P. 1
32160554-teorie-biologie-din-ghid-pt-bacalaureat-de-nota-10-la-biologie-clasele-XI-XII

32160554-teorie-biologie-din-ghid-pt-bacalaureat-de-nota-10-la-biologie-clasele-XI-XII

|Views: 1,314|Likes:

More info:

Published by: Geambașu Florin Daniel on Jan 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/16/2013

pdf

text

original

ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ 1.

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN TOPOGRAFIA ORGANELOR ŞI A SISTEMELOR DE ORGANE Organele sunt alcătuite din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Sistemele de organe sunt unităţi morfologice care îndeplinesc funcţiile organismului: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere. Corpul uman este un tot unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional, fiind alcătuit din: cap,gât, trunchi şi membre. Capul este alcătuit din 2 părţi: -craniană, corespunzătoare neurocraniului(cutia craniană); -facială, corespunzătoare viscerocraniului(oasele feţei); Gâtul prezintă 2 părţi: -posterioară-nucală(ceafa); -anterioară-gâtul propriu-zis; Trunchiul este format din: -torace-cavitatea toracică; -abdomen-cavitatea abdominală; -pelvis-cavitatea pelviană. Muşchiul diafragmă separă cavitatea toracică de cea abdominală. Membrele sunt alcătuite din: -centuri; -porţiuni libere.

Membrele superioare sunt alcătuite din: -centura scapulară care leagă membrele superioare de trunchi; -porţiunea liberă are 3 segmente:braţ, antebraţ şi mâna. Membrele inferioare sunt alcătuite din: -centura pelviană care leagă membrele inferioare de trunchi; -porţiunea liberă are 3 segmente:coapsa,gamba şi piciorul.

PLANURI ŞI RAPORTURI ANATOMICE ALE CORPULUI UMAN Corpul uman este tridimensional, străbătut de 3 axe şi 3 planuri. AXELE corespund dimensiunilor spaţiului şi se întretaie în unghi drept. Axul longitudinal-vertical la om (în lungimea corpului) are 2 poli: -superior-cranial; -inferior-caudal. Axul sagital-anteroposterior(al grosimii corpului) are 2 poli: -anterior; -posterior. Axul transversal-orizontal(al lăţimii corpului) are 2 poli: -stâng; -drept. PLANURILE corpului uman trec prin câte două axe. Planul frontal,vertical:

-este paralel cu fruntea; -trece prin axul longitudinal şi transversal; -împarte corpul în 2 părţi asimetrice:( anterioară-ventrală) şi(posterioară-dorsală); (exemplu:nasul este situat anterior, coloana vertebrală posterior). Planul sagital, vertical: -este perpendicular pe planul frontal; -trece prin axul longitudinal şi sagital; -este planul simetriei bilaterale; -împarte corpul în 2 jumătăţi simetrice: dreaptă şi stângă; (exemplu:ochii sunt aşezaţi lateral faţă de nas şi medial faţă de urechi). Planul transversal, orizontal: -este perpendicular pe planul frontal şi sagital; -trece prin axul sagital şi transversal; -împarte corpul în 2 părţi asimetrice:superioară-cranială şi inferioară-caudală; (exemplu:ochii sunt situaţi cranial faţă de gură, iar gura, caudal faţă de nas). 2.FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN 2.1.FUNCŢIILE DE RELAŢIE SISTEMUL NERVOS Clasificarea sistemului nervos se face din punct de vedere topografic şi funcţional.

• • Nervii periferici alcătuiţi din prelungirile neuronale. sunt senzitivi. sistemul nervos se clasifică în: 1. Ganglionii nervoşi formaţi din aglomerări de corpi neuronali. -diencefal. în număr de 12 perechi. -nervi spinali. • mezencefal. 2.SISTEM NERVOS CENTRAL-NEVRAX SAU AX CEREBROSPINAL. b)Măduva spinării este localizată în canalul vertebral. se întinde de la vertebra cervicală C1 la vertebra lombară L2. -emisfere cerebrale.a coccigiană.I. sunt micşti. în număr de 31 perechi. este format din:encefal şi măduva spinării. • puntea lui Varolio. a)Encefalul (localizat în cutia craniană) este alcătuit din: -trunchi cerebral. de unde se continuă cu filum terminale până la vertebra a 2. epitalamus. hipotalamus. format din: • bulb rahidian.SISTEM NERVOS PERIFERIC. format din: • • • • talamus. este format din nervi periferici şi ganglioni nervoşi. metatalamus. sunt reprezentaţi de: . motori şi micşti. sunt reprezentaţi de: -nervii cranieni.Din punct de vedere topografic. -cerebel.

-2 coarne posterioare. SISTEMUL NERVOS SOMATIC FUNCŢIA REFLEXĂ Funcţia reflexă se realizează prin substanţa cenuşie a sistemului nervos. intervine în condiţii obişnuite de viaţă. periculoase. -ganglioni cranieni. ce conţin neuroni somatosenzitivi. II Din punct de vedere funcţional.sistemul nervos se clasifică în. -gangliono vegetativi.SISTEM NERVOS VEGETATIV(SNV). 1. SNV are 2 componente: -parasimpaticul. intervine în condiţii neobişnuite. Rol-integrarea organismului în mediul său de viaţă. 2. substanţa cenuşie este dispusă la interior şi prezintă prelungiri. -simpaticul. coordonează activitatea organelor interne(viscerelor).SISTEM NERVOS SOMATIC-AL VIEŢII DE RELAŢIE care asigură activitatea motorie somatică şi sensibilitatea senzitivosenzorială în funcţie de condiţiile mediului înconjurător. numite coarne: -2 coarne anterioare. . Distribuţia substanţei cenuşii în sistemul nervos central este următoarea: -La nivelul măduvei spinării.-ganglioni spinali. în condiţii diferite de viaţă. ce conţin neuroni somatomotori.

substanţa cenuşie formează: -la exterior-scoarţa cerebrală(cortexul cerebral).2 coarne laterale. vegetativi şi proprii. -În emisferele cerebrale. proporţional cu intensitatea stimulului. -În cerebel substanţa cenuşie formează: • la exterior-scoarţa cerebeloasă. Actul reflex este procesul fiziologic de răspuns la acţiunea unui stimul asupra unei zone receptoare. -la interior –nucleii bazali(corpii striaţi). -În trunchiul cerebral. senzitivi. Componentele arcului reflex Receptor→Centru nervos→Efector -Receptorul este o structură excitabilă care răspunde la stimuli. Rolul receptorului este de a transforma energia stimulului în influx nervos. -În diencefal. Clasificarea receptorilor: 1. fragmentată în nuclei:motori. metatalamus. epitalamus şi hipotalamus. • la interior-nuclei de substanţă cenuşie. sunt mase de substanţă cenuşie sub formă de nuclei în toate componentele sale:talamus. substanţa cenuşie este dispusă la interior.Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex.După localizare: . ce conţin neuroni vegetativi:visceromotori şi viscerosenzitivi. prin variaţii de potenţial gradate.

pericondru(înveliş conjunctiv al cartilajelor). periost(membrană conjunctivă a oaselor). face legătura dintre receptori şi centrii nervoşi. Este reprezentată de: • dendritele şi axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali.vestibulari). • tonici-activitate constantă pe durata aplicării stimulului.• exteroceptorii sunt situaţi spre periferia organismului şi primesc informaţii din mediul extern. . termoreceptori(pentru diferenţe de temperatură) algoreceptori-nociceptori(pentru durere) fotoreceptori. osmoreceptori(pt. termici.auditivi. articulaţii. • proprioceptorii sunt localizaţi în muşchi.dureroşi. -Calea aferentă este senzitivă.După natura agentului excitant: • • • • • • • mecanoreceptori(tactili. 3. 2. tendoane. • interoceptorii(visceroceptorii) sunt situaţi în pereţii organelor interne(viscerelor) şi primesc informaţii din interiorul organismului. gustativi). chemoreceptori(olfactivi. presiune osmotică).După viteza de adaptare: • fazici-activitate creşte la aplicarea stimulului şi scade la menţinerea stimulului. baroreceptori(pentru presiune). • dendritele şi axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni.

• axonii neuronilor motori din măduva spinării. CĂILE ASCENDENTE-ALE SENSIBILITĂŢII: -sunt senzitive. FUNCŢIA DE CONDUCERE CLASIFICAREA CĂILOR DE CONDUCERE FUNCŢIA DE CONDUCERE se realizează prin substanţa albă. -glande exocrine. . care răspund prin contracţie. face legătura dintre centrii nervoşi şi efectori. • fibrele motorii ale nervilor cranieni. -glande endocrine. Fiecare centru nervos are 2 compartimente funcţionale: • compartimentul senzitiv unde sosec informaţiile de la receptori. -Calea eferentă este motorie. -Efectorii execută comanda primită de la centrii nervoşi. care răspund prin secreţie.-Centrii nervoşi reprezintă toate structurile sistemului nervos central care analizează şi prelucrează informaţiile primite şi generează impulsuri nervoase. • compartimentul motor care transmite comenzile către efectori. transmiţând comenzile. formată din căi ascendente şi descendente. Sunt reprezentaţi de: -muşchii striaţi(efectori ai sistemului nervos somatic) -muşchii netezi(efectori ai sistemului nervos vegetativ). Este reprezentată de.

Proiecţia corticală este în neocortexul receptor-în zona somestezică I. termici şi dureroşi în scoarţa cerebrală. proprioceptori şi interoceptori) la centrii nervoşi şi deservesc sensibilitatea corpului. Sensibilitatea tactilă grosieră. pentru formarea senzaţiilor specifice. împreună cu calea spinotalamică. Căile sensibilităţii tactile grosiere au pe parcurs 3 neuroni: . conduc impulsuri cu rol în perceperea şi discriminarea stimulilor.Se încrucişează la nivelul bulbului rahidian. Rol-conduc informaţii tactile fine şi vibraţiile. • • Sensibilitatea tactilă fină. -al doilea neuron(deutoneuronul)-în nucleii Goll şi Burdach din bulb. -al treilea neuron(tritoneuronul)-în talamus. Căile sensibilităţii tactile fine au pe parcurs 3 neuroi: -primul neuron(protoneuronul)-în ganglionul spinal. 1.-conduc excitaţiile sub formă de influx nervos de la receptori(exteroceptori. -conduc impulsuri de la exteroceptorii tactili. -au pe parcurs 3 neuroni. au proiecţie corticală. Aceste căi sunt de 2 tipuri: • specifice pentru fiecare tip de sensibilitate(exteroceptivă şi proprioceptivă). epicritică este condusă prin fascilulele spinobulbare Goll şi Burdach.Căile sensibilităţii exteroceptive: -sunt căi specifice. • nespecifice care conduc sensibilitatea interoceptivă(visceroceptivă). protopatică este condusă prin fasciculul spinotalamic anterior.

-al doilea neuron(deutoneuronul)-în nucleii Goll şi Burdach din bulb. 2. .• • -primul neuron(protoneuronul)-în ganglionul spinal. Căile sensibilităţii proprioceptive conştiente au pe parcurs 3 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în ganglionul spinal. -conduc informaţiile de la proprioceptori. -al treilea neuron(tritoneuronul)-în talamus. Rol-conduc informaţiile de la proprioceptorii din regiunea gâtului. -al doilea neurno(deutoneuronul)-în cornul posterior medular. Proiecţia corticală în neocortexul receptor-în zona somestezică II. Sensibilitatea termică şi dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral. membrelor. Rol-conduc informaţii termice şi dureroase. Proiecţia corticală în neocortexul receptor-în zona senzitivomotorie. Proiecţia corticală în neocortexul receptor –în zona someostezică I. Sensibilitatea proprioceptivă conştientă este condusă prin fasciculele spinobulbare Goll şi Burdach. -al doilea neuron(deutoneuronul)-în corpul posterior medular. -al treilea neuron(tritoneuronul)-în talamus. trunchiului. -au proiecţie corticală sau subcorticală. Căile sensibilităţii termice şi dureroase au pe parcurs 3 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în ganglionul spinal. Rol-conduc informaţii tactile grosiere şi de presiune uşoară.Se încrucişează la nivelul măduvei spinării. -al treilea neuron(tritoneuronul)-în talamus.Se încrucişeazăla nivelul măduvei spinării. la scoarţa cerebrală.Se încrucişează la nivelul bulbului rahidian.Căile sensibilităţii proprioceptive-kinestezice: -sunt căi specifice.

Rol-conduc informaţiile de la proprioceptorii din regiunea gâtului. Căile sensibilităţii proprioceptive inconştiente au pe parcurs 2 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în ganglionul spinal.Căile motilităţii voluntare-piramidale Motilitatea voluntară este condusă prin căile piramidale corticospinale(directe şi încrucişate) şi corticobulbare. Proiecţia corticală în cerebel. a) Căile piramidale corticospinale: . -conduc impulsuri nervoase de la centrii nervoşi ai encefalului spre măduvă. Rol-conduc informaţii de la viscere. CĂILE DESCENDENTE-ALE MOTILITĂŢII: -sunt motorii. se încrucişează la nivelul măduvei spinării.• Sensibilitatea proprioceptivă inconştientă este condusă prin: -fasciculul spinocerebelos direct Flechsig care preia informaţii din partea inferioară a corpului. -căile nespecifice sunt reprezentate de substanţa reticulată care se întinde de la măduva sacrată până la talamus. -sunt de 2 tipuri:voluntare şi involuntare. 1. -fasciculul spinocerebelos încrucişat Gowers care preia informaţii din partea superioară a trunchiului şi membrele superioare. 3. -al doilea neuron(deutoneuronul)-în nucleii cornului posterior medular.Căile sensibilităţii interoceptive (visceroceptive) sunt specifice şi nespecifice: -căile specifice sunt conduse prin fasciculele spinotalamice. -deservesc motilitatea corpului. trunchiului şi membrelor în cerebel. nu se încrucişează.

formând fasciculul piramidal încrucişat.în nucleii motori de origine a fibrelor motorii ale nervilor cranieni.Căile motilităţii involuntare-extrapiramidale au origine corticală şi subcorticală. -la nivelul bulbului comportamentul este diferit: • 75% din fibre se încrucişează la nivelul bulbului. 2. -se încrucişează la nivele diferite ale trunchiului cerebral. precise. al doilea neuron(deutoneuronul). Rol-conduc comenzi pentru mişcările voluntare.-străbat descendent toate etajele trunchiului cerebral. coordonate. . precise. – -al doilea neuron(deutoneuronul)-în cornul anterior al măduvei spinării. membrelor şi o parte din regiunea gâtului de la nivelul centrilor motori ai cortexului cerebral. a) Căile extrapiramidale care au origine corticală : -fac sinapsă în ganglionii bazali(corpii striaţi). coordonate. ale musculaturii somatice din regiunea capului şi o parte din regiunea gâtului. Rol-conduc comenzi pentru mişcările voluntare. • 25% din fibre nu se încrucişează în bulb ci în măduva spinării. formând fasciculul piramidal direct. -sunt formate din 2 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în ariile neocortexului motor. – sunt formate din 2 neuroni: – -primul neuron(protoneuronul)-în ariile neocortexului motor. ale musculaturii somatice din regiunea trunchiului. a) Căile corticobulbare: -se opresc în bulbul rahidian.

b) Căile extrapiramidale care pornesc din centrii subcorticali: -au pe traseu 2 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în centrii subcorticali. • Reticulospinale -cu origine în substanţa reticulată a trunchiului cerebral. • Vestibulospinale -cu origine în nucleii vestibulari din bulbul rahidian. -ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării. -ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării. -al doilea neuron(deutoneuronul)-în cornul anterior al măduvei spinării. • Rubrospinale -cu origine în nucleii roşii din pedunculii cerebrali din mezencefal. -ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării. -ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării. • Olivospinale -cu origine în olivele bulbare din bulbul rahidian. -al doilea neuron(deutoneuronul)-în cornul anterior al măduvei spinării.-au pe traseu 2 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-în neocortexul motor. -sunt reprezentate de fasciculele: • Tectospinale -cu origine în coliculii cvadrigemeni din mezencefal. -ajung în cordoanele laterale ale măduvei spinării • Nigrospinale -cu origine în substanţa neagră din pedunculii cerebrali din mezencefal. .

scrisul. care acţionează în situaţii obişnuite de linişte şi relaxare a organismului. II Din punct de vedere structural şi topografic este asemănător cu sistemul nervos somatic. furie.Din punct de vedere structural şi funcţional. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV(SNV) CLASIFICARE Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului nervos care coordonează activitatea viscerală(inconştientă). cântatul la instrumente. sistemul limbic. fiind alcătuit din: • • sistem nervos central ce cuprinde: -centrii de comandă situaţi în măduva spinării şi trunchiul cerebral. -centrii de control şi integrare vegetativă din hipotalamus.-ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării. . spaimă. care acţionează în situaţii neobişnuite:frică. I. condusul maşinii.SNV este format din: • • sistemul nervos simpatic. scoarţa cerebrală.înotul. sistemul nervos parasimpatic(cranian şi sacral). Rol-conduc comenzi către muşchii scheletici şi determină contracţii musculare automate-intervin în realizarea unor activităţi umane complexe cum ar fi: mersul. sistem nervos periferic alcătuit din ganglioni vegetativi şi nervi.

Sistemul nervos simpatic -Centrii nervoşi simpatici sunt situaţi în măduva spinării. în coarnele laterale din regiunea toracică(T1-T12) şi lombară(L1-L2).crt Organul inervat 1. -Partea periferică este reprezentată de fibre nervoase de la nivelul trunchiului cerebral şi al măduvei spinării din regiunea sacrală şi plexuri vegetative. Globul ocular -muşchii radiari ai irisului(muşchi dilatator) -muşchii circulari ai irisului(constrictor) Efectele stimulării simpaticului -pupilodilataţie (midriază) Efectele stimulării parasimpaticului -nu are efect -nu are efect -pupiloconstricţie (mioză) -nu are efect -aplatizarea . Sistemul nervos parasimpatic -Centrii nervoşi parasimpatici sunt situaţi în trunchiul cerebral şi în coarnele laterale ale măduvei spinării din regiunea sacrată. -Partea periferică este reprezentată prin ganglioni vegetativi şi fibre vegetative preganglionare şi postganglionare. EFECTE ALE STIMULĂRII SISTEMULUI NERVOS SIMPATIC ŞI PARASIMPATIC Nr.

Glanda lacrimală -vasoconstricţie -diminuarea secreţiei 3.-muşchii radiari ai corpului ciliar cristalinului pt. vederea la distanţă -nu are efect -bombarea cristalinului pt. . Glandele salivare -vasoconstricţie -scade secreţia -secreţie salivară vâscoasă cu conţinut enzimatic bogat Glandele sudoripare -stimulează secreţia 4. 6. Plămâni: -bronhodilatator -arborele bronşic -inhibă secreţia -glandele mucoase Stomac -glande gastrice -scade secreţia -scad tonusul şi 8. vederea de aproape -vasodilataţie -stimulează secreaţia -vasodilataţie -creşte secreţia -secreţie salivară apoasă cu conţinut enzimatic redus -stimulează secreţia la nivel palmar -stimulează secreţia -muşchii circulari ai corpului ciliar 2. Glandele gastrice -scade secreţia Inima Vasele coronariene -cardiomoderator cardioaccelerator -coronaroconstrictor coronarodilatator -bronhoconstrictor -stimulează secreţia -creşte secreţia -cresc tonusul şi 7. 5.

Intestin -glande intestinale -tonus şi motilitate -sfinctere Pancreas Motilitatea -constricţie -nu are efect -scad tonusul şi motilitatea -constricţie -inhibă secreţia exocrină -inhibă secreţia -stimulează glicogenoliza -relaxează musculatura -contracţia sfincterului Oddi -depozitarea bilei în perioadele interdigestive -stimulează secreţia hormonală -stimulează contracţia Motilitatea -relaxare -stimulează secreţia -cresc tonusul şi motilitatea -relaxare -stimulează secreaţia exocrină şi endocrină -stimulează secreţia -nu are efect -contractă musculatura -relaxarea sfincterului Oddi -evacurea bilei în duoden în perioadele digestive 10. 11. Ficatul Vezicula biliară(colecist) 12. Glanda suprarenală Splina Rinichi -nu are efect 13. -nu are efect -vasoconstricţia -vasodilataţia capilarelor renale capilarelor (glomerulare) glomerulare .-tonus şi motilitate -sfinctere 9. 14.

19. toxice. 18. SIMPTOME -febră. -vărsături. -adoptarea unui . Vase sangvine -tegument -muşchi -creier Uterul Ţesutul erectil Termoreglare -nu are efect -vasodilataţie -nu are efect 17. alergice. -nu are efect -erecţie -vasodilataţie -termoliză NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE BOLI MENINGITA -inflamarea meningelor cerebrospinale(cel CAUZE infecţioase.-diminuarea diurezei 15. -dureri de cap. PREVENIRE -evitarea frigului sau căldurii excesive. Vezica urinară -relaxarea muşchilor vezicali -contracţia sfincterului intern -acumularea urinei între micţiuni -vasoconstricţie -vasodilataţie -vasoconstricţie uşoară -contracţie şi relaxare -vasoconstricţie -termogeneză -creşterea diurezei -contracţia muşchilor vezicali -relaxarea sfincterului intern 16.

-afecţiuni cardiace şi vasculare. -vărsături. -pierderea cunoştinţei -pierderea sensibilităţii şi motricităţii voluntare. -paloare. cafea. hipotensiune.a activităţii nervoase excesive. hemoragii cerebrale. intoxicaţii medicame n -toase hipertensiu nea arterială. accidente traumatice. -evitarea surmenajului. Coma -stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare HEMORAGII CEREBRALE -revărsarea sângelui din vasele cerebrale în ţesuturi şi cavităţi(accident -cefalee severă. -adoptarea unui stil de viaţă sănătos. -adoptarea unui stil de viaţă . a de lumină) -contracţia muşchilor cefei -modificări în lichidul cefalorahidia n -apare ca urmare a unei boli grave: meningita. -agitaţie. -evitarea consumului de tutun. alcool. tumori. cu păstrarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii.e 3 foiţe care protejează axul cerebrospinal) stil de viaţă fotofobie(fric sănătos. encefalita.

Analizatorii sunt alcătuiţi din punct de vedere anatomic din 3 segmente: 1. -obezitate.conduce şi transforma în senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. -pupile inegale.Segmentul periferic(receptorul): • este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simţ. -sifilisul. ANALIZATORII SEGMENTELE UNUI ANALIZATOR Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona. -proprioceptori-răspândiţi în sistemul locomotor.vascular cerebral) -fumatul şi consumul excesiv de alcool. -comă. traumatism e arteriale. • determină formarea potenţialului de receptor care se poate transforma în potenţial de acţiune. Clasificarea receptorilor în funcţie de topografie(localizare): -exteroceptori-localizaţi în piele. . -puls şi un sănătos. -leşinuri. ritm respirator accelerat. -modificări de personalitate . • este stimulat de variaţia unei anumite forme de energie. -tumorile cerebrale.

-receptori electromagnetici-stimulaţi de radiaţiile electromagnetice luminoase. • transformă în senzaţii specifice informaţiile primite. Clasificarea receptorilor după distanţa la care acţionează stimulul: -de contact –ex.Segmentul central: • este reprezentat de aria din scoarţa cerebrală la care ajunge calea de conducere. 3.receptorii auditivi. presiune. lovire. -algoreceptori-stimulaţi de orice excitant care produce dureri. -termoreceptori-stimulaţi de diferenţele de temperatură. -chemoreceptori-stimulaţi de modificarea concentraţiilor unor substanţe. distensie. Clasificarea receptorilor după natura excitantului: -mecanoreceptori-stimulaţi de atingere.Segmentul intermediar(de conducere): • este alcătuit din căile nervoase prin care potenţialele de acţiune formate la nivelul receptorilor ajung la centrii nervoşi superiori. -de distanţă-ex. • conduce de la receptori mesaje sub formă de impulsuri nervoase.receptorii tactili. 2. ANALIZATORUL VIZUAL .-interoceptori(visceroceptori)-situaţi în peretele organelor interne.

Tunicile globului ocular: 1. vasculară. 2. menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical. • irisul-alcătuit din fibre musculare netede circulare şi radiare.Tunica externă-prezintă: • sclerotica-porţiunea posterioară. • corneea-porţiunea anterioară. -cu fibre nervoase amielinice. Globul ocular este alcătuit din 3 tunici.avasculară. -procesele ciliare-ghemuri vasculare care secretă umoarea apoasă şi umoarea sticloasă. formei şi culorii obiectelor. -rol protector. -prezintă un orificiu central-pupila –cu diametrul variabil în funcţie de intensitatea luminii. • corpul ciliar format din: -muşchiul ciliar-alcătuit din fibre musculare netede dispuse radiar şi circular.Tunica internă-retina-membrană care conţine celule fotoreceptoare. 3. -transparentă.Rolul analizatorului vizual:diferenţierea lunimozităţii. alb-sidefie. orientarea în spaţiu.Tunica medie-are 3 porţiuni: • coroida-membrana pigmentară. . sistemul optic şi sistemul fotoreceptor. -opacă. -rol în nutriţia globului ocular.

celule pigmentare. Sistemul optic este format din mediile trasparente ale globului ocular. SEGMENTELE ANALIZATORULUI VIZUAL 1. -este locul pe unde iese nervul optic din retină. c. d. -la extremităţi se leagă de muşchiul ciliar prin ligamentul suspensor.Cristalinul-este o lentilă biconvexă. a.Corpul vitros(umoarea vitroasă)-se găseşte între cristalin şi retină. fovea centralis. -focalizează razele luminoase pătrunse prin pupilă. -are compoziţie asemănătoare lichidului cefalorahidian. • pata oarbă-nu conţine celule fotoreceptoare. Sistemul fotoreceptor-reprezentat de retină. -se află în camera anterioară(între cornee şi iris) şi în camera posterioară(între iris şi cristalin). în care se găsesc numai conuri şi reprezintă zona cu acuitatea vizuală maximă.-alcătuită din celule nervoase(celule fotoreceptoare. -este transparent. numită cristaloidă. -se află într-o capsulă elastică. neuroni multipolari). -are 2 zone importante: • pata galbenă(macula lutea)-unde predomină celule cu conuri. -are în centru o depresiune. secretat de procesele ciliare.Corneea b.Segmentul periferic(receptorul)-reprezentat de celulele fotoreceptoare: . celule de susţinere.Umoarea apoasă-lichid transparent. neuroni bipolari. cu consistenţă de gel.

. transmiterea mesajelor vizuale. de 125-130 milioane. -sunt receptori pentru vederea diurnă şi perceperea culorilor. b) celulele cu bastonaşe-sunt în nr. -al treilea neuron(tritoneuronul)-este în corpul geniculat lateral din metatalamus. denumite tracturi optice. -au prag de sensibilitate ridicat.a) celulele cu conuri-sunt în nr. -conţin pigmentul numit iodopsină.La nivelul chiasmei optice se încrucişează axonii care provin din jumătăţile nazale ale celor 2 retine. formarea senzaţiilor vizuale. -al doilea neuron(deutoneuronul)-este un neuron multipolar din retină. -sunt receptori pentru vederea nocturnă şi crepusculară. 3. pe marginile scizurii calcarine.Din chiasma optică pornesc 2 fascicule.Segmentul central-este localizat în aria vizuală din lobul occipital.Fiecare tract optic conduce informaţia din jumătatea temporală a retinei de aceeaşi parte şi din jumătatea nazală a retinei din partea opusă. de 5-7 milioane. 2.este format din 3 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-este un neuron bipolar din retină. FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL Procesele prin care se realizează vederea sunt: recepţia vizuală. -conţin pigmentul fotosensibil numit rodopsină(purpurul retinian).Axonii neuronilor multipolari formează nervul optic. -au prag de sensibilitate scăzut.Segmentul intermediar(de conducere).

reale. Ochiul miop-este mai alungit anteroposterior decât ochiul normal-miopie axială-sau curbura cristalinului este exageratămiopie de curbură. Acomodarea-este un proces automat de adaptare a ochiului pt. vederea clară a obiectelor situate între punctul proxim şi punctul remotum. • Punctul proxim=punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clară a obiectului se face cu efort maxim de acomodare. • lumină slabă-se contractă fibrele musculare radiare(inervate de fibre nervoase parasimpatice). . mai mici şi răsturnate ale obiectelor. -fasciculul de raze paralele focalizează în faţa retinei.Recepţia vizuală se realizează la nivelul celulelor fotoreceptoare din retină şi se bazează pe mecanisme optice şi pe fenomene fotochimice. -pupila se măreşte =pupilodilataţie=midriază. -pupila se micşorează=pupiloconstricţie=mioză. -se corectează cu lentile divergente(biconcave). • lumină puternică-se contractă fibrele musculare circulare ale irisului(inervate de fibre nervoase parasimpatice).Pe retină se formează imagini clare. Ochi emetrop(normal)-razele de lumină paralele emise de un obiect situat la infinit focalizează pe retină. -imaginea formată este neclară. -imaginea formată este neclară. -fasciculul de raze focalizează în spatele retinei. Ochiul hipermetrop-este mai turtit decât ochiul normalhipermetropie axială-sau cristalinul este prea aplatizathipermetropie de curbură. -se corectează cu lentile convergente(biconvexe) Reflexul pupilar fotomotor-irisul reglează reflex(prin variaţia diametrului pupilar) cantitatea de lumină proiectată pe retină.

-stimularea unei singure categorii de conuri determină senzaţia culorii absorbite. -stimularea concomitentă şi inegală a celor 3 categorii de conuri dă diferitele senzaţii cromatice. -contracţia fibrelor circulare ale muşchiului ciliar(inervate de fibre nervoase parasimpatice). -adaptarea la întuneric durează 30-40 min. -curbura cristalinului creşte. . -adaptarea la lumină durează 5 min. Mecanismul vederii cromatice-teoria tricromatică Young – Helmholtz-consideră: -retina alcătuită din 3 tipuri de celule cu conuri: ce conţin pigmenţi pt. -depinde de cantitatea de pigment fotosensibil din celulele fotoreceptoare şi durata expunerii lor la lumină sau la întuneric. -micşorarea pupilei. -ligamentele cristalinului se relaxează. verde şi albastru. Adaptarea celulelor fotoreceptoare: -se realizează prin descompunerea pigmenţilor fotosensibili sub acţiunea luminii şi refacerea pigmenţilor la întuneric. culorile roşu.• Punctul remotum=punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clară a obiectului se face fără acomodare. În procesele de acomodare apar mai multe modificări: -rotirea internă a globilor oculari datorită contracţiei muşchilor extrinseci.

-intoxicaţii. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE ALE ANALIZATORULUI VIZUAL BOLI Cataracta -opacifierea totală sau parţială a cristalinului CAUZE -lovituri. -neutilizarea echipamentului adecvat de către muncitorii care lucrează la temperaturi ridicate. -vârsta înaintată. fabrici de sticlă) SIMPTOME -pierderea vederii. -evitarea privitului îndelungat la televizor.-stimularea concomitentă şi egală a celor 3 categorii de conuri dă senzaţia de lumină albă. -ereditate. -congenitale. -diabet. -boli vasculare. PREVENIRE -modificarea -respectarea culorii pupilei. radiaţii infraroşii(turnătorii. Glaucomul(apa neagră)produce atrofierea nervului optic şi îngustarea -atrofierea nervului optic. -scăderea vederii până la piederea . -folosirea ochelarilor de soare şi a ochelarilor de protecţie la locul de muncă. regulilor de igienă a vederii. vântului. -în lipsa stimulării luminoase se produce senzaţia de negru. -vârsta înaintată. -evitarea frigului. -creşterea tensiunii intraoculare.

-senzaţie de arsură la nivelul ochilor şi lăcrimare. dureri de cap violente. prosop. -prezintă la exterior timpanul. -roşeaţă în ochi. mâncărimi oculare. -scurgere purulentă. ei. Conjunctivita -inflamaţie a conjunctivei globului ocular -este o boală contagioasă-se transmite prin secreţii care ajung pe mâini.faţă de pernă. iar spre interior ferestra ovală şi fereastra rotundă. .câmpului vizual -miopie. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR Urechea este formată din: -urechea externă-formată din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. -urechea medie(camera timpanică)-situată în osul temporal. -evitarea înotului în ape poluate. -netratată duce la orbire -infecţie virală -inflamarea şi înroşires conjunctivei globului ocular.

SEGMENTELE ANALIZATORULUI AUDITIV 1. -între timpan şi membrana ferestrei ovale se află lanţul de 3 oscioare:ciocanul. -este împărţită de lama spirală osoasă. • în canalele semicirculare. vestibul membranos(format din utriculă şi saculă) şi melcul membranos(canalul cohlear). urtriculă şi saculă se află receptori vestibulari. membrana vestibulară în: 2 rampe:rampa vestibulară şi rampa timpanică care comunică prin helicotremă. -labirintul membranos: • conţine endolimfă. • . -conţine aer la presiune atmosferică. -urechea internă-este formată din labirintul osos în care se află labirintul membranos. • alcătuit din canale semicirculare membranoase.Segmentul periferic(receptorul)-se află în mecul membranos(cohlee). Cohleea-este un canal osos răsucit de 2 ori şi jumătate în jurul unui ax central-columela. vestibulul osos şi melcul osos(cohleea).-comunică cu nasofaringele prin trompa lui Eustachio. • alcătuit din 3 canale semicirculare. • în melcul membranos se găsesc receptori pentru auz. -labirintul osos: • conţine perilimfă. membrana vestibulară şi peretele extern l cohleei. membrana bazilară. • canalul cohlear-delimitat de membrana bazilară. nicovala şi scăriţa.

• celule senzoriale auditive-prezintă la polul apical cili care străbat membrana reticulară.Sistemul de oscioare transmite vibraţiile la fereastra ovală de unde sunt preluate de perilimfa din rampa vestibulară şi timpanică.Oscilaţiile perilimfei determină şi oscilaţii . -format din: • celule de susţinere-delimitează tunelul lui Corti.Segmentul central-se află în girusul temporal superior.-conţine receptorii auditivi –în organul Corti. iar vârful se inclavează în membrana tectoria. 3.000 Hz şi intensitatea de 1-120 db(decibeli). -al patrulea neuron-se află în corpul geniculat medial din talamus. FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI ACUSTIC Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă între 1620. -axonii formează ramura acustică(cohleară) a nervului acusticovestibular. -al doilea neuron(deutoneuronul)-situat în nucleii cohleari din punte. -al treilea neuron-se află în coliculul inferior din mezencefal. conductul auditiv extern le transmite la membrana timpanică. care vibrează. 2. Organul Corti-situat între faţa internă a membranei bazilare şi membrana tectoria.Segmentul intermediar(de conducere)-este format din 4 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-este localizat în ganglionul spiral Corti din columelă.Pavilionul captează undele sonore. -dendritele sunt conectate cu celulele senzoriale.

• permite menţinerea echilibrului în condiţii statice şi dinamice. prin calea auditivă. la segmentul central. Macula: • se află în utriculă şi saculă. transmis sub formă de impuls nervos. laterale). • conţine celule de susţinere şi celule senzoriale cu cili care se află în contact cu o masă gelatinoasă. • conţin celule de susţinere şi senzoriale cu cili înglobaţi într-o masă gelatinoasă(cupula). deoarece membrana vestibulară este extrem de subţire.Segmentul intermediar(de conducere)-este alcătuit din 3 neuroni: -primul neuron(protoneuronul)-se află în ganglionul vestibular Scarpa.Oscilaţiile perilimfei determină deformarea membranei bazilare pe care se află organul Corti. • menţin echilibrul în condiţiile acceleraţiilor circulare ale capului şi corpului(mişcări în jurul axei orizontale. Crestele ampulare: • se află în ampulele canalelor semicirculare membranoase. SEGMENTELE ANALIZATORULUI VESTIBULAR 1.Segmentul periferic(receptor)-este reprezentat de crestele ampulare şi aparatul otolitic(macula). unde se transformă în senzaţie de auz.La baza melcului se percep sunetele înalte. -dendritele sunt conectate cu celulele senzoriale. . verticale.Cilii celulelor auditive se îndoaie faţă de membrana tectoria şi se declanşează un potenţial de acţiune.ale endolimfei. iar la vârful acestuia se percep sunetele joase. ce conţine otoliţi(cristale microscopice de carbonat de Ca). 2.

-al treilea neuron-se află în talamus.Canalele semicirculare verticale informează asupra mişcărilor în jurul axelor orizontale(căderi. sărituri). sau lateral).Canalele semicirculare orizontale şi laterale informează asupra mişcărilor în jurul axului vertical(răsuciri. înapoi. • mişcările de rotaţie antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare aflate în planul rotaţiei respective.-axonii formează ramura vestibulară a nervului acustico-vestibular. -al doilea neuron(deutoneuronul)-se află în nucleii vestibulari din bulbul rahidian. otolitele sunt împinse în sens opus mişcării. FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VESTIBULAR • când capul stă nemişcat otolitele apasă asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri nervoase spre segmentul central. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE A ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE . întoarceri).Se declanşează impulsuri nervoase care ajung la segmentul central şi se declanşează reacţii motorii pentru corectarea poziţiei corpului şi capului.Segmentul central –se află în girusul temporal superior. • când capul şi corpul suferă accelerări liniare(înainte. 3.La nivelul receptorilor iau naştere potenţiale de acţiune care sunt transmise prin nervul vestibular până la segmentul central. informându-l asupra poziţiei corpului.

Otita -micotice.dureroşi. -otita medie=infecţia urechii medii. Otita externăeczemă acută sau cronică. keratinizat. urechii externe. aşezat pe membrana bazală. -prezintă paile dermice. -respectarea regulilor de igienă a urechii. frisoane. -otita -bacteriene. Otita medie -durere. -febră. Dermul-ţesut conjunctiv dens.hipoderm. de presiune şi vibratorii. -perforarea timpanului. -stare generală proastă. derm. . Epidermul-ţesut epitelial pluristratificat. Pielea este formată din 3 straturi :epiderm. situaţi în piele.encefalite. externă=infecţia -virale. termici. -complicaţii: meningite. ANALIZATORUL CUTANAT Analizatorul cutanat conţine receptorii tactili. -scăderea auzului.

. -au pe parcurs 3 neuroni. b)Receptorii termici: • corpusculii Krause-în derm.Segmentul de conducere-este reprezentat de căile sensibilităţii exteroceptive: -conduc informaţiile de la exteroceptorii tactili. sensibilitatea termică şi dureroasă.Hipodermul-ţesut conjunctiv lax.corpusculii Vater-Pacinisituaţi în hipoderm.Segmentul periferic(receptorul): a)Receptorii tactili: • • corpusculii Meissner. dureroşi în scoarţa cerebrală. formarea senzaţiilor specifice. pt. • corpusculii Ruffini-în hipoderm. -anterior-pt. 2. -al doilea neuron-în cornul posterior al măduvei spinării. SEGMENTELE ANALIZATORULUI CUTANAT 1.corpusculii Merkel-sunt situaţi în derm. sensibilitatea tactilă grosieră şi protopatică. cu celule adipoase. corpusculii Golgi. c)Receptorii dureroşi: • terminaţii nervoase libere-în epiderm. derm. -primul neuron-neuronul somatosenzitiv din ganglionul spinal. -este rezerva de grăsime subcutanată a organismului. termici. corpusculii Ruffini. -conduc impulsuri prin fasciculele: a)spinotalamice-lateral-pt.

-al treilea neuron-în talamus. b)spinobulbare-pt. • Discriminarea tactilă-2 sau mai multe excitaţii tactile aplicate simultan sunt recepţionate numai dacă distanţa dintre puncte este suficient de mare. Sensibilitatea termică-este neuniformă pe suprafaţa tegumentului. Sensibilitate tactilă grosieră(protopatică)-este determinată de apăsare. cald.Segmentul central-se află în girusul postcentral din lobul parietal-ariile somestezice. -receptorii sunt situaţi în profunzimea tegumentului.în nucleii Goll şi Burdah din bulbul rahidian. -al doilea neuron. -intensitatea senzaţiei depinde de mărimea suprafeţei excitate şi de diferenţa de temperatură dintre tegument şi excitant. -receptorii pt. -al treilea neuron-în talamus. rece sunt mai numeroşi decât cei pt. -primul neuron-neuronul somatosenzitiv din ganglionul spinal. • se încrucişează la nivelulu măduvei spinării. 3.sensibilitatea tactilă fină. . • se încrucişează la nivelul bulbului rahidian. -zone cu sensibilitate mare sunt pulpa degetelor şi buzele. FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI CUTANAT Sensibilitatea tactilă fină(epicritică)-este determinată de deformări uşoare ale tegumentului.

-evitarea contactului direct cu persoanele . toaletei. cu lichid. -zone cu sensibilitate mare:degete. -durerea tegumentară se manifestă cu o mare capacitate de discriminare. mâini cu apă şi săpun înainte -senzaţie de de masă şi arsură şi după folosirea mâncărime. -algoreceptorii sunt mai mari în viscere. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE A ANALIZATORULUI CUTANAT BOLI Herpesulboală a pielii şi a mucoaselor CAUZE -virale SIMPTOME PREVENIRE -erupţie de mici -baie generală băşicuţe pline regulată.Sensibilitatea dureroasă-este determinată de excitanţi care produc leziuni celulare. -folosirea prosopului individual. -spălarea pe -eroziuni. vârful limbii. buze. -durerea viscerală nu se poate localiza precis.

în şaua turcească a osului sfenoid.Este localizată la baza creierului.Tija pituitară este alcătuită din: -sistemul port-hipofizar.are 3 lobi:anterior.coticosuprarenale -stimulează secreţia gl. foliculostimulant.somatotrop. -stimulează secreţia de hormoni ai glandei tiroide. -hormoni non-glandulotropi:h. alcătuit din vase de sânge dispuse între hipotalamus şi lobul anterior al hipofizei.bolnave. alcătuit din fibre nervoase dispuse între hipotalamus şi lobul posterior al hipofizei. LOBUL ANTERIOR(ADENOHIPOFIZA) produce: -hormoni care controlează activitatea altor glande endocrineglandulotropi:tirotropina. corticosuprarenale.are rol în transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul posterior al hipofizei. carticotropina. -tractul hipotalamo-hipofizar. Hipofiza este legată de baza hipotalamusului prin tija pituitară. intermediar şi posterior.corticotropina(ACTH): -controlează creşterea şi dezvoltarea gl. • Structură. GLANDELE ENDOCRINE HIPOFIZA-GLANDA PITUITARĂ • Localizare(topografie). hormonul luteinizant şi h.are rol în transportul hormonilor de la hipotalamus la adenohipofiză. H. glandulotropi: 1. 2. .prolactina.tirotropina(TSH): -controlează creşterea şi dezvoltarea glandei tiroide.

-stimulează sinteza de proteine. prin stimularea creşterii oaselor lungi. a unor viscere(organe interne). dar armonioasă şi dezvoltare psihică normală. -determină mobilizarea acizilor graşi din depozitele lipidice. limbii şi buzelor. Hormonii non-glandulotropi: 1. determină la copii.3. dezvolatrea organelor interne(viscere). -la bărbaţi stimulează secreţia de h.foliculostimulant(FSH)-determină: -la femei creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni şi secreţia de estrogeni(h. Hipersecreţia de STH. a oaselor feţei.prolactina stimulează: -secreţia lactată. -are efect hiperglicemiat. Hiposecreţia de STH. masculini(androgeni.a mandibulei.H. Hipersecreţia de STH.h. caracterizat prin:talie redusă. gigantismul caracterizat prin creştere exagerată în înălţime(peste 2 m). . -la bărbaţi stimulează spermatogeneza(producerea spermatozoizilor). determină la copii nanismul hipofizarpiticismul hipofizar.sexuali feminini). determină la adult acromegalia. 2. testosteron) 4. la nivelul tubilor seminiferi ai testiculelor.somatotrop(STH): -are rol în creşterea şi dezvoltarea organismului.luteinizant(LH)-determină: -la femei ovulaţia ţi apariţia corpului galben. -dezvoltarea glandelor mamare. caracterizată prin creştere exagerată a mâinilor.h. dezvoltarea masei musculare. dezvoltare fizică redusă.

ducând la expulzia fâtului.LOBUL INTERMEDIAR(MIJLOCIU) Produce h. -eliberarea laptelui din glandele mamare. . vasopresina: -determină reabsorbţia apei la nivel renal. -creşte tensiunea arterială când se află în cantităţi mari. -are efect antidiuretic. TIROIDA • • • Localizare:este situată în partea anterioară a gâtului. melanocitostimulator(MSH) –stimulează sinteza de melanină. uniţi printr-un istm. în melanocite. 2. hipotensiune(scăderea tensiunii arteriale).Ei sunt: 1. prin poliurie(eliminarea unei cantităţi mare de urină). Hormonii tiroidieni:tiroxina şi triiodotironina. LOBUL POSTERIOR(NEUROHIPOFIZA) Conţine un depozit de hormoni.Hormonii produşi se numesc neurosecreţii sau neurohormoni. Hiposecreţia de ADH. întro lojă fibroasă. polidipsie(consumarea unei cantităţi mare de apă). prin micşorarea cantităţii de urină eliminată.H. Structură:are 2 lobi. determină diabetul insipid. caract. antidiuretic(ADH). cu rol de pigmentare a pielii. de aceea se numeşte vasopresină. produşi de nuclei hipotalamici anteriori.Ocitocina stimulează: -contracţia uterului la gravide în perioada travaliului.

hipertensiune. -stimulează activitatea gonadelor.Un rol important în alimentaţie îl are sarea iodată. Lipsa iodului din alimentaţie produce guşa endemică. însoţită de mărirea glandei. caracterizat prin:creştere în greutate. -determină descompunerea proteinelor şi creşterea eliminărilor de azot. -stimulează lipoliza(descompunerea lipidelor). Hipersecreţia tiroidiană determină la adult boala BasedowGraves(guşa exoftalmică). dezvoltare fizică şi psihică redusă(cretinism). manifestat prin creşterea metabolismului bazal.senzaţie permanentă de frig. guşă. caracterizat prin:înălţime redusă.Acţiunile hormonilor tiroidieni:-au efect calorigen. -au rol în creşterea şi dezvoltarea organismului. -produc iritabilitate şi nelinişte. caracterizată prin:slăbire accentuată. -determină hiperglicemie. piele uscată şi îngroşată. Hiposecreţia tiroidiană determină la adult mixedemul. căderea părului . în special a sistemului nervos. care se caracterizează prin:hiposecreţie tiroidiană. edem mucos. nelinişte. PANCREASUL ENDOCRIN . hiperfagie(creşterea poftei de mâncare). scăderea capacităţii de concentrare şi învăţare. Hiposecreţia tiroidiană determină la copil nanismul tiroidian. iritabilitate. defecte ale dinţilor. deoarece este o sursă de iod. deformări osoase. care este necesar formării hormonilor tiroidieni.ochi exoftalmici(ieşiţi din orbite).

Hiposecreţia de insulină determină. -poliurie(eliminarea unei cantităţi mari de urină).Insulina: • Este principalul h. -stare de apatie. caracterizat prin: -hiperglicemie(creşterea glicemiei peste valorile normale). -polifagie(consumarea unei cantităţi mari de alimente). în spatele stomacului. formate din: -celule alfa care produc glucagon. -determină lipogeneza(formarea de lipide) din glucoză. -intensifică consumul de glucoză la nivel celular. stimulează sinteza proteinelor. -stimulează glicogenogeneza hepatică(formarea de glicogen din glucoză). -celule beta care produc insulină.• • Localizare:în cavitatea abdominală. hipoglicemiant al organismului. Hipersecreţia de insulină determină hipoglicemie. diabetul zaharat. -glucozurie(prezenţa glucozei în urină). -scăderea în greutate. -polidipsie(consumarea unui volum mare de lichide). 2. scăderea forţei musculare şi chiar pierderea cunoştinţei şi apariţia stării de comă. deoarece: -stimulează pătrunderea glucozei în ţesutul muscular şi ţesutul adipos.Glucagonul . Structură:este alcătuit din celulele insulelor Langerhans. Acţiunile hormonilor pancreatici: 1. • La nivelul metabolismului proteic.

Este principalul hormon hiperglicemiant, deoarece: -stimulează glicogenoliza(descompunerea glicogenului în glucoză), numai la nivel hepatic, nu şi muscular; -stimulează gluconeogeneza(formarea de glucide din aminoacizi). GLANDELE SUPRARENALE • Localizare: sunt situate la polul superior al rinichiului. • Structură:sunt alcătuite din 2 formaţiuni:corticosuprarenala şi medulosuprarenala. • Corticosuprarenala este dispusă la periferia glandei şi produce următoarele grupe de hormoni:glucocorticoizi, mineralocorticoizi şi sexosteroizi. A.Hormonii glucocorticoizi sunt reprezentaţi de cortizol.Ei determină următoarele acţiuni: -stimulează gluconeogeneza(sinteza de glucoză din aminoacizi) şi hiperglicemie; -la nivelul metabolismului proteic determină creşterea excreţiei de azot; -la nivelul metabolismului lipidic produce activarea lipolizei(descompunerea lipidelor). Glucorticoizii sunt utilizaţi pt. tratarea unor afecţiuni, ei având rol antiinflamator. B.Hormonii mineralocorticoizi sunt reprezentaţi de aldosteron care determină la nivelul tubilor colectori şi distali ai nefronului: -creşterea reabsorbţiei apei şi a sodiului; -creşterea eliminărilor de potasiu şi hidrogen.

În acest fel, aldosteronul determină diminuarea cantităţii de urină şi creşterea acidităţii acesteia. C.Hormonii sexosteroizi au acţiune asemănătoare cu cei produşi de gonade.Contribuie la apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale secundare.Acestea diferenţiază cele două sexe la pubertate. • Medulosuprarenala reprezintă partea mijlocie a glandei. Produce hormonii:adrenalina şi noradrenalina.Aceşti hormoni au următoarele efecte: -la nivelul sistemului cardiovascular produce:tahicardie(accelerarea bătăilor inimii), vasoconstricţie şi hipertensiune; -la nivelul sistemului digestiv produce:relaxarea musculaturii netede, contracţia sfincterelor, inhibarea secreţiilor digestive; -produce glicogenoliză şi hiperglicemie. Adrenalina acţionează în special pe metabolismul energetic, iar noradrenalina are acţiuni vasculare mai intense.Aceşti hormoni se mai numesc catecolamine şi au efecte similare cu efectele stimulării sistemului nervos simpatic. GONADELE

Gonadele sunt glande mixte şi sunt reprezentate de ovar şi testicul. Funcţia endocrină a testicului • Localizare testicul în regiunea inghinală. • Structură: conţine tubi seminiferi care produc spermatazoizi şi celule interstiţiale Leydig ce produc hormonul sexual masculin, numit testosteron.

• Efectele testosteronului: -stimulează creşterea şi dezvoltarea organelor genitale masculine; -asigură dezvoltarea şi menţinerea caracterelor şi menţinerea caracterelor sexuale secundare(dezvolatrea scheletului şi a masei musculare, pilozitatea, îngroşarea vocii, distribuţia grăsimii de rezervă); -determină dezvoltarea masei musculare(anabolizant proteic). Funcţia endocrină a ovarului: • Localizare: în regiunea pelviană. • Structură:conţine o zonă corticală, unde sunt prezenţi foliculii ovarieni care produc hormonii sexuali feminini şi o zonă medulară, formată din ţesut conjunctiv lax, vase de sânge şi nervi. • Hormonii secretaţi de ovarul endocrin sunt:estrogenii şi progesteronul. Hormonii estrogeni sunt sintetizaţi de: -celulele foliculului ovarian, în timpul maturării; -corpul galben; -placentă, în timpul sarcinii. Efectele estrogenilor: -stimulează proliferarea mucoasei şi musculaturii uterine; -stimulează dezvoltarea glandelor mamare; -stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femei. Progesteronul este sintetizat de: -corpul galben; -placentă, în timpul sarcinii; -glandele corticosuprarenale.

1.Efectele progesteronului: -acţionează asupra mucoasei uterine. -osul etmoid şi sfenoid aşezate la baza cutiei craniene. -oasele parietale(oasele bolţii craniene).SCHELETUL CAPULUI este format din 22 de oase şi cuprinde:neurocraniul. scheletul trunchiului şi scheletul membrelor superioare şi inferioare. b)Viscerocraniul-este format din 14 oase din care: . • 2 perechi -oasele temporale(oasele tâmplelor). viscerocraniul. formată din 8 oase late care adăpostesc encefalul din care: • 4 neperechi: -osul frontal(osul frunţii). a)Neurocraniul-cutia craniană. determinând modificări secretorii care o pregătesc pentru nidaţie(fixarea celulei ou). Totalitatea oaselor legate între ele prin articulaţii formează scheletul corpului care cuprinde peste 200 de oase. -osul occipital(osul cefei). SISTEMUL OSOS Mişcarea se realizează prin intermediul sistemului osos-partea pasivă şi sistemul muscular-partea activă a aparatului locomotor. SCHELETUL ALCĂTUIRE După regiunile corpului se disting :scheletul capului.

SCHELETUL TRUNCHIULUI cuprinde:coloana vertebrală. formată din 4-5 vertebre reduse. formată din 5 vertebre. formată din 12 vertebre. formată din 7 vertebre.• 2 oase nepereche: osul vomer. b)Coastele sunt în număr de 12 perechi. -oasele nazale. a)Coloana vertebrală este formată din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale. -lombară. -oasele zigomatice. cu convexitate dispusă posterior. -oasele cornetele nazale inferioare. -cifoza toracală şi cifoza sacrală. Prezintă 4 curburi fiziologice: -lordoza cervicală şi lordoza lombară. • 6 oase perechi: -oasele maxilare. -coccigiană. coastele şi sternul. -oasele lacrimale. -sacrală. -oasele palatine. Cuprinde 5 regiuni: -cervicală. sunt oase late şi se împart în: . -toracală. osul maxilarului inferior-mandibula.formată din 5 vertebre. cu concavitatea dispusă posterior. 2.

coastele şi regiunea toracală a coloanei vertebrale. 3. -se articulează cu claviculele şi primele 7 perechi de coaste. formează cutia toracică. -flotante-ultimele 2 perechi XI-XII care nu se articulează cu sternul. manubriu şi apendice xifoid. -claviculă. c)Sternul -osul pieptului. 5 metacarpiene şi 14 falange. a)Scheletul membrelor superioare cuprinde: • • centura scapulară care leagă oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului şi este formată din: -omoplat-scapulă. scheletul membrului liber propriu-zis format din: -scheletul braţului-humerus. -scheletul mâinii-8 carpiene. -este os lat. -scheletul antebraţului-radius şi cubitus. b)Scheletul membrelor inferioare cuprinde: • centura pelviană care leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului şi este formată din: .-coaste adevărate-primele 7 perechi de la I-VII care se articulează direct cu sternul prin cartilajele costale proprii. -format din corp. -coaste false-următoarele 3 perechi VIII-X care se articulează indirect cu sternul prin cartilajul celei de a 7-a coaste. Sternul.SCHELETUL MEMBRELOR este format din scheletul centurilor şi scheletul membrelor propriu-zise.

-scheletul piciorului-7 tarsiene. • oasele reprezintă pârghiile cu rol în mişcare. adăposteşte măduva spinării. ROLUL SISTEMULUI OSOS Sistemul osos îndeplineşte funcţii importante pt. viaţa organismului: asigură staţiunea bipedă a omului. formează cavităţi de protecţie: -cutia craniană. 5 metatarsiene şi 14 falange. care împreună cu osul sacrum şi coccisul formează bazinul. plămânii. ulnă). reprezintă locuri de inserţie pentru muşchi. • • • • -bazinul adăposşteşte organe ale sistemului digestiv. scheletul membrului liber propriu-zis format din: -scheletul coapsei-femur. adăposteşte inima. dau formă caracteristică corpului. tibie.• -2 oase coxale. CREŞTEREA ÎN LUNGIME ŞI GROSIME A OASELOR 1)Creşterea în lungime: -caracterizează oasele lungi(ex. • constituie depozit de săruri minerale.: femur. -cutia toracică. radius. • prin măduva roşie contribuie la formarea elementelor figurate ale sângelui. -canalul vertebral.vasele mari. -rotula(patela)osul genunchiului. . adăposteşte encefalul. excretor şi reproducător. -scheletul gambei-tibie şi fibulă(peroneul).

-statul îndelungat în picioare. scurte.DEFORMĂRI OSOASE pot avea cauze diferite: -suprasolicitări în timpul unor activităţi. 2)Creşterea în grosime: -caracterizează toate formele de oase:lungi. de prezenţa vitaminelor (A. b)scolioza-constă în devierea laterală a coloanei vertebrale. ciclişti. -încălţăminte strâmtă. a)cifoza-caracterizată prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale(cocoaşă).Mai des întâlnită la ceasornicari.C. Cauza-ţinuta incorectă a corpului timp îndelungat. de o alimentaţie bogată în calciu şi fosfor. -se realizează prin activitatea periostului-membrană conjunctivă situată la exteriorul osului care asigură formarea de ţesut osos nou prin osificare de membrană. late. cizmari. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE 1. situate la limitele dintre diafiză şi epifiză. rezultatul fiind o asimetrie a trunchiului. persoane care muncesc stând în poziţie aplecată. Creşterea oaselor depinde de factori endocrini. -ţinută incorectă a corpului timp îndelungat. caracterizată prin ridicarea unui umăr şi coborârea celuilalt. -asigură formarea de ţesut osos nou spre diafiză prin osificarea de cartilaj. .D).-se realizează cu ajutorul cartilajelor de creştere.

contactul piciorului se face pe toată talpa. d)piciorul plat-apare în timpul creşterii oaselor deoarece nu se formează bolta piciorului. Manifestări:durere. Cauza-statul în picioare timp îndelungat. dacă pielea rămâne intactă. c)lordoza-caracterizată prin accentuarea concavităţii curburii lombare a coloanei vertebrale. echimoze(vânătâi). .Pot fi : -fracturi închise. scurtarea regiunii. căderea pe cot poate produce luxaţia umărului).Pot fi: -luxaţii traumatice-datorate unui traumatism(ex. necontrolate. 3.ENTORSELE se caracterizează prin întinderea sau ruperea ligamentelor într-o articulaţie. -folosirea unei încălţămintei necorespunzătoare. 2. prin dislocări ale elementelor componente ale unei articulaţii.FRACTURILE constau în ruperea sau fisurarea oaselor. Cauze:politraumatisme. 4. Manifestări-dureri locale. dacă sunt afectaţi muşchii şi pielea. iar capetele osului ies la exterior. traumatisme. accidente. umflături ale articulaţiei.Cauza-poziţi incorectă a corpului. în special a suprafeţelor osoase articulare. deformarea regiunii.LUXAŢIILE se caract. Cauze-mişcări bruşte. echimoze. -fracturi deschise.

-occipital.Muşchii capului 2.Muşchii trunchiului 4. muşchii sunt grupaţi în: 1. .Muşchii membrelor 1.-luxaţii patologice-datorate unor infecţii. -regim alimentar bogat în Ca şi P.MUŞCHII CAPULUI sunt: a)Muşchii mimicii-cutanaţi: -frontal. -muşchii grupaţi în jurul orificiilor:nazale. -exerciţii fizice.auditive. Prevenire: -regim alimentar bogat în vitamine şi săruri minerale.Muşchii gâtului 3. orbitale. Rol în determinarea expresiei feţei. -respectarea regulilor de protcţie a munci şi de circulaţie. -luxaţii congenitale-indivizii se nasc cu ele. SISTEMUL MUSCULAR PRINCIPALELE GRUPE DE MUŞCHI SCHELETICI-SOMATICI După regiunile corpului.

. -hioidienii. -sternocleidomastoidienii. oblic superior şi oblic inferior.MUŞCHII TRUNCHIULUI sunt: a)Muşchii spatelui şi ai cefei: -trapez. -dinţaţii. -temporali. -dorsal.b)Muşchii masticatori: -maseteri. c)Muşchii limbii d)Muşchii extrinseci ai globului ocular: -drept superior şi drept inferior. -intercostali. -diafragmul. -ai şanţurilor intervertebrale. 2.MUŞCHII GÂTULUI sunt: -pielosul gâtului. -drept intern şi drept extern. b)Muşchii toracelui: -pectoralii. 3.

-muşchiul biceps femural. b)Muşchii coapsei: -muşchiul croitor. -oblici externi. pronatori şi suspinatori ai antebraţului. b)Muşchii braţului-biceps şi triceps brahial.c)Muşchii abdomenului: -drepţi abdominali. d)Muşchii mâinii.MUŞCHII MEMBRELOR Muşchii membrelor superioare sunt: a)Muşchii umărului-deltoidul. -muşchiul cvadriceps femural. -oblici interni. . c)Muşchii gambei: -muşchiul triceps sural alcătuit din muşchii gastrocnemieni şi solear. -muşchiul extensor ai degetelor. Muşchii membrelor inferioare sunt: a)Muşchii fesieri-în jurul articulaţiei coxo-femurale. flexori ai degetelor. 4. muşchiul pronatori şi suspinatori ai piciorului. muşchii adductori ai coapsei. c)Muşchii antebraţului-flexori şi extensori ai degetelor.

echilibrul. CONTRACŢIILE FUZIONATE sunt de mai multe tipuri: a)tetanos incomplet. -sunt caracteristice musculaturii posturale care asigură staţiunea bipedă a corpului.d)Muşchii plantei-muşchiul flexori şi extensori şi degetelor. . mimica şi mişcările voluntare. -nu realizează lucru mecanic. • • CONTRACŢIA SIMPLĂ sau secusa musculară se obţine dacă se aplică muşchiului o excitaţie unică. declanşată de o singură stimulare a muşchiului.-prin contracţia musculaturii membrelor inferioare se realizează mersul). TIPURI DE CONTRACŢII Muşchii sunt organe active ale mişcării care asigură tonusul. -sunt caracteristice majorităţii muşchilor membrelor(ex. -tensiunea rămâne aceeaşi. • CONTRACŢIILE IZOMETRICE se caracterizează prin: -muşchiul nu îşi modifică dimensiunile. b)tetanos complet. postura. ci starea de tensiune din muşchi. -energia este transformată în căldură. • CONTRACŢIILE IZOTONICE se caracterizează prin : -muşchiul se scurtează şi se produce mişcarea. de scurtă durată. -realizează lucru mecanic.

-expresia feţei. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE . -graficul înregistrează un platou regulat. -graficul înregistrează un platou dinţat care exprimă sumarea incompletă a secuselor. -menţinerea tonusului postural(poziţia corpului). dar parţială a musculaturii. b)TETANOSUL COMPLET -se obţine prin aplicarea repetitivă a stimulilor cu frecvenţă mai mare. -este rezultatul unor impulsuri nervoase care provin de la măduva şi care stimulează alternativ fibrele musculare. -uşurează declanşarea contracţiilor musculare. Are rol în: -termoreglare.c)tonus muscular. exprimând sumarea totală a secuselor. c)TONUSUL MUSCULAR -reprezintă starea de contracţie permanentă. a)TETANOSUL INCOMPLET-se obţine prin aplicarea repetitivă a stimulilor cu frecvenţă joasă.

Obosela musculară -activitate fizică dezorganizată. -dureri musculare. -tratament chirurgical în cazuri grave. -dozarea efortului muscular. . a glucozei la nivelul plăcii motorii. -instalarea scăderea contracturii substanţelor musculare macroergice(ATP) . -tratarea unor boli endocrine. -scăderea excitabilităţii musculare. -acumulare de acid lactic. lipsa oxigenului. -evitarea sedentarismului . tumefierea -întinderea zonei musculară afectate. -scade randamentul energetic. -ruptura musculară. excesivă a -vărsături şi muşchiului peste colaps în limita de cazuri grave. -stil de viaţă echilibrat. Întinderi şi rupturi musculare -eforturi musculare -dureri locale intense(frecvente -echimoze şi la sportivi). -scăderea forţei musculare. -regim de viaţă echilibrat. -stress. ruperea muşchiului sau a -repaus. elasticitate.

FUNCŢIILE DE NUTRIŢIE Funcţiile de nutriţie-realizează schimburile de substanţe dintre organism şi mediu. • dinţii-organe dure. -vorbire. -glande anexe. -loc de încrucişare a căii digestive cu cea respiratorie.2. -sensibilitate gustativă. Tubul digestiv-format din: -cavitatea bucală –conţine.Se realizează prin următoarele procese:digestia. -masticaţie. • limba-organ musculos. -faringele: -conduct musculo-membranos.ţesutului conjunctiv adiacent. DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA Sistemul digestiv-componente: -tub digestiv. respiraţia şi excreţia. . circulaţia. precum şi transformările din interiorul organismului. 2. cu rol în: -vorbire. -deglutiţie. cu rol în: -masticaţie.

-esofagul-organ musculo-membranos. laringele. • vilozitatea intestinală-alcătuită din: -epiteliu simplu cilindric-cu enterocite-celule cu microvili. cavitatea bucală. canal piloric. -în mucoasa stomacului se găsesc glandele gastrice ce secretă sucul gastric. -pe suprafaţa mucoasei intestinale se află vilozităţile intestinale. -comunică cu esofagul prin orificiul cardia şi cu duodenul prin orificiul pilor. -situat posterior faţă de trahee.-comunică anterior cu fosele nazale. -comunică inferior cu esofagul. -format din: fornix(fundul stomacului). -rol în deglutiţie. -este organ cavitar. -stomacul-situat în abdomen. -comunică lateral cu urechea medie. -duodenul-porţiune fixă-cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. -jejunul şi ileonul-porţiuni mobile. -în mucoasas intestinală se află glande care secretă suc intestinal şi mucus. -are 3 segmente :duodenul. . în loja gastrică. jejunul şi ileonul. antru. corp. -intestinul subţire-se întinde de la pilor la valvula-ileocecală.

iar celulele sale secretă mucus. sub diafragm. ficatul şi pancreasul. transvers. -este alcătuit din lobi. . capilare. sublinguale. -intestinul gros-se întinde de la valvula ileocală până la anus. iar în timpul perioadelor interdigestive este depozitată în vezicula biliară. descendent şi sigmoid. -fibre musculare netede. -are o secreţie exocrină-bila-care se elimină în perioadele digestive în duoden. -Ficatul-situat în cavitatea abdominală. -cecul-se continuă cu apendicele vermiform. colon şi rect. submandibulare. -alcătuit din cec. -rectul-se continuă cu canalul anal ce se deschide prin anus. venulă. -sunt glande acinoase care secretă saliva. -vase de sânge-arteriolă.-ţesut conjunctiv lax. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare. -Glandele salivare-parotide. -capilar limfatic-chilifer central. în loja hepatică. -colonul-cu segmentele:ascendent. -rolul vilozităţilor: de mărire a suprafeţei absorbţie. -sunt situate în vecinătatea cavităţii bucale. segmente şi lobuli. -mucoasa intestinului gros este lipsită de vilozităţi intestinale.

-alcătuit din cap. -emulsionarea grăsimilor. solubile. Transformări fizice: -înmuierea alimentelor. numite nutrimente. -partea exocrină secretă sucul pancreatic care este eliminat în duoden. -dizolvarea substanţelor hidrosolubile. fizice şi chimice. -triturarea. În tubul digestiv alimentele suferă transformări mecanice. ţesut conjunctiv.absorbabile. -situat retroperitoneal. -alcătuit din :hepatocite(celule hepatice). corp. -deglutiţia. înapoia stomacului. Transformările mecanice: -masticaţia. -Pancreasul-glandă mixtă. TRANSFORMĂRI FIZICO-CHIMICE ALE ALIMENTELOR ÎN TUBUL DIGESTIV Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimentele ingerate –transformă substanţele organice complexe în substanţe organice simple.• Lobulul hepatic-este unitatea structurală şi funcţională a ficatului. . coadă. canalicule biliare. capilare sanguine.

solubilizarea unor constituenţi alimentari. Saliva-este produsul glandelor salivare şi acţionează în cavitatea bucală. vorbire. protecţie antibacteriană(prin lizozim). muşchilor masticatori. • Categorii de enzime digestive: -enzime glicolitice(amilolitice)-transformă glucidele în monozaharide:glucoză. limbii. -enzime proteolitice-transformă proteinele în aminoacizi. • Enzimele digestive: -sunt componente ale sucurilor digestive. zdrobire şi triturare prin participarea mandibulei. -sunt substanţe organice care acţionează numai asupra anumitor substanţe organice alimentare. buzelor. dinţilor. fructoză. fizice şi chimice. -unele enzime sunt secretate sub formă inactivă şi devin active în prezenţa anumitor substanţe. formarea bolului alimentar. obrajilor. -roluri:înmuierea alimentelor. DIGESTIA BUCALĂ În cavitatea bucală alimentele suferă modificări mecanice. deglutiţia.Transformările chimice: -transformarea substanţelor alimentare complexe în substanţe organice simple sub acţiunea enzimelor digestive. Masticaţia-proces prin care alimentele solide şi semisolide sunt prelucrate mecanic prin tăiere. -enzime lipolitice-transformă lipidele în glicerină şi acizi graşi. galactoză. .

Mg) substanţe organice(enzime. format în cavitatea bucală. .cloruri de Na. faringian. Amidon preparat(fi ert. fosfaţi de Ca.-conţine enzima glicolitică amilaza salivară (ptilina) care hidrolizează amidonul preparat. copt) salivară amilază Maltoză În urma acestor transformări: Alimentele ingerate în cavitatea bucală masticaţie Boluri alimentare impregnare cu salivă Deglutiţia-totalitatea proceselor prin care bolul alimentar. produs de glandele gastrice. • Sucul gastric –conţine apă. K. Activitatea secretorie-constă în secreţia de suc gastric. acţiune antiseptică. DIGESTIA GASTRICĂ Digestia gastrică este rezultatul activităţii secretorii şi motorii a stomacului. mucus). esofagian. stimulează evacuarea gastrică. substanţe anorganice(HCL. -conţine enzime proteolitice:-pepsinogenul inactiv devine pepsina activă. labfermentul. gelatinaza şi lipolitice:lipaza gastrică. străbate faringele şi esofagul. ajungând în stomac. -are loc în 3 timpi:bucal. -rolul HCL:activează enzimele proteolitice din sucul gastric.

frişcă. ouă lipaza gastrică acizi graşi şi glicerină Activitatea motorie-este asigurată de 2 tipuri de contracţii:tonice şi peristaltice.Proteine pepsina Albumoze şi peptone Cazeinogen(solubil) labferment Paracazeinat de Ca Gelatina gelatinaza Gelatina lichefiată Lipide emulsionate din lapte. Activitate secretorie Boluri alimentare Activitatea motorie Chim gastric DIGESTIA INTESTINALĂ . -mişcările peristaltice prin care alimentele se amestecă cu sucul gastric şi se formează chimul gastric care se evacuează lent şi fracţionat în duoden. -mişcările tonice prin care stomacul se umple cu alimente.

Digestia intestinală este rezultatul activităţii secretorii şi motorii a intestinului subţire. -rolul sărurilor biliare:emulsionarea grăsimilor. -conţine substanţe anorganice(bicarbonatul care contribuie la neutralizarea chimului gastric) şi substanţe organice(enzimele). absorbţia grăsimilor din intestin. colesterol. chimotripsinogen(devine chimotripsina activă sub acţiunea tripsinei). carboxipeptidazele şi elastaza. activitatea enzimelor lipolitice. -enzimele sunt proteolitice-tripsinogen(devine tripsină în intestin sub acţiunea acţiunea enterokinazei). pancreatică şi intestinală. -conţine pigmenţi biliari(bilirubina şi biliverdina). • Secreţia biliară-bila(fierea): -este secretată de ficat şi acţionează în duoden. -nu conţine enzime. Albumoze şi peptone tripsina/chimotripsina Peptide Peptide carboxipeptidaze Tripeptide şi dipeptide Proteine fibroase elastaza Proteine fibroase hidrolizate Amidon crud amilaza pancreatică Maltoză Lipide emulsionate lipaza pancreatică Glicerol şi acizi graşi .lipolitice-lipaza pancreatică şi amilolitice-amilaza pancreatică. săruri biliare. lecitina. • Secreţia pancreatică-sucul pancreatic: -este secretat de partea exocrină a pancreasului şi acţionează în duoden. Activitatea secretorie-constă în secreţia biliară.

apoi se relxează şi apar alte contracţii circulare la mijlocul segmentelor dintre contracţiile precendente.Amestecă chimul gastric cu secreţiile digestive şi transportă conţinutul intestinal spre colon. -mişcările peristaltice sunt unde de contracţie circulară care se propagă de-a lungul intestinului spre colon.lipolitice-lipaza. motorie Chil intestinal ABSORBŢIA INTESTINALĂ .• Secreţia intestinală: -glandele din mucoasa duodenală secretă un lichid bogat în mucus şi bicarbonat -enzimele sunt prezente la nivelul membranei apicale a enterocitelor şi sunt reprezentate prin enzime proteoliticepeptidaze.amilolitice-dizaharidaze. -mişcările segmentare constau în contracţii inelare care apar la intervale regulate. În urma acestor transformări: Chimul gastric activitate secretorie/act. Tripeptide şi dipeptide peptidaze Aminoacizi Dizaharide Lipide dizahazidaze Monozaharid lipaza intestinală Acizi graşi şi glicerol Activitatea motorie-este asigurată de 3 tipuri de contracţii:tonice. peristaltice şi segmentare. de-a lungul intestinului.

împotriva gradientului de concentraţie. în sânge sau limfă-la o concentraţie mai mică. realizarea funcţiei de absorbţie: -epiteliu unistratificat. c)prin vezicule de pinocitoză-la nivelul membranei enterocitelor. -vilozităţi intestinale cu capilare sanguine şi limfatice. b)active-cu consum de energie furnizată de ATP. -enterocite cu microvili la polul apical. rezultaţi din digestie. -substanţele trec din lumenul intestinal-de la o concentraţie mai mare. Absorbţia proteinelor Proteine Aminoacizi Proteine Mecanismul absorbţiei -activ-în sânge Prin vezicule de pinocitoză Absorbţia glucidelor Glucide Mecanismul . Absorbţia se realizează prin următoarele mecanisme: a)pasive-fără consum de energie. Adaptări ale mucoasei intestinale pt. trecând în sânge şi limfă. străbat pereţii tubului digestiv.Absorbţia reprezintă procesul prin care produşii simpli. -contracţia vilozităţilor mobilizează produşii absorbiţi.

D Pasiv-în restul intestinului Fe2+ Apa Activ-în jejun şi ileon.C Pasiv-în intestinul subţire şi gros Mecanismul absorbţiei Activ-în intestinul subţire şi în colon . în prezenţa vit.absorbţiei Pentoze Hexoze Riboza Glucoza Fructoza Galactoza Manoza -pasiv-în sânge -activ-în sânge -cu un transportor comun cu Na Absorbţia lipidelor Lipide Glicerol Acizii graşi cu lanţ scurt Acizii graşi cu lanţ lung Mecanismul absorbţiei Pasiv-în sânge Pasiv-în sânge Pasiv-în limfă sub formă de chilomicroni Absorbţia electroliţilor şi a apei Electroliţi Na+ Cl+ Ca2+ Activ-la nivelul duodenului. stimulat de vit.

Activitatea motorie constă în: -contracţii segmentare. Cl. motorii. -secreţia de potasiu. Na+(activ). . puternice(în colonul descendent şi sigmoid) propulsează conţinutul colonului spre rect. Activitatea secretorie constă în: -producerea de mucus cu rol în formarea materiilor fecale. -contracţii „în masă” rare.K. staţionare(în colonul proximal) care favorizează absorbţia apei. -mişcări segmentare şi unde peristaltice(în colonul distal) cu efect propulsiv.Absorbţia vitaminelor Vitamine Hidrosolubile Liposolubile Vitaminele B1. Activitatea de absorbţie constă în: -absorbţia apei(pasiv). de absorbţie.D.B12 Mecanismul absorbţiei Activîn sânge Vitaminele A.E Pasiv-în limfă sub formă de chilomicroni FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS În intestinul gros se desfăşoară activităţi secretorii.B2.B6. procese de fermentaţie şi de putrefacţie în urma cărora se formează materiile fecale.

descompunere a ţesuturilor dentare.Procesul de fermentaţie-realizată de flora de fermentaţie aerobă(localizată în colonul ascendent şi jumătatea dreaptă a colonului transvers): -scindează glucidele vegetale nedigerate în acizi organici(lactic. CH4). indol. stângă a colonului transvers şi colonul descendent): -scindează proteinele nedigerate în amine . scatol. unde sunt detoxificaţi. -este un act reflex coordonat de centrii medulari şi este controlat cortical. amoniac. -granulompungă de puroi la vârful rădăcinii unui . Defecaţia:-eliminarea materiilor fecale. butiric) şi gaze(Co2. Procesul de putrefacţie-realizată de flora de putrefacţie anaerobă(localizată în jum. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE A SISTEMULUI DIGESTIV BOLI Caria dentarăproces care distruge ţesuturile dentare CAUZE SIMPTOME PREVENIR E -spălarea pe mâini înaintea meselor şi după folosirea toaletei. -spălarea pe dinţi -bacteriene -cangrenă. care se reabsorb şi ajung la ficat. -sintetizează vitamina K şi vitamine din complexul B.

-alcoolism. -tratament cu antibiotice -hepatită cronică. -evitarea -febre. superficială a mucoasei bucale Enterocolitainflamaţii ale mucoasei intestinului subţire sau a intestinului gros Ciroza hepaticăboală cronică a ficatului prin care se distruge parenchimul hepatic -virusuri. volum a abdomenului. alimentelor. meselor. de alimente -febră. masă. şi băuturi -diaree. corectă a balonări. danturii. -bacterii. vărsături. -leziuni. a -creşterea în legumelor. orarului -greţuri.dinte Stomatita-virusuri. -oboseală. exagerat de -icter. consumului frisoane. alcool. pre reci sau pre fierbinţi. -spălarea -mărirea fructelor şi ficatului.cafea tutun. . -control -greutate în stomatologi masticaţie şi c periodic al deglutiţie. respectarea -colică biliară. -infecţii repetate. -evitarea -dureri consumului abdominale. Litiaza biliarăprezenţa unor calculi(„pietre ”) în canalul biliar sau vezica biliară -creşterea concentraţi ei de săruri în bilă după fiecare -roşeaţă. vomă. inflamaţia -bacterii. -lipsa poftei de conservare a şi mâncare. -paraziţi. -greaţă. prepararea -greţuri.

condimente . -greţuri. CIRCULAŢIA GRUPELE SANGUINE -pe suprafaţa hematiilor se pot afla proteinele numite antigeneaglutinogene-A.B şi D. -reducerea consumului de grăsimi. -alcoolism.beta beta alfa Pot dona la toate grupele A şi AB B şi AB AB Pot primi de la 0 A şi 0 B şi 0 toate grupele . -infecţii. -slăbire. -dureri abdominale.Pancreatitainflamaţia acută sau cronică a pancreasului -intoxicaţii. -în plasma sângelui se pot afla proteinele numite anticorpiaglutinine-alfa şi beta. Sistemul ABO cuprinde 4 grupe sanguine: Grupa sanguină 0(I) A(II) B(III) AB(IV) Aglutinogen Aglutinină A B AB alfa. vărsături.

-Rh negativ-dacă au pe membrana hematiilor antigenul D.Prin transfuzii repetate de sânge Rh pozitiv la persoane Rh negativ se produc anticorpi anti-D(anti-Rh) care vor produce hemoliza. -aglutinarea hematiilor-adunarea hematiilor la un loc. Importanţa cunoşterii Rh-ului: 1. Transfuzia: -cu cantităţi mari de sânge se realizează în cadrul aceleaşi grupe (sânge izogrup).Înlănţuirea aglutinogenului cu aglutinina corespunzătoare(A cu alfa şi B cu beta) este incompatibilă deoarece se produce reacţia antigen-anticorp care determină: -hemoliza-distrugerea hematiilor. . -cu cantităţi mici de sânge (sub 500 ml) se realizează după shema de compatibilitate la transfuzie: O-O A-A B-B AB-AB Sistemul Rh: Oamenii pot avea: -Rh pozitiv-dacă au pe membrana hematiilor antigenul D(moştenit de la tată).

. IMUNITATEA Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a recunoaşte şi de a neutraliza particule sau celule străine acestuia. pătrunsă în mediul intern. numite anticorpi. acizii organici(din secreţia glandelor sebacee). acidul clorhidric(din secreţia gastrică). avort precoce). declanşează producerea de către organism a unor substanţe specifice.Prima sarcină poate decurge normal.Imunitatea specifică(dobândită): • apare în urma contactului cu agenţi patogeni. lacrimală). -mecanisme umorale-substanţe produse de celule locale: -lizozimul(din secreţia salivară. Organismul uman foloseşte împotriva factorilor biologici din mediul extern 2 sisteme:imunitatea nespecifică şi imunitatea specifică. II. Antigenul este o substanţă străină organismului şi care. • se realizează prin-mecanisme celulare–fagocitozaprocesul de capturare şi digestie a microorganismelor pătrunse în corpul uman.Imunitatea nespecifică(înnăscută): • este prezentă la toţi oamenii.În cazul mamei Rh negativ. copii rezultaţi vor moşteni caracterul Rh pozitiv al tatălui. dar la sarcinile următoare se pot produce accidente de incompatibilitate(distrugerea hematiilor fâtului-icter hemolitic.2. când tatăl este Rh pozitiv. care neutralizează sau distrug antigenul. I.

Imunitate dobândită natural: -pasiv-prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern. -activ:în urma unor boli. -pasiv-prin administrarea de seruri care conţin anticorpi gata formaţi. 2.cavitar. Miocardul/muşchiul inimii este constituit din 2 tipuri de celule:celule miocardice contractile şi celule miocardice modificate care intră în alc. -este situată în mediastin. durează 1-7 ani. Sistemul excitoconductor este format din: . din 3 straturi:epicard. din 4 camere: 2 atrii şi 2 ventricule. ţesutului eexcitoconductor sau nodal. durează 2-3 săptămâni. pe fiecare parte prin orificiile atrioventriculare. endocard. -peretele inimii este alc. ACTIVITATEA CARDIACĂ Inima -este un organ musculos.acestea comunică între ele.Imunitate dobândită artificial: -activ:prin vaccinare-introducerea în organism a unor agenţi patogeni atenuaţi sau omorâţi care determină producerea de anticorpi specifici. Tipuri de imunitate specifică: 1. -este alc. prevăzute cu valvule.• este realizat de limfocitele T-imunitatea celulară –şi de limfocitele B-imunitate umorală. miocard.

Dacă şi acest nodul este distrus. Activitatea cardiacă este condusă de nodulul sinoatrial.nodulul sinoatrial: -se află în peretele atriului drept. Proprietăţile miocardului 1. • fasciculul Hiss: -pleacă din nodul atrioventricular.Conductibilitatea constă în conducerea potenţialului de acţiune de la centrul de comandă în întreg miocardul.Potenţialul de acţiune parcurge următorul traseu: Atrii Nodulul sinostrial Nodulul atrioventricular . funcţionează permanent şi în paralel cu nodulul atrioventricular. frecvenţa descărcărilor este de 70-80/min. • -frecvenţa de descărcare este de 25/min. • nodulul atrioventricular: -se află în partea inferioară a septului interatrial şi se termină în septul interventricular. -frecvenţa descărcărilor este de 40/min. 2.Automatismul(ritmicitatea) reprezintă capacitatea celulelor miocardice de a se contracta ritmic datorită impulsurilor primite de la celulele ţesutului nodal.Dacă acest nodul este distrus centrul de comandă este preluat de nodulul atrioventricular. -se împarte în 2 ramuri care coboară în ventricule şi formează reţeaua Purkinje. -conduce activitatea cardiacă. centrul de comandă este preluat de fasciculul His. în vecinătatea orificiului de vărsare al venei cave superioare.

acetilcolina.8 s pt. noradrenalina. 4. influenţe simpatice). -are durată de 0. iar ea este mai mare în ventriculul stâng. . adrenalina. iar relaxările diastole. -scăderea ritmului cardiac sub 70 contracţii/min se numeşte bradicardie(factori ce influenţează:frigul. -determină trecerea sângelui din atrii în ventricule. • diastola atrială-durează 0. -creşterea ritmului cardiac peste 70 contracţii/min se numeşte tahicardie(factori care influenţează: căldura. Forţa de contracţie este mai mare în ventricule decât în atrii. -urmează după sistola atrială.Fasciculul His Reţeaua Celule miocardice Purkinje contractile ventriculare 3. influenţe parasimpatice). Contracţiile miocardului se numesc sistole. 70 contracţii/min. Atrii: • sistola atrială-durează 0.7 s. Ciclul cardiac:este format dintr-o sistolă şi diastolă.1 s.Excitabilitatea este proprietatea celulelor miocardice în repaus de a răspunde la stimuli prag printr-un potenţial de acţiune.Contractilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acţiunea unui stimul prin modificări ale dimensiunilor şi a tensiunii.

de contracţii ale inimii pe min. .Ventricule: sistola ventriculară-durează 0. PARAMETRII FUNCŢIONALI AI ACTIVITĂŢII CARDIACE 1. -se închid valvele semilunare care împiedică reîntoarcerea sângelui în ventricule. -se deschid valvele atrioventriculare.Frecvenţa cardiacă-reprezintă nr. -se deschid valvele semilunare de la baza aortei şi arterei pulmonare.5 s. -urmează după sistola atrială. • Inima nu oboseşte deoarece: -într-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decât cea a sistolei. -durează de la sfârşitul sistolei ventriculare până la începutul unei sistole atriale din ciclul cardiac următor. -miocardul nu funcţionează prin „datorie de O2”. 2. • diastola generală-durează 0. -atriile şi ventriculele se relaxează.Debitul sistolic(Ds)-cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistolă(70-90ml). -urmează după sistola ventriculară.3 s.5s. -sângele este evacuat din ventricule în vasele mari de sânge. • diastola ventriculară-durează 0. -se închid valvele atrioventriculare dintre atrii şi ventricule. deoarece aportul de O2 este crescut în timpul diastolei. -existenţa diastolei generale.

-creşterea tensiunii arteriale peste valori normale se numeşte hipertensiune.Pulsul arterial-este rezultatul undei determinată de distensia pereţilor aortei. -se măsoară la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului. CIRCULAŢIA MARE ŞI MICĂ Sângele parcurge în sistemul circulator 2 circuite:circulaţia sistemică(marea circulaţie) şi circulaţia funcţională a plămânului(mica circulaţie). în condiţii de repaus şi relaxare.iar scăderea hipotensiune.Tensiune(presiune) arterială-reprezintă forţa exercitată de către coloana de sânge asupra pereţilor vaselor de sânge prin care circulă. al sarcinii. -are o valoare maximă(sistolică) de 120-140mmHg. -valorile normale ale celor 2 presiuni cresc odată cu vârsta.6 l Debitul cardiac creşte în timpul efortului muscular. -este perceput când se comprimă o arteră pe un plan osos. al febrei şi scade în timpul somnului. -infromează asupra frecvenţei şi ritmului cardiac. reprezintă produsul dintre debitul sistolic (Ds) şi frecvenţa cardiacă(Fc) pe min. 5. Dc=Ds xFc=80x70=5. ca urmare a evacuării bruşte a sângelui din ventriculul stâng.3. . 4. -are o valoare minimă (diastolică) de 70-80mmHg.Debitul cardiac(Dc)-cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un min.

Marea circulaţie-începe în ventriculul stâng, prin artera aortă, care transportă sângele cu oxigen şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe; -la nivelul capilarelor din ţesuturi sângele cedează oxigenul şi nutrimentele şi se încarcă du dioxid de carbon şi produşi rezultaţi în urma arderilor celulare pe care îi aduce la inimă în atriul drept prin cele 2 vene cave.

ventriculul stâng artera aortă ţesuturi vene cave atriul drept O2 Co2

Mica circulaţie-începe în ventriculul drept, prin trunchiul srterei pulmonare care transportă sânge încărcat cu dioxid de carbon spre plămâni; -trunchiul pulmonar se împarte în cele 2 artere pulmonare care se ramifică în interiorul fiecărui plămân; -la nivelul capilarelor alveolare sângele cedează dioxidul de carbon care este eliminat prin expiraţie în mediul aerian şi se încarcă cu oxigen; -sângele cu oxigen este preluat de la nivelul alveolelor pulmonare, prin venele pulmonare şi trasnportat în atriul drept. ventriculul drept artera pulmonară plămâni vene pulmonare Co2 O2 atriul stâng

NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE A SISTEMULUI CIRCULATOR

BOLI Cardiopatia Ischemicăafecţiune cardiacă provocată de scăderea vascularizaţiei inimii

CAUZE

SIMPTOME PREVENIRE

-dureri în ateroscleroz regiunea a; inimii; -consum mare de grăsimi; -spasm; -compresie; -senzaţia de constricţie.

-respectarea unui regim echilibrat de activitate şi odihnă; -evitarea consumului exagerat de alcool, tutun, cafea, condimente;

Hemoragiilescurgeri de sânge în afara sistemului vascular.Hemora gii interne-ieşire sângelui în ţesuturi sau cavităţi ale corpului. Hemoragii externe-ieşirea sângelui la exteriorul corpului.

-paloare; traumatisme ; hipotensiun -evitarea totală -leziuni; e; a drogurilor; -boli infecţioase sau alergice ale vaselor de sânge; accelerarea pulsului şi a respiraţiei; -evitarea sedentarismului şia supraalimentaţi ei;

transpiraţie; -practicarea senzaţia de exerciţiilor fizice; sete.

Leucemii-boli -activitatea ale sângelui anormală şi caracterizate prin excesivă a

-febră; -hemoragii;

-efectuarea de excursii, plimbări, drumeţii.

creşterea nr. leucocitelor

ţesuturilor care dau naştere leucocitelor

-anemie; -sângerări de gingii, de nas; -splina şi ficatul se măresc.

Anemii-stări patologice caracterizate prin scăderea nr. de hematii şi hemoglobinei din sânge

-infecţioase; -paloarea pielii; -parazitare; -slăbiciune; -toxice; -ameţeală. -răni; -accidente; -sarcina extrauterină; -avorturi.

RESPIRAŢIA Respiraţia este procesul prin care la nivel celular au loc, în prezenţa oxigenului, procese de oxido-reducere a substanţelor organice, cu eliberare de energie, dioxid de carbon şi apă. Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic şi organism, alcătuiesc sistemul respirator. Sistemul respirator se compune din: • plămâni • căi respiratorii:fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii principale.

Alveolele pulmonare sunt unităţile funcţionale ale plămânilor, la nivelul lor realizându-se schimburile gazoase respiratorii. VENTILAŢIA PULMONARĂ Este procesul prin care se realizează schimbul de gaze respiratorii dintre organism şi mediu.Cele 2 etape:inspiraţia şi expiraţia. Inspiraţia este un proces activ şi are ca rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin contracţia muşchilor intercostali externi şi a diafragmei.Plămânii urmează mişcările cutiei toracice, prin intermediul pleurei şi se dilată.Presiunea intrapulmonară scade cu 2-3mmHg faţă de presiunea atmosferică, iar aerul intră în plămâni. În condiţii de efort fizic, inspiraţia devine forţată, în care intervin muşchi inspiratori accesori(auxiliari):pectorali, sternocleidomastoidieni, dinţaţi. Expiraţia este un proces pasiv, care se realizează prin relaxarea musculaturii respiratorii.Cutia toracică şi plămânii revin la volumul iniţial.Presiunea aerului din plămâni creşte cu 2-3 mmHg, faţă de cea atmosferică şi aerul este eliminat la exterior. În condiţii de efort fizic, expiraţia este un proces activ, se realizează prin contracţia muşchilor accesorii:abdominali, intercostali interni. VOLUME ŞI CAPACITĂŢI RESPIRATORII Volumele respiratorii variază în funcţie de sex, vârstă, dezvoltare fizică şi se măsoară cu ajutorul aparatului numit spirometru. • Volumul curent –V.C=500ml aer-reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni în cursul unei inspiraţii de repaus şi este eliminat printr-o expiraţie de repaus;

Volumul inspirator de rezervă-V.I.R.=1500 ml aer-reprezintă volumul suplimentar de aer care pătrunde în plămâni în timpul unei inspiraţii forţate, care urmează după o inspiraţie de repaus; Volumul expirator de rezervă-V.E.R=1500 ml aer-reprezintă volumul suplimentar de aer care este eliminat din plămâni în urma unei expiraţii forţate, care urmează după o expiraţie de repaus; Capacitate vitală-C.V-reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă; C.V.=V.C+V.I.R+V.E.R Volumul rezidual-V.R=1500 ml aer –reprezintă volumul de aer care rămâne permanent în plămâni şi care nu poate fi eliminat decât prin deschiderea cutiei toracice; Capacitatea pulmonară totală-C.P.T-reprezintă volumul de aer cuprins în plămâni la sfâşitul unei inspiraţii maxime. C.P.T=C.V+V.R C.P.T reprezintă suma tuturor volumelor respiratorii, adică: C.P.T=V.C+V.I.R+V.E.R+V.R Debitul ventilator de repaus reprezintă cantitatea de aer care pătrunde în plămâni într-un min. în condiţii de repaus. Debitul ventilator de repaus=Volumul curent(V.C)x frecvenţa respiratorie. Frecvenţa respiratorie, în stare de repaus este de 16 respiraţii/min la bărbaţi şi 18 respiraţii /min la femei.

SHIMBURILE DE GAZE RESPIRATORII ŞI TRASNPORTUL ACESTORA Schimburile gazoase respiratorii cuprind 3 etape: 1.Etapa pulmonară presupune schimbul de gaze respiratorii dintre aerul din alveolele pulmonare şi sângele din capilare.Se desfăşoară

la nivelul membranei alveolo-capilare............Transportul oxigenului se face sub 2 forme:-dizolvat în plasma sangvină. prin intermediul lichidului interstiţial...Etapa celulară(tisulară) constă în schimbul de gaze dintre sângele capilar şi celule........ presupune trasnportul gazelor respiratorii prin sânge... Transportul dioxidului de carbon se face astfel: -dizolvat în plasma sanguină.......Se face datorită diferenţei de presiune parţială a gazelor astfel: Gazul Oxigen Dioxid de carbon Aer alveolar Sânge capilar 100mmHg.Etapa sangvină.... epiteliu alveolar şi surfactant(lichid tensioactiv).... iar dioxidul de carbon se va deplasa din sângele capilar în aerul alveolar.... în cea mai mare parte..... 2. 3..... -sub formă de combinaţie labilă cu hemoglobina........ oxigenul va trece din aerul alveolar în sângele capilar. astfel: .. numită carbohemoglobină. -sub formă de combinaţie cu hemoglobina... -sub formă de bicarbonaţi de sodiu şi potasiu..-47mmHg Cu alte cuvinte.. interstiţiu pulmonar. numită oxihemoglobină(combinaţie labilă).-40mmHg 40mmHg. formată din:endoteliu capilar....

TBC. de la o presiune mare. la nivelul mitocondriilor au loc procese oxido-reducătoare. dureri de cap. insomnii. inflamaţia căilor respiratorii superioare. dureri musculare. -practicarea Fibroza pulmonarădezvoltarea exagerată a ţesutului conjunctiv din parenchimul pulmonar Iradierea terapeutică pentu tumori meligne sau după bronşită cronică. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE BOLI Gripa CAUZE Boală infectocontagioasă produsă de virusul gripal SIMPTOME Febră. -evitarea fumatului activ sau pasiv. prin care substanţele organice sunt oxidate. în lichidul interstiţial şi de aici în capilarele de sânge. tulburări digestive. -purtarea unei îmbrăcăminţi adecvate temperaturii externe. -evitarea frigului şi a aglomeraţiilor. Sclerozarea ţesutului pulmonar şi insuficienţă respiratorie şi cardiacă PREVENIRE -călirea organismului pt. în lichidul interstiţial şi de aici în celule. • Dioxidul de carbon va trece din celule.• Oxigenul trece din capilarele sangvine. mărirea rezistenţei la îmbolnăviri. În celule. unde presiunea este mai mică. unde presiunea este mai mare. unde presiunea este mai mică. . apă şi energie. rezultând dioxid de carbon. silicoză.

instumentişti. alcătuit din: -capsula Bowmann. vezică urinară. tuse. -boli creşterea cronice:bronşite. . substanţele nefolositoare şi cele în exces se elimină din organism. Nefronul este format din: • corpuscul renal. EXCREŢIA Excreţia este procesul prin care apa. torace cu aspect globulos sportului. -glomerulul vascular. -alimentaţia bogată în vitamine. suflători) Dilatarea alveolelor. cianoză. volumului de TBC. -căi urinare extrarenale:uretere. sub formă de urină. aer rezidual. scăderea elasticităţii pulmonare. uretră. Formarea urinei are loc la nivelul nefronului. Sistemul excretor este format din: -rinichi-organele producătoare de urină.Emfizem pulmonaracumularea de aer în ţesutul pulmonar interstiţial -unele profesii(sticlari. unitatea structurală şi funcţională a rinichiului.

Ultrafiltrarea glomerulară se realizează prin mecanisme pasive: difuziunea şi osmoza. 1. trec din tubul urinifer în capilarele peritubulare(capilarele care înconjoară tubul urinifer).Ultrafiltrarea glomerulară. reabsorbţia tubulară şi secreţia tubulară. membrana bazală a endoteliului şi epiteliul Bowmann.Reabsorbţia tubulară Este procesul prin care substanţele utile din urina primară. care este o plasmă deproteinizată(fără proteine).• tub urinifer.Urina primară trece mai departe în tubul urinifer. 2. -tub contort distal. În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară rezultă urina primară(ultrafiltratul glomerular). -ansa Henle. FORMAREA URINEI Formarea urinei cuprinde 3 etape:ultrafiltrarea glomerulară.Se face în două moduri: . alcătuit din: -tub contort proximal. deci 180l/24 ore. se realizează la nivelul corpusculului renal şi constă în trecerea plasmei sangvine prin membrana filtrantă în tubul urinifer. Membrana filtrantă este formată din: endoteliul capilarelor glomerulului. Rata filtrării glomerulare este capacitatea de filtrare a celor 2 rinichi şi are o valoare de 125ml/min.

ionul de K+. • pasiv. pt. acidul uric şi unele medicamente(penicilina).Glucoza este prezentă doar în urina persoanelor bolnave de diabet. ELIMINAREA URINEI Micţiunea este procesul de eliminare a urinei depozitate în vezica urinară. sulfaţii. prin care sunt recuperate:glucoza. prin care sunt transportate anumite substanţe toxice din capilarele peritubulare în interiorul tubului urinifer. fosfaţii. amoniac şi uree. când sunt recuperate :apa. 3. vitaminele B12 şi C. Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 ore şi este influenţată de cantitatea de lichide ingerate. pt. • În urma realizării celor 3 etape se formează urina finală.creatinină. ionul de H+. aminoacizii. Urina finală. • 5% substanţe dizolvate dintre care 2% săruri minerale:cloruri.Secreţia tubulară Este procesul invers celui de reabsorbţie. Urina finală conţine: • 95%apă. sulfaţi. carbonaţi şi 3%substanţe organice:uree. la un om sănătos nu conţine niciodată glucoză.ioni de Na+. fosfaţi. . ureea şi Cl-. acid uric.Se realizează în 2 moduri: activ. K+. pasiv(fără consum de energie).• • activ(cu consum de energie).

➢ Scoarţa cerebrală controlează sfincterul vezical extern(striat).Stimularea parasimpaticului permite eliminarea urinei din vezica urinară. scăderea presiunii intravezicale şi contracţia sfincterului vezical intern. se scurge prin căile intrarenale.În consecinţă. Micţiunea este un act reflex. Dureri lombare. . apoi ajunge la bazinet şi de aici prin uretere în vezica urinară. urină tulbure. -evitarea expunerii îndelungate la frig.De aceea micţiunea poate fi amânată până când condiţiile permit realizarea acestui proces. are ca efect relaxarea muşchiului vezical. -păstrarea igienei corespunzătoare . are ca efect contracţia muşchiului vezical şi relaxarea sfincterului vezical intern. Nefrita-inflamarea acută sau cronică a ţesutului renal interstiţial Infecţii microbien e sau virale. declanşat de acumularea a 150200ml de urină în vezica urinară. urinări dese şi dureroase. ➢ Stimularea sistemului nervos parasimpatic. simpaticul inhibă micţiunea. PREVENIRE -regim igienic de viaţă. Cistita-inflamarea Infecţii acută a mucoasei microbien vezicii urinare e provenite de la rinichi sau de la uretere. NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE BOLI CAUZE SIMPTOME Dureri la nivelul vezicii urinare. hematurie(sâng e în urină). febră. ➢ Stimularea sistemului nervos simpatic.Urina finală formată la nivelul nefronilor. în special a zonei renale. hipertensiune arterială.

medicamente. -uterul.FUNCŢIA DE REPRODUCERE Reproducerea este o proprietate fundamentală a organismului care se realizează prin participarea a 2 indivizi de sex diferit. Gonadele (ovarele şi testiculele) au funcţia de a produce celule sexuale/gameţi(ovule sau spermatozoizi). a.3. abuzului de Dureri lombare. ă alergică hipertensiune. -vaginul. reproducere. tulburări -evitarea urinare. cefalee. . 2. sau toxică. -trompele uterine. Organele genitale interne sunt : -ovarele. -organe genitale externe. SISTEMUL REPRODUCĂTOR SISTEMUL REPRODUCĂTOR FEMININ Componente: -organe genitale interne. cât şi de a secreta hormoni sexuali care asigură condiţii pt. edeme.Ovarele-gonadele feminine: -sunt situate în pelvis.Glomerulonefrită -inflamarea bilaterală a glomerulilor renali Origine microbian astenie.

-sunt formate din 2 zone: medulară-cu ţesut conjunctiv. nepereche. -faza proliferativă-între a 4-a şi a 14-a zi în care are loc îngroşarea mucoasei uterine. nervi şi corticală-în care se află foliculii ovarieni în care se dezvoltă ovocitul. se suprapune peste ciclul ovarian şi are 3 faze: -faza menstruală-durează 3-4 zile în care se elimină stratul superficial al mucoasei uterine împreună cu o anumită cantitate de sânge. care a realizat ovulaţia. -rol:captează şi conduc spre uter ovulul expulzat. în corp galben(care secretă hormonii estrogeni şi progesteron). vase.Uterul-organ cavitar.Mucoasa uterină este pregătită pt. captat de trompa uterină. b. -situat în pelvis-între vezica urinară şi rect.Trompele uterine-conducte pereche: -situate între ovare şi utere. . -faza luteală-constă în transformarea foliculului ovarian. c.-sunt organe pereche. -faza secretorie-durează de la a15-a zi până la apariţia unei noi menstruaţii. nidaţie. corpul galben dă naştere corpului alb(zonă cicatriceală). Ciclul ovarian-durează 28 de zile şi are 3 faze: -faza foliculară-constă în creşterea şi maturarea unui folicul ovarian. Ciclul uterin-durează 28 de zile. -ovulaţia-constă în ruperea foliculului ovarian matur şi expluzarea ovocitului II.Dacă ovulul nu a fost fecundat.

Funcţia exocrină-ovogeneza-constă într-o succesiune de modificări pe care le suferă ovogonia(celulă nediferenţiată) până la formarea ovocitului II. Ovulul este celula sexuală feminină.Ovocitul II se transformă în ovul. 2. Organele genitale interne sunt: -testiculele. -organe genitale externe.d. haploidă(cu un set de cromozomi). rezultând celula-ou(zigotul). Funcţiile ovarelor Ovarele au funcţie mixtă:exocrină şi endocrină. -se găseşte în continuarea uterului.În timpul ovulaţiei. foliculul ovarian matur expulzează ovocitul de ord. labiile mici. orificiul vaginal.În treimea superioară a trompei uterine are loc fecundaţia. . Toate ovulele conţin cromozomul de sex X. SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN Componente: -organe genitale interne. 1.Vaginul –organ cavitar. Organele genitale externe-vulva cuprinde labiile mari.Funcţia endocrină –constă în secreţia de hormoni ovarieni:estrogeni şi progesteron.II care este captat de trompa uterină. clitorisul. muntele lui Venus. Fecundaţia constă în unirea spermatozoidului cu ovulul.

a.Testiculele-gonadele masculine: -sunt situate în scrot. reţeaua testiculară. c. Prostata: -este situată sub vezica urinară. -sunt formate din lobuli cu tubi seminiferi contorţi-în care se fromează spermatozoizii(gameţi masculini) şi celule interstiţiale Leydig care secretă hormonii androgeni. -glande anexe. canalul ejaculator. Veziculele seminale: -sunt glande pereche. -sunt organe pereche. Căile intratesticulare sunt:tubii drepţi. spermatozoizi.-căi spermatice.Căile spermatice-sunt intratesticulare şi extratesticulare. canalul deferent. Căile extratesticulare sunt:canale eferente. -secretă un lichid cu rol de trasportor şi ca mediu nutritiv pt. uretra(cale urogenitală pentru eliminarea urinei şi a lichidului seminal). -secretă un lichid cu rol de trasportor şi ca mediu nutritiv pt.Glandele anexe sunt: veziculele seminale şi prostata. b. spermatozoizi. -sunt situate posterior de vezica urinară. canalul epidimar. .

haploidă(cu un set de cromozoi). precum şi libertatea de a hotărâ când. dorit de copii. Spermatozoizi sunt de 2 tipuri.Funcţia exocrină-spermatogeneza-constă într-o succesiune de modificări pe care le suferă spermatogonia(celulă nediferenţiată) până la formarea spermatozoizilor. pe care le hotărăsc singuri.Funcţia endocrină-constă în secreţia de hormoni androgeni:testosteronul. Planificarea familiară reprezintă capacitatea persoanei sau a cuplului de a anticipa şi de a avea nr. după cromozomii de sex pe care îi posedă:22+X sau 22+Y. . Funcţiile testiculelor Testiculele au funcţie mixtă:exocrină şi endocrină. 2. posibilitatea de a procrea. Obiectivele serviciilor de planificare familială: -abilitatea individului/ cuplului de a decide dacă şi când să aibă copii. avortului şi abandonului de copii. Spermatozoidul este celulă sexuală masculină. -prevenirea sarcinilor nedorite.Acest lucru se poate îndeplini prin folosirea metodelor contraceptive şi prin tratamentul infertilităţii involuntare. SĂNĂTATEA REPRODUCERII Sănătatea reproducerii implică o viaţă sexuală în siguranţă. la momentul ales şi la intervale de timp între naşteri.Organul genital extern-penisul –este organ genital şi urinar. dacâ şi cât de des doresc să se procreeze. 1.

-ovocitul II ajunge din ovar în pavilionul trompei uterine unde are loc fecundaţia. . Sexul copilului este determinat de tipul de spermatozoid care fecundează ovulul. Contracepţia-constă în aplicarea unor metode de împiedicare a concepţiei. Naşterea-constă în expulzia fâtului la sfârşitul celor 9 luni de dezvoltare intrauterină. copilul va fi fată.-asigurarea utilizării corecte a contraceptivului ales. copilul va fi băiat. -păstrarea calităţii vieţii de cuplu. zigotul îşi continuă segmentarea încă 3 zile. -prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală(ITS). după care se fixează în mucoasa uterină-nidaţia. -schimburile nutritive dintre mamă şi fât se realizează prin intermediul placentei şi al vaselor ombilicale. -din zigot se formează embrionul care din luna a 3 devine fât ce creşte şi se dezvoltă până la sfârşitul lunii a noua de sarcină. -se formează zigotul care începe să se segmenteze în timp ce parcurge trompa uterină(72 ore).Dacă spermatozoidul are heterozomul X. Concepţia-se realizează în perioada de maturitate sexuală a celor 2 sexe: -în ziua a 14-a a ciclului ovarian are loc ovulaţia. -prevenirea şi depistarea precoce a cancerului de col uterin şi de sân.Dacă spermatozoidul are heterozomul Z. Sarcina: -în uter.

NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE BOLI ANEXITAinflamaţia trompei uterine şi a ovarului CAUZE -infecţii cu bacterii. -pierderi de sânge prin vagin. -naşteri. a relaţiilor sexuale întămplătoare şi neprotejate. -injecţiile cu progesteron sau implanturile subdermice hormonale. diafragma. -contraceptivele de barieră:prezervativele. -secreţie vaginală. Adenomul de prostată -tumoră benignă ce se -tulburări de micţiune. -histerectomia. -steriletul. -metoda temperaturii bazale. spermicidele. -metoda calendarului. -febră. -vasectomia. -lipsa de igienă.Metodele temporare de contracepţie sunt: -contraceptivele orale. -evitarea expunerii la frig. PREVENIRE -evitarea unei vieţi sexuale dezordonate. -avorturi. Metode definitive de contracepţie(sterilizarea) sunt: -legarea trompelor uterine. SIMPTOME -dureri în abdomen. .

Bazele azotate sunt substanţe organice de tip purinic şi pirimidinic. GENETICĂ ŞI ECOLOGIE UMANĂ 1. -dureri în perineu. -un radical fosforic(P).1GENETICĂ MOLECULARĂ ACIZII NUCLEICI-COMPOZIŢIE CHIMICĂ ACIZII NUCLEICI sunt de 2 tipuri: -acidul dezoxiribonucleic ADN. -apare la 60% dintre bărbaţii mai în vârstă de 50 de ani -greutate la urinat.GENETICĂ 1. -respectarea regulilor de igienă intimă. -dereglări ale activităţii sexuale. Nucleotida este alcătuită din 3 componente: -o bază azotată. -un zahăr(o pentoză). Bazele azotate purinice sunt: .dezvoltă pe prostată. ACIZII NUCLEICI sunt substanţe chimice macromoleculare formate din unităţi simple numite nucleotide. -infecţii urinare. -acidul ribonucleic ARN.

prezente în ADN şi ARN. -uracilul (U).prezentă în structura ADN. -ambele sunt prezente în ADN şi ARN. reprezentat de: -riboză(R).-adenina(A). unitatea de bază a acizilor nucleici. prezent doar în ARN. Bazele azotate pirimidinice sunt: -citozina(C). ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC ADN În macromolecula de ADN se deosebesc 2 tipuri de structuri: . Combinarea unei baze azotate purinice sau pirimidinice cu o pentoză formează o nucleosidă. prezentă în structura ARN. reprezintă structura primară a acizilor nucleici. prezentă numai în ADN. Radicalul fosfat(P)formează legături esterice cu pentozele. -dezoxiriboză(D). -guanina(G).Dacă se ataşează o grupare fosfat la pentoza unei nucleoside.Prin înlăţuirea nucleotidelor se obţin polinucleotide. Legarea nucleotidelor între ele cu formarea lanţurilor polinucleotidice. rezultă o nucleotidă. Legătura se face între al cincilea atom de carbon al unei pentoze(C5') şi al treilea atom de carbon al pentozei următoare(C3') rezultând lanţuri(catene) polinucleotidice cu structură regulată datorită legăturilor fosfodiesterice dintre nucleotide. -timina(T). Zahărul este un monozaharid cu 5 atomi de carbon(o pentoză).

b.a. se atrag între ele. • Legăturile sunt de natură electrostatică. reprezentată de structura bicatenară sub formă de dublu helix a ADN-ului. reprezentată de secvenţa de nucleotide dintr-o catenă. decât legăturile duble între adenină şi timină.structura secundară. -triple între guanină şi citozină.citozina=guanina. în sensul că întotdeauna o nucleotidă care conţine o bază azotată purinică se leagă cu o nucleotidă care conţine o bază azotată pirimidinică şi invers. DENATURAREA ŞI RENATURAREA ADN-ULUI • Dacă o soluţie în care se află ADN este încălzită până la aproximativ 100ºC legăturile de hidrogen dintre perechile de baze azotate complementare se rup şi se separă cele 2 catene .Legăturile triple dintre guanină şi citozină conferă o stabilitate mai mare regiunilor ADN bogate în aceste baze azotate.Citirea informaţiei genetice se face întotdeauna direcţia C5'-C3'. • Structura bicatenară a ADN se realizează cu ajutorul unor punţi de hidrogen: -duble între adenină şi timină. cu bazele azotate dispuse spre interior. iar cealaltă catenă în sensul 3'-5'. Molecula de ADN este bicatenară. fiind formată din 2 catene polinucleotidice răsucite una în jurul celeilalte în spirală.guanina=-citozina. • Cele 2 catene de ADN sunt antiparalele. • În macromolecula de ADN există 4 tipuri de legături: adenina=timina. • Cele 2 catene sunt complementare.timina=adenina. formând un dublu helix.structura primară monocatenară. o catenă are orientare 5'-3'.

-funcţia heterocatalitică sau sinteza proteinelor. Dacă soluţia este răcită brusc. -înrudirea filogenetică a speciilor de la care provine ADN-ul. rezultând ADN renaturat.• de ADN. se refac punţile de hidrogen. cu atât renaturarea se face mai repede şi într-o proporţie mai mare(ex. Rolul acestor procese: -obţinerea hibrizilor într-un amestec de catene de ADN de la specii diferite.FUNCŢIA AUTOCATALITICĂ SAU REPLICAREA(AUTOCOPIEREA)ADN • Sinteza ADN-ului se numeşte replicaţie şi se realizează după modelul semiconservativ.Dacă soluţia se răceşte treptat. -prin hibridarea moleculară ADN-ARN se pot localiza în ADN. proces numit denaturare şi rezultatul este obţinerea de ADN monocatenar. deoarece fiecare moleculă .Cu cât speciile sunt mai înrudite. procentul de renaturare între monocatene ADN de la om şi monocatene ADN de la maimuţe este de 75%. moleculele devin bicatenare. 1. catenele se atrag pe bază de complementaritate. genele care determină sinteza diferitelor tipuri de ARN. ADN-ul rămâne monocatenar şi se numeşte ADN denaturat. iar procentul de renaturare între monocatene de ADN de om şi şoarece este de 25%). FUNCŢIILE ADN ADN-ul are 2 funcţii: -funcţia autocatalitică sau replicarea (autocopierea)ADN.

Dublarea cantităţii de ADN este realizată prin procesul de replicare şi are loc în interfaza ciclului celular. Nucleotidele libere din citoplasma celulei se asociază succesiv. numit-punct de iniţiere al replicării.Rezultă 2 monocatene de ADN. moleculele-fiice fiind identice cu molecula mamă. Cele 2 catene de ale macromeleculei de ADN se separă treptat pornind dintr-un punct. rezultând o catenă polipeptidică nouă. pe bază de complementaritate. prin intermediul grupului fosfat. Pentru realizarea diviziunii celulare trebuie dublată cantitatea de material genetic. având loc o denaturare fiziologică progresivă a macromoleculei de ADN.• • • • • • de ADN fiică-(nou formată) conţine o catenă din molecula parentală şi o catenă nou –sintetizată. Legăturile de hidrogen dintre catene se desfac treptat sub acţiunea unei enzime numită ADN-polimeraza. începe refacerea ei.Legea nucleotidelor este catalizată de enzimele ADN-ligaze.Între 2 nucleotide succesive se formează legături covalente. astfel încât celulele fiice să aibă aceeaşi cantitate de ADN. cu nucleotidele libere din monocatenele de ADN. 2. fiecare având o catenă veche.FUNCŢIA HETEROCATALITICĂ sau sinteza proteinelor . cu rol de matriţă(de model) şi o catenă nou-sintetizată. şi se continuă până la punctul terminal de replicare. Pe măsură ce spirala se desface. Se obţin 2 molecule de ADN bicatenar. identice cu cea iniţială. Catenele replică se ataşează de catenele matriţă prin legături de hidrogen. Modelul semiconservativ de replicare asigură sinteza noilor molecule de ADN cu mare fidelitate. ca şi celula –mamă. care vor avea rol de matriţă.

UAG. fiind alcătuit din 64 de codoni şi 20 de aminoacizi. • Macromoleculele de ADN conţin programul sintezei proteinelor. sunt codoni STOP. Codonul este alcătuit dintr-o secvenţă de 3 nucleotide alăturate din macromolecula de ADN care determină poziţia unui aminoacid în molecula de proteină sau sfârşitul sintezei proteice. Unităţile de codificare a informaţiei genetice sunt codonii. ceea ce înseamnă că 2 codoni vecini nu au nucleotide comune. informaţia genetică ce determină ordinea de succesiune a aminoacizilor. un număr de 61 codifică cei 20 de aminoacizi.UGA)nu codifică aminoacizi. fenomen numit colinearitate.Proteinele sunt macromolecule formate prin înlănţuirea într-o anumită succesiune a celor 20 de aminoacizi. • Legătura dintre secvenţa nucleotidelor în ADN şi succesiunea aminoacizilor în molecula proteică se realizează cu ajutorul codului genetic. . • Codul genetic este nesuprapus. deci un aminoacid poate fi codificat de mai mulţi codoni sinonimi. CARACTERISTICILE CODULUI GENETIC • Codul genetic este degenerat. iar 3 codoni (UAA. • Între secvenţa nucleotidelor din ADN şi secvenţa aminoacizilor din molecula proteică este o strânsă corelaţie. • Conform dogmei centale a geneticii: ADN ARN Proteine informaţia genetică se reproduce prin replicaţie şi este decodificată într-o proteină sau enzimă prin transcripţie şi translaţie. Din cei 64 de codoni ai codului genetic.

iar informaţia lor este decodificată şi transformată într-o secvenţă aminoacizi. este copiată. -formarea ARNm matur alcătuit exclusiv din exoni asamblaţi cu ajutorul enzimei-ligaza. într-o moleculă de ARNm informaţia genetică a unei singure gene. • Etapele transcripţiei la eucariote sunt: -sinteza unui ARNm precursor. dar numai exonii sunt transcrişi în ARNm.ARNm copiază informaţia genetică numai a unei catene din macromolecula de ADN. -La eucariote.La eucariote. Genele la procariote au o structură continuă. -secţionarea ARNm precursor cu ajutorul unor enzime specifice. genele cuprind secvenţe de nucleotide informaţionale denumite-exoni şi secvenţe non-informaţionale denumite introni(eliminaţi în transcripţie). prin transcriere. ETAPELE SINTEZEI PROTEICE Etapele sintezei proteice sunt:trascripţia şi translaţia. Codul genetic este universal în toată lumea vie aceeaşi codoni codifică acelaşi aminoacid. Transcripţia. • . ARNm copiază informaţia genetică a mai multor gene. constă în copierea informaţiei genetice dintr-o catenă de ADN în ARNm cu ajutorul enzimei ARN polimeraza. -La procariote. se sintetizează direct ARNm care participă la procesul sintezei proteice. Gena la eucariote este formată din mai multe bucăţi. conţin numai secvenţe informaţionale. -eliminarea secvenţelor non-informaţionale(introni) şi legarea secvenţelor informaţionale(exoni) între ei. prima etapă în procesul de sinteză proteică.• • Codul genetic este fără virgule sau alte semne de punctuaţie.

Schema transcripţiei la eucariote începutul genei sfârşitul genei ADN Extron1 Intron1 Extron2 Intron2 Extron3 Intron3 Extron4 .. în urma căreia o secvenţă de nucleotide din ARNm este transformată într-o secvenţă de aminoacizi în molecula proteică. • Translaţia(traducerea) mesajului genetic. ARNm se cuplează cu riboromii din citoplasmă formând poliribozomi.Ca urmare. etapă în care un aminoacid AA este activat în urma reacţiei cu molecula de acid adenozintrifosfat(ATP) care este donatoare de energie sub acţiunea enzimelor aminoacil-sintetaze. AA+ATP AA-AMP+P-P AA=aminoacid oarecare ATP=acid adenozintrifosfat AMP=acid adenozinmonotrifosfat P-P=pirofosfat -=legătura chimică purtătoare de energie Aminoacidul activat se ataşează unei molecule de ARN de transfer(ARNt) sub influenţa enzimei aminoacil – . aminoacidul se leagă de acidul adenozinmonofosfat(AMP) şi 2 grupări fosfat sunt puse în libertate..Iniţierea sintezei preoteice. Se realizează în 3 etape: 1.-ARNm matur trece din nucleu în citoplasmă şi ajunge la ribozomi prin fenomenul de difuziune..

TIPURI DE ARN-structură şi funcţii ARNv-viral constituie materialul genetic al ribovirusurilor: -bacterofagi(virusuri ale bacteriilor).ARNv este purtătorul informaţiei ereditare şi la viroizi(care au o moleculă mică de ARN. Molecule de ARNt sunt puse în libertate şi sunt reciclate. în general cu structură monocatenară. AA1-ARNt1+AA2-ARNt2 AA1-AA2+ARNt1+ARNt2 3. Enzimele peptidpolimeraze catalizează formarea legăturilor peptidice între aminoacizi. refolosite în procesul de sinteză proteică.sintetază. -virusuri vegetale(virusul mozaicului tutunului). gripal. ACIDUL RIBONUCLEIC-ARN Acidul ribonucleic-ARN este o substanţă macromoleculară.Terminarea sintezei proteice presupune eliberarea catenei polipeptidice de la ultimul ARNt şi disocierea ribozomului de ARNm. AA-AMP+ARNt AA-ARNt+AMP 2.Elongarea catenei proteice constă în formarea legăturilor peptidice între aminoacizii a 2 complexe AA1-ARNt1 şi AA2ARNt2. Poate avea structură monocatenară sau mai rar bicatenară. poliomielitei). fiind alcătuit dintr-un singur lanţ polinucleotidic. Legăturile dintre nucleotide sunt fosfodiesterice. ARNm-mesager copiază informaţia genetică a unei catene din macromolecula de ADN şi o duce la nivelul ribozomilor unde • • .Aminoacizii sunt transferaţi la locul sintezei proteice în ribozomi. ARNm prezintă un codon START(AUG) care corespunde aminoacidului metionina şi un codon STOP care semnifică sfârşitul unui mesaj genetic.fără înveliş proteic). -virusuri animale(virusul turbării.

Sinteza de ARNm are loc în nucleu. enzime şi metabolism. transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. • Ştiinţa care se ocupă cu studiul virusurilor se numeşte virusologie.la ribozomi.Molecula este formată din 70-90 de nucleotide. care formează o tijă şi trei bucle mari care îi dau aspectul unei frunze de trifoi. • Virusurile se prezintă în 3 stări: . parazite intracelular. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA VIRUSURI • Virusurile sunt entităţi genetice infecţioase. -un pol care conţine o secvenţă de 3 nucleotide care recunoaşte o anumită secvenţă de ARNm unde se ataşează pe baza complementarităţii. ARNt-de transfer. laureat al premiului Nobel pentru această descoperire.Fenomenul de copiere se numeşte trasncripţie. submicroscopice cu dimensiuni cuprinse între 80-2500 Å. Un ribozom este format din 2 subunităţi:o subunitate mare şi o subunitate mică care vor recunoaşte şi vor ataşa între ele nucleotidele de recunoaştere de la începutul moleculei de ARNm.Are 2 poli funcţionali: -un pol la care se ataşează un anumit aminoacid. ARNr-ribozomal.• • are loc sinteza proteinelor. ARNm este monocatenar şi are lungime variabilă în funcţie de mărimea moleculelor proteice care vor fi sintetizate. Ribozomii au fost descoperiţi de savantul român George Emil Palade. este monocatenară. lipsite de organizare celulară. intră în alcătuirea ribozomilor şi are rol în sinteza proteinelor. cu porţiuni bicatenare.

la care materialul genetic este reprezentat de ADN. Forma virusurilor: .Provirusul. 2. herpesul. -miez. -bicatenare(reovirusuri). • ribovirusuri. Moleculele de ARN pot fi: -monocatenare(virusul gripal. 3. la care materialul genetic este reprezentat de ARN. Clasificarea virusurilor: În funcţie de acidul nucleic conţinut în genom. -bicatenare(virusul herpetic. numit capsidă virală. este acidul nucleic aflat liber în citoplasma celulei gazdă. virusul imunodeficienţei umane dobândite-HIV care produce SIDA). numit genom viral reprezentat de un singur tip de acid nucleic(ADN sau ARN). Moleculele de ADN pot fi: -monocatenare(bacteriofagul phi X174). poliomelita(paralizia infantilă). care reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a virusurilor este alcătuit din: -înveliş proteic. variola.Virusul vegetativ. Virusurile pătrunse în organismul uman produc boli numite viroze:gripa. este acidul nucleic integrat în cromozomul unei celule gazdă.1. turbarea. virusul mozaicului tutunuluiVMT. majoritatea bacteriofagilor).virusurile sunt grupate în 2 categorii: • dezoxiribovirusuri.hepatita epidemică.Virionul(virusul infecţios matur). varicela.

sferică(virusul gripal). -asamblarea noilor componente într-un nr. sinteza ARNului iniţial. ca la unii bacteriofagi(virusuri ale bacteriilor). dar cu unele particularităţi: -la dezoxiribovirusuri catena de ADN serveşte ca matriţă pt. -eliberarea noilor virioni. -la ribovirusuri catena de ARN serveşte ca matriţă pt. sinteza alteia. • Genomul viral pătrunde în celula gazdă. care la rândul ei. deviază procesele de biosinteză caracteristice celulei gazdă care va efectua sinteze noi. -lizarea celulei gazdă. ele oferind informaţia ereditară pentru a fi reproduse. paralelipipedică. devine matriţă pt. după modelul furnizat de virusul vegetativ.Virusurile pot avea forme diferite :cilindrică(virusul mozaicului tutunului). nu se înmulţesc. . Replicarea materialului genetic viral Replicaţia materialului genetic viral se bazează pe complementaritatea bazelor azotate. sinteza alteia complementare. mare de virioni. formă de cireaşă cu coadă. virusul variolei. Multiplicarea virusurilor: • Virusurile nu se multiplică. echipamentul enzimatic şi energia necesară. • Au loc: -sinteza de acid nucleic viral şi de proteine virale. sunt multiplicate de celula gazdă pe care o parazitează. iar celula gazdă asigură sustanţele.

Bacteriile mai conţin şi ADN extracromozomial. dispus în citoplasmă. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA PROCARIOTE • Procariotele sunt reprezentate de bacterii şi alge abastreverzi(cianobacterii). care este fixat de membrana celulară prin mezozom. Cromozomul are o lungime de 1000 de ori mai mare decât diametrul celulei. de mitocondrii şi aparat Golgi.În centrul celulei este situat nucleoidul. • Cromozomul bacterian are formă circulară. fiind reprezentat de o moleculă de ADN bicatenar. care sunt organisme unicelulare sau coloniale lipsite de nucleu tipic.Ca urmare toate genele de la bacteria mamă se transmit în bloc la bacteriile fiice. • Celula bacteriană prezintă la exterior un perete celular şi o membrană celulară. ce delimitează la interior citoplasma. • Materialul genetic la procariote este reprezentat de un cromozom format dintr-o singură moleculă circulară de ADN. dispusă în citoplasmă şi care formează cromozomul unic bacterian.Cromozomul bacterian conţine cca 2000-3000 de gene care trasnmit înlănţuit.-la HIV molecula de Arn serveşte ca matriţă pt. reprezentat de plasmide. sinteza unei catene de ADN sub acţiunea enzimei reverstranscriptază. • La bacterii materialul genetic este reprezentat de o moleculă de ADN. afltă în echipamentul virusului. cu 40-50 de bucle şi superrăsuciri care îşi păstrează structura cu ajutorul unor molecule de ARN. • Materialul genetic este reprezentat de nucleoid. • Plasmidele-caracteristici: .

redus de 6-8 gene.-sunt molecule circulare de ADN bicatenar care reprezintă 1% din cromozomul bacterian principal. determinând creşterea variabilităţii genetice în cadrul speciei. -se replică independent de ADN-ul cromozomial. Exemple de plasmide: -factorul F(factorul de sex) conţine gene care pot fi transferate unei alte celule bacteriene. ceea ce reprezintă un avantaj selectiv pt. -realizarea proceselor de sinteză proteică în celula bacteriană. care deţin genele de rezistenţă la antibiotice-markeri genetici importanţi şi uşor de depistat prin antibiograme. -rol în tehnologia ADN-ului recombinat. -reprezintă un minicromozom. -deţin genele de rezistenţă la antibiotice. Importanţa plasmidelor: -rol în recombinarea genetică. -vectori în ingineria genetică cu ajutorul cărora pot fi introduse în celula bacteriană gene de la eucariote. având rol în recombinarea genetică. utilizând ca şi virusurile substanţele şi energia celulei gazdă. adaptarea la mediu a bacteriilor. -populaţia bacteriană are o mare heterogenitate. deoarece conţin un nr. prin existenţa acizilor nucleici ADN şi ARN. -factorul R(factorul de rezistenţă la antibiotice). ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA EUCARIOTE .

Materilul genetic extranuclear. care formează cromatina nucleului. dar nu în perioada de sinteză S a ciclului celular. Materialul genetic la eucariote este reprezentat de: 1. ci independent de ADN nuclear. 2. de formă circulară.Eucariotele sunt organisme unicelulare sau pluricelulare. -greutatea moleculară şi raportul A+T/G+C sunt diferite de ADN nuclear. cu nucleu prevăzut cu membrană nucleară şi care conţin mitocondrii şi aparat Golgi. CROMOZOMUL la eucariote conţine: -13-15% ADN. iar proteinele nonhistonice sunt activatori ai genelor. ADN-UL extranuclear are unele particularităţi: -se replică după modelul semiconservativ. . -nu se obţin hibrizi moleculari între ADN nuclear şi ADN extranuclear.Materialul genetic extranuclear este reprezentat de o moleculă de ADN.Materialul genetic nuclear. -12-13%ARN cromozomial. -ioni de CA. -68-72% proteine histonice şi nonhistonice. -viteza cu care se realizează denaturarea-renaturarea este diferită. situat în nucleu şi reprezentat de acizi nucleici.de Mg. localizat în cloroplaste(ADNcp) şi mitocondrii(ADNmit). Proteinele histonice intră în structura nucleosomului. -mici cantităţi de lipide.

-prezintă 2 stări funcţionale alternative şi reversibile eurocromatina şi heterocromatina. • secvenţa repetitive. • Eurocromatina este forma activă genetic în transcrierea cromatinei interfazice mai puţin condensată. care conţine cea mai mare parte din proteinele nonhistonice care condiţionează funcţionarea materialului genetic în replicare sau transcriere. în care sunt incluse genele şi care se numesc exoni. care poate fi împărţit în 2 categorii: • secvenţe unice de nucleotide. în care anumite secvenţa de nucleotide se repetă de un nr. -Nucleosomul este elementul structural al fibrei de cromatină. cu rol informaţional. care nu poate fi transcrisă în proteine. La eucariote secvenţele de nucleotide repetitive sunt intercalate cu secvenţe unice non-repetitive. Modelul nucleosomal -Cromatina eucariotelor are aspect de „şirag de perle” în care fiecare „perlă” reprezintă nucleosomul. • Heterocromatina este forma inactivă genetic. variabil de ori şi care formează intronii cu rol în reglajul genetic. alcătuit din unităţi care se repetă denumite nucleosomi. .Componenta de bază a cromozomului eucariot este ADN-ul. -este un lanţ flexibil. Cromatina eucariotelor: -reprezintă forma interfazică a cromozomilor. având funcţii reglatoare în procesul de sinteză proteică. ADN-ul repetitiv este non-informaţional.

fiecare cromatidă. iar la eucariote de ADN liniar. -Cromozomul interfazic la procariote şi eucariote este alcătuit dintr-o singură macromoleculă de ADN. precum şi niveluri de condensare şi împachetare superioare materialului genetic de la procariote. H3 şi H4. histona H2B.Capetele cromozomilor se numesc telomere. -Fibra de cromatină la eucariote are un grad mai mare de stabilitate la acţiunea factorilor mutageni. care alcătuieşte fibra de cromatină. Cromozomii sunt structuri cromatice.Cromatidele sunt unite într-un punct numit centromer(constricţie primară).Unii cromozomi metafizici prezintă o constricţie secundară ce delimitează sateliţi. dispus în diferite poziţii şi care delimitează câte 2 braţe egale sau inegale. rezultaţi din organizarea cromatinei. înconjurat la exterior de un segment de ADN. -Legătura dintre 2 nucleosomi se realizează cu ajutorul unei secvenţe de ADN formată din câteva 10 de nucleotide care se găsesc unite prin intermediul unei proteine histonice H1. format din circa 140 de perechi de nucleotide dispuse sub forma a 2 inele la vârful şi la baza octamerului. pt.-Un nucleosom este format dintr-un octamer histonic care conţine câte 2 molecule de: histonăH2A. Cromozomul metafizic este format din 2 molecule de ADN. dublu catenară.Fiecare catenă din structura unei molecule de ADN se numeşte cromonemă. numite cromatide. . având o structură chimică mai complexă. -ADN-ul împreună cu histonele formează complexul nucleohistonic. -Octamerul histonic formează un cilindru turtit.La procariote. cromozomul interfazic este reprezentat de ADN circular.

În celulele gametice-celule haploide(n)-se găseşte un set de cromozomi.Cromozomii metafazici sunt mai condensaţi. În celulele somatice-celule diploide(2n)-se găsesc 2 seturi de cromozomi. -prezintă constricţie secundară care delimitează satelitul. . notaţi cu XX la femei şi XY la bărbat. -lipsesc la om. Tipuri de cromozomi. -are 2 braţe inegale. • cromozomi submetacentrici-centromerul este plasat submedian. comparativ cu cel de la procariote.GENETICA UMANĂ GENOMUL UMAN COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL UMAN Complementul cromozomial uman normal este alcătuit din 46 de cromozomi.2. respectiv 23 de perechi:22 perechi de autozomi şi o pereche de heterozomi(cromozomi ai sexului). • Organizarea materialului genetic la eucariote prezintă un nivel de organizare superior. se recunosc după forma şi mărimea lor. în funcţie de poziţia centromerului: cromozomi metacentrici-centromerul este plasat median. • cromozomi telocentrici-centromerul este plasat la capătul cromozomului. • cromozomi acrocentrici-centromerul este plasat aproape de unul dintre capete. 1. -au 2 braţe egale. -are un singur braţ.

Grupa B: -cuprinde cromozomii din perechile 4-5. Tipuri de cromozomi. după poziţia centromerului(constricţia primară) şi după prezenţa sateliţilor. -sunt cromozomii cei mai mari. formă şi plasarea centromerului. -au un singur braţ.C.E. • cromozomi acrocentrici-centromerul este plasat aproape de unul dintre capete. -sunt cromozomi metacentrici. . .sunt cromozomi submetacentrici. Cariotipul uman normal cuprinde 7 grupe notate cu litere :A. -sunt cromozomi mari. Grupa A: cuprinde cromozomii din perechile 1-3. -prezintă constricţie secundară care delimitează satelitul. • cromozomi telocentrici-centromerul este plasat la capătul cromozomului. Cariotipul reprezintă ordonarea pe perechi şi grupe a cromozomilor unei celule diploide în funcţie de dimensiuni. în funcţie de poziţia centromerului: • cromozomi metacentrici-centromerul este plasat median.F. -lipsesc la om. -au 2 braţe inegale.Cromozomii metafizici sunt clasificaţi după mărime.B. -au 2 braţe egale.D. -cromozomi submetacentrici-centromerul este plasat submedian.G.

-sunt cromozomi scurţi. MUTAGENEZA ŞI TERATOGENEZA-ANOMALII CROMOZOMIALE ASOCIATE CANCERULUI UMAN . -sunt cromozomi metacentrici. -prezintă sateliţi. -sunt cromozomi acrocentrici. Grupa E:curprinde cromozomii din perechile 16-18. Grupa F:cuprinde cromozomii din perechile 19-20. -sunt cromozomi scurţi. Cromozomul X este încadrat în grupa C. -sunt cromozomi submetacentrici. acrocentric. -sunt cromozomi mijlocii. -sunt cromozomi foarte scurţi. -sunt cromozomi medii. Studiul cariotipului este important deoarece furnizează informaţii cu privire la unele maladii generate de anomalii cromozomiale. Cromozomul Y este foarte scurt. Grupa D:cuprinde cromozomii din perechile 13-15. -sunt cromozomi metacentrici şi submetacentrici. -sunt cromozomi acrocentrici. seamănă cu cromozomul 22 şi este încadrat în grupa G. Grupa G:curprinde cromozomii din perechile 21-22.Grupa C:-cuprinde cromozomii din perechile 6-12.

dând naştere la tumori. -sarcom-cancer care se formează în ţesutul mezenchinal. -tumori maligne(canceroase) care invadează ţesuturile înconjurătoare. Tipuri de tumori: -tumori benigne(necanceroase) care rămân localizate în zona în care se formează. .Prin sistemul sangvin sau limfatic ele se pot răspândi în orice altă parte a organismului şi generează noi tumori prin procesul numit metastază.FENOTIPUL CANCERULUI Cancerul este o boală genetică produsă de perturbarea diviziunii celulare şi are drept consecinţă creşterea şi dezvoltarea necontrolată şi invazivă a celulelor normale. iat toate celulele descendente ale acesteia sunt anormale. -limfom-cancer care se formează în ţesutul limfoid.Rezultatul acestor modificări este formarea de tumori. Procesul de carcinogeneză se desfăşoară în mai multe etape: -iniţierea –apariţia de mutaţii în celulele somatice. Celulele canceroase se multiplică mai rapid decât celulele normale ale organismului. Carcinogeneza=procesul prin care este indus cancerul. Tipuri de cancer: -carcinom-cancer care se formează în epitelii. -dezvoltarea şi progresia-proliferarea celulelor mutante. Cancerul este transmis clonal: el porneşte de la o singură celulă anormală care proliferează.

piele Piele Globulele albe.măduva spinării Sistem respirator.digestiv. ficat. medicale şi agronomice la fiinţele vii. AGENŢII CARCINOGENI Agenţii carcinogeni şi principalele organe pe care le afectează: Agentul carcinogen Pesticide bogate în arsenic Uleiuri minerale Benzenul Fumul de ţigară Azbest Crom Oxid de fier Nichel Petrol Radiaţii ionizante Radiaţii ultraviolete Localizarea cancerului Plămâni.-mielom-cancer care se formează în măduva osoasă şi celulele plasmei. -leucemie-cancerul globulelor albe.măduva spinării.plămâni Piele DOMENII DE APLICABILITATE ŞI CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ Bioetica –constituie etica privind aplicarea de cercetări biologice fundamentale.excretor Plămâni Plămâni Plămâni Plămâni Plămâni Oase. .

cuplul prezintă un caz de consangvinizare. DIAGNOSTICUL PRENATAL Diagnosticul prenatal urmăreşte detectarea unor maladii.persoane sănătoase care au în familie rude cu boli ereditare. din primele luni de sarcină. -analiza sângelui fetal. biochimice şi de comportament ale omului. -ecografia.părinţi care au un copil afectat ereditar şi vor să cunoască riscul de a avea alţi copii afectaţi.au avut avorturi spontane repetate. Sfaturile genetice sunt indicate în următoarele situaţii: 1.Eredopatologia umană-consemnează maladiile ereditare care afectează caracteristicile morfologice. 4. Tehnicile şi metodele de diagnostic prenatal sunt: -arborele genealogic. -analiza sângelui matern. 5. 3. . fiziologice. SFATURILE GENETICE Sfatul genetic constă în evaluarea riscului unei persoane de a manifesta o maladie genetică sau posibilitatea unui cuplu de a avea un copil malformat.unul sau ambii părinţi sunt afectaţi de o maladie ereditară. 2. -amniocenteza. -analiza Doppler.

ARBORELE GENEALOGIC-PEDIGREUL-reprezintă într-o diagramă istoricul unei boli într-o familie. -rezultatul unirii gameţilor este zigotul care intră în diviziunea mitotică. ANALIZA DOPPLER-este utilizată pt. -permite identificarea a numeroase anomalii structurale fetale. -se urmăresc relaţiile care se stabilesc între membrii familiei şi modul de transmitere a bolii. -în funcţie de gravitatea maladiilor depistate se poate lua decizia de a întrerupe sau de a continua sarcina. -lichidul amniotic rezultat este utilizat pt. ECOGRAFIA-se poate efectua pe tot parcursul vieţii intrauterine. identificarea unor maladii cromozomiale şi genetice ale acestuia. -se poate aprecia riscul genetic de apariţie a bolii la descendenţi. FERTILIZARE IN VITRO Fertilizarea in vitro –constă în unirea a 2 gameţi. Fertilizare in vitro este utilizată: . evaluarea vitezei sângelui în circulţia fetală ombilicală şi placentară. -constă în analiza de lichid amniotic de la femeile însărcinate. în timpul reproducerii sexuate. -embrionul rezultat va fi introdus în uter prin implantare.stabilirea cariotipului şi a sexului fâtului. în afara corpului uman. AMNIOCENTEZA-se efectuează în săptămânile 15-17 de viaţă intrauterină. formându-se embrionul.

-găsirii de noi surse de organe sau ţesuturi pt. CLONAREA TERAPEUTICĂ Clonarea terapeutică-clonează embrionii până în stadiul în care se poate obţine o cultură de celule „stem”. . -în cazul femeilor care au trompele uterine înfundate sau legate. transplant.Parkinson. necesare pt. Celulele „stem” sunt celule nediferenţiate. TERAPIA GENICĂ Terapia genică-este o metodă de tratare a maladiilor ereditare. -în cazul bărbaţilor care au suferit o operaţie de vasectomie. în scopul înlocuirii genelor mutante cu genele normale. -în situaţii în care cantitatea şi calitatea ovulelor este slabă. capabile să formeze orice tip de ţesut. diabet. refacerea ţesuturilor distruse. -în cazuri de infertilitate masculină. -constă în transferul de gene în celulele umane. în vederea evitării sau tratării lor). -se înlocuiesc genele mutante în câteva celule modificate genetic astfel încât ele să conţină gena normală.-la cuplurile care nu pot concepe un copil după un an de încercare. Tehnica fertilizării in vitro şi a trasnplantului de embrioni este utilă pentru tratamentul sterilităţii şi pentru cercetare(se urmăreşte o mai bună înţelegere a apariţiei şi a transmiterii defectelor genetice. sindrom Down. Clonarea terapeutică dă posibilitatea: -vindecării unor boli grave:Alzheimer.

-când bolnavul este ocrotit de agresivitatea mass-mediei. reprezentată de totalitatea factorilor abiotici(fără viaţă). Terapia genică se poate acorda: -când este vorba de o tulburare gravă. -celulele transformate se pot introduce în corpul aceluiaşi bolnav. biotic şi social. componenta nevie. structurală şi funcţională a biosferei şi cuprinde: • Biotopul. care nu există tratament eficient. -când beneficiile scontate depăşesc riscurile inerente. 2.ECOLOGIE UMANĂ CARACTERISTICILE ECOSISTEMELOR ANTROPIZATE ŞI MODALITĂŢILE DE INVESTIGARE Ecologia umană studiază relaţiile dintre populaţiile umane şi mediul lor abiotic. -când bolnavul şi-a dat consimţământul. Ecosistemul este unitatea de bază. . pt. -vizează în prezent modificarea celulelor somatice.-gena normală este introdusă în celulele ţintă cu ajutorul unui vector-virus modificat. -când rezultatele cercetărilor experimentale demonstrează că gena va funcţiona.

➢ Ecosisteme acvatice antropizate 1. situată între 35-40m şi o zonă stenotermă. După originea lor ecosistemele pot fi: -naturale-apărute spontan pe calea evoluţiei naturale a factorilor ecologici. Vidra). sub influenţa omului. reprezentată de totalitatea populaţiilor ce ocupă acelaşi habitat. -antropizate-apărute pe cale artificială. . urmează o zonă a saltului termic. componenta vie. cu oscilaţii anuale de la 0ºC la 24ºC. complexe zootehnice de creştere intensivă a animalelor şi ecosistemul aşezărilor umane. -ecosisteme terestre antropizante sunt reprezentate de agroecosisteme reprezentate prin: culturi agricole. iazuri şi heleşteie piscicole). în care apa staţionează luni sau ani.Vidraru.• Biocenoza. corespunzătoare adâncimilor sub 40m. unde temperatura apei este de 4-10ºC.Cantitatea de oxigen din apă depinde de temperatură şi de respiraţia organismelor acvatice.Lacuri de baraj şi lacuri de acumulare Lacurile de baraj (lacul Bicaz). în care reţinerea apei durează ore sau zile şi lacurile de acumulare (Bicaz. Particularităţile biotopurilor În funcţie de adâncime lacurilor se distinge spre suprafaţă o zonă euritermă. Ecosistemele antropizate pot fi: -ecosisteme acvatice antropizate(lacuri de baraj şi de acumulare.

plancton. condiţiile fizico-chimice ale apei depind de natura solului şi de nivelul precipitaţiilor. Oxigenarea apei constituie o caracteristică de bază în determinarea calităţii iazurilor.verzi. -Nectonul este reprezentat de populaţiile piscicole. În iazuri.Topirea zăpezii şi ploaia diluează apa. scobarul. Particularităţile biotopurilor Factorii care caracterizează biotopul acestor ecosisteme sunt:apa şi sedimentul de pe fundul bazinelor. -Heleşteiele sunt bazine cu apă special amenajate pe locuri plane. Particularităţile biocenozelor Biotopul pelagic este populat de :neuston. destinate pisciculturii sistematice. -Neustonul este pelicula de apă aflată la zona de contact dintre mediul aerian şi cel acvatic. populat de diferite specii de rotiferi.Iarna iazurile îngheaţă până la fund. primăvara şi în verile ploioase. -Planctonul este format din fitoplancton. diatomee şi zoolancton.Lacurile de acumulare au o presiune hidrostatică mare.în care predomină crapul. copepode. dar şi pentru morărit. protozoare. obletele. 2. necton.Iazuri şi heleşteie piscicole -Iazul este un ecosistem artificial. somnul. boişteanul. alge. agrement.Cantitatea de oxigen este rezultatul a 2 procese .Aici întâlnim bacterii. datorită adâncimii mici.iar seceta determină evaporarea apei şi concentrarea în substanţe nutritive. populat de alge albastre. amenajat în scopul obţinerii unor producţii apreciate de peşte.Se alimentează cu apă gravitaţional sau prin pomparea dintr-o apă curgătoare.

opuse:respiraţia organismelor vii –proces consumator de oxigen şi fotosinteza-proces furnizor de oxigen. caracudă. lin. ➢ Ecosistemele terestre antropizate Agroecosistemele Agroecosistemele sau ecosistemele agricole s-au format ca urmare a intervenţiei omului asupra ecosistemelor naturale. unele reptile şi păsări. Nectonul este reprezentat de peşti. biban. flagelate. populată de bacterii. alge. Particularităţile biocenozelor Biocenoza din masa apei se numeşte pelagos. biocenozele agroecosistemelor prezintă următoarele componente: -producători primari. ştiucă. babuşcă. I). Neustonul este biocenoza peliculei de la suprafaţa apei. caras.Din punct de vedere trofic. diatomee etc. Planctonul cuprinde bacterii cu rol în descompunerea materiei moarte. -consumatori primari(de ord. reprezentaţi de ierbivore sau animale fitofage. iar cele de tip salmonicol cu specii de păstrăv. protozoare. populate de crap. alge albastre-verzi. Iazurile şi heleşteiele pot fi de tip ciprinicol. În masa apei(pelagos) din iazuri şi heleşteie există 2 biocenoze:neustonul şi planctonul. amfibieni. plus o asociaţie de animale ce formează nectonul. reprezentaţi de plantele de cultură. . iar cea de pe fundul lacului alcătuieşte bentosul.

medicinale. înclinaţie şi de tipul de sol. protejat de om. La uniformizarea microclimatului participă irigaţiile. Particularităţile biotopurilor În cadrul acestui ecosistem distingem o multitudine de biotopuri. lanţurile trofice au puţine verigi. reprezentaţi de animalele carnivore. textile.Ecosistemul plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi Cuprinde plantaţiile de pomi fructiferi. Ele cuprind: 1. în cazul excesului de umiditate. etc. . sau desecările. floarea soarelui. ceapa. arbuşti fructiferi şi plantaţiile de viţă de vie. ele se află sub influenţa climatului local sau regional. aromatice şi de nutreţ. cartoful. printr-o uniformizare spaţială accentuată. orezul.Varietatea este determinată de variaţiile de expunere. care au un pronunţat grad de uniformizare. dar şi de climă. fiecare cu particularităţile lui.Dintre acestea cele mai importante sunt:grâul.Ele constituie stratul dominant.Ecosistemul culturilor ierboase anuale şi bianuale Acest ecosistem cuprinde culturile de cereale. ovăzul.Diferenţele microclimatice între agroecosisteme nu sunt mari. tomatele.-consumatori secundari(de ord. în caz de secetă.II). care înlătură buruienile. Particularităţile biotopurilor Aceste ecosisteme se caract. dar variabil în funcţie de anotimpuri. plante leguminoase oleaginoase. Particularităţile biocenozelor Principalele componente sunt plantele de cultură. porumbul. 2.Plantele de cultură sunt uniform repartizate.

stratul ierbos este înlocuit prin culturi de ovâz. batat.Particularităţile biocenozelor În culturile intensive şi supraintensive. seminţe.Culturile protejate se realizează în răsadniţe. sere şi solarii. iar stratul ierbos spontan este înlăturat prin ierbicidare sau prăşiri repetate. o fertilizare corespunzătoare. -saprofite. o anumită umiditate în sol şi atmosferă. Particularităţile biotopurilor Biotopurile sunt create şi controlate de om.Lanţurile trofice pot fi: -de tip fitofag se realizează prin consumul de muguri. obţinându-se mineralizarea. o dozare a dioxidului de carbon. de care planta are nevoie. care sunt consumatori de ord. frunze. dar mai ales păsările.Pt. . multă energie. scoarţa şi lemnul tulpinilor şi rădăcinilor. în care larvele fitofage ale insectelor sunt parazitate de alte larve de insecte. sunt insectele carnivore. realizarea microclimatului şi nutriţiei minerale.III.Se aplică la timp lucrări de îngrijire a bolilor şi dăunătorilor. iar acestea sunt vânate de păsările răpitoare. acarieni şi păsări insectivore.II.Ecosistemul culturilor protejate Aceste culturi urmăresc creşterea perioadei de vegetaţie a unor plante legumicole şi floricole. -de hiperparazitism. Consumatorii sunt reprezentaţi de insecte şi larvele lor. se fol. de către flora şi fauna saprobiontă de la suprafaţa solului. care realizează consumul biomasei vegetale moarte. 3. iar acestea sunt parazitate de virusuri.Se aplică la timp lucrări de îngrijire şi de combatere a dăunătorilor.Consumatorii de ord.Se asigură astfel o anumită intensitate şi cantitate de lumină. fructe.

şoareci). ovine.Indivizii sunt adăpostiţi în boxe. dar şi virozele(boli produse de virusuri). cu productivitate ridicată. Consumatorii secundari sunt puţini sau lipsesc. Particularităţile biocenozelor Biocenozele complexelor zootehnice concentrează animale domestice(păsări. Lanţurile trofice de prădătorism sau de hiperparazitism sunt foarte puţine sau lipsesc. bacteriozele(boli produse de bacterii). Particularităţile biotopurilor Fiecare ecosistem agrozootehnic are un anumit microclimat generat de temperatură. Ecosistemele aşezăriloe umane . umiditate şi luminozitate. 4.Particularităţile biocenozelor Se cultivă o singură specie sau un singur soi de plantă. porcine. iar dintre animale afidele.În condiţiile de seră proliferează micozele(boli produse de ciuperci). bovine). hrană(ex.musculiţa de seră. ce aparţin unei singure specii şi de multe ori unei singure rase.Animalele domestice sunt însoţite în adăposturi şi de alte specii de consumatori care sunt concurenţi pt.Tot aici întâlnim ectoparaziţi(paraziţi externi). musculiţa albă. pe categorii de vârstă şi sexe.Hrana animalelor provine din culturile furajelor.Se urmăreşte un control strict al bolilor şi dăunătorilor. Acest tip de agroecosistem cuprinde crescătoriile de animale.Ecosistemul complexelor zootehnice de creştere intensivă a animalelor. dar şi endoparaziţi(paraziţi interni).şobolani.

Acest fenomen se datorează: -poluării cu pesticide şi îngrăşăminte chimice.Sunt de 2 feluri: de tip rural şi de tip urban. -folosesc în mică măsură energia neconvenţională şi hidroenergia. -apa provine din sisteme hidrografice special amenajate. -aprovizionarea cu apă provine din fântâni sau izvoare naturale. Ecosistemele de tip urban sunt oraşele şi se caracterizează prin: -contact redus cu mediul natural. -folosesc energia produsă în centralele electrice. IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE I. -hrana provine din agroecosisteme şi din industria alimentară. de epurare a apei uzate. nucleare. -omul determină optimizarea condiţiilor de mediu. -hrana provine din ecosistemele naturale şi agroecosisteme. de termoficare. -sunt dotate cu staţii de depozitare de rezidurilor şi deşeurilor. omului. . -au producţie industrială. satele şi comunele şi se caracterizează prin: -contact strâns cu mediul natural. ➢ ➢ Ecosistemele de tip rural sunt: cătunele. vântului.DETERIORAREA ECOSISTEMELOR NATURALE • Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune Eroziunea reprezintă degradarea solului sau a rocilor ca urmare a acţiunii ploilor.

În marile baraje are loc o pierdere intensă de apă prin evaporare sau reţinere a sedimentelor şi aluviunilor în amonte de baraj. pentru formarea de bariere în calea vitelor. care degradează textura acestuia. . -tăierilor masive de păduri. -lucrărilor necorespunzătoare ale solului. -aratul în brazde.Datorită acestor sedimente producţia piscicolă a scăzut foarte mult. s-a soldat cu invadarea păşunilor de către această buruiană şi scăderea producţiei furajere. • Deteriorarea ecosistemelor prin introducerea de specii noi Speciile noi introduse de om în ecosisteme se numesc specii exogene. a condus la apariţia inundaţiilor.-ploilor acide. Măsuri de prevenire a eroziunii solului: -cultivarea în terase limitate de şanţuri care reţin apa. Introducerea castorilor din Canada în pădurile din America de Sud. -acoperirea în permanenţă a solului cu vegetaţie. • Deteriorarea ecosistemelor prin construcţii de canale şi baraje Aceste construcţii duc la inundarea unor terenuri aluvionare şi schimbarea cantitativă şi calitativă a florei şi faunei locale. -Introducerea plantei Lantana camara. originară din America tropicală în Noua Caledonie. ca urmare a digurilor construite de aceştia.

iar gasteropodul Rapana Thomasiana.Şi în România au fost introduse accidental unele specii precum: planta Elodea canadensis(ciuma apelor). dar şi indirect producând dezechilibre ecologice. ➢ Suprapăşunatul Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a păşunării intensive de către animalele ierbivore.În populaţiile animalelor sălbatice apare autoreglarea. -intensificarea vitezei vânturilor. II DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR BIOLOGICE ➢ Defrişarea pădurilor Pădurile este factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic. din America de Nord apare în apele dulci. antilopei americane(Antilocapra americana). combaterea bolilor şi dăunătorilor. originară din America şi stabilită în majoritatea apelor dulci şi bălţilor dunărene. adică se intensifică activitatea prădătorilor. din apele Japoniei. climatic şi hidric. apare şi în Marea Neagră. -apariţia inundaţiilor. bibanul soare(Lepomis gibbosus). creşte frecvenţa bolilor şi a paraziţilor. sau chiar la dispariţia unor specii prin vânătoare. pescuit. -creşterea aridităţii climatului. Defrişările au contribuit la: -degradarea solurilor. . În America de Nord s-a redus foarte mult efectivele bizonului. ursului grizzly(Ursus horribillis) din Mexic. ➢ Supraexploatarea faunei terestre Omul a contribuit direct la reducerea efectivelor.

În România. . zimbrul(Bos priscus bonasus) şi a caprei alpine(Capra ibex). Supraexploatarea fondului piscicol a condus la :-scăderea cantitativă a peştelui. rinocer asiatic(Rhinoceros sandaicus). dropia(Otis tarda). În Africa. iar turmele de elefanţi. marmota alpină(Arctomys marmota). capra neagră(Rupicapra rupicapra). Sunt pe cale de dispariţie: râsul(Lynx lynx). capra de munte(Capra ibex). -scăderea taliei peştilor capturaţi. antilopa de stepă(Saiga tatarica). până la 200 de exemplare fiecare. speciile de asin persan(Equus hemionus onager). vulturul pleşuv negru(Aegypis manochus). au dispărut antilopa africană(Alcelephus baselaphus).girafe. zebre. rinocerul alb(Ceraotherium simum). s-au redus foarte mult. cocoşul de mesteacăn(Lyrurus tetrix).bivoli. Dintre păsări sunt ameninţate să dispără: zăganul(Gypaetus barbatus). au dispărut bourul(Bos primigenius). zimbrul(Bos priscus bonasus). cerbul de Barbaria(Cervus elaphus barbatus). zebra quagga(Equus quagga). ➢ Supraexploatarea resurselor oceanice Pescuitul excesiv al mamiferelor marine. vulturul pleşuv sur(Gyps fulvus). -reducerea efectivă a speciilor de interes piscicol. ursul de bambus(Ailuropoda melanoleuca). Ameninţaţe cu dispariţia sunt speciile:balena albastră şi balena borealis. tarpanul(Equus cabalus gmelini). lei. au dispărut: bourul(Bos primigenius). În Europa. şi-au redus nr.În Asia. a condus la dispariţia unor specii de pinipede şi colonii de otarii.

sonoră. ➢ Urbanizarea şi industrializarea Ca urmare a creşterii exagerate a populaţiei urbane. batogul(Gadus morthus). boli ale sistemelor nervos. radioactivă. de fum. dioxid de carbon. Tot pe cale de dispariţie sunt şi broaştele ţestoase de mare. căutate pentru carne. a avut loc şi dezvoltarea industriilor şi transporturilor în mod excesiv. numeroase specii de peşti şi-au diminuat substanţial numărul de indivizi:heringul(Clupea harengus). ouă şi carapace.merlanul(Merlucius merlucius). poluarea poate fi: • fizică • chimică • biologică ➢ Poluarea fizică poate să fie:termică. III. conduc la încălzirea globală prin apariţia efectului de seră pe care îl provoacă. scrumbia albastră(Scomber scomber). prin introducerea poluanţilor (deşeuri rezultate din activitatea umană). a. Ca urmare a acestui fapt s-au format noxele oraşului reprezentate de smog. DETERIORAREA MEDIULUI PRIN POLUARE Poluarea este o modificare a factorilor de mediu. particule de praf. endocrin.Ca urmare a suprapescuitului. compuşi chimici. . respirator. conducând la scăderea imunităţii.Poluarea termică sau calorică Diferite gaze şi în primul rând dioxidul de carbon. ce creează un mediu neprielnic pentru sănătatea oamenilor. După natura poluanţilor.

Încălzirea globală are următoarele efecte: -topirea gheţarilor. -creşterea nivelului mărilor şi ocenelor.accidentul de la Cernobâl). stressul. c. Sursele de contaminare radioactivă sunt: -depunerile radioactive. b. Sursele de poluare sonoră sunt:transporturi terestre şi aeriene. ➢ Poluarea chimică .Poluarea sonoră Este determinată de zgomote puternice(suntele devine nocive la 80 decibeli)sau de emisii de sunete cu vibraţii neperiodice. care au ajuns în apă odată cu ploaia. clorofluorocarboni) se face prin activităţi industriale şi agricole şi prin extinderea aşezărilor umane şi a reţetelor de comunicaţie.Poluarea radioactivă Se realizează cu radionuclizi şi radiaţii. -deficienţe la centralele nucleare(ex. contracţiile arterelor. accelerarea pulsului. -deşeurile atomice care sunt introduse în recipiente sigilate şi incluse în blocuri de beton. şantierele de construcţii. -inundarea ţărmurilor şi a localităţilor. ce sunt depuse pe fundul oceanelor. Consecinţele negative ale poluării sonore sunt:dereglarea auzului. -apele de la uzinele atomice. -schimbarea globală a climei.Creşterea concentraţiei dioxidului de carbon şi a altor gaze cu efect de seră(oxizi de azot.

iar în combinaţie cu apa din precipitaţii formează acidul sulfuric. ca de ex. -derivaţii halogenilor(clor. brom). DDT. Poluanţi solizi(pulberile) conţin numeroase particule de cuarţ. fenomen numit amplificare biologică. provenite în special din industria alimentară.Are loc dezvoltarea în masa apei a unor microorganisme care pot acoperi . acid clorhidric. -dioxidul de sulf determinăarsuri(necroza frunzelor). -apele industriale uzate. care în concentraţii mari inhibă procesele respiratorii la plante. oxizi de siliciu. -oxizii de azot contribuie la formarea smogului. particule de plumb. căderea dinţilor). producând ploile acide. unele metale grele se acumulează de-a lungul lanţurilor trofice în concentraţii din ce în ce mai mari.pesticidele. animale şi om. azbest. ➢ Poluarea biologică Se face prin contaminarea bacteriologică a apei. alimentelor şi eutrofizarea apelor. produc necroze ale frunzelor iar la animale boala numită fluoroză(manifestată prin deformarea oaselor. Poluarea biologică a apei şi a alimentelor se face indirect prin contaminarea lor cu substanţe organice fermentascibile.Substanţele toxice(noxele) eliminate în mediu prin activităţile umane. Sursele de contaminare sunt: -apele menajere. Eutrofizarea apelor este un proces natural de acumulare în timp a unor cantităţi crescute de substanţe organice pe fundul apei. calciu. mercur. Gazele poluante: -oxidul de carbon.

scade diversitatea biocenozei prin dispariţia unor specii.Ca urmare. -Poluarea apei potabile cu azotaţi şi consumul ei îndelungat determină cefalee. Scăderea cantităţii de oxigen limitează dezvoltarea organismelor şi favorizează moartea celor sensibile la scăderea concentraţiei de oxigen.Procesul poate fi accelerat de om. ce se manifestă prin salivaţie. -Plumbul determină boala numită saturnism.în întregime suprafaţa apei. fenomene cunoscute sub numele de boala apei. greaţă. EFECTELE DETERIORĂRII ECOSISTEMELOR ASUPRA SĂNĂTĂŢII -Oxidul de azot. . modifică metabolismul fosforului. dezvoltarea unor specii. diaree. urmată de moarte. convulsii. prin deversarea de ape uzate bogate în substanţe organice. -Cadmiul se întâlneşte în concentraţii mari la fumători şi iniţiază cancerul de plămâni. diaree. eliminate în atmosferă formează smogul. -Sulfura de carbon produce la copii simptome neurologice. ducând la o distrugere a echilibrului biologic din ecosistemul respectiv prin sărăcia apei în oxigen şi creşterea concentraţiei de săruri. iar creşterea concentraţiei de săruri determină creşterea durităţii apei. ducând la malformaţii osoase. perturbări în activitatea cerebrală şi renală. făcând-o improprie pt. care produce în marile oraşe tulburări cronice la indivizii cu afecţiuni respiratorii şi cardiace. -Molibdenul produce o degenerare a ficatului. -DDT-ul şi alte pesticide produc la om afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuronendocrin. anhidrida sulfuroasă.

-Poluarea apei cu agenţi microbieni determină creşterea frecvenţei unor afecţiuni. -Radiaţiile ionizante prezintă un risc de cancerizare sau de mutageneză. hepatita virală. hipertensiune arterială. nevroze. dizenteria. . cum ar fi: colibaciloza. tulburări endocrine. holera. -Poluarea sonoră determină la om tulburări neurovegetative.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->