ANTOANETA T N SESCU

LAURA MESINA

BREVIAR DE RETORIC

2006

Editura Cartea Studen easc Tel.: 031-402.95.90; Tel./Fax: 021-322.74.93 Str. Matei Basarab nr. 106, bl. 73, et. 8, ap. 32, sect.3, Bucure ti e-mail: cartea.studenteasca@rotex.ro http://www.rotex.ro Editur acreditat de C.N.C.S.I.S.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TĂNĂSESCU, ANTOANETA Breviar de retorică / Antoaneta Tănăsescu, Laura Mesina. Bucureşti : Cartea Studenţească, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-8952-57-3 ; ISBN (13) 978-973-8952-57-7 I. Mesina, Laura 808.5:821.135.1.09(075.8) 808.5
Antoaneta T N SESCU, profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure ti. Activitatea didactic universitar : cursuri i seminarii generale de Teoria literaturii, Retoric general i comportamental . Cursuri op ionale, speciale, de masterat: Anatomia dramaticului, Personaj/e, Postmodernism i avangarda, Retorica nega iei i a contesta iei, Spre o teorie a intermediarului, Antiliteratura. C r i: Destin teatral – Aurel Baranga (1986), Ten steps closer to Romania (1999), Proiecte universitare (2001), Unde sunt manierele de alt dat ? (2002), Strategii ale comportamentului european (2003), Sinteze de teorie literar (2004) Laura MESINA, lector dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure ti. Activitate didactic universitar : cursuri i seminarii în domeniile imagologie, teorii ale imaginarului, retoric general i comportamental , retoric i argumentare, metodologii de analiz a imaginii publicitare. Studii în volume colective i reviste de specialitate despre istoria i teoria imaginarului, rela ia text-imagine, istoria culturii. Membru al colii Române de la Roma, Accademia di Romania. Membru fondator i secretar tiin ific al Centrului de Excelen în Studiul Imaginii (CESI) al Universit ii Bucure ti.

Tehnoredactare i copert : Drago George SP TARU Aceast lucrare a ap rut cu sprijinul Centrului Local de Suport pentru Înv mânt Deschis la Distan din cadrul Facult ii de Litere a Universit ii din Bucure ti ISBN-10: 973-8952-57-3 ISBN-13: 978-973-8952-57-7

SUMAR

Antoaneta T N SESCU, Laura MESINA

Breviar de retoric ................................7 Îndrum ri de lectur ............................9 Schi de program înso it de suportul bibliografic ...........................26 Sugestii pentru preg tirea examenului...........................................31

I Retorica: terminologie, istorie, posibile defini ii, rela ii interdisciplinare, retorica azi. A scrie / a vorbi. Fondarea retoricii. Contestarea ei. Elogiul retoricii. A vorbi bine, a vorbi corect, a vorbi frumos. Ars, tehné, scientia? .........................................................................................32 Antoaneta T N SESCU, Retorica, la ordinea zilei..............................................................33 Dic ionar de termeni: argumenta ie, neoretoric , persuasiune, retoric ..............................36 PLATON, Gorgias sau despre retoric ..................................................................................46 E.R.CURTIUS, Sistemul retoricii antice................................................................................57 Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET, François PIRE, Hadelin TRINON, Poetic i retoric ............................................................61 Michael FOUCAULT, Ordinea discursului ...........................................................................66 Vasile FLORESCU, Rhetorica rediviva .................................................................................71 Paul RICOEUR, Locul „retoric” al lexis-ului........................................................................94 Daniela ROVEN A-FRUMU ANI, Societatea contemporan i revirimentul retoricii ...98

II Lumea figurilor. Distinc ii terminologice. Flexibilitate i rigiditate în clasific rile propuse de-a lungul timpului. Func ionarea figurii în text / context. Comunicarea lingvistic . Func iile limbajului. Sens. Lumea cuvântului – actualizarea în context. Stil, stilistic - procedee retorice specifice. ....................................................................................................................102

Laura MESINA, Figura i argumentul.................................................................................103 Dic ionar de termeni: comunicare, figur de stil, func iile comunic rii, stil, stilistic , trop111 César Chesneau DU MARSAIS, Idee general despre Figuri. Împ r irea figurilor. Împ r irea figurilor de cuvinte. Defini ia tropilor.............................................................119 Pierre FONTANIER, Defini ia figurilor discursului ...........................................................124 Boris TOMA EVSKI, Lexicul poetic ...................................................................................127 Tudor VIANU, Dubla inten ie a limbajului i problema stilului.......................................130 Erich AUERBACH, Postfa a autorului................................................................................134 Roman JAKOBSON, Lingvistic i poetic .........................................................................136 Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET, François PIRE, Hadelin TRINON, Descrierea domeniilor. Metalogismele........................148 Solomon MARCUS, Figurile poetice....................................................................................157 Gérard GENETTE, Figuri......................................................................................................162 Françoise THOM, Asimilarea realului de c tre limba de lemn i Un antilimbaj.............169 Tatiana SLAMA-CAZACU, Limba de lemn – o universalie în contextul românesc........181

III Tipologia elocin ei: judiciar, deliberativ, demonstrativ. Elocin a barei, a amvonului, elocin a politic , academic , militar , parlamentar . Procedee specifice. Legile polemicii civilizate. Structura elogiului. Organizarea discursului: exord, diviziune, nara iune, confirmare, respingere, perora ie. Argumenta ia. Tehnici i conven ii. Oratorul ......................................200 Antoaneta T N SESCU, Ordinea discursului ...................................................................201 Dic ionar de termeni: cli eu, discurs....................................................................................210 ARISTOTEL, Despre diferitele genuri de stil .....................................................................212 Marcus Tullius CICERO, Despre exord, nara iune i diviziune.........................................216 Marcus Fabius QUINTILIANUS, Despre perora ie.............................................................223 Simeon MARCOVICI, Despre digresii.................................................................................229 Titu MAIORESCU, Oratori, retori, limbu i ........................................................................231 G. C LINESCU, Oratoria i cerebralitatea........................................................................237 Roland BARTHES, Vechea Retoric (trad. Laura Mesina)..................................................243 Constantin S L V STRU, Persuasiunea i manipularea în practica discursiv ...........247

IV Antologie de texte..................................................................................................................251 A. 9 discursuri rostite în România între 1900 – 1993......................................................252 Elocin a academic : George ENESCU, Despre Iacob Negruzzi i despre intrarea muzicei la Academia Român ............................................................................................................252 R spunsul academicianului G. I EICA..............................................................................253 Elocin a politic : Nicolae TITULESCU, Îndemn la ac iune creatoare...............................261 Elocin a militar : Ion ANTONESCU, Ordin de zi c tre armat - comentat de Sorin ALEXANDRESCU, Un text al generalului ........................................................................262 Elocin a parlamentar : Barbu TEF NESCU-DELAVRANCEA, Discurs rostit în Camer .270 Nicolae MANOLESCU, Cuvânt rostit în edin a Camerelor reunite ...............................272 Elocin a laudativ : Nicolae TITULESCU, Discurs rostit la dejunul oferit în cinstea lui Alvin Mansfield Owsley, ambasadorul U.S.A. la Bucure ti..............................................276 Elocin a funebr : Nicolae IORGA, Discurs la înmormântarea lui Constantin Erbiceanu Iuliu MANIU, Discurs la înmormântarea lui Virgil Madgearu ........................................281 B. Elocin a polemic .........................................................................................................282 Regulile polemicii civilizate (Oxford, 1890)........................................................................282 Vincenzo LO CASCIO, Zece reguli pentru o argumenta ie ideal ....................................283 C. „Eseuri aproape politice” ............................................................................................285 Paul VALÉRY, Discurs pentru istorie .................................................................................285 Mircea ELIADE, Mai multe feluri de a pierde timpul........................................................292 Gabriel LIICEANU, Apel c tre lichele .................................................................................296 Ion CARAMITRU, Discurs inut în Camera Comunelor din Parlamentul Britanic.......297 Vaclav HAVEL, Godot nu va veni, pentru c el nu exist ................................................305 Discurs la Parlamentul Europei ..............................................................309

În sfâr it. Nu în ultimul rând. i op iunea pentru o bibliografie u or de consultat în bibliotecile române ti. astfel încât principiile teoretice s fie validate / valorificate de text. prezentul Breviar a experimentat. mai multe solu ii de sumar. Cu deosebire acest din urm aspect a determinat includerea în volum a câtorva discursuri. când a ap rut prima edi ie. 7 . specializarea Comunicare Social mânt la distan (Facultatea de Litere.Breviar de retoric Cum retorica a p truns greu i doar în ultimii ani în unele programe universitare din România. anul al IIIi Rela ii Publice). cât i pe cele ale universului de lectur / interes al studen ilor. Breviarul î i asum toate urm rile ce decurg din condi ia sa de suport de curs în cadrul sistemului de înv lea. luând în considerare atât imperativele disciplinei. dup anul 2000.

.

i chiar dac nu ar fi a a. nu pot decât aproxima sensul terminologiei specifice. pentru a încheia aceast prea stufoas divaga ie. Poate prin chiar îndrum rile.Îndrum ri de lectur Prezen a unui capitol cu acest titlu are..”. aici. asupra cititorului apas o obliga ie în plus: aceea de a ti.. implicit a unor conven ii i a unor procedee de verbalizare a mentalit ii. suficiente justific ri. mai cu seam c lectorii viza i sunt tineri i foarte tineri. scrise sau ap rute între secolul V înainte de Christos i pragul anilor 2000 (cum este indicat de fiecare dat între paranteze). de fixat orizontul rela iilor. de evaluat ponderea i semnifica ia detaliului în cadrul întregului. În al doilea rând. al filia iilor. probabil. absolven ii unor asemenea forme de înv mânt nu cunosc aproape nimic din istoria i actualitatea disciplinei i. textele au imprimat în fibra lor cea mai profund efigia unei mentalit i. nu va fi u or de în eles reac ia lui Platon. constat m c nu doar incompatibilit ile de op iune profesional separ c r ile din aceast carte. înc ar fi destul de dificil de urm rit meandrele argumenta iei. În sfâr it. al influen elor i. iar reconsiderarea sarcastic de c tre autorii Retoricii generale a sintezelor dedicate figurilor i tropilor de c tre Du Marsais sau Fontanier cu 100 i 200 de ani înainte s-ar reduce la un simplu episod actualizat al luptei dintre „antici” i „moderni”. în condi iile în care. i. a contactului nemijlocit student / profesor trebuie suplinite prin ceva. nici a celor de liceu. pentru a se pune cap t sau m car pentru a se mic ora criza în care se zbate cultura burghez . f r cunoa terea teoriei sofi tilor. r mânând doar la exemplele amintite mai sus. asumate. C ci. cum multe dintre studiile incluse în sumar. au o explicit sau implicit tent polemic . nu în pu ine cazuri. de la dialogul Gorgias de Platon la capitolul introductiv al Retoricii generale apar inând Grupului µ de la Liège. din motive independente de voin a celor ce citesc (sau r sfoiesc) paginile de fa . Ad ug m incompatibilit ile de ordin politic. Ca atare. al cauzalit ilor directe. precum într-o formulare româneasc a anilor ’70: „o cercetare cât de fugar ne duce la observa ia c ast zi. Aceasta. sfaturile (sau cum dori i s le numi i) ce urmeaz în 9 . cartea adun studii teoretice de specialitate a c ror lectur presupune familiarizarea cu lumea conceptelor i a demonstra iei de idei. fie i rezumativ. În plus. Lucru deloc simplu. mai ales. în al treilea rând. nu poate fi omis faptul c toate informa iile de aici sunt transmise la distan i c absen a orelor s pt mânale de curs / seminar. În primul rând. retorica nu a f cut parte din programa obligatorie nici a claselor gimnaziale. la nivel retoric. circumstan ele i motiva iile redact rii textului.

În continuare.) tur ”. Reciti i pasajul 10 . Gorgias sau despre retoric (390-385 î. a înv a. se propune o gril menit s sublinieze ideile mari din text. nu de pu ine ori. gestul impulsiv i gestul de a teptare? Disput personalizat sau disput de idei? (A. a convingerii „întemeiate pe credin .d. capitolul pe care profesorul Sorin Alexandrescu îl dedic .T. Sper m ca Îndrum rile s fie receptate a a cum le-am gândit: o form colegial de dialog. ci una proprie unui spirit inventiv i îndr zne . s g seasc solu ii de aplicabilitate practic a conceptelor teoretice i. PLATON. s solicite opinia cititorilor. Exerci ii aplicative: Care sunt procedeele discursului polemic? Cum se armonizeaz atacul i retractilitatea.sumar respectând ordinea cronologic dup data primei apari ii / redact ri -. „nu este o îndeletnicire ce ine de art . Insist m ca în cazul Dic ionarelor de termeni s fie re inu i to i termenii scri i cu caractere italice. Astfel. iar Exerci iul aplicativ propune o cale de trecere de la teorie la practic . Pe scurt. în OPERE. Ch. vol. eu o numesc «lingu ire»”. generând urm ri benefice. s atrag aten ia asupra terminologiei. în Paradoxul român. La majoritatea titlurilor din sumar . a crede. Se 1993. Reciti i pasajul 456b-456e i concluzia lui conform c reia oratorul este capabil s vorbeasc în fa a oricui despre orice. prin natura lui abil în a-i câ tiga pe oameni.continuare. a cunoa te De recitit / de comentat: Defini ii ale retoricii: „empirismul” producerii unei delect ri i pl ceri. ca pe un adev rat model de analiz . discursului Mare alului Antonescu (1941). cât i pe cele grupate în sec iunile Elocin a polemic cuvine o men iune: am reprodus. nu pe înv 465a-466a. „ una dintre artele ce s vâr esc i împlinesc totul prin cuvânt”. Întreb rile posibile încearc s fixeze cuno tin e. I (1974) De re inut: a convinge. dar i s incite la r spunsuri originale. sec iunea intitulat De re inut sugereaz lista terminologic minimal aflat în studiul respectiv. „f uritoarea convingerii”. folosind în consecin atât discursurile rostite în România între 1900i „Eseuri aproape politice”. De recitit / de comentat inten ioneaz s eviden ieze punctul sau punctele de maxim interes ale textului.).

în viziunea lui Foucault? Ce înseamn „ordine”? Care sunt ordinile discursului. elocu ie. retorica panegiric (epidictic ).T. ed. ordinea discursului. cele 5 p r i ale cuvânt rilor Exerci ii aplicative: Analiza i p r ile discursurilor din antologia de la sfâr itul Breviarului. va deveni posibil în elegerea retoricii nu ca o arm a dialecticii. actio. cuvânt ri fastuoase. 1970..) Jacques DUBOIS.. Aceast tez revizuie te sau confirm teoria clasic vizând caracterul „ornamental” al figurilor retorice? (A. 1974) Întreb ri posibile: „Alian a” dintre gramatic .. stilul „ornatus” Întreb ri posibile: Toposul contribuie la fluidizarea argumenta iei retorice? De recitit / de comentat: tipologia elocven ei. autor Întreb ri posibile: Care este rela ia dintre institu ie. ORDINEA DISCURSULUI (ed. 1970. rom. în RETORICA GENERAL (ed. ci ca un instrument al poeticii”. Poetic De re inut: teoria argument rii. cuvânt. ed. text. memoria. institu ie. proceduri interne.1948. comentariu.. disposi ie. CURTIUS. discurs. germ. putere i discurs. (A. tropologia i retoric . istorie. ed. proceduri de control. figuri. persoana care începe s scrie un text la orizontul c ruia bântuie o virtual oper reia pe cont propriu func ia autorului: 11 . rom. Sistemul retoricii antice. 1998) De re inut: voce. eveniment. dialectic preistorice a lingvisticii”? De recitit / de comentat: „Odat abolit ideea c arta este o decora ie suplimentar . 1970) De re inut: inven ie. putere. în LITERATURA EUROPEAN I EVUL MEDIU LATIN (ed.R. argumenta ie. distribu ie. respectiv procedurile de control? Ce înseamn pentru discurs “evenimentul”? Cine este “autorul” lui Foucault? De citit / de comentat: “…cel pu in de la o anumit epoc încoace. loci communes. ordinea legilor. ordonare. fr. topos. fr. rom. proceduri de legitimare.) i retoric apar ine doar „fazei Michel FOUCAULT.T. M. clasificare.

silogism-entimem . în fiecare clip . retoric / lingvistic . 1984) De re inut: tekhné. Locul retoric al lexis-ului. Retoric / filosofie.) Vasile FLORESCU. GENEZ . convingere. dup Vasile Florescu. verosimil. Elocin a de tip Ulise / de tip Nestor. scriitorul î i decupeaz profilul înc tremur tor al operei pornind tocmai de la o nou ipostaz a autorului. în RETORICA I NEORETORICA. 1975. pe de alt parte. fr. dialectic . Rhetorica rediviva. în METAFORA VIE (ed. dimensiunea intersubiectiv dialogal . în tot ceea ce spune în fiecare zi. din concep ia clasic . convingere. argument obiectiv i Întreb ri posibile: Care este viziunea lui Aristotel asupra retoricii? Care este raportul dintre argumenta ie. persuasiune. EVOLU IE. în viziunea autorului. adev r. retoric / poetic . „reabilitatarea” ei? Care sunt. „deprecierea retoricii” i. homo loquens. ceea ce schi eaz chiar i cu titlul de ebo . homo eloquens Întreb ri posibile: Care sunt motivele / circumstan ele care explic .) Paul RICOEUR. topic i topologie. retoric . elementele definitorii pentru „procesul literaturiz rii retoricii”? Ce urm ri are „fundarea ideii de m re ie a omului pe facultatea vorbirii”? De recitit / de comentat: Identifica i cele „trei faze mari” din istoria defini iilor retoricii. rom. pe de o parte. (L. persuasiune. PERSPECTIVE(1973) De re inut: neoretoric .M.T. C ci el poate foarte bine s r stoarne imaginea tradi ional pe care o avem despre autor: în tot ceea ce ar fi putut spune. de ciorn provizorie. (A. fie modificat de autorul însu i. Teorii cu privire la geneza retoricii. i ceea ce va l sa nescris – pentru c nu este interesant – tot acest joc al diferen elor este prescris de func ia-autor. ed. Aceast func ie este fie preluat din epoc . elocin i retoric ? Ce înseamn tekhné în viziunea lui Aristotel? Care este 12 .ceea ce scrie i ceea ce nu scrie.” Exerci ii aplicative: Discuta i comparativ procedurile discursului i p r ile discursului.

sileps . în ARGUMENTAREA. apostrof . repeti ie. noua retoric . docere-delectare-movere.) César Chesneau DU MARSAIS. la ora actual argumentarea nu mai este considerat doar seduc ie a auditoriului. macroretorica. dar nu se Exerci ii aplicative: Stabili i o schem a rela iilor dintre retoric i celelalte practici discursive men ionate de Ricœur cu trimitere la Aristotel. punând îns în centru retorica. dup modelul analizei argumentative realizate de Constantin S l v stru.. schema argumentativ a legendei lui Corax i Tisias. ce înseamn “argumentare” i “reconstruc ia limbajului ca ac iune”? De citit / de comentat: “Spre deosebire de momentul ini ial al retoricii.M. acumulare. redate de Roven aFrumu ani în fragmentul citat. (L. ci spa iul privilegiat al reconstruc iei limbajului ca ac iune («How to do things with words» – în termenii filosofiei analitice a limbajului. microretorica. METODE I STRATEGII (2000) De re inut: “filosofia lui NU”. prosopopee. conversiune psihologic a logicului. în DESPRE TROPI (ed.. antitez .) Daniela ROVEN A-FRUMU ANI.raportul dintre retoric i dialectic la Aristotel? Ce reprezint pericolul “locurilor comune”? i persuasiune? Care e raportul dintre retoric va dizolva în ea. Idee general despre Figuri. discurs. ed.”. De citit / de comentat: “Retorica va r mâne deci cel mult «antistrofa» dialecticii.)” Exerci ii aplicative: Stabili i.. elips . 1730. Societatea contemporan i revirimentul retoricii. argumentare. fr. rom.M. „reconstruc ia limbajului ca ac iune” Întreb ri posibile: Ce înseamn “macroretorica” i “microretorica”? Cum i de ce este dep it vechea retoric ? Istoric vorbind. dat de c tre Du Marsais? Care este împ r irea figurilor la acela i autor? Cum sînt împ r ite figurile de cuvinte? Ce sînt tropii? 13 . 1981) De re inut: figuri. tropi Întreb ri posibile: Care este defini ia figurii. când opozi ia convingere / persuasiune era net în favoarea primului termen. (L. practic discursiv . . sincop .

M. (A. figuri mixte. ci al dialogului viu. context. Exerci ii aplicative: Urm ri i procesul de actualizare semantic a cuvântului în context. Cuvântul realizeaz o semnifica ie exact . trop. figura de construc ie. idee. pornind de la oricare dintre discursurile aflate în sumar.T. Întreb ri posibile: Ce urm ri decurg din analogia cuvânt / atom de hidrogen? „Înnoirea asocia iilor lexicale” se poate ob ine numai prin „transferarea cuvintelor într-un mediu lexical neobi nuit (subl. A. Defini ia figurilor discursului. un sens deplin numai în contextul frazei”. 1830. POETICA (ed. A. asocia ii semantice posibile.) Pierre FONTANIER. gândire. ed. rus 1925. Exerci ii explicative: Prezenta i diferen ele dintre sistemul figurilor prezentat de c tre Du Marsais i cel prezentat de Fontanier. figura de cuvinte. rom. semnifica ie. figura de dic ie. rom.M. adic m limba i ne deprindem cu ea nu prin intermediul prin receptarea frazei. sens deturnat. Lexicul poetic. figura de stil Întreb ri posibile: Ce sînt figurile discursului? Ce sînt figurile de cuvinte? De recitit / de comentat: Comenta i clasificarea figurilor discursului.) Boris TOMA EVSKI. n. 1973) De re inut: sens. discurs. ed.)”? De recitit / de comentat: „Noi îns înv dic ionarului. poten iale. 1977) De re inut: figura ca metafor . n. fr. sens propriu. figura de elocu ie. figur .) 14 .T. fraze ablonarde.T. (L. în MANUAL CLASIC PENTRU STUDIUL TROPILOR (ed.) sau arogând cuvântului un sens neobi nuit (subl. indici secundari ai sensului. figura de gândire. în TEORIA LITERATURII. sens fundamental. (L.Exerci ii explicative: Identifica i în textele din “Eseuri aproape politice” cîteva dintre figurile i tropii prezenta i de c tre Du Marsais.

Pute i repeta acela i lucru cu aplicare la o fraz din discursul mare alului Antonescu (1941)? Sau la o fraz dintr-un cotidian ap rut la începutul anului 2006? Sau la o fraz dintr-unul dintre textele propuse în aceast carte? Defini i „cercul autenticilor cititori” ai poeziei eminesciene. Câmpurile tematice i psihologice au grani e de netrecut i sunt predestinate a fi tratate doar într-un anume registru stilistic. Auerbach porne te de la o celebr metafor . în Evul Mediu. Comenta i: „Peste tirea nud se adaug aureola unei ambian e subiective”. Idea. Repeta i aceea i opera iune cu referire la situa iile men ionate mai sus (discurs. stil Întreb ri posibile: Cui îi sunt specifice cele dou „inten ii”? Prin ce se caracterizeaz fiecare dintre ele? În ce raporturi se afl ? Pot exista mesaje pur tranzitive? Dar pur reflexive? Care este. rom.. Care este defini ia stilului la Tudor Vianu? Ce alte defini ii citeaz teoreticianul român? Ce alte defini ii cunoa te i? Exerci ii aplicative: Citi i discursurile funebre rostite de Nicolae Iorga (1913) i Iuliu Maniu (1940) din perspectiva coexisten ei celor dou „inten ii” ale limbajului. ca imagine a Eneidei. cel mijlociu. cel umil (familiar). 1967) De re inut: mimesis. elaborat . în rela ie cu Georgicele. opinia lui Tudor Vianu? Dar a dumneavoastr ? De ce „valoarea de circula ie” a unui vers de Eminescu sau Racine este mai redus matematice? De recitit / de comentat: Comenta i: „Nu tirea despre felul în care izvor sc apele intereseaz în acest vers. metafor prin care nivele stilistice sunt asociate principalelor opere ale poetului latin: stilul nobil (grav).) decât a unei ecua ii Erich AUERBACH. apoi. formule de întâmpinare i polite e. studiu de specialitate). ed. 1966) De re inut: inten ia tranzitiv . articol de ziar. cu Bucolicele. Dubla inten ie a limbajului i problema stilului.”. de sorginte platonician .. în MIMESIS (ed. Exist accente / diferen e specifice între texte din acest punct de vedere? (A. inten ia reflexiv . locuri comune. reed. „roata vergilian ”. în ARTA PROZATORILOR ROMÂNI (1941. 1946.Tudor VIANU. nivelurile stilistice ale reprezent rii literare. 15 .T. de Servius i Donatus. germ. în aceast direc ie. Postfa a autorului. dezvoltat .

func iile limbajului? De recitit / de comentat: „Dup cum am mai spus. Lingvistic i poetic . fr. „iruperi” în teoria nivelurilor stilistice? i cu ce urm ri? Sunt aceste „fisuri” vizibile i în oratorie? De recitit / comentat: Întârzia i pe analiza fenomenului realismului francez. iar pe de alt parte.A.) Roman JAKOBSON. 1974) De re inut: metaplasme. denota ie / conota ie. 1964) De re inut: poetic . mesaj.de Aristotel i sub numele de „teoria purit ii genurilor i speciilor”.M. metataxe.S. rom. metalogisme Întreb ri posibile: Care este rela ia dintre metalogisme metasememele în comunicarea lingvistic ? De recitit / de comentat: Compara i no iunile propuse de Grupul µ de la Liège i sistemul figurilor propus de Fontanier. Descrierea domeniilor.) Jacques DUBOIS. func ie fatic . ed. dar i pe impactul pe care faptele i destinul Mântuitorului l-au avut în op iunile stilistice ale Europei. contact. dup Roman Jakobson. metalimbaj. Exerci ii aplicative: Manipularea este o urmare a acestor „fisuri”? (A.T. func ii ale limbajului. 1970. cod. engl.) i realitate? Ce rol joac 16 . va rezista pân spre vremurile moderne. în PROBLEME DE STILISTIC (ed. studiul ligvistic al poeziei nu se poate limita la func iunea poetic ”.. Metalogismele.T. sincronie / diacronie. 1960. Exerci ii aplicative: Aplica i schema factorilor esen iali ai comunic rii verbale i pe cea a func iilor acestora la analiza discursului rostit de Nicolae Titulescu la plecarea ambasadorului U. emotiv / emo ional. ed. context. din România (1935).. selec ie / combinare Întreb ri posibile: Care este. în RETORICA GENERAL (ed. studiul lingvistic al func iunii poetice trebuie s dep easc limitele poeziei. metasememe. Întreb ri posibile: În ce constau „cele dou fisuri”. comportament verbal. în opinia sa. (L. referent. (A. rom.. defini ia poeticii? Care sunt.

denota ie / conota ie. semnificant. figur de stil. stil ornat. fr. Gérard GENETTE. . câteva dintre figurile discutate în text.. Comenta i „accep iunea pur statistic ” a normei. pe de alt parte. iar. func ia autosemnificant a literaturii moderne Întreb ri posibile: În ce const „hiatusul” între „limbajul real i cel virtual? Care este distinc ia dintre valoarea impresiv i cea expresiv a figurii? „De ce figura semnific mai mult decât expresia literal ”? De ce „ast zi.Solomon MARCUS. abatere. stil figurat. 1987. discurs de aparat Întreb ri posibile: Care sunt. stil ornamental. 1978) De re inut: figur . sintagmatic / paradigmatic. pe de o parte. ed..) Françoise THOM. Figurile poetice.T. 1972. literal. norm . care const tocmai (cel pu in pentru moment) în refuzul retoricii”. „motivele care stau la originea 17 . fr. ed. Exerci ii aplicative: Identifica i. Asimilarea realului de c tre limba de lemn. pornind de la discursurile antologate în Breviar. 1993) De re inut: limba de lemn. Reciti i ultimul paragraf al studiului pentru a medita asupra lui : „literatura modern î i are retorica ei proprie. rom. în FIGURI (ed. Figuri.. câteva dintre concepte. Întreb ri posibile: Cum î i motiveaz Solomon Marcus op iunea pentru a defini limbajul poetic ca abatere de la limbajul tiin ific i nu de la cel cotidian (uzual)? De recitit / de comentat: Repeta i criteriile folosite în clasificarea abaterilor. (A. în LIMBA DE LEMN (ed. în POETICA MATEMATIC (1970) De re inut: „figurile poetice ca abatere de la norm ”. grad zero. dup succesului limbii de lemn”? Françoise Thom. deghizarea limbii de lemn de aparat. rom. opera retoricii nu mai are în ceea ce prive te con inutul s u decât un în eles istoric”? De recitit / de comentat: Compara i diferitele solu ii în în elegerea figurii a a cum au fost ele formulate de la Pascal sau Fontanier spre lumea modern . trop.

. în RETORICA (334-324 î. Dup ce a fost posedat de ideologie. Exerci ii aplicative: Verifica i pe un text jurnalistic. nici libertatea de a alege cuvintele i ideile. (L.).) Tatiana SLAMA-CAZACU. ed. nici un sens de exprimat. automatism.” Exerci ii aplicative: Comenta i cu exemple defini ia dat de autoare „limbii de lemn” (pct. nici un ra ionament de formulat.M. care au fost bine rostite. Ch. total i imediat semnificant. ci înc din anii 1950 -./ Aceste precau ii au permis demascarea primei escrocherii a limbii de lemn: în ciuda deghiz rii ei în cuvinte i în propozi ii. Despre diferitele genuri de stil.1. în România... Limba de lemn – o universalie în contextul românesc. Ll a devenit în genere un mijloc de anihilare a gândirii.De recitit / de comentat: „Limba de lemn func ioneaz pe baza unei duble imposturi: ea a disociat cuvintele de lucruri. 2004) De re inut: stil propriu limbii scrise / discu iei Întreb ri posibile: De ce „discursurile proprii limbii scrise par seci în dezbaterile publice. Comenta i distinc ia stil deliberativ / stil 18 . nici nota ia timpului. ea nu mai este o limb . nu mai g sim în ea nimic din ceea ce constituie limbajul. imaginând un alt univers.T. dac Fraçoise Thom are dreptate vorbind despre succesul limbii de lemn. eseistic etc. pe când cele ale oratorilor. par profane în mâinile cititorilor”? De recitit / de comentat: pasajul 1413b30 – 1414a.d. pentru c este structurat ca limbajul /. limbajul nu mai este decât umbra lui însu i”. imita ie neobligatorie Întreb ri posibile: Care sunt tr s turile limbii de lemn? Ce înseamn „neofilia verbal ” i ce exemple pute i da? De recitit /de comentat: Comenta i: „Într-adev r. 3.) ARISTOTEL. nici prezen a unui subiect. de introducere a unor structuri de gândire din afara individului. (A. treptat – dar nu dup mult vreme. i ea pretinde s compenseze pierderea sensului. Da i exemple de sintagme uzitate în limbajul cotidian. în STRATAGEME COMUNICA IONALE I MANIPULAREA (2000) De re inut: limba de lemn. cli eu. rom. în mass-media contemporan româneasc i în limbajul politicienilor români.

rom. diviziune. Reciti i: „Îns stilul deliberativ seam n . genuri de cauze Întreb ri posibile: Care sînt genurile de cauze? Cum se capteaz bun voin a auditoriului? Care sînt regulile exordiului? Care sînt tr s turile nara iunii? De recitit / de comentat: Comenta i modul în care sînt construite caracteristicile p r ilor discursului. Despre perora ie.) i în ce m sur sînt necesare digresiunile.judiciar. în CURS DE RETORIC (1834. diviziunea (L. reed. 1990) De re inut: digresiune Întreb ri posibile: Ce este digresiunea? De recitit / de comentat: Comenta i dac digresiuni i analiza i-le. în întregime chiar. (L. nara iune i diviziune. Despre digresii. ed.) Marcus Fabius QUINTILIANUS. cu desenul în perspectiv ”. (A.) Simeon MARCOVICI.d.. Exerci ii aplicative: urm ri i distinc ia stil deliberativ / stil judiciar pe texte. rom.M. 1973) De re inut: exord.) Marcus Tullius CICERO. Despre exord.M. (L.. Exerci ii aplicative: Identifica i într-unul din textele din “Eseuri aproape politice” perora ia i analiza i-o. în DESPRE INVEN IUNE (85 î. nara iunea. Exerci ii aplicative: Identifica i într-un text din “Eseuri aproape politice” exordul. ed. nara iune. Ch.M.T. Exerci ii aplicative: Identifica i într-unul din textele din “Eseuri aproape politice” diverse 19 . în ARTA ORATORIC (95-96 d. 1974) De re inut: perora ie Întreb ri posibile: Care sînt tr s turile perora iei? De recitit / de comentat: Comenta i rela ia dintre orator i auditor la nivelul perora iei. Ch.

scopul actului de a vorbi). retori. în AVENTURA SEMIOLOGIC (1985) De re inut: exordiu. confirmatio Întreb ri posibile: Care sunt p r ile discursului în prezentarea lui Barthes? Ce strategii discursive / compozi ionale sunt recomandate? 20 . artificialitate. vol. folosind propriile observa ii.T. II (1967) De re inut: oratori. oratoria simbolistic . caracteristicile oratoriei universitare. retori i limbu i (1902). captatio benevolentiae. epilog. oratoria universitar Întreb ri posibile: Retorica nu e altceva decât „limbu ie”? Oratoria este doar „o art de a mi ca vulgul?” De recitit/de comentat: Compara ie oratorie / actorie. ordo naturalis. Re ine i enumerarea „exhibi iilor mimice”. Exerci ii aplicative: Este valabil acest tablou tipologic i azi? (A. descriere. partitio. perioada. motiva iile. limbu i Întreb ri posibile: E o gre eal a „judeca omul politic dup darul vorbirii?” În ce const „declama ia goal ”? „Competen a” sau „îmbel ugate înfloriri literare”? Antinomie sau complementaritate? De recitit / de comentat: clasificarea oratoriei i a oratorilor contemporani (circumstan ele. predicator bufon. Vechea Retoric (1964-1965). cauze.) G.) Roland BARTHES. Oratoria i cerebralitatea (1943/1944). argu ie. C LINESCU. în APROAPE DE ELADA (1985) De re inut: be ia de cuvinte. Oratori. narratio. Care e mesajul purtat de titlu? Exerci ii aplicative: Analiza i.Titu MAIORESCU. (A. ordo artificialis. în CRITICE.T.

Care sunt c ile prin care manipularea „se strecoar în lume”? Pute i ad uga i altele la cele enumerate în studiul de fa ? Ce este argumentarea i care sunt condi iile ei de realizare? Ce este persuasiunea i cum se realizeaz ea? Ce importan atitudinea interlocutorilor? 2. maxima lui Machiavelli («scopul scuz mijloacele») este parc tot mai des întâlnit . propozi ie concluzie. (L. interlocutor. Comenta i: “Prezen a manipul rii devine ast zi cvasi-universal : în dezbaterile politice. Poate c i mijloacele prin care se poart ast zi disputele i polemicele faciliteaz o astfel de situa ie. în disputele cu colegii. pentru c se urm re te ob inerea unor unit i mobile. propozi ie-temei. manipulare Întreb ri posibile: 1. naturalis vrea s spun cultural. natural.” Exerci ii aplicative: Identifica i într-unul din discursurile din capitolul “Eseuri aproape politice” toate no iunile retorice explicitate de Roland Barthes.M. contingent. ci în acela al p r ilor discursului: ordo naturalis este atunci ceea ce respect norma tradi ional (exord. Suntem tenta i s încerc m i altceva pentru a domina adversarul. paradoxal ( i acest paradox este f r îndoial frecvent). Opozi ia celor dou “ordini” poate s se petreac nu în planul faptelor. Persuasiune i manipulare în practica discursiv . în tendin a de a ob ine succesul în fa a celorlal i cu orice pre . reversibile. în încercarea de a ocoli vigilen a efului. De la eroare la inducerea i vigoarea persuasiunii / manipul rii pe baza unor recente lecturi jurnalistice sau a vizion rii de emisiuni de televiziune. în TEORIA I PRACTICA ARGUMENT RII (2003) De re inut: tehnici de argumentare. puternic marcat . dup are pentru procesul persuasiunii 21 . persuasiune. Persuasiune / criteriu moral. ordo artificialis este ceea ce bulverseaz aceast ordine sub presiunea circumstan elor. dac numai cu mijloacele ra ionalit ii intelective nu reu im!” De recitit / de comentat: Defini ia persuasiunii. pentru c decupajul distruge natura (mitic a) timpului linear. iar artificialis vrea s spun spontan.) Constantin S L V STRU. Identifica i în discursurile din Breviar un exemplu de argumenta ie retoric i unul de persuasiune. De la persuasiune la manipulare.De citit / de comentat: “Ordo artificialis determin un puternic decupaj al suitei / înl n uirii faptelor. confirmatio. epilog). aceasta implic sau produce o în elegere particular . narratio.

Justifica i absen a unor p r i sau extensiunea altora. (A. Iorga (1913). mai deschis digresiunilor? 8. (1933)? 2. 4. N. Iorga (1913) vs.M. „Ordinea homeric ”.T. 6. 3. (A. Nicolae Manolescu (1993). Titulescu (1935). Manolescu (1993). S fie interoga ia i exclama ia retoric figurile predilecte ale discursului polemic? 7. profesie. Studiu de caz: Elocin a polemic 1.) B. Studiu de caz: 9 discursuri rostite în România între 1900-1993 1. „Sublinierea neputin ei de a face fa temei” i „elogiul str mo ilor i al faptelor lor” i eica sunt doi topoi men iona i de Curtius. Ce loc ocup ace tia în discursul funebru rostit de Nicolae Iorga (1913) i în cele academice rostite de G. Care este ponderea detaliului fizionomic în portretizarea polemic sau laudativ ? Dar a detaliului (auto)biografic? Aplica ie pe discursurile rostite de B. ce form de elocin vi se pare a fi permeabil . Identifica i i urm ri i func ionarea a trei figuri retorice într-un discurs cuprins în Studiul de caz. 5. Iuliu Maniu (1940). Care sunt interdic iile în polemica civilizat ? 22 tef nescuDelavrancea (1900). Cum explica i c statutul de persoan public i apartenen a la o na iune. N. Identifica i diferitele p r i ale discursului oratoric în antologia Studiu de caz. i L. Iuliu Maniu (1940). spre reticen a lucid i impersonalitate: B. N.modelul de analiz prezentat de Constantin S l v stru.) A. O schimbare de accent de-a lungul secolului trecut: de la exprimarea cu patos a sensibilit ii. „pivotul" construc iei discursului la Nicolae Titulescu (1930) i Nicolae Manolescu (1993). Din experien a de lectur i r sfoind discursurile antologate în Studiu de caz. grup intelectual sunt asumate de oratori în locul statutului de persoan privat ? Verifica i aceasta citind discursurile antologate în cartea de fa . tef nescu-Delavrancea (1900) vs. .T. Ce probe sunt valide în cazul polemicii civilizate? 2. Comenta i diferen ele dintre cele dou proceduri discursive. N. Enescu i Gh. 9.

5. Paul Valéry.3. gen deliberativ (teme istorico-politice) 5. Cu ce „porunci” mai mult sau mai pu in „acceptabile” ar putea fi „extinse” ambele seturi de reguli? (A. Sus ine i regula nr. din Parlamentul britanic – elocin parlamentar . Discurs la Parlamentul Europei – elocin (teme istorico-politice) parlamentar . Apel c tre lichele – elocin politic . Vaclav Havel. Cum apare în cele dou situa ii raportul între persoana public oratorului? 7. i respectate azi în via a public româneasc ? 5. Reci i „regula” nr. gen radiofonic ) – elocin academic .) drumul vizând o „argumenta ie ideal ” o i cea privat a consun cu Regulile polemicii i în mass-media C. gen deliberativ parlamentar . Ion Caramitru. Gabriel Liiceanu. Vaclav Havel. Mircea Eliade. Aceste „reguli” pot fi extinse la „situa ii argumentative care nu presupun o disput ”? 8. 4. Cele l0 reguli pentru o argumenta ie ideal civilizate? 6. gen deliberativ (elogiul educa iei sistematice i al proiectului de via : util / academic . gen demonstrativ (blam politic) 4. gen deliberativ (elogiul 23 . 7 sau crede i c contrazice? 9. Godot nu va veni. Sunt aceste „reguli” i cunoscute.T. Discurs asupra istoriei – elocin istoriei: onorabil / ru inos) 2. Comenta i „sl biciunea lipsei de argumente”. Discurs inut în Camera Comunelor. Mai multe feluri de a pierde timpul (conferin inutil) 3. care au urm toarele caracteristici: 1. pentru c el nu exist – elocin deliberativ (teme istorico-sociale i politice) 6. Studiu de caz: „Eseuri aproape politice” Capitolul “ESEURI APROAPE POLITICE” v propune un “spot” de ase discursuri.

). cazul lui Caramitru). în care viziunea asupra europenismului. momente apropiate. Evident. de a nu. înseamn în primul rând vina proprie de a nu se recunoa te european. în cazul “Apelului c tre dreptul. dar publicuriint diferite. momente apropiate. discursurile au îns unit i comune. spre exemplu. de genul: raportarea la timp / istorie colectiv / istorie personal . ca o decontextualizare. în cazul lui Havel.int diferit (cazurile ValéryEliade: prima jum tate a secolului al XX-lea. adresan i diferi i: clasa politic nomenclaturi tilor comuni ti lichele”. cel occidental (cazurile Caramitru-Havel: contemporani. culturi diferite. op iuni politice similare. Am dorit s punem în relief mai ales faptul c discursul nu este i nu poate fi tratat ca un decupaj. momente apropiate. pentru autorul de discurs Caramitru. problematic asem n toare: tema comunismului. vorbind prin prisma eticii profesionale. cu unit ile i unele manuale. la formarea viziunilor i a personalit ii. oameni de cultur i oameni politici. la proiectul existen ial propriu etc.i con tientiza identitatea european . în cazul i septic . Textul discursului nu este un teritoriu arid i perfect inteligibil pentru o privire ordonat . ci este o hart complex . este în primul rând vina Europei de a nu ne recunoa te nou . a a cum ne înva analizabil tehnic. ca o unitate semiotic argumenta iei retorice. chirurgical. Identificarea p r ilor discursului nu este nicidecum. de ce nu?) înseamn a ti s prive ti c tre lumea exprimat de acel text. de i române ti (cazurile Liiceanu-Caramitru: oameni de cultur i personalit i civice foarte importante pentru România. culturi diferite. în timp ce. cea aflat în spatele literelor sau al iconilor grafici. pentru a oglindi: a. lista se poate îmbog i cu nenum rate grupaje i cazuri. elita clasei politice britanice. es tura intrinsec a temelor i a sub-temelor. public. s rupi rela iile dintre unitatea textual discursului modern.int asem n tor.Aceste texte au fost alese. tribun parlamentar occidental . înseamn a în elege cine te prive te din locul înspre care tu însu i prive ti (pentru a-l parafraza pe Georges DidiHubermann). dar discursuri fundamental diferite. Fran a-România. Ca analist al discursului. b. op iuni politice similare. A în elege structura complex a discursului. cultur comun . col reasc . teme generale asem n toare. în mod deliberat. nu ai a i a securi tilor. o opera ie clinic lumea care a produs-o. “celor din marginea 24 . a vedea câte discursuri sunt într-o singur unitate de text (sau într-o imagine. public. cu referin e i raportare la problematica istoriei recente) c.

ci ajut în elegerii a ceea ce spui celorlal i. de un autor. Roland Barthes. aceast identitate comun . Discurs la Parlamentul Europei? Cum este construit tema identit ii europene. plecând de la final: “Give me time!”.i pun întreb ri în domeniu. înseamn a în elege.ei”. Argumenta ia nu sterilizeaz retorica. pentru cel care înc nu a ajuns s . pentru c el nu exist ? În ce fel se raporteaz autorul discursului la timp. de Mircea Eliade? Eviden ia i structurile argumentative ale Ordinului de zi c tre armat . Identifica i rela ia dintre ordo naturalis i ordo artificialis în întreg i apoi în interiorul lui narratio. lumea textului. Comenta i strategia discursul lui Ion Caramitru 5. este rostit la un moment dat. al tuturor i al nim nui. Cum se contituie cele dou ordini în discursul lui Valéry? 2. de Beckett sau de Havel. Este cazul acelui Godot. de fapt. În ce m sur cele dou texte mai r mân discursuri? Argumenta i. din acela i sistem politic. într-un anumit fel. Care este structura argumentativ i cum se configureaz narratio în Mai multe feluri de a pierde timpul. compozi ional a discursului. în Vechea Retoric . a fiec ruia dintre noi. în compara ie cu Ion Caramitru i care este relevan a acestui lucru pentru p r ile discursului? 6. V propunem câteva puncte de medita ie: 1. fa ajuta s dep im tehnicitatea re etarului de manual de retoric i s de aceea i de acela i timp istoric. A c uta argumentul. Tocmai în elegerea acestor diferen e de situare fa tem – ca în acest exemplu -.) 25 . Câte discursuri sunt în textul lui Vaclav Havel. inclusiv al culturii retorice. din când în când. mai mult sau mai pu in greoaie i formal . Discursul nu începe cu spargerea t cerii dinainte de începutul rostirii lui i nu se sfâr e te în ova iile auditoriului sau dup triumful electoral. împodobit sau ascuns de o figur retoric deseori. 3. Godot nu va veni nicodat . dup care se întoarce c tre ea. Discursul apar ine de fapt lumii.M. al lui Ion Antonescu i ale Apelului c tre lichele. de-a lungul p r ilor discursului? Ce anume este specific structurii logic-argumentative a discursurilor lui Havel? (L. amintit. 4. de Gabriel Liiceanu. conform retoricii antice. o tehnic scolastic . subliniaz rela ia dintre ordo naturalis i ordo artificialis. Este un semn al capacit ii dialogale. Care este rela ia dintre piesa lui Samuel Beckett i tema comunismului în textul lui Vaclav Havel. ne vor trecem c tre con tientizarea motiva iilor reale: de ce p r ile discursului sunt astfel juxtapuse într-un text i de ce sunt imbricate altfel într-altul? Argumenta ia retoric nu înseamn .

În sumar: Ioan Molnar Piuariu. Nicolae Vasilie. 1980 (Seria Restitutio). Marcus Fabius Quintilianus. 1970 Antologii: 1. Aristotel. Bruxelles. Bucure ti. L. Ed. Dic ionar de terminologie literar . În sumar: Simeon Marcovici. Ed. Curs de retoric (1834). Opere alese. Gusti. Bucure ti. 2002 4. 1973 7. studiu introductiv i index de MariaCristina Andrie . Editura IRI. Bucure ti. Maria Zbârcea. Bibliografie general 1. La nouvelle rhétorique. Retorica româneasc . 1973 6. 2000 3. Curs de retoric (1834). 2004 5. Note i comentarii de tefan-Sebastian Maftei. adic i note de Mircea Frânculescu. Ch. edi ie îngrijit . Retorica i neoretorica. Paralela 45. rela ii publice i publicitate. Bucure ti. Bucure ti.. 3 vol. Benescu. D. edi ie îngrijit . Minerva. Tritonic. prefa Retoric . Minerva. Retorica. Ed. Simeon Marcovici. Ed. Bucure ti. Ed. edi ie bilingv . Logic judec toreasc 26 . traducere.. Perelman. Academiei RSR. C r i române ti de art oratoric . Dic ionar de termeni literari. Alexandru Aman. Retorica (1845) 2. Cristian Florin Popescu.Schi de program înso it de suport bibliografic A. Bucure ti. Traité de l’argumentation. Gabriela Dinu. Arta oratoric . urmat de logica con tiin ei (1851). Alexandru Aman. Univers. 1990 (seria Restitutio). Cristu Negoescu. Olbrechts-Tyteca. Dic ionar explicativ de jurnalism. Retorica (1883). Ed. Logic judec toreasc sau Tratat de argumenturi legale. Bra ov. 1976 2. prefa i note de Mircea Frânculescu. Academiei. Bucure ti. Ed. 3 vol. Ed. Practic pe scurt în esplica iile retorice (1854). Vasile Florescu. I. Minerva (Biblioteca pentru to i). Marcus Tullius Cicero. înv tura i întocmirea frumoasei cuvânt ri (1798). 1974 8. Ritoric român pentru tinerime (1852).

G. RETORICA GENERAL . 3 vol. p. I. Jacques Dubois. 2000. 1974. Bucure ti. cit. Paul Ricoeur.. Ed. Vasile Florescu. 53-58 10. a vorbi frumos. Ed. François Pire. tiin ific . Locul „retoric” al lexis-ului. Marcus Tullius Cicero. p. Neoretorica 44-59 i gândirea contemporan . ARTA DE A SCRIE I DE A VORBI ÎN PUBLIC. RETORICA I NEORETORICA. în METAFORA VIE. Sistemul retoricii antice în LITERATURA EUROPEAN I EVUL MEDIU LATIN. 1970. Bucure ti. Bucure ti. p. Despre elocin a român . în OPERE. 1974. Temele cursului B. ed. 1998 7. 27 . Contestarea ei. Gorgias sau despre retoric . B. Bucure ti. Univers. Gheorghe Adamescu. p. p. Ed. retorica azi. A scrie/a vorbi. Urechia. 1989-1992 (studiu i antologie de texte teoretice). OPERE ALESE. ansa SRL.1-10 5. A vorbi bine. Ars. V. MODELE I STRATEGII. Al. Tratat de literatur (1887). Texte alese. Bucure ti. ARTA ORATORIC . rela ii interdisciplinare. Univers. Ales. Elogiul retoricii. ed. 1984. Bucure ti. Eurosong & Books. Philippe Minguet. Bucure ti. Bucure ti.. Bric All. Daniela Roven a Frumu ani. cit. Enciclopedic . tehné. Ed. Jean-Marie Klinkenberg. Bucure ti. Sanda Ghimpu. Univers.180-222 9. Francis Edeline. posibile defini ii. Ed. în ARGUMENTAREA.. p. Ion Mur re . Dr ghicescu.295-393 8. I. Petit Traité de rhétorique. I. cit. 1993 (studiu i antologie de discursuri) 4. Ed. Retorica: terminologie.(1851). Universitatea Bucure ti. 1972 2..85-89 4. scientia? 1.I.11-37 6. Ed. Ion Biberi. Fondarea retoricii. Michael Foucault. Alexandru iclea. ed. Facultatea de Limbi i literaturi str ine.69-73 3. istoric. a vorbi corect. p. Retorica. Ernst Robert Curtius. Ed. Marcus Fabius Quintilianus. ORDINEA DISCURSULUI. Manual de retoric (1899) 3. p. Maria Mur re . Platon. Hadelin Trinon.

Academiei RSR. STRUCTURA STILISTIC A LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE. 1986. 1997. RETORICA GENERAL . i Enciclopedic . Bucure ti. tiin ific ENCICLOPEDIE A FIGURILOR DE STIL. Aprecieri retrospective i considera ii de tiin ific . 1970. PROZA ORATORIC ÎN LITERATURA ROMÂN VECHE. Editura Univers. mai ales p. Bucure ti..83-125 13. B. Paralela 45. 1973. César Chesneau Du Marsais. Editura Univers. I-II. cit. Maria Zbârcea. DIC IONAR DE TERMINOLOGIE LITERAR . DESPRE TROPI. Flexibilitate i rigiditate în clasific rile propuse de-a lungul timpului. Gabriela Dinu. Solomon Marcus. Academiei. Bra ov. Ion Coteanu. 103- 28 .. Lingvistic p. Maria Cvasnîi C t nescu. p. Dan Horia Mazilu.5-27. Sens. 2000 6. Bucure ti. 1975.II. Academiei RSR. Ed. Dumitru Irimia. 1964. I RETORIC . 1976 4. POEZIE. 37 - 7. Pierre Fontanier. Hadelin Trinon. 1995 5.. p. 1. M. Bucure ti. MIC Bucure ti.. 64-65 9. Ed. Gh. Figurile poetice în POETICA MATEMATIC . Bucure ti. Bucure ti. Jacques Dubois. . 213-243 12. Lumea cuvântului – actualizarea în context. p. Roman Jakobson. Ed. Ed. ed.. p. p. Dumitru Titiuca. Comunicarea lingvistic . ELEMENTE DE RETORIC ROMÂNEASC . vol. Ed. FIGURILE LIMBAJULUI.26-29. 1977 11. Distinc ii terminologice. PROZ . stilistic . RETORICA. tiin ific . DIC IONARUL FIGURILOR DE STIL. All Educational. 1981 10. Ed. Ed. Bucure ti. Func iile limbajului. Minerva. S ndulescu). cit. 185-213. POETIC 58 8.11. Ed. STILISTICA FUNC IONAL A LIMBII ROMÂNE. ed. 2001 3.15-42. i Enciclopedic . Jacques Dubois.procedee retorice specifice. Dragomirescu. Ed. 81-87 2. Bucure ti. Ed. perspectiv . TEXT DRAMATIC.7-35. Philippe Minguet. tiin ific 136. în PROBLEME DE STILISTIC . Libertatea. Bucure ti. Lumea figurilor. 1986-1987 i poetic . Al. Jean-Marie Klinkenberg. Br ila. François Pire.145-150 14. Stil. DIC IONAR DE TERMENI LITERARI (coord. Bucure ti. Func ionarea figurii în text / context. Francis Edeline.

Ed. Argumenta ie. i problema stilului. 1. Hilaire Belloc. 6. Oratori. POETICA. respingere. Terminologie poetic „Al. pentru literatur (Biblioteca pentru i retoric (coordonator Val Panaitescu). Dubla inten ie a limbajului to i nr.13-48. Françoise Thom. Lexicul poetic în TEORIA LITERATURII. Ed. Aide-mémoire. p. C linescu. Elocin a barei. 1978.11-19 B.197-204. în ARTA PROZATORILOR ROMÂNI.. Bucure ti. 1975. L’ancienne rhétorique. demonstrativ. pentru literatur . Oratoria i cerebralitatea în APROAPE DE ELADA. II. Bucure ti. 221-226 18. Procedee specifice. Univers. 340-370 7. p. 830). în L’AVENTURE SÉMIOLOGIQUE. nara iune.23-32. Paris. Bucure ti. Minerva (Biblioteca pentru to i nr. du Seuil. p. Cuza”. Ed. II. I. Bucure ti. I. Bucure ti. 2002. Ed. p. Structura elogiului. pentru Literatur Univesal .34-38 19. diviziune. Erich Auerbach. Eurosong & Book. confirmare. 1967.. p. p. 276-278 10. Bucure ti. 1985. Ed.66-76. 29 I ÎN PUSTIU. Bucure ti. Universit ii . Gérard Genette. Tehnici i conven ii. Humanitas. Univers. Ed. militar . 1985. p. 1998. Legile polemicii civilizate. 9. 339-344 2. p. p. Universal Dalsi. Ed. 5. Oratorul. Figuri în FIGURI. Tritonic. 85-99. ed. Roland Barthes. II. elocin a politic . Bucure ti. Bucure ti. Ed. Ed.15. III Tipologia elocin ei: judiciar.92-105. GRAMATICA ARGUMENT RII. p. Retorica. 2002 16. Meteora Press.309-314. ed. Ed. 1994 17. Bucure ti. Colec ia „Capricorn”. perora ie. p. 2001. p. Ed. p. a amvonului. 8. Ed. p. Postfa a autorului în MIMESIS.393-431. 363). DIC IONAR EXPLICATIV DE JURNALISM. limbu i în CRITICE. Boris Toma evski. Aristotel. Cristian-Florin Popescu. Asimilarea realului de c tre limba de lemn i Un antilimbaj în LIMBA DE LEMN. Reluat în SEMNE DE VIA Bucure ti. Michel Foucault. 1993. cit. academic . Vincenzo Lo Cascio. ORDINEA DISCURSULUI. STRATEGII STRUCTURI. 1966. 85-167 4. 616-617 3. Tudor Vianu. OPERE ALESE. deliberativ. Bucure ti. RELA II PUBLICE I PUBLICITATE. 1973. Marcus Tullius Cicero. retori. Ia i. Titu Maiorescu. Introducere în arta de a plictisi în ESEUL ENGLEZ. . 1967.74-83. G. parlamentar . Organizarea discursului: exord. cit.

în TEORIA ARGUMENT RII. ARGUMENTA IA. II. 18. Ia i. 325404. Mihai. MODELE Bucure ti. prefa Minerva.25-94. Funda iei Chemarea. p. p. p. Ed. 331-334 12. ÎNCERCARE ASUPRA ARGUMENT RII. Cum se nasc ideile.11. DISCURSUL PUTERII. RETORICA. vol. Ed. ed. Ed. I. Ia i.. Ed. 13. p. 192-216 15. 2000. Ia i. Bric All. în C R I ROMÂNE TI DE ART i note de Mircea Frânculescu). Curs de retoric ORATORIC .272-278. Institutul European. 1998. p. Mitu Movil . All. Nicolae Manolescu.202-289. RETORICA TRADI IONAL Bucure ti. p. vol. Ed. 336 – 379. I RETORICI MODERNE. 14. cit. Bucure ti. III. t. 1996. Gh. 1990. Universalia. în TEME. Gheorghe Mihai. 301-304 I PRACTICA I STRATEGII.238-311. seria Restitutio. 1985. Daniela Roven a-Frumu ani. p. Constantin S l v stru. Simeon Marcovici. Ed. 5 – 92 17. Polirom. Persiunea i manipularea în practica discursiv . Marcus Fabius Quintilianus. Bucure ti. vol. Ed. Ia i. p. ARTA ORATORIC . (edi ie. p. 1999. Papaghiuc.73-74.14-50. Junimea. 2000. p. 30 . 16.

Defini ii ale retoricii. Exord. Nara iunea. articol. Epitet. Vasile Florescu). Asianism / aticism. în ziua examenului. Tipologia maiorescian : oratori. „motivele care stau la originea succesului limbii de lemn”?. de Platon. Panegiric. Anacolut. Tranzitiv / reflexiv la Tudor Vianu. „Ordinea” argumenta iei (exemple). Preciz ri: 1. plecînd de la tematica i de la bibliografia cursului.Sugestii pentru preg tirea examenului Antologatorii acestui volum v propun s insista i deopotriv asupra ideilor. redactate acas . site-uri de specialitate) nu vor fi luate în considera ie. Lucr rile vor avea minim 3 pagini (2000 – 22000 de caractere pe pagin ) i vor fi predate coordonatorului de seminar la termenele stabilite de centrul ID. „Deprecierea” i „reabilitarea” retoricii în epocile postAntichitate.R. De exemplu: Legile polemicii civilizate. Hiperbol . SUCCES! 31 . Diafor . Discuta i argumentele lui Gorgias din dialogul Gorgias. Locurile comune (aplica ii pe texte). La aceast disciplin nu este acceptat intrarea în examenul scris f r dou lucr ri par iale de semestru. Climax. Filipic . dup Françoise Thom. Care este ponderea detaliului fizionomic i a celui (auto)biografic în portretizarea laudativ sau polemic ?. Confirmarea. Antitez . Parabol . Care sunt tropii enumera i în Limba de lemn. Sens fundamental / sens secundar. Interoga ie. Metonimie. lucrarea unui alt coleg. Roven aFrumu ani)? . Sinecdoc . studiu. S l v stru). Diviziunea. Ce înseamn “macroretorica” i “microretorica” (D. Ritm. Alitera ie / asonan . Defini ii ale stilului. Oratorie i cerebralitate de G. Genurile elocin ei. Cea de-a doua va fi o propunere original a fiec rui student. Paradox. Discuta i argumentele lui Socrate din Dialogul Gorgias. C linescu. Curtius. Sens propriu / sens figurat. Personificare / prosopopee. de Françoise Thom?. Respingerea. Rim . Simbol. Grada ie. Denota ie / conota ie. Cine este “autorul” lui Foucault?. de Platon. retori. ca i în prezent rile ce deschid cele trei capitole. Prima dintre lucr ri va trata o tem precizat la începutul fiec rui an universitar. Lucr rile care se vor afla la o prea mic distan de o surs str in (volum. Digresiunea. Care sunt. În ce const procesul „literaturiz rii retoricii”? (E. în anul universitar respectiv. Apologie. Paralelism. Compara ie. Cu observa ia c din aceste lucruri se poate desprinde subiectul lucr rii scrise pe care trebuie s o redacta i în amfiteatru. a temelor i a bibliografiei existente între coper ile acestui volum. o recitire a textului maiorescian. Metafor . Noutate i continuitate în propunerile neoretoricii. Autocorectare i redundan (Retorica general ). Trop / figur de stil / metabol . Antifraz . Enumera ie. Chiasm. limbu i. Anafor / epifor . Identifica i în discursurile din antologie exemplele de argumenta ie retoric i de persuasiune (C-tin. Apostrof . Perora ie. Tirad .

retorica azi. Retorica: terminologie. A vorbi bine. Fondarea retoricii. rela ii interdisciplinare. A scrie / a vorbi. istorie. Elogiul retoricii. Ars. tehné. scientia? 32 . a vorbi corect. posibile defini ii.I. Contestarea ei. a vorbi frumos.

pentru a-i r mâne definitorie ca o efigie. Jan Muka ovský constat c actul lingvistic i procesul psihic se organizeaz în „serii semantice paralele i corelate”. Iat . Semn c înc de la început retorica a ocupat un loc privilegiat în mentalitatea antic . iar dup 17 secole. LA ORDINEA ZILEI O inflexibil fidelitate fa de sine. atunci când vorbitorul se m rgine te 33 idei de demult: dependen a (nu doar etimologic ) a retoricii de verbul a vorbi ca i analogia (armonia) dintre contrariaz . Buffon confirm : “A scrie sau a vorbi bine înseamn în acela i timp a gândi bine. interesându-se continuu de orizontul deplinei nout i. în egal m sur . la mijlocul secolului trecut (studiul Despre limbajul poetic este tip rit în 1940). Oricum. Suntem martorii revenirii în for a acestei discipline. cât i în cea literar . deoarece are la dispozi ie un sistem de simboluri perceptibile prin sim uri. Cicero mediteaz asupra rela iei indestructibile dintre în elepciunea gândirii i elegan a vorbirii. „în timp ce leg turile dintre unit ile lingvistice lexicale sunt de natur sintactic . situându-se mereu la ordinea zilei. Quintilian face un pas înainte situând expresia i semnifica ia într-un raport de imanen (“de obicei. fie înconjurat de elogii. o art girat de Caliope. Tot din Antichitate înainteaz spre Europa. „t inuirea unei semnifica ii în esen a ei de natur lingvistic . motivele pentru care ea fascineaz glacial indiferen .” În elesul armonios al rela iei expresie / vorbire este tulburat îns . apar semne vizibile ale nonconcordan ei dintre cele dou serii. iat . Urmare: atât în comunicarea uzual . în elegerea expresiei ca forma mentis. a sim i bine i a reda bine. iat dou dintre cele mai vizibile caracteristici ale retoricii. Aluzia apare destul de des i în limbajul de comunicare. azi. În plus. care str lucesc prin propria lor lumin ”).Antoaneta T N SESCU RETORICA. la ordinea zilei. îns art . dar i puterea de a se metamorfoza. ideile aduc ele însele cele mai pre uite expresii. mai mult. pe care Hesiod o considera cea mai important dintre muze. fie de o . mai ales în vremurile moderne i. Una dintre ele const în „faptul c numai semnifica ia lingvistic este pe deplin comunicabil . în viziunea savantului ceh. Una dintre ele este. Avem în vedere aici a a-zisa aluzie. fie de blam. tiin la origine. poate. adic a unei semnifica ii care ar putea fi f r dificultate formulat în cuvinte. interesând i i. între care exist deosebiri. iar vremurile moderne au confirmat aceasta preluând cel pu in dou gândire i vorbire. în via a psihic trecerea de la o unitate la alta se face pe calea asocia iilor”. în timp ce semnifica ia psihic nu are asemenea posibilit i de exprimare sistemic ”.

atitudini ce importan i a le dispune cu sagacitate . s preciz m c prin actio. morale ale partenerului. politic etc. elegant: “S privim natura i s o urm m”. gesturi. o idee. a le fixa în memorie (memoria). prin intermediul limbii. s-ar situa „exprimarea. elocutio e doar a oratorului. a le pune în valoare printr-o ac iune nobil înso esc alocu iunea. a le aranja. Silueta puternic a arborelui. c utarea speculativ a „mijloacelor”. e nevoie în acela i timp s le prezin i cum se cuvine i aceasta contribuie mult la ceea ce pare a fi specificul discursului” (Retorica. “F r elocin . c ci nu e suficient s fii în posesia argumentelor. ale poemului sau ale fragmentului de proz . III. E cazul. Coeren a naturalului ca model al artificialului. adic a le repartiza dup (dispositio. de i subiectul va fi tratat peste câteva pagini. sau. „iscusin a”. analizând elocutio (“Partea cea mai grea a artei oratorice”). modernii în eleg dic ie. În fond. asupra coinciden ei dintre formul rile lui Aristotel i Quintilian: “Noi am urmat. pentru ca. Dar s revenim la fondarea disciplinei când au fost definite p r ile retoricii.doar s schi eze un fapt. rela ia dintre ele s devin tot mai imposibil ”. dup ei. eventual cenzura social . o retoric a compozi iei). i totu i. a semnifica iei psihice inexprimabile” (exemplul ales este poezia simbolist ) sau structura monologului interior. spunea cel dintâi. “facult i” ale oratorului: a descoperi argumente convenabile (inventio. al construc iei retorice. 1403 b). o retoric a con inutului). „priceperea” sunt afirmate ca impulsuri afirmative ale celei care a fost recunoscut ini ial drept art 34 i putând fi. a le îmbr ca în ornamente stilistice (elocutio). opera iunile anterioare ale spiritului sunt inutile ca o sabie în teac ”. vom vorbi despre elocu ie. o apreciere etc. Quintilian adaug i un clasament al acestor “facult i”: inventio i dispositio sunt la îndemâna oric rui om inteligent. enumerând cele 5 mijloace. a adar. Cicero le identific . A insista înc de acum. anticii i. adaug Jan Muka ovský. ca modele analitice ale discursului. el nu f cea decât s confirme gândul aristotelic: “În continuarea expunerii noastre. ca „limit maxim ” a procedeului. în Retorica. o asemenea t inuire este motivat de anumite considerente care sunt sentimentele personale. pe plan ra ional. dicteul automat care „subliniaz mai ales îndep rtarea absolut a unit ilor de semnifica ie învecinate. elegan a ivirii florii din tulpin . alc tuirea armonic a corpului omenesc sunt modele des invocate de la Cicero la Roland Barthes i asumate. poate.. Quintilian s propun un model al stilului frumos. în i gra ioas (actio). astfel încât. ordinea natural ”. iar timpul a validat aceast defini ie.” În continuare. astfel.

a procedeului i în aceast lume postmodern fenomenul este pregnant.consecin . înv ate chiar. oratorie. Mai târziu. reactualizat în actualitate. partenerii continu s cread c exist o anumit ghidare într-un astfel de schimb. cum se precizeaz într-o defini ie citat chiar în acest compendiu. nimeni nu tie dinainte cum se va sfâr i schimbul de cuvinte”. cum de altfel i proced m atunci când invoc m „ordinea homeric ”. de publicitate. Eviden iem puterea. nu doar în cuprinsul comunic rii verbale. cu referire direct la actul conversa ional: „Pe m sur ce un cuvânt cheam un altul. al turi de gramatic i dialectic . „a convinge despre lucrurile drepte i bune”. motiva iile lui cum. dictatura chiar. structura exordului. una dintre cele apte arte liberale. ingeniozitatea. Nu exist limb neretoric . me te ug. coresponden . vizând cultivarea echilibrului i a armoniei în expresie i gândire sau. pulhere dicere. urm rile. iar. din structura primului ciclu de înv mânt (trivium). la sfâr itul celor 5 ani de studii preuniversitare. Bine-Adev r-Frumos. program elaborat de iezui i imediat dup Conciliul de la Trento (1586) prevedea.). analizate. Dar chiar dac partenerii tr iesc cu aceast impresie. azi se în elege c raportul de imanen decide destinul rela iei expresie / semnifica ie. Investigând pe cum. ei nu dirijeaz cu adev rat conversa ia. f când parte în acele timpuri. tipar abstract dincolo i dincoace de lumea circumstan elor trec toare. a perora iei i a a mai departe. ele pot fi observate. Cum iscusin a. jurnalism etc. În unele epoci. Prin urmare. Ratio studiorum. „natural ”. când Paul de Man. preia de la Friedrich Nietzsche teza despre dimensiunea retoric a limbii. un ideal viu de peste dou milenii. procedeul sunt pur formale. limba este rezultatul unor artificii pur retorice. dar i în cea politic . 35 . literare i nonliterare (conversa ie. pe m sur ce mi c rile (întors turile) conversa iei conduc c tre noi direc ii. prezent de-a lungul istoriei culturii. dup aproape 25 de ani. E ceea ce observa Hans Georg Gadamer. Retorica. e nevoie ca aceste procedee s devin realitate. un loc binemeritat. în c r i din ultimele decenii ale secolului trecut. retorica se afl deja în prim-planul aten iei generale. iat o perspectiv transmis de p rin ii fondatori ai retoricii. pentru ca mesajul s produc încântarea magic visat de presocratici. media. având o puternic utilitate practic . primatul regulei i al procedeului. dar i o alta pur intelectual . în eleas în linie etimologic drept un domeniu în care me te ugul. reglând înf i rile. Se dovede te c în lumea comunic rii cine i ce pot fi învinse de cum. recâ tigând. ele au fost reduse la un „plus ornamental” („parola ornata”). me te ugirea joac un important rol. 2 ani de studiu al retoricii. Bene dicere. Iscusin . ei sunt dirija i de ea.

în Europa interesul pentru retoric a fost revitalizat mai ales de cercet rile lingvistice. nedemonstrabile prin ra ionamente conduse de more geometrico. al lui I. De la publicarea cursului.DIC IONAR DE TERMENI ARGUMENTA IE Ansamblul de tehnici discursive ce permite crearea sau sporirea adeziunii interlocutorilor la ideile ce le sunt prezentate. necesit o teorie a argumenta iei care s nu ias din domeniul ra iunii. 204) NEORETORIC Curent al gândirii filozofico-lingvistice moderne. Reînvierea interesului pentru retoric porne te. Argumentarea este un discurs dialogic (interlocutorul fiind o prezen permanent ce moduleaz selectarea termenilor i a temelor. Analiza discursului. subordonat Retoric i neoretoric gnoseologiei. În literatura român . The Philosophy of Rhetoric (Filozofia retoricii). Daniela. care “deplasa interesul tradi ional al 36 .) i la o list de figuri (v. 2004. ca i lipsa lor de spirit istoric au f cut ca disciplina. arta antic a vorbirii. Redescoperirea faptului c adev rurile secolul XX. A. inferen ial (marcat de implicituri conversa ionale. Richards. Lucr rile fundamentale de reabilitarea a retoricii ca teorie a argument rii. Bucure ti.) adecvate exprim rii frumoase. teoria i tehnica limbajului ca mijloc de influen are a opiniei receptorului. pluridisciplinar . completate de interlocutor prin calcule interpretative) i ac ional (vizând reconfigurarea epistemic ulterior comportamental a interlocutorului). în America mai ales. Tritonic. a dus la îmbog irea teoriei cunoa terii prin anexarea noii retorici. reduse în secolele XVIII-XIX exclusiv la arta stilului (v. (1973). preocupa i mai mult de etichetarea decât de analiza figurilor.). Dac . pentru N. a genurilor discursive etc. din 1936. de formalizare excesiv a retoricii (v. s fie uitat .) antice. Ed. din dou direc ii: filozofic i istorice i opiniile care in de verosimil. reluarea retoricii s-a f cut pornindu-se de la teoria comunic rii (v. a urmat o restrângere progresiv a câmpului acestei discipline. p. în ROVEN A-FRUMU ANI. a semnat Vasile Florescu. Tendin ele clasificatoare ale retorilor. a contribuit mult la discreditarea retoricii. Ipoteze i ipostaze. se datoreaz lui Chaim Perelman.). o pledoarie filozofic . Dup etapa medieval . (în “Glosar de termeni de analiza limbajului”. odinioar obligatorie în înv mânt. Romantismul. una din cele apte “arte liberale”. f r îns a utiliza ra ionamentele carteziene analitice i inductive. care reia dintr-o perspectiv nou . foarte documentat . proclamând primatul individualit ii i inutilitatea oric rei reguli ce ar falsifica activitatea creatoare a spiritului. în i lingvistic .

Paris. în L’Aventure sémiologique. Persuasiunea nu poate fi desp r it de retoric . Ed. De mai mult audien caracteristice literaturii. 1970) definesc diferit termenii cu care opereaz . O retoric «rea». ci i cu acceptarea ei de c tre con tiin a estetic ” (Grupul µ. într-una a poeticii” (Vasile Florescu). Tzvetan Todorov. Înc de acum. sau Grupul µ din Liège (autorul unei Retorici generale. s-a dezvoltat. Retoric general ). Obiectul ei este adev rul. Roland Barthes. spre deosebire de cea filozofic . Gorgias i Fedru. «Retorica de drept» este adev rata retoric . Arta persuasiunii: ansamblu de reguli. în Dic ionar de termeni literari. Genette. se prelunge te deci necesar într-o transretoric .retoricii pentru persuasiune ca act ra ional în direc ia emotivit ii” i îndemna la concentrarea interesului asupra “legilor fundamentale de folosire a limbii”. mai întâi. ceea ce numea odinioar a doua retoric sau poetic . cu siguran . Pentru inte comunica ionale: emo ionarea. iluzia. pp. de re ete a c ror aplicare convinge publicul. Prin «poetic » în elegem cunoa terea exhaustiv de Grupul µ: “Retorica este cunoa terea procedeelor de limbaj a principiilor generale ale poeziei. Ei îi revine misiunea de a explica efectul i valoarea acestor cuvinte modificate pe care le rostesc poe ii i. Între termenii de retoric delimitarea operat în mai multe direc ii. de aceea N. inventarul i denomina ia figurilor variaz de la un cercet tor la altul. al c rei obiect este verosimilitatea. 1976. preocupat de analiza operei literare conform unor figuri i concepte formalizate. pp. 292-294) PERSUASIUNE 1. dou retorici. Noua critic ). ca model al literaturii […]. Academiei. Aide-Mémoire”. lingvistic . se disperseaz cercet tori. retorica filosofic . (SORESCU Roxana. Stagirit.) intervin adesea confuzii. 87-89) distinge mai multe practici ale retoricii. care e. Astfel retorica s-a transformat “din antistrofica dialecticii. curentul lingvistico-literar cunoscut sub numele de “New Criticism” (v. chiar dac obiectul persuasiunii este «fals». Retorica. rezolvate prin se bucur restrângerea. lipsa de unitate terminologic echivalând abordarea domeniului cu aderarea la teoria unui grup restrâns de i poetic (v. dialectica. du Seuil. în elegând poezia stricto sensu. G. Ed. Bucure ti. misiunea de a determina ce procent de modific ri e compatibil nu numai cu buna func ionare a figurii. dintre care aici ne intereseaz aceasta: “Retorica este o tehnic . Roland Barthes (în “L’Ancienne Rhétorique. mai întâi în Anglia. 1985. adic «o art » în sensul clasic al termenului”. între acestea dou fiind pus semnul de egalitate. retorica este împ r it în dou 37 . fapt deplâns de neoretoricienii filozofi contemporani. studiu al structurilor formale. Accep iile date retoricii. uneori arbitrar . Platon distinge în dou din Dialogurile sale. a sferelor celor dou no iuni. stilistice sau psihice.

nu (neap rat) emo iilor lui. enthymem aparent. conceperea argumentelor. nu pe adev r i pe elemente verificabile (cazul silogismului tiin ific). Mesajul se adreseaz gândirii/ra iunii receptorului. Bucure ti. op. este “personajul exemplar (eikon.cit. logicienii de la Port-Royal indic o serie de variante de enthymem: prosilogism. maxima. Cicero i Quintilian vor prelua în principal “sistemul oratoric aristotelic”. ce este perceput ca fiind bine / r u. Pornim dintr-un punct care nu are nevoie s fie demonstrat i de acolo mergem spre alt punct. ci în func ie de emo ia receptorului (pl cere / nepl cere. apoi scolastica va detalia într-un adev rat «tezaur» bibliografic mo tenirea antic . se impune o nou defini ie a enthymemului: un silogism incomplet.cit. a a cum sunt ele primite. 2. în fine. În ce constau deliciile enthymemului. Avem sentimentul pl cut c descoperim ceva nou printrun fel de contagiune prin care ceea ce este cunoscut se amplific spre ceea ce este necunoscut. problematica receptorului mesajului. Strategia convingerii/strategia persuad rii. Bucure ti. adic moral / amoral / imoral). Pentru Aristotel i aristotelicieni. ne explic tot Roland Barthes [op. enthymemul este un silogism bazat pe verosimil sau pe semne (=aparen e). A convinge – a construi credin a prin folosirea unui ansamblu logic (sau cvasilogic sau fals / aparent logic) prin dovezi / argumente (=Probatio). p. este p strat în minte» [apud Roland Barthes. Aristotel va concepe discursul ca pe un mesaj. adic figurile i ordinea p r ilor discursului. 132-135].Ch.” Ceea ce îl flateaz .. 129]. Univers. silogism retoric. Enthymemul. Strategia emo ion rii implic alegerea dovezilor nu în func ie de pertinen a lor logic . dându-i sentimentul c el singur o înl tur prin propria for mental . din acest motiv. Va pune bazele problematicii emi torului mesajului. prescurtat. nu argumente. 3. aprobare / dezaprobare. în principal prin Du Marsais (Despre tropi. sorit.cit. p. care are nevoie s fie demonstrat. iezui ii (Port-Royal) definesc enthymemul. [Dar] ra ionamentul nu trebuie s porneasc de prea departe. 1981) i Pierre Fontanier (Figurile limbajului. rezumându-i pe Aristotel i pe logicienii de la Port-Royal: “Enthymemul are agrementele unui drum. Univers. 1977). problematica mesajului. op. (…) Ignoran a publicului trebuie exploatat . în secolul al XIX-lea. pentru ca. pentru totdeauna.. [pentru c ] acest lucru ar plictisi publicul. Discursul emo ional folose te exemple.persuadarea ( i aici se vor insera «ornamentele») i argumentarea (câmpul logicii formale. 131] (…) Pe scurt. emo iile i argumentele. întrucât aceasta este defini ia unanim admis ast zi: «enthymemul este un silogism trunchiat prin suprimare (în enun ) a unei propozi ii [premise] care pare incontestabil i care. Iat pur i simplu o adev rat art a seduc iei pe 38 . Ed. ale unei c l torii. Începând cu Quintilian ( i triumfând în Evul Mediu). În secolul al XVIII-lea. pare-se.. retorica s devin un adev rat corpus normativ. Ed. p. Un exemplu cu totul particular care î i face apari ia în secolul I î. imago) care desemneaz întruchiparea unei virtu i într-o figur ” [Roland Barthes. Cele dou strategii pornesc din Inventio. câmpul ra ionamentului).

în planul expresivit ii – sau dac dorim – din perspectiva retoricii. Pentru Roland Barthes (în acord cu Aristotel) [op. este implicat în aluzie. 35] constat c “figurile retorice sunt libere. îndep rtate. Nu în acest sens propriu lua Malherbe cuvântul masc atunci când spunea c la Curte se afl mai multe m ti decât chipuri: masc are aici sens figurat i înseamn persoane pref cute. î i schimonosesc chipul în a a fel încât s arate st ri de spirit i st ri suflete ti cu totul deosebite de cele ce exist într-adev r. Dulce este îns analizabil i din punctul de vedere al deplas rii semantice (printr-o compara ie eliptic = metafor ).. pornind de la dichotomia: semnifica ie proprie – semnifica ie figurat . totodat . cu func ie sintactic de atribut adjectival). 4. Este u or s verific m afirma ia: în loc de glas dulce puteam la fel de bine s folosim glas pl cut. al doilea cuvânt este analizabil numai din punct de vedere gramatical (adjectiv.cit. Ed.cit. Aristotel: «Trebuie s d m stilului un aer str in. ca s zic a a. p. În acest .” Mai simplu: în sintagma miere dulce. În schimb. De la na ional / str in – conchide Roland Barthes – i normal / straniu. în principal. “se recruteaz printre aceia care iau discursul ad litteram. Numai c – în plus – glas dulce exprim ceva din reac ia noastr psihic de ascult tori ai acestui glas. care. În Antichitate. opozi ia a alunecat la propriu / figurat. c ci ceea ce vine de departe stârne te admira ia». pentru simplul motiv c în aparen 39 discursul le rezolv ”.F.care publicitarii – de exemplu – o cunosc atât de bine. Enthymemul porne te de la o premis care nu mai este enun at .U. cei care î i ascund adev ratele sentimente. o exprimare este perceput ca figur (trop). echivoc. lumina ne lumineaz . 1984. Paris.. Cu trei categorii de fapte suntem cu to ii de acord. 159]: “Pe aceast dichotomie se bazeaz întregul edificiu al figurilor.” Simplu spus: figuratul se afl în proximitatea metaforei (metaforiz rii) pe baza c reia – în fond – se construiesc toate figurile i. 45]: “Sensul propriu al unui cuvânt este prima semnifica ie a cuvântului: un cuvânt luat în sens propriu când semnific motivul pentru care a fost stabilit la început: de pild : focul arde. în sintagma glas dulce. este un epitet la care se ajunge prin metaforizare. c) semnele (Sémèia) – un lucru care ne facem s în elegem alt lucru.. b) Lucrurile cu care oamenii sunt în general de acord (exemplu: “P rin ii trebuie respecta i”). (…) Masc în sens propriu înseamn un fel de acoperitoare din mu ama sau din alt material. figuratul era exprimat prin termeni precum: cuvinte transportate. Olivier Reboul [La Rhétorique. Du Marsais [op. întrucât toat lumea este de acord asupra ei. adic verosimilul.i pun întreb ri. p. pe care unii i-o pun pe fa pentru a se deghiza sau pentru a se feri de r ul pe care-l poate pricinui aerul. al doilea cuvânt este analizabil în plan gramatical întocmai ca în prima sintagm . deturnate. toate aceste cuvinte sunt folosite în sens propriu. nu suntem constrân i s recurgem la ele pentru a ne exprima”. Este evident c . Victimele retoricii (ale persuasiunii). nu. 5. f r s sim im nevoia nici unei demonstra ii: a) Lucrurile pe care le vedem i auzim. de unde. p. subîn eles. implicit. P. Despre “ornamente”.

Nathan. i mai r u. 1989. 2002. calitatea / onestitatea inten iei de persuadare prin raport cu consecin ele ei (Dac î i atinge scopul. Este respingerea întreb rii. a dovezilor. c) consisten : rigoare. a m rturiilor. A nu merge dincolo de cuvinte. rela ii publice i publicitate. De partea cealalt a “baricadei retorice”. din u ur tate sau din prostie. Bruxelles.. din arogan sau din suficien . Din perspectiva persuadorului [Emi torului]: a) s accepte c libertatea celuilalt m soar eficacitatea [calitatea] influen ei exercitate.i în eleag interesul vs. Michel Meyer [Questions de Rhétorique. din perspectiva manipulatorului. Ed. Lionel Bellenger [Le talent de communiquer. Acceptarea r spunsurilor i atât. Paris. Tritonic.. op. pe aceia care pretind c nu tiu sau. B) Condi iile exercit rii comunic rii persuasive [Mesajul]: a) credibilitate. 137-139] devine moralist în pur descenden a unor Montaigne sau La Bruyère: “Pe scurt. d) congruen : “Tot ce va conferi pertinen .” [Lionel Bellenger. (în POPESCU. Din confort. evaluarea recept rii mesajului persuasiv din perspectiva calit ii ei i a num rului celor convin i. C) Exerci iul libert ii. c) s se întrebe în leg tur cu profitul reciproc al asentimentului sau al refuzului. ce urmeaz ? În folosul cui? Dac nu î i atinge scopul. 101]. de fapte”. Prin contrast. p. Librairie Générale Française. pp. dar cred c tiu i sunt mul umi i a a. retorica [aici. Raison et Séduction.i propun drept obiectiv calitatea asentimentului [acesta este profund / adev rat când este ob inut prin sinceritate / adev r]. sim ul lor critic nu se mai exercit decât împotriva acelora care mai au sim critic. Langage. Cristian Florin. nu în ultimul rând. Iat tot atâtea chei de control / repere pentru a evalua gradul / calitatea persuasiv dintr-un mesaj. p. de promisiuni. Ed. consisten . în ceea ce prive te situa ia în care se înscrie influen a i cu privire la atitudinea propriu-zis a persuadorului. 260-263) 40 . 125] construie te un fel de gril etic pe traseul Emi tor-Mesaj-Receptor. în a vedea scopurile subiacente pe care manipularea le oculteaz sau caut s le oculteze”. pp. acceptarea / refuzarea influen ei. pe aceia care întradev r nu tiu.punct al discu iei. Elementele unei etici a persuasiunii. ce urmeaz ?). Schopenhauer ofer “re eta” logic a ceea ce el nume te stratagem . b) s ia act de responsabilitatea social a oric rei conduite persuasive. continuitate. Bucure ti. b) coeren : ordine logic a demonstra iei i a argument rii. b) s . c) s . 1993. sens de persuasiune] îi în al pe aceia care vor s o ignore. 6. Dic ionar explicativ de jurnalism. A) Exercitarea influen ei. adecvare la comunicare persuasiv în planul individului vizat. “luciditatea critic const în a percepe o rela ie mijloc-scopuri. Ordinea faptelor.cit. Din perspectiva persuadatului sau a nepersuadatului [=Receptor]: a) s fie con tient de inten ionalitatea persuasiv a emi torului.

cf. elocin a panegiric sau fastuoas . 3) lexis. 31. 2. 2) taxis. lat. actio – dic iunea. genus iudicale – elocin a judiciar . 5) hypocrisis. memoria – memoria (g sirea exemplelor). primele dou dispar o dat cu c derea regimurilor democratice. 470 î.) au avut o mare influen ca disciplin se compune din cinci p r i: c) 1) heuresis. 2. Dintre acestea. b) Conform teoriilor antice. 1. inventio. retorica. se reg sesc pân în zilele noastre. Retorica. definit drept: „ars recte dicendi” (arta de a vorbi corect). cea mai larg îi apar ine lui Quintilian (Arta oratoric . radicalul * Fer.„a vorbi”. Adverbul bene din defini ia R.n.e. 1. Cele dou defini ii restrictive sunt unite de Isidor din Sevilla: „Rhetorica est bene dicendi scientia in civilibus questionibus ad persuadendum iusta et bona”(Retorica este tiin a de a vorbi în chestiunile publice pentru a convinge despre lucrurile drepte i bune). 452 e). prima. Aceste defini ii. dup : 1) domeniul de aplicare – via a public (civiles questiones): „bene dicere in civilibus questionibus” (a vorbi bine în chestiunile publice) – Fortutianus. al treilea ia o mare dezvoltare în timpul imperiului roman. ritoriki. 2. când lauda suveranului (basilikos logos) devine gen aparte. cu mici varia ii. 1 (cf. 37): „ars bene dicendi” ( arta de a vorbi bine). dispositio – ordonarea. spre deosebire de gramatic . i Cicero. În Antichitate. 17. R. retorike. 5. Gorgias. fr. 4) mneme. Arta retoric 1. 2) genos symbuletikon. se împarte dup obiectul ei (materia artis) în trei genuri: 1) genos dikanikon. i Retorica c tre Herenius. 138). rhétorique. 2) scopul – convingerea auditorului: „R. genus deliberativum – elocin a deliberativ sau politic . 1 (defini ia reluat i de Cicero în De oratore – Despre orator. inventio – heuristic (g sirea temei). a) Cea mai veche defini ie a fost dat de Corax din Siracuza (aprox. De inventione – Despre inven iune. elocutio – expresia. 6). 2. comport dou sensuri: 1) Virtutes oratoris (virtuozitatea oratorului). Au existat încerc ri de a restrânge defini ia R. 1. Scopul ei era 41 asupra literaturii medievale.. 2) mores oratoris (caracterul oratorului). Ultimul sens reia categoriile morale introduse de Cato cel B trân în defini ia oratorului: „vir bonus dicendi peritus” (b rbat cu inut moral i priceput în arta vorbirii). Cuvânt rile panegirice (v. . 3) genos epideiktikon sau panegyrikon.RETORIC Termenul provine din ngr.): „arta vorbirii care produce convingeri” (Platon. Cicero. rhetorica. De inventione). gr. R. este posibilitatea de a descoperi în fiecare caz ceea ce este susceptibil de a crea convingerea” – Aristotel. are cea mai mare însemn tate i i s-au dedicat tratate speciale (cf. it. 1.

este definit drept deplasarea în elesului unui cuvânt de la sensul lui propriu (Quintilian. loci communes (locuri comune. redacteaz primele c r i de R. f r modificarea sensului cuvintelor (Quintilian. numite koinoi topoi. a dominat întreaga mi care literar . cât i sentimentelor ascult torilor. tehne..) etc.) i. ars (art ). Întrucât aestimatio avea ca scop crearea de convingeri în ce prive te valoarea operei. uneori confundat cu tropul. 9.e. De oratore.n. În acest sens ea a constituit teoria prozei (v. 42 . apare ca o tiin practic . Bach). exist îns argumente aplicabile în cele mai diferite cazuri.. de pild : repeti ia (v. apare ca disciplin în sec. sinecdoca (v. S. la Siracuza. Sofi tii.. Inven iunile lui J. V î. teme abstracte ce pot fi dezvoltate ad libitum. R. elevi ai s i. dup c derea tiraniei i instaurarea democra iei. Cicero. În Antichitate. 4). utilizeaz tropi (v. R. de exemplu asupra muzicii: exist o heuristic muzical (cf. Exist îns i o R.). anadiploza (v. la Atena în timpul r zboiului peloponeziac (aprox. Teoria acestor argumente se nume te topic .de a suscita bun voin a auditorului (captatio benevolentiae – câ tigarea bun voin ei).. R. 18.) (cf. ea inea de genus demonstrativum. figura R. denumit de greci kritike tehne. este o deviere de la vorbirea comun . 3-4).). Figuri de stil)1. R. adep i 1 Toate trimiterile la alte figuri de stil apar in textului i ele pot fi g site ca atare în Dic ionar de termeni literari. Criteriul pentru aestimatio era virtus artis (valoarea artistic ) a operei.. Inspectio are dou p r i componente: 1) cognito – cunoa terea operei. scientia ( tiin ). silepsa (v. În consecin . R. v. 2. teoretic era critica literar (v. R. 1. Cli eu).) a anticilor. de romani inspectio.). Orice discurs trebuie s aib argumente care s se adreseze atât ra iunii. Creatorii ei sunt Corax i Tisias.) a anticilor. clasificarea acestora i discutarea elementelor lor componente. episteme.) i figuri (v. 9. epideiktic sau de aparat denume te discursul model. 2. tribe (experien ). De la început au existat discu ii asupra caracterului R. 17. 3-4). pe lâng analiza discursurilor i a operelor literare. topos este cli eul general valabil din punct de vedere literar.). o topic muzical etc. dac ea este empeiria. doritor s asculte i dispus s se lase înv at. Deoarece obiectul ei era discursul rostit. 1. de multe ori. Categoriile criticii literare erau: laus – elogierea i vituperatio – criticarea. de pild : metafora (v. teoretic . teoria literar (v. 70. anul 427 î. 1. 15. metonimia (v. i poetic (v.e. Quintilian. Polos i Likymnios. Quintilian. al c rei obiect este opera artistic în general (cf. 11). Influen a ei s-a exercitat de-a lungul secolelor asupra celorlalte arte. 2) aestimatio – judecat de valoare.) etc. Dup dispari ia ra iunii de a fi a R.).n. R. tropul R. cuprindea. Teoreticienii antici au subliniat adesea raportul între R. Sofistul Gorgias introduce R.

Le-am men inut în text din motive tiin ifice. r spunde urm toarelor necesit i: 1) adev rul are o for persuasiv mai mare decât falsul. Phedru).). În secolul XI. o tiin . ci totul depinde exclusiv de modul de argumentare. dar nu convinge decât dac este abil sus inut. care încearc s întemeieze o R. rezultat din necesit ile practicii administrative – modele de scrisori. În epoca elenistic (v. 2) R. ca i în Grecia. conduce la capacitatea de a prevedea i de a respinge argumentele adversarului. romanii adopt . fundamentat pe adev r i pe valorile morale (vezi dialogul Gorgias i. subtile = simplu. La Roma. 1976. Fenomenul este analizat de Tacit în Dialogus de oratoribus (Dialogul despre oratori) i de Pseudo-Longin în Tratatul despre sublim. este convingerea. sub influen a colii din Rhodos. În cadrul mi c rii sofiste apare conceptul de kairos. nu exist adev ruri imuabile. (n. la Roma. de dup c derea regimurilor democratice. judiciar nu mai are sens decât în rile care au p strat dreptul roman i aici numai odat cu reînflorirea studiilor juridice. argumenta ia se bazeaz pe exemplu (echivalentul induc iei din dialectic ) i pe entymem (silogismul retoric a c rui caracteristic este premisa verosimil ). Quintilian redacteaz un manual complet de R. se dezvolt în timpul republicii. R. R. grece ti i alc tuie te prima istorie a oratoriei grece ti i romane (dialogul Brutus). Antistene din Atena deosebe te trei stiluri retorice (characteres ton logon. Obiectul R. medium = mijlociu.n.) 43 . În aceste epoci se continu totu i teoria procesual . cînd Cicero se distinge prin activitatea sa de orator i teoretician. în Italia la sfâr itul secolului XI. 3) hadron. prin exerci ii folosind cazuri juridice fictive. elocin a î i pierde semnifica ia. o pozi ie de mijloc. numit ars dictaminis sau ars dictandi (arta de a dicta). Ed. mai ales prin Cicero. Conform teoriei lor.) i asianismul (v. Aristotel sus ine c R. În aceast epoc înfloresc aticismul (v. nu în agentul creat” (Etica nicomahic ). În epoca principatului. Împotriva teoriilor sofiste se ridic Platon. 2) meson. fiind incompatibil cu formele de guvernare autoritar . utilitatea R. studiul afectelor.ai agnosticismului i ai relativismului. ar tând c R. Bucure ti. Elenism) R. Tot Aristotel este cel care introduce în R. genera dicendi): 1) ischnon. este obiectul unui interes foarte larg. Dup dispari ia republicii. El popularizeaz teoriile R. care const în adaptarea discursului la psihologia i mentalitatea auditoriului. pun în centrul înv turii lor R. Aristotel reia discu ia. 3) R.. 4) incapacitatea de a se ap ra prin arta vorbirii este dezonorant . Între cele dou extreme. Dup c derea imperiului roman. Conform teoriei lui Aristotel. este un bun instrument de popularizare a tiin ei. Academiei. apare un nou sistem al R. mai ales. grande atque robustum = sublim. de pild . este o tehne pe care o define te drept: „c utarea speculativ a mijloacelor de a produce un lucru. Stoicii consider R. este analoag dialecticii: în R. mijloace a c ror origine se afl în agentul creator.

1976. serait infinement plus vrai”. înv Buda. artificiile i rafinamentele R. R.diplome. drept. Apare din Antichitate. retorica devine o art a orn rii discursului oratoric. Retoric . retorica. la lumea colar i transformarea ei într-o art aulic . Le contraire. greac . 1834.372-375) RETORIC (<ngr. p. Aelius Aristides etc. inversare (transmutatio). I). Contrariul. XVII o tiin indispensabil . Cicero. Evul Mediu i Rena terea pun tot mai mult accentul pe latura ornant a retoricii. R. Ed. pe lâng un dic ionar i o gramatic . Apoi. în Dic ionar de termeni literari. Modelele imitate la Bizan : Isocrate. Curs de retoric . al IV-lea î. sc dere i ad ugire (immutatio). Neoretoric ). treptat. o R. în sec. rhetorica. în secolele al XVIII-lea i al XIX-lea (Dumarsais i Fontanier) se amplific 44 . Bucure ti. o tehnic de a-l construi în patru p r i (Quintilian): ad ugire (adiectio). Simion Marcovici. de pild ). Hugo. à savoir qu’elles ont aidé l’éclosion de l’originalité. R. În Evul Mediu. este a doua din cele apte arte liberale. demonstrativ ori deliberativ ”. XIX: Ioan Molnar Piuariu. D. Bucure ti. ritoriki. (CEAU ESCU Gheorghe. c ele au ajutat originalit ii s se manifeste. XVIII i tur pentru tâlcuirea frumoasei cuvânt ri. 1852. romanticii considerând-o drept o disciplin steril (v. în secolul nostru. în Sicilia (sec. (Dic ionar general de tiin e.. prin contribu ia lui Aristotel (Retorica) i este preluat de oratorii din Roma antic . it. în Curiosités esthétiques (Curiozit i estetice).. Reac ii fa de aceast teorie g sim la Baudelaire. Epoca modern cunoa te încerc ri de resurec ie a R. ajut la manifestarea originalit ii: „Et jamais les prosodies et les rhétoriques n’ont empêché l’originalité de se produire distinctement. 1997). la Paul Valéry. Academia francez (1635) î i propunea s redacteze. Modelele epistolare se numeau formulae. sc dere (detractio).d. ( i niciodat prozodiile i retoricile nu au împiedicat originalitatea s se produc în mod distinct. Quintilian (sec. < lat. Ulterior. care conduce la construirea unui discurs inutil i pompos. efecte ale unor propriet i profunde i ale „sensibilit ii formale”. este abandonat . retorike = “retoric ”) “Art i tiin a elabor rii discursului în general. ar fi infinit mai adev rat). al V-lea î. iar regulile impuse de ea drept stavil în calea originalit ii.S. i. În Occident. La Bizan . supravie uie te teoria R.d. care. (v. dar i func ie justificativ . Chr. se dezvolt la Atena în sec. Retoric pentru tinerime. Gusti. rhétorique. continu s fie pân în sec. Chr. fr. sus ine c legile R. Academiei R. În rile Române au fost publicate manuale de R. Prin Cicero i Quintilian. specializat ca disciplin filozofic sau lingvistic . tiin e ale limbii.R. <gr.). care socote te ornamentele. Ia i. având fuc ie primordial persuasiv . 1978. discrepan a crescând dintre limba vie i cea literar are drept rezultat restrângerea interesului pentru R.

2000. în tot acest r stimp schimbându-se principiile ordonatoare. de Retorica poeziei – aplicare i extindere asupra procesului lecturii a principiilor formulate în 1970. Tzvetan Todorov) reconsider tratatele de retoric ale lui Dumarsais (Tropii. poetic . în Gabriela Dinu. suprimaread ugare i permutare. gramatical. Numeroasele leg turi interdisciplinare ce apropie retorica de stilistic . suprimare. Gérard Genette. 1821-1830). justific viabilitatea acestei discipline ca tiin a discursului literar. (DINU Gabriela. lingvistic general . Ed. alte sisteme de valori reglementeaz tiin a discursului care este elaborat i în alt scop decât cel al persuasiunii: caracterul ornamentat. Maria Zbârcea Dic ionar de terminologie literar . În 1970. 293-294) 45 . treptat. retorica clasic î i încheie existen a. al XIX-lea. Plecând de la studiile de poetic ale lui Roman Jakobson. semantic). coala francez contemporan (Roland Barthes. când caracterul normativ al disciplinei a ajuns exagerat. În anii ’60 – ’70 ai secolului nostru. obiectul de studiu al retoricii fiind mai ales tropii / figurile de stil. 1730) i Pierre Fontanier (Figurile limbajului. dar i forma enun ului. ei propun generalizarea principiului figurilor pentru întreg procesul comunic rii lingvistice. Spre sfâr itul sec. ca efect al excesului de clasific ri i sistematiz ri. Retorica este o disciplin veche de 2000 de ani. apare o nou retoric . grupul retoricienilor de la Liège (Grupul µ) elaboreaz lucrarea Retoric general . urmat . axat pe aspecte ce privesc con inutul comunic rii. l sându-se pe planul al doilea problemele compozi iei discursului oratoric / literar. teoria textului. lexical. în 1977. pentru a sublinia actualitatea clasific rii figurilor pe niveluri lingvistice (fonetic. Paralela 45. tipologia de organizare a fiec rui nivel / clas de figuri reactualizeaz modelul lui Quintilian: ad ugare. Grupul µ clasific figurile pe niveluri lingvistice.aceast tendin . caracterul normativ impus de reguli. expresivitatea. Bra ov. teoria comunic rii. p.

/ SOCRATE: Mi se pare. 1 46 . deopotriv cu altele de acest soi.295-393 Gorgias sau despre retoric 451a GORGIAS: Ai dreptate s presupui i s crezi asta. ar replica: „Dar cuvintele astronomiei la ce se refer . Gorgias. prin aceast formul se introduceau amendamentele ulterioare unei propuneri. S zicem c m-ar întreba b cineva. 3 În original peithous demiourgos. p. i dac m-ar întreba din nou: „Cu ce se ocup ea?”. Ori ai de ad ugat c retorica este în stare i de altceva. Prima oar ..). c acum ai explicat destul de precis ce este. în afara cre rii convingerii în sufletele ascult torilor? Textual – “ca cei ce fac propuneri în adunarea poporului”. i-a r spunde c se ocup cu num rul par i impar. c este o art care se realizeaz prin cuvânt. c difer de aritmetic numai întrucât cerceteaz m rimea numerelor pare i impare fie în raport cu ele însele. ca în adunarea poporului. încearc s -mi precizezi obiectul retoricii. fie unele în raport cu celelalte. sus ii c retorica este f uritoarea convingerii3 i c întreaga ei ac iune. i-a r spunde c c i aceasta este una dintre artele care se realizeaz în întregime prin cuvinte. i eu i-a spune c i aceasta reduce totul la cuvinte. arta retoricii i. Socrate?” Eu i-a r spunde. Socrate.e.2 Iar dac m-ar întreba cineva de astronomie. Ch. esen a ei. I.. Soarelui i Lunii. sicilienii Corax i Tisias. Bucure ti. Dac m-ar întreba apoi:”Ce nume ti tu arta calculului?”. c tre aceasta tinde.d. dac te-am în eles bine. a c rei for st în cuvinte. 390-385 î. în OPERE. cu m rimea fiec ruia. ca tine adineauri. i-a r spunde c la mi carea astrelor. În procesele verbale ale edin elor ecclesiei i Senatului atenian. Retorica este tocmai una dintre artele care s vâr esc i împlinesc totul prin cuvinte! Nu este a a? /. Gorgias. SOCRATE: Atunci du pân la cap t r spunsul pe care i l-am cerut. 1974 (traducere. c „în toate celelalte privin e”1 calculul este tot una cu aritmetica. 2 A se vedea aceea i formulare în dialogul Charmideas.n. i-a r spunde. 166 a. Socrate. numerele pare i impare. Iar dac m-ar întreba: „Cu ce se ocup ?”. Gorgias este elevul lor. d SOCRATE: F 453a i tu la fel. Ed.PLATON. c tre mijlocul secolului al V-lea î. de vreme ce se ocup cu acela i lucru. Socrate?”. vol. defini ia aceasta a fost dat de logografii întemeietori ai retoricii. dup tine. De vreme ce retorica este una din acele arte care se folosesc în mare m sur de cuvânt. GORGIAS: Ai r spunde corect. note introductive i note de Alexandru Cizek). tiin ific . Gorgias sau despre retoric (gr. în leg tur cu oricare dintre artele de care am vorbit: „Ce este aritmetica. la viteza unora fa de celelalte.

Pentru ce. eu n-a fi îndrept it s te întreb ce fel de fiin e picteaz picturile lui. i asupra tii c . apoi eu sunt 4 Zeuxis din Heracleea. Gorgias. Gânde te-te dac sunt îndrept it s te întreb. Aceasta este esen a ei. i anume despre ce fel de convingere vorbe ti ca i asupra c ror lucruri se exercit ea. dup ce te-a întreba ce pictor este Zeuxis4. A a c c am s te întreb totu i despre ce convingere vorbe ti. în loc s vorbesc eu? Nu pentru tine o fac. 47 . dup convingerea mea. ci în interesul discu iei. sau mai sunt i alte arte? Am s fiu mai precis. i asupra c ror lucruri se exercit ea. Socrate. E ca i cum. SOCRATE: Prin urmare ne i convinge? i al i pictori.GORGIAS: Nicidecum. oare n-ar fi fost bun r spunsul t u? GORGIAS: Cum de nu? SOCRATE: Atunci r spunde-mi cu privire retoric . dup p rerea ta. Socrate. b SOCRATE: Ascult -m atunci. Nu este a a? GORGIAS: Întocmai. c ci numai presupun ce este ea. de i unde se afl tii c eu nu am în eles limpede. te i convinge în leg tur cu el. Oare aritmetica nu ne înva cele cu privire la num r i tot a a i aritmeticianul? GORGIAS: F r îndoial . s c ror lucruri se aplic . Cine te înva un anumit lucru. GORGIAS: Ce-i cu asta Socrate? SOCRATE: Î i spun acum. care picteaz mult fiin e. e SOCRATE: S ne întoarcem la artele despre care vorbeam. mai întâi de toate. d SOCRATE: Oare nu pentru faptul c exist tot felul? GORGIAS: Desigur.n. f când presupuneri.e. pentru ca ea s decurg în a a fel încât s devin cât mai limpede obiectul ei. pictor celebru din ultimul sfert al secolului al V-lea î. te mai întreb pe tine. SOCRATE: Dac n-ar mai fi existat alt pictor în afar de Zeuxis. Consideri c retorica este singura care produce convingerea. c ci socotesc c ai definit-o cu exactitate. dac mi-ai spune c este un pictor de fiin e. În leg tur cu puterea de convingere a retoricii. sau nu? GORGIAS: F r discu ie. S cineva care într-o discu ie cu altul vrea s unul dintre aceia i cred c i tu. convinge. dac exist tie exact despre ce este vorba.

este f uritoarea convingerii GORGIAS: Este clar. Gorgias. Teubner. Nu este a a? GORGIAS: Desigur. SOCRATE: A adar. SOCRATE: Deci care este convingerea pe care o creeaz retorica în tribunale i în celelalte adun ri. V zându-i m rimea îmi pare c este un lucru divin. 48 . Socrate. toate 5 Aceast calitate de a convinge (pisteutike) i nu de a înv a (didascalike) este reafirmat mai târziu de Aristotel în Retorica. GORGIAS: Nu. dac vrei. într-adev r. i despre toate celelalte arte.I: 2. c cea din care se na te credin a. /.6 GORGIAS: Îns dac ai cunoa te totul. vom putea ar ta c sunt arte ale convingerii. GORGIAS: Întocmai. i. de care am vorbit. ai vedea c în ea cuprinde. ca s zic a a. SOCRATE: A adar. 6 În Elogiul Elenei. retorica. Gorgias. dou specii ale convingerii: una care se întemeiaz pe credin a f r tiin i cealalt pe cunoa tere. GORGIAS: A a se pare. Gorgias spunea despre cuvânt c : “este un st pân care în ciuda trupului s u minuscul i nev zut înf ptuie te lucruri dumnezeie ti” (paragraf 6. 1909). îi 454a r spundem c cea care ne înva despre m rimea numerelor pare i impare./ SOCRATE: S stabilim. Socrate. de mult întreb ce soi de putere are retorica. SOCRATE: Atunci i aritmetica este f uritoare a convingerii. cu privire la lucrurile drepte i nedrepte? Este cea din care se na te credin a f r tiin sau cea din care se na te tiin a? cum se vede. pe temeiul distinc iei între retoric i artele didascalice. oratorul nu înva drepte i nedrepte.GORGIAS: Desigur. nici n-ar putea într-un timp scurt s instruiasc o mul ime atât de mare cu privire la chestiuni atât de importante. SOCRATE: A adar. 8 în edi ia Platon. pe de alt parte.. SOCRATE: Tocmai de acestea minunându-m . contrar tezei platoniciene. dup întemeiate pe 455a credin i nu pe înv tur 5. cu privire la lucrurile drepte i nedrepte. ale unei anumite convingeri cu privire la un anumit lucru. tribunalele i celelalte adun ri despre lucrurile GORGIAS: Desigur. GORGIAS: Ai dreptate. pe temeiul separ rii retoricii de etic . SOCRATE: Atunci retorica nu este singura art a convingerii. dac ne întreab cineva ce fel de convingere i cu privire la ce. ci doar le convinge. Într-adev r..

Nu exist chestiune pe care oratorul s nu o trateze mai conving tor decât oricare dintre oamenii de meserie din mul ime. Euripide. despre orice. Socrate. ci. dac va vrea. Oreste. Adesea. s conving mul imea despre vrerea lui. oratorul ar reu i s se fac ales mai degrab decât oricine. se folosesc în mod nejust de t ria i arta lor. Am s . i cu oricare alt om de meserie ar concura. Eu sus in c în orice ora ar merge împreun oratorul i medicul.i love ti prietenii. în opinia public a Atenei. cum acesta nu voia s înghit leacul. pentru acest motiv nu trebuie detesta i i izgoni i din cetate pedotribii i mae trii de arme.i dau o dovad temeinic . A se vedea 464 c i 465 b-c. de obicei. luptele.456b puterile i le ine în st pânire. mergând împreun cu fratele meu i al i medici pe la câte un bolnav. Acela i argument se potrive te i pentru retoric . i. nu arta este r spunz toare. Dar 457a discipolii. s te apuci s . Totu i. versul 491 i urm. trebuie s te folose ti de retoric ca de oricare alt art de a lupta. elevul lui Gorgias (discursul Nicocles i Asupra schimbului de bunuri. 7 49 . eu reu eam f r alt me te ug decât retorica.7 Astfel în cazul oric rei arte de a lupta. neputând medicul s -l conving . cum sunt gimnastica. Îns nu este câtu i de pu in dator s uzurpe reputa ia medicilor – pentru motivul c este în stare s o fac – nici a altor oameni de meserie. mama. este conceput de sofi ti (a se vedea i Protagoras. dac s-ar purta discu ia în adunarea poporului sau în vreo alt reuniune care dintre cei doi s fie ales c medic. nici s se lase t iat sau ars de medic. devenind mai puternic decât prietenii i decât du manii. 251-252) i reprezint o apologie a educa iei sofistice fa de acuza iile aduse ei în epoc . vreo alt rud sau prieten. 335-336. 14. o. r st lm cindu-i. cred eu. nu pentru a te folosi împotriva tuturor oamenilor înve i pugilistica. Oratorul este capabil s : b vorbeasc în fa a oricui. puterea acestei arte i d de acest soi este ea. nici rea pentru acest fapt. pancra iul i lupta cu armele. încât. Deci nu dasc lii sunt r i. se apuc e s î i bat tat l. devenind puternic la trup i la pumn. într-un cuvânt. ci va fi ales cel capabil s vorbeasc . confunda i. portavocea opozi iei fiind Aristofan cu piesa Norii. 8 Ideea este prezent în Elogiul Elenei. acei care n-o folosesc cum trebuie. Pe Zeus. ci trebuie s se Analogia sofisticii cu artele culturii fizice. dac vreunul care frecventeaz palestrele.8 Ei au înv at s se foloseasc cu dreptate de arme pentru a se ap ra de du mani i de cei care-i nedrept esc. Este posibil ca Platon s fi a ezat replica într-un asemenea context pentru a disocia mai clar pe Socrate de sofi ti.) i reformulat de Socrate în defavoarea sofisticii i retoricii. preluat fiind de Isocrate. Atât de mare este. s -i str pungi i s -i ucizi. medicul nici nu va fi b gat în seam . i nu pentru a ataca. a adar.

nu pentru a elucida un lucru. Ba unii sfâr esc prin a se desp r i foarte ru inos. dar s i combat pe cel ce gre e te. de puterea i de arta înv at de la el. deci. 500 c. d s se în eleag sup r i s se explice între ei. De i a fost ini iat în vederea unei drepte întrebuin ri. afirm c tine. te-a putea chestiona cu pl cere. Cred c nu este r u mai mare pentru un om decât s b aib o opinie fals asupra lucrurilor de care tocmai acum ne ocup m. Poate c ar trebui. Pentru ce spun eu toate acestea? Pentru c mi se pare c în acest moment nu e ti cu totul consecvent i în acord cu cele ce-ai spus la început despre retoric . de al ii subiectul discu iei pe SOCRATE: Eu cred. totu i. a renun a. ca s nu m suspectezi c sunt doritor de disput . dac intr în disput . s ne gândim i la cei din fa . Formula va reveni în momentele cruciale ale dialogului. s te combat. Ba consider c primul lucru este cu atât mai avantajos cu cât e un bine mai mare s fii eliberat tu însu i decât s eliberezi pe altul de un r u foarte mare. dac gre esc. oc rându-se. s-o facem imediat i s încheiem discu ia. rostind i auzind unii e despre al ii asemenea lucruri încât cei de fa se c iesc c au avut gândul s devin auditorii unor astfel de oameni. c tu ai experien a multor discu ii în care ai remarcat faptul c anevoie pot vorbitorii s . În cazul când ai fi din acela i soi de oameni ca mine. Din ce soi de oameni sunt eu? Din cei care simt pl cere s fie comb tu i. ci pentru a te ataca personal. atr gând aten ia asupra seriozit ii scopului cercet rii dialectice întreprinse: problema cunoa terii adev ratei fericiri umane i nu dezbaterea eristic . dac nu. GORGIAS: În ce m prive te. încheind cu bine întrunirea. 458a M tem. expulzat i ucis cel ce nu se folose te cum trebuie de retoric i nu cel ce l-a înv at. Prin urmare este drept s fie urât. Gorgias. De crezi îns c trebuie s i eu corespund cerin elor prescrise de renun m. f r s -mi plac mai pu in când sunt comb tut decât când combat la rândul meu. Socrate. 472 c.foloseasc cu juste e de c retoric ca i de arta de a lupta. s discut m. Cred c nu trebuie detestat i alungat din cetate dasc lul pentru abuzul pe care-l face elevul. 513 a.i precizeze unii fa care o întreprind. discipolul procedeaz în mod contrar. i unul spune despre cel lalt c nu are dreptate sau c nu este clar. atunci se i consider c sunt de rea-credin unii fa de al ii. 9 50 .9 Prin urmare dac i tu spui c e ti un astfel de om. doritori fiind s se certe i nu s elucideze obiectul discu iei. Înainte de venirea voastr .

tiindute în stare s -i r spunzi? POLOS: F r îndoial . a a cum am procedat Gorgias i cu mine. iar acum probabil c vom z bovi mai departe cu discu ia. prea bunule. ca s . unde exist cea mai mare libertate a vorbirii. Chiar doresc s reiei oricare dintre afirma iile admise ce i se pare a nu fi bun . când ne cl tin m de b trâne e. cum î i spuneam. sunte i voi cei tineri în preajma noastr ca s ne sprijini i 461d via a. cu condi ia s ai grij de un singur lucru. tocmai aici ai fi singurul care n-are parte de acest lucru. nevrând s r spunzi la întreb rile puse. R spunde-mi. POLOS: i ce socote ti c este retorica? 51 i se pare c Gorgias este în i tu e ti la fel de tiutor ca Gorgias. n-ar fi i pentru mine o p anie urât s nu am voie s plec i s nu te mai aud? Dar dac din discu ia avut te sup r ceva ce ai vrea s corectezi. Ai tot dreptul. dac eu i Gorgias ne cl tin m în discu ie. /. care vor s fac altceva. reia totul dup voia ta. Pune-te îns 462a i în locul meu. dup p rerea mea? POLOS: Exact. tu ce spui c este ea? SOCRATE: M întrebi cumva ce fel de art este retorica. ci. Dac tu ai vorbi mult. A a i acum. prin fapte i vorbe.i st pâne ti abunden a pe care te-ai apucat s-o desf ori la început. dac . b iat de isprav ce e ti. b SOCRATE: Acum f una din dou .i spun adev rul.o vreme eu c le-am ar tat o mul ime de lucruri. A a c este cazul s vedem dac nu re inem pe unii. SOCRATE: Eu sunt de p rere c nu este nicidecum o art . tu care stai în preajma noastr . d -ne sprijin.. POLOS: Ce-i asta? N-am voie s vorbesc cât vreau? e SOCRATE: R u ai p it-o.. Doar sus ii c nu? POLOS: A a sus in. nu f r noim ne cultiv m noi prietenii i copiii. întreab sau r spunde! POLOS: A a am s fac. combate i las -te comb tut. SOCRATE: Prin urmare provoci i tu pe oricine s te întrebe ceea ce dore te. venind la Atena. POLOS: La ce te referi? SOCRATE: S . i . întrebând i fiind întrebat. rând pe rând. Socrate: pentru c dilem în privin a retoricii./ SOCRATE: Polos.

din care apare un pasaj rostit în chip de pasti personajul Polos la 448 c. dac tu nu spui c este altceva. În ce m prive te. din moment ce este capabil s -i delecteze pe oameni? d SOCRATE: Ce.c SOCRATE: Un lucru pe care tu. Ezit s vorbesc. Retorica de 10 Referire la tratatul lui Polos despre retoric . ce fel de art socotesc eu c este buc t ria? POLOS: Te întreb. de team s nu cread Gorgias c 463a îmi bat joc de meseria lui. POLOS: Care este aceasta? SOCRATE: S nu fie cam brutal adev rul. s m delectezi pu in i pe mine? POLOS: Ba da. în cartea citit recent de mine. SOCRATE: Întreab -m atunci. POLOS: A adar buc t ria este tot una cu retorica? SOCRATE: Nicidecum. POLOS: Dar ce este. eu nu tiu dac atare este retorica pe care o practic Gorgias. ce fel de art este buc t ria? SOCRATE: De nici un fel. de m întrebi dac n-o g sesc frumoas ? POLOS: P i n-am aflat c o socote ti un empirism? SOCRATE: Nu vrei cumva. Polos. POLOS: În acest caz. POLOS: Ce anume? SOCRATE: Un empirism. ele sunt îns p r i ale aceleia i îndeletniciri. Platon citeaz tratatul i în Phaidros. POLOS: Empirismul c rui lucru? SOCRATE: Al producerii unei delect ri i pl ceri. nu g se ti c retorica este un lucru frumos. ia spune! SOCRATE: Spun c este o practic de rând. pentru c pui pre pe delectare. POLOS: E ti de p rere c retorica este un empirism? SOCRATE: Sunt de p rere. ce sus in eu c este. de însu i 52 . Polos. Din discu ie. spune! e SOCRATE: Î i spun. Polos? Ai i aflat de la mine. 267 c. A producerii unei delect ri i pl ceri.10 afirmi c l-ai transformat în art . POLOS: A cui. deci. nu ne-am l murit înc ce gânde te el.

12 Cele trei calit i ale spiritului sofistic. Dup unii savan i ca Diimmler. mai jos epitedeuma. una din ele fiind c buc t ria. 17. Nu ar fi corect. a sofisticii i retoricii ca arte ale aparen ei. Dac vrei s afli. mai târziu. Gorgias. Socrate. R spunde-mi. Considerat a fi o art . În contextul de fa folose te cuvântul pragma.care vorbesc eu este ramura unei îndeletniciri11 câtu i de pu in frumoas . mai sunt i alte p r i ale acestei 53 . POLOS: Uite c te întreb. stochastike psyche (p trunz tor) ar defini negativ intui ia sofistului lipsit de o baz ra ional . GORGIAS: Care. Dac n-am 11 Pentru conceptul de activitate. alteori pragmateia sau epitedeusis derivate din acela i radicale. Polos. în sensul originar. dat fiind c trebuie s . 13 În original eidolon. ci un empirism i o rutin . îndeletnicire uman . ci una proprie b unui spirit inventiv i îndr zne . A se vedea cercetarea dialectic a sofisticii din dialogul Sofistul. POLOS: i apoi? Spui c este frumoas sau urât ? SOCRATE: Ba urât . Gorgias. c ci n-am apucat s spun înc nimic clar. g teala i sofistica. eu o numesc lingu ire. Tot p r i ale lingu irii consider eu c sunt retorica. fantom a mortului din Hades. el nu ia seama c nu i-am r spuns i m întreab dac n-o consider frumoas .i r spund ca i cum ai fi în eles ce spun. deci de valoare intelectual . f r s te jenezi deloc de mine. care parte? d SOCRATE: Ai s în elegi oare r spunsul meu? În concep ia mea. Contra sofi tilor. SOCRATE: Sunt de p rere. în timp ce andreia (îndr zne ) i deine prosomilein anthropois (abilitatea de a-i câ tiga pe oameni) s-ar referi la anti-valoarea moral a spiritului sofist. Socotesc c îndeletniciri. Platon întrebuin eaz o varietate de termeni. GORGIAS: Pe Zeus. imagine. c nu este o îndeletnicire ce ine de art . patru ramuri pentru tot atâtea domenii. retorica este simulacrul13 uneia din p r ile politicii. sens preluat i de Platon pentru a defini caracterul de fals existen . nici eu însumi nu pricep ce spui tu. întreab care anume parte a lingu irii este retorica. e SOCRATE: Este firesc. nu ale realit ii. ca gen proxim al artei i empirismului. dup p rerea mea. în concep ia mea nu este o art . s m întrebe! Neaflând înc ce parte a lingu irii spun eu c este retorica.12 Pe scurt. Polos sta este tân r i iute. N-am de gând s -i r spund dac o consider frumoas sau urât . Socrate? Spune. Pohlenz ar fi vorba de parodia unui pasaj din discursul lui Isocrate. c ci eu lucrurile rele le numesc urâte. Dac Polos vrea s afle. par. GORGIAS: Las -l pe el i explic -mi de ce spui c retorica este simulacrul unei p r i a politicii? SOCRATE: Am s încerc atunci s explic ce este dup p rerea mea retorica. prin natura lui abil în a-i câ tiga pe oameni. mai înainte de a-i r spunde ce este ea.

ea are dou p r i. ci mai degrab de adaptarea metodei hipocratice la studiul ethos-ului. Dup cum se poate deduce din pasajul 456 d-e. nu este înc vorba de doctrina Ideilor. SOCRATE: Ia s vedem: se poate întâmpla ca aceast s n tate s fie numai aparent i nu real ? Iat despre ce este vorba: mul i oameni las impresia c au trupul s n tos. Pe cea care se ocup de . Dup p rerea ta. îns celei care se ocup de corp nu pot s îi dau un nume unic. simuleaz c este arta pe care o uzurp . se divide în patru p r i i. Politica (politike techne) este arta educ rii sufletului uman. Ele se înrudesc întrucât au – medicina cu gimnastica i justi ia cu legisla ia – respectiv acela i obiect. c exist o s n tate proprie fiec ruia dintre ele? GORGIAS: Bineîn eles. GORGIAS: Ai dreptate. Cele dou modalit i gnoseologice opuse definesc aparen a în contrast cu realitatea. 14 54 . i în discursul epideictic al lui Isocrate. Polos este de fa s m combat . ci prin instinct16. nu prin cunoa tere (ou gnousa). afar de cazul i dou arte deosebite. ci f r încetare seduce i am ge te prostia în numele pl cerii.15 Cele patru. pentru c . substituindu-se fiec rei arte. sub denumirea mai generic de philosophia. de i este o singur art a îngrijirii trupului. când de fapt nu se preocup deloc de vreo îmbun t ire. ideea î i are originea într-un loc comun al doctrinei sofistice. mai departe. 15 Prima serie de coresponden e (antistrofe) între artele care au ca obiect natura omeneasc în cele dou componente. Asupra schimbului de bunuri. exist suflet o numesc politic gimnastica c 14 c de fapt nu sunt s n to i. îngrijinduse unele de îmbun t irea trupului. fizic i psihic. prin sim ire (aisthomene). 16 În original.s reu esc. lingu irea observ ce se întâmpl nu d prin cunoa tere. de i în unele privin e difer între ele. Ideea analogiei culturii spiritului. Fiind vorba de dou naturi deosebite. celelalte de a sufletului. exist un corp i un suflet? 464a GORGIAS: Cum s nu? SOCRATE: Consideri. b când de fapt ele nu sunt deloc a a. i medicina. GORGIAS: Sunt de acord. În politic . SOCRATE: S vedem dac pot s ar t mai limpede ce vreau s spun. partea care corespunde gimnasticii este legisla ia. iar cea care corespunde medicinei este justi ia. Dup cum se vede din restul pasajului expozitiv. conform ideologiei vechi a polisului grec. SOCRATE: Eu afirm c exist putin a de a face ca atât trupul.i dea seama cu u urin când este medic sau pedotrib. cu gimnastica apare i în Statul lui Platon. f r ca cineva s . este determinat de func ia analogic comun : crearea s n t ii (fizice i suflete ti) (gimnastica / legisla ie = medicina / justi ie) restabilirea acestei s n t i. formulat în aceia i termeni ca în Platon. cât i sufletul s par s n toase. 180-185. obiectul. deci parte integrant a eticii pentru Socrate i Platon. respectiv al empirismului i al artei în concep ia platonic .

. 19 Dup teoria lui Anaxagoras. neavând o cunoa tere a lucrurilor pe care le ofer . sunt gata de controvers . învecinate. cum sunt. l sându-l s se conduc singur. în el toare.18 Reiese. sofi tii i retorii se întâlnesc în acela i domeniu i în preocup ri comune i nu pot preciza cu ce d anume se ocup . deci. prietene Polos. cu privire la ei. i nu ar veghea s disting buc t ria de medicin . Apari ia lingu irii creeaz o nou serie analogic ce este în eleas nu ca un raport aritmetic. Ca s nu lungesc vorba. ca form a lingu irii. iar b dac nu e ti de acord cu aceasta. 18 17 am gind cu ajutorul formelor i culorilor. dac-ar fi s se concureze medicul cu buc tarul de e fa cu copii sau cu b rba i f r minte precum copiii. trupul ar judeca punând în cump n pl cerile care i-ar reveni lui i lucrurile s-ar petrece conform teoriei lui Anaxagoras19. medicinei i se substituie buc t ria. implica iile mult mai grave ale acestei confuzii de valori. în ce prive te cunoa terea hranei bune i a celei d un toare. face ca oamenii 55 . ci ca o propor ie geometric : gimnastica / g teal = medicina / buc t rie = legisla ie / sofistic = justi ia / retoric . medicul ar muri de foame.c ci pentru tine vorbesc acum – s tinzi c tre pl cere f r s ai în vedere binele. asupra naturii lor. c ele difer prin natura lor. mai mult decât atât. ci de un empirism. Eu numesc art îndeletnicirea care este lipsit de cunoa tere. nu este în stare s se pronun e asupra cauzei specifice lor. ce sus in A se vedea la 521e – 522 a unde se reia textual compara ia. Ai aflat. uitând de cea natural care se ob ine prin gimnastic . a rafin rii vestimenta iei. haosul universal a fost ordonat de ra iunea primordial (Nous) într-un cosmos. . A se vedea reformularea pitagoreic a doctrinei despre Cosmos la 508a. pentru c .ajungând s fie socotit la mare cinste. vulgar s fie sedu i de o frumuse e c artificial . nici ei în i i i nici ceilal i oameni. c ce este g teala pentru gimnastic . În cazul în care sufletul n-ar guverna trupul. Astfel. nemaideosebindu-se cele ce privesc medicina. gimnasticii i se i nedemn de un om liber – care. de cele ale s n t ii i de cele ale buc t riei. d un toare. îns . am s m exprim ca geometrii – poate acum ai s m po i urm ri: g teala este pentru gimnastic ceea ce este buc t ria pentru medicin . este sofistica pentru legisla ie i ce este buc t ria pentru medicin este retorica pentru justi ie.tu doar cuno ti acestea – toate s-ar amesteca laolalt .17Asta numesc eu lingu ire i consider c este 465a o îndeletnicire urât . Polos. Cum spuneam. substituie g teala. medicinei i se substituie buc t ria care se preface a cunoa te hrana cea mai bun pentru trup a a fel c . a adar. în acela i chip. Eu sus in c nu este vorba de o art .

/ i tu un discurs. c ci am tot dreptul. Poate am f cut un lucru absurd nepermi ându. dar dac tiu. e ti liber s te folose ti cum vrei de acest r spuns al 56 . n-ai fost capabil s te folose ti de 466a r spunsul pe care i l-am dat. Iar dac eu nu tiu s m folosesc de r spunsurile tale. desf oar meu. Merit îns îng duin a pentru c . las -m s o fac.. /.i necesar o expunere. i acum. în timp ce eu am desf urat un discurs întreg. nu m-ai în eles..eu c este retorica: ea este pentru spirit e corespondentul buc t riei care se ocup de trup. fiindu.i s vorbe ti mult. vorbind pu in.

Privit ca teorie artistic (ars). 1970. Despre raportul jurispruden ei romane cu retorica vezi Fr. elocutio (expresia). 6). deci în Italia de la sfâr itul secolului al XI-lea2. cuvânt rii fastuoase. Termenul ostentatio î i trage originea de la caracterul fastuos. dac s se retrag sau nu la ar .). Sistemul retoricii antice Dup ce am aruncat o privire asupra evolu iei retoricii. Schema acestuia a r mas neschimbat Inova iile epocii târzii î i puteau afla locul aici. 1946. i numai în privin a ei au fost elaborate reguli complete i exhaustive" (kroll). actio (dic iunea). n. în sensul cel mai general. i aici numai dup reînvierea studiilor juridice. numindu-se acum suasoria sau deliberativa. 259 i 269. elocven a deliberativ (genus deliberativum). în care îl introduce pe Carol cel Mare ca participant la discu ia teoretic . este lauda3. nu era cazul s fie abandonat . Tocmai de aceea f cea obiectul unor exerci ii pe cazuri juridice fictive i era transmis mai departe în mod schematic. Sistemul retoricii antice. Dup n ruirea libert ii grece ti i romane. retorica se compune din cinci p r i: inventio (euristica). Ed.i duc sau nu trupele împotriva Romei dup b t lia de la Cannae. i ea devine în vremea Imperiului un exerci iu colar. i tot astfel o prezint i Alcuin în retorica sa. Univers. se impune o scurt prezentare a edificiului ei teoretic.) 57 . în LITERATURA EUROPEAN Bucure ti. elocven a panegiric sau fastuoas (genus demonstrativum)1. mai jos. dac s . Elevul se transpune în situa ia unei personalit i marcante din trecut i se gânde te la felul în care trebuie ac ionat.215. n. History of Roman Legal Science. Retorica juridic putea avea sens îns numai în rile aderente la dreptul roman. Elocven a deliberativ are la origine cuvântarea politic în adunarea popular sau în Senat. ca Agamemnon. ca Sulla. cump ne te dac s sacrifice sau nu pe Ifigenia. Cf. p. memoria (memoria).4 (în carte. spun deja primele manuale. Cu toate acestea. începând cu epoca elenismului. Elocven a judiciar „a dominat dintotdeauna teoria. 7.85-89 I EVUL MEDIU LATIN (ed. O importan mult mai mare decât a acestor dou feluri de cuvânt ri revenea. ca Hannibal. 3 “Laud i dojan ”. germ. 1948).n. existând o teorie foarte dezvoltat a tehnicii procesuale. Schulz. III. elocven a judiciar î i pierduse aproape întreaga ei semnifica ie. „îndeosebi lauda zeilor i a omului" (Quintilian.Ernst Robert CURTIUS. Astfel. Subiectul ei. dispositio (ordonarea). Ea a c p tat importan 1 2 de-a lungul secolelor. p. p. Obiectul retoricii (materia artis) îl formeaz cele trei feluri de elocven : elocven a judiciar (genus iudiciale.

fiecare cuvântare (inclusiv cea de laud ) are o tez sau o cauz pe care trebuie s o fac acceptabil . 6 Termenul ne-a r mas familiar sub forma de captatio benevolentiae (Cicero. Ele se numesc în latin loci communes. Johannes von Gaza und Paulus Silentiarius. introducerea (exordium sau prooemium) . p r ile IV i V (memoria i actio) ocup de obicei spa iul cel mai restrâns.politic în vremea Imperiului. Konrad Burdach a fost primul care a atras aten ia asupra leg turii cu sofistica nou . Scopul urm rit prin introducere era acela de a-1 face pe ascult tor binevoitor. adic prezentarea st rii de fapt).n. Ele cuprind tehnica practic a expunerii. discursul de consolare. ea trebuie s aduc argumente care s se adreseze ra iunii sau sentimentelor ascult torilor. 128 5 4 58 . 16. De inventione. referindu-se deci numai la acele cuvânt ri care se rostesc cu adev rat. cea de felicitare etc. Alte specii erau: ora ia funebr . asupra c rora nu putem insista. al c rui opuscul a fost tradus de faimosul gramatic Priscian (începutul secolului al VI-lea). cea de nunt . Poezia antic târzie i cea medieval au folosit-o din bel ug5. Dovezi la R. la mântului latin. 3. doritor s asculte i dispus s se lase înv at (benivolus. În esen . Panegiricele latine i grece ti la adresa suveranilor au constituit o sarcin principal a sofi tilor. 4. Asemenea indica ii întâlnim de ex. dup cum va reie i în continuare. 2. combaterea afirma iilor contrare (refutatio). Volkmann. Cât prive te argumenta ia. Lauda suveranului a fost atunci introdus ca o specie aparte. În acest scop. cuvântarea de salut. Dar exist o serie întreag de astfel de argumente. dovada (argumentatio sau i celorlalte feluri de cuvânt ri sau le-a fost probatio). opere de art . ed. oratorul apela la sentimentele ascult torilor pentru a-i aduce în dispozi ia dorit . 1885. Al turate primelor exerci ii ale retoricii se g sesc i indica ii „despre laud ". De la cele trei feluri de elocven trecem acum la cele cinci p r i ale retoricii. „povestirea" (narratio. putând fi dezvoltate i variate ad libitum. Sunt teme abstracte. În încheiere. p. aplicabile în cele mai diferite cazuri.). Abia în epoca târzie se sistematizeaz exact i se pred în coli retorica panegiric sau epidictic . Este meritul lui Hennig Brinkmann (Zu Wesen und Form miettelalterlicher Dichtung. 1912. 21). Din tehnica stilistic a sofisticii noi f cea parte i „zugr virea”4 (descriptio. teoria antic a f cut tocmai în acest domeniu distinc ii foarte rafinate. I. Influen a Hermogene (secolul al II-lea e. docilis6). descriere) artistic de oameni. cea pentru ziua de na tere. attentus. În teoria antic . 2. în germana Fundamental e contribu ia lui Paul Friedländer. 1928) de a fi urm rit mai departe aceast indica ie. Aceast împ r ire le-a stat la baz adaptat ulterior. edificii. Die Rhetorik der griechen und Röman. încheierea (peroratio sau epilogus). Partea cea mai important e cea despre g sirea temei. trecând astfel în rutina înv cuvânt rii panegirice asupra literaturii medievale a fost foarte mare. Ea se împarte dup cele cinci p r i componente ale cuvânt rii judiciare: 1. localit i. 5.

Dup englezescul commonplace sa format mai apoi. topoi cap t o func ie nou . În Antichitate s-au redactat culegeri de asemenea topoi. În schimb. i c îns i poezia a fost retorizat . ea a invadat toate genurile literare. i niciodat prea l murit. pentru care Aristotel cerea o unitate strâns a ac iunii. Teoria despre ordonare (dispositio) a fost tratat de teoreticienii antici destul de sumar în compara ie cu celelalte materii. cuvântul „compozi ie" este o traducere gre it sau o r st lm cire dup compositio. întrucât retorica îi slujea drept teorie literar general .mai veche Gemeinorter. Putem vedea de asemenea cum în Antichitatea târzie apar noi topoi în urma schimb rii climatului psihic. p. în sens strict. Teoria despre topoi . în limba german Gemeinplatz. Sistemul ei ingenios construit devine numitorul comun. 20). îns compositio desemneaz teoria despre a ezarea cuvintelor în propozi ie dup regulile armoniei. Îns noi am v zut c principalele dou feluri de cuvânt ri. C ci dispozi ia fusese anticipat de teoria celor cinci p r i ale discursului. 18).topica . în m sura în care au fost cuprinse i formulate de literatur . Topoi sunt deci la origine mijloace auxiliare pentru elaborarea discursului. 7 59 . pe la 1770. fiind deci supuse unui scop practic. Noi nu putem folosi acest cuvânt. devenind cli ee general valabile din punct de vedere literar i care se extind asupra tuturor domeniilor vie ii. Acum. Criticii moderni au i remarcat adeseori lipsa compozi iei în În semnifica ia sa literar . originar. teoria i tezaurul formelor literare în genere. Ceea ce în elegem noi ast zi prin compozi ie nu are nici un corespondent în teoria literar antic i medieval . întrucât i-a pierdut în elesul. Ea nu a posedat o teorie general a prozei i a genurilor ei. Ea s-a desprins abia mai târziu. doar în epopee i în tragedie. I.a fost tratat în scrieri speciale. care la rândul ei slujea de fir conduc tor euristicii. am mai v zut c tot atunci cuvântarea epidictic a devenit o tehnic a laudei. potrivit oric rui subiect. 300. Aceasta nu înseamn nimic altceva decât c retorica i-a pierdut sensul ini ial i rostul s u originar de existen . i nici nu putea s o posede. cuno tea no iunea de compozi ie. din teoria euristicii (inventio). un topos al elocven ei epidictice: „elogiul str mo ilor i al faptelor lor".7 Antichitatea. De aceea p str m termenul grecesc de topos. A a cum spune Quintilian (V. ele sunt „minele argument rii" (argumentorum sedes). Acesta e fenomenul cel mai bogat în consecin e din istoria retoricii antice. cea politic i cea judiciar . Lessing i Kant le mai ziceau a a. Propozi ia e definit astfel: oratio est compositio dictionum consummans sententiam remque perfectam significans (Keil. Urm rirea acestui fenomen va fi unul din obiectivele analizelor noastre. chiar i cea „clasic ". Pentru a-i l muri sensul. au disp rut din realitatea politic o dat cu pr bu irea polisurilor grece ti i a republicii romane. refugiindu-se în colile de retoric . iat un topos extrem de r spândit: „sublinierea neputin ei de a face fa temei". 10.

În capitolele urm toare vom detalia i îmbog i aceast arm tur teoretic . Ieronim (Scrisoarea 65) observ despre psalmul 44. La Dracontius. cocheteaz dup obiceiul s u cu digresiunea pl cut (voluptuosa digressio) 12 Cf. 11 Cassiodor. Partea a treia a retoricii. destul de încâlcit. atât de mult folosit la timpul ei. Sunt tratate aci alegerea i îmbinarea cuvintelor. i anume acel minimum de no iuni tiin ifice de care e nevoie pentru receptarea problematicii acestei c r i. Predomina punctul de vedere potrivit c ruia cuvântarea trebuie s fie „împodobit ". 1. Stilul ornatus (Quintilian. prin adnot ri marginale la vreun poem. teoria celor trei stiluri12 i în sfâr it figurile de stil. 10 No iunea de narratio poate avea un în eles foarte larg. teoria exprim rii (elocutio).. În loc de cinci întâlnim uneori patru sau ase. 1894.9 Narratio putea servi pentru orice fel de povestire. Am scos în doar ceea ce e mai important în complexul general. Éléments de littérature (1787).306. p.57 urm. Acestora din urm li se dedic adesea manuale speciale. i se aminte te cititorului ordonarea retoric . 64. hic narrationis exordium est. 3) este dezideratul suprem i continu s fie pân în secolul al XVIII-lea. 40.8 Ceea ce putem sesiza ca elemente de compozi ie în poezia antic târzie i medieval provine de fapt în mare parte din succesiunea tradi ional a celor cinci p r i ale discursului. Ea con ine reguli stilistice am nun ite pentru orice fel de expunere scris . O întâlnim i în Evul Mediu. Anthologia latina. p. 9 8 60 . nr. 11. GGN. pentru c e maestru în parola ornata (Inf. Câteodat . ceea ce se explic prin deosebirile existente în înv mântul antic. La fel în Buecheller-Riese. Chiar i în lucrarea lui Marmontel. 21. Virgiliu e trimis de c tre Beatrice în ajutorul lui Dante. Expunerea noastr eviden de pân aici este o încercare de a-l familiariza pe cititorul contemporan cu principalele realit i i cu no iunile de baz ale retoricii antice. I.112 i 115. în RF. de pild (Romulea. 3 : finito prooemio. este cea mai apropiat de în elegerea modern . articolul meu Die Lehrre von den drei Stilen în Altertum und Mittelalter. 1952. 2. VIII.10 Dup narratio putea urma o digresiune (egressus. Diels. Prooemium i peroratio sunt indispensabile oric rei scrieri. i Norden. Variae.. 5). p. se spune: le style de l'orateur et celui du poète a besoin d'être orné. II. excessus)11. 4). II. Poezia medieval s-a folosit din plin de aceast posibilitate.literatura antic . 76). Dante spune despre can onele sale: la bellezza e nell'ornamento delle parole (Conv.

ar fi fost luat în derâdere. acum vreo zece ani. p. Abia dac se mai inea minte o remarc a lui Valéry asupra „rolului de prim importan " pe care îl au în poezie „fenomenele retorice". Gérard Genette se sprijin pe Jean Paulhan. om de litere de un gust remarcabil. 1949.2 Gra ie acestui sprijin oficial. Pour une théorie de l'argumentation et philosophie.U. retorica ar fi moart acum în Fran a". destituiri i reabilit ri. fr. Paris. era moart : cel pu in aceasta era situa ia ei în Fran a. gramaticienii i filozofii. Journal de l'instruction publique constata c „f r protec ia unor regulamente universitare. n. 2 Dup E. Perelman i L. Or. ultima clas de liceu continua s p streze o etichet al c rei rost era din ce în ce mai greu de în eles. Înc din 1836. 1966. ci. Ed. Hadelin TRINON. Se citea cu mai mult sau mai pu in interes str lucita varia iune pe tema „figurilor" a lui Jean Paulhan. Poetic i retoric . revist care n-ar putea fi suspectat ca reac ionar . C ci retorica. Francis EDELINE. la grani ele structuralismului. 4.F. 1967.1-10. Rhétorique et Philosophie. c Retorica va redeveni o disciplin major . Dar chiar i ace tia nu p reau s cread f r rezerve în posibilit ile de resurec ie ale retoricii. Olbrechts-Tyteca. Rhétorique de l’image. E adev rat c mult vreme s-a încercat inerea în via a muribundului: cei mai îndârji i sus in tori au fost în primul rând cei care aveau cel mai mare interes s o apere: scriitorii. 1 61 . citat de Ch. François PIRE. Bucure ti. în Tel Quel. dac nu ca practic . El însu i î i consacr lec iile de la École Pratique des Hautes Etudes analizei Retoricii lui Aristotel i dezvolt în fa a participan ilor la un colocviu de sociologia literaturii idei programatice privind „analiza retoric ". 1964 i L’analyse rhétorique. 1838. în Communications nr. noii critici i semiologiei. p. Introducere. Cercle du Livre Précieux. La Rhétorique au XIXe siecle.3 Aproape în acela i timp. m car ca reflec ie. retorica apare ast zi nu numai ca o tiin de viitor. Roland Barthes noteaz incidental c „retorica va trebui regândit în termeni structurali" i adaug : „acesta e obiectul unor cercet ri în curs". Univers. 1952. istoria ideilor înregistreaz epoci de declin i resurec ii. Magne. Poetic i retoric Ca i istoria politic . Introducere. mai mult. în Cahiers du Sud. Philippe MINGUET. Jean-Marie KLINKENBERG. Cine ar fi sus inut. Les Figures ou la Rhétorique décryptée". Guiraud).31-45. la Demoiselle aux miroirs etc. 295. în Litterature et Société. 1970).1 Cei înzestra i cu mai mult clarviziune nu ignorau faptul c ceea ce fusese desemnat prin acest nume desuet era „dintre toate disciplinele antice cea care merit în cel mai înalt grad numele de tiin " (P. reluat în Oeuvres completes. P. împreun cu alte eseuri pe acela i subiect : La Rhétorique renaît de ses cendres. 3 Roland Barthes.. În 1964. 1974. ca o tiin la mod . La Marque des Lettres. Paris.Jacques DUBOIS. Editions de l’Institut de Sociologie de l’Université de Bruxelles. în RETORICA GENERAL (ed.

p. 44-54.8 /. pronomina ie i altor i nou. Editions du Seuil. 6673. L. În Rhétorique ou les règles de l’éloquence (1730) (Retorica sau regulile 4 Gérard Genette.4 Mai recent. decât un pas. M. citat i comentat de J.” (“Habitations à Loyer Modéré”). Larousse. Kibedy-Varga. Todorov anexeaz studiului s u despre Les Liaisons dangereuses (Leg turile primejdioase) o schi câtorva rarit i. Nu ni se pare c e inutil s num r m figurile de stil chiar i în “H. La rhétorique et l’espace du langage. în Revue d’esthétique. Reluat în Figures. 1966. 5 Tzvetan Todorov. Domairon. cu col i orul s u de peluz . nr. Victor Hugo s-a l udat de nenum rate ori c a pus în derut „tropii încremeni i" („les tropes effarés"). „La Rhétorique et la critique structuraliste". Du Marsais. expoli ie. ar fi o metafor . 1966. în care întregul exist prin parte i în care partea echivaleaz cu întregul prin permutare.5 Consacrând alian a dintre vechi 6 a unui sistem de tropi i figuri La care face loc cu generozitate unor termeni ca ocupa ie. credem c acesta e însu i obiectivul unei retorici generalizate. p.câteva manuale pr fuite (Lamy. A se vedea F.. Le Travail du rêve ne pense pas. ianuarie 1968. I. Tel Quel. cuprinzând în primul rând studiul. Fontanier etc. prezentat de austera revist “XVII siècle”. „marele ansamblu". toamna lui 1964.) pentru a defini sumar „spa iul limbajului". imagine a naturii i a bucuriei de a tr i. Revenirea la retoric se face sim it chiar i în cercurile cel mai pu in deschise solicit rilor momentului: dovada o constituie num rul special “Points de vue sur la rhétorique”. Kibedy-Varga compar Rhétorique et la critique structuraliste (Retorica i critica structuralist ). mai ales. parcurgând tratatele de retoric . Aceste câteva referin e sunt date cu titlu de exemplu.507. mai multe divergen e în privin a obiectului ca atare decât au fost ulterior semnalate. f r nici o îndoial . „Poèsie et langage (XXIV i XXV).7 De la urbanism la psihanaliz nu e. Dar generalizarea trebuie s porneasc de la baze solide.. La originea acestei rena teri a retoricii în Fran a se afl . Lacan va diagnostica o metafor în versul din Booz endormi (Somnul lui Booz) : „Snopul lui era darnic i nu tia ce-i ura" (de fapt. e vorba aici mai degrab de o sinecdoc ) . 7 Henri Lefebvre. i. nr 80-81. 1967. Littérature et signification. 62 . în Het Franse Boek. publicarea în 1963 de c tre Nicolas Ruwet a traducerii Eseurilor de lingvistic general (Essais de linguistique générale).F. despre metafor i metonimie. în Journal des Poètes. Ecrits.26-61. Dimpotriv . p. 1968. ar fi o metonimie. Le Langage et la société „Idées"./ Trebuie s amintim aici c îns i retorica nu a constituit odinioar o disciplin coerent . n. Pentru a da o idee despre voga pe care a cunoscut-o imediat aceast pereche de tropi. ne vom mul umi s amintim c un filozof marxist s-a gr bit s constate prezen a lor în „habitat" : pavilionul de la marginea ora ului. Edeline. pp. 6 A. N. T. fundamental. 1968. Lyotard. Editions du Seuil. 1966.11. f r a b nui c într-o bun zi dr.. 288. 8 Jacques Lacan. 4 i 5. îns . Crevier. p. S-ar falsifica în orice caz imaginea istoric a „artei elocin ei” reducându-i-se obiectul la teoria despre elocutio sau numai la definirea tropilor i figurilor. 1968. Ne gândim mai ales la perioada clasic francez (secolele XVII-XVIII) în care observ m.R. influen a lingvistului Roman Jakobson.

în faza preistoric a lingvisticii. definit ca teorie a argument rii. 63 . Paris. numit dealtfel odinioar leporie. „fost rector al Universit ii din Paris i unul din profesorii de retoric ai Colegiului Mazarin”. Din diverse motive. 1968. p. Autorul trimite la Virgiliu gr m ticul. Nu trebuie s ne mire. încât Aristotel începe prin a constata faptul c ele se confund . autorul unei autorizate Introduceri : Pierre FONTANIER.10 nu acoper întreg cîmpul retoricii.elocin ei). în bune rela ii cu filozofii. singurele capabile s furnizeze unui auditoriu oarecare solu ia unei probleme. cum zicea Fontanier (care î i recomanda Manualul . consacr comentariului tropilor cel mult zece pagini din 650. retorii n-au fost. e valorificat de discursul retoric care trebuie s cucereasc adeziunea. Dialectic . Trebuie îns spus limpede c „ tiin a tropilor". bazat pe opinie. tratatul lui Lamy (1675) începe prin a explica „organele vorbirii” apoi „cuvântul” ca “imagine a gândurilor noastre”: altundeva vorbe te despre „nume substantive i adjective -. între care. Bruges. în primul rând. dac vre i. Collection „Science de l'homme". Astfel.. de la început. Flammarion. 10 Dup Edgard de Bruyne. (Fiecare carte î i are destinul s u. chiar i în leg tur cu aceste considera ii. divor ul e categoric : numai demonstra ia bazat pe eviden va avea drept de cetate în filozofie. F r doar i poate.. Les Figures du discours. La cei vechi. „art a discursului” i Retoric . Aceast insuficien a analizei demersurilor reale ale gândirii i-a determinat pe logicienii contemporani s întemeieze o nou retoric . Gibert. f r a se ocupa de sinecdoc i metonimie. finalitatea declarat a retoricii e aceea de a transmite tehnicile persuasiunii. 117.. demonstra ia dialectic . în alt loc. „art a vorbirii”. vol. Pentru Stagirit. Vocabulaire philosophique (Vocabular filozofic) al lui Lalande nu va cuprinde cuvântul “retoric ” . e datorat 1ui Gérard Genette. despre „puritatea limbajului" sau despre „calit ile substan ei creierului" i despre „cum pot fi dispre uite lucrurile demne de dispre ". din care citeaz în special aeeast defini ie a tropului : „Leporia (. c tropologia. lucrarea lui Fontanier e introdus într-o colec ie intitulat „Science de L'homme". I. reprehensione confunditur” (Rafinamentu1 nu numai c nu se teme s dep easc limitele str mo ilor.) Dup un secol i jum tate de la aparitie. 1946. num rul i cazul numelor" . Olbrechts-Tyteca în opera citat la nota 2. Odat cu ra ionalismul cartezian. în sensul prehegelian al cuvântului. În cele din urm . 9 Habent sua fata libelli.pensioanelor de domni oare în care se înva câteva principii de literatur ")9. Aceast reeditare.. ca i la cei moderni. Etudes d'esthétique médiévale. Leg tura cu dialectica. „art a zicerii frumoase”.) 11 Lacun remarcat i comentat de Perelman i L.) non enim formidat majorum metas excedere sed nulla. care cuprinde i Figures autres que les tropes. este atât de puternic ..11 Ra iunea e incompetent în afara experien ei i a deduc iei logice. alian a dintre Gramatic . articole. conflictul platonician între adev r i aparen . Ideile de argument i auditoriu sunt aici esen iale. e mult mai u or s ironizezi decît s în elegi. dar nici nu este turburat de vreo mustrare...

14 În ce prive te istoria termenului. unul dintre cei care au folosit pentru prima oar termenul. uita i de primii lingvi ti. va deveni posibil în elegerea retoricii nu ca o arm a dialecticii. în perspectiv istoric . în “Revue belge de philologie et d'histoire”.14 Pierre Guiraud. oare. ceea ce îl duce la discutarea statutului metaforei. locul stilisticienii. Olbrechts-Tyteca const în studierea tehnicilor discursive „care permit na terea sau intensificarea adeziunii spiritului la tezele supuse spre acceptare”. el era de-a dreptul incompatibil cu romantismul. Traité de l’argumentation. au sfâ iat retorica tradi ional . în cele din urm . Dealtfel. ignorând cu totul specula iile estetice ale filozofilor germani. revenirea la compromisul clasic. în timp ce poetul recurge la ea din pur pl cere. Aceast sintez nu înseamn bineîn eles. 736-746. ei au abandonat partida. Acest demers era condamnat din chiar momentul na terii spiritului: modern. intuiau c pentru scriitorul modern frecventarea figurilor primeaz asupra rela iei lui cu lumea. când retorica era definit ca arta de a vorbi bine pentru a convinge. F. Olbrechts-Tyteca. pentru c ultimii retori. f r doar i poate. se Chaim Perelman i L. Printre cauzele decaden ei trebuie samnalate. Totu i. Perelman relev îndeosebi rolul ra ionamentului prin analogie. ultimii retori au ezitat în fa a consecin elor propriei lor descoperiri intuitive. La nouvelle Rhétorique. col “Logos”. nu este exclus posibilitatea unei jonc iuni între cele dou tendin e care. Inchista i într-o tradi ie sclerozat . defini ie pe care Lamy o considera redundant . ridiculiza i de scriitori. Notes sur 1'histoire du mot „style". reflec ie asupra func iei poetice. Dar. pentru o concep ie pur literar . Dac manualele târzii. bazat pe func ia conativ a limbajului: tendin a estetic . C ci. P. a se vedea André Sempoux. f r îndoial . Este evident c acestor lucr ri nu le poate fi refuzat calitatea retoricii. iar eficien a ei. Odat abolit ideea c arta este o decora ie suplimentar . preten iile normative ale retoricii clasice. pp. care aminte te acest fapt. cel pu in în principiu.13 Le-au luat. oare. 1961. tendin a logic . au optat. i într-un caz. limitând retorica la studiul procedeelor de expresie („arta de a distribui ornamente într-o oper în proz ”) e. ca acela al lui Domairon (1816). cu care putem acum reînnoda dezbaterea ? Stylistik oder Rhetorik (Stilistic sau retoric ). U. vine doar din capacitatea ei de a distrage.12 Originalitatea i importan a rezultatelor ob inute de ace ti neoretori sunt incontestabile. de a fi creatoare de iluzie. consider c „retorica este stilistica celor vechi". pe m sur ce c p tau con tiin a no iunii de literatur . va spune Novalis. se poate spune c stilistica e retorica modernilor? inând seama de caracterul destul de eterogen al corpusului celor dou discipline.Tratatul publicat în 1958 de Chaim Perelman i L. ci ca un instrument al poeticii. 13 12 64 . pentru simplul motiv c niciodat nu se înva arta de a vorbi r u i c nimeni nu vorbe te decât pentru a capta auditoriul. 1958. i în cel lalt. oratorul nu folose te metafora decât pentru a eluda o contradic ie.

Cu alte cuvinte. dup spusele lui Baudelaire. Henri Mitterand constat c stilistica nu are ambi ia de a ne înv a s scriem. se in conferin e cu acest subiect. pp. la fel ca i semasiologia. astfel. ca un mesaj f r cod. Rozwadowski. n. Cahiers de l'Association internationale des Études Françaises. „Stylistique des intentions et stylistique des effets". cum spunea despre semantic J. lucru care reprezenta. e întotdeauna bizar. i în acest caz „terminologia retoricii vechi e la fel de nepotrivit ca i terminologia gramatical ". Dac frumosul. în orice caz. 71-79. cât i împotriva „tropologiei” retorice. 15 65 .. Mourot. E adev rat c „stilistica.pare c stilisticienii de ast zi nu in prea mult la aceast filia ie. i c . î i trebuie îngustimea unui dasc l de estetic pentru a îndr zni s sus ii c po i s -i prevezi apari iile./ Not m c un larg sector al stilisticii actuale ap r legitimitatea unei stilistici a inten iilor: a se vedea în special J. deoarece efectul unei figuri depinde de context. /. ci de a afla „pentru ce i cum un text este eficient" . în întregime descriptiv . “Se vorbe te despre el. cu riscul de a o denatura. aceast stilistic consider opera literar ca un cuvânt în afara limbii. întotdeauna nea teptat .. c valoarea estetic e în func ie de o structur original .preocupare a stilisticii descriptive -.15 Aceast critic e îndreptat . stilistica lui Bally . scopul vechii retorici. pe drept cuvânt. dar el continu s r mân invizibil”. se scrie. e ceva ce seam n cu «monstrul din Loch Ness». chiar i „structural ”. atât împotriva stilisticii limbii. în stilistica literar nu e vorba de „a aplica operei literare. i chiar dac scopul stilisticii ar fi nu de a studia geneza psihologic sau socio-cultural a operei. clasific ri stabilite a priori". c frumosul e singular. 16. într-o oarecare m sur .pe care Pierre Guiraud o consider tot descriptiv –. Frumosului i se poate doar constata prezen a. Se consider .

Michel FOUCAULT. fr. malefic chiar. trebuie s continui. Acestei nevoi atât de comune. atâtea câte sunt. poate c m-au dus pân în pragul propriei mele istorii. redutabil. în care ceilal i ar r spunde a tept rii mele i din care ar ap rea. 23-28 Ordinea discursului rostit la Collège de France pe data de 2 decembrie 1970 (ed. ciudat nevoie. în fa a u ii care se deschide spre istoria mea. a fi vrut mai curând s fiu înv luit de el i astfel. ciudat lips . eu nu pot continua. 1971). s fiu purtat dincolo de orice început posibil. ca o epav fericit . Eurosong & Book. ca i în cele pe care va trebui s le in aici poate mai mul i ani de acum încolo. Prelegere inaugural Bucure ti. trebuie s spui cuvinte. r mânând o clip în aer. în loc de a fi acela din care provine discursul. în ea i de c tre ea. p. punctul dispari iei sale posibile. unul câte unul. poate c deja cuvintele m-au rostit. profund . trebuie s continui. s -mi pot da seama c o voce f r nume m precede de mult vreme deja. fiindc transform începuturile în momente solemne. a fi vrut s m pot strecura pe furi . n-ar mai trebui decât s m las purtat . a vrea ca aceast ordine s fie în jurul meu ca o transparen calm . a fi mai curând – în voia propriei sale derul ri – o mic întrerupere.” Sunt mul i. le înconjoar cu un cerc de aten ie i de t cere i le impune forme ritualizate ca i cum ar vrea s le eviden ieze mai bine. 13-15. cred. În discursul pe care ast zi trebuie s -l rostesc. ORDINEA DISCURSULUI. s m instalez discret în instersti iile ei ca i cum ea îns i m-ar fi îndemnat s o fac. cei care au o asemenea dorin dorin de a nu trebui s înceap . indefinit deschis . trebuie s le spui pân când ele m vor reg si. o astfel de de a se g si de la bun început de cealalt parte a discursului f r a fi nevoi i s s se considere din exterior ceea ce ar putea fi în discurs singular. mi-ar fi de ajuns atunci s reînnod. În loc s iau cuvântul. dublând dinainte toate cuvintele mele) care s spun : “trebuie s continui. n-a vrea s am de-a face cu ceea ce este tran ant i decisiv în ea. Mi-ar fi pl cut ca în momentul în care încep s vorbesc. s prelungesc fraza.” 66 . Ed. iar eu. Mi-ar fi pl cut s fie în spatele meu o voce (ce va fi luat cuvântul de mult timp deja. adev rurile. m-ar mira ca aceast u deschid . Dorin a spune: “nu a vrea s fiu nevoit s intru eu îns mi în aceast ordine primejdioas a discursului. pân când ele m vor rosti. N-ar mai exista prin urmare nici un început. 1998. institu ia îi r spunde la modul ironic.

în orice societate. nelini tea de a întrez ri lupte. 67 . acea parte a discursului care pune în joc puterea i dorin a. ele privesc. sunt texte tiin ifice. proceduri care joac mai degrab rolul de principii de clasificare. exist multe alte proceduri de control i de delimitare a discursului.i ar ta c discursul este în ordinea legilor. lucruri spuse odat i p strate ca atare. sunt de asemenea acele texte curioase – dac lu m în considerare statutul lor – pe care le numim “literare”. nelini tea privind aceast existen tranzitorie destinat . de distribu ie. r mân spuse i sunt înc de spus. suferin e. întrucât li se atribuie ceva secret i o bog ie de semnifica ii. întrucât chiar discursurile exercit propriul lor control. victorii. nelini tea de a sim i sub aceast activitate – în fond cotidian i cenu ie – puteri i pericole pe care de-abia le putem imagina. dincolo de formularea lor. i discursuri care stau la originea unui anumit num r de noi acte de vorbire care le reiau. Cred c putem izola un alt grup de proceduri. pe scurt. i c . tergerii. dar potrivit unei durate care nu ne apar ine. ansambluri ritualizate de discursuri care sunt recitate în circumstan e bine determinate. putem presupune c exist de obicei. comentariul. primejdia? Evident. deci. dar îl dezarmeaz . i c i s-a f cut un loc care-l onoreaz . Pe scurt. În primul rând. în mod sigur. f r îndoial . domina ii i servitu i ascunse în atâtea cuvinte tocite de îndelungata lor folosire. dispari iei.i institu ia r spunde: “nu trebuie s . f r s fiu îns foarte sigur.” Dar poate c aceast institu ie i aceast dorin nu sunt altceva decât dou replici opuse unei aceleia i nelini ti: nelini tea cu privire la ceea ce este discursul în realitatea lui material de lucru vorbit i scris. “sunt spuse”. de la noi i numai de la noi a primit-o. le cunoa tem: sunt textele religioase i juridice. Proceduri interne. ca i cum. dac se întâmpl s aib o anumit putere. un soi de denivelare între discursuri: discursuri care “se zic” în dev lm ia zilelor i dispar odat cu actul pronun rii lor. Acela despre care am vorbit pân acum se exercit cumva din exterior: ele func ioneaz ca sisteme de excludere. În sistemul culturii noastre. le transform i vorbesc despre ele. Ce este a adar atât de periculos în faptul c oamenii vorbesc i c discursurile lor prolifereaz indefinit? Unde este.i fie fric s începi. de aceast dat ar fi vorba de a st pâni o alt dimensiune a discursului: aceea a evenimentului i a hazardului. c nu exist nici o societate care s nu dispun de povestiri majore ce sunt repetate i supuse varia iei. discursurile care în mod indefinit. Presupun. texte. c veghem demult asupra apari iei sale. întro anumit m sur . suntem cu to ii aici pentru a. Formule. de ordonare.

prin nesfâr ite explica ii de text. exegeza juridic este foarte diferit de comentariul religios. masa discursurilor care se repet . func ia r mâne: principiul unui decalaj este mereu repus în joc. pentru care cel mai neînsemnat enun era. în ceea ce se nume te – în mod global – comentariu. adic simpla 68 . Dispari ia radical a acestei denivel ri nu poate fi niciodat decât joc. se înce o eaz i i dispar în timp ce. permanen a lui. ca text prim. pe de alt parte. Pentru moment a vrea s m limitez la a indica faptul c . Angoas a acelui bolnav al lui Janet. sau înc . joc al unei critici care ar vorbi la infinit despre o oper care nu exist . Pe de o parte. “Când m gândesc. ca i cuvântul evangheliei. comentariul nu are alt rol. nici absolut. prin Ulysse de Joyce. de cealalt parte.Este sigur c acest decalaj nu e nici stabil. ia forme multiple i divergente.spunea el de îndat ce citea i asculta ceva – când m gândesc la aceast fraz care va disp rea în eternitate i pe care poate nu am în eles-o pe deplin…” Dar cine nu vede c aici e anulat doar unul din termenii rela iei i nicidecum raportul însu i? Raport care se modific neîncetat de-a lungul timpului – raport care. comentariul trebuie s spun pentru prima dat ceea ce totu i era spus. anumite comentarii vin s le ia locul. utopie i angoas . Potrivit unui paradox pe care îl disloc mereu. t inuitor de inepuizabile comori de sens. oricare ar fi tehnicile întrebuin ate. Dar. poate c nu e nimic altceva decât ceea ce era aceast repetare în punctul ei de pornire. decalajul dintre textul prim i textul secund joac dou roluri care sunt solidare. pe de o parte. Multe texte majore se tulbur . De i valorile i se schimb mereu. meritând a fi relansat. statutul s u de discurs mereu reactualizabil. gloseaz comenteaz . a discursurilor fundamentale i creatoare i. . resursele t inuite i bog ia esen ial care îi sunt atribuite. Nu se poate spune c ar exista. una i aceea i oper literar poate da na tere unor tipuri de discurs foarte diferite: “Odiseea”. Joc borgesian. al unui comentariu care nu va fi altceva decât reapari ia cuvânt cu cuvânt (dar de data aceasta solemn i a teptat ) a ceea ce este comentat. comentat la nesfâr it. el permite construirea de noi discursuri (în mod indefinit): proeminen a textului prim. uneori. absolut nou i inocent i care reapare cu toat prospe imea pornind de la lucruri. într-o epoc dat . decât acela de a spune în sfâr it ceea ce era articulat în t cere acolo. nici constant. reînceput. de la sentimente i de la gânduri. categoria dat odat pentru totdeauna. toate acestea întemeiaz o posibilitate deschis de a vorbi. sensul multiplu i ascuns pe care consider c -l de ine. Fream tul indefinit al comentariilor este determinat interior de visul unei repet ri mascate: la orizontul ei. Vis liric al unui discurs care rena te în toate punctele sale. i s repete f r încetare ceea ce totu i n-a fost niciodat spus. dar pe care nu-l poate evita niciodat . prin traducerea lui Bérard. e repetat într-o aceea i epoc .

tiu bine c mi se va spune: “Dar aici vorbi i de acel autor pe care critica îl reinventeaz ulterior. atribuindu-i o func ie special : prin comentariu este permis spunerea a ceva diferit de textul însu i. În schimb. dup ce survine moartea i când nu mai r mâne decât o mas încâlcit de scrieri indescifrabile. Începând cu secolul al XVIII-lea. dar nu de autor. e necesar atunci pu in ordine în toate acestea. În ordinea discursului tiin ific. atribuirea unui autor era indispensabil . circumstan a repet rii.i lege textele de via a personal . unui efect. Autorul este cel ce d nelini titorului limbaj al fic iunii unitatea. Se considera c o propozi ie î i datoreaz chiar i valoarea tiin ific direct autorului. limbajul cotidian care dispare la fel de repede precum apare. într-un anume fel. ca unitate i origine a semnifica iilor acestora. sunt necesare un proiect.literatur . toate acele drame i comedii care în Evul Mediu erau l sate s circule într-un anonimat cel pu in relativ. în Evul Mediu. toate acele poeme. aleatoriul sunt transferate prin intermediul principiului comentariului de la ceea ce s-ar risca s se spun c tre num rul. tiin – se vede c aceast atribuire nu joac întotdeauna acela i rol. Exist pretutindeni în jurul nostru o mul ime de discursuri care circul f r a. acest 69 . Cred c exist un alt principiu de rarefiere a unui discurs. în ordinea discursului literar ( i începând cu aceea i epoc ) func ia autorului s-a consolidat f r încetare: toate acele povestiri. Noul nu const în ceea ce e spus. filosofie.i datora sensul i eficacitatea unui autor c ruia s -i fie atribuite. ci în evenimentul reîntoarcerii sale. punctele nodale de coeren . Multiplicitatea deschis . Acest principiu nu ac ioneaz peste tot i nici în mod constant. El este pân la un anumit punct complementarul primului: în eles. cine le-a scris. ci ca principiu de grupare a discursurilor. masca. c ci reprezenta un index de adev r. iat c acum sunt puse în discu ie i li se cere s spun de unde vin. o coeren . Dar în domeniile în care este o regul ca textelor s li se atribuie un autor . inser ia în real. forma. o tematic pe care le pretindem de la con tiin a i via a unui autor. de istoria real care le-a v zut n scându-se. aceast func ie s-a estompat din ce în ce mai mult în discursul tiin ific: ea nu mai func ioneaz acum decât pentru a da un nume unei teoreme. ca sediu al coeren ei lor. de experien ele tr ite. ce-i drept cam fictiv. des vâr it – s fie însu i textul. desigur. unui exemplu. i se cere s . re ete tehnice care se transmit în anonimat. unui sindrom. nu ca fiind individul vorbitor care a pronun at sau a scris un text. Se cere ca autorul s dea seama de unitatea textelor care sunt adunate sub numele lui. dar cu condi ia ca ceea ce e spus – i. i i se cere acestuia s dezv luie (sau m car s posede) sensul ascuns care le str bate. Comentariul conjur hazardul discursului. decrete i contracte care au nevoie de semnatari. Dar aceasta nu-l împiedic pe autorul real s fi existat într-adev r.recitare.

scriitorul î i decupeaz profilul înc tremur tor al operei pornind tocmai de la o nou ipostaz a autorului. ceea ce schi eaz chiar i cu titlul de ebo . i ceea ce va l sa nescris – pentru c nu este interesant – tot acest joc al diferen elor este prescris de func iaautor. fie modificat de autorul însu i. persoana care începe s scrie un text la orizontul c ruia bântuie o virtual oper . desigur. Dar cred c . Comentariul limita hazardul discursului prin jocul unei identit i care avea forma repet rii i a aceluia i. aducând în ele geniul s u ori dezordinea sa. absurd. cel pu in de la o anumit epoc încoace. Principiul autorului limiteaz acela i hazard prin jocul unei identit i care are forma individualit ii i a eu-lui.” A nega existen a individului scriitor i inventator ar fi. în tot ceea ce spune în fiecare zi. C ci el poate foarte bine s r stoarne imaginea tradi ional pe care o avem despre autor: în tot ceea ce ar fi putut spune. 70 . reia pe cont propriu func ia autorului: ceea ce scrie i ceea ce nu scrie. de ciorn provizorie.om care izbucne te din mijlocul tuturor cuvintelor uzate. în fiecare clip . Aceast func ie este fie preluat din epoc .

care propune revalorificarea mo tenirii antice. ca i Rena terea cea mare sunt exemple îndeob te cunoscute. cunoa te o amploare crescând . de care nu s-ar putea deosebi decât cel mult prin aspectele ei negative. Totu i. Una. Ceea ce nu poate fi negat în aportul Rena terii i umanismului corespunz tor este minimalizat sau pus cu mai mult sau mai pu in abilitate pe seama Evului Mediu. micile “rena teri” medievale. Rena terea nefiind altceva decât o prelungire a epocii de mijloc. mi carea mai veche. Ed. Rhetorica rediviva. Sofistica a doua. mi carea pentru revalorificarea culturii antice n-a ie it nici ast zi din domeniul generalit ilor seduc toare care o caracterizeaz chiar de la început. În linii mari. antiquariismul. 11-37 Rhetorica rediviva Revalorificarea mo tenirii culturale cu scopul de a stimula progresul sau de a evita o r sturnare a ordinii stabilite este un procedeu str vechi. dar se întâlnesc cu primii în concluziile generale ale operelor lor. dou solu ii bazate pe revalorificarea mo tenirii culturale î i disput întâietatea. în cea latin . p. în RETORICA I NEORETORICA. în cultura greceasc . EVOLU IE. eforturile partizanilor ei n-au avut alt rezultat în afar de i în aceast privin pu ine sunt metodele 71 . ci i pentru om i umanitate în general. PERSPECTIVE. pentru a se pune cap t sau m car pentru a se mic ora criza în care se zbate cultura burghez . GENEZ . aceast mi care este cunoscut sub numele de neospiritualism. Prestigiul unor militan i de mare merit. îi confer aureol i contribuie la atragerea sprijinului activ al tuturor celor pentru care reîntoarcerea la “spiritualitatea medieval ” reprezint o primejdie nu numai pentru ordinea stabilit . De la Winckelmann i Goethe la Stenzel. i ele dovedesc c cu adev rat noi. concentrând în acela i timp aten ia asupra aspectelor negative ale Rena terii i umanismului renascentist. Ea este propagat de reviste cu autoritate i num r adep i de mare prestigiu. ceva mai nou . Jaeger i Marrou.1973. propune revalorificarea mo tenirii medievale. Bucure ti. În ciuda intensei activit i pentru reabilitarea i revalorificarea spiritualit ii medievale.Vasile FLORESCU. care nu sunt întotdeauna numai medievi ti celebri prin erudi ie. care nu se m rginesc la erudi ia filologic sau la istoria i filozofia culturii. O cercetare cât de fugar ne aduce la observa ia c ast zi. Academiei Române. ci i gânditori care au alte puncte de pornire. cu scopul declarat de a opera o a a-zis “demitizare” în con tiin a publicului larg. mai precis a scolasticii i a tomismului.

iluminismului i romantismului. nu mai este pentru nimeni posibil azi. nu tranzitorii. a a c nimic nu îndrept e te dispre ul i uitarea care au înv luit-o datorit atacurilor necru toare la care a fost supus din partea empirismului. tehnica afi ajului etc. Ea poate fi i în teoria cunoa terii. Ceea ce este clar în aceast mi care este convingerea tuturor c lumii greco-latine i se datoreaz cuceriri definitive. c ci o restitutio in integrum. mi carea neoretoric urm rit nu numai în logic general . mult mai important decât s-a crezut. Mai mult: corpusuri de norme empirice.i pricinui suferin . Promotorii ei nu afi eaz o idealizare a lumii greco-latine. în stilistic politic este impresionant ca amploare. – sau la propagand i religioas . Dup ei. Pentru adep ii acestei mi c ri. De i recent . aceast disciplin uitat în vremea noastr . ale geniului uman. ale acestor direc ii. lumea capitalist nu mai poate concepe neoclasicismul sau neoumanismul ca orient ri apte de a se impune i de a influen a într-un fel oarecare dezvoltarea tiin elor sociale.acela de a propune o imagine mereu corectat a Antichit ii. iar altele merit s fie reluate i adâncite spre folosul filozofiei i multora din restul tiin elor sociale. în rare cazuri. Aceasta 72 . O parte din aceste cuceriri se adeveresc a fi i ast zi utile. disensiunile se adâncesc i mai mult. Dar ce anume s lu m din cultura antic i cum s folosim ast zi acest tezaur? Iat întreb ri la care nici teoreticienii neoclasicismului. a a cum o visau unii dintre umani tii Rena terii. care încearc i chiar a reu it s ias din domeniul generalit ilor seduc toare. se încearc o schi are de program sau se propune vreo metod . O cât de sumar investiga ie în aria semantic a termenului retoric ne duce la constatarea c amploarea mi c rii poate fi urm rit afirmarea romantismului în literatur i în adâncime. astfel c discu iile nu duc la nici un rezultat practic. în lingvistica i în critic literar . retorica nu ofer un ideal formativ. tind s devin revalorific rii i dezvolt rii unora dintre cuceririle vechii retorici. nici cei ai neo-umanismului n-au r spuns în mod satisf c tor. dar atât de caracteristic pentru antichitatea greco-latin . Se tie c lupta pentru s-a dus sub lozinca “libert ii în art ”. Este mi carea pe care am putea s o numim neoretorica. O dat intrat în faza “consuma iei excesive”. i c omenirea nu se poate dispensa de ele f r riscul de a se înstr ina de sine îns i i de a. Exist totu i o mi care independent de cele la care ne-am referit mai sus. i nici un re etar destinat oratorilor i apoi oric rui mânuitor al prozei. ci se limiteaz la revalorificarea retoricii. cum sunt tiin e în cel mai riguros sens al termenului datorit cele referitoare la reclama comercial – marketing. ci i în filozofia dreptului. cum oferea în Antichitate. Când. pentru epoca medieval i pentru cea rinascimental . dar inoperante. retorica ofer un corpus de cuceriri de un alt ordin. cum a fost cazul pentru Antichitatea târzie.

accep iunea peiorativ devine dominanta ariei semantice a termenului. precum i pe acela al lui Pierre Guiraud ca mai semnificative i mai cunoscute. 1950. Curtius. pentru un Louis Bréhier. Ed. care dep e te aspectul de episod în concuren a dintre coala literar romantic i cea clasic . iar tonul lor este departe de a fi re inut. Singura constrângere admis era aceea a gramaticii. fiindc pur i simplu n-o mai cunoa tem i c am devenit ni te barbari. r mâne central doar pentru o parte a publicului larg. R. pentru un filolog i istoric al culturii ca E. s-au înmul it brusc în ultima vreme. re inem pe acela al lui H. 333 2 1 73 . printre care retorica de inea locul de frunte. rarissime i timide pân în preajma ultimului r zboi mondial. Le Monde byzantin. vol. Renan o numea l’art prétendu de bien dire i la seule erreur des Grecs. În 1947. poetica. explicând înfrângerea din 1871 i prin prec derea care i se acordase în coala francez . p. . Din numeroasele exemple pe care le avem la îndemân . decaden . R. Albin Michel. caracterizat de prec derea acordat disciplinelor literare. Curtius. Totu i. Francke. care începuse s se afirme în perioada de ascensiune a burgheziei în dauna concep iei “formaliste” (Formalbildung). adic de stilul afectat. a c rei doctrin literar era cu ostenta ie fundat pe antiretoric . pe care. Ed. “Pentru noi.presupune abolirea tuturor regulilor codificate de retoric i acolitul ei. Paris. Calman Lévy Editeurs. p. Aceasta. bombastic i de a a-zisele “envolées lyriques” proprii mai tuturor scriitorilor care apar in acestei coli. le-au avut celelalte arte: s ne Discours et conférences. care avea s fie scoas din înv i chiar mânt în mai toate rile. În mod firesc. 71-89. încât a dat na tere unei complete r sturn ri semantice a termenului. accep iunea peiorativ . în alte epoci clasice. 1935. C tre sfâr itul secolului trecut. Guerre à la rhétorique et paix à la grammaire proclamase Hugo. Aprecierile favorabile. iar în 1950. dominant pân acum dou decenii. 1954. Berna. 137 E. III. i cu acesta declan ase procesul deprecierii unei discipline care dominase cu autoritate literatura francez de pân atunci.2 Dispre ul pentru aceast disciplin ajunsese atât de mare. deprecierea retoricii cap t o semnifica ie mai larg . Die europäische Literatur und lateinisches Mittelalter. Paris. aceea de “instrument periculos” nu con inea nici o exagerare. Pân mai de curând se vorbea de “retorismul romantic”. poate. modernii. aprecierea de “maculatur ” i “fantom înfior toare” înc mai corespundea unei st ri de fapt. Privit din acest punct de vedere.1 Afirma ia lui Renan reflect consecin a succesului concep iei formative “realiste” (Realbildung). retorica este sinonim cu artificiu. Trebuie s compar m retorica cu alte sisteme de conven ii. de “retorica romantic ”. Marrou.scria Marrou -. fiindc au ap rut în lucr ri de mare circula ie. p. I. nesinceritate. Louis Bréhier. Retorica devine o disciplin inutil d un toare.

la acelea ale armoniei în muzica noastr de la Bach sau Rameau la Wagner. P. p.. dintre toate disciplinele antice. Noile dic ionare filozofice. Dac în 1952. dar cea mai surprinz toare de care avem cuno tin 3 4 o prezint marea H. unui Navarre sau unui Grierson? Reabilitarea retoricii se datoreaz în special filozofilor. Paolo Rossi repro a lui Guido de Ruggiero c întruna din principalele sale lucr ri expediaz problema retoricii rinascimentale în numai opt pagini. de i ei alc tuiesc o categorie de cercet tori care n-au neglijat niciodat aceast disciplin . Parelman deplângea faptul c termenul retoric nu este înregistrat în celebrul Vocabulaire de philosophie al lui Lalande. 24.U. Paris. cea care merit cel mai mult numele de tiin : amploarea observa iilor. ast zi situa ia este alta.F. cel datorat lui Ferreter Mora. ce datoreaz neoretorica unui Volkmann. de i nu neg m c reabilitarea retoricii este pentru unii dintre partizanii ei doar o mod . Olbrechts-Tyteca. Perelman i L. cu siguran . Paris. care înc nu a înregistrat termenul în edi ia din 1968. adic tocmai adversarilor care au comb tut-o cu înver unare timp de peste dou milenii. ca i acela al lui Dagobert D. dar i denominator comun între toate spiritele acestei civiliza ii”3. Pentru Pierre Guiraud. dac . cum sunt. era firesc ca dorin a de revalorificare a retoricii s fie resim it de numero i gânditori. La Stylistique. în 1956. desigur. numeroase i f cute de personalit i care s-au ilustrat în diferite domenii de cercetare. Dup afirma ii ca acestea. de pild . importanta Enciclopedia filosofica. “…Retorica este altceva decât un simplu m nunchi de reguli. Sunt. 306-307 Pierre Guiraud. se gr besc s o înregistreze în ultimele edi ii.). ea este. Îns ceea ce trebuie s re inem deocamdat este faptul c nu filologilor clasici ti se datoreaz acest reviriment retoric i nici autorilor de manuale de stilistic . Excep ie face Lalande. Runes “and 72 autorities”. ea este expresia unei culturi (. Ch. fapt care s-a i întâmplat. precizia defini iilor i rigoarea clasific rilor ei constituie un studiu sistematic al resurselor limbajului. Formalism. Este de la sine în eles c nu dorin a unora a declan at revirimentul retoric la care asist m. 1967. întrerupt în mijlocul unei fraze. p. Cauzele sunt numeroase i adânci. unui Baldwin. În definitiv. la acelea ale versifica iei înc . Historie de l’éducation dans l’antiquité. frivolitate. Ed.gândim la legile perspectivei în pictur . 29 74 . ultima pe care o cunoa tem. Marrou. Retorica a devenit pentru mul i o cale de a scoate filozofia din impas i de a oferi baze mai favorabile adâncirii rela iilor interdisciplinare. i alte excep ii. du Seuil. al c rui echivalent nu se vede nic ieri în restul cuno tin elor umane ale vremii aceleia”4. acordat lucr rii Rhétorique et Philosophie semnat de Ch. foarte consultat în lumea anglofon . I. Ultimele rânduri scrise de Emile Bréhier au fost prefa a...

Vasile Florescu. Instituto Caro y Cuervo. Macrea men ine confuzia dintre retoric i stilistic . în elegând prin stilistic nu chiar o retoric tout court. neoretorica nu e decât o etichet nou pentru o disciplin veche. nr. Introduccion a la estilistica. “în urma cu un an i cu o idee”5. Reflec ii fugare pe marginea unei enciclopedii filozofice. 388-391 6 Apud Guiraud. Dar retorica e nu numai analiza i gramatica expresiei literare. Redactorii ei n-au sesizat adânca noutate pe care o reprezint apari ia atâtor lucr ri de mare prestigiu consacrate teoriei argumenta iei i înfiin area de catedre speciale de argumenta ie i retoric la mai toate universit ile occidentale. iar Worcester de o treatise on style.. la mod de 5 Cf.”7 Cazul citat mai sus nu este unic. proprii veacurilor trecute. d inuie i azi. iar din cât s-a scris numai anumite capitole sunt valabile. în plin avânt neoretoric. ba înc nu mai deosebe te disciplina noastr nici m car de poetic : „Poetica sau retorica. D. în „Revista de filozofie”. cu merite excep ionale. cit. S-a înr d cinat ideea c retorica a fost ceea ce în epoca modern se în elege prin stilistic . Pu ini tiu azi ce este de fapt aceast disciplin . ba înc i la noi. din 3 august 1972) 75 . c ci. adic de retoric 6. p. tom. la facult ile de drept studiul logicii i al retoricii este obligatoriu. c ci punctul de vedere care a dominat a fost cel îngust filologic. Stil i expresivitate poetic . ci o nueva retórica. cit. Munteanu. Bogota.. 6). Bucure ti. caracterizat totu i de neoretoric : “…Retorica studiaz genurile. 6 7 Cecilia Hernandez de Mendoza. Deocamdat semnal m faptul c se face abuz de termenul retoric i c erori i confuzii flagrante. i mai ales stilisticienii i adep ii unei anumite orient ri caracteristice criticii literare occidentale se fac vinova i de men inerea unui surprinz tor climat de confuzie. p. Rhetorica rediviva este una dintre caracteristicile cele mai importante ale culturii actuale. adic de stilistic . ea este i un tratat de compozi ie. Pe parcurs vom oferi i alte exemple care dovedesc c . Aceea i îngust în elegere a retoricii o g sim i la Guiraud. începând cu 1971. A adar. este totu i în unele privin e. pentru unii.Encyclopedie of Philosophy. 1967). împiedicând afirmarea complet a elementului pozitiv pe care îl comport neoretorica. publicat sub direc ia lui Paul Edwards de c tre Mac Milan Company (Londra – New York. Vom ar ta la locul cuvenit ce ni se pare valabil i nu în aceast vast ac iune de reabilitare. nr. 16. stilurile i figurile /…/. op. p. „La stylistique est un rhétorique moderne sous sa double forme: une science de l’expression e une critique des styles individuels” (op. Explica ia o g sim în faptul c istoria acestei discipline n-a fost complet scris . disciplin cu o vechime de peste dou mii de ani… Ea (cartea recenzat ) face i un succint istoric al poeticii române ti. pe care o define te în cel mai tradi ional mod cu putin în aceast epoc . 1969. a a cum s-a remarcat de c tre mul i recenzen i. Aceast monumental lucrare. Heiling de praktische Rhetorik. 3. 1962. sub numele modern de stilistic … („România literar ”. Dup aproximativ 160 de ani. Novalis vorbea de Stylistik oder Rhetorik. Recenzând cartea lui t. ca Novalis i Worcester. ale c rei propor ii înc n-au atins punctul culminant. 32. o distins cercet toare latino-american face aceea i confuzie. p. 61-63.

Isocrate. Hermagoras. ca s nu ne oprim decât la principalii autori de tratate sau numai teoreticieni. Platon. Cea mai pregnant formul este aceea pe care a impus-o Quintilian: ars sau scientia bene dicendi. Formule ca apte dicere sau recte dicere. marcheaz o deplasare vizibil a interesului spre comunicarea propriu-zis i mai ales spre mijloacele prin care ea se realizeaz . i ele numeroase în faza incipient a perioadei respective. raportat de Quintilian. dar nu definind retorica. practic. Persuasiunea apare rar ca not a defini iei. Orat. Bene se refer atât la rezultatul comunic rii. 21). alegerii. faptul c nucleul no iunii de retoric sau a a-zisul officium oratoris. Pentru sesizarea ansamblului problemei vom face o anticipare. reducând diversitatea la o unitate riscul este minim. cu mici diferen e. adic cu dominante implica ii 8 Ars inventrix et judicatrix et enuntiatrix decente ornatu. care fac ca o comunicare s fie perfect . Notarea persuasiunii ca element fundamental al actului retoric mai apare la compilatori. persuasiunea este men ionat ca obiectiv posibil – in quoque potest – nu obligatoriu. Ele se pot grupa îns în trei tipuri. mai precis tiin ifice. retorica devenind deci mai mult o art a vorbirii elegante – ars pulchre loquendi.”8. reductibile fiecare la câte o formul mai pregnant . cât i la calitatea ei estetic . i riguroas . XV. exprim rii cu ornamente convenabile. care. nu empirice. dar care a circulat mult în Antichitate i ca fiind a lui Isocrate. ci pornind de la faptul c de-a lungul celor dou milenii i jum tate care s-au scurs de la constituirea ei. care poate servi la a convinge. fie numai în cel politic i judiciar. cum sunt Cassiodor i Isidor din Sevilla. caracterisitic frazei postciceroniene pân la scolastic . îl constituie persuasiunea. Al doilea tip de defini ie. Prima defini ie este aceea de „creatoare a persuasiunii” pe care Platon o atribuie lui Gorgias. În celebra defini ie a lui Theodor din Gadara. viziunea istorist a acestei probleme este foarte susceptibil de a gre i. Desigur. accentul c zând pe mijloacele care fac ca un discurs s fie perfect estetice te.acum. care a circulat mai mult i care reflect una dintre cele trei faze mari ale istoriei acestei discipline. i nici obiectul ei nu este amintit prea des. Ariston. Dar în cazul de fa cititorul se va convinge singur c afirma ia noastr nu este exagerat . 76 . Eudor. sunt treptat-treptat umbrite de bene dicere în sensul de pulchre. de unde concluzia gen La Palice: nu po i în elege neoretorica dac nu tii ce a fost cu adev rat retorica. Aristotel. quod in quoque potest sumi persuabile… (Inst. s-au propus sute de defini ii. Retorica este deci: „arta inven iei. ba înc i mai târziu.. Apollodor i Cicero. fie în toate domeniile de activitate.. Retorica nu mai este sau este mai pu in o art a persuasiunii. II. au notat. n-a existat niciodat . adic ansamblul de reguli tehniciste. de i înc din vremea lui Quintilian s-au formulat îndoieli serioase asupra acestei atribu ii..

teoreticienii acestei epoci opereaz o vizibil deplasare a disciplinei noastre din aria filozofiei în aceea a problematicii literare propriu-zise. Promovând ornarea ca not esen ial a no iunii de act retoric. cum î i intitula manualul un A. et toute sa entention est a dire paroles en tel maniere que l’en face croire ses dis a ceaus qui les oient”. dialectica inva adev rul. Dar toate aceste voci sunt numai aparent discordante. a a cum o va defini Heiling în Iat cele dou versuri pe care le transcriem cu indicarea în paranteze a elementului suprimat în original: Gram(atica) loquitor. A treia defini ie este aceea de ars ornandi. Aceasta ar motiva nu numai excluderea lui bene – bien din defini ia tradi ional . History of Classical Scholarship. mus(ica) canit. Sunt. Trecând peste alte câteva excep ii nesemnificative. în eleas i atunci ca enarratio poetarum. c ci ele nu fac altceva decât s repun în circula ie locuri comune ale retoricii antice. foarte des întâlnit în Evul Mediu i chiar mai târziu. aritmetica num r . În unele manuscrise. Oratorianul protesteaz împotriva definirii retoricii ca art de bien dire pour persuader pe motiv c nu exist „art ” care s te înve e s nu faci bine ceva. În celebrele versuri mnemotehnice care enumerau artele liberale i expuneau în modul cel mai succint cu putin 18379. ar(rithmetica) numerat. Bertolotti (Bergamo. La începutul secolului nostru. ceea ce arat c ea a devenit o stilistic practic .G. 9 77 . dia(lectica) vera docet. 149. p. intitulat foarte sugestiv L’art de parler. 1921. din ordinul oratorienilor. Cambridge. ci i renun area la inutila indica ie privind persuasiunea. ge(ometria) ponderat. 1922). i c unica func ie a limbii este ob inerea acordului ascult torului la tezele vorbitorului. Brunetto Latini o define te astfel: “rectorique est une science ki nous ensegne bien. ceea ce arat c retorica este confundat cu gramatica. Bourdaloue i Le Gras insist . autor al unei lucr ri intitulate La persuasione e la retorica (Firenze. adic „gramatica vorbe te. problematizând mai mult decât al ii asupra implica iilor etice ale artei oratorice. Cam în aceea i epoc . un autor italian pe nedrept uitat – Giuseppe Prezzolini. f r s reu easc s modifice soarta acestei discipline. autor al unui celebru tratat. a lui Père Lamy (Bernard). în loc de rhet verba colorat întâlnim rhe verba ministrat. vom reaminti pe aceea din 1675. 1926). rostul fiec reia. as(tronomia) colit astra. la fel i un alt precursor nedrept it de istorie cum este Carlo Michelstaedter. i în aceast perioad unele voci discordante. în tratate nu de prea mare autoritate. muzica cânt . L’arte di persuadere. desigur. rhet(torica) verba colorat. i passim). astronomia studiaz stelele” (Detalii la J. Sandys.filozofice. E. 1906 – tia c retorica este ceva mai mult decât arta care arat Come adornare il mio pensiero. retorica este indicat astfel: rhet verba colorat. asupra interdependen ei dintre bien dire i persuader. retorica împodobe te cuvintele. plainement et parfaitement dire es choses communes et es privées.

1759). de i ea este. pe care era fundat epidictic : anume c actul comunic rii poate fi simultan i fapt de art . Vom da detalii mai ample în capitolul IV (în carte.P. officia eius est sine vitio dictionem prosalem metricamque componere” (Inst. când sinonimia acestei discipline cu stilistica – în terminologia epocii respective. La Cassiodor. este definitiv încheiat în Evul Mediu. nu numai cantitativ. pentru care arta ca art este susceptibil de p cat – ars inflat. vorbitorul inând s arate nu numai ce dore te din partea ascult torului.) 78 . a a cum rezult din defini ia lui Dionisie Tracul. În lingvistica general critica literar recent – new criticism – i la nouvelle critique –. Exemplul cel mai gr itor îl ofer tratatul din 1805 al lui Domairon. Lucrarea lui R. Dar chiar dac am multiplica exemplificarea. p rintele ei. ci i o teorie literar cu ample preocup ri de critic i interpretare a marilor oratori. este istoria literar .Pozi ia lui Lamy. f r îndoial . Bourdaloue i Le Gras nu reflect numai o îngust în elegere a func iei limbii sau numai atitudinea tradi ional a teoreticienilor cre tini. Dup câte tim. 2). pe care autorul o prezint drept ouvrage utile aux poètes et aux orateurs (Lyon. întrep trunderea dintre gramatic – azi am zice „stilistic ” – i retoric este atât de puternic . Les épithès françaises rengées sous leurs substantifs. c ci în istorie nu cantitatea de documente care atest un fapt este sursa caracterului s u de fapt istoric. istoria acestei discipline. s-a vorbit 10 Înc de la constituirea ei ca disciplin sistematic . încât separa ia este dificil : “gramatica vero est peritia pulchre loquendi ex poetis illustribus auctoribusque collecta. În elegerea retoricii ca ars ornandi în epoca la care ne referim este covâr itoare i în sens calitativ. II. A adar. În linii mari. care i-a început lunga ei carier ca disciplin filozofic .P. pozi ia aceasta r mâne izolat . fapt redescoperit cu brio azi de Roman Jakobson i noua critic francez . gramatica nu a fost numai o tehné a scris-cititului.Daire este destinat s u ureze la maximum a a-zisa ornare. nu poate fi vorba de o neoretoric propriu-zis . procesul literaturiz rii retoricii. I.. început înc din epoca postciceronian .Daire. cercet torii recen i ai tratatelor franceze de retoric n-o citeaz . Ea reflect i o surprinz toare neîn elegere a uneia oratoria dintre cele mai indiscutabile cuceriri ale retoricii vechi. oferind baze noi pentru adâncirea rela iilor interdisciplinare. 1). un fel de „art a Glycerei”: l’art de distribuer des ornaments dans un ouvrage de prose. ci i s atrag aten ia acestuia asupra felului în care este el solicitat. Retorica a devenit o tehne a decora iei. adic semnificativ. IV. unul dintre cele mai semnificative fapte pentru istoria retoricii. c ci în acest domeniu exist o continuitate.n. Numai în aceast perioad au fost posibile lucr ri cum este aceea a lui R. cu gramatica – devine unanim acceptat transform rii ei în disciplin 10 . În definitiv. care rezum perfect atitudinea general fa de aceast disciplin . i din i mai celebra defini ie a lui Quintilian: “recte loquendi… scientia et enarratio poetarum” (I. n. Revirimentul neoretoric la care asist m implic i în redescoperirea i valorificarea creatoare a unora dintre cuceririle ei ca disciplin filozofic . c ci doritorul cu avea decât s deschid dic ionarul la substantivul respectiv pentru a g si ornamentele recomandate.

au contribuit la deprecierea acestei discipline care a oferit prima baz de organizare temeinic a rela iilor interdisciplinare. La pensée humaniste chez les lettre confucéens. 1956. 1927. „Noua critic ”. foarte asem n toare cu cea cre tin i cea popular de pretutindeni. 1934. Hamburg. O sumar i cu multe inexactit i descriere a unor tratate de retoric sanscrit în vechea lucrare a lui L. IV î. despre genuri sau despre structura compozi ional a unei opere literare. apt s ofere o promi toare business. n. e. Vrin. La philosophie arabe dans l’Europe médiévale des origines à Averroès (trad. Paris. ca celebrul personaj molièresc. 21-24. o recunoa te cu entuziasm. nici celei indice. 1953. de i în condi iile specifice acestor culturi abia s-a putut dep i faza elementar pe care o reprezint eristica11. La rhétorique sanscrite. Geneza retoricii Pân pe la sfâr itul secolului trecut înc se mai credea c retorica este o crea ie exclusiv greceasc . p. Pentru locul retoricii în gândirea arab vezi Grammaire et théologie chez Ibn Hazm de Cordoue. Paris. 11 79 . Qauadri.) Paris. 219 i urm. P. 204 i urm. Paris. Cercet ri mai atente au dovedit îns c . Vom vedea în capitolele urm toare cum retorii m run i. 13. Paris. Al. Essai sur la classification des sciences. c ceea ce fac. pe care Cicero îi numea cu dispre justificat „grecotei” – graeculi . 195-215... Detalii interesante la Wang Tao. i Unele referin e privind locul retoricii în cultura chinez la A. nr. Pentru sesizarea rolului gândirii arabe în orientare antiretoric a medievalilor occidentali. p. 432-445. p. este. care întrebuin eaz primul termenul de „sofisticat ” în leg tur cu un grup de logicieni din secolele III. foarte spectacular . Farabi. puternic atitudine antiretoric la Confucius. alte referin e la I. 1873.întotdeauna despre figuri i tropi. de i importan a „cercet rii cuvintelor” era i pentru acest gânditor la fel de mare ca i pentru sofi tii Helladei. dar a întrebuin a termenul neoretoric numai pentru atât de pu in lucru ni se pare un abuz terminologic i un obstacol în calea adev ratei înnoiri. 1956. p. cu totul dep it vechea lucrare de sintez a lui Garcin de Tassy. Paris. Ed. în fond. 127-129. Singura înnoire. Jamal Mouhasseb. Geschichtle der alten chinesischen Philosophie. cu orizont îngust-tehnicist. dac n-am atrage aten ia asupra pericolului pe care îl reprezint reapari ia compila iilor cu liste de figuri i tropi datorate „grecoteilor” moderni. Forke. care insist asupra similitudinii de preocup ri. 1960. Deux sophistes chinois. este drept. Ed. altele la Marcel Granet. care d numeroase informa ii privind locul retoricii în clasific rile tiin elor propuse de Al. Payot. retorica nu este str in nici vechii culturi chineze. în „Diogène”. retoric . p.U. vezi excelenta lucrare a lui G. metode i orient ri dintre sofistica chinez i cea greceasc . Ar tând cum i de ce s-a transformat ea din disciplin larg filozofic în disciplin literar vom u ura în elegerea adev ratei înnoiri pe care o reprezint reabilitarea ei actual vom preveni transformarea înnoirii reale în mod trec toare. const în faptul c lingvi tii i criticii literari care pornesc de la aceast disciplin au descoperit. Khawarzmi i al ii gânditori. fie ea de nuan francez .. Renfort. Rhétorique de l’orient musulman. La pensée chinoise. pentru care retorica nu este decât o disciplin redevenit la mod . 1953. p. Damasc. 105-106.F. 1884. La renaissance du livre. Ed. în virtutea legii unit ii de dezvoltare a societ ilor omene ti. Kon Pao Kan. Ar fi o eroare deci. fie ea de nuan american .

W. ci i un tezaur de cuno tin e pe baza c ruia s-ar fi organizat tiin ele propriu-zise. 204 i urm. adic o retoric rudimentar .14 Aceast concep ie mai are i a grecilor. pentru vorbirea frumoas i conving toare. el se simte îndrept it s opereze cu opozi ia Roma = retoric . scientist i antiretoric. Anthony Collins înc mai 12 13 14 Op. 1959 80 . Toffanin. în “Revue des ét. Guillemin (M. 1952 16 Cf. Pentru el. Aristote. a „miracolului grec”. Cicero atribuie grecilor numai retorica de coal . Secolul XIII. iar cel care marcheaz declinul Rena terii ar merita pe acela de fine del Logos15. sursa retoricii n-ar sta în înzestrarea pentru elocven popor. de exemplu. i folositoare fiindc se bucur de colaborarea filozofiei. Ross. Le plan rhétorique dans l’éloquence grecque d’Homère à Démostène.. care ar fi adev rata caracteristic na ional a acestui crea ie latin . grais dedit ore rotundo loqui.Înc din Antichitate s-a schi at teoria a a-numitei „înzestr ri naturale” a grecilor pentru art i filozofie i. dar care ar lipsi popoarelor germanice12. devenite foarte devreme nu numai culmea nedep ibil a artei literare. Ile). Originea acestui ciudat topos trebuie c utat în succesul extraordinar al epopeilor homerice. R. 75 i urm. A. p. p. trebuie considerat drept i presocratic .. Zanischelli. i 159 i urm.”13 Merit s fie amintit i o alt teorie care minimalizeaz rolul grecilor în constituirea retoricii ca disciplin . XXXIV. S-a stabilit obiceiul . Le legs de Cicéron. Ross. care d atât de mult de lucru cercet torilor raporturilor dintre cultura medieval i cea rinascimental .de a c uta începuturile oric rei tiin e în textele homerice. Cealalt retoric . p.adev rat tic al istoriografiei antice i chiar moderne . cit. Însu i Melanchthon credea c bazele astronomiei i filozofiei au fost puse de Homer în celebra descriere a scutului lui Achile. Payot. 15 G. Curtius aminte te des de aceast înzestrare natural pe care o recunoa te i latinilor. Paris. cu aderen i i azi. Bruxelles. latins”. Storia dell’Umanesimo italiano.: …Ein angeborenes Misstrauen gegen sie scheint dem Deutschen eigen. excelent editor al retoricii lui Aristotel i autor al unor studii cu mari merite consacrate Stagiritului. Ed. Grais ingenium. 1955-1956. Ed. 374. Palais des Académies. Cf. bineîn eles. Marcel Delauny. Ros de complexe de inferioritate na ional . notase Hora iu punând bazele teoriei. ba înc nobil i d un toare. D. ca mai to i romanii cul i din vremea sa. S-a vorbit mult în Antichitate i se mai vorbe te i ast zi înc de o a a-zis „retoric homeric ”16. E. XXXIII. Ed. de i dezvolt tradi ia isocratic azi partizani. W. 1930 (trad.). Paris. Bologna. iar pe la 1700. D. Atena = tiin . Pornind de la rolul covâr itor pe care l-a avut aceast disciplin în cultura latin . Un cunoscut istoric al umanismului cum este Toffanin consider Roma drept simbolul cel mai pregnant al retoricii. aplic altfel aceast teorie. ci într-un „spirit politic i procesiv. tt. pe ai c rei profesioni ti îi nume te cu dispre graeculi. În felul acesta s-ar putea rezolva dilema „ruptur – continuitate”. ar merita numele de il secolo senza Roma.

Mem.numea Iliada the epitome of all sciences and arts. care nu e decât un topos deosebit de seduc tor. ironizeaz a a-zisele „tratate de art oratoric pe care Nestor i Ulise le-ar fi compus în fa a Troiei în clipele lor de r gaz”. iar Platon. p.19 Mai târziu. ca adversar f r cru are al retoricii psihologizante i literare. Înc din epoca de constituire a retoricii se ajunsese la stabilirea a dou tipuri de elocven Xenofon va vorbi de elocven a lui Socrate ca de o elocven studii despre „retorica homeric ” c utînd s confuzie între elocven dovedeasc bazate pe arta lui Ulise. 1952. Hermogene. Telephos i al i autori din Antichitatea târzie au pus în circula ie teoretician empiric al acestei discipline.18 Este de la sine în eles c aceste nota ii nu riguroas . IV. în m sura în care nu reprezint ad ogiri i remanieri târzii ale textului. Gorgias. i o dat cu ea i retorica. Interpretarea versurilor acestea a dat totu i loc la discu ii.17 81 . vv. în “Revue de Métaphysique et de Morale”.i conving semenii s ias din s lb ticie i izolare i s C. faptul c Homer n-a fost un reu ea s conving în special pe cei mul i. avem a face cu o i tehnica ei care este retorica. XV. c ci textele epopeilor ofer multe nota ii privind instruc ia retoric pe care eroii ar fi primit-o în prima lor tinere e. care de tipul „Ulise”. O alt teorie privind geneza retoricii. R. ci unul „tehnicist”. De asemenea. Aphtonios. Schaerer. 283-284: „pu ini dintre tinerii s i tovar i îl întreceau când. 19 Fedru. ideea originii homerice avea cele mai mari anse s se impun . cu replici str lucitoare i discursuri abile. î i disputau gloria elocven ei”. Disputele dintre eroii epici. de mare circula ie în Antichitate. valabil mai ales în fa a regilor. Evident. la care istoriografia serioas ar trebui s renun e. înse i începuturile dialecticii sunt oferite de epopeea homeric . cu ajutorul c reia al i oameni înzestra i au reu it s . i a lui Nestor. se uit c epopeile homerice au fost fixate relativ prin edi ii cvasioficiale tocmai în perioada de constituire a retoricii ca disciplin . Trasimach i puteau sc pa comentatorilor i c ele au servit ca puncte de plecare pentru mul i dintre gânditorii care au pus bazele retoricii ca disciplin Theodoros se intitulau elevi ai lui Homer.. sunt clar explicate dac avem în vedere categoria „democra ie militar ” din terminologia marxist . are ca punct de plecare concep iile sociogonice care leag apari ia disciplinei care ne intereseaz de apari ia limbii. c ruia i se datoreaz interesante studii asupra culturii În cazul retoricii. 17 antice. F r o raportare riguroas la istoria textelor i la „democra ia militar ” care a caracterizat perioada pe care ele o descriu nu putem în elege a a-zisa „retoric homeric ”. Prin urmare nu trebuie s surprind faptul c i azi. Un individ genial a creat limba. 285-317 18 Iliada. juillet-septembre. pentru un René Schaerer. 15. 6. Paris. Un vers din Iliada con ine chiar o aluzie destul de clar la concursurile de elocven care ar fi existat în epoca respectiv . 261 b. în edin e. Xenofon. La préhistoire de la dialectique.

La Nuova Italia. Cu toate acestea. Basel. fiindc într-o vreme a fost lipsit de drepturi politice. care noteaz c s-a ie it din s lb ticie propter rationem et orationem. Ca i poetul epic. protectorul genului uman i factorul ini ial în teoriile teologice referitoare la originile civiliza iei. care î i scria discursurile. 20 O rezumare a acestei tradi ii consemnat de Aelius Aristide. Victor va face în al s u Didascalion o observa ie valabil pentru geneza oric rei tiin e : Erant prius et sermones communes et litterae. iar termenul nu avea accep iunea peiorativ pe care s-au str duit s-o fixeze marii oratori. 1966. pozi ia lui Epicur fiind un ecou al ei. Omnes enim scientiae prius erant in usu quam in arte. 125-135. Techne. fapt care nu-i îng duia s ia cuvântul în agora. Figureaz în „canonul” celor zece mari oratori alc tuit de gr m ticii alexandrini. fapt care îi confer un loc de frunte în înv mânt. Ed. ea este i instrumentul cu ajutorul c ruia genera iile noi î i însu esc experien a înainta ilor. Die Schule des Aristoteles. sed nondum recte loquendi vel disputandi praecepta data erat. S-a v zut uneori în legea lui Solon privind obliga ia fiec rui împricinat de a. I. legat de numele lui Hermes. p. referitoare la originea limbii. nu i elocven i. logograful n-avea nici o preocupare pentru adev r. 1937. fasc. Cit m cazul unui alt celebru logograf „de nevoie”. deci i s-ar putea stabili începuturile absolute. utilizând teoria lui Epicur. Aspects de la logographie judiciare à l’époque de Lysias în „Revue d’antiquité clasique”. Ideea se va p stra i la Alcuin. care î i scria discursul fiindc era timid i nici n-avea vocea necesar rostirii lui în public.consilieri juridici i redactori de pledoarii pentru cei care nu i le puteau face singuri21 . Dicearc ar fi sus inut c oamenii se seam care au creat civiliza ia au fost numai în elep i i oameni de ac iune. Floren a. iar elocven a. S-a sus inut îns i ideea c limba ar fi fost n scocit de Zeus la rug min ile lui Prometeu.20 Quintilian va încerca s corecteze aceast explica ie care face din retoric un dar divin sau o crea ie uman spontan . este întâlnit aproape în toate studiile privind istoria acestei discipline. Autorul crede c logografia nu era o fraud . Natura este creatoarea limbii i prin urmare i a a a-numitei eloquentia naturalis. iar mai târziu. Dup o noti a lui Diodor Siculul. În acela i timp. care glorifica cetatea natal .datoreaz mult acestei legi. Date noi despre logograful consilier juridic i redactor de pledoarii pentru clien i la Marius Lavency. ar fi cauza principal a ie irii din s lb ticie. dar geneza retoricii este rezultatul unei cauzalit i mult mai complexe. Texte semnificative i comentarii la F. 21 Termenul „logograf” a denumit întâi pe istoricul în proz . Retorica nu este altceva decât un fruct al observa iei i al efortului de a codifica rezultatele ei cu scopul de a spori eficien a elocven ei naturale. în special adversarii lui Isocrate. c ci obiceiul de a face discursuri artistice a ap rut târziu. Deinarchos.întemeieze societ i cu obiceiuri stabile i legi. legenda i faptele reale fiind în mod inten ionat amestecate. reluat de Lucretius. Hugo de St. 1955. ideea c retorica ar fi o crea ie semispontan a unui om de geniu. mare orator totu i. Întreaga problematic bine prezentat de Margherita Ismardi Parente. a a cum cerea o lung tradi ie literar i mai ales patriotismul local care îl însufle ea. Desigur. 82 . apari ia sau numai înmul irea logografilor .i sus ine singur cauza în fa a judec torilor punctul de plecare în constituirea retoricii ca disciplin . care o citeaz ca argument în favoarea retoricii într-unul din discursurile sale antiplatoniciene. Se pare c rolul elocven ei în geneza culturii a fost obiectul unei aprige i îndelungate polemici. lucrare fundamental pentru problematica „artelor” în perioada respectiv . Momenti del pensiero greco da Plutarco ad Epicur. fost elev al lui Teofrast i Demetrios din Falera. Wehrli.

care a gustat din fructul oprit. Într-un opuscul celebru intitulat Hortus deliciarum. Filon Evreul i Flavius Josephus sus ineau vechimea mai mare a aportului iudaic. Ceea ce tiau p gânii. confundat adesea cu retorica. ur .Reprezentan ii de seam ai patristicii. i de la etimologia pe care Platon o propune în Cratyl în leg tur cu termenul hades. în terminologia teologilor cre tini. protector al literelor. respingând atât tezele p rin ilor Bisericii cât i pe aceea. I. care luând forma arpelui . dup Filologia. ci prin iretenie i vorbe dulci -. La Isidor din Sevilla (Orig. 111. „starea edenic ”. na terea vi iilor noastre”. filozofii greci ar fi fost elevi ai profe ilor evrei.a înl n ui totul triumfând nu prin for a brutal . apoi Clement Alexandrinul i al ii au sus inut acela i lucru pentru a înnobila originile cre tinismului cu patina vechimii. Dar o lung tradi ie le spunea c primul sofist a fost Hermes. disputa cap t noi aspecte în cadrul problemei transform rii „artelor” profane în ancillae theologiae. dar i al ho ilor. IX. c ci „ tiin ele i artele” . Când artele liberale vor fi adoptate de cre tini. Apari ia acestei discipline n-ar marca un progres în istoria umanit ii. lingu eal i minciun ”. o dec dere. nu numai de la tradi ia iudaic . probabil. vor fi prezentate drept crea ii ale lui Dumnezeu. a încetat o dat cu primele indicii ale civiliza iei. devenit la cre tini iadul . retorica i dialectica devin crea ii ale Satanei. „primul i cel mai mare sofist”. apoi.serpens autem erat callidior cunctis animantibus a corupt întâi pe Eva cu vorbele lui îmbietoare. Hraban Maurul. Chateaubriand va explica originea retoricii pornind de la experien a. pentru care originea retoricii trebuie c utat Prosopopeea lui Fabricius – “î i datoreaz în „ambi ie.. 26) ceea ce 22 83 . c derea în p cat a genului uman este privit de primii cre tini ca rezultat al dialecticii i retoricii abile a diavolului. i pe Adam. cum îl va numi Sfântul Vasile în Omilia 22. ci dimpotriv . 39) întâlnim o nota ie uimitoare: „E dovedit c Moise a cântat primul în versuri eroice. episcop de Mainz.citim în cea mai „retoric ” dintre scrierile sale. cu trup de femeie având ca cing toare un arpe. Nu cu mult mai târziu. Pornind. s reamintim opinia lui Rousseau. În aceste concep ii trebuie c utat cheia alegoriilor medievale care înf i eaz dialectica. a lui Martianus care artele liberale ar fi fost rezultatul fericit al nuntirii lui Mercur cu Înainte de a prezenta unele date mai precise ale tradi iei. tiau de la Dumnezeu. în concep ia celor vechi aetas aurea sau. trist din punctul Originea acestei ciudate explica ii trebuie c utat în disputa dintre greci i evrei alexandrini privind începuturile culturii. Herrada de Landsberg scrie: Spiritus sanctus inventator est septem artium liberalium. ei fiind „posesori pe nedrept” ai acestui tezaur (De instituione clericorum. i cum primii cre tini identificau pe zei cu diavolul. toate. înainte de Ferechide i Homer”. 22 i de mai mare autoritate. deci i retorica. Cu timpul. considerau retorica i dialectica drept crea ii ale sofi tilor. În sec. care denumea l ca ul mor ilor. mult mai r spândit Capella. cu ajutorul ei. Dup ei. n scoce te o jurificare nou pentru a anula complexul de inferioritate al cre tinilor. c ci fericita „stare natural ” a omului. de cele mai multe ori oameni de oarecare cultur . nevoi i s adopte tiin a i filozofia p gânilor.

i o va numi „fruct al revolu iilor”. 1958).24 Mai mult: dac un plebeu încerca s ia cuvântul în fa a senatorilor. Din câteva referin e fugare ale lui Platon s-ar putea deduce c cei doi promotori dovede te c porecla de „sofistul” pe care i-au dat-o contemporanii lui Hraban Maurul era mai mult decât meritat . drept creatori ai retoricii. aceste date se contrazic. XL-2: … m rea a i glorioasa elocven este odrasl (alumna) neînfrân rii (licentiae). atât de interesat de începuturile tiin ei filozofiei. inventator al unei forme literare sau al unei discipline. adic simptomul cel mai semnificativ al „dec derii” societ ii umane prin pr bu irea unei ordini fericit stabilite. pe care pro tii o tot numesc libertate. La cité antique. Cât de fericit stabilit era aceast ordine rezult din unele formule celebre ale vechiului drept roman : liberum. trecând i în Grecia continental . e. c ci: „înainte de ei nu se respecta nici o regul . plebs imperator. noteaz Cicero. retorica ar fi existat i înainte de Corax i Tisias. Dar în ciuda obsesiei istoriografiei vechi de a identifica începuturile absolute i agentul unic.. nici o metod . tiin ific . 12. i cei mai mul i î i citeau discursurile”. raportat de Cicero. dar nu într-o form preceptist . se f cea vinovat nu numai de o grav înc lcare a legilor.23 Dup el. 24 Abia în anul 200 î. C derea tiranilor. formulând îndreptare necesare p r ilor în litigiu. Pentru plebei. al ii. în special a lui Trasibul. c ci unele indic pe Corax i pe elevul acestuia. a anului 1789. Alte detalii la Fustel de Coulanges. Dup o m rturie a lui Aristotel. indic pe Empedocle. IV. quaerendum causa. n. Tisias. Antichitatea ne-a l sat i date ceva mai precise în leg tur cu începuturile retoricii ca disciplin riguroas . întâmplat în 465. mul i vor vedea în aceast disciplin „fructul demagogiei antice”. cum este Aristotel.46: nam antea neminem solitum via nec arte. Dialogus de oratoribus. adic numai cei liberi i cu depline drepturi politice puteau s .s u de vedere. Ed. nesupus . Cei doi sunt primii care sintetizeaz experien a înainta ilor. retorica î i ia zborul.25 Având la baz aceste îndreptare juridice. VIII. Se pare îns c anumite evenimente istorice petrecute în Sicilia confirm prima supozi ie. tovar a r zvr tirilor. datorit actului revolu ionar al cenzorului Cato Aelius s-a produs divulgarea complet a legilor i a formulelor de procedur . înd r tnic . ci i de comiterea unui sacrilegiu : palam muttire plebeio piaculum est. lui H. (trad. u uratic . sed accurate tamen et descripte plerosque dicere. cap. În statele bine constituite ea nu ia fiin . c ci cunoa terea legilor i a procedurii a fost mult vreme interzis celor de jos. numai imperatorul sau patronul o puteau face. 23 Sursa la Tacit. 84 .. unde disputele politice generate de abolirea regimurilor aristocratice aveau s -i dea dezvoltarea cunoscut . a dat na tere la un val de procese privind revendicarea propriet ilor particulare pe care i le însu iser în mod samavolnic fo tii efi ai polisurilor siciliene. a â toarea unui popor l sat în voia soartei.i sus in singuri interesele în fa a diferitelor instan e. dar se vorbea îngrijit. adic al „calamit ilor” la care omenirea este fatal supus . îndr znea i trufa . Mih escu. 25 Brut.

Aportul acestei filia ii porne te de la for a incantatorie a cuvintelor.i adapta discursul la diferitele categorii de ascult tori. în „Studi italiani di Filologia classica”. nume te orientarea lui Corax „ tiin ific ” i „demonstrativ ”. de unde i repro ul c . a a cum i tratamentul medical trebuie adaptat diferitelor categorii de indivizi suferind de aceea i boal . de unde termenul polytropia pentru cerin a de a. Armando Plebe. într-alt fel femeilor. insinua ie i elogiu indirect. supliment de refuta ie. de care vom vorbi la locul cuvenit. 29 Rostagni Augusto. pentru el. c ruia i-ar reveni meritul de „creator” al retoricii. alt dat pe Empedocle.29 Îngro ând mult deosebirile dintre direc ia ini iat de Corax i cea gorgian . reflect . 1955.28 S ne oprim pe scurt la afirma ia f cut de Aristotel într-un dialog de tinere e privitoare la Empedocle. probe. ale c rui contribu ii la dezvoltarea retoricii prearistotelice sunt capitale. Dar în spatele lui Empedocle st Pitagora. a fost elevul lui Empedocle. expozi ie. probabilit i. concep ii pitagoreice. m rturii. f r îndoial . de i obiectul ei este verosimilul. Aesthetica. judec torul fiind obligat s se orienteze dup ea în aplicarea legii. 267 a. c ci a a cum a dovedit-o Augusto Rostagni. 1-57 85 . recapitula ie. Torino. precum i cuceriri ale vechii literaturi iatropice. redescoperite apoi în Evul Mediu i dezvoltate mult la englezi prin a azisa retoric de tip formulary. 28 Prin formula. se fixa procedura pentru fiecare categorie în cauze. refuta ie. În felul acesta s-ar explica i ezitarea tradi iei care câteodat indic pe Corax drept „creator” al retoricii. ap rute cam în aceea i epoc . care trebuie dirijat în a a chip ca fiecare categorie de ascult tori s fie influen at de ea.sicilieni ai retoricii î i fundaser îndreptarele pe o schi de teorie a cunoa terii în care verosimilul de inea rolul capital. expresie a tradi iei pitagorice. cercet torii mai recen i ai originilor retoricii au crezut c se poate vorbi de dou orient ri antagonice. fragmentele citate de Jamblichos ca „discursuri ale lui Pitagora”. autor al unei excelente Breve storia della retorica antica. Într-un fel trebuie s te adresezi copiilor. Un nuovo capitolo nella storia della retorica e della sofistica.27 Este de la sine în eles c fiecare punct din aceast schem -tip era înso it de explica ii sumare privind cele câteva categorii de cauze clasificate pân atunci. care s-ar fi dezvoltat paralel. ca i teoria lui Antistene privind diversitatea auditoriului. document scris. republicat în Scritti minori I. Planul discursului cuprindea urm toarele puncte: preambulul. supliment de probe. efebilor sau arhon ilor. categorie gnoseologic a c rei incompatibilitate cu demonstra ia a fost de 26 27 Fedru. emis de pretor. indicii. p. pe care teoreticienii ulteriori o vor simplifica în diferite chipuri. destul de minu ioas pentru aceast faz incipient . „verosimilul este mai respectabil decât adev rul.26 Cam ce au fost îndrum rile practice pe care le ofereau a a-zisele tratate ale lui Corax i Tisias o deducem din acela i pasagiu din Fedru. la care ne-am referit: o schem -tip a planului discursului. Este incontestabil c Gorgias. este edificatoare. O compara ie cu a a-zisele formulae utilizate i în procedura roman . publicat în 1922. blamul indirect.

Breve storia della retorica antica. adversarii i-au repro at în special c prea descrie totul cu siguran . retorica nef când altceva decât s prescrie i s proscrie. Retorica in actu nu este i nu poate fi ira ionalist . Aceast transformare radical a dat na tere la noi concep ii despre lume. nici momentul constituirii retoricii ca disciplin nu poate fi precizat. p. c ci n-a existat disciplin mai funciar ostil misterului i hazardului decât ea. Nuova Academia. fundat pe dialectic . 30 86 . specializarea o restrânge din ce în ce mai mult. care s-ar fi dezvoltat paralel. 17. Corax i Empedocle n-au f cut altceva decât s aduc contribu ii la un corpus de principii i precepte a c ror origine absolut este imposibil de stabilit. A adar. flectere. 1971. bazat pe incontestabile observa ii tiin ifice. disciplinele se nasc cu sfer larg pe care. cât i preocuparea eurematic sunt incompatibile cu istoriografia serioas . ideea c s-ar putea vorbi de dou curente profund antagonice în retoric . Oricâte contradic ii s-ar putea identifica în mi carea A. a vorbi de o „retoric ira ionalist ” este o flagrant contradic ie in adjecto. O întâlnim la Chaignet. Albert cel Mare. Noi nu credem c se poate vorbi de dou orient ri profund antagonice. de i producerea incanta iei necesit o regolistic riguroas 30 i complicat . Alanus de Insula. retorica se vrea o logic a valorilor i a plauzibilului. iar pe cea pitagoreic .timpuriu observat de gânditorii greci. Plebe. Toma d'Aquino i Ockham. unul contenutist. De altfel. mai târziu. este tradi ional în istoriografia retoricii. c ci ca organizatoare a teoriei adeziunii. c ci o disciplin nu se poate na te într-un anumit loc. care n-au f cut decât s dezvolte opozi ia dintre orientarea apollodoreilor i aceea a teodoreilor ca cea mai reprezentativ pentru a a-numitul asianism. i nu s-a auzit vreodat de existen a unei tehné a hazardului i a improviza iei. la o dat anumit i datorit unei cauze unice. demonstra ia silogistico-matematic i cea cu probe materiale se opresc ca incompetente. Ceea ce putem afirma îns f r team este faptul c perioada de constituire a retoricii ca disciplin riguroas coincide cu perioada caracterizat de modificarea structural a polisurilor cauzat de pr bu irea aristocra iei gentilice. om i educa ie. Ed. la Eduard Norden i la al ii. Dar a ridica nuan a care distingea un curent de altul la rangul de opozi ie ireductibil este o eroare. atât tentativa de a stabili începuturile absolute ale retoricii. În momentele ei de criz . Este vorba deci de un proces lung i de o cauzalitate complex . fundat pe seduc ia prin forma artistic a discursului. Milano. având drept obiectiv persuadere. i exponen ii lor au fost sofi tii. „ira ionalist ”. i altul formalist-literar. dup Aristotel. Pe de alt parte. care a ac ionat într-o perioad ale c rei limite sunt relative. c ci se ajunge la înglobarea antiretoricii într-o orientare retoric mai pu in riguroas decât cealalt . A a cum nu putem indica cu precizie de la a câta boab ad ugat boabelor de grâu avem o „gr mad ”. 16. c prea explic i clasific totul cu rigoare excesiv i c reglement rile ei sunt de-a dreptul tiranice. adic s extind jurisdic ia ra iunii i dincolo de limitele la care. Întocmai conceptelor. Vom vedea îns c nici in effectu nu se poate vorbi de ira ionalism. având drept obiectiv movere.

c ci nu li se poate nega meritul de a nota victoria noului asupra vechiului. 33 Fedru. nu diferen iatoare. apologetic . Ea este autoritar . nicidecum retoric . îmi place s înv . c ci în ciuda succesului lor popular. (A) 6-987 b sprijin aceast afirma ie. În climatul caracterizat de pr bu irea aristocra iei gentilice î i face apari ia no iunea de Res Publica. în vreme ce aristocra ia îi este potrivnic . 9(40). nu eristic . este imposibil separarea ei de ascensiunea demosului pe care îl reprezint pe plan cultural. în Sofisti e pollitica ad Atene durante la guerra del Peloponneso. ci unul relativ. I. sofistica este o „perioad liric în istoria filozofiei”. o ie ire din folclor prin laicizarea gândirii. propune s nu se mai exagereze caracterul demotic al acestei mi c ri. ci numai oamenii cet ii”. i din celebra replic atribuit lui Solon: „N-am dat Atenei cea mai bun constitu ie.. ci doar pe cea mai potrivit ”. câmpia i copacii nu binevoiesc s m înve e ceva. Este cert c avem de-a face cu formule mai mult sau mai pu in fericite. etern i imuabil. Pentru Karl Joël. Replica nu trebuie interpretat numai ca justificare a „ciud eniei” lui Socrate de a dispre ui c l toriile – -. cum sun o celebr formul a lui Wilhelm Nestle. arta i mai ales limba devin preocuparea capital : „Vezi. S-a v zut în aceast radical cotitur a gândirii grece ti o Aufklarung antic (Hegel). 3. era inaccesibil p turilor populare. extinzând-o i pe plan ideologic. 7. adic o trecere de la mit la logos. Ed. p. fiind revelat ca dicteu divin.. 1937. n. nr. De altfel. tu. 32 H. legea .i des vâr i victoria. Dar ele sunt departe de a oferi i explica ia cauzal care s satisfac deplin. a a stând lucrurile. Belles Lettres. cum afirm L. Înv mântul lor. cei mai mul i sofi ti au fost lega i de cercurile oligarhice. fapt care presupune repunerea ei în discu ie la momentul potrivit. A a cum sublinia Fustel de Coulanges în pagini care nici azi nu i-au pierdut valabilitatea.. nu argumentativ . Istituto di filologia classica. o indica ie precis a lui Aristotel în Metafizica. c ci individul i rela iile dintre indivizi. adic lupta demosului pentru a. Jaeger în Paideia. Wald. Cine poate constrânge n-are nevoie de tiin a convingerii i a persuasiunii”32. iar vederile lor politice nu puteau fi cu totul ostile acestei p turi. uniformizant . fiindc neglijeaz esen ialul. septembrie 1969..mos . Semnifica ia este mult mai larg i a re inut aten ia mai multor cercet tori recen i. r spunde Socrate lui Fedru. alc tuite rudimentar pe baza observa iei poeziei sau ca Carlo Corbato. a a cum rezult . Trieste. care îi repro a „ciud enia” de a nu p r si niciodat ora ul33. concluzie la care ajunsese oarecum i W. Paris. Rhetorica rediviva.democra ia este favorabil retoricii. devine text susceptibil de a fi modificat de oamenii care l-au aprobat. Robin în Phèdre. speran a lui declarat fiind aceea c legile sale vor fi respectate m car o sut de ani.sofistic 31 . . Vechea filozofie a naturii face loc unei filozofii a omului. Clientela sofi tilor era în mod cert oligarhic . Ed. în „Familia”. 31 87 . A a cum remarca Henri Wald. extrem de costisitor. 230 b. senten ioas . Aristocra ia este dogmatic .cu caracter sacru. Orânduirea social nu mai are un caracter absolut. Corpusurile de precepte empirice. nu euristic . 1958. adic lex. între altele.

. Ce mai for i aceast care îmblânze te pasiunile poporului. folosind-o îns a a cum numai el. i este oare ceva mai regesc.de unde vibrantul elogiu al func iei sociale a elocven ei: . Str vechea opozi ie om – animal este ridicat acum pe o treapt superioar . s ridici pe cei c zu i la p mânt. ba dimpotriv . s .Exist oare ceva mai impresionant decât faptul de a vedea un om ridicându-se singur în fa a unei imense mul imi. quibus vel tectus 88 . . primejdiilor i exilului? i. o rezumare care avea s fie punctul de plecare pentru numeroase teoretiz ri similare în cultura elenistic i în cea latin . pe baza c reia se ajunge la suprema ia problemei morale. el îi este inferior în multe privin e. Principala deosebire dintre om i animal devine acum vorbirea. Ascensiunea demosului modific aceast concep ie.Quid autem tam necessarium. clatin fermitatea Senatului.i smulgi cet enii din ghearele mor ii. se cereau unificate i amplificate. c ci performan ele sale în domeniul for ei. agilit ii performan ele animalelor.. ca efect al acumul rilor cantitative care au determinat încheierea epocii patriarhale a sclavagismului i trecerea la o form mai organizat . quam tenere semper arma. . ba înc i zeii. Nici o însu ire fizic nu i sim urilor sunt cu mult sub a eaz pe om deasupra animalului. ce miraculos rezultat al vocii unui singur om ! . fiecare a primit-o de la natur . în mare m sur . mai târziu.urmare a activit ii juridice. vor insista stoicii. Cicero va insista asupra faptului c tocmai însu irea care marcheaz superioritatea omului fa permite s .i dep easc de animal îi i semenii . care încearc formularea unei defini ii mai stringente a fiin ei umane. Pornind de la idei care circulau de mult vreme. era capacitatea de înfrânare. mai m re i mai generos decât s aju i pe cei care te implor . scria el. Dispre ul pentru munca fizic apare mai târziu. este în stare?. Ceea ce deosebea pe om de animal la începutul gândirii grece ti era munca manual în care excelau i eroii. suportul lor teoretic fiind noua filozofie. astfel c filozofia antic ajunge s fie. . într-o pagin celebr din Nicocles. temperantia. ca s m exprim astfel.. Reluând ideea. înarmat numai cu aceast facultate pe care. s formeze societ i. in hoc hominibus ipsis antecellat.quo uno homines maxime bestiis praestent. implic i o r sturnare total în istoria filozofiei culturii. sau aproape numai el. în sfâr it. corespunz toare noilor condi ii. ci s i desfizi tu însu i pe cei r i sau s -i pedepse ti pentru atacurile lor?” . Isocrate reu e te. omul se ridic cu mult deasupra animalului. teoretiz rile îmbr i ând i opozi ia nou societate-natur . e oare ceva mai de pre decât s ai mereu în mân armele care î i permit nu numai s te aperi. învinge scrupulele judec torilor. de altfel. Dar gra ie limbii. fapt care. c ci tocmai aceast însu ire i-a permis s ias din s lb ticie. s stabileasc legi i s n scoceasc „arte” care s -i îmbun t easc via a. O alt deosebire asupra c reia. cum vom ar ta mai jos. sinonim cu în elepciunea.

Gorgias. omenirea ar fi fost fericit . Ideea revine de la Cicero.: „ea d celui care o st pâne te libertate pentru el i domina ie asupra altora în patria sa”. pe care. de cel cu mai pu ine i de sclav? Retorica apare deci ca instrument capabil s opereze ridicarea lui homo loquens . oferind celui care o st pâne te posibilitatea de a. 12-18. profund marcat de tradi ia greco-latin . Cel f r cultur . 4-5. ori numai datorit gre elilor de De orat. s -i explice originile i s -i codifice regulile pentru a o face cât mai eficient . 452 c d. o adopt i stoicii. 31-33. datorit „mahalagismelor” care se strecoar în vocabularul s u. Retorica garanteaz nu numai libertatea. s rac. vel te ulcisci lacessitus?34. dialectul sau graiul regional. . referitoare la a a-zisa aetas aurea sau starea edenic . barbar. protagonistul ei fiind Dicearc. i dac limba este un factor capital în istoria culturii. Dar ideologia nou supune vechile concep ii privind superioritatea naturii i a vie ii naturale la atacuri sus inute. În elegerea limbii i ca mijloc de distinc ie social în sens monden nu va disp rea niciodat din mentalitatea european . Noua concep ie despre om reclam cu urgen constituirea unei tehne a vorbirii elegante i conving toare. I:XI. cu depline drepturi politice.grec. ea asigur i superioritatea social în sens monden.ipse esse possis. vulgara. adic „puterea de a convinge prin discursuri pe judec tori în tribunale. I. prin ce s-ar deosebi grecul de barbar i cet eanul liber. Ca i la evrei. victoria în ciocnirea de interese cu ceilal i oameni i bun starea material . pe senatori i poporul în Adunarea poporului i în orice alt reuniune de cet eni”. De off. a existat i la greci o concep ie mai mult popular decât filozofic propriu-zis . vernaculara.i satisface i setea de glorie. Punct de plecare pentru ei. Dac limbajul deosebe te pe om de animal. 34 89 . iar dac gramatic pe care le face. Inv. care este aceea de homo eloquens. Cât de revolu ionar este concep ia aceasta care fundeaz ideea de m re ie a omului pe facultatea vorbirii rezult i din radicala r sturnare a teoriei tradi ionale privind istoria culturii. sermo rusticus. illitteratus sau sine glossa . istoria culturii fiind deci istoria continuei dec deri prin îndep rtarea de natur . este firesc ca ea s devin obiectul observa iei atente a gânditorilor care se str duiesc s o descrie. astfel c î i face loc concep ia istorist fundat pe ideea de progres.indoctus.. Via a primitiv a fost o via de mizerie i suferin pe care omul a dep it-o prin munc i gândire. Nuan a peiorativ a acestui „termen tiin ific” este din capital . În aceast „vârst de aur”. bogat etc. XVI. I VIII.pe o treapt superioar . mai târziu. întemeind societ i i n scocind „arte”. sclav. la Quintilian: II. Însu irea pe care o are actul comunic rii de a fi concomitent i fapt de art a dus pe unii lingvi ti moderni la întrebuin area termenului „vorbitor de rând” pentru cel care nu ine neap rat s fac i art când are ceva de spus.este numaidecât identificat datorit faptului c vorbe te demotica. probabil. vel provocare improbos.

A a cum rezult din cercet rile recente asupra originii „artelor”. iar în Diogene Laertios (7.83) g sim o formul a c rei circula ie a fost. 90 . fie c sunt rezultat al conven iei. Explica ia o g sim în faptul c teoretiz rile str vechi se încadrau în problematica poeziei. afirma ia lui Cassiodor loqui nobis communiter datum. ba chiar s ridiculizeze inova iile sofi tilor ca exponen i ideologici ai demosului. i nici aceea. azi. tot atât de cunoscut . justificând cu aceasta cunoscuta afirma ie a lui 35 Cfr. Heinmann. Cu aceasta. pe lâng ceea ce noi numim azi muzic . Pentru al ii. ele trebuie s fie puse la baza educa iei. în care intra. pân la sfâr itul secolului V numai patru erau cunoscute: mantica sau divinatoria. p. Cratilos. Platon însu i. Pentru sofi ti. limba a fost obiect de cercetare i de specula ii care ne uimesc azi. i înainte de victoria demosului. noteaz în Politicul (277 b) eficien a artei cuvântului.este evident . care. în care cunoa terea i comunicarea devin preocuparea primordial . ca i pre io ii de pild . este destul de bine cunoscut . iatropica sau medicina i muzica. 105-130. pe când lingvi tii la care ne-am referit nu tiau c redescoper str vechile teze ale unei discipline pe care ei o dispre uiau f r s o cunoasc . cuvintele. Acest lucru n-ar fi fost posibil în orânduirea precedent . Dar ceea ce au putut observa gânditorii epocii n-a permis constituirea unei tehne ca retorica i nici m car ca gramatica. a unui teoretician al a a-zisei ingegnosità din epoca barocului : il parlare degli Huomini ingegnosi differenzia da quel de'Plebei quanto il parlare degli Angeli da quello degli Huomini. fie c sunt create de zei. i poezia. chiar dac unele min i mai înzestrate ar fi dep it cu intui iile lor nivelul tiin ei epocii în care au tr it. F. Dar Cassiodor i teoreticienii a a-zisei ingegnosità. XVIII. de i numai semne fixate prin buna învoial dintre oameni. mai precis „numele”. au un rol capital în cunoa tere. ele au aceea i importan . c ci a cunoa te lucrurile înseamn a cunoa te semnele care le reprezint . fiindc reflect coresponden a natural (sau divin ) cu lucrurile pe care le denumesc. desigur. extrem de larg : „toate lucrurile sunt percepute prin studiul limbii”. 1961. De aceea. Eine vorplatonische Theorie der . exprimau în mod con tient idealuri tradi ionale retorice. a c rei apari ie este mult mai târzie. în „Museum helveticum”. solus ornatus est qui discernit indoctos nu trebuie s ne mai mire. limba intr sub jurisdic ia unor tehne noi i devine obiect de înv mânt în alt chip i în alt m sur decât fusese pân atunci. constituind elementele a a-zisei poetici preplatonice. atrage aten ia în mod insistent asupra faptului c „studiul cuvintelor nu este un lucru de mic importan ”. Pentru unii. c ci vers i cântec erau înc neseparate35: Victoria demosului transform problema logosului i a sofiei într-o problem strict gnoseologic . de i avea o mie de motive s minimalizeze. în versiunea lui Platon (384 b). iar în Fedru (275) scrie c „numai înv tura oral e vie”.

i lor li se datoreaz nu numai erorile.Perelman i-a fost elev -. Profundele schimb ri pe care apari ia demosului în arena politic le aduce în educa ie au fost str lucit puse în lumin în lucr rile de sintez ale lui W. sau cel din zilele noastre. care a f cut mult pentru reabilitarea sofi tilor i pentru preg tirea terenului favorabil neoretoricii . de unde i postulatul pedagogiei sale: verborum. tiin a va fi deci tiin a discursului”. de o miraculoas circula ie a ideilor Helladei. amintim dou atitudini caracteristice. care. Constatarea de mai sus nu este valabil doar pentru epoca de constituire a retoricii. reprezint mijloace de cunoa tere i comunicare. „ tiin a este inseparabil de expresia comunic rii gândirii. precum aceste capitole ale „artei” care avea s se constituie mult mai târziu gramatica. Vom vedea pe parcurs c fiecare reviriment retoric. lucrurile nu pot fi duse la bun sfâr it. care va duce la na terea lexicografiei. iar retoricii pe acela de ars artium. fixeaz gramaticii rolul de rudimentum. f r excep ie. cel rinascimental de pild . Sofi tii. prior. Gramatica în Antichitate. cum ar crede un istoric care n-a sesizat legea unit ii de dezvoltare a societ ilor omene ti. lingvistica i semantica în zilele noastre au netezit calea retoricii sau a reabilit rii ei i pentru ca s fim bine în ele i. iar bunele purt ri i muzica nu înfloresc”. lor li se datoreaz preocuparea pentru pronun area normat . dac ea nu este în acord cu adev rul.I. „lucrurile se cunosc mai ales prin cuvinte. sunt în primul rând profesori de retoric . Toate . Jaeger i H. limba nu mai este în acord cu adev rul lucrurilor. c rora li se adaug observa iile privind structura p r ilor discursului i mijloacele de argumentare propriu-zise. i pentru a dovedi c asemenea concep ii nu sunt proprii numai umanismului european. cine n-are sensul clar al limbii va fi în mod fatal miop. ci i meritele acestei discipline vechi de dou milenii i jum tate. ci i una filozofic .Antistene pe care o raporteaz Epicur: „Începutul educa iei este cercetarea numelor”. gramatica i preocup rile de promovare a vulgarei ca limb literar în Rena tere. rerum potior! Pentru Dupréel. care face ca pretutindeni s se treac prin acelea i orânduiri i s se ob in cam acelea i cuceriri în tiin i în ideologie. Pentru Erasmus. este precedat de o înflorire deosebit a cercet rilor privind limba ca mijloc de cunoa tere i comunicare. care au pus bazele psihologiei i lingvisticii. Tocmai aceste concep ii stau la baza programelor colare ale Antichit ii. care se va dezvolta ca sintax . Marrou. Lor li se datoreaz preocuparea pentru corectitudinea denumirii. Pentru 91 i preocuparea pentru raporturile dintre cuvinte în fraz . care se va dezvolta ca ortoepie. Este de la sine în eles c nu poate fi vorba de o „influen ”. vom reaminti una dintre cele mai cunoscute teze ale lui Confucius: „Dac numele nu sunt corecte. care fac ca retorica s nu fie numai o disciplin literar . halucinant i delirant în judec ile sale asupra lucrurilor”. disciplin care însuma atunci i preocup rile gramaticii.

9) care pare cea mai reprezentativ . s se fixeze la apte. De-a lungul întregii istorii a culturii europene se va exercita o „ac iune a retoricii”. Heidelberg. Cea mai important dintre muze. Quelle und Meyer. pentru ca mai târziu. de unde noi motive ca retorica s se des vâr easc i s se bucure de situa ia special în educa ia demotic . virtute capital în concep ia aristocra iei gentilice. Toma Alimo este portretizat astfel: „Nalt la stat / Mare la sfat / i voinic cum n-a mai stat”. „la 36 inta suprem a eroului homeric i exemplul – µ . Ed.i men in superioritatea fa de ceilal i” i „s prefere o glorie scurt unei vie i lungi i terse”. adic „înfrânarea”. i titlul celui mai important tratat pedagogic r mas de la cei vechi este deosebit de semnificativ: Institutio oratoria. i „libertatea” din concep ia democra iei sclavagiste. p. Rolul principal revine retoricii. o metod nou încearc i. care reflect deplasarea interesului pentru stadion spre agor Omul este acum „fiin i tribunale36. i tradi ia popular consider elocven a. ap rat cu atâta pasiune de Socrate i Platon. 1955. ale c rui performan e palestrice sunt cântate de Pindar i Bachilide. 110-111 i passim. cum nume te Hesiod pe Calliope. cu Varron i mai ales cu Martianus Capella. i ajunge s de in 92 . Wesen und Werden eines Lebensideals. Pohlenz î i bazeaz sugestivul s u studiu pe opozi ia sophrosyne – eleutheria. Trebuie s re inem faptul c în ciuda numeroaselor declara ii antiretorice.cet eanul-orator .pe care îl oferea era „s fie întotdeauna primul. devine. Este macrologia sofistic .. reu e te s se impun . Retorica acestei faze este eristica i ea corespunde unei etape precise în dezvoltarea sofisticii. 37 Observa ia apar ine lui Max Pohlenz. În locul memor rii i reproducerii ad litteram a textului homeric sau gnomic se înfiripeaz metoda dialogal (brachilogia). c ci proza rivalizeaz acum poezia înalt un rol chiar mai important pe m sur ce veacurile se scurg. s . fapt care a dat na tere la interpret ri contradictorii.cuvântul „deinos” însemnând i „admirabil” i „înfrico tor”.nu înseamn i moartea ei total . inta principal a oric rui cet ean bogat i cu depline drepturi politice devine bene dicere. fixeaz ca ideal vorbirea i ac iunea eficient în cel mai înalt grad cu putin – . care. Materiile de înv omul liber (artele liberale) se restrâng. Ca urmare a acumul rilor cantitative proprii domina iei demotice. cu timpul. pe baza c reia se mânt demne de organizeaz arta prozei i riguroasa tehnic a discursului. O astfel de defini ie a omului va duce la fixarea cet eanului-orator ca ideal formativ. Griechische Freiheit. Cu victoria politic a demosului se ajunge la constituirea unui ideal formativ nou. Dispari ia condi iilor care au determinat geneza retoricii i sf râmarea idealului formativ pe care ea îl avea în vedere . chiar i „M iculi a Corbii” are aceast calitate: „Bab slut i-nfocat / La cuvinte propiat ”.” politic ” i aceast defini ie se va men ine pân la pr bu irea democra iei antice o dat cu întemeierea imperiului macedonean sau a celui roman37. i protectoare a elocven ei. din protectoare a poeziei epice. în eleas ca gândire just i bine exprimat drept una dintre calit ile eroului epic.problema care ne intereseaz aici este cazul s amintim c eroul întruchipat de Achile cedeaz locul de ideal formativ efebului. O formul celebr a lui Lysias (Epithaph. Procesul pe care l-am descris mai sus poate fi urm rit i în tipologia epocii.

p. Recherches. retorica i corifeii ei î i au istoria proprie care. de unde i caracterul ei de „constant dialectic ” a istoriei culturii europene. c ci retorica a vrut s fie tiin global . 93 . Constantes dialectiques en littérature et en histoire. Paris. pentru ca din nou. Ed. succese ale unor traduceri. leg turi strânse cu un anumit curent de idei . 143. cum o nume te acela i str lucit uman cercet tor român din care am citat. Unele dintre cuceririle ei în domeniul gnoseologiei.care arat c întocmai oric rei realit i supuse probei duratei. trebuie scris ”38. apoi matematica. al lingvisticii i al esteticii par definitive. lingvistica.îndr znim a spune . adeziuni i rezisten e. Perspectives. 38 Basil Munteanu.reedit ri multiplicate ale anumitor texte. n zuin ele i nereu itele ei ni se par . în aparen neted. i pe un teren secular. denominator comun al tuturor disciplinelor. mii de accidente se deseneaz . retorica s încerce propunerea celor mai bune baze de stabilire a rela iilor interdisciplinare. antropologia. atinge con tiin a indivizilor i epocilor la nivele variabile. 1967. a a cum mai târziu se va vrea teologia. Didier. Dar mai mult decât cuceririle. în zilele noastre.fel ca mareele.adev rata ei glorie. cre te i scade…. Problèmes. ca urmare.

Paul RICŒUR, Locul “retoric” al lexis-ului, în METAFORA VIE (ed. fr. 1975), Ed. Univers, Bucure ti,1984, p. 53-58 Locul “retoric” al lexis-ului Odat stabilite defini ia metaforei comun Poeticii i Retoricii i varianta atât de important din Retoric , sarcina principal r mâne de a aprecia diferen a de func ie ce rezult din diferen a de inserare a lexis-ului în Retoric , pe de o parte, i în Poetic , pe de alta. Vom începe cu Retorica, al c rei loc e mai u or de fixat în corpusul aristotelic. Retorica greac , spuneam la începutul acestui studiu, avea un proiect mult mai amplu i de organizare intern mult mai articulat decât retorica aflat în faza ei de declin. Art a persuasiunii, urm rind st pânirea cuvântului public, ea acoperea cele trei câmpuri ale argumenta iei, compozi iei i elocu iei. Reducerea întregului la cea de-a treia parte i a acesteia la o simpl taxinomie a figurilor explic f r îndoial de ce retorica i-a pierdut leg tura cu logica i cu filosofia îns i, devenind disciplina r t citoare i frivol a c rei moarte a avut loc în secolul trecut. Cu Aristotel ne afl m în prezen a unui timp tare al retoricii; ea constituie o sfer distinct a filosofiei, prin aceea c ordinea “persuasiunii” ca atare r mâne obiectul unei tekhne specifice; dar ea este solid ancorat în logic , datorit corel rii dintre conceptul de persuasiune i cel de verosimil. O retoric filosofic – adic bazat pe filosofia îns i i supravegheat de ea – este astfel constituit . Sarcina noastr ulterioar va fi de a ar ta prin ce fel de intermediari este legat teoria retoric a metaforei de acest demers. Statutul retoricii ca tekhne distinct nu pune probleme dificile; Aristotel a avut grij s defineasc ce nume te el tekhne într-un text clasic din ale sale Etici1; exist tot atâtea tekhnai câte activit i creatoare; o tekhne este mai elevat decât o rutin sau o practic empiric ; în ciuda faptului c se refer la o producere, ea con ine un element speculativ, adic o anchet teoretic asupra mijloacelor aplicate producerii; e o metod ; aceast tr s tur o apropie de tiin mai mult decât de rutin . Ideea c exist o tehnic a producerii discursurilor poate duce
1 “ i de vreme ce arhitectura este o art , i este în mod esen ial o anume predispozi ie la a produce, înso it de reguli, i de vreme ce nu exist nici o art care s nu fie o predispozi ie la a produce, înso it de reguli, nici vreo predispozi ie de acest gen care s nu fie o art , va exista o identitate între art i predispozi ie la a produce, întov r it de reguli exacte. Arta se raporteaz totdeauna la o devenire, i a te consacra unei arte înseamn a lua în considerare modul de a aduce la existen unul din aceste lucruri care sunt susceptibile de a fi sau de a nu fi, dar al c ror principiu de existen rezid în artist i nu în lucrul produs: arta, într-adev r, nu se refer nici la lucrurile care exist sau devin în mod necesar, nici la f pturile naturale care î i au în ele însele principiul.” (Etica Nicomahic , VI, 4, 1140 a 6-16, trad. Tricot). O alt traducere în Dufour, Introduction la Rhétorique, I i II, p. 30, Paris, Ed. Les Belles Lettres, 1932.

94

la un proiect taxinomic asemenea celui pe care îl vom lua în considerare într-un studiu ulterior; un asemenea proiect nu este oare stadiul ultim al tehniciz rii discursului? Neîndoielnic; dar, la Aristotel, autonomia conceptului de tekhne e mai pu in important decât împerecherea lui cu alte discipline ale discursului i, în primul rând, cu cea a dovezii. Aceast împerechere este asigurat de conexiunea dintre retoric situeaz retorica în dependen fa de logic i dialectic ; f r de filosofie în îndoial , geniul lui Aristotel const în a fi a ezat în fruntea lucr rii sale acea declara ie care i, prin mijlocirea acesteia, fa întregimea ei: “Retorica este replica (antistrophos) dialecticii” (1354 a 1). Or, dialectica desemneaz teoria general a argumenta iei în ordinea verosimilului2. Iat deci cum problema retoricii este pus astfel în termeni logici; Aristotel, se tie, este mândru de a fi inventat argumentul demonstrativ numit silogism. Or, acestui argument demonstrativ îi corespunde argumentul verosimil al dialecticii, numit entimem . Retorica este astfel o tehnic a dovezii: “Numai dovezile au un caracter tehnic” (1354 a 13). i cum entimemele sunt “corpul dovezii” (ibid.), retorica în întregimea ei trebuie s fie centrat pe puterea de convingere ce se leag de acest fel de dovad . O retoric ce s-ar aplica doar procedeelor susceptibile de a ac iona asupra pasiunilor judec torului ar c dea al turi de subiect: ea nu ar da seama de dovezile tehnice, de cele care-l fac pe subiect s fie “apt pentru entimem ” (I, 1, 1354 b 21); i, ceva mai departe: “dat fiind c , evident, metoda proprie tehnicii nu se întemeiaz decât pe dovezi, i c dovada este un anumit gen de demonstra ie…, c demonstra ia retoric este entimema…, c entimema este un silogism de un anume fel etc.” (I, 1, 1355 a 3-5). Nu înseamn c retorica nu se deosebe te deloc de dialectic . Ea îi seam n , desigur, prin mai multe tr s turi; se refer la adev ruri de opinie acceptate de c tre cei mai mul i3, nu cere nici o competen , fiecare fiind capabil s discute un argument, s acuze i s se apere. Dar ea difer de aceasta prin alte tr s turi. Mai întâi, retorica se aplic unor situa ii concrete,

Nu vom putea sublinia îndeajuns degradarea – “pierderea de prestigiu”, cum spunea Jacques Brunschwig în a sa Introducere la Topicele lui Aristotel – pe care o sufer dialectica trecând din mâinile lui Platon în cele ale lui Aristotel. tiin suveran i sinoptic la Platon, ea nu mai este decît teoria argumenta iei la Aristotel (cf. Pierre Aubenque, Le problème de l’être chez Aristote, 251-264. M. Gueroult, “Logique, argumentation et histoire de la philosophie chez Aristote”, în Mélanges en hommage à Ch. Perelman). 3 Endoxa din Retorica, I, 1, 1355 b 17 sunt definite în Topice, I, 10, 104 a 8: “O premis dialectic este punerea în form interogativ a unei idei admise (endoxos) de c tre to i oamenii, sau aproape de to i, sau de c tre cei ce reprezint opinia luminat , iar în ceea ce îi prive te pe ace tia din urm , de c tre to i sau de aproape to i, sau de c tre cei mai cunoscu i, excep ie f când paradoxurile; c ci o idee, proprie opiniei luminate, are toate ansele de a fi acceptat , cu condi ia ca ea s nu o contrazic pe cea a opiniei mijlocii” (trad. J. Brunschwig, Ed. Les Belles Lettres, 1967). Endoxa sunt idei admise în “jocul în doi” pe care îl constituie discu ia dialectic (J. Brunschwig, op.cit., XXIII). Aceast caracteristic a premiselor constituie diferen a dintre silogismul demonstrativ, ale c rui premise sunt intrinsec adev rate i silogismul dialectic, ale c rui premise sunt “cu adev rat aprobate” (ibid., XXIV), ceea ce le pune, pe de alt parte, premiselor “aparent endoxale”, care fac ca ra ionamentul s fie materialmente eristic.

2

95

deliberarea unei adun ri politice, judecata unui tribunal, exercitarea public a laudei i a blam rii; aceste trei tipuri de situa ie de discurs definesc cele trei genuri ale retoricii: deliberativ, judiciar, epidictic. Dac retorica anterioar îl privilegiase pe cel de-al doilea, c ci mijloacele de a-l influen a pe judec tor sunt aici aparente, o retoric ce se sprijin pe arta dovezii va fi atent la orice situa ie care trebuie s ajung la o judecat (krisis, I, 1 1354 b 5). De aici i o a doua tr s tur : arta este orientat c tre judec i ce se refer la lucruri neobi nuite. Pe de alt parte, retorica nu poate fi absorbit într-o disciplin pur argumentativ , pentru c ea este orientat c tre un auditoriu; ea nu poate deci s nu in seama de caracterul locutorului intersubiectiv i de dispozi ia auditoriului; pe scurt, ea se men ine în dimensiunea i dialogal a uzajului public al discursului; rezult de aici c luarea în ea nu trebuie s înlocuiasc prioritatea argumentului verosimil;

considerare a emo iilor, a pasiunilor, a deprinderilor, a credin elor r mâne de competen a retoricii, chiar dac argumentul propriu-zis retoric ine seama atât de gradul de verosimil legat de materia discutat , cât i de valoarea persuasiv legat de calitatea locutorului i a auditoriului. Aceast tr s tur duce de la sine la ultima: retorica nu poate deveni o tehnic vid aprobate de cei mai mul i; or, aceast leg tur a retoricii cu con inuturi noncriticate risc s fac din retoric un fel de tiin popular . Legat de ideile admise, retorica se angajeaz întro suit dispersat de “locuri comune” de argumenta ie care constituie pentru orator tot atâtea re ete ce îl pun la ad post de surprizele luptei prin cuvinte4. Aceast întâlnire dintre retoric i topic a fost, f r îndoial , una din cauzele mor ii retoricii. Poate c aceasta a murit în cele din urm dintr-un exces de formalism, în secolul al XIX-lea; dar paradoxul este c ea era deja condamnat printr-un exces de con inut; astfel, Cartea a II-a din Retorica e plin de o psihologie pe care Kant ar fi numit-o “popular ”, de o moral “popular ”, de o politic “popular ”; aceast tendin a retoricii de a se identifica cu o sub tiin a omului ridic o i formal , dat fiind leg tura sa cu con inuturile opiniilor celor mai probabile, adic admise sau

4 J. Brunschwig leag astfel problema “locurilor comune” (topoi) de cea a ra ionamentului dialectic: “Într-o prim aproximare, ele pot fi descrise ca tot atâtea reguli sau, dac vre i, ca re ete de argumentare menite s înarmeze cu instrumente eficace o activitate foarte precis determinat , cea a discu iei dialectice” (IX). Autorul adaug : “Strâns legate de activitatea pe care pretind s o promoveze de la rangul de practic oarb la rangul de art metodic , Topicele, vademecum, ale perfectului dialectician, risc s apar ca o art de a câ tiga într-un joc pe care nu-l mai joac nimeni.” (IX). Dar atunci de ce s mai vorbim de topoi pentru a desemna aceast “ma in de f cut premise pornind de la o concluzie dat ” (ibid, XXXIX)? Se poate insista asupra caracterului “nonsistematic i parc acefal al gândirii logice” (ibid., XIV), în regim dialectic, i asupra caracterului închis al unit ilor izolate astfel reperate. Dar se poate remarca, de asemenea, conform Retoricii, II, 26, 1403 a 17, c locurile comune sunt “c petenii sub care se aliniaz multe entimeme”. Aceast func ie unificatoare este exercitat succesiv de topica accidentului, de cea a genului, de cea a propriului (Cartea a V-a) i de cea a defini iei.

96

redutabil întrebare, ce poate avea consecin e asupra metaforei înse i; solidaritatea dintre retoric i topic – i, prin mijlocirea lor, coniven a dintre retoric i o sub tiin a omului – nu implic oare faptul c gustul de a vorbi în parabole, compara ii, proverbe, metafore ine de acela i complex de retoric i topic ? Va trebui s men inem întrebarea în mintea noastr . îi asigur un con inut cultural. Dar înainte de a anun a moartea retoricii, aceast alian

Retorica nu se produce într-un vid de tiin , ci în plinul opiniei. A adar, metaforele i proverbele î i afl originea i în tezaurul în elepciunii populare – acelea, cel pu in, dintre aceste figuri care sunt metafore i proverbe “primite de-a gata”. Rezerva este important ; c ci o asemenea topologie a discursului asigur tratamentului retoric al lexis-ului i al metaforei un fundal i un uz diferite de cele ale Poeticii. Toate aceste tr s turi distinctive se reflect în defini ia aristotelic a retoricii: “Facultatea de a descoperi speculativ ceea ce, în fiecare caz, poate convinge” (1355 b 25-26 i 1356 a 19-20). E o disciplin teoretic , dar cu tem indeterminat , m surat de criteriul (neutru) pithanon-ului, adic al “persuasivului ca atare”. Acest adjectiv substantivat r mâne fidel inten iei primitive a retoricii, care este aceea de a convinge, dar exprim deplasarea c tre o tehnic a dovezii; în aceast privin , înrudirea (pe care semantica francez nu o poate men ine) dintre pithanon i pisteis este foarte instructiv : în greac , expresia “dovezile” (pisteis, la plural) marcheaz prioritatea argumentului obiectiv asupra proiectului intersubiectiv al ac iunii de a convinge. i totu i, no iunea ini ial de persuasiune nu este abolit ; ea este doar rectificat : mai ales orientarea argumentului c tre auditoriu, care dovede te c orice discurs se adreseaz cuiva, i aderen a argument rii la con inuturile topicii, împiedic “persuasivul ca atare” s se dizolve într-o logic a probabilului. Retorica va r mâne deci cel mult “antistrofa” dialecticii, dar nu se va dizolva în ea.

97

Daniela ROVEN A-FRUMU ANI, Societatea contemporan

i revirimentul retoricii, în

ARGUMENTAREA. MODELE I STRATEGII, Ed. ALL, Bucure ti, 2000, p. 4-7 Societatea contemporan i revirimentul retoricii de nega ie, ci

Profilul epistemologic al gândirii tiin ifice contemporane este dominat de ceea ce Gaston Bachelard nume te “filosofia lui nu”, filosofie care nu este dorin propensiune spre no iuni dinamice i dialectizate (general i imediat, ra ional i experimental, a priori i a posteriori), ac iune polemic neîncetat . Adev rul este rod al discu iei, al controversei i nu al acordului5. Deschis i plural , gândirea modern sondeaz (în mai mare m sur decât în paradigmele anterioare) necunoscutul, c utând în real nu ceea ce confirm , ci ceea ce contrazice cuno tin ele anterioare, prefer întreb rile r spunsurilor, accentueaz solidaritatea conceptual , complementaritatea teoriilor: “Nu exist decât o modalitate de progres în tiin : negarea tiin ei deja constituite.”6 În aceast perspectiv , constituirea cunoa terii este tocmai diacronia obstacolelor, a “rupturilor epistemologice” pe care o epistem a trebuit s le traverseze. Or, o asemenea ruptur este reprezentat i de viguroasa reabilitare a retoricii la mijlocul secolului nostru: macroretorica (prin lucr rile lui C. Perelman i L. OlbrechtsTyteca, vizând reinterpretarea teoriei aristotelice a argument rii într-o lume guvernat de imperativul comunic rii, inclusiv în cadrul activit ii tiin ifice) i microretorica sau teoria figurilor de stil, reteoretizate de Grupul µ în Retorica general . Interesul deosebit pe care filosofii îl acord problemelor limbajului, promovarea lingvisticii ca “ tiin -pilot”, avântul logicilor neformale preg teau reabilitarea retoricii i reintrarea ei în problematica filosofic . Retorica rediviva trebuie deci corelat pragmatismul în filosofie i tiin comunicative). Noua retoric nu mai este arta vorbirii elegante, ci teoria comunic rii persuasive: argumentarea devine o component esen ial a activit ii discursive în general, a celei politice, publicitare în particular. Problema care se pune este chiar aceea a transform rii retoricii într-un fel de matrice a tiin elor umane7.
5 6

cu

(de la W. James la Tadeusz Kotarbinski), cu filosofia

analitic a limbajului (J. Austin, J. Searle), cu pragmatica de gradul “trei” (a interac iunilor

Bachelard, Gaston, La philosophie du non, Quadrige, Paris, 1981, p. 134. Idem, p. 32. 7 Meyer, Michel, Logique, langage et argumentation, Hachette, Paris, 1982.

98

Practic

discursiv

vizând persuadarea unui anumit auditoriu, [dat

fiind, n.n]

adeziunea sa la un ansamblu de propozi ii corelate constituite în viziune despre lume i mobilizarea sa pentru un scop, retorica nu este caracterizat doar de func ia persuasiv , primordial totu i. În plus, discursul argumentativ are i o func ie hermeneutic – de modelare a situa iei i interpretare a retoricii adversarului. Acest travaliu de interpretare este spontan realizat de oricine (a se vedea capacitatea copiilor de a în elege glume, de a da replici impertinente, de a imagina fic iuni). În lumea deciziilor politice i economice nu ne întâlnim doar cu certitudini ce permit previziuni sigure, ci i cu probabilit i, fapt verosimil. În aceast lume “uman ”, ambigu , fluctuant , retorica inventeaz solu ii – de aici func ia sa euristic . În sfâr it, prin algoritmul producerii discursului, retorica are pedagogic , explicativ (cf. infra). Retorica rena te când ideologiile se pr bu esc. Ceea ce era obiect al certitudinii se relativizeaz , devenind problematic. În aceast privin , epoca noastr se poate compara cu cea a democra iei ateniene i a rena terii italiene, dou mari momente ale retoricii. În primul caz, asist m la înl turarea explica iilor mitice i a ordinii aristocratice, iar în cel de-al doilea la ocultarea vechiului model scolastic i preg tirea erei burgheze. Epoca noastr “pour le meilleur et pour le pire” tr ie te ora retoricii. E suficient s deschidem televizorul, s privim mesajele publicitare, s -i ascult m pe oamenii politici. Discursul i imaginea trebuie s : Intereseze Seduc Conving exces sau lips de retoric ”8. Un exemplu paradigmatic al construirii / deconstruirii retorice a discursului ne este furnizat de fondatorii retoricii: Corax i Tisias. Se spune c Tisias a fost discipolul lui Corax, care urma s primeasc o retribu ie doar în cazul în care elevul s u ar fi ajuns s st pâneasc techne rhetorike. Dac la primul proces ar fi câ tigat, ar fi fost obligat s - i pl teasc mentorul; dac primul proces ar fi fost pierdut, nu trebuia s pl teasc nimic, pentru c actul pedagogic nu a fost eficient. La sfâr itul studiilor, Tisias intenteaz proces magistrului, - DOCERE - DELECTARE - MOVERE. i o puternic func ie

“De la prietenie la dragoste, de la politic la economie, rela iile se fac i se desfac prin

8 Meyer, Michel, Questions de rhétorique. Langage, raison et séduction, Librairie Générale Française, Paris, 1993, p. 7.

99

“O sarcin permanent a argument rii va fi dezambiguizarea situa iilor în care se aplic astfel de sisteme de norme eterogene”9. fie c e vorba de hermeneutic (interpretarea trecutului i a mesajelor plurivoce). replica discursiv creat prin inversarea semnelor discursului anterior). op. Hachette. 1996. dar inversat . fiind absorbit de poetic (repertoriu al figurilor). care interrela ioneaz aspecte constructive i reflexive. 11. prin lege. fie pierde. p. Paris. reluând pas cu pas schema de argumentare a lui Tisias. 5. Istoria european a retoricii poate fi schematic rezumat ca recul progresiv al argument rii i provocare corelativ a expresiei. nu-i datoreaz acestuia nimic. În aceast situa ie.. la acest prim proces elevul Tisias fie câ tig . Istoria poate fi citit la mai multe nivele: la cel anecdotic. Tisias nu-i datoreaz nimic lui Corax. ea este sursa jocurilor de influen . Prima ipotez : Tisias câ tig procesul. fie c e vorba de analiza estetic sau poetic a fenomenului literar. a mobiliz rii pasiunilor i c ut rii consensului. noua retoric generalizat . retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme i constructe. implic utilizarea mintele primite. Corax î i construie te contra-discursul. Tisias trebuie s pl teasc . Privat de dimensiunea argumentativ . reinterpret rii cuno tin elor (“er a b nuielii”.cit. fie c nu vrem. social . altfel spus. Ansamblul tiin elor umane i nu doar filosofia sunt marcate de condi ia retoric . modificând modul nostru de gândire. care precizeaz c judec torii i-au gonit pe cei doi cu lovituri de bât . prin în elegerea ini ial între mentor i discipol. în formularea lui Nathalie Sarraute). L’Argumentation. În 9 Plantin. Christian. informative i persuasive. “Fie c vrem. Meyer. Tisias trebuie s pl teasc . resemantiz rii. ca atrofiere a lui inventio i hipertrofiere a lui elocutio în sensul definit de Gérard Genette în Figures III. În ambele cazuri. p.”10 În gândirea actual a reorganiz rii. dar i la nivel metalingvistic (s-ar putea re ine opera ia major a argument rii. prin în elegerea cu profesorul s u. retorica s-a delogicizat i estetizat. “La rhétorique restreinte”. În tiin ele politice i psihologie. argumentarea devine un fel de asimptot a activit ii discursive. Or. “mod de existen ” (Keneth Burke) i “explicitare a conexiunilor” (Wayne Booth). Cea de-a doua ipotez : Tisias pierde procesul.sus inând c nu-i datoreaz nimic. va trebui totu i s pl teasc pentru înv ambele cazuri. prin chiar verdictul judec torilor. nu datoreaz nimic magistrului. dac pierde. 10 100 . Într-adev r. Dac câ tig .

P. Guiraud. când opozi ia convingere / persuasiune era net în favoarea primului termen. Pierre.U. p.. conversiune psihologic analitice a limbajului). 80. la ora actual argumentarea nu mai este considerat doar seduc ie a auditoriului. 1991. precizia defini iilor i rigoarea clasific rilor. Dac grecii din teama de asianizare (cf. Introduction à la rhétorique. Colin. ci spa iul privilegiat al reconstruc iei limbajului ca ac iune (“Haw to do things with words” – în termenii filosofiei 11 12 Reboul. 24. confrunt rilor are nevoie de sistemul retoric ca modalitate de negociere a diferendelor. A. La stylistique.F. de anarhie i violen au c utat un organon care s extind jurisdic ia ra iunii dincolo de hotarele silogismului. Spre deosebire de momentul ini ial al retoricii. p. Nietzsche). 101 . Olivier.limbajului în vederea modific rii universului epistemic i a dispozi iilor ac ionale ale interlocutorilor. ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului”12. cu atât mai mult societatea modern a conflictelor. a logicului. retorica este “mai mult un set de reguli…. prin amploarea observa iilor. “Cheie de bolt a culturii noastre”11. 1972.

Fun ionarea figurii în text / context. Func iile limbajului. Lumea cuvântului – actualizarea în context.II Lumea figurilor. Sens. Stil. Distinc ii terminologice. stilistic – procedee retorice specifice 102 . Comunicarea lingvistic . Flexibilitate i rigiditate în clasific rile propuse de-a lungul timpului.

Laura MESINA FIGURA I ARGUMENTUL I O lung tradi ie consemneaz locul comun conform c ruia Grecia antic a fost cea care a impus în elesul dihotomic al expresiei “retoric i politic ”, expresie ce reprezenta chiar subiectul polemicii duse în Dialogul Sofistul de c tre filosoful lui Platon i de adversarul s u. Înfruntarea era legat de îns i esen a conceptului de “politeia” (arta de a organiza treburile publice i via a cet ii)1 i ducea în cele din urm la repudierea retoricii (asimilat politic sofisticii), în favoarea, se-n elege, a argument rii ra ionale. Aristotel, datorit filosofiei sale de tip practic, avea s fac un pas mai departe, c tre reevaluarea retoricii, subliniind atât rolul formativ al acesteia în discursul politic i în cel pedagogic, în general, cât i articularea logic a figurilor i a p r ilor discursului, în mod concret. Cele dou “tekhné” au generat a adar, în urma întâlnirii lor tensionate, un discurs filosofic despre Bine i despre Adev r, a c ror respectare regleaz i garanteaz ordinea în spa iul comunit ii. Mai întâi aflate într-o rela ie controversat , retorica i politica au ajuns s însemne, în timp i laolalt , “text” i s implice toate acele strategii discursive ale puterii care influen eaz receptorul (publicul) prin media (canalele comunic rii de mas ). Doar c , din antichitate pân în lumea noastr contemporan , o parte a “artei de a convinge” s-a specializat pentru domeniul politicului într-atât de evident, încât s-a autonomizat din multe puncte de vedere fa de “Vechea Retoric ”, devenind un tip de “retoric restrâns ” (dup o expresie a lui Gérard Genette din 1970), o tehnic a utiliz rii anumitor figuri. Acest decupaj s-a impus pe m sur ce tiin a politicului i-a definit ea îns i tot mai precis obiectul i metodele de lucru. Ocupându-se de organizarea discursului, la ora actual retorica în politic e mai curând legat de rezultatele sondajelor, de marketingul politic i de “politica” spectacolului
Sofistul, personajul lui Platon din Dialogul cu acela i nume, sus inea c retorica este chiar esen a politicului, consacrând astfel confuzia dintre putere i instrumentul prin care aceasta se exercit , ca i pe aceea dintre for i persuasiune. Opinia opus sofisticii de c tre filosofia antic era c persuasiunea duce tocmai la înl turarea violen ei, c retorica ar avea un rol de reechilibrare a unei situa ii conflictuale i c este de fapt subordonat politicului. Platon însu i, anti-sofist, recunoa te totu i în Politeia faptul c retorica este necesar în educarea popula iei în spiritul legilor cet ii (de i op iunea lui era în general aceea de a opune retorica argumenta iei logice, singura apt s ajute spiritul s se formeze în lumina Binelui i a Adev rului. De aceea, ca i mai târziu la Aristotel, retorica, în în elegerea lui, era, diferit fa de teoria sofi tilor, un instrument persuasiv de care puterea uneori se serve te pentru a se impune, la nevoie chiar pentru a evita violen a sau pentru a instrui o popula ie ignorant ).
1

103

ideologic - electoral, spre exemplu - ceea ce, mai specializat, s-ar putea numi “rela iile publice în politic ” (branding-ul de na iune pare s manifestare de acest gen). Cu toate acestea, dezvoltarea tot mai multor tiin e socio-umane i evidenta lor individualizare nu au reu it s elimine sau s deblocheze crizele politice contemporane i nici nu au putut influen a rapid reac iile popula iei fa de acestea (v. depolitizarea – amintim cazul foarte grav al indiferen ei electoratului i al absenteismului la alegerile pentru Prim ria Capitalei, din aprilie 2005 -, rela ia sensibil dintre elitele culturale i cele politice etc.). “Vechea Retoric ” se manifest foarte vizibil în politic mai ales atunci când fie, în ordine temporal , ultima

ideologiile nu mai reu esc s ofere solu ii ra ionale i corecte pentru echilibrul societ ii. Momentele de ruptur istoric , în i mai mare m sur , las loc de manifestare discursului politic umoral, implicit unei retorici violente. Necesitatea de a convinge masele s opteze pentru o solu ie politic sau alta impune o verificare a strategiilor retorice i o mobilizare a resurselor expresive i persuasive ale limbajului (un exemplu conjunctural poate fi i campania electoral din România, noiembrie 2004, în care puterea s-a “negociat” foarte spectaculos între protagoni ti, pe de o parte, i între ace tia i electorat, pe de alta). Societatea contemporan româneasc a cunoscut dup 1989 destul crize de legitimare a politicii statului i a traversat perioade foarte agitate, în care toate resursele limbajului au fost implicate în înfruntarea dintre partide sau dintre personalit i politice. De aceea, istoria discursului politic în România post-decembrist poate constitui un foarte interesant studiu de caz atât pentru speciali tii din domeniul tiin elor politice, cât i pentru retoricieni i pentru anali tii imaginii publice a puterii. Cu toate acestea, retorica se reg se te în actele de limbaj cu con inut politic, sub forma argument rii, i în perioadele de acalmie i de respectare a legitimit ii puterii, fiind marcat mai mult de logic decât de sofistic . Ea este, de altfel, mai pu in condi ionat ast zi de locul perform rii ei decât în Antichitate (când treburile publice erau subiectul întâlnirii comunit ii în agora, for de dezbatere i decizie public prin excelen ). Dat fiind presiunea diversit ii mesajelor mediatizate, discursul trebuie în primul rând s conving prin motive pragmatice, logice i cu relevan imediat pentru via a comunit ii. În acest fel, în zilele noastre, se dep e te diferen a tradi ional numit anterior, cea dintre argumentare sau convingere ra ional perspectiv din filosofia analitic i retoric sau persuasiune. Preluând o a limbajului, putem spune c , în lumea modern ,

argumenta ia este spa iul privilegiat al reconstruc iei limbajului ca ac iune (Austin), cu scop

104

practic. Cum retorica are un binecunoscut rol clasic de instrument al aplan rii conflictelor sau al inflam rii lor, ea cap t în societatea postmodern un rol activ, principal, în i de cele negocierea diferendelor de ordin politic, fiind manevrat în mod necesar cu m sur mai multe ori f r nici o inten ie sofistic . A adar, avem de-a face cu o reîntâlnire între argumenta ie i retoric , îns altfel decât în Antichitate. Întâlnirea este acum consacrat reconfigurare a „dialogului” dintre cele dou . Se vorbe te, în descenden a neo-retoricii din secolul al XX-lea, despre “argumenta ia retoric ”, construit pe bazele etice ale postmodernit ii, în spiritul muta iilor i al redefinirilor din cadrul politicului. Puterea se folose te în ziua de ast zi de strategiile discursive ale argumenta iei retorice, pentru c , inevitabil, ac iunea politic presupune i comunicarea de mas , ce include, la rândul ei, producerea i receptarea discursurilor cu con inut politic. Cum orice discurs este dialogic (presupune un ascult tor sau un lector, pe care urm re te s -l influen eze, convingându-l s r spund pe m sura a tept rilor atent stabilite ale emi torului), se impune analiza ac iunii exercitate de politic, prin intermediul mesajelor focalizate, asupra referentului (punctul de plecare al discursului), asupra interlocutorului, codului i locutorului (mijlocului de comunicare). Argumenta ia retoric ine de tiin a comunic rii i, în cazul breviarului de fa , ele se reg sesc împreun în discursul puterii politice. Pe de alt parte, politica dus de putere i publicitatea electoral se întâlnesc la rândul lor indirect, din cauza politicii economice duse de un anumit partid de guvern mânt sau de o anumit form statal în ce prive te organizarea pie ei publice a bunurilor simbolice i a celor de consum real. Calitatea publicit ii i a discursului publicitar, spre exemplu, ca i valoarea argumenta iei retorice sunt date atât de gradul de cultur i de profesionalismul autorului, cât i de nivelul de civiliza ie i de mentalitate al receptorului (un studiu de caz foarte sugestiv pentru evolu ia societ ii române ti post-decembriste îl constituie campania politic de succes a candidatului Traian B sescu pentru func ia preziden ial , din octombrie-noiembrie 2004). Or, acest nivel de cultur a imaginii i de civiliza ie este sus inut de modul în care se organizeaz economicul, condi ionat la rândul lui de exercitarea unei politici eficiente. Ciclul se închide, demonstrând interdependen a proceselor socio-politice, economice i culturale. El poate deveni vicios într-o societate cu o legisla ie neperformant , în care retorica este mai i recunoscut de c tre public, de c tre speciali ti i de c tre utilizatori, având un rol i func ii bine stabilite i cunoscute, ce duc la o

105

pu in democrat violent . Concluzie:

i mai pu in corect argumentativ, dar unde poate fi mai “plastic ” i mai

În cadrul sistemului complex al lumii de ast zi, retorica „veche” are un nou rol, mai curând instrumentar, altul decât cel din antichitate, când era mai acuzat politic. Dac pentru lumea Greciei antice, expresia “retoric persuasiv ” era un pleonasm, iar “argumenta ie retoric ” o imposibilitate, în cultura contemporan a spa iului public retorica poate fi i argumentativ , pentru c argumentul, dup cum o demonstreaz neo-retorica, poate avea func ia unei figuri de logic sau de compozi ie (cum voi încerca s ar t mai jos, în partea a doua a acestui breviar). Func ia persuasiv a limbajului se manifest în întreg câmpul activit ilor sociale, prin interfa a economiei, din cauza necesit ii vânz rii bunurilor de consum. Cum “imaginea politic ” i “ideologia” au ajuns, în urma accept rii sistemului de votare universal, tot bunuri de “negociere” public - de aceast dat , a puterii -, retorica argumentativ se reg se te aproape mereu în discursul politic. Echilibrul politic se realizeaz i este mai eficient atunci când putem constata prezen a i în discurs a argumenta iei retorice mai curând decât a limbajului retoric, fie el printr-o imperceptibil nuan

argumentativ. Diferen a (tradus prin acest aparent joc al expresiilor) este îns semnificativ : semantic , este redat tocmai falia dintre un stat ra ional i democrat, al dezbaterii responsabile, etice i sobre i un stat pe cale de a se democratiza, de a înv a civiliza ia dialogului politic în spiritul unei veritabile, transparente i corecte politeia. II Argumenta ia i retorica reprezint , a adar, cei doi mari actori ai istoriei

(compozi ionale a) discursului european. În primul rând, datorit unor “instrumente” pe care cele dou tehnici discursive le folosesc: argumentul, respectiv figura. În cadrul unei discu ii care evalueaz raportul dintre ele, apare de îndat argumenteaz ca fiind evident caracterul conflictual al rela iei. Dac o idee se nu ar i scopul este de a convinge ra ional interlocutorul, atunci cu siguran

mai fi necesar recursul la figuri.

106

Preferabil este s le cunoa tem îns mai bine identitatea, urmînd îndeaproape vocile speciali tilor neoretoricii europene2. Figura ar fi, în general, conform punctului de vedere exprimat de Olivier Reboul3, un procedeu stilistic, în cadrul unei exprim ri lipsite de constrângeri (nu este obligatoriu s recurgi la o figur ca s comunici un mesaj unui alt individ sau grup) sau codificate (orice figur este de fapt o structur cunoscut , transferat sau poten ial transferabil altor con inuturi, cum se întâmpl spre exemplu în cazul metaforei, al alegoriei sau al compara iei). Mai cunoscut este figura poetic , cea pe care un absolvent de liceu s-a obi nuit a o recunoa te cu u urin în textele beletristice studiate la orele de literatur . Poetica i retorica nu sunt îns acela i lucru, nu au nici acelea i func ii în raport cu receptorul, nici acelea i instrumente cu ajutorul c rora se realizeaz captarea aten iei acestuia sau schimbarea op iunilor sale (despre diferen ele dintre cele dou „tehnici” vorbesc unele texte din capitolul de fa al acestui breviar). O figur este în chip necesar retoric , consider Reboul, atunci când scopul imediat al textului, sortit lecturii sau rostirii, este de a persuada sau de a convinge imediat i irevocabil publicul de adev rul i de valoarea unei idei. Acest text / logos (discurs), gândit pentru a ob ine astfel de efecte, premeditate, exprim , cu ajutorul figurii retorice, o tensiune sporit , ce se raporteaz la ethosul oratorului (la caracterul i valorile sale) i la pathos (exercitarea unei ac iuni afective asupra auditoriului). Pentru c figura este, în aceste condi ii, retoric , ea contribuie implicit la argumentarea ideilor. Ca atare, fiecare figur poate fi pus în rela ie cu un anumit tip de argument. Atunci când am avea de-a face cu o repeti ie, spre exemplu, figur ce ar denota sinceritatea i spontaneitatea, de fapt am avea de-a face (iat ce sus ine argumentul figurii) doar cu un procedeu menit s “garanteze” c discursul nu este preg tit de dinaintea rostirii sale, ceea ce uneori este fals. Perspectiva modern a retoricii asupra rolului figurii este integrativ : figura este în eleas ca element al gândirii, ca un mijloc de a g si i de a demonstra o idee, chiar i atunci când acea idee nu e decât probabil .

2

Ne vom raporta, în cele ce urmeaz , la un studiu semnat de Olivier Reboul, La figure et l’argument, în vol. De la métaphysique à la rhétorique, Editions de l’Université de Bruxelles, 1986, ed. îngrijit de Michel Meyer. Pentru demonstra ia de fa , pentru economia general a acestui volum, ca i pentru afilierea noastr la un punct de vedere - deja clasicizat, de altfel - din domeniul neoretoricii europene, expunerea de fa reprezint o prezentare în scop didactic a unor no iuni i probleme elementare ale argumenta iei retorice. 3 Reboul, art.cit.

107

Este drept c aceast teorie pare s fie strict func ional f r îndoial

i s nu ia în calcul umorile

pe care un text puternic persuasiv, scris sau rostit, le poate stârni (râsul, spre exemplu). Exist i un comic al discursului, precizeaz Reboul, teoretizat i el în cadrul retoricii moderne i care se reg se te adesea, cum vedem în ziua de ast zi în spoturile publicitare, în discursurile sau dialogurile politice i în polemica jurnalistic , spre savoarea publicului (dar i spre câ tigul autorului sau al produc torului/promotorului valorii respective!). Problemele fundamentale pe care le ridic retorica modern în ceea ce prive te rela ia dintre figur Reboul: 2. cum ajut figurile argumentarea unei idei? 3. poate figura s determine, s constituie un argument? 4. argumentul nu este el însu i, mai mult sau mai pu in, o figur ?4 R spunsuri la întreb rile 1 i 2: O clasificare tradi ional a figurilor (v. exemple în breviarul de fa ) ar fi urm toarea : figuri ale cuvintelor, ale sensului, ale construc iei i ale gândirii. Figurile cuvintelor, numite metaplasme (v. în breviar), s-ar întâlni mai curând în poezie i în textul comic. Ele pot juca îns i un rol argumentativ, pentru c filosofii, autori a fonemelor, spre exemplu, dubleaz (ex: «acea Românie a predilec i de discurs, le folosesc adesea, stimulând jocul sensurilor, utilizând efectul imediat ob inut cu ajutorul lor. Înl n uirea semnificativ românilor»). Figurile sensului sau tropii se realizeaz prin înlocuirea unui termen cu un altul, care are o semnifica ie neobi nuit , provocatoare de tensiune la nivelul discursului i, implicit, la nivelul recept rii. Aceste figuri sunt în egal m sur proprii atât tehnicii discursive, cât i tehnicii argumentative. Exemplul metonimiei i al metaforei este elocvent, pentru puterea de simbolizare i de argumentare direct , concis , în favoarea unei idei sau a alteia. Destul de suspecte din cauza utiliz rii lor pân la pierderea oric rui caracter expresiv insolit, figurile sensului parcurg un drum adeseori fatal pentru ele dinspre enigm înspre cli eu. For a persuasiv scade în timp prin uzajul expresiei respective. Orice astfel de figur pare s fie înl n uirea ideilor i a argumentelor, conferindu-le mai mult for i argument vizeaz m car trei aspecte, a a cum sînt ele sistematizate de Olivier

4

ibidem

108

joac un rol foarte bine precizat în discurs. care o diferen iaz de demonstra ia logic (de tip tiin ific) : argumenta ia se face în func ie de auditoriu (fie el particular. Reboul precizeaz . antiteza sau inversiunea. aura misterioas banalitate. a a cum este peceput adesea în spa iul public românesc . repeti ia. i crasa Figurile construc iei se reg sesc la nivelul structurii frazei sau al lan ului de fraze (elipsa. Argumentul este figur tocmai datorit imposibilit ii de a-l parafraza. derularea unei argumenta ii nu poate avea aceea i rigoare (inflexibil . de a-l exprima f r s -l modifici. ironia) i se reg sesc la nivelul întregului discurs. pentru c instituie dezbaterea i înl tur posibilitatea unei înfrunt ri violente. 5 Reboul. El are acela i statut oarecum imprecis5. Cele dou func ii sunt inseparabile în realitate. Important de re inut ar fi c polemica nu semnific în chip obligatoriu conflict. spre exemplu. ele au i o dubl valoare argumentativ (ex: fals elogiu sau ironie). op. specializat sau nespecializat). Figurile stabilesc a adar raporturi de determinare cu argumentul. capteaz aten ia. Ironia sau metafora. întru totul asem n tor figurii. Figurile gândirii au un rol special în stabilirea rela iei dintre public i orator (alegoria. Figura se insereaz în chip natural în strategia de argumentare. p.condamnat între cele dou capete ale itinerariului s u cultural. argumenta ia este polemic prin defini ie. mai mult sau mai pu in vizibil. cel mai adesea) ca a unei demonstra ii tiin ifice. al turi de chiasm). i în sensul figurat). Argumentul poate fi îns o figur ? Prima concluzie. s -l ajute i s -l exprime. în favoarea caracterului s u argumentativ. pentru ob inerea unui consens. unei alte serii de argumente. Aceast idee poate fi sus inut de cele patru tr s turi ale argumenta iei. 186 109 . adapteaz ra ionamentul în func ie de auditoriu) i unul intrinsec (figura se implic în îns i tehnica argument rii).cit. faptul c exist un raport extrinsec (figura faciliteaz argumenta ia. ar demonstra c cele dou sînt indisociabile. pentru a face trimitere în continuare la retorica modern . Pentru c în general sunt susceptibile de dubl interpretare (pot fi citite i în sensul propriu. pentru c se opune întotdeauna. argumenta ia utilizeaz limba natural (de aceea se întîlne te în discursul public un num r mare de termeni polisemantici). ea este de altfel exact opusul conflictului. asupra rolului pe care îl joac figurile în argumentarea unei idei i asupra faptului c figura poate s constituie un argument.. de joc intersubiectiv i este ac ionat de acela i impuls polemic.

rezult figura.187 110 . cum spunea Descartes. un domeniu în care nu mai dispunem de eviden e logice i de certitudini obiective. » 6 6 Reboul. cit. p. i se dialogheaz cu orice fiin .« Domeniul argument rii este cel al ac iunilor vie ii. op. De aici. unde cea mai mare parte a adev rurilor este de ordinul verosimilit ii i unde obiectivitatea trebuie s fac loc dialogului.

Dic ionar explicativ de jurnalism. unde rubricile despre comunicare înfloresc. realizat de Lucien Sfetz (în La Communication. iar pe cele de „con inut". Comunicarea care prezideaz convivialitatea.s. 2002. Retorica (v. primul nivel este cel propriu F. Paris.) modern p streaz de fapt aceast împ r ire. al frazei. inversiunea (v. Comunicarea invadeaz toate câmpurile. 2. Tritonic. al doilea fiind domeniul tropilor (v. În sfera religioas . rela ii publice publicitate. În tiin ele exacte. Bucure ti. În pres . În întreprindere. iat descrierea societ ii contemporane cucerite de comunicare. ). asupra structurii no ionale: metafora (v. care se intituleaz “întreprindere de comunicare”. Pentru unii teoreticieni. În industria c r ii. i care gândesc c o linie politic f r ecou în sondaje nu este în eleas . În publicitate. Aceasta pare c rezolv toate problemele.” (în POPESCU. care se vrea “comunica ional ”. Ed. 3-6): “Niciodat în istoria lumii nu s-a vorbit atât despre comunicare. În mediile politice care nu pariaz decât pe marketingul politic i pe imaginea de marc .DIC IONAR DE TERMENI COMUNICARE În locul oric rei defini ii. F. care 111 . sinecdoca (v. de la audiovizual la marketing i la publicitate. pp. pp. 1991. cei doi termeni sunt sinonimi. În inteligen a artificial a informaticii sau în tiin ele cognitive. În audiovizual. au fost sim ite înc din Antichitate ca ac ionând la dou nivele diferite: 1. la nivelul frazei metataxe. numind figurile formale la nivelul cuvântului metaplasme. între oameni în societate (audiovizualul i publicitatea). Fericirea. Dac întreprinderea sau marketingul se ocupau odinioar de produs.s. anacolutul (v. Cristian Florin. hiperbola (v)..). se ancoreaz într-un principiu unic: comunicarea între om i natur (biotehnologia). asupra structurii ei formale: repeti ia (v. dezvoltarea indivizilor i a grupurilor.). În psihoterapie. în chip fatal par ial . de la biotehnologii la inteligen artificial . în sectoarele rela iilor umane devine permanent . între om i dublul s u (inteligen a artificial ). 83-84) i FIGUR DE STIL Procedeu folosit în scopul sporirii expresivit ii unei comunic ri.F.). În tiin a organiza iilor i a deciziei.U. ast zi ele lucreaz pentru imaginea firmei. ).). pentru al ii.. proximitatea sau chiar prietenia cu computerul. P. egalitatea. (…) Toate tehnologiile de avangard . al sensurilor.

Dic ionar explicativ de jurnalism. gr. Limbajul fiind individual. dup unii cercet tori. abaterile de la întrebuin area normal a limbii. Bucure ti. III. Ed. func iile comunic rii sunt urm toarele: “[Comunicarea are o func ie] instrumental (a face sau a ob ine ceva. [func ie] de exprimare (a sentimentelor). lat. p. 1976. Nu exist o limb general . S. S. care reflect abaterile de la starea psihic normal (Leo Spitzer). înseamn . James Watson. 40). mediu sau temperat. Anne Hill (în A Dictionary of Communication and Media Studies. p.. [func ie prin care] este îndeplinit un rol (pentru c situa ia o cere). Ed.” (în POPESCU. metaforic : „gura pe terii”. E. Astfel. literatura ca fapt de limb trebuia s poarte de asemenea semnele individualit ii. [func ie] de informare (a afla sau a explica ceva). style. afirmase K. R. în primul rând a apari iei unor noi sensuri. sublim. Edward Arnold. de Saussure. [func ie] de control social.175) (FUNC IILE) COMUNIC RII cf. expresia individualit ii. S. [func ie] de stimulare (r spuns la ceva de interes). Pân în epoca modern însemna modul de exprimare verbal sau scris . care i-au pierdut func ia expresiv . Vossler). originea în descoperirile lingvistice mai noi (F. datorate unor F. Ac ionând în domeniul stilistic. K. S. Alonso etc. stylus „condei. iar în critica 112 . 2002. Tritonic. compozi ie”. Pornind de la maxima lui Buffon: „le style c’est l’homme-même” (stilul este omul însu i). numea câteva calit i ale scrisului ca. Ed. literar î i au. de pild . S. (ANGHELESCU Mircea. „buza paharului” etc.s. Vossler. trei) moduri de selectare i întrebuin are a limbii: S. rela ii publice publicitate. Reprezentan ii acestei concep ii sunt Leo Spitzer. [func ie] de înl turare a anxiet ii (a identifica o problem ). D. s-a ajuns la studiul operei literare pornind de la structura ei lingvistic . se constituie ca un termen cu sens aproape opus celui clasic. Teoriile contemporane despre S. metasememe i metalogisme. În poetica tradi ional clasic . Academiei R. p. exist numai graiuri individuale. stylos „b ul cu care se scria pe t bli ele de cear ”. [func ie] de control (a face ca cineva s se comporte într-un anumit fel). critica modern vede în S. F.s. Auerbach. stau la originea unor fapte de limbaj. Bucure ti. 1993. 85) i STIL Termenul provine din fr. Londra. claritatea. care concep i examineaz limba ca pe un fenomen individual. În perioada modern . corectitudinea sau câteva (de fapt. în Dic ionar de termeni literari. pe de alt parte. care modific valoarea logic a frazei. Cristian Florin. S. ed.afecteaz sensul expresiei. simplu sau vulgar. generalizate..

Ultimul. p. prin studiul elementelor de stil (v. la rândul lor.româneasc . distinge între expresia tranzitiv (de comunicare obiectiv . 2.) sau de tiin a literaturii (v. Întemeietorul S. Cercet rile stilistice se dovedesc foarte eficiente i în varianta structuralist . psihocritica. Vianu). Opera e privit ca o succesiune de sunete. S. în Dic ionar de termeni literari. Din alt perspectiv . al unui curent. T. în care mijloacele lingvistice i teoretico-literare se combin într-o metod proprie.). ini ial. altui gen. S. na ional. În acest moment. care se adaug la comunicare i care îi dau un fel de a fi subiectiv. unui curent define te tr s turile generale ale unor scriitori încadra i în acela i curent literar (ex. Auerbach). prin care a impus o seam de direc ii de cercetare i a creat o coal . epocii se constituie din elementele inedite. particulare. generalizant . Ast zi S. (VASILE Marian. fraze. limbajul etc. compun ceea ce se nume te S. Academiei R. coala lui R. S. Disciplin care studiaz stilul (v.) în general. se constituie ca disciplin autonom . Într-o alt formul . 418 – 419) STILISTIC Termenul provine din fr. în lucr ri ca Arta prozatorilor români. Problemele metaforei i alte studii de stilistic . Prin influen a colii formale ruse i a structuralismului (v. ansamblul acestor nota ii reflexive. 1. stylistique. Ea se impune la începutul secolului XX (creatorul ei e considerat Ch. ea urm re te acum. Astfel. de pild structuralismul genetic (Goldmann). Vianu. epopeic. na ional define te tr s turile particulare ale unei culturi în contextul celei universale. sunt individuale în raport cu S. în Arta prozatorilor români (1941). Jakobson. S. liric). impar ial ) i elementul reflexiv. E. pe care le aduce cultura unei epoci fa de epocile anterioare (ex. Astfel ea apare ca disciplin ce ine de teoria literaturii (v. Bally) i are ca obiect. elegiac. se orienteaz spre studiul individual al expresiei scriitorului (prin cercet rile unor savan i ca Leo Spitzer. care indic aportul subiectiv la expresia tranzitiv al celui care vorbe te sau care scrie. S. se vorbe te despre S. cuvinte.). care au fiecare o semnifica ie în raport cu întregul. 113 . S.. care. Ele influen eaz azi diferite alte orient ri critice. s descopere structura unitar a operei ca întreg i s -i explice valorile i semnifica iile. la noi e considerat Tudor Vianu. al epocii. S. Bucure ti. romantismul). denume te aici tr s turile generale ale unei serii de opere individuale. R. Rena terea fa de evul mediu sau de antichitate).). 1976. se încadreaz în disciplina mai larg a lingvisticii. Documentul fundamental al criticii structurale îl constituie Tezele (1929) Cercului lingvistic de la Praga (Trube koi. epic. unui gen sau al unei specii literare (stil dramatic. S. fa de caracteristicile altui curent (clasicismul).). Exist de asemenea un S. „Stilul este a adar expresia unei individualit i” (T. care sunt individuale. studierea stilurilor func ionale ale limbii. devine structuralist . Muka ovsky etc. Ed. S. culoarea.

Studiaz faptele de limb din perspectiva expresivit ii lor. Iorgu Iordan este savantul român care se revendic de la Charles Bally. Noua critic ). Pentru Iorgu Iordan [op. Stilistica limbii române (ed.Barthes etc. studierea limbajelor de specialitate echivaleaz a recept rii. Ed. S. iar în consecin statistic . R. p. dou elemente distincte: unul strict intelectual care este no iunea pur .. descriptiv (interesat Dic ionar de termeni literari. Terminologie poetic retoric . s-a vorbit despre stilistici na ionale i – pornind de aici – despre posibilitatea unei stilistici comparate (ca parte a literaturii comparate). de valorile formale ale operei). 12]. pot avea. Bucure ti. Academiei R. “stilistica se ocup cu studierea mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunit i lingvistice din punctul de vedere al con inutului lor afectiv. definitiv ). “stilistica se opre te numai asupra faptelor de limb cu con inut afectiv. despre o stilistic estetic (în interdisciplinaritate cu poetica. [Un istoric al disciplinei în Val Panaitescu (coord. iar pentru ultimele dou genuri enumerate. în care. 1996]. S. reac ia de no iunea respectiv .” Este important (din perspectiva analizei media) de luat în considerare atitudinea afectiv a vorbitorului reperabil mai ales în audiovizual (reality-show. 1976.cit. i în presa tip rit . 12-13].” [în Iorgu Iordan. I. altul afectiv. Cuza”. Noul Dic ionar al tiin elor limbajului. reprezentarea obiectului în discu ie. estetic avem câteva tipuri de cercet ri stilistice: S. Nu în i cu conturarea stilisticilor func ionale.). (VASILE Marian. Ed. apare o turnur a limbii vorbite (de toate zilele – numit de 114 . 1994. Fiic bun a retoricii i a gramaticii.. Bucure ti. S. 418 – 419) STILISTIC 1. la un moment dat. Traité de stylistique française – 1909. Bucure ti. În func ie de obiectivul pe care-l cerceteaz . estetica). p. (v. în ce prive te sensul. La langue et la vie – 1913). Exemplu (des întâlnit): declara ia (de pres a) omului politic. p. Pentru Charles Bally. 2. reportaj). care arat sentimental a individului vorbitor fa oarecum pozi ia subiectiv . talk-show. Pragmatica aduce în prim-plan stilistica limbii vorbite i – în sfâr it – din perspectiva receptorului comunic rii – s-a construit o stilistic ultimul rând. Universit ii “Al. stilistica i-a câ tigat începând cu jum tatea secolului al XIX-lea i pân acum o personalitate distinct (sau mai multe înf i ri): s-a vorbit mai întâi despre o stilistic lingvistic . Babel. Ed. stilisticienii difer între ei. critica literar . Ia i. asupra tiin ific . S. în cauzele i sursele stilului). Pe de alt parte. Jean-Marie Schaeffer. 1975. treptat. o particularitate sintactic etc. genetic (se ocup de (care pune accent pe descrierea stilului). interviu. Stilistica lingvistic . Un cuvânt. Ed. Oswald Ducrot. adic exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj i ac iunea faptelor de limb sensibilit ii. Premise. considerat întemeietorul stilisticii lingvistice (Précis de stylistique – 1905.

adic în func ie de contextul situa ional.. p. Atitudinea (de exprimare a vorbitorului) este profund retoric : “arat ” c este un om ca to i ceilal i. ALITERA IA: exemple: multe i m runte. c rp nos. c este “de-al lor” i – în plus – surpriza (creat cu o maxim economie de mijloace) î i atinge scopul: impresioneaz i – prin acest fapt – este inut minte. Exemple: favoare/favor. formeaz cheile vocale). expresivitatea începe s se manifeste la nivel fonetic: lungirea sunetelor. f r s fie nevoie de ele). . pentru c nu sunt premeditate. este evident accentuarea afectiv de la “Îmi pare bine c sose te vara” la “Ce bine-mi pare c sose te vara”. lingvistului danez Otto Jespersen): . op. Tot Iorgu Iordan ne atrage aten ia c interoga ia i exclama ia au roluri afective [op. FENOMENE MORFOLOGICE cu valen e expresive. RIMA: exemple: am ales pân am cules. ACCENTUAREA ÎN FRAZ .. 66]. În limba vorbit . marea cu sarea. 115 . de nevoie. Un loc aparte îl ocup AFECTIV CUVINTELE COMPUSE.unii lingvi ti limbaj familiar). În planul frazei. Pentru Iorgu Iordan [op.cit. mai ales.13]. [Iorgu Iordan. care nu nea uitat” – a adar – demn de încredere. ritmul (o parte din ceea ce. afec iunea sau ironia. p. cu un termen contemporan. Exemple: vorb -lung . gur -casc . sinonimele cuvântului zgârcit. 78221]. cu dou . praf i pulbere. rezult îns c aceast expresivitate cotidian nu poate fi folosit de unii vorbitori cu premeditare. din perspectiva stilisticii lingvistice. EXPRESIVITATEA FONETIC . Accent grav (tonul coboar : silaba se sfâr e te cu un minimum de în l ime). SIMBOLISMUL FONETIC se întemeiaz pe asocia ia de idei. De subliniat. accentul. Accent ascu it (tonul se ridic : silaba se termin cu maximum de în l ime). Accent circumflex (tonul coboar de la un minim. adic cu inten ii retorice.cit. calic au o “înc rc tur emo ional ” [a vorbitorului care le folose te]. 59]. de tept r u (=foarte de tept). Prezentul dramatic (cf. nu le confer în limba vorbit (folosit zi de zi) statutul figurilor de stil. precum zgârie-brânz . jocurile de cuvinte. pierde-var . nu coboar cât timp se pronun silaba sau vocala). Exemplu: pa tele cailor (substantivizarea verbului a pa te + asocierea cu s rb toarea religioas ).Ce dore ti?/ .A venit Ion?/ . p. Philippide (tat l poetului binecunoscut) în Fiziologia sunetelor (curs: 1920-1921) distinge cinci tipuri de accent în limba român : Accent plan (ton egal: nu urc . te miri ce.Nu-I nici un Ion. BARBARISMELE (cuvinte împrumutate din alte limbi. eliminarea unor sunete din cuvânt. pp.cit. aceast înc rc tur afectiv care confer cuvintelor / expresiilor ceea ce s-a numit expresivitate.Doream… Diminutivele i augmentativele exprim de la caz la caz. op. Tipuri de simbolism fonetic: etimologia popular . pentru a se ridica iar i la un maximum de la care a plecat) [apud Iorgu Iordan. Alexandru A. pap -lapte. adic cu inten ii de a impresiona-persuada. a face haz de necaz.. Dar. de voie.. Din exemplul construit mai sus.cit. personajul este catalogat ca fiind un “om de-al nostru. cu una.

528-529]. include “reprezent ri afective” ale vorbitorului. Minerva. Riffaterre literaritatea apare atunci când receptorul mesajului 116 . rela ia comentariu critic – comentariu neonest. snobism. Text stabilit de Cornelia Botez). În termeni culturali. 4 – Studii de stilistic (antologie. îns în anumite limite date în principal de structura gramatical (fonetic -morfologic -sintactic -lexical etc. o în elege numai emi torul. sinonimia este stilistic a cuvântului. urm rit în toate planurile: deontologic. to realize (= a. structuralismul) urm re te circumscrierea literarit ii. folosirea barbarismelor (în scris sau în limba vorbit ) indic pre iozitate. eventual. “reprezent rilor afective”. Leo Spitzer este considerat ini iatorul a a-numitei stilistici genetice. nea teptate. indiferent de medium. nerespectarea total a acestor limite conducând la “crearea” unei limbi str ine pe care. coala de la Praga. M. Stilistica func ional (formali tii ru i. Pe scurt – este vorba aici despre rela ia norm / abatere – dichotomie fundamental în orice orientare stilistic .i da seama. rezultat al unor detalii (în modalitatea de exprimare) insolite. pân la modalit ile de eviden iere a textului etc. cel mai amplu. vol. literaritate se refer la “strategia” organizatoare a emi torului. “Cercul intelectual” ar reprezenta primul strat. Bucure ti. Concepte ale stilisticii. reprezint punctul central al evalu rii într-o analiz de con inut. al doilea nivel include ”semnifica iile conexe care complic posibil ). Un ziar / un telejurnal sunt rezultatul unei alegeri i combin ri. nici con inut calitativ”. “originale”. În cursul de lingvistic pe care Tudor Vianu îl sus inea la Facultatea de Litere a Universit ii din Bucure ti în anul universitar 1942-1943. În viziunea lui. [Tudor Vianu. pentru M. Dac pentru Roman Jakobson. 3. i mai important este schema prin care autorul indic structura semantic sensul ini ial” (în aceste nivele.Exemple: a lectura. Opere. normele jurnalismului de informare. Conceptul literaritate este i aici fundamental. al treilea nivel. Tudor Vianu. stilul se articuleaz în urma unei utiliz ri particulare a limbii de c tre (un) vorbitor/autor. Concepte opera ionale. precum i calit ile lor) i cuvinte rela ionale care “nu au inten ionalitate obiectiv . cât vreme exist neologismul din limba francez réaliser = a duce la bun sfâr it ceva). Riffaterre. De la stilistica lingvistic la stilistica estetic . 4. Stilul ar rezulta (pentru Roman Jakobson) din alegere i combinare. 5. autorul împarte cuvintele din punct de vedere stilistic în cuvinte nominale (prin care se exprim realit i. dar nu sunt sinonime în planul de Sorin Alexandrescu. Evaluarea acestei rela ii în textul mediatizat. Stilistica efectului. Exemplul pe care îl ofer Tudor Vianu este urm torul: cuvintele din seria so ie-nevast consoart i Postfa sunt sinonime în “cercul intelectual”. pp. dar i insuficient st pânire a limbii materne. note 1975. Ed.). a în elege. În aceast interac iune dintre stilul individual i stilul “colectiv” apare stilul. 6. a realiza (neologism din engl.

era “democra iei semiotice” (John Fiske) dup decenii de critic ideologic a unei culturi de mas care î i aliena publicul. Ed. p. 197].n. Paris. Consecin a acestei viziuni: textele media sunt deschise unor interpret ri multiple. 1978). criteriul pentru a evalua manifest rile intentio lectoris.] mai mult sau mai pu in corecte. Universit ii “Al.” Se deschide astfel. p. p. las la o parte op iunea între inten ia autorului. o semiotic a interpret rii (teorii ale cititorului model i ale lecturii ca act de elaborare) caut . la rândul ei. [Val Panaitescu (coord. Culture de Masse. Laurence Allard [“Dire la Réception.. 25-28] distinge trei tipuri de inten ii: intentio auctoris. Acestea se situeaz între studiile culturale ( coala de la Birmingham) concretizate în analize 117 .este direct sensibilizat prin stil. În acest sens. în intentio operis. independent de inten iile autorului s u. sociologia literaturii [prin extensie. I.” [Umberto Eco.cit. În paralel cu Umberto Eco. b) trebuie c utat în text ceea ce acesta spune. Spre exemplu.). Fie ele [felurile. Ed. “Disputa clasic se închega mai întâi în jurul acestei opozi ii – remarc Umberto Eco [op. a media] manifest preferin pentru ceea ce individul sau o comunitate face s se întâmple cu textele. no 68. novembre-décembre] încearc s îmbog easc no iunea receptare.cit. Iar stilul are drept origine o organizare specific a mesajului prin convergen i contrast [=surpriz . de fapt. Pornind de aici.” Concluzia semioticianului italian este de mare utilitate: “…Ar trebui s reconsider m unele dintre curentele ce se prezint ast zi ca orientate c tre interpretare. estetica recept rii î i asum principiul hermeneutic conform c ruia opera se îmbog e te de-a lungul veacurilor cu interpret rile ce i se dau. Laurence Allard porne te de la constatarea atribuirii în acest tip de cercet ri care ne preocup acum a unui rol fundamental al cititorului / spectatorului “în construirea social a semnifica iilor textelor i a semnifica ilor lor ideologici. n. op. insolitare – termeni impu i tot de M. Umberto Eco [Limitele interpret rii. Gallimard. 1996. Riffaterre] prin i retoric . În schimb. p. esteticianul german Hans Robert Jauss elaboreaz o estetic a recept rii (Pour une esthétique de la réception. Lumea textului întâlne te lumea cititorului. Expérience Esthétique et Communication”. ine seama de raportul dintre efectul social al operei cu orizontul de a teptare al destinatarilor istorice te situa i. Terminologie poetic 7. a operei sau a cititorului pentru c . în studiile culturale. op. 68].cit. “adesea reificate în studiile recept rii media”. Ed. Cuza”. 1994. Tot astfel. intentio operis i intentio lectoris. Constan a. 8. în “Réseaux”. înregistreaz felurile în care societatea se folose te de texte.. dar nu neag faptul c interpret rile ce se dau textului trebuie s fie conforme cu o ipotez asupra naturii acelei intentio de profuzime a textului. 28]. În acest context.” [Laurence Allard.. Ia i. 25]: a) trebuie s c ut m în text ceea ce autorul a voit s spun . pp. Pontica. care se urm re te declan area unei anumite reac ii din partea cititorului. De la stilistic la semiotic .

p.) i a studiilor de poetic . Bucure ti.. b) figuri de construc ie (modific ri ale ordinei cuvintelor: anacolutul. Tritonic. tropus. Mai exact. interac iunea dintre diferitele sensuri posibile ale semnificantului. elipsa. în sens larg].structurale în care publicul nu este luat în considerare i între studiile media care m soar (cantitativ) audien ele. În retorica veche apare urm toarea clasificare a figurilor: a) figuri ale cuvintelor (procedee de modificare a formei cuvintelor: epenteza. care trimit pe rând la un alt semnificat. p. apare func ia crea iei sociale a operelor de art . lat.. rela ii publice i publicitate. O reconsiderare teoretic a T. presupunem c cititorul are un univers personal de semnifica ie. ce tim despre un ziar anume etc. Academiei R. (v. cercet rile structuraliste contemporane consider T. R. despre un stil [=ce tim c este o tire. 69]. p. silepsa). Retorica clasic vedea T. Dic ionar explicativ de jurnalism. Atunci. receptarea se realizeaz în func ie de a tept rile prealabile sedimentate. [Laurence Allard. receptarea se reduce la num rarea persoanelor care citesc / privesc un produs media. În acest punct. sinecdoca etc. i Figur de stil): metafora. Cuvântul. Ed. În esen .]. îmbog i sau r sturna. se înregistreaz odat cu dezvoltarea stilisticii (v. fr. op.. Din acestea se articuleaz un orizont de a tept ri dublu: acela al experien ei literare [culturale. trope. în eles ca semn (v. sus ine Hans Robert Jauss în aceast ordine de idei.453-454) 118 . ca pe o modificare a leg turilor dintre semnificant i semnificat. tropos „întors tur ” i desemneaz diferite modific ri semantice pe care le sufer cuvintele. a textului mediatizat]. metonimia. 2002.). comunicarea estetic este un factor de socializare i creatoare de noi norme. gr.cit. 1976. apocopa). ce tim despre un gen. decurge “o construc ie dialogic a raportului text-cititor. 367-372 TROP Termenul provine din. (POPESCU Cristian-Florin. (MITESCU Adriana. în Dic ionar de termeni literari. Ed. pornind de la Kant.” [prin analogie (prin extensie). din abordarea textului ca mesaj deschis. un reportaj etc. Bucure ti. S. devine un raport între semnificant i semnificat. i acela al vie ii cotidiene (“lumea cititorului”) pe care aproprierea operei [a textului mediatizat] o poate înnoi. metateza. c) figuri care modific sensul cuvintelor sau T. Pentru acestea din urm .

i c . Figurile nelalocul lor. de pline de via . dimpotriv . 1730). Figurile sunt Figuri i c nu sunt ceea ce nu este Figur . Defini ia tropilor. Univers. adaug „c nimic nu este mai la îndemân i mai firesc. nu poate fi vorba ca Figurile s se dep rteze de limbajul obi nuit al oamenilor. Îns vorbirea c utat . într-adev r. 36 – 37. încât îmi era ru ine c studiasem atât de mult elocin a. mai obi nuit i mai r spândit decât Figurile în limbajul omenesc. pe scurt. Drept care. dar nu se afl nimic mai firesc. s aud rani stând de vorb între ei i folosind ni te Figuri atât de variate. Bucure ti. suntem vorbi i de r u. Idee general despre Figuri. Împ r irea figurilor de cuvinte. spune el. într-o zi de târg. ceea ce nu vrea s spun altceva decât c Figurile sunt feluri de a vorbi dep rtate de cele ce nu sunt figurate. Ed. de dep rtate de vorbirea de rând. vorbirea f r Figuri sar dep rta de acesta. De i vorbele acestea sunt simple i naive i nu se dep rteaz câtu i de pu in de limbajul 119 mult mai conving toare i mai gr itoare decât în toate Retoricile noastre . Împ r irea figurilor. de cumva ar fi cu putin s se fac un discurs în care s nu se afle decât expresii nefigurate. dup cum g telile înzorzonate se dep rteaz de felul obi nuit de a se îmbr ca al oamenilor de bine. iar noi r bd m urgisirea. se dep rteaz de felul obi nuit i simplu de a vorbi. 34. luate de cine tie unde. Am avut adesea pl cerea. întrucât Tropii nu sunt o specie de Figuri. p. dup ce a spus c Figurile nu sunt altceva decât ni te întors turi de exprimare i de gândire de care nu ne slujim întotdeauna. când vedeam la ei o Retoric artificiale”. Se spune îndeosebi c figurile sunt feluri de a vorbi dep rtate de cele ce sunt fire ti i obi nuite: c sunt întors turi i feluri de exprimare care se dep rteaz întrucâtva de felul obi nuit i simplu de a vorbi. încredin at c în Hal . De fapt. iar noi r spundem prin rug ciuni”. trebuie s spun câte ceva despre Figuri în general.César Chesneau DU MARSAIS. 1981. dar ei îndurau cu r bdare persecu iile: este oare ceva mai firesc i mai pu in dep rtat de limbajul obi nuit decât felul în care Sfântul Pavel zugr ve te situa ia aceasta i purtarea Apostolilor? „Suntem oc râ i. Sunt. fr. Apostolii erau persecuta i. nu numai c Figurile nu sunt feluri de a vorbi dep rtate de cele care sunt fire ti i obi nuite. Articolul I Idee general despre Figuri Înainte de a vorbi mai pe îndelete despre Tropi. se fac mai multe Figuri decât se fac zile de-a rândul prin adun rile academice. în DESPRE TROPI (ed. 39 – 41. iar noi binecuvânt m: suntem urgisi i. Domnul de Bretteville.

Nimic mai obi nuit decât s adresezi cuvântul celor c rora le vorbe ti i s -i dojene ti când nu e ti mul umit de purtarea lor. ele cuprind o foarte frumoas figur ce se nume te antitez .” Astfel î i previne Domnul Fléchier ascult torii i îi încredin eaz c lingu irea nu va intra câtu i de pu in în lauda ce-o va aduce Domnului Duce de Montausier. adic omisiune. pân când voi fi cu voi! Pân când v voi suferi! Este o figur foarte simpl ce se nume te apostrof . crezându-se în elat de fiul s u. asedierea fort re elor. adic opozi ie: a oc rî este opus lui a binecuvânta. Domnul Fléchier o termin . În Fata din Andros a lui Teren iu. la începutul Discursului funebru pentru Domnul de Turenne. atacuri îndr zne e. 1) Ce spui. osemintele s-ar aduna spre a-mi spune: De ce min i pentru mine. spune: „Conducerea armatelor. Figur . blesteme lui rug ciuni. care const în a pune s vorbeasc pe un mort. retrageri onorabile.obi nuit. voind s dea o idee general despre ispr vile Eroului s u. omnium… (actul V. v. Ce sunt. printr-o alt Figur ce se nume te Interoga ie. 3. În afar de un mic num r de Figuri asemenea acesteia. o persoan absent . Toate corpurile sunt întinse. vl gui i datorit unei în elepte i nobile r bd ri: unde putem g si pilde atât de multe i de gr itoare ca în faptele unui om etc. a adar. în 120 . nu-mi tulbura pacea cu lingu irea ce mi-a fost atât de urât . Neam necredincios i pornit la r u! strig Isus Cristos. tu cel mai … vede i c propozi iunea nu este întreag . adunare.” Mi se pare c în aceste cuvinte nu este nimic ce se dep rteaz de limbajul militar cel mai simplu: cu toate acestea se afl aici o Figur ce se nume te Acumulare. împr tia i datorit dib ciei. sc. trecerea râurilor. popasuri bine chibzuite. cel mai r u dintre to i oamenii? Felurile acestea de a vorbi în care se vede limpede c trebuie s mai adaugi cuvinte pentru a exprima pe de-a-ntregul un gând pe care for a pasiunii îl face doar s se subîn eleag sunt foarte obi nuite în limbajul oamenilor. în sens propriu. în exemplul pomenit. Exist . câteva figuri ce nu sunt folosite decât în stilul sublim: a a de pild Prosopopeea. sau chiar lucruri neînsufle ite. îi spune: Quid ais. care este înc un fel de a vorbi foarte des întâlnit în limbajul obi nuit. Domnul Fléchier. b t lii câ tigate. îns . ce-i drept. îngr m dire. Numim aceast figur Elips . înseamn forma exterioar a unui corp. îns sensul arat c acest tat voia s spun fiului s u: Ce spui tu. rezervate stilului nobil. „Mormântul acesta s-ar deschide. a urgisi lui a r bda. Figurile? Cuvântul este luat aici într-un sens metaforic. O. pentru mine care nu am min it pentru nimeni? Las -m s m odihnesc în sânul adev rului. cucerirea ora elor. Simon. celelalte intr zilnic în stilul cel mai simplu i în limbajul cel mai obi nuit. du mani înfrân i datorit for ei militare. lupte înfruntate.

îns . întrucât ele apar. fiecare î i are caracterul s u ce o deosebe te de celelalte asocia ii de cuvinte. i anume: figurile de gândire in numai de ceea ce se petrece cu imagina ia. direct. figurile i în orice asociere de au. care alc tuiesc un sens în limbajul obi nuit al oamenilor. de i cuvintele care o exprim au fost schimbate”: oricum l-ar fi f cut s vorbeasc Domnul Fléchier pe Domnul Montausier în prosopopeea pe care am redat-o mai sus. figurile de cuvinte sunt în a a fel încât dac schimba i cuvintele. astfel. fiecare corp î i are figura sa i forma lui particular . le punem în rândul antitezei. figurae sententiarum. figurae verborum. de pild . cuvintele sunt opuse unele altora. când întâlnim exemple de acest fel de opozi ii de cuvinte. de pild . au pus aceste diferite feluri în clase anumite din nevoia de a. pe cei absen i. i care const în a semnifica ceva. Articolul II Împ r irea figurilor Figurile se împart în figuri de gândire. Antiteza. tot la prosopopee ar fi ajuns: dimpotriv . unei persoane prezente sau absente etc. i în figuri de cuvinte. i o anumit schimbare care le este proprie. acesta sunt numite Figuri. i au acel caracter propriu fiec reia menit s le disting unele de altele i de tot ce nu este decât fraz sau expresie (…). expresii. aceast proprietate general întâlnit în orice fraz expresiile figurate mai prezint cuvinte. Felurile de a vorbi în care nu au v zut alt proprietate decât aceea de a ajuta la cunoa terea gândirii sunt numite simplu: fraze. Schemata. dac vorbind despre o armat naval spun c era alc tuit 121 . sau lucrurile neînsufle ite: tot a a i cu celelalte Figuri. cele ce exprim nu numai gândirea. a a c figura r mâne mereu aceea i. perioade. în primul rând. Apostrofa se deosebe te de celelalte figuri. Autorii de Gramatici i de Retorici.i ordona mai bine ideile. datorit construc iei gramaticale. întrucât doar prin apostrof i se poate adresa cuvântul. Cicero spune c „între figurile de gândire i figurile de cuvinte exist o diferen . sub o form deosebit . care le d un caracter propriu. Numai în Prosopopee îi facem s vorbeasc pe mor i. ele ajut mai întâi la cunoa terea a ceea ce gândim. pe lâng aceasta. figura dispare. ceea ce face ca fiecare corp s ne apar deosebit de un alt corp: tot astfel se întâmpl i cu expresiile figurate. este deosebit de celelalte feluri de a vorbi prin aceea c în aceast asociere de cuvinte care o alc tuiesc. ci gândirea enun at într-un anume fel. când au scris despre diferitele feluri de a vorbi.afar de proprietatea general de a fi întinse. ca s zic a a. ele nu constau decât în modul particular de a gândi sau de a sim i. i datorit tocmai acestei schimb ri particulare se poate face o anumit specie din fiecare fel de figur .

cum este repeti ia etc. Sunt numite astfel deoarece când lu m un cuvânt în sens figurat. Aceast figur se nume te sileps . exist figuri de cuvinte ce sunt numite Tropi: prin aceste figuri cuvintele cap t semnifica ii deosebite de semnifica ia lor proprie. îl întoarcem. o vom explica îndat . Cele pe care autorii de gramatici le numesc figuri de dic iune: ele privesc schimb rile ce se petrec în literele sau în silabele cuvintelor. dar nu mai este figur . de pild : când Hora iu. sincopa este al turarea unei litere sau a unei silabe în mijlocul unui cuvânt. spune monstrum. în sens propriu: pânze. Articolul III Împ r irea Figurilor de cuvinte Exist patru feluri deosebite de figuri privitoare la cuvinte: 1. eu întorc. vorbind despre Cleopatra. „verto”. cât i despre figurile de gândire. nu înseamn nicidecum vapoare. iar nu spune: aici construc ia se face dup sens. Despre acest fel de figuri am tratat în alt parte. 2. Exist câteva figuri de cuvinte în care cuvintele î i p streaz semnifica ia proprie. a a. pânze este folosit aici pentru vapoare: dac pun cuvântul vapoare în locul lui pânze. Articolul IV Defini ia Tropilor Tropii sunt figuri prin care unui cuvânt i se d o semnifica ie care nu este întocmai semnifica ia proprie a acestui cuvânt: astfel. pentru a în elege ce este un trop. Atât în unele. 4. drept care ele nu in întru nimic de subiectul meu. Acestea sunt figurile despre care voi vorbi în aceast parte a Gramaticii. 3. ca s zicem a a pentru a-l face s semnifice ceea ce nu semnific . avem o figur de cuvinte despre care vom vorbi mai departe în cele ce urmeaz . figura nu const în schimbarea semnifica iei cuvintelor. Cele ce privesc numai construc ia.din o sut de pânze. a c rui r d cin este trepo. Aceste figuri se numesc tropi din grecescul tropé „conversio”. Retorii sunt cei ce trebuie s vorbeasc atât despre acest soi de figuri. În sfâr it. scuta virum prin virorum etc. a a c aici nu voi mai vorbi despre ele. cât i în celelalte. de pild . quae… noi spunem majoritatea oamenilor spun. tot mai exprim gândul. pânzele nu sunt decât o parte din 122 . în sens propriu. trebuie s în elegem foarte bine ce este semnifica ia proprie a unui cuvânt.

întrucât sunt feluri de a vorbi care. de pild : Nu mai exist Pirinei. Ducele de Anjou. Ludovic al XIV-lea voia oare s spun c Pirineii se pr bu iser sau fuseser nimici i? Nicidecum: nimeni nu a în eles aceast propozi iune în felul acesta. pânze se folose te uneori pentru vapoare. spune Ludovic al XIV-lea. fiecare trop se deosebe te de un alt trop. pe deasupra. a a cum spuneam mai înainte. se disting i prin alte particularit i ce le fac s fie atribuite fiec rei altei specii.vapor: cu toate acestea. aceast deosebire particular const în felul în care un cuvânt se îndep rteaz de semnifica ia lui proprie. 123 . în sensul ei propriu: avea un sens figurat. În tropi exist o modificare sau particularitate general care îi face s fie tropi i care îi distinge de celelalte figuri: ea const în aceea c un cuvânt este luat dintr-o semnifica ie care nu este întocmai semnifica ia lui proprie: îns . a fost chemat la coroana Spaniei. când nepotul s u. în afar de proprietatea de a face cunoscut gândirea. Tropii sunt figuri. de nemuritoare amintire. azi Filip al V-lea.

o analogie cu diferen ele de form i de tr s turi care caracterizeaz corpurile materiale. ultimele sunt: o anume întors tur de fraz care înfrumuse eaz . F r îndoial aceast analogie a stat la baza denumirii figurilor discursului ca metafore. Univers. La drept vorbind. Discursul. Am v zut c ideile sunt elemente ale gândirii i corespund cuvintelor luate izolat. chiar dac am lua în considera ie cuvintele care-l alc tuiesc i-l transmit sufletului prin sensuri. fr. i ce semnific acest cuvânt în aceast prim accep iune? Contururile. nici una n-a fost pe deplin satisf c toare. t. cred. p. Defini ia figurilor discursului Dup cât se pare. Ar însemna c înc nu s-a dat o defini ie bun . la început. tr s turile. ne îndep rteaz mai mult sau mai pu in de ceea ce ar fi fost exprimarea simpl i banal . Ce sunt figurile discursului? Din câte defini ii s-au dat pân acum. despre aspectul lor corporal. în diversele lui moduri de a semnifica i de a exprima. Dar aceast metafor nu poate fi considerat ca o adev rat figur pentru c nu avem în limb un alt cuvânt pentru aceea i idee. în MANUAL CLASIC PENTRU STUDIUL TROPILOR (ed. se nume te pasiune. care in de Gramatic cuvintelor care dau for i elegan i figuri de gândire care in de Retoric . urm toarea: Figurile discursului sunt aspectele. destul de firesc. frazei sau perioadei. Din aceste dou defini ii suprapuse rezult . i totu i exist . care se adreseaz doar inteligen ei i sensibilit ii. Academia împarte figurile în figuri ale cuvintelor. Defini ia figurilor discursului. 124 . ornamenteaz discursul.Pierre FONTANIER. prin care discursul în exprimarea ideilor. un corp propriu-zis. Bucure ti. înf i area exterioar a unui om sau a unui animal sau a unui anume obiect concret. dac nu perfect . 1830). În ceea ce prive te sentimentul. nu este. el nu are deci figur (în sens de înf i are. i totu i. 1977. el este acea stare de emotivitate care înso e te ideea sau gândirea i care. Dic ionarul Academiei franceze d dou defini ii separate i care puse laolalt ar putea alc tui una. cuvântul figur nu a fost folosit decât atunci când se vorbea despre înf i area fizic a unui om sau a unui animal. primele sunt: o întrebuin are sau un aranjament al discursului. n. întors turile mai mult sau mai pu in deosebite i de un efect mai mult sau mai pu in izbutit. cel pu in acceptabil .). gândurilor i sentimentelor. Dup ea. nici una nu a ob inut asentimentul general. la un anume grade de intensitate sau violen . formele. Ed. gândirea corespunde propozi iei. 46 – 49.

clasa figurilor mixte. elegan a. ea nu este lipsit de inconveniente în aplicarea practic dac o anume figur i în analiza de am nunt. neimpuse în vreun fel de limb . Dar dac aceast împ r ire este just i real în sine. Am v zut c Academia le împarte în figuri de gramatic i figuri de retoric sau figuri ale cuvintelor i figuri de gândire. presupunerea c sunt folosite în locul unui alt mod de exprimare care le este cu totul inferior? Clasificarea figurilor discursului Câte sunt. Împ r irea nu-i apar ine.Dar în ce sens trebuie în eles aici cuvântul discurs? În acela i sens în care vorbim despre p r ile discursului. sau în special de gândire. dar nu o dep e te pe aceasta din urm . Aceast distinc ie se bazeaz pe faptul c figurile in. dac . rezultatul unei constrângeri. de expresie. ca i din cele dou ale Academiei. nu numai genurile. dar chiar i speciile de figuri! S ne mul umim a indica doar principalele diviziuni sau clase. în fine. rezult c modul de a vorbi sau de a se exprima care st la baza figurilor. nu merit i nu p streaz titlul de figur decât atâta timp cât ele sunt efectul unei întrebuin ri libere. nu trebuie s fie. pentru cel care le întrebuin eaz . combinare de cuvinte sau întors tur de fraz care le genereaz ? Cum s-ar putea împ ca cu o constrângere for a. i cum s-ar putea împ ca cu o folosire impus aceast alegere. astfel încât soarta unui mare num r de figuri a fost totdeauna incert . celelalte numai. Cel pu in acesta este sensul cuvântului discurs la care ne referim. F r îndoial c s-ar fi putut evita multe neîn elegeri i contradic ii. Într-adev r. fericitul efect care le înso e te. unele numai sau unele în special. oricât de banale i de familiare ar fi devenit prin obi nuin . s-ar fi creat i o clas intermediar . la o fraz sau la o întreag perioad . figurile. ca i când nu ar putea vorbi sau nu s-ar putea exprima altfel. frumuse ea care le d relief. Este adesea greu de apreciat ine mai mult de gândire sau mai mult de expresie. iar gramaticienii i retoricienii nu au putut s se pun de acord în aceast privin . în loc de a le reduce la dou clase – figuri ale cuvintelor i figuri de gândire. fie ele gramaticale sau logice. în consecin . atâtea figuri par a nu ine mai mult de expresie decât de gândire sau de gândire mai mult decât de expresie! 125 . ea a fost f cut de cei mai vechi gramaticieni i de cei mai vechi retoricieni. În elegem prin discurs o gândire f cut sensibil prin cuvinte i a c rei expresie se întinde la o propozi ie. Din defini ia noastr .

se datoreaz modalit ilor de exprimare a cuvintelor. sub denumirea de tropi. în ce m sur difer ele de tropi. asta nu înseamn îns c toate figurile de cuvinte sunt tropi. obiectul acestei mici lucr ri. for ei. fac. cum am v zut deja. primitive sau nu. vrem deocamdat s inem seama numai de împ r irea obi nuit i folosit de atâta timp. Prima clas . altul decât sensul propriu. În primul caz avem de-a face propriu-zis cu figuri de cuvinte. pe un mod mai mult sau mai pu in pregnant i mai mult sau mai pu in interesant de a scoate în relief o idee: figurile de elocu ie. i care nu este decât un împrumut. în al doilea caz avem de-a face cu figurile cunoscute sub numele de tropi. Vom vedea câte asemenea figuri ale cuvintelor exist . adic într-una din semnifica iile lor obi nuite i banale. în fine. Vom proceda la fel pentru figurile de gândire. Tropii – figuri sunt în mod obligatoriu figuri ale cuvintelor. cu o semnifica ie care le este împrumutat numai momentan. fie pe o modificare de topic . în accep iunea pe care le-am dat-o mai sus. extindem aceast categorie pân la acele figuri pe care leam numit figuri mixte. fie. În fine. fie pe o anume alegere a cuvintelor.Nu s-a gândit nimeni la o asemenea împ r ire i noi nu avem preten ia s o facem aici. î i datoreaz totu i existen a unor întors turi i unor combina ii de natur intelectual . Dar vom reduce aceast ultim clas la figurile absolut independente de expresie i care. referindu-se în acest caz la întreaga expresie a unei gândiri: figurile de stil. dimpotriv . Figurile de cuvinte al c ror sens este deturnat i difer de sensul lor propriu. a figurilor de cuvinte i a figurilor de gândire. Figurile de cuvinte în care sensul propriu este conservat. cuvintele sunt luate fie într-un sens propriu. poate s nu indice întotdeauna veritabile figuri. 126 . se bazeaz fie pe o oarecare modificare a materialului primitiv al cuvintelor: figurile de dic ie. o extindem pân la acele figuri care. pe caracterul nea teptat i neobi nuit al frumuse ii. prin unele exemple. Clasificarea figurilor de cuvinte În cadrul figurilor de cuvinte. F r îndoial c am spus destul i despre figurile de cuvinte asupra c rora vom reveni în partea a treia. ca singurul lor mod de a se actualiza. Nu ne vom opri prea mult asupra lor aici întrucât ne vom ocupa de ei destul de am nun it în a doua parte. Dimpotriv . fie sunt luate într-un sens deturnat. adic . i cum vom avea de atâtea ori ocazia s observ m. de dispozi ie în fraz a cuvintelor: figuri de construc ie. pentru a ar ta. chiar dac sunt produse de artificii intelectuale. de i se manifest i devin cunoscute prin expresie. denumire care. elegan ei.

se poate vorbi de cuvântul fonetic (pronun at deosebit)./ În fraz . Din punct de vedere semantic. probabil. mamutul a fost denumit [literal: z c mânt util]. Noi îns înv m limba i ne deprindem cu ea nu prin intermediul dic ionarelor. cu toate acestea. „O vreme bun ".. Într-unul din ziare. Bucure ti. Este cazul numelor i al termenilor compu i: NijniNovgorod. Ursa Mare. 127 . ca i necunoa tere fa de cunoa tere. În aceste îmbin ri. E suficient ca un cuvânt s fie transferat într-un alt context ca sensul lui s se schimbe. Uneori cuvântul semantic se compune din mai multe cuvinte fonetice sau grafice. Dar divizarea noastr mecanic a vorbirii se bazeaz pe reprezent rile pe care le leg m de procesul vorbirii. accentuând mai mult sau mai pu in puternic fiecare cuvânt în parte. Reprezentarea generat de asocierea „calea ferat " nu coincide cu îmbinarea reprezent rilor provocate de cuvintele „calea" i „ferat " („calea ferat " nu este „calea f cut din fier").de unu fa de unu. Astfel. Cuvântul nu tiu se pronun ca un cuvânt. „o b taie bun " . ci al limbajului viu. dep e te limitele temporale ale zilei („acum e o vreme Trebuie s remarc m c un cuvânt reliefat prin con tientizarea frazei nu se va suprapune în toate cazurile cu diviziunea grafic sau de pronun are. În timpul pronun rii. pe când în cel de al doilea . cuvintele sunt desp r ite între ele prin spa ii libere. r u nim nui i este util pentru tiin ) i „iskopaemoie" („iskopaemoie jivotnoie" fosil . realiz m un proces de eviden iere a cuvintelor din contextul frazei.. Sunetele se unesc în ni te unit i. e un raport de dou cuvinte grafice fa de unul. de cuvântul grafic (scris deosebit) i de cuvântul semantic (cu un sens deosebit). cuvântul este întotdeauna conjugat cu o anumit semnifica ie./. are un sens al s u. semnific un interval de timp nedeterminat.34-38. Univers. al unui anume element al ideii cuprinse în vorbire.Boris TOMA EVSKI. nu sunt dou centre de formare a reprezent rilor. Ridicolul acestei denumiri const în faptul c autorul noti ei a în eles expresia ca dou cuvinte semantice „poleznoie" (mamutul nu face.. adic un animal disp rut i g sit cu ocazia s p turilor). POETICA (ed. în timp ce expresia „z c mânt util" reprezint un singur cuvânt semantic i semnific minereurile. Fiecare cuvânt în parte este centrul unei reprezent ri. Reprezentarea independent este provocat doar de cuvântul întreg – diversele p r i ale cuvintelor nu provoac asemenea reprezent ri1. literal: animal dezgropat. un timp care se consum acum i care.cuvântul „ast zi" are trei nuan e diferi e: în primul caz. mecanismul însu i al limbii noastre vorbite sau scrise creeaz reprezentarea cuvintelor ca unit i de sine st t toare. care la rândul lor se îmbin între ele. 1973. Cuvintele sunt cele mai mici unit i fonice receptate de noi ca p r i de sine st t toare ale vorbirii. un sens deplin numai în contextul frazei. În împrejurarea când devine necesar diferen ierea tipului de izolare a cuvântului. „ast zi e duminic ". Lexicul poetic Vorbirea noastr este un flux fonic divizat. rus p.cuvântul „bun " are aici semnifica ii foarte diferite: „Ast zi e o vreme frumoas ". Ceea ce nu înseamn c acest sens îi este propriu cuvântului în sine. Cuvântul realizeaz o semnifica ie exact . în primul caz. adic prin receptarea frazei. extrase pentru industrie. este unul singur pentru fiecare grup de cuvinte. Ed. În scris. în TEORIA LITERATURII. se afl în acela i raport fa de tiu. calea ferat . c rbunele etc. De pild . dar se scrie ca dou . 1 1925). Lexicul poetic. evident. „ast zi m duc la teatru" . [în p dure] se pronun ca un singur cuvânt i se scrie ca dou .

sensurile dezv luite prin realizarea cuvântului în fraz sunt indiciile secundare ale sensului. Cuvântul „p mânt". în locul unui sens precis vom depista o mul ime de asocia ii semantice posibile. în fine. familiare.adic ceea ce sim im atunci când gândim cuvântul -. poate s însemne i planeta pe care tr im. în alte combina ii va da ap .este vorba de un interval mic de timp care intr în componen a zilei de azi (de pild . Atomul de hidrogen nu este o realitate chimic clorur de amoniu etc. cuvântul î i are asocierile sale semantice. Acest moment comun îl definim drept „sens fundamental”. sentimentul de 128 . c pe Marte se umbl pe p mânt). care poate s fac parte din unele combina ii i s le transmit un anumit sens. va da gazul hidrogen. un fel de recreare a lor. analizând asocia iile . la ora 8"). Dac vom îmbina cuvintele în raport cu aceste asocia ii preferate i obi nuite. vom realiza fraze ablonarde. care constituie o form tipic a vorbirii curente. Modalitatea obi nuit de creare a limbajului artistic const în utilizarea cuvântului în asocia ii neobi nuite. reprezentarea mediului lexical îi arog cuvântului o culoare lexical . i. Acela i lucru i cu cuvântul. care îns este incapabil s fac parte din alte combina ii. „compozi ia chimic a p mântului"). i solul pe care umbl m (în sensul acesta se poate citi în romanele fantastice. Modificarea semnifica iilor originare. Uneori. în cel de al doilea caz este vorba de un interval precis care ine exact 24 de ore. ori se utilizeazã în diversele tipuri de literatur („lexiconul gazet resc".frumoas i. r ne ti) sau etnic (dialecte. un anumit teritoriu („ i-a ipotecat p mântul". cuvinte regionale etc. Cuvântul cap t parc o alt semnifica ie (intr în componen a unor noi asocia ii). descoperim un moment comun în posibilit ile semantice ale acestuia. i elementele componente ale p mântului („p mânt gras". Asocia iile semantice amintesc natura atomului chimic. tehnice. Dac vom izola artificial cuvântul i ne vom concentra aten ia asupra lui. vulgare. Unit îns cu un alt atom de hidrogen. Din toate asocia iile semantice poten iale ale cuvântului sunt unele utilizate cu prec dere i altele folosite relativ rar. „prozaice" etc. provocat la rândul s u de împrejur ri existen iale obi nuite i repetate. cuvântul este asociat i cu reprezentarea mediului lexical în care se utilizeaz . poten iale. În fiecare fraz . sensurile acestea pot fi mai multe. în care se descrie via a de pe alte planete. Prin repetarea unor construc ii analoge. În afar de aceasta. de pild . care apar într-o împrejurare existen ial (cuvinte „oficiale". Limbajul artistic lasã o impresie de oarecare prospe ime în utilizarea cuvintelor. „la teatru am s m duc disear . „cuvinte poetice". „intelectuale".). probabil toat ziua va fi o vreme frumoasã”). în cel de al treilea . Exist îns se întâmpl i nu exist izolat în natur . de edin ). Uneori.). sunt cuvinte care apar in unui anumit grup social (cuvinte or ene ti. „p mânt slab". i combina ii din care nu poate s fac parte. „a descoperit p mânturi noi").

prospe ime poate s dispar . 129 . putem s ne obi nuim cu aceast utilizare a cuvântului i cuvântul poate s intre în circula ie cu noua sa semnifica ie. La baza lexicului poetic se aflã înnoirea asocia iilor lexicale. exemple care demonstreaz c în limb cuvântul cap t semnifica ii noi sub ac iunea acelora i legi. pentru fiecare exemplu de utilizare artistic a cuvântului se pot g si exemple analoge din istoria limbii. Legile constituirii noilor semnifica ii au multe momente analoge cu legile constituirii limbajului poetic i. Aceast înnoire se poate ob ine prin transferarea cuvintelor într-un mediu lexical neobi nuit sau arogând cuvântului un sens neobi nuit. de regul .

Tudor VIANU. Considerat în dubla sa inten ie. Cele douã inten ii ale limbajului stau într-un raport de inversã propor ionalitate. prin el. Valoarea de circula ie a unor asemenea fapte de limbã este cu mult mai restrânsã.20 urm. în ARTA PROZATORILOR ROMÂNI (1941).363). 1931. Prin aceastã aser iune relativã la raportul dintre lucruri nu transpare nici un reflex din intimitatea psihicã a vorbitorului. Oricine vede însã cã nu acela i este cazul unui vers de Eminescu sau Racine. pentru literaturã (Biblioteca pentru to i nr. p. 130 . cu atât cre te valoarea ei „tranzitivã". se poate spune cã faptul lingvistic este în aceea i vreme „reflexiv" i „tranzitiv". Se reflectã în el omul care îl produce i sunt atin i. nu sunt mai pu in diferite în spiritul i direc ia lor. Generalitatea unei formulãri cre te prin însu i sacrificiul intimitã ii i adevãrului ei subiectiv. cu atât se împu ineazã i pãle te reflexul vie ii interioare care a produs-o.reflexivã". sentimentele i reprezentãrile. Când spun de pildã cã „suma unghiurilor unui triunghi este egalã cu douã unghiuri drepte" sau când afirm cã „corpurile se atrag în raport direct cu masa i în raport indirect cu pãtratul distan ei lor" construiesc un fapt de limbã care se poate transmite oricãrei inteligen e omene ti.26 urm.i împãrtã i gândurile. O ecua ie matematicã. În limbaj se elibereazã o stare sufleteascã individualã i se organizeazã un raport social. faptul cã limbajul omenesc este însufle it de douã inten ii care de i rãmân mai tot timpul solidare.1966. Arta i frumosul. nici de felul particular al tendin elor i sensibilitã ii celui care le înregistreazã.. Cine vorbe te „comunicã" i „se comunicã". Ed. Bucure ti. dar cã în acela i timp comunicãrile sale nãzuiesc sã atingã o sferã anumitã a semenilor care întrebuin eazã acela i sistem de simboluri lingvistice. Rãsunetul re inut din 1 Cp. dorin ele sau hotãrârile. Am arãtat i altã datã1 cã cine vorbe te o face pentru a. ed. p. a II-a. cu atât scade valoarea ei . o formulã chimicã sunt fapte lingvistice menite prin structura lor sã se împãrtã eascã oricãrei inteligen e omene ti. pentru întreg domeniul studiilor estetice i literare. În manifestãrile limbii radiazã un focar interior de via ã i prime te cãldurã i luminã o comunitate omeneascã oarecare. p. Cu cât o manifestare lingvisticã este menitã sã atingã un cerc omenesc mai larg. apoi Estetica. O face pentru al ii i o face pentru el. Ele nu sunt limitate nici de caracterul na ional al limbilor. to i oamenii care îl cunosc. dar care nu comunicã nimic despre mine însumi. o lege mecanicã. Dubla inten ie a limbajului i problema stilului.11-19 Dubla inten ie a limbajului i problema stilului Este o constatare plinã de consecin e.

Astfel locurile comune. ele se gãsesc într-un raport de cooperare care trebuie te precizat. În crea iile poeziei. urma oricãrui reflex al vie ii interioare este eliminatã cu desãvâr ire. Tranzivitatea lor este mãrginitã. Astfel. Am vãzut cã cine ia cuno tin ã de una din formulãrile exacte ale tiin elor nu prime te nici o veste despre felul general de a fi sau despre momentul sufletesc particular al persoanei care a enun at mai întâi aceste formulãri sau care le repetã în fa a noastrã. expresiile care se repetã. în scrisorile de afaceri sau de polite e i în conversa iile uzuale reflexul individual provine din ceea ce suntem obi nui i a considera drept zonele mai superficiale ale con tiin ei. 131 . Nu to i cititorii acestui vers vor putea realiza inten ia lui reflexivã. reflexul urcã din zonele ei mai adânci. Reflexivitatea legilor i formulelor tiin ifice este nulã. Dar de i cele douã amintite inten ii ale limbajului sunt deosebite prin caracterul lor. Tranzivitatea lui va scãdea prin însã i dificultatea de a percepe acea semnifica ie muzicalã a lucrurilor apãrutã poetului. a transmite înseamnã a transmite „ceva". Citeascã-se versul lui Eminescu: „Apele plâng clar izvorând în fântâne ". Existã crea ii ale poeziei în care privim ca întrun abis fãrã fund. Am arãtat cã existã fapte lingvistice în care reflexivitatea este nulã sau mult atenuatã. reflexivitatea lor este infinitã. precipitat în intimitatea subiectivã a poetului. Numai în aceste fapte lingvistice apoi. în care nevoia de a transmite scade valoarea limbii ca document interior. Reflexivitatea acestor formulãri nu este nulã. Desigur. formulele de întâmpinare i de polite e etc. sunt fapte de limbã în care puterea de a se transmite a crescut prin însu i sacrificiul virtu ii lor de a exprima dispozi ia generalã sau actualitatea sufleteascã a celui care le întrebuin eazã. Poate cã printre faptele lingvistice. În direc ia atenuãrii reflexului subiectiv se dezvoltã i limba practicã i comunã. ci acel în eles emotiv i muzical al lucrurilor. În restul manifestãrilor lingvistice. Conven ionalismul acestor manifestãri este notoriu. Este limpede cã inten ia reflexivã a acestei manifestãri de limbã întrece cu mult inten ia ei tranzitivã. numai ecua iile matematice i legile tiin ifice sunt acelea în care tranzivitatea dominã în chip absolut. inten ia tranzitivã i reflexivã se gãsesc deopotrivã la lucru.intimitatea spiritualã care le-a proiectat este însã nemãsurat mai puternic. Poetul î i va fi limitat cercul autenticilor lui cititori prin însã i adâncimea i adevãrul subiectiv al expresiei sale. Cãci nu tirea despre felul cum izvorãsc apele intereseazã în acest vers. dar este atenuatã. de i una din aceste inten ii poate deveni preponderentã. Sub semnul social trebuie sã se gãseascã o realitate individualã. Dar aceastã realitate poate apar ine ea însã i straturilor mai socializate i mai impersonale ale con tiin ei individuale sau poate apar ine pãturilor ei mai intime i mai subiective.

Aproape 132 ... Desprind la întâmplare. Sunt obscuri autorii care dorind sã se exprime cât mai complet i mai profund nu mai ajung sã comunice cu al ii. de pildã. Din aceastã pricinã.. El refuzã chiar lucrarea discriminativã a aten iei. Pentru a ob ine acest rezultat. din ceea ce se organizeazã în straturile con tiente i lucide ale sufletului. Analiza poate distinge destul de limpede.. Opera literarã reprezintã o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse în pasta i purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii. decurgând din natura însã i a limbajului. în mod foarte general se poate spune cã obscuritatea în literaturã este un efect al desocializãrii expresiei prin concentrarea exclusivã a vorbitorului cãtre procesul sãu subiectiv. ascultând". urmãtorul pasagiu: „Vremea era pe la toacã. la „automatismul psihic" menit sã scoatã la iveaIã fondul lui cel mai intim subiectiv. Una din cauzele obscuritã ii în literaturã este coborârea în adâncimi care îl lipse te pe vorbitor de puterea de a transmite. preocuparea scriitorului de a se face în eles. cãldura era în toi. cre terea inten iei sale de a transmite îl împinge adeseori cãtre superficialitate i conven ionalism. toate manifestãrile limbii în care tranzivitatea se apropie de punctul nul nu pot fi judecate decât în raport cu aspira ia. Dimpotrivã. Citeascã însã cineva oricare din lucrãrile suprareali tilor i va constata cum slaba lor tranzivitate cre te din însã i veleitatea adâncimii lor. spre strãlucirea asftn itului.. în irul acestor nota ii. clopotele începurã a bate. Suprarealistul se va opri deci la „dictarea subcon tientului". expresiile care au o simplã valoare tranzitivã de acele care adaugã reflexul viziunii i sentimentului intim al scriitorului. uli a ridica. Feti a se opri o vreme în loc.. feti a se opri. dintr-o povestire a lui Mihail Sadoveanu.Existã oare fapte lingvistice în care tranzivitatea lor se gãse te în aceea i situa ie i în care reflexul interior urcã pânã la cel mai înalt grad cu putin ã? Desigur. în scrierile sale. nici ca fapt reflexiv. cã operele suprareali tilor moderni sunt însufle ite de nãzuin a de a transcrie lectura cea mai adâncã a con tiin ei în sine însã i... De altfel... Uli a ridica. Delirul unui nebun nu poate fi apreciat nici ca fapt lingvistic tranzitiv. suprarealistul nu vrea sã re inã nimic. Clopote începurã a bate dulce i trist. tim. „Vremea era pe la toacã. adicã a atitudinii negative al cãrei prim rezultat va fi eliminarea din con tiin ã a destãinuirilor ei cele mai adânci. dar care nu ne spun nimic despre acel care le face. o expresie lingvisticã în care puterea de a se transmite este anulatã nu poate fi judecatã nici în virtutea ei de a reflecta fondul subiectiv al vorbitorului. cu veleitatea lor. pustie i singuraticã. Cu aceea i dreptate se poate spune cã expresia literarã se organizeazã pe linia de demarca ie a celor douã inten ii ale limbii. dar cãldura era încã în toi i juca rotind ca rãsfrângerile unei ape tainice pe deasupra caselor adormite. Expresia literarã este pânditã astfel de douã primejdii. " sunt comunicãri a cãror putere de transmitere este nelimitatã. de la bisericile târgului.

dar i stiluri. Citeascã-se oricare alt pasagiu împrumutat poe ilor sau prozatorilor arti ti: analiza va putea deosebi destul de limpede câmpul de ac iune al celor douã inten ii i limitele lor respective. Buffon. variind o formulã mai veche. putuse crede astfel. dar i în curentele stilistice care îi cuprind. lucrul se datore te unui concept incomplet al individualitã ii omene ti. prin care pãtrundem în straturi mai adânci ale con tiin ei celui care ni le transmite. Contribu ia modernã a tiin elor sociale ne mijloce te astãzi o altã în elegere a fenomenului individualitã ii. spune odatã renumitul lingvist Vossler. amintita expresie literarã este produsul coadaptãrii celor douã inten ii. Peste tirea nudã se adaugã aureola unei ambian e subiective. am inut seamã de ambele principii enun ate mai sus. punerea lor de acord într-un întreg în acela i timp comprehensibil i expresiv. dar i scriitorii cei mai de seamã prezintã între ei afinitã i. debitorul liberalismului atomist al secolului al XVIII-lea. într-o sferã proprie de a resim i lumea i via a.fiecare din aceste nota ii sunt înso ite însã de un adaos de comunicãri. dar i grupãri care îi con in. „Stilul este întrebuin area individualã a limbii”. Acestei împrejurãri i se datore te faptul cã nu numai vorbitorii comuni. Pentru cercetãtorul de azi existã nu numai stili ti. un chip de a întrebuin a instrumentul general al limbii capabil de a-l exprima în diferen ierea lui individualã? Dacã s-a putut face vreodatã aceastã afirma ie categoricã. Vestitul naturalist francez recuno tea prin aceastã sentin ã caracterul oarecum natural al stilului. morale i estetice. consacratã artei prozatorilor români. curente care îi poartã. Oamenii nu sunt realitã i complete i închise în mijlocul unei societã i care rezultã numai din însumarea lor. împreunã cu interesul ei propriu-zis artistic. „Le style est l'homme même". spusese Buffon. Prin poarta individualitã ii pãtrundem pe cãile mai multor feluri generale de a fi. Privitã în totalitatea ei. Stilul este a adar expresia unei individualitã i. 133 . nu numai scriitori individuali. Îmbogã ite cu aceste adaosuri. Ceea ce vom numi „stilul'' unui scriitor va fi ansamblul nota iilor pe care el le adaugã expresiilor sale tranzitive i prin care comunicarea sa dobânde te un fel de a fi subiectiv. Am analizat prozatorii no tri în particularitatea lor stilisticã individualã. expresiile limbii ne introduc în intimitatea unei îndividualitã i. tim mai bine cã a a-numitele individualitã i omene ti sunt produsele de interferen ã a mai multor influen e sociale. Astãzi. În lucrarea de fa ã. nu rezultã oare cã orice om are un stil al sãu. ca unii care apar in anumitor cercuri ale societã ii i ca unii care sunt mi ca i de anumite curente intelectuale. O lecturã atentã a pasagiului de mai sus ne face sã sim im din moment în moment cum trecem de la simpla inten ie tranzitivã la inten ia reflexivã. Dacã stilul este omul însu i.

realizeaz ca fenomen estetic o desprindere total de acea teorie. m preocup de mult vreme. adic fie ca grotesc comic. fie ca divertisment agreabil. mai total i mai important pentru conforma ia ulterioar a imit rii vie ii în literatur decât amestecul dintre sublim i grotesc proclamat de contemporanii romantici. facil. 1946). mimesis-ul ca o copie de al treilea ordin dup adev r. Prima dintre aceste idei se refer la teoria antic . iar mai precis de la Sturm und Drang i preromantism) – i au netezit calea pentru realismul modern care s-a dezvoltat de atunci în forme tot mai ample. Prin aceasta ei au des vâr it o evolu ie care se preg tea de mult vreme (de la romanul de moravuri i comédie larmoyante din secolul XVIII. am plecat de la problema platonic din cartea a zecea a Republicii. ini ial. interpretarea realit ii cu ajutorul reprezent rii literare sau “imit rii”. Editura pentru literatur pp. În momentul în care Stendhal i Balzac au f cut din ni te personaje oarecare ale vie ii de toate zilele. problematice. germ. obiecte ale unei reprezent ri serioase. variat i elegant. ca i în Rena tere. conform c reia realitatea cotidian i practic putea s ocupe un loc în literatur numai în cadrul unui stil umil sau mediu.Erich AUERBACH. mi-am dat seama în cursul acestor considera ii c revolu ia împotriva teoriei clasice a nivelurilor stilistice de la începutul secolului al XIX-lea n-a putut fi prima de acest gen. cât i în artele plastice. Mi-a devenit clar faptul c realismul modern. dezvoltându-se câteva idei c l uzitoare pe care am încercat s le urm resc. Postfa a autorului. preluat apoi de toate curentele clasiciste. Pân atunci. fusese posibil reprezentarea celor mai cotidiene evenimente ale realit ii într-un context serios i important. dependente de împrejur rile istorice ale vremii. 616-617 Postfa a autorului Obiectul acestei lucr ri. a a cum s-a dezvoltat în Fran a la începutul secolului al XIX-lea. c ci teoria nivelurilor stilistice nu avea o valabilitate absolut . despre nivelurile stilistice ale reprezent rii literare. 1967. interesul meu s-a îngustat i s-a precizat. Considerând îns variatele moduri de interpretare a faptelor umane în literaturile europene. ba chiar tragice. existase un realism serios atât în literatur . conform realit ii noastre care se schimb i se amplific mereu. ei au sf râmat regula clasic a diferen ei dintre nivelurile stilistice. în MIMESIS (ed. În acela i timp. de-a lungul întregului Ev Mediu. ca i de la preten ia lui Dante de a reda adev rata realitate în Comedie. Bucure ti. barierele pe care le-au d râmat atunci romanticii i reali tii fuseser ridicate înc de la sfâr itul secolului al XVI-lea i în secolul al XVII-lea de c tre adep ii unei imita ii stricte a literaturii antice. Oricât de mult difer realismul 134 universal . .

i de aceea numesc figural concep ia antic târzie i medieval-cre tin despre realitate. ne d m imediat seama c ele s-au petrecut în condi ii cu totul diferite i au avut rezultate complet deosebite. F cusem îns cu mult înainte presupuneri asupra modului în care s-a format aceast concep ie artistic medieval i asupra momentului i modalit ii în care s-a produs prima fisur în teoria clasic : istoria vie ii i faptelor lui Christos cu amestecul s u lipsit de orice constrângere între realul cotidian i tragicul cel mai m re . Comparând îns aceste dou irumperi în teoria nivelurilor stilistice. Ce în eleg prin aceasta am explicat în repetate rânduri în cartea de fa (de exemplu p. nr. din “Istanbuler Schriften”. o prezentare mai am nun it se g se te în studiul meu intitulat Figura (retip rit în ale mele Neue Dantestudien. Concep ia despre realitate care se desprinde din operele cre tine ale Antichit ii târzii i ale Evului Mediu e cu totul diferit de cea a realismului modern. 135 . acum Berna). 80 urm. este cea care a învins regula stilistic antic . Este foarte dificil s formul m specificul concep iei cre tine mai vechi sco ând în eviden esen ialul i cuprinzând în acela i timp toate fenomenele care apar in aici.). sublim. 1944.Evului Mediu de cel modern. ele coincid totu i în ceea ce prive te aceast concep ie de principiu. O solu ie care m-a satisf cut în genere am g sit-o analizând istoria semnifica iei cuvântului figura. 5.

Bucure ti. lucr rile ei au constituit un succes. piscurile i pr p stiile de nestr b tut. ci mai curând. Poetica trateazã problemele de structurã verbalã. poetica este îndreptã itã sã ocupe locul de frunte în studiile literare. publicate în volumul Style in Language. dupã cum analiza picturii se ocupã de structurile picturale. care o separã de celelalte arte i de alte forme ale „comportamentului verbal" (verbal behaviour). p. voturile i veto-ul sunt necunoscute i s-a dovedit c dezacordul. The Technology Press of M. Deoarece lingivistica este tiin a globalã a structurii verbale.) 1 136 . anumite exemple au fost înlocuite cu fapte ilustrative corespunz toare pe care le ofer limba român . Argumentele împotriva acestei preten ii trebuie discutate cu aten ie. Poetica trebuie sã rãspundã. în primul rând. este mai rodnic decât acordul. Nu conferin ele politice. s distingem ce termeni trebuie l muri i i ce termeni trebuie evita i ca s prevenim o în elegere gre it a no iunilor atunci când avem a face cu oameni care folosesc jargonul tiin ific diferit al specialit ii lor? Cred cã pentru majoritatea participan ilor la aceastã conferin ã. întrebãrii esen iale care poate fi formulatã astfel: ce elemente conferã mesajului verbal caracterul unei opere de artã? Deoarece principalul obiect de studiu al poeticii este diferen ierea speciilor inerentã artei verbale. Ed. poetica Concluziile dezbaterilor care au avut loc la Universitatea Indiana în aprilie 1958. astfel de probleme sunt ceva mai clare astãzi decât au fost cu trei zile în urmã. Massachusetts. La elaborarea final a traducerii. Evident. Nu am ajuns oare s stabilim care sunt cele mai cruciale i mai controversate probleme? Nu am înv at noi s ne ajust m codurile. între conferin ele tiin ifice i cele politice nu exist nimic comun. în PROBLEME DE STILISTIC . tiin ific . În versiunea româneasc a textului englez.Roman JAKOBSON. Aprecieri retrospective i considera ii de (ed. în general. Aprecieri retrospective i considera ii de perspectiv Din fericire. Mi s-au cerut câteva observa ii sumare despre raporturile dintre poeticã i lingvisticã.83-125 Lingvistic i poetic . 1960. 1964. dacã nu pentru to i.. În discu iile tiin ifice îns . 350-377. p. engl. o serie de formul ri au fost definitivate de M.I. Dezacordul scoate la iveal antinomiile i tensiunile din domeniul discutat i impune noi cercet ri. poetica poate fi consideratã parte integrantã a lingvisticii.r. Nasta în colaborare cu Matei C linescu (N. s descopere unde se g sesc cele mai mari obstacole pentru explorator. în aceast privin . conform indica iilor autorului. explor rile în Antarctica s-ar putea compara cu întrunirile tiin ifice: exper i interna ionali în diferite discipline încearc s traseze harta unei regiuni necunoscute. O astfel de cartare pare s fi fost principalul obiectiv al conferin ei noastre i.T. 1960). Lingvistic perspectiv 1 i poetic . Succesul unei conferin e politice depinde de acordul majorit ii sau totalit ii participan ilor.

depã e te limitele poeticii i. Aceastã afirma ie este însã justã nu numai pentru arta cuvântului. numeroase elemente poetice in nu numai de tiin a limbii. fac parte. Se spune adesea cã poetica. nici a doua obiec ie nu con ine vreo trãsãturã specificã pentru literaturã: problema leg turii dintre cuvânt i lumea înconjurãtoare nu se referã numai la arta verbalã. Vorbind despre metafora suprarealistã. spre deosebire de lingvisticã. Putem vorbi despre posibilitatea de a ob ine ecranizarea romanului La rãscruce de vânturi. celebru poem al lui Stéphane Mallarmé. de a transpune legendele medievale în fresce i miniaturi sau de a reda L'Après midi d’un faune2 cu mijloace specifice muzicii. „coeficientul de adevãr” (în englezã the truth values). ar fi lipsite de scop. în mãsura în care este „entitate extralingvisticã" (ca sã-1 numim a a cum îi spun logicienii). 137 . Existã o coresponden ã strictã. Pe scurt. între problema expansiunii în spa iu i în timp a fenomenelor lingvistice i rãspândirea în timp i spa iu a modelelor 2 Dup -amiaza unui faun. De asemenea.se ocupã i de multe procedee care nu se limiteazã la arta cuvântului. în general. Aceastã despãr ire a celor douã domenii este bazatã pe o interpretare care se dã în mod curent. se ocupã de evaluare. „neinten ional"). baletului i artei grafice. ci i de întreaga teorie a semnelor. Întrebarea dacã ilustra iile lui Blake pentru Divina Comedie sunt sau nu adecvate constituie o dovadã a faptului cã arte diferite pot fi comparate între ele. Lingvistica poate explora toate problemele posibile pe care le pune legãtura dintre mesaj i „universul mesajului": ce este verbalizat. Problema barocului sau a oricãrui alt stil istoric depã e te cadrul unei singure arte. din domeniul semioticii generale. „inten ional”). orice comportament verbal inte te într-o direc ie. ci i pentru toate varietã ile de limbaj. a adar. mult mai strictã decât î i închipuie criticii. De fapt. ci intervine în studierea tuturor tipurilor de mesaj. în mãsura în care limba are multe caracteristici comune altor sisteme de scriere sau pe care le regãsim în toate sistemele de acest fel (caractere pansemiotice). ar avea un scop determinat. anumite elemente structurale ale subiectului se pãstreazã chiar dupã ce dispare suportul formei verbale. Totu i. Oricât de absurdã ar pãrea ideea publicãrii Iliadei sau Odiseei sub formã de comic-uri. este greu sã se treacã cu vederea filmele lui Max Ernst sau ale lui Luis Bunuel (Câinele andaluz i Vârsta de aur). gre indu-se însã contrastul dintre structura poeziei i alte tipuri de structuri verbale: cele din urmã ar avea un caracter „accidental" (sau casual. pe cele ale lingvisticii. însã intele diferã i conformitatea mijloacelor folosite pen ru atingerea efectului dorit constituie o problemã care-i preocup în permanen ã pe cercetãtorii diverselor forme de comunicare verbalã. pe când limbajul poetic ar fi „neaccidental" (sau noncasual.

asupra poeziei moderne . 1885).de pildã. pe de o parte. Keats. cum este reînvierea unor poe i uita i sau neglija i . pe de altã parte. gloria tardivã a lui Lautréamont (m. Este vorba aici de fluctua iile gustului în cercurile litera ilor moderni ti din Anglia i din Statele Unite (N. dar i 3 Afirma ia autorului trebuie luat în considera ie cu rezerve. Chiar o astfel de expansiune lipsitã de continuitate. Astfel. studiile literare în care poetica devine focarul preocupãrilor. dar nu se face o distinc ie între studiile literare i criticã? Ca i lingvistica. Din fericire. cât i în poeticã. nici un manifest propagând gusturile unui critic i pãrerile lui despre literatura de crea ie nu poate înlocui o analizã obiectivã a artei verbale. Marwell.î i gãse te o paralelã în istoria limbilor literare care au tendin a de reînvia modele depã ite. descoperirea postum i „canonizarea" ulterioarã a lui Gerard Manley Hopkins (m. ca i lingvistica sincronicã. cum ar fi denumirea de „critic gramatical (sau lexical)" aplicatã unui lingvist.) 138 . pentru epoca luatã în considera ie. 1870) printre poe ii suprareali ti sau influen a considerabilã a lui Cyprian Norwid (m. atât în lingvisticã. metoda istoricã se ocupã nu numai de schimbãrile produse. distrugãtor. Eticheta de „critic literar" aplicatã unui cercetãtor al literaturii este tot atât de gre itã. care la începutul secolului al XIX-lea se întorcea la modele din veacul al XVI-lea. Shakespeare. universului spiritual în care trãie te poezia de limbã englezã în zilele noastre. acesta a fost cazul limbii literare cehe. r. Totu i. pânã de curând necunoscut. orice culturã verbalã implicã eforturi programatice. Emily Dickinson. Cercetãrile sintactice sau morfologice nu pot fi înlocuite printr-o gramaticã normativã i. orice epocã face o distinc ie între formele mai conservatoare i cele care inoveazã. de ce se face o deosebire precisã între lingvistica purã i cea aplicatã sau între foneticã i ortoepie. normative i de planificare. confuzia care se face între termenul de „studii literare" i cel de „criticã" îi determinã pe cei ce studiazã literatura sã fie tenta i sã înlocuiascã descrierea valorilor intrinsece ale unei opere literare printr-un verdict subiectiv. corespund sensibilitã ii moderne. ci i din acea parte din tradi ia literarã care. unele de mult uitate. iatã una dintre problemele importante ale studiilor literare sincronice. Aceastã afirma ie nu trebuie luatã drept o aplicare a principiului laisser faire. la fel. Descrierea sincronicã nu se ocupã numai de produc ia literarã dintr-o epocã datã.3 Selectarea clasicilor i reinterpretarea lor ori de câte ori se afirmã o nouã orientare. de exemplu. Poetica sincronicã. s-a pãstrat vie sau a fost reînviatã. cuprind douã serii de probleme: sincronice i diacronice. nu apar in valorilor artistice viabile. Pe câtã vreme James Thomson i Longfellow.literare. 1889). nu trebuie confundatã cu statica. în momentul de fa ã. pe de altã parte. Orice etapã contemporanã se rãsfrânge în experien a noastrã cu dinamica ei temporalã i. i Donne.

adjectivul negru determinã orice obiect negru (N. proteice. Evident. Insisten a de a men ine poetica despãr itã de lingvisticã se justificã numai dacã restrângem în mod nepermis domeniul lingvisticii. „în vorbire domne te suveran idea ia. New York. o poeticã istoricã cuprinzãtoare reprezintã suprastructuri ce trebuie clãdite pe o serie de descrieri sincronice succesive.de factorii de continuitate. Înainte de a discuta func iunea poeticã trebuie sã-i definim locul printre celelalte func iuni ale limbajului. conchide acest autor. Voegelin5 a indicat clar cele douã probleme mai importante. r. a adar. 7 M. dupã cum tinde sã creadã Joos. Elementele emotive ale vorbirii care. „refuzãm sã le toler m în tiiin ã"7. Însã aceastã suprema ie nu-i autorizeazã pe lingvi ti sã treacã cu vederea „factorii secundari". rezisten i. F. pp. Joos este un strãlucit expert în experien e de reducere i cerin a lui energicã de „a expulza" elementele emotive „din tiin a lingvisticii" este un experiment radical de reducere: reductio ad absurdum. de formã exterioarã. trebuie sã fim de acord cu Sapir atunci când afirmã cã. Limbajul trebuie cercetat în toatã varietatea func iilor lui. statici. nr. nu pot descrie „printr-un numãr finit de categorii absolute". Joos. Language. Ca denota ie. W. de pildã. Voege1în “Casual and Noncasual Utterances within Unified Structures” în Style in language. 57-68. 1921. pentru oricare comunitate lingvisticã. Ca i o istorie a limbii. 701-708. existã o unitate a limbajului. pp. corelative. 139 . În aceastã categorie intrã no iunile gramaticale studiate ca atare. sunt clasificate de el ca „elemente nelingvistice ale lumii reale". trimite 4 Procedeele denotative slujesc la indicarea sensului cuvintelor.) 5 Cf. O schi are a acestor func iuni necesitã o scurtã trecere în revistã a factorilor constitutivi în orice act de vorbire. independent de atributele (sau de conota iile ) lor. privind lucrurile dintr-o perspectivã de ansamblu."6. Desigur. fãrã nici o referin ã la varia iile libere. pentru fiecare vorbitor. fiecare limbã înglobeazã mai multe modele care coexistã paralel i sunt caracterizate printr-o func iune diferitã. 22. Cel care se adreseazã („transmi ãtorul"). 1950. sau la inventarul unor procedee denotative4. cum se întâmplã. Fãrã îndoialã. 6 6 Cf. ale lingvisticii structurale i anume: revizuirea „ipotezei monolitice a limbajului" i preocuparea pentru „interdependen a diferitelor structuri în cuprinsul aceleia i limbi".. De aceea „rãmân” pentru noi fenomene vagi. atunci când fraza este privitã de unii lingvi ti ca cea mai înaltã construc ie analizabilã sau când obiectivul lingvisticii este limitat numai la gramaticã sau numai la chestiuni nesemantice. în „Journal of the acoustical society of America".. Sapir. fluctuante". Description of language design. în orice comunicare verbalã. acest cod general nu este decât un sistem de subcoduri interdependente.

fie simulate. A a numita func iune emotivã sau „expresivã” concentratã asupra transmi ãtorului are ca scop exprimarea directã a atitudinii vorbitorului fa ã de cele spuse de el. ar fi greu sã gãsim vreun mesaj verbal care sã îndeplineascã numai o singurã func iune. conducta materialã sau legãtura psihologicã dintre cei doi. are nevoie de contact. s-a dovedit preferabil termenului de emo ional. zur Grundlegung der allgemeinen Grammatik und 140 . ci în ordinea ierarhicã diferitã a func iilor. I. termenul emotiv. Marty. într-o nomenclaturã mai echivocã. A. vol. „Tut! tut! spuse McGinty”. de aceea. întreaga frazã pronun atã de personajul lui Conan Doyle se compune din DESTINATAR 8 Cf. Ea are tendin a sã producã impresia unei anumite emo ii.un mesaj destinatarului („receptorul”). ci echivaleazã cu ele). Cu toate acestea. comun celui care codeazã i celui care decodeazã). de un „referent"). fie adevãrate. cât i destinatarului (sau. Ele se deosebesc de vorbirea referen ialã atât prin caracteristica sunetelor (secven e speciale i chiar sunete neobi nuite în alte cuvinte). de i sarcina primordialã a multor mesaje este adoptarea unei pozi ii fa ã de „referent" (Einstellung). denotativã. To i ace ti factori esen iali ai comunicãrii verbale pot fi schematiza i dupã cum urmeazã: CONTEXT MESAJ TRANSMI TOR CONTACT COD Fiecare dintre ace ti ase factori determinã o altã func iune a limbajului. Untersuchungen Sprachphilosophie. pe care destinatarul sã-l poatã pricepe i care sã fie sau verbal sau capabil de a fi verbalizat de un cod. participarea secundarã a altor func iuni la astfel de mesaje trebuie luatã i ea în considerare de un lingvist atent. orientarea spre context – a a numita func iune referen ialã. în fine. lansat i recomandat de Marty8. 1908. Stratul pur emotiv al limbajului este reprezentat prin interjec ii. care le dã posibilitatea sã stabileascã i sã men inã comunicarea. De i distingem ase aspecte esen iale ale vorbirii. Diversitatea nu rezidã în monopolul uneia dintre aceste multiple func iuni. Structura verbalã a unui mesaj depinde în primul rând de func iunea predominantã. Halle. cu alte cuvinte. cât i prin rolul lor sintactic (nu sunt componentele frazelor. el are nevoie de un context la care se referã (sau.i îndeplineascã func iunea. Pentru ca mesajul sã. cognitivã –. întru-totul sau cel pu in par ial comun atât expeditorului.

prin diversificarea nuan ei expresive. Un fost actor de la teatrul „Stanislavski” din Moscova mi-a povestit cã la o repeti ie a fost rugat de celebrul director sã formeze patruzeci de mesaje diferite. El a întocmit o listã cu vreo patruzeci de situa ii emo ionale. iar publicul urma sã recunoascã situa ia. Fiindcã vorbim despre invariante fonologice: sunetele engleze i/ i /i:/ par sã fie doar variante ale unuia i acelua i fonem. Sol Saporta. din punct de vedere sintactic. nesemioticã. cum ar fi ! ! în limba român (N. savoare tuturor expresiilor noastre.149-172. cele dou monosilabe – tut! tut! – se pronun scurt. nu putem limita no iunea de informa ie numai la aspectul cognitiv al limbajului. el este de naturã emotivã. î i gãse te cea mai purã expresie gramaticalã în vocativ i imperativ.t.) 10 11 S. evident. p. la nivel fonic. gramatical i lexical. The application of linguistics to the study of poetic language. func iunea conativã.t. Func iunea emotivã pe care o dezvãluie interjec iile dã. numai din schimbãrile de intona ie a celor douã cuvinte. p. reduce în mod arbitrar capacitatea informa ionalã a mesajelor. 141 . potrivit cãreia diferen a emotivã este un element nelingvistic „care poate fi atribuit modului de transmitere a mesajului i nu mesajului propriu-zis”.) i prelungirea emfaticã a vocalei /nu:/ este un element lingvistic conven ional. Orientarea cãtre destinatar (sau receptor). Cred cã nu este nevoie sã mai adaug cã toate aceste indica ii emotive pot fi u or analizate din punct de vedere lingvistic. 9 În limba engelez . desigur. Dacã vor fi privite însã ca unitã i emotive.i manifesta atitudinea de supãrare sau de ironie. aceastã comportare verbalã nu poate fi asemãnatã cu activitatea nutritivã. el transmite. Majoritatea mesajelor au fost corect i nuan at „decodate" de ascultãtorii moscovi i. Analizând vorbirea din punctul de vedere al informa iei transmise. din expresia astãsearã. Dacã un individ folose te elemente expresive pentru a.douã plescãituri9.82-93. Diferen a dintre /nu/ (nega ia româneascã intonatã normal – N. înregistrate pe bandã. codificat ca i diferen a dintre vocala lungã i scurtã în perechile cehe /vi/ „voi” i /vi:i/ „el tie". în oarecare mãsurã. cum ar fi „a mânca un grepfrut" (în ciuda compara iei îndrãzne e a lui Chatman)10. în Style in language. Chatman. am rugat pe acest actor sã repete „testul" lui Stanislavski. în Style in language. Pentru cercetãrile noastre consacrate descrierii i analizei limbii ruse contemporane (sub auspiciile Funda iei Rockefeller). apoi a pronun at cuvintele respective conform fiecãrei situa ii. rela ia dintre variantã i invariantã se rãstoarnã: lungimea i scurtimea sunt invariante completate de foneme variabile. o informa ie i. dar în acest ultim exemplu caracterul distinctiv al informa iei este de naturã fonematicã. Conjectura lui Saporta11. care. Comparing metrical styles. El a notat circa cincizeci de situa ii în care se articula aceea i propozi ie elipticã i „a modelat" pe baza lor cincizeci de mesaje corespunzãtoare. pe când la prima pereche.

Piarã necazul i înece-se!" (Descântec din Rusia de nord)14. Ogden i A. Mansikka.morfologic i. imperativul nu poate fi controlat prin întrebarea: „este adevãrat sau nu?" Totu i.19-90. crãiasa râului. 12). iar la celãlalt capãt. Die Axiomatik der Sprachwissenschaft. Modelul tradi ional al limbajului. cele din urmã pot fi supuse unui test al adevãrului. În piesa lui O'Neill. adesea. 13 12 142 . absentã sau inanimatã. dincolo de marea albastrã. crãiasã din zori! Ia durerea cu tine. în Folklore Fellows communications.296-336. în valea Aialonului. atrag aten ia interlocutorului sau confirmã faptul cã acesta rãmâne în continuare atent („Ascul i?". ele controleazã cum func ioneazã canalul i circuitul („Alo. i soarele s-a oprit i luna a stat în loc.P. de fapt cineva sau ceva despre care se vorbe te12.emotiv . ca pe o piatrã cenu ie. dupã Malinowski.217 i urm. Un exemplu: „Sã se usuce acest urcior. tfu! tfu! tfu!" (Descântec lituanian)13. persoana a doua. V. X. Existã mesaje care servesc în primul rând la stabilirea comunicãrii. p. conativã i referen ialã -.. Litauische Zauberspruke. The meaning of meaning. Pornind de la acest model triadic mai putem deduce cu u urin ã i alte func iuni verbale." (Iosua. vers. Richards. p.I. K. func iunea magicã. Astfel. mã auzi?"). 1933.23. a celui care vorbe te. nr. i tu. cu cele trei extremitã i ale acestui model: persoana întâi. p. chiar fonologic. a destinatarului i persoana a treia. de incanta ie. Mai deosebim însã i al i trei factori constitutivi ai comunicãrii verbale i trei func iuni corespunzãtoare ale vorbirii.69. Rîbnivok. 1956. pe când primele nu. poruncitoare: „Bea!”. într-un destinatar al unui mesaj conativ. lunã. sau în Shakespeare: „Pleacã. Sau: „Soare. în strãfundurile mãrii. se poate manifesta printr-un schimb abundent de formule ritualizate i prin întregi dialoguri care.. în special a a cum a fost el interpretat de Bühler. New York-Londra. cap.i propun doar sã prelungeascã o comunicare.i urechea!". Spre deosebire de propozi iile imperative. de pe fund sã nu mai vie.87. p. ne aratã mai ales în ce fel se transformã o a treia persoanã. la prelungirea sau la întreruperea ei.. în C.. în Kant-Studien (Berlin). Aceastã luare de contact sau. Bühler. sã nu mai vinã durerea niciodatã. Alt exemplu: „Tu. cele declarative pot fi transformate în forme interogative: „a bãut cineva?" „va bea cineva?" sau „ar bea cineva?". Pesni vol III (Moscova. nr. a 9-a. Fântâna. „cineva va bea" sau „cineva ar bea". 1929. Dorothy Parker a surprins câteva exemple elocvente: Cf. Frazele imperative diferã esen ial de cele declarative. stai în loc deasupra Gibeonului. dacã s-ar fi spus: „cineva a bãut". 14 P. apã. se limita la aceste trei func iuni . The problem of meaning in primitive languages. În acest caz. Nano spune cu o voce asprã.I. întrebarea putea fi pusã în mod firesc. func iunea faticã15. 15 B. Malinowski. sã împovãreze inima u oarã a roabei lui Dumnezeu. se abat de la alte forme verbale sau nominale. 1910). ed. rãspunsul: „Mhm!).

A sophomore. . se face o distinc ie între douã niveluri ale limbajului concret. spune adesea: „Mã în elegi?". care fãcea prozã fãrã sã tie. . De asemenea. ei au tendin a de a comunica înainte de a fi capabili sã trimitã sau sã primeascã orice fel de comunicare ce cuprinde o informa ie. Imagina i-vã urmãtorul dialog enervant: -The sophomore („studentul") was plucked (aproximativ. is a second year student (Sophomore.And fluncked? ( i trântit)? .: Tufa a fost jumulitã). jumulit)? .Bine. au o func iune strict metalingualã. adesea afazia poate fi 143 . astfel. în rom. ca sã previnã asemenea întrebãri de control. func iunea faticã a limbajului este singura pe care o au ele în comun cu fiin ele omene ti. Orice proces de insu ire a limbii. Încercarea de a stabili i de a men ine comunicarea este tipicã pentru pãsãrile care „vorbesc". „tufa". „obiectual” (object language). folose te pe larg astfel de opera ii metalinguale. . rãspunse ea.To be fluncked is to fail in an exam (A fi trântit. . . ce vrei sã spui?" întreabã interlocutorul.Bine. i în special însu irea limbii materne de cãtre copii. iar vorbitorul. i „metalimbajul” (metalanguage). spuse el. nu-i a a? spuse ea. noi folosim metalimbajul fãrã a fi con tien i de caracterul metalingual al opera iilor noastre.A zice c-am ajuns. „Nu te în eleg. e un student în anul doi).Plucked is the same as fluncked (Jumulit înseamnã acela i lucru ca trântit). este prima func iune verbalã pe care i-o însu esc copiii mici.Bine. el are un rol important i în vorbirea de toate zilele.But what is plucked (Dar ce înseamnã asta.A adar am ajuns aici. dar metalimbajul nu este doar o unealtã tiin ificã necesarã. . Ori de câte ori transmi ãtorul sau receptorul sãu simt nevoia sã controleze dacã folosesc acela i cod.And what is sophomore (aproximativ în rom: Ce înseamnã o tufa)? . care spune ceva despre obiecte. Toate aceste fraze transmit informa ii numai despre codul lexical englez. spuse el. întrebuin atã de logicieni i de lingvi ti. eroul lui Molière.Aici am ajuns. În logica modernã. adicã a cãdea la examen)! . vorbirea se concentreazã asupra codului: ea îndepline te o func ie metalingualã (adicã de comentariu). . în limbaj shakesperian: „Ce sunt lucrurile acestea despre care vorbe ti?" (What is't thou say'st)?". Asemenea domnului Jourdain. spuse tânãrul.. sau. care spune ceva despre limbaj.

109-131. pe când în toate celelalte activit i verbale ea se manifestã doar ca un element constitutiv. O fatã obi nuia sã vorbeascã despre „scârbosul de Scarlat". „De ce nu-i spui groaznicul. pe de altã parte însã. când este vorba de func iunea poeticã. 18 Colonul este o unitate ritmicã.i dea seama. ea aplica metoda poeticã a paronomasiei. adânce te dihotomia fundamentalã dintre semne i obiecte: De aceea. promovând materialitatea semnelor. fãrã sã. Phonological aspects of Style. Intr-o secven ã de douã nume coordonate. dar niciodatã Margareta i Ina ? O preferi oare pe Ina surorii ei gemene ?" „Nu. (N. 144 .l. Am men ionat to i cei ase factori implica i în comunicarea verbalã.k. în afarã de unul: mesajul în sine. vorbitorul preferã sã înceapã cu numele mai scurt. Fãrã sã. sau mai concret.. Sloganul politic I like Ike (ay layk ayk). alegând configura ia cea mai potrivitã a mesajului. Atitudinea fa ã de mesaj în sine (Einstellung). fiecare urmat simetric de un fonem consonantic (. p.). lingvistica nu se poate limita la domeniul poeziei. Ambele cola18 ale formulei trisilabice /ay 16 Raporturile dintre metalimbaj i afazie au fost discutate de Roman Jakobson în diferite studii. în al doilea cuvânt se gãsesc douã foneme consonantice în jurul diftongului.t. „centrarea" asupra mesajului ca atare. „De ce scârbosul ?" „Pentru cã îl urãsc".t. 1956. Vezi în special capitolul Afazia ca problemã lingvisticã din lucrarea sa (publicatã în colaborare cu M. reprezintã func iunea poeticã a limbajului. De obicei asemenea unitã i se leagã în secven e de douã-trei cuvinte care imprimã unui segment de frazã un aspect caracteristic (la sfâr itul perioadelor. Aceastã func iune nu poate fi studiatã cu folos dacã facem abstrac ie de problemele generale ale limbajului. însã este func iunea ei dominantã.i dea seama de ce.. „De ce spui întotdeauna Ina i Margareta. accesoriu. 17 De11 Hymes. se compune din trei monosilabe i cuprinde trei diftongi (ay). cu o structurã succintã. Halle). subsidiar. determinantã. Un nucleu asemãnãtor (ay) dominant a fost observat de Hymes17 în unele sonete din Keats. Fundamentals of language. Aceastã func iune. (N. mi se pare doar cã sunã mai bine". Haga. un cuvânt cu o structurã ritmicã reliefatã. dar scârbosul i se potrive te mai bine". înspãimântãtorul. fiorosul ?" „Nu tiu de ce. studiul limbajului implicã o atentã luare în considera ie a func iunii lui poetice.). consonantic.k). Orice încercare de a reduce sfera func iunii poetice numai la poezie sau de a limita poezia la func iunea poeticã ar duce la o simplificare excesivã i în el toare.definitã ca o pierdere a capacitã ii metalinguale16. colonul sau o secven ã de douã-trei cola formeazã o clauzulã. iar în al treilea cuvânt se gãse te o consoanã finalã. Some english Sonnets in Style. deloc.. dacã nu intervin probleme de rang. Func iunea poeticã nu este singura func iune a artei verbale. compozi ia verbalã prezintã o varia ie: primul cuvânt nu cuprinde un fonem. în Style in language..

Apoi.se bazeazã pe contiguitate. primei persoane. Dupã cum am spus. ca un comentariu la acest subiect. Echivalen a devine factorul constitutiv al secven ei. copil este subiectul mesajului. studiul lingvistic al func iunii poetice trebuie sã depã eascã limitele poeziei. a limbajului. mo ãie. o imagine paronomasticã a unui sentiment care cuprinde. Particularitã ile diferitelor genuri poetice implicã o participare diferen iatã a celorlalte func iuni verbale alãturi de func iunea poeticã dominantã. a celor ase func iuni de bazã ale comunicãrii verbale. a ipe te. poezia la persoana a doua este „impregnatã" de func iunea conativã i este suplicativã sau exortativã. de exemplu. va alege unul din verbele semantic înrudite: doarme. vorbitorul va alege din vocabularul uzual unul dintre cuvintele mai mult sau mai pu in similare ca: pu ti. imagine paronomasticã a subiectului iubitor înconjurat de obiectul iubit. pe când combinarea . care este trãsãtura caracteristicã indispensabilã. Acum dupã ce am terminat descrierea noastrã rapidã. mai mult sau mai pu in completã. copil. în întregime obiectul. centratã asupra persoanei a treia.layk/ ayk/ rimeazã între ele. Ambele cuvinte alese se combinã în lan ul vorbirii. folose te în mare mãsurã func iunea referen ialã. În poezie. inerentã oricãrei poezii? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare. Selec ia se realizeazã pe baza unor principii de echivalen ã. iar pe de altã parte. din cuvintele-rimã iese în întregime. Poezia epicã. orientatã cãtre persoana întâi. tânãr etc. iar în al doilea. dupã cum persoana întâi este subordonatã persoanei a doua sau persoana a doua. este intim legatã de func iunea emotivã. studiul lingvistic al poeziei nu se poate limita la func iunea poeticã. trebuie sã reamintim care sunt cele douã moduri principale de aranjament folosite în comportamentul verbal: selec ia i combinarea./ayk/. Func ia poeticã secundarã a acestei „lozinci electorale" (catch phrase) îi întãre te eficacitatea i creeazã un efect. Dacã. o silabã. este CONATIV 145 ./ayk/. într-o anumitã privin ã toate fiind echivalente. asemãnare sau deosebire.. lirica. dormiteazã etc.construirea secven ei . Func iunea poeticã proiecteazã principiul echivalen ei de pe axa selec iei pe axa combinãrii. inclus în primul colon (rimã ecou): /layk/ . Ambele cola alitereazã una cu alta i primul din cele douã cuvinte aliterate este inclus în al doilea: ay/ . sinonimie sau antonimie. în special. vom completa schema factorilor fundamentali cu o schemã corespunzãtoare a func iunilor: REFEREN IALÃ POETICÃ EMOTIV FATICÃ METALINGUALÃ Care este din punct de vedere empiric criteriul lingvistic al func iunii poetice? i.

dup cum este sim it. limita cuvântului echivaleazã cu o limitã între cuvinte. un tempo.168. într-o mãsurã oarecare i în unele manifest ri latente ale func iunii poetice. Cu toate acestea. mãsura secven elor nu. sinecdoca. În stratul sonor. poezia i metalimbajul se opun diametral între ele: în metalimbaj se folose te secven a pentru a construi o ecua ie. lipsa unei limite. Expresiile mnemotehnice (de ex. oximoron etc. prin extensiune. cu lipsa unei limite. iar scurtimea. tratatele tiin ifice 19 În sens strict. The journals and papers. o similitudine fonic între dou sau mai multe cuvinte. 20 Cf. Numai în poezie – limbaj cu receptãri regulate de unitã i echivalente .House. figura de sunet reprezint un echivalent al figurii de stil. Hopkins. scurtimii. lipsa pauzei cu lipsa unei pauze. acela i principiu care în epica popularã sârbã a devenit o lege obligatorie20. cu o pauzã sintacticã. Se poate obiecta cã metalimbajul folese te în secven e unitã i echivalente când combinã expresii sinonime în fraze ecua ionale: A = A („iapa este femela calului"). Gerard Manley Hopkins. metafora. Metrica navodnik nasik pjesama. pauza sintacticã. T. „Thirty days has September" [„Treizeci de zile are septembrie"]) citate de Hopkins. "Întrebarea pusã mai departe de Hopkins: „este orice vers poezie?” poate primi un rãspuns precis de îndatã ce înceteazã limitarea arbitrarã a func iunii poetice la domeniul poeziei. în Rad Yugoslavenske Akademije (Zagreb). Dup cum se va vedea mai departe. mora este silaba scurtã neaccentuatã.M.t. Ed.).) 146 . nr. termenul ajunge sã desemneze (a a cum este în eles i în lucrarea de fa ã). 21 G. lungimea prozodicã corespunde lungimii. pe când în poezie se folose te ecua ia pentru a construi o secven ã. „versurile" din reclamele moderne. fie cã sunt sim ite ca izocrone. Londra.i gãse te nici o explica ie ca procedeu de limbaj. care determin atragerea lor de aceea i sfer de în eles (N. Mareti . define te versul ca „un mod de vorbire" care repetã par ial sau în "întregime aceea i figurã de sunet21. Silabele devin unitã i de mãsurã.se percepe timpul inerent fluxului vorbirii. 1907. orice silabã neaccentuatã (N.echivalentã cu oricare altã silabã din aceea i secven ã. legile medievale în versuri men ionate de Lotz sau. nu ar fi devenit o expresie atât de folositã. în sfâr it. remarcabil cercetãtor în tiin a limbajului poetic. secven ele delimitate prin limitele de cuvânt devin mãsurabile. combina ia innocent bystander. p. se presupune cã accentul este egal cu accentul i lipsa de accent cu lipsa de accent. la fel morele19 i accentele. Fãrã cele douã cuvinte dactilice. Simetria celor trei verbe bisilabice cu aceea i consoanã ini ialã i aceea i vocalã final adaugã splendoare laconicului mesaj de biruin ã al lui Cezar: Veni. fie ca gradate. H. Ina i Margareta ne demonstra principiul poetic al gradãrii silabelor.). pentru a men iona un alt sistem semiotic. în muzicã. 1956. În poezie. vinci ! În afara ac iunii poetice.170. „spectator nevinovat".t. vidi. una dintre cele mai tipice figuri de sunet este paronomasia. no iune mai larg care se refer de obicei la raporturile semantice („figuri de în eles”: metonimia.

aparent. i chiar în acele culturi care cunosc versul pur i versul aplicat. î i men in de bunã seamã nuan a emotivã. al muzicii sau al artelor plastice. Chiar dacã Hiawatha este recitatã de un „filibuster” ca o performan ã pentru lungimea ei. toate aceste texte metrice aplicã func iunea poeticã.. atunci când o altã func iune se suprapune fun iunii poetice./. analiza versurilor cade în întregime în competen a poeticii. de studiul intrinsec al poeziei. muzicale sau picturale. nu numai de poezie. la rândul ei. pe care tradi ia indianã le deosebe te de adevãrata poezie (kavya). Astfel. Se în elege de la sine cã existen a reclamelor comerciale versificate. dacã sunt folosite în poezie. versul „depã e te" de fapt limitele poeziei. ultimul pare sã fie un fenomen secundar. În sensul mai larg al cuvântului. inten ia primordialã care a stat la baza acestui text rãmâne poezia. unde aceastã func iune este suprapusã celorlalte func iuni ale limbajului.sanscrite în versuri. care se ocupã de raporturile dintre func iunea poeticã i celelalte func iuni ale limbajului. În rezumat. dar totodatã versul implicã întotdeauna o func iune poeticã. poetica se ocupã de func iunea poeticã. dar i în afara poeziei. muzicale sau picturale nu rupe problema formei poetice. De i. Adaptarea mijloacelor poetice la unele scopuri eterogene nu ascunde esen a lor primordialã. poate fi definitã ca o parte constitutivã i a lingvisticii. iar aceasta. tot a a cum elementele limbajului emotiv.. f rã sã atribuie totu i acestei func iuni rolul determinant coercitiv pe care ea îl comportã în poezie. existã multe tipuri de culturi fãrã versuri „aplicate"./ 147 . cu siguran ã „derivat". nu existã culturã umanã care sã ignoreze versifica ia.

La rândul lor. Domeniul metataxelor – Este domeniul figurilor care ac ioneaz asupra structurii frazei. fr.2. fraza se define te prin prezen a minim a unor constituen i.3. Sintagmele i morfemele ocup în secven pozi ii date. Grafem = ansamblu de tr s turi distinctive (nu înc definitiv formalizate) 1. 1970).1. deci care modific grup rile de seme de gradul zero. iar cuvântul. f r ordine intern i neadmi ând repeti ia.Jacques DUBOIS. Francis EDELINE. Jean-Marie KLINKENBERG. ambele descompuneri putând fi desemnate prin cuvinte. Vom avea deci: Fraz = ansamblu de sintagme i morfeme.192 Descrierea domeniilor 1. în RETORIC GENERAL (ed. Într-adev r. sintagmele. Dar se poate la fel de bine considera c anumite cuvinte trimit indirect la un Obiect = ansamblu de p r i coordonate. Domeniul metaplasmelor – Acest domeniu e cel al figurilor care ac ioneaz asupra aspectului sonor sau grafic al cuvântului i al unit ilor inferioare cuvântului.2.2. În francez . sintagmele se definesc prin apartenen a morfemelor din care sunt constituite la clase de morfeme. p. un decupaj semantic sau o grupare de seme privilegiat de limbaj. Vom vedea totu i c rezultatele acestor dou descompuneri sunt total diferite. 1. 41. 182.2. Descrierea domeniilor. Domeniul metasememelor – Un metasemem e figura care înlocuie te un semem prin altul. pe care îl descompun dup urm toarele modele: Cuvânt = ansamblu de silabe (vocale i consoane de sprijin) dispuse într-o ordine pertinent i admi ând repeti ia. Univers. Metalogismele. Acest tip de figur presupune c un Cuvânt = ansamblu de seme nucleare. i c descompunerea obiectului în p r i (la nivelul referentului) î i are corespondentul lingvistic (la nivelul conceptelor). Fonem = ansamblu de tr s turi distinctive ierarhizate. semul e o unitate infralingvistic de natur calitativ . Philippe MINGUET. Ed. dispuse într-o anumit ordine i admi ând repeti ia. În interiorul cuvântului nu se poate deci vorbi de repetarea unui sem i nici de existen a unei ordini a semelor. i Cuvânt = ansamblu de foneme (sau grafeme) dispuse într-o ordine pertinent admi ând repeti ia. f r repeti ie i f r ordine linear . 1974. p. François PIRE i Hadelin TRINON. 148 . Bucure ti.

supuse restric iilor lingvistice. ci un leu.1. Omul de litere ca i omul de pe strad . în loc de a lucra asupra limbajului. i a fortiori în unit ile de ordin superior. „realul” îi apare omului de tiin ca acel „paradis al iubirilor mature” care trebuie mereu reg sit sau descoperit pentru a-i fixa imaginea exact într-un limbaj a c rui suprem calitate este obiectivitatea. Gradul zero al unor asemenea figuri face s intervin . nimic nu este mai pu in „figurat” decât o expresie de tipul: „Un chat (motan) est un chat (motan)”. involuntar sau cel de meserie.4.1. ne face s credem ceea ce crede el însu i. no iunea de ordine „logic ” a prezent rii faptelor. poate apela direct la obiectivitatea realit ii a a cum „este” ea. un sfinx sau o femeie. acesta e domeniul vechilor „figuri de gândire” care modific valoarea logic a frazei i care nu sunt. Iar poetul. amator sau profesionist. sau cea a progresiei „logice” a ra ionamentului. O neag sau o încalc . Dac nu se poate repeta un sem în interiorul unui cuvânt. Metasememe i metalogisme F r îndoial . mai degrab decât criteriile corec iei lingvistice. când asupra lucrurilor. întrucât bunul sim i norma se presupun reciproc. retoricianul. Metalogismele 0. în consecin . indiferent dac e omul de pe strad sau om de litere. i chiar dac i se contest „realitatea”. Domeniul metalogismelor – Par ial. în schimb se poate foarte bine repeta un cuvânt într-o fraz . ci un împ rat. Ele „pervertesc” sensul cuvintelor pentru a ne face s credem c un om nu e un om. pentru a se separa net de ea i pentru a ob ine efecte din chiar aceast distan are. fie c îi simte constrângerile. pe amândou . gra ie metabolelor. Dar. Metasememele sunt cele care îi vin în ajutor când e vorba s treac de la o semnifica ie la alta. Or. Se fixeaz când 149 .2. el nu viseaz decât s i se sustrag . le poate înc lca. Poate fi v zut aici un fel de deviz a omului de bun-sim . Fraz = ansamblu de seme grupate în sememe (cuvintele) caracterizate prin ordine i admi ând repeti ia. în loc de a „perverti” astfel sensul cuvintelor. ne face s vedem ceea ce vrea el s vad retorice numai pentu a „desfigura” semnele. i folose te „figurile” îi pare o am gire. Fie c asupra cuvintelor. un crab sau un vierme. e u or de observat în ce fel poetul. S urm rim. se acomodeaz greu cu respectul datorat acestei sacrosancte obiectivit i. 0. Un motan nu este un motan. Generalit i Oricare ar fi defini ia care i se d .

ar fi fost categoric calificat drept metaforic . avem de-a face cu o metafor pentru c asist m la un „transfer analogic de denomina ii”. Peut-être est-il fée. Aceste trei exemple ne vor permite s aceea i expresie. în care îns intervine un demonstrativ sau. cum spun cu juste e logicienii. relevarea c fiin a în discu ie este cu adev rat un motan în sensul obi nuit al cuvântului. dar. adic la o situa ie aflat dincolo de limbaj. ele pot practic s se afle în . Un beau chat. Metasemem i metalogism se asociaz în una i aceea i expresie. F r îndoial . care impune modificând sensul cuvintelor. doux et charmant. e necesar . metafora devine evident dac se spune „Motanul este un zeu” (A). expresia lui Baudelaire. dac analiza referentului arat c fiin a în discu ie este într-adev r un motan. Vom vedea imediat c motanul D-lui Bunsim nu. pe de alt parte. în Occidentul secolului al XIX-lea.de exemplu. metafora se une te cu hiperbola. Dans ma cervelle se promène. Dac pentru noi vaca este doar bun de muls. De altfel. Ainsi qu’en son appartement. Acela i lucru s-ar putea spune despre orice animal care figureaz într-un bestiar sacru.i va recunoa te semenii. Din acest moment. fort. În „Acest motan este un tigru” (B). (A). S trecem acum la o expresie asem n toare cu cea precedent . chiar dac . examinarea referentului. a a cum (B) o arat . un „circumstan ial egocentric”. Dar dac 150 în elegem mai bine ce anume distinge metasememul de metalogism. pentru a aprecia acest paradox. „Frumosul motan” al lui Baudelaire nu era „zân ” sau „zeu” decât pentru poet. i mai evident apare metalogismul în paradoxul: „Acesta nu este un motan” (C).) C’est l’esprit familier du lieu.. cu excep ia celui care ine s sublinieze calit ile excep ionale ale motanului. pentru hindu i ea este o fiin divin . Dar este tot atât de limpede c întrebuin area demonstrativului trimite la o situa ie concret . pe de-o parte.. „un prea frumos i blând motan” în mintea lui Baudelaire. il inspire Toutes choses dans son empire. est-il dieu? E adev rat c divinizarea pisicii nu este metaforic în anumite contexte socio- culturale. il préside. metalogismul este evident pentru to i. considerat îndeob te avid de literalitate. în ciuda formei sale interogative. (. i nu s-a instituit de atunci uzan a de a considera c motanul este zeu sau zân . Il juge. În orice caz.

pân la a deveni o judecat de existen . 209). 0. dac ea ar fi dep it o circumstan singular . un motan r mâne un motan. constituit din dou . metalogismul are drept criteriu referin a obligatorie la un dat extralingvistic. fie asociat unui metasemem. de curând. Gérard Genette a propus. Acesta pretinde. Pe calea metasememelor asociate. Din (B) care. adic . ea impune totodat i o modificare semantic . pentru c ea nu exist decât în rela ie cu o stare de fapt pe care o neag . asupra lucrurilor. dar nu s-ar putea face aceea i deduc ie în privin a hiperbolei. În ciuda paradoxului (C).2. ceea ce înseamn a recunoa te c nu exist decât metalogisme ale particularului. Dar metalogismul nu este echivalentul a ceea ce Fontainer nume te „figur ”. s-ar putea extrage o judecat universal asupra metaforei. Dimpotriv . dac criteriul acesteia este substituirea unei expresii prin alta. dup cum o pip r mâne o pip . De aceea. el nu pune în discu ie ipostaza limbii în care se define te. În concluzie.experien a la care Baudelaire se refer ar fi fost comun . El poate modifica viziunea noastr afecteaz lexicul. cum ar fi putut s-o fac în alte contexte culturale. orice ar spune despre asta Magritte. A atribui unei m ri însp imânt toare calificativul de “binevoitoare” nu modific concep ia noastr despre bun voin . el nu poate circumscrie i metalogismul. metalogismul pretinde cunoa terea referentului pentru a putea contrazice posibila descriere fidel a acestuia. aceast modificare este împotriva datelor imediate ale percep iei sau ale con tiin ei. antiteza. Oricare ar fi forma sa. în principiu. apare i necesitatea de a lua cuvintele în sensul pe care unii îl numesc „propriu”. pentru 151 i dac pentru Théophile Gautier. p mântul este alb”. Retorica veche i retorica general Dac s-ar raporta terminologia noastr la terminologia vechii retorici. definirea figurii ca: „distan a între semn i sens ca spa iu interior al limbajului” (p. este o expresie mixt . În Figures (Figuri). metalogismul trebuie s con in cel pu in un circumstan ial egocentric. nu schimb cu nimic concep ia noastr asupra culorilor. hiperbole. dar nu (B) (C). c ci redistribuie semnifican i i semnifica i. c ci orice metabol ar fi în felul acesta o „figur ”. Chiar dac am în elege în ce const acest „spa iu”. Ea este într-adev r acel „factor atât de puternic al îmbog irii conceptuale” de care vorbe te Benveniste. conceptul de „motan” ar fi fost afectat i metafora s-ar fi impus. În (A) metafora are rolul pe care i-l fixeaz lingvi tii. s-ar putea spune c metasememul este un trop în sensul pe care i-l d Fontanier în al s u Manuel classique pour l’étude des tropes (Manual clasic pentru studiul tropilor). În momentul în care este perceput. a a cum spuneam. dar. „cerul este negru. dac uzajul o ratific . fie el „pur”. se pare c spre deosebire de metasemem. Altfel se pune problema în ceea ce prive te metalogismul. acceptând c ar fi metaforic. se poate ajunge întâmpl tor la modificarea sensurilor cuvintelor.

iar propozi ia nu reprezint în nici un mod sensul literal al „figurii”. pentru c ea nu concepe „desfigurarea” retoric decât în raport cu uzajul lingvistic. Or. el indic adesea c este posibil s se descopere. refuz s admit c o metabol poate fi traductibil . Dac semnele lingvistice nu sunt suficiente pentru a indica metalogismul. Mai mult. Nu este obligatoriu s existe „doi termeni supu i compara iei. în consecin . E bine cunoscut faptul c numai metasememele cele mai comune î i dezv luie sensul lor literal. dac suntem de acord cu vechea retoric în a în elege prin sens literal ceea ce autorul a vrut s spun . diverse sensuri înrudite pe care limba standard le-ar accepta cu mai mult u urin . un rol esen ial într-o retoric ce se vrea general i debarasat de obstacolele epistemologice care au frânat dezvoltarea retoricii tradi ionale. Dac . de uzaj i de abatere nu sunt suficiente pentru a-l explica. Le era u or croceenilor s ironizeze sensul „prim” sau „propriu”. respectiv ale tropului i ale „figurii”. pe de alt parte. Defini ia lui Genette este prea strâmt . Dar este limpede c . dac compar doi termeni.a ne exprima ca Genette. Metalogismul de ine. 214). dou cuvinte care se combin . ci c ar fi putut spune „mare”. dovede te c este posibil. Schimbarea de sens i substitu ia. s-ar fi ocupat de descrierea ei. în loc de a pune în discu ie realitatea. prin sensul „figurat”. vom proceda ca suprareali tii. 152 . expresia lui Magritte este paradoxal pentu c ea contrazice propozi ia de fapt: „Aceasta este o pip ”. conform principiilor vechii retorici. c Valéry a vrut s spun „mare”. de exemplu. f r a impune nici o abatere în raport cu codul. Totu i. unul dintre ei este o stare de fapt i nu o stare a limbii. Aceast propozi ie este mai ales ceea ce el ar fi putut s spun dac . S-ar putea face observa ia c gândirea nu exist f r limbaj i c . în ocuren . actul vorbirii. un paradox. care sunt criterii. no iunile tradi ionale de sens literal. „ocean” sau orice altceva. pentru c uzajul care instituie acest sens. nu suntem obliga i s admitem. prin urmare. nu este deloc necesar ca „cititorul s poat traduce implicit o expresie prin alta”. Dar studiul metasememelor ne poate da posibilitatea de a respinge obiec iile celor care. el nu reclam nici o traducere i. Se tie cât ar fi de util o retoric în care n-am fi constrân i s recunoa tem în metabol acel sens literal mereu insesizabil. Metasememul nu trimite decât în mod excep ional la un sens propriu. Degeaba ne surprinde celebru paradox al lui Magritte („Aceasta nu este o pip ”). redat contextului s u. nu justific metalogismul. i de care metabola este îndrept it s se îndep rteze. este el însu i constituit din nenum rate abaterri. un „spa iu exterior”. afla între semn i referent. faptul e cel care conteaz . fie ei croceeni sau suprareali ti. un spa iu în care gândirea s se poat mi ca” (p. Când citim: „Acest calm acoperi pe care p esc porumbei”.

„la picioare”.considerând metafora literal. Chiar atunci când metafora era înc „proasp t ”. nu este i condi ia ei necesar . decât ignorând sensul poemului. Atunci când se confunda cu arta de a vorbi i de a scrie. ar fi trebuit s fii neghiob ca s confunzi un om excep ional cu o carte de joc. Dar când ast zi este desemnat astfel un cretin notoriu. oricât am investiga lexicul. Nu e vorba de un joc de cuvinte. în fa a celui care o contempl . no iunea de suprema ie servind ca mediant între expresiile curente i expresia metaforic . înc lcarea normei. ci abaterile care disting metabola nu de expresia „proprie”. s nu ne d m seama c el ne vorbe te despre mare. ci de expresiile mai apropiate de întrebuin area obi nuit . în principiu. atât de drag lui Du Marsais. Acest amendament la teoria abaterii (care ar salva poate catahreza de soarta pe care io rezerv Fontanier i Genette. sensul aceste metafore este cu atât mai limpede cu cât ea a intrat mai mult în limb . Într-adev r. 153 . cu mai pu in violen împotriva imperativului retoric. chiar aproximativ. scopul acesteia fiind doar s identifice într-un discurs pe care psihanali tii l-ar numi „manifest” sensurile „latente” pe care metabola le sugereaz . care poate fi condi ia suficient a metabolei. a a cum se întâmpl mai totdeauna. niciodat nu vom g si echivalentul. cum zicea undeva poetul. circumstan ial. nici o referire la uzaj nu va eviden ia antifraza. repudiindu-le. Breton i discipolii lor s-ar fi revoltat. subliniind c sensul literal nu este decât un sens posibil) nu este suficient pentru studiul metalogismului. Metasememul poate indica în ce termeni ar mai putea fi el exprimat. Dar e posibil i o retoric f r sfaturi pentru vorbitor sau scriitor. eterna întrebare: „Ce a vrut s spun ?”. nu posed un echivalent. c ci dac i-am atribui un sens propriu. pentru simplul motiv c este. Încetând s mai fie o disciplin normativ . st tea în atribu iile ei s prescrie i s proscrie. dar despre o mare care ar fi. Nu se poate. Dar ea nu trebuie nici s se mai limiteze la întrebarea: „Ce ar fi putut s spun dac s-ar fi supus normelor limbajului în care se exprim ?”. în cazul în care limbajul consacrat. ne în el m asupra inten iei lui Valéry. Croce. dac retorica ar fi renun at ea îns i s fie imperativ . chiar dac traducerea lui ar recurge la o perifraz . „Acoperi ul” pe care ni-l arat e un acoperi care „pulseaz ”. retorica poate evalua nu abaterea. al unui metalogism. Dac celui care exceleaz într-o meserie i se spune „un as”. acesta n-ar putea fi decât un termen intermediar între metalogism i situa ia apropiat . f r îndoial . Retorica n-ar mai trebui s pun scriitorului sau retoricianului Halelor. într-atât literalitatea transp rea în metafor . Dimpotriv .

ci de a defini opera iile fundamentale fa de care figurile i tropii nu sunt decât cazuri particulare. c nu sunt fiin e naturale i. Limbajul devine acel „al patrulea regn” contestat de Bréal. Dovada e c . Urm rind exhaustivitatea taxinomic . manevre care pot dubla opera ia metasemic metasemem. prejudecata substan ialist se face vinovat i de o alt eroare. dac ele nu înseamn numai simpla absen a cuvintelor. ascund. Conteaz prea pu in faptul c un metasemem are uneori valoarea unui metalogism. Singura traducere admis pân acum era reducerea la sensul literal. poate fi interpretat ca produsul a dou sinecdoce. Infla ia verbal a vechilor autori de retorici a complicat mult problema distingerii tropilor de figuri. asemenea lui Linné. complice sau obstinat . sau. existând mereu posibilitatea de a descoperi sau inventa noi „specii”. legile care le guverneaz . reducerea la alte metabole. investite cu o existen num rul lor impresionant. Totu i. 154 i care pot. Când e mormântal . efectul ei sunt adesea u or de recunoscut. Într-o expresie care ne izbe te prin echivocul ei. opera ii. corespunz tor. O dat recunoscute i denumite într-un mod convenabil. sub .Aplicând briciul lui Occam vechii retorici. Natura lor e fixat o dat pentru totdeauna i nu mai este vorba decât de a le insera. nici „monade”. De altfel. aceste „accidente” apar ele însele ca „substan iale”. dac unele t ceri sunt mai gr itoare decât cuvintele. de asemenea. Gérard Genette a denun at. se omite îns i construirea lor. la rândul nostru. iar metabolele. de exemplu. Pentru a o clarifica ar ajunge s consider m limbajul din perspectiva func iei sale referen iale. noi propunem câteva neologisme pentru analiza retoric . un Du Marsais. Se uit astfel c metabolele nu au existen în sine. mai greu este s spunem în ce const ea. s fac abstrac ie de independent . t cerea poate deveni o adev rat metabol . pe drept cuvânt „furia de a numi” care o obseda. de i aceasta se întâmpl rar. Nu este vorba de a descoperi veriga care lipse te. pentru c o metafor . cei vechi au pierdut din vedere c deseori e posibil „traducerea” unei metabole. un Fontanier. ea are un anume sens. în încântarea de a le clasa. tim cu to ii cât este de greu s ne d m seama ce „vrea s spun ” o t cere. Marca ei. au consacrat cea mai mare parte a eforturilor lor unei nesfâr ite inventarieri a „speciilor” retorice. Nu are importan nici faptul c oric rui metasemem i se poate aplica o procedur metalogic . Metabolele nu sunt nici „specii”. un Lamy. Metalogismele sunt proceduri. uneori chiar foarte adânc. f r a putea articula clasific rile respective. dac vre i. Ca s lu m un exemplu elocvent. Dar scopul nostru este altul. conceput ca o „substan ” în raport cu care metabolele nu erau decât ni te „accidente”. esen ialul este de a putea distinge metasememeul de metalogism. Într-adev r. într-un repertoriu. Acest lucru se face cu deosebire sim it mai ales în domeniul metasememelor.

pentru c noi îi cunoa tem dragostea pentru Rodrique. Aceea i constatare e valabil i pentru litot . Pentru a în elege t cerea unui avocat. În special. În Exercises de style (Exerci ii de stil). c ci uzajul admite asemenea manevre i în acest caz abia dac se poate vorbi de o metabol . el ar putea spune despre un om care trece. dac metasememul pretinde o dep ire a limbajului. T cerea nu modific în nici un fel codul. e drept. dar e o trestie gânditoare”. metafora in absentia nu apare ca metafor decât dac referentul ei este cunoscut. Desigur. Metafora omul-trestie s-a emancipat de acum înainte de orice situa ie concret . f r s mai fie nevoie de o raportare la referent. pot impune aceea i metodologie. rareori ea poate fi traductibil în felul în care cei vechi în elegeau acest lucru. ea poate vorbi de existen a t cerilor metasemice. Metasememele. Dar în majoritatea cazurilor. o faci recurgând aproape tot timpul la referent. dac ne mai putem exprima astfel. intrând în uzaj. depinde atunci esen ialmente de situa ia manifestat pe care o impune. t cerea nu. Sensul ei „propriu”. Cuvintele Chimenei au putut. trebuie ca referentul s indice ceea ce s-ar fi putut spune i nu s-a spus. Când. a unui acuzat sau a unui flecar oarecare. Sensul „propriu” nu e decât posibil i de cele mai multe ori nu ajungi s sondezi nici m car aceast posibilitate.Cu toate acestea. 155 . de exemplu. ea nu va putea fi respectat ca atare decât dac sunt cunoscute sentimente la care expresia se refer . În fa a cu tii felinelor se poate spune: „este un tigru”. pentru ca metabola s poat fi perceput . Poate când nu este nimic de spus. Dac Pascal ar tr i acum i i-ar comunica „cuget rile” unui prieten. cititorul avertizat restabile te cu u urin originalul. El va întrebuin a astfel metalogismul. într-un text ad usum delphini sunt omi i anumi i termeni considera i prea îndr zne i. „a nu urî” poate însemna „a iubi”.i dezv luie sensul decât prin apelul la referent. pe care o explic cunoa terea uzajului i a contextului strict lingvistic. i cum ar putea s o fac ? Nu modific nici uzajul. Oricum. Degeaba s-ar relua litota în chiar termenii lui Corneille. Pentru cel informat. Raymond Queneau relateaz acela i fapt divers într-o mie de feluri. s treac drept metasemem. conceptul de fragilitate servind ca termen mediant. f r a c dea în retoric . Trebuie spus c expresia se impune ca litot în vorbirea Chimenei. „E un tigru” nu e metafor decât dac se face aluzia la un om sau la un anumit fel de benzin . Ea nu devine o metabol decât în cazul unei omisiuni i nu e în eleas ca metalogism decât dac omisiunea nu împiedic s se în eleag ceea ce s-ar fi putut spune. c ci acesta nu stabile te în mod strict când e „normal” s intervin t cerea. cu unicul scop de a impune o modificare semantic . dar în acest caz t cerea nu mai este o metabol . Iar când o po i face. pe care noi o consider m un metalogism. aceasta nu este decât o opera ie care dezv luie metabola. pe un ton în care triste ea i mândria se împletesc: „Acest om pe care-l vezi nu este poate decât o trestie.

Ele sunt literale în sine. chiar dac i comun ”. tân rul „care nu avea un aer prea inteligent” din Litotes. exist i interesul de a le distinge. ca descrierea „simpl expresia e „simpl i comun ” a faptelor prezentate. ar fi trebuit s asist m noi în ine la evenimentele despre care este vorba. c ci nu trebuie s vedem un poli ist pentru a ti c nu e o galinacee. Oricum ar fi. cu o hiperbol sau cu un paradox. dac consider m Notations ca pe o dare de seam fidel . F r referent. Nimeni nu ne opre te s lu m metafora lui Queneau ad literam i s consider m c eroul din Exercices de style este un pui. pentru c tim. Putem observa îns c aceste Notations nu au alt finalitate decât aceea de a ne prezenta faptul divers.Una din povestirile sale se intituleaz Litotes (Litote) i s-ar putea crede. f r s fie nevoie s mai verific m. nu mai pu in. Sensul literal. dar. cum ar fi f cut-o Du Marsais. De fapt. Queneau nu ofer aici decât un punct de vedere printre altele posibile i care ar putea fi considerat. în conformitate cu principiile vechii retorici. Ca s ne convingem de aceast fidelitate. conven ional. De altfel. putem spune c Litotes î i merit numele. încât exist tendin a de a le confunda. nu putem afirma dac nu avem cumva de-a face. Dimpotriv . faptul c pentru vulg anumi i oameni sunt puii care asigur domnia ordinei publice. nu e sigur c s-ar putea recunoa te în aceste „Notations” descrierea fidel a faptelor în cauz . obsesie a vechii retorici. c aceste litote au un sens literal. confirm ca aici e vorba de o simpl chestiune de cuvinte. metasememele i metalogismele sunt atât de intim legate. poate s nu fie decât o treapt unde nu g sim neap rat sensul metabolei. aceste exemple arat c nu este totdeauna suficient i c uneori nici nu e necesar s m sur m „distan a între semn i sens”. 156 . aici. când „tipul” din Notations. este prezentat în Métaphoriquement (Metaforic) ca un „pui cu gât gola ”. Pe de alt parte. c un om nu e un pui. Litota nu exist decât pentru c Queneau o vrea. recunoa tem metafora. din moment ce în Notations (Nota ii) însu i autorul se oblig s -l fixeze. În practic .

a figurilor poetice este aceea a abaterilor de la normã. limbajul tiin ific. dar este inadecvatã poeziei moderne. Figurile poetice. Cea mai obi nuitã reprezentare aproximativã a limbajului poetic i. în fapt. punctul de reper în raport cu care se studiazã limbajul poetic.cum s-ar spune pe u a din dos . Deoarece limbajul tiin ific. De i insuficien a acestei reprezentãri a fost deseori relevatã în ultima vreme. rezultatul unei îmbinãri specifice de elemente ale limbajului tiin ific i elemente ale limbajului figurat sau chiar poetic. tocmai acest punct de vedere a fost adoptat în capitolele II i IV. Limbajul cotidian este.tot abaterile de la normã. caracterul eterogen al limbajului cotidian îi conferã acestuia o anumitã complexitate.Solomon MARCUS. înseamnã deci a adopta un demers invers celui pe care tiin a îl adoptã i care constã în studiul fenomenelor mai complexe pe baza rezultatelor ob inute în studiul fenomenelor mai pu in complexe. este firesc ca tocmai el. înseamnã a dori sã studiezi ceea ce este mai simplu cu ajutorul a ceea ce este mai complicat. Uneori s-a observat cã.are o structurã pronun at logicã i discretã. Dealtfel. p. Este natural ca acela i punct 157 . în numeroase cazuri. Aceste critici ni se par legitime. Pentru a fi consecven i cu metodologia naturalã a cercetãrii tiin ifice. corespunde destul de bine poeziei clasice pe care vechea retoricã o vedea ca o împodobire a limbajului natural. în special. teoriile propuse în loc n-au fãcut decât sã introducã .1970. al cãrei limbaj este esen ial deosebit de limbajul având drept unicã func ie pe aceea de comunicare. a a cum observãm i în capitolul II. trebuie deci sã studiem mai întâi limbajul tiin ific i limbajul poetic (a a cum se procedeazã în capitolul IV). nu tim care este norma. Ed. ca abateri de la limbajul tiin ific În stadiul actual al cercetãrii structurale a limbajului poetic. în studiul limbajului poetic. Alteori s-a atras aten ia asupra faptului cã reprezentarea limbajului poetic ca o simplã abatere. A lua ca normã. situa ia existentã în limbajul cotidian. în POETICA MATEMATIC . Bucure ti. dar explicarea i consecin ele lor urmeazã abia sã fie dezvoltate.145-150. la care sã se modeleze logic aspectele sale fundamentale. Este deci clar cã natura limbajului cotidian nu poate fi elucidatã decât dupã ce se întreprinde investigarea acelor limbaje din care limbajul cotidian î i procurã elementele: limbajul tiin ific i limbajul poetic. Academiei Române. ca o deviere de la limbajul cotidian.aceea a limbajului matematic . Figurile poetice. mai cu seamã în forma sa supremã . existã o discrepan ã între numãrul mare de studii la nivelul analizei de text i numãrul mic al cercetãrilor situate la un nivel mai înalt de abstractizare. stereotipã i standardizatã (a a cum rezultã din capitolul III). sã constituie punctul de plecare.

folosirea unei metafore constituie o abatere localã.I. limbajul tiin ific. a fãcut obiectul unui numãr considerabil de investiga ii. ca termen de apreciere a limbajului figurativ. Structura limbajului tiin ific este profund matematicã. în rolul obi nuitei norme în raport cu care se apreciazã gradul de deviere a figurilor poetice se va lua situa ia existentã în limbajul tiin ific. în multe studii de poeticã relative la opere bine determinate. vor putea fi uneori mãsurate cu deosebitã fine e. vãzut ca o deviere de la o anumitã normã. Cinci puncte de vedere în clasificarea abaterilor Limbajul poetic. fa ã de cele existente în normã (abateri pozitive). Cele locale privesc un termen sau o parte determinatã a textului. abaterile pot fi locale sau globale. e) din punctul de vedere al faptului dacã este afectatã selec ia sau combinarea elementelor (R. De fapt. A adar.de vedere sã fie adoptat i în capitolul de fa ã. cele globale privesc întregul text. punctul de vedere adoptat aci nu face decât sã transforme într-o situa ie explicitã i de drept anumite practici implicite ale cercetãtorilor în domeniul poeticii. în versul 158 . dupã cum ele provin din suspendarea unor restric ii existente în normã (abateri negative) sau din introducerea unor restric ii suplimentare. Astfel. i devierile de la acest limbaj vor putea fi mai u or apreciate din punctul de vedere al structurii lor logice. Dupã criteriul a) al opozi iei local-global. abaterile sunt de douã feluri. Abaterile globale au de obicei un caracter statistic. c) din punctul de vedere al pozi iei normei fa ã de textul considerat (Levin). A a se întâmplã de exemplu. Cele mai multe abateri negative provin din încãlcarea gramaticalitã ii. de i. Acest punct de vedere ar putea sã parã unora nefiresc. Dupã criteriul b) al dirijãrii. ca termen de referin ã. Jakobson . în timp ce structura limbajului cotidian rãmâne totdeauna sub influen a unui mare numãr de factori empirici. în mod implicit. aprecierea figurilor poetice ia. d) din punctul de vedere al nivelului lingvistic la care are loc abaterea. nu i pe cel tiin ific. deoarece limbajul tiin ific ne este mai pu in familiar decât limbajul cotidian. se reclamã de la norma reprezentatã de limbajul cotidian. Luând ca termen de referin ã un limbaj cu un pronun at caracter logic i discret. Însã aceastã situa ie privilegiatã a limbajului cotidian prive te aspectul intuitiv. alogici. b) din punctul de vedere al sensului în care ele sunt dirijate (Saporta). considerat de obicei ca normã. Abaterile de la normã pot fi clasificate în mai multe feluri: a) Din punctul de vedere al opozi iei local-global. începând cu Poetica lui Aristotel i pânã în zilele noastre. prin folosirea unor instrumente matematice adecvate. Fonagy). din punct de vedere practic. în mod explicit. de cele mai multe ori. în timp ce frecven a anormal de mare sau de micã a unui sunet într-o poezie constituie o abatere globalã. Putem spune deci cã.

dintr-un amfibrach. pe care nu o discutãm aici. Este aici o accep iune destul de diferitã de aceea preconizatã în introducerea la capitolul de fa ã. adicã fa ã de norma care guverneazã cea mai mare parte a textului. deosebim abateri interne. aceea de a considera ca normã internã abstrac iunea care rezultã din trecerea la gradul zero al textului operei. în timp ce versul „În mii de fluiere cântã" este alcãtuit. Dintre abaterile la nivel fonologic citãm alitera iile. a ezarea versurilor în strofe. dispunerea versurilor pe strofe etc. Ar exista i o altã posibilitate.eminescian i-ncepu încet sã sune / Fermecat i dureros. asonan ele i rimele. norma unei opere este totalitatea fenomenelor cu o frecven ã superioarã lui 1/2 în acea operã. dupã cum ele se manifestã la nivel grafic. precum i unele fapte cu caracter grafic. i abateri externe. Putem interpreta acest fapt ca o abatere internã de la norma de 9 silabe pe vers. Abaterile. fiecare vers este format din 9 silabe. în discutarea abaterilor interne. existentã în cea mai mare parte a poeziei. aici intrã toate constringerile prozodice. cum ar fi scrierea cu literã mare a fiecãrui început de vers. Primele trei versuri au structura ritmicã U-U-U-U-U. cu excep ia versului „În mii de fluiere cântã". toate celelalte versuri ale poeziei sunt alcãtuite din câte trei iambi i un amfibrach: „Odaia mea mã înspãimântã/ Cu brâie negre zugrãvitã / Prin noapte. Toate aceste fapte sunt abateri fa ã de norma existentã în limbã. scrierea cu literã mare a fiecãrui început de vers. / Inima-i cre tea de dorul / Al strãinului frumos. fonologic. Un exemplu tipic de abatere pozitivã în poezie îl constituie rima. sintactic sau semantic. în timp ce ultimul are structura U-U-UU-U. în poezia „Singur" din ciclul „Scântei galbene" al lui George Bacovia. în ipostaza nonfigurativã. observãm cã. un dactil i un troheu. Astfel. din punct de vedere ritmic. în sensul în care aceastã expresie este folositã de Roland Barthes. toamna despletitã / În mii de fluiere cântã". Este vizibil cã. format doar din 8 silabe. Ca exemple de abateri la nivel grafic avem dispunerea textului poetic în versuri. privind de astã datã structura ritmicã a poemului. am dat normei o accep iune pur statisticã. 159 . morfologic. Dupã criteriul c) al pozi iei normei fa ã de textul studiat. În acela i timp. În ceea ce prive te abaterile externe. Avem astfel o a doua abatere internã. Orice text poetic î i are un text tiin ific subiacent. Aici distingem cinci tipuri de abateri. adicã fa ã de o normã existentã dincolo de limitele textului analizat. ob inut prin desprinderea cuvintelor din starea lor de gra ie (pentru a folosi o expresie sugestivã a lui Lucian Blaga) i readucerea lor în „starea de relaxare". din punctul de vedere al nivelului lingvistic Sã trecem acum la criteriul d) al nivelului lingvistic la care se manifestã abaterea.

al lui Ion Gheorghe. Aici intrã câteva dintre cele mai importante figuri poetice. limbã cu o structurã morfologicã sãracã. sau: Îngãduie arpe. / grâul cu grâna. Aici. Este posibil ca. / zmeul cu zmeuri a. Rosetti i al lui I. de aceea el nici nu considerã nivelul morfologic drept unul dintre nivelurile posibile de manifestare a abaterilor de la normã. sângerul cu sângera / cum se las zodiile-n luna martie: / stã femeia la un capãt al lucrului i plânge / a teptarea lucrului pereche. în sfâr it. Astfel. Alte tipuri de abateri Însã cele mai numeroase abateri de la normã întâlnite în poezie sunt cele la nivel lexical. Iatã câteva spicuiri din acest poem: Haide i fra ilor sã cântãm despre voi / Ca i când n-a i fi muri i. i mai semnificativ ni se pare faptul cã. El afirmã textual: „It does not appear to me that the morphological structure of poetic language is especially interesting from the point of view of deviation". deoarece ea are loc în raport cu o normã existentã chiar în cadrul poemului. / cât se plânge cenu ei din ele. / viilor si pomilor. 160 . abaterile la nivel morfologic sã fie neînsemnate. la jumãtatea sacului de sãmân ã / când eu însumi nu te-am lãudat.). / Sunt tu i el i voi atît de des / De-atîtea ori Sfinx i Edip. A a se întâmplã în amplul poem „Cîntecul berzei". uneori. Un numãr mare de exemple de acest fel sunt date în articolul acad. ulmul ulmã / cire ul cu cire i a se sfãtuie te. Al. pieire ie / în nici-o zodie nu se umblã singur: fagul are fagã. Ghe ie. întâlnim numeroase abateri la nivel morfologic în versurile lui Eminescu. în limba românã. dintre care se deta eazã metafora i metonimia. ele nu pot fi neglijate. Levin i-a exprimat îndoiala asupra interesului pe care 1-ar prezenta structura morfologicã din punct de vedere poetic. pentru limba englezã.Samuel R. oame ? / Nu se plânge viilor cât se plânge mor ilor. (N-am impresia cã structura morfologicã a limbajului poetic prezintã un interes deosebit din punctul de vedere al devierii. De ce e ti tu stejara stejarului / i zmeura zmeurului i faga fagului ? Un exemplu de abatere la nivel sintactic întâlnim în poezia „Schi ã pentru un autoportret" de Alexandru Philippide. cu excep ia a trei versuri. Avem aici o abatere internã la nivel sintactic. toate versurile sunt propozi ii declarative. fagul cu faga. i pricepe firea / acolo-i taina mea. copacilor i copacelor / nu se plânge stejarului i stejarei / cât se plânge scândurilor dintru ei / nu se plînge fructului i fructei. existen a unui întreg poem stã sub semnul abaterilor la nivel morfologic. de naturã interogativã-exclamativã: Singur ? Ce vorbã lipsitã den eles. sau: Cum rãspunde-voi arpelui / Când eu însumi nu te-am lãudat la prânz. în limbile flexionare însã. sau.

cel pu in sub aspect local. prin prezent. „Destul" din ciclul „Cu voi") nu sunt departe de situa ia semnalatã mai sus. distingem abateri sintagmatice (în timp) i paradigmatice (în cod). dupã cum ele afecteazã axa combinãrii sau axa selec iei. Referindu-se la poemele lipsite de tropi lexicali.Este. Acest fapt este semnificativ pentru simplitatea mijloacelor cu care Jacques Prevert stârne te emo ia poeticã. Abaterile de topicã sunt exemple tipice de abatere sintagmaticã. poate. ci i orice abatere morfologicã sau sintacticã cu caracter local. neobi nuitã în contextul dat (a singularului prin plural. existã poeme de o mare putere emotivã. a substantivului prin adjectiv etc. în timp ce înlocuirea unei categorii gramaticale prin alta. interesant de observat cã. a trecutului. În ceea ce prive te criteriul e). Nici unele poezii ale lui Bacovia („Fanfarã" i „Unei fecioare" din ciclul „Scântei galbene". 161 . În aceastã situa ie se aflã poezia lui Jacques Prevert „Le déjeuner du matin". Roman Jakobson observã cã „sãrãcia tropilor lexicali este astãzi echilibratã de o profuziune de tropi i de figuri gramaticale". Trebuie sã constatãm cã din poemul citat al lui Prevert lipsesc nu numai abaterile lexicale cu caracter local. din care aceste abateri lipsesc cu desãvâr ire. de i abaterile la nivel lexical sunt cele mai frecvente.) este o abatere paradigmaticã.

în diferitele sale feluri de a semnifica i de a exprima. i care se poate exprima printr-o mic fraz uscat i plat . spune Racine. Vedem c aici. ea exist în mod efectiv. dar scriu mai bine ca ei”. Sobrietatea absolut e expresiei este marca unei extreme eleva ii a gândirii: „Sentimentele sublime sunt întotdeauna redate prin expresia cea mai simpl ” (Domairon). p. Geneza spune: „ i se f cu lumin ”. adic un sens. dar este în retoric ceea ce am numit ast zi un grad zero. i nici m car întreaga poezie. Arta scriitorului ine de felul în care el deseneaz limitele acestui spa iu. 162 . între ceea (Domairon). Dar are totu i. figurile sale consacrate. nu este altceva decât un alt semnificant dat ca literal. care este comun atât poe ilor buni. Acest spa iu nu este vid: el con ine de fiecare dat un anume mod al elocven ei sau al poeziei. acesta nu e decât un stil mai pu in ornamentat. i vor fi tot atâtea figuri câte forme vom putea g si pentru spa iul de fiecare dat creat între linia semnificantului (la tristesse s’envole) i cea a semnificatului (le chagrin ne dure pas). i exist un mod de a o reda i sens. 1972). Medeea spune: „Eu!”. S-ar putea obiecta c stilul figurat nu reprezint întregul stil. adic un semn definit prin absen a de semn. ca orice spa iu. Figuri.1978.Gérard GENETTE. un corp propriu-zis: el nu are deci propriu-zis o figur . a unui hiatus posibil între i Spiritul retoricii se afl în întregime în aceast con tiin limbajul real (cel al poetului) i un limbaj virtual (cel care ar fi folosit exprimarea simpl comun ) pe care este de ajuns s -l restabilim prin gândire pentru a delimita un spa iu de figur . Numim aceast form figur ce poetul a scris i ceea ce a gândit se creeaz o distan . „Discursul. 85-99 (fragmente) Figuri (.) „Nu gândesc mai bine decât Pradon i Coras. Univers. Dar la drept vorbind. formele sau întors turile… prin care discursul… se dep rteaz mai mult sau mai pu in de ceea ce ar fi fost exprimarea simpl i comun ” (Fontanier). i a c rui valoare este prefect recunoscut . în FIGURI (ed. care determin întreaga diferen . sau mai curând. care nu se adreseaz decât inteligen ei sufletului. nu este. fr. B trânul Hora iu spune cu simplitate: „S moar ”. chiar dac îl consider m din punctul de vedere al cuvintelor care îl transmit sufletului prin sensuri. ceva analog cu diferen ele de form i de tr s turi existente în adev ratele corpuri… Figurile discursului sunt tr s turile. care. i c retorica mai cunoa te de asemenea ceea ce ea nume te stilul simplu. Bucure ti. ca i lirismul i epopeea. Ed. evident. un spa iu care. Cât despre absen a riguroas de figuri. care este scopul vizibil al Literaturii.. ornat mai simplu. cât i celor pro ti. Exist o „gândire”. având i el. între liter posed o form ..

dar nu chiar în întregime. c acest fenomen al gradului zero. este semnul infailibil al existen ei unui sistem: e nevoie de un cod organizat de alternan e vocalice pentru ca lipsa vocalei s aib o func ie distinctiv . nu se înc p âneaz în aceast direc ie. cu des vâr ire obligatorie. i. pentru a relua formula clasic . simple i comune. orice cuvânt. numit Expresia simpl figur . ci mai curând cedeaz . dar expresiile figurative cunosc i o modificare particular care le este proprie. Cu începere din Antichitate. agrement) este u or de calificat. Figura este o abatere în raport cu uzajul. când o absen de semnificant indic limpede un semnificat cunoscut. sau mai nobile. Se tie. care abatere este totu i consacrat de uzaj: iat paradoxul retoricii. aceasta define te figurile ca fiind moduri de a vorbi îndep rtate de cele naturale i obi nuite. din moment ce explic fiin a figurii prin faptul de a avea o figur . i comun nu are form .Nimic mai marcat decât aceast simplitate: este figura îns i. au o form : sunetele se succed într-un anumit mod (într-o anumit ordine) 163 . Într-adev r. arat c limbajul retoricii este îndeajuns de saturat de figuri pentru ca un loc vid s desemneze un sens plin: retorica este un sistem al figurilor. Statutul figurii n-a fost totu i întotdeauna clar în spiritul tradi iei retorice. Defini ie aproape tautologic . în timp ce figura are: iat -ne revenind la defini ia i mai comun . chiar i figurii ca distan dintre semn i sens. orice fraz . noble e. dar fiin a lor nu poate fi desemnat decât prin aceea c fiecare figur este o figur aparte. i care const în a semnifica ceva în virtutea construc iei gramaticale. având valoare de figur a sublimului. i c figurile în general se deosebesc de expresiile non-figurate prin faptul c prezint o modificare particular . ca spa iu intern al limbajului. terminând printr-o defini ie care e o m rturisire de înfrângere: „(Figurile) au mai întâi acea proprietate general care se potrive te tuturor frazelor i tuturor combina iilor de cuvinte. dup exemplul lingvisticii. sau mai pl cute decât modurile de a vorbi ce exprim acela i fond de gândire f r s prezinte o modificare particular ”. i tocmai în virtutea acestei modific ri particulare facem din fiecare fel de figur o specie aparte. a sublimului. Altfel spus: efectul figurilor (vivacitate. Existen a unei figuri zero. dar în acela i timp ea recunoa te c nimic nu e mai comun i mai obi nuit decât folosirea figurilor. care a sim it mai mult decât oricare altul aceast dificultate. Dumarsais. Obligatorie i rezervat : s-o folose ti ca s exprimi sentimente sau situa ii mai pu in elevate ar fi o lips de gust. sau (dup cum am v zut la Fontanier).” Sau: „Figurile sunt moduri de a vorbi ce se disting de celelalte printr-o modificare particular care face ca fiecare s fie redus la specie aparte i care le face sau mai vii. se fac mai multe figuri de stil într-o zi de târg la Hal decât se fac în mai multe zile de adun ri academice. chiar i cea mai simpl cel mai obi nuit. adic o form .

. sau a propozi iei nu te ur sc pentru a semnifica dragostea (litot ). f când perceptibil prezen a unui semnificant (pânz ) i totodat absen a unui alt semnificant (corabie).. Acest cerc hermeneutic exist i în retoric : valoarea unei (écart) figuri nu e dat în cuvintele care o compun.. ea intereseaz morfologia. f r încetare remaniat . pentru a forma acea fraz . el este cel care ne permite s în elegem semnifica ia fiec ruia dintre ele”1. 164 . pentru c numai ea închide un spa iu (. i pe care putem considera c le înlocuiesc. Forma retoric – figura – const în folosirea cuvântului pânz pentru a desemna o corabie (sinecdoc ). Doar astfel poate fi interpretat defini ia ezitant a lui Dumarsais: numai expresia figurativ este prev zut cu o form . i aceast form linear face obiectul gramaticii. cuvântul corabie. dar întotdeauna socotit drept exhaustiv . Astfel. Bally va spune c expresivitatea tulbur linearitatea limbajului.pentru a forma acel cuvânt. Se în elege c acest statut esen ialmente subiectiv nu poate s satisfac exigen a de certitudine i de universalitate a spiritului clasic. Faptul retoric începe în momentul în care pot compara forma acestui cuvânt sau a acestei fraze cu cea a unui alt cuvânt sau a unei alte fraze care ar fi putut fi folosite în locul lor. Dar acea form este pur gramatical . Sartre va observa c sensul unui obiect literar nu este con inut în cuvinte.) Figura nu e deci nimic altceva decât un sentiment al figurii. Forma retoric este o suprafa . care const mai întâi dintr-o list .) (. a figurilor admise. Instrumentul consensului va fi codul retoricii. Ca i corabie sau te iubesc. 1 Situations. Un semn sau o suit de semne lingvistice nu alc tuiesc decât o linie. „de vreme ce. nu comport nici o modificare particular . Dealtfel i Pascal afirmase c : „Figura e purt toare de absen i de prezen ”. apoi dintr-o clasificare a acestora dup form i dup valoare. pânz sau nu te ur sc nu au în ele însele o form retoric . II. sintaxa. propozi ia te iubesc nu au form . existen a i caracterul figurii sunt în mod absolut determinate de existen a i caracterul semnelor virtuale cu care eu compar semnele reale. din moment ce ea depinde de o distan între aceste cuvinte i cele pe care cititorul le percepe mental dincolo de ele „într-o perpetu dep ire a lucrului scris”. dimpotriv . 94. i existen a sa depinde în întregime de con tiin a pe care o cap t sau nu cititorul în leg tur cu ambiguitatea discursului ce i se propune. p. De unde i nevoia de a fixa spiritele stabilind un consens general. afirmându-le echivalarea semantic .. cea pe care o delimiteaz cele dou linii ale semnificantului prezent i ale semnificantului absent. Din punctul de vedere al retoricii. dar nu retorica. iar cuvintele.

este de ordin semiologic: el const în a distinge figurile unele de altele. de loc de origine (Porticul pentru filosofia stoic ). Fontanier î i împarte figurile de elocven în figuri prin extensie. în func ie de caracterul devierii impuse expresiei. Aceast valoare este dat (ca s anticip m asupra vocabularului stilisticii moderne) fie ca impresiv (o anume figur urmeaz s provoace un anume sentiment). adic semnul unei pasiuni distincte: exist tot atâtea figuri câte simptome. care ne intereseaz mai mult aici. de semn (Tronul pentru monarhie). din moment ce este postulat acordul dintre starea de spirit a autorului. sau a personajului. figuri referitoare la „alegerea i potrivirea cuvintelor” (Fontanier) sau figuri de elocven . pentru ca discursul nostru s fie eficace. figuri referitoare la un întreg enun sau figuri de gândire. ca (Jackobson va spune: prin contiguitate) în abrup ia. acela i Fontanier împarte metonimiile sau tropii prin coresponden metonimii de cauz (Bachus pentru vin). dar care va fi tot mai mult organizat într-un sistem coerent i func ional. figuri de cuvinte considerate în ceea ce prive te forma lor sau figuri de dic ie. evolu ia acestui sistem. el nu indic nimic asupra valorii semnificante a figurilor sau grupurilor de figuri considerate. figuri referitoare la ordinea i la num rul cuvintelor din fraz sau figuri de construc ie. e evident c . E vorba deci de o semiologie incon tient sau mascat . prin leg tur . Cartezianul Lamy e f r îndoial retoricul francez care a împins cel mai departe interpretarea psihologic (afectiv ) a figurilor. fixând fiec ruia o valoare psihologic exact . fie. de instrument (o pan m iastr pentru un bun scriitor). ca sinonimia. ale lucrului (peruca pentru omul care o poart ). de con inut (Cerul pentru Dumnezeu). ca alitera ia.i ea supus unor neîncetate modific ri. care este o leg tur -zero. de efect (r zbunarea mâinii). Acest tip de clasament este de ordin pur logic. prin consonan . Ar merita totu i ca studierea lui s fie cândva întreprins . Clasificarea cea mai aparent se refer la formele afectate: figuri de cuvinte considerate în ceea ce prive te semnifica ia lor sau tropi. trebuie s -l figur m. i cea a cititorului: „De vreme ce nu vorbim aproape niciodat decât pentru ca s ne comunic m sentimentele i ideile. ca epitetul. privitoare la fizic (inima pentru iubire). adic s -i d m caracteristicile sentimentelor noastre” (Lamy). prin deduc ie. de la Aristotel i pân la La Harpe. fie ca expresiv (o anume figur este dictat de un anume sentiment). pot fi apoi introduse subdiviziuni în aceste diferite grupe: astfel. c ci ea ne-ar înv a multe despre istoria reprezent rilor lumii i ale spiritului în timpul întregii epoci clasice. Un alt tip. prezentând sensurile drept cauze i/sau ca efecte. Elipsa: o pasiune violent vorbe te 165 . patronale (Pena ii pentru cas ). de preferin . ajungând s caute în fiecare dintre ele „caracterul”. i alta. de la un tratat de Retoric la altul. ca fiind totodat i una. din moment ce ea traduce semnifica iile în termeni de determinism. Nu e vorba s urm rim aici.

încât cuvintele nu o pot urma. i mai mult gustului. îl înscrie în chip mai agreabil i mai energic”. vizând deci întregul prin i motivat . aducând drept dovad abunden a tropilor în limbile „primitive”: „Când un ef indian inea o cuvântare în fa a tribului s u. ce difer pentru fiecare tip de figur (printr-un detaliu la sinecdoc . pentru a desemna. pentru c alege un anumit detaliu (pânz ) mai degrab decât un altul (coca sau catargul). prin sinecdoc (parte pentru întreg). Apostrofa: omul emo ionat se r suce te în toate p r ile c utând pretutindeni ajutor etc. Al i autori acord mai pu in importan afectivit ii. propune o împ r ire în figuri ale imagina iei i figuri ale pasiunii. de pild . R mâne de l murit o problem esen ial : de ce figura semnific mai mult decât expresia literal ? De unde provine acest surplus de sens i faptul c . ea poate desemna nu numai un obiect. Dumarsais vede originea tuturor sensurilor figurate în gustul care îndreapt imagina ia spre detalii: „Numele ideii accesorii este adesea mai prezent în imagina ie decât cel al ideii principale. Când folosesc cuvântul voile pentru a desemna o pânz de corabie. el folosea din bel ug metafore mult mai îndr zne e chiar decât cele pe care le afli în oricare dintre poemele epice publicate în Europa”). aceast semnifica ie este mult mai bogat mijlocirea p r ii. spiritului. iar omului mânios s loveasc de mai multe ori. spune el.atât de repede. Dar dac folosesc acela i cuvânt. aceast semnifica ie este arbitrar (nu exist nici un raport natural între cuvânt i lucru. Aceast motiva ie. o „idee accesorie”. i ca figur . Epanortoza: omul pasionat î i corecteaz neîncetat vorbirea pentru a-i spori for a. deci i ordinea cuvintelor. un fapt. imagina iei. Hipotipoza: prezen a obsedant a obiectului iubit. literal. printr-o asem nare la metafor . la corabie. Distribu ia: sunt enumerate p r ile ce alc tuiesc obiectul pasiunii. de vreme ce se refer deopotriv . un gând. printr-o exagerare la hiperbol etc. iar exagerarea ei 166 . ci un concept) i univoc (desemnarea acestui concept este lipsit de ambiguitate): avem de-a face aici cu o simpl denota ie. desemnând obiectul prin mai multe elemente ale conjuncturii.) este însu i sufletul figurii. i în acest caz. i nu ideea principal . fiecare variant a sistemului implic un întreg decupaj al lumii i ine de o întreag filosofie. i. de asemenea. care sunt legate între ele printr-o simpl conven ie social ). Repeti ia: omului pasionat îi place s se repete. printr-o atenuare la litot . voile. Hiperbata (inversiunea): emo ia r stoarn ordinea lucrurilor. Sco ianul Hugh Blair. ci i valoarea lor afectiv sau demnitatea lor literar ? Tehnica acestor impuneri de sens poate fi redus la ceea ce semiologia modern nume te o conota ie. hot rât pentru originea natural a figurilor („Ele fac parte din limbajul pe care se pronun care Natura îl inspir tuturor oamenilor”. ea este concret i mai complex : ea este ambigu . iar ideea accesorie. la pânz . abstract (cuvântul desemneaz nu un lucru. de vreme ce alege pentru desemnarea cor biei un detaliu material. o corabie.

decât un interes istoric (de altfel subestimat). De fiecare dat când folose te o figur recunoscut prin cod. i care. opera retoricii nu mai are. Ideea de a-i reînvia codul pentru a-l aplica la literatura noastr ar fi un anacronism steril. corabie i: aici.). ci i s notifice o calitate epic . ca i luna însângerat a lui Quevedo. Pânza corabiei clasice nu mai e demult semnul unei viziuni concrete. flamme pentru dragoste etc. de a semnifica Poezia. fapt evident în cazul majorit ii tropilor poeziei clasice (voile pentru corabie. i chiar când o figur poetic a trecut în uzul literar pân într-atât încât i-a pierdut orice putere de evocare concret . modalitate de viziune sau de inten ie. i aceasta nu pentru c nu am putea reg si în unele texte moderne toate figurile vechii retorici: dar sistemul s-a dezacordat i func ia semnificant a figurilor a disp rut o dat cu re eaua de rela ii ce le articula în acest sistem. liric . o pur emblem : un stindard. i a celui ionic-eolian. „Poe ii. impus de folosirea acelei figuri. ar fi s organizeze limbajul literar ca pe o a doua limb în interiorul celei dintâi. De aceea retorica se preocup prea pu in de originalitatea sau de noutatea figurilor. scriitorul î i îns rcineaz limbajul nu numai s -i „exprime gândirea”. în felul s u propriu. nu o privesc. oratoric etc. Aici intervine codul retoricii. ast zi. dram . fer pentru sabie. s se desemneze pe sine însu i ca limbaj literar i s semnifice literatura. care are sarcina s inventarieze repertoriul figurilor i s -i atribuie fiec reia valoarea de conota ie. Pentru noi. în care folosirea dialectului doric însemna în mod absolut lirism. sau ceea ce Barthes a numit Semnele Literaturii. Spunând voile în loc de corabie. prin simpla ei prezen i printr-o virtute devenit conven ional . devenind. în ceea ce prive te con inutul s u. sub acest raport. i tocmai de aceea Metaforele. didactic . sunt atât de frecvente în stilul lor”. Odat ie it din vorbirea vie a inven iei personale i intrat în codul tradi iei. Func ia auto167 . la limit . a celui atic. Idealul ei. care sunt calit i ale valorii individuale. Aceast modalitate sensibil reprezint pentru retoric specificul expresiei poetice. fiecare figur nu mai are ca func ie decât s notifice.reprezint o semnifica ie secund . Ea se intereseaz doar de claritatea i de universalitatea semnelor poetice. dar în acela i timp conotez motiva ia prin detaliu. de faptul de a reg si la nivelul secund al sistemului (literatura) transparen a i rigoarea. valoarea sa conotativ nu dispune totu i. în care eviden a semnelor s-ar impune cu tot atâta str lucire ca i în sistemul dialectal al poeziei grece ti. care-l caracterizeaz pe primul (limba). poezie. Retorica figurilor are deci ambi ia s stabileasc un cod al conota iilor literare. care sensibilizeaz toate lucrurile.. eu denotez corabia. nu folosesc decât expresiile care alc tuiesc în imagina ie o pictur sensibil . epopee. spune Lamy. calitatea poetic a discursului care o poart . pe care putem citi deopotriv : aici. deasupra trupei de cuvinte i de fraze. c ci ea î i p streaz menirea.

i pe care Paulhan a numit-o Teroarea. care const tocmai (cel pu in pentru moment) în refuzul retoricii. dar vertiginos.semnificant a Literaturii nu mai trece prin codul figurilor. ci exemplul s u. 168 . pe spa iul îngust. forma. iar literatura modern î i are retorica sa proprie. ideea sa paradoxal asupra Literaturii ca ordine întemeiat pe ambiguitatea semnelor. Ceea ce putem re ine din vechea retoric nu este deci con inutul. care se deschide între dou sensuri ale aceluia i cuvânt: între dou limbajuri ale aceluia i limbaj.

Un antilimbaj. în LIMBA DE LEMN (ed. i la fel de previzibile. Ed. tot trebuie s li se umple coloanele. acumulat de colectiv. El a câ tigat pariul. aceasta este „informa ia" pe care ea o revars zilnic asupra cititorilor s i. i delegatul Cutare profit de prilej pentru a evoca succesul tiin ei sovietice i contribu ia sa considerabil la pacea mondial . Delegatul îi reprezint pe cei care l-au ales. V. Falsa diferen iere a con inutului. nu este cazul: presa sovietic are arta de a colec iona pretexte pentru discursuri. practica sistematic a omisiunii i excluderea faptului divers ar p rea de natur s fac acest lucru dificil.1 Ele sunt golite de realitate.V. se deschide o expozi ie. Falsa diferen iere a con inutului Articolele redactate în pseudo-limba natural sunt departe de a constitui esen ialul ziarelor sovietice: limba de lemn de aparat î i ia partea leului. agrementat cu vorbe de circumstan . Asimilarea realului de c tre limba de lemn. evenimentele relatate sunt la fel de rituale ca i limba îns i. altundeva este un monument care se inaugureaz . Aceasta este „substan a" presei sovietice.1993. scriitorul Viktor Nekraskov poveste te un pariu ciudat pe care l-a f cut cu studen ii s i de la Universitatea din Geneva: s-a angajat s descrie dinainte num rul din Pravda pe care un student urma s -l aduc de la chio cul cel mai apropiat. care pronun un discurs subliniind necesitatea unei munci de oc. el însu i îmbr cat deja într-o 1 În Carnetele unui gur -casc . cum Gorbaciov reprezint partidul. Sunt reprezenta ii. 1987). în sfâr it. p. i un veteran reaminte te efortul eroic al poporului sovietic din timpul Marelui R zboi pentru Ap rarea Patriei. C ci ea este cerut pentru a descrie toate falsele evenimente cu care este hr nit presa. când este vizita unui ef de stat care subliniaz urgen a prieteniei între popoare i c ruia i se expune utilitatea cooper rii. 221-226. i c ruia îi r spunde un delegat gr bit s împ rt easc pre ioasa experien .92-105. Fiecare zi aduce ocaziile sale solemne: când este o uzin care dep e te obiectivele din plan i se vede gratificat cu ordinul drapelului ro u de tovar ul Cutare. Or. Les Carnets d’un badaud. 1976. Humanitas. 169 . orice comemorare întruchipeaz un eveniment istoric. Bucure ti. De fapt. Paris. fr. Degeaba sunt ziarele sovietice mai scurte ca ale noastre. mai departe. chiar reprezenta ii ale reprezenta iilor. Asimilarea realului de c tre limba de lemn. dup cum limba este goal de gândire. Nekrasov. la fel cum partidul reprezint poporul din care eman . S vedem pu in la ce se refer de obicei comentariul s u. exist întotdeauna o comemorare la îndemân . cu excep ia unei singure inexactit i.Françoise THOM. când este un colhoz care bate toate recordurile la produc ia de lapte i o mulg toare evoc progresele agriculturii socialiste.

Cu excep ia rubricilor dedicate politicii externe. acesta are într-adev r drept func ie s ilustreze limba de lemn pur . de a ap ra pacea.. nu exist decât semne care confirm aplicarea liniei politice a momentului. unde doar nea teptatul re ine aten ia. într-un cuvânt recunoscute: popoarele sunt solid înfipte în scen de delega ii lor. traumatismul resim it atunci când trebuie anun at moartea efului suprem: aceast dispari ie este singura manifestare a legilor naturii imposibil de escamotat. i în acest caz. presa sovietic îi substituie un decor populat cu alegorii monotone care nu sunt chemate în fa a reflectoarelor decât pre de un discurs. . în aceea i manier în care pe fundalul acestor personaje uniforme. nu g sim nici o referire la actualitate: scurgerea timpului nu mai este marcat decât prin celebrarea anivers rilor. o fac sub forma consacrat a faptei viteje ti. isprava muncitorului de oc sau a mulg toarei se refer la altceva decât la ea îns i. unul din aspectele sale esen iale care arat în ce m sur ine ea de ideologie. plin de accidente i de neprev zut.. decora ia este emblematic . ei sunt depozitarii provizorii ai imuabilei limbi de lemn. care 170 descinderile în cavernele antisovietice occidentale respir autenticitatea. Într-adev r. când ei ac ioneaz . succesiunea regulat de comemor ri i planuri care puncteaz durata în lumea socialist contrasteaz cu devenirea dramatic din lag rul capitalist. exist o similitudine frapant între mecanismul limbii de lemn. cea care este reprezentat de editorialul de pe prima pagin . care fac obiectul tratamentului particular descris mai sus. to i ace ti muncitori de oc. aceste r nci rubiconde sunt aici pentru a atesta c limba de lemn poate fi vorbit de subiec i. De aici. el nu este asumat de nici un locutor i este consacrat celor mai comune dintre locurile comune ale discursului de lemn. ace ti delega i multiformi î i împrumut corpul unui discurs unic. tot astfel. individual sau colectiv. ace ti mineri surâz tori. În spa iul socialismului. i tactica comunist binecunoscut constând în prosl virea unei linii juste. Fiecare num r din Pravda sau din Izvestia este ornat cu fotografii reprezentând muncitori sau colhoznici: în fond. Universului tulbure al mediilor occidentale. nu pot exista nout i. ea se îndep rteaz la suprafa de o norm . omagiul pe care-l aduce ea realului. reportajele din Afganistan i Atingem aici unul din secretele eficacit ii limbii de lemn. muncitorii-model i reprezentan ii popoarelor în lupt ajung s par aproape vii. cum ar fi necesitatea de a spori i de a ameliora produc ia. ace ti veterani. Presa sovietic creeaz impresia c oamenii i lucrurile nu se mai manifest decât în câteva forme stabile i selec ionate. aceste mulg toare. aceast fals individua ie mijlocit de alegorie constituie deghizarea limbii de lemn de aparat. Pe fundalul acestei seci reafirm ri a liniei politice. de a strânge recolta la timp.semnifica ie simbolic i imortalizat din acest motiv. a unei atitudini „responsabile". a a cum se prezint aici.

în realitate. Ideologia se complace s se delimiteze de extremi tii nihili ti.evit devia iile de orice natur . chiar sub Stalin. Alegoria i nara iunea par s ofere un refugiu în fa a paralizantului discurs de aparat. pozi ia lui Lenin pare un model de modera ie i de ra iune. Vezi în leg tur cu aceasta articolul lui Marian Gorecki. tocmai acestea sunt cele mai înc rcate ideologic. Sentimentul de a fi sc pat ca prin urechile acului nu-1 p r se te pe cet eanul unui stat comunist. „W zgielku dreczonych wyrazow”. i limba de lemn transpare la fiecare rând. concesiile f cute limbii naturale sunt imense. ea cap t o alur aproape „normal " când descrie misterele lumii du mane. numai s par mai m surat . Aceea i tehnic verificat st la originea mitului „ oimilor" i „porumbi elor" în lupt la Kremlin.4. aceasta pare s se umanizeze în istorisirile exemplare consacrate aparent unor indivizi în carne i oase. am v zut ce s-a întâmplat cu „modera ia" lui Stalin. f r prea mare rezisten . f r subiect i f r obiect. lumea plânge. dar voin a de recâ tigare a domina iei ideologiei este i mai sensibil înc . pentru a evita s le dea 2 Ar fi pasionant de studiat presa polonez înainte i dup decembrie ’81 pentru a ne forma o idee asupra elasticit ii limbii de lemn. pozi iile lui Lenin asupra artei sunt la fel de fatale acesteia. Dar ea este adoptat cu recuno tin . nr. Or. ra iunea nu se expune niciodat unui pericol atât de mare ca în aceast mi care instinctiv de fug spre ceea ce îi pare familiar: c ci ea cade. rile occidentale la toate concesiile. în fa a extremismului lui Tro ki. În fa a nebuniilor utopice ale proletcultismului . or. 171 . care determin argumente redutabililor „ oimi". Editorialul de pe prima pagin a ziarelor reprezint modalitatea extrem a limbii de lemn. la moartea tiranului. într-o publica ie cum este hebdomadarul Tu i Teraz. Aceast capacitate de diferen iere esen ial pentru func ionarea sa o distinge de toate celelalte limbi de propagand i de discursurile politice obi nuite.mi carea anilor '20 care pretindea s creeze o art proletar i respingea întreaga „art burghez " -. într-una din capcanele ideologiei. spiritul se fixeaz mai ales pe pasajele care par redactate într-o limb aproape natural . în sfâr it. ca i nihilismul proletcultismului. Limba de lemn utilizeaz modalitatea sa extrem pentru a preg ti destinatarul s accepte modalitatea sa „moderat "2 cea mai important în ochii s i. acela i Stalin apare drept purt torul de cuvânt al bunului-sim când se opune exceselor discipolilor lui Marx. pân într-atât inspir extremele repulsie. de devia iile stângiste. pentru c se consider c acest r u va surveni. se crede c ceea ce e mai r u a fost stârpit. gata s accepte orice alt solu ie. Bineîn eles. în fa a c rora ra iunea se retrage cu spaim .28-35. varianta „moderat " a ideologiei nu este mai pu in periculoas i distructiv decât modalitatea extrem . Acest dispozitiv atât de miraculos eficient va fi reg sit integral în limba de lemn. cu u urare chiar. în Wezwanie. p. nu puteai decât s te bucuri de victoria lui Stalin. 1982. legat .

a fortiori. Ea seduce în elegerea prin promisiunea unei inteligibilit i noi pe care o oglinde te în construc iile regulate ale limbii. Gramatica evoc irezistibil fiin a: „Neantul însu i cap t un fel de via 4 vorbim despre el". 1796. descris într-o limb este când gramatical coerent .204.în mijlocul informului. într-o lume în care exist atâtea lucruri nespuse. p. Paris. ceea ce este exprimat cap t o greutate considerabil . configura ia agramatical urm toare: „Furiously sleep ideas green colourless” 3 O „irealitate ontologic ". limba de lemn are monopolul formul rii i nu trebuie subestimat avantajul considerabil pe care îl ob ine astfel. 3 4 R. ea are privilegiul discursului structurat i îl pune pe acesta în valoare în starea de vid semantic pe care îl creeaz neîncetat în jurul ei. 12. scrie Condillac. 1963. ascendentul sofi tilor inea tocmai de acest refuz ira ional de a admite c un cuvânt este capabil s enun e nefiin a. opunând frazei: „Colourless green ideas sleep furiously". i dac nu exist discursuri care s o concureze. aceast „irealitate ontologic " a c rei existen afirmat expres poate p rea adev rat . Platon ajungea la concluzia existen ei nefiin ei pornind de la însu i faptul c putem vorbi despre aceasta: dup el. încât orice structur poate satisface. Grammaire. Condillac. Jakobson. Roman Jakobson a ar tat for a Gestalt-ului gramatical. în care Chomsky vedea un nonsens. Aceste resurse sunt mai întâi cele ale limbajului. în aceast situa ie. cap t sens. dac vorbirea care se face auzit este unic . Mai mult. pentru a relua expresia lui Jakobson. I. toate propozi iile care manifest coeren gramatical i-o impun. oricare schi de form atrage irezistibil i captiveaz f r efort privirea. Spiritului îi repugn s admit c putem vorbi despre nimic.Deturnarea resurselor limbii Gramatica: Limba de lemn nu face decât s exploateze instinctul de supravie uire al ra iunii. Tehnica ocult rii i a ilustr rii permite ruinarea inteligibilit ii realului. la ad postul rigorii lingvistice ea substituie ordinii lucrurilor pe cea a ideologiei. Pentru a se impune spiritului. nevoia de sens este atât de mare. o structur lingvistic . Limba de lemn se folose te de supunerea spiritului fa de forme i folose te creditul s u gramatical. În societatea comunist . printre mecanismele pur lingvistice ea g se te principiile propriei sale produc ii. 172 . ea dispune de alte resurse decât jocul în diferitele sale ipostaze.

în nici un caz „Kremlin"-ul nu poate înlocui.:. se vorbe te. Pentru a r spunde nevoii noastre de exprimare limbajul ne pune la dispozi ie figurile. unele îi permit s exprime ceea ce pentru un motiv sau altul se preteaz dificil la o elucidare verbal . pentru a reafirma ceea ce s-a spus deja. Departe de a denota voin a de a spune mai mult. Nu e de mirare c pretutindeni comuni tii v d fanto e i marionete. metonimia serve te mai ales la identificarea du manului. discursul are un obiect i este asumat eventual de subiect. procur un alibi limbii de lemn. Alegoria este singurul recurs al unui discurs care nu vrea s evenimentele. i mai revelatoare înc pentru func ionarea limbii de lemn. ele furnizeaz un pretext discursului. ele se afl aici pentru a mobila z d rnicia vorbelor de lemn. el ar rec dea jalnic asupra lui însu i. de „Elysée". Limbajul politic folose te curent metonimia. Gra ie ei. Dar metonimia nu vine doar s eticheteze adversarii.". la localizarea lor definitiv . Ele nu servesc pentru a o orna sau pentru a o face mai expresiv .i remedia lacunele. sare în ochi. dar autorit ile sovietice nu vor avea niciodat dreptul la un tratament atât de degajat: prescurt rii insult toare folosite de presa burghez îi este preferat pompa perifrazei . el autorizeaz tropii. la „Wall Street". Procedeele metonimice contribuie de asemenea la generarea discursului comunist. în special pentru alegorie. „partidul i guvernul. de „Kremlin". nici de diferen iere care face cuvântul posibil. Dac nu s-ar l sa remorcat de figuri. i mai ales pentru a servi drept for motrice discursului. Vom g si numeroase referin e la „Pentagon". Aceste figuri nu servesc doar la inventarierea esen elor bune sau rele. în lipsa posibilit ii de a comenta realitatea sau de a îmbr ca un gând în via . altele constau în a implica ceea ce nu dorim s se spun . la invocarea lor pentru a juca unele scene pe podiumul istoriei. Ea introduce o aparen men ioneze nici fenomenele. limba ader servil la efigii. ea contribuie eficient la minciuna specific a limbii de lemn. Prin alegorie. c nimeni nu-l vorbe te i c el nu vorbe te de nimic. prozopopee i metonimie. rezisten a lucrurilor la preten iile ideologiei se resoarbe într-o sum de voin e rele opuse încarn rilor progresului. În presa comunist . cum se întâmpl în limba natural .Figurile i tropii Limbajul comport o întreag serie de procedee de extensie. ea este peiorativ . de „Casa Alb ". tim ce gen de metafore împodobesc discursul comunist. sub conducerea. întregul lor discurs se organizeaz în jurul personific rilor arbitrare de îndat ce se îndep rteaz de abstrac iuni. tr dând c este g unos. sec. Pentru c acestea sunt utilizate în maniera pervertit care-i este proprie. Am v zut cum un detaliu izolat de contextul s u era 173 . f r distinc ie. pentru a. nu trebuie neglijate celelalte figuri. Predilec ia limbii de lemn pentru anumite figuri.

procesul metonimic este pervertit. Ace ti termeni angajeaz simultan ce a fost i ce va fi.integrat într-o construc ie ideologic pe care o acredita prin realitatea sa. KOR este apoi descompus în câteva personalit i. nefiind motivat nici printr-o leg tur de la cauz la efect. Orice informa ie despre Occident este de ordin metonimic.sau. 1977. omi ând prezentul. Du Marsais. de exemplu. 6 174 . ca „l rgire". Metalepsa este tropul prin care „se explic ceea ce urmeaz pentru a se face în eles ceea ce precede. care devine într-un fel paratr snetul destinat s atrag fulgerele sovietice. a a cum am 5 i personific for ele diabolice active în Polonia. Ea reprezint în discurs implica ia sau presupozi ia. mai curând.80. pentru c acest trop nu mai serve te s pun în eviden rela ii între lucruri. ele transform fenomenele în cuburi i în solda i de plumb manipulabili. singura. simularea lingvistic a mi c rii este unul din principiile de producere a discursului care. dinamismul pe care ei pretind c -l relev în lucruri este comunicat discursului . ci. pentru a l sa impresia c se refer în mod necesar la doctrin . numai c nu exist coresponden real între fragmentul ales i ceea ce trebuie el s reprezinte. „agravare". Dac personificarea i prozopopeea permit identificarea for elor aflate fa în fa . de-acum înainte. Paris. rând pe rând sperietori i „tigri de hârtie". metonimia este tocmai figura care asigur transferul de la parte la întreg. p. c aceast apropiere nu are nici o legitimitate în sine. s extrag un fapt din contextul s u i s -l separe de orice l-ar putea face inteligibil. Paris. „accentuare". cum ar fi Kuron i Michnik. Les Figures du Discours. dimpotriv . Du Marsais. 1977 i Fontanier. Dar mai ales utilizarea repetat i multiform a metalepsei reveleaz m sura în care limba de lemn se bazeaz pe puterea ipostaziant a limbajului. „îmbog ire". Doi tropi au fost suficien i pentru a anexa mi carea polonez la V. Tratamentul tropologic permite limbii de lemn s îngurgiteze indigesta Solidarno æ: o metonimie începe prin a reduce aceast organiza ie doar la KOR. care-l poate interpreta. nici printr-un raport simbolic5: în limba de lemn. nici printr-o rela ie de continuitate. „înt rire" nu au semnifica ie decât prin ceea ce ele implic în acela i timp în trecut i în viitor: fenomenele în chestiune existau i ele se vor intensifica. Aceast mi care atât de natural face s se uite c întregul asociat fragmentului real este fictiv. Metonimia i personificarea creeaz pârghiile prin care ideologia pune st pânire pe lume. cuvintele desemnând procese. Un mare num r de termeni i de construc ii gramaticale recurente în limba de lemn sunt de fapt metalepse. Traité des tropes. metonimia aduce un serviciu i mai important: ea le localizeaz sau le caracterizeaz . sau ceea ce precede pentru a face în eles ceea ce urmeaz ”6. 1968. care încarneaz universul de lemn.

ar tat. de i se poate repro a autorului o concep ie cam vag asupra ideologiei. 11-63. ag ându-se de tropi. în Essais sur le discours soviétique. p. în fond. un scriitor este reprezentat sau se reprezint ca producând el însu i ceea ce nu face. În limba de lemn. vezi lucr rile lui P. 29. i anume c Tito urzit într-adev r comploturi. Mai reg sim metalepsa în sintagmele nominale caracteristice limbii de lemn. ceea ce pentru Fontanier define te modalit ile extreme ale metalepsei se aplic principiului însu i al limbii de lemn i al realismului socialist. p. în limbajul de lemn niciodat nu spui ce vrei. dar aici nu este vorba de a c uta un acord mai bun între cuvinte i gândire: extinzând limba.I.”9 Aceast alunecare a nara iunii aparente spre invoca ia real este caracteristic discursului ideologic. astfel încât.i camufla lipsurile. se încearc o acoperire a neantului care amenin în orice clip s o debordeze. se d ordin ca el s se fac . acuzatul care strig cu disperare „nu am luat niciodat parte la planurile criminale ale lui Tito i ale clicii sale" recunoa te esen ialul. Comparativele joac exact acela i rol i sunt tot metalepse amplificând trecutul asupra viitorului. Université de Grenoble III. 1981. nici de faptele delimitate în timp.8 Rari sunt cei care pot lupta în acela i timp împotriva cuvintelor i împotriva implica iilor lor. î i la i puse cuvintele în gur . ei sunt pentru ea mijloace de excep ie care îi permit s exprime i s comunice o idee original . 175 . Expresia „juste ea tezelor leniniste" implic faptul c propozi ia „tezele leniniste sunt juste" este adev rat . 1980. o emo ie puternic . c este 7 Pentru nominaliz rile din lingua sovietica. discursul de lemn evit s cad în propriul s u vid. cu excep ia c naratorul sau autorul sunt absen i în majoritatea cazurilor. odat ce accep i acest idiom. Din acest motiv îi ascunde: trebuie neap rat disimulat faptul c aceast limb nu este remorcat decât prin ea îns i. PUF. acestea presupun o afirma ie trecut .7 Aceast practic ingenioas a metalepsei face s fie imposibil de negat o afirma ie de lemn f r a face o concesie care s z d rniceasc nega ia: astfel. putem lega de aceasta „formularea prin care un poet. Langage et idéologie. admis o dat pentru totdeauna i considerat ca demonstrat . nu se poate ata a nici de obiectele localizate în spa iu. Seriot. dup Fontanier. în loc s povesteasc pur i simplu un lucru care se face sau care este f cut. Reboul. un concept nou. ei permit adecvarea discursului i a obiectului s u. 1968. tropul devine invizibil. Limba natural a recurs la tropi pentru a. Aceast carte con ine un mare num r de observa ii fine i de remarci juste. 8 Exemplul este împrumutat din lucrarea lui O.Breznev et le discours sur la science”. decât s povesteasc sau s descrie" i formularea prin care „se abandoneaz deodat rolul de narator pentru cel de st pân sau de arbitru suveran. în special „L. Metalepsa este în fond tropul prin excelen al Verbului creator. 9 Fontanier. utilizarea figurilor are de asemenea drept scop prelungirea i întinderea limbajului.

este o în el torie. la „logic ". Barbusse exceleaz în aceste false ra ionamente. Barbusse.10 Una din constantele discursului comunist este referin a la „claritate". 10 11 H. tautologia este incanta ia îns rcinat s înso easc apari ia Adev rului. ca i cum prezen a acestor termeni ar fi ajuns s ateste o gândire în activitate. p. Morala noastr se trage din interesele luptei de clas a proletariatului [. Noi spunem c este o în el torie. 1972. a unei perspective de clas . el nu ezit în fa a unor afirma ii ca acestea: „Pentru a repune o lucrare la locul s u.reîmbog it baza i plecat din nou". mai bine decât gramatica. limba simuleaz articula ii logice i o mi care a gândirii.. Tautologia Dar limba de lemn nu abuzeaz întotdeauna atât de subtil de limbaj. lan ul judec ii pare cu atât mai solid cu cât el nu înconjoar nimic. Marchais: „Acest program ofer 11 perspectiva clar i coerent a unei schimb ri profunde" ). p. Mai mult decât gramatica. în vreme ce este total imobilizat . Pentru noi." Repeti ia este aici mai mult decât un procedeu pedagogic. S remarc m. autoritatea sa suveran . c tautologia este disimulat în spatele unei imita ii de progresie logic generat de termenii „iat de ce". redus la a se face ecoul ei înse i. Discursul comunist nu a dat înapoi niciodat în fa a repeti iei care provoac în spirite o toropeal propice. Marchais. o escrocherie i o împuiere a capului muncitorilor i ranilor în interesul proprietarilor i capitali tilor. ei sunt indiciul unui sens presant i iminent. trebuie reluat întreaga ei orientare i toate punctele de plecare . Or. el se poate reproduce dup dorin .7 176 .256.] Iat de ce noi spunem: pentru noi. ea creeaz starea hipnotic în care se pierde sentimentul realului. s împrumute o form credibil unor abstrac iuni altminteri insesizabile.antrenat de propria sa mas . Lenin trecea drept maestru în utilizarea tautologiei. ei tiu s plaseze mai devreme sau mai târziu înf ptuirea promisiunii de semnificare. la al III-lea congres al Komsomolului: „Noi recuz m orice moral conceput în afara unei perspective umane. Tropii prezint un avantaj suplimentar. Ea sugereaz stilistic claritatea invincibil a ideii. „Logica de bronz" a limbii de lemn este întemeiat pe tautologie. pe de alt parte. la „coeren " (G. Acesta nu este doar elastic. morala conceput în afara societ ii umane nu exist . cum o arat i acest exemplu extras din discursul s u pronun at în 1920. G. 1935. Noi spunem c morala noastr este în întregime supus intereselor luptei de clas a proletariatului.. morala este supus intereselor luptei de clas a proletariatului.

în elegerea prefer întotdeauna cuvintele./ 12 Président de Brosses.. ea ocup o pozi ie practic inexpugnabil : dac judecata vine s -i cear socoteal . total i imediat semnificant. metonimiile i alte figuri sunt privite ca existen e reale. ca pe ni te semne care se abolesc dup folosin . Aceast lume complet inteligibil trebuie s fac s se uite c limba care o descrie nu are sens i c entit ile care o mobileaz nu au existen . altfel spus. De asemenea. este mai u or de aliniat fraze decât de înl n uit idei. Ea face tenta ia verbalismului aproape irezistibil . p. Limba de lemn rezolv dubla dificultate de a în elege lucrurile i de a articula aceast în elegere: ea înlocuie te fenomenele i evenimentele prin tropi. ra iunea se abate de la rezisten a lucrurilor. ideologia substituie ordinii lucrurilor ordinea unei în elegeri care nu se tie lovit de paralizie. c ci pentru ea orice discurs este indiciul unei gândiri vii. pentru c este structurat ca limbajul.Deci. mecanismele lingvistice situându-se dincoace de con tiin . ea substituie ra iunii redundan a.. ra iunea trebuie neutralizat . de îndat ce abstrac iunile. ea se ap r cu re eaua sa impecabil de înl n uiri gramaticale. 177 . ea prefer circuitele bine rodate balizate de cuvinte. i devin baza ra ionamentului". /.289. la ad postul limbii de lemn.12 Într-o societate unde nu este admis decât un singur discurs. Se în elege de ce ideologia este dificil reperabil : ea func ioneaz cu ajutorul mecanismelor lingvistice invizibile. Obi nuit s se învârteasc în gol. cu panoplia sa inepuizabil de tropi. realul devine la fel de permeabil la spirit ca un limbaj. ea risc pu in s fie scoas din pozi ie acolo unde nimeni nu are de gând s mearg s-o caute. Între lucruri i cuvinte. c ci. i ea pretinde s compenseze pierderea sensului. ea face din lume o limb : gra ie ei. metaforele. De îndat ce este invocat . ideologia este seduc toare pentru c ea o invit s trateze lucrurile ca pe cuvinte. parodiind sensul realului i rigoarea intelectual . care sunt f cute pentru ea exclusiv i care-i dezv luie spontan un sens. „Opiniile oamenilor fac un drum ciudat. imaginând un alt univers. dând prin cuvinte aparen a ra ionalit ii. Traité de la formation mécanique des langues et des principes physiques de l’étymologie. Limba de lemn func ioneaz pe baza unei duble imposturi: ea a disociat cuvintele de lucruri. sunt folosite ca principiu. ea atac simultan cele dou elemente care permit s i se reziste. 1765. pericolul întrev zut de Pre edintele De Brosses devine mortal. În acest mod. Paris. i la fel de fugitiv.

Trebuia cu orice pre s se r mân în exteriorul acestui sistem de gândire automat .Un antilimbaj Poate p rea ciudat ca atâtea discipline auguste. ucis de parazitul care nu. arbitrarul semnului f cea din ea o prad u oar i somptuoas . ea îns i devine un instrument de distrugere. retorica. i aici este esen ialul. nici libertatea de a alege cuvintele i ideile.i p streaz din ea decât un fragil înveli exterior. falsele alegeri la dezamorsarea veleit ilor democratice. atrage gândirea pe linii secundare. limbajul nu mai este decât umbra lui însu i. Tratamentul la care limba este supus o dat investit de ideologie este acela i ca i cel suferit de toate institu iile i organiza iile deturnate de puterea comunist . Dup ce a fost posedat de ideologie. apoi. Ea este condamnat s se exteriorizeze în corpuri care-i sunt str ine. gramatica. falsa legalitate la împiedicarea na terii unui drept veritabil. singurul obiect pentru care uzul nu este sinonim cu uzura. tot astfel falsa limb blocheaz comunica ia i înghea formarea unei societ i civile care ar pune în pericol puterea comunist . astfel încât s se încarneze pentru a. c ci prin ea atingem ideologia i modul s u de ac iune asupra lucrurilor. nu mai g sim în ea nimic din ceea ce constituie limbajul. mai ales dac acestea îi flateaz înclina iile rele. un mod de obiectivare economic. o voin de distrugere goal pot ajunge s demoleze un obiect solid cl dit cum e limba. Dificultatea resim it în a explicita limba de lemn indic foarte bine acest fapt. nici un ra ionament de formulat. Dar spiritul este dezarmat în fa a propriilor sale imposturi. Dup cum Biserica vie creat de bol evici serve te la distrugerea religiei. nici un sens de exprimat. rentabil i pu in compromi tor. de vorbire ma inal care hipnotizeaz spiritul i paralizeaz ra iunea. ridic obstacole în dezvoltarea unui subiect în interiorul lui homo sovieticus. ci dimpotriv . i totu i. pentru mai mult eficacitate. aceast umbr merita s fie studiat îndeaproape. Printre to i 178 .i înf ptui opera criminal . ea se dedubleaz într-o variant marcat (limba de lemn de aparat) i într-o variant nemarcat (falsa limb natural ). s fi fost rechizi ionate pentru a face inteligibil acest produs jalnic al ideologiei care este limba de lemn. Aceste precau ii au permis demascarea primei escrocherii a limbii de lemn: în ciuda deghiz rii ei în cuvinte i în propozi ii. Era deci necesar o ancorare solid în aceste discipline vechi înainte de a întreprinde explorarea acestui produs insolit al spiritului uman. Exemplul limbii de lemn arat cum un neant. ea este deci obligat s se pun de acord cu formele existente. nici prezen a unui subiect. mai întâi ea este golit . nici nota ia timpului. filosofia i istoria. ea nu mai este o limb . Limba era pentru ea un loc ideal pentru c ea se sprijin pe conven ii. Ideologia nu are forme proprii.

Aceast gândire eliberat de necesitatea de a se m sura cu lucrurile este înso it de o vorbire care extrage din ea îns i principiul producerii sale i care confer puterea f r ca locutorul s aib de f cut cel mai mic efort. Toate particularit ile pe care le-am notat în leg tur cu limba de lemn pot fi reduse la aceast tendin de a îneca originalitatea. totul în limba de lemn contribuie la tergerea singularit ii: nu exist situa ie. selec ionând din acesta câteva obiective asupra c rora ea focalizeaz raza mortal a ideologiei. de alegorii. de ostracizarea deicticelor. atât al gândirii. limba-fantom prezint cel mai mare pericol. ridic toate greut ile f r efort. R mâne atunci s ne întreb m în leg tur cu motivele care stau la originea succesului limbii de lemn – cum s-a putut impune acest discurs monoton i auster unor grupuri întregi. oricât de paradoxal ar p rea. nimic nu este cru at. Fie c este vorba de înlocuirea sensului prin valoare. ra iunea se mi c u or. ea concediaz fenomenele în acela i timp cu conceptele. El are în vedere un punct central. prin reprezentare. În aceast adev rat ofensiv împotriva formei i timpului. În vagul dezvolt rii. Astfel se explic dispari ia semnifica iei. i chiar încearc sentimentul de euforie care se spune c se manifest la îneca i înaintea asfixiei totale. care-1 dep e te. inumanitatea în care î i for eaz victimele? În sfâr it. de respingerea verbelor. neobi nuitul descalificat se adânce te în devenirea inform .strigoii pu i în mi carea de ideologie. Pentru a respinge tenta iile ideologiei i a pune cap t fluxului malefic al limbii de lemn. lucru sau om care s nu poat fi redus la un principiu. Ra iunea uit s mai fac distinc ii. care nu poate avea loc f r diferen ierea primar a lucrurilor între ele i distinc ia subiect / obiect. care se elaboreaz în afara lui. în afirmarea repetat de generalit i deconectate de real. limba de lemn vizeaz întotdeauna principiul individua iei. chiar înainte de a fi fost instaurat oficial de regimul comunist. sau mai curând de a se interpune între ea i con tiin . Mi carea imprimat fenomenelor i conceptelor de dialectic antreneaz surparea inteligen ei. În starea de imponderabilitate creat de ideologie. în afara frontierelor Uniunii Sovietice. cum se face c este atât de greu s te debarasezi de limba de lemn atunci când ai fost scufundat în ea din copil rie? Aceasta se întâmpl pentru c ideologia i limba de lemn corup totodat inima i ra iunea. subiectul este evacuat din discurs. spiritul nu repereaz nici un contur. în ri în care el a suferit concuren a presei libere? Cum de nu se remarc mizeria la care reduce el inteligen a. de accentul pus pe procese. Efortul s u de distrugere este infinit mai sistematic. esen a lucrurilor i a fiin elor. C ci aceast limb nu se mul ume te s ascund realul. cât i al con tiin ei: prin concept. de lipsa de ini iativ a locutorului în discursul s u i chiar. prin memorie. l sându-le s spere într-o atotputernicie iminent i în seduc ia gândirii facile i a discursului mecanic. subiectul nu g se te nici un loc. trebuie s ne resemn m a 179 . de team ca ea s nu pun spiritul în mi care pe piste neideologice. Limba de lemn elimin simultan memoria i sentimentul identit ii.

admite c în elegerea nu este niciodat decât local .i formula gândirea. c exist teorii pu in interesate de practic i c în sfâr it cel care gânde te cu adev rat trebuie de asemenea s aleag cuvintele pentru a. 180 . Dup ac iunea debilitant a ideologiei. dar ne vom aduce aminte c o lume în care mai r mân înc multe de descoperit este infinit preferabil unui univers despre care s-a spus totul. disciplina lucrurilor pare dur .

de i aproape toate elementele lexicale (inclusiv cele „noi” sau de provenien str in ) par a face parte din limba român „normal ”. nr. ele deveneau obligatorii i ca atare se împleteau cu via a cotidian în intimitatea ei). altele disp reau (erau „retrase din uz” de c tre Puterea politic ) i ap reau altele – uneori „molcom”. devenind frecvent utilizate ( i adesea f r ca vorbitorii s mai reflecteze asupra select rii lor în comunicare). ca în bizare eufemisme. 12-13 181 . „Etapele dublei lovituri de stat”. 96-98 Limba de lemn – o universalie în contextul românesc 2. astfel. apoi au fost înv ate pe de rost (deveneau i unelte vitale în supravie uire). pp. în traiul de toate zilele. iar cei care am tr it timpurile de „glorie” a Ll i a discursului politic cu inten ie critic – în era de entuziasm obligatoriu. Deci. Iat un pasaj dintr-o cuvântare a lui Gh.. 2 Stoian. E cea mai important zi na ional . nu s-a mai observat sensul schimbat (tenden ios) al unor cuvinte uzuale.0. în „România literar ”. întâlnite în realitatea vie ii de toate zilele (de i p reau a fi „de uz politic”. 77-85. ori de elogiu – îi putem „auzi”. f r multe justific ri –. cu forme impuse – în educa ie. Stoian2 identifica existen a Ll: (se referea la «lovitura de stat din 1944» –. în capcanele unei continue „lupte” –. (. atât tr s turi care au sc pat analizelor anterioare. Vor ap rea. Nu pu ine. înainte de a da o defini ie proprie a L(imbii) de l(emn). de pild . în STRATAGEME COMUNICA IONALE Bucure ti. cât i necesitatea de a le reorganiza într-un ansamblu cu particularit i specifice. Limba de lemn – o universalie în contextul românesc. 1991. critic .1. p. 10. în via a profesional . 62-71. 74-75.Tatiana SLAMA-CAZACU. au p rut ca „fire ti”. Editura Polirom. 2.) voi porni de la câteva cuvinte frecvent întâlnite în epoca de peste 50 de ani din România. din 1955. Apostol. intona ia de repro . în verbe mobilizatoare. ziua eliber rii poporului. în care M. i înlocuite. elemente lexicale în primul rând – dar i alte forme lingvistice –. „tradi ionale”. În Partid existase o grup de bandi i în cap cu Fori […] conducerea a fost luat de oameni capabili s asigure linia partidului […]. 2000. sau erau prohibite cuvinte arhicunoscute. caracteristica momentului era punerea partidului pe o pozi ie de ofensiv » [celelalte sublinieri – cu cursive – sunt ale I MANIPULAREA. Via a era înl n uit în adjective hiperbolizante. de i nu se schimba mai nimic. înc . sau de „mobilizare”. altele au ocat ini ial.. Mircea. Voi proceda în acela i mod. pentru începutul «prea pu in [a f cut]…») «Prea pu in a studiat autorul [„Arcului de Triumf”] evenimentele politice interne i interna ionale în care a avut loc o ac iune ca aceea de la 23 August.

Brucan. demascarea (din textul reprodus din Scînteia). cum se numeau în toat ara. „nevinovate” în ele însele. erau. sintagme frecvente din anii în care începea s apar aceast Ll la noi (din S. «uneltirile antii cald prietenie. de obicei „de la col ”. în acest text – dar de obicei orice sarcin era «principal »). listele cu «arond ri». revenind cu foarte mare frecven i f r a li se mai preciza sensul: Sarcin («principal ». cum am auzit (Radio. un popor întreg – f r context: Partid [mai ales scris cu liter mare]. dou zeci de firme cu acest apelativ. se r fuiesc cei care au suferit din cauza a ceea ce reprezentau. reprodus în ara. probabil!). cu unele. nr. deoarece ne apar drept prototipuri ale unei modalit i de exprimare cu care ne-am întâlnit apoi zeci de ani i ale c rei particularit i se reliefeaz cu eviden de la sine. unde era vadul bun – i le înlocuise cu «Alimentara». Scînteia. 13-19 mai 1991. evident. am constat c am subliniat în acest text aproape totul. pentru altele. 56): «(aceast demascare) este o sarcin lumina conjuncturii de azi». mai jos. Câteva alte mostre. i oricum 182 principal ». 23 august. dup ce disp ruser cartelele – dar au reap rut. dar o vom face. TSC]. 2. mai târziu. i care „nu mai spuneau aproape nimic”. „de Stat”. Iat i alte câteva cuvinte.) sau r mase în memoria noastr . sau stahanovist (muncitorul care „dep ea” normele i care era „r spl tit” pentru munci de obicei extenuante. pe atunci. din corpus-ul cules din «documentele» epocii (cuvânt ri etc. O analiz a acestor fraze sau cuvinte aproape c nu mai este necesar . 3. împânzind obsesiv sate. inteligibile – pentru ini ia i. 20 febr. «în sovietice». pentru ra ia de zah r i ulei –. a celor care am tr it „sc lda i” în apele b ltite ale „vorbirii” auzite. în atmosfera româno-sovietic ». «în atmosfera de adânc . cele mai multe au devenit cli ee. Alte cuvinte sau sintagme din frazele de mai sus. 2000) o s teanc . ca traduceri dintr-o limb str in – de fapt. iar nu pu ine au intrat în limba român . nu se g sea. lag r(ul) (al „p cii”. din limba rus : în lumina (vezi mai jos). în anii ’80. înv ate (obligatoriu): Alimentara [îl mai pronun m i azi. mai nimic. pe care le cuno team pe dinafar . Subliniind expresiile care ap reau în ultimele decade cu mare frecven . care trebuiau folosite întocmai „pentru a nu gre i”. for at.2. „socialist” – sau al opozan ilor). Cuvinte cu statut de „unicat”. în a a m sur încât. p. municipii. considerat mai inofensiv. dincolo de capacit ile fizice ale cuiva). v zând una. 21 martie 1946. tot evident. s-a creat bancul cu turistul turc care. de i s-au desfiin at magazinele astfel denumite de vechiul regim. acolo se petrecea o mare parte din via a românilor pleca i dup „de-ale gurii” i unde. a exclamat: «Bogat om trebuie s fie proprietarul sta al lor. cum devenise. impuse. care abolise tradi ionalele b c nii (magazine de delicatese) – „particulare”. voind s înl ture cuvântul cooperativ sau pe cel de asocia ie (substituindu-i-l societate.mele. Alí Mentará!». «lansate din lag rul manist». adesea. ora e.

în anii ’80. ciopâr irile terenurilor. câte pedepse din cauza neader rii la un proiect de pauperizare a r nimii. mul i î i schimbau profesia – f ceau alte studii ori r mâneau „f r ”. ducea de obicei la «scoaterea din câmpul muncii». scriindu-se cu majuscul . ale cuiva. «la cozi». forme de via . adev rate drame adesea. de rupere a ei de p mântul iubit cu patim . „solidaritate”. de „colaborare”. ca un nume propriu!]. „pacifism”. i nu vom mai întârzia atât de mult cu privire la al i termeni ai epocii. a Stalinismului – de îndep rtare de Occident. dar i pu in înainte: Autobiografie [mereu cerut . «s se dea»: ne mai mir m c ca „Statul s dea” orice.]. ca fals antonim. iar mica «ra ie» de «salam cu soia» «se d dea» t iat în felii. care însemna darea afar din armat a unor ofi eri – de fapt. se vindea ce «se aducea» – mai ales la s rb torile Partidului – i se a tepta. «ascunse». cine mai poate descurca. ca s nu se poat face provizii. prin care se dezv luia un «reac ionar». acum.. ov ielile. Colectiva (Gospod ria) [ i ca substantiv unicat. se ar tau gravele «gre eli». de fapt cli eu Occidental!]. Autocritica [f cut în public. ca unicat]. era termen frecvent? Era. în anii ’50. grav acuza ie. pe atunci. o egalizare întru s r cie. Democra ie [labil termen. c este opusul: era o „ie ire” din „moravuri burgheze”. (Ofi er) Deblocat [frumos cuvânt – adus de unde? –. r mâneau pe drumuri]. care i ast zi vrea s denumeasc exact ce se credea. chiar „sincer ”. cu entuziasm. serviciu etc. de i se spunea c „ajut ” pe individ]. lipsurile „alimentare”? masca. min ea în fond? da. iar autobiografia. dar nu pu ini erau aresta i. pentru c însemna c nu participi la «linia Partidului» – a URSS în fond. pe care-l câ tigase din b trâni ori prin participare la „întregirea României”: se ad uga c era o aderare liber . acolo. ca s nu se mai observe realitatea „adev rat ”? da!]. moravuri mai degrab mitoc ne ti – dar la suprafa se ascundea minciuna prin identificarea cu «socialismul». cu drumul c tre «comunism». manipula. Clasa muncitoare ( i-a f cut datoria). literatur . mascantul interna ionalism. Este un exemplu. «alimentele» fuseser i azi popula ia „a teapt ” i mai reduse. „palme b t torite”. ca atâtea altele. care avea coloratur pozitiv . Demascare [era o ac iune de groaz . cur i comune. Colectivizarea [cât realitate dureroas a ascuns. în fond. marea majoritate –. era de la sine în eles ce reprezenta. Cosmopolitism [vezi. în care regimul nu avea încredere. Conducerea superioar (de Partid) [dar de obicei.disp ruser produsele „de import”. de autori din acel «lag r» de dup «Cortina de fier» – expresie evitat „la noi”. sau se «înfiera» un eveniment extern]. Coexisten a pa nic . i vai de cel care „min ea” sau „nu spunea la fel” în diversele autoprezent ri ale vie ii sau cînd acestea nu coincideau cu «dosarul» existent ori cu «referin ele» culese de la diverse persoane mai de încredere din blocuri. pentru «a se da înapoi» – realmente – p mântul?]. începând cu anii ’59. la neprimirea unei slujbe etc. nebuloasa deveneau evidente i când urma s se dea un nume 183 . în diverse institu ii. i masca.

Dictatura proletariatului [ini ial se preconizase. contra «chiaburilor. pe frontispiciul unor publica ii. prin edin e speciale etc. dar s-a ajuns la momentul în care a trebuit s se recunoasc faptul c nu mai existau – sau nu se mai admitea c existau – acele «clase du mane». în anii de urm : «Scomparsa. 9. deschis. în ceea ce prive te al doilea termen. Ed. f r posibilitate de a p r si acele ora e. însu indu. 1975: «Însu irea f r echivalent a unei p r i din munca produc torilor nemijloci i de c tre cei care dispun de mijloacele de produc ie». cu dogme de urmat. Acad. sintagma înlocuia pe aceea. «epurata». cu indica ia «DO». aceste renun ri se anun au. Documentele de Partid [deveneau acte oficiale. care nu mai avea «decât lan urile de pierdut»: ajunsese la Putere. în România au urmat îndat ce s-a preluat Puterea: s-au «scos» din diversele institu ii persoanele – multe – indezirabile deoarece erau «reac ionari» sau aveau «dosar» prost. din trecut. uni i-v !»]. 2 iul. de domiciliu for at sau arest la domiciliu. mo ierilor. ca Tulcea – unde familia nu putea s -i viziteze. Bucure ti. se justificau prin «documentele de Partid». ceea ce era oarecum altceva i oricum spunea exact despre ce era vorba]. Drepturile omului [nici nu mai este nevoie s comentez: N. 1992: «În Constitu ia lui Stalin. greu de ob inut. a…». care „spunea” prea multe. Cerveni. deci s-a renun at la expresie. uneori „c r i sfinte”. mai ales în anii ’50: „exploatau” pe «cei care muncesc». în Alian a civic . era o «muncitorime luminat ». Rapoartele etc. dar apoi s-a abolit termenul de dictatur . din 1936».„noilor” regimuri: democra ie popular – a fost un trec tor apelativ care s scoat din încurc tura minciunii].i f r echivalent o parte din produsul acestei munci». dice lei». au fost trimi i în locuri pustii din B r gan.. ca Scînteia. «capitolul referitor la Drepturile Omului erau vorbe goale»]. definit i în Dic ionarul Explicativ al Limbii Române – DEX –. de i faptul continua s existe. ci au fost fie trimi i s locuiasc în mod obligatoriu. cu cuvinte noi de adoptat: Cuvânt rile Conduc torului. pentru c nu mai exista adev ratul „proletariat”. Canal sau închisori de obicei nu deveneau complet liberi. subliniez c : în DEX nu se men iona c acest 184 . aceast „cur ire” a fiin at i în timpul execut rilor ordonate de Stalin. i chiar România literar – obligatoriu: «Proletari din toate rile. chiar pân în 1990. «(Persoan ) care exploateaz munca altuia. a burgheziei. de obicei. Domiciliu obligatoriu [cei „elibera i” din lag re. 7). nu s-a mai folosit acest termen mascant. Epurare [de fapt: „dare afar ”.]. în localit i de grani . Exploatare. Du manul de clas [a fost o component a sloganurilor prin care se chema «la lupt ». 1994. mai ales în 1963-1964.]. fie. deoarece era nevoie de autoriza ii speciale. aceast form de guvernare. dar s-a men inut. minciuna cu adev rat greu de ascuns înc mult vreme. «origine social nes n toas ». Direc ia presei [masca „cenzura”]. La Repubblica. nr. Exploatator [era termen de „ocar ”. iun. deschis. dar am avut surpriza s -l întâlnesc într-o publica ie din Italia. ca s se mearg acolo –.

mai ales în anii ’50]. mai ales c se schimbau criteriile de încadrare. 1995.. iar Partidul „avea voie” s o schimbe. o arestare f r proces. cu interogatorii. defini ia este îns valabil pentru orice func ionar etc. care putea dura ani de zile. edin [a devenit un alt mijloc mascat de impunere a unor reuniuni în care se putea face «trasarea de sarcini». 8]. în realitate. de pild . iar uneori se termina printr-o «pedeaps administrativ ». «bande de sabotori i diversioni ti» – 1952. cu cea din „Est” etc. ca aceea de la „Pite ti”. pedepsele erau enorme. Pozi ie principal [se tia: cea „comunist ”]. «transfug»: care nu se mai întorsese dintr-o c l torie în str in tate. Loc de munc [vai de acela care nu muncea sau mai bine zis nu era acceptat s lucreze undeva. adic tot o arestare. R mas. aug. «organizarea activit ilor» etc. de pild . i în capitalism!]. Împ ciuitorism [era. Negru. Re inut (pentru cercet ri) [era. i deci «nu era în câmpul muncii». Reac ionar [mascare a opozi iei fa de regimul comunist. nr. Ex.]... 29. dar pentru al doilea termen se d ca prim sens acela marxist]. [uneori. Reeducare [a mascat tragedii. vezi defini ia în DEX: «Se trece în proprietatea statului […]». se schimbau îns diverse „denumiri”]. nu mai era la mod în 1975 –. fa de ideologia marxist etc. Exploatat [DEX: «(cel) care este nevoit s . se aplica literaturii i ar fi „voit” s semnifice o inspira ie din realitatea muncii. evident. dogma. apud V. Societatea socialist 185 . conota ia politic era cunoscut . care a dus pân la pedepsele capitale ale unor lucr tori de la Canal. torturi etc. ale Occidentului. oprobriul c dea asupra lui i a familiei. o traducere: se deviase sensul blajinului cuvânt românesc. dar devenea mai greu de explicat i în fond de impus ca atare.sens – de altfel. Sabotori [cu sens mascat. Lupta de clas [vezi i mai sus]. dar f r proces. deoarece. bine axat pe „linia marxist ” – f cea parte dintr-o anumit doctrin .i vând for a de munc ». cu aresta ii politici supu i unor torturi descrise în Memoriile publicate dup 1989]. dar în realitate r mânea aceea i ca esen . mai „tehnic”.i Supra-structur [în DEX: «(Rar) Elemente ale bazei tehnico-materiale» – desigur. evident. dar bine mascat ]. pentru c de fapt nu se putea aduce o acuza ie cât de cât bazat pe dispozi ii legale]. ci era dat ca unul dintre sensurile „normale” ale termenilor. nu se men iona vreun „echivalent”]. dar f r referirea la ideologia marxist . Împ ciuitor i astfel desemna pe cineva care vrea s îmbine – fapt gre it! – diverse idei. a avut zeci de ani conota ii ascunse dar destul de nepl cute pentru participan i]. sanc ionat: vezi un caz ca acela al lui Paul Goma]. dar dac „doar” „încercase s fug ” i era „prins” la grani . p strat . adesea. Realism socialist [prea greu de definit exact. «critica». 6. la începutul anilor ’50: cf. Na ionalizarea sau Exproprierea nu presupuneau o oferire de „echivalent” prin „etatizare”. comunicarea «liniei Partidului». probabil. dac se inspira un scriitor din dura realitate a acelor vremi era. era «aspru criticat»] Infra.. a fabricilor – la început –. care trebuia înv at . doctrine. Linia (Partidului) [de fapt. nenumit ca atare.

ci masca sensul de „om de stânga”. era predilect lui N. de fapt. O impresie asem n toare ne produsese termenul „ciudat”: progresist. ci era un superlativ. pentru c „indica” ac iuni de f cut în viitor]. f cea parte tot din hiperbolele preferate]. la «vigilen » etc. Desigur c r mâne înc de întocmit un Dic ionar – cu frecven ele calculate – al acestor termeni sau expresii. «( ara) are totul» – i nu exista mai nimic la dispozi ia popula iei –. dar se mai f ceau i ulterior]. La început. 186 . înc din anii ’50.3. 2. când se îndemna la «lupt ». 2 iulie 1994. reac ionar(ul)]. foarte frecvent. iar mai târziu exclusiv de la «Biroul unu» sau «doi». Deveneau sloganuri în elese f r s se fac adausuri contextuale. Perie eanu. la «mobilizare». frecvent se r spândiser : Deosebit de [cu adjectiv. cf. 23 august. adesea mecanic. f r suficiente cuno tin e lingvistice (expresia în lumina… a fost câ iva ani respins de eminentul specialist în limba francez i traduc tor Gr. Ceau escu. supra: epurata –. Ceau escu sau de la so ie. nu admitea c se poate spune astfel în limba francez . pentru c le auzeam.]. unele forme ne p ruser bizare. de pild ). Verificare (verific ri) [mai ales la sfâr itul anilor ’40 – începutul anilor ’50. Ceau escu: «avem totul». de asemenea predilect lui N. „un om cu vederi moderne. Prevederi [de obicei se r spândise – i nu a disp rut! – cu accentul incorect prevéderi. Tot(ul) (inclusiv propriul tutulor) [ajunseser i apropia i ai regimului trecut s ironizeze aceast formul magic a lui N. care. probabil interpretat ca inând de vedére. sau: «s facem totul». Nu aceasta a fost inten ia aici: am men ionat câteva dintre cele uzuale (nu „cele mai”). mai ales pronun area «deosibit!»]. nu însemna „diferit de”. îns în mai „primitorul” Robert apare în 1967 exact ca în formul rile din rile „din Est”: «à la lumière des événements»). se exprima uneori i prin privirea „în sus”. ulterior. mai ales c nu întotdeauna erau create sau adoptate cu discern mânt referitor la spiritul limbii române sau pentru c erau adoptate într-o limb str in . în pas cu progresul”. au fost «verifica i» în edin e restrânse «membrii de Partid». evidenta lozinc «mobilizatoare» – alt termen frecvent. cli eu. când trebuia s traduc texte. (De) Sus [care provenea de la «Conducerea de Partid». c p tau chiar un caracter de unicate [ca: Partid sau Conducerea. de la N. 101. care nu însemna. adic se utilizau aidoma ca automatisme verbale. prin indicarea cu degetul „în sus”].multilateral dezvoltat [unul dintre cele mai mincinoase cli ee]. de pild . dar Larousse nu-l men ionase nici în edi ia din 1966. neconforme cu limba român tradi ional . Epoca de aur [se tia care era. Ceau escu. a fost „admis” i în Fran a. eventual chiar «comunist» (poate p rea mai ciudat c în limba italian se p streaz termenul – ca i al ii. Mai aproape de anii ’80. «Gli errori progressisti»). citeam to i. îns nu rareori nu se mai putea ti dac avea un sens pozitiv ori negativ. deveniser cli ee. într-un titlu în La Repubblica. neîn elese (Stahanovist.

înv a i. au fost «prescrise» (în expresia sociolingvistului Villegas). «De la fiecare dup posibilit i. de stimulare. 14562. de neclintit) c tre N. adaptate la noi contexte sau nume. «Mult iubite i stimate tovar e Nicolae Ceau escu». azi) –. în ziare. la Televiziune etc.Elemente lexicale sau „micile fraze” (multe. erau subsumate acestei «lupte». bombardând urechile. cele dou -trei. uni i-v !». f r a se sublinia întotdeauna un caracter de regim totalitar. s-au difuzat mai întâi prin «conduc tori ai partidului». cele Eminescu folosesc acest prilej pentru a v exprima dumneavoastr . mereu modificate. al turarea de lozinci) au avut tot timpul – de la începutul anilor ’50 ( i pu in înainte) un ton de incitare la „lupt ”. 58. mult stimate i iubite tovar e Nicolae Ceau escu. opiumul poporului». pe «Gazetele de perete». fa de cea din provincie): «Seceri ul orzului – urgentat la maximum!». lozinca era cel pu in exprimat pe fa : vie uirea în «Revolu ia continu ».): «Tr iasc pacea în lume!». «Totul». înv a i!» (Lenin). fiec ruia dup nevoi» (care con ineau i un întreg program de educa ie dup modele str ine). participan ii la Simpozionul omagial Mihai Elena Ceau escu. ca. 1). sau ca titluri cu imense „majuscule” în ziare (de fapt. inclusiv trecutul României. de „mobilizare” – c ci trebuia ca masele s nu se opreasc din eforturi (chiar dac unii «se f ceau c munceau» – se zice. 1989. Câteva frânturi-cli ee. „Frazele” (de fapt. S-a ad ugat mul imea lozincilor mai mult sau mai pu in autohtone. i fiind extrem de frecvent expuse ochilor (pe pere i – ca «panouri» cu litere „scrise” sau „t iate” din hârtie. nr. «Tr iasc tovar ul – !». «Tr iasc genialul conduc tor Iosif Visarionovici Stalin!». 14 iun. o sta ie de metrou. singura care conta. îmi amintesc. „istoria”. «Religia. «presa central de Partid». din epoca mai nou : «Vizita [lui N. venit tot prin filier sovietic : «Proletari din toate rile. Ceau escu îmbina diverse elemente specifice ale acestei Ll (cu ocazia Simposionului pentru comemorarea lui Mihai Eminescu): «Într-o vie i deplin unanimitate. de mare importan în imensa metropol : «Insurgentes»). visul de aur al omenirii». cu intona ia „mobilizatoare”. Iar un final de «Telegram » (alt tip de mesaje al c ror stil devenise standard. slogane. dumneavoastr . devenite expresii tehnice politice. lozinci). prin pres . Ceau escu] care va duce la strângerea leg turilor politice de pace i prietenie cu toate rile din lume» […] «Îmi exprim totala mea adeziune […] vibrantul mesaj de solidaritate». de unde abunden a de termeni de asemenea din aria „luptei”. «Culturile duble – îns mân ate neîntârziat!» (Scînteia. «Înv a i. mult stimat tovar 187 . «Comunismul. de „peste hotare”. «Tr iasc prietenia românosovietic !». Dar multe erau slogane luate din experien a veche. au fost difuzate. cu „morcovul” ar tat mereu în fa : atingerea final a comunismului (în Mexic. Ele erau înv ate tot pe dinafar . dar tot dup modele mai ales de la „R s rit” la origine. «Proletarii nu au de pierdut decât lan urile».

Evident. fraze care încercau s ascund prin „rezerve”. cu un asemenea sfânt fior al substantivului conjugat. Caragiale n-a cuprins» (vom reveni asupra „d inuirii” acestui tic devenit truc. înv ate exact în forma prescris . mai ales la epigonii marxismului sau ai socialismului (apoi. din anii 1991 – 1993). în Italia: colf[a] – collaboratrice famigliale – în loc de „servitoare”). ci osp tar. ci femeie de serviciu. 1). [ziaristul comenteaz ]: «Aplaudat de majoritatea Tibetanilor. – 1991). Aceste „goluri ideatice”. culturii i artei. când lumea a început. De pild : a nu se mai spune chelner [«Burghezie!»]. Apoi. satisfac ia deplin recuno tin pentru str lucita activitate politic . de pild . O asemenea minune a limbii. s-a f cut – f r nume. pentru a evita realitatea sau a o „farda”. de eufemisme (evit ri i de tabu-uri – asupra c rora vom reveni. mai departe. la persoane inculte sau iubitoare de comode stereotipii verbale): un gol ideatic. s scandeze. astfel ca aspira iile Luceaf rului poeziei române ti s . prin ocoliri impersonale (se face. ca substantive. nu igan. 1992. sau un sens ascuns – cunoscut numai «Sus» sau «la nivel înalt» (cf. spune Radu Cosa u (în R.M. dogmatic (prin «înv mântul de Partid» sau «ideologic»). la o indica ie trezit o dat cu apari ia pe band a biscui ilor. cu prilejul celei de-a 40-a anivers ri a «eliber rii pa nice a Tibetului». dac 188 . asigurându-v c vom face totul pentru dezvoltarea tiin ei. ci rom etc. „poporul” a înv at lec ia exprim rii i a aplicat-o. pe lâng exemplele date mai sus). aug. în „ocolire”. dar i la imobilitate lingvistic i totodat la un fel de sugestie colectiv . ducând la fixare. 14 iunie. (fenomen asem n tor i celui din Germania „de Vest” din anii ’60 mai ales: a se spune Gastarbeiter.mai calde sentimente de aleas dragoste i ne rmurit respect. totul fiind mascat. Alt strategie a fost i aceea a cuvintelor sau frazelor prohibite – ca o urm a credin ei în „magia cuvintelor”. pentru „muncitor imigrant”. gluma unui ziarist despre «limba de lemn chinezesc»: un înalt func ionar chinez. abil înv luite în avalan e de cuvinte. p. prin forma de cli eu. în lenta dinamic totu i existent a politicii sau a ideologiei. revolu ionar i patriotic i întreaga pe care o desf ura i. în prezen a Tovar ului. visul de aur al omenirii! Participan ii la Simpozionul omagial dedicat centenarului Mihai Eminescu» (cursivele din citat sunt majuscule în ziar: Scînteia. 18): «În lumea asta de bârne i paralele: […] înregistrasem celebra inaugurare a unei fabrici de biscui i. referitor la analiza unor manuale «revizuite». uneori cu modific ri tot obligatorii.C. expresiile au fost impuse obligatoriu. lit. ca verb la imperativ: „Biscui i! Biscui i!”.. sau.i g seasc o minunat împlinire în ampla oper de edificare a celei mai drepte i demne orânduiri – comunismul. politica Partidului Comunist Chinez este în întregime conform realit ii tibetane» (N. Caracterul de dogm al con inutului era înt rit prin repetare. nu servitoare.

Scopul este evident. treptat – dar nu dup mult vreme. Prin aceasta. con tien i de rolul ei. politice. apoi difuzate prin repetare. implicau i alt stratagem cu finalitate asem n toare: abunden a de adjective (mai ales la superlativ. care pot deveni supuse unei sugestii colective. selectând epitete din sfera pozitiv – pentru „realiz rile” regimului sau ale „Conducerii” ori ale industriei socialiste etc. mascându-se adev rata realitate. dar i unit i frazeologice. în genere.) 3. dac aceasta nu este favorabil . chiar dac nu întotdeauna i nu to i cei care creeaz o Ll sunt. al masc rii. tehnologice. ci înc din anii ’50 –. de cli ee încremenite. ba chiar s ascund adev rul. promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc întotdeauna exact con inutul semantic). Iar când ideologia tinde s devin sau a devenit o „Putere”. în genere. (. în diversele mijloacele de comunicare în mas . i negative dac se refereau la „du mani”. în acei ani. sau: ni te. Ll a devenit în genere un mijloc de anihilare a gândirii. cu caracter de expresii fixe. „elemente declasate”. inten ia real sau cel pu in efectul ob inut sunt în genere de a se impune autoritatea. Ll este de obicei instrumentul unei ideologii care. culturale etc. ca atare. nu au f cut asemenea analize aprofundate nici cei pleca i din ar . în mare m sur utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice economice. orale sau scrise... care de in o putere sau o autoritate). desemnând mai ales elemente lexicale. unii).. „putrede” – se zicea mai ales în anii ’50 – etc. prin utilizarea frecvent . iar nu pu ini se exprimau ei în i i astfel).1. (. împiedicându-se alt modalitate de gândire i. de obicei aceasta caut s apar într-o lumin favorabil . la început. Ll este un subsistem [comentariu: nu un simplu „stil”] al unei limbi. iar acestea pot deveni stereotipii de gândire. anihilându-se astfel gândirea maselor receptoare. în România.) 4.„venea” „de sus”. nu de cei care discutaser . astfel. –. fie prin secretul ori prestigiul codului de inut. se pare c –. ascunzându-se. fie prin cuno tin ele tehnocrate. se ocoleau realit i. ori critica se f cea „de jos” –. 189 . Ocolirea era deci o caracteristic marcant a acestui mod de exprimare i în fond ine tot de domeniul „minciunii”. Într-adev r. individul poate deveni pasiv: altul gânde te pentru el (în locul lui). exprimate în cli ee. într-un mod de exprimare înc insuficient analizat de lingvi tii de la noi (în orice caz. cu sens determinat în contextul unei anumite „autorit i”.3. imitate. se formuleaz în principii. dar i impuse de puterea politic sau de grup ri ori indivizi cu asemenea veleit i (chiar dac .. „stilurile limbii române”. mai ales dac este creatoare de condi ii generale nu prea favorabile pentru indivizi lua i în parte sau pentru colectivitate. dar este adev rat c nici nu ar fi avut voie s o fac – poate nici nu sesizaser suficient faptul. hiperbole). de introducere a unor structuri de gândire din afara individului.

5. de noi: «parler c’est le plus souvent commander»). mai ales nu în limba român ) economic de pild . cu atât mai mult cu cât nu au disp rut brusc toate structurile economice-politice-sociale anterioare i este firesc. deci. Multe comportamente. îns atât fenomenul ca atare. L’intelligence avant le langage. Flammarion. cultural. dar. cât i prin tr s turi cu valoare general . dar manipulau printr-un fel de adormire hipnotic . cu o genez în care pot ac iona i al i vectori. sau la CC. în primul rând. fiind cunoscute de oricine ca atare. 250 190 . treptat. i un mod de gândire.) 3 Janet. i prin al i factori – birocra ie. Observând. pres etc. morale. în febr. nu numai c mascau realitatea. de asemenea. iar citatele anterioare din presa francez .. Ll a putut juca i rolul de în irare de cuvinte hipnogene. care nu numai c min eau. deci nu mai cereau nici m car s le în elegi. în epoca ian. sau prin grupuri ale Puterii. politice. cu o frecven care nu mai aducea nici o informa ie nou .1. de unicate i valabile ca func ionând numai într-un anumit context. 5. A disp rut Ll – ca vechi forme sau chiar ca fenomen – o dat cu încercarea de înlocuire a vechilor structuri? 5. Ed. 1990: «la Fesené»). chemat] la guvern».0. stereotipii de gândire. tehnic. În contextul nostru – i nu a fost probabil o excep ie. s le interpretezi. Unele forme i mecanisme de expresie dispar. 1990 – iul. leg nat în scalda monoton a vocabulelor repetate.Clasa guvernant care se impune prin for mai ales în Statul totalitar. iar implicit de exprimare (p rând s adere la absurda idee a lui P. Unele cuvinte cap t un rol „sacru”. manipulat) ajunge. privitoare la alt regim politic. manifestat atât prin particularit i specifice unui anumit context. –. s persiste reziduuri de mentalitate.. p. dar se ad uga i alte particularit i. prin extensie. dinamica lingvistic în contextul românesc din ultimul deceniu. s le ascul i ca sunete umane. „în Est” –. c se men ineau diverse aspecte – i vom prezenta ulterior câteva exemple.2. s impun 3 (sau prin prestigiu aparent. 1936. c unele automatisme verbale au supravie uit. ar tau generalitatea acestui fenomen. Paris. Janet . Evident c nu. prin comportamente de automatism c p tate anterior (de pild : de Sus. politic. 1991. (. care doresc s arate cuno tin e speciale i care de in un cod (nu întotdeauna bine st pânit. cât i anumite modalit i concrete de realizare a lui persist sub unele forme noi. constat m. Pierre. Ele fac prizonier comunicarea i gândirea tuturora. practici – chiar principii – economice. înlocuite prin: «[mergem. ca i institu ii i promotori ai vechiului s-au men inut. c limbajul a provenit din capacitatea unui „ ef” de a se exprima «pentru a comanda» (citat i în alt loc. dar foarte rapid. S-a creat o nou Ll. Constat m.

Poli ia. pentru „examen auto”. 7] (în acela i interviu abund i alte elemente de Ll: «cet objectif politique réaliste». cât mai ales sociolingvistic. „Cultural”. prin referire la geneza i func ia lor. se confrunt în momentul de fa Bucure ti. extraordinary men]. proces. s men ion m aici i mostre din 1993. 6 febr. 1990]. apare cu sensuri sau conota ii diferite]: «meseria i deosebi i». în care. fenomen în limba român înainte de sfâr itul anilor ’40. R. «[relativ la Bosnia] il va falloir se dire que c’est moins ce qui est juste et souhaitable qui doit être promu. func ionând drept cli ee ale Ll. sau nu tiu c anumite forme utilizate azi nu existau în limba noastr . 1994 (ar putea continua): «echipa României a reu it o performan deosebit » [TV – reporter sportiv. 1990]. «rezultate deosebite» (R. 22 mai 1993]. echivoc: exceptionnel. comportamente. în aproximativ 7 minute] deosebit de … [în diverse contexte] [Radio Bucure ti. 15 iul. clasate nu atât din punct de vedere strict lingvistic. Iat i un summum: «[despre un centru de copii handicapa i] Centru care a cu dificult i deosebite» [Radio ob inut rezultate deosebite. 1996. Séguin în „Le Monde”. ocolind de fapt „zicerea pe leau”4: «o ocazie deosebit […]. «de o valoare deosebit » [TV. 1991). „va trebui s ne spunem c nu atât ceea ce este just i de dorit trebuie promovat. în 5 minute. 25 ian. c ruia.. cât ceea ce este susceptibil de a fi durabil i de a asigura sfâr itul dramei”]. a fost preluat din Ll a lui N. de exemplu «des problèmes exceptionnels posés par la réunification allemande» [pozitiv? negativ?]. «probleme deosebite» [grele? excep ionale?. „acest obiectiv politic realist”. Ceau escu însu i (care-l pronun a: déosibit de –) i este folosit frecvent (cu accentul de insisten pe prima vocal ). «(hotelul Negoiu) a reprezentat o problem 4 Am întâlnit i în Ll francez asemenea cli ee. Fosile ale vechii Ll. [un interviu în care se repet de peste 15 ori. ar merita s i se dedice un întreg studiu (pe care-l am în preg tire). 1992]. ca fosile dogmatice i de cele mai multe ori nefire ti pentru limba român . [o relatare de M.0. pentru a desprinde mai clar modul în care se denatureaz comunicarea în limba român . pentru engl. 191 . fie „foarte bun”. Voi da. «o cifr deosebit » [mare? mic ? sau diferit de –?] se înregistreaz la Satu Mare [TV. mai întâi. în cele ce urmeaz . de altfel.6. ci au fost adoptate inutil. în filmul „(Procesul de la) Nürnberg”. 6 ian. fie pentru c au r mas aspecte. Ph. Deosebit de – este un exemplu tipic. are un rol deosebit» [TV.R. Fota – ministru? – TV]. TV. 19 mai 1991]. Pentru a nu reveni la exemple din anii anteriori. Este v dit existen a unor elemente din vechea Ll folosite ca atare. 30 mai 1991]. dar i structuri ale Statului din realitatea anterioar . fie „foarte r u”. 6. fie pentru c vorbitorii din genera iile tinere sau mijlocii nu tiu cum se exprima acela i obiect.1. câteva exemple. ca un cli eu cu sens ambiguu. 31 mai 1994]. Dar deosebit (de) a devenit (preluat din epoca anterioar ) extrem de echivoc: «un deficit deosebit» [2 mai 1991. «aceast deosebit expozi ie» [?. mai ales în primii ani dup Revolu ie. cu sens vag. traducere. 1991]. «un loc istoric deosebit» (Târgovi te) [Even. que ce qui est susceptible d’ être durable et d’assurer la fin du drame» [„probleme excep ionale puse de reunificarea german ”.

Al turi de cuvinte ca: acuze.. într-un dialog purtat între doi promotori ai noului stil verbal. vizavi de. agen ii economici cum sunt numi i ast zi» (I. s-a relevat i explicit c exista con tientizarea acestei coexisten e (la care nu se renun a. derob ri. Int 1991). a comenta: adic . «din punct de vedere economic tiin ific – în limbaj direct: dac se scade produc ia cu 20 %» (P.. din jargonul birocratic (fenomene explicabile nu numai prin automatisme. «r spunde unei necesit i obiective […].. al turi de: «este un lucru constructiv». «sumamente pozitiv». ibid. îns ). 53). III. verigile. Int 1991) i altele. «situa ii deosebite [reporter. V. Coexisten a a ap rut cu mare eviden de la început. comunist ). Dar asemenea formule s-au men inut i la alte persoane. se aflau sintagme din veche Ll. I. de cli eu care poate semnifica „orice i nimic”. R. mai ales. 1991. 192 . În dialogul la care m refer. i. «a ezarea just a sarcinilor fiscale» (Constitu ia.. Au r mas. dup cum se observ din acel dialog. sau din legisla ie. I. «atitudine 5 Un lider din 1992 aprecia c I. deoarece este nu numai tipic pentru preluarea unor cli ee din epoca anterioar – i înc f r discern mânt –. Int – TV 1990). 1993).. negocieri.). TV. sau: «pre urile care pot fi practicate». dar.)... [iar reporterul intervine:] cu produse deosebite [din import?]». care evit preciz ri (subterfugiu al supravie uirii din epoca anterioar ). «a ezare a societ ii». dintre care am men ionat unele mai înainte. «s lucr m constructiv» (N. i prin faptul c diversele persoane î i f cuser educa ia exclusiv în epoca marxist (chiar sovietic -stalinist ): «s se rezolve de sus» (I. «construc iile mai deosebite [mai dificile? f r accent]» [10 mai 1994]. «interdependen dialectic între […]» (I. V. «acest proces de rea ezare». chiar când nu sunt puse). 13 aug. dou persoane din conducerea Statului (toate exemplele presupun ghilimele. TV..I] (P. «m-am trezit cu probleme deosebite». «proces de rea ezare» (P. Art. postiura (I.deosebit [grea?]». Int 1991). Int 1991). I. 30 apr. I. cum le men iona i dumneavoastr » [adic I. ini ial. dar i pentru c ilustreaz continuarea pe panta unei modalit i de exprimare simpliste. uneori subliniindu-se transpunerea de termeni: «Vechile structuri. motiva ie obiectiv »5 (ibid. restul nu e spus „direct”?). în mod deosebit. Int 1991). Cap.. R. «lucrurile deosebit de grele pe mine m atrag. anelul. «critica constructiv ». 1992]. «cu contribu ia deosebit a lui Sextil Pu cariu» […] «publicitatea a ob inut rezultate deosebite» [TV.. situa ie obiectiv . i formule ca atare din vechea ideologie (marxist . R. aceea i dat ]. sau: «pârghiile economico-financiare. Iliescu era «tributar limbajului materialist – dialectic» [în Adev. sau pân târziu: «Atitudine antagonic » (E. Am insistat asupra acestui exemplu. 3 mai 1994]». ibid.

(agentul economic) s «eu construiesc legile». «transport în comun» [alt relicv ]. cli eu ca în vechiul Stat] Am dat pentru I. 61]. sau înlocuiri doar formale fa de trecut: cf. prevéderi [pe care l-am mai men ionat]. 1992). 7]. «asigurând participarea activ la via a social [Proiectul Legii Înv mântului. persoana declarând c . «vor evolua interpre ii». într-un interviu cu E. form sintetic de enumerare cu omiterea final a copulei i. nu se termin fraze. Amestecul de cli ee din trecut i ulterioare. 1992. se ocole te. 1993]. ca platform comun […]. totul e posibil. comentat de Dinu Petrescu. 1985. 19 ian.. 1992]. noi a trebit s . I. pân i la 10 febr. celorlalte…» (1990. aducerea lor în acord cu pre urile?].. goale de sens clar. 1994. ce treb’e f cut.constructiv […] critic constructiv . primul cuvânt care-mi vine mie e profesionalism.i cedeze mica lui proprietate la colectiv . 2 iun. infrastructurile. [I. speciale?. 17-23 ian. la R. «rea ezarea salariilor» [R. «S lucr m constructiv!» [era unul dintre cuvintele-cheie. în negocieri cu lideri sindicali. strategie coerent […]. 1991]. i neclar: actualizarea. 20 oct. la fel]. «productivitatea muncii […]. grele? – R. […] alte critici constructive» (Reprezentant al i cultural » Guvernului. înv direct între […]»[TV. salt calitativ» (R. 1 iul. «s mobiliz m toate eforturile» mânt […]»[R. 15]. totul etc. 1993). ar fi bine de a g si ni te c i comune». Hurezeanu. I. 1991 – r spundeau într-o pur Ll încadrat în comunicarea prin care nu se spune mai nimic. «Condi ii reciproc avantajoase» (TV. 1991. dar i oscila iile terminologiei administrativ-birocratice actuale sunt evidente în „împleticirea” unui vorbitor plin de bun voin : «îl oblig pe micul produc tor s . «[prim-ministru. 1993). la asocia ia lucrativ . în Tin. pardon. S-ar mai putea men iona multe alte exemple de prelu ri din vorbirea anterioar sau direct reziduuri din ticuri verbale ale lui N. care le punea întreb rile – „Europa liber ”. «condi ii de munc deosebite» [periculoase?. Doi coresponden i ai ziarelor Pravda i Izvestia la Bucure ti. indexarea. 8 febr. «nivelul de instruc ie al tineretului nostru […]. Ex. prelevat în loc de prevalat. 21 dec. V. se fac lapalisade: «Se face atâta propagand împotriva tratatului c nu se mai…[…]. de pres . ( i în anul 2000). 13 febr. organele de Stat […]. nr. se repet . I. în toate sectoarele […]. asigurarea unor pârghii adecvate […].. 3 mai 1993]. TV. «dac cred c exist o anumit tendin sau o rea-credin în – n-a putea s 193 tiu». «Senatul cere Guvernului. 17 mai 1992]. «s ne gândim la o a ezare a [salariilor?]» [R. 20 apr. frecvent în «Epoca de Aur»]. dar n-a vrea s acuz pe nimeni de lips de profesionalism». nu cu î]. «nu. este o interdependen s n tate. 2000]. 2000. intreprinderi [cu i. «nu sunt spectator român tie c [formul totalitar ]. c a a se cheam acum» [în Ex.. 30 apr. Ceau escu: experen [Conf.. «realizarea i transpunerea în via a» [p truns i la „Europa liber ”.

se constat „teama” de unele cuvinte „din trecut” i. Prin urmare. Apoi. „persecuta i” termeni ca Semantica sau Kibernetica [sic. Ea ar p rea c provine i din opozi ia fa de „vechi”. în mare m sur prin folosirea fie a unor termeni str ini (adopta i în diverse „adapt ri” fonetice. «felul în care este tratat omul superior». la Radio (în emisiunea „pentru sate”). «Se pare c au acceptat ideea c au fost p c li i. 194 . S-a întâmplat un fenomen asem n tor mai ales la începutul anilor ’50. 6.1. tendin a de noutate cu orice pre . procese. cu K]. înlocuite cu altele. care ar fi purt toare ale unor calit i. dar putem s le consider m ca atare: «ajutând cu adev rat la înflorirea i dezvoltarea culturii i literaturii române». biseric . în februarie 2000. pentru c aceasta însemna «proprietatea Statului». probabil. când anumi i termeni erau prohibi i. Ceau escu la comemorarea Luceaf rului”. ca reprezentând realit i din veciul regim. de la începutul anului 1990. Vasilescu (1993) a „cules”. dar se va întâmpla […]. dar trebuie s avem r bdare [este un slogan pe care-l auzim frecvent i azi – comentariu TSC]. evitându-le pe primele ca pe „piaz rea”: de pild . Aceasta s-a manifestat. «Fiecare ziarist. i-l înlocuie te cu Societate. i un substrat mai adânc: înlocuirea unor termeni cu al ii deriv nu rareori i din sentimentul tabu-ului. sau Dumnezeu etc. din lucr ri ale «unor candida i la Facultatea de Litere din Bucure ti». pentru c nici Asocia ie nu este „agreat” (dar i cuvintele adoptate acum pot ascunde „minciuni” ca i cele folosite „înainte”.[…] n-a putea ti […]. i sunt înlocuite cu altele. Este interesant c i ast zi unele cuvinte sunt evitate. (. mi se pare c este […] nu tiu ce statut are […] înc nu s-a întâmplat. toate nu pot fi n scute imediat […] nu pot fi implementate imediat […]». important fiind „ce se pune” în acele cuvinte).. al credin ei (subcon tiente) într-o for aproape magic a cuvintelor. fiecare î i face meseria acolo unde lucreaz ». 3]. infra. «împrejur rile sunt cele care contribuie la stabilirea t riei de caracter a individului». Neofilia verbal este un aspect specific al noii Ll. 1987. o fost „cooperatoare” evita cuvântul Cooperativ (de i s-a i precizat c exist „Cooperative” i în Occident). ei desemnând – ca false „unicate” în mentalitatea unor persoane lipsite de suficient cultur – nu numai un curent de gândire. în anii ’80.. deoarece î i men in acela i statut de „unicate”. cruce etc. «Eminescu nu este decât un luceaf r ce a luminat profund i continu s lumineze i ast zi capodopere» [a se vedea i «Mesajul» lui N.2. dar se pare c –». M. Exemplele nu sunt prezentate ca mostre de Ll veche. de asemenea. îns are. «Camil Petrescu reprezint o figur aparte în cadrul nuvelisticii i publicisticii române ti». obiecte. ci i for a acelui curent: erau. am mai spus. de pild . «ni te cli ee rostite de „profi” rutina i care dicteaz comentarii i le cer elevilor s le înve e pe de rost». Cap.) 7. acestea putând fi înlocuite sau f cute s dispar odat cu folosirea altor cuvinte.

„neini iate”. originile difuz rii multor asemenea termeni a fost în pres în Parlament). Munt. poluând litoralul Alask i. dar i complexe de inferioritate din cauza unei culturi reduse. iar firma Exxan a dat desp gubiri – N. iul. ne implementam i noi de ni te bani buni.]. «pe m sura escalad rii unor fapte» [D.. inclusiv ai unui limbaj „liber” sau „eliberat” – dar în mare m sur împletit cu complexul de infatuare amintit. S. Cap. bodigarzii.]. fie a unor termeni „tehnici”. din coduri de specialitate dar în comunicarea pentru „marile mase” i deci adresat unor cercuri largi. dar gre it). în contrast cu un regim care nu încurajase. «cu el începe buclarea implement rii pachetului de legi» [L. inculturii. dolari.. 15 aug. adesea. chiar echivoc folosit: implementa(re) (în mare parte. ci i unei tendin e de mascare a ceva (de n-ar fi 195 . îns f r ca aceste reac ii s par a tulbura pe promotori i pe imitatori. Dijm. Marinescu. mai pe larg.. mai ales în ultimii ani. Dar la snobismul evident se adaug semidoctism ilustrat prin faptul c i. un nu pu ine dintre aceste forme v desc cunoa terea insuficient a înse i limbii str ine respective (cuvântul este introdus în contexte inadecvate. grafice). înv area lor).. 1925. V.. Atunci au început s se difuzeze: derula(rea). eventual este tradus. 2. 18-24 iun. someul etc. sau pachetul de legi [mul i telespectatori. C. sau acelor complexe de infatuare-inferioritate. ca i a limbii române. someul» [TV – Reporter de neofilie – sau în orice caz de a fi reprezentan i ai i Marinescu. «tip de desant comunist» [Zig-zag. mai ales engleza.. sau discu iile [. nr. dar la care nu se renun . fire te» [un super-tanc petrolier «a deversat» petrol. nep sare fa certa tendin de adresan i. antamarea discu iilor [. 1990]. cu infatu ri „tehnocrate”. Iat termenul devenit „celebru”. preluat direct din limba respectiv .. E ichierul politic (C. sau într-o condescendent „românizare” str in limbii noastre (vezi. 8 sept. în Ex. În aceste cazuri. demonstrarea unor cuno tin e (mai ales a unor limbi str ine.morfologice. de i este vag. Int. are inte te „epatarea”. î i puteau închipui pe bie ii parlamentari împov ra i sub greutatea unor „pachete” enorme]. Din aceea i tendin „noului”. 1991. Faizant]. 1990]. auzind sintagma. «(glum ) Dac România ar fi fost în Alaska. sau Executivul [TV. vezi i caricatura lui J. 1990]. sponsor etc. Stat de drept [nu se tia bine ce însemna – nici pân «obstruc ioneaz acum nu este clar –. 1990). 7.. deoarece nu se cunosc posibilele corespondente. neofilia nu mai este doar datorat snobismului. Astfel au fost pu i în circula ie termeni (sau simulacre. nu rareori primi i i cu atitudini ironice. 8]. pocite). 9 sept.2. Infatuare evident . dar i buticul.]. TV. 1991]. care se voia mascat prin asemenea stratagem (când nu era i de manipulare prin miza pus pe cunoa terea insuficient a termenilor de c tre adresan i). 1991). 24. pe care-l voi mai men iona. 1991. 5) – ca manager. au fost imediat introduse în noua Ll cuvinte dintr-o limb str in nu numai netraduse. De exemplu: «mecanism de implementare» (14 iul.

posibilitatea de decriptare nefiind oferit receptorilor „de rând” nici prin contexte clare – sau se ofer . echivoc. «repriza secund » [în reportajele sportive.. I. neprecis.R.Dijm. pe de alta direc ii punctuale. «dezamorsa(re) [. N. Rezultatul a fost.... R. R. al extremei neofilii gre ite sau al „creativit ii” liber-baroce: «Restul [. 1991). pronun are „francizat ” – I. Int 1991].]. (vom reveni asupra acestui ultim aspect.. reporter TV. (pe întreg) întinsul rii. 1990].. «în teritoriu» [la R. TV. I. au repetat nu numai formele ca atare. R. porta-vocea [idem]. transformarea a numero i asemenea mon tri lexicali în cli ee. a se petrece.R. 1991]. la TV. iun. 1990]. reportaj 23 iun. unii scriitori. probabil...] melanjat» [P. sunt. 7 febr. Int TV. Ung. Int 1990]. Int 1991].. Sau altele «Mi s-au adus acuze» [D. 1991. D.decât propria incultur ) i chiar de în elare a adresan ilor. Exemplele îndeosebi din anii 1990-1991 sunt menite s arate cum s-au difuzat înc din primele momente cuvinte uzitate i ast zi.. „tehnici” etc. 1991]. c tre?. ori nu mai sunt frecvente): derulare. i al ii. «s concedem c » [C. magnanim.].. În elegerea este complet blocat deseori. Int la TV. I. 5 iun. e].. Graur etc.. 15 aug. atenueaz „acuza ia”]. «schimb rile economice ce se vor derula» [V. mai ales în buletinul „Meteo” – în locul tradi ionalului ar . postitura [postura. St nculescu. «insulta trebuie retorcat » [P. la început. 5 iul. 8 sept. «[Ce pot face ei (primarii de sector) vizavi de Prim ria Capitalei?]» [R.. «finalizate cu» [devenit foarte frecvent în 1991].. St. Atunci s-a „înfipt” vizavi de – [ i scris ca atare]: «vizavi de ni te evenimente» [P. s-a r spândit. deci o redundan absurd .]. ziari ti. «Pe de o parte direc ii generale.]. pegra [P. «au fost mult derobate [.. concrete» [L – A. R. 24 iun. 65. prin repetare i difuzare. demara o discu ie» [Marinescu. 1991).R. a derula (în loc de desf urare. a se întâmpla) care au intrat în sitagme bizare ori ridicule: «(opera iile de) contabilizare s-au derulat» (TV? 13 iun. 196 . «s existe o concertare» [P. a c ror semnifica ie este neprecis sau este gre it în eleas . nr. cuvinte care au devenit obsedant-deranjante (unele au disp rut. 1990]. «încas rile se vor derula» (TV. probabil c mul i îl adopt prin asociere cu punct. «locul secund». care nu au cum s fie la curent cu diver ii termeni str ini. Ev. «guvernul nu a concedat» [L. «pre urile care pot fi practicate» [P.? în compara ie cu?. Int 1990. «sumamente pozitiv» [P.. Int 1991]. I. abstract. Int 1990]. ci fenomenul însu i. «aliniamentele revistei» [I. iun. Dintre cele mai frecvente. Încuraja i. 2000. reporteri etc. net încadrabil în Ll). R.. în Zig-zag. Int 1990]. Mih. «ne derul m la culesul tomatelor» [!-TV. de i este preluat din englez ]. 1990]. 1991].] au generat derob ri» [I. pe lâng cele men ionate mai înainte.. fa de – în ce sens?]. Int 1990]. 22 iun. sau chiar ridicul : «anelul capacit ii» [=veriga? Inelul? P. un sinonim care nu face decât s arate inutilitatea termenului str in. neclar]. «a denegat unele drepturi netede» [P..

«cedeaz ingerin elor» [D. este un fel de „crea ie” prin cotaminare.. desigur. Ev. 197 . din limba de origine. R. Gr. abstinen .. boutique [au „izbit”. pentru mul i care nu cunosc sensul special din Fr. 22 iunie 1991]. de pres . este know how. Ev. «sume exorbitante concedate unor privilegia i de grup» [P. înc p ânare?]. apr. parapluie sau Engl. care acum se pare c este înlocuit cu consultan ] «serviciu de consulting» [reclam a ziarului Ex. Mih. care nu comunic sensul exact. «propria-i diablerie» [D. scriitor]. Iat i traduceri ad litteram. Int]. i mai ales în primele etape dup 1989. I..«resuscitare real » [idem]. decât cel anterior. «a surmontat-o» direct asupra educa iei» [P. «lucrurile s-au petrecut de aceast manier » [L. gre eli care par „perle” imposibile în realitatea actual (chiar de acum 9-10 ani): «insiguran a unui loc de munc » [S.. 1989 avea sensul special de „magazin pentru str ini – cu vânzare pe valut ”]. apud Gh. de ce s nu se spun . «acest pre nu încape în judecata mea» [idem]. cum lam auzit. se dovede te i o cunoa tere insuficient a limbilor str ine din care s-a crezut c se adopt cuvântul – i atunci. adesea.]. «cu obstinen » [I.]. «o inciden responsabilitate» [idem]. nouhau [folosit oral. al turânduse. multe „privatizate”. române te. de exemplu. «un ins cultivat i dexter hipercompetent» [1991. din 18-23 iun. 1991]. obstination i Ital.Dijm. probabil. scriitor]. unele. «au decopertat totul [. 15 aug 1991]. de exemplu. Noua Ll a c p tat. [a p rut bizar. în textul scris). «preferând trivialit i» [real? în filmul «Pia a Universit ii»]. fiecare se exprim a a cum crede» [TV. Cs. între Fr. D. N stase. Constantin – 1991]. Jeunes loups. «aceste drepturi mi le poate revendica» [cu sensul „mi le poate da!” – TV. Gi. prelevare [prevalare]. 27 apr. în aceea i fraz .. P turi. Int TV. la început. obstinazione. pe shop. 1991]. 1991. elemente noi. corect. 13 nov. În sfâr it. Ev. conota ional. o lips » [Minist. 1991]. care înainte de dec.]. în comportamentele ei. firmele. umbrella: «cu umbrela american » [A. plus Rom. 1991]. 1991]. pu ini cunosc contextul din via a social-politic francez : «lupi tineri i bi ni ari» [Fr. sunt ortodox» [P. Unele calcuri dintr-o limb str in dep esc adoptarea de „simple” cuvinte i duc la deform ri sintactice sau combina ii morfo-sintactice gre ite ori de-a dreptul la erori din toate punctele de vedere: «de i nu practicant. i caracteristicile unui stil baroc mult mai incongruent. «o abominabil [reporter TV. deoarece. Conf.]. TV. 1991]. înlocuind. «aceasta este un manc. de c tre acela i vorbitor (sau autor. kik] etc. relativ la tineri politicieni sau oameni de afaceri care se lupt prin orice mijloace s parvin sau chiar se lupt pentru „Putere”] sau derutantul.. atunci – apoi lumea s-a „obi nuit” cu termenul str in.. 1991]. Chic [firma unui mic magazin în centrul Bucure tilor – pronun at.. «alegerile s-au def urat de o manier » [P.

adesea ridicule. TV are un rol sporit în aceast perioad . «impracticabili bonzi [. îns . utilizare.. de argou: «îndesind insultele» [al turi de retorcat sau de denegat – P. fie sunt imitate de mase. în realitate se petrece o „impunere” prin frecven a prezent rii acestor elemente verbale. «metehne decizionale». în absen a vechilor mecanisme i motive de impunere sau de triere („Îndreptare” oficiale). Sunt cli ee care au nu numai un sens vag. ca veritabile automatisme de supunere fa de „autoritate”. str ine limbii române. sau prin prestigiul de inut de factori ai Puterii politice sau de persoane care au c p tat valoare de „personalit i”. astfel. mai dezl n uit decât oricând. d inuind i în noul regim politic. În ceea ce prive te frecven a. dar.) 9. al turi de impostur (imita ia intrând în joc i prin asocierea cu aprecierea pozitiv „a modei”) – atât la promotori cât i la „beneficiar” (care imit de fapt un stil declan at de diverse „Puteri”. sau prin for area la înv area lor din motive politice. dar mascând. „tehnocra i”. 1990]. împov rând redundant comunicarea. «a festivismului p gubos» (vom relua detalii asupra acestui stil în Cap. aceast imita ie este „voluntar ” numai în m sura în care nu este provocat de dogmatisme ale grup rilor politice din care face parte o persoan . i cuvinte neao e.. un rol de prim ordin îl au mass-media. a) Nu orice cli eu (termen cunoscut înc din manuale sau tratate de stilistic mai vechi) este un element de Ll.).] c erau parteneri într-un joc de bambilici». Majoritatea noilor forme – foarte multe preluate direct din limbile francez i englez –.. insisten (dintre mijloacele de comunicare în mas . „Libertatea” neofi ilor a dus i la un stil baroc. În noul context se adaug aparenta explozie de libertate lingvistic a stilului de exprimare. În concluzie. în fond. familie. al unei persoane sau grup privilegiat (de speciali ti într-un domeniu. ca i un anumit snobism. birocra ie. mult în „strad ”. (. Dar chiar în cele mai bune cazuri. 7). prin preluare.] murd ri i de [. în acela i timp. în noile condi ii social-politice. presa este enorm amplificat . fie apar/dispar caduc. Ll se difuzeaz prin imita ie neobligatorie. partide cu o ideologie dogmatic etc. în anumite medii mai ales. iar discu ia politic p trunde... uneori triviale. inclusiv de mijloacele de comunicare în mas ). Câteva preciz ri se impun.provenite din neofilie (greu de în eles).. Totu i. semidoctismul sau chiar o incultur infatuat . în fond. locuri publice). ori prin prestigiul unei institu ii. „tocit”..] în cel mai jegos sens». în final. împiedic o comunicare bun sau cel pu in în limitele „normalului”. de „neobligativitae”. au un caracter dogmatic i s-au impus în mod aproape obligatoriu prin frecven a lor. «atunci au realizat [. ci. Ev.. sau prin folosirea oficial . invadeaz limba român ca excrescen e frapante.3. sau de o abil manipulare. b) 198 .

Suhrkamp. p. în mare m sur au func ie de manipulare.) 6 Ehlich. Ed. Sprache im Faschimus. i Ehlich6). Konrad. (. sunt centrale conota iile (cf. Frankfurt. 168 199 . c) Sensul lor de obicei mascheaz realit i. d) Prin aceasta.. în favoarea celor care le pun în circula ie.Adesea. 1989.. Acestea sunt cli eele din Ll.

Procedee specifice. Structura elogiului. Oratorul. elocin a politic . academic .III. Organizarea discursului : exord. Elocin a barei. 200 . Tipologia elocin ei : judiciar. parlamentar . Tehnici i conven ii. deliberativ. a amvonului. nara iune. Argumenta ia. respingere. demonstrativ. perora ie. diviziune. militar . Legile polemicii civilizate. confirmare.

texte ap rute 1950 (semnate de Curtius. interesat de perenitatea spectaculoas a acestei „ancienne Rhétorique” în cadrul seminarului inut. consol m. În aceasta const . î i l rge te treptat teritoriul incluzând sfaturi cu privire la 201 . cea pentru ziua de na tere. dar i a repertoriului terminologic aferent este extraordinar dup i texte citate în bibliografie sau reproduse în antologia de fa . în Literatura european i Evul Mediu latin. bineîn eles. prin 1964-1965. o probeaz . Pelerman. retract m. spre una dintre temele centrale din orice sintez dedicat retoricii: tipologia elocin ei. genurile discursului sunt: deliberativ (propriu dezbaterilor politice). clipele antice. astfel încât Quintilian avea. Chr. a varia iunilor pe teme fixe. cu observarea.). în cazul retoricii. demol m. prin chiar aceast enumerare.”. Foucault. “începând cu epoca elenistic ”. cuvânt rile “fastuoase” de laud a zeului. când ne plângem. Barthes. Restrâns de greci i romani la domeniul politicii (pace.Antoaneta T N SESCU ORDINEA DISCURSULUI Rezisten a acestui sistem teoretic. Începând cu Aristotel (384-322 î. P im. ne exprim m vreo p rere?”. care fixeaz o mai veche clasificare apar inând lui Anaximene (585-525 î. cu mici varia ii sinonimice de tipul demonstrativ = laudativ = epidictic. Chr. oc râm. Iat -l pe Roland Barthes. Cum ar fi constatarea urm rilor pe care le are retragerea elocin ei juridice din prim planul aten iei o dat cu ceea ce. adic la mai bine de 20 de secole de la clipele încep toare. retorica panegiric incluzând i alte specii. Vasile Florescu). încuraj m. discursul de consolare. astfel. omului în genere. experien valorificat dou decenii mai târziu în L’aventure sémiologique (Éditions du Seuil) din care am preluat un capitol edificator pentru în elegerea filia iei dintre retorica de acum i cea de demult. adic . odat intrat în func iune. texte din dic ionare de specialitate. cum ar fi “ora ia funebr . felicit m. inflexibila fidelitate fa de sine a retoricii pe care o anun am. suveranului. genul deliberativ. dar i cu regretul c . poate. în sfâr it. demonstrativ (laud /blam) i judiciar (ap rare/acuzare). treburile interne ale cet ii). mustr m. cea de nunt . A a vor fi preluate de toate textele clasice i contemporane. în deschiderea prezentelor fugare însemn ri. cuvântarea de salut. cea de felicitare etc. Fenomen paralel cu importan a “mult mai mare” pe care o au. Curtius nume te “n ruirea libert ii grece ti i romane”.). r zboi. dreptate s se întrebe „în care gen de cauze vom crede c ne g sim. Deci. la prestigioasa L’École Pratique des Haute Études. triada deliberativ/demonstrativ/juridic nu este lipsit de rigiditate. aducem mul umiri. facem rug min i.

de Al turi de triada deliberativ / demonstrativ / judiciar. genul deliberativ cerceteaz viitorul. Cu cât chestiunea e mai serioas i intereseaz mai direct auditorul. supra-individual (str mo i. evenimente ale trecutului. onorabil / ru inos . Aici. f r eludarea. corectitudinea i în elepciunea lui.m. Dar i panegiricul. exordul este de regul scurt (Aristotel consider c se poate începe cu opinia celui ce sus ine ideea contrar ). Ap rare / acuzare. apartenen a la institu ii importante în via a unui popor etc. pe semnifica ia mai larg . Am folosit-o în capitolul Studiu de caz. E foarte important. autoritatea moral model de autentic credibilitate. demonstra ia e victorioas . Implic luarea în considera ie Quintilian) a chestiunilor de drept (de jure) i a celor de fapt (de re). i publicul aflat în sala de edin armonizarea preciziei.a. e foarte important de cunoscut universul de a teptare al auditorilor pentru a vedea adeziunea sau reac ia contrar la un elogiu / blam. stilul „simplu” nu mai e suficient. a faptelor. cu atât mai mult retoricienii contemporani ce manevreaz sondaje de opinie la zi. cel prezent. atrage aten ia înc Aristotel.). Trebuie str lucire. Succesul pledoariei depinde de probe solide i ra ionamente juste. i pe procurori. Timpul e. stilul e mai bogat în idei decât în figuri retorice. În consecin . bog ie. pentru c oratorii blameaz sau elogiaz evenimente contemporane. cuprinde segmente precum: elocin a politic . argumentele sunt extrase din trecut i vizeaz viitorul. îns . arbore genealogic. importan a dovezilor aduse în sprijinul ideii hot râtoare. în care criteriul tematic este decisiv. opinia public . dar. simplit ii cu amploarea i diversitatea procedeelor retorice. a „barei” (judiciar ). i perspectiva critic cer argumente doveditoare: situarea celui portretizat într-o filier onorabil . Argumenta ia se bazeaz pe exemple concrete. bine / r u. succesul sf tuitorului depinzând direct de felul în care reu e te s se impun el însu i ca Genul judiciar. militar . o alt propunere de ordonare a discursurilor oratorice. a indicilor formali. Cum orice deliberare presupune momente de îndoial . în genere.d. tablouri frapante. deseori. eventual pentru colectivitatea na ional (avertizeaz investigheaz i interna ional .ce e util / inutil. academic . a amvonului). clarit ii. i pe avocatul p r ii adverse. Just / injust. La fel. a „scaunului” (sacr . ac iunilor. Tactici i strategii menite a convinge i pe i judec tori. accentul pus pe însu irile suflete ti (cele fizice sunt rar men ionate i numai dac semnaleaz virtu i morale). Laud / blam. i în scopul convingerii ascult torilor e a oratorului. 202 . Figura central : prosopopea. Genul demonstrativ. realiz rilor. noble ea unei profesii. cu atât mai pu in trebuie apelat la „ornamente” stilistice str lucitoare. parlamentar . utile i necesare.

Ajungem, inevitabil, la textul discursului, pentru a constata,

i aici, rezisten a

magnific a formulei de alc tuire propuse i experimentate de fondatorii retoricii, validate de vremurile ce vor urma. Este o imagine esen ial , deopotriv a unui mod de gândire general valabil, dar i a unei mentalit i ce poate fi datat i în eleas circumstan ial. Astfel, Corax utilizeaz pentru întâia dat forma tripartit a discursului (introducere, nara iune, încheiere) iar, cu experien a a câtorva secole de teorie i practic retoric , iat -l pe Cicero (106-43 î. Chr.), validând analogia simbolic între ordinea discursului i cea a lumii: „natura ne înva câte p r i trebuie s aib discursul. Urmând legile naturii, trebuie s prepar m spiritul i s nu intr m brusc în subiect. S alegem probele juste. S punem o concluzie discursului.” Ordinea organic , asumat de Aristotel, în Poetica, 8, 30-35: „A adar, dup cum în celelalte arte imitative unitatea imita iei reiese din unitatea obiectului, tot a a trebuie ca i în subiect, deoarece e imitarea unei ac iuni, aceast ac iune s fie una i întreag , iar p r ile s fie îmbinate în a a fel chip încât, dac se mut sau se taie una dintre ele, întregul s fie schimbat i zdruncinat; c ci ceea ce poate fi ad ugat sau nu, f r urm ri însemnate, nu face parte din întreg.” În sfâr it, al tur m înc o m rturie din Antichitate: ordinea este singura capabil a salva discursul de neb nuitele primejdii ce-l pândesc iar tabloul pictat de Quintilian (35-95) nu este lipsit de patetism. În absen a ordinii, discursul devine ca o nav f r c pitan ce merge spre aventur , ca un c l tor care se r t ce te noaptea în locuri necunoscute, ghidându-se dup hazard i nu dup un plan bine gândit. Identificând în hazard una dintre neb nuitele primejdii, Quintilian elogiaz , în primul secol cre tin, func ia vindec toare de nevroze a ordinii. Numai c , printr-o simptomatic inversare de optic , dup aproape 2000 de ani, ordinea nu mai tempereaz ci, dimpotriv , incit nelini tile pline de primejdii pentru retoricianul modern. Cel pu in a a m rturise te Michel Foucault, în Ordinea discursului, prelegere inaugural rostit la Collège de France, la 2 decembrie 1970: „Sunt mul i, cred, cei care au o asemenea dorin de a nu trebui s înceap , o astfel de dorin de a se g si de la bun început de cealalt parte a discursului, f r a fi nevoit s considere din exterior ceea ce ar putea fi în discurs singular, redutabil, malefic chiar. Acestei nevoi atât de comune, institu ia îi r spunde la modul ironic, fiindc transform începuturile în momente solemne, le înconjoar cu un cerc de aten ie i de t cere i le impune forme ritualizate, ca i cum ar vrea s le eviden ieze mai bine. Dorin a spune: nu a vrea s fiu nevoit s intru eu îns mi în aceast ordine primejdioas a discursului; n-a vrea s am de a face cu ceea ce este tran ant i decisiv în ea. A vrea ca aceast ordine s fie în jurul meu ca o transparen calm , profund , indefinit deschis , în care ceilal i ar r spunde a tept rii mele i din care ar 203

ap rea, unul câte unul, adev rurile; n-ar mai trebui decât s m las purtat , în ea i de c tre ea, ca o epav fericit . i institu ia r spunde: nu trebuie s - i fie fric s începi; suntem cu to ii aici pentru ai ar ta c discursul este în ordinea legilor; c veghem demult asupra apari iei sale; i c i sa f cut un loc care-l onoreaz , dar îl dezarmeaz ; i c , dac se întâmpl s aib o anumit putere, de la noi i numai de la noi a primit-o. Dar poate c aceast institu ie i aceast dorin nu sunt altceva decât dou replici opuse unei aceleia i nelini ti: nelini tea cu privire la ceea ce este discursul în realitatea lui material de lucru vorbit i scris; nelini tea privind aceast existen tranzitorie destinat , f r îndoial , dispari iei, tergerii, dar potrivit unei durate care nu ne apar ine; nelini tea de a sim i sub aceast activitate – în fond, cotidian i cenu ie – puteri i pericole pe care de-abia le putem imagina; nelini tea de a întrez ri lupte, victorii, suferin e, domina ii i servitu i ascunse în atâtea cuvinte tocite de îndelungata lor folosire. Ce este, a adar, atât de periculos în faptul c oamenii vorbesc i c discursurile lor prolifereaz indefinit? Unde este, deci, primejdia?” A reveni, îns , la structura discursului, stabilizat în Antichitate la 6 sau 5 sec iuni, edificiu, nu suma aritmetic a p r ilor sale. Ideal al construc iei atât de iubit de individul clasic, arm în lupta sa cu haosul, neorânduiala, hazardul. Exord. lat. exordium (început). În elin , prooemium (preludiu). Termeni pân la un punct analogi: prolog, introducere, preambul. În direct leg tur cu cele discutate pân acum trebuie evocat observa ia lui Aristotel, din Retorica, referitoare la exordurile discursurilor judiciare care, formal, joac acela i rol cu prologul operelor dramatice, cu preambulul poemelor epice i preludiul muzical. Adic , „privire general asupra subiectului tratat, a a încât se vede de la început despre ce este vorba i spiritul nu ne r mâne în a teptare, c ci indeterminarea ne însp imânt ”. Aceea i spaim de indeterminare (pân la un punct, un alt nume al hazardului) evocat nu demult. i totu i, cum se explic prezen a prologului teatral pân la Shakespeare i dup el (Coleridge spunea c „Shakespeare prefer a teptarea surprizei”), a preludiului muzical i a exordiului oratoric pân în zilele noastre, când hazardul i intedeterminarea nu mai contrariaz pe nimeni dac ar fi s ne gândim c Werner Heisenberg a fost distins în 1932 cu Premiul Nobel pentru Fizic tocmai pentru descoperirea rela iilor de indeterminare? Nu ne r mâne decât s înregistr m interesul pentru momentul exordial manifestat de un teoretician ca Roland Barthes, ce distinge dou momente alc tuitoare: 1) încercarea de seducere a publicului (captatio benevolentiae) în func ie de natura cauzei i de opiniile, credin ele ascult torilor cu privire la subiectul ales; 2) partitio – anun area planului discursului. Ca i interesul pentru acela i moment exordial manifestat, de 204

aceast dat , de un orator. Este vorba despre Marc Fumaroli, ales membru al Academiei Franceze dup moartea lui Eugen Ionesco. Noul academician î i începe astfel Discursul de recep ie, rostit la 2 martie 1995: „Domnilor, acest ritual al pragului pe care sunt invitat s -l îndeplinesc ast zi este redutabil. E nevoie de exerci iul întregii umilin e pentru a îndr zni s i faci auzit glasul sub aceast cupol , în fa a domniilor voastre”. A adar, umilin a (modestie) din partea oratorului, seducerea (flatarea) ascult torilor i rezumatul pe scurt al discursului ar fi, din punct de vedere teoretic, grila minimal de alc tuire a exordiului. Spun, din punct de vedere teoretic, c ci în practic , din varii motive, accentele pot fi altele în func ie de circumstan e. Oricum, se recomand un stil lipsit de artificii i digresiuni, un început simplu i natural, concentrând idei multe în fraze pu ine. Cum tracul începutului este bine cunoscut, unii comentatori recomand scrierea exordiului dup încheierea redact rii întregului discurs. Idee eretic , în viziunea lui Quintilian, ce o respinge, firesc, cu indignare: „Nu aprob ideea c exordiul trebuie scris la urm . Nici un artist nu începe un portret sau o statuie de la picioare”. În aceast direc ie, îns , op iunile nu pot fi decât individuale i experien a scrisului modern pare s -l contrazic pe Quintilian. Propozi ia lat. propositio. Exprim pe scurt, clar, precis (uneori, pe puncte) subiectul discursului i, împreun cu diviziunea (parti iunea) configureaz planul alocu iunii. „O bun diviziune face întregul discurs luminos i clar”, sus inea Cicero, dup ce Platon decretase: „Trebuie privit ca un zeu cel ce tie bine s defineasc i s divizeze”. Dac

Aristotel o aprob , iar Quintilian o asemuie te „bornelor militare” care clarific itinerarul i dau curaj c l torului, Curtius nu o enumer între p r ile discursului, semn c ne g sim în fa a unei probleme în litigiu. Argumente pro: diviziunea neteze te drumul discursului i atrage aten ia ascult torilor asupra desf ur rilor viitoare. Argumente contra: insisten a analitic poate obosi un public neatent i în loc s clarifice, nedumere te, dup cum dezv luirea punctelor viitoarei expuneri poate sc dea interesul general, ucigând farmecul spontaneit ii i al neprev zutului. S-ar putea, îns , ca privit dintr-un alt punct de vedere, aceast istoric disput s - i înte easc semnifica iile. Iar acest nou punct de vedere ne este furnizat de chiar Retorica general a grupului de la Liège (Jacques Dubois este, în ordine alfabetic , primul dintre autori), carte care, cum se tie, apare în 1970, adic la dou milenii distan de controversa antic . M refer la capitolul Autocorectare i redundan , a c rei tez merit a fi amintit : „Se tie c , la toate nivelele sale, limbajul e redundant, cu alte cuvinte se repet . Aceast costisitoare practic e menit s asigure mesajelor lingvistice o anumit imunitate fa de erorile de transmisie. Procentul redundan ei globale a limbajului scris a fost m surat : el ar fi, pentru franceza modern de 55%. Aceasta înseamn c dac se suprim la întâmplare 205

55% din unit ile sale de semnifica ie, un mesaj ar putea fi totu i în eles. Aceast proprietate a codului e numit autocorectarea erorilor. Procentul de redundan e variabil în func ie de tipul de mesaj (jurnalistic , eseu, poezie...), dar e cunoscut în mod intuitiv de to i vorbitorii limbii”. Evident i de cei care ascult diferite feluri de mesaj, discursul oratoric fiind unul dintre ele. Pe scurt, noutatea vechiului, mai exact, disponibilitatea structurii retorice de a fi integrat unor perspective de ultim or , ceea ce echivaleaz cu regândirea, revizuirea, reformularea datelor tradi iei. Nara iunea fr. narration, lat. narratio. Plasat , în genere, dup exord, înainte de confirmare. Fundament al argumenta iei. Cicero consider c nara iunea trebuie s fie clar , concis , verosimil . Nu altceva spunea, în 1675, Boileau, în Arta poetic : „Fii viu i grabnic în nar rile tale”. Dar, insist Quintilian, sacrificarea detaliilor nu trebuie s duc la obscuritate, întrucât „concizia nu trebuie s fie lipsit de elegan ”. Iat c interesul pentru nara iune este înc viu la un semiotician ca Roland Barthes care vede în aceast form de diegesis o expunere persuasiv a faptelor, caracterizat prin concizie i func ionalitate în sensul c nu e deloc dezinteresat , ci se afl în serviciul direct al confirm rii, preparând argumenta ia (semina probationum). Confirmarea lat. confirmatio. Dovedire, probare, argumentare. Expunerea argumentelor, valorificarea inteligent a probelor, idei puternice, expresii pregnante, triumf al elocin ei. Cicero: „când îmi aleg probele, prefer s le cânt resc, nu s le num r.” Selec ie i evaluare, opera iuni în întregime în puterea celui care vorbe te, dând m sura abilit ii, talentului s u. C ci, nu întâmpl tor, în finalul C r ii a VI-a din Arta oratoric , Quintilian preciza: „M mul umesc doar s spun c nu numai în arta oratoric , dar în orice împrejurare a vie ii, nimic nu este mai important decât iscusin a. C f r ea este inutil transmiterea celorlalte precepte /.../ Îns i adaptarea discursului la locuri, împrejur ri i persoane ine de aceast calitate.” Iscusin , deci, procedee formale, conven ii, re ea stabil , ideal invizibil , de reguli care sus in din interior construc ia discursului. Armonie, echilibru, modera ie. Quintilian: „Îns i abunden a s aib m sur . C ci f r m sur nimic nu poate fi nici l udabil, nici folositor. Str lucirea despre care am vorbit s aib o inut demn , iar inven iunea gust. Deci, totul în discurs s fie mare, nu exagerat. Sublim, nu abrupt. Curajos, nu temerar. Sever, dar nu trist. Grav, dar nu greoi. Vesel, dar nu luxuriant. Pl cut, nu neînfrânat. Grandios, nu emfatic. i, în general, cea mai sigur este calea de mijloc, fiindc în extreme const gre eala”. Sau, în termeni poetici, Aurea mediocritas (Horatiu, Ode II, 10, 5), aurita cale de mijloc. Ideal ce a cunoscut numeroase revizuiri, cea mai recent fiind din perspectiv 206

postmodern : deconstruc ie, fractalitate, fragmentarism. Dar, cum aceste din urm inten ii se afl înc în curs de elaborare, s revenim la idealul formei organice sus inut de teoreticienii clasici. Organizare, nu al turare, ordinea ca m sur a frumosului, construc ia discursului sem nând cu cea arhitectural , muzical , teatral , iar, dintre tiin e, cu cea a logicii. În Scrisori despre logic lui Hermes (1986), Constantin Noica propune prin dou metafore dou înf i ri ale raportului parte / întreg. Deci, logica lui Ares: partea nu are intimitate cu întregul, nu îl exprim , e un simplu caz statistic al întregului. i logica lui Hermes: partea nu e element statistic al întregului, e o interpretare a lui, îl reflect . Cam a a gândise demult i Quintilian: „P r ile s fie puse la locul cuvenit i s se lege, s se închege între ele, a a încât s nu se vad încheietura. S devin un corp, nu s r mân membre”. Iar, mai înainte, Cicero, interesat de aceea i dificil chestiune a leg turilor, trecerilor, tranzi iilor de la o idee (parte) la alta, visa la o situa ie ideal : p r ile s fie atât de bine cioplite, t iate, polizate încât s nu mai fie nevoie de nici un adeziv pentru a le uni. Îngem nare natural , miracolul str vechilor temple. Aminteam tranzi iile, aceste pasaje de la o idee la alta, „poduri”, nu ciment sau cârlig, ci, mai degrab , ecou prelungit i analogie. Valéry le vedea asem n toare modula iilor din muzic i reu ita acestor opera iuni delicate i dificile era apreciat ca o adev rat performan : „Nimic nu m intereseaz mai mult decât arta acestor tranzi ii”. Nici Ernst Robert Curtius nu gândea altfel, glosând pe marginea aceluia i procedeu: „Introducerea trebuia s con in o idee general . De aici, nu era voie s se treac nemijlocit la tema lucr rii, ci trebuia g sit o tranzi ie corespunz toare. Tranzi iile erau un adev rat chin. Chiar i un La Bruyère fusese dojenit de Boileau pentru c nu excelase în lucrul cu tranzi iile care sunt ce e mai dificil în lucrarea spiritului. i Boileau trebuia s o tie: tranzi iile sale sunt vestite pentru caracterul lor greoi”. Interesant, în timp ce func ia tranzi iei este de a declan a fluxul faptelor, de a fluidiza relatarea, func ia digresiunii ( i ea e o tranzi ie mai ampl , dezvoltat ) se îndreapt în sens opus, spre întârzierea, încetinirea ritmului. Quintilian o plasa mai ales în pasajul de trecere de la nara iune spre confirmare (argumentare) recunoscând, îns , i el, ca i to i ceilal i comentatori, c digresiunea poate fi plasat oriunde i oricând. Dar nu oricum. Pentru c aceste popasuri odihnitoare sau învior toare, sau pline de înv minte, sau pline de haz, s-au îndelung preg tite i bine memorate, sau ap rute spontan, sau vie uind pur ornamental, sau având o puternic motiva ie strategic sau, în sfâr it, toate laolalt , digresiunile, deci, nu trebuie s fie nici prea lungi, nici prea multe, a a c dozajul a teapt s fie reglat cu în elepciune i fine e. Digresiunile se cuvine s vin în întâmpinarea a tept rilor auditorilor, interesându-i, în nici un caz exasperându-i, cum imagineaz cu umor H. Belloc, în eseul deloc 207

întâmpl tor intitulat Introducere în arta de a plictisi. Iar faptul c mul i dintre autorii de tratate de retoric , dar i de discursuri le pun existen a (utilitatea) sub semnul întreb rii, merit a deveni o tem de medita ie. Revenim la probe i la caracterul strategic al ordinii în care iscusin a oratorului le dispune. Revenim la argumenta ie. Ar fi, a adar, ordo naturalis i ordo artificialis, construc ii hipotactice (în care exist rela ii precise între elemente) i construc ii paratactice (de tipul celor analizate de Sorin Alexandrescu în comentariul pe marginea discursului lui Ion Antonescu). De asemenea, construc ii întemeiate pe analeps (incursiuni în trecut) sau proleps (povestire în avans). Probele, ce trebuie s fie adev rate i juste, într-un cuvânt, incontestabile, s fie proprii subiectului i s determine adeziunea ascult torilor, probele se îmbin urmând legea continuit ii (leg tur direct determinat de logic i cauzalitate) sau de cea a grada iei, a cre terii, fie de la argumentul slab spre cel puternic (metaforic numit a ezarea în V), fie de la elementul puternic spre cel slab (metaforic numit a ezarea în A). În sfâr it, ordo Homericus, analizat de Cicero în De oratore, prin valorificarea unui pasaj din Iliada (IV, 297) cu referire la felul în care Nestor a decis a ezarea trupelor: în fa , carele înarmate, în spate dispozitiv de atac format din infanterie, iar la mijloc trupele mai pu in instruite. În ultimele decenii ale secolului trecut, Barthes confirma validitatea acestei propuneri: „Trebuie început cu argumente forte, apoi probe slabe i, la sfâr it, probe foarte puternice”. Este prin eficien politic , parlamentar i directitudine construc ia asumat cu deosebire de elocin a i juridic , domenii precum cele ale elocin ei laudative, academice sau

de amvon explorând c i mai savante de tipul planurilor paralele situate în raport de analogie sau doar de compara ie. Descoperit de sofi ti, teoria argumenta iei este chiar miezul cercet torilor de retoric . Se disting, astfel, probele intrinseci de cele extrinseci, între cele dintâi num rându-se locurile comune (în elin , topoi), studiate de Aristotel i Cicero (care le dedic un tratat), de Curtius, de Pelerman, ce le rezerv un loc central în Traité de l’argumentation. Dar, acest rezervor de sugestii poate fi activat i folosit doar de „oratorul format, matur, înv at din lec iile altora i din experien a sa personal , ca i din studiul atent efectuat de-a lungul anilor”. Locuri ale cantit ii, (ceea ce este durabil i stabil, este preferabil efemerului), ale ordinii (superioritatea anteriorit ii fa de posterioritate), ale existen ei (superioritatea a ceea ce exist i e real fa de eventual sau improbabil), ale esen ei (se acord o importan individ sau lucru care reprezint i o valoare superioare unui

ceva esen ial, fiind expresia perfec iunii în domeniul

respectiv). Curtius mai enumer câteva: elogiul str mo ilor, fl c ul i mo neagul / b trâna i fata, frumuse ea locurilor ideale (paradisul), a timpului ideal (vârsta de aur), afectarea 208

poate. Lat.T. demonstra ia afirmativ este preferabil celei negative i. Un efect asem n tor au silogismul. refutatio. el î i intituleaz un capitol Sententiae i exemple. surprinzând ascult torii i punându-i pe gânduri. a folosi argumente banale sau f r leg tur cu subiectul. dimpotriv . „versuri de reper”. Combaterea adversarului prin balansul retoric atac / ap rare. el va sfâr i prin a admite teza pe care o respinsese la începutul discu iei. nu e recomandabil a prezenta un aspect îndoielnic ca indiscutabil. Rezumat rapid i emo ionant al discursului. Atitudine activ i pragmatic . în construc ia c ruia se admit toate mijloacele retorice. ele sunt pilde i cuget ri str lucitoare. în sfâr it. Final patetic. Discursul se încheie aici.) 209 . peroration. împreun ele sunt preferabile demonstra iei prin absurd. dau str lucire i adâncime expresiei. E. Respingerea lat. În discurs. Numite de Aristotel gnome. deci. plin de for . lit. echivalând cu for a (retoric ) de a-l sufoca pe adversar în menghina întreb rilor. dilema. peroratio. a se l sa antrenat de adversar într-o discu ie în afara temei ini iale. contribuind decisiv la câ tigarea ascult torilor i la succesul oratorului. a a încât. ele trebuie prezentate în for pentru a li se g si solu ii. ele dinamizeaz ritmul expunerii. paradoxul. vorbe memorabile exprimând adev ruri general valabile. O serie de gre eli trebuie evitate. (A. Apoi. În primul rând. Quintilian cere ca acum discursul s înainteze ca un fluviu. a a cum spune Aristotel. Perora ie fr. a ascunde. A eluda. a oculta dificult ile când. Puternic suflu oratoric. i tot în Literatura european i Evul Mediu latin. entimema. nu ca un pârâu. o dovad concret c . a nu avea încredere în victorie. Ar mai fi de amintit tehnica socratic .modestiei ca procedeu exordial etc. obligat s r spund afirmativ la toate întreb rile. sofismul.

discursus „alergare încoace i încolo". moral . teme (v. C. „Cum te v d i cum m vezi”). spre pild .DIC IONAR DE TERMENI CLI EU Termenul provine din fr. Cât prive te menirea D. Cicero accentua c . C. D. 1. în demonstrativ (referitor la fapte prezente). cu minime varia iuni. cu rol de consolidare i transmitere a unor imagini (v.D. pe o tem politic .). valori ale Antichit ii transmise literaturilor europene moderne prin intermediul medievalit ii latine). (MUNTEAN George. cât i la cel tipologic. în Estetica basmului. prin diverse basme (v. cliché. Tradi ia aristotelic subdiviza D. în Biblie. panegirice (v. fapt respus. verbal.). Curtius. Persiei. Originile D. Academiei RSR. constând într-o expunere f cut în fa a unui auditoriu. înc în teatrul lui Alecsandri.. (topos. provenite din în elegerea dogmatic sau superficial a no iunii de tip. circul asemenea C. academice (la deschiderea i închiderea unor sesiuni. Literatura european i evul mediu latin (1948). Bucure ti. asupra în elesului i originii c rora nu se mai întreab aproape nimeni. mult mai evident la Caragiale i dus la extrem de Urmuz. de recep ie). religioase (didahii (v. 1. sunt politice (rostite în adun ri publice. stereotipie. sesizabil i la noi. sunt foarte vechi. Specie a genului oratoric.). C linescu urm rind chiar.) de-a lungul vremii (în cazul în spe . în folclor (v. Exist chiar C. Lingvistice („Clar ca bun -ziua”. pentru o epoc recent mai ales. în parlamente etc.) române ti i str ine.). i în vechea pictur i sculptur a lumii. Exist îns în literatur i o reac ie aproape continu atât la C. omilii (v. R. marcând (prin referirea la procedeul tipografic i apoi fotografic de a reproduce în serie o anume imagine) ideea de loc comun. lat. Are o circula ie literar relativ recent . G. discours. locurile comune.) s-au putut observa serii i abloane. a c rui oper exploateaz programatic abloanele.79) DISCURS Termenul provine din fr. reprezentant etc. 1976. congrese etc.) i motive (v. m rturii indirecte asupra lui g sindu-se. cuvânt folosit la noi înc de Cantemir). p. chipul în care.. de asemenea. cursuri. literar etc. îns clasificarea dup circumstan ele rostirii pare mai adecvat . la primirea de noi membri . Dic ionar de termeni literari. predici). se vorbe te tot mai mult de C. indiferent de împrejurarea în care 210 . deliberativ (având ca obiect viitorul) i judiciar (prin care se pledeaz în fa a unei instan e judec tore ti). Tot astfel. juridice etc. În literatur intereseaz .). funebre. el fiind atestat în c r ile sacre ale Indiei. Egiptului i Chinei. Dup apari ia lucr rii lui E. relu ri de teme i imagini. Ed. 2.

atribuit lui Buffon. precizie. 1967).se roste te. argumentarea celor sus inute). înduplecarea auditorului" (ut probet. În perimetrul culturii noastre sunt celebri Antim Ivireanu. sensul D. s plac i s determine aderarea. Ed. stârnesc oricând interesul. Ion Petrovici i al ii. Derrida i J. . Nicolae Iorga. Îns . Opozi ia D.scriitur e studiat la nivelul semnificant fonic . propozi ia (adic diviziunea p r ilor subiectului tratat). Derrida (De la grammatologie . Bucure ti. gândirea sau cunoa terea discursiv se opun intui iei.). are func ia de a disimula obiectul incon tient al dorin ei). ca viziune intelectual .124-125) 211 . Discours sur le style (Discurs despre stil). în timp. D. inut elevat . Titu Maiorescu. 2. În critica literar a ultimului deeeniu. Vechile canoane impuneau D. Cu acest sens e utilizat de J. cunoa te o reînnoire fundamental prin studiile lui J.semnificant grafic. impunându-se prin reprezentan i ilu tri precum Demostene. începând cu perioada clasicismului. precum Discours de 1’a méthode (Discurs despre metod ) al lui Descartes. respingerea sau negarea (menit a preîntâmpina posibilele obiec ii) i perora ia (reargumentarea adev rurilor enun ate ini ial i mai ales convingerea i captarea bun voin ei auditorului sau a cititorului). s-a în eles i orice expunere metodic . Cicero. Mihail Kog lniceanu. în opozi ie cu scriitura (v. atitudine solemn . pentru a desemna mesajul vorbit. Astfel. Academiei RSR. Lacan (pentru acesta D. a ajuns uneori la o mare valoare literar . Bossuet etc. spunea Paul Verlaine în Arta poetic . dar fireasc . indiferent de obiectivul lor concret. Sfântul Ambrozie. ca stricând unitatea emo iei: „Prends 1'éloquence et tords lui son cou" (Ia elocin a i suce te-i gâtul). nara iunea. probarea (confirmarea. se apropie de cel oratoric. p. o structur hexatomic . uneori strict conjunctural. ut delectat. adic note inând mai pu in de compozi ia p r ilor. ale c ror D. cerându-i-se mai ales limpezime. În anumite tendin e filozofice i literare contemporane. gândirea discursiv desemneaz gândirea care se constituie în etape de-a lungul comunic rii lingvistice. (MUNTEAN George i MITESCU Adriana. Date fiind diversitatea împrejur rilor în care se roste te. ut flectat). Discours sur l'histoire universelle (Discurs asupra istoriei universale) de Bossuet etc. începând cu simboli tii. Ioan Chrisostomul. D. Take Ionescu. D. 1976. el trebuie alc tuit astfel încât „s conving . În poezia liric .Despre gramatologie. cele ase p r i ale sale fiind: exordiul (o scurt introducere). Ulterior. armonie. În filozofie. Barbu Delavrancea. Nicolae Titulescu. menirea pe care o are. care pune accentul pe limbajul vorbit. prin D. prezen a elementelor discursive este de regul repudiat . în Dic ionar de termeni literari. stringen a acestor reguli a fost tot mai mult neglijat .

de pild . pe când cel propriu dezbaterii este cel foarte potrivit pentru ac iunea oratoric . a a cum. de exemplu. de pild . 1880-1888. 8 Cf. par naive. el este cel care a încercat. iar cel lalt – a nu fi constrâns la a t cea. studiu introductiv i index de Maria-Cristina Andrie . Chairemon. A se vedea i Aristotel. 7.d. enun urile f r conjunc ii i faptul de a spune acelea i lucruri în mai multe rânduri sunt dezaprobate pe drept în stilul propriu limbii scrise. p. De aceea. Or. Chairemon8 (c ci este precis ca un logograf). Comicorum Atticorum Fragmenta. iar poe ii – actori de acest gen. 1889. care au fost bine rostite. A a cum. c ci unul înseamn a fi capabil de a scrie corect grece te. alta – patetic . de a le cunoa te pe amândou . croie te. iar oratorii se servesc de ele. cauza este c ele sunt adecvate în dezbaterea public . în: A.i func ia lor. Pe de alt parte. stilul oral se subdivide în stilul adun rilor publice i în cel al adun rilor judiciare. Editura IRI. I. într-adev r. în schimb. s v tr deze”. neîndeplinindu. 334-324 î. Licymnios. par profane în mâinile cititorilor. de aceea. i actorii caut dramele de acest gen. edi ie bilingv . pp. ceea ce. DESPRE DIFERITELE GENURI DE STIL 1413b Nu trebuie uitat. Anaxandride. p. Or. 10. traducere. dintre poe ii ditirambici. RETORICA (gr. iar în prologul Aristotel diferen iaz dou specii de stil: stilul scris i stilul oral. în T. drumul pentru declamarea: “el este cel care a pus st pânire pe voi. 139. II. 339-345 12. experimenteaz cei care nu tiu s scrie. cei pricepu i în a citi au mare trecere. 10 Cf. Bucure ti. în cele din urm . c alt stil i se potrive te fiec rui gen în parte. c ci sunt potrivite pentru ac iunea oratoric . 9 Actorul Philemon (diferit de poetul Philemon) ne este cunoscut prin intermediul acestui pasaj i datorit unui fragment din Eschene. el este cel care v-a în elat. ei trebuie s îl schimbe. Este necesar. fragm.ARISTOTEL. discursurile potrivite pentru ac iunea oratoric . ca de exemplu. Este un stil propriu limbii scrise cel foarte precis. <discursurile> proprii limbii scrise par seci în dezbaterile publice. Tragicorum Graecorum Fragmenta. Ch. 2004.). c ci stilul propriu limbii scrise nu este acela i cu stilul propriu discu iei. § 115. vol. nici stilul deliberativ cu cel judiciar7. îns . Politica. sunt dou specii ale acestuia din urm : una este etic . de asemenea. când exprim acela i lucru. 1255 b 29. 7 212 . Pe de alt parte. ori de câte ori spunea: “Radamanthys i Palamedes”. Iar când sunt comparate. în stilul propriu dezbaterii îns nu. pe când cele ale oratorilor. într-adev r. Kock. f cea actorul Philemon9 în Gerontomania lui Anaxandride10. dac cineva vrea s comunice altora vreun lucru. Împotriva lui Timarh. 781-782. când ac iunea este t iat . Nauck. ceea ce. note i comentarii de tefan-Sebastian Maftei.

). trebuie declamate. Cicero. dac . a adar. stilul judiciar este mai riguros. este inutil. vol. Iliada. Ad Atticum. lucrurile exacte par de prisos i inferioare. iar nu exprimate prin acela i caracter i pe acela i ton. a spune c el este agreabil i m re . cu cât mul imea este mai numeroas . virtutea 11 12 13 Cf. am rugat”. 671-673 Genul deliberativ nu con ine disput . 16. 213 . este limpede c se va întâmpla contrariul. Cf. în ambele cazuri. m-am întâlnit. 8. c ci func ia lui este lectura. enun urile f r conjunc ii au un anume caracter particular. într-adev r. Nireu. drept care. este mai u or de cuprins dintr-o privire ceea ce este propriu subiectului în cauz . încât judecata este clar . c ci este posibil foarte pu in retoric . p. am implorat" (pare c sunt multe lucruri). iar al doilea este stilul judiciar. la fel: “am venit. c ci de ce e vorba mai mult decât de un aspect moderat i generos. Enun ul f r conjunc ii con ine. o amplificare: "am venit. chiar dac exist alt virtute a caracterului? Evident. din Syme <…>. c ci într-un timp egal se pare c multe lucruri au fost spuse. Mai mult. acolo este posibil cea mai pu in rigoare. i mai ales unde ea este puternic . I. c ci. i ia perpetuat memoria. Kock. conjunc ia face lucrurile multe drept unul singur. Pio ii (fragm. II. într-adev r. A adar. Nireu. 140. i sînt termeni folosi i în sensul de dezbatere în tribunal. iar acest lucru. C ci cel despre care se spun multe lucruri trebuie adeseori men ionat. de altfel. stilul demonstrativ este cel mai propriu limbii scrise. II. încât. de i nu a cuvântat nic ieri în continuare despre el. devine “cel care poart cu sine grinda”. vv.Pio ilor11 – cuvântul “eu”. de i acesta a fost amintit o singur dat . dac este i numit adeseori. precum i ceea ce îi este str in. aceasta vrea s fac i Homer în versul: “Nireu. în schimb. Anaxandride. cu atât este mai îndep rtat locul de unde se prive te. lucrurile men ionate. în întregime chiar. i cât prive te enun urile f r conjunc ii. ci. unde este cea mai pu in ac iune. dac este suprimat . Pe de alt parte. 1880-1888. în T. deci. c ci. cu desenul în perspectiv . Într-adev r. dac cineva nu declam expresiile de acest fel. a diviza stilul. 1414a "a dispre uit toate lucrurile pe care le-am spus". Comicorum Atticorum Fragmenta. iar disputa oratoric este absent 13 . fiul Aglaei <…>. Iat de ce nu aceia i oratori nu sunt aprecia i în toate genurile. Îns stilul deliberativ seam n . am conversat. i anume unul va deveni mai multe. ca i cum respectivul ar spune un singur lucru. cel preafrumos”12. acolo unde este voce. la rîndul s u. Cf. de altfel. a a încât poetul l-a amplificat cu ajutorul paralogismului. Or. pare c sunt spuse i multe lucruri. iar el este astfel mai mult în cazul unui singur judec tor. Homer.

Gauthier i J. deoarece acesta din urm nu este format din dovezi i argumente. apoi ritmul. 65 a 36. a a cum. De asemenea. cum este posibil ca nara iunea.. dac s-ar distinge c . dac cuvântul obi nuit i cel str in. este imposibil ca cineva s care demonstreaz . (nara iune). exordiul. 25-26. adic a unei dezvolt ri am nun ite a ceea ce s-a întâmplat. de exemplu. 62 a 21. 16. la fel. c ci este necesar a spune în leg tur cu ce subiect este un fapt. compararea argumentelor i recapitularea survin în discursurile deliberative când exist o controvers . în schimb. dintre aceste p r i. 13. R mân astfel doar dou diviziuni necesare ale discursului: afirma ia ( ) i confirma ia ( ). 17 Aristotel aminte te aici de elementele dezvoltate în Analitica prim . i de a-l demonstra16. iar pe de alt parte. demonstreaz ceva. nici dac este concis. în schimb. deci. Lausberg. III. este problema înaintat . ci adecvat? Într-adev r. 1. demonstra ia17. oratorii disting în mod ridicol. respectiv celui deliberativ? 1414b Pe de alt parte. Retorica. pp. Ast zi. una este afirma ia cazului. sau chestiunea este u or de re inut. referitor la toate genurile. A se vedea. dac flec re te. r mâne. În cazul discursurilor epidictice i deliberative. fie în form de r spunsuri adresate împotriva adversarului. enun nu demonstreze dup ce a enun at. nu va fi clar. în: op. privitor la fiecare gen în parte.stilului14 a fost corect definit . anume cea pe care o în eleg ei. R. îns nu ca deliberare. mai mult. Exist dou p r i ale discursului. c ci se întâmpl s -i fie înl turat o parte a lungimii. dac discursul este scurt. lucrurile enun ate vor face ca stilul s fie pl cut. a se vedea sistematizarea lui H. îns . p r ile necesare sunt afirma ia i confirma ia. s fie proprie discursului demonstrativ. C ci ele apar adeseori i ca acuzare. 24 a 11. în particular. L’éthique à Nicomaque. Aristotel. S-a vorbit. al c ror obiect este argumentarea. I. ’ (epilog sau perora ie). II. 1404 b 2 sqq. 15 14 214 . “Dreapta m sur ” reprezint echilibrul intermediar între excese opuse. este limpede c dreapta m sur 15 se potrive te. II. i ca ap rare.Y. § 43. pp. Despre p r ile discursului. 12. II. ca. Astfel. (dovad sau confirma ie). c ci nara iunea este într-un fel proprie numai discursului judiciar. 137-149 16 Diviziunea general acceptat a p r ilor discursului este urm toarea: µ (exordiu). fie ca perora ie a discursurilor demonstrative. 2. i nu searb d.cit. cealalt – confirma ia. 1970. de vorbit despre ordinea p r ilor. Ci. De aceea. nu exist respingerea adversarului. în schimb. Louvain. pe de o parte. Aristotel obiecteaz faptul c doar pentru discursul juridic se aplic regula nara iunii. i cel care enun . Or. sunt proprii. c ci în vederea c rui lucru trebuie s fie el clar. sau s demonstreze neenun ând în prealabil. îns cel mai mult Cf. vol. pentru acest subiect. cu aplica ie la Retorica. precum i persuasivul provenit din ceea ce este adecvat sunt bine amestecate. a adar. în genul epidictic nu este nevoie de epilog. vor face ca el s fie pl cut.A. epilogul nu este propriu nici oric rui discurs judiciar. i. Acestea. despre stil i în general. c ci i cel în vederea demonstr rii. Jolif.

tot ceea ce vine în ajutorul demonstra iei. Îns cel care exprim o specie anume i o diferen “impuls” .” 20 Literal: “r t cire”. respectivul nume în Arta sa. de asemenea. 89. 266 d. p. dac cineva face astfel de distinc ii. într-adev r. Este vorba de mici p r i ale discursului. a a cum f ceau cei din jurul lui Theodoros18. cel care face acest lucru demonstreaz ceva. afirma ia. confirma ia.apar exordiul. a adar. nici epilogul. 215 . ofer defini ia acestui termen: “Elemente ce vin în ajutorul entimemelor i. iar de nu. epilogul. c ci lucrurile adresate împotriva p r ii adverse in de dovezi. 21 devine van i frivol. respingere i postrespingere. postnara iune i prenara iune. Termenul este un exemplu al diviziunilor exhaustive ale discursului. Phaidros. încât constituie o anume parte a dovezilor. de pild 18 19 (…) Aceea i diviziune apare în Platon. 21 Literal: “ramuri”. o alt distinc ie. “digresiune” 19 20 trebuie s adopte un nume. cum face Licymnios. ci acesta din urm reaminte te. într-un sens absolut. Va fi. Termenul ’ desemneaz literal “plutire în voia vântului”. ce formeaz o serie de digresiuni. Artium scriptores. i anume nara iune. îns nu exordiul. iar compararea argumentelor este o amplificare a argumentelor proprii oratorului însu i. O scholie din Spengler. când nume te i “ramifica ii” .

sau cauza. C ci. umile. Chr. nu numai c nu le dobândim. d na tere în acela i timp i bun voin ei. Dar dac ne sunt peste m sur potrivnici. în OPERE ALESE. pentru a le atrage bun voin a. s începem fie cu nara iunea. fie cu un argument deosebit de puternic în sprijinul cauzei noastre. dac auditoriul o socote te de pu in importan i crede c nu merit aten ia sa. nara iune i diviziune (lat. Bucure ti. În ceea ce prive te exordiul. 216 . dac problema de judecat este îndoielnic . sau cauza implic o serie de probleme prea greu de în eles. echivoce i obscure. Ed. 85 î. trebuie s facem apel la bun voin pentru a face s sporeasc bunele sentimente. i de-a dreptul. Univers. ale auditorilor. I. dac auditorii nu ne sunt cu totul ostili. Sunt cinci genuri de cauze: oneste. dispus s în eleag sau atent. s p trund pe nesim ite în sufletul auditoriului. atent. nara iune i diviziune XV. p.74-83 Despre exord. docil. dac socotim potrivit. un amestec de bine i de r u. tocmai de la ea trebuie s porneasc exordiul. de vreme ce genurile cauzelor sunt atât de diferite.Marcus Tullius CICERO. Onest este cauza de partea c reia auditoriul este câ tigat chiar i f r cuvântarea noastr . Dac îns cauza are i aspecte onorabile. vol. va trebui s recurgem la exordiul insinuant.1973. dispus s se informeze. echivoc . În cauzele obscure va trebui s folosim exordiul direct pentru a-i face pe auditori dispu i s ne urm reasc . Exordiul insinuant urm re te. dac încerc m s ob inem lini te i bun voin a de-a dreptul de la ni te in i st pâni i de mânie.). i p r i nepl cute. Exordiul este acea parte a cuvânt rii care-l preg te te în chip potrivit pe ascult tor pentru ceea ce urmeaz a fi spus. în acest scop el trebuie s -l fac binevoitor. Exordiul direct caut . Dar dac vom g si cu cale s folosim un exordiu direct. Într-o cauz umil trebuie. Despre exord. De aceea acela care vrea s fac un reu it exordiu trebuie s cunoasc bine dinainte genul cauzei sale. dar i nemul umirii auditoriului. ci i mai mult spore te i se încinge ura. ciudate. umil . obscur . atunci când nu e pe m sura în elegerii auditoriului. trebuie s se aleag exordiul potrivit fiec rui fel. trebuie s c ut m a câ tiga bun voin a în a a fel încât cauza s ia aparen a genului onest. ciudat când sentimentele celor care ne vor asculta sunt potrivnice. s -l fac pe auditor binevoitor. De aceea. deja existente. pentru a înl tura dispre ul auditoriului fa de cauza pus în discu ie. Într-o cauz echivoc . de îndat disimulând i ocolind. în sfâr it. Într-o cauz onest putem l sa deoparte exordiul i. dac ceea ce este de judecat nu-i destul de limpede. Într-o cauz ciudat (extraordinar ). se va folosi exordiul direct. el e de dou feluri: exordiul direct i exordiul insinuant. fie cu citarea legii. s -i trezim aten ia.

Îi vom face pe ascult tori aten i. va recurge la rug min i i implor ri umile i st ruitoare. în a a fel încât aceasta s nu apar ca o lingu ire exagerat . Acum. Acum se cuvine s m ocup mai departe de regulile exordiului insinuant. dac va aminti puterea. pe aceea a adversarilor. de necrezut. XVII. oratorul va aminti. faptele i sarcinile sale. r mâne s l murim prin ce mijloace se realizeaz fiecare scop pe care-l urm rim. trecerea. Iar aceasta se întâmpl mai ales în trei cazuri: sau c în cauza îns i exist unele aspecte nepl cute. Bun voin a se ob ine pe patru c i: oratorul poate vorbi despre persoana sa sau despre a adversarilor. sau c auditoriul a fost în oarecare m sur 217 . pentru a-i face dispre ui i. crud . dac va relata unele ac iuni ale acestora care dovedesc curaj. ocupa iile lor lipsite de importan i timpul liber cheltuit în desfrâu. trufa . c prive te fie pe toat lumea. du m noas . nep sarea. bun tate. dup ce am ar tat ce trebuie s se realizeze prin exordiu. Va c uta s câ tige bun voin a judec torilor. dac le vom ar ta c ceea ce avem de spus este important. i cauza în sine poate da na tere bun voin ei. va da pe fa indolen a. Vorbind despre persoana sa. va împr tia învinuirile aduse i orice insinu ri nepl cute la adresa sa. va trezi invidia împotriva adversarilor. Un asemenea exordiu trebuie folosit atunci când avem de-a face cu o cauz extraordinar . despre cauza îns i. f r trufie. la itatea. adic . când auditoriul ne e potrivnic. fie pe zeii nemuritori. i o vom coborî. ci s -i fac s în eleag de cât aleas pre uire se bucur pentru acele fapte i ce mult se a teapt de la spiritul lor de dreptate i de la autoritatea lor. urm rind s -l faci pe ascult tor înclinat s în eleag . dac vom relata clar i pe scurt miezul cauzei. ura. de fapt. Va atrage asupra lor ura. a a cum am spus înainte. dac declar c va înf i a o fapt de-a lor mâr av .XVI. fie pe cele mai înalte chestiuni de stat. trebuie în acela i timp s -l faci atent. fie pe ascult tori. l udând-o. despre judec tori sau. bog iile. dispre ul. în a a fel încât s se vad c se încred mai mult în acestea decât în dreptatea cauzei lor. dac vom în l a cauza noastr cât mai sus. i dac vom f g dui c le vom înf i a cauza noastr pe scurt i vom expune l murit chestiunea sau chestiunile – dar dac vor fi mai multe – de judecat. fie pe unii oameni de seam . va c uta s atrag asupra lor invidia. cel care în elege mai bine este cel care a fost determinat s te asculte cu toat aten ia. C ci. neobi nuit. cople ind-o cu dispre . adic în ce const dezbaterea. avu iile i abuzul de n at i de nesuportat pe care-l fac cu ele. Vorbind îns despre adversari. leg turile de rudenie. în elepciune. Îi vom face dispu i s în eleag pe ascult tori. va înf i a neajunsurile întâmpinate sau greut ile care-i stau în fa . în sfâr it.

sau s porne ti la rândul t u de la o anume afirma ie a adversarului i tocmai de la cea mai din urm . sau de haz. când îl vei fi domolit pe ascult tor. s aminte ti o judecat într-o problem asem n toare. sau c ror afirma ii ale adversarilor s le r spunzi mai întâi. manifestând uimire. în a a fel încât s nu îi ataci pe fa pe cei care se bucur de simpatie. sau reîmprosp tat de ceea ce produce râsul. sau cu ceva dinainte preg tit. i totu i. uneori auditoriul e prost dispus fa de orator. s intri încetul cu încetul în ap rare i s spui c faptele care au atras indignarea adversarilor i se par i ie nedemne. simpatia ascult torilor. tot astfel aten ia ascult torului. care este acceptat. sau de la ce. în sfâr it. când ascult torul a devenit mai bine dispus. pe cât po i. nu mai pu in decât din primele dou . Dac aspectele urâte ale cauzei indispun. Se cade s ascunzi inten ia de a ap ra ceea ce se crede c vei ap ra. s înstr inezi de ei. sau în locul omului. e din nou trezit de ceea ce uime te. C ci ascult torul. sau în locul faptului care indispune s pui un alt fapt. plin de curaj i hot râre s r spund . sau în locul faptului. ostenit de ascultare. e de folos s aduci de la început în cuvântarea ta ceva trist. sau. s ar i c acele fapte nu te privesc i s afirmi c nu vei spune nimic despre adversari. Dac dezbaterea permite. e bine s promi i c vei vorbi mai scurt decât te preg tise i i c nu vei face ca adversarul. ca de exemplu un zgomot. 218 . o fabul . Dac oboseala a îndep rtat interesul ascult torului de cauz . sau una mai pu in important . omul. o aclama ie.i face o anumit p rere decât c acesta manifest o nejustificat încredere. sau lini tit de ceva dulce. lovind pe ocolite. dup cum sa ul i sila de mâncare e sau îndep rtat de ceva amar. i s ar i apoi c i în momentul de fa se dezbate aceea i cauz . socote te. nici aceasta. fapta. apoi. Dac seriozitatea dezbaterii nu admite gluma. sau s te prefaci. o anecdot . C ci. ceva ce stârne te râsul. atunci când îl vede pe acela pe care-l credea tulburat de cuvântarea adversarului gata. ascultându-i pe cei care au vorbit înaintea noastr . de necrezut.i ofer momentul. sau una mai important . sau una asem n toare. groaznic. în a a fel încât s -l abatem pe cel care ne ascult de la ceea ce-l indispune c tre ceea ce-i face pl cere. nici aceea. de cele mai multe ori. C ci i din aceast pricin . mai degrab c el s-a gr bit a. nu e f r folos s începi cu ceva nea teptat. sau c ni s-a dat cuvântul atunci când cei care trebuie s ne asculte sunt deja obosi i. sau o sentin demn de a fi imitat . Dup aceea. trebuie sau s înlocuim pe omul care provoac indispozi ia cu altul care-i simpatizat. Dar dac i se va p rea c discursul adversarilor a reu it s -i conving pe ascult tori – i cel care tie prin ce mijloace po i convinge î i d u or seama despre aceasta – trebuie s f g duie ti c vei vorbi în primul rând sau despre argumentul pe care adversarii i-l socotesc cel mai puternic i a câ tigat în cea mai mare m sur aprobarea ascult torilor. c stai la îndoial despre ce s vorbe ti.convins de antevorbitori.

atunci când situa ia pretinde un exordiu insinuant. prin i la jug. Iat ce aveam de spus despre fiecare fel de exordiu în parte. lung.1 1 i podoabe. când nu porne te din îns i cauza i nu se prinde de cuvântarea ca un membru de corpul s u. Deplasat. fie pentru a face mai atr g toare sau spori importan a temei care se discut . nici verosimile. f r a fi îns str in acestei teme. Este contrar regulilor exordiul care nu realizeaz nimic din cele în vederea c rora se propun reguli de exordiu: adic acel exordiu care nu reu e te s -l fac pe auditor nici binevoitor. Este banal. Iat principalele defecte ale exordiului. nici capabil s în eleag sau. Un fel de nara iune este aceea care cuprinde cauza în sine i întreg temeiul dezbaterii. cealalt de persoane. dac . Dep rtat. 219 . deplasat. contrar regulilor. ea este de trei feluri. Este comun exordiul care poate s se potriveasc atât de bine cauzei acesteia. s fac acum câteva observa ii comune amândurora. lucru care Se socote te c versul acesta apar ine tragediei Medeea a lui Ennius. îl face potrivnic cauzei. fiindc de aici se na te b nuiala unei c ut ri i a unei str danii artificioase. Comutabil. se roste te i se scrie de pl cere i ca un exerci iu mult folositor. ipoteza. acesta s aib cât mai pu in str lucire. ceea ce e defectul cel mai grav. Dar despre exordiu s-a vorbit destul. i oratorului autoritatea. Nara iunea este expunerea unor fapte reale sau considerate ca atare. Exordiul trebuie s aib cât mai multe idei i cât mai mult gravitate i s cuprind în el absolut toate câte dau demnitate. sau dac folose ti un exordiu direct. Legenda este istorisirea care cuprinde fapte nici reale. care trebuie evitate cu cea mai mare grij : s nu fie banal. înc rcat cu prea multe vorbe sau idei. u or modificat. precum: erpi uria i înaripa i. istoria. cel de al treilea fel de nara iune. comun. nici atent. dep rtat de cauz . neobi nuit în cauzele civile. comutabil. ca. Aceast din urm nara iune e la rândul ei de dou feluri: una se ocup mai mult de fapte. dac îl faci pe ascult tor doritor s afle. fiindc ceea ce trebuie s se realizeze e în primul rând ca auditoriul s . dac . de exemplu. Aceea care const din expunerea unor fapte e de trei feluri: legenda. dac poate fi adaptat mai multor cauze i s convin fiec reia. în timp ce cauza cere s -i câ tigi bun voin a. elegan r pe te în cea mai mare m sur cuvânt rii puterea de convingere. XIX. fie o situa ie asem n toare.i fac cea mai bun p rere despre orator. e prelungit mai mult decât trebuie. poate fi pronun at de c tre adversar de pe pozi ii contrare. al doilea în care se interpune o digresiune în afara cauzei cu scopul de a înf i a fie un cap de acuzare. dac realizeaz altceva decât ceea ce cere genul cauzei. ca i celei opuse.XVIII. Lung.

Am chemat un sclav. o nenorocire nea teptat . speran . e ti prea nechibzuit.» Dimpotriv . ci i ceea ce îi este indiferent. pref c torie. Dar aceste mijloace de a împodobi nara iunea se vor ob ine din cele ce vom ar ta când vom vorbi despre elocu iune. strigându-mi în gura mare: «Ce faci. dac nu va începe din nou de la ceea ce de-abia a fost spus.51). vârsta adolescen ei. Mi-a r spuns. tocmai atunci când socotesc c sunt conci i. odat cu faptele însele. schimbarea soartei. dac nu vom trece la fapte str ine temei noastre. eroare. dac vom vorbi în a a fel încât ceea ce nu s-a spus s se în eleag uneori din cele deja spuse. Ipoteza este un fapt imaginat. Va fi concis dac va începe tocmai de unde trebuie i nu va porni de la obâr ia lucrurilor. dac nu se vor relata am nuntele faptului despre care va fi de-ajuns s spui doar esen ialul (este deseori suficient s ar i ce s-a întâmplat f r s mai pomene ti pe larg i cum s-a întâmplat). un deznod mânt fericit. po i cunoa te i felul de a vorbi. Sosia. care s-ar fi putut totu i petrece. dorin . dac vom trece cu vederea nu numai ceea ce este potrivnic cauzei noastre. din severitate..Istoria este o întâmplare îndep rtat de vremea noastr . el este prea sever. Micio? De ce ni-l nenoroce ti pe b iat? De ce are iubite? De ce face chefuri? De ce-i dai de cheltuial la toate astea? Îl la i s se îmbrace prea luxos. Mul i se las în ela i de ceea ce constituie doar aparen a conciziunii i sunt nem surat de lungi. dincolo de ce trebuie cunoscut. blânde e. scena 1. v. clar i verosimil . 220 . din deosebirile între caractere. XX. scena 1. ca în povestirea lui Teren iu: Când fiul meu a dep it. mil . un prilej negândit de bucurie.”3 Acest fel de nara iune trebuie s aib mult verv rezultat din varietatea situa iilor. Acum s ne ocup m cu nara iunea care cuprinde expunerea cauzei. O asemenea nara iune trebuie s aib trei calit i: s fie concis . ca de exemplu: „(Frate-meu) a venit deseori la mine. L-am întrebat despre 2 3 Versul apar ine comediei Andria a lui Teren iu (actul I. dac nu ne vom întinde povestind. i caracterul persoanelor. 60 i urm toarele). mai mult decât e drept i cu judecat . Într-adev r multora li se pare c se exprim pe scurt dac spun a a: „Am ajuns acas . i dac fiecare lucru va fi spus doar o singur dat .2 Nara iunea care se ocup de persoane este de a a natur c în ea.. b nuial . team . v. ca de pild : Appius a declarat r zboi cartaginezilor. Din comedia Adelphi a aceluia i Teren iu (actul I. silindu-se s spun pe scurt lucruri multe i nu s spun doar pu ine lucruri i nu mai multe decât este nevoie.

una câte una. s nu ne abatem de la subiect. sau când se înf i eaz confuz i neglijent ceea ce sprijin 221 .st pân . devine lung prin mul imea am nuntelor. Nu e de nici un folos nara iunea atunci când. ci i num rul prea mare al cuvintelor de prisos. aversiunea ascult torilor. dar despre aceasta voi vorbi când voi expune regulile elocu iunii. În acest caz trebuie s renun m cu totul la nara iune. dac se vor vedea bine cauzele faptelor. s nu relu m lucrurile de la cap t. fiindc ar fi putut spune doar: „A spus c nu-i acas ”. XXI. prin ap rarea ta. Trebuie s avem grij s nu exprim m nimic în neorânduial sau încâlcit. dac vor fi redate exact caracterele persoanelor. s nu l s m deoparte nimic din ce intereseaz cauza. fie prin pledoarie. p r ile faptei în întreaga cuvântare i s aduci de îndat fiec reia din ele justificarea. dac se va vedea c a fost cu putin s s vâr easc ceea ce se poveste te. C ci deseori lucrurile sunt pu in în elese mai curând din pricina lungimii decât din aceea a neclarit ii nara iunii. i tot astfel. încât nu mai e cu nimic în interesul nostru s le-o înf i m sub alt form . Trebuie în acela i timp s ne folosim de expresii clare. Mi-a spus c nu-i acas . dac faptele vor fi povestite întocmai cum se vor fi petrecut sau cum se va p rea c s-ar fi putut petrece. Nu se poveste te a a cum pretinde cauza. ca s se afle pe dat leac r nii i s potole ti într-o clip . nu avem nici un interes s -l povestim din nou sau în alt chip. dac se va respecta ordinea faptelor i momentelor. c a existat timp suficient i loc potrivit pentru s vâr irea faptului povestit. dac ea d uneaz sau dac nu e de folos. vom lua seama s nu introducem neap rat în cuvântare o nara iune. pe care va trebui s-o domole ti fie prin argumentare. atunci când sau se expune luminos i str lucit tocmai ceea ce este spre folosul adversarului. Nara iunea va fi verosimil dac ea va cuprinde fapte care se petrec obi nuit în realitate. A adar i în acest fel de nara iune trebuie s ne ferim de aparen a conciziunii i s evit m nu numai mul imea faptelor inutile. faptul fiind deja expus de c tre adversari. în general. Nara iunea d uneaz atunci când expunerea faptei însa i d na tere unei puternice aversiuni. sau atunci când chestiunea este atât de bine cunoscut de ascult tori. dac se va ar ta c momentul a fost prielnic. trebuie s respect m i în acest fel de nara iune toate regulile referitoare la conciziune. Nara iunea va fi clar dac va fi expus faptul care s-a petrecut primul. cu mentalitatea mul imii i cu opinia ascult torilor. c ci este o problem care ine de dispozi iune. Nu este expus la locul potrivit atunci când nu este a ezat acolo unde cere cauza. despre aceasta îns ne vom ocupa atunci când vom vorbi despre dispozi iune.” De i n-ar fi putut spune atâtea lucruri mai pe scurt. dac fapta concord cu firea f pta ilor. Pe lâng aceasta. În aceast situa ie va trebui s împr tii. dac nu e f cut la locul potrivit sau altfel decât pretinde cauza. totu i. s nu alerg m prea repede spre sfâr it.

trecând. a ideilor din cuvântare trebuie s fie concis . cuprinz toare. Dar cred c am vorbit destul i despre nara iune. o dat expuse. s .i întip reasc ideile cu care. Este sumar diviziunea. ceea ce constituie o gre eal deosebit i nepl cut . nu prin vorbe i podoabe str ine. peste toate cele contrare. 4 Judecata lui Oreste – care constituie subiectul tragediei Eumenidele a lui Eschil – era o tem curent în colile de retoric din Antichitate. s o introducem dup aceea în afara diviziunii. Una din cele dou p r i arat în ce privin e suntem de acord cu adversarii i ce avem de comb tut. Este cuprinz toare. În aceast diviziune trebuie s avem grij ca nu cumva s l s m deoparte vreo idee general . trebuie s fac s încline în folosul cauzei proprii faptelor în care suntem de acord. atingând u or împrejur rile favorabile adversarului i povestind pe îndelete i limpede cele care vin în sprijinul nostru. Acea parte a diviziunii care cuprinde expunerea. ea este util aici. fiindc aten ia ascult torului trebuie st pânit prin faptele însele i prin p r ile cauzei. O bun diviziune a celor ce ai de spus într-o cauz face întregul discurs luminos i clar. ca s se evite aceast gre eal . dac îmbr i eaz toate ideile generale care intr în cauz de grav i despre care trebuie s se vorbeasc . obiectul Apoi trebuie înf i at în expunerea chestiunii de judecat ce anume formeaz dezbaterii. Ea are dou p r i. De aceea. ea fixeaz o anume idee care s re in aten ia ascult torului. amândou tinzând în m sur egal s fac l murit cauza i s fixeze tema dezbaterii.i ucid mama?” 222 . dar nu le leag apoi la un loc cu ideile secundare. Cealalt parte cuprinde o expunere pe scurt a celor care vor face obiectul cuvânt rii noastre.propria cauz . toate trebuiesc întoarse spre folosul cauzei proprii. s trec acum la diviziune. ea face ca ascult torul s . dac ea stabile te ideile generale. sau. dac nu folose te nici un cuvânt mai mult decât cele strict necesare. Voi spune acum pe scurt cum trebuie folosit fiecare parte a diviziunii. în ordine. în m sura în care-i cu putin . “Avea sau nu Oreste dreptul s . cum s se afle aceasta. XXII. care înf i eaz în ce privin suntem de acord i unde nu suntem de acord cu adversarul. Este concis . Cea dintâi. La fel de partea cealalt : „Sunt de acord c Agamemnon a fost ucis de Clitemnestra”4. În felul acesta fiecare a ar tat în ce privin era de acord i a inut în acela i timp seama i de interesul cauzei sale. sumar . de exemplu: „Sunt de acord cu adversarii c mama a fost ucis de fiu”. s-a spus mai înainte.i dea seama c se va încheia cuvântarea noastr .

Ch. C ci de vom z bovi. Ed. folosind invocarea. 30. Reluarea i gruparea faptelor. nimic nu displace mai mult decât o repetare seac . dac po i zice: „A omis îns aceast parte a cauzei” sau: „A preferat s ne fac odio i” sau: „A g sit refugiu în rug min i 1 2 Termenul conclusio îl întâlnim în Ad.Marcus Fabius QUINTILIANUS. acela i orator. vol. dup cum se refer la fapte sau la sentimente. Dar efectul cel mai mare îl vom ob ine dac avem norocul s scoatem vreun argument i din vorbirea adversarului. de asemenea. izolate. ci un fel de al doilea discurs. i dup aceasta introduce imediat enumerarea. variat cu ajutorul figurilor de stil. 52. 47 i Inv. reîmprosp teaz memoria judec torului.. Se poate. ce ar spune când aceste fapte ar fi dovedite?”2. De pild . 5. 793). în orice caz. 223 . 3 Procedeele folosite în perora ie sunt nenum rate.. spune foarte bine: „Dac tat l t u însu i ar judeca. II. al ii „concluzie”1(conclusio). Tot ce relu m în perora ie trebuie expus cât mai pe scurt i – cum reiese din termenul grecesc – trebuie parcurse în grab numai punctele principale. chiar dac elementele acesteia. vorbind împotriva aceluia i acuzat.128-138 Despre perora ie 1 Urma s vorbesc despre perora ie (peroratio). 52. i. Cicero.). s ne întreb m dac nu cumva am omis vreun punct. au produs un efect mediocru. Despre perora ie. 2. adresându-se lui Verres. eviden iat prin sentin e.. prin masa lor devin acum puternice. Minerva (Biblioteca pentru to i nr. îi pune înaintea ochilor dintr-o dat întreaga cauz 2 i. 72. ce vor r spunde cut rui sau cut rui argument 4 adversarii. Îns ceea ce consider m c trebuie enumerat trebuie expus cu oarecare for . numit de unii latini enumeratio (enumerare). pe care unii o numesc „încoronare” (cumulus). Ea prezint un dublu aspect. 3 Ibid. 5. pretorul. 1. sau ce poate spera acuzatorul dup ce toate acuza iile i-au fost respinse. 98. 136. Altfel. nu va mai fi o enumerare. deoarece face impresia c nu ai încredere în inerea de minte a judec torilor. Her. În alt parte3. p. Bucure ti. în ARTA ORATORIC (lat. enumer templele jefuite de el. Verr.. 1974. 95-96 d.

dreptatea i interesul comun nu pot triumfa într-alt chip. anume c chiar în celelalte p r i ale discursului. ci a-l îndruma. îns numai dac ne r mâne timp i pentru replic i dac punctele noastre sunt de a a natur încât nu pot fi comb tute. deoarece prilejurile de a alege ni le ofer cauza îns i. De filosofi m mir mai pu in. c ci avem tot discursul în fa a noastr . A adar este foarte potrivit s distingem aceste roluri care. Nu trebuie s ne rezum m la repetarea celor ce am spus. fiindc în Atena se interzicea oratorului. Totu i vor recunoa te c afectele sunt 8 necesare când adev rul. În consecin . în care nu e necesar nic ieri. ei consider lipsit de bune inten ii pe cel care îndep rteaz în felul acesta pe judec tor de adev r. când stârne te comp timire pentru cine cere r zbunare. to i au c zut de acord asupra acestui punct. c ci acuzatorul trebuie s i acuzatorul mi c îndârjeasc pe judec tori. Dar nu trebuie s enumer m fiecare procedeu aparte. Îns uneori pân la lacrimi. nimeni nu se va mai îndoi c exist multe procese scurte i simple. precum i c este nedemn pentru un om corect utilizarea acestor vicii. 7 Acest singur gen de perora ie a fost admis de cei mai mul i dintre autorii atici i aproape de to i filozofii care au scris despre arta oratoric . Dimpotriv . iar ap r torul s -i înduplece. de perora ie 4 4. dup cum am spus4. Aceast specie de perora ie poate fi deopotriv folosit de acuzator i de ap r tor. s fac apel la sentimente. 27 i 28 224 . 1. în general. deoarece pentru ei a fi emo ionat este un viciu. dar mai neîngr dite i mai ample. Într-adev r. la începutul discursului c ut m mai cu rezerv atragerea judec torilor. dar fiecare la sentimente diferite: ap r torul apeleaz mai adesea la ele i cu mai mare for . De altfel. de cumva cauza este complicat i sus inut prin mai multe argumente. se poate face uz adeseori cu folos de perora ie. chiar prin glasul crainicului. deoarece tia cutare sau cutare împrejurare”. deoarece e de ajuns s ne accepte. Dimpotriv . Trebuie s pretindem ca adversarul s r spund la unele puncte. 9 Ambii fac apel la sentimente.5 i bine a f cut. pentru ca s nu se cread c cele spuse aici sunt singurele. dar i acuzatul se plânge uneori mai cu t rie de nedreptatea calomniei sau a conspira iei. sau cuvintele 6 adversarilor. 10 asem n toare celor din exordiu. cred. sunt. Aticii au gândit astfel. C ci a provoca replici care apoi s înt reasc pozi ia adversarului nu înseamn a-l ataca. i chiar împrejur ri neprev zute.

dup cum 13 condamnarea acuzatului ar constitui un punct de glorie pentru judec tori. Influen a de care se bucur acuzatul provoac revolt în sufletul judec torului. 8 4. e adev rat c s-a exprimat în grece te. 1. cel mai puternic mijloc de a impresiona pe judec tor const în a prezenta fapta de care învinuie te pe cineva cât mai îngrozitoare sau. Dar unele indica ii date acolo trebuie completate în perora ie. joac aici un rol mai important decât în exordiu. dup cum procesul a fost intentat împotriva unui om violent. pentru acuzator. a atitudinii sau a înf i rii. Ca tân r. de asemenea. 12 Când am expus preceptele exordiului am ar tat5 ce anume face agreabil pe acuzator. spune c îns i reaua reputa ie a justi iei poate fi îndreptat prin condamnarea acuzatului – aceasta constituie unul din procedeele amintite mai sus. 14 În perora ie se poate. 20 i 21. 43. Noi nu mai avem nimic de spus i nici argumente de rezerv . 5 i urm. iar eventuala lui achitare ar constitui o ru ine. se poate da. 15 Totu i. De fapt. s -l îndep rteze de adversar sau s stârneasc pasiuni sau s le domoleasc . Dar e mai sigur s se ia în considerare punctele pe rând. dar sensul este: „Teama de Cezar te face s ro e ti”. Astfel de sentimente se nasc nu numai dintr-o fapt sau dintr-o vorb . de asemenea. vorbind împotriva lui Verres6. Cicero. 1. 225 . 15. 7 De a. s spun ceea ce l-ar impresiona mai mult pe el însu i în cazul când el ar fi judec torul.. necinstea sau o atitudine jignitoare. impopular i periculos.i atrage pe judec tor. aerul arogant i dispre uitor ori siguran a de sine treze te ur judec torului. am apreciat drept admirabil exprimarea acuzatorului lui Cossutianus Capito. ci chiar din expresia fe ei. dac trebuie folosit pentru atingerea aceluia i scop7. dup ce a v zut ce anume fapte produc sau ar putea produce impopularitate sau favoare. stârni mai în voie revolta i mânia. 1.i atrag bun voin a judec torului. Minunat s-a exprimat Calvus împotriva lui Vatinius: „C a c lcat legea electoral . în rezumat urm torul percept ambelor p r i: oratorul s scoat în relief tot ce d valoare cauzei pe care o sus ine. Teama îns i.11 depinde dispozi ia sufleteasc pe care o va avea judec torul când trece s delibereze. Verr. În alt carte8 mi-am expus p rerea mea asupra acestui sentiment. A adar exist un interes egal al ambelor p r i s . dup 5 6 4. i to i tiu c voi cunoa te i acest fapt”. o ti i cu to ii. ur sau sil .

Dac fapta s-a petrecut în teatru. sau p r sirea în care au r mas copiii ori p rin ii acestuia. 72. Astfel Demostene9 caut s trezeasc ura împotriva lui 18 Midias. în templu. Modul în care s-a comis fapta o face i mai detestabil : dac . aceasta era nejustificat . Dac ne plângem. dac a fost lovit de un om josnic i dispre uit sau. C ci aceasta poate face pe judec tori mai aten i în ce prive te respectarea îndatoririi lor fa de con tiin i s scad astfel creditul pe care judec torul l-ar acorda replicilor 9 Împotriva lui Midias. un magistrat. 226 . sau fiindc îi era rival la demnit i sau dac face impresia c inten iona s fac mai mult decât a f cut. dac moartea a fost imediat sau dup chinuri îndelungate. din întâmplare. pentru c el nu f cuse altceva decât s r spund . dac a adus mari servicii statului. E vorba de un omor: îndeosebi în perora ie intereseaz dac a fost ucis cu arm . de pild . c cineva a fost b tut. dac . chiar dac s-a comis din mânie. dac s-a întâmplat în timp de grea cump n pentru cetate. dimpotriv . pentru c victima inuse partea tat lui s u. s . Îns i prezentarea situa iei viitoare mi c pe judec tori: ce-i a teapt pe aceia care s-au plâns de violentare sau injurie. asupra fizionomiei i atitudinii celui care a lovit. insistând asupra p r ii lovite. într-o adunare devine mai detestabil . de un om cu vaz . Apoi. cât mai demn de comp timire. dac victima este un b trân. sau de cineva de la care nu te po i a tepta. de pild . dac nu li se face dreptate? Trebuie s fug din 20 cetate. un om respectat.cum este cazul. trebuie s vorbim în primul rând despre fapta în sine. Adeseori acuzatorul apeleaz 19 i la mil . i s -i determine s judece cu fermitate. un copil. s-a petrecut în zi de s rb toare sau 17 când tribunalele judecau tocmai astfel de fapte. Tot aici este cazul s fie preîntâmpinat ceea ce credem noi c adversarul va spune sau va face. Oroarea cre te când nu se scap din vedere urm toarele considerente: Ce s-a f ptuit? Cine a s vâr it? Împotriva cui? Cu ce inten ie? În ce moment? În ce loc? În ce fel? Toate aceste împrejur ri pot fi tratate în 16 nenum rate chipuri. cu foc sau cu otrav . dac printr-o singur ran sau mai multe. De asemenea dac nu din gre eal i nici din mânie sau. a fost grav r nit sau a fost ultragiat.i p r seasc bunurile sau s îndure orice le va face du manul? Dar mai adeseori rolul acuzatorului este s previn pe judec tori împotriva comp timirii la care acuzatul poate va face apel. când deplânge nenorocirea aceluia care cere r zbunare.

Acest sentiment se va na te din relatarea suferin elor trecute ale acuzatului. 21 Pe acuzat îl recomand rangul. Uneori judec torii în i i trebuie îndruma i ce r spunsuri au de dat celor ce-i întreab . Mil. De pild . pare 23 c e mai just s ceri de la judec tor sentimentele pe care le-ai dovedit fa de al ii. sau din ce are de p timit dac va fi condamnat. p rin ii sau rudele. opinia posterit ii. previne pe Servius Suplicius amintindu-i pericolul în care se g sesc to i cei care au semnat. fiindc cele spuse o dat de acuzator. nu mai sunt noi. s manifeste prin lacrimi chiar tulburarea sufletului s u. cum a f cut i ap r torul însu i.ap r torului. umanitate sau mil . cei dragi. Milo.. originea-i nobil 22 i faptele de glorie ale str mo ilor. dac pare c s vâr irea unei fapte oneste. 10 11 Contra lui Ctesifon. i-au creat du m nii: într-adev r. nefericitul de tine! Tu. prestigiul judec torilor. Eschine a anun at10 ce fel de ap rare va folosi Demostene. ultimul ap rând pe Scaurus tat l. Toate aceste mijloace pot fi tratate în chip diferit. însu i avocatul ap r rii îndepline te aceste roluri. Aceste impresii devin de dou ori mai puternice. r nile primite în r zboi. Cicero în ap rarea pe care o face pentru Milo spune: „O. 227 . În felul acesta Messala. C ci cine ar fi suportat s îl vad pe Milo implorând salvarea capului s u când el recunoa te c a ucis un om nobil i c l-a ucis fiindc a a trebuia s fac ? Iat de ce Cicero a c utat s câ tige bun voin a fa de Milo evocând m re ia lui sufleteasc i s-a substituit lui Milo pentru rolul s u patetic. aceasta constituie un fel de recapitulare. marile lui merite. 207 i urm. 37. în special dictate de bun tate. Dar efectul cel mai puternic îl ob ine mila care îl sile te pe judec tor s înduplece. se Aici trebuie pus înainte interesul statului. prin ace ti oameni m-ai putut rechema în patrie. rug min ile nu sunt utile acuzatului. sexul. Îl recomand i cauza procesului. pledând împotriva Ofiliei. 102. primul pe Scaurus fiul. dac a a cum e cazul de fa . adic copiii. De asemenea. Sub acest aspect 24 impresioneaz vârsta. Uneori. eu nu voi fi în stare s te re in în patrie prin aceia i oameni?”11 25 Acest mijloc va fi cu atât mai eficace. dac ar t m din ce situa ie cade i în ce situa ie ajunge învinuitul. De acest mijloc s-au folosit pe întrecute Cicero i Asinius. s rman de mine! O. din cele prezente. chiar dac sunt reluate de acuzat.

A adar.Aici sunt deosebit de utile prosopopeile12. dup ce am dus sentimentul la culme. s trecem la alinare. îns când simul m c vorbesc în i i 26 interesa ii. i-a atribuit totu i cuvinte. Cic. 228 . 94. adic vorbirea imaginar pronun at de alt persoan . 1. Dac st ruim în ea. de pild . persoana lor face s creasc emo ia. s nu l s m s se r ceasc ceea ce am realizat ci... fiindc tot ce nu adaug nimic la ceea ce preced pare c îi aduce tirbire i sentimentul care descre te se stinge u or. i nu f r motiv 28 s-a spus c nimic nu se usuc mai u or decât lacrimile. Faptele. Inv. de i nu pune rug min i în gura lui Milo i prefer s recomande m re ia sufletului lui. î i recap t 29 lini tea i din puternica stare emotiv care l-a cuprins revine la gândirea lui natural . acela i Cicero. Într-adev r. mi c sufletul. impresioneaz i mai puternic când sunt spuse ca i când ar fi pronun ate de glasul lor. de vreme ce timpul alin chiar durerile adev rate. accente patetice care sunt binevenite i pentru un om curajos: „O. De aceea. Mil. 2.. Dar. 12 13 Despre prosopopei.. discursul trebuie s mearg crescând. judec torii au impresia c ascult nu oameni care plâng nenorociri str ine de ei. de bun seam se terge mai repede imaginea pl smuit numai de vorbirea noastr . dar aici în deosebi. i Cicero sf tuie te s se stârneasc mila – cf. cf. 131. Tocmai de aceea. planurile mele Niciodat . înduio area nu trebuie s dureze îndelung. ci c iau contact direct cu sentimentul i glasul nenoroci ilor. aceea pe care avocatul o atribuie clientului. totu i. speran spulberate!” 13 în el toare! O. i în alte p r i. C ci. într-o oarecare m sur . De or. auditoriul obose te. munca mea zadarnic înjghebat ! O. chiar prezentate simplu.. 34. 99. S nu sper m c cineva o s deplâng îndelung nenorocirile cuiva. mai mult treze te mil când vorbesc ei în i i. Dac simpla lor vedere îi mi c pân la lacrimi. Or. Întocmai ca la actori: aceea i voce i aceea i pronun are are sub 27 masc o mai mare putere de a impresiona. 125 .

atât de fire te.. dore te felurimea. I.. izbute te la scoposul s u. în loc de a-i aduce pl cere i îi fac s piarz irul cuvânt rii.Simeon MARCOVICI. Cicero. 78. mângâierea b trâne ilor. IV. Mai în toate c r ile i ora ii de oarecare întindere se afl asemenea buc i care în poezie se numesc episoduri. i. în care se trateaz lucruri ce se par a nu avea legare cu sujetul. 2. c ci de vor fi dese ostenesc luarea-aminte a ascult torilor.1 Sub aceast numire se în elege ni te buc i ale cuvânt rii sau a verice altei mai întinse compuneri. celelalte desf t ri nu sunt nici pentru toate vremile. IX. 2-lea. 80.73-74. ca s îi ie curiozitatea i luarea aminte. Arta oratoric . II. digresiile au izvorât din u urin a. Ciceron. pl cerea în înv cinstit tur . întocmai ca c l torul. II. Degresiile s fie rare i bine cump nite. 3. Quintilian. ci i neap rate. „ i chiar de am c uta. Despre digresii /. 312. în C R I ROMÂNE TI DE ART ORATORIC (edi ie. Seria “Restitutio”. face urm toarea laud a folosului înv i. chiar de 1 Cf. 229 . ca s înduplice pe concet enii s i a h r zi unui asemenea b rbat drepturile cet eni[i]ei romane. în Curs de retoric (1834). 77. p. 51. nici pentru toate locurile. dar înv tinere ilor. nici pentru toate vârstile. 3-lea. II. 19./ 88 Aici este locul s vorbim i pentru digresii. O compunere care ar merge spre sfâr itul s u prin drumul cel mai drept i grabnic ajunge de multe ori a fi monoton neclintit i ostenitoare. Ed. printr-aceast me te ugit digresie. S fie puse la locul cel mai potrivit al cuvânt rii. 1 i urm.. prefa i note de Mircea Frânculescu). Romanii nu voiesc s scrie între cet enii lor pe poetul Arhias. Bucure ti. zice.. Despre digresii.. n-am putea afla o petrecere mai tura este înflorirea turii i mai vrednic de un om cu cre tere bun . Minerva. podoaba fericirei i sprijinirea în nenorociri. Urm toarele reguli vor sluji de temei despre a lor întrebuin are. încât s se par c sunt o parte nedesp r it a cuvânt rii. S se înf i eze de sine i i s izvorasc din sujet. 55-56. cititorul. Digresiile aduse cu iscusin i me te ugire împuterniceaz foarte mult cuvântarea. 97. De Oratore. i sunt nu numai de podoab . 1-i. din nestatornicia i din curiozitatea duhului omenesc. De Inventione. dar care merg cu chip piezi spre scoposul cel adev rat al oratorului. 319. 1990.

16. 17. 19. VII. vom putea noi s nu h r zim cet enia lui Arhias.nu am putea s ne în l m pân la dânsa ar trebui s o cinstim i s o pre uim în persoana celorlal i. ca s le a eze dup orânduial i s le tracteze dup cuviin . cum./ 2 Pro Arhia poeta.... VIII. IX./... dar. care aduce atâta cinste i folos patriii?”2 Vom ad oga despre digresii c oratorul trebuie s le prevaz în planul s u i s le închipuiasc din vreme. 230 .

spune al treilea. aceasta nu e un semn de real valoare” cu des vâr ite întemeiat . i ne-am adus aminte i de gre ala analoag . unde se zice c „toate partidele noastre au f cut gre eala de a judeca pre ul omului politic în primul rând dup darul de a vorbi”.i aduce aminte de sacul cu gr un e al lui Manolache Kostaki ca simbol al influen ei guvernului în 231 i din alt punct de vedere. i ne-am adus aminte de articolul d-lui Mehedin i. limbu i O anecdot de pe vremea lui Pitt. Cine nu. de altminteri. vorbe te de o conversa ie asupra calit ii celei mai necesare pentru un prim-ministru. mai ales dup demonetizarea presei. întâmpin Pitt. pentru Literatur . Oricare din aceste p reri ar fi cea adev rat ( i probabil c dup împrejur ri toate pot fi aplicabile. îl produce în opinia public . în urma c reia republicanii francezi de la 1848 au ales pe oratorul-poet Lamartine membru al guvernului i republicanii spanioli de la 1873. 393-431 Oratori. Politica de vorbe. articolul d-lui Mehedin i foarte cuminte i opinia d-sale c „dac vorba curge. Cornewall Lewis în Istoria guvernamental a Angliei. ba nu. uneori chiar în contra inten iei oratorului. Bucure ti. 1770-1830. vol. Îndeosebi trebuie notat efectul ce un cuvânt potrivit. este r bdarea. Ed. vorbirea într-o adunare public a r mas cel mai puternic mijloc de manifestare a ideilor politice. pe oratorul-istoric Emilio Castelar prezident i dictator. Cu toate aceste. retori. pentru omul politic al unui stat constitu ional darul de a vorbi este în orce caz o însu ire de mare însemn tate. sus ine altul.e. limbu i (1902). iar luate ca regul general nici una). r mâind ca rezultat final o amar decep ie de la amândoi. dar e poate mai pu in banal dac ad og m c asemenea vorbire poate deveni totodat literarice te un element de dezvoltare a limbei. II. credem totu c acea curgere de vorb merit s fie tratat real ” a oratorului. ba sunt cuno tin ele. în CRITICE. retori. ba munca i sârguin a. E un adev r banal dac zicem c pentru regimul nostru parlamentar. citat de G. i g sind. E elocven a. rostit la momentul potrivit. abstrac ie f când de „valoarea . din num rul întâi al Revistei române. în raportul ei cu obiectul discu iei. zice unul. înlesnindu-i priceperea situa iilor politice mai complicate. 1967. partea cea interesant a caracteristicei anecdote este faptul c în Anglia a putut trece prin mintea unui om politic serios s fac din talentul oratoriu prima calitate a unui ef de guvern. d.Titu MAIORESCU. Oratori. p. contribuind la îmbog irea i clarificare în elesului cuvintelor.

i mai ales în judecata publicului asupra ei. fie i numai dup m sura conformit ii lor cu o cerin îns semnul unui mare progres al opiniei publice. orator politic în toat puterea cuvântului. darul vorbirii se pre uie te oarecum în sine însu . i adev ra ii oratori i lupt tori parlamentari. Ce e drept. de omnibus rebus i cu cea mai felurit i înflorit frazeologie. pe Barbu Catargi în ara Româneasc i pe Anastasie Panu în Moldova i-am v zut. Numai în limitele acestor 36 de ani suntem îndrept i i s vorbim din propria noastr experien . i o facem cu atât mai mult în urma articolului d-lui Mehedin i cu cât judecata exprimat acolo este ea I În epoca dintâi a oratoriei parlamentare române. epoc pe care am datat-o de la Constituanta din 1866 pân la Camerile revizioniste din 1884. i de la 1899 încoace. necum s fi auzit pe vreunul din „m dularele” care luau parte în „obi nuita Ob teasc Adunare”. dac încerc m s ne d m seama de arta oratoriei la noi.alegeri. 232 . mai sonor. Lahovari. a a cum s-a dezvoltat de la noua constitu ie din 1866 încoace. sau de vicleimu cu craii de la r s rit ai lui Kog lniceanu. XII. cum se exprima procesul-verbal sau „jurnalul sean elor” pe atunci. vol. mai mult un temperament politic înzestrat cu o elocven impulsiv – se num rau de public printre oratorii de frunte. om de o cultur care pe atunci trecea de serioas . (Vezi Analele Parlam. de la 1884 la 1899. partea 2. trebuie s deosebim în manifestarea ei. cum au fost Mihail Kog lniceanu i Alexandru Lahovari – Kog lniceanu. pag. dar ast zi ar p rea superficial . pentru a semnala defilarea junilor deputa i „liberali” înaintea lui Ioan Br tianu la 1884. sau de porto-franco portofoliu al lui Alexandru Lahovari. În adev r.11) neap rat a vie ei publice. de regele i doroban ul d-lui Petre Carp. la „trata ia i debata ia” articolelor de legi i la „întruparea” lor. trei faze pe care le-am putea data cu oarecare aproxima ie astfel: de la 1866 la 1884. Pe oratorii imediat anteriori. de colectivitatea d-lui Eugeniu St tescu. i de mari oratori trec cei ce vorbesc mai lung. distins ca orator prin u urin a improviz rii i mai ales prin a a-numitele cuvinte de spirit. Ce alt mijloc ar fi produs acela rezultat de iu eal a priceperii i a r spândirii? Credem dar c nu e de prisos s ne ocup m de discursurile politice din ara noastr . dar nu i-am auzit. La congresul conservator din iunie 1902 vorba d-lui Delavrancea despre revizuirea con tiin ei na ionale a sc p rat în min ile auditoriului i s-a l it în ara întreag . Se num ra i Manolache Kostaki.

acest orator prin excelen e oratorul opozi iunii parlamentare. despre care r posatul ministru liberal Dimitrie Gusti în Ritorica sa (Ia i. refutatio. parc ar fi rostit o predic de pe amvon. Începem cu d. Printr-o împ rechere nefireasc voia s îmbine aparen a cavalerismului medieval cu iluzia unui catonism antic. Mic de statur . 1875. s ne în elegem asupra termenilor orator. cu ochii în fundul capului. rezumând opinia lumii de atunci. scrie urm toarele: „Aceast siren a cuvântului. este principele elocven ei române i se nume te Nicolae Ionescu. era un lucru tiut c de acum avea s reînceap vorbirea cu puteri împrosp tate. se cuvine s aducem mai întâi câteva din discursurile acelor vechi celebrit i i apoi s stabilim gradele în i coboar termometrul valorilor. /. i când î i desf ura un asemenea drapel în mijlocul discursului. i la glasul s u puternic se ad oga o frazeologie bogat i cea mai solemn gesticulare. ca mul i dintre Br tieni. Gheorghe Br tianu i. Giorgio Br tianu î i inea discursurile dup regulele lui Quintilian cu exordium. ca i când limba curat româneasc n-ar fi fost 233 . cu hainele prea largi ale omului prea sub ire. pe italiene te – unul dintre oratorii numi i kilometrici.Îns al turi de ei erau cita i. Blaramberg i N. ca flac ra b tut de vânt.. cu p rul r sfirat în pu ine uvi e. a c ror lumin sclipea nelini tit. peroratio. oarecum treptele pe care judecata publicului nostru urc oamenii s i politici. cu spinarea încovoiat . Având obiceiul de a trage tabac. cu o barb rar care încadra neregulat o fa îng lbenit . probatio. i distinc ia o vedea anume în dou note care au r mas caracteristice pentru discursurile sale: în adoptarea direct a idiotismelor franceze. retor i limbut. îmbr cat pururea în negru.” Dac este s supunem ast zi acea judecat asupra d-lor G. Ionescu unei revizuiri (vorba d-lui Delavrancea) i prin chiar aceasta s probe de elocven cercet m progresul realizat în opinia public de atunci încoace. cari î i m soar în i i valoarea discursului dup lungime. Br tianu. mai presus de to i. cu alte cuvinte. Adânca sa nemul umire c uta s i-o mângâie întrucâtva cu laurii unei elocven e distinse. Înalt la trup. iluzie ce o producea atitudinea sa antidinastic . i cu ni te ochi tot negri. Nicolae Blaramberg în rela iile sale cu colegii din Camer se ar ta mai întâi de toate de o polite e exagerat – în limbagiul s u fran uzit el ar fi numit-o obsequioas – i sub ea se ascundea permanenta iritare a unei ambi ii nem rginite i ura împotriva tuturor oamenilor politici care se ridicase deasupra lui. asculta i i pre ui i Nicolae Blaramberg. i cu p rul negru./ Cu totul alta era înf i area lui Nicolae Blaramberg. pag. pe atunci cu atât mai ieftin cu cât era mai lipsit de orce pericol pentru el. avea i batiste mari de m tase ro ie.. d. Nicolae Ionescu. N. Gheorghe Br tianu – colegii din Camerele de pe la 1870-1876 îi ziceau Giorgio. 294). narratio. propositio.

Nicolae Ionescu a trecut mult vreme de om politic serios i c în acea prim epoc vorba sa în Parlament era ascultat pentru interesul discu iei. i discursul. o întrerupere îi abate gândul spre alte obiecte./ Îns nici Nicolae Blaramberg. Nicolae Ionescu era înzestrat în gradul cel mai mare cu darul vorbirii: tia s vorbeasc i-i pl cea s vorbeasc . nici unul nu este menit s dovedeasc ceva. i mai ales în chestii personale. Nicolae Ionescu nu e de trebuin mijlocul nostru i e plin de via s -l descriem. Glasul s u era din cele mai melodioase. cari veneau în Camer (ca i advoca ii încep tori la tribunale) cu numeroase volume de autori i voiau s dea cuvintelor lor o deosebit greutate prin citarea cât mai multor pasage din diferi i scriitori str ini. Cine încearc ast zi s citeasc dezbaterile corpurilor legiuitoare din acest punct de vedere r mâne nu numai dezam git. modula iunilor îi sta la dispozi ie.i dai seama de în elesul discursurilor sale. i s lta în vorb ca pe tele în ap . /. avea i curajul de a se amestea în toate. nici oratorul însu . dar absolut nici unul. fiindc era scoas din leg tur i se aplica la împrejur ri nepotrivite. gama întreag a i adeseori cu m iestrie armonizat . nici unul nu cuprinde vreun ra ionament admisibil. din nenorocire. c ci. Unde începe enigma este când vreai s . Pe d. Blaramberg a fost cel din urm reprezentant al acelor deputa i. Nicolae Ionescu. D. nimeni nu poate ti la începutul vorbirii la ce concluzie va ajunge sfâr itul. Nu doar c ar fi enigmatic favoarea de care s-a bucurat „oratorul” din punctul de vedere al elocven ei în sine. Cum se n tea o discu ie.destoinic s exprime concep iile oratorului. acum din fericire disp ru i. Dar se impune s ne ocup m de discursurile sale cu atât mai mult cu cât ele dau tinerei genera ii de ast zi o enigm de dezlegat.. a c ror p rere îns nu proba niciodat nimic. când afli c d. ci de-a dreptul uimit: nici un discurs al d-lui Nicolae Ionescu. cuvintele curgeau din bel ugul unui izvor nesfâr it.i g si argumente valabile pentru sau contra unei idei. i în citarea celor mai felurite izvoare i autorit i str ine drept dovada unei întinse erudi iuni. fraza era totdeauna stilistic corect omul se sim ea în elementul lui. un aplaus. se afl în († 1905). P n aici toate sunt fire ti. i puterea fizic de a o duce înainte f r nici o oboseal . adev ratul ei reprezentant era d. i avea dreptate Ritorica lui Gusti s -l numeasc „principele elocven ei române” de atunci. c ci acesta este ostensibil st pânit de cea mai capri ioas mobilitate a impresiilor. nu arat consecven vreo a cuget rii. nici Gheorghe Br tianu nu reprezentau chintesen a artei oratoriei dup gustul publicului de la 1866 la 1884. 234 . cu gândul de a..

cam pe la 1700. nu-l are de loc. convingerea unui auditor.. s-a coborât în termometrul valorilor. erudi ia citatelor lui Nicolae Blaramberg i confuzia ideilor d-lui Nicolae Ionescu. sau cu actuala pronun are francezo-latin retorul. cât i retorul i limbutul au darul vorbirii. pe când Nicolae Costin. sunt ast zi socotite dup cum merit i nu mai pot figura decât ca ni te semne de r t cire a gustului i a judec ii. care din înaltul s u rang social de odinioar s-a coborât la cârciumarul evreu. ast zi ei nu trec decât de retori. pomenind undeva de „ i ero”. întrodus fire te o dat cu influen a culturii grece ti. i ritorul. mobilul retorului este dorin a de a trece de orator sau îngâmfarea erudi iei. dovada despre schimbarea judec ii în privin a oratoriei noastre politice este prin chiar aceasta f cut ./ II Dac exemplele de elocven citate în capitolul precedent au produs asupra cetitorilor impresia de veselie pe care am avut-o i noi. Pe atunci acei trei deputa i au putut trece drept oratori. dup defini ia dic ionarului „fran ezo-românesc” al lui Poenar. Vorba „orator” în accep iunea ei general este un neologism: dic ionarul academic Laurian Massim îl însemneaz cu stelu (*) cuvintele importante dup 1830. îl perifrazeaz „acela domnul voroavei rîmlene ti” (Predoslovia la Cartea pentru desc lecatul dintâi). cu 13 ani mai în vârst decât Cantemir. precum se i g se te în Istoria ieroglific a lui Dimitrie Cantemir de la 1704. Declama ia goal a lui Giorgio Br tianu. apropiindu-se astfel de familiarul guraliv sau limbut. Aaron i Hill de la 1841: „Retor se zice spre r u de acela a c ruia toat elocuen a st într-un stil pref cut. sau încântarea de 235 . continu de regul în direc ia opus explic e totdeauna gata s vorbeasc i sfâr e te r t cit. dar oratorul vorbe te pentru a spune ceva. îngâmfat i declamatoriu”. limbutul pentru a vorbi.apucat într-o direc ie. Atât oratorul. retorul pentru a se auzi vorbind. Cu grecescul „ritor” s-a întâmplat îns ceea ce s-a întâmplat cu slavonescul „jupân”. afirmarea sau combaterea unei idei./. cari toate împreun n-au împiedicat publicul din epoca de la 1866 la 1884 s considere pe autorii lor drept celebrit i parlamentare. Motivul oratorului este precizarea unei situa ii publice. i din orator ce era mai înainte a ajuns la defini ia dic ionarului de la 1841. dic ionarul de la Buda din 1825. de vreme ce pe orator îl define te spre bine: „Acela care compune i pronun cuvinte de elocuen ”.. ci are numai „ritor”. De aci se i mul imea i lungimea discursurilor lui Nicolae Ionescu: cine se joac de-a cuvintele i nu vrea i nu tie s sfâr easc . cu tot latinismul exagerat al etimologiilor lui.

/. s-a de teptat în elegerea c înd r tul programelor i discursurilor politice se ascunde o viitoare îndreptare sau o viitoare suferin legiuitoare se traduc uneori în fapte care alc tuiesc îns i c vorbele rostite în Corpurile istoria rei.sonoritatea proprielor sale cuvinte. poate nici vechea indulgen . am ajuns s sim im mai exact deosebirea valorilor parlamentare: ascult m pe oratori. i pu ini oameni vor fi r mas în România cari s nu fi suferit direct sau indirect de nepilduita criz . publicul./ Experien a a fost amar ... îmbel ugatele înfloriri literare. De aceea oratorul poate avea o valoare permanent . Via a noastr constitu ional începe în sfâr it s fie serioas . limbutul – nici una. pe guraliv – mânc rimea de limb . Dup aceast nou m sur se judec acum i oratoria: discursul nu mai are trecere decât în m sura competin ii i autorit ii celui ce-l pronun . surâdem la retori i râdem de limbu i. i astfel noi. pe retor – de ert ciunea. Pe orator îl st pâne te scopul. retorul – numai una trec toare. afirm rile nemotivate. necum frazele în irate f r rost nu mai pot întâmpina vechea favoare. Dar i efectul experien ei asupra cugetelor genera iei în care s-a întâmplat sper m c va fi pentru un ir de ani din cele mai salutare. i toat manifestarea politic va fi de acum înainte ceva mai riguros examinat în prevederea rezultatelor practice. 236 . cererea unei conduceri a statului din partea oamenilor competen i i încerca i devine mai sim it . pornirea limbutului este de a se amesteca i el în vorb oriunde i orcum. Judecata publicului s-a rectificat întrucâtva: retorica politicianilor superficiali întâmpin mai mult împotrivire.

iar nu un grup de idei. Ba chiar se cunoa te preferin a actorilor pentru piesele rele i anonime. C LINESCU. dup formula maiorescian . ca i poezia pur . care îi scutesc de orice obliga ie con inutistic i le d libertatea de a. În acest caz nu avem de a face cu un bun orator. ca art de a spune ceva. 1985. fiindc acest fond nici nu e cunoscut. C ci orator est acela care în condi ii date capteaz f r gre bun voin a publicului. Oratori. p. Ed.i pune în valoare calit ile lor pur formale. 2001. Bucure ti. Întotdeauna oratorii ÎN PUSTIU. Reed.23-32. dar nu neg m decât oratoria conceput ca me te ug de a exprima frumos un con inut interesant în sine. fondul const în emo ii i como ii ale publicului. retori i limbu i. Maiorescu gre e te. Oratoria i cerebralitatea (1943/1944). i retoric i limbu ie. 237 . el apar inând repertoriului întâmpl tor. dar care din felurite motive este primit cu o indiferen total . Dar i actorii commediei dell'arte i-au îngrijit timbrul glasului. precum se tie. Vom pricepe mai bine chestiunea dac vom al tura arta oratorului de arta actorului. Maiorescu a f cut. admi ând c oratoria exist ca art numai în m sura în care exprim un fond. bogat în idei i str lucit în form . Criticul aplica i aici cunoscuta teorie a raportului între fond i form . Oricine prive te cu aten ie problema. Nici vorb s t g duim valoarea articolului lui Maiorescu sau adev rul observa iilor lui sub unghi practic. Intereseaz cumva artistul dramatic sub raportul fondului? În nici un fel. tot astfel cum refuz m s vedem în poezie arta de a îmbr ca în imagini adev rul. teoretic. p. Oratoria exist . ca simple be ii de cuvinte. i actorul mare ob ine succese jucând indiferent pe Shakespeare ori pe un obscur autor bulevardier. plin de spirit. i actorul i oratorul urm resc succesul imediat. Universul Dalsi. în APROAPE DE ELADA. Un actor are o mimic i o dic iune. S presupunem c un orator face un discurs impecabil. este nevoit s constate c un adev rat orator cade în mod necesar în retoric i c retorica nu-i altceva decât o limbu ie. Colec ia „Capricorn”. S-ar putea în elege c neg m existen a oratoriei. oratorul inventeaz i improvizeaz textul lui. în SEMNE DE VIA Oratoria i cerebralitatea Într-un articol polemic. au cultivat mimica i improvizau. o demarca ie neted între oratorie. Dac se poate vorbi de un fond în arta dramatic . Un actor poate stoarce lacrimi enumerând cu pathos cuvintele cele mai anodine i mai prozaice. Deosebirea între actor i orator st doar în aceea c în vreme ce actorul declam un text str in. Bucure ti. Un actor care a izbutit mimic i vocal s produc efecte emo ionale asupra spectatorilor are un fond. dic iunea.197-204. Dar. ca un exerci iu de sonuri goale.G.

cit. oratoria este arta de a mi ca vulgul. Într-un cuvânt. Caracteristica acestor oratori. la Neapoli. c ci dac scopul urm rit este câ tigarea aten iei publicului. crezând c doarme. narratio. p. preocuparea de fond primeaz i oratoria apare ca un artificiu fastidios.i compunea discursurile dup regulile lui Quintilian. Niccoló Machiavelli e i suoi tempi. 116. voind s acuze de pe catedr un persecutor al s u. cit.Postumitatea unui discurs este un non-sens. cine e? Voi numi eu un atare monstru? Voi revela eu un astfel de Cerber? Îl voi divulga eu? Trebuie neap rat s -i spun numele. F r îndoial c se pune îndat problema calit ii publicului..) Astfel de oratorie înlemnea de admira ie pe contimporani. G. Maiorescu spunea despre Giorgio Br tianu c . Acela i vorbi i în fa a regelui Alfons. propositio. 122). Este blestematul i fenomenalul. i mu chiular f r vreun raport necesar cu procesul ideologic. foarte indiferent la con inut. dialectic . detestabilul i abominabilul. Papa îl asculta cu atâta aten ie. îl voi spune. nu spune pentru Dumnezeu! Ai r bdare. Oratoria religioas se întemeia mai ales pe «concetti predicabili». cu greu va putea învinov i pe altul de intoleran i inconstan . încât un prelat. observ Villari (op. Manetti. Epoca Rena terii a fost bogat în oratori dup modelul antic. Orice artificializare a frazei uime te pe omul simplu. Acesta p rea „una statua sul trono". Pentru a ob ine un concept predicabil se l sa la o parte orice specula ie teologic 238 i metafizic . I. Ironie gratuit . Cine nu se poate st pâni pe sine. I. o art fonetic ira ionalului. Limbutul care are succes este un orator. îl atinse de mai multe ori cu cotul. de a r scoli masele. ni se poveste te. taci. : Oh. Se spune c Filelfo. de admira ie. i totu i. recurgea la astfel de puerilit i ritmate: „Cine este cauza atâtor suspiciuni? Cine este începutul atâtor injurii? Cine e autorul atâtor ultragii? Cine e acesta. Manetti era „un orator f r originalitate".. Un actor care mi c un public de elit cu tragedii de Racine las nep s tor vulgul. secolul al XVII-lea. mecanica ridicul pentru intelectual a discursului violent retoric e aceea tocmai care provoac deliciile vulgului. op. refutatio.. p. cu exordium. Culmea artificialit ii o atinge în oratorie. îl spun. de-ar fi s -mi pierd capul. Papa Pius II zicea c un discurs f cut cu art putea s mi te numai «gente di volgare intelligenza» (Pasquale Villari. discursurile lui de un stil umflat i fals fiind cârpeli de fraze latine. Benedetto Croce în Saggi sulla letteratura italiana del seicento a studiat pre iozitatea oratoric într-un capitol special: I predicatori italiani del seicento e il gusto spagnuolo. peroratio. dimpotriv un instrument al .." (Villari. ca i în toate domeniile artei. este o retoric meticuloas . I. Filelfo. probatio. 116). În oratorie îns putem afirma c pe m sur ce publicul devine de o calitate mai înalt . felicita în numele Republicii florentine pe Papa Niccoló V cu prilejul însc un rii. care s-au bucurat de faim nemaipomenit .

constat m cu oarecare plictiseal c acele o sut de conduite recomandate principelui sunt deduse dintr-o sut de „empresas".mul umi intelecte i sufletele acest soi de predic în entuziasm? Cum putea mi ca inimile spre sentimente religioase?" R spunsul îl g se te în pervertirea intelectual a secolului. experien a i observarea lucrurilor umane i se excogita pur i simplu o compara ie.i prin sanctuar progenitura. Principele care î i va ridica monarhia pe piatra triunghiular a Bisericii. Dar Umbra nocturn este p catul. Alt tem : „Pl cerile lumii sunt necazuri!” În loc s încerce o analiz psihologic .se întreab Croce . di letteratura ital. i i dispozi ii „Cum putea . Ca o exemplificare. de Saavedra Fagardo. Cine nu. Cam de acela i soi sunt conceptele predicabile. care în ebraic înseamn s le r peasc i „voluptate” i „durere". pentru care „I'ingengnoso e il maraviglioso (o 1'arguto. Sub o barz stând în cuib pe un turn citim descifrarea: „Pe turnurile bisericilor î i a eaz barza cuibul asigurându. cercuri). gustul pentru oratoria simbolistic este general i tipic lumii simple. materializarea ideilor în metafore continuate i exagerate d acestor idei o corpolen e luat nu rareori drept eviden ". secondo la parola del tempo)” erau considerate nu ca elemente ale artei. Procedeul lui Fagardo nu era original i editorul ne indic o serie întreag de opere emblematice. care n-aveau în fond alt scop decât s disting listele pe buletinul de vot? Croce însu i recunoa te c compara iile bizare izbesc aten ia ignorantului. scurteaz noaptea". II. Dac lu m la întâmplare o carte serioas de politic .scolastic . apoi vorbe te de m r.i aduce aminte ingeniozitatea cu care partidele scoteau motive electorale din emblemele partidului (linie. o va p stra trainic i sigur ". apud Croce) despre Emanuelle Orchi da Como. ci ca scopuri în sine. Urmeaz apoi dezvolt ri i exemple. i anume Ideea de un principe politico cristiano. c dezvolt rile artificioase satisfac intelectul s u: „jocurile de cuvinte îl seduc. f ceau adesea s curg torente de lacrimi. era general . 376. Metoda trat rii simbolice. mai observ Croce. efigiale. un fel de anti-Machiavel. Acele argu ii. adic embleme. apoi de jocul cu mingea. examenul istoriei. predicator: „În prima predic începe cu p unul c ruia îi descrie coada. ce scrie Settembrini (Lez. predicatorul pornea de cuvântul tannim. În realitate. Soarele este Messia i Lumina e Gra ia. iat . 1640. de iarba pe paji te. De pild pe tema „Dumnezeu a f cut ca Mântuitorul s se nasc . soarele de la tropicul cel mai îndep rtat începe s se întoarc spre noi i m rind ziua. predicatorul reflecta asupra „circumstan elor" i nota c „Isus s-a n scut în miezul nop ii al solsti iului de iarn când umbra nocturn atingând ultima lungime. 239 i o tangibilitate care . p. atunci când r utatea omeneasc ajunsese la culme”.

ine. este (aici face descrip ia curcubeului). arcul ceresc. ori geometru care se urc s m soare firele pe p mânt etc.. ce este ea altceva decât o floare? i cum n-ar fi. la Alexandru. oratorul se oprea i exclama: „Oh. i pe drept cuvânt. aci porne te într-alta. La Piave a v zut pentru întâia oar c preotul î i pune în cap p l ria când predic . predici lamentoase. Dac apoi. oapta sunt mijloace actorice ti în afar de cursul propriu-zis al ideilor. dac vorbim despre copil ria noastr . aci se face astrolog observând când r s ritul. trage din pântec ni te bale vâscoase. ce figuri! oh. i neputând c p ta aripi pe spinare ca s ajung la aceea care zboar prin aer. de Ticho Brache. Uimit el însu i de imagina ia lui. aci se coboar . ie irea violent . aci se opre te. r suce te fuioarele i întinde pânza sau mai bine zis re eaua în aer. la Bucefal care seam n cu amvonul.Domnilor. aci se ridic . I. Quadragesimale del Padre Maestro Fontanarosa. dac cumva nu ti i. de unde sare la Hercul. de Fracastoro. Goethe a f cut o c l torie în Italia. domnilor. voind s vorbeasc despre scurtimea vie ii. de vreme ce floarea etc. deoarece narcisul. » Croce citeaz o predic dintr-un ms. Iezuitul Padre Cascliechio în L'utile col dolce satirizeaz pe predicatori care. ese cu gheare apuc toare fire artificiale. În La chartreuse de Parme de Stendhal. foarte gustate de public. ori de a suspina din adânc asupra destinului rasei umane. aci înainteaz . domnilor. care sun cam a a: „Ingeniosul p ianjen n zuie te câteodat s sug murdara i r u mirositoarea musc . nu v d cine i cu ce motiv s-ar putea împotrivi! C ci. ca i când cuvântul Domnului avea nevoie de a a ceva i f r salturi în aer nu s-ar fi putut explica Evanghelia. voim s compar m tinere ea noastr cu curcubeul.de tiin a lui Ptolemeu. Copil ria se compar cu narcisul. aci devine matematician tr gând circomferin e i puncte. ce sacramente ascunse!" Acestea toate sunt procedee verbale. Amvonul era larg i predicatorul p rea c se plimb de-a lungul 1ui...ce gesturi i salturi f cea atunci acel brav pop . când apusul.exclam b trânul Goethe . aci se avânt spre cer. (aici descrip ia narcisului). Îns oratoria implic o serie de exibi ii mimice care la predicatori atingeau bufoneria.”. Cel mai tolerabil metod i cel mai folosit e de a p stra un moment de t cere patetic .. eroul. Stendhal nu f ce altceva decât s atribuie eroului un gen oratoric curent. ce tropi! oh. În 1740. i dup toat aceast poliloghie d un avertisment pentru salvarea sufletului”. plânsul. aci se las la p mânt. tat l lui Goethe. aci se-ndreapt într-o parte. „Cospetto di Bacco! . Lume vrednic de comp timire care judec excelen a slujitorilor bisericii dup capacitatea de a face pe 240 . Fabrice del Dongo care e prelat. începe a a: « . în scopul de a descoperi prin biserici pe Celia Conti. ce mistere profunde! oh. tremolarea glasului. C. Suspinul.

Exemplul dat de d-na de Stael este grotesc. prevenit. Un Crucifix este atârnat la extremitatea amvonului. este potcapul p trat pe care-l poart pe cap. Mai este un mijloc de a scoate efecte de care predicatorii se slujesc foarte adesea. pe care o parcurge de la un cap t la altul pe atât de agitat. iar «salturile» de care vorbe te I. Dimpotriv . cum se v d multe în Italia. are aerul a a de pasionat încât 1-ai crede capabil s uite totul. Totdeauna începe cu o fraz cu care revine la sfâr it. ca limba unui pendul i cu toate astea. i cum potcapul nu r spundea nimic. pe cât de regulat. când perioada patetic s-a terminat. predicatorul îl desprinde. de 241 i . i oratorul spiritual i-ar mic ora faima. Unul c unase pe Voltaire i mai ales pe Rousseau pe motivul ireligiozit ii secolului. o furie sistematic . Este de prisos a da exemple din bogata istorie a oratoriei. desf urarea oricât de arid de cifre poate emo iona profund. Arunca potcapul în mijlocul amvonului. alc tuit din oameni specializa i în probleme politice. îl punea la loc pe cap. comunicarea sever a faptelor i statisticile sunt acelea care produc interes. referentul asupra unui auditoriu încordat. oricât elegan u urin a limbii ar avea”. i în aceast calitate îl probozea i-i zicea: Ei bine! filosof genovez! ce ai de obiectat la argumentele mele? Atunci t cea câteva clipe ca spre a a tepta r spunsul. i termina convorbirea prin aceste cuvinte: Acum c e ti convins. atent la substan . unde vioiciunea mi c rilor exterioare nu indic ades decât o emo ie superficial . face atâtea gesturi. iar în linie general . ne vorbe te i despre predicatorii italieni i tim c romanul ei este.este o tribun destul de lung . Dar este. îl strânge deasupra inimii. Caspar Goethe par inconvenabile i sunt cel mult tolerate dac fondul este real. D-na de Stael.paia ele. Fiindc pomene te adesea de „oratoria universitar ". Aci pl cerea. e cazul de a sublinia c Universitatea este tocmai institu ia care trebuie s închid por ile oratoriei. Într-un congres medical în care s-ar discuta descoperiri noi ori situa ii sanitare. în privin a aceasta mai mult un jurnal de c l torie: „Amvonul s u – se spune despre un predicator . Efectele oratorice sunt raportabile la educa ia artistic a ascult torului. în Corinne. apoi îl pune la loc cu cel mai mare sânge rece. s nu mai vorbim de asta ". ei îl scot i-l pun la loc cu o repeziciune nemaipomenit . dar nu p rea astfel publicului respectiv. Oratorul opereaz asupra unui public distrat. În fa a unui parlament cu tradi ie. c ci mi s-a spus c dac predicatorii s-ar l sa de acele svâcniri i contra-svâcniri pe amvon i-ar pierde auditoriul. îi da îns rcinarea s închipuie pe Jean-Jacques. Predicatorul bufon recurgea la astfel de mijloace fiindc auditoriul era avid de bufonerii. toate acroba iile din lume nu vor putea capta aten ia într-o problem financiar . dac ne putem exprima astfel. îl s rut . oratoria ca pur art vocal i mimic î i pierde importan a pe m sura cre terii interesului auditoriului pentru con inut.

i cu toate c opinia ar putea fi contrar în materie de cursuri literare. încât s dea impresia auditorului c conferen iarul este numai un ecou al propriilor lor medita ii. cu atât mai mult omul de tiin are nevoie de un limbaj sever. Un public care pentru a în elege analiza unui poet are nevoie de zgomote vocale i de acroba ii este inapt pentru literatur . tocmai aici se cere o dezgolire total a gândirii. O lec ie literar cu caracter critic se cuvine s fie a a de «t cut ». Toat preocuparea vorbitorului se cade s fie de a goli fondul de orice excrescen verbal . Dac de la Stendhal încoace romancierul se preocup de eliminarea stilului i câteodat chiar de a compozi iei i încearc s perceap via a cu mijloace de reporter. ca i surprins de acest public în genuinitatea medita iilor sale.ordin cu totul interior. 242 . de a gândi liber f r a ine seam de public. trebuie s rezulte din interes pentru idei.

2. d. humile. Captatio benevolentiae sau ac iunea de seducere a auditoriului. Partitio. pentru a-l face atent (attentum). ea urmeaz un model foarte elaborat. a adar. trebuie s -i determini benevolum. Aceast captatio a fost unul din momentele cele mai stabile ale sistemului retoric (s-a dezvoltat spectaculos în evul mediu i chiar i în zilele noastre). e necesar un remediu real. când cauza este ambigu . spre exemplu. b. Exordiul Prin exordiu se în eleg în mod tradi ional dou momente. care trebuie s duc imediat la o conciliere cu acesta.5. maleabil. c.dac . acesta este genul amphidoxon. al doilea moment al exordului. în sfâr it. s -l face i docilem. normal : a. se vorbe te despre o cauz “normal ”. a unui orb. 85-167 (fragmente traduse de Laura Mesina) Vechea retoric A. e necesar o ac iune pozitiv pentru a învinge iner ia judec torului. honestum. planul care va fi urm rit (partitiones se pot multiplica. trebuie ob inut bun voin a judec torului. avantajul. în L’AVENTURE SEMIOLOGIQUE. 243 .Roland BARTHES. când cauz este identificat cu doxa. doi doxai intr în conflict -. a merge contra human touch). de bun gust. fragment autonom ( i nu doar simplu ton) care este plasat dup început: de exemplu. i nu mai este util s supui judec torul unei opera ii de seduc ie sau la o presiune. punând câte una la începutul fiec rei p r i). Vechea retoric (1964-1965). ca pe un cerceta . a unui b trân. acesta este genul dysparakoloutheton. 1985. a unui copil. obscur . este c cel c ruia i se anun termenul nu a teapt prea mult. modurile acestei captatio benevolentiae. du Seuil. spune Quintilian. s te prefaci c ai fost impresionat de c tre adversar. 1. anun diviziunile care vor fi adoptate. trebuie s antrena i judec torul s v urmeze ca pe un ghid. e. Ed. B. situându-se foarte departe de doxa (de exemplu: a pleda contra unui tat . Paris. s -l ochezi în chip direct: acesta este insinuatio. pentru c nu trebuie s -l înfrun i pe judec tor. cu opinia curent . când cauza este confuz . receptiv. chiar dac acest remediu este totu i indirect. s -l faci s încline balan a în favoarea ta. 2. obscurum. Iat . suscit uimirea. pentru a-i stârni curiozitatea. acesta e genul adoxon. acesta e genul endoxon. printr-o prob de complicitate. codificat dup clasamentul cauzelor: modalitatea seduc iei variaz dup raportul cauzei cu doxa. când cauza este într-o oarecare m sur neutr în raport cu doxa. nu este suficient o ac iune difuz asupra judec torului. dubium. p. când cauza este neobi nuit .

verosimil . plâng cioas .2. este “expunerea persuasiv a unui lucru f cut sau pretins a fi fost f cut”. Epilogul (peroratio.B. unde un aprod îi impunea t cere oratorului care f cea prea mult i prea mult timp s vibreze coarda sensibil . ci este o protaz argumentativ . scurt . Narratio Narratio (diègèsis) este povestirea faptelor angajate în/ declan ate de/ cauz (deoarece causa este quaestio în m sura în care în ea r zbate contingentul). nu exist technè. era pu in uzitat de greci. nici argumenta ie direct . ci de perioad : perioada este o fraz “agreabil ”. expunerea faptelor este supus unei reguli structurale unice: înl n uirea s fie verosimil . dar aceast povestire este privit doar din punctul de vedere al probei.8. a ar ta ostentativ un pumnal însângerat. nivelul “sentimentelor” (posita in affectibus): aceast concluzie patetic . epilogul era ocazia unui teatru întreg. conclusio. rerum repetitio). ea trebuie s fie doar: clar .6. “încoronarea a ceva”) presupune dou nivele: 1. oase extrase din ran : Quintilian trece în revist toate aceste trucuri. 2. B. “goliciunea” sa: nu exist nici digresiune. Acest semn a fost ra ionalizat ca alibi al pl cerii (ceea ce ar dovedi în ce m sur anticii erau con tien i de “plictiseala” discursului lor!) Aristotel l-a indicat. nici prosopopee. ca i începutul. Dar mai târziu. func ionalitatea sa: este o preg tire a argument rii: cea mai bun preg tire este cea al c rei sens este ascuns. Epilogul Cum tim dac un discurs se termin ? Sfâr itul e arbitrar. atunci când retorica a devenit complet delimitat de judiciar. nu à propos de epilog. în Evul Mediu. Narratio presupune dou elemente: faptele i descrierile. dar la Roma. În consecin . proprie lui narratio. Trebuie a adar s existe un semn al finalului. B. Ordo naturalis/ordo artificialis În retorica antic . 2. narratio a ajuns un gen autonom i aranjarea p r ilor sale (ordo) a devenit o problem teoretic : este vorba despre opozi ia lui ordo naturalis fa 244 de tipuri de . în care probele sunt diseminate în stare de germeni inaparen i/ascun i (semina probationum). Nara iunea nu este deci o povestire (în sensul romanesc i cam dezinteresat al termenului).7. pentru c ea este contrariul celei care nu (se) sfâr e te. cumulus.2. s nu “vezi” în nici un fel sfâr itul. este dezagreabil s nu presim i nimic. ea are dou caracteristici determinate: 1. nivelul “lucrurilor” (posita in rebus): este vorba despre reluare i rezumare (enumeratio. a unei gesticula ii de avocat: a demasca acuzatul înconjurat de p rin i i copiii s i. un semn al închiderii (ca în anumite manuscrise: “ci falt la geste que Turoldus declinet”).2.

prima fiind foarte scurt . confirmatio. discursul urm tor (oratio continua) este 245 . narratio. narratio admite o ax aspectual . prosopografiile sau portretele. ordinea este artificial dac se pleac nu de la începutul a ceea ce s-a petrecut. la sfâr itul lui confirmatio. sau expunerii faptelor. s continui prin dovezi slabe i s termini prin câteva dovezi foarte puternice. ordo artificialis este ceea ce bulverseaz aceast ordine sub presiunea circumstan elor. repetita narratio. durativ . În final. c discursul poate uneori s con in o a doua nara iune. 3. fie artificial . puternic marcat . sau expunerea argumentelor: aici sunt enun ate probele elaborate de-a lungul lui inventio. Ordinea este natural dac faptele sunt povestite chiar în ordinea în care ele s-au petrecut. iar artificialis vrea s spun spontan. Ordo artificialis determin un puternic decupaj al suitei/înl n uirii faptelor. pentru c decupajul distruge natura (mitic a) timpului linear. este reluat mai departe în detaliu (“Iat în detaliu cum lucrul pe care tocmai l-am numit s-a petrecut”): acesta este epidiègèsis. Este cunoscut abunden a acestora în literatur . cronografiile sau descrierile de timpi. 2. pe punctul de a fi dezb tut . epilog). ci de la mijloc. paradoxal ( i acest paradox este f r îndoial frecvent). format dintr-o suit flotant de staze/opriri: descrierile. natural. naturalis vrea s spun cultural. nu în scrierile judiciare. nu este recomandat nici o structurare particular . reversibile. “Orice ordine – spune un contemporan al lui Alcuin – este fie natural . contingent. pentru a încheia cu narratio. propositio (prothèsis): este o defini ie concentrat a cauzei. uneori. Opozi ia celor dou “ordini” poate s se petreac nu în planul faptelor. în afar de urm toarea: trebuie s începi prin motive puternice. perioade. Ele au fost în principal: topografiile sau descrierile de locuri. Descrierile Al turi de axa propriu-zis cronologic – diacronic sau diegetic -. pentru c se urm re te ob inerea unor unit i mobile. aceasta implic sau produce o în elegere particular . chestiune care depinde de efi/puterea politic (“Socrate a fost acuzat c ar corupe tineretul i ar introduce supersti ii noi”). B. Aceste descrieri au fost de–a lungul timpului puternic codificate.9.10 Confirmatio Lui narratio.” Este problema flash-back-ului.ordo artificialis. argumentatio. care este expunerea motivelor probante. Confirmatio trei elemente: 1. ci în acela al p r ilor însele ale discursului: ordo naturalis este atunci ceea ce respect norma tradi ional (exord. B. îi urmeaz (apodeixis) poate s con in confirmatio. trebuie semnalat.2. vârste/epoci.2. ea poate fi simpl sau multipl .

întrerupt de un dialog foarte viu cu avocatul advers sau cu un martor: cel lalt î i face apari ia în monolog: aceasta este altercatio. el ine de genul lui Rogatio. Acest episod oratoric nu era cunoscut de greci. o interoga ie acuzatoare (“Quousque tandem. Catilina…”). 246 .

trebuie s fie condi ii: corectitudinea logic a tehnicilor de argumentare i utiliz m tehnici de adecvarea faptic a con inutului de idei. În mod normal.” este corect din punctul de vedere al tehnicilor de argumentare (este un silogism în modul Barbara). argumentarea este neconving toare.Constantin S L V STRU. fie c punem idei adev rate în tehnici de argumentare eronate. Ia i. Pentru ca o argumentare s îndeplinite simultan dou fie conving toare. atunci spunem c acela care argumenteaz urm re te persuasiunea interlocutorului s u. Dac propozi iile-teméi nu sunt acceptate de to i receptorii ca adev rate sau dac ele nu sunt considerate de to i receptorii ca fiind argumente pentru teza dat . Asupra celei de-a doua cerin e am vrea s st ruim. Ideile pe care le aducem în fa a interlocutorului cu ajutorul tehnicilor de argumentare trebuie s fie adev ruri recunoscute i acceptate în mod general. în TEORIA I PRACTICA ARGUMENT RII. Ed. inclusiv de interlocutorul pe care vrem s -l convingem. Vizibil i acceptat este i leg tura de determinare care exist între propozi ia-teméi i i aceasta ca o propozi ia-concluzie. Pentru a ob ine acest rezultat. 2003. Polirom. Argumentarea: “Clorul este monovalent fiindc este halogen. iar propozi iile care sunt aduse drept temeiuri sunt adev ruri general recunoscute de c tre to i aceia cu un minimum de cuno tin e în domeniul chimiei. dar propozi iateméi (“Învinuitul are o familie numeroas ”) nici nu este un adev r general recunoscut i nici nu are o leg tur necesar cu teza (“Învinuitul ar trebui s primeasc pedeapsa minim ”). 247 .” utilizeaz o tehnic de argumentare corect (aceea i ca i în cazul precedent). Altfel. fie c argumentare corecte în care punem idei false. Argumentarea: “Învinuitul ar trebui s primeasc pedeapsa minim întrucât are o familie numeroas . 301-304 Persuasiune i manipulare în practica discursiv Argumentarea are drept rezultat convingerea interlocutorului cu privire la adev rul sau falsitatea unei teze. sunt puse în mi care tehnici de argumentare (ra ionamente sau lan uri de ra ionamente logice) cu care se vehiculeaz un anumit con inut de idei. fiecare individ c ruia i se propune o asemenea argumentare ar trebui s accepte concluzia ca fiind o propozi ie adev rat convingere a sa. Persuasiune i manipulare în practica discursiv . p. Dac aceast tez este sus inut într-un proces de c tre ap rare pe baza argumentului invocat.

puternic. 1992. Conchidem c persuasiunea este determinat mai mult de atitudinea interlocutorilor fa de adev rul argumentelor i leg tura lor cu teza sus inut . Armand Colin. 1994. valabile pentru to i. În argumentarea prezentat ap rarea consider argumentul “Învinuitul are o familie numeroas ” imbatabil. pentru c nici o lege juridic nu face o leg tur direct între m rimea sanc iunii i situa ia familial a f ptuitorului. Pour mieux communiquer dans les situations usuelles: conduire un entretien. de la sine în eles. Pentru detalii. atunci suntem în fa a manipul rii acestuia prin intermediul argument rii pe care o propunem2. relevant. Georges Nizard. În forma complet . Du bon usage des moyens d’influencer et de convaincre. i ar vrea ca i acuzarea s -l considere la fel.U. dimpotriv . dac inem cont c în argumentarea cotidian asupra unor teme diferite este destul de greu s impunem adev rurile noastre c g se ti temeiuri care s fie acceptate de toat lumea ca adev rate i a c ror leg tur cu teza s fie unanim recunoscut .spunem c aceasta urm re te persuasiunea completului de judecat 1. ESF éditeur. a se vedea Lionel Bellenger. argumentarea arat astfel: 1 Persuasiunea este considerat cel mai adesea un act. vendre. Disputele argumentative cele mai puternice. dar i cele care fac farmecul unei polemici se poart în leg tur cu temeiurile i tezele care las loc construc iilor alternative. Muchielli. Putem defini persuasiunea ca fiind actul de argumentare prin care un interlocutor urm re te s conving partenerul de discu ie prin argumente care au o valabilitate local sau individual . Paris. P.. Paris. L’art d’influencer. former. Numai c este posibil ca aceasta din urm s aib o cu totul alt percep ie privind argumentul dat i leg tura lui cu sentin a (teza). Dac argumentarea se desf oar prin tehnici care con in erori sau cu ajutorul temeiurilor care sunt propozi ii aparent adev rate f r ca interlocutorul s con tientizeze acest lucru. încercând s celorlal i. La persuasion. Prin argumentarea: “Trebuie s iei cât mai multe medicamente fiindc s n tatea ta” se inten ioneaz o manipulare a interlocutorului. dar i un rezultat ce in mai mult de dimensiunea psihologic a celui care argumenteaz i mai pu in de esen a logic a argument rii. ci ac ionând ca i cum tehnicile ar fi corecte. e necesar s te îngrije ti de 248 . Paris. Paris.F. Persuasiunea nu este câtu i de pu in o limit a actului de argumentare. Analyse des techniques de manipulation. e posibil s nu reu im în toate cazurile. 2 Alex. iar temeiurile adev rate. dar pe care el le prezint ca fiind general acceptate. dar acest lucru nu înseamn argumentarea ar con ine erori de vreun fel. Dunod. La force de persuasion. În aceste condi ii. 2000. négocier. Convaincre. 1997.

Alteori. Discursul puterii. a func ionalit ii în discursul politic ne-am oprit în Constantin S l v stru. Manipularea este condi ionat . interlocutorul este for at s accepte o tez pe calea unei în el torii: cel care argumenteaz tie c tehnicile de argumentare nu sunt corecte i c temeiurile nu sunt adev rate. strategii care uzeaz din plin de “for a manipulativ ” a limbajului prin intermediul actelor de vorbire indirecte (“indirect speech acts”) (The Encyclopedia of Language and Linguistics. a sistematiz rii for elor sale. Manipularea este considerat un ansamblu de “strategii pe care oamenii le folosesc pentru a-i determina pe ceilal i s fac lucrurile pe care primii le doresc”. vol. manipularea nu se pune în practic într-o manier prea evident . sau prin prezentarea ca adev rate a unor temeiuri pe care toat lumea le consider false. cât mai ales în perioada modernit ii i a contemporaneit ii. influen favorizat de faptul c destinatarii nu cunosc sau nu în eleg strategiile utilizate în exerci iul influen rii lor (Encyclopédie Philosophique Universelle: Les Notions Philosophiques. Asupra conceptului de manipulare. Persoana X se îngrije te de propria s n tate. Editura Institutul European. PUF. selectarea interesat a faptelor. în Herman Parret. p. Pe lâng încerc rile de descifrare a sensului acestui concept. atr gând aten ia. Oxford – New York – Tokyo. dup cum ne putem da seama. Fran a. atât în perioadele vechi. Paris. în Phaidros (260a). 2002 3 249 . Se vede cu destul u urin implica ie. Deci: Persoana X trebuie s ia cât mai multe medicamente. 5. atunci te îngrije ti de propria s n tate. propozi ia compus este o fals inferen ial ponendo-ponens nevalid) Problema manipul rii a fost i a r mas o tem atractiv de reflexiuni. prin tehnici care s camufleze erorile. pp. adic prin s vâr irea unor erori elementare de ra ionament. Les cahiers de Psychologie politique. Ia i. c prima este surs i mijloc al erorii i manipul rii. Peter Lang. au existat i tentative de a identifica “componentele structurale” ale unui act de manipulare i “cooperarea pozitiv ” pe care ele o pot asigura în practica discursiv de influen are a individului sau a grupurilor (Herman Parret. “Rationalité et manipulation: les sophismes dans le discours politique”. revue interactive d’information et de dialogue. Prin intermediul manipul rii. 1999. ea este v zut drept “influen ocult exercitat asupra unui individ sau grup”. II. Université de Caën. distinge între vorbirea frumoas i vorbirea adev rat . 1994. 132-146. 230-278). Pergamon Press.Dac iei cât mai multe medicamente. Platon. mai mult implicit. În argument rile curente. Jum t ile de adev r. pe care le-ar putea descoperi oricine. http://jflechard. pp. Berna-Frankfurt pe Main – New York – Paris. 1538). dar le aduce în fa a interlocutorului în speran a c acesta din urm nu. “La manipulation et le mensonge”. 1987. 2360).i va da seama de aceste erori. zvonurile. de inten ia de a induce în eroare a unuia dintre participan ii la rela ia de argumentare i de incapacitatea celuilalt de a descoperi aceast inten ie3.fr/cahierspsypol. ci într-un mod mai subtil. Prolégomènes à la théorie de l’énonciation.free. p. distribuirea diferen iat a accentelor în comunicare sunt doar câteva c i prin care manipularea î i face loc în multe dintre disputele discursive. c tehnica de argumentare nu este corect (avem un mod i. 1990. pe deasupra. De Husserl à la pragmatique.

manipularea. este una dintre tarele ei. Aici intervine responsabilitatea moral a celui care argumenteaz . maxima lui Machiavelli (“scopul scuz mijloacele”) este parc tot mai des întâlnit . Poate c i mijloacele prin care se poart ast zi disputele i polemicele faciliteaz o astfel de situa ie. Suntem tenta i s încerc m i altceva pentru a domina adversarul. în disputele cu colegii. A manipula înseamn a induce în eroare cu bun tiin i a ob ine un succes într-o disput prin mijloace ilicite din punct de vedere logic. Prezen a manipul rii devine ast zi cvasi-universal : în dezbaterile politice. în încercarea de a ocoli vigilen a efului. în tendin a de a ob ine succesul în fa a celorlal i cu orice pre . a manipula înseamn a schimba regulile jocului ra ional într-o argumentare. Orice disput argumentativ e un loc al confrunt rii tehnicilor de argumentare corecte i a ideilor adev rate! Or.Dac persuasiunea nu este un viciu al argument rii. dac numai cu mijloacele ra ionalit ii intelective nu reu im! 250 . dimpotriv .

9 DISCURSURI ROSTITE ÎN ROMÂNIA ÎNTRE 1900 – 1993. B. ANTOLOGIE A.IV. „ESEURI APROAPE POLITICE” 251 . ELOCIN A POLEMIC C.

Aceasta a avut ca rezultat o regenerare a literaturii i îndeosebi a limbii noastre. lucr rile slabe fiind definitiv eliminate sau public ridiculizate. Despre Iacob Negruzzi i despre intrarea muzicei la Academia Român . 9 DISCURSURI ROSTITE ÎN ROMÂNIA ÎNTRE 1900 – 1993. instrument ml dios în mâna scriitorului.S. dar totdeauna drepte. limpezit . Junimea. preten ios i absurd. în edin a solemn sub pre edin ia de onoare a M. Discurs rostit la 22 mai 1933. Cu cât dragoste a servit cauza ce-a îmbr i at. iar cele de o valoare relativ erau trecute prin focul unei critici aspre. s-au dat lupte crâncene în contra a tot ce era mediocru. care a ie it de aici simplificat . având a învinge indiferen a publicului i a evita piedicile întinse de adversarii Junimei. când talente literare izolate cu greu se afirmau în mijlocul unui haos de scrieri cu stil i ortografii bizare. O personalitate din cele mai semnificative pentru literatura româneasc . privia înd r t spre calea parcus de literatura noastr al c rei cel mai vigilent îndrum tor a fost el! 252 . Pogor i Th. Rosetti. alergând dup i de secretar al abonamente. cu ce entuziasm i încredere în viitor! Dar i ce bucurie trebuia s -i umple inima când acum. din „Convorbirile literare” atâ i tineri i-au luat avântul spre glorie. În revista Junimei. Regelui Sire.A. Iacob Negruzzi. împreun cu Maiorescu. a fost Iacob Negruzzi. de redactor “Convorbirilor”. Domnilor colegi. Iacob Negruzzi. cumulând sarcinile de director. ELOCIN A ACADEMIC George ENESCU. a disp rut pentru totdeauna dintre noi. a visat i realizat înfiin area unui c min al cuget rii. În timpurile hot râtoare prin care ara noastr trecea sunt aproape trei sferturi de veac. unde lucr ri de valoare î i g seau consacrarea. la b trâne e. „Convorbiri literare”. în istoria c reia se profileaz cu o deosebit noble e. pe cari satirele acesteia îi biciuise dureros. Carp. Iar cel ce-a dus în spinare toate greut ile organiza iunii Junimei timp de trei decenii. scriind (el) însu i coresponden a.

Este o zi de dulce bucurie. al unui grai izvorât din inim care s-oglindesc. vin cu adânc recuno tin emo iune s-aduc prinosul meu de venera iune pentru om i de ne rmuit i admira iune pentru scriitorul care i-a închinat via a operii de înfrumuse are i i r bdare: viziunea sfor rilor sale încoronate cu succes i ale multiplelor roade cu care s-a îmbog it patria de pe urmele înnobilare a scumpei noastre limbi. muza mândr i binef c toare! i menit s-aduc dragoste i înfr ire printre cei pe cari îi despart credin i i obiceiuri deosebite. lupt tor aprig cu suflet neprih nit. Iacob Negruzzi. trebue s fie nobil i bun la inim !” Înc din cea mai îndep rtat antichitate poezia i muzica. ale 253 . satirist. Ast zi. sanctuar al cuvântului. descriindu-le. f când pe str ini s exclameze: „Un popor care cânt doina atât de duios. Prin ea sufletul blajin i vis tor al Românului a devenit cunoscut lumii. misterioas . Academia Român . Fie-i memoria pe veci binecuvântat ! Acel c ruia graiul românesc îi datore te atât de mult. adesea contopindu-se. precizându-le în chip plastic. are ast zi aci de urma pe cel mai umil slujitor al muzicii. solemn p e te Euterpe. în cele mai t cute taine ale sim irii. au mers mân -n mân . rev rsându-se în adâncimile sufletului. Muzica. Cuvântul arunc lumin vie asupra sentimentelor. când în templul cuget rii i al în elepciunii. însu irile psihice ale omului.P r sind lumea aceasta. Gra ie cuvântului gândirea se poate formula. poet. completându-se. pentru întâia dat . a dus cu sine recompensa suprem al acelor ce pentru binele ob tesc au muncit cu tragere de inim str duin elor sale. nemuritoare. cuvântul i tonul. f r popoarelor. Al turi de to i acei cari tiu ce-a însemnat Iacob Negruzzi pentru cultura noastr . î i deschide por ile spre a primi muzica sub cupola sa. Din îmbinarea cuvântului i a muzicii s-au n scut i se vor na te opere divine. Este o zi de-o însemn tate deosebit . p trunde. autorul delicioaselor Cópii de pe natur . Muzica este un grai în posibilitate de pref c torie.

Iar adev ratul om superior extinde bunele deprinderi ale specialit ii sale i în alte ocupa ii serioase ale vie ii. de cel mai mare folos i pentru revist i pentru scriitori i pentru literatur – precum i de Academia Român . Enescu. ca pân în sesiunea urm toare. cu ajutorul bun voin ii D-Voastre. S mul umim cu recuno tin d-lui i-a în eles rolul înalt de membru activ al Academiei. de a. de a r spunde cuvânt rii de recep ie a d-lui coleg G. a fost favorizat de soart . de la început. Totu i. discursul de recep ie al noului nostru coleg activ. a fost mult vreme cârmaci prev z tor i priceput. tocmai de la New York. unde fantezia i libertatea de ac iune le socoteam pu in încurajatoare pentru astfel de obliga iuni. Stimate Coleg. Nu se poate concepe muzic f r exactitate i preciziune i în ton i în m sur . Domnilor Colegi. adic exact cu trei luni înainte de a se începe sesiunea actual .lea. s . Onorat Auditoriu. la 15 februarie. explica ia lui e u oar .i preg teasc discursul de recep ie i s -l trimeat cu trei luni înainte de începerea sesiunii spre a i se fixa r spunsul. Anul acesta. d-l G. regretatul nostru coleg. În regulamentul nostru scrie. voi încerca s -mi aduc la îndeplinire aceast frumoas dar . A fost pentru noi o mare emo ie i o deosebit surprindere. în nici un caz. s ne vin cea mai frumoas pild de îndeplinire strict . Enescu. Oricum ar fi. c un membru al Academiei nou ales e dator. i eica Sire. nu vrem s le cercet m. nu e deloc u oar grea îns rcinare. în care a avut 254 i simt c p esc pe un teren pe care nu sunt deplin sigur. exact Enescu pentru c i con tiincioas a datoriei.i ine fiecare discursul de recep ie. Predecesorul d-tale în Academia Român . sarcina mea. Nu ne a teptam ca tocmai dintr-o specialitate. Numele s u va r mâne nedesp r it legat de revista „Convorbiri literare”. se cam pierduse aceast frumoas i înalt datorie a membrilor Academiei.R spunsul d-lui secretar general G. Din motive pe care nu le cunoa tem i pe care. Academia a primit. unde. Acum. Iacob Negruzzi. când ne g sim în fa a faptului împlinit. În via a sa lung i plin el a ocupat un loc de frunte în mi carea noastr literar din a doua jum tate a veacului al XIX.

rol activ ca Vicepre edinte, Pre edinte i Secretar General. Chiar dincolo de cap tul vie ii, soarta binevoitoare a r mas darnic cu el, h r zindu-i pe cel mai str lucit urma pe care i l-ar fi putut închipui vreodat . Alegerea d-tale, stimate coleg, ca membru activ în sec ia literar , în locul pe care l-a ocupat, cu cinste i cu demnitate, Iacob Negruzzi, are pentru noi o deosebit semnificare. Academia î i l rge te prin aceast alegere, cadrul activit ii sale luminoase, restrâns pân acum la literatur completat cu filosofia , la istorie (completat cu tiin ele juridice i sociale) i la tiin ele teoretice i aplicate. Arta cap t prin d-ta, stimate coleg, drept de cet enie în cetatea culturii române ti. De altfel se poate sus ine, cu drept cuvânt, c arta st bine, în Academie, nu numai al turi de literatur , a c rei vecin tate e fireasc , c ci poe ii sunt cânt re i ai neamului, iar scriitorii fac s vibreze toat gama sim irii omene ti; - i al turi de istorie, c ci i ea e patronat de o muz ca i artele; dar chiar apropierea artei de tiin nu e prea tulbur toare. La urma urmei, se m rgine te, oare, arta la lumea tainic a sim irii, iar tiin a numai la cercetarea pe cale strict logic a naturii? Cine- i închipuie te c al logicii pure o grani tiin a cea mai abstract , matematica, i-a tras în câmpul rece nu poat trece, nici m car prin contraband , o sever , peste care s

umbr de sentiment, se în al amarnic. Logica î i are, f r îndoial , rolul ei de c petenie în tiin , dar f r o vibrare a sim irii, f r un fior adânc, nu se poate face tiin , cum nu se poate face art . Cine n-a sim it frumuse ea plin de farmec a unei construc ii tiin ifice în structura ei impun toare nu tie ce e, în esen a ei, tiin a. De asemenea, nu e oper de art în care cunosc torul s nu deslu easc un fir logic, pe care se în ir , ca ni te m rgele de mare pre , frumuse ile i podoabele artei. Astfel, în Academia noastr , toate disciplinele culturii omene ti se apropie, se îmbin i se completeaz i formeaz un tot cu adev rat armonic, o adev rat armonie superioar a culturii. În fapt armonia e i mai larg , ea cuprinde toate faptele, toate manifest rile grup rilor omene ti. De aceea, în timpul din urm , istoricii pun acela i plan istoria politic felul cum se înf i eaz cultura sub toate aspectele ei. Mai ales în art – în arhitectur , în sculptur , în pictur i în muzic – unde sinceritatea e caracteristic , unde sim irea fin a artistului e mai aproape de instinctul general al mul imii, mai aproape de izvoarele fire ti ale n zuin elor comune, se pot citi toate însu irile, toate aspira iile i toate fr mânt rile unui popor dintr-o anumit epoc . 255 i istoria culturii. Adesea ei caut în elegerea trecutului, deslu irea în l rii i dec derii popoarelor, în

Epoca în care s-au rev rsat, stimate coleg, fântânile bogate ale darului dumnezeesc cu care ai fost înzestrat, a fost, f r îndoial , o epoc de echilibrare i de închegare sufleteasc a Neamului nostru. Se terminase cu bine R zboiul pentru Independen i se proclamase, abia de trei luni, Regatul României, a ezându-se coroana de o el pe fruntea celui dintâiu Rege, când, la 7 august 1881, ai v zut lumina zilei în c tunul Liveni-Vârnav din comuna Cord reni, jude ul Dorohoi. Toate împrejur rile, stimate coleg, i-au fost favorabile. Te-ai n scut într-o atmosfer româneasc simpl i curat , în mijlocul unei naturi pl cute, dintr-o familie de oameni harnici i iubitori de muzic . Tat l dumitale era bun violonist i avea glas frumos, ca i bunicul d-tale – preotul Gheorghe Enescu dela biserica din Zvori tea, unde venea lumea de departe s -i asculte slujba religioas minunat i tot a a era i str bunicul dumitale, cânt re de stran tot la biserica din Zvori tea. i cam la fel era i în familia mamei d-tale. Înclinarea d-tale timpurie spre muzic î i are astfel explicare natural : e o mo tenire de pre trecut din tat în fiu. Dar, mai de pre a fost altceva. Spre fericirea d-tale, spre fericirea neamului nostru, ai avut norocul cu p rin ii d-tale, cu o p trundere care merit i admira ie i recuno tin , s - i dea seama, chiar din frageda d-tale copil rie, c nu era vorba de unul din acele talente obi nuite i deseori trec toare, ci de un dar extraordinar care cerea mult grij i merita mari jertfe pentru dezvoltarea i des vâr irea lui. De aceea, din capul locului, de când s-au ar tat primele lic riri ale geniului d-tale artistic, i s-au dat cu toat dragostea i privegherea necesar cele dintâi preg tiri. P rintele Hodoroab , care i-a închinat o bro ur scris cu mult inim , poveste te c tat l d-tale a adus de mai multe ori, pentru d-ta, la ar , pe vestitul l utar Nae Chioru din Dorohoi. Era cel mai firesc i mai cuminte lucru. L utarii igani au jucat în via a poporului nostru un rol deosebit. Ei au fost p str tori i transmi tori de comori artistice i unii din ei au avut un adev rat geniu muzical. Colegul nostru, Octavian Goga, a cântat în versuri admirabile pe unul dintre ace ti barzi populari care tia Cum se cânt în sat la noi Când se tângue ciobanul Dup turma lui de oi, pe Nicolae Lae Chioru, Cânt re din patru strune, 256

frate bun, în talent muzical, cu Nicolae Chioru din Dorohoi. Dar, desigur, nu aceasta putea fi întreaga d-tale preg tire muzical . Cea dintâi preg tire temeninic i s-a dat la Viena de c tre Hellmesberger de la vârsta de 7 ani i pân la vârsta de 11 ani, iar des vâr irea artistic , sub toate raporturile, i-ai f cuto la Paris cu Marsick, Gédalge, Masssenet i Gabriel Fauré. Nu împlinise i înc 17 ani când, în prim vara anului 1898, i s-a cântat pentru întâia oar Poema Român la Paris sub conducerea lui Colonne. Aici am s fac un popas, pentru ca s îmi completez povestirea din dou puncte de vedere deosebite. În rândul întâi vreau s notez un fapt important. Fiecare vacan petreci acas la p rin i, unde f ceai nu numai studii de muzic aveai obiceiul s-o i de cultur general , dar mai

ales plimb ri pe dealuri i pe v i. Sufletul d-tale a r mas prietin bun cu p mântul str mo esc, a p strat leg tura strâns cu natura în mijlocul c reia te-ai n scut i în care au tr it, cu bucurii i cu necazuri, p rin ii d-tale, bunicii i str bunicii i tot neamul din care faci parte. Latura aceasta a vie ii d-tale a avut, desigur, mare înrâurire asupra structurii d-tale suflete ti. Vreau s ar t acum, în al doilea rând, cum se încadreaz Poema Român , într-o întreag mi care de închiegare a culturii noastre na ionale. În anul 1890 apare în „Convorbiri literare” vestita poezie a lui Co buc Nunta Zamfirei. Parc întreg poporul românesc de pretutindeni era chemat Din fundul lumii, mai de sus i din Zorit i din Apus la o hor m iastr , adev rat Hor a Unirii. De la un cap t al fost un început de vremuri noi. În anul 1891 se întemeiaz în Bucure ti din ini iativa unui m nunchi de studen i, printre care la loc de frunte se g sea colegul nostru Simeon Mehedin i, Liga pentru unitatea cultural a tuturor Românilor. Un vânt de unire sufleteasc sufl din ce în ce mai tare peste toate rile locuite de Români. Procesul Memorandului, început în anul 1892 în contra frunta ilor intelectualilor români din Ardeal, nu numai c nu opre te mi carea, ci din contr , îi spore te ritmul. În anul 1893 apare volumul Balade i idile, în care sunt strânse împreun poeziile lui Co buc, pl m dite între 1883 i 1890, iar în anul 1899 volumul Fire de tort. 257 rii la cel lalt a trecut un fior de sim ire nou , curat i

prevestitoare de fapte mari. Nunta Zamfirii în simplitatea ei, în nevinov ia ei feciorelnic a

Aceast scurt enumerare, în care fiecare an i fiecare nume însemneaz o dat memorabil în dezvoltarea contimporan a sufletului românesc, n-ar fi deplin dac nu i-a ad oga dou evenimente de cea mai mare însemn tate. Întâi, apari ia revistei „S m n torul” în anul 1900, la început sub conducerea lui Vlahu energic i Co buc, iar de la 1903 sub direc ia mai i mai accentuat na ionalist a d-lui Nicolae Iorga. Apoi, apari ia, în anul 1906, cu E epoca de apropiere, pe planul literar, a tuturor claselor sociale i în care s-a manifestat o seam de scriitori plini de avânt na ional. E epoca de înfr ire a tuturor Românilor, epoca de preg tire sub toate raporturile a vremilor ce aveau s vie. Într-un sfert de veac s-a des vâr it, prin cultur , consolidarea Na iunii noastre. Dup acest ocol necesar pot reveni acum la Poema Român . Eram la Paris când s-a cântat întâia oar la concertele Colonne. Ca mai la toate concertele ocupasem cel mai bun loc de la galerie, drept la mijloc, în fa . De acolo de sus ascultasem pe violoni tii Sarasate i Ysaye, pe piani tii Raul Pugno i Diémer. De acolo asistasem la conducerea concertelor simfonice nu numai de Colonne, dar i de al i conduc tori vesti i: Richard Strauss, Felix Mottl i Hans Richter. De acolo admirasem simfoniile lui Beethoven, Damna ia lui Faust de Berlioz i câte alte lucr ri simfonice minunate. i iat c tot de acolo aveam fericirea s ascult o bucat simfonic compus de un Român. V închipui i cu ce evlavie am ascultat-o. Cine nu cunoa te ast zi Poema Român ? Ea are ca tem s te fac s sim i ce este o zi de s rb toare la ar . În realitate Poema Român are un în eles mai adânc. Ea este o integrare i o armonie de sentimente specific române ti, de la cele mai simple i elementare, pân la cele mai înalte i rafinate. Lucrarea D-tale, stimate coleg, are un plan logic, care se desf ura adimirabil. Poema are mai întâiu o introducere. E, cum s-ar zice în pictur , fondul tabloului sau i mai bine, ar tarea atmosferei în care se va desf ura serbarea. E o sear de var în ajunul unei s rb tori. Sun clopotele la biseric i s-aud preo ii cântând. Se întunec . Ciobanii în dep rtarea cânt doina. Deodat se aud tunete. Începe furtuna, se desl n uie i apoi încetul cu încetul se potole te. Se face ziu . Cânt coco ii. Se aud iar clopotele la biseric . Aceasta este partea poetic a Poemei, în care ai redat tot ce aveai mai cald în suflet de prin locurile pe unde ai copil rit. Acum începe serbarea. Ai avut intui ia admirabil s începi cu o melodie ritmic a unui cântec extrem de popular. Ai reu it s sco i din ea o adev rat perl muzical . Aceast

un r sunet deosebit în literatura noastr , a poeziilor colegului nostru d-l Octavian Goga.

258

melodie ultra popular revine, ca un leit motiv, sub diferite înf i ri, în toate buc ile urm toare. Treci apoi de la ea la o splendid hor boiereasc , a a cum o descrie Co buc în Nunta Zamfirii: Trei pa i la stânga lini or i al i trei pa i la dreapta lor; Se prind de mâni i se desprind, S-adun cerc i iar se întind i bat p mântul tropotind În tact u or. apoi la o chindie cu tactul mai viu i mai sprinten. În urm toate se îmbin i se împletesc într-o minunat orchestra ie, ca o adev rat înfr ire a tuturor claselor sociale, spre a se topi toate împreun într-un str lucitor imn regal, în care se cuprind, sub form impun toare, sentimente de venera ie, sentimente de încredere i sentimente de mândrie na ional . Poema Român mondial. Din anul 1898 i pân ast zi, stimate coleg, desf urarea geniului D-tale artistic s-a f cut într-o continu i triumfal ascenden . red , sub form muzical mai cald i mai adânc ating toare,

acelea i aspira ii de înfr ire na ional pe care le-a dat literatura în epoca dinainte de r zboiul

La ceea ce natura i-a dat cu d rnicie, la ceea ce studiile cu mae trii pricepu i de la Viena i de la Paris au reu it s des vâr easc , se mai ad ogau dou elemente, care au fost esen iale în dezvoltarea D-tale. A fost în linia întâi, fire te, dragostea nem rginit a p rin ilor fa care pornise bine pe drumul falnic al succeselor. A fost pe acee i linie un sprijin înalt, o raz de lumin venit de sus, care i-a ar tat calea dreapt , sigur i senin : a fost bun voin a p rinteasc a Augustei Regine i Poet , Carmen Sylva a c rei priveghere i-a înso it, cu binef c toare st ruin , pa ii care din zi în zi au devenit mai siguri i mai st pâni pe teren. Cânt re din patru strune, cum zice colegul Octavian Goga, e ti ast zi cunoscut i recunoscut în toat lumea drept cel mai mare violonist. Vioara D-tale parc e de cristal, iar vibrarea fermec toare pe care tii s o sco i din ea, oricare ar fi bucata pe care ai cânta-o, e unic ; ea poart pecetea caracteristic a sufletului D-tale. de fiul excep ional

259

Lucru rar. E ti nu numai „virtuoz” cum se zice în lumea special a artei muzicale, adic interpret des vâr it, pe vioara D-tale, a celor mai vestite i grele buc i, dar e ti în acela i timp i un minunat conduc tor de orchestr . Prin siguran a cu care st pâne ti i partiti ia i orchestra, prin prestigiul i autoritatea d-tale muzical reu e ti s ob ii cele mai str lucite efecte cu orchestra pe care o conduci. Lucru i mai rar. De la început ai fost i executant i compozitor. În via a de munc extraordinar pe care ai dus-o din copil rie i pân ast zi, cele dou personalit i întrunite în fiin a D-tale – cea de executare i cea de crea ie artistic – i-au inut cump n fericit una alteia. Nu m încumet s judec lucr rile D-tale muzicale, numeroase i felurite, care au ob inut pretutindeni i succes fa toate genurile de compozi ie înalt de public i aprob ri din partea criticilor speciali. Ai atins i e ti socotit ast zi printre cei mai mari compozitori.

Pretutindeni în lumea civilizat numele D-tale, prezen a i executarea operelor d-tale inspir respect, admira ie i entuziasm, care, fire te, se resfrâng asupra cunoscut dar deseori bârfit . D-ta faci, prin activitatea D-tale superioare, cea mai bun i cea mai frumoas rii e sigur i rii noastre, pu in

propagand na ional . D-ta e ti astfel în str in tate un str lucit reprezentant al neamului românesc, iar ac iunea D-tale de misionar pentru cunoa terea i în elegerea durabil . De alfel, stimate coleg, i-ai îndeplinit aceast înalt misiune lini tit, st ruitor, f r sgomot i în ri str ine i aici la noi. N-a fost an în care s nu str ba i ara în lung i în lat, r scolind i ridicând sufletele sub farmecul vioarei D-tale, iar în timpul Marelui R zboi ai mers din spital în spital s alini suferin ele fra ilor r ni i. Ai încurajat cu dragoste fr easc talentele tinere, ca s se manifeste i s se ridice i le-ai dat, prin via a D-tale simpl i cump tat , plin de sfor ri i de necontenit perfec ionare, i o pild de urmat i o dovad c un mare artist poate fi, în acela i timp, i un mare caracter. E cea mai bun lec ie, stimate coleg, pentru cei care se îndoesc de calit ile rasei noastre. Pentru toate aceste motive, iubite i stimate coleg, suntem ferici i de intrarea D-tale în Academia Român i, în numele colegilor no tri, î i zic cu bucurie i cu mândrie: Fii binevenit în mijlocul nostru.

260

bun voin i. Adunarea a XI-a a Ligii este chemat s discute chestiuni care dep esc în importan pe toate acelea pe care Societatea Na iunilor le-a abordat pân ast zi. Discurs inut la alegerea ca pre edinte al celei de a XI-a sesiuni a Adun rii Societ ii Na iunilor. Toate statele. conform marilor Sarcina pe care mi-a i încredin at-o implic mari r spunderi. ci al ac iunilor. s m ajuta i în împlinirea acestor sarcini prin sprijinul dv. Îndemn la ac iune creatoare. prin voturile dv. De aceea voi termina f când cele mai calde ur ri ca hot rârile dv. Dar ve i binevoi. voin . le-a f cut în scop de a organiza în pace i munc o via principii ale Ligii Na iunilor. a a încât o lips de solu ie poate aduce o retrogradare a vie ii civilizate. Nu m îndoiesc c aceast cooperare interna ional va reu i s înving toate relele care ne pândesc. nu au trecut neobservate de dv. poate. în faptul c am fost asociat de la început lucr rilor Ligii Na iunilor. se afl în fa a unor probleme grele mai ales economice. f r ajutorul nim nui. Nu înl tur niciuna. f r excep ie. generozitate.ELOCIN A POLITIC Nicolae TITULESCU. dac fiecare dintre noi aduce în colaborarea lui aceste trei elemente f r de care nimic nu se poate cl di: în elegere. 10 septembrie 1930 Da i-mi voie s v exprim profunda mea gratitudine pentru marea onoare pe care a i f cut-o rii mele i mie personal ridicându-m la înalta demnitate de pre edinte al Adun rii. 261 . Da i-mi voie. s fie ac iuni i anume ac iunile pe care omenirea le a teapt de la dv. Nu este ast zi momentul discu iilor. pre ios. s v mul umesc pentru cuvintele prea elogioase pe care le-a i avut la adresa mea i care nu î i g sesc justificarea decât în extrema dv. pentru a realiza împreun o munc efectiv i ferit de încetineal . le accept pe toate. Îng dui i-mi s v d în gestul spontan al unui atât de mare num r de delega ii de a aduce persoana mea la pre edin ie dovada c sfor rile statornice pe care România. domnule pre edinte al Consiliului. sunt sigur. ca i dv.

Pleca i azi pe drumul biruin ei lui tefan cel Mare. ca s cuprinde i cu jertfa voastr ceea ce au supus str mo ii no tri cu lupta lor. Apelativul este global: Conduc torul (unic) se adreseaz întregii armate. General I. V ordon: trece i Prutul" -. f r diferen iere pe grade. ogoarele i plaiurile voastre. Citit în întregime. Fi i vrednici de trecutul românesc. lupta drepturilor str mo e ti i bisericii. 262 . V-am f g duit din prima zi a noii domnii i a luptei mele na ionale s v duc la biruin . lupta pentru vetrele i altarele române ti de totdeauna.ELOCIN A MILITAR Sorin ALEXANDRESCU. Dezrobi i din jugul ro u al bol evismului pe fra ii vo tri cotropi i. care i decupeaz textul în patru unit i. Azi a sosit ceasul celei mai sfânte lupte. în PARADOXUL ROMÂN. Bucure ti. Univers. subliniat prin numele actului de limbaj pe care acesta îl constituie: „V ordon". p. Înainte! Fi i mândri c veacurile ne-au l sat aici straj drept ii i zid de ap rare cre tin . Reîmplini i în trupul Osta i. 1998.176-184. Un text al generalului Ordinul c tre Armat . Cel pur militar con ine apelativele „osta i”. Osta i. comanda „Înainte !" i verbul la imperativ „trece i Prutul". el apare ca fiind construit din mai multe tipuri de discurs. S terg pata de dezonoare din cartea Neamului i umbra de umilire de pe fruntea i epole ii vo tri. Un text al generalului. Ed. de pe 22 iunie 1941.” Acest „Ordin” a r mas în memoria colectiv ca un exemplu de concizie – „Osta i. sun astfel: „Osta i. prin care România porne te r zboiul. Antonescu. un mod de-a sublinia i faptul c ini iativa începutului r zboiului îi rii glia str bun a Basarabilor i codrii voievodali ai Bucovinei. uitându-se detestabilul jargon în care era conceput restul textului. V ordon: trece i Prutul! Zdrobi i vr jma ul din R s rit i Miaz -Noapte.

în schimb apare pronumele personal ca definire a ac iunii celui care este sursa real a puterii de decizie. unul na ional i unul statal. ori pe procedura legal a unor institu ii. acum o îndepline te. indiferent dac este militar sau civil: un discurs politic. Osta ii sunt astfel institui i în destinatari mu i. noul ef bun. A sosit ceasul îndeplinirii promisiunii. de i „ea plutea în aer". destinat formal tot osta ului. Într-adev r. Pur militar. În fine. fa de militar i / sau cet ean. for a lui ilocutiv – exprimarea sa ca un ordin. iat . Caracteristica acestui act de limbaj este univocitatea. anun apoi generalul. Antonescu. al treilea i al patrulea pasaj exprim un fel de discurs istoric prin referin 263 la consulte armata înainte de-a lua . simpli executan i: a a cum ei. Tot un gest caracteristic: guvernarea lui este bazat pe promisiune i pe îndeplinirea ei. Ordinul este actul de limbaj cel mai pur: fiind posibil numai într-un grup de maxim disciplin . dar imperativul folosit în loc de condi ional afirm ca de la sine în eleas îndeplinirea ordinului. Explica ia nu este dat întâmpl tor tot în form imperativ : textul sugereaz astfel exact dimensiunea lui perlocutiv . un scop militar. acest discurs este motivat prin referire la un act de limbaj fondator: promisiunea de redobândire a demnit ii armatei f cute de Antonescu „din prima zi a noii domnii" i „a luptei mele na ionale". i numai lui. exprimarea acestui ordin era suficient pentru îndeplinirea lui. În fine. îl dep e te ca atare.apar ine generalului. absen a spa iului interpretativ i deci a marginii de joc a ascult torului. a privat armata de onoare. Într-adev r. Regele Mihai nu este numit . Carol. dezrobirea celorlal i români din jugul lui i reîntregirea rii. Al doilea pasaj traduce ordinul militar în discurs politic: osta ului i se explic ce înseamn trecerea Prutului: zdrobirea inamicului sovietic.autoritatea lui este doar formal -. numai dac osta ii trec Prutul. f r drept de replic . fapt inutil i neuzitat în armat . deci. fiind în fapt destinat cet eanului român în genere. nici armata. (probabil) în afara inten iei autorului: vechiul ef r u. În prima unitate a textului. de c tre cel îndrept it s -l emit i în elegerea sa ca atare de c tre cel obligat s -l execute – este egal cu for a sa perlocutiv : osta ul execut ad litteram ordinul. nici vechii oameni politici i nici m car regele Mihai nu au tiut mai înainte de aceast decizie. O ciudat rela ie subteran se stabile te astfel textual. onestitatea generalului este afirmat r spicat: el a f cut o promisiune i. în primul paragraf. nu pe un contract social. ei ating aceste trei scopuri. au fost dezonora i i umili i f r s fi putut reac iona. ca rela ie dintre un individ i armat (na iune). de tip dictatorial: nici unul dintre ei nu g se te necesar s respectivele decizii. ei sunt acum tot pasiv reintegra i în onoarea lor. Acest nou discurs. dar procedura celor doi este fundamental aceea i. Antonescu se simte îns dator s motiveze i s explice acest ordin. îi red onoarea.

pentru vreo patruzeci i cinci de ani. Zid pentru ap rarea cui? Probabil a aceleia i lumi pe care i tefan credea c o ap r în epistolele lui. un „zid" al Anticristului împotriva cre tinilor occidentali.repartizate pe patru paragrafe. care legitimeaz „jertfa voastr " printr-un scop sublim. de parc România ar fi plecat singur la lupt contra Anticristului. autorul lui nu putea ti în 1941: România nu a fost un „zid" al lumii cre tine în al doilea r zboi mondial. Textul este paratactic: fragmentele sunt doar al turate 264 . agravat de o emfaz (trei paragrafe din patru sunt scrise numai la imperativ) i un stil tradi ionalist (azi) insuportabil: „cartea Neamului". De i textul are o form clar . Ciudatele repercusiuni ale acestui text merg i mai departe. tematic. locutor. „glie str bun ". prin excelen . ambiguu i reversibil. i „voi". Moldova se închina Anticristului din lips de asisten militar cre tin . sau curând dup aceea. Anticrist era reprezentat atunci de turci. acum ar fi Uniunea Sovietic . „Zidul" nu a fost decât un „tampon" între marile puteri care i-au purtat r zboaiele pe teritoriul carpato-dun rean. ea a devenit. chiar dac cet enii ei erau (în sufletul lor) cre tini pravoslavnici. i apoi ce înseamn exact un „zid"? Pe cine ap r el de cine? Termenul este. El este constituit.cele patru fragmente constituie argumente u or recognoscibile ca atare -. Ciudat. ca o „lupt sfânt ". metafore ori simboluri din recuzita unui alt discurs. polone ori ruse ti. Am putea astfel spune c în text apar patru discursuri. în loc s le poart pe propriile lor teritorii. din trei discursuri . plaseaz „jertfa" numai de partea „voastr " i „lupta na ional ". discursurile care le prezint nu se intersecteaz . „codrii voievodali". mai mult.tefan cel Mare i la misiunea românilor de-a fi „zid de ap rare cre tin ". cel politico-ziaristic al dreptei de la sfâr itul anilor treizeci. Asemenea renghiuri le joac textul autorului lui i mai departe. politic i istoric . Discursul istoric este un discurs na ional-religios. Ordinul nu-i nume te pe alia ii germani. În schimb. c la sfâr itul domniei lui. R zboiul este prezentat deci ca un r zboi na ional. Au ap rat Moldova i Muntenia puterile cre tine de turci? Da.militar. toate discursurile sunt exprimate prin cuvinte i imagini. un stat ateu. adresate principilor cre tini occidentali. datorit nefastului r zboi început prin acest Ordin. aceea i pe care o duce ara „de veacuri". rela ia dintre „eu". inclusiv în implica iile sale. sensul lui depinzând exclusiv de perspectiva din care este rostit. de parte „mea". se poate afirma despre ele mai curând inversul: ele au ap rat Turcia de atacurile austriece. „straj " etc. „vetre" i „altare". dar o dat intrate în sfera de influen otoman . este drept. Dar s ne întoarcem la textul propriu-zis. Lexical îns . ceea ce. Este tefan un bun exemplu în acest context? Se tie c cererea lui de ajutor nu a prea fost sprijinit de cei c rora el le st tea în fa ca un „zid de ap rare". printre altele i pentru c alia ii Anticristului bol evic erau bunii cre tini anglo-americani. „ogoare" i „plaiuri". pentru un timp. alocutori.

Textul nu e omogen. autorul i personajul s u. Se vede treaba c transformarea dezonoarei în onoare i îndeplinirea pe aceast cale a misiunii istorice mai are nevoie i de decizia unui geniu na ional: generalul se compar implicit cu tefan cel Mare. dar precedate de fanfar .unul altuia. Textul nu are o structur logic . ne putem întreba cum de a fost totu i posibil „pata de dezonoare din cartea Neamului". constituie o imagine a autorului (eu. Textul se constituie printr-un ordin. dar nu o a contiguitatea discursurilor în spa iul textului. România fiind „de veacuri" „zid de ap rare cre tin ". cum îi pl cea lui Bahtin s descopere. încadrat de discursul politic i de cel istoric. Exist îns o ierarhie în aceast discontinuitate: superior este discursul militar. toate trei expuse de scribul oficial. executan ii lui) i este motivat prin trei discursuri (tematice). subiectul enun rii i subiectul enun ului tind s se contopeasc . în limbajul acestuia. ori. istoria .am zice aplatizate . Singura coeren a textului provine din ordinul militar . ele nu deriv logic unul din altul. dar nu sunt îns rostite de voci proprii: nici discursul politic. stilul apropriat este rezervat discursului militar. Organizarea textului în patru discursuri s-ar putea vizualiza astfel: Militar Eu: ordin (voi) Politic Istoric Jurnalism de dreapta Textul este un ordin. ci doar i un lexic.în acela i lexic al ziaristicii de dreapta al epocii. altfel spus.se constituie prin interven ia unui factor providen ial: autorul textului. de i fiecare discurs în sine este. Cele trei discursuri sunt rostite separat . ci de discontinuitate. nici cel istoric nu utilizeaz tipul de argumente i stilul lor de exprimare propriu i apropriat.de aceea i este utilizat în continuare numai imperativul nu dintr-o structur argumentativ unificatoare. având în centru figura autopropus locutorului. a a cum i evenimentele. Structura textului se suprapune structurii ac iunii celui care o scrie. 265 . dar are o organizare militar : corpurile de armat (discursive) înainteaz ordonat i t cut. ci doar urmeaz unul altuia -. Nu e vorba deci de o polifonie textual . Nu exist operatori interdiscursivi.ele nu interfereaz . toate aceste elemente fiind paralel proiectate .efectele textului . sursa ordinului) i o alta a destinatarului (voi. Acesta are o semantic sintax .

c ruia primul îi preia termenii i stilul. Reg sim astfel ideea de mai sus. Nu e vorba aici de paradoxul verbal al oric rui locutor . dar enun torul enun discursuri diferite. Subiectul discursului militar este de asemeni nominalizat în al doilea pasaj.Parataxa textului implic o paratax a enun rii. redactorul enun alte discursuri: militar . el lexicalizeaz temele celorlal i subiec i. Or. mai întâi." Doar aici subiectul redact rii coincide cu subiectul unui discurs. ale limbii în care vorbim -. redacteaz textul. Dac subiectul de decizie i cel de ac iune sunt prezenta i textual în primul paragraf. Redactorul nu coincide deci nici cu omul politic. cel care transcrie „pe limba lui" ceea ce 266 . A cui este aceast voce? În form . angajând structura multipl a autorului de texte Ion Antonescu. dar vorbele nu sunt ale lui. în timp ce subiectul enun rii este subiectul manifest. generalul Antonescu. un subiect de decizie i unul de ac iune. subiec ii politic i istoric sunt doar presupu i în adâncimea textului. pentru c îl dep e te: el este „Scribul epocii". politic i istoric în lexicul discursului ziaristic. V ordon: trece i Prutul. cum a f cut-o cu multe alte declara ii oficiale. Maniu i Br tianu -. a aplatiz rii textuale prin comprimarea temelor discursurilor militar. nici cu istoricul.când î i prezint f g duin a împlinit politic i istoric. ci ale nenum ra ilor autori de discurs na ionalist de dreapta din epoc . nici chiar cu militarul. În schimb. Generalul ine propriul s u discurs doar atunci când roste te ordinul: „Osta i. dar ei sunt presupu i ca autori ai selec iei argumentelor i ai desemn rii scopurilor. Exist . inclusiv scrisori c tre Hitler. ambii prezenta i în primul pasaj: primul este cel al f g duin ei împlinite.noi to i spunem cu vocea noastr cuvintele celorlal i. Nuan a aceasta ne reaminte te explica ia lui Antonescu însu i a faptului c vorbe te despre sine la persoana a treia: „voin a" (la mine subiectul ac iunii) îndepline te ceea ce a hot rât „gândirea" (subiectul deciziei). Antonescu vorbe te. dar sunt proprii discursului ziaristic de dreapta. în toate celelalte cazuri. Semnatarul textului. Primul subiect este mai mult moral. În fine. ci de un paradox discursiv specific. apar inând unor subiec i diferi i. pentru c actul de limbaj respectiv este auto-referen ial: „(eu) v ordon". dar ei sunt lega i printr-o rela ie de consecin tipic omului de caracter: acesta face ceea ce tie c este moral just. Ace ti doi subiec i sunt nominaliza i în primul pasaj pentru c acesta este scris la indicativ. de reflec ie în timp. punctual. tocmai aici textul dezvolt un frapant paradox. în termeni care acestora le sunt improprii. al doilea al „luptei na ionale" care intr „azi" într-o nou faz . în fapt a unui enun tor colectiv. al doilea mai mult de ac iune. acestea fiind scrise la imperativ. le d form . a enun torului individual Antonescu. „vocea" celorlal i. subiectul discursului jurnalistic este subiectul enun rii celorlalte discursuri. iar cel militar în al doilea. este enun torul lui . subiectul discursului politic i al celui istoric din celelalte pasaje nu pot fi nominaliza i.pornesc de la ipoteza c Antonescu 1-a redactat singur.

inclusiv pe civilii din militari.... la care militarul face apel în calitate de (co-)enun tor al textului. Când dore te s -l motiveze.(auto-prezentare). Textul manifest astfel doar doi dintre cei cinci subiec i ai discursurilor din adâncimea lui.ace tia îi dicteaz .. al doilea. esen a textului. ca un rol enun iator secund. politic i istoric în limbajul Scribului. Vom spune deci c autorul Ordinului. ordinul.. cum ar face-o în mod obi nuit un general printr-un Ordin... se constituie din dou roluri enun iative: primul. politic i istoric Opera iile de baz ale textului sunt deci auto-prezentarea enun torului. constituie vis-à-vis de el pe destinatar. nu este suficient ... este Scribul colectiv al epocii.(paratax .. Am putea apoi spune ca subiec ii politic i istoric. El face astfel apel la Scrib. dar oculteaz subiec ii legitimi ai discursurilor respective i transcrie temele în limbajul s u propriu... Enun torul Antonescu realizeaz îns faptul c în momentul istoric dat adresarea numai c tre Armat . cuplând paratactic fragmentele în cauz . organizarea paratactic i transcrierea discursurilor militar (cu excep ia ordinului). individual i inten ionat.. transcriere). Scribul preia temele discursului militar (cu excep ia ordinului propriu-zis). restul este scris în „jargon". Subiectul militar st pâne te discursul s u propriu-zis. este Subiectul militar.(ocultare).i ine cuvântul dat i care. format din acte de limbaje specifice.ca argumente necesare „marelui public" -.. sunt oculta i lexical i stilistic de subiectul ziaristic. pentru c „Ordinul" este prezentat ca o consecin a „f g duin ei" mai vechi. politic i istoric .. prin autoprezentare. el 267 .. îi include... generalul Antonescu.. osta ii.. de i presupu i tematic de text.. (Aceast interven ie a „Scribului" ar explica atunci impresia de „hibrid”. (probabil) neinten ionat. i mai ales s -l completeze cu cel politic i istoric.. pe de alt parte. Subiectul militar. ea trebuie s cuprind în destinatar i pe civili. ocultarea subiectului discursurilor politic i istoric. totodat . pe cel de decizie i pe cel de ac iune. care s -i redacteze textul în continuare.. „Scribul" apare îns i în texte „private" ale generalului. men ionat mai sus.. ceilal i trei netrecând în suprafa a lui: Enun tor: Subiect militar: (face apel la): Scribul epocii TEXT . la personajul public Antonescu. subiect de decizie i de ac iune subiect politic subiect istoric discurs militar..) Subiectul militar se auto-prezint ca factor de decizie i ac iune care. El preia ad litteram doar termenii militari.

preluându-le temele prin al turi de militarul de carier . mai bine. Antonescu vorbe te în locul lor. El a fost de altfel. ci i al gândirii. preluate de la un partid sau de la un grup recognoscibil ca atare. inversând ierarhia ini ial ? El pare a realiza aceast performan chiar în textul de fa . Dar dac scribul. ci pe acest personaj mixt. nici social . ori un proiect istoric. Generalul Antonescu nu a avut nici o cultur politic . ci pe Scrib. el a ac ionat într-un vid politic real.precum trupele în forma ie -. ci le ignor deformare. amestec de cli ee ale epocii. l sând.apeleaz la un enun tor „specializat”. Generalul nu are deci un limbaj „al lui". a autorului de texte generalul Ion Antonescu. de i plin de preten ii.ef al Armatei. ne putem întreba dac aceea i dubl structur nu l-a caracterizat i pe omul de stat mare alul Antonescu. Eu nu v d în Antonescu. dar ar fi fost imposibil. i-a apropriat militarul. ci apeleaz la un discurs „str in". localizabil i recogniscibil. f r argumentare de nici un fel. Am spus c militarul apeleaz la scrib. istoric vorbind. Încheind aici analiza . Op iunea se explic f r îndoial prin afinitatea dintre general i Scrib. în care enun torul militar se exprim doar ca un amator. structural. teme i simboluri incongruente. care nici nu se adun militar . în mod formal. cât i în ceea ce nu face sau nu spune. neasimilate. numai c -l „alege” nu pe cel „autorizat". ultimul v zut ca purt tor de cuvânt al cli eelor de dreapta. Ar fi fost. nu numai la nivelul ac iunilor. atunci când î i motiveaz politico-istoric ordinele pur militare. nici i modul de gândire i de ac iune. cât i ocultarea omului politic i a istoricului real. Scribul. El nu le interzice doar vocea. nici un program i nici un proiect politic propriu. necoagulate într-un discurs coerent.e uând. Important este astfel nu numai apelarea la cli eele Scribului. despre care s-a mai vorbit. un rol f r individual .Ordinului" prin „dubla structur " a enun torului lui.de colaborare cu legionari . dar „str in". un antipoliticianist. mai mult. pentru c Antonescu era. Disjunc ia aceasta dintre militar i scrib mi se pare fundamental pentru în elegerea lui Antonescu atât în ceea ce face i spune. eu cred c Scribul „a preluat puterea" de la Militar i în ac iunile lui. Eu cred c da. o punere al turi (paratactic !) a unor idei. în ultim instan . Nu m refer deci aici la o dualitate militaro-politic a mare alului. dar nu în termenii lor. al 268 . Singura încercare în acest sens . sau un om de stat. S-a i observat faptul c ar fi fost mai bine s se mul umeasc doar cu una din func ii. a a cum a f cut-o în textele lui. identitate. de exemplu. în acela i timp ef al Statului i comandant. cu excep ia doar a ordinului propriu-zis. nici nu se completeaz organic precum un program politic. comune epocii. Interpretarea mea este îns alta. fie el chiar i improvizat. redactat de el aproape în întregime. un om politic.. politica politicienilor. negând cu bun dintre politic tiin diferen a i politicianism. un pur loc geometric al vorbelor spuse de al ii.

un moment. Ucigând acest loc comun al dreptei interbelice. nici redresa. Sau al ii. ca i protestele de la proces. cerând o tenilor – vechii destinatari ai ordinului. Regele Mihai.dar nu l-a putut nici împiedica. Bucure ti. Îmi place s cred c acest bun militar. comuni tii.conform declara iilor c tre Hitler . cum tim acum. le-a venit bine: ea tr ia. ac iunile incoerente contra evreilor. Cultura. programul i ideile lui n-au fost decât cele ale Scribului. chiar dac în fa a lor. aceast fanto indecis i detestabil . pe Scrib l-a arestat. 1991. care nu i ce s decid . i tot pe acest Scrib l-au împu cat comuni tii.s trag bine. 269 . scrisorile c tre Maniu. pe care l-a prev zut .a murit de durere în fa a tragediei tuturor acelora care au pierit la Stalingrad. 1 Vezi coperta IV a volumului Adev rul despre mare alul Antonescu. mir rile în fa a revoltei legionarilor. acest non-individ. când. acea fanto mai tia ce s fac imorf . de i sigur nu „cel mai mare o tean român al secolului”1 . ci doar un biet Scrib care o mânuia cu oarecare greutate. Ei. ori al în elegerii vorbelor i faptelor celorlal i. Scribii nasc al i scribi. n-au distrus ideologia dreptei. f r s tie. Generalul a resuscitat. În locul lui a r mas Scribul. undeva pe frontul din Est. Scribul respectiv i-a scris declara iile c tre Hitler. Ed. comuni tii. P unescu. acum executorii enun torului lui . probabil. poate la acel dezastru de la Stalingrad. acest non-lieu politic i cultural. i tot de aceea Scribul comunist care a fost Adrian P unescu a putut a a de u or s scrie acel ridicol „bocet pentru Ion cel f r de mormânt" pentru un alt Scrib. Militarul Antonescu a disp rut. tocmai de aceea au putut prelua aceast ideologie de dreapta.redact rii textelor i al planific rii ac iunilor.

pentru ce aceast cestiune personal pe care onor d. Hiotu. La o parte.. la atacurile pe care d. (râsete. dar m rturisesc c nu mi-a trecut prin minte c -l pot ofensa rugându-l ca s binevoiasc de a nu mai da lec iuni de politic d-lui Carp i lec iuni de filosofie d-lui Maiorescu (ilaritate). cum e i ce trebuie s fie i cine sunt.. Dobrescu s-ar fi întrebat serios: cine e. prim-ministru n-are o sond m car. de ce? L-a i auzit: fiindc d. Dobrescu a dezvoltat-o contra mea? Eu bucuros a fi evitat o cestiune personal cu d. ce sunt d-nii Carp i Maiorescu. m întreb. Sau dac unui can onist de cafenea i-a fi zis: „Nu i se pare ciudat s înve i pe Caragiale dramaturgia?”. ai sond ? Nai. ar fi fost o ofens ? (ilaritate). N-ai dreptul de a vorbi despre petroleu.. Ei.. ti i. Dac d. (mare ilaritate. zice d-sa c dispune de un modest talent. Dobrescu interzice d-lui prim-ministru de a vorbi despre petroleu. Dl. i? Ciudat teorie! N-ai sond ? N-ai dreptul de a vorbi despre o cestiune economic a a de important . eu m-am îngrijit 270 .” i a a.. împ r ind Camera în deputa i cu sonda i f r sond .. nu da lec iuni de pictur ilustrului pictor Grigorescu”. nu m pot opri. de la despotismul d-sale la acela al lucr torului d-sale. Dac unui potcovar i-a fi zis: „De ce încerci s faci o locomotiv ?”. s-ar fi convins c nu ade bine s dai lec iuni atât de serioase de politic elementar d-lui Carp i de filosofie pueril d-lui Maiorescu. Dac unui boiangiu i-a fi zis: „M rog. 4 decembrie 1900 D-lor deputa i. Dobrescu ar putea s v ia pe rând. ie ind plin de i ei de sus pân jos din întunecimile p mântului.modest.. S veanu. v-ar interzice mai la to i dreptul de a vorbi în cestiunea petrolului. eu eram un tân r necunoscut. tiindu-l cât e de sub ire. st pân pe o problem de o importan cu mult mai serioas decât sonda d-sale. D.. pe când d-sa m alegea la Ploie ti cu „modestul d-sale talent”. aplauze). De.ELOCIN A PARLAMENTAR Barbu TEF NESCU-DELAVRANCEA. (râsete. s r mân d-sa cu sonda. i în elege i de ce.e vorba de un real i mare talent.de modestie. aplauze) Mi se pare c n-a zis cuvântul.. Sunt un ingrat. dar l-a gândit: sunt un ingrat fa de d-sa. e aci o ofens ? (ilaritate). D. Discurs rostit în Camer . Da. r spuns serios nu g sesc. care sap pu urile. ai sond ? N-ai. aplauze) Dlor.. A a e. pe fiecare în parte i s v turteasc astfel: „Dl. aplauze) Cu teoria d-lui Dobrescu am ajunge de la d-sa la p curarul d-sale.. La o parte..altfel. d-lor. care. dar nu a a de mare ca talentul d-sale. Dobrescu a binevoit s mi le adreseze în stilul d-sale elegant parlamentar. Dobrescu. nu e a a c ar fi fost ridicol dac m-ar fi provocat la o cestiune personal ? (ilaritate.

e o cestiune de . i. Ace tia nu sunt nici de talent. f r s fi citit o pagin sau un rând serios despre trecutul nostru. Carp. terminând cu o latineasc cât pe aci i omul nu poate fi decât cum clasic . de teama de-a nu fi prea r u.. Maiorescu i în politic pe d. în combativitatea lui. foarte rar a întrunit în om i talentul real. nici de spirit. cine.de interesele d-sale când l-am sf tuit s nu zdrobeasc în filosofie pe d. de vechile noastre moravuri. (aplauze) Constat.. Dumnezeu. a i glumit la zidirea lumei ace tia: a f cut o a treia categorie de adversari. v rog s -i g si i rima.i d seama de valoarea cuvintelor i de locul în care meritul. A a mi se pare. Dobrescu. Dv... încheind. (râsete) D. cine e i cine nu e incon tient. în marea lui bun tate. A inut s m firitiseasc i a izbutit. c Dumnezeu mai întâi a dat omului dou feluri de adversari: de talent sau de spirit.. norocul sau glume ele împrejur ri l-au adus ca s vorbeasc . de inteligen l-a l sat Dumnezeu s fie. dac n-ar fi fost . Dobrescu i-a adus aminte c ast zi este ziua onomastic a mea. îns .i d i cine nu.(aplauze) Dar când ne vorbea de cine cânta la mesele boiere ti. (râsete) A inut d-sa s repete un cuvânt trivial. am v zut pe vechiul d. (aplauze prelungite) 271 . i ast zi a i avut ocazia de a sim i cine e i cine nu e m sc rici. d-lor deputa i. care vorbe te cu un curaj admirabil de istoria noastr .. i spiritul deplin. cuvântul de m sc rici..

Doresc s precizez din capul locului c parlamentarii PAC vor vota mo iunea de cenzur . Aceste considerente nu puteau decât s conduc Parlamentul la ini ierea mo iunii de cenzur . în fapt. acela care ar trebui s se refere la prezent i la viitorul imediat i s indice nu pur i simplu scopuri i principii. Consider m acest vot obligatoriu în virtutea urm toarelor considerente morale i politice. Dup 100 de zile. tocmai programul. un adev rat program de guvernare. în cel mai scurt timp. Domnilor mini tri. f când în acest fel. deci. inacceptabil modul în care TVR a r pit din programul economic de ieri sear 15 minute destinate PAC i UDMR. înc lcând. Mi se pare. Domnul Iliescu a uitat înc o dat c un pre edinte este mai presus de guverne i a criticat mo iunea de cenzur .Nicolae MANOLESCU.i angajeze r spunderea. ci solu ii. Discurs rostit în edin a Camerelor reunite cu ocazia votului de cenzur . printr-o parte a membrilor s i. În bun logic . acum 3 luni. investitura Parlamentului României. Guvernul nu dore te s . i încearc 272 . iar o strategie ceea ce Guvernul are de gând s fac în viitorul îndep rtat. un raport înseamn o dare de seam pentru ceea ce Guvernul a f cut în trecutul apropiat. ci un raport i o strategie. spiritul Constitu iei. un gest care se cuvenea a fi f cut de Guvernul însu i i anume verificarea încrederii de care se bucur . Lipse te. Mi se pare inacceptabil felul în care domnul prim-ministru vine ast zi în fa a noastr s fac din sentimentul na ional un capital politic pentru guvernul s u. domnul prim-ministru se face a uita cele spuse cu acea ocazie i nu prezint programul promis i a teptat. În fine. conform Constitu iei. pe baza prezent rii unei liste de inten ii i promisiuni c va supune dezbaterii. 18 martie 1993 Doamnelor i domnilor senatori i deputa i. acordându-i înc o dat domnului V c roiu posibilitatea s mai spun ceea ce a mai spus i va mai spune. Guvernul V c roiu a primit. de asemenea. Aceasta cu atât mai mult cu cât domnul prim-ministru a primit ieri sprijinul necondi ionat al domnului pre edinte Iliescu în cadrul programului de Actualit i al TVR. mijloace i surse de execu ie. i s solicite votul Parlamentului.

ar avea împotriv jum tatea ei v pricepe i la politic . La 100 de zile de la instalarea guvernului domnului V c roiu. nevindecat de nostalgiile unor anumite congrese ale c ror „revindec ri”. „au fost întreprinse unele ac iuni”. parc ar fi ca echipa actual de handbal a României omajul ne-a adus în rândul dezvoltate. Nu v face i c nu guvernul V c roiu? Al unei forma iuni? (din sal . i ea face ca salariile s se in rilor delicatei situa ii în care. amândou posibile. A doua întrebare: cum în eleg domnii mini tri s fac fa dreapt . Mai întâi. Dac raportul nu ne face nici o idee despre ceea ce guvernul a realizat. Ca la noi la nimenea! Guvernul gestioneaz în continuare criza.. pre edin ie. Similitudinea de limbaj cu acela al detestatei puteri de pe vremea odiosului este atât de izbitoare încât. contactul cu realitatea cotidian este cu mult mai instructiv în aceast privin . Sunte i mai buni politicieni cu greu i gâfâind în urma pre urilor. revendic ri. domnilor senatori i deputa i fedeseni ti. (întrerupt de sal prin aplauze furtunoase). Foarte constitu ionale sintagme! Domnul Dan Mar ian. din care nu rezult mai nimic precis cu privire la stoparea declinului economic. de la FDSN: al decât v imagina i. Raportul celor 100 de zile este redactat în termeni destul de vagi. Infla ia ne-a adus deja în America Latin de odinioar gonind dup gloria celei de acum dou decenii. ar fi normal s tim r spunsuri precise la cel pu in dou întreb ri. pardon. al cui este rii!).Cu atâta sprijin din toate p r ile: TVR. ca p mântul s r mân mai degrab nelucrat decât s fie dat în 273 . Guvernul n-ar trebui s se team c va fi „r sturnat”. al cui este guvernul V c roiu? Al unei forma iuni sau al mai multora? i care anume? Raportul i strategia au fost criticate de la dreapta la stânga pentru motive uneori opuse. dac ar dori cu adev rat s urmeze cursul reformei. precum: „s-au luat anumite m suri”. Am citat din domnul Mar ian Dan. infirmând o lege economic care spune c cre terea omajului merge mân în mân cu sc derea infla iei i invers. v scutesc de comentarii. sentiment na ional. pe atât de insensizabil . Paradoxal situa ie! Guvernul pare a conta – vezi chiar declara iile foarte sigure pe care domnul prim-ministru le-a f cut – pe o majoritate pe cât de covâr itoare. Aceea i mentalitate etatatist face ca un kilowatt pl tit de un întreprinz tor particular s coste mai mult decât kilowattul pe care îl pl te te la el acas . solu ii.. dar nu g se te. „d râmat” printr-un „joc periculos”. A adar. m ierta i. Cum ar ob ine domniile lor votarea legilor necesare într-un caz ca i în cel lalt. pentru c nu caut .

i satisface clien ii politici. Guvernul nu sufl un cuvin el. Citez: „în aceast perioad . În aceste condi ii. atât de fragil în concep ia lui economic inut în i social . un loc important în activitatea l-a constituit elaborarea strategiei de reform guvernare”. numind peste tot în ar prefec i. tocmai în condi iile unei recesiuni economice grave ca aceea de la noi i nu permite îns n to irea cu adev rat a organismului economic i recreerea motiv rii ie irii din criz i dirijismul poate fi acceptat par ial într-o economie de pia normal . Cronicizeaz criza. unele corecte în esen . clasic. unde despre s n tate se vorbe te în patru rânduri. despre cultur despre boal . Aceast premis sun în felul urm tor: „Mersul reformelor i presiunea problemelor concrete au for at autorit ile guvernamentale s . Guvernul. Strategia are la baz o premis foarte clar pe care o vedem f r nici o pl cere.(întrerupt de aplauze) care i-au reg sit arogan a i cinismul. A adar. Obiec iile la aceast concep ie dirijist sunt dou : dirijismul este absolut ineficace. Roman i Stolojan. C l uzit de o politic de restaura ie. Iat . în fa a parlamentarilor! Controlul procesului de reform conduce la neîncrederea în liberalismul economic. s-a uitat de patrimoniu. 274 . s-a uitat de valori spirituale. vorba lui Arghezi. pentru c din p cate pentru nostalgici. doamnelor i domnilor. efi ai direc iilor sanitare. ca o întreprindere nerentabil s fie mai degrab via cu subven ii artificiale decât privatizat ori desfiin at . dirijismul fac ca principiile enun ate în continuare. fraza final noastr din raport sun ca un corolar al unei activit i economic i a programului de i înv mânt în acest raport. ar trebui s se vorbeasc extraordinar de dense i bogate. Tot ce urmeaz este consecin a premisei evocate i poate fi formulat pe scurt a a: o politic economic menit a stabiliza economia în vederea începerii relans rii ei. dirijismul dup dirijism este la fel de ineficace ca i dirijismul în recesiune i duce la o economie care tr ie te practic sub perfuzie. dar nu dup 40 de ani de economie hipercentralizat . faptul c reforma economic nu e scop în sine.i asume responsabilitatea utiliz rii efective a pârghiilor de interven ie în economie”. destr mând structurile tehnice ale ministerelor pentru a. nu a comunismului. Controlul. mai degrab . î i arat din plin talentele politice... nici o silab întreag . doamnelor i domnilor. S-a uitat de cultur . inspectori pentru cultur . De exemplu. i invers. probabil cu referire la clasicii în via ai liberalismului economic. c ea presupune relansarea economic . dar a comuni tilor. s nu fie decât principii.proprietatea celor care îl lucreaz . cum este numit în raport. silogismul pe care domnul V c roiu l-a negat categoric chiar azi. comunismul nu mai poate fi restaurat. Ca s vezi c literatura a fost preocuparea de c p tâi a domnului V c roiu. când.

Din aceast dilem nu pute i ie i!”. La orizont. citez: „continuitatea procesului de reform ”. una: da i-mi voie. o brum de relansare economic în interiorul aceluia i sistem cosmetizat. În fa a acestei strategii i a acestui raport. dar bine inute sub control. 275 . A crede c stabilizarea macroeconomic asigur . i anume în punctele esen iale. Nu e nimic de consolidat i de stabilizat într-o economie ale c rei structuri principale au r mas în mare parte socialiste. acceptarea unor sub iri elemente ale economiei de pia . primesc! Dar s nu se schimbe nimic. primesc! Dar atunci s se schimbe pe ici pe colo. Fraza de la pagina 6 despre interdependen a dintre reform i relansarea economic î i pierde de fapt orice con inut în clipa în care prin reform se în elege stabilizarea unei economii structural neconcuren iale i înc prin politici monetare. îmi vine s spun ca un cunoscut personaj: „Din dou . ori s nu se revizuiasc .Aici este o eroare fundamental . i o privatizare atât cât s nu se rup în defavoarea statului echilibru de proprietate. Nu se în elege de ce Guvernul nu accept în mod clar c prima i fundamentala lui misiune este s salveze de la înec sistemul economic trecut. este aproape o contradic ie în termeni. fiscale i valutare dirijiste. ori s se revizuiasc .

a i tiut. Dv. constituie. simplicitatea i surâsul. cu autoritate i pricepere. i de aceea ne-am în eles amândoi a a de bine i a a de repede. datoriile de r zboi. mai ti i c pentru a fi serios nu este nevoie s fii trist. a i întrebuin at metoda adev rului din instinct. surâsul care nu se dep rteaz de pe fa a americanilor. Dar dv. un lucru pe care-l cred pe zi ce trece mai mult – americanii sunt latinii anglo-saxoni. Domnule ministru. secretul realei seduc ii. A fi cum e ti i a te l sa v zut direct a a cum e ti. Discurs rostit la dejunul oferit în cinstea lui Alvin Manfield Owsley. i aceasta nu din motive utilitare care f ceau pe un faimos diplomat s afirme: „Eu spun mereu adev rul pentru c sunt sigur c nimeni nu m crede” i care prin urmare îl dispensa de a ine obositoarea contabilitatea a minciunii.ELOCIN A LAUDATIV Nicolae TITULESCU. dv. la sfâr itul misiunii dv. la rândul lui a practicat i el aceast metod . c nu exist metod diplomatic superioar aceleia care consist în a spune adev rul pe fa . În fine. fac farmecul caracterului anglo-saxon i a celui american îndeosebi: franche ea. când mi-a fost dat s cunosc inima i comunicativitatea americanilor cu prilejul negocia iunii unei materii ingrate. nu numai s reprezenta i ara dv. 15 iunie 1935. pute i spune cu mândrie compatrio ilor dv. ca urmare a unei porniri superioare a rasei dv. c ci e vorba de o seduc iune în interesul Patriei. dar p r sesc o ar care o iube te i mai mult”. Cu cel mai mare regret am aflat c misiunea domniei voastre în România a ajuns la sfâr it. chiar când trateaz despre subiectele cele mai grave. Surâsul permanent. A i tiut.. Dv.. i v rog s crede i c ministrul de Afaceri Str ine al României. domnule ministru. m-a f cut s spun acum 10 ani. din considera iuni analoge. ori de câte ori nevoia a cerut-o. care pentru mine. Dreptul de a ine un asemenea limbagiu e cel mai frumos titlu pentru un 276 . domnule ministru. domnule ministru. Ministrul Statelor Unite ale Americii la Bucure ti. în România. domnule ministru. pentru mine. în timpul ederii dv. i nu e nevoie s ro i i dac v-o spun în public. dar a i reprezentat în acela i timp i acel complex de însu iri suflete ti care caracterizeaz poporul american i care fac din el o na iune mare i iubit . cum o ti i foarte bine. Dv. aici. o poseda i în înalt grad. a i mai tiut c puterea adev rului este cu atât mai mare cu cât expresiunea lui este mai dezbr cat de formele pompoase i solemne.: „Am venit într-o ar care iubea patria mea. Excelen . domnule ministru. Din aceste însu iri da i-mi voie s desprind trei.

Ridic paharul i beau: pentru pre edintele Roosvelt. Pentru toate serviciile aduse. pentru 277 . pentru felul gra ios în care a i fost ajutat de so ia dv. v exprim la amândoi c lduroasele noastre mul umiri. i doamna Owsley.diplomat. în împlinirea datoriei. pentru excelen a voastr prosperitatea Statelor Unite ale Americii.

în acela c ruia i s-a luat sarcina de pe umeri. din înaintarea i din biruin a ei nu s-ar fi întrupat. temelia nezguduit a vie ii sale harnice. coala de înv bisericeasc a fericitului p rinte Venianim. f r de margini i f r de sfâr it a omenirii i naturii care o treze te. ctitoria domni ei Sultana a L pu nenilor. o înalt înv tur . în via a celor ce vin dup noi. din superioara cuviin a str bunilor. pe asprul drum i o contope te iar i cu sine. din puterea. a îndr znit s ias din temni a ru inoas a egoismului s u. din smerita demnitate. mitropolitul învierii noastre culturale. Cu ochii plini de durere privesc prietenii la acela care nu se va mai înf i a decât în nel murirea. dar pentru vecie. chiar atunci când el p stra cu mai mult energie credin e care au fost în domeniul religiei cre tine i al bisericii na ionale române ti. Printre aceia a fost înv atul pe care prin mine îl laud ast zi. r bd tori i neobosi i înainta i 278 . mai îndatoritor. din rândurile acelor r ze i în care doarme ceva din socotita vitejie. via a uria . Constantin tur Erbiceanu. sim ind. la ceasul când mor ii.ELOCIN A FUNEBR Nicolae IORGA. i e în aceast jertfire a noastr . unul dup altul. de ruda binevoitoare care nu uit pe ai s i. Discurs la înmormântarea lui Constantin Erbiceanu. pe scurtele c r ri de flori ale mul mirii. necontenit al datoriei. gândind. mai îng duitor pentru p rerile altora. când învie trec tor ceasurile bune i ceasurile rele din via a fiec ruia. înainte de a se da p mântului. C ci cu adev rat noi nici nu am fost. aceia care prin truda lor l-au f cut s se simt mai mult în rândul semin iilor omene ti lupt toare pentru lumin i fericire. de p rintele duios. tot mai tears . dar tot mai slab. ca i cum n-am fi fost. crescut la Socola. 1913 În lacrimi se desparte o familie de so ul cel bun. ca i cum o parte din con tiin a. se înconjur de cele mai bune gânduri ale prieteniei i recuno tin ii. Din ceasul desp r irii de p mânt a celui ce nu va mai vorbi nim nui i nu-i va mai fi nim nui tovar de cale pe drumurile lungi i grele ale muncii. Fiu de preot. Academia Român . o înconjur urmeaz i mai departe. luptând. osta i din vremuri eroice. care timp de 14 ani l-a avut în mijlocul ei i care cu greu îl va putea înlocui prin cineva mai modest. con tiin a despre sine a poporului lor i prin urmare a omenirii care în afar de popoare nu poate s existe. a primit din cei dintâi ani ca îndreptare pentru însu irile mo tenite de la cinsti i. Dar printre îndeplin torii de fapte cei mai ferici i sunt aceia care cresc prin gândul lor prins în scrisoarea f r de moarte. a amintirilor. O fapt pentru oameni poate s vâr i oricine a tiut. Ci numai faptele noastre au fost i ele r mân de acum înainte necontenit amestecate. mai ales.

care. un elenist acest încep tor.i g seasc singur un drum. ajunsese. n-a fost îndeletnicirea i nici chemarea lui. În anii lui de coal . dac nu chiar i cu oarecare b nuial . în acei ani în cari scaunul domnilor Moldovei se odihnea mi cat. intolerant ca orice credin p cii. în serviciul c reia a purtat. mult timp privit cu indiferen . i arma definitiv . stângaci i sfio i pân la cap t. i el a fost. cucoane Costachi. dac vreau speciali tii. moldovenii. ale comunit ii de ocupa ie. A ghicit greut ile prea mult ca s fie un diletant preten ios i nu le-a biruit îndestul ca s ajung un erudit arogant. aceste dou lucruri din care i-a f cut o singur i îndestul toare int : iubirea devotat . dar reale. pe care o cercetau i pentru neam. ireparabil a Unirii. zidit pe munc i tot prin munc mângâiat . pribegi amândoi într-un mare ora pe care nu-l în elegeam totdeauna i c ruia nu-i puteam cere s ne în eleag cu totul. pentru biseric . el a urmat pân acolo de unde p mântul întreg. el n-a desp r it nici o dat în via a sa simpl . mai aproape unul de altul i cu atât mai mult când via a ne strânge prin alte leg turi. din acele r m i e ale unui l ca de înv tur româneasc pentru Hristos mântuitorul i pentru acei care jertfa cred în cl direa bun t ii i fr iei întemeiate de Dânsul. între ai t i i între 279 . precise. i te-am v zut astfel. Am stat însumi lâng prietenul respectat de toat tinere ea mea. cu gândurile în urm . se vede înconjurat de acela i zâmbet al polemistului i nesfâr ita curiozitate iubitoare pentru orice urm a trecutului na ional. care nu poate zbura blânde ea firii sale. ale tov r iei tiin ifice. de la venirea în Bucure ti. al cercet rii izvoarelor grece ti privitoare la o vreme când. cu toate ale lui. mai îngust decât al celor care merg pe drumul mare cu credin a c ei l-au f cut pentru c sub pa ii lor s-au mi cat câteva pietre ceva mai departe. N-a fost. bogat în rezultate sigure. frico i de zgomot mare i de gesturi largi. Întors în ar acum o jum tate de veac. Dar. De aceea i st m noi. nu f r mult osteneal . au tr it laolalt cele dou na ii care pot invoca în Orientul european str buni înaintea c rora se închin i se va închina lumea. a a cum suntem noi casnici. gospodari în casa i în tiin a noastr . de voie ori de sil . proced rile sale f r gre în rezultatele la care. în timpul cât a c utat la Atena teologic . ale bisericii. A r mas scotocitorul pasionat. cu toat exclusiv . la Ia i. în schimb. Erudi ia metodic . A trebuit s . din acelea i p r i ale dragii noastre Moldove. natural.înrâurirea hot râtoare care se desf cea din acele ziduri vechi de trei sute de ani.i inea pân la aceste adânci b trâne e sufletul viu prin hrana zilnic a unor succese tiin ifice modeste. dup clericii no tri tineri f r a-i închina nimic din iubirea pentru ar porunca pe care o primise de la chiar locurile lui de na tere. el n-a fost expus s se admire pe el însu i.

care lipse te tiin a româneasc de unul din b trânii ei deschiz tori de cale. am v zut. i de aceea la ultima salutare colegial a institu iei noastre s -mi fie îng duit a.i spune cât de mult r u îmi face aceast desp r ire. mi-ai inut în bra e copila la sfântul botez. i-am fost vecin de cas .ai mei. lacrimi în ochii t i b trâni. la durerile mele cele mai mari. tovar de bibliotec i. recunosc tor. 280 .

c ci munca i cuno tin ele sale erau la dispozi ia tuturor. Savant înzestrat cu o cultur universal . Un glonte blestemat a pus cap t unui om întreg i unui îndrum tor care nu poate fi înlocuit. Puterea lui de munc rii. a dat fructe nu numai pentru familia sa i ara noastr . ci pentru toate popoarele continentului nostru. 281 . Puternicul arbore care a fost Virgil Madgearu. Pedeapsa f ptuitorilor o va d rui Atotputernicul Dumnezeu. Îi vom pr znui în veci amintirea a a cum merit . al c rui sprijinitor era. nu numai în serviciul i economic a întregii turilor civiliza iei generale trebuie potrivite solului i atmosferei rii proprii. prietenii.Iuliu MANIU. El n-a fost un sectar. tia c roadele înv i sârguin a fabuloas au fecundat creierul lui str lucit i cultura lui vast . Groaznicul sfâr it al lui Virgil Madgearu a zguduit întreaga noastr fiin . a discipolilor care-l iubeau. Fanatic al democra iei i al libert ii. cele mai pre ioase bunuri pentru prop irea unei na iuni. devotamentul nezdruncinat c tre credin ele lui i c tre prieteni au f cut din el martirul cauzei noastre care a fost i este întregul românism. Preziua deced rii lui a folosit-o pentru dou lucruri cerute de guvernul de azi. iar pentru partidul nostru o catastrof . De aceea s-a g sit el între primii întemeietori ai partidului nostru na ional r nesc. Sufletul lui s odihneasc cu drep ii. de aceea a devenit el marele nostru secretar general. Ceea ce pentru scumpa mam . în primul rând. Gratitudinea mea pentru colaboratorul meu de toate zilele este întreag i va fi f r sfâr it. este o imens durere. l sând înf ptuiri ce vor r mâne i de aceea a fost el neîntrerupt curajosul conduc tor al unei lupte înver unate pentru drepturile cet ene ti i morala cre tin . în folosul na iunii. cu o prodigioas activitate în toate guvernele pe care le-am prezidat. Caracterul lui ferm. pentru iubita so ie i pentru noi. 30 noiembrie 1940 Întristat Adunare. pentru na iune este o adev rat nenorocire. cel mai st ruitor ministru. Durerea noastr va fi nestins . sim ea c acele comori ale umanit ii trebuie concepute i aplicate în sens na ional i. a prietenilor care-l admirau i a adversarilor care-l respectau. Urmele muncii lui vor fi nepieritoare. Îns i comunitatea intelectual a p r ii de lume în care tr im sufer o pierdere nespus . S lb ticia faptei întrece orice putin de caracterizare. înfipt adând cu r d cinile în solul Patriei noastre. Discurs la înmormântarea lui Virgil Madgearu. c ruia s ne rug m s nu pedepseasc întreaga na iune. ci i al marilor probleme de prop ire i convie uire cultural Europe.

temperamentul sau trecutul adversarului. fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce prive te problema discutat . P r ile aflate în polemic folosesc drept argument fie teorii tiin ifice. social sau politic . În orice polemic tiin ific . nici nu confirm validitatea ideilor pe care 282 . Într-o polemic civilizat conteaz numai argumentele invocate de adversar ca individ i nu ca membru al unei coli sau organiza ii. 2.B. clasei sociale. 1890) 1. organiza iei profesionale sau partidului din care acesta face parte constituie o înc lcare a regulilor polemicii i dezv luie sl biciunea lipsei de argumente. 5. P r ile nu au dreptul s pun în discu ie motivele care determin atitudinea ideatic a adversarului. P r ile nu au dreptul s le sus ine. aduc în discu ie caracterul. Nu ai dreptate pentru c e ti gânditor materialist. Etichetarea adversarului. ELOCIN A POLEMIC REGULILE POLEMICII CIVILIZATE (Universitatea Oxford. ci dac argumentele tale sunt conving toare sau nu. discu ia trebuie s se rezume la schimbul de idei i numai la acele idei care au contingen cu problema respectiv . deoarece aceasta abate discu ia de la problema în sine. 4. 3. patron sau laburist. prin men ionarea colii de gândire. deoarece acestea nici nu infirm .

STRATEGII Bucure ti. o tez trebuie s fie ap rat numai cu argumente pertinente. 6. Dup autorii olandezi2. 1 Van Eerem.i exprima dubiile sau de a avansa rezerve 2. f r a devia discu ia. acestea sunt doar ni te clarific ri comode care ar putea fi extinse sau organizate în mod diferit. tot astfel cum consecin a unei ap r ri înving toare este c i respect practici i scheme argumentative general I STRUCTURI. putem considera c o tez este sus inut în mod adecvat dac se bazeaz pe argumente ce decurg dintr-un punct de plecare comun. p r ile implicate în disput nu trebuie s . i prin urmare trebuie s accepte s fie atacat pe acest teren. Zece reguli pentru o argumenta ie ideal . 283 . p.i creeze reciproc impedimente în posibilitatea de a. subiectul argumentant trebuie s accepte s î i revizuiasc pozi ia. contracararea unei argumenta ii trebuie s se axeze pe teza realmente enun at de c tre antagonist. 9. 8. s o apere 3. f r a prezenta deformat i f r a proceda astfel încât antagonistului s îi fie atribuit o tez diferit de cea sus inut de el 4. Grootendorst. 2002. argumentele folosite într-o discu ie trebuie s fie valide sau validate. care s nu aib leg tur cu altceva.. onestit ii i validit ii argumentative.Vincenzo LO CASCIO. 5. 1984. 276-278 Zece reguli pentru o argumenta ie ideal Van Eemeren i Grootendorst1 dau o list a argumentelor “nelegitime” împ r ite în tipuri i clase.. Meteora Press. F. la nevoie. cele 10 reguli ale argumenta iei sunt: 1. Desigur. 284 passim. cel care exprim o opinie trebuie s fie dispus. Floris Publications. Este util s avem un inventar al acestor prescrip ii privind comportamentul argumentativ corect pentru a dispune de un parametru în vederea unei evalu ri adecvate a structurii. 2 Regulile care sunt în mod clar inspirate din regulile corectei produc ii verbale cunoscute în teoria actelor lingvistice. drept consecin a unei ap r ri perdante. Dordrecht. prezentându-le drept infrac iuni la cele zece reguli sau “porunci” care stau la baza unui comportament corect în cadrul actului argumentativ ideal. oricine trebuie s accepte existen a i consecin ele premiselor implicite. în GRAMATICA ARGUMENT RII. 7. explicitând una sau mai multe din premisele l sate implicite. Speech Acts în Argumentative Discussions. Ed. R. p. putem considera c o tez este sus inut în mod adecvat dac ap rarea folose te argumente care reflect acceptate.

de pasajele deductive. acest “cod rutier” argumentativ. rezultate din neexplicitarea premiselor sau ob inute prin entimeme nepermise. care caracterizeaz mai ales disputa. dup cum ne putem închipui cu u urin . de claritate i elegan a enun ului sau legate de gradul de manipulare i ornare lingvistic . din perspectiva produc torului mesajului sau a judec torului care trebuie s conduc obiectiv cele dou p r i. a a cum sunt expuse de Van Eemeren i Grootendorst. formularea tezelor. Prescrip iile prezentate mai sus. Pot fi formulate reguli i infrac iuni la acestea din punctul de vedere al receptorului i al actului perlocutor. i eficient argumentare. Ar decurge atunci de aici un “ghid argumentativ” pentru o bun . de la tipul interlocutorilor. Pe de alt parte. adic de c tre cel care are sarcina de a estima. el ar putea fi extins cu alte “porunci” mai mult sau mai pu in acceptabile. 10. Dup cum spuneam mai sus. urm resc i privesc cele patru faze ale confrunt rii. de la finalit ile care ne dertermin s argument m etc. for ate sau eronate. atât textuale cât i pragmatice. onest analizei. a pozi iilor reciproce i a argumentelor trebuie s fie cât mai clar posibil i u or de interpretat.antagonistul trebuie s î i modifice propria pozi ie i s renun e la dubiile avute în leg tur cu teza ap rat de subiectul argumentant. de exemplu la situa iile argumentative care nu presupun o disput i care pornesc de la scenarii. de a contracara etc. de gradul de ambiguitate al expresiei (chiar dac reguli de acest gen sunt cuprinse în regula 10). i e evident c pentru a realiza un ghid complet i exhaustiv ar trebui supus i s evalueze 284 . de la locuri argumentative. În acest caz ar putea s apar probleme de veridicitate i credibilitate a argumentelor. S-ar putea insista de exemplu pe acele prescrip ii care trebuie s fie respectate de interlocutor. este constant înc lcat. un material mai amplu. Ar fi util s se extind aceste reguli i la alte sectoare. de modul de prezentare oral sau vizual .

ea a ar tat spre portretele lui Robespierre. pp. v-a f cut din nou prezent i evident contrastul dintre sentimentele câtorva istorici de prim rang fa de oamenii i evenimentele Revolu iei franceze. pe care tocmai le v zuse pe pere ii anticamerei i nu s-a putut ab ine s strige cu oroare: „Cum!. asta înseamn îns c . nu tiu ce principiu al deciziilor implacabile. Saint-Just. exercitându. ei s-au retras cu pa i mici. condu i pân la u de o doamn în vârst . V voi spune mai întâi amintirea unei amintiri: DISCURSUL remarcabil i împlinit pe care l-am ascultat. 1999. Craiova. Discurs despre istorie rostit la decernarea solemn a premiilor liceului Janson-de-Sailly (13 iulie 1932).. deosebit de emo ionat . f r îndoial c sar descoperi. Célestine! r spunse cu ardoare Doamna Le Bas. Mai p stra i aici figurile acestor mon tri?” – „Taci. nu o s v ascund deloc faptul c . ESEURI APROAPE POLITICE Paul VALÉRY. Nu spun c mi c rile sufletului nu sunt absolute. Taci. prin al turarea citatelor i a formulelor precise. mi-a reamintit o scen relatat cândva de marele pictor Degas. cum spirite diferite. au fost ni te sfin i!” Iat . în pu ine cuvinte. dragi tineri.C. în cazul scriitorilor. nu tiu ce tainic i oarb voin de a avea dreptate prin exterminarea adversarului. V-a ar tat cum ace ti cunosc tori ai terorii se în elegeau între ei tot a a cum Danton se în elegea cu Robespierre . pornind de la acelea i date.. un alt exemplu referitor la ceea ce ne spunea Dl Lanson. pentru a-i face o vizit Doamnei Le Bas. Vizita odat încheiat . ghilotina. Ed. dac sensul adânc al disputelor speculative i al polemicilor chiar literare ar fi c utat i urm rit în inimi printr-o analiz asidu . din fericire. Profesorul vostru.de i cu consecin e mai pu in riguroase. Convingerile sunt naiv i tainic ucig toare. nu este la dispozi ia istoricilor. Scrisul Românesc. în vremuri normale. doamna Degas s-a oprit dintr-o dat ..i asupra acelora i documente virtu ile critice i talentul 285 . mama acestuia l-a dus într-o zi pe strada Torernon. la 9 termidor... Dând drumul mâinii fiului s u. s-a sinucis cu un revolver. 255-268 Dragi tineri. în ESEURI APROAPE POLITICE. Totu i. Couthon. A i v zut deci. la temelia p rerilor i a tezelor noastre favorite. v duva faimosului membru al Conven iei care. precum acelea ale oamenilor de ac iune. Mi-a spus c pe vremea când era copil.

tot atâtea lecturi ale textelor. s-au scormonit arhivele. pentru care ar trebui o infinitate de cuvinte. i c se acuz chiar. purul i oarecum severul Joseph de Maistre. ci i a importan ei faptului. i nici gradul de cultur al acestor spirite. îns nu în întregime. sau pe Tocqueville. tot atâtea priviri. sau pe domnul Aulard sau pe domnul Mathiez -.i de altfel anima i (sper) de o aceea i dorin de a ajunge la adev r -. Toat lumea consimte c Ludovic al XIV-lea a murit în 1715. ziarele timpului. aproape tot a a de violent ca ac iunile politice. nici m car loialitatea. viziunea lor singular . Îns în 1715 s-au întâmplat o infinitate de alte lucruri observabile.surse de erori i for e de 286 asupra a ceea ce putem numi puterea . Sunt întâmpl ri fericite adev rate accidente. s-a l rgit sau s-a restrâns câmpul studiului. s-au analizat lucrurile din perspectiv îndep rtat ori s-a p truns în structura fin a unei epocii. al acestor excep ii remarcabile constituie partea de necontestat a cunoa terii trecutului. oameni de studiu sau oameni de ac iune. martorii. care le stânjenesc sau le ruineaz tezele. sau pe Taine. sau profunzimea nu par s aib vreo influen lor de conflict istoric. Ce altceva mai remarcabil decât faptul c astfel de dezacorduri persist . Aceste acorduri accidentale. istoricii i partidele sunt de acord. devin. Istorici sau partizani. i tocmai ansamblul acestor accidente. interesele. tot atâtea certitudini. actele de familie. Conven ia asupra existen ei însemna: oamenii nu pot crede decât ceea ce li se pare mai pu in afectat de umanitate i consider acordul lor ca destul de improbabil pentru a elimina personalit ile lor. deciziile municipale. se resping. ori pe nobilul. sau pe marele i arz torul Michelet. i c spiritele se îndârjesc din ce în ce mai mult i se despart reciproc. pe jum tate con tient. Trebuie deci s alegi. C o ascultam pe Doamna Degas sau pe Doamna Le Bas. i anume imposibilitatea de a desp r i observatorul de lucrul observat i istoria de istoric. i aceast conven ie este capital . se opun. altele. în zadar s-au schimbat modelele. aceste diverse dezvolt ri nu converg i din ele nu rezult niciodat decât o eviden . pe jum tate incon tient. Exist în fiecare carte de istorie anumite propozi ii asupra c rora actorii. aceste coinciden e de consim mânt definesc „faptele istorice”. de c r i i chiar de biblioteci pentru a le p stra în stadiu scris. nesfâr it de sensibili la unele fapte sau la anumite tr s turi perfect insensibili la Eseuri aproape politice. Fiecare istoric al epocii tragice ne ofer un alt cap t iat care este obiectul preferin elor sale. Exist totu i puncte asupra c rora toat lumea este de acord. se despart totu i.lor de organizare imaginativ . nici temeinicia sau plenitudinea tiin ei lor. în ciuda cantit ii i a calit ii muncii depuse în slujba acelora i vestigii ale trecutului. prin chiar munca aceasta care trebuia s le conduc la o judecat identic ? În zadar s-a vrut amplificarea efortului. hârtiile personale. instinctele. tot atâtea persoane. adic s convii nu numai în privin a existen ei.

i inevitabil. Nu critic decât neglijen a care nu le face explicite. i.falsificare. pentru c Trecutul este un lucru în întregime mental. s ac ioneze sau s aib ecou unele asupra altora? Mi-ar fi team s nu uimesc i s nu ochez dac a insinua în fa a dumneavoastr c un Micromegas. când i-au rev zut fundamentele. considerat în momentul marii ei înfloriri.. Remarca i faptul c noi 287 c este semnificativ prin ea îns i i utilizabil f r nici o precau iune. consecin ele acelui instrument diplomatic pot fi total pierdute i parc risipite în haosul evenimentelor. Toate aceste conven ii sunt inevitabile. importan a este cu totul subiectiv . Putem gândi c descoperirea propriet ilor arborelui de chinin este mai important decât cutare tratat încheiat în aceea i epoc . con tiente. în opinia mea.? Onoare muzelor! i de asemenea. De exemplu. în vreme ce febra este întotdeauna recognoscibil . în opera istoric . ergo propter hoc. exist una despre care se crede cu atâta u urin câtva timp în urm . care ar vagabonda la întâmplare în timp i care. Regret c nu s-a f cut pentru istorie ceea ce tiin ele exacte au f cut pentru ele însele. Ce a mai putea spune. în 1932. i-au numerotat postulatele. Cum ar spune colegii de Filosofie. aceast hot râre asupra importan ei introduce din nou. iar chinina a fost poate indispensabil pentru prospectarea i cucerirea întregului p mânt. Istoria. S îndr znesc oare s v vorbesc despre Cronologie. de altfel. ceea ce constituie. odinioar regina crud a examenelor? S îndr znesc oare s v tulbur tân ra no iune de cauzalitate. încât s-a întâmplat s se i te scandal pentru c am vrut. cere i implica ii multe alte partis pris-uri. ca i valoarea m rturiilor. care joac un frumos rol în istorie? S v spun c înl n uirea anilor are marea i restrânsa valoare a ordinii alfabetice i c de altfel succesiunea evenimentelor sau simultaneitatea nu au sens decât pentru fiecare caz particular i în spa iile în care aceste evenimente pot. sensibile pentru spirit. din antica Alexandrie. ar da peste un sat african sau peste cutare c tun din Fran a actual . faptul dominant al secolului nostru. pentru c nu putem re ine totul. s v reamintesc vechiul sofism: Post hoc. într-adev r. ar trebui în mod necesar s presupun c str lucitoarea capital a Ptolemeilor este cu trei sau patru mii de ani posterioar aglomer rii cocioabelor sau magherni elor ai c ror locuitori sunt contemporanii no tri. Îns . regiunile ml tinoase ale globului sunt din ce în ce mai vizitate sau mai exploatate. i-au cercetat cu cea mai mare grij axiomele. s -i caut exprimarea exact . tocmai ceea ce c ut m s elimin m. cu . printre regulile jocului s u. în opinia cuiva. Asta poate pentru c Istoria este mai ales Muz i pentru c se dore te ca ea s fie astfel.. Observa i c îmi pl smuiesc i eu conven ii privitoare la importan . El nu este alc tuit decât din imagini i credin . Importan a este la discre ia noastr . i trebuie s ie im din infinitul faptelor printr-o judecat asupra utilit ii lor ulterioare relative.

Dac extragem din istorie elementul timp viu. uneori: Acesta este un fapt. este plin de sens. cea a artistului care î i va dezveli marmura sau va da ordin s fie scoase bol ile i grinzile ce sus in înc statuia. i de aceea. interesul pe care-1 acorda i acestui fapt este în întregime sus inut de sentimentul c lucrurile ar fi putut fi cu totul altele. în fiecare prezent imaginar în care v plasa i. în Biblie. pentru a ine seama de documente. „DAC Robespierre ar fi fost învins? DAC Grouchy ar fi sosit la timp pe câmpul de lupt de la Waterloo? DAC Napoleon ar fi avut flota maritim a lui Ludovic al XVI-lea i vreun Suffren. i s ne limit m s ordon m. când speculeaz în leg tur cu trecutul. în vreme ce confer lui ceea ce a fost întreaga profunzime vie care nu apar ine cu adev rat decât viitorului. Pleca i-v în fa a faptului. s organiz m ceea ce a fost prin intermediul for elor i al formelor noastre de gândire i de aten ie. În ea rezid poate secretul celei mai intime leg turi a vie ii noastre cu istoria. concepe i alt viitor decât cel care s-a realizat.ar fi cu totul nesemnificativ . Ea transmite studiului vie ii anxietatea i resorturile de a teptare care ne definesc prezentul.. alta decât cea care urmeaz . Ceea ce este real se preteaz la o infinitate de interpret ri.. pentru c omul nu a intervenit aici i lucrurile însele vorbesc. care sunt am nunte esen ial actuale.” DAC . Ne face s particip m la acel suspans în fa a incertului i în aceasta rezid senza ia marilor vie i. ni te prooroci. În fiecare clip . 288 . când v l sa i sedu i de ideea de a tr i aventura uman a vreunei epoci revolute. c ci faptele. Crede i. cea a ambi io ilor.folosim un fel de procedeu contradictoriu pentru a pl smui diferitele figuri ale diferitelor epoci: pe de o parte. Aceast conjunc ie mic . DAC . când gândi i istoric. prin ele însele.. Vi se spune. ca în orice domeniu.. ar fi putut lua o cu totul alt turnur . D istoriei puterea romanelor i povestirilor.. Analiza i acest fapt prin prisma propriei experien e: de fiecare dat când istoria pune st pânire pe voi. din acele fapte de necontestat despre care am vorbit . De aceea un De Maistre i un Michelet sunt deopotriv posibili. le explic monarhilor însp imânta i. pe de alt parte. de a tr i alte vie i decât propria noastr via . trebuie s punem obstacole acestei libert i. În istorie. pur . avem nevoie de libertatea facult ii de a simula. ni te profe i. Da. dobândesc anvergura acestora i le împrumut sublimul limbajului.aceea care nu ar fi compus decât din fapte. poate. ei devin ni te oracole. istoria. ceea ce este pozitiv e ambiguu. nu au semnifica ie. observ m c substan a sa îns i.. presupune i o clip urm toare. Mereu DAC .când destinul lor este în joc -. Este un fapt. Asta însemn : Crede i. Îns ce s faci cu un fapt? Un fapt seam n cel mai bine cu oracolele Pythiei sau cu visurile regale pe care acei Joseph sau Daniel. cea a na iunilor în timpul b t liei . la ceasul în care v d c ora urm toare va fi a coroanei sau a e afodului.

evenimentul cu previziunea. S raport m deci aceast preten ie la Istoria noastr . Cum se putea tr i în cutare epoc ? Iat . dac nu vi se ofer posibilitatea de a le reg si pornind de la individ. În 1887 studiam retorica. amintiri personale. pe care le vom propune apoi istoriei i la care ea va trebui s se str duiasc s le g seasc un r spuns. fotografii. Toate abstrac iile i no iunile pe care le g si i în c r i sunt zadarnice. în fond. i sunt tentat s fac previziuni. ziare. (De atunci. În acea vreme. întreaga întrebare. Îns . ceea ce am fost noi în ine. Dac Istoria nu se reduce la un divertisment al spiritului este pentru c sper m s tragem din ea înv anumit pre tiin a viitorului. V v d i m rev d pe mine. folosirea calului la trac iune nu intr în practic decât c tre secolul al XIII-lea i elibereaz Europa de hamalâc. martori foarte numero i. dup anumi i erudi i.const în a lua ca tip al cunoa terii evenimentelor s vâr ite propria noastr experien i în a ne inspira din prezent pentru modelul curiozit ii noastre privitoare la trecut. de solu ionarea c reia va depinde nemijlocit judecata de valoare asupra Istoriei. ce puteam prevedea în '87 . Istoria. la vârsta voastr .iat sursa care trebuie s ne furnizeze întreb rile.Voi. care nu se mai v d acum decât pe terenurile de curse. retorica a devenit de prim importan : mare schimbare asupra c reia am putea s reflect m la nesfâr it. din punct de vedere istoric . s încerc m s compar m ceea ce s-a petrecut cu ceea ce puteam s a tept m. examinându-ne pe noi în ine. i nici o ma in . ceea ce am f cut . Gândim c putem deduce din cunoa terea trecutului o . nu se construie te cu un astfel de lux de materiale. sistem care presupune sclavi. m întreb acum. dac am tr it câteva zeci de ani. deduse din propria noastr via . cei pe care v v d în fa a mea. iar. dragi tineri. Posed m o cantitate poate excesiv de date: c r i.i face o idee despre valoarea i folosul istoriei . V voi indica doar câteva tr s turi ale epocii în care îmi pl smuiam retorica. (S observ m aici c .sub specie Historiae suntem condu i spre o anumit problem . Aceast paralel v permite s privi i automobilul ca pe un „fapt istoric”.în leg tur cu ceea ce s-a întâmplat ulterior? Remarca i faptul c noi suntem în cele mai bune condi ii ale experien ei istorice.acum patruzeci i cinci de ani . la vremuri pe care nu le voi mai vedea.cea mai bun modalitate de a înv a s o cite ti i s te sluje ti de ea . pe strad erau numerose animale. în general. iat -l: cea mai bun metod de a. ce puteam prevedea? M m rginesc la a pune problema. Ceea ce am v zut cu ochii no tri. ceea ce am încercat prin propria noastr persoan .) Ei bine. V-am inut discursuri mult prea lungi despre istorie i uitam s v spun esen ialul. i voi m duce i cu gândul la vremuri pe care nu le voi vedea. atunci când o vom întreba despre timpurile pe care nu le-am tr it.) 289 turi. Atunci.

Aceast stare de lucruri este atât de complex i atât de nou încât nimeni. Materia beneficia de legi drepte i bune i nu b nuia pentru nimic în lume c le poate preschimba în ceva minor . Am fi putut prevedea aceste transform ri. siguran . a ceea ce este în 1932. Simt prea intens. iar reperele ei absolute. toate valorile vie ii civilizate. fizica era fericit . precum colegii de liceu cei care mai tr iesc i pe care. o idee chiar grosolan de aproximativ . tot ceea ce f cea regularitatea regimului economic. cel mai profund filosof. pentru mine. generali. Spa iul se bucura de infinitate. c noi intr m în viitor de-a-nd r telea. tratând întreaga materie istoric acumulat în '87. Electricitatea înc mai întrebuin a firele. Aceasta este. în ceea ce are el revolut. Corpurile opace erau înc în întregime opace. continuitate. într-o oarecare m sur . omogen i perfect indiferent la tot ce se întâmpl în augusta lui incint . apar in Fizicii i. ceea ce nu înseamn c nimeni nu pretinde asta. f r a pretinde c ar crea ori ar desfide evenimentele care sunt invariabil surprize sau dezvolt Tineri. Toate no iunile pe care le credeam solide. ast zi. Newton i Galilei domneau în pace. într-un cuvânt.În acela i an '87. Ne arat . nu poate pretinde c în elege ceva. precum aspectul str zilor noastre. i. Corpurile solide erau înc destul de solide. chiar cea mai savant . i am spus-o mai de vreme. O epoc ac ioneze cât mai repede asupra neprev zutului. aerul era riguros rezervat p s rilor adev rate. dimpotriv . experien ele pe care le putem reface. decani sau pre edin i ori membri ai Institutului. a trecutului. în special. Lucrurile care se repet . îi reg sesc senatori. l sându-i mai mult sau mai pu ini candida i la bacalaureat. tot ceea ce d dea na iunilor i indivizilor o 290 . îns i no iunea de lege. Toate acestea nu mai sunt decât vis i fum. permite omului s foarte interesant . Tr im într-o epoc critic . dup patruzeci i cinci de ani mizerabili? Nici nu concepem m car ce opera ii ale spiritului.pân la a pierde.. tot ceea ce d dea stabilitate rela iilor interna ionale. ar fi putut deduce din cunoa terea. precum suprafa a politic a planetei. nici s ias înving toare. De aceea m voi feri s profetizez. observa iile care se suprapun. cea mai sigur i cea mai important lec ie a Istoriei. ea nu promite deloc r gaz. Timpul l sa zilele s treac în lini te: toate orele erau egale în fa a Universului. c ci Istoria este tiin a lucrurilor care nu se repet . tot ceea ce limita destul de fericit nesiguran a zilei de mâine. politicianul cel mai prev z tor din 1887 ar fi putut m car visa ceea ce vedem noi acum. care. în acest abis al diviziunii. adic o epoc în care coexist numeroase lucruri incompatibile. Biologiei. intra i în via interesant consecin e surprinz toare -. prosperitate. e ecul frecvent al previziunilor prea precise. Dar s nu crede i c nu are rost s medit m asupra trecutului.. marile avantaje ale unei preg tiri generale i constante. dintre care unele sau altele nu pot nici s dispar . dar pe celelalte? Cel mai mare savant. i sunte i angaja i într-o epoc este întotdeauna o epoc enigmatic . Toate s-au transformat precum harta Europei.

Toate acestea se îmbin cu alte cauze. Îns exist câ iva atomi de adev r în aceast formul cumplit . pentru a produce – cum s spun – o anumit diminuare general a valorilor i eforturilor în ordinea spiritului. s anexezi gândirii tale. ca i pentru cuvinte. ultimul meu cuvânt: istoria. Trebuie deci s v înarma i spiritele. Un vocabular restrâns. asigur ri curios de firave. în lucrurile practice. totu i. nu se poate întreprinde nimic împotriva ei. în sfâr it. dar cu care tim s form m numeroase combina ii. s mai asculta i înc una sau dou remarci. m tem. sau prin lucruri mecanice. Este rândul vostru acum. atletismul a venit în mod foarte fericit s salveze i chiar s exalte fiin a musculoas . în tiin e. Ea înlocuie te. ne poate ajuta s vedem mai bine. s aborda i existen a i curând problemele acesteia. Este mult treab de f cut. Iar acest fapt este excelent: îns e destul de periculos. în fine. asociat independen ei spiritului. 291 . Privi i bine lumea de azi i privi i Fran a. atâtea cuno tin e i atâtea incertitudini. profe ii contradictorii. În arte. Este valabil pentru cuno tin e. în schimb. de observa iile f cute de alte persoane. Nelini tea i frivolitatea î i împart zilele pe care le tr im. Ar trebui poate s ne gândim la utilitatea de a face pentru spirit ceea ce s-a f cut pentru trup. pute i. este mai de pre decât treizeci de mii de vocabule care nu fac decât s stânjeneasc actele min ii. Niciodat nu a strâns umanitatea atâta putere i atâta confuzie. atâta nelini te i atâtea juc rii. trebuie s socoti i c totul este de regândit i de reluat. Via a modern tinde s cru e efortul intelectual. toate acestea par întru totul compromise. îns observa ia mea este înt rit . în litere. Nu am auzit decât vorbe foarte vagi. Aici intervine istoria pentru a ne înv a c certurile noastre interioare ne-au fost întotdeauna fatale. Sfaturile trebuie date numai persoanelor foarte în vârst . Am studiat în toate chipurile previziunile pe care le-am putut întâlni. în politic . Nu vreau s v dau sfaturi. dragi tineri. ceea ce nu înseamn c este de ajuns s te instruie ti. ra ionamentul prin simboluri i scriituri. iar tineretul se intereseaz adesea de acest fapt. imagina ia prin imagini. Necesitatea efortului fizic fiind diminuat de ma ini. O s v rog. Nu însemn altceva decât s posezi ceea ce nici m car nu te gânde ti s utilizezi. Când Fran a se simte unit . Important este s nu conteze decât pe ea îns i. efortul fizic. A vrea s m în el. de exemplu. i deseori prin nimic. Va trebui s conta i pe voi în iv mai mult decât am f cut-o noi. pe care nu am s le în ir. Situa ia ei este singular : e destul de puternic i e tratat f r mare prietenie. solicitând. din nefericire. Iat .anume încredere în ziua de mâine. Nu îndr znesc s v spun c tot ceea ce nu cere nici un efort nu este decât timp pierdut. Ne ofer toate facilit ile. toate mijloacele scurte de a ajunge la int f r s urm m calea. nu ne permite deloc s prevedem: îns .

Humanitas. flirtul sau lectura u oar – care încearc s umple acest timp liber.i a tept rilor. adic oamenii civiliza i. în 50 DE CONFERIN E RADIOFONICE. Bucure ti. ale amân rilor. de i ei cuno teau aceste cruzimi – pe care eu le cred cu des vâr ire moderne. s -l integreze într-o pseudoactivitate. adev ruri care nu pot fi p trunse decât de unul care tie s . ci a-l consuma. 2001. Pe dumneavoastr nu v însp imânt continua verificare a timpului prin s ge ile ceasornicului? De mult doresc s m informez undeva despre felul cum î i d deau întâlniri oamenii altor secole. Sunt nenum rate feluri de a pierde timpul într-un mod stupid sau automat – i asta nu înseamn a pierde timpul. Întotdeauna m-a mirat aderen a aceasta ciudat a omului modern la ceasornic. Oare de ce suferim noi dup indica ia limbilor de o el ale ceasornicului? De ce b t ile ornicului ajung i b t ile inimii noastre? Nu este ceva cu des vâr ire nefiresc aceast exteriorizare a timpului nostru. Niciodat nu r mân singuri. cinematograful.Mircea ELIADE. Ed.i pierde timpul. i nu atât de mult timp liber.i pre uiasc timpul. Dac m-a încumeta vreodat s scriu un manual de Savoir vivre. ale de anumite adev ruri simple. Mai multe feluri de a pierde timpul (29 septembrie 1935). timpul? Au întotdeauna o distrac ie la îndemân . Când î i pierd ei. A vrea s pild . A a îmi explic eu incomprehensibilitatea epocii noastre fa întrebuin eze timpul. Insul nici nu tr ie te propriu-zis în aceast inutil risipire de timp. p. ale întârzierilor. nu a uita s dedic un întreg capitol artei de a. el nu este în nici un caz o glum . Gândi i-v la via a pe care o duce majoritatea contemporanilor no tri. cu alte cuvinte. Lenea intelectual . dac tiu. este o a teptare static . El se abandoneaz distrac iilor din lene sau din plictiseal . au somnul. încât î i reglementeaz pân i distrac iile. Niciodat nu a fost în lume mai mult „timp liber” decât în veacul acesta. 1932-1938. iar când aceasta le lipse te. dependent de un eveniment precis anun at i verificat de 292 . uitat – tocmai pentru c modernii. Mi se pare c aceast fericire – care este în acela i timp i un admirabil instrument de cunoa tere – a fost de mult uitat . i a fost. s -l prefac din „timp pierdut” în „timp pl cut consumat”. nu tiu cum s . de „petrecere” – adic de uitare neb gat în seam – în toate manifest rile vie ii moderne. Au întotdeauna narcotice – dup cum în timpul lor liber au ceasornice. dar tie tot atât de bine s -l i piard . cu adev rat. eternul vagabondaj sau acea disponibilitate determinat de incapacitatea de a ac iona – toate acestea conduc la acea van risipire de timp a omului modern. niciodat n-au fost mai multe distrac ii automate – cum sunt sportul. Dar s ne în elegem. cred. De aceea. aceast transformare a unui sentiment într-un indicator automat? Poate c s-ar putea caracteriza întreg stilul epocii noastre prin ceea ce se în elege acum prin a teptare. 161-167 Mai multe feluri de a pierde timpul Oricât de lung i de ciudat ar p rea fi titlul conferin ei de ast sear .

încât tii precis c ai s fii prizonierul unei regii pentru dou sau trei ceasuri. ascul i numai ca s dai replica. dimpotriv . În sensul c toate sunt la fel de automatizate. de „petrecere”. aceasta se datore te în bun parte faptului c nimeni nu te ascult . ci to i vin preg ti i pentru r spuns. nelini te. nimeni nu î i pierde timpul. Numai cineva care este cu adev rat ocupat i responsabil de munca lui poate i tie s . de aceea se cunosc atât de pu in. a-l uita. Oamenii nu tiu s se asculte unii pe al ii. În timp ce alt dat . îi stimulezi cutare sentiment.i dau timpul –. Spuneam c dac anumite adev ruri simple nu circul i nu nutresc via a contemporan . de team s nu r mân singuri.ceasornic. cu ritmizarea. Este o dureroas tendin a spiritului modern de a uniformiza totul. Rareori tr ie ti mai surprinz tor.i piard timpul activeaz întotdeauna automat. care constituie elul cel mai valid al oric rei vie i omene ti. nimic de zis. Sau se narcotizeaz urm rind o idee. îi rede tep i cutare asocia ie de idei. nici fericirea de a pierde timpul. dorin a de recrea ie. o mare îndoial în fa a oric rui om. Munca loc nu izbucne te din îns i voin a de manifestare a vie ii pe care o poart în ei. De fapt. bun oar . nu se poate na te setea de pierde timpul. sfânt sau erou… Cât ar p rea de paradoxal într-o epoc atât de bogat în distrac ii cum e epoca noastr . ci a-l omorî. cape i alt formul . alt dat . când se creau legende cu sfin i i eroi. În asemenea condi ii. Lucrul acesta este admirabil uneori. tipizate. cine tie? Dar cel care nu tie s . mai fertil ca atunci când î i pierzi timpul. Pierderea timpului implic un prea-plin. sau cazul meciurilor sportive. în general. a teptarea era exaltare. via a ta – unde este? Oamenilor acestora gr bi i. Dar modernii. care tiu întotdeauna mai înainte i mai mult 293 . unde aten ia sentimental colectiv i voin a de mântuire a unei rase sau a unui neam concentrat i dominat de subiectul i arta filmului. Acesta e. ci i-l fur . dar p streaz i aten ia i luciditatea. sau lucreaz automat. Toate aceste distrac ii nu. cel mult. exterior ie. ca s poat tr i. majoritatea modernilor presteaz un serviciu. era cre terea pân la paroxism a unor st ri suflete ti nutrite de o via puternic . Dimpotriv . sunt mai întotdeauna disponibili unor eventualit i efemere. era toat setea de via în a teptarea unui singur om. poate acel om ascunde o tragedie sau poate tr ie te un miracol.i piard timpul. unde iar i aten ia î i este impus de un bine precizat eveniment. cel pu in câteva clipe. Ar trebui s avem. de a automatiza pân i manifest rile cele mai spontane. to i î i interpreteaz spusele cum vor ei. cape i o formul . nu sunt niciodat „ocupa i”. Dar miracolul t u. de care ai aflat cu mult înainte i la care po i asista întrucât ai f cut uz de ceasornic. sau ca s completezi o informa ie. dar asta nu înseamn „a pierde timpul”. o suspendare provizorie a certitudinilor prezente –. distrac iile contemporane î i creeaz exterioar luciditatea critic î i este regizat i î i impun o aten ie i ie. cazul cinematografului. to i tiu mai dinainte ce se afl în tine i cum gânde ti tu. numai atunci po i asculta cu adev rat. Aceast uniformizare nu are nimic de a face cu armonia. oamenii moderni nu cunosc nici arta.

numai într-o bibliotec 294 . Ei nu tiu s . Î i alesese o bibliotec celebr pentru acest exerci iu spiritual pentru c . De aceea. un p trat –. de cadrane i cifre. de un ir automat de imagini. atâtea teorii justificate – i le va sc pa tocmai ceea ce e mai semnificativ. noti e. L-am cunoscut cu câteva zile în urm . Î i pierdea pur i simplu timpul. nu pot l sa via a s curg prin ei. atent totu i la oamenii din jurul lui. s nu mai tr im sub obsesia m s scoatem cât mai mult din timpul nostru dedicat muncii – dar de altminteri. ale în elegerii concrete. to i erau antrena i în acea lectur p tima care consum vertiginos timpul. cu o foaie de hârtie i un creion dinainte. Primea totul f r s încerce vreo clasificare. le scap tocmai esen ialul. cu fi e. Se juca u or cu creionul pe hârtie. De aceea lua în considera ie – simplu. în acele ceasuri pe care le pierdea cu o atât de mare art . nef când nimic altceva decât s ascul i i s prive ti realitatea în fa lui.decât tine.i despre tine însu i. To i lucrau. la amuzamente. tot a a cunosc oamenii printr-un sistem exterior. î i vor spune atâtea lucruri logice. nici plictisit. gesturi i cuvinte din jurul lui s se apropie. Dup cum m soar timpul cu ceasornicul i încearc s i-l piard printr-o pseudoactivitate distractiv –. În afar de odihna mental – i aceea aproximativ – nu profit m cu nimic de pe urma acestei complicate consum ri de timp. Am v zut odat într-o mare bibliotec un om care st tea la mas . i mi-am dat seama c nu m în elasem. Nu era nici obosit. Am avut atunci impresia c omul acela era un mare în elept. cu toate revela iile i miracolele sale. crea ia ta. Numai omul meu nu f cea nimic. În acele ceasuri pe care el le pierdea jucându-se cu creionul pe hârtie sau privind studen ii i erudi ii din jurul lui. unul care în elegea adânc oamenii. s intre firesc în sfera con tiin ei lui. apoi î i l sa privirile s pluteasc deasupra s lii. Când î i pierzi cu adev rat timpul. f r s fac nimic. Trebuie s ne înv – atunci i se descoper lucruri pe care în nici un chip nu le puteai afla m s nu ne mai fie spaim de timp. Noi ne repezim îndat la distrac ii. caiete i coli scrise. Nu f cea nimic – dar nici nu visa. firesc – tot ce se întâmpla în jurul lui. În jurul lui se aflau zeci de oameni ocupa i. Omul l sa ca toate acele figuri. desena din când în când un cerc. ticuri. nu respingea nimic. tr irea ta autonom . la toate rigorile lui mentale. la acele pseudoactivit i care ne ajut s omorâm timpul. Pierderea de timp – iar nu consumarea steril a timpului – are aceast mare virtute c î i deschide larg por ile în elegerii vii. el nu urm rea nici un gând i nici nu se l sa dus de un film mintal. Probabil c renun ase – pentru acele ceasuri de timp pierdut – la toate certitudinile lui. A f cut lucrul acesta câteva ceasuri la rând. Probabil c niciodat n-au tiut s te asculte cu adev rat. vreo v muire. mai personal i mai pre ios. Trebuie s ne înv asemenea trebuie s desprindem i arta de a ne pierde bine timpul pe care îl avem liber. dup cum mi-a m rturisit. când te abandonezi întâmpl rilor sau oamenilor. Vei în elege aceasta când îi vei asculta vorbindu. cu mald re de c r i pe mas .i piard timpul. atent la via a care curgea lâng el. Era într-adev r un în elept.

În eleptul meu prieten nu-i observa. Explic . dup câte tim din scripturile lor.i mai controlau gesturile. Cred c taina aceasta simpl st la temelia în elepciunii. nu omorându-l în distrac ii. De aceea ajunsese atât de în elept. Pierzându. Cred c acest b rbat are o imens tiin a oamenilor. printre altele. Cunosc în România un singur b rbat care tie s . El se mul umea s -i lase s se apropie de con tiin a lui. s sufere. Asta explic multe ciud enii ale omului modern.i piard timpul cu mare art – de i tie s lucreze destoinic o bun parte din zi i din noapte. Î i pierdea timpul – nu observa. Dar ast zi. f r s fie stingherit i f r s -i stinghereasc .i pierde timpul.i timpul. nu. În elepciunea lui i-a cl dit-o l sând pe oameni s vorbeasc . prin somn sau prin narcotice artificiale.oamenii erau pierdu i în munca lor i totu i t cu i – numai într-o sal de lectur putea deci s observe atâ ia oameni. chinezii. s lucreze. încât nu. de a. eternitatea este o problem f r în eles i f r interes. ei transcend i legile timpului. În elep ii chinezi. În elege mai mult i ghice te mai precis decât toate tratatele de psihologie i de etic din lume. 295 . i ne tiin a lui în tot ceea ce prive te timpul. Oamenii care lucrau erau atât de mult cufunda i în lectur . De aceea ajunsese s cunoasc atât de uimitor oamenii. apoi lucrul acesta se explic i prin extraordinara art pe care o au. Explic . Dac e adev rat c cei mai mul i i mai autentici în elep i i-a dat Asia.i mai ascundeau firea. bun oar . în jurul lui – f r ca el s emit vreo judecat asupra lor. prea mult rigoare. acordau o mare aten ie acestei arte de a transcende timpul. observa ia ar fi cerut prea mult aten ie. i se apropie de eternitate. drama omului modern – care nu poate ie i din timp decât prin distrac ii. mai ales. Numai astfel credeau ei c omul se poate apropia de o viziune clar a eternit ii. pentru moderni.

„dreptate”. S nu v mai fie fric . Renun a i la alibiurile morale. C uta i atunci un p rinte care i-a pierdut în zilele acestea copilul i cere i-i iertare. 1992. Nu asasina i aceste cuvinte. Ed. p. Magheru i din Pia a Palatului nu se zvântase înc . hr ni i cau iona oroarea vreme de 40 de ani. Nu v mai ridica i glasul decât pentru o scurt c in . L sa i s se întrevad o urm de sfial în privirea voastr . dac a i putut face cu putin . de vreme ce el s-a putut reg si peste noapte cu o asemenea for i gra ie. 5-6 Apel c tre lichele Sunte i pu ini în mijlocul acestui popor. Apel c tre lichele. Intra i în noul an meditativi. i totu i mul i. Nu mai scrie i în ziare. mâna colegilor vo tri i nu-i mai privi i senini în ochi. acestor mul i – pu ini v adresez urm toarea chemare: L sa i o respira ie mai lung între ultimul omagiu pe care l-a i scris. Nu mai ap re i la televiziune. din când în când. b rb te te. o lung i insuportabil ru ine. Fi i o vreme stingheri.i îngroape mor ii i în care sângele de pe Bd. „con tiin ”. Nu mai strânge i. în APEL C TRE LICHELE. nu mai folosi i o vreme cuvintele „demnitate”. 30 decembrie 1989 296 . „popor”.Gabriel LIICEANU. V vom iubi. ci doar. Vou . „libertate”. i aprinde i o lumânare pentru cei mor i i pentru voi. c ci astfel îl ridica i din nou în minciun . L sa i cuvintele s spun ceea ce spun. între ultima edin în care v-a i exprimat entuziasmul pentru realegerea la cel de-al XIV-lea Congres i adeziunea gr bit pe care a i venit s v-o da i în zilele în care timi orenii nu terminaser s . ve i înceta s mai fi i lichele i ve i primi recuno tin a noastr . Bucure ti. spunându-v c a i f cut neîncetat r ul ca s pute i face din când în când binele. Iar dac ve i da curs acestei chem ri. Humanitas.

un cod.Ion CARAMITRU. am înv at c tehnica “efectului apropierii prin îndep rtare” este foarte eficace când vrei s te sprijini în mod obiectiv pe adev r. cu temperamente diferite. cu traiectorii ale istoriei care nu se interfereaz aproape deloc. într-o edin pot ajunge la ceea ce mi s-a sugerat în scrisoarea de invita ie pe care am primit-o. dar acesta pare cel mai dificil. o vârst la care totul pare posibil. 4-5 Înainte de a intra în detaliile acestui discurs. indiferent unde se afl i unde s-a n scut. Încerc aceste paranteze succesive. V-a propune. o premier absolut . Nu neap rat pentru faptul c n-ar putea s se exprime coerent. C durerile facerii apropie pe om de Dumnezeu. multe shakespeariene. poate fi luat ast zi în discu ie chiar dac ne organizat de Partidul Laburist. O conven ie ca-n teatru. Acest nedefinit care ine întotdeauna de stropul de divinitate ce s l luie te în fiecare om. iar femeile ar fi n scut f r dureri. o parol . ce lume nou . cel pu in pentru teatrul românesc. Ca i pentru el însu i. C n-ar fi existat acel erve el pe care Churchill i-a scris lui Stalin despre România: “90% tu – 10 % noi”. i anume de a fi cât se poate de provocator. pentru început. arte. Ca i pentru dumneavoastr . c nici o cortin de fier nu sar fi l sat. Actorul a jucat multe roluri. C zidul Berlinului nu s-ar fi ridicat. Sunt n scut în 1942. p. iar sfâr itul r zboiului al doilea mondial m-a surprins având trei ani. i-am g sit doar titlul: Born guilty (N scut vinovat). 297 . s ne imagin m. M rturisesc c în cele mai disperate momente ale existen ei mele – i nu au fost pu ine – sprijinul sufletesc cel mai puternic a fost convingerea c suferin a înso e te în mod obligatoriu crea ia. Cât fericire s-ar fi r spândit pe p mânt! Cu cât entuziasm s-ar fi muncit. c americanii i englezii nu i-ar fi cedat lui Stalin jum tatea lumii care a devenit blocul comunist. a vrea s v atrag aten ia c prezen a unui actor român în fa a Camerei Comunelor este. ci pentru c apar inem la dou lumi îndep rtate cosmic una de alta. Deci. c reia. ci pentru c îi este team c ceea ce are de spus nu va putea fi în eles pe deplin. iar asta nu pentru c auditoriul nu ar fi inteligent i preg tit. Deci: Sfâr itul r zboiului i tratatul de la Yalta cedeaz România Uniunii Sovietice. idei”. în “Litere. Discurs inut în camera Comunelor din parlamentul Britanic. 24 februarie 1992. Lucrând în teatru de atâta vreme. i anume: “s ne închipuim…” Fac o parantez în a v aduce la cuno tin c am semnat un contract cu editura Faber & Faber pentru o carte despre via a i experien ele mele. ca s afl m în Camera Comunelor. iar chinurile lui Iisus sunt la originea celei mai profunde convingeri c spiritul este nemuritor. c r zboiul rece n-ar fi existat. cu origini diferite… i totu i ceva nedefinit îi apropie pe oamenii cei mai diferi i din lumile cele mai îndep rtate. deocamdat . tonic i s n toas s-ar fi construit! Utopia lui Morus s-ar fi realizat. deoarece înc nu am curajul s intru direct în subiect.

i a neozeelandezilor… i a extratere trilor. i a englezilor. Cum a fost posibil? Sau. Guvernul comunist impus de Moscova i sus inut de tancurile sovietice interzice partidele politice. ce-a fost tata?” Justi ia pretinde ca tu s dovede ti c e ti nevinovat i c nu ea trebuie s aduc probele vinov iei tale. i a belgienilor. posibil?. marele nostru vecin prieten de la R s rit i Republica comunist devin teroarea unui popor de 20 de milioane. peste treizeci de ani erau da i afar în mar ul s u triumfal spre realizarea unei societ i comuniste ideale. i a olandezilor. ascultând semnalele radio din eter care le anun au mântuirea. monumentul ve niciei puterii comuniste. “Casa Poporului” din Bucure ti. socialismul tiin ific i materialismul dialectic nasc în cultur principiul realismului socialist. aceasta este conjunctura în care un copil intra în primul an de coal . - Ideologia comunist . mai bine spus. dintr-o ar rotund . insensibil la teroare. Biserica ortodox devine un instrument al puterii. tân rul rege Mihai I a României este silit s abdice i s p r seasc ara. i a suedezilor. înseamn c a a le place – au destinul pe care-l merit – un popor de la i. i a italienilor. ca pe vremea turcilor. Aproape c nu exist o familie f r cineva în închisoare. se întrebau indigna i campionii democra iei din case. piramida faraonului. în oameni st ruia speran a c lumea civilizat de dincolo nu va permite aceast degradare a lumii de-aici i a tepta cu încredere eliberarea. Unele culte sunt interzise. cu ie ire la mare i cu o milenar tradi ie de voievozi i domnitori.- În decembrie 1947. uria a locuin a doi pitici care au îngrozit lumea. frumoas prin sacrificiu ai Rena terii occidentale. i a australienilor. ap r tori prin secole ai cre tin t ii i sus in tori înfrico at de propria lui prezen într-o lume care-i privea suspicios p rin ii. Ca un f cut. satele devenind teritoriul experien elor malefice ale unui spirit demolator obsedat de timp dac nu se revolt . Stalin. de 298 . Unii s-au retras în mun i. erau i din sili i s munceasc în gospod rii colective i s mearg la cursuri politice unde înv au de ce trebuie s suporte dictatura proletariatului. de Gogol. Dar tot atunci. De ce oare îns îmi aduc aminte. Întrebarea fundamental înainte de a fi luat în considerare ca om era: “ce-a fost mama. În umbra acestei ideologii se ridica amenin tor simbolul absolut al puterii. dar au murit pân la unul în a teptarea americanilor. i bogat . preo ii lor devin de inu i politici. Dac nu fac nimic. La ar se producea colectivizarea agriculturii. decide teroarea domina iei unui singur partid i extermin floarea intelectualit ii i a tineretului României. Lipsit de detalii. cum e rile a a-zis libere. i a francezilor. scriind aceste rânduri. ranilor li se luau cu for a p mântul i animalele.

semnifica ia major a metaforei care nu poate fi rostit -. numai în Anglia nu? Ce teroare a resim it acest geniu al omenirii.i plaseze Hamlet în alt lume. Am jucat un rol importat în cele câteva luni care au desp r it 299 . la întrebarea: “Ce reprezint pentru dvs. Ast zi ne d m seama c teatrul devenise un fel de biseric unde oamenii veneau pentru a se reg si pe ei în i i. Ultima “realitate” a fost pentru noi revolu ia. scena reprezentând un spa iu magic unde adev rul î i g sise locul.a. sus in torii comunismului. apropiindu. de Swift? De ce mi s-a p rut esen ial ca-n epoca minciunii i a compromisului s m retrag în teatru? De ce acolo parc totul e posibil? S fi fost Shakespeare atât de pu in englez. Marii vinova i ai cultului personalit ii lui Ceau escu. S. teatrul a func ionat în mizerie. dar nu avem nici unul judecat. de toate categoriile. la el acas ? Mi-aduc aminte cum. Au murit împu ca i sau strivi i de ma ini i tancuri grele mii de oameni. teatrul?” cu: “O ans de a supravie ui!”. Teatrul “Bulandra” din Bucure ti.Dostoievschi. reu ind s se exprime în ceea ce descoperise mai pre ios în atâ ia ani de teroare: în t cere! Cine cunoa te profund i cine iube te poezia tie c expresia cea mai rafinat . Nici ast zi nu tim cine i-a omorât. revolu ia a fost sângeroas . Aveam dreptate i ani în ir mam dus la teatru cu convingerea c am ceva foarte important de spus. arti ti i spectatori au convie uit ani în ir în a teptarea unor vremuri mai bune. Dup venirea armatei al turi de revolu ie i pân la execu ia lui Ceau escu. care a declan at în fiecare dintre noi energii neb nuite i care a dat un sens nou existen ei. S-a vorbit despre terorism i terori ti. dar care…se subîn elege. Sunt câteodat profesor la Academia de Teatru. cea mai intim a versurilor este spa iul gol dintre cuvinte. Partidul Comunist Român a i va participa la alegeri sub numele de Partidul Socialist al Muncii. În România. Nu poate afla despre sine decât fiind implicat profund în realitate. Ani în ir. încât s simt nevoia s . Locuitori ai acestui spa iu miraculos. Procesul comunismului nu s-a deschis înc reap rut în arena politic i un sistem politic care 45 de ani a distrus fizic i psihic un popor întreg r mâne neatins. acum câ iva ani. au murit cei mai mul i dintre cei aminti i. Raportul clasic dintre scen i public se modificase. pe care este obligat s propriu de a fi.m. în frig.d. i iat acum de ce nu mai este un secret pentru nimeni c în primele rânduri ale revolu iilor contra comunismului în Europa au fost i arti ti. în spaim . Unul dintre principiile mele pedagogice a fost i r mâne ideea c actorul e responsabil de destinul lui artistic. i în special oameni de teatru. de la poe ii de curte la plutonierii lipsi i de orice mil M opresc pu in pentru a m prezenta. Sunt de 25 de ani actor al celui mai prestigios teatru românesc. securitatea i activi tii sunt implica i în procese care judec numai ce au f cut în acele zile ale revolu iei. am r spuns.i un limbaj aparte. i regizor i câ iva ani am fost i-l conceap ca pe un mod au reactivat nenum ra i servitori ai dictaturii. într-un interviu. urm rit i controlat de cenzura politic i de securitate.

Am v zut la televizor tot ceea ce a i v zut i dvs. instaurat imediat dup revolu ie. Am r spuns de problemele de cultur ale României timp de aproape cinci luni i am fost unul din cei cinci vicepre edin i ai Parlamentului provizoriu. Iar în Europa occidental . Când FSN-ul a decis s participe la alegeri ca partid. Rena terea purta semnul crucii ca simbol. Descop r înc o dat cât recunosc în arhitectur sentimentul de permanen de important a fost epoca Rena terii în existen a Marii Britanii. Mare om de stat i mare ne ans pentru România. Promisesem cu to ii c Frontul nu se va transforma în partid. give me some time. r mase intacte din timpul dictaturii. accidental. ziua primelor alegeri libere din ara mea. Când Anglia cucerea lumea. nu mai are ast zi nici o importan . mi s-a oferit pre edin ia noului organism politic. s v povestesc o scurt întâmplare. rile române cre tine i latine ineau piept expansiunii musulmane. Imperiul britanic se des vâr ea. A fost pentru mine momentul adev rului. Nimeni nu poate pretinde a se bucura de privilegii oferite de faptul c s-a reg sit. Am revenit la teatru cu sentimentul fiului risipitor. eram la Londra. i cu atât mai mult dispunând pân la alegeri de avantajul colabor rii structurilor puterii. Mihai Viteazul unifica prima oar imperiul turcesc se cl tina. anul premierei ei absolute. Principatele Române. În timpul puciului de la Moscova. Nu fusesem membru al PCR i am fost destul de înghesuit din aceast cauz de ceilal i zece membri ai biroului executiv al CFSN. Dup prima zi am sim it c ceva nu e-n regul . Am admirat venind aici statuia lui Churchill str juind Parlamentul. La 1601. M uit i care domin în jur. Dac îns Mihai Viteazul a fost decapitat i nu are mormânt. Ceea ce intereseaz lumea noastr de azi este eficacitatea deciziilor luate în cel mai scurt timp. iar Shakespeare a murit de moarte bun i a fost glorificat. fiind de data asta ceva mai obiectiv decât am fost în timpul evenimentelor revolu ionare din 300 i r mâne remarcabil în existen a poporului britanic este necesitatea timpului de gândire! Give me time! .revolu ia de data de 20 mai 1990. în pozi iile cheie ale revolu iei. la cel lalt cap t al lumii. Shakespeare scria piesa Hamlet. Nu cred c vorbirea mea în fa a dumneavoastr ar avea un efect pozitiv imediat (în favoarea cui?) lucrând cu idei generale. refuzul meu a fost urmat de o demisie din func ia de vicepre edinte al României. cu patru zile înainte de alegerile din 20 mai. aceast defini ie romantic de “Front al Salv rii Na ionale” reprezentând o denumire conjunctural a unei revolte spontane ce apar inea poporului român. ce m impresioneaz Or. Admiram venind încoace impresia de stabilitate. atâta vreme cât la 1601 s rb toreau o victorie asem n toare asupra lor în i i. Sunt din nou tentat s deschid o parantez . am sim it parc un miros de teatru. de siguran pe care i-o d tot ce se vede în jur. i totu i… Pu in mai târziu. r spunz tor de problemele culturii. i totu i.

Richard. când. este capabil de orice. minerii au terorizat din nou Bucure tiul i au destituit guvernul devenit politic incomod pentru pre edintele României.. Aici e locul de a povesti o întâmplare real petrecut la Bucure ti. (Întrebare): Dar cum r mâne cu minerii? (R spuns foarte nervos): Asta e o poveste de anul trecut! Nu ave i minerii în fiecare zi la Bucure ti! Doar la câteva luni. s v reamintesc c Ribbentrop i Molotov au semnat în 1940 un pact prin care din România a fost rupt o bucat care a fost anexat la Uniunea Sovietic . dup p rerea mea. Mihai Eminescu. de schimb ri la fa . cel pu in teoretic. i mai vreau. de diferite orient ri politice. în România? (R spuns): Pentru c m-am convins c România s-a înscris definitiv pe drumul democra iei. în care spunea: “Cred c ai avut oarecare dreptate. dar comunismul a murit definitiv!” Nu. Mul i m-au sf tuit s nu m mai întorc acas . s se aprecieze cine are dreptul inalienabil de a. Acesta ar fi. Anul trecut a sosit la Bucure ti pre edintele Fran ei. în septembrie 1991. am primit un fax de la prietenul meu. El este spectrul timpurilor noastre. Dup o lun . De ce v povestesc asta? Pentru c nu mai vreau s v d poza în care Regina Angliei plimb cu calea ca regal pe fitecine. comunismul nu moare niciodat . ci.i reprezenta ara acum. prietenii no tri din vest. trei acte i un happy end i c nu este înc nici un pericol. Noi. La Ambasada Fran ei. cancerul care macin organismul unei societ i s n toase.România. ceva n-a fost în regul . numai Regele Mihai I al României. c ce am v zut la televizor e ca o pies proast : trei zile. François Mitterand. poetul fiin ei noastre. a c rei prezen în România d dea legitimitate puterii neocomuniste instalate la Bucure ti. în care se afla o parte din sufletul ei. adev rul asupra istoriei a fost reabilitat.. iar timp de 45 de minute o discu ie intim ne-a apropiat pe câ iva de pre edintele Fran ei. o recep ie de 300 de oameni aduna toat floarea intelectualit ii române. de schimb ri în profunzime. cu ajutorul dvs. în fa a Ambasadei Fran ei. Dou întreb ri au fost importante: De ce a i ales acest moment al vizitei dvs. Richard Eyre. Au fost demonstra ii ale studen ilor la Universitate. fiind logic c puciul reu it la Moscova se va repercuta i în România. coala unde s-a des vâr it cel mai mare spirit al românilor. trebuie s lupt m pentru a împiedica rena terea monstrului comunist. Am spus atunci prietenului meu. pe traseul vizitei pre edintelui Fran ei la Bucure ti i în provincie. Era prima ( i pân acum ultima!) vizit a unui ef de stat occidental. dar e reversibil ca un fenomen chimic în care rolul catalizatorului îl joac un acid uciga . Ce sentiment a i tr i dac Stratford-on-Avon 301 . tot cu ajutorul dvs. de dispari ie temporar . într-o vizit oficial . Nimeni nu m-a crezut atunci.

eliberate de co marul comunismului. Odat cu r zboiul din Golf. fiind câ tig torii celui de-al treilea r zboi mondial. Din cenu a imperiului s-a ridicat mândr i vioaie o Rusie. o energie neb nuit . Cum am supravie uit? Cu ce? Prin ce mijloace? Cu ce energie? Ast zi nu mai este nici un secret de cum au decurs lucrurile în tot acest r stimp: unde s-au petrecut crimele. Sovieticii i-au dat seama c nu mai pot ine pasul i. au capitulat. am fost noroco ii supravie uitori ai unor încerc ri care au durat aproape un secol întreg. un tân r poet vizionar studia la Cern u i limba român i frumuse ea ei. rilor lor i în respectul lui Dumnezeu. cei tr i i în fostul lag r socialist. setea agraveaz fenomenul. vrând-nevrând. dar i acela al mecenatului universal. dac locurile sfinte ale devenirii lui Shakespeare ar apar ine altui popor? La 1860. Noi. încearc s revin într-o Europ care.d. s-a orientat în principal spre reunificarea Germaniei. s revin la o normalitate a existen ei lor între grani ele fire ti ale pu in. care spune c trecerea omului pe acest p mânt nu este un privilegiu. devenind un lux costisitor. Am impresia c .m. fie-mi iertat subiectivitatea..a. Am viziuni apocaliptice în care îmi imaginez cât de crunt se poate r zbuna un comunism reactivat în care nu mai po i reg si nici m car iluzia democra iei. rolul de jandarm al omenirii (vezi Iugoslavia i riscul pentru Europa). Uniunea Sovietic pare c a disp rut. odat cu dezmembrarea Uniunii Sovietice. lucrurile sunt simple. deocamdat cel rile din fostul lag r socialist. Iar învinsului îi e. o parte. în primul rând. mai multe genera ii de kamikadze a c ror obsesie a fost s transmit mai departe tot ce aveau mai de pre : credin a în Dumnezeu i obsesia culturii. Foamea modific caracterul. În ceea ce prive te rela ia Est-Vest. efortul Occidentului este de a scoate din iarn ursul sovietic trezit din hibernare. care se vede silit s între in pe învins. sentimentul umilin ei fa de Dumnezeu. mai bine spus. Occidentul a demonstrat o suprema ie militar de necontestat. iar frigul deterioreaz organismul. care a anun at c nu mai este comunist i s-a instalat în fruntea unei structuri în care domin din nou puteri care se vor absolute. un mod pl cut sau excitant de a. în ce scop.i petrece 302 . i cu noi ce se întâmpl ? Am impresia (de cemi amintesc tocmai acum o replic dintr-o pies englezeasc contemporan ?) c singurii europeni suntem noi. În rest. am supravie uit acestei încerc ri. arta i cultura s-au îndep rtat de principiul educa ional. practic. Totul seam n cu o victorie à la Pyrus a Occidentului.ar apar ine altei ri. La dvs. foame. De ce? simplu: pentru c am p strat intact.i recapete identitatea. alia ii occidentali î i asum . este c din tot corul acesta de suferin e s-au n scut o respira ie nou . ci semnul unei mari încerc ri. Este clar c . Blocul comunist s-a dezmembrat. Ce r mâne de f cut? Popoarele trebuie s . în suflet. Ce nu ti i dvs. cât de discret . tratatele militare au fost denun ate. de ce propor ii. i iat c am ajuns la ceea ce de fapt trebuia s spun în numai câteva cuvinte i anume ce solu ii trebuie g site în a colabora cât mai eficient. Sau.

c utând s dea autenticitate unor evenimente privite din afar . În situa ia în care reforma i tranzi ia spre economia de pia se fac cu pa i nesiguri. un mod de exprimare a fiin ei celei mai intime. talentul i intui ia. Mul i autori britanici scriu cu înfrigurare despre ce s-a întâmplat în Europa revolu ionar . cu legi care p streaz împropriet rirea structuri i principii comuniste. dac am m ri pre ul biletelor de teatru. Costul hotelului i al transportului este infinit mai mare decât se poate realiza din box-office. voi nu vorbi i limba român . combustibilul. În aceast situa ie.000 lei metrul cub. iar unul bun nu dep e te 20. la sfâr itul anului ajunsese la 22. cultura. este importan a pe care o dau oamenii salv rii identit ii na ionale. un teatru în care actori români vorbitori de francez au jucat. În România. lemnul costa 800 lei metrul cub. un pahar cu bere cost 140 de lei. cenzurat în România timp de jum tate de secol i privit du m nos. în care legea privatiz rii spre construirea unei alte supraputeri. pe scena teatrului Odéon – Teatrul Europei. Anul acesta a fost m rit la 0. m car pentru faptul c cea mai frumoas traducere. Am putea spune. în care înc nu s-a decis o lege a eventualelor reduceri de taxe pentru a stimula eventuali sponsori. guvernul a oferit culturii 0. francez . energia electric . iar la bufetul teatrului.. anul trecut. Ceea ce apare limpede. în care pre urile cresc aberant etc. aceste lucruri au devenit o component a firii. în fa a unei s li arhipline. trebuie pornit de urgen armele s fie spiritul. este “a fi sau a nu fi”. a celui mai frumos vers shakespearian. V-a invita i pe dvs.33 % din bugetul s u anual. italian . nu putem lua înc în discu ie un echilibru real între via a material i cea spiritual . în ziua de 25 ianuarie. s-o face i în limba român . Noi tânjim dup cultura occidental . nici pe departe. dar e limpede c ne putem în elege nu numai prin gesturi! Recent. în care. s-au suspendat. Ce era interesant i cuceritor era faptul c oamenii aveau ceva de spus i o f ceau în alt limb decât cea matern .35%. Atâta timp cât se sper c dezarmarea general va începe cât de curând. putem g si un limbaj comun. practic. Salariul mediu este în jur de 9. Secretul convie uirii st în cunoa terea reciproc . La noi.000 lei. în care decide ca statul s p streze 70 % din interesele întreprinderilor. textilele. Costul vie ii a crescut uria . Turneele în ar . în care infla ia are o rat extrem de înalt .000 lei. La fel fierul. la Paris.000 lei pe lun . n-ar mai veni nimeni. un spectacol montat de un regizor francez. Este de presupus c ne putem interinfluen a. La începutul anului 1991.timpul liber. Crede i c accentul românesc în francez a fost elementul atractiv? Nu. Un bilet de avion Bucure ti-Londra-Bucure ti cu jum tate de pre este de 90. dup ultimii ani. ranilor se face f r a li se da titluri de proprietate. o necesitate organic . Cel mai scump bilet de teatru în Bucure ti este de 100 de lei. pielea. Noi vorbim limba englez . de exemplu. referitor la 303 . a avut loc premiera absolut a teatrului franco-român. “to be or no to be”. transportul aerian i feroviar. în Est i în fosta Uniune Sovietic . Noi am glumit destul de amar cu aceste cifre spunând c am ob inut “nimic virgul ceva”.

în ambele sensuri. Discursul a fost prezentat în Camera Comunelor mar i. Exist un mare interes în România fa f r influen a culturilor de cultura britanic . scutiri de impozite pentru mecenatul cultural interna ional. la invita ia Partidului Laburist i a d-lui Mark Fisher. Funda ii. de limb englez . Este o serioas motiva ie ca s po i investi ce ai mai bun în minte i mai pre ios în buzunar. În acela i timp. preluarea prin sponsorizare a câte unei institu ii culturale de excep ie. înfr iri de ora e care s . organizarea unui real turism cultural.i propun schimburi culturale i sportive permanente. i tehnicieni din institu ii de cultur . ministrul Artelor i Informa iilor. îns . în special în genera ia tân r . Un program de schimburi i proiecte comune este ceea ce este imperios necesar pentru a crea o circula ie permanent de valori culturale între schimburi de tineri arti ti rile noastre. 304 . investi ii în produc ii artistice ar fi o parte din solu iile care ar putea apropia definitiv culturile noastre. via a spiritual a Marii Britanii nu se poate îmbog i rilor din afara ei. dar nu avem bani s cump r m bilete.valoarea în dolari a câ tigurilor noastre. Înainte de revolu ie aveam bani pentru c l torii. dar nu ob ineam pa apoarte. 18 februarie 1992. organizarea de turnee. coproduc ii în toate domeniile culturale. un teatru englez-român. acum to i avem pa apoarte. c celebra cortin de fier care ne desp r ea a fost schimbat cu cortina de dolari. Ion Caramitru a fost invitat împreun cu Umberto Eco i Günter Grass. centre culturale.

Încercui i. A teptarea ca form a speran ei i nu ca o expresie a disper rii. î i pierduser voin a de a ac iona i chiar sentimentul c ar putea ac iona. cu prilejul primirii ca membru asociat str in. destul de aproape de aceast pozi ie-limit . i totu i. Aceast atitudine. el nu este o speran .Vaclav HAVEL. nici nu o puteau pierde. deoarece. „A teptându-l pe Godot”. A teptarea sub forma r bd rii. p. A-l a tepta pe Godot reprezint a teptarea înfloririi unui crin pe care. Speran a indivizilor f r speran . Ne tiind nimeni când. o vom numi diziden . O a teptare înt rit de convingerea c a repeta adev rul are un sens în sine. în fapt. ci o via amar împlinit în adev r. a teptarea era des resim it dac nu ca o stare permanent . o a teptare inspirat de convingerea c s mân a va încol i într-o bun zi. O bucat de cârp . se situeaz la una dintre extremit ile paletei foarte largi ce acoper diversele forme de a teptare. La cealalt extremitate era un alt fel de a teptare: a teptarea sub forma r bd rii. 49 (1992. ca întruchipare a desc rc rii sau a salutului universal. presupunea i cultiva r bdarea. Pe când acest al doilea mod de a teptare are un sens: el nu mai e o dulce minciun . indivizii î i pierduser orice speran î i pierduser speran a. servind la peticirea unui suflet sfâ iat. De altfel. f r speran a. f r a calcula dac mâine sau vreodat acest angajament va da roade sau va fi în zadar. simplificând. ci o iluzie. c a a trebuie f cut. nr. ei nu pierduser nevoia speran ei. ea îns i plin de g uri. Dar Godot – cel a teptat – nu vine niciodat . 12. pentru c el nu exist . via a se gole te de sensul ei. Produs al neputin ei noastre. . este a te min i pe tine însu i. în Revista “22”. traducere de Vasile Damian). cuprin i i coloniza i din interior de sistemul totalitar. Pentru mul i dintre noi. Ea ne-a înv at s a tept m. pentru simplul motiv c el nu exist . Godot nu va veni. ei îl a teptau pe Godot. El nu este decât un substitut al speran ei. Apoi. O a teptare animat de credin a c a rezista spunând adev rul este o chestiune de principiu. Am putea spune c a teptându-l pe Godot este lipsit de sens. într-o oarecare m sur . an III. S evit m orice fel de neîn elegere: cet enii care tr iau în spa iul comunist nu se împ r eau în cei ce-l a teptau pe Godot i disiden i. nu l-am s dit niciodat . deci o pierdere de timp. S -mi fie permis a adar s profit de aceast ocazie pentru a prezenta o scurt reflexie despre fenomenul a tept rii. Poate pentru alte genera ii. fie i numai cel al unei bre e în regnul minciunii generalizate. pe care. la 27 octombrie 1992 Vin dintr-o ar ce a tr it mul i ani în a teptarea libert ii sale. cei ce tr iam în spa iul comunist. Institut de France. în orice caz. Exist mai multe feluri de a a tepta. când 305 în g sirea vreunei ie iri. Eram to i. Pe scurt. De aceea. Discurs de recep ie inut la Academia de tiin e Morale i Politice. dar numai în al doilea rând.

pentru ca munca ce o îndeplineam în fruntea unei ri s ajung la un rezultat vizibil. s-ar putea reduce la constatarea c un tip de a teptare nu valoreaz mai mult decât cel lalt. am tot timpul s m regândesc la toate acestea. Dac Lumea. proces care nu ne permite niciodat s spunem c ceva este terminat. Aceast a teptare trebuie s traduc un anume respect pentru mi carea i derularea intrinsec a 306 i subteran ce le este proprie. p trunse de ra ionalitatea ei. sub povara certitudinii perverse c a fi st pânul absolut al realit ii. c nu eram capabili s ne asum m cu în elepciune trecutul. c nu ne apropriem destul de repede de lumea democratic occidental . incontestabil. Nu mai e vorba de a-l a tepta pe Godot. convinse pe nedrept c lumea este un careu de rebus în care nu exist decât o unic solu ie corect . când disiden i. c cehii i slovacii tot nu ajunseser s se în eleag asupra coexisten ei lor într-un acela i stat. Îmi doream cu disperare ca cel pu in unul dintre aceste obiective s fie realizat. În fine. de la pierderea pânzei freatice i pân la schimb rile tragice ale biosferei. la problem . Permite i-mi s v vorbesc la persoana întâi. c deam. a civiliza iei tehnocratice moderne. i cum mie singur îmi revenea alegerea momentului. Îmi era greu s m resemnez cu ideea c politica este un proces f r sfâr it (ca i Istoria). Exersat fiind cu aceast capacitate stoic de a a tepta. în fapt ra ionalist . comport multe . Gândindu-m la ner bdarea mea politic . Ca i când a fi uitat de tot s a tept: s a tept în singurul fel ce avea vreun sens. sunt nevoit s constat c omul politic de azi i de mâine. tangibil. trebuie s înve e s a tepte în adev ratul i profundul sens al cuvântului. Ast zi. este pentru c ele urmeaz de asemenea i o traiectorie sinuoas riscuri. Ea trebuie s m conduc la descoperirea a ceea ce aceast experien reprezint pentru prezent i pentru viitor. a a cum a fost ea. de facto. A dori suprimarea acestei “sinuozit i” impenetrabile. Reflexia mea nu deriv dintr-o nevoie ap s toare de a evoca nostalgic trecutul. c elimin m prea încet resturile vechiului regim i toat dezolarea lui moral . credeam c timpul îmi apar ine. oh. cât de nimicitoare. A fost o imens eroare. c ara nu avea înc o nou constitu ie democratic . de la distan a. Fiin a i Istoria î i au propriile surprize i secrete ce surprind ra iunea modern . Aceast experien . îndeplinit. permite i-mi folosirea conceptului de “om politic postmodern”. nu era nici un motiv care s m împiedice s-o fac îndat . st pân ce ar avea o unic voca ie: aceea a des vâr irii acestei realit i dup o formul dinainte f cut . i încep s în eleg cum c zusem sub povara acestei forme de ner bdare. M tortura gândul c transform rile înaintau prea încet. capacitate specific desiden ilor i convins de sensul ei profund în ace ti ultimi trei ani care s-au scurs de la pa nica revolu ie antitotalitar . a a-zis obiectiv . F r s -mi dau seama. m scufundasem într-o ner bdare disperat . printr-un baraj infernal. unii optând cu prec dere pentru prima solu ie. iar ceilal i pentru a doua. O solu ie c reia îi sunt singurul în m sur a-i decide termenul final.printre cei care-l a teptau pe Godot.

Da. Cum. lumea refuz controlul absolut.Fiin ei. Utopi tii care cred astfel termin prin a provoca suferin e oribile. Sau. c tiu ce a teapt Lumea i Istoria la rândul lor de la ei. unul fals) i care pretindea c ne va salva. dar care n-a f cut decât s distrug i s decimeze. bazându-ne pe vreun concept tehnic. Dac oamenii politici i cet enii ar înv a s a tepte în adev ratul sens al cuvântului. cu atât mai mari sunt exploziile ira ionalit ii cu care ne surprinde. Nu trebuie s socotim doar pe calendarul pe care ni l-am fixat pentru a ac iona asupra lumii. Dar planta poate fi udat .i dezv lui propriul fundament. atunci umanitatea nu poate sfâr i chiar a a de r u cum ne imaginam câteodat . Trebuie s le i sim i i s le verifici în adâncul sufletului. istorice i umane. cel pe care lumea ni-l impune i care este parte integrant a miilor de calendare autonome ce guverneaz o multitudine infinit de fenomene naturale. În loc s se sprijine pe orgoliu. Am constatat cu groaz c ner bdarea mea cu privire la restabilirea democra iei avea ceva comunist în ea. Deosebindu-se astfel de o ma in rie. c cel mai de pre este timpul. a trebuit s -mi amintesc c nu ajunge s explici lumea. Exemplul tip al unui Godot imaginar. un respect pentru natura lucrurilor existente i pentru dinamica lor autonom ce rezist la toate manipul rile violente. Aceast a teptare trebuie s se sprijine pe dorin a de a da oric rui fenomen libertatea de a. Trebuie onorat i un calendar infinit mai complex. Zi de zi. ar trebui s se hr neasc din umilin . Cu cât lumea este. mai constrâns categoriilor ra ionale. Comportamentul omului politic post-modern nu mai trebuie s se manifeste printr-o analiz impersonal . manifestându. Godot nu va veni pentru c el nu exist . dar i cu dragoste. cu rigoare i ner bdare. trebuie s întinzi i urechea.i astfel respectul pentru ordinea intrinsec a lucrurilor i a insondabilelor lor profunzimi. Godot este imposibil de inventat. El a fost comunismul. ceva ra ionalist. mai general. eu însumi critic sarcastic al tuturor exege ilor orgolio i ai acestei lumi ce este a noastr . Am dorit s fac Istoria s avanseze la fel cum un copil trage de o plant pentru a o face s creasc mai repede. dac ar în elege c orice lucru pe lumea asta dispune de timpul s u. nu poate duce decât la violen . Desprins de sufletul uman (unic prin esen ). 307 . Nu-i de ajuns s descrii în termeni tiin ifici mecanismul lucrurilor i fenomenelor. De altfel. cum. adev rata sa substan . cel ce a i sosit (deci. Lumea se revolt împotriva ordinii impuse de creier. de altfel. ra iunea. dând ascultare “polifoniei” mesajelor adesea contradictorii. mai presus decât ceea ce a teptau ei de la Lume i de la Istorie. când se instituie ca motor principal al tuturor ac iunilor politice. O plant nu poate fi p c lit . Cu umilin . nici nu poate fi reconstituit de la cap la coad . ci printro viziune personal . de asemenea. ci trebuie s o i în elegi. Cu r bdare. creier ce pare a fi uitat c nu reprezint decât o modest parte din aceast arhitectur infinit mai bogat ce se nume te lume. nici Istoria nu poate fi p c lit . Nu ajunge s -i impui propriile tale cuvinte.

ci tensionat .Vin dintr-o ar plin de ner bd tori. Godot n-a sosit. Godot-ul comunist. Numai c ceea ce trebuia s se coac s-a copt. i e foarte bine a a. deoarece dac un Godot ar fi sosit. O astfel de a teptare este mai mult decât o simpl a teptare. Ei sunt atât de ner bd tori poate pentru c l-au a teptat atât pe Godot i c . pentru c ea este generat de speran i nu de disperare. 308 . Nu avem acum decât o singur misiune: transformarea fructelor acestei recolte în semin e noi. Este via . de credin i nu de dezn dejde. el n-ar fi putut s fie decât cel imaginar. Este o eroare la fel de monumental ca aceea a a tept rii. Poate c acest fruct s-ar fi copt mai repede dac am fi tiut s -l ud m mai bine. Ajunge s în elegem c a teptarea noastr nu este lipsit de sens. în sfâr it. O a teptare nu plictisit . Nu exist nici un motiv de îngrijorare atât timp cât sem natul i udatul sunt bine f cute. via ca participare în bucurie la miracolul Fiin ei. au senza ia c a sosit. de umilin în fa a timpului acestei lumi i nu de team . iar pe acestea din urm s le sem n m i s le ud m cu r bdare.

nu mi se p rea util s le clarific în vreun fel i. în general. nici un studiu. ce oare m leag de Europa. sunt de la început marcat de o u oar surpriz : abia acum îmi pun aceast problem . de dezbaterea în leg tur cu partea de suveranitate pe care statele na ionale pot s o transfere organismelor comune ale Uniunii Europene. Altfel spus: eram european într-un mod atât de evident i de firesc. 309 . i. încât nu m gândeam la aceasta. Mi s-ar fi p rut extrem de patetic i de înfumurat. care nu necesita nici o întrebare. sub presiunea unor subiecte i datorii politice de actualitate. pu in important. dar nu. Ed. De ce nu mi-am pus-o de mai mult timp. Pur i simplu. 2000. de preocup ri în plus? Sau poate. s -mi asociez gândirea cu numele unui continent oarecare. a a se întâmpl cu majoritatea europenilor: ei sunt profund europeni. mai degrab . consideram europenismul meu ca pe un lucru venind de la sine. Altfel spus. de pe vremea când începusem s percep lumea i s reflectez asupra ei i asupra mea însumi? Consideram apartenen a mea la Europa ca pe un element pur extrinsec. ce ar fi acest europenism? Dac m întreb pe mine însumi cât de european m simt. Mai precis: am sentimentul c în tinere ea mea m sim eam chiar pu in ridicol s declar sau s scriu c sunt european.i dau seama de asta. i de un sim al europenismului revine azi foarte des în discu ie. ar fi fost o versiune. a acelui patriotism care m-a jenat totdeauna la patrio ii na ionali. între altele. nici o aprofundare? Mai probabil este a doua eventualitate: toate de care m sim eam legat erau atât de firesc europene. A adar. p. perceput chiar ca o himer . 81-90 Problema de a ti dac sufletul europenilor este p truns. element care nu trebuia s fie obiect de fr mânt ri.Vaclav HAVEL. Europenismul reflexiv nu pare s aib mare tradi ie în Europa. c m simt chemat în vreun fel anume de Europa. f r îndoial . încât nu mi-a trecut vreodat prin minte s le consider altfel. iar în sondajele de opinie public ei sunt pu in mira i c trebuie s . despre o construc ie teoretic menit s exalte un element geografic pentru a construi o stare de spirit? Aceast întrebare este suscitat . nu se caracterizeaz astfel. despre o idee abstract . în afar de con tiin a sau sentimentul apartenen ei na ionale.i reclame cu glas tare europenismul lor. Discurs la Parlamentul Europei (16 februarie 2000). asta ar putea lua o turnur nedorit . Unitext. europenii se simt ei în mod real europeni sau este vorba. Bucure ti. Unii sus in c dac apartenen a na ional clar recunoscut ar fi prea repede respins de o apartenen european slab resim it . din contr . chiar mai orgolioas . c simt i gândesc în mod european. în OPERA CALICILOR (CARUSELUL).

am avut onoarea s m adresez pentru prima oar acestei adun ri parlamentare. propunerea mea suna pu in provocator i ar fi fost posibil s m fac de râs în Parlamentul european. acum ase ani. valori sau principii europene sunt caracterizate de o mare ambiguitate i cât de multe dintre ele pot s ne duc în infern dac sunt exagerate. exploatate sau abuzate. pentru c ea nu sim ea nevoia s raportându-se la ceilal i. evolu ia dramatic pe care Europa a cunoscut-o în zece ani. reflectând la el i încercând s -i denumim natura. importan a valorilor integr rii europene i mi-am exprimat temerile în fa a faptului c sensul spiritual. financiar sau administrativ. s-ar constata imediat cât de numeroase tradi ii. ceea ce este de viitor. este f r îndoial mai ales pentru c ea se considera pe nedrept lumea întreag sau cel pu in ceva superior fa se defineasc comportamentului practic. de idealuri sau de principii evoc no iunea de Europa. economic. de restul lumii. Nu s-a întâmplat a a ceva. Atunci. sunt tot atâtea elemente care au obligat Uniunea European s se deschid . spre a se defini i a c uta noi valori care s o unifice i s confere sens existen ei sale. integrarea economic din ce în ce mai rapid în func ie de panoplia noilor amenin ri n scute de perioada actual . riscând prin urmare s tulbure complet publicul. dar azi constat cu satisfac ie c acele cuvinte nu mai au deloc caracterul provocator de atunci. desigur. în vederea unei noi reflec ii. la nivelul 310 . noi contribuim esen ial la a ne în elege pe noi în ine. ceea ce-i dovede te Când. i înc mai mult. astfel. Or. am evocat nevoia de a se înt ri dimensiunea spiritual . în care putin a de a ne în elege identitatea este prima condi ie a unei bune convie uiri cu alte identit i. De altfel. i. asupra sa. dac Europa a fost pân acum atât de pu in preocupat de propria identitate. ba chiar ce este caracteristic pentru Europa. dup c derea cortinei de fier. Punându-ne întreb ri despre acest subiect. plecând de la esen a îns i a no iunii. înseamn c ea dore te s se defineasc fa de ceilal i. s se examineze în mod critic acest ansamblu. politic i de civiliza ie al construc iei europene ar putea s fie periculos ocultate de probleme de ordin tehnic. necesitatea mereu mai evident de a l rgi Uniunea European . istoric. mai intense. Cu consecin e nepl cute. E foarte important într-o lume multicolor i multipolar ca aceasta în care tr im. Ar mai însemna. A reflecta asupra europenismului înseamn a te întreba ce ansamblu de valori. aptitudinile.Nu consider asta un element pozitiv i constat cu satisfac ie c europenismul nostru începe azi s se iveasc din marea imens a conceptelor „de la sine în elese”. Dac Europa intr într-o er de auto-reflec ie. dar i c încearc s g seasc în ea îns i ceea ce este bun.

o societate civil bogat structurat . tot ceea ce trebuia s protejeze era atât de evident. Marile valori europene – a a cum le-a format istoria evenimentelor spirituale i politice ale Europei i pe care celelalte p r i ale lumii le-au preluat. i Europa democratic în construc ie a fost. egalitatea în fa a legii i a statului de drept. asupra uneia dintre aceste valori fundamentale. executiv .i deschid por ile noilor ri. dup mine. pentru a împiedica o eventual apari ie. Nu cred c asta-i o judecat corect . Trebuia. ceea ce pentru ea asta este. nu mi-a trecut prin gând s mi-l reclam în mod explicit. la fel ca i mine. încât nu sim ea nevoia urgent de a-l defini. de azi. c s-a început cu sfâr itul. Uniunea European trebuie s . i numeroase acest continent devine o intersec ie . for at de evenimentele istorice ale ultimului deceniu s provoace o reflec ie aprofundat chiar asupra fundamentului unific rii i a obiectivelor sale. fa de libert ile sale. de un interes vital. democra ii. cam a a e i cu propriul meu sentiment europenist: cum. ba chiar proliferarea unei dictaturi. ar fi trebuit s fie precedate de integrarea economic . Este vorba despre societatea civil . respectarea propriet ii private experien e moderne europene. La acea vreme. unirea. F r îndoial . m car pe unele dintre ele sunt. Permite i-mi s m opresc. În lumea occidental . Forma actual a acestor valori reflect . Dup al doilea r zboi mondial. institu iile democratice. protec ia tuturor minorit ilor etnice. dac nu capital. principiul solidarit ii. dimpotriv . s-a gr bit s distrug 311 i a liberei ini iative. tehnic a Occidentului. i astfel. din ra iuni pe care le voi explica. între care faptul c multicultural de prim ordin.Se emite uneori ideea c aceast c utare se întâmpl prea târziu. Europa occidental i democrat se confrunt cu urm rile ororilor a dou r zboaie mondiale i cu pericolul expansiunii totalitar comuniste. el îmi p rea atât de firesc. pluralismul politic. adic euro-american . clare: respectul fa de unicitatea sufletului omenesc. judec toreasc . imediat dup ce a preluat puterea. era aproape superfluu s vorbe ti despre protejarea valorilor. bazat pe încrederea în independen a suveran a cet enilor ei i a Dac . dezvoltarea societ ii civile. care abia de curând am fost curios s m întreb dac m simt european i s reflectez la ce înseamn aceasta. Nu este multelor lor asocia ii. peste pu in timp. i asta cât mai rapid. deschis i descentralizat . desigur. altfel spus. Ele s reau în ochi. ca ea s ajute la reconstruirea i la dezvoltarea societ ii civile în aceste întâmpl tor c dictatura comunist . a zice. c integrarea cultural politic . este foarte important. de-a lungul anilor. dar i redeschiderea vechilor conflicte na ionale. separarea puterilor legislativ . de drepturile i de demnitatea sa. a-l analiza. ca s zic a a. Pentru Europa occidental . reflec ia despre sine. chiar al deceniilor. constituie baza statului democratic i garan ia stabilit ii sale politice. bineîn eles. a-l aprofunda sau a-l traduce în diverse fapte politice i institu ionale.

Experien a asta îndeamn la vigilen . Dar asta nu e tot: fundamentul Uniunii Europene în calitatea sa de comunitate suprastatal va fi i mai mult înt rit. s fac parte din acest nou sentiment al de sus. desigur. Ea revine Statului sau unui grup suprana ional. Concret. anume Statul. de felul în care cet enii s i vor adopta spiritul apartenen ei civice europene. impunându-se mai rapid i pentru ele principiul încrederii în cet ean i cel al subsidiarit ii. Politica de aplanare care a permis. Cu cât mai variate. deci. valorile europene au supravie uit. mai economic . cu atât mai bine vor fi acoperite nevoile cele mai variate ale societ ii. fa rasial ar trebui.violent fina re ea a societ ii civile. asta impune. În aceste locuri. evident. o capitulare în fa a r ului constituie unul dintre cele mai amare capitole ale istoriei europene moderne. a grupurilor sociale. sfâr ind prin a o lichida. Grija fa de securitate este o alt expresie a solidarit ii sociale. ajutorarea noilor democra ii ar trebui s se înscrie într-un cadru mai larg: aprofundarea i ranforsarea durabil a societ ii civile la nivel paneuropean. Uniunea European a început s lucreze intens pentru noua sa politic 312 . ce trebuie s func ioneze ca un instrument al solidarit ii. În acest sens. Atitudinea guvernelor trebuie s rezulte din aceea a cet enilor. cu cât va fi aceast repartizare just mai transparent . permi ând înt rirea stabilit ii lor. Dar se pot crea apartenen ei europene. fundamentul civic trebuie s fie realmente i mai solid. deci. ordonat circumstan e. Viabilitatea Uniunii Europene depinde. Ceea ce a mai r mas din societatea civil autentic a tr it i s-a dezvoltat în rezisten a direct sau indirect . Ea tia foarte bine c nu ar putea niciodat controla în mod real popula ia atâta timp cât diferitele structuri ale societ ii civile ar fi continuat s func ioneze. cu atât mai autentic va fi solidaritatea social pentru c va fi mai distinct legat de persoane concrete sau de asocia iile lor. Cu cât mai jos va fi nivelul redistribuirii resurselor. R ul trebuie comb tut chiar din germene i pentru asta nu e nevoie de guverne. la München. mai diferen iate i mai legate vor fi diferitele structuri civile europene. condi ii favorabile dezvolt rii ei. constituie. Iar într-o entitate suprastatal atât de mare ca Uniunea European . i poate mai ales. greu de conturat de la centru. ci împotriva acestuia. i mai variat. O sensibilitate accentuat fa de xenofobie i intoleran de simptomele sau manifest rile de egoism na ional. deci. ca anumite sarcini ale solidarit ii sociale s fie transferate consiliilor locale i organiza iilor cu scop nelucrativ sau de drept public. Autostructurarea societ ii nu poate fi. cea mai bun grani pentru acea solidaritate ce poate fi distribuit altfel decât de o entitate unic . între altele i înainte de orice. Aceast autentic solidaritate a cet enilor. cu atât mai bine vor fi preg tite noile democra ii s adere la Europa. între altele. nu datorit sistemului politic.

îi va apar ine. În al doilea rând: trebuie depuse eforturi mai mari în domeniul preven iei securitare. de experien a specific unui locuitor dintr-o ar situat chiar în centrul Europei devenit. zeci de mii de vie i omene ti i incomensurabile valori materiale ar fi putut fi cru ate dac comunitatea interna ional ar fi fost capabil s intervin . cel pu in pe plan psihologic. O politic ce va trebui s se impun prin capacitatea de a lua rapid decizii i a le transforma. dar i în acela din raza sa de ac iune. poate exista i o situa ie în care ar lipsi mandatul ONU. este imposibil ca Uniunea European s se poat impune ca parte respectabil a ordinii mondiale f r ap rarea drepturilor omului. Cred c experien a recent din Iugoslavia spune mult despre acest subiect. ca i în Bosnia-Her egovina i în alte regiuni ale fostei Iugoslavii. Dar Europa nu ar trebui s se predea oricum Statelor Unite. dac e cazul. Permite i-mi s reiau i s relev aceast convingere. f r îndoial . Asta mi se pare extrem de important. mai la începutul conflictului. r scrucea diverselor 313 interven ia NATO a fost o demonstra ie clar pentru mai multe lucruri. într-un mod adecvat. s fi asistat chiar i ast zi la ororile care au dus la interven ia din Kosovo. mai ales când este vorba despre o problem european . mai devreme. de-a lungul secolelor. Dar.de securitate. Statele Unite au jucat rolul decisiv i este foarte probabil ca. necesitatea unei interven ii în afara grani elor Ununii Europene.i asuma riscuri fa de o cauz dreapt i de interes general. în acel spa iu care. Adic . poate. Mai întâi: respectul pentru via . f r energia lor. s fac front în fa a unei eventualit i atât de funeste. evident. pentru demnitatea uman . . E vorba. de interesele particulare i materiale din cele mai diverse i lipsa de capacitate a echipelor În al treilea rând: în aceast împrejurare. Dup p rerea mea. la fel de rapid. ca i preocuparea pentru securitatea european pot s impun .i fac o miz din punct de vedere material sau tehnic. cu mult mai mult. nu s-au luat m suri de prevenire a ororilor posibile i iminente. E clipa cea mare. Ea trebuie s fie capabil s ajung singur la o solu ie i s rezolve ea îns i situa ia. ne tiind ce s fac . din p cate. Tocmai am spus c eu consider l rgirea Uniunii Europene un interes vital pentru ea. Cu cât mai viguros este mandatul unei astfel de interven ii. de i interven ia ar fi în interesul mai multor persoane. când mici entit i se unesc legitim în comunit i interna ionale sau suprana ionale. poate. comunitatea interna ional . într-o zi. s cit m considerentele fa guvernamentale de a. al întregii Europe i al civiliza iei umane în ansamblul ei. În ciuda tuturor apelurilor. Nu sunt sigur c Europa a fost preg tit . în fapte. cu cât mai bun va fi ea. ea este. atât pe propriul ei teritoriu. Acum. din nefericire. Printre motivele posibile i imaginabile. sau. precedat de o domina ie nazist . de experien a unui om care a cunoscut timp de patruzeci de ani asuprirea comunist . i poate ar trebui s profite rapid de asta i s . În Kosovo i în Serbia. În lumea de azi. cum s-a i întâmplat de curând.

care îi obsedeaz atâta pe eurosceptici. De aici îmi vine ferma convingere c Europa este singura entitate politic a c rei securitate este indivizibil . Permite i-mi s mai men ionez înc dou puncte concrete. Conferin a interguvernarmental va aduce. mai ales. Europa este indivizibil avea consecin e i sl biciuni asupra întregului ei teritoriu.curente spirituale i interese geopolitice europene. cum se obi nuie te. foarte perseverent . Ea i tot ceea ce i se întâmpl grav va seam n cu ideea posibilei existen e a unei camere în care o jum tate este inundat . la realizarea obiectivelor despre care am vorbit. Aceast constitu ie ar cuprinde. care. În primul rând cred c UE ar trebui s adopte. decenii. mai devreme sau mai târziu. iar cealalt nu. A doua ar descrie principalele institu ii ale Uniunii Europene. ar trebui s constituie marele principiu al construc iei stabilit ii în Europa mileniului viitor. sunt convins. de o reform continu . ci ar însemna. Existen a unei astfel de legi fundamentale n-ar genera automat o transformare radical a actualei uniuni de State într-un mare super-Stat federal. oricât de anoste ar fi ele. sensul i voca ia construc iei europene. zic eu. Europa are azi o ans pe care n-a avut-o niciodat în istoria ei zbuciumat : aceea de a se organiza într-un mod echitabil. ar putea contribui într-un viitor nu prea îndep rtat. dup p rerea mea complet fals . dup principiul egalit ii i cooper rii cu to i. este. În calitatea ei de entitate politic unic . pacific. c locuitorii unei Europe în formare ar putea s . probabil. competen ele lor esen iale i rela iile lor mutuale. Oricât de diferen iat ar fi ea. clar i în eleas de to i. valorile fundamentale pe care se bazeaz Europa unit . no iunea de Europa înseamn pentru mine continentul în ansamblul s u. stabile. Ideea existen ei a dou Europe tr ind una lâng alta. dou p r i. adic locul de na tere al oric rei confrunt ri europene. Prima ar formula drepturile i datoriile fundamentale ale cet enilor i ale Statelor europene. i a unei alte Europe mai pu in democratic .i fac o 314 . constitu ie pe care to i copiii Europei ar putea s-o înve e la coal f r nici o problem . tim cu to ii c procesul de l rgire al Uniunii Europene trebuie s fie înso it. prospere i pe calea integr rii. cât mai ales în elegerea i consensul general. acesta este doar începutul unui proces foarte lung care va dura. Totodat . mai pu in stabil i mai pu in prosper . Nu atât actele de violen c tre cei puternici fa comise cu premeditare de de cei mai pu in puternici. a institu iilor sale. nu cred c schimb rile institu ionale din interiorul UE se pot opri aici. El trebuie s fie marcat mai ales de grija de a accelera. propuneri realiste care vor face ca Uniunea European s avanseze într-o bun direc ie. În acest context. pas cu pas. adic a unei Europe democratice. evocate deja de mai multe ori. de a simplifica luarea unei decizii în cadrul UE i de a o face cât mai transparent . Dimpotriv : dup mine. o constitu ie concis .

civiliza ia tehnic ce cuprinde azi întreaga noastr planet este considerabil influen at de elemente ale civiliza iei euroamericane. dând exemplul pe care ceilal i pot. a doua ar garanta egalitatea lor: toate statele membre ar avea aici acela i num r de reprezentan i. Ba chiar. În acest sens. un lucru cred c este clar: un dezacord sau lipsa unui consens în ceea ce prive te treburile institu ionale nu trebuie sa frâneze l rgirea UE. n-ar mai fi compus dup apartenen a na ional . dar nu sunt obliga i s -l urmeze. ar trebui s se opun viguros acestor amenin ri? Cred c la întâlnirea dintre veacuri Europa are datoria s genereze o reflec ie hot rât asupra ambiguit ii contribu iei sale în lume. Dac ar fi altfel. este problema de a ti cum s faci ca micile ri membre ale Uniunii s aib certitudinea c n-or s fie puse în minoritate de cele mari. direct. Oricare ar fi evolu ia sau rezultatul reformei institu ionale sau al reformei evocate. Unul dintre subiectele importante. în timp ce prima camer . ci diversele parlamente iar delega aici reprezentan i. Europa ar trebui s înceap cu ea îns i.i realizeze revolu ia industrial i apoi pe aceea a informa iei. s zicem câte trei pentru fiecare ar . Comisia. Totodat . cred c una dintre posibilit i ar fi crearea unei a doua camere a Parlamentului european. de exemplu. Doamnelor i Domnilor. dar c 315 am i îndr znit s -i . deseori i pe drept evocat în leg tur cu reformele institu ionale ale Uniunii. A a ar putea s-o în eleag mai bine i s se identifice cu ea. În situa ia aceasta. nu numai c am influen at-o. A a încât. o prea mare întârziere a deschiderii europene ar risca s antreneze consecin e infinit mai periculoase decât eventuala nefinalizare a reformei institu ionale. s . N scut pe p mânt european. responsabil în mod special de stadiul acestei civiliza ii. desigur. dar c i-am ar tat i Holocaustul. deci. Cine altcineva decât aceast parte a lumii care a pornit marea mi care în acest sens. bazate pe convingerea omului c este st pânul universului. Aceast concep ie despre via configureaz i caracterul amenin tor al civiliza iei actuale. Întreaga concep ie modern despre via a ca o cre tere i un progres material continuu. Europa este. iar parlamentele na ionale ar putea s fie implicate într-un mod mult mai opera ional. s în eleag c noi nu numai c am înv at lumea drepturile omului. constituie fa a ascuns . regretabil a tradi iei spirituale europene. spiritual. Votul n-ar fi. adic pr bu irea liber a civiliza iei ei. idei sau bunuri spre restul lumii. dar i c m rimea diferit a statelor va fi corect luat în calcul.idee mai clar despre ce este Uniunea European . aceast responsabilitate nu trebuie s mai îng duie vreodat exportarea violent a propriilor valori. ar reflecta m rimea statelor membre. adic Adunarea parlamentar actual .

fascismul i sistemul totalitar comunist. A patra mare datorie care se a teapt a fi îndeplinit de Europa este.iat atâtea valori care ar putea i ar trebui s fie programul construc iei europene. s în eleag c . dup p rerea mea. c derea cortinei de fier i începutul construc iei europene. chiar dac ele nu sunt exclusiv meritul s u: sfâr itul domina iei coloniale în lume.desfigur m natura. sentimentul profund al solidarit ii cu ceilal i. în numele multiplic rii bog iilor materiale. Europa are pe con tiin . s respecte ordinea moral ca o consecin a acesteia. s respecte . s impun priva iuni. voin a de a face sacrificii sau fapte bune pe care doar eternitatea le va putea recompensa. Europa trebuie s înceap cu ea îns i. Adic . s încerce s arate prin propria sa existen contradic ii. respectul oric rei alterit i. dincolo de con tiin a noastr . evenimentele cele mai oribile ale secolului XX: cele dou r zboaie mondiale. s -i jefuim resursele i s -i polu m atmosfera. Europa a cunoscut trei evenimente pozitive. bun voin a. Poate s fac economii. respectul fa de ceea ce nu în elegem. desigur. A fi fericit dac drepturi egale.în acord cu cele mai bune tradi ii ale sale . În cursul ultimului secol. eternitate ce ne urm re te. de asemenea. V mul umesc pentru aten ie. dar c am f cut asta cu un pre mult prea mare: acela de a fi izgonit definitiv un joc al experien elor umane atât de importante i de complexe care s-au format de-a lungul a multor milenii. noi am deschis calea spre marea dezvoltare a tiin ei i tehnicii. Umilin a. par ial sau total. ara din care vin ar putea s participe la toate astea ca un partener cu c este posibil blocarea de (anihilarea) marelui pericol pe care l-a adus asupra acestei lumi civiliza ia ei plin 316 . gentile ea. .ordinea superioar cosmic ca pe ceva ce ne dep e te i. t cut .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful