-1-

CUPRINS
Pag.
- Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii
economico-financiare.................................................................................2
- Funcţiile analizei economico-
financiare.....................................................4
- Metode folosite în analiza economico-financiară......................................5
- Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune..............6
- Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune....11
- Analiza structurii indicatorilor de
gestiune...............................................19
- Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu
ajutorul "Metodei lanţurilor Markov"........................................................20
- Analiza
ritmicităţii ..................................................................................21
- Analiza cifrei de
afaceri ..........................................................................22
- Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării
factorilor economici
principali....................................................................26
- Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma
indicatorilor de
gestiune.............................................................................29
- Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un
salariat...33
- Analiza cheltuielilor aferente activităţii
economice...................................35
- Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri.............................37
- Analiza cheltuielilor cu forţa de
muncă..........................................40
- Analiza cheltuielilor
materiale.......................................................45
- Analiza costului
unitar..................................................................52
- Analiza cheltuielilor
financiare......................................................55
- Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii
economice cu ceilalţi indicatori economico-
financiari......................60
- Analiza rentabilităţii pe baza punctului
critic............................................61
- Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză
contabilă.............64
- Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor,
 -2-

datoriilor şi capitalurilor proprii.....................................................64

- Analiza ratelor
financiare..............................................................69
- Analiza tabloului de
finanţare...................................................................79
- Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor metode
manageriale...............83

Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii

economico-financiare

Prin definiţie, analiza economico-financiară este un

proces complex de cunoaştere a stării economico-financiare a
unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în
ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode
adecvate şi indicatori specifici în vederea individualizării şi
dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau
negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-
financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a
echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea
elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile
curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a
costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.
Din punct de vedere al raportului între momentul în care se
efectuează analiza şi momentul producerii fenomenelor se disting două
tipuri fundamentale de analiză economico-financiară:
a) Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie
sau analiza activităţii (respectiv analiza comparativă în profil dinamic,
teritorial sau în raport cu planul) se referă la analiza situaţiei fenomenelor
care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în prezent. Această
formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează
rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele
obţinute în raport cu obiectivele din programul propus sau în dinamică,
 -3-

factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul acestora, precum şi

rezervele potenţiale nevalorificate.
b) Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau
analiza de prognoză, are ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui
fenomen economico-financiar folosind metode de cercetare previzională sau
de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor economico-
financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o
importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi
dezvoltare economică.
După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de
analiză economico-financiară:
a) Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de
regulă, zilnic sau se referă la perioade scurte de timp (săptămână, decadă).
Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi
controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care
asigură conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat
ce se constată anumite disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a
măsurilor care se impun în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării
integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau obţinerea rezultatelor
economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza datelor
furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor
faptice. Extinderea prelucrării automate a datelor creează condiţii tot mai
favorabile pentru ca analiza operativă să devină un instrument eficace în
conducerea activităţii economico-financiare.
b) Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă,
la intervale mai mari de timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau
an. Acest tip de analiză are o sferă mai cuprinzătoare, incluzând totalitatea
aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea economico-financiară.
În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a
obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă.
c) Analiza special organizată - în această categorie se includ
analizele solicitate de diverse organisme exterioare sistemului economico-
social studiat, cum ar fi analizele efectuate de către organele de control
fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de Conturi şi alte
analize similare.
Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-
financiare sunt asigurate în măsura în care se respectă cu
stricteţe următoarele cerinţe:
- cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor
economice obiective specifice economiei de piaţă;
- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi
internaţional, în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic;
 -4-

- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii

reale, rezultate din surse de informare obiective;
- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind
toate aspectele şi factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea
fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe
şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă;
- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei
etape de lucru, corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate
ştiinţifică a fost verificată în practica de analiză economico-financiară şi
care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a problemelor cu
care se confruntă agenţii economici;
- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ,
astfel ca pe baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor
deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii,
analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării
economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu
influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum
şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului
economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;
- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu
exactitate deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele
potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere subiectivă a
activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este
incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta
diminuează eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea
factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare
din punct de vedere al obiectivelor urmărite ;
- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale
fenomenului studiat în evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din
punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce
lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de
dezvoltare economică;
- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră
sistemică, ceea ce permite conturarea unui ansamblu de judecăţi
interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au influenţat
starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la
nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;
- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi
măsuri concrete, cu certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte
importante privind strategia dezvoltării economice prezintă o importanţă
deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se
ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă
variantă în anumite condiţii date.
Funcţiile analizei economico-financiare
 -5-

Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în

întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a
mecanismului dinamic al agenţilor economici.
O sarcină importantă a analizei economico-financiare este
îndeplinită prin manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a
patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie acţionează în sensul
canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a
activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare,
întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă.
Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată
îndeplineşte şi o funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu
mediul exterior. Se remarcă în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice
agent economic întreţine o strânsă interdependenţă cu sistemul financiar
prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin
funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin
solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii
economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.
Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al
conducerii este conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de
informare. Această funcţie se concretizează în transmiterea către
conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut
informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de
detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.
Metode folosite în analiza economico-financiară
Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare
necesită utilizarea unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al
conţinutului şi sferei de aplicabilitate.
a) Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în
profil static, dinamic şi teritorial.
b) Metoda grupărilor
c) Metoda mărimilor relative
d) Metoda mărimilor medii

e) Metoda divizării rezultatelor

f) Metoda balanţieră
g) Metode de analiză a influenţei factorilor
Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au
determinat o anumită modificare a acestora se poate realiza pe baza unor
expresii absolute sau relative.
Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate
sunt:
-Metoda substituirilor succesive sau în lanţ;
 -6-

-Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu

repartizare proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda
creşterilor proporţionale;
-Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);
-Metoda creşterilor finite (Lagrange).
- Metoda ponderilor medii (Edgeworth)
h) Metoda indicilor statistici
i) Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor
j) Metode de analiză grafică
Paleta metodelor folosite de analiza economico-financiară cuprinde
şi alte metode cu aplicare mai mult sau mai puţin particularizate la anumite
aspecte de detaliu ale activităţii şi care pot da o consistenţă sporită
concluziilor finale, cum ar fi: “Metoda lanţurilor Markov” - pentru analiza
şi proiecţia structurii indicatorilor a căror mărime poate fi divizată pe
subactivităţi componente sau pe tipuri de produse; procedeele care se
bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de variaţie,
energia informaţională sau entropia informaţională - pentru analiza
ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice; calculul şi interpretarea
coeficienţilor de elasticitate - pentru analiza modificării unor indicatori
rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină
comportamentul; metode ale programării matematice - pentru
fundamentarea unor niveluri optime.

Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de

gestiune

Sistemul indicatorilor de gestiune

A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora
- pentru activitatea productivă:
- volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);
- pentru activitatea de transport:
- mărfuri transportate în tone transportate (mt);
- parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);
- călători transportaţi (ct);
- parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);
- volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);
- pentru activitatea de turism:
- numărul total de turişti (T);
- numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz);
- numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an
(T ) ,
T
T=
Z
, în care:
Z- numărul de zile calendaristice ale perioadei luate
în calcul.
 -7-

- durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile,

Tz
ds =
T
, de unde rezultă că: Tz = ds ⋅ T ;

- densitatea circulaţiei turistice (Dct) exprimă intensitatea

fenomenului turistic la nivelul unei zone turistice sau a unei
ţări, într-o anumită perioadă de timp considerată
semnificativă pentru analiză,
T , în care:
Dct =
P

P - numărul mediu al locuitorilor dintr-o zonă

turistică sau dintr-o ţară (în perioada pentru care se
face calculul);
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau
active (Kua),
Tz
Kua =
Lz
, în care:
Lz reprezintă capacitatea de cazare activă sau
disponibilă pentru cazare exprimată prin numărul de
locuri-zile capacitate;
Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active
exprimă proporţia în care capacitatea de cazare disponibilă (activă) este
ocupată de către turişti. Calculul şi analiza în dinamică a acestui indicator
ne permite să cunoaştem, pe intervale de timp determinate, intensitatea
activităţii turistice, ritmicitatea şi sezonalitatea prestaţiilor de servicii
turistice.
- coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare existente (Kui),
Tz
Kui =
Le
, în care:
Le - numărul de locuri-zile capacitatea de cazare
existentă.
O interpretare similară, cu aceea referitoare la indicatorul precedent,
poate fi formulată şi în cazul coeficientului de utilizare a capacităţii de
cazare existente prin faptul că exprimă proporţia în care capacitatea de
cazare existentă este ocupată de către turişti. Dar, în acest caz, mărimea
indicatorului nu ia în considerare şi existenţa posibilă a unei capacităţi de
cazare inactive, care nu poate fi ocupată de turişti.
Mărimea proporţiei în care locurile-zile existente sunt apte pentru a
fi ocupate de turişti este obţinută prin calculul “Coeficientului de
Lz
disponibilizare a capacităţii de cazare existente” (Kd), Kd =
Le
, iar
diferenţa până la 1 sau 100, în cazul exprimării procentuale a acestui
indicator, reprezintă proporţia locurilor-zile capacitate de cazare inactive în
totalul capacităţii existente. De asemenea, se precizează că diferenţa dintre
Le şi Lz este reprezentată de capacitatea exprimată în locuri-zile
 -8-

indisponibilă (inactivă sau nefuncţională) pentru cazare datorită unor lucrări

de întreţinere, reparaţii sau pentru modernizare.
- coeficientul de utilizare a bazei de tratament medical (Kum),
Pz
Kum =
Pzm
în care: Pz - numărul mediu de proceduri de tratament medical
efectuate pe zi (pe tipuri de proceduri),
Pzm - numărul de proceduri de tratament medical maxim
posibil a fi efectuate într-o zi (pe feluri de
proceduri).
Pentru caracterizarea ofertei de “produse turistice” sunt utilizaţi
indicatori specifici referitori la baza materială: capacitatea de cazare pe
categorii de confort (numărul locurilor şi numărul locurilor-zile de cazare
existente - Le, numărul de locuri-zile capacitate disponibilă sau activă -
Lz); pentru activitatea de alimentaţie publică (numărul de locuri la mese);
pentru agrement (capacitatea ofertei de participare la activităţi de
agrement); pentru tratament (numărul de proceduri de tratament medical
maxim posibil a fi efectuate într-o zi pe feluri de proceduri -Pzm).
B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora

- cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea

mărfurilor şi a producţiei vândute inclusiv contravaloarea
serviciilor prestate într-o perioadă determinată;
- cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei
de afaceri în care sunt incluse şi veniturile din subvenţii de
exploatare aferente cifrei de afaceri;
- marja comercială (MC) ,
MC = Venituri din vânza rea- Costulde cumpărare al mărfurilor
mărfurilor ândute
v
Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă
în preţul de vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea
cheltuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui profit corespunzător.
- producţia exerciţiului (Q),
Q =Q v +(Pf
2 −Pf ) +(Pn
1 2 −Pn ) +Q
1 i , în care :
Qv - producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi
serviciilor prestate (cifra de afaceri);
Pf1 şi Pf2 - stocul de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei
pentru care se calculează producţia exerciţiului.
Diferenţa Pf2 - Pf1 dimensionează deci, variaţia
stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării;
 -9-

Pn1 şi Pn2 - stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi

respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se determină
producţia exerciţiului. Diferenţa, Pn2 - Pn1, exprimă
variaţia stocurilor de producţie în curs de execuţie;
Qi - producţia imobilizată sau veniturile din producţia de
imobilizări necorporale realizate pe cont propriu (lucrări şi
proiecte de cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor,
brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi valori similare;
valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi de imobilizări
corporale realizate de asemenea în regie proprie (valoarea la
cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de
mijloace fixe, precum şi a producţiei de imobilizări corporale
în curs).
- producţia marfă fabricată (Qm),
Qm = Qv + ( Pf2 - Pf1 ) + Qi , în care:
Qv + ( Pf2 - Pf1 ) reprezintă valoarea produselor finite şi a
semifabricatelor vândute sau destinate vânzării, fabricate în
perioada pentru care se face calculul producţiei marfă,
inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor
prestate. Această expresie valorică este denumită producţia
marfă destinată vânzării (livrării);
- valoarea adăugată (VA) ,
VA = Q - Ci , pentru activitatea productivă sau, dacă
agentul economic desfăşoară şi o activitate de comercializare pentru care
încasează adaos comercial, valoarea adăugată aferentă activităţii totale se
calculează astfel,
VA = Q + MC - Ci, în care:
Ci - consumul intermediar format din:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
- cheltuieli cu energia şi apa;
- alte cheltuieli materiale;
- cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie
şi comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de
terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi), şi anume:
- cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,
- cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,
- cheltuieli cu primele de asigurare,
- cheltuieli cu studiile şi cercetările,
- cheltuieli cu colaboratorii,
- cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,
- cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,
- cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,
- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,
- cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,
- cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,
 -10-

- alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;

- corecţii valorice reprezentate prin:
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind ajustarea
valorii activelor circulante (creanţe şi debitori diverşi
inclusiv provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie),
- diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli.
Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de
prestare a serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie,
valoarea adăugată este obţinută astfel:
VA = CA - Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi
costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de
producţie atunci se va proceda astfel: VA = Q - Ci , iar consumul
intermediar luat în considerare va fi numai acela care este aferent producţiei
exerciţiului.
Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele
elemente:
- cheltuieli cu personalul:
- salarii,
- cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale
(amortizări şi diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale);
- rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune
pe baza căruia se calculează valoarea adăugată.
- valoarea adăugată netă (VAN)
VAN = VA - A, în care,
A - amortizarea activelor imobilizate corporale şi
necorporale (ajustarea valorii imobilizărilor
corporale şi necorporale).
- marja brută (MB)
MB = Venituri din exploatare - Cheltuieli variabile
- excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE = VA + Venituri din subvenţii - Alte impozite, taxe şi - Cheltuieli
cu
de exploatare aferente vărsăminte asimilate
personalul
cifrei de afaceri (incluse în valoarea
adăugată)
 -11-

- rata valorii adăugate (Rva)

VA VA VA
Rva =
Q +MC ; Rva =
Q sau Rva =
CA , după caz.

Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii

adăugate în raport cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu
producţia exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa
până la unitate fiind reprezentată de proporţia consumurilor intermediare în
valoarea indicatorilor de gestiune de la numitorul raportului respectiv, care
poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia exerciţiului însumată cu
marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.
- rata marjei comerciale (Rmc)
Marja comercială
Rmc =
Valoarea mărfurilor vândute

Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului

comercial în raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).
Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune
În contextul fundamentării deciziilor de conducere, prezintă o
utilitate distinctă analiza relaţiilor de proporţionalitate care se pot forma,
atât în profil static cât şi dinamic, între indicatorii de volum fizic şi valoric
ai rezultatelor obţinute de un agent economic ca expresii sintetice ale unor
complexe şi interdependente activităţi economice şi financiare.
a) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea
adăugată şi producţia exerciţiului
VA
Rs = ⋅100
Q

Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei

producţie a exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al
consumului intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o
dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului
intermediar aferent producţiei exerciţiului.
Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului
modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu
producţia exerciţiului, şi se obţine prin raportarea indicelui de dinamică al
valorii adăugate la indicele de dinamică al producţiei exerciţiului,
I VA
Rd =
IQ
⋅ 100 , în care:
VA 1
I VA = - indicele de dinamică al valorii adăugate;
VA 0
 -12-

Q1
IQ =
Q0 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
În cazul agenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor
sau cu activitate comercială se procedează la analiza relaţiei de
proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri
care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în dinamică.
Raportul static (Rs) reflectă ponderea valoarii adăugate în cifra de afaceri,
înregistrată la un moment dat, astfel:
VA
Rs = ⋅100
CA

Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de

100% şi indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi
respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei
cifră de afaceri.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o
dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului
intermediar aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din
serviciile prestate.
Existenţa unei abateri negative ( ∆ = Rs 1 − Rs n ) a raportului static
efectiv (Rs1) faţă de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii
aplicării unor măsuri de raţionalizare a consumurilor de materii prime şi
materiale, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor privind prestaţiile
externe, achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor consumabile, a
mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv
optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării
cheltuielilor aferente.
Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de
dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri,
caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de
timp la alta, a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri,
VA 1
VA
I VA 0
Rd = CA ⋅ 100= ⋅ 100
I CA1
CA o
în care: I VA - indicele de dinamică al valorii adăugate;
I CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea
producţiei exerciţiului (IVA>IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu
creşterea cifrei de afaceri (IVA>ICA) atestată printr-un coeficient de decalaj
supraunitar (Rd>100%) ne permite să apreciem că deciziile pe linia
raţionalizării consumului intermediar au fost în mod eficient aplicate fiind
astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor salariaţilor cât şi a
rezultatului exploatării.
 -13-

Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului

intermediar în producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a
fost posibilă fie prin micşorarea, din punct de vedere fizic, a consumurilor
specifice de active circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu
aceste resurse la preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se face
comparaţia.
În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei
de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al
producţiei exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la
dimensionarea modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a
influenţelor provocate de următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri
(în funcţie de modul de calcul al valorii adăugate);
- modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin
complementaritate, a consumului intermediar în producţia exerciţiului sau
în cifra de afaceri.
Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al
modificării absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este
determinată prin scăderea consumului intermediar din producţia
exerciţiului, care se prezintă astfel:
- modificarea absolută a valorii adăugate: , din care:
∆=VA 1 -VA 0

- influenţa modificării producţiei exerciţiului:

VA 0
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 ) sau,
Q0

 Ci 
∆ ( Q) = ( Q1 - Q0 ) 1− 0 
 Q0 
-influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a
proporţiei consumului intermediar, în producţia
exerciţiului:

 VA   VA 1 VA 0 
∆  =  −  Q1
 Q   Q1 Q0 
sau,
 Ci   Ci Ci 
∆  =  0 − 1  Q1
 Q   Q 0 Q1 

b) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia

marfă fabricată şi producţia exerciţiului este realizată pe baza
rezultatului oferit de,
Qm
raportul static: Rs =
Q
⋅100 , sau de
 -14-

I Qm
raportul dinamic: Rd =
IQ
⋅100 , în care:
Qm1
I Qm =
Qm0 - indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;
Q
I Q = 1 - indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Q0
Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei
marfă fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei
perioade de timp dată, fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O
interpretare utilă a acestui raport se realizează în sistem comparativ cu un
raport normativ (antecalculat) sau cu un raport aferent unui segment de
timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este echivalentă cu analiza
raportului dinamic.
Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se
poate confirma sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă
fabricată devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea
rezultatului respectiv. Dacă raportul dinamic este supraunitar se apreciază
că producţia marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii producţiei
exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei stocurilor de producţie
în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această stare
economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor
circulante, sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi
valorificate în alte acţiuni economice sau financiare.
Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de
proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate
şi al producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării
absolute a producţiei marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de
următorii factori:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv,
prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
producţie în curs de execuţie, în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei
marfă fabricate, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:
∆ =Q m
1 -Qm 0
,
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
Qm 0
∆( Q ) = ( Q1 - Q 0 )
Q0

sau,
 -15-

 (Pn2 - Pn1)0 
∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) 1− 
 Q0 
- influenţa modificării proporţiei producţiei marfă
fabricate sau, a proporţiei creşterii sau diminuării
stocurilor de producţie în curs de execuţie, în
producţia exerciţiului:
 Qm   Qm 1 Qm 0 
∆  =  -  Q1
 Q   Q1 Q 0 
sau,
 Pn   (Pn 2 - Pn 1 ) 0 (Pn 2 - Pn 1 )1 
∆  =  −  Q1
Q  Q0 Q1 

c) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de

afaceri şi producţiei marfă fabricată se realizează folosind
rezultatul oferit de,
CA
raportul static: Rs =
Qm
⋅100 , sau de

I CA
raportul dinamic: Rd =
I Qm
⋅100

Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de

dinamică al producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-
a redus proporţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu
în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se obţine o informaţie
identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului coeficienţilor
de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de
calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:
CA1
Qm1
Rd = ⋅ 100
CA 0
Qm0
Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se
determină prin raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi
dimensionează, în expresie relativă, partea din producţia marfă fabricată
care a fost vândută.
Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate
pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă
fabricată pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării
 -16-

absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii

factori:
- modificarea producţiei marfă fabricate;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin
complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă
fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări
corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă
fabricată.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de
afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆= CA1 - CA0 ,
din care:
- influenţa modificării producţiei marfă fabricată:
CA 0
∆( Qm ) = ( Qm 1 − Qm 0 ) ⋅ , sau
Qm 0

 ( Pf - Pf1 ) 0 + Qi0 
∆ ( Qm) = ( Qm1 - Qm0 ) ⋅ 1− 2 
 Qm0 
- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi
semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată
precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de
imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu, în producţia marfă fabricată:
 CA   CA 1 CA 0 
∆  =  −  Qm 1
 Qm   Qm 1 Qm 9 
sau,
 Pf, Qi   (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + Qi 0 (Pf 2 - Pf 1 )1 + Qi1 
∆  =  −  Qm1
 Qm   Qm 0 Qm1 
d) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de
afaceri şi producţia exerciţiului se realizează folosind rezultatul:
CA
raportului static: Rs =
Q
⋅100 , sau al
I CA
raportului dinamic: Rd =
IQ
⋅ 100

Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii

proporţiei stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a
stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu,
în producţia exerciţiului.
 -17-

În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de

proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al
producţiei exerciţiului pot fi completate dacă se procedează la
dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a
influenţelor provocate de:
- modificarea producţiei exerciţiului;
- modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin
complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de
producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu,
în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de
afaceri, se prezintă astfel:
- modificarea absolută a cifrei de afaceri: ∆= CA1 - CA0 ,
din care:
- influenţa modificării producţiei exerciţiului:
CA 0
∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) ⋅ , sau
Q0

 (Pf 2 - Pf 1) 0 + (Pn 2 - Pn1) 0 + Qi 0 

∆( Q) = ( Q1 - Q0 ) ⋅ 1− 
 Q0 

- influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri

sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor
de produse finite şi semifabricate destinate
vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în
curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor
din producţia de imobilizări corporale şi necorporale
realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului:
 CA   CA 1 CA 0 
∆
  =
  -  ⋅ Q1 ,sau
 Q   Q1 Q0 

 Pf, Pn, Qi  (Pf 2 - Pf 1 ) 0 + (Pn 2 - Pn1 ) 0 + Qi 0 (Pf 2 - Pf 1 ) 1 + (Pn 2 - Pn1 ) 1 + Qi 1 

∆
 =
 −  Q1
 Q   Q0 Q1 
În afara acestor relaţii de proporţionalitate proprii, cu precădere,
activităţilor productive, în practica analizei economico-financiare se
folosesc şi alte relaţii de proporţionalitate particularizate la specificul
activităţii agentului economic diagnosticat cum este de exemplu în cazul
prestărilor de servicii turistice, Analiza relaţiei de proporţionalitate
dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului de zile-
turişti. Pentru serviciile turistice formate din cazare, alimentaţie publică,
agrement, ocrotirea sănătăţii şi transport, analiza se bazează pe interpretarea
raportului dinamic sau a coeficientului de decalaj dinamic (Rd) dintre
 -18-

indicele cifrei de afaceri (ICA) şi indicele numărului de zile-turişti (ITz),

astfel:
CA 1
CA
I CA 0
Rd = Tz ⋅ 100= ⋅ 100
I Tz1
Tz0
Dacă “Rd” are o mărime care depăşeşte 100% se conchide că
veniturile obţinute din prestarea serviciilor turistice se modifică într-un ritm
superior modificării numărului de zile-turişti, ca urmare a creşterii
încasărilor pentru o unitate fizică de prestaţie, respectiv pentru o zi-turist, la
aceasta putând contribui următorii factori: creşterea complexităţii şi ariei de
servicii solicitate de turişti; creşterea gradului de confort, care a implicat şi
un tarif majorat.
Este evident că o asemenea proporţionalitate pozitivă asigură
suportul obţinerii unui rezultat din exploatare superior celui obţinut în
perioada bază de comparaţie.
Studiul relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii economici
poate fi extins prin efectuarea unor analize comparative menite să furnizeze
informaţii cu caracter sintetic asupra unor laturi ale eficienţei activităţii
desfăşurate de un agent economic, cum ar fi:
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica numărului mediu al personalului.
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) depăşeşte ca mărime
indicele de dinamică al numărului mediu al personalului (IN) se evidenţiază
consecinţa creşterii eficienţei utilizării forţei de muncă exprimată prin
sporirea productivităţii muncii valorice respectiv a veniturilor realizate din
activitatea economică pe un salariat,
CA 1 N
I CA = >IN = 1 ;
CA 0 N0

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica

cifrei de afaceri şi dinamica valorii medii a mijloacelor fixe. În
cazul în care indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) devansează
indicele de dinamică al valorii medii al mijloacelor fixe (IMf) se formulează
concluzia că în perioada analizată comparativ cu perioada de bază a avut loc
o creştere a eficienţei utilizării mijloacelor fixe,
CA 1 Mf 1
I CA = > I Mf =
CA 0 Mf 0

- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica

cifrei de afaceri şi dinamica consumurilor de resurse
materiale şi energetice. Dacă sensul inegalităţii dintre indicii de
dinamică ai celor doi indicatori este în favoarea cifrei de afaceri, se
concluzionează că a crescut eficienţa utilizării resurselor de natură
 -19-

materială, la aceeaşi unitate valorică de resurse consumate revine o valoare

mai mare a cifrei de afaceri, în perioada curentă faţă de perioada de bază.
Comparaţia care atestă proporţionalitatea propusă este exprimată astfel:
CA 1 CM 1
I CA = > I CM = ; unde,
CA 0 CM 0

ICM este indicele de dinamică al consumului total de resurse

materiale şi energetice;
- analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica
cifrei de afaceri şi dinamica cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri sau dinamica cheltuielilor totale de exploatare. Dacă
între cei doi indici de dinamică comparaţi se constată o inegalitate în
favoarea dinamicii cifrei de afaceri (ICA>IC sau ICA>ICe), este o semnalizare
clară a creşterii gradului de profitabilitate sau a unui curs economico-
financiar performant deoarece proporţia cheltuielilor de exploatare în cifra
de afaceri s-a diminuat.
S-a notat cu IC indicele de dinamică al cheltuielilor de exploatare
aferente cifrei de afaceri şi cu ICe indicele de dinamică al cheltuielilor totale
de exploatare,
C1 Ce1
IC = , I Ce =
C0 Ce0

Analiza relaţiilor de proporţionalitate dinamică poate avea în vedere

şi perioade de timp care sunt formate din 3 - 5 ani. În aceste cazuri se
calculează şi se compară indici medii de dinamică a indicatorilor economici
şi care constituie baza informaţională pentru a formula concluzii prin care
se caracterizează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa de modificare
în timp a fenomenelor şi proceselor analizate.
Analiza structurii indicatorilor de gestiune
În contextul analizei situaţiei dinamice şi statice a indicatorilor de
volum fizic şi valoric ai activităţii, realizaţi la nivelul unui agent economic,
prezintă importanţă şi cunoaşterea structurii şi a modificărilor structurale a
acestora prin prisma elementelor componente individualizate pe
subactivităţi (producţie, comerţ, transport, cazare, agrement, alimentaţie
publică, ocrotirea sănătăţii), prin prisma conţinutului financiar al
indicatorilor valorici, prin prisma structurii fizice sau sortimentale a
rezultatelor activităţii economice precum şi a localizării activităţilor
economice pe zone geografice interne sau internaţionale.
Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a
evidenţia mărimea şi sensul modificărilor survenite în structura fizică şi
valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele modificărilor
structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară
sau de expresie economico-financiară.
 -20-

Atunci când se urmăreşte a fi dimensionat, printr-o expresie cifrică

sintetică, gradul abaterii structurii efective a prestaţiilor faţă de o structură
antecalculată optimă sau programată în funcţie de condiţiile concrete
estimate, se procedează la analiza structurii pe baza “coeficientului
mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate”.
Coeficientul mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate
a cifrei de afaceri (Ks) se determină astfel:
Cifra de faaceri rea
lizată încontul structurii op
time sau p
rogramate
Ks= Cifra de afaceri realizată ⋅ 100

Indicatorul de la numărătorul raportului - cifra de afaceri realizată în

contul structurii optime sau programate - se obţine prin compararea cifrei
de afaceri realizată pe feluri de activităţi cu cifra de afaceri realizată
recalculată în funcţie de structura optimă sau programată pe activităţi
componente, conform principiului de neadmitere a compensărilor.
Cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă
sau programată se determină prin aplicarea proporţiei optime sau
programate a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi la suma totală a cifrei de
afaceri realizată.
Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor
complecşi cu ajutorul "Metodei lanţurilor Markov"
Pentru analiza şi previziunea modificării structurii unor indicatori
complecşi se recurge frecvent la metoda lanţurilor Markov. Această metodă
se bazează pe logica dependenţei probabilistice a structurii indicatorilor
complecşi înregistrată la nivelul unui anumit segment de timp de structura
localizată în segmentul de timp precedent.
Deoarece schimbările structurale se fac remarcate mai pregnant la
intervale de timp mai mari de un an, calculele pot avea în vedere şi stări
structurale ale indicatorilor complecşi localizate la distanţe de 3, 4 sau 5
ani.
Fazele preliminare de calcul a structurii previzionale implică
determinarea unui număr de n-1 matrici tranzitorii
I * Se calculează matricea tranzitorie (1) care exprimă modificarea
structurii indicatorului complex în anul 2 faţă de anul 1:
La intersecţia liniilor cu coloanele tipurilor calitative care formează
indicatorul complex se înscrie valoarea cea mai mică a ponderii, obţinând
"diagonala fidelităţii". În continuare se compară mărimile relative de
structură de pe coloana - anul 1 şi linia - anul 2 cu cele de pe diagonala
fidelităţii, consemnându-se diferenţele constatate în cadrul matricei, astfel
încât să se verifice totalurile pentru stările considerate, pe orizontală şi pe
verticală.
II * Se calculează matricea tranzitorie (2) care exprimă modificarea
structurii indicatorului complex în anul 3 comparativ cu anul 2:
 -21-

ş. a. m. d.
III * Fiind cunoscute matricele tranzitorii succesive, în etapa
următoare a calculelor se determină matricea tranzitorie totală prin
însumarea elementelor din matricile tranzitorii secvenţiale.
IV * Se calculează matricea probabilităţilor tranzitorii prin
raportarea fiecărui element de pe linie la totalul liniei (pentru a creşte
precizia proiecţiei rezultatele raporturilor vor fi consemnate cu cel puţin
cinci zecimale).
V * Proiecţia structurii indicatorului complex în anul viitor, se
calculează înmulţind transpusa matricei probabilităţilor tranzitorii cu
vectorul mărimilor relative de structură din ultimul an al perioadei
analizate.

Analiza ritmicităţii
Realizarea activităţilor economice într-un ritm cât mai uniform pe
tot parcursul anului prezintă o importanţă deosebită pentru asigurarea unui
flux al veniturilor relativ constant care să permită atât acoperirea financiară
a cheltuielilor necesitate de continuitatea activităţilor economice şi în
primul rând pentru exploatare (activitatea de bază) cât şi pentru obţinerea
unui excedent stimulativ şi sistematic al rezultatului exploatării.
Analiza ritmicităţii activităţilor economice se poate efectua prin
aplicarea unuia din următoarele procedee:
- procedeul grafic de urmărire zilnică a volumului fizic sau valoric
de producţie, comercializare sau de prestare a serviciilor;
- procedeul indicilor de îndeplinire a programului economic pe
diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (pe luni în cadrul trimestrului,
pe decade în cadrul lunii, pe zile în cadrul lunii sau al decadei);
- procedeul comparării ponderilor calculate pe diviziuni de timp
pentru indicatorii fizici sau valorici realizaţi cu ponderile programate sau
optime, în cadrul unei perioade date;
- procedeul energiei informaţionale;
- procedeul coeficientului de variaţie;
- procedeul coeficientului de ritmicitate.

Analiza cifrei de afaceri

Modele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul
activităţilor productive
În acest sens, avem în vedere următoarele modele:
Q CA Qm CA Mfa CA
a) - CA = N
N Q ; b) - CA = N
N Qm ; c) - CA = Mf
Mf Mfa
;
Mf Q CA Q CA S CA
d) - CA =N
N Mf Q ; e) - CA = Mf
Mf Q ; f) - CA = Ac
Ac S
;
 -22-

Qm CA
g) - CA =Q
Q Qm , în care s-au folosit notaţiile:
CA = cifra de afaceri;
N = numărul mediu al personalului ;
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic
analizat;
Q = producţia exerciţiului;
Qm = producţia marfă fabricată;
Ac = valoarea medie a activelor circulante;
S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.
Modele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de
prestări servicii
a). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
modificării numărului de turişti, a duratei medii a
sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.
În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării
numărului de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor)
medii pentru o zi-turist se are în vedere următorul model determinist-
factorial:
CA = T ⋅ Tz CA
T ⋅ Tz = T ⋅ ds ⋅ v

Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceri
din care:
∆ = CA1− CA 0 = ∆ (T) + ∆ (ds) + ∆ (v)
-influenţa modificării numărului ∆(T) = (T1 − T0)ds0v0
de turişti
-influenţa modificării duratei ∆(ds) = (ds1 − ds0)T1v0
medii a sejurului
-influenţa modificării veniturilor ∆(v) = (v1 − v0)T1ds1
(încasărilor) medii pentru o zi-
turist
b). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
modificării unor indicatori care exprimă modul de utilizare a
capacităţii de cazare.
Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest
caz folosind următoarea relaţie deterministă:
Lz Tz CA
CA = Le ⋅ ⋅ ⋅
Le Lz Tz
, în care:
Le - capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile
existente;
 -23-

Lz
= Kd - coeficientul de disponibilizare a capacităţii de
Le
cazare existente;
Lz - capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în
locuri-zile active;
Tz
= Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare
Lz
disponibile sau active;
CA
= v - veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.
Tz
Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt
sistematizate în tabel
Model de analiză factorială a cifrei de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei Δ = CA 1 − CA 0 =
de afaceri = Δ ( Le ) + Δ( Kd ) + Δ ( Kua ) + Δ ( v )
din care:
- influenţa modificării
capacităţii de cazare ∆(Le) = (Le1 − Le0)Kd0Kua0v0
existentă
- influenţa modificării
gradului de disponibilizare ∆(Kd) = (Kd1 − Kd0)Le1Kua0v0
a capacităţii de cazare
existente
- influenţa modificării
gradului de utilizare a ∆(Kua) = (Kua1 − Kua0)Le1Kd1v0
capa- cităţii de cazare
active
- influenţa modi-ficării
veniturilor (încasărilor) ∆(v) = (v1 − v0)Le1Kd1Kua1
medii pentru o zi-turist

c). Analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist în

cazul activităţilor complexe.
Activitatea prestatoare de servicii turistice este de obicei o activitate
complexă formată din subactivităţi care au o contribuţie diferită la
realizarea veniturilor totale. Privită din acest punct de vedere, analiza
veniturilor medii pentru o zi-turist pe ansamblul activităţilor se efectuează
pe baza modelului factorial din tabelul 18 care permite calculul influenţei
modificării structurii numărului de zile-turişti (clienţi) pe subactivităţi
precum şi a influenţei modificării veniturilor medii care revin la o zi-turist
(client) pe subactivităţi.
 -24-

Model privind analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist

Felul modificării Modificarea absolută a veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
Modificarea totală a veniturilor ∆ = v1 − v0 = ∆ (g) + ∆ (v)
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
din care:
- influenţa modificării structurii ∆(g) = ∑ g1v0 − ∑ g0v0
numărului de zile-turişti pe
subactivităţi
- influenţa modificării veniturilor ∆(v) = ∑ g1v1 − ∑ g1v0
(încasărilor) medii pentru o zi-turist
pe subactivităţi
În modelul din tabelul 18 au fost utilizate următoarele notaţii:
ΣCA
v= - veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist
ΣTz
cuprinzând toate subactivităţile;
CA
v= - venitul aferent unei zile-turist pe subactivităţi;
Tz
Tz
g = g Tz = - structura numărului total de zile-turişti pe
ΣTz
subactivităţi.

d). Analiza factorială a cifrei de afaceri (venitului brut) din

transportul mărfurilor prin prisma modificării indicatorilor care
exprimă utilizarea mijloacelor de transport auto
Agenţii economici care au ca obiect al activităţii prestarea serviciilor de
transport, în general şi de transport a mărfurilor cu mijloace auto în special,
prezintă particularităţi organizatorice şi funcţionale care îşi pun amprenta
asupra metodologiei analizei economico-financiare conferindu-i, din acest
punct de vedere, o anumită specificitate.
Un model de analiză factorială cu un caracter complex care
surprinde influenţa principalilor factori care explică modificarea cifrei de
afaceri, de la o perioadă de timp la alta, se bazează pe următoarea relaţie
factorial-deterministe:
CA =Mza ⋅vz =Pinv ⋅Z ⋅C UP ⋅v z = Mzi ⋅CUP ⋅vz =
=Mzi ⋅CUP ⋅[(nh ⋅vh) + (PMZ ⋅vkm)]

Notaţiile folosite pentru simbolizarea indicatorilor economici

consideraţi în acest sistem factorial au următoarele semnificaţii:
CA – cifra de afaceri sau venitul brut obţinut din prestarea
serviciilor de transport a mărfurilor aferente grupului sau
categoriei de mijloace de transport auto la care se referă
analiza;
Mza – maşini-zile active;
 -25-

vz – cifra de afaceri (venitul brut) care revine în medie la o maşină-

CA
zi activă, vz = ;
Mza
Pinv – parcul mediu inventar al mijloacelor de transport auto (Se are
în vedere un parc auto omogen din punct de vedere
constructiv, al capacităţii de transport şi al destinaţiei);
Z – numărul de zile calendaristice al perioadei pentru care se face
calculul, de regulă un an;
CUP – coeficientul utilizării parcului inventar de mijloace de
Mza
transport auto, CUP = ;
Mzi
Mzi – maşini-zile inventar de care dispune o unitate de transport
într-o anumită perioadă de timp, la nivelul timpului
calendaristic, de regulă un an;
vh – tariful mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră);
nh – numărul de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de
transport auto activ;
vkm – tariful mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.);
PMZ – parcursul mediu zilnic al unui mijloc de transport auto,
exprimat în kilometrii distanţă parcursă de un vehicul în
medie într-o zi.
În condiţiile relaţiei factorial-deterministe enunţate modelul de
analiză factorială a dinamicii cifrei de afaceri are următoarea configuraţie:
Modificarea totală a cifrei de afaceri,
∆=CA 1 −CA
, din care:
0

a) influenţa modificării numărului de maşini-zile active,

∆ (Mza ) =(Mza −M za ) vz
1 , din care:0 0

a.1.) influenţa modificării numărului de maşini-zile inventar,

∆(Mzi ) =(Mzi 1 −Mzi 0 ) CUP 0 ⋅vz 0

a.2.) influenţa modificării coeficientului de utilizare a

parcului inventar de mijloace de transport auto,
∆(CUP ) =(CUP 1 −CUP 0 )Mzi 1 ⋅vz 0

b) influenţa modificării cifrei de afaceri (venitului brut)

care revine în medie la o maşină-zi activă;
∆(vz ) =(vz −vz ) Mza
1 , din care:
0 1

b.1.) influenţa modificării numărului de ore prestate în medie

pe zi de un mijloc de transport auto activ,
∆(nh ) =(nh 1 −nh 0 ) vh 0 ⋅Mza 1

b.2.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pe unitate

de timp (lei/oră),
∆(vh ) =(vh 1 −vh 0 ) nh 1 ⋅Mza 1
 -26-

b.3.) influenţa modificării parcursului mediu zilnic al unui

mijloc de transport auto,
∆(PMZ ) =(PMZ 1 −PMZ 0 )vkm 0 ⋅Mza 1

b.4.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pentru

un kilometru parcurs (lei/Km.),
∆(vkm ) =(vkm 1 −vkm 0 ) PMZ 1 ⋅Mza 1

Relaţiile de recurenţă care pot fi precizate în contextul aplicării

acestui model de analiză factorială, sunt:
∆ = CA 1 − CA 0 = ∆( Mza ) + ∆( vz )
∆( Mza ) = ∆( Mzi ) + ∆( CUP )
∆( vz ) = ∆( nh ) + ∆( vh ) + ∆( PMZ ) + ∆( vkm )

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma

utilizării factorilor economici principali.

Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu

factorii economici principali (primari) de realizare a activităţii productive,
de comercializare sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de
muncă) şi factorii materiali constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi
resursele materiale şi energetice consumate (activele circulante materiale
consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin prisma unei
componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi
una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman

Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală
cifrei de afaceri a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a ∆ = CA1 − CA0 = CA1
cifrei de afaceri R = CA0 ⋅ 100− 100 =
din care: = ∆ (N ) + ∆ (W )
=R(N) +R(W)

numărului mediu al (
- influenţa modificării ∆(N) = N − N W
1 0 0 R ()
N ) =
∆ (N)
CA0 ⋅ 100
personalului
- influenţa modificării ∆(W) = W − W N
productivităţii muncii (
1 ) ∆ (W)
0 1 R (W) = CA ⋅ 100
0
Notaţiile utilizate în tabel, au următoarea semnificaţie:
 -27-

CA
w= - productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri
N
care revine la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea
sau prestarea serviciilor;
N - numărul mediu al personalului.

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe

Felul modificării Modificarea absolută a Contribuţia procentuală
cifrei de afaceri a factorilor la formarea
ritmului cifrei de
afaceri
Modificarea totală ∆ = CA1− CA0 = CA
a cifrei de afaceri R = CA1 ⋅ 100− 100 =
din care: =∆ (Mf ) + ∆ (Ef ) 0
=R(Mf) +R(Ef)

cării valorii medii (

- influenţa modifi- ∆(Mf ) = Mf − Mf Ef
1 ) ∆ (Mf )
0 0 R (Mf ) = CA ⋅ 100
0
a mijloacelor fixe

cării eficienţei (
- influenţa modifi- ∆(Ef ) = Ef − Ef Mf
1 0 ) ∆ (Ef )
1 R (Ef ) = CA ⋅ 100
0
utilizării
mijloacelor fixe
Semnificaţia notaţiilor:
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea
rămasă neamortizată;
Mf (1.I)+ Mf (31.XII)
Mf = Mfi Mfi(1.I)+ Mfi(31.XII)
Mfi - valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de
inventar, pe baza mediei cronologice,
Mfi(1.I ) Mfi(31.XII )
+ Mfi(1.II )++ Mfi(1.XII )+
Mfi = 2 2
13− 1
Mf (1.I) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1
ianuarie;
Mf (31.XII) - valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31
decembrie;
Mfi (1.I) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mfi (1.II) - valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie;
ş.a.m.d.
CA
Ef = - eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra
Mf
de afaceri care revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.
Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma
resurselor materiale şi energetice consumate
Felul modificării Modificarea absolută Contribuţia procentuală
 -28-

a cifrei de afaceri a factorilor la formarea

ritmului cifrei de
afaceri
Modificarea totală ∆ = CA1 − CA0 = CA1
a cifrei de afaceri R = CA ⋅ 100− 100 =
din care: =∆ (CM) + ∆ (Em) 0
=R(CM) +R(Em)
- influenţa modifi-
cării consumului ∆( CM ) = ( CM 1 - CM 0 ) Em 0 ∆( CM )
R ( CM ) = ⋅ 100
total de resurse CA 0
materiale şi
energetice
- influenţa modifi-
cării eficienţei ∆( Em ) = ( Em 1 - Em 0 ) CM 1 ∆( Em )
R ( Em ) = ⋅ 100
utilizării CA 0
resurselor
materiale şi
energetice
În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:
CM - valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de
realizare a produselor, comercializare sau prestare a
serviciilor;
CA
Em = - eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice
CM
exprimată prin cifra de afaceri care revine la 1 leu
resurse consumate.
Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici
principali (primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi
a eficienţei utilizării acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate,
oferă concluzii sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim
tipul de activitate desfăşurată de agentul economic studiat. Este
semnificativ, în acest sens, să analizăm situaţia prin prisma următoarelor
comparaţii:
∆ (W) ⇔ ∆ (N)
∆ (Ef ) ⇔ ∆ (Mf )
∆ (Em) ⇔ ∆ (CM)
Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor
de tip calitativ [ ∆( w), ∆( Ef ) şi ∆( Em ) ] sunt superioare modificărilor
explicate prin factorii de tip cantitativ [ ∆( N ), ∆( Mf ) şi ∆( CM ) ] se
apreciază că activitatea agentului economic are un curs preponderent
intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al cheltuielilor de
exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare.
Evident, că în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei
de afaceri prin participarea unui volum sporit al factorilor economici
 -29-

principali (primari) se motivează concluzia că activitatea pe care o

desfăşoară agentul economic este de tip extensiv.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma
indicatorilor de gestiune
Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit
analize de detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa
modificării următorilor factori:
- producţia exerciţiului (Q),
- proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului
 VA 
 Q ,
 
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea
 Re 
adăugată  ,
 VA 

VA Re
când se utilizează relaţia: 10) Re =Q
Q VA

- cifra de afaceri (CA),

 VA 
- proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri  ,
 CA 
- proporţia rezultatului din exploatare în valoarea
 Re 
adăugată  ,
 VA 
VA Re
când se utilizează relaţia: 20) Re = CA
CA VA
; sau,
- volumul fizic al cifrei de afaceri(q),
din care:
- influenţa modificării medii relative a volumului
CA
fizic al cifrei de afaceri ( I ( q ) ),
Σq1p 0
( I (q) =
CA
- indicele dinamicii volumului
Σq0p0
fizic al cifrei de afaceri),
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de
afaceri (s),
- preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile
prestate (p),
- costurile complete unitare (c),
când se utilizează relaţia: 30) R
e =
Σq
p - Σ
q
c
,
în care: Σqp = CA - cifra de afaceri,
Σqc = C - cheltuielile aferente cifrei de
afaceri.
 -30-

Relaţia 10) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu

activitate productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care
prestează servicii. Relaţia 30) poate fi aplicată la orice tip de unitate
economică.
Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10),
rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care
urmează să fie analizat prin prisma modificării factorilor de influenţă, se
referă la mărimea aferentă producţiei exerciţiului. Obţinerea practică a
acestei sume se realizează pe baza informaţiilor sistematizate în “Contul de
profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau, printr-un calcul
analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat.
Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o
soluţie suficient de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă.
Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului se determină, în
aceste condiţii, astfel:
Q
ui = Re ( Q ) = Re
Re zultatul din exploatareaferentproducţieiexerciţiul
Ve
S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă
între veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă
producţia exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare
În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 30), rezultatul din exploatare,
considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat
prin prisma factorilor care au determinat modificarea acestuia, se referă la
mărimea aferentă cifrei de afaceri, iar calculul sumei respective are la bază
acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:
CA
Re zultatul din exploatareaferentcifreide afaceri= Re ( CA ) = Re
Ve
Notă: Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în
relaţiile factorial-deterministe considerate se are în vedere că „Re” are
semnificaţia expusă, după caz.
Dacă se optează pentru o analiză factorială a dinamicii rezultatului
din exploatare aferent cifrei de afaceri, pe baza relaţiei 30), sistemul de
calcule necesar cuantificării factorilor de influenţă, menţionaţi, este
prezentat în tabel.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri
(pe baza relaţiei 30)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare aferent cifrei de afaceri
Modificarea totală a ∆ = Re 1 − Re 0 =
rezultatului din exploatare = [ Σq 1 p1 − Σq 1c1 ] − [ Σq 0 p 0 − Σq 0 c 0 ] =
aferent cifrei de afaceri
= ∆( q ) + ∆( p ) + ∆( c )
din care:
- influenţa modificării [ ] [
∆ ( q) = Σ q1p0 − Σ q1c0 − Σ q0p0 − Σ q0c0 = ]
volumului fizic al cifrei de
afaceri
( )
(q) + ∆ ( s)
= ∆ I CA
 -31-

din care:
- influenţa modificării ( )
∆ I CA
(q) = Re 0 I (q) − Re 0
CA

medii relative a volumului

fizic al cifrei de afaceri
- influenţa modificării
∆( s) = [ Σq1p0 − Σq1c0 ] − Re 0 I CA
structurii fizice a cifrei de (q)

afaceri
- influenţa modificării
preţurilor de livrare sau a ∆( p ) = [ Σq 1 p1 − Σq 1c 0 ] − [ Σq 1 p 0 − Σq 1c 0 ]
tarifelor unitare pentru
serviciile de piaţă prestate
- influenţa modificării ∆( c ) = [ Σq 1 p1 − Σq 1c1 ] − [ Σq 1 p1 − Σq 1c 0 ]
costurilor complete unitare

Modele particulare de analiză a rezultatului din exploatare în

cazul activităţilor de prestări servicii

În cazul activităţilor specifice care se referă la subactivitatea turistică de

cazare hotelieră metodologia de analiză factorială a rezultatului din exploatare
poate fi abordată folosind trei modele.
Modelul ”1” ia în considerare următoarea relaţie factorială:
VA Re
Re = Tz ⋅ ⋅ = Tz ⋅ va ⋅ rva
Tz VA

în care:
Re - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
va - valoarea adăugată care revine la o zi-turist;
rva - rezultatul din exploatare care revine la 1 leu valoare
adăugată (proporţia rezultatului din exploatare în
valoarea adăugată).
Analiza factorială a rezultatului din exploatare
(Modelul ”1”)
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare
Modificarea totală a ∆ = Re1− Re0 = ∆ (Tz) + ∆ (va) + ∆ (rva)
rezultatului din exploatare
din care:
- influenţa modificării
numărului de zile-turişti (
∆(Tz) = Tz1 − Tz0 ⋅ va0 ⋅ rva0 )
- influenţa modificării
valorii adăugate care revine (
∆(va) = va1− va0 ⋅ Tz1⋅ rva0 )
la o zi-turist
- influenţa modificării
rezultatului din exploatare (
∆(rva) = rva1 − rva0 ⋅ Tz1⋅ va1 )
care revine la 1 leu valoare
 -32-

adăugată
Modelele “2” şi “3” pentru analiza factorială a rezultatului din
exploatare au în vedere o detaliere a indicatorilor de gestiune pe categorii
de confort conform următoarelor relaţii factorial-deterministe.
Modelul ”2”:
ΣTz ΣRe ΣTz Σ(Tz ⋅ re)
Re =ΣLz ⋅ ⋅ =ΣLz ⋅ ⋅ =ΣLz ⋅ Kua ⋅ Σ(g Tz
⋅ re)
ΣLz ΣTz ΣLz ΣTz

în care:
Tz
g Tz = - structura numărului total de zile-turişti pe categorii de
ΣTz
confort de cazare;
Kua - coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare activă (disponibilă);
Re
re = - rezultatul din exploatare care revine la o zi-turist pe categorii
Tz
de confort de cazare;
Σ Re
re = = Σ(g Tz ⋅ re) - rezultatul din exploatare care revine în medie la
ΣTz
o zi-turist pentru toate categoriile de confort.
Modelul ”3”:
ΣCA ΣRe ΣCA Σ(CA ⋅ rv)
Re =ΣTz ⋅ ⋅ =ΣTz ⋅ ⋅ =ΣTz ⋅ v ⋅ Σ(g CA
⋅ rv)
ΣTz ΣCA ΣTz ΣCA

în care:
CA
g CA = - structura cifrei de afaceri pe categorii de confort de
ΣCA
cazare;
ΣCA
v= - venitul (cifra de afaceri) care revine în medie la o zi-turist;
ΣTz
Re
rv = - rezultatul din exploatare care revine la 1 leu cifră de afaceri
CA
pe categorii de confort de cazare;
Σ Re
rv = = Σ(g CA ⋅ rv) - rezultatul din exploatare care revine în medie
ΣCA
la 1 leu cifră de afaceri pentru toate categoriile de confort.
Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la
un salariat
Eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi dimensionată într-o
formă globală prin indicatorul ”Rezultatul din exploatare care revine la un
salariat” (Res) a cărui mărime exprimă, în mod sintetic, influenţa unei
palete largi de factori, oferindu-ne, totodată, şi posibilitatea metodologică
de a individualiza şi a cuantifica aceste influenţe.
 -33-

Relaţiile factorial-deterministe care evidenţiază aceste aspecte stau

la baza formalizării a două modele principale de analiză:
- “Modelul 1”
Re Σqp - Σqc
CA CA
Re s =
Re
= CA = CA ⋅ Rrv = Σqp
N N N N

- “Modelul 2”
Re CA Re Σqp −Σqc
Re s = = ⋅ =w ⋅Rrv =w ⋅
N N CA Σqp

în care:
Re
Rrv = - rata rentabilităţii vânzărilor,
CA
Re = Σqp − Σqc - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,
Σqp = CA - cifra de afaceri,
Σqc = C - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,
N - numărul mediu al personalului (salariaţilor),
CA
w= - productivitatea muncii, exprimată prin indicatorul “Cifra de
N
afaceri care revine la un salariat”.
Se remarcă, de asemenea, că relaţia pe baza căreia se construeşte
modelul 1 poate fi dezvoltată, în continuare, prin folosirea unor modele de
analiză factorială care se referă la cifra de afaceri, pentru a surprinde
influenţa şi a altor factori care privesc utilizarea mijloacelor fixe, a activelor
circulante sau a resurselor materiale şi energetice. În timp ce relaţia aferentă
modelului 2 de analiză poate fi extinsă prin luarea în consideraţie a
factorilor care explică modificarea productivităţii muncii cum ar fi:
Mf
- - valoarea medie a mijloacelor fixe care revine la un salariat (gradul
N
de înzestrare tehnică a muncii) şi
CA
- - cifra de afaceri realizată la un leu mijloace fixe (eficienţa utilizării
Mf
mijloacelor fixe)
Modalitatea de analiză factorială a rezultatului din exploatare,
aferent cifrei de afaceri, care revine la un salariat conform ”Modelului 1”
are următoarea configuraţie:
- modificarea totală a rezultatului din exploatare care revine la un
salariat,
∆=Re s1 - Res
, din care:
0

a - influenţa modificării numărului mediu al personalului,

CA 0 Rrv CA 0 Rrv
∆( N ) = 0
− 0

N1 N0

b - influenţa modificării cifrei de afaceri,

 -34-

CA 1 Rrv CA 0 Rrv
∆( CA ) = 0
− 0

N1 N1

c - influenţa modificării ratei rentabilităţii vânzărilor,

∆( Rrv ) = CA 1 Rrv 1 −
CA 1 Rrv 0
, din care:
N1 N1

c1 - influenţa modificării structurii fizice a cifrei de

afaceri,
Σq 1 p 0 - Σq 1c 0 Σq 0 p 0 - Σq 0 c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p 0 Σq 0 p 0
∆( s ) = −
N1 N1

c2 - influenţa modificării preţurilor de livrare sau a

tarifelor unitare pentru serviciile prestate,
Σq 1 p1 - Σq 1c 0 Σq 1 p 0 - Σq 1c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p1 Σq 1 p 0
∆( p ) = −
N1 N1

c3 - influenţa modificării costurilor complete

unitare,
Σq 1 p 1 - Σq 1c1 Σq 1 p1 - Σq 1 c 0
CA 1 CA 1
Σq 1 p1 Σq 1 p 1
∆( c ) = −
N1 N1

Relaţiile de recurenţă care pot fi scrise sunt următoarele:

∆ = Re s1 − Res 0 = ∆( N ) + ∆( CA ) + ∆( Rrv )
∆( Rrv ) = Δ ( s ) + Δ ( p ) + Δ ( c )

Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice

Cheltuielile agenţilor economici sunt departajate în funcţie de
destinaţia lor în trei categorii, după cum rezultă din conţinutul contului de
profit şi pierdere, la care se adaugă impozitul pe profit ca un element a cărui
mărime este determinată prin act normativ, astfel:
a) Cheltuieli de exploatare, ocazionate, în principal, cu consumarea
factorilor fundamentali care facilitează desfăşurarea unei activităţi
economice: cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
energie şi apă; cheltuieli privind mărfurile; alte cheltuieli materiale;
ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (cheltuieli
privind amortizarea imobilizărilor, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri
privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor şi venituri din
fondul comercial negativ); ajustarea valorii activelor circulante (diferenţa
dintre cheltuieli şi venituri privind creanţe şi debitori diverşi şi respectiv,
provizioanele pentru deprecierea activelor circulante); cheltuieli cu
personalul (salarii şi cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială); cheltuieli
privind prestaţiile externe (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de
 -35-

terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi); alte impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate; cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele
cedate; ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
b) Cheltuieli financiare, constituite din ajustarea valorii
imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active
circulante; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe legate de
participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind
sconturile acordate clienţilor, debitorilor sau băncilor);
c) Cheltuieli extraordinare reprezentate prin acele cheltuieli care
nu sunt legate de activitatea curentă a unităţii patrimoniale, sunt constituite
din cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare (pierderi
din calamităţi şi exproprieri de active);
d) impozitul pe profit.
În cadrul cheltuielilor grupate după destinaţia lor, preponderente
sunt cheltuielile de exploatare, respectiv a cheltuielilor ocazionate cu
desfăşurarea activităţii economice de bază care dau şi măsura cheltuielilor
totale efectuate de un agent economic pentru a produce, a comercializa sau
pentru a presta servicii. Cheltuielile financiare şi cele extraordinare se
deduc din rezultatele finale ale unităţii, fără a se repartiza însă pe
subactivităţi sau pe unităţi fizice de produse fabricate sau servicii prestate.
Pentru a analiza şi interveni operativ prin măsuri de corecţie atât
asupra nivelului total al cheltuielilor aferente activităţii economice în
ansamblul lor cât şi asupra cheltuielilor ce revin subactivităţilor
componente, este necesar să funcţioneze în mod corect sistemul de evidenţă
contabilă, să se înregistreze, la timp şi în totalitatea lor cheltuielile aferente
exerciţiului financiar.
Clasificarea cheltuielilor după natura lor are la bază conţinutul
economic al respectivelor cheltuieli şi se foloseşte la elaborarea bugetului
activităţii de trezorerie al agentului economic, stând în acelaşi timp la baza
analizei economico-financiare a rezultatelor finale sau de bilanţ.
În acest caz sunt evidenţiate următoarele grupe:
a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea
materialelor directe consumate, salarii directe, contribuţia la fondul pentru
asigurări sociale şi protecţia socială aferentă salariilor directe şi alte
cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităţilor operative (secţie
de producţie, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.);
b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli
cunoscute şi sub denumirea de "cheltuieli comune ale subactivităţii", sau
"cheltuieli comune ale secţiilor", care nu pot fi localizate în mod direct pe
unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat şi cuprinde cheltuielile
ocazionate cu întreţinerea şi repararea mijloacelor fixe, energia,
combustibilii, apa şi alte cheltuieli globale efectuate pentru exploatare, pe
 -36-

feluri de activităţi, exclusiv cele de desfacere şi cele de administraţie care

sunt evidenţiate distinct;
c) Cheltuieli de desfacere angajate pentru asigurarea condiţiilor de
desfăşurare a vânzării producţiei sau a mărfurilor;
d) Cheltuieli generale de administraţie efectuate pentru
administrarea şi conducerea unităţii patrimoniale în ansamblul ei.
Clasificarea cheltuielilor după natura lor facilitează calculul costului
unitar al produselor fabricate şi a serviciilor prestate .
Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte aferente,
determinate raţional ca fiind legate de produsele fabricate şi serviciile
prestate, formează "costul de producţie" al acestora sau "costul
prestaţilor de servicii". Se precizează astfel că, cheltuielile de desfacere,
cheltuielile generale de administraţie, inclusiv cele financiare şi
extraordinare, sunt costuri ale perioadei, care de regulă nu se includ în
costul de producţie sau în costul de realizare al serviciilor prestate, dar se
reflectă în final în rezultatul exerciţiului.
Suma cheltuielilor directe, indirecte, a cheltuielilor de desfacere şi a
cheltuielilor generale de administraţie formează “costul complet de
producţie” sau “costul complet al serviciilor prestate".
O utilitate distinctă pentru analiza economico-financiară o constituie
clasificarea cheltuielilor pe baza criteriului dependenţei mărimii acestora
de volumul producţiei sau de volumul serviciilor prestate, care justifică
în consecinţă constituirea următoarelor două grupe:
a) Cheltuieli variabile.
Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea
fizică de produs sau de prestaţie şi variabile în sumă totală, proporţional cu
volumul de activitate la care se referă.
Elementele de cheltuieli care corespund acestor însuşiri sunt:
cheltuielile directe în totalitate şi parţial cheltuielile indirecte (consumurile
de energie şi combustibili efectuate în scopuri tehnologice) şi de asemenea,
în mod parţial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime este
dependentă de volumul vânzărilor.
b) Cheltuieli fixe sau convenţional-constante.
Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală
relativ constantă indiferent de creşterea sau diminuarea volumului
producţiei sau al prestaţiilor şi în aceste condiţii cheltuielile convenţional-
constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie, în
funcţie de modificarea volumului de activitate.
Potrivit acestor însuşiri, cheltuielile fixe au în componenţa lor o
parte din cheltuielile indirecte aferente activităţii economice (amortizările şi
provizioanele; salariile, contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia
socială a personalului indirect productiv; cheltuielile de întreţinere şi
reparaţii; impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate; alte cheltuieli
indirecte pentru exploatare), precum şi o parte din cheltuielile de desfacere,
 -37-

care nu depind de volumul producţiei sau al prestaţiilor efectuate, şi în

totalitate cheltuielile generale de administraţie.
Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
Scrierea analitică a relaţiei de calcul a indicatorului cheltuieli la
1000 lei cifră de afaceri evidenţiază şi factorii de gradul I care influenţează
mărimea acestuia (structura fizică a cifrei de afaceri, costurile unitare
complete şi preţurile sau tarifele unitare), astfel:
Σqc ΣC
Ch = ⋅1000 = ⋅1000
Σqp ΣCA

în care:
ΣC = Σqc - reprezintă cheltuielile de exploatare (costul complet)
aferente activităţilor economice;
ΣCA = Σqp - reprezintă cifra de afaceri totală;
q - volumul fizic pe tipuri de activităţi (produse şi servicii);
c - costul complet pe unitate fizică de produs sau serviciu;
p - preţul sau tariful unitar al produselor sau serviciilor.
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
(Modelul 1)
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri
Modificarea totală a  ∑ q1c1 ∑ q0c0 
cheltuielilor la 1000 ∆ = Ch1 − Ch0 =  −  ⋅ 1000 =
lei cifră de afaceri, 
 ∑ qp
1 1 ∑ q p
0 0
din care: =∆ ( s) + ∆ ( p) + ∆ ( c)
-Influenţa  ∑ q1c0 ∑ q c  ⋅ 1000
∆ ( s) = 
0 0
modificării structurii −
fizice a cifrei de  ∑ qp
1 0 ∑ q p 
0 0

afaceri
-Influenţa  ∑ q1c0 ∑ q c  ⋅ 1000
∆ ( p) = 
1 0
modificării preţurilor −
şi tarifelor unitare de  ∑ qp
1 1 ∑ qp 
1 0

vânzare
-Influenţa  ∑ q1c1 ∑ q c  ⋅ 1000
∆ ( c) = 
1 0
modificării costurilor −
unitare complete  ∑ qp
1 1 ∑ qp 
1 1

Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 35 este următoarea:

Σq 1c1 - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei
de afaceri obţinute de un agent economic în perioada de calcul (curentă);
Σq 0 c 0 - cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei
de afaceri realizate în perioada bază de comparaţie;
Σq1p1 = CA 1 - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;
 -38-

Σq0p0 = CA 0 - cifra de afaceri realizată în perioada bază de

comparaţie;
Σq 1 c 0 - cheltuielile de exploatare (costul complet) efectuate în
perioada analizată recalculate luând în consideraţie costurile unitare
complete din perioada bază de comparaţie;
Σq 1 p 0 - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în
condiţiile preţurilor şi tarifelor practicate în perioada bază de comparaţie.
În condiţiile actualului sistem de contabilitate al unităţilor
patrimoniale sunt necesare unele prelucrări a informaţiilor, în sensul
recalculării cifrei de afaceri din perioada de calcul în condiţiile preţurilor şi
tarifelor practicate în perioada de bază, precum şi a cheltuielilor aferente
folosind costurile complete unitare din perioada de bază.
Recalcularea poate fi efectuată astfel: analitic, prin înmulţirea
volumului fizic realizat în perioada de calcul pe feluri de produse şi servicii
prestate cu preţurile şi tarifele percepute (efective) precum şi cu costurile
complete unitare, din perioada faţă de care se face comparaţia, sau sintetic,
prin corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
din perioada de calcul cu indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor
[I(p)] şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii costurilor complete
unitare [I(c)], astfel:
Σq1p1 Σq1p1 Σq 1c1 Σq 1c1
= = Σq1p0 = = Σq 1c 0
I(p)  Σq1p1  ; I(c)  Σq 1c1 
   
 Σq1p0   Σq 1c 0 
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
(Modelul 2)
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor la 1000 lei cifră
de afaceri
Modificarea totală a ∆ = Ch1 − Ch0 = ∆ ( s) + ∆ ( chs)
cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri,
din care:
-Influenţa modifi-
cării structurii cifrei ∆( s ) = Σg 1 ⋅ chs 0 − Σg 0 ⋅ chs 0 = Σg 1 ⋅ chs 0 − Ch 0
CA CA CA

de afaceri pe
subactivităţi
-Influenţa modifi-
cării cheltuielilor la ∆( chs ) = Σg 1 ⋅ chs1 − Σg 1 ⋅ chs 0 = Ch 1 − Σg 1 ⋅ chs 0
CA CA CA

1000 lei cifră de

afaceri pe
subactivităţi
Semnificaţia notaţiilor utilizate în tabelul 36:
 -39-

C
chs = ⋅1000 - cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri pe
CA
subactivităţi;
CA
g CA
=g = - structura cifrei de afaceri totale pe subactivităţi.
ΣCA

Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă

Cheltuielile cu forţa de muncă sunt formate din salariile brute
cuvenite personalului, contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia
socială a salariaţilor.
O analiză globală a cheltuielilor cu personalul angajat în activitatea
economică are în vedere:
- caracterizarea modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu
personalul, în expresie absolută şi relativă;
- modificarea cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma
modificării numărului mediu al salariaţilor şi a cheltuielilor ce revin pe un
salariat;
- analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei
cifră de afaceri;
- analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma
indicatorilor de gestiune.
Analiza modificării absolute şi relative a cheltuielilor cu forţa de muncă.
Efectuarea acestei analize se bazează pe rezultatele obţinute în urma
aplicării următorului sistem de calcule:
a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor cu forţa de
muncă:
- în cifre absolute : ∆ = CFM 1 − CFM 0 ,
CFM 1
- în cifre relative: R = ⋅ 100− 100;
CFM 0
b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor cu forţa de
muncă:
 CA1 
- în cifre absolute : ∆ = CFM1 − CFM 0 ⋅  
 CA 0 
CFM1
R= ⋅ 100− 100
- în cifre relative:  CA1  , în care:
CFM0 ⋅  
 CA 0 
CFM0 , CFM1 - cheltuielile cu forţa de muncă sau cheltuielile cu
personalul care sunt formate din: cheltuielile cu remuneraţiile personalului
şi cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială, efectuate în perioada
bază de comparaţie şi respectiv în perioada curentă (de calcul);
CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv
în perioada curentă (de calcul);
 -40-

CA 1
/0 =
I1CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
CA 0
Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a
cheltuielilor cu forţa de muncă, dimensionează în mod strict modificarea
acestor cheltuieli în expresie absolută sau relativă fără a le corela cu efectul
economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri obţinută prin contribuţia
personalului implicat în procesele economice productive, comerciale sau de
prestare a serviciilor, fapt ce limitează conţinutul şi interpretarea acestor
indicatori. Abaterea rezultată, în acest caz, poate fi înţeleasă corect numai în
condiţiile menţinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de bază cât şi în
perioada curentă, la acelaşi nivel.
În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de
timp la alta, este util să fie calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază
diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor cu forţa de muncă.
După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de
indicatori reconsideră cheltuielile cu forţa de muncă din perioada de bază în
funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O diminuare reală a
cheltuielilor cu forţa de muncă este constatată numai în situaţia în care
 CA1 
CFM1 < CFM 0 ⋅  , adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada
 CA 0 
de calcul sunt inferioare cheltuielilor din perioada de bază recalculate în
funcţie de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. Această logică admite
un nivel al cheltuielilor cu forţa de muncă ca bază de comparaţie mai mare
dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri este supraunitar sau mai mic
dacă, indicele de dinamică al cifrei de afaceri este subunitar. Prin urmare,
atunci când cifra de afaceri este în creştere se justifică într-o anumită
măsură şi creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă şi invers.
Analiza dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma
modificării numărului mediu al salariaţilor şi a cheltuielilor ce
revin în medie la un salariat
Sistemul factorial al analizei
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor
cu forţa de muncă
Modificarea totală a cheltuielilor ∆ = CFM 1 − CFM 0 = Δ( N ) + Δ (cfm )
cu forţa de muncă
din care:
-Influenţa modificării numărului Δ( N ) = ( N1 − N 0 ) cfm0
mediu al salariaţilor
-Influenţa modificării ( ) (
∆ cfm = cfm 1 − cfm 0 N 1)
cheltuielilor
cu forţa de muncă ce revin în
medie la un salariat
Semnificaţia notaţiilor folosite în tabelul 46 este următoarea:
 -41-

N - numărul mediu al salariaţilor;

CFM
cfm = - cheltuielile cu forţa de muncă ce revin în medie la un
N
salariat.
Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000
lei cifră de afaceri
În contextul analizei cheltuielilor cu forţa de muncă prezintă o
importanţă distinctă indicatorul "cheltuieli cu forţa de muncă la 1000 lei
cifră de afaceri" (Cfm), pentru calculul căruia vom utiliza următoarea
relaţie:
CFM
Cfm = ⋅1000
CA
Acest indicator pune într-o relaţie directă cheltuielile efectuate
pentru utilizarea forţei de muncă, cu cifra de afaceri, fapt ce permite un
studiu pertinent al modificării cheltuielilor efectuate de angajator cu un
salariat în interdependenţă cu veniturile agentului economic realizate pe un
salariat.
Realizarea acestei analize permite caracterizarea şi interpretarea
conexă a cheltuielilor cu remuneraţiile, contribuţia la asigurările sociale şi
CFM
protecţia socială efectuate în medie pentru un salariat, cfm = , cu
N
productivitatea muncii valorică a acestora exprimată prin indicatorul "cifra
CA
de afaceri care revine în medie la un salariat", w = .
N
În tabel este prezentat modelul sistemului factorial de analiză a
dinamicii cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri.
Sistemul factorial al analizei dinamicii cheltuielilor
cu forţa de muncă la 1000 lei cifră de afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor
cu forţa de muncă la 1000 lei cifră
de afaceri
Modificarea totală a cheltuielilor cu
forţa de muncă la 1000 lei cifră de Δ = Cfm 1 − Cfm 0 = Δ ( w ) + Δ (cfm )
afaceri
din care:
-Influenţa modificării cifrei de  cfm 0 cfm 0 
afaceri realizate în medie de un ∆( w ) =  −  ⋅ 1000
 w1 w0 
salariat
-Influenţa modificării cheltuielilor  cfm 1 cfm 0 
cu forţa de muncă efectuate în ( )
∆ cfm = 
w1
−
w1 
 ⋅ 1000
medie pentru un salariat 

Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma

indicatorilor de gestiune
 -42-

Modificarea indicatorilor de gestiune, de la un segment de timp la

altul, sau în raport cu nivelurile programate, determină creşterea sau, după
caz, diminuarea sumei cheltuielilor cu forţa de muncă ca o consecinţă a
implicării efortului fizic şi intelectual al salariaţilor pentru obţinerea
rezultatelor economice respective.

Relaţiile factorial-deterministe, cu aplicabilitate generală, care

permit desfăşurarea unor analize de detaliu a modificării sumei cheltuielilor
cu forţa de muncă (CFM) sunt:
CFM CFM CFM
a) CFM = CA ⋅
CA
; b) CFM = Q ⋅
Q ; c) CFM = VA ⋅
VA
;
CA CFM Q CFM
d) CFM = N ⋅
N
⋅
CA
; e) CFM = N ⋅
N
⋅
Q ;
VA CFM CA CFM
f) CFM = N ⋅
N
⋅
VA
; g) CFM = Nh ⋅
Nh
⋅
CA
;
Q CFM VA CFM
h) CFM = Nh ⋅
Nh
⋅
Q ; i) CFM = Nh ⋅
Nh
⋅
VA
;
Q VA CFM CA VA CFM
j) CFM = N ⋅
N
⋅
Q
⋅
VA ; k) CFM = N ⋅ ⋅
N CA
⋅
VA
,
CA - cifra de afaceri,
Q - producţia exerciţiului,
VA - valoarea adăugată,
N - numărul mediu al salariaţilor,
Nh – timpul de lucru exprimat în om-ore,
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu cifră de afaceri,
CA
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu producţie a exerciţiului,
Q
CFM
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu valoare adăugată,
VA
CA
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin cifra de afaceri,
N
Q
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin producţia
N
exerciţiului,
VA
- productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin valoarea
N
adăugată,
CA
- productivitatea muncii orară exprimată prin cifra de afaceri,
Nh
Q
- productivitatea muncii orară exprimată prin producţia exerciţiului,
Nh
 -43-

VA
- productivitatea muncii orară exprimată prin valoarea adăugată,
Nh
VA
- proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului,
Q
VA
- proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri.
CA
În condiţiile modelelor de analiză care vizează modificarea nivelului
cheltuielilor cu forţa de muncă prin prisma influenţei indicatorilor de
gestiune, pot fi formulate concluzii privind următoarele aspecte:
- creşterea nivelului indicatorului de gestiune (cifra de afaceri,
producţia exerciţiului sau valoarea adăugată) implică într-o anumită măsură
creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă, dar pentru a se îndeplini obiectivul
de diminuare absolută a acestor cheltuieli este necesar ca nivelul
cheltuielilor cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la 1 leu
(1000 lei) producţie a exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare adăugată să
înregistreze o diminuare corespunzătoare, astfel încât să compenseze
majorarea cheltuielilor cu forţa de muncă intervenită ca urmare a creşterii
indicatorului de gestiune. Pentru îndeplinirea acestei condiţii se va urmării
ca indicele indicatorului de gestiune să devanseze indicele cheltuielilor cu
forţa de muncă, astfel:
CA 1 Q VA 1 CFM 1
I( CA ) = , I( Q ) = 1 , sau I( VA ) = > I ( CFM ) =
CA 0 Q0 VA 0 CFM 0
- creşterea productivităţii muncii, ca o tendinţă economică generală
în condiţii de extindere şi amplificare a aplicării progresului tehnic, de
perfecţionare organizatorică şi funcţională a agenţilor economicii, va
implica în mod justificat şi cheltuieli cu forţa de muncă mai mari dar,
pentru ca suma acestor cheltuieli să se diminueze este necesar să fie
îndeplinite următoarele condiţii alternative:
- indicele numărului mediu al personalului să fie subunitar,
N
I( N ) = 1 <1,
N0
- cheltuielile cu forţa de muncă la 1 leu (1000 lei) cifră de afaceri, la
1 leu (1000 lei) producţie a exerciţiului sau la 1 leu (1000 lei) valoare
adăugată să fie în regres de la un segment de timp la altul;
- creşterea proporţiei valorii adăugate în producţia exerciţiului sau în
cifra de afaceri, deşi este un efect pozitiv al diminuării proporţiei
consumurilor intermediare, motivează un nivel absolut mai mare al
cheltuielilor cu forţa de muncă. Pentru a obţine, în final, un rezultat
favorabil al modificării absolute a cheltuielilor cu forţa de muncă este
necesar ca deciziile factorilor de conducere să asigure devansarea indicelui
cheltuielilor cu forţa de muncă de către indicele valorii adăugate.
Analiza cheltuielilor materiale
 -44-

Într-un proces economic cheltuielile materiale efectuate pentru

obţinerea unui rezultat productiv util sunt constituite din consumul de
obiecte ale muncii şi consumul de mijloace de muncă.
Obiectele muncii consumate sunt evidenţiate în contabilitatea
financiară prin conturile 601 la 606 şi 608 sub forma următoarelor categorii
de cheltuieli:
- cheltuieli cu materiile prime,
- cheltuieli cu materialele consumabile,
- cheltuieli privind energia şi apa,
- alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar, cheltuieli privind materialele nestocate,
cheltuieli privind animalele şi păsările, cheltuieli privind
ambalajele).
Mijloacele de muncă, prin utilizare, transmit cheltuieli aferente
rezultatului activităţii economice, specificate în “Contul de profit şi
pierdere” la rubrica “Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi
necorporale“, care sunt formate din următoarele componente:
- cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor (contul
6811),
- diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile care se referă la
cheltuielile de exploatare privind provizionele pentru deprecierea
imobilizărilor (contul 6813) şi veniturile din provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor (contul 7813) şi respectiv veniturile din
fondul comercial negativ (contul 7815).
Analiza cheltuielilor materiale se bazează, de regulă, pe o abordare
metodologică adaptată la specificul acestui domeniu care poate fi precizată
prin următoarele componente:
a) - analiza dinamicii cheltuielilor materiale, în expresie absolută şi
relativă;
b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la
1000 lei venituri din exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru
exploatare,
c) - analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a
modificărilor structurale care au avut loc de la un segment de timp la altul,
d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor materiale la 1000
lei cifră de afaceri în profil dinamic sau comparativ cu nivelul programat.
Analiza dinamicii cheltuielilor materiale în expresie absolută şi relativă
Analiza dinamicii cheltuielilor materiale prin prisma modificărilor
absolute şi relative care au avut loc, de la un segment de timp la altul, se
bazează pe rezultatele obţinute în urma aplicării următorului sistem de
calcule:
a) diminuarea (-) sau creşterea (+) absolută a cheltuielilor
materiale:
- în cifre absolute :
 -45-

∆ = CHM 1 − CHM 0 ,
- în cifre relative:
CHM 1
R= ⋅ 100− 100;
CHM 0
b) diminuarea (-) sau creşterea (+) relativă a cheltuielilor
materiale:
- în cifre absolute :
 CA1 
∆ = CHM1 − CHM 0 ⋅  
 CA 0 
- în cifre relative:
CHM1
R= ⋅ 100− 100
 CA1  , în care:
CHM0 ⋅  
 CA 0 
CHM0 , CHM1 - cheltuielile materiale efectuate în perioada de bază
şi respectiv în perioada curentă (de calcul);
CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizată în perioada de bază şi respectiv
în perioada curentă (de calcul);
CA 1
/0 =
I1CA - indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
CA 0
Indicatorii care caracterizează diminuarea sau creşterea absolută a
cheltuielilor materiale, dimensionează în mod strict modificarea acestor
cheltuieli în expresie absolută sau relativă fără a le corela cu efectul
economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri realizată, fapt ce limitează
conţinutul şi interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultată, în acest
caz, poate fi înţeleasă corect numai în condiţiile menţinerii cifrei de afaceri,
atât în perioada de bază cât şi în perioada curentă, la acelaşi nivel.
În cazul măririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioadă de
timp la alta, este util să fie calculaţi şi analizaţi indicatorii care evidenţiază
diminuarea sau creşterea relativă a cheltuielilor materiale.
După cum rezultă din relaţiile lor de calcul, aceste variante de
indicatori reconsideră cheltuielile materiale din perioada de bază în funcţie
de indicele de dinamică al cifrei de afaceri. O diminuare reală a cheltuielilor
 CA1 
materiale este constatată numai în situaţia în care CHM1 < CHM0 ⋅ ,
 CA 0 
adică atunci când cheltuielile efectuate în perioada de calcul sunt inferioare
cheltuielilor din perioada de bază recalculate în funcţie de indicele de
dinamică al cifrei de afaceri.
O apreciere pozitivă este formulată atunci când indicele de dinamică
al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al sumei cheltuielilor
CA 1 CHM 1
materiale aferente activităţii economice, I( CA ) = > I( CHM ) = ,
CA 0 CHM 0
 -46-

deoarece, în aceste condiţii, o cifră de afaceri mai mare realizată în perioada

de calcul comparativ cu perioada de bază implică cheltuieli materiale relativ
mai mici.
Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la
1000 lei venituri din exploatare sau la 100 (1000) lei cheltuieli pentru
exploatare
Nivelului relativ al cheltuielilor materiale exprimat la 1000 lei
venituri din exploatare are conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza
lui în dinamică oferă o informaţie care permite formularea unor concluzii
privind puterea cheltuielilor materiale de a produce venituri. Diminuarea
raportului cheltuieli materiale-venituri din exploatare atestă un curs
favorabil al eficienţei şi prin aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra
nivelului rezultatului exploatării.
Se consideră, prin urmare, că cheltuielile materiale se efectuează în
condiţii de eficienţă economică sporită numai atunci când indicele de
dinamică al veniturilor din exploatare devansează indicele de dinamică al
Ve 1 CHM 1
cheltuielilor materiale, I( Ve ) = > I( CHM ) = .
Ve 0 CHM o
Se menţionează că s-a notat cu Ve venitul din exploatare, iar I(Ve)
reprezintă indicele de dinamică al veniturilor din exploatare.
În acelaşi context metodologic al analizei cheltuielilor materiale este
calculat şi interpretat indicatorul intitulat “Cheltuielile materiale la 100
(1000) lei cheltuieli pentru exploatare”.
Analiza structurii cheltuielilor materiale şi respectiv a modificărilor
structurale care au avut loc de la un segment de timp la altul
Structura cheltuielilor materiale şi respectiv modificările structurale
care au avut loc sunt analizate în funcţie de elementele primare de cheltuieli
care intră în componenţa acestora. Elementele cheltuielilor materiale sunt:
cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile,
cheltuieli privind energia şi apa, alte cheltuieli materiale, cheltuieli de
exploatare privind amortizarea imobilizărilor sau, dacă este cazul, se ia în
consideraţie suma aferentă ajustării valorii imobilizărilor corporale şi
necorporale.
Fiecărui element de cheltuială materială i se asociază o mărime
relativă de structură care atestă proporţia respectivei cheltuieli în totalul
cheltuielilor materiale. Compararea proporţiilor aferente fiecărui segment
de timp ne dă posibilitatea obţinerii unor informaţii concludente pentru a
identifica acele categorii de cheltuieli care înregistrează creşteri şi respectiv
cele ale căror proporţii s-au diminuat.
De asemenea, cu ajutorul metodei balanţiere, se poate stabili, în
expresie absolută, care este măsura contribuţiei fiecărui element component
la creşterea sau reducerea totală a cheltuielilor materiale.
Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de
afaceri permite o cunoaştere de detaliu prin prisma influenţei directe
manifestată de acţiunea următorilor factori: modificarea structurii fizice a
 -47-

cifrei de afaceri, modificarea tarifelor şi preţurilor unitare de livrare,

modificarea cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o unitatea
fizică de produs sau de serviciu.
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de
afaceri
Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor materiale la
1000 lei cifră de afaceri
Modificarea totală a  Σq cm Σq cm 
cheltuielilor ∆ = Chm 1 − Chm 0 =  1 1 − 0 0  ⋅ 1000=
materiale la 1000 lei  Σq 1p1 Σq 0p 0 
cifră de afaceri, = ∆( s ) + ∆( p ) + ∆( cm )
din care:
-Influenţa modificării  Σq cm Σq cm 
structurii fizice a ∆( s ) =  1 0 − 0 0  ⋅ 1000
cifrei de afaceri  Σq 1p 0 Σq 0p 0 

-Influenţa modificării  Σq cm Σq cm 
tarifelor şi preţurilor ∆( p ) =  1 0 − 1 0  ⋅ 1000
unitare de livrare  Σq 1p 1 Σq 1p 0 
-Influenţa modificării
cheltuielilor
materiale efectuate  Σq cm Σq cm 
pentru a realiza o ∆( cm ) =  1 1 − 1 0  ⋅ 1000
unitate de produs sau  Σq 1p 1 Σq 1p 1 
de serviciu
Semnificaţia notaţiilor folosite este următoarea:
cm 0 şi cm 1 - cheltuielilor materiale efectuate pentru a realiza o
unitate de produs sau de serviciu în perioada de bază şi respectiv în
perioada de calcul;
Σq1cm1 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri
obţinute de un agent economic în perioada de calcul (curentă);
Σq0cm0 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri din
perioada bază de comparaţie;
Σq1p1 = CA 1 - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;
Σq0p0 = CA 0 - cifra de afaceri consemnată în perioada bază de
comparaţie;
Σq 1 p 0 - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în
condiţiile preţurilor şi tarifelor practicate în perioada bază de comparaţie.
Σq1cm0 - cheltuielile materiale totale efectuate în perioada
analizată recalculate luând în consideraţie cheltuielile materiale necesare
pentru a realiza o unitatea de produs sau de serviciu în perioada bază de
comparaţie;
Indicatorii Σq 1 p 0 şi Σq1cm0 pot fi obţinuţi apelând la una din
următoarele două modalităţi de calcul:
 -48-

- prin calcul analitic, înmulţind volumul fizic realizat în perioada de

calcul pe feluri de produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele
percepute precum şi cu cheltuielile materiale efectuate pentru a realiza o
unitatea de produs sau de serviciu, din perioada faţă de care se face
comparaţia, sau
- printr-un calcul sintetic, procedând la corectarea cifrei de afaceri şi
a cheltuielilor materiale totale, din perioada de calcul, cu indicele de grup al
dinamicii preţurilor şi tarifelor şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii
cheltuielilor materiale unitare, astfel:
Σq1p1 Σq1p1 Σq1cm1 Σq1cm1
= = Σq1p0 = = Σq1cm0
I(p)  Σq1p1  ; I(cm)  Σq1cm1 
   
 Σq1p0   Σq1cm0 
Se optează, de regulă, pentru procedeul sintetic atunci când gama
sortimentală este foarte largă, iar indicele de grup al dinamicii preţurilor şi
tarifelor precum şi indicele de grup al dinamicii cheltuielilor materiale
unitare sunt determinaţi prin luarea în consideraţie a tipurilor de produse şi
servicii reprezentative din structura activităţii economice a agentului
economic. În aceste condiţii rezultă un indicator care estimează suficient de
sigur mărimea reală a indicatorului respectiv.
Analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi energetice
În contextul analizei situaţiei consumurilor de obiecte ale muncii un
loc important îl ocupă analiza consumurilor specifice de resurse materiale şi
energetice atât în raport cu consumurile normate cât şi în dinamică.
Noţiunea de consum specific este acceptată ca fiind cantitatea dintr-
o resursă materială sau energetică folosită efectiv sau stabilită ca normă de
consum, pentru fabricarea unei unităţi fizice de produs finit, semifabricat,
subansamblu, reper etc..
Calculul consumului specific se realizează, în expresie fizică, pe
feluri de resurse materiale şi energetice şi respectiv pe tipuri de produse,
astfel:
M
m=
q , unde:
m - consumul specific, M - consumul fizic total dintr-o resursă
materială sau energetică pentru a produce o categorie de produse, q -
volumul fizic al tipului de produs la care s-a folosit resursa.
Dacă consumul specific are semnificaţia de normă de consum (nc)
sau consum specific programat, mărimea calculată se realizează printr-o
fundamentare ştiinţifică riguroasă, ţinând seama de specificul activităţii
economice, de tehnologia de fabricaţie, de nivelul tehnic al maşinilor,
utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de destinaţia produselor, de nivelul
parametrilor tehnici şi calitativi ai produselor, de calitatea resurselor care se
consumă pentru fabricarea produselor.
 -49-

Tipologia analizei consumurilor specifice de resurse materiale şi

energetice
Modificarea absolută a
Specificaţia tipului de Indicele consumurilor consumului total de
calcul specifice resurse materiale şi
energetice
Gradul de îndeplinire a m1 ∆( m ) =
normei de consum specific im = ⋅ 100
nc = ( m 1 − nc ) q 1
pe feluri de resurse şi
produse
Dinamica consumului m1 ∆( m ) =
specific pe feluri de im = ⋅ 100
m0 = ( m1 − m 0 ) q 1
resurse şi produse
Gradul de îndeplinire a Σq 1m 1 ∆( m ) =
normei de consum specific Im = ⋅ 100
Σq 1nc = Σq 1m 1 − Σq 1nc
pentru un tip de resursă
utilizat la mai multe feluri
de produse
Dinamica consumului Σq 1m 1 ∆( m ) =
specific pentru un tip de Im = ⋅ 100
Σq 1m 0 = Σq 1m 1 − Σq 1m 0
resursă utilizat la mai
multe feluri de produse
Gradul de îndeplinire a Σm 1p 0 ∆( m ) =
normei de consum specific Im = ⋅ 100
Σnc ⋅ p 0 = ( Σm 1p 0 − Σnc ⋅ p 0 ) q1
pentru mai multe categorii
de resurse utilizate la
fabricarea unui tip de
produs
Dinamica consumului Σm 1p 0 ∆( m ) =
specific din mai multe Im = ⋅ 100
Σm 0p 0 = ( Σm 1p 0 − Σm 0p 0 ) q1
categorii de resurse
utilizate la fabricarea unui
tip de produs
Gradul de îndeplinire a Σ( Σm 1p 0 ) q 1 ∆( m ) = Σ( Σm 1p 0 ) q1 −
normei de consum specific Im = ⋅ 100
pentru mai multe categorii Σ( Σnc ⋅ p 0 ) q 1 − Σ( Σnc ⋅ p 0 ) q1
de resurse utilizate la
fabricarea mai multor
tipuri de produse
Dinamica consumului Σ( Σm 1p 0 ) q 1 ∆( m ) = Σ( Σm 1p 0 ) q1 −
specific din mai multe Im = ⋅ 100
categorii de resurse Σ( Σm 0p 0 ) q 1 − Σ( Σm 0p 0 ) q1
utilizate la fabricarea mai
multor tipuri de produse
Analiza cheltuielilor cu amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale
Sistemul factorial al analizei cheltuielilor cu amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale la 1000 lei cifră de afaceri
 -50-

Felul modificării Modificarea absolută a cheltuielilor

cu amortizarea la 1000 lei cifră de
afaceri
Modificarea totală a cheltuielilor ∆ = cam 1 − cam 0 = Δ( CA ) + Δ( A )
cu amortizarea la 1000 lei cifră de
afaceri,
din care:
- Influenţa modificării cifrei de A A 
afaceri ∆( CA ) =  0 − 0  ⋅ 1000
 CA1 CA 0 
- Influenţa modificării sumei  A A 
amortizării anuale, Δ( A ) =  1 − 0  ⋅ 1000 =
din care:  CA 1 CA 1 
= Δ( Acn ) + Δ( a )
- influenţa modificării valorii Acn 1 ⋅ a 0 − Acn 0 ⋅ a 0
∆( Acn ) = ⋅ 1000
medii anuale a activelor CA1 ⋅ 100
corporale şi necorporale Acn 1 ⋅ a 1 − Acn 1 ⋅ a 0
∆( a ) = ⋅ 1000
- influenţa modificării cotei CA 1 ⋅ 100
anuale de amortizare
În cazul direcţionării analizei numai la nivelul mijloacelor fixe se
recurge la utilizarea unui sistem de calcule factoriale care vizează analiza
dinamicii cheltielilor cu amortizarea mijloacelor fixe la 1000 lei cifră de
afaceri ca o modalitate particulară a modelului factorial de analiză
prezentat.
Analiza costului unitar
În vederea aprofundării domeniului cheltuielilor aferente activităţii
economice este util să se efectueze şi o analiză a cheltuielilor pe unitate
fizică de produs sau de prestaţie, respectiv a costului unitar.
Indicatorii specifici care exprimă costul unitar sunt:
- în activiatea productivă:
- costul unitar al produsului;
- în activitatea de prestare a serviciilor de transport:
- costul pe tona-km transportată;
- costul pe călător-km. transportat;
- în activitatea de cazare hotelieră:
- cheltuielile medii pentru o zi - turist;
- cheltuielile fixe sau convenţional-constante pentru un
loc-zi capacitate sau pentru o zi-turist.
- în activitatea de alimentaţie publică:
- cheltuielile medii pentru un loc la masă;
- cheltuielile medii pentru un produs sau preparat.
Cheltuielile medii pentru o unitate fizică de produs sau de prestaţie
are în vedere două sisteme de calcul, astfel:
 -51-

a) o determinare se bazează pe raportarea cheltuielilor directe şi

indirecte la volumul fizic total al producţiei realizate dintr-un tip de produs
sau al prestaţiilor efectuate şi se obţine “costul unitar” (“costul unitar de
producţie”):
( CD + CI )
c* =
q , în care:
c* - costul unitar;
CD - suma cheltuielilor directe;
CI - suma cheltuielilor indirecte (cota cheltuielilor indirecte de
producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia produsului sau
prestarea serviciului);
q - numărul unităţilor fizice de produse fabricate sau de prestaţii
efectuate, care în cazul agenţilor economici din turism poate fi reprezentat
prin numărul de zile-turişti, numărul de clienţi, numărul porţiilor sau al
produselor preparate în bucătăria proprie.
b) a doua modalitate de calcul conduce la obţinerea "costului
complet unitar" (c) prin raportarea totalului cheltuielilor de exploatare
aferente unei categorii de produse sau servicii la volumul lor fizic:
( CD +CI +CDF +CG )
c=
q , în care:
CDF - suma cheltuielilor de desfacere (cota cheltuielilor de
desfacere alocate în mod raţional ca fiind legate de produsul sau serviciul
respectiv);
CG - suma cheltuielilor generale de administraţie (cota cheltuielilor
generale de administraţie alocate în mod raţional ca fiind aferente
produsului sau serviciului respectiv);
Costul unitar sau costul complet unitar, prin semnificaţia şi modul
său de calcul, este în acelaşi timp un element de bază al fundamentării
preţului de livrare, a tarifului perceput sau al preţului de vânzare cu
amănuntul.
Analiza indicatorului care exprimă mărimea costului unei unităţi
fizice de produs sau de prestaţie are ca obiective:
- cuantificarea abaterilor absolute şi relative ale costului efectiv din
perioada de calcul faţă de costul programat (antecalculat) sau faţă de costul
efectiv înregistrat într-o perioadă anterioară;
- determinarea categoriilor de cheltuieli pe seama cărora au avut loc
modificări ale costului unitar, în sens favorabil sau nefavorabil.
Creşterea sau diminuarea costului complet al unei unităţi fizice de
produs sau de prestaţie determină, în consecinţă, modificarea unor
indicatori economici cum ar fi:
- cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,
∆(c ) =Σq 1c 1 −Σq 1c 0

- cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri,

 -52-

 Σq c − Σq 1c 0 
∆( c ) =  1 1  ⋅ 1000
 Σq 1p 1 
- rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,
∆(c ) =(Σq 1p 1 −Σq 1c 1 ) −(Σq 1p 1 −Σq 1c 0 )

- rata rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri sau rata

rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri,
 Σq p − Σq 1c 1 Σq 1p 0 − Σq 1c 0 
∆( c ) =  1 0 −  ⋅ 100
 Σq 1c1 Σq 1c 0 
în care:
CA = Σqp - cifra de afaceri;
Σqc - cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;
( Σqp − Σqc ) - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri.
Notă
Calculul modificării ratei rezultatului exploatării aferent cifrei de
afaceri sau a ratei rentabilităţii resurselor consumate,
 Σqp − Σqc 
Rrrc = Σqc
⋅100 , datorită schimbărilor intervenite în mărimea
 
costurilor complete unitare se bazează pe faptul că rezultatul exploatării
aferent cifrei de afaceri, ( Σqp − Σqc ) , este considerat factor de tip calitativ
iar cheltuielile pentru exploatare, ( Σqc ), este indicator cu conţinut
cantitativ. În aceste condiţii, ordinea de substituire a factorilor care au
determinat modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate este:
a)-structura fizică a cifrei de afaceri,
b)-costurile unitare complete şi
c)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru
serviciile prestate.
În cazul analizei factoriale a dinamicii ratei rentabilităţii resurselor
consumate, se remarcă şi posibilitatea unui suport metodologic care are în
vedere şi o a doua variantă de exprimare analitică a acestei rate:
 
 1000 
Rrrc =  −1⋅100
 Σqc ⋅1000 

Σqp 

În această situaţie se operează inevitabil şi o schimbare de logică a
sistemului de ponderare, deoarece se constată faptul că rata rentabilităţii
resurselor consumate este într-o relaţie invers propoţională cu cheltuielile la
1000 lei cifră de afaceri. Ordinea de substituire a factorilor este, prin
urmare, aceea folosită la analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri:
a)-structura fizică a cifrei de afaceri,
b)-preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele percepute pentru
serviciile prestate şi
c)-costurile unitare complete.
 -53-

În literatura de specialitate se optează, în general, pentru prima

variantă de calcul a influenţei factorilor care explică modificarea ratei
rentabilităţii resurselor consumate, dar, sunt motive suficiente pentru a
recomanda utilizarea celei de a doua variante. Dacă în prima modalitate de
calcul, influenţa modificării preţurilor de livrare a mărfurilor sau a tarifelor
serviciilor prestate ocupă ultima poziţie, iar structura fizică a cifrei de
afaceri şi costurile unitare complete sunt factori de ponderare din perioada
curentă, la varianta a doua, influenţa modificării costurilor unitare complete
este cuantificată în ultimul rând şi factorii reprezentaţi de structura fizică a
cifrei de afaceri şi preţurile de livrare sau tarifele serviciilor sunt factori de
ponderare din perioada de calcul. Poziţia calitativă acordată costurilor
unitare complete înaintea preţurilor sau tarifelor este explicată prin:
- în contextul analizei factorile a cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri se acceptă pentru cifra de afaceri, poziţionată la numitorul raportului
respectiv, caracterul de indicator cu conţinut cantitativ iar, cheltuielile
pentru exploatare aferente cifrei de afaceri sunt de natură calitativă;
- costurile unitare complete au o mărime determinată, în mod
preponderent, de calitatea managementului intern, de perfecţionările aduse
în sistemul de organizare şi conducere, de efortul propriu pentru
raţionalizarea consumului de resurse, de performanţele tehnice şi
funcţionale ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de calitatea
factorului uman, de amploarea progresului tehnic aplicat în activitatea
economică a agentului economic;
- preţurile de livrare a mărfurilor sau tarifele serviciilor prestate
sunt, uneori, influenţate în mare măsură de conjunctura favorabilă sau mai
puţin favorabilă oferită de o economie de piaţă care funcţionează pe baza
unor legi obiective proprii, cerere şi ofertă, concurenţă etc. şi, în aceste
condiţii, factorii externi pot fi precumpănitori.
În baza celei de a doua modalităţi de exprimare analitică a ratei
rentabilităţii resurselor consumate, rezultă:
   
   
 10 0 0 10 0 0 
∆( c ) =  −1 −  −1⋅100
 Σq 1c 1 ⋅1000   Σq 1c 0 ⋅1000 
   Σq p 
 Σq 1p 1   1 1 

Sistemul factorial al analizei costului complet unitar

Felul modificării Modificarea absolută a costului
complet unitar
Modificarea totală a costului complet ∆ = c1 − c 0 =
unitar = Δ ( cd ) + Δ(ci) + Δ ( cdf ) + Δ ( cg )
din care:
-Influenţa modificării cheltuielilor CD 1 CD 0
directe la unitatea fizică de produs sau Δ( cd ) = −
q1 q0
de prestaţie
 -54-

-Influenţa modificării cheltuielilor CI 1 CI 0

indirecte la unitatea fizică de produs Δ( ci ) = −
q1 q0
sau de prestaţie
-Influenţa modificării cheltuielilor de CDF1 CDF0
desfacere la unitatea fizică de produs Δ( cdf ) = −
q1 q0
sau de prestaţie
-Influenţa modificării cheltuielilor Δ ( cg ) =
CG 1 CG 0
−
generale de administraţie la unitatea q1 q0
fizică de produs sau de prestaţie
Analiza cheltuielilor financiare
Cheltuielile financiare sunt supuse, de regulă, unei analize distincte
datorită caracterului lor specific, al proporţiei, relativ importante, pe care o
deţine în cheltuielile totale precum şi prin faptul că acestea reflectă aspecte
referitoare la relaţiile financiare ale agentului economic cu alţi agenţi
economici sau parteneri de piaţă, cu sistemul bancar sau financiar.
Studiul analitic al cheltuielilor financiare are în vedere următoarele
direcţii metodologice:
a) - analiza dinamicii sumei absolute a cheltuielilor financiare,
b) - analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare
exprimat la 1000 lei venituri financiare sau la 100 (1000) lei
cheltuieli totale,
c) - analiza structurii cheltuielilor financiare şi respectiv a
modificărilor structurale care au avut loc de la un segment de timp
la altul,
d) - analiza factorială a modificării cheltuielilor cu dobânzile la
1000 lei cifră de afaceri în profil dinamic sau comparativ cu nivelul
programat.
Analiza dinamicii nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat
la 1000 lei venituri financiare sau la 100 (1000) lei cheltuieli totale
Nivelului relativ al cheltuielilor financiare exprimat la 1000 lei
venituri financiare are conţinutul unui indicator de eficienţă şi analiza lui în
dinamică oferă o informaţie care permite formularea unor concluzii mai
complexe, mai explicite şi deci mai utile pentru factorii de conducere.
Diminuarea raportului cheltuieli-venituri financiare atestă un curs favorabil
al eficienţei şi prin aceasta se propagă o influenţă pozitivă asupra nivelului
rentabilităţii.
Se consideră, prin urmare, că cheltuielile financiare se efectuează în
condiţii de eficienţă economică numai atunci când veniturile financiare
obţinute sunt mai mari decât cheltuielile sau atunci când indicele de
dinamică al veniturilor financiare devansează indicele de dinamică al
cheltuielilor financiare.
În acelaşi context metodologic este calculat şi interpretat indicatorul
intitulat “Cheltuielile financiare la 100 (1000) lei cheltuieli totale”. Acest
 -55-

indicator exprimă proporţia cheltuielilor financiare în cheltuielile totale ale

exerciţiului, iar analiza sa în dinamică este în măsură să ne edifice asupra
sensului şi amploarei modificării structurale.
Cheltuielile financiare totalizează următoarele categorii de
cheltuieli:
1)- ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor
financiare deţinute ca active circulante;
2)- cheltuieli privind dobânzile (valoarea dobânzilor datorate
aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate, valoarea dobânzilor datorate
aferente împrumuturilor încasate de la societăţi din grup, valoarea
dobânzilor cuvenite asociaţilor pentru disponibilităţile depuse la unitate,
valoarea dobânzilor repartizate pe cheltuieli pentru operaţiunile de
cumpărare cu plata în rate, valoarea dobânzilor plătite, aferente creditelor
acordate de bănci în conturile curente precum şi valoarea dobânzilor
aferente creditelor bancare pe termen scurt);
3)- pierderi din creanţe legate de participaţii (pierderi din creanţe
imobilizate);
4)- cheltuieli privind investiţiile financire cedate;
5)-.cheltuieli din diferenţe de curs valutar (diferenţele nefavorabile
de curs valutar rezultate în urma achitării datoriilor în valută; diferenţele
nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor în valută la
încheierea exerciţiului financiar; diferenţele nefavorabile de curs valutar
rezultate din evaluarea la încheierea exerciţiului financiar a
disponibilităţilor bancare în valută, disponibilităţi în valută existente în
casierie, precum şi a altor valoride trezorerie cum sunt titluri de stat în
valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută; diferenţe
nefavorabile de curs valutar rezultate din lichidarea depozitelor pe termen
scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în valută);
6)- cheltuieli privind sconturile acordate (valoarea sconturilor
acordate clienţilor, debitorilor sau băncilor);
7)- alte cheltuieli financiare;
Modele factoriale pentru analiza modificării cheltuielilor cu
dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri:
“Modelul 1”
CHD  CS CHD 
Chd =
CA
⋅1000 = 
CA
⋅1000 ⋅
CS
⋅100 :100

, în care:
Chd - cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri,
CHD - suma cheltuielilor cu dobânzile,
CA - cifra de afaceri,
CS - capitalul străin (împrumuturi, datorii asimilate şi credite
purtătoare de dobândă).
CS
⋅ 1000 - capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri,
CA
CHD
⋅100 - rata medie a dobânzii.
CS
 -56-

“Modelul 2”
CHD  Act CS CHD 
Chd = ⋅1000 =  ⋅1000 ⋅ ⋅100 ⋅ ⋅100  :100 2 =
CA  CA Act CS 
 CHDi 
 Act ΣCSi ⋅ ⋅100 
CS CSi
= ⋅1000 ⋅ ⋅100 ⋅  :100 =
2

 CA Act ΣCSi 

 

 Act CS  CHDi 
= ⋅1000 ⋅ ⋅100 ⋅  Σg CS ⋅ ⋅100  :100 2
 CA Act  CSi 

în care:
Act - valoarea medie a activelor totale,
Act
⋅1000 - valoarea medie a activelor totale care revine la 1000
CA
lei cifră de afaceri,
CS
⋅100 - ponderea procentuală a capitalului străin utilizat pentru
Act
finanţarea activelor totale (capitalul străin care revine
la 100 lei total active),
CSi
g CS = - structura capitalului străin pe surse de provenienţă,
ΣCSi
CHDi
⋅100 - rata dobânzii aferentă fiecărei surse de provenienţă a
CSi
capitalului străin,
ΣCSi = CS , ΣCHDi = CHD
Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de
afaceri (“Modelul 1”)
Modificarea absolută a cheltuielilor cu
Felul modificării
dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri
Modificarea totală a  CS   CHD 
∆ = Chd 1 − Chd 0 = ∆  + ∆ 
cheltuielilor cu dobânzile  CA   CS 
la 1000 lei cifră de afaceri
din care:
- influenţa modificării  CS   CS1 CS0  CHD0
capitalului străin care ∆ = ⋅ 1000− ⋅ 1000 ⋅
revine la 1000 lei cifră de  CA   CA1 CA 0  CS0
afaceri,
- influenţa modificării  CHD   CHD1 CHD 0  CS1
ratei medii a dobânzii ∆ = − ⋅ ⋅ 1000
 CS   CS1 CS0  CA 1
Modificarea nivelului eficienţei economice a cheltuielilor cu
dobânzile exprimat prin indicatorul “Cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei
cifră de afaceri”, supus analizei conform modelului 1, ne permite să
formulăm concluzii privind următoarele aspecte:
 -57-

- capitalul străin care revine la 1000 lei cifră de afaceri, sau gradul
de participare a capitalului împrumutat la realizarea cifrei de afaceri se
recomandă să înregistreze o diminuare de la un segment de timp la altul
deoarece în aceste condiţii creşte capacitatea de autofinanţare a activităţii
agentului economic simultan cu reducerea nivelului cheltuielilor cu
dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri. În acest caz este necesar să se
confirme devansarea indicelui de dinamică a sumei capitalului împrumutat
de indicele de dinamică al cifrei de afaceri,
CA 1 CS 1
I CA = > I CS =
CA 0 CS 0

- rata medie a dobânzii va fi, de asemenea, acceptată la un nivel

considerat minim, în condiţiile aplicării unei politici financiare care să ţină
seama de: rata inflaţiei, situaţia raportului cerere-ofertă pentru
împrumuturile de pe piaţa financiară, capacitatea agentului economic de a
rambursa la scadenţă capitalul împrumutat, alegerea sursei de creditare care
percepe dobânda cea mai mică.
- într-o formulare generală se poate concluziona, că pentru a obţine
o creştere a eficienţei cheltuielilor cu dobânzile este necesar ca indicele de
dinamică al cifrei de afaceri trebuie să devanseze indicele de dinamică al
cheltuielilor cu dobânzile,
CA 1 CHD 1
I CA = > I CHD =
CA 0 CHD 0

Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de

afaceri (“Modelul 2”)
Felul Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile la
modificării 1000 lei cifră de afaceri
Modificarea  Act   CS   CHD 
Δ = Chd 1 − Chd 0 = Δ  + Δ  + Δ 
totală a  CA   Act   CS 
cheltuielilor cu
dobânzile la 1000
lei cifră de afaceri
din care:
- influenţa
 A c t  A c t A ct  C S CHD
modifi- cării Δ  =  1 ⋅ 1 0 0 0− 0 ⋅ 1 0 0 0 ⋅ 0 ⋅ CS 0
valorii medii a
activelor totale
 C A  C A1 C A0  A c 0t 0

care revine la
1000 lei cifră de
afaceri
- influenţa  CS   CS1 CS0  Act1 CHD 0
modifi- cării Δ = − ⋅ ⋅ 1000 ⋅
ponderii  Act   Act1 Act 0  CA1 CS0
capitalului străin
 -58-

utilizat pentru
finanţarea
activelor totale
- influenţa  CHD   CHD 1 CHD 0  Act 1 CS1
modifi- cării ratei ∆ = − ⋅ ⋅ 1000 ⋅ =
 CS   CS1 CS 0  CA 1 Act 1
medii a dobânzii
din care: ( )  CHDi 
= Δ g CS + Δ 
 CSi 
- influenţa modificării structurii capitalului străin pe surse de provenienţă
 CHDi 0  Act1
∆ ( g CS ) = Σg1CS ⋅
CHDi 0 CS1
− Σg CS
0 ⋅ ⋅ ⋅ 1000 ⋅
 CSi 0 CSi 0  CA 1 Act1
- influenţa modificării ratei dobânzii aferentă fiecărei surse de
provenienţă a capitalului străin
 CHDi   CS CHDi1 CHDi 0  Act1 CS1
Δ  = Σg1 ⋅ − Σg1CS ⋅ ⋅ ⋅ 1000 ⋅
 CSi   CSi1 CSi 0  CA1 Act1

Analiza interdependenţei cheltuielilor aferente activităţii economice cu

ceilalţi indicatori economico-financiari
Un sistem factorial de sinteză privind interdependenţa cheltuielilor
cu ceilalţi indicatori economico-financiari este pus în valoare, în primul
rând, în cadrul analizei rezultatului din exploatare (profitului) aferent cifrei
de afaceri, prin prisma modificării unor indicatori specifici care exprimă
volumul fizic al cifrei de afaceri, structura fizică a cifrei de faceri, preţurile
şi tarifele practicate, precum şi a costurilor unitare complete, astfel:
- Modificarea rezultatului din exploatare (profitului) aferent cifrei de
afaceri:
( ) (
∆ = ∑ q1p1 − ∑ q1c1 − ∑ q0p0 − ∑ q0c0 )
este explicată prin:
a) influenţa modificării cifrei de afaceri:
∑q c 
( ∑qp) = ( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑
∆
 0 0

1 1 0 0
qp  0 0 
din care:
- influenţa modificării volumului fizic al cifrei de
afaceri,

∆( q) =
∑q c 
( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑
 0 0

1 0 0 0
qp 
 0 0 
- influenţa modificării preţurilor de livrare a
mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate,
 -59-

∆( p) =
 ∑q c 
( ∑q p − ∑q p ) ⋅ 1− ∑ 0 0

1 1 1 0
 qp  0 0 
b) influenţa modificării cheltuielilor (cheltuielilor de
exploatare aferente cifrei de afaceri) la 1000 lei cifră de
afaceri:

∆( Ch) = [ ( 1000 − Ch ) − ( 1000 − Ch ) ] ⋅ ∑

1 0
qp
1000
1 1

din care:
- influenţa modificării structurii fizice a cifrei de
afaceri,

 ∑ q1c0  − 1− ∑ q0c0   ⋅ qp
∆ ( s) =  1− ∑ 11

  ∑ qp
1 0   ∑ q0p0  
- influenţa modificării preţurilor şi tarifelor,


∆ ( p) =  1−
∑ q1c0  − 1− ∑ q1c0   ⋅ qp
∑ 11

 
 ∑ qp
1 1 
 
 ∑ qp1 0 
 

- influenţa modificării costurilor unitare complete,

 ∑ q1c1  − 1− ∑ q1c0   ⋅ qp
∆ ( c) =  1− ∑ 11

  ∑ qp
1 1   ∑ qp 
1 1 

Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic

Analiza rentabilităţii activităţii economice prin prisma punctului
critic constă în a determina volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau al
serviciilor care trebuie executat astfel încât să se asigure recuperarea în
totalitate a cheltuielilor de exploatare prin dimensiunea valorică a producţiei
obţinute, sau prin încasarea contravalorii produselor vândute sau a
serviciilor prestate. În acest caz, reprezentarea grafică este considerată ca
fiind un procedeu adecvat care facilitează analiza propusă.
 -60-

Reprezentarea grafică a punctului critic al rentabilităţii

y (pragului de rentabilitate) pentru o activitate economică

CA
linia cheltuielilor fixe

CE linia cifrei de afaceri

(producţiei)

linia cheltuielilor pentru

PC exploatare aferente cifrei de
afaceri (producţiei)

CF
A

O x x
Notaţiile folosite au următoarele semnificaţii:
• abscisa OX - volumul fizic al producţiei fabricate, vândute sau a
serviciilor prestate;
• ordonata OY - expresia valorică a cheltuielilor de exploatare aferente
cifrei de afaceri (producţiei) şi respectiv a cifrei de afaceri (producţiei);
• linia A - CF = cheltuielile fixe sau convenţional-constante;
• linia A - CE = cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri
(producţiei);
• linia O - CA = cifra de afaceri (valoarea producţiei);
• triunghiul O - A - PC = zona pierderilor;
• triunghiul PC - CE - CA = zona profitului;
• punctul PC - punctul de echilibru al cifrei de afaceri cu cheltuielile de
exploatare aferente sau, punctul critic al rentabilităţii prestaţiilor (pragul
de rentabilitate).
Pentru a calcula volumul fizic de producţie fabricată, vândută sau de
servicii prestate care corespunde pragului de rentabilitate (q*), când cifra de
afaceri (CA) sau valoarea producţiei (Q) este egală cu cheltuielile de
exploatare (CE), aferente cifrei de afaceri sau aferente producţiei, după caz,
se procedează la construirea ecuaţiei:
CA = CE → q*p = CF + q*cv → q*(p - cv) = CF
CF
de unde rezultă: q* =
p −cv , în care:
q* - volumul fizic al producţiei, vânzărilor sau serviciilor prestate
pentru care cifra de afaceri (producţia) este egală cu
cheltuielile de exploatare aferente;
 -61-

CA = q * p - cifra de afaceri (valoarea producţiei) care se

înregistrează în punctul critic al rentabilităţii;
CE = CF + q * cv - cheltuielile pentru exploatare aferente cifrei de
afaceri (producţiei) la punctul pragului de
rentabilitate;
CF - cheltuielile fixe sau convenţional-constante;
p - preţul sau tariful unitar;
cv - cheltuielile variabile care revin la o unitate fizică de produs sau
de serviciu prestat.
În condiţiile acceptării unui anumit cuantum al profitului, volumul
fizic al producţiei, vânzărilor sau al serviciilor care trebuie executat, livrat
sau prestat, se determină pe baza următoarei relaţii:
CF + Pr ofit
q1 =
p− cv

Analiza pragului de rentabilitate oferă posibilitatea fundamentării a

patru categorii de decizii, şi anume:
1- managementul operativ al activităţii curente prin decizii care
vizează optimizarea volumul fizic sau valoric al activităţii economice, pe
sortimente sau pe total, pentru a obţine rezultate financiare acceptabile şi
competitive. Aceste decizii vizează, de asemenea, corecţia operativă a
eventualelor situaţii sau fenomene care vor propaga efecte nefavorabile, pe
termen scurt, asupra rezultatelor financiare;
2- asigurarea nivelului de profitabilitate dorit în cazul asimilării în
fabricaţie a unui nou produs în condiţiile stabilirii volumului fizic al
producţiei din acest nou produs;
3- cuantificarea performanţelor financiare care pot fi obţinute în
cazul aplicării unei decizii care vizează dezvoltarea activităţii prin creşterea
producţiei şi respectiv, prin creşterea cifrei de afaceri care implică, în
consecinţă, şi cheltuieli mai mari, atât la nivelul celor variabile cât şi la cel
al cheltuielior fixe;
4- cuantificarea rezultatelor previzibile în cazul aplicării unor
programe de investiţii pentru modernizări şi perfecţionări tehnologice,
pentru mecanizarea şi automatizarea unor activităţi care, ulterior, vor
determina diminuarea cheltuielilor variabile, în special a acelor cheltuieli
efectuate cu forţa de muncă directă;
Logica analizei pragului de rentabilitate trebuie amendată cu câteva
limite sau riscuri inerente care se referă la următoarele aspecte:
- veniturile totale exprimate prin valoarea producţiei sau prin cifra
de afaceri sunt luate în calcul în condiţiile unor preţuri unitare de livrare sau
de vânzare, constante, indiferent de volumul producţiei sau al vânzărilor,
fapt ce poate fi infirmat de realitate în anumite condiţii particulare de
funcţionare a pieţei;
- cheltuielile variabile unitare pot înregistra modificări dacă se
obţine o creştere a producţiei pentru care se lucrează ore suplimentare
plătite cu tarife majorate;
 -62-

- suma cheltuielilor fixe poate fi marcată de o majorare prin

extinderea aplicării unor măsuri de progres tehnic care se concretizează în
creşterea valorică a activelor imobilizate corporale şi în consecinţă se
înregistrează cheltuieli mai mari cu amortizarea.
Determinarea şi analiza punctului critic de rentabilitate (pragului de
rentabilitate) poate fi extinsă şi la nivelul cifrei de afaceri, în totalitatea sa,
fapt ce permite generalizarea acestei metodologii. În acest caz, punctul de
echilibru al cifrei de afaceri în raport cu cheltuielile aferente, se obţine
astfel:
CF CF
CA* = =
CA − CV 1 − pcv , în care:
CA
CA* - cifra de afaceri în condiţiile unui rezultat din exploatare nul;
CV - cheltuielile variabile aferente cifrei de afaceri;
CV
pcv = - proporţia cheltuielilor variabile în cifra de afaceri.
CA

Analiza stării financiare pe baza raportărilor de sinteză

contabilă
Starea financiară este privită prin prisma unui complex de aspecte
economico-financiare referitoare la performanţele trecute şi previzibile,
autonomia şi solvabilitatea financiară, îndatorarea asumată, efectul de
pârghie, echilibrul financiar, riscurile care pot determina deprecierea
rezultatelor financiare.
Analiza generală a bilanţului sau a situaţiei activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii
Raportările contabile sunt un instrument al managementului
agenţilor economici prin care sunt sintetizate datele evidenţei contabile la
un moment dat şi pe o perioadă dată (trimestru, semestru sau an), privind
patrimoniul de care dispune o persoană juridică, sursele de acoperire
financiară ale acestuia, precum şi datele informative care privesc evoluţia
datoriilor şi creanţelor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, activele
imobilizate, acţiunile şi obligaţiunile, repartizarea profitului, informaţii
privind salariaţii, administratorii şi directorii.
Raportările contabile elaborate la sfârşitul unei perioade de timp
date oferă informaţiile necesare pentru a caracteriza întreaga activitate
economico-financiară a unui agent economic şi sunt constituite din
următoarele documente: “Bilanţ” sau “Situaţia activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii”; “Contul de profit şi pierdere” sau “Rezultate
financiare”; ”Situaţia fluxurilor de trezorerie”, “Active imobilizate”,
”Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, “Repartizarea
profitului”;”Analiza rezultatului din exploatare”, “Situaţia creanţelor şi
datoriilor”; “Principii, politici şi metode contabile”; “Acţiuni şi
 -63-

obligaţiuni”; “Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii”;

“Alte informaţii”.
Notă: Modelul de bilanţ este preluat din lucrarea “Reglementări
contabile pentru agenţi economici” elaborată de Ministerul finanţelor
publice şi publicată de Editura economică în anul 2002.
Conform precizărilor din bilanţ, la indicatorul “F - Total active
minus datorii curente”, se constată că în categoria datoriilor curente se
includ două posturi: “D - Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la
un an” şi “I - Venituri în avans”. Asupra acestei modalităţi de înţelegere a
conţinutului indicatorului “Datorii curente” pot fi expuse următoarele
amendamente:
- subvenţiile pentru investiţii, localizate la “I - Venituri în avans”, de
regulă, sunt nerambursabile şi în aceste condiţii nu pot fi considerate datorii
curente. Dacă nu au o eventuală clauză de restituire, subvenţiile pentru
investiţii urmează să se transforme în active imobilizate şi vor fi astfel
asimilate capitalurilor proprii şi respectiv capitalurilor permanente,
- postul din bilanţ intitulat “H - Provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli” trebuie împărţit, dacă este cazul, în două categorii, astfel:
- provizioane aferente unei perioade mai mici de un an şi
atunci vor fi considerate ca fiind datorii curente,
- provizioane aferente unei perioade mai mari de un an şi
atunci vor fi incluse în capitalurile permanente.
Analiza generală a bilanţului este în esenţă o analiză a situaţiei
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi se bazează pe studierea
structurii totalului activelor, a fiecărei grupe (post), precum şi a corelaţiilor
existente între grupe (posturi) şi elemente, atât în statică cât şi în dinamică.
Se consideră, astfel, ca fiind aplicabile două tipuri de analize:
analiza pe verticală şi analiza pe orizontală a bilanţului.
a) Analiza pe verticală a bilanţului
Analiza pe verticală a bilanţului este direcţionată, în mod distinct, în
scopul caracterizării modificărilor ce au avut loc prin prisma structurii pe
grupe, posturi sau elemente, înregistrată la sfârşitul perioadei analizate
comparativ cu începutul exerciţiului financiar sau faţă de un alt moment
anterior ales ca bază de comparaţie.
De asemenea, sunt de utilitate şi comparaţiile cu anumite niveluri
apreciate ca repere optime, putând astfel să se poziţioneze într-un context
mai larg starea financiara şi patrimonială a agentului economic, la un
moment dat, dar şi în perspectiva imediată.
Această analiză vizează, prin urmare, următoarele aspecte:
1 – analiza, în statică şi în dinamică, a mărimilor relative de
structură care privesc totalul activelor, prin prisma grupelor şi posturilor
componente, astfel: Active imobilizate/Total active; Imobilizări
necorporale/Total active; Imobilizări corporale/Total active; Imobilizări
 -64-

financiare/Total active; Active circulante/Total active; Stocuri/Total active;

Creanţe/Total active; Investiţii financiare pe termen scurt/Total active; Casa
şi conturi la bănci/Total active; Cheltuieli în avans/Total active.
2 - analiza proporţiilor posturilor ce compun fiecare grupă în totalul
grupei, la începutul anului şi la sfârşitul anului, în context static şi dinamic.
O atenţie distinctă se recomandă a fi acordată structurii grupelor:
A – “Active imobilizate” pentru componentele: Imobilizări
necorporale, Imobilizări corporale şi Imobilizări financiare;
B – “Active circulante”, pentru a evidenţia proporţia posturilor:
Stocuri, Creanţe, Investiţii financiare pe termen scurt, Casa şi conturi la
bănci;
D – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an”,
pentru a cunoaşte mărimile relative de structură privind următoarelor
elemente componente: Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; Sume
datorate instituţiilor de credit (Credite bancare pe termen lung şi Credite
bancare pe termen scurt); Avansuri încasate în contul comenzilor; Datorii
comerciale (Furnizori, Furnizori de imobilizări, Furnizori – facturi
nesosite); Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor din cadrul
grupului; Sume datorate privind interesele de participare; Alte datorii,
inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale;
G – ”Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”
pentru a cunoaşte mărimile relative de structură referitoare la următoarelor
elemente componente: Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; Sume
datorate instituţiilor de credit; Avansuri încasate în contul comenzilor;
Datorii comerciale; Efecte de comerţ de plătit; Sume datorate societăţilor
din cadrul grupului; Sume datorate privind interesele de participare; Alte
datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale;
3 - analiza structurii posturilor prin prisma elementelor care le
compun, la începutul anului şi la sfârşitul anului, în context static şi
respectiv în dinamică. Este edificator, în acest sens, să se procedeze, cu
prioritate la analiza structurii următoarelor posturi:
“Stocuri”, - pentru a cunoaşte situaţia următoarelor categorii de
stocuri: Materii prime şi materiale consumabile; Producţia în curs de
execuţie; Produse finite şi mărfuri; Avansuri pentru cumpărări de stocuri;
“Creanţe”, - pentru a putea cunoaşte proporţia creanţelor
comerciale, a sumelor de încasat de la societăţile din cadrul grupului, a
sumelor de încasat din interese de participare, alte creanţe, creanţe privind
capitalul subscris şi nevărsat;
“Investiţii financiare pe termen scurt”. Structura acestui post de
active circulante are în vedere următoarele componente: Titluri de
participare deţinute la societăţile din cadrul grupului; Acţiuni proprii; Alte
investiţii financiare pe termen scurt (Acţiuni, Obligaţiuni emise şi
răscumpărate, Obligaţiuni, Alte investiţii financiare pe termen scurt şi
creanţe asimilate, Efecte de încasat, Efecte remise spre scontare);
 -65-

“Imobilizări corporale”, - pentru a caracteriza, prin prisma

proporţiilor pe care le înregistrează, situaţia următoarelor elemente:
Terenuri şi amenajări de terenuri; Construcţii; Echipamente tehnologice
(maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); Aparate şi instalaţii de măsurare,
control şi reglare; Mijloace de transport; Animale şi plantaţii; Mobilier,
aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale; Imobilizări corporale în curs;
“Imobilizări necorporale”. Structura acestei categorii de imobilizări
are în vedere următoarele componente: Cheltuieli de constituire; Cheltuieli
de dezvoltare; Concesiuni, brevete, licenţe, mărci drepturi şi valori similare
şi alte imobilizări necorporale; Fondul comercial; Avansuri şi imobilizări
necorporale în curs;
“Imobilizări financiare”. Din punct de vedere structural,
imobilizările financiare sunt repartizate astfel: Titluri de participare deţinute
la societăţile din cadrul grupului; Creanţe asupra societăţilor din cadrul
grupului; Titluri sub formă de interese de participare; Creanţe din interese
de participare; Titluri deţinute ca imobilizări; Alte creanţe (Împrumuturi
acordate pe termen lung, Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe
termen lung, Alte creanţe imobilizate, Dobânzi aferente altor creanţe
imobilizate); Acţiuni proprii;
4 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat cu
proporţiile similare considerate ca niveluri optime, cu mărimi minime sau
maxime care au semnificaţia de prag critic;
Nivelurile optime sau limitele critice sunt estimate pe baza unor
cercetări ample efectuate pe eşantioane reprezentative de agenţi economici
similari din punct de vedere al profilului de activitate.
5 - compararea proporţiilor înregistrate la un moment dat de agentul
economic studiat cu proporţiile cunoscute din bilanţurile contabile ale unor
parteneri economici cu acelaşi profil de activitate.
Prin această analiză se identifică atât modificările care au avut loc în
structura activului şi pasivului cât şi poziţia economico-financiară a
agentului economic în raport cu alţi agenţi sau cu niveluri optime sau
limitele critice, cauzele care au generat o anumită situaţie, urmând să se
aplice în consecinţă măsuri de corecţie şi consolidare financiară a
patrimoniului.
Pentru a observa modificările structurale intervenite pe perioade de
4-5 ani succesivi este util să se construiască şi reprezentări grafice de
structură care sunt foarte sugestive şi permit să se identifice operativ
direcţia şi amploarea schimbărilor precum şi tendinţa mărimilor relative
aferente componentelor structurale care formează bilanţul.
Informaţiile necesare realizării cestor analize sunt sistematizate, în
mod sintetic, în Bilanţ dar pentru unele componente se vor folosi Balanţele
contabile analitice.
b) Analiza pe orizontală a bilanţului
 -66-

În afara aspectelor de natură structurală, în cadrul bilanţului se

formează şi legături de interdependenţă care ilustrează modalitatea în care
mijloacele economice s-au constituit pe baza diverselor opţiuni de asigurare
a resurselor financiare, atât la începutul exerciţiului financiar, cât şi la
sfârşitul acestuia, precum şi sensul dinamic al respectivei surse de finanţare.
Din acest punct de vedere, analiza pe orizontală a bilanţului se referă la
următoarele:
1 - compararea grupei A –”Active imobilizate” cu grupa J -
”Capital şi rezerve” şi aprecierea pe această bază a proporţiei acoperirii
financiare a activelor imobilizate cu capitalurile proprii. După cum se
observă în modelul de bilanţ prezentat în tabelul 61, grupa J “Capital şi
rezerve” este format din: capital, prime de capital, rezerve din reevaloare,
rezerve, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar, iar suma acestor
elemente este specificată în bilanţ prin “Total capitaluri proprii”.
2 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active
imobilizate” şi ”Active circulante” cu grupa J - ”Capital şi rezerve”.
Prin acest raport comparativ se conturează măsura în care totalul activele
imobilizate şi circulante (totalul activelor) de care dispune agentul
economic sunt acoperite din punct de vedere financiar de capitalurile
proprii.
3 - compararea cumulată a grupelor A şi B - ”Active
imobilizate” şi ”Active circulante” cu grupele D şi G – ”Datorii ce
trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” şi respectiv ”Datorii
ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, ne permite să
apreciem gradul în care suma totală a datoriilor, contribuie la asigurarea
resurselor financiare necesare constituirii activelor imobilizate şi circulante;
4 - compararea elementului ”Creanţe” din cadrul grupei B –
”Active circulante” cu grupele D şi G – ”Datorii ce trebuie plătite într-
o perioadă de până la un an” şi respectiv ”Datorii ce trebuie plătite
într-o perioadă mai mare de un an”, este de asemenea o modalitate de a
constata în mod operativ care este echilibrul bănesc între sumele pe care le
are de încasat agentul economic şi sumele pe care le datorează. Urmărirea
în dinamică a acestui raport comparativ, eventual şi la intervale de timp mai
mici de un an, oferă posibilitatea unei intervenţii manageriale oportune
pentru a se evita o deteriorare semnificativă a situaţiei faţă de un raport
considerat optim;
5 - compararea grupei C - ”Cheltuieli în avans” cu segmentul
grupei I ”Venituri în avans” care se referă în mod strict la veniturile
înregistrate în avans. Aceste elemente deşi au un conţinut formativ diferit
ele prezintă importanţă din punct de vedere patrimonial deoarece trebuie să
se afle într-un anumit echilibru. Cheltuielile în avans se referă la cheltuielile
cu reparaţiile capitale neprevăzute, reparaţiile curente şi reviziile tehnice,
abonamentele, chiriile etc. care se suportă eşalonat în exerciţiile financiare
viitoare, în timp ce veniturile înregistrate în avans sunt formate din:
veniturile anticipate (încasările din chirii, abonamente etc.) şi veniturile de
 -67-

realizat aferente exerciţiilor financiare următoare (vânzările cu plata în

rate), respectiv încasările sau creanţele aferente unor bunuri nelivrate, a
unor lucrări sau prestaţii neefectuate.
Este, de asemenea, de remarcat şi în cazul analizei pe orizontală a
bilanţului, utilitatea aplicării metodei comparaţiilor pentru caracterizarea
dinamicii raporturilor dintre grupele şi posturile acestei raportări contabile,
pe intervale de 4 - 5 ani, dar şi în statică, prin efectuarea de comparaţii cu
niveluri optime sau limite critice, precum şi cu indicatori similari
înregistraţi de alţi agenţi economici.
Notă: Pe baza informaţiilor sintetizate în bilanţ pot fi individualizaţi
următorii indicatori:
Total active = “A” + ”B” + “C”:
Active curente = “B” + “C”:
Datorii curente = “D” + “H” + Venituri înregistrate în avans:
Datorii totale = Datorii curente + “G”:
Capital angajat = Capital propriu + Capital împrumutat = “J” + “G”:
Capital propriu = Capital şi rezerve = “J”
Capital împrumutat = Credite pe termen mai mare de un an =
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an = “G”
Capital permanent = Capital angajat + Subvenţii pentru investiţii:
Analiza ratelor financiare
În practica curentă de analiză a stării financiare a unui agent
economic folosind informaţiile sintetizate în raportările contabile se
utilizează, în general, 5 grupe de indicatori interdependenţi, al căror
conţinut informaţional se completează reciproc, constituind un ansamblu
coerent şi fundamental fără a exclude luarea în considerare şi a altor
indicatori specifici în vederea caracterizării unor domenii distincte ale
activităţii economico-financiare.
Cele cinci grupe de indicatori de expresie financiară sunt titularizate
astfel:
1- grupa indicatorilor de performanţă financiară;
2- grupa indicatorilor de eficienţă a utilizării activelor circulante;
3- grupa indicatorilor de lichiditate;
4- grupa indicatorilor care exprimă gradul de îndatorare-
solvabilitate;
5- grupa indicatorilor acţiunilor şi dividendelor.

Analiza indicatorilor de performanţă financiară

Sistemul indicatorilor de performanţă financiară a activităţii

agenţilor economici este determinat pe baza informaţiilor sistematizate în
bilanţ sau în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi respectiv
în contul de profit şi pierdere sau în situaţia rezultatelor financiare,
 -68-

prezentând un interes deosebit în contextul analizei stării financiare a

acestor unităţi.
Indicatorul de performanţă care ocupă un loc central în cadrul
analizei economico-financiare îl reprezintă rata rentabilităţii financiare
(Rrf), care exprimă capacitatea unui agent economic de a genera profit net
ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii. Calculul acestui indicator se
realizează prin raportarea rezultatului net al exerciţiului financiar la
capitalurile proprii înregistrate, de regulă, la sfârşitul anului.
Rezultatul net al exerciţiul ui financiar Rn
Rrf = ⋅100 = ⋅100
Capitaluri proprii Cp

Se apreciază o mărime corespunzătoare a ratei rentabilităţii

financiare dacă aceasta este mai mare decât rata medie a dobânzilor pasive
acordate de bănci pentru depozitele bancare. În caz contrar este mai
avantajoasă depozitarea capitalului la o bancă care va oferi posibilitatea
obţinerii unui câştig mai mare.
Nivelul relativ al rentabilităţii este, de asemenea, dimensionat şi pe
baza unor indicatori complementari, cum ar fi:
- Rata rentabilităţii economice (Rre) care poate fi calculată în trei
variante:
Rezultatul net al exerciţiul ui financiar Rn
a) Rre =
Total active
⋅100 =
Act
⋅100

În scopul evitării unui proces de decapitalizare a agentului economic

este necesar ca această expresie a ratei rentabilităţii economice să aibă o
mărime care depăşeşte rata inflaţiei.
Rezultatul economic Rec
b) Rre =
Total active
=
Act
⋅100 , în care:
Rec este rezultatul economic, ca formă a rezultatului brut al exerciţiului
obţinut înainte de plata impozitului pe profit şi a dobânzilor aferente
creditelor contractate.
Notă: La calculul ratei rentabilităţii economice se poate folosi la numitor, în
locul indicatorului “Total active”, “Activul economic” care este reprezentat
de suma: Active imobilizate + Active circulante nete. Activul economic nu
include activul format pe baza capitalurilor atrase în mod gratuit (datoriile
de exploatare, respectiv: Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de până
la un an şi Veniturile înregistrate în avans).
Rezultatul brut al exerciţiul ui financiar Rb
c) Rre =
Capitaluri perm anente
=
Cperm
⋅100
,
în care: capitalurile permanente sau resursele permanente (stabile) sunt
reprezentate prin suma capitalurilor proprii, datoriile ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an precum şi de suma subvenţiilor pentru
investiţii. Această relaţie de calcul a ratei rentabilităţii economice este o
expresie a eficienţei cu care au fost utilizate capitalurile permanente ca
resurse financiare globale de care a dispus agentul economic, fără a lua în
 -69-

consideraţie resursele financiare temporare (datoriile curente), care au

termene de plată mai mici de un an.
Notă: Dacă este necesar, pentru rata rentabilităţii economice poate fi
calculată şi o expresie în termeni reali, prin aplicarea formulelor propuse de
Fisher, astfel:
- atunci când rata inflaţiei nu depăşeşte 10%:
Rre (real ă ) = Rre ( nominală) − Rata inflaţiei ,
- în cazul unei rate a inflaţiei care este formată din două sau trei cifre:
Rre(nominală) - Ratainflaţiei
Rre(reală)=
1+ Ratainflaţiei
- Rata rentabilităţii veniturilor totale (Rrvt) ,
Re zultatul net al exerciţiul ui financiar Rn
Rrvt = ⋅100 = ⋅100
Venituri totale Vt

- Rata rentabilităţii cheltuielilor totale sau rata rentabilităţii

resurselor consumate (Rrct) ,
Rezultatul net al exerciţiul ui financiar Rn
Rrct = ⋅100 = ⋅100
Cheltuieli totale Ct

- Rata rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri

(Rrrc) ,
Rezultatuldin exploatareaferentcifrei de afaceri Re( CA )
Rrrc = ⋅100= ( CA ) ⋅100=
Cheltuielile de exploatareaferentecifrei de afaceri C
CA - C ( CA ) ∑ qp- ∑ qc
= ⋅ 100= ⋅ 100
C ( CA ) ∑ qc
- Rata rentabilităţii vânzărilor (Rrca) ,
Rezultatul din exploatare Re
Rrca = ⋅100 = ⋅100
Cifra de afaceri CA

La calculul acestui ultim indicator la numărătorul raportului poate fi

folosit ca alternativă şi rezultatul (profitul sau pierderea) obţinut ca
diferenţă între cifra de afaceri şi cheltuielile de exploatare aferente acesteia
sau, rezultatul net al exerciţiului financiar, după cum se consideră că se
obţine un indicator cu o semnificaţie mai bună pentru interpretarea ratei
rentabilităţii vânzărilor, astfel:
Rezultatuldin exploatare aferentcifrei de afaceri Re ( CA )
Rrv = ⋅ 100= ⋅ 100
Cifra de afaceri CA
Re zultatul net al exerciţiul ui financiar Rn
Rrc = ⋅100 = ⋅100
Cifra de afaceri CA

Un model specific de analiză factorială a ratei rentabilităţii

financiare care poate fi construit este prezentat în continuare.
 -70-

Modificarea totală a ratei rentabilităţii financiare

∆ = Rrf 1 − Rrf 0 = ∆( Mcp ) + ∆( Vra ) + ∆( Rrc ) , din care:
-Influenţa modificării multiplicatorului capitalurilor proprii
∆ ( Mcp) = ( Mcp1 − Mcp 0 ) ⋅ Vra 0 ⋅ Rrc 0
-Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor totale
∆ ( Vra ) = ( Vra 1 − Vra 0 ) ⋅ Mcp1 ⋅ Rrc 0
-Influenţa modificării ratei marjei nete
∆( Rrc ) = ( Rrc1 − Rrc 0 ) ⋅ Mcp1 ⋅ Vra 1
Notă:
Rrf = Rre ⋅ Mcp = Rrc ⋅ Vra ⋅ Mcp = Rrc ⋅Vrcp ,
Rre = Rrc ⋅Vra ,

Notaţia “Vrcp” este folosită pentru a simboliza indicatorul “Rata

rotaţiei capitalurilor proprii” (“Numărul de rotaţii al capitalurilor proprii”)
CA CA Act
care se calculează astfel: Vrcp = = ⋅ , iar forma Ratei
Cp Act Cp
Rn
rentabilităţii vânzărilor simbolizată cu Rrc = , este denumită şi “Rata
CA
marjei nete”. O poziţie interesantă în acest sistem de relaţii o deţine
indicatorul "Multiplicatorul capitalurilor proprii" (Mcp) care
evidenţiază şi gradul de îndatorare al agentului economic, prin prisma
raportului dintre datoriile totale şi capitalurile proprii, fapt ce rezultă din
relaţia:
D atorii totale Subvenţii pentru investiţii
Mcp =1+ +
Capitaluri proprii Capitaluri proprii

Total active
Mcp =
Capitaluri proprii

Analiza indicatorilor de eficienţă a utilizării

activelor circulante
Viteza de rotaţie a activelor, ca expresie a eficienţei utilizării
acestora, prezintă un interes aparte în contextul analizei economico-
financiare, deoarece aceasta constituie un indicator de politică comercială .
Se semnalizează o activitate performantă atunci când viteza de rotaţie a
activelor şi în special a celor circulante, ca element component cu rol
dinamic definitoriu, este în creştere, deoarece favorizează mărirea masei
profitului printr-un rulaj sporit al activelor în cadrul fazelor ciclului
economic, generic sintetizat, prin formula: bani - marfă - bani.
Eficienţa utilizării activelor circulante de care dispun agenţii
economici este apreciată prin indicatori care au la bază procesul de
transformare a capitalului pe un circuit în care resursele băneşti sunt folosite
pentru achiziţionarea materiilor prime, materialelor şi energiei, a serviciilor
şi lucrărilor executate de terţi, în continuare acestea sunt folosite în procesul
 -71-

de producţie sau de realizare a serviciilor, parcurgând unele stadii

intermediare specifice pentru ca apoi produsele finite sau serviciile să fie
vândute şi deci încasată contravaloarea lor. În final se obţine, prin urmare,
reconstituirea formei băneşti a elementelor care prin parcurgerea ciclului
economic s-au transformat în produse finite sau servicii.
Indicatorii care exprimă eficienţa utilizării activelor circulante sunt:
- numărul mediu de rotaţii al activelor circulante (n);
CA
n=
Ac

- durata medie în zile a unei rotaţii (d)

Ac⋅ Z
d=
CA

în care:
Ac - valoarea medie a activelor circulante;
Z - numărul de zile calendaristice ale perioadei pentru care
se face calculul vitezei de rotaţie;
CA - cifra de afaceri.
În afara indicatorilor care măsoară viteza de rotaţie, eficienţa
utilizării activelor circulante este apreciată şi cu alţi indicatori sintetici a
căror semnificaţie pune în valoare raportul dintre efectul economic obţinut
prin utilizarea activelor circulante şi efortul financiar materializat în
valoarea medie a acestor active, cum ar fi:
- producţia exerciţiului la 1000 lei active circulante,
Q
Ac
⋅1000 , în care Q reprezintă producţia exerciţiului
- valoarea adăugată la 1000 lei active circulante,
VA
Ac
⋅ 1000 , în care cu VA s-a notat valoarea adăugată
- cifra de afaceri la 1000 lei active circulante,
CA
⋅1000
Ac

- venituri totale la 1000 lei active circulante,

Vt
Ac
⋅1000 , în care cu Vt s-au notat veniturile totale,
- rezultatul net al exerciţiului financiar la 1000 lei active
circulante,
Rn
Ac
⋅ 1000 , în care Rn reprezintă rezultatul net al exerciţiului
Analiza factorială a dinamicii vitezei de rotaţie a activelor
circulante, exprimată prin indicatorul "durata medie în zile a unei rotaţii",
are în vedere sistemul:.
Sistemul factorial al analizei duratei medii în zile a unei rotaţii
prin prisma modificării cifrei de afaceri şi a valorii
(stocurilor) medii a activelor circulante
 -72-

Felul modificării Modificarea absolută a duratei medii în

zile a unei rotaţii a activelor circulante
Modificarea totală a duratei
medii în zile a unei rotaţii, ∆ = d1 − d0 = ∆ ( CA) + ∆ ( Ac)
din care:
-Influenţa modificării cifrei de Ac0 ⋅ Z
afaceri ∆ ( CA) = − d0
CA1
-Influenţa modificării valorii Ac0 ⋅ Z
medii a activelor circulante , ∆ ( Ac) = d1 − = ∆ ( S) + ∆ ( C r) + ∆ ( Db)
C A1
din care:
-influenţa modificării stocului
mediu de resurse materiale, S1 ⋅ Z S0 ⋅ Z
producţie în curs de execuţie, ∆( S) = −
CA 1 CA 1
produse, ambalaje şi mărfuri
-influenţa modificării valorii Cr1 ⋅ Z Cr0 ⋅ Z
medii a creanţelor ∆ ( Cr) = −
CA1 CA1
-influenţa modificării soldu-
lui mediu al investiţiilor Db1 ⋅ Z Db0 ⋅ Z
financiare pe termen scurt şi al ∆( Db) = −
CA 1 CA 1
disponibilităţilor băneşti din casă
şi conturi la bănci
Sistemul factorial al analizei valorii medii a stocului de active
circulante prin prisma modificării cifrei de afaceri realizată în medie într-
o zi şi a vitezei de rotaţie a activelor circulante
Felul modificării Modificarea absolută a valorii medii
a activelor circulante
Modificarea totală a valorii medii a  CA
activelor circulante, ∆ = Ac1 − Ac0 = ∆   + ∆ ( d)
din care:  Z 
- Influenţa modificării cifrei de  CA   CA 1 CA 0 
afaceri realizată în medie într-o zi ∆  = −  ⋅d
 Z   Z Z  0
- Influenţa modificării duratei medii CA 1
în zile a unei rotaţii ∆( d) = ( d1 − d0) ⋅
Z

Sistemul factorial al analizei rezultatului din exploatare aferent cifrei

de afaceri prin prisma modificării valorii medii a activelor circulante, a
vitezei de rotaţie a activelor circulante şi a ratei rentabilităţii
vânzărilor
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din
exploatare
Modificarea totală a rezultatului ∆ = Re 1− Re 0 = ∆( Ac ) + ∆( n ) + ∆( Rrv )
din exploatare aferent cifrei de
 -73-

afaceri,
din care:
- Influenţa modificării valorii ∆ ( Ac) = ( Ac1 − Ac0 ) ⋅ n 0 ⋅ Rrv 0
medii a activelor circulante
- Influenţa modificării numărului ∆ ( n ) = ( n 1 − n 0 ) ⋅ Ac1 ⋅ Rrv 0
mediu de rotaţii al activelor
circulante
- Influenţa modificării ratei ∆ ( Rrv ) = ( Rrv1 − Rrv 0 ) ⋅ Ac1 ⋅ n 1
rentabilităţii vânzărilor
Semnificaţia notaţiilor folosite:
Re = Re ( CA ) - rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;
Ac - valoarea medie a activelor circulante;
CA - cifra de afaceri;
CA
n= - numărul mediu de rotaţii al activelor circulante;
Ac
Re
Rrv = - rata rentabilităţii vânzărilor.
CA
Analiza indicatorilor de lichiditate
Pentru ca un agent economic să-şi desfăşoare activitatea în mod
fluent este necesar să dispună în permanenţă de resurse băneşti (lichidităţi)
care să asigure capacitatea efectuării plăţilor la termenele scadente. Sau, cu
alte cuvinte, prin lichiditate se înţelege proprietatea elementelor
patrimoniale de a se transforma în bani.
În practica de analiză economico-financiară se utilizează următorii
indicatori ai ratei lichidităţii:
Active curente
a) Rata lichidităţ ii curente =
Datorii curente

Active curente −Stocuri

b) Rata lichidităţ ii reduse =
Datorii curente

Casa şi conturi la bănci

c) Rata lichidităţ ii imediate =
Datorii curente

Rata lichidităţii generale, datorită conţinutului mai complex al

indicatorului de la numărător (activele circulante), se apreciază că exprimă
o situaţie bună numai atunci când înregistrează o mărime care este cel puţin
egală cu 2,5.
O utilitate deosebită prezintă urmărirea şi analiza ratei lichidităţii
reduse care este cunoscută şi sub denumirea de "testul acid". Se consideră
că are o mărime corespunzătoare din punct de vedere financiar atunci când
acest indicator este mai mare de 1,5.
În ceea ce priveşte rata lichidităţii imediate, se apreciază ca fiind
optimă atunci când mărimea acesteia este cel puţin egală cu o unitate.
Datoriile curente sau resursele financiare temporare, în condiţiile în
care au termene scadente mai mici de un an sunt formate din: datoriile ce
 -74-

trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioanele pentru riscuri

şi cheltuieli şi veniturile înregistrate în avans.
Se precizează de asemenea, că disponibilităţile băneşti din casă şi
conturi la bănci, luate în considerare la calculul ratei lichidităţii imediate,
sunt constituite din: cecuri de încasat; conturi la bănci în lei; conturi la
bănci în valută; sume în curs de decontare; casa în lei; casa în valută; timbre
fiscale şi poştale; tichete şi bilete de călătorie; acreditive în lei; acreditive în
valută; avansuri de trezorerie şi alte valori.
Analiza indicatorilor care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare
La fel ca şi în cazul indicatorilor care dimensionează nivelul relativ
al lichidităţii, indicatorii de solvabilitate-îndatorare se calculează pe baza
informaţiilor sintetizate în bilanţul contabil sau în situaţia patrimoniului. În
principiu, prin solvabilitate se înţelege capacitatea unui agent economic de
a-şi onora la scadenţă obligaţiile asumate faţă de creditorii săi. În mod
concret însă această capacitate este interpretată prin posibilitatea agentului
economic de a face faţă cu totalul activelor de care dispune oricăror
obligaţii de plată şi rambursării de datorii.
O formă generală a nivelului relativ de solvabilitate-îndatorare, pe
care îl înregistrează un agent economic, este dată de una din următoarele
forme ale aceleaşi expresii indicative:
Datorii totale Total active
a) Total active
, sau b) Datorii totale

Existenţa unei mărimi subunitare a indicatorului formalizat prin

relaţia “a)” reflectă capacitatea agentului economic de acoperire financiară a
datoriilor cu activele de care dispune, în timp ce un nivel supraunitar
exprimă incapacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile de achitare a
datoriilor prin prisma activelor totale înscrise la un moment dat în bilanţ sau
în situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Indicatorii care exprimă gradul de solvabilitate-îndatorare pot fi
individualizaţi în două subgrupe formale, astfel:
a) Indicatori ai solvabilităţii,
Datorii totale
a1) Rata solvabilit ăţii =
Capitaluri proprii
⋅100 , sau
uneori se aplică şi o relaţie de calcul cu o semnificaţie extinsă la datoriile
curente denumită “Rata solvabilităţii generale”,
Total active
a2) Rata solvabilit ăţii generale =
Datorii curente
⋅100

Rata solvabilităţii a1) exprimă măsura procentuală a proporţiei

sumei datoriilor totale în capitalurile proprii, în timp ce Rata solvabilităţii
a2) dimensionează proporţia în care activele totale asigură acoperirea
financiară a datoriilor curente.
b) Indicatori ai îndatorării. Rata îndatorării (Rata datoriilor),
poate fi determinată în următoarele variante:
 -75-

D a t otroi it a l e
⋅1 0 0 Datorii totale
b1) D a t o rt ioi t a+ le
c a p it aplur or pi + r ii sau Total active
⋅100

+ s u b v epneţ nii tinr uv e s t iţ i i

Datorii totale
b2) Capitaluri proprii
⋅100

Datorii ce trebuie plătite într - o perioadă mai mare de un an

b3) Capitaluri perm anente
⋅100

Datorii ce trebuie plătite într - o perioadă mai mare de un an

b4) Capitaluri proprii
⋅100

Indicatorii de solvabilitate-îndatorare se exprimă de obicei

procentual şi se consideră ca având un nivel care confirmă o stare financiară
consolidată atunci când mărimea lor se situează sub limita de 30-40%.
Indicatorul b4) este cunoscut şi sub denumirea de “Rata
autonomiei financiare”, a cărei dimensiune cifrică este considerată ca
fiind foarte bună atunci când nu depăşeşte 30%. În timp ce rata datoriilor
b1) este acceptată ca fiind de o mărime care confirmă în mod practic că nu
există riscul de a intra în incapacitate de plată, atunci când are o expresie
cifrică situată sub 40%.
Pentru indicatorul denumit “Rata autonomiei financiare” se recurge
uneori şi la o altă formă de calcul care dimensionează proporţia capitalurilor
proprii în capitalurile permanente sau, în resursele financiare permanente,
astfel,
Capitaluri proprii
b4)* Capitaluri perm anente
⋅100

Referitor la această modalitate de calcul a ratei autonomiei

financiare, notată cu indicativul b4)*, se precizează că diferenţa dintre
capitalurile permanente (resursele financiare permanente) de la numitorul
raportului şi capitalurile proprii de la numărător este formată din
următoarele elemente financiare: datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă
mai mare de un an şi subvenţiile pentru investiţii. În aceste condiţii expresia
b4)* a ratei autonomiei financiare este cu atât mai bună cu cât are o mărime
mai apropiată de unitate şi respectiv, proporţia elementelor care diferenţiază
cele două tipuri de capitaluri, în capitalurile permanente, este mai redusă.
Sau, altfel spus, cu cât datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an sau subvenţiile pentru investiţii, au o valoare mai redusă, cu atât
autonomia financiară a agentului economic este mai consolidată.
O informaţie utilă este dată şi de indicatorul care compară totalul
dobânzilor datorate aferente împrumuturilor contractate, la nivelul unui an,
cu capitalurile proprii, astfel:
Dobânzile aferenteî mprumuturi lor contra ctateîntr - un an
Capitaluri proprii
 -76-

De asemenea, un indicator cu semnificaţie practică de cunoaştere a

gradului de acoperire a dobânzilor de plătit la un moment dat, pentru toate
creditele contractate, din rezultatul exploatării este următorul:
Rezultatul dinexplo atare
Capacitate adeacope rireadob ânzii =
Dobânzile datorate
Valoarea minimă, considerată ca limită optimă, pentru indicatorul
“Capacitatea de acoperire a dobânzii” este de 2. În practică însă, mărimea
capacităţii de acoperire a dobânzii, pe seama rezultatului din exploatare, se
situează de foarte multe ori la nivelul critic de 1, ceea ce atenţionează
asupra unei activităţi economice cu slabe performanţe financiare, în timp ce
o mărime subunitară a acestui indicator este foarte periculoasă, exprimând o
situaţie financiară dificilă determinată de contractarea unui volum de credite
care depăşeşte posibilităţile de plată a dobânzilor aferente, calitatea
managementului financiar este în acest caz deficitară şi se impune o
reconsiderare a echipei manageriale.
Analiza indicatorilor acţiunilor şi dividendelor
Indicatorii acţiunilor şi dividendelor prezintă interes în primul rând
pentru acţionari şi au la bază informaţiile din formularul de raportare
contabilă intitulat, “Contul de profit şi pierdere”.
a) Rezultatul net al exerciţiul ui financiar care revine la o acţiune =
Re zultatul net al exerciţiul ui financiar
=
Numărul de acţiuni emise

Suma dividendel or de plătit

b ) Dividendul care revine la o acţiune =
Numărul de acţiuni emise

c) Rata dividendul ui care revine la o acţiune (Randament ul unei acţiuni) =

Dividendul care revine la o acţiune
=
Cotaţia unei acţiuni pe piaţă

d ) Rata de evaluare a unei acţiuni pe piaţă =

Cotaţia unei acţiuni pe piaţă
=
Valoarea nominală a unei acţiuni

e) Rentabilit atea capitalului investit în acţiuni =

Dividendul care revine la o acţiune
=
Valoarea nominală a unei acţiuni

f ) Capacitatea de acoperire a dividendelor =

Rezultatul net al exerciţiului financiar
=
Suma dividendelor de plătit

Valoarea considerată ca minimă pentru mărimea indicatorului

“Capacitatea de acoperire a dividendelor” este 2,5, deoarece, în aceste
condiţii, va rămâne o parte din rezultatul net al exerciţiului, financiar
apreciată ca fiind suficientă, pentru a fi reinvestită.
Indicatorul capacităţii de acoperire a dividendelor poate fi
determinat şi ca proporţie a sumei dividendelor de plătit în rezultatul net al
 -77-

exerciţiului financiar, dar în acest caz nivelul maxim considerat ca optim

este apreciat la 40%.
Între mărimea rezultatului net al exerciţiului financiar şi suma
dividendelor acordate există o legătură directă care poate fi pusă în evidenţă
prin următoarele relaţii factorial-deterministe:
*modelul 1

S d u o di vRmr e ni ea d aS e zld e u tou di nm v rl edt ia da e te l u n l d e l

p l eă u fxt i i ent p ra l c ă n i t ţc i i ti u a l r
= ⋅
N d a u eNc m d aţ u i Reăcu m n ţera n iue ăzlu i ltur n u l i t l a t u l
e m e i mse ue fx i is en e ra c n i ţc i i u a l r
*modelul 2

D i v i dc ea rnreed vu iDnl iev i dc ea rnreed vul ai onl ae c ţ i u n e

l ao a c ţ i u n Ve a l on ao r me aaiun naaelcăi ţ i u n i
=
C o t ua nţaieac i ţ i u nC i o t ua nţaieac i ţ pi upe ni ai ţ ă
p pe i a ţ ă V a l on ao r me aaiun naaelcăi ţ i u n i

Analiza tabloului de finanţare

Tabloul de finanţare a activităţii unui agent economic este ilustrat de
conţinutul bilanţului în care soldurile conturilor patrimoniale sunt
restructurate prin prisma asigurării posibilităţii de a determina următorii
indicatori financiari:
- fondul de rulment financiar sau fondul de rulment permanent
(FR);
- fondul de rulment propriu (FRP);
- fondul de rulment împrumutat (FRÎ);
- fondul de rulment total (FRT);
- necesarul sau nevoia de fond de rulment permanent (NFR);
- trezoreria netă (TN);
- capacitatea de autofinanţare realizată (CAF);
 -78-

- capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN).

În scopul determinării acestor indicatori se are în vedere conţinutul
financiar al bilanţului care este relevat prin reaşezarea grupelor şi posturilor
structurale ale bilanţului, după repartizarea rezultatului net al exerciţiului
financiar. Regruparea este realizată conform criteriului de durată a
existenţei grupelor şi posturilor: nevoile şi resursele financiare constituite
pentru o durată mai mare de un an, sunt considerate permanente, în timp ce
nevoile şi resursele financiare care privesc perioade scadente mai mici de
un an sunt clasate ca temporare.
În anumite situaţii particulare este posibil ca o parte a provizioanelor
pentru riscuri şi cheltuieli să fie constituite pentru perioade mai mari de un
an şi evident, în aceste condiţii, provizioanele respective vor fi evidenţiate
în categoria resurselor stabile.
Tabloul de finanţare
Nevoi permanente sau nevoi Resurse permanente sau resurse
stabile formate din activele stabile (capitaluri permanente)
imobilizate: formate din:
- imobilizări necorporale - capitaluri proprii (inclusiv
- imobilizări corporale patrimoniul public dacă este cazul)
- imobilizări financiare - datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an
Nevoi temporare sau nevoi ciclice - subvenţii pentru investiţii
(active curente) formate din active
circulante şi active de regularizare- Resurse temporare sau resurse
curente (cheltuieli în avans): ciclice (datorii curente) formate din
- active circulante: datorii ce trebuie plătite într-o
- stocuri perioadă de până la un an şi pasive
- creanţe de regularizare-curente (provizioane
- investiţii financiare pe termen pentru riscuri şi cheltuieli şi, venituri
scurt înregistrate în avans):
- casa şi conturi la bănci - datorii ce trebuie plătite într-o
- cheltuieli în avans perioadă de până la un an:
- împrumuturi din emisiuni de
obligaţiuni
- credite bancare pe termen lung
- furnizori neachitaţi
- efecte de plătit
- clienţi-creditori
- datorii fiscale
- datorii către salariaţi
- protecţia socială
- dividende datorate
- credite bancare pe termen scurt
acordate de bancă pentru nevoi
temporare
 -79-

- dobânzi de plătit
- provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli
- venituri înregistrate în avans
Structura financiară a bilanţului sau a tabloului de finanţare,
prezentată de un agent economic la un moment dat, oferă informaţiile
necesare pentru a ne putea pronunţa atât asupra echilibrului financiar pe
termen lung (pentru o perioadă mai mare de un an), prin luarea în
consideraţie a nevoilor şi resurselor permanente (stabile), cât şi asupra
echilibrului financiar pe termen scurt (pentru o perioadă de până la un an)
pe baza nevoilor şi resurselor temporare (ciclice).
Cele două tipuri de echilibre financiare sunt într-o relaţie de
condiţionare reciprocă. Echilibrul financiar pe termen scurt este în acelaşi
timp o premisă a echilibrului financiar pe termen lung şi invers.
În situaţia în care resursele permanente ale unui agent economic
depăşesc nevoile permanente, acesta beneficiază de un excedent financiar
sub forma fondului de rulment financiar sau a fondului de rulment
permanent ( FR ),
FR = Resurse permanente - Nevoi permanente
Această expresie a fondului de rulment mai este denumită
şi fond de rulment net.
FR = Nevoi temporare - Resurse temporare
Existenţa unui fond de rulment pozitiv atestă un echilibru financiar
funcţional deoarece resursele permanente finanţează în totalitate nevoile
permanente şi asigură totodată un surplus care poate fi utilizat pentru
acoperirea unei părţi din nevoile temporare, diminuând riscurile ce pot
apare pe termen scurt.
Indicatorul care exprimă în mod corect libertatea de decizie a
managerului pentru finanţarea nevoilor permanente este fondul de rulment
propriu ( FRP ), care se determină ca diferenţă între capitalurile proprii şi
asimilate şi nevoile permanente (activele imobilizate) şi care în condiţii
minime de echilibru financiar este nul, deci nu înregistrează o mărime
negativă,
FRP = Capitaluri proprii şi asimilate - Nevoi permanente , sau
FRP = (Resurse permanente - Datorii ce trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an) - Nevoi permanente
Se menţionează că, în categoria capitalurilor proprii asimilate se au
în vedere subvenţiile pentru investiţii (subvenţii guvernamentale şi alte
resurse primite pentru finanţarea investiţiilor, precum şi a imobilizărilor
primite cu titlu gratuit).
În mod corespunzător se recurge şi la calculul Fondului de rulment
împrumutat ( FRÎ) care se obţine astfel:
 -80-

FRÎ = FR - FRP = Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de

un an
Forma financiară a fondului de rulment care exprimă în ansamblu
posibilităţile băneşti antrenate în activitatea economică curentă este
dimensionată prin fondul de rulment total ( FRT ) care este echivalent cu
nevoile temporare,
FRT = Total active - Nevoi permanente
FRT = Active circulante + Cheltuieli în avans =
= Nevoi temporare = Active curente
Analiza echilibrului financiar poate fi abordată şi prin compararea
fondului de rulment permanent sau financiar ( FR ) cu necesarul de fond de
rulment permanent ( NFR ).
Indicatorul denumit necesarul de fond de rulment permanent (NFR)
se calculează pe baza următoarei relaţii:
NFR = Nevoi temporar e - Resurse temporar e
exclusivdisponibilităţilebăneşti exclusiv creditelebancarepe
din casăşi conturila bănci termenscurt, acordatepentru
nevoi temporar e
Se consideră o situaţie financiară echilibrată atunci când
FR ≥ NFR .
Diferenţa dintre fondul de rulment permanent sau financiar şi
necesarul aferent reprezintă trezoreria netă ( TN ): TN = FR - NFR sau,
TN = Disponibilităţi băneşti din - Credite bancare pe termen scurt
casă şi conturi la bănci
Dacă fondul de rulment permanent depăşeşte mărimea necesarului
de fond de rulment permanent, agentul economic dispune la încheierea
exerciţiului financiar de o trezorerie netă pozitivă, de un excedent financiar,
care-i asigură autonomia financiară şi respectiv echilibrul financiar pe
termen scurt.
În situaţia în care trezoreria netă este negativă, fondul de rulment
permanent este mai mic decât necesarul de fond de rulment, agentul
economic respectiv recurge la măsura de a contracta credite bancare pe
termen scurt pentru acoperirea financiară a nevoilor temporare.
Prin urmare, când trezoreria netă este negativă se semnalează un
dezechilibru financiar la încheierea exerciţiului, care a fost acoperit prin
credite pe termen scurt, crescând astfel dependenţa faţă de sistemul bancar.
Analiza în dinamică a trezoreriei nete ne permite să cunoaştem
fluxul de mijloace băneşti cunoscut şi sub denumirea de "cash-flow",
c
ash −flo
w =TN 1 −TN 0

Un flux bănesc pozitiv ne permite să apreciem că există o capacitate

de finanţare în creştere, o prosperitate financiară care asigură o posibilă
creştere economica.
 -81-

Starea de echilibru sau de dezechilibru financiar este atestată şi pe

baza nivelului indicatorilor care se referă la capacitatea de autofinanţare.
Capacitatea de autofinanţare realizată (CAF) cuantifică proporţia
efectivă în care fondul de rulment financiar sau fondul de rulment
permanent (FR) acoperă nevoile temporare,
FR
CAF = ⋅100
Nevoi temporar e

Capacitatea de autofinanţare necesară (CAFN) se calculează prin

raportarea necesarului de fond de rulment permanent la nevoile temporare
iar expresia sa cifrică dimensionează limita operaţională optimă peste care
se apreciază existenţa unei stări de echilibru financiar,
NFR
CAFN = ⋅100
Nevoi temporare

Analiza situaţiei financiare cu ajutorul unor

metode manageriale
Studiul riscului de faliment al fiecărui agent economic constituie o
componentă a analizei financiare de natură managerială care se realizează
cu ajutorul unor metode specifice. Aceste metode permit o diagnosticare
preventivă a dificultăţilor economico-financiare şi pe această bază se poate
interveni prin aplicarea unor măsuri cu efecte operative şi strategice pentru
redresarea şi consolidarea stării financiare, creşterea performanţelor şi în
consecinţă anularea riscului de faliment al agentului economic.
Mărimea "Z" fundamentată de Altman are următoarea relaţie de
calcul:
Z = , x1 +
12 , x2 +
14 3,3x3 +0,6x4 +10
, x5

în care variabilele x1, x2, x3, x4, x5 sunt indicatori economico-financiari cu

un conţinut informaţional consistent capabili să sintetizeze prin agregare
starea financiară a unui agent economic, iar constantele cu care sunt
amplificaţi indicatorii sunt de natură statistică şi exprimă ponderea sau
importanţa unei rate sau variabile în logica economică a evaluării riscului
de faliment.
Cei 5 indicatori economico-financiari luaţi în considerare la calculul
mărimii "Z" sunt:
Fondul de rulment permanent
x1 =
Total active

Indicatorul x1 măsoară flexibilitatea de acţiune a agentului

economic.
Profitul reinvestit
x2 =
Total active

Profitul reinvestit are în acest caz o semnificaţie mai largă,

determinându-se ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului şi
dividendele care revin acţionarilor.
 -82-

Indicatorul x2 exprimă capacitatea internă de finanţare a obiectivelor

de dezvoltare a activităţii agentului economic.
Rezultatul economic
x3 =
Total active

Indicatorul x3 are semnificaţia de rată a rentabilităţii economice sau

de eficienţă a utilizării activelor.
Valoarea de piaţă a capitalulu i subscris şi vărsat
x4 =
Datorii ce trebuie plătite într - o perioadă m ai mare de un an

Indicatorul x4 măsoară nivelul de îndatorare al agentului economic

prin credite contractate pentru perioade mai mari de un an.
Cifra de afaceri
x5 =
Total active

Indicatorul x5 este tot un indicator de eficienţă a utilizării activelor

dar, efectul economic este exprimat prin cifra de afaceri realizată de agentul
economic.
Conţinutul informaţional al fiecăruia dintre cei 5 indicatori permite
să se aprecieze că nivelurile lor sunt cu atât mai bune cu cât înregistrează o
valoare absolută mai mare. De aceea, mărimea "Z" este interpretată având
în vedere următoarele intervale cifrice:
- când "Z" ≤ 1,8 starea de faliment este iminentă;
- când "Z" > 3 situaţia financiară este bună;
- când 1,8 < "Z" ≤ 3 situaţia financiară a agentului economic este
dificilă, cu performanţe vizibil diminuate, apropiate de pragul stării ce
precede falimentul.
Deşi metoda funcţiei "Z" este apreciată ca având aplicabilitate
curentă cu bune rezultate în fundamentarea deciziilor de conducere, aceasta
este marcată de o serie de dezavantaje care au un conţinut predominant
subiectiv, cum ar fi:
- indicatorii utilizaţi la calculul mărimii "Z" se referă la exerciţii
financiare anterioare;
- nivelurile ratelor economico-financiare pot fi deformate în cazul
unor contabilităţi "creative" şi în consecinţă şi concluzia finală este
neconformă cu realitatea;
- aplicarea unor tehnologii de înregistrare contabilă diferite în timp
şi spaţiu, pot deforma atât mărimea indicatorilor economico-financiari cât şi
nivelul mărimii "Z", inclusiv conţinutul concluziilor. În aceste condiţii este
diminuată sau chiar anulată utilitatea lor în cazul comparaţiilor efectuate în
dinamică sau între diverşi agenţi economici;
- evaluările contabile pot fi distorsionate prin aprecieri subiective
efectuate de cenzori.

Metodele manageriale de analiză şi decizie vizând starea economico-

financiara de insolvabilitate sau riscul de faliment au în vedere şi
 -83-

identificarea celor "10 ameninţări" pentru supravieţuirea unui agent

economic şi anume:

1. Amplasarea greşită a afacerii determinată de:

- aplicarea unei politici greşite de marketing;
- nepromovarea unei reclame eficiente privind activitatea şi
oferta agentului economic;
- alegerea unei pieţe nepotrivite pentru vânzarea produselor şi
prestarea serviciilor.
2. Imobilizarea în prea mare măsură a capitalului permanent în
active imobilizate şi utilizarea ineficientă a acestor active.
3. Existenţa unui fond de rulment permanent insuficient pentru
desfăşurarea procesului economic.
4. Inexistenţa resurselor băneşti necesare rambursării
împrumuturilor scadente.
5. Gestionarea necorespunzătoare a stocurilor de resurse materiale:
- existenţa unor stocuri cu mişcare lentă care depăşesc
necesarul curent pentru asigurarea continuităţii şi operativităţii realizării
comenzilor;
- supradimensionarea stocurilor de resurse materiale în raport
cu cifra de afaceri şi în consecinţă o viteză de rotaţie încetinită;
- existenţa unor stocuri de resurse materiale inutilizabile.
6. Adoptarea unei politici de expansiune economica necontrolată
concretizată în lansarea unor produse sau oferirea unor servicii pe pieţe care
nu au fost cercetate în prealabil.
7. Adoptarea unei politici inadecvate de capitalizare a unei părţi din
profit (acordarea unor dividende mari acţionarilor şi reducerea
posibilităţilor de reinvestire).
8. Lipsa de experienţă în administrarea patrimoniului şi o calificare
necorespunzătoare a personalului din punct de vedere profesional.
9. Existenţa unei fluctuaţii pronunţate a personalului, ca urmare a
unei politici salariale necorespunzătoare sau nestimulative (salarii mai mici
şi condiţii de muncă dificile sau nefavorabile).
10. Procesul de informare şi de relaţii cu partenerii de piaţă este
dominat de o birocraţie excesivă.

Practica internaţională de analiză şi diagnostic a pericolului de

faliment recomandă şi folosirea unor procedee operative cu un conţinut
orientativ care permit detectarea iniţială a pericolului, luând în considerare
următoarele indicii:
-transferarea recentă a contului de disponibil bănesc de la o bancă la
altă bancă;
-depăşirea limitelor de apelare la credite, în special pentru nevoi
curente, fără explicaţii satisfăcătoare;
-nerespectarea unui raport optim între datorii şi capitalul propriu;
 -84-

-furnizarea cu întârziere a informaţiilor financiare;

-schimbarea experţilor contabili;
-modificări în aparatul de conducere.
Consistenţa concluziilor privind starea economico-financiară a unui
agent economic creşte pe măsură ce în analiză sunt aplicate mai multe
metode de natură managerială.