supune sau nu exigenţelor didactice. procesul de învăţământ.. Sunt întru totul actuale.

copiii să adere cu dragoste la mesajul actului catehetic. libertinaj. că trebuie să-i ajutăm la rândul nostru. De aceea. deşi este arborată şi calmată de către unii "pedagogi". căci tot El a zis: "Eu sunt Calea. ca să fiu liber!" "Libertate" în afara Evangheliei înseamnă.. op. în Adevărul Absolut. în care se complac. exercitare a educaţiei fără influenţare. cit. nu constrângere. din păcate. convingere. direcţionare şi intenţionalitate. apud C. totuşi. iar pe de altă parte. dar cu toată cumpătarea cuvenită"154. CUCOŞ. pe de o parte. nu se impune. Iar Adevărul Absolut este El Însuşi. de fapt. o adeziune benevolă a ucenicilor la valorile religioase. 32). 15. pe toţi cei încredinţaţi spre educare. Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14. care se câştigă. Apropierea de Iisus în Biserica noastră prin alegerea educatorilor. principiul autonomiei şi respectării libertăţii individuale presupune... pentru ca. 1935. de fapt. Principiul accesibilităţii sau psihologic (numit şi principiul respectării particularităţilor de vârstă). în virtutea deplinei libertăţi. În acest context. fămă robul Tău. cu întreaga suită de atitudini imorale.în faţă convingerile tale. 6). b. Pe de altă parte. Libertatea autentică nu se dezvoltă decât în adevăr. Non-intervenţia totală este o iluzie. însoţită de o dimensionare limpede a scopului şi o proiectare inteligentă a traseului de parcurs. Aşadar. să-şi armonizeze permanent libertatea cu adevărul. 154 . trebuie să înţelegem că este indispensabilă o minimă intervenţie. Acest principiu presupune ca desfăşurarea procesului Simion MEHEDINŢI. Libertatea absolută a copilului este la fel de inoperantă şi periculoasă ca şi atitudinea dictatorială. Aşadar. p. Bucureşti. ajungându-se la rostirea tainică a frumoasei sintagme duhovniceşti: "Doamne. Mântuitorul Iisus Hristos a spus-o pe înţelesul tuturor: "Adevărul vă va face liberi!" (Ioan 8. nu există. că cel cu adevărat liber se supune de bunăvoie Mântuitorului şi Evangheliei Sale. înţelegem acum. p. atâţia tineri din zilele noastre. mai adânc. 190.

Sfântul Apostol Pavel. ca unor prunci în Hristos.. au urmări negative faţă de elev. nu cu bucate tari. respectând acelaşi principiu psihologic. de lene şi indiferenţă. indiferenţă. căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi. Mântuitorul S-a adaptat permanent la mentalitatea. Ei bine. evidenţiind cu prioritate ceea ce este esenţial pentru a fi urmat: “Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor şi dreptatea Lui. mulţi dintre elevi sunt predispuşi la extreme: fie să încerce să înveţe şi să asimileze peste puterile lor fireşti. învăţare mecanică ("toceală"). fraţilor. El trebuie să dozeze foarte bine materia pe care o predă. După cum se cunoaşte..” (Matei 6. fie dezinteres. Pentru că atât cerinţele care impun un efort exagerat. fie să se complacă într-o atitudine pasivă. n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti. sau chiar îl anihilează. Cu lapte v-am hrănit.de învăţământ să fie corelată permanent cu posibilităţile de receptare ale elevului. dar plin de tandreţe cu Zaheu. La rândul său. . cunoştinţele şi preocupările celor cărora le vorbea. Autoritar cu Petru cel impulsiv. în general.. Dumnezeiesc cunoscător al sufletului omenesc. aşa încât elevii sunt supuşi unui efort individual din ce în ce mai mare. cel natural. şi toate celelalte se vor adăuga vouă. vameşul cel smerit etc. stagnări în dezvoltarea psihică etc. acest efort sporit nu trebuie totuşi exagerat." (3. folosind cu tact metoda inductivă. 1-2). scrie corintenilor: "Şi eu. Fără să suprasolicite efortul de receptare al ascultătorilor. Progresul ştiinţelor şi a cunoaşterii. Să ne amintim că Însuşi Mântuitorul a utilizat în permanenţă principiul psihologic. 33). a sporit considerabil exigenţele didactice.. învăţa mai întâi cele uşor de reţinut. Ambele extreme sunt nocive şi primul care trebuie să încerce a le înlătura este profesorul. cât şi cele care contribuie la reducerea efortului. în alt fel cu Nicodim cel erudit. Mântuitorul. creând fie surmenaj. Principiul psihologic presupune un alt principiu asociat. ci ca unora trupeşti. în aşa fel încât asimilarea să se facă în condiţii optime. Într-un fel a vorbit cu cei simpli.

Dacă se toarnă cu forţa într-un vas cu deschizătura mică (cu care se poate compara sufletul copiilor).Din exemplele biblice de mai sus reţinem. sau să dea fructe în primul an. La fel de nocivă este şi supra-aglomerarea orarului şi al curriculum-ului şcolar.. care insistă îndeosebi pe principiul conformităţii cu natura. că pentru realizarea accesibilităţii se recomandă. De exemplu: nu cere doi pui dintr-un ou. de la particular la general. aglomerând astfel excesiv mintea copiilor. iar nu picătură cu picătură. considerăm foarte potrivite recomandările lui J.. sau 8 ore. Natura nu se precipită. Comenius. De asemenea. ci procedează lent... .. la care se adaugă şi orele de lecţii particulare. de la concret la abstract. Pentru prevenirea tendinţei de exhaustivitate. totodată. intitulat "Principiile predării şi învăţării lesnicioase".. nici pomicultorul nu cere ca planta să crească în prima lună. A. ci se mulţumeşte cu puţin. Nici după aceea nu-i îndoapă cu mâncare ca să crească mai repede (căci aşa i-ar sufoca) ci. Astfel. cu lecţii şcolare şi cu exerciţii. cu prioritate. Din păcate. atât cât poate să mistuiască fragilul lor stomac.. ci le cloceşte încet. Această râvnă necontrolată duce la saturaţie şi surmenaj. pe de o parte. străduindu-se să nu le scape nici o informaţie legată de subiectul respectiv. oprobiul întregii clase. desigur. Nebun este acela care vrea să predea elevilor atât cât doreşte el şi nu atât cât pot ei înţelege. cea mai mare parte a lichidului va da. atrăgând. din contra. în capitolul al XVII . în general. pe de lături şi mult mai puţin va intra înăuntru. iar pe de alta a supraaglomerării programului şi programei. spune la un moment dat: "Natura nu supraîncarcă. cu căldura naturală. De aceea a fost o tortură pentru tinerime să fie ocupată zilnic 6.. există pe alocuri tendinţa unor profesori începători de a fi exhaustivi în lecţiile pe care le predau. cât poate intra. aşadar. metode inductivă: de la uşor la greu. Pasărea nu-şi aruncă ouăle în foc ca să iasă puii mai devreme.lea al Didacticii Magna. le dă cu încetul şi cu măsură. 7. decât ar intra dacă s-ar turna picătură cu picătură.

. Didactica Magna. interesul şi nevoile fiecăruia156. să nu iau cu măsură ceea ce îmi foloseşte? Oare pentru că nu pot să cuprind tot soarele cu privirea.. Important este ca ceea ce predăm poată fi înţeles. Pr. vrei să ies cu totul flămând?. Bucureşti. XVII. un an.. 6. convinge şi zideşte. nici pentru profesori. Atotputernic. FECIORU. Nu-i nimic grav în faptul că nu epuizăm cunoştinţele într-o oră.. nici pentru elevi. limbaj adecvat. plăcută. numai slujitorul naturii. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. potrivit cu râvna. Religia."155. să trezească J. să nu văd nici cât este de ajuns pentru trebuinţa mea? Sau pentru că nu pot să mănânc toate fructele dintr-o mare grădină.. Are dreptate pedagogul I. nu şi stăpânul ei. 4. A.. Principiul învăţământului interesant şi plăcut (= al "motivaţiei"). în care am intrat. Pentru a o face. profesorul trebuie să convingă prin toate metodele şi mijloacele sale didactice: conţinut de substanţă. p. o zi. 1943. Nici Dumnezeu. Cateheza a VI-a. însă. Este utilă în acest sens sugestia Sf. trad. Afirmaţiei frecvente că materia X este "neinteresantă" şi "displăcută". făcută sub forma unor întrebări retorice: "Oare pentru că nu pot să beau tot fluviul. c.. trebuie să-i facem următoarea corecţie: modul în care este predată materia X este neinteresant şi displăcut. 73. CHIRIL al Ierusalimului. 153. desigur. dacă prezentarea lor atrage.. vol. indiferent de domeniul de activitate. ţinută morală ireproşabilă. asimilat. Mai presus de toate. cap. Aceasta pentru că toate materiile sunt interesante şi plăcute. iar restul materialului rămâne a fi recuperat pe parcursul vieţii.Puterile copilului trebuie ajutate şi nu apăsate. n-a făcut lumea într-o singură zi. obiectivitate în evaluare etc. mulţimea informaţiilor nu trebuie să fie descurajatoare. Între ele. ca să ne arate că trebuie să fim cu rânduială în munca noastră. Vom selecta din ele atât cât este necesar pentru moment. COMENIUS...". în "Izvoarele Ortodoxiei". D. p. 155 156 . Catehezele (Partea I). Nisipeanu când afirmă că "Învăţământul religios trebuie să fie afectiv. Pe de altă parte.. Desprindem din această pledoarie că trebuie să ne adaptăm exigenţele didactice la vârsta şi nivelul de înţelegere al copiilor. reţinut şi aplicat în viaţă cu folos. să dovedească o dragoste sinceră pentru materia în sine şi pentru cei cărora le-o propune. iar formatorul tineretului trebuie să fie asemenea unui medic.

lauda. Cu alte cuvinte. copiii pot fi motivaţi prin două căi: a. reprezentative şi durabile. atât în biserică. Pentru ca învăţământul să fie într-adevăr interesant şi plăcut. ameninţarea. faptele mântuitoare. o dată cu respectarea celor menţionate până aici.). încurajarea. dorinţa de a fi competitiv etc. motivaţia reprezintă o sumă de idealuri. cultivând. de admiraţie faţă de Dumnezeu"157. căci pune în mişcare raţiunea. Învăţământul religiei în şcoala primară. d. gesturi şi. Edit. cât şi în şcoală. 157 . mai ales.). de compătimire. vom opta întotdeauna pentru cea din urmă. 1924. să se concretizeze în cunoştinţe temeinice. între mijloacele care ţin de calea constrângerii şi cele ale convingerii. trebuie să evite cu desăvârşire cele două extreme: expunerile sofisticate. Din acest punct de vedere. Religia devine interesantă şi plăcută atunci când cunoştinţele luminează şi deschid mintea spre cele de sus. p. care să se reflecte firesc în Ion NISIPEANU. iar elevii (credincioşii) şi-au însuşit. tot aşa şi pentru catehizare. De bună seamă. motivaţia internă. iar pe de alta. de pietate. pe de o parte. pedeapsa etc. exterioară (competiţia. mustrarea. adică alimentarea unei false şi pretinse trăiri duhovniceşti. interese şi mobiluri care capacitează dorinţa şi efortul de asimilare a cunoştinţelor. 17. Cultura Românească. Religia pentru copii. ca suport trainic al educaţiei religioase. voinţa şi sentimentul elevului şi al credinciosului în general. După cum la predică credincioşii trebuie câştigaţi prin acel "captatio benevolentiae". b. Bucureşti. cuvinte. astfel. Practic. producţii ale unui intelectualism sterp şi alunecarea în dulcegării sentimentaliste. recompensa. să li se faciliteze o anumită "motivaţie".în copii sentimente vii şi intense de plăcere. interioară (curiozitatea de a şti cât mai multe. Motivaţia mai este numită şi "motorul învăţării". Principiul temeiniciei şi durabilităţii vizează îndeosebi finalitatea actului catehetic: ceea ce s-a predat. încălzind inima spre iubire sinceră şi mobilizând spontan voinţa spre gânduri.

Având în vedere toate acestea. o dată cu transmiterea învăţăturilor fundamentale. pe de o parte. apoi. din punct de vedere practic. potrivit programei analitice. al risipirii energiei cu învăţături marginale. Iar "stânca" înseamnă cuvintele Lui. se vor stimula corespunzător procesele mnemice (de memorare). 31). Astfel. înţelegem. Este adevărat că anumite lucruri se învaţă uneori mecanic (de exemplu. nu pe nisip. care se cer împlinite. după îndemnul Mântuitorului (Matei 7. comparaţii. Pornind de la aceste postulate. nici însăşi iubirea de Dumnezeu. lipsite de substanţă. Educaţia religioasă este durabilă dacă se sprijină pe izvoarele ei temeinice: Sânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Pentru că nu poate să înveţe cineva cu precizie vreo artă sau ştiinţă. instrumentarea modalităţilor optime de predare-învăţare. rugăciunile). predarea acelor cunoştinţe care ţin de esenţa creştinismului. dar procesul mnemic poate fi uşurat prin repetări în grup. eşalonări. nu putem să împlinim desăvârşit nici o poruncă. întrucât este întemeiată pe înţelegere. Altfel spus. desigur. adică pericolul superficialităţii şi împrăştierii. pe de alta. totodată al neglijării efortului de concentrare. 2427). Căci tot El a spus: "Cerul şi pământul vor trece. nici iubirea faţă de aproapele. prin respectarea principiului temeiniciei şi durabilităţii (trăiniciei). O dată cu repetiţiile şi recapitulările. mater studiorum est". Pe acestea se poate clădi. Căci "casa ştiinţei şi a înţelepciunii" trebuie zidită pe "stâncă". Sfântul Vasile cel Mare ne dă câteva sfaturi foarte utile în acest sens: "Dacă mintea noastră se împrăştie la lucruri diferite. nu trebuie neglijat ceea ce este opus acestui principiu. tot ce s-a câştigat mai bun şi mai frumos în tezaurul pedagogiei moderne şi contemporane. Evident. prin împrăştierea minţii în chestiuni efemere. durabilitatea memorării învăţăturilor de bază poate fi favorizată şi de exerciţii. se va opta pentru cea de-a doua. potrivit dictonului clasic "repetitio. examinări etc. dacă mereu trece de la una la alta. dar cuvintele Mele nu!' (Marcu 13. Sunt cunoscute două căi: memorare mecanică şi logică.deprinderi corespunzătoare idealului vieţii moral-creştine. şi .

dacă focul care este ceva material intră înăuntrul materiei fierului şi-l aduce în starea aceasta fără nici o piedică.nici nu este cu putinţă să înveţe una perfect de la altele. Bucureşti. între concret şi abstract. Duhul. pentru ce te miri dacă Duhul Sfânt intră în părţile cele mai dinăuntru ale sufletului?" 159. Dacă focul pătrunde prin grosimea fierului şi-l preface în întregime în foc. Asceticele. ci şi cele imaginative. PSB.. = a privi. fără să cunoască cele ce sunt cerute pentru împlinirea scopului. ne referim la acele mijloace auxiliare pe care le utilizăm în cadrul orelor sau în afara lor (icoane. materialul intuitiv confirmă. şi materialul intuitiv: cuvântul comunică. prin natura lor. adv. iar pentru a fi accesibile trebuie să apelăm mereu la materialul intuitiv. VASILE CEL MARE. botează pe cele mai dinăuntru ale sufletului fără să lase nimic nebotezat. Pentru ce te miri? Să-ţi dau un exemplu material. care ţin de comunicarea simţămintelor sufleteşti.. Cateheza a XVII-a. prin parabolele pe care le-a rostit.). însă. Se creează. între particular şi general. Etimologic. hărţi. o strânsă relaţie între cuvânt. Iată. "intus" = înăuntru). 1989. Principiul intuiţiei facilitează enorm înţelegerea adevărurilor de credinţă. material intuitiv. ca mijloc de comunicare. pictura unei biserici etc. termenul provine din latinescul "intueor" (vb. vol."158. e. Catehezele. dacă ceea ce este negru ajunge strălucitor. aşadar. astfel. sunt suprasensibile. XVIII. văzută.. dacă ceea ce este rece ajunge fierbinte.. a lua în considerare. Însuşi Mântuitorul a utilizat acest principiu. care. p. Principiul intuiţiei presupune realizarea unităţii dialectice între senzorial şi raţional. Sfinţii Părinţi. 14. Când spunem. bunăoară cu explică Sfântul Chiril al Ierusalimului pătrunderea harului Duhului Sfânt în fiinţa omului: "Apa udă pe cel botezat numai pe dinafară. . Dar nu numai cele care ţin de intuiţia externă. a considera.. dar destul de bun pentru cei mai puţin dotaţi. de asemenea. 226. mic şi neînsemnat. au utilizat cu prisosinţă acest principiu. 158 159 Sf.

desigur. considerat nu numai unul dintre cei mai mari pedagogi moderni. de asemenea. Iată ce spune el: "Numai intuiţiile. de fapt. care sugerează. ci şi cele retorice.w" = a întreba. "erotematică". ci dialog. iar pe de altă parte a pune gândirea în acţiune în aşa fel încât o parte dintre noile învăţături să fie intuite şi chiar exprimate în dialogul din cadrul orei. Lecţia de religie nu presupune un monolog invariabil al catehetului. BÂRSĂNESCU & colectiv. trebuie să îndeplinească trei condiţii. 160 Apud Şt. Istoria Pedagogiei. Pestalozzi. răspunsul. dar reprezentative. Aplicarea acestui principiu se face prin metoda "socratică". Pentru ca materialul intuitiv să fie eficient. aptă doar să primească pasivi nişte cunoştinţe.. de la gr. 125... chiar dacă un anumit procent al orei. sunt preferabile mai puţine. dau omului forţa de a rezista prejudecăţilor. f. numită şi "maieutică" = a "moşitului" ideilor. p. îndoielile) şi substanţial (în loc de multe materiale intuitive. ci sunt parteneri de dialog. Dialogul poate avea loc. A participa "conştient şi activ" înseamnă. directe. numită. va fi consacrat expunerii. Pentru activizarea clasei de mare utilitate sunt nu doar întrebările obişnuite. iată primul pas spre înţelepciunea vieţii!"160. în oricare moment al lecţiei. care să aglomereze inutil lecţia respectivă. întrucât el consideră acest principiu drept "bază a instrucţiei". dar numit expres şi "părinte al intuiţiei". "ejrotavo. . mai ales prin J. substanţiale). observaţiile. principiul intuiţiei a dobândit chiar o supremaţie faţă de celelalte. A vedea şi auzi bine.În pedagogia modernă. dar cel mai potrivit loc este după tratare. sau întrebătoare. Să fie: tipic (să evidenţieze notele esenţiale ale obiectului sau fenomenului respectiv). în general. atunci când se face fixarea cunoştinţelor (momentul logico-psihologic al "recapitulării"). concludent (să elimine dubiile. a urmări cu atenţie ceea ce se predă. pe de o parte. Principiul participării conştiente şi active ne atrage atenţia asupra faptului că elevii (ascultătorii) nu constituie o masă inertă.

ci pentru a utiliza în practică cunoştinţele teoretice. 86. nu se cade oare să vezi dacă şi acest fapt a fost consemnat în scris? Ai auzit că a fost vândut cu treizeci de arginţi. a merge pe firul unui gând. În cadrul acestui principiu urmărim două aspecte. îndeosebi: 1. p.162. Aşadar.. 194.. nu trebuie să vezi oare dacă şi acest lucru este scris? Ai auzit că a fost răstignit în grădină.. de căutare a soluţiilor unor situaţii problemă pe care profesorul le provoacă. sed vitae!"163.Hr. a raţiona.Iată. Propriuzis. Cateheza a XIII-a.Hr.. catehumenii sunt invitaţi indirect ca ei să cerceteze singuri locurile scripturistice respective. nu trebuia oare să cunoşti pe profetul care a spus aceasta?"161. g. a medita. profesorul trebuie să valorifice întotdeauna înclinaţia către activitate. pentru a obţine note bune. cit. Op. Principiul legării teoriei de practică. nu se cade oare să primeşti mărturia acestui fapt? Ai auzit că I s-a împuns coasta cu suliţa. Catehezele. Desfăşurarea unei activităţi care reclamă cunoştinţele teoretice. în aşa fel încât cunoştinţele teoretice să se regăsească în viaţa personală de zi cu zi. bunăoară. 8. C. care este ceva natural pentru copii. Bine a spus Seneca (2 î. CUCOŞ. Nimic nu trebuie învăţat doar pentru cultivarea minţii şi înnobilarea inimii. al unei idei etc.65 d. 163 Epistulae. 161 162 . Adică nu doar pentru moment. . Potrivit principiului participării active. ci şi pentru a pune voinţa în mişcare. Rezolvarea unor probleme pe baza cunoştinţelor teoretice.) atunci când a afirmat că "non scholae discimus. 2. activizarea elevilor la ora de religie presupune menţinerea lor într-o stare de trezie intelectuală. de încordare plăcută. pe lângă faptul că este sugerat foarte limpede răspunsul afirmativ. cum a procedat Sfântul Chiril al Ierusalimului într-una din celebrele sale cateheze: "De vreme ce ai auzit că Evanghelia a vorbit despre Iuda. A fi activ la religie înseamnă a gândi.

..Sfinţitor). trebuie să aibă permanent un accentuat caracter trinitar. De aceea ne avertizează atât de ferm Sfântul Apostol Pavel: "Nu ne propovăduim pe noi înşine. Teologia Dogmatică face anumite deosebiri. Principiul hristocentric (teocentric). aplicarea acestui principiu se regăseşte cel mai evident în cultul divin: ceea ce se învaţă teoretic se exprimă prin rugăciuni. De fapt. Cateheza. cântări. 4. Duhul Sfânt . Căci Hristos. Numim acest principiu şi "teocentric" pentru a nu se crea impresia greşită că celelalte două persoane al Prea Sfintei Treimi. în ceea ce priveşte lucrările specifice ale persoanelor treimice (Tatăl este Creator. Dacă principiul hristocentric presupune fidelitate faţă de Hristos şi Evanghelia Sa. aşa cum se menţionează tot în Teologia Dogmatică. în strânsă legătură cu predica. ci pe Hristos!" (II Cor. desigur. fidelă întru-totul Revelaţiei. potrivit perihorezei şi aproprierii. Cateheza a XIII-a. Principiul eclesiocentric.În biserică. Cateheza. gesturi liturgice etc. întrupânduSe. ci Dumnezeu întrupat. ne întăreşte continuu pentru receptarea Revelaţiei. se săvârşeşte prin Fiul şi se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt. i. Nu era înger numai. ar fi ignorate. ci dumnezeiesc164. 33. h. are în vedere aceeaşi temă centrală a propovăduirii: Hristos-Dumnezeu şi Evanghelia Sa. Fiul . Chiril al Ierusalimului acest adevăr: "Nu era om de rând Cel care a murit pentru noi. principiul eclesiocentric obligă la fidelitate faţă de păstrătoarea Evangheliei.Mântuitor. Tatăl şi Duhul Sfânt. Nu era un simplu om. 5). iar Duhul Sfânt. opera de mântuire pleacă de la Tatăl. Biserica . prin energiile dumnezeieşti. Învăţământul creştin nu este unul omenesc. 164 . dar.Trupul Foarte plastic exprimă Sf.". Acest principiu cere catehetului să nu prezinte la ora de religie altă învăţătură decât a Bisericii drept-măritoare. a împlinit pe pământ voia Tatălui. fiecare persoană dumnezeiască participă la toate lucrările celorlalte două. Nu era oaie necuvântătoare.

în cadrul principiului eclesiocentric este transmiterea doctrinei Bisericii în limbajul Bisericii.). strâmbă. care adună la un loc pe cei botezaţi. plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi. Căci Dumnezeu Tatăl.. Căci. Epistolae. A folosi un alt limbaj înseamnă a prezenta doctrina şi morala Bisericii într-o imagine deformată. Cateheza a XVIII. foarte important.. "Adunarea" nu presupune. mai presus de toate. rupere care ar însemna. catehizare autentică înseamnă propovăduirea credinţei autentice. de fapt."165. doar strângerea oamenilor într-un spaţiu fizic determinat. În consecinţă. ci şi in sensul de comunitate.. Iar în Deuteronom spune Dumnezeu lui Moisi: "Adună (ejkklhsivason) la Mine poporul să audă cuvintele Mele ca să înveţe să se teamă de Mine" (Deuteronom 4. n. după cum spune Domnul în Levitic: "Adună (ejkklhsivason) toată adunarea la uşa cortului mărturiei (Levitic 8.. respectarea principiului eclesiocentric ne va feri de ruperea din această comuniune.. pentru că cheamă şi strânge la un loc pe toţi oamenii. după mărturia inspirată a Sfântului Apostol Pavel. 10).) şi. după cum foarte precis s-a exprimat Sfântul Ciprian." (Efeseni 1. transformându-i în oi rătăcite de turma cea cuvântătoare a lui Hristos. 3). n. chiar 165 166 Catehezele. Un ultim aspect. Catehizarea se face în Biserică.Său. La dat pe El cap Bisericii. Cine propovăduieşte învăţături străine Bisericii. "toate le-a pus sub picioarele Lui (Hristos. pierderea mântuirii. extra eclesiam nulla salus166. Trebuie notat că termenul "adună" (ejkklisivason) este întrebuinţat acum pentru prima dată în Scripturi cu prilejul instalării lui Aaron ca arhiereu de către Domnul. 73. Pentru aprofundarea acestui detaliu apelăm iarăşi la Sfântul Chiril al Ierusalimului: "Biserica poartă în chip foarte potrivit numele de Biserică (ejkklhsiva). n. 22-23).. care este a Bisericii celei una.. nu doar în sensul de Lăcaş. Care este trupul Lui. 21. ci şi comuniune în dobândirea aceleiaşi învăţături mântuitoare. . 24 (subl. este el însuşi un înstrăinat şi va "înstrăina" şi pe cei ce-l ascultă. De aceea. aşadar.

Ele sunt inter-dependente şi se condiţionează reciproc. Eruditul arhimandrit Iuliu Scriban a pulblicat în 1938 un studiu-testament pentru toţi slujitorii români ai Altarelor. denotă lipsă de conştiinciozitate. Cu deosebire. amatorism şi plafonare profesională.. pentru conţinutul lor specific. 31 p. dimpotrivă. având a apăra neamul de multe furişări străine în sânul lui. Pe el îl putem face să înţeleagă mai bine darul frumos pe care Biserica îl are în limba cu care ea a lucrat până acum în sânul neamului.. însă. nu trebuie uitat că principiile didactice nu ţintesc doar informarea învăţăceilor. A "catehiza" la întâmplare. o dată cu observarea principiilor laice. * Concluzii. Religia solicită. Trebuie avut. hristocentric (=teocentric) şi eclesiocentric. ne beneficiind de urcuşul pe verticala comuniunii cu Dumnezeu. dar apărător deplin şi adevărat al acestei duioase moşteniri a trecutului. p. Cunoaşterea şi aplicarea corectă a principiilor didactice reprezintă atât un act de receptivitate faţă de experienţa pedagogilor-cateheţi înaintaşi. Făcând aşa.contrară conţinutului. Fără ele. 14. preotul va fi un luptător fără sabie şi puşcă. edit. şi utilizarea celor care ţin de spaţiul eclesial. care este limba noastră de la Traian până azi”168 . predarea Religiei riscă să se plaseze doar pe dimensiunea orizontală a existenţei. În fine. 29. principii numite îndeobşte "speciale". facilitând optimizarea învăţământului numai dacă sunt corelate. . “Revistei Teologice”. Ibidem. valabil şi acum (inclusiv pentru slujitorii catedrei) Datoria preotului către limba bisericească 167 . cât şi o dovadă de profesionalism. pe întreg traseul curricular al disciplinei. De aceea este o întrebare foarte sănătoasă şi la locul ei a sta de vorbă azi despre limba Bisericii. Preotul. în care spune la un moment dat: “Preotul este om cu carte. în vedere faptul că principiile nu se constituie în norme didactice eficiente dacă sunt aplicate separat. trebuie să-şi dea seama de unele ca acestea şi să privească drept sarcină a lui şi pe cea privitoare la “limba vechilor cazanii”. 167 168 Sibiu.

Dumitru CĂLUGĂR. la rândul lor. catehizarea va parcurge drumul ei firesc. 1955. Caracterul religios moral creştin. slujitori devotaţi ai Domnului şi educatori pentru caracterele semenilor. în aşa fel încât ei să devină.luminarea minţii lor. În acest fel. 169 A se vedea Pr. soteriologic. cât şi pentru ucenici. atât pentru cateheţi. . Sibiu. ci formarea caracterului moral creştin169.

Pedagogul Ioan Bontaş relatează cazul intens mediatizat al celor două fetiţe . Treime de Persoane. Editura "All". iar Kamala. După o anumită perioadă. Iar educaţia este posibilă numai acolo unde se pot dezvolta relaţii personale reciproce. numai omul a fost înzestrat cu suflet hărăzit veşniciei. purtând pecetea chipului lui Dumnezeu. chiar cele cu un grad sporit de inteligenţă şi instincte (delfinii. care a creat condiţii egale de viaţă şi educaţie atât pentru fiul său Donald. Pedagogie. realizându-se limbajul articulat. a constatat că fiul său a progresat 170 I. Cu privire la distanţa notabilă dintre educaţia omului şi dresajul animalelor este elocventă. din capul locului. sentiment şi voinţă. animalul supus dresajului nu poate depăşi niciodată stadiul de imitator.care au vieţuit întro pădure tropicală în stare animalică.Amala şi Kamala . Animalele. Nu s-a reuşit decât într-o măsură foarte mică obţinerea caracteristicilor fiinţei umane: Amala nu a supravieţuit. 1994. . faptul că omul se modelează ca fiinţă umană doar în condiţiile unui mediu corespunzător socializării şi educaţiei. însă.VII. iar apoi au fost internate într-un orfelinat. FACTORII ESENŢIALI AI EDUCAŢIEI RELIGIOASE Preliminarii. Din darul şi voia lui Dumnezeu omul este singura fiinţă educabilă din întreaga creaţie. după 7 ani de "recuperare" nu a putut să stăpânească mersul biped. cu raţiune. funcţiuni care pot fi educate ca atare.) nu se educă (nu se pot educa!) ci se dresează. BONTAŞ. Numai omul este persoană. gândirea logică. Trebuie precizat. afectivitatea superioară şi voinţa autonomă. Iar diferenţa dintre educaţie şi dresaj este incomensurabilă: în timp ce omul educat devine cu timpul un creator original. cât şi pentru un pui de cimpanzeu. Bucureşti. 34. de asemenea. experienţa psihologului american Kellog. efortul logopedic concretizându-se abia în articularea a 40 de cuvinte170. De ce? Prin voia Creatorului. câinii etc. Goa. p. încercându-se recuperarea lor.

458. a înălţa etc. GUŢU. trebuie să răspundem cu recunoştinţă şi râvnă chemării făcute de Dumnezeu spre desăvârşire. ne dăm seama. p. a face să iasă. creator. aşadar. "duco"). 381-382. ductum" = a creşte. duxi. în timp ce puiul de cimpanzeu a devenit doar o maimuţă semidresată. a scoate (din). având corespondent în verbul "educo. având aceeaşi rădăcină cu verbul "facio-ere. fabricant"171. şi condus pe cărările ştiinţei şi ale bunelor purtări.172 Iar termenul "educaţie" provine din substantivul feminin "educatio. dar noi le-am reprodus doar pe cele principale. ci a crea ceva durabil. se impun câteva precizări legate în special de cuvintele "factor" şi "educaţie". Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică". este educaţia religios-morală. creştere. Ibidem. a crea etc. "educo" (compus la rândul său din prep. Chiar şi numai din acestea. În cazul temei noastre. prin cele mai adecvate căi. "factor. oris" (subst. factum" = a face. Conştienţi. p. 173 Ibidem. simplu-biologică.). Dicţionar latin . col. purtare de grijă". Abordarea eficientă a oricărui subiect presupune dintru început o înţelegere clară a termenilor de bază utilizaţi.173 Pentru ambele cuvinte de care ne ocupăm. că "factor" nu înseamnă simpla mişcare de a face o acţiune oarecare. Terminologie. Una dintre ele.normal. fără a intra în detalii etimologice complicate şi obositoare. dicţionarul dă mult mai multe sensuri. Bucureşti. 171 172 . p. Sau. ere. de valoare fundamentală. autor. fără greutate. înseamnă. 456-457. La rândul său. înţelegând prin aceasta că prin educaţie omul este scos din starea vegetativă. "e" şi vb. înseamnă "făcător. după cum excelent se G. de acest privilegiu unic al actului creaţiei acordat omului. I. 1983.român. a da la iveală. a săvârşi. care înseamnă "educaţie. a scoate din. Astfel. m. ca orice fiinţă umană. onis". feci. între altele. Ambii termeni sunt latini şi au intrat în vocabularul românesc în formă foarte apropiată.

b. de genetică etc. Farcaş Domnica.). Potenţe ale sistemului nervos central (în special temperamentele. între primii. . a. inhibiţie excesivă. dinamism. de fapt. înnăscute sau transmise prin informaţiile genetice. FACTORII GENERALI ai educaţiei şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii175. Didactică şi Pedagogică. îndrăzneală. „a scoate individul din starea de natură şi a-l introduce în starea de cultură”174 A. EREDITATEA reprezintă ansamblul predispoziţiilor de natură anatomopsiho-fiziologică. instinct) . p. Pentru acest paragraf utilizăm Pedagogia prof. 42. ultimii fiind incluşi. perfidie. gust. Bucureşti. Pedagogie generală. pedagogia a stabilit trei factori generali ai dezvoltării personalităţii: a. s-au stabilit trei grupe de predispoziţii (potenţe) ereditare: 1. imperturbabilitate). Mediul (ca factor extern). perpetuare a speciei etc. Ereditatea (ca factor intern). sanguin (echilibru. stăpânire de sine). cu tipurile sale176). ci şi cele care ţin de latura spirituală (înclinaţii 174 175 176 Ion Nicola. de psihologie şi sociologie. 3. de la generaţiile anterioare la generaţiile tinere. 2.. discernământ. Pe baza cercetărilor pluridisciplinare (de filozofia educaţiei. Pentru o expunere sistematică a problemelor de care ne ocupăm. socotim util să clasificăm factorii educaţiei în "generali" şi "speciali". dar solicitând o analiză separată. "instinctus" = conduită înnăscută. Educaţia (ca factor mixt. Melancolic (sensibilitate excesivă. flegmatic (inerţie. Potrivit criteriilor ştiinţifice de analiză a factorilor ereditari.nu doar cele de ordin biologic (hrană.). zeflemisire. folosind cu precădere metoda inductivă (de la simplu la complex). prin intermediul părinţilor. teorii ambientaliste şi teorii ale dublei determinări. apărare. agitaţie. Potenţe care privesc instinctele (lat.exprimă un tratat modern de Pedagogie. I. văz. c. inhibiţie). Acestor trei factori le corespund tot atâtea teorii adiacente: teorii ereditariste. Potenţe ale analizatorilor (auz. 1996. BONTAŞ. Edit. mobilitate scăzută. cit. intern şi extern). datorită implicaţiilor speciale pe care le incumbă. p. lipsă de echilibru). miros. pipăit). 35-46. coleric (impulsivitate.

"fiul nu va... în care. propriu-zis la Biserica creştină. de altfel): Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa. când voi încheia cu casa lui Israel legământ nou.etice înnăscute. recunoaşte binefacerile şi remediile Sfintei Liturghii. apei. Iar proorocul Iezechiel rosteşte: "Fiul nu va purta nedreptatea tatălui şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. vorbire. 20).. Să observăm exprimarea la timpul viitor: "fiecare va. pentru a se curma suferinţele. 31. se dezvoltă.. sunt eliminate şi eventualele consecinţe ale păcatelor părinţilor. deci un om al unei ştiinţe laice. totuşi. iar celui rău. iată. 30. Mediul are mai multe componente: mediul natural (condiţii de climă. lovgo" = cuvânt.). ştiinţă. anume că un medic. MEDIUL (lat. natural. Vindecarea arborelui genealogic. mediul ecologic178 (legat strâns de m. ambientale). potrivit dogmaticii ortodoxe. locuinţă.. vegetaţie. dar. KENNETH McAll. 177 . munceşte şi creează. ale urmaşilor din familia respectivă. Bucureşti. 29). pentru cei încă sceptici. în boli în care tratamentul alopat se dovedeşte neputincios. Botez. blesteme. Nu numai păcatul strămoşesc este şters prin Taina Sf. aceluia i se vor strepezi dinţii. nimeni nu trebuie să se teamă de anumite încărcături negative (ca de ex. bunicilor etc. mai ales de ordin psihic. este amendată de însuşi proorocul care o rostise. 31). un medic anglican recomandă Sfânta Liturghie pentru vindecarea şi stingerea unor păcate ale înaintaşilor. oiJko" = casă. etc.. "Noutatea" este utilă. dacă este integrat în Biserica cea una prin Sfintele Taine. de altfel. solului. 1993 (cu o prefaţă semnată de părintele GALERIU). faună. Nimic nou. prin Spovedanie şi Euharistie. (v. mesajul cărţii dr..". puritatea aerului. consecinţe ale păcatelor. Editura "Harisma". cu referire la nepoluare. pentru tradiţia noastră ortodoxă. condiţii înconjurătoare. "medium" = ambianţă. în acest subiect. b. Iată vin zile. subsolului. de exemplu.. care tind spre desăvârşirea şi împlinirea persoanei umane). "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (Ieremia. cine va mânca aguridă." etc.).177 Sentinţa vetero-testamentară. timp care se referă la vremea împărăţiei harului. chiar în versetele următoare (versete mesianice. relief. gr. 178 Gr.. Celui drept i se va socoti dreptatea sa. Cu privire la moştenirea ereditară. Este interesant. răutatea sa!" (18. zice Domnul. reprezintă ansamblul condiţiilor ambientale în care omul trăieşte.

Facem observaţia. în scopul formării personalităţii şi creării unor condiţii normale de convieţuire. mediul psiho-social (ansamblul factorilor sociali. culturali. pedagogi. a faunei etc. 1955. diriginţi etc. este un fenomen socio-uman care asigură transmiterea informaţiilor şi deprinderilor de la o generaţie la alta. creator" etc. aşadar cineva care face concret ceva. preoţi şi diaconi. B..sănătatea florei. o nouă observaţie: în categoria persoanelor care fac educaţie creştină se uită adesea numele lui Dumnezeu. că numim "factori" atât instituţiile în cadrul cărora se desfăşoară lucrarea. reprezintă totalitatea mijloacelor divino-umane utilizate în scopul formării caracterului moral-creştin179. cât şi persoanele care lucrează efectiv. FACTORI SPECIALI AI EDUCAŢIEI RELIGIOASE. Educaţia religioasă. însă. ca instituţii de bază ale societăţii. 179 . ca dimensiune specială a educaţiei. învăţători. Iar în categoria persoanelor care fac educaţia. general vorbind. manualele şi cursurile de Catehetică) se evidenţiază trei mari factori ai educaţiei religioase: Familia. Se impune. părinţii. prof. însă. religioşi etc. profesori de nivel mediu şi superior. EDUCAŢIA. pentru "profesori"). Biserica şi Şcoala. În acest capitol vom analiza factori concreţi ai educaţiei religioase. Caracterul religios-moral creştin (Teză de doctorat). izvorul şi creatorul a toate.. încercând propriu-zis să răspundem la întrebarea: cine face acest gen de educaţie? Am văzut mai sus că "factor" înseamnă "făcător.. 1. în general. Intenţii. în mai toate tratatele de Pedagogie creştină (ca de ex. CĂLUGĂR. istorici. sunt nominalizaţi. c.). Treime de Persoane. Sibiu. clericii şi profesorii (ultimele două categorii incluzând toate nivelurile cunoscute: ierarhi. inclusiv al Vezi lucrarea Pr. dr. pentru "clerici". D. Pentru prima categorie.

majoritatea dintre ei oameni profund credincioşi. p. scopul educaţiei. spre a şti care este obiectul sau ţinta eforturilor catehetice. De aceea. la bază avându-se idea de perfecţiune180. indiferent pe ce treaptă s-ar afla (copil. De asemenea. student etc. atât noţiunea de "persoană" cât şi cea de "desăvârşire" au fost înţelese diferit.. Pentru filozoful şi pedagogul german Immanuel Kant (1714-1804) scopul educaţiei este formarea Homer pune în gura eroului legendar Hector aceste cuvinte: "Să fiu totdeauna primul între ai mei şi înaintea tuturor să mă disting.educaţiei. pentru antichitatea greacă esenţa educaţiei consta din realizarea "kalokagathiei" (kalov" şi ajgaqov"). Bunăoară. Cu toate că de-a lungul timpului. 2. îşi întemeiază nu doar principiile. în general. 20.". a avut în vedere desăvârşirea persoanei. pentru că el nu este doar un beneficiar pasiv. Făcând un arc peste timp. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. aşadar. principial. nici de pedagogia modernă. Istoria Pedagogiei. chiar dacă aceasta din urmă era limitată la principii destul de sărace. considerăm oportun să analizăm factorii instituţionali în paralel cu persoanele angajate efectiv în demersul catehetic. Idealul educaţiei religioase... pedagogul ceh Ioan Comenius (1592-1670.. ci şi metodele şi mijloacele educaţiei. cu atenţie prioritară asupra sinergismului specific fiecărui nivel de care ne ocupăm. ci factor sinergic al educaţiei. Câteva repere. elev. de altfel. deodată cu propunerile care se impun. trebuie să creionăm mai întâi câteva observaţii legate de ceea ce se urmăreşte efectiv prin educaţia religioasă. BÂRSĂNESCU & colectiv. prin celebra sa lucrare "Didactica Magna") vede în educaţie un factor preocupat de perspectiva vieţii veşnice. De aici apar şi exprimările diferite cu privire la finalităţile actului educativ. adică obţinerea.). pe criterii exclusiv moral-creştine. Instrucţia fizică se făcea. a frumuseţii fizice şi bunătăţii sufleteşti. să fiu meşter la vorbe şi vrednic la fapte. Astfel. comparativ cu cele creştine de mai târziu. deziderate care nu sunt ignorate. 180 . în paralel. nu trebuie uitat nici catehumenul. Pentru a face descrieri obiective ale factorilor educaţionali. în armonie cu cea etică (morală). adult. promotor al principiilor didactice. vom observa că marii pedagogi din perioada modernă. apud Şt. 1969.

precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!" (Matei V. nominalizează credinţa şi iubirea. Trebuie să reţinem. Pedagogia românească nu este lipsită. G. consideră că omul ideal este creştinul deplin. între altele. 1937 (în special cap. două nume strălucite ce fac parte din elita interbelică): G. pentru că au avut în conştiinţa lor Modelul Suprem. Cu alte cuvinte.caracterului moral. 48). deosebit de ataşat Sfintelor Evanghelii. propune la vremea sa concentrarea tuturor materiilor de învăţământ pe baze morale.1962). voi desăvârşiţi. căruia Pedagogia modernă îi datorează formularea "treptelor formale" ("strămoaşele" momentelor logico-psihologice ale proiectelor didactice de astăzi). Aceiaşi pedagogi au cunoscut cu siguranţă şi concluzia Sfântului Apostol Pavel. care-şi dovedeşte credinţa prin iubire. Primul. dar. la rândul ei. Iisus Hristos. această chemare: "Fiţi. plinătatea pedagogiei divinoumane.1953) şi Simion Mehedinţi (1869 . esenţial. că El nu a vorbit doar despre un ideal teoretic al educaţiei. etichetat "fideist" (= credincios) de către comuniştii care l-au scos de la catedră în anul 1948. idealul educaţiei se concretizează în omul profund credincios. potrivit căreia ţinta pedagogiei creştine este ajungerea la unitatea credinţei Vezi lucrarea Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Herbart (1776-1841). ci a înfăţişat în Persoana Sa Modelul Ideal. drept valori pedagogice ideale. Socotim suficiente şi numai două exemple în acest sens (este adevărat. Fr. Antonescu (1882 . călăuziţi de preceptele evanghelice. consideră că educaţia integrală trebuie să includă obligatoriu educaţia religioasă181. care. 181 . de reprezentanţi remarcabili. cel mai mare pedagog elveţian (şi unul dintre cei mai mari ai lumii). Bucureşti. Al doilea. Care a rostit. Pestalozzi (1749-1832). al III-lea: Educaţia religioasă în cadrul educaţiei integrale). întrebând retoric: "Poţi să fii om deplin fără să fii creştin?" Toţi pedagogii mai-sus evocaţi (şi ca ei ar mai putea fi citaţi mulţi alţii) s-au exprimat în favoarea unui ideal educaţional creştin. J. un alt mare pedagog german. văd formarea caracterului moral creştin drept finalitate ideală a educaţiei.

şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura plinătăţii lui Hristos (Efeseni, 4, 13). De aceea, formularea propusă de părintele Dumitru Călugăr, caracterul religios moral-creştin182, ca răspuns la întrebarea "ce se urmăreşte prin educaţia religioasă?", ni se pare că sintetizează în mod fericit ceea ce pedagogii mai vechi şi mai noi au exprimat în acest subiect. 3. Factori concreţi ai educaţiei religioase a. DUMNEZEU - Factor şi Izvor veşnic al educaţiei. Înainte de a vorbi despre instituţiile de bază, anunţate mai înainte (familia, biserica, şcoala), se impune precizarea că "Alfa şi Omega" actului pedagogic este Dumnezeu, Care a creat cerul şi pământul, dar a întemeiat şi familia şi Biserica. Iar o dată cu ele s-a înfiripat şi şcoala, mai întâi în familie şi în Biserică, cu timpul câştigându-şi, desigur, autonomia, dar dezvoltându-se neîntrerupt în strânsă legătură cu acestea, până în ziua de astăzi. Parafrazând spusele lui Petre Ţuţea (1901-1991), neîntrecut în definiţii şi formulări surprinzătoare, în legătură cu afirmaţia lui Newton "gravitaţia este Dumnezeu!"183, plecăm şi noi de la premisa: "Educaţia este Dumnezeu!" Şi nu este doar începutul şi sfârşitul ei, ci Factor şi Creator permanent. Toţi educatorii trebuie să aibă conştiinţa că educaţia nu este un act sau efort exclusiv uman, ci rezultatul sinergiei divino-umane. Altfel spus, un act teandric. Cei care au încercat să facă "educaţie" fără Dumnezeu, au eşuat lamentabil. Iar cel mai elocvent
Termenul grecesc "carakthvr", din care derivă românescul "caracter" înseamnă adâncitură, sculptură, dăltuire, ceea ce sugerează următoarea definiţie care se poate da educaţiei: ceea ce educatorul dăltuieşte în sufletul copiilor. 183 În stilul său cu totul original, Petre ŢUŢEA a spus într-un interviu televizat că informaţiile privind legea atracţiei universale, care se leagă de numele fizicianului englez Isaac NEWTON (1642-1727), au fost transmise şi preluate oarecum denaturat. Povestea cu mărul care cade şi inteligenţa fizicianului care vede ceea ce alţii nu văzuseră, are, desigur, un anumit procent de adevăr, dar e ţesută şi cu mult folclor. "Newton, zicea Ţuţea, era un om smerit şi credincios. Întrebat admirativ cum a descoperit el mecanismele gravitaţiei, el a pus totul pe seama lui Dumnezeu, zicând: Nu eu, ci Dumnezeu. Gravitaţia este Dumnezeu!" Cu alte cuvinte, a vrut să spună, că El este Creatorul cerului şi pământului, cu toate legile, inclusiv a gravitaţiei...
182

exemplu pentru noi, petrecut chiar sub ochii noştri, a fost sistemul educaţional ateocomunist din România. Dumnezeu a fost alungat din şcoală pentru aproape o jumătate de veac, iar rezultatele se resimt dureros şi astăzi şi se observă în mentalităţile ante-decembriste, opace, înguste, refractare la orice demers moralcreştin. Astfel de mentalităţi şi-au făcut loc, din păcate, chiar în cercurile puterii politice şi în structurile decizionale din ministere, inspectorate, şcoli etc. Numai aşa se poate explica incredibila susţinere a unor legi necreştine într-o ţară creştină (ca, de exemplu, avortul şi homosexualitatea, iar mai nou dezbaterile cu privire la prostituţie), totodată vulnerabilitatea acelor articole de lege cu privire la învăţământul religios din şcoală, potrivit cărora un părinte sau un tutore legal, nedus la biserică, poate cere în scris neobligativitatea frecventării orei de religie pentru copilul său. De aceea, revenim: actul educaţional complet şi eficient este teandric. Dumnezeu ne-a acordat acest privilegiu extraordinar, de a fi împreună-lucrători cu El, nu doar în actul mântuirii noastre, în general, ci şi în educarea copiilor noştri, în familie, în biserică şi în şcoală. Acest dar dumnezeiesc a devenit operant, cu deplinătate, prin întruparea lui Iisus Hristos, Piatra Unghiulară de la care începe zidirea caracterului creştin al pruncului, clădindu-se apoi, piatră cu piatră, virtuţile adolescenţei şi ale maturităţii, pentru ca în final opera pedagogiei divino-umane să fie încununată cu aura înţelepciunii şi cu venerabilitatea bătrâneţii. Iată de ce, toţi pedagogii înţelepţi vor mărturisi smeriţi că nu ei sunt factori decisivi, primi şi ultimi, ai demersului educaţional, ci Dumnezeu. Fără El, "zidirea pedagogică" este zadarnică, după cuvântul psalmistului: "De n-ar zidi Domnul casa (sufletului, n. n.), în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc..." (Psalm 126, 1). Cât de actuale sunt, de asemenea, cele scrise de Marele (dar smeritul) Apostol - Pedagog Pavel: "Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel! Iar altul: Eu sunt al lui Apollo!... Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce este? : Slujitori prin care voi aţi crezut, şi după

cum i-a dat fiecăruia Dumnezeu. Căci eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Aşa că nici cel ce sădeşte e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel Ce face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una, dar fiecare-şi va primi plata după osteneala sa. Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem!" (I Cor. 3, 4-9). b. FAMILIA CREŞTINĂ. Cea mai veche şi, totodată, cea mai puternică instituţie umană este familia, cunună a creaţiei şi expresie a iubirii şi comuniunii proniatoare a lui Dumnezeu. Ea a fost numită adesea "mica biserică", sau "biserica de acasă", pentru caracterul ei comunitar şi atmosfera de sfinţenie pe care trebuie so cultive. Poate fi considerată, de asemenea, ca o "mică şcoală", pentru că aici copiii primesc lecţii esenţiale de viaţă, nu doar în "cei 7 ani de acasă", ci şi ulterior. Cât de frumos se exprimă în acest sens unul dintre cei mai mari pedagogi pe care ia avut România, Constantin Narly (1896-1956): "La poporul nostru de agricultori, ea a fost chiar unica şcoală de specialitate profesională a majorităţii populaţiei. Ei îi datorăm, în afară de ceea ce datorăm Bisericii, toate virtuţile trecute ale neamului. Iubirea de pământ şi dragostea de cultivarea lui, iubirea de neam, veneraţia lui Dumnezeu, ca şi proverbiala omenie şi ospitalitate a românului, se datorează familiei noastre patriarhale..."184.
Pedagogie Generală, Editura "Didactică şi Pedagogică, R. A.", Ediţia a II-a, Bucureşti, 1996, p. 485. Pentru că este un pedagog mai puţin cunoscut (dar nu mai puţin valoros decât alţi mari pedagogi ai neamului nostru, ca G. G. Antonescu, Simion Mehedinţi etc.), notăm aici câteva repere bio-bibliografice: C. Narly s-a născut la Tecuci, face liceul la Focşani şi Facultatea de Litere şi Filozofie la Iaşi. Aici se va apropia de I. Găvănescu, între ei legându-se o strânsă prietenie. Aşa se explică faptul că una dintre cărţile lui C. Narly se intitulează Opera pedagogică a profesorului I. Găvănescu (Bucureşti, 1929). În 1923 C. Narly pleacă la studii în Germania, la Göttingen, unde în anul următor va obţine titlul de doctor în filozofie cu teza Die soziale Schichtung Rumäniens (Stratificarea socială a României). Întors în ţară va fi numit, pe rând, asistent la Facultatea de litere din Iaşi, profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Cernăuţi şi, în fine, de la 1 oct. 1940, la Bucureşti, profesor de Pedagogie şi Istoria Pedagogiei la Facultatea de litere şi filozofie, unde va preda până în anul 1947, când, din motive politice, postul său va fi “comprimat”. Trece în veşnicie în anul 1956, fiind înmormântat în cimitirul Belu. Dintre lucrările sale mai importante amintim: Problema idealului pedagogic, 1925; Educaţie şi ideal, 1927; Tolstoi educator, 1929; Misiunea educaţiei româneşti, 1941; Misiunea educatorului, 1943; (vezi Prefaţa la C. Narly, Pedagogie generală, Bucureşti, 1996, alcătuită de Viorel NICOLESCU).
184

Familia este recunoscută unanim ca instituţie de bază a societăţii nu doar din perspectivă religioasă, ci şi din punct de vedere civil, întrucât în toate ţările civilizate familia este ocrotită prin lege. În România, bunăoară, Codul Familiei prevede, astfel, la art. 1: "În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii..."185. Codul prevede, de asemenea, articole referitoare la educaţia copiilor, între care cel mai apropiat prelegerii noastre este următorul: "Părinţii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui, în conformitate cu ţelurile statului, spre a-l face folositor colectivităţii..."186. Iată, aşadar, că cel puţin din punct de vedere legislativ şi declarativ, familia se bucură de o atenţie deosebită din partea statului. Împlinirea acestor obligaţii depinde, însă, de o serie de factori responsabili, de condiţiile sociale-economice, de conştiinţa şi conştiinciozitatea celor abilitaţi să aplice legile etc. Revenind asupra subiectului nostru, spunem mai departe că familia reprezintă, în acelaşi timp, factorul cel mai important şi decisiv, după Dumnezeu, al educaţiei creştine, nu numai al copiilor, ci al fiecărui membru în parte. Pentru că fiecare persoană, aparţinătoare unei familii, este atât factor cât şi subiect al educaţiei: copiii învaţă de la părinţi, bunici, fraţii mai mari, dar şi invers. De asemenea, ceilalţi membrii ai familiei, dacă sunt, învaţă unii de la alţii. Această "şcoală" de familie are, de altfel, cel puţin trei înţelesuri: de a învăţa pe alţii, cu sensul de a-i sluji şi de a învăţa de la alţii, cu sensul de a-i asculta. Chiar şi din punct de vedere etimologic, cuvântul familie implică, între altele, aceste noţiuni185 186

Codul Familiei, Editura "Lumina Lex", Bucureşti, 1995, p. 3. Ibidem, Titlul III, Cap. I, Secţiunea I, art. 101.

Astfel. în cele ce urmează. Pentru a ne apropia cât de cât de înţelesul adânc al relaţiei tainice al acestei iubiri. trebuie să întrunească anumite condiţii. 1996. care fac posibilă acel sine qua non "ora et labora" în orice act creativ. învăţare-slujire-ascultare. Tatăl şi Fiul îşi răsfrâng iubirea asupra Duhului Sfânt. casă (totalitatea membrilor ei). p. ogorul. mama şi copilul (copiii) asupra tatălui. Observăm. sensurile etimologice acoperă foarte bine implicaţiile educaţiei în familie: nu fac referiri doar la persoane. lect. dicţ. 3. 460-461. factor esenţial al educaţiei creştine. În familia creştină trebuie să se reflecte iubirea intra-trinitară dumnezeiască. patrimoniul. După cum se poate lesne observa. având ca sprijin şi bibliografia la care vom face trimitere188. cu atât mai mult în cele de care depinde educaţia şi mântuirea sufletului. 2. ms. prin analiză personală. De aceea. tatăl şi copilul (copiii) asupra mamei. aşadar. atelierul etc. într-adevăr. mijloacele de trai.. Astfel. dactil. În formularea unor condiţii şi principii ale educaţiei creştine din familie. Dar pentru ca o familie să fie. Educaţia copiilor este optimă atunci când iubirea dintre membrii familiei imită iubirea dumnezeiască dintre persoanele Sfintei Treimi. Bucureşti. propriu-zis "logistica" actului pedagogic. Aşa trebuie să fie şi în familie: tata şi mama să-şi îndrepte toată iubirea asupra copilului (copiilor). începând cu icoanele din camere şi terminând cu grădina. am spune. vom schiţa câteva dintre ele. potrivit dicţionarelor. p.cheie. Fiul şi Sfântul Duh... ci şi la bunurile care creează de fapt mediul în care cresc şi sunt educate persoanele.187. Tatăl şi Duhul Sfânt asupra Fiului. "familia-ae (lat. de fapt triunghiul iubirii intra-trinitare. 67-73. având la fiecare unghi câte una dintre persoanele treimice: Tatăl. cu recomandarea de a fi aprofundate. cit.) are trei sensuri de bază: 1. am utilizat şi cursul de Catehetică al pr. că dacă în G. bunurile unei case. dr. să ne imaginăm un triunghi echilateral. Vasile RĂDUCĂ.. tot esenţiale. Fiul şi Duhul Sfânt asupra Tatălui etc. 187 188 .. 1. totalitatea slujitorilor unei case. GUŢU.

creaţie, în general, se poate vedea - cu ochii credinţei, desigur - pecetea iubirii Sfintei Treimi, în familie această pecete ne apare cu cea mai mare evidenţă. Propriu-zis, familia creştină trebuie văzută ca o icoană a iubirii lui Dumnezeu pe pământ189. Iar acolo unde, din felurite motive, soţii nu au copii naturali, din punctul de vedere al moralei creştine ei sunt obligaţi să înfieze, să crească şi să educe orfani, întrucât există nenumăraţi astfel de copii care au nevoie de ocrotirea unui mediu familial. În acest mod, iată, triunghiul iubirii intra-trinitare poate fi reflectat şi în familiile fără copii naturali! Această solidaritate de răsfrângere a iubirii este cea mai bună pază de înlăturare a egoismului, care poate constitui pentru orice om o mare şi grea ispită. Părintele Dumitru Stăniloae descrie într-un mod admirabil plinătatea iubirii treimice, arătând, de fapt, că ea este posibilă numai în trei, în contrast cu "monismul" şi "dualismul" care se găsesc, practic, în imposibilitate de a ieşi din egoism: "Un subiect unic în sens absolut ar fi lipsit de bucuria şi deci de sensul existenţei. El s-ar îndoi chiar de existenţa lui, care s-ar amesteca cu visul... Două subiecte realizează prin comuniunea lor o oarecare consistenţă şi o bucurie şi un sens al existenţei. Dar nici această doime reală, care e în acelaşi timp o unitate dialogică, bazată pe unitatea de fiinţă, nu este suficientă. Comuniunea în doi este şi ea limitare din două puncte de vedere. Mai întâi comuniunea în doi nu deschide întregul orizont implicat în existenţă. Cei doi nu numai se deschid unul altuia, ci se şi închid. Celălalt devine nu numai o fereastră, ci şi un zid pentru mine. Cei doi nu pot trăi numai din ei doi. Ei trebuie să aibă conştiinţa unui orizont care se întinde dincolo de ei, dar în legătură cu amândoi. Iar acest orizont nu poate fi constituit de un obiect sau de o lume de obiecte. Aceasta nu-i scoate din monotonia unei vederi restrânse, sau a unei singurătăţi în doi. Numai al treilea subiect îi scoate din
Pr. lect. dr. Gheorghe POPA, Familia creştină: o perspectivă teologică şi spirituală, în vol. Familia creştină azi, Editura "Trinitas", Iaşi, 1995, p. 147.
189

neîntrerupta lor singurătate în doi, numai un al treilea subiect poate fi şi el partener de comuniune şi nu stă pasiv în faţa lor, ca obiectul..."190. 2. Familia trebuie să se caracterizeze prin următoarele însuşiri fiinţiale: unitatea, trăinicia, sfinţenia şi egalitatea dintre soţi191. Observăm, astfel, fără nici o greutate, că aceste însuşiri fiinţiale sunt tot o reflectare a însuşirilor şi atributelor divine ale persoanelor Sfintei Treimi. Optimizarea relaţiilor dintre membrii familiei se poate realiza luând aminte la sfaturile Sfântului Apostol Pavel, care, sub inspiraţie divină, scrie la un moment dat: "Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, aşa cum se cuvine întru Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi amarnici faţă de ele. Copiilor, întru toate ascultaţi-i pe părinţii voştri, căci aceasta este bineplăcut Domnului. Părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Robilor, întru toate ascultaţi-i pe stăpânii voştri cei după trup, nu cu slujire doar de ochii lumii, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci întru curăţia inimii, temându-vă de Domnul..." (Coloseni, 3, 18-22). 3. Familia (căsătoria) trebuie să-şi propună ca scopuri prioritare înmulţirea neamului omenesc (naşterea, dar şi educarea copiilor) şi ajutorul reciproc între membrii ei, atât în cele materiale, pentru traiul zilnic, cât şi în cele spirituale, în vederea mântuirii dintre care nominalizăm193:
192

. În acest sens vor fi urmărite anumite aspecte

copiii trebuie ajutaţi să scape de anarhia instinctelor oarbe şi a tendinţelor spontane (necontrolate, n. n.) ca să devină capabili a se conduce singuri;

Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, vol. 1, p. 307-308, & Treimea Persoanelor, condiţie a deplinului lor caracter personal şi a comuniunii depline. 191 Teologia Morală Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, vol. II, p. 289. 192 Ibidem 193 Ibidem, p. 296.
190

- trebuie stimulaţi, totodată, să se smulgă treptat din tirania egoismului instinctual, pentru a deveni tot mai buni; - copilul trebuie deprins cu munca, răbdarea, uitarea de sine, pentru a se devota binelui obştesc. În acest scop, trebuie ajutat să-şi aleagă o profesie corespunzătoare vocaţiei şi aptitudinilor lui, nu forţat spre una în care să nu se poată împlini. Ca o primă remarcă de sinteză, părinţii trebuie să conştientizeze faptul că fiecare copil, fiind rodul conlucrării dintre ei şi Dumnezeu, trebuie să se bucure, deodată, de o ereditate sănătoasă, unită cu o educaţie pe măsură. Astfel, la aspectele menţionate anterior adăugăm următoarele194:
• În familie, întotdeauna trebuie să se dea întâietate valorilor religioase, în

raport cu cele de ordin material, potrivit cuvintelor Mântuitorului: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (materiale, n. n.) se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). Copiii trebuie învăţaţi să se poarte ca oameni duhovniceşti, nu materialnici. Să gândească, să vorbească şi să se manifeste duhovniceşte. Cât de actuale sunt, în această privinţă, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Cei ce sunt după trup, cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorinţa cărnii este moarte, dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace" (Romani, 8, 5-6). De aceea, moştenirea cea mai preţioasă pe care o putem lăsa copiilor noştri constă nu în cele materiale (a căror importanţă nu trebuie negată total, bineînţeles), ci în cele de ordin spiritual. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a remarcat şi în acest capitol de pedagogie creştină într-un mod cu totul deosebit. Recomandăm în acest sens cuvântul "Pentru ce fel de clironomii (bogăţii) trebuie să lăsăm copiilor noştri", care, în contrast cu timpul considerabil trecut de la rostirea lui, apare ca extrem de actual. Iată, bunăoară, una dintre concluziile rostite de Sfântul Părinte spre finalul cuvântării: "În
194

Anumite formulări şi îndemnuri apud pr. lect. dr. Vasile RĂDUCĂ, op. cit., p. 67-73.

consecinţă, de voieşti să laşi bogăţie multă copiilor tăi, lasă-le lor purtarea de grijă a lui Dumnezeu... Deci să nu căutăm aceasta: cum să lăsăm bogaţi pe copii, ci cum să-i lăsăm îmbunătăţiţi. Că de vor avea nădejdile lor la bogăţie, de nimic alt nu vor purta grija, ca cei ce pot să acopere răutatea năravurilor cu mulţimea banilor. Iar de se vor vedea pe dânşii că sunt lipsiţi de mângâierea cea de acolo, toate vor face ca prin fapta bună să afle sărăciei multă mângâiere. Deci nu le lăsa lor bogăţie, ca să le laşi fapta bună...Că aceasta cu adevărat este cea mai mare avuţie, aceasta este bogăţia cea nespusă şi necheltuită, care în toate zilele mai multă face avuţia. Că nimic nu este întocmai ca fapta bună, nimic nu este mai tare decât aceasta. Chiar decât împărăţia şi purtarea de coroană. Că la ce-i poate folosi coroana şi porfira, dacă este vândut de trândăvirea şi nebăgarea de seamă?..."195. Aşadar, una dintre grijile de căpetenie ale părinţilor este să-i asocieze pe copii la viaţa şi rugăciunea Bisericii, învăţându-i să respecte valorile esenţiale, fără a se intra în conflict cu normele relative, inevitabile în viaţa de zi cu zi.
• Să-i formăm pe copii pentru o ascultare liberă şi plină de convingere. Părinţii

trebuie să menţină un permanent echilibru între măsurile restrictive şi acordarea libertăţilor, cu scopul de a le stimula copiilor un bun autocontrol asupra libertăţii, în sensul vieţuirii în adevăr, iubire şi dreptate. Căci numai relaţiile bazate pe sinceritate, afecţiune şi adevăr pot da rezultate optime, întrucât numai adevărul conferă libertatea autentică. "Adevărul vă va face liberi!", a spus Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 8, 32). Evident, nu orice fel de "adevăr", ci
Sf. IOAN GURĂ DE AUR, Cuvânt pentru ce fel de clironomii trebuie să lăsăm copiilor noştri, în vol. Puţul şi împărţire de grâu, Editura "Buna Vestire", Bacău, 1995, Cuvântul 46, p. 428-429. Sfaturi deosebit de potrivite pentru educaţia copiilor, date de acelaşi Sfânt Părinte, a se vedea în acelaşi volum, cuvântările 44 (Pentru creşterea copiilor - I), p. 410-420 şi 45 (Pentru creşterea copiilor - II), p. 421-425. Pentru o mai largă perspectivă a gândirii hrisostomice cu privire la educaţia creştină a copiilor, recomandăm a se citi şi cuvântarea intitulată în manuscrise "Despre slava deşartă şi cum se cuvine să-şi educe părinţii copiii", tradus recent în limba română de către Ioan ICĂ-jr., la Editura "Deisis" - Sibiu, 2000, p. 105-136, după A. M. MALINGREY, Sur la vaine gloire et l'éducation des enfants, în Sources Chrétiennes, vol. 188, Paris, 1972, p. 96-196.
195

Anastasia ). în " Ortodoxia". Edit.. partea I. conţinut şi forme de realizare. pr. BULACU. pr. Bucureşti. va fi de mare folos. Dumitru. trad. De aceea. trad. potrivit Scripturii şi Sfinţilor Părinţi. 1995. 1996. FECIORU. BĂNCILĂ Vasile. D. Sf. Catehetica. să consulte măcar o parte din bibliografia pedagogică. de altfel) spre a informa şi a forma la rândul său pe cei încredinţaţi spre educaţie. 1995. oamenii simpli. Bucureşti. MAGDALENA. cum sunt tratatele de pedagogie şi cărţile cu preocupări pedagogice. PETRESCU. Dumitru. nr. Constantin. 350-366. Idem. trebuie să se informeze temeinic şi-n acest domeniu. Mihail. una din "cheile" reuşitei educaţii creştine. pe lângă lucrările citate anterior. însă. preoţi. pr. Iniţierea religioasă a copilului. CĂLUGĂR. Sf. CLEMENT Alexandrinul. mai nominalizăm aici câteva dintre cele mai importante repere bibliografice privitoare la educaţia religioasă a copiilor. FECIORU.6/1964. în general. pr. 1996. Şi chiar mulţi dintre intelectuali nu dau importanţa cuvenită lecturii în această privinţă şi nici metodelor psihopedagogice.T. De aceea. Pedagogia Creştină Ortodoxă. mai ales cei de la ţară. Bucureşti. Repere teoretice şi metodice. Ideile pedagogice ale Sf. Maica. profesori ş. pr. Pedagogul. în general. Educaţia religioasă. precum tot El a spus-o despre Sine Însuşi: "Eu sunt Calea. Mântuitorul şi Evanghelia Sa. 4 Colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti). nu lipsesc decât în cazul anumitor părinţi inconştienţi şi denaturaţi. Bucureşti. Ceea ce se poate reproşa uneori multor părinţi. Bucureşti. Catehetica. 6). 1999. mai rar vor avea timp pentru "lecturi pedagogice". cunoaşterea învăţăturii creştine în acest subiect. Ioan Gură de Aur. Pedagogie şi Axiologie. Nicolae. CHIRIL al Ierusalimului. Bucureşti. D. Sfaturi pentru . constituie. 1978. de altfel. sunt metodele greşite utilizate în educaţie. Editura "Trinitas". conţinutul şi calitatea ei. CORNIŢESCU.tin. deodată cu cercetarea altor izvoare. a. Revelaţia şi educaţia. Desigur. 1945 (Colecţia Izvoarele ortodoxiei). S. Grigorie de Nazianz despre familia sa. cu referiri speciale la educaţia în familie: Sf. 1996 (ed. în general. 196 Astfel. "Polirom". manual pentru Institutele Teologice. manual pentru Seminariile Teologice.). 3-4 / 1993. 1943. Educaţia religioasă. pr.numai acela care izvorăşte din Adevărul Suprem. Idem. FAMILIA CREŞTINĂ AZI (elab. atât de important în plan familial (şi naţional. 1982 (vol. Duhul Sărbătorii (în special cap. p. 1935.a. FECIORU. Bucureşti. Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14. " Pedagogia sărbătorii ").. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti. Idem. pr. 1937. Comunicarea dintre părinţi şi copii. atât de generoasă în acest subiect196. Preotul şi profesorul de religie. facem şi cu acest prilej îndemnul ca toţi cei ce şi-au asumat uriaşa răspundere a educaţiei creştine (părinţi. însă. Idem. 5. partea a II . Iaşi. Bucureşti. Catehezele. Dragostea părintească şi buna intenţie. CUCOŞ C . 1976. de un colectiv de profesori de la Facultatea de Teologie din Iaşi).

MICLE. prostituţia. s-a făcut remarcat cu o carte tradusă recent şi în limba română. 147). 198 ZIG ZIGLAR. Apud Proverbe şi cugetări latine. Sărăcia. Sibiu. Tonul răspicat poate crea ceva probleme (p. cu aprox. iar la noi în ţară acestea sunt cauzate în mare măsură şi de condiţiile tot mai scăzute ale nivelului de trai. Ediţie îngrijită de Vasile DIACONU şi Maria MARINESCU-HIMU. Raising positive kids in a negative world. pe atât de actuală (ne amintim. anxietatea etc. premiată de Academia franceză de medicină ). Ioan Gură de Aur "Despre educaţia copiilor". p. Altfel spus. însă. 1993. mai întâi. Atenţie la ton (p. Nu deprimarea. 246 p. să crească şi să educe creştineşte copiii. Remarcăm. în toate paginile cărţii. Bucureşti. chiar în aceste condiţii. cu Agnes Grison ) Cum îmi cresc copilul (în original : J'eleve mon enfant. dar ferm (p. ca premisă sine qua non pentru obţinerea rezultatelor dorite199. Hr. 197 Satirae. deprimarea etc. Paris. 15 ani în urmă. apoi. pe care o apreciem deosebit de instructivă. trad. deruta profesională. nesiguranţa vieţii de mâine. desigur de celebra expresie a lui Juvenalis. Bucureşti. Mt. angoasa. Bistriţa (Oltenia ). în principiul potrivit căruia indiferent de condiţiile de viaţă. 60-140 d. PERNOUD. în limbaj ortodox. . Aceasta dintr-un motiv foarte simplu. 139). care. deviză pe cât de veche. cultivându-le un suflet sănătos. Veniamin. 144). 2000. titlu ce se regăseşte. În acelaşi context al eforturilor de optimizare a educaţiei copiilor în familie. Un "Te rog" dă rezultate excelente (p. trad. titlul foarte bine ales. 2000.. dar fundamental: nădejdea o educaţie ortodoxă a copiilor de azi. 1994.. "ingredientul esenţial al comunicării în familie este să asculţi cu adevărat. alcoolismul.Capcanele căderii copiilor şi tinerilor s-au înmulţit într-un mod alarmant. 1976. Ierom. Familia poate."200. 356.. de Irina-Margareta NISTOR. JUVENALIS (Decimus Iunius). de Doina Brindu. Editura "Deisis". mai ales cu privire la comunicarea dintre părinţi şi copii. amintim strădaniile pedagogului american Zig Ziglar. 146). Potrivit autorului. nădejdea să fie stăpână pe toate gândurile lor. cca. 10. Spuneţi "nu" cu grijă. Orandum est ut sit mens sana in corpore sano197 ). 149. 200 Ibidem. 1994. 148). într-un trup sănătos. Fiecare "nu" trebuie să aibă o logică (p. 253. cu traducerea românească a cuvântului Sf. copiii trebuie deprinşi să gândească pozitiv. Bucureşti. Iniţieri catehetice. Putem creşte copii buni într-o lume negativă198. 145). Editura "Curtea Veche". Laurence (colab. drogurile. dau o imagine negativă lumii în care trăim. p. 199 Recomandăm în special paragrafele: Vorbitul la timp (p.

este de la Dumnezeu. în tot atâtea principii pedagogice: formarea copilului este un efort de echipă.adevărata autoritate în formarea copiilor buni. prima întrebare ar trebui să fie: "Dar ai întrebat pe mama (sau pe tata)?" Dacă răspunsul este nu şi aveţi cea mai mică bănuială că celălalt ar putea avea o altă părere.cheia măreţiei copilului bun.. iertarea . 201 202 Ibidem. de fapt. disciplina . . iubirea . Când un copil îşi abordează părintele şi cere voie să facă un anumit lucru."201. rezultatele sunt tot nenorocite. Ibidem. rezultatele sunt dezastruoase.. cartea lui Zig Ziglar pledează pentru bună-înţelegere în familie: între soţi. Zig Ziglar propune ferm: "Singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinţi buni. deprimarea (deznădejdea) de la satana! Însă. între fraţi etc. Ziglar insistă şi asupra măsurilor contraindicate în pedagogia familială: duritatea. Indiferent dacă cel de-al doilea părinte cunoştea sau nu reacţia partenerului său.. iar celălalt acceptă.. 9. perseverenţa pozitivă formează copii buni. ceea ce ne-a atras atenţia... însă."pozitivul" absolut în viaţă. îi puteţi răspunde: "O să discutăm şi îţi spunem noi". refuzul de a îndeplini dorinţele copiilor. tonul răspicat. p. pentru reuşita educaţiei copilului. fără explicaţii logice etc. p. 135. adică refuzul. Rezumativ. în mod deosebit la acest capitol este ceea ce autorul numeşte "modelul dezastrului": "Când un copil merge la unul dintre părinţi să-i ceară ceva şi este refuzat. Dar. ambii părinţi trebuie să se implice categoric în hotărârea ce se va lua"202. O dată cu prezentarea avantajelor acestor principii. pentru a creşte copii buni. Dacă un copil a vorbit cu celălalt părinte şi este în joc siguranţa sau reputaţia copilului. între părinţi şi copii. Iată câteva dintre cuvintele de "ordin" ale autorului. care se constituie.

. se vor răsfrânge negativ. pe măsura vârstei ş a înţelegerii.acordarea priorităţii pentru valorile spirituale. * Din cele parcurse până aici se desprind de la sine câteva dintre condiţiile de bază ale educaţiei creştine optime ale copiilor în familie: . profesori.• Părinţii să colaboreze armonios cu alţi educatori: preoţi. pe care este bine să-l aleagă mai întâi părinţii pentru copiii de la 7 ani în sus. ca reflectare a iubirii intra-trinitare dumnezeieşti. între care în mod aparte cu dirigintele. potrivit poruncii dumnezeieşti. Atenţie specială trebuie să acordăm legăturii noastre cu duhovnicul copilului. pe care copiii uneori nu le spun nici la spovedanie. dar şi părinţii să audă cu adevărat ceea ce spun şi doresc copiii!). Astfel. diriginţi etc. nu se va intra niciodată în "secretele spovedaniei". pentru fiecare treaptă a creşterii copilului. Desigur. cu învăţătoarea de la şcoala primară. inevitabil. dacă îl păstrează sau îl schimbă. părinţii vor comunica tot timpul cu educatoarea de la grădiniţă. ţinând legătura cu duhovnicul copiilor noştri (care poate fi şi duhovnicul nostru. dar se poate realiza un serviciu preţios. . Părinţii care nu merg niciodată pe la şcoală (sau merg foarte rar) nu se pot aştepta la rezultate bune. în funcţie de compatibilitatea sau incompatibilitatea pe care o simte copilul cu un duhovnic sau altul. iar părinţii pot fi avertizaţi de către duhovnic asupra acelor aspecte care trebuie neapărat avute în vedere. în viaţa de familie. de la caz la caz). - să fie o bună comunicare între părinţi şi copii (o ascultare de ambele părţi: copiii să asculte de părinţi. de ambele părţi: duhovnicul poate fi prevenit asupra unor abateri grave. discutând apoi cu ei. cu profesorii din gimnaziu şi liceu.vieţuirea în iubire. iar cele rele care vor veni cu siguranţă.

prin structura şi vocaţia lor maternă. aşadar. astfel. 1 este să îngrijească de casă.. că mamele noastre ne-au învăţat primele rugăciuni. am observat că ascultă cu multă atenţie şi că îi place foarte mult ora de religie. ele ne-au împreunat mânuţele în faţa icoanelor. care. student de-al nostru: "La finalul unei ore de religie. Mi-a răspuns că in fiecare seară mama ei îi citeşte câte o "poveste" din Biblie şi cu o seară înainte tocmai îi citise despre Iov şi prietenii săi. Evident.. Mama şi tata numai împreună sunt numiţi părinţi. educatori ai copiilor. şi am întrebat-o de unde ştie. cât de important este mediul familial pentru formarea deprinderilor religioase. în paralel. care. sunt mai implicate afectiv în procesul educaţional creştin: în timp ce bărbaţii. sunt mai vinovaţi decât chiar ucigaşii de oameni. iar în casă cea mai preţioasă comoară sunt copiii. după cum avertizează Mărturie consemnată într-un test la Catehetică de către studentul nostru Doru C-tin MOGOŞ. rolul special al mamelor nu exclude în nici un fel răspunderea comună pe care o au taţii. favorizează direct proporţional reuşita orei de religie în şcoală. ele ne-au învăţat să ne închinăm şi tot ele ne-au dus la biserică la slujbe şi mai ales pentru a ne spovedi şi împărtăşi cu Sfintele Taine. ne amintim.. Toţi. anul III. Iată. Reţinem..- o conlucrare pedagogică permanentă cu ceilalţi factori educaţionali. O fetiţă mi-a propus să le vorbesc despre Iov şi cei trei prieteni ai lui. pentru mame prioritatea nr. despre care nici cei dintr-a V-a nu auziseră toţi.. M-am mirat foarte tare că fetiţa ştia despre Iov. Iar dacă vreunul dintre ei (sau amândoi. 30 aprilie 2001. fără excepţie cred. 203 . Urmărind-o pe fetiţa respectivă şi la celelalte ore. rolul de căpetenie al mamelor. sunt nevoiţi să plece de acasă. întrucât în ultimul paragraf vom vorbi despre importanţa şcolii în educaţia religioasă. pentru că trebuie să se ocupe în mod prioritar de agoniseli materiale. Doamne fereşte!) neglijează această răspundere sau misiune. totodată. în cele mai multe cazuri."203. evocăm aici mărturia impresionantă a unui profesor de religie. Teologie Pastorală... la clasa I.. iam întrebat pe copii ce ar dori să le povestesc din Biblie. Legat de această ultimă precizare.

Şi moartea aceea nevoie este să o primească negreşit de la fire. ducându-l. Puţul şi împărţire de grâu. 204 . totodată. Acela este momentul când prinde viaţă o nouă fiinţă umană. Irineu Pop Bistriţeanu. fumează. 329).atât de categoric Sfântul Ioan Gură de Aur: " Pe aceşti părinţi . vieţuieşte într-o atmosferă creştinească etc. o zi şi jumătate. Înainte de a încheia acest paragraf. se transmite fătului prin intermediul mamei. p. Oricum. pentru moartea trupului venind învierea. îl aruncă în focul gheenei. chiar cu această marjă de aproximaţie şi "eroare". Iar de aceasta se putea şi să scape dacă neluarea aminte a părinţilor nu o ar fi adus pe ea asupra. având în sâmbure toate caracteristicile psiho-fizice. având. Într-un fel se va dezvolta pruncul în pântecele mamei care merge la biserică. afirmaţia noastră că educaţia copilului (fătului) trebuie să înceapă în clipa conceperii rămâne. 1995. 416. Să nu ni se pară exagerată afirmaţia. necesită 36 de ore pentru finalizare". Potrivit informaţiei părintelui John BRECK (Darul sacru al vieţii. "ştiinţa embriologiei a arătat că fertilizarea. Editura "Buna Vestire". sub toate formele (inclusiv cea religioasă). că nişte părinţi ca aceştia sunt mai răi decât ucigaşii de copii. Bacău. nu fără întristare. Iar educaţia. în vol. P. valabilă. adică unirea nucleului spermatozoidului cu nucleul ovulului.şi să nu socotească cineva că ceea ce se grăieşte este de mânie . vom realiza că nu din clipa naşterii.. precum a pierde şi a prăpădi un suflet. iar aceştia şi sufletul şi trupul. iar pierzarea sufletului nimic nu o va mai putea mângâia. la acest punct problemele necesită o anume nuanţare. Aşadar. socotim util să răspundem la întrebarea: "Când începe educaţia religioasă a copilului?" Analizând temeinic lucrurile. p. dr. trad."204. Cluj Napoca 2001. cât şi de educaţie. credem. ci din clipa conceperii205. 205 Desigur. Sf. cum am fi tentaţi să credem la o primă reflecţie. nevoie atât de hrană. în cu totul altul cel al cărui purtătoare nu vrea să ştie de cele sfinte. Că nu mai este de-aici după ea următoare mântuire. degrabă va putea să o stingă. ci nevoie este să se muncească sufletul fără de moarte. Lângă acestea. S.. Pentru că aceia despart trupul de suflet. frecventează barurile. îşi face rugăciunile acasă. Deoarece nu este aşa de cumplit lucru a ascuţi sabia şi a într-arma dreapta şi a o înfige în gâtul copilului. IOAN GURĂ DE AUR. Pentru aceasta zicem.şi decât înşişi ucigaşii de copii zic că sunt mai răi. Cuvânt pentru creşterea copiilor..

ci şi despre ceea ce tind a fi.. c.. . ca instituţie divino-umană. aproape în exclusivitate. tainic. Căci dacă celelalte instituţii ale unui neam sunt supuse deseori efemerităţii. într-un fel fătul al cărui mamă este ocrotită de un tată credincios. datorită caracterului lor vremelnic şi trecător. în strădania de a da o educaţie creştină copiilor. RĂDUCĂ. maltratărilor unui tată denaturat. părinţii dau mărturie nu numai pentru ceea ce sunt în realitate. La noi. îndrumători şi sfătuitori politici. atunci ca şi astăzi. care-şi făcuseră drum pe la noi în acel mileniu văduvit de o conducere statală unitară. meritul de a fi salvat fiinţa neamului de la pierire. în altfel cel supus. singura instituţie existentă neîntrerupt a fost Biserica.. 73. Răducă. În acelaşi context. numit "întunecat". instituţie fundamentală a societăţii.. dăruit cu generozitate.206. mai veche decât chiar cea a statului.. datorită acestei obscurităţi pe plan politic. p. V.). BISERICA. Astfel. de Sfânta Biserică. Acest mileniu. în faţa atâtor năvălitori. cel puţin. pentru că veşnic este întemeietorul ei. sau face altceva şi mai rău. pentru părinţi esenţial este nu atât să instruiască ci să încerce a fi creştini autentici. Ei îi revine. copilul va aprecia şi va şti să facă distincţie între nedesăvârşirea unui om sincer şi nedesăvârşirea nemărturisită a fariseului. Iisus Hristos. Fiind întemeiată pe "piatra credinţei".. Biserica se caracterizează prin viabilitate veşnică. cu voie şi fără de voie. dr. Însuşi 206 Pr.. În concluzie. 1330). Episcopii şi preoţii au fost conducători spirituali la vedere şi. Curs. Cu alte cuvinte.ascultă muzică deşănţată (ori "heavy-metal" etc. o dată cu mama. cu timp şi fără timp. Educaţia creştină a copilului nu poate fi nici măcar imaginată fără slujirea Bisericii. Ea a ţinut loc şi de şcoală şi de cancelarie domnească. a fost luminat doar de harul credinţei drept-măritoare. după retragerea aureliană (271-275) până la întemeierea cnezatelor şi voevodatelor (secolul al XIVlea) şi până la unificarea lor (Basarab I. lect. cum foarte bine remarca părintele profesor V.

Căci. vorba părintelui Ilie Cleopa. înţelegem deodată pregătirea sufletelor pentru viaţa veşnică. ca în această învălmăşeală a tranziţiei noastre "originale" şi interminabile. în pofida tuturor încercărilor. dar în aceeaşi vreme se ridicau altele. şi la propriu şi la figurat.. Biserica noastră se prezintă astăzi drept cea mai credibilă instituţie în rândurile poporului. dar cu unele momente de omenie în atitudinile lor. a spus atât de inspirat Sfântul Ciprian (Epistola 73. Şi.Mântuitorul ne încredinţează că ea nu poate fi dărâmată de nimeni. de pildă. Bucureşti. apte să contribuie. MIGNE. de altfel. poate şi din greşeala unor slujitori mai fricoşi. România 1944-1989. şantajaţi. necum distrusă. dar şi formarea (= educarea) de caractere creştine. chiar cu încuviinţarea unor potentaţi ai zilei. slujitori şi cârmuitori vrednici. Arhidiecezană Cluj-Napoca. nici chiar de "porţile iadului". "în slujba Bisericii trebuie şi pe satana să-l pui la lucru!" Aşa au procedat. dar şi educarea lor pentru o vieţuire pământească virtuoasă. Desigur. 1995 şi Biserica întemniţată. s-a reuşit chiar întemniţarea unui însemnat număr al mărturisitorilor ei207. că nu de puţine ori s-a încercat "dărâmarea" ei în decursul istoriei. într-un procent covârşitor. editat de Institutul Naţional pentru studiul totalitarismului. S-a încercat mai ales pe vremea comunismului de prea-tristă amintire. Nu e puţin lucru. 208 De Unitate Ecclesiae. nu poate avea pe Dumnezeu de tată!"208. Aşadar. Biserica este mama noastră A se vedea. L. timoraţi. 21) şi tot el ne atrage atenţia că "cine nu are Biserica de mamă.. 1998. într-adevăr. 18). s-a poruncit încarcerarea ei într-un "ghetou" izolat. aflaţi cu sau fără voia lor în solda satanei. că singură Biserica este vrednică de încrederea lor. (Matei 16. Ştim. terorizaţi (ei şi familiile lor). 207 . când spunem "mântuire". Este adevărat că au fost dărâmate unele lăcaşuri sfinte. IV. moral şi material. de-a lungul veacurilor. cu frică de Dumnezeu. Edit. ameninţaţi în fel şi chip etc. la propăşirea neamului. 6. cetăţenii să declare. Mărturisitori de după gratii. dar ea n-a putut fi nici măcar marginalizată. credibilitatea ei înseamnă pentru noi mântuire. încât. 502. Iar mântuirea nu se realizează decât în Biserică! Extra ecclesia nulla salus.. P.

atât de importante în luminarea minţii credinciosului. dar îşi luminează şi credinţa. p.. vor participa cât mai des cu putinţă la sfintele Pr. dr. buni şi răi. bogaţi şi săraci. a tuturor: copii şi bătrâni. disciplina canonică şi cultul. c. "Cultul" devine. deplin conştiincioase. “paştele” primit cu frică şi cutremur la marea sărbătoare a Învierii. astfel. agheasma sfinţită la Bobotează. prin mijloacele ei tezaurizate: doctrina." După care precizează prevenitor: "Luaţi creştinului ortodox pe acestea şi i-aţi luat totul!"209. "Botezul pruncilor în apa sfinţită din cristelniţă. Biserica este factor esenţial. 209 .. predici şi cateheze. dintre toate. cununiile puse pe capul mirilor în biserică. cel mai adesea. 9-10. o dată cu slujbele sfinte. vor apela cu tot mai multă solicitudine la ocrotirea Bisericii: se vor spovedi şi împărtăşi periodic. ortodoxie înseamnă. în cadrul căruia. un cuvânt sinonim pentru "ortodoxie". grija pentru împlinirea soroacelor tradiţionale de pomenire a morţilor. părintele profesor de vrednică pomenire. la fel ca în paragraful precedent: înainte de a se naşte! Căci mamele creştine. sfătuindu-se mereu cu duhovnicul asupra unui program de rugăciune particular. Practic. sale. Participând la slujbe. în acelaşi timp. Cultul ortodox ca mijloc de propovăduire a dreptei credinţe.cea bună. morala şi disciplina (buna rânduială) sunt "predate" creştinului de rând. îngenuncherea cucernică sub epitrahilul duhovnicului pentru spovedanie. După opinia p. Aşa se exprimă un mare liturgist pe care l-a avut Biserica noastră. morala. Anul V (1953). prof. fericiţi şi nefericiţi. În plan educaţional-creştin. vom spune. a păcii şi a bunei înţelegeri între oameni.. cultul divin este cel mai apropiat mijloc de educaţie religioasă. a dragostei. întrucât doctrina. Ene Branişte. practic. se rostesc şi cuvinte de învăţătură. nr. credinciosul îşi sfinţeşte viaţa. tot prin cultul divin. 633. Încercând să răspundem acum la întrebarea "când începe educaţia copilului în Biserică?". sfinţitoare. Cultul însuşi are o funcţie didactică. Ene BRANIŞTE.. sau în faţa icoanelor pentru rugă. deodată cu cea harismatică. în "Studii teologice". din clipa în care ştiu că au zămislit pruncul în pântece.

notate în testul pe această temă în ziua de 30 aprilie 2001. Această asistenţă duhovnicească înseamnă. prin tot ceea ce oferă spaţiul eclezial: slujbe. Mijloace practice de catehizare în Biserică. Ceea ce credem că trebuie avut mai mult în vedere. publicaţiile creştine. Vorbind despre şcoală. celelalte slujbe şi rugăciuni. este prea bine cunoscut pentru a mai fi nevoie a se insista cu precizări speciale. profesorul de religie şi elevul. în cele ce urmează.slujbe etc. însă. ŞCOALA. Despre acestea. cu rezultatele lui benefice. numite "de iniţiere". cum ar fi: cateheza. dialogul pe teme religioase. ca factor esenţial în educaţia religioasă. prin cele trei Taine. Şcoala. avem în vedere trei realităţi: şcoala ca instituţie. De acum. şi educaţie creştină. lect. de mare frumuseţe şi adâncă semnificaţie liturgică. apoi. pentru a fi întru-totul pregătite pentru cel mai mare eveniment care se poate petrece în plan uman: aducerea pe lume a unui nou prunc! După naştere. cărora se asociază. Educaţia va continua. Împărtăşania. ca instituţie. 2000). Vasile GORDON. totuşi. de fapt. se desfăşoară în mod firesc etapele integrării şi creşterii pruncului în Biserică. cateheze etc. se vor spovedi din nou şi se vor împărtăşi. atât pentru mamă cât şi pentru prunc. constatări şi propuneri. Facem cu bucurie şi apreciere menţiunea că la acest paragraf vom utiliza unele amănunte propuse de către o parte a studenţilor anului al III-lea de la Secţia de Teologie Pastorală a Facultăţii noastre. 22-38. sunt anumite mijloace practice. bineînţeles. 1. în "Glasul Adevărului" . Ea poate fi de stat (publică) şi Vezi şi Pr. câteva caracteristici. Acest program liturgic educaţional. Botezul. vom vorbi mai pe larg într-o prelegere separată210. Mirungerea. Cu deosebire. predici.Buzău / iulie-sept. Biserica are câteva rânduieli pentru mame şi nounăscuţi. biblioteca parohială etc. înainte de a se interna în spital pentru naştere. p. dr. se cunoaşte. Despre fiecare vom creiona. cuprinde ansamblul mijloacelor materiale şi spirituale cu ajutorul cărora se desfăşoară procesul educaţional. d. 210 .

Dictionnaire grec-français. O dată cu acestea.particulară. a destinderii etc. care presupune o dublă obligaţie: una din partea statului (aceea de a asigura la nivel optim cadrul juridic. programă analitică alcătuită pe criterii strict pedagogice etc. Apud Şt. BAILLY. iar copilăria nu poate fi "pusă în cui". care vin la şcoală să înveţe. nici ignorată. Direcţiunea. materii de învăţământ bine structurate şi în deplină armonie cu profilul şcolii. manuale aduse la zi.. pentru că sunt copii. pedagogii ş.. investiţiilor financiare etc. profesorilor şi elevilor trebuie să li se asigure o bază logistică adecvată: clădiri salubre. o atmosferă primitoare. ce provine din latinescul "schola" (care la rându-i se trage din grecesul scol» ) etimologic înseamnă.). Paris.. A. a distracţiei (în înţelesul pedagogic al cuvântului). răgaz211. Istoria pedagogiei. În cazul nostru. vorbim despre şcoală ca instituţie publică. dar care simt permanent şi nevoia jocului. cit. BĂRSĂNESCU. credem.. p. "Hachette". a. tihnă. pentru ca rezultatele şcolare să fie cele scontate. sens care se asociază şi astăzi mai ales copiilor din clasele primare. 34. profesorii. ci al stimulării iniţiativei şi interesului pentru ştiinţă şi moralitate. nici reprimată cu brutalitate.. să observăm că termenul "şcoală". între altele. trebuie să aibă în vedere tot timpul că şcoala nu este un loc al constrângerii şi siluirii. săli de clasă corespunzătoare. Este instructiv. desigur. în care spiritul academic să nu elimine căldura prieteniei şi a bunei convieţuiri. În general vorbind. să ne amintim că la romanii din antichitate şcoala purta şi numele de ludi (joc. material etc. distracţie). . cât şi de către elevi. alta din partea şcolii (aceea de a răspunde cu rezultate concrete încrederii acordate.. spre exemplu. 1963.). profesorul având numele de ludi magister (cel care-i învaţă pe copii anumite jocuri)212. ceea ce ne sugerează caracterul de loc al tihnei sufleteşti care trebuie asigurată şi oferită atât de către profesori. diriginţii. toţi factorii responsabili trebuie să asigure în şcoală un mediu familial sănătos. Şcoala este o a doua familie. atât pentru profesori cât şi pentru elevi. Chiar şi elevii mai mari păstrează în fiinţa lor 211 212 Vezi. Tot în cadrul etimologic.

alin. trebuie avută în vedere obligativitatea legală de a nu se depăşi numărul regulamentar de elevi. potrivit unui dicton sugestiv.04. a trebuit să aşteptăm până în anul 1995. 9 (1): "Planurile-cadru ale învăţământului primar. când prin Legea nr. "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997. se leagă de atitudinea discriminatorie. 9. cele "rele" în cartierele mărginaşe. socotim prioritar a se urmări următoarele: • asigurarea unui statut corespunzător. 7. din anul 1991 când s-a prevăzut în Constituţiei României art. v. s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV. alege pentru studiu religia şi 213 . Elevul.. încheiat cu Secretariatul de Stat pentru Culte. întâlnită pe alocuri.. Legat de acest aspect întâlnim un fenomen care afectează grav eficienţa procesului de învăţământ: şcolile şi clasele "bune" sunt supra-aglomerate. cele "slabe" fără numărul normal de elevi. din punct de vedere legislativ. potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. altele "rele". pentru modificarea şi completarea Legii înv. asociată. cu educaţia fizică şi desenul (cu toate că aceste discipline îşi au însemnătatea lor incontestabilă!)214. La acest punct atragem atenţia că nu şcolile în sine sunt bune sau rele. gimnazial.1996. nu lăsată la discreţia unor factori care nu conştientizează încă importanţa ei.04. Cu privire specială asupra orei de religie. 1996. că sunt "copii care au îmbătrânit. desigur. ci interesul şi conştiinciozitatea profesorilor şi a elevilor. cu acordul părinţilor şi al tutorelui legal instituit. întru-totul valabile şi în cazul ei. alin. în care se precizează: “Statul asigură libertatea învăţământului religios. 84 din 24 iulie. plasarea ei în orar să nu mai fie Până şi despre oamenii maturi se poate spune. În acelaşi timp. parte a trunchiului comun. liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară. legislativ. pe lângă cele mai sus-menţionate. În consecinţă. de cele mai multe ori pe criterii de plasament "geografic". O altă chestiune de principiu. p." 214 Notăm aici situaţia actuală d. 84/1995: art. În completare. art. deodată cu a părinţilor. mai ales în mediul urban: cele "bune" se găsesc în spaţiul central. potrivit căreia unele şcoli sunt considerate "bune".semnele copilăriei213. În şcolile de stat. în nici o clasă. oricât de "bună" ar fi cotată. învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. 8159 din 11. dar pentru gimnaziu doar opţională şi pentru licee şi şcoli profesionale facultativă. 32. pentru a nu mai fi considerată materie secundară. nr. astfel că sensul de "ludi" al şcolii nu trebuie eliminat în totalitate nici în cazul lor. Astfel. din care se pot observa uşor anumite lacune care se cer grabnic a fi eliminate. A se vedea şi “Protocolul Ministerului Învăţământului nr. 9715/10. 6. între altele.

atât de fragilă şi vulnerabilă.arbitrară (la finele orelor. inclusiv în cel al conţinutului educaţional. fizică. nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină" . cu o mică bibliotecă teologică. • alcătuirea unei programe analitice în concordanţă cu posibilităţile reale de predare-învăţare. 1999. situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. ca programele să se plieze. Ideal ar fi ca în şcoli să fie amenajat un cabinet de religie. potrivit Sfintei Scripturi. hărţi biblice. "Monitorul Oficial al României". incontestabil. la 11 ani de la căderea comunismului. limbi străine etc. filozofie. ca în timp ce profesorul de religie predă despre creaţionism. elevul poate să nu frecventeze orele de religie. O sugestie benefică este. la rezultate optime. pe calendarul liturgic. • realizarea unei concordanţe între materii. În acest caz. credem. pentru vizionarea unor confesiunea". istorie etc. sau când unii elevi sunt tentaţi să plece acasă). fizică. profesorii neteologi şi profesorul de religie. când oboseala este maximă. Partea I. icoane. programă cu un caracter stabil şi cu o taxonomie echilibrată. în toate privinţele. derutată. nr.). nepedagogic (totodată neştiinţific!). va duce. din motive obiective. Duplicitatea conceptelor. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia. (2): "La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit. televizor şi aparat video.. bazat pe un curriculum concordant cu adevărul ştiinţific. cu privire la conţinutul învăţământului: este inadmisibil. unii profesori de biologie. Armonizarea relaţiilor între direcţiunea şcolii. ci într-un spaţiu temporal psihologic adecvat.VIII. devine confuză. despre "tragerea omului din maimuţă" şi altele asemenea. care mai dăinuie încă din păcate în unele şcoli. • asigurarea unei minime baze materiale. incapabilă să-şi contureze un discernământ sănătos. să mai vorbească. aşa cum bine se procedează în cazul altor discipline (biologie. . pe cât posibil. duce la rezultate pedagogice dezastruoase: mintea copilului. în condiţiile în care mari oameni de ştiinţă neteologi neagă categoric tezele darvinismului. 370/3.

parlament etc. poliţie. socotim necesar ca şcolile să sprijine excursiile şi pelerinajele elevilor la mănăstiri şi-n alte locuri de interes religios. armată.. Trebuie să recunoaştem din capul locului că. aşa se întâmplă şi în cazul şcolii: prestigiul sau blamul unei şcoli este asociat nemijlocit cu profesorul. profesorul de religie va ţine strâns legătura cu centrul eparhial. PROFESORUL (EDUCATORUL215). un casetofon etc. în care elevii să poată intra liber pentru rugăciune şi reculegere. meditaţii religioase etc. protopopi). Având în vedere această şansă. în oricare domeniu). subliniem că şi reuşita orei de religie depinde nemijlocit de conştiinciozitatea celui care o predă. Copiii văd religia (de fapt. consilieri cu probleme de învăţământ. direct sau prin reprezentanţii desemnaţi (inspectori de religie. îl poate oferi ierarhul locului. de altfel.casete din domeniu. ortodoxia) prin prisma profesorului. biserică. În şcolile mai mari ar putea fi amenajat chiar un paraclis. De aceea.. După cum foarte mulţi dintre creştini identifică adesea pe preot cu Biserica. sub toate aspectele mai susmenţionate. în ambele cazuri (ca. deoarece calităţile 215 Vom observa către sfârşitul paragrafului de ce am specificat în paranteză acest termen. . deoarece reuşita misiunii unei instituţii (şcoală. avem de-a face cu un mare procent de dreptate. * Încheiem acest paragraf cu observaţia că un sprijin cu totul aparte în acest demers al bunei desfăşurări al orei de religie în şcoală. Periodic ar putea fi invitat aici preotul de la biserica cea mai apropiată pentru anumite slujbe. fapt care se observă pregnant în anumite eparhii. e. Tot la capitolul "bază materială". semnalând problemele întâmpinate şi solicitând sprijinul pe care acest for îl poate oferi.) depinde într-o măsură covârşitoare de conştiinciozitatea slujitorilor ei.

oferă în completare mai mult un DEX-ul. În paragraful de faţă vom creiona câteva dintre calităţile de bază ale profesorului de religie. propune următoarele explicaţii: Personalitate: 1. am zice minimale sau. asemănător relaţiilor dintre părinţi şi copii. în special. în general. că nu i se pretinde nimănui să fie un savant. la fel ca preotului sau altor educatori. i se cere neapărat a fi un om cu personalitate. Să tindă neîncetat spre desăvârşire. Noica) şi vor fi mereu îngăduitori cu inerentele slăbiciuni omeneşti. sau. Şi înţelegem. una strâmbă. la rândul lor elevii pot face diferenţa dintre nedesăvârşirea unui om sincer şi nedesăvârşirea nemărturisită a fariseului. iar manualele. sfânt. 2. Dicţionarele se rezumă la enunţuri lapidare216. lipsei de caracter al pretinsului profesor. elevii îşi pot crea o imagine reală asupra ortodoxiei (de frumuseţe inefabilă!). având în vedere trei dimensiuni: intelectuală. sine qua non. mediocră. ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană. mediocrităţii. Doamne fereşte. preluând în general definiţiile din dicţionare. însă. Sau. potrivit strâmbătăţii.. 216 . un desăvârşit. după expresia deja celebră. ce este personalitatea? Încercarea de definire a personalităţii. însă. cel mai rău. Înainte de aceasta.. sau. de incapacitatea lor de a surprinde în profunzime trăsăturile psiho-fizice ale fiinţei umane. de care depinde formarea caracterelor. Iar elevii vor şti întotdeauna să aprecieze această tensiune spre o devenire superioară (devenirea întru fiinţă. potrivit frumuseţii caracterului profesorului autentic. falsităţii. şi a personalităţii profesorului. pe de o parte. în familie. spre exemplu. sau geniu. educatorul autentic trebuie să dovedească. se loveşte de relativismul cuvintelor. după expresia plastică a lui C. morală şi fizică. Persoană care are însuşiri deosebite într-un anumit domeniu de activitate. Pe de altă parte. Ceea ce este propriu unei persoane şi o distinge ca individualitate. predispus continuu epectazei intelectuale şi duhovniceşti. altfel spus. Aşadar. Astfel.. falsă.şi defectele lui se proiectează fast sau nefast asupra materiei în sine. trebuie să evidenţiem faptul că unui profesor. o permanentă strădanie spre a-şi contura personalitatea.

G. De aceea. este cunoaşterea Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi. nu vom insista pe definiţii. iar cu alt prilej afirmă: “Cunoaşterea Scripturilor întăreşte duhul. De aceea. curăţă conştiinţa. fie şi parţială. În acelaşi context al calităţilor intelectuale. trebuie să fie un bun cunoscător al Sfintei Scripturi. dar şi al cărţilor din domeniile ajutătoare. care. De asemenea. specializaţi în desen. un profesor de religie trebuie să posede o bună cultură generală.. imaginaţie creatoare. să aibă. între altele. având. decât o analiză a componentelor personalităţii. Se ştie că faima sfântului Ioan Gură de Aur consta tocmai în cunoaşterea amănunţită a Sfintei Scripturi şi utilizarea ei cu dexteritate în activitatea învăţătorească. El nu este un simplu transmiţător de cunoştinţe. 361. ci pe câteva dintre calităţile minime fără de care nu poate fi concepută vorbirea despre această noţiune. a operelor Sfinţilor Părinţi. sport etc. memorie durabilă şi fidelă. Astfel. din punct de vedere intelectual. LXII.material descriptiv al celor trei categorii de calităţi amintite. El trebuie să fie un autentic specialist în materia pe care o predă. care să-i permită o comunicare optimă cu elevii. totodată.. pentru a-şi "completa" norma didactică iau şi câteva ore de religie. muzică. iar una dintre notele esenţiale ale personalităţii propovăduitorului creştin. ci un propovăduitor. P. dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată 217 Omilia IX-a la Coloseni. eliberează sufletul de legăturile trupului. ne face să locuim aproape de cer.. dublată de cultură specială teologică. ne ridică deasupra săgeţilor diavolului. din punct de vedere intelectual. suntem total împotriva profesorilor improvizaţi. seamănă virtutea. şi cunoştinţe psiho-pedagogice solide. smulge patimile înrobitoare. El însuşi atrage atenţia că “necunoaşterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor“217. inteligenţă vie. profesorul de religie trebuie să fie un cititor pasionat al literaturii teologice. Cu deosebire. deodată cu studierea. .

Un "cuvânt de ordine" al profesorului de religie. În legătură cu fiecare trebuie. profesorul de religie se va îngriji. mai ales. trebuie să fie fermitatea. face ca ora de religie să fie respectată. 218 219 . decent. ponderat. Edit. celelalte sunt inoperante. Profesorul discret este cel care se fereşte de orice excentrism." (I Cor. cu procesul de elaborare al programelor analitice. desigur. 176. GALERIU. Iar ca atitudine înţeleaptă şi bine plăcută lui Dumnezeu. cuviincios. firesc. dar care inspiră disciplină. totodată. credinţa neabătută.. cei ce plâng ca şi cum n-ar plânge. deopotrivă.mai bine”218. cuviincios. deplin şi neştirbit al adevărului. pentru a face. cu elevii. sobru. în idei. Ca adjectiv. ci şi a te manifesta cât mai simplu. C. p.” 219. cuvios (!). fiind la curent. natural. este revelator. cu materia pe care o predă. 12. Face totul ca şi cum nar face el nimic . sugestii de îmbunătăţire a lor. iubire neţărmurită. Adică să facă totul ca şi cum n-ar face. smerenie. nu-L mai ascultaţi?. la rândul său. Elemente pentru cursul de Metodică. sobru. dar sunt strâns legate între ele.a. p. cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura. VII. respectuos. politicos. Cu sine însuşi. I. era foarte supărat că preoţii şi dascălii din vremea sa neglijau citirea Scripturii: “De ce nu vă dedicaţi timpul liber citirii Scripturii? Voi nu mai vorbiţi cu Hristos? Nu-L mai vizitaţi. nominalizăm: credinţă puternică. Întâi de toate. profesorul de religie trebuie să aibă conştiinţa că nu predă o lecţie oarecare. 485. moderat. dacă lipseşte una. anume: drept. măsurat. încredere şi. a. discret! 221 Pr. aşa încât cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. să fim atenţi la nuanţele specifice. Vezi Dicţionarul analogic şi de sinonime al limbii române.. intelectual autentic. Fermitate care nu exclude. § 368. 29-30). desigur. P. unită cu Omilia X-a. cumpătat ş. cu mii de fire nevăzute. îndemnul Sf. chibzuit. Pasionat cititor al Scripturii. de asemenea. Bucureşti. Ştiinţifică şi enciclopedică. “discret” este menţionat în aceeaşi familie de cuvinte cu: modest. ci un crez. Din punctul de vedere al calităţilor morale. De officiis ministrorum. Sfântul Ambrozie. simplu.G. "Cursul nr. Discret nu înseamnă doar a ştii să păstrezi secretele ce ţi se încredinţează. discreţie220. 20. Pavel adresat corintenilor: “Şi aceasta v-o spun fraţilor: că vremea s-a scurtat de acum. al mântuirii: crezul ortodox221. f. Ap. 1978. plecat. 3". curat. P. Astfel. cumpătat. gesturi. 220 Discreţia este o manifestare superioară a smereniei.. bunătatea şi căldura sufletească. 50 A. XVI. discernământ şi bun simţ. prof. dr.28. natural. să-şi completeze mereu biblioteca personală cu tot ceea ce-i este util în demersul său catehetic. la nevoie.. voce.. măsurat. LXIII. De aceea.L.

“Sit eius quasi copia dicendi. fari.. 224 Merită a fi reţinut. cât şi la plecare. Iisus Hristos şi al Evangheliei Sale. mai ales. va fi punctual atât la sosire. Am nominalizat între calităţile morale şi "bunul-simţ". voce plăcută. ţinută vestimentară curată şi lipsită de excentrisme.celelalte virtuţi pomenite. desigur. pomenim aici cuvintele avertisment. la acest punct. atrăgătoare. GUŢU. Apelând iarăşi la sensuri etimologice. vor confirma vocaţia autentică şi mărturia lui de catehet. va fi apropiat de elevi. decât în defavoarea lui. În acest sens. De doctrina christiana. Căci profesorul de vocaţie este. sobrietate şi atitudine jovială etc. va fi obiectiv la note224 şi. Înaintea cunoştinţelor în sine. forma vivendi!”. Cine are bun simţ se va prezenta întotdeauna pregătit. 61. pentru că o considerăm o dimensiune definitorie a profesorului de religie. Iar acolo Vezi G. pe cea interioară. 4. Cu privire la calităţile fizice menţionăm că profesorului i se cer: un trup sănătos. ci în numele lui Hristos. căci pro + for. a depune mărturie222. dicţ. prin viaţa lui morală profesorul de religie depune mărturie bună despre învăţătura pe care o predă. vom observa că latinescul professor-oris înseamnă. de fapt.L. sonoră. mimică ş. îmbrăcăminte. fără defecte izbitoare. asprime şi bunătate. 222 223 . martor. Ordinea sau dezordinea externă a unui om. ale fericitului Augustin: “Viaţa ta să-ţi fie oratoria ta!”223. se traduc prin a spune ceva înaintea cuiva. Este de prisos să insistăm că profesorul de religie reprezintă Biserica nu numai prin cultura teologică şi viaţa morală. va şti să şi asculte. de unde provine. o reflectă. ci şi prin înfăţişare. cit. faţa prietenoasă. atât de inspirate. etc. Căci copiii percep frumuseţea religiei şi prin frumuseţea acestor elemente. aşadar. P.atât de greu de aflat uneori între exigenţă şi îngăduinţă. un martor şi mărturisitor al Învăţătorului Suprem. curată. sfatul unui profesor cu experienţă: la notare mai bine să greşeşti în favoarea elevului. nu numai să vorbească. gestică. Profesorul nu învaţă în nume personal. XXXIV. se va strădui permanent să păstreze echilibrul . ca prim înţeles. a.

unde frumuseţea fizică este mai puţin prezentă. Cu toate că preocuparea pentru ţinuta exterioară nu trebuie exagerată în vreun fel ("exagerate" trebuie să fie grija pentru pregătirea intelectuală şi viaţa morală!). profesorul de religie nu poate să apară oricum în faţa elevilor săi. iar femeile. p. fără mare efort. profesorul şi educatorul226. Căci catedra orei de religie trebuie să fie pentru el un altar sfânt. îmbrăcăminte decentă. Antologie. 226 Ibidem. u. ea poate fi suplinită. jignirile. Mehedinţi descrie detaliat cele trei trepte ale dascălului: belferul. dar amândoi erau simpatici prin bunătatea şi lumina privirii lor"225. de asemenea. nu o tribună oarecare. iar al treilea "părintele tineretului". de fapt. Bucureşti. totuşi. fuste scurte. bunăoară. Scrieri despre educaţie şi învăţământ. p. sau tejghea de bufet. astfel. ca pentru Sfânta Împărtăşanie. Simion Mehedinţi notează. al doilea "slujbaş al şcolii". în haine care să impună respect. 189 ş. * Ca sinteză la cele prezentate până aici. potrivit căruia numele autentic al celui chemat să predea cunoştinţe copiilor este cel de educator. De numele celui dintâi se leagă metode şi atitudini total nepedagogice. siluirea pentru memorizare absurdă (toceala). Astfel. limbajul violent. dar nu eficientă în totalitate: predă şi ascultă respectând metodologia. ca bărbaţii să fie îmbrăcaţi în costum decent (nu blugi. profesorul de religie să fie îmbrăcat la ore la fel ca pentru biserică. Simion MEHEDINŢI. Îngrijitor de ediţie. de bunătate sufletească. Este de dorit. dar neimplicându-se afectiv. primul este numit "vătaf peste copii".). 1992. Rezumativ. 224. În "Trilogia Şcolii". Dumitru MUSTER. bluze decoltate etc. Editura Academiei Române. "Profesorul" este o treaptă superioară "belferului". la reprimarea personalităţii copilului. invocăm pledoaria marelui pedagog român Simion Mehedinţi. primitive. nu care să provoace ilaritate (pantaloni. 225 . care duc. nu culori stridente). între care bătaia. despre Socrate şi Pestalozzi: "Erau foarte departe de canonul frumuseţii plastice. simplitate în manifestări etc.

222-226. sub cele trei aspecte: intelectual. este chipul pedagogului ideal. în conştiinţa elevilor şi părinţilor evlavioşi profesorul de religie are o răspundere asemănătoare cu a preotului. darul de a pătrunde în sufletul învăţăceilor. Educatorul este. 229 Ibidem. că tu eşti om trecător. moral şi fizic. părintele tineretului. pentru idealul lor.Este insul rece. dar pentru oameni. Chiar dacă statutul orei şi al celui care o predă este încă nedifinitivat în planul legislativ. gata oricând de jertfele cerute întro astfel de misiune. despre Care Simion Mehedinţi mărturiseşte: "Aşadar nu poate fi vorba nici de exagerare nici de ipocrizie. rezultatele slabe nu sunt departe de cele ale "belferului". dar care nu convinge. mântuirea sufletului. nu pentru tine. În final. 227 228 . Descriind detaliat caracteristicile personalităţii educatorului. Mehedinţi enumeră apoi câteva dintre însuşirile acestuia: iubire de părinte. 216. rămân pilduitoare cuvintele unui alt mare savant creştin român: "Când semenii tăi te urcă în vârful piramidei. căruia nu i se poate reproşa nimic oficial. 227-228. tăria de caracter228. de fapt. optimismul. pe care tu nu trebuie să-l laşi să decadă. personalitatea care se inspiră fără întrerupere din personalitatea Celui mai mare Educator al omenirii. care-şi face "datoria". Încheiem acest subcapitol concluzionând că profesorul de religie trebuie să fie un educator autentic. pentru că armonizează în fiinţa sa însuşirile esenţiale. ambiţia. Educatorul. pentru Ibidem. vanitatea (egoismul) şi falsitatea (minciuna)229. Ibidem. Iisus Hristos. În acest context al responsabilităţii uriaşe. p. un părinte pentru copii. de slujirea căruia depinde împlinirea celor mai nobile idealuri. p. în final. care exclud irevocabil pe cineva din rândurile educatorilor: lipsa iubirii (dispreţul faţă de elevi). trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămâne acolo. când afirmăm că Iisus a fost cel dintâi şi cel mai mare educator al omenirii şi adevăratul mântuitor al copiilor"227. ştiinţa de a se face plăcut. Spre finalul paragrafului nominalizează şi câteva trăsături negative. în schimb. p.

suflete capabile să gândească şi să creeze. receptivitatea sau nereceptivitatea lor reflectă mediul religios sau nereligios de acasă. metodologia procesului de învăţământ. Scrieri. Pentru reuşită vor avea nevoie. nici doar tocilari şi emiţători mecanici. ca factor esenţial al educaţiei religioase. în general.. ci amprentele mediului negativ de acasă. astfel. De cele mai multe ori. . că. suntem datori măcar cu aceste precizări: • elevii nu sunt doar nişte receptori pasivi ai cunoştinţelor. desigur. parteneri de dialog. aceea de a forma caractere creştine.. 379. în practică. ci pentru a se sfătui în permanenţă cu el în această nobilă şi unică misiune. Educatorul orei de religie ideal ar fi. p."230. Chiar dacă nu vom insista prea mult în descrierea elevului. ci şi posesorul cunoştinţelor psiho-pedagogice. f. Întrucât. Aşadar. copiii sunt curaţi la suflet şi că unele însuşiri negative nu sunt proprii fiinţei lor. astfel. pentru a nu prelungi peste măsură prelegerea de faţă. astfel. nu doar ca orice bun creştin. ci sunt factori esenţiali ai educaţiei. care trebuie să reproducă docili cele predate. fără îndoială. copiii fiind. 1981. • până la o anumită vârstă nu li se poate cere decât o responsabilitate parţială pentru conştientizarea importanţei orei de religie. nu cu simplă pregătire de preot. de un îndrumător-duhovnic. chiar dacă ar fi să-l creşti cu sângele vieţii tale. o oglindă a familiei din care provin. majoritatea profesorilor de religie sunt de genul feminin (şi nu vedem nimic rău în aceasta!).sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi. mai mult decât oricare dintre profesori. Bine a spus Simion 230 Vasile PÂRVAN. Profesorul de religie trebuie să realizeze. nu ne rămâne decât să le îndemnăm pe distinsele profesoare să încerce a imita la clasă atitudinile preotului autentic. Bucureşti. preotul-profesor. ELEVUL. stăpânind.

sabotând ora.. că recolta va fi slabă (sau nu va fi deloc!). la demnitatea omului chemat spre desăvârşire. să ajungă la "starea bărbatului desăvârşit".. ofertă a dragostei şi responsabilităţii. élever = a ridica). provine din latinescul "elevare". care înseamnă a ridica de la pământ. 154. 13). pentru plinirea lui ca om. • elevul trebuie să conştientizeze (nu înaintea profesorului. 4. dicţ.. capriciu. * 231 232 * Op. • la rândul lor. elevii trebuie să fie receptivi. nu subalterni obligaţi să suporte orice cuvânt. p... ca faţă de proprii părinţi. cuviincioşi în vorbire şi atitudini. sau atitudine. bună cuviinţă. Nu să vorbească necontrolat.Mehedinţi că nu există copil rău. demni de cel mai înalt respect. dacă pământul este pietros sau plini de spini. • elevii trebuie socotiţi prieteni. a înălţa dintr-o stare. Căci însuşi cuvântul "elev". dar o dată cu el) că orice învăţătură bună are menirea să-l ridice. mai ales cea creştină. demni în exprimarea eventualelor nemulţumiri. recunoştinţă şi conştiinciozitate. desigur. ci numai copil în care nu ai descoperit încă partea cea bună231. GUŢU. să-l înalţe spre demnitatea de om deplin. vegetativă. intrat în vocabularul nostru prin filieră franceză (élève = elev. refuzând învăţătura şi nelăsând nici pe alţii să înveţe. G. învăţătura. ca "din turmă".232. are menirea de a-l ridica pe copil din starea biologică. Altfel spus. ascultători faţă de profesori. Elevii sunt datori. să răspundă cu respect. cit. Parabola Semănătorului se aplică şi aici: nu-i întotdeauna vina celui care seamănă. . nu mai puţin pentru prezentul şi viitorul neamului din care fac parte. potrivit cuvintelor inspirate ale Sfântului Apostol Pavel (Efeseni. în concluzie. mâinii întinse din partea educatorului. cit. îmbrăcaţi decent.

ne arată că este mare nevoie de catehizare pentru toate vârstele de credincioşi. mai întâi la ţară. Mai adânc. Copilul se va dezvolta normal şi va deveni un caracter creştin. vom prezenta câteva mijloace practice. dacă îl va întâlni cu adevărat pe Dumnezeu. dacă Îl va simţi prezent mai întâi în inimile educatorilor săi: părinţi. la îndemâna oricărui preot. mai ales cu privire la cunoaşterea şi aprofundarea doctrinei ortodoxe. profesori de religie ş. preoţi. MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE ÎN BISERICĂ. apoi la oraş. copilul Îl va descoperi pe Dumnezeu în tainiţele lui sufleteşti. luminarea credinţei în punctele ei principale. ci şi în familie şi în şcoală. desigur. nu numai în Biserică. la sfârşitul acestui studiu mărturisim convingerea că reuşita educaţiei religioase a copilului constă în conlucrarea armonioasă a tuturor factorilor umani. fie cât de modestă. Dumnezeu.* În loc de concluzii. În cele ce urmează. pentru o participare mai activă la săvârşirea lui. cu Factorul Suprem. Avem în vedere. Preliminarii. a. deodată cu explicarea simbolurilor cultului divin. fie de la oraş. descrişi mai sus. Experienţa noastră pastorală. CÂTEVA CONSTATĂRI ŞI PROPUNERI. va depinde apoi numai de voinţa proprie pentru aşi păstra curat caracterul moral-creştin. cu menţiunea că prezentarea noastră se bazează în exclusivitate pe ceea ce noi am experimentat în cele aproape două decenii de slujire preoţească. Diferenţele . fie din mediul rural. public şi particular. VIII. Crescut şi maturizat cu această descoperire. la zidirea căruia educatorii conştiincioşi au ostenit cu atâta dăruire.

trebuie să creionăm câteva constatări făcute de noi pe parcursul anilor de activitate pastorală. pe de o parte. ) câştigă tot mai mulţi aderenţi. Sunt puţini cei care au citit integral Sfânta Scriptură. când librăriile şi tarabele au fost din ce în ce mai pline de cărţi de spiritualitate. practicile yoga etc. ne determină să constatăm cu tristeţe că mulţi dintre ei nu au o credinţă luminată. din diverse motive. dar numărul lor nu credem că este prea mare. Există. În aceste condiţii nu este de mirare că superstiţiile de tot felul proliferează în voie. Ocupaţiile de tot felul ale credincioşilor noştri. ale fenomenelor aşa-zis parapsihologice. ştim. nu putem afirma că s-a progresat simţitor în aprofundarea credinţei ortodoxe. desigur. doar exigenţele unor credincioşi din mediul urban mai sporite. iar pe de alta insuficienta atenţie faţă de cele duhovniceşti. Trebuie să luăm seama bine la faptul că mulţi dintre creştinii noştri sunt victimele superstiţiilor. grija zilei de mâine. spre exemplu. bioenergia. în general. frecventare mai mult sau mai puţin consecventă. Cei mai mulţi se limitează la frecventarea bisericii (în această categorie intrând aşa-numiţii "creştini de duminica"). nu sunt foarte mari. când nimănui nu i s-au mai impus restricţii pe motive religioase. pe de alta prin lipsa unei catehizări sistematice din partea slujitorilor Bisericii. greutăţile tranziţiei etc."metodologice". ignoranţă explicabilă pe de o parte prin lipsa personală de preocupări. Sunt mulţi creştini care doresc să afle mai mult decât li se oferă în predica duminicală. Înainte de a face propunerile propriu-zise. puţin timp preocupărilor religioase. creştinii noştri acordă. înţelesurile Sf. vom vedea. Amintim mai întâi faptul că. Liturghii. ca să nu mai vorbim despre al celorlalte slujbe. Chiar după evenimentele din decembrie 1989. ale sectelor mai vechi şi mai noi. iar marea majoritate nu cunoaşte. desigur. iar fenomenele "parapsihologice". măcar în linii mari. apărute în ultima vreme la noi (radiestezia.. sunt creştini îmbunătăţiţi sub acest aspect. de multe ori şi aceasta lipsită de . cristaloterapia. datorită ignoranţei în materie de credinţă. excepţii. În fiecare parohie.

se oficiază slujbe în zilele de rând. ceremonialul religios. Se înţelege că aceste mijloace nu sunt singurele care pot contribui la luminarea credinţei. credinciosul va apela. În fiecare parohie. şi vecernii. Repere teoretice şi metodice (un tratat universitar de "Metodică". p. celelalte două dimensiuni. deprinderile morale. § 9. dr. 1. în mod inevitabil. slujbe la care se poate adăuga. CATEHEZA. 281-282)). 1976). Editura "Polirom". Sfintele Taine etc. la sfârşit.consistenţă şi puterea convingerii. predica şi conferinţa cu subiect religios. cultul divin . (p. rugăciunea individuală. Pentru a preîntâmpina acest fenomen. câteva dintre ele: cateheza de la slujbele din zilele de rând. citesc acasă cărţi duhovniceşti. Aceiaşi creştini. sfinţitoare şi pastorală. 6. 233 . 1999). mai vechi şi mai noi. vinerea şi sâmbătă seara. desigur. dar experienţa ne-a arătat că cele pe care le vom prezenta s-au dovedit foarte eficiente233. sub titlul Forme de realizare a educaţiei religioase. Iată.). (Cap. Taina Sf. enumeră: exemplul. desigur.. la "ajutor" eterodox. autor: Constantin Cucoş. locale. biblioteca parohială şi publicaţiile parohiale. desigur. coroborate şi cu alte nemulţumiri la adresa preotului. cum sunt cele de Catehetică şi de Metodica predării religiei. 105-117). în cele mai multe cazuri miercurea. dar atunci când nu înţeleg ceva nu găsesc întotdeauna solicitudinea cuvenită din partea preotului pentru a li se explica cele neînţelese. justificate sau nu. este necesară o reconsiderare a preocupărilor slujirii învăţătoreşti. dialogul săptămânal. Ne dăm seama că mijloacele de catehizare actuală pe care le vom prezenta mai jos nu reprezintă o noutate în slujirea pastoralmisionară (cunoaştem un număr apreciabil de preoţi care le utilizează). Şi după câteva astfel de "eşecuri". icoanelor etc. Iaşi. Exemple: Catehetica pentru Institutele Teologice (autor: Pr. De obicei se săvârşesc acatiste. Maslu. prezintă următoarele "Mijloace în educaţia religioasă": rugăciunea. instrucţia religioasă. la situaţiile specifice. cântecele religioase. Bucureşti. fără a fi neglijate. Dumitru Călugăr. Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. prof. literatura şi arta cu subiecte religioase etc. activităţile educative. preocupaţi în problemele de credinţă. Educaţia religioasă. adaptate. o scurtă Nu vom neglija. mijloacele recomandate de manuale. diverse sfinţiri (ale apei. aşadar. dar pledăm pentru intensificarea şi generalizarea lor. în afară de duminici şi sărbători. meditaţia religioasă.

nivelul experienţei etc. Acest fapt impune un nivel mediu de expunere al învăţăturilor. Alteori. Este foarte importantă. care. însoţit de permanente actualizări. pentru a nu avea efectul contrar celui scontat. aşadar. să nu se depăşească 10 minute. limitele răbdării. La auditoriu. dar există un număr dintre ei. dacă este foarte cald. care vin numai dacă ştiu că se rosteşte şi un cuvânt de învăţătură. încadrarea în ceea ce numim "timp psihologic". cunoscându-le capacitatea de înţelegere. Se impune. spun dânşii "prefer să vin la această biserică pentru că aici mi se explică mereu câte ceva…" Menţionăm din capul locului că o astfel de cateheză nu trebuie să depăşească "timpul psihologic".cateheză. la persoana noastră înşine. Uneori şi 5 minute este mult: dacă slujba a fost mai lungă. dexteritate în exprimare. adică proporţional cu gradul de dificultate al subiectului respectiv. În general. mai ales acolo unde cuvântul este axat pe explicarea doctrinei şi a cultului. o întreită adaptare: la auditoriu. adică o adaptare la condiţiile concrete. desigur. măsura dorinţei de cunoaştere şi. să fie cât se poate de scurtă. va aduce multă lumină şi bucurie în sufletele ascultătorilor şi va atrage un număr tot mai mare de credincioşi. sau foarte frig. . Auditoriul catehezelor din biserică este întotdeauna variat. "timpul psihologic" se poate prelungi. preferabil într-un limbaj cât se poate de simplu. dar. Astfel de creştini chiar ne mărturisesc uneori că în alte părţi slujbele sunt mai bogate. totodată. pentru slujba în sine. cunoscându-ne propriile puteri. dacă tema (sau modul de abordare al ei) nu declanşează interesul ascultătorilor etc. limite. când simţim că credincioşii sunt predispuşi la explicaţii mai detaliate. dacă este bine întocmită şi susţinută cu convingere. Majoritatea vin. la conţinutul catehezei şi la persoana însăşi a vorbitorului. în principiu. alcătuit din credincioşi de vârste şi preocupări diferite. cunoştinţe. astfel. în directă proporţionalitate cu interesul sesizat. la conţinutul catehezei. în special intelectuali. ca învăţători. Se recomandă.

trei cateheze succesive). îngrijindu-se. . . pe care fiecare preot le cunoaşte. .judecată. .simbolismul Sfintelor taine. în particular). totuşi.crearea lumii văzute şi nevăzute.Conţinutul catehezelor se va orienta după trebuinţele sufleteşti ale credincioşilor din parohia respectivă. . Tematica se fixează la libera opţiune a preotului. * Din categoria catehezelor liturgice. Pentru prima categorie sugerăm următoarele subiecte: . . neoprotestanţi (în care includem şi mişcările harismatice. exemplificăm: . . să aibă în vedere cu prioritate: principalele subiecte ale doctrinei ortodoxe.simbolismul Sfintei Liturghii (aprox.simbolismul Utreniei. semnificaţia (simbolismul) actelor de cult. în general. punctele de credinţă interpretate greşit de către protestanţi.înviere.Sfânta Tradiţie. măcar în linii mari.dogma Sfintei Treimi (cateheze despre Sfânta Treime.providenţă.Sfânta Scriptură. şi despre fiecare persoană a Sfintei Treimi.simbolismul Vecerniei..Revelaţia dumnezeiască. fenomenele paranormale etc. . apărute recent ). .post şi rugăciune.mântuire.virtutea şi păcatul. . .poruncile dumnezeieşti şi poruncile Bisericii. . . . .

bioenergia. de exemplu). o anumită logică pe parcursul unui an liturgic. . . Maslu. după slujba vecerniilor se pot spune câteva cuvinte despre viaţa sfântului pomenit. . etc.Sfintele Taine (o cateheză generală + câte una pentru fiecare.cultul Sfintelor Moaşte.simbolismul Ierurgiilor. . .Sfânta Biserică. * Dintre subiectele controversate interconfesional.cultul Sfinţilor. . mesajul principal al pericopelor evanghelice şi apostolice. fecundarea in vitro. propunem: . a.cultul Sfintei Cruci. periodic (la 2-3 ani) se pot repeta şi împrospăta. La acestea se adaugă subiecte impuse în vremurile actuale: radiestezia. cu elemente noi. sau sub forma unor cicluri care. desigur. se poate explica. extrăgând anumite învăţături religios-morale. preotul poate aborda catehizarea şi sub forma unor mici cuvântări conjuncturale (scurte pareneze.. eutanasia. se poate aborda importanţa tămăduirii sufleteşti ca mijloc pentru facilitarea vindecării trupeşti etc. fiind grupate pe categorii. bioterapia.harul divin.cultul Maicii Domnului. Bunăoară. după o slujba unui acatist. Succesiunea subiectelor va avea.Sfânta Tradiţie. desigur. actualizându-se acele virtuţi care se cer imitate astăzi ş. În afară de temele enumerate mai sus. poate face comentariul unui icos sau al unui condac. după slujba Sf. chiar dacă nu este dintre sfinţii mari. .. . pe rând. cristaloterapia şi problemele de "bioetică" (clonarea. separat).).

18. următorul procedeu: am organizat dialogul în fiecare miercuri seara. Pentru că un astfel de dialog se desfăşoară în biserică. dialogul propriu-zis se poate desfăşura şi fără o anumită tematică. sfinţirea icoanelor . care să nu depăşească. nu mai mult. atât cât este programat. am constatat că întâlnirea . la orice fel de slujbă de peste săptămână. la care preotul va răspunde scurt. însă. de o oră! Este foarte important acest aspect: participanţii ştiu că. totuşi. sau este din afara subiectului) că problema legată de acea întrebare va fi reluată într-o cateheză ulterioară. însă. Întrucât la o cateheză programată după o slujbă nu se poate desfăşura un dialog întotdeauna eficient.30 săvârşim următoarele slujbe. cu promisiunea (dacă întrebarea necesită un răspuns mai amplu. La sfârşit se face o mică rugăciune (de obicei. Notăm. două vecernii mici .30.în miercurile de mijloc. mai sunt reţinuţi doar o singură oră.în prima miercuri din lună. lăsând pe cei prezenţi să pună ad-hoc întrebările ce-i frământă. Nu mai mult. cu cei care doresc să rămână la dialog ne aşezăm în jurul unei mese şi stăm de vorbă. Între orele 17. Facem miruitul. 2. să pună o întrebare. că la aceste cateheze se poate declanşa şi un mic dialog. de asemenea. Noi am experimentat. Cuvine-se cu adevărat). prestabilită în acest scop.în ultima miercuri. Desigur. este nevoie ca cel puţin o dată pe săptămână să aibă loc o întâlnire specială. cu toate că timpul este foarte limitat. fapt de mare importanţă psihologică dar şi fizică.30 . la orele 18. fie cât de scurtă. după slujbă. două. iar cu cei doritori de a pune întrebări suplimentare se mai rămâne. practic. iar preotul să răspundă pe rând la ele. Cei prezenţi pot fi invitaţi. însă. atât cât este nevoie. prin rotaţie (o dată pe lună): sfinţirea apei (agheasma mică) . DIALOGUL SĂPTĂMÂNAL. este bine ca el să fie precedat de o slujbă.Ca o concluzie la acest prim paragraf subliniem marea importanţă a unei cateheze. pentru a li se permite să plece la timpul ştiut. Din experienţa noastră. o oră. mai ales pentru cei care locuiesc departe. iar apoi.

234 După câteva întâlniri.vom parcurge cu mai mare eficienţă paginile Vechiului Testament. iar în săptămâna următoare se comentează cele citite. p. iar cu timpul răspunsurile şi explicaţiile vor veni chiar din partea lor. Iată. în timpul dialogului. pentru ca în eventuale confruntări cu sectarii să nu fie puşi în inferioritate. Există multe locuri care pot crea dificultăţi şi poticniri. După aceea se iau ca temă alte 10 capitole ş. riscul abandonării. Practic. De aceea vom face mai întâi lectură şi studiu asupra Noului Testament. de fapt. astfel. în acest sens. "cu creionul în mână" cum se spune. chiar dacă se va înainta mai greu cu parcurgerea Bibliei. mai ales a unora cu preocupări mai intense. cum se pot organiza lucrurile: - se programează citirea sistematică Bibliei. iar preotul va fi.. Acesta este. iar cititorii cu mai puţină răbdare se pot demoraliza repede. ortodox textele biblice. bunăoară. un "moderator" care va interveni doar atunci când se impune. preotul răspunde." 234 . De ce? Pentru că Vechiul Testament este mai greu de parcurs pentru începători. se poate recurge la citirea în biserică. astfel. a se începe cu Noului Testament. pe când acasă nu toţi îşi fac "temele. explică. sau li se pun întrebări. v. după caz. a. idealul: participanţii să fie singuri în stare să interpreteze d.. care se citesc cu atenţie acasă de către fiecare participant. Acolo unde credincioşi sunt mai puţin dispuşi să ia "teme pentru acasă".pentru dialog este mult mai eficientă dacă există o tematică prestabilită. credincioşii pun întrebări. m. Câştigul este că ascultă toţi. se iau de fiecare dată pentru lectură câte 10 capitole. după care întăriţi cu învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli . Este recomandabil. existând. d. preotul poate îndemna pe cei prezenţi să se ofere pentru a prezenta ora următoare un rezumat al celor citite. cu scurte comentarii.

morală şi civică. aprox. să le expună. în măsura în care acestea implică educaţia religioasă. 1996. - în etapa următoare se poate trece la parcurgerea unui manual de Dogmatică. pentru început de nivel mediu236. Bucureşti. cu dezbaterea acelor învăţături controversate cu sectarii (teme care se pot face şi în paralel cu dezbaterea "lecţiilor" dogmatice). pentru contextualizarea cunoştinţelor biblice şi dogmatice. sub forme uşor prescurtate. pentru ca credincioşii să fie familiarizaţi cu principalele puncte ale doctrinei ortodoxe. ca de pildă cel cu întrebări şi răspunsuri235. cultural. teme liturgice cu explicarea simbolismelor slujbelor principale. după care toţi cei prezenţi iau loc. 1952. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Tatăl nostru. 5 minute. lect. fapt care permite aprofundarea şi fixarea cunoştinţelor de Catehism. într-un limbaj limpede. Pentru a se elimina pericolul rutinei. 2. 370 p. Editura Episcopiei Ortodoxe Alba . Idea este ca credincioşii să fie cooptaţi în procesul de catehizare. . 235 . chiar economic şi politic.Iulia. sau făcând un scurt comentariu asupra unor evenimente religioase majore De exemplu. al plictiselii şi al saturaţiei. cel mai practic ni se pare al pr. măcar unui număr restrâns de participanţi. să pregătească lecţii. Dogmatica Ortodoxă. alte subiecte cerute de contextul religios. să răspundă ei înşişi măcar la întrebările mai uşoare etc. de preferinţă a unuia mai bogat. Preotul face o mică introducere. ora de "dialog biblic" se va structura astfel : 1. George Remete.între alte obiective ale dialogului trebuie să mai figureze: anumite capitole din Istoria Bisericească Universală şi românească. 481 p. cu bibliografie la zi. a fost reeditat după 1990. 236 Dintre manualele recente.- o altă fază a dialogului presupune lecturarea Catehismului. Învăţătura de credinţă ortodoxă. rugăciunea (Împărate ceresc. Se prezintă într-o formă modernă. sau altceva potrivit). desigur. care. teme misionare. social. cei care au în bibliotecă această carte. Şi din Catehism se pot da "teme pentru acasă". reamintind celor prezenţi ce s-a discutat ora trecută.

petrecute în acea săptămână, în ţară sau străinătate; 3. Credinciosul rânduit prezintă "tema", în aprox. 15 minute; 4. Cei de faţă pun întrebări, la care încearcă să răspundă mai întâi cel care a pregătit tema, sau altcineva dintre participanţi, iar acolo unde ei se poticnesc intervine preotul; 5. Ultimul sfert de oră al întâlnirii este bine să fie rezervat întrebărilor de ordin general, pe teme religioase, fără a se eclude, însă, mici dezbateri pe teme culturale, sociale, economice, chiar politice (când ele se interferează cu problemele religioase); 6. În ultimele 2-3 minute ale orei se fixează tema şi prezentatorul ei pentru data viitoare; 7. Se face o Se poate întâmpla uneori ca participanţii să se lase absorbiţi cu totul în anumite discuţii, astfel că - pe nesimţite - să se depăşească 60 de minute. Acest fapt va fi, însă, o excepţie. Este bine ca regula să fie păstrată, iar preotul să vegheze asupra acestui aspect, repetăm, foarte important din punct de vedere psihologic. Din când în când este bine ca la aceste dialoguri să invităm câte o personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie, un duhovnic mai îmbunătăţit, chiar un laic specialist într-o problemă care-i interesează pe enoriaşi) pentru ca dialogul să arate, astfel, deschidere faţă de experienţele altora. Anumite teme discutate la acest dialog pot fi prezentate în sinteză în paginile Buletinului parohial, despre care vom vorbi mai jos. 3. BIBLIOTECA PAROHIALĂ. În vremurile noastre nu se mai poate concepe catehizare fără o lectură minimă din partea credincioşilor noştri, nu numai în mediul urban, ci şi în cel rural. Este adevărat că la oraş credincioşii au condiţii mai prielnice în acest scop, dar şi creştinii de la sate trebuie să citească măcar Sfânta Scriptură, dacă nu şi alte cărţi de căpătâi ale creştinului, ca de pildă Catehismul, Vieţile Sfinţilor etc. Desigur, întotdeauna şi-n tot locul au fost preoţi care s-au străduit să faciliteze procurarea cărţilor pentru creştinii iubitori de lecturi rugăciune de încheiere sau se cântă ceva.

evlavioase, aşa încât nu prezentăm acest aspect ca pe o noutate. Atenţia spre care trebuie să ne concentrăm astăzi cu mai mare solicitudine este legată de faptul că sau înmulţit într-un chip fără precedent cărţile eterodoxe, pe care sectarii le împart gratuit, peste tot: pe stradă, în parcuri, în pieţe, în cutiile poştale etc. Astfel, dacă nu-i vom ajuta noi pe creştinii noştri să citească literatură ortodoxă, o vor citi numai pe cea sectară şi, neavând termeni de comparaţie, vor risca să ia de bună învăţătura greşită. Cum mulţi dintre creştinii noştri nu au posibilităţi să cumpere cărţi ortodoxe, soluţia salvatoare este înfiinţarea de mici biblioteci parohiale, care să funcţioneze cu scopul de a împrumuta cărţile solicitate. Spuneam mai sus că acest procedeu nu poate avea pretenţia a fi nou. Noutatea pe care o susţinem este că biblioteca trebuie să fie amenajată în Sf. Lăcaş, pentru a fi la îndemâna tuturor. Pentru alte detalii, recomandăm a se citi interviul pe această temă publicat în anul 1994237, interviu al cărui conţinut este în mare măsură valabil şi astăzi. Acum, la 7 ani de la publicarea acelui material, confirmăm toate cele spuse atunci. În plus, mărturisim faptul că solicitudinea creştinilor faţă de iniţiativa noastră a fost foarte mare, atât în ceea ce priveşte împrumutarea cărţilor, cât şi cu privire la donaţiile făcute pentru a ne sprijini, în cărţi şi în bani. Practic, suntem în situaţia de a suplimenta rafturile celor trei corpuri de bibliotecă, pentru ca toate cărţile să fie expuse la vedere238. Se înţelege, credem, că biblioteca ne-a fost un sprijin direct şi permanent pentru dialogul de miercuri seara, atât prin sporirea cunoştinţelor teologice, cât şi ca bază de discuţii asupra unor cărţi, autori, teme etc. 4. BULETINUL PAROHIAL reprezintă un mijloc de catehizare deosebit de eficient în zilele noastre, atât pentru creştinii participanţi la Sfintele Slujbe, careşi pot îmbogăţi, astfel, cunoştinţele în materie de religie, cât şi pentru cei care, din
Este vorba, de fapt, despre un material în legătură cu amenajarea bibliotecii cu împrumut în interiorul bisericii Sf. Ilie Gorgani, publicat în "Vestitorul Ortodoxiei" din 15 mai 1994, p. 2. 238 Biblioteca numără acum peste 1500 de exemplare.
237

diferite motive, nu pot veni la biserică, dar se pot bucura de citirea unui cuvânt ziditor şi pot fi beneficiarii unor îndrumări liturgice. O dată cu acestea, enoriaşii pot fi ţinuţi la curent cu anumite probleme administrative, cu programul slujbelor şi cu alte ştiri de interes general. Sprijinul misionar al unei publicaţii parohiale este deosebit de mare. Întâi de toate, este o bună pavăză împotriva colportajului sectar. La fel ca în capitolul precedent, spunem şi aici că dacă nu vom pune noi, ortodocşii, în mâinile credincioşilor noştri măcar o publicaţie cu învăţătura cea mântuitoare, le vor pune sectarii foile şi broşurelele lor pline de otravă ucigătoare de suflete. Ecourile pe parcursul celor trei ani de apariţie sunt deosebit de încurajatoare. Prin diverşi credincioşi, buletinul se răspândeşte nu numai în parohie, ci mult în afara ei, în toate colţurile Bucureştiului şi ale ţării239, trecând chiar graniţele ei în Europa şi pe alte continente...240 De peste tot am primit telefoane de confirmare, cu aprecieri dar şi cu anumite sugestii şi observaţii pentru îmbunătăţirea grafică şi de conţinut. Am primit cereri pentru abonamente din locuri la care nu gândeam, fapt care ne bucură, ne încurajează, dar ne şi obligă din ce în ce mai mult. Trebuie să recunoaştem deschis că nu toate numerele, nici toate materialele publicate sunt la nivelul dorit de enoriaşi. Ne asumăm, însă, condiţia de începători, cu speranţa într-o mai bună reuşită în viitorul apropiat. Cheia reuşitei, fie şi parţiale, constă în închegarea unui colectiv redacţional conştiincios, cu pregătire de nivel universitar şi cunoscător al realităţilor din parohie. Sacrificiul de timp şi bani nu este prea mare, astfel că orice parohie, chiar cu posibilităţi materiale mai modeste, poate să întreprindă acest demers. Buletinul parohial, departe de a constitui o povară financiară, este şi un mijloc eficient de sensibilizare a cititorilor
Într-o zi, în biserică, m-a întâmpinat un credincios care s-a prezentat cu mult respect, mi-a spus că este din Satu Mare şi că a citit un număr al Buletinului, că este în delegaţie la Bucureşti, că a dorit să mă cunoască. M-a rugat, totodată, să-l spovedesc, ceea ce am şi făcut în clipele următoare. 240 Am primit recent un telefon din America. O dată cu felicitările pentru conţinutul buletinului, familia respectivă, care cunoştea biserica noastră, ne-a solicitat contul de la bancă pentru a ne ajuta cu o anumită sumă la cheltuielile pentru restaurarea Catapetesmei...
239

pentru a sprijini material biserica, mai ales în cazurile în care se desfăşoară lucrări de reparaţii, pictură, restaurări etc. Pe una dintre pagini se poate publica numele donatorilor, amănunt stimulativ pentru alţi creştini, care vor imita gestul celor despre care au citit. Dar cel mai mare câştig al lucrării acestei foi parohiale este stimularea unui mai mare ataşament al credincioşilor faţă de biserica respectivă, o dată cu sporirea numărului participanţilor la sfintele slujbe. Avem cazuri de creştini care numai după ce au citit un număr al buletinului au venit la biserică, să vadă cum se desfăşoară o slujbă, să cunoască preoţii care au scris materialele publicate etc. Plăcându-le atmosfera, s-au ataşat cu totul de sfântul nostru lăcaş. Este adevărat că alcătuirea materialelor pentru buletin necesită un anumit sacrificiu de timp şi energie. Dar "sacrificiul" este răsplătit peste măsură, din toate punctele de vedere. Între beneficiile de care se poate bucura preotul, în afară de cele menţionate deja, este faptul că are prilejul să publice, iar publicarea înseamnă un antrenament pastoral-misionar deosebit, care favorizează întâi de toate perfecţionarea limbajului omiletic şi catehetic, îmbogăţeşte cultura generală şi în special pe cea teologică, prin lecturile obligatorii pentru redactarea anumitor materiale etc. Preotul apare în faţa credincioşilor şi în postura unui om care scrie, chiar dacă scrisul nu este poate la înălţimea unui membru al Uniunii Scriitorilor. Pe prima pagină (uneori continuând şi pe a doua) este bine să se publice întotdeauna un cuvânt pastoral, legat de o anumită sărbătoare, cuvânt ce constituie propriu-zis nucleul unei predici pentru sărbătoarea respectivă. În câţiva ani, preotul poate avea, aşadar, un număr apreciabil de predici publicate, chiar şi numai cu un buletin lunar, cum este cazul cu al nostru. Pe lângă predici, preotul poate publica mici eseuri pe teme religioase şi cultural-educaţionale, poezii, scurte comentarii asupra evenimentelor mai importante, cu prioritate din câmpul religios etc. Alături de preot, enoriaşi ai parohiei respective pot contribui cu diferite materiale, care se înscriu pe linia misionar-pastorală. Este bine ca preotul să coopteze cât mai mulţi

primele două (cateheza şi dialogul) se pot subsuma total interiorului sfântului lăcaş. preotul nu este bine să-şi asume niciodată singur responsabilitatea editării. Aşa cum se poate sesiza în titlul materialului de faţă. am încercat să prezentăm câteva mijloace de catehizare ce pot fi utilizate în biserică. deschis tuturor enoriaşilor. ci va explica fiecăruia dintre cei "respinşi". nu a dat încuviinţare pentru materialul respectiv. pe de altă parte. se recomandă ca editarea buletinului. prin alcătuirea studiului "Factorii esenţiali ai educaţiei". spunând că. de fapt. de fapt. aşa cum am procedat.colaboratori. să nu înceapă fără binecuvântarea chiriarhului locului. iar redacţia . Este un semn de încunoştinţare şi supunere canonică. colectivul redacţional. Nu am vorbit nimic despre catehizarea în şcoală. pentru că unele sunt nepublicabile. nici un material nu va fi publicat fără ştirea sa. fie datorită conţinutului slab. Biblioteca poate funcţiona cu succes şi într-o cameră a casei parohiale de lângă biserică. Dintre cele patru mijloace propuse mai sus. Pentru a preîntâmpina orice fel de neplăceri. întrucât buletinul trebuie să-şi păstreze cât mai mult posibil caracterul parohial. De fapt. în şedinţa de lucru avută. ca de altfel a oricărui gen de publicaţie parohială. dar nu le va respinge cu brutalitate. dar. * Concluzii. în familie sau alte locuri. dar pentru a vorbi despre ele este nevoie de un studiu separat. nu va putea publica materialele tuturor celor care se vor oferi. pentru că nu neam propus acest lucru. Evident. pentru că el răspunde de fapt şi de drept pentru tot ceea ce se întâmplă în cadrul parohiei. dar ultimele două (biblioteca şi buletinul parohial) depăşesc spaţiul propriu-zis al bisericii. în plen. familia şi şcoala sunt factori esenţiali ai educaţiei religioase. fie din cauza neconcordanţei cu profilul publicaţiei. cu tact şi delicateţe. Desigur. pentru ca lucrurile să se desfăşoare "cu binecuvântare ierarhică".

spre durerea şi pierderea Ortodoxiei. nici doar cu "ceaslovul şi molitvelnicul". în lista mijloacelor "din biserică". Să luăm aminte că aceste afirmaţii au fost făcute în anul 1982 (vezi p. Şi încă odată atragem atenţia asupra pericolului tot mai iminent: dacă nu vom utiliza noi. ceea ce sugerează depăşirea simplei instruiri pe linie informativă. “învăţaţi” având astfel sensul de formaţi sufletele ucenicilor. faceţi-i ucenici ai lui Hristos! . să poată deci răspunde preocupărilor credincioşilor de azi. după expresia unui înalt ierarh al Bisericii noastre. Sale: "Exigenţele lumii moderne au crescut şi din alte puncte de vedere. limba veacului nostru." (Matei 28. totuşi. De atunci au trecut 18 ani! Afirmaţiile sunt valabile. care experimentează metode şi mijloace corespunzătoare exigenţelor pastorale de astăzi. De aceea. I.. p. H KAINH DIAQHKH.. a slujitorilor a crescut simţitor. sectarii şi neo-sectarii. * 241 * † Dr. nota *. învăţaţi. aceste mijloace prezentate (şi altele asemenea) le vor utiliza. cu zelul cunoscut. pentru că lucrarea lor se raportează mai mult la cei care trec pragul ei. S. Sibiu.163). întrucât va avea din capul locului conştiinţa că nu se mai poate face astăzi pastoraţie numai prin săvârşirea slujbelor tradiţionale." (p. p. Antonie Plămădeală. 1995. trebuie să vorbească în limba lor. nu se mai mulţumeşte cu retorici ieftine şi cu floricele. la subsolul paginii). "Mergând.. 1984. Iată contextul afirmaţiei Î. Nu mai merge numai cu Ceaslovul şi cu Molitvelnicul. vrea o desfăşurare de idei. În sfârşit. dacă nu chiar superior lor. Atena. pe cei care nu vin la sfintele slujbe.. preoţilor tineri le recomandăm a se sfătui cu cei mai în vârstă. 155. Vezi. 162. Le-am inclus.. Se cere în plus cultură. col. fără a-i exclude.. fiindcă numai aşa mai poate sta de vorbă cu ei. pentru împlinirea mandatului sacerdotal încredinţat nouă de Mântuitorul Iisus Hristos. facem menţinea că cele patru mijloace prezentate aici este recomandabil a fi utilizate chiar de la începutul pastoraţiei. P. 19)242. să macine ideile veacului nostru şi ale societăţii noastre. mitropolitul Antonie al Ardealului241. dar responsabilitatea noastră. de ex. Lumea de astăzi a început să vrea altceva. maqhteuvsate). vrea argumente. pentru că niciodată nu este prea devreme pentru o lucrare misionară importantă. Trebuie să răspundă la exigenţele lor. Procedând aşa preotul începător va dovedi ab initio vocaţie autentică. 162 .. stil sobru şi căutat.Buletinului de asemenea. bineînţeles. 242 Atragem atenţia că sensul original al expresiei "învăţaţi" este "faceţi ucenici" (vb. Preotul trebuie să fie egal în cultură cu păstoriţii lui. 131. preoţii ortodocşi. Vocaţie şi misiune creştină în vremea noastră. vrea logică..

* .

Considerăm mai potrivit să propunem "schiţe de cateheze" şi nu "planuri dezvoltate". Dumitru CĂLUGĂR. de râvna personală. cât şi pentru a le adapta conţinutul la situaţiile concrete în care îşi desfăşoară misiunea. dar şi pentru a veni în sprijinul lor atunci când se prezintă la anumite examene (definitivat. pe de alta. Sorin COSMA. dr. iar îndrumarele din acest domeniu sunt puţine243. Catehetica. iar ca îndrumar catehetic mai apropiat de zilele noastre recomandăm volumul Pr. 1976 şi Pr. cât şi la cateheţii înşişi. Se ştie că la aceste examene. vom prezenta strategia redactării şi susţinerii catehezei. Iar când spunem "adaptare" ne referim atât la beneficiarii (ascultătorii) catehezelor. Manual pentru Seminariile Teologice. 1992. Bucureşti. conceput propriu-zis pentru Cursul de Catehetică al studenţilor anului al III-lea de la Facultatea de Teologie Pastorală (zi şi fără frecvenţă). de problemele concrete etc. se adresează deopotrivă şi preoţilor începători. (în curs de reeditare). Catehetica. Cuvinte ale dreptei credinţe. mai ales că manualele de Catehetică. prof. încercând să venim în întâmpinarea celor interesaţi. 243 Dintre manuale mai cunoscute sunt două: Pr. şi de transmitere. REDACTAREA ŞI PREZENTAREA CATEHEZEI. intră şi prezentarea şi susţinerea unui anumit număr de cateheze. promovare. prof. Pe parcursul ultimilor ani. 1978. METODICE ŞI PRACTICE PRELIMINARII. ca îndrumar pentru misiunea catehetică de la parohii. mulţi dintre tinerii noştri absolvenţi mi-au solicitat frecvent ajutorul în acest sens. între obligaţiile de concurs. atât pentru a fi originali în alcătuirea lor. tipărite în urmă cu mai bine de 20 de ani. Nicolae PETRESCU. prof. De aceea. Materialul de faţă. Arad. de asemenea. pe de o parte.). transfer. potrivit puterii de receptare a învăţăturii. pentru a da posibilitate fraţilor mai tineri a le dezvolta singuri. ca exemplificări. Bucureşti. însoţită de câteva schiţe de planuri.IX. . 572 p. numiri în oraşe etc. REPERE TEORETICE. totodată în funcţie de nivelul intelectual şi duhovnicesc. Manual pentru Institutele Teologice. nu mai corespund întru totul actualităţii şi se găsesc foarte rar.

B. De aceea ne vom ruga Lui să ne ajute cu harul Său pentru a întocmi şi rosti o cateheză folositoare pentru zidirea întru mântuire a credincioşilor.) va fi determinantă în asigurarea originalităţii. Fabius. a. mimică. Schiţa personală (cu formularea temei. Arta oratorică. dispozitio (aranjarea lui). a ideilor. M.P. argumentelor. Cum şi cât timp afectăm fiecăreia dintre aceste trei etape 244 A se vedea QUINTILIAN. la fel ca în cazul pregătirii apropiate a predicii. Inventio (inventio-ire = descoperire) . în această etapă a găsirii şi adunării materialului.implică efortul de a găsi şi aduna materialul în legătură cu tema ce urmează a fi tratată.. memorarea). Astfel. Aceste etape se aseamănă foarte mult cu cele care trebuie parcurse pentru întocmirea şi susţinerea predicii. Bucureşti.T. II şi III. ci este. lucrarea lui Dumnezeu. pentru valorificarea unor cunoştinţe acumulate în timp. recomandăm trei mijloace speciale. Trad. În acelaşi timp. meditarea asupra temei şi modalităţii de lucru şi încercarea de a schiţa un plan scris fără a consulta nici o sursă de inspiraţie. I. vol. elocutio (grija pentru limbaj şi stil). Din punct de vedere practic. întâi de toate. digresiunilor etc. care pot asigura originalitatea catehezei: o rugăciune pentru începutul lucrului.). actio (grija pentru gestică. divino-umană: împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu. 1974. fie chiar şi mai scurtă. din Retorica latină244: inventio (adunarea materialului).1. de fapt. Cateheza nu este doar lucrarea noastră. memoria (asimilarea. Maria HETCO. iar meditarea sau cugetarea profundă asupra temei ne va antrena întreaga fiinţă în perspectiva redactării. 409 + 383 + 465 p. "inventio" presupune şi explorarea propriei memorii. atitudini etc. ETAPELE REDACTĂRII ŞI PREZENTĂRII CATEHEZEI Redactarea şi prezentarea catehezei implică parcurgerea unor etape obligatorii. preluate. . Ca orice act liturgic şi cateheza este sinergică. rugăciunea va face ca redactarea catehezei să se desfăşoare într-o atmosferă harică.

Shaping the material. sentimentul stăpânirii temei şi Cele trei etape propuse de noi se regăsesc. vom adăuga altele. însă. gândindu-ne la eventuale actualizări etc. 117-119).. având în vedere cu prioritate Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. Dintre ele. idei. 6. care nu diferă esenţial de cea a redactării catehezei. (An introduction to contemporary preaching. 3.. Lire les textes dans le missel (sans notes ni commentaires). 3. Choosing the subject and text. De multe ori şi seara. după rugăciunea de început. Faire une première rédaction.preliminare în parte vom stabili de la caz la caz. Michigan. ab initio. Dacă nu vom proceda aşa şi vom începe prin a ne inspira şi copia de la alţii. coautori ai volumului Guide du prédicateur à l'usage des laics et des prêtres. începem să ne facem planuri în minte cu cinci-şase zile înaintea susţinerii efective. Bunăoară.. 77-78. Daniel BAUMANN semnalează următorii paşi ("steps"): 1. etapei "meditaţiei" îi consacrăm de obicei un spaţiu mai mare de timp: propriu-zis. căci peste noapte subconştientul continuă să caute idei. propune etapele: 1. Schiţa personală (am zice şi originală). Writing the sermon.. după câteva zile de căutări vom avea deja o mulţime de idei şi formulări. Un alt exemplu este cel dat de Paul GUERIN şi Terence SUTCLIFFE. Astfel. p. Travailler les textes avec commentaires. din care vom selecta apoi şi vom aşterne în scris ceea ce considerăm că este necesar245. timpul care se va scurge până la schiţarea în scris a planului şi a conţinutului. este bine să ne lăsăm antrenaţi în aceste "meditaţii catehetice". 2. 5. Pe parcursul zilelor respective vom renunţa poate la unele idei cu care am pornit. 245 . Să luăm un exemplu: pentru o cateheză săptămânală. înainte de a adormi. Acest "proces" mental este întru-totul benefic şi se poate desfăşura cu întreruperi. şi în unele tratate omiletice occidentale. între alte treburi şi obligaţii. După ce ne-am fixat. Mettre au point la rédaction finale. 2. 1988. vom fi inevitabil influenţaţi şi riscăm să nu mai avem mai nimic original în cateheza respectivă.etc. dintr-o zi programată anume. prezintă încă două avantaje: catehetul are. Penser à l'auditoire. vom recurge desigur şi la sursele pe care le considerăm de folos. Centurion. Méditer personnellement les textes. 4. "Baker book house". în capitolul "La préparation d'une homélie". p. în legătura cu redactarea predicii. etc. Studying the text. Paris. "printre picături" . frământând teme. J. propriile idei şi intenţii. Prayer begins all preparation. vom reveni asupra unora etc.cum se spune. Preparing the precher. Astfel. soluţii.. 1994. Grand Rapids. în aşa fel încât dimineaţa beneficiem de ele fără să fi făcut vreun efort special. formulări.

a notiţelor. b.). din diferite motive. Ordinea acestor momente. sub aspectul corectitudinii gramaticale şi al frumuseţii de exprimare. În cazul în care. n-o vom scrie în întregime. atât pentru ascultători. După ce am repartizat materialele la locul potrivit în cadrul planului. stil) este etapa în care vorbitorul se va îngriji de stilul cuvântării. bisericesc. pentru respingerea argumentelor adversarului (secatanţi. este de neapărată nevoie să se alcătuiască măcar un plan mai dezvoltat. liturgic ş.a. chiar dacă în materialul adunat avem multe idei ale altora. eretici etc. care presupune o anumită fermitate. ceea ce va favoriza ulterior câştigarea unui timp preţios.conştientizează limitele în care va face munca de documentare. diviso = analizarea faptelor şi ideilor. peroratio = partea finală a expunerii. c. vehemenţă (în sensul bun al cuvântului) şi chiar şi puţin patos. redactarea efectivă a catehezei o vom face într-un limbaj corect gramatical şi într-un stil cât mai frumos. care au darul de a "rupe" monotonia expunerii. pe care le vom prezenta ceva mai jos. cât şi pentru vorbitor. Materialul poate fi adunat apoi sub forma fişelor. plăcut şi convingător. Cateheza trebuie scrisă în totalitate. de a crea un binevenit "respiro". în scopul de a fi cât mai convingător. după caz. digressio = utilizarea ilustraţiilor în legătură cu tema (pilde. argumentatio = prezentarea temeiurilor (probelor) pentru susţinerea celor expuse şi. Se înţelege de la sine că şi limbajul va fi cel potrivit conţinutului catehezei şi cadrului în care se desfăşoară. aranjare) înseamnă operaţia de repartizare a materialului potrivit momentelor logico-psihologice ale catehezei. Acest material .). sau chiar prin aşezarea de semne în cărţile sau revistele pe care le vom utiliza. fel de exprimare. istorioare etc. La folosirea materialului trebuie să ne ferim pe cât posibil de copiere (plagiat!). adică un limbaj teologic. narratio = istorisirea faptelor. Dispositio (dispositio-onis = orânduire. corespunde într-o anumită măsură cu momentele din retorica greco-romană: exordium = partea introductivă. Elocutio (elocutio-onis = exprimare. mai ales de către începători.

cules trebuie în aşa fel prelucrat încât să avem sentimentul că predica şi cateheza întocmită este a noastră... În traducere. ci. potrivit temperamentului. personală. dar aplicat el se prezintă cu anumite particularităţi. nu alţii prin noi. un fond comun. Editura "Univers enciclopedic". potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. II. talentul. material ilustrativ etc. anul L (1998). precum am menţionat mai sus. Bucureşti. Etapa "elocutio" implică. elocutio înseamnă exprimare sau stil. o autentifică. Sau. însemană respectarea regulilor de bază DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX). dimpotrivă. 3-4. Cu timpul vom folosi tot mai puţin materiale de împrumut. Factori ai reuşitei predicii: noţiuni de limbaj. pentru o minimă orientare. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a-şi exprima gândirea şi simţirea sa.. stărilor sufleteşti şi mai ales talentului oratoric. arta de a exprima ideile şi sentimentele într-o formă aleasă. aşadar. 246 . de la vorbitor la vorbitor. Seria a II-a. nr. pe bună dreptate scriitorul francez Buffon (1707-1788) a spus că "Le style est l'homme même.247 • gramatical (sau literal." Din punct de vedere omiletic şi catehetic stilul poate fi analizat sub trei aspecte: gramatical. 1021. gestică. publicat în "Studii Teologice". de fapt. Vom folosi mai puţin (sau deloc) ideile. De aceea. exceptând textele scripturistice şi patristice. doar elementele de bază ale stilului. Stilul reprezintă. căci cateheza este un act de creaţie personală. pentru a învăţa noi înşine. esenţial. care nu deteriorează niciodată originalitatea. întregul efort stilistic al catehetului. În cele ce urmează vom puncta. literar şi bisericesc. 1998. p. capacităţii.246 Stilul catehezei are. nu de compilaţie. 247 Pentru consideraţii speciale privind limbajul şi stilul poate fi consultat articolul nostru. 86-103. fără să intrăm în detaliile care trebuie studiate de fapt în cadrul gramaticii limbii române. ad litteram). frazele şi cuvintele altora. p. stil. col.

Remarca poetului ne sugerează a nu pierde dulceaţa şi frumuseţea limbii noastre de dragul modernismului şi al neologismelor. atât de apreciat de către credincioşii noştri. exclamaţia etc. o mostră a "Semantica" este ramura lingvisticii care se ocupă cu sensurile cuvintelor. p. reticenţa. MURĂRAŞU. a II-a. Principalele calităţi ale stilului gramatical sunt: corectitudinea. iar figurile stilistice retorice mai utilizate sunt: inversiunea. Bucureşti. trebuie să fie mereu operă de artă. 248 249 . 1932. cu toate că ea se axa cel mai adesea pe discursurile avocaţilor în tribunale. claritatea. de fapt. Bucureşti. comparaţia. 1994. p. Este. Impresionat de frumuseţea limbii liturgice din rugăciunile şi cântările slujbei. stilul trebuie să fie acelaşi. Cum predica şi cateheza sunt considerate tot un acte liturgice. • literar. 250 După celebra expresie a poetului-preot Alexei Mateevici. morfologic. de fapt. gradaţia. Vezi şi ed. a schimba) se înscriu: epitetul. Eminescu avea să noteze plin de admiraţie: “Aceasta este dulcea limbă a trecutului!” 251 . Edit. atitudine care duce. sub îngrijirea lui Oliviu TOCACIU. sintactic.ale limbii din punct de vedere fonetic. repetiţia. detestabile în urechile ascultătorilor. care implică următoare clasificare: figuri stilistice de cuvinte şi figuri stilistice retorice. metafora. eufemismul. adică vorbirea figurată. lingvistic şi semantic248. • bisericesc. Între figurile stilistice de cuvinte (numite şi "tropi" de la grecescul trevpw = a întoarce. adică tendinţa de a elimina cu orice preţ arhaismele. antilogia (sau paradoxul). La 3 octombrie 1876. antiteza. invocaţia retorică. în ispita preţiozităţilor şi al unei suficienţe retorice. puritatea249. cu atât mai mult predica creştină: ea este. Dacă în antichitate oratoria (sau Retorica) era considerată o artă. provincialismele şi neologismele. concesia. alegoria.. A nu se face confuzie cu "purismul". din cunoscuta poezie "Limba noastră". Na¡ionalismul lui Eminescu.. la Iaşi. fineţea şi armonia stilistică. adică stilul limbii "vechilor cazanii"250. 188. precizia. stilul liturgic al sfintelor slujbe. de altfel. armonizat desigur lexicului actual. la sărăcirea limbii. 251 Apud D. hiperbola etc. Mihail Eminescu participa la parastasul Voevodului Grigore Ghica. săvârşit cu prilejul dezvelirii bustului acestuia. “Pacifica”. personificarea. nota 40. care ne pot duce. interogaţia retorică. 139.

dar şi "rugăciune". Este. ci pentru a transmite la modul optim adevărurile de credinţă. În acest scop cel mai mare sprijin îl va avea în planul catehezei. inclusiv succesiunea lor. bisericeşti. care valorifică dulcea limbă a trecutului. care însemană "urât" şi "fonhv" = sunet.vorbirii îngrijite. Aşadar. pe stradă. De aceea. fără a respinge tot ce este plăcut. predica nu este o vorbire oarecare. Cuvintele predicii şi ale catehezei să poarte pecetea liturgică a cuvintelor armonioase de rugăciune. frumos şi convingător din stilurile exprimării obişnuite. nu vom utiliza figurile stilistice de dragul stilului. Noi spunem acum "predică". "kakov"". ca o slujbă. dar se vor reţine toate ideile importante. vulgaritate. cum foarte bine s-a spus. totodată. predica nu se confundă cu rugăciunea. cuvântul "oratorie" vine din latinescul "oratoria" care înseamnă "vorbire". căci cu aceeaşi gură vorbim. la radio. cuvânt cu cuvânt. stilul omiletic şi catehetic autentic este cel bisericesc. dar ne şi rugăm în acelaşi timp. Memoria presupune efortul de memorare pe care catehetul trebuie să-l facă pentru a face o expunere liberă. predicatorii creştini trebuie să rămână oratori ai Amvonului. memorarea nu se va face mecanic. gramatical. iar fidelitatea memorării va depinde în mare măsură de caracterul logic al acestui plan. 252 De la gr. pătrunzătoare. plecându-se de la rădăcina termenului "os-oris" (gură). ferite de banalităţi. Or. d. sau oricărei alte slujbe. De aceea. ci artă pentru a-i convinge pe ascultători la săvârşirea faptelor bune în vederea mântuirii. că în predică şi cateheză nu facem artă pentru artă. la televizor. ci un act liturgic care se desfăşoară în cadrul liturgic al unei sfinte slujbe. Desigur. Pe scurt. sfinţenia adevărurilor evanghelice nu poate fi exprimată decât prin cuvinte curate. nu ai forului. dar rostirea omiletică se poate numi foarte bine şi "oratorie bisericească". inteligente. dezacorduri şi cacofonii252. altfel spus. Evident. literar etc. artă pentru mântuire. . Sau. la piaţă etc. La Amvon trebuie să se vorbească altfel decât prin ziare. Dar să reţinem. Pe de altă parte. dar ambianţa în care se rosteşte trebuie să fie aceeaşi ca în timpul rugăciunii.

uneori pronunţând şi câte un cuvânt şoptit. deodată cu pronunţarea. - - Gesturile catehetice sunt mişcările mâinilor şi ale corpului. nu vom avea o poziţie rigidă. trebuie să fie naturală. cu timbru plăcut. Frumuseţea unei expuneri rezultă nu numai din conţinut ci şi din gesturi şi mişcarea corpului. fixă. pronunţarea sau rostirea propriu-zisă a cuvântării. ţinuta vestimentară etc. variată. vocea. trebuie să aibă câteva însuşiri de bază: - naturală. vorbitul prea tare. ca efect direct al vocii. În unele momente vorbim mai tare. corectă. în general. De aceea trebuie să avem un control atent mai ales asupra mâinilor şi a capului. fiind atenţi în tot timpul să fim auziţi de toată lumea. dulce. caldă. mimica. gestica. armonioasă. Actio cuprinde toate mijloacele catehetului prin care îşi expune cateheza: vocea (pronunţarea). nu forţată. nici prea rară (care duce la plictisirea şi pierderea receptivităţii ascultătorilor). auditoriului. desigur. Se înţelege. nici afectată. sau de copil timid care-şi . de "statuie". nici căutând să imite pe cineva. curată. adaptându-se permanent la conţinut şi la simţămintele pe care vrem să le exprimăm. adică o rostire echilibrată. nu forţată.e. Este adevărat că în unele momente conţinutul catehezei solicită o intensitate mai mare a vocii. nici prea grăbită (carei lasă în urmă pe ascultători). care însoţesc rostirea. Astfel. la fel ca în predică. conformă cu regulile ortoepice ale gramaticii. cu o intensitate a vocii bine armonizată contextului liturgic. dură sau stridentă. în loc de vorbire calmă. în altele mai încet. că la cateheză. pentru că trebuie s-o adaptăm în permanenţă textului. spaţiului în care vorbim. dar numai în anumite momente şi în nici un caz nu vom ţipa! Aşadar. potrivit cu firea şi temperamentul fiecăruia. În cateheză nu utilizăm invariabil aceeaşi intensitate a vocii. Să luăm aminte că vorbitul mai tare nu înseamnă să ţipăm! Nimic mai dezagreabil ca ţipetele.

sau mişcând tovărăşeşte mâna dreaptă. obrajii. Simţămintele noastre se pot citi foarte uşor din felul privirii. este un punct asupra căruia socotim de prisos a insista prea mult. precum dictatorii comunişti. Ţinuta vestimentară. dat pe spate aroganţă. Dar nici nu vom face gesturi excentrice. rezumându-ne la observaţia că preotul trebuie să fie îmbrăcat în odăjdii îngrijite. Întrucât privirile unor credincioşi care urmăresc cu simpatie desfăşurarea catehezei sunt încurajatoare pentru vorbitor. Ci vom face numai acele mişcări discrete. socotim. în timpul catehezei vom privi cu seninătate pe cei din faţa noastră. absolut necesare pentru a sublinia anumite momente ale cuvântării. ori să afişăm o privire rătăcită şi căutătoare peste ascultători. complet sau pe jumătate. Vom privi în aşa fel încât fiecare ascultător să se simtă văzut. prin care noi vedem lumea şi lumea priveşte în noi. la mişcarea capului. sau un anume colţ al bisericii.rosteşte sufocat de emoţie poezia pe scenă. mişcarea sprâncenelor. fapt care nu va trece neobservat nici de către cei din jur. Trebuie să luăm seama la câteva capcane: capul ţinut prea mult plecat dezvăluie o timiditate excesivă. în mod natural şi discret textul catehezei. Nu murdare. . fluturând mâinile în toate părţile. De aceea. fruntea. totuşi. deopotrivă. Vom fi atenţi. că este indicat a-i privi mai des. Mimica şi expresia feţei trebuie să însoţească. totodată. la sfintele slujbe şi în timpul predicii şi catehezei. dar nu minute în şir şi nu doar pe ei. Altfel. urmărind mai ales expresivitatea ochilor. ţeapăn şi nemişcat o oarecare duritate de caracter. De asemenea. care trebuie să fie ţinut drept şi natural. înclinat în laturi lâncezeală. fără să fixăm privirea doar spre o singură direcţie. ochii fiind numiţi pe bună dreptate "ferestre ale sufletului". de asemenea. nici nu vom ridica mereu călcâiele ca gimnastele. fără a ne localiza cu insistenţă asupra cuiva. credincioşii respectivi se vor simţi stingheriţi. mişcându-l la fel de discret ca şi celelalte părţi ale corpului. şi nici să ţinem ochii închişi. Ascultătorii privesc tot timpul faţa celui care vorbeşte. nu ne vom balansa corpul cu mişcări de balet.

ţinuta corporală şi vestimentară etc.. nepieptănat. mimicii etc. 256 Vezi lect.. Iar măsura. Metode noi în practica omiletică. pe care credincioşii îl vor constata. * Toate aspectele care ţin de "actio". O bună stăpânire şi utilizare a vocii. Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă. 163-164. 1986. cu dinţii stricaţi. pronunţarea. prea mari sau prea mici. căci un catehet neglijent tuns. p. ca factori auxiliari ai reuşitei. 254 La Pr. 36.).zdrenţuite. dr.253. va fi. gesturile. gesticii. cu unghiile netăiate (sau cu unghie mare la degetul mic. 1993. p. sunt de asemenea elemente care trebuie îngrijite cu atenţie.. deodată cu un conţinut corespunzător al catehezei. TOADER. pe care l-am numi de fapt bunul-simţ. vezi Pr. predicatorul trebuie să aibă împăcare şi atunci comunicarea va avea temei. prof. 255 Pentru o comunicare optimă cu credincioşii trebuie avută în vedere mai întâi o bună comunicare (comuniune) cu Dumnezeu. Părul.. barba. deodată. dinţii. menţionate mai sus (şi altele asemenea) se încadrează în acel simţ al măsurii pe care trebuie să-l aibă orice slujitor autentic. în " Vestitorul Ortodoxiei". De fapt. În aceste trei direcţii. şifonate. dr. Allan (and GARNER A. V. Cluj-Napoca. Asta nu însemnă. sau. Isaac Sirul. Despre bunul simţ în predică. Editura Mitropoliei Olteniei. D. trezeşte dezgust în faţa ascultătorilor. încălţămintea. comunicarea în predică este întreită: cu Dumnezeu. sau "metacomunicare"256. dacă este căsătorit. însă. respectul faţă de cuvânt. va favoriza o comunicare optimă cu ascultătorii-ucenici255. că nu poate purta inelul obişnuit. Gestul este şi de prost gust şi sfidător: în timp ce mulţi dintre credincioşi abia îşi pot asigura pâinea traiului zilnic. GORDON. cu semenii şi cu el însuşi.. 1997. face orice lucru frumos!254 Cine se îngrijeşte să cultive bubul simţ. PEASE. "păstorul" lor se afişează cu podoabe de aur. adică Pentru detalii în acest subiect. I. Aceşti factori fac parte din ceea ce omiletica modernă numeşte "metalimbaj". susţinută de către un preot neglijent nu-şi va împlini scopul! Trebuie eliminat categoric. Cât ar fi cateheza de bună.). de asemenea. îşi va controla întotdeauna vocea. factor decisiv al reuşitei şi criteriu esenţial de evaluare a catehezei şi predicii. cu pantofii murdari etc.. nov. Limbajul vorbirii sau arta conversaţiei (în original: Talk 253 . sau simţul bunei măsuri. Craiova. STĂNILOAE. unghiile. De asemenea. Bunul simţ al predicatoruluişi catehetului. obiceiul unor confraţi de a purta ghiul pe unul din degete. spune Sf.

cea a gesturilor. totodată pasibil de îmbogăţire sau simplificare. Pentru a facilita asimilarea şi utilizarea unui plan cât mai adecvat trebuinţelor din zilele noastre. recomandăm unul foarte simplu. Denumirea se leagă de termenul francez aperçevoir = a zări. din toate punctele de vedere. locul şi auditoriul pentru care se alcătuieşte. se presupune că în cateheza anterioară s-a vorbit despre "Cultul Sfinţilor". cu care de obicei se află în strânsă legătură. în general. subiectul. Căci într-un fel vom aborda un subiect la clasă. a observa discret etc. . trad. non-verbală sau "meta-verbală". realizând astfel o comunicare optimă cu ascultătorii. a timbrului vocii. dar observabile totuşi. nu foarte mari. la ora de religie. cu ascultarea lecţiei language. desigur. dacă vorbim despre "Cultul Sfintelor Moaşte". adică. Acest moment poate coincide. Căci avem. În mare. dar pe care-l socotim eficient. planul pe care-l propunem este următorul: 1. 2. deodată. Întrezărim. uşor de adaptat la subiectele. din referinţele ce se fac la un subiect tratat anterior. pentru ambele situaţii. o comunicare obişnuită. P L A N U L CATEHEZEI Manualele de Catehetică prezintă planul catehezei cu anumite deosebiri. în alt fel. de fapt. verbală şi meta-verbală. 1994. Se înţelege de la sine că acest plan este flexibil. dar şi o comunicare specială. în biserică. Învăţătorul ideal va fi cel care va transmite mesajul evanghelic armonizând cele două căi. how to use conversation for profit and pleasure ). Pregătirea aperceptivă – este momentul logico-psihologic cu ajutorul căruia se pregăteşte terenul pentru abordarea subiectului propus. a ţinutei corporale etc. De exemplu. verbală. a întrezări. Bucureşti. de Ileana Busuioc.limbajul şi comunicarea de dincolo de cuvintele propriu-zise.

Există subiecte. elemente din prezentul cotidian. cât şi de către cel care predă. are menirea de a face mai multă lumină asupra subiectului. Sfânta Cruce etc. în limbajul actual. sau a lămuri ceva dacă n-a fost bine înţeles. pe baza conţinutului prezentat în tratare. 3. de asemenea. Asocierea (uneori aprofundarea). asociindu-l cu un subiect similar. este momentul în care sub forma dialogului (forma erotematică. însă. Se vor utiliza. în loc de "pregătirea aperceptivă". 4. Recapitularea (fixarea). cu vechime considerabilă. 5. sau socratică) se procedează la întrebări şi răspunsuri. dacă vom prezenta o cateheză despre Sfânta Treime. de aceea unele manuale. şi din literatura laică. într-un mod cât mai accesibil: Astăzi vom vorbi. din informaţiile mas-media etc. cultic ş. la care nu se pot face asocieri pe măsura importanţei. prezentarea se va face sub semnul exigenţelor contemporane. canonic.. tradiţional. biblic.precedente. În aceste cazuri se poate recurge la aprofundare.a. însă. Întrebările pot fi puse atât de către cei care ascultă. TRATAREA va constitui cel puţin 50% din corpul catehezei. fără a se face. De exemplu. Anunţarea temei – se va face direct. istoric. se recomandă utilizarea . 2. Pentru orice subiect religios. cu ajutorul Domnului. izvorât din tezaurul doctrinar. potrivit interesului celor care ascultă hic et nunc. tema va fi tratată cu temeiuri din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi. întrebătoare. vom arăta că în aceeaşi categorie de cinstire sunt Sfintele Icoane. cu materiale extrase. abuz de texte. despre Cultul Sfintelor Moaşte. Scopul este de a fixa mai bine elementele de bază (de aici şi denumirea de “fixare”). în puţine cuvinte. urmând a fi selectate bineînţeles cu mult discernământ. Bunăoară. la nevoie. indică “ascultarea” ca prim moment al catehezei. dacă vorbim despre Sfintele Moaşte. Chiar dacă fondul conţinutului va fi cel clasic.

Aplicarea (încheierea). făcând apel la imaginaţie sau imaginarea unei situaţii. ca moment logico-psihologic. În asemenea situaţii momentul “intuiţiei” va fi plasat imediat după tratare. sau chiar o concluzie personală. vorbind despre Sfintele Icoane. le descriem intuitiv. acest lucru însemnând. desigur. ca material intuitiv. Uneori generalizarea poate fi reprezentată de un text biblic. 6. chiar fără un material anume. Vorbind despre geografia Ţării Sfinte. harta. bineînţeles. * Răsfoind manuale şi cărţi cu cateheze diverse. procedându-se la legarea subiectului de viaţa practică. "Generalizare" înseamnă integrarea subiectului concret într-un sistem sau cadru general. Imagini intuitive pot fi utilizate.. aplicarea celor învăţate în tratare. vom utiliza. de pildă. Propriu-zis. sau chiar în interiorul tratării. se vor face câteva închinăciuni demonstrative. text care defineşte în mod fericit subiectul respectiv. vom îndemna pe cei prezenţi să o cinstească după cuviinţă. Când anumite subiecte o cer. Generalizarea – reprezintă momentul care ne pregăteşte de finalul catehezei. alteori o frază dintr-un sfânt părinte. de asemenea. iar închinăciunea să se facă în mod corect. * . câteva icoane celor prezenţi. 7. atât la clasă cât şi în biserică. Şi nu este greşit. alcătuită în contextul din care face parte acel subiect. de fapt. observăm că unele dintre ele conţin şi intuiţia. despre Tablele Legii Vechi..aprofundării. dacă am susţinut o cateheză despre Sfânta Cruce. Vorbind. este momentul concluziilor finale. adică o definire concisă a temei. vom arăta. Spre exemplu. De exemplu. pentru că nu le putem avea efectiv în mână. care va fi deosebit de util. putem folosi într-adevăr materialul intuitiv. atât cât auditoriul poate urmări şi asimila în acel spaţiu relativ restrâns de timp.

maleabil. după caz. pretânduse la adaptări potrivit cerinţelor concrete. Sunt situaţii care solicită parcurgerea tuturor momentelor logico-psihologice. * * * . planul de mai sus este flexibil.Cum spuneam şi mai sus. aprofundarea etc. Poate lipsi uneori şi asocierea sau. recapitularea poate lipsi atunci când subiectul este mai uşor şi a fost înţeles deplin la tratare. De pildă. altele care necesită mai puţine.

din lipsă de catehizare. de fapt. dar chiar şi pentru îndeletniciri particulare ale unor oameni simpli (de exemplu ţăranii crescători de albine.astăzi vom vorbi. 259 Se presupune că în cateheza anterioară s-a vorbit despre cultul divin. cu ajutorul Domnului. 2. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . care. SCHIŢE DE PLANURI PENTRU CATEHEZE257 I.fiecare domeniu al preocupărilor omeneşti presupune existenţa unei anumite bibliografii de specialitate. În această situaţie se ajunge de obicei şi dintr-o lipsă de luminare a credinţei. prin natura preocupărilor. de tipul "creştinului fără Biserică". întrucât numai cine participă efectiv la sfintele slujbe se poate numi creştin activ. . simt nevoia unei informări suplimentare.. comerţului. TRATARE: . iar pentru începători doar strictul necesar. Este vorba. 258 Se are în vedere faptul că această cateheză se va ţine în biserică. totodată din lipsa unor lecturi minime. ale industriei.creştinul care nu frecventează biserica şi nu participă la cultul ei. despre importanţa lecturilor pentru luminarea credinţei. care trăieşte creştinismul dinăuntru.ştim cu toţii cât de important este cultul divin pentru viaţa noastră duhovnicească259. vieţuind. cu regret notăm. CATEHEZĂ DESPRE IMPORTANŢA LECTURILOR PENTRU LUMINAREA CREDINŢEI 258 1.X. apicultorii. 257 . în afara creştinismului. agriculturii etc. este un simplu "spectator". Observăm acest fapt nu numai în ramurile ştiinţei. din lipsa unor lămuriri pe care trebuie să le primească credinciosul de la preot. mai ales pentru creştinii intelectuali. au la îndemână una sau mai multe cărţi din domeniul Conţinutul acestor schiţe va fi adaptat potrivit nivelului ascultătorilor: pentru cei cu un nivel superior de înţelegere vor fi utilizate cât mai multe date (chiar şi altele decât cele menţionate). ANUNŢAREA TEMEI: . 3.

care sunt cărţile necesare pentru un minimum de informare şi zidire duhovnicească.).Bucureşti. ci prin cărţi speciale. Psaltirea. o dată cu rugăciuni. ne-am putea opri aici. Editura Ramida. Dăm câteva exemple: cărţi din colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti. desigur: Cartea de rugăciuni.albinăritului. concomitent. altfel spus care constituie "abc-ul" creştinului: întâi de toate Biblia (iar pentru copii Mica Biblie). Din mica bibliotecă personală nu vor lipsi. România Creşină-Bucureşti. romane pioase (ca de exemplu: Fabiola. Ben-Hur. fiind necesară scrierea şi studierea lor ca atare. Editura Valea Plopului etc. . spre a se întări în prealabil cu învăţăturile evanghelice. (deşi în mare măsură se întâmplă şi aşa). 260 . Cele oficiale funcţionează în fiecare arhiepiscopie şi episcopie. . trebuie atras atenţia că în privinţa citirii Bibliei.Bucureşti. care conţin. iar dintre cele particulare amintim: Anastasia. apoi: Vieţile Sfinţilor.precizăm. cu reţete pentru hrană. de la părinţi la copii. după care pot întâmpina mai uşor imaginile deseori contradictorii şi confuze ale perioadei de dinainte de Hristos. Edit. Acestea aduc de fapt un mare prejudiciu misiunii catehetice ortodoxe. asupra cărora vom insista în cele ce urmează. nu sunt transmise şi moştenite doar prin viu grai. oferite din belşug de edituri creştin-ortodoxe oficiale şi particulare260. autohtone şi traduceri. începătorii să parcurgă mai întâi Noul Testament şi apoi Vechiul Testament. de la preoţi la credincioşi etc. dar nu au competenţă în domeniu. Patericul şi altele din aceeaşi categorie.). Catehismul cu întrebări şi răspunsuri. Filocalia.adevărurile de credinţă. desigur. Manuale de Teologie. mai întâi. prin puerilitatea abordării unor subiecte în care autorii dovedesc un cras amatorism (Pelerinul român-Oradea. de asemenea. cu descrieri detaliate ale acestei insecte domesticite. apoi diferite cărţi de spiritualitate. Trebuie să atragem atenţia că mai există şi alte edituri care se autointitulează creştin-ortodoxe. pentru boli etc. Deisis-Sibiu. Acatistierul. Editura Bizantină. Proloagele. Quo-Vadis. Ceaslovul. Căci "secretele" îndeletnicirilor nu pot fi transmise şi reţinute doar pe cale orală. Martirii. M-tirii Frăsinei etc. Cămaşa lui Hristos). dar din experienţa practică ştim că foarte mulţi credincioşi citesc mai mult.

7. iar dacă timpul îngăduie se vor citi şi mici fragmente din ele. lectura presei religioase de bună calitate etc. care poate fi amenajată chiar în Sfântul Lăcaş (dacă este spaţiu). INTUIŢIA: . De aceea socotim potrivit să .acatiste. Iaşul şi Clujul au posturi de radio ortodoxe care transmit 24 din 24 de ore. GENERALIZAREA: . RECAPITULARE: . iubiţi credincioşi. 4. despre care am vorbit mai sus. totodată să-i solicite şi alte cărţi.alături de lecturile creştine. a spus cronicarul Miron Costin). psalmi ş. aşadar. altele de la pangarul bisericii. cărţile de căpătâi pe care trebuie să le citească creştinii? . convorbirile cu preoţii (mai ales în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii). să ceară lămuriri preotului. ASOCIEREA: . cu creştini mai avansaţi în cunoştinţele religioase etc. spre a fi la îndemâna tuturor celor interesaţi în luminarea credinţei ortodoxe. ce alte cărţi de spiritualitate ortodoxă cunoaşteţi? 5. care pot fi cumpărate pentru a vă îmbogăţi propriile biblioteci (se vor prezenta câteva cărţi. etc. potrivit nevoilor personale. cu profesorii de teologie. În acest scop. zilnic).iată. 6. fiecare parohie are o bibliotecă parohială. participarea la conferinţele pe teme religioase. unele din biblioteca parohială (care pot fi împrumutate pe un anumit termen). susţinute de slujitori reprezentativi ai Bisericii.care sunt.a. se cunoaşte.creştinii trebuie sfătuiţi ca atunci când nu înţeleg ceva din Biblie sau alte lecturi.alături de acestea. pentru ilustrare). vă prezentăm acum câteva dintre cărţile care vă stau la îndemână.între preocupările plăcute şi folositoare sufletului omenesc se numără şi cititul cărţilor ("Nu este alta şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor". ascultarea unor emisiuni creştin-ortodoxe difuzate la radio şi televiziune (de exemplu.. . şi îndrumări catehetice şi tipiconale extrem de utile pentru programul duhovnicesc particular. în scopul luminării credinţei avem şi alte mijloace pe care vi le recomandăm: ascultarea predicilor şi catehezelor la sfintele slujbe.

în parcuri etc. APLICAREA: . Ap. instruirea catehetică nu reprezintă doar un deziderat de îmbogăţire duhovnicească personală. În condiţiile în care sectele de tot felul.amintim acum şi îndemnul Sf. 13). care sunt puse în cutiile poştale sau sunt împărţite gratuit pe stradă. ci este o datorie misionară.la început de secol XXI. de fel de fel de mişcări şi asociaţii pretins-religioase. * . desfăşoară o activitate deosebit de intensă. la învăţătură" (I Tim.prin el .nouă tuturor: "Până la venirea mea. Pavel dat lui Timotei. la îndemnat. totodată pentru ca să ştie a discerne "grâul de neghină" din mulţimea cărţilor şi publicaţiilor care au inundat piaţa. 8. creştinul ortodox trebuie să posede măcar un minimum de cunoştinţe spre a putea face faţă cât de cât unei eventuale discuţii. dublate de nenumărate curente paranormale. dar . 4. ia aminte la citit.

Sfânta Tradiţie numai parţial. ANUNŢAREA TEMEI: vom vorbi astăzi. una în scris. 3.). Vechiul Testament: aprox.39 cărţi canonice + 13 necanonice. despre Sfânta Scriptură.II. Sancta Scriptura). bibliva = cărţile). Sfânta Scriptură este inspirată în totalitate. recunoscut de către Biserică la Sinodul local din Laodiceea (360) şi Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea. • Noul Testament . uneori comentat. TRATAREA: • definiţia: colecţia de cărţi ale Vechiului şi Noului Testament scrise denumirea: "Biblia" (gr. • stabilirea canonului: .Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe două căi: naturală şi supranaturală. dar şi unele deosebiri (ca formă de exprimare. Revelaţia supranaturală. 2.Hr. nu se contrazic etc. • elemente de istorie a textului biblic: a.). 787).indirect. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . cealaltă şi scris şi oral. "Sfânta Scriptură" cuprinsul: Vechiul Testament . CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ 1. . • (lat. ta.pentru Vechiul Testament pe vremea lui Ezdra (sec. pentru Noul Testament. 261 În cateheza dezvoltată vor fi nominalizate toate cărţile Sfintei Scripturi. sub inspiraţia Sfântului Duh. Dumnezeu. V î. acelaşi mesaj al credinţei. sfârşitul sec. . cu ajutorul Domnului. la rândul ei. de către autori sacri. I. Sfânta Scriptură transmite cuvântul Domnului direct. a fost transmisă tot prin două căi: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. interpretat etc. Sfânta Tradiţie .între aceste două căi există unele asemănări (au acelaşi izvor.).27 de cărţi canonice261.

al IVlea). VIII-X d. Traducerea s-a făcut în Alexandria. însă. - "Varianta Cornilescu" = acceptată oficial de către Societatea Biblică Britanică (1921). 1936 Biblia lui Gala Galaction şi Vasile Radu. a fost iniţial cântăreţ bisericesc al preotului Tudor Popescu.Biblia de la Buzău.Biblia de la Blaj.Biblia patriarhului Nicodim. 1795 . în sec. 1688 prima ediţie integrală ("Biblia lui Şerban"). În capitole: sec. 1914 . Hr. care pe lângă consoanele existente până atunci. Această împărţire a permis. al XVI-lea. Cornilescu Dimitrie.Biblia de la Bucureşti. cardinalul Ştefan Langton şi călugărul Huges de saint Glef. Vulgata = varianta latină a Bibliei. (pe vremea lui Ezdra).. de Ptolemeu al II-lea Filadelful. pe la 250 î. utilizarea lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecărei pagini. Unii exegeţi afirmă. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alcătuite până aprox. Textul Masoretic ("masora"=tradiţie) = textul ebraic al Vechiului Testament. - primele ediţii româneşti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament. V î. tipograful parizian Robert Ştefan. nu după varianta ebraică. dar tradusă apoi în greacă. Noului Testament a fost scris în limba greacă. în defavoarea creştinilor şi. Moise primeşte tablele Legii pe muntele Sinai şi scrie Pentateuhul.Biblia patriarhului Justinian etc. evident. Hr.împărţirea în capitole şi versete: a. 1944 .în anul 1250 î. 1856 . al XIII-lea. Hr. călugăr schismatic. În versete: în sec.Hr. de către 72 învăţaţi evrei aduşi din Palestina. De reţinut că însuşi Mântuitorul (ca de altfel şi Sfinţii Evanghelişti) citează după Septuaginta. cu excepţia Evangheliei după Matei. în favoarea iudeilor. 1858 Biblia lui Şaguna. scrisă iniţial în ebraică (dialectul aramaic). Septuaginta = varianta grecească a Bibliei ebraice.. la Biserica "Cuibul cu barză" din . că masoreţii au falsificat unele versete. pentru a facilita lectura. apoi. b. 1968 . transcris în sec. numit "de la Bălgrad". de către însuşi autorul. datorat ostenelii mitropolitului Simion Ştefan). . primeşte şi vocale. b. tradusă de către Fericitul Ieronim (sec.

smulge patimile . Nu are autoritate ştiinţifică. har şi fapte bune.. • inspiraţia Sfintei Scripturi = autorii ei au scris sub influenţa directă a Sfântului Duh. Petru: "În ele (Epistolele Sf. spre a lor pierzare" (II. Ap. Sfântul Ioan Gură de Aur. întâi de toate. De asemenea. iar auzirea prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu nu este posibilă fără cuvântul Său revelat în Scriptură. n. curăţă conştiinţa. adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17. Credinţa este. Calităţi sine qua non ale interpreţilor: să fie recunoscuţi de către Biserică. afirmă: "Cunoaşterea Scripturilor întăreşte duhul. interpretarea se face numai de către persoane autorizate de Biserică. cu intervenţii părtinitoare în textul original. Însuşi Mântuitorul îndeamnă: "Cercetaţi Scripturile. iar în alt loc: "Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine. Ap. să aibă o viaţă morală corespunzătoare etc. că socotesc că în ele aveţi viaţă veşnică. 3. n.. 16). cu o traducere prea liberă a textelor. 3. Argument biblic: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură" (II Tim. ambii trecuţi la sectari. pe care neştiutorii le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi.opera colectivă a unui mare grup de Biblia "ecumenică" = "Traduction Oecumenique de la Bible" specialişti catolici. alcătuită de o echipă mixtă. să cunoască Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi să aibă o pregătire teologică atestată oficial. • importanţa Sfintei Scripturi pentru mântuire. Pentru a nu greşi. 16). cu note explicative la subsol. "din auzire. 39). 17). Pavel. cât şi alegoric." (Ioan 5.) sunt unele lucruri anevoie de înţeles. • interpretarea Sfintei Scripturi se face atât literal (istorico- gramatical). - (TOB).Bucureşti. 3). - Biblia de la Ierusalim . se ştie că pentru mântuire este nevoie de credinţă. bun cunoscător şi mare exeget al Sfintei Scripturi. Este Biblia românească a sectanţilor... Să luăm aminte la avertismentul Sf.

fiecare creştin trebuie. eliberează sufletul de legăturile trupului. LXIII. GENERALIZAREA: . De aceea. T. dar şi prin cunoaşterea naturală (directă) a creaţiei. 7. c.?". dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine"262. 24).se fixează elementele de bază ale întrebări de genul "ştiţi să nominalizaţi câteva dintre cărţile V. 5. 1). P. "care este importanţa ei pentru mântuire?" etc. LXII. 6. religiosmoral (cea mai înaltă scriere sacră). seamănă virtutea. după cuvântul psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18. "cum se face interpretarea Sfintei Scripturi?". G. b. literar (un monument unic al literaturii universale). să fie un om "tare în Scripturi".credem că sunt valabile şi astăzi cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: "Necunoaşterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor"263. APLICAREA: . şi N. Omilia a IX-a la Coloseni. RECAPITULAREA: . mai ales în condiţiile complicate ale vieţii contemporane. alexandrin de neam (18. T. ne face să locuim aproape de cer. . .cunoaşterea supranaturală dobândită prin Sfânta Scriptură se asociază (şi se completează) cu ajutorul Sfintei Tradiţii (despre care vom vorbi într-o cateheză separată). 361. istoric (istoria mântuirii neamului omenesc). 4. .Sfânta Scriptură este Cartea prin excelenţă. ASOCIEREA: . ne ridică deasupra săgeţilor diavolului. aşa cum se spune în Faptele Apostolilor despre iudeul Apollo.înrobitoare. remediul se subînţelege. din trei puncte de vedere: a.cunoaşterea autentică a Scripturii este pază bună împotriva oricăror 262 263 Omilia a X-a.G. 485. P..

înlesneşte aflarea celor mai bune răspunsuri în faţa atacurilor sectare şi este cel mai preţios sprijin în misiunea noastră de a-i ajuta pe semeni să se apropie de Dumnezeu. * .rătăciri.

Vasile cel Mare: "Dintre dogmele şi păstrate în Biserică. TRATAREA: • definiţie: totalitatea adevărurilor de credinţă necuprinse în Sfânta Scriptură. Ambele forme de transmitere au aceeaşi putere pentru • • . iar pe altele le-am primit din tradiţia apostolilor. dar consemnate în scris mai târziu. temeiuri biblice: "Sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus. etimologic. fie prin epistola noastră" (II Tesaloniceni 2. transmitere (a învăţăturii). fraţilor. termenul provine din latinescul "traditio-onis" = predare. care dacă s-ar fi scris. 2.Sf.. ANUNŢAREA TEMEI: astăzi vom prezenta câteva din învăţăturile de bază cu privire la Sfânta Tradiţie. "Drept aceea. . 25). pe unele le avem din învăţătura scrisă. aşa cum vom vedea în cele ce urmează.cunoaşterea lui Dumnezeu şi a doctrinei Bisericii nu este posibilă numai prin intermediul Sfintei Scripturi. povestire. alte denumiri: predanie. ci şi prin intermediul documentelor Sfintei Tradiţii. staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat. două mijloace: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. 3. fie prin cuvânt. naturală şi supranaturală. 15).am observat în cateheza anterioară că Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe două căi. viaţa duhului în Biserică (Vladimir Lassky). temeiuri patristice: .. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE 1." (Ioan 21.top III. la rândul ei. iar calea supranaturală are. cum greşit pretind confraţii protestanţi şi neoprotestanţi. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . memoria vie a Bisericii (Sergiu Bulgakov).

96. în "Ortodoxia". p. Migne. rom. Bucureşti. XXVII. 265 Sf.G. 2. 18. Dinamic = preluarea. vezi trad. prof. Statornic ."265. Sf. de pr. fixat în scris de Biserică până în epoca sinoadelor ecumenice. P. Omilii la Adormirea Fecioarei Maria. apud Pr.G. b."264 .. Apostoli care colindau lumea în vederea mântuirii acesteia s-au adunat la Ierusalim venind pe calea aerului. 12 PSB.).credinţă. COMAN. Şi oricine are o iniţiere cât de mică în chestiunile bisericeşti nu va ridica obiecţii. vol. păgubind Evanghelia în cele esenţiale. 264 .. dacă am încerca să lăsăm la o parte obiceiurile care n-au temei scris (în Biblie. 2. anul VIII (1956). actualizarea şi trăirea aspectului statornic.. VASILE CEL MARE. nr. T. care bine au ştiut că prin tăcere se păstrează caracterul sacru al tainelor?. ca să amintesc de primul şi cel mai obişnuit: ce temei scris au cei care speră în numele Domnului nostru Iisus Hristos să se însemneze cu semnul Crucii? Din ce scriere am învăţat să ne întoarcem spre răsărit în timpul rugăciunii?. a. n. Aici au avut o viziune îngerească şi se auzea o melodie dumnezeiască a puterilor cereşti.Sf. p.se referă la conţinutul Tradiţiei Apostolice (Tradiţia dumnezeiască apostolică).. ca şi când n-ar avea mare însemnătate. • aspecte ale Sfintei Tradiţii: statornic şi dinamic. comentarea. I. Despre Sfântul Duh. Migne. 79-80. 32. În virtutea căror scrieri (biblice) binecuvântăm apa botezului. CORNIŢESCU şi pr.. C.. De exemplu. care ştie să relateze că în momentul slăvitei ei adormiri toţi Sf. Fiindcă. Ioan Damaschin: "În Sfânta Scriptură nu se pomenesc cele întâmplate la moartea Sf. 165. G. BODOGAE. am greşi. 188.. Sfânta Tradiţie în lumina Sfinţilor Părinţi. Dar acestea se povestesc în cea mai veche şi adevărată Tradiţie. Ioan DAMASCHIN. undelemnul ungerii. şi pe cel care se botează? Nu în virtutea tradiţiei transmise în mod tainic? Nu provin toate acestea din învăţătura părinţilor noştri păstrate în taină. 748. care începe la Cincizecime şi se încheie la moartea Sfântului Ioan. P. 1988.n. Născătoarea de Dumnezeu Maria.

. Gh. resping în totalitate Sfânta Tradiţie. prin introducere de dogme noi. 5.mărturisirile de credinţă şi catehismele Bisericii. Parţial. şi-au format şi ei tradiţiile lor.. 2. Aplică. 4.datini şi practici acceptate de Biserică. deodată cu interdependenţa lor. 50. de către toţi)266. COMAN. pr. . quod ab omnibus creditum est" (În însăşi Biserica universală trebuie avut grijă foarte mult să ţinem ceea ce a fost crezut peste tot. • documentele care tezaurizează învăţăturile statornice ale Sfintei Tradiţii: . Migne.canoanele Sfinţilor Părinţi. o anumită "tradiţie bisericească". greşit aspectul dinamic al ei. deosebiri confesionale: . 171. susţinând in corpore "Sola Scriptura". cit.• criteriile Sfintei Tradiţii au fost fericit formulate de către Vincenţiu de Lerini (sec. apud. p.cărţile de cult ale Bisericii. prin câteva întrebări: "Ce este Sfânta Tradiţie?". conţinutul Sfintei Tradiţii îşi are temeiul în Sfânta Scriptură. însă. IV): "In ipsa item catholica ecclesia magnopere curandum est ut id teneamus quod ubique. . nevalidate de vreun sinod ecumenic. Pe de o parte.În Biserica Romano-Catolică învăţătura despre Sfânta Tradiţie. - • Bisericile Protestante (şi "fiicele" lor mai mici. cele neoprotestante). Commonitorium primum. principial. PL. este aceeaşi. totdeauna. VINCENŢIU DE LERINI. "Care sunt temeiurile prin care Biserica o consideră izvor al Revelaţiei?". quod semper. 640. iar pe de altă parte.monumentele de artă bisericească. . 266 . RECAPITULAREA: se fixează elementele principale din tratare.trebuie sesizată în detalii apropierea profundă a Sfintei Tradiţii de Sfânta Scriptură. întrucât.hotărârile sinoadelor ecumenice. vrând-nevrând. "Unde este tezaurizată?" etc. I. . totuşi. ASOCIEREA: . Op. recunosc şi ei.

REMETE. I. 103-104. Gh. GENERALIZAREA: . Cine le ignoră. COMAN. fiecărui timp. prof. mai ales. trăiesc conform principiilor pe care acestea le conţin. Alba Iulia. 6. atât în precizarea înţelesului Scripturii (prin regula de credinţă pe care o are Biserica).Sfânta Scriptură însăşi devine mai accesibilă prin elementele de tezaur ale Sfintei Tradiţii (în special tâlcuirile Sfinţilor Părinţi).. deci. până la sfârşitul veacurilor"267. având ca temei lucrarea directă şi continuă a Sfântului Duh în viaţa Bisericii268. Tradiţie şi Biserică: "Rostul şi lucrarea Sfintei Tradiţii constă. Op. cit.Sfânta Tradiţie este preţuită cu adevărat de către cei care cunosc documentele ei şi. cât şi în actualizarea şi dinamizarea cuvântului Scripturii fiecărei generaţii. p. n-au ce preţui şi nici nu se pot bucura. reiese un strâns raport între Scriptură. din păcate. 178. aşa trebuie să credem şi să mărturisim infalibilitatea Sfintei Tradiţii.din cele prezentate până aici. 1996. 267 268 Pr. . lector G. p. Dogmatica Ortodoxă. 7. . Pr.după cum credem şi mărturisim infalibilitatea Sfintei Scripturi. de binefacerile lor. APLICAREA: .

când rostim cuvântul "Dumnezeu".cea mai mare poruncă din Lege. 3). însă. datorită atributului infinităţii dumnezeieşti care copleşeşte capacitatea finită şi relativă a cunoaşterii umane. Întemeiaţi pe mărturiile . De aceea. întreită în persoane. . singurul Dumnezeu adevărat. o singură fiinţă. tot aşa nimeni nu poate afirma că-L iubeşte pe Dumnezeu dacă nu-L cunoaşte.cunoaşterea lui Dumnezeu nu este doar un deziderat al lumii imanente. că iubeşti pe cineva dacă nu-l cunoşti. cateheza noastră îşi propune evidenţierea elementelor de bază cu privire la dogma Sfintei Treimi. Fiul şi Sfântul Duh. . reconfirmată şi de către Mântuitorul Iisus Hristos. desigur.top IV. 3. credem că în locul "dogmei Sfintei Treimi" este mai potrivită formularea "taina Sfintei Treimi". 5. ci este legată de veşnicie. CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA TREIME 1. 6.dogma Sfintei Treimi reprezintă cea mai mare taină a creştinismului. şi pe Iisus Hristos pe care Lai trimis" (Ioan 17. atât cât El a îngăduit. De aceea. este iubirea de Dumnezeu (dublată de iubirea aproapelui)-(Deut. Luca 10. întotdeauna avem în vedere Sânta Treime: Tatăl. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . 2. după cuvintele Mântuitorului: "Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine. După cum nu poţi spune. 28). ANUNŢAREA TEMEI: Astăzi vom medita asupra învăţăturii ortodoxe cu privire la Sfânta Treime. TRATAREA: 3 .

Contra elinilor).. 1994). atât cât El însuşi S-a revelat. ca lucrarea Cele cinci cuvântări teologice ale Sf. 269 . . prin contribuţii personale de valoare excepţională.Scripturii. Despre Sf. de exemplu.. 1993). 25).Mărturii scripturistice. D. toţi Sfinţii Părinţi învaţă că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în fiinţa Sa. însă. în numele Sfintei Treimi: "Mergând. lucrarea Despre Sfânta Treime (trad. Grigorie de Nazianz (trad. Pentru nivelul obişnuit al unei cateheze recomandăm. arătarea Sfintei Treimi sau Teofania (Matei 3. Stăniloae. . întrucât acest sfânt părinte a cunoscut şi a valorificat tratatele menţionate anterior. Noul Testament: La Botezul Domnului. a. 16-17). p. Iată. 271 Reproducem doar câteva fragmente din capitolul menţionat. pr. însă. Sfinţii Părinţi participanţi la primele două sinoade ecumenice (Niceea . trimiterea Apostolilor la propovăduire. Didim cel Orb (Despre Sfântul Duh. Sfânta Scriptură ne dă mărturie că Dumnezeu S-a revelat ca Treime de Persoane: a." (Isaia 6.381) au formulat dogma trinitară. Dumitru Fecioru.40. învăţaţi. Chiril al Alexandriei (Despre Sf. Grigorie de Nyssa (Contra lui Eunomiu). Teofania de la stejarul Mamvri (Facere 18).. 1938. Treime).. Editura Librăriei Teologice. ci doar în lucrările Sale. 19). Stăniloae. D. Anastasia. PSB . cele mai reprezentative tratate trinitare au scris următorii Sfinţi Părinţi: Atanasie cel Mare (Despre întruparea Logosului. cum este.Mărturii patristice. 3). pr. Trad. Edit. Treime)269. Bucureşti.325 şi Constantinopol . sintetizând-o în Simbolul de credinţă numit "niceo-constantinopolitan). "Sfânt. 1. depăşind. Vechiul Testament: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Facere 3. botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28. din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin270. 18-34. cum descrie el credinţa în Sfânta Treime271: O parte dintre aceste tratate sunt accesibile datorită traducerilor din colecţia PSB de la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. nr. altele datorate altor edituri şi colecţii. 270 "Izvoarele Ortodoxiei". Bucureşti. Grigorie de Nazianz (Cele cinci cuvântări teologice). b. bunăoară. "Cartea întâia". capitolul al VIIIlea. nivelul unei simple sinteze. sfânt. sfânt este Domnul Savaot.. Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt). b. Pr.

prin Care toate S-au făcut. lăţime). dar nu este stăpânit. de-o-fiinţă cu Tatăl. sfinţeşte. mângâietor."Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh. Care S-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii. dar nu este îndumnezeit. .. împărtăşeşte. spaţiul (înălţime. atotputernic. în toate. desăvârşeşte. dar nu se sfinţeşte. principiul şi cauza tuturora. floarea (corpul ei. sentiment şi voinţă). Pe lângă mărturiile scripturistice şi patristice. lumină din lumină. creator. Fiul Său şi purcezătorul Prea Sfântului Duh. Credem într-Unul Tatăl. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze. îndumnezeieşte. care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul. trunchi şi coroană). 19. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul. 272 Ibidem. . ca fiind de aceeaşi fiinţă şi co-etern. atotstăpânitor. desăvârşit. credem şi în Duhul Sfânt. nu S-a născut din cineva. este făcătorul tuturora. singurul care există necauzat şi nenăscut. 20. timpul (trecut. dar nu se împărtăşeşete. p. prezent şi viitor) etc. nemărginit în putere. lungime. El stăpâneşte întreaga zidire. al vieţii şi al sfinţeniei.. născut nu făcut. De asemenea."272. atoatelucrător. deoarece primeşte rugăciunile tuturor. soarele (corp mineral. nezidit.. zicând: Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Unul născut. asemenea Tatălui şi Fiului. un oarecare merit în înţelegerea raţionalităţii. 27 şi 28. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. cel conducător. Credem în Duhul cel din Dumnezeu cel drept. pomul (rădăcină. izvorul înţelepciunii. împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiul. în care ne-am şi botezat. Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos. posibilităţii şi sensului existenţei unei realităţi personale întreite îl au anumite analogii din lumea materială. ca de exemplu: sufletul omenesc (cu cele trei componente: raţiune. Este prin fire Tatăl singurului Unuia născut. culoarea şi mirosul). dar nu se desăvârşeşte.. căldură şi lumină).Analogiile Sfintei Treimi. Domnul şi făcătorul de viaţă.

că pe Dumnezeu îl cunoaştem în măsura în care îl slăvim şi îl experiem liturgic. a fost deseori răstălmăcită. unitarianismul = un monarhianism "modern". al VI-lea). aşadar cel mai greu accesibilă omului.redaţi o mărturie biblică şi una patristică.care este modalitatea cea mai eficientă de a cunoaşte dogma Sfintei Treimi? . la Sfânta Liturghie. 4. reprezentanţi: Pavel de Samosata şi Sabelie). sec. începând cu simpla închinăciune. continuând cu meditarea în linişte adâncă asupra lucrărilor şi însuşirilor Persoanelor Prea Sfintei Treimi şi încheind cu împărtăşirea din Sfântul Potir. reprezentanţi: Arie şi Macedonie). al XVII-lea. . Cele mai vehemente erezii sunt catalogate în patru grupe: monarhianismul (susţine o singură Persoană divină. RECAPITULAREA: . ajungându-se la erezii care au pus la grea încercare Biserica şi pe slujitorii ei devotaţi.izvor al cunoaşterii dogmei Sfintei Treimi. subordinaţionismul (Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt egali cu Dumnezeu Tatăl. de fapt. De aici şi denumirea de "socinieni".care sunt formele cele mai frecvente de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime? (R: închinăciunea şi Simbolul de credinţă).Erezii anti-trinitare. . Întemeiat pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie. sec. Dogma Sfintei Treimi fiind taina tainelor. învăţându-ne. susţinut de Faustus Socinus. cultul divin (public şi particular) exprimă în modul cel mai accesibil nuanţele dogmei trinitare.. triteismul (susţine existenţa a trei Dumnezei distincţi. reprezentanţi: Ioan Filipon din Alexandria. Cultul divin . cu privire la dogma Sfintei Treimi.

al III-lea. Propriu-zis. Esenţial. învăluite în mister. p. între care cel mai accentuat prin observarea iubirii Sale faţă de creaţie. Astfel. în Scriptură şi Tradiţie. triunghiul iubirii intra-trinitare (Tatăl şi Fiul îşi asociază iubirea şi o îndreaptă asupra Sfântului Duh.". 306-309....... cap. pot fi înfiaţi): tata şi mama îşi asociază şi îndreaptă iubirea asupra copiilor. mama şi copiii asupra tatălui. Comuniunea în doi este şi ea limitare. cu deosebire în familiile cu copii (iar unde nu se nasc în mod natural. dar nici această doime reală. p. Aceasta nu-i scoate din monotonia unei vederi restrânse. bazată pe unitatea de fiinţă. Fiul şi Sfântul Duh asupra Tatălui) se poate vedea reflectat în iubirea dintre persoanele unei familii autentic creştine. Sfânta Treime. nu e suficientă. sau a unei singurătăţi în doi. desigur. n. Dumnezeu ne este cunoscut prin lucrările sale. 273 .). 1978. propunem aprofundarea. tata şi copiii asupra mamei. Aşa cum menţionam mai la început. anume reflectarea iubirii intra-trinitare în creaţie. din cauza spaţiului restrâns al catehezei noastre. ne vom referi la un singur detaliu.. Întrucât elementele materiale (şi nici chiar analogiile pomenite mai sus) nu pot fi asociate cu dogma Sfintei Treimi. structura supremei iubiri. ce apare sub forme discrete. chiar dacă acum o vom face foarte pe scurt. în locul momentului logico-psihologic al catehezei numit "asociere". dar excelent formulat de către părintele Dumitru Stăniloae273. Iată câteva crâmpeie ale "demonstraţiei" părintelui profesor: "Un subiect unic în sens absolut ar fi lipsit de bucuria şi deci de sensul existenţei. 308-309 (subl. Numai al treilea subiect îi scoate din neîntrerupta lor singurătate în doi.. Tatăl şi Sfântul Duh asupra Fiului. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.5. Două subiecte realizează prin comuniunea lor o oarecare consistenţă şi o bucurie şi un sens al existenţei. APROFUNDAREA. Bucureşti. numai o treime de persoane poate exercita iubirea completă. care e în acelaşi timp o unitate dialogică. Detaliul concret la care dorim să facem referire este reflectarea iubirii Persoanelor Sfintei Treimi în familie. A se vedea Teologia Dogmatică Ortodoxă. autentică. numai al treilea subiect care poate fi şi el partener de comuniune.

în locul oricăror concluzii. scăparea mea este Fiul. Stăpâne. APLICAREA (încheierea). prin trăire creştină autentică şi mai ales prin rugăciune (cult). curăţeşte păcatele noastre. nu poate fi înţeleasă decât printr-o credinţă luminată. pentru numele Tău!" 7. cercetează şi vindecă neputinţele noastre. miluieşte-ne pe noi: Doamne. Sfinte. propunem rostirea unei mărturisiri-rugăciune. iartă fărădelegile noastre. De aceea. Treime Sfântă. Dogma Sfintei Treimi fiind Dogma-Dogmelor şi Taina-Tainelor. întâlnită foarte frecvent în cultul nostru ortodox: "Nădejdea mea este Tatăl. GENERALIZAREA: "Prea Sfântă Treime. slavă Ţie!" .6. acoperământul meu este Duhul Sfânt.

de Dumnezeu însuşi pentru aL naşte pe Iisus Hristos. pentru vrednicia ei. temei logic şi firesc pentru a o cinsti şi noi. iar "sămânţa" = Fiul ei. 3. 2. Sfinţii Părinţi înţeleg prin "femeie" pe Maica Domnului.top 1V. iar tu îi vei înţepa călcâiul". între sămânţa ta şi sămânţa ei. 2. Sfânta Cruce. Această alegere este o dovadă că însuşi Dumnezeu i-a acordat o cinstire fără egal.Fecioara Maria a fost aleasă. 14: "Iată Fecioara va . Vechiul Testament: 1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . Iisus Hristos. supra-venerare (= supracinstire) pentru Maica Domnului şi venerare (= cinstire) pentru Sfinţi.Temeiuri biblice. deodată cu evidenţierea importanţei slujirii ei în iconomia mântuirii. a. Mântuitorul nostru. Sfinţii Îngeri şi Sfintele Moaşte. Fac.Cultul Bisericii noastre este structurat pe o succesiune ierarhică bine determinată: adorare pentru Prea Sfânta Treime. Din păcate nu toţi creştinii acceptă această logică. 2. CATEHEZĂ DESPRE MAICA DOMNULUI 1. 3. TRATAREA: . Pentru a răspunde atacurilor nedrepte din partea sectarilor. o cateheză despre Maica Domnului este binevenită. . din cel puţin două puncte de vedere: 1. oamenii. Pentru a evidenţia temeiurile de bază ale cinstirii. în chip deosebit. De aceea. aceasta îţi va zdrobi capul. ANUNŢAREA TEMEI: Vom vorbi astăzi despre câteva dintre temeiurile cinstirii Maicii Prea Curate. Isaia 7. 15: "Duşmănie voi pune între tine şi între femeie.

. 27: "Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt!" (o femeie din popor). Noul Testament: 1. Binecuvântată eşti tu între femei" (cuvintele arhanghelului Gavriil). Num. i s-a recunoscut calitatea de "Qeotovko"". Bucureşti.lua în pântece şi va naşte Fiu şi îi vor pune numele Emanuel". 42: "Binecuvântată eşti tu între femei. încredinţând-o ucenicului său iubit. O dată cu acestea. Domnul este cu tine. prin semnătura a 198 de episcopi. Luca 1.Temeiuri patristice (dogmatice. 2: "Poarta aceasta va fi închisă. Luca 2. 8 (Toiagul lui Aaron) etc. Ieşire 3. 2. adică "Născătoare de Dumnezeu". Luca 11. 11-19 (Scara lui Iacov). 3. 28: "Bucură-te. 26 . 51. Ieşire 16. 3 . 35: "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri" (cuvintele aceluiaşi arhanghel)." (v. 28).Iisus preface apa în vin. 17.. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes. ceea ce eşti plină de har. 4.. 2 (Rugul care ardea şi nu se mistuia). 1975. cu referire tainică la Maica Domnului: Facere 28. cultice): 1. . în haină aurită şi preaînfrumuseţată" (referire la locul în ierarhia cerească). p. De aceea va fi închisă" (referire la pururea fecioria Maicii Domnului). 6. 4. trebuie reţinute şi alte locuri vetero-testamentare. Ca bază a hotărârilor sinodale au fost luate cele 12 anatematisme ale Sfântului Chiril al Alexandriei274. căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. 252. Tot la sinodul al III-lea Ecumenic s-au stabilit câteva canoane prin care se condamnă învăţăturile greşite ale lui Nestorie (inclusiv cele cu privire 274 Istoria Bisericească Universală. 7. 33 (Vasul = năstrapa cu mană). Ioan 2. Luca 1. canonice. Iezechiel 44. Luca 1. cuvinte pe care Iisus le-a confirmat: "Aşa este. la rugămintea Maicii Sale. 10: "Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta. loc în care aflăm că Iisus îi era supus. Psalm 45. 3. 5. 431) l-a condamnat pe Nestorie care o numea pe Maica Domnului "Născătoare de Hristos" şi.. nu se va deschide şi nimeni nu va intra prin ea. Ioan 19." (cuvintele Elisabetei). b.aflăm că nici când era pe Cruce Iisus nu a uitat-o. . 2. Manual pentru Institutele Teologice.

În cultul ortodox. Hengster Berg: "Pururea-fecioria Mariei constituie antiteza binecuvântată împotriva barbariei care socoteşte că aceea care a Vezi Arhid. pe aşa-numiţii "fraţi" ai Domnului (care de fapt erau verişori). Note şi comentarii. (15 aug. 3.. 73-75. cit. Canoanele Bisericii Ortodoxe. În această privinţă.la Maica Domnului).. 1992. este adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeu adevărat. În schimb. prin faptul că este considerată mijlocitoare prin rugăciunile ei. iar în stânga de Ioan Botezătorul.. . spun că ea a mai avut copii. evocăm cuvintele de total bun simţ ale unui teolog protestant (!).în care sunt evidenţiate virtuţile părinţilor. 4. Soborul.. p.care reliefează conştiinţa Bisericii că Maica Domnului este "Panaghia" (= Preasfânta). legate în special de pururea-fecioria ei. Paradoxal. în care Mântuitorul este încadrat în dreapta de Maica Domnului. 276 Op."276. Ioachim şi Ana. (26 dec. 275 . (8 sept. încât nu insistăm aici asupra lor. mai ales în Mărturisirile de credinţă (catehisme). întrupat din ea. Ioan FLOCA. însă... Prin faptul ce Cel ce S-a născut din ea este Dumnezeu adevărat. este foarte sugestivă icoana numită "Deisis" (= Rugăciune). "Bazaţi" pe textele de la Matei 1.. dar şi ale celor care îi vor călca pe urme (în special canoanele 2. dr. înaintea îngerilor şi a sfinţilor. 24 şi Matei 13.Câteva precizări la atacurile sectare. care ne miluieşte cu rugăciunile ei. 175-176.) . 5 şi 7)275.) . Adormirea. Sibiu. Răspunsurile ortodoxe sunt la îndemâna oricui.. prof.. Maica Domnului este invocată după Sfânta Treime. Frumuseţea şi bogăţia cultului Maicii Domnului se poate observa cel mai bine în slujbele consacrate sărbătorilor ei: Naşterea. Sfântul Ioan Damaschin spune: "Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu şi real Născătoare de Dumnezeu.) şi Intrarea în Biserică (21 nov.) . 3. în care este evocată acceptarea ei de a deveni Mama Fiului lui Dumnezeu.omagiul Bisericii pentru vrednicia ei de mamă. îşi întemeiază tocmai biblic aceste obiecţiuni. 4. 55.. Buna-Vestire (25 martie). Facem întâi menţiunea că obiecţiunile sectare sunt rezultatul ignoranţei lor în materie de interpretare biblică. p.

"fecioară lăudată".Devieri ale romano-catolicilor şi protestanţilor.Reproduceţi trei temeiuri semnificative pentru cinstirea ei. Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor. mai întâi? . considerând-o doar o "femeie deosebită". lect.Care este locul Maicii Domnului în cultul ortodox? 5. Teodor M. dar i-au rânduit nici un fel de cult. spre deosebire de "Eva cea Veche". rugăciunile către ea. Popescu)278. sărbătorile ei sunt între cele mai de cinste. Catolicii a promovat dogme noi: imaculata concepţie (1858). p. icoana ei se găseşte în toate bisericile şi în cele mai multe case de creştini. . Dogmatica. numind-o "fericită". GENERALIZAREA: "Cât va fi Biserica. la Conciliul II Vatican (1965). din dragostea şi din cinstea noastră pentru ea. care a născut pe Cel Care ne-a adus mântuirea. înălţarea ei cu trupul la cer (1954). Numele ei îl poartă cele mai multe femei. 1977. p. 6. din evlavia. 4. dintre cele mai obişnuite" (prof.Cine i-a acordat Maicii Domnului cinste. 277 278 Apud Pr. George Remete. "preavrednica". şi în chip deosebit Biserica Ortodoxă.luat Duh Sfânt şi a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt a trăit apoi în comuniune matrimonială cu Iosif"277. prin care a venit căderea. b. . . Maica Domnului va fi nelipsită din credinţa. ASOCIEREA. Protestanţii îi acordă Maicii Domnului o oarecare. RECAPITULAREA: . a. Maica Domnului este considerată de Sfinţii Părinţi "Eva cea Nouă". ca Mamă a Bisericii ("Mater Ecclesiae") şi Co-Redemptis ("Co-Mântuitoare"). 286 Meditaţii Teologice. Alba Iulia. 1996. numirea ei. soţia lui Adam. 52.

APLICAREA: . CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA BISERICĂ 1. . - o dată cu argumentele biblice. aşa cum din păcate o fac neoprotestanţii şi. . Fiul lui Dumnezeu.evlavia poporului a păstrat până astăzi expresia "Doamne. cu trei dimensiuni: de jertfă. care nu şi-a păstrat sfinţenia fecioriei. cu ajutorul harului. parţial.. Maica Domnului". prin credinţă şi fapte bune. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: - mântuirea are două aspecte esenţiale: obiectivă şi subiectivă. Cum poate susţine cineva că-L iubeşte pe Iisus Hristos. care exprimă asocierea ei în lucrarea de mântuire.toate slujbele săvârşite în Biserica noastră au în rânduială rostiri de cinstire şi de cerere către Maica Sfântă. fiind lucrarea de însuşire personală a mântuirii obiective. cea subiectivă se numeşte şi îndreptare. pentru cinstirea Maicii Domnului există argumentul logic al bunului simţ: nu poate fi despărţit niciodată Fiul de Mamă şi nici Mama nu poate fi despărţită de Fiu.7. recapitulativă şi ontologică. Mântuitorul nostru. liturgice etc. iar pe cea pe care El a ales-o ca mamă să o considere o simplă femeie. a mai avut alţi copii etc.? * top VI. etc. cea obiectivă se mai numeşte şi răscumpărare. patristice. protestanţii.

căci fiind " zidită pe piatra credinţei. Matei 9. 3.".. b. Biserica de aici. membrii. Biserica este o instituţie teandrică (divino-umană). vol. începând cu Botezul ("De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh. 2.. pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său" Fapte 20. pentru că aici se dobândeşte harul. 28). aşadar.. Însuşirile Bisericii sunt cele mărturisite în Simbolul de Credinţă: una. 438. să păstraţi Biserica lui Dumnezeu.mântuirea subiectivă (sau personală) nu se poate realiza decât în Biserică. acte cultice etc. cit. şi un caracter veşnic. 3 PSB. ANUNŢAREA TEMEI: Astăzi vom vorbi despre importanţa Bisericii pentru mântuirea noastră. se numeşte "luptătoare". 18). Bucureşti. nici porţile iadului nu o vor birui!" (Matei 16. iar cea de dincolo de pragul imanentului.Ioan 3. 1981. nu poate avea pe Dumnezeu ca tată"280). căci în afara Bisericii nu există mântuire ("Extra Ecclesia nulla salus". 5). b. Biserica are două aspecte: văzut (locaş. uşa ei fiind deschisă pentru toţi oamenii. sfântă. 2. . Fiinţa Bisericii: a. de pe cale. Ciprian279 şi tot el a afirmat: "Cine nu are ca mamă Biserica. p. 7. Întemeierea Bisericii: a. 2.întrucât Unul este Întemeietorul şi 279 280 Epistole 73.. prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului (". sobornicească şi apostolească. 12). Una . 432 De Unitate Ecclesiae. inclusiv pentru cei păcătoşi ("Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. Epistola 74.. Biserica are. c. 2. În mod văzut. Tainic. a. a spus Sf. nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" . 21. în ziua Pogorârii Sfântului Duh. ci cei bolnavi. la Cincizecime (Fapte 2). care-i cuprinde pe toţi cei botezaţi. VI. prin Sfintele Taine. vezi şi Apologeţi de limbă latină. "triumfătoare"...) şi nevăzut (harul şi toate lucrările tainice). TRATAREA: 1. vezi Apologeţi.. istoric. care mărturisesc credinţa cea una. p. 3.

cu timp şi fără timp.. învăţaţi.. Ea a ţinut loc şi de şcoală şi de cancelarie domnească. Ei îi revine. care-şi făcuseră drum pe la noi în acel mileniu văduvit de o conducere statală unitară.. după retragerea aureliană (271-275) până la întemeierea cnezatelor şi voevodatelor (secolul al XIV-lea) şi până la unificarea lor (Basarab I. 23). 4) şi se sprijină pe cele 7 sinoade (soboare) ecumenice. aproape în exclusivitate. Acest mileniu. 15) şi "Mergând. numit "întunecat". Apostolească .. la rândul lor. 19). care nu greşeşte). 4. c. Sfântă . "infallo" = care nu înşeală. RECAPITULAREA: .sfânt fiind Duhul care lucrează în ea. Biserica este şi factor al educaţiei. nu doar al mântuirii. Membrii Bisericii: clerul (ierarhia) şi poporul drept-credincios (mirenii). tainic. singura instituţie existentă neîntrerupt a fost Biserica. (La noi. a fost luminat doar de harul credinţei drept-măritoare." (Marcu 16. meritul de a fi salvat fiinţa neamului de la pierire. dăruit cu generozitate. 4.se sprijină şi pe mărturia Sfinţilor Apostoli. I Tim 2." (Matei 28. 1330). în prezenţa cărora s-a întemeiat şi care. cel puţin. Lor li s-a spus: "Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.Cine a întemeiat Biserica? Care este "ziua ei de naştere" în istorie? . au întemeiat biserici locale în lumea cunoscută atunci. 5. Este important să remarcăm rolul ei şi în plan pedagogic. Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Efeseni 1. Sobornicească (= universală) . datorită acestei obscurităţi pe plan politic.Care sunt elementele care ţin de fiinţa Bisericii? . b. de Sfânta Biserică.capul ei. cu voie şi fără de voie. atunci ca şi astăzi. d. îndrumători şi sfătuitori politici). Episcopii şi preoţii au fost conducători spirituali la vedere şi. istoric-naţional etc. În acest sens mărturisim despre ea că este şi infalibilă ("fallo" = a înşela. în faţa atâtor năvălitori.întrucât are în vedere mântuirea tuturor oamenilor ("Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină".

când pronunţăm cuvântul "Biserică" ne gândim. la fel de minunat. Efrem Sirul: "Să facem din sufletele noastre biserici. MOLDOVEANU. 1.Detaliaţi rolul Bisericii ca factor al educaţiei.Biserica. Bucureşti. Comori dezgropate. poţi avea credinţă şi să predici în numele Sfintei Treimi. p. cu toate că este factorul cel mai important în lucrarea de mântuire. .”. Doamne. atât în viaţa de familie (familia însăşi este numită "mica biserică"). făcând-o biserică a Preacuratului Tău Trup şi Sânge.. la clădirea (locaşul) de cult. factori esenţiali ai educaţiei sunt familia şi şcoala. 1997. 2) şi la viaţa liturgică. buna conlucrare între aceşti trei factori este determinantă pentru formarea caracterului moral creştin. şi curăţeşte inima mea. deodată. din punct de vedere al educaţiei creştine nu este singurul. se exprimă Sf. Cel ce Te-ai născut din Fecioară. 7. dar niciodată nu vei putea găsi mântuire decât în Biserică!"281. 6. APLICAREA: ... la comunitatea credincioşilor (I Cor. 5. ASOCIEREA: .sfinţenia Bisericii se reflectă şi se regăseşte. . 44. ţinta finală a educaţiei. O dată cu ea. 281 Apud N. prin extensiunea binefacerilor ei. GENERALIZAREA: Biserica este darul lui Dumnezeu în care şi prin care dobândim mântuirea. Aşa se explică un minunat fragment de rugăciune din Canonul Sfintei Împărtăşanii: "Fărădelegile mele trecele cu vederea. Poţi avea cinstire. cât şi în sufletul ("inima") fiecărei persoane în parte. Astfel. Acest adevăr incontestabil a fost exprimat într-un mod deosebit de inspirat de către Fericitul Augustin: "În afara Bisericii poţi avea totul în afară de mântuire. Editura "Casa şcoalelor". poţi deţine Evanghelia. În acelaşi sens.

preot şi jertfă. Dacă vine unul din cei mari ai pământului. Nu lăsa nimic în casa lui Dumnezeu din cele ce sânt urâte."282 * 282 Ibidem. după cum a fost şi El preot şi jertfă pentru tine.. nu lăsa nici o necurăţenie în ea. Slujeşte-i Lui în biserica ta. Fii şi tu pentru El biserică. . Fii pentru El biserică şi preot. Fiindcă sufletul tău este biserică. Cu atât mai mult trebuie să fie împodobită dacă Dumnezeu însuşi locuieşte în tine. p.. chiar şi uşa ta se împărtăşeşte de cinste. Împodobeşte-o în schimb cu tot ceea ce i se cuvine Lui. 38.care să fie vrednice de Dumnezeu.

4. tot aşa şi voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine. 202-223. Pavel când a mărturisit: "Toate le pot în Iisus Hristos. al Pentru redactarea acestei schiţe de cateheză utilizăm cu precădere Teologia Morală Ortodoxă.Comuniunea cu Dumnezeu se realizează prin cult. 283 . Sf. p. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ: . 2. Cultul intern este concentrat în cele trei virtuţi teologice (sau cardinale). 1952. 1980. Etimologic termenul vine din limba latină (rogatio-onis) şi este interesant de observat că primul sens al acestui substantiv este "propunere". Ap. aceeaşi Editură. de la Care ne vine. Ioan 15. iar cultul extern se manifestă în două moduri: public (sfintele slujbe) şi particular (rugăciunea). TRATAREA: A. credinţa. † 399): "Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu"284. nădejdea şi dragostea. 13). vol. dacă nu rămâne în viţă. Bucureşti.top VII. 2.Filip. Structurii psiho-fizice a omului îi corespund cele două dimensiuni ale cultului: intern şi extern. 13-55 şi Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă. Bucureşti. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. p. 3.Dumnezeu este nu numai Realitatea Supremă. "Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. . Cea mai cunoscută definiţie este cea formulată de Evagrie Monahul (numit şi "Ponticul". dacă nu rămâneţi în Mine". Comuniunea cu El este vitală ("Fără de Mine nu puteţi face nimic!". aşadar. Astăzi vom vorbi despre aspectele generale ce ţin de cultul particular. 4. credem. ci şi Binele Absolut. toată bunătatea. Ioan 15. CATEHEZĂ DESPRE RUGĂCIUNE283 1. Definiţie şi etimologie. Cel ce mă întăreşte" . de aici s-a inspirat. adică despre rugăciune. 5.

Sf.. la vreme. trad. De asemenea. 31. a întreba. Ap.. a cere. Iisus a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu" . ca de exemplu la alegerea lui Matia (Fapte 1. III. eşti teolog!". 24). Modelul Suprem şi în privinţa rugăciunii ni-l dă Mântuitorul Iisus Hristos. 40). ca de exemplu la învierea lui Lazăr (Ioan 11. Sibiu 1947 (Ediţia a II-a). 12. iar la verb ("rogo-are"): 1. p. Pavel îndeamnă stăruitor: "Rugaţi-vă neîncetat!" (I Tes. V. 2. aceasta se poate numai prin rugăciunea necurmată"289. Mântuitorul a îndemnat la rugăciune: "Privegheaţi şi vă rugaţi. a se vedea şi rugăciunea din grădina Ghetsimani.doilea "cerere". 41). Sfinţii Apostoli au practicat rugăciunea şi au îndemnat la rugăciune. 9-13).. Ibidem. 5. Dicţionar latin-român. 287 Omilii. B. STĂNILOAE. Temeiurile Patristice în favoarea rugăciunii sunt nenumărate."288. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de căpetenie este stăruinţa. Ioan Gură de Aur: "Oamenii se supără când sunt grămădiţi de cereri. 41-42. i-a învăţat pe ucenici "Tatăl nostru" (Matei 6. 3. 288 Omilia XX. 60. 289 Omilia a II-a la Coloseni. în rugăciune"287. dar şi în locuri publice. dacă voiţi să aflaţi esenţa înţelepciunii duhovniceşti.. Ap. ca să nu intraţi în ispită" (Matei 26. precum şi alte momente). şi dacă te rogi cu adevărat. Petru. Care S-a rugat îndeosebi în locuri retrase ("În zilele acelea. înainte de a o învia pe Tavita (Fapte 9. Prezentăm aici doar crâmpeie din marea de învăţături cu privire la acest subiect: Sf. C. Temeiuri scripturistice. Sf.285. în aceeaşi lucrare.Luca 6. Dumnezeu însă iubeşte pe cel care stăruie. GUŢU. 285 G. p. Editura Ştiinţifică. al treilea "întrebare". Bucureşti. 1973. în Filocalia Românească 1. 17). de prot. Şi tot el zice: "Dacă voiţi să aflaţi cunoştinţa voii lui Dumnezeu. Cuvânt despre rugăciune. Ciprian: "Aceia pot dobândi ce cer de la Dumnezeu. 13. 81. Tot Evagrie. spune: "Dacă eşti teolog roagă-te cu adevărat. pe care El îi vede că veghează la Rugăciune"286. 284 . 73. Luca 22. iar Sf. p. 482 286 Despre Rugăciunea Domnească. Sf. 41-42). D.

după îndemnul Sf. Foloasele rugăciunii: comuniunea cu Dumnezeu şi dobândirea asemănării cu El." (Luca 1.. rodul bucuriei şi al mulţumirii (Evagrie Monahul) etc. să fie făcută cu dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele." (Ioan 17. aşa cea mai dumnezeiască dintre toate virtuţile este rugăciunea"290. Fragmente preluate de la N. cununa virtuţilor (Sf. Bucureşti. 17-18). Pavel: "Neîncetat vă rugaţi! Daţi mulţumire pentru toate. Augustin). s-a de cerere: . (Matei 21. facă-se voia Ta cu mine!"). De laudă: . cu toată dreptatea. întărirea voinţei. căci aceasta este voia lui Dumnezeu. care mărturisesc despre foloasele duhovniceşti ale rugăciunii. p. doctorie mântuitoare. 17). "Toate câte veţi cere în rugăciune. 7). D. medicii creştini susţin rolul terapeutic general al ei. v. b). F. Nil Sinaitul). O dată cu Sfinţii Părinţi. de mulţumire şi de cerere. împiedicând păcatele şi vindecând nelegiuirile (Sf.. Felurile rugăciunii: a). Între aceştia. MOLDOVEANU. Maxim Mărturisitorul).291. al conţinutului: de laudă.. 22). p. După formă: lăuntrică şi verbală. E. Comori dezgropate. veţi lua!" Op. 4) şi al Maicii Preacurate: "Măreşte. După subiect: personală şi publică. luminarea minţii. Mântuitorului: "Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ. Iar Sfinţii Părinţi se întrec în a le descrie: cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti (Fer. 150. crezând. pentru voi" (I Tes."Cereţi şi vi se va da!" .spune Mântuitorul (Matei 7. 93.. să nu conţină cereri care să contravină moralei creştine şi bunului simţ. 290 291 . pe Domnul. bucuria inimii. etc. D. leacul mâhnirii şi urâtului (Sf. întru Hristos Iisus. c). 1997.Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de preţ dintre toate simţurile este vederea. 5. suflete al meu. Ioan Gură de Aur). să fie numai pe linia voii lui Dumnezeu (de aceea se spune. Editura "Casa şcoalelor". Însuşirile (exigenţele) rugăciunii: să izvorască din inimă curată şi să fie făcută cu atenţie. de mulţumire: . cit. Ap.. că cea mai scurtă şi mai înţeleaptă rugăciune este: "Doamne.după ex.

).. calm în atitudine. cu Acela Care este Creatorul a tot ce există. îndeosebi prin "Eseul despre rugăciune".. pe scurt. . chirurg şi fiziolog francez. calomnia şi moartea. rugăciunea îi marchează pe credincioşii săi cu o caracteristică particulară: castitate în privire. 4. rugăciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiinţa Nevăzută..expuneţi. când nevoia o cere. Alexis Carrel292. sărăcia. o putere mai mare de a suporta încercările vieţii. între care cea mai cunoscută este "Omul . Rugăciunea produce în suflet calm. 292 . a devenit un creştin practicant. aşa explicându-se scrierea acestui eseu despre rugăciune. rugăciunea devine contemplaţie senină a Principiului imanent şi transcendent al lucrurilor. rugăciunea este un ţipăt de durere. curaj în conduită şi. O dată cu lucrările de medicină.. După ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes. De fapt... autor al unor lucrări de prestigiu pentru care a primit premiul Nobel pentru medicină (1912).. un strigăt de ajutor. 293 Fragmentele sunt preluate după textul publicat în magazinul "Reader's Digest". jertfa de sine a soldatului sau martirului.remarcat în chip aparte dr."293. linişte interioară. Echilibrul cauzat de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav. prin mai puţine căderi şi păcate şi printr-o anumită bunătate faţă de ceilalţi. însă. cu Înţelepciunea supremă. printr-un simţ al datoriei şi al răspunderii avansat.fiinţă necunoscută" (L'homme cet inconue). ian. Alexis Carrel spune: "Oamenii care se roagă în mod serios se caracterizează prin perseverenţă în împlinirea obligaţiilor. un act de iubire şi de adoraţie faţă de Acela de la Care izvorăşte minunea vieţii. boala.încercaţi o definiţie personală a rugăciunii. Mai întâi face o splendidă încercare de a o defini: "Rugăciunea este o tensiune a spiritului uman spre Creatorul imaterial al lumii. armonie între activitatea nervoasă şi cea morală. Alexis Carrel (1873-1944). RECAPITULAREA: .." (subl. În general. În legătură cu foloasele rugăciunii. Uneori. din experienţa duhovnicească personală. un moment de trăire şi de împlinire a rugăciunii./ 1941. a scris şi cărţi de spiritualitate. bucurie senină în expresie. Astfel. n. Puterea şi Frumuseţea Absolută.

MOLDOVEANU. arătătorul viitorului. după caz). p. Op. secure pentru deznădejde. propăşire tainică. 7). oglinda propăşirii. cit. Ioan Scărarul)294. întărirea păcii. hrana sufletului. . scăpare de întristări. 474. APLICAREA: Să încercăm a răspunde la câteva întrebări: Când ne rugăm? Unde? Cum? Pentru cine? (şi altele asemenea. 6. comoara celor ce iubesc tăcerea. . pecetea slavei (Sf. fărâmarea războaielor. 21) şi cu milostenia (Matei 12. ASOCIEREA: cu postul (Matei 17. descoperirea stării. slăbirea furiei. lucrarea îngerilor. veselia viitoare. luminarea minţii. GENERALIZAREA: Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu. 7. mama lacrimilor. dovada nădejdii. punte care trece peste ispite. * 294 Apud N. cauza darurilor.5. izvorul virtuţii.

cu atenţie specială asupra acelor sfaturi care corespund exigenţelor catehezei contemporane). Portretul pedagogului ideal. • . Sfaturi morale pentru comportamentul creştin). Catehezele (date generale despre autor şi catehezele sale. Atitudinea faţă de bunurile materiale. cunoaşterea conţinutului “Procatehezei”). Bacău. Chiril al Ierusalimului. c.LEA: Sf. • Sf. • Clement Alexandrinul. Primii didascali creştini (instituirea. calităţile. • Sf. Omilia către tineri (cunoaşterea conţinutului. 2. Pedagogul (date generale despre autor şi lucrare. 1995. didascalii scriitori etc. b. 410-431 (Anexă a capitolului "Familia ca factor al educaţiei").). SEMESTRUL AL II . SEMESTRUL I: • Teodor M. cu atenţie asupra elementelor cu impact în pedagogia actuală: a. Popescu. din vol. atribuţiile. mărturii scripturistice şi patristice cu privire la slujirea lor. p. Ioan Gură de Aur. Despre creşterea copiilor. "Puţul şi împărţire de grâu". Vasile cel Mare.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU EXAMENE: 1.

Semănătorul. primele şase capitole: 1. Cum arată un om manierat. diac. Ioan. Salutul. Călugăr.. Pedagogia Creştină Ortodoxă. Deisis. 1. Bontaş. Nicolae. pr. 6. 4. Bucureşti. Istoria pedagogiei. 1999. 2. Pedagogie. • BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ (Inclusiv pentru METODICA PREDĂRII RELIGIEI). 1999 (ediţie revizuită).• Sf. Lugoj. I. 1925-1926. Bucureşti. Lucrările marcate cu * sunt obligatorii pentru examene. Edit. Bucureşti. G. Idem. pr. pr. Manual universitar de pedagogie. Simeon Noul Teolog. Scrieri II. Bucureşti. Bibliografia Catehetică (orientare generală). Bucureşti. Idem. Curs de pedagogie. Prezentarea. trad. Catehetica. (coordonator). manual pentru Institutele Teologice. Brânzeu. Bulacu. 1924. Catehetica. 1939. 1969. Idem. 5.. 1930. Manuale: Antonescu. Introducere în bunele maniere. Bucureşti. Cateheze. Bucureşti. G. Sibiu. 3. Arta conversaţiei şi comportamentul în societate . Pedagogia Generală. 1935. Preot Vasile Gordon. Bucureşti. Editura "Humanitas". 1936. Din problemele pedagogiei moderne. Codul bunelor maniere. Mihail. Ioan Ică jr. 1994. . Şt. Istoria Pedagogiei. • Aurelia Marinescu. Formule de adresare. Dumitru. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne. Manual pentru liceele şi Institutele pedagogice. Bârsănescu.

I. Bucureşti 1990. Iaşi. Stela. pr. Îndrumări metodologice pentru predarea religiei în şcoală. . 2000. "Educaţia moral-religioasă". Colectiv. 1998. Manual pentru şcolile post-liceale. Joseph. Casa Speranţa. I şi II. Bucureşti. Editura "Gheorghe Alexandru". Gh. 1978. Marolen şi Marieta Dinu. 1996 (ed. Pedagogie. Editura Institutului biblic şi de misiune al B.. Compendiu de studii pedagogice.. Le service de l’Evangile. Manuel catéchétique (catolic). Pedagogie (vezi cap. Catehetica. a II-a. (pp. Colectiv. Predarea cu succes. O istorie a pedagogiei universale şi româneşti. Nicolae. Leavit. Iancu. Bucureşti. a XI-a şcoli normale. Constantin. Eleonor Daniel. 1995. Manual de instruire Montessori. Cucoş. Stanciu. Ed. Manual pentru Seminariile Teologice. 1996. Didactica aplicată în învăţământul religios (Activitatea didactică a profesorului în afara orelor la clasă). Oprescu. Ioan. Verza E. II-a. Petrescu. Colomb. Bucureşti. Editura "Polirom". Bucureşti. Manual pentru cl. Bucureşti. 611 + 816 p.O. I = 1938).. 372-377). Craiova. „Societatea Misionară Română”. p."De ce merg unii elevi încruntaţi la şcoală?". Guy P. Psihologia Copilului.. Pedagogie. Istoria învăţământului din România de la origini până la 1821. 1994. Iaşi. trad. Golu P.. Psihologia şcolarului . Mullinax. Constanţa. Bucureşti.R. 160-175 : "Educaţia religioasă" ). Colectiv.. Zlate M.. 1976... N. 1985. Narly C.. ed. 1983. „Desclée” – Paris. 1968. 1996. Bucureşti. Pedagogie generală. Vol.Bucureşti. 2001. Nicola.

Sf. Bucureşti.L. de George Bogdan Ţâra. trad. Ediţie bilinvă. 2002. Catehetica. Colecţii: Fer. Stefanelli. 2. (vezi şi Oeuvres complètes de Saint Augustin. 1881. Rom. * Sf..1977. Tom. 1947. prescurtat = P. Cristescu şi N.B. XXXII. Tarangul. Cateheze tratând învăţături dogmatice şi morale al Bisericii dreptcredincioase răsăritene. Bucureşti. D. 1869. Chiril al Ierusalimului. Fecioru. pr. Arad. Despre creşterea copiilor. Ioan Gură de Aur. col. 1995. De catechizandis rudibus. Paris. Trad. Cernăuţi. în vol. Prima cateheză. Manual. Vezi trad. Marele cuvânt catehetic. Augustin. 309348.L. Bucureşti. Manual de catehizaţie pentru instrucţia religioasă a adulţilor în duminici şi sărbători. Iniţiere în viaţa creştină.a. . col. Idem. * Clement Alexandrinul. Pedagogul. 1982 (vol. Tom III. 1193-1220. 1995 (ediţie bilingvă). De magistro.S. trad.). Iaşi. ediţia a II-a = 1998 (edit. Institutul European. rom. Oreste. Fecioru. de T. 1945 (Colecţia Izvoarele Ortodoxiei ). 1904. Polirom. Vincent & comp. Sibiu. par Peronne. "Sofia"). * Sf. partea a II . Bucureşti. 1943. Idem. 394-443. D. 4 Colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti. P. "Puţul şi împărţire de grâu". P. text bilingv. p. 1930. Bacău. Barbu. trad. Eugen Munteanu. XXI (Sur la manière d'enseigner la doctrine chrétienne aux ignorants). XXXX. trad. pr. partea I. Catehezele. Grigorie de Nyssa. Juvenal. MIGNE.

Idem. Bucureşti. trad. "Litera internaţional". pr.V. 1/1990. nr.. Rodica Neculau. pr. în M. şi locuri biblice (dicţionar pentru predarea religiei în şcoală ).. M. trad. Mircea. Omilia către tineri. Figuri. Cristea. a XXVIII-a (Despre vederea luminii dumnezeieşti şi preoţie). a XVIII-a (Despre alegerea şi virtuţile păstorului sufletesc). *Sf. de acelaşi: Cateheza a II-a (Spre Hristos pe calea poruncilor şi a fericirilor). 50. A. în M. . D. Sibiu.A. Scrieri II. Cateheze. Horst Schaub şi Karl G. serie nouă). nr. S. Edit. Polirom. Dicţionar de pedagogie. Sources chrétiennes. 2/1991. Simeon Noul Teolog. editate de Antoine Wenger. diac. Huit catécheses baptismales. 284 p.A. evenimente. Fecioru. 1999. ChişinăuBucureşti. Deisis. Ioan Ică jr. 1995. Bucureşti. pr. trad.. Dicţionare: Colectiv de autori. Paris. didactică şi pedagogică. Bucureşti. Dicţionar de pedagogie. B). Sorescu. vol. 3.în M. Zenke. 4/ 1990 . Sorin. 1986 (vol. 1996. 1957. Dicţionar de pedagogie. a XXVII-a (Despre necesitatea păzirii poruncilor). 5/ 1990.A. 1979. vezi şi traducerile din M.A. nr. 2000. 17 din colecţia P. Vasile cel Mare. *Sf.(Revista Teologică. Bucureşti. Edit. 2001. Păcurariu. Bucureşti. Dicţionarul teologilor români. nr.

articole: Antonescu. Bucureşti. Cărţi. G. 1937. 3/1986. Învăţământul oral prin predică. dr. Bârsănescu. Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 17/18 ani. către fiul său Teodosie. Idem.T. Antonesei.. Duhul Sărbătorii (în special cap.. Şt. Bogdan & colectiv. 1997. Anastasia ). 1996... . Craiova. 1944. Bucureşti. 1996 (ed. Bucureşti. Idem. în “ Ortodoxia ". Băbuş. Versiune originală. Balca. Liviu. " Pedagogia sărbătorii ").. Neagoe. 1-2/ 1958. Chiril al Ierusalimului şi actualitatea ei. studii. Fundamentele culturale ale educaţiei. S. Tehnică. Academiei. Nicolae.. în B. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grad. arhim. Badea. Bucureşti. S. (transcriere. Băncilă. 1996. Basarab. Grigore. Iaşi. cel dintâi sistem de învăţământ de durată la români. Vasile. traducere în limba română şi studiu introductiv de prof. 1971. 1-2/ 1955. Bucureşti. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. cu aplicaţie la fişa şcolară. 1998. Edit. Etapele psihologice ale mărturisirii. în "Pagini nescrise din istoria culturii româneşti". Iniţierea religioasă a copilului. Iaşi. Polirom. Idem.O. 910/1954. Balan. 1996. Caracteristici esenţiale ale sufletului creştinului autentic. G. Elena.R.T. nr.G.4. Importanţa catehetică a Sfintei Liturghii. Învăţăturile lui. Bucureşti. Opera catehetică a Sf. Pedagogia şi didactica. Paideia. Idem. Mihăilă). Edit.

. Idem. Ene. Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila. Bulacu. . Euharistie) în literatura creştină. S. Branişte. Idem. Mirungere. Material cultic şi omiletic pentru explicarea Sfintei Liturghii. Cateheza ortodoxă. Idem. Taine de iniţiere (Botez. protos. Explicarea Sf. "Ortodoxia". “Credinţa noastră”. 3-6 / 1950. Bucureşti. Preocupări şi studii de Pastorală. 1928. 1941. Studii de Catehetică. 1-2/1949.T. Idem. Bodnariu. Bucureşti. 1940. Explicarea botezului în catehezele baptismale ale Sf. Bucureşti. Oradea.Belu. Bucureşti. Liturghii pentru viaţa creştină. Însemnătatea Sf.. Studiu introductiv în catehetica ortodoxă (Teză de doctorat). Idem. pr. Mihail. Dumitru. G. Bucureşti. T. Bucureşti. 1994. . Gheorghe. Liturghia catehumenilor şi credincioşilor şi cateheza în Biserica primară a Ierusalimului.T. (Teză de doctorat). 1943. nr.B. Şcoala exegetică biblică din Antiohia. 179 p. Noţiuni de istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament pentru uzul orelor de catehizare a copiilor. în S. 5-6/1968. 1937. Spiritul catehezei patristice în şcoala românească. Nobleţea educaţiei creştine după Sfântul Ioan Hrisostom. în S. Idem (împreună cu prof. Ecaterina Branişte). Idem. Idem. 1990. Chiril arhiepiscopul Ierusalimului. Idem. B. 1991. Misiunea Bisericii în şcoală. Principiile catehezei şi personalitatea catehetului. 1-3 / 1951. S. 4/1980. pr. 7-8/1949. Omiletică şi Catehetică. 82 p. nr. pr. Idem. Idem. Probleme de pedagogie catehetică. Bucureşti.7-8 / 1970. Ioan Gură de Aur. Conştiinţa creştină după Catehezele Sf. nr. 1931. T. Idem. Bucureşti. G.

Didactica Magna. EDP. . Treptele formale şi învăţământul religios. Amos. Comşa. Idem.A. EDP. Sibiu. Ion. Episcop. 1977. p.A. Costache. 1938. EDP. pr. Editura Didactică şi Pedagogică.. Comenius.Calciu. Hristos în şcoală. Ed. 910/1975. Bucureşti. Idem. 1990. 13/1972. 1996. Trad. 128-139. 4-6/1978. note şi comentarii de Iosif Antohi. Rolul familiei în educaţiei copiilor. Arta didactică. Dumitru. Idem. Arad. 1992. ediţia a III-a. Coman. Idem. în M. vol. Edit. M. Didactică şi Pedagogică. 1958. Idem. Cosma. Şapte cărţi de religie. 3-4/2002. Cuvinte ale dreptei credinţe (Cateheze ).. Bucureşti. Grigorie de Nazianz despre familia sa. vol. I. pr. J. Sf. 1955. Bucureşti. în „Ortodoxia”. Corniţescu. Metode de învăţământ. pr. 1934. Pampaedia. Arad. Caracterul religios-moral creştin (Teză de doctorat). 56/1964. Idem. Sibiu. 1997. din latină de David Popescu. Grigorie. nr. pr. Sibiu. Constantin. Trad. 1975. Doru. Bacău. Sibiu. Idem. Bucureşti. S. Manualul catehetului ortodox pentru şcoala primară. Metode şi forme pentru prezentarea învăţăturii creştine ortodoxe. Idem. Rolul cazaniilor în formarea vieţii religioase şi morale. Şapte cuvinte către tineri. 1937. Texte alese. ep. Gheorghe.. Principii fundamentale ale învăţământului religios. II. Bucureşti. pr. 1934. Idem. Tineretul României. Bucureşti. Sorin. Religie şi caracter (Contribuţii la cunoaşterea şi predarea religiei în perioada adolescenţei).. Oradea. Episcopiei Romanului şi Huşilor. Cerghit. 1992. Călugăr.T. dr. MB. 1970. Vasile.

W. 1985. 246-257. Idem. Fecioru. Foerster. Repere teoretice şi metodice. Cateheza în activitatea pastoral-misionară a preotului. Constantinescu. Bucureşti. Şt. Idem. Grigorie. Iaşi. a. Emile. Iaşi. 96 p. 261 p. Diaconu... Bucureşti. 3/1989. 1946. Dumitru. Psihopedagogie. 203 p.. Pandelea. Şcoala şi caracterul. Chişinău. pr. 2002. în special cap.Coué. p. Învăţământul religios şi învăţământul moral. Felea. pr. Bucureşti. Bucureşti. Cristescu. Desclee. Predică şi cateheză. conţinut şi forme de realizare. 1999. Idem.. Adrian. Ana. Bucureşti. 1994 (ediţia a II-a). Idem. 1996. Idem. Thalia. Pedagogia nouă şi pedagogia creştină. Iaşi. 1995. pr. a. Bucureşti. 1937. 1995. Metodica predării religiei în şcolile primare. trad. Bucureşti. Negioţă. 1999. Religia culturii. Vasile Băncilă şi educaţia religioasă. Cucoş. Editura “Anastasia”. 10 : Religia şi sistemele de educaţie. f. . Pedagogie şi Axiologie. O carte pentru băieţi şi fete. gimnazii şi licee. Bucureşti. Fossion. N. trad. S. 317 p. trad. Cartea vieţii.a. Educaţia religioasă. F. Ioan Gură de Aur. "Polirom". André. Paris. "Polirom". C . Edit. 1998. f. Editura "Trinitas". Educaţia religioasă. 1933.tin. Manuel de catéchese pour jeunes et adultes. pentru examenele de definitivare şi de grade didactice.T. I. Edit. Arad. Idem (coordonator). Dumitru. de un colectiv de profesori de la Facultatea de Teologie din Iaşi). Valeriu. Edit. pr. Ideile pedagogice ale Sf. Ilarion. f. Familia creştină azi (elab. Danciu. Stăpânirea de sine. 1929. Bucureşti. pr. Sibiu.

Rugăciunea „Tatăl nostru” (tâlcuiri). Idem. Găvănescul. 5-8 / 2001. B. în "Altarul Banatului". Idem. Ortodoxia. Gordon. pr. p. "Ortodoxia". Învăţătorul nostru suprem. Activitatea omiletică. 5 / 1986. Idem.O. Idem. Catedra de omiletică . Pomenire la 100 de ani de la naştere. 87-112 . Evaluare şi perspective. în "Glasul Adevărului" Episcopia Buzăului / iulie-sept. pr. Bucureşti. . Mântuitorul Iisus Hristos. 3-4 / 1993. Onisifor. Religia în şcoală.). Ion. 4-6/1995. nr.R. în „Glasul Bisericii”. 2001 (140 p. Idem. Ghibu. Factorii esenţiali ai educaţiei religioase. 1-6/1998. 1-2/1997. Pentru o pedagogie românească. Idem. Bucureşti. nr. catehetică şi pedagogică a pr.misionar al ierurgiilor. Idem. Cărţile de cetire din Transilvania. "Glasul Bisericii". Harisma. Idem. Scurt excurs istorico-pedagogic..catehetică cu noţiuni de Pedagogie. Din istoria literaturii didactice româneşti: I. în S. Idem. prof. 1916. dr. S. nr. Rolul catehetic. Teologie Pastorală. 2001-2002. nr.T. Câteva repere bibliografice. Mihail Bulacu. dactil. III. Idem. 7-10 /1981.T. Idem. Ghid bibliografic pentru Catehetică şi Omiletică. Vasile. Ora de religie în trecut şi astăzi. 912/2002. nr. în "Anuarul Facultăţii de Teologie Bucureşti". II. Mijloace practice de catehizare în Biserică. Antologie. Idem. Religia în şcoală.curs pentru anul al III-lea de studii. Abecedarele. Bucureşti. Revelaţia şi educaţia. 1/1983.Galeriu. Bucureşti. Constantin. în S. 2002. Pedagogie Generală. 1923. nr.T. Învăţământul religios românesc la cumpăna dintre milenii. Bucoavnele. în "Ortodoxia". Idem. 3-4/2000. 1977. 2000. Catehetica .

p. Grigoraş.Mergând. 8-10/1992. învăţaţi toate neamurile!.Idem.Bazele hristologice.). Trinitas.a. Diana Potlog. nr. . 1927. Editura "Conphis". Marineasa. pr. "Ortodoxia". din l. Letiţia. în M... "Crater". Edit. Bucureşti. Ucenicul lui Hristos.".. Bacău. 1-3 / 1946. Eugen. Învăţături pentru copii şi tineri. Idem.S. (297 p. dr. . Îndrumător catehetic. Ivan.. Colectare de material omiletic şi catehetic..Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura!. 2000. C-tin. ai grijă! Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor. Educaţia religioasă. Idem. Vâlcea. Bucureşti. 2001. Marin. ". Jurcă. Bucureşti. Idem. 2001 (95 p. 2000. Irineu. Leonte. Nicuşor Morlova. 12/2002.. Contribuţii de metodologie şi pedagogie creştină. Edit. pr. MMS nr. Iaşi. Nicolae.. Inima e cârmaciul minţii. în B.. Rm. Editura Buna-Vestire. apostolice şi patristice ale Cateheticii şi Omileticii. Ilie. Vasile. Îndrumări metodologice pentru predarea religiei în şcoli. Ionescu. Fericitul Augustin şi locul lui în pedagogia creştină. Idem.). Importanţa principiilor didactice în catehizare. Bucureşti. Ispir. Iorga. nr. Iaşi. ep. Idem. Mamă. 1952. Timişoara. greacă de diac. pr." . 2002. trad. Treptele herbartiene şi învăţământul religios." . Catehetica zilelor noastre. Edit.M. 1998. Bucureşti. 144 p. pr. Trad. de Ecaterinburg şi Irbiţk. Trinitas. drd. 41-52.Omiletică şi Catehetică specială. 1928. Istoria învăţământului românesc.1-3/1993. Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. 2001. Bucureşti. Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteşti. Principiile educaţiei creştine.O. f.R. Editura Sophia. Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă. Edit.

Apropierea de Iisus prin Biserica noastră. Adrian (coord. 1995 (Edit.Anastasia. Altă creştere. “Polirom” – Iaşi. Teologia Sf. *Marinescu. Editura "Deisis". "Pelerinul român". Bistriţa (Oltenia ). Mt. 1996. 1990. Galaţi. Rodica. Simion Noul Teolog. Învăţământul românesc azi.T.. Bucureşti. Poporul (Cuvinte către studenţi ). 1921. II . I -1996. cu traducerea românească a cuvântului Sf. Teologia iubirii (vol. Nicolae.Kant. Mureşan.) & co. Simion. Studiu de diagnoză. 1992. Scrieri despre educaţie şi învăţământ. Bucureşti. 7-8 / 1967. Marian. Ioan Gură de Aur "Despre educaţia copiilor". Şcoala Muncii.. Teologia iubirii (vol. Immanuel. Bucureşti. Aurelia . . Idem. Bucureşti. Maica. Metodica predării religiei (colectiv de autori). Bucureşti. 2000. Mehedinţi. prof. Edit. Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi. Idem. Moldovan. Idem. Necula. Ierom. Anastasia). Ilie. Codul bunelor maniere astăzi. a II-a). Alba Iulia. II). 1998. Idem. Editura Academiei. vol. prin alegerea educatorilor. Iniţieri catehetice. Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică. Profesorul de religie în şcoală. 1993. Învăţarea eficientă şi rapidă. Editura "Humanitas". Taina căsătoriei. Antologie. Idem. Magdalena. 2000 Micle. Duh după catehezele Sf. Creştinismul românesc.2001 (material pentru cateheze liturgice). vol. Bucureşti. pr. I) şi Adevărul şi frumuseţea căsătoriei. Iaşi. Bucureşti. Iubirea. 1929 (ed. Pavel. 1935. Sibiu. Miroiu. Ed. pr. Religia în limitele raţiunii. în S.Craiova. Veniamin. 1992. 1997. Tratat de pedagogie. "Ceres ". 1999 (ediţie revăzută şi adăugită). Oradea. Editura "Gheorghe Alexandru".

patimi. Bucureşti. Popescu. Geantă). Năstase şi E. Idem (colab. H.T. Teodor. . pr. trad. cu T. 1965. edit. Dascăli de cuget şi simţire românească. conflicte. 1997. Primii didascali creştini. Valea Plopului. M. I. pr. Antonie. Cum să-i învăţăm pe copii religia. Petre. teoretic şi practic. 1995 (Ed. dr. Anastasia). Instincte.. * Popescu. Pestalozzi. 1994. Proiectarea pedagogică a învăţării religiei în şcoală. nr. (Culegere de cateheze). Metodologia dexterităţilor în spiritul şcoalei active. Bucureşti. Bucureşti. Ion. Edit. Bucureşti. BOR. Aurel + colectiv.. Idem. Teodor. Popescu. Plămădeală. N. Istoria învăţământului teologic în Biserica Ortodoxă Română. 1996. Cultura Românească. 1996 (Îndreptar realizat împreună cu Răzvan Bucuroiu). Bucureşti. Idem. 910/1981. Paulescu.. Două sute de ani de învăţământ teologic la Sibiu. 2/ 1932.C. a. de Doina Brindu.. 17861986. cu Agnes Grison ) Cum îmi cresc copilul (în original : J'eleve mon enfant. 2002. J. 1987. Mircea. Editura Anastasia.Nisipeanu. în spiritul şcoalei active. Pernoud. Popescu. mitrop. Anastasia (Mama Sica ). Aramis. 1994. Bucureşti. 1981. Păcurariu. Pentru educaţia estetică a copilului. Studiu metodologic. Biserica şi cultura. Texte alese. f. 1994. Bucureşti. Paris.. f. M. Religia pentru copii. Bucureşti. Edit. premiată de Academia franceză de medicină ). Bucureşti. în S. Metodica predării religiei.. Sibiu. Păcate şi virtuţi. 1922. Popescu. Bucureşti. Laurence (colab.

Vâlcii. nr. Bucureşti.părintele pedagogiei moderne. Psihologia educaţiei. Fundaţiei România de mâine. Ilie. Lascarov-Moldovanu. Educaţia religioasă în concepţia lui Jan Amos Komensky . Bucureşti. Constantin. Şebu.. 2000. pr. Bucureşti. Episcopiei Ortodoxe Alba-Iulia. Împărtăşania şi Spovedania în slujba educării tineretului şcolar.. în "Altarul Banatului ". trad. Edit. pr. Remete. Rolul formativ al religiei.. pr. Nicolae (& colectiv). prof. Fundamente ale didacticii şcolare. Cartea creştinului începător. 1996. Stănculescu. 3-4/ 1997. pr. 1996. în S. M.. Ep. 1996. 56/1975. 1997.Postelnicu. Răducă. S.. Sebastian (& Monica şi Dorin Opriş). f. ilustrate cu ajutorul biografiilor. purtare şi stăruinţă. Catehizarea copiilor şi tineretului. Dunării de Jos. a. Metodica predării religiei. Bucureşti. Galaţi. 1945. Şendroiu. Bucureşti. Procopovici. Aramis. Sârbu. Ion. 1-4 / 1996. Actul catehetic: cateheza şi acţiunile sale. Curs de Catehetică. Manual pentru Seminariile Teologice. 291 p. Radu.. Idem. dactil. a III-a. Nela. Edit.T. pr. Valoarea catehetică a muzicii în cultul ortodox. . Rm. George. ed. Dogmatica Ortodoxă. Smiles. 1996. Religia în şcoală (Minifilocalie pentru viaţă). 2000. Edit. sau Caracter. 1-3 / 1994. Răduţ. 47 p. 5-6 / 1990. ms. de Al. prof.T. Rădulescu. Bucureşti. Alba Iulia. Ajută-te singur (Self-help). Rodica. obiectiv prioritar al Bisericii. G.B. Idem. pr.O. Mihai. nr. nr. Petre. S. Metode şi procedee de predare a religiei în şcoală. 2001. Vasile.

1-2 / 1949. nr. T. O sută de ani de la înfiinţare. Familia creştină. Petre. La Catéchèse.T. Paris.Şerbănescu. 1935. Spovedania şi duhovnicia. Bucureşti. Irina-Margareta Nistor. Funcţiunea catehetică a Sfintei Liturghii. 2000. Tilea. Vasilescu. (teză de doctorat). Emilian. Wackenheim. Putem creşte copii buni într-o lume negativă!. Probleme fundamentale în opera moral-socială a Sf. Psihologia contemporană şi învăţământul religios. 1939 (ed. Nicolae. pr. Terchilă. (în original. Editura "Curtea Veche". 1941. Col. pr. Bucureşti. Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti. pr. diac. Bucureşti. 1983. 1947. Bucureşti. Probleme de psihologie religioasă şi filosofie morală. 910/1981. Raising positive kids in a negative world). „Que sais-je?”. Ziglar. p. Nicolae. pr. Charles. Vintilescu. 1995). . BOR. 17-33. Scurte date despre învăţământul teologic superior din Principatele Române în prima parte a secolului al XIX-lea (până la 1864). Zig. trad. prof.. Ioan Gură de Aur: III. a II-a. S. Ediţia a II-a.. Sibiu. Idem. Gh.

..................... ÎNVĂŢĂMÂNTUL CATEHETIC ROMÂNESC....................................... V........................................ Catehetul Suprem ................................ Cateheza Sfinţilor Apostoli....... EXCURS ÎN ISTORIA CATEHEZEI................................................ ŞCOLILE CATEHETICE ........................ 17 7....................................................................... Precizări etimologice şi istorice.... Mântuitorul Iisus Hristos... 2 I.... 18 25 27 VI.................................... 8..................................... CATEHEZA ÎN PRIMELE VEACURI CREŞTINE 5........................... 16 6.......................... 6 Implicaţii actuale ... Literatura catehetică în primele veacuri creştine ..................................................... Slujirea harismaticilor ........................ 60 61 .......................................................C U P R I N S CUVÂNT ÎNAINTE......................................................... 4 Raportul cu Omiletica ................................................................................................ 59 Definiţii şi delimitări..................................................................................... 7 II.............................................. IMPORTANŢA PRINCIPIILOR DIDACTICE ÎN CATEHIZARE Intenţii....... 33 VI......................................................................................................... Repere ale unui scurt excurs istoric ...................................................... NOŢIUNI INTRODUCTIVE....................... 3 • • • Terminologie ................ 9 V..... Catehumenatul ....

............... 101 VIII.................................. Factori concreţi ai educaţiei religioase: • Dumnezeu .................. Buletinul parohial...................... 62 Nominalizarea principiilor didactice........................................... c........................... Factori speciali ai educaţiei religioase: 1............................................. 64 VII......................................................... Biblioteca parohială....................... • Profesorul............................................................. Terminologie........... 4............... educaţia............Avantajele utilizării principiilor didactice.............. Factori generali: ereditatea....... 104 3.............................. 79 80 77 77 74 74 75 • Biserica........ d....................................................factor şi izvor veşnic al educaţiei.. 1....... 107 109 110 ........................................................................................................................................................... MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE ÎN BISERICĂ............ b........ 5................................................. Cateheza........ Dialogul săptămânal.................... • Şcoala.... Idealul educaţiei religioase....................................................... Preliminarii............................................ 63 Descrierea principiilor didactice....................................................................................... 91 93 96 • Elevul................................................................................................................................................ 103 2........... 2.............. 3............. Preliminarii........................... Intenţii..... • Familia creştină..... FACTORII ESENŢIALI AI EDUCAŢIEI RELIGIOASE a..................................................... mediul........

Cateheză despre Sfânta Tradiţie.................. Etapele redactării şi prezentării catehezei ..................... 114 3............. 137 13................ 9................................ Cateheză despre Maica Domnului ................................................. 121 X.............. SCHIŢE DE PLANURI PENTRU CATEHEZE: 8......... 147 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ORIENTATIVĂ....... Cateheză despre Sfânta Treime .............. 143 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU EXAMENE... Cateheză despre importanţa lecturilor pentru luminarea credinţei.............. 130 11.....................IX....................................................... metodice şi practice .. Cateheză despre rugăciune ................. 124 Cateheză despre Sfânta Scriptură........................................................ro/ Adevaratul tau prieten ............. Planul catehezei . 114 4................................................ 133 12....................... Cateheză despre Sfânta Biserică ..............e-referate.................................................... Repere teoretice................. 140 14................................. 127 10............ 148 Powered by http://www....... REDACTAREA ŞI PREZENTAREA CATEHEZEI.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful